Dorin Streinu, Opere alese, vol. 1

Dorin St

orm otremu

Opere alese

I

Despre

mine insumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

Teologie pentru azi

Bucuresti
2010'

1995

Luna iulie. Va intrebati, poate, de ce aceasta
data? Nimic mai simplu: este luna in care m-am decis
sa devin scriitor.

Totul a fost un miracol. Ma refer la inceput...S-
a intamplat pe nesimtite. Intr-o zi m-am trezit
scriind...si asta a fost totul.

De atunci nu am mai avut nicio liniste si nicio
pasiune mai mare ca aceea de a scrie.

Si e interesant ceea ce am scris prima data,
cand am constientizat ca trebuie sa devin un scriitor
angajat: o poezie clasica, in cinci strofe, pe care i-am
dedicat-o primei mele „iubite".

Se spune adesea, ca cine nu incepe sa scrie de
la 16 ani poezie de dragoste, nu va mai scrie
niciodata. Exceptam exceptiile.

Aceasta e varsta poeziei inflacarate, plina de
entuziasm, de avant...

Entuziasmul meu scriitoricesc a fost incurajat
si sustinut ca sa nu moara. Prin aceste rinduri le
multumesc celor care m-au sustinut, celor care mi-au
luat apararea.

M-am angajat in lupta cu timpul, care este arta,
ca intr-o aventura, care, la inceput, era prea putin
conturata si care, mai apoi, s-a transformat dintr-o
aventura intr-o lupta dramatica.

O lupta dusa cu chin si cu sange. Insa in noul
climat existential, de prea curand, au inceput
nelinistile.

Intr-o zi, spre sfarsitul lunii, mi-am notat pe o
foaie urmatoarele lucruri: [Inainte ca sa existe acest
Jurnal, fiecare rand din el a fost scris pe foi separate,
apoi transcris in caiete.]

„Sunt intr-o stare psihica foarte precara.
Moralul imi este la pamant, zgomotele ma agaseaza,
chiar pana si cele mai mici zgomote ma nelinistesc.

Am, adeseori, dureri de cap ingrozitoare. Din
cand in cand si ameteli. Ochii mi se inrosesc

5 5 5

cateodata, apoi devin negri din verzi.

Cand scriu, intru in stari de apatie, apoi in stari
de nervozitate si tot asa o due toata ziua".

5 5

Insa ma simteam astfel pentru ca munceam
foarte mult, pentru ca trebuia sa invat foarte multe.
Imi dadeam seama, foarte acut, de responsabilitatile
scrisului.

Am scris si am citit mult pana acum, febrilitate
de care nu vreau sa scap deloc. Inca de la inceputul
scrisului am intrat in tot felul de stari complexe,
pentru ca nu mi-am permis niciodata vacanta la mare
sau la munte. Bunicii mei nu isi pot permite acest
lux...

De ce bunicii mei? De ce sunt ei langa mine si
nu parintii mei? Pentru ca, desi am parinti, am mai
bine bunici. Ei m-au crescut de la doua saptamani,
dupa ce parintii mei, anterior, dorisera sa ma
avorteze...

E o problema mai lunga. Poate o vom discuta
cu alta ocazie. Insa nu stiu daca va fi crezuta durerea

5

mea, amaraciunea si neimplinirea mea fata de parintii
mei.

Pentru ca, uneori, si eu imi dau seama, ca si

~ ~ 5 ~ 5

pentru mine ar fi incredibil sa aud faptul, ca cineva, ca
mine, pentru care, niste parinti, ar trebui sa fie foarte
bucurosi, poate fi invidiat si urdt atat de mult de
proprii lui parinti.

La Seminar nu am avut niciodata probleme cu
invatatura. Invatam bine.

5 5

De atunci insa, de cand am decis ca voi fi
scriitor, am inceput sa citesc si sa scriu foarte mult.

In vara aceea, am citit din plin si mi-am luat
notite cu stoicism si cu mare atentie.

5 5 5

Am avut insa parte si de cateva fenomene
spectaculoase .

Spre exemplu, intr-o duminica dimineata, m-
am trezit pe buze cu inceputul unui roman. Cu un
roman pe care incepusem sa il scriu in somn...

In zilele precedente ma trezisem cu versuri pe
buze...

Nu stiu care este explicatia acestor lucruri.

Ulterior mi s-au mai intamplat lucruri de acest
fel.

Eu raman insa la parerea, ca provin din cauza
concentrarii mele prea mari asupra exercitiilor mele
de creatie.

Inainte sa iau vacanta, prin luna mai 1995, la
Turnu Magurele, am vizitat cimitirul de la periferie,
impreuna cu prietenul meu de durere Tudorel
Ionescu.

Obisnuiam asemenea vizite aperceptive pentru
inspiratia mea...si delectarea lui...Vorbeam tot felul
de lucruri, fara sa fim cioranieni... Insa cred ca am
ceva si din acest virus. . .

Vreau sa spun ca ne duceam acolo nu pentru ca
sa ne jucdm cu craniile mortilor, ca Emil Cioran1, ci
pentru ca sa privim ...un Inger. . .

Sa nu va mirati insa ca am spus ca mergeam in
cimitir pentru a privi...un Inger, pentru ca era un
Inger adevarat, dar din piatra. Era un monument
funerar.

Ingerul este pe mormantul cuiva, cam cat un
om de inalt, langa crucea acestuia...si e din marmura.

Si in fata acestui Inger, intr-o inserare grabita,
am scris primele randuri din romanul meu: Destine
transfigurate . Mai apoi, el a devenit: Pasari spre cer.

Le-am scris pe scarile unei locuinte mortuare.
El ma privea si eu scriam.

Inainte ca sa incep sa scriu, am contemplat,
indelung, Ingerul, acea iesire „perfecta" (asa mi s-a
parut atunci, cat si astazi) din marmura.

De atunci am in suflet acea urma de raceala a
lui, singuratatea lui de Inger strain, pentru ca el se
contempla in numele meu: Dorin Streinu.

Eu si el: doua fapturi aproape identice.

1 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran.

Romanul meu Pdsdri spre cer, la inceput,
fusese gandit ca un punct de legdturd intre mine si
prietenul meu.

Doream sa prezint, sa scriu despre familia lui si
aceasta scriere trebuia sa fie obolul meu pentru
prietenia si iubirea lui.

N-a fost sa fie astfel...Am schimbat cu totul
planul, planurile...Si e de apreciat ce s-a intamplat
dupa...

27 iulie 1995. Este o zi calduroasa. Insa o zi de
lucru pentru mine. Spre seara, la masa de scris. Imi
notez dintr-o carte a lui Constantin Noica . Nu are
nimic de-a face cu romanul meu...bineinteles...

5

Am trait o stare de profunda limpezire a
gandurilor. Limpezimea mintii. Dupa aceea au
inceput sa imi apara tot felul de imagini, imagini ca
un suvoi heraclitian, care curgea de undeva in
altundeva. Am ramas uimit!

Ce am vazut?! Era tocmai romanul meu! In
cateva clipe, prin fata mintii mele, mi-a trecut tot
romanul meu de debut: in imagini, ceva cuvintc.si
totul atdt de real\

Cu mana tremuranda, in cateva minute, mi-am
notat tot ceea ce aveam sa scriu ulterior.

Am cazut in genunchi si I-am multumit lui
Dumnezeu pentru acest dar divin.

Marturisesc sincer, ca dupa episodul cu
cimitirul, unde am scris foarte putin (doar o jumatate
de pagina), am mai scris apoi la internat si acasa, pana
la aceasta data, doar vreo...lO pagini.

Dupa aceste 10 pagini nu am mai stiut ce sa
scriu, pentru ca romanul meu sa continue.

Pur si simplu: m-am inhibat.

Insa acest eveniment pe care 1-am trait, in care
am vazut tot romanul in cateva secunde, mi-a daruit
completa incredere in mine insumi, nu numai ca pot
sd il scriu , dar ca pot sd scriu... Pot sa scriu foarte
multe lucruri.

Acesta a fost momentul cand am inceput sa imi
descopar resursele interioare, ceea ce am in

' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica.

patrimoniul meu intim, ca experientd dar, mai ales, ca
potente.

In lima iulie insa am trecut prin clipe grele.
Aveam romanul in mine.. Am nu aveam linistea

5

necesara pentru ca sa-1 scriu.

Din cauza firii mele impulsive acest lucru s-a
dovedit un privilegiu. Ma refer la faptul de afi linistit.

Cand ceva nu imi place devin nelinistit si
irascibil. Si atunci, ceea ce creez, creez la repezeala,
cu duritate, cu revarsare imensa a persoanei mele.

La inceput ma rdzbunam pe aceste momente si
rupeam tot ceea ce scriam. Acum m-am mai temperat.
Insa, spun sincer faptul: nu de tot.

12 august 1995. Incerc sa scriu niste... gdnduri
^/«cere...Activitatea de a gandi, acceptata ca exercitiu
zilnic, ma epuizeaza enorm. Cand gandesc, in jurul
meu, totul devine idee.

Iar eu nu mai sunt in acele momente decat prin
si pentru idee.

Gandirea profunda, introspectia in lucrurile
complicate, care trebuie rezolvate, pentru ca,
constiinta mea de scriitor si de om, sa fie oarecum

5 5 5 ~

impdcatd, imi produc o epuizare mentala foarte mare.
Ei i se adauga si epuizarea somatica, faptul ca
nu ma odihnesc. Nu pot sa ma odihnesc.Nu pot sa
pierd timpul prosteste...

Conflictul dintre unele ganduri si simtaminte
imi matura linistea sufleteasca. Pentru ca nu mai am

5

liniste mentala si sufleteasca, de multe ori trebuie sa

5 5 ~

imi intrerup activitatea intelectuala, adica scrisul si
cititul.

Cand constat lumea din jurul meu, cand ma mir
si admir, ca orice om, frumusetea naturii, nu ma pot
opri sa nu gandesc.

Nu ma pot sustrage atentiei si intelegerii.
Trebuie sa scriu o fraza sau doua despre ceea ce simt
sau vad sau aud sau traiesc. Iar daca nu le scriu
trebuie sa vorbesc despre ele cu cineva, cu oricine.
Sau sa le vorbesc cu mine insumi, asa, minute intregi.

Fara sa gandesc la ceva si fara sa inteleg
continuu din „ratiunile divine ale lucrurilor" (Sfantul
Maxim Marturisitorul ), nu pot trai. Trebuie sa
inmagazinez tot felul de lucruri, adica de intelegeri.

Am ajuns la concluzia ca nu mai pot gandi
decat... excesiv de mult. Nu ma pot opri din intelegere
si contemplare.

Simt ca mi-am luat prea multe poveri. Lucrul
acesta il resimt ca pe propria mea piele.

Teologia imi este crucea, Poezia imi este viata,
Proza imi este existenta iar Filosofia imi este moartea
mea cea de toate zilele.

Mi se atrage, mereu, atentia, ca este prea
mult.. Dm pentru mine si atdt de mult e...atdt deputin
pana la urma.

Scriam intr-un poem: „Cate nu vrea sa faca
omul?! Dar vai, nu e cu putinta totull".

Crezul meu in cunoastere este acela: ca neofitul

5

are intotdeauna ceva de invatat de la profesorul sau.
Dupa cum si profesorul are cdte ceva de invatat de la
neofitul sau. Iar, amandoi, au de invatat de la ceilalti
si de la tot ceea ce ii inconjoara.

Cunoasterea = o continua inaintare a spiritului.
Cresterea aceasta incepe de la un moment dat si se
continua in bratele vesniciei.

Tocmai de aceea, fiecare zi din viata mea
inseamna cunoastere, implinire a persoanei mele,
implinire care nu are o limita dupa invatatura
ortodoxa.

A refuza sa gandesti inseamna a te complace in
vidul prostiei. Iar prostia e intolerabila pentru
persoana umana, pentru ca inseamna a te cioparti pe
tine de insuti de existenta.

Prostia e un pact cu moartea si cu diavolul.
Dumnezeul nostru este izvorul plin de iubire si de

3 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul.

comunicare al lumii si intru Care exista iubire si
comunicare.

Fapt pentru care este exclusa cu totul
indiferenta pentru cunoastere si comuniune.

Eu spun: gdndesc, pentru cd exist ca persoand.
Ma simt o persoana, care gandeste si comunica si
aceasta gandire si comunicare si comuniune imi dau
sentimentul profund ca exist, ca sunt important, ca
sunt viu.

Pentru ca nu e de ajuns doar: gdndesc, deci
exist al lui Descartes4. E nevoie sa gandesti cu si
pentru altii, impreund cu altii, pentru ca sa te simti
existdnd.

Pentru a atinge o anume originalitate in poezie
am explorat aproape toate formele posibile, cele
cunoscute de catre mine, din arealul poetic.

Acum am ajuns sa scriu intr-o forma moderna,
incendiara, anti-iluzionista.

In poezia de azi, poetii nu isi mai fac iluzii. Ei
spun adevdrul crud dar adevdrul.

Ma fascineaza metafora aceasta supra-
progresista. Cu toate acestea ma aflu in nelinisti si
Nelinisti.

Asteptarea e singurul antidot la aceste nelinisti
ale mele.

Simt ca merg, ca inaintez spre propria mea
undd poeticd. Inca nu am ajuns la stabilitatea de care
am nevoie, pe care o vreau sau pe care o cred reala.

Dupa zile de suferinta si de ezitare, incep sa-mi
capat increderea in mine insumi. Am inteles, cu toata
fiinta mea, si nu odata, ca un cuvdnt ucide mai mult
decdt un glont.

Am in vedere noi interese de cercetare in
domeniul psihologiei. Scriu despre comportamentul

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Descartes.

psihologic al unor persoane pe care abia le-am
cunoscut.

Primele mele poeme le-am aratat finului meu,
profesor de Limba si literatura romdnd, Anton
Calota, din Rosiorii de Vede. Astept un verdict de la
el. Insa oricare ar fi verdictul mi (si ma astept sa fie
pedant si nesimtit cu mine) eu merg inainte.

I-am copiat, pe coli separate, poemele. Eu scriu
poeme pe ce apuc. Nu conteaza^e ce sau unde scriu!
Scriu pe tot ceea ce am la indemana.

A trebuit sa fac si munca asta de copist, care nu
imi place deloc. Insa nu am incotro. Nu pot sa imi
angajez...o secretard.

Si chiar daca as putea sa o fac la un moment
dat, cred ca nu ar fi bine, pentru ca femeile au
tendinta sa isi bage nasul acolo unde nu trebuie si sa
puna tot felul de intrebari, care md scot din sdrite, imi
taie cheful sau ritmul.

Am cules si recopiat poeme la intamplare. Nu
le-am ales... Le-am rescris pe cateva zeci de foi si...i
le-am prezentat. . .

Pentru ca sa scap de stres, am fost, impreuna cu
un alt prieten al meu, Ion Bibelea, la Manastirea
Brancoveni din judetul Olt.

A fost pentru prima data cand am ramas, pentru
cateva zile, intr-o manastire. Aici am gasit liniste,
pace... si intelegere din partea a cateva persoane...

M-am simtit ca acasa, in unele clipe... Mi-am
facut prieteni, chiar si „o prietena", m-am rugat, am
discutat, am scris cateva poeme. ..si insemnari...

Aici am scris primele mele poeme mistice.
Duhovnicului manastirii i-am daruit cinci dintre
creatiile mele scrise in timp ce am stat in manastire.

Am fost extrem de sensibil in aceste zile.
Sensibil la tot ceea ce am vazut si auzit.

29 august 1995. Am devenit hiper sensibil. Sunt
tot mai atent la lucruri, la mine insumi, la

sentimentele mele. Imaginatia mea a inceput sa ia o
amploare deloc imbucuratoare.

Noaptea ma apuca frica si tresar la eel mai mic
zgomot. Imaginatia imi proiecteaza tot felul de
imagini malefice si cauta sa ma ingrozeasca, cu
precadere, atunci cand ma rog.

Despre draci. In literatura, aceasta tema este
foarte speculate. II gasim pe dracul genial, pe dracul
savant, pe dracul om, pe dracul femeie...

Romanticii au facut din drac un simbol al
raului iar contemporanii nostri fac din el un simbol al
negatiei.

Ateismul este sentimentul negatiei.

Cineva scria: cea mai mare minciuna a
diavolului este aceea de a neface sa credem ca el nu
exista. Ca e doar un mit, o poveste de adormit copiii...

Cred ca Denis de Rougemont5...a spus-o...

Cat timp am stat in Manastirea Brancoveni,
chestiunea dracilor a fost permanent vehiculata. In
Romania, la aceasta data, sunt multiple cazuri de
demonizare.

Sunt cazuri reale. Aici am vazut-o pe Maria,
care locuieste in manastire (am vazut-o si pe soacra ei
sau pe mama ei, si pe copilele ei) si care este una
dintre fo stele demonizate.

Dracii vorbesc, din oamenii demonizati, cu
preotii exorcizatori, care se roaga pentru ei.

Vociferarile dracilor produc isterie si panica in
randul auditoriului, a celor care vin la manastire dar,
mai ales, a celor din satele din jurul manastirii, care
aud aceste lucruri.

Mai ales femeile sunt panicate, dar si barbatii.

Dracii exista! Pentru literatura, ei exista chiar
daca autorii cred sau nu cred ca exista.

Insa la o astfel de exorcizare, prezenta dracilor
e palpabila sufleteste dar si fizic.

5 Idem: http://fr.wikipedia.org/wiki/Denis_de_Rougemont.

10

Experientele mele pe aceasta tema le voi
desfasura pe tot parcursul activitatii mele scriitoricesti
(asa sper, ca o contrapondere la decadenta morald a
prezentului), pentru ca sunt unele foarte complexe.
Ele necesita multiple amanunte pentru intelegere.

Lucrul eel mai interesant si dezastruos in
acelasi timp e acela, al modului in care demonii se
amestecd in gandurile si in viata noastra.

Insa trebuie expozeuri largi...

Cuvantul grecesc 5ai|i(ov [demon] inseamna
potrivnicul, eel care se impotriveste .

Soloviov6, filosoful nelinistirii ruse, spunea
despre femeie, ca are 7 draci in ea, conform celor „7
idei mincinoase ce au luat in stdpdnire prezentul".

Iar cele 7 idei mincinoase care Japanese lumea
noastra sunt, din punctul lui de vedere:

1 . iubirea libera;

2. agitatia politica;

3. divinizarea stiintelor naturii;

4. „simplitatea" exterioara;

5. celibatarismul obligatoriu;

6. materialismul economic;

7. decadentismul estetic.

Pentru Goethe , Mefistofeles este principiul
raului. El da omului ceea ce gandul uman poate
numai gandi, spera.

Este interesanta insa la el pozitia diavolului de
implinitor al omului. Aceeasi idee, pe care o au multi
dintre cei care merg la vrajitori: merg sd ii ajute.

Si este interesanta, pentru ca mai nimeni nu se
gandeste la implinirea omului cu Dumnezeu ci, mai
degraba, omul contemporan, il gaseste pe diavolul
drept ajutor al lui, cand el ii QstQpotrivnic, dusman de
moarte.

Insa omul a cautat intotdeauna sa cunoasca si

5

umbra, nepermisul, faradelegea. Curiozitatea, care

6 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Soloviov.

7 Idem : http ://ro . wikipedia . org/wiki/Johann_Wolf gang_von_Goethe.

11

este moartea omului, prin care el isi pierde sufletul,
functioneaza din plin.

Q

Citind Falsificatorii de bani ai lui Gide m-a
frapat acel: „diavolul nu sta degeaba" al lui, adica
acele trei intercalari in text a diavolului, care nu aveau
un sens anume in peisajul romanului, afara de acela al
ironiei fata de cei care cred in Dumnezeu.

Nu este insa aceasta implicare nefolositoare a
diavolului, intr-un context anume, o refulare a
credintei astupate in suflet, renegate?

Pentru ca este cunoscuta afirmatia: „Ateii sunt
mai credinciosi ca cei credinciosi, insa isi neaga
continuu credinta".

5

Sentimentul religios este mult prea profund ca
el sa fie eliminat printr-o negare sistematica.

Firea umana nu se poate desfiinta total chiar
daca ar dori acest lucru. Dumnezeu il lasa pe om si in
lad sa fie om si acesta nu devine diavoL chiar daca
omul se inrdieste continuu.

y

Intre adevdr si diverse fabulatii, trebuie sa
tragem o concluzie: dracii exista nu pentru ca exista
oameni, ci pentru ca exista vointd contrard in ingerii
apostati.

Iar rdul este vointd contrard.

Si, desi raul nu arefiintd, el are amplitudine. El
este jocul cu masti, jocul cu umbre.

Sunetul ploii - glasul unei inserari peste lucruri.
In acest moment, afara, ploua...

7 septembrie 1995. „Solidificarea umbrei pe
hartie este nasterea cuvantului de sine".

Cuvantul devine cuvdnt, cand omul devine
cuvdnt viu, care vrea sd spund ceva.

Si cand un cuvant te spune pe tine altcuiva,
atunci el devine o taina unica si inconfundabila.

; Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Gide.

12

Omul este vesnicia care incepe la un moment
dat. Dumnezeu este vesnicia dintru Sine si pentru
Sine.

Cand m-am nascut, nu am stiut ca sunt om. Si
cand mi-am dat seama de acest mare adevdr, n-am
putut decat sa ma minunez de ceea ce este omul.

Intre Dumnezeu si oameni exista Dumnezeu-
omul, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, El fiind
singurul om adevdrat si Dumnezeu adevdrat in acelasi
timp. Atunci cand am aflat acest lucru, m-am aflat pe
mine insumi.

Cand am primit puterea sa cred in Dumnezeu,
atunci am aflat adevarul eliberator, mantuitor pentru
mine.

Credinta mea este un mare dar al lui Dumnezeu
pentru mine. Datorita Revolutiei Romdne din
decembrie 1989, eu am devenit om...

Sacrificiul tinerilor, al acelora care au cazut
ucisi pe caldaram in acele zile, avand flori in maini,
mi-a descoperit profunzimile fiintei umane si pe
Dumnezeu, Care este in noi.

Iar pentru acest dar imens nu pot fi decat
profund recunoscdtor .

Un dar este intotdeauna o mdnd intinsd.

Fericitul Augustin9: „De nu m-ai fi gasit, nu m-
ai fi cautat".

Voltaire10: „Daca Dumnezeu nu exista atunci
trebuie inventat".

Lois Souvet: „Cel care crede ca nu crede e eel
care vorbeste eel mai mult despre Dansul".

Dostoievski11: ,J3aca nu exista Dumnezeu
atunci totul este permis".

9 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona.

10 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire.

13

7 septembrie 1995. Fata in fata cu predecesorii
mei. Am citit, din plin, in aceste zile pleiada de
scriitori romani a anilor 1930. Trairismul...

Am gasit un Cioran ascutit ca o idee; un Noica

1 0

cautator de o idee; un Eliade nascator de o idee; un
Vulcanescu13 pastrator de o idee si un Nae Ionescu14
traitor de o idee.

A 1 C

II excludem pe Tutea , pentru ca acesta este,
pe fiecare zi, renascut printr-o noua nastere.

Aceasta generatie a fost una dintre cele mai
fertile ale Romaniei secolului al XX-lea. In acelasi
timp trebuie sa recunoastem, ca este si cea mai libera
dintre generatii.

Dictatura comunista a rupt multe idei, le-a
frant, pentru ca le-a scos din locul lor si le-a aruncat
prin cine stie ce inchisori si vagauni.

Comunismul romanesc a lasat multe mari
suflete in anonimat.

Nu stiu insa cum ar fi aratat Romania fara
comunism. Personal, cred ca ajungea una dintre cele
mai dezvoltate state ale lumii, cu oamenii si bogatiile
pe care le detinem.

Insa: sa nu judecam lucrurile in mod ipotetic!

Pentru generatia de astazi, generatia anilor 30
este un impuls creator. Ea ne sustine moralul.

Cu toate acestea, generatia de astazi e
autonoma fata de orice generatie care a precedat-o.

Generatia nouazecista este o generatie cu mari
idealuri si se anunta una dintre cele mai productive
ale secolului, daca vor continua sa creeze acele minti
de geniu, putine la numar dar care trebuie sa se
consolideze intr-un necleu director, care sa
revolutioneze totul.

Am mare increde in acest lucru si rezultatele se
vor vedea dupa.

„Omul de langa tine este strainul de langa tine",
scria Cioran. Astfel ma simt in aceasta zi.

11 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski.

12 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade.

13 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Vulc%C4%83nescu.

14 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_C._Ionescu.

15 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_%C8%9Au%C8%9Bea.

14

11 septembrie 1995. Prima apreciere a poeziilor
mele. A fost o zi plina de surprize.

Finul meu mi-a dat o apreciere pompoasa:

„Poeziile sunt bune, unele dintre ele foarte
bune. M-au impresionat! Se vede o evolutie a lor.

Dar... raw/ tdu este acela, ca anumite poezii isi
pierd, la mijloc, intensitatea arderii interne si muti
evolutia poeziei pe alt plan".

Alte defecte pe care mi le-a gasit, bineinteles
dinpunctul lui de vedere:

1. imi lipseste simtului critic in momentul
revizuirii poemelor;

2. am un simtamdnt excesiv al pudorii, care se
manifesto ca exces la non-naivitate;

3. tocesc acelasi subiect la distante foarte mici
de timp;

4. folosesc prea multe simboluri;

5. a fost impotriva simbolurilor care anuleaza
alte simboluri.

Calitdtile pe care mi le-a reperat:

1 . caut esentele;

2. a apreciat adevarul poemelor mele;

3. a remarcat cruzimea exprimarii mele;

4. ma lupt cu mine insumi in procesul creatiei.
Incurajarea lui a sunat cam asa: raspunsul lui

Eminescu dat lui Vulcan: „Timpul va rezolva totul!".

Aprecierile lui m-au bucurat, pentru ca au fost,
intr-o anume masura, obiective.

Insa, in fata constiintei mele marturisesc faptul,
ca criticismul lui a fost prea ingdduitor cu mine,
pentru ca eu ma condamn in foarte multe privinte.

Dar acesta este adevarul scriitorului si bine ca
nu este si al criticului.

14 septembrie 1995. Mai am o singura noapte
si plec, din nou, la Seminar. Incep un nou an scolar:
anul IV de liceu.

Sper sa fie un an bun, daca nu unul foarte bun.

Ieri am inceput din nou sa am dureri de inima.
Regret ca nu am facut un consult medical dar, din
pacate, nu mai am timp pentru asa ceva.

Ma simt stapan pe mine. Propriul meu stapan.

15

Intre ambitie si egoism: eu, pronumele personal
activ. Imi continui dramo-comedia.

Ce poate sa iasa dintr-o drama, decat o epava
umanal Poate ca tocmai de aceea e comica viata mea:

5

pentru ca e naiv, dramatic de reala.

Ion Bibelea mi-a facut cadou editia de poeme
postume a lui Ion Caraion16.

Acest „incident" mi-a adus o bucurie
sufleteasca deosebita. Multumirile fata de eel care mi-

5 5

a daruit-o nu pot recompensa gestul facut.

E inaltarea Cinstitei si de viata facatoarei Cruci

5 5 5

a Domnului.

Acum 50 de ani, in satul transilvan Ip, erau
martirizati un numar de 157 de romani de catre

5

armata hortista. Motivul: apartineau etniei romane.

Au fost ucisi cu baioneta si aruncati intr-o

5 5 5

groapa comuna. Din cauza mirosului care iesea din
groapa s-a aruncat var in aceasta, pentru ca sa nu mai
miroase cadavrele intrate in putrefactie.

Insa nu au pus niciun semn crestinesc, ca
distinctie a faptului, ca acolo sunt morti ortodocsi
romani.

Ei au fost ucisi pentru ca apartineau romdnimii
si apoi au fost aruncati in groapa, pentru ca nimeni sa
nu mai stie de ei.

5

Si iata ca stim, si vom sti intotdeauna de ei, de

5 5^55 ~

martini nostri.

>

Mantuitorul Iisus Hristos a fost ucis pentru ca
era Dumnezeu. Si I s-a pecetluit mormantul, pentru
„ca sa nu-L fure Ucenicii".

Ucenicii nu L-au furat! Insa El a inviat din
morti, a treia zi si S-a aratat „la mai multi".

5 ~ 5 ~~ 5

Sangele Martirilor romani nu s-a varsat

degeaba! El a insemnat si inseamna ceva foarte

pretios, urmand pretului celui mare al sangelui lui
Hristos.

16 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Caraion.

16

Martirii nostri sunt adevdr pecetluit cu sdnge.

Moartea lor inseamna o inviere, pentru ca ei au
iesit la lumind in cugetul si in simtirea noastra.

Iar daca varsam o lacrima, macar una pentru ei,
inseamna ca jertfa lor nu a fost zadarnica. Ea a
schimbat ceva in noi.

La TVR1 am vazut un reportaj despre fuga

1 "7

„reginei gimnasticii romanesti": Nadia Comaneci .

Fuga ei, provocate de regimul comunist din
Romania, a fost incununata de o primire cdlduroasd
in America.

Se pare ca altii stiu sd pretuiascd si sd
valorizeze foarte mult calitatile geniale ale romanilor,
mai mult decat noi insine uneori.

M-a bucurat intoarcerea Nadiei in tara, cat si
ajutorul pe care il acorda „urmaselor sale in ale
gimnasticii".

„Omul se intoarce la ceea ce iubeste", spunea
cineva. Si Nadia s-a intors si a dovedit, la varsta de 30
de ani, ca ceea ce se strange cu migala si cu daruire
totala, intr-o viata de om, nu se uita prea usor.

Ea a rupt sabloanele si a demonstrat, in fata
unui mare numar de spectatori, ca varsta nu i-a
„temperat" prima sa iubire si cea mai mare:
gimnastica.

Romania a primit-o cu flori si cu zambet pe
buze. Romanii o iubesc si o pretuiesc. Ea ramane a
noastra. Si va fi a noastra, una dintre stelele sportului
romanesc.

Nadia Comaneci a spus celor de la ABC: „Am
suferit, dar m-am maturizat. Am incredere in viitor".

Misterul noptii se prelungeste pana la foaia pe
care o termin acum. Viitorul mi se deschide ca un
mister perpetuu.

8 octombrie 1995. Cand rugaciunea se usucd in
sufletul meu, ma incearca o fried existentiald enormd.

17 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nadia_Com%C4%83neci.

17

Aceasta frica ma terorizeaza. E o frica care ma
strapunge, in mod chinuitor, pana in strafundurile
inimii mele.

Rugaciunea te naste spre viata. Iti da viata. Te
face apt pentru viata.

De aceea, cand rugaciunea mea devine
nelucratoare, imi simt trupul lipsit de viata si de
putere. Ma simt fara vlaga.

Prin rugaciune prind putere si incredere, pentru
ca in ea simt pe Dumnezeu aproape si, mai ales, in
mine.

Frica, simtita ca lipsa launtrica, este minusul
de vitalitate pe care il implinesc prin rugaciune.

A te simti in rugaciune, cuprins de rugaciune,
inseamna safii rugaciune.

Expresia rugaciunii este expresia vitalitatii din
oameni.

Golul interior se umple cand omul intelege, ca
intelesul sta in rugaciune, ca forma care duce la
implinirea persoanei, sub asistenta harului Duhului
Sfant.

„revelatia spre certitudine in certitudine"

12 octombrie 1995. Intr-una din ultimele zile
am avut parte de o intdlnire providentiala: cea cu
domnul profesor Hie Mocanu.

E prima mea ocazie in care pot vorbi cu un
mistic al inchisorilor comuniste.

Ma bucur enorm de sprijinul moral si material
(am parte de multe carti!), care mi-a survenit din
faptul ca m-am intdlnit cu dumnealui.

Forta si avantul pentru cunoastere mi se
inmultesc tot mai mult.

Eforturile sustinute nasc efecte imediate.

18

Insa stau prost cu sanatatea. Am inceput sa iau
Ginsavit si Romener pentru intarire. Efectul
observabil este satisfacator.

Scoala este epuizanta si, uneori, exasperanta
prin modul de predare al profesorilor. Suntem
considerati niste nimeni, in masa, in mod nedrept si
lucrul acesta ma revolta.

Nu se incurajeaza faptul sa ai personalitate si
nu se pistoneaza deloc pe necesitatea de a avea
principii de viata si de gdndire.

Dimpotriva: se practica mediocritatea si
lasitatea. Cine spune adevarul e persecutat. Nimic
nou, de altfel!

Numai ca, pe moment, cine spune adevarul e
aprobat, pentru ca, mai apoi, sa fie pedepsit intr-un
mod camuflat si perfid.

Desi ni se spune mereu, ca invatatura trebuie sa
fie „optiunea noastra" de zi cu zi, cei care citesc „prea
mult" sau „mai mult decat aproape toti" sunt vazuti
nu ca elevi meritorii, de elogiat, ci ca „adversari
periculosi".

Adica se merge pe dictonul: „Invata!...Dar sa
nu-ti intreci niciodata profesorii".

Nu vreau sa vad doar paiul din ochii altora.
Insa nu pot sa ma consider: un om inutil.

Am stat de vorba, de curand, cu Valentin
Chircu. Adica: cu cautatorul de esente. Am observat
la el o capacitate impresionanta de munca continua.

Se lupta cu el insusi ca un Sisif, ceea ce denota
multa barbatie.

Am idei. Nu sufar de lipsa lor. Sufar insa
pentru ca nu am timp si liniste ca sa scriu.

Viata la camin nu mi le poate acorda intotdeuna
aidoma unor cadouri de Crdciun.

Momentul de fata este unul favorabil. Cred ca
sunt in preajma faptului de a surprinde ceva nou si
edificator pentru mine.

19

Si simtirea acestui lucru imi inmulteste puterea

9 5 5 5 A

de a creea.

Valentin, Tudorel si Ion: trioul meu drag imi
este aproape in aceasta perioada. Fraternitatea noastra
este rodnica, chiar daca e greet si anevoioasa.

Am nevoie de ei, uneori, cum am nevoie de
mine.

17 octombrie 1995. Abia am sosit de la primul
spectacol de teatru pe care 1-am vazut in viata mea si
inca sunt sub euforia lui.

Din pacate si primul ratat. Au sistat
reprezentatia datorita unor „neinvitati".

Spectacolul a fost inchinat lui Tzarau si
curentului dadaist19 .

Vociferarile care au sistat reprezentatia au
pornit de la faptul, ca spectacolul se tinea... in limba
franceza.

Pe mine si pe Petre-Valentin Lica trupa ne-a
primit calduros si cu emotie, pentru ca ne-am cerut
scuze in mxmQ\Q...nemultumitilor de incident. Am
legat conversatie in engleza si franceza.

Ne-au daruit afisul spectacolului si un
fragment, xeroxat, din reprezentatie. Doi dintre
membrii trupei ne-au dat autografe. Am primit
invitatie, pentru data de 24 octombrie 1995, ca sa
mergem la Bucuresti...

Insa nu e timp si nici nu sunt bani...

La ora de muzica Psaltica, pe cand cantam, n-
am mai auzit nimic altceva...Ca in cazul lui
Beethoven . . .Am devenit sunet interior. . .

Cantam fara sa aud. . .

Muzica se nastea in interiorul meu, intr-o forma
concentrata si exploziva. Este pentru a doua oara cand
traiesc acest lucru.

Prima data s-a petrecut la o Sfanta Liturghie,
condusa de PS Calinic al Argesului si al
Teleormanului.

is t i .._. http://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_Tzara.

1 Idem

19 Idem

20 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dadaism.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.

20

In urma cu doua zile, in timp ce ma uitam la
televizor, am avut iluzia unui dreptunghi, de culoare
neagra, care se scurgea de la stanga la dreapta...

Desi eram obosit la ochi...eram relaxat si bine
dispus. Abia imi facusem baie pe cap si corp.

Aceeasi iluzie, a cercurilor lui Kandinski , in
aer, acum doi ani, in timp ce mergeam pe zapada...

Pana acum insa nu am probleme cu vederea...

Tudorel mi-a marturisit ca a simtit „pe Satana"
in el in timp ce eram la ore. Cand 1-am privit avea fata
neagra. Nu 1-am mai vazut niciodata in aceasta stare.

Acum are tendonul taiat. I-a scapat cutitul de
taiat paine in cartilagiu.

Valentin face fata chinului dragostei cu
stoicism.

Ion isi gaseste puncte de sprijin pentru copacul
sau.

Valentin II imi marturisea faptul, ca il doare
ignoranta „poporului celui mult".

Petre D. mi-a trimis un bilet, prin care imi cere
sa il scuz la ore. Cred ca are probleme in familie.

Maine vine PS Calinic la Turnu. II asteptam la
ora 7. 30. Se va sluji Sfanta Liturghie.

E noapte. Sorin, colegul meu de camera, se
roaga. Scriu din internatul liceului Chimia din Turnu
Magurele, in care locuiesc din toamna acestui an.

26 octombrie 1995. Timpul trece. Mai bine zis
curge... Si duce cu el un drum pe care merg si ma
succeed cu fiecare clipa, cu fiecare frunza...

Astazi este ziua Sfantului Mare Mucenic al
Hristos, Dimitrie, Izvoratorul de mir. Am fost la
Odaia la slujba in aceasta dimineata.

La ora 16.00 a inceput Balul bobocilor la casa
de cultura. E vorba de balul liceenilor de la Chimia.

21 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasili_Kandinski.

21

Nu am fost. Am stat si am scris. Citesc volumul

5

al 3-lea din Filocalia romdneasca. Pe Sfantul Maxim
Marturisitorul.

Ieri m-am impacat cu Tudorel. „Tu stii cat de
greu e sa nu ai un prieten?!", mi-a replicat el. Mie imi
spui?!...

La rugaciunea de seara am trait o iluminare a
mintii si a inimii, care m-a facut sa inteleg ca

5 5 ~ 5 C

egoismul din mine nu poate privi in ochi pe aceia,
care mi-au tradat sinceritatea si increderea mea in ei.

5

Ma doare rau faptul ca parintii mei nu ma ajuta,
nu imi vorbesc si nu ma inteleg. Mai ales ma doare
rautatea, aversiunea mamei mele...

Insa, pe de alta parte, sunt la fel de egoist ca si
ea.

Peste cateva zile implinesc 18 ani. Nu stiu daca
voi primi, de la cineva, cadouri sau daca cineva imi
va ura: „La multi ani!".

11 5

Nu cunosc aceasta bucurie...Si de ce as

5 5

cunoaste-o tocmai acum?!

5

Poate ca oamenii sunt nascuti ca sa fie mai mult

5

singuri...

Aceasta varsta, pe care o voi implini in curand,
imi mareste exigentele. Trebuie sa lucrez si mai mult

5 O 5 5

si mai bine.

5

De retinut: exprimarea mea este o exprimare a
unui mistic. Uneori fac greseli de exprimare
adjudecate. Spre exemplu: mai superior.

Pentru mine viata cu Dumnezeu permite mai
superiorul, adica revelatii din ce in ce mai mari.

Oamenii ma primesc cu dragoste. Acest lucru
imi da incredere in mine insumi. Zambetele lor sunt
raze de lumina pentru sufletul meu, pe cand
necazurile si greutatile lor sunt lacrimi crucificate,
suferinde pentru ochiul meu.

22

Fiecare clipa este o binecuvantare, daca stii sa
alegi partea cea buna a lucrurilor.

Ochii cuminteniei exprima seninatatea trupului
si a mintii. O minte care se shy este de un trup
cuminte este senina.

Am vorbit cu Bogdan Ivana despre initierea
mea mistica, despre introducerea mea in rugaciunea
inimii.

L-a socat acest lucru, in loc sa il bucure. Mi-as
fi dorit sa incerce si el sa se roage...

Sanatatea, Ii multumesc lui Dumnezeu, imi este
prisositoare in aceste zile.

27 octombrie 1995. La ora de Indrumari
Misionare ni s-a predat despre cultul AZS. Invatatura
lor mi-a tulburat mintea intr-atat de mult, pana cand
nu am mai putut sa gandesc in mod rational. Eram si
obosit...

Aveam o minte confuza, dezorganizata...Si
traiam o mare innegurare, o pacla imensa, o noapte
care ma impiedica sa gandesc ortodox.

Demonii m-au luptat din plin...

Imi simt si acum inima cuprinsa ca intr-o cusca
de fier. Simt o apasare puternica deasupra inimii mele
si faptul ca sunt bruscat, din toate partile, de demoni.

Sentimentele imi sunt confuze si delirante.
Privirea imi este deformata.

Vad totul, in interiroul meu, ca intr-o pacla
vaga, ca intr-o penumbra densa, in care abia mai
curge un fir de lumina.

Am trait de multe ori aceasta stare... Cand
vorbesc cu vreun eretic sau cu vreun crestin al nostru,
care sustine tot felul de traznai, de aiureli, simt cum
imi pierd echilibrul spiritual interior.

Puterea satanica din ei ma patrunde si ma face
sa ma precipit. Gesturile imi devin febrile si fara sens.

Incep sa fiu nervos si sa simt, in trupul meu, o
caldura satanica, desfranata, care imi vine cand aud
ereziile si hulele lor.

23

Cand imi privesc adversarii simt in ochii lor o
luminozitate satanica, care mie nu imi e proprie. Pe
care nu o suport si pe care nu vreau sa o vad si sa o
simt...

Ochii lor sunt plini de ura si de invidie si, mai
ales, de o mandrie prosteasca ca detin adevdrul
absolut.

La cultul AZS (Adventistii de ziua a saptea) din
Rosiorii de Vede am simtit puterea satanica in ei sub
o forma nevazuta.

Uneori, o forta latenta satanica, imi insufla o
privire rece si infioratoare, de care si eu ma
inspaimant, atunci cand ma privesc in oglinda.

In aceste momente nu pot sa imi dau seama
cum pot sa fiu atdt de crud, ceea ce, de obicei, nu
sunt.

Am avut si stari cand am scris sub vadita
influenta satanica. Am ars acele manuscrise, de frica
sa nu citeasca cineva acele manuscrise si sa creada ca
am innebunit.

Iar forta aceasta satanica o simti ca te patrunde
atunci cand iei atitudine, cand te indarjesti impotriva
pacatelor omenesti, pentru ca diavolul vrea sa strice
toata ravna noastra buna impotriva raului.

Acum, cand notez toate aceste experiente
dureroase, traumatizante pentru mine, ma doare
inima. Insa simt ca incepe sa mi se lumineze, treptat,
mintea si sa ies din starea aceasta de ispitire din partea
demonilor.

Nu de putine ori am observat cat de ironic si de
cinic pot fi, influentat de demoni, impotriva
adversarilor mei de alta credinta. Insa acest lucru nu e
unul bun, cu toate ca nu pot fi niciodata de acord cu
credintele lor eretice.

16 noiembrie 1995. Destinuirea prin artd este
mijlocul eel mai liber si mai simplu de realizat. Cand
vrei sa spui ca lumea poate fi alta, demonstrezi ca tu
poti o poti recreea, remodela, reaseza altfel.

24

Si acel altfel esti tu insuti. Tu poti fi altfelul
acestei lumi.

Prin poezie trebuie sa tindem spre dialog, spre
deschidere. Dialogul este singurul mod prin care mai
poate fi salvata planeta de la propria sa auto-
desfiintare.

Dialogul care accepta partenerul de dialog
dizolva granitele, inchiderile individualiste.

Dialogul dezmargineste persoanele pentru a le
repune in margini noi, mult mai cuprinzatoare. Prin el
noi primim binecuvantata cunoastere a unei alte
persoane.

Poezia, in cadrul dialogului, este o mdna
intinsd adusa pacii intre oameni. Ea este o usa
intotdeauna deschisa pentru un dialog universal.

Sunt acasa pana luni. Astazi e vineri. Zapada
aproape ca s-a topit. Soarele incearca sa ne uimeasca
iarasi.

Zapada se topeste odata cu trupul meu. Ma simt
slabit trupeste. Slava lui Dumnezeu insa ca nu sunt
slabit si sufleteste!

Citesc: asta fac in cea mai mare parte a
timpului!

1 decembrie 1995. E o zi care trebuia sa fie.
Dupa atatea cautari am inteles rostul de afi poet.

Astazi traiesc o sarbatoare a vietii si a spiritului
meu. „M-am decis pentru toata viata" (si o spun cu
mana pe inima), ca de aici incolo poezia va fi unealta
prin care ma detest sau ma aprob, prin care iubesc sau
urasc si prin care voi demonstra existenta a tot felul
de defecte sau de daruri dumnezeiesti.

Drumul cautarilor insa ramane un drum al
rastalmacirilor de cuvinte, al copierii si al transpunerii
unor idei si situatii neper sonale.

25

Perfectiunea e o dictatura a creatiei care ti se
impune de la sine. Ea e mereu «ea/ms,a...criiar si cand
o poti obtine...

Limba poezeasca, desi e una singura, e formata
din atuurile si creatiile fiecarei individualitati poetice
in parte. Toti poetii la un loc indica Poezia. Insa
fiecare in parte, paradoxal, are acces la Poezie.

Limba poezeasca se regenereaza cu fiecare
poet in parte desi ramane aceeasi in esenta.

Limba poezeasca e insasi exprimarea sufletului
uman. E insasi universalitatea lui infinita.

Poezia ne seamana. Ea este cat este poetul.

Poezia tinde spre puritate. De aceea singurul
limbaj adevarat al universului e Poezia.

Semnez cu litere de bucurie si cu umilinta de-a
fi.

8 decembrie 1995. O zi linistita, cu zapada si
circulatie multa. Scriu din camera mea de internat, in
fata resoului aprins, cu caietul pe genunchi.

Ma simt uimitor de rece si de insensibil.

De afara se aud zgomotele motoarelor de la
masini, strigate de oameni si croncanitul ciorilor,
celebru in aceasta parte de oras.

Duminica plec la Corabia, ca sa ii due volumul
de poezii lui Adrian pentru tipar. Sunt in zilele de post
pentru ca sa ma spovedesc.

Duminica ma spovedesc, impreuna cu Tudorel
si cu Valentin, la parintele Gheorghe Marinescu, apoi
plecam la Corabia.

Dincolo de toate acestea: ma simt singur. Mi-e
dor de dorul nimanui. As dori putina dragoste, care
sa-mi dea viata, sa-mi dea suflu nou, pentru a trai si a
crea.

26

Azi mi-am luat din nou pastilele. Am nevoie,
mai ales, de psihoenergizante, pentru ca consum
foarte multa energie mentala.

Visul de aseara e demn de sarpele lui

00

Exupery . Am visat ca il inghitisem pe Marius Dinca
(un coleg de vreo 1 00 de kilograme) si ca 1-am purtat,
in stomac, de la magazinul central din Turnu
Magurele si pana la camin, aici, la Chimia, la internat.

Se pare ca foamea isi spune cuvantul si in vis.
Mancarea la cantina e proasta si adesea renunt la ea,
mancand foarte putin...si prost...

Cu cateva zile in urma am visat, ca pe casa
noastra de la Scrioastea crescusera, din senin, niste
mori de vant si o masina ma astepta ca sa vin.

Visele mele imi dau de gandit. Mai ales ca
demonii mi-au luat-o inainte si m-au invatat in vis ca

sd sarut si safac dragoste cu ofemeie.

Insa, cu toate acestea, ceea ce traiesc acum
incepe sa ma depaseasca. In ultimele saptamani am
invatat si am avut experiente pe care nu le-am avut in
toata viata mea.

5

Sticla de apa de pe masa lasa sa se reflecte prin
ea lumina...Ce diferenta este, Doamne, Dumnezeul
meu, intre lumind si intunerid

9 decembrie 1995. Zi cu rani planse. Astazi,
cuvintele au inceput sa cada pe ranile deschise ale
sufletului meu.

Ma simt atat de rau sufleteste cum nu m-am
simtit niciodata pana acum.

Insa acum ma gandesc: ce ar fi daca asfi inteles
si, mai ales, iubitl

Maine trebuie sa ma spovedesc. Ii multumesc
lui Dumnezeu si pentru aceasta durere.

' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antoine_de_Saint-Exup%C3%A9ry.

27

Toti meritam iubire si intelegere din partea
celorlalti. Nu conteaza starea materials sau financiara,
cea sociala sau politica.

Conteaza numai sa ne iubim, eu, tu, el, noi, cu
totii.

Uneori mi-e teama sa mai scriu cuvinte. Pentru
ca simt ca aceasta hartie alba e mazgalita de inima
mea plina de foe, de durere imensa.

15 decembrie 1995. In ultimul timp totul in
jurul meu a inceput sa se trasforme intr-un mister
fascinant.

Nu mai inteleg nimic dar nu mi-e teama.
Ratiunea mea nu mai poate cuprinde toata aceasta
revarsare a energiilor dumnezeiesti, care coboara in
sufletul meu.

Ma simt epuizat total. De doua ori am simtit ca
ma despart cu spiritul de trupul meu.

Nu m-am desprins, totusi, pentru ca mi-a fost
teama.

Am primit o scrisoare de la parintele Nichita.

I-am aratat profesoarei de romana cateva
poeme de ale mele. I-au placut si m-a incurajat.

Tudorel m-a ajutat sa transcriu poemele din
volumul: Dreptul de afi. Cartea se va tipari la editura
Pamir din Piatra Neamt.

De ieri am intrat in cenaclul Marin Preda.
Doamna Nicoleta Baetica a fost bucuroasa de
includerea mea in cenaclu.

Am inceput un alt volum de poezii. Titlul
(deocamdata provizoriu): Lectii de gdndire.

Voi fi primit in cenaclu la urmatoarea intrunire,
atunci cand va participa, ca invitat de onoare, domnul
profesor Hie Mocanu. Acest lucru se va intampla
miercuri.

28

Am pregatit pentru revista trei poeme din
volumul Lectii de gdndire.

Impreuna cu prietenii mei suferinta e mai
calmd dar arQ...acelasi gust...

Rolul meu de „Batran" imi cere prea mult, mai
mult decat am sa dau. Ma bucura insa faptul, ca, de la
un timp, ne traim vietile in mod comunitar.

Copacii au inceput sa dea rodul lor, pentru ca in
ghinda exista, ca potenta, stejarul dimpreuna cu toate
ramurile lui.

Simplitatea e intotdeauna dincolo de jocul de
iluzii.

Mi-e dor de toti cei pe care ii iubesc. Si asta ma
face sa simt ca as avea sa le spun, tuturor, ceva tainic.

In tot acest mare dor raman un albatros inca
nebiruit de uragane. Albatrosul se naste pentru
cuvantul sentimentelor.

19 decembrie 1995. Imi iubesc dragostea, ca si
iubirea de viata incat vreau ca moartea sa ma prinda
iubit de iubire.

Urmeaza rastignirea Strainului pe pietrele
templului.

Sper ca sa fiu eel putin nu atdt de rdu pe cat vor
neprietenii mei.

Poezia este si va fi o armd si un medicament
dumnezeiesc pentru sufletele noastre.

Cu medicamentul ei ne vindecam singuratatile
si nelinistile iar cu armele ei ne visam dreptul unei
noi morti si unei noi sperate invieri.

Poezia e o stare de spirit privilegiata.

29

In trimestrul viitor, Tudorel se transfera la
Bucuresti. Imi pare rau ca pierd unprieten iubit.

Dupa ce termin aici de notat, trebuie sa citesc
Tribuna si Luceafarul. doua reviste interesante zic eu.

Maine va fi prima mea zi ca membru al unui
cenaclu literar.

Vreau mai intai sa recuperez insemnarile din
douazile anterioare: 5 si 15 decembrie 1995.

5 decembrie 1995. E doua dimineata. Afara e
un viscol hain, care fee ca noaptea sa fie spulberata
prin zapada si aruncata in geamul meu.

Vantul suiera infiorator.

5

La un moment dat mi-am dat seama de anumite
repetitii in scrisul meu...dar mereu altfel. Difera
gradul de complexitate si normele lexicale pe care ni
le impunem.

Elegia a 10-a a lui Nichita [Stanescu]. Ideea ca
trupul devine forta generatoare de viata pentru
pamant, existenta aici, e sora cu aceea din poemul
meu Iarba. Mai apoi a devenit Ruga ierbii.

Creez pe ceva vechi, ceva nou. Un mereu altfel.
Cred ca, pana la urma, acesta e rolul artei: acela de a
reactualiza mereu trecutul si de a face din el prezent.

Opera originala e reactualizarea unei idei
arhetipale.

Fundamentul noului este ideea esentiala.

5

15 decembrie 1995. Impreuna cu Tudorel si cu
Valentin, astazi, ne-am spovedit si impartasit.

Ne-a spovedit parintele Gheorghe Marinescu
in pridvorul Bisericii de la Odaia, si ne-a impartasit
parintele Gaina in altar, dupa Sfanta Liturghie.

Aceasta impartasire a fost cea mai dulce din
viata mea. Acest lucru 1-am simtit cate trei.

30

Eu si Valentin am trait faptul ca, intr-un mod
inexprimabil, simteam cum ni se curatesc buzele, cum
ni se purifica. Carbunele Sfantului Isaia Prorocul...

Pentru Tudorel a fost prima spovedanie
intelegatoare .

Nu ma opresc ca sa spun, ca plansul este o
durere a sentimentului.

De plans nu se contamineaza decat omul de sub
dureri.

Ma cutremur de pedeapsa de a nu avea lacrimi.
De pedepasa de a uita rugaciunea mintii. De pedeapsa
de a stinge din mine harul dumnezeiesc cu
desavarsire.

20 decembrie 1995. A fost o zi reusita! Aici, la
cenaclu, am intalnit-o pe Gianina Savulescu.

Domnul Hie si-a prezentat efortul rugaciunilor
sale. Eu am citit primele 6 poeme din volumul Lectii
de gdndire.

Sunt al 3-lea barbat din cenaclu.

Fizicul si psihicul meu insa sunt la pamant. Am
nevoie de liniste interioara.

23 decembrie 1995. A doua zi de vacanta. Ma
simt bine acasa. Valentin este la mine. Acum e chiar
langa mine, citind o carte.

Mihai Alin, „dusmanul" meu de patru ani de
zile, mi-a cerut prietenia. Dumnezeu face minuni cu
oamenii.

I-am dedicat lui Mircea Florin doua poeme in
exclusivitate. Era entuziasmat...

Unui simpatic coleg, Gheorghe Botoghina, din
anul I, i-am dedicat poezia: De durere. E primul poem
cu care se deschide sectiunea Lectii de gdndire.

Polemici in periplu. Finul Anton: o problema
clasata pe firul destinului.

31

26 decembrie 1995. Scriu intr-o chilie a
Manastirii Brancoveni. Ma simt bine. Relativ bine.

Am vorbit cu parintele Nichita, duhovnicul
Manastirii, dar nu ne-am prea inteles.

Acum, cineva ne tine un curs de moralizare. Se
stie, de fapt, ca prostia infloreste printre crestinii
nostri de rand si nu numai printre ei, ca florile in pare.

Am trimis o scrisoare Cameliei. Astept un
raspuns.

Imi place pomul de Craciun de aici. Maine,
Tudorel, se va intoarce la Corabia.

29 decembrie 1995. Ieri m-am intors de la
manastire. Azi plec la Alexandria. Cred ca am sa fac
revelionul acolo.

Visul meu de astazi dimineata e putin cam
straniu, in sensul ca a avut „atata realitate" incat m-
am trezit, intrebandu-ma, daca nu am, cu adevarat,
aceasta „putere".

Am visat ca aveam „puterea" de a misca lucruri
si de a le ridica de la pamant.

In vis, am miscat oglinda din camera mea, am
scos cheia din usa, am destabilizat, concentrandu-ma,
pe un om (in vis imi stiam numele) si am ridicat un
obiect pe care nu mi-1 mai amintesc precis.

Atunci, simteam ca ceva mi se misca in inima.
Am socotit aceasta miscare drept satanica, miscare
care s-a derulat pe umarul meu stang.

Atunci cand am vrut sa misc icoana Maicii
Domnului din camera mea... m-am trezit...

Ieri m-am privit in oglinda si m-am
inspaimantat. Aveam ochii deformati de o privire
satanica.

Astept ca mamaia sa imi aduca sa mananc. E
opt dimineata. Sper sa fie o zi buna.

32

1996

5 ianuarie 1996. Am inceput noul an cu dreptul,
dupa cum zice romanul. Poeziile mele vor fi
publicate. Am primit siguranta acestei afirmatii.

Scriu in sola de asteptare a Garii de Nord, din
Rosiorii de Vede. Am mat bilete la acceleratul de

9

Bucuresti. Plec cu Ion la Ploiesti.

9 9

Ma simt mai bine. Aseara am luat doua pastile
energizante in loc de una ca sa ma linistesc.

Ma simt fara energie, mai ales in zona capului.
Am senzatia dureroasa de cutie craniana goala.
Traiesc de trei zile aceasta senzatie epuizanta.

La un efort mai mare ma epuizez imediat.
Inima mea nu mai suporta nicio greutate asupra ei,
nici macar camasa de corp sau un tricou lipit pe piele.

Ma enervez repede.

Am nevoie de liniste, de dragoste, de intelegere
si de multa odihna.

9

Speranta va invinge. Sper sa invinga.

5-6 ianuarie 1996. Sunt in orasul lui Nichita,

9 ~

peste drum de Caragiale.

Am vizitat casa-muzeala Nichita Stanescu. M-
am intalnit cu Nichita pe care speram sa il gasesc.

Aici am cunoscut-o pe Ioana Lepadatu. Am
primit cartea de vizita a publicistului Bogdan Gavril.

Am cumparat o vedere a casei muzeale.

Spre seara, mi-am facut permis la biblioteca
Nicolae Iorga. De aici mi-am scos cateva fise de
lectura din Devenirea intru fiintd a lui Constantin
Noica. Ma bucur ca am gasit-o aici.

Ploiestiul este un oras frumos si, mai ales,

9 9 J 9 ~ ~

curat. Pacatuieste si el, ca orice mare oras, cu un

9 9 ~ )'

trafic aglomerat.

33

In Gara de Nord, din Bucuresti, am intalnit o
poeta care vindea iconite.

7 ianuarie 1996. Simt nevoia unei insingurari
pentru o perioada de timp. Alaturi de mine pot sa
hotarasc mai bine lucrurile.

Ion strange bani ca sa ne luam un reportofon.
Imi doresc o masina de scris ca a mi Nichita. Unchiul
Tica mi-a promis una.

Ma simt mai putin stresat si ma relaxez din ce
in ce mai mult. Maine reincep cursurile la Seminar.

9 ianuarie 1996. Nu pot sa dorm. Gandurile rele
ma chinuie ca niste limbi de foe. In urma discutie cu
Eugen G. am inceput parca sa innebunesc.

Sbornicul rusesc mi se pare exasperant. M-am
imbolnavit de tendintele lui extremiste.

5

10 ianuarie 1996. Incep sa ma instrainez cu
gandurile de aceasta lume prin pastrarea mintii in
inima. Numai acest lucru imi capteaza atentia.

Aseara n-am mancat nimic. Nici azi dimineata.
Simt o intarire spirituals puternica.

E aproape ora 12, ziua. Voi continua sa tin post.
Rugaciunea rostita din ce in ce mai mult imi elimina
pofta de mancare. Nu mai simt miscarile inimii spre
patima.

Am aflat ca patima cititului ma opreste de la
Dumnezeu si de la rugaciune. Idee din Sbornic.
Ulterior m-a dus in pragul nebuniei...

Nu stiu ce sa fac. Nu stiu cum sa continui. Sunt
intr-un moment de criza spirituals.

Sufar mult ca nu am lacrimi, ca nu pot sa plang
acum. Acest lucru ma obsedeaza.

34

Este ora 10 noaptea. Dupa ani de zile...mi-au
curs primele lacrimi. Eram intr-o stare de umilinta si
de cerere a iertarii de la Dumnezeul nostru.

Acum, chinurile Iadului nu ma mai
inspaimanta!

1 1 ianuarie 1996. 1-am scris parintelui Nichita.
Numai rugaciunea conteaza. Am inceput sa uit

de toti. Asta seara ma due la domnul Hie Mocanu.

Tudor el a inceput sa picteze. Imi spune ca simte
linia.

Astazi m-am trezit fara sentimentul fricii de
Dumnezeu. Linistit...

La ora de Matematica am oprit rugaciunea
interioara. Am avut un moment de relaxare si de
liniste.

Simt ca partea superioara a inimii se ridica in
timpul rugaciunii. In aceste momente, inima si mintea
mea sunt senine.

Respir, in timp ce ma rog cu rugaciunea inimii,
foarte repede, desi pot sa o fac si normal.

Din aceasta cauza ritmul batailor inimii mele
este accelerat mai mereu, mai mult decat trebuie.

Nu mai pot sa ma concentrez la
invatatura. . .pentru ca sunt absorbit de rugaciune si de
linistirea interioara.

9

12 ianuarie 1996. Convorbirea cu domnul Hie
Mocanu m-a linistit. Ma simt eliberat de ceea ce m-a
tinut legat in ultimele patru zile.

Rezultatele acestei experience exagerate: dureri
de inima, de cap si de gat.

Dupa cinci zile de „seceta intelectuala" am trait
si primele randuri. Cu alte cuvinte, daca mai gdndesti
putin inseamna ca te mai tii minte.

Incep sa imi revin. Vad cum se ridica, din
intuneric, lumina.

35

13 ianuarie 1996. Am nevoie de intelegere si de
incurajare. Ma simt slabit si singur. O singura discutie
poate sa ma distruga...

La ora de franceza (e zi de sambata) am scris
textul: Cu presentimentul nebuniei in minte.

15 ianuarie 1996. E ora de greaca. Trebuie sa
ma pastrez cu sanatatea pe linie de plutire, adica sa nu
mai exagerez cu faptul de a ma epuiza. Insa pot sa fac
acest lucru, la cate mi se cer la scoala pe fiecare zi?

Trebuie sa tree peste aparente sau sa fac fata
aparentelor.

Trebuie sa lupt continuu ca sa nu ma
imbolnavesc de superficialitatea din jurul meu.

Astazi am luat o hotarare impotriva mea...Stiu
ca fac o mare greseala.

16 ianuarie 1996. Mi-am regasit echilibrul. Am
vorbit aseara cu Monica. Stiu ca exista o legatura
indestructibila intre oamenii care se vad si isi
vorbesc.

18 ianuarie 1996. Ma simt mai bine in aceasta
seara. Ora de matematica este plictisitoare. Am scris o
poema despre adevar. Volumul „Lectii de gandire"
are o linie a sa de care ma tin.

23 ianuarie 1996. „Dreptul de a fi" a intrat la
corector. Am o constiinta foarte susceptibila. Din
aceasta cauza mi-e dor de zilele inocentei.

Cunoasterea pe care o posed ajunge sa se
transforme intr-o metoda de sinucidere treptata.

Ma lupt cu propria mea fiinta si ma omor
continuu.

Nu pot sa fiu distant fata de ceea ce vad. De
aceea mi-e greu cand creez, in sensul ca le scot pe
toate, din mine, cu multa durere... si deloc cu
detasare.

36

Cand incep sa scriu totul devine o parte din
mine si asta imi intuneca obiectivitatea. As vrea sa fiu
mereu obiectiv in tot ceea ce scriu...

Uneori ma suspectez si detest subiectivismul
meu extrem, care e nociv si periculos. As vrea sa fiu
mereu stabil...

Privesc lucrurile neinsufletite si ele incep sa se
alungeasca.

Fac experiente pe cdmpul energetic al colegilor
de clasa. Nu-mi pot explica, fara modul in care
sufletul lor se manifesto in trup, de ce unii poseda
cdldurd iar altii rdceald iar altii o semi-rdceald.

24 ianuarie 1996. Am debutat in revista Marin
Preda. Suntfericit!

25 ianuarie 1996. Sunt din nou bolnav.
Valentin si-a pus ochelari 0, 5. Au inceput sa ma
doara si pe mine ochii.

Cred ca defectul meu, unul dintre cele mai mari,
e acela: ca nu ma bucur de viatd. De aceea, cred ca
sansa mea este aceea de a ma regdsipe mine insumi.

Iar fiinta mea, adevdrata mea fiintd e dincolo
de gdndire si de limbaj. Stiu asta din plin!

Sufar mult pentru ca nu sunt atat de lucid pe cat
mi-as dori. Momentele mele de luciditate, de ceea ce
eu numesc luciditate, sunt foarte rare.

Cum ar trebui safiu ca sa ma simt bine cu mine
insumil\...

26 ianuarie 1996. Simt ca in tot ceea ce am
creat pana acum sunt, aproape, numai fantasmele
mele nu si fiinta mea reald.

De dincolo de tot ceea ce spun si fac imi apare
chipul fiintei mele: simplu si cutremurdtor.

Este o suprafata intinsa de cristal. De aceea mi-
e frica sa ma intreb cine sunt.

37

27 ianuarie 1996. Ma simt o tabula rasa ...si
sunt foarte obosit. Port in mine chinurile facerii.
Ma simt din nou singur...

Astazi seara am vazut un caine, care era
innebunit ca nu poate sa intre in curtea stapanului sau.
In fata lui m-am simtit umilit...

Simt ca sunt scriitor. Si, cu toate acestea, am
mari emotii.

Inca nu le-am spus bunicilor meu ca acum ma
cheama: Dorin Streinu. Nu cred ca vor intelege ce
inseamna un nume literar.

Sunt dinainte convins de faptul, ca pentru ei

munca mea literara e „o pierdere de timp si o
preocupare a unei minti de adolescent".

Asist la un teatru cu masti, cu tot felul de masti.

Ce pacat ca nu cunosc actorii! Ce pacat insa ca
nici ei nu stiu ca eu...ii vad.

Lumea toata e un teatru care imi trece prin fata.

Numai ca eu ma ocup cu analizarea acestor
masti, a acestui teatru, care ma zguduie profund.

Muzica e eel mai bun remediu pentu suparare si
tristete. Ea te face mai sincer...

Sub inserari de stele

stau lacrimile

florilor plapande.

28 ianuarie 1996. Straniul a devenit pentru
mine un lucru cotidian. A inceput sa imi placa
simplitatea mediocra. Odata cu aceasta nu fac decat
sa ma indragostesc, in mod progresiv, de oamenii
plini de vitalitate si de umor.

Poate din cauza ca eu sunt altfel decat ei.

29 ianuarie 1996. M-am imbolnavit de durere
interiorizata. Oamenii veseli insa imi alina suferinta.

23 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tabula_rasa.

38

Lumea este o multime de sentimente care se
nasc si mor. Raman numai undele...

Am inteles: lipsa rasului aduce rigiditate
interioara si in relatii.

31 ianuarie 1996. Fluiditatea vorbirii.
Echilibrul intre obiecte.

Uneori mintea mea se pulverizeaza...Atunci
parca nu mai stiu sa vorbesc. Cred ca am intrat,
adanc, in tdcere...

Am inceput sa intuiesc cuvintele altora inainte
ca ei sa le pronunte.

Incerc sa imi las mintea goala de ganduri si de
cuvinte. Astfel mintea se umple de un inteles
contemplativ continuu.

1 februarie 1996. O noua viziune a romanului.
Vreau sa subliniez imaginile.

A fost ziua „Magureanului". Am iesit in oras.
Am baut ceva la hotel.

I-am scris Marinelei cea mai scurta scrisoare.
Ea e „micul Cioran".

Cele mai frumoase momente ale unei zile sunt
fazele incipiente ale rasaritului si ale apusului de
soare.

Ieri seara am putut gusta un apus de soare
magnific.

Acum citesc vomulul al cincilea din Filocalia
Romdneasca.

Matematica - o forma de durere a cifrelor.

Profesoarei noastre de matematica, care are o
fire foarte bdietoasd dar foloseste un parfum foarte
calm, foarte tandru, care i se potriveste de minune, i-

39

am pus numele: Odeth. Nu mai stiu de unde a inceput
sarada. . .

5

E o femeie stranie dar calda.

2 februarie 1996. Sunt intre starea de a fi cum
esti si cea de cum ai vrea safii. O permanenta lupta.
Intotdeauna traim ceea ce suntem si vrem ceea

5

ce nu suntem.

Tentatia unui necunoscut valabil este tentatia

5 5

fiecarui om normal.

Este un chin imens sa crezi ca esti altcineva si

5 5

sa-ti dai seama ca nu esti.

Timpul se masoara in iubiri, dureri si regrete.

Omul vrea si ultimul loc in cer numai sa nu
ramana pe din afara...

Marii indurerati sunt oamenii care au gustat, cu
fiecare secunda, agonia mortii. Doar ei si Sfintii stiu

~ O 5 5 5 5

suferinta marii iubiri.

5

Regret nespus un lucru: nu ma concentrez
indeajuns de mult la ceea ce fac.

M-am nascut cu o melancolie adanc
inradacinata in sufletul meu. Stiu acest lucru de cand

5

eram copil. Aceasta ma exileaza, adesea, din
coordonatele realitatii.

5

Simt nevoia izolarii definitive.
Toata viata nu mi-a placut nimic din tot ceea ce
am intreprins si am realizat.

Niciodata nu m-am multumit cu ceea ce sunt si

5 5

cu ceea ce amfacut.

Astept vindecarea depasarile negre.

5 februarie 1996. Intre sufletul meu si realitate

5

corpul este materia care se interpune.

40

In camera, uneori, e foarte cald, pe cand afara
este mult frig.

Sunt dupa vederea luminii dumnezeiesti. Nu
stiu de ce mi s-a dat sa vad slava lui Dumnezeu.
Clipe unice. Bucurie foarte intensa.
Focul a inceput sa arda in esenta lemnului.

Pentru Dreptul de a fi costul de publicare e de
patru milioane.

Amintirea luminii e permanenta in mine.

5 februarie 1996. Un bloc care se darama intr-
un minut. Am trait aceasta senzatie...

Cand gandurile nu sunt bine formulate in scris
atunci nu au fost intru totul clarificate in spirit.

Orice meteahna a scrisului este o imperfectiune
a spiritului.

Un spirit desavarsit e un noian de perfectiune.

Orice perfectiune insa are o durere ascunsa, fie
ea chiar durere perfecta.

6 februarie 1996. In posta am intalnit o femeie
care semana cu Daniela. Imi placea cum i se misca
maxilarul si accentul pe care il avea.

Idealistii nu iubesc. Ei doar au un ideal de
iubire de care se indragostesc din cand in cand.

7 februarie 1996. Am visat un hotel cu multe
etaje. La ultimul etaj m-am intalnit cu o femeie si cu
un barbat.

Apoi am taiat coada unui catel de plus cu
foarfeca. Am intrat intr-un apartament, unde am gasit
o tanara familie.

Aici am rasfoit o revista despre vitalism. Imi
placea biblioteca lor. Era imensa.

41

La un momnent dat, din umbra, apare o femeie
dezbracata, cu contururi puternice,care se urea intr-un
al doilea pat, aflat langa tanara familie.

Gazda ii spune ca e suparata iar misterioasa
femeie ii reproseaza ca nu trebuie sdfie.

Femeia din umbra avea miscari molatice si
vorbea obosit. Fata de ea nu am avut niciun sentiment
sexual.

Am chemat-o insa in hoi. Cand o vedeam
iesind...m-am trezit...

Ceea ce e interesant in acest vis e ca el e format
din multiple imagini traite anterior... si pe care, in vis,
le-am trait intr-o alta ordine a lor...

8 februarie 1996. Ziua semnelor duale. Sa nu
alegi niciodata ceea ce iubesti mai mult?!

Gandesc arid si, mai ales, simplist. Insa
gdndurile simple sunt adevdrurile vii, nesofisticate ale
omului.

Vreau sa adorm. Imi doresc o noapte bund.

9 februarie 1996. Afara ninge marunt. E
liniste...Tocmai mi-am terminat rugaciunea.

Visul - un sange care isi imagineaza.

Omul este creat si din lucruri rusinoase.

10 februarie 1996. Ideile cele mai simple sunt
cele mai intelese.

12 februarie 1996. Cu cat esti mai aproape de
pamant cu atat te simti mai mic.

M-am reintors de la Corabia. Am vorbit si
despre Manuscrisul luminii pentru tiparire.

Maine vine mamaia la mine. O astept cu vesti
de acasa.

42

„Ceea ce nu esti, vei fi pe cat se poate, daca vei
vreape catpoti!".

Timpul - un cuvant care ucide.

14 februarie 1996. Trecutul este intotdeauna o
lipsa de entuziasm.

Uneori ma gasesc prea complicat pentru mine
insumi.

Ajustam mereu cuvintele.

Singurul lucru pe care mi-1 doresc este sa vad.

Nu imi ajunge decat vederea supraintelegerii.

Cum sa explic altora ceea ce nu-mi pot explica
nici mie insumi?

Totul e un miracol.

Cred ca multi oameni ai scrisului L-au uitat pe
Dumnezeu si, scriind, s-au intalnit cu El. Pentru ca nu
putem trai decat in interiorul acestui paradox: El e
inceputul si sfarsitul si oriunde cautam profund dam

de El.

Ma asez in pat. S-a facut tarziu in noapte.
Orologiul sunape statuie...

Dormi! Somnul este eel ce te asteapta ca sa fii
singur. Daca poti sa fii astfel vreodata...

14 februarie 1996. Filosofia romaneasca veche
nu a fost pentru o scindare a constiintei ci doar pentru
o canalizare a vorbirii. S-a lucrat numai la nivelul
limbajului.

9zl

Odata cu Constantin Noica si cu Vasile Conta
filosofia noastra s-a rupt de Ortodoxia traditionala.

24 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta.

43

Lucian Blaga credea ca „se poate face o
filosofie si fara Ortodoxie" si ca ea va ramane tot
romdneasca.

Insa fara Ortodoxie, filosofia romaneasca
exprima probleme care nu reprezinta problemele
reale, fundamental ale sufletului romanilor.

Filosofia lui Blaga o arata din plin: e un esec in
ceea ce priveste exprimarea addnc romdneasca.

Traditionalismul noician nu admite decat
conditia etnica pentru explicarea principiului de traire
romdneasca. Insa vorbirea filosofica nu e nici
mdntuitoare si nici neaparat folositoare, ci doar
relativ (mai degraba aparent) terapeutica.

Filosofia este o gandire a cat poate face omul si
asta inseamna o ciuntire enorma a realitatii. De aceea
filosofia e constienta ca nu vrea perfectiunea. Ea vrea
doar sa clarifice portiuni de realittate, sa le muleze pe
puterea de intelegere a omului.

Realitatea este insa privire in extaz.

Filosofia este o constatare continua a
intelepciunii firii umane cazute.

„Palavrageala" filosofilor este fara capat si fara
precizie.

Folosul filosofiei este acela de a pune intrebari
si de a cauta raspunsuri. Doar atat!

Niciodata filosofia nu are adevaruri irefutabile.

Orice filosofie e o masura a filosofului.

Filosofia a fost intotdeauna o vorbire rece si
indrazneata, o ironie orgolioasa si o inciudare pe
conditia omului.

Se trece cu vederea, adesea, peste culoarea
teologica a filosofilor. De unde isi iau ei certitudinile.

25 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga.

44

Pentru ca toti au spoliat teologia de crezurile ei
si au brodat pe seama lor tot felul de explicatii, mai
mult sau mai putinplauzibile.

Filosofii devin filosofi si nu se nasc filosofi.

5

Filosofii sunt formati din scindari interioare,

5 ~

dureri, obsesii si strafulgerari ale constiintei.

~ 5 O 5 5

Filosofia personala e bine sa fie stiuta doar de
filosof, putin explicate altora si scrisa doar o data. Si
asta cat mai tarziu...

Un lucru urat al mentalitdtii de intelectual. le
place sa stie despre durerile si zvarcolirile scriitorilor,
extragandu-si o bucurie bolnava din citirea lor.

Cum sa te bucuri de durerea deschisa, de rana
vie a altora?!

17 februarie 1996. Pentru ca sa mori batrdn
trebuie sa devii batrdn.

Eforturile umane sunt doar niste aripi disperate
de pasare.

E o zi calduroasa de sambata. Scriu sprijinindu-
ma de caloriferul din camera, care e foarte fierbinte.
Insa in camera e totusi frig.

Am fost aseara la domnul Hie Mocanu. I-am
relatat amanuntele referitoare la tiparirea cartii.

O incursiune prin periplul invierii.

In timp ce scria poemele, trairea interioara i se
diminua.

Mi s-a amplificat simtirea harului dumnezeiesc
altoit pe simtirea mea, umana. Uneori simt harul
dumnezeiesc ca pe un foe purificator, care arde
materia trupului meu.

De aceea simt in mine si in jurul meu protectia
dumnezeiasca, modul cum Dumnezeu ma conduce si

~ 5

ma indeamna sa fac una sau alta.

45

Insa eu nu ascult, intotdeauna, de glasul Lui...

Drumul meu: sunt un mistic si un scriitor in
acelasi timp.

„Intre doua lucruri bune alege lucrul eel mai
bun". Insa traiesc adesea momente cand alegerile se
exclud...

Fiecare om trebuie sa isi merite existenta.

18 februarie 1996. Fericirea omenirii consta in
reintoarcerea ei la puritatea originara, la curatirea ei
de patimi si la trairea cu Dumnezeu in slava Sa.

Astazi am trait marea bucurie de a ma resimti
copil. Am trait cateva ore cu o constiinta deplina a
bucuriei si a frumusetii.

20 februarie 1996. „Neplecarea capului" are o
conotatie mistica profunda. Am descoprit-o astazi, in
timp ce mergeam pe strada. Cine nu stie sa isi piece
capul e plin de orgoliu si de infumurare.

Astazi 1-am citit pe Nae Ionescu.
Trei lucruri de la el:

1 . „Trebuie sa fii tu insuti".

2. „Nu poti vorbi despre ceea ce nu estf\

3. „0 carte scrisa moare".

Un prieten mi-a replicat ca sunt o fiinta
bipolara. Si eu nu stiu de ce ma cred transparent.

20 februarie 1996. Am un apetit fin pentru
paradoxuri. Cand devin paradoxal tree drept un om
straniu, ceea ce nu sunt.

Insa straniu nu inseamna si profund...

Lucrul de care sunt perfect constient e acela ca
stiu sa ma grabesc. Intotdeauna vad situatia finala
intr-un proiect. Si aceasta e spre binele meu.

46

Sunt inca omul dintre doua lumi.

Teodor vrea sa scriem Adevdr si minciund. Nu
pot sa-mi fac iluzii. Eu nu sunt pentru lucruri de acest
gen.

Viata se clarifica de la sine.

Un cuvdnt e intotdeauna mai putin decat o
privire.

21 februarie 1996. Am dat noi poeme pentru
revista. Gianina mi-a dat Poemele luminii pentru
publicare. Am cunoscut-o pe Ana Maria.

22 februarie 1996. Au inceput sa mi se
agraveze obsesiile. Ariditatea intelectului meu este
cristalizata in cateva imagini. Iarasi o perioada de
dezechilibru...

Ortega y Gasset26 spunea, ca toti oamenii
geniali au fost niste bieti psihopati si ca tot ceea ce au
scris ei a fost numai rodul umil al acestor obsesii.

Cred ca exagerarea asta e prea mare pentru ca
sa nu fie doar ironicd.

Obsesiile mele s-au format din aceea ca imi
pasd de oameni, de adevar, de vesnicie, de
perfectiune.

Cateodata imi doresc, sincer imi doresc, sa fiu
om normal, ca toti cei care traiesc fara sa isi puna
intrebari si fara sa caute raspunsuri. Insa asta nu se
mai poate intampla niciodata.

Drumul meu e spre intelegere si spre
iluminare. Un drum al ascezei si al muncii continue.

Am uneori sentimentul ca nu imi ajunge
exprimarea.

Nu poti merge in pasii serii decat plangand.

26 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jos%C3%A9_Ortega_y_Gasset.

47

24 februarie 1996. Viata e mereu aceea care te
uluieste si, mai putin, te clarified.

Am in mine o put ere de geniu pe care nu stiu
inca sa o valorific. De aceea incdredtura atomicd
existenta in oamenii geniali cred ca ar aprinde lumea,
daca ar fi pusa pe hartie.

Insa ce diferenta e intre aceasta genialitate,
aceasta putere de creatie si focul pe care Domnul il
arunca in inimile noastre, adica lumina Sa, pentru ca
sa ne aprinda pe noi, pe toti!

In timp ce ascultam muzica mi George Enescu,
marele geniu al muzicii noastre, am auzit in mine,
intr-o efervescenta enorma, aceste cuvinte: „Daca
treci peste aceasta limitd ajungi la geniul din tine".

Daca in timpul vederii am trait o eliberare
enorma, in cadrul acestor cuvinte am trait o
constrdngere spre concentrare.

Consider ca geniul e omul prea plin de el insusi
pentru a nu fiprea generos cu lumea care nu-1 ajuta.

Un geniu nu poate fi un om egoist. El este
intotdeauna, pentru el, un invins, pentru ceilalti, un
invingdtor.

Geniul este eel care simte enorm un mare har,
care i se deschide, pe masura intelegerii lui dureroase.

Nimic nu e mai de plans decat prostia.

Afi geniu inseamna sa suferi la modul absolut.

27 februarie 1996. Am visat cum se
materializeazd o paine, un fier si un surub. Vedeam
cum se formeaza acestea pas cu pas...

Domnul Hie Mocanu este entuziasmat ca pot sa
ii public cartea. Ma bucur ca pot sa aduc bucurie in

48

inimile oamenilor, mai ales in inima sa mult prea
iubitoare si insangerata de diversi calai.

2 martie 1996. Creatia scriitoriceascd este
rodul conlucrarii dintre inspiratie, mdestrie si
genialitate .

Sunt prea ifebril cand creez si din acest lucru nu
savurez momentul conceperii unui poem sau a unei
carti. Insa, ca cititor, am pacea de afi atent.

Am momente sfasietoare cand nimic nu imi
place din ceea ce scriu. Nu ca ceea ce scriu nu e bine,
ci nu ma conving ca imi place ceea ce am scris.

E un capriciu sau o cerere prea mare de la
mine insumi?

Ma regasesc adesea in situatia de a-mi placea
intelegerea dar nu si forma sub care exprim sau
gasesc exprimata o intelegere.

De aceea am tendinta (pe care incerc sa mi-o tin
in frau) de a rescrie un text pe care 1-am scris sau 1-
am auzit sau citit de la altii.

Nu m-ar mira faptul, ca cineva sa observe in
creatia mea lucruri de care eu nu sunt deloc constient.

Adesea reflectez asupra a ceea ce scriu dar nu
si asupra modului in care trebuie sa scriu.

Acesta e motivul pentru care cred, ca putem
face dintr-o idee atat un poem, atat un roman, cat si o
piesa de teatru.

Nu forma conteaza, ci ideea.

Exista poezie parafrazata sau proza ritmatd.
De aceea ma bucur de poeticitate, de muzicalitate
poeticd si in roman, nuvela, teatru, aforism sau intr-o
discutie amicala, care nu au nici in clin si nici in
maneca cu poezia.

Sunt momente cand creez ceva si ma gandesc la
cu totul altceva. Retraiesc cazul lui Bonaparte ...

27 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I_al_Fran%C8%9Bei.

49

Pipai cu sufletul, adesea, neintrecutul...pQ care,
bineinteles, nu il pot exprima in cuvinte.

Pseudonimul meu literar incepe sa capete
valente multiple si, mai ales, incadreaza in mod
perfect modul meu de a fi sau biografia mea de pdnd
acum.

Sunt prea febril interior pentru ca sa ma
stabilesc.

Toata viata m-am simtit in afara istoriei.
Uneori ma intreb cum exist istoric. Pentru ca traiesc
ca si cum nu i-as apartine.

Insa istoria e scoala noastra spre Absolut.

Eu hoinaresc, visez, agonizez in corida vietii
insetat de ultima forma si de ultima esentd.

Cu cat ma cunosc interior cu atat vad vointa
mea de implinire atat pe orizontald cat si pe verticala.

De aceea nu mi-am pus niciodata problema
conflictului (care nu exista!) dintre actiune si gdndire,
dintre creatie si sfintenie, dintre a fi aid si a fi in
vesnicie.

>

Ceea ce imi lipseste este constiinta asteptarii si
ridicarea treptata spre acest deziderat.

Eu astept prea febril si uit sa inteleg prea
repede. In afara de aceste pacate capitale ale mele am
o dorinta nestavilita de a trai in locul fiecaruia si ca
fiecare in parte pentru ca sa ii inteleg.

Vreau sa simt cum se simt oamenii.

Vreau ca macar sa ii simt, sa ii traiesc,
impreuna cu Dumnezeu, pe toti cei care ii vad, pe toti
care aflu ceva despre ei.

Imi displace insa la culme nesiguranta
viitorului meu.

50

Uneori sunt constient de faptul ca nu ma
intereseaza mai mult de mine ci de creatia mea.

Nu imi place sa fiu neinteles! Nu vreau sa fiu
neinteles. Insa, cu toate acestea, si eu sunt o mare
neintelegere pentru mine insumi. Una foarte mare...

3 martie 1996. Astazi am facut de planton toata
ziua. Adica am facut pe gardianul la usa caminului,
notandu-mi orice strain care a intrat in camin.

Aseara am fost la domnul Hie Mocanu si am
corectat intregul manuscris, impreuna cu dansul, pana
aproape de 12 noaptea.

Pentru ca am fost foarte obosit, am dormit la
Valentin. Acum scriu tot de la el.

Masa lui de scris ma relaxeaza foarte mult. Nu
stiu de ce ma simt linistit cand scriu in aceasta
camera.

Maine plec la Corabia ca sa due cele doua
manuscrise.

Am o naivitate copilareasca enormd, care ma
supara mult, atunci cand trebuie sa-mi cer scuze fata
de cineva. Nu posed acea pasivitate solida, care sa ma
treaca peste aceste stari de spirit.

Un neajuns creat in mine pe nesimtite...

Traiesc cu acest crez: ceea ce conteaza e ceea
ce fac de acum inainte. Din secunda de fata.

Acesta e motivul pentru care nu ma uit la cat
am scris, la cat am citit, la cate cunosc. Nimic nu e de
ajuns!

Trecutul nu trebuie uitat. Insa el nu trebuie sa
devina o bariera pentru prezent si viitor.

Am inceput sa ma odihneesc si sa ma relaxez
mai mult.

Prima vedere extatica: langa sala de sport de la
Chimia, in jurul orei 12 ziua.

A doua vedere extatica am avut-o in timp ce
treceam pe langa blocul Yl, in jurul orei 7 seara.

51

A treia vedere extatica si cea mai ampla dintre
ele, cu cele mai mari urmari in fiinta mea, am trait-o
in camera mea din internatul Chimia, in jurul orei 10
dimineata, in timp ce citeam dintr-un volum din
Filocalie.

Toate s-au petrecut in momente de rugaciune si
de mare umplere a mea de dragoste dumnezeiasca.

4 martie 1996. M-am reintors de la Corabia.
Am discutat mult cu Adrian. Se pare ca avem multe
lucruri in comun.

Vorbind cu cineva, pe strada, i-a spus aceluia
despre mine, aratandu-i poemele mele: „Uite ce scrie
un prieten al meu! Lucruri pe care le stiu dar carora
nu le-am putut da drumul din mine...".

Marinela, Anisoara, Daniela, Camelia,
Amelia... Am fost prea egoist? Cum le voi privi
dupa...ani de zile?

Detest ziua in care as ramane doar sa...pun
punct.

Imi displace profund sa slefuiesc cuvinte goale.
Un izvor nu se poate transforma intr-un ridicol
ordonator de cuvinte, propozitii si fraze... corecte doar
din punct de vedere lingvistic.

Nu pot sa ma escamotez in niciun cuvant.

Imi place sa fiu un permanent izvor de creatie,
chiar cu riscul de apdrea stdngaci sau contradictoriu.

Si asta pentru ca e o prostie imensa sa critici o
creatie a cuiva in sine, adica sa o separi sau sa o pui
in contrast cu intreaga lui opera.

5 martie 1996. E o zi frumoasa inca de
dimineata. Sa nu uitam proverbul, care e un cuvant al
intelepciunii .

Am visat ceva foarte frumos. Pacat ca totul s-a
spulberat, am uitat ceea ce am visat la trezire. Am in
mine doar starea de bine in urma lui.

52

La 10. 30 vine mamaia la Turnu Magurele. Ma
due sa o astept la gara. Pe de alta parte, astazi am teza
la romdna. Subiectele: Bacovia si Arghezi.

Ieri am avut teza la Dogmatica. Subiectele:
Chenoza Domnului si conditiile Intruparii Sale. Mi-a
cazut chenoza. Am luat zece.

Parintele director m-a felicitat pentru acest
lucru. Insa i-am spus ca nu am citit si scris doar din
cele predate de dumnealui (lucru foarte evident)... si 1-
am enervat putin.

De ce am facut asta? Pentru ca m-a lauddat ca
am scris bine, ca si cand as fi reprodus doar notitele
salc.dar nu si faptul ca am citit scrieri, pe care
colegii mei nu le-au citit si, bineinteles, nu aveau nici
cum sa citeze din ele.

Acum citesc volumul al 8-lea din Filocalia
Romdneasca. E de fapt ultimul, din cele 12 volume
traduse de parintele profesor Dumitru Staniloae, pe
care il am de citit.

Domnul Hie Mocanu mi-a dat sa citesc, intr-o
ordine alta decat a volumelor, fiecare volum din
Filocalie.

De aceea termin cititul Filocaliilor cu volumul
8 si 1-am inceput cu volumul al 12-lea. Mi-am luat
notite din fiecare in parte.

Mamaia nu a venit. Nu stiu ce s-a intamplat
acasa.

Cand am scris astazi ceva am avut impresia ca
eu am nascut cuvintele pe care le-am scris.

Cel putin stiu ca semnificatiile cuvintelor pe
care le folosesc sunt ale mele, sunt personal e. E foarte
linistitor sa stiu acest lucru.

Ma leaga astfel ceva material de foaia de
hartie.

Traiesc o stare emotionala extrem de
concentrata. Gandesc sute de lucruri si le uit tot la fel
de repede. Probabil nu vreau sa le retin.

53

Imi pare rau ca am nipt si am ars cele doua
nuvele. E o prostie ce am facut! Astazi ma gandesc,
daca nu cumva eu insumi as fi putut fi personajele,
care, mai ieri, mi-au displacut...desi eu le creasem.

Erau prea real el Mi-a fost frica de ele sau de
minel\

In mine arde un uragan de foe, care ma
inspaimanta.

De aceea sunt reticent sa impartasesc si altora,
care ma cunosc prea putin, din ceea ce scriu.

In aceasta categorie, a celor exclusi, nu intra
domnul Hie Mocanu si Gianina.

In urma patrunderii mele in vesnicie, acest foe
din mine s-a marit uluitor de mult. Simt ca
innebunesc de atata dragoste de Dumnezeu si de
oameni si de dorul de a scrie, de a ajuta, de a fi
impreuna cu altii.

Ma due adeseori sa ma spal pe fata ca sa imi
temperez canicula interioara.

Sunt o inchisoare de energie, de iubire si de
lumina. Si mie mi-e frica de atata dragoste cata am in
mine. Daca ar iesi din mine ar incendia intreaga lume.

Dar pentru ca nu pot impartasi multora
dragostea si bucuria mea, asta ma face sa ma simt
singur, nespus de singur si de neinteles.

Nu sunt entuziasmat de ceea ce mi se intampla
ci de semnificatia a ceea ce mi se intampla, de
negraitul de ninteles.

6 martie 1996. Am gandit „parabola inchisorii".
Totul a inceput de la repetitia de vineri.

Oamenii aceia imi erau cu totul straini. Erau
lumi cu mult sarace dar extrem de sofisticate. Acest
lucru m-a frapat.

Sunt niste fiintefoarte sintetice, insa marele lor
defect e acela ca stau in aer.

54

Gasesc in aceasta „omenire" o liniste, care ma
inspaimanta prin insensibilitatea ei.

Nu inteleg cum o fiinta umana poate fi atat de
rigidd in fata intregului miracol din acest univers.

Umanitatea noastra sufera de o impudoare
majora si, mai ales, de o acuta criza de limbaj care
contamineaza totul in jur.

Primeaza interesul individualist, egoismul
dezagregant, initiativele pur utilitariste.

Ma infioara ignoranta pe care o surprind la tot
pasul si, mai ales, perversitatea animalicd.

Ma gandeam astazi la minunea dumnezeiasca,
prin care necreatul, harul dumnezeiesc, intra in
temporalitate sau il putem trai in timp si care ne
comunica adevarul etern.

Vederea extatica este usa si fereastra, care ne
poate lasa sa intram atat in intelegerea lui Dumnezeu
cat si in intelegerea oamenilor.

Mereu trebuie un efort pe masura scopului.

„culmea linistirii"

Sensul omului este vesnicia. Inapoi este
minusul, lasitatea.

Viata e o clipa traita.

Nu suport examenele prea bine din punct de
vedere emotional. Mi se par derizorii dar de trecut.
Sufar de prea multe sentimente.

Nu ma obsedeaza viitorul ci vesnicia.

Pacatuiesc adesea din prea multa sinceritate sau
vointa.

Nu ma gandesc la mdntuire ci la sfintenie.

N-am primit vesti de acasa.

55

Batranetea este intotdeuna un timp neasumat.

Oamenii nu sunt nefericiti din cauza vietii ci
din cauza faptului ca sunt nestatornici.

7 martie 1996. O zi mondena. Am stat de vorba
cu Gianina. M-a uimit sinceritatea ei fata de mine.

„Femeile, daca au ajuns la ceva, nu se grabesc
sa exprime".

„Noi [femeile n.n.] suntem legate mai mult de
sentimente decat de ratiune".

Fata aceasta e o gdndire de bdrbat.

Citesc jurnalele marilor scriitori pentru ca sa
fac parte din intimitatea lor.

Adevarul Qxista. pentru altii in masura in care el
este exprimat. Insa cine stie sa guste oamenii afla acel
adevar care nu se poate spune... dar care e imbdtdtor
defrumos.

8 martie 1996. Cand lacrimile curg pentru
poezie...

Am fost invitat sa recit si am recitat poemul
Pentru mama la spectacolul liceului Chimia (poem
creat atunci, pe loc, in timp ce il declamam, creat din
emotia si asteptarea publicului...insa nimeni nu a stiut
asta) si am fost aplaudat indelung, cu bucurie si cu
lacrimi.

MicrofonuL.si pauzele adanc sentimentalc.au
creat tot efectul acela sublim de intimitate si de
destdinuire.

Am fost uimit sa vad cat de usor plang
oamenii... daca apesi pe durerea si duiosia cuvintelor,
care inca conteaza pentru ei.

Astazi mi-am invins neprietenii! Si ei m-au
aplaudat... pentru ca nu le venisera sa creada ca pot fi
un poet atat de acaparator in public.

Se pare ca oamenii pervetiti mai au inca corzi
sensibile.

56

Astazi am suferit din cauza multelor
sentimente. Si, implicit, am transpirat abundent.

Afi poet inseamna sa suferi pentru frumosul din
oameni.

11 martie 1996. Singuratatea - o lipsa a altora
pentru tine. Insigurarea - singuratatea cu tine insuti.

Ma simt insingurat, dar nu si singur.
Cu toate acestea, suferinta este pretul
intelegerii. Ce mare taina!

12 martie 1996. Zi mohorata de martie. O zi de
marti. Mi-am baut cafeaua langa pare. Acum scriu din
clasa. Banca mea maro ma plictiseste enorm.

Barurile noastre sunt demodate si tapitate cu
kitschuri intr-un mod admirabil. Insa pe cine
intereseaza. . .ca ne produc silal !

Se pare ca sunt prea sensibil... Aici badarania e
o lectie de supravietuire .

Dupa o ora. Astazi mi-am derulat crampeie din
propria-mi viata spre a mi le reaminti. Mi s-au
volatilizat multe evenimente din memorie iar altele au
inceput sa se degradeze sau sa isi schimbe culoarea.

Unele evenimente din viata mea sunt relaxante.
Tocmai de aceea mi le reamintesc, pentru ca sa

rezist...

Uitandu-ma la cei 4 ani pe care i-am trait in
Turnu Magurele, ca elev seminarist, e inspaimantator
prin ce tristeti, dureri, cataclisme interioare am
trait... fara ca nimeni sa observe acest lucru.

13 martie 1996. Iubirea venita din trecut imi
strica starea de creatie. Astazi, dupa 2 ani de zile, am
stat de vorba cu Daniela.

Se duce o lupta amarnica intre mine, eel care
sunt astazi si sinele men, adica tot ceea ce am fost
pana azi. Cu toate acestea, trecutul e trecut.

57

14 martie 1996. Tree de aseara printr-o criza
spirituala. Ma simt pustiit dar f 'ar a pdreri de rdu.

Ma simt un luptator impotriva lui Dumnezeu,
pentru ca am incercat sa ma pun in postura lui
Emanuel, a eroului meu din Pdsdri spre cer, care II
blesteama pe Dumnezeu.

M-a cuprins o stare de ateism, care nu imi e
proprie, si care a survenit din cauza transpunerii mele
in starea de a creiona personajul si lupta lui cu
Dumnezeu.

Adica consecintele creatiei le suport eu si nu
personajele mele.

Ma simt „prea uman", vorba lui Nietzsche, in
aceasta situatie.

Nu-mi place ca sa ma compatimeasca cineva.
Si de aceea ma supara faptul ca Valentin a facut-o.

15 martie 1996. Citeam astazi din Sfanta
Scriptura si am vazut, la un moment dat, deasupra
ochiului drept, strafulgerari de lumina dumnezeiasca.

16 martie 1996. L-am lasat din mana pe
Malraux pentru ca e prea incet pentru
temperamentul meu.

Am stat de vorba, pentru patru ore, cu Gianina.
O gasesc, din ce in ce mai mult, curatd si profunda.

Am vizitat-o pe doamna Nicoleta Baetica
impreuna, pentru ca si-a fracturat piciorul stang. Am
imprumutat de la dumneaei Antimetafizica lui Nichita
[Stanescu].

Am savurat „tacerea ascultarii".

Pe 19 martie 1996 ma due la Rosiorii de Vede
pentru ca sa fiu recrutat. Nu imi dau seama de ce imi
displace atat de mult cuvantul armatd acum, atata
timp cat toata copilaria mea am fost comandant de
osti.

'' Ibidem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Malraux.

58

18 martie 1996. M-am trezit din somn agitat
pentru ca sa imi notez visul de azi dimineata.

La un colt de strada 11 intalnesc pe bunicul meu
si pe Marian, pe fratele lui finu. Apare si bunica mea
in acest cadru.

Bunicul meu era beat si se certa cu cineva. Eu

5

am traversat strada. S-a bucurat sa ma vada. A prins
curaj. Pe langa noi a trecut autobuzul, pe care, mai
apoi, ne-am dat seama cu totii ca tl asteptam.

Bunica mea a strigat la sofer ca sa opreasca. Nu
stiu daca a putut.

Se schimba decorul. In fundal apare un palat
negru, in bezna, si o fereastra luminoasa.

Eu eram afara, in noapte. Ajunsesem in fata
acestui palat cu un taxi. Bunicul meu, ajutat de bunica
mea, au ajuns inaintea mea in camera luminata a
palatului.

Se aud strigate de cearta. Ceva se rastoarna...O
ultima rasturnare si o cadere jos...pe dusumea...

Eu, care eram afara si simteam toate lucrurile

~ 5 5

ca si cand as fi fost martor ocular... am avut in acea

5 5

clipa sentimentul mortii, a mortii bunicului meu
Marin.

I-am trait ultima rasuflare...Ma rugam sa nu
moara...Insa fereastra s-a deschis. A aparut o silueta
feminina in umbra. Era bunica mea. Cateva clipe de
suspans...Atunci am trait groaza faptului ca ar vrea sa
se arunce de la etaj...

„Din ce cauza a...murit?!", am intrebat-o eu.

„A cazut jos...", mi-a raspuns ea.

Raspunsul ei, oarecum senin, mi-a produs
sentimentul ca o parte din aer, din aerul pe care il
respiram s-a rupt, a inghetat, ca inima mea a incetat sa
bata...

Si, cu toate ca traiam acest spasm, aceasta
incremenire...am incercat sa plang. A fost cu
neputinta!

Nu pot sa uit din vis geamul deschis si ultima
sa rasuflare. Si nici taierea respiratiei mele...

19 martie 1996. Am fost recrutat la Gradinita
nr. 6 de la Rosiorii de Vede. Totul a durat pana la ora

59

16.00. Nu stiu de ce isi mai pierd timpul cu astfel de
lucruri.

Am l,80msi79dekg.

Insa gradele superioare ne confundau cu cei
care deja am fi depus juramdntul, adica militarizandu-
ne.

Armata romana e mult prea idealistd. Acesta e
marele ei defect. Ea crede ca ii poate schimba pe
oameni daca lupta impotriva lor.

Am fost la Ion la scoala. „Alarma de gradul
trei". Am mancat pateuri si am baut skip.

Mi-a marturisit faptul, ca in timp ce spunea
psalmul 50, auzea in el cum se savarsea si rugaciunea
mintii.

20 martie 1996. Cu trenul de 9 si 5 minute am
venit spre Turnu Magurele. Citesc inca la volumul al
8-lea din Filocalia Romdneascd. Ma simt intr-o stare
buna.

„Ceea ce avem de spus nici noi nu stim".

Ma enerveaza vizitele de promenadd pentru ca
ma obosesc cu tot felul de inutilitati. Cel mai mult ma
enerveaza pentru ca trebuie sa vorbesc pentru a ma
auzi doar pe mine insumi.

Spiritul contine sensul persoanei.

Poezia tine de diferentiere.

„exercitii de admiratie"

28 martie 1996. Astazi noapte am visat ca am
vorbit cu un guru hindus despre initierea lui.

30 martie 1996. Am visat ca mergeam spre un
oras necunoscut. Am mers pe un drum nou, care insa
m-a dus intr-un alt oras si nu in eel pe care nu il
cunosteam, dar stiam ca ma indrept spre el.

60

In acest oras am vorbit cu bunicul meu si cu
profesoara de franceza. Eram travestit in haine de
femeie...

31 martie 1996. Azi noapte am trait continuarea
visului de ieri noapte, fara sa stiu de ce am avut
constiinta faptului ca e vorba de o continuare si nu de
alt vis.

Insa, in comparatie cu visul de ieri, in visul de
astazi am avut parte de o intalnire amoroasa cu o
virgina...

30-31 martie 1996. Din nou la Ploiesti, la zilele
Nichita Stanescu. Mai intai la casa memoriala, apoi la
fundatia Nichita Stanescu, am primit 4 carti cu
autografe, apoi am fost la Muzeul de Istorie si, in cele
din urma, la Filarmonica.

Poezia a sarbatorit pepoetul Poeziei. Pacat insa
de faptul ca au fost prezenti prea putini poeti... si mai
multi gura casa. Am luat cateva interviuri.

Au fost si cativa „impletitori de vorbe goale",
mari prieteni inchipuiti cu Nichita, ca peste tot, de
altfel, la astfel de manifestari culturale.

1 aprilie 1996. Eugen Ionescu nu e un
„absurdist" ci un angoasat, un nelinistit genial.

Zilele ploiestene m-au extenuat. M-a indurerat,
mai ales, lipsa moralitatii din cultura.

Literatura romana are nevoie, in primul rand,
de un reviriment moral. Pentru ca o scriitura fara
valori perene este o nulitate.

Avem nevoie de o noua repunere in circulate a

ideilor imuabile.

Atmosfera de afara imi produce o slabire a
nervilor si o respiratie grea.

Vara si iarna sunt anotimpurile in care nu ma
simt deloc in largul meu cu sanatatea. Frigul prea

29 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu.

61

mare si caldul prea mare imi sunt deopotriva
defavorabile.

Tonul vocii mele incepe sa devina tot mai sters
datorita oboselii fizice si mentale. Sentimentele si
oboseala sterg sau subtiaza vocea.

Romanul ii impune cititorului sa gandeasca in
ritmul scriitorului. Si de aceea tu explorezi gandirea
autorului, universul lui interior in ritmul lui si nu al
tau.

Citirea unui roman e un lucru depersonalizant .
Tu inveti sa fii altul.

Romanul se citeste intotdeauna in planul eel
mai de suprafata al constiintei umane.

Imaginatia si inteligenta sunt planurile unde nu
exista adevdr.

Creatiile banale si, mai ales, cele umoristice
sunt create la suprafata mintii. Celelalte insa, cele
profunde si grave sunt ale durerii de sine si ale
singuratatii.

Recuperez iarasi zile. 18 martie 1996. Nu am
putut sa dorm. Am adormit intr-un tarziu. Pe la 3
dimineata.

Am stat de vorba cu Robert, fratele Gianinei. E
obsedat de constiinta pacatului si aJudecatii de apoi.

21 martie 1996. Astazi am primit o scrisoare de
la Marinela. Oh, Lady Durere! Nu vrea insa sa imi
spunaadevarul...

Ma simt insa atras de dimensiunea dramatica a
situatiei ei. De aceea si sunt profund afectat...

Am stat de vorba iarasi cu Robert pana spre ora
12 noaptea. Am simtit langa el o posesiune malefica.
La un moment dat a inceput sa tremure si sa i se faca
frica...

62

Pe de o parte, rugaciunea mintii...iar, pe de alta
parte... rasa canina...

O lume bolnava in fiinta ei...

5

27 martie 1996. Despre cinci zile in una
singura. Am fost la Corabia. Discutii dupa Sfanta
Liturghie. Ramas bun si incredere.

Paradoxul si creatia. Despre „Jurnalul de la
Paltinis". Tudorel mi-a trimis prima scrisoare de la
Bucuresti.

5

Un vis. Doream sa omor pe cineva care avea o
fata cadaverica. Acesta omorase o alta persoana...si de
aceea doream sa il omor si eu pe el.

Alt vis. Lia si fuga de langa mine. Dracii isi fac
treaba din ce in ce mai bine in visele mele...

Mi-am adus aminte, cand, intr-o inserare
ploioasa, am imprumutat prima carte de la biblioteca.
Era vorba de Povestea vorbii a lui Anton Pamr . Mi-a
imprumutat-o doamna Geta.

29 martie 1996. Ma nelinistesc orele de
melancolie pe care le traversez. Simt ca ma suspend
pur si simplu intr-o stare de inactivitate dobordtoare.

4 aprilie 1996. Ultima zi de scoala inainte de
vacanta de Pasti. Zi innorata si plictisitoare. Despre
complexitatea stilistica.

„din inima
de inima de rosu

5

scriu - frunza"
O vizitez pe Gianina.

5 aprilie 1996. Zi dedicata scrisului. Am
corectat doua nuvele scrise anterior. Sunt aproape
mulrumit de ceea ce am facut.

30 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann.

63

Astazi, datorita lucrului, aproape ca am uitat sa
mananc. Am mancat doar cateva gogosi si am baut o
cana de lapte si asta pe la ora 18.

Despre puterea fabulatiei. Neputinta exprimarii.

Ma due sa fac o mica plimbare. Destinderea nu
strica la nicio varsta.

7 aprilie 1996. O zi cu soare. Bunica mea este
in zi aniversara. Ii sarbatorim ziua de nastere, desi
ziua ei de nastere e pe 5 aprilie. Atunci nu s-a putut.

Imi pare rau ca nu am sa-i fac niciun cadou.
Insa iubirea mea e cadoul ei.

Am visat ca scriam o poezie in care mi se
dezlega taina inspiratiei.

Cand m-am trezit am scris poemul: Despre o
alta esenta a adevarului.

Miracolul miracolului - bucuria.

8 aprilie 1996. In urma unei emisiuni TV
despre satanism am trait o mare asuprire din partea
demonilor.

Demonii ma indeamna sa fiu excentric si sa
detest orice lege si masura.

Pana acum demonii mi-au indus sau au vrut sa
ma convinga de tot felul de stari: presiuni satanice
pentru a accepta posedarea lor, stari eretice, de
necredinta, de ateism, presentimente ale nebuniei,
nelinisti de tot felul, stari de agitatie, tensiuni erotice,
un intreg carusel cu tendinte si sentimente sexuale,
melancolii exasperante, sentimentul vidului interior,
somnul oniric angoasant, frica dementiala.

Dupa vederea luminii dumnezeiesti razboiul
interior cu demonii, la nivel de sentimente si ganduri
induse de catre ei, negandite de mine, a capatat o
amploare foarte mare.

64

Cea mai perfida lupta a demonilor cu oamenii e
aceea cand ii imping sa se autodistruga, sa se
sinucida, deodata, intr-o secunda sau sa se distruga
pas cu pas printr-un mod de viata extremist, demonic
la culme.

Rautatea este o stare de neliniste fara ochi.

9 aprilie 1996. Trei momente. Calatoriile imi
fac rau cateodata. Ca acum. Nu ma simt in largul
meu. Scriu in sala de asteptare de la Rosiorii de Vede.
In jurul meu sunt oameni adunati de loc la

intdmplare.

Martea Patimilor Domnului. O zi pasnica dar
trista. Cerul e innorat.

Sunt in drum spre Alexandria. Am auzit la
radio ca Parintele Constantin Galeriu conferentiaza la
casa de cultura din Alexandria si ma due sa il ascult.
Tema: Mielul pascal .

10 aprilie 1996. Miercurea Patimilor. M-am
intors acasa.

Am vazut ieri, dupa conferinta Parintelui
Galeriu (plina de surprize frumoase), Icoana facatoare
de minuni din Biserica Adormirea Maicii Domnului.
Cea care a plans.

M-am dus cu Mihai Alin si cu prietena sa. Cu
aceasta ocazie, 1-am cunoscut pe parintele Dumitru
Lazar...si, la Vecernie, cand a slujit, am vazut, pentru
o clipa, in locul lui, lumina dumnezeiasca.

Ion a venit la mine, ca sa imi spuna ca are „o
boala de cap" primita la contactul cu un posedat de
diavol. Adica o mare durere de cap, o migrena.

Si eu am trait de cateva ori aceasta experienta
demonica: dureri de cap din senin, fara sa existe
niciun motiv. Cum au venit asa au si plecat, dar dupa
ce m-au chinuit cateva ore.

65

Am dat 450 de lei si am primit 5000 de lei. Am
fost iertat la casa de bilete de 50 de lei pentru ca sa nu
schimb pe cei 5000 de lei. Dumnezeu iti va da insutit!

Pentru ca sa traiesti ai nevoie de intelegere si
de dragoste. Inteleg aceste lucruri din ce in ce mai
profundi si mai simplu.

La Denie, din nou, am cantat „dincolo de
mine". Nu e nicio metafora! Am trait o stare
duhovniceasca plenara, in care am cantat cu o forta si
intr-o stare mai presus de intelegerea si de puterea
mea.

11 aprilie 1996. Joia Patimilor. E 7. 30
dimineata. Mamaia e dusa la cimitir. Am retrait un

5

vis. Insa m-am trezit cu dureri de cap din cauza lui.

Cum imi aduc aminte de ceea ce am visat?
Ispitit cu ideea reincarnarii.

Limpezimile spiritului imi influenteaza in mod
pozitiv gandirea, scrisul, gustul pentru viata si cititul.

Cand ascult un cantec popular simt fiorul
etnicitatii mele.

5

Daca nu as fi fost roman niciodata cred ca nu
mi-as fi inteles numele asa de bine. Cum sa intelegi

5 5 5 5 O

pe Dorin... daca nu traiesti dorul, nemasurabilul dorl

In Dorin sta Streinul. Nu exista decat un dor
strein.

Scriu incet si cu mare greutate in momentele de
fata.

5

12 aprilie 1996. Vinerea Patimilor. Sunt fericit
insa astazi, pentru ca am scris in stare de har. Insa
sunt si trist...

5

In vesnicie voi pleca cu lucruri inca nespuse...

66

Prohodul s-a slujit in liniste. Am cantat cu doua
strani. Dupa aceea am baut o cafea la Puiu. O discutie
cu Cristi si Edi.

Stiu: oamenii nu pot vedea viata interioara
decat prin cuvinte.

13 aprilie 1996. Caldura mintii. Simt ca mi se
curatesc mintea si gandurile. Am o efervescenta a
gandirii uluitoare.

Sunt stari de spirit pentru un mistic, care nu mai
pot avea cuvinte.

Sunt cu 50 de minute inainte de miezul noptii.
Astept primul strigat de bucurie pascala. Hristos a
inviat! Scriu acest lucru cu lacrimi de bucurie si de
fericire dumnezeiasca.

Adevarul eminescian: Unde voi gasi cuvdntul
care sd-mi exprime adevarul?!

Ouale rosii: semne ale durerii in ziua Invierii
Sale.

Rosul invierii Domnului trebuie transfigurat in
lumina Sa.

Bucuria acestei clipe este imensa, inimaginabil
de mare. Bucuria acestei clipe vine de dincolo de
timp, din slava lui Dumnezeu.

Un mistic vede in fiecare clipa un miracol.

Dimensiunea iubirii este infinita.

Am luat lumina din Lumina.

E 4. 14 minute dimineata. Primele picaturi de
speranta ale anului se pot vedea curgand spre pamant.
Afara miroase a gust de reavan, de iarba incoltita, de
lemn imbibat de praf peste care...ploua...

67

Natura intreaga are un parfum de pasca abia
sfintita.

Am luat trei lingurite de pasca si o gura de vin.
Dupa ce m-am impartasit.

Am gasit langa perna mea un iepuras dormind...

Ouale au gust de inviere din morti.

14 aprilie 1996. E ora 10. 10 dimineata. Zi de
Pasti. Afara e zapada si e frig.

Insa mi s-au intors la streasina randunelele!
Sunt in numar de sase. Stau pe firul de la antena. Nu
se stingheresc de prezenta mea, fapt pentru care le pot
privi in voie. Oare ma mai tin minte de anul trecut?!

Doua sau trei dintre ele s-au nascut si au
crescut tot aici: la streasina marchizei noastre, direct
in fata geamului meu.

15 aprilie 1996. Au aparut din nou in mine
tentatiile negative.

Am visat un diavol, sub o forma umanoida dar
totusi animalica, care a vrut sa ma sufoce. A incercat
sa ma stranga de gat dar nu a avut atata putere. Ma
strangea de gat nu ca un barbat ci ca un copil. M-am
rugat in vis si a plecat de la mine.

Acest vis mi-a reamintit de un altul, de un
cosmar din copilarie. Atunci am visat ca o manusa
uriasa m-a prins in palma ei si a vrut sa ma striveasca.
Insa am fost scos din acea manusa intr-un mod
minunat.

Dar si de un altul: am visat un diavol, care
mergea pe vita de vie, de la bolta lui finu Mihai, pe
sub streasina casei. Era de forma unui animal rapid,
care a vrut sa ma ingrozeasca si care a pierit in fuga.

Insa visul de astazi a avut o liniste a lui in
mijlocul pericolului. Desi el ma strangea de gat, eu

68

eram linistit. De parca nu se intampla nimic rau cu
mine...

A nins din plin noaptea trecuta. N-am putut sa
ma due la Biserica.

„E nebun cine nu crede intr-o suprastructura".
Bunicul meu Marin a devenit unfilosofal zdpezii.

„Ce faci noaptea sa nu scrii ziua!". Proverb in
familie. Ce bine e sa ai o bunica! Ii apartine.

Viata de afara - o viata cu sensul ascuns in
ghete.

Scriu pentru ca sa nu ma uit.

Numai geniile sunt contestate. Restul e usor...

Am cuvinte simple pentru mine. Ceilalti ma
gandesc, eel mai adesea, in cuvinte banale. Insa cand
gandesti banal, scrii si vorbesti aidoma.

16 aprilie 1996. Martea Luminata. E ora 2. 28
dimineata. Traiesc din plin gustul si mirosul hartiei
scrise, hartiei muncite, hartiei care ma poarta.

Ion este la mine.

Monologul e cea mai buna exprimare a mea.
Intoarcerea la origini.

As dori sa scriu la puterea de expresie a
gandirii si, mai ales, a simtirii mele. Ma tern insa ca
nu voi avea cititori prea multi pentru asa ceva.

17 aprilie 1996. Miercurea Luminata. Visul de
azi noapte. Eram, hnpreuna cu cineva, intr-un oras
imens si locuiam intr-o odaita cu perdea la geam.

Strazi largi, masini, pietoni multi... La un
moment dat m-am indragostit de o fata, pe care o
cunosteam insa nu stiu de unde.

Am intrat cu ea intr-o Biserica, am vorbit, ne-
am imprietenit, am sarutat-o.

69

Doream ca sa doarma la mine in acea seara. Imi
aduc aminte ca aveam un pat mare, alb...

Deodata s-a schimbat cadrul, decorul si am

~ 5

inceput sa citesc o carte. Eram constient in somn de
valoarea cartii, stiam sa citesc si am citit mult timp.

Istoria filosofiei.

Primul reactor atomo-electric romanesc: la
Cernavoda.

18 aprilie 1996. Joia Luminata. M-am visat ca
fiind filosof. Avem o barba neagra, mare si vorbeam
unui auditoriu numeros.

Era interesant faptul, ca atunci cand le vorbeam
acelora, imi vedeam starea interioara. Eram plin de
liniste, de pace interioara.

Nu mai stiu ce am spus... dar am retinut starea.

100 de ani de la eel care a spus: Nu! Tristan
Tzara. „Cel trist in tara".

11 5

Daca iubesti sa scrii atunci spui adevarul.

Durerile mele de cap se transforma, uneori, in
obiectele de studiu ale cititorilor mei. Insa nu multi
dintre ei inteleg asta...

21 aprilie 1996. Dupa 3 zile de dupa.
Duminica. Ultima zi din vacanta de Pasti.

Vineri am avut the party. Tudorel a implinit 18
ani si si-a facut majoratul.

Maine plec la scoala. O veste trista: Mitica a
avut, in America, un accident de masina si a decedat.

11 5 5

Va fi ingropat la Bucuresti. A murit un doctor dentist
exceptional. Nu pot insa sa ma due la inmormantare,
pentru ca sunt la scoala.

22 aprilie 1996. Cel mai frumos vis din ultimul
timp. Un vis romantic. Am visat ca m-am indragostit
de o fata, cu care am avut tot felul de experiente

70

placute. Aceasta a venit cu tatal ei la mine. Am avut
cu ea o aventura amoroasa dupa multe peripetii.

Numai ca in acest vis m-am visat pentru prima
data avand o alta infatisare, cu chipul unui alt barbat,
dar pe care mi-al asumam drept al meu, desi stiam ca
nu sunt eu.

In acelasi timp cu mine se indragostise si varul
Topescu, de o alta fata.

Toata intamplarea visului s-a petrecut la mine
acasa desi nu cunosteam nimic din ceea ce vedeam in
jur.

Insa, cand m-am trezit, m-am trezit fredonand
pe Nothing Else Matters al lui Metallica, care nu avea
nimic de-a face cu romantismul visului.

23 aprilie 1996. Zi de marti. Sfantul Gheorghe.
Dimineata am fost la slujba la Odaia. Masa
prinoaselor a fost gustoasa.

Insa, la Biserica, vine o tanara tigancusa foarte
interesanta. Un fel de Maitrey romdneasca. Ma
fascineaza felul cum arata.

Apoi am fost la scoala pana la patru.

Dupa aceea am trecut pe la Gianina si am
primit de la ea coli de scris.

Nu-mi place orarul pe care il am la scoala. Nu
imi place nici mancarea de la cantina, nici caldura de
afara, nici stresul zilnic si nici durerile de cap pe care
le am la camin de la unul sau altul.

Acum e 7 seara. Nu am cu cine sa ies in oras.
Am vorbit cu Adina.

24 aprilie 1996. Zi cu soare. Citesc Pascal si
Noica.

Cand linistea este o asteptare, asteptarea devine

creatie.

>

Cum ia nastere...delirul? Ce mecanism cranian
are?

71

25 aprilie 1996. Am visat o slujba de
inmormantare si un mare cortegiu funerar. M-am
trezit tocmai cand mortul era dus intr-o capela. Nu
stiu cum murise...dar era umflat si imbracat in negru.

Cred ca astazi il ingroapa pe Mitica.

Un al doilea vis. Tot o inmormantare. Minus

5

era eel inmormantat.

Insa, la un moment dat, cand nu se astepta
nimeni, mortul a deschis ochii si si-a miscat

7 5 5 5

maxilarul. Mi s-a facut frica...

Am visat si un al treilea vis. In acesta fusesem

5

alungat de acasa. . .

Vremea: devastator de calda si de plictisitoare.
In aceste zile ni se alege noul episcop.

A Q 1

II citesc pe Bergson" . Despre energie.
Bolile mintale si legatura lor cu sufletul.

26 aprilie 1996. Zi calduroasa. Pentru astazi:
Schopenhauer si Brancusi32.

Ma fascineaza naturaletea si, in acelasi timp,
dimensiunea cripticd a sculpturilor brancusiene.

Uneori prefer mai bine mizeria decat
transpiratia.

Sunt prea indurerat. Despre degradarea starii
spirituale.

Scoala devine, din ce in ce mai mult, o povara
pentru mine. Pentru ca am mult de citit, mult de
scris...si acolo fac multe lucruri pe care deja le stiu.

Fapt pentru care ma prefac ca nu le stiu... pentru
ca sa mimez starea celui care le...aude prima oara.

31 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Bergson.

32 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantm_Br%C3%A2ncu%C8%99i.

72

Cred ca as valorifica tot acest imens timp
pierdut de o mie de ori mai bine in fata unei coli de
hartie.

Nu mai am prieteni. Am doar singuratate cu
carul.

Lupt, in sfarsit, cu mine insumi.

Am pictat cinci planse...dandu-mi larghetea
interioard la iveala.

27 aprilie 1996. Impreuna cu Mihai Alin ajut la
strana Bisericii Sfdnta Parascheva. Ne-a solicitat
parintele Ion Obretin.

L-am visat pe Petre Daniel. Am mancat cu el
mere si floricele de porumb. Apoi am plans impreuna.
Bineinteles: in vis.

L-am cunoscut pe preotul Florin Petrescu, al
doilea preot de la Biserica Sfdnta Parascheva.

Monica si-a facut majoratul. La 12. 13 m-am
intors de la Valentin. Am dormit la el. 31. 500 lei.

28 aprilie 1996. Zi de duminica. Am visat nunta
lui Petrica. La un moment dat invitatii i-au luat la
bataie pe lautari.

Imagine „memorabila" din vis: ginerele, Mitras
al nostru, adica Petrica, vomita pe pragul casei.

Promisiunile sunt aripi de fluturi care nu se vad
in noapte.

Iarasi sunt cu nervii la pamant, pentru ca sunt
foarte obosit. Am dureri de inima aproape irezistibile
cateodata. Oboseala peste oboseala. Cine sd inteleagd
si sd ocroteascd aceasta imensd oboseala a mea?

Orice lucru ma irita. Am repulsie fata de
zgomote, de badaranii de tot felul. Ma infurii din

73

motive aparent minor e pentru unii, dar de mare
josnicie morala pentru mine.

Si asta pentru ca mi-e greu sa traiesc printre
oameni care nu au nimic de-a face cu delicatetea, cu
religiozitatea, cu marea sensibilitate, ci pentru ei
culcatul cu cineva, bautul, fumatul si prostia sunt
delicatetea lor.

>

Cameleonismul si prostia, invidia si gelozia,
minciuna si mita ordinara stau mana in mana aici. Le-
am invatat de la surse.

Uneori gandesc cataclismic. Pentru ca abia
rezist...

De durere, umblu fara rost pe strazi
necunoscute, mai mici sau mai mari, doar cu scopul
de a privi, de a uita, de a fugi de ceea ce vad si simt in
jurul meu.

Urasc publicitatea dar am nevoie de ea ca de
aer.

2 mai 1996. Am fost la Gianina, apoi la
doamna Baetica. A plouat toata ziua. Conversatia cu
Ioana Baetica m-a imbatranit cu inca o zi.

5

Citesc poeme ale lui Vasile Voiculescu " .

Mariana, secretara. Sunt tot mai sceptic si mai
dezgustat.

Simt ca imi pierd entuziasmul. De fapt lupt
pentru ca sa nu ma contaminez de sila de a scrie, de
repulsia de a merge mai departe.

Sunt nevoit sa fac compromisuri cu mine
insumi.

3 mai 1996. Zi calduroasa. Vineri. Ma simt
linistit si fara vreun gand de a scrie ceva. Astazi nu
ma intereseaza decat sa... traiesc.

33 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu.

74

Literatura nu se scrie in extreme ci intre
extreme.

Adevarul ultim al scriitorului este taina operei
sale.

Orice perfectiune este o imperfectiune perfecta.

5 mai 1996. Zi de duminica. Numai ca acum e
unu dimineata...Fac o lectie de pronuntie cu Valentin.

Despre „viitoarea mea locuinta". Scoala
intelepciunii. Despre cum e „la inaltimea intelegerii".

Dimineata a plouat. Acum e o liniste calma si

5 ± 5 5

reconfortanta.

„Simplitatea este insasi perfectiunea".

„Purificarea de cuvant".

„Forma perfectiunii este extrem de simpla.
Aproape insesizabila".

6 mai 1996. Dupa visul de azi m-am trezit fara
pofta de viata. Este o vreme innorata si ploioasa.

Gasesc „Padurea spanzuratilor" a lui
Rebreanu34 drept o carte mistica. Am fost exaltat
pana la extrem cand am citit-o.

Romanii nu stiu sa-si aprecieze cum se cuvine
literatura si arta lor proprie. Acesta este unul dintre
marile noastre vicii morale.

1 mai 1996. Intelegerea este personala si
intransmisibila. Trebuie sa intelegem cut totii acest
lucru. Acesta e motivul pentru care un om nu va fi
inteles niciodata in mod total.

34 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Rebreanu.

75

Traim intr-o continua neintelegere cu tot efortul
intelegerii noastre.

8 mai 1996. Sentimentele se repeta. E un joe al
iluziilor. Despre „titanismul daunator".

Soarele este spre asfintit. Raze tarzii se propaga
prin fereastra. Orele de curs sunt spre star site.

9 mai 1996. Zi plina de indispozitie. Se
pregateste terenul de tenis. E la moda: Omu ' bun si
pomu ' copt.

In oras avem parte de o misiune de
evanghelizare. Un pastor american. Se impart brosuri
si se fac invitatii prozelitiste.

Este cald. Bate un vant usor. Citesc Bhagavad

GTta35.

Ora de Noul Testament. Despre „invazia
tantarilor"...„care nu este amintita de Apocalipsa".
Citat autorizat...

10 mai 1996. Intrunire la Marin Preda. Dureri
de cap si plictiseala. Detest „intelectualii de hartie",
care vorbesc despre ce nu cunosc si care scriu despre
ce nu se petrece cu ei.

Din cand in cand ma apuca frisoanele.
Transpiratia ma inunda. In aceasta ora as vrea sa mor.
Este prea multa indiferenta...

12 mai 1996. Am visat niste serpi uriasi. Ii
vanam impreuna cu cineva.

Sentimentele traite in somn: teama, repulsie,
sila, curiozitate.

Un alt vis, de data asta preaminunat. Intr-o casa
imensa, care se pierdea in nori sau, mai bine zis, in

35 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bhagavad_Gita.

76

cer, 1-am intalnit pe domnul Hie Mocanu, pe Maestrul
meu.

11 vazusem, mai intai, mergand pe bicicleta. A
ajuns la aceasta casa, la acest turn de fapt, cu multe
etaje, cu sculpturi in lemn si marmura si cu o multime
de carti...si 1-am vazut tot urcand...in cer...

Ma bucuram sa vad cum se duce la Domnul.
Cum se urea in cer...

In alt vis, cred ca separat de acesta de mai
inainte...am visat ca cineva mi-a oferit o cravata.
Mergeam pe o strada anume si am inceput, deodata,
sa schiopatez. M-am asezat pe o banca...

Cand am deschis sacosa pe care o aveam in
mana...am gasit in ea doua cravate.

Revin la visul cu serpi: niciun sarpe nu m-a
muscat. Casa era langa o cale ferata. Avea ferestrele
spre rasarit.

Noaptea visului era neagra, agasanta,
dureroasa... Strazile orasului erau goale...

12 mai 1996. Zi de duminica cu ploaie. Am stat
toata ziua de vorba cu Ion si cu Valentin. Vrand sa
pun niste manuscrise la locul lor am avut senzatia ca
vad ceva...

Despre problema claritatii si a lucrului simplu.

Exista forme de viata...si numai pentru o clipa.

13 mai 1996. Focar de infectie. Citesc „Arta de
a muri" a lui Mircea Eliade36. Stau la camera 4.

Despre „cum ma rog". „Impertinenta totala".

Nu mai vad armonia si echilibrul. Am ochii

rosn.

Toate gesturilG fade ale unei intregi „lumi"...
Iluzia te urmareste din umbra.

36 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade.

77

Adevarul e inprimejdie, imi spune Narcis.
Tudorel mi-a trimis o alta scrisoare. „Si

11 5

lacrimile...".

16 mai 1995. Deznodamant fericit.

Ideea personala - rodul tuturor acumularilor.
Ideea se formeaza de la sine.

17 mai 1996. Iaraisi festivism la Marin Preda.

Incep sa am lacune tot mai mari in memorie.
Adica sa uit tot felul de lucruri banale sau sa...ezit la
lucruri pe care le stiu pe de rost, din instinct.

Ieri, spre exemplu (ce oboseala, Dumnezeul
meu!) abia mi-am adus aminte cum se zice \a...bujor.

Daca m-ar auzi un tampit ca nu stiu ce e ala un
buj or... sau mai stiu eu ce alta data, din multimea cu
care sunt incarcat pana la refuz, ar rade cu gura pana
laurechi.

Insa el nu stie ca eu uit...de atatea cate stiu si de

5 5 5

multa oboseala si nu din ignoranta crasa,
bolovanoasa.

Poate ca imi fac prea multe probleme.

Umblu cu mainile prin propria mea singuratate
ca printr-o apa neagra.

Lupta mea e una dusa la nivelul sangelui. Ma
lupt cu tot ce imi repugna interior.

In clipa de fata, spre exemplu, imi pare rau ca
am inceput sa scriu. De ce? Am un sentiment profund
de autodistrugere. Sunt o bomba cu ceas...

Nu poti sa scrii estetic, atunci cand durerile
atroce te fac sa urlii. Estetica e pentru curve ce
pozeaza angelic.

Poate ca nu merita nimeni atata sacrificiu.

78

20 mai 1996. Citesc Vasile Andnr : „India
vazuta si nevazuta".

22 mai 1996. M-am saturat zilele astea de
indianism si mitologie. Si, cu toate acestea, am o
putere nebuna pentru studiu si experiente.

Citesc Demonii lui Dostoievski.

21 mai 1996. Cu acces la realitate. Filosofie.
Am gustat „un minut" de timp.

Cei fragili sunt insensibili pentru vesnicie.

„0 lumina neagra".

Filosoful este esenta dintre doua anotimpuri .

Eu nu am limita decat pe Dumnezeu.

23 mai 1996. O seara calma si singulara.
„Gandul indragostirii".

„Nu mai pot fi lucid cand iubesc".

„Am o dimensiune inspaimantatoare"...

Scriu dintr-un instinct al mortii, al suferintei, al
dragostei. Ma indragostesc continuu de tot ceea ce
inteleg.

„Atingand punctul grav".

24 mai 1996. De ziua numelui x.

Un sarpe a mancat o broasca. O libelula a fost
prajita de soare. Ion a venit la Turnu.

E o zi cu soare... si cu teza la romana.

26 mai 1996. Cantecul lui Vishnu38.

37 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andra.

38 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vishnu.

79

Din nou: „cunoaste-te pe tine insuti".

Doua buburuze si o albina s-au asezat astazi pe
camasa mea.

Citesc, in tandem, Poe39 si D'Annunzio40.
Pentru unii ei nu rimeazd... Ventm mine, da.

Pentru mine exista locuri „speciale" pentru
scris. Masa lui Valentin ma linisteste, spre exemplu.
A mea ma nelinisteste. Insa scriu pe amandoua...

Criticii tree foarte repede peste intimitdtile
operei. Si tocmai acestea sunt aspectele definitorii ale
unei scrieri. Adica de ce si cum ai scris.

Blestemul „irationalului".

Genii care scapa vs. Genii rotate.

27 mai 1996. In somn m-am luptat cu sufletul
meu.

Citesc Frithjof Schuon41. Despre islam.

Coruptia si birocratia. 10 mii de lei stricaciuni.
„sila fata de viata"

28 mai 1996. Zi ploioasa. Am fost la Gianina.
Am batut la masina „noua limba" pe care am
inventat-o.

„o noua intelegere"

Singurii poeti ai Romaniei pe care ii recunosc
ca tutori ai mei sunt Mihail Eminescu si Nichita
Stanescu.

28 mai 1996. Despre „cornul de rinocer".

3J Idem

40 Idem

41 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Allan_Poe.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriele_d%E2%80%99Amumzio.

http://en.wikipedia.org/wiki/Frithjof_Schuon.

80

Mi-a revenit pofta de mancare. Am mancat insa
multa inghetata in ultimele zile si am baut mult sue.
Nu m-am omorat si cu mancarea in sine...

„sa vina timpul rascumpararii"

„Muntele. Linistea sufletului"

11 5

„Vederea interioara"
„Copilul"
„razvratirea"
„revirimentul interior"
Sinele - abisul fiintei umane.

5

29 mai 1996. Zi innorata. Si, pe o asemenea zi,
am un alt tandem: citesc Epictet42 si Epicur43.

„cartea neviolabila"

„imparatia ironiei"

„Sa sceleram (?!) vorbind de Blaga!". Dictonul
discutiei de seara. Ora de romana...si dincolo de ea.

„realitatea cameleonica"

Intanirea cu sportivitatea: baschetul.

30 mai 1996. Intalnire de geniu cu geniul.
Citesc Baudelaire44: Florile raului. Cu el m-am simtit
la mine acasa. Nici nu e greu sa rezoneze cu mine
poemele sale in starea in care ma aflu...

„Acasa mea este la mine insumi".
Destinul geniului: suferinta si neintelegere .

4 t i .._. http://ro.wikipedia.org/wiki/Epictet.

' Idem

43 Idem

44 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Epicur.

http : //en . wikipedia. org/wiki/Charles_B audelaire .

81

Suntem in zile electorate . Votul pentru
primarie.

Citesc alt tandem: Toamna patriarhuluf5 cu
Pivnitele Vaticanuluf6 .

„cruzime rafinata"

1 iunie 1996. Zi de sambata. Mosii de vara.

5

Am visat un extaz. Am intrat intr-un tunel cu
lumina si umbre. La capatul tunelului s-a deschis o
usa. Am vazut o lumina difuza, apoi una plind.

In fata spiritului meu a aparut globul pamantesc
ca un planiglob. Si am vazut... si Romania pe acea
harta!

„Degenerarea ideii"

„Enigma goala"

Misterul nu e un loc gol ci o prezenta.

Se considera gresit faptul, ca intre mister si
labirint se poate pune semnul de egalitate.

„Sa nu iti impui sa fii ceva! Fii ceea ce esti. Si
atat".

2 iunie 1996. Zi calduroasa. Ziua votului. A
murit insa bunica lui Paul. In toamna reia cursurile.

„Recapatarea cotidianului"

„Stihialitatea"

4 iunie 1996. O zi plina de inima. Citesc
Kafka47.

„transfigurarea realitatii"

45 Idem:

http : //en. wikipedia. org/wiki/Gabriel_Garc%C 3 % ADa_M% C 3 % A 1 rquez .

46 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Gide.

47 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka.

82

„Si aerul se face maifragil privindu-te!"...

6 iunie 1996. Citesc D. D. Rosea: Existenta

tragwa .

„sanatate mentala"

9 iunie 1996. M-am trezit vorbind in limba
italiana. Timp de cateva secunde am inteles la
perfectie limba. A fost un miracol!

Mi-am mat la revedere de la Maestru. M-a
sarutat pe amandoi obrajii.

„Reactie negativa". Profesorul Pana.

Ma infioara adesea caracterul banal al multor
femei. Ori nu se cunosc ori sunt indiferente fata de
cine sunt. Pacat ca unele sunt doarfrumoase...

Si, la fel, ma enerveaza sa fiu socotit misogin
(mi-a trantit-o in nas profesoara de romana, cand am
comentat zidirea in zid a Anei)... cand eu nu urasc
femeile... ci doar defectele lor. La fel urasc defectele
bdrbatilor si nu mai trebuie sa zic de ale mele.

Cum saplac...ceea ce ma urdtestel\

O alta viziune a romanului.

11 iunie 1996. Pelerinul care propovaduia in
curtea tiganilor. A dormit la ei in cele din urma. Era o
atmosfera cu totul iesita din comun...pentru ca toata
strada se adunase sa il vada...si sa-1 asculte...

Adrian m-a anuntat ca a iesit editia de proba a
cartii.

Am stat de vorba cu Liliana. Si ea e de parere
ca „nu trebuie sa-ti cunosti defectele". Atunci ce

11 5 5

trebuie sa faci: sa iti tamdiezi imperfectiunile?!

' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Ro%C8%99ca.

83

Iubesc femeile pentru ca nu le inteleg. Probabil
asta e ofrazaplacuta...

12 iunie 1996. Ma simt mai aproape de
cuvinte...Camera mea insa e ca un sepulcru, care iti
da fiori de libertate.

Meditatie si efervescenta intelectuala.

5 9

Locul acesta e un loc deschis pentru inspiratie
si intelegere.

Am mers pe un drum, pe eel de langa gara si
am avut senzatia ca, in cer, este unul paralel cu acesta.
El-Zorab49.

Moartea - o componenta a vietii.

A A

Multi, pe Dumnezeu, II pierdem si II regasim
continuu.

Nu cred ca exista ateism\ Exista doar iubire
intoarsa spre altceva.

Geniile se atrag. Ele sunt mari tocmai pentru ca
stiu ca sunt mari, pentru ca stiu cine sunt.

Nu se poate explica inexplicabilul in cele din
urma...

Operele mele nu sunt opere de geniu ci operele
unui geniu.

Scriu dintr-un impuls interior care ma devora
eel mai adesea.

Eu sunt pentru experientele complexe si
autentice.

Cel mai mare aflux de viata il simt cand creez.
Atunci sunt numai eu si Dumnezeu.

Despre Jocul cu masti".

49 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/El_Zorab.

84

Afi un geniu nu e un merit ci o responsabilitate
dramatic de scump platita.

Suntem predestinati la nemurire.

14 iunie 1996. In plina noapte de indoieli si
incertitudini.

„sentimente prea personale"

„poezia supraexprimarii"

„Poezia mea este o initiere in ocultismul

uman".

Sunt prea lucid si prea complex.

Eu sunt pentru ca m-am experiat.

II citesc pe Don Quijote , cu ale sale mori de
vdnt.

„din taramul disperarii"

Omul este atat de puternic incat muta timpul si
este atat de mic si de slab incat este rapus si de un
zbor defluture.

16 iunie 1996. Am visat ca m-am casatorit in
fata episcopului cu o femeie. Am trait, din plin,
emotia sfanta a Cununiei. Episcopul ne-a pus mainile
pe cap in semn de binecuvantare.

Al doilea scrutin de alegeri. O noapte linistita si
demna. Se aude doar mersul stiloului meu pe hartie
aidoma unui cantec de jale...

Cartile se scriu doar cu stiloul!

Ma simt bine dispus si plin de viata. Ma simt
bine ca niciodata.

50 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Cervantes.

85

17 iunie 1996. Am reinceput lucrul la roman.
Lucrez cu multa placere si bucurie sufleteasca.

Scrisul este o rugaciune fara cuvinte.

Textul Rdnduri de temperament le-am scris la
lumina lumanarii. Citite de neavizati...se pot constitui
intr-un intreg scandal.

Oamenii se inspaimanta cand se intalnesc cu ei
insisi. Insa, in primul rand, cand le spui cum
«ra0...inainte ca ei sa constate, pe propria lor durere,
ca ai dreptate.

„Nu poti intelege decat in masura in care estf.

Fiecare moment e o sublimitate.

Oamenii nedormiti cat si cei morti de foame
sunt adevarate pericole sociale.

Nu pot sa urascl Stiu numai sa iubesc si sa rdd
dragastos. Nu pot sa urdsc si nu vreau sa urdsc.

Daca taci prea mult incepi sa intelegi sunetul
necuvintelor .

Am citit, deodata, pe Nietzsche si Byron si
comentarii despre Goya33. Bineinteles ca am privit,
indelung, tablouri ale sale...

M-a strapuns forta orgoliului lui Nietzsche,
ironia, sarcasmul lui Byron si fantomaticul, lugubrul
picturii lui Goya. Adica satanism laputerea a treia.

Am lucrat vreo 60 de pagini astazi, cu storurile
de la geamuri lasate. In umbra aproape. Ma simt nu
obosit, ci prea obosit. Am creat astazi ca un titan.

31 Idem

52 Idem

53 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron.
http : //en . wikipedi a. org/wiki/Franci sco_Goy a .

86

Or sa aiba toate aceste cuvinte ale mele vreun
impact in inima cuiva? 0 sa inteleaga cineva drama,
oboseala, fervoarea mea de a ma darui, in cuvinte si
imagini, unei intregi lumil

Acum stau aidoma unei umbre care vegheaza in
noapte. E dulce acest sentiment, foarte dulce: de a te
simti implinit la maximum. E straniu ca moartea si
dulce ca sarutul.

20 iunie 1996. Am revizuit 4 pagini. Sunt insa
nelinistit si mana imi tremura. Tot ce am creat azi mi
se pare ca nu e bun. Doar cateva fraze mi-au placut.

„0 carte terminata este o boala invinsa"",
spunea Nichita [Stanescu]. Experiez acest lucru de
fiecare data: si cand scriu si cand citesc.

Cartile neterminate imi stau pe inima.

Neputinta trebuie biruita prin incordarea
vointei.

Cu toate ca muncesc enorm as munci si mai

5 5

mult. Insa nu sunt numai spirit...

23 iunie 1996. Zi bonoma. Am scris toata ziua
la roman. Din nou lucrez cu perdelele lasate. Nu
suport lumina, pentru ca nu ma lasa sa ma concentrez.
Scriu intr-o caldura si transpiratie nebunesti.

Merg incet si ma gandesc la final.

Stilul meu este lax, lipsit de incordare si
profund luminos. Vreau sa scriu si altfel. Va fi, sper,
si acel timp...

O, Doamne, umple-ma de lumina Ta,
Dumnezeul meu!

24 iunie 1996. Nu stiu cum vine asta, dar ma
relaxeaza aceasta disperare care vine in mine... si care
se cladeste in jurul istoriei din roman. E o stare in

87

care, desi simt ca nu pot face nimic.totusifac multe,
pentru ca scriu mai departe.

Ma simt un pamant minat, gata oricand sa sara
in aer.

Incep sa vad in minte intunericul unor tenebre
adanci.

Nimeni nu-si merita pretul posteritatii .

Pretul pentru istorie e un pret fals. Nimeni nu
merita sa sufere pentru ca sa intre in paginile ei. Si asa
intram in istorie... doar pentru putini oameni.

25 iunie 1996. Aseara, vrand sa fac un poem,
am ajuns, in cele din urma, sa scriu un teatru scurt.

Am inclus ideea poeziei si a teatrului in roman.

E ora doua dupa amiaza. Am atins in mine
planul absurdului. Traiesc o atmosfera incendiara.
Acest plan este prea nejustificat pentru cititorii de
astazi. Cred ca trebuie sa mai treaca inca un secol ca
sa se poata citi, cu intelegere, asa ceva.

Am ascultat Simfonia a IV a lui Beethoven.
Cele 4 note repetitive.

„cuvantul subtiat la maximum"

Poezia, inca, are prea multe de spus in
problema muzicii.

26 iunie 1996. A gandi numai despre tine insuti
este o nebunie a disperarii.

Eu gandesc numai ceea ce simt.

27 iunie 1996. Am terminat prima parte a
romanului. N-am putut sa gasesc un titlu, pentru ca
am prea multe idei... pentru acest titlu.

88

Am visat ca Ion s-a intors acasa. Avea fata
brazdata de o zgarietura.

Ascult sunetul noptii prin sufletul cuvintelor.

In fiecare noapte gust farmecul poeziei numai
contempland in intuneric.

Imbratisez cu sufletul meu orice piatra, orice fir
de iarba, orice sentiment si traiesc o pace a nemuririi.

Nu e nimic mai frumos ca aceasta liniste, unde
totul se dizolva in culoare, intr-o culoare fara nume si
fara cuvinte.

E totul atat de sublim! Atat de inimaginabil. De
unde sa mai am cuvintel\

In aceasta rapire a contemplarii de multe ori uit
sa mai vorbesc, uit sa mai scriu, uit si simplul fapt ca
sunt om. Atunci sunt doar vedere, intelegere, bucurie
sublima.

[Mihail] Eminescu reprezinta fiinta mea
neinteleasa iar Nichita [Stanescu] fiinta mea
inteleasa, in esenta niciuna inteleasa.

Sufletul meu cuprinde intregul univers si inca
mai e loc.

Inima mea nu uita pe nimeni dar se uita pe sine.

In spirit revad tot ceea ce am trait si ce n-am
trait.

Sufletul meu a ramas si va ramane pentru
totdeauna tdnar. Numai ca aceasta tinerete a lui ma
costa zilnic ani de imbatranire continua.

Traiesc stari plenare in care nu ma pot opri ca
sa nu iubesc tot ceea ce exista.

89

30 iunie 1996. Zi calduroasa de duminica.
Traiesc o frica indeterminata, fara substrat.
Bineinteles: demonica.

Cand ajungi sa iti fie frica de tine insusi esti al
nimanui. Si eu am ajuns sa traiesc aceasta frica: de a
fi al nimanui.

Zgomotele iti provoaca traume. Limbajul intra
in starea de melc. Mintea capata culoare neagra.
Lumea isi pierde sensul. Tu iti pierzi sensul...

In aceasta stare te simti nepersonal. Asa se
explica diferenta dintre actiune si nonactiune, dintre
vointa si nonvointa.

Limitarile reale sunt cele care vin din interiorul
nostru.

Cea mai dureroasa lupta, cu sangerari nevazute,
e cea cutineinsuti.

Matisse54 - usa neagra. E starea pe care o
traiesc acum.

1 iulie 1996. Sunt la 102. O noua perspective
Am o forta inexpugnabila pentru scris si citit.

„sufletul sufletului"

„revenirea cuvintelor"

De la un timp ceva minunat se petrece cu
Icoana lui Hristos din camera mea. De cate ori o
privesc imi vad, pe chipul Domnului, starea
sufleteasca reala pe care o am atunci.

Chipul Lui se intristeaza sau se lumineaza pe
masura ce eu ma luminez sau ma intunec.

Pe chipul Lui, ca intr-o oglinda, imi privesc
sufletul.

2 iulie 1996. Ziua Sfantului Stefan eel Mare.
„Conexiuni inspirate".

54 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Matisse.

90

Am avut o deschidere a sufletului. Am vazut
din nou strafulgerari de lumina dumnezeiasca, sub
forma unor scantei. In zona superioara a capului.

„linistea vesniciei"

11 9 5

Linistea duhovniceasca pe care o traiesc
produce rezonante in mine atunci cand sunt
concentrat in rugaciune.

Insa aud, totusi, foarte vag muzica vesniciei.

Geniile muzicii cred ca au gustat cu toate eel
putin o secunda din aceasta muzica a vesniciei lui
Dumnezeu.

Este solemna si atotcuprinzatoare linistea
vesniciei in spiritul meu.

4 iulie 1996. Ziua neintelegerii. Cand geniul
poate fi socotit un nebun sau unfanfaron.

Am doar doua ganduri care se razboiesc in
mine. Cand vor face pace?

Sufar din cauza celor orbi si rai.

9

Nu merit insa sa sufar din cauza prostiei si
intolerantei unora.

5 iulie 1996. Am dorinta de Absolut.

5

Nu cred in Sisiful care nu atinge niciodata
Absolutul. Sisif e o abstractiune.

Tree prin traume interioare ireparabile.

Numai eu si Dumnezeu suferim in inima mea
pentru tot ceea ce traiesc.

7 iulie 1996. Ma incita nu actul ci misterul
actului.

Tot ceea ce nu e spirit e degradant.

91

Caut extrema misterului unic.

In principiu nu neg nimic ci doar reasez
lucrurile.

Mizez intotdeauna pe irealizabil decat pe
facilul ignobil.

Uneori incerc sa surprind, sa vad, sa scriu, sa
inteleg, sa traiesc lucruri care ma dor intr-o nota
disperanta.

Nu fortez lucrurile! Ele ma forteaza pe mine.
Sunt afectat de orice este sublim.

Eu scriu cum pot si in orice moment disponibil.
Ma exprim cum pot atunci si cu tot ceea ce am la
indemana. Nu oficializez secunda creatiei ci o traiesc
ca pe un fapt cotidian, ca pe clipa vietii mele.

Creatia, pentru mine, nu e un ritual si nicio
terapie, ci o traire efectiva. Traiesc actul creatiei ca
pe cevaul normal al existentei mele.

De aceea nu mi se pare ca fac un lucru iesit din
comun scriind ceva. Si, de multe ori, imi dau seama
doar post factum de intensitatea cu care am creat la
un moment dat.

Daca regret ceva este aceea ca ziua nu are mai
multe ore pentru ca sa studiez si sa creez. Am devenit
de-a dreptul vicios in ceea ce priveste ritmul alert de
munca.

Urmaresc o idee cum urmareste un copil
avionul pe cer. O privesc pana devine invizibila...

Cred ca universul in esenta lui este foarte
simplu.

Omul e atat de simplu incat nu te poti uita prin
el.

92

Daca cunosti sensul ultim al actului totul
devine banal.

Cand stii ultimul lucru nu mai ai nevoie de
rationamente.

Posibilitatea de revedere a drumului parcurs
este probabila pentru ca nu mai este, in mod neaparat,

necesara.

Intotdeauna gasesc cate ceva de care pot sa ma
entuziasmez.

In lumina lui Dumnezeu nu mai e entuziasm ci
bucurie deplina.

Cand linistea harului se asterne nu mai ai ce sa-
ti doresti.

Destinul meu: adancirea in linistea suprema.

8 iulie 1996. Am atins, din graba, cu plasa pe
care o aveam in mana piciorul unei tinere si am simtit
piciorul ei ca si cum 1-as fi atins cu mana...

Dumnezeu si viata pulseaza in fiecare lucru.

De trei ori am auzit pe camp glasul unei tinere
care canta...M-am uitat in jur si nu am vazut pe
nimeni. Insa cantecul ei eraprea ingeresc ca sa nu fie
real.

Sunt pentru filosofia aforistica. Aceasta
cuprinde totalitatea in detalii.

Imi place ca nu merg doar pe o singura directie.
De aceea, de fapt, nu imi plac discriminarile.

Am privit un copac. In prima clipa 1-am vazut
ca pe un monstru. In a doua clipa copacul devenise o
femeie moarta.

93

Oricat as merge de repede intotdeauna stelele
ma intrec. Cerul merge inaintea mea si eu nu pot sa-1
inving.

Am simtit cum drumul mi se scurgea intr-un
singur punct. Dreptele paralele se intalnesc numai in
acest punct.

Pasii vantului ma urmau trecerii.

Ca si cand cainele ma cunoaste din totdeauna...

Eu gandesc peripatetic dar adancesc lucrurile
stand pe loc.

Dafina. Persevernata intru genialitate.

Apare din... nasterea diminetii?

Totul fascineaza pentru cine stie sa priveasca.

11 iulie 1996. Trebuie sa ai ce spune pentru ca
sa fii scriitor.

M-am nascut tinand minte. Astazi mi-am adus
aminte de o imagine de la varsta de 4 luni.

Intr-o zi, si mai mult: am visat lumina
intrauterine.

M-am nascut iesind din cutremur. Cea mai
mare multumire este pentru aceasta clipa: pentru
minunea de a fi scapat de catre cutremurul din 4
martie 1977.

Orice ating se clatina.

Contemporanii mei sufera amarnic de saracie
spirituals. Si fata de ei ma strabate eel mai crunt
sentiment: ca nu iipot ajuta...ca sa se ajute.

94

Romanul a ramas cu mult inferior picturii. Si
asta din cauza ca romancierii uita sa dea ceva vesnic
siplin de viata umanitatii.

Criticul literar al zilelor noastre isi zideste, cu
obstinatie, propriul sau edificiu mortuar doar pentru
ca sa se inchida in el.

Creatorul de arta este singurul care poate spune,
in cunostinta de cauza, adevdrul si valoarea operei
sale. In afara de el nimeni altcineva nu mai poate sa
faca acest lucru cu inimd curatd.

Ma revolta incultura din cultura noastra. Peste
tot observ doar matreata utilitarismului, ochii veseli si
plini de tampenie ai ipocriziei, vanitatile pasaresti,
prostia de animal si incompetenta sfidatoare.

Ma inchid in mine. ..sau altii fug de eil

Ma macina perfectiunea si drumul dus pana la
capat.

Cand am sa mor am sa fiu ucis de dorul
perfectiunii.

Sunt un ghem de intrebdri si de nelinisti, dupa
cum spunea Tutea.

Paradoxul vietii este nelinistea ei.

Cuvantul e un vehicul. Valoarea operei consta
in necuvintele ei.

Exista un moment in care nu mai conteaza
nimic.

Omul ajunge sa se distruga pe sine insusi. La
un moment dat el nu mai creeazd ci se autodistruge .

E groaznic sa vad ca in mintea mea exista
virtualitatea constantd care ma impinge spre boald si
moarte.

95

Inca ma folosesc prea mult de eruditie. Cred ca
e un lucru meschin.

12 iulie 1996. Proclam, impotiva lui Dali55, ca
fundamentul universului este linia. Totul este linie.
Astazi am vazut in spiritul meu acest lucru. Prin
cornul sau de rinocer trece linia. In afara de linie nu
exista adevar.

Pe cand mergeam, am vazut o femeie
rezemandu-se de un copac. Atunci am avut revelatia
prezentei sufletului in trupul ei. Am vazut cum
sufletul ei se odihnea in materie.

Tot femeia... Linia curba.

Roata nu inainteaza, ci se intoarce.

Cuvintele ajung pana la suflet si se intorc fara
el.

14 iulie 1996. Am dureri de cap si de stomac
ingrozitoare.

Aseara, Monica Anghel56 a luat Cerbul de aur.
L-a meritat cu multe aplauze. Cred ca prin ea s-a facut
dreptate muzicii romanesti. Verdictul juriului merita
tot respectul meu.

15 iulie 1996. Mi-am cerut moartea pentru
prima oara.

Pot sa mor si nu stiu cine va plange pentru
mine.

De la un timp am un presentiment foarte ciudat.
Am „certitudinea" ca voi muri tanar. Cred ca nu voi
trece de 33 de ani.

Daca omul nu e vesnic atunci traim degeaba.

55 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD.

56 Idem: http://www.monica-anghel.ro/cv.html.

96

19 iulie 1996. Sunt foamea de-a infaptui
imposibilul.

Astazi am visat doua sentimente: gelozie si ura.

Doi caini doreau sa ma sfasie. Aveam in mana
o carte si, ori de cate ori incercam sa ma indrept spre
ei, cu cartea in mana, cei doi caini incepeau sa ma
latre, dar ca si cand ar fi vorbit omeneste.

Daca indepartam cartea de ei, pe care o aveam
in mana, cainii latrau normal.

Al doilea vis. Calatoream intr-un tren. Intr-o
gara am vazut cum o familie era sechestrata acolo, nu
avea haine, era infometata si plina de multa tristete si
durere.

Al treilea vis. Am vazut-o pe Anca, asa cum
este eainrealitate.

Al 4-lea vis. Am mancat caise de la niste rude
ale mele, pe care nu le cunosteam tocmai pentru ca
acele rude nu exista de fapt.

In toate cele 4 vise am vorbit, am gandit, am
fost constient de mine insumi, fara ca sa existe vreun
detaliu fictiv despre persoana mea.

E seara. Plutesc pe ape miscatoare.

Cand cuvintele se nasc intuneric...

25 iulie 1996. Am visat un tablou pe care nu 1-
am vazut niciodata si nicaieri. Intr-o gara, am vorbit
cu un domn, care mi-a marturisit ca nu a mai reusit sa
stea in fata tentatiei de a nu vorbi cu mine.

In tren, mi-am corectat o nuvela, pe care am
cam rescris-o. Totul era cat se poate de real. Ma
comportam in vis ca in viata reala.

De la domnul cu pricina am primit un calendar
turcesc, adica ceva ce n-am vazut niciodata. Insa, in
loc sa il pastrez, am rupt in doua calendarul primit.

97

Cand 1-am rupt am avut impresia ca am vazut
calendare englezesti, coreene, japoneze, frantuzesti,
germane... lucru care nu m-a interesat niciodata.

Stiam cine sunt si ce vreau. Oriunde m-am dus,

5 5 7

am mers ca si cand as fi facut-o dintotdeauna, desi nu

55 7 5

cunoasteam locurile.

Cu toate acestea stiam unde trebuie sa ajung si
ce trebuie sa vorbesc, fara sa confund persoanele,
lucru care ma mira si pe mine in somn ca puteam sa il
fac.

Inainte sa adorm, datorita oboselii, am avut
halucinatii.

27 iulie 1996. Visul de dimineata. Stau pe
pamant si contemplu cerul. Un cer negru. Deodata
vad o masina zburatoare ultraperformanta, aidoma
unui disc enorm.

O contemplu. Era imensa...Imi taia respiratia!
De fapt imi retin respiratia de frica. Se coboara
deasupra casei mele... Cand a trecut pe deasupra casei
s-au auzit tipete...

Si atunci am cugetat: „E ultima clipa a
universului?!"...Cu asta m-am trezit...

Aseara am revizuit pana tarziu la roman.

7 august 1996. Am visat o piesa de teatru
romaneasca. Actorii: doi barbati si o femeie.

Nu am vazut piesa niciodata in realitate. Mi-a
adus un sentiment de liniste si de relaxare.

O piesa numai pentru mine...

Dialogurile iti aduceau linistea de care are
nevoie un scriitor aflat in vacanta.

Pacat insa ca aceasta unica reprezentatie
teatrala s-a pierdut pentru totdeauna! ...

8 august 1996. Privesc pe fereastra. Cerul este
alb ca o coaja de ou. Privesc prin doua geamuri cosul
sobei de pe casa vecina. Parca e un turn de aparare, un
ostas de caramida ce infrunta timpul.

Pe o margine a lui, acum, sta un porumbel
negru.

98

Cand vreau sa adorm, din patul meu, privesc
acest cos ca pe o fiinta umana. II privesc indelung...
Mi-a ajuns un prieten...

12 august 1996. Traiesc o stare sublima.

13 august 1996. Am visat „fundul Adelei", pe
care Dali 1-a pictat. Am inceput sa ma iau la intrecere
cu Dali si in somn?! Liniile paralele...

Imaginea avea soliditate si nu senzualitate.

Am visat un act sexual sistematic. Imaginile se
derulau cibernetic. Inregistram senzatiile mental si
eram constient de implicarea mea de la distanta.

O noua confirmare a liniei, care trece printr-o
femeie, taind-o in doua, de sus si pana jos.

14 august 1996. A murit dirijorul si
compozitorul Sergiu Celibidache .

15 august 1996. Imi sunt insuportabile clipele
astea de stagnare. Stau si astept rasaritul de soare.

Ieri am visat o cutie goala, pe care doream sa o
ascund.

Am primit o scrisoare de la Adrian.

Mi-am lasat mustata.

Am visat ca am parul lung si mustata, dupa ce
mi-am lasat mustata. Am vazut mai multi prieteni...

Fratele lui Flori s-a inecat si Gigi e la spital.

Inainte ca sa apara electricitatea in sat, bunica
mea Floarea a visat cum se plantau stalpii.
Bineinteles: nici nu stia cum arata...

57 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Celibidache.

99

L-am prins pe bunicul meu Marin, astazi, ca se
ruga lui Dumnezeu. De unul singur. Oare se roaga
cand e singur?! Nu m-a vazut insa ca am avut
indiscretia sa il spionez.

Insa m-a uimit rugaciunea unui... necredincios,
asa cum se declara el. Atunci e de bine!

16 august 1996. Am visat-o pe Venus din

CO

Urbino in fata oglinzii. Era magnifica. Un semn
aparte de precizat: avea pielea de culoare rosu
deschis.

Rolul scriitorului in societate e acela de a
clarifica realitatea societatii. Pirandello spunea ca
societatea nu are o realitatea a ei si noi i-am dat-o.
Noi, scriitorii.

Opera de arta e oglinda in care omul se priveste
si se poate recunoaste.

Astazi: o zi in care soarele a plans, putin, cu
lacrimi de ploaie.

II creez pe Satana acum, pentru ca el se va
confrunta cu Avramie in „noaptea luminoasa". E
vorba despre „Pasari spre cer".

17 august 1996. E ora patru dimineata. M-am
trezit cu dureri de masea. Intre timp am scris o pagina
si am citit din jurnalul lui Tolstoi60.

Cred ca sunt aproape de ceva foarte nou in
nuvelistica.

Ma agaseaza foarte mult incomunicabilitatea
care exista, peste tot, in tara noastra, in aceasta stare
de criza. Se accentueaza din ce in ce mai mult criza
morala si, mai ales, cea valorica.

'" f i •— ■ http://en.wikipedia.org/wiki/Venus_of_Urbino.

1 Idem

59

Idem
60 Idem

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Luigi_Pirandello .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lev_Tolstoi.

100

Nu mai suport mediocritatile insa ma bucur sa
le descopar insuficientele. E o zi dureroasa si cu suflet
trist.

Pe 10 august 1996, intr-un acces de furie si de
durere enorma, am ars 200 de poeme pe care le
scrisesem. Si erau unele dintre cele mai bune poeme
de pana acum.

20 august 1996. Intra 18-20 august 1996 am
fost la Corabia. Am accelerat tiparirea cartii.

Pe 19 august 2010 am improvizat, timp de doua
ore, poezie sub stele. Adica pana la patru dimineata...

„Dedicatie pentru sanul tau". Actorul. Regizare
excelenta.

„Lasa-mi un perete pentru un poem!". Camera
goala si Tosca. Adica mi-a cerut sa ii creez, pe un
perete al camerei, un poem. Sa i-1 scriu pe zid...

Vorbind despre initiere.

Despre „mustatile verticale" ale lui Dali.

21 august 1996. In vis: concurs, examen si
imbratisand trupul unei femei la trezire.

Cand iarba creste, vantul sufla si cerul e
albastru...eu sunt tdnar.

„cand infloreste, bambusul moare"

25 august 1996. Zi de duminica. „Visul este
repetabil". Am visat din nou ca aveam „puterea" de a
suspenda lucrurile in aer. De a le tine in aer...

„Televizorul inchis". Trezirea in noapte.

Mi-am adus aminte de 31. Gabriela. „Visul din
umbra frunzelor".

101

„imbratisarea unei idei"

~~ 5 5

„cuvintele devin obiecte de lux"

Frumosul e cu mult mai putin decat sublimul.

„Trebuie sa doresti tot ce poate fi mai
imposibil".

26 august 1996. Situatiile noi sunt start de
spirit noi.

„permanentizarea aduce cu ea relativizarea"

Teatrul - sentimente decazute.

„imprevizibilul activ"

27 august 1996. Zi calduroasa. Se aude
cantecul randunicilor.

Dezbraca-ti haina = fii tu insuti

5 5

Visul. O singura rosie si un sarpe. Doua carti.
Conversatia - sensul clarificarii.

5

„tine in mana enigma"

„poemul redus la un cuvant"

Se repeta28.

Readucerea aminte - stapanire de sine si
concentrare.

Japonezul - o privire a detaliului. „Noi trecem
usor peste clipa".

Aproape de obiect nu se percep detaliile.
„Trebuie sa fii departe pentru ca sapoti sa vezi".

102

29 august 1996. Efort mental - seninatate
trupeasca.

Factorul de influenta. Apa.

Ochiul - caracterul spiritual al persoanei.

Adeseori ma indragostesc de privitul ochilor,
tocmai pentru viul lor.

Am o privire de pictor si o mana de scriitor.

„ochii nevazutului"

„infinitul dezirabil"

Metafora - desinenta spirituals.

Esentialismul pe care il dezvolt, ca manifestare
spiritual-culturala, e o reducere a realitatii la ideile
fimdamentale si laprezenta totald a omului.

Caut:

a) desfasurarea prin timp a persoanei;

b) sa merg din mine spre in afara;

c) nu actul este important ci consecintele lui
ultime;

d) limbajul exprima inexprimabilul;

e) redescoperirea fundamentals a demnitatii
personale;

f) sunt contra faptului banal ca act banal;

g) omul prezentat prin el insusi;

h) folosesc toate curentele si miscarile culturale
ca potentiale drumuri spre datele prime, spre esente;

i) experienta personald inseamna decojirea
ideii.

In acest sfarsit de mileniu suntem pusi in
situatia de a ne redescoperi ideile, valorile si
idealurile care privesc persoana umana.

Trebuie sa iesim din lada de gunoi a
indiferentei.

Iesirea consta in propria noastra experienta de-

a fi-

lm

Definitia teatrului - un ras care ma doare.

5

Surmenajul intelectual amplifica sentimentul de
vinovatie.

5

Visele de peste noapte sunt ideile
semiconstientizate ale zilei respective.

E uimitor faptul ca uitam. Astazi am gasit o
insemnare facuta de doua ori intr-un manuscris.

Cand am recitit manuscrisul am fost placut
suprins de aceasta situatie: am scris niste randuri, pe
care, fara sa le invat, le-am scris aidoma peste ceva
timp.

Concluzia: ideile personale nu se despart
niciodata, in mod total, de cugetarea noastra.

30 august 1996. Visul. Ma gasesc intr-o tara
straina, careia nu ii stiu limba si nici unitatea

~ 5 5

monetara. Insa cineva ma ajuta.

Primesc ajutor...fara sa stiu sa comunic cu eel
care m-a ajutat. Limbajul umanitatii functioneaza!

La inceputul frunzei

secundele memoriei

adorm.

Inceputul si sfarsitul sunt prezente
indiscutabile . Ceea ce se discuta este timpul dintre
ele.

Superstitia: un mod simplu de a fi atotstiutor.

Legendele devin axiome cand nu se cauta
axiomele.

Romanii sunt temperamente calme si
sentimentale.

Geniul romanesc se exprima eel mai bine prin
plenitudinea sentimentului. Ratiunea si vointa intra in
actiune in momentele grelelor incercari.

104

Germanii au genii ale vointei, francezii ale
intelectului. Romanii au genii ale sentimentelor
sublime si plenare.

Nimeni nu a stiut mai bine ca geniile romanesti
sa exprime de neexprimabilul naturii, al omului si al
universului.

Romanii, ca nimeni altii, au stiut sa caute
dincolo de frumos si de cuvant sufletul omului.

Sufletul romanesc a gasit subtilitatea curgerii
rdului tocmai in curgerea raului si o inegalabild
intraductibilitate in insasi esenta sentimentului pe
care 1-a exprimat.

Geniul romanesc nu va fi inteles cu adevarat
decat de natiunea romana.

Noi, romanii, ii putem intelege pe toti ceilalti,
insa, cu adevarat, pe noi nu ne poate intelege nimeni.
Suntem prea complecsi pentru a fi simpli.

Simplitatea rezida in perfectiune. Cine este
perfect pare simplu in tot ceea ce face tocmai pentru
ca este transparent. Insa despre el nu se poate spune
nimic.

Tacerea e gradul ultim al intelepciunii umane.

Sufletul romanesc si-a pastrat radacinile
originare in piatra muntelui si in iarba campiei de la
sine. Vitregiile istoriei nu i-au putut schimba cu nimic
destinul. Avem un viitor predispus maretiei.

Descifrarea spiritului romanesc e destinata
teologiei si apoi culturii. Ne revine astfel nobila
misiune de a rafina valorile perene ale natiunii
romane.

Suntem printre rarele natiuni ale lumii care
avem dimensiunea spirituals tocmai in perimetrul

105

esentialitatii. Privim rasaritul de soare nu din afard ci

5 5 J

de la distanta de unde spiritul devine lumind.

Privirea din sine - adevaratul chip.

Eu folosesc cuvintele nu ca semne fonetice si
nici ca vehicule ale exprimdrii. Le folosesc ca pe
insasi exprimarea exprimdrii. Din cuvintele mele nu
mai ramane pana la urma decat lumind.

Initierea atinge intotdeauna esentialitatea.

Cand vreau sa afirm ceva devin inexprimabil.

Lumina, in ea insasi, nu e contradictorie.

~ 5 ~

Exista cuvinte, care, in momentul exprimarii, te
fac sa fii demiurg.

Alte insemnari. Regasite. 13 martie 1996. Unul
dintre motivele scrierilor mele este inceputul. Imi
place sd incep, apoi doresc, de fapt, sd spun ceea ce
am de spus.

Voia buna - un tonifiant pentru zile grele.

Ganditorul nu poate fi niciodata liber.

Mircea Eliade spunea: „simt chemari". Eu
spun: ma simt chemat... Ceea ce inseamna ca nu simt
chemari difuze ci personale. Dumnezeu e Cel care ne
cheamd.

Heidegger61: „aruncarea in lume". Aidoma
ideilor mele.

Sistemul ideii sau ideea sistematicd. Pe un
perete era scris o idee a lui D. D. Rosea.

Dicton de zile negre: cine se infrange se are pe
sine.

61 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Heidegger.

106

Lipsa intuitiei cosmogonice. Priveste inapoi!

Un cititor bun trebuie sa se pregateasca spre
intelegere si nu cu intelegere.

A citi este o ascezd interioard. De aceea, cei
care nu citesc nu cunosc lucruri cu durerea mintii si a
inimii.

Despre cum e sa fii un ateu. Extrema
intunericului.

Muntele linistirii.

Ideea strainatatii.

„A inceput sa-mi faca rau dragostea".

„Omul este ceea ce nu stie despre sine".

„existenta de sub cuvinte"

15 martie 1996. Am avut revelatia pamdntului
nou. Se dezgroapa din mine parti imense in care nu
am calcat niciodata. In acest pustiu ma regasesc pe
mine insumi cu totul strain si de neexprimat.

Am vazut in mine liftul lui Eliade. Sus smjos e
tot una atunci cdndmergi.

Am vazut „neantul existentei". Momentele de
vedere ale acestui neant este „o pace adanca". Din
acest mare neant interior ies marile capodopere ale
lumii.

16 martie 1996. Evidenta rasului.
„anticreatia si drama imposibilului"

„Nimic mai urat ca faptul de a nu putea trece".
In actul creatiei trebuie sa fii tu singur.

107

„inventarea problemei"

„distrugerea cochiliei de fier si apele linistii"

„aprofundarea problemelor".

Despre melancolie.

„impreuna cu tot ce sunt eu"

18 martie 1996. Nu stiu cand am sa gasesc
ideea, care sa-mi serveasca, pe tava, sensul.

In numele inexprimabilului rezida tocmai

intelesul.

Cu Adina despre „vraja indianismului".

Pe urmele fascinatiei ma pierd intr-o lume
vaporoasd si incitantd.

Problema autenticului in arta si cea a regdsirii
de sine.

19 martie 1996. De oamenii geniali trebuie sa
te apropii numai umilit dar cu inima curatd. Si
umilinta fata de ei e tocmai rezonarea cu forta lor
personala.

21 martie 1996. Am gasit in mine „locul
tacerii".

Autenticitatea distruge orice retorism.

Nu exista limite pentru adevarul fiintei
autentice.

23 martie 1996. Nu poti fi un adevdrat scriitor,
daca, de cateva ori in viata, nu ai tentatia de a distruge
tot ceea ce ai creat. Dupa aceste incercdri te intorci
mai puternic. Astfel stii cum e sa renunti la tine
insuti.

108

Gandul consolarii: maine poti spune ceea ce ai
de spus.

Cuvintele capata greutate pe zi ce trece.

Astazi mi-am vazut umbra. Cat de goala esti cu
plinatatel, mi-am zis.

Am vazut cum culoarea se transforma in
neculoare.

27 martie 1996. Setea de a sti nestiutul.

Cum e sa iti asumi.

4 aprilie 1996. In tren m-a salutat un
necunoscut. Mi-a zambit. A fost eel mai frumos dar
pe care mi 1-a facut cineva de curand.

Sunt bolnav de excentricitatea reamintirii. Imi
aduc aminte lucrurile care subliniaza trecerea mea
prin viata.

Nu schimba starea poemului!

21 aprilie 1996. „Sunt punctul unde se aduna
planeta".

„imaginea care nu se vedea era mai frumoasa"

22 aprilie 1996. Am visat ca pictam. Aveam un
sevalet mare si o paleta bogata in culori si un penel
lung. Eram imbracat in negru.

10 mai 1996. „privirea din mine spre mine"

19 august 1996. Am avut intuitia
inexprimabilului.

Inevitabilul nu se aude decat prin timp
mergand.

109

Victoria trebuie sa treaca, mai mereu, printr-o
aparenta infrdngere.

Gustul alcoolului - melancolia amara a pasarii
de fum.

Incet nu-i suficient de repede.

„cuvant contraofensiv"

Pista falsa trebuie socotita adevdratd pana la
elucidare.

Privirea patrunzatoare. Despre efortul
intelegerii.

„am ascultat in mine"

14 septembrie 1996. In polemici se beau
incertitudini cu litrul. Aceasta ideea a mat fiinta dupa
ce am omordt un poem. O dedic tuturor discutiilor
mele polemice, care s-au tesut de dragul elocintei.

„In rolurile mici se vad actorii mari"

25 ianuarie 1996. Putinta de a gdndi inseamna
intotdeauna o noud pedeapsa. Gandirea e o pedeapsa
indiscutabila in sine insasi.

Contemplarea lucrului aduce mintii gandirea ce
nu se poate spune prin cuvinte.

Uneori ma vad in situatia de a limita
temperatura cuvintelor de teama de a nu face un atac
de cord.

13 august 1996. „democratia hermeneuticii"

Mai bine decat nimic - ceva.

Mai bine decat ceva - mai mult.

Mai bine decat mai mult - si mai mult.

110

Cuvintele sunt discutabile tocmai pentru faptul
ca sunt la indemana tuturor.

Limbajul criptic. Adica niciun rand pe care il
scriu nu e la intdmplare.

Eu spun, ca omul este o deschidere inchisd.
Constantin Noica spunea ca e „inchidere ce se
deschide".

23 august 1996. Fiecare ramura a cuvantului se
exprima plurivalent.

Imi caut semnul de intrebare cu o insistenta
demiurgica.

Regasirea in semn - indefinirea actului unic.

Filosofia este o eternitate a linistii interioare.

5

28 august 1996. Motoul oglinzii: „Sa nu-ti
pierzi timpul asteptand extraordinarul\ Mai bine iesi
in asteptarea lui. Nu esti intotdeauna un mare poet
chiar daca esti".

Victoriile plac invingatorilor numai cand ele
sunt mereu altele.

O idee moare atunci cand ea este inteleasa.

Un gand se aprinde cand un sentiment ia foe.

Aroma seninatatii - mirul de sub linistea
fruntii.

Cand ideile mor viata devine o idee trecuta in
posteritate.

Idealul este absurd pentru ca este naiv. Si este
naiv pentru ca este ridicol. Si e ridicol pentru ca esti
prost.

Ill

Ochiul interior - locul unde se formeaza
informatia genetica a spiritului.

Prudenta micsoreaza erorile. Insa o viata fara

5 9 5

erori este un ideal utopic.

In momentul in care o idee a devenit infinita,
ideea nu-ti mai apartine.

Sunt idei care te inrauresc pe tot parcursul vietii
tale. Acestea sunt idile tale generice.

31 august 1996. Mortificarea ideii. Cu adresa la
esentialitate.

5

Inghetarea peregrinarii. O idee devine stabila
de la o anumita varsta.

Dezlipirea de ideea motoare degajeaza
atmosfera interioara insa limiteaza consecintele.

5

Despre factorul pozitiv al cataclismului.
Nu este grea legea ci libertatea.

0 evidenta este intotdeauna un plus de
claritate.

Despre ciocul de barza. Aeroportul ontic.

1 septembrie 1996. Astazi scriu doar haikuri.
Cantecul - sunetul nevazut.

Am trait din nou clipa nasterii din lumina.

Paralelismul proiectului.

Moai: cultul stramosilor in Insula Pastelui.

Nevederea - umbrele pesterii. Cu adresa la
mitul pesterii al lui Platon.

112

Auzindu-mi cuvintele m-am mirat. Era vorba
de o noud existentd.

Primul episcop al Teleormanului: Galaction
Stdngd. A fost hirotonit astazi.

Clepsidra de

aripi

(viitorul)

Due lupta care creeazd si nu pe cea care
distruge.

Drumul pana la esentialitate e rugaciune.

Ochiul nebun - culoarea.

Exista intotdeauna un mai presus de mai
presus.

Nu sunt omul paradoxului ci al
inimaginabilului.

Senzatia cilindrului gol.

Extenuarea: intotdeauna o limitare.

A fi scriitor - a ramane neatins de timp.

Numai invingatorii pot spune ce este viata.

Traiesc numai pentru spirit.

Nu au gusturi bune decat indureratii de sublim.

Inapoi se ajunge intelegand.

2 septembrie 1996. Visul. Trenul
concupiscentei. Ochii sortiti rasului spre plans. Cand
esti mai aproape de viciu decat de tine insuti. Ploile
cad spaland trupurile de tina. Tu - functionalitate
inversa. Un vis foarte rar.

113

Uneori esti nevoit sa spui lucruri din mat presus
de tine.

Tentatia alergarii fara scop.

Oamenii sunt nascuti pentru contemplarea
luminii.

Oamenii care nu gdndesc sunt obsedati de
faptul ca nu stiu. E de-a dreptul ridicol.

O idee se naste plangand. Ca si un om.

Despre armonia interioara a cuvantului.

Nu cred in vorbitul degeaba. Intotdeauna
cuvantul are sens.

Dansul - o plantatie de linii.

Albul varului - sentimentul pierderii de sine.

Metafora - sentimentul devenirilor interioare.

Afara ploua. Ploaia este un calmant al nervilor
obositi cand e insotita de linistea de dupa.

Semnul ortografic este accentul personal, pe
cand semnul de punctuatie este negarea acestui
accent. O contradictie in extenso.

5

Libertatea de a visa - iesirea din cere.

Intuitia - o alunecare in inexprimabil.

Marile intuitii au fost asteptari indelungate.

Ochiul scriitorului: un ochi purificat prin apele
cuvantului.

Scriitorii unt sacerdotii cerului. Ei poarta in
sufletul lor derivarea desinentei Logosului

114

dumnezeiesc. Inima lor este euharistia impdrtdsirii cu
esente.

>

Intre ratiune si cuvdnt este o perpetud
declaratie de dragoste.

La inaltimea exprimdrii nu mai sunt cuvinte.
De aici incepe metalingvistica.

Anarhistul este un unilateral vanitos.

Pentru ca un cuvant sa redevina el insusi
trebuie sa posede verticalitate.

Singuratatea - un argument pentru nonalienare.

„inadecvarea principiala"

Nu atenta la demnitatea umana! Orice insultare
a ei este o luptd cu Dumnezeu.

In spatele usii de fier, in candelabru, ard
flacarile luminii.

Cand cuvintele nu vor mai reprezenta nimic
vom redeveni oameni. Bineinteles: in mod apofatic.

Pe Dumnezeu II gasim necautandu-L. Pentru ca
El ne cautd mai mult decat ne cautam noi pe noi
insine.

Mi-am reamintit visul germindrii.

Matisse, Dansul. Patru femei, prinse de mana,
danseaza pentru fertilitatea pamantului. Un ritual
magic stravechi.

Ma obsedeaza din visul de azi dimineata ochii
femeii aceleia suferinde. Radea ca sa primeasca cativa
bani aruncati in scarba. Matroanele aveau o frumusete
cariata de vanitate.

115

Extremismul, oricare ar fi el, are masca sociald
in loc defatd umand.

Ipocrizia - un ras caduc.

Cand vorbesc despre travestiti ma palmuieste o

sild esteticd.

Apolinicul - formele incurabile ale vietii
luxuriante.

Orgiasticul - abundeta sentimentului de
savurare a placerii.

Pentru o clipa am inteles ce inseamna sd fii
bdtrdm mi-a tremurat mana stanga.

Glasul plural al interiorului (vocile adancului).

Uneori e foarte greu sd te pronunti. Si asta, nu
pentru ca nu ar exista cuvinte...

Am vazut un evantai de lumind. Din nou
revelatia liniei in miscare.

Sunt momente in care, pentru lumina din suflet,
trebuie sa plangi un ocean de lacrimi.

Bucuria - o enigma fericita.

3 septembrie 1996. Visele noptii trecute m-au
uimit. Prin intermediul lor am facut cateva interrelatii
care imi scapau in realitate.

Visul - un timp fara memorie.

1. In fata mortii. Saltul care nu ne poate reusi.
Despre cum e sa nu poti face nimic.

2. Cand iti lasi iubita prietenului. Invitatia de
adio. Intotdeauna un invins pe aripile frumusetii. Lasa
loc pentru cuvantul iardsi.

116

A merge - o problema de recomandare.

3. Prietenul dintr-o noapte stranie. Nu cauta sa
afli, ci cauta sa intelegi.

Dimineata - o urma a timpului.

Priveste-ma! Sunt fumul noptii trecute!

4. Cartile de vizita. Nu sunt inainte de-a fi. Se
intampla toamna. Si totusi in soba arde focul.

5. Nu iubesc ci aleg. Femeile invizibile.

Instinctul - un mod de-a mteXegQ palpabil .

Fascinatia dansului - meandrele aripilor de
iedera.

6. Privindu-te...nu te mai aud! Extazul formei.
Alaturarea de sufletul vietii. Intotdeauna o
similitudine. Cuvintele afectate.

Astazi am avut parte de prima ceata a anului. E
sublim! Un fum de apa imbratisand natura...

„trebuie doar sa se intdmple"

7. Pisicile negre. O masina demarand... Nu
gasesc, intorcandu-ma! Si noapte...

Padurea posedata de diavol - spiritul romantic.

Afinitatile spatiale

Impresionarea

Intr-un sentiment exista un limbaj unic. A-l
intelege este o problema de introspectie permanentd.

Ill

Cuvintele au un drum spiritual anume. Ele nu
se aranjeaza pe foaie decat dupa acesta. Scriitorul
trebuie sa aiba doar intuitia lui.

>

4 septembrie 1996. O zi calduroasa dupa
lacrimile ploii.

M-am trezit in bratele „fantomei". O aparitie
intotdeauna misterioasa.

Rasul noptii.

Pietrele au gustul mancarii.

Timpul riscant.

Lacrima rasa.

Cel mai mult si mai mult imi displace sa
fiu...doar o mdna de cuvinte.

„cand te trezesti iti pare rau"

Sa iti para pur si simplu rau de culoare.

Limbajul universal.

Am scris crezand ca scriu si eu, de fapt,
gdndeam...

„dialogul informativ si afectiv"

Constientizarea - decodificarea simbolurilor.

Influxul nervos.

Armonia universala.

Ritmurile cosmice.

Conturarea ideii.

Culoarea sentimentului.

118

Cand Dumnezeu te iubeste esti un Iov. Si asta
pentru ca suferinta e un privilegiu si nu un cataclism .

Sdrutul brdncusian sifundul uman.

5 septembrie 1996. Vise.

1. Preotul dealurilor. O Euharistie profanata.
Sub semnul anatemei.

2. Paharul galben. Un as si o dama. O carte
probabila.

3. Ultimul tren. Un rise asumat.

4. Masina de la mijlocul drumului. Omul care
intreaba.

5. Biserica fortuita. Fereastra umbrelor albe.

6. In orasul ceresc. O sotie si un copil.
Clarviziune. In bratele compromisului. Gustul
interzis. O imagine de arhiva.

7. Viitoare mama. Linia pantecului. 10-3. Ma
cunostea fara ca eu sa o cunosc. + sau - si copacul cu
struguri.

Capodopera - urmele spiritului ramase peste
timp.

6 septembrie 1996. Un spirit nelinistit este un
imn adus umanitatii.

8 septembrie 1996. Zborul prin ferestre.
Afara - vant si pete de sange.

Am intratintr-o noapte cu ferestre deschise.
Din orizontul intunericului se prevede lumina.

9 septembrie 1996. Macbeth62 blestemand
lumina?

Visul - un pumn de cartofi.

Linia este contaminata de cuvant. (lacrimi)

62 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Macbeth.

119

Moise - geniul, Aaron - purtatorul de cuvant
(parabola).

„limpezimea ideii"

Obsesiile apar din nou: fereastra, peretele,
sentimentul ultrafin, instinctul puterii...

Capodopera incepe la sfdrsitul si nu la
inceputul ei.

Nici Eminescu, nici Nichita, nici Mesterul
Manole nu si-au intrecut capodoperele. Sa fie oare o
carenta tipica noua, romanilor?

10 septembrie 1996. Astazi mi-am visat
viitorul. Am vazut lumina. Sunt fericit.

„drumul nu are niciun final"

Ochii Infernului. Ranchiuna are o privire
perfida la culme.

„sangele sufletului negru"

Discutarea procentelor.

Ideea de subtil (ochii).

Discutiile avute m-au relaxat intr-un mod
admirabil. Traiesc o liniste interioara imperturbabila.
Sentimentele pe care le traiesc acum sunt cu totul si
cu totul deosebite.

Sunt momente in viata in care ai vrea sa ajuti
dar nu ai cu ce. Sunt cele mai nedrepte momente pe
care le traiesc.

In iubire se priveste prin ochi.

„abisul ratiunii"

120

Sentimentele se cladesc pe certitudini
interioare.

Diversiunea prin cuvinte. Actul al Ill-lea al
vodevilului. Melodrama in extensie.

„cantecul frunzelor de vant"

Astazi am trait o liniste supremd. Sunt bucuros
si simplu.

Scrisoare anotimpului.

Eu scriu dupa cum simt ca trebuie.

Analiza cuvintelor. Despre sintaxa foneticii.

In urma cu cateva luni am descoperit un nou
limbaj pentru ca am descoperit un nou alfabet.
Alfabetul poarta numele: nuantele sentimentului .

De ce? Pentru ca el nu transmite cuvinte ci
sentimente.

Despre fixatiile instinctuale.

Am facut cateva schite pentru sculpturi si
tablouri. Mi-au reusit neasteptat de bine.

Prima schita: Ingerul singuratatii. Cred ca ar fi
magnific in piatra. Ar trebui sa aiba 3 metri inaltime.
Ar fi un cadou suprem daca as putea sa il fac, sa il
sculptez.

11 septembrie 1996. M-am simtit extraordinar
simtind mustul strugurilor strecurandu-mi-se printre
degete. Caldura lui era ca o sarutare a tacerii depline.
M-a entuziasmat nespus culoarea lui inexprimabil de
vie. Astazi vesnicia a coborat in trupul meu pe deplin.

Lacrimi incomunicabile.

121

Am vorbit o ora despre sublim. Atentia
ascultatorilor mei m-a emotionat pana la cuvantul din
mine.

Geniul are intotdeauna puterea de a face ochii
oamenilor sa planga de uimire.

O noua intuitie extraordinary Am avut o
descoperire a mintii. O imagine uluitoare. Am vazut o
derulare a unui roman inimaginabil. Nu speram sa
privesc o asa splendoare.

Geografia viselor. Despre visele paralele.

Doua vise, la distante diferite, care au acelasi
cifru. Confirmarea prin coincidental

Regasirea in fetis - ideea ipotetica.

Saturatia prin liniste.

Alcoolul visului de toamna. Simboluri: vinul,
roca, conul. Experienta celui de al doilea simt.

Eternitatea este imperturbabila ca o statuie.

12 septembrie 1996. Visele de azi-dimineata au
fost uluitoare. Am visat prieteni, prietene si rude cu
care am discutat indelung.

Interesant este faptul ca i-am visat la adevarata
lor stare sufleteasca, cea pe care o au in prezent.

Acest ciclu de vise e un unicat pentru mine.

1. Mana taiata pe jumatate. Cu adresa la
bunicul meu. Premonitie a mortii.

2. O punga goala. Un cadou pentru un prieten:
Petre Dumitru.

3. Fata din vis. Ma iubea pentru ca credea ca
ma cunoaste. Sunetele noptii.

4. Un prieten pesimist. Ochiul plans: Tudorel
Ionescu.

122

5. Prieteni de nerecunoscut. Cineva mi-a spus
ca „m-am schimbat enorm". Prima replica.

6. Un furt de obiecte simple. Lacatul de la usa.

7. O vizita surpriza: Adrian Biolan. Doua carti
tiparite. Just time. Sarutul de sub titlu.

8. Ultimul tren. O noua aparitie a acestui
simbol. Nu am alergat dupa el ca data trecuta. L-am
asteptat relaxat...si m-am urcat in el...

13 septembrie 1996. Cel mai mare si mai
dureros eveniment al zilei: mi-am tuns pletele.

In prima parte a zilei a plouat mult. Acum e
liniste...

Patura sfasiata in doua. Amintire din vis.
Mioara.

Influente asupra visului fonic.

Foamea ideilor. O noua descoperire in sfera
culinara a intelectului. Apetitul visceral.

Alb, negru, rosu, galben: paleta florala a
maturitatii. Posesiune integrala.

Cainii latrand

pasarea alba

amortii.

14 septembrie 1996. Visul. Forma nudului, a
sanului si atorsului. Liniile iubirii...

Rosu transcendental, titlul noului meu volum
de poeme.

Atenuarea semnificatiei.

Vizualizarea sentimentelor. Functiile memoriei
si ale imaginatiei.

Sentimentul colectiv si sentimentul
subconstient. Experiment.

123

Instinctul sexual si repulsia rationale constienta.
Experiment.

Tertul exclus. Sentiment si ratiune. Experiment.

15 septembrie 1996. Visul - anticipare a
limitei.

Negrul si rosul.

,Apele nefiintei totale".

Suportul rugaciunii si fiinta totala.

Intimitatea ideii. Momentul exprimarii.

17 septembrie 1996. Iluminare onirica. Am
descifrat noaptea solard.

Doi este mai mic decat unu. Sistemul analogic.

Traiesc din nou operioadd de lichefiere.

18 septembrie 1996. Am facut parte din
cortegiul poetului.

Imi consemnez visele pentru experimentele
analogice.

19 septembrie 1996. Lumea esentelor este o
lume invizibild. Ea este viata prin excelentd. Ea se
afla in tot ceea ce exista. Pentru a accede la ea trebuie
sa treci dincolo de tine insuti...

Nimic nu este deschis ochiului.

Geniul sondeaza nebunia si nu in vers.

Cifrele sunt dependente analogic.

20 septembrie 1996. Despre H.

21 septembrie 1996. Tunelul luminii.

124

Focul distruge pentru ca pasarile sa isi ia
zborul.

O capodopera este un centru indescifrabil.

Dedesubt exista orice.

23 septembrie 1996. Am visat-o pe mamaia
Floarea moarta. Era pusa intr-un sicriu, care era
acoperit cu o panza alba.

Langa sicriul ei erau alte doua sicrie. Poate
trei...

In jurul sicriului ei erau mai multe cruci vechi.
Nicio cruce nu era scrisa de curand, adica nicio cruce
nu era a ei.

Am tot cautat o cruce noua si nu am gasit
niciuna. Cearsaful meu de pe pat acoperea unul dintre
sicrie.

La un moment dat i-am mirosit picioarele fara
ca sa vreau. Miroseau frumos. Nu erau picioarele unui
om mort, care intra in descompunere. Nu erau
picioarele unui cadravru, ci ale unui om viu.

M-am bucurat atunci ca se petrece acest lucru.
Insa, cand mi-am dat seama ca picioarele ei par vii,
atunci mi-am spus mie insumi ca ea e vie si nu
moarta.

Dupa un timp...bunica mea a inviat...S-a intors
pe partea stanga in sicriu si a CQrut..apa fiarta ca sa
bea.

A spus ca „acolo, astfel de apa se bea"...

Cineva aflat langa sicriu, posibil o femeie, a
inceput sa tipe. Se inspaimantase de revenirea ei la
viata. Cand a auzit-o pe aceasta tipand si bunica mea
s-a cutremurat.

Atunci am fost ferm convins ca ea putea sa-mi
spuna cum QstQ...dincolo.

Am intrebat-o, ca si cand acum nu mai era
bunica mea, ci un locuitor al altei lumi, ceresti...si ca
si cand, ar fi inviat numai pentru putin timp...si s-ar fi
intors in cer: „Cum este lumea ta?".

Si ea mi-a raspuns: „Este ca un oras imens, pe
care nu-1 cunosteam dar pe care acum il cunosc".

125

In mod inexplicabil, auzind ce imi spune, mi s-
a facut pentru prima data teama...dupa invierea ei.
Atunci am constientizat, cu adevarat, ca ea revenise
de dincolo, din cer, si ca este o prezenta a eternitatii
printre noi.

Si cand ea a inceput sa vorbeasca cu mine nu
am mai putut sa articulez niciun sunet. In starea asta,
de profunda cutremurare evlavioasa, m-am trezit.

Ferestre sparte. Zborul prin ferestre. Din nou...

Incendiul din noapte.

25 septembrie 1996. Intuitia drumului din
sfdrsit spre inceput. Ochiul analogic.

26 septembrie 1996. Am descoperit Cabala62 si
odata cu ea si mistica ratiunii in actiune. Ma

5 > >

fascineaza independenta pe care o proclama.
Individualitatea este un tabu.

27 septembrie 1996. Melodia sinapselor.
Premonitia evenimentelor ulterioare. Cele trei linii.

29 septembrie 1996. Alergarea pentru
demnitate.

M-a primit in casa ei din mister.

Luciditatea. Restrangerea meditatiei in ochiul
de cristal.

O continua nuantare a temelor si a ireversibilei
intoarceri a timpului. Idee eminesciana.

Vechiul - matricea lingvistica a noului.

Punctul de influenta.

2 octombrie 1996. Sinele dintr-unmar.

In numele numelui. Despre introvertit.

63 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala.

126

Durerile dor numai cand au un nume.

Am un program supraincarcat. Mi se cere o
atentie profunda.

In aer exista o teama sensibila care ma
innebuneste.

Iesirea din tipar este strategia/z/wMra lib ere.

„se lasa noaptea eterna..."

Trecand prin cuvinte se ajunge la rosu.

Marele mister este un act de o incomensurabila
iubire.

Sacrul sustine misterul in actiune.

Conversatii sub limitele ratiunii.

5 octombrie 1996. Imaginea abisului intern.
Cuvantul imperfect...

Perfectiunea este o convulsie permanenta.

Copilaria este un simbol al sfinteniei.

Libertatea interioara nu distruge sensul, ci il
face invizibil.

Culorile trebuie determinate din ele insele.

O imagine nu prezinta realitatea ci o conceptie
despre realitate.

Orele tree monoton. Fructele intuitiei se
stafidesc in copac. Imi sacrific timpul uitarii perfecte.

6 octombrie 1996. La initiativa ei iubitoare si
care m-a surprins, poeta si scriitoarea Gianina
Savulescu a devenit Nika Dora, adica Cea prin care
Dorul invinge.

127

Trei pictograme.

Formele senzualitatii sunt perfectele ganduri
ale pasarii timpului.

Nimic nu zboara mai frumos ca perfectiunea.

7 octombrie 1996. Visul. Pe un deal am vazut
un labirint, un labirint de incaperi. M-am plimbat prin
el tinand in mana legaturile cu care purtam dupa mine
un pore si o capra.

Toate incaperile erau nou construite. Nu
cunosteam nimic. Undeva, intr-o camera, am vazut
talpa piciorului unui barbat adormit.

Lucrul unic este inexprimabil.

Despre ridicarea valului si privirea usilor.

A inceput sa se formeze intre noi un sentiment
nou: eel alfinalului. Suntem tot mai uniti metafizic.

Invatam sa ne numim demnitatea. Discutiile
sunt formele prin care ne analizam reciproc. De ce o
facem acum mai mult ca niciodata?!

Personalitatea implica/or/a si respect.

Simpatia este o forma de asimilare.

Ion mi-a vorbit despre lupta Ingerilor, despre
cinci calugari fara capete, despre Biserici albe si
despre Sfanta Filofteia si copilul care intreaba.

Sentimentul fluid.

Sentimentul colectiv este efervescent si
coplesitor. El se propaga pe o dimensiune extrema,
delirantd a spiritului.

Suferinta face sufletul sensibil, nu permeabW.

128

Prostie, ignoranta, superficialitate. Ma
ingrozesc...

Exprimarea exclude semnificatia.

9 octombrie 1996. Negarea mi-a atins spiritul.
Incepe sa intre in mine intunericul. Lumina mea este
incomodata de demoni, care ma ataca, mai ales,
noaptea.

Faramitarea in idei (sinele).

„independenta comuniunii"

10 octombrie 1996. Urechea mi Prometeu.
Dubla exprimare.

Tentatia saraciei absolute.

Spiritul se induhovniceste tot mai mult in
mijlocul mizeriei.

Singuratate coplesitoare si timp gol. Viata mea
si-a inceput drama.

Presimt viitorul dar nu pot sa-1 certific.

Sensul este din viata spre viata. Semnificatiile
lui insa sunt multiple.

Frica permanenta este unul dintre apendicele
vietii sociale. Cordonul ombilical refuza sa fie taiat
definitiv.

O lume sferica este o lume totala si nu o lume
inchisa.

12 octombrie 1996. Am visat o noua
inmormantare. Fiorul acela lugubru mi-a patruns
adanc in memorie. Aproape ca sunt paralizat psihic de
noul avertisment.

129

Sufletul meu este nefericit pana nu se va linisti
intru iubire. Parafraza la Fericitul Augustin, desigur.

Ieri am dat un poem cu dedicatie unui prieten
de scoala. Din 6 poeme, el 1-a ales pe eel mai estetic si
mai calm.

De aceea, imi pare nespus de rau cand cititorii
mei imi prefera mai mult florile decat lacrimile.

Aceasta dedicatie mi-a accentuat durerea. Am
inteles cat de prost se simte marea poezie.

Intelegerea este pentru cei putini.

15 octombrie 1996. Fata Morgana64 si Ulisse65.

Dimineata de astazi a fost foarte placuta.
Trezindu-ma din vis am adus tandretea feminina in
realitate.

16 octombrie 1996. Sentimentul principal este
suspendat de obsesie.

„Eu caut pe cineva care mapriveste".

Doua pictograme secrete.

Merg pe un drum pe care uit sa-1 parcurg.
Misterul vietii.

5

Intre doua lumi se nasc doar pasari paralele.
Acestea doua se pot intalni numai din cauza unei
in tain iri providentiale .

Esentialismul - lumea care apartine lucrurilor.

Ideile mari se nasc spre a nu fi intelese.

Din mult nu se intelege putin ci imens.

Esentialismul nu exclude realul. El arata artei
cat real exista in arta.

64 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Fata_Morgana_%28mirage%29.

65 Idem: http://it.wikipedia.org/wiki/Ulisse.

130

Astazi am trait o revarsare abundenta a
sentimentelor mele in intelect.

18 octombrie 1996. Geniul este puterea
umilintei.

Astazi am fost trist...

Imi pare rau ca nu mai pot sa citesc mult.
Cursurile sunt plictisitoare si exasperante. Zi si
noapte, deasupra mea, planeaza aceeasi teama a
neprevazutului. Ma agaseaza enorm formidabila
mediocritate din preajma. . .

Fara genii umanitatea nu ar putea sa aiba acces
la sublimitate. Iar fara Sfinti viata noastra ar fi
irespirabila.

Esentialismul este experientd. El exclude
retorismul si ideea goal a, netrecuta prin tine.

Contrariile se intalnesc in ele insele nascand
unitatea.

19 octombrie 1996. Inspiratia - o gura de
lumina paroxistica.

Dimineata de azi isi cauta aripile in ochii
luminii.

Am citit sapte carti de poezie fara sa am nicio
reverberatie din partea lor. O poezie inexplicabil de
mediocrd. Pentru ce pangaresc numele sfant de poet,
daca nu au luminal

20 octombrie 1996. Din aceasta zi de duminica
sunt singur. Am fost exclus din „familie". De acum
sunt al meu insumi.

22 octombrie 1996. „Omul nu-si poate implini
idealurile sale in totalitate".

M. si A. Obsesiile mele.

131

Departarea de apropiere este un sentiment pe
care il simt cu acuitate.

23 octombrie 1996. Sunt ajutat de purtarea de
grija a lui Dumnezeu in tot ceea ce fac. De aceea am o
putere de munca covarsitoare. Invat rapid totul. Am
mintea foarte linistitd si libera.

Astazi am visat-o pe L. Mi-a facut o propunere.
Punctele de maxima intensitate.

25 octombrie 1996. Am visat ca inotam intr-un
rau. La un moment dat am ramas singur si am
intampinat necazuri pe care, in cele din urma, le-am
trecut. Apa era grea. Aproape vascoasa...

27 octombrie 1996. Am visat trei surori. Una
dintre ele era prietena mea fara ca eu sa stiu asta. Insa
am intuit ca ea trebuie sa fie prietena mea, numai din
modul voluptos in care m-a sarutat.

Am imbratisat-o, i-am mangaiat sanul stang
(cand am facut-o am gandit ca e mare si proaspat)... si
mi-a cerut sa facem dragoste in public. Am refuzat-o
insa...

S-a suparat enorm, crezand ca nu o plac... Insa
eu aveam sentimentul ca nu pot sa fac dragoste cu o
necunoscuta.

Ceea ce m-a fascinat insa la prietena mea din
vis a fost sensibilitatea ei devastatoare si formele
voluptoase.

Insa dracul desfranarii, in vis, bineinteles...a
fost eel care mi-a pictat, cu lux de amanunte...aceasta
prietena voluptoasd...

Trei pictograme.

30 octombrie 1996. Dupa multe zile de stres m-
am trezit, in sfarsit, refacut. Mi s-au limpezit o serie
de sentimente trecute si, probabil, si viitoare. Am
inteles tot mai multe lucruri despre mine si familia
mea. Cineva trebuie sa isi invinga sangele prin
suferinta si demnitate.

132

3 noiembrie 1996. O picto grama.

M-a devorat zambetul infiorator de placut al
acestei dimineti.

Oamenii sunt sinceri, uneori, din foarte multa
nesinceritate...Ajung sinceri... dupa ce s-au saturat sa

minta in nestire.

Trupul femeii - un ochi al iubirii.

Nu contrariile se atrag ci ideniitatile .

Creatia este viata pura a artistului. E viata in
care se simte liber de sine.

7 noiembrie 1996. „Nu vom veni niciunul din
trei".

O pictograma secreta.

Am inceput sa scriu un nou volum de poeme.
Este o perioada incendiara.

Deodata, totul, a intrat intr-o mare tacere.

12 noiembrie 1996. Frunza de artar. Un
eveniment al tacerii in cuvinte.

Sarutul - o ofensa adusa trecutului.

„tremurul sublim al spiritului care anunta
iubirea"

Visul. Examenul era in fata mea iar eu eram
oriunde. S-a dat subiectul. Era vorba despre o minune
a Domnului...din care am auzit: El S-a cutremurat...

Nu am stiut ce sa scriu. Am plecat ca sa caut
raspunsul, desi eram in mijlocul examenului.
Mergeam, cautam...Nu stiam prea bine ce...si de ce...

Cand m-am reintors, examenul era pe sfarsite.
Eram printre cei mai putin pregatiti. Nu scrisesem
nimic. Eram agonic in mine insumi.

133

Am inceput sa scriu. Nu stiu ce am scris. Nu
stiu de iinde mi-a venit ideea sa scriu, atata timp cat
plecasem (si nimeni nu m-a obstructionat nici la
plecare... si nici la intoarcere) de la examen.

Numai ca simteam cat de dureroasd e aceasta
inaitare in scris... si constiinta limitei de timp.

16 noiembrie 1996. Lumina dumnezeiasca a
covarsit trupul sau, al domnului Hie Mocanu. Ea
emana din trupul sau in mod natural si vizibil din
punct de vedere duhovnicesc. Stand langa sine am
trait si am inteles la propriu: cum iradiazd lumina
dumnezeiasca din Sfintii Sai.

In spirit inaltimile sunt numai absolute.

Pipdind intelesul sunt ca un orb care gaseste o
moneda cautand-o prin iarba.

18 noiembrie 1996. Ioana Baetica66 mi-a spus:
„Ai maini numai pentru rugaciune si pentru scris".

„sa oprim visul in noi"

M-au impresionat pana la lacrimi partiturile pe
care Ioana Baetica mi le-a cantat la pian. Am primit
cadoul ei cu sufletul plans...

21 noiembrie 1996. Visul de azi. Cerul era
luminos. Am inceput sa joe fotbal cu niste copilasi.
Eram stapan pe minge si pe sutul la poarta.

Ajungand acasa, am gasit niste prieteni care ma
asteptau. In bucatarie, pe doua resouri (de ce nu pe
aragazV.), se faceau cartofi prajiti si biscuiti inmuiati
(o alta curiozitate).

Valentin tocmai facuse baie. Mihai era in pat.

In bucatarie, pe un piedestal, apare un bust
congelat de femeie. II privesc cum se dezgheata. Mi
se face frica.

Bustul incepe sa-mi vorbeasca...si, printre
primele lucruri imi spune: Voi m-ati omordtl...

66 Idem: http://www.mylove.go.ro/poezii_ioanabaetica.htm.

134

Repeta aceleasi cuvinte lugubre...Niciunul
dintre noi nu vrea sa vada bustul revenit la viata.

El cade de pe piedestal si aluneca...dupa noi.
Bustul decongelat de femeie ne urmareste...Toti trei
suntem disperati.

Bogatia spirituals si literara a veacurilor trebuie
analizata foarte meticulos, daca vrem sa mergem mai
departe in intelegerea noastra si a lumii in care traim.

22 noiembrie 1996. Dupa o zi de creatie
fericita, visul pe care 1-am avut a fost un remediu
pentru speranta.

Prietenul meu mi-a facut cunostinta cu prietena
lui. Ne-am bucurat impreuna de entuziasmul si de
jovialitatea prietenei lui pentru ca ne-a entuziasmat pe
amandoi.

Seara, am dormit cate trei in acelasi pat. L-a
sarutat si pe el si pe mine. Am dormit linistiti...

27 noiembrie 1996. Ultima parte a visului pe
care 1-am avut a avut o amplitudine care m-a uimit.

Eram in camera mea...si am trecut, prin geam,
zburand ca o pasarc.fara ca sa imi pierd forma
umana a trupului si semnalmentele personale.

Tinta mea era Absolutul. Tatal meu dorea sa
ma lege, cu o funie, de infinit.

La un moment dat s-a rupt un copac si, odata cu
el, si funia cu care eram legat...Funia s-a rupt in doua
parti egale...

Eu am dorit atunci ca sa leg funia rupta. Mi s-a
deschis pamantul, si o vad pe mama sudand, in
interiorul pamantului...Era impreuna cu sculptorul, cu
David Iosif.

Afara - timpul este plin
de somnul ploii.

30 noiembrie 1996. Visul: ma aflam intr-un
oras imens. M-am intalnit cu L. I-am cerut sa imi
spuna despre A. Ea si-a udat lacrimile de durere.

135

Intr-o camera am gasit o alta femeie. L. s-a
suparat ca am gasit-o, in aceasta camera, pe aceasta
femeie.

Piciorul celei de a doua femei era apolinic si
fierbinte.

O pictograma.

Am inceput al patrulea nivel al constientizarii.

Fiintial incep sa devin rece si inghetat in idei.

Obsesia permanentei. Cineva ma privea din
coltul drept al camerei. Simteam acest lucru in mine
insumi ca o fried persistentd, ca o teamd frivola si
angoasantd.

Daca priveam acel colt al camerei, daca ma
indreptam spre el, daca il priveam fata in fata,
credeam ca sunt apdrat de iminenta lui aruncare
asupra mea.

Privindu-1 in ochi pe acest drac aveam
certitudinea ca ma infrunt cu el. Numai prin faptul ca
puteam sd-l privesc ma simteam in afara fricii...

...Dar coltul drept al camerei se deschise,
deodata, si din el iesi un nimic de forma neagra.

Acesta iesi prin ferestra si se scurse in afara
camerei. Acum, cineva ma privea din afara camerei.
Era aceeasi frica. . .

5 decembrie 1996. Visul. La un moment dat am
ajuns intr-o camera imensa, impreuna cu un alt barbat.
Intr-un colt era un pat imens. In restul camerei:
deseuri menajere...

Pe deasupra noastra zburau niste insecte mari si
murdare. Era un depozit nefunctional, parasit.

Amandoi am decis ca trebuie sa mergem sa
facem baie. Baia avea o intrare stramta si un hidrofor
in forma de racheta, pus nu deasupra cazii ci in cadd.

Cand ne-am intors in camera noastra, apare o
femeie imbracata murdar, o prostituata. In fata
noastra, fara retineri...isi imbraca chilotul. De fapt s-a
dezbrdcat si s-a imbrdcat... dar noi am vazut numai

136

cum isi imbraca noul chilot...desi am fost prezenti la
tot acest demers intim.

Ca si cand am fi privit totul din afara...sau ca si
cand ele nu ne-ar fi vazut sau le-ar fi fost indiferenta
prezenta noastra, apar mai multe femei care fac
acelasi lucru: se schimba in fata noastra.

Apar mai multi barbati, atmosfera se anima...si
imi dau seama ca eu nu exist in acea camera...dar ca
eram o vedere care constientizeaza tot ceea ce se
petrece in ea.

Intra si o pereche de indragostiti...unde, pana
acum, femeile si barbatii intrau separat. Incepe o
muzica lautareasca...si un joe aprins intre toti
necunoscutii din camera.

Apar si niste copii de tigani, care alearga unul
dupa altul, printre picioarele celor care jucau...

Insa, in timp ce aici se juca nebuneste... mi-am
adus aminte ca geaca mea...e la dus. Ca am uitat-o
acolo.

Fara ca sa tree prin toata aceasta lume
petrecareata, imbracata ba prea sumar, ba ca de opera,
dar vazand tot ceea ce se petrece acolo, ajung in baie,
intr-o camera alaturata, unde apar sub forma mea.

Din baie imi iau actele si banii, pe care (ma mir
si eu) nu aveam cum sa le fii uitat aici, pentru ca
venisem doar cu hainele, care acum erau pe mine.

Am venit sa le iau... pentru ca sa nu imi fie
furate de cei din camera. Insa niciunul din cam era... nu
ajunsese in baie. ..sau nu stiau ca exista baie lipita de
acea camera imensa, care era mai mult o scena, un
ring de dans sau un mare restaurant...

Ma dematerializez intorcandu-ma in
camera... Tree printre toti ca fiind o constiinta
vazatoare, un ochi care constata...

Si aici vad un grup de femei, cu totul altele
(nimeni nu mai juca), care simpatizau tanara pereche,
care doar ea mai ramasese din harmalaia de adineauri,
pe cand, un alt grup, era impotriva lor.

Desi nimeni nu spunea, in mod direct, pentru ce
simpatiza sau detesta acest cuplu...deodata, a inceput
un conflict intre cele doua tabere.

137

Cand a inceput bataia, eu m-am materializat in
afara acestui imobil si am vazut, deasupra lui, o firma
iluminata.

Atunci mi-am dat seama ca prezenta mea acolo
fusese...o eroare.

7 decembrie 1996. Visul. Eram in Biserica cu
T. La sfarsit am fost miruiti. Ma bucuram sa-1 vad...

5 >

11 decembrie 1996. Visul. Cineva ne da afara
din clasa. Toata scoala iese pe hoi.

Bogdan se enerveaza si vrea sa loveasca pe
cineva de langa mine. II loveste pe acesta. Se uita la
mine si imi zambeste. Imi spune: „Pe tine nu te
lovesc!". Imi cere sail sarut. II saint pe ambii obraji.

Cei care erau in hoi sunt luati de niste ofiteri

5 5 5

militari pentru pregatire.

Eu ma sustrag ordinelor si evadez de undeva.
Alerg... Insa alerg foarte incetm comparatie cu modul
in care as dori sa alerg.

Incep sa alerg cu spiritul mai degraba decat cu
trupul. Ajung sa vad cu sufletul sau safiu cu sufletul,
doar cu sufletul... si ajung intr-un oras imens, unde
vad niste bildinguri imense.

Aici, in loc sa ma mai gandesc la toata fuga
asta nebuneasca de pana atunci si la faptul ca eu sunt
doar spirit si ca am evadat...mcQpQ sa imi planific
lumea. Cum as dori eu sa exist. Cum sa fie lumea in

5

care vreau sa traiesc.^45* dori sa traiesc.

Si imi dau seama ca sunt in faza de a ma

5

pregati pentru un nou roman...si nu pentru ca sa fug,
sa fug continuu.

Imi dau seama ca am o imaginatie bogata...dar
ca ma retin...Nu indrazneam sa ma aventurez prea
mult.

Insa, fara ca sa stiu de ce si spre unde ma
indrept, plec din orasul acesta maiestuos...pe un drum
total nou. Simt ca e un lucru nebunesc ceea ce fac eu.
Ar fi trebuit sa raman acolo.... si eu plec...

Am halucinatii datorita oboselii. Gasesc insa o

5

bicicleta. Pedalez in continuu... si ajung in fata unei
borne kilometrice, unde, in loc sa gasesc date despre
viitorul parcursului meu... gasesc opunga de seminte.

138

Seminte negre, prajite....Gust din ele. Insa imi
dau seama ca nu sunt pentru mine... ci pentru
sdraci... si le pun la loc.

Merg mai departe, intalnesc alti doi biciclisti in
aceasta pustietate, care doresc sa imi ia punga. Desi
pusesem punga de seminte la loc.cand m-am intalnit
cu cei doi eu o aveam la mine.

Insa cei doi, fara explicatii, nu imi mai iau
semintele... pentru ca ajungem langa un rau. Instinctiv,
cei doi se dezbraca si se arunca in apa ca sa faca baie.

Acum imi dau seama ce caldura imensd e in
aceasta pustietate. Apar si alti tineri. Deodata, langa
bicicleta mea, a aparut o femeie tanara cu parul blond.

Imi spune ca este... sotia mea. Eu doream sa ne
continuam drumul...insa ea a intrat intr-un ochi de
apa, cumva ferit de apa in care se scaldau toti.

Am intrat si eu dupa ea. Am inotat pana la ea si
am imbratisat-o. Apa devenise, dintr-o data, una
imensa.

Sotia mea...dQvinQ supla si senzuala in bratele
mele. M-a strans in brate si m-a sarutat fierbinte.
Tocmai cand a facut asta, mi-am dat seama, ca, cu
adevarat, ea este sotia mea... desi stiam foarte sigur

~ ) 5 5 C

ca... nu o cunosc. Intimitatea ei fata de mine m-a dus

5

la aceasta concluzie.

S-au auzit voci din spatele nostru. Toata
imaginea s-a eclipsat...Nu mai era nimeni in jurul
meu. Eram din nou singur...

Exista in noi sentimente sau idei care nu se
regasesc in constiinta noastra. Adica de care nu
suntem constienti.

5 5

16 decembrie 1996. Visul. Intr-o sala imensa
erau sase cai in linie. Caii erau albi si frumosi. Un al

5 5 5

saptelea sta in fata celor sase.

Cei de al 7-lea cal vine in fata mea si ma

5 5

priveste. Ochii lui ma urau. A inceput sa alerge dupa
mine. Dorea sa ma calce cu copitele si sa ma muste...

A plouat dureros si calm. Acum citesc filosofie
romaneasca. Am o colectie in 6 volume. Ma simt

5

nefiresc si trist pentru acest Craciun.

139

Astazi am plans ascultand o colinda. M-au
umplut lacrimile fara sa vreau...

E uimitor faptul ca ramanem atat de curati,
totusi, si plini de sensibilitate pentru lucruri sfinte, in
mijlocul atator murdarii inexprimabile...

Ieri am terminat de scris: Cosmologia
esentelor. Este o carte in care am trecut in revista
punctele de baza ale esentialismului. Consider aceasta
carte o harta spirituals a universului meu interior.

Cobor tot mai mult, prin ceea ce experimentez
si scriu, intre oameni dar, mai ales, in interiorul lor.

Scriu privind interiorul oamenilor sau din
interiorul lor. Adica scriu: ceea ce e esential in
oameni.

Devin un scriitor al intregii lumi, prin aceea ca
imi asum, pas cu pas, tot mai mult lumea.

Ii exprim pe ei si pe mine in acelasi timp.
Gandesc ca toti si ca mine in acelasi timp.

Si e uluitor sa vad, cum ma regasesc in oameni,
cum ma regasesc in toti cei pe care ii urmaresc pentru
ca sa scriu despre ei, cum ma regasesc pe mine
insumi, de fiecare data, impreuna cu specificitatea
fiecaruia. Mereu imbogatit, innobilat de sentimentele,
visele, trairile lor.

23 decembrie 1996. Visul. Intr-un oras am gasit
mai multe femei care ma doreau... dar pe care nu le
cunosteam deloc.

Am trait cu ele tot felul de lubricitati apetisante.
Atingeri vulcanice. Am discutat indelung...desi nu
pareau niste femei prea vorbarete.

Pielea lor insa era foarte moale (m-a uimit acest
amanunt!), incat se mula pe degete. Acum gasesc ca
erau dizgratioasa... insa atunci mi se parea
interesanta.

Nu imi placea insa cum ma sarutau. Saruturile
lor imi erau neplacute. Ele ma initiau tot felul de

140

lucruri perverse... presupunand ca eu nu le stiu sau ca
imi e rusine sa le cer de la ele.

Aveau toate sani mari, chiar foarte mari unele,
fese apolinice, sclipitoare, torsuri intotdeauna negre,
desi nu toate aveau parul negru.

Desi, initial, nu cunosteam niciuna dintre aceste
femei dezlantuite, care pareau ca ma cunosc si ca vor
sa faca dragoste cu mine tocmai pentru ca ma cunosc
intr-un mod special... nu pentru ca eu le-as fi platit...
ajung in fata unei femei, care parea ultima (ultima la
ce?!)...si aceasta a fugit de mine...

Incepe sa alerg dupa ea...si in timp ce alergam
dupa aceasta femeie traiam sentimentul ca o iubesc si
eu, ca sunt nebun dupa ea...

Ultima femeie urea intr-un bloc cu 10 etaje...

La un moment dat mi-am dat seama ca nu mai
alerg dupa ea...ci ca zbor dupa ea.

Si, in zborul meu, mi-am dat seama ca nu mai
sunt ew...ci un liliac imens, care zbura dupa...o femeie.

Desi eu zburam, eram un liliac... am zburat nu
pe afara...ci pe scari...ca si cand as mai fi fost om. Am
zburat pe deasupra fiecarei scari in parte.

Asa am ajuns la etajul 10: fara sa ating scarile
sau peretii. Cand am ajuns la etajul al 10-lea insa mi-
am dat seama ca nu mai sunt nici un liliac... ci un
spirit, o forta personala care cauta ceva. . .

Ajungand la etajul al 10-lea, mi-am dat seama
ca la etajul al 9-lea am gasit o usa deschisa si ca, in
hoi, era intuneric.

La etajul al 10-lea am gasit o alta usa deschisa
si o bicicleta. Am auzit zgomote pe scari. Prima mea
tendinta a fost sa raman pe loc.dar am luat-o pe
scari, in zbor...ca sa vad cine urea...

Imi placea nespus de mult ca pot sa
zbor... pentru ca puteam sa merg mai repede... sau, mai
aproape de modul in care as fi vrut sa ma deplasez:
enorm de repede, ca gandul.

Pe scari insa, in loc sa imi gasesc iubita...pe
femeia pe care credeam ca o iubesc... si care ma iubea
si ea. . .fapt pentru care eram uluit ca fugise de mine in
mod inexplicabil... gasesc o adolescenta la iesirea din
bloc.

141

Pe langa adolescenta, vad alti doi adolescenti,
un baietel cu o bicicleta...si, ca si cand as fi trecut cu
viteza luminii pe langa adolescenta care cobora din
bloc.o mai vad inca odata pe aceasta, iesind din
bloc... desi eu trecusem pe langa ea...o vazusem iesind
din bloc... si apoi i-am vazut pe cei din afara. Iar
acum...o revad...

Asa ca eram tot duh, tot spirit zburator. Insa, in
mod inexplicabil, eu, spiritul, i-a sarutat pe toti pe
gura (e a doua oara cand dracii vor sa ma invete in
somn... atitudini homosexuale)...m afara de
adolescenta.

Insa, dupa sarut...si dupa ce o vad pe
adolescenta (cine Q...adolescental\) imi dau seama ca
e zi, e soarc.si ca eu, acest spirit, aceasta forta...nu
mai am aceeasi putere aici, afara... ca in acest bloc cu
10 etaje (de ce zecel\).

Nu mai am putere sa zbor. Abia puteam sa mai
zbor, prin aer, la distanta de 1 , 5 metri fata de pamant.

Imi dau seama, acum, in aceasta situatie, ca
sunt un om cu...aripi. In jurul meu apar tot felul de
oameni, care erau uimiti ca... puteam sa zbor... desi eu
intelegeam, cu durere, ca nu mai pot sa zbor...ca
pierdeam aceasta calitate dQfiinta intraripata.

Din neunde a aparut Teodor si mi-a citat ceva
dintr-o carte a lui Origen67...avand in minte ideea ca
astfel ma ajuta.

Avea in maini o carte deschisa si mi-a citit din
ea. El mi-a spus ca sunt cuvintele lui Origen.

Eu insa ma zbuciumam ca sa zbor, ca sa mai
raman in zbor... desi eram constient ca nu voi mai
putea zbura niciodata.

Si visul meu a luat sfarsit, cand eu, epuizat de
atatea eforturi...si avand sentimentul ca nu mai pot sa
zbor, ca nu mai pot sa zbor niciodata (ca si cand, pana
atunci, as fi zburat in mod continuu), am cazut pe
spate, in iarba...si priveam un cer albastru fara
margini...

Contactul ultimelor trei zile cu mizeria
Bucurestiului, cu orgoliul celor de aici si cu

67 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene.

142

indiferenta care troneaza pe strazi...si printre oameni,
m-a indurerat enorm.

Trupurile celor care cersesc, aceste trupuri
rasfrdnte, care cersesc pe strazi mizere, au inceput sa
ma obsedeze. Imi strica linistea interioara.

Ma urmareste si acum zgomotul delirant al
metroului, al tramvaielor, al colindatorilor.

Si totusi, astazi, i-am multumit mi Dumnezeu
cu multa bucurie pentru faptul ca exist.

O copila de numai 8 ani m-a facut sa
plang...cum nu am mai plans de mult...Seninatatea si
bucuria din sufletul ei mi-a strapuns inima in
lacrimi...

26 decembrie 1996. Visul. La un moment dat
am alergat dupa o masina. Era condusa de o femeie.
Nu s-a oprit...

Am ajuns acasa obosit. Am intalnit-o pe Ioana
si pe Gianina. Ioana ma iertase iar Gianina avea ceva
ca sa imi spuna.

Insa, pe un camp imens, am intalnit-o pe
insensibila de mama. Nu era supdratd pe mine (asta
doar in vis!) dar era tristd.

Am ajuns in intunericul unei paduri... Aveam o
forta inimaginabila...Si aici mi-am amintit ca lumina
lumineazd intru intuneric si intunericul nu a cuprins-
o pe ea...

Am privit inapoi: cateva lumini intr-un
intuneric dureros. Eu faceam parte dintr-o lume careia
iipdsa si se patrundea la inima pentru... ceea ce vedea
in afara ei...

Acest Craciun a fost binecuvantat cu ninsoare
si armonie.

Adagio. 9 decembrie 1996. Visul. Am vizitat
impreuna cu I. cateva Biserici. Am retrait labirintul.

In labirint, de aceasta data, nu am mai ajuns
intr-un palat... ci intr-o biblioteca. Aici am gasit o
carte pe care el o cunostea si pe care eu nu am vrut sa
o citesc.

143

In fata unei Biserici, am vazut mai multi preoti,
imbracati in vesminte si multa lumea adunata in jurul

5 5 5 J

lor. Am auzit pe cineva zicand binecuvdntarea mica.

Ca sa ajung la aceasta priveliste religioasa a
trebuit sa calatoresc cu un tren.

Am ajuns in alta parte, intr-o curte vecina si am
luat doi struguri de la tanti Fiorina. Unul alb si
celalalt negru. Amandoi altoiti. Aveam ideea ca ii
imprumut... desi ea mi-i daruise.

Cand am intrat in curte mi-am dat seama ca
plouase... desi eu am stat numai afara...si nu am simtit

± 5 5 5

nicio apa curgand pe mine.

Rufele mele, din cauza vantului, care insotise

~ ~ 5

aceasta ploaie inexistenta, cazusera in noroi...

Cainasa mea cea rosic.si pijamalele mele cele
verzi...erau aruncate langa stalpul de telegraf din
curte. Tot in noroi. Noroiul se formase desi...nu

5

plouase mult...De fapt nu plouase de loc.dar existau
lacuri...si hainele mele in noroi...

5

Langa ele, langa hainele cazute langa stalp, era
o revista porno... aruncata in ploaie. Cineva alerga
dupamine...

28 decembrie 1996. Am recitit cateva pagini
dintr-o Filocalie si am ajuns... sa nu mai vad si sa nu
mai audnimic...

De cand am iesit din aceasta stare

5

dumnezeiasca...aud in urechi, de fapt in adancul
meu...o muzica aproape imperceptibila si
indescifrabila... dar plina de maretie si dulceata
dumnezeiasca.

E ca un clocot imens de ape...

L-am reintalnit pe Jung68 in Jurnalul sau.
Visele lui, multe dintre ele, imi sunt cunoscute si mie.

~ ~ 5

Nu am gasit in Jurnalul sau \uoimi prea speciale.

M-au entuziasmat insa ceea ce el numeste drept
viziuni. Prea personalul lor mi-a placut mult.

Si, cu toate acestea, Jung e doar un savant care
mi-a spus cateva lucruri subtile si nu un initiat in
tainele lui Dumnezeu, adica un om duhovnicesc, cum
e Pdrintele meu duhovnicesc: Hie Mocanu.

68 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Gustav_Jung.

144

Jung imi spune numai despre o parte din cele
de tf/cz...Parintele meu, Hie, ma duce in cer, pentru ca
imi vorbeste despre cele care se vdd intru sfintenie,
intru curatia inimii.

31 decembrie 1996. Un ciclu de vise:

1 . Marius si Loredana furau carbuni din fantana
[?] tatalui meu. Am intrat si eu in fantana.

Insa, fantana, atunci cand cobor, devine
asemenea unui turn de Biserica, si eu cobor, de fapt,
in Biserica, pe niste schele, asa cum le folosim noi
pentru a picta turla...

Dar Biserica e intr-o mina de carbuni si eu
gasesc aici carbuni, in format mic, ca si cand arfifost
pregatiti pentru a fi bagati in soba.

Desi coborasem dupa carbuni... am plecat fara
sa iau vreo lespede cu mine.

Atunci mi-am dat seama ca eu am coborat in
fantana... doar pentru ca mi-apldcut ideea.

2. Bunicul meu avea o masina cu care ajuta la
transportul in comun.

O imagine asociata cu o alta imagine, din
copilaria mea, cand am mers o data cu el, cu
tractoruL.desi el nu a facut niciodata munca de sofer
de autobuz.

Am alergat dupa el. A oprit si m-a certat pentru
ca am alergat dupa el.

Alergatul dupa ceva...a inceput sa devina o
constanta in visele mele.

Bineinteles, tataie m-a primit cu dragoste in
autobuz... spunandu-le tuturor, cu mandrie, ca sunt
nepotul lui.

Aici am discutat cu un barbat necunoscut. Nu
mai imi reamintesc ceva...dar am vorbit indelung...

3. Murise o femeie in varsta. Stiam despre
moartea ei si de aceea m-am dus la inmormantare.

Am intrat intr-o casa cu un coridor imens. In
prima camera, in care am intrat la intamplare (aici mi-
am dat seama ca nu cunosc nicio femeie moartd de
curdnd) i-am gasit hainele.

145

Toate erau negre.

In a doua camera am gasit forma trupului
ei...pentru ca ea fusese incinerata. Pe masa, insa, am
vazut o mdna omeneascd... si, langa ea, o lumdnare...

Insa mana aceea parea a fi mdna unui Sfdnt,
adica Sfinte Moaste. Atunci mi-am dat seama ca asa
arata mana Sfantului loan Gura de Aur, pe care o
vazusem intr-o fotografie.

Desi am constientizat ce inseamna mdna de pe
masa...nu m-am apropiat de masa...ci am plecat...

Am intrat intr-o a treia camera (tot nechemat de
nimeni) si aici am gasit-o pe bunica mea Floarea,
impreuna cu alte haine ale celei decedate...si
incinerate...

Cu toate ca ea fusese incinerata... eu trageam
nadejde sa particip la inmormantare.

Insa, fara sa imi dau seama cum am ajuns
acolo, desi asteptam funeraliilc.ma vad intr-o
camera, inchis, deasupra unei pivnite.

Aceasta pivnita fusese elogiata de mine in
ciclul de poeme Simfoniile negre... si mi-am amintit de
acest lucru!

Am uitat de inmormantare. Am inceput sa
meditez la ceva care ma interesa foarte mult.

Insa, la un moment dat, ma vad privindu-ma
din afara trupului meu...in timp ce ma rugam. Intr-o
secunda am iesit in afara mea... si, cand m-am intors
in mine... m-am vazut ca si cum m-as fi trezit din
somn...desi eu ma rugasem pana atunci.

Mi-am privit patul. Era neatins! ...

Cineva m-a ajutat sa ies din aceasta camera
obscura...si am trecut de la rece... la foarte cald...

De aceea am presupus ca e vara... desi nu
aveam nicio coordonata temporala.

Acum imi dau seama ca, decat foarte rar, am
trait in visele mele intr-un timp anume.

Eu vad foarte mult spatiu, oameni si lumi
intregi in culori, in culori foarte vii, cu amanunte
uneori debusolantc.darySra timp. In afara timpului.

Am, de multe ori, constiinta de sine, eel mai
adesea de fapt, rareori sunt altuL.si, de la un timp,
tind sa ma vad si din afara mea... un fel de poveste
despre mine... in multe feluri.

146

Ma vad acasa, in curtea pasarilor...si, in mijloc,
vad o masina clasica de tiparit, un tipar viguros, care
avea trei caturi...si care era acoperit cu o panza alba,
de un alb foarte alb.

4. Eram la scoala, la ora de Biologie. Mi s-a
cerut caietul de notite... pentru ca sa primesc nota.

Pentru ca imi schimbasem caietul de curand...i-
am dat profesoarei un caiet nou, pe care imi luasem
notite de doua ori, la doua lectii, la ultimele doua
lectii...

5

Insa, inainte ca sa i-1 inmanez profesoarei... mi-
am dat seama ca nu e caietul meu... ci al lui Valentin.

Profesoara mi-a spus ca am... media opt. Eu insa
am protestat, si i-am spus ca mai fusesem cu caietul la
corectat, anterior si ca ea cunoaste acest lucru.

S-a uitat in caietul ei cu evaluarile noastre si

5

apoi mi-a spus: „Ai dreptate! Iti dau media zece!"...

Am fost bucuros. Colegii m-au privit cu invidie
si cu emotie in acelasi timp, pentru ca indraznisem sa

0 infrunt.

Insa, fara sa se termine ora, ma vad in fata
liceului. Privesc o parada a liceului, care aducea mai
mult cu un cortegiu funerar \

Cineva ma saluta si imi da un obiect pe care nu-

1 cunosc. Ajung in fata internatului: e refacut. La
fiecare etaj gasesc pe hoi cate patru scaune si o masa
din lemn nefinisat.

De la un anumit etaj iau un manuscris personal.
Nu stiu cum ajung in curte...insa aici il vad pe
parintele profesor Marian Ciulei jucandu-se cu niste
copii. Ii invata sa paseze mingea de la unul la altul.

Imi era teama sa nu ma opreasca si sa ma
intrebe despre manuscris.

5. Pe strada ma intalnesc cu un grup de
colindatori. Acestia imi canta cateva colinde nespus
de frumoase.

De aici insa nu mai inteleg nimic. Apar in
mintea mea numai fragmente de realitate, imagini
care se faramiteaza continuu...

Aud voci, strigate de bucurie... Cineva fluiera...

147

Si apropo de acest ultim vis, in care am trecut
de la o mare bucurie...la o lume interioara plina de
lucruri contrariante . . .

Traiesc uneori acest lucru: in anumite momente
ale zilei, cand oboseala ma inunda...sau cand eu cobor
foarte mult in mine fara sa mai vreau sa ies afara...sa
mai vorbesc.sa mai discut cu cineva...uit sa mai
vorbesc sau uit firul discutiei din cauza acestor voci,
pe care le aud in mine insumi.

Sunt momente, iarasi, cand am mirosul si auzul
atat de ascutite incat miros si aud tot felul de nuante,
de voci, de intensitati...

Pur si simplu, in fractiuni de secunda, tree de la
o sensibilitate normal a... la. una cu viteza luminii.. .in
care ma simt, actionez, gandesc, intuiesc, simt lucruri
intr-un mod foarte accelerat...

Si iarasi imi aduc aminte, de un moment trait pe
la 12 ani, cand am inceput sa rostesc cuvintele, in
afara, cand vorbeam...si le auzeam, ca un ecou, in
adancul meu, in mintea mea, pana se estompau...Cand
auzeam vocile intr-un relantiu debusolant...

De la aceasta incetinire a auzului...sau a
simtamintelor...am ajuns astazi la o accelerare
uluitoare a lor... traind, in mod comprimat lucruri, pe
care, fara doar si poate, cineva care nu a trait astfel de
stari interioare...nici nu crede ca exista posibilitatea
trairii lor.

O saptamana de zile am trait atunci sfasierea
asta launtrica tulburatoare: spuneam un cuvant pe
gura, il rosteam...insa in mine se auzea acel cuvant
din ce in ce mai incet, ca si cand ar cadea piatra in
fantana...eu traind cu incetinitorul, un glas, in
minc.dupa ce spusesem lucrurile cu multe clipe
inainte...

Nu am spus insa nimanui despre ceea ce s-a
petrecut atunci...

Nu mai ma suportam...

Insa toata aceasta stare interioara s-a atenuat
asa cum se atenueaza durerea de masea, dupa ce te
nenoroceste cu durerea o zi, doua...

148

Astazi am avut ideea sa creez o hartd a viselor
mele. Pentru ca am inceput sa cred ca temele visurilor
mele au un mod episodic de a se derula. Cred ca aflu,
pe zi ce trece...ceva anume...

Puse cap la cap...toate lucrurile incep sd aibd
sens... chiar daca nu toate au sens... sau, peste nu stiu
cat timp, imi dau seama ca au un alt sens sau mai
multe...

Insa, acum, daca as putea sa leg fiecare tema
de...una centrala...poate am sa inteleg...spre ce ma
indrept...in toate visele mele.

Da, stiu, ca sunt multe lucruri dracesti in ceea
ce visez. . .Insa pe mine ma intereseaza nu de ce visez
ceea ce visez... ci lucrurile pe care le visez, legatura
dintre ele.

Ma intereseaza: de ce tree de la un vis la altul,
de la o tema la alta...si am sentimentul ca ma indrept
spre ceva, spre un ceva pe care trebuie sd-l aflu?

149

1997

3 ianuarie 1997. Prima zi a anului a fost un
poem pentru L.

M-am visat, pentru prima data, intr-un loc
necunoscut. Eram casatorit si locuiam intr-un bloc
inalt.

Am calatorit cu un autobuz si aici am intalnit-o
pe matusa mea Mariana.

Intre doua persoane spirituale inconvenientele
nu sunt retractabile .

De ce oamenii religiosi sunt mai orgoliosi decat
cei care nu II cunosc pe Dumnezeu? Poate ca au
inteles, in mod prost, ca El le apartine numai lor.

In starea sufleteasca de acum nu ma pot bucura
de un an nou. Ma bucur numai de posibilitatea de a
mai exista inca un an...

Imi pun tot mai mult problema situatiei
interioare a oamenilor rai. Intrebarile mele sunt: Cum
se simtl Cum rezistal Ce trebuie sa fac pentru eft...

Asta inseamna ca am devenit tot mai putin
indiferent. Si aceasta, pentru ca trebuie sa ii iubesc pe
acelasi plan al vietii cu mine si cu prietenii mei.

Oamenii stiu mai mult decat ar putea spune
vreodata.

Numai oamenii invinsi pot spune ce au pierdut.

Invingatorii sunt oamenii cuminti.

4 ianuarie 1997. In timp ce copiam un
manuscris, am inceput sa aud o muzica difuza, apoi
din ce in ce mai concreta in mine insumi. Am ajuns
la o lumina divina si la o orchestra intreaga, care
canta o simfonie nemaiauzita.

150

Nu traiam decat muzica. Nu auzeam decat
alamuri, instrumente de percutie si...viorile...Viorile
erau inalte, lungi, abisale.

Tot corpul meu era concentrat la maximum. Imi
tineam ochii inchisi si contemplam muzica divina pe
care o auzeam in mine.

La un moment dat am deschis ochii ca sa vad,
daca atunci cand deschid ochii simfonia i-a sfarsit.

Simfonia insa nu a luat sfarsit.

Nu stiu cat am trait aceasta stare, foarte
concentrate, dar am trait sentimentul ca am ascultat
simfonia de la cap la coada, pentru ca a fost un
inceput...si un sfarsit al ei...

Finalul a fost dureros, maret, dar linistitor.

Cand muzica a luat sfarsit nu am mai vazut in
mintea mea decat cuvinte de multumire rostite catre
Dumnezeu.

El mi-a aratat, inca odata, o maretie fara
seaman.

In ultimele zile am sughitat foarte mult. Nu...nu
credin superstitii!

6 ianuarie 1997. Am visat un scorpion inchis
intr-o cusca de sticla, desi, in realitate, nu am vazut
niciunul. Parea sa fie bolnav.

Cineva il ingrijea dandu-i sa manance furnici.
Furnicile intrau la ei printr-un urdinis. Erau siruri de
furnici care se indreptau spre el...

Furnicile insa se urcau pe scorpion iar el se
ridica si se scutura de ele. Era nervos la culme. Nu
suporta nici eel mai mic zgomot...

Aseara am fost potopit de influenta demonilor.
M-au facut sa simt ca mintea mea este izolata de
continutul lucrurilor. Din acest motiv mintea imi era
blocata. Simteam ca nu mai pot rationa, ca nu mai
pot gandi de niciunfel...

Bunica mea Floarea Piciorus mi-a povestit visul
ei, pe care 1-a avut astazi: 5 ianuarie 1997.

151

„Mergeam pe un drum spre rasarit. Eu eram la
jumatatea drumului iar tu (vorbea despre mine) erai
aproape de sfdrsitul drumului.

Pe marginea drumului copacii erau rari. Iarba
exista din plin: era verde si plina de viata.

Langa mine a aparut o fetita imbracata in alb,
cu manecile largi. Alerga, cu bratele larg desfacute, si
dorea apa. Nu i-am dat apd\ Nu dorea sa bea de la
mine... ci de la tine.

Langa tine au aparut doua fetite identice, cu
camasi albe si fote negre. Si ele doreau sa ia apa de la
tine. Eram amandoi pe partea dreapta a drumului.
Fetitele aveau parul castaniu...Nu le-am vazut
picioarele. Insa parca zburau".

Dupa ce mi-a relatat acest vis al ei de astazi,
mi-a vorbit despre un alt vis, din tineretea ei.

„Pe un deal m-a fulgerat cerul. Am ramas in
pozitia asta si am cerut ajutor prietenului meu, cu care
doream eu sa ma casatoresc pe atunci. El nu m-a
ajutat. A spus ca nu trebuie safiu aici".

7 ianuarie 1997. Visul de azi. Impreuna cu
Mariana si cu Anca am ajuns langa estuarul unei mari.
Ele au sarit in apa imediat. Le placea sa se balaceasca
in apa. Apa insa era murdara.

M-am dezbracat si eu, silit de insistentele lor, si
am sarit in apa. Am traversat apa cu repeziciune si am
ajuns la capul celalalt al estuarului.

Dupa mine a sosit si Anca. Mariana a ramas
undeva, in estuar, pe la mijlocul apei.

In fata mea se deschide marea si un cer violet.
Stiam cat de addncd e apa numai privind-o. Mergeam
pe tarmul acelei mari.

Anca inota in apa de la malul marii dar aceea
era plina de namol. In estuar, apa fusese mica... dar, la
maL.si eu am dat de namol la fund. L-am simtit cu
picioarele...

Marea avea o culoare neagra, cu o tenta verde,
ceea ce facea ca apa sa para plina de reflectia soarelui
in prag de apus.

152

Am intrat in mare cu gandul ca sa o strabat.
Insa valurile mi-au oprit inotul si m-au readus pe
tarm. M-am regasit langa Anca pe malul marii.

M-am trezit din visul asta tulburat si obosit si
am simtit nevoia ca sa adorm din nou. Dupa un sfert
de ora sau mai putin...am adormit din nou si am visat:

Eram intr-o cladire imensa si mergeam pe un
culoar. Pe partea stanga erau usi inchise iar pe partea
dreaptaferestre inchise.

Culoarul se termina cu o usa care dadea in afara
acestei cladiri imense. Am alergat spre aceasta usa,
care dadea in afara cladirii imense.

Am alergat spre usa! Cand m-am apropiat de
ea...usa s-a deschis singura. Am iesit in zbor din
cladire... si nu mergdndl

Mainile mele devenisera aripi. Universul din
fata mea, eel in care eu zburam, era innorat, plin de
violet si negru.

Din partea dreapta a aparut un copil imbracat in
alb, care mi-a suras. Mi-am dat seama ca e un Inger.
Copilul a traversat, in zbor, prin fata mea, eu fiind tot
in zbor. Avea parul blond si carliontat. Asta mi-a atras
privirea.

In nord era intuneric. Eram atent ca sa vad ceea
ce se intampla. Deodata, din spate, aud falfaitul
aripilor unei pasari... Ii aud guruituL.si imi dau seama
ca e un porumbel. Un porumbel alb, care a venit in
zbor (simbol al Duhului Sfant?) si a trecut prin mine,
din spate spre fata. M-a stapuns...A zburat prin
mine\...

Cu aceasta imagine m-am trezit... si cand m-am
trezit am pus instinctiv mana in locul unde, in vis,
porumbelul trecuse prin mine. Si mi-am dat seama ca
acel loc ma durea intr-un mod foarte placut.

De ce am pus imediat mana in locul pe unde a
trecut porumbelul? Pentru ca inainte ca sa ma trezesc,
porumbelul a trecut prin mine si... mi-a atins inima.
Iesind din mine s-a pierdut in lumina care venea din
rasarit.

M-am trezit si m-am simtit liber, senin,
fericit... pentru ca acest al doilea vis, prin finalul sau,
ma umpluse de har.

153

Si imi aduc aminte, ca nu mai stiu cand, am
scris versul: „pasari tree prin mine spre alt taram"...

Porumbelul a trecut prin inima mea si a iesit
prin omoplatul mainii drepte, cu zece centimetri mai
jos de baza gatului.

Uni versul devenise sferic iar eu eram de trei ori
privitor al acestui univers. Vedeam, in 3 ipostaze,
ceea ce se petrecea cu mine in vis.

9 ianuarie 1997. Visul. Impreuna cu Valentin
am intrat intr-o curte si apoi intr-o casa imensa. Nu
aveam invitatie. Ne era frica sa nu ne prinda gardienii
care aparau acest imobil.

Intr-un apartament m-am revazut cu o femeie.
Aici 1-am gasit si pe un poet, care ne-a recitat din
versurile sale. Pe de o parte, poetul era in carne si
oase si ne vorbea...dar il vedeam, pe de alta parte, si
pe un monitor de langa noi.

In aceasta casa cautam cev<x..fara ca sa stim ce.
Tot cautand...m-am trezit...

10 ianuarie 1997. Visul. Eram intr-o curte
imensa. Cineva a vrut ca sa ma impuste dintr-o
masina.

Deodata ma vad impresurat de oameni in negru.
Ca sa scap de ei a trebuit sa escaladez un gard imens,
pentru ca apoi sa merg pe acoperisul unei case...

Ajung in fata unui spital. Apare Luciana,
insotita de Ion. Merg cu Luciana in camera unde era
repartizata. Aici mai erau alte trei femei care vorbeau.

Lumina camerei era slaba iar mirosul straniu.
Ea s-a asezat pe scaun. Am intrebat-o ce are. Mi-a
suras si si-a ridicat maneca de la mana dreapta. Avea
trei leziuni care supurau.

A inceput sa rada. Mi-a spus ca e ceva minor...

Fata insa ii era palida iar ochii misteriosi. Fata
de ea aveam un sentiment de compasiune amestecat
cu unul de dragoste conjugala, desi eram constient ca
nu imi e sotie.

Am ajuns in camera mea de lucru impreuna cu
doi domni. Acestia s-au intins pe patul meu. Unul
dintre ei era magician. Despre celalalt nu stiam nimic.

154

Aparitia lor m-a facut sa fiu curios. Privindu-i
insa mai atent, desi ei nu mi-au spus nimic, mi-am dat
seama ca sunt doi vrajitori, care fac vraji impreuna cu
demonii.

Magicianul avea ochi negri. Langa oglinda
mare din camera mea aveam un tablou nou in care nu
am recunoscut pe nimeni.

I-am aratat tabloul. L-am rugat sa scoata din
acel tablou fiintele ipostaziate acolo....si sa le faca sa
fie reale.

Desi stiam cu cine fac ei vraiile...totusi i-am

5 5 J 5

cerut sale faca...

A inceput un vant puternic.Un uragan...Se
auzeau sunete sinistre din Iad...Eram deplin constient
de faptul ca eu ii cerusem sa faca o minune satanica.

Mi s-a schimbat culoarea camerei: mai inchisa.
Vedeam ca prin ceata. . .Magicianul a inceput sa isi
schimbe infatisarea. Cei din tablou... s-au scurs in

5 5

camera mea, devenita ca o toamna cetoasa si rece...si

~ 5 5 5

au devenit oameni reali.

Magicianul ajunge ca un schelet...Pana la urma
doar un craniu...dar care producea toate aceste aparitii
si schimbari miraculoase.

5

La un moment dat vantul acela a vrut sa ma
spulberc.si ma vedeam tinandu-ma de soba...ca sa nu
ma ia acel curent devastator din camera mea, devenita
un intreg univers in deruta, in disolutic.si sa ma duca
in abisul Iadului.

Ma tineam de soba...si, in acelasi timp, ma
miram cum pot sa fac asta, pentru ca ma tineam foarte
lejer de soba, doar cu o mana...ca si cand m-as fi
incalzit la ea...si nu ca si cand as fi luat-o in brate...

5 5 5 5

Magicianul, devenit craniu si care, mai apoi, s-a
rematerializat a intins o mana spre mine... Mi-a atins
mana stanga. Am tresarit! Ma simteam insa aparat
dinauntru impotriva tuturor vrajilor lui.

Ratiunea nu imi era blocata. Eram constient de

5 5

mine insumi, ca ma luptam, de fapt, cu demonii... si ca
dezlipirea mea de soba ar fi insemnat...ducerea mea in
lad. Insa, cu toate acestea, nu eram panicat... insa nu
doream sa ma despart de soba.

Dupa ce a trecut totul...intreaga mea camera s-a
restaurat la forma initiala...si, ca si cand mi-ar mai fi

155

trebuit probe, ca tot ceea ce se petrecuse in camera era
lucru drdcesc de la cap la coada, 1-am intrebat pe
magician daca crede in posesia satanicd.

Si el, in mod surprinzator, mi-a spus, ca nu
crede. „Ai citit Biblia?", m-a intrebat el. „Da...", i-am
raspuns eu stingherit, „0 am aici !...".

Am cautat Sfanta Scriptura printre cartile mele
si, in loc de una, am gasit patru exemplare. L-am luat
pe al patrulea si 1-am deschis.

Cand insa am ridicat ochii din carte... musafirii
mei disparusera.

Visul insa nu s-a oprit aici, ci a continuat...Imi
readuc aminte doar o masina, care face o cotitura...si
o doamna care asteapta...

Ma vad apoi pe un plan inalt si vad, de la acea
inaltime, in fata mea, o multime de case. Intr-o curte
vad niste porumbei albi. Aveau niste custi speciale...

15 ianuarie 1997. Visul. Bunica mea era intr-un
pat alb. Capul ii era acoperit cu un batic alb. Am
socotit ca e pe punctul de a muri si am inceput sa
plang.

Intr-o alta camera era doar capul ei, care imi
vorbea.

In afara de mine insa toti ceilalti se distrau.

Stam inconvoiat, cu fata la pamant si plangeam.
Afara era viscol. Erau curiosi insa copacii: aveau
frunze verzi dar si uscate.

5

Ii strigam numele bunicii mele si imi spuneam:
„Cum a fost cu putinta sa moardlV\

Cu pumnul drept amenintam aerul care ma
inconjura. Inainte sa moara insa... a apucat sa imi
spuna cuvintele de rdmas bun.

Am intrebat-o atunci, daca ii e fried de moarte.
Mi-a raspuns afirmativ. I-am spus sa nadajduiasca in
Hristos Dumnezeu, Care o va ajuta. I-am promis ca
ma voi rugapentru ea mereu.

Si atunci mi-am zis: „Daca va ajunge in lad, am
sa ma rog lui Hristos ca sa o scoata de acolo, pentru
bunatatea pe care ea mi-a aratat-o de cand m-am
nascut!".

Zilele fara ea erau planse. Aveam un sentiment
ciudat de amputare al fiintei mele. Nu mai aveam pe

156

cine sa iubesc.si imbrdtisam in eo/...Imbratisam

5 > > O 5 5

aerul pentru ca sa o imbratisez pe ea...si nu
imbratisam pe nimeni.

Insa, la un moment dat, am vazut-o printr-un
gard. Era intr-o curte imensa. Era ea: cea de dinainte
de moarte.

Mi-a spus: „Credeai ca am muritl Am vdzut ca
ai plans pentru mine...'".

A inceput si ea sa planga...Plansul ei era
dureros, cu spasmuri inabusitoare...

Am inceput sa plang si eu. Eram bucuros sa o
vacL.dat am mers mai departe. Nu m-am oprit ca sa o
imbratisez... pentru ca acum eram bucuros, ca stiam ca
traieste in lumea lui Dumnezeu.

Un alt vis. Asteptam sa intru la examenul de
admitere la facultate. Am intalnit un barbat
nebarbierit, dimpreuna cu prietena lui.

Stam intr-o curte cu paturi albe. Fiecare pat
avea lenjeria curata.

Acest barbat mi-a dat o adresa. Prietena lui mi-
a zambit. Mergand pe strada am gasit un ziar si o
sterna rupta. Imi era frica, pentru ca m-am aplecat si
am luat aceste lucruri pe care le-am gasit.

Ne-a urmarit un politist. Ne-a cerut sa ne
legitimam. Insa prietenul meu 1-a ucis pe politist...
Cand a murit politistul, atunci mi-am dat seama ca era
din plastic. I-am luat imbracamintea politistului din
plastic.

I-am aruncat pistolul intr-un bazin cu apa. Dupa
toate aceste „faradelegi" am intrat intr-o Biserica pana
la usa naosului. Aici am intampinat o bariera. Biserica
era in lucrari de renovare.

Cand am vrut sa iesim din Biserica, pronaosul
s-a transformat intr-o imensa groapa neagra, din care
tasneau, rasareau coloane de piatra.

Biserica s-a transformat intr-un imens craniu in
cele din urma. . .

16 ianuarie 1997. Am visat o eclipsa totala de
luna. Pe cer existau, totusi, stele...

~ 5 ~

157

17 ianuarie 1997. Am visat o posedata de
diavol. Avea ochi mari si inraiti. Bunica mea era
speriata de ea. Demonizata a inceput sa alerge dupa o
multime de oameni, care astepta ceva...

Eu si bunica mea am luat-o insa pe un alt drum.
Drumul ocolea...El trecea printr-o padure. Stiam unde
trebuie sa ajungem.

Acasa ma asteptau cateva persoane pe care nu
le cunosteam. Cu foarte multa greutate am recunoscut
doua persoane, de sex feminin, din cele care venisera
la noi. N-am recunoscut niciun barbat.

Am iesit afara din casa. O femeie spala. Era
imbracata in negru. Parea sa fie in doliu... Insa
imbracamintea ei contrasta cu notiunea de doliu. Avea
colanti strans lipiti pe trup. Ii iesea fundul in relief.

Pe o strada am gasit un barbat si am mers
impreuna cu el. M-am trezit imbracat in cersetor. Am
cerut unei cunoscute ceva de lucru. Aceasta mi-a
intors spatele si m-a batjocorit.

Atunci am lepadat hainele de cersetor si m-am
imbracat intr-un costum negru. Intr-o piata imensa am
dat de o catedrala cu o inaltime inspaimantatoare. Am
trecut de catedrala si am luat-o pe o strada adiacenta.
Strada era fara sfarsit...

Adaos. 12 ianuarie 1997. Un alt vis. Eram intr-
un bloc cu 10 etaje. Am urcat pana la etajul al 10-lea
(ca intr-un alt vis) si de acolo am coborat la etajul al
2-lea.

Aici am intalnit-o pe Bianca, pe care nu am mai
vazut-o de cand era o copila. Isi implinise visul de a fi
balerind.

18 ianuarie 1997. Aseara, stand pe scaunul
meu, pe care il ocup mereu cand merg la Dora, am
simtit, in spate, o mana care m-a atins.

Dupa modul in care m-a atins nu parea sa fie
nici de barbat si nici de femeie. Era vorba de o mana
stafidita si paroasa...

Am stiut toate acestea privind in spiritul meu...
Adica era vorba de un demon...

158

2 februarie 1997. Timp de 4 ore si 35 de
minute, ieri seara, am lucrat la o noua capodopera a
mea.

Am scris totul ca intr-un delir. Nu am taiat
niciun cuvant! Azi am facut doar mid adaosuri la
text.

Ceea ce am facut acum se poate face doar o
data la un secol sau doua. Insa nu i-am gasit inca titlu
piesei mele dramatice. Marele meuprivilegiu...

Am inceput sa imi formez semnatura. Incepe cu
omega si se sfarseste cu alfa, pentru ca e de la sfdrsit
spre inceput. Si intre omega si alfa e Crucea
Domnului. Aceasta e semnatura mea!

Ma intorc, tot mai mult, spre oameni. Ma
umplu de iubirea lor. De iubirea de a-i cunoaste, de a-
i intelege tot mai mult...

E o mare lupta ca sa te lupti impotriva a ceea ce
esti.

7 februarie 1997. I-am gasit nume capodoperei
mele dramatice: Ezeu. I-am vorbit despre ea
Fericitului Hie. Cand vorbeam noi...s-a ars becul...

8 februarie 1997. „Traiesc la marginea
universului".

Mintea imi este invadata de tot felul de imagini,
atat bune cat si rele. Fantazez continuu. E ca si cum
totul se varsa in mine, ca la Jung.

15 februarie 1997. Am patru proiecte de roman
in inima. Sa ma ajute Maica Domnului ca sa le pot
face. Astazi, chipul ei din icoana, mi s-a parut eel mai
frumos si parca mi-a zdmbit.

Dupa ce 1-a citit pe Hafiz69 eel vechi, Valentin
mi-a spus: „Esti un Hafiz mai mare, al nostru!".

69 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez.

159

Dora ma ajuta foarte mult prin dragostea ei.
ne, ce m-as face faiaprietenf?\

Doamne, ce m-as

Sunt fericit ca exist. Sau ca exist avand inima
plind de bucurie. O spun, acum, cu mana pe inima.

22 februarie 1997. Am visat o lucrare poetica
intinsa, care mirosea foarte bine a capodoperd. In ea
erau trei versuri numai pentru mine, ca si cum nu
fusesera scrise decat pentru ca sa le citesc eu.

Primele doua erau compacte, scrise unul in
altul, pe cand al treilea era distinct... si era eel mai
important pentru mine.

Cand m-am trezit, m-am trezit nelinistit... pentru
ca nu II mai simteam pe Hristos Dumnezeu in
mine... si pierdusem rugaciunea. . .

23 februarie 1997. Mi se intampla intotdeauna
lucrurile cu totul altfel dupa cum eu mi le doresc.
Toate par sa curga anapoda in viata mea, insa asta
doar la prima vedere...

Cand privesc lucrurile mai atent, din launtru si
retrospectiv, vad ce sens, ce providentd dumnezeiascd
e in fiecare lucru pe care il traiesc.

Cei care ar trebui sa ma inteleaga ma ignora.
Tree neobservat si acest lucru ma sufoca. Uneori imi
vine sa tip pe strazi adevarurile pe care le simt...

Insa inteleg, o, cat de mult!, ca nu eu sunt de
vind, ci cei care nu au nici ochi, nici urechi, nici
maini...cu care sd md inteleaga.

Prea putini oameni se privesc continuu in
oglinda constiintei lor. Prea putini merg dupa
constiinta lor. In rest: melancolici sau pierduti in vise.

Mi-am sarbatorit Glossa pe care am scris-o. Ii
multumesc Maicii Domnului, pentru ca ea m-a ajutat
ca sa o incep si sa o termin.

E un poem divin, dar dureros...

Sunt considerat, uneori, naiv de catre oameni
prosti... pentru ca traiesc dupa constiinta mea.

160

Uneori rdd in locul pldnsului. Pentru ceilalti
este mai pldcut acest mod al suferintei... Asa se
intampla cand orbii sunt buricul pdmdntului .

Imi leg toate sperantele de iubire: de iubirea lui
Dumnezeu si de iubirea oamenilor. Pentru ca cred ca
a suferi din iubire inseamna sapldng ca un omfericit,
cu suferinta addncd intre coaste.

A simti viata, iubirea si binele inseamna a trai
in harul Sfantului Duh.

Ceea ce nu se face prin Hristos este un lucru
schingiuit.

A iubi inseamna sa faci pana si pdpusile sa
planga.

27 februarie 1997. Am visat, pentru prima data,
o tiganca. Era tanara si cu ochi albastri. Am facut
dragoste cu ea. Asta inseamna ca demonii vor sa ma
invete sa am tot mai multe aplecdri sexuale spre alte
etnii.

Definitia pacatului, potrivit cartii Facerea: „a
fost frumos la privit si bun la gust".

Traiesc intru harul si iubirea lui Hristos, plin de
focul Sfantului Duh, inchinandu-ma Tatalui ceresc,
iubirea Treimii arzandu-mi trupul si innoindu-mi-1.

Filosofia adevarata este numai a gandului
insusi.

Realitatea este o constiinta foarte cuprinzatoare.

28 februarie 1997. Ma simt imens si foarte mic
in acelasi timp. Imensitatea sta in spiritul meu. Faptul
de afi mic se datoreaza neintelegerii mele.

Sunt si vreau sa fiu om. Ma adresez unor
oameni originari.

161

Eu nu creez pentru paiate si nici pentru oameni
ideali. Oamenii care ma vor citi exista...msk nu
oriunde.

Am recitit randurile pe care Nichita [Stanescu]
le-a scris pentru mine. Sper sa le implinesc in viata
mea...

Vreau sa recitesc geniul lui Shakespeare. Am
nevoie de sublimul lui intuneric profund, de caracterul
tenebros al personajelor sale si de scurgerea sangelui
pe care o simt in ele. Shakespeare, in toate
personajele sale, e o forta a naturii in stare plenara.

Refuz sa ma gandesc la viitor. Traiesc clipa
prezentului cu maxima prezenta si luciditate. Am
devenit lucid, ca o raza de soare care taie vazduhul.

Puterea cuvdntului si, mai ales, manuirea lui ca
o armd e vitalitatea scriitorului.

Jurnalul meu este o fuga prin clipa spiritului.

Crima si pasiunea.

1 martie 1997. Ma simt un centru al cercului.
Din centru plec spre oriunde. Din oriunde ma intorc la
mine. Si aduc prazi, mancaruri fine pentru suflet.

Punctul se concentreaza in el insusi pana cand
centrul nu va mai incapea in sine insusi.

Am facut in trei ani ce altii nu pot face nici in
trei vieti. Insa toata aceasta munca imensa e harul lui
Dumnezeu. Eu nu am facut nimic.decat sa imi fac
treaba.

Pandesc gandurile ca un animal de prada. Un
gand este o lume virginald.

Iubesc crepusculul. In ochii lui imi pierd
intreaga faptura. Jocul umbrelor lui ma devora. Simt

162

cum, daca as face un salt in aer, as prinde tacerea
penumbrei.

A trdi inseamna sa gusti de la pdntecul ascuns
al lucrurilor.

Ii simt in mine pe stramosii mei. Prin mine ei se
pot bucura dincolo de propriile lor morminte.

Tacerea mormantului este o discutie cu viata.

5 5

Nu pot exista decat oameni murind. Nu exista
oameni morti.

Cred nespus de mult in mdntuirea omului. E
singurul lucru sfdnt pentru mine.

Ma gasesc bolnav de obsesia timpului. Timpul
este eel care md schingiuieste pe mine in orice
secunda. El imi topeste clipele si mi le toarna in
ureche. Doamne, ce disperant e sa traiesti!

Fata omului este expresia demnitatii si a
puritatii lui.

Frumosul e natural. Sublimul e lucrul in fata
caruia plangi cu friguri.

Consider muzica rugdeiunii drept singurul
remediu continuu impotriva mortii. Rugaciunea
dizolvd moartea in noi.

Rugaciunea nu e cuvdnt. E urlet sau adoratie.

E bine sa mananci numai cu spiritul. A mdnca
inseamna a nu-ti ajunge.

Desi am sdnge rdzboinic, in duhul meu doresc
eel mai mult pacea si increderea intre noi.

4 martie 1997. Nu forma e aceea care ma exalta
ci viata care tasneste in umbra ei.

5 5 5

163

In ochii langurosi sau red ai prostituatelor poti
afla, adesea, secretin1 unei iubiri care se deconspird
continuu.

De fapt, ne mintim pe noi insine. In cuvinte, ne
furam unii altora nestiinta, care ne apasa simturile ca
o migrena dezarmanta.

Un gat de femeie trebuie sa fie autoritar. El nu
trebuie sa se piece decat in fata lui Dumnezeu. Numai
asa o femeie, poate fi sotia unui bdrbat.

Mastile sunt intunericul nostra interior. Sau
fricanoastra...

Tacerea e un ochi inchis.

Afiputernic inseamna afi daruit.

Ceea ce este natural este vazut de spirit cu
obiectivitate.

Melancolia este tristetea sprancenelor, a ochilor
si a buzelor.

Ignoranta naturala este o stare de traire pura.
Nu si cea care se numeste/?ro^/e...

Iubesc pentru ca sunt viu.

Muzica e un univers in expansiune. Imi plac
unduirile grave, zbuciumul, tipatul muzicii,
adancimile sale infinite, cascadele si pesterile ei, dar
traiesc in pacea florilor si a mieilor.

Este uimitor! Viata mea e un paradis in care
culorile se intrepatrund cu sentimentele si cu liniile
universului...

Nu pot sa exprim decat ceea ce m-a atins si nu
m-a omordt...

Nevinovdtia oamenilor este formata din iubirea
si iertarea din tot sufletul.

164

Cu cat suntem mai departe de frumusete cu atat
ne alegem materii dure.

Frumusetea e fragedd numai in obiectele care
sunt scdldate in lumind.

Frumusetea trebuie pusa in evidenta prin vointa
formei.

Sensul este pulsul vietii.

Un romancier genial trebuie sa cunoascd si sd
intuiascd natura.

Manierismul subtilizeaza frumosul, in loc sa il
lase in stare pur a, facandu-1 sa fie mort pentru spirit.

A cuprinde in putine cuvinte este idealul
fiecarui filosof.

Nu exista decat imagini simple.

Natura este facild, dar umple. Manierismul
artistic e un labirint gol, care nu te duce nici la
oameni si nici la contactul cu cosmosul.

Natura e inteleasa numai de oamenii originari,
adica de cei care s-au regasit pe ei insisi in harul lui
Dumnezeu.

5 martie 1997. Privindu-1 pe un prieten, am
observat in buza lui superioara arhetipul pasarii
perfecte.

Mintea trebuie sa se uneasca cu inima, sd
coboare in inima pentru ca sa se nasca minunile.

6 martie 1997. Am visat ca mama, ajutata de un
demon, dorea sa ma omoare prin otravire. Nebunia
latenta...

Sublimitatea culorii se obtine prin condensarea
ei organica.

165

Datele viselor mele le pastrez in sensibilitate, in
memorie si in constiinta.

9 9 5

De cand am inceput sa fac schite ale expresiilor
fetelor umane mi s-a revelat o alta fata a lumii.

5 5

Interiorul omului parca mi se revarsa in
privirile sale, in obrajii sai, in buzele sale, in sprancele
sale...

O intreaga istorie personala mi se face
cunoscuta printr-un gest, printr-un suras, printr-o
crispare...

13 martie 1997. M-am indragostit in vis de o
fotografa. Facea fotografii si era si manechin in
acelasi timp. Avea paral blond si era de nationalite
franceza.

Am vazut-o, pentru prima data, intr-un alai de
nunta. A intrat intr-o casa. La intrare i-a cazut din
mana portofelul de culoare alba...

La nunta ne-am privit patrunzator. Cand a iesit
din casa mi-a spus, in franceza, ca a gasit ceea ce
cauta. I-am raspuns tot in franceza.

Vrand sa piece, am imbratisat-o. Nu a facut
nicio sfortare...

5

Dispare atmosfera orasului...si apare un decor
idilic. Iarba, copaci, liniste... O privesc. Isi dezbraca
bluza. Ii vad sanii: albi si puri. Privindu-i, imi dau
seama ca e virgina. Ea ma imbratiseaza. Tacem...

M-am trezit cu imbratisarea ei pe trap...

14 martie 1997. Am intalnit un copil, care putea
sa tipe pana la gradul de a nu-1 mai putea auzi. Un
tipat ascutit...

15 martie 1997. Cineva a depldns viata pe care
am sa o traiesc. O, nu, nu are nicio umanitatQ gestul
sau!

In extaz, mintea e mai presus de rugaciune.
Marturia Sfantului Grigorie Palama. Mi-am adus
aminte de neputinta de a stii cat e lumina si de a o
cuprinde...

166

19 martie 1997. Am visat un ceremonial de
primire al poetului. Numai ca el sta in umbra...

Am cazut in patratul cercului.

Viata prospera prin nevazut si ne infioara prin
inevitabil.

7,5,1,14,9,14,1.
4,15,9,14,1.
13,9,8,1,5,12,1.
7,1,2,17,9,5,12,1.

20 martie 1997. Atractia sexuala este o intuitie
a placerii.

Am visat un oras pe care nu 1-am cunoscut
niciodata.

„Eu sunt umbra piciorului tau". O parafraza la
secventa picioarelor lungi.

21 martie 1997. Casa din interiorul casei. O
noua incursiune in labirint. Usile se deschid, intru,
caut, gasesc. Sunt indrumat spre vechea mea obsesie.
Nu mai stiu insa sa ies din labirint.

5

22 martie 1997. Visul. Era noapte. Alergam
dupa cineva. Un barbat, un barbat in umbra, cu palarie
neagra. . .

Eram intr-un oras frumos dar cu oameni
plictisiti. S-a deschis un gang. Barbatul in negru a
intrat acolo. Era tacere...

Mi se facea frica la fiecare pas la meu. Deodata
am fost absolvit de frica. Am primit o lanterna. In
drumul meu am gasit o groaza de vechituri.

Cate un tipat din cand in cand...Pereti negri.
Umbre care suradeau...

Ajung la un sistem de scripeti, care deschidea
niste trape. Un grup de copii trece aidoma unui card
de soareci.

167

Atunci mi-am dat seama ca sunt intr-o Biserica
subpamanteana...Insa aceasta Biserica era un
compromis ortodoxo-catolic in materie de pictura.

Am vazut, pe pereti, zugraviti Sfinti si Ingeri.
Maica Domnului era impozanta. Peste tot: trandafiri
rosii.

Puteam sa tree prin spatele altarului ortodox.
Barbatul s-a pierdut cu totul din privirea mea. Se pare
ca el avusese misiunea sa ma aduca aici.

Cand sa ies din Biserica ma intalnesc cu o
prostituata. Imi inlantuie gatul. Ma trage spre ea. Este
infierbantata de prezenta mea.

Ma trage spre un drum ferit si aici intalnesc o
alta prostituata: de culoarea santalului.

Insa cele doua incep sa se bata pentru
mine...desi erau prietene. Inceteaza bataia...si, ca si
cand nu s-ar fi intamplat nimic, merg cu cele doua
prostituate dintr-un loc in alt loc.

E vorba de o incapere spatioasa. Prima
prostituata, printr-o schimbare greu de inteles, imi
devine prietena si imi spune ca nu vrea safaca sex cu
mine, ci vrea sa ma priveasca facdnd sex cu cea de a
doua, cu femeia de santal.

Desi, eu, cu acceptiunea ei, trebuia sa o insel,
prietena mea (prima prostituata) avea o fata radioasa
sau isi masca sentimentele .

>

Cred ca sub pielea tabacita a prostitutiei sta o
virginitate extraordinara, greu de inteles la prima
vedere, si pe care o intuiesc numai aceia, care pot sa
faca din oameni o cuvioasa rugaciune catre
Dumnezeu.

Pentru mine, de multe ori, visul e o forma de
analiza a realitatii distilate de catre sufletul meu.

23 martie 1997. Am visat o nunta in care nu se
casatorea nimeni.

Un accident rutier. A fost accidentat un barbat
in locul bunicului meu. Bunicul meu a lipsit un
minut...si, in locul lui, a fost accidentat un altul.

168

A nins, dimineata, un strat de 15-20 cm si s-a
topit pana in seara.

La spital ningea, insa, langa fereastra clasei
mele, era soare.

Natura umana este un instinct al
neprevazutului.

27 martie 1997. Visul. Priveam un perete.
Acesta s-a despartit in doua si am vazut marele vid.
Am avut un extaz in care am vazut cum mi s-a
deschis cutia craniana.

In aceasta iesire in afara am vazut o fiinta
umana oribila. Avea o jumatate de metru inaltime, de
culoare neagra, extrem de trista si de urata. M-a prins
de mana...Nu puteam sa scap de ea...

A vrut sa imi vorbeasca dar nu a putut. Si
acum, am in mine spaima si plansul acelei fiinte
pedepsite, chinuite, singure...care mi-a cerut
ajutorul...

Un alt vis. Am visat-o pe Iuliana S. si, cand ne-
am intalnit, ne-am sarutat picioarele, reciproc, ca in
traditia indiana. Emilia era suparata pe mine. Se
simtea tradata. . .

Pastrez senzatia de placere si de caldura pe
care mi-a adus-o sarutarea picioarelor.

Doamne, da-mi ziua libertatii cat mai curand!
Sporeste geniul meu, da-mi puterea sa fac minuni cu
cuvantul, prin cuvintele pe care le scriu, dar nu ma
uita!

Intoarce-ma la dragostea Ta, la rugaciunea cea
dinauntru intotdeauna. Spre sfintenia Ta ma cheama si
ma urea, Hristoase, Dumnezeul meu. Urca-ma spre
lumina Ta, spre slava Ta cea nepieritoare.

Dezrobeste-ma de munca de creatie atunci cand
Tu vei vrea si cand preabuna Ta intelepciune va
considera ca e timpul.

Mi-e dor de Sfanta Liturghie, de post si de
rugaciune si nu le am. Mi-e dor de simplitatea

169

credintei si nu pot sa o am. Ma simt gol dar plin de
Tine in acelasi timp.

O, Doamne, umple-ma din plin de harul si de
iubirea Ta, Dmnnezeul meu, umple-ma din belsug! Fa
sa se arate in mine izvorul vietii celei vesnice, pentru
ca sa am si sa traiesc cu mintea veacului ce va sa fie!

30 martie 1997. Imi pare rau, Nichita
[Stanescu], caci despre tine vorbesc astazi multi
neavenitil

Frumusetea este urdta cand ascunde sub ea

necuratia.

Cand m-am intors, in personalul de Rosiori, am
gasit scris pe rama geamului, de un necunoscut: Dorin
si XX. Nu cred ca e nimic intamplator...

Un poet belgian spunea: „personajul pozitiv
trebuie sa fie un plus".

31 martie 1997. Iubesc si raul ma paste din
umbra.

O, Doamne, fa-ma nebun de dragostea Ta, de
iubirea Ta pentru oameni! Intru lumina Ta mi-ai dat
odihna. Faca-se voia Ta intru mine si du-ma pe mine
la vederea luminii Tale intotdeauna, intru iubire
multa.

In durere, oamenii se unesc prin lacrimi
nepldnse iar in dragoste prin iubiri neimaginate.

Viitorul este cea mai puternica arma a noastra.
El ne lasa fara glas.

Clipa cea va veni este inimaginabil de frumoasa
daca stii sa o traiesti.

2 aprilie 1997. Baia, prosopul gazdei...si
respectul meu pentru cuvant fata de imparatul.

170

3 aprilie 1997. Azi dimineata am visat-o pe
Ioana. Era trupul ei, dar sufletul altei femei. Mi-am
dat seama din prima...

8 aprilie 1997. Eram la scoala, stam pe scaunul
meu. ..si deodata mi s-a deschis urechea stanga...si
auzeam ca un zgomot de racheta. Parca plecam in
stele... si zgomotul se intetea...

Mi-a fost teama sa nu mi se sparga/deterioreze
timpanul...

O, Doamne, da-mi o liniste abisala, ca o
ninsoare a frunzelor de lamai! ...

11 aprilie 1997. Am fost la Fericitul Hie. Este
intr-o stare grava cu sanatatea. Marea mea lumina
pamdnteasca este batuta de vdntul timpuluil

O, timp nemernic, ce ucizi maretia!

O, necrutator timp, ce ne usuci trupul pentru ca
sa ne nasti sufletul in Imparatia lui Dumnezeu!

Sunt bucuros ca a aparut manuscrisul luminii.
Are 130 de pagini.

La plecare 1-am intrebat: Care este eel mai
mare lucru al unei vieti de om? Si el mi-a raspuns: Sa
faci ceea ce iti doresti eel mai mult!

Si Fericitul Hie a adaugat: Nu mi-e teama de
moarte! Imi pare rau de sotie si de fiica, ca le las
singure...

14 aprilie 1997. Doamne, da-mi nemarginirea
suprema, vazul vederii Tale! Alatura-ma Ingerilor
Tai, Dumnezeul meu, Iubirea mea si Nebunia sfanta a
inimii mele. Umezeste-mi inima cu ploaia harului
Tau, cu fericirea vederii Tale.

Nu ma uita, Nemurirea sufletului meu. Slava
inimii mele este bucuria poruncilor Tale. Ravna
iubirii Tale mananca inima mea.

Inima mea plange dupa Tine, Iubitul meu,
Fericirea mea suprema, Dumnezeul inimii si al doririi
mele.

Vino la mine si smereste sufletul meu! Eu nu
am pus inca primul pas al indreptarii mele. Eu nu am
privit intru Tine, Sfinte al Sfintilor!

171

Cunoasterea necunoasterii Tale fa sa ramana
intru mine! Caldura iubirii Tale fa sa-mi inghete
gandurile mele cele rele.

Doamne, Dumnezeul meu Cel Preafrumos,
iarta-ma pentru ca nu exist mereu intru Tine si Tu
intru mine!

Iarta-ma pentru ca nu ma arunc in bratele Tale
cu toata fiinta mea!

Iarta-ma pe mine nerecunoscatorul si mult prea
vinovatul!

Doamne, schimba noaptea mea in zi, iadul
inimii mele in ziua invierii Tale.

Intru iubirea Ta fa sa sangere inima mea de
bunatate si de iertare!

17 aprilie 1997. Visul. Eram intr-o incapere
unde era o multime de oameni. Aici vine tatal meu si
cu un alt barbat inalt, necunoscut mie.

Era si Fericitul Hie de fata. Tatal meu il
sechestreaza pe Dumnezeiescul Hie si pleaca cu el.

Pe mine ma tinea captiv acest barbat venit
dimpreuna cu el. Avea o forta mare. Reusesc insa sa
scap din bratele, din stransoarea acestui barbat si alerg
dupa tatal meu, care il ducea cu el pe Fericitul Hie.

Ii strig in gura mare tatalui meu: Sa fii
blestemat!... Si am spus-o de atatea ori incat am
ragusit...

Strazi pustii. Durerea mea nu era vazuta de
nimeni. Mi se luase de la mine pe Fericitul Hie, si
iubirea mea pentru el era enorma...fiind gata sa ma bat
cu tatal meu pentru el.

Ajung intr-o camera, unde intalnesc o bona
stranie. Aceasta in loc sa ingrijeasca de copil...cauta
sail omoare.

Ei ii spun ca Fericitul Hie a fast prins. Ma
priveste cu un aer plictisit. Imi da, totusi, un raspuns
evaziv.

Ma vad pe un drum, impreuna cu un prieten.
Incepe sa ploua. Ploaia parea ca curge dintr-un craniu
si nu din nori.

O ploaie vascoasa, ca sangele. Pana la urma il
gasesc pe tatal meu. Era beat... si Fericitul Hie nicaieri!

172

II iau la bataie pana cand nu mai poate sa se
ridice de jos. L-am lovit cu picioarele in coaste si cap
si ii strigam in continuu: Cum aiputut sdfaci asta?!...

Am avut sentimentul profund ca 1-a omorat pe
Fericitul Hie... si de aceea l-am batut pe tatal meu pana
cand a inceput sa ii curga sangele din gura.

Eram epuizat si indurerat enorm...Eram plin de
lacrimi. Si vad, la un moment, ura tatalui meu pe
mine, ochii lui plini de ura...cu toate ca nu a mai
indraznit sa se ridice de la pamant.

M-am trezit cu durerea ucigatoare, ca tatal
meu il ucisesc.pe Fericitul Hie...

22apriliel997.3 + 4.

Cand sunt excentric ma joe cu pleonasmul
mortii.

Rautatea pietrificd pe cand dragostea
coaguleazd gandurile.

Mirosul primaverii este adormitor din cauza
obisnuintei copacilor de a naste flori alb-rosiatice.

Durerea naste placere in propria sa delimitare
de spatiu.

Scrisul este urma pe care o intuieste vederea.

Mersul pe jos imi toceste auzul. E ca si cum m-
as topi ca o inghetata cu capsuni. Sucul de astazi a
fost proteic si dogoritor in acelasi timp. Cred ca
cuvintele nu mai au decat suprasensuri...

Linistea deruteaza masinile chioare ale viselor
de dimineata.

A vorbi despre mine, in cele din urma, este o
intrare in mitologie.

Gandurile nobile au o sfiiciune adanc umana.

A ucide e o semnificatie goald de sprijin.

173

Traim o vreme in breasla scrisului cand omul
turmei il confunda pe pastor cu oaia turmei.

A fi incisiv - un mod de a-ti roade ciolanul

5

propriei satisfactii.

De rau se innebuneste ca la o cafea. Bei si ti se

5 5 5

tot face sete de disperare.

Salvador Dali mi-afurat numele pentru ca mi-l
poartd.

Scriu din indiferenta nevoie de-a vorbi.

Adevarul nu cucereste! El umileste...

5 5

Minciuna e votata cu amandoua mainile de
catre civilizatie pentru ca civilizatia este votul
mincinos al inconsecventei.

5

Disperarea nu-si are decat meritul de a veni la
urmd.

A vibra - a fi in masura sd absorbi fiecare
secunda.

Maturitatea e un semn al declinului.

Poamele acre sunt merele parguite din vreme.

Scrisul, uneori, e ca si cum ai rupe gatul unui
cal cu...o omidd. Insa ce fel de omidd e aceea, care
cdldreste o intreaga pajiste in zori de zi?

Sa nu inviti la masa tdcerea, indiferenta si
intoleranta\ Ele sunt cele trei surori vitrege ale
discutiei de dragoste.

A minti, pana la un punct, e la fel de usor cu a
spune adevarul. Numai ca atunci cand ai adevdruri
prea vn...orice adevar sta sub semnul unei presupuse
minciuni adevarate.

174

Calatoresc imaginar fara oprire. E ca si cum as
trai viata tuturor. Eu sunt ca toti si ca nimeni.

Disocierea e o problema de orgoliu sau de
cumintire.

Nu-mi plac certurile din prostia clipei.

O solutie nu se cauta\ Ea se gaseste.

De la o carie dentara poti invata mirosul. De la
o floare asfixierea. De la o banca goala...o batrana
care zambea la glumele mele.

Cateii strazii sunt latraturile timpului.

23 aprilie 1997. Sangele nostru este viu si
vijelios.

Obsesia mea cea mai mare e libertatea. Vreau
sa fiu liber ca faptul de a respira.

Cand sunt spirit nu mai pot sa vad decat lucruri
asemanatoare .

Astazi ne-a prins ploaia pe drum si vantul ne-a
rasfirat parul in toate partile. Am fost ca sa imi
cimentuiesc o masea. Am fost bucuros dar si trist.

Calvarul are sentimentul dependentei de trup.

24 aprilie 1997. II citesc pe Dali si imi beau
cafeaua.

Vant, ploaie, soare...Parca nu am mai fi noi ci

altcineva din noi.

Am inceput sa slabesc in continuu.

26 aprilie 1997. Am fost la moara pentru
uruiala. Stand langa masina ce macina i-am ascultat
cu placere si destindere uruitul aproape asurzitor.

175

Era lung si chinuitor. Daca as fi fost enervat cred ca
as fi auzit doar o galagie periculoasa.

La un moment dat nu mai am auzit tot acest
zgomot tihnit ci o muzica dumnezeiasca... Am
ascultat-o cu rasuflarea taiata. Cand s-a oprit masina,
am pierdut si acea pace a inimii mele, pe care o
aveam in mijlocul la atat zgomot.

Insa mirosul acela brutal de natural al
macinatului proaspat...mi-a readus linistea in
simturi...

27 aprilie 1997. Am scapat de obsesia
invizibilului. In urma mea nu e nimic. Am gusta iarba
si cerul cu nesat.

Reflectia are nevoie de timp ca de sine.

A saruta inseamna a simti corpul celuilalt
agatat de sufletul lui.

28 aprilie 1997. E 10 dimineata. Afara e o zi
calduroasa. Este a doua zi de Pasti. Hristos a inviat!

Un gugustiuc canta in primul copac al casei
mele. Astept sa imi beau cafeaua. Am de rescris la
manuscrise.

Timpul e dogoritor si epuizant. Pentru ca tot ce
e mare...te arde...

29 aprilie 1997. Dragostea cere o umilinta de
sine.

Doua saruturi sunt doua linii paralele. Fiecare
linie isi are istoria sa.

Doamne, invinge-ma cu iubirea Ta cea
nemasurata! Ajuta-ma sa-mi implinesc fagaduintele si
sa Te cunosc pe Tine, Treime Preasfanta si mai presus
de toata intelegerea.

Fa-ma, ca traind in harul Tau, sa vorbesc si sa
ma misc intru Tine pururea. Iubirea Ta sa ma spele
mereu de pacate. Dulceata milei Tale sa ma mangaie
mereu, Dumnezeul meu! Pentru ca fara Tine nu sunt
nimic.

176

In aceeasi secunda omul iubeste, spera, uraste,
e singur, e nelinistit, e indurerat, e sfarsit, e linistit, e
tot si nimic. Acesta este omul, dragii mei!

Jurnalul meu va fi intotdeauna o piatra de
sminteala pentru oamenii fara bun simt si mici la
inima. Dusmanii ma vor iubi si mai mult din cauza
lui, iar prietenii se vor inspaimanta si mai mult ca nu
si-au dat seama cat de mare sunt.

Exista o cutezanta care e eel mai mare grad de
noblete al spiritului: a face tot ce poti pentru a-i
innobila pe oameni.

Placerea ucide organele aperceptive.

Nu pot sa sufar ticaitul ceasului. Ma scoate din
propria mea tacere meditativa... si ma arunca in graba.

Nu pot sa suport timpul care imi suspenda
contemplatia.

Nu-mi place statuia lui Mihail [Eminescu] din
pare! Nu are deloc contemplatie. E un metal fara
spirit.

Mi-as dori, dupa moartea mea, ca aceasta casa,
de la Scrioastea, in care eu am copilarit si trait multe
momente abisale de pace, sa devina un muzeu al
spiritualitatii si al culturii romdne.

Imi doresc un mormant simplu, insa o statuie
mareata, aici, in fata casei acesteia, care trebuie sa fie
casa mea memoriald, pe care sa se scrie eel mai
frumos vers al meu: Gdndul tdu e un sdrut defemeie
frumoasa.

30 aprilie 1997. O revista numai pentru mine,
acum, ar fi o eliberare extraordinard. M-a durut
sangele insa la comemorarea lui Mihail [Eminescu]
de astazi.

177

Ion are probleme oftalmologice. Am fost cu el
la policlinica.

Am mancat ridichii de primavara si salata. O
salata verde face, uneori, cat 10.000 de carti proaste.
Este o realitate!...

Urmatorul volum de versuri am sa-1 scriu pe
strada. Vreau sa vdd si sa aud. Pipdirea vederii insa e
beneficd si ridicold in acelasi timp.

Voi vedea eel mai aproape de tine si mine.
Adica voi ridica atentia la un detestabil al evidentei.

1 mai 1997. Simt nevoia solidificdrii ideilor
mele artistice. Arta mea trebuie sa isi formeze

contururi reprezentative.

2 mai 1997. O zi este fericitd daca eu sunt
fericit.

In iubire, mereu, trebuie sa urci la persoana
iubita. A cohort persoana iubita la tine inseamna a o
ucide.

3 mai 1997. Am revisat un vis. Intr-o vale: o
casa darapanata. Jur imprejurul ei: lacuri. Eu treceam
cu cineva. Langa casa: un pod de ciment peste care
tree dincolo. Pod ingust. Dincolo de pod, de acest pod
ca o incercare este un camp verde.

Boala lumii noastre: suntem bolnavi de nelinisti
inchipuite.

5 mai 1997. Linistea mea este intelegere. Si
intelegerea inseamna o dezmdrginire a persoanei tale
pentru a ingloba pe cat mai multi.

Reciprocitatea in bine este ortodoxia
ontologicd a persoanei.

M-au apucat din nou ametelile si durerile de
inima. Ma simt foarte slabit iar caldura de afara imi
face eel mai mare rau in stare asta.

178

Dusmanul meu de moarte este insolatia.
Transpir enorm si ma doare capul. Creierul meu
vdjdie ca un zmeu de hdrtie.

La inmormantarea ei, Valentin a simtit
prezenta spirituald a unei femei decedate. Simtirea ei
era o liniste, o caldura, o iubire personala.

A aflat mai apoi ca era vorba de o femeie
credincioasd. Adica legatura iubirii reale trece
dincolo de marginea existentei noastre creaturale din
aceasta lume.

6 mai 1997. De la un timp am descoperit in
fiinta mea un alt fapt dureros: miscdrile creierului.
Am dureri, ameteli si greata. Uneori vomit. Nu mai
suport alcoolul, pe care, de fapt, il beau doar in
compania lor.

Miscarea in cere.

Ma bucur dumnezeieste sa vad cresterea in

9 >

Hristos a prietenilor mei. Sunt florile mele cele cu
bun miros.

Doamne, da-mi puterea de a intelege voia Ta
cea sfanta, care se face in trupul si in sufletul meu! Da
sa inteleg iubirea Ta cea atotizvoratoare.

Eu sunt sluga Ta cea atotneinteleapta si ma port
continuu in pacatul neascultarii. Eu sunt lepra
zidurilor Tale celor sfinte si ma plec in fata iconomiei
Tale cu mine, Iubirea mea cea preafrumoasa.

Nu ma lasa in disperarea de a nu Te avea pe
Tine, Hristoase al meu, Dulceata inimii mele! Mai
bine omoara-ma decat sa Te lepezi de mine.

Fa-ma nebun, fa-ma ratacitor prin lume, da-mi
blestemul damnatului dar nu pleca Tu, nu ma parasi
Tu, Lumina ochilor mei.

Lumina mea, ajuta-ma ca sa Te imbratisez din
toata inima si cu toata viata mea. O, Nebunia mea cea
Preasfanta si Preadumnezeiasca, ajuta-ma sa inving in
mine tot pacatul prin nebunia cea preasfanta a Crucii
Tale, ca sa traiesc, intru rastignirea patimilor si a
poftelor, in dreptatea Ta cea pururea noua!

179

Tu m-ai luat din moarte si m-ai facut viu. Tu

5

m-ai adus la Tine. Tu m-ai invatat tainele Tale.

5

Asculta rugaciunea mea, pentru ca sa
preamaresc vesnic preamarea si preacurata si
preaminunata Ta iubire de oameni.

Intru bunatatea iubirii Tale, Dumnezeul meu,
ridica-ma din patul incertitudinilor si al patimilor
mele si ma miluieste!

5 5

Ma incomodeaza din nou lumina. Mai ales
becul dupa o anumita ora a noptii. Nu mai vorbesc de
zgomote si de muzica data aiurea. Traiesc o
fierbinteala mare in tot trupul si, mai ales, la nivelul
capului si al inimii.

Doamna Floarea, sotia Fericitului Hie, mi-a

~ 5 ~

spus astazi, intr-un mod clarvazator: „0 sa ai
diamante atunci cand nu o sa mai ai nevoie de ele".

Spre seara am mancat inghetata si am baut sue
de lamaie. Ii spuneam lui Valentin despre ceea ce
trebuie sa se intdmple cu un om in viata. Despre cum
sa inceapa un mariaj . Despre cum sa traiasca. Despre
cum trebuie sa ne simtim facand toate acestea...

Stam cu Valentin sprijinit de un suport din fier,
un rest de gard de fapt, si priveam in colo si incoace.

Am privit in sus si am vazut soarele care
lumina varfurile unor plopi. Frunzele erau puse in
valoare de ultimele raze ale soarelui.

I-am spus atunci: „Asa este cu cei mart ei sunt
in lumina iar cei mici...nici nu se vdd\".

Si ca si cand nu ar fi inteles ca eu am vorbit

5 5 5

despre ceva mistic, despre viata noastra dupa moarte,

ma intreaba:

„Dar partea cea intunecatd a varfului?! ..."

Si ii raspund si eu tot teluric: „Partea aceea...e

presedintele, parlamentul, mafia din Romania etc."...
Si am ras amandoi!

5

Am dormit dupa amiaza, pentru ca nu am mai
putut sa stau treaz. M-am trezit insa transpirat si
delirdnd. Eram supraexcitat mental. Vorbeam fara sa

180

imi dau seama ce...A trebuit sa treaca un timp...ca sa
imi revin...

Mi-am spalat picioarele asta seara intr-o
galeata. Am avut senzatia ca ma spal in lapte de vaca,
pentru ca a fost o atingere foarte tandra a apei...

De cand am inceput sa scriu teatru am tendinta
ciudata, pe care nu o aveam pana acum la asemenea
cote, de a imita pe toti si pe toate.

Nu in fata cuiva in mod neaparat, ci creez
personaje avand in mine atat fizionomia lor,
construita cu minutiozitate, cat si glasul lor, modul lor
de a fi, de a merge... adica o intreaga pleiada de lucruri
foarte realiste.

Acesta e motivul pentru care, uneori, ma simt o
lume si nu un om, pentru ca aceste personaje de teatru
sau cele din nuvelele si romanele mele au foarte multa
realitate. Se comporta ca niste fiinte vii in mine.

Si eu stiu glasul, modul lor de a fi, de a se
manifesta foarte distinct... ca un imitator care stie
inflexiunile vocii multora.

Desi am scris cat o mie tot nu ma simt atat de
esentialist pe cat mi-as dori. Cu cat ma apropii de
ceea ce stiu ca trebuie sa fac cu atat simt ca nu am
scris nimic, ca sunt la inceput. Si asta ma face, ca iar
si iar sa scriu, sa scriu mult si bine.

Daca eu am gasit ca la baza universului sta
linia, vine Hegel si imi spune ca linia este un
„infinit rau". Insa linia e drumul vesnic al vietii.

1 mai 1997. Am visat erotic: o femeie de 40 de
ani si alta de 20 de ani. Cea tanara insa era
hermafrodita. I-am promis ca-i scriu. Nu stiu insa, in
vis, unde se trimit scrisorile.

Spre seara, iarasi de la oboseala, caldura si
surescitare, am avut o stare de delir si de fata
morgana. Doar eu o vedeam langa mine...

70 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel.

181

8 mai 1997. Am visat o harababura de vis.
Eram intr-o lume...in care toti aveau sa imi spuria
ceva... dar nimeni nu indraznea sa ofacd.

Cei care se apropiau de mine, desi doreau sa
imi spuria adevarul, veneau si imi spuneau, in cele din
urma, tot felul de tdmpenii.

Adica nici in vis nu eram departc.de realitatea
de afard, unde una au in inima...si alta iti spun pe
buze...

Urasc la culme instabilitatea. Ma enerveaza
ceea ce ma tine pe loc.

Afi strain este mai rdu decat afi liber.

Frica abisala rasare din adancul nostru. E frica
care ne subjuga ratiunea, care ne bulverseaza
imaginatia.

Indepdrtarea e intotdeauna o neliniste.

Dorul de strain este numele meu. O, Doamne,
cata intelepciune cobori in mine din fiecare miscare a
frunzelor si a ochilor!

9 mai 1997. Cand nu-ti mai pasa de ceea ce
esti, atunci devii tu insuti.

Sexualitatea este rationald pentru ca finalitatea
ei este procreatia, omul, care e rational.

12 mai 1997. Viata de familie are subtilitati
multiple. Numai gustand din ea poti sa afli acea
dulceatd suavd dar si puternicd a sentimentului ca esti
al cuiva.

Ca sa intelegem trebuie sa uitdm detaliile.

Ce mai inseamna moarte, cand simt ca mor pe
zi ce trece? Cu fiecare pas simt ca mor. Cu fiecare
suras simt ca mor. Cu fiecare atingere a unui lucru
simt ca mor. Moartea se aseamdnd cu mine la fiecare
pas si la fiecare rasuflare.

182

13 mai 1997. Am visat ca traiam intr-un sat cu
o populatie plurala din punct de vedere religios.

Intrand intr-o biserica greco-catolica am intalnit
o atmosfera stranie. Diaconii erau inalti si cadelnitau

5 5 5

fara cadelnita. Credinciosii, putini la numar, se
inchinau haotic. Toti erau bolnavi spiritual.

In partea mea dreapta era o femeie intinsa pe un
pat, care isi astepta moartea. Spasmurile ei te infiorau.

A

In pronaos, un barbat era grav bolnav. Cand
unul dintre diaconi a trecut pe langa mine i-am vazut
laba piciorului si genunchiul: erau osoase si albe.

Aerul bisericii era inchis si taios. Fetele

5 5

oamenilor erau schingiuite si demonice.

Cand am iesit din biserica am gasit un tata, care
dorea sa imi faca cunostinta cu fiica lui. Acesta era

5 5

ortodox.

In el, in comparatie cu cei din biserica greco-
catolica, am simtit lumina, liniste, incredere si

~ 5 ~ r> ~ 5

omenie. M-am bucurat ca i-am intalnit! Fara ei eram
pe un pamdnt miscator din punct de vedere spiritual.

Doamne, intru desfranarea inimii mele vin la
multimea milelor Tale si ma rog Tie: faca-se voia Ta

5 5 O 5

intru lumea Ta, Doamne!

Eu cad in fata luminii Tale. Fie, Doamne, ea

5 ~ ~

intru mine rastignire si invierel Eu sunt eel ce Te-am
vandut, dar tot eu sunt si eel care Te caut. Eu sunt

~ 5

curvarul fiu al ratacirii, dar tot eu sunt si eel ce vin la

~ 5

Tine cu umilinta sufletului meu.

5

Doamne, fara Tine nu suntem nimic iar cu Tine
am biruit lumea. Arunca acest nimic al meu si vino,

5 ~

Tu! Vino, Tu, Doamne al luminilor si salasluieste-Te

~ ~ 5 5 5

intru ascunsul meu!

Arde-ma cu lumina Ta spre viata. Straluceste-
ma cu iubirea Ta spre lumina. Curateste-ma spre ziua
invierii.

Cuvintele mele Te cauta spre a Te intelege si
Te gasesc de necuprins. Inima mea Te cauta cu
nesatiu si Te gaseste mult prea de dorit. Mintea mea
Te cauta intru intelepciune si Te gaseste fara sfarsit de
inalt.

183

Eu nu sunt iar Tu esti, Doamne! Eu nu sunt iar
Tu umpli nefiinta mea pentru viata vesnica.

Am schimbat stiloul. Celalalt mi s-a rupt. L-am
aruncat pe geam cu toate ca scrisesem cu el atatea
minuni.

Poezia pura pare naiva tocmai pentru ca
puritatea ei nu e niciodata naiva.

O minte goala de simtire, plina de meschinarii
si de falsitate nu poate gusta niciodata subtilitatea
poeziei.

14 mai 1997. Cand spiritul se manifesto prin
trup in mod puternic el iti reliefeaza personalitatea.

Fertilitatea spiritului e formata dintr-o bogata
si variata manifestare a miscarilor sale.

Doua pictograme secrete.

3x + 5x2y2 = n2

S=P.K

N

Aud si vadm spirit mai mult decat pot explica.
Fragmentul ucide intregul in spirit.
In spirit, totul merge in cere.

15 mai 1997. Rafinamentul e o lectie de curaj.

Pisicile au simtul responsabilitatii in gheare.
Ele cad intotdeauna pe propria lor viata. Si acest lucru
imi este foarte bine cunoscut. Orice cadere a mea e o
cadere in gheare.

Stau in pozitia de atac 24 de ore din 24. Sunt in
panda vietii mele, in zbuciumata mea viata, care nu-si
gaseste linistea.

184

Imi este furata, mereu si mereu, linistea... desi
eu mi fur linistea nimanui. De aceea fiecare zi a mea
este o rasuflare taiata cu sabia.

Nepublicarea mea ma descurajeaza, insa tot ea
ma intareste enorm. Si cum sa mai public acum, ca un
debutant, cand am deja atatea lucruri scrise?

Daca vei ierta trecutul, viitorul te va ignora.

16 mai 1997. Visul e eel mai mare producator
de mituri.

Sfantul este chintesenta iubirii.

Taria de caracter consta in formele neregulate
ale naturii.

O carte nu poate fi citita cu adevarat decat in
singuratate. Pentru ca ea este o viata criptica pentru o
atentie incordata.

Bautura trebuie sa aiba un scop etic si nu unul
practic.

Vointa nu poate inteleasa decat ca vointa
umana.

17 mai 1997. Cand nu mai ai nicio speranta tot
ce intreprinzi e disperant. Dar cand apar certitudinile,
cand apar da-urile, atunci simti cum rasare soarele in
inima ta si esti infocat de bucuros.

Sa nu lasi timpul sa vindece! Vindecarea e a
momentului.

Merg pe muchie de cutit spre propriul meu
izvor interior.

Am traversat prea multe etape literare in foarte
scurt timp. Romantismul, parnasianismul, realismul,
clasicismul, fovismul, dadaismul, impresionismul,

185

expresionismul, suprarealismul, cubismul etc. m-au
facut luxos, gretos si inuman deplin.

Insa starea creativd spre care ma indrept eu e
ceva foarte ponderat, ascetic si spatial. Modul meu
de a crea simt ca nu trebuie sd abuzeze de nicio parte
a sufletului. Nimic in detrimentul omului!

Daca esti mistic, atunci orice spui despre
Dumnezeu nu e Dumnezeu, ci tu, eel care vorbesti.
Cand nu vrei insa sa vorbesti despre Dumnezeu,
atunci, de fapt, vorbesti despre El.

Cotidianul ma atrage profund si asta prin
subtilitatea lui, in care noi traim si speram. Cred ca
am stat departe de mine, cum am stat, cu totii, departe
de noi.

Pana acum am creat pentru cititori istorici si nu
pentru cititori reali. Munca mea viitoare e aceea, ca
sa ii impac pe toti prin exprimarea curata a naturaletii
spiritului.

Cred ca daca voi fi natural cu oamenii, ei pot
intelege mai bine mesajul meu si prin aceasta isi pot
intelege mai bine cadrul in care traiesc.

Trebuie sa afirm, din acest motiv, cursivitatea
comunicdrii, fara intreruperi spatiale si mecanice.

Tacerea, minciuna, falsitatea, frica nu pot
explica nimic. Adevarul este singurul care explicd si
cere comunicarea.

19 mai 1997. Nimeni nu-mi poate lua puterea,
indltimea si simplitatea spiritului, pentru ca ele sunt
darurile lui Dumnezeu.

Stabilitatea este intelegerea a ceea ce faci si
vrei sa faci.

Nu-mi plac oamenii care nu stiu ce vor. Si ii
iubesc pe cei convinsi, activi si necrutdtori cu ei insist
cand vine vorba de lucruri mari.

186

Doamne, nu Te pot pierde niciodata! Tu esti
cea mai mare incredere, nadejde si iubire a mea. Tu
stii ca acum ma spal in incertitudini si griji.

Tu stii ca acum inima mea e indurerata.

5

Umple-ma cu iubire si ma inalta. Umple-ma de
lumina Ta prin focul curatitor al iubirii Tale si ma
innoieste.

5

Arata-mi cum trebuie sa imi spal pacatele si ce
sa fac cu viata mea. Arata-mi cum trebuie sa devin
preot al Tau si ce trebuie sa fac cu scrisul meu\

Fa ca toate ale mele sa fie spre slava Ta, caci la
Tine imi e nadejdea inimii mele!

20 mai 1997. Desertaciune mi se pare orice
lucru frumos si insasi bucuria vietii.

5 5 )

Am visat ca eram intr-o cladire imensa, unde
avea loc o petrecere. Toti se distrau. Eu am luat o
sticla de vin si am ascuns-o intr-o scorbura de copac.
Vinul era negru. Apoi am ascuns doua sticle de tuica
in spatele unui perete. Petrecerea se facea in timpul
noptii.

22 mai 1997. I

Ploaia cazand,
frunza de nuc plecandu-si
aripa.

Eu privind.

II

Camera intunecata;
pe sufletul meu o
liniste plina.

Dumnezeu canta.

Ill
Asteptand sa vad;

187

tacerea luand formele
ploii.

Iubirea mea este vie.

23 mai 1997. Chiar daca nu as vrea sa inteleg
nimic, viata ma invata tot ce nu stiu.

Cum poti sa termini o carte si sa mai ai dorinta
de a incepe o alta?

30 mai 1997. Ieri, 29 mai 1997, am terminat
Seminarul Teologic si ma simt liber de ceea ce poetul
numea „cimitir al vietii mele".

Ultima ora a fost anostd la culme. Nimeni nu
ne-a felicitat si tot nimeni nu si-a exprimat vreun gdnd
bun pentru viata noastra.

Suntem pur si simplu aruncati pe camp... adica
abandonati.

Am visat aceeasi femeie, pe care am visat-o si
alta data, care ne-a ajutat cu mancare pe mine si pe I.

Aceasta femeie era o bundtate calmd si o inimd
mare. Astazi ne-a daruit o sacosa alba si un covor
persan. Din nou am vazut o camera inchisa, murdara
si un pat dezorganizat.

De aici am ajuns intr-un sat in care nu mai
fusesem niciodata si am intalnit aici un preot si pe
dascalul sau, care faceau o slujba de pomenire la
cimitir.

Am avut parte de o imagine grava si
tulburatoare. Crucile, cu toatele, erau din lemn si se
pierdeau in ceata. . . Amandoi cantau foarte frumos. Tot
satul era adunat la aceasta pomenire, iar eu paream a
fi un strain.

Am plecat din acest sat cu o caruta... pentru ca
am pierdut autobuzul, desi aveam patru bilete la
autobuz...

Acum, la sfarsitul celui de al 5 -lea an de liceu,
am o putere de invatare extraordinary Gandurile imi
sunt sintetice la culme. Aceeasi stare de spirit am

188

avut-o si aseara. De ce am impresia, ca uneori,
anumite lucruri, se repetd intr-un mod tulburator?

3 iunie 1997. Am citit niste amintiri despre
Mihail [Eminescu]. Intelegerea traumelor lui mi-a
acutizat propriile dureri. Nu vreau sa fiu superstitios,
dar cred ca voi avea o viatd dureroasd...

Acum am un zambet trist si rece. Si simt ca
doar putin din lava care clocoteste in mine a mdnjit
foaia...

Am visat o cada plina cu apa, care da pe afara
si un televizor faramat, pe care il purtam in brate...

Sa nu se uite, va rog: ideile sunt mai mici decat
omul care le-a emis!

Mihail [Eminescu] a cautat sa spuna multe
lucruri, intr-un mod concentrat, intr-o singura opera.

Eu am cautat si caut sa scriu, in fiecare opera a
mea, cate ceva despre mine, pentru ca numai citindu-
mi intreaga opera sa ajungi la mine, la minele
integral.

Ii stimez, ii iubesc si ii cinstesc pe cei care au
facut din viata lor o lectie de iubire.

Toate geniile au avut geniu insa nu toate au
mers pana la capat cu explicitarea lui sau cu
exprimarea lui. Multi au 0cw/\..inainte de termen...Si
inteleg de ce unii au renuntat la a mai crea, pentru ca
si eu traiesc tentatia asta in mod recurent.

5 5

In arta, eel mai important lucru e sa ai caracter.
Marile opere au acest lucru: o verticalitate
inspdimdntdtor de umand.

Romanul trebuie sa ramana un document de
viatd si de incredere.

Luciditatea e lovita adesea de tentatia
dispretului.

189

Pana la urma cred ca viata e o ratare cdstigatd.

Imi palpita vena de sange de deasupra ochiului.
Infarctul sau comotia cerebrald ma insotesc prin
imprevizibilul lor oricand posibil...

4 iunie 1997. Ma dezgusta cuvintele reci spuse
la telefon de o inima candvafierbinte pentru mine.

Am dat prima sesiune la BAC. Doamna Cosac
m-a alintat pe par si m-a strans in brate. Prietenia si
iubirea dansei mi-au adus o sigurantd puternicd.
Pentru ca asa ma agat eu intotdeauna: si de ultima

fdrdmd defunie.

Ana Maria mi-s apus aseara, ca nu voi avea o
femeie care sd md merite. Ea nu stie ca eu am deja
una...

O mana care ma blestemd este o mana care ma
alintd in cele din urma.

Urasc solipsismul femeilor. Ele cred ca lumea e
numai aceea care le intra lor in cap.

Oamenii practici sunt animalele de fortd ale
planetei. Insa fara oamenii de spirit... lumea ar fi o
birocratie a stresului.

>

5 iunie 1997. Orice discutie este amenintata de
riscul naivitdtii. Se vede ca nu putem sa scapam
niciodata de ceea ce am fast.

L-am visat pe parintele director Marian Ciulei.
Am avut cu dumnealui o discutie despre filosofie si
misticd, care a durat destul de mult... si pe care nu am
avut-o niciodata in realitate.

M-a intrebat daca am citit mistica lui Dali, a lui
Bruner si a unui mistic german, luteran, caruia i-am
uitat numele.

La discutia noastra au mai participat doi barbati
si Valentin. Ceea ce ma surprindea era insa mizeria

190

camerei in care noi discutam si covorul rosu,
neingrijit, care se derula spre usa.

Un alt vis. Vandusem camera bunicilor mei
unei familii bogate, care avea doi copii. Am gasit-o pe
sotia acestuia batand-o pe fetita pentru ca facuse o
pozna.

Si cand asistam la aceasta scena, am spus ca
vanzarea camerei a fost o mare greseala pe care am
comis-o.

Am vorbit cu fina Tudora in somn. E pentru
prima data, dupa ce ea a murit, cand o visez ca
vorbim.

Mi-a spus ca ii pare rau ca nu mi-a dat mie
casa si curtea, pe care finul dorea sa mi le dea spre
mo st en ire.

>

Si alt vis. Am fost la Gianina/Dora cu Valentin
si am inceput sa caut prin insemnarile ei. Am gasit
versuri si lucrari pe care nu mi le aratase niciodata.
Imaginea foilor imi este clara si percutanta.

Ea a venit, s-a dezbracat si s-a lipit de mine. Ne
bucuram sa fim impreuna.

Nu mai caut sa citesc opere, ci artisti. Pentru ca
omul de creatie e infinit mai mare decat opera pe care
poate sa o produca.

Cand incepi sa scrii, iubesti cuvintele. Cand nu
mai esti novice in ale scrisului, incepi sa iubesti viata.

Scopul vietii omului este sa nu mai aiba nevoie
de modele pentru sine.

In rest...astept sa dau probele orale la BAC.
Trebuie sa vorbesc concis si convingator.

E 9 fara ceva seara. Nu am dat nicio proba
orala. Curbe de memorie si de afectivitate...

191

6 iunie 1997. Am mat 9. 80 la probele
teologice. Am avut patru de 10 si un noua. Nota de 9
e pentru ca nu as avea atat de multa ureche muzicala.

1 iunie 1997. Parintele profesor Ion Obretin a
fost singurul profesor, care, la plecare, ne-a salutat.
Ne-a salutat pe fiecare in parte... Tocmai el, eel care a
fost eel mai riguros cu noi la ore.

Pentru aceasta onoare pe care ne-a facut-o,
acum, la sfarsitul studiilor noastre seminariale la
Turnu Magurele, ii iert toate greselile trecutului.

8 iunie 1997. Azi nu am fost la Biserica. Am
rescris la manuscrise toata ziua. Simt nevoia sa ma
spovedesc si trebuie sa imi gasesc un nou duhovnic,
pentru ca parintele Gheorghe Marinescu e prea
departe de mine.

Spre seara mi-am taiat unghiile si am recitit din
Tolstoi: Anna Karenina. Naturaletea si delicatetea
imaginilor ma linistesc. Ma simt ca unfulg de zapada
pe pervazul ferestrei.

Despre antichitatea greco-romana si romantism.

Scrisul fara realitate mi se pare un exercitiu
extrem de daunator pentru mine. Ma intorc acasa si
imi pare bine.

Astazi, bunica mea Floarea, mi-a spus ca m-am
nascut cu un defect la ochiul drept. De fapt la craniu,
pe care ea, pentru ca capul copilului e maleabil, mi 1-a
remediat complet, in timp, tot mangaindu-ma...

Si asta, pentru ca mama a vrut sa ma avorteze
dar nu a reusit. S-a chinuit doua zile ca sa ma nasca.
Otetul crucii, se pare, mi-a prins bine si mi-a fost spre
binecuvantare.

Dumnezeu ma invata ca sa plec fruntea, tot mai
mult, spre a-L putea vedea. El nu m-a uitat niciodata,
pe cand eu L-am uitat mai tot timpul. Cand nu mai
speram nimic am vazut bunatatea Sa.

192

Cand nu mai intrezaream nicio scapare, El m-a
ajutat. M-a adus la odihna.

In El am speranta si viata si El ma va conduce

A 5 5 5 5

spre linistea cea de dincolo.

De cand am fost la Piatra nu mai pot sa uit trei
lucruri: campul verde si linistea lui, calul acela voinic
si paraul cu apa lui cristalina.

As dori atat de mult acel loc incat nu stiu ce sa

5 5

dau ca sa-1 am.

9 iunie 1997. Am visat ca mergeam cu mama
pe un drum necunoscut. Am intalnit mai multi
prieteni pe drum. Aveam o bicicleta, un magar si un
caine negru.

Am intrat intr-o curte, unde am vazut un visin

~ 5

inflorit, un barbat si o caruta plina cu paie.

M-am urcat pe bicicleta (habar am de cand nu
am mai mers, in viata reala, pe bicicleta) si am ajuns
intr-o cladire inalta, impreuna cu cainele.

La un etaj erau trei ferestre. Deschise. Le-am
inchis pe toate pentru ca imi era frica, ca nu cumva
cainele sa sara de la etaj . . .

Drumul mi-a fost placut si racoritor. Ii fericesc
pe oamenii astia de la Putineiu numai pentru apele lor,
pentru apa care curge din belsug la cismelele
stradale...

La Putineiu as trai numai din apa si din
maiestuozitatea salciilor.

Imaginile si lacurile de aici sunt superbe. Pacat
ca oamenii nu le dau importanta si nu le gasesc atdt
defrumoase pe cat sunt.

Rosiile trebuie udate cu sensibilitate. Iar

5

usturoiul te face aromitor. Trebuie sa nu mananci
carne de miel si sa pastrezi trei felii de paine pentru
maine.

10 iunie 1997. Am strans 11 pietre. Ma gandesc
sa fac o colectie de pietre cu forme interesante,
seducatoare.

193

Semnificatiile pietrei ma tulbura. Si pietrele
vorbesc! Le-am spalat indelung si le-am ciocnit pe
una de alta. Le-am auzit astfel glasul: glasul taios si
tainic al pietrei.

A inceput sa tune din senin...Era senin pana
acum cateva minute!

Astept un raspuns multe zile, pentru ca, in cele
din urma, cand sunt eel mai putin pregatit, cineva sa il
rosteasca intr-o secunda.

O carte este o convingere.

71

Cel mai frumos vers al lui Blaga pare a fi: „Pe
buzele ei calde mi se naste sufletul". E vorba de
poemul In Ian, din volumul: Pasii Profetului.

Despre Mihail [Eminescu] eel mai frumos si
mai iubitor si mai dinauntru a vorbit Nichita
[Stanescu]. Pentru ca nu se pot vorbi de bine decat doi
prieteni adevarati.

Iar a fi prieten adevarat cuiva inseamna sa ai,
in tine insuti, valoarea cuvintelor pe care le rostesti.
Iar ei au valoarea cea mai inalta in poezia romana.

Pentru un geniu, arta este o simtire a
interiorului celui care a creat-o. Tocmai de aceea
geniile se inteleg mtre ele.

Iar [Friedrich] Nietzsche avea dreptate cand
spunea, ca geniile nu imprumuta, ci fura experienta.

Insa pentru ca sa furi experienta, adica sa
intelegi, trebuie sa fii tu insuti o lume foarte
cuprinzatoare .

Un om care se intreaba nu are niciun raspuns
definitiv.

11 iunie 1997. Oboseala este o stare de potolire
a instinctelor.

71 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga.

194

Romanul Pdsdri spre cer trebuie sa fie un
subiect foarte subtil.

Am prezentat, peste tot, fanicul, cu tot ceea ce
tine de el si am pus in umbra cripticul, oricat de
tautologic pare la prima vedere.

Lumina invadeaza in atmosfera romanului orice
coltisor dar in spatele ei sunt tenebrele.

Mi-as dori sa prezint mai mult tenebrele decat
lumina, pentru ca sa se inteleaga tot mai bine dorinta
de viatd si de mdntuire a eroilor mei.

Eu cobor in Infern impreuna cu ele pentru ca sa
le inteleg cdderea si pentru ca, sa urc apoi, impreuna
cu ele, la Dumnezeu.

E un proces creational de mare fragilitate. Si,
pe de alta parte, tot mai multi inteleg intunericul, care
e si in ei, si mai putin lumina necreatd, care vine
tocmai dupa ce te curatesti de patimi.

Insa (asta e sublinierea sau subtextul actiunii
romanului) lumina izvordste in noi si o vedem peste
tot si in toate, daca am gustat Infernul si daca i-am
tdiat capetele din noi.

Nelinistea mea ma asigurd de neimplinirea mea
totald.

Cunoasterea presupune analiza si nu
contemplatia. Insa a cddea in analiza inseamna a nu
mai contempla intregul.

Abundenta explicatiilor si a caracterizarilor
intr-un roman aduc in fata cititorului starea profunda
si nevroticd a realitatii.

Scormonirea si despicarea firului in patru iti
serveste pe tava o realitate canceratd si o prezenta
interiorizatd a realitatii.

A prezenta urdtul inseamna a uita orice
prezenta a frumosului din persoana ta. Asta nu
inseamna insa ca devii un demon, ci o privire
angelica care nu suporta murddria.

Cunoasterea nu are aripi. Aceasta o face sa fie
opiatrd de mormdnt.

195

Spatiul metafizic presupune contemplatia.
Cunoasterea cere rezultate inverse experientei
cotidiene. Nu degeaba s-a spus cunoasterii ca este un
domeniu luciferic.

Mi-a scapat de sub control, de multe ori,
scrisul. Scriam dintr-o abundenta sentimentald.
Cunoasterea insa imi impune o rdceala si o luptd cu
sentimentul. Ea ma provoaca la cea mai cruntd
luciditate. Si mie tocmai de acest lucru imi este eel
mai sild.

12 iunie 1997. La umbra unui stog de iarba am
gasit un sarpe plictisit. Dintr-o intentie instinctuala 1-
am taiat in doua cu sapa iar apoi i-am spart capul. O
victima insolita. Mi-a fost teama ca nu cumva, in timp
ce sap, sa ma pomenesc cu un card de serpi...

Doua milioane...si aveam o carte in limba
germana.

E absurd sa crezi absurdul ca Ionesco . Cred
ca literatura lui e o sarada pentru a pierde vremea.
Insa, fara doar si poate, sub aceasta sarada, sta geniul
sau.

Problema mea cea mai mare sunt numele
personaj elor. Le gasesc mai mereu nume ori prea
complicate ori prea banale. Eu nu am decat adeseori
o dreapta masura si o seriozitate maxima in ceea ce
priveste numirea personaj elor.

Trecand pe langa bolta -
soarele se odihnea
in loc.

M-am simtit bucuros la culme ca mi s-a dat de
mdncare. Astazi am simtit eel mai acut prezenta
trupului.

Sufar si rezist. Viata de artist romdn.

12 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu.

196

Din nesperata limba va fi numele volumului
urmator. L-am gasit pe cand sapam la floarea soarelui
si, pentru ca sa nu-1 uit, l-am scrijelit pe sapa bunicii
mele.

Mi-am dat seama de complexa muzicalitate si
rezonanta a limbajului pe care il posed si vreau sa le
transcriu, pe cat se poate, pe foaia alba.

Voi prelucra teme folclorice in viitoarele mele
poeme si voi incerca safardm ritmurile, pentru ca sa
recreez alte ritmuri mai expresive, mai pentru urechea
interioara a cititorului prezent si in ton cu realitatea
esentiala.

Netrucarea materialului prim de catre cuvant
insQamna purificarea lui prin arta.

Arta literara se sustine pe tdria cuvintelor cat si
pe flexibilitatea lor milenara, conotatiile multiple
fiind prima incercare de intelegere a pluralitatii lui
Unu.

13 iunie 1997. Este esential tot ceea ce
reprezinta autenticitate umana.

Visul, imaginea calmd, cat si cea stranie,
descrierea peisajului, sentimentele si ideile religioase,
morale, estetice, impasul cat si fagasul normal al
vietii, toate indoielile si adevdrurile noastre trebuie sa
il faca pe om sa se inteleaga.

Esentialismul meu, din acest motiv, exclude
tragedia, drama continua, neintelegerea absoluta,
absurdul, haoticul peren.

El explica sau autentifica tot ceea ce inseamna
vibratie normala in om.

Scriitorul esentialist trebuie sa-si exprime
adevarul experientei sale cat mai bine pentru a dovedi
adevarul experientei umane. Un efort continuu de
intelegere. O intelegere dinamica, intr-o perpetua
schimbare si abisalizare.

9

197

Eu nu daram adevdrurile imuabile ci doar
recenzez si reformulez intelegerea lor.

Nu poti nega timpul, istoria, tara, nasterea,
viata, dragostea, nelinistea, singuratatea, neputinta,
umilinta, moartea, infinitul, Absolutul, Care este
Dumnezeu, ordinea, tacerea, dragalasenia, rasul,
plansul, naivitatea, prostia, viciile etc.

Toate acestea exista si reprezinta realitati
umane sau la care omul se raporteazd.

Respectul meu este profundi si clar fata de toate
aceste nume si realitati esentiale.

9 > >

In jurul lor noi pivotdm si ne exprimdm.

Exprimarea adevarului, pentru un esentialist,
trebuie sa fie sacra si daca spune adevarul atunci
respectd umanitatea.

Nu sunt de acord cu cliseeh si cu
exemplificdrile si argumentele din afara experientei
ca atare. Arta esentialismului este o problematizare si
o reliefare organicd, procesuala.

Automatismul in arta este detestabil si fals.
Epurarea limbajului, iarasi, e un viciu de exprimare.

Cititorul trebuie sa ramana nu impresionat ci
rdscolit de ceea ce citeste.

Cu cat limbajul este mai practic cu atat efectul
este mai repercutant iar punerea problemelor mai
sigurd.

Caut sa pun probleme indirect, prin derularea
actiunii. Ma pretez la completari inopinate.

Arta, fara scop etic, nu il inaltd pe om.

Eu subminez efectul prin act si nu actul prin
efect.

Nu omor un personaj pentru ca cititorul sa
omoare, la randul sau, pe cineva in realitate, ci omor

198

un personaj pentru ca cititorul sa isi dea seama de
consecintele nefaste ale actului criminal.

Viata nu se exclude pe sine, asa cum o face
arta.

Nu accept arta mica. Pentru mine e un nonsens
sa creezi arta fara sa fii un geniu, adica un om care
simte, prin toti porii fiintei lui, ceea ceface.

Uneori ma gandesc la esentialism ca la bulele
de sapun cu care ma jucam pe cand eram copil. Si
asta, pentru ca esentele sunt atdt define, incat, uneori,
de abia se vdd.

Intre ascuns si revelat exista o pojghita extrem
de sub tire. Tocmai aici socheaza geniul: el
materializeaza ceea ce nu se vede intr-o concretete

>

palpabild.

Nu accept conditionarile unui sistem sau ale
unui curent literar. Esentialismul nu este un curent
literar ci cupola sub care orice curent literar sau
sistem artistic este vdzut in profunzime .

Esentialismul nu este dator niciunui curent
literar si nu solicita niciun alt ideal in afara de bucuria
de-afi om.

Tot ceea ce ar uni esentialismul cu un alt sistem
creational este cevafortat.

Criticul literar, in aprecierea productiilor
esentialiste, trebuie sa piece de la evidentele scrierii si
nu de la scopul acestora sau de la geneza lor. Ele isi
contin atat geneza cat si mesajul.

Scrierile mele tind spre redobandirea omului ca
om. In acest sens privite, scrierile mele au o acuta
necesitate religioasa si morala.

Nu pierdem niciodata totull Chiar si in cele mai
de jos faze ale decadentei noastre ne pastram

199

demnitatea de a fi oameni. Tocmai de aceea eu
folosesc orice experienta pentru a tinde spre om, spre
omul implinit in Dumnezeu.

Esteticul este ofortd a exprimdrii si o punere in
evidentd a comunicarii. Latura estetica in arta, pentru
mine, e o forma de comunicare si de comuniune.

In arta, pentru ca morala sa fie acceptatd
trebuie sa fie estetica si pentru ca etica sa fie solidd
trebuie sa fie o estetica extrem de veridicd.

Proclam forta lucrdrii in: continutul etic,
problematica moral-practicd si reliefarea estetica.

Lucrarile mele tind sa prezinte fiecare clipd a
omului. Eu scriu in orice moment al zilei sau al noptii
si nu ma intereseaza decat surprinderea clipei
noastre.

Lucrarile mele trebuie catalogate dupa
impunerea lor ontologica si dupa formulele prin care
prind realitatea experientei.

Intuirea starii de spirit e prima treapta in
intelegerea lucrarilor mele artistice. Urmeaza apoi
strdvederea continutului si sinteza problemelor
diseminate in text. In urma acestui demers ti se
sugereaza scopul.

Consider caracterul scrierii drept eel mai
desavarsit apostol al scriitorului. Glasul caracterului
scrierii este inconfundabil si inimitabil.

Cand ai inteles ca limbajul este o minciuna, nu
mai poti minti decat nevorbind.

Obsesia femeii de 40 de ani.

14 iunie 1997. Am mancat lapte cu orez de
pomenirea mortilor. Un deliciu prea bun pentru ca sd-
Ipierd.

200

Intre timp am aflat ca nasa stie sa cante si ca ea
a visat o lumina si un traznet.

Iarba a fost inalta si acum ma dor picioarele de
la munca si de la mersul mult.

Drumul de azi cu masina mi-a descoperit
semnificatii noi ale porumbelului. Trebuie sa sapam
de doua ori pormnbul. Inca o remorca. Pe un stalp de
telegraf am vazut o bufnita sau o cucuvea.

Am ajuns franti de oboseala si ne-am spalat la
cismea. Veceul lor din gradina 1-am spoit in alb si 1-
am dezinfectat.

Apoi masa, masa tacerii si a bautului. Numai ca
inainte de acestea, Silviu a mancat 3 kilograme de
banane si le-a aruncat numai doua parintilor lui.

Am invatat aici, la Putineiu, sa sap cu liniste
multa, sa ma rog in cimitir (asta chiar imi place!), sa
mananc cu cea mai mare discretie, sa repet de trei ori
acelasi lucru, sa-mi incalzesc si sa imi fierb laptele
precum ciobanii la tarla, sa fac complimente cu
sarcasm. Pentru inceput, cred ca sunt un elev enervant
de silitor.

Nelinistea pasionala.

Niciodata nu trebuie amestecat otetul cu fierea\

Cel mai mult si mai mult zw/jesc/adica detest
certurile dintre soti. E un soi de amuzament traznet.
Tocmai de aceea cand trazneste...p\Qc de acolo...

Sa te feresti de femeia la menopauzal E o
cisterna de motorina, care s-ar putea sa ti se reverse
in cap.

Cand stii sa urli este de ajuns...

15 iunie 1997. Ziua de Rusalii...si ploaie.
Deasupra capului meu un nor in forma de covrig.
Vantul mi-a suflat de cateva ori palaria din cap.

201

Pe masina cad picaturi mari de ploaie si o face
tot mai alba. Am mancat cu greata. 0 cearta pentru
bolnavi a fost inevitabila.

Trebuie sa curatam un sac de porumbi. Prea
multa indiferenta. Aici am inceput sa ma imbolnavesc
de la atatea taceri mocnite.

O femeie tipa afara. Ploaia a incetat.

Arta cizeleaza si maturizeaza limba. E foarte
greu sa inteleaga acest lucru oamenii practici sau
bisnitarii de taraba.

> >

Mi-am nipt umarul de la genti, pentru ca a
trebuit sa le car 3 kilometri. Visinile au o parguire
stranic.si am mancat poame. Mustele sunt niste
avioane carora nu le plac adversarii like me.

Pe picioare am urme de bube de la ierburile pe
care le-am tot prasit si prin care m-am tot colindat
zilele astea.

Puii de gaina mor ca trazniti si mama vine de la
poarta cu viteaua fara sa ma intrebe de vorba. De fapt,
e adevarat, eu nici nu exist. ..Sunt o realitate
inexistenta...

Afara, vantul, e o lighioana roscata. Apropo de
roseate: au mai intotdeauna pistrui.

Vrei sa vezi ce face sexualitatea din femei?
Cele in varsta, cand stau pe scaun, in public, tind sa
isi departeze picioarele...nu numai in mod
inestetic... ci, cu precadere, explicit sexual.

Cele tinere, nemaritate, sfioase, isi Strang fusta
si picioarele... pentru ca stiu ca departarea
picioarelor...Q o invitatie la viol.

Am asistat la o scena inedita in gara la Salcia: o
tiganca, plecata de acasa fara copilul careia ii da tata
(am presupus asta...), isi varsa laptele din sanul drept,
fara nicio jena, in spatele unei band.

In jurul ei, fara nicio sclipire, alte cinci tiganci
care fumau. Alta, dupa ce a terminat prima ca sa se

202

mulga, a inceput sa isi pieptene parul in public,
indiferent daca ii zburau, oriunde, fire de par, si si 1-a
legat cu... fundd rosie.

Un limbaj obscur il lasa pe om cu gura
deschisa. Morala: numai ce e greu...deschide gura.

Cel mai nducitor pentru un copil e sa simta cat
nu lepasd parintilor lui de el.

Furie amestecata cu sange. Cainii latra a
sacrilegiu. Iar eu nu mai pot sa dorm de atata putere a
vietii.

5

Innebunirea din bunatate.

Arta dizolvd inima si o face invizibild. Tocmai
de aceea ii detest pe ipocritii care spun ca md
cunosc... fara ca sa imi citeascd, de la cap la coada,
invizibila mea inimd pictata in fiecare rand pe care 1-
am scris.

Cel mai detestabil animal al acestei nopti a fost
un caine, al vecinilor, care timp de 10 minute a latrat
de 422 de ori. Cand a tacut...mi s-au descretit nervii.

Si, cu toate acestea, e ziua de pomenire a lui
Mihail [Eminescu] . Am aflat astazi de cele doua
lazi: manuscrise si caiete, care au plecat de la

'7/1 H^t Hf\

Slavici , la Maiorescu , apoi la Academie .

Ii multumesc anticipat celui/celei care se va
ingriji de manuscrisele mele. Nu eu am nevoie de ele
ci poporul meu si lumea intreagd. Si ceea ce veti face,
veti face pentru lumea intreagd si pentru arta.

16 iunie 1997. Doua pupeze, cu aripi colorate,
treceau peste camp. M-am trezit indurerat si confuz si
femeia visului meu era o amagire.

1 ' —■ http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu.

1 Idem

74

' Idem

75 Idem

76 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu.

http://www.biblacad.ro/Eminescu.html.

203

Un preot privea copiii din genunchi si-mi
cumparasem o harta de doi metri. Caderea sfarsitului.
Lacatul si telefonul. Si o femeie, o alta, era insotita,
intr-o masina, de un robot. Pana la urma robotul s-a
dovedit a fi o baba dementa.

Picioare lungi si ciorapi supraelastici. O lume
fantastica si innegurata.

Tolstoi mi se pare ca tine lucrurile pe loc, le
amplifica si le consolideaza degeaba, fara finalitate.

Explicable sale, care vor sa-1 faca profundi pe
om, omoara, de fapt, profunzimea expunerii sau ii da
profunzimii o nuantafada.

Ii plac discutiile in roman la fel ca si lui
Dostoievski, pentru ca amabilitatea parsiva si
presupusa intelectualitate abisala a personajelor sale
sa amane, in mod continuu, adevarul lor existential.

Ceea ce eu puteam spune intr-o frazd ei spun
intr-un capitol, motiv pentru care si urasc divagatiile
lor multiple.

Nu au decenta in gandirea lor si fac din
banalitate un vesmant pentru durerea de ochi.

Nu sunt greoi in intelegere ci, dimpotriva:
simpli si preapatimasi.

Nu, in niciun caz nu neg genialitatea lui Tolstoi
si a lui Dostoievski! Insa exclud forma lor de
autenticitate si iresponsabilitatea lor vizavi de
publiciul cititor.

Am impresia ca nu le-a pasat de cei care ii vor
citi...ci ei au construit in indiferentd totala fata de
omul viitorului.

Asta ma face sa pierd foarte mult timp cu ei,
pentru ca sa citesc cartile lor intr-adins complicate,
cand lucrurile exprimate sunt foarte simple.

Salvador Dali a mizat excesiv pe sexualitate, pe
orgoliul absolut si pe puterea sa interioara de geniu.
Fapt pentru care cred ca a uitat sau nu a stiut
niciodata acuratetea si simplitatea inefabilului . El a
pierdut tocmai mana Divinitatii indreptata spre el.

204

Acum fac o curd de sdndtate si o listd de
pdcate.

17 iunie 1997. Apa a devenit sare. Doamne, da-
mi speranta de-a nu muri\

In fiecare moment md incearcd tacerea. Ah, ce
remediu pentru un somn care nu existd\

18 iunie 1997. Am facut citatia. Imi pare rau de
perii lui albi...

Romanele de geniu ale rusilor, ale francezilor,
ale englezilor si ale spaniolilor au prea mult frac. S-au
stilizat atat de mult incat n-au mai putut sa prezinte
decat oameni ideali, utopici.

Tocmai de aceea nu suport aura personajelor
lor de doua parale, pentru care nu arata niciodata, din
interior, cum se nasc acestea.

Ma umplu de rusine presupunerile lor
existentialiste, pentru ca fac din om o potdrniche de
lux si nu o razd de soare cdzutd in trup.

Si acest lucru s-a intamplat la ei din cauza
negdrii trupului si a necunoasterii profunde a
sufletului.

Psihologia geniala a personajelor occidentale se
bazeaza pe instincte si pe patimi. Nu intuiesc esenta
transcedentald a fiintei umane, care ilumineaza
persoana umana, adica prezenta harului dumnezeiesc
in oameni.

De aceea personajele create de catre ei sunt
epocale dar nu aut entice. Nu ajung in strdfundurile
fiintei umane ci raman la edulcorata, la pesticida lor
existenta.

5

Consider autenticitatea drept reflexul naiv al
adevarului. Si cred ca nu vom uita niciodata adevdruL
daca nu vom uita faptul, ca numai o inimd curatd este
usa prin care adevarul coboard in viata noastra si ne
strdlumineazd .

Tresar la eel mai mic zgomot. Acest lucru i se
intampla si bunicii mele. Exista in noi o atentie si o

205

ingrijorare acuta, care ne face sa fim atenti si foarte
sensibili.

Au revenit transpiratiile grele si cdldura
inabusitoare. Cand ies afara in soare simt ca lesin.

y 5

Soarele meu interior este lumina lui Dumnezeu.

Morala e o chestiune de contramandare a
patimilor, pe cand dogma e o piatra pe care stau
spiritele mari. Nelinistea mea nu e niciodata a
dogmei, ci a moralei. Aici gresesc ca un om ce sunt.
Aici intra in coliziune cu sfera extrem de vasta a
constiintei mele.

5 5

Am momente cand raman o minte vidd. Nu mai
exista nimic acolo, nicio imagine, niciun gand...si
parca mi-e teama sa admit acest fapt, aceasta existenta
desertica, aceasta goliciune a mintii.

Pe termen lung, cred ca nu as suporta sa nu mai
am nimic in minte... si nici in memorie. Cel mai

5

devastator ar fi daca as ramane numai cu o imaginatie
necenzurata de nimic si fara constiinta si memorie. Ar

5 5 5 5

fi ca in chinurile Iadului.

Cand nu mai am nimic in minte nu ma simt in
stare de lucruri mari. De aceea, cand ma prind
obsesiile in aceasta stare, traiesc o acuta stare de
teama, de descurajare. Mi-e frica pana si sa vorbesc,
sa marturisesc cine sunt si ce vreau.

5

Ies din aceasta stare autistd, singularizanta,
rugandu-ma, cu ajutorul prietenilor, a bunicilor mei,
cu ajutorul a ceea ce creez.

Nu stiu de unde dar imi gasesc continuu forta
de a lupta, de a trece peste tot felul de obstacole
interioare. Pentru ca toate obstacolele reale sunt
inauntru si nu in lumeafizica.

Confesiunea e o mdna intinsd si practica pentru
linistire. Linistirea presupune reinvigorarea persoanei
noastre, reaparitia bucuriei, a seninatatii, a dragostei.
Fara aceste lucruri fundamental omul este o minune
vdndutd incoerentei.

206

Noapte innorata si fulgere. A trecut o stare de
liniste si va urma o alta.

9 5

In fata portilor, a decedat parintele meu
duhovnic Stefan Cimpoeru. A fost primul meu
duhovnic. L-am uns si 1-am imbracat in vesmintele
sale preotesti dupa sfanta randuiala ortodoxa.

Doamna preoteasa Daniela (de fapt
Constantino, pentru ca Daniela ii spunea el) a fost
bucuroasa ca sa ne aiba in preajma: pe mine, pe Ion,
pe Gabriel, pe Ionut. Eu am venit cu Valentin. Viorel
este la examene.

Cand 1-am uns, trupul ii era inca cald. Nu am
avut niciun fel de greata. Din gura ii curgea sange. Pe
fata i-am pus un sfant aer albastru. Maria, fiica lui
adoptiva, e la Bucuresti.

S-a stins o lumina a satului meu. Acum cateva
zile, in poezia Goarna pamdntului, scriam cuvintele:

„Canta boii apelor,

canta a vesminte de preot gol

si pus pe iarba".

Aceste versuri m-au surprins si pe mine atunci
cand le-am scris. Cand a murit el, mi le-am reamintit,
imediat, pe acestea...ca si cand le-as fi scris pentru el.

Ion a visat ieri noapte, ca un calugar ii
imprumuta numai carti negre.

N-am putut sa plang la moartea lui. Imi pare
rau insa ca nu mi-am cerut iertare parintelui Stefan
inainte sa moara. Se pare ca eu imi cer iertare numai

prea tdrziu...

Fiecare pierdere, fiecare om iubit pe care il
pierd, se afunda tot mai mult in sufletul meu. Ele
sapa o fantana nelamurit de addnca.

Apa adusa la lumina e urma tuturor pietrelor
aruncate in mine de catre oameni.

In plans, rasul trebuie sa stie sa nu mai pldnga
ci sa inteleaga.

207

Bucuria rasplatirii strica caracterul de
recunostintd al faptei facute. Nu poti sa fii
recunoscdtor si sa primesti safii rdsplatit.

Rasplata nu mai presupune o continuare a
faptei ci o multumire printr-o fapta aidoma ei.

Ca sa ii construim, in mod continuu, un
monument artei trebuie sa distrugem ideea ca arta este
un monument.

19 iunie 1997. Noaptea de priveghi a parintelui
Stefan. Ne-am rugat pentru el indelung...si am fost
singurul care a stat pana dimineata, pana cand au
venit altii.

Am mancat gogosi cu mult zahar si am baut
apa dupa miezul noptii.

Dar mirosul ficatului sau bolnav ii iese pe gura.

Cu un preot inalt, sculptural, cu o barba rara,
dintr-o parohie din apropiere, m-am intretinut la
discutii.

5

Disimularea altora nu ma mai sfideaza ci ma
dezgusta.

Increderea mea nu se leaga de idei ci de
atitudini. Atitudinile nasc ideile.

Femeile se jelesc sau plang pentru ca sa atraga
atentia asupra lor.

Bucuria e vitriolata de invidie, care o intuneca.

Barbatul isi asuma deficientele femeii si, cand
el moare, ele ies, intr-un mod dezamagitor, la lumina.
Un sentiment de raceala a inceput sa se formeze intre
mine si dansa. Pentru ca onoarea e, in sens prost, mai
presus de prietenie.

O cafea fara niciun efect. Somnul ma
acapareaza. La clipele de cumpana vin dusmanii si
nu prietenii . Cei din urma te iubesc foarte mult, intr-
atat de mult incat decid ca sa nu te mai viziteze.

208

Insemnele de pe cruce au fost sterse si a fost
repictata. Fundul mortului 1-am sters cu apa si am
turnat pe trupul lui ulei. Tronul era prea greu pe
umarul meu.

Un compliment gretos sau inutil e un exercitiu
debil de farsor popular. Asta pentru ca m-am saturat
de automatisme lingvistice si de lamentatii teatrale.

20 iunie 1997. Inmormantarea a savurat fastul
si ignoranta. Muzica isi scartaie viorile si acordeonul.

Pentru unul dintre preoti a fuma era o linistire.
L-am sarutat pe amandoua partile si ne-a asigurat de

rugdciunea sa.

Am mancat in fuga un aperitiv si doua
sarmalute la pomana parintelui Stefan. Trebuie sa
plecam la Turnu Magurele.

Coroanele au fost puse, in graba, in clopotnita.
Doamna incepe sa aiba o personalitate mdndra, care
nu i se cuvinte deloc. Incearca sa fie tocmai opusul
femeii care a fost pana acum.

Am plecat la Turnu Magurele pe o ploaie
torentiala, care ne-a prins tocmai sub pod si care a
inceput la putin dupa ce s-a terminat ingroparea
parintelui Stefan.

Valentin mi-a strans in brate sacosa cu
manuscrise, care era la el, si mi le-a sal vat de la inec.

Am ajuns la gara plouati ca vai de noi. A fost
cea mai grea ploaie pe care am suportat-o din plin.

Am intalnit pe drum copaci rupti si rafalele de
vant ma orbeau pur si simplu.

In tren (salvarea mea de raceala!), 1-am intalnit
pe Augustin, fiul doamnei Cosac, care se intorcea de
la Bucuresti. Vazand ca pantalonii mei erau uzi pana
dincolo de genunchi...a scos din geanta o pereche de
blugi, m-am imbracat cu ei, mi-am schimbat si
ciorapii si am ajuns cu bine la Turnu.

209

In tren am baut bere, dar avea un gust de
bolerca. Vinul de nunta al lui Milos, pe care el 1-a
laudat din plin, ne-a mai incalzit putin.

Mi-am gasit gazda acasa...si incerc sa scot
frigul din oase. Sunt mort de foame si cu incordare in
mine pentru examenele finale de BAC. Cu 70.000 de
lei sper sa traiesc 1 0 zile si sa inchei bacalaureatul cu
bine.

Monotonia camerei si tot felul de ganduri. O
cana cu apa.

Ma enerveaza ca moldovenii nu stiu sa aiba
masura in vorbe si ganduri.

Am amanat o certitudine.

Mi-a placut fiica soferului si am vazut-o pe
mama Luizei. Am vazut-o insa plangand.

Si Cornel, adventistul, ca sa puna si el o
intrebare stupida, m-a intrebat: Care mana i se rupe
preotului cand moare?

Ce ii invata, frate, pe astia la adunare despre
noi?!

Monumente de prostie.

22 iunie 1997. M-am intalnit cu Dora si s-a
bucurat mult. Ioana insa e mai sensibila decat
insensibilitatea pe care o afiseaza.

Eu nu fac altceva decat sa ma consum enorm,
atat de mult incat nici nu mai stiu masura lucrului.

Truismul e moda zilei. De fapt trebuie sa stii sa
scuipi frumos si sa lancezesti lasciv pentru ca sa fii
social.

Viata e formata din mxxXtQJocuri periculoase, la
care risti sapierzi... si cand stii foarte bine raspunsul.

210

Intotdeauna m-a uimit dexteritatea cu care
femeile inmoaie si cele mai dure cuvinte.

5

Tare mi-e, Doamne, moarte

si piezis

ma uit la

dimineata revederii ! . . .

Poezia este o fotografie a sufletului.

In arta se rade si se plange din tot felul de
nimicuri. Preferabil nimicuri nepreferabile .

Ca sa taci esti nevoit sa stii sa spui ceva.

Nu stiu de ce ne temem sa ne plagiem pe noi
insine!

Prefer o moarte paradoxals unei morti atroce
de linistita.

>

In limba romana nu trebuie sa ai limba si nici
cuvinte. Ceea ce conteaza este sa ai o inima care
poatefi daruita.

Poeziei nu-i lipseste nimic. Ei ii lipseste doar
vorbitorul.

Romania este o stare poetica. Ea nu poate fi
confundata decat cu particula. . .dor.

Cartile nu gandesc. Ele arata o stare de spirit.
Eu asa citesc carti: ca pe niste stari de spirit.

Viata artistului e sa fie al orisicui.

Asteptarea e eel mai insistent, uneori groaznic,
sentiment de asteptare.

Orice om iarta pentru ca iubeste.

Invat ca intr-un refugiu. Parca sunt oaia care
pazeste tarcul.

211

Imaginea poetica e una accidentald. Ea loveste
acolo imde nu te asiguri.

O bataie cu pietre este un mod de afi prost.
O bataie cu cuvantul e un mod de a fi frenetic .

Ca sa termini ceva trebuie sd te imbeti de betia
finalului. E eel mai bun orizont de asteptare.

Nu exista posibilitdti sociale. Exista numai
compromisuri sociale.

Cand imi este frica eel mai mult incep sa rad.

Vorbesc mult si sunt tare ironic, ca un plans
care nu-si gaseste albia raului.

Presimtirea istoriei naste intotdeauna moarte.

Nu mi-e teama sd mor. Mi-e teama numai sd nu
maipotvorbi.

Am fost, impreuna cu Doina, la o nunta, unde
nu fuseseram invitati. Era si gazda mea acolo, ajutand
la bucatarie. Am dansat cu sete si cu sarm.

Am primit trei de 10 la BAC.fiind facut,
pentru a doua oara, misogin.

Insa cum sa urasc femeile, cand eu urasc doar
defectele tuturor femeilor si barbatilor la un loc si, in
primul rand, defectele melel

In limba romana nu suport sa mi se dea sfaturi
obtuze.

23 iunie 1997. Pasi ticsiti si comozi. Cand am
mancat astazi m-au durut dintii. Vorba lui

5

nn

Kierkegaard : „momentul de vraja suprem, eel mai
bogat din viata, se invecineazd cu moartea".

77 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%B8ren_Kierkegaard.

212

Inima e naiva la culme. Tocmai de aceea putem
sa fim frumosi.

Daca nu-mi plac prostia, cochetdria si
lamentatiile feminine si asta inseamna sdfii misogin,
atunci n-am ce face: urdsc tot ceea ce nu imi place din
orice femeie .

Orice insemnare e o libertate in plus.

Sfarsitul lumii inseamna transcenderea ei.

La o reuniune nu poti minti decat serios. Te
tine costumul si cravata.

Adevaratul scop al jurnalului meu de fata este
acela de a nu avea unjurnal ci o viata de vorbit.

In cautarea frumosului trebuie sd gusti si din
mizeria durerii. Tocmai in aceasta pldcere a
experientei zace lumina si intelepciunea.

Trebuie sa-i aratam omului patimile sale, sd le
despicdm pana la sila, dar sa nu uitam faptul, ca
dincolo de ele se afla adevaratul om.

De aceea vorbesc si despre tdcerea celor tdcute
si despre lumina in acelasi timp.

Imi place sa primesc scrisori scrise dintr-o
rdsuflare. Sunt adevaratele insemne ale omului de
constiintd.

Eu am prieteni care ma nelinistesc cu iubirea
lor. Imi dau prea mult, mai mult decat pot duce. De
aceea orice contact cu ei este o neliniste a plinului, o
trauma a inimii suprapline de emotie.

Daca as uita nu as mai scrie nimic.

Un scriitor se ddruie, nu se indurereazd.

Drama, tragedia si comedia sunt jocurile de
mdsti ale omului.

213

Apuleius , Magarul de aur. „Copilul va fi
divin daca taci I Si uman daca dezvdlui secretuF.

Ora 24. Am fost intr-un mediu rau famat: la
discoteca. Mese si scaune faramate, transpiratie,
alcool, tutun si mizerie. Oameni de la periferia culturii
si a civilizatiei, impartiti in: tigani, someri, elevi,
studenti, tineri necasatoriti, fete venite la produs.

Varsta de 30 de ani e o limitd inteleasa de la
sine pentru frecventarea discotecii.

Dansatori blazati, miscati de apetitul sexual sau
de bautura. Rivalitatea pentru gratiile sexului frumos
se practica la greu si chiar se impune, ca sa nu pari
neiubitor.

Profitorii si meschinariile sunt la ele acasa.
Pentru o suta de grame de alcool se face orice: de la
cersit pana la furat si sex neprotejat. Sexul oral e ca
mdncatul inghetatei: ceva foarte rapid...

Picioarele si sanii femeilor sunt substantivele
care ies in evidenta. Hainele mulate pe trup si lipsa
sutienului sunt la moda.

Atat fetele cat si baietii practica moda cerceilor
in ureche si a rasului in cap. Pletele sunt si ele bunuri
estetice.

Blugii sunt preferati mai inainte de orice. Rar
mai vezi o fata in fusta iar in picioare, sunt incaltate
cu pantofi cu toe mat.

Astazi seara insa, o pereche insolita, care se
desprindea in mod evident din peisaj, mi-a incdlzit
inima.

Ea: in rochie rosie, mini, cu fusta mini neagra,
incaltata cu pantofi cu toe inalt, de culoare neagra.

El: in camasa alba, cu pantaloni si cu pantofi
negri.

Iar cand o femeie stie sa il puna in evidenta pe
un barbat, atunci femeia devine ea insasi o persoana
care se defineste pe sine.

Zambetul lor m-a emotionat si m-a facut sa
rosesc. Era un cuplu de indragostiti.

Morala tine de spirit si nu de curtoazia sociala.

78 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Apuleius.

214

Ii iubesc pe oamenii care fac un lucru cu toatd
pasiunea. Numai asa stii ca traiesti.

24 iunie 1997. Un tren care nu mai avea linie.
La fel ca in parabola paianjenului: drumul sau este
sub el. In fata lui este necunoscutul. Un vis.

„Si eel mai frumos vers are ritmul intrerupf\
spunea Edgar Allan Poe. Se pare ca frumusetea iti taie
si respiratia cuvintelor.

Uneori am un ras sarcastic la culme. E ca o
gdlgdire care nu poate fi oprita.

Spre exemplu, aseara, am pierdut, dintr-un foe,
patru prieteni si inca un alt prieten din cauza lui. Si,
Doamne, era doar un simplufel de-a rade!

Pe de alta parte insa: ce prieteni cu sentimente
profunde am...daca un singur cuvant le eclipseazd, in
mod iremediabil, „dragostea" pentru mine!

Numai ca sarcasmul meu e durerea pentru
invidia si intoleranta pe care le provoc.inainte ca sa
termin trei fraze.

Sarutul tine pana la foame.

Energia mea, cu preponderenta, o arunc in
versuri.

Am facut baie. Dupa care, iarasi Poe: „Ceea ce
numim un poem lung este, de fapt, doar o succesiune
de poeme scurte, adica de efecte poetice scurte". Cu
alte cuvinte: cat de putin suferim poezia!

Tot Poe: „Melancolia este deci eel mai legitim
dintre toate tonurile poetice" .

Tot dorul rdmdne al nostru. Tot durerea elevatd
este aceea care ne inalta. Si ce sa avem mai mult
decat propria noastra suferinta?

Poezia e o pierdere de suflet.

Ora 24. Oamenii sunt legati prin fire nevazute
si nu pot fugi unul de altul. Pamantul nu e un loc de

215

scdpare si orice urma de evadare se dovedeste, in cele
din urma, falsa.

Poezia si somnul sunt singurele reprezentante
ale copilariei in omul matur.

Poezia trebuie sa fie un impuls si, in acelasi
timp, o placere emotionala, pe cand proza isi propune
si este pana la urma o emotie estetica.

Trebuie sa incepi cu poezia ca sa ajungi la
roman. Romanul e ultima implinire a scriitorului.

Muzica ma face sa surad. E o bucurie care se
invecineazd cu eternitatea.

Dumnezeu e singura oglindire abisald a
omului.

Eu sunt ortodox, roman si artist. Daca uit
aceste trei lucruri sunt bun de spdnzurat.

Eu sunt un strain cu casa. Un strain care se
simte acasa in orice limba a lumii si in orice inima de
om care simte plenitudinal .

Adevarata mea Mama este Maica Domnului.
Puritatea sa preabinecuvantata m-a luminat si m-a
ajutat intotdeauna. Ei ma plec cu inima si cu mintea
mea acum si pentru toti vecii.

Sunt un dor intre Dumnezeu si oameni. Pentru
ca sunt dar.

25 iunie 1997. Am aruncat in stanga si in
dreapta poezii. Insa s-a calcat pe lacrimile mele in
stanga si in dreapta. Multi oameni nu stiu sa respecte
nici eel mai mic act de tandrete care li se face.

Am scandalizat si m-am jucat. Sunt intr-o
permanenta euforie poetica. Versul meu s-a intinerit
si isi inalta fruntea catre soare.

216

Am venit doi sub o umbrela. Si, cu toate
acestea, am schimbat doua perechi de ciorapi.

Istoria se scrie cu iubire sifum. Cand iubirea nu
mai stie sa fumege, fumul isi scrie de unul singur
istoria.

Langa poemele in facsimil ale mi Mihail
[Eminescu] m-am simtit mai aproape de eternitate.
Ce paguba ca aceasta ocazie s-a irosit...ca secundele
frenetice\

26 iunie 1997. Am rasfoit cateva pagini de
XitQXdXuxdi proasta, care se consuma acum in Romania.

Ah, sfanta mea tara, ce pacat ca ai atat de putini
oameni pentru arta si... atat de multi oameni
pentru.. pi erdutul timpului\

Nu cred ca as putea sa public niciodata
mdgdriile pe care le-am citit la edituri romanesti de
„prestigiu".

Castanii ma adumbresc cu umbra cerului.

Eram mult mai inalt decat glumele lor...

La ora 2 dimineata eram la petrecerea ei de
majorat. De la transpiratie la dans. ..si de la
conversatic.la multe poeme gratis. Numai ca ele nu
stiau ca acele lucruri, atat de usor (la prima vedere)
aparute pe foaic.erau sufletul meu care se scria pe
foaie.

27 iunie 1997. Cel mai umil mod de afi este sa
nu fii prezent decat... pentru unii.

28 iunie 1997. Nisipul fierbinte si apa rece mi-
au facut bine. Am fost la Olt, pe o plaja in camp. Un
sue si o apa minerala sub soare: o adevarata
binecuvantare.

Nu stiu cum sa le multumesc celor care ma
iubesc. Sunt un copil prea rasfatat si plin de capricii.

217

Fericitul Hie, Gianina/Dora, doamna Cosac,
Valentin, Ion sunt cele mai frumoase nestemate ale
mele. Ei sunt linistea mea si lacrimile dulci ale inimii
mele.

De multe ori simt ca abuzez de bunatatea
prietenilor mei. Si asta ma indurereaza.

Niciodata o confesiune nu e la fel.

Mi-e teama de viata bunicilor mei. Ei sunt
moralul si sprijinul meu. Fara ei sunt al nimanui.

Vreau ca tataie sa-mi dea mostenire casa si
curtea de la Scrioastea. Casa unde eu am copilarit
trebuie sa ramana a istoriei, a patrimoniului national.

Nu le pot ierta parintilor mei indiferenta cu care
ma trateaza. Acum, cand am nevoie de ei, ei nu au
nevoie de mine. Le trebuie o mare minune ca sa
inteleaga cat de nebuni sunt cand se lupta cu
Dumnezeu si ma urgisesc pe nedrept.

Doamna Cosac mi-a sugerat sa urmez
Facultatea de Teologie la Pitesti. Insa nu simt sa fac
asta. Trebuie sa merg la Bucuresti, pentru ca am
nevoie de lucrul in biblioteca si de cadru propriu
pentru cartile mele.

Trebuie sa studiez si sa creez. Munca manuala
ma epuizeaza prea mult si imi taie timpul pentru
creatie.

5

29 iunie 1997. Imaginile viselor mele sunt niste

sinapse fosforescen te .

Se pare ca sufar de insomnii fara leac.

Mi s-a intamplat adesea sa fiu fascinat de
oameni care au calatorit mult. Insa repausul este
forma care ma ingrasa. Cum sa scriu... daca nu stau
loculuil

218

Scrisul e concentrare in tacere.

Mai mare decat geniul este Sfdntul. Si toti
trebuie sa mergem spre acest lucru.

Spiritualizarea artei sper sa inceapa odata cu
mine. E prea multa ipocrizie si diletantism in arta
prezentului ca sa nu o iei razna.

Perenul unei lucrari este proportia
temperamentului .

Citeam la Nichita [Stanescu] versul: „cand te-ai
trezit te sculptam in cuvinte". Reprodus dupa natura
sentimentului .

Detest manierismul, fapt pentru care nu pot sa
citesc un volum imens al lui Saint John Perse .
Esteticul pur e o stare de spirit pentru zburdtoare.

Starea mea de creatie e starea de iubire.

QA

Citind despre Buddha , mi-am adus aminte ca
iluminarea o ai intr-o clipd, dar ca desdvdrsirea
crestind se realizeaza intr-o viatd de om.

Doamne, Te rog sa-mi dai timpul de pe urmd
mxmai pentru rugdciune\

Lasa-ma, ca dupa tot ceea ce am de scris, sa ma
intorc la simplitatea mea si la pldngerea pdcatelor
mele\

Fa ca sfarsitul vietii mele sa fie nasterea mea,

5 5 > ~

ziua mea de nastere intru Imparatia Ta. Amin!

Ca sa recunosti pacatul trebuie sd-i analizezi
consecintele.

5

O gluma nu trebuie sa aiba umor ci caracter.

O caricatura trebuie sa fie o senzatie mai mult
decat o perceptie.

79 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Saint-John_Perse.

80 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha.

219

Ritmul unei lucrari este dat de stareapoetica.
Diferentele de ani dintre soti sunt ori

5 5

romantism ori probleme financiare . Si in cele mai
putine cazuri indiferentd.

Fustele lungi au nevoie de picioare lungi.

Medalia se arunca in sertar. Ea nu se poarta pe
piept.

30 iunie 1997. Am revisat un vis. Sunt lasat
intr-un cimitir...in timpul noptii...

Cand am baut apa din frigider mi s-a parut ca
vad un soarece. Desi nu era niciunul.../-<2m simtit

5 5 >

raceala pe piciorul meu stang.

Cel mai mult si mai mult oamenii se tern de

5

adevar.

Lumea e corupta nu atat din cauza slabiciunii
ci a tentatiei slabiciunii.

1 iulie 1997. In timp ce veneam azi-noapte de
la Fericitul Hie am vazut o pisica inexistenta.

Bern o bere rece, domnule! Am terminat si

~ 5

bacalaureatul. Cu calificativul: de admirat. E replica
lui Valentin. Suntem in gara...

Q 1

Mai am putin din Valery si apoi citesc viata
romantatd a lui Balzac . Daca fac asta inseamna ca
sunt incatdnar...

Freud " spunea ca iubirea se spune pe sine si se
scrie de la sine si ca, ceea ce este in afara ei nu este

5 ~

decat vorbarie.

Insa, dupa aceea, el a mai scris o suta si ceva de
pagini de vorbarie, desi putea sa inchida cartea

51 Idem

82 Idem

83 Idem

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Honor%C3%A9_de_Balzac.
http : //ro . wikipedi a . org/wiki/Si gmund_Freud .

220

acolo...facand ca aceasta carte sa coste, la preturile de
astazi: 10 mii de lei.

Lumea e prea comica. Bucurati-va!

Lumea nu mai stie cum sa-ti scoatd camasa si

9 t 9 5

sa treaca la actiune.

Patimile lumii sunt evidente miscdtoare. Da, ati
ghicit: o analogie cu viermii miscdtoril

Intre eel care priveste si eel care uita, eel care
uita e mai meschin decat eel care insala.

5

Facem literatura de dragul prieteniei si folosim
sfintenia verbului din cauza faptului ca suntem
oameni reali.

Cineva s-a dat drept prietenul meu pentru ca sa
imi cearabani.

2 iulie 1997. Sunt in marea vacanta. O, libertate
minunata! Visinile sunt pe trecute si trebuie culese iar
astazi am mancat caise.

M-am tuns si ras in cap. Fapt pentru care sunt
mai frumos ca Dali la 22 de ani si mai plinut la trup.

Cand mi-am facut fotografii pentru facultate,
fotografa m-a atins delicat... si mi-a zdmbit. Cat iubesc
gesturile cu gust\

Sunt in zilele optiunii.

A fi ateu inseamna a nu mai avea cuvintele in
acord cu sentimentele.

Tineretea artei e o sdrbdtoare. Apoi incepe, de
fapt, lucrul...

Am varsat, din greseala, cana cu apa rece.
Impreuna cu Valentin voi merge la Vede, ca sa facem
baie. E ora 6 seara...

221

Ora 21. 30. Ne-am intors de la scaldat...unde
am prins un rasarit de apus de soare... pe deasupra
lanului de porumb. Cateva glasuri de pasarc.dar in
padure n-am vazut animale.

Concluzie: o padure fara animale e o padure
far a copaci.

Am cules flori. Imi plac florile in nestire.
Alaturi de umbra iepurelui, rodul pamdntului,
lumdnarica si ciocul berzei... am mat si alte flori de

9 9

padure carora nu le stiu numele.

Stand jos, am vazut, deodata, un alt soare: un
soare care lumina in padure. Mi-am adus aminte de
povestea batranului calugar care a vazut pasarea
Paradisului.

O lumina care ma tinea dincolo de timp.

Valentin iubeste mai mult arta decat natura,

9 ~

mai mult omul decat primordialul. El a facut un
buchet de flori unde a inclus moartea si batrdnetea.

9 )

Am luat si un buchet de sunatoare inflorita. Ma

9

simt reconfortant desi sunt putin obosit. Plimbarea
asta mi-a facut poftd de mdncare.

E frumos sa te plimbi in doi si sa discuti orice
si oricum, asa cum am discutat cu Valentin. Ion e mai

9 '9

mare decat noi ca varsta si are capul lui. Gandeste
altfel ca noi. El nu se mai bucura ca un copil ci ca un
adult.

Apa a fost mirositoare a peste si calduta. Am
mai strans inca 1 1 pietre. Le-am ales pe indelete.

I-am aratat lui Valentin 3 insulite pe care sa le
ascunda in inima si sa apeleze la ele cand are nevoie.

Ma simt bine evadand...si fiecare loc nou ma

9

infrumuseteaza la maximum.

Cred ca daca as face pe fiecare zi macar o ora
de plimbare as fi mult mai bun la inima si mai
intelegator cu oamenii decat sunt.

222

Nu exista tdcere mai mare ca fericirea. Aceasta
nu doarme niciodata.

3 iulie 1997. Visul. Valentin ma trecea peste un
rau in brate. Apa era lina...dar urma o cascada. Am
atins apa cu piciorul. Gestul acesta a fost foarte
tandru.

Toti au intrat in cascada. Eu am fost ultimul. La
baza acesteia am simtit senzatia de pierdere in gol.

Mama dormea la umbra unor ierburi. Era cu
spatele la mine. Am deschis usa. Am intrat.

La iesire am vrut sa incui. Cheia era foarte
speciala. Era apartamentul Ioanei. M-a privit cu o fata
luminoasa dar parsiva.

Am discutat diverse lucruri.

Cel mai uluitor lucru din acest vis e ca el... are
atmosfera romanului la care scriu.

Este esential si ceea ce incd nu stii ca este
esential.

>

L-am trecut pe Paul Valery in fuga si
catadicselile lui m-au scarbit. Pentru ca a crea un
poem ca sd stii cd e un poem este o insultd adusa
vietii.

Nu poti sd crezi in mister daca tu il creezi. Cum
mai poate fi ceva misterios sau mare, daca e un lucru
pe care il cunosti la perfectiel

Muzica interioara e un sentiment al vietii.

Valery vrea sa-mi spuna ca trebuie sa stau 20
de ani ca sa scriu un poem si dupa 20 de ani, in niciun
an, sa scriu poeme cat sa fac un volum.

Nu sunt de acord! Eu sunt de parere ca trebuie
sa scrii 20 de volume de versuri intr-un an... pentru ca
in 20 de ani sa ai de ce sa te bucuri.

Daca viata trebuie inteleasd, scriitorul trebuie
sa o prezinte ca neinteleasd. Astfel nu se va altera
nimic din ceea ce este ea.

223

Omului ii e teama sa se infricoseze mai mult
decat o face in mod curent.

Omul nu vrea sa scape definitiv de teama. Ci
vrea doar sa o uite in unele momente.

In istoria literaturii, Victor Hugo e un geniu
pe care 1-au plans geniile. Valery si Ionesco i-au gasit
nod in papura si chiar papura lipsa. Si, o, Doamne,
cate greseli facem cu totii!

Balzac m-a invatat ca banul e realitate, dupa
cum realitatea e coperta cartii si nu eel care a scris-
o.

Ma atrag amorurile lui Balzac. A cunoscut
perversiunea iubind-o si stand cu ea in pat. M-a facut
sa rad cu distinctie de cat a putut sa le linguseasca pe
femei in scrisorile sale.

Si asta, pentru ca si Dali, si Stalin, si
Balzac.au facut seminar teologicl

Adulterul si minciuna la Balzac au rafinament
regal. Cartile lui au fast si caracterele pe care le-a
creat sunt rapide si singure.

A cadea in om...mx e o cautare, ci acest lucru se
petrece de la sine. La Tolstoi insa, si la Dostoievski,
caderea in om, intrarea in launtrul omului a fost un
act premeditat . Ei au dorit-o!

Balzac credea in unitatea totului, ca si mine, si
am cazut amandoi, poate in mod inevitabil, in

particularul totului.

Eu cred, cu tarie in faptul, ca persoana in
intregime nu ajunge niciodata pe hartie.

Ne amagim ca stim totul despre Shakespeare,
Goethe sau Eminescu. Stim foarte putin din fiecare.

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Victor_Hugo.

224

Oamenii mor foarte bine cand mor. Si asa

•J 5 5

gresim/>rea mult fara sa vrem.

Un roman participa la orice. El stie sa asigure
functia nativa a spiritului. Zarul este aruncat cand vrei
sa existe lumea.

Ceea ce este ofiinta umana ramane o amprenta
unica si inconfundabila.

4 iulie 1997. A dori o femeie inseamna a o cere
de la ea insdsi.

>

Am intalnit doi catei care se jucau. Sentimentul
este al wew...informatia este a dumnevoastrd...

5

Cel mai aproape de adevar a fost poemul de azi
al Dorei. E unul dintre cele mai frumoase daruri care
mi s-au facut vreodata.

Cele trei femei din tren si libidoul lor.

5

O femeie, mai bine zis o tdnara fata, ma privea
insistent. In tren. Mi-au placut ochii ei negri. Mi-a
spus ca ma cunoste de la Turnu Magurele. Eu n-o
cunosc...

Intotdeauna doamna Cosac a facut o inghetata
buna si o mdncare excelentd.

5

Ideile mari se nasc si din nereusite.

5 y

Daca visez: idealizez.

Daca imi place: iubesc nespus.

Daca privesc atent: disec.

Daca vreau sa iau: nu pot sa aleg...

Am o reticenta din copilarie: nu-mi place sa fiu
contrazis fara bun simt si nici certat cu duiumul. Un

J > 5

sfat bun, zis ochi in ochi, e pentru mine ca un zdmbet
dragastos.

225

Inspiratia readuce maretia, pe cand starea de
har o nuanteazd in tot timpul.

Instinctul puterii e o dorinta proportionala cu
exaltarea pldcerii. Adica iti place... in fortd...

Limbajul apartine temperamentului mai mult
decat stilului.

Orice privare de vointd e o ingustare de
repaus.

Experienta nu se imprumutd ci doar se capata
facdnd greseli.

Odata cu „zilele Balzac" am descoperit in mine
societatea si moravurile. Durere, durere, durerc.si de
trei zile m-au invadat personajele. Doamne, sunt ca
niste insecte care imi sug viata!

Personajele mele sunt niste fiinte reale. Ele ma
obsedeaza in fiecare moment al vietii mele.

Am trait o stare preaminunata, care m-a scos
din toata plictiseala. Intr-o clipa m-am simtit un om
fericit. Eram la cina. Valentin e inca la mine. Pleaca
maine, cu trenul de zece.

Un sot pentru trei femei este o fuga
inabusitoare. A rezista e o conduita de curaj. O tema
frugala.

Iubirea mea devoreazd... dar nu distruge.

Orice efort inseamna oboseala. Pentru un
roman iti trebuie mdncare, plimbare si odihnd. Inima
mea vulcanica sare repede calul, obosindu-se peste
masura. Ce ma fac cu ea?! Fara ea nu as fi stiut nimic
din viata.

5

Scriitura e influentata de viata. De aceea nu

5 5

cereti lucruri mari de la o viata far d necazuri.

226

Religia nu e o experienta printre altele ci o
parte integranta, fundamentals din om.

Batranetea nu aduce intelepciunea. Ea
coaguleaza doar experienta. Batranetea este o tinerete
racita, o friptura bagata la frigider.

5 iulie 1997. Oboseala e o trecere spre hieratic.
Ma simt obosit si, in acelasi timp, cu prea multa
putere. Nu stiu daca voi scrie copilaria mea. Pana
acum nu am trecut de acQasta faza a vietii mele.

Doamne, da-mi puterea sa ma inving\ Ajuta-ma
sa castig de trei ori mai mult pariul cu viata si cu
eternitatea\

Unii ma vor cazut si twins. Mi se doresc doar
deceptii in viata... Ce trist sa gandesti despre cineva,
numai in termenii nesimtiriil\

>

Omul este obraznic din lipsa de putere. Si cand
o are e netrebnic din lipsa deprevedere.

De vorba cu Balzac: „Marile pasiuni sunt rare
asemenea capodoperelor" . O mare dreptate e
intotdeauna o mare experienta.

Tot Balzac: „0 opera de arta risca sa fie
stricata de-o prea mare intensitate a pasiunilor
artistului".

Eu cu acest lucru am inceput. Scriam si nu
intelegeam nimic. Nici acum nu inteleg mare lucru
din ceea ce scriu dar cred ca intensitatea e o problema
in domeniul tinutului in lesa a cuvintelor.

In Seraphita, Balzac, cu setea lui de absolut, isi
distruge opera intr-un mod sublim prin indepartarea
de ceea ce este firesc.

Putem sa cream dar sa nu trecem peste om.

lata un lucru in care ma inter sectez cu Balzac:
„Cand un artist are nefericirea de a fi covdrsit de

227

pasiunea pe care doreste sa o exprime, el nu e in stare
s-o redea, intrucat a devenit insasi acea simtire in loc
s-o oglindeasca. Arta tine de creion, si nu de inima.

Cand te domina tenia, ii esti sclav, si nu stapdn.
Te afli in situatia unui rege asediat de poporul sau. A
resimti prea intens in clipa cand trebuie sa sdvdrsesti
inseamna rdzvrdtirea simturilor impotriva aptitudinii
de a infaptuf '...

Si iarasi sentimente comune cu Balzac: „M-am

5 5 ~~

dus ieri sa ascult Simfonia in do minor de

Of

Beethoven .

Beethoven e singurul om care ma face sa stiu
ce-i invidia. As fi dorit sa fiu mai curand Beethoven

Q/r on

decat Rossini sau Mozart .

In omul asta se afla oputere divind...

Nu, mintea scriitorului nu ingaduie asemenea
desfatari intrucat ceea ce zugravim noi e marginit,
determinat, iar ceea ce-ti arunca Beethoven e
nemarginitV...

Starea financiara a familiei mele e foarte
proasta. Un milion cinci sute de mii de lei datorie in
banca, imprumutati pentru studiile mele iar lumina
(60.000 de lei) e inca neplatita.

Porumbul e nesapat iar via este nelegata in
intregime. Nu mai mi-am cumparat nimic nou de trei
ani de zile. Ce am nou e de la matusa Mariana si de la

5 5

prieteni.

Si eu nu pot sa o ajut pe bunica mea pentru ca
vreau sa ma pregatesc pentru facultate.

O saracie care ma dezgusta si ma face veninos.
Insa infierarea mea... ma devora tot pe mine si nu pe
altii.

5

Certurile vin de la bani si se reintorc la ei. Eu

5

inteleg saracia pentru ca ea imi mandnca sanatatea
precum un vierme.

Nu-mi permit vacante, plimbari, haine noi,
carti, tratament medical, experiente inedite. Dar imi

85 Idem

86 Idem

87 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gioachino_Rossini.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Wolfgang_Amadeus_Mozart.

228

permit munca, multa munca, care va rodi in ani...Si va
rodi uluitor defrumos...

Ar fi trei locuri pentru facultate: Bucuresti,
Pitesti sau Craiova. Pitestiul are liniste dar am nevoie

5 5 5

de Bucuresti. Nici nu cunosc Craiova dar ar putea sa
fie un al treilea reper.

Montesquieu , cu malitiozitatea lui. Una de la
el: „Legile sunt o pdnzd de pdianjen prin care mustele
mari tree si in care cele mai mici se prind".

Cel mai urat mod de a injosi prietenia e sa vii
sa-i mananci mancarea si doar atat.

5

Vis. L-am certat pe Tudorel pentru uitarea sa si
a sarit revoltat. De frica politiei m-am ascuns intr-o
vie. M-am speriat de un copilas cu umbrela. Intr-o
casa se petrecea o reuniune de burlaci.

Mi-am recunoscut acolo fosti colegi de clasa:
Marius Bulagea si Ciprian Danciu. Ultimul mi-a
intins un platou de saratele.

6 iulie 1997. Ma pregatesc pentru facultate.
Uneori ma amuza faptul ca ma gandesc insistent cum
sa intru la facultate, cand, in mod fundamental, nu
am nevoie de ea. Si totusi am...

5 5

Spre seara a plouat putin si acum lumina e
luata. Imi fac insemnarile de fata la lumina unei

5

lumanari. Astazi am rescris la manuscrise.

Dimineata am fost la Biserica. Astazi e

5

duminica. In camera insa mi-au intrat niste muste

5 5

oribile de care nu stiu cum sa scap mai repede. Pe
lada patului am doua buchete de flori de padure. Ele
sunt singurele dovezi de delicatete din preajma.

In jurul patului meu stau intinse manuscrise,
carti si caiete. Nu stiu daca ma voi invata vreodata sa

5 5 5 5

fac o curdtenie perfecta .

Imi place sa le am langa mine mereu...chiar
daca multi cred ca sunt alandala. Eu stiu de unde sa

88 Idem:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_de_Secondat,_baron_de_Montesquieu.

229

iau fiecare foaie si carte care imi trebuie, desi, pentru
unul care ar intra in camera mea, ele sunt aruncate
aiurea.

Am in minte cinci romane. Acestea ma
nelinistesc la culme. Eu vreau totul sau nimic. Cea
mai mare drama e sa stii capoti safari ceea ce vrei si
sa nu ai timp indeajuns pentru mai nimic!

7 iulie 1997. A inceput delirul examenelor!
Trei lectii in zece zile fac treizeci si eu am numai 26.

Parul imi creste pe fiecare zi si firul mi s-a
intarit. Frica de chelie prematura si-a spus cuvantul.

Afara: rafale de vant. Un cer cand luminat,
cand turbat.

A

Imi voi face o viata dupa ceas. Voi incepe cu
ziua de astazi.

Am inceput sa am perturbari optice. Vad lucruri
care ma sperie.

Dupa o ora de somn. Voi dormi, la un anumit
interval, de cate trei ori pe zi. Ma simt lucid.

Am visat un cuplu care s-a certat si apoi s-a
impacat. Am primit o reteta pentru longevitate. Intr-
un perete alb era o gaura de sobolan. Acest fapt mi-a
atras atentia.

Din copilarie am o teama profunda de
imperfectiune . Am considerat de foarte multe ori tot
ceea ce am facut ca imperfecte, chiar daca nu mai
aveam nimic mai mult de spus sau de facut.

Acest apropiat examen mi-a readus la suprafata
aceasta teama care ma cocoseaza. Ea imi provoaca o
teribila lupta cu mine insumi... pentru ca toate lucrurile
sa. fie perfecte.

Trebuie sa gasesc nume complete personajelor
mele. E o noua trauma a perfectiunii. Cum de gandesc

230

toate lucrurile de pe lumc.si nu stiu sa le gasesc
nume personajelor mele?!

Imi trebuie insa nume plenare, cu rezonanta si
nu oricefel de nume.

Marile deceptii sunt singurele acte personate
care ne imping la creatie.

Desi sunt scriitor, si psihologia e o parte interna
din munca scrisului, psihologia ca stiinta imi este cea
mai urata.

Acestia, psihologii, gasesc tot felul de motivatii
ale faptelor noastre si explicatii bizarc.dar nu si
esentialul.

Spre exemplu Karl Leonhard a facut din
literatura universale un cos de gunoi.

El afirma ca scriitorii de geniu nu au reliefat
persoana umana ci personajele lor au fost simple
simulacre ale actiunii.

Se dovedeste a fi prea putin intelept, ca sa
vorbesc eufemistic, si un calatorpe un drum inchis.

Eu nu ma mai rog sa stiu ci sa stiu sa sufar.
Fiecare moment al vietii mele ma afunda in
cunoasterea suferintei.

Fara aceasta cunoastere interioara a suferintei,
fara ca suferinta sa fie in fiecare latum a persoanei
mele, rugaciunea mea nu ar stii sa iasa din mine spre
Dumnezeul meu.

8 iulie 1997. Cand nu mai sunt prezente,
tentatiile ucid prin halucinatiile lor.

Jurnalul meu trebuie privit ca o persoana care
se destainuie si nu ca o suma de idei. O persoana are
si lucruri mai putin importante pentru toti dar vitale
pentru ea.

Nici biografia autorului nu este adevarul
absolut.

Viata mea este o nesiguranta continua.

1 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Leonhard.

231

Nu-mi place sa depind de un altul si tocmai
acest lucru mi se intampla. Viata mea este socotita
mereu o carte dejoc sau unpret ieftin.

Ratiunea nu te invata sa astepti ci sa ucizi.

9 iulie 1997. Ma nelinisteste de cateva zile
problema locului de munca. Insa cat imi va mai
permite acesta sa fiu un om al spirituluil

Cu cat ma gandesc mai mult la o solutie cu atat
ma simt mai neajutorat. Nu mai gasescforta in mine
(pentru ca sunt obosit... si dezamagit...) ca sa sper in
viitor. Sunt prea deceptionat de oameni, de afaceri si
de preeminenta banilor in orice relatie.

Cand vad ca totul se cumpara in societatea
noastra...cum sa nu fiu trist? ! Si cu toate acestea nu
pot sa renunta la lumea mea geniala pentru bani. Ar fi
o masacrare a constiintei mele.

5 5

Daca puterea spiritului s-ar extinde in intregul
cosmos, lumea ar fi de un milion de ori maifrumoasa.

Uneori e bine sa ai un viciu, care sa te invete ce
inseamna sa doresti sa nu mai ai niciunul.

10 iulie 1997. Case subpamantene, in care
locuiau mai multi copii. Scoli transformate in
internate. In spatele unui geam, subiectele de examen
cu nume si lacate.

9

Dansam si eram fericit de nefericire. Mi-am
reintalnit prieteni si profesori. O doamna draguta
iesea in evidenta, E visul de pana in 1 1 .

Azi trebuie sa recuperez.

Intensa contemplare a unei imagini duce la
imbolnavirea ei estetica.

Ii pizmuiesc pe cei cu romane lungi si pe cei cu
barbi lungi. Inca nu sunt in stare sa-mi pierd vremea
atat de mult timp. Poate ca nu am trecut la subiectul
atat de mult sper at.

232

Sufar din cauza necomunicarii. Acum vad cat
de mult am nevoie de prieteni, de oameni
dialogici... si nu de oricefel de pdldvrdgeald .

Nu am niciun timp liber. Seara cad frant de
oboseala.

Programul meu zilnic, in aceste zile:
8-15: pregatire pentru facilitate;
15-18: somn;

18-20: repet lectiile de peste zi;
20-21: copiez manuscrise;
21-23: program TV;
23-24: insemnari sau citit;
24: stingerea.

Insa astazi nu m-am odihnit nicio ora. E un
program de carcerd viata mea.

Si, cu toate acestea, sper in viitorul meu la
Dumnezeu. Sper in bundtatea si in intelegerea
oamenilor vizavi de mine.

11 iulie 1997. Visul. In gara am o geanta in
mana si o cusca. Trebuie sa bag cusca in geanta si
acest lucru imi ia ceva timp. In jurul meu: patru
femeie batrane. Ma cert cu doua dintre ele.

In spatele garii se bea sue. Se cumpara cate
doua pahare. Imi dau seama ca am langa mine o
prietena supld si cat mine de inaltd.

Incep sa valsez cu ea pe gheata. Gheata avea
intreruperi. Ma lovesc de piciorul unui alt patinator
si... port un tur, in spate, pe gheata, o femeie
necunoscuta.

Urc niste trepte. Am incercat sa bag in geanta si
un halat patat de ganiati/gainati dar pana la urma 1-
am aruncat sub o banca.

In invalmaseala unui tren ma recunoaste o
tanara cat mine de inalta, draguta, putin grasuta, cu
sani proeminenti, par ondulat...si ma intreaba daca o
recunosc.

233

Eu ii spun ca nu si ea imi spune ca am dreptate.
Imi spune ca ma cunoaste din anul I de liceu. Eu tot
nu-mi amintesc de ea.

Imi cere o scrisoare a ei. Apare un barbat cu
putina chelie si acesta nu imi spune nimic. II intreb
daca e tatdl ei si ea imi spune ca e unchiul ei.

Atunci i-am privit urechea dreapta. Am vazut la
ea un cercel de aur care semdna cu al mamei. Mi-am
dat seama ca e o femeie bogatd... si s-a bucurat ca am
remarcat asta. Mi-a spus ca e de la Mihdiesti... si am
avut o stare de repulsie cand am auzit ca e olteancd.

Ea s-a dus sa bea apa. Unchiul ei a coborat sa ia
bilete. M-am despartit de ei.

Cand am vrut sa ma reintorc la prietena mea
cea supld...mx am mai gasit-o acolo unde o lasasem.

Am gasit insa o cusatura si pe ea prinsa o piele
de vulpe abia argasita. Ma plimbam cu ea prin gara ca
si cum ar fi fost un drapel. Cand ma plimbam... m-a
strigat o tanara pe nume. Nici pe aceasta nu o
cunosteam.

M-a invitat la ea intr-o masina-toneta. Aici am
gasit un copil de cativa anisori. Era tare dragut. Cand
i-am aratat cusatura pe care o gasisem mi-am dat
seama ca pierdusem pielea de vulpe.

Ei i-a placut cusatura si o dorea...iar pe mina m-
a prins grija de blana de vulpe pe care o pierdusem.

Cand am iesit din masina ei mi-am dat seama
ca.... ninsese. Am gasit pielea de vulpe in prag...si pe
ea putina zapada.

M-am bucurat ca am gasit-o, am luat-o si am
plecat. Undeva se faceau fotografii la minut. Cel care
fotografia imi era prieten. N-am facut nicio fotografie,
pentru ca acela fotografia numai perechi... iar eu nu
aveam o partenerd.

A venit un al doilea fotograf. Nici acesta nu mi-
a facut nicio fotografie. Nu mai imi reamintesc ultima
particica din vis.

Am mancat caise. Pomii saditi de catre bunicul
meu de curand au inceput sa dea roade. Ma bucur
cand gasesc lucruri placute, cu gust si cu intelepciune.
Am mancat in pijamale. Daca invat acasa, stau in

234

pijamale toata ziua cat si toata noaptea. Ma simt bine
in seara aceasta.

12 iulie 1997. O trezire in zori stranie. Linistea
mea pare nepamanteasca. Rugaciunea de noaptea
trecuta m-a unificat si m-a dus la lumina.

5

E o zi de sambata cu putini norisori. In curte e o
acalmie totala. Fa, Doamne, sa fie intotdeauna ca
acum!

Aseara 1-am visat pe Tudorel. Era slabit, cu
perciuni lungi si m-a imbratisat cu raceala. Era distant
si ironic fata de mine.

S-a asezat pe scaun in fata mea. Eu mancam
prajituri...

Primele nume de familie ale personajelor din
Pasari spre cer: Pesca, Flora si Jele. Pentru cele trei
familii in descendenta de sange.

Pesca: pentru a arata ca sunt pescari si pentru
a-i da conotatia de conductor lui Manole.

Flora: o idee indiana. Se deschide la infinit.

Jele: personaje fictive, care sunt tipul ideii de
plans.

Cred ca numele romanesti pot fi mai expresive
decat cele rusesti sau spaniole. Voi dovedi acest lucru
in viitorul apropiat.

13 iulie 1997. Ma trezesc noaptea. Urmari
nefaste. Ma impiedic. Prind trenul in ultimul moment.

Sunt transpirat. Aranjez cu „nasul" ca sa ma
treaca cu vederea. Tariful: 3000 de lei pentru 3 statii.

Ma intind pe canapea.

Inchid ochii. Atipesc putin. Cobor.

Pamantul e plouat si e nor. Prin iarba tree
carduri de broaste.

Calc cu frica ca sa nu omor niciuna. Ma dor
ochii. Mi se pare ca am calcat una...

Intr-o vale e un ochi de apa superb si
un...copac...Scena de geniu pentru un pictor!

Mananc caise scuturate cu tigla. Gasesc un
ciocan de fier cu coada indoita. Vad cateva flori

235

nemirositoare si o tanara cu un par viguros mergand
pe bicicleta.

Mancare frugala. Consultatii referitoare la grau.
S-a facut o productie buna. Trebuie sa luam de la
Putineiu 3000 de kg de grau pentru „patru pogoane"
de pamant dat la asociatie.

E doar... avansul. Lichidarea ceva mai incolo.
Nu gasim transport. Nici macar unul nu doreste sa ne
duca pana la Scrioastea cu graul.

Intre timp...asteptare...sau asteptare intre timp.

La Biserica din Putineiu, Dumnezeu a trimis un
preot remarcabil: Florian Tdntaru. Am avut un
schimb de idei si impresii cu dumnealui.

Drumul inapoi se face pe „caldura mare". Simt
ca ma sufoc.dar n-am ce face. Ajung in gara...si iar
nu i-au bilet. Nici nu am avut nevoie, pana la urma, de
el.

Stau pe banca. Cel care doreste sa bea apa de la
fantana, eel mai adesea, nu foloseste cana ci bea cu
gura direct de pe buza citurii.

Insa o doamna de la Salcia, casatorita la
Bucuresti, nu ia nici cu cana apa, nu bea nici cu
gura...ci bagd sticla in citura, da, acolo de unde bem
cu totii...spaland-o diafan.

Moda se introduce pejumdtate in viata noastra.
Trece o mama cu fiica ei.

Mama: poarta moda anilor de sdrdcie.

„Domnisoara", adica fiica, in indiferenta totald
fata de mama, e in rosu... pentru ca toti sa o soarba din
priviri.

Se vorbeste linistit. Se cauta termeni
remarcabili. Uneori se folosesc si inlocuitorii.

O tanara femeie are o malformatie la mana
dreapta. Sa te fereasca Dumnezeu de asa ceva,
cititorule!

Urc in tren...si i-au loc in picioare. Doi tineri tin
geamul deschis pentru ca sa isi menajeze mainile. Un
barbat cu mustata neagra le interzice fumatul pe
coridor, pe motiv ca nevasta-sa e gravida.

O discutie sagace despre afaceri... cat si despre
prapadul pe care 1-a adus ploaia cu piatrd recenta.

Din cuseta apare o tanara domnisoara pe care o
privesc cu atentie. Imi vine sa o imbratisez... dar ma

236

abtin din civilizatie. Coboram. Cararea pana acasa
este prdfuitd si fdrd peripetii .

Cei care se lauda eel mai mult si mai mult cu
suferinta sunt oamenii care suferd prea putin.

Cioran 1-a gasit pe Dostoievski drept „viguros",
pentru ca acesta a trait suferinta.

Nici eu nu voi ajunge vreodata la idealul meu
de afi om.

Viata nu poate si nu va fi inlocuita niciodata de
cuvinte. Intre cuvinte si viata limbajul este
insufletirea.

Retorica tine in perioadele de involutie.

O societate prospera cand gradul ei religios si
cultural e direct proportional cu bogatiile ei si cu
modul lor de valorificare.

Esti bogat cand stii ce inseamna sa muncesti si
cum este sa muncesti ca sa strangi ban cu ban.

Pentru a fi sarac ai nevoie doar de multa
melancolie.

Cersetorii sunt cele mai frumoase exemple de
idealism practic. Cand totul se cere valorificat,
acestia vor ca totul safie risipit.

Daca as fi dorit sa fiu linistit ca nesimtirea m-
as fi afundat in mediocritatea care domneste cam

9 9

peste tot.

Am vazut oameni care vorbesc cu animale,
copaci, pasari, obiecte, cuvinte... Concluzia: in fata
acestora nu poti sa fii niciodata vinovat.

E un gest preabinecuvdntat sa ajuti pe un om.
Mai ales atunci cand el nu ti-o cere.

237

Nu stiu daca prea putin a devenit vreodata/?rea
mult.

14 iulie 1997. Visul. Pe strazile unui oras
mergeam cu trei geamantane si cu trei glastre cu
trandafiri rosii. M-am intalnit cu Victorita, apoi cu
Ioana, pentru ca, dupa un timp, sa ma reintalnesc cu
Victorita si apoi cu Ioana.

O cautare fascinanta...

Unicatul fascineaza tocmai prin aceea ca nu i se
stie reteta perpetudrii .

La noapte am sa invat. Lupt cu plictiseala si cu
neputinta bolii.

Ora 24. Dupa un somn de 6 ore. Un vis straniu.
Intr-o cladire antica sunt cinci calugari. Al cincilea
este conducatorul lor. Fiecare are o figura stranie.

Barbi scurte, priviri taioase...

La un moment dat cu totii sunt otraviti. Numai
conducatorul lor nu sufera nimic.

Cand iese afara e stapanit de o umbra. Din
umbra iese o mdna care il transforma mtr-\xn...pumn
de oase.

Pe aceasta umbra scria: Moartea.

Pe cand priveam ceea ce se petrecea...am
devenit fantoma celui omorat. Trei sau patru oameni
au inceput sa alerge dupa mine. Unul dintre ei m-a
prins. ..de§i eu eram pentru Qi...invizibil.

Cand a vrut sa ma tina...a trecut cu mana prin
mine. Au plecat cu totii... ca si cand nu ma alergasera
pana atunci.

Eu ii puteam vedea pe toti...pe cand ei, se pare,
ca nu ma vedeau in totalitate, ci partial. Sau intuiau
ca sunt intr-un anume loc...

Urmeaza o noapte alba.

15 iulie 1997. M-am trezit la ora 10. Mi-am
reamintit personajele viselor mele. Insa toate sunt
cunoscute... si reale...

238

A inceput conflictul cu examenul. In mijlocul
coruptiei ma aventurez ca trandafirul in mijlocul
spinilor.

Valentin mi-a scris rdnduri de inimd. Acest
lucru mi-a dat viatd si linistea sperantei.

Vai Marian Gigel este un om de mare caracter,
o vointd bdrbdtoasd si o salutare de onoare. Ma
bucur ca am avut un asemenea coleg la seminar.

Cerul este innorat. Nu avem decat bani de
paine. O, josnica e societatea cu sufletele curate\

Astazi m-am gandit sa imi vand versurile ca sa
obtin bani. Nu stiu daca Dora ar accept a vreodata
acest lucru, ea, care nu vrea sa sufdr nicidecum din
cauza nenorocitilor de bani.

Maine se implinesc 10 zile de la inceputul
pregatirilor mele pentru examenul de intrare la
facultate.

16 iulie 1997. Vom manca peste cateva
moments... placinta cu mere. Sa ne scuzati ca nu i-am
pus scortisoara! Va fi gustoasa.

Intre somnuri 1-am visat pe parintele Stefan.
Era putin cam trist. Iarasi am visat o inmormantare in
absenta mortului.

5

Delicatetea e o chestiune de ansamblu si nu de
parte.

I-am trimis scrisoare lui Valentin. L-am invatat
ce inseamna sa scrie o scrisoare pe placul meu.

Tatal meu, chiar acum, beat fiind el, ca de
obicei, se lauda ca un nesimtit in fata mamei mele,
care considera acest lucru drept ceva amuzant, ca o va
f...pe o femeie vaduva. Ce greu e sa fii om simtit cand
ai caps a pusa\

239

Bunica Floarea mi-a pregatit un aperitiv extrem
de estetic. M-am saturat mai mult din forma... decat
din continutul mancarii.

Si asta, pentru ca stie ca eu sunt foarte atent la
detaliile mancarii si la modul cum imi e servitd... mai
mult decat la faptul cu ce sunt servit.

Cand o femeie ucide cu un pistol inseamna ca
barbatii sunt nistG... crime.

Ca sa fii perfid trebuie sa ai logica gretosului.

17 iulie 1997. Orice mama e un glob
pamantesc.

Mi-a placut zambetul unei actrite. A iesit de
sub o tristete vulgard ca o lacrima a soarelui de
dimineata.

>

Cand nu mai cautam nimic a inceput sa ne fie
rusine de noi insine.

Mi-as dori sa fiu nebun pentru cateva zile. Sa
pot spune orice si sa fiu iertat de catre toti, pentru
ca... sunt un nebun.

As spune foarte multe adevaruri in
fata... multor nesimtiti importanti.

18 iulie 1997. A invdta ceva inseamna sa afli
ceva pe care nu 1-ai fi aflat niciodata, oricat ai fi trait.

A inceput sa nu mai imi fie teama...de teamd.
Incerc sa ascund sentimentul de fericire ca sa nu ma
inspaimdnte si sa stric totul. Aceste doua stari de
spirit: teama si fericirea nu trebuie sa faca excese in
urmatoarea perioada.

E o zi de vineri care imi place. Insa orice imi
place se uitd...

Dupa 3 ore de somn. Daca omul ar dormi mai
mult ar fi mai frumos. Multe neintelegeri ale noastre
pornesc de la acest lucru: de la neodihna nesdndtoasd.

240

Nu e greu sa faci un lucru. E greu sa faci zilnic
ceva in acest sens.

19 iulie 1997. Sfintenia este acordul permanent
intre vointa omului si harul dumnezeiesc.

A fi om inseamna a voi binele si iubirea
aproapelui. Impotriva acestui sens este moartea si
pacatul, pacatul si moartea.

E frumos sa vezi licdrirea unui foe in apa.

Incepand cu noaptea trecuta nu mai am somn.
Din cauza luciditatii nu mai pot sa dorm. Pot sa invat
cu toate ca ma doare inima si ma simt tare obosit.
Bunica mea imi spune ca asta mi se trage de la
cafeaua de azi dimineata. Lumina e luata si imi este
foame.

Azi nu a plouat. Un vant mare insa a doborat
bolta de vita din spate si a rasturnat vasele puse in
carlige.

Am luat, pe intuneric, ultimele doua caise din
copac.

Cand am aprins lumanarea ma gandeam ce
inseamna lumina asta mica pe langa imensa lumina a
cosmosului.

Imi pare rau ca nu pot pune zilele pe hdrtie.
Asa ar trebui sa fie unjumal adevarat.

Incep sa-mi dau seama ca cea mai normald
viata a mea ar fi sub o rasa de cdlugdr. Asa este
adevdratul om din mine: un cdlugdr al linistirii.

20 iulie 1997. Visul. Imi imaginam copaci,
copaci inalti si vigurosi. Am vazut stejarul, ramurile
lui groase si frunzele. Langa zidurile manastirii era
liniste.

Vad un barbat si o femeie care intra cu mine in
discutie. Era vorba despre o femeie care avortase.

241

Avortase insa in curtea manastirii. Sangele si copilul
care au curs din ea erau intr-o galeata. Galeata a fost
aruncata. . .in veceu. . .

Mamaia s-a dus astazi la moara. Am carat sacii
la poarta.

Am mancat fasole batuta. Pentru ca a venit
verisoara Anca si s-a gandit sa facade bucatareasa.

22 iulie 1997. Visul. Am fost laudat de un
episcop. M-a ascultat vorbind despre dogma Sfintei
Treimi si a fost impresionat. Pe acesta 1-am primit la
mine acasa. L-am vazut facand metanii langa
biblioteca.

Un alt vis. Eu si cu Valentin ne-am dat cu

5

sania. M-am intalnit atunci cu Imparatul, cu Milos, cu
Chima si cu Bega intr-un tren. Am trecut printr-un
cimitir unde ne-au recunoscut doua fete.

Un chef pentru cineva. Mi-am uitat sania pe
camp. Tocmai in tren mi-am dat seama ca mi-am uitat
sania.

Ca sa fii un om moral trebuie sa fii un om
religios. Numai religia certified morala.

Mila si bunatatea lui Dumnezeu ne inalta din
mijlocul ruinei noastre. El ne da garantia iertdrii prin
revenirea iubirii Lui in noi.

Doamne, inalta-ma la iubirea Ta si ma
miluieste! Doamne, nu il uita pe robul Tau in plata
pacatului. La Tine este iubirea si Tu ma vei indrepta,
Dumnezeul meu!

Cand ajungem sa ne mustre pacatul, am facut
prima intoarcere spre pocainta. Aceasta lumineaza si
purified.

Tot ce este rusinos in noi are nevoie de
recunoastere si iertare. In primul rand in fata lui
Dumnezeu...

242

Am devenit un artist care, uneori, nu mai vrea
sa fie om.

Mi-e teama mereu ca sa nu gresesc. Si, peste
tot, vad numai defectele mele. Uneori ajung sa cred ca
nu mai am nicio calitate. Ma simt strain oriunde.
Nelinistea e mereu in spatele meu.

Intre doua extreme e bine sa nu te pronunti
pentru moarte.

23 iulie 1997. Sunt secundat de un limbaj
englezesc imperial. A inceput sa-mi placa duritatea
galanta a cuvintelor. E o opera de mare finete.

Am mancat chiselita de boambe si mi-am
schimbat lenjeria. Imi pare rau ca citesc romane
proaste.

24 iulie 1997. Daca as avea timp as trai ca
acum: numai si numai pentru Hristos, fara sa ma mai
gandesc la lucruri de tot felul.

Acum ma simt ca un copil. Hristos traieste in
mine si eu in El. Aceasta e viata adevarata si
nicidecum alta!

Viata in rugaciune isihasta nu are memorie ci
doar unprezent continuu.

Am stat sub nuc. M-am rugat lui Dumnezeu si
am privit apusul de soare. Nu mi s-a parut niciodata
mai frumos zborul randunelelor.

25 iulie 1997. Am facut curatenie in camera.
Miroase placut si ma simt confortabil. Cu exceptia
catorva muste cu trompa neagra.

Sublimul este o mirabila conexiune a
imperfectiunilor.

Sunt cu gandul la examene. Ele imi vor
distruge viata sau ma vor salva.

243

E foarte frumos si bine ca ma reintorc la vechea
mea vietuire. Ma simt in conformitate cu sensul lumii.

26 iulie 1997. Cand ploua ma simt mai
respirabil.

Sunt impresionat de barbatii care sunt siguri pe
ei si calmi in situatii dramatice.

Bunica mea imi confectioneaza o pereche de
bermude.

Armonie familiala.

A sta in lumina inseamna afi in nemarginire.

„Daca ii iubesti pe Sfinti trebuie sa le urmezi
viata". In timpul rugaciunii de seara ma gandeam la
faptul: Cum de ma rog unor Sfinti carora nici macar
nu le cunosc viata?

Ca ortodox este o rusine mare, ca nu stiu toate
vietile Sfintilor Bisericii. Din partea mea, acest lucru
ar fi un gest de minim respect.

Cand spui adevarul ai tentatia sa devii ridicol.
Ea ca in cazul crizei temporare de nervi.

Omul sufera viata cand ea nu il mai sufera.

Omul nu poate suferi multa dragoste a lui
Dumnezeu in mod continuu pentru ca nu ii rezista.
Orice traitor intru Dumnezeu e bolnav, e bolnav de
prea multa iubire.

Si cand are prea mult, omul isi arunca fericirea.
Dar fiul risipitor poate reinvata drumul spre casa.

De aici incepe continutul celui de al 9-lea caiet
manuscriptic al jurnalului meu, care are doua
motouri:

1. Stendhal90: „Nu nesocoti nimic din ceea ce
poate sa te faca mare".

90 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Stendhal.

244

2. Dorin Streinu: „Paianjenul moare. Ceea ce
ramane vie GstQplasa pe care si-a construit-o".

27 iulie 1997. Am descoperit in palma stanga
mai multe cruci. In chiromantie acest lucru e o

5

caracteristicd a geniului.

Pe la ora 6 dupa amiaza...am avut senzatia, din
senin, ca...suntfemeie. Acest sentiment m-a socat.

Am vazut cum se moare. Am vazut raceala
trupului...si cum ramane trupul omului imediat dupa
iesirea sufletului sau. De aceea mi-e teama sa nu fiu

5

ucis. Am un presentiment ciudat al mortii.

N-as suporta sa fiu otravit. Din partea parintilor
mei ma astept la tot raul. Mama e plina de sadism. Ma
poate omori oricand din orgoliu.

De aceea sunt foarte atent la ce mandnc si beau.
Voi alunga excesele si ma voi odihni. Daca mor
acum, lucrarile mele se vor pierde cu totul. Trebuie sa
lupt pentru mine sipentru ele. Doamne, ajut-ne viata!

Preotul nostru se casatoreste pentru a doua
oara.

28 iulie 1997. Puii mei de curca seamana cu
SF-ul preistoric. Au niste trupuri mari si grele pe niste
picioare lungi si subtiri.

Uneori sunt invadat de o mare incdrcdturd
emotionald. Aceasta ma scoate din sfera actiunilor
mele curente.

Lucrul eel mai putin solid al trupului meu e
dentitia. Cariile si durerile de masele si de dinti ma

5 5 5 5

asalteaza mai tot timpul.

Orice situatie neprevdzutd are o indelicatete a
ei.

Mamaia Floarea face placinta cu mere si gem
de prune la ceaun. Tocmai aceleasi lucruri doream si
eu!

245

Imi amortesc mainile foarte repede. Si asta de
la multul scris...dupa cum mi s-au deformat si oasele
de la degetele intre care tin stiloul. Insa asta imi
provoaca frica...ca as puteaparaliza.

Am gasit la Mihail [Eminescu], in Oricare cap
ingust, urmatorul vers: „cand dulci-i ochi pe linii or s-
alerge". Adica o victorie a liniei mele impotriva
cornului prietenului Dali.

Cautam o tar a pierdutd, un limb aj pier dut si un
sens pierdut. Fiecare mare artist cauta sa reconstituie
acest triunghi primordial .

29 iulie 1997. Astazi: Casanova91. Trebuie sa
stii sa invingi si sa ai instinct de invingator.

O mare viata este o nefericire galanta.

Ca sa stii sa faci complimente adevarate trebuie
sa vezi lucrurile pe care trebuie sa le spui.

Ceea ce este genial inspaimdnta, umileste dar
inalta.

A avea o inima bund in orice situatie a vietii
rivalizeaza cu afi geniu intr-o secundd.

Viata cotidiana e o lasitate cu mdnusi fine. Am
inceput sa ii miros miasmele inainte ca sa u sdrut
mdna.

30 iulie 1997. „Iubirea sufletului comunica
trupului frumusete". O parafraza la Sfantul loan Gura
de Aur. Iar ca sa vrei sa fii Sfdnt trebuie sa ii ai
prietenipe Sfinti.

31 iulie 1997. Am revisat unele vise anterioare.
Unul nou: bilete de intrare la cantina si la discoteca.

5

Intotdeauna la etajul I al unui bloc ma asteapta o
femeie imbracata in rochie alba.

91 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Casanova.

246

I august 1997. Ca sa fii femeie trebuie sd ai
sdni. Ca sa fii mama trebuie sa stii sa imbrdtisezi la

5 > >

sdnul tdu.

Cine alege de doua ori acelasi lucru nu poate fi
decat un nebun sau un Sfant.

Astazi am vorbit cu Salvador Dali. Mai bine zis
i-am spus prietenului meu Dali cateva lucruri din
esentialismul meu si 1-am detestat pentru cateva
lucruri din teoria lui.

El nu poate sa inteleaga ca e bine sd te doard
ceva ce te doare si sa ajungi sa intuiesti cum te doare
si pana cdnd te doare, daca tot vrea sd te doard acel
lucru.

Dar, mai ales, i-am spus ca e depdsit de
timp... si el a vrut sd ma arunce intr-un ochi abia
fdcut. Dar eu il iubesc si il iert si ma rog ca arta lui sa
nu fie trecutd de timp.

Nu mai am hartie de scris si ma tot agit. Cel
putin am vazut un sfarsit de soare extravagant.

Indecenta este o chestiune de afis.
Prezentatoarea TV de asta seara dorea sa scoata in
relief ceva intrat in putrefactie. Portocalele i se
stafidesc de tot iar dansa crede ca e nemdritatd.

Impudoarea e o posesie ilegald.

Ora 22.00. Sunt intr-o stare de oboseala
avansata. Parca as visa...desi nu dorm. Halucinatiile

5 5 5

se tin lant de mine.

5 5

Cdrtile geniale sunt proaste pentru manieristi
pentru ca sunt organice. Sunt ca niste plante care
cresc de la sine, naturale si miflori artificiale.

II astept pe Valentin. Mi s-a facut dor de el.
Uneori cred ca voi innebuni fara prieteni.

247

3 august 1997. Caii mergeau in galop si in
copac se auzea ecoul potcoavelor. O ploaie care m-a
udat pana la piele si doi cai, numai doi cai.

A venit Valentin si m-am bucurat mult. Doua
cafele tari...si o domnisoara ne-a servit in palatul
episcopal. Am primit binecuvantarea PS Galaction
pentru examenul de la facultate.

In drum spre casa am baut amandoi doua sute
de lichior de cafea... pentru ca sa stam de vorba fata in
fata. Asta cand ne-am dat jos din tren...

Si, cand sa plecam, am scapat o femeie de la un
prezumtiv viol... a. patru barbati.

Pana acasa am venit pe jos, pe camp... si am
jucat teatru in doi. Am mers...si am interpretat roluri
din mers. Sunt foarte obosit...dar n-avem chef de
somn.

Visul: cele trei femei din gara. Lubric.

4 august 1997. Am jucat la loto. Insa, ca de
obicei, nimic...

Am vorbit pana la epuizare.

5 august 1997. Maine implinesc 6 ani de la
reconvertirea mea.

6 august 1997. Se adancesc tacerea si
intelegerea mea. Doamne, Tu stii ziua mea de maine.
Ai mila de mine si ma calauzeste la voia Ta!

Ajung din ce in ce mai natural. Adica cobor la
mine insumi.

Acum, in ziua asta, imi pare rau ca am inceput
sa scriu. As arde tot ceea ce am scris daca nu mi-ar fi
teama si rusine. Si asta pentru ca mi-as dori...^ tac si
sa nu mai spun nimic.

248

Astazi am avut accese de furie. Nu am putut sa
ma controlez. Am tipat, m-a durut si am stat ghemuit,
in rugaciune, cu fata la pamant, in intuneric. Domnul
insa mi-a ridicat durerea mea.

Am mancat curcan fript in usturoi, ciusca
fierbinte si paine calda. O mancare extraordinary M-
am simtit ca reintors in timp. Si acum ma vad copil si
mancand o asemenea bunatate de masa.

7 august 1997. Oboseala. O ciocolata, ca sa
terminam mai repede.

Nu mai pot sa ma inchipui fara fervoarea de-a
crea.

„Personajele [care sunt] aproape de realitate
sunt mai pitoresti si mai sigure": August Strindberg .
Am terminat Intdmplari din arhipelag.

8 august 1997. M-am intors de la Bucuresti.
Cartile imi strigau din vitrine: Ia-ne cu tine!

Vizitand o expozitie mi-a ramas mdna pe o
statueta superba. Imi venea sa o fur...pentru ca ar fi
stat bine pe masa mea de lucru.

Ma asalteaza sexualitatea si mi se rupe inima
cand am tot felul de ispite sexuale.

Am cumparat poeme (o editie mica) ale lui
Apollinaire " . El mi-a readus verva creatiei si
frumusetea. Mi-am redescoperit frumusetea mea
virginala si am trecut la treaba.

Demarez lucrul la volumul al 16-lea de poeme,
care va purta titlul: Din pamdntul inca neinventat.
Trebuie sa scot frumosul din mine.

Am cumparat jurnalul lui Delacroix94... dar am
pierdut doua lucrari ale lui Baudelaire. Adica una
calda si doua reel.

" r ' "' http://en.wikipedia.org/wiki/August_Strindberg.

' Idem

93

1 Idem
94 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Guillaume_Apollinaire.
http : //en. wikipedia . org/wiki/Eug% C 3 % A8ne_Delacroix.

249

Dupa doua ore. Inca odata deceptionat de mine
si de arta mea. Cand omul sufera se inalta arta, iar
cand aceasta e saraca atunci omul e inalt. Dureri
morale care ma chinuie. Trebuie sa ma reimpac cu
mineinsumi.

Din nou certuri cu parintii mei, care ne
agaseazd continuu. Cel mai greu e sa intelegi ca toate
lucrurile au un sens care ne depaseste.

9 august 1997. N-am putut sa invat. Afara a
plouat si cerul e inca innorat. Citesc din jurnalul lui
Delacroix si imi place sa vad ca adevarul iese la
lumina de unul singur.

Mai am putin si rescriu Linia si cercul.

Inaintez pe zi ce trece spre o tot mai mare
cunoastere si finete a observatiilor.

L-am remaniat pe Hugo95 si 1-am lasat in
placerea lui pasnica. Legenda secolelor e o forma de
suras care te ajuta sa te bucuri. In schimb, Wagner96,
m-a indispus putin cu Olandezul zburdtor.

Gasesc tot mai putine carti in care neprevazutul
lor sa ma bucure.

O insemnare de la Delacroix: „Lordul Byron
spune ca atunci cand scrie nu stie ce va urma, si ca
asta nu-l nelinisteste catusi de putin".

Tot de la Delacroix: ,^idevdratul bdrbat de
seama castiga cand e vazut de aproape. Nu e nimic
uimitor in faptul ca oamenii superficiali, dupa ce si 1-
au inchipuit a fi de o altd natura, precum personajele
de roman, ajung foarte curand sa considere ca e lafel
cu toata lumea. Cei cu simtire si gandire vulgar a sunt
totdeauna sau in plind eroare sau in marginea
adevarului".

' ' ' "■ http://en.wikipedia.org/wiki/Victor_Hugo.

1 Idem

96 Idem

97 Idem

http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner.

http : //to . wikipedi a . org/wiki/George_Gordon_By ron .

250

Trupul meu efragil. E din ce in ce mai fragil in
comparatie cu ce intelesesem eu pana acum.

Operele lungi dau importanta. De aceea ma si
uimesc continuu.

E o mare diferenta intre femeia care teface sd o
poftesti si cea care te face sd o admiri. Niciodata nu
ramai cu prima...

Galbenul e urdt cand e sincer si e fascinant
cand stie sd mintd, pentru ca sa acceada la putere.

Poftesc estetic dar sunt cast la culme.

10 august 1997. E duminica, ploua si visele
mele incep sa se populeze. Apare ideea concurentei.

Totul ma devord si am un simt mult prea
practic al realitatii in acelasi timp. Plec la Biserica.
Vreau sa-i arat noului preot ca se poate baza pe mine.
E ora 8 dimineata si sper ca, spre seara, sa pot scrie
ceva frumos.

Dupa slujba. Slujba s-a incheiat prost si finalul
a fost al meu. Traiesc tot mai mult sentimentul
detasdrii de ceea ce vad in jurul meu. Si sunt tot mai
preocupat de lumina esentialismului.

Acum ma doare capul. Poate am mancat prea
mult. Mancarea a fost gustoasa.

Din nou de la Delacroix: „Marii artisti pleaca
dintr-un punct fix". Sunt de acord cu el.

Dante, Delacroix, Dali, Dorin...

Lamartine numea geniul: „roua divina".

Ploua torential si e aproape 8 seara. Mi-as dori
sa fiu englez in franchete, francez in spirit, italian in
muzica cuvintelor si dulce la suflet ca arabii.

' Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine.

251

Ai nevoie de clasd ca sa nu fi ignorant si sa stii
sdfascinezi cand ceilalti nu mai au cuvinte.

Ma doare orice prezentd neasteptata. Fara
excese si pierderi inutile. Strictetea ma tine proaspdt
si pot sa vad mai aproape de mine si in mine.

Mi-e groaza de neliniste si nu-mi place sa ma
calci pe unghii.

11 august 1997. Iarasi o zi trista. Mi-am facut
analizele pe 5000 de lei. De fapt am dat 5000 de lei si
am primit...4 iscalituri ca sunt sdndtos tun. ..asa cum
imi cere fisa medicala pentru dosar.

Nu mai suntem corupti... ci coruptia a devenit
modul nostru de-a fi. Fapt pentru care a protesta
impotriva actelor de coruptie e ca si cum ai cere unui
agramat sa stie Shakespeare. Tot tu pari penibil... si nu
ei.

Am platit pentru ca sa nu mi se ia sange. Cine
stie ce boala mai pot lua de la seringa lor?!

Mi-au placut pepenii galbeni dar nu am mai
avut bani sa cumpar. Doream doar cateva felii...nu
unul intreg.

Abia am mancat. Ma doare ultima vertebra a
coloanei vertebrale. Abia mai pot sa stau pe scaun.

Eu scriu ce stiu, ce simt, ce intuiesc, cepresimt.
Pentru mine aceste lucruri sunt ceea ce este esential.

12 august 1997. Mai m-au lasat durerile de
coloana. Insa am fost asaltat de demonul leneviei in
timpul rugaciunii mele de dimineata.

Repet pentru facultate. Cand m-am trezit...nu
mai mi-am adus aminte nimic din vis. De cateva zile
am inceput sa uit tot ce visez...in detrimentul a ceea
ce repet peste zi.

252

Timp ploios. Nori alburii si inghetati. Desi nu
am o mare vointa de studiu astazi...trebuie sa ma trag
de urechi spre inainte.

M-am plimbat prin gradina. Peisaj dupa ploaie.
Am gasit doi pepeni cruzi in spatele viei si am mancat
doi struguri.

Sunt un om foarte dotat in zona rasului. Numai
ca ma obosesc prea mult epuizdrile rasului.

Rasul e o inteligentd practicd, care te
secatuieste de forta.

Ultimul tur de scrutin. Cer taios. Ora 23. Am
mancat acum cateva minute. Pestele a fost gustos.

Desi nu miros bine politica nu-mi plac bratele
atdt de intinse spre SUA. Daca am stat vreo 50 de ani
sub bagheta URSS, cat vom mai sta sub fusta SUA?

Sper sa ma mint dar nu ne aduce niciun folos
alipirea de America, daca noi nu vom face ceva cu si
pentru noi insine.

Viitorul nostru? E compus din: someri, droguri,
arme, prostitutie, saracie etc. Pe aceste lucruri le vom
primi din plin de la USA impreuna cu pierderea
demnitdtii noastre si a valorilor romdnesti din ce in
ce mai bagatelizate.

O, sfanta mea tara Romania, destinul tau pare a
fi numai acela de slugdl Nu ai conducatori care sd te
merite si inimi care sd-ti cunoascd si sd-ti poarte
idealurile. Daca i-ai avea, ai fi atdt de sublimd, tara
mea!

Imi fac rugaciunile si ma culc. Noapte buna,
sufletul meu!

Romania e un dor strain.

Inca nu m-am culcat. Afara greierii latra,
probabil din cauza somnului. Am mai gasit la
Delacroix o frazulita: „Oamenii care strdlucesc n-au
creat niciodata capodopere". Ce adevar! Forta

253

spiritului nu este o lumina pentru toti. Pentru unii ea
poate fi un intuneric neobservabil.

Cand vream sa inchid, o alta frazulita de la
Delacroix: ,J,ipsa de inventivitate se sprijina oricand
pe aceste pretinse inovatii. Descrierea, care abunda in
romanele moderne, este un semn de sterilitate" .

Da, sa vina mai repede esentialismul si sa dea
libertate simplitdtW. Pentru ca a inova inseamna a da
loc liber realitdtii personale.

Ultima a noptii e de la Poe: „Nu exista
frumusete cu adevdrat rard fara o anumita ciuddtenie
in ceea ce priveste proportiile".

Stiu foarte bine acest lucru din experienta. Eu
m-am indragostit numai de oameni, lucruri, carti
iesite din comun.

>

13 august 1997. M-am trezit de dimineata din
cauza unui glas de femeie. Era doctora veterinara.
Unul dintre porci este bolnav (sta pe ciment si
tremura) si a venit sa ii faca injectie.

Am o minte fara margini in dimineata asta. Insa
sunt plictisit si apatic.

In rugaciunea Sfantului Modest se spune ca cei
cuvantatori se indurereazd pentru cei necuvantatori.
Mi-e tare mila de saracutul pacient. Si asta nu pentru
ca e al meu, ci pentru ca suferd, sufera si nu poate sa
ne transmita suferinta lui. De aceea m-am rugat
pentru el ca Dumnezeu sa-1 binecuvinteze cu mila Sa
si sa-1 lase in viata.

I-am dat doamnei doctor prune din prunul de la
fantana...iar maine trebuie sa ii faca o alta injectie.

Dupa masa, am privit putin la televizor. Apoi
prefata cartii La paradisul femeilor a lui Zola

99

Cat as vrea sa reincep romanul si sa-1 termin!
Acest roman e cea mai mare povard pe care o port cu

99 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Zola.

254

mine... in mine...Inca nu 1-am invins. Inca nu 1-am
terminat si asta ma doare.

Societatea de acum e caracterizata prin grata,
neliniste si tacere. Pot sa spun, mai degraba, cafrica
si bucuria de aici incep si aici se reintorc.

Personajul esentialist va deveni o problema
umana cat de curand. Vreau sa ma inving pe mine
insumi in fiecare personaj caruia ii dau identitate
personala.

Arta e o lupta continua cu insecuritatea vietii.

Seara. Am mancat unt de vaca si paine de
cuptor. Am terminat Calderon de la Barca100. La 50
de ani devine preot romano-catolic si schimba tactica
comediei.

M-am bucurat ca la fotbal a invins Steaua. M-
am bucurat ca in copilarie: cu mult entuziasm. L-am
vazut cu tataie Marin.

Acum ascult jazz si ma rascoleste sunetul. De

■J 5 5

n-as fi dor, cum mi-ati spune, scumpilorl\

14 august 1997. E aproape 1 dimineata. M-am
dedat la istorie indepartata si am citit in intregime
comedia in trei acte: Doamna Spiridus a lui Pedro
Calderon de la Barca.

Intre timp am inceput Viata lui Galilei (teatru)
vazuta de Bertolt Brecht101.

Le observ imaginatia smfantezia... si cam asta
e toata constructia lor. Aceasta e impanata cu
adevaruri utile, cu vorbe de duh, cu nimicarii,
sentimentalisme si ganduri parut rationale.

Actiunea se construieste. Ea nu exista! Pe cand
fantezia doar uimeste si nu zideste.

100 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pedro_Calder%C3%B3n_de_la_Barca.
101 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Bertolt_Brecht.

255

Pe scurt: mi se par fade pentru astazi
constructive lor, chiar daca eu admir genialitatea si
unicitatea lor. Constructia veche a devenit caduca...si
noi cautam focul din tdciuni.

Maine trebuie sa ma due la Rosiori. Mamaia
Floarea va face injectia la pore de una singura.

Bertolt Brecht: „Adevarul poate fi trecut sub
tdcere sau rostit infoarte multe felurf '.

Figura lui poznasa ma face sa il compar cu un
circar. Are urechile prea lungi. Insa adevarul lui e un

adevar etern.

Shakespeare, Beethoven si Michelangelo au
fost genii care nu au putut sa se stapdneascd, sa
struneasca prea bine suvoiul din ei. Tocmai de aceea
maretia lor consta intr-un prea plin care te da peste
cap... si nu intr-o atentie la detain. Nu mai puteau sa
fie atenti din cauza prea plinului lor creativ.

Cu ei ma aseman, si cu multi altii, in multe
puncte caracterologice. Frenezia noastra interioara,
suvoiul de viatd...\Q poate parea celor seedtuiti de
bucurie si de dinamism drept o frenezie nebuneasca.
Insa asta e incandescenta omului care traieste
profund, intens si definitiv orice lucru.

Voltaire102 scria in Templul gustului (citit
recent): „Gasesc ca toate cartile sunt prea lungi".

Insa el nu s-a referit la cei care casca de la 50
de pagini citite ci la cei care cauta esentialul intr-o
carte si, cand o citesc...si-ar dori sa fie mai mica,
adica: mai concentratd...si nu: maiproastd.

Venind spre casa, am privit o femeie in negru,
care era pur si simplu agatata de un barbat. El mergea
cu mainile in buzunare iar ea era agatata de el aidoma
unei rufe in cuier.

A

Insa privind-o de la spate, pe langa faptul ca era
agatata de eL.avea si o mare departare intre picioare

102 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire.

256

si o distanta de la talpa la sold de un metru si
jumatate. Adica: ofemeie interminabila .

In opera lui Brecht despre Galileo ' exista
replica: „Adevarul este intotdeauna copilul unei
epocf. Insa adevarul, desi poate avea nuante in
diverse epoci, transcende orice epoca.

O alta replica de la el: „Nu eu am invins ci

ratiunea".

>

Geniile istoriei au fost foarte parsive: au spus
trei lucruri importante intr-o piesa de teatru sau intr-
un roman...si apoi bazaconii cat cuprinde. Din
punctul meu de vedere, trebuie sa spunem esentialul
si sa lasam sarada la o parte.

Zeflemea lunga = teatrul cu dialoguri insipide.

Dramaturgii au inteles un lucru capital pentru o
piesa de teatru: oamenilor le place vorbaria... pentru
ca pare digerabild. Si, in vorbaria asta lunga... arunca
si samdnta lor: mesajul pe care vor sa il transmita.

Insa, pentru multi privitori de teatru, care nu
inteleg mai nimic, vorbaria, rdsul tdmpit, pierderea
timpului e tot ce conteazd. Adica cu ce rdmdn dupa
piesa...

In teatrul meu insa rup ritmul vorbariei. Fac din
orice cuvant...o adresd bine definita.

O alta replica de la Brecht: „Increderea se
pierde cand se abuzeaza de ea". Insa cand increderea
e familiaritate si nu necesitate, termenul de abuz nu
exista in dictionarul inimii.

Idealul nu trebuie sa se confunde niciodata cu
opera smpersonajele ei.

Daca ai resurse interioare din belsug, stai
linistit! Fii mereu treaz si apt sa-ti modelezi sufletul
cu atentie.

103 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei.

257

O dupa amiaza torida. Continui comedia: Frica
de morti.

>

De cateva ori astazi mi s-a parut ca aud in
camera mea ticditul unui ceas. Si mie si bunicii mele
ni s-a parut ca ceasul se aude in zid.

Mintea mi s-a facut deodata lucidd. Pot sa
invat.

5

De la Horatiu104 (citit astazi):

„Un butuc de smochin, un lemn lipsit

de rost,

Eram candva, cand un dulgher

sovaitor,

Daca sa faca un priap105 sau un scaunas,

S-a hotarat pentru zew106...".

M-a lovit din nou Brecht: „Saracia stiintei se
datoreaza, mai cu seama, unei bogdtii inchipuite".
Despre cum nu trebuie sa iti inchipui despre tine
lucruri pe care nu simti sd lefaci si nupoti sd lefaci.

O alta replica: „Eu sustin, ca a stii sd te bucuri
de tot ce-ti ofera viata este o artd".

Brecht intoarce ironia si scrie: „Cine n-ar vrea
sa-si fie stdpdn si domn macar odatd-n viatdlV\ Cu
alte cuvinte: e greu sa razi de toti, inclusiv: de tine
insuti.

Inca o replica: „Vai si amar de tara care are
nevoie de eroi". Care vrea sd se legitimeze prin eroi.

Adica o linie prin care poporul meu a trecut.
Nonsalanta noastra insa consta in faptul, ca noi ne
luptam cu noi insine chiar si acum, cand libertatea ne
face cu ochiul.

104 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus.

105 Un penis in erectie. A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/priap.

106 Pentru un idol.

258

Dupa ce si-a renegat ideile in fata Inchizitiei,
Galileo Galilei a spus: „E mai bine sa ai mainile
mdnjite decat goale". Pentru ca a negat de ochii
lumii...

Si una de la Byron: „Marea arta urmareste
efectul, produs indiferent pe ce cale".

M-am spalat pe cap. Am terminat comedia la
care scriam cu mare naturalete. Sunt obosit dar mai

5

citesc putin din jurnalul lui Delacroix.

15 august 1997. Zi cu mare soare. Am langa pat
cosnita cu impartanii de la cimitir.

Mamaia a fost in zori la cimitir. Si asta, pentru
ca noi, romanii ortodocsi, nu ne-am uitat niciodata pe
cei raposati. Bunica mea nu uita asta niciodata. Cred
ca e cea mai mare lectie de credinta si incredere dar,
in special, de dragoste.

Spre doua ziua. Daca oamenii ar sti sa se
strdmbe in oglindd ar sti ce inseamna teatrul. Eu ma
strdmb... pentru ca trebuie sa creezpersonaje.

La Biserica, am admirat rochia unei
domnisoare si frezura alteia.

Montesquieu spunea undeva: „Doua frumuseti
obisnuite puse alaturi isi dauneaza una celeilalte.
Doua mart frumuseti se pun unape alta in valoare".

Mananc doi morcovi... pentru ca sa invat lectia
plina de evantai si de scortisoara a celor doi

± 5 5 5

morcovi... care nu se asteapta sa fie ingurgitati cu
discretie.

Delacroix (o nota din 22 martie 1857): „Numai
omul face lucruri lipsite de unitate. In natura sunt
unitare chiar si partile rupte dintr-un tot. O ramura
ruptd dintr-un copac este un mic copac complet".

107 Lucruri alimentare impartite/date milostenie la cimitir, pentru iertarea
pacatelor celor adormiti, de catre rudele lor.

259

E zece si ceva seara. Mintea mea captusita cu
bombe isi revine. Imi dau seama, spun eu, ce
complicat te face greseala... si ce simplu te face
asceza.

Paradisiacii nostri Parinti erau naivi la culme
pentru ca erau prea puri si prea vigurosi in sfintenia
lor.

Noi, robii pacatului si ai erorilor de tot felul,
suntem slabi darfoarte inteligenti.

O viata a erorii e una a intelepciunii. Cine a
vrut sa greseascd a inceput sdfiefrumos.

Viciul e o durere suportatd cu greu.

Nu mai stiu ce rus spunea, ca dracul e frumos.
Insa caderea iti da sa vezi minciuna dreptfermecare.

Cand voi muri voi spune, cu siguranta, lucruri
care nu se iau in seama. Mai intai: ca nu am facut mai
nimic din ceea ce dor earn safac. Apoi: ca nici nu am
apucat sa traiesc viata pe care asfi vrut-o.

Un dialog romanesc e un curs de raspunsuri
fara complicatii. Romanii nu complica lucrurile ca
rusii, spre exemplu. Acestia fac din dialoguri/z/o^o/ze
si nu viata. Noi facem viata comunicata, taifasuri de
suflet, bucuria de a spune cuiva anumite lucruri.

Responsabilitatea e o povard prea mare chiar si
pentru tine insuti daramite pentru multi.

16 august 1997. M-am trezit tarziu. Au
reinceput visele cu ameteli, confuzii si neintelegeri.

Am vizitat o familie pe care nu o cunosteam,
numai pentru ca sa le fac o farsa. Ma spulbera vantul
de pe o parte pe alta a drumului. Blocul se rasuceste
deasupra mea. Imi este luata revista de vant si e gasita
de o femeie sarmana.

Mananc caise crude. Astept un tren care nu mai
vine. Cu toate acestea ma simt, intru catva, relaxat.

260

Spaniolii sunt ofticanti la culme pentru doua
lucruri: pentru povestile cu ghiotura si pentru
scrisorile lor de dragoste.

E aproape ora 12 noaptea si sunt nelinistit.
Ganduri negre imi rapesc linistea. Ma simt o piatra
aruncata de pe tarm in ocean.

Delacroix o da inainte cu perfectiunea, cu
slefuirea, cu modificarea si la 80 de ani. Ca si

5 ~ 5 5

Voltaire. Insa eu cred ca perfectiunea in artd este mai
putin prezenta atunci cand o doresti decat atunci cand
n-o doresti.

Oamenii nu vor deveni niciodata atat de
desavarsiti incat sa nu-si faca niciodata niciun repros.

5 5 5 ±5

Cred ca presupusa noastra idee de perfectiune e
o chestiune de gust. Si gusturile se schimba periodic.

17 august 1997. Iarasi sunt prea puturos.
Matusa Mariana si verisoara Anca mi-au facut o

5 5 5

surpriza extraordinara cu cadourile lor. Aveam nevoie
de ele. Ma simt tot ametit la cap.

Mi-am reamintit visul de azi-noapte pe care il
uitasem. Zburam. Zburam lin si placut si eram privit
de calatori. Treceam cu usurinta pana pe deasupra
firelor de lumina electrica. Era fascinant sa ma simt o
pas are.

Lucrurile mari sunt gdndurile mici si... unpuhoi
de truda.

Daca Boileau108 spunea, ca „nimic nu e frumos
in afara de adevar", eu spun ca: „fara adevar, arta nici
nu poate exista".

Delacroix: „Muncim nu numai ca sa producem
opere, ci si ca sa dam o valoare timpului". Autorul,
din acest motiv, e un timp al vietii sale.

108 A se vedea:
http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Boileau-Despr%C3%A9aux.

261

Nu pot sa gandesc mdrginit si egoist ca
majoritatea. Ma dezgusta egoismul Militarist pentru
care se cearta top cu topi.

Alta de la Delacroix: „Bimul gust, felul de a
gandi al unei natiuni depinde in mod ciudat de al
oamenilor sdi de seamd".

Temistocle109: „Omul intelept moare, tocmai
cand incepe sd stie cu adevarat" .

Delacroix, ultima replica: ^rima calitate a
unui tablou este aceea de a fi o sdrbdtoare pentru
ochf\

18 august 1997. Am visat ca m-am indragostit
de o chinezoiaca. Avea un trup creol splendid. Ea mai
avea o sora si am citit dintr-un caiet al acesteia. De
fapt n-am inteles nimic.ci doar am privit literele
chinezesti.

9

Din nou chestiunea trenului asteptat... dar prins.
Autobuzul nu m-a dus pana unde doream eu. Aveam
in mana o sticla de vin Si am avut o relatie amoroasa
cu iubita mea din vis.

Am terminat ce aveam de citit si acum umblu
prin casa enervat ca nu mai am ceva care sa-mi placa.

Cand nu mai poti sa faci ceva te enervezi din
cauza a toate nimicurile.

Prea putini oameni isi mai permit sa fie nebuni
lucizi. Cel mai adesea sunt... nebuni de legat... sau.
nebuni deprosti.

Cititorului ii place sd te stie si sd te vadd
suferind. Atunci el se crede mai bun decat tine si ip
ignord lacrimile. Insa lacrimile to/e...sunt si lacrimile
lui.

109 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Temistocle.

262

Talentele literare spun tot ce stiu. Geniile
literare spun totul din tot ce nu stiu ceilalti.

O curva iesita la pensie iti va surade foarte
gratios la salut. Aceasta stie sa primeasca orice cadou,
fie el cat de mic, pentru ca stie ce inseamna sa te mai
vadd cineva bine...dwpa. atatea injosiri suportate de la
tot felul de barbati badarani si perversi.

Imi ard gandurile. Cuvintele imi tresalta in
suflet. Imagini care ma obsedeaza si sentimente care
ma incurca. Sunt nelinistit dar increzator in ziua de
maine. Suferinta, care ma asalteaza si imi mdzgaleste
viata, tot ea ma si purified.

Proza lui Mihail [Eminescu], ca a oricarui alt
geniu, este sfdsiatd. El nu poate povesti totul. El are
doar un anumefel de a povesti ceea ce il intereseazd.

19 august 1997. Teatrul e o minte de nebun sau
un nebun care minte inteligent.

Ortodoxia este omul. Si asta se uita de la sine.

Cand vrei sa termini un lucru atunci el de-abia
incepe.

Adevarul afectiv e eel mai periculos.

Italienii sunt obsedati de morti stranii si de

5 > 5

edsdtorii desf acute. Au femei foarte frumoase,
vorbesc mult, prea mult de cele mai multe ori si au o
imbracaminte clasica.

Imi traiesc singuratatea cu multa zbatere.

Daca as muri acum, in afara de Dora/Gianina
nimeni altcineva nu a mai citit integral opera mea.
Asa ca nimeni nu stie ca exist la asemenea intensitate.

Vreau sa scriu teatru. Visez romane. Iar poezie
scriu mai tot timpul. De fapt nu scriu poezie din cand
in cand... ci traiesc poetic in mod neintrerupt.

263

Chiar daca il iubesti enorm de mult, tot nu poti
sa fii responsabil pentru moartea unui om.

Tataie Marin a facut azi-noapte o noua criza
epileptica, cu intrare in coma, spasmuri, scrasniri din
dinti si spume la gura ca de obicei.

Cand iese din aceasta stare, dupa un somn
scurt...nu mai stie nimic din ce s-a petrecut cu el. Noi
il ajutam ca sa nu isi inghita limba si sa nu moara
asfixiat sau sa nu cada undeva unde sa moara
groaznic.

Mi-a sarit inima ca de fiecare data. E incredibil
insa cum se lupta cu sine pentru ca sa reziste in viata.
Lwptapentru el., .pentru ca sa lupte pentru mine.

Studiile mele stau in viata lui si pentru viata lui
da un pret de suferinta enorm.

20 august 1997. Nu ma mini faptul ca am visat
frumos. E ora 5. 20 dimineata. Plec la Bucuresti
pentru ca sa depun dosarul la facultate. Doamne, Tu
stii ce va fi cu mine!

Ma dor picioarelc.si n-am mancat nimic toata
ziua. De la nesimtirea de la secretariat si pana la
nesimtirea bucuresteana, cea larga... m-am umplut de
o scdrba chioara.

O lume decazuta, o catastrofa in miscarc.Am
ras si am plans si la dus si la intors.

Peste tot carti proaste, nesperat de proaste. Imi

1 1 0 *

pare rau ca nu 1-am cumparat pe Verlaine . Insa am
luat poemele lui Baudelaire de la Dora.

Sunt inscris ca al 451 -lea candidat si
echivalentul e de 1 la 10. Rezultatele se dau pe 13
septembrie iar examenele sunt pe 5, 6 si 7 septembrie
1997.

Ion mi-a dat astazi 50.000 de lei. A oprit pentru
el 10.000 si mie mi-a dat 50.000 de lei.

110 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Verlaine.

264

Imi zambea cu nerusinare si incerca sa imi
vorbeasca „a la oras" cand ea era o taranca amploiata.
Si la Bucuresti sunt multe doamne inchipuite,
semidocte de vaza, atat de multe incat ti se face rau.

Si, de atata durere, astazi era sa mor.
Dumnezeu mi-a trimis o femeie care m-a scapat de la
moarte. Era sa ma calce trenul. Am ametit si am cazut

5 9

pe linie. Si ea m-a ridicat...

21 august 1997. De atata epuizare imi pierd
foarte repede gandurile. Epuizarea de tipul asta a
distrus multe ganduri de-a lungul istoriei. In masina
era sa imi vina din nou ameteala.

Ion ar dori sa locuiasca intr-o pestera, in munte.

Dora/Gianina mi-a spus ca atunci cand ma
citeste pe mine si pe Hafiz trece dincolo de cuvinte.
Literal: Atunci nu mai vad cuvinte, ci sufletul vostru!

Am recitat cu voce inceata niste poeme si Dora
mi-a spus ca o inspaimant cu inflexiunile inimii mele.

Acum fierb porumbi de la vie.

Murim mai timizi decat atunci cand ne nastem.

9

E seara. Ora opt. Sunt atat de obosit incat nu
pot sa adorm. Ma apasa o usa de mormant pe inima.

Tacerea ucide mai repede decat glontul.

Am o pofta nebuna sa joe teatru. Si, in acelasi
timp, as vrea sa vad ceva frumos, foarte frumos, care
sa ma uluiasca.

Neprevazutul poate fi foarte ironic uneori.

Uneori traiesc teama de a fi foarte fericit... si de
a deveni si mai fericit... ^pana la explozia inimii mele.

265

22 august 1997. M-am trezit luminat si complet
refacut. Visul de azi dimineata a fost de-a dreptul
medieval. Oboseala care ma cobora in mine a pierit.

De azi incepe drumul invers. Mai am doar 12
zile.

Dupa doua lectii am obosit de-mi vine sa iau
campii. Mintea mea e o catastrofa ecologica in clipa
de fata.

Astazi am vorbit cu Baudelaire. I-am spus ca
naivitatea s-a subtilizat la culme in secolul meu.
Subtilitatea, la el, lipseste cu desavdrsire.

Visul e cea mai riscanta parte a vietii.

23 august 1997. Nu mai pot sa suport lumina si
imi vine sa urlu din cauza durerii de cap. Am mancat
smochine si pere.

„Nu poti sa fii si Inger si om", spunea Sfantul
Efrem Sirul111. Cuvintele lui ma umilesc si ma fac sa
plec dintre oameni. Insa nu mi-a venit timpul...

24 august 1997. Iar m-am trezit obosit si iar am
uitat tot ceea ce am visat. Cand uit ceea ce am visat
am si mintea tulbure cateva ore dupa.

Insa, in ultimul, era vorba de un preot si de o
Biserica. Nu mai tin minte detaliile...

As vrea sa compun teatru, acum, chiar
acum... Insa din punct de vedere fizic nu pot. Sunt
obosit si nu ma pot concentra asa dupa cum as vrea.
Asteptare, teama, emotie: toate la un loc. 0 liniste
intunecata.

Stau cu cantecul trupei Talisman in mine. Cu:
„singur, atat de singur...". Ele ma fac sa plang, pentru
ca rezoneaza profund in mine.

Am rescris la jurnal. Efortul psihic m-a linistit.
E o seara tihnita. O seara fara fast, ca un gol uterin.

111 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Efrem_Sirul.

266

Cand traiesc aceste goluri de timp ma simt ca in
burta mamei.

O seara singura. Am privit un film cu o drama
psihologica. Si-a ratat viata afectiva dar si-a castigat
cariera de cercetdtor istoric.

Imi apare in minte o seara, in care jucam fotbal
si am cazut. Eram langa rusca...Si acel moment m-a
facut sa vdd...

Credinta in Dumnezeu m-a distilat foarte mult.

5

Am inceput sa ma cercetez, sa ma privesc pe
mine insumi cu o asemenea detasare de parca vorbesc
despre un altul.

Am inceput sa vad in mine stdri vechi ale
fiintei mele. Acest lucru ma uimeste. E ca si cum as

5 5 9 5

locui impreuna cu mai multe fiinte sau, mai exact, cu
mine la mai multe varstc.si fiecare varsta si-ar pastra
conturul distinct, propriu.

Si stau si ma gandesc, cum de pot sa vad aceste
lucruri, cand memoria mea mi-a slabit sau se modifica
potrivit varstei.

25 august 1997. Recitesc si am o minte clara.
Insa presimt ca la examen voi avea o cddere de nivel.
Dar va fi spre binele meu. Sunt nerabdator si gandul
imi este numai la acest hop. Trupul meu se razvrateste
impotriva regimului autoimpus de studiu dar fara
acest lucru nu pot inainta.

M-am rugat sub nucul din vie, aici, in curte, la
Scrioastea. Pentru un moment, am simtit din nou

5 ~ 5

dulceata si inaltimea filocalica intensa a vietii cu

5 5 5 5

Dumnezeu. Adevaratul rugator e eel ce II vrea numai
pe Dumnezeu si iubirea Lui.

Mintea se desparte de lucrurile materiale si se
inalta spre unitatea Prea Sfintei Treimi. Se unifica.
Drumul acesta e un miracol si o transfigurare a
persoanei noastre.

267

Cand mi-am ridicat ochii din carte, pentru o
secunda, m-am inspaimantat de ceea ce am vazut.
Parca am vazut puterea si prezenta lui Dumnezeu in
tot ceea ce exista. Acest moment tainic m-a infiorat
prin maretia lui.

Pentru mine, Sfantul Simeon Noul Teolog e
eel mai mare vorbitor de Dumnezeu. El a urcat, mi se
pare mie, eel mai aprins spre Dumnezeu.

Spre seara a plouat. Cerul e albastru inchis si
foarte taios. Vremea de afara ma inspaimanta prin
coloritul ei. Am vazut multe ceruri ca eel de acum si
de fiecare data am fost socat.

Am privit-o la televizor, din nou, pe Alexandra
Nechita . Nu-mi place insa un lucru pe care nu-1
„vede" nimeni: nu stie sa explice ceea ce face.

Progresele ei sunt progrese coloristice si
estetice dar nu si geniale. Nu vad geniu in aceasta
fata. Si cred ca stiu ceea ce spun.

26 august 1997. Cand II doresti pe Dumnezeu
nu mai e nimic rau.

E spre ora 12 noaptea. A plouat. Acum e liniste.
S-au comutat examenele. Maine dimineata, la ora 4,
plec spre Bucuresti. Domnul sa fie cu mine!

27 august 1997. Am prins personalul. E ora 3
dimineata. Acum sunt stapan pe situatie. Inainte insa
sa adorm am avut greturi.

28 august 1997. A fost o gluma: examenele
incep tot pe 5 septembrie. Numai ca eu am venit la
Bucuresti degeaba.

Sunt obosit. Ieri am umblat ca un nebun prin
oras. Mizae de 1 la 5.

112 A se vedea: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Yederea lui Dumnezeu in
teologia Sfdntului Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, Bucuresti,
2009. Poate fi downloadata de aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-
teologia-sfantului-simeon-noul-teolog/.

113 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandra_Nechita.

268

M-am intalnit cu Iustin Manta la Bucuresti,
langa facilitate si m-a incurajat. Ma bucur cand
intalnesc oameni loiali adevarului.

I-am privit insa pe candidatii la Teologie si mi-
a fost teama sa ma intreb de ce aii venit pentru acest
solilocviu. Sunttrist...

Orice carte a mea este o stare de spirit in
extensie.

Incercarea de a surprinde pe cineva fara a avea
adevarul e ca incercarea de a prinde soarele intr-un
tuci de facut mamaliga.

29 august 1997. Azi e o zi in care daca te nasti
nu iti pare rau.

30 august 1997. M-am trezit obosit si
dezgustat. Parca as avea o mie de ani: atat de obosit
ma simt. As dori sa fac multe lucruri si niciunul. Mai
mi-a trecut durerea de cap. Afara e un timp urat.

Mai sunt trei zile si parca nu mai stiu nimic din
tot ceea ce am invatat. Insa uitarea mea inseamna o
colosala oboseala, pe care nu mi-o poate intelege
nimeni, pentru ca habar au cat m-am epuizat pentru a
crea.

31 august 1997. Duminica. Zi calda. Am apelat
din nou la vitaminizare.

Oamenii care gandesc au fruntea iesita in relief
si sunt oarecum deformati la cap. M-am gandit
automat la Mihail [Eminescu] si m-am privit si eu in
oglinda. A inceput sa se observe acest lucru si la
mine, adica aceasta deformare a capului din cauza
multei cugetari.

Ma gandesc uneori ce as putea sa scriu inr-un
jurnal perfect?

Sonetele (citite astazi) lui Shakespeare sunt
parca insasi realitatea. Sentimente, fapte brute. Sunt
atat de dare incat m-am plictisit sa le mai citesc.

269

Entuziasmul prelungit e, de multe ori, sursa
multor erori.

Uneori prima impresie poate gresi.

E tarziu si totusi nu pot sa adorm. Noaptea s-a
strans toata in mine si imi pare de nesuportat. Patul
meu eprietenos cu mine dar eu sunt nelinistit.

1 septembrie 1997. E ora 11 dimineata. Lumina
si intuneric. Am o minte concentrata la culme si daca

9 9

ar fi asa intotdeauna as fi un munte de luciditate.

9 9

Astazi voi spicui o barza de gramatica si iese
ce-o iesi. Am recitat cateva poeme de-ale mele si am
devenit groaznic de complex.

Ora 3 dupa amiaza. M-am tinut de cuvant! Am
scris interviul pentru Nobel. Apoi am plecat in
gradina, sub nuc, cu cerul in fata si am mancat
struguri. Aici am vazut imperecherea a doi fluturi. Le
tremurau antenele. Ea dorea sa zboarc.dar era lipita
de el.

Nu-mi plac femeile in pantaloni si, mai ales, in
blugi. Feminitatea le zboara...la contactul cu
pantalonii.

Ma odihnesc cu sonetele lui Shakespeare in fata
„marelui examen". Sper sa scriu mai putin zilele
astea, pentru ca sa nu ma obosesc tare mult.

2 septembrie 1997. E 8 si ceva dimineata. Ploua
si iar ploua. Sunt oarecum linistit. Astazi nu stiu ce

9 ± 9 9

am sa fac. Aseara m-am jucat cu scrisul de fabule, pe
cand astazi cred ca ma ocup de manuscrise.

Cel mai unit imi e sa imi fac bagajele. Pare
intotdeauna tristd plecarea mea.

3 septembrie 1997. Am mers mult. Am intalnit-
o pe Anca (studenta la Teologie) si m-a dus la o
gazda. Sunt sub presiunea nervoasa a examenelor si a
faptului ca nu ma simt bine unde sunt acum.

270

Am fost intr-un pare, m-am odihnit pe o
banca...si m-am linistit putin privind apa lacului.

Spre seara am intrat intr-o biserica catolica.
Aerul ei ma stdnjenea. Ma simteam pdrdsit intre
pietre inalte.

0, sunt singur, Doamne! Durere multa...si
starea mea de parasire. In acest moment simt ca
nimeni nu ma ajutd. Sunt singur si pdrdsit.

4 septembrie 1997. Bucurestiul moare cu cainii
in brate, in bratele soselelor. Merg pe strazi. Ma
zambesc scurt. Fiecare bloc parca ma latrd si ma
respinge.

Eu ma inving intotdeauna atunci cand nu mai
exista sanse.

>

Acum sufar, sufar cu dureri imense. Insa stiu ca
aceste strazi goale ma vor iubi candva si aceste inimi
sterpe se vor lovi de numele meu ca de o bucurie
peste care nu vorputea trece.

Poemele mele stiu cum eu am plans
nemdngdiat si am disperat strdzile care nu m-au vrut.

5 septembrie 1997. Cu iubitii mei prieteni. Am
plans si am ras.

Examenul prim de la facultate a fost o prostie
emancipatd, pentru ca s-a cautat un subiect chitibusar
si nu un subiect de creatie, in care sd ti se vadd
personalitatea.

Sunt trist. Deasupra mea sta un soare care imi
taie picioarele. Ma doare capul foarte rau.

6 septembrie 1997. Am plans. Am facut greseli
banale. Cred ca am pierdut examenul de intrare la
facultate.

Am uitat masiv, am primit subiecte laturalnice
si am stat intr-o incordare si in spatii care nu mi-au
facut bine. Epuizarea si, mai ales, tristetea mea
launtrica, sfredelitoare, mi-au golit mintea...si m-au
facut aidoma unui om lipsit de nerv.

211

8 septembrie 1997. Ora 12 noaptea. In Gara de
Nord din Bucuresti. Pentru ca am pierdut trenul de
seara, dupa ultimul examen, tocmai de aceea,
impreuna cu Valentin, asteptam trenul de Rosiori ca
vai de noi.

Am gresit pana si ceea ce stiam eel mai bine.
Ultimul examen a fost un fiasco de zile mari. Datorita
unor sicane prietenoase si, mai ales, a unuia dintre
preotii asistenti, care m-a banuit ca as dori sa copiez,
am trait un blocaj mental, din cauza caruia nu am
putut sa mai imi reamintesc nimic despre subiectul pe
care trebuia sa il tratez.

Am stat, minute intregi, cu imaginea intrarii lui
Mihai Viteazul in Alba Iulia...insa nu mai mi-am
reamintit contextul in care a ridicat catedrala, marele
subiect, de fapt, al examenului ultim.

Adica ne-au dat o jumatate, trei sferturi de
foaie...din toata Istoria Bisericii Ortodoxe Romdne.

Atmosfera de acum a garii, care imi inteteste si

O ~ 5 5 5

mai aprig tristetea.

Doua tinere se prostitueaza contra cost. In clipa
de fata, una dintre ele, face sex cu un barbat care a

5 ~ ~

cautat-o, undeva spre triaj .

Am vazut sobolani in gara si pe langa buticuri,
cand am cautat un veceu.

Un betiv isi bate mama si o dracuie. Un copil
suge la sanul mamei lui. In timp ce pe peronul garii,
la o distanta aproape de noi, un altul face sex cu o alta
tanara, tot contra cost, patrula de politie a garii, ca si
cand nu ar putea sa vada cat vedem noi, adica pe cei
doi facand sex...e ocupata cu escortarea unor aurolaci.

Un aer viciat. . .

In timpul examenelor am fost la Manastirea
Antim tocmai in timp ce se savarsea o nunta. Mi-a
ramas in minte ochii calugarului poznas, care nu ne-a
putut raspunde decat in dodii, in glume... la intrebari
foarte dare.

272

Vulgaritatea e mizeria noastra cotidiana.
Mizerie sufleteasca. Suntem bogati in indecentd. Si
simt cum ma imbolnavesc tot mai mult de boala asta.

E 8 fara 10 seara. Am mancat mici si am baut
bere la balci. Sunt arcuit ca o statuie.

Insa ma simt bine ca sunt acasa. Fara zgomote.
Fara taceri parsive. Fara frivolitati de duzina.

Octavian m-a invitat la el la Biserica. Am
cunoscut-o pe Cristiana, sotia sa. S-a bucurat ca i-am
intalnit.

Bananele mi-au facut bine. Sunt secatuit de
forta. . Insa in zilele urmatoare am multe de scris
despre experienta murdard pe care am avut-o in
exasperanta noastra capitala.

Scriu pe scurt si ma dor mult ochii.

9 septembrie 1997. Merg mai departe cu toata
durerea in suflet. Umblu mereu dupa spatii inefabile...

O preconceptie invinsa e o poartd de intrare in
tine insuti.

10 septembrie 1997. Marea artd nu te
consoleazd. Ea te instruieste, iti da sperante tot mai
mari. Ea te convinge ca nu esti o eroare.

Marea artd este un impuls pentru a repara in
tine ceea ce mai pop repara, pentru a te mobiliza din
nou spre viatd. Asta am simtit cand i-am ascultat pe
Beethoven, pe Mozart, pe Chopin...

Am simtit ca ei incearca sa ma entuziasmeze,
sa ma faca sa iubesc, sa ma faca liber.

Afara e innorat si imi place sa prind tot sufletul
prietenilor mei si sa il sdrut. Astfel ma simt mai putin
rdstignit si ma umplu de odihna speratd.

273

Adevarurile mele sunt o trauma imensa pentru
viata sociala. Ma simt ca un vultur ranit care e crezut

5

drGpt...furnica...

Am incercat, de multe ori, sa fiu ca eel de pe
strada, ca anonimul care nu iese cu nimic in evidentd,
dar nu mi-a reusit niciodata. Oricat as vrea eu sa nu

5 5

fiu eu, sa ma comport in general, ca tot omul... am
prea multd personalitate, care ma da de gol.

Eu gandesc in fractiuni de secunda. Aceasta e
adevarata gdndirel Tocmai de aceea nu pot sa suport
pe cei grei de cap, pe cei carora trebuie sa le explici
de zeci de ori... pentru ca sa nu inteleaga mai nimic in
cele din urma.

Ceea ce se gdndeste bine, se gandeste repede.
Gandirea nu are de-a face cu timpul si spatiul. Ea are
de-a face numai cu stravederea sufletului prin creier.
Viteza acestei stravederi e tot ce inseamna intelegere.

Gianina mi-a daruit 30.000 de lei, un top de foi
si doua caiete mari. Nu stiu cum sa-i mulrumesc mai

9 5 5

mult si ce cuvinte sa-i spun. Fara ea as fi eel mai putin
fericit.

Dumnezeu face viata mea o continua taina. Nu

5

stiu de ce iubesc oameni atdt de diferiti. Sfantul
Simeon Noul Teolog, [Salvador] Dali, Nichita
[Stanescu], [Vladimir] Maiakovski114, [Charles]
Baudelaire, [Mihail] Eminescu, [Emil] Botta si multi
altii, incap, cu totii, in sufletul meu.

Toti au ceva in comun dar fiecare e un unic, e

5 ~

diferit, nu e ca ceilalti.

Am citit azi cate ceva si cred ca va veni in viata

5 5

mea o schimbare enormd. Aceste schimbari, care or
sa vina in viata mea, o sa ma rupa de trecut si o sa ma
faca sa ma gandesc numai la vesnicie.

Sa nu spuneti ca nu este posibil, spunea Sfantul
Simon [Noul Teolog], sa nu spuneti ca nuputem sa-L

114 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Mayakovsky.

274

vedem pe Dumnezeu in inima noastrd, sd nu spuneti
cd nuputem sd ne mdntuim! Eu cred in aceste lucruri!
Eu stiu ca ele sunt adevdrate.

5

Un jurnal e interesant, cu adevdrat interesant,
numai in clipele supreme. Insa fara toate semnele lui
nu participi la taina celui care 1-a scris.

Cartile adevarate nu-ti mai dau nicio sansd

5 5 >

trecutd. Ele iti dau numai o sansd viitoare.

5 >

O credintd adevdratd nu numai ca face
imposibilul dar il si produce.

Un Sfant e nebun tocmai pentru ca face
imposibilul mai mult decat posibilul. Iar oamenii
ordinari nu pot sa se apropie de imposibil decat cu
uimire.

Geniile uimesc pentru ca au fortd de titani.
Desi, adesea se spune, ca titanii sunt geniile care
trdiesc mai mult ca de obicei.

Astazi am inteles ca nu pot sa spun nimic
despre viata mea. Trecutul sunt eu si el e mort.
Prezentul e altul desti sunt eu.

5

Doamne, astazi am inteles ca arta nu se naste

~ 5 )

niciodatd\ Ea este o nastere intotdeauna nendscutd si

) 5

ndscutd. E una dintre marile, fundamentalele
antinomii ale artei.

11 septembrie 1997. Arta ne deformeazd
sufletul, dupa cum si sufletul nostru modified arta. E o
suferintd reciprocd, pe care ne-o asumam extrem de
dureros.

Citesc si nu mai inteleg nimic. Cu cat gandesc
mai acut, cu atat cad in gol, intr-un loc unde nu mai
pot sa fiu apt de nimic... decat de contemplare.

Pe cat ma umplu de tacere si de linistea lui
Dumnezeu cu atat vad tot mai pregnant, in mine si in

275

jurul meu, cum iadul isi deschide gura tot mai mult si
mai infricosator.

Ma simt parasit. Nu mai stiu cum sa scriu in
jurnal incat sa par credit il. Cred ca cuvintele imi
exprima, acum, tot mai putin starea sufleteasca.

In ultimul timp am trait stari sufletesti la pragul
nebuniei, cu o mare singuratate, ucigatoare
singuratate, unde m-a lovit, in mod cumplit,
disperarea. Nu mai vedeam nicio speranta, nicio
frumusete, nicio liniste.

[Lucian] Blaga spunea despre framantarile lui
Kierkegaard, ca in ele a fot si putin sarlatan si nu
doar existentialist. In aceasta clipa, nu as dori ca sa se
creada despre mine ca mimez suferinta... cand ea ma
imbolnaveste sufleteste.

Casatoria, preotia, munca de profesor, acum, nu
mi-ar aduce niciuna linistea pe care o caut, ci mi-ar
adanci nelinistea. Insa nu mai pot sa traiesc cu
suferinta si singuratatea pe care le port in mine.

Simt ca ma prabusesc. Simt ca mor. Nimeni nu
ma crede ca: simt ca mor.

Am inteles lumea numai datorita schimbarilor
din mine insumi.

Am ajuns sa gandesc si sa ma ocup de lucruri
care nu ma mai intereseaza nici pe mine insumi. Le
gandesc si ma ocup de ele ca cei care, in tren, se
ocupa de un rebus pe care, mai apoi, fara mustrari de
cuget, il arunca.

Cand eram la poalele muntelui, credeam ca pe
munte sunt numai lucruri frumoase . Credeam ca aici
ma voi umple de toata cunoasterea. Ajungand aici
insa ma simt gol. Mai gol ca la inceput. Poate sunt
preafericit, domnule, doamna, si nu imi dau seama\

Cand am sperat eel mai mult am avut cele mai
mari deceptii.

276

Motoul celui de al 10-lea caiet manuscriptic al
jurnalului de fata imi apartine: „Cel mai fericit om
este tributarul celor mai nefericite intdmplarr.

12 septembrie 1997. Versurile mele sunt insasi
suferinta mea. De aceea mi-e teama sa-mi recitesc
versurile. Pentru ca un om suferind nu-si poate privi,
cu placere, ranile.

Viata e o galagie surda. Cu cat nu mai sunt
tanar cu atat imi dau seama de acest lucru.

Oamenii care vorbesc despre perfectiune cu
zdmbetul pe buze nici nu le trece prin cap cat de
traumatizantd e imbratisarea perfectiunii .

Faptul de a fi brutal in a spune adevarul cred
ca se datoreaza nasterii mele. Numai un cutremur
putea sa ma nasca atat de viu.

Inima e eel mai frumos loc in care pot muri si
pot invia toate lucrurile pe care tu le-ai iubit si le
iubesti.

5

Daca as spune tot ce mi-a placut pe pamant, cu
lux de amanunte, cu siguranta ca as uita sa mai spun
ce nu mi-a placut. Sau nu ar mai fi interesant sa mai
spun acest lucru...

Am fost dezamagit, in mod continuu, de
oameni care erau dezamagiti de ei insisi. Si ceea ce
m-a durut eel mai mult a fost faptul ca ei, cu buna
stiinta, 1-au lovit drept in inima pe singurul lor
prieten, care ii iubea in mod sincer...

Orice mare eveniment al vietii mele are langa
el sau in el o mare drama, o suferinta penibil de
neomenoasd.

12 fara un minut noaptea. O, n-am sa uit
niciodata ce frumoase sunt rugaciunile in comun! De

277

aceea nu pot sa ma rog doar pentru mine, fara ca sa
ma rog pentru toti.

Numai in comuniune, in dragoste si in ascultare
reciproca sta mdntuirea, adica infrumusetea noastrd.

Adevarata fata a omului poate fi mai frumoasd
decat aparQntafrumusete.

Daca omul si-ar pune toate potentele in act am
fi mai minunati decat cele mai frumoase gdnduri ale
noastre.

Acum imi vine sa zbor, sa zbor catre
Dumnezeu. Pentru ca sunt fericit, preafericit... Undel
In mijlocul destrdmdrii.

13 septembrie 1997. Nu respirati: rezultatul
examenului meu se amana! Poate ca la Teologie nu s-
au reglat inca toate conturile, adica nu se stie incd
cine trebuie sa intre si cine nu.

5

Oamenii culturii care ma populeazd si de la
care am invdtat enorm (o lista rapida, in fuga):

1. cei mai frumosi: Nichita Stanescu si
Salvador Dali;

2. cei mai profunzi: Shakespeare si Beethoven;

3. cei mai nebuni: Baudelaire, Nietzsche si
Kierkegaard;

4. cei mai excentrici: Picasso115 si Monet116;

117 118

5. cei mai suavi: Enescu si Chopin ;

6. cei mai inalti: Eminescu, Byron si
Cervantes119;

7. cei mai tenebrosi: Emil Botta si Max

5 5

1 Of)

Ernst , pictorul dracilor;

8. cei mai angoasati: Pascal, Eugen Ionesco,

1 0 1 " 1 00

Beckett (omul cu palarie neagra) si Kafka
(maimuta care mananca banane labirintice);

115 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso.

116 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Monet.

117 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu.

118 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%A9d%C3%A9ric_Chopm.

119 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Cervantes.
1-0 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Max_Ernst.

1-1 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Beckett.
122 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka.

278

9. cei mai indragostiti: Hafiz123 (poetul vinului)
si Hokusai (eel nebun dupa pictura).

Insa lista continua: Van Gogh, Cezanne ,
pictorul femeilor albastre, de un albastru ultramarin
(imi scapa acum numele lui), Brancusi, Stravinski126,
Mozart, Bach, Rembrandt127, Verlaine128, Rimbaud129,
Rilke130...

Ei m-au invatat multe fibre ale sufletului uman
si multiple coast e ale artei si ale faptului de a fi om,
pe langa Sfintii mei. Adica niste oameni morti... m~au
invatat safiu viu.

Diogene cauta omul cu felinarul. Eu nu mai
indraznesc decat sa caut sentimente umane, risipite pe
ici pe colo. Bineinteles, cand intalnesc oameni... e o
mare minune. E adevarata sarbatoare a vietii mele.

Uneori am aroma de putrezeala, eu, tocmai eu,
care am o avers iune terifianta fata de tot ce e putred,
corupt, mucegaitm oameni.

Azi, spre exemplu, ma simt un cos de gunoi in
care s-a scuipat in ciuda. . .

Ion vrea sa mergem la munte, ca sa mancam o
buna conserva. Asta drept consolare pentru ultimele
zile. Insa nu am chefde asa ceva.

14 septembrie 1997. Acum as vrea sa vad o
piesa de teatru magistrala. O si vacL.Preferabil?! Cu
Florin Piersic in rol dramatic. Sau cu un altul ca el,
care are un inalt simt al singuratatii .

Singuratatea mea e una in jurul marilor
persoane si valori spirituale, artistice si stiintifice ale
lumii. Eu nu sunt singur pentru ca nu am cu cine
comunica, ci eu sunt singur pentru ca nu am destui

123 Idem

124 Idem

125 Idem

126 Idem

127 Idem

128 Idem

129 Idem

130 Idem

131 Idem

http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez.

http://en.wikipedia.org/wiki/Hokusai.

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_C%C3%A9zanne.

http ://en. wikipedia. org/wiki/Igor_Stravinsky .

http ://en. wikipedia. org/wiki/Rembrandt.

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Verlaine.

http ://en. wikipedia. org/wiki/Arthur_Rimbaud.

http://en.wikipedia.org/wiki/Rainer_Maria_Rilke.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Diogene_din_Sinope.

279

oameni cu care sa comunic inalt, foarte inalt, eel mai
inalt posibil.

Orice mare idee e asociala. Nu te poti incadra
social, ca o rotita intr-un agregat, cand tu esti o alta
masina, o alta lume, pentru care nu s-a inventat o
gramatica.

Uneori scriu si mi se face frica de mine insumi.
Am ajuns sa simt si sa vad si sa inteleg lucruri la care
nu m-am gandit niciodata sau pe care nu le credeam
po si bile.

Inima imi este foarte sensibila datorita
ultimelor socuri. Tracasarile asta cu examenele ma
exaspereaza. Iar chestiunile familiale ma arunca cu
totul in aer.

Si, Doamne, cu toate astea, pe care le traiesc si
le simt, stiu ca toate au un rost la Tine! Pentru ca nu
se poate petrece cu mine si cu niciun om lucruri pe
care Tu sa nu le ingadui.

15 septembrie 1997. Ma enervez din orice. ..si,
de enervare, nu mai imi simt picioarele. Incep sa
tremur si nu mai stiu de mine. Uneori mi se pare ca
plutesc in neant. O oboseala mormantala.

Nu cred ca Dostoievski a scris cea mai
rascolitoare pagina a liter aturii. Simt ca pot sa fac
mai mult. Simt ca se poate spune mai multe din om,
despre om.. .pentru om, in favoarea lui.

16 septembrie 1997. Bunatatea e un mod de a fi
mancat de struguri, adica de catre toti hotii. Prostia e
o invazie a cioburilor intre stele. De aceea ma dor pe
mine cuvintele de multe ori si nu mai pot sa mananc
de atata chin si durere.

5

Astazi, ca sa imi treaca de toate, am spart
lemne. Timpul e insingurat. Ziua de maine imi va
stab Hi viitorul.

280

18 septembrie 1997. Da, s-a comis marea
greseala in ceea ce ma priveste! Numai ca nu pot fi
gol, eu, celplin.

19 septembrie 1997. In fata panoului cu note s-
a produs o schimbare radicala in fiinta mea, de care,
probabil, o sa imi dau seama in zilele, saptamanile
urmatoare. O izbucnire din launtrul meu, pana in
minte si constiinta.

5 5 5

Acum, in clipa de fata, parca sunt drogat. Pana
acum nu am stiut niciodata gustul infrdngerii . Si
astazi 1-am aflat din plin, intr-un mod brutal.

Sunt nevoit sa ma intorc din nou la schemele
mentale si la tipicul de doi lei, numai memorare, pe
care mi-1 cer aici, ca sa intru la facultate. E
penibilL.Insa chinul meu se acutizeazd... si o iau,
precum Sisif, de la capat.

Nici nu mi-a trecut prin cap sa fac
contestatie... desi multi fugeau sa conteste nota

> 5 5 O

obtinuta.

5

O, Doamne, numai Tu stii de ce trebuie sa tree

~ ~ 5

prin durerea, nefericirea si rusinea asta! E prima oara
cand pierd un exam en...

Mi-e nespus de greu, dar stiu ca Tu, Tu Insuti
stii de ce trebuie sa ma afund in aceasta groaznica
stare si sa nu merg, de anul asta, la facultate! Ai mila
de mine, netrebnicul si ma iarta!

~ 5

Un vis simbolic: eu am ramas in Biserica iar ei
au iesit afara, bucurosi, si s-au dus sa sarbatoreasca.

5 ~ 5^5

Aveau in maini pahare mari de cristal...

Un alt vis: m-a batut o gasca de naltangii.
Loviturile lor insa erau nedureroase desi ma bateau la

5

greu. Motivul: pentru ca am stat de vorba cu prietena
unuia dintre ei.

Al treilea vis: unul erotic. Cu doua femei, cu
care dracii ma obsedeaza de ani de zile.

281

Al patrulea vis al acestei nopti: un spatiu
verde...si bunica mea il aranja.

Al cincilea vis (am dormit ca sedat): intalnesc o
femeie pe care nu o cunosc. Imi vorbeste obscen
despre o alta. Limbajul era unuL.iar statutul ei social
era altul. Apoi imi spune ca toate femeile care vin la
Bisericd sunt curve.

Adica dracul, dupa ce ca am pierdut examenul
de intrare la facilitate, acum ma extenueaza cu intentii
perverse.

Zbieretele celor care beau ma faceau sa rad. Era
o manifestare animalica.

Delicatetea insa si valoarea nu se inspaimanta
de nonvaloare si nereusita.

Delicatetea e o norma a celor inalti.

„A spune inseamna a inventa". E de la Samuel
Beckett.

Si tot de la el, in Molly: „In mine au existat
dintotdeauna dot bufoni, printre atatia altii, eel ce nu
cere decdt sa ramdna acolo unde este si eel ce-si
inchipuie ca mai departe arfi ceva maiputin rau".

20 septembrie 1977. Ma reintorc la Scrioastea.
Fac pasii nefericitului. Desi ma simt anchilozat
sufleteste trebuie sa dau aerul ca rezist. Tentatii crude
isi infig coltii in mine.

Nimeni nu poate ajunge sceptic la unele lucruri
sau la cat mai multe pana nu gusta, cu sete, din
dezamagire.

Am spart din nou lemne. Mamaia Floarea se
bucura ca sunt acasa si nu la facultate, pentru ca sa
aiba cu cine mdnca si vorbi.

In ultimele zile am discutat multe lucruri cu ea.
A inceput sa se gandeasca la publicarea mea... si cauta

282

sa ma ajute in scrisul meu. E amuzanta prin ceea ce
face si cu multa candoare (pe care nu o stiam), cand
incearca sa imi relativizeze durerile, obsesiile,
amaraciunea si rusinea pe care trebuie sa o infrunt, ca
eu, tocmai eu, nu am ajuns student din prima.

A venit si matusa Mariana. A incercat sa ma
consoleze... si ma bucura acest lucru.

Timp inchis. Strada e insa populata. E o zi de
sambata...si de inceput de toamna. In lipsa de altceva
am conversat cu Beckett. E o izbavire binemeritata
din marasm.

Spre seara: Guy de Maupassant . De la el:

„Trebuie sa privesti tot ceea ce vrei sa descrii
destula vreme si cu destula atentie ca sa descoperi un
aspect care n-a fost inca vazut si descris de nimeni. In
toate exista o parte neexplorata...

Cel mai mic lucru inchide in sine o farama de
necunoscut. S-o gasim".

El a murit din cauza unor semne grave de
dezechilibru psihic. Avea accese de teama, se credea
urmarit si vedea fantome. Moare la 6 iulie 1893.

Ma simt singur dar nu parasit. Acum mi-e
teama de toate temerile de pe fata pamantului. Cred ca
mor, cred ca innebunesc, ca din intuneric iese ceva si
sare asupra mea, ca voi fi otravit, ca nu voi publica
niciodata.

Insa toate aceste dracii ticluite cu grija de
Satana, pe care mi le introduce, ca si cu o pipeta, in
fata imaginatiei mele, pier fara urma cand ma rog.

Atunci uit tot: orice grija, orice frica, orice
durerc.si ma asalteaza o bucurie si o pace
dumnezeiesti. Atunci nu ma mai simt insingurat si
nefericit, ci iubesc pe oricine si curatia.

In Expulzatul, Beckett nu a uitat sa scrie:
„Intotdeauna m-am mirat [de] cat de lipsiti de finete
sunt contemporanii mei, eu, al carui suflet se
framdnta din zori pana seara, cautdndu-se pururi" .

132 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Guy_de_Maupassant.

283

Numai ca, draga Samuel, pe contemporanii tai
i-a durut in cur de tine, cum ii doare si pe ai mei de
mine! Baremi la asta suntem chit.

21 septembrie 1997. Pierderea examenului meu
se leaga de...o pond de memorie. Trebuie insa sa fii
nebun, prea nebun, ca sa socotesti un om destept sau
prost in functie de memoria pe care o detine, cand noi
gdndim cu mintea... si stocdm in memorie.

Sunt acasa. Soarele tocmai rasare. E o liniste
muta. Am inceput sa ii pun fiecarui substantiv un
adjectiv langa el, numai asa: de frumusetea locului.
Acum invat faptul sa nu imi para rau. Vreau si
trebuie sa ies din starea asta de dezamdgire.

Scrisul e un adevdr in mijlocul multor greseli.

Ieri am vorbit si cu Esenin . Isi punea
intrebarea, fireasca intrebare, daca atunci cand
declama versuri nu pare un farsor. Si eu cred ca i se
pdrea, tocmai datorita schimbarii de altitudine si de
implicare interioara.

Si eu i-am spus: Draga frate, poetul trece peste
fiecare cuvdnt scris. E normal sa fie asa! Cand il
declami, versul nu este de o mdrime egala cu tine,
pentru ca tu, eel care nasti versuri, esti mai mare
decdt toate versurile tale la un loc.

Esenin insa tot s-a spanzurat...N-a tinut cont de
cuvintele mele.

Cred ca cea mai simpld si mai frumoasd
metaford a lui Esenin se afla in poezia Raspuns
(raspunsul sau catre mama sa) si este: „banutii de
ninsoare". Nu credeam sa vad vreodata atata
fragilitate sentimentala ca la Esenin.

22 septembrie 1997. Mi-am scris doua scrisori,
ca sa nu uit cum se mai scriu scrisorile si...sa nu imi
para rau ca nu am consemnat starea cu care as fi vrut
sdfiu imbratisat in aceste momente.

133 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Esenin.

284

In rest: putina teama...si n-am mancat decat o
bucata prajita cu putina paine. Mamaia nu e acasa si
mi-a fost urat sa mananc de unul singur.

Vreau sa vorbesc cu cineva, sa ii spun orice,
despre orice. Tu, eel care ma citesti acum, trebuie sa
stii ca sunt ofire nobild, adica am nobletea dialogului
de suflet si ca impreuna cu mine poti sa discuti mult si
bine\ Te sarut si te astept ca sa vorbim!

Din cand in cand, ca intr-un pastel, latra un
caine. Insa un astfel de caine poate latra la mormantul
meu a rugdeiune. Sau e un privilegiu ca sa ai cine sa
te latre si acum... si dupa moarte...

Mi-as pune la mormant: Eu am crezut ca viata
e usoara, cu toate lucrurile grele pe care le-am trait.

23 septembrie 1997. Am inceput, intr-o noua
carte, sa imi scriu povestea vietii mele, autobiografia.
Si imi dau seama ca nu e atdt de usor sa o scriu pe cat
speram la inceput.

Nu mi-e greu sa imi pun viata pe foaie, ci greu
imi e sa sintetizez ceea ce am de spus, sa elaborez
textele intr-o forma inteligibila, cu continuitate.

Rezultatul pozitiv insa al acestui demers e acela
ca md intorc la starea purd a vietii mele. Rezultatul
negativ: ma confrunt cu uitarea mea sau cu multele
sentimente si dureri din jurul unor evenimente, lucruri
care ma fac sa ma reimbolndvesc de propriile-mi
dureri.

Imi e tare frig desi afara e cald, un cald de
toamna. Am un frig interior. Si bunica mea e bolnava
de aceste friguri interioare. Maine cred ca ma due la
Turnu Magurele.

24 septembrie 1997. Plimbare dupa soare.
Poate soarele va lumina si la mine maine. Insa tataie
Marin a avut astazi de 5 ori caderi cataleptice. Dureri
de inima si de frica imense. II privim si il ocrotim ca
pe un mort viu. Stim amandoi ca poate sa nu se mai
trezeasca din aceste spasmuri foarte dureroase...

285

25 septembrie 1997. Un vis cu dragoste. Am
sarutat-o in lift. Avea numai mama. Complicatii
erotice.

Am prima mea slujba! Tataie Marin s-a dus sa-1
intrebe pe directorul Marin Peleasa, vecinul nostru,
daca pot preda Religie anul asta... si directorul tocmai
cauta Profesor de Religie. Asa ca am fost numit:
Profesor de Religie.

Am sa dovedesc ca sunt eel mai bun.

Si asta nu e tot: voi avea in curand si cere
profesoral, pentru ca Florin Mircea (fostul meu coleg
de seminar, care a intrat la facultate, la Bucuresti, de
anul acesta), in acord cu inspectorul scolar, 1-au
stabilit pentru primul trimestru.

Asa ca simt ca ma reintorc la viata, la una
activd.

26 septembrie 1997. Am cules via. Si am primit
doua scrisori care m-au bucurat mult. Am mancat
bine. Am vazut un film bun. M-am rugat impreuna cu
John. M-au durut insa dintii ingrozitor.

A fost, in concluzie, o zi in care m-am simtit
om.

Cand ajungi sa te confunzi cu ceva nu mai poti
fi apt de nimic altceva.

Poezia adevarata nu se vrea scrisa.

Cel care gandeste sa scrie poezie e un farsor.

27 septembrie 1997. O zi plictisitoare. Faptul
ca nu mai citesc mult se vede din insemnarile mele.
Acum nu mai gandesc atdt de intens ca in fata
intalnirii cu multe surse majore ale lumii.

Insa asta pentru ca nu mai am multa energie
mentala. Pentru ca nu mai suport prea
mw/^/...deocamdata...Nu cred insa ca o sa-mi placa
prea mult aceasta stare de nonactivitate intensd a
mintii si a inimii mele.

286

Eforturi si iar eforturi. Am sews mustul din
putina. Eu am pus in butoi 19 vedre, restul nu mai
stiu. M-am spalat pe cap si am intrat in casa.

Maine se resfinteste Biserica. Fie ca parintele
Stefan sa ne priveasca din Rai si sa se bucure pentru
asta!

De luni incep munca profesorala. Nu stiu ce va
fi, ce schimbdri se vor petrece in mine. Ma bucur insa
ca pot sa am contactul cu niste copii, pe care ii pot
tine in priza cu ceea ce am sa le predau dar si sa ii
formez pentru ceea ce stiu ca ii asteapta. Nu cred ca
vorbeste vreun profesor cu ei ca de la suflet la suflet.

Exceptionalul jurnalului unui om nu sta numai
in cuvintele sale addnci ci si in rezistibilitatea

9

gandurilor si a sentimentelor sale.

Am ajuns sa scriu ca mine. Ma mir ca am
umblat dupa mine atdta timp, cand era foarte simplu,
inca de la inceput, sa scriu ca mine.

De aceea nu e o treaba simpld, ci una foarte
complicatd, ca sa iti regasesti glasul interior, cat si
ritmul scrisului, stilul si topica proprie .

Scrisul genial e oribil de natural. Daca nu ar fi
astfel, bunele si relele umanitatii nu ar fi atdt de
convingdtoare.

Adevarul unei opere de arta e adevarul pe care
nu ai vrut sa il afirmi direct ci 1-ai metaforizat, 1-ai
transformat intr-o idee transpersonald.

Orice om care gandeste e un dobitoc al
cugetarii: adica munceste zilnic cu mintea dupa cum
boul e pus zilnic la jug.

Orice om care poate sa gdndeasca si nu
gandeste e un ratat: pentru ca isi bate joe de talantii
lui Dumnezeu si ii arunca.

Orice om care gandeste mai putin decdt poate e
un plictisit: pentru ca 1-au dezamagit multi.

287

Orice om care gandeste mai mult decdt poate e
un ingdmfat: pentru ca gdndirea lui e, de fapt,
imaginarea faptului ca gandeste.

Orice om care gandeste fara sa mai stie caface
acest lucru e un geniu: pentru ca a ridicat gandirea de
la scop la creatie bucuroasa.

Orice om care isi umple gandirea de iradierile
slavei lui Dumnezeu si de gandurile lui Dumnezeu e
un Sfdnt: pentru ca a renuntat la mintea lui marginita
pentru a trait in suprarationalitatea lui Dumnezeu.

28 septembrie 1997. Dupa ce am vorbit astazi
cu PS Galaction pe problema profesoratului, m-a
enervat la culme un editor, care mi-a cerut sa scriu
romane de razboi... pentru ca astea se cauta. Sa se
caute la dumneata, ca la mine nu se cautdl O sa vina
si timpul meu si, cu siguranta, tot ceea ce am scris va
valor a imens.

30 septembrie 1997. Primele ore de Religie.
Am gasit o atmosfera flexionara si Candida. Copiii
mei (observati, deja, nuantal) dau unei catele sa
manance. Aceasta are pui abia fatati...si e aciuata in
curtea scolii. Ma simt putin obosit.

A vorbi unor copii e tot una cu a aplauda.
Pentru ca emotiile, nedumeririle, prostiile pe care le
fac te fac sa te simti viu.

1 octombrie 1997. Valentin a plecat cu rapidul
de 18. Am baut o sticla de vin la trei sferturi inainte sa
piece. M-am bucurat ca a venit si ca am vorbit
indelung. Faptul ca amandoi am pierdut acest examen
ne-a facut sa vorbim o limba si mai comuna. Insa, cu
siguranta, ca lucrurile au un rost profund... si nu e doar
un hop intdmplator.

Uneori te intrebi cand ai sa invingi lucrurile
mici pentru ca sa faci lucrurile mari.

Am mancat lapte fiert. Si astazi am dat primele
note de zece la clasa intai, la vreo trei copilasi, pentru

288

ca au invatat acasa, cu parintii si bunicii lor,
rugdciunea de la inceperea orei. Asta la Brebina.

Insa, de o saptamana, nu am citit aproape
nimic. Asta e, cu adevarat, o noutate in viata mea.

~ ~ 5

2 octombrie 1997. Am reinceput lucrul la
roman. Am scris trei pagini...si n-am mai putut de
oboseala. De aceea: orice roman e o oboseald
supremd.

Originalitatea consta in a nu-ti gasi implinirea
decat in ceea ce gandesti si simti tu.

C 5 5 5

Am tendinta sd md lamentez. Poate ca e vorba,

5 ~

mai ales, de dorinta vie de afi crezut, de a comunica
abisal.

3 octombrie 1997. O lege se face dupa
necesitdtile natiunii tale si nu dupa exemplul altei
natiuni. Noi ne plagiem, la nivel politic, pana si
nevoile nationale in loc sd le trecem in revistd si sd

) 5

statutdm ce ne trebuie.

Mortii pot fi socotiti oricum. Numai ca trebuie
sa stim ca adevdrul lor ramane la ei, pe cand adevdrul
nostru despre ei e o simpld conjecturd.

Orele la scoala ma obosesc, pentru ca trebuie sa
fac naveta pana la Brebina, cu autobuzul, pentru a
doua scoala, si pentru ca, intr-o zi, ca martea, am 8
ore: 4 dimineata si 4 dupa amiaza, cu o pauza de doua
ore, timp in care ma due si ma intorc de la masa. Insa
martea o am aici.

5

Am gasit cateva suflete sclipitoare printre elevii
mei si in rest nimic. Aici, la Scrioastea, afectiv, merg
doar pentru o singura fetita, care are un talent la desen
ce trebuie exersat...si o sensibilitate care imi place.

Azi am patru ore dupa amiaza. Bate vantul si
mi-e frig, un frig care mi-a inghetat sufletul si ma
subjuga.

289

Poetul e poet in fiecare cuvant al sau si nu
numai in poezie.

Operele geniale ale rusilor au dialoguri largi si
prea multa asteptare. Cand le privesc vad stepa,
infinita lor infrigurare.

Perversitatea e, adesea, imbrdcatd
galant... numai ca ii miroase sufletul a veceu.

De ce curvele te iau cu mama, cand
maternitatea e pe ultimul loc in asteptdrile lor
intimel

5 octombrie 1997. Uneori, pe mine ma ajuta
contextul mai mult decat adevdrul. Din acest motiv
sunt iubit cand nu imi doresc si pdlmuit tocmai cand
am nevoie multa de liniste.

>

O vizita in casa mea este un moment de a-ti
pune intrebdri. Depinde insa ce relevantd au in a ma
cunoaste si mai mult.

6 octombrie 1997. Curiozitatea feminina in
ceea ce ii priveste pe genii duce, mai degraba, la
desfrdu si, mai putin, la sclipiri de inteligentd.

Adica femeile inteleg eel mai prost intalnirea
cu un om al profunzimilor abisale, gandindu-1
functional (un penis in erectie) si nu ca pe un creator
al unor sensibilitdti unice.

Si asta, cand femeile se dau de sensibile si de
inteligente...si in fata sensibilitdtii si a inteligentei
debordante ele stau deschise... cain fata unui vibrator.

Dupa intalnirile, cu adevarat abracadabrante, cu
doctorul Munteanu, la Turnu Magurele (primele cu un
doctor psihiatru), in care eu i-am vorbit deschis
despre scrierile mele si i-am spus ca ma doare inima
uneori si ca am nevoie de energizante mentale si el m-
a gdsit cu cele mai scarboase defuldri si intentii (una
dintre ele era aceea ca m-as masturba in fata oglinzii,
pentru ca sunt plin de mine, fiind un fel de
homosexual inconstient), in lipsa de un psiholog la

290

Rosiori, am avut proasta dorinta de a sta astazi de
vorba cu un alt psihiatru.

Si in timp ce eu ii spuneam acestuia, ca am o
lipsd enorma de energie mentala, pentru ca am facut
un efort imens de creatie si de invatare pentru BAC si

5 5 5 X 5

facultate, fapt pentru care am nevoie de o
medicamentatie revitalizantd si de nimic altceva,

J 5 5

dupa ce mi-a prescris o reteta cu nimicuri, care te fac
sa dormi mult... si sa te trezesti ca dintr-o coma (adica
ceea ce ii cerusem), mi-a spus, ca arfi mai bine sa ma
internez, pentru doua saptamani, intr-un spital de boli
mentale, adica la Poroschia, pentru ca sa ma refac.

Si far a sa imi ceara acordul sau sa ma intrebe
daca vreau sau «w...incepe sa scrie foaia de internare,
in fata privirii mele stupefiate de-a dreptul.

Am luat foaia (ca sa o pastrez ca amintire,
pentru ce inseamna sa fii doctor „profund" in
Romania, care isi intelege pacientii „la perfectie") si
nu voi lua nicio medicamentatie din cele prescrise de
o asemenea „eminenta" sfidatoare...

11 5

In concluzie: am pierdut ziua degeaba, cu nervi
din plin si am sa ma doftoricesc singur, cu vitamine,
mancare buna, somn mai mult si o pauza de creatie
din cand in cand.

Da, o sa ramana antologice la modul negativ
aceste doua intalniri cu medici psihiatrii, ca dovada a
cat de prost pregatiti profesional si uman sunt in fata
unui om cu o mare profunzime religioasd si
creationald.

Ei lucreaza dupa niste scheme mentale
nivelatoare si considera ca omul e un fel de coca din

5

care faci ba vrabii, ba covrigi cu susan. Adica toti sunt
la fel, doar ca ii cheama Gigel, Codruta sau
Florentina.

Din pacate, tot la fel de prost pregatiti pentru
duhovnicie sunt multi preoti, care fiind afoni la
tainele sufletului uman, spun tampenii cu duiumul, ca
„sfaturi", la spovedanie si mai mult ii innebunesc de
cap pe bietii credinciosi decat sa ii ajute
duhovniceste .

>

9 octombrie 1997. Am luat totusi o pastila din
cele prescrise de el, ca sa vad ce se petrece cu mine:

291

am dormit mai mult, profund si m-am trezit mai
relaxat dar, totusi, ametit. Asta e tot!

Adica un energizant pentru minte, lucrul de
care aveam nevoie, pentru ca am trecut de la stresul
examenului la stresul navetei si al predarii.

Astazi am doar doua ore. Inspectia la clasa sau
cercul profesoral va fi in noiembrie.

10 octombrie 1997. Le-am promis copiilor mei
de la Brebina un teatru de Crdciun. Ei sunt mai
receptivi si mai entuziasti decat cei de la Scrioastea,
care cu greu pricep ca trebuie sa se bucure.

Titlul: Nasterea far a pereche .

Actorii: povestitorul, cei trei magi, Sfanta
Fecioara Maria, Preasfantul Prune Iisus, figuranti
(numar neprecizat inca).

Adica vom pune in scena evenimentele din
jurul Nasterii Domnului. Si voi scrie aceasta piesa cu
roluri turnate pe micii mei actori de ocazie.

Sunt bucurosi la culmc.si care mai de care mi-
au vorbit despre cum o sa isi faca ei costumele si
recuzita...

Bineinteles ca nimeni nu a mai facut asa ceva
cu ei pana acum si daca au ceva idee de teatru... au
vazut vreo reprezentatie la televizor.

Pe scurt: se bucura ca cineva ii apreciazd... si,
mai ales, ca pierde timpul cu ei si dupa ore, ca un
coleg mai mare al lor si nu ca un profesor, pentru ca
sa vorbeasca cu ei despre totfelul de nimicuri.

Vor sa fie ascultati, fapt pentru care vorbesc
intruna. Iar mie imi place enorm asta.

Cafeaua ma linisteste. Ma simt bine.

5 5

11 octombrie 1997. Ieri am primit flori de la o
eleva de-a mea. A fost un gest foarte genuin.

12 octombrie 1997. Pentru a canta iti trebuie
aspiratia sufletului spre lumina, spre inaltul lui
Dumnezeu. Acest dor te face sa vibrezi. De aceea nu
conteaza ce cdnti ci cum cdnti. Cei care canta e un
sentiment in miscare.

292

Asta le-am transmis copiilor, care nu intelegeau
ca colindul e o declaratie de dragoste, o bucurie si nu
un tralala comunist, dupa cum sunt invatati ei sa
recite poezii.

La inceput am fost uimit sa vad ca toti aveau
aceeasi tinutd de lemn cand recita: stau drepti si
recitau laldu sifdrd entuziasm.

Din discursul funebru al lui Victor Hugo la
inmormantarea lui Balzac (conteaza cine ramdne in
urma, ca sa vorbeasca despre tine):

„Merge drept la tinta. Se ia in piept cu
societatea moderna; smulge tuturora cate ceva, unora
iluzia, altora speranta, acestora un tipdt, acelora o
mascd. Sapa si sondeaza omul, sufletul, inima,
maruntaiele, creierul, prapastia ce exista in fiecare din
noi".

14 octombrie 1997. Desi sunt un om al
secolului al XX-lea, care e pe final, m-am bucurat ca
am lumina electrica in casa, dupa ce nu am avut
lumina o zi intreaga.

Spre seara, in fata lor, imi venea sa plang,
atunci cand le-am recitat poeme in prima auditie.

15 octombrie 1997. Scriu poeme cu mana si
sufletul meu imi spune ca ele nu se vor termina
niciodata.

Am inceput sa iiuprea linistit. Viata mea parca
a intrat intr-un desert, intr-un pustiu, unde nu se mai
aude niciun urlet, nicio masina, niciun zgomot...ci
doar o adiere depace si de liniste.

16 octombrie 1997. Studiez lirica norvegiana si
suedeza.

Astazi mi-am dat seama ca marile versuri sunt
doar niste evenimente memorate ale mintii noastre,
dintr-o multime de alte evenimente nememorate sau
uitate.

293

18 octombrie 1997. Am scris doua piese de
teatru...si e foarte greu sa faci pe omul beat cand nu
esti.

Mamaia face tuica din prastina strugurilor.
Vinul e dulce iar copacii au inceput sa ingalbeneasca
si sa ramana goi. Ma simt mai bine cu sanatatea. Ma
asteapta cateva carti sa le citesc dar nu imi gasesc
timpul interior necesar. Pentru ca fiecare carte
are...starea ei.

Am facut insa si piesa de teatru, pentru copii,
pe care am sa o pun in scena pe 28 decembrie. Insa,
mai intai de toate, am facut cu ei lectii de vocalizare
si de poeticd. Apoi de tinutd teatrald si de mimetism.
Lucrurile se misca greu... dar, de rusinea mea, fiecare
incearca.

Sunt pana in gat in culegeri de folclor
romdnesc. De vreo saptamana numai cu asa ceva ma
ospatez.

In ultimele doua zile am mancat doar pastrama
de oaie, sarata ponderat si am baut lapte de vaca. Dar
beau multa cafea ca sa imi tempereze nervii si sa ma
tina treaz.

Primesc multe flori de la copii... lucru care le
mird pe doamne, care, bineinteles, ca erau singurele
care primeau.

Si nici prin cap nu mi-a trecut sa le sugerez asa
ceva. Insa, pentru toata daruirea mea fata de ei, sunt
numai zambet, asculta, se iau la intrecere si ma umplu
de flori.

Si ceea ce fac ei pentru mine ma bucura si ma
insenineaza, pentru ca treptat-treptat simt ca scot din
mine tristetea, regretul...si redevin apt ca sa creez la
parametri mari.

19 octombrie 1997. Voi reincepe cat de curand
lucrul la roman. Doamne, Te rog, nu ma lasa sa stau
in umbra!

294

20 octombrie 1997. Am scris 10 pagini la
roman. Transcriu descantece romanesti. In casa este

5

foarte frig. Nu mai am cerneala. Trebuie sa ma due sa
ma spovedesc.

Sa nu crezi ca timpul unei alegeri este etern.

23 octombrie 1997. Am citit Evgheni Oneghin
al lui Puskin134. Desi ritmul, metafora, viata
romanului sau in versuri acum sunt unfum, ceea ce e
viu in el este modul de a fi sincer, care m-a
inspaimantat si m-a facut sa incep sa scriu.

Un eveniment neplacut: una dintre elevele mele
din clasa a 7-a a facut o fixatie fata de mine si a

5 5 5

inceput sa imi scrie biletele de dragoste. Nu vrea sa
asculte ca trebuie sa inceteze...

Am primit un boboc rosu de trandafir. Din
gradina. Si asta: in plina toamna!

Am inceput sa imi pun pe foaie proiecte
liter are de viitor. Si cand vad ca sunt multe si prea
multe ma apuca groaza.

Am stabilit clasa a 8-a pentru inspectie. Cred ca
va fi pe 6 noiembrie.

Posteritatea unui om e un lucru straniu: el va
primi ori mai mult ori mai putin decdt merita de la
urmasii sai.

5

24 octombrie 1997. Citesc. Scriu foarte putin.
Afara e frig si in casa la fel. Stau invelit in patura.

De la talpi la genunchi m-am imbolnavit de
reumatism si acum sunt foarte sensibil la orice

5

inseamna frig, zapada sau apa intrata in pantofi sau
ghete. Noaptea ma dor picioarele enorm.

Cred ca e aproape 10 dimineata. Dupa amiaza
am doar patru ore. M-a lovit spleenul. Imi pare rau ca
nu am langa mine oameni de incredere. Cei pe care

134 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aleksandr_Pu%C8%99kin.

295

mi i-as fi dorit, cu care as fi facut lucruri
extraordinare in timp record.

Astazi am inteles, intra catva, ce inseamna sa
fii un autist.

25 octombrie 1997. Mi-e teama. Am visat ca
am ucis doi copii si ca cineva ma alerga. L-am gasit
pe bunicul meu pe un scaun. E ora 1 1 si e sambata.

26 octombrie 1997. Ma simt bine.

27 octombrie 1997. Am rescris. Richard al III-

1 "2 C /v

lea ' ma provoaca. Am mancat pastrama. Insa, de
data asta, am avut neplaceri la stomac.

Am ras copios la strigaturile romdnesti.
Poporul roman e foarte poznas in acest domeniu.

Mi-a fost returnata o scrisoare. De ce? Pentra
ca eel care o pusese in numele meu (ce graba?!) a
uitat sa treaca atat strada cat si numarul.

5

Cred ca am inceput, totusi, sa beau prea multa
cafea, fapt pentra care cafeaua nu ma mai ajuta...ci
imi produce friguri, chiar greturi. Noptile mi se par
prealungi...

30 octombrie 1997. S-a topit zapada. O
scrisoare de felicitare de la T. Garoafele din glastra au
inceput sa se deschida. M-au bucurat mult cadourile
primite de ziua mea. Astept un semn de viata si de la
V.

In zilele in care nu am scris, am trait, dar am
uitat sa mi le aduc aminte.

Aseara mi-am luat pastilele de somn greu si am
dormit pana la doua dupa amiaza.

La cina am baut un pahar de vin si trei cesti cu
cafea, pentra ca m-am inspaimantat si eu cat am putut

135 In romana: http://www.scribd.com/doc/3596815AVilliam-Shakespeare-
RICHARD-AL-IIIlea.

296

sa dorm. Bineinteles ca bunicii mei nu au vrut sa ma
trezeasca, ca nu aveam cum sa dorm atat de mult. Nu
stiu sa fi dormit vreodata atat de mult.

E aproape 12 noaptea. Si, o, ma simt atat de
bdtrdn, desi acum, pe 31 octombrie 1997, implinesc
varsta de 20 de ani\

Citesc Visul unei nopti de vara136, ca sa nu mai
ma culc. Shakespeare mi se pare prea nou si facand
parte, in mod organic, din mine.

31 octombrie 1997. Am visat-o pe A. Urari.
Intr-un oras imens intalnesc o femeie cu parul blond.
Am urcat intr-un bloc inalt. Ea a coborat la subsol.
Am vazut doi sau trei copii.

E 8. 30 dimineata. Mi-am facut cafeaua si m-
am ars cu ea la limba. O zi innorata de vineri. Sper sa
vina unchiul Tica. Si cam asa am inceput sa am... 20
de ani!

M-am intors de la scoala. Sunt dezamagit insa
de modul cum mi-au rostit copiii poeziile. Teatrul
merge greu. Nu stiu de ce si-au pierdut increderea in
ei. Poate cineva mi-a vorbit de rau proiectul...

Citesc insemndrile si autobiografia lui
Goethe137.

Am sute de idei in cap si nu ma mai trage inima
ca sa lucrez la niciuna. De ce? Se lupta cu mine
gandul ca: n-am pentru cine sa lupt.

1 noiembrie 1997. O zi singura si plictisitoare.
Ca sa nu innebunesc de singuratate am inceput sa
lucrez la o noua piesa de teatru. Cateodata, ceea ce
faci fara nicio pregatire, e mai sublim decat ceea ce iti
propui.

136 A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Visul_unei_nop%C8%9Bi_de_var%C4%83.
137 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe.

297

2 noiembrie 1997. O scrisoare parfumata.

7 noiembrie 1997. Ora deschisd a fost o
reusita. Astazi iau primul salariu. Si trebuie sa imi
inving scarba si durerea pe care mi-o aduc dracii cu
puterea lui Hristos, Domnul si Dumnezeul meu!

Incep sa abandonez unele proiecte. Relele ma
asalteaza. Singuratatea ma chinuie groaznic.

Parintii mei vor sa ma omoare cu zile. Mi-e

9

sila. De trei ori mi-e sila. Ei imi transforma persoana,
in mod continuu, in motiv de cearta, de barfe si de

~ ~ 9

grosolanii...fara sa ma ajute cu vreun sfant sau cu vreo
vorba buna.

Bunicii mei fac totul, altii ma ajuta...dar ei nu!

Insa o sa le fie rusine, o rusine din ce in ce mai

9 ~ 9

mare (in limita constiintei pe care o mai au), pentru
ceea ce imi fac acum, pentru fiecare clipa in care ma
miminalizeaza si ma umplu de draci.

8 noiembrie 1997. Primul salariu: 371. 500 lei.
Dupa amiaza ma due sa imi cumpar de imbracat.

Sunt Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil...adica
ziua lui finu' Mihai. Mi-as fi dorit mult sa mai fi trait
si sa discutam si sa vada ce am ajuns, ce scriu, ce
vreau sa fac . . .

Cainii au mancat aproape toate ratele mici. Nu
stim care caini, ai cui. Mamaia a taiat o rata. Imi curg
lacrimile din ochi. Astazi trebuia sa fiu la Gianina.

Ionut a venit aseara pe la mine. Insa ieri, din
cauza unor nesimtiti, m-am infuriat si am dat numai 2

9 9 2 9

si 4, pentru ca nu au scos nicio vorba... la nicio
intrebarea a mea. Si asta nu numai acum...ci in mod

9

repetat...

9 noiembrie 1997. Am inceput sa simt nevoia,
ca unele lucruri sa nu le mai scriu... Vreau sa le
pastrez doar pentru mine.

298

E o zi de duminica si nu am chef de nimic. Sunt
obosit la culme.

10 noiembrie 1997. Am apetenta pentru ziare
acum. Am mancat 4 chiftele in gara, in timp ce am
citit numele celor 42 de presedinti americani, pe care
americanii ni-i flutura ca pe cine stie ce somitati in
materie de inteligenta.

Am ajuns acasa obosit. Nu mai imi simt
craniul. Mi-au dardait putin mainile. Uneori adevarul
mi se dilata in stomac.

A

11 noiembrie 1997. Imi place cand femeia
joaca scena fiarei ranite. Asta in cazul I. Numai ca nu
poate sa o joace credibil in fata mea, pentru ca eu
scriu teatru...dar nu imi plac actorii prosti .

Si am inceput sa primesc versuri de la elevii
mei, asa, ca o gelozie frumoasa pe ceea ce eu le
prezint atdt de gratuit.

Sunt in faza recitirii lui [Eugen] Ionescu. Si,
uneori, recitirea e plina de surprize.

Femeile ma asalteaza cu idei meschine sau
lubrice. Cand o sa traiesc si eu bucuria, ca o sa ma
opreasca o femeie, doua, noua, ca sa imi arate lucruri
frumoase despre taina inimii lor, despre aspiratiile lor
sfinte, nobile, despre creatiile lor?

12 noiembrie 1997. Am continuat o piesa de
teatru deja inceputa. Dupa care am scris trei fabule si
am citit vreo 60 de pagini din Confesiunile lui
Rousseau . Si am facut tot putin! Stiu asta din plin.

Insa ma simt obosit si bolnav. Am recitit
Cdntareata cheald a lui Ionesco139.

138 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-.Tacques_Rousseau.

139 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2nt%C4%83rea%C8%9Ba_cheal%C
4%83.

299

E ora 1 1 noaptea si abia am vazut viata actritei
Ingrid Bergman140. O viata cu multa putere si cu
multa singuratate.

Am iesit pana afara. E senin si luna plina. Am
privit in jur. Si am avut sentimentul plenar al vietii, a
ceea ce ne dorim noi eel mai mult: vesnicia.

>

Uneori simt ca fericirea mea e insasi
disperarea de a face lucruri noi.

17 noiembrie 1997. Am luat cuvantul in sedinta
profesorala de astazi (prima)... si i-am scandalizat pe
unii profesori in varsta, multi dintre ei fiind fostii mei
profesori.

De ce? Pentru ca le-am spus ca nu trebuie sa ii
mai minimal izam pe elevi si nici sa le mai stopam
creativitatea. Memorarea te face robot si nu om !

Si aceste adevaruri simple i-au scos din sarite
pe unii. Numai ca nu adevarurile i-au scos din sarite,
ci faptul ca le spun tocmai eu: un tanar profesor de 20
de ani... si fostul lor elev, pe care nu il crede nimeni ca
nu mai are nici in din si nici in mdneca cu eel care,
acum 5 ani, a plecat din localitatea asta la seminarul
teologic.

Si nu doar pentru ca am fast la seminar (pentru
ca puteam sa ma intorc/>rast bdtd... daca ma uitam la
nori, ca multi alti colegi ai mei)...ci pentru ca eu
insumi, ajutat de catre Fericitul Hie, am facut, din
mine si in mine, un om nou... care 1-a ucispe eel vechi.

Ei se raporteaza la ceea ce cred ca as fi eu...si
tocmai de aceea se raporteaza prost de tot.

Ma bucur insa ca multi dintre copii ma percep
asa cum trebuie: ca un om entuziast si multipregdtit
pentru ca sa ii ajut in materia pe care o predau cat si
in viata lor. Mai ales in viata lor.

De la 11 la 1 insa am scris vreo 8 pagini la
Pdsdri spre cer. Si apoi am terminat de citit
confesiunile lui Rousseau. Acum e ora 5 seara si nu
am mancat nimic. Tin post toata saptamana asta si
duminica ma due sa ma spovedesc.

140 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ingrid_Bergman.

300

Cea mai frumoasa scrisoare de pana acum i-am
scris-o Dorei/Gianinei, azi, 17 noiembrie 1997. Pentru
ca lumina ei m-a facut sdfiufrumos.

19 noiembrie 1997. Aveam 4 ore pentru astazi
la Brebina dar n-am putut sa le fac. Mi s-a infectat
maseaua si mi s-a umflat falca foarte rau.

Astazi a cazut prima ninsoare. Mamaia e la
mort dar a avut grija si de mine. Am dormit mult si in
camera e un cald la culme. Am primit medicamente
de la tanti Lenuta. Uneori oamenii buni se pot
imbraca si mpiei de cdine.

23 noiembrie 1997. M-am marturisit la
parintele protoiereu Hie Visan. Canonul meu e unul al
initiativei. O parte din dezamagirea si din raul meu s-
au dus astazi.

Sunt, dupa atata timp, Doamne, linistit\ Azi e
duminica si mamaia a facut curatenie la mine in
camera.

29 noiembrie 1997. Beau vin si ma odihnesc.
Trebuie sa ma due la Alexandria. Un scriitor trebuie
sa fie si un om social. Matusa mea are nevoie de
mine.

E foarte mult sa simti rugaciunile pe care I le
inalti lui Dumnezeu. Pentru toate, pentru absolut toate
pe care le stiu si pe care nu le stiu si pe care nu mai
vreau sa le stiu, mulrumesc, Dumnezeul meu!

2 decembrie 1997. Am facut un cor
extraordinar. Vocile lor ma ajuta sa ma insanatosesc
sufleteste. Am putut sa recit pana la limita. Umblu
dupapoezie fiind un izvor depoezie.

3 decembrie 1997. Poezia adevarului e cea care
nu tejeneaza cu nimic. Aceea e numai a ta.

Poezia, adevarata poezie, e o teama suprema.

301

5 decembrie 1997. In arta mea se vede evolutia

>

zilnicd a sufletului si a mintii mele. Eu nu am eliminat
nimic din treptele pe care le-am urcat. Tocmai de
aceea mirosul plin de naturalete explicabild in tot
ceea ce fac.

Arta mea e o continua schimbare. O schimbare
uluitoare. N-am cautat sa creez numai capodopere ci
sd ma bucur crednd, sa ma bucur bucurdndu-md de
ceea cefac.

Scopul vietii mele ca artist si nu numai, ci si ca
om, e acela de a arata indltimea umana, bogdtia si
complexitatea umana in varii forme religioase,
culturale, stiintifice, sociale.

Sa arat ce ajunge omul daca vrea.

Si sper ca oamenii viitorului sa inteleagd acest
lucru si sd-l continue.

10 decembrie 1997. Traiesc insa intr-o
societate de mizerie, intr-o lume de doi bani si nu intr-
o ideal itate.

Daca mi-e slid si reneg ceva e tocmai aceasta
tendintd idioatd de slutire si de imbecilizare asumatd
a oamenilor, tocmai acum, cand nimeni nu mai ii
obliga sa spuna ineptii pe bandd rulantd si sa fie niste
lingdi de duzind.

De ce sa te deformezi continuu si dupa ce
sistemul politic si social, care te-a slutit, s-a dus?!

L-am negociat (imi cer scuze, maestre!) pe
Balzac la 10 mii. Imi cer iertare, dar de vina nu esti tu
ci prostul care mi-a vandut cartea ta\

12 decembrie 1997. Orice parte a vietii mele
are dezamagirea ei. Dezamagirea adolescentei mele s-
a terminat insa.

Imi plac femeile care au un ideal, o aspiratie, o
dragoste de care se tin pana la capat.

302

Repetitia de astazi a fost foarte buna. Ma atasez
pe fiecare zi de elevii mei. Ei sunt cei prin care se
implinesc idealurile mele [mediate: acelea de a-i
dinamiza pe tineri, de a-i face sa priveasca spre
sus... si nu doar spre bani si prosteald.

Nici taranul romdn si nici intelectualul romdn
nu ma fac sa ii iubesc cu totul. Prostia si glumele
neroade ale taranului roman imi sunt tot la fel de
nesuferite ca si falsa eruditie si interesul de fatada
pentru lucruri mari ale intelectualului roman.

Eu caut omul natural dar cu geniu, cu multa
cultura si vitalitate creatoare, care sa doreasca sa
trdiascd profund si neatdrnat de nimeni in mod fals
slugarnic.

14 decembrie 1997. Ma odihnesc desi trebuia
sa lucrez. E duminica. Ii frunzaresc pe Cehov141 si pe

rr a 142

Toparceanu

Cred ca umorul e o senind groaza de moarte.

Radem tocmai pentru ca sa nu ne mai terorizeze
sentimentul neputintei.

Merg spre inauntru. Gasesc continuu o
literatura noua, un nou mod de a-mi scrie viata si
vietile altora. Si cu toate astea as vrea sa fiu un
vagabond care fuge de lumea asta. Ma atrage gandul.
E ca opatima nebuna.

15 decembrie 1997. Fiecare lucru facut se teme
de frica imperfectiunii.

Afara ploua prea mult si bate vantul. Mamaia a
facut mamaliga. Aseara a venit Ionut si mi-a lasat
casetofonul lui. Am cateva casete cu muzica clasica si
vreau sa le ascult. In rest: sper sa mai rescriu cate
ceva si sa mai citesc alte cateva.

141 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Cehov.

142 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Top%C3%AErceanu.

303

16 decembrie 1997. I. mi-a imprumutat doua
romane. Am incheiat primele medii. Insa m-am trezit
dimineata la ora 3 si nu am mai putut sa dorm.

A nins si e tare frig. Nimeni nu ma va face sa
renunt la implinirea de sine.

17 decembrie 1997. Mai bine citesc o carte
geniala proasta decat sa citesc de doua ori o carte
proasta, foarte proasta si niciodata geniala. Voi
admira in ea caracterul, puterea, pasiunea. Ma voi
simti astfel un om.

Maxim Gorki143 a fost un om care a calatorit
dupa nuvelele sale. Ma aseman in asta cu el. E un om
natural si care, ca si mine, nu-i iubeste pe truditorii de
ocazie, adica pe cei care scriu doar pentru premii,
pentru titluri si ovatii.

Iar daca arta s-ar scrie numai in acest mod, cu o
iubire suferinda, dogoritoare, atunci lumea ar putea fi
salvata mai devreme.

Ceea ce unii numesc eruditie, eu numesc
prostie cuparavan respectabil.

Numai ca aceasta eruditie fara scop creator si
aceasta creativitate detasata nu mai au nicio valoare
dupa ce mor impozantii.

Dupa aceea...w« capac gros, deasupra operei
lor, aidoma mortii.

19 decembrie 1997. Am visat-o pe Gabriela, pe
una dintre verisoarele mele, pe care nu am mai vazut-
o de cand era foarte mica. Mi-a spus ca a invatat
limba germana si ca ii pare rau ca nu a putut sa
vorbeasca pana acum cu mine.

Si, colac peste pupaza, astazi mi-a venit ordinul
de incorporare in armata. Trebuie sa ma prezint in
februarie la comandamentul din Alexandria.

Orice cuvant frumos e o raza de soare.

143 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Maxim_Gorky.

304

In camera mea e un frig ingrozitor. Sufar mult
din cauza acestui lucru. Cand se duce caldura din
soba...parca sunt la abator.

20 decembrie 1997. Au inceput sa ma doara
genunchii. Trebuia sa ma due la Turnu dar nu m-am
trezit la timp. Cred ca am sa ma due maine.

E foarte frig la mine. Nu pot sa suport iarna
tocmai din cauza frigului. Nu pot nici sa mai scriu.
Imi ingheata mana pe stilou.

22 decembrie 1997. II recitesc pe Hamlet si nu-
mi vine sa cred. Este mai nou ca oricand.

Afara ploua. Ieri, Dora mi-a facut cadouri
nepretuite. Trebuie sa primesc salariul pe decembrie.
Am inceput un nou roman in versuri extraordinar. Va
fi ceva nespus de frumos. Ma simt mai bine.

24 decembrie 1997. Uneori, poezia e o liniste
din care poti sa faci orice vrei. Ca acum. II citesc pe
Goethe si cu el ma vad suferind din nimic.

25 decembrie 1997. Un Craciun linistit si
posac. Am dirijat primul meu concert de colinde la
Biserica, aici, la Scrioastea. Cu o singura
ezitare...totul a fost foarte bine.

Sunt obosit...desi e doar 10 dimineata. Noi am
inceput slujba la ora 5 dimineata.

Aseara m-au colindat cu steaua...Dar au venit si
mi-au spus tot varianta aia dupa ureche, invatata de la
parintii lor si nu ceea ce i-am invatat eu.

Numai ca concertul nostru, in loc sa bucure, a
atras asupra mea si mai multa invidie si ura, incepand
de la preoti, continuand cu cei de la strana si cu
putinii oameni veniti la slujba in dimineata asta
sfanta.

In timp ce faceam sfarsitul rugaciunii de seara
s-a pogorat in mine mult har. O, Doamne, Iti

305

multumesc pentru acest mare dar! E eel mai minunat
lucrupe care l-amprimit vreodata.

Cand sunt obosit am o minte, care nu doreste sa
faca niciun lucru gresit (lucru imposibil) si nici sa
vada ceva aiurea la altii.

30 decembrie 1997. Astazi am al doilea
spectacol si eel mai mare. Afara insa bate un vant
scrantit. Valentin a venit ca sa facem revelionul
impreuna.

306

1998

Motoul celui de al 1 1-lea caiet manuscriptic imi
apartine: „Artistii adevarati nu au odihna pentru ca nu
au liniste".

11 mai 1998. Citesc jurnalul Katherinei
Mansfield144 si ma uimesc candoarea si simplitatea
sufletului ei. E frumos sa vezi lucruri iubite si sa crezi
ca lepoti avea si tu.

In vat onorabil dar obosesc. Mananc mult si nu
mai am gust. Acum cateva zile am baut un litru de vin
rosu, intr-un context prietenos si 1-am vomitat
amarnic. De atunci toate imi merg prost la stomac. I-
am scris lui Valentin si i-am spus ca vin in Moldova.

E innorat afara, adica o zi din alea in care nu
stii ce sa faci. Ma bantuie in continuu personajele
mele, care ma obosesc in plus. Toate se vor create,
scrise, traite...

Mi-e ciuda mare pe oamenii care si-au gresit
locul. De cei de care te impiedici in locuri si functii,
care nu au nimic de-a face cu ei.

Urasc prostia dar, in acelasi timp, ma amuza.
Daca nu ar exista prostie ambulanta, eu de unde as
mai scrie teatru?!

Imi pare rau ca nu imi fac timp sa dau detalii,
sute de detalii din cele pe care le observ, pe care le
inregistrez in sufletul meu. As dori sa tree pe foaie, de
la culorile caselor, ale ochilor, tresariri, cuvinte, frici,
obsesii, neimpliniri, pana la detalii anatomice sau
caracterologice diverse. As vrea sa scriu despre tot\

Uneori simt acut nebunia acestei lumi, pofta cu
care se arunca in cele mai j amice si demonice patimi.
Cand sunt contaminat de nebunia ei si eu par un
nebun veritabil, eu, care o vad, o simt si pot sa o

144 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Katherine_Mansfield.

307

descriu la detaliu. Cine este insa nebunul: eel care
traieste josnic sau eel care scrie despre ceea ce vede,
care o descriel

O, da, simt cum mor lent dar sigur, dragii mei!
Imi vine sa zbier, sa cant si sa ma rog in acelasi timp.
Nu mai stiu ce vreau mai intai, ce imi mai trebuie.
Simt moartea ca pe ceva drag dar, in acelasi timp,
rece, care imi ingheata sangele in vene.

Am de multe ori dorinta sa uit cine sunt si ce
pot sa fac... si sa ma simt un nimeni. Un nimeni care
invata de la inceput toate lucrurile si se satura, in
fiecare clipa, de betia aceasta a nevinovatiei de a lua
totul de la capat.

Mi-e sufletul imbacsit cu rele si cu porniri
demonice. O, cine se roaga acum pentru mine? Cine
ma alina?

Sufletul meu e o rana vie. O rana pe care de
atata scris o dilat continuu. Si aceasta suferinta a mea
e mai mare decat orice carte scrisa de mine.

Stau nauc. E noapte. Afara latra cainii. Parca
trag a sfdrsit...

Uneori suntem/?re<2 tristi ca sa parem oameni.

Simt Iadul sub mine, Iadul care imi dogoreste
sufletul. De aceea nu am mai vrut sa scriu de mult
timp. Scrisul, acest fel de scris, e o tristete
inspaimdntatoare .

Si simt ca nu i-am iubit mult pe oameni si pe
Dumnezeu in primul rand. Ca nu am cinstit, asa cum
se cuvine, viata, acest mare dar dumnezeiesc.

N-am fost constient de fiecare clipa. Mi-am
negat sensul meu, al vietii mele, in anumite momente.
Mi-am negat sufletul. M-am luptat cu linistea harului
coborata in mine. Am scris si am facut lucruri de care
mi-e rusine.

308

O, Dumnezeule, Tu, Cel care Te-ai lasat
rastignit pentru mine, mai poti sa ma ierti pentru toate
acestea? Tu, Cel care ai fost blasfemiat de catre
cuvintele mele, ma mai rabzi?

Scoate pe Satana care foieste in mine, pe cel
caruia, constient sau nu, i-am slujit prin astfel de
blasfemii!

Pentru ca mi-e frig. M-a cuprins un frig
inabusitor, un frig plin de foe. Sunt un poem disperat,
Dumnezeul meu!

Nu ma lasa aici, pentru ca Tu esti milostivirea
celor pierduti ca mine!

Sunt bolnav de prea multa tacere. Mi-e teama.
Imi vine sa plang si nu pot. Mi-au secatuit lacrimile
odata cu pacea inimii.

12 mai 1998. Femeile isi tin partea una alteia. E
ca o conspiratie. Niciuna nu vrea sa iasa in evidenta
(in mod public) dar toate vor sa se impuna (mai ales
acasa) in fata barbatilor.

Barbatii au un statut nobil. Femeile acum isi

5 5

cuceresc statutul si o fac intr-un mod brutal, lucru
care le strica si mai mult caracterul feminin.

Ma simt amputat, mutilat sufleteste. Si
Dumnezeu, cu siguranta, stie la ce foloseste si acest
lucru, aceasta drama interioara, toata aceasta durere
perpetua.

Suntem avizi de date, dar intelegem mult prea
putin ideile adevarate.

O femeie usuratica plange cand simte ca viata o
insingureaza si propria ei inima o face sa se simta
straina intr-un anume loc.

Pe patul de nastere o incearca furia dar si
bucuria ca devine mama, acest statut conferindu-i o
alta dimensiune sociala dar, in primul rand, o alta
imagine in fata propriei ei constiinte.

309

Lumea trebuie sa se schimbe interior. Sa fie
mereu alta. Daca sta pe loc ingheatd.

Devin un om universal, un om al tuturor
oamenilor. O simt prea bine. Pentru ca imi pasd si
vreau sa cunoscpe orice om.

E o vreme inchisa si subreda. Parintii mei imi

5 5 5

sunt cei mai strdini oameni de pe fata pdmdntului,
desi traim in aceeasi curte, la distanta de nici 10 metri.

5 5 ? 5

Nu ne vedem, nu avem cuvinte sa ne spunem,
nu ne stim...dar se lauda cu mine, in fata altora, ca si

5 ~ 5 ~ 5

cand m-ar ajuta si m-ar iubi si m-ar aprecia non stop.

Sunt prea sincer cu oamenii. Si vreau sa fiu
iubit pentru tot ceea ce sunt si creez si vreau sa creez.

Lacrimile mele trebuie oblojite. Ele imi ies
direct din suflet si vor sa imbratiseze pe toti oamenii.

5 5 5 X 5

Cum sa nu ma iubesti pe mine, care vreau sa
imbratisez, dintr-o data, intreaga fdpturd a lui
Dumnezeu?!

Astept un semn de la El. Da, stau si astept sa
inteleg voia Lui, a Celui pe care L-am ranit grav cu
pacatele mele.

Gandesc prea mult si prea clar si nu mai pot sa
uit nimic. Uneori o imagine imi devine propriul meu
univers, cu care discut si pe care o privesc din toate
unghiurile posibile.

Am o febra in intreg trupul. Sunt numai foe.

Uneori, noaptea, din umbra, vad demoni rai,
razbunatori, care imi zdmbesc parsiv si care vor sa ma
intimideze, sa ma faca sa cred ca nu mai am scapare,
ca sunt singur, ca nu mai pot fi iertat, ca nu mai pot sa
fiu decat al lor...

O, draci prosti si rail Dumnezeul meu ma va
scoate intotdeauna din mainile voastre, netrebnicilor!

310

Ratiune mea se lateste continuu, ametitor...

5 5 5 ? 5

Aproape ca nu mai stiu cine sunt, cat pot, cum de mi-
am latit mintea, simturile, cunoasterea pana la cote
atat de subtiri, inalte, cutremuratoare.

5 ~ ~

Politica e ojoacd de copii facuta pe pielea unei
natii intregi. Am inteles asta cand, copil fiind, eram
conducdtorul unei intregi tari.

Copilaria e strddania care te face matur.

Ora 20. O seara boema. Am primit o telegramd
drdgutd de la Valentin, pe care a remarcat-o si
doamna Florentina, adica directorul postei.

Romanele mele sfideaza realitatea, pentru ca
sunt prea reale. Abia astept sa ma reapuc de scris...

Sufletul artistului trebuie sd moard putin din
cauza aspirantului la preotie. Adica trebuie sa ma
apuc, din ce in ce mai mult, sa invat pentru examenul
de la facultate.

Preotia e cea mai mare cinste pe care
Dumnezeu a dat-o omului. Si ma cutremura

5

nevointele preotiei, faptul ca nu ma voi simti
niciodatd la inaltimea acestei demnitdti dumnezeiesti.

5 ) )

Implinirea mea deplind ar fi preotia. Insa
Dumnezeu stie ce e mai bine pentru mine. Nu mai
vreau sa aleg niciodata pentru mine. II las pe El sa
aleaga, sa ma duca, sa ma convinga asupra a ceea ce
trebuie sa fac.

Ma deranjeaza enorm, cand anumiti oameni,
datorita sentimentelor bune pe care le am fata de ei,
incearca sd ma forteze sa optez pentru ceva anume,
pentru ce vor ei, indiferent de voia si sentimentele
mele. Numesc acest lucru o bdddrdniefdrd seaman.

Nu avem voie sa ii fortam pe oameni sa faca
lucruri pe care nu le vor, tocmai pentru ca nu ii

implinesc nicidecum.

311

Cand cedez cuiva nu sunt slab, ci inteleg
diferenta dintre ratiune si capriciu. Capriciile nu sunt
niciodata gdnduri serioase.

Maine am patru ore. A. m-a invitat in oras.

Ora 24. Am inceput sa simt iarasi ispita
invatdturii pentru ea insdsi. Si asta, pentru ca atunci
cand inveti pentru ceva anume, adica pentru un
examen si nu pentru tine, pentru ca ai nevoie, nu faci
altceva decat sa spoliezi, sa iei ochii altora.

Simt ca fac past, dar sunt departe de telul meu.
Trebuie sa fac efortul de a ma pastra lucid, de a
medita adanc, atent, la diverse nuante, de a vedea
lucrurile in mod defalcat si mai putin ca intreg.

Trebuie sa ma zbat safiu silitor in detrimentul
faptului, ca simt ca trebuie sa ma revars pe foi, in
lucrarile mele artistice.

Voi face multe restrictii interioare si de
comportament, fapt pentru care trebuie sa ma consum
foarte putin si sa fiu numai pentru studiu.

13 mai 1998. Au inflorit salcamii. Sunt superbi.
Eu i-am vazut de-abia astazi, insa mamaia spune ca
sunt pe scuturate. Au inflorit si bujorii din gradinita
noastra. Plopul de langa scoala e magnific. Un
imparat funebru.

Ca sa scapi din situatiile dificile trebuie sa pari
exigent sau distant. Bineinteles, ambele sunt
cameleonisme .

Sorin a vrut sa dea cu pietroiul in Ana Maria si
1-a lovit pe Dovleac in cap, cu toate ca erau prieteni.
I-a spart capul aluia, de se vaieta de mama focului.
Bine ca nu a lovit-o pe fata...

Anul trecut au scos usa din tatani, asa, deodata,
si au pus-o pe hoi. De ce?: numai ei stiu. Sunt
amandoi in clasa a Ill-a.

312

La a IV-a, am o eleva care imi zambeste la
fiecare ora, indiferent ce le spun, si nu o face pentru
nota, ci pentru ca ii place ceea ce aude. Presupun...

Uneori ma enerveaza cu tot felul de zgomote si
de imbranceli si de scamatorii...dar in fata lor ma
stapanesc, pentru ca inteleg ca atat pot ei sa judece
lucrurilc.si sunt plini de energie.

Pierd energie copiii astia intr-o zi de am face
lumina electrica pentru un oras.

Copiilor le impun respect si teamd, ceea ce nu
se petrece la ceilalti profesori, unde e un zgomot
monstru. Toti se mini de ce la mine, tocmai la Religie,
sunt mielusei.

De ce? Pentru ca eu sunt bun cu ei si excesiv de
politicos (si nu de ochii lumii, ci pentru ca vreau sa ii
fac omenosi si responsabili), vorbindu-le cu
dumneavoastrd de la clasa I si multumindu-le pentru
fiecare lucru pe care il spun si il fac la ora, lucruri
care ii stanjenesc la culmc.dar care ii si pun cu botul
pe labe, adica le cuceresc inima.

Directorul de la Scrioastea a venit la o ora la
clasa a 4-a si a asistat la lectie...si-a luat notite, nu a

5 5 9 S <*

zis nimic.si n-a indraznit sa ma intrebe de ce le tot
multumesc si ii domnesc atdta, pentru ca nimeni nu ii
trateaza regeste.

Insa eel de la Brebina, cu care ne mai
permitem o cafea sau o tuiculita, mi-a reprosat modul
in care vorbesc cu ei, spunandu-mi ca o sa mi-i urc in
cap, dacd ii tot domnesc atdta.

Dar copiii fac tocmai invers: ma asteapta la
masina, cand stiu ca vin si pana la scoala vin cu alai,
cu 10-20 dupa mine, aducandu-mi flori, spunandu-mi
poezii, ce au mai facut ei acasa, ce au muncit, ce au
vazut la televizor, incat lumea sta ca la urs sa ma
priveasca. La fel la plecare.

Si la ore e o liniste aiuritoare pentru colegii
mei, profesorii, incat, unii dintre ei, vor sa se
convinga daca nu cumva mai tin ora... ca nu se mai
aude gura lor, care este arhiprezentd la alte ore.

Cu toate acestea, copiii astia, cat sunt ei de
mici, incep sa inteleaga din plin ca invdtdmdntul

313

romdnesc nu mai are finalitate si ca, daca vrei sa
inveti...nu vei fi cinstit pentru ceea ce esti si stii... daca
nu ai bani. Primatul banilor asupra verticalitatii vietii
si a calitatii educatiei distruge totul in jur.

Multi devin deldsdtori pentru ca vad ca parintii
lor sunt foarte saraci...chiar daca, multi dintre ei,

~ 5 ~

incearca sa isi faca treaba, sa munceasca pe unde
gasesc. Asta u demoralizeazd pe copii...

Valentin si colegul sau de banca, de la a V-a,
sunt niste copii care invata pentru ca le place. Mai rar
elevi ca ei in ziua de astazi.

Idealul meu de sotie e acela in care invdtatul si
nazuintele nu se termina niciodata. Trebuie sa impuna
respect sotia mea si, mai ales, mie insumi trebuie sa
imi impuna mult respect si dragoste pentru ceea ce
este si face.

Grija de cum arati si cine esti sunt lucruri
importante. Nu-mi place indolent a, nici ipocrizia si
nici vanitatea cu mot infrunte.

Afi sotie inseamna a avea o vocatie.

E nevoie de entuziasm, veneratie si daruire.

~ 5 5

Asta cer unei sotii!

5

Ceea ce darui unei sotii e: iubire sfanta,

5 ~

devotament si valoare universale in fiecare gest al
meu fata de ea.

5

Vantul mustra frunzele vitei de vie. Un cal nu

5

vrea sa stea ca sa fie potcovit. Pe strada, o salvare
miorlaie a descurajare. Toti au ceva de construit,
numai eu am ceva de dardmat. Insa a ddrdma, in
sensul meu, inseamna a indlta obeliscuri.

O, acum, la ora 17, am primit un strop, ca
avanpremiera a lumii transfigurate, din pacea care
covarseste toatd mintea\

314

Sa simti lumina inseamna sa ai lumina. Lumina
era si este viata oamenilor, adevarata viata a
oamenilor.

Scriu si vad acum totul prin intermediul
Imparatiei lui Dumnezeu, care este in mine insumi.
Raiul a coborat pana la mine si eu traiesc impreuna cu
Hristos, chiar daca nevrednicia mea e mare si calc
adesea peste iubirea Lui.

Iubirea Lui ne leaga pe toti la un loc. Ne leaga
pe unii de altii, ne uneste. Ne face sa ne rugam unii
pentru altii.

Biserica se roaga pentru toti si, uneori, ma vad
rugandu-ma si pentru draci, da, pentru cei care ma
chinuie tot timpul, pentru ca iubirea nu poate sa
separe, sa scoata vreunul afara de la mantuire, pentru
ca le doreste tuturor binele.

Iubirea dumnezeiasca e o nebunie desavdrsita
pentru oameni, pentru ca le calca in picioare toate
gandurile lor segregationiste si rautacioase.

Dumnezeu sta bandajat si schilod la colt de
strada. Eu tree pe langa El si ma fac ca nu-L vad.

Ne e teama de saraci pentru ca nu-i iubim cu
adevarat pe oameni. Ei sunt cdntarul dragostei
noastre.

O catedrala e cat un gand mare.

Noi, in mod ostentativ, nu dorim sa cunoastem
semnificatiile lucrurilor, pentru ca asta ar insemna
sinucidere curata.

In Paradis voi fi poezie, pentru ca poezia nu va
cadea niciodata. Teatrul va pieri, muzica va disparea,
pictura nu isi va mai gasi rostul. Insa poezia va fi
lauda adusa de noi lui Dumnezeu, plenitudinea
frumusetii sufletului nostru.

5
^ /\

Zi de zi Ii voi scrie lui Dumnezeu poezii, in
inima si trupul meu, poezii de dragoste. El Se va

315

bucura sa mi le citeasca, pentru ca „Dreptii ca soarele
vor straluci".

Numai rastignitii sunt frumosi.

Bucuria de a fi om q bucuria de a nu te simti
deplin niciodata, desi asta e toata dorirea ta.

Daca unui profesor ii aduci cea mai grava
insulta si el are puterea sa o accepte atunci e un
profesor adevarat. Pentru ca profesorul e eel care
vede dincolo de cuvinte.

Am vazut multe figuri stranii de oameni, dar
putine mi-au ramas in minte.

Cand tree cu masina, vad mai mereu o fata care
isi paste oile. De la distanta, nu pare nici barbat, nici
femeie, pentru ca e inalta, slaba, cu par si ochi negri si
pare ca nu vrea nimic. Mi se pare cea mai nefericita
femeie a pamantului. Gesturile sale au ceva maladiv,
inuman. Niciodata nu am vazut-o zambind.

Un tigan, cu bube pe fata si cu un picior
desalat, imi ramane de multe ori in minte si ma
obsedeaza. Ochii lui au o retinere aparte si, in ciuda
handicapului pe care il are, vrea sa faca foarte multe
lucruri.

La un balci, in care am fost cu mamaia Floarea
(eram copil), am vazut copii avortati in borcane,
pastrati intr-o substanta anume, maini cancerate,
capete de barbati impaiate.

Tot ce am vazut acolo m-a marcat profund. Noi
am intrat sa vedem una si cand am vazut toate acestea
ne-am ingrozit.

De atunci, in lumea mea interioara a intrat
uratenia, maladivul, moartea...despre care nici nu
aveam habar.

Astept viata veacului ce va sa fie cu constiinta
sa vad ceea ce s-a prezis la I Cor. 2, 9. Lumea trebuie
sa fie sanatoasa, trebuie sa isi revina, trebuie sa fie

316

alta. Nu putem sa mergem la infinit cu mainile si cu
capul prin noroi. Nu suntem creati de Dumnezeu
pentru a fi niste paiate ci niste frumuseti ale
sfintenieil

Sunt de partea oamenilor care nu se multumesc
niciodata cu ceea ce sunt.

Ajungi mare pentru ca vrei si pop sa devii
mare. Celor de la a VHI-a, care stiu ca vor pleca spre
liceu, le vdnd filosofia asta dar, din pacate, o inteleg
prea putini. Nu sunt dispusi sa creada in ceea c&fac si
vor si de aceea imbratiseaza, mai inainte de a vedea
cum sta treaba, ratarea.

Scriitorii consuma energie cat o locomotiva cu
aburi. Bineinteles scriitorii... si nu contopistii .

Scriitorii incearca sa surprinda angrenajul
vietii, masinaria ei.

14 mai 1998. Sunt inspaimantat de iubirea Ta,
Dumnezeul meu! Tu si in lad ne acoperi cu iubirea Ta
si noi ne simtim goi si suspinam dupa Tine.

Cand m-am trezit astazi, vreo trei ore am trait
un fel de halucinatie constienta. O avalansa de

ft 9

imagini, de stari, m-a facut captiv ca la film. Ar trebui
sa fac o nuvela sau, mai bine, un roman, in care sa
explic modul in care se manifesta acest fenomen
mental foarte interesant de generare continua de
imagini, de stari, de situatii.

Cum arata puricele care mdncase un elefant?
Era negru...si avea niste ochi bldnzi, incat producea
aplauze inflacarate pana la marginile marilor.

Mananc gogosi calde. Afara e un vant
rascolitor.

Intr-o zi de joi, Hristos lua ultima Sa cina cu
Ucenicii iar unul II saruta in semn de iubire. Adica eel

317

care te vinde, te iubeste, pentru ca nu isi da seama ca
te urdsteprea mult.

Femeile frustrate de iubire vor sa para
insensibile, adica niste brute frumoase si clocotitoare .

Cand ti se dezvdluie mirajul incepi sa te
gandesti la lucruri serioase.

Ora 4. Am facut o ora de franceza cu a 6-a si

5

entuziasmul lor m-a mirat. Iar celor de la a 5-a le-am
cdstigat admiratia, cand le-am spus cate pagini am
scris in ultimele zile. Adica ii uimeste, tocmai ceea ce
nufac ei.

N-am putut sa dorm. Constiinta mea ma scoala
din somn ca sa ma intrec cu mine insumi. De aceea
ma doare putin inima. Mi-a plouat fereastra. Vantul s-
a intetit si cerul e aspru.

Oboseala ma darama. Cred ca ma deprima
situatia de afara. Tot corpul insa imi este incordat ca
un arc de la clanta usii.

E 22.15 si ma simt in tacerea unui pahar gol.
Chelnerul nu mai vine cu vin...iar eu stau singur, in
genunchi si ascult tacerea. Tacerea apoi se transforma
in muzica. Mai apoi in lumina...

Niciun sunet. Lumea nici nu mai exista. Nu mai
vad nimic! Am ajuns sa stau in genunchi in fata lui
Dumnezeu.

Doar prea putini lupta pentru libertate
interioard. Vad cursele dracilor prin aer...si sicanele
lor tot timpul.

Enervarea mustelor. Oboseala mea creste de la
zi la zi. E din ce in ce mai cald in camera (in
comparatie cu frigul de iarna) si peste cateva zile o sa
simt ca ma sufoc aici.

In pat, pana adorm, ma pastravalesc ca un
peste. Visele mele sunt niste halucinatii marete. Visez

X 5 5 5 5

ca scriu, ca traiesc, ca sunt altul.

318

Fac eforturi, eforturi de om care isi poarta viata
in dinti. Ma lupt cu nervii mei, cu durerea mea, cu
nesansa mea, cu teama zilei de maine, cu pacatele
mele, cu forta mea creativa, cu moartea mea.

Simt ca innebunesc daca stau degeaba si nu
scriu, nu fac ceva prin care sa ma simt viu. Nu pot sa
stau deloc. Sunt intr-o lupta neincetata cu timpul si de
aceea vreau sa fac, sa fac continuu, sa scriu, sa fiu si
mai mult pe fiecare clipa!

Kafka auzea zgomote si vedea umbre. II cred!
L-am crezut din prima. O mare parte din literatura sa
sunt realitati si nu lucruri imaginate.

Au inceput sa apara si in viata mea, in jurul
meu. Numai ca eu stiu ca sunt demoni si nu ma tern de

9 9

ei.

Vad lumini stranii, lumini orbitoare, tot felul de
senzatii si prezente halucinante, pentru ca tot sa le
cred cumva dumnezeiesti, sa le cofund cu lumina lui
Dumnezeu.

Mihail [Eminescu] e acuzat de invatatorul de la
a doua (intr-o discutie cu mine, in care dorea sa il
discrediteze... si sa ma discrediteze), ca nu a fost un
om religios.

Insa Mihail a fost, a crezut, dar nu a exprimat
peste tot, foarte clar, acest lucru. Sau nu multi inteleg
modul lui propriu, foarte viguros, de a-si exprima
apartenenta religioasa.

Un om asa de profund ca el nu se putea insela
intr-o problema atat de importanta ca dragostea de
Dumnezeu. Pentru el Biserica nu era o metafora ci un
continut spiritual propriu, scanteia dumnezeiasca din
el. '

Cancelaria, ambele cancelarii, intre care eu ma
perind anul asta...sunt niste locuri mormdntale, in
care nimeni nu discuta noutati de spirit (adica ce au
mai citit, ce au mai inteles... pentru ca nu au fost sau
au renuntat de mult la astfel de suavitati intelectuale)
ci doar cdnd vine salariul, ce au mai vazut la televizor
si ce au maifacut acasd.

319

Cand ma iau cu copiii lor si cu ce ciorbd de
fasole aufacut... mi se face greata.

Adica ne lafaim in banalisme in orice recreatie,
fapt pentru care, de multe ori, ma due sa ii privesc pe
copii sau sa ma plimb a pierde vara prin curte sau prin
fata curtii, pentru ca intensitatea discutiilor ma
nauceste la propriu.

Inteleg: suntem prost platiti, ni se cere marea cu
sarea, vor standarde ridicate cu oameni care nu sunt
pregatiti pentru asa ceva...Insa a te pastra intr-o balta
urat mirositoare, a lipsei de cugetare si de ganduri
inalte, pentru toata viata, clipa de clipa, asta nu inteleg
eu la oamenii astia.

5

Scolile romanesti sunt niste depozite ale
ignorantei mascate. E locul unde lenea e o virtute si
unde prostia e o mostenire de familie. De aceea ma
tern sa ma bucur pentru viitorul si integritatea
caracterologicd a tarii mele.

Cu astfel de oameni, care ies de aici (ma refer
in general... si nu la exceptii), Romania nu poate avea
niciodata un viitor mare. Suntem prea corupti, prea
habotnici si prea slabi in domeniul crezurilor noastre.

De fapt nu avem crezuri pentru care sa luptam
si de aceea suntem frunze in vdnt.

Nu poti schimba lumea pentru ca unul sau doi
sunt Sfinti, genii sau eroi! Acestia ajung repede o
istorie v/e...si ramane masa, care este formata din
morti vii. Si cei multi... fluierd apagubd\

La tara, printre tarani, pare sa nu se schimbe
nimic. Si nu pentru ca nu ar dori, ci pentru ca nu stiu
de unde sa inceapa. Au nevoie de cativa oameni care
sa le indice o directie. Care sa ii conduca in munca
lor.

Taranii sunt robii pamantului. Nu vor sa fie mai
buni, pentru ca nu vor sa munceasca mai putin, ci
muncesc din zori si pana in seara si se tampesc cu
totul, devenind niste fiinte care nu traiesc decat pentru
o munca fdrd finalitate superioard.

320

Orasenii sunt mai lenesi si, pe deasupra, si mai
lascivi decat ei. Umbla dupa senzatii tari si castiguri
usoare.

Si, intr-o astfel de lume, esti ridicol daca vrei sa
faci lucruri iesite din comun. Pentru ca nimeni nu vrea
lucruri mari... ci sa-i tihneasca in viata lui cea mica.

Pornografia i-a facut pe romani sa nu viseze
decat la sex. Si, saracii, multi dintre ei nu sunt in stare
nici de asta la calitati inalte\

>

Rusinea piere vazand cu ochii. Fustele de un lat
de palma arata mintea femeii de astazi. Mai bine in
curul gol decat femeie serioasa: acesta e motoul lor!

Se confunda, tot mai mult, lucrul serios cu
lucrul prost, hotul cu omul respectabil, eel care
munceste cu eel care da in cap si isi face apoi vila cu
ce fura din Germania.

Ritmul si mirosul decadentei e palpabil si nu ai
cum sa nu il vezi, pentru ca e arhiprezent.

O Romanie ca un mormant, pe care o tot
varuim pe din afara, ca sa se marite si ea cu
Occidentul sau cu Europa.

Nu am cu cine vorbi indelung. Nu am cu cine
vorbi despre mirosul aerului din fiecare zi, despre
umbrele care cad pe pereti, despre mirosul veceurilor
si al execrabilului romanesc, despre aroma sfinteniei
si a ceaiurilor, despre mirosul cartilor si despre
inevitabilele si multele necunoscute din jur si din noi.

Nu am cu cine sa vorbesc, nebuneste de mult si
de bine, despre orice, despre oricum, despre oricand,
despre oricine, despre cate in luna si stele.

Si daca nu am cu cine vorbi, Dumnezeul meu,

5 7 7

nu inseamna ca oamenii, da, oamenii, si-au pierdut
profundul lor dialog cu Tine, cu ei, cu tot ce ii
inconjoara?

Nu cumva au devenit niste pietre, niste statui,
niste umbre, care se tern sa fie ei insisi, care se tern sa

5 7 J > y 7

321

se spuna in cuvinte, sa se puna in cuvinte, la modul
sublim, imperial, ultimativ?

Viata e simpla. Noi o complicam. O facem sa
fie analfabet de posacd si de toantd.

Daca ne-am spune-o, la modul serios si practic,
ca nu ne trebuie multe lucruri am fi mai intelepti si
mai buni.

Oamenii trebuie judecati si pentru ceea ce nu
fac si pot sa faca. Si pentru ceea ce nu fac indeajuns
de mult si de personal. Si pentru ceea ce nu au de
gand sa faca niciodata, si, o, ar fi atat de usor sa faca!

In pare, bancile sunt mai intotdeauna goale.
Indragostitii sunt rari. Sau nu mai se expun...

Romantismul acesta comportamental, toata
acea gama de seductii masculine, pe care trebuie sa
stii sd le etalezi, cu care trebuie sa stii sd convingi la
modul frumos o tanara sau o femeie, se baricadeazd
acum in dormitor si devine sexualitate mecanizata, la
norma, sexualitate la repezeald.

Tinerii se saruta mult. Adultii mai deloc. Ei nu

5

mai cer decat liniste. Insa nu se poate liniste fara
dragoste. Si nu se poate dragoste fara ddruire si
credinciosie/fidelitate reciprocd.

Nu stiu cum de oamenii mai au timp sa faca
atata zgomot pentru totfelul de nimicuri.

Rezisti numai din spirit de conservare.

Cand cineva moare...in noi...se prdbuseste
cumva universul nostru intreg.

Nu suferim pentru lucrurile mari. Asta ne arata
niste traitori la periferia cea mai din afara a maretiei.

In satul meu, in mod nebuneste, in loc sd se
sddeascd copaci, se taie copacii. Oamenii astia nu stiu

322

ca vor muri tocmai din cauza acestor gesturi
inconstiente . Se asfalteaza soseaua si se taie copacii.

Ratustele cele mici, care stau in spatele casei.

Am ajuns sa ma enerveze laudele, mai ales
cand ele sunt atdt de gratuite si de serbede.

Ca vrem, ca nu vrem noi, ne vom intalni cu totii
la Judecata Domnului. Si acolo, cu totii, imi veti
vedea rusinea mea si pacatele mele pe care le-am
ascuns de voi.

15 mai 1998. Furt de gaini. Marian e batut de
politie iar tusa Lina plange. I-au adus acasa picioarele
cocosului si ale gainii si ceva fulgi. Probabil vor sa
faca... garnitura de fulgi.

Am planuri mari vizavi de spectacolul din ziua
datului premiilor. Am sa fac astazi cateva modificari
pe care le-am gandit, inainte ca sa ma culc.

Eu voi fi prezentatorul copiilor si va fi o zi a
rdsului. Ii voi face sa rddd din plin. Se va rade intre
doua locutiuni: intre locutiunea a rdde ca prostul si a
rade de tine insuti.

Fabulele pe care le-am scris copiilor pentru
aceasta data vizeaza persoane... si personaje...

In anul asta am scris prea multe lucrari pe care
le-am impartit prietenilor si elevilor mei. Adica
lucrari fara duplicat.

Aud afara un magar cantand. O fi Simfonia a
IX-a145 sau canta Pavarotti146? Greu de spus, mai ales
daca trebuie sa il formulam in limba noastra strabuna.

Filmele romanesti au inceput, timid, sa isi faca
aparitia si in programa televiziunii. Politica, sexul,
taranii, suferinta, mizeria sunt lucrurile la moda in
filmografia noastra. Nu suntem pudici in filme. Doar
in viatade zi cu zi...

145 A se asculta: http://www.tnlulilu.ro/alex9920/d3fbe3317d73b5.

146 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Luciano_Pavarotti.

323

Noi reactionam impotriva Ortodoxiei noastre
din instinct. De ce? Pentru ca e singura care ne mai
pune stavili. Ne pune stavili la barbaria noastra
interioara...

Tiganii romani au un suflet muzical. Pacat insa
ca nu isi luxeaxa mintea mai mult, pentru ca ar avea si
o minte larga.

Suferinta si natural etea tiganilor nostri ma
impresioneaza. Insa urasc la ei banditismul si prostia.
Daca faci ceva cu un tigan, orice, cat de mic, pana nu
ii mai dai, peste plata pe care a cerut-o, si un codru de
paine, o varza murata si doua cepe, nu pleaca nici
mort de la tine din curte...

Nu suport delimitarea pe care ungurii o fac fata
de romani. Nu imi place departarea lor fata de
fratietatea pe care ar trebui sa o aiba fata de vecinii
lor, romanii.

Bate vantul si se asteapta ploaie. Cand vad
stirile din lumea intreaga niciuna nu mi se pare buna.
La noi e calm. Pentru ca nu suferim din cauza pacii ci
din cauza prea multei libertati cu care ne stergem
pantofii.

Cel mai mult ma enerveaza la romani sfdrsitul
filmelor. Cand te astepti ca filmul sa fie mai
interesant, atunci vine sfarsitul lui ca din topor.

Eu incep sa vad, de acolo de unde altii termind
prea devreme.

O eleva a mea, Anisoara Nuta, entuziasmata de
un poem pe care li 1-am recitat, mi-a spus cu toata
gura: „Sunteti poetul care 1-ati intrecut cu mult pe
Eminescu!". Asa a simtit si asa mi-a spus!

5 5 9 5 X

Insa m-a uimit nu ce a spus, ci ca in timp ce eu
le-am tot recitat diverse poeme sau le-am scris poeme
cu dedicatie sau am compus piesa de teatru, fabule,

324

diverse nuvele pentru ei, ea s-a gandit tot timpul cu
cine sa ma compare.

E o eleva de clasa a VHI-a...

Aceasta e intrebarea mea: De ce a simtit nevoia
sa ma compare cu cineva? Si de ce cu Mihail?

Ana, Doru si Silviu, nasii mei, desi bucuresteni,
ne-au vizitat in sens matrimonial. Adica pentru Silviu.
Insa Rodica si Mihaela ne-au jucat feste in drum. Asa
ca: nunta se amdndl

Am mancat ciorba de perisoare si carne de pore
la gratar.

Ma uitam la indiferenta actorilor din film. Si
despre cum un rinichi vandut prin mica publicitate de
ziar aduce bani dubiosi.

>

S-a culcat cu el pentru ca si-a dat seama ca e
singur. Si apoi nu l-a mai vrut pentru ca i s-a fdcut
mild de el. Ce fel de sentimente alunecoase si egoiste
sunt astea?!

Barbatii se lauda cu cate femei/..sau mf...la
viata lor (e un titlu de glorie pentru fiecare
tontoman), cu cat beau sau pot sa bea, cu cat
mdndncd sau cu cat pot mdncapdnd vomitd caporcii,
cu cdti kilometri zboard masina lor pe strazile carpite
ale tarii . . .adica cu tot felul de „maretii neinchipuite".

Cel care ajunge la bani se crede dictatorul
dictatorilor, in locul lui Dumnezeu, nemuritor si rece.

Uita sa mai fie om, arunca banii pe tot felul de
prostii... si sfarseste, bineinteles, lamentabil. Pentru ca
prostul pana nu e prost pdnd la capdt parca nu poate
sa moard ca prostul.

La fel, fata casta, saraca dar avara de bani,
ajunge imediat o curva cat toate zilele. Fara pic de
bun simt. E incredibil (si eu urmaresc asta cu multd
atentie) modul in care decad, in mod voit, pana la cele
mai incredibile abjectii.

325

Fac pe dracul in patru si se manjesc cu toate
lucrurile oribile, numai pentru ca sa aiba bani, sa fie
niste doamne de carton. ..dar sdfiel

Daca vrei sa ai stima betivanilor, atunci trebuie
sa mergi acolo, la masa lor, si sa bei cu ei. Sa pari ca
esti de-al lor. Te vor pupa indelung...

Curtoazia de doi bani, rudele care te sprijina
din mdndrie de clan, oamenii care te vor al lor... si te
pun acolo unde tu nu vrei... fac parte din circul
societdtii.

Daca vrei sa fii un urs de circ, aparent dresat
sau dresabil, atunci te invitam in marele circ al vietW.

Iti vom pune lesa, niste beteala pe tine, papion
la gat, vom spune ca esti marea noastra speranta... si
devii un intelectual de marca al Romdniei. Cel mai de
marca si eel mai odios de marca din toate marcile
posibile si imposibile.

Numai sa nu uiti cine te-a fdcut pe tine urs... si
pentru cinejocil

Astazi, Nichita [Stanescu], daca ar fi fost in
clasa la mine, cand am vorbit despre el, cred ca i-ar fi
placut de minune comentariul meu.

Se bucurau nespus si au prins curaj. Anisoara si
Cristina sunt cele mai bune la recitat. Tot repetam
pentru spectacol, dupa ce se termina orele.

Un prezent in care totul e de vdnzare... si iti vor
si sufletul!

Stau, in spate, cu aversiunea profesorului de
Romana, care se simte vexat de popularitatea mea, cat
si a directorului de la B., care mi-a dat drumul cu
mana prea larga.

Pe scurt: cand le scormonesti trecutul trebuie sa
ii vorbesti de bine... pentru ca nu mai suporta, datorita
„rangului", adevarul despre ei insist.

E 23. 15... si peretii mei albi ma orbesc.

326

Camera mea e o chilie. Ea imi reprezintd
sufletul.

Suntem la capitolul: vise. Profesorul de
Geografie a visat un vis cu sobolani. Calca...si ieseau

C 5 5 5

sobolani de sub fiecare pas al sau.

Doamna Zenovia, dimpotriva, urea trepte si, la
un moment dat, nu a mai avut de ce sa se prinda.
Zboara pe deasupra copacilor. . .

Micul Cioran s-a casatorit...insa nu cred ca a
mai continuat Facultatea de Drept. Si a renuntat la
facultate pentru... soferul de tir, care i-a devenit sot.

„Mamicuta" (alintul cu care isi primea... si isi
primeste, inca, clientii) profita la maximum de
trecutul ei erotic si de farmecele de batrdnete pentru
ca sa mai aiba consumatori, desi am auzit ca i-au pus
barul in vanzare. Banca neplatita...si daune colaterale.

Lascivitatea... si suspinurile ei cu subintelesuri
sunt ca becul aprins pentru tantari.

Insa si-a lasat mostenire prostia si fumurile
personate si fiicei ei, care o traverseazd prin ani cu
excelentd...

>

Despre cum am inventa-o pe nepotica
Gabriela. Si despre cum poti sa scrii o intreaga carte
despre o fetita de doi ani, care nu existd... dar care e o
prezentd cuceritoare pentru cititori.

Ei ii plac poeziile si picturile mele, astazi am
dus-o la gradinita, am vorbit despre ierbarul ei si
despre sentimentele ei de...doi ani.

Viata mea e ca un sir de pore afumat: se vinde
mai mult/?e gratis si te saturi numai din mirosul lui.

Povestea celui care manca ganieti cand era mic.
Din satul oilor...

Any [pentru ca z-ul romanesc se depreciazd] a
vrut sa se sinucida din mare iubire. A fost la
spital... pentru ca a inghitit nu stiu cate pastile.
Spalaturi stomacale...

327

O fata de la a 7 -a are un semn din nastere foarte
interesant.

Revistele porno romanesti au transformat
femeia in veceul bdrbatilor sau in ligheanul in care isi
spala murdariile.

Sexul anal e la moda acum, pentru ca sexul oral
a fost in mare voga dupa revolutie, cand strainezii
aveau nevoie de romance la modul rapid...

In timpul comunismului, romanii erau, cu
precadere: necuvintele. Acum, cand am devenit
cuvinte si putem sa spunem ce nu am putut sa spunem
atdtia ani, parca ne-am prostit cu totul si nu mai stim
ce sa spunem.

Ori ne inghitim cuvintele ori suntem atdt de
locvaci incat spunem numai prostii .

A inceput sa ploua. Scrisul m-a obosit si m-a
facut bun de culcare. Noapte buna, tie, celui care ma
iubesti sau ma dispretuiesti! Dumnezeu sa ne ierte pe
toti!

5

16 mai 1998. Imi suflu nasul si miroase a
medicamente. Asa mi se intampla intotdeauna cand
racesc, indiferent daca iau sau nu iau medicamente.
Simt toate mirosurile, mai ales benzina si asta pana
la...vomitare.

Morala zilei: cine se trezeste de dimineata,
obosit este. E o matinala ora 6, care ma face cam trist
la fata, dar trebuie sa ma barbieresc si sa Strang
lucrurile Gianinei.

Sadismul si atrocitatile isi gasesc defularea in
mitul vampirismului. De aceea tot mai multe filme
fara gust cu vampiri, sange si cruzimi de tot felul.

Nu pot sa rad pentru ca afara e innorat. Nu stiu
daca am visat sau nu ceva azi-noapte, dar stiu ca,
acum, chiar acum, mi-e foame.

328

Cand sunt suparat incerc sa cant (de fapt sa
falsez sau sdjonglez cu sunetele) dar nu-mi iese nimic
ca lumea. Numai sunete delirante, tipatoare,
enervate... pentru un om cu urechefina.

Insa aiureala asta, aceasta continud
improvizatie de sunete si ritmuri, imi face bine. Imi
face bine atunci cand trebuie sa uit ca sunt enervat. Ca
sunt enervat pe nedrept de te miri cine.

Sunt un invingator care stie sa piarda.

La bine sau la rau ai nevoie de cativa dusmani
(cunoscuti indelung), pe care sa ii consideri prieteni.
Prin ei capeti temperatura reala a momentului, adica
cat de aiurea te inteleg/te percep cei din afar a ta.

Ora 21. 30. In gara am auzit croncanindu-se
nevermore. Nu, nu era Poe. ..ci doar niste ciori.

Si care e diferenta dintre cioara si corb, cand
vine vorba de negrul

Cu Ioana, in cele din urma, am avut prima
noastra discutie serioasa de la facerea lumii. Am
vazut-o rosind si am clasat-o drept esentialista. Era
socata ca putem sa ne intelegem.

Accentele nevrotice ale directorului...fata in
fata cu privitul meu in ochii lui, pentru ca sa ii cant in
strund. Intr-o strmm. falsa, bineinteles...

La Fericitul Hie m-am simtit in cer. Mi-a daruit
mie si lui Valentin a doua carte a luminii. Pentru ca,
intru totul, cartile sale te due in cer, te due acolo de
unde sunt toate vederile sale extatice.

Dumnezeiescul meu Invatator este vesnic tdndr.
Stiu inca de pe-acum ca el nu va muri niciodatd
pentru mine.

El va fi speranta, steaua si cdlduza mea si
dincolo de mormant, in lumea asta care nu ma vrea
pentru ca nu ma intelege.

329

Insa el ma intelege la modul profund si e
singurul cu care pot sa vorbesc dincolo de toate
cuvintele.

0 conversatie cu fratii seminaristi. Langa noi

5 5 5 O

alti doi frati cu fumuri craniene. Vizavi: o pisichera ne
arata celulita.

Denisa vrea sa imi scric.fapt pentru care i-am
dat adresa. O cunosc de la cenaclu: vorbeste franceza

5

si engleza si vrea sa devina translator pentru japoneza.
Acum e clasa a Xl-a.

Face insa, in acelasi timp, karate, dar s-a
indragostit de unul de 21 de ani si acela a dezamagit-
o.

Mi-au placut inelele ei de argint. Ochi albastri.

Acasa e liniste. Friptura de pore, cornuri si
mere.

Snobism = bani aruncati aiurea.

5

17 mai 1998. Am ajutat, in vis, pe mama unei
eleve a mea, pe care unii o bateau cu matura si cu
biciul. Pentru ca m-am amestecat in discutie, am fost

5 ~

impuscat de catre unul dintre ei in rinichiul drept.

Afara e ploioasa situatia. Insa un cantec de
dimineata iti indulceste inima.

5 5 5

John e deceptia de langa mine. E o marfd
contraf acuta. A plagiat aproape tot ce se putea plagia
la nivel de gdnduri si comportament de la mine
(bineinteles: dupa capul lui) insa nimic nu se muleaza
pe el, pe caracterul sau si pe modul sau de a fi.

Ce rau imi pare de el!

Lectia lui m-a invatat un lucru foarte important:
sa nu bagi in seama niciodata pe un saracan ahtiat
dupa parvenire si, in acelasi timp, mandru, infatuat,
care are doar principii de conjuncturd.

O, Doamne, iarta-L.si fie voia Ta cu el!

330

De imde o fi inteles ca eu sunt la intrecere cu
el? De unde o fi inteles ca tot ceea ce fac eu, fac
pentru a-l submina pe el sau pe altiil Dumnezeule
mare, cat de rau sunt inteles! ...

Sa nu uiti: inima iti iese pe gura! Ce spui iese
de acolo: din inima.

O sa imi las mintea sa se odihneasca pentru
ceva timp. Am nevoie, din cand in cand, de o
asemenea odihnd in domeniul efortului mental.

Ploua, ploud, e timp de betie si wra...Parafraza
bacoviana ma insingureaza numai metafizic. Numai
ca si eu stiu, ca si el, si partea de jos a rochiei:
intalnirea dura cu realitatea.

Am regasit la Katherine ideea ca nu suntem nici
barbati si nici femei, pentru ca fiecare cauta la celalalt
ceva care sa il puna in mis care si care acum e in stare
latenta.

Jurnalul ei e plin de amanunte, dar dulcegariile
sunt prea putine . Insa eu mor dupa dulcegarii (pentru
ca astea sunt tipic feminine) si voi citi carti scrise de
femei, pentru ca sa cunosc tot mai mxAtfemeia.

Vreau sa scot din mine, la vedere, tandretea si
gingasia.

Un barbat doreste o femeie daca aceasta femeie
ii reprezinta sentiment ele.

Alerg dupa trupul tdu pentru ca sa il regasesc
pe al meu. E minunata aceasta constatare, vorba
Ioanei. Ea intotdeauna: constatd...si mai putin: se
implied.

Ploua si sper, ca dupa ploaie, natura sa se
lumineze. Aerul sa fremete a nou si apa sa excite
gandurile batranilor.

Imi spunea doctorul Munteanu, psihiatrul (care
m-a facut in chip si fel, din nou, si pe care am vrut sa

331

il reintdlnesc tocmai pentru ca imi lipsea toata aceasta
fabuloasd aiureald a discutiilor cu el), cafemeile se
masturbeazd mai mult deceit bdrbatii. Si il intreb:

> 5

care e explicatia. Nu imi raspunde. Tace... Intra intr-o
tacere meditativa, melancolica...unde, pana acum trei
secunde, era distant si caustic.

~ 5

Si atunci am simtit, pentru prima data, ca a
inteles faptul ca, in fata mea, intra pe un teren minat,
tocmai pentru ca pot sd il inteleg (si a devenit pudic,
reticent, in mod brusc, el, pentru care mdscdrile si
impudorile sunt la ordinea zilei) si puteam sa vad eu,
de asta data, ce fel dQjigodie e el, pentru ca eu sunt in
toate felurile pentru el.

Si simtind ca e momentul...am fortat nota...am

5 5 5

fost ultrasincer cu el. ..si vazand ca nu mai joe teatru
(ca pana acum)...mi-a povestit despre sotia sa, despre
moartea ei, despre fata lui, despre singuratatea lui...eu
devemnd psih olog sau duhovnic pentru el, din pacient
(vorba vine...).

A vazut ca il ascult, ca nu il mai vitriolez, ca nu
il mai sacai...si, chiar daca nu a admis asta, s-a

5 ~ ~

bucurat ca 1-am ascultat minute in sir...

5

Fapt pentru care, ceea ce, la prima impresie, am
crezut ca se va termina in scandal... s-a. terminat intr-o
confesiune uimitoare.

Asa ca Dumnezeu a avut un plan cu mine ca m-
a trimis la el, chiar daca eu ma dusesem la el, initial,
pentru hdntdneald pana inpdnzele albe.

De fapt, si ca sd trdncdni cu cineva...e nevoie
de cap deschis si minte multd.

Si nu e prima data cand Dumnezeu imi arata
inima oamenilor imposibili, a celor care par draci
bdltati sau nebuni, in fata vulgului...cand ei sunt, in
realitate, niste oameni singuri si tristi si neintelesi,
care nu au cui sd se destdinuie.

Imi aduc aminte de discutia aiuritoare, din bar

5 ~

(era si Valentin cu mine, parca), cu eel care vedea
faptul, ca o pasare neagra, mare, sta deasupra orasului
Turnu Magurele si ca el (ne-o spunea cu durere
multa) nu mai poate sd-i suporte croncanitul.

332

Si noi am devenit publicul sau...si acela a
inceput sa ne povesteasca niste lucruri, de parca ar fi
fost Kafka in nuvelele sale.

Apoi...cel care face ca iepurelc.si aduna
nasturi. Ce am vorbit cu el am transcris undeva.
Vorbeste numai cu trei punctc.cu pauze.

Leitmotive religioase in discutia eu el.

Ce sa mai spun despre discutiile mele cu
curvele, de care m-am atasat in scop lucrativ, adica
pentru ca sa scriu despre elel

Acestea mi-au destainuit lubricitati de tot felul:
ce le place barbatilor, cand, unde, pana cand...Insa
sareau (cand le cunosteam mai bine) din discutiile
despre sex in discutiile despre ele...

Si aici, in discutiile despre ele, mi-au spus cele
mai fine cute ale sufletului lor, iarasi: ca si cand le-as
fi spovedit.

Insa, daca as fi fost preot, cu siguranta, ca ar fi
fost mai reticente fata de mine. Sau, eu stiu?! Pana nu
esti pus in situatia ca atare... habar ai ce pot sa iti
destdinuie oamenii, cand vad ca ii intelegi.

La fel discutiile mele cu betivani, cu infractori,
cu tot felul de oameni cu ticuri si fobii, mi-au sos
omul la suprafata, tot felul de sinceritdti uluitoare...pQ
care oamenii „normali" nu le vorbesc mai deloc.

Am zis sa nu ma mai obosesc, dar tot nu ma
las, dupa cum se pare...

Ce face rosul, o rochie rosie dintr-un barbat?
De ce ne aprindel Relatia dintre rosu si erotism
trebuie aprofundata in mod serios, pentru ca pe baza
ei se gloseazd peste tot in reclame.

Atractia feminind se bazeaza pe faptul ca
femeia e alter-egoul nostru si aceasta ne
impresioneaza eel mai mult.

Gasim in femeie esenta tainted a universului
nostru interior. Cunoastem ca este ea pentru ca o
avem in noi.

333

Lumina brazdeaza intunericul inimii mele.

Libertatea mea este un cer care nu s-a nascut.

Ora 20. Mananc macaroane italiene. Cartea
luminii m-a scuturat. Insa acum e timpul ratiunii
pentru mine.

18 mai 2008. Imi dau seama, tot mai mult, ca
matusa Mariana a preluat ceva din statutul mamei
mele: un fel de maternitate pe care si-o asumd fata de
mine la modul real, cu multa dragoste (ea imi face
cadouri, prajituri, tot felul de mofturi) si, in acelasi
timp, imi e si un fel de confidentd, de sord mai mare
sau chiar de iubitd, adica de cineva la care tin dar si
pe care tl respect (pentru ca vorbeste cu mine ca si
cand as fi de vdrsta ei).

Uneori cred ca as avea nevoie de un mileniu
pentru ca sa scriu macar o parte din cele pe care vreau
sa le scriu.

As avea doua mari proiecte: Drama umana
(pentru ca sa ii arat lui Balzac, ca e mai bine sa
compatimesti cu oamenii... decat sa rdzi de ei) si
Istoria nescrisa a umanitatii.

In Drama umanitatii as include o mie de
romane, despre situatii speciale, profunde, de suflet
iar in Istorie as analiza fiecare gest, fiecare idee,
fiecare mare personaj, istorie sau literar, care si-a pus
amprenta pe istoria umanitatii.

In primul: inventariere, creatie, zeci de
personaj e conturate, in detalii fizionomice si
interioare.

In al doilea: un metacomentariu la istoria si

9

literatura umanitatii, in care totul e dezbatut, revazut,
reanalizat.

Timpul ma dispretuieste eel mai mult.

Fii mai bun si maifrumos decat noi. Nu uita ca
lumea e rodul unei Jertfepe Cruce\

334

E ora 17. 25. Mananc salata, oua si jumari. Ma
apuc apoi de scris, de un scris de care am nevoie.

Daca in timpul examenelor de BAC si de
facultate, aveam dureri stranii de cap si dureri de
inima si o apasare, un surmenaj imens...acum, dintr-o
data, nu ma mai doare nici capul si nici inima, sunt
obosit ca n-am ce face: scoala e scoala si naveta e

5 5 5

naveta... dar nu mai am dureri!

Si eu, care credeam ca ma voi imbolnavi daca

5 ~

nu voi remedia deficitul de energie din minte si corp,
care am apelat la „mari" doctori de cap si de
constiinta, care m-au halucinat cu retetele lor, iata ca

5 5 ~ 5 ~

acum, din cauza vitalitatii acestor copii si din cauza
aerului bun, a mancarii bune si a contactului zilnic cu

~ 5

oamenii...ma simt nespus de bine.

Ma simt viu, elastic, chiar daca nu sunt din
plastic. Si, imi dau seama, ca toate fricile mele
inchipuite aparusera tocmai intr-un cadru fara
largime, fara viata...si de aceea sufeream mocnit...

Nu vreau decat lumina, libertate, desavarsire.

~ ~ 5

Vreau sa contemplu cerurile si lumile in
nastere, rugaciunea Ingerilor, sufletele care ies din lad
prin rugaciunile Bisericii, sa-L vad pe Hristos in
Euharistie, sa-L simt in ceilalti, sa ma rog in lumina si
sa tremur de dorul nemuririi si al vietii de apoi.

Doresc aceste lucruri mai mult decat orice
altceva. II doresc pe Dumnezeu mai mult decat
oricand. Stiu ca voi veni la Tine, Iubitul meu. Stiu ca

5 ^

inima mea va fi langa inima Ta si vor bate la unison.

Pregateste-ma continuu pentru aceasta intalnire
vesnica de dragoste. Fa-ma apt sa Te primesc in umila
mea casa si in patul inimii mele!

Hristosul meu Cel Preafrumos, stiu ca mi Te

^ 5

vei arata mie, cand va vrea dragostea Ta, si eu am sa
primesc si sa vad prin Tine frumusetea harului si a
curatiei celei vesnice!

5 5

Aceasta va fi o zi vesnica.

5

Simt cum se due zilele dar nu ma tern. Pe
fiecare zi sunt mai bun si mai capricios in acelasi

335

timp. Trebuie sa ma concentrez si mai mult la ceea ce
fac.

29 mai 1998. Scriu prea incet cu mana (desi
scriu foarte repede) pentru nervii mei intinsi si inima
mea vijelioasa. As fi vrut sa scriu cu viteza
luminii... dar stiu ca nu se poate.

Imi pare rau ca nu pot sa spun totul intr-o
singurafraza. Ar fi mai usor asa.

Inteleg sau cred ca inteleg din ce in ce mai bine
femeile si ma umplu de o admiratie pentru ele care ma
sageteaza cu totul. Ce mult am! Cat de fericit sunt!
Iubesc si sunt iubit!

Oamenii se cearta din nimicuri dupa ce clipe
providenpale ii unesc.

Imi vine sa-i sarut pe toti oamenii pe care ii
vad. Imi vine sa urlu de atata fericire. Asceza mea, se
pare, ca ma binecuvinteaza. Si nici macar nu stiu ce
vrea Dumnezeu ca sa faca cu mine. Si nici macar nu
stiu cat pot sa rezist la o asemenea presiune a
sentimentelor si la atata umplere de har.

Sunt prea slab pentru atata indumnezeire cata
Domnul vrea sa imi dea. Prea slab...

Imi arde inima si nu mai am cuvinte.

Eu sunt marturia vietii, a faptului ca pop sa
rezisti, desi prea multul ma epuizeaza la modul
coplesitor.

Visele mele au vitalitate. Ele vor hrani mintile

5

si inimile oamenilor. Esentialismul, din aceasta cauza,
nu poate fi distrus, pentru ca e tocmai esenta viepi,
ceea ce ne defineste.

Am jucat fotbal in picioarele goale cu ei, pentru
ca m-au corupt rugamintile lor. Acum imi sunt
umflate dar imi e bine.

336

30 mai 1998. Nu sunt mare prin ceea ce am ci
prin ceea ce as putea sa am.

5 iunie 1998. Mi-a fost dat sa aud plansul
cailor. Un cal ranit la picior, care isi geme
durerea...Inalta un plans metalingvistic catre
Dumnezeu, Care asculta glasul lui.

Traiesc ispita, atunci cand sunt in fata oglinzii
si am un ac in mana...sa mi-1 bag in ochi.

Rasul eel mai teribil: cand ii doare pe cei care il
asculta. El e inaltator la culme.

Ne facem rau singuri, crezand, de fapt, ca
altcineva ne impinge sa o facem la modul definitiv.

8 iunie 1998. Am o mare pace in suflet si o
mare luciditate. Si am nevoie de ele continuu. Invat
rezonabil.

Saptamana asta inchei mediile si, de asemenea,
trebuie sa petrec la banchetul elevilor mei. Cei de la
B. sunt foarte draguti cu mine. La S. insa ma simt pus
la zid. Nu-mi place faptul ca sunt urmarit pas cu pas...

Am trait din plin, anul acesta, invidia
consatenilor mei, de parca le-as fi furat la toti boii din
curte.

Am mancat cirese de la Angela.

Chopin ma relaxeaza. Gansul ma provoaca.
Mozart ma impaca.

Aseara am baut o bere rece...si cineva mi-a
atins mana intr-un anumefel, de pana si acum ii simt

caldura...

Suntem prea inconstienti pentru o viata asa de
mare si de responsabila.

147 E vorba de trupa Guns N' Roses:
http://en.wikipedia.org/wiki/Guns_N%27_Roses.

337

Cand ma rog nu-mi mai gasesc cuvintele. Nici
nu trebuie cuvinte pana la urma. Dumnezeu nu e om.
El nu are nevoie de cuvintele noastre ci de inima
noastra.

Ierbarul meu evolueaza usor dar sigur.

Iar Avi (prescurtarea de la Octavia) mi-a spus
ca pisica ei are. ..5 picioare. I-am dat dreptateL.Si eu
ma visez uneori iubit pana la epuizare.

Avem tot dreptul sa visam cand suntem niste
copii frumosi si sfinti la suflet.

Ma simteam implinit cu ea in brate. Cand
matura era scumpa la culme. Scria literele cu mare
fervoare, tocmai de aceea ele ieseau, din manutele ei
mici, numai aiurea.

Are viata, multa viata in ea si zambetul ei e
minunat. Intr-o mdna de om, Dumnezeu zambeste eel
mai frumos.

Pot sa fiu un milion de personaje si niciunul sa
nu ma caracterizeze in mod fundamental dar sa pot sa
le reflectez.

Pot sa scriu mii, zeci de mii de pagini si, in
definitv, sa nu spun mai nimic despre mine, pentru ca
ceea ce spun despre mine e in tot ceea ce am scris si
nu doar in cateva fraze, cuvinte...

Printr-un sarut poti sa darui unei femei toata
durerea lumii.

15 iunie 1998. Sunt prea vesel. Sunt o veselie
exasperantd pentru unii si reconfortanta pentru altii.

A

In vat cu placere si nu ma fortez deloc.

Citesc lucruri disparate si ma bucur de noutatile
pe care le gasesc, pe care le aflu. Simt ca m-am extins
spiritual foarte mult.

Mozart spunea: sa tinem muzica departe de
dezgust. Dar eu cred ca dezgustdndu-ne de ea

338

ajungem la o muzica si mai frumoasa, care ne aduce o
liniste si mai mare.

Nu trebuie sa ne temem de excese. Excesele
sunt bune intotdeauna, cand se fac cu totul curat, intr-
o sinceritate maxima.

La inceput cautam simplitatea in putine cuvinte.
Ceea ce nu intelegeam atunci era faptul, ca
simplitatea consta in sentimente reale viguroase.

Ce e frumos e real.

Ce e incantator e frumos.

Cred si voi crede insa in sublim, dar el ma
inspaimdnta.

Pentru ca sublimul este forta ploii, a
uraganului, a cutremurului, e frumusetea care
inspaimdnta prin maretie.

Pot sa concep imagini de cosmar si imagini de
vis fara sa fii vazut vreodata ceva asemanator. La fel
pot crea atmosfera unor tari, a unor carti, a unor
oameni, pe care nu le-am cunoscut nicidecum.

Am un glas care ma uimeste pana la lacrimi. In
Biserica, tree adesea peste orice altitudine vocala pe
care mi-as fi putut-o imagina anterior.

Am incredere, multa incredere si, mirare!:
tocmai cand credeam ca dezamagirea amarnica ma
va mdnca cu totul.

Fotbalul, mancarea, muzica, desenul, poezia,
plantele sunt delicatetele acestei zile.

Speram desavarsit si murim entuziasmati.
Vedem morminte goale, inca goale, si ne intrebam
daca...

Sunt o celebritate locald si o singuratate
universala.

339

Cei care ma vor, ma aplauda dar niciodata nu
ma ajuta.

Ma uit la sentimentele pe care le am fata de
parintii mei. Am ajuns sa cred ca nici nu existd. Ii vad
ca pe niste strdini, care, din intamplare, locuiesc langa
noi.

Viata ne ia multe lucruri pentru ca sa ne
fericeascd in absenta lor.

Traiesc intotdeauna cu constiinta ca am o

5 5

libertate periculoasd. Insa nu ma pot concepe fara ea.

Am inceput sa simt, cumva, bucuria Sfintilor. E
o lipsa de masurd, de orice masura a cunoasterii si a
dragostei.

Simti ca traiesti si simti ca mori cu aceeasi

5 5 9 5 >

intensitate... iar Dumnezeu e mai aproape de noi decat
propriul nostru trup.

Asa ne invechim frumos, dragii mei! Fara sa ne
dam seama devenim luceferi pe cer, tronuri ale lui
Dumnezeu si puteri ale sfinteniei.

In lupta mea frumoasa cu marii literaturii am
inceput sa nu mai stiu maretia, pentru ca aceasta a
intrat in mine si eu in ea si nu ii mai simt lipsa, pentru
canoi coabitdm.

E dureroasa orice mutatie ontologicd dar e
infiordtor de frumoasa.

Minunile lui Dumnezeu sunt infailibile. De
aceea, nimeni care a fost umplut cu minuni nu a fost
umplut degeaba de catre El.

Acum, cand stiu adevarul, nu mai vreau nimic.

~ 5 ~

Simt pacea Sfantului Duh in mine si ma simt ca
si cand as face primii pasi in iarba si sub soare.

340

Tot ce am invatat e prea putin. Invatatura abia
acum incepe. Maretia de-abia acum isi face aparitia.

17 iunie 1998. M-am trezit la ora 7 si cu pofta
de viata. Vad prin oameni si cartile ma exalta la
culme.

De cateva zile m-am apucat de un obicei
liturgic, care ma umple de o tdnguire inaltd: cant
Evanghelii in limba greaca.

Pentru ca nimeni nu ma deranjeaza, le cant la
inaltimi ametitoare, pana cand incep sa latre cainii
vecinilor. Se pare ca ei nu cunosc faptul, ca la
Biserica...«w se latrd\

Limba greaca veche suna in mine ca o cadelnita
aruncata spre cer, ca rugaciunea Sfintilor catre
Domnul.

Si, de fiecare data, dupa minute intregi (ajung si
la o ora si ceva...cu cantat lin...rar...de mai multe ori
unele pasajc.in sonoritati grave, tanguitoare,
coplesitoare) o seninatate dumnezeiasca ma
copleseste la culme.

Am recitit scrisori astazi. Scrisori pe care le-am
primit in decursul anilor. Si, in acelasi timp, inteleg
de ce unii ma iubesc, altii ma invidiaza, altii ma
detesta (adica ma iubesc cu wra)...insa doar Gianina
ma ajuta la modul fundamental .

Pentru ca multi cred ca ma stiu. ..dar nimeni nu
m-a citit ca ea. Si nimeni nu a facut pentru mine ceea
ce a facut Gianina.

Citeam...si am inteles paradoxul! Citeam
scrisorile lor catre mine si am inteles de ce oamenii
sunt contrariati de prea plinul meu, de ce frumusetea
mea ii face gelosi si de ce, cu cat eu sunt mai sincer
cu ei...ei sunt mai insensibili si jegosi cu mine. Sau
devin astfel...

Eu ma darui fata de ei, ma darui enorm, sunt de
o sinceritate care ii sfideaza, pe care nu o pot urma,
pentru ca nu vor sa fie sinceri, sunt corect cu ei pana
la lacrimi in dialectul inimii, adica al dragostei, al
prieteniei, al respectului, al pastrarii tainelor dintre

341

noi...iar pe ei ii complexeaza toate astea...Si, astfel,
imi mai zboara cate un prieten...pana oi ramane cu

niciunul.

De aceea nu imi mai place sa vorbesc despre
mine. Nu mai vreau sa vorbesc despre mine cu altii.
Vreau sa fiu inteles fara sa mai dau zeci de explicatii.

Cine e in stare sa te inteleaga, te intelege: dintr-
o convorbire, dintr-un poem sau dintr-o carte.

Cine nu e in stare, ci e un terchea-berchea, poti
sa stai cu el o viata intreaga, ca tot la fel ramane: un
om mic la suflet, candriu si fara scrupule.

Sunt plin de lucruri extraordinare. Sunt ca un
peste care vrea sa isi verse icrele. Si ma doboara
greutatea a ceea ce port in mine.

Ma due la Rosiori si o sa tree pe la finii mei (a
doua serie) pe la camin. Mi-au promis un „borcan" cu
pesti.

Prorocia de la Iez. 44, 2 ma inalta. Pururea
Fecioard aici e sinonim cu Pururea Mama. Nu se
putea ceva mai senin si mai sobru in acelasi timp.

In schimb, Filip. 2, 12, inteles dupa capul tau,
exclude „porunca noua va dau voua".

Ma ocup de mdntuirea personald si transpir
cand e vorba de fapte bum, pentru ca ele sunt prea
scumpe.

Hitul zilei, acelasi: „si mi-este tare dor, numai
de ochii tai". . .

La banchet mi-a venit ideea unui cenaclu
literaro-muzical, vazand euforia care se poate naste
din cauza unor poeme sau texte sau a unor cdntece.

O am pe Nechitaru, o fetita cu ochi negri si
obrajori purpurii, care vrea sa scrie si i-am promis
ajutorul.

342

Am primit un brat de flori la final, din partea
copiilor...in invidia totala a cercului profesoral.

Pentru calificativul final pe care trebuie sa mi-1
dea, in doua exemplare, ambii directori insa, toata
lumea vrea. . .spagd. Insa eu... ma fac ca n-aud. Sa
scrie ce vor!

Si asa...nu are nicio importanta pentru mine,
pentru ca nota de suflet mi-au dat-o ei, acesti copii
care m-au scos din marasmul dezamagirii mele in
acest an si carora le multumesc si aici.

5 5 5

A trebuit sa ii dau 8 Nicoletei, pentru ca
Lavinia nu mai putea sa ia premiu. Cea de a doua
Lavinie s-a schimonosit pentru premiul II...dar o sa-i
treaca ei...pana o sa se marite.

Cum sa innebuneasca un om ca Mihail
[Eminescu]? E o bazaconie neinchipuita!

Un suflet ca el nu putea sa innebuneasca tocmai
pentru ca era prea viu, prea lucid, prea incapator.

In doua ore am invatat ca nu stiu nimic despre
femei, ca barbatii sunt mai curiosi decat credeam si ca

~ 5 ) 5

murdaria umana e mai inspaimdntatoare decat in
propria mea imaginatie.

Gianina avea dreptate cand spunea, ca sunt
prea pur pentru lumea asta si ca nu cunosc rautatea
lumii. Ce pot sa faca oamenii pentru tot felul de
lucruri meschine.

Astazi mi-am dat seama de cate greutati am sa
ma lovesc in curand.

Doamne, arunca de la mine paharul acesta!
Iarta-mi pacatele mele cele cu stiinta si cu nestiinta si

X 5 5 5 5 5 5

pe cele pe care nu am indraznit sa le fac dar am dorit
sa le fac sau m-am gandit la ele si ma iarta!

Chinul acestei lumi e infinit si fara margini.

Am vazut un album cu Baba si i-am

5

multumit lui Dumnezeu pentru geniul sau. Costa

148 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Baba.

343

140.000 de lei si eu nu-i am. Am vazut si cateva
romane, carti de teatru si de poezie bune. Nu am bani
insa pentru ele.

Am trait o scarba imensa astazi. Si ma
obsedeaza raul si pacatul.

Am ajuns sa ne placa sa pacatuim, sa facem un
cult din faptul de a pacatui. Suntem slabi, tot mai
slabi si vrem continuu sa parem tari, imbatabili.

Picturile lui Baba mi-au umplut sufletul. Pe
deplin romdnesti si geniale. Cat erau de adevarate! El
1-a cunoscut pe Enescu. Nu-i de mirare ca geniul la
geniu trage.

Sunt prea fin intelectual pentru lumea de azi.
Mi-am intrecut contemporanii cu mult in ceea ce fac
si prin asta ajung sa tree neobservat, chiar si prin fata
ochilor celor care ma citesc sau stiu cumva de mine.

Tree imperceptibil prin ochii tuturor...lucru care
e incredibil pentru mine.

Cred ca voi ajunge sa muncesc ca un rob si sa
mor ca un cdine batrdn de zile. Conditia umana, din
acest punct de vedere, e o exasperare continud.

Ne mintim reciproc numai pentru ca avem
nevoie de familie, sex, imbratisari, stabilitate. Si, in
mijlocul casniciei, suntem prea egoisti ca sa ne
derobam de propriul nostru egoism si facem din
familie ofrescd a egoismului de casta.

Valentin a inceput sa joace rolul farsorului cu
mine si nu ii sta bine deloc. Pacat! Unele pasari isi
turtesc capul tocmai pentru ca doresc sa treacd prin
oglinda si nu sa se priveascd in ea.

Cum s-au transformat scrisorile lui din
frumusete, in unele pline de egoism si vanitatel Ma
apuca sila cand vad lipsa de verticalitate a acestor
oameni, pe care i-am iubit atdt defrumos.

344

Daca tot vor... sa isi vada de viata lor (ascultand
de mame si de prietene, viitoare sotii care nu-i
merita, care vor sa ii intoarca in groapa
conformismului si a prostului gust).. .si sa uitam
trecutul...de ce oare nu o spun in mod deschisl\

Cat de neintelegator as fi eu...cand eu le-am
deschis ochii si i-amfacut barbatil

Problema e, ca dupa ce vor vedea cum sta
treaba cu femeile care te due la bine...o sa ramana
singuri cue... si s-au lins pe bot de mine.

O liniste titanica se stabileste de multe ori in
inima mea. E ca un munte care s-a coborat in trupul
unei gaze.

La inmormantarea mea vor latra cainii a nou si

9

va ploua cu soare. Vor fi prea putini dupa cosciugul
meu ca sa nu fie multi. Atat de putini incat n-or sa
incapein cuvinte!

21 iunie 1998. Traieste clipa si uit-o: aici e

secretul\

Cele mai groaznice iubiri sunt cele in care
ajungem sane plictisim reciproc.

Ma deprima faptul de a da explicatii. Pentru ce
mai trebuie explicatii, daca tu, eel din fata mea, te dai
de stiutor al inimii melel\

>

Mamaia e langa mine in clipele astea si ma
ajuta enorm. Invat pentru facultate. Incerc sa uit tot si
sa merg, sa merg inainte.

Intotdeauna imi pare rau cand imi fac iluzii,
prea mari iluzii si nemeritate, pentru oameni care nu
se cred nici ei buni de ceva.

Doamne, Tu stii ce e mai bine pentru mine,
pentru noi toti si de la Tine am inteles acestea toate,
pe care le scriu, pe care le stiu, pe care le inteleg pe
fiecare zi...

345

Tu stii unde trebuie sa merg si ce sa fac. Ajuta-
ma sa rad si sa scap de acest marasm nenorocit, de
aceasta deprimare.

Ajuta-ma sa imi gasesc cuvintele in fata inimii
mele si a Ta si sa spun adevarul.

22 iunie 1998. Sunt la Alexandria, la matusa
Mariana. Complicatii cu un al 4-lea.

Anca e gravida in luna a treia...dar tot
frumoasa. S-a schimbat mult. Sper ca in bine.

Am primit decizia de salarizare si PS Galaction
mi-a dat binecuvdntarea pentru facultate.

M-a uimit faptul ca am fast privit bine de catre
toti aceia cu care m-am intalnit astazi. Iradiez prea
multl

Ma due sa mananc. E ora 21.00. Mai scriu
dupa.

La televizor: Romania - Anglia. Nu am prea
mare incredere in ai nostri.

Anca viseaza pisici negre. Mi-a povestit despre
vraji si dureri insuportabile.

23 iunie 1998. Din nou pus la incercare.

Temele din autobiografia mea, la care am
scris...si mai trebuie sa scriu:

1 . cutremur mare;

2. nastere grea;

3. Botez...fara dorinta unora;

4. „nu avem biberon";

5. pierdut in vie;

6. era sa fiu mancat de caini la sectia de
tractoare, la tataie;

7. plimbat cu carucioruL.cu tandrete, de
mamaia si de o vecina;

8. indragostit la 4 ani de bucuresteanca de la
nunta lui Tile;

9. curios sa vad;

346

10. plang pentru ca nu-mi place;

1 1 . percep cantecul;

12. cant pe lada patului;

13. poet la gradinita;

14. bataus la drumul mare;

15. pictor pentru pace... in tempera;

16. vorbitor de limba rusa... pentru ca invat
alfabetul chirilic, inaintea celui romdnesc, dupa
manualele lui Octavian;

17. invat alfabetul in limba romana...dupa
tabelul magnific pe care i 1-a facut Bondarici lui
tataie... special pentru mine;

18. scriitorul de vocabule (am rupt tot ce nu era
perfect);

19. fara sanul mamei;

20. solitudinea impreuna cu mine;

21 . sa inteleg inefabilul;

22. cum e ca mine insumi;

23. purtator de demnitate;

24. cuvantul de onoare;

25. viteaz explorator;

26. conducator de tara;

27. rasul de bucurie si de ura;

28. scoala: o inventie fara scop bine determinat;

29. cunosc.nu imi este frica;

30. nu-mi place sportul decat dupa rigori
personale;

3 1 . inteleg. . .nu cunosc;

32. femeia: obiect de studiu interesant;

33. nu vreau sa ma pierd pe mine insumi;

34. cantaret pentru inima;

35. colectionar de frumos;

36. cititor care citeste mult. ..si viseaza aidoma;

37. explorator al necunoscutului;

38. vorbesc pentru ca sa ma exprim;

39. imi place filmul, teatrul, desenul animat;

40. iubesc natura si o apar;

41 . ma obsedeaza tatal;

42. problema cu mama = educatoare suverana;

43. imi plac dulciurile;

44. vanez randunele (invatat de finul Mihai)

45. prind carabusi de mai si nazicorni, radasti si
alte insecte de noapte;

347

46. prind pesti cu plasa proprie;

47. cerul incepe sa ma emotioneze;

48. luna ma fascineaza, soarele ma orbeste;

49. construiesc enorm, ii indrum pe altii, iarasi
construiesc;

50. educ pe altii, fac teatru, visez;

51. colind plantatia de pomi fructiferi si
padurea...cat si plantatia de la calea ferata;

52. iubesc melcii, ciupercile dupa ploaie (ma
due pe camp numai pentru ele, imediat ce s-a terminat
ploaia), iepurii de camp, pasarile, murele (de langa
calea ferata) si acrisoarele (cele mai bine sunt toamna,
dupa o bruma, doua, direct din copac);

53. culeg plante medicinale: musetel, coada
soricelului, tei, ghiorghine, macese... culeg frunza de
dud pentru viermii de matase ai scolii; primim si
acasa viermi ca sa ii crestem...dar multi mor mancati

5 5 5

de furnici;

54. secvente estetice;

5 ~

55. cum arata pupaza prinsa in copac (a murit
langa soba, de frica);

55. despre Lola, Sache, Tirica si alti caini;

56. ma entuziasmeaza razboiul...si incep lupta
pentru a avea muschi;

57. joe handbal (eel mai adesea... pentru ca
fotbalul era cu accidentari si handbal jucam cu
fetelc.dand gol de la jumatatea terenului), fotbal (la
margine, la terenul de fotbal dar si pe sub coasta
dealului), fac karate, joe tenis de masa (la scoala) si
de camp (la Lina), volei (peste gard), trag cu
arcuL.dar mi se rup toate;

58. nu invat sa cant nici la chitara de la Reghin
si nici la acordeonul rusesc... pentru ca asta e treaba
de lautar..\2X eu nu sunt lautar (i-am enervat pe
bunicii mei...care mi le-au cumparat);

59. finul Mihai: eel mai luminos din trecutul
meu, diverse imagini intiparite in minte;

60. revolutia romana din decembrie 1989 si

5 5

viata mea se schimba radical (desteptat la viata cu
Dumnezeu de...oamenii cu flori in maini in fata

5

gloantelor);

348

61. cititul ultraintensiv, copiatul de carti cu
mana, ca in vechime, mersul la Biserica, cautari si
bucurii enorme;

62. incepe literatura, arta, stiinta si teologia;

63. iubirile mele...

O, m-a obosit propria mea viata!

24 iunie 1998. L-am cumparat pe Baba cu
170.000 de lei. Regele nebun, Spaima si Enescu ale
lui ma infioara. Imi pare rau ca nu l-am cunoscut pe
acest geniu ultim al picturii romane...

Sunt rece langa Baba si cuvintele mele sunt
prea putine.

Credem in suferintd numai cand ea trece peste
margini. De ce n-o vedem...cu o secunda mai inainte
de a o produce... sau de a ne lovi in modfatall\

Astazi am invatat si am scris.

Uneori geniile se rateazd din mare iubire de
oameni. Adica se pun in umbra pentru altii. Si asta ne
demonstreaza addnca lor umanitate.

E aproape noua seara. O liniste varsata din
sanul lui Beethoven ma bantuie. Si...afara...aud ciocul
unei curci care nu mai tace.

Oboseala te face alb. Ma dor inca muschii si

5 5

putin capul. Imi chioraie matele... pentru ca am
consumat imediat energia primita.

Am cumparat foi pentru 10 romane... si tot
parca nu-mi ajung. Am transpirat lucrand la ierbar.
Greselile mele de ortografie, aparute cand mi-e lumea
mai draga (ca si cand nu as sti ca se scrie asa... si nu

O V 5 5 5 J 5

asa) ma scot din sarite.

Se fac inscrieri pentru liceu si e a treia zi de
BAC. L-am dus pe Valeriu la Biserica... insa a plecat
de acolo fara sa-mi dau seama.

349

Astazi am cantat in mod extraordinar la
strana...dar nu s-a prins nimeni.

Adi. F. mi-a spus ca picturile mele sunt ca si
Cabala. Insa nu pot sa-i dau dreptate. Picturile mele
sunt esentialiste. Adica sunt despre esentialul din
oameni.

Corneliu Baba mi-a spus sa nu uit nemurirea.
Nu o vom uita, mare disparut al nostru! O vom pandi
si o vom prinde in cuvinte si pe panza dar, mai ales,
in inima.

Mamaia a cules visinile astazi iar tataie a vazut

5

doi la www... pentru Franta.

Pierdem din vedere ca vrem prea mult.

Am mancat mere si zarzare. Si am ascultat

5 5

Talisman, Enescu si Chopin... far a sa ierarhizez
tonurile si experientele.

L-am vizitat pe Valeriu aseara...si incoerenta sa
mentala, desi ma oboseste la culme, ma si stimuleaza
foarte mult. Pentru ca el niciodata nu gandeste nimic
pana la capat...si, mai ales (pentru ca e matematician),
gandeste in imagini spatiale.

In el am un alt partener aiuritor de dialog... desi,
il vad ca e pe cale sa ne paraseasca si el. Se stinge
incet, plin se tristetc.si se prelinge spre lumea
vesniciei...

Am baut cu el si cu Valentin ceai de musetel si

5 5 5 5

de tei. Prietena/amanta sa Anca mi s-a parut o femeie
entuziasta ca si el.

5

I-am citit insemnarile lui Valeriu de cand a fost
internat la spital, pentru ca cineva 1-a batut in lift... si 1-
a lasat inconstient acolo. A trait agonic timp de 3
saptamani si s-a ridicat din patul mortii in mod
minunat.

Incoerenta lui de astazi... e o parte dintre
sechelele capatate atunci. Infractorul 1-a batut numai

350

in cap...desi e ditamai omul, de aproape 2 metri. Insa
el e un om prea gentil si ingenuu... pentru ca sa se ia
la bdtaie.

Si un ultim amanunt: Valeriu si-a uluit comisia
de examinare la facultate, pentru ca a venit cu o
licenta la matematica in doua volume imense. Mi-a
explicat indelung despre ce a scris...dar n-am inteles
mai nimic.

Cand incepe sa imi faca tot felul de reprezentari
geometrice...sau algebrice simt cum o intreaga
geografie a matematicii, tulburatoare, zace in el ca o
comoara in ocean.

De aceea e zdrobitor sa vezi cum un om de
calibrul sau isi cauta moartea cu lumanarea si se
apropie de ea...in mod atat de jalnic...

Due decizia la secretariat, apoi ma due la
Biserica. Spre seara ma apuc de invatat.

Ma impresioneaza modul cum ma privesc acum
unii oameni. Si inteleg cum copiii sau nepotii lor,
ducandu-se acasa... m-au explicat si celor in varsta.

Asta este enervant la taranul roman de astazi:

5

ce nu intelege...claseaza la raftul: nu am nevoie de el.

Ma oftica faptul ca nici macar nu suspina
pentru ceea ce nu inteleg... desi vad ca le-ar fi util acel
lucru.

Vreau sa invat cat mai multe in pictura si in
muzica. Am nevoie de plenitudini.

Imi trebuie mai mult timp si mai multaputere.

Incepe sa fie din ce in ce mai cald. In curte sunt
numai ganieti din cauza pasarilor de anul acesta.

Mamaia le vrea slobode, sa alerge... pentru ca sa
se intareasca cat mai repede. Si are dreptate: cresc de
la o zi la alta in mod vizibil, si ratele, si puii de curca,
si cei de gaina!

351

Miti e lovit la cap si imi pare rau pentru el. E
vorba de cotoc/de motan. Nici nu mai stiu cate

5

batrdneti are. Cred ca e doar cu cativa ani mai mic

> 5

decat mine.

De multe ori (n-am ce face!) sunt nevoit sa ma
cobor la mintea prostului si sa-i cant in struna.

Si inteleg atunci ca pe oameni nu ii enerveaza
maretia mea, faptul ca ii intrec... ci faptul ca nu iifac
partasi la ea.

Ei vor sa imi arate ca si ei au ceva frumos, ceva

5 ~

bun, ceva de vazut (lucru cu care sunt cu totul de
acord)...insa doar in ochii mei vor sa arate bine.

De ce nu vor sa arate bine si in ochii lor? De ce

5

vor doar sa ii laud eu si nu fac si ei ceva, cu adevarat,

5 5 ~ ~

de laudat, pentru care i-as lauda din proprie
initiative!... si nu pentru ca ma Strang cu usa in
discutiile cu ei?

5

Caci eu stiu si vad in fiecare lucruri frumoase,
unice, bune...

Insa, in acelasi timp, in aceiasi oameni vad
multa delasare, multa indiferenta fata de unicitatea

~ 5 5

lor, fata de ceea ce stiu ei sa faca.

'5 5

Si daca ei nu se pun in valoare... gu ce sa le
facV...'

Concluzie: vor sa ii laud pentru trei paie . . .mx ei
pe mine nu ma lauda pentru o mie de lucruri f acute .
Si, de multe ori, cu astfel de doritori sa ii laud,

5?? j

sunt eel mai aspru: nu v«<iniciun lucru bun la ei!

Notele inalte pe care le cant sporesc
intensitatea vocii mele. Si observ ca pot sa tin mai
bine un Si decat un Do de jos. Pentru Si, gatul meu e
specialist. Am probleme cu zona de jos, de sub
Do...desi eu sunt plin de drama baritonului si a
basului.

Alterarea notelor, in glas 6, e punctul meu
forte. Si acest multimelismatic glas 6 il cant in ritm
vioi, cand sunt bucuros...si dramatic, abisaL cand sunt
durere.

352

De ce nu am invatat eu, pe masura glasului
meu, muzica psalticdl

Datorita parintelui profesor Ion Bataus de la
Furculesti, care intotdeauna m-a indispus cu invatarea
papagaliceste a unor note muzicale, fara sa le explice
cantitatea si calitatea fonicd si modul in care se

5 J 5

particularizeazd pe vocea cuiva (intotdeauna unica) si
a glasurilor bizantine, predate in graba, carora nu le
explica indeajuns de mult particularitdtile, modul de
implementare in sufletul meu.

Insa, rememorand lucrurile, imi dau seama ca
Dumnezeu a pus profesorul nepotrivit (pentru mine,
personal) la locul potrivit (adica la Muzica Psalticd,
unde eu puteam exceld) pentru ca astfel ma apucam
de cdntat la strand si in coruri... si se termina cu

5 5

studiatul, cu scrisul si cu teologia.

Alin Mihai si Iustin Manta, spre exemplu, au
luat-o cu muzica si nu se mai lipeste nimic serios de
ei. Si ii vad ca se implinesc prin asta (si eu ma
implinesc cantand...si inca foarte mult) dar nu
indeajuns de mult incat sa renunt la studiu si la creatie

J 5 5 5

pentru ca sa cant toatd ziua.

Asa ca m-am ratat muzical pentru dimensiunea
teologicd si literard a vietii mele, care cred ca ma
defineste...si ma va defini din ce in ce mai mult. Sper!

Muzica bisericeasca, de la strana, pe care simt
sa o cant si o cant uneori (cand sunt lasat...) e foarte
tdrdgdnatd pentru unii dar tihnitd pentru mine, pentru
ca eu nu ma uit, in primul rand, la cum se aude
cantatul meu ci la ce simt ca produce cdntatul meu in
mine.

Pentru ca eu ma rog in Bisericd... si nu
interpretez opereta!

Din acest motiv, nu pot sa suport multe strdni si
multe coruri bisericesti in care muzica e simfonie
distantd sau rdgete la intrecerc.si deloc umilinta,
rugaciune, bucurie duhovniceasca, naturalete.

Insa pentru ca viata duhovniceasca este o
noutate pentru multi ortodocsi si nu o realitate
cotidiand, tocmai de aceea nici cantatul din Biserica
si nici slujbele nu te trag in launtrul iubirii si al
intelegerii lui Dumnezeu... ci te lasd spectator.

353

Si cum statul asta la slujba ca la spectacolul de
teatru, adica doar pentru delectare exterioard si nu
pentru rugdciune, pentru luminare duhovniceascd, se
ingroasd de la o zi la alta, cred ca vom ajunge sa
avem Biserici in care nu ne vom mai ruga... ci ne vom
incdnta de ceea ce canta altii... si punct.

Ldudati pe Domnul cd este Bun!, la anul si la
multi ani...daca noi nu mai simtim sd ne descdrcdm
inima in fata Lui si sd tipdm, cu dor si tanguire, cdtre
El.

Cine este mdncdtorul de artd al Romaniei de
fata?! Pentru mine asta e o mare problemd. Pentru ca
habar am cati mai inteleg o literaturd geniald, o
literatura care intrece asteptdrile si inimile.

Noi, creatorii, nu ne plictisim niciodata de ceea
ce facem. Dar ne epuizam si ne daruim in tot ceea ce
facem...

Situatia care ma insultd. ideea de consumator
de artd. Stimabile, cum sd consumi... ceea ce nici nu
intelegil\

A citi un roman, a asculta o arie, a vedea un
tablou inseamna vax alb ina... daca nu le poti explica.
Inseamna ca nu aifdcut nimicl

Calul sufera inca din cauza ranii la picior. Mi-e
mila de el. Langa bratul meu, acum, cand scriu, sta
foarfecele cu care ma ajut la ierbar. Rola de lipit, daca
e dupa mine, tine pana in 2010.

Am recitit, cu voce tare, capitolele 14-16 de la
loan. Sunt cele mai beatudinale pentru mine.

27 iunie 1998. Ma simt la o intretaiere de
drumuri si nu stiu ce sa fac, Dumnezeul meu! Tu stii
din veci si pana in veci toate si viata mea.

Si Tu stii adevarul inimii mele, pe eel
necontrafdeut, pe eel nescris pe zeci de foi, pe care sa
nu il inteleaga, pana la urma, decat cativa...

Ma rog Tie, Celui care stii slabiciunile mele.
Ma rog Tie, Celui care stii singuratatea si lipsa mea

354

de ajutor. Ma rog Tie, Celui care luminezi si conduci
pe eel slab si singur.

Fa sa inteleg, mai normal ca oricand, in mod
firesc, de la sine, care e cursul vietii mele! Care e

~ ~ 5

adevarul pe care trebuie sa il aflu, sa il caut, sa il stiu.
Da-mi-1 tocmai pentru multimea pacatelor
mele, pentru mizeria si nemernicia mea, pentru ca sa
ies din negura nesimtirii si a ticalosiei mele.

C 5 5 5

Da-mi-1, Doamne, tocmai pentru ca nu il merit
si Tu mi-l dai.

5

Increderea si asteptarea mea sunt depline in
Tine. Alina-mi inima, Dumnezeul mantuirii mele,
Dragostea mea, Frumusetea preavesnica a inimii mele
si arata-mi adevarul in care trebuie sa merg!

In veci de veci fii preaslavit, Dumnezeule, Cel
ce faci minuni mai presus de cuget!

Ma indragostesc foarte repede de oameni. Ma
simt bine in aceasta stare si de aceea nu ma tern de

5

consecintele acestei perpetue indragostiri .

Si, in acelasi timp, deznadejdea mea fata de
faptele oamenilor si neincrederea pe care multi mi-o
inspira creste pe fiecare zi.

30 iunie 1998. In natura umana exista atata
nebunie incat te poti certa din doua in doua minute cu
cineva pe marunte si indiferente lucruri.

E aproape ora 18. E unu zero pentru Croatia.
Mi-e tare foame. Trebuie sa dau telefon la Putineiu in
legatura cu treieratul graului.

Am neglijat putin repetatul la Dogmatica, dar
astazi voi incepe sa reinvat pentru examene. De fapt
sa memorez... caci pe nimeni nu-1 intereseaza sa fiu
creativ in domeniul teologic... ci papagal, un
cunoscator pe dinafara a zeci de date, nume, idei etc.

Iar daca intratul la facultate imi cere sa fiu
papagal, atunci voi fi un papagal plin de date, de
idei, de versete, adica de ceea ce trebuie\

355

Numai Tu, Dumnezeul meu, stii cum se vor

~ ~ 5

petrece lucrurile in toamna, in aceasta toamna in care
inima mea vrea sa se odihneasca!

Sunt la opera de mantuire a lui Hristos
Dumnezeu si recunosc negru pe alb: opera nu se
poate desparti de persoana care a creat-o.

Unii cred ca viata creatorului nu explica opera
sau in vers. Insa viata si opera nu pot locui una fara
alta.

1 iulie 1998. lata, vin ca sa fac voia Ta,
Dumnezeule! Ma tulbura nespus sunetul cuvintelor
Sfantului Pavel in multe parti ale epistolelor sale.

Fericirea pocaintei: aici e tainal

Ortodoxia e o lume a paradoxurilor . Noi
intelegem numai neintelegeri, care depasesc orice
minte.

O, da, credem din tot sufletul, ca moartea nu
mai are ce sa ne spuria, cand traim in noi atdta belsug
de viata si de iubire dumnezeiasca!

5 5

Nu pot sa imi ascund admiratia insa, in acelasi
timp, nu stiu exact cum se naste in mine. Adevarul si
iubirea ii stau la baza, dar mi-e tare greu sa spun cum
ele doua, in mine, vizavi de ceva anume, se
transforma in cu totul altceva de o asemenea indltime
interioard.

2 iulie 1998. In timp ce eu incerc sa in vat dar
nu reusesc, afara...el, tatal meu, pe care nu il doare
nici in...de mine si de sensibilitatile mele si de viitorul

5 5 5

meu, si face tot ce ii trece prin cap, ne injura si ne
besteleste ca un nebun, ca un tigan la usa cortului si

5 5 ~ 5 C 5 5

ne ameninta cu moartea pe mine si pe bunicii mei si
ne dracuie dumnezeii (desi avem doar unul).

Ma doare capul si ma simt slabit. Nu am putut
sa fac nicio lectie astazi. Sunt la profetiile mesianice.

356

Sper sa fac ceva mai la noapte...cand o sa mai
ma linistesc interior.

Astept ca tanti Fiorina sa-mi dea lapte proaspat.

O, Doamne, nu ma lasa in Iadul asta! Scoate-
ma de aici! Fie-Ti mila de mine! Vreau sa Te vad din
nou in mine si sa stiu ce sa fac in fiecare clipa!

O, Doamne, fa sa se termine aceasta
mascarada! Vreau sa ma simt din nou viu, sa creez cu
bucurie, sa invat, sa am prieteni adevarati, oameni in
care sa am incredere si impreuna cu care sa fac lucruri
enorme.

Ieri si azi am avut palpitatii la inima din cauza
fricii, a nervilor, a dureriL.Nu mai am chef sa
ripostez la pumnii lui si la nebuniile pe care le are in
cap si sa ma bat cu el in parte, pentru ca sa nu ii
omoare pe bunicii mei, adica peproprii luiparinti.

Eu nu inteleg: daca tot nu ma vor, nu ma ajuta,
nu ma inteleg, de ce nu ma lasa odata in pace parintii
astia zanatici ai mei, ci creeaza tot felul de certuri, de
scandaluril\

Foarte bine: nu esti credincios, crezi ca popii
sunt niste tdmpiti si tu un candriu, nu iti place de
mine pentru ca sunt om religios, nu ma vrei din acest
motiv...si asa ma cresc parintii tai...si nu tu...Atunci,
cemai vrei?!!

Eu nu le fac nimic rau, nu ii deranjez cu nimic,
le fac cinste cu cine sunt...

Ei, si cu toate astea, eu sunt mdrul discordiei,
sunt omul din cauza caruia ei doi nu pot trai...desi nu
stiu ce mananc, unde ma due, din ce traiesc.

Am avut palpitatii dar am si delirat de durere.
Dupa asta am dormit mult. Mai bine zis am dormitat,
am dormit greu. Si caldura din camera imi ia mintile.

Mi s-a schimbat mult infatisarea si am inceput
sa plang din orice. Mi s-a inmuiat inima... dar nu mai
simt bucuria si harul lui Dumnezeu. Ma simt orb. Nu
mai vad adevarul. Acest lucru ma innebuneste mai
mult decat orice altceva.

357

Oamenii rai, neseriosi, aroganti...imi devin, pe
zi ce trece, tot mai de nesuportat. Prostia lor ma
agaseaza. Rautatea, mandria, orgoliul, libidinozitatea
lor ma exaspereaza.

Traiesc o noua scindare de constiinta. Ma simt
umilit de aceasta noua depresie prin care tree dar, de
fiecare data, Dumnezeu are sa imi arate si altceva,
mult mai profund despre mine insumi.

Simt ostila, in mod preponderent, lumea din jur
si ma simt singur. Singurele mele refugii: rugaciunea,
invatatura, scrisul.

Sper sa tree cu bine prin coridorul acesta din
mine insumi, unde, de fiecare data, printr-o noua
durere, depresie, nefericire, trauma, mi se deschid noi
usi...

Atata durere intr-o singura carte! Sfanta
Scriptura e cea mai dureroasd carte dintre toate.

Cap. 53 de la Sfantul Isaia este o inmarmurire,
pentru totdeauna, a dramatismului frumusetii Sale
fara chip.

El, Cel care cunoscuse suferinta ca nimeni altul
si nu Se temea de ea, lasa sa se intrevada dumnezeirea
in om ca cea mai frumoasa rostire nerostita.

A luat suferinta noastra asupra-Si, adica a facut
ceea ce noi n-am fi putut sa facem niciodata.

Noi II credeam blestemat... si El Se facuse
blestem pentru noi.

Si noi II credeam pedepsit de Dumnezeu, iar El
ne chinuia, inca de atunci, cu neimputinata Sa iubire.

Am citit, cantat, recitat nu o data, ci de nu stiu
cate ori acest Isaia 53 cu voce tare, foarte tare...incat
dramatica profetie, implinita intocmai in Domnul, mi-
a intrat in toata fiinta.

5

4 iulie 1998. Ce facem cu iubirile moarte din
noi?

358

Linistea de acum ma face sa imbratisez

5 5 5

nevazutul.

Cine sa stie, Doamne, mai bine decat Tine,
inimamea?!

Acum am inteles absurdul din romane,

5 ~

incetineala si neincrederea lor. Greselile care te fac

5 5

maiputemic...

7 iulie 1998. Am dormit doar o ora. Si am

5

dormit ca un ceas: intre 2. 30 si 3. 30 dimineata. M-

5 5

am trezit insa lucid la culme. O, ce bine ar fi ca si la

~ 5

examene sa se intample acest lucru!

Mamaia m-a rugat respectuos cu gogosi calde
si cafea neagra. N-am putut sa o refuz...

Prima semifinala: Brazilia-Olanda. Am sa ma
due sa o vad. Intre timp insa m-au obosit trei paharute
de rachiu...care aduc pofta de mdncare. Uneori...

I-am scris lui [Corneliu] Baba un poem si 1-am
citit pe Vasco Popa149, eel tradus de Nichita
[Stanescu].

Mamaia a dat o mana de ajutor la facutul
sapunului coanei Stela. Adica ea repard ceea ce strica
altii. A pus soda prea multa sau nu a stiut sa il
mestecc.si sapunul Stelei s-a tdiat, adica nu a mai
crescut.

Ca sa faci sapun in curte...e adevarat: iti trebuie
multa tehnica!

Iar mamaia stie sa faca tuica, sapun si
magion/magiun la cote inalte, profesioniste, incat toti
o roaga sa le faca si lor!

Maine, tot mamaia, trebuie sa se duca la
Putineiu pentru grau si pentru banii de pe orz. Tataie

149 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vasko_Popa.

359

ramane cu pasarile si cu grosteiul150 iar eu sunt cu
scrisul.

Joi e un film romdnesc. Se mai bucura si
romanul, in tara lui, de film romdnesc, pentru ca
noaptea nu vede decat americane. Autohtonul e plecat
in tari straine.

As vrea sa stiu cum a compus, in ce stare, unde,
Chopin mazurcile151 salc.sau cum i-a venit lui
Shakespeare Regele Lear pe ploaie.

Ma intereseaza intotdeauna travaliul... mai mult
decat opera.

E ora 11. Astept banii pe concediu (1.700.
000)...insa numai mie mi-i va da in rate...

Din cauza puricilor lui Miti, desi mamaia a dat
cu detete peste tot, m-am imbolnavit de puriciculind.

Adica de boala de a simti purici pe trup...chiar
si cand ei nu existd. La fel e si cu paduchii si lindinii
din cap: numai cand aud de ei ma apuca... scdrpinatul.

Motoul celui de al 12-lea caiet manuscriptic al
Jurnalului de fata imi apartine: „Nu stiu daca ceea ce
scriu eu aici intereseaza, insa, cu siguranta,

lamureste".

10 iulie 1998. Am facut piata. Ma simt
intotdeauna fericit dupa ce o fac, pentru ca saracul se
simte impdrat si cand nu are tot ceea ce ii trebuie.

Mi-am luat cerneala si cafea pentru toata luna
asta. E o zi de vineri. Maine voi fi la Alexandria.

Au inceput sa mi se duca ochii in fundul
capului si sa slabesc. Ma rog ca sa rezist. Tenacitate: e
tot ceea ce vreau si cer.

150 Grostei = pore. Adica animalul care ia in kilograme continuu, care
devine tot mai gros... adica tot mai bun de taiat de Craciun.

151

152

A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/mazurc%C4%83.
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Regele_Lear.

360

Cele trei fire de ovaz de pe camp.

Nu am socotit niciodata scrisul ca pe un
handicap. El mi-a provocat cea mai inteleapta
sandtate.

E ora 3 fara un sfert si am intrat intr-o stare
poeticd. Si, la mine, ea dureaza pana nu ma mai tin
puterile... Adica ori scriu poem dupa poem pana
obosesc ori recit vers dupa vers pana...obosesc...

Cred ca o sa beau un napoleon cu glazura.
Afara e vant cu soare. Ma due sa imi ridic banii de la
secretara, de la doamna Iulia.

La Schimbarea la Fata, Moise si Hie vin ca sa
vorbeasca cu Hristos Dumnezeu despre moartea Lui.
Ei vin atunci cand se schimba umanitatea Lui, cand El
Se transfigureaza, pentru ca sa vorbeasca despre
ultima schimbare/transfigurare a lumii.

Iar Ucenicii nu puteau intelege ce inseamna:
„putin si nu Ma veti mai vedea".

Iar El le spune categoric: „Ma veti parasi si va
veti duce la ale voastre", pentru ca Eu, Invatatorul
vostru, trebuie sa sufar toate cele prorocite de unul
singur.

Si Hristos amesteca durerea si bucuria la un loc
si le spune ca va merge, mai inainte de ei, in Galilea.

El nu u cearta pentru ca ii intelege. Si nu ii
umileste pentru ca le stie masura.

De aceea ei vor muri pentru El in mare
umilinta, incercand, Doamne, Dumnezeule!, sa-si
rascumpere nepasarea sau putinatatea intelegerii.

Cand privesc Scriptura ma infior si raman fara
grai sau imi curg lacrimile, pentru ca ma doboara
maretia adevarului ei.

5

Eu sunt lumina lumii, adica Cel care nu mint
aspiratiile ochilor inimii voastre iar pacea Mea o dau
voua, ca si cum noi am merit a atata bunavointa din
partea Sa.

153 E vorba de un coniac frantuzesc.

361

Iar loan scrie: „atat de mult a iubit Dumnezeu
lumea": adica in mod inexprimabil, imposibil de
inteles pentru noi la modul sublim.

Ramdneti in libertatea harului, pentru ca
oricine face pdcat este rob acestuia, ne spune, in mod
laconic, Hristos.

Suntem condusi de lucrurile pe care le facem,
in timp ce credem ca suntem stdpdni pe noi.

Cum sa mai poti fi lucid la modul grosier... si sa
nu treci dincolo de antinomie, cand auzi: „Cred,
Doamne, ajuta-mi necredintei mele!"?

Pentru ca eu cred in EL fara ca sa stiu cat nu

~ 5

cred in El, adica cat e necredinta, cat e delasare, cat e
pacat in mine.

Si pentru ca nu stiu, imi asum si ceea ce nu stiu
din mine in fata lui Dumnezeu, pentru ca credinta mea
sa biruie, sa intreaca necredinta din mine, latura mea

~ 5 ~

care trebuie sa fie invinsa cu totul de catre harul lui
Dumnezeu.

Imi notez toate acestea langa cartea lui
[Corneliu] Baba si vad teama cum striga.

Atdta liniste langa atdta teama\ Mai mult: atdta
spaima langa atdta spaimd\

Oricat as incerca sa mor, Doamne, Tu sa nu ma
lasi! Viata mea Iti este destinata, daruita Tie. Viata

9 5 5 ? 5 5

mea este a Ta si vreau sa fie cat mai mult.

5

Eu nu am nimic in afara de Tine. Eu nu exist,
pe cand Tu esti si vei fi pururea! Tu esti Totul care ma
umple pe mine eel gol. Tu esti Preaplinul care imi
inunzi fiinta.

5

Fie ca sinceritatea din oameni si intre oameni

5

sa nu moara niciodata! Daca moare...^e stinge lumina.

13 iulie 1998. Am ingropat-o pe bunica
Cameliei. Am cantat cu Tavi/Octavian la
inmormantare. Mamaia a rainas acolo.

362

Un prea mult cald astazi. Sunt la Sfdnta Treime
cu repetatul.

Imi pare rau ca a castigat Franta. Pentru mine,
adevarata echipa valor oasa era Brazilia si ea trebuia
sa castige.

Nu am luat nici acum salariul. Mi-ar trebui un
ajutor la Gramatica si mai mult timp liber.

14 iulie 1998. Am citit viata lui Mihail
iescu] in varia
cate dureri comune\

[Eminescu] in varianta lui [George] Calinescu154. 0,

E ora 19. Mi-ar face bine o piesa de teatru sau o
palavrageala lunga intr-un pare sau intr-o carciuma.
Adica sa simt ca intru cu totul intr-o conversatie

5

relaxants.

Sunt slabit si am nevoie de odihna.

5

Nu, nu pot fi etichetat ca fiind mizantrop\ Eu
nu evit lumea pentru ca as uri-o, ci evit contactul cu
prea multa lume...care nu are de-a face cu doruri
mari, inalte. E cu totul altceva!

Prefer compania unor oameni care stiu ce e
viata si care au facut lucruri memorabile, insa nu

5 5 ~

orice intalnire cu oameni experimentati in pierderea
timpului.

Acum, cartile mele, sunt singura mea alinare...

Eu voi ramane natural, oriunde ma voi duce si

~ 5

orice am sa fiu...si al lui Dumnezeu.

5

In ultimul timp, noi citiri/recitiri m-au facut sa
il privesc pe [Mircea] Eliade155 cu alti ochi. La fel si
pe Hafiz. Si privindu-i...nu stiu de ce marii scriitori
nu ajung niciodata genii.

154 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu.

155 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade.

363

Ultimele doua zile de concediu. A fost cald
astazi. Am facut atributele dumnezeiesti la Dogmatica
si sunt la adjectiv la Gramatica. Stau mai rau la verb
sau poate ca e doar o pdrere falsa . Asa ca: mai multa
invdtare\

Nu stiu de ce am tendinta sa incurc imperfectul
cu perfectul simplu. Ma grabesc si din cauza asta
pierduneori.

Acum o jumatate de ora am mancat caise din
curte si mere din pomii pusi de tataie. Insa am taiat
merele cu satarul si apoi le-am mancat, afara, pe
scaunel...inconjurat de puii de curca...cu care am
mancat merele in parte. Adica/ra/esfe...

O ducem prost cu banii. Avem in casa doar
5000 de lei iar, pentru ca sa mai imi sape in fantana si
sa imi puna un sfert sau o jumatate de tub (pe care mi-
1 fac pe loc, aici, in curte), pe la jumatatea fantanii,
ne-au cerut 1 milion si ceva.

Amara viata fara bani!

Nu vreau bani ca sa fiu bogat (putin imi pasa de
bogdtiel), ci pentru ca sa traiesc demn, sa nu fiu
nevoit sa mai cer la altul si pentru ca sa scriu si sa
lucrez lucrurile care ma implinesc.

Pana acum am trait din plin din mila altora.
Vreau sa am banii mei, pentru ca sa nu mai incurc pe
nimeni. Desi mi se dau bani cu drag, din dragoste... si
nu cu sila.

Pe masa de scris, acum, am trei fire de ovaz si
trei de grau, puse intr-un pahar, premiile Nobel, o
batista murdara de sudoare (de propria-mi sudoare;
pentru ca scriitorii au multa sudoare pentru ei, desi ea
nu apare pe foaia scrisa sau in carte si e ca si cand n-
ar fi), o caseta cu muzica rock, un Eminescu si un
Creanga, unul langa altul, ca prieteni pentru
totdeauna, o unghiera, o hartie mare si una mica, pe
care am sa le mazgalesc foarte-foarte curand, cutia cu
cerneala si o alta batista, noua, pe care am primit-o
pomana la inmormantare.

364

Iar daca cineva misca, cu un centimetru, oricare
lucru de aid, de pe masa sau din camera... e foarte
evident pentru mine...pentru ca imi strica geografia
externa a intimitatii mele.

Eu am o geografie a intimitatii, imensa, in
launtrul meu, pe care vreau sa o scriu...si n-am sa o
termin...si o alta in camera mea, externa... adica
microclimatul in care apare opera mea.

Da, sunt imprevizibiV. Si imprevizibilitatea mea
e intotdeauna o lectie de bun stmt sau de splendoare.

15 iulie 1998. Am avut trei vise tembele: cu
sinucidere, moarte, chiar morti, un castel, ea cade intr-
o panza alba, aveam un ou in gura, clocit.Apoi astept
un tren. Imi vad niste fosti colegi patinand pe ciment.
Doi copii conduceau o masina...si i-am oprit. Am
cumparat un inel de logodna.

Ma barbieresc, mananc si tree la masa de scris.

16 iulie 1998. Aseara nu am mai avut putere sa
scriu...desi aveam atatea de scris. M-au inspaimantat
fulgerele. A plouat pana azi, la ora doua din zi.

Dimineata am fost la scoala si n-am gasit pe
nimeni dintre profesori. M-am intors acasa, ud
leoarca, am mancat si m-am culcat.

Am mancat inghetata si am baut sue. Discutii
cuM.

Ideile mele, decontextualizate, scoase din viata
mea, nu au nicio valoare. De aceea, valoarea acestui
jurnal este valoarea vietii mele, despre care el da doar
marturie... si nu o inlocuie.

Da, cred, stiu, sper ca va rasari soarele, din nou,
in viata mea si vol lumina mult mai frumos. Se va
duce de la mine acest marasm, aceasta singuratate,
aceasta durerc.si va ramane, fara timp, doar fericirea
mea.

365

17 iulie 1998. Patru ore am stat la
scoala... pentru ca, suntem obligati (a ramas de pe
timpul lui Ceausescu!), ca profesori, sa pdzim scoala
de ea insasi in vacanta mare a copiilor.

Asa ca, intr-o clasa, am invatat si am scris, fara

5 ~ ~ 5 5 ~

sa ma deranjeze nimeni. Adica am avut activitate
profesorala...m indiferenta toala fata de ritmul scolii.

Acum mi-as dori o piesa de teatru simtita... si
struguri. Si sa arunc din turnul Frantei niste trandafiri,
asa, pentru oricine e sub el...

20 iulie 1998. Am tinut-o in brate pe Irinuca.
Mi-a placut atat de mult!

21 iulie 1998. Am luat banii! Sunt fericit. Scriu
ultima lectie. Trebuie sa iau romener156. Sunt putin
obosit.

Picasso, Strindberg , Musatescu .

Am gasit niste fotografii frantuzesti
extraordinare. Imi voi face fotografii alb-negru pentru
imperialitatea lor. Afara e tare cald.

22 iulie 1998. Din nou babilonie datorita lui
Octavian. Mi-e greata...

Numai o viziune de ansamblu cunoaste care

5

sunt detaliile.

23 iulie 1998. Prost obicei: scriu azi despre ieri.
Mi-am luat pantofL.si pastile antitantari.

Astazi ma due pana la scoala si incep apoi

repetitiile finale .

Eu nasc cuvintele si nu cuvintele ma nasc pe
mine!

00 Idem

157 Idem

158 Idem

http://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=2307.

http://ro.wikipedia.org/wiki/August_Strindberg.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Mu%C8%99atescu.

366

Un tigan avut mi-a spus ceva asemanator intr-o
zi: „Eu fac barm', nu banu' ma face pa mine!". Stia el
ceva...

Doctrina, taiata, despartita de cult, duce la
filosofie. Conduita indiferenta fata de cult duce la
morala. Sentimentele fara cult si fara credinta
autentica due la o mistica egocentrica.

Numai credinta ortodoxa, adevarata credinta e
un tot unitar si un intreg viu. Ea cuprinde totul, fara
se separe, in mod prosteste, pe una de alta.

Bucuria e o tristete invinsa, care nu-si arata
lacrimile.

Dicton latin: ignoti nulla cupidol eel care nu
cunoaste, n-are nicio dorinta.

Ce mare e copilaria si tineretea din acest motiv!

Cele 5 verbe ale nemuririi: a gandi, a simti, a
iubi, a asculta si a urma.

Travaliul poetic: a propune, a pregati, a
executa.

„Foaie verde de dai, n-ai; / Unde dai, te duci in
Rai!": i-am zis-o, fara sa vreau, inainte de micul
dejun, bunicii mele.

26-29 iulie 1998. Apropierea intre doua
persoane e numai o chestiune de intelegere.

Vise noctambule. Nebunic.si m-a muscat un

5 5

sarpe de cinci ori. Cineva mi-a facut o injectie.

Am adus graul de la Putineiu cu Cornel si
Sonia, care au fost niste minunati.

Am idei mari pentru sfarsitul cartii mele:
Confesiuni lirice. Sau pentru a doua parte a ei.

367

Am gasit jurnalul lui Goldoni159. Iar Valentin II
a slabit si si-a lasat mustata dalileana.

Cred ca am sa atac romanul fragmentar . Adica
romanul in care poti sa explici fara ca sa teplictisesti.

Invat bine in cancelarie sau la secretariatul
scolii. Invat tocmai acolo, unde, peste an, credeam ca
n-am sa ma mai intorc niciodata.

Oamenii, unit oameni, sunt buni cu mine. Imi
mai ridica si mie moralul.

Ieri am fost cu mamaia la Vede si am spalat
doua covoare si doua presuri. Am vazut pestii din apa
si am cules flori de apa. Ultima data am fost aici cu
Valentin...

Eu accept ceea ce nu se vede si nu mi se spune
mai mult decat ceea ce mi se arunca in fata. Pentru ca
e mai palpitanta fata ascunsa a lucrurilor.

Mi-e teama acum nu de un alt esec, ci de faptul
ca, poate, nu as mai fi in stare sa ii rezist.

Iluziile se due (ale tuturor varstelor de pana
acum) si dau cu coltii in muntele dur al realitatii.
Adica drumul omului e: spre tot mai multa luciditate.

Omoram in noi pruncia, nevinovatia, vitalitatea,
alungam harul lui Dumnezeu si curatia si acceptam, in
mod sinucigas, intelepciunea pacatului, durerea,
frica...

Ce dezgolire de noi continua! ...

Ce schimb jenant si umilitor!

Slabiciunea te face sa vezi mai multe
perversiuni la altul decat la tine.

Ne cumintim pe masura ce devenim seriosi cu
noi insine. Moartea, desi atat de mult trivializata

159 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_Goldoni.

160 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Vedea.

368

astazi, ramane inca seriosul care ne dezmeticeste din
vise.

Ieri ma gandeam la faptul, ca arta nu este in ea
insdsi, ci in afara ei. Ea nu isi apartine. Arta apartine
sufletului nostru iar ceea ce noi vedem din ea e numai

trupul artei.

Cand voi dispune de ceva mai multi bani decat
acum, ma apuc sa pictez. Voi cumpara si ghips pentru
modelari.

Trebuie sa facem neaparat fantana. Acum ne
cer 800.000 de lei. Niste sarlatani!

5 5

Adica ei, niste muncitori cu sapa...imi cer de
doua ori salariul meu... pentru o lucrare de doua-trei
zile, pe langa masa, bautura si tigari.

Stiu: zilele de nevointa de acum vor tipa peste
veacuri.

Nu cer o postumitate cu slava multa (asta e
omeneasca si nu ma prea intereseaza; o astept pe cea
de la Dumnezeu), ci cu cumpdtare si demnitate a
adevdrului, in care ii rog, pe urmasii mei, sa md
intreacd continuu\

Sa faca si mai mult si mai bine decat mine.

Pentru ca nu meritam, nu, in niciul fel, sa fim
robi ai prostiei, ai vanitatii, ai pacatului . . . ci oameni
liberiprin adevdr siprin dragoste.

La ora 4 dupa amiaza am facut o parezd
temporard pe partea dreapta. Nu mai imi simteam
mana. Nu mai functiona nimic. E de la inima...de la
oboseala. . . si imi e teama pentru asta.

Mamaia pune perdele la usi impotriva mustelor.
Ma due sa iau ciment pentru buduroaiele fantanii.
Sacul de ciment = 30.000 de lei. E innorat afara dar
cald in casa. Si mustele au intrat in casa, toate, la

5 5 ~ ~

cald. . . Iar mamaia e in luptd antiotomand cu ele.

369

31 iulie 1998. Vise: cadeam dintr-un balcon.
Am calarit un cal iute. Struguri altoiti. Am nipt un
copac. Era sa cad intr-o prapastie. Tot felul de
extreme . . .

Am si o masea si amigdalele umflate. O zi de
vineri. Mananc si ma apuc de invatat. Increderea
inseamna concentrare .

1 august 1998. Ma fascineaza engleza regala.
Mamaia a cumparat de 100.000 de lei zarzavaturi.
Pepeni galbeni, lubenite (ieri am mancat-o pe prima:
8000 de lei), ardei, castraveti.

Ma mananca pielea si de doua zile dorm in
prostie. Nu mai simt nici caldul si nici recele. Iar daca
stau doua minute in soare ametesc si ma apuca
halucinatiile . . .

5

Prea multa sensibilitate . . .

Scriu si uit ceea ce scriu. Insa ma concentrez si

5 5

invat binisor. Am facut si fac schite de desen cu

5 5 5 J

nemiluita.

Am ajuns sa am 29 de pietre de rau speciale. Si
am luat numai 1 1, de fiecare data. . .

Ni s-a intors cainele acasa! Bunicii mele i-a lins
mainile iar pe mine m-a latrat, pentru ca eu 1-am dus
la gara si s-a ratacit pe acolo.

3 august 1998. Fotografiile mi-au scos in relief
barbatia si mi-au deformat/rwmw,s*e/ea.

La Dora/Gianina simt un alt fior. Arta ei se
indumnezeieste pe zi ce trece. Vad in ea o altfel de
maturitate si o alta tranzitie spre viata.

Consider arta o fazd primard spre pace si
liniste.

Examenele imi tocesc gandirea. Ma simt mai
subtire la gandire si fara prea multa poftd de viata.

370

Cel mai crunt lucru: sa nu te poti minti
niciodata.

Tusele mele imi ies din ce in ce mai bine. Am
sa pictez pe carton mare si cu vopsele naturale. Astazi
mi-am luat mine de 0, 5, dar vanzatoarea mi-a dat
creion 0, 7.

Am sa-mi cumpar din timp tot ce-mi trebuie.
Cand am sa incep sa pictez intensiv, am sa fac totul in

forta.

Actualitatea si realitatea picturii mele consta in
concretetea si sinceritatea cu care atac formele
lucrurilor.

Oamenii pot fi mai buni. Ei au nevoie de
lucruri frumoase si, mai ales, palpabile.

Asteptarea ma enerveaza. De aceea nu suport
ceasurile si intdlnirile la nivel inalt, unde astepti pana
capiezi.

Vreau sa aud greierii cum canta si noaptea mea
va fi tacuta.

Trebuie sa ma distantez, pe moment, pentru
examene, de propriile mele sentimente. Trebuie ca
creierul meu sa isi deruleze memoria in liniste.
Trebuie sa memorez constant si durabil.

5 august 1998. E aproape ora 3 dimineata. Am
scris, am citit si am invatat. Si am nevoie, in mod
urgent, del 50.000 de lei.

Am vazut cum izvoraste apa in fantana. Sper ca
fantanarii nostri sa nu dea de huma si sa sape un
metru si ceva, pentru ca acela sa fie, in mod constant,
plin cu apa.

Le-am dat 550.000 de lei, pentru ca sa le arat ca
sunt domn, adica cu 75.000 de lei in plus. De maine
dimineata incep sa sape la modul serios.

371

Am revazut picturile lui [Corneliu] Baba si le-
arn simtit efectul per cutout. Plansele de carton sunt
mai maleabile dar pe panza e mai multa lumina.

Petele de lumina de pe chipul lui Sadoveanu
sunt sublime. Exista o pata de lumina deasupra
nasului, care e suprageniala.

Reflectiile lui Goethe ma vitalizeaza. De fiecare
data ele ma fac sa inteleg ca sunt dator. . .

Am inceput sa scriu la eel de al 24-lea volum
de poeme. Poemele sunt cu totul not. Ideile sunt
actuale si presante.

[Marin] Sorescu161 si-a atins sufletul pentru ca

a privit in apropiere. Pentru ca, daca vrei sa castigi

lumea trebuie sa pleci de la ceea ce ai eel mai

familiar. Si cand a scris poemele despre satul sau,

Sorescu a devenit tot mai el.

Ma simt mai bine cu Gramatica. Substantivul
are si concret, adjectivul are terminatii iar verbul
tranzitivitate . Trebuie sa fiu atent, concis si precis.

Imi merge bine cu spalturile facute de mine.

Studiind plantele din laborator mi-am dat
seama ca noul iese din vechi. Suavele crengute
iesisera pe un mormant secular.

Imi pare rau ca Florica nu mai aude. E o femeie
simpatica si naturala.

Nu pot sa scriu prea bine acum pentru ca
navalesc in mine prea multe idei. Voi cauta mai mult

sa desenez. . . si apoi sapictez.

Desenul nu are nevoie de elaborari finale.

Ora 12. 30. Am cautat, prin sat, ca saimprumut
100.000 de lei. M-am dus la rude, cunoscuti...Am

161 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu.

372

fost la 10 familii si niciuna nu m-a ajutat...Cam asa
arata: lumea mea\

Au sapat o jumatate de metru in fantana.

Paul [Neblea] uda varza, cand am trecut pe
acolo. Nu 1-au luat in armata. Ionut si-a cheltuit
marcile. Viorel [Dinca] si Sonia sunt la Costinesti.
Gabi isi i-a permisul. Si nimeni nu m-au ajutat in
niciun fel . . .

Mi-e sila de invidia si indiferenta cu care ma
trateaza. Stiu ca o sa vina un timp cand ei o sa aiba
nevoie de mine...Insa, oricat de generos as fi
eu. . .pro st crescutii raman la fel. Pacat!

Prima schita pentru Autoportret. Mi-au iesit
foarte bine alunitele, sprancenele, perciunii, parul din
cap. Imi trebuie concentrare mai multa si
scrupulozitate. Pictura e plina de atentia la detaliu.

Sunt deplorabil la ochi, nas, umbre si lumini,
obraji, gene, barba, raporturile normale dintre organe.
Nu stapanesc geometric/ obiectelor . . . pentru care imi
trebuie multe studii de caz.

Trebuie sa invat sa fac cutele hainelor, sa creez
ambianta transparentei obiectelor intr-un spatiu dat,
sa aproximez liniile.

Insa, desi nu imi place sa doresc un desen si sa
ajung, in cele din urma, la altul, intotdeauna imi place

noutateape care n-o doresc.

Intotdeauna e mirabil ceea ce rasare din ceea
cenoi semanam.

7 iulie 1998. Vis erotic. Visele astea sunt create
de draci in mine tocmai pentru ca sa ma nelinisteasca
si sa alunge din mine harul lui Dumnezeu. Pentru ca
fericirea aduce cu ea si nefericirea.

Cred ca, pana la sfarsitul anului, voi strange si
voi acumula tot ceea ce am nevoie in materie de

373

unelte si de stiintd picturald. Si poate ca ma apuc sa
pictezpe panza...

8 iulie 1998. Am facut tuica si au iesit 12 litri.

5 5 5

Si visinata e buna.

5 5

Purtarea de grija a lui Dumnezeu...si schite
dupa picturi ale lui Gauguin162, Cezanne163,
Gericault164, Picasso si Pallady165. Imi ies foarte bine.

Muzica lui Bach ma inveseleste si, in acelasi

5 5 ~ 5

timp, ma face sobru. O ascult acum.

Tree la [Sfantul] Dosoftei [al Moldovei]166. E
ora 4 si e o zi de sambata. O atmosfera linistita.

5 5

Sunt la pagina all -a a ierbarului.

Vreau sa vad viata ecranizata a lui Freud (joi
seara). Uneori, ca in cazul sau, e mai interesant omul
decat opera lui.

Adevaratele desene, genialele desene sunt cele
facute cu multa febrilitate. Acesta e semnul adevaratei
arte.

Uneori ma simt aproape de fericire tocmai
cand cred ca moartea e tot maiprezentd.

Mana mea intuieste, in graba, desenul. Nu e
minunat?! Poetul a devenit pictor si va deveni si
sculptor si modelator, cat si muzician.

Imi trebuie numai rabdare, autocontrol,
autoconservare a intuitiilor, putina tehnica si multa
Providenta.

5

Trebuie sd rise. Pana acum nu am folosit acest
cuvant...

162 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Gauguin.

163 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_C%C3%A9zanne.

164 Idem:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9odore_G%C3%A9ncault.

165 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Pallady.

166 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei.

374

E cald la mine in camera. Patul e facut si

5

linistea imi suna in foarfece. Scriu si, uneori,
destrdmarea realului imi suna a clinchet de lumind.

Imi vine sa plang. Ochii mei, de cand am
inceput sa pictez, au invatat o alta mobilitate. Vad mai
mult si mai bine. Ochii mei devin clari si ficsi. Imi
vine sa plang de atata emotie. Cand pictez vad viata in
oameni si imi vine sa plang.

12 iulie 1998. Uneori mi-e greu sa scriu. Cand
ma loveste raul: tac si sufdr.

Maine depun dosarul pentru inca un an de
invatamant. Ma bucur ca mamaia va merge cu mine
atunci cand imi voi sustine examenele la facultate.
Imi va tine moralul sus.

5

Azi se va termina lucrul la fantana. Am citit,
intre timp, din memoriile lui Goldoni. A creat din
mare deznadejde, singuratate si orgoliu si asta: pentru
ca a avut geniu\

E interesant: cand enervez pe unul...mai multi
se coalizeazd impotriva mea. Insa eu discut cu
unul... si nu cu toti\ Dar multi au cuvinte rele (logic,
nu?!) in inima lor si abia asteaptd momentul.

Insa ce le-am facut eu lor... pentru ca sa ma
urasca atat de acoperitV.

O, da, Dumnezeul meu, stiu ca niciodata
oamenii alesi nu sunt primiti bine in patria lor! Sunt
unit de oamenii mici la suflet si care isi traiesc viata
ca pe o tigare, pentru ca am virtuti, pentru ca am
caracter, pentru ca am demnitate, pentru ca imi
respect principiile . . .

Si toate acestea vor triumfa impotriva mojiciei
lamentabile\

Am o depresie din cauza furiei. „Ce, crede ca a
ajuns cevalV\ i-a spus bunicii mele, acum 10 minute,
un bosorog, fost violator. Bineinteles, despre mine. . .

375

Motivul: 1-am deranjat cu o

remarca . . . adevarata . . .

15 august 1998. O zi de sambata. Ziua
adormirii Maicii Domnului. Iar parintele Catalin si-a
dat arama pe fata. . .in ceea ce ma priveste. Pacat!

Am primit o sticla de vin pelin si m-am
bucurat. Mai am putin din pepenele de 10 kg pe care
1-am cumparat ieri.

Intr-o mica pauza...am inceput sa slefuiesc
Capul de mort. Prima mea sculptura. E fascinanta
munca sculptorului, pentru ca ai timp sa te rogi in
cadrul ei, sa iubesti si, in acelasi timp, sa creezi.

Acum inteleg de ce sculptorii sunt linistiti . . . si
scriitorii se enerveazd repede.

Sculptorii sunt mai rdbddtori fara sa fie in
vreunfel/?as7vz.

1 . Cel mai vechi stat e statul in fund.

2. Nebunii lui Dumnezeu sunt preotii. Acestia
se roaga atunci cand toata lumeapldnge.

Cele doua pozne de mai sus, notate cu 1 si 2,
mi-au fost spuse de catre cineva la Biserica. Inceput
depoeticd...

Gloria e un lucru distrugator. De aceea nu imi
place sa pierd timpul.

Despre Freud si pacientii lui. Un om fara
liniste.

Ieri m-am spovedit. M-a spovedit parintele Hie
in altar. M-am simtit liber. A fost prea bun cu mine.

O carte a lui Balzac (ca sa vedeti inechitatea\)
costa 7500 de lei, pe cand un manual de desen, pentru
clasa a V-a, costa 19.000 de lei.

376

Tataie a luat imprumut de la banca pentru banii
mei defacultate iar ceea ce imi ramane din partea mea
ii investesc in pensule si culori pentru pictura si in
literatura.

Cinstind efortul si dragostea sa si a bunicii
mele, voi fi foarte grijuliu si atent cu banii de aici
incolo.

Am scris zeci de poeme intr-o graba uluitoare.
Scriu mai ales cand sunt foarte obosit sau foarte
suparat. Fur cateva minute de la invatat si imi vars
focul. Asa stiu eu sa fiu om.

5 5 J

Ma bucur ca fantana, acum, are multa apa.
Mamaia a luat azi 2, 5 kg de lant pentru ca sa schimb
lantul de la fantana. Mai ne trebuie o galeata de
aluminiu, care costa 20.000 de lei.

Dupa ce a venit de la Rosiori a facut rosii cu
conservant. Azi am mancat pui la gratar, ardei copt si
vinete coapte.

Mesele frugale sunt cele mai odihnitoare pentru
mine.

Bunicii mei vor sa ma vada casatorzY...Pe cand
eu vreau sa fiu linistzY. Ambele cuvinte au aceeasi

5 >

terminatie pana la urma.

Imi trebuie: placaje, zapada artificiala, rame
pentru tablouri, panza de in, aracet, vopsele, mine de
creion, cuie, pioneze, pensule, dosare, carti de istorie
a artei.

Cand vad un lucru il inteleg mai bine decat
atunci cand imi este explicat. Iar pictura are nevoie de
vedere...si de furarea/invatarea din mers a meseriei,
a tehnicii de lucru.

16 august 1998. Azi-noapte, pe la ora doua, am
citit Vrajitoarea lui Strindberg si aceasta mica lucrare
a sa m-a bucurat enorm. Nu a avut o desfasurare
extraordinara dar a avut o prospetime si o realitate
impresionante.

311

M-am simtit bine cand am citit acest text si mi-
am dat seama, inca odata, cat imi lipseste romanul.
Mai ales tehnica, elaborarea naratiunii, care e foarte
linistitoare.

>

Am adormit cu greu, pe la ora 4
dimineata...desi eram in stare sa scriu pana in zori.
M-am trezit bine, am baut o cafea si a trebuit sa ma

bat cu gdnduri negre . . .

Eu imi gasesc linistea creand si nu cred sa
existe ceva mai frumos ca rugaciunea.

Imaginile din Vrdjitoarea imi sunt atdt de vii de
azi-noapte pana acum, de parca as fi fast acolo si asfi
vdzut totul.

Linistea e lipsa oricdrui zgomot dar si un cer
plin de stele. Totul e nou de vechi. Cati oameni au
vazut pana acum steaua polaral

Calul mananca si, din cand in cand, mai
necheaza...Si tot, din cand in cand, si cei doi caini ai
mei latra...Apoi liniste... Totul parca moare, desi intra
intr-o liniste atotcuprinzatoare, si nimeni nu mai vrea
sa spuna niciun cuvant. . .

Ceea ce ma enerveaza pe mine eel mai mult:
oamenii care isi fac pdreri in fuga despre mine si
munca mea, cand eu sunt creatia a multd muncd si a
mult har in primul rand.

Confesiunile, cand nu au constiinta, devin cele
mai perfide dedubldri ale vanitatii si ale prostiei.

Sa te lauzi cu virtutile amantului...in fata
sotului?!

5

Cel mai devastator lucru pentru o casnicie e o
femeie care isi traieste viata dupa sentimente de
moment.

Banalitati exasperante. Impudicitati vomitive.

378

Cand o mama isi asociaza tandretea cu

5 S

sexualitatea in cresterea copiilor nu trebuie sa ne
miram ca aceia vor invata perversitatea ca pe ceva
natural.

Nimfomania e un materialism grosier. E un
egoism al placerii capatat prin intermediul unor
parteneri fata de care esti indiferenta . Sau: te iubesti
pe tine cu ajutorul altora.

O, nu, tandretea fata de o femeie nu are nimic

~ ~ 5 5

mincinos in ea!

De ce femeile devin vrajitoarel Pentru ca
curiozitatea lor, uneori, le intrece propria lor gandire.

17 august 1998. Aseara a venit Valeriu la noi si
mi-a spus sa stau linistit, pentru ca voi sta la el in
gazda, in garsoniera sa, cand va trebui sa dau
examenele la facultate.

Anca m-a numit: „al doilea Nichita si teolog".

Cred ca merg la el. Prima data dorisem sa
apelez la fiul lui Nita.

M-am certat pe seama carbunilor...insa tataie
tot a luat 2000 de kg.

Am fost la scoala astazi si am invatat despre
Manastirile romanesti din sec. XIV-XV. Dupa care
am dormit doua ore si jumatate.

Orice pacat pe care il fac e o trauma pentru
mine. Si pe fiecare il spovedesc cu durere si rusine.
De fiecare data imi pare rau, nespus de rau. . .

Izvoarele Revelatiei si probleme practice de
gramatica.

Cand spui „probleme teologice" spui un
neadevar. Adevarul nu e o problema ci o realitate.

379

Arta e ceea ce vreau eu stifiu. Cand am sa ma
opresc din slefuirea de 5*/«e...inseamna ca am ajuns
la opera de arta.

Cand m-am trezit astazi, m-am trezit cu o
durere imensa pentru o nuvela si un sfert de roman, pe
care, nu mai stiu cand, le-am ars la nervi si suferinta

~ 5 ~ 5 5

interioara.

O, ma bucur imens de un lucru: datorita acelora
carora le detest fariseismul . . . am scapat de molima
asta care troneaza in multi ca ceva elevat.

5

Au inceput sa ma enerveze stereotipiile si
fixismele lui Valeriu...insa stiu ca el, sarmanul, le-a

5 ~ ~

capatat in mod dramatic.

E o zi de luni. E soare. Inima mea vrea sa imi
spuna ca e plictisita si vrea aventura.

M-am mutat de la secretariat, sus, la cabinetul
de Romdna, pentru ca au inceput sa vina profesorii la
scoala si secretara.

5 5

Valentina Ciuca a ramas, prin picturile ei, in
scoala. Sper ca la liceu sa isi pastreze firea exploziva
in arta. Ionela Nechitaru m-a frapat insa cu picturile
ei pe panza. Are o culoare vie.

Am recitit scrisori. Si am observat, deja,
cuvinte carora le-am uitat semnificatia.

5

Cate idealuri pentru o istorie uitat til \

Nu stiu (inca) daca voi putea fi vreodata iubit
fara sa fiu interogat.

Ce s-ar intampla insa in istoria poeziei
romdnesti, daca astazi, as gasi un sponsor, care sa-mi
publice, deodata, intr-o zi, cele 25 de ctirti de poeme
pe care le am gata de publicatl\

Ca nimeni altul... Adica. un debut epocal.

380

Cred ca mi-ar trebui vreo 4 miliarde de lei
pentru ca sa public toate cartile pe care le-am scris
pana acum, in tirajele pe care mi le-as dori si la
standardele pe care le visez.

Insa, pentru ca oamenii nu gandesc in stil
mare...probabil nu o sa gasesc niciodata un om
capabil sa investeasca in arta atatia bani deodata.

20 august 1998. Ieri mi-am facut inscrierea la
facultate (120.000 de lei). Am trait un vis demoniac.

E o zi de joi. Am sa ma due la scoala. Ultima
lectie la Dogmatica.

Comerciantii de carti ai Bucurestiului (cei

5 5 5 \

stradali, cu cartile in drum...) ori sunt nebuni ori sunt
pro st i.

Pentru ca un jurnal al unui muzician roman era
60 de mii, pe cand albumul lui Vermeer167 era 10 mii.
Am luat un Balzac cu 5000, dar n-am mai putut sa iau
un [Adrian] Paunescu168, care era 80.000 de lei.

Discrepantele astea la pret, care nu au nimic de-
a face cu valoarea operelor sau a autorilor..m2L fac sa
am dubii serioase asupra celor care le vdnd.

21 august 1998. Aseara a venit Valentin si m-
am bucurat nespus. Mi-a facut cadou Confesiunile
Fericitului Augustin169 si o voded terminabild.

Am mancat pui fript, mamaliga, cartofi prajiti,
pepene verde (unul la 5 kg) si am baut visinata (din
cea noua), cafea si bere.

I-am aratat ce am scris si desenat si am vorbit

5 5

mult.

A plecat dimineata cu rapidul de 7. 30.

La 8 si ceva am vazut tripletul prezentatorilor
(TVR si Antena 1) si Teo[dora Trandafir]170 mi-a
placut prin sinceritatea ei debordantd sipusdpe sotii.

167 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Venneer.

168 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu.

169 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona.

170 Idem: http://www.ziare.com/teo-trandafir/.

381

Mai am trei lectii la IBOR si incep marea
recapitulare.

Capul de mort nu trebuie finisat ci lovit cu
izbituri crunte si dure in fata. De aceea am trecut de la
slefuirea la rudimentarea lui.

Spre seara, ora 6, am desenat pe planse mici.
Apoi o baie generala...timp in care am cantat tot felul
deritmuri...

Cand te intreb cat e ceasul ma apuca
aglomeratia.

22 august 1998. Sunt la patriarhii Romdniei la
IBOR si aproape ca nu am facut nimic astazi decat sa
repet, sa invat, sa imi notez tot felul de lucruri din
cele citite sau pe marginea lor.

Insa e drept: m-am trezit si la ora 12...

Cafeaua mi-am baut-o...si ma uit cum doua
muste, nesimtite desigur, stau pe marginea canii mele
de apa. Voi unde ati invatat, nesimtitelor, bunele
manierel\

N-am crezut niciodata ca vreun lucru din viata
mea a fost^Sra rost.

Ca sa ma autodistrez...am creat un show verbal,
de pe urma caruia am ras copios.

Obosesc. Jurnalul e o oboseala cat toata viata.
Scriu in el si el ma cuprinde pe mine si, in acelasi
timp, e un rege care vorbeste despre rege.

Jurnalul e si o oglindd intoarsa: din el afli ceea
ce nu te intereseazd... dar pe care trebuia sd le afli.

Fugim si ne simtim cu umbra in spate, cu
propria noastra moarte.

Cel care crede in Dumnezeu nu se mai teme de
el insusi.

382

E ora 6 seara. Oboseala ddrdmdtoare... care ma
face sa imi pierd increderea in tot ce exista. Simt o
moleseala adanca in mintea mea. E o durere cu

5

ghimpi, adanca, sfredelitoare. Daca nu mananc
imediat se lateste enorm in fiinta mea.

5 5 5

Am terminat cu toate lectiile. De maine incep
repetitia finald si o s-o tin asa pana la examene.
Citesc putin din confesiunie Dumnezeiescului
Augustin.

Si azi am reusit sa desenez putin. Trebuie sa uit
de toate cand pictez. Trebuie sa fiu liber pentru ca sa
fiu culoare.

Da Vinci171: „Cu cat cunosti mai mult, cu atat
iubesti mai mult". Am citit aforismele lui. Am vazut

5

si schitele lui, care au multa complexitate dar si
naivitate. Moare la 2 mai 1519, la numai 67 de ani.

Astazi m-am concentrat asupra chipului abisal
al muzicii lui [George] Enescu si am plans.
Rapsodiile lui m-au facut sa plang si sa ma intreb: Ce
lacrimi sunt acestea? Ce fel de lacrimi sunt acestea
care ma alina?

Frumusetea e o miscare a sufletului, o

5 > "

stralucire a lui in afara.

Daca esti pur, numai daca esti pur, poti sa simti
frumusetea. Iar cand frumusetea e intinsa sub forma

5 5

dramei ea e sublima, infricosatoare.

~ 5

Viata doar ne tulbura?

5

Am de multe ori senzatia puternica a faptului,
ca nu vrem sa cunoastem taina vietii ci ca vrem sa o

> 5

ascundem tot mai adanc.

171 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci.

383

De multe ori refuz sa mai fiu lucid (o, prea
plin!) pentru ca ma sperie adevdrurile care md
deposes c.

Cui sa-i spun ca ma doare o boald nevdzutdl
Cui sa-i spun ca am nevoie de o tdcere premergdtoare
ultimei treptel

Eu nu cunosc lucruri banale si reci. Eu sunt
mort dupa dorul vietii, dupa dorul de a trdi pdnd la
ultima fibrd.

Eu sunt vesnicl Asta ma face sa fiu responsabil
si viu. Pentru ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare
pentru vesnicie.

Gandurile mele devin eel mai adesea imagini.

Nu trebuie sa ma las infrdnt si nici impresionat
de nimeni si de nimic. Trebuie sa faci ce trebuie.
Trebuie sa invingi\

Cand nu mai pot si totul ma apasa, numai Tu
esti linistea mea. Doamne, fa lumina in mine si pace.
Nu se poate sa ma mint la infinit. Nu se poate sa ma
plang la infinit si la infinit sa fiu slab.

Trebuie sa cred in ajutorul Tau si in forta mea
si sa fiu lucid. Am nevoie de acest lucru, Dumnezeul
meu.

Luciditatea e forta si caracterul celor care
inving.

23 august 1998. Ma ispiteste delasarea. Vreau
sa dorm si nu pot. Lui tataie Marin i-a fost din nou
rau. Mi-a venit sa vomit din cauza a ceea ce el avea in
gura si pe trahee (i-am deschis gura, ca sa le
scot)...incercand sa vomite.

Am mancat pui prajit si lubenita. Zilele scad.
Vine a doua incercare. Trebuie sa rup tracul si sa tree
pragul psihologic care incearca sa revina in mine.

384

Nu trebuie sa ma mai las impresionat si
intimidat. Stiu ceea ce am invatat cu sarg in toate
aceste luni si pe acelea le pun pe foaie.

Huliganii, ca de obicei, vor veni cu bani. Eu am
sa ma due cu umilinta si cu speranta si cu ceea ce
stiu.

In rest e cald si invat continuu.

24 august 1998. Soare. Am invatat toata ziua.
[IPS Andrei] Saguna a fost numarul 1, judecata,
Tainele, patriarhii, episcopii de dupa 1850 si
vocabularul. E greu dar vreau sa fac imposibilul in
materie de memorat.

Am probleme cu stiloul cu care scriu si cu parul
din cap, care imi tot cade. Nu stiu ce metode sa adopt
impotriva cheliei.

Mi-a crescut barba dar nu imi vine s-o rad. As
vrea sa dorm si iar nu pot.

Aseara m-am dus la terasa si m-am simtit
r.
plecat.

1 T^

singur. Am baut un gambrinus ~ (4000 de lei) si am

As vrea sa vorbesc numai in verbe. Sa tac
multiplu.

Frustrarile sexuale ale barbatilor sunt datorate
unor femei care nu ii merita.

Rautatea nu ma trece cu vederea. Ea ma
impiedica sa ma bucur, sa fiu eu insumi.

Am facut cea mai frumoasa petitie la politic
Adica pentru domnul Florea Varzaru, vecinul care a
cumparat la fina si care nu mai doreste (ca prin
amnezie) sa ne mai restituie motorul de scos apa, pe
care noi, din buna crestere, i 1-am dat lui, unui
bucurestean devenit scriostean, pentru ca avea nevoie

17^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_%C8%98aguna.
173 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gambrinus_%28bere%29.

385

sa scoata apa, multa apa, din noua sa fantana, la care
ne-am adus si noi aportul.

Si acum, pentru un om fara bun simt, trebuie sa
fac petitie la politie (scrisa cu mana, cu propria-mi
mana!), pentru ca, prin intermediul acelora, sa ni se
restituie motorul.

Pentru ca 1-a facut recent, din dulce si gust... am
mancat in prostie gem de prune.

Ce mai poti spune, cand nimeni nu mai vrea sa
spuna nimic?

25 august 1998. Am sunat la Onesti si mama lui
Valentin mi-a raspuns in doi peri. Valentin e la
Jevreni si nu si-a gasit acoperis la Bucuresti.

Invat prin metoda excluderilor . Si umilinta si
speranta.

Tentatia disperarii. Insa in fata ei sunt calm ca o
asteptare.

Mi-am lasat mustata. Imi da un aer matur dar
buclucas. Cand ma privesc in glinda imi stralucesc
ochii.

Sa nu aud vorbindu-se despre lucruri rele in
aceasta perioada!

26 august 1998. Am fost la scoala cateva ore.
Repet in fuga si ma simt bine. Detasarea e un lucru
bun si sanatos in fata unor examene incordate.

Mamaia a cules o parte din porumbii de la vie
si i-a adus acasa. E soare dar bate putin vant. O zi de
miercuri.

Am recitit o luna de septembrie din istoria
acestui jurnal. Am retrait starile de atunci.

Dumnezeu iti da, prin rugaciune, unitatea
mintii. Devii una, suplu ca o lama de cutit.

386

Valentin imi vorbeste despre resemnare, insa
eu nu vreau sa aud si nici sa cred asa ceva. Nu, in
niciun caz nu trebuie sa iti para rau ca esti intr-un
anume fel. Tu esti tu, esti unic si trebuie sa fact ceea
ce vrei sdfaci.

Extremismul e o suparare maro. Cu care eu nu
sunt de acord in mod organic.

Creeaza inauntru si nu in afara\

Simt ca trebuie sa scriu ceva si nu stiu ce. Imi
furnica prin minte si inima o prezenta, inca fara
contururi, care ar vrea safac cunostinta cu ea.

Vom plange tocmai pentru lucrurile de care,
candva, am ras. O sa ne astepte zile in care amintirile
noastre vor fi dureroase la culme.

27 august 1998. Am facut primul chip de om
din lut si am inteles cum trebuie sa pictez modeland.

Intre timp m-am taiat la un deget din greseala
si, cu sangele curs, am pictat fundalul unui mic desen
la care lucram. Am pictat cu propriul meu sange!

Asta dupa ce am murdarit o batista...si, pentru
ca nu am mai vrut sa ma ridic de jos si sa iau alta...am
pictat cu sange. Un cer de sange si de-albastru!

Aseara am terminat capul de mort de sculptat si
am bagat chipul de lut in cuptor si apoi 1-am
remodelat. Apa ii da un luciu aparte, dar am nevoie,
mare nevoie de smalt, pe care inca nu stiu sa il prepar.

M-am trezit din vis cu glasul cuiva, care imi
spunea: „impreuna cu Hristos!".

Sangele imi e sarat si nu mai vrea sa iasa din
batista.

387

As fi curios sa stiu cine sunt cei care imi vor
citi jurnalul. Lor le-as spune: Nu, nu sunt o metaford,
ci un om care am trait toate acestea!

28 august 1998. Stirea diminetii: am visat ca
cream un film de desen animat. E pentru prima oara
cand traiesc asa ceva. M-am intalnit cu o femeie care
avea un copil. M-am confesat ei si, printr-o
intamplare stranie, a ajuns sa fie gazduita de mine.

Un tren cu peripetii. Mi-a scapat un scaun pe
geam.

Din nou mi s-a umflat maseaua si asta ma
sperie. E zece si ceva dimineata. O zi de vineri. Si azi
o sa ma due la scoala.

Florile vin la urma. Viata nu te primeste cu
bratele deschise. Ea iti cere sacrificii, iti cere mereu
sufletul. Insa tu sa nu iti vinzi niciodata sufletul! Sa
lupti pentru el cu toata forta si taria ta. Nu vei fi lasat
singur in aceasta lupta! Pentru ca Dumnezeu e foarte
atent cu cei ce care se lupta lupta cea bund.

Gandurile mele Te vad pe Tine si Te cauta. Am
ratacit atat de mult si m-am intors la Tine. Trebuie sa
reconstruiesc ceea ce am pierdut. Trebuie sa adun din
nou moluzul faptelor bune si al rugaciunilor pentru
casa sufletului meu.

Vreau sa raman cu Tine, Hristoase! Vreau sa
raman cu Tine si sa caut adevarul, cinstea, iubirea,
smerenia, umilinta, gingasia, lacrimile, paroxismul.
Ele exista, sunt preafrumoase si vreau sa gust
strafundul lor.

Indragostit de Tine voi putea. Iubindu-Te voi
pazi poruncile Tale. Ma infricosez de adevarul Tau
dar Tu vei intari multele mele lipsuri. Smerenia Ta
inexprimabila si incomprehensibila ma lasa mut si
fara suflare.

Tu ai venit sa Te faci om pentru mine si eu de
Tine fug. Tu vrei sa-mi intinzi mainile si eu mi le
retrag pe ale mele. Sunt un ticalos, eel mai mare
ticalos si netrebnic dar Tu imi vei da sa pun inceput

388

bun, o, Tu, Iubirea mea cea preavesnica, pentru ca
lumina Ta sa ma inunde iarasi pe mine, ca atunci cand
slava Ta era frmnusetea vietii mele!

5 5

Astazi, poetul, pe scena, le-a spus: Eu nu mai
vorbesc astazi... Va las pe voi sa vorbiti pentru
tacerea mea!

Am visat ca trebuia sa fac un volum de versuri
pe scena, in fata unui public, in prima auditie.

Mai mare dragoste nimeni sa nu aiba, decat ca
sufletul sa-si dea pentru prietenul lui, pentru
dusmanul lui, pentru eel de langa el, pentru publicul
lui. Si cine poate sa inteleaga tot acest mare adevar
fara ca sa moara?

Iar Adevarul esti Tu, Dumnezeul meu, si

5 ~ ~ 5

iubirea Ta ne invata sa fim mereu cuminti si sinceri.

5 > 5

Pacatul nu te salveaza. El te include. El te rupe
de adevar, de oameni, de intelegerea lor.

Vanitatea nu cladeste nimic. Nemernicia nu e

9

laudata de nimeni la propriu. Avaritia nu e decat o
boala demna de plans. Ce am facut cu viata noastra?

Sinceritatea intotdeauna ma calmeaza. Iar daca
oamenii sunt sinceri pot vedea lucrurile curat, fara
pata.

Curatia mintii si a inimii e eel mai frumos

5 5 5

tablou al nostru, cea mai frumoasa carte a noastra. Iar
slava mea e Dumnezeu. Linistea constiintei mele tot

5 5 5

El este. La judecata Ta, cand voi veni insa, voi fi gol
de bunatate si numai iubirea Ta, nadajduiesc asta, ma
va mantui.

Sunt al Iadului si nimic bun n-am facut. Numai

5

parerea de rau si durerea pentru pacate Iti aduc Tie,
Preaiubite Doamne! Nu am liniste, nu am iubire, nici

5 ~ ~

daruire, nici milostenii, nici fapte bune.

La Tine vin cu toate pacatele mele, pentru ca sa
ma curatesti de vechimea inrautatirii mele.

389

7 si ceva seara. A inceput sa lupte oboseala cu
mine si din cauza lipsei de energie mentala, demonii
vor sa ma infricoseze.

5

Ora 8. A inceput sa ploua. M-am usurat de
ispita avuta. Trebuie sa ma odihnesc. Insa ploua
porumbii de afara...

29 august 1998. A plouat toata noaptea si
somnul mi-a fost agitat. In mine si in afara de mine
pluteste un aer trist. Mi s-a umflat si mai mult
maseaua si am racit. Acum beau un ceai si iti spun ca
am visat ca eram... mireasd. Mamaia a visat o fantana.

Maretia e o controversy in mis care si de aceea
e atat de placuta.

In linistea Ta imi strecor genele si bataile
inimii. Tu ma vei duce la pace, caci numele Tau e
pacea.

Spre seara, desi obosit, am citit din Sfdnta
Scriptura si din Patericul egiptean. Cat de frumoasa e
intelepciuneea sfinteniei! Parca ii aud vorbind pe
acesti Sfinti...

Pdrinte inseamna pentru mine glasul sfinteniei.
Putinul lor e multul meu. Desavdrsirea lor e smerenia
mea.

390

Pictura vine de la sine. Fiorul ei nu trebuie
cautat si nioi forma.. ci asteptat.

Rugdciunea umilintei naste lacrimi de durere.
A linistei naste lacrimi de bucurie.

Smerenia castiga o viata pierduta.

Trebuie sa-mi plec ochii la pamant si sa-I
multumesc neincetat lui Dumnezeu pentru ca ma tine
in viata, pentru ca sa-mi curatesc sufletul si trupul de
pacate.

Suferinta e si o lipsa a rugaciunii.

7 septembrie 1998. Am visat un loc
necunoscut, asemanator unei Biserici. Cineva taia
iarba cu cutitul. Un copil striga, alaturi de un barbat:
Vreau sd vd tail Eu si femeia in negru.

Dumnezeu mi-a ajutat foarte mult la exam en!
Am stat indelung si am scris pe ciorna, apoi am
redactat lucrarea in 15 minute la IBOR.

Mi-am luat pantofi (174.000 de lei) si doua
carti ale lui Gauguin. Anca mi-a aratat lucrarile lui
Gaudi

Apoi am mers cu Valeriu, dupa examenele de
admitere la facilitate, la un pictor, care m-a invatat, pe
scurt (1-am intrebat ce ma interesa), despre cum sd imi
facpdnzele si vopselele.

Apoi o bere, un pepene si prajituri. Am avut
parte de colindat prin expozitii murdare. Maine
cumpar vopsele si cartoane.

Dupa discutia cu pictorul (i-am uitat numele...),
am invatat despre galben, verde, rosu, alb, negru,
albastru, ulei de in, cartoane, grund, pigment alb de
titan, galben de crom si oxid negru de fum.

Insa cred ca am sa cumpar unele culori...mai
inainte de a compune eu altele.

174 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antoni_Gaud%C3%AD.

391

.175

19 septembrie 1998. Genialul Florin Piersic
Are sa va aminteasca de o piersicd coaptd, care sta
atdt de sus si asteapta sa cadd.

El, Florin Piersic de azi: par galben, costum
negru, fular alb, batista rosie in buzunarul de la piept,
lant de aur la gat, rosu in obraz.

Textul

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Piersic.

392

176

Toma Caragiu a murit. . .iar eu m-am nascut in 1977

' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_Caragiu.

393

Mofluz

Sastisit

394

Femeile cu gura mare si cele care se misca
mult, care nu au stare, ma enerveaza.

De la Balzac: „Femeia nu e frumoasa decat
atunci cand seamana a barbat".

24 septembrie 1998. Superficialitatea e maniera
cea mai eleganta prin care criticii literari cunosc
valorile si le apreciazd.

Religiozitatea operei mele consta mfiorul viu si
inocent al vietii care o strabate.

5

Cititorul adevarat e eel care nu are nevoie de
explicatii ci de dans.

Pentru o societate decadenta ceea ce inspira
teamd si veneratie sunt extremele.

Prostii nu inteleg perfectiunea pentru ca ea este
pentru ei un lucru banal.

Pentru mine normalitatea e o exagerare cu bun
stmt.

>

Balzac: „0 femeie care iubeste un barbat ii
cunoaste fata, [dupa] cum cunoaste un marinar largul
marii".

Cei care cred ca isi ascund duplicitatea se
imbolnavesc de boala festivismului. Cad adica din lac
input.

Cei care cer moralitate geniului nu isi dau
seama ca el e un creator de morala.

Femeile, cu cat sunt maifrumoase, cu atat sunt
mai neprevazatoare .

Cei mai sanatos om e bolnav de bolile
celorlalti.

395

Balzac: „Frumusetea desavdrsita e aproape
intotdeauna insotita de rdceald sau prostie" .

Idem: „Cei ce cunosc iubirea in nemarginirea
sa stiu ca nu-i pot resimti placerea fara a-i accepta
virtutile".

Guillaume Apollinaire: „Femeia prea era
frumoasa si de-o priveai simteai o teama".

Idem: „Vazand cu ochii se faceau mai frumosi" .

Idem: „Si de-as muri eu as surdde".

Nichita [Stanescu]: ,JVIoartea este o idee
ratata".

Idem: „Timpul nu are copii".

Idem: „Orice cuvant are un sfdrsit".

Idem: „Orice fiinta intrerupe lumina".

Idem: „Adevarul nu are nevoie de el insusi".

Idem: „Simbolul e o sdrdcie a artei".

Idem: „Ideile estetice trebuie traite".

Sangele unui geniu e o durere intr-o continua
expansiune.

Eu scriu pentru oameni care vor intregul
adevdr.

25 septembrie 1998. Am tras din putina mare
26 de vedre de must si le-am bagat in butoi. Ne ajuta
si azi Valeriu la cules. Am terminat si Autoportretul .

II astept pe Florin. O zi calduroasa de vineri.
Din cauza ploilor a renascut natura. Sunt obosit din
cauza muncii in vie dar si a scrisului. . .insa fericit.

Am mainile vopsite in violet. Mustul e de
vina. . .Mamaia pregateste o rata.

396

^5-^-M

Dorin Streinu vazut de Florin Raileanu

397

26 septembrie 1998. Valeriu s-a imbatat si a
cazut de doua ori dupa ce a plecat de la noi. E un om
de o tristete sfasietoare...insa cred ca nu il pot ajuta
cu ceva. Despartirea de sotia lui 1-a facut o drama
ambulanta. E un cap matematic . . . pierdut intr-o mare
de alcool.

Florin, in schimb, m-a plictisit la culme cu
poezia lui insipida, fara amprenta personala dar mi-a
facut portretul.

Imi plac buzele pe care le am in portretul lui.
Ideea lui despre viata tine de consecinte practice si nu
de valoarea in sine. M-a capiat cu ideea lui tampita
despre religia personala.

Ma simt om daca sunt respectat de catre ceilalti.
Intalnesc ideile acestea aiurea, in care el crede, in
mod frecvent. E o mare discrepanta intre mintea mea
initiata teologic ... si mintea lor care zboara ca pasarea.

Marius imi spune (dupa ce vorbim despre ce
am mai scris recent), ca daca uneifemei i se spune ca
e iubita trebuie sa se culce cu altul. De unde si pana
wide?!

Florin insa, tot la fel de sonat ca si primul, imi
spune ca, daca o femeie e iubita cu mult patos si i se
spune acest lucru, trebuie ori sa se sinucidd ori sa se
calugareascd.

Daca unei femei i se spune ca e iubita... nu
trebuie sa si iubeasca tot la fel de mult? De ce
gandesc oamenii astia numai prozaic, extremist, cand,
in fapt, ei au o viata fara gust?

Dupa ce am baut o bere impreuna cu toi tipi la
masa, de la care am auzit numai lucruri decoltate
(printre care una e maximala: „era atat de curata de
puteai sa-i bei apa din p . . . "), am scris povestea celor
doi zidari.

Am trecut pe la. . . si din atitudinea ei cred ca are
o aventura cu cineva (sper sa gresesc) . . . si il insala.

398

Dupa aia mi-am luat cartoane pentru pictura si
am gasit o piatra fara prea multe riduri. E ora 2 si
ceva dimineata.

5

Pe M. a apucat-o enervarea, dupa ce m-a
felicitat pentru intrarea la facultate. O, cat de urata mi
se pare!

Cred ca Florin e mai degraba barbat... dQcat
artist, adica are o forta pe care nu stie sa o gestioneze
prea bine.

Mai degraba sa o canalizeze spre scris... Pentru
ca auzi mereu, ca are o noua distractie cu prietena lui.
Care dintre ele? (...)

Daca m-as trata aidoma grabei contemporanilor
mei as fi o infama caricatura.

Mi-e frica sa fiu singur la Bucuresti. Mi-e tare
greu sa plec, din nou, de acasa. Mamaia resimte eel
mai greu despartirea de mine.

Un jurnal nu e decat unu la suta din viata ta, dar
un unu la suta scris cu dezinvoltura.

Simt ca timpu' mi se scurge printre degete si
ca nu fac prea multe desi am scris enorm. (...) Nu stiu
daca am sa ma due la cele doua nunti la care am fost
invitat. Doi oameni dragi mie au sa se supere amarnic
pe mine.

Oboseala si foamea imi nasc cele mai diabolice
realitati in minte. Uneori ma inspaimant de unul
singur.

Am inceput sa scriu indescifrabil si pentru
mine. Scriu repede, ba prea apasat, ba prea putin
schitat...si nu ma gandesc la cum scriu... ci la ce
trebuie sa cuprindpe foaie.

Mustul e dulce. A iesit prea dulce. Am baut
poate prea mult din el ... si mainile imi sunt vineti,

399

vopsite, de la bagarea mainii in zdrobitorul de
struguri.

Trebuia sa cumpar vinarom pentru panze
(vinaromul = o solutie chimica alba, cu care se
pregateste panza inainte de a picta pe ea cu culori in
ulei), si n-am facut rost nici de aracet si nici de grund
alb (care imi trebuie tot pentru pregatirea panzelor
pentru a picta pe ele).

Cu oamenii care vor sa ma ajute acum... cred
ca n-am sa fac niciodata lucruri mart. Trebuie sa le
fac de unul singur...daca nu vreau sa pierd timp cu
duiumul.

Ioana [Baetica] nu intelegea realitatea din jur
pentru ca i se parea ca e prea fad exprimata. Insa
poezia ei are prea mult fad in ea si prea putina
personalitate .

Ii place sa se joace poetic mai degraba decat sa
se exprime pe sine. Lucru care pe mine ma enerveaza
la culme, pentru ca poezia fara realitate de sine, fara
personalizare . . . e tehnica poetica fara relevanta.

Am vazut multi oameni care cred ca
au/detin/construiesc un limbaj propriu, unic...

Cred ca aceasta este ineptia care le margineste
si mai mult caracterul. Un scriitor trebuie sa isi asume
cat mai multe feluri de afi si de a se exprima si nu sa
se margineasca la unul atent fasonat, plivit de
ierburile altora.

Am pictat spre seara patru tabloase in 4 ore.
Mi-e o foame teribila acum. Aplecarea spre culorile
inchise, pe care le-am folosit cand am pictat, mi-a
aratat ca am nevoie de linistc.de multa tacere. Pe
mine tacerea ma umple de bucurie. Ma face sa ma
simtrespirand...

Imi pare rau ca voi pleca de-acasa si sunt
amarat pentru acest lucru. Imi stric starea de a crea,
profunda liniste pe care o am acum... insa incep

400

primul an de facilitate! Viitorul imi cere prea mult
efort si prea mult chin. O stiu prea bine. . .

Am gasit doua buzunare de nuci, pe jos, la
nucul din fundul viei. Vin alb de la patru vite (o
experientanoua).

Am pictat pe o cutie metalica de sue.

Ziua de azi a fost o reusita dubla.

9

Am lasat-o pe mamaia sa zdrobeasca ea
strugurii, pentru ca apoi sa ii puna la presa. Ea are mai
multa rabdare la chestia asta. . .

Trebuie sa ma spal pe cap pentru ca simt ca
sunt murdar de o mie de ani.

Apropo de vaca: ea era frumoasa... pentru ca
avea limba scoasa.

Daca m-ar auzi Nichita [Stanescu] ca imi bat
joe, mai bine zis inmultesc pe: ea era frumoasa ca
umbra unei idei ...poate s-ar bucura, nu?! Poezia e
o continua refacere a sensurilor.

Da, nu pot sa raman acasal Insa, desi plec.eu
voi fi intotdeauna acasa in literatura romana. Sunt o
valoare naturala nascuta si nu una facuta din
discursurile altora, fapt pentru care nu imi trebuie
recunoasterea niciunui for marcant pentru arta mea.

Eu scriu. Eu creez. Eu sunt. Asta e totul!

Un miros inchis domneste in camera
mea... pentru ca nu pot sa scriu cu fereastra deschisa.
Ma distrag sunetele de afara de la ceea ce scriu. . .

Trebuie sa fiu numai acolo . . . Singuratatea ma
alunga din toate colturile in bratele disperarii.

Ah, Doamne, mi-e sufletul negru si
nerecunoscator! Insa presimt faptul, ca undeva,
candva. . .am sa surad citind cuvintele acestei zile.

177 Idem: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/evocare.php.

401

27 septembrie 1998. La Biserica am vorbit cu
ea...si i-am atins parul, cumva instinctiv. Ne mai
leaga ceva neinteles din copilaria noastra, cand
lucrurile s-au derulat. . . si s-au stins atat de abrupt?

O femeie credincioasa mi-a facut cadou o rama
de tablou, din aia clasica, pentru ca a auzit ca am
nevoie de asa ceva pentru tablourile mele.

Insa ea nu nu avea de unde sa stie ca eu nu
suport ramele, ca nu folosesc rame exterioare si ca
pictura mea e numai pe platforma interioara de lemn,
peste care imi pun panzele si le infig in pioneze.

Un tablou inramat e un tablou mort. Eu imi fac
tablourile fara margini pentru ca ele sa fie un lucru
din natura, un obiect frumos, cu gust, cu profunzime,
care poate fi contemplat alaturi de o floare, de un
copac, de o cana, de un pian, de un nor. . .

E cald. Stau la maneca scurta.

Joi vom pleca la Bucuresti. N-am mancat inca.
Intre timp voi mai transcrie unele insemnari.

Valeriu a plecat in tromba, cand i-am spus ca
nu imi place comportamentul sau duplicitar.

Gabi mi-a admirat creatia...Nu stiu insa cat e
real sau doar de complezenta. I-am dat predicile si un
manual de romana de clasa a doisprezecea.

Dupa ce a plecat el...de nervii pe care mi i-a
facut am baut trei cesti de cafea in zece minute.

Cum poti sa fii insensibil cu mine, cand iti arat
atata sensibilitate si atentieV.W Ma omoara
ingratitudinea oamenilor. Minima gratitudine pe care
nu o primesc.

Mi-au intrat niste muste dezgustatoare in
camera. Mamaia e plecata la nunta iar mie mi-e
foame. Au inceput sa ma obsedeze doua lucruri:
stomacul siplecatul de acasa.

402

E inca incerta locuinta mea. O seara, ca si

5 ~ 5

altele, boema.

Doar rescriu. Faptul ca plec. . .ma face sa nu pot
sa ma concentrez. Doar rescriu. Nu pot sa scriu nimic.
E cocosanta munca de copist.

Balzac e un tehnician, un om al stiintei de a

~ 5 5

face un roman, tocmai de aceea se pierde in prea
multe detalii. Eu sunt un practician. El se refera
mereu, cu obstinatie, la general, pe cand eu,
intotdeauna, la particular.

De aceea el greseste mult confundand adevarul
legii, ce ar trebui sa se intample cu toti, cu adevarul
persoanei, adica cu ceea ce se petrece cu fiecare in
parte, in mod unic.

Pentru acest lucru, romanele sale nu sunt
autentice, pentru ca nu ne arata autenticul unei
persoane anume, ci ceea ce ne-ar lega pe toti, ceea ce
am avea noi in comun.

Balzac are un diabolic simt al numelor, al

5 ~

punerii numelor la personajele sale, care pe mine ma
oftica la culme cand le citesc in romana. Sunt fade
numele romanesti?

5

Confesiunile sunt iesirile in decor ale
sufletului. Adica iesirile in evidenta, scoaterea in
evidenta a sufletului nostru.

Fara ele arta unui om si viata unui om in primul
rand sunt niste statuifara explicatii.

De fapt tocmai confesiunile oamenilor de geniu
ne fac sa le iubim arta, pentru ca, mai intai de toate,
ne indragostim de persoanele lor. Persoana explica
opera si niciodata invers.

A considera poezia o stagnare a persoanei
inseamna a nu stii fierberea ei comuna si

5 5

generozitatea ei febrila.

28 septembrie 1998. M-am trezit cu presimtiri
morbide. Numai ca moartea ramasese in somn. . .

403

Dupa o ceasca de cafea am trecut la Cdutarea
Absolutului a lui Balzac. Greoaic.dar caut pretexte
de viata...

Ndlucile artei te indeamnd sd cauti viata si sd o
cuceresti. Acest lucru te invata Balzac!

> 5

Afara e un timp innorat. Aud cum gainile se bat
intre ele. Mie imi vine insa sa plang...dar de o

bucurie tainicd.

Teoria pasilor si a asteptdrii pare formidabild
si dezgustdtoare in acelasi timp. Poti astepta ca sa
ucizi, dupa cum poti astepta ca sa iubesti.

Asteptarea tine numai de o inima sensibila. Nu
stiu de ce teoriile lui Balzac despre portret in roman
incep sa moara.

De vreo 3 zile Balzac a inceput sd moara
pentru mine. II citesc ca sa moara si mai mult. Pentru
ca orice opera inteleasd inseamna moartea ei.

Balzac: „Pasiunile nu stiu sa insele". Cand vrei

11 5 5

ceva te darui cu totul. Nu exista pasiune decat pentru
tot sufletul. O, cu cat chin cunosc acest lucru pe
fiecare zi!

Doamna Claes incepe sd-mi dezlege multe
intamplari pe care le-am trait.

Obtuzitatile, micimile de minte ale femeilor (si

5 ~ V 5

de perspectivd in acelasi timp) sunt cele care strica
sufletul barbatilor tineri.

5

E greu sa suporti ignoranta si vanitatea
feminina in toata grosolania lor. Balzac mi-a facut o
mare surpriza in aceasta zi. Multumesc, titanule!

Lamentatiile pentru pierderea iubirii inseamna
pentru ea depdrtarea lui de ideile ei. Daca mai cauta
absolutul, ea nu il va mai iubi, pentru ca el vrea sa
creeze ca si Dumnezeu. Daca face acest lucru intra in
competitie cu ea, cu cea care naste copii.

178 Idem:

http://www.scribd.com/doc/14655863/Balzac-Cautarea-Absolutului.

404

De ce nu ii place femeii insa puterea de geniu a
barbatului?

Femeia are nevoie doar de sex, strangeri in
brate, cadouri si. . .multe minciuni?

5 ~ 5

Nu cred insa in ratarea lui Balthazar Claes. Un
om de geniu nu se poate ascunde nicaieri.

Seara. Nu am primit raspunsul la telefonul de la
P. Iar V. a exagerat foarte mult. Imi pare rau. . .desi eu
tree cu greu despartirile.

Afara a plouat putin si pamantul e reavan.
Mamaia mi-a facut un vin alb special. Am ajuns la 40
de vedre in primul butoi.

La roman (Pdsdri spre cef) scriu vdzdnd
lucrurile. Cu cat sunt mai aproape de final cu atat ma
simt mai liber de aceasta carte.

O carte iese din tine ca o realitate care iti

5

devine paraleld, separata de tine, desi tu ii cunosti
toate organele interne.

Aproape 11 seara. Sunt nelinistit insa, foarte
nelinistit. Ma inspaimanta nu noutatea Bucurestiului
ci singuratatea, acreala, indiferenta pe care presimt ca
o sa le intalnesc la tot pasul, ca un cortegiu mortuar.

Stiu ca Bucurestiul imi va schimba, in mod

5 5 ~

definitiv, viata si acest lucru ma inspaimanta si ma
bucura in acelasi timp. Cred ca e mai mult o ponied
demonicd decat una reald, sustenabila.

Nu stiu ce am sa fac. Totul e acum incert. Sunt

5

obosit, foarte obosit dupa tot calvarul invatarii si al
examenelor, al dusului la scoala si al scrisului enorm,

~ 5 5 ~

cat si al picturii . . . care m-au facut sa cad de atata
oboseala. Nici nu mai pot sa judec cum trebuie
acum . . .

Insa dincolo de toate acestea stiu ca se va
intampla cu mine ceva. Nu stiu insa ce.

405

29 septembrie 1998. Am avut un cosmar azi-
noapte...Am visat ca Gica Tiganu' a murit de doua
ori. Insa cei care carau mortul spre groapa, la mine in
vis, eraubeti.

Eu am trecut prin altar, nu am vrut sa ii vad si
am fugit. De fapt am plecat de la inmormantare pentru
ca simteam ca nu trebuie sa fiu acolo...sau ca ceva
imi displacea enorm de mult.

Ploaie. Ma simt ca traznit. E 6. 28 dimineata.
Trebuie sa ma due la tribunal din cauza audierii lui F.

F. m-a facut sa ma simt bine. Doua cafele si un
invizibil soarece. Soarele vrea sa rasara. Eu il las.
Numai el sa-si dea seama si sa rasara. . .

9 9

Prima experienta a mersului la tribunal a fost
exasperanta. Am asteptat 10 ore pentru ca sa aflam, in
definitiv, ca in cazul nostru ni s-a amanat termenul pe
28 octombrie. F. si ideea copilului ajuns.

Insa in timpul eel or 10 ore de exasperare mi-am
luat tot felul de notite la modul foarte constiincios, pe
pagini intregi (pregatite de-acasa, ca stiam ca e greu
cu...legea) despre camera de asteptare, camera de
judecata, grefieri, judecatori, despre avocati, despre
cum se pledeaza, despre cum e sa fii prost, despre
cum e sa fii ca nuca in perete, despre ce fete au toti
participantii la. . . impartitul dreptatii.

Ca literat: nota 10. Sper sa le folosesc in curand
cu succes si cupatimd.

Scrisul e o justitie a memoriei.

Ultima ora de profesorat am avut-o la clasa a
VH-a. Analfabetii si lucrarea. Voi invata dupa un
manual de desen anumite contururi.

Gianina m-a bucurat cu scrisoarea ei, pentru ca
am tras in piept un aer de departe.

M-a felicitat doamna Predoiu si Viorel.

406

Mi-am adus aminte: atat judecatoarea, cat si
grefiera ei aveau sutiene albe . . . care se vedeau destul
de nesimtit prin bluzele lor foarte transparente.

Nevoia de alb/ de curdtie sau albul implica
doar o solemnitate artificioasdl Mi-ar placea ca legea
sa fie alba, adica judicioasd.

Trebuie sa ma invat cu un nou regim de trezire.
Adica unul foarte matinal . . . chiar daca vreau sau nu.

Acum lucrez pana foarte tarziu, ma epuizez
mult si nu e bine deloc . . . dimineata. . . cand sunt chiaun
de somn sau ma trezesc cu tot felul de frisoane.
Frisoane din cauza neodihnei cat imi trebuie.

30 septembrie 1998. Pentru ca voi fi
student... mi-am dat demisia, in mod oficial, din
profesorat.

E o zi frumoasa dar bate totusi vantul. Mi-am
restrains, cu regret (copiii mi-au ajutat enorm de mult
moralul si m-au facut sa fiu foarte dinamic, lucru
pentru care ii iubesc), lumea mea.

Maine voi incepe o viata, de care, inca, nu ma
bucur din toata inima. Ma dor ingrozitor de mult
picioarele. Am stat foarte mult in picioare, printre
mesele copiilor, cand am predat. Ei rdmdn... iav eu
plec.

Incepem tot cu Balzac: „Cand banul aluneca in
buzunarul unui student, el simte crescand in sine o
coloana fantastica, pe care stie ca se poate rezema".

Am sa simt si eu acest lucru?!... Voi cauta sa
fiu demn si, in acelasi timp, sa imi fac prieteni si sa
incerc sd-mi public lucrarile, care sunt cu duiumul.

Toate insa la timpul lor. Stiu si simt ca fiecare
lucru e in mana lui Dumnezeu si ca nu e bine sa
grabesti lucrurile.

Am momente cand uit ca. . . sunt atat de tdndr.

Cu un pahar de vin te impaci cu lumea altfel. O
vezi o tdndr a domnisoard.

407

Pana intuiesti cine iti sunt dusmanii toti par la
fel. Cand intelegi ca diferenta dintre prieteni si
intriganti e imensa atunci te doare foarte mult teatrul
pe care trebuie sa il joci cu cei care cred ca joaca
teatru cu tine.

Femeile te lauda, de obicei, numai daca au ceva
de castigat de la tine. Am invatat, din pacate, ca
femeile nu fac nimic pe gratis. Depinde insa cat te
costa...

Ora 16. M-a apucat o bucurie din senin, dupa
tristetea pe care o aveam. Poate ca mi-e frica sa fiu
fericit, sa ma bucur de aceste momente providentiale.
Asa ca voi incepe sa ma bucur, sa ma bucur din
plin...

Ora 20. Nu ma pot duce la nunta lui. . .pentru ca
nu am bani pentru asa ceva. Eu plec la studii
acum ... si toti se due intr-acolo. Toti putinii mei bani.

5 5 5 X 5

Am ajuns mizantrop? Cand am fost astazi in
oras am baut un lichior, dupa care am mancat o
placinta cu merc.dar pudrata prea mult. Nu mai
suport zaharul in exces, ceea ce e un bine.

Imi pare rau ca nu am prieteni aici. Singurul
meu prieten e munca. Prietenii mei s-au dus pe apa
garlei . . . cand au auzit ca vreau sa mafacpreot. Daca
ramaneam ca ei, fotbalist . . .^xobdbil ca era un lucru
bun. Numai ca eu am o vocatie de dus pana la capat.

Ma simt trist, gol . . .

Iarasi: de ce mi-e frica sa fiu bucur os tocmai

5

acum, cand mersul la Bucuresti inseamna noi

~ 5

schimbari in munca mea artistica...si introducerea

5

mea in munca academical

Desi sunt obosit, am o dorinta imensa sa

5 ~ 5

studiez, sa scriu si sa pictez. Plus: sa fac desene. Tot
felul de schite.

408

Mama picturii trece prin mama desenului.
Numai ca eu am sarit la mama picturii din prima... si
ma bucura asta.

La 7 fara doua minute pleaca trenul spre
Bucuresti din Rosiori. Merg cu mamaia Floarea:
singurul om care isi uita batranetea ca sa aiba un
nepot, mai bine zis un fiu (ca ea m-a crescut de la
inceput si pana azi) care isi urmeaza harul de la
Dumnezeu.

Nu vreau sa fiu deceptionat!

Confidentele unei femei sunt, mai intotdeauna,
o lasitate plina de nevinovatie pacatoasa. De aceea nu
pot sa fiu atdt de serios, pe cat si-ar dori ele, atunci
cand mi se confeseaza femeile, care mint ca si cand ar
spune tot adevdrul.

Imi place sa stau in gara si in carciuma si sa
privesc.oamenii. De ce? Pentru ca atunci nu stiu ca
sunt ei insist.

Imi plac lucrurile pe care nu si le pot masca, pe
care nu au timp sa le precugete. Imi plac oamenii fara
farduri . . . desi fardurile, uneori, astupa miasmele de
canal care ies din unii oameni.

Scriitorii sunt oamenii amanuntelor de suflet.
De aceea prefer locurile anacronice, famate,
aiurea... pentru ca sunt avid de interiorul oamenilor.
Eu imi iau notite mereu. . .

Nu ma intereseaza unde e omul... ci,
dimpotriva: cine este omul din fata mea. E o lichea
sau e un Sfdntl E omul care imi trebuie, balsamul
inimii mele sau o tuta care ma ingrozeste?

Cred ca iubesc locurile care nu imi pun
intrebari.

Imi displac enorm de mult intrebarile care nu
devin dialog... ci sunt numai o haituire a ta sau o

409

ologirQ a ta cu intrebari de piatra, a ta, a cainelui
fugarit, incoltit, abandonat de toti . . .

Studentul = omul care studiaza fara sa ii pese
de ceea ce spun ceilalti, care nu isi gasesc in
studiu. . . o infrumusetare a inimii.

23 fara 5 minute. M-au tulburat cuvintele: „Cu
ochii atintiti asupra gropii, Rastignac inmormanta in
adancul ei cea din urma lacrima a tineretii, o lacrima
smulsa din sfintele emotii ale unei inimi curate, una
dintre acele lacrimi care, din pamantul unde cad,
tasnesc iarasi pana in inaltul cerului".

Sfarsitul lui Mos Goriot e divin prin aceste
cuvinte.

Suferinta tacuta...Ma vad neputincios dupa
atatea dureri si nu stiu ce sa fac.

Astazi am fost bdntuit de ideea imaginilor
suprapuse. Am senzatia uneori ca traiesc intr-un loc si
ma simt ca as trai intr-altul.

5

Esentialismul meu e mult mai veridic decat
suprarealismul lui [Salvador] Dali. Eu nu ma ascund,
cum a facut-o toata viata Dali, ci integrez.

Integrez simtamintele interioare ale multor
oameni intr-o explicatie existentiala sincera, fara
morga atotstiintei.

Poate ca putem trai fara dragostea altora daca
stim sa daruim dragostea noastra. Uneori ddrui mai
mult decat primesti.

Nu suport nici fatalismul si nici abdicarea.
Desi mi se intampla adesea lucruri pe care nu mi le-
arn dorit si nici nu le doresc, eu totusi merg mai
departe.

Am constiinta tipica a invingatorului de geniu.

179 Idem: http://www.scribd.com/doc/1073 1276/Balzac-Honore-de-Mos-
Goriot.

410

Se invinge intotdeauna in viata prin imensitatea
a ceea cefaci si simti. Invingi prin maretie si noblete
interioara.

2 octombrie 1998. E ora 8 fara ceva seara.
Dupa doua zile de stres universitar, m-am intors in
chilia mea temporara.

Nu mi-am gasit inca acoperis stabil. La
Bucuresti totul e de-o instabilitate naucitoare.

Deocamdata stau la nasa-mea, care ma tine pe
cuie. Am umblat astazi prin cateva internate si toti ne-
au intors spatele: s-au dat deja camerele.

Adica: s-a luat toata spaga pentru ele. Doua
oferte . . . Insa mie imi trebuie o camera pana in
200.000 de lei.

In mod providential, la Biserica Sfantul Mina, a
venit o doamna, pe care nu am vazut-o niciodata si
mi-a daruit 50.000 de lei, dupa care s-a facut
nevazuta. Am ramas naucit de ajutorul Prea Curatei.

L-am vazut pe Otomega la facultate. Am vorbit
putin...Octavian e la Litere. Apoi m-am intalnit cu
fata de la ziaristica.

Mi-a ramas in minte copila din tren. Era
minunata. Amanuntele care iti plac sunt cele care
rainan imprimate pe retina.

Am intrat in anticariatul de pe Sfanta Vineri:
mic si burdusit cu carti.

1 80

De la Gianina l-am luat pe Ruben Dario si pe

1 81

Cesar Vallejo Spaniolii au o poezie cu mult
sange ... si prea multa poezie spaniola te face parca sa
nu mai ai contact cu realitatea.

Nu am vrut sa fac facultatea lafara frecventa,
pentru ca imi place sa fiu in mijlocul actiunilor. Tipul

180 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rub%C3%A9n_Dar%C3%ADo.

181 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/C%C3%A9sar_Vallejo.

411

pe care 1-am intalnit in cabinetul decanului era
simpatic. Mi-am dat seama ca e moldovean . . . si am
nazalizat o cerere in graiul moldovenesc, de care ei
sunt plini pana in gat. . .

La camin, pe lima, e 175.000 de lei si 300.000
fondul de rulment. O garsoniera e 500.000 de lei pe
lima iar un loc la vila e 300.000 de lei, fara intretinere.

Incep sa ma simt linistit. . .desi nu sunt un
student cu chirie stabild. Mai am 510.000 de lei
pentru casa si 43.000 pentru drum. Insa vinaromul
meu, nenorocitul, costa 350.000 de lei, alaturi de
culori (de cele care imi trebuie, nu de toate) si aracet.

Am pierdut niste tablouri mari. Adica nu am
avut timp sa le fac. E o zi de vineri.

Afara e innorat. Au fost rafale de vant cu cateva
minute inainte. Deocamdata ma incalzeste camaruta
mea, care nu are deloc aerul camerei mele de lucru.

Bucurestiul: orasul unde trebuie sa te lauzi cu
orice, daca vrei sa supravietuiesti.

Oamenii zambesc mult aici, dar aidoma unui
soare cu dinti. Multa tacere si falsa supusenie, pe care
ei, dintr-o mare delicatete hoteasca o numesc: evlavie.
Insa de cand au devenit dracii niste Sfintil

Orarul e teribil de incarcat si pentru mine e tare
aiurea, pentru ca am multe ferestre in care somez. Si,
daca acasa consideram pierdutul timpului un mare
cataclism . . . aici sunt incurajat, dimpotriva, sa pierd
timpul cu duiumul, chiar cuplacere.. .

As fi vrut sa ii spun lui Balzac, ca sufletul
omului e un univers compus din miliarde de
universuri.

Acesta este esentialismul: sufletul unui artist,
care isi asuma multe universuri personale pentru a le
exprima si nu pentru a le face sa se bata cap in cap.

412

Insa Bucurestiul e pentru mine orasul in care eu
imi fac santierul operei mele. Pot face investigatii si
anchete de profit naucitor de multe, adica sa creez
personaje din zeci de profiluri personale, autentice,
veridice, care merg pe strada. . .

Deja am cateva personaje de nuvela si de
roman, care sunt mereu in lucru, adica care se
formeaza din bucati de oameni disparati.

Georgiana Chircu m-a cautat de doua ori si nu
m-a gasit.

Oare imi mai pastreaza „prietenii" versurile si
cartile pe care li le-am daruit cu dedicatie? Ma doare
ca o parte din creatia mea am risipit-o aiurea, scriind
carti pentru o singura persoana si daruindu-le fara
manuscris de rezerva. Insa asta a fost inima mea
atunci: sa darui.

Am scris lucrari despre care nu mai stiu nimic
si poate ca nici nu voi mai sti. Insa stiu ca, la un
moment dat, cartile mele vor iesi la lumina.
Increderea mea in ceea ce fac nu va fi distrusa de
nimeni si de nimic.

Acum, in aceasta clipa, mi-e foame. Vezi la ce
te ajuta exercitiul ascetic? Insa si mai foame mi-e de
faptul de a citi si de a scrie. O foame neprecupetit de
frumoasa.

3 octombrie 1998. Sunt tulburat de tot felul de
schimbari ivite in viata mea. S-a dus linistea mea
scriitoriceasca.

Oamenii si banii vor fi sursele mele de
nefericire. Abia am putut sa scriu o foaie. . .0 nuvela.

Ploua mult... si nervii mei sunt crispati.
Cateodata urasc toamna tocmai pentru ca imi intinde
sensibilitatea la maximum, aidoma unui fir de
par . . . pana aproape de rupere . . .

413

Mi se pare ca pierd timpul. Ca tineretea mi se
duce pe lucruri deloc importante. Uneori, de-atata
epuizare (cine sa o inteleaga?! cine sa o vada?!!) imi
simt inima batand in stomac si nervii imi produc o
foame teribila.

De fapt ajung sa gandesc in exces...si imi
termin resursele in cateva minute. De aceea foamea
asta coplesitoare . . . imediata. . .

As vrea sa fiu fericit. . .

Simt ca ma paraseste dragostea de viata si de
creatie ... si asta ma face sa sufar mult.

5 9

Mor...E un sentiment al neputintei supreme.
Pana acum nu 1-am cunoscut. Acum ma lupt cu el. Si
nu pot sa fac nimic, chiar nimic. Ma simt disperat si
singur. . .desi Gianina e cu mine mereu. In mine nu ma
simt prea bine acum.

Ploaie. Lovitura mortala: Valeriu Hie. Glugus
alb si ultima strangere de mana. Am citit tablourile lui
Renoir . Ma dor ochii din cauza culorilor lui.

182 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre-Auguste_Renoir.

414

Tacere privitoare

Nu judec intamplarile ci merg spre ele. De
aceea cred in lucruri noi.

Savanti in cautarea unei religii (sistem
filosofic).

Escroc formidabil.

415

183

Sandwich cu degete

4 octombrie 1998. Graba ne sperie eel mai
mult. Insa plagile noastre sunt indiferenta si
incoerenta.

Amaraciunea clipei e eel mai acut inefabil.

Filosofia e sentimentul dependentei de viata pe
care o ai.

In curand vom asista la o rasturnare a valorilor
dejos in sus.

5 octombrie 1998. Trei ceasuri mormantale. In
sala mare de cursuri e o galagie imensa. Colegilor mei
le place sa piarda timpul intr-un mod infiorator. Nici
nu ma mir de ce au repulsie de cunoasterea angajatd.

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Sandwich.

416

Nu mi-am stabilit inca casa. Trebuia sa ma
intalnesc cu trei persoane . . . si nu am simtit sa ma
intalnesc, in definitiv, cu niciuna.

Avem doar o singura fata in an si o calugarita.
Restul: baieti.

5

Am mancat paine cu branza si unt...de la
nasica (a se sublinia faptul). Ma oftica cotocul ei,
pentru ca nu cred ca o pisica are ce cauta intr-un
apartament de bloc.

M-am enervat prelung si solemn astazi, pentru
ca am pierdut timpul in stil mare. Abia astept sa plec
de la facultate . . . pentru ca am de lucru acasa. Ce ma
fac, daca voi fi nevoit sa pierd ore in sir la facultate,
fara niciun rost?

Ora 22. Nu am facut Bizant astazi si am primit
o absenta la Muzicd psaltica, pentru ca nu am raspuns
imediat la strigare. O sa tin minte!

In aula s-a batut apa in piua despre Parintele

1 Rzl

[Dumitru] Staniloae ...pentru ca s-a vorbit in mod
nerelevant despre el. Asta m-a enervat: cum sa
vorbesti atdt de distant despre Staniloae?

Mi-au placut insa covoarele rosii pe care le-am
vazut astazi si candelabrele.

Dupa aceea am studiat linia si culoarea la
Chagall185, Picasso186, Pissarro187 si Matisse188.

Sunt decis sa tree la ruse groase si stridente.

La un tablou picassonian am vazut un amestec
de alb si negru tipic esentialist. Viziunea mea de a
picta e dinamica, pentru ca e osmoza unui alt fel de a
privi transpunerea picturala.

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae.
' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Chagall.
' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso.

Idem : http ://ro . wikipedia. org/wiki/C amille_Pissarro .
' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Matisse.

417

Culorile vin mai aproape de vorbirea de sine.
Liniile nu fac decat sa ne explice.

Vom avea o noua Patristica. Dupa o perioadd
decadentd urmeaza o cdutare splendidd a noi
raspunsuri.

Am privit indelung artificialitatea femeii
bucurestene.

Am baut un vin cu Gianina, am vorbit
indelung. . . si am primit de la ea foi de scris, un volum
de Vallejo si unul de Mallarme

Am citit pe ultimul [Marin] Sorescu190. E un
sentiment binefacator sa asculti rdstigniri supreme.

Lumea marelui oras scarnav e
inspaimantatoare. Pentru ca e absenta. E o lume care

nu se ia in seama. . . dar care peripatetizeazd . . .

La subsol stau oameni in pielea goala si
muritori de foame. Unii sunt afara...iar altii in
strafundurile orasului, neluati in seama.

Voi citi. Voi gandi in exces. Voi picta. Ma voi
duce la cursuri si imi voi lua notite in mod asiduu.

6 octombrie 1998. Prea multa ipocrizie la
Teologie. Prea multi ochi de sarpe. Simt ca ma musca
unii la fiecare privire a lor care cade pe fiinta mea. O
ura fara sens...cu care nu vreau sa pactizez
nicidecum.

Am mancat la un anume Cristi (coleg cu mine
de an) sarmalute in foi de vita, apoi ceva vin si doar o
inghititura de coniac. El sta in camin.

189 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/St%C3%A9phane_Mallarm%C3%A9.
190 Ultimele poeme scrise...aparute postum in volum.

418

Privesc cu groaza viitorul. De ce? Pentru ca aici
mai nimeni nu e cinstit cu sine. E prea multa
decadenta...

E ora 6 seara. Sunt pe o straduta careia nu ii
stiu numele si m-am oprit sa beau o bere rece. Eu caut
inca gazda...N-am gasit niciuna din pacate. Un
gambrinus la halba: 13.500 lei. Iau doar una pentru ca
studentul genial nu are bani in exces.

Lumea din jur bea si discuta. Mi-am calmat
durerea si neoranduiala interioara, care sunt cauzate
defuga dupa casd, privindu-i. Ei nu fug dupa nimic!

Cand m-am dus la veceul din metrou, de la
Universitdtii, am gasit „scrisori de dragoste
barbatesti" pe pereti.

Traiesc o libertate nducd si banald ca abia venit
student fara casa. . . stabila.

Mallarme e la fel de educat ca si Valery191 si ei,
amandoi, acum, ma ajuta sd imi respir viata.

Uneori ma mir de suavitatea si naivitatea in
acelasi timp a supozitiilor mele.

191A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry.

419

Ma tern de preotul pentru care Dumnezeu e o
pierdere de timp.

8 octombrie 1998. Atmosfera acestei sali de
lectura ma enerveaza. Sunt la marea biblioteca si
toata lumea viseazd in liniste. Iar eu tac si mestec un
timp pe care simt cd ilpierd.

9 octombrie 1998. A trecut prima saptamana de
facilitate! Sunt in gara saracilor. Am dat 500 de lei ca
sa ma cantaresc. Am 86 de kg.

Cand ma plimbam asa, cu atentia in 10 parti,
am gasit pe jos 500 de lei. . .dar n-am ce sa fac cu ei.

Ieri am fost la marea biblioteca (Biblioteca
Nationala) dar nu am gasit ce imi trebuia mie din
Strindberg.

Pictura geniala m-a inspirat si ma inspira
profund.

La teatrul eel mare (Teatrul National) am vazut
barbatul din lemn (in expozitia colaterala) ... si bucuria
artei mi-a reaprins flacara, dorinta sa lucrez.

Ma doare imens ca in tot acest mare oras gasesc
doar arareori fragmente de artd purd pe
strazi . . . Restul: dezolare.

Sunt atras de viata, de irezistibilul ei. Insa
depravarea pe care am intalnit-o aici...ma face sa fiu
distant de tot ce inseamna femei, prietenie,
distractii...

Sufar pentru ca nu pot sa creez si proasta mea
dispozitie imi strica gandurile.

Nu stiu, in definitiv, unde voi sta. Ce doresc
eu. . . se indeparteaza de mine. Am asistat la o bataie in
autobuz.

420

1 go

Montesquieu mi-a aratat o parte

convingatoare a vietii. Bucuria lui [Marin] Sorescu de
viata m-a invigorat si mai mult. Moliere ~ m-a facut
sa privesc cu circumspectie moravurile grele ale
fiecarei societati.

5

N-am mai putut sa particip la festivitatile
inchinate Parintelui [Dumitru] Staniloae ... si imi pare
rau.

Preturile cartilor sunt exorbitante. Privesc si

5 5 5

tree mai departe . . .

10 octombrie 1998. M-am rugat pentru
amandoi. Imi pare rau ca nu pot fi in Moldova si ca
nu pot sa ii cant la cununia religioasa. Regret amarnic
dar n-am ce face.

O zi cu soare inca de dimineata. Sculptez la o
noua piatra. Putin mai incolo am ceva materiale
pentru colaje. Incerc, din rasputeri, sa ma destind dar
nu reusesc.

5

Daca ai fi in locul meu, ce ai face? Te-ai simti

~ 5

bine singur?

Mamaia mi-a adus cafeaua.

Lucrez la piatra si imi miroase creierul a
lehamite. Poate ca nu e lehamite . . . ci doar oboseala
din destul. . .Ma mir cum mai stau in picioare, cand eu
nu am mai luat o pauza de vreo 8-9 ani de zile?!

Insa in ciuda a tot ceea ce se intampla, eu va las
opera mea, indiferent daca o intelegeti sau nu.

Ma intorc la Bucuresti, in marele oras scdrnav.

5 ~ >

M-a enervat asteptarea asta, care cade incet si
sfasietor ca picatura din rurrurele de la streasina. Am

5 X 5 5 5

192 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_de_Secondat,_baron_de_Montesquieu.
193 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Moli%C3%A8re.

421

uitat insa sa ma barbieresc. Asa incep eu „o noua
viata"!

5

In tren...si multa graba. Graba lumii mele ma
sperie eel mai mult. Graba, indiferenta si incoerenta
ei.

Femeile relativ frumoase sunt dezgustate de
machiajul pe care si-1 fac. Cele frivole sunt
impopotonate tocmai...ca sci-fi displaca. Cele
nervoase te privesc fix si sunt excentrice. Barbatii
care isi neaga sexualitatea sunt inhibati si mai

5 O 5 5

intotdeauna nervosi. Gesturile lor exprima o neliniste
calda.

Strang din dinti la tot ceea ce se intampla. Desi
au trecut doar cateva zilc.simt influenta nefasta a

5

orasului asupra mea.

Sunt la biblioteca...si toata lumea viseaza in

5

liniste. Tac.si mestec un timp, pe care, in mod
fortat, il pierd.

Am vazut mai multe galerii (de arta). Si din
toate am invatat: ce nu mai trebuie sa pictez si sa
creez. Voi face, cu ajutorul aracetului, cateva lucruri
de arta. Voi refolosi diverse obiecte in acest scop.

Valentin [Chircu], imi cer iertare ca nu sunt cu
tine! Asa am simtit: ca nu pot veni. Cred ca asa e eel
mai bine.

Incepe sa mi se umfle din nou maseaua, pentru
ca vine frigul. E urat afara si ma simt singur. . .

Si Anca [Nitu] tot azi se marita...Ce
coincidental

5

Nu pot iesi in oras din cauza maselei. Nu am
chef de nimic. Azi ma simt absent. E 6 fara 2 minute.
O searaposaca...

422

Intre timp am facut 3 obiecte esentialiste . . .dar
nu ma bucur de niciunul.

O, Doamne, ajuta-ma sa ma rog din nou cu
toata inima! Ma simt gol si livid.

Teatrul de azi ia in ras pana si propria sa
nastere, pana si propriul sau exercitiu educativ. E
jalnic!

Emisiunile TV sunt tipizate, sterile si
neghioabe. Legile lumii sunt obtuze si generale cand
vine vorba de particular, de insul ca atare. Politica, in
ansamblu, e indiferenta la greutatile locuitorilor
acestui pamant. Cartile sunt scumpe si jalnice.

Scriu cu mare greutate interioara. Nu pot sa ma
mint...

11 octombrie 1998. M-am intalnit cu pictorita
in gara. M-a salutat. . .insa nu am vrut sa ii dau adresa.
Mi-a placut tapetul pe care picta.

Mi-a fost greu cu bagajul, pentru ca mamaia
mi-a preparat o curca pentru frigider. Am luat
telefonul Marietei. Sunt transpirat si inca in tren.

12 octombrie 1998. M-am trezit la ora doua in
aceasta dimineata si asta din cauza stomacului. Toate
mi se par pe dos.

O zi cu soarc.si e luni. Trebuie sa caut ceva
ca sa citesc... conform cu starea pe care o am. Am
nevoie de lucruri care sa ma inspire.

Lista cu „cei mai buni". Rumoare multa si
chipuri noi. Am visat-o pe M. ...si parintii ei si-au
cerut iertare fata de mine.

De aceasta data am fost dat afara de la curs,
pentru ca nu aveam carte de muzica. Trebuie sa imi
cumpar...adica sa i-o cumpar parintelui profesor
Moldoveanu.

423

Ma due la Dora/Gianina. Trebuie sa gasesc
lucruri noi de facut.

13 octombrie 1998. Peste tot II caut numai pe
Dumnezeu. Pe El II caut si fara sa-mi dau seama.

Trebuie sa-mi vand carti din biblioteca la
bisnitarii de carti de la Universitate, pentru ca sa imi
cumpar culori. Dar si rame.

Slabesc si la propriu si la figurat. Sunt
extenuat...

Doamne, nu pot sa scriu mai nimic! Parca as fi
mort. . .Unde m-a adus oboseala?! ! ! . . .

Astazi am sa citesc un jurnal genial.

M-a enervat modul miorlait in care se canta la
strana la Sfanta Ecaterina. Imi pare rau ca si aici
prostia e venerata si ca mitocania e sefa. O, Doamne,
ce vremuri dubioasel

Ora 20. Gianina mi-a dat 50.000 de lei.

Odilon194 a avut aceeasi atractie catre negru ca
si mine. Jurnalul lui a fost acela pe care 1-am citit
astazi.

Am mancat trei mici in graba, poate si cu
pofta. . . si acum imi vine sa-i vomit.

Doamna de Latina mi-a ridicat moralul fara sa
o stie. Numai prin felul ei delicat de a vorbi si de a ne
privi...O simt ca o a doua doamna Cosac. Am simtit
acest lucru de cand a intrat, inainte de a spune vreun
cuvant.

Maine nu se fac cursuri. Am sa citesc toata
ziua, pentru ca aici nu prea am avut timp pentru citit
serios.

194 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Odilon_Redon.

424

Incertitudinile ma bulverseaza. Ma simt al
nimanui . . . desi nu e asa! Sunt foarte iubit de cei care
macunosc...

Imi pare rau ca nu mai pot sa scriu, punctual, zi
de zi, ceea ce gandesc peste zi, despre lucrurile de
care ma ocup, ce as vrea, ce imi place, ce nu
suport...Dupa cum vezi acum scriu numai despre
ceea ce traiesc.

Scriu pe scurt. Nu mai pot fi linistit si asta ma
exaspereaza. Pictez, scriu, gandesc, stau la
cursuri . . . toate in mare graba.

Esentialistul insa nu trebuie sa traga doua tuse
la fel si nici sa gandeasca trei ani o fraza.

Daca stii sa gandesti, ajungi repede la esential,
la lucrul care trebuie exprimat. Mai scurt sau prolix.

Daca traiesti cu adevarat ceva anume atunci stii
sa explici ceea ce traiesti cu toata fiinta ta.

L-am citit si pe Papini195. . . dar mai mult printre
randuri si mi-am dat seama de ipocrizia diletantilor.

Papini e o fiinta ratata, ale carui carti sunt bune
sa fie citite de catre ratati. Pe cine a vrut acesta sa
minta? Pe mine nu m-a putut minti si nu ma va minti
unul ca el, care vorbeste despre lucruri pe care nu le-a
trait.

Cine nu-ti sare in ochi fara cuvinte nu e un om
mare.

Creatia e dragoste, daruire, pasiunc.Daca nu
are un sens real, nu ramane nimic. Adevarul geniului
este lipsa oricarei ipocrizii, chiar si inchipuite, din
fiinta lui.

Maine sper sa merg la uniune (la fondul
artistilor plastici), ca sa vad ce mai e nou (in materie
de culori).

195 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini.

425

Vreau sa morfrumos si sfdnt.

Ce vreau acum?! Vreau sa vad un tablou, care,
la contactul cu suprafata lui sa simt ca ma patrunde
pana in cea mai luminata si intunecata fibra a fiintei
mele.

Ca ma exprimd adica. Nu am gasit
niciunul . . . asa ca eu cred ca pot sa fac unul. Trebuie
sa fac unul care sa ma prezinte din strdfunduri spre
afard.

Nimeni in afara de Dora mea (Gianina,
viitoarea mea sotie) nu ma intreaba aici despre cat de
greu si de urdt ma simt. Doar ea imi stie inima. . .

Mi se cere absolutul . . .Eu plang. Eu sufar. Eu
fac tot ceea ce pot. Se pare ca absolutul inseamna:
mai mult decdtpot.

Cartile ma bucura, dar viata ma transfigureaza.

14 octombrie 1998. Acum cateva zile am gasit
visele lui Swedenborg196.

Am visat lucruri ciudate, mai ales politice.
Anca a inceput sa scrie poezie. Am luat apararea unei
femei nedreptatite . . .

Nu am ascultat marele spici.

1 Q7

0 zi incetosata. Miercuri. Sfanta Parascheva

Sunt obosit si cu mintea goala. Cred ca voi citi
putin din cursuri...si apoi ma due la atelier (un loc
unde se Qxpunea pi cturd tdndrd).

Insa expozitiile de pictura de ieri m-au lasat
rece. Am vrut sa ii arat unui pictoras Manifestul
esentialist dar am renuntat...Vorbea cu o tipa „avida

196 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emanuel_Swedenborg.

197 Idem: http://www.sfantaparascheva.com/.

426

de cultura", adica de sex. Si ii statea mintea la pictura
ajunga. De aceea 1-am si lasat in ifosele lui.

Nici azi nu se fac cursuri. Nu am fost mintit de
eel care imi spusese...Se practica mult chiulul de la
ore si... nesimtirea . . .De fapt ramai cu ceea ce esti si
faci.

Montaigne ' mi-a generat bucurii mici dar
molipsitoare prin maximele lui. Galea de mijloc,
preferata de el, se simte.

Insa eu vreau, prin arta mea, sa starnesc patimi
si sentimente, vijelie si lumina mai inainte de a-1
clarifica pe om, de a-1 face sa isi caute de unul singur
linistea lui, calea lui spre Dumnezeu.

Nu poti sa mergi la El fara clarificare de sine
sifara mult, mult chin.

Sunt un vulcan mocnit. . .intotdeauna insa viu.

Urasc repetitia, lipsa dreptului la replica,
discutiile care nu fac pui, colocviile sclerozate,
pierderea timpului oricum.

Lumina cerului va oglindi intotdeauna fata
mea.

Observ faptul ca incep sa gandesc din ce in ce
mai profund. Ma opresc asupra subiectului ca sa il
judec, sa ma familiarizez cu el din multe puncte de
vedere.

Ma atasez de lucrurile in care cred si lor le
gasesc mii de fatete. De aceea pot sa ma declar un
filosofal actiunii si al clipei de har.

Ah, fara momentele unice nu as fi nimic!

Nu am sunat-o pe Georgiana ca sa o intreb
despre Valentin. Ce fac, Valentin, cuvintele noastrel

Unde sunt imbratisarile prieteniei tale,
gandurile noastre lungi si noptile boeme? Oare a putut

198 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Michel_de_Montaigne.

427

sa strice o femeie in tine, ceea ce noi doi iubeam eel
mai mult: libertatea interioaral

Eu nu cred asta. Si cred ca ai nevoie de mine,
cum si eu am de tine. De intelegerea reciproca.

As fi vrut sa imi scrie. . .Mi-ar fi fost mai bine.

*y / , u ■■ —

I J I / i/'tt Cfte*Vf4

/ / /ill 77 <**•"*'• <***

7- ^Oo^y

2*S'

*->

428

—

per™*"igi

lit/ / / / ' •>"f'^*'*lu

/ (%c< i&^J cJd'c toofoWt. \4/5 ,Upu>rt(J

I / t 7 e ° ^'

/ / '

fr> al<l< J'r.'M" Q Zvf-Wj t>»*i*esc,f>7-&'e,f

I

r

'

Manuscrisul Manifestului esentialist si
eel al amendamentelor sale

429

Slabesc continuu. Vreau sa vad noi si noi
colturi din acest oras. Ah, daca as putea sa cunosc
toate gandurile celor care locuiesc aici, langa mine, ca
niste strdinil

As vrea sa vorbesc cu fiecare locuitor al
pamantului in parte. Cu fiecare locuitor al Raiului si
al Iadului. As vrea sa vorbesc cu toti, atat de intim si
de liber, cum vorbesc cu Dumnezeul meu. De ce nu s-
ar putea?!

Aspiratiile mele sunt la fel cu cele ale
Ortodoxiei mele: in mod natural bune. Tot ceea ce eu
fac vine de la sine, fara sa ma fortez, fie ca e vorba sa
scriu, sa citesc, sa merg, sa iubesc, sa merg la
Biserica, sa fac ceva anume.

Concentrarea creatoare sau munca creatoare
nu este pentru mine o incrdncenare spirituala ci o
alergare dupa ceea ce vad, dupa ceea ce imi std
inainte.

In genialitatea mea nu sunt tendinte diverse. Nu
cred ca acestea apar in fiinta omului de geniu, ci in
modul sau de a se raporta la societate.

Eu vad in mine multa unitate... si faptul ca
opera mea e unitard.

Aceste lucruri i le-am scris, pentru ca nu am
putut sa i le spun lui B. Conversatia sau, mai degraba,
cearta cu el, mi-a provocat aceste limpeziri.

Asta am invatat-o de mult: dupa discutii pro sau
contra deliberez. Mereu aflu nu lucruri, in mod
neaparat, cu totul noi despre mine, ci parti din mine
pe care inca nu le-am constientizat, nu le-am studiat
cu atentie.

5

De aceea, pentru mine bucuria gasirii e
jubilarea intelepciunii si o mai mare incredere in
mineinsumi.

430

Ora 22. Verdele si maronul m-au costat 25.000

5

de lei. Chestiunea tigareta a fost un fiasco. Am
pierdut 50.000 de lei pe mai nimic.

L-am gasit la Dora pe rusul muzicant... si inca
un Chopin. Inca o intalnire nereusita cu Georgiana.

Maine ma due la gazda, undeva aproape de
cimitirul Bellu. S-ar parea ca am sa stau acolo.

Nu am fost la prezentarea de moda, unde
trebuia sa fiu. Insa am fost la cateva expozitii de
pictura si sculptura. Cateodata vreau sa desenez dintr-
o rasuflare a mainii . . . Intr-o expozitie m-a fascinat un
cdine de metal.

Am fdcut cunostinta cu veceul de la ASE si

J ) > 5

pentru ca ma durea stomacul am citit, stand cu
picioarele pe colacul de la veceu, acatistul Sfantului
Mare Mucenic Mina. Si m-am simtit inaltat sufleteste,

5 5 5 5 7

chiar daca unii cred ca veceul e numai pentru
altceva...

Am primit vopsea alba de la nevasta sefului
RATB-ist iar acatistul Sfantului Mina l-am primit
drept multumire de la o doamna in varsta, pe care am
ajutat-o, impreuna cu Silviu, ca sa se mute.

Cand a auzit ca sunt student la Teologie mi-a
dat acatistul Sfantului Mina, spunandu-mi ca pe ea a
ajutat-o foarte mult, cand s-a rugat Sfantului Mina.
Am crezut-o! Era o femeie foarte linistita.

5

Fratele femeii cu acatistul lucreaza la Directia
pasapoartelor . . . si am carat lucrurile intr-o furgoneta.

Dora ma iubeste foarte mult, mai mult decat as

5 ~ 5

putea sa spun.

Cei care ma ataca pe nedrept imi produc
repulsie.

Am vorbit cu tatal lui Valentin la telefon. Mi-a
spus ca el nu s-a suparat pe mine pentru ca nu am

431

venit la nunta. In curand se va preoti si va fi la
parohie.

Daca asa vrea Dumnezeu nu ma pot impotrivi.
Mihaela e studenta la Suceava.

L-am gasit, in sfarsit, pe Strindberg! De fapt ce
doream eu din cartile lui. Nu pot insa sa invat nimic.
Nu am chef azi. Cred insa ca imi voi gasi linistea in
curand si am sa muncesc ca un titan.

5

Eu scriu mult prea mult in jurnal, iar altii nu au
scris mai deloc. Iar eu le cumpar micile jurnalc.Ma
oftica magaria asta.

Voi picta, in curand, cum se cuvine. Nu am
gasit insa culoarea violet si imi pare rau. Violetul pe
care l-am avut, in concentratie mica, era
spalacit. . . Treaba incepea cu concentratia mai mare.

Vreau sa termin pe Montaigne pana adorm.

Va rog din inima: sa aveti mare grija de proprii
vostri copii! Ei sunt sansa pe care noi nu o avem.
Noapte buna vesnica!

15 octombrie 1998. Iar m-am enervat la ora de
muzica psaltica. Se face o nedreapta diferentiere intre
cei care merg la cor si intre cei care nu merg. Eu nu
sunt la cor...pentru ca as pierde dublu timpul decat
pana acum!

Patru covrigi calzi la masa de amiaza. Atat!

Ma dor lucrurile pe care le vad pe strada.

Cateva ore impreuna cu fratele Alexandru
(Minca). Ochi care viseaza si gura care se b alb die:
descris in doua sintagme.

Distant si in acelasi timp afectat. Un naiv
frumos, inca neafectat de rau.

Ma consoleaza prezenta lui, chiar daca ideile
lui au o seriozitate meschina si o intransigenta pe

432

mdsurd. Pleaca in graba si se face ca uita. Insa
oamenii care epateaza nu se pot bucura de viata.

Nu poti cauta Raiul negandindu-te niciodata si
nesuspinand pentru cei din lad.

Sa ai o inimd mare: aceasta e marea rugdciune
a omului!

Imi place sa vad femei care asteaptd.
Posomorarea lor imi incalzeste singuratatea.

Doi indragostiti sunt intotdeauan frumosi.
Naivitatea ii transfigureaza.

Imi vine sa plang cand ii vad pe oameni murind
ca niste greieri si ca niste muste. Nu meritam o astfel
de micsorare. Noi, oamenii, trebuie sa sfidam propria
noastra cunoastere despre noi insine.

Discutiile in care nu te simti liber sunt
intotdeauna edificii ale ipocriziei. Se tern sa afle cine
esti.

Sfintenia nu e o sperietoare imposibila. Ea este
a omului si a lui va ramdne.

Cred in orice speranta. Sunt copilul minunii.

Riscul concentrarii e bucuria de a nu mai sti ce
sa spui.

Pedantii nu stiu ratiunea intelepciunii, tocmai
pentru ca intelepciunea e o exaltare far a tipic.

Marile gdnduri sunt arderi de ani si explozii
de-o clipa.

A te simti iubit inseamna a suferi pentru ca esti
preafericit.

Moartea e cea mai punctuala: vine cand trebuie.

433

Se lasa invins numai eel care intelege ca viata
nu-ti mai da nicio sansa.

Dramatismul vietii consta in aceea, ca libertatii
trebuie sa ii platesti pretul.

Voi muri cu constiinta ca am sperat prea mult
si am infaptuit prea putin.

Istoria barbatilor e o periclitare momentand a
dominarii, pe cand cea a femeilor e o intrerupere a
ipocriziei.

Artistii sunt efigiile secolelor, dezordinea lor si
mdretia pe care secolele nu stiu ca o au.

Avem, eel mai adesea, erori simplute aidoma
noua. In istorie sunt prea putine erori geniale. Eroarea
trebuie sa zguduie lumea din temelii.

E oribil ca mai suntem ipocriti dupa ce am scris
literatura cateva milenii.

Febra mintii mele e o istorie plina de dragoste.
Iubesc pentru ca sa caut. Caut pentru ca sa jubilez.
Jubilez pentru ca sa uit.

N-ar trebui sa-mi citeasca cartile oamenii, care
care n-au stiut sa piarda cele mai iubite lucruri ale lor.

Fericirea e ceva socant pentru ca e ceva
neprevazut.

Noul e aparenta reala a realitatii, o aparenta
care te intrigd intotdeauna.

Cuvantarile care nu transfigureaza auditoriul si
nu il fac sa se simta o singurd fiintd sunt niste r atari,
fie ele si geniale.

Impostorii tac atunci cand e vorba de demnitate
si de constiinta. Pentru ca la ei totul e...pana la bani si
lafunctii.

434

Nu am curajul sa ma bucur in fata oamenilor
suferinzi. Pentru mine e sfanta umilinta si, mai ales,
rabdarea.

Nu imi plac neaparat zidurile Bisericilor, pentru
ca eu caut pe oamenii din ele. Insa imi place orice
Biserica si orice om care arefiorul, linistea si lumina
fdrd margini ale lui Dumnezeu.

Nu am sfaturi care sa se potriveascd la doi
oameni.

A alege ceea ce iti trebuie e norma fiecarei
vieti.

Oamenii care se tern de cuvinte sunt adevaratii
paranoid.

Pe mine ma impresioneaza taria de caracter si
rabdarea nervilor fericirii .

Alerg dupafiecare clipa pentru ca alerg dupa
eternul din om .

Oamenii nu ma pot minti mai inainte ca sa se
mintape ei insisi.

Numai cand ma intalnesc cu mine insumi pot fi
fericit cu adevarat. Fericirea numai acasa se simte
intreaga.

Artistii nu pot fi ucisil A-i ucide inseamna doar
a-i mai omori inca o data.

Injosirea pe care ti-a produs-o veacul tau e
fericirea celor care te vor urma. Ei se vor simti jigniti
de prostia contemporanilor tai, tocmai pentru ca spera
sa nu mai faca cu tine aceleasi greseli.

Da, uneori simt si eu cum ma grabesc sa mor\
Ma grabesc sa ma intorc la El cu o graba vesnicd.

435

Oricat de rai am putea fi, nu putem fi mai rai
decat ne permit em .

Marele atuu al diletantilor: se lauda cu ceea ce

5

nu pot face niciodata.

16 octombrie 1998. E 6. 30 dimineata. M-am

5

trezit dintr-un cosmar...din care nu mai retin decat

5 5

finalul: cineva imi taia cu fierastraul lada patului, in
care eu imi tin manuscrisele. L-am rugat sa nu o
faca. . . dar el a continuat.

Avea niste ochi reci si rai mai ales... Era o

5 5

persoana pe care o cunosc de la Biserica. Cineva pe
care l-am vazut cantand la acordeon.

O usa deschisa...un cui in perete, asupra caruia
ma concentram si un barbat dorea sa se sinucida

5

atarnandu-se in acel cui.

A facut gestul...am sarit ca ars...si cand am
pus mana pe el, mi-a cerut sa il dau jos de acolo. Insa,
in loc de sange, ii curgea din gura o substanta
asemanatoare inghetatei de vanilie, atunci cand se
topeste.

Un barbat se urea in autobuz, ii fac loc... si
autobuzul pleaca lasandu-ma cu buza umflata.

Am vazut si un castel, care devenea Biserica. . .

Orice mi se intampla imi fundamenteaza si mai
mult esentialismul. Oamenii au nevoie de raspunsuri
traite . . . si nu imaginate.

Nu stiu cum ajung sa traiesc asemenea
cosmare, pentru ca nu ma gandesc niciodata la
lucrurile pe care le visez. Traiesc nu ceea ce vreau, ci
ceea ce mi se intampla sa traiesc. Ma plec mainii lui
Dumnezeu si atotstiintei Sale.

5 5 5

Sunt in lad, dar de Rai nu ma departez,
Dumnezeul meu! Cum as putea sa Te iubesc mai
putin, Iubitorule de oameni?! Te rog, inmulteste in
mine dragostea mea pentru Tine!

Am fost distant de G. Nu am putut...sa ma
prefac ca „toate sunt la fel".

436

Cum de gunoaiele sunt peste tot in Bucuresti,
iar femeia bucuresteana nu suporta pe ea nici macar o

scamdl\

Femeile transpira cumva. . .parfumatl Am trait
cateva scene de simandicoseald extremd... care m-au
lasat cu gust amar in gura. Pacat ca uita unde s-au
nascut...

E urata dar isi pune palarie. E mandra dar se
impiedica in saboti. E doamnd... dar nu stie sd
vorbeascd...

Traiesc o teama ce ma bantuie: frica de a nu fi
trait totul.

Ieri am primit carnetul de student. Din nou in
gara. . . la doua saptamani de facultate. Mi-e foame ... si
tot o sa-mi fie pana ajung acasa.

Am o vinere si mai libera in orar. As vrea sa ma
inscriu la un curs fara plata, in paralel cu orele la
facultate, dar nu stiu daca am timp pentru asa ceva.

Doamne, da-mi sa-i cunosc pe Sfintii Tai pana
la epuizare! Tu stii ca asta vreau sa fac.dupa ce o
termin cu arta mea.

Fa cu mine un lucru unic in toata istoria! Daca
nimeni nu a mai facut asta pana acum, impreuna cu
Tine, eu voi face acest lucru.

Tie Iti multumesc pentru tot acest chin frumos
al creatiei si al invdtdrii de zi cu zi\ Insa stiu, da, stiu
ca nu se poate altfel fara acest chin... si fara aceasta
muncdpas cupas pentru a md crea si a crea.

Acum sufar...dar stiu ca ma voi bucura intru
Tine. Si nimeni nu imi va lua bucuria de a ma bucura
impreuna cu Tine, Dumnezeul meu, Cel care ma scoti
din adancul faradelegilor mele la lumina slavei Tale!

Uneori sunt prea slab . . . Da, stiu asta! . . .
Daca nu as fi o trestie . . .nu as putea sa fiu un
om care strigd inpustiu.

437

Fa sa curga prin mine adevarul, harul Tau,
Iubite Doamne!

Fara harul Prea Sfantului Duh nu suntem nimic
si fara lumina Ta, Prea Sfinte Doamne, traim
degeaba!

Cat de magnific esti Tu si toate nespusele Tale
minuni!

Ma infiori pentru ca ma laud cu Tine si ma
bucur pentru ca impreuna cu Tine inving intreaga
lume si, in primul rand, pe mine insumi.

Dorin, trebuie sa spui adevarul in gura mare si
sa nu te temi de nimeni! Vei vedea ca esti o minune a
lui Dumnezeu si asta va fiforta ta de neinvins. Tu esti
darul milostivirilor Lui.

Ora 22. Doamnele au fost stimabile astazi. Si-

9

au luat revansa si mi-au oferit un loc langa ele. Numai
ca, o remarca de-a mea, le-a stingherit...Insa eu nu
am adevaruri de ciocolata, ci adevdruri dureroase.

Sa nu doresti nimic din ceea ce nu ai putea
pierde.

Poezia stricd in public si vindecd in singuratate.
De aceea societatea disperd iar eel indurerat isi sterge
lacrimile curdtindu-se.

Marti:

8-10 Sfanta Liturghie (la Sfanta Ecaterina)

10-12 IBOR

14-16 Patrologie (sala 5)

16-18 Latina (sala 8)

18-20 Greaca veche (sala 5)

Suntem nevoiti sa pretuim libertatea pentru ca
ea ne dd totul. Insa daca ii cadem robi devenim niste

9

caricaturi ipocrite, care neaga totul, inclusiv
sinceritatea minciunii.

438

Miercuri:

8-10 Bizant
10-12 Patrologie
12-14 Ebraica(sala 11)
14-16IBU(sala8)
16-18 Germana (sala 13)

17 octombrie 1998. M-am trezit dis de
dimineata si am rescris 10 foi la o carte. Apoi am citit
scrisorile mi Mihail [Eminescu] catre Veronica
[Micle]199.

Sunt in lupta cu timpul si scriu cum nimeresc.
Nu ma uit unde creez, ci sunt atent numai la ceea ce
creez.

Am inceput sa alcatuiesc prima mea expozitie.
Alaturi de ele: 4 obiecte esentialiste si capul de mort.

Orice inceput e mic, pare mic, dar nu si
sfarsitul. Mie imi plac sfdrsiturile desi incep mereu
inceputuri.

Pana spre seara voi citi din Holderlin200, apoi ce
a scris Paul Valery despre Degas si ceva din
Strindberg, urmarind universul lui halucinant.

Insa ma voi si plimba asta seara. Simt nevoia.

De la 6 la 10 seara am fost in oras si nu m-am
mai simtit atat de bine de cand am fost in Moldova. I-
am scris o scrisoare L.

M-a coplesit sinceritatea vietii. Aerul curat si
rece m-a umplut de viata.

Prietenia si adevdrul sunt linistirile mele.

! ' ' '—■ http://ro.wikipedia.org/wiki/Veronica_Micle.

Idem

200

Idem
201 Idem

http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_H%C3%B61derlin.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Degas.

439

Asta seara am inceput sa simt cum mi se iau
pietrele de pe inima. Am trait o mare candoare in
compania a doua domnisoare.

M-a bucurat enorm faptul ca am fost
complimentat de catre cineva, de la care nu asteptam
un astfel de gest.

Mi-e revenit febra creatiei.
O, Doamne, multumesc tare mult ca nu Ti-ai
intors fata de la mine!

Am primit si ultimii bani de la scoala: 254.500
de lei. Al 13 -lea salariu. Nu mai imi dau insa si
restantele . . .

Nu e oare linistea o rugaciunel\ Nu e
sinceritatea opace a sufletuluil\

Totul a concordat astazi. Ma simt fericit si
multumitor intru toate lui Dumnezeu pentru aceasta
implinire, bucurie interioara, acestui mare dar al
Lui.Viata trebuie traita numai pentru o zi ca aceasta.
Asa imi spunea si Florin.

A ramas a mea agenda lui Marius. De fapt a
uitat-o la mine.

O, Doamne, da-mi si mie linistea muritorului\

Vreau sa-mi simt inima calda si sangele linistit.
Trebuie sa ma umplu de dragoste si intelegere.
Transpunandu-ma in actul creatiei de multe ori am
trait nu viata mea ci viata personajelor mele. De aici
si aceste lucruri vijelioase, raceli sfasietoare din inima
mea...

Trebuie sa ies din cadrul acestor experience
extreme. Am trait prea multe delicti fine in plan
artistic ... insa imi trebuie mai mult decdt atdt.

440

Daca sunt mai atent decat altii pot vedea Ingeri
acolo unde cei mai multi nu vad decat pietre
rdsturnate.

18 octombrie 1998. Motoul celui de al 14-lea
caiet manuscriptic al jurnalul de fata imi apartine:
„Numai oboseala poate lasa cicatrici eterne".

19 octombrie 1998. O zi frumoasa inca de
dimineata. Voi trimite scrisoarea catre L.

8 ore de curs. Nimic interesant in afara de
faptul, ca am intrat, din greseala, la fete in veceu si
erau aceleasi exultdri libidinale pe pereti.

Femeile fara temperament se comporta
animalic.

Cursurile sunt prea scumpe, fapt pentru care
imi iau multe notite. Peste o ora voi fi la Vecernie. Un
singur lucru ma enerveaza: ca sunt obligat, si aici, ca
si la seminar, sd merg la Bisericd.

20 octombrie 1998. Dorm la Dora. 120.000 de
lei. Am vorbit cu parintele Claudiu si a fost foarte
amabil. II voi gasi la Sfdntul Gheorghe Vechi.

Trezirea la ora 7. O cafea dupa Sfanta
Liturghie. Am primit de la Dora pe [Ruben] Dario
si inca alti 4 poeti. Mirul miroase extraordinar pe
fruntea mea.

Langa mine, in clipa de fata (sunt intr-o cafenea
din apropierea facultatii), cinci tipi vorbesc in gura
mare despre spdgi si cuceriri. Peste 10 minute insa
intru la un curs istoric.

Ora 1 si ceva. O zi buna. In veceurile
metroului, apelurile pentru sexul anal si oral sunt la
ordinea zilei. Am coborat in pasaj la Universitate si
am intrat in veceul de acolo... despre care vorbesc...

202 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rub%C3%A9n_Dar%C3%ADo.

441

Apoi, dupa carti, am gasit Biserica Sfdntul
Gheorghe Vechi (in spate la Cocor)... dar parintele
Claudiu plecase.

O zi de marti. Mai am inca 3 seminarii. Sunt
obosit si vreau sa mananc. Ma simt de parca as fi
somnambul. Nu mai am aderenta la realitate.

Acmn stau pe o banca de lemn si privesc
zodiacul din curtea Bisericii. Aici universul refuza sa
alerge.

In colt la Unirii: femeia cu rani la picioare. O
sticla de apa minerala aruncata pe strada. Si imi plac
femeile care nu vomita.

Ora 16. [Vladimir] Maiakovski se lupta cu
rimele si uita adevarul. [Ruben] Dario se pierde in
simbolismul pe care il detest acum. Adica nu am o
carte acum, care sa nu ma indispuna intru ceva.

Sunt aproape de mizerie cu trupul si aproape de
Dumnezeu cu sufletul.

Strazile ar trebui sa fie uneori mari, alteori
mid, alteori scurte, alteori lungi... dupa starea noastra
de spirit.

Ora 22. 30 minute. O, da, schimbare de decor
in viata unui student creator\

M-am mutat in gazda la un mos carpanos, care
imi va lua cate 500.000 de lei pe luna. Ma jefuieste,
sarlatanul asta!

Acum ma gandesc la ce o sa spuna mamaia
acasa, cand o auzi ca pentru o camaruta, acces la baie
si bucatarie, voi plati lunar banii astia?!

Insa aici, din primele semnalmente, presimt ca
am sa fiu lasat in pace. O, cat de mult ma costa
linistea sipaceal

203 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Maiakovski.

442

21 octombrie 1998. Vreau o poezie noua, buna,
curata si plina de nerv. Trebuie sa o gasesc si sa ma
indragostesc de ea scriind-o.

Pentru ca 1-am ales pe Simeonul iubirii [pe
Sfantul Simeon Noul Teolog] pentru articol, parintele
profesor m-a intrebat daca vreau sa ma casatoresc sau
nu. Adica pentru dumnealui mdntuirea e doar o
chestiune de monahisml\

O, ma doare faptul, ca si la facultate, aici, se
incurajeaza impostorii si cartile proastel

Ora 1. Pentru ca ebraistul nu a venit...am dat
Ebraica pe-o bere. Sunt in spate la [Magazinul]
Victoria, intr-un local nu j egos... ci foartej egos.

Insa mie imi place aici, ca, nu stiu de unde, se
Strang tot felul de oameni amarati ca sa bea cea mai
proasta bautura din zona. Iar eu beau...privind cu
atentie toate aceste chipuri bolnave si triste.

De fapt nu beau... ci ii compatimesc\

E loz in plic sa trimiti scrisori in Romania prin
posta. Dupa asteptari indelungate...se poate sa nu
vina nimic sau sa nu ajungd nimic la destinatar.

As manca o friptura buna, ca cea pe care o
miros acum si nu o pot cumpara, pentru ca trebuie sa
imi cumpar culori. Patimesc pentru arta mea si cred ca
voi mai patimi ceva timp.

20. 10 minute. Masina tiganilor si a
muncitorilor e si masina mea. Cea care ma duce la
gazda mea, pe strada Pericle Gheorghiu.

Pentru ca sa ma spal in cada trebuie sa
incalzesc 100 de litri de apa in boiler. Si ma oftica
faptul ca bea din sticla mea, pentru ca a lui e
jumdtate.

Am avut prima disputa (fara voia mea) cu
asistentul de la Vechiul Testament pe seama
comentariului la Hexaemeronul Sfantului Vasile eel
Mare.

443

Cel mai confortabil loc al noii mele camere e
fotoliul. Mi-e dor de acasa si de timpul pierdut aiurea,
aici, la Bucuresti, de lucrarile mele incepute si de
Dumnezeu. Vreau sa ma intorc inapoi, la Tine si sa
ma umplu de liniste!

Eu sunt treaz si lipsit de puteri. Maine insa ma
due in vizitd la Mihail [Eminescu] si la Nichita
[Stanescu], daca tot loeuiese atat de aproape de
cimitirul Bellu. Vreau sa le mai spun o vorbulita...

In plina strada, nenea primarul Lis da
spectacole gratuite. Brencica vorbeste,

Madalinuta206 canta iar chinezoaicele fac spagatul.

Numai o tiganca bund de gurd isi laudd copiii
prin drdcuituri dese si indelungate.

Viata e plina de rds. Daca as scrie tot rdsul
meu zilnic, mi-ati da dreptate ca avem rds dinplin.

Dupa o baie si un barbierit. Literatura, in
concluzie, te vrea mort de tdndr.

Nu-mi plac extremele. Si cred ca am sanse prea
putine sa intru in mediile literare de aici, unde
fandoseala e regind si nu munca de creatie.

22 octombrie 1998. Un vis cu un bloc inalt si
cu 4 scriitori care ma cunosteau. Desi cei 4 stiau ca eu

9 5 5

nu sunt incd publicat, stiau unele dintre lucrarile mele.

Daca as putea sa cumpar cativa litri de bun
simt, cu siguranta ca as da la mai multi insi de prin
zona.

Dupa cursuri imi place sa haladuiesc pe tot
felul de strazi, prin tot felul de cotloane ale orasului,

204 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Viorel_Lis.

"05 Horia Brenciu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Brenciu.

206 Madalina Manole:

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83d%C4%831ma_Manole.

444

fara sa ma intereseze numele strazilor. Merg asa,
aiurea...si vad, aud, inregistrez tot felul de amanunte.

Ora 10. Intr-o ora si ceva am facut imposibilul
si mi-am cumparat 4 culori: A, G, V, O.

Privind la gura unui calator mi-am dat seama ca
exista o senzualitate grasd la unii si una uscata la
altii.

De la 12 ma due la o pictura. Ma enerveaza
muzica pe care o aud acum...

Ora 11. Multe picturi si sculpturi. Vazute azi.
M-a obosit multul. Sunt la anticariatul de la Teatrul
National, in care arta rontaie seminte. Am ajuns mai
devreme...

Ora 18. Ca sa fii unic trebuie sa inveti sa iubesti
cu constiinta, sa fii bun si cu cei care nu sunt bun cu
tine si sa te darui neconditionat.

9 5

In acest oras inca nu pot crea. Nu ma simt bine
si nu pot sa gandesc la ceea ce ma intereseaza. Cand
imi voi gasi linistea?!

M-am inchinat Sfintelor Moaste ale Sfantului
Constantin Brancoveanu si celor ale Sfantului Nicolae
al Mirelor Lichiei. Am simtit harul lor si am fost
coplesit.

Prima si a doua omilie din Hexaemeronul
Sfantului Vasile [eel Mare]. Mananc mere, ca doar
din astea imi permit. N-am gasit pictorul cu afise, dar
cei 5 balerini mi-au dat o noua lectie.

Nu stiu de unde sa cumpar lemn pentru sevalet.

Ora 22. Spre seara m-am umplut de poezie si
am scris patru foi si jumatate. Ma nelinisteste insa
faptul ca Dora nu a ajuns nici acum acasa.

445

Am mers in autobuz cu un barbat cu care m-am
intalnit si ieri. In cartierul acesta lumea pare mai
omenoasa, cu toate ca e maiputin cultivata.

Nenea Dumitrescu (gazda mea, care s-a mai
domesticit) mi-a facut cadou o blana mai tare ca
sevaletul pe care il cautam, mi-a legat-o cu sfori...si o
sa o car la Scrioastea. O sa pictez pe ea si e fix cat un
tablou, daca pun panza pe ea gata preparata.

Incep sa ma simt mai bine. Vad casele din jur si
lumini de la mica mea fereastra, care da spre apusul
soarelui. Nu latra niciun caine iar eu mananc mere.

Ma implineste studiul biblic si eel patristic. Si
dusul la biblioteca. Acum imi dau seama cat de apt
sunt pentru acest tip de viata academica, pentru ca eu
sunt numai gand, numai dorinta de creatie, de nou.

Am tendinta sa scriu mult, sa scriu pana ma
epuizez cu totul. Caut mereu linistea in scris.

Incep sa imi cunosc profesorii, colegii, oamenii
din jurul facultatii, oamenii de pe strada mea, oamenii
din masini...Si incep sa ii revad tot mai mult...

Acum imi dau seama, ca in Bucuresti sufar de
aceleasi dureri ca in primii doi ani la Turnu Magurele:
de lipsa de naturalete si de prieteni autentici. Ma
obisnuiesc greu... dar definitiv.

N-am gasit inca ghips.

Mi-e dor de rugaciunile interminabile.

Cand te rogi pentru toti, cand stai de vorba cu
Dumnezeu, atunci te simti cu adevarat om.

Rugaciunea scoate la suprafata omul,
adancimile si scaparile lui.

Daca II iubesti pe Dumnezeu nu trebuie sa-ti fie
teama de nimic. Nimic nu e atdt de rdu pe cat se vrea.

446

23 octombrie 1998. Dupa atatea dureri, in
sfarsit, mi-am simtit sufletul indulcindu-se la cursul
de IBU , pe cand ma rugam.

N-am gasit-o insa acasa pe Dora, am mancat 6
covrigi (covrigul saracului costa 500 de lei) si acum
sunt in gara.

Stau pe un pietroi, in singuratatea unui soare
care altereaza vantul. Parul imi cade pe pleoape si
sanatatea faptului de a ma intoarce acasa ma fortifica.

Realitatea nu se lupta, ci se completeazd. Pe
orice cale ai fi trebuie sa mergi spre unicul adevdr.

Am vazut aici in gara o domnisoara, care isi
nota ceva, la fel ca mine, intr-un carnetel alb.

Voi continua sa ma due la biblioteca, cu toate
ca pe acolo sunt un unicat. Bibliotecarele insa sunt
experte in a-mi baga nod in papura, lasandu-ma sa
astept minute in sir pentru o carte... sau, in cele din
urma, sa imi spuna ca nu mai au cartea.

Rugaciunea e minunea care te face sa vezi
dincolo de timp. Ma simt minunat...desi, in tren, stau
langa veceu...si miroase...iar pe jos sunt coji de
seminte... Nu din cauza veceului sau a semintelor insa
ma simt binel

24 octombrie 1998. Un somn reconfortant pana
la ora 12 si apoi 7 ore de rescris la manuscrise. Am
terminat un volum de poezie, doua note la o carte si
am pregatit o panza, la care sper sa lucrez maine.

Ma apuc acum de un obiect din lemn si de tot
ce mai pot sa fac dupa acest maraton al muncii.

Traiesc o oboseala regald dar ma simt implinit
ca in zilele mele bune.

1 Istoria Bisericii Universale.

447

A inceput sa fie frig in casa, dar nu imi mai
pasa. Voi pleca luni la Bucuresti. Pana atunci ma
bucur de idei cu talc.

Dupa masa de seara:

O frumusete feminina fara un glas si un zambet
placute e o eleganta careia ii lipseste eel mai scump
lucru: rafinamentul .

Simplitatea e o recunoastere a eternului din
noi.

Orice zambet de indragostita e un sadism
pentru singuratici.

Ora 21. Pana si pe mine ma enerveaza
sensibilitatea mea mereu iritata. Insa ea vine dintr-o

interna luciditate.

Am sa ma due din ce in ce mai mult la
Moastele Sfintilor. Harul lor ma intareste mult. Am sa

5 5 5

ma rog si mai mult pentru mine, pentru fiecare si
pentru linistea intregii lumi.

Doamne, deschide-mi larg ochii, ca sa vad tot
ceea ce trebuie sa vad!

Roaga-te pentru mine, cititorule drag! Imi simt
sufletul ranit de amagire si amaraciune. Cu
rugaciunile tale ma pot vindeca.

Doamne, da-mi harul de a-mi indrepta viata si
voi lauda numele Tau in toti vecii!

5

25 octombrie 1998. Duminica. Voi picta. Voi
picta dupa natura. Voi iesi afara. Acesta va fi primul
tablou in care voi folosi numai culoripure.

Ora 19. Am muncit toata ziua. Am facut 6
tablouri si am preparat doua panze. Imi vine sa tip de
bucurie...si chiar am tipat! Ce bucurie sfanta,
Doamne, sa creezi!

448

Soarele mi-a rasarit pe panza la primul tablou si
mi-a apus pe panza la ultimul. Ora de iarna...si trebuie
sa fac baie.

Am rescris putin, spre seara, si am facut doua
obiecte esentialiste.

>

Cine va putea intelege viata mea fara ca sa se
insele in vreo privinta? Cred ca nimeni!

Alegeri pentru primarul Bucurestiului. Voi
pleca maine cu trenul de patru dupa amiaza. Maine
dimineata ma due la Rosiori ca sa ma tund, sa iau

5 5 7

becuri, detergent si un dosar.

Povestea pianistului si a fotografului religios.

Sa nu va speriati decat de voi insiva!

Va cunoasteti toata salbaticia, toata ura, toata

55 7 7

razbunarea, toata iubirea care sta in voi? Cautati-va
mai intai pe voi insiva, mai inainte de a-l vedea pe
celalaW.

Veti scapa de propriile voastre obsesii numai
trecdndprin ele, nu evitdndu-le\

Shakespeare e mare in comparatie cu el insusi
si nu cu adevaratul om.

Ce simteau Sfintii nebuni pentru Hristos cand
erau goniti de catre toti? Cum e sa nu ai perna sub
cap?

Cine stie sa isipuna intrebari, stie sa reziste.

Iubesc curatia, linistea si tandretea.

26 octombrie 1998. M-am trezit la 7, mananc
gogosi si ascult Mozart. Zi innorata. Insa sonoritatile
lui Mozart nu mai sunt actuale...

449

Lucid pana la insomnie...

Nu imi vine sa cred ca mai e doar atdt de putin
si intram in al 3 -lea mileniu crestin.

9 9

Ce a simtit Sfantul Dimitrie [Izvoratorul de
mir], cand a fost strapuns cu sulite? Cum se ruga el
pentru lume?

Numai Tu, Tata, poti sa-mi spui, sa ma inveti
acestea! Omul e mut la astfel de intrebari si eu doar

9

spre ele tind.

12. 45. Am citit Apostolul la slujba. Gelozie din
parteacelorlalti...

Dupa o mancare buna si un vin bun mai rescriu
cateva pagini. Plec cu trenul de 4 si 10, care va fi
trenul vietii mele in urmatoarele luni.

>

Natura a fost ucisa de toamna. Ma simt bine...

Sunt in tren. Cel mai frumos mod de a cere un
ajutor. ofera doua iconite si un text tras la xerox
pentru 10.000 de lei. I-am dat ce a dorit... numai
pentru originalitate .

Lui Hristos Ii plac darurile cu gust.

Vad natura altfel dupa ce am pictat o zi
intreaga.

10. 45 seara. S-au scos Sfintele Moaste ale

9

Sfantului Dimitrie Basarabov. Beau o cafea, sunt
obosit dar imi tin de urat Beaumarchais208 si Balzac.

9 9

Poate maine, dupa amiaza, ma due la umor
negru si la opiesd de teatru.

27 octombrie 1998. Dupa slujba, parintele
Basarabov.

David209 ne-a vorbit despre Sfantul Dimitrie

' A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Beaumarchais.

209 Idem:

450

O coada imensa de credinciosi. PS Teodosie210
a fost in vesminte rosii.

Am sarutat Sfintele Moaste insa prin efractie.
Adica nestdnd la rand.

Dupa care o tiganca dorea sa imi ghiceasca.
Schilozii si vanzatorii de carti sunt si ei prezenti.
Televiziunea, vorbe...si multa ipocrizie.

Acum stau pe o banca albastra, in parcul de la
Unirii. Afluenta. Ma due sa mananc ceva.

17.00. Cum e sa pierzi totul intr-o secunda?!

Voi lupta impotriva patimilor mele si am sa le
inving, cu ajutorul lui Dumnezeu.

r-.

Imi pare rau ca nu am luat jurnalul lui
Strindberg. Era 20.000 de lei. Am renuntat si la
umorul negru. Preturile tablourilor sunt exorbitante.
Am mers peste 10 kilometri pe jos si nu imi mai simt
picioarele. O astept pe Gianina...

Becuri rosii. Campania electorala continua.

„Poezii pentru copii" a lui [Marin] Sorescu
costa 1500 de lei.

O galerie cu sculptura mica. Vizavi de
Dominus.

Mai am doar 30.000 de lei pentru 5 zile.

Vreau safiu, sa fiu din ce in ce mai mult. Mai
mare asteptare nu vad si nici nu cred ca exista.

28 octombrie 1998. Am primit 85.000 de lei.

http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David

27Mai2010.

210 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosie_Petrescu.

451

Am mat parte la un cenaclu scarbos, infect, la
Facultatea de Litere, sub conducerea lui [Mircea]
Cartarescu211.

A venit o poeta, care, pe langa alte scdrbosenii
verbale, a spus intr-un poem, ca ii intra in
vagin...tramvaiul 13.

Se vedea de la o posta ca avea doar sexualitate
lingvistica, pentru ca de barbati avea parte doar in vis.

Oricat de barbat sunt eu, n-am auzit atatea
scdrbe poetice din gura unei femei de cand mama m-a
facut.

Asa ca, de aici incolo, ma voi feri ca de dracu
de poetese care gdndesc cu sexul.

Am fost cu Dora la cenaclul asta mizerabil si

9

acolo m-am intalnit si cu Ioana [Baetica]. Dora mi-a
daruit tablourile lui Chagall . Am dormit la ea,
pentru ca ne-am reintors tarziu din oras.

Baudelaire: „Cine se plictiseste in mijlocul
multimii e unprost, un prost si il dispretuiesc".

Renoir: „Exista in pictura ceva in plus, care nu
poate fi explicat si care este esentialuF.

TIT

Folosirea calcului

29 octombrie 1998. Ora 12. 15. Hand si
rugaciunile acestor doi Sfinti [Sfantul Mucenic
Constantin Brancoveanu si Sfantul Arhiepiscop
Nicolae al Mirei Lichiei] ma invadeaza si ma
intaresc.

Langa Sfintele lor Moaste prind viata si ma
incred in ziua de maine.

Aseara m-am simtit rau in cercul literatilor.
Sunt inca invadat si obosit de gandurile lor negre.

211 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu.

212 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Chagall.

213 Ma refer la copia pe hartia de calc a unui desen.

452

Sexualitatea e plaga zilei de azi, ca si banii.
Pentru acestea doua ne omoram si ne barfim si, mai

5 5 ~

ales, ne pierdem lumina si sufletul.

Dora m-a ajutat mult si ma ajuta necontenit.
Mi-am mat culori si pensule foarte fine. Au costat
65.000 de lei.

Extremele ma omoara: mult a muncd... si multa

5

oboseald. De multe ori ma simt fad, sters, fara viata.

4 fara 10. Sunt la mormantul lui [Mihail]
Eminescu si al lui Nichita [Stanescu]. Flori si
lumanari stau pe mormantul lor. Le simt parca sufletul
aici...

Cine nu stie sa vina aici, la mormintele lor, nu

5 ~ ~

stie sa-i citeascd si nici sa-i inteleaga. La mormantul
lor doarme inima Romaniei.

6 fara 20. Englezul mi-a spus ca m-ar costa 2
milioane 300 de exemplare de tiraj. Dar si: „poezia nu
se vinde"...in Romania. Si daca nu se vinde poezia, se
vinde plica, curul si sufletul...

Simplitatea si culorile vii ale lui Chagall ma
inspaimanta.

Mi-am pus manuscrisele in dosarele de la Dora.
Cred ca e mai bine asa...

Nu ma pot concentra...dar sunt insomniac. Beau
vin si scriu sau scriu si beau vin. Si somnul tot nu

9 5 5

vine...

Eu m-as simti asocial... daca as stii, cu adevarat,

5 5 5 5 ~ ~

ca ii incurc pe oameni. Insa incurcarea altora e o
ocupatie pentru unii.

In mine se schimba ceva. Se naste un om nou.

5

Vad iesind la lumina o noud parte a vietii mele. Fapt
pentru care md bucur cu aceeasi putere cu care ma
inspdimdnt de ceea ce vad ca sepetrece cu mine.

453

Libraria romano-catolica in care am intrat avea
si exponate ortodoxe. Preturi mici. Aerul greu ma
inabusea.

Ce ar fi facut Hristos astazi? Ar fi mers cu
masina, ar fi intrat in baruri dupa cei pierduti, ar fi
mers cu avionul si metroul?

5

Cea mai mare/e&ra si agitatie o traiesc cei care
traiesc langa Sfinti.

Balzac: „Cu toata viata lina pe care o ducea,
suferea in tacere".

De ce se exagereazd atata in cadrul unei
discutii laBucuresti?! Se ascunde adevaratafata...

Voi picta mult si convingator. Pentru ca
sentimente vii dorm inca in mine.

0 1 A

Nu am gasit despre Iulian Apostatul nicio
carte, desi am cerut mai multe la doua biblioteci. O sa
ma adresez profesorului.

La Sfantul Simeon [Noul Teolog] imi trebuie
mult har si multd epuizare.

Mormintele lor m-au inghetat. Ce tainica
reculegere!

De ce le gasim femeilor defecteprea maril

Ma simt urmdrit. E un sentiment care ma
obsedeaza si ma sperie. De aceea dorm putin in
ultimul timp.

Ideea perfectiunii la mine salveaza, pe cand la
Balzac ea ucide. El o pune in materie, pe cand eu in
spirit si de aici si cdstigul meu.

Intotdeauna vreau sa vad scrise paginile albe.

214A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Iulian_Apostatul.
215 Ca sa scriu un articol.

454

Deja traiesc marginalizarea mea de catre colegi
si profesori. Toti au sentimentul ingrozitor ca ma
cunosc... cand habar au cine sunt. Si nici n-am chef sa
spun cine sunt... daca nimeni nu intelege de la sine.

Urasc poemul lui Macedonski216 in care a spus
ca il adorn pe Satana. Poeme de acest fel sunt doar
teribilisme si nimic mai mult.

9

Trebuie sa imi creez pensule si mai fine. Poate
din par de cal, de pore, din peria de pantofi, din par de
om...pentru ca am nevoie de ele in unele spatii foarte
inguste pe care le pictez.

Televiziunea a venit ca sa ii filmeze pe saracii
care mananca la cantina facultatii de Teologie. Erau
printre ei si figuranti dar si actori.

Mi-e pofta de struguri din senin. Ma enerveaza
statul la trecerea de pietoni. Imi trebuie o racheta ca
sa calatoresc mai repede.

30 octombrie 1998. O cafea tare (in fata mea), e
8 fara 20 si am visat ca pictam. Tabloul era in negru si
alb si fetele erau sterse intr-un mod curios.

9 5 5

Am un singur curs astazi. Vinerea e cea mai
relaxants zi a studentului. Aici a locuit fiica lui...

Nu am carti de citit si nici prea multa mancare.
Sunt obosit. Maine vreau sa invat cateva cursuri...

5

Descoperirea zilei: am nevoie de o noua
stilistica pentru scrierile mele, in ton cu eel care sunt
acum.

Ora 13. M-au dus de doua ori la Sfantul Mina '
pentru ca m-am umplut de har. E ca o racoare ce imi
da aripi.

As vrea sa o revad pe femeia care mi-a dat
bani, pentru ca vreau sa ii multumesc din nou pentru

216 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski.

217 Idem: http://www.sfminavergu.ro/.

455

gestul ei neasteptat. Linistea de aici imi racoreste
inima.

E o mare afluenta aici si toti se inchina icoanei

5 9 5

sale imbracata in metal.

Am cumparat scrisorile lui Degas (20.000 de
lei) si pe ale lui Van Gogh219 (25.000 de lei).

Baudelaire a scris si poeme in proza (13.000 de
lei).

Sfarsit de saptamana in Bucuresti. Mai am
putini bani si vreau sa citesc dar nu am ce.

15. 25. Imi plac desenele lui Degas. Plin de
teama si de mizantropie. In jurnalele noastre devenim
goi pentru ca suntem goi.

Voi scrie o carte in care imi voi insira toate

5

proiectele pe care le gandesc neincetat (literatura,
pictura, sculptura, grafica, muzica, dans, compozitie).
Ele vor arata nu numai ceea ce am fdcut ci si
ceea ceputeam safac si nu am mai apucat...

Tind spre nemarginire si imi plange inima.

Voi putea sa pictez cu oua?!

Vreau sa sculptez in diverse materiale
industriale.

Am facut un obiect esentialist din sarma de
cupru.

22. 15. Am desenat compozitia din parcul
Carol sub ochii curiosi ai unei politiste.

Apoi am fost la Vecernia de la Sfantul
Gheorghe Vechi. Ideea predicii: cei care pacatuiesc

218 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Edgar_Degas.

219 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vincent_van_Gogh.

456

impotriva Sfantului Duh sunt cei care L-au cunoscut
pe Dumnezeu si apoi s-au lepadat de El.

Am vazut tablourile lui Dali (200.000 de lei).
Finetea cu care el a ajuns sa picteze ma fascineaza la
culme. Nu cred ca am nervi si rabdare pentru o
asemenea subtilitate.

Incep sa ma aplec de spate si sa fac chelie.

Poezia din inimd se face in sdrdcie si umilintd.

Reclamele ne invaluie, ne ametesc. Predica
suna prost. Ascultatorii pareau absenti. La poarta ma
asteapta, de fiecare data, o catea neagra si puiul ei.

Am invatat sa ajung pe jos de la facilitate.
Economisesc bani de masina...si vad destule. Asta
numai cand am energie sa fac acest drum pe jos si
cand nu ma grabesc.

31 octombrie 1998. Ora 9.00. Am visat stiletul
de lemn.

Consider scrisoarea o parte din sufletul meu.
Pentru mine confesiunea ei e ceva sacru.

O zi innorata dar calma. Cat de asteptat sunt
acasa?

Ora 13.00. Fredonez tot felul de arii cand sunt
singur. Ma eliberez de presiunea interioara prin
cantec. Cantece neduse niciodata pana la capat...

II citesc pe Balzac si credinta lui in puritate ma
umple si pe mine. Ne facem un bine reciproc.

E seara. Sunt langa Patriarhie. Nu am putut
saruta trupul Sfantului Dimitrie Basarabov. Ceva m-a
oprit. Mi s-a facut sila deodata, fara sa vreau...ca
atunci cand i-am vazut picioarele parintelui Nicolae.
O sa raman totusi la Vecernie...

457

Anunturile erotice sunt nelipsite din ziare si din
programele TV de dupa miezul noptii. Inflatie de
desfranare...care aduce bani multi.

Slabiciunea feminina: din prea multa
melancolie si incantare.

0 tacere exasperanta...si cei cativa, care,
crezand ca sunt interesanti daca sunt prosti... imi
spun: Maestrel La modul ironic...

Am invatat trei cursuri. Eram singurul calator
prin pare astazi dimineata. Cainii si mizeria de aici,
paradoxal, ma fac sa ma simt bine.

Tipetele inalte ale femeilor sunt exasperante
pentru timpanul meu foarte fin.

Ce ne-ar spune cainii... daca ar putea sa
vorbeasca?!

Nu imi plac jumatatile de masura. Ma
enerveaza repetitiile sterile. La fel: refuzurile.

Cine se roaga pentru mine in fiecare zi?

Grija banilor imi ia libertatea si linistea.

Picioarele impachetate in ciorapi transparent.. .

Cum sa tai cu foarfeca un mar.

23 fara 25. Pana acum am vorbit cu Balzac. Am
trecut pe langa templul evreiesc.si portarul mi-a stat
impotriva.

1 noiembrie 1998. E ziua mea si o bucurie
ingereasca ma copleseste. Din senin ma simt impacat
si fericit desi, de multe ori in aceasta zi m-am simtit

eel mai singur.

458

Si astazi am visat-o pe mamaia, care mi-a spus
in vis: „Cu prima femeie pe care o iubesti trebuie sa
te casatorestiV '.

Astazi a cazut prima bruma a toamnei. Carduri
de ciori se aud pe cerul meu...si ma linisteste
croncanitul lor. Va aparea soarele si va fi o zi
frumoasa.

Ma schimb de la o zi la alta. Cand ma privesc
in oglinda, de fiecare data, vad un alt barbat. Asa ca
trebuie sa invat zilnic cine sunt.

5

Doamne, Dumnezeul meu, Iti multmnesc
pentru ca am vazut minuni si lucruri unice! Iti
multumesc pentru ca pot spera, pot iubi, pot ierta si
pot intelege lumea. Mi-ai dat o inima mare si dorul de
Tine e mai prezent in mine ca oricare alt lucru. In
tacere ma rog Tie si Iti multumesc pentru toate!

11. 30. Nu s-a facut prezenta. O bere si o paine
intermediara. I-am smintit pe cuviosiile lor si am
ascultat o predica fariseica. Plec acasa si acest lucru
ma bucura.

12. 05. Privesc gunoaiele din pare. ..din punct
de vedere estetic. Adica ce as putea sa fac din ele?
Cum le-as transforma intr-o creatie artistical

13. 57. Am mers fara bilet compostat in
autobuz...si mi-a fost teama. Un caine schiop...de care
mi-e mila...

Sunt in gara. Stau pe un pietroi. Si aceste
pietroaie pot devem... purtatoare de sens.

Cred ca voi visa intotdeauna trenuri, aceste
trenuri care mi-au mancat adolescenta prin
mizerabilul lor.

14. 40. Un caine taiat estetic langa peron.
Scarba si mila. Un alt caine nu se mai despartea de o
domnisoara, pentru ca il invatase la biscuiti.

459

Am mancat o punga de seminte, de 500 de lei,
in asteptarea plecarii trenului.

Cineva ne-a spart geamul cu pietroiul. A trebuit
sa ma mut. Era sa loveasca persoana de la geam.

2 noiembrie 1998. Am ajuns cu trenul muncii
intr-un stres binefacator siplin de transpiratie .

A

In statie la [autobuzul] 232, plin de frig, iti
scriu tie. Viata mea e o continua improvizatie . Si nu
mai stiu sa vorbesc limba romana de obosit ce sunt.

3 noiembrie 1998. Ma due la Sfanta Liturghie.
Parintele Claudiu are de cateva zile un baietel.

2 fara ceva. Am ascultat exorcismele la el, apoi
am fost impreuna la un internet cafe.

Am gasit un nou geniu, un geniu ungur
si...jurnalul lui Strindberg.

Ma dor ochii de atatea carti proaste pe care le-
arn vazut la tdrgul de carte.

4 noiembrie 1998. La Gianina. Un vin bun si

9

discutii interminabile. Am dormit la ea. Insa doar 3
ore si jumatate.

[Adrian] Paunescu , [Grigore] Vieru , Tudor

000 00~\

Gheorghe si Gheorghe Zamfir au dat un regal de
zile mari.

Aseara am facut o baie buna si ma simt

5

excelent. Am terminat Ezra Pound si scrisorile lui

5

Van Gogh. Inca 50.000. Comentarii la Hexaimeron cu
Dora si, probabil, vor continua si la cursuri.

220 Idem

Idem
~~ Idem
224 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vieru.
http : //ro . wikip edi a . org/wiki/Tudor_Gheorghe .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zamfir.
http ://en. wikipedia. org/wiki/Ezra_Pound.

460

Ora 9. 00. As fi vrut sa ma inscriu in liga
studentilor dar nu cred ca am timp pentru asa ceva.

19. 12. Cu inca 50.000 am cumparat scrisorile
lui Ingres si Rodin . Plus visele mi Swedenborg.

Daca lipesti afise publicitare prin oras primesti
200.000 de lei.

5 noiembrie 1998. Ora 7. 13 minute. Am visat
un autobuz...si acelasi lac...

5 5

Am mancat un aperitiv si 3 sarmale si am baut
doua pahare de vin si o cafea. Trebuie sa rescriu
cateva poeme. Doamne, ajuta-ma sa nu ma opresc din
drumul meu!

Am vazut fotografiile de la nunta si de la
hirotonia lui Valentin. Nu pot pizmui fericirea altuia!
Insa dincolo de bucuria pe care o afiseaza, vad
dezamagirea din el si nu pot sa ma bucur.

Astazi dimineata am citit admiratia cat si
obrdznicia crescdnda a lui Rilke fata de Rodin.

Creatiile mele sunt niste rugdciuni indirecte
catre Dumnezeu. Eu le arat oamenilor pentru ca
oamenii, in inimile lor, sa I le arate lui Dumnezeu.

18.00. In mijlocul drumului: un barbat imbracat
in plapuma. Singura imagine originald a zilei...numai
ca e dramatica.

O ora colectiva de limba engleza. Am cumparat
4 carti geniale si mai am 12.000 de lei.

Ma plimb putin, apoi ma due sa citesc si sa
creez.

20. 45. Rilke, Rodin si Vincent Van Gogh m-au
linistit prin cuvintele lor. Afara a plouat putin si eu
am trecut la o alta vdrsta a artei mele.

~5 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres.
~26 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Auguste_Rodin.

461

Maine ar trebui sa mi se gaseasca la biblioteca
Iulian Apostatul. Am gasit trei referinte despre el, trei
carti...dar nu e de gasit niciuna in biblioteca. Chiar
asa?! Birocratie sau stupoare...

Intotdeauna esti mai putin decat vrei safii.

22. 30. Trebuie sa imi implinesc fagaduintele
facute lui Dumnezeu. Neimplinirea lor imi da lacrimi
de amaraciune.

6 noiembrie 1998. 13. 04 minute. Am mat
Veniamin Costache la IBOR. Insa „domnisoara"

11 5

bibliotecara nu mi-a gasit nici acum pe Iulian.

II citesc pe Jozsef Attila , pe noul geniu ungur
pe care 1-am descoperit recent. E un amestec de
pucioasa si nervi, adica: un om suferind.

Peste o ora plec la tren. E o zi de vineri si e
cald, foarte cald pentru luna noiembrie. Transpir in
geaca si ma enervez.

22 fara 10. Am mancat bine, am baut vin si un
ibric de cafea. Rescriu cateva poeme si cred ca am un
soarece in soba, care ma enerveaza.

Whitman ma agaseaza ca si Maiakovski, dar
stilurile lor poetice ma ajuta. Prevert " ma imbuneaza
dar e simplist.

1 noiembrie 1998. Ora 13. 50. Trei ore si
jumatate am lucrat la un tablou pe fond albastru si
tocmai acum 1-am terminat. L-am pictat cu lumina
aprinsa, pentru ca afara e innorat. O adevarata liniste
si rugaciune. Aranjamentul floral din tabloul abia
terminat e al bunicii mele.

227 Idem

228 Idem

229 Idem

230 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Veniamin_Costache.
http://en.wikipedia.org/wiki/Attila_J%C3%B3zsef.
http://en.wikipedia.org/wiki/Walt_Whitman.
http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Pr%C3%A9vert.

462

Am mai multe idei picturale decat as putea sa
pictez in noua vieti.

Chagall ma incita in continuare si e un lucru
minunat. Culorile lui ma acomodeaza. Dumnezeu
trebuie sfintit intra noi.

5

Am mancat putin pentru ca sa gandesc mult. In
sambata aceasta mor caprele care nu au coada.

20. 04 minute. Am lucrat toata ziua la intregirea
cartilor mele si ma simt multumit. Afara burniteaza si

5 5 5 5 5

cainele e slobod. Casetofonul imi canta un cantec de
of si dor.

5

Te imbratisez, umanitate, si ma rog Dreptului
Judecator pentru tine ca sa fii iertata!

Trebuie sa imi pun scrisorile intr-o carte.
Inclusiv pe cele pe carc.nu am mai dorit sa le trimit.

8 noiembrie 1998. Pentru ca m-am culcat la ora
3 azi dimineata, m-am trezit la 10 fara 10. Un barbat

5 ~

s-a luptat cu mine in vis. Din nou: ultimul etaj al unui
bloc inalt.

E ziua lui finu Mihai. Doamne, aseaza-1 pe el in
casa Ta! Si, la fel, pe iubitul meu Mihail Eminescu!

Trebuie sa imi tai unghiile si sa ma spal pe cap
astazi. E duminica si afara nor. Cainele vrea mancare.

5

Ma due totusi la Biserica.

5

E 1 fara 25. In pictura, acum, traiesc starea pe
care o aveam in fata primelor mele carti de poeme:
sentimentul ca sunt in fata a ceva virgin, fecioresc.
Bucurii dar si traume si insatisfactii fata de ceea ce

5 5 5 5

creez.

Trebuie sa ma lupt cu faptul de a intra in
imagini, de a creea in interiorul a ceea ce simt sa
pictez.

463

Am sa imi aleg si am sa-mi cumpar materiale
cu foarte multa grija. Insa o sa fac si niste culori
proprii.

Pietrele mi le aleg singur si am sa cumpar
ghips.

Trebuie sa fiu responsabil si ascet.

Am mancat anafura, m-am miruit si am gustat
putina coliva. Acum ma odihnesc pe patura calda si
pufoasa de sub mine. Sunt linistit si, mai ales, destins.

9 noiembrie 1998. Obosit si plictisit. Am
dormit doar trei ore in aceasta noapte si am venit cu
trenul de dimineata, suportand un frig aprig. Am o
mica nevralgie. Dupa cursuri...

Scriu in camera Dorei. Am vorbit indelung.
Tamplele si obrajii imi iau foe, semn ca sunt si racit.
Trebuie sa ma due si la Vecernie, apoi ma voi duce sa
ma odihnesc.

20. 25 minute. Viata, acest cuvant pe care nu il
intelegem desi il traim! Sunt singur acasa si vreau sa-
mi fortez trupul si mintea sa fie treze. Simt ca trebuie
sa ma rog, sa citesc si sa creez.

10-11 noiembrie 1998. 7. 02 minute. Cred ca
am visat ceva frumos, pentru ca m-am trezit linistit.
Bruma, frig si caini care latra. Trebuie sa fiu la Sfanta
Liturghie peste o ora.

Ii voi da fotografiile...si Dora trebuie sa piece la
Turnu din cauza grevei.

Omul: aceasta fiinta atdt de rara\

5

Ora 5. 10. Am fost la Cina cu G. (70.000) si am
cumparat un poet roman care m-a fascinat. Acum
mananc inghetata de capsuni cu frisca. Mai am 30.000
pana duminica.

464

Parintele B. ma primeste sambata. Trebuia sa
fiu la o inmormantare dar cu parintele C. am intrat in
sfera confesiunilor.

21. 50. Am vorbit cu G. 7 ore si am sporovait
multe si de toate.

Singurele realizari ale zilei: un crochiu si 3
aforisme. Dar m-am relaxat mental in oras.

Mai citesc vreo doua ore. E un cald trasnet in
mica mea chilie.

Sambata, parintele Claudiu, isi boteaza copilul.

11 noiembrie 1998. Astept 232. Un soare cu
dinti. Frunze uscate. Am terminat de citit pe Fericitul
loan de la Valaam.

10. 40. Pe mine ma epuizeaza adevarul.

Greva studentilor continua. Dupa ce imi iau
legitimatia ma intorc in chilia mea. Fericitul loan de
la Valaam spunea, ca rugaciunea te invatd sa te rogi.

Sunt obositori pentru mine oamenii pisalogi si
cei obsedati sa te prinda in cuvdnt. Adica obsedati in
a-ti da replica si nu in a discuta cu tine, in a afla ceva
esential despre tine.

Tristetea unor oameni nu vine din rau, ci din
prea mult bine. Dintr-un bine care ii face neoameni.

Iubiti-L pe Dumnezeu cu cutremur, cu iubire
cutremuratoare! Numai asa aflati cat de imens este El
in fiecare lucru pe care II face.

Ma doare inima cand gandesc cat de mult se
poate iubi.

17. 54. Pentru ca Dumitrescu nu a fost acasa a
trebuit sa il astept 3 ore, timp suficient pentru
violonista de la parter ca sa ma descoase.

465

Am fost din nou la cimitir la Mihail si Nichita
si m-am rugat. Apoi am fost si in cimitirul
protestantilor, unde, printre crucile lor negre, simteam
ca ma astup. Pentru ca dracii lor nu m-au lasat deloc
in pace...

Trebuia sa ma due la cenaclu. Insa am
considerat ca e mai bine cu cafeaua in fata si in
sezlongul meu, pentru ca sa citesc si sa ma rog.

A burnitat. I-am dat pachetelul meu de mancare
cainelui din fata portii. L-am mangaiat si mi-a devenit
prieten.

N-am facut niciun curs astazi. Poate ca nici
maine.

Nu imi mai pot scoate din minte chipurile
anumitor oameni.

12 noiembrie 1998. Ora 1. 15 dimineata.
Jurnalul lui Strindberg mi-a atins sufletul. Am sa
adorm rugandu-ma.

7. 20. Am visat ceva rau, dar nu mai tin minte
ce. E frig. Zi de joi. Si astept sa mi se incalzeasca
ciorba pe aragaz. De ce nu pot sa zbor pana acolo
unde vreau?

11. 20. Am facut numai Practica liturgica. Si a
plouat din nou... Insa am sa pictez painea de 1300 de
lei pe care abia am cumparat-o.

Maine am un curs de la 10 si restul pauza.
Greva a paralizat totul. Diseara ma due la A.

11. 45. Amanuntul in desen. Orice desen e o
povard a atentiei.

Seriozitatea constanta e succesul genialitatii.

466

14. 40. Am terminat cu jurnalul lui Strindberg
si acum sunt la a doua parte a scrisorilor lui Vincent
[van Gogh]. Si lectura si ceaiul baut m-au molesit.

Desi soba e calda, mie mi-e frig. Sentimentele
imi sunt infrigurate.

Mananc putin. Nu mai am nici 10.000 de lei de
mancare si transport. Trebuie sa imprumut. Si bataile
ceasului ma exaspereaza...

Desenele de azi sunt foarte diferite de tot ceea
ce am facut pana acum. Am inceput sa intuiesc
adevarul desenului si sa imi gasesc rabdare si sa ma
concentrez.

Amanuntele desenului ma due la intreg. Pana
acum credeam in vers: ca intregul ma duce la
amammte.

Iti multumesc, Doamne, pentru toate darurile
Tale, pe care le reversi in mine!

16.00. De o jumatate de ora m-au apucat
frigurile si mai rau si mintea imi e foarte obosita si am
tendinta sa aiurez. Citesc insa, cu mari eforturi,
Sfantul Simeon [Noul Teolog] si in fata sa imi vine sa
intru in pamant. El eprea minunat, pe cand eu nu sunt
vrednic de numele de ortodox.

Visele lui Swedenborg mi-au facut rau cu aerul
lor protestant. Protestantii au distrus aerul,
frumusetea, cuviosia universului nostru, dupa
exemplul catolicilor.

16. 20. Harul dumnezeiesc a coborat in mine si

5

mi-a facut mintea unitara. Insa eu nu stiu sa pastrez
aceasta mare taina si bucurie si frumusete.

9 5 5

O, Doamne, elibereaza-ma de patimile mele si
ma iarta!

467

20. 55. D. si A. m-au primit bine si mi-au dat
de toate. Nu ii credeam in stare de atata bunavointa.

5

E doua grade afara si burniteaza. Linistea

C 5 5 5

harului ma umple. O, Doamne, condu viata mea acolo
unde Tu vrei!

Am inteles de ce se smeresc Sfintii mi

5 5

Dumnezeu si de ce nu mai vor sa dea sfaturi sau sa

5

spuna lucruri prea multe despre experientele lor
dumnezeiesti. Harul lui Dumnezeu m-a invatat

5 5

aceasta taina.

Vad in mine multe pacate si niciun lucru bun. O
adanca luare aminte. Cand cred insa ca am ajuns
undeva, pierd totul. Cel nevinovat nu cauta nimic si se
supune Lui.

O, Doamne, lasa-ma sa imi vad pacatele si sa
mi le plang cu lacrimi multe si prin ele sa imi spal
sufletul! Nu ma mai suport in halul in care sunt. Lasa-
ma sa ma pocaiesc cu totul, pe deplin, pentru ca sa ma
pot smeri dupa marea Ta milostivire!

Incep sa ma integrez si sa imi formez un sistem
de repere. Va fi bine pana la urma.

Ard tamaie intr-o lingura...si ma bucur de
mirosul ei. Pentru ca gazele din soba, cu care
incalzesc soba, au ceva in ele, cateodata, care ma fac
sa ametesc.

5

Ma culc la 10. Maine trebuie sa fiu la Botez.

In scaunul Spovedaniei se pune la cale viitorul
si vesnicia.

5 5

Ma imbolnaveste suferinta pe care o traieste
acum Fericitul Hie [vazatorul de Dumnezeu].

Momentele mari ma prind intotdeauna
nepregatit.

468

Al 15-lea caiet manuscriptic are un motou care
imi apartine: „Cei care au rabdare vor stii sa minuneze
prin forta lor".

13 noiembrie 1998. Ora 8.00. M-am trezit
obosit, pentru ca visele m-au alergat toata noaptea.

Aici, in chilia mea de la etajul 1, ma simt
departe de lume, insingurat. Aici e multa liniste si fac
multa munca, iar cand ies afara dau numai peste
dezordine, peste neoranduiala. Aici cerul coboara la
mine, in inima mea.

Ma simt bine pentru ca Dumnezeul meu ma
cerceteaza. In fiecare cuvant al mi Hristos vad
umilinta si daruirea suprema.

Cel mai mare dar e sa traiesti in harul lui
Dumnezeu.

Ma due la facultate numai pentru IBU. Apoi ma
intorc.

13. 58. Nu am facut cursul. La intoarcere am
desenat in pare, desi imi era frig si foame. Sunt racit
cobza. Frunze moarte. Si painea miroase foarte bine.

Am gasit jurnalul lui Kafka (42.000 de lei).

Desi mi-e frig, imi vine sa desenez tot ce vad.
Am nevoie de detalii, de detalii surprinse la fata
locului.

Nici nu imi dau seama cate progrese face
Dumnezeu cu mine in tot ceea ce fac.

Cand o sa ajung la luciditatea si la maretia
culorii lui Dali, care este ametitoare?

Dali picta pe panza foarte mare. Eu nu am
incercat niciodata asta.

O sora inalta a promis ca ma va duce la
Plumbuita la atelierul lor de pictura bisericeasca. Ei

469

fac icoane. Si au nevoie de modele. M-am oferit spre
a-i fi model.

Am inceput partea a doua din Confesiuni lirice.

Yeats " spunea ca mori batrdn ca o ndlucd
dacd estipoet.

Trebuie sa-i pictam si pe muncitorii de la
salubrizare. Trebuie sa stam in frig si ploaie si sa ne
urmdm arta. Altfel vom fi vechi si nefolositori pentru
cei care vin dupa noi.

22. 45 minute. Am vizitat galeriile de la
Dominus si Apollo. Ca vdnzdtor de arta mi-au placut
preturile nu si ca eel care as fi pus in situatia sa
cumpar arta. Am venit cu o minte stimulate de
exponatele pe care le-am privit.

I-am pictat de doua ori mainile si odata inelul
G.

De ce o femeie vrea sa se sinucidd, daca se
urastepe sine? E un motiv destul de temeinic pentru o
asemenea neroziel

M-am inchinat la Sfantul Antim la Sfintele
Moaste. Linistea era desavarsita in Biserica.

5 5 5

Cainii care se iau dupa noi prin oras...
Ma due la Botezul micurului Adrian.

5

M-am privit in oglinda: cu ochiul stang rad si
cu eel drept plang.

Cel mai mult cred ca astazi, din Romania,
lipseste maretia. Maretia gandurilor si a vietii.

14 noiembrie 1998. 9. 33. Sambata...si am

5

maseaua umflata. Am visat ca eram un caine alb

231 Idem: http://en.wikipedia.org/wikiAVilliam_Butler_Yeats.

470

si...alergam. Am fost introdus intr-o incapere de
sticla, impreuna cu altii.

Peste doua ore ma due la Sfantul Gheorghe
Vechi. Iau 4 carti manuscrise la mine ca sa i le arat
parintelui Ion Buga. Nu ma astept insa ca sa inteleaga
mare lucru din arta mea.

7 si ceva. BotezuL.si parintele Claudiu mi-a
dat 10.000 si m-a invitat acasa, la masa. Parintele Ion
Buga a fost in centrul atentiei, invitatul de onoare...si
acum imi pare rau ca i-am dat manuscrisele, pentru ca
presimt ca o sa ne contram pe marginea recenziei la
ele. Ma doare stomacul pentru ca am mancat prea
mult.

22. 15. Ma doare inima, pentru ca efluvii de
sentimente coboara in mine. Imi citeste manuscrisele?

Acum mi s-a facut iarasi foame, dar nu mai
vreau sa mananc. Ma voi trezi la ora 5 dimineata,
pentru ca sa plec la gara.

15 noiembrie 1998. 7. 25. Sunt in personalul de
6. 35. Desi am pus ceasul sa sune la 5, m-am trezit la
4. 25. Somn cu obsesii. O nunta cu invitati excentrici.

5

Sunt obosit dar o bucurie mare ma impinge
inainte. Sper sa fie cald acasa.

12. 00. Discutii pe seama banilor. Iau de acasa
750.000 de lei (gazda + incaltaminte de iarna + bani
de buzunar). Marieta vrea sa ma ajute.

16 noiembrie 1998. 20. 20 minute. Zi
obositoare. M-am trezit la ora doua azi de dimineata
si nu m-am culcat nici pana acum.

Maine trebuie sa iau manuscrisele. A fost si
este frig. Bate vantul. Am primit 30.000 de la Dora.
Vinul alb de la parintele Claudiu a fost foarte bun.
Mamaia m-a adus cu gentile pana la gara, infruntand,
cu stoicism, toate noroaiele din cale.

471

Am sentimental neputintei acum: nu pot
schimba nimic in mine si nici in altii. Insa nu imi

5 5

place deloc acest sentiment enervant.

17 noiembrie 1998. Un vis socant si interesant

5 5

in acelasi timp. Anca se roaga pentru sufletul ei si e
urmarita. Mai multi profesori vin si se imbata la mine
acasa. Niste oameni necunoscuti ma viziteaza si vor

5 5 5

sa afle mai multe lucruri despre mine.

Vad cum se lateste propria-mi casa, fara ca
nimic sa se farame. Se roteste si casa si pamantul.
Bunicii mei sunt inspaimantati. Gazele de la aragaz
ameninta cu o explozie.

Eram uluit ca se mi sea casa cu mine.

5

O femeie a venit si mi-a vorbit frumos.

5

18 noiembrie 1998. 9. 05 minute. Sunt la Sfanta
Ecaterina si stau jos, in fata unei icoane si soarele mi

5 -J ~ 5 5

se proiecteaza in fata din geamul facultatii.

Slujba arhiereasca. Insa unde sunt cei care
plang d&prea multa sfintenie?!

Cei care merg dupa Dumnezeu nu pot concepe
nimic in afara de dragostea Lui. Cei care pot impaca
pamantul cu cerul nu vor sa invete pe nimeni nimic.
Ei nu mai stiu nimic...

5

Am nevoie de lumina, de marirea lui
Dumnezeu si de golatate de patimi. Suntem la
sfintirea Cinstitelor Daruri.

5

20. 50 minute. Am chiulit pentru prima data in
viata mea de student: de la Latina si Greaca. Ultimele

5 5

doua cursuri. Nu mai puteam sa fac fata foamei...si
trebuia sa stau pana la ora 20 la scoala.

Insa, in timp ce mancam, a venit cineva si m-a
dus in caminul Pallady, intr-o camera, unde, pentru
vreo doua-trei ore am facut un cenaclu literar.

472

Prezenti: un profesor de Latina, un pictor, un
viitorul model si eu. Am citit din scrierile mele, am

5 ~

fost laudat pentru asta, s-au discutat citirile.

Parintele Ion Buga mi-a returnat manuscrisele
si m-a laudat pentru scrisul meu si m-a indemnat spre
mai bine.

Insa, la iesire, portarita caminului mi-a spus ca
mi-a pierdut legimitatia de student. Si abia o
primisem! Trebuie sa ma ploconesc si sa ma scuz
acum pe la secretariat pentru alta.

Observ cu stupoare: oamenilor le place sa fie
mintiti! De unde atata indobitocire recenta in natia

5 5 5

romana?

18 noiembrie 1998. 17. 40 minute. O zi care a
trecut repede. In modul in care ne-a predat, fara sa se
uite la public, n-am prea inteles mare lucru din cursul
de Ebraica.

La Vechiul Testament, la seminar, am avut
iarasi discutii brutale (fara voia mea) pe marginea
textului Sfantului Vasile [eel Mare]. L-am redus la
tacere...

Fapt pentru care, crezand ca e o razbunare la
adresa mea, asistentul mi-a dat un articol despre cer in
viziunea Sfantului Vasile.

I-am platit gazdoiului meu pe luna decembrie.

Pana pe 20 decembrie scriu si citesc ce imi
place. Dupa aceea voi invata petru prima sesiune.

Ordinea in care voi face articolele pentru
seminarii: Patrologie, Bizant si IBOR.

Scrisorile lui Vincent si ce se mai poate.
Noapte linistita!

473

19 noiembrie 1998. Ora 7. 06 minute. Am visat
doua femei de o frumusete desavarsita ambele

5 5

imbracate in vesminte de diacon.

Am barba mare, mi-e foame, afara e bruma si

~ ~ 5

frig. In camera e frig si febrilitate.

Voi manca in fuga si voi pleca la cursuri. Am
Engleza si IBOR.

13. 29 minute. Bucatareasa mea e in cura de
slabire. Am facut trei desene in stilou si nu mai am

5

avut foaie pentru un caine aproape putrezit, pe care 1-
am gasit in pare. Cum insa acum e frig...nu mirosea
deloc a cadavru... si puteam sa il desenez si pe
el... daca mai aveam foaie.

Rabdare, munca, rugaciune, incredere in viitor:
astea imi vor aduce evidenta.

Pana diseara, citesc. Vreau sa raman viu si sa
simt nemurirea cu cea mai lucida minte.

16. 10 minute. Picturile mele redau adevaratele
forme, cele care nu se vad. Sfantul Simeon [Noul
Teolog] e iubirea mea. II citesc pe Ingres

20 noiembrie 1998. Ora 11. 30. Viata Sfantului
Constantin eel Mare, afara ninge si un manuscris al
meu e citit de V.

12. 55 minute. Trebuie sa ma imbrac in mantou
de aici incolo. O, daca as avea si eu la indemana

~ 5 5

cartile profesorilor mei! ...

Am desenat cainele mort din pare, chiar daca
mi-au inghetat mainile rau de tot. L-am
desenat. . .acasa la el.

Am de citit Sfantul Isaac Sirul, Sfantul Paisie
Velicikovski (doua) si Balzac.

32 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres.

474

Ma due la gara. Voi plati pretul integral pentru
ca nu mai am legitimate de student... chiar daca sunt
student.

21 noiembrie 1998. Ora 9. 45 minute. A nins
toata noaptea si imi intra tot bocancul in zapada.
Aseara n-am avut lumina (din cauza zapezii care a
rupt firele), dar acum am si lumina si caldura. Nu pot
sa merg la Vecernie.

Intotdeauna m-a linistit zapada... desi nu suport
prea bine frigul iernii. Natura e cea care ma
impresioneaza si ma calmeaza.

Scrisoarea parintelui Valentin m-a lasat rece.
Nu stiu de ce doreste sa ma mintd cu obstinatie.

5 5 >

Mi-am luat pulovar si manusi (170.000 de lei).
Durerea care iti zdmbeste este durerea care-ti

> y 5

face bine.

Trebuie sa scriu despre cer si sa aranjez unele
carti. Plec cu 16.

5

15.00. In mantoul meu in care pot sa respir,
cizme, blugi, caciula si fular. Nu ma prea reprezinta
toatc.dar nu am altele. Sunt in sala de asteptare.

Pe 23 taiem porcul. Voi face revelionul acasa.
Ninge in continuare...

Mamaia a comparat niste pasarele mici si
zglobii, care zburau pe afara, cu dumicatii. O
comparatie extrem de poetica.

22 noiembrie 1998. Ora 7. 10 minute. In chilia
mea e frig. Mananc gogosi reci. Trebuie sa merg la
Biserica. Ma simt insa toropit de oboseala, slabit.

Singura mea portita de scapare: Hristos! Doar
El ma alina in singuratatea mea.

475

Am visat doua incendii. Am stat de vorba cu un
barbat si lui i-am vorbit despre un adevar dogmatic.
De cq/oc, cand zapada ma bantuie in aceste zile?!

14. 10. M-am simtit bine cu Otomega la strana.
Episcopul in rosu a fost din nou prezent. Father B. m-
a ajutat cu „sfaturi duhovnicesti", adica cu ceva de
care el are nevoie.

Lupta cu Dali. Frig si multa zapada. 30 de
pagini la Bizant. Un curs la Engleza. Lucru la cer si la
cateva carti.

5

16. 50 minute. M-a impresionat cortegiul
mortuar al Sfantului Constantin eel Mare, dupa cum
m-a impresionat si martirajul celui care dorea sa fie
mancat de lei, pentru ca sa primeasca Cerul233.

Sfintii mor pentru ca sa cutremure lumea.
Sfarsitul lor e inspaimantaror, plin de lumina si de
cutremurare sfanta.

Trecerea Sfintilor la viata vesnica e o noua

5 5 5

palma adusa necuratiei.

Simt cum imi bate inima si ma cutremur. E ca

5

si cum as fi acolo...

5 5

Sa gust din zat pentru Tine! Numai Tu ma poti
intelege. Numai Tu poti intelege ceea ce nimeni nu
poate intelege. Alaturi de Tine va fi inima mea si Tu
vei auzi mereu inima mea rastignita pentru Tine.

22. 15 minute. Stiu, Doamne, fac inca lucruri

5 ~ ~

pe jumatate! Nu ma dau cu totul Tie. Si asta pentru ca
nu Te iubesc dupa cum ma iubesti Tu.

A lupta cu tine inseamna a te invinge cu toate
armele pe care le ai la dispozitie.

33 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Teoforul.

476

Voi adormi, multumind si rugandu-ma
Domnului. Noapte buna, iubitilor! Rugati-va pentru
sufletul meu eel neingrijit!

23 noiembrie 1998. 7. 26 minute. Am mancat
mancare de cartofi si am baut doua pahare de vin.

Postul e eel mai bun mijloc de a-mi infrunta
patima desfranarii si mania.

Nu mai ninge dar e frig. O zi de luni. Si nu imi
mai vine sa mai plec nicaieri din cauza oboselii. N-am
incotro insa. Doamne, al Tau sunt si Tie m-am daruit.

~ 5 5

Faca-se voia Ta cu mine si ma iarta!

5

10. 15 minute. V. s-a indragostit de mine numai
din aceea ca mi-a citit o carte. E ceva...

13. 05 minute. Cel mai mult ma enerveaza
faptul, ca anul meu, colegii mei, par o masa
compactd, care nu scoate pe gura nimic special.

Si tot la fel de enervant este predatul
profesorilor in masa si infuga, fara atentie la detain.

Uneori ma plictiseste la culme ritmul dormitant
al cursurilor si de aceea foile mele sunt tapetate cu
desenute.

5

Dar pentru examene volumul de invatare e
imens.

Aici nimeni nu te uita... desi toti par sa faca
abstract ie de tine.

>

24 noiembrie 1998. O zi de marti. Marieta mi-a

5

dat milostenie, pentru sufletul lui Mitica, 40.000 de
lei. Povestile picante ale lui Balzac.

Lapovita. Scriu din biblioteca.

Oameni vii nu mai exista?! Numai mortil\ ! !

Am cumparat cursul de Ebraica (26.000 de lei)
si m-am intalnit cu colegul Achim (mai mic decat
mine, acum crescut mare), eel care mi-a facut cadou,

477

la seminar, micul dictionar Englez-Roman pe care il
pastrez cu bucurie. E la Craiova la facilitate.

Parintele C. se distanteaza de mine si eu slabesc

5 5

fizic tot mai mult.

20. 10 minute. Obosit, slabit, dar continui
cursul de Bizant. E frig la mine. O singura zi fara foe
mi-a geruit peretii. Am mancat usor si ma simt bine la
stomac. Nu vreau sa imi rad mica barba pe care o am.

A fost o aglomeratie nebuna in 232. Un liceean
a lesinat.

5

S-a dat mare la mine unul, care a facut
Institutul de Arte Frumoase dar care nu parea deloc
initiat in vietile marilor pictori ai lumii. Dupa ce m-
am despartit de el, am desenat un copac ca sa imi
treaca nervii.

Doream sa iau hartie sau un carton albit, dar am
pastrat banii. Mai am 90.000 de lei si vreau sa fiu cat
se poate de econom cu ei. Ma ingrozeste chiria pentru
lunile viitoare. De unde?!, ma intreb in fiecare zi.

23 fara 5. O viziune puternica m-a strafulgerat.
Citeam Sfantul Isaac Sirul si am avut o vedere
inspaimdntatoare . Toata puterea sfinteniei mi s-a pus
pe umerii mei. Am simtit muntele, muntele inalt al
indumnezeirii si am inceput sa tremur.

Tremur si acum si nu stiu de ce Dumnezeu mi-a

5 5 5

dat sa il vad. Acum stiu in ce intuneric sunt,

5 ~

Dumnezeul meu, si in ce ratacire\

~ 5

Bucuria acestei viziuni ma indatoreaza vesnic.

5

O, Doamne, Sfintii Tai sunt atdt de plini de lumina si
eu atdt de slab\ Nu mai pot sa ma vad decdt in lad, in
eel mai addnc lad.

Dumnezeu mi-a descoperit o taina adanca. Iti
multumesc, Doamne! Si ma inspaimant si tremur in
continuare.

478

25 noiembrie 1998. Ora 14. 35 minute. Pictura
in ulei care ma interesa era foarte neglijent pictata pe
panza. Abia am mancat doua placinte super calde.

PS Teodosie a condus slujba la hramul de la
Sfanta Ecaterina insa eu n-am fost. Cand am ajuns,
Biserica era arhiplina si n-am putut sa mai intru.

Fanfara militara si trupele aliniate mi-au dat un
sentiment maret de patriotism. Parca eram gata sa
plec pe front!

O domnisoara blonda, pe care am intalnit-o in
tren prima data, mi-a taiat calea a treia oara de atunci
pana acum. Era cu cineva de la noi de la facultate.

Ceormoleasca234 de afara imi intra in cizme.
Oboseala ma impinge la fund. Uneori imi vine sa tip
de atata greutate interioara. Nu mai am rabdare. Mii
de chipuri ma bantuie...incat nu as mai vrea sa vad
oameni. Sebastian m-a provocat dar nu tine.

26 noiembrie 1998. Ora 7. 12 dimineata. Visul.
Eram pe o mare corabie, care se transforma intr-o
mare casa. O nunta si o mireasa care manca mici.
Multi invitati. Casa se transforma in metrou.

Apoi metroul devine o gura de padurc.si
noapte. Am vrut sa tree un rau dar am vazut un lemn
care plutea pe rau. Am vrut sa il scot din apa...dar
apele raului s-au retras. Lemnul a ajuns la mai si,
luandu-1 in brate, mi-am dat seama ca e mult mai usor
decat credeam.

Trei caini, pe care ii vedeam ca prin ceata,
doreau sa ma manance. Unuia i-am prins botul cu
palmele pentru putin timp.

Apoi am fost intr-o Biserica. Din care am iesit,
fara ca cineva sa ma bage in seama.

Calea cea stramta si cu chinuri, Dumnezeul
meu! Nimic nu e mai intelept ca ea si Sfintii au iubit-
o mult. Indeamna-ma la amintirea pacatelor mele si la

234

Zapada murdara, spre topire, de pe strazi si trotuare.

479

post. Acestea doua ma fac treaz si imi pregatesc
rugaciunea.

13. 15 minute. Din nou, PS Calinic m-a
strafulgerat cu declarative lui. A facut slujba pentru
alungarea raului si ne-a amintit ca suntem temple ale
Duhului Sfdnt.

Tanarul inalt de la Galati236 mi-a promis niste
carti pe care eu nu le am. Mentorul sau spiritual are in
jur de 40 de ani si pe el il crede un adevdrat pdrinte .

Timpul e mai caldut dar imbulzeala din masina
e aceeasi.

Merg incet si sprijinindu-ma de cuvintele
Domnului. Dulceata sufleteasca pe care o simt in
inima iradiaza in tot trupul meu. Pentru ca bune si
drepte sunt cuvintele Domnului si de am sta sa
cugetam la ele nu am mai dormi deloc.

Am desenat vreo patru persoane astazi.

27 noiembrie 1998. Ora 7 si 8 minute. Ma simt
mai bine. E vineri si am doar doua cursuri. Plec acasa.
Trebuie saimi pazesc inima. Ieri: elicopterele.

28 noiembrie 1998. E sambata noaptea si ma
simt linistit. Am pictat si m-am rugat Domnului. Am
facut un tablou mare si doua mititele si am terminat o

5 9

carte a Sfantului Ignatie Briancianinov

Voi citi din Cuvintele despre nevointd ale
Sfantului Isaac Sirul si apoi ma voi pune in pat
slavind puterea lui Dumnezeu.

Amintirea Iadului alunga orice plictis. „Cu frica
si cu cutremur" reprezinta mantuirea noastra, grija de
mantuirea noastra. Mandria si parerea de sine ma
bantuie. Linistea Domnului e insa in inima mea.

35 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Calinic_Argatu.

36 E vorba de Protos. Maxim Vlad, pe atunci Marian Mad, colegul meu de
an la facultate. A se vedea: http://www.youtube.com/watch?v=3pZ6LO-
pvPs.

31 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov.

480

Incep sa imi dau seama ca nu mai sunt bun
pentru arta. Amintirea pacatelor mele ma cuprinde si
rugaciunea pentru ele. Nu stiu ce voi face de aici
incolo.

Doamne, Tu stii ce e mai bine sa fac!

Valentin II mi-a promis si el carti. Maine ma
due la Biserica si luni voi face cerul. Pregatirile
pentru ziua Romdniei sunt in toi. Fratii Karamazov.
filmul secolului.

Florin Piersic, in mod vizibil, se pierde alaturi
de actorii mici.

Cainele doarme pe scara. I-a pus mamaia un
sac. I s-a zburlit parul si pare mai gras decat este. S-a
facut si mai frig si ma simt slabit. Maine voi incerca
sa mananc mai mult.

Uneori imi simt viata fugindu-mi de sub
picioare. E un sentiment depersonalizant.

Am venit aseara peste camp. Se mai ia lumina
la Scrioastea din cauza vremii si trebuie sa folosesc
lumanari. Bate vantul. Cred ca e aproape 24.

Doamne, miluieste-i pe cei goi, pe cei necajiti,
pe cei in ispite si in nelinisti! Pe vii si pe morti ii
miluieste. Pentru rugaciunile intregii lumi, miluieste,
Dumnezeul meu, si sufletul meu eel necurat!

29 noiembrie 1998. E ora noua dimineata...si a
inceput sa ninga lin si linistitor. Am uitat ce am visat.

Lui tataie i s-au umflat mainile si au inceput sa-
i supureze. Nu mai are circulatia buna. Si, cu toate
astea, se chinuie, pe scaunel, si curata la porumbi cu
mana. Beau un ceai de lamaie.

Mi-am adus aminte visul: o gara. Am intalnit
oameni necunoscuti intr-un tren.

481

Seara. Am inceput primul tablou de conceptie
si nu 1-am putut termina. Am cantat la Biserica cu
John si cu parintele Catalin. Ma simt bine. Nu vreau
insa sa fiu comparat cu Picasso si Chagall.

30 noiembrie 1998. Am terminat tabloul: Visul
unei nopti de iarna. E primul meu tablou cu multe
personaje.

Liniste. Fara ninsoare. Aud pasarile afara si
oameni trecand pe la poarta...

Sa nu intri la nunta cu haina murdara! Doamne,
miluieste sufletul meu! Sfantul Simeon [Noul Teolog]
a avut prima vedere a luminii la 20 de ani.

Citesc din Sfantul Isaac Sirul. Pagina 151. Am
sa mai rescriu.

2 decembrie 1998. Cap. 15. Herma. Sunt
asteptat sa vorbesc despre cer la Sfantul Vasile.

Jurnalele intelectualiste imi produc greata.
Pentru ca nu mai ma pot minti farsorii cu dureri
imaginare.

Dupa ce am citit articolul despre cer la seminar,
am fost facut, din senin si fara explicatii: ereziarh.
Asistentul si-a notat „lucruri umoristice" din peroratia
mea. Habar am unde a invatat asta ca asa se face
teologie.

Am fost cu Dora la biblioteca de la [Facultatea
de] Litere. Trakl238 (3 carti), Gorki239, Cehov, Esenin.
Mi-a daruit pentru a doua oara poemele Sfantului
Efrem Sirul240. Primul volum primit i 1-am dat
Fericitului Hie.

■■■' i i .._. http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl.

' Idem

239 Idem

240 Idem

http : //to . wikipedi a . org/wiki/Maxim_Gorki .
http : //to . orthodoxwiki . org/Ef rem_S irul .

482

Pe El Greco , Vermeer si Gauguin + 47.000
de lei. Un adevarat cadou de Craciun.

Au aparut pe piata Catehezele Sfantului Simeon
[Noul Teolog] traduse de parintele lea jr. si sunt
38.000 de lei.

Si trebuie sa dau anunt in ziar pentru ca sa
anulez legimitatia de student pierduta, pentru ca altfel
nu imi face alta.

Beau un ceai de musetel si ma simt bine.

9 9 9

Biletul de masina si zambetul secretarei.

9 9

3 decembrie 1998. O, ma plictiseste si ma
dezgusta putinatatea inimii! S-a chinuit 4 ore ca sa ii
dea un telefon de 3 minute prietenei lui...pe care, de
fapt, nici n-o iubeste.

Anuntul la ziar a costat 3500 de lei. Sper ca
maine sa ridic noua legitimate.

IAD

A murit Parintele Cleopa [Hie] . S-a arborat la
facultate steagul negru. Era duhovnicul Prea
Fericitului Teoctist243. Cred ca pelerinajul o sa fie
uluitor.

Dora si Ioana se due duminica la Biserica

9

Luterana pentru un concert de orga.

E 21. 15. Joi. M-a fascinat sinceritatea unei
fetite, care mi-a cerut bani.

9 ~

4 decembrie 1998. 15. 30. Sfantul Niceta de
Remesiana. [Catalin] Paunescu a citit prima lucrare.

17. 45. Urasc competitia. Nu imi place sa ma
intrec cu nimeni decat cu mine insumi.

mi Idem

242 Idem

243 Idem

http ://ro . wikipedia. org/wiki/El_Greco .

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u.

483

Cand cant aici la Biserica, parca imi oboseste
sufletul. Nu ma simt in largul meu, pentru ca stiu ca
nimeni nu se gandeste la din ce inima cdnti ci la cum
cdnti, la executia melodica.

Poleiul, artificialitatea in gesturi si cuvinte sunt
minciuni, lucruri bolnave.

/\ ^)AA

Imi place eel de IBU pentru ca o spune pe
aia dreaptd. Dupa spusele lui, Catedrala neamului va
fi un colos.

Examenele s-au fixat deja.

20. 37 minute. M-am linistit. Vitezslav

5

Nezval : un geniu cehoslovac.

Marele polei de afara, pe care am luat deja o
cazatura.

M-a fixat o excentrica in metrou (la nebuni le
plac unicitatile) si a coborat dupa mine la Eroii
Revolutiei. Avea buze rosii, maini lungi si barbatesti
si un mers de barza.

5

Imi fac bagajul. Maine plec acasa la ora 7. Mi-
am luat noua legitimate. Odata cu ea am scapat de
biletele integrate de tren.

5 decembrie 1998. Obosit. In trenul de
dimineata. Am visat, pentru prima data, o femeie care
nu ma dorea.

Poezia merita sa fie mare si unica.

5

Am inceput sa apropii cartile de ochi cand sunt
obosit. Poleiul continua. Ma intereseaza ce crede un
orb despre ceea ce nu vede.

244 Parintele Profesor Adrian Gabor:

http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=25:pr-prof-dr-adrian-
gabor&option=com_content&Itemid=273.
245 A se vede a:
http://en.wikipedia.org/wiki/V%C3%ADt%C4%9Bzslav_Nezval.

484

Mi se usureaza povara tineretii.

Uitandu-ma in urma nu ma mai pot regasi.
Parca nu am existat niciodata. Am uitat cum
gandeam, ce faceam, ce mancam, ce credeam.

Nu ma mai sperie grata vietii, ci ma las dus de
ea.

De la geamul trenului vad campuri pline de
zapada. Imi dau sentimentul linistii si niciodata al

curatiei.

Mi-au inghetat gambele si imi degera. In
curand voi fi acasa si voi multumi Domnului.

Seara. Hristosul din icoana mea are o alta
privire. E una plina de mila, care ma inspaimanta. De
fapt e ceea ce imi trebuie: mila Lui preafrumoasa.

Am sculptat in ciuda nervilor si a uneltelor
mele proaste, care nu ma ajuta prea mult...dar cu care
imi fac treaba.

Inaltimea Sfantului Simeon [Noul Teolog] m-a
facut sa vad si mai sus. Suferintele si neintelegerea lui
de catre oameni imi maresc drama.

Am transcris o nuvela jumate si n-am mai
putut. Ma voi odihni, pentru ca sunt foarte obosit.

6 decembrie 1998. De Sfantul Nicolae a inceput
sa ninga. Un ceai cald. Am primit doua perechi de
ciorapi de la mamaia, pe care i-am incaltat imediat. E
tare frig la mine. Ma due la slujba.

Profesoara Ileana [Cojocaru] m-a pupat si mi-a
urat tot binele din lume. M-a bucurat gestul ei.

Fiorina mi-a dat salata gata pregatita.

485

A incetat fulguiala si ghetusul a inceput sa
piara. Catelul meu m-a primit bine. E mai cald in
comparatie cu de dimineata. Un cer inchis.

7 decembrie 1998. Mamaia a cazut, cand m-a
dus la gara cu gentile, si i s-a umflat mana. Tocmai la
scari, la urcatul spre liniile ferate.

I-am cerut lui Dumnezeu ca sa ma pedepseasca
pe mine in locul ei si El a facut-o. Am doua rani la
picioare, pentru ca mi-am uitat banii acasa si am venit
pe jos de la facilitate.

Doamne, iarta-ma ca Ti-am cerut acest lucru!

~ 5

Sunt prea mic pentru ca sa car legaturile si sarcinile
altora.

Beau cafeaua...si mi-am facut mai multa, pentru
ca sa nu mai fac cu taraita. Am zece examene in

5

prima sesiune: 4 scrise si 6 orale.

In vechime, romanii pasteau oi, capre, vaci etc.
Acum, in pare, urmasii lor, domni si doamne, ies la
pascut... cu cainii.

Orasele romanesti sunt niste sate deformate, cu

5 5 5 ~

gust puturos si cu suspansuri.

Cel mai enervant la examenele de la facultate e
ca ti se cere in trei minute ceea ce ei ti-au predat in
cateva luni. Mi se pare ridicol.

Observ ca multi dintre noi au pierdut sensul
addnc al vietii, modul de a fi capabili defapte mari si
minunate. Iar cei care il regasesc sunt fericiti.

Am sa scriu muzica! Dupa pictura si sculptura,
incep si muzica. Vreau sa fac si colaje si voi face.
Vreau sa citesc, sa memorez, sa incerc sa simt vietile

~ ~ 5

Sfintilor. Voi cauta mereu, mereu, mereu...

5 ~ ~

20. 40 minute. Nu am astampar. Asteptarea
insa e cea mai buna momeala.

486

Sunt bandajat la ambele picioare, acolo imde
am ranile de la cizme.

Bizantinul246 insa ma favorizeaza. Vrea sa intre
in vorba cu mine.

Predica insa despre „cunoastere" a fost
slabissima. Nu m-a facut deloc sa transpir si nici sa
ma emotionez. Dimpotriva...

Ma oftica diletantii, cei care dau mereu din
maini si explica de mama focului orice banalitate
stupidoida.

Am fost dat afara din corul facultatii. O, ce
eliberare! Bineinteles ca am falsat...

Si am trait un sentiment de mare consternare,
cand Franco ' s-a manifestat aidoma dumnezeului
meu, care mapune lapunct.

A inceput sa se creeze in jurul meu o mitologie
stranie. Ma spioneaza mai multi...iar eu ma fac, ca nu
vadnimic.

8 decembrie 1998. 20. 35. Muzeul de istorie si
de artam. Icoane pe lemn impozante, sabia Sfantului
Constantin Brancoveanu249, Biblia de la Bucuresti250,
acte ale mi Tepes , imbracamintea jupanitelor etc.

Am scris 4 poeme in biblioteca. Si, deja, ma
bantuie rutina.

In metrou, copiii cersesc spunand Tatal nostru.
In genunchi, se roaga pentru cativa lei.

246 E vorba de Parintele Marin Cojoc, asistentul de la Istoria Bizantului. A
se vedea:

http://www.ziarullumina.ro/articole;639;l;13110;0;Parohia-Sapientei-din-
Capitala-se-implica-in-ajutorarea-persoanelor-aflate-in-suferinta.html.

247 E vorba despre Pr. Lect. Dr. Victor Frangulea, pe atunci asistentul de la
Muzica Psaltica.

248 A se vedea: http://museum.ici.ro/mbucur/romanian/muzeu.htm.

249 O puteti vedea in aceasta fotografie:
http://museum.ici.ro/mbucur/images/sabia_brincoveanu.jpg.

250 A se vedea:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia_de_la_Bucure%C8%99ti.

251 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99.

487

Am vazut o catea cum iti incalzea barbatul.

5 5

O, daca ar sti si multe dintre femei acest lucru!

~ 5 5

Barbatii au nevoie de caldura si de atentie. Fara astea

5 5 t

nu se poate.

Oboseala incepe sa imi joace mari feste. Pentru
ca se apropie examenele iar eu incep sa uit, sa uit
masiv lucruri arhistiute.

5

9 decembrie 1998. E 15. 20 minute. O singura
nuvela.

Moldovenii din an ma enerveaza prin modul lor
de a face died. Aici nu toti suntem romdni, ci unii
sunt moldoveni. De parca regiunea Moldova a
Romaniei ar fi in Tanzania252.

Si un alt lucru enervant la ei: ca vor, cu o

5 ~

obstinatie nebuna, sa vorbeasca dialectic (desi suna
aiurea cuvintele in gura lor, aici, la Bucuresti) si nu
limba romdna standard.

Nu am avut niciodata tendinta sa vorbesc

5

precum taranii mei din Teleorman si nici nu ma pot
mandri cu asta, pentru ca limba vorbitd e o chestiune
de inaintare in cultura si nu un stir care creste la

5 J 5

marginea drumului.

Ei, sarmanii tarani, vorbesc un grai anume,
graiul din regiunea lor, pentru ca nu sunt dusi la
scoala si cred ca aia e limba romdna: cea pe care ei o
vorbesc la nivel regional.

Eu ce ar trebui sa fac acum: sa vorbesc ca un
semidoct, desi am un vocabular extins si elevatl

~ 5 5

De aceea nu le permit moldovenilor si nici
celor din Transilvania si nici celor din Olt ca sa

5

vorbeasca dileactic cu mine. Ori vorbesc romdna
cultd, ori nu mai vorbesc.

Gica a stat de vorba cu mine. O ciocolata
frugala.

252 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tanzania.

488

10 decembrie 1998. Primul vis al sfinteniei.
Dupa 12 noaptea: apocrife. Ceaiul Dorei abia s-a
facut.

Citesc Catehezele Sfantului Simeon [Noul
Teolog] de la Deisis253. Va mai edita si alte lucrari
importante.

Trebuie sa cumparam Geniul crestinismului a
lui Chateaubriand . Zi cu soare. Cursurile sunt pe
negru.

O cafea dulce, care m-a scarbit...dar a trebuit sa
o beau, pentru ca nu bausem alta.

Nu pot sa suport zaharul in cafea. E o insulta
adusa tariei cafelei.

Sunt si lucruri despre care trebuie sa tacem.

Milostenia e bucurie si bucuria e harul lui
Dumnezeu.

Trebuie sa II vrei pe Dumnezeu si nimic
altceva.

Sinceritatea inimii vine din faptul de a sta de
vorba, mult, continuu, zilnic, cu Hristos Dumnezeu,
rugandu-L, in taina inimii, sa te miluiasca.

Noi carti de la biblioteca. Apocrifele [biblice] si
Sfantul loan de Kronstadt . [Salvador] Dali sta pe
patul meu.

Adevaratele rdnduri sunt cele pe care tu le
simti ca neaparate.

'" Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/.

254 Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-
Ren%C3%A9_de_Chateaubnand.

255 Idem: http://ioandekronstadt.wordpress.com/.

489

A gdndi despre Dumnezeu inseamna sa-ti dai
seama ca Tu ai absolutd nevoie de El si prin El
cunosti tot ceea ce iti trebuie.

Mila Ta, care ne umple de dorul de Tine,
Dumnezeul meu, e mai mare decat orice efort al vietii
noastre!

Fara El nici nu am fi in stare sd ne miscdm
gdndul spre lucruri inalte, dumnezeiesti.

Vreau sa citesc Vietile Sfintilor nostri, insa
multe dintre ele au un limbaj inactual, care ma face sa
nu am tragere de inima pentru a le citi.

E nevoie de o diortosire a lor, de o aducere a
lor la zi. Dar facuta de oameni Sfinti si nu de scribi ai
teologiei, care doar calchiaza.

Noua maniera de redactare a Vietilor Sfintilor
in romana trebuie sa fie una geniald, care sa nu te
jeneze, sa nu ti se para aiurea pentru tine, eel de azi,
ci sa iti intre de-a dreptul in inima.

Fara o aducere la zi a limbii liturgice a cartilor
noastre de cult si a Vietilor Sfintilor, acestea raman
distante si red, ele, tocmai ele, cele mai sfinte lucruri
ale lumii.

16. 08 minute. Si, surpriza nenorocita, tocmai
mie: mi s-a sistat, in mod indirect, intrarea la
biblioteca!

Cu cine sa te certi, cu peretii?! De unde sa
inteleaga bibliotecarele astea de la facultate, ca eu am
nevoie de carti ca de aerl\ !

Motivul: orice carte cer, ea lipseste cu
desavarsire, e imprumutatd sau fisa nu coincide cu
realitatea de la raft.

Asta inseamna ca s-a instaurat un embargou in
ceea ce ma priveste, pentru ca nu cred ca toate cartile
care ma intereseaza pe mine, asa, chiar toate, au
inceput sa zboare de la Facultatea de Teologie din
Bucuresti?

Cine insa mi-a facut aceasta
„binecuvantare"? ! . . .

490

Al doilea pare era gol. Au secat lacul. Am
discutat indelung cu Dora. Imi spala cateva rufe. Sunt
plin insa de indignare. Continui Bizantul.

11 decembrie 1998. Ora 8. 52 minute. Vis:
degetele de la mainile ei aratau ciudat. A fost primul
meu somn lungm ultimele doua luni.

E foarte cald in apartament la Dora, pentru ca
administratorul blocului (o femeie) da caldura la
maximum si cand e mai cald si cand e mai rece. La ea

9 9

caldura e la acelasi nivel, indiferent de temperatura de
afara. Adica merge ca trenulfara oprire.

Dora s-a dus sa cumpere paine. Eu citesc.

Cartea despre Preotie a Sfantului loan Gura de
Aur256, urcusul pe munte al Sfantului Grigorie de
Nyssa , poemele Sfantului Grigorie de Nazianz si
multe ca ele, iti dau aripi, te fac sa zbori.

Sunt scrise dintr-o suflare, fara elaborari, fara
supozitii. Ele se apropie de sufletul meu si de ceea ce
simt eu ca e natural in scriitura, indiferent daca e
religioasa sau nu.

Te poti sminti citind si cele mai sfinte si
smerite carti sau poti gasi raul si poti cadea in erezii
cu Sfintele Daruri in mana.

Sfintenia nu e o himera\ Ea e bucuria intdlnirii
omului cu Dumnezeu si constientizarea continua a

9 9

acestei intdlniri.

Ceea ce conteaza e sa inteleg adevarul si nu sa-
i categorisesc pe oameni in buni si rdi.

Ma umplu de orice gand pe care nu 1-am gandit
niciodata si care imi suscita interesul profund.

6 Idem: http://www.ioanguradeaur.com/.
" Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.
258 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul.

491

12 decembrie 1998. Ora 1. 20 minute
dimineata. Langa el nu am putut sa fiu rob.
Luciditatea e alaturi de ceilalti. M-au urmarit doua

5

femei pana la librarie. Voi adormi cu gandul la
libertate.

11. 5. O zi puturoasa, pentru ca m-am trezit la
ora 10. Dovada: putine dureri de cap.

Ebraica devine tot mai interesanta pe masura
ce inteleg tot mai multe lucruri.

Sunt obsedat de solfegiile si partiturile pe care
le-am vazut in anticariat. Cui or fi apartinut mai
inainte?!

Desi iubesc misterul cuvintelor,

5 ~

descifrabilitatea ca pasiune nu m&pasioneazd.

Am citit prea mult si n-am desenat nimic. Afara
e frig mare, chiar daca bate soarele afara. E primul
sfarsit de saptamana in care raman la Bucuresti.
Travaliul asta cu cdratul mdncarii de acasa ma
omoara.

Miercuri sau joi luam vacanta si plec acasa. Am
primit 50.000 de lei de la Dora.

Au inceput sa mi se schimbe visele. Sunt mult
mai populate si, de multe ori, ma surprind, pentru ca
nu ma gandesc mai deloc la lucrurile pe care le visez.

Numai suferinta te minuneaza.

A vrea fara a face nu va aduce liniste. Linistea

J 5 5

vine muncind si suportdnd chinurile si supararile de
tot felul.

13. 03 minute. Aud cum un om se ineaca... De
fapt e sunetul picaturilor de apa, care se scurg in cada.

Imaginatia mea se prinde de orice. Tocmai de
aici si verosimilul scriiturii.

492

In A. am vazut durerea, degradarea, nebunia,
mila, dezgustul.

In L. am cunoscut linistea, ocrotirea,
intelegerea, inteligenta, eliberarea, posacul.

In M. am inteles frica, demonismul, rusinea,
oribilul, paranoicul, magicul.

Ieri, Dora, m-a sunat la telefon si m-a
intampinat cu apelativul de Maestre. Numai ca la ea
nu sunta fals ca la D., unde invidia e plina de dezgust.

14. 03 minute. Gandirea e nevazutul in care ne
afundam. E ca o plasa de pesti, care prinde pesti de
toate marimile. Depinde ce pastrezi pentru tine si ce
livrezi celorlalti.

Insa de la un moment dat inveti sa nu mai
arunci peste bord nicio idee, niciun sentiment, nicio
durere, nicio informatie... pentru ca orice amanunt ne
poate salva la un moment dat.

Fiecare piatra rationala e buna pentru Biserica
lui Dumnezeu si fiecare idee isi are sfintenia ei.

19. 13 minute. Chipul lui Nichita [Stanescu]
parca dorea sa imi spuna ceva. Numai Mihail
[Eminescu] avea lumanari aprinse pe mormant si
langa cruce.

Cel care vede in ascuns stie rugaciunile noastre.
Nimic nu este uitat de catre El.

Sfantul Afraat Persanul mi-a vorbit despre
zilele lui Iona260: de la Cina cea de Taina pana in ziua
Invierii.

Si Dumnezeu ii descopera fiecaruia altceva,
pentru ca sa se vada nesfdrsita Lui bogdtie.

259 Un podcast audio:

http://www.teologiepentmazi.ro/2009/09/25/eshatologia-sfantului-afraat-
persanul-audio/.

260 Despre cum trebuie sa numaram cele trei 3 zile ale mortii Domnului
dupa Evanghelii.

493

Ceea ce nu faci atunci cdnd vrei, nu vei mai
face niciodata. Am inteles acest mare adevar cu varf
si indesat.

Uneori si pe mine ma oftica pudicitatea mea,
dar ea ma salveaza de multe pacate.

Despre Sfintele care au fost mai inainte
desfranate. Despre Optina261. Convorbiri la Athos262.

Banii chinezului. Unde sta V. Maine am sa ma
due la A.

Vroiam sa ma due cu colindul dar cred ca e o
idee proastd. Obositoare... si riscantd. Cine stie peste
cine mai dau si cu ce nebuni ma mai pot intalni,
noaptea, pe strazile Bucurestiului?!

Zarathustra263 imi vorbeste de doua zile.

5

Mananc numai paine, pentru ca mi-e greu sa
imi incalzesc mancarea. Nu am liniste, loc. Singurul
lucru pe care as vrea sa il am acum e acela de a fi
liber sa creez si...sa alerg. Sa alerg prin gandurile
altora si prin cuvinte.

Copilasii din metrou mancau napolitane cu
lamaie si se uitau la mine.

13 decembrie 1998. Ora 9. 25 minute. Ma due
la Patriarhie la slujba. E o zi de duminica cu mult
soare. La mine insa e frig.

Greseli de exprimare la predica. Un preot si un
diacon.

^61 A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Optina.

262 Idem:

http://www.muntele-athos.ro/poze-informatii-pelerinaje/Pelerinaje.

263 Aluzie la cartea lui Friedrich Nietzsche: Also sprach Zarathustra [1885]/

Asa grait-a Zarathustra.

494

O exegeza a Sfantului Chiril [al Alexandriei]264
laMatei265 (26.000 de lei).

Am facut pe bucatarul astazi.

Astazi am sarutat cu multa bucurie Sfintele
Moaste ale Sfantului Dimitrie Basarabov266 (s-a dus
ispita cu sila, cu dezgustul) si mi-am adus aminte de
Sfanta Maria Egipteanca267, care a patit si ea, la un
moment dat, acest lucru.

Pe buze simt si acum lumina sfinteniei lui. M-
am cutremurat!

Prin cele umile Dumnezeu face minuni
negraite.

Cel de aseara m-a salutat din nou. Ramasese
suparat crezand ca nu 1-am observat.

Spre sfintenia Domnului trebuie sa merg cu si
mai mult dor decat am mers spre genialitate. Voi cere
crucea ca jugul eel bun.

Intotdeauna se poate si mai mult si mai bine. Iar
Tu, Doamne, ma vei invata (stiu asta) cele de folos,
cele de sfintire si de iertare.

Cine fuge de durere, fuge de maretia pe care
Domnul vrea sa ne-o dea.

A treia zi cu Zarathustra. Despre Nietzsche
trebuie si tacere.

Nichita [Stanescu] ii spunea lui Mihail
[Eminescu]: Misu iar el spunea la toti: Batrdne.

Am vorbit despre Mihai [Eminescu] aseara.
Kamadeva . Doua sticle de vin. Civilizatie. Insa am

264 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei.

265 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Matei.

Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/1 0/26/predica-la-

pomenirea-sfantului-dimitrie-basarabov-27-octombrie-20 1 0/.

267

268

Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca.
Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Kamadeva.

495

plecat, pentru ca prezentatoarea avea nevoie de
altceva si nu de prezentare .

Soarele ma face sa imi arunc mantoul de pe
mine. Insa e tot frig...

Maica mi Dumnezeu si toti Sfintii, rugati-va
pentru mine ca sa imi dau seama de calea cea
strdmta\

14 decembrie 1998. A. mi-a facut cadouri de
Sfantul Nicolae. Am mancat struguri cu N.

La degetul inelar simt locul unei verighete...pe
care n-am purtat-o insa niciodata.

Extremele ne invata ce trebuie sa facem in
liniste.

Orice rau e o binecuvdntare mai devreme sau
mai tarziu.

Ma las cu totul Tie, Dumnezeul meu! Du-ma
unde Tu vrei.

Fericirea nu ma lasa sa dorm.

Ora 11. Am un sampon care imi mareste
volumul parului si ii da o culoare aparte. Insa asta mi-
1 face rebel si nu imi place.

Ma ingrozeste faptul ca oricand imi poate fi
furat jurnalul.

Nu am gasit Arheologie biblicd. Vreau exegeze
de un firesc imbietor. E soare. Din nou soare.

17. 15. M-a exasperat Vespucio269. Am lasat-o
la librarie si am plecat. Deasupra canta corul.

E un timp lejer, pentru ca toata lumea e la cor.
Iar cum eu am fost exclus, am parte de timp berechet.

269 Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Am%C3%A9rico_Vespucio.

496

Inamicul mi-a spus: „Esti un Shakespeare pus
in umbral". Numai ca el nu a stiut ca umbra mea e

5

plind de lumind.

Simt din nou Nasterea Domnului. Simt cum se

5

apropie praznicul si cum md umple.

Numai ca la Bucuresti praznicele sunt festiviste
si nu natural e.

5

La sala 11 se va tine Concertul de Crdciun.

5

Cum mai pot fi fericiti oamenii, cu atata
nefericire si suferintd injur?!

15 decembrie 1998. Ora 12. 46. Nu am fost la
Liturghie, pentru ca m-am pregatit pentru testul de la
Greaca. M-am luat cu invatatul si m-a prins studiul.
Apoi mi-am dat seama ca trebuia sa fiu la Sfanta
Liturghie.

Dimineata aparuse soarele. Acum e innorat.
Din nou Zarathustra. E singura carte pe care, in
ultimul timp, am citit-o cu atata atentie.

23. 10. Testul a fost teribilist. Fluierul din
metrou. Primul colind de la usa: doi tiganusi.

Individul meu insa vrea chiria cu trei saptamani
inainte + vin de la tara. Pana nu vezi avaritia
bucuresteana in materie de stat cu chirie, nu intelegi
nimic din realitatea lui Hagi Tudose . Avari pana la
cutremurare.

Nu cere, parinte profesor, ceea ce nu poti da\
M-am lecuit si cu spatiul academic. Am pierdut timp
angro, mi-am indurerat inima cu unul si altul si am
aflat lucruri rudimentare despre maretiile la care eu
aspir. E ca si cand as invata tabla inmultirii la

X 9 5 5 5

facultate. Asa ma simt!

270 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose.

497

I-am cerut Marietei 20.000 de lei. Ma intalnesc
cu ea la ora 12, la chioscul din pare. In Cismigiu

Muzicanta e prietena Betivanului cum e
soarecele cu avionul. Insa stau la taclale de te

5

minunezi. Insa cred ca Betivanul se culca cu Grasana,
adica cu sora sotiei lui. Acum moarta...

5

Paianjenul avar. Cand voi pleca de aici, nu ma
voi mai uita nicio clipa inapoi.

16 decembrie 1998. 14. 30 minute. O faza de
prost gust din partea Patrologului. Dupa care a trebuit
sa fug sa ma omor pana in Cismigiu. Greata mare.
Oboseala multa.

A trebuit sa lipsesc de la VT pentru ca sa nu
mai aiba ce sa imi mai zica. Maine plec acasa.
Bineinteles ca nu ma due la concert. Intru in vacanta,
ca am innebunit de atata pierderea a timpului.

Trebuia sa cumpar opera Sfantului Dionisie
Areopagitul (5000 de lei) si, pentru ca nu am mai
gasit niciun volum de la Paideia , am cumparat
jurnalul lui Stendhal

Trebuie sa iau si jurnalul lui Dostoievski. Habar
am de ce nu 1-am cumparat pana acum.

Nu imi plac opiniile mioape ale majoritatii.

Orice mare scriere e o parafraza la opera lui
Dumnezeu.

Extremele frumoase in sfintenie si arta au fost,

J 5 5 ~

sunt si vor fi pentru cei foarte putini . Sunt putini Sfinti
nebuni pentru Hristos, dupa cum sunt putini oamenii
de geniu, care au avut o deschidere creativa enorma.

n , , .._. http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu.

Idem

Idem
273 Idem

http://www.paideia.ro/.
http://en.wikipedia.org/wiki/Stendhal.

498

Eu nu ma tern de truisme, pentru ca, in
definitiv, suntem o suma a lor.

17 decembrie 1998. E ora 5. 6 minute
dimineata. M-am trezit la ora 3, pentru ca m-au
napadit visele. Ciorba bunicii mele a iesit in evidenta.

Am discutat si cu G. de curand, adica cu poetul
homosexual, care a fost impresionat de mine la un
cenaclu si care tocmai mi-a spus ce orientari are.

Putin ma intereseaza ce face si cu cine. Eu ma
raportez la el ca si pana acum: ca la un poet. S-a mirat
de faptul ca nu m-am ingrozit la auzul ca e
homosexual. De ce m-as fi ingrozitl\

Insa, bineinteles, ca nu ma voi impaca
niciodata cu aceasta patima, caruia el ii slujeste.

In tramvaiul 12 (pentru ca am uitat ieri sa imi
iau bilet si casa nu era deschisa), am fost prins acum
cateva minute fara bilet, de catre doi controlori, si mi-
au dat amenda: 75.000 de lei.

Din acest motiv, maine trebuie sa ma intorc la
Bucuresti, ca sa platesc amenda.

Citesc din jurnalul lui Stendhal, care e plin de
gust. Sunt in tren.

Sper sa am bani acasa pentru amenda. Insa, mai
degraba, cred ca n-am.

18 decembrie 1998. Ora 8. 46 minute. Zi de
pomina. Taiem porcul si febra e in mare febra.

Ieri insa m-am plimbat de nu mi-am vazut
capul. M-am intors la Bucuresti, am platit amenda si
i-am dat lui Caracuda al meu 6 litri de vin. La ora 17
plateam amenda... ora la care a inceput si concertul la
facultate.

M-am intors in gara la Basarab, frica de hoti,
singuratate cumplita...si am venit pe jos, peste camp,
de la Rosiori, cu Picu, pe care 1-am gasit in gara.

499

Si mi-a povestit asta despre cele doua surori
curve, cu cine se culca si de ce, ce le-a facut el, ce va
face el, ce nu va facc.de m-a innebunit de cap.

Un limbaj plin de trivialitati si mojicii...dar a
trebuti sa il inghit si sa merg\

A fost frig mare. In tren: o sticla de sue, o paine
si 3 rahate. Tot ce am mancat dupa ce m-am intors, a
doua oara intr-o zi, de la Bucuresti. Cand am ajuns
acasa nu am mai putut sa mananc... pentru ca eram
sigur ca vomit tot.

Imi pare rau ca nu imi pot cumpara si eu
bradut. Mi-ar trebui unul mic, ca sa imi incalzeasca
inima.

Nu, nu sunt nostalgic dupa copilarie (pentru ca
fiecare varsta isi are bucuriile ei, ca si neimplinirile
ei), ci am o duiosie care nu trebuie sa ii lipseasca
niciunei varste!

A reinceput razboiul in Irak . Ma nelinisteste
acest lucru.

Am visat ca m-am indragostit de o profesoara a
mea si ea de mine. Un vis foarte complex.

Timp de doua ore am invatat pentru examene.

Auzita aseara: Sa aipofta la somn!

Azi dimineata, la televizor: „o bucata de
Retezat pentru fiecare". Se referea, desigur, la Muntii
Retezat215.

Cadourile si Craciunul in familia K.[afka]. Era
atent pana la dunga hainei si la forma nasului.

Kafka imi place tocmai pentru rabdarea lui
fenomenala de a vorbi despre tot felul de evenimente
halucinante, insolite si banale in acelasi timp.

274 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboml_dm_Golf.

275 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Retezat.

500

Stendhal, in schimb, are grija tot timpul sa se
indragosteasca.

Intrebari si raspunsuri indiscrete. Sculptez in
frig.

Satul asta al meu nu e interesant dar te
socheazd intotdeauna.

Oamenii se nasc foarte bine acolo unde se nasc.

Port in mine relieful de aici. Si gustul apei,
mirosul aerului, al ierbii, al strugurilor, al merelor, al
pamantului reavan dupa ploaie, al pamantului dupa
dezghet. . .

15.00. Mi-a scapat din mana sare mai multa si
am sarat prea mult anumite bucati de carne. Apoi m-
am dus la doctorul veterinar ca sa controleze carnea,
daca poate produce sau nu trichinelozd216 .

Tataie sta in pat si sughite. A baut prea multa
ruica, cat si vin, si de aceea cred ca o sa-i vina din nou
rau.

Mai avem 746.000 de lei. Iar eu, prin amenda
mea, am pierdut deja 74 de mii de lei.

Nu ma pot concentra prea bine, pentru ca de la
invatat imi zboara mintea in o mie de parti.

Mai cald. Mult mai cald. O poema si doua
desene.

Am 25 de carti incepute, la care scriu...si pe
care trebuie sa le termin.

In 1998 am creat doar 4 luni in mod masiv. 7
luni a fost pentru chinul invatarii, prin care am intrat
la facultate.

J6 Idem : http ://ro . wikipedia. org/wiki/Trichineloz%C 4% 83 .

501

Cea mai mare bucurie e aceea, ca dupa 16 ani
am inceput sa pictez la modul dedicat.

Si, dupa pictura, m-am bucurat ca anul asta am
sculptat in lemn si piatra (cele in piatra au fost marea
incercare), dar am si creat obiecte esentialiste din tot
felul de lucruri comerciale.

Curajul pe care il am e dragostea, o infinita
dragoste si un dor nespus de Dumnezeu.

La multi ani! Cele mai frumoase lucruri raman

5

incanespuse...

502

1999

16 ianuarie 1999.

-Ceface?!...

- Cdntd lapian, dupa cum se zice. . .

Un zambet vulgar, din partea lui.

Fi-sa se culca cu toti. E o bucurie?!

5

Barbatul ii da ei telefonul iar ea tipa la fie-sa ca
o maimuta in jungla. O intreaba, la un moment dat,
dupa ce o dracuise cu toate zilele ei de nastere (ar fi
putut avea mai multell) si cu toti amantii, pe un ton
dur: Vii incoace? ...

I se raspunde . . . de dincolo de fir . . .

„Ai sa vezi tu!", o mai ameninta odata, de parca
nu ar fi fost si asa destul.

5 5

Inchise telefonul cu un pleosc amarat. Erau
doar trei pasi pana la usa...si amaraciunea mamei
pentru filed tot la fel de serioasd ca latratul unui caine
pe strada...

De ce trebuie sa tipi la telefon ca o maimuta?

Ma grabesc. Personajele mele se grabesc. Mi-e
teama sa stau pe loc. Nu trebuie sa pari un oarecare.
Mi-e frica de unele cuvinte.

Ce impact are cuvantul in inima unei tinere, fie
ea si parasuta cartieruluil

Intre doi insi. Barbat si femeie. Se simt atrasi

5 5 5

unul de altul dar nu o recunosc. Nu pot sa admita
acest lucru. Nu vor sa schiteze acest adevar...desi il

5 5

traiesc cu tot sufletul.

Situatii personale foarte diferite.
Relatie fara viitor.

5

Toti le stau impotriva.

De la un moment dat vor vorbi. Vor vorbi in
continuu. Vorbe fara sir. . .N-au sens? Ba da!

5

Le e frica sa taca, pentru ca daca ar tacea...ar
trebui sa recunoasca ca se doresc, ca se iubesc foarte
mult.

Inflatie verbala.

503

Ce ar putea sa spuria tacerea lor? Ar mai putea
sa iasa din tacerea aceasta...z« doi? Ce ar declansa

5

mecanismul interior? Cum sa fac sa ii pun in fata, fata
in fata, in asa fel incat sinceritatea dintre ei sa nu fie
brutalal

Toate semnalmentele celor doi sunt foarte
brutale, evidente, prea evidente. Trebuie sa
decongestionam atractia sexuala dintre cei doi ... si, in
acelasi timp, sa construim o discutie, pe o tema
comuna, filosofica sau intimd (de ce nu religioasd?),
prin care relatia sa nu ajunga in pat... ci la o
cunoastere reciproca mult mai avansata, mai
profunda.

De ce ar fi mai important sexul decat
cunoasterea reciprocal Poti sa construiesti o relatie
numai pe libertinajul sexuall

El e necasatorit. De fapt i-a murit sotia in urma
cu un an.

Ea e casatorita insa, dar sorul e un betivan.

El pare ok doar in aparenta, pentru ca, de fapt,
isi ascunde viciile . . . acolo, in cadrul unde o intalneste
pe femeie, care si ea isi ascunde adevarata drama
familiala.

De ce n-o iubeste sotul? Pentru ce s-a apucat de
bautura? Lipsa de iubire... sau de incredere in viatal
El se teme de sine.. . sau defemeiel

De ce e o femeie periculoasa . . . pentru un sot
alcoolicl

In acest punct trebuie sa apara o descriere
interioard a femeii. In primul rand: onestitatea ei. Dar
aceasta se va batea cap in cap, in aparenta, cu tendinta
de a iesi din cuplu. De ce o femeie casatorita si-ar dori
un amant si nu incearca sa isi recapete sotul?

Cdnd si de ce s-a produs sciziunea interna a
cuplului? A existat cuplul ca atarc.sau a fost o
fantezie, in mintea unuia dintre ei, in speta noastra
sotul, ca de aceea s-a apucat de baut? Ideea centrala:
lipsa de dragostc.naste extreme. Care sunt
lamentabile, fara doar si poate.

In ce consta taina personajului? E vorba de
actiunea romanului sau de profilul sau intern, ca
atare? Cred ca tine si de una si de alta. Caracterul

504

personajului se interconditioneaza cu derularea
evenimentelor.

Un personaj care face lucrum pe care nu si le
poate explica. Sau nu in mod deplin.

Poti trai fara sa stii ceea ce se petrece cu tine?!

Nelinistea si pacatul. Pacatele nespovedite:
sursa nelinistii personale.

De ce ne plictisim daca ne privim, un timp,
numai pe noi insine?

Cred ca nu stim sau am uitat sa ne luam in
serios. Nu mai stim sa ne iubim, sa mai fim prieteni,
sa fim loiali.

Nu-mi dau seama cum e sa mori. Nu cunosc
disperarea. Nici ultima limita. Cred ca un om simplu
sufera de cele mai multe fobii, pentru ca nu si le poate
explica. El se simte de-a dreptul strdpuns, exilat in
deznadejde.

Atractia lui pentru curve. Se diminueaza in mod
constant. In ce consta fascinatia: in a dori sau in a
cunoastel Asta explica si sinuciderile si omorurile.

Multi au vrut sa vada cum e sa mori... si s-au
sinucis prosteste. Sadismul incepe din momentul cand
doresti, cand iti place sa omori. Satanismul placerii. . .

Cum arata ura?

Ce verbalizam/transmitem altora, cand injuram
sau dracuim?

Ce s-ar intampla daca un caine ar incepe sa
vorbeasca?

Daca ar incepe sa vorbeasca casa?, patul
nostru?, mana noastra?! ! ! !

Animal ele tac. Ele nu pot sa spuna pacatele
noastre . . . Pana cand insa pacatele noastre vor mai sta
ascunsel\

De ce nu avem incredere in nimeni, ca in noi
insine?!

505

Date, noi date. Atentie la detalii! Prin detalii
voi smulge oamenilor secretele lor.

Cine sunt pseudo-artistiil Cei care vor sa-si
dovedeasca ca sunt nimicuri. Aidoma cainilor care se
iau dupa masini, stiind foarte bine ca ei nu sunt, nici
nu vor deveni vreodata, masini. Insa daca soferul ii ia
in seama...ajunge in vreun pom, care stationa
regulamentar . . .

Poetii prosti au datele poeziei, unii dintre ei, dar
nu stiu sa le dea maretia. Ei au auzit despre viatd dar
nu stiu cum aratd.

O femeie la vreo 40 de ani, in metrou. Se asaza
pe scaun ca sa citeasca o carte. Vede ca eu ma uit la
picioarele ei descoperite si incearca sa le acopere.

Insa, privindu-ma/w/ger si atent in acelasi timp
(ca sa vad ca pentru mine face gestul) le lasa asa,
neacoperite (de unde sa faci fusta mai mare... daca ea
e scurtall), cu gestul: Uita-te cat vrei...caci si eu
vreau asta!

Se caznea sa imi aratc.ca se concentreaza la
citit. Eu ma uitam la ea agasant, fix, ca sa vad ce va
face in definitiv.

Se asaza langa ea o tanara in blugi. Si aceea
vrea sa o faca pe indiferenta, dar din pozitia ei. Insa o
jeneaza, pe tanara, faptul ca eu ma uitam, in mod fix,
la cea in varsta. Si-ar fi dorit sa o privesc . . .

Ce o jena?! Faptul ca era in blugi ... Considera
acest lucru un handicap .. .pentru ca nuputeafi sexy.

Lupta intre femei... pentru a atrage atentia
barbatilor.

Femeile lupta individual, egoist... pentru

atdtarea barbatului. Si asta e perversitatea

femeii . . . care, inmultita si practicata...poate ajunge
bordel oricand.

De ce vrea femeia insa sa atraga prin sexul ei si
nu prin mintea eil Pentru ca nu crede in gandire, in
creatie, in verticalitate?

506

De ce femeia e doar . . . orizontaldl

Femeile profita de decolteul sanilor lor dupa
cum profita precupeata de fructele mai bune, pe care
ti le pune in fata. . . ca sa te dai de cumparator.

Un exemplu clasic: curvustina care pazeste
expozitia de la Teatrul National. Am privit-o cu
scarba...si imediat s-a schimbat la fata. Femeile nu
pot sa suporte cand nu le privesti . . . dupa cum si-ar
dori. Insa privirea barbatului . . . e o palma care le pune
la punct.

Tot la fel e si privirea femeii cuvioase,
intransigente, serioase, cu afemeiatii: o palmuire. Si
bine e cae asa...

Sa te fereasca insa Dumnezeu de femeile ofilite
care se cred zone de mdritat\ Perversitatea nu are
parca limite in cazul lor. . .

Pentru ele faptul de a atrage sexual pe unul mai
in varsta ca ele sau mai tanar ca ele e supremul si
ndtdngul scop in viata. Halal motiv pentru care sa
traiesti!

5

Ochi negri, par negru, pana la umeri, parca si
vopsit, nas lung si drept, in comparatie cu buzele mid
si fixe, chiar si cand vorbeste.

Intotdeauna vrea sa fie dreapta si demna... dar
nu ii iese. Incearca, de fiecare data (asta in public: e
evident faptul) sa se aseze regeste. Ma refer la faptul
de a se asezape un scaun.

Crede ca e o artistd. Insa nu are maniere! Nu
are un mod personal de a vedea lucrurile ... si crede ca
viata e o pozd, e ceva pe care o poti imita. . . chiar daca
nu ii simti pulsul .

Mi-am dat seama de acest lucru atunci cand si-a
sters nasul. A facut-o cu ura, cu o ura barbara. De ce?

Lui nu ii plac prea blondele sau prea roscatele.
E in cautarea femeii misterioase . . .

507

De ce vor femeile sa fie stapdnel Poate ca
mamele lor le-au aratat ca nu pot fi decat slugi . . .

Un tigan gras si mofluz si unul slab si zambitor.
Se laudau de mama focului in timp ce mancau la
patiserie. Poate ca, in mintea lor, credeau ca sunt

foarte inter esanti . . .

Adevarata singuratate: sa stai langa oameni si
sa nu aiba ce sa-ti spuna.

Tiganul a coborat la prima. Cat a stat el pe
scaun...niciun bucurestean nu a stat langa el. Cand el
a coborat, doi insi s-au batut pe scaunul lui.

Cel care se asaza...initiaza glumele despre
tiganul abia dat jos din masina. . .

De ce insa doi insi . . . au dorit sa stea pe scaunul
tiganuluil De ce acel scaun, la doua clipe dupa
parasirea lui . . . era mai curat, decat atunci cand tiganul
il ocupal

In metrou, mama ii reproseaza fiicei ca nu sta
dreapta. Reactia fiicei? Incerca sa para si mai
cocosata. Aceasta e generatia contra\

Defectul lui Dali: vrea sa para tore, ca si
Nietzsche, cand e slab, foarte slab. . .

Eu cred ca ne-au mintit amandoi, dar au facut-o
bine, cu arta. Insa numai Dumnezeu trebuie urmat cu
totul.

El sta si asteapta ca sa vada ce spun eu.

Ea imi spune numai lucruri banale dar ma
priveste cu atentie, dandu-mi senzatia ca ma
urmareste la detalii. E un joe al nervilor.

Dupa ce ma asculta, ca si cand nu ar fi auzit
nimic, ea ma mai intreaba, inca odata, ceea ce eu i-am
spus rar si explicit.

Ce au oamenii cu profunzimea de spirit1?]

Ma enerveaza femeile care nu mai sunt sau nu
mai stiu sa fie femei, cele care si-au pierdut
feminitatea, bunul simt, candoarea, maternitatea. Imi

508

displac la culme susotelile lor, cele care par tot
universul lor zilnic, casnic.

Cand vrea sa atraga atentia asupra ei, asupra
sentimentelor ei...isi inalta sprancenele si face
grimase de mare doamnd.

Rade prosteste. Te descoase ca un politist, desi
nu intelege ca aceasta atentie la lucruri
mitocanesti . . . vorbeste despre caracterul ei infect.

Dezgustator! Ea doreste sa fii numai omul-
multumesc, eel care sa ii pupe talpile.

17 ianuarie 1999. Un geniu nu picteaza decat
ceea ce a trait, ceea ce a trait foarte bine.

Imi privesc ultima acuarela si imi observ
obsesiile, durerile, furia...pe lucrurile mereu in
nereguld ale acestei lumi.

Lucrurile pictate devin o harta spre inima
artistului.

18 ianuarie 1999. Dialogul cu posibilul
sinucigas.

- Daca as crede ca sunt nebun m-as arunca de
pe bloc...

- De ce tocmai ...depe bloc?

- Nu stiu foarte binc.Dar cand vreau ceva
gandesc mult la acel lucru si cand obosesc.am
tentatia sa ma arunc in gol . . .

- Nu te inteleg!

- Si cine se intelege?! Probabil vad sinuciderea
ca pe o relaxare . . .pur mentald si nu ca pe un act.
Doar imi inchipui ca sar in gol.. .

19 ianuarie 1999.

- Ti-e frica?

- Da, mor de frica! . . .

- Atunci nu ti-e frica. . .

- De ce?

509

- Pentru ca esti ironic. Daca poti ironiza o
situatie nu esti sub presiune.

- Atunci. . .nu mi-e frica!

- Si ce-mi spui mie?! . . .

- Iti spun, pentru ca nu mi-e frica. Daca mi-ar fi
frica as fi astronaut sau hipopotam . . .

- Nu inteleg nimic! . . .

- Nici eu si de aceea nu mi-e frica.

Ma uitam la el dubios. El la mine: la fel. Nu ii
era frica dar...se temea de fiecare om care ii iesea in

5

cale. II stresa orice. . . Am fost las cand i-am spus ca nu

trebuie sa se teama de nimicl

22 ianuarie 1999. Pentru ce o iubeste avocatul
pe avocata (fosta lui colega de facultate), care e
alcoolica, dar nu doreste sa o ajute? E vorba de
demnitate, de respect sau de rusine si de prostiel

Ce inseamna insa si aventura de-o noapte
pentru el, desi el se culca cu alta...visand la fosta lui
colega?

Poate inlocui o alta femeie sau te poti raporta la
o alta femeie... ca la o inlocuitoare a sotiei/iubitei
tale?

Ce e femeia cu care te culci, in locul
iubitei/sotiei, decat un prezervativ sau o papusa
gonflabilal

Pentru ce e panicat un barbat de...o femeie
care ii dovedeste ca il iubeste? II panicheaza evidenta
sau lipsa lui de elan, de daruire in fata ei?

Cine stie insa pana unde duce dragostea sau
nebunia unei femei?

Nebunul din romanul meu va deveni un Sfdnt
cutremurator de frumos. Metamorfoza lui va fi
prelucrata atent.

E nebun pentru cine? Si cat de mult conteaza,
pana la urma, unii care nu vad, in mod profund,
caracterul unui om?

510

Aceasta e uimirea: cand eel marginalizat, cand
eel nebagat in seama devine centrul atentiei... si
maretia lui nu poate fi egalata de multi altii.

Romanul e gand profundi si actiune incetinitd.
Daca nu observi viteza realitatii la relanti nu poti sa
oferi cititorului solutiile pentru viata lui. Relantiul
of era cunoasterea de sine. Noi faramitam realitatea, o
explicam, pentru ca sa o facem inteligibila.

Ne socheaza nu ceea ce nu cunoastem, ci ceea
ce cunoastem din plin si avem puterea sa o spunem cu
putere, fara frica si rusine.

Invat tot timpul. Sunt atent la tot ceea ce mi sea
in mine si in jurul meu. Prind viata din zbor...uneori,
fara sa o las sa cada in uitare. Memoria ne salveaza
trecutul si viitorul, fara care prezentul ar fi lugubru.

23 ianuarie 1999. Daca le iei oamenilor lucrul
in care ei cred raman goi, singuri. Credinta e aceea
care ma tine pe picioare. Prin ea imi pot explica viata.
Fara ea ma comport ca un animal.

Fara trecutul nostru ne dizolvam in peisaj, nu
ne putem orienta, nu stim cine suntem. Vom fi
instinctivi fara momentele de har.

Cum putem atunci sa schimbam traiectoria
vietii noastre, in asa fel incat sa nu innebuniml

Voi crea mai multe scrieri in care voi ataca
problema nebuniei, care e frica tuturor. Pe oameni
poti sa-i faci orice . . . numai nebuni nu. De ce? Pentru
ca e deriziunea maxima... si nu pentru ca e o
problema printre altele.

De cand a fost tabuizata nebunia?

Insa vreau sa creez o piesa de teatru, doua,
unde nebunia sa fie frumoasa, sa fie altfel, nebunul sa
se umple de respect . . . iar nebunul din roman, cum am
spus, sa coboare in sfintenie, sa isi sfinteasca viata.
Un neinteles. . . care uimeste.

511

Cand va fi timpul insa pentru... toate proiectele
mele?!

Putem sa fim alti, sa ii jucam pe altii ... in asa
fel incat, niciodata sa nu ne dezlipim de noi insine?
Exista rolul perfect?

Intr-o zi imi voi da seama ca toate gandurile
noastre sunt foarte simple. Atunci numai Dumnezeu
va stii ceea ce imi va trebui.

Unde e gloria? Nicaieri. Ma spulber intr-o clipa
si nu stiu care clipa.. .

Credinciosii nu traiesc intr-un vis al rugaciunii,
ci intr-un realism al rugaciunii. E o chestiune foarte
importanta, care explica oamenilor diferenta intre
credinta, ca relatie cu Dumnezeu, si multimea de idei
nastrusnice, superstitioase, care vad religiosul in
hazard.

Credinta nu are hazard, ci bucuriel

Imi scapa intotdeauna esentialul despre om,
chiar si atunci cand il prezint cat mai din interiorul
lui?!

O, lumina, mai multa luminal
Putem sa scapam, in cele din urma, de ideile
preconceputel\

Uneori scriu si nu pot explica cum gdndesc
ceea ce scriu sau de ce scriu ceea ce scriu. Am scris
mai mult despre ceea ce nu stiu decat despre ceea ce
stiu.

Secretul? Sa nu iti fie teama de lucrurile la care
ajungi, pe care ajungi sa le scrii! Unde vei ajunge
acolo trebuia sa ajungi, fara ca asta sa aiba de-a face
cu ideea de predestinare .

Nu ne putem debarasa, in creatie, cu totul, de
ideile clasice, pentru ca fara ele nu am mai putea
explica nimic. Noi nu putem lucra cu nimicul! Noi
lucram cu realitatea, pe care o percepem sau o

512

deformam in modul in care dorim, pentru a exprima
lucrum pe care le dorim.

Pictez in criza de timp, de identitate, de spatiu.
Nu stiu ce sa fac fara modele. Insa cele pictate fara
modele sunt niste hieroglife ale persoanei mele mult
mai importante decat modelele. Importante pentru

cunoasterea de sine.. . sau pentru mirarea de sine.

Cel mai greu lucru in pictura e sa faci culoarea

sa te asculte.

Nu cred ca trebuie sa fii prieten cu ceea ce faci.
Creatia trebuie sa ti se piece, nu sa te conduca! Insa,
de multe ori, ea ne conduce . . .

De ce are sila barbatul fata de menstruatia
femeii? O vrea^Sra impuritatil Poate ca unul dintre
motivele importante ale femeii, pentru care iubeste
curatenia, ordinea...e si acesta teama de nebuloasa
lunara care se produce in persoana ei.

Cel mai greu de creat intr-un roman e moartea.
Cand omori un personaj in scrierea ta, simti ca te
omori intr-un fel anume. E greu de explicat modul
cum e sa traiesti si in locul personaj elor tale sau sa le
dai identitate proprie, lor, care odata erau una cu
simtamintele tale interioare.

Cum iti suna: statea cu sufletul jupuit in afaral
Acesta e artistul: cel care are drama delectanta . . . dar
niciodata inteleasa.

24 ianuarie 1999. Sa nu zici: Nu\, dar sa zici:

Multumesc!

Glasul de curva: pitigaiat, afon la sensibilitate,
cautand subtilitatea si daruind moliciunea.

Povestile spun lucruri traite dar nu sensibile.

Ce inseamna: sa te patrunzi de adevarul unei
vieti de oml

513

Poti sa spui ceea ce stie toata lumea (si esti
placut de toti), insa sa nu incerci sa spui lucruri pe
care nu le stiu toti, pentru ca vei deveni inamicul
numarul 1 al oamenilor prosti, care nu vor sa invete
nimic nou. Ei sunt statici ca bolovanul.

Doamnele in varsta nu se mai tern de propriile
lor secrete, pentru ca au ajuns la abilitatea aceasta,
atat de perversa, de a minti despre ele insele, ca iti pot
vorbi o saptamana intreaga despre ele insele . . . fara sa
ajunga vreodata la lucrurile dureroase ale vietii lor.

Le asculti si, de cele mai multe ori, te enervezi.

Insa, daca te gandesti mai profund: le
compatimesti rau de tot.

De ce? Pentru ca au invatat sa minta tocmai
pentru ca au fost calcate in picioare de prea multi
pana la tine, care vrei adevarul lor gol-golut. Tie nu
mai vor sa ti-1 spuna. . . de teama sa nu fii tot imbecil.

4 februarie 1999. Stai in scaunul unui tren care
merge greoi, dar merge. . . Ai un loc in plus in tren, un
loc in lume, un loc stingher. Inviti o persoana sa stea
langa tine. E sensibila. la loc incet, la modul delicat.

Ce ne facem cu excesul de sensibilitatel\

la loc... si se face ca doarme... Persoana e
treaza insa...Ce te face sa fii treaz... intr-o lume
somnambulal\

Citesc o carte iar ea este atenta la ceea ce
citesc.Deci nu... doarme\

Acum, cand scriu, ea, persoana de langa mine,
e atenta la modul in care scriu. Vrea sa stie ce scriu?
Nu o sa-i arat insa! Seer etui e pentru mai tarziu.
Pentru acum e numai aparenta, numai ceea ce se pare
ca fac . . .

Uneori ma indragostesc subit de cumintenia
oamenilor, cea din anumite momente ale lor... insa
imi tin sangele rece ... pentru ca uita repede aceasta
stare plina de candoare: cumintenia.

Insa nu grosii la inima mostenesc lumea, ci cei
cuminti la inima, cei delicati, cei curati la inima.

514

O femeie casatorita care ezitd... la ce se
gandeste in primul rdndl

Pleaca si incepe o alta experienta. Pentru ca
viata nu poate sa stea pe loc, e trepidanta.

Uneori telefoanele te imblanzesc si iti fac bine.

5 5

Povestea barbatului care mananca un mar. Cap
rotund, ochi caprui, fruntea ingusta, par
negru...flamand...Unghii neatente. Neglijent la
detalii.

Insemnarile febrile si cele mai fericite se
termina candva. Incepe marea durere a claritatii, adica
asceza dura si neprihdnitd, careia prea putini ii fac
fata.

Una e sa scrii literatura ca profesie si alta e sa
te explorezi din punct de vedere literar. Eu ma
explorez...Nu scriu cu bucuria celui care vrea sa ia
ochii cu scrisul. Eu scriu ca sa ma aflu... si nu ca sa
epatez\

Din tipetele copiilor se naste intelepciunea
acestei lumi.

5 februarie 1999. Eu: in palton negru si cu fular
rosu. . .in fata mea doua tiganci cu fuste inflorate. Cate
doua ghiuluri pe mana si un ambitus verbal capiant.
Oare poti sa scoti prostia din tine . . . precum iti sufli
nasul?!

Cat e realitate si cat mit mfrustrarea sexualdl
Cum insa sa tefrustreze ceva. . . care iti place?

Ma enerveaza sa teoretizez asta, sa bat apa in
piua, dar cred ca trebuie sa explicitez, prin
intermediul unui personaj (evident: femeie), diferenta
dintre dorintd si nevoie. Una e sa doresti o relatie
sexuala (lucru firesc) si alta e sa ai nevoie (band
sexualitatea pare a fi un stigmat, o catastrofa).

515

Insa nevoia asta exacerbata, inclusa in
paradigma frustrarii, a fost gogonata rau de tot de

Freud277.

Ea nu mai avu ce sa spuria. Lasa hainele jos. . . si
fugi peste camp. Intalni pe cele doua tiganci care
mancau praz, langa rau, iar cea batrana isi spala parul
in albia raului. Norii grei, plini de presimtiri insa, se
vedeau dinspre padure.

Nasuri mici si broboane dubioase.

E greu sa definesti ce inseamna linie pe un trup
viu.

Iar el astepta sa miroase soarele...care incepea
sa lumineze perifrastic.

7 februarie 1999. Cele mai grave momente de
singuratate ale unui om: cele in care isi incalca
juramintele si, in primul rand, isi uita Dumnezeul.

O linistc.in care tipatul se intoarce inapoi. In
care, fiecare pas, e uvertura unui cutremur interior.

Batranetea e timpul in care miscarile sunt mai
putine decat asteptarile.

Gustul posesiei. Ce inseamna sa te folosesti de
oameni, decat placerea ca sunt ai tail Insa ce vigoare,
ce concretete are aceasta. posesie utopical\ Nici macar
pe noi nu ne avem . . .

Mica cititoare care citeste romane erotice. Se
masturbeaza insa ideologic. Ea crede ca are nevoie de
o accentuare a placerii . . . cand placerea e tocmai
refuzul de afi linistit.

O mistuie dorul. O arde lipsa ei de neincredere
in sine. Ce e mai usor sa faci: sa iti urmezi
iubirea. . . sau sa ti-o indbusil

'J1 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud.

516

Chiar daca un personaj e 80 la suta fictiune,
fictiunea de acolo e o fictiune reald. E chintesenta
multor ore de reflectie asupra cum sa scriem
caracterul unui personaj. Ii imprumutam din
caracterul nostru (ne dam seama dupa) enorm de
mult.

19 februarie 1999. Crede ca trebuie sa inceapa
o altd parte a vietii lui si nu stie cum sa procedeze. Ii
e teama dar are si curajul noului care il mistuie. E
avid dupa surpriza zilei de maine.

Numai ca, pe fiecare zi, nu iti continui viata, ci
o iei de la capdt.

Pe fiecare zi intelegi ca nu ai facut nimic cu
viata ta dar, ca astazi sau, poate, maine, vei face acel
lucru esentiaL unicul, care ti-ar da bucuria vietii
depline.

26 februarie 1999. Fericita este naivitatea
supremd, care nu mai stie care e rdul si daca el trebuie
fdcut sau nu\ II privesti pe acest om umil si iti dai
seama ca nu-1 intereseaza noul, pentru ca el are noul
lui, care e, totodata, eel mai mare vechi.

E al lumii mele si el, dar nu ii apartine, pentru
ca el priveste in urmd, spre lumea care, candva, i-a
apartinut.

Asa ma voi simti si eu peste ceva timp. Voi fi
strain in lumea pe care, candva, am stiut-o si am iubit-
o foarte mult.

27 februarie 1999. Ma intreb ce provoaca, de
fapt, antisemitismul: locul de provenienta al omului
sau omul ca atarel

Insa daca uram oamenii la modul ideologic, de
fapt uram o anume tipologie umand, in numele unei
ideologii si nu oamenii.

Pentru ca din ceea ce se observa ideea de evreu,
de tigan, de minoritate e mitraliata si nu oameni care
fac ceva reprobabil.

Te intorci mereu la tine si ti se pre ca nu mai ai
ce spune. Tacerea unui personaj (pentru ca e vorba de

517

un personaj viu, pe scena) e cea mai coplesitoare in
teatru.

Teatrul meu are multa tdcere si multd
intelegere pentru om. Poate ca tocmai de aceea teatrul
vorbeste asa de profund: pentru ca stie sa taca, atunci
cand ai putea sa spui o groaza de lucruri.

Eu cred in adevdrul vietii oamenilor si asta imi
provoaca o mare bucurie.

28 februarie 1999. E prima zi de adevarata
primavara. Multa liniste... Multa frumusete...Le
percep pe toate in candoarea lor.

Trecerea insa spre primavara il face pe student
sa transpire si...apar metehnele specifice acestui
anotimp.

Greul e greu iar binele e frumos.

Sfantul Efrem Sirul isi indemna ucenicul cu
tarie, ca atunci cand e in slabiciune si in necaz sa
strige catre Hristos.

Se deschide natura. Asta ii face rau si soarelui
si studentului.

15 martie 1999. A inceput sa traiasca...ceea ce
pana acum parea doar un vis. Personajul care, de la un
moment dat, isi va trai toate visele. Cum se deruleaza
schimbarile din el, din adancul fiintei lui. Un fin
observator...desi bucuria te face sa nu fii atent la
detalii.

De ce femeile nu vor bdrbati adevdratil Pentru
ca nu vor sa fie femei... ci fiinte de care se poate
profita la modul foarte jegos.

Am o senzatie tulburatoare cateodata: incep sa
intalnesc oameni, in viata reala, care seamana cu
personaj ele din mintea mea sau care s-au conturat pe
foaie sau sunt in curs de nastere.

Sunt astfel sau mie imi place sa ii vad astfel?
Numai ca nu eu provoc intdlnirea...si intelegerea

518

acestui fapt, ci inteleg de la sine, dintr-un foe, ca imi
sunt foarte cunoscuti (din interiorul lor) oamenii ca
atare.

Iar cum am inceput sa imi notez tot felul de
amanunte fizionomice si de comportament,
temperamentale, caracterologice . . . pentru asta...incep
sa se compuna oameni in fiinta mea din diverse
semnalmente ale diver silor subiecti inregi strati de
catre mine.

Diversitatea, cu alte cuvinte, devine unitard.

Nuvela are ca prim plan o problemd si nu un
subiect. Cand ai un subiect si crezi ca trebuie sa il
dezbati iti dai seama ca esti la suprafata, ca iti lipseste
lucrul esential: intriga, problema, ceea ce si pe tine, ca
creator de realitdti te intereseaza. Pentru ca altfel
devii un descriptivist si nu un om care explica
interiorul experientei umane.

Trebuie sd vrei sd trdiesti in ritmul personajelor
tale.

Si tu trebuie sa ai problema pe care o dezbati
sau sa te incluzi in ea pentru ca sa ii vezi conturul,
rezolvarea...

Tocmai de aceea nuvela e o problema vie, e un
fapt in care tu esti prezent si nu e opovestire.

Povestirea considera faptul de viata terminat,
inchis.

Nuvela e un fapt viu, care nu isi aminteste, ci
trdieste crampeiul de viata descris din punct de vedere
propriu.

Scrie!, raspunse doamna cea umflata...Vorbea
despre mine cu un altul, care se intreba despre ceea ce
fac acolo, in preajma lor.

Mi-am dat seama atunci ca ma desir. Eu nu mai
existam, pentru ca se vorbea despre mine la timpul
trecut. Eram mortul despre care se vorbea... la modul
indiferent...

Femeia, nonsalanta, statea cu mainile
incrucisate pe piept si cu o privire tampa.

519

Peticele de viata dramatica iti provoaca o mare
indispozitie, atunci cand le revezi...\a modul
melancolic.

24 martie 1999. Problema barbatului care nu e
lasat sa vorbeasca. Era ori urdt ori invidiat. Foarte
putin probabil iubit. Si cu toate astea imi plac
afirmatiile categorice. Ele te incizeaza in mintea
lor...

Locul scaunului.

Distanta dintre catedrd si scaun. Ferestrele
lungi si stinghere. Adesea deschise.

Larma de fond... Cine se uita la cocori si la
caderea frunzelorl

Pasii foarte reci pe coridoare foarte slab
luminate.

Emotiile spuse doldora.

Frenezia prostiei.

Ochi baltind a impostura.

Muteniile sinistre ale intelectualilor fara minte.

O petunie aruncata pe stiva de nesimtire.

Ma asalteaza, peste tot, rautatea oamenilor
aidoma unei caracatite nenorocite.

Cand sunt slab, atunci Tu esti taria mea,
Hristoase al meu. Tu esti mai prezent in mine decat
orice latrare la luna. Cat as vrea sa simta toti bucuria
comuniunii cu Tine, Iubite Doamne!

27 martie 1999.

Slujba linistita si sincera.

Masa bogata si buna.

Vorbiri duhovnicesti.

Confesiuni si luari de pozitie.

Cea mai lunga slujba a vietii mele.

Confesiuni.

Peisaj de basm.

Dorm imbracati monahii de aici.

Un nes, pentru nesomn . . .

Unii nu sunt prezenti.

Scriu la o masa.

520

Carti speciale.

Timpul a luat sfarsit. Ma simt deasupra
pamantului si, in acelasi timp, in mormdnt.
Glume, vioiciune si credinta multa.

~ 5 5

Amabilitate, intelegere, intelepciune, smerenie.

Ma bucur si ma intristez in acelasi timp.

Si totusi, sub crusta de liniste de aici, monahii

5 5 ~ ) ~

pe care i-am intalnit, si mai ales staretul...nu sunt cu
adevarat oamenii, care s-au straduit sa fie cu mine.

E multa /?6>zd..dincolo de aparentele acestea
cuvioase si smerite, care nu pot fi negate.

Si asta, in timp, face ca toate cele traite aici sa
fie dezolante. De ce? Pentru ca oamenii vor dovedi,
ca sunt altii decat ti-au aratat ca sunt.

J 5

30 martie 1999. La comemorarea lui. Imbracati

5

frumos. Rddeau insa in loc sa pldngd. Doar cativa
inaltau rugaciuni din suflet pentru marele disparut. Si
el tocmai asta astepta de la ei: rugdciunea lor sincerd.

2 aprilie 1999. Intru intr-o discutie ca sa
comunic, pentru ca imi place sa comunic. Nu vreau ca
sa-i spun ceva anume persoanei cu care discut, ci ma
las dus de firul discutiei, atata timp cat discutia e intre
oameni . . .

O persoana straina insa iti va pune mai putine
intrebdri brutale decat un prieten.

Dar nu consider ca imi este prieten cineva care
nu imi tine partea, ci e avid ca sa imi cunoasca, sa imi
afle, saimi descopere lipsuri reale sau imaginare.

Ii detest pe cei care se vara cu forta in viata
mea sau considera ca viata mea e un spatiu unde poti
sa spargi toata linistea si bucuria din jur, atunci cand
iti sare trancurile.

5

Economie de timp, de energie si de sdndtate: e,
deopotriva, definitia virtutii dar si a egoismului.

Egoismul vrea numai timp pentru sine. Virtutea
vrea sa faca economie de timp pentru sine, pentru ca
sa iti dea energie din plin si sanatate duhovniceasca,
pe care tu, la randul tau, sa le imparti cu altii.

521

12 aprilie 1999. Sunt uimit sa vad la tot pasul
faptul, ca oamenii nu mai cunosc si nu mai iubesc
simplitatea vestimentara si nici pe cea lingvistica. Si
asta, pentru ca si-au pierdut simplitatea
duhovniceasca.

Credinta, cu cat e mai simpla dar mai
afectuoasa, cu atat e mai direct a si, in acelasi timp,
mai eficienta.

Nonsalanta oamenilor e efectul dezradacinarii
lor spirituale sau dezradacinarea insasi?

Abundenta materials insa aduce doar iluzia

5

vesniciei si nu vesnicia insasi. Tocmai de aceea cei

> 5 y >

grasi in pacate... vor ramane in afara portilor
Imparatiei Sale.

Cei care se cred vesnici pe pamant nu s-au lovit
de durere si de moarte. Sunt inca copii la minte.

Eu cred ca oamenii trebuie sa stie de ce sunt
nefericiti, ce le aduce nefericirea si, implicit, sa
intuiasca ce trebuie sa debarce din ei pentru ca sa fie
liberi de tristete.

>

Cred ca trebuie sa le spunem oamenilor ce pot
sa dobandeasca, daca ar iubi sfintenia vietii cu

~ 5 5

Dumnezeu.

Trebuie sa asteptam voia lui Dumnezeu cu noi
si sa credem ca ea se va face intotdeauna simtita.

5 5

Dumnezeu le vorbeste oamenilor, ii conduce spre El,
pentru ca de la El au venit. Nevrednicia noastra sa fie
iertata, Doamne! Nu sunt vrednic de nimic, eu,
nenorocitul Tau rob!

20 aprilie 1999. Cred ca exista un moment in
viata cand omul nu mai stie sa dea definitii. Si de

5 5 J ) 5

atunci se bifurca posibilitatile: ori ramai sa te explici
prin arta, ori mergi sa te umpli de har si de curatie si
de teologie in genunchii adoratiei fata de Dumnezeu.

522

Pentru mine incepe un alt drum. Incep o noua
viata. . .unde totul vafi altfel.

Si asa...crm renuntat la arta... pentru viata cu
Dumnezeu.

523

Cuprins

1:1995(2-32)
2:1996(33-149)
3: 1997(150-306)
4: 1998 (307-502)
5: 1999 (503-523)

Teologie pentru azi

2010

Editia de fata este o editie
online gratuita
si e proprietatea
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Ea nu poate fi tiparita

si comercializata

fara acordul sau

direct

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate