Dorin Streinu, Opere alese, vol. 2

Dorin treinu

Opere alese

II

Teologie pentru azi

Bucuresti
201l'

Sa nu tepui niciodata cufemeile! 1

Doamna preoteasa m-a batut la cap in continuu, de
vreo 3-4 ani, ca sa fac o selecfie din cdrfile de liter aturd pe
care le-am scris §i din desenele §i picturile mele, selec^ie care
sa dea un indiciu, celor care nu ma cunosc, despre cum
aratam in adolescen^a mea.

Toata arhiva vechiului artist... Dorin Streinu a stat
sigilata vreo 6-7 ani de zile, a§a ca, de curand, privind toata
oboseala creativa enormd a acelor zile §i eu m-am cutremurat
§i nu cred ca acum a§ mai fi in stare de o asemenea epuizare
debusolanta.

§i, am injeles, privind kilogramele de car^i
manuscriptice din jurul meu, ca trebuie sa fac o atare
selecfie, pentru ca fara aceasta prezentare . . .eu, omul de
astazi, sunt inexplicabil.

1 Un articol din data de 7 octombrie 2008, ziua in care am editat prima data, la nivel
online, ceva din opera mea ca artist esentialist.

Nu ma a§tept insa ca, in masa [nu cred in masa care
gandeste... ci numai in persoanele care gandesd] sa fiu
infeles §i, ca atare, injur at §i invidiat maipufin.

Poate ca acest om care am fost, care a murit in mod
fundamental cu ceva timp in urma, sa adanceasca
nedumerirea care ma inconjoara.

Da, e un rise pe care mi-1 asum . . .

§i mi-1 asum, pentru ca eu cred, ca pentru acel numar
infim de oameni ... poate 10, poate 100, poate doar unul...care
vor sa ma cunoasca in adevaratul sens al cuvdntului . . . aceste
amanunte biografico-creafionale conteaza foarte mult, sunt o
introducere in backgroundul meu experenjial, teologic,
cultural, filosofic etc.

§i, prezentarea fostului artist [de geniu] Dorin Streinu
[genialitatea mi-o recuno§teau oamenii din jurul meu, care
vedeau cum scriu o carte de poezie in doud zile sau cum,
uneori, in mod direct, inventam poezie pentru un public
prieten. Cea mai mare performanja de care imi amintesc a
fost aceea in care am creat poezie, pe loc, interpretand-o unui
public... timp de 8 ore in mod neintrerupt . Nu cred ca mai pot
sa repet acest supliciu interior.] o incep cu ceva de final,
adica anacronic §i nu diacronic, adica cu cateva mostre din
volumul 2 de Lecfii de morald gratuita, facute spre sfar§itul
carierei mele artistice, cand eram in pragul renunjarii la arta.

Cu stiloul (eel mai adesea), faceam fuse
caracterologice, in stil esenfialist - curentul in cadrul caruia
cream impreuna cu sojia mea §i pujini prieteni - adica
exprimari ale unor intuitu directe vizavi de oameni §i obiecte.

Esenjialismul nu i§i dorea sa creeze povestiri
exhaustive despre realitate §i om, ci dorea sa prezinte in
cateva tuse §i in mod concis in literatura esenfa experienfelor
pe care doream sa le prezentam.

Noi faceam o literatura §i o arta a conciziei, care nu
semana cu cubismul sau cu simbolismul, fiind ceva cu totul
nou ca manierd interioara de creafie, pentru ca ne foloseam
de orice maniera de lucru, mai veche sau mai noua, pentru ca
sa exprimam rapid lucrurile pe care noi le credeam, le
simjeam, le traiam ca esenjiale.

De§i, poate o sa para paradoxal pentru mine eel de
acum, care scriu la nivel online unui public cititor in medie
de 1300 de persoane pe zi...nu am publicat nicio carte de
poezie, niciun roman, nicio carte de nuvele, nicio carte de
teatru, nicio carte de aforistica §i nici nu am expus niciun

tablou din cele pe care le-am creat in adolescenja §i prima
mea tinereje.

De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca ritmul editurilor
e prea incet, prea de melc in comparable cu modul in care eu
cream.

§i, munca de editura §i har^ogareala de duzina §i
redactorii pedanji §i care nu injeleg sensul scrierilor unui om
care creeaza in for^a arta §i nu o carte la 10 ani... m-ar fi
terminat psihic.

A§a ca am preferat sa nu am de-a face cu lentoarea
tipografiilor tradijionale §i, din acest motiv, debutul meu
editorial nu s-a mai produs niciodata.

A§a ca, ceea ce noi vom prezenta in aceasta categorie:
AmfostDorin Streinu , nu au mai fost vazute decat defoarte
pufini oameni §i e o noutate absoluta.

Numai ca Dorin Streinu a murit, nu mai e printre
noi...§i aceasta e doar umbra aceluia. §i aceasta umbra vede
lumina onlineului numai din cauza doamnei preotese, a so^iei
mele, care m-a biruit §i de data aceasta, prin insistenta ei
plina de dragoste si de atentie la felul in care sunt perceput de
catre ceilalti.

De aceea, atentie mare!, nu va puneji cu
fern eile. . .pentru ca au putere de convingere\

§i acum va oferim 20 de fotografii dupa tu§ele
noastre...

— - ^*zvf>)' eft r*&*3p ^etfwpb--

<f> 'dt^t„t /f /r,^

i*~t»~? £ .

A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/category/am-fost-dorin-streinu/.

l«-

fit.

3?.

°cl</,t

•*^^.

k

/

f Jt<iV /

' — h"if> J&,n»ib'-.

ic:

O'a ^Ti^s^j/^r^o^io^^.

«i

1 _ga^4^'.'^-* -

<£<±4J d>» C}^ .

10

*"* 7,»U J+f*~.\-

A- 1 *,,*"

<^. . — lixflaihtv/—^

>^u

11

g5 .-^/d.*fe^

5f.

■^

4^-

12

*J

_ ^.^ Itfty^.

sjti'-tu

* fLf

13

ft.

<&•

14

2 / - '

%3>

#

15

Am stat ca sa-fi spun cum sepierde si cat
se castiga (vol. 22; poeme alese)

La* 4 *,

,<3tuty^9

Din sec|iunea: Inegalabilul timp al ipocriziei.

19.06. 1998

Suntem nedarnici cu marile spirite,
le laudam prea pufin §i prea vag.

Ne e teama sa nu ne terfelim

orgoliul sau prostia

noastra incinsa cu sare

amara.

Ce pierdem daca spunem ca Esenin

e imbatator pdna la lacrimi

iar Kafka e inspaimdntator pdna la sublim,

ca Rilke e un inger sonat

§i teluric, ca Dali e un dumnezeu spaniol, care

apictat nebunia pdna la capatl

16

Ce pierdem daca Shakespeare

e absolut iar

Byron te ucide numai

zdmbindu-fi par§ivl

Doamne, caji Sfhni §i cate genii

§i ca^i eroi ai Tu

§i eu nu ii §tiu pe to^i! . . .

Tu mi-ai dat sa ii §tiu pe cdjiva §i abia
imi mai suport viaja.

Daca ar fi sa ii stiu pe to^i,
as. mai rezistal

Daca numai pentru ca

i-am citit ma doare

inima de atata bucurie,

ce se va intampla,

cand eu voi vrea

ca sa fiu ca unul dintre ei?

E prea mult, Doamne,
§i ma secera dorul

§i amaraciunea

ca pe un fir de iarba

umil.

Nu merit sa fiu laudat
mai inainte de a ma infrunta
cu nesatula viafa §i nesatula

moarte pana la capat.

***

Odata vroiam sa fiu infeles. Eram

un copil draguf §i adorabil. Acum

vreau sa fiu iubit, iubit

cu frenezie §i Jinut pe braje §i sarutat

din senin.

Se schimba exigence
cu varsta. In fiecare clipa dorim altceva

17

§i ardem dupa alte stele §i dupa

alt dumnezeu mai frumos, de§i

Dumnezeu e Unul §i niciodata

cunoscut pe deplin.

Pierdem

timpul sau il insultam §i o

facem cu o gra^ie aparte, fara sa

fim umilifi de neimpliniri

§i luptandu-ne cu dezamagirea

pana la sange.

Suntem vii §i cunoa§tem puterea,
sinceritatea plansului §i voca^ia omului.

„Vreau sa fiu iubit!", tip in gura
mare §i nu vreau intrebari.

Aceste doua mari dorinje ale mele
le vreau implinite.

Uit tot daca e

nevoie §i reneg ce am facut, numai

ca sa simt pi inatatea, refuzul nimicului

§i luxul plinului, al desavar§irii.

Nu cer mult singurata^ii!

Nu cer mult unei femei singure
§i cu caracter nobil. Vreau sa fiu

iubit pana la disperare, pana

la sinuciderea suprema, pana cand

lacrimile vor curge fara opreli§ti,

pana cand iarba va lua foe §i va deveni

albastra.

§tiu ca se poate, Doamne!

Eu nu pot sa-Ji cer decat lucruri

simple. Fa-ma simplu §i uita-ma

in brajele unei iubiri fara pereche\

***

18

Scrisoare cdtre un prieten

Iubitul meu, ma simt ranit §i acest

lucru nu e ceva intdmplator §i obosit

de atdta eternitatre, special pentru voi §i

pentu mine.

Nu §tiu care e destinajia mea

selenara §i nici nu §tiu daca voi

termina lucrurile care se nasc continuu,

obsesia de a naste continuu.

Eu ma simt dorit de un dor dureros de dulce

§i nu intdmplator. Nimic nu e intdmplator.

Si in eel mai crunt hazard e ce mai

mare frumusefe .

Ma simt ranit depierdut

§i plin de sens, in acela§i timp

alergdnd §i stand pe loc, in acela§i

timp un copac verde §i unul uscat,

ofrunza cruda §i una cicatrizata

pe fruntea lui Dumnezeu.

Ma dor toate

tacerile, inimile fade §i sterpe, cajeii

fara un picior, ochii ei, terminabilii

ei ochi, incognoscibili pana la extaz

§i puri pana la disperare.

Nu mai injeleg

nimic §i nici nu mai vreau

sa plonjez in aceasta emisfera.

Vreau

sa stau ca un munte §i sa va privesc,

imperturbabil . . . §i voi: intr-o continua

mi§care, pendulare a sor^ii.

Vreau

sa ma simt, iubitule, sa-mi simt

amorjirea §i sa va deapan regretele, ciuma

19

viejii noastre, insomniile eterice la
care suntem pedepsh;i.

Ma trezesc dorind
§i visez dorind.

Stau dorind §i vorbesc dorind. Ma
transfigurez dorind §i plang dorind.

Te vad §i ma tulbur. Ma obose§ti

numai privindu-ma, dar fara oboseala

ta eu nu as. mai fi nimic.

Ma simt ranit §i in umbra mea pus

la o rastignire speciala §i plina de

forja.

Cred ca eu sunt altruismul
pus la zid.

***

Noi doi ne cunoa§tem din

reverii periculoase,

din jocuri de noroc subinjelese

§i subversive.

Ne codim §i ne facem rau

din esenja,

din pura lamentajie

§i din viziune exacerbata.

Noi doi ne potrivim de minune,

pentru ca suntem diferiji, pentru ca

vedem stele diferite,

dar avem inimi comune.

Noi doi cantam un cantec

singular

§i nu 1-am invajat mai inainte,

ci l-am gdsit, 1-am

intuit de la prima vedere.

20

Ai nevoie de tine ca de mine,

am nevoie de aerul tdu
ca sa ma satur de aerul men.

A§ ajunge pana la ideea absurda

de a ne schimba trupurile, daca

e§ti de acord, de a ne locui

la propriu §i de a traversa,

cu mainile lipite,

toata masura dintre §ansa

§i ne§ansa.

A§ fi in stare!

Ma duce capul la a-^i cere

sa-mi cedezi gandurile, obtuzita^ile

cotidiene, umerii tai

puri, sanii tai incomprehensibili,

gura ta plina de roua,

raul tau necesar

§i ghicitura in stele,

stelele pline de avu^ii congenitale.

Eu nu m-a§ opri . . .

Eu as. incerca sa ne despuiem

§i sa ne privim prin Dumnezeu,

nuzi §i credibili

tuturor.

Eu m-a§ casatori cu tine pana
la refuz, daca m-ai accepta

ca stdpdn §i impdrat,

daca ai injelege ca amandoi

suntem totul §i nu mai avem

nevoie de nimic §i de

nimeni.

Ji-am scris poemul acesta

ca sa nu crezi ca e o mica

toand de-a mea

§i un lucru de trei zile.

21

Ti-am scris poemul ca sa
§tii ca sunt foarte realist,
realist pana la detestare,
dar nu-mi place sa a§tept
§i nici sa mi se puna
intrebari.

Vreau sa fiu iubit fara

regrete, fara trecut, prezent

§i viitor.

Vreau sa fiu {inut in mana,
cum Jine Dumnezeu

eternitatea
§i nu se mai satura.

Nu putem gresi.

Noi amandoi ne putem
uita numai pentru ca

suntem
destinafi unul altuia.

***

Nu cunosc nimic despre tine

§i e§ti in mintea mea un teren

viran, prin care tree ca

un accident binecuvantat.

Nu vreau sa te intreb, daca
tu nu vrei sa-mi spui.

Te las sa vii §i sa pleci,

numai sa-mi spui cand

inchizi u§a.

Nu mai cred in declarafii vorbite,
de aceea sunt asa de rece.

Acum imi plac declarable duse

pdna la capat
§i omenia lucrurilor, sacralitatea

22

lor fireasca.

Daca ies in corida cu tine

trebuie sa §tiu ce ascund,

pentru ca tu, ca femeie, multe lucruri

vei ascunde de mine §i le vei

spune altora.

Vreau sa \iu fraul in mana

§i sa fiu statul,

de§i nu cred nici m...statalitate.

Eu nu am vicii
dar §tiu sa profit de ele.

Eu nu am prieteni
dar stiu sa mi-i fac.

Deunazi, cineva mi-a spus

ca 1-a lasat nevasta pentru ca iube§te

prea mult calculatorul.

Pe mine, poate (as. vrea sa gre§esc) ma vei lasa pentru

ca II iubesc pe Dumnezeu

§i arta, iarpe tine ( sper

sanu zici!)

te las a treia, neingrijita

§i neimbra^i§ata.

Eu sunt barbat §i tu

e§ti femeie §i §tiu ca nu §tiu

prea multe nici despre bdrbafi

§i nici despre femei.

De aceea

mai voi face §i gre§eli.

Dar o sa-mi para rau

pentru ele.

Si a§ vrea

sa fiu iertat de tine pentru ele,

caci la randul tau

te voi ierta §i eu

23

pentru toate.

In rest: texte §ipretexte,

cuvinte §i minciuni culese

din vdnt,

pe care tu le stii

§i eu le pricep . . .

***

Nu vreau sa va citesc poezia mea

pentru ca eu va spun mai multe

decat sta scris §i va jenaji de

mine §i eu de voi, fara ca sa fi

gresit cineva cu ceva.

Vreau sa ma citi^i in singuratatea
voastra §i sa va par bun sau

prost, mic sau mare, de aruncat

sau de pus la inimd §i fiecare

sa creada ca are adevdrul.

E absolut acest simjamant, dar

e periculos, pentru ca incurajeaza naivitatea

impotriva valorii §i face din

valoare o prostie frumoasd, tocmai

cand aceasta e la ea acasd §i linistitd.

Cith;i-ma unde vreji voi!

Eu §i la veceu §i la masa

§i la Biserica §i acasa

sunt cam acelasi,

cu asperitaji §i cu posesii afrodisiace,

cu logaritmi §i cu fantezii diabolice.

Cand va par desculf,
da^i-mi o palma!

Cand va par nebun,
injura^i-ma cu gelozie!

24

Cand va par lacrimogen,
aruncaji cartea!

Eu voi ramane in ea, in voi,

in acest pamant sfant

§i va voi exaspera in continuare.

Cel mai bine e sd ma iubifi,
pentru ca astfel mdputefi uita.

Daca ma vefi uri

am sd va halucinez in toate zilele

§i nop^ile vie^ii, am sd hibernez

in voi §i am sd va innebunesc

lapropriu.

Iubh;i-ma ca pe un nimic!

E totu§i ceva, sa fii

iubit fara sa meri^i §i

nimeni sa nu-§i dea

seama de §arlatania ta academica.

E adevarat

ca am facut greseli neiertabile

§i ca nu am dreptul

sd exist niciunde.

E adevarat ca sunt un netrebnic

§i ca pot sa fiu calcat

in picioare §i de ultimul om.

Dar, sa nu fie,

ca, o clipa, sa sim^i tragedia mea

inexistenta

§i sd ma dorifi pe cuvant,

pentru ca atunci n-am

sa mai scap de voi nici in cer

§i nu ar fi bine

sa fiu atat de star

§i pe lumea cealaltd.

***

25

Iunie 1998

Secretul neiertabil

Imi vorbesc umbrele.

Imi §optesc copacii numele ne§tiute sau

uitate de oameni.

In parasirea lor ma absenteaza

§i pe mine demiurgic,

colosal §i plin de singuratate

provizorie.

Cred ca Dumnezeu sufera
de acela§i lucru ca §i mine.

Am tot ce imi trebuie §i ceea ce am
nu-mi ajunge.

Am tot ce-i trebuie unui muritor

§i ma incapa|anez

§i spun ca e: preapujin

ceeace am.

Pisicile pitite prin casele parasite
ma oglindesc in ochii lor.

26

Femeile u§oare ma masoara

in patul lor

§i in mintea lor istovita

de desfranare mentala.

§tiu lucruri pe care
nu le vede oricine.

Vad lucruri care
parpovesti pentru unii.

Viscolul ma agita §i nu-mi

da pace nebunia, cantecul ultim

sL.Ultimul.

***
Iluzia iluziilor noastre

Daca a§ §ti tot ce se afla sub luna §i

soare m-as. plictisi

la culme, pentru ca n-a§ mai avea

de ce sa ma mir §i ce sa iubesc,

n-a§ mai avea curajia

de-a alege chiar cu

preful gregelii ceea ce imi doresc.

As. pendula tictist de atata emojie

§i a§ fi foarte

sigur pe mine,

lucru care imi place

dar care mdjeneazd la culme.

Pentru ca Pascal spunea, sa nu fim
stab Hi, pentru ca atunci suntem morfi.

§i un om al spiritului, mort,

e o blasfemie.

M-ar mira sa aflu, insa,

ca nu §tii nimic din ceea ce §tiu

§i, ca

27

omul nu exista

§i ca eu nu exist

§i ca suntem o gluma pe computer

sau o viziune a unui

robot din circuite

§i deriva^ii electronice.

M-as. imbata de acest adevar
§i a§ paraliza.

Adevdrul pur nu e crezut nici
de Dumnezeu.

Ne plac mai mult vorbele goale,

pentru ca ele nu te pun sd gdndesti

§i nu ni cer

nimic in schimb.

Mor^ii sunt frumo§i pentru ca sunt red.

Dracii sxmtfrumo§i pentru ca sunt

imbrdcafi in negru.

Sangele unui impu§cat Qfrumos
pentru ca e cald.

Daca as. §ti ce se intampla

maine cu mine

ar fi un spleen teribil.

M-a§ imbraca pentru vanatoare

§i a§ jucafotbal.

M-a§ duce la o inmormantare

§i m-a§ imbata turta

intr-o cafenea.

M-a§ duce sa ma rog

§i m-a§ sinucide langa

un cimitir in flacari.

E absurd... nu?

Totul e atdt de absurd

28

pentru ca e atdt de indicator.

***

Grijile mele

Spiritul meu gase§te elevajii in durerea

altora, in nemernicia altora,

in singuratatea lor spirituala.

El iube§te durerea altora,

pentru ca iube§te iubirea altora

§i iube§te dezamagirea altora,

transpira^ia §i supliciul altora.

Spiritul meu gaseste forme pana la

extaz, de la Dumnezeu §i pana

la Satana, fara ca sd nege vreuna,

fara sa-i acorde vreuneia intdietate.

El lasa loc

toleranfei §i infelegerii,

demnitdfii §i onoarei.

Nu e bine sd ignori pe eel care vrea
sd-l ajufi.

Nu e cinstit sdpldngi langa eel
care vrea sd fie fericit .

Trebuie sa fii bun cu eel care te

injura §i sa nu insul^i
pe eel care ifi omoard familia.

Noi, ortodoc§ii, trebuie sa iertam
§i pe draci, pana §i pe ei.

Noi,

romanii, trebuie sa ne iertam calaii

§i sa nu-i vorbim de rau.

Astfel vom gasi steaua noastra amara,

29

alunecand spre noi

sau noi spre ea,
intr-o taina de nunta.

Noi, fara dusmanii no§tri, suntem

farisei. Noi, fara Dumnezeu, suntem

iresponsabili, trivializaji,

soma^i de neant §i de febrilitatea

nimicirii.

Dragul meu, nu te teme
ca sunt cu ochii
plini de sange!

Iubita mea, nu te teme

ca urlu ca un lup

fara haita!

Am o menire care ma incurca

printre oameni, care ma insingureaza

printre ei.

Nu am decat §ansa rezistenfei,

§ansa de a lupta impotriva nebuniei,

a agoniei, a nimicirii, pe care

le-am descoperit in mod tragic

pdlpdind in mine.

Trebuie sa rezist cu orice prej,

ca focul impotriva focului

§i ca iarna demenjiala impotriva

ei in§i§i.

Cand n-oi mai rezista o sa

rada cerul §i-o sa planga

pamantul.

Garderobd

Femeile au inceput sa
inghe^e in ochii mei.

30

Barba^ii au inceput
sa se ascunda.

Unii stau in scorburi.

Aljii se alungesc sub
crizanteme satanice.

Plang

§i jelescmoiti

nedori^i.

Rad de barbile batranilor
fara zile senine.

Ea da cu argintul

in ochii lui Dumnezeu

§i vrea sa §tie daca e

iubitd.

El cauta sa o prinda

virgind §i curva

in acela§i timp,

ca sa-§i consume

facinafiile de vampir.

Femeile se lupta cu
orele plictisului.

Barbajii se scarpina

in maladiva lor

insatisfacjie.

Incercam sa ne dam

nume proscrise
§i sd agitdm istoria
in favoarea noastra.

Eu incerc sa-mi schimb zodia §i

sa ma innebunesc

in eternitatatea adormirii.

31

Avem o
pacQfatala.

Tu pleci.

Eu mor.

Tu razi.

Eu putrezesc.

Tu inchizi cuvintele.

Eu le fac

sa se sodomizeze.

Tu e§ti.

Eu sunt ridicol

§i etern
fara sa consimt

faptului.

***

Cerere publicd

Iubiji-mi nebunii

§i claile lor de par,

mustajile lor

§i pantofii lor

ne§ter§i.

Iubiji-mi

vorbele lor tampite,

ochii lor hibernali

§i buzele lor

crapate.

Iubi^i-ma prin ei

§i prin tot

ce moare,

caci pana la urma

§i sanatosul §i nebunul

n-au scapare;

§i unul §i altul

32

intra in aceea§i

oala fara

fund §i fara ie§ire.

Iubiji-mi

nopjile lor solilocvice,

argumentele lor dezlanate,

furiile lor

garnisite cu paranoia.

Iubiji-mi

pofta lor de moarte,

cancerul lor teluric

§i frica de foame,

de sete, de paduchi,

de caini, de noapte,

de fulgere, de varcolaci §i moroi,

de maini §i cuvinte care

ii trezesc.

Ei sunt haita lui Hristos.

Ei sunt aurul cerului meu.

Ei sunt virtutea §i lauda mea.

In ei, eu ma laud §i cant.

In ei dansez
§i tore ceasul indumnezeirii.

Fara ei n-as. fi om.

Fara ei cuget in van.

Fara ei nu as. putea

sd iubesc viafa §i sd mai cred
in ea.

Nebunii mei, ma leaga

intre Dumnezeu §i Romania

cu un §treang

de lalele negre.

***

33

Reclamd

Esenjiali§tii nu au timp,

se grabesc,

spre oceanul cu iinte dare

§i, rapind ochii tai, ii fac

marmelada pe paine,

ca sa nu se sature nici

ho^ul §i nici prostul.

Din doua tumbe ajung

de la Prea Sfantul la

Prea Negrul §i fac pe idio^ii,

pe simandico§ii,

pe lunguie^ii in nas §i

pe suavii la gura.

Sunt copaci de stepa.

Sunt ridicaturi nucleare

care stau

sa explodeze.

Lumea n-a §tiut pana acum
sa-i apere de arsifa.

Acum ei apara

lumea de blesteme, de vraji,

de ajele morjilor

§i de apele lor.

Nu la intamplare

s-au nascut

ca ni§te schelete

de sfdrsit de secol

§i cu faja de copii, de copii

nevertebraji §i buni la suflet.

Au sfidat ordinea, ei,

mucali^ii §i jigodijii,

au dat palme artei ca sa

o trezeasca^

34

au refuzat estetica %\filosofia

§i francmasoneria clipei

§i orice statut diabolic

al criticii de special itate .

Traiesc §i nu au timp.

Sufera §i e prea pmin.

Sunt dispera^i §i nu
ii doare acest lucru.

Mai presus de toate stiu sensul

viefii §i al morfii, pentru

care aljii s-au sinucis

de moarte §i n-au

mai avut nevoie de oglinzi.

Sunt lini§tn;i de confuzii.

Sunt puri de rebarbativi
ce sunt.

Fara ei as. fi mai

plictisit ca un cimitir

plin cu cruci §i flori

triste.

***

Goliciune neacoperitd

Am spus ca lumea se
scalda intr-o

larga tacere mortuara

§i, noi, poe^ii, suspinam

dupa Dumnezeul parasit.

Nimeni nu ne vrea

iar noi vrem toata

lumea.

35

Am spus ca zburam

asemenea lacrimilor

§i nu avem

nevoie decat de pdrdsire

ca sa fim noi inline.

Nimeni cand Qfericit
nu-§i da seama de acest lucru.

Numai dupa ce pierzi

fericirea, daca
ai dobandit-o vreodata,

§tii cat costd
§i unde nu o mai gase§ti.

E adevarat: e mare

har ca sd vezi

prin oameni §i sa

le scrii durerile,

chiar §i cele mai plicticoase.

Eu vd obosesc,

pentru ca oamenii

sunt cdrfi fdrd final .

Agonizand

Cand tacerile amufesc

iar cuvintele

nu mai §tiu

sa fie folosite,

cum sa-Ji spun ca

te iubescfdrd marginil

***

Presupunerile mele

Poate sunt singura
durere cu tdlc^

36

creata sd ingrozeascd prin iubire

§i prin addncimi

insondabile

pe muritori.

Poate, in relajia mea

cu Ingerii,

sa am cele mai singulare

profejii autumnale

§i sa am regula

de aur a inefabilului

lui Dumnezeu.

Poate, nemarginit

§i perplexant,

sa invoc taria

lumii §i ea

sd dizolve ne§tiutele

§i §tiutele noastre idiot enii

§i sa lase loc

scurgerii fara amar

a nopjii, a singurei

nop^i.

***

Convulsiva

Uneori, copacii imi par
cdini §i apele lacuste

malefice §i

oamenii draci abdtufi

§i, despre mine, spun

ca sunt o rusine universald.

Ma detest
cu mare constiin^a.

Ma intreb
cu mare certitudine.

37

Dar nu §tiu care e jocul
pentru care ultima ora

voi amorfi.

Nu §tiu - ce grozav! -

nu §tiu ce muzica

ma va incdnta

in sublimitatea

unei morfi aparente.

***

Paranoica femeie

In aparenta mea elegie

stai tu,

cea mai bucuroasd

femeie a lumii.

Ce curaj nebun
ai samaiubesti!

Ce mare curaj ! ! !

Nimeni nu m-a
iubit

§i tu vrei sa iei
toata iubirea mea,
pentru totdeauna.

In aparenta mea elegie

stai tu,

cea care nu ma la§i

sdplec

§i nu mai vrei sa

ma lasi sdplec.

***
Plindtate

38

Cand ai, nu mai poji
sa spui prea multe.

Parca i-au sfar§it cuvintele,

ambifioasele §ijigoditele de

cuvinte.

Cand ai vrea sa

spui cuvinte care

nu existd

§i asta: pentru ca to^i pro§tii

§tiu sa spuria cuvinte.

Cand e§ti fericit,

poeziile mele

\i se par cdntate de Ingeri,

asta daca,

pana atunci nu Ji-ai

dat seama.

***

Pruned

Ce limba tacuta au
bebelu§ii!

Ei doar dau din maini
§i scot sunete.

Pana le dau
dinjii i§i sug degetul.

Sunt primi^i cu mare dragoste
(unii, bineinjeles).

Ca sa nu fie deocheafi

li se pune

fundd rosie.

Apoi, ca totul sa fie

39

natural,

tinerele mame

i§i scot sanii

§i ii alapteaza.

Asta, bineinteles,
daca au

laptele bun...

***

28. 06. 1998
Aliterafie

E totusj trist sa iubesti
§i sa nu mai ai

cuvinte

sau sa nu iubesti

§i sa ai prea multe .

E totu§i trist sa stai,
degeaba, cu o inima

mare in partea stanga
§i sa

nu ai pentru ce spera.

E trist, angoasant de trist,
sa fii un poet sclipitor
§i sa nu §tii - frapant, nu?!
ce safari cu viafa ta.

***
Fariseism

Nu mai injeleg
nimic de atata luciditate.

Ma pierd intre a spune
§i a repeta cuvinte.

40

Ma fac ca nu §tiu
sau ca nu

pot sd rezist.

E nostim la culme.

Par clovn, tocmai

atunci cand adevdrul

e eel mai sincer.

***
Sinuciderea cea mai pur a §i neimplinirea ei

Avem sa murim cand

adevarul, el,

tocmai el, sau, §i el,

ne va vinde.

Vom muri

cand grija de noi se

va transforma mfrica

de noi

§i bucuria noastra,

cu totul, se va transforma

in nefericirea noastrd.

Stin§i de-a dreptul,

moiti fara provizorat,

noi, autentici

§i plictisi^i,

ne vom spune ca

am jucat indecent

toata via^a.

***

Cufrica in sdn

Daca eu, artistul,

a§ zambi fara gre§,

a§ putea fi acuzat

41

deplagiere, adica
de viafa risipitd.

Daca eu, nemarturisit

fiind,

voi spune ca

sunt cold cand rece sunt,

voi fi acuzat
de o mare singuratate.

Dar daca eu,

intr-o nelini§te sora

cu crisparea,

voi rupe aceste randuri,

atunci, cu adevarat,

sunt viu §i mult
patima§ pentru voi.

***

Piesd de muzeu

Poeziile frumoase
sunt cele triste

§i cu mult adevar;
eu \\i saratam mainile,
picioarele §i-al tau par.

Eu i^i spun

ganduri tihnite

§i patrunzatoare;

ma uitam in ochii tai caprui

ca-n razele de soare.

Iar poe^ii care le

scriu

sunt parasifi

%\fdrd destin;

pe bra^ele ei am plans

lumina din Jintirim.

***

42

Doud minuni banale (vol. 11 de poezie,
integral)

"*»<_

•?Sj^

***?,&

■***♦.

43

Acest volum confine doar... doud poeme, insa
fundamentale pentru poetul Dorin Streinu, a§a cum spune
fotografia-insemnare de deasupra.

In josul imaginii se vede eel mai frumos vers al
sfdrsitului de mileniu...3i§3i cum este el in foaia
manuscriptica.

Pastel

Gandul tau
e un sarut de femeie frumoasa.

Prinde in braje

barbatul
§i il adoarme.

Gandul tau
e o coasta de animal carnivor.

Rape§te prada
§i o duce in vale.

Gandul tau
e un picior de broasca verde.

Sare in apa
§i se pierde.

Gandul tau e
o rand.

***

44

Glossa

Un dar, viaja este-n tine,

Pasarea nu intreba;
Raul se ascunde-n bine,
Ne-nfelesi sunt el si ea;

Bea, cand inima te doare,

Din ce-i mult, tu fa pu^in;

Nu raspunde la-ntrebare,
Ochiul vede doar senin.

Intamplarea nu-i de vina,
Ce se-ntampla a fast vrut,

Chiar de e pu^in lumina
Gandu-n taina te-a durut.
Vinovat nu-i eel ce tace,

Injelept e ce-i in mine;

Rupt de amagirea veche,

Un dar, viafa este-n tine.

Cer albastru §i cu stele . . .
Dorul meu e-atat de sus,

Dimine^ile sunt grele

Caci alt zbor Gstepropus.

In durere-mi iau durerea

§i ma pun in vers cu ea,

Cum e ca sa zbori prin ceruri

Pasarea nu intreba.

Inve§mant gandul cu-albastru,

Binele sa-1 vreau doresc,

Ma las paine de mancare

§i vin ro§u, barbatesc.

Dar primesc in spate vorbe,

Ce-mi ranesc adanc in mine,

Frunza verde §i speran^a;

Raul se ascunde-n bine.

Vina mea e viaja insa§i

Ce-mi inunda in privire,

Eu nu cred ca sxmtfantome

Visele ce tree prin mine.

45

Un barbat e chiar puterea,

O femeie-i viafa mea,
Ea-mi rena§te amagirea;
Ne-nfelesi sunt el si ea.

Cade-n pietrele de sange
Vulgul tandru §i Jepos

§i crezand ca imi e bine

El ma mu§ca de-al meu os.

Ma-nfior de-a lui mandrie . . .

Dar ma-nan; cu inc-o zare

§i imi spun atuncea mie:
Bea, cand inima te doare!

Peste tot gasesc indicii

Sa privesc, adanc de tot,

Rumegand in gand la vicii

Ce in inima nu-not.
Iau cuvantul eel mai simplu

§i alung din el venin

§i imi zic, lung, la ureche:

Din ce-i mult, tu fa pu^in!

Toji imi cer ochiul de-a-ntregul,

Fara ceafd, de e bun;

Nu le plac in nebunia-mi

Sa le rdd. . . ca sa le spun . . .

Un rdspuns e mult prea simplu,

Cum e cerul la oricare

§i imi spun in mare taina:

Nu raspunde la-ntrebare!

De-i furtuna. . . ceru-i negru,

Caci apoi totu-i senin;

Inima se na§te-n graba,

Tipatu-i e caudin.

De prive§te bland surasul,

N-are-n el niciun suspin;

Cand e sufletu' in pace

Ochiul vede doar senin.

Ochiul vede doar senin,

Nu raspunde la-ntrebare;

Din ce-i mult, tu fa pu^in...

46

Bea, cand inima te doare!
Ne-n}elesi sunt el si ea,
Raul se ascunde-n bine;

Pasarea nu intreba,
Un dar, viaja este-n tine.

***

Sfarsitul manuscriptic al...volumului al 11 -lea de

versun.

47

Secfiunea de diamant. Autoportret

Pictura in ulei pe carton din data de 25.10.1998.

48

49

50

Scaunul meditafiei

Pictura in ulei pe carton din data de 10. 09. 1998.

51

52

53

Florile diabolice

Pictura in ulei pe carton din data de 18. 09. 1998.

54

55

Regele care nu va fl incoronat niciodatd
pentru cd nu este om

Pictura in ulei pe carton din data de 18. 09. 1998.

56

57

Naturd vie dar moarta

Pictura in ulei pe carton din data de 18. 09. 1998.

58

59

Viziunea din crdng

1

^^arSkx'- ■ /***

' J^ft &S^-^ -i^P^ 1

~« ^^

J

I

^jg JAW.

-

r *

^ ', Wf

:.: ■-_," - " - v *

\

,.-, ; .. #V" -/,•-> "

J^* ^i^^M 1 ""

•S

i .'

■ Jj

60

61

Pictura in ulei pe carton din data de 26. 09. 1998.

62

Poezia este un sentiment lucid. Aruncarea intr-o baltd
de sentimente sau intr-o mare de metafore dilueaza mesajul,
care trebuie sa fie unul pregnant.

Poezia nu e numai cuvdnt ci, mai degraba, e o stare pe
care o organizezi in fiin^a cititorilor tai. Ei trebuie sa te
resimta ca ceva unic, de neinlocuit, ca o stare de fapt.
Trebuie sa te simta cu ochii inchi§i, sa nu te confunde cu
nimeni.

63

Poezia mea are, in primul rand, atributul unei oralitdfi
sigure, aparent involuntard. Insa fiecare vers este o spunere a
ceva din mine, care pentru mine este esenfiald. Nu este
esenfiald pentru ca trebuie sd o audd altul, al^ii . . . ci pentru ca
pot sd oformulez.

Ma gandesc adesea la orele de poezie continud in care
m-am epuizat. Mii, zeci de mii de versuri despre orice,
oricum, oricine...§i la care au fost parta§i pu^ini oameni. Ele
au creat... starea poeziei. Poezia e prea pu^in importanta in
comparable cu. . .starea de a fi poezie.

Nu le mai pot readuce la viaja, le-am uitat sau mi-au
ajuns indiferente cele pe care le-am spus . . .

Insa starea, starea aceea de a fi cuvdnt, de a vorbi
mereu, de a scoate/construi/lamuri/organiza imagini §i
ganduri in rime sau in versuri libere . . . ar fi fost de neimaginat
pentru mine daca nu s-ar fi produs.

64

Dorin Streinu .

Intalnirea cu un poet de geniu e pentru mine intalnirea
cu un suflet prieten.

65

Gdstele

Acuarela pe carton. 28. 01. 1999. Intr-o zi de joi...

66

67

68

Visul unei nopti de iarnd

Pictura in ulei pe panza din data de 30. 11. 1999.

69

70

71

72

73

Imagine din curtea mea

Pictura in ulei pe panza din data de 25. 10. 1998.

74

75

76

77

Povestea betivanului pe fonduri abstracte

Pictura in ulei pe panza din data de 28. 11. 1998.

**M

78

79

Picassoul meu

Pictura in ulei pe panza din data de 15. 02. 1999.

80

81

82

Vizavi de taina lui

Pictura in ulei pe panza din toamna anului 1999.

m f

83

Copacii erau albastri spre mov

Pictura in ulei pe panza din data de 25 martie 1998.

84

85

Tacere cufemei

Pictura in ulei pe panza din data de 27. 02. 1999.

86

87

Lista volumelor de poezie ale poetului
Dorin Streinu

**#

Anull997

1 . Ascensiune in infinit [92 foi]

2. Dimensiunea cuvdntului [91 foi]

3. Rosu transcendental [50 foi]

4. Pasarea celor zece nasteri [9 foi V2]

5. Cosmologia esenfelor [91 foi]

6. Redescoperirea universului [76 foi V2]

7. Inimd extaticd [25 foi V2]

8. [/« cerpentru stele albastre [18 foi V2]

9. Cele 5 poeme [43 foi V2]

10. Cdntece pentru rds si plans [55 foi]

1 1 . Doua minuni banale [din doua poeme de exceptie]

12. Poeme si rdnduri indiscutabile [26 foi V2]

13. Leoaica fericirii [67 foi]

88

14. O carte pentru un singur cititor [partea intai: 100
foi] §i [partea a doua: 100 foi]

15. Linia si Cercul [99 foi]

16. Din nesperata limbd a dezamdgirilor [37 foi]

17. Cdldtorului fdrd pat [80 foi]

18. Cel strain de iubire [48 foi]

19. Carte de poezie pentru nebuni constienfi si inimi
bolnave [73 foi]

***

Anul 1998

20. Cum trdiesc oamenii in timpul unui cutremur de
soare [118 foi]

21. In catedrala celor o mie de rdzboaie pierdute [38
foi V 2 ]

22. Am stat ca sa-fi spun cum se pierde si cat se
castiga [55 foi l A]

23. Cdnd regele sejoaca cu moartea [70 foi]

24. §i o femeie nu m-a lasat sa mai plec si eu am
ramas langa ea [82 foi]

25. A privit Dumnezeu lumea si unul dintre oameni era
nefericit [49 foi]

***

Volume de poezii formate din poeme din diverse
perioade ale creaiiei mele artistice

1 . Dreptul de afi [67 foi]

2. Mdrul mdncat de trei guri (patru cicluri de poeme
ocazionale) [23 foi Vi]

3. Poeme din marele oras scdrnav [82 foi V2]

4. Poeme care nu aufost introduse in cdrfi de poeme ci
aufost aruncate in sertar sau Cdntec neindurat [67 foi].

***

89

La acestea se adauga cele cateva ore de poeme create
live, atunci, pe loc, pentru a fi inregistrate pe casete audio,
zecile de poeme date cu dedicate, volumele scrise §i ddruite
la diver§i prieteni §i cunosciui §i orele de poezie continua,
care erau o obisnuinfa, o cutumaintre 18-21 de ani.

Imi dau seama ca acum, privind in urma, este
incredibila §i pentru mine epuizarea mea pentru literatura.

Aceasta a fost numai poezia.

Urmeaza romanele, nuvelele, picturile, desenele,
teatrul, aforismele etc. pe care le-am scris si le-am creat
paralel cu aceste volume de poezie.

Piesele de teatru, spre exemplu sau anumite secjiuni
poetice le-am scris §i le-am jucat in diverse grupuri. Ele au
fost citite, explicate, pentru ca sa fie reliefant conjinutul lor.

V-am spus la un moment dat despre un ciclu defabule
scris pentru elevii mei de gimnaziu §i tot lor le-am scris o
piesd de teatru religios, pe care cred ca le-am daruit-o cu
totul. Nu §tiu daca o mai am.

Pe aceasta nu numai ca am scris-o (era vorba despre
venirea magilor, nasterea Domnului, colinde in jurul ieslei)
dar am scris-o pentru elevi ca atare, personalizat §i i-am
invajat cum sa declame, cum sa gesticuleze, cum sa se
costumeze fiecare in parte §i am creat impreuna cu ei decorul,
un decor fabulos, daca ne gandim ca am facut costume, stele,
sabii, iesle etc.

Nu scriu aceste lucruri pentru ca sa ma laud, ci pentru
ca sa constientizati ce fel de epuizare traiesc acum...dwpa
epuizarile de atunci, care se inmul^esc pe fiecare zi, care
devin tot mai mari.

§i cand vorbesc adesea de munca, de studiu, de
epuizare... cam a§a arata epuizarea unui om care cauta sa
inve^e, sa cunoasca, sa se schimbe continuu.

90

Volumele de nuvele, aforisme §i teatru ale
scriitorului Dorin Streinu

hZ*S.

A se refine!

Cand spun foi. . .ma refer intotdeauna la coli A 4, scrise
pe o parte §i pe cealalta, cu scris care il imita pe eel
tipografic. . . §i nu cu scris de mdna.

91

Cand spun un numar de pagini §i apoi Vi.. .inseamna ca
sunt, spre exemplu, 90 defoi §i opagina (= Vi).

Acela§i lucru §i pentru volumele de poeme prezentate
anterior...

***

Sunt enumerate aici doar volumele care au fost
transcrise din manuscrise.

Manuscrisele mele din acea perioada sunt formate din
zeci de caiete pe care sunt notice, poeme, desene, aforisme,
nuvele, monologuri, pasaje din diverse romane etc.

Unele lucruri le scoteam din aceste caiete §i le
rescriam, cu scris care il imita pe eel tipografic, cum scriem
§i acum, pe coli A4, in volume de sine statatoare.

Cand am renunjat la a scrie literatura in mod
programatic . . . au ramas multe volume nefinisate . . .

Tocmai de aceea am spus ca le enumar doar pe cele
catalogate atunci de catre mine, ca fiind dintr-o anume specie
liierard.

***

Nuvelistica
1997

1. Altreilea dor (99 foi 1 / 2 ).

2. Un gest de tandrefe (53 foi Vt)
3.Aruncarea mdnusii galbene (50 foi Vt)

Aforistica

[Fiecare volum de aforisme e scris in sine, de la un
capat la altul...§i nueo sir anger e de texte semnificaiive din
scrierile mele.]

1997

1 . Gdnduri cu aripi (5 1 foi)

2. Saliul in aer (18 foi)

92

3 . Prima stea boreald (22 foi)

4. Ca intr-o casa de nebuni (30 foi)

5. Un continent fdrd Dumnezeu (30 foi)
Insemndri pentru genii (18 foi)

1998

6. Ucis dar nu omordt (23 foi)

Pentru ca nu am timp depovesti, traiesc (41 foi)

Cele 177 ipocrizii dedicate lui Dumnezeu (13 foi)

Teatrul
1997

1. In palma lui Dumnezeu (41 foi...transcriere
nefinalizata)

2. Chemarea la un alt f el de moft (20 foi...scris de
mana, format manuscriptic primar)

In primul volum de teatru, piesa Ezeu (20 foi) este
capodopera mea, cu care am atins, la 19 ani, implinirea de
sine.

E scrisa in ritm shakesperian §i e o luare la intrecere cu
Faust al lui Goethe §i o rescriere a problematicii Luceafarului
eminescian.

Are patru personaje: geniul, ucenicul, tacerea §i
diavolul §i tema ei este viafa omului de geniu §i, mai ales,
tentafia autodistructiva a marii sale puteri de create.

93

Ascensiune in inflnit (vol. 1 de poezie)

Primul meu volum de versuri: Ascensiune in inflnit

(1997) e format din 7 sec^iuni (1. Haikuri si lacrimi; 2. Lecfii
de gdndire; 3. Rdsdrit de iubire sau cdnd eu nu mai vreau
nume; 4. Poeme, doud la numdr sau cdnd mor muzele
primdvara; 5. Poemele unei procesiuni funebre sau cdnd
morfii nu mai sunt printre noi (Exercifii de curaj); 6. Patru
poeme pentru genii sau cdnd sufletele sunt omordte de
perfeciiune §i 7. Poeme pentru viitor sau un poet care face
experience prin sine) §i cuprinde 109 poeme.

94

***

1. Haikuri §i lacrimi

[secjiune redata integral]

Iarba - chipul pe care il vad crescand
in sangele meu tanar.

Cerul - linia care ma desparte
de inima sinelui.

Inflorire de muguri
pe lucruri - ro§ul buzelor tale.

Oul cu aripi albe - sufletul meu
ce se na§te razand.

Cantatul coco§ilor - calarire in zori
a dragostei.

Ma vad ascultand picaturile
unei ploi de Ingeri.

Masor o inserare cu pasul
ve§niciei de barbat tanar.

95

Jaranul - sentimental de a fi fiu
simplu al crea^iei.

Ochii mei - mainile cu care ma adun
din lumea intreaga.

Semnul meu de dragoste
iubirea pe care am uitat-o.

Ma joe cu un ou care imi inro§e§te
mainile amandoua.

Dorm cu moartea in mine

§i ma visez

plangand la mijloc

de cer.

Ma imbatam de un
ro§u
care imi ardea inima.

Cercul - mirarea mea de na§terea
diminejilor gri.

A§teptarea - secunda abstracts
introdusa in mine.

96

Obsesia mea: timpul lasat
in pacea
adormirii.

O piatra plangea in ea insa§i
§i lacrimile-i
curgeau fara
rost.

Lemnul cu frunza lata
pazea
casa din urma
de aripi.

Loveam un cuvant cu ochii plan§i - sarutul
meu de mire.

Ispita mancarii din secunda azi
zborul clipei din ape.

Suspin murmurat pe ascuns
inima mea care te striga.

Raza de soare cazuta
pe umar -
privirea mea
noaptea.

97

Muzica sferelor de apa
sentimental meu de tacere.

Viate noastra - lacrima
§i zambetul smulse
timpului prezent.

O na§tere cu Jipete
ma sculpteaza in lemn de
ceara.

Lovesc un gand cu capul de nori
§i-mi simt lacrimile in palma.

Lumanarea aprinsa
forma verticala
a iubirii .

Icoana - fereastra deschisa
ochiului dinspre
Paradis.

Deget de paine - dragostea
mamei mele pentru
chipul ei.

Ma nasc dintr-un pamant al
adevarului cu lacrimi ude.

98

Cuvantul meu este unul
peste care ma urmez
cu o lacrima.

***

2. Lecfii de gdndire

De durere

Ma doare de-o lacrima,
de un ochi ascuns
in lucruri.

De durere ma doare,
ma doare de tine,
de mainile mele.

Ma doare de-o lacrima
ascunsa in lucruri
§i-mi vine sa plang
§i-mi vine plansul,
sa plang imi vine.

Ma doare o lacrima.

Ma doare de tine,

de durere ma doare,

de un ochi ascuns

in lucruri,

ma doare.

Numele este

Nimeni nu este al sau.
Chiar numele nu este al sau.

99

Fiecare sunt nu este alfiecaruia.
Fiecare se gande§te la nimeni

§i nimeni la toji,
pentru ca nimeni nu-§i aparjine.

Fiecare este un cuvant de spus,
pentru ca toji avem sa ne spunem

un cuvant.

Nu se cauta nimeni,
pentru ca nimeni nu se gase§te.

Numele este al fiecaruia.
Numele este cu el.
Numele este cu nimeni.
Numele este sunt.
Numele este.

Regdndirea mersului

Cand mergi ai senzajia
ca totul te urmeaza;
ca soarele te urmeaza,
ca timpul te urmeaza.

Cand stai pe loc, crezi tu,
ca totul este in nemiscare.

Dar nu: totul se mi sea
dar noi nu vedem\

Totul se misca
dar noinu simfim.

Totul se poarta cu
totul.

Totul nu are punct de plecare.

100

El se mi§ca.
De pe pamant miscarea
inseamna a te duce,
a te urma.

Din ou insa
miscarea inseamna afi.

Nu suntem con§tienJi, noi,
ca din afara vazuji
nici nu ne vedem.

Miscarea, din afara de pamant,
inseamna timp.

Mersul e doar un cuvant.

Mersul este doar o
vorba de-a fi sa fie.

Invaja ca mersul
este singuratate.

Ca mersul este linie,
ca mersul este
a nufi.

Mersul nu exista.

Chiar nu puteji sa
vedeji atata lucru?

Mersul este, in principiu,

recunoastere
a nestiinfei.

Din afara de lucruri
mersul este un infeles.

El nu poate fi o acfiune.

Uitaji-va bine la tot
§i vedeji ca

101

mersul este o oglinda,

mersul este o iluzie,

mersul nu este.

Nu!

Gandirea demancarii

Ma gandeam la a mdnca

§i mi-am adus
demdncarea aminte.

Mancam paine.

Parca mancam paine,
daca ma gandesc . . .
cu mana.

Rupeam painea.

Rupeam painea cu mana,
cu ochii mainii.

Odata, dupa ce ma saturasem,
mi-am zis ca painea e un vis,
capdinea este ofigura geometrica.

Dar cineva mi-a atras atenjia:
„paineae sfanta!".

N-am mai mancat
paine cu mana,
pentru ca „painea e sfanta".

Am stat §i am
infeles painea.

Am gdndit painea
cu mainile

102

§i am nn;eles ca
e sfdnta.

Nu stiu daca mai mancam
paine dupaaceea...
cu mdna.

Cel pu^in
mancam
doar cuvantul pdine .

Incercarea de a gdndi despre o piatrd

Cine poate injelege o piatra,
pentru ca piatra nu gande§te?

Piatra este o neinielegere
pentru ca nu vorbe§te.

Ea este un mister,
pentru ca nu pot vorbi
cu ea.

O piatra este o fixitate.

O piatra este o neinjelegere.

Daca incepi sa gande§ti o piatra
§tii foarte bine ca te gdnde§ti singur.

Piatra ramane o fixitate.

Ea nu poate fi traita.

Piatra este o nelini§te.

103

Lecfie despre sentimente §i om

Sentimentele se trdiesc,
ele nu se discutd\

Nu se pot discuta sentimentele,
pentru ca ele nu se gdndesc,
ele se trdiesc.

Un sentiment gandit
devine absurd.

La fel devine §i un
om gandit.

Un om, la fel ca §i sentimentul,
nu se gandeste.

Omul se trdieste.

Sentimentul, pentru ca e simplu,
nu se gandeste.

Omul, pentru ca nu e simplu,
nu se gande§te.

Numai intre usor §i greu
se gande§te.

Intre unu §i unu nu exista deosebire
pentru ca nu exista diferen^a.

Intre om §i sentiment nu exista asemdnare,
pentru ca ele sunt deosebite.

Omul, ca §i sentimentul,
se trdiesc sau
se mor.

104

Privire in sus

Trebuie sa prive§ti
de sus in j os,
spre pamant.

Pamantul e o femeie
din inah;ime,
pentru ca femeia

este aceea
pe care o iube§ti.

Privind din inal^ime

vezi totul
ca in palma.

l\i vezi palma,
care \i se pare
prea mare.

De sus, privesji
cu doi ochi,
ca §i dejos,
dar cu o altd privire.

Nu po^i privi femeia-pamant
fara alii ochi.

Ochelarii sunt neimportanfi,
atunci cand ochii tai privesc
chipul pamantului.

De sus in j os
se gaseste o lume,
care nu mai priveste
cu ochi.

De aceea trebuie o altd
privire.

105

Privind femeia-pamant
vezi totul
§i ochiul se opreste
ca sa vada.

Cuvdntul gdndit despre adevdr

Adevarul este o esen^a
care se gdndeste.

Nicio limita
nu-1 poate margini.

El este liber.

Nu este constrans de capricii.

Adevarul este pamantul simplu,
in^elesul primordial.

El nu se gande§te
cu totul,
nu se simte cu totul,
nu se umbla cu totul.

Adevarul preexista
gandului.

El este de sensul dincolo,
de sensul celui care se dedica,
de sensul cuvantului de constiinfa.

Adevarul este
litera care se ia,
latura care se amplified,
cifra care se este.

Adevarul este Unicul §i Primul.

106

[Poemele prezentate pana aici din primul meu volum
de poeme...reprezinta lOfoi manuscriptice.]

Gdndind melancolic despre zbor

Pasarea e intotdeauna
framoasa cand zboara.

Are un fel de a fi
cand zboara,
care te face s-opizmuiesti,
s-o urmezi.

Imi plac pasarile
pentru ca sunt lib ere
§i, mai ales, pentru ca
§tiu sd gandeascd libertatea.

Ele §tiu sa zboare
cu tot ce inseamna/Mwe,
sa se piarda in verbul a zbura.

Pasarile §tiu sd
zboare
§i, mai ales, oriunde sunt stiu

sd uite.

Ele uitd §i zboara.

Pasarile sunt geniale
pentru ca stiu sd uite.

Ele §tiu sd se uite.

Oamenii nu §tiu
sd se uite de ei,
nici sd se caute pe ei.

107

Pe cand pasarile
sunt lib ere.

Ele §tiu sa zboare
cu tot ce mszammipasare,
cu tot ce inseamna a zbura.

Ele §tiu sa zboare
§i, mai ales,
§tiu sa uite.

Con§tiinfa despre spafiul din lucruri

Spajiul e in felul unei
mu§caturi.

De cate ori vad o femeie
mu§cand dintr-un mar
simt un mai mic spajiu,
o mai pmina intindere.

Cand vad mu§candu-se

din mar

simt ca se suspenda esenja lucrurilor,

simt ca pierd

ceva din densitate,

pentru ca spa^iul se constituie

din lucruri interioare,

din obiecte cu confinut.

De aceea pot simji spa^iul

ca ceva care se mananca,

ca ceva care se poate goli

in altceva,

ca ceva din mine pe

care il port.

In spajiu poji doar crede,
poji doar injelege
un lucru dintre alte lucruri,

108

o piatra dintr-o mul^ime de pietre,
un gand dintr-un torn de ganduri.

Dar nu-1 po^i prinde
de umar
ca sd-l intrebi de vorba.

Caci spajiul se umple cu lucruri

dar nu §i cu
constiinfa sentimentelor.

El este plin de atata umplere.

El este rotund de atata forma.

Poate fi mobil de atata
mi§care.

Dar el nu simte nimic.

El nu injelege nimic din
sentimente.

Spajiul este de atata umplere gol,

de atata cuprindere neinsemnat,

de atatea §i atatea lucruri

nesigur,

pentru ca spajiul este

o muscdturd

care se intdmpld.

Despre privitul care deschide o infelegere

Cand prive§ti cerul
\\i apare ideea
unei noi intinderi.

Privitul cerului i^i reveleaza
spajiul in care pot exista orizonturi deschise.

109

Pentru ca ne-am invajat
sa privim
am descoperit o stea.

Pentru ca am injeles o cometa
am descoperit, deja,
o galaxie.

Pentru ca privim un cer
injelegem ca exista o altd lume.

Privitul este o alta descoperire care
ne invaja sa infelegem.

Tocmai pentru ca privim o altd

parte a infelesului

este necesar sa privim,

este necesar sa

tot privim.

Deschiderea spreprivit
este un nou infeles,
pentru ca noi ne facem
infelegi.

Gandim cand privim
§i atunci se dizolvd
orizontul.

Se deschide o u§d
in cer,
unde trecem cu privitul.

Orizontul ce se deschide
nu sfideaza.

El amplifica
o privire,
el incearca sa suprime

o acuza,

el incearca sa spuna

o seama de

adevaruri,

110

dar, mai ales, incearca

sd stie

sd priveascd

atent.

Paralela intre sdrut §i linie

Intotdeauna cand sarut
incep o linie.

Am eu datul de a privi astfel,

pentru ca atunci cand sarut

vad un inceput de linie,

un inceput de a fi

care incepe.

Se incepe o linie care se amplifica
vazand cu ochii.

O linie care se simte
simjitor de mult.

Linia inceputa de sarut,
initial, este doar o privire,
dar, in final, ajunge o

fiinfa.

Saratul e o contopire

dintre inceputul liniei

§i capdtul acesteia,

pentru ca de nu arfifost cu putinfa

saratul n-arfifost sdfie.

De aceea se §tie in mine

ca sdrutul e o linie,

pentru ca se amplifica

vazand cu ochii,

simjitor de mult.

Ill

Reflecfie de gdndire despre scris

[scris in gara mare de la Ploie§ti, pe data de 6. 01. 1996]

Scrisul este o intindere
a frigului,
este o insingurare cu propria
ta fiinja.

De scris trebuie sa te apropii singur,
cu tine alaturi,
pentru ca sapofi tnfelege.

De scris trebuie sa te
apropii discret,
cu pa§i infele§i.

Trebuie sa fii atent
ca sa po^i injelege.

Cei care scriu se injeleg,
ei nu infelegl

Ei se cunosc pe
ei in§i§i.

Cand injelegi
nu po^i sa scrii.

Cand asculji
nu poji reproduce.

Dar cand scrii

te infelegi.

Cand scrii
te inveji safii.

112

Gdndire despre necesitatea absolut totului

[sens in Gara de Nord, Bucure§ti, in data de 6. 01. 1996]

Absolut totul
ne este necesar
in gandire.

Orice gand care
trebuie injeles.

Orice lucru care
trebuie simjit.

Orice om care
trebuie iubit.

Pentru ca totul este
acela de care

avem nevoie;
pentru ca totul este

acela de care
avem mare nevoie.

Cand \\i lipse§te ceva
simji lipsa ca durere.

Cand te doare ceva simji durerea
cu o alta durere.

De aceea totul
trebuie gandit addnc,
trebuie gandit serios,
trebuie gandit necesar.

Vers gandit despre muzica

113

Muzica este un prelung
al omului,
un prelung infeles al
nostra.

Ea este o indraznire

nu numai
a mea spre tine,
ci §i a mea spre

mz>?e insumi.

Intotdeauna muzica
este o explicate
sau o necesitate.

Depinde de intdlnirea pe care o
ai cu tine insumi.

Muzica este o intreaga
lecfie de cunoa§tere,
vibra^ia unui sunet cosmic
de mii de ani lumina.

Ea este o parte

din noi

cand ascultam,

o parte din noi

cand gandim

§i o parte din noi

candmurim.

Iar cand omul se intampla

sa fie muzica,

muzica este o intalnire

de gradul trei

cu intreg universul.

Vorbire despre moarte

114

Murirea mea este un fapt
de-afi.

Murirea mea este un fapt
de este.

Ce tot ma ascund de aceasta

prezenfd\

Ea este fiin^a mea.

Murirea mea este
o vorbire care

ma simte.

[Finalul celei de a doua secjiuni §i pe aceasta am redat-
o in totalitate.]

***

[Poeme alese din a 3 -a sec^iune a volumului]

Iluminare a unei linii in mine

O linie trece prin mine,
singura linie care
ma arde.

Ea urea spre sinele

meu,

spre intrebarea

din mine.

Este o liniste
plina cu injeles,
plina cu vaz,
plina cu dor.

115

Se desparte trupul meu

in doua par^i

§i prin aceasta

trecdtoare

linia urea,

linia suie,

linia se depa§e§te

pe sine.

Ea vine din neant,
din cer,
poate din pamant.

Cred eu §i nimic nu cred din

ce scriu,

pentru ca imi dau seama de

simplitatea ei,

care trece peste cuvant

§i peste facultatea de a o

injelege.

Ea vine de undeva,

de unde nu §tiu

dar simt,

de unde nu mai este

decat sim^

infinit,

infinit,

infinit...

Simfire interioard

Ma simt in mine
cum sunt limpede
ca ochiul de apa.

Ma simt cum sunt
intraripat de aer,

116

cum sufletul meu

se rostogole§te

imprejurul sinelui

meu lini§tit.

Ma simt cum
ma a§tern
in materie,
limpede . . .

Ca o enigma
ma simt.

Simte-ma!

Metaford pentru ochi

Ochiul meu curge inlauntru

§i lasa sa se vada

oglinda,

spa^iul care este dedesubtul ei

§i in ea,

care este reflectarea ei.

Ochiul meu este sferic.

Se cuprinde in el
tot injelesul
incifrat.

Coborand in retina lui
vei putea vedea
o lumina din ce in ce mai limpede,
de§i te cobori in adancuri.

In adancul meu exista limpedele,
limpezitul,

117

care se tace
in tacere tacuta.

Poetul spundndu-se despre sine adevdrat

dedicat Cristinei Joifa,

celei care mi-a intermediat primul

§i ultimul interviu pe care i 1-am luat

lui Grigore Vieru,

la Ploie§ti, acasa la Nichita Stanescu.

Privit printr-un ochi de

privire

eu sunt un cuvdnt simplu,

atat de simplu incat ma confund

cu mine insumi;

atat de simplu

incat ma pierd

in el insu§i,
in sinele meu.

Daca stai sa ma

prive§ti pe mine,

eel ce sunt simplu

in cuvantul meu,

vei gasi lumini siderale,

lumini lungi, stranii,

paradoxale.

Privindu-ma, ma vei gasi

o imensa lumina

incondeiata cu lacrimi

§i sange

§i oase,

pentru ca lumina trebuie sa apar^ina

acestei lumi,

pentru ca aceasta lume

exista in lumina,
pentru ca exista lumina.

118

Privit fiind eu sunt simplu

de luat in mana

§i mirosit,

de luat in mana §i impaitit,

de luat in mana §i baut.

Privit eu

sunt un cuvant

singular de simplu,

un cuvant rotund,

plin,

albu.

Spunere cu injldcdrare a unuipoem

Respir sufletul iubitei

mele cu nesajul

de a manca din pomul oprit,

cu neastamparul de a sari in marea

cu apa sarata §i involburata.

Respir sufletul ei

cu intinsul nopjii negre §i

pline de mister,

pe care o inalj,

cu ochii tai, mai sus.

Respir cu trupul,

cu via^a, cu moartea ei

prin ochii tuturor

lucrurilor

cu o pofta a rozatorului.

A§a imi respir eu iubita:

cu galgairea sangelui,

cu verbul din mine

neatins de vorbire,

cu insa§i durerea

119

cea mai

profunda a iubirii,

cu tot simplul

acestui univers care o cuprinde

§i care nu o cuprinde,

imensa §i
stranie ca o enigma.

Mdrturisire pentru pacea lumii din ordinul poetului

In mine se face pace cu totul,

pacea contrariilor,

care se infeleg §i se simt

necontrarii.

Tu §i eu §i altul

devenim una,

in mine,

unde totul i§i pierde conturul

§i ramane

doar explozia

unei forme

de con§tihn;a §i sentiment.

In mine, unde se suspenda golul

§i spa^iul

§i forma,

intr-un conjinut

al misterului care se izvora§te.

In mine, unde cuvantul
se na§te cu zgomot,
cu mare emojie.

In mine, adevarat va spun,

in mine, unde sunt eu,

§i ma vad,

se face pace,

se cultiva pace,

120

de sine,

cu sine

§i pentru sine.

In mijlocul depdrtdrii de depdrtare rostire pentru sine
apoetului

Suspin cu un ochi al

sangelui

in care s-au varsat esenjele

aerului, ale apelor,

ale durerilor;

in care pasari §i cai inaripa^i

au jucat impreuna

in hora ielelor
cantecul indurerarii.

Suspin un ochi,

care s-a varsat

de-a-ntregul in apa

morjii, trecand prin

Styx §i prin piramide,

dand de Sfinx §i de muntele Cogaionon.

Rup cu ochii suspinul,
pe care 1-am simjit atunci
rupandu-se
de vederea mea.

Ma rup de mine,

rupandu-ma

cu sangele ochiului meu

de intreaga experien^a

a cercului,

a pietrei,

a lucrului in sine,

a misterului.

Ma rup de propria mea

cuvdntare

121

innebunind

verbele, substantivele,

punctele.

Ma rup §i ma dezleg
de intreaga robire
cu o lacrima

cema
arde-n tacere.

Iluminare a meaprin cercul insu§i

Se mananca cercul
cu o gura de lumina
§i se lasa loc trecerii.

Cercul este o linie
neagra care are o spartura
intr-un punct.

Acel punct este suspendat
de lumina.

Lumina este punct §i mai mult
decat atat.

Cercul este plin de lumina §i mai
mult decat plin.

Pot sa vad din

mine ca e

gol deplin

ce se cuprinde

in el.

Cercul nici nu ma vede,
pentru ca eu il
vad din el

122

§i eu din el
nu ma vad.

Cercul este plin §i
in afara ca in launtru.

Cuprinderea realului face sa fie cuprins
§i in afara
cu lumina.

Spartura din punct nu
afecteazd lumina,
pentru ca lumina nu este un punct
ci o mulfime de puncte.

Vad cercul
§i nu ma vad,
pentru ca eu il vad
pe el din el insu§i.

Urmdrind o gestafie in plind risipire

Din nume se nasc
fiinje,
din vise se nasc

realitaji,

din tot ce se pa§te

§i se poate rumega

se nasc cifre,

se nasc oameni

cu trupuri de ochi,

§i de maini,
cu suflet de singur,

de strain,

de cei care nu inva^a

sa moara vreodata,

de cei care nu §tiu ca §tiu,

de cei care nu uita
ca nu au vederea privirii.

123

Se nasc oameni

de metal elastic,

to^i o capatare a rumegarii de iarba,

a spumegarii de cai

albi prin amurg.

Din ou se na§te un singur
semn: un fir ro§u,
limpede.

Asistdnd cu o inexistenfd la na§terea sinelui

Din punctul de vedere al meu
privindu-te ma gasesc in tine
ca un lucru orb
care se na§te §i Jipa.

Ma simt in tine

fiu al mamei mele care se na§te,

care se mi§ca in placenta insa§i

a mi§carii,

lovindu-se de pere^ii

unei lumi

care ma produce.

Ma gasesc in sinele tau
§i in minele insumi,
mancand cerul iubirii
tentant

pur
ca un mar copt in august.

Ma gasesc in tine

gasindu-ma

ca eel care fug

cu insa§i greutatea vitezei,

cu insa§i imponderabilitatea

cauzei de a ma na§te.

124

Ma sunt,

ma fiu

§i, dintre toate lucrurile,

ma exist,

amestecandu-ma cu stropi de injeles

§i de lacrimi,

delirand

substantive §i verbe,

fara raspuns

de glas
in privire.

Din iubire de fara, poemd

Pana cand suntem demni

ca sa iubim
ar trebui sa mancam

pamantul tarii,

acest pamant dulce,

care ni vesele§te maruntaiele

§i te invaja sa nu-l scuipi.

Am vazut oameni scuipandu-se

in randul numelui lor,

in obrazul prietenului,

in inima mamei

§i, foarte grav,

am vazut oameni care i§i scuipa stramo§ii,

eroii, martirii, Sfin^ii,

ochiul pe care-1

rumega

§i pe care-1 transforma

in intuneric.

§i de aceea spun, ca trebuie
sa mancam pamant
pana invajam sa iubim,

125

pana cand devenim maturi,
in stare ca sa departajam adevdrul de minciuna.

Pentru ca acest pamant
ne invaja sa fim noi inline.

Ne invaja sa simjim valoarea,
sa sim^im

fluierul ciobanului mioritic. .

Pentru ca acest pamant
a stiut §i stie

sa sufere,

sdpldngd §i,

mai ales,

sa ierte . . .

Filosofie in fata unui pahar plin

Cand beau din pahar

ma trece fiorul

golirii de sens al vie^ii,

pentru ca vad in baut

o semnificajie a mor^ii.

Beau. . . §i bautul il asociez, mai
intotdeauna, cu o trecere a lui ceva spre altundeva,
pentru ca aceasta trecere despamantene§te
de ceea ce §tii ca poji,
de ceea ce §tii ca vrei,
de ceea ce §tii ca e§ti,
de ceea ce poji sa dai.

De aceea actul acesta imi
umple
gandirea de vid.

126

Golirea paharului
inseamna golirea mea de
injelesul lucrului meu.

Ma lepad de mine
pentru altundeva,
pentru altcumva.

Con^inutul meu,
prin baut,
mi se pierde §i nu se
transformd.

In asta consta durerea:
in faptul ca. pierd
din mine.

Mai inaintea bdutului

este inca nebdutul

§i acesta sfideaza,

tocmai prin sentimentul finalului,

prin constiin^a ca exista, desigur,

un final.

Iar mai inaintea inca bdutului,

bdutul

sfideaza tot atat de dureros prin

sentimentul

nefiiniei totale,

a spaimei de a nu fi fiind ' niciodatd .

Beau acest pahar

§i ma simt

nefiind inca cu totul

al meu,

pentru ca simt o indepartare

intre mine §i mine,

cum nu exista intre

7 si 2.

Acest timp al bautului
nu-mi este pe plac,
tocmai prin aceasta depdrtare

127

in care ma simt

prea nefiind,
prea nemurind,

prea,
prea neinviind.

[Reprezinta poeme din foile manuscriptice 11-33.]

Marea revelatie a vederii

Mergeam intr-o zi a calatoriei

cu o anumita viteza a

timpului,

care lajea timpul in amintiri,

care Jinea o clipa intr-o memorie.

La un timp al fiecaruia

s-a oprit privitul meu

intr-un timp al

privirii,

neasemuit de injelegere

cu vazul ochiului.

Ah, clipa! - §i injelesul
s-a razvratit impotriva
vazului.

Injelegeam un perete

cu o forma a distanjei

mele de timp,

care imi arata

o verticalitate

a mersului de la inal^imea

vazului spre iarba,

verticalitate fir esc

de infeleasa.

128

In aceasta aparijie a unei priviri
regaseam chipul din mine,
o forma care se vedea
singura prin vaz.

Mi-am zis: Dar nu vad vederea!
Imi trebuie litera care sa-mi spuria privitul !

§i asta, pentru ca
vederea nu §tie sa diferenjieze
intre ceea ce vede §i
ceea ce este sa vada.

Pentru lucruri este nevoie de diferenjiere,
care sa desparta exteriorul de interior
in mi§carea verbului.

Caci verbul este
acela care diferenliaza
intre toate reflecjiile
unei injelegeri.

Imi trebuie organul vederii, am zis,
partea care nu trebuie sa intrebe
pentru ca sa infeleaga!

Atunci mi-a aparat

un vierme sincer,

care mi-a spus: Priveste miscarea

si ai safii

litera care este!

Minut de insuportare a durerii (insemndri pe un zid)

Ma doare capul de un A
§i de un O,
de o vorba spusa mie.

129

Ce mare teribilism sa-Ji
fie frica de un semn
mai mult decat de tine insufi\

Vad pe un perete
o gramada de semne,
un alfabet jumatate litere,
jumatate cifre.

Ce incredere oarba in ele!

Cum sa ma incred
in cuvantul pe care
il rostesc aproape to\il

Vreau un cuvdnt al meu,
simplu,
un cuvant fara semnifica^ie
sau macar cu una

singura,

prin care sa scap

de durere.

Ce teribilism sa te doara

o litem,

pe care

nu o po^i intreba de Jara

sau de familia din care provine

(de§i nici eu nu am una

singura)!

Stai de vorba cu A,
vorbe§ti nop^i intregi
§i, intr-un final,
Ji se suspenda vorbirea.

Te sim^i ca nu
mai e§ti tu.

Nu mai e§ti nimeni.

130

De exemplu, ceea ce pot sa vorbesc
este decat sa-l rostesc
%\sdplec.

Am invajat ca bataia de cap

este in van pentru
aceste lucruri minore.

Pana la o rezolvare, se pare,

ca staupe jaratic,

cu capul

plin de forme

neinfelese.

Vorbire defoame a intelectului

Foamea vorbirii este
o intdlnire cu stomacul.

Singura legatura cu ochiul a foamei
este dorinja de a
mdnca o privire.

Ochiul nu se stdrne§te
decat in interiorul lucrului,
a cuvantului.

Singura ie§ire din piatra
e gura cuvantului.

Scapa din lacrima
doar eel care §tie

sa nu-l doard.

Devine singura o idee
cea care uita de sine insa§i.

Pozi^ia soarelui fa^a de camp
nu conteaza decat pentru floare.

131

Omului in este tot una.

Singura placere a vorbei
este a spune o alta
spunere inca nespusa.

Via^a este o alta

forma a neinjelegerii:

cine nu §tie, traie§te,

cine §tie ainceput, deja,

sa moard.

Fiecare pamant este o metafora.

Nimeni nu s-a pus
in spatele nefiinjei.

A iubi inseamna
o injelepciune
a durerii.

Pentru minunata sferd

Ce minunat lucru este o
sfera, cand ma inchid
in trupul ei, in care
pot sa exist la infinit!

Sfera este acea forma
a imbrati§arii, pe care
o visasem inainte de a ma na§te,
in trupul greu al mamei.

Cand am vazut ziua
m-am inspaimantat.

M-am inspaimantat
de soare, de privire,
de iarba.

132

Eram ie§it din sfera
§i ma sim^eam singur.

Mi-aduc aminte ca
am plans cu plansuri,
cu scancete.

Imi era nevoie de acea
lini§te maternd
ca de mine insumi.

Mai tarziu mi-am gasit libertatea
de-a alege sfera:
punctul de la care plecasem.

Atunci mi-am zis:

Ce minunat e sd te cuprindd
imbrdfigarea
care te elibereazd!

A fi liber este
intinderea marginii
de imbraji§are.

Despre o altd esenfa a adevarului

Adevarul este simplu,
fara cuvinte mascate.

Este atat de inocent,

atat de pur, incat

nu-1 gasim nicaieri,

oriunde 1-am cauta prin aceste car^i,

prin aceste lumi,

prin aceste gunoaie.

Adevarul sta intr-o bula de sapun,
care trebuie - aten^ie! -

133

care trebuie oprita
ca sa nu se sparga.

Adevarul este pe o limba de copil,
de sihastru pios,
pe lacrima unui nebun
care sejoacacunoi.

Adevarul este pe o parte din inima
noastra, pus sa se
dospeasca la rece.

Privirea esenfiala din iubire

Din femeie, daca o privesc,
raman doar doua linii:
linia sufletului §i linia trupului.

Aceste doua linii sunt
simple ca mirarea.

Cand ma vad
ma mir.

La fel, cand o vad
ma mir de atdta
iubire.

Inchinare pe o planeta albastrd

De mine m-am uitat

pe cand uitasem

sa plang,

sa ^p,

eel pujin sa privesc

134

cate o cadere de stea,
cate o lacrima sa curga.

§i arareori ma vad un inel

la o doamna la deget

sau

un trecator grabit,

pierdut

in grijile lui

personale.

Ce pacat,
ca uitasem sa plang!

Aveam nevoie doar de o singura zi,
de o singura clipa
a acestei lumi.

Sau poate ca sunt prea scurt

pentru a spune
o zi sau prea mic pentru
a spune o clipa.

Ma doare ca nu m-am iubit

nici macar in vis,

o data doar,

macar odata,

sub luceferi imaginari,

sub ochi sinceri,

sub copita unui cal alergand

prin amurguri.

Autoportret pe o samdnfa

Semana a o samanja,
undeva, intre doua lumi aruncata.

Era tulburator sa ma sim^i
la mine, acasa,

135

la masa de scris,
cum ma chinuiau

aceste cuvinte

ale limbii romane,

cum ma luptam cu ce

inseamna o idee sau un sentiment,

o faclie de foe aruncata intr-un

trup de guri,

de ochi abisali,

ce intreceau visul unei nop^i,

sarutul a doi indragostiji,

tot ce sub lacrimi §i in

lacrimi se transforma in sare.

Cum tot ce era
se schimba in nimic,
in ceva care curge,
cu o necurgere a luminii.

Era tulburator
sa ma vad pus
intr-o singura cifra,
care sa-mi semene.

Aceasta era o saman^a
plina cu mine,
care ma doare.

Poem cufraze sau reactualizarea mitului lui Sisif

In fiecare zi trebuie sa invaj
sa vorbesc din nou.

Acesta este pacatul meu capital: ca uit
peste noapte
ceea ce am invajat intr-o
via^a.

136

Astazi invaj tot, maine
uit aproape tot §i,
de aceea, sunt nevoit

sa repet
aceeasj lec^ie ca ziua

precedenta,

a doua zi, dimineaja,

cand ma trezesc din pat.

Invajarea este un proces
complex §i de aceea
el incepe de la tine insini.

§i cum eu uit tot sau aproape tot,
atunci trebuie sa pun nume noi
la ceea ce fac pe
fiecare zi.

Primul nume mi-1 pun mie insumi,
pentru ca nu e drept sa pun
nume altor lucruri
inaintea mea insumi.

§i imi aleg un nume la intamplare . . .

Poate sa fie orice nume.

Mie
imi convin toate, pentru ca
nu mai rejin nimic sau aproape nimic
din ziua precedenta.

Pana acum am schimbat
astfel sute de nume, dar
niciodata
nu m-am schimbat eu,
ci doar denumirea mea.

Dupa aceasta pun nume lucrurilor,
pentru ca toate la mine sunt lucruri,
dupa cum imi sunt utile.

137

De exemplu, la eel care straluce§te

ziua pe cer i-am pus numele cal,

pentru ca acest nume mai mi-a

ramas de ieri in minte,

nume care 1-am pus ieri,

la intamplare,

lucrurilor.

La cea care sta in patul meu
i-am pus numele dupa gust, adica: vin.

La cea pe care scriu i-am pus numele:

inceput.

Acum eel pujin
fac un lucru de care nu ma pot
plictisi.

Fac intotdeauna ceva nou,
lucru pe care nu-1 faceam inainte.

De aceea spun pentru toji, ca

e bine sa inveji
sa vorbe§ti in fiecare zi.

Intamplare cu zicere de blestem

Mi-au murit cuvintele

prin sangele pietrelor intr-o zi

de m-am rugat sa crape pietrele,

sa crape din ele

cu apa sau pamant.

Cuvintele mi-au secat
sufletul.

De aceea
1-am rugat pe Inger
ca sa crape pietrele
cu lacrimi,

138

ca sa fuga aceasta inchipuire

fixa din lume

§i-n locul lor sa se dea

drumul la fluvii,

care sa duca durerile sufletului

la addpat in cer,

in a§tri.

Ingerul mi-a promis, intr-o zi,
ca are sa ma asculte.

§i a dat drumul la pietre
ca sa se sparga.

Pietrele insa,

stiindu-se pe moarte,

au inceput sa nasca

cuie de piatra

§i s-au batut

in copaci,

in picioarele animalelor,

in frunze.

Ingerul era bucuros
ca m-a vazut tacand.

Dar cand am ie§it

afara,

copacii, picioarele

animalelor, frunzele,

cu toatele sangerau,

suspinau,

plangeau §i blestemau

in numele zeului copacilor,

al picioarelor,

al frunzelor,

pe eel ce

dorise.

Am tacut §i n-am
zis adevarul.

139

Nu e bine sa te
plangi de durerea altora.

Poem pentru patul meu

Patul meu e o dara de lumina,
ce-mi Jine in palma lui
inima.

Stau printre stele
§i printre iubiri,
printre viejuitoare
mici §i mari . . .

Dar cand mi-e
somn de tacere,

de somn,

ma intorc la el,

la patul meu cu cear§af §i perna alba,

moale §i sincer,

cum nu e trupul femeii

pe care o iubesc,

cum nu e chipul mamei pe

care il port,

cum nu e chipul fratelui

de care ma desparte nenasterea

sau cum nu sunt copiii mei pe care

nu i-am nascut.

Ma intorc la sanul virginal
§i adorm
§i visez
§i sunt

liber.

Dialog interpersonal

140

Vorbeam cu un caine
§i maintrebam:

De ce ma mu§ca aceastd
mu§carel

§i el mi-a raspuns:
„De teama sa nu scapi sanatos".

„Atunci de ce doarel", 1-am intrebat.
„Pentru ca orice lucru doare,
daca e sincer".

„Infinitul doare?", 1-am intrebat.
„Da, cu plansul lui zero!".

„Atunci, mu§ca-ma", i-am zis.
„Mu§ca-mi cuvintele!
Mu§ca-ma!
Mamu§ca!".

Cuvinte aruncate intr-un poem al universului

Copacul meu cu care

ma aseman

la frunze,

la flori,

la insecte.

Gandul care sangereaza
a§trii mei,
stelele mele cazatoare.

Tot trupul meu ce miroase a pamant

inflorit,

abur parfumat

de ierburi

nascut diminea^a.

141

Capul meu incununat
cu cununa de fluturi,
intins pe lima
§i privindu-mi palmele.

Cuvintele mele aruncate
in pamanturi dulci
§i-un ou care plange ca

nu se na§te.

Universul acesta mistuit de miracol

este lacrima,

este litera,

este punctul

pe care il port.

Mdrturisire f acuta despre sine a poetului sau Despre
cuvdntul de stiut

Dimineaja imi intind brajele

ca sa-mi traiesc sentimentele,

sa-mi trezesc copilul din mine

sa zdmbeasca,

sa-mi chem iubita,

visata cu foe nestins

peste zi §i peste noapte.

Pentru acest lucru ma trezesc cu incredere,
imi spal faja cu incredere,
maimbrac cu incredere.

Pentru sentimentele pe care le hranesc in
mine fac toata aceasta §coala a viefii.

Pentru via^a lor imi fac
restric^ii in viaja mea.

Pentru ele scriu ca un nesatul,
ca un insetat.

142

ca un indragostit,
ca un vesnic ne-la-locul-meu.

Pentru ele cred,

simt,
recunosc.

De vorbd cu inspirafia la poet acasd

Curgandu-mi culoarea
pe creier,
incercam sa o beau,
sa o strig.

Nu-mi raspundea

in nicio limba

strigata,

in nicio rugaciune

spusa.

Culoarea imi curgea in zonele obscure
ale sufletului meu §i
ma uimea.

„Scrie-ma!", imi spune ea, intr-o epifanie a cuvantului.

„Pentru acest lucru am
venit,
ca sa-fi exalt sufletul!".

„Nu pot cu acest cuvdnt", i-am spus eu.
„Esti prea frumoasa
spre afi spusa".

„Nu-i nimic. Spune cdtpo0.
Cine vrea sa cunoasca,
sa suferel".

Mi-am luat stiloul cu frica
§i am pus punct.

143

Decat atat am §tiut sa scriu
din aceasta curgere.

Dincolo de ea este totul
sau nimicul.

Din anticamera poeziei zicere

Cand vreau sa scriu

ma lovesc de tocul u§ii,

da, acolo,

pe unde trebuie sa

ies in lume.

Ma lovesc §i-mi curge
sange atat cat vrea el.

E mare pacat,

pentru ca eu vreau

ca sa curga in alta intensitate,

in intensitatea interiorului,

a organicului,

a formei,

tot sangele meu

disponibil.

Lovirea ma opre§te
de multe ori la spunerea

pe jumdtate
sau la spunerea nimicului.

§i tu ma prime§ti
a§a cum nu sunt,
cum nu ma vreau.

Daca ar fi numai aceasta lovire
totul ar fi simplu.

144

Pentru ca, dupa ea

vine frica, vine

teama,

vine vidul,

vine de necuvantatul

§i de necuprinsul.

Vine totul,
odata extrem de pujin,
odatapreamult...

§i astfel scriu de

dragul de-a spune,

pana la urma, ce am de

spus (daca voi spune,

bineinjeles, vreodata ceva);

negandu-ma,

pretextandu-ma,

regasindu-ma prin mine

sau eu.

Oul ontic

Ma pun de-a curmezi§ul
cu sinele
§i mana mea atinge coaja.

Se vaieta samanja
ce na§te
§i alunec pe o meandra,

lin,
pana la baza saman^ii.

Ascult pulsul vie^ii

§i urc,

pe o parte de cere,

de-a curmezi§ul,

spunandu-mi

de sine:

145

oul exista
prin na§tere.

[Suntem la a 50-a foaie manuscriptica.]

Prietenului meu de laprietenul care a scris-o

dedicata lui T. I.

De la un om mai ramane,

in sfar§it,

urma ce o lasase,

mai ramane linia

dusa cu mana

pana la ochi,

spre a seputea vedea.

Din tot omul mai ramane

un sunet

§i acela, inevitabil,

rostindu-se de la sine.

Daca ma intrebi

de nume,
desigur, ca nu am

sa-fi rdspund.

De altfel nici nu e

atat de interesant,

cum pana la urma nu e interesant

nici 1, nici 2, nici 3,

nici 100...

Mai ramane un sunet

care le aduna

in randul numelui,

al zilelor, al anilor,

146

al anotimpurilor,
al sufletului.

Mai ramane o virgula,
un semn ortografic

abia schifat.

Pentru ca asta inseamna

sd te lovesti de timp

§i sd nu-l simfi trecand prin tine.

Din om mai ramane un rand

de frunze,

de iarba.

§i eel care i^i spune,
intr-un anume fel: prietene,

nu te indeamna
sa ui^i acest lucru inevitabil.

Poemd martord la durerea poetului

Adeseori tree prin mine
pasari care se due in alt taram.

Sunt pasari pline de zbucium,
pline de patima.

Sunt pasari din raceala §i din foe,
din intuneric §i lumina.

Le aud falfaitul aripilor
lor lungi.

Le aud croncanitul

dureros prin mine

cum rasuna.

147

Ah, cum rasuna in mine

un sunet

al altui tar dm !

Cum se zbat marile

§i oceanele

§i pasarile

§i pe§tii

§i animalele

§i oamenii!

Cum, ca un cataclism,

se infiora

tot trupul de sunet de Ingeri,

de lumini izvorate

din tenebre!

Ma cutremur ca un epileptic,
cand cu ghearele lor se agaja

de venele mele de sange,
de artera care duce la inima.

Ah, simt ca mor,

simt ca se prabuseste

universul peste sufletul meu!

Simt cum se zguduie toate

adevarurile,

toate raspunsurile

pe care le due in spate.

Pasarile acestea care se due

spre alt taram

imi sfa§ie trupul.

Ah, imi sfa§ie inima in
doua!

148

Poem imbolndvit pdnd la neocortex

Locurile mele de fum §i de paine

se macina intre doua stele.

E noapte. Nu pot sa vad

cum moare lupul ucis
de o idee prinsa cu col^ii.

Stau istovit §i privesc

cainii desjraji,
care umbla prin pietre.

Au un urlet ce suna
a strigat de nunta.

Poate ca ei asa se strigd
in ^ara cu linii de iarba!

Iau din intamplare

ziarul de zahar

§i citesc o cifra optanica.

Aflu ca zeama din rezervor
a scazut la 10 grade C.

Se pare ca noaptea asta e prelungita

de caderea OZN-urilor care nu exista

sau de existenja triburilor de oameni sarmani,

care nu au unde sa moard in nelini§te.

Iau un stilou
§i scriu o inima de peste.

O miros §i imi vine
sa vars de atatea lucruri.

Este alba de gelozia apei.

Nu stiu ce ma face sa cred

ca e vie

§i spera sa fie eliberata,

pentru ca nu stie de ea.

149

Vad o stea

cazand §i

am crezut ca eu zbor.

Nu, eu scriu acum! . . .

Scriu §i nu injeleg

de ce mi s-a terminat

foaia.

Poate ca masa mea de scris
e plina de linii.

Prezentare a iubitei f acuta depoet cititorilor

Iubita mea are trap de lumina.

Ea este numai un sentiment
profund §i plenar.

Ea este nedezlipita

de sufletul meu §i

ma urmeaza oriunde

as. fi.

Iubita mea mi-a imprumutat

trupul §i sufletul meu

§i traim amandoi intr-o

realitate nedespdrfibild.

Ne iubim in fiecare clipa,

facem dragoste in orice eternitate,

adica in cea a inimii §i in cea a frunzelor,

in cea a samburilor de mar sau

in culorile campului.

Ea este total diferitd

de femeia de pe strada,

pe care o intalnesc adesea.

150

Ea nu mai este nici sangele

meu §i nici carnea mea

§i nici ideile mele.

Ea le-a transcens pe toate acestea,

pentru ca e ofiinfa transcendentala

in sufletul meu.

Nu este o plasma amorfa,
fara niciun contur.

Ea este o fiinja cat se poate de vie,
cat se poate de vie . . .

Traim amandoi fericn;i,

intr-o lume in care, din pacate,

suntem numai noi doi

§i nu §tim daca are sa mai se nasca

vreo alta fiinja pana

la sfar§itul acestui mileniu.

Daca vreji pot sa ti-o §i descriu.

Este o lume plina de ro§u,

plina de esenja a viejii,

plina de vitalitate.

Traim sub un profund soare,

care sta sa apuna

§i intr-o casa, simpla, ca o picatura

de apa mereu tandra,

mereu racoroasa,

mereu...

Dar iubita mea,
daca am sa va spun cum arata

cu adevarat,

ave^i sa o ura^i, sa o geloziji,

tocmai pentru ca e nespus de frumoasa,

rapitor

de frumoasa.

151

Iubita mea este ca zborul

unui porumbel in nori,

ca o floare pura,

ca un sarut al diminejii ....

Ea e ca un pat nuptial

abia atins cu mana,

cu mana tremuranda,

ca un plans de lotus roz

plutind pe ape . . .

Iubita mea e un nestins sentiment,

un neinjeles poem de dragoste,

un cuvant asemenea romanescului dor.

Iubita mea are un trup

de lumina. Ea este numai un sentiment

profund §i plenar.

Ea este nespus de frumoasa!

Lecfia dimensiunii

dedicata lui Nichita [Stanescu]

Vorbeam cu ea

despre ad-miraiie,

cu rasul lucrurilor

§i ea imi raspundea

din numele literei.

Ea imi injelegea

ochiul,

precum eu ii injelegeam

trupul ei.

Ne iubeam intre semne,
noi, amandoi, pe cand

timpul se oprea,
se inceta in ne-moarte.

152

Eu deschideam u§a

spre vis

§i-i luam un pat

in sarut.

Ea imi deschisese

un cuvant §i se

uita prin el cu ochi

de copil.

Ea cuno§tea numele

din mine §i de aceea

a vazut prin el un tdrdm nou

de unde ins os is em.

Printre

timp ocoleam vesnicia,

cand traiam lipi^i, in imbrati§are,

unul de altul.

Muream §i ne mantuiam

in saruturi adanci,

in cautari curate, in

sentimente pline.

Noi treceam cu totul prin
timp §i ne obsedam intr-un
punct deja trait, deja aflat.

Nu ne miram de nimic

decat de noi inline,

ca ne intreceam prin noi

cu in illo tempore.

Vorbeam cu ea
§i se stingeau luminile in rai.

Muream pe lacrimi
cuplansul.

153

Umbldnd dupd moartea mea

dedicat poetei Nika Dora

3

Merg in dimine^i nedezvelite,

cu mainile cautandu-mi moartea

prin timp.

Am pierdut-o intr-o toamna,

in care merele cadeau din copaci,

aiurite, §i se

transformau in fluturi.

Era plansa de poemele mele

moartea mea, pe care am pierdut-o

in toamna.

O plansesem cu clipe de amara
durere, de amara voluptate.

Era o noapte sferica,

mult prea melancolica,

intr-un de§ert in care

umbra mi se proiecta pe

o piatra

§i unde singuratatea

i§i plangea soarta, ca in faja

zidului plangerii slujitorii

lui Iahve.

Era o moarte muta, mult

prea singura, ancestrala

de-a binelea, cu ochi sinceri,

enormi, clari, cu o gura plina

de puritate, de lumina.

Era o noapte demna, ca o pace

cereasca, unde poetul murea

intr-o lacrima a unei neveste de conte.

3

Viitoareamea sotie. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/category/am-fost-

nika-dora/.

154

Poem pentru posteritatea mea

Poetul viseaza, prin lacrima sa,
la timpul de dupa el.

Atunci se va §tii ca el
va rdmane.

Cand dupa un timp

urmeaza un alt timp

este tot una.

Cand dupa un timp

este o jumatate de timp

este tot una.

Poetul ramane visand
peste eternitate.

El sta cu visul sau sus,

deasupra norilor,

ca un inger al singuratajii.

El nu sta prin de§arte

injelegeri, nici prin laude,

ci prin sine insusi.

Poetul nu spune despre sine,

in forme perfecte, versul, de§i

ar putea sa o faca.

El nu spune despre

sine cuvantul, care s-ar putea

ca sa nu-l reprezinte.

El spune sentimentul dus pana

la capat,

versul dus pana la sange,

pana la gustul sangelui . . .

155

§i versul acesta
nu va muri.

Este lasat sa ramana

pe coarda sufletului

pe care a cantat-o poetul.

Coarda aceea este atdt de lunga

incat duce in inima

Absolutului.

Pe ea, pe aceasta coarda,

urea la cer Ingerii, ca pe scara

lui Iacov.

Pe ea, pe aceasta coarda, urea

la cer singuratatea mea

§i lacrimile mele.

Pe ea, pe aceasta

coarda suprema

am sa ma urc §i eu,

ca metafora iubirii
de inger albastru.

[Poemul de final... E finalul primului meu volum de
poeme, pe care aici 1-am redat partial.]

Cuprins

1. Sd nu te pui niciodata cu femeile! (contine 20 de
fotografii cu tuse personale) [2-14]

Lectii de morald gratuitd (schite si desene, Tnsemnari pe
marginea temelor), vol. 2, coperta, 10. 10. 1998/ Privire de vultur [4]

Zaluda si ofticata I Che lie si tigare I Raul ochilor [5]

Sdrutul tacerii I Ciobanasul grigorescian I Femeia damnatd [6]

Ciobanasul grigorescian I O vaca indulgenta I Privire poetica I
Omul in starea sanitatii pure [7]

Femeia cu batic concesiv I Omul cu urechi I Barbat mort I
Copacul dintre antene [8]

Barbatul din geam I Cdntareata cu trup si jara glas I
Protestatarul I Viermele lui nu moare [9]

Fata neroada I Tristete de femeie I Hanul lui Manuc I
Injractorul [10]

Criticul de arta I Florin Pier sic I Afaceristul I Muncitorul [11]

Femeia de langa usa I Scdrba prostului I Oameni si dureri I
Patronul [12]

Omul care sfideaza I Vampa / Femeia cu ochelari I Fiul
asasinului [13]

Femeia vorbitoare I Femeia de pe banco. [14]

2. Am stat ca sci-fi spun cum sepierde si cat se castiga

(vol. 22; poeme alese) [15-41]

Sectiunea Inegalabilul timp al ipocriziei:

[Suntem nedarnici...] [15-16]

[Odata vroiam...] [16-17]

Scrisoare catre unprieten [18-19]

[Noi doi ne cunoastem...] [19-21]

[Nu cunosc nimic...] [21-23]

[Nu vreau sa va citesc...] [23-24]

Secretul neiertabil [25-25]

Iluzia iluziilor noastre [26-28]

Grijile mele [28-29]

Garderoba [29-31]

Cerere publico. [31-32]

Reclamd [33-34]

Goliciune neacoperitd [34-35]

Agonizdnd [35]

Presupunerile mele [35-36]

Convulsiva [36-37]

Paranoica femeie [37]

Plinatate [37-38]

Pruned [38-39]

Aliteratie [39]

Fariseism [39-40]

Sinuciderea cea maipurd si neimplinirea ei [40]

Cufrica in son [40-41]

Piesd de muzeu [41]

3. Doud minuni banale (vol. 11 de poezie, integral)
[42-46]

Pastel [43]
Glossd [44-46]

4. Sectiunea de diamant. Autoportret [47-49]

5. Scaunul meditatiei [50-52]

6. Florile diabolice [53-54]

7. Regele care nu vaji incoronat niciodatd pentru cd
nu este om [55-56]

8. Naturd vie dar moartd [57-58]

9. Viziunea din crdng [59-61]

10. [Poezia este un sentiment lucid...] [62]

11. [Poezia mea are...] [63]

12. [Dorin Streinu: Intalnirea cu...] [64]

13. Gdstele [65-67]

14. Visul unei nopti de iarnd [68-72]

15. Imagine din curtea mea [73-76]

16. Povestea betivanului pe fonduri abstracte [77-78]

17. Picassoulmeu [79-81]

18. Vizavi de taina lui [82]

19. Copacii erau albastri spre mov [83-84]

20. Tdcere cufemei [85-86]

21. Lista volumelor de poezie ale poetului Dorin
Streinu [87-89]

22. Volumele de nuvele, aforisme §i teatru ale
scriitorului Dorin Streinu [90-92]

23. Ascensiune in injinit (vol. 1 de poezie) [93-155]

Sectiunea Haikuri si lacrimi [94-98]
Sectiunea Lectii de gdndire:
De durere [98]
Numele este [98-99]
Regdndirea mersului [99-101]
Gdndirea demdncdrii [101-1 02]
Incercarea de a gdndi despre o piatrd [102]
Lectie despre sentimente si om [103]
Privire in sus [104-105]

Cuvdnt gdndit despre adevdr [105]

Gdndind melancolic despre zbor [106-107]

Constiinta despre spatiul din lucruri [107-108]

Despre privitul care deschide o intelegere [108-1 10]

Paralela intre sdrut si linie [110]

Re/lectie de gdndire despre scris [111]

Gdndire despre necesitatea absolut totului [112]

Vers gdndit despre muzicd [112-113]

Vorbire despre moarte [113-114]

Sectiunea Rdsdrit de iubire sau cdndeu nu mai vreau nume:

Iluminare a unei linii in mine [114-115]

Simtire interioard [115-116]

Metaford pentru ochi [116-117]

Poetul spundndu-se despre sine adevdrat [117-118]

Spunere cu infldcdrare a unuipoem [118-119]

Mdrturisire pentru pacea lumii din ordinul poetului [1 19-120]

In mijlocul depdrtdrii de depdrtare vorbire pentru sine a
poetului [120-121]

Iluminare a meaprin cercul insusi [121-122]

Urmarind o gestatie in plina risipire [122-123]

Asistdnd cu o inexistenta la nasterea sinelui [123-124]

Din iubire de tara, poema [124-125]

Filosofie in fata unui pahar plin [125-127]

Marea revelatie a vederii [127-128]

Minutde insuportare a durerii (insemndripe un zid) [128-130]

Vorbire defoame a intelectului [130-131]

Pentru minunata sfera [131-132]

Despre o alta esenta a adevarului [132-133]

Privire esentiala din iubire [133]

Inchinare pe oplaneta albastra [133-134]

Autoportret pe o samdnta [134-135]

Poem cujraze sau reactualizarea mitului lui Sisif[\35-\37]

Intdmplare cu zicere de blestem [137-139]

Poem pentru patulmeu [139]

Dialog interpersonal [139-140]

Cuvinte aruncate intr-un poem al universului [140-141]

Mdrturisire /acuta despre sine a poetului sau Despre cuvdntul
destiut [141-142]

De vorba cu inspiratia la poet acasa [142-143]

Din anticamera poeziei zicere [143-144]

Oulontic [144-145]

Prietenului meu de laprietenul care a scris-o [145-146]

Poema mar tor a la durerea poetului [146-147]

Poem imbolnavit pdna la neocortex [148-149]

Prezentare a iubitei /acuta de poet cititorilor [149-151]

Lectia dimensiunii [151-152]

Umbldnd dupa moartea mea [153]

Poem pentru posteritatea mea [154-155]

Teologie pentru azi

2011

Editia de fata este o editie
online gratuita
si e proprietatea
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Ea nu poate fi tiparita

si comercializata

fara acordul direct

al

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus.

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

© Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate