Skip to main content

Full text of "Dorin Streinu, Opere alese, vol. 6"

See other formats 


Dorin Streinu 



Opere alese 



(vol. 6) 




Teologie pentru azi 
Bucuresti 
2012 



Ucis dar nu omordt 

(aforisme, vol. 6, 1998) 




Viciile ne surdd de acolo de unde mintea/?/««ge. 



Nu po^i sa fii om daca nu ai ajuns sd simfi frica. 
Aceasta e cea mai bund §coald. 



Cand vreau sd fac binele, fac raul pe care nu-l 



doresc. 



Exista momente cand e bine sd te last minfit. 



Minciuna e intotdeauna peris abild. 



Devenim lenesi cand nu mai credem in ceea ce am 
devenit. 



Daca am avea adevarul nu am §ti ce sdfacem cu el. 



Adevarul pur e prea grosolan pentru inimile fade, 
insa e singurul mdntuitor. 



O carte care te provoacd e o invidie care te 
stapane§te. 



Prieteniile adevdrate sunt ni§te monotonii ie§ite din 
comun. 



Prostia e lecfia lucidd a celor care au sperat ca sunt 
ceva pe aceasta lume. Iar daca privim inapoi, observam ca 
to^i oamenii mari au fost omora^i de ni§te pro§ti 
insignifian^i. 



E mai u§or sd tepronunii decat sd calmezi lucrurile. 



Degeaba vorbe§ti de bine un prieten, daca nu-l 
iube§ti. 



Omul adesea suferd cand nu mai e nevoie §i se 
bucurd cand nu mai are timp sa o faca. 



Cand vrei sa fii impresionat nu mai impresionezi. 



Orice mare cugetare e o trauma §i se naste din una. 



Cand nu mai \\\ e teama de cuvinte atunci §tii ceprei 
au tacerea §i moartea. 



Eu n-am putut sa am decat planuri mari. Planurile 
mici ma condamna la prea pupna munca. 



Fericirea nu §tie cat merita. 



Numai cand sentimentele se limpezesc simp. 
ve§nicia. 



Din oboseala am inva^at prudenfa iar din pruden^a 
asteptarea momentului decisiv. 



Daca istoria ar fi o alegere n-ar mai avea cine s-o 
scrie. 



Minciuna e o piatrd fundamentals a gloriei iluzorii. 



Deznadejdea e folositoare numai pentru cei care vor 
sa se creadd singuri. 



Numai singuratatea nu mai are loc in societate §i 
numai ea nu vrea sa creada in libertatea de expresie. 



Daca miocardul pune in evidenfa, neuronul vrea sa 
nege acest lucru. 



Exagerdrile noastre arata cat putem sa gresim §i nu 
cat am vrea sa gresim. 



Oamenii mari, fara sa-§i dea seama ceilal^i, isi 
clddesc propria lor istorie viitoare inca fiind in via^a. 



Exista femei care nu trebuie iubite, pentru ca iubirea 
lor te omoard. 



Sunt prea pu^ini oamenii care au §tiut sa priveasca 
uratul §i mult mai pu^ini sunt cei care au stiut sa-l 
iubeascd. 



Daca pui prei pe o patima nu §tii ce inseamna 
linistea sufletului. 



A fi brutal inseamna a fi natural. Iar brutalitatea va 
reinvia. intotdeauna arta. 



Marile genii nu stau in foi. 



6 



Speran^a va suferi intotdeauna de teama. 



Cand vom ajunge sa credem in rafiunea inimii vom 
vrea sa aflam secretul neprevazutului. 



Cel mai mare adevar al omului e ne$tiin}a. 




Pe mine exemplele rele m-au facut virtuos. 



Orice judecata de valoare e o aproximafie. 



Ceea ce eu vreau e sa nu-mi strice lini^tea nimeni. 



Orice nou adevar inseamna o ura si mai mare in 
jurul lui. 



Numai oamenii care au inimd plang §i niciodata 



mvers. 



7 



Cultura cea mai nobila e cultura care se na§te dintr-o 
indelungatd durere. 



Capodopera e o luptd cu propriul tdu crez. 



Discu^iile cele mai prolifice sunt cele care nu au 
niciun scop. 



O femeie rafinatd e tot atat de indlidtoare pe cat e o 
poezie geniala. 



Via^a nu se inva^a din romane dar se incepe odata cu 
ele. 



Cand vom ajunge sd iubim cu adevdrat vom fi 
extenuaii. 



Iubirea e starea de decadenid a societa^ii. Numai ura 
§i mandria due la progres. Dar tocmai ele §i distrug 
umanitatea. 



§iretlicurile femeilor sunt dovezi ale slabiciunii lor. 



Ura cea mai mare este dovada unei mari iubiri. 



Marile decepfii \in de planuri §i nu de exactitatea 
lor. 



Sunt barba^i care au obosit din cauza ca nu mai au 
pasiuni. 



Arta seface cand artistul nu epregdtit pentru ea. 



M-au enervat intotdeauna cei care nu §tiu sd tacd pe 
cat trdncdne. 



Adevdrata poezie e cea pe care nu o sperai niciodata 
ata. 



Cel care urld a inceput sd suporte via^a. 



Ca sa fii un adevdrat pedagog trebuie sa sco^i din 
sistemul tau de educate enervarea. 



Numesc pasiune voin^a de a dori. 



Placerea adevdrata e bucurie. 



Intotdeauna dezamagirea vrea pacea §i niciodata 

rdzboiul. 



Cand Q§tifericit ui^i ca mai exista morfi. 



Nu eu sunt frumos ! Frumos e Acela care ma face sa 



cant. 



Eu cred intr-o lume care nu pldnge. 



Artistul e o daruire totald de sine. 



Adevaratul singular e eel care cuprinde in sine 
pluralul. 



Cand scriu un vers il primesc ca din mdna lui 
Dumnezeu. 




Justi^ia, ca sa fie dreaptd, trebuie sa find seama de 
slabiciuni. 



Vinova^ia epldnsul ascuns al libertajii. 



Adevarul trebuie sa te faca cumpdtat mai inainte de 
a teface inielept. 



Sa nu speri niciodata in lucrurile pe care nu le-ai 
fdcut\ Altfel tepa§te dezamagirea. 



Iubirea daruita, care nu se intoarce inapoi, 
insingureazd mai mult decat ura pe care o prime§ti fara ca 
sa o meriti. 



E foarte greu sa fii un om fara caracter §i sa po^i 
ascunde acest lucru mult timp. 



Badarania nu §tie niciodata ce sdfacd. 



Adevarata durere e aceea pentru care nu pofi sa o 
pldngi. 



Numai cand e§ti cdlcat in picioare sim^i ce e 
mdreiia. 



10 



Oamenii care au suferit nu pot sd se rdzbune. 



Sunt rari oamenii pe care sd-i cunosc §i pe care sa 
nu-i gasesc meschini. 



Unele dintre marile mele defecte: inieleg mai mult 
decat simt §i gdndesc mai mult decat imi imaginez. 



Imi traiesc foarte acut originalitatea. 



Frica de naivitate e adevdrata naivitate. 



Adevarata valoare a marilor opere o constituie 
inefabilul lor. 



E mai u§or sd creezi decat sd pui stavili crea^iei. 



Singura tentaiie valabila e aceea a rezisteniei. 



Un proiect adevdrat nu are detalii. 



Vad romanul ca pe ceva care se explicd. 



11 



12 




E ridicol sa vezi oameni care nu §tiu ce vor dar §tiu 
ce le trebuie. 



A critica e tot una cu apune in evidenfa. 



Ai nevoie de singuratate cand nu te infelegi §i nu te 
injelegi decat daca scapi de singuratate. 



Poezia nu e altceva decat o urmarire. 



Sufletele curate au o intelepciune, pe care, de multe 
ori, nu o traduc in cuvinte. 



In^eleptii nu mai sunt creduli. §i-au pierdut 
naivitatea clipei. 



Curajul e cea mai mare fried a omului. Ai curaj 
pentru ca stii ce inseamnd sa nu-1 ai. 



13 



Cea mai mare dorinia a mea este sd-i vdd pe oameni 
cum canta ca Ingerii din ceruri. 



A incerca sa {ii de partea ta adevarul inseamna a-l 
uita. 



Uneori trebuie sd te lupfi cu neputin^ele tale ca §i 
cum le-aifi depdsit deja. 



Orice obstacol este o noudfortd. 



Nu po^i sd te dedici decat unui singur lucru. 



Cel mai mare pdcat al unui om in^elept este 
exclusivismul. 



Eu nu vreau sd comunic. Eu vreau sd-mi amestec 
sufletul cu ceilaU~i. 



Nu po^i sd spui adevarul decat unor oameni care il 
stdpdnesc. 



Marile lupte sunt micile victorii. 



Adevarul e ceva de neinldturat. De aceea, mai 
devreme sau mai tarziu, il gdsim sau ne intoarcem la el. 



Cand adevarul devine lumind in^elepjii nu mai au 
cuvinte. 



Sfdr§itul in^elepciunii este epuizarea. 



Oamenii care se cred invincibili nu cunosc nimic 
despre puterea smereniei. 



Curajul de a inielege este irevocabil. 



Un prieten tine loc de intreaga lume. Daca ai un 
prieten, atunci ai tot ce ifi trebuie. 



Marea arid e formata §i din multe capricii. 



Singura avere interioara a omului este inocenia. 



Dali 1 era prea crud tocmai pentru ca avea o infmita 
dragoste neddruitd. 



1 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD. 



14 



15 



Lucrurile care ne dor sunt lucrurile care nu ne 



aparfin . 



2 Am redat aici in mod jragmentar din acest volum, pe care l-am terminat pe data 
de 11 septembrie 1998. 



16 



Cele 5 poeme 

(poeme, vol. 9, 1997) 




Ochii lui albastri 



Ma sprijin sd nu cad 
in ochii lui albastri. 

Cu ei mi-a robit inima 

si mi-a facut ochiul aromitor, 

ca o pasare-n zbor. 

Noaptea el da cu piciorul 

si trezeste stelele, 

luna, 

furtuna... 

Fermecat sunt. 

Cu cartea in mana... 
pare un rege caruia 

ii lipseste toga 

si pe fruntea-i alba 

ca smantana 

trebuie sd se odihneascd 

o coroana. 



17 



Cu mainile lui m-a 

imbratisat, 

mi-a scris, Ingere, 

cand m-a durut 

si m-a tinut sa nu cad 

din nori 

in noroi, 

ca unban de aur... 

Mi-a rupt spicele si mi 

le-a pus in coasta 

ca pe-o sabie, 

ca sa tai apendicele zilelor... 

Eu 1-am rugat 

sa nu pldngd si el 

a plans. 

El si-a sters lacrimile 

cu mintea mea 

si din cenusa durutd 

s-a nascut inca o stea. 

Eu colind cu el strazile 

pustii si impreuna cu cainii 

recitam poezii de amor 

frunzelor si gardurilor. 

Uneori ne trdntim in pahar 
si ii sorbim durerea dejar. 

Ne purtam prin ganduri, 

pe la femei, 

fara sa avem un temei... 

uitand ca in oglinda se priveste 

eel mai bine ndluca privita cu degetul. 

Taiem pe pantec porcul 
si ii scoatem matele.-.visand 
ca infmitul are ochi de Inger. 

Lui ii place apa, 



18 



sanul, 
tacerea, 
copacul, 

taria, 

culoarea... 

si atarna urechea de umar... 

sa vada marea, 

indurerarea... 

El se rostogoleste 
si striga pisica in noapte. 

El se crede rdpus de stele si 
amestecat cu trupuri deschise. 

El stie saintrebe... 

si eu ii raspund in doiperi, 

temandu-ma 

sa nu imi vdnd 

prin intrebare inima, 

intreaga inima lui... 

si eu sa raman 

gol, 

ca o stiva de lemne. 

Searamancam... 

mancam un colt de paine 

si Ii multumim 

lui Dumnezeu, 

plecandu-ne fruntea 

si genunchiul 
si facandu-ne cruce... 

El vorbeste taios. 

Lui ii place 
sa ma asculte 

si eu 

il pizmuiesc, 

il pun sa vorbeascd... 

Si eu ciulesc urechea 
ca sa il prind de guler 



19 



si sa-l trag afara... 
Cand il prind, 
il imbratisez. 

Cand nu-1 prind, 
il pizmuiesc. 

II cert... 
pentru ca mereu il iubesc... 

II scriupe foi... 
iar el tot iese afara 
si ma stropeste cu ochii lui albastri. 

Si ma stropeste cu razele lui 
si ma culca pamantului... 

Insa sub el e cald... 

pasarea isi intinde aripile 

si apuca de ramuri lumina... 

E o tacere ca un cdntec. 

Apare soarele... 

Eca o portocald dulce. 

E o zi. 

Spre seara lumina e rosie 
si anuntd amurgul. 



20 



O tdcere addncd 

El e o tdcere 
in care apele se aruncd 

sticloase 

si prind Ingerii de picior 

vrand sa-i faca efemeri 

si loiali. 

Noaptea isiprinde 

vesnicia de par 

si iese cu ea la 

plimbare. 

Ma saruta 
cu ochiul zvacnind... 

Niciodata nu m-a sarutat 

decat cu ochiul rosit 

ca un asfmtit. 

Are o mana simpld 

dar cu ea zugrdveste copacul, 

fara sa stie pasarea 

ca poate fi vdzutd si pictatd cu ea. 

El surdde... 

El stie sa surada ca o dimineatd. 

Daca vrei sa stii ewe este el 

umple sufletul cu verdeata, 

cu flori, 

cu mere, 

cu vant si adiere... 

Si peste toate sa-i dai 

un munte si o 

scorburd de copac 

unde stf-sz toceascd genunchii 

de matanii 

si unde numai tacerea 

sd-l audd 



21 



cand isi spune rugaciunea. 

Ii place sa cante si sa 

mangaie magarul intre plete, 

ca sa duca mai departe 

nisipul oceanului. 

Arunca mana, 
o inalta in nori 

5 

si o face 
in cinci degete 
sa fie ascultatd. 

Cel mai mult ii plac 

copiiL.si le poate spune 

cuvinte atdt de dulci 

incat sa adoarma 

si sa viseze fericiti. 

Nu vrea insa 
sa guste paharul. 

E o crimd a golirii 
pentru el. 

„Lasa totul 

as a cum este...", 

vrea sa iti spuna el. 

...si tacerea este de trei ori 
mai adanca. 

El nu intreaba. 

El asculta bland... 
si ca o pisica ce-i place 

sa fie alintata... 
si care nu se mai joaca 

cu ghemul bunicii. 

Ziua rupe barnele de fier, 

le strica rugina 

si o spulbera 



22 



in culcare usturatoare. 

Visul lui este sa zboare 
si sa nu fie pas are. 

Visul lui e 

sa treaca prin zid 

fara sa fie vazut. 

Cand merge pe strada 

merge cu el intreaga natura, 

in afara de melc, 

care il pizmuieste 

amarnic. 

Insa sub fruntea lui 
dorm monstri. 

El nu ii vede. 

Ei sunt inchisi, 
ca sa nu poata sa urle. 

Poate sunt prinsi 
de lacrimi. 

Lacrimile lui sunt 

fierte si 

le taie urletul. 

El ma imbratiseaza... 

si trupurile noastre isi saruta 

transpiratia. 

Ne privim ochiul, 

ne zambim, 

si in jurul nostru 

se asaza toata tacerea. 

Dar rupem lacatul, 

facem hora aprinsa 

si chemam descantatul. 



23 



Ne punem flori in brau 
si bem apa. 

Apoi ne sarutam tristetile, 
ni le facem nemuritoare. 

Cand canta cocosii 

suntem treji, 

ne intoarcem 

pe partea cealalta 

ciupindu-ne 
iubirea de umar. 



24 



Prietenul meu cu par galben 

Incepusem sa-l iubesc... 

II iubeam mai mult decat pe mine. 

In ochii lui ma impleteam 

cu nevinovata 

retragere a leului in cusca 

si cu dresarea calului 

prin cercul de foe. 

Imi umezeam oasele 
langa talpa lui. 

Pdtrundea addnc in mine 

incat uneori ti vedeam ochii, 

pe acei lastuni din sange, 

cum se usucd la soare. 

Daca-1 iubeam 
nu-mi Qraprieten. 

Ii spuneam ca imi eprieten 
dar il minteam. 

Eu il iubeam ca pe un vis albastru, 

care se intipdreste in nori, 

si te obsedeaza 

in fiecare clipa. 

Beam impreuna noroi, 
cenusa... 

Uneori schimbam bautura 
si o faceam ofemeie cu gratii 

prea pure, 

care ne intinerea firele de par 

ale mainilor. 

Ascultam muzica sferelor. 



25 



Era o nunta numai 

intre doua suflete... 

si jur ca de era ofemeie 

nu 1-as fi iubit maiputin. 

Aveam acelasi cearsaf 

cu care ne ascundeam 

fetele... 

...si mancam 

din aceeasi conserva, 

cand ne dureau tristetile 

cu maini ucigatoare. 

El plangea 

cat sa poata inlocui 

Marea Neagra 

cu trupul sau. 

...Si eu nu ii alinam niciodata 
decat fruntea. 

Parul lui galben putea fi 

foarte usor 
inlocuit cu un Ian de grau. 

Iar mana mea putea 
sa se travesteasca intr-o 
femeie imbracata in rosu. 

Ii placea sa-si picteze Sfmtii 
si sa le surdda rugaciuni. 

Iar lui Hristos si Maicii Domnului sa 

le compund siraguri intregi 

de lacrimi duioase. 

Nu stia ce-i durerea. 

Era pur, 

ca un margaritar 

care este aruncat in fata trenului, 

ca sd-l inghitd viteza. 



26 



In iarna 
dorea sd-si audd copacii 

albiti de vant 

si transfigurati de fum, 

ca un val nocturn 

care te inconvoaie 

in bratele fericirii. 

Imi vorbea de moarte... 
iar eu ii spuneam sd tacd. 

Spunea ca in 

Dundre efrumos sd mori, 

alaturi de paduri, 

de apa risipitd 

pe ganduri. 

Era dezamagit 

ca femeile nu-l iubesc... 

si imi spunea mereu ca eu, 

numai eu ii stiu sufletul 

ca si Dumnezeu. 

Insa era o exagerare... 

Imi sdruta mainile... 
mai mult mi le musca... 

Isi infigea coltii de cristal 
si imi jupuia carnea. 

Ii placea mult 

sangele meu rascopt, 

transpiratia mea, 

umarul meu care-i era fotoliu 

in zilele negre. 

Dar s-a intamplat 
sd avem nevoie de scrisori. 

Ne-am indurerat 
cuvintele un timp... 



27 



Apoi am socotit caeo pierdere 

a memoriei 

sa ne mai spunem cuvinte. 



28 



Omul sdpat in scaun 



O prispa lata, 

in care ferestrele bateau a lene 

in soare. 

Un nuc batran, 
aidoma vesniciei. 

Dumnezeu adesea cobora 

aici sd vorbeascd cu cei 

de sub pamanturi 

si cu cei care le ingrijeau crucile. 

El sta sdpat in scaun. 

Actorii mei nu au un nume ! 

Ei sunt oricare, 

oriunde, 
in orice timp. 

Bratul drept si-1 avea 
intepenit in frunte. 

Acelasi brat arunca 

in brazdd painea, 

care iesea aburindd 

din cuptor. 

Ma multumeam numai 
cu acest miros. 

Un miros deplin, 

ca un plans ierbivor 

ce pastea in carul mare 

al cerului. 

Sta zi si noapte 
pironit in acel loc. 

De unde am tras 



29 



concluzia ca 

s-a nascut 

o generatie de fii si fiice 

ce si-a pierdut 
cuvintele prin alte locuri. 

Prea de putine ori 

i-am auzit lacrimile 

curgand. 

El plangea 

numai cand ii vedea 

pe oameni ca injurd pe 

Dumnezeu din cauza ploii 

care nu mai cadea. 

Avea o inima 

de miel tdndr, 

care zburda pe campia 

cu flori rosii, 

intalnind viscolul... 

Sub ochi avea 
o dorintd neinceputd. 

Nu putuse sa faca o troitd 

Nascatoarei de Dumnezeu 

si de aceea se ruga sd-l ierte, 

pentru ca banii nu-i avea in buzunar 

ci aruncati mpunga lui Iuda. 

II vedeam visand 
cum zbor pasarile. 

II visam plutind 

printre copaci, 

spunandu-le ca 

nu e bine sa se batd, 

ca avem acelasi sdnge, 

ca trebuie sa ne iubim uniipe altii. 

Intr-o zi m-am ostenit 
sa il privesc. 



30 



M-am dus in cimitir. 

Era acolo ! 

Ma binecuvanta 

din ramura unei cruci 

de lemn...iar acel lemn 

inverzise. 



31 



Un copil pentru nicio mama 



Nefericita sa fie mama 
care nu-si creste copiii la sanul ei! 

Va sta singurd. 

Nu va astepta pe nimeni, 

desi el este un strain, 

care-si muta tristetea 

dintr-un oras intr-altul... 

incercand sa sughita cu emotie, 

crezand ca e mama... 

Dar poate mxo, ea... 

ci Dumnezeu a vorbit despre el 

cu bunatate. 

El crede ca e mama... 

Dar mama uita... 

Isi coase camasa rupta, 
mai pune un nasture ieftin la bluza.. 

Acum isi rupe ata din ac... 
cudintii... 

Ata se rupe... 

eu imi sterg lacrima... 

samanta aceasta scarnava 

se prelinge pe obraz... 

ca apa pe un halat de ploaie... 

Apoi mulge tata aceea stearpa, 

a caprei, 

care da cu cornul in stele 

perturbdnd linistea cerului. 

Surade... 

Nu-si aduce aminte de nimic... 



32 



Parca au trecut vesnicii 

de la nasterea nedorita, 

din octombrie, 

cand cutremurul 

a anuntat milostivirea 

lui Dumnezeu. 

Sughit... 

Tot Dumnezeu vorbeste 
despre mine... 

Nu zrefotografii, 

nu are amintiri, 

pare sa nu aiba sentimente... 

Daca ar intinde mana, 

mainile amandoua, 
s-ar putea sa-lprinda. 

El merge trist pe strada 
si fluiera... 

Picioarele ii sunt goale 

iar talpile 

i s-au tapat cu noroi galben. 

El este rege. 

In spatele lui merg caini, 

o satra de caini, care, 

ca si el, nu au mama... 

sau mama uitd ca mai are copii. 

Tree zile, 

vin nopti, 

nopti lungi 

si asteptari grele. 

Mama face focul in soba... 

iar el se incdlzeste la razele lunii, 

sub ochiul ei iertdtor si 

solemn. 



33 



Apoise ridica... 
mama se asazd la masa. 

El inghite in sec, 
eazdmbeste... 

Lui ii curg aceleasi lacrimi ieftine, 

pe care niciun pictor nu le vede, 

pe care niciun sculptor nu indrazneste 

sa le sculpteze, 

undeva, 

intr-un colt de lume... 

5 

pe care niciun muzician nu le-a auzit niciodata, 

ca sa le cante... 

dar pe care eu le cunosc... 

Ea se pune in pat...iar el 
cauta niste foi de brusture 

5 

si o cutie...din care sa-si confectioneze 

5 5 5 

somptuosu-i palat. 

Ea uita...ea doarme...ea viseaza... 

Aici face si el la fel: el viseaza, 

5 ~ 

viseaza 

viseaza cu ochii deschisi... si se roaga 

lui Dumnnezu sa o aibd in grijd pe 

mama lui, 

sa ii ocroteascd parul negru... 

si sanii pe care nu i-a supt. 

Ea nu stie aceasta rugaciune a copilului 
care traieste langa o satra de caini... 

Isi imbraca rochia dimineata, 

5 5 •? 

se spala pe fata si 
isi bea cafeaua fericita... 

El nu se trezeste... 

5 

El nu maipoate sa se trezeasca... 
El nu se va mai trezi niciodata... 



34 



Mama nu stie. 

Ea se priveste in oglinda. 

Ea uita... 
ca« fast mama... 



35 



Inefabilul inpantofi 



L-am scris dupa 

ce am cunoscut 

celebrul poem 

allui 

3 

Vladimir Maiakovski : 
Norul cu pantaloni . 



Rostogoliti-va! 
Dati-va de-a dura-n apa! 
Avem sa va scoatem noi 

cu roata avionului, 

cu oasele noastre rupte, 

pe care le mananca 

cainii destinului. 

Nu va uitati inapoi! 

Spoiti-va izmenele si sariti! 

SaritiL.Sa fiti ca hiene: nedoritil 

5 5 t 

Mancati-va umbrele si schelalaiala, 

pe care o incurajati cu barda, 

haleala! 

Eu va privesc.si scuip 

culoarea plostita, 

pe care o doreste sufletul meu, 

umarul meu, 

idiotilor!, 

5 ' 

pe gura canalului. 

Acum nu e vorba 
decat despre cuvinte. 

Ele nu tac. 

Ele vorbesc. 

Ele ne hulesc carnea 

si visul nostru tanar, 



~ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Maiakovski. 
4 In traducerea lui Cicerone Theodorescu: 
http://agonia.ro/index.php/poetry/164339/Norul_cu_Pantaloni. 



36 



regesc. 

Rostogoliti-va! 

Eu va iubesc si va urasc. 

Intindeti-va cu ibricele 

si pupati-ne 

polonicele, 

polonicele dorului nostru, 

dor de viata buna, 

dor de durere. 

Nu avem nevoie de nimic ! 

Dar ne doare vdntul 

ce ne trece printre picioare 

si ne astupa urechea stanga 

cu Dali, 

cu marea le li. 

Noi va inecam in noi, 

noi va tocim gura, 

bieti iubiti, 

si din aceasta cauza voi prea mult 

ne iubiti, 

dandu-ne drumul la vale, 

in cale, 

in calea cea mare, 

ceamare... 

Scoateti-va nasturii, plamanii, 
ca si noi de altfel! 

Si cu palariile in cap 

salutati-ne ca sa mai traim 

o zi... 

sau doua... 

sau o mie de ani. 

Nu va inchinati la noi! 
Nu meritam osanda voastra! 

Are sa ne blesteme 



37 



claxoanele si 

bomboanele, 
tortul si paharele 
si toate sandalele. 

Noua dati-ne vin, 

ca la scumpi prieteni, 

cate un sarpe in fiecare gaura 

de albina senina. 

Nuva albastriti! 

Sa va fac ofotografie 

cu o urma de alifie 

si pe mustati sa va punem furnici, 

ca sa vedeti cat mai suntem de micil 

Dati-ne coada calului! 

Sa ne impletim in umerii malului, 

sa nu mai vedem si sa nu mai rabdam.. 

Eu imi rod sprancenele 

si sunt poetul 

vostru esential. 

Si fara mine 

v-ar durea buzele doua ore 

si s-ar scrie 10 pagini 

injurnal. 

Dar nu eu sunt! 

Eu sunt ca voi... 

Mananc cerneala, 

pleava, faina... 

dar nu ma cred: un gunoi. 

Eu? 

Despre mine 

e vorba?! 

O, ce uituc ! 

Am pus doua boabe intr-o oala, 



38 



o iau de aici si plec cu ea 
si ma due. 

Imi mestec privirile 

si va vad colorat, 

cu cate un dinte in gura 

si cu pieptul 

nespalat... 

E dreptatel... 
Ma zvarcolesc intre file. 

E multa dreptate. 

Iubesc pentru morti si 

pentru prostituate, 

si pentru nespalate, 

si pentru tine, 

copile!... 

Tu sa-ti asculti ochii 
dar sa nu-i pui la cutie ! 

Incinge-te cu canistra cu lapte, 
cu beton, cu alchimie... 

Fa ce vrei! 

Ustura-te cu ardei si cu ceapa! 

Bate toba! 

Viata e multa si prea curva 

si prea necurata. 

Asa, scumpii mei contemporani, 

mancati-va halvita de doi bani... 

si lasati-ne singuril 

Sa mai traim ca poetii, 
cum stimnoi... 

Nu ne mestecam unghiile, 

nu ne panzim burta cu antihristi, 

nu mancam polemici, 

nu suntem pesimisti... 



39 



Noi, nebuni si dragi si cdrpiti, 

am iesit din creasta cocosului prea 

ametiti sauprea iubiti... 

Ne-am intins peste tot, 

peste sange, 

si ne-am facut ca iubim, 

ca speram, ca nu plangem. 

Eu, despre mine, 

barbat in redingotd... 

sau poate in bluzd... 

Despre mine, 
barbat at unei singure femei, 

va scrie istoria ofild 

si-o s-o impartim intre noi trei: 

eu, frumosul, sublimul... 

Are sa ploua cu randunici, 

o sa ni se usuce libertatea, 

veceul se va muta, pardon!, 

acolo unde zace sanatatea. 

Eu am sa tip 

in scandurile mortii, 

cand soarele va dezlipi tacerea. 

Voi sa-mi ungeti cu mierea 

ranile mele de rastignit. 

Nu mai vrem sa va lingem orgoliul! 

Nu va mai gdndim ! 

Nu ne pasa! 

De murim, de murim, de traim. 
de traim frumos in a noastra casa. 

Dar avem nevoie de voi! 

Fara voi ne-am urdti, 

am canta pe doua, pe trei, 

si n-am mai iubi. 



40 



Va iubim, va stimam, 

elogii aveti, paduchi ce imi sunteti, 

acrilor, 

acritilor, 

mult prea nenorocitilor. 

Ce suntem noil 
Ce suntem noi in voi? 

E noapte aici. 

Si ar putea sa fie chiar azi... 

Nimeni nu aude! 

Si voi intarziati racheta 

si televizorul 

si razboiul 

si nu spuneti poezii. 

Cine traieste ca voi sunt laudati 

dar nu au sdnge albas tru, 

nu au inimd in ei, 

in catei. 

Eu sunt poetul vostru si voi nu ma stiti. 

Imi umpleti cala cu papura 

si ma imbroboditi. 

Va eschivati cu stridii in piata 

si fumati o luna goala, 

cum nu se stie, 

cumnu se vede... 

tdcerea regald... 

Femeia mea, 

iubita mea, 

tu sa vrei sa ne cumparam 

apartament, undeva, in zona iubirii. 

Sa vrei sa avem lustra, 

o lustra pregnantd 

cafericirea... 

Tu sa iti saruti barbatul pe frunte. 
Sa-1 mangai cu parul tau si sd-l mdntui 



41 



de eel rau. 

Sa-i inchizi ochii, verzeala lui... 

Viata este in noi doi, 
in sarutul nostru. 

Sanu o uiti! 

Sa nu batem drumurile fara kilometri! 

Sa ne iubim, 

sa ne iubim, 

auzi: sa ne iubim ! 

Ha-ha-ha!... 

N-am uitat, Doamne ! 

Trimite-ne prosti, Te rugam! 

Destepti sunt destui... 

Nu ne mai uri atat, 
nu ne mai iubi atat de mult... 

Inchide-ne buzele si lasa-i pe poeti 
ca sa se vada cat sunt de desteptil 

Lasa-i sa scrie bine, 

si sa scrie focosl 

Ca Sfantul Hie: 

sa piece cu carul pe jos. 

Tu (caci am descris, 

pentru eel care-mi va urma 

spoiala de viata si visul din ea), 

fii mare, bun si frumos, 

si femeile sa-ti puna 

trupul carare, 

sa vezi durerea cat e de mare 

si de sublimd... 

Pe Dumnezeu sa-L vezi 
si sa canti dracilor ca pentru Ingeri. 



42 



Tu vei sti, 
cand imi vei urma... 

Vei vedea in trupul meu 

raza ta 

ce te va lumina. 

Dar voi rostogoliti-va, 

rostogoliti-va ca sarmalele 

prin dungile pijamalelor 

si beti, 

otraviti cuie si patru arici, 

zapada sa va stie, 

safiti pdrliti... 

si sa-mi puneti pe cuvinte flori, 

trandafiri, 

trandafiri rosii... 

Eu sunt poetul 
cu urmele lui pe nisip. 

Nu va mai osteniti! 

Puneti-va cruce 
si puneti-mi cruce!... 

Faceti ceva... 
Dragostea este numai 

nefericirea mea. 

Pentru voi e sotronul, cureaua si 

paiul apos si slinos... 

eu stiu prea bine sa merg si pe sus 

sipejos... 

Dar ucideti-ma tandru, cu mana, 

cu norul albastru!... 

Hai, asa! 

Stii ca umbra mea va cadea 

pe gura ta. 

Rasuciti-va! 

5 

Scoateti-va pantofii! 
Fiti rasuciti! 



43 



Omul va spera chiar 
de va fi ostenit . 



5 Volumul de fata, din care am redat aici doar cdteva poeme, a fost finalizat pe 
data de 28 aprilie 1997. 



44 



Cdntece pentru rds §i plans 

(poeme, vol. 10, 1997) 




Elocinfa 

Ascunde-ma! 

Fa-ma un obiect valoros 

§i ascunde-ma 

in tenu-^i mult 

prea lucios ! 

Am sa dorm ghemuit 

dar n-are sa mi se 

faca dor. 

Daca tot treci, 

atunci ascunde-ma, 

ascunde-ma 

cu iscusinjd ! 



45 



Tdcerea Legiunii a V-a, Macedonica 



Mi s-a abolit in urechi 
tacerea. 

Mi s-a facut romb, 
zig-zag, smag, 
de aur sfoiag. 

§i eu m-am uitat cam 

traznit, 

caci statuia m-a plictisit, 

of, m-a plictisit!... 

Inalta sj rece, 
cu ochii sa-nece. 



46 



Pasi cu umdrul 

Apasam pe bee 
§i era sa ma inec. 

Apasam pe rana 
§i ma-ntorceam o mana. 

Apasam pe scanteie 
§i ma iubea o femeie. 

Apasam tare, apasam incet, 

tot apasam, 

stelele nu se stingeau, 

vacile adanc mugeau, 

clipele erau, 

clipele se nasteau. 

Doamne, 
cum se nasteau!... 



47 



Concertul tu§it 

E prima vioara; 
tacuta §i grava. 

A doua rasuna 
ca un pui ragu§it. 

Ma trece trenul. 

Ce mult m-am simiit 
cao strigare!... 

Nu indrazni, vioara, 
sa can^i! 

Te va durea burta 

§i vei cadea 

pe brand. 



48 



Starea sentimentului 

Nu-^i mai deschide 

pleoapele stufoase 

peste mare, 

m-ai intunericit 

cainnascare! 

Fii mai atenta, 

mai reiinuta, 

nu fi prea grava 

§i nu fi tacuta. 

Fii circulara 

§i taie salcamul, 

spala bine roata 

§i prinde morunul. 

Ai sa-mi placi ro§ie 

§i strivita, 

de doua umbre 

sa-mi fii tu 

rapita. 



49 



Iertare pentru Dali 

Iarta-ma, 

pentru ca infloresc calatorii 

§i ma dor 

sateli^ii nascarii. 

Ca-mi mor mor^ii 

§i-mi invie naufragia^ii, 

sar din apa, trazni^i, 

ineca^ii. 

E floare goala 

§i multa durere, 

da-i cu inima-n gard 

§i te pa§te-o placere. 

E vina tancului 

c-a sarit pe fereastra 

§i c-avem o tacere 

prea pdmdnteascd. 

In unghii taindu-mi 

o singuratate, 

ce n-are furnici 

§i ape-mbatate. 



50 



Acorduri de orgd 



Zburau cu cerul meu liliecii, 

rotindu-se 

in cercuri, mereu, mereu. . . 

§i ciorile imi cantau desuete 

capul meu, 

nesim^itor de greu. 

Fumul ie§ea, grav, din case 
unduind lacrimarea, 

pe coridor 

se-ntinsese o noapte 

pustie ca marea. 

Am crezut atunci 
ca Dumnezeu S-a mdniatl. . . 

Insa in viforul copacilor 

cadea o ploaie de pdsdri 

ce nu erau de mancat. 



51 




Lacrimilor virginale 



Mai ranesc in mine 

doar continentul virgin 

al stiloului, 

ce-§i termina cina. 



52 



Aruncat peste zimfi 

Rasare soarele in barci 

§i peste tot e 

numai apa, 

incat dau drumul 

unui dig 

§i strig: pantera este 

descaliata! 

M-aude vantul din urechi 

§i imi intinde o 

umbrela, 

peste al veacului clabuc, 

sa tree meet, 

ca o cibela. 

Ma-ncerc in ceas 

§i mi se fac nepo^ii, 

ma tot gandeam §i eu 

de ce sunt acri mor^ii. 



53 



Umanism 

Da^i unfel de apd 

pamantului, 

un fel de namol, 

o limba deschisa tacerii! 

Ramane^i in cot, 

in cotul genelor, 

cu iepurii intor§i ai oglinzilor, 

cu mainile impanate 

de frimze. 

Face^i ceva cu pe§tii! 

Inota^i-va in botul lor, 

in apa clocita a lui tu, 

fara sare in bucate. 

Tu, 

da ceva gandului 

§i matura umbrele 

din maxilarele noastre ! 



54 



Manifest pentru balerini 



V\\i lini^tni! 

Ochiul va vede pe toft 
§i nu sare pe nimeni. 

El inspecteaza 

urma furnicilor, a dinozaurilor, 

a mierlelor. 

Gandurile voastre sunt 

recuzitele, decorul, 

actorii mei. 

Fn;i lini§ti}i 

§i un pic dramatici, 

elegiaci mai mult. 

El va ridica cortina 
§i voi il ve\i aplauda. 

Voi ve^i fluiera golul 

din spatele spectatorilor 

in voie. 



55 



Pentru cititori 

Daca se rup de mine calaii, 

iubi^i-i, 

cand trag din mine soarele 

cu din^ii ! 



56 



Epitaf 

El a vorbit despre 

curgerea izvorului 

din Soare. 



57 



Strdzi plictisite 

§i aripi plutind 

prin cartoane, 

al meu suflet zdmbind 

fe^ele triste. 



58 



Complementul de argou 

In bucurie trebuie sa ai 

doua maini: 

cu una sa cuprinzi 

§i cu alta sa stapdnesti. 

Cand vei stapani, vei fi fericit. 

Altfel, oglinzi sparte 

se gasesc 

la tot pasul. 



59 



Fericirea cuvdntului 

Mai am gustul tau 

in gingii, 

taiat in patrate 

§i-n rapsodii. 

Iar pasul tau 

il mai am infelept, 

visand in taina 

drumul eel mai drept. 

Pana la umar 

ma dor in genunchi, 

de parca timpul 

ar avea cinci, zece unchi. 

§i minunata 

e numai ideea, 

ca, Doamne, mi-ai aratat in 

palme, femeia! 



60 



Compozifie 

Sanuzici nimic! 

Sa te la§i prinsa si bagata 
in plic. 

Nu e voie. 

E bine sa nu ai loc. 

Insa gase§te unul, 

unul cu razmatoare 

§i cu liniste. 



61 



Fotografie fdcutd in dimineafa aceea 

Sunt parfumat 

cu cafea §i cu o idee, 

de-mi spal transpira^ia 

cantand. 



62 



Timp cu prescurtdri 



In rand cu tine, 
in rand cu tine a§tept 
autobuzul secundelor. 

In randul tau, 

in randul tau a§tept 

paginile ninsorii. 

§i vine atent 

acelpolonic cu viafa, 

acel singur polonic, 

incat zilele se succed nop^ilor 

iar nop^ile 

stelelor cerului. 



63 



Din ciclul celor 1001 nopfi de §coala 

Sa fii raiionall 

Sa §tii cdtepietre sunt pe drum, 

cate s-au dus 

§i cate mai raman de dus. 

Sa nu uni 
niciuna! 

Nici piatra pe care stai acum, 
nici pe cea care va sa vina. 

Daca se cere tuturora, 
}i se va cere §i ^ie. 



64 



Declarable de dragoste 

Iubesc umbra piciorului tau gol 
in apusuri. 



65 



Poem pentru rima si vers 

In rima 

piatra sta sajoace 

§i nop^ii iarba ii mai place, 

caci astfel ma-ntalnesc cu mine 

§i dau cu trenul peste §ine. 

De-aceea este-n noi idee 

§i vantul bate-nnebunit, 

e ca un uliu dupa pasari: 

te ui^i la el 

§i pari smintit. 

In banul rece 

stai cu sila 

§i un miros de abator 

te trece peste naftalina 

§i-ai inceput sa uifi cu dor. 

Dar nu huli, 

caci in cuvinte 

o hula e o blasfemie 

§i chiar acum, de nu-s semantic, 

se pare, deci, c-a§a imi place mie. 

Sa nu prive§ti in patru vanturi, cea^a 

se risipe§te ca un carnaval 

§i plasa, 

daca vor §i pe§tii, 

o voi tranti, aici, 

in, peste mal. 

§i nasul, drept, sa-1 Jii peste 

burlane, 

sa parifrumoasa 

ca un cos. cu pene, 

cand treci prin apeducte 

§i prin stridii, 

sa te privesc, 

sa mi se faca lene. 



66 



Sa por^i dar rochii lungi 

si gdnduri scurte, 

de-aici 

sau pan-aici, la mine; 

te vad cum farmeci furculi^a, 

mi-e tare dor, 

mi-e tare dor de tine. 

Sa umbli cocosat, 

sa cau^i stele, 

prin iarba noastra nepdtatd, 

cum caut eu, printre cercei, inele, 

sa l\i gasesc numele 

defatd. 

Ca un hoinar 

prin cimitir alunec, 

ca sa-mi sarut crucea cu amor 

si in mormantul meu 

cu ambalaje, 

la cifra...,s*« mor. 

Caci rima-i sdltdreaid 

si stie dar ca bluesul, 

se face doar in doi 

si nu de azi, 

caci po^i sa razi, 

sa mesteci fan si norul 

si-n fundul amintirii 

5a recazi . 



6 



O selectie de poeme si de aceasta data.. .Am terminat al 10-lea volum de poeme 



pe data de 1 mai 1997. 



67 



Volumul al 11 -lea de poeme a fost publicat in vol. 
Dorin Streinu, Opere alese (vol. 2), Teologie pentru azi, 
Bucuresti, 201 1, p. 42-46 7 . 



7 Regasibil aici pentru download: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2011/01/07/dorin-streinu-opere-alese-vol-2/. 



68 



Poeme §i rdnduri indiscutabile 

(poeme, vol. 12, 1997) 




E rece aid. Trebuie sa ma credefipe cuvdnt 

Eu numai §tiu de-i cerul chiar albastru 

iar in covor ma prind de buzunar, 

e un hotar intre argint §i aur 

§i eu nu §tiu, 

eu nu mai vad hotar. . . 

La geam nu-s case, 
e un teren desert; 

de trag in aer 
ma lovesc in piept. 

Sunt prea prezent, 

in lacrimi eu sunt verde 

§i nimeni nu-mi da mana, 

caci nimeni nu ma vede. 



Eu chiar surdd, 

ma spal cu iarba sfanta 

§i imi arunc 

in mine maracini, 

ca sa-n^elegi durerea-mi sjdrdmatd 

§i nu to^i mor^ii 

sa-^i para pelerini. 

Sa iei incet oceanul din cuvinte, 
sa il contempli ca sa-1 gase§ti frumos 



69 



§i rima-ti va placea, 

caci e tocmita 

cu-ndemanarea sufletului ros. 

Nu vei gasi ceva 

ca sa-^i subjuge umanitatea, 

pantecul din tine, 

tu vei vedea ca intr-o harta veche 

acelea§i slove, 

care sunt §i-n mine. 

Eu nu mai §tiu 

ca tu sa §tiiprea bine, 

ce e sublim in piatra de cristal; 

ferestrelor, atatea cat sunt in mine, 

nu le-am mai dat vergele de metal. 

Eu sunt deschis, 

sunt doar mai negru-n haine 

§i tot ma doare firul de cimpoi; 

sa nu ver§i inima, 

sa nu te doara coasta 

§i lasa-ma pe mine langa noi. 

Ca sa veghez, 

sa vad stilou-n carte 

§i mersul lui atdt de diafan, 

sa cante el, 

cu trilul, grai de moarte, 

cum 1-am numit chiar eu: 

„o voce de sopran". 



70 



Confuzia punctului cu tropotul calului 

Gandesc tacut, 

cu umbra mea tacuta, 

tacerea e in Tine, 

Doamne, 

oh, tacere! 

Ma dor secundele cum tree prin mine 
§i n-am pe limba o placere. 

O virgula mi-e tare suparata 

§i versul mi-e nervos §i badaran, 

nu am scapat mocirla §i nici porcii, 

grohaitorii sfar§itului de an. 

Stau in intoarceri, 

ma vaiet langa temple, 

refuz sa sorb paharul de migdale, 

ma dau in soarele cu leagan de stamine, 

metafore §i smoala, 

ah, via^a mult prea plina 

§i prea goala ! 

N-am sa ma mint 

cu for^a mea de aur, 

sa scriu faian^e 

de pus in abac, 

caci un profesor §tie sa vorbeasca 

dar nu mai §tie rostul lui posac. 

Vorbesc cu gura ratacita, 

smolesc o suprafa^a de metal 

§i nu §tiu ei ce este azi in mine, 

ce nume am, 

ce nume azi mai am. 

Tacerea insa umple, 

ma pierde in farame, 

in flori §i in albine, 

in pasari §i in rame. 



71 



§i-aici, istorii goale, 

se-umplu, §i-au durere, 

pe limba dezmor^ita, 

in versul ce nu piere. 



72 



Trecutul vafi dus pdnd la rena§tere in Esenfialism 

Imi e patul nejacut de ape 

§i merg cu capetele spanzurate, 

spalandu-mi papucul in iubiri, 

regrete multe §i in nesim^iri. 

Ma tree cufrunza §i ma gasesc cupasul, 

roind in degetele sor^ii prihanit, 

tu, fericire, mai scuipa-ma odata, 

caci painea mucezita m-a iubit! 

Fa-mi patul cu ninsoare multa 

§i pune-mi stelele in zbor, 
picteaza-mi ochii intr-o sticla, 
ce ^ine-n ea vestitu-mi viitor. 

§i taie-mi bra^ul frigului din sange 

de vezi cum lebedele-n mine 

plang... 

§iplange... 



73 







■■'■ 


M 






^H'jiV 


^^^ JSm^ . 




















■ 




ISM11 


■ '- 


m m 






f 














^mp ; ' 



Lupta mea cu culorile §i nu cu Ingerul lui Iacov 



Ma lupt cu verde, 

verdele-mi e timpul 

si-ngalbenesc de via^a 

anotimpul. 

In rosu infloreste 

pacatul meu de stele 

si-n violetul mor^ii 

nu mai imi e durere. 

Cu alb, ca o zapada, 

se lustruie§te cerul 

si merg spre negru,-n zare 

si acesta-mi este gerul. 

In fericiri ce nu-s 

maron imi e copil, 

la versul ce mananca 

aroma, prea subtil. 



Portocaliu e soare, 
rasare in pere^i, 



74 



de flamanzirea vie^ii 
pe care o repe^i. 

§i nu e scris albastrul 

pe pasari ratacite, 

se lasa-n pribegirea 

unei taceri pitite. 

Poetul e agonic, 

un minus de covor, 

ce picura pe gene, 

un dor de tot ce mor. 

Reflexele se-nnoada, 
incet §i fara stare, 
in cratima dorita 
e contopire mare. 

Refuz de plete albe 

§i gura ce cu din^i 

se na§te in deruta 

ororii de paring. 

Calcand pe trepte ro§ii, 

cu degetele-n cruce, 
cand noaptea ne inunda 
cu-ntoarse vraji nauce. 



75 



Pantomima e un exercifiu defervoare 



Imi curg izvoare reci 

pe fruntea-mi de tavan, 

in nasul meu se toarna 

mirosul de catran. 

In emisfera dreapta 
ma pa§te un conflict 

§i eu incalc o lege 
numita, vag. ..delict. 

Rasfrang ziaru-n zare 

de nu mai vad o casa, 

intr-un miros de morga 

ma simt hulit la masa. 

Tresar in algoritmul 

ticsit cu praf de pu§ca, 

cand tocmai tragedia 

de cornul drept ma mu§ca. 



76 



Sughiiul a invafat sdfie crezut 



Mai lung sunt in chibrit 
ca pe§tele-n corida, 
cum cade semiluna 
cu creasta, in torida. 

Inalt, cu pasul nop^ii, 
pe campul de idei, 

pictand nebunul sunet 
al zanelor din clei. 

Cu suferin^a-n cai 
§i ceasul stand sa fure, 
picioru-mi de metresa 

al nemuririi pure. 

Varat in plasa apei 

cu foe de reci strigoi, 

in malul drept al stanei 

El ^ipa din gunoi. 



77 



Inocenfa e un moft aruncat in zarva cuvintelor 



In foaia desfranarii 

se pierd femei de sticla, 

cand apele sunt tulburi 

§i bra^ul se ridica. 

Cand temele sunt dare 

§i nu sunt lopatari, 

sirenele n-au visuri 

ci-n par doar calu§ari. 

Vanate de instincte 

scriu punctul pe §optite 

§i-§i gadila-nflorirea 

din §apte infinite. 

§i nu sunt inocente 

sub rasul lor patrar, 

ce-mi cumpara, in sila, 

un of din buzunar. 



78 



Fericirea e scumpa noastrd nedormire 



Da-mi ban cu zim{ de lapte 

sa fur o fericire, 

cernita printre §oapte 

de recea amagire! 

Da-mi sa-nfloreasca campul 

§i ploaia din rascruce, 

sa culc, pe bra^e, cucul 

ce-mi canta eel mai dulce. 

Sa fiu plapdnd in ganduri 

§i sa ma plec senin, 

ca sa-p sarut, o, Doamne, 

mirosul Tau de crin! 8 



Poeme alese. Cartea a fost terminata pe data de 2 mai 1997. 



79 



Leoaica fericirii 

(poeme, vol. 13, 1997) 




Motoul volumului: 



„Ca la nunta mea 
A cazut o stea" 
(balada Miorifa) 



80 



El §i ea 



Via^a este drumul meu spre tine 
§i drumul tdu spre noi, 
spre sufletele noastre. 

Eu fac un pas 

spre mine, 

pentru ca sa facem, spre noi inline, 

pasi, 

presara^i cu grija, 

cu mare grija 

de padurar, 

de eel care apdrd padurea 

de umbra §i de uscatura. 

Eu §tiu foarte bine, 

ca eu fara tine nu exist 

§i tu, fara mine, 

teprefaci ca estifericitd, 

un fel de a nu crede in fericire 

§i de a o disprefui. 

Dar sa ne ludm de mdnd §i 
sa fim fericiiil 

Sa nu cautam fericirea in urma noastrd 

ci in fata noastra, 

ca un covor ro§u, regesc, 

pe care trece el 

§i ea 

spre dincolo. 



81 



Incantafie 

Eu am nevoie de mana ta 

subtild 

pusa pe fruntea meafebrila. 

Eu am nevoie de parul tau 

frumos, 
ca sa ma apere de gdndul 

dureros. 

Eu am nevoie de ochii tai 

scrutdtori, 
ca in cuvinte sa ma botez 

cu ninsori. 

Eu am nevoie de tine, iubito, 

eu am nevoie de dragostea mea de paun, 

pe buza-^i de smarald, 

in triste^i, cu dor, sa ma spun. 



82 



In sdrutul trubaduric 

Ne sarutam pana 
obosim de tacere. 

Ne dor frunzele copacilor, 

pana cand frunzele copacilor 

se indragostesc privindu-ne pe noi 

imbra^i§a^i. 

Ne sarutam 

§i nu ne mai oprim, 

nu ne mai gandim, 

parca am incetat 

sa mai intelegem ceva. 

Lasam sa curga, 

pe langa noi, 

timpul. 

Iar noi ne sarutam, 

ne {inem in bra^e, 

fara ca sa §tim ca facem 

acest lucru 
in fa^a frunzelor de copac. 



83 



Doamne, m-am reintors acasa... 

Doamne, aici, mi-am gasit loc 
§i mi-am facut gdnd de iubire. 

Mi-am pus ferestre 

§i am baut un pahar cu apa, 

pentru ca sanatatea mea e sanatate 

de om de curs a lungd. 

Am mancat, aici, Idngd cuvinte 

§i mi s-a facut pu^in teama, 

o nelini§te ca e§ti acasa 

§i ca nu mai vrei sd pleci. 

Dar trebuie sd colind. . . 

Mai e mult pana la odihnd. 

Insa acum sunt cu fruntea deschisd 
§i cu zdmbet calm pe ochii inimii. 

Trebuie sa plec in alte locuri, 
in ale ^ari. 

Trebuie sa vin din alte locuri, 

din alte ^ari 

§i sa nu-mi dau seama... 

§i sa nu-mi dau seama 

ca eu am plecat de acasa, 

ca eu, un timp, nu am mai fast pe-acasa. 

Acum, Doamne, am dat defemeia mea, 
am dat de lumind in casa. 

Aveam nevoie de lumina, 
de lumina ca a soarelui. 

Acum sunt mulfumit. 

Ba cred ca am lumind prea multd, 

am lumina de risipit, 

de risipit pe oriunde se gase§te. 



84 



§i acum nu §tiu ce sa Te mai rog, 
Dumnezeul meu. 

Nu mai am cuvinte 
sa ma mai rog. 

A§a, Doamne, fa aceasta: 

dupa cum exista lini§te, 

sa am aici odihna mea 

care sa ma fina acasa! 



85 



Despre §tiinia §i ne^tiinfa 



A §ti firul de iarba inseamna afifir de iarba, 
copile scump. 

Trebuie sa gande§ti ca el, sa sim^i 
ca el, sa suferi pentru el. 

Daca suferi pentru un fir de iarba 

§tii sa suferi §i pentru tine 

§i pentru ea 

§i pentru to^i, 

pentru toil ceilalii. 

Nu te min^i pe tine §i sa nu ma min^i 
nici pe mine. 

Daca §tii adevarul, spune-mi-1 ! 

Dar simplu, foarte simplu 
sau deloc. 

Lasa-ma pe mine sa-1 observ. 

§i, daca il observ, atunci 

§tii ce este iarba, care inmugure§te 

§i se pleaca vantului 

cu seninatate. 



86 



Aldturi de tine 

Eram doar noi doi 

§i soarele ni se pierdea 

in umeri, 

atunci cand ridicam paharul plin, 

innoptdnd cate o stea, 

cate o stea micuta. 

Cine ne purta prin cimitir 

era un inger, 

cu care vorbeam ca un om, 

de§i era o piatra 

ce imi asculta umbra. 

Umbra mea se pierdea in 
umbra lui. 

§i era uimitor, cand nu mai aveam umbre 
§i aveam gdndurile simple, 
ca descoperirea adevarului. 

Umblam tihni^i, 

inimaginabil de cop^i, 

pierzandu-ne printre trenurile 

care rugineau 

in fruntea norilor. 

Atat eram de increzdtori, 

barba^i frumo§i, 

ai unui suflet 

care viseaza. 



87 




Refeta mea de suflet 



Ai rana apusului de soare in ochi 

§\-\\ jur, ca nu te vei vindeca de ea, 

pana nu te sarut cu inima 

aerului tarziu. 

O vad eu 

§i i^i spun cinstit, 

cinstit ca in fa^a icoanei, 

ca eu te pot vindeca de acest 

con de umbra, 
ce a cazut pe corzile chitarei. 

I^i voi canta melodiile serii, 

melodii cu varsta plina 

§i ma voi bucura, 

cand voi vedea ca te vei vindeca, 

deodata, 

de apusul soarelui ro§iatic. 

Tu te vei vindeca 
prin minunea mea de-a vorbi. 



88 



Repetarea festinului 



Dezacordat sunt de pasul cerbului. 

Ma plimb in acest ora§, 

oras. care imi suspina parul, 

mainile, tacerea, 

ca §i cum am adormit in somn; 

somn verde §i dulce. 

Dar eu 

abia m-am trezit 

§i am privit seara 

in toata splendoarea ei castanie, 

a§a cum imi place mie: 

in consoane de dor. 

Am pus umarul 
in tristetea mea dezmarginita. 

De aceea soarele, 
cu mersul lui inocent, 

a §ters copilului 
lacrimile sale de mama. 



89 



Dansul metafizic 



E greu sa dai cu piciorul mor^ii, 

cand ea e langa tine, 

ca o so^ie cu buze ro§ii. 

E greu sa nu sdruii moartea, 
sa nu o strangi de talie 

§i sa nu-i spui, u§or, 

ca o adiere de rasuflare: 

„Te a§tept, iubito! 

Vino sa bem o gura, 

impreuna, 

o gura de 

imbra}isare\ , \ 

E greu, 

e tare greu 

sa te §tii cu ea in piept, 

ca ceasul intr-un turn al Londrei, 

bing-bang, 

bing-bang, 

bing-bang... 

Eu sa ascult incet 
§i ea sa ma sdrute. 

Eu sa ascult incet 
§i ea sa ma imbrdiiseze. 



90 



Compendiu pentru inflorire 



Cat de naivi 
§i defericifi suntem! 

Cat de naivi am devenit 
pe langa avioane §i ma§ini\ 

Alergam in iluzii §i nu §tim 
daca suntem noi. 

Ne facem mu§uroaie de furnica, 

termite care invadeaza nedescoperita 

America de catre Columb. 

Calculam centimetrul nostru de vis 

cu un ochean prea mare, 

cu care po^i privi 

pe§tii din acvariu. 

Nu ar fi bine sd sperdm 
totul de la via^a? 

Ah, ce iluzii scumpe 
renegam! 

§i tocmai, 

tocmai iluzia ne aduce 

cea mai mare fericire: 

gdndul la fericirea pe care nu o avem. 



91 



Cdldtorii strdzilor mele 



Pe strazile mele tdnguitoare 
stelele ascund tristejea. 

Pe strazile mele 
calatorii isi ascund triste^ea in stele. 

Fara varsta, 

fara ocupa^ie, 

fara lini§te, 

ei i§i ascund triste^ea lor in stele, 

o pun la lumina, 

isi pun tristeiea in lumina. 

Ah, ce calatori! 

Ah, ce tristefi infinite, 

nepovestite, 

stinghere ! 

Ah, ce strazi ca 
niciunde ! 

Calatorii mei au o via^a nelini§tita. 

Ii dor umbrele copacilor, 
pisicile care miorlaie 

sinistru, 
bolile care nu au leac. 

Ar merita mai mult. 

Ar merita totul. 

Le-as. da totul 
calatorilor mei. 



92 



Numai umbra simfoniei lui Beethoven 

sa nu cante, 

atunci cand rasare soarele lor. 



9 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven. 



93 



Intrebarile copacilor mei 



In patul despar^irilor, 

spune-mi tu, 

spune-mi tu, 

cu cine sunt asemdnate gandurile? 

Atunci cand te tulbura marea, 

cand soarele te face sa tremuri 

§i sa te incalzesti de dor, 

spune-mi tu, 

spune-mi tu, 

cine te crezi §i de ce mai vorbestil 

Cand pldng frunzele 
§i infloresc pustiurile 

de alb, 

de liliachiu, de ro§u 

§i turme de porci mistre^i 

mananca ghinda stejarilor, 

spune-mi tu, 

spune-mi tu, 

ce sunt lacrimile acestea dureroasel 

Spune-mi tu, 

spune-mi tu, 

de ce eu nu pot sa vorbesc, 

ca tine, nimic? 

De ce nu mai stiu sa vorbesc? 

Spune-mi tu, 

spune-mi tu, 

ce nu mai §tiu 

§i de ce am uitat tot ce-am §tiut? 



94 



Zdmbetul in cuvdnt 



Ma pierd in tacerea 

zambetului tau 
§i nu imi pare rau. 

Nu mai resimt nicio boala. 

Sunt complet vindecat 

de faptul de a fi razd, 

prin care lumea sd tot cazd. 

Ma pierd in tufi§ul memoriei 

§i tai cu sabia 

padurea fermecata 

a dirijorului de camera. 

Cu bagheta lui simplific copacul, 

il fac mai surprinzdtor, 

ca un poem de dor. 

Un lucru e sigur: 

steaua e mica 

prin tacerea frunzelor. 



95 




Urechea ta infundata 



Tu vorbe§ti despre lucruri cupdntec, 

cu preten^ia de a fi tu insu^i 

lucru cu pdntec. 

Tu imi spui mie cum zboard, 

de sus injos, 

ideea, 

ca §i cum tu ai fi o idee 

cu o singurd cheie. 

Tu pretinzi, in^elept, 

ca reverul meu de la haina 

este pdtat cu sapun, 

de§i as. mai dori 

incd o vorbd sa-^i spun. 

Chiar acum, in spatele meu, 

se asculta arpegii §i game, 

un mod de a nu auzi tambalul 

cum declama tacerea. 



E o foame ca sa taci 

§i o foame ca sa nu taci 

§i sa nu desfaci 

§i sa nu seceri 

§i sa nu aduni 

§i sanu dxpdlnie. 



96 



Eu, din curiozitate de catar, 

nu zbier §i nu-njur, 

cu toate ca parul pe mine-i cam nespalat 

§i manjit cu marele pdcat de a tdcea, 

atunci cand ar putea 

sd doard cobza mea. 

Nu e vorba de lautari, 

de masuratori la cantar, 

ci de trei catari, care mananca, 

in dreptul hotelului, iarba, 

fara sa vada ei, 

catarii, 

ca pe tabli^a sunt scrise amenzile 

pentru mdncare, 

cdlcare saufurare de iarbd. 

§i avea dreptate vorbitorul 

care a inghiiit norul, 

ca iarba de Romania e verde ca glia, 

ca pamantul brazdat in ninsori, 

ca apele curse in masuratori, 

de rime imbrdfyate 

sau imperecheate. 

Aici e vorba de tine 

§i de nimeni altcineva, 

de§i nu e treaba lui tu 

ci a mea. 

Cu o carpa tocind pleoapa 

§i genele vorbelor tale, 

te rog sd ma taci, 

daca 

vrabia a trecut lasandu-^i puii 

sub strea§ina, 
ca un ciorchine cu struguri. 

Eu §tiu analiza §i mi se face 
pufin greafd. 



97 



Sa lasam tacerea pe birou, 

alaturi de cerneala, 

ca sa se scrie singura. 

§i a§a, iubito, 

tu §tii ca am imprejur 

multe urechi infundate 

cu verbe secundare. 



98 



Poem pentru Octavia 



Deschide^i u§a §i lasa^i sa intre soarele, 

ca inchizand u§a sa prindem soarele 
de barba §i sa-l locuim in casa noastra! 

Deschide^i u§a, ca intrand Octavia, 

micuia mea admiratoare, 

sa-mi incdlzeascd inima cu un cuptor, 

in luna lui cuptor, 

alui august! 

§i Octavia a intrat 

§i ma prive§te cu manu^ele ei mici, 

cu ochii ei mici in ochii mei mari, 

cu ochii ei mari in ochii mei mici, 

mici, miciciii... 

Ea se urea in pat 

§i imi prive§te scdnteile aruncate peste tot 

cu admira^ie. 

Eu ii spun ca sunt cuvinte pdtimase 

§i ca ea este mica 

§i nu inielege. 

Dar ea §tie sa ma pupe pe obraz, 

pentru ca eu scriu lucruri care ei iiplac, 

fara sa §tie - ea are trei ani - ca e placer e 

defrumos. 

Dar ea mapupafrumos 

§i acesta este versul meu, 

care imi place sa fie scris: 

pupatul ei pe obraz. 

- Octavia, tu ai doar trei ani 

§i ai sa in^elegi, mai tarziu, 

ca Q§tifrumoasa\ 



99 



Octavia, ni multumesc pentru ca vrei 

sa-mi dai flori, 

pe care le primesc, 

tocmai pentru ca vin din mdna ta 

micuta, micicuta. 

- Octavia, tu imi spui poezii 

cu mare farmec 

§i eu ffi spun poezii - 

numai din acestea am - 

cu un farmec trist. 

Ea se dajos din pat 

§i pleaca cu pa§ii ei mici, 

micni, micicni. 

Dschide^i u§a §i lasa^i luna sa intre 

in camera mea, 

cu trena ei rece, 

cu trena tifeciorelnica 

§i bolnava de somn ! 

Deschide^i u§a §i lasa^i 

sa intre Octavia, 

ca sa ma pupe 

pe obraz^ara timiditatel 



100 



Noi, delectarea noastrd 



Recitam poeme clandestine 

§i le facem salbe la caini negrii, 

de pfu§, 

din plastilina. 

Avem suflet la microunde, 

care se incalze§te doar privind firul alb de 

nisip 

§i cardurile de calare^i 

in armura. 

Ah, femeile noastre sunt mandre 

de noi 

§i ne \m sangele in orbite, 

ca pe ni§te palme deschise 

§i sanitate de frunze nascute 

in decembrie. 

Via^a noastra e ofaradelege 
scrijelita pe prima buza, 

supta in primul san al 
maternita^ilor de rugina. 

Ah, cum moare 
in farfuriile noastre 

surdsul de cal, 

surasul primei fete, 

care incd te mai iube§te, 

surasul 

primului baiat, 

care a primit cadou 

de la Sfantul Nicolae! 

Se bucura prima minge, 

acordeonul prafuit, 

chitara ascunsa in cornul de frig 

al sufrageriei, 

primul caiet cu mdzgdlituri de inimd, 

taiate cu foarfeca, 



101 



de la stanga la dreapta. . . 
§i inapoi. 

§i totu§i, 
noi recitdm degetele noastre 

in mararul strazilor, 

in stabile noastre de a§teptare 

§i in parcurile cu mirosuri 

de chinina 

§i via^a interlopa. 

Ne place sd ne vindem primului ochi 

§i sa-i umplem paharul cu tamaioara 

§i cu trandafiri, 

inro§rfi de cea mai pura pasare 

de vant albastru. 

II facem mai gol, cu apa... 
§imaiplin... 

cu pe§ti, 

zburatoare, 

diamante 

ce umplu urechea de aur. 

Aceasta generate merge in grabd 

pe §osea §i i§i sufleca manecile in cot, 

uluind masura din^ilor 

de la clepsidra cu degetul. 

O, ce alba§tri sunte^i! 

Va face^i mai frumo§i pe zi ce trece 

si nu mai umbla^i cu mainile 

prin buzunare. 

De aceea e bine 

sa va pup cu prima urma 

a norului de ploaie lichida. 



102 



Tezaurul de turtd dulce 



Un petec de gunoi 
pentru fiecare petec de sdndtate. 

O inima pentru fiecare ban de aur, 

pentru fiecare tezaur cu pui 

§i cu clo§ti. 

Un capac de argint din secolul IV, 

o odd de senindtate 

pentru fiecare meserias. 

al campului de carbid. 

Sanatate §i numai sanatate! 

Re venire latimp... 

Cu timpul, of, ce mult m-am iubit, 

predispus la boli 

care nu au leac 

in sanul luminii. 

Eu am trecut pe sub acel arc de triumf, 

soldat cu baioneta sj cu rani^a, 

ajungand din urma 

pe eel ce-§i stingea lumanarea cu ochiul. 

Am pus prima piatra esen^iala, 

fruntea mea cu zece lujeri de sabie, 

cu sage^i §i arcuri tomnatice, 

cu ogive §i. . . pana in turla. . . 

Eu am aprins focul. 

Am alergat primul la secure 

§i m-am lovit 

cu ea peste addncul min^ii mele 

de vdzdtor necurmat. 

M-am traversat cu 

carduri 

de ceasuri, 



103 



rupte in amintirea lui Lawrence 10 , 
cand a spus: „E ceasul 12 §i-un sfert. Adio moarte!". 

Am sperat pentru un ban de gat, 

pentru un ban de ferestre, 

ca sa fm tdmdiat 

cu parfumul care mi-a 

amestecat via^a. 

Sanatate §i numai sanatate! 

Frigiderul intins la perete, 

ca pentru primul sut la poarta, 

ca pentru prima roire din stup 

in alt stup al prezen^ei mele. 

O lec^ie deschisa, 
pusa spre recitire. 

O carte, care nu are complemente de mod, 

de timp sau de loc, in 

aversiunea 

ei pentru tristeiileplacide. 

Un petec de gunoi 

pentru fiecare petec 

de sanatate. 

O inima pentru fiecare ban de aur, 

pentru fiecare tezaur cu pui 

§i cu clo§ti. 



10 David Herbert Richards Lawrence: 
http://en.wikipedia.Org/wiki/D._H._Lawrence. 



104 



Pauzele lui Sofocle 11 

Trece un tren. 
Pauza. 



Trece o femeie in ro§u. 
Pauza. 

Trece o bicicletd de lacrimi. 
Pauza. 

De trei ori cu latura dreapta 

a calului 

scursa in frunte. 

Cu-cu! Cu-cu! 
Cu-cu! 

Diminea^a sa fii mancat, 

sd nu te doard lipsa ta 

de mancare! 

Trece prima sdrutare de ochi. 

Trece prima grabd de sabie. 
Pauza. 

Trece prima corabie cu luptatori. 

Cantecul e o sdrutare 
cu nasturii rup^i de mar. 

Cu-cu! Cu-cu! 
Cu-cu! 



11 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofocle. 



105 



Candida putrezire 



Ma doare de la ultimul om pana la ultimul om. 

Ma doare de la prima pluta 

pana la vdntul 

care o impinge 

din spate. 

Ma doare scdnteia copacului, 

lebada innegrita in lac, 

cocostarcul 

cu gatul de frica. 

Ma doare sdngele gandului, 

arborele desfrunzit 

§i cotcodacul acestui ban de zarzar. 

Ah, ma doare, 

ma doare vdntul singur in drum, 

vantul singur, din fluturi care danseaza, 

vantul inorogului 

cu zeci de umeri ridica^i! 

§i ce vrei tu 
catdr al gdnduluil 

Spuma marii ma doare 

ca un picior 

gol de amanta. 

§i cand ma doare 

masa mea e de plumb ro§u, 

de plumb negru, 

de plumb alb, 

de plumb plumb, 

plumbuit cu plumb de plumb. 

§i ce vrei tu de la ochiul meu? 

Ma doare 
cu zarzarele frunzelor, 



106 



cu mesele mele de sarbatoare, 

cu ceasul nop^ii de zarzavaturi, 

cu catedrala orei de vecernie. 

§i nu mai sunt urme de frig, 

bra^e de Zenon 12 scores, 

care sa gdndeasca 

in timpul urmei. 

Sunt eu 

§i ultimul om, 

langa ultimul om 

care ma doare. 



12 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zenon_din_Eleea. 



107 



Ce este si ce nu este poezia 

Prima lumina e un cal mort, 
pe care il pasc ciorile. 

Primul copac e o casa arsa, 
din care fumul coboara incet. 

Prima idee este o ^igare fumata 
§i aruncata pe strada. 

Acest lucru spune inima: 

poezia este tot ce se vede, 

ce se miroase, 

ce se renun^a, 

ce se scuipa, 

ce se maltrateaza, 

ce se dizolva, 

ce se diseca, 

ce se spera, 

ce se simte, 

ce se ciupe, 
ce se mangaie, 

ce se saruta, 
ce se intreaba, 

ce se gusta, 

ce se sufera, 
ce se moare... 

§i se invie. 

Primul plop e primul profet. 

De raze numai scapa cainele. 

El va mu§ca §i i§i va vindeca gura de sange. 

Acest lucru spune inima: 

poezia e tot ce nu se vede, 

ce nu se rupe, 

ce nu se ia, 

ce nu se da, 

ce nu se imagineaza, 



108 



ce nu exista, 

ce nu se fura, 

ce nu se vrea, 
ce nu se mai suporta, 
ce nu se mai simte... 

Cum a fost pamantul, 

cu cai §i canine, 

cu pasari §i cu tinere fete cu codi^e impletite, 

cu indragosti^i nebuni §i nefericiti. 

Nevinovate ulcioare se vad, 

trupuri nepangarite 

de ro^i crepusculare, 

suspine de indurare §i de tacere 13 . 




>\#>fc 






C ^-oX 



w. 



?<&<£ 









U 




G&e / 



-2/-06 



Am redat doar cdteva poeme din acest volum... finalizat pe data de 31 mai 1997. 



109 



O carte pentru un singur cititor 
(partea intai) 

[poeme, vol. 14, 1997] 




Trezire 

Incep diminea^a cu trezirea din somn, 

fereastra stand sa lumineze camera, 

cei patru pere^i albi, 

o du§umea 

de lemn galben §i un tavan 

de care atarna fasungul §i becul luminii. 

Ma intind, ca sa nu mai adorm. 

A doua oara: ca sa-mi simt trupul u§or, 
ca o pana de canar verde. 

A treia oara: 

dintr-un sentiment de satisfac^ie, 

ca am prins tricoul de pe calorifer, 

cu doua degete §i 

1-am pipait. 

O contuzie la umar ma pa§te, 
ca §i cum din poezie am facut 

ofizionomica tulburare a cititorului, 
o delectare in gol, 

ca atunci cand nu supor^i mirosurile 



110 



grele ale strazii 
§i te inchizi in carapacea ta cotidiana. 

Fii binevenit, cititorule, 

la trezirea mea din pat, 

pentru ca am visat frumos §i dulce 

ziua Domnului ce o sa vina, 

rdsplata scrisului meu continuu, 

cat §i ateniia ta profunda §i solemnd 

cu fiecare rand al meu. 

Sunt vino vat, cititorule, 

ca am inceput sa ma autoplagiez, 

in timp ce confra^ii mei 

ma iubesc ca pe propriul lor briceag. 

De acum inainte, 

adica de azi sau de mdine, 

imi voi retusa gandurile, 

le voi lumina sa nu se clatine 

§i voi fi, 

pentru to^i, 

un om de treabd. 

N-am sa mai fur niciun rand 
de la mine. 

Am sa ma trezesc diminea^a 

§i am sa ma privesc 

§i, totodata, lumea din jur, binein^eles. 

Am sa ma intreb cinstit, 

daca va mai rasari soarele 

sau daca voi mai primi o vizita de la 

prietenii mei, 

bunii mei prieteni de clorofila, 

care-mi satisfac apetitul de scoici. 

Eu am sa scriu, 

am sa scriu mereu, 

adica zilnic, 

adica mereu, 



Ill 



adica mult, 
adica foarte mult. . . 

Am sa scriu 

cum as scrie pentru mine 

si cum asfi sincer cu mine, 

chiar daca nu lin, 

ci uneori si abstract 

sau distant de obiectul reflectiei, 

ca sa nu ma menajez prea mult. 

Imi voi da jos, pe fiecare zi, tot ce am pe mine, cititorule, 

si vei vedea lipsa mea deplacere pentru mine 

si, totusi, cum scriu bdtut de o insola^ie gri, 

de o partida de sah intre mine si tine. 

Imi due jugul pe fiecare zi 

si privesc pamantul, 
in care s-au trezit carti^ele, 

cu vederile lor oarbe 
si in care si-au facut nevoile. 



112 



Clipd obsesivd 



Copiii din pare au sim^it gustul jocului 

§i §i-au scos mingea ro§ie 

ca sa se joace. 

Unu, doi, trei... 
§i mingea se inal^a in spa^iu, 

lovind aerul gol... 

§i se intoarce inapoi, aiurea, 

adica in iarba, 

ca o reptila fara sange. 

Pe mine ma amenin^a spa^iul, 

prin care eu treceam 

§i m-am intalnit cu mingea, 

rapita de libertate, 

tocmai unde poezia vrea sa arate, 

ce mai e nou in noi 

§i...pe langanoi. 

Copiii ace§tia nu se cunosc unii pe al^ii 

dar se intdlnesc aici, 

mazgalindu-sj fe^ele cu praf de pare, 

cu iarba de pare 

dupa burta unei broa§te raioase. 

Ce face^i voi, copii, cu mainile voastre slabe, 
impotriva acestei mingi? 

Nu-i a§a, ca voi §tu;i multe glume, 

multe rasete, 

pe care le spune^i numai acestei mingi, 

nebdgatd in seamd, ca §i voi? 

Sau nu a^i ghicit voi, ca in buzunarul drept e cate o batista 

albastra, 
pe care o ave^i de la mamele voastre, 

care v-au dat o minge 
in loc de o imbrafisare afectuoasdl 



113 



Mi-am dat seama de multe, 

cand mingea a lovit un copac, 

un mare copac neatins pana acum. 

Dar nu am spus nimanui numele, 

nici chiar mie, 

nici chiar spa^iului 

sau cutiei cu be^e de chibrit. 

E un mic secret al meu. . . 

Cand mingea s-a lovit de perete 
§i s-a intors inapoi, 

inapoi la mine, 

mi-am dat seama, 

ca s-a intors cosmonautul... 

§i ca rade, splendid, 

ca o guma de mestecat. 

Copiii m-au privit mirafi, 

ca pe o poveste cu extratere§tri, 

pentru ca nu erau invafafi sa li se vorbeasca 

de la inima la inima, 

ci erau inva^i sa fie doar obiecte, 

ni§te fericite obiecte ale parin^ilor lor, 

pe premisa: „eu te-amfacut, eu te omorl". 

Ei vorbeau numai cu mingea, 

cu asfaltul, 

cu tacerea, 

cumoartea... 

cand vreunul incerca sa isi taie venele 

din prea multa fericire. 

O, copiii generaiiei mele sau ai generaiiilor ulterioarel . 

Ei se joaca in parcuri goale 

sj deschise hotilor de iarba, 

ca ni§te co§uri rasturnate 

§i prinse de statui. 

Ei se jucau cu mingea 
§i nu §tiau ca mingea se invdrte, 



114 



ca via^a nu sta pe loc, 
ca te coace la foe mic. . . 

§i ca eu tree pe langa ei, 

ma pun pe banca, 

dupa cum trenul suna in gara, 

aidoma examenului la facultate, 

pe care am sa-1 dau in curand. 

Unu, doi, trei... 

Mingea se inal^a, se inal^a mereu 
§i nu i se aude inarfarea. . . 

§i deodata prive§ti in jur, cum ea 

s-a oprit in spa^iu, 

cum nu mai vrea sa vina spre tine, 

cum tu imbatrane§ti, 

cum ai copii mul^i 

§i multe griji.... 

§i, deodata, cum ea coboara, 
vine spre tine, 

spre mine, 

o biata minge, 

care ma face sa dau sut §i gol, 

de§i nu era nicio poarta in fa^a mea. 



115 



Refeta culinard 

Dupa cum sta scris in 

cartea de bucate, 

se ia un polonic verde de coada 

§i se arunca cu el 

in buzele de§ertului. 



116 



Timp de gdndire 

Bucuria acestei clipe 

este de a sta in pat §i de a admira tdcerea, 

de a trece prin ea citind, 

pe sarite, 

din ziarul de astazi, 

ziar ce miroase incd a tipar 

§i pe care il miros intotdeauna 

inainte ca sa il citesc, 

de§i literele se citesc 

nu mirosul. 

Patul mi s-a infipt in stomac 

§i in cateva coaste 

§i ele imi cer ajutorul, 

ca sa nu le rup de tot amintirile, 

sa nu le las nesatule de vis, 

sa nu le ignor idealul lor, 

idealul fiecarei celule in parte. 

Fiecare os al meu are idealul sau. 

§i mi-am dat seama de acest adevar, 

cand am deschis u§a §i am intrat, 

cand am auzit ceasul ^araind 

§i telefonul sunand in furca, 

fapt care dovede§te, 

ca vreau sa vorbesc cu ea despre noi. 

Am venit, 

abia am so sit, 

din ora§ul ninsorilor 

§i ma simt obosit. 

Ma dor picioarele de praf 

§i de intrebarea fericirii mele, 

a unicei mele fericiri, 

care nu se vede la orizont 

§i care, seara, se ascunde in intuneric, 

apoi in vis, 

coborand scara alba 

a memoriei mele. 



117 



Ma a§teapta cdteva examene de dat 
§i am numai douazeci de ani. 

§i via^a imi cere, a§a vrea ea, 

o deliberare 

pe muchie de cufit, 

dupa cum ni cere §i tie, cititorule, 

trupul fiind vizat primul, 

trupul cerandu-§i rostul sau, 

faptul de a manca, de a. . .§i toate celelalte. 

Apoi urmeaza inima, 

care are gusturile ei 

§i care te atentioneazd subtil 

dar in graba, 

ca omul nu e defier 

§i ca nu trebuie sd il bail cand ilpupi 

§i sa nu-i dai sfaturi daca «w-/ iubesti, 

ci ca trebuie sa il lasi in pace, 

ca sa decida el, 

singur, 

asupra singurului sau drum 

pe care il are de facut. 

Cand ii dai omului prea pufin 

e§ti zgdrcit 

§i nu ai inima rosie, 

nu §tii 6*« il iubesti. 

I^i e frica de rdspundere, 

egoismul tau te subjuga, 

e§ti un las. 

Nu mai §tiu ce trebuie §i ce «« trebuie sd infeleg, pentru ca 

tu vii §i-mi spui, ca aceasta culoare nu se potriveste cu tine 

§i ca e mult prea greu sa muncesti daca nu ai muncit o 

via^a intreaga. 

Eu fac poezie 

§i este ca §i cum «« as face, 

deoarece i-am rupt coroana imparateasca 

§i am facut-o o slugd a viefii 



118 



§i a experieniei omului 
dintr-o podoabd de lux. 

Am scos-o de la vitrind, 

de la naftalina 

pe regina poezie 

§i am facut-o in a§a fel, 

incat nu mai po^i sd o ignori, 

pentru ca efrumoasa §i cu gust facuta 

§i vorbeste despre tine, cititorule! 

A§a am dedus eu, 

ca nu s-a facut poezie pentru toft pana acum, 

ci numai pentru vdrfurile copacului 

§i ca in anumite momente ale istoriei 

mai este nevoie §i de poezie pentru toft, 

de poezie ca toata lumea, 

ca to{i sd se simtd mul}umi}i 

§i bdgafi in seama, 

de aceasta doamnd galantd 

dar §i vorbitoare de-a dreptul, 

care e poezia, 

cititorule ! 

§i am zis sa se regaseasca aici, 

in toata culoarea lor prozaicd, 

§i barbatul, 

care i§i alunga femeia pe motiv de apetit sexual excesiv, 

cat §i fata de nouasprezece ani, care nu mai e domnisoara, 

ci femeie, 

dar care nu are maturitate in gandire, 

pentru ca dezvirginarea ei s-a numit viol. 

Vreau sa aduc, cititorule, aici, cu noi, 

§i pe copilul ce clade§te, pe banca, in pare, un vis mdref, 

pe care o sa-1 faca, candva, cand va// mare, 

cand va ajunge mare 

§i va avea destui bani, 

pentru ca aripile visului sau sa zboare 

ca ni§te 

zburdtoare spre realitate. 



119 



Adica to^i, in poezia mea, sd-§i dea mdna 

§i sd se regdseascd de prieteni, 

de§i, in via^a reala, tree unii pe langa arfii, 

ca ni§te mdrfare pline cu sos picant. 

§i cand e sa bea, 

to^i ace§tia, sa stea impreund la o singura masa, 

sa i§i racoreasca gura, dar §i inima, 

sa vorbeasca ca oamenii §i 

nu ca mitralierele . 



14 Am redat doar o parte din acest poem. 



120 




A§teptare 



Cerul este albastru 

iar cateva pasarele s-au gdsit sa cdnte, 

in zborul lor dulce 

si cdutdtor de cuib.. . 

Interludiu. 

Cand m-am gdndit la poezie, 

am ^inut minte, ca sa le spun si altora: 

nu e bine sa scrii atunci cand vrei sa spui ceva, 

ci atunci cand nu vrei sa spui nimicl 

Daca vrei sdfii tu insufi, atunci 

trebuie sa te lasi dus 

de valul marii in larg, 

pentru ca naufragiul sa nu fie atdt de dureros, 

ca triste^ea mare sa te cuprinda 

si sa iei sau sa lasi loc disperdrii. 

Pasii mici creeaza gdndurile mari. 



Iar in^elegerea parteneriala 
ajunge pentru a face o afacere profitabila. 



121 



Trebuie sd stii ce vrei, 

pana unde urci in cer 

§i de ce ^i-ai ales acest cer cuferestre 

addnci 

§i nu unul Jar a feres tre, 

dintr-un tomberon 

sau un veceu parasit. 

§i, plecand la drum, 

cerul fiecaruia conteaza, 

surasul fiecaruia conteaza, 

modul cum §tie sd aleagd 

§i sd pldteascd florile la pia^a 

sau sa serveasca la masa, 

cand ti-ai invitat prietenii, 

acasa, 
conteaza foarte, foarte mult. 

Cu toate ca eu zdmbesc 

propag indiferenid 

fa^a de ceea ce se intampla in albastru. 

Paradoxal... 

§i ma enerveaza la culme, 

ca oamenii md ascultd 

§i raman lafel de chiori, 

de noduro^i, 

de vasco§i... 

Sa treci pe langa eel cu mana intinsa 
§i sa-1 scuipi? ! 

Sa arunci hartiile pe strada, 
ca sj cum ^i-ai arunca chilo^ii murdari? ! ! 

Vai, traim intr-un secol 
care are tomberoane nefolosite ! 

Unu, doi, trei, 

patru, cinci, §ase, 

§apte, opt, noua... 

zece?! 



122 



§otronul te face sa transpiri 
dar ajuta la sanatate. 

Dupa cum §i alergarile, 

seara, prin pare sau pe camp, 

ajuta la intarirea mu§chilor 

§i la limpezirea mirnii. 

Cititorule, 

sunt foarte fericit 

§i nu mai am cuvinte 

de addugat la fericirea mea. 

Iau ca^elul §i ma plimb cu el in pare 

§ i vreau sa-i dau biscui^i imaginari, 

pentru ca §i el e ditamai imaginarul. 

Ma due, uneori, la film 

§i ma inspaimanta mizeria cinematografului, 

cea plina de §obolani. 

Beau cate o bere 

sau cate un rachiu prapadit 

§i imi umplu tricoul de a§teptari. 

E o problema discutabUd 
fericirea. 

Via^a te face sa-^i smulgi creierul 

§i sa-1 pui la prajire, 

pentru ca o cafea sa fie neindulcita 

§i aruncata in cea§ca la repezeala, 

servita de o femeie gre^oasa, 

cu §olduri late §i sanii lasa^i, 

care a inva^at sa-§i prinda parul acum 50 de ani 

sj de atunci nu a mai inva^at nimic. 

Imi miros mainile 
a a§teptare. 

Mereu mainile mele sunt altele: 

mai mari §i mai calde, 

de§i frigul nervilor e tot 



123 



atat de cold 
ca §i dragostea, 
pe care o chem 
§i ma cheamd. 

Mi s-a spus ca sunt prea complex §i 
eu am inceput sa rad. 

De ce? Pentru ca vorbeam 

cu cineva 

§i acela a ramas wzmzY 

de ceea ce puteam sa-i spun. 

De§i ii vorbeam despre banalitafi ca: spiritul, infinitul, 

sfin^enia, geniul, Dumnezeu, 

moartea, dragostea, via^a de apoi. . . 

lui i s-a parut ca spun lucruri minunate 

§i pe care trebuie sa si le noteze undeva, 

nu §tiu, undeva, 

ca sa nu se piarda. 

Degeaba ii repetam eu, ca nu sunt special, 

ca nu sunt alesul 

ci un ratat, 

caruia ii e fried de via^a 

§i nu vrea sa ii incerce dulceaja, 

ca prefer sa scriu orice numai sa nu sufdr, 

numai sa nu pdtimesc din cauza oamenilor, 

el o ^inea una §i buna, 

ca eu sunt mare 

§i minunat. 

De aceea am ras 

sj nu am in^eles 

de ce acest om era atat de orbit de mine, 

de ce nu vedea 

ca to^i ceilaUi 

ca nu am nimic special. 

Sa trecem, totu§i, 
peste detalii. 



124 



Colegul §i prietenul meu e in pat 

§i inva^a, in chilo^i albi, 

de mama focului, 

pentru examene. 

Eu §i el terminam liceul. . . 

Insa examenele vor trece §i ele. . . 
numai ca trebuie sa le trecem cu brio. 

A§a ni s-a spus: sa le luam cu nota zece 
daca sepoate! 

§i cred ca se poate. . . 

Avem putere de munca 
§i nu ne este sila sa muncim. 

Iubim ceea ce facem 

§ i sperdm in viafa 

de§i tranzi^ia nu s-a terminat 

iar infla^ia ne pa§te continuu 

ca pe o herghelie de cai. 

Mai avem pu^in 

§i pdsim (sau sdrim) 

in al treilea mileniu crestin 

§i vrem sa ducem si omul 

in al treilea mileniu, 

indiferent daca el 

vrea sau nu vrea. 

Sa-1 ducem noi, 

care putem 

§i sa-i dam 

§i recuzita necesara, 

cu care sa-si schimbe masca, 

pentru ca, pana la urma, 

masca trebuie inlocuitd cu o alta 

sau putem trai far a masca. 

Acum sunt de-a dreptul original 
§i nu §tiu ce vor zice 



125 



criticii mei 

despre o astfel de poezie, 

pentru ca poezia nu are definifii 

§i nici nu are o forma stabild. 

Dar aceasta fiind cea mai noua 

§i naturalistd la culme 

§i cam exagerat de adevdratd 

atunci e cea mai bund. 

Ura! 

Da, pe loc repaus ! 

Nici nu mai §tim 
cum se moare. 

Nu am mai murit 

de cdteva clipe 

§i imi e tare frica 

sa nu ma apuce din nou 

crizele de seriozitate 

§i sa stric poemul tocmai 

acum, 

spre final. 

Mihail 15 spunea ca este romantic 
§i am tins sa cred acest lucru. 

Iar Nichita 16 , eel pu^in a§a spun 

manualele de clasa a doisprezecea, 

a fost un romantic contemporan. 

Eu am gasit de cuviin^a 

sa ma numesc eseniialist, 

pentru ca sa termin cu trecutul 

§i sa incep cu prezentul, 

adica cu ceea ce se spune 

§i se mai poate spune astazi. 



15 Mihail Eminescu: http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html. 

16 Nichita Stanescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 



126 



E mai multa filosofie 

decat iji inchipui, cititorule, 

in spatele 

acestui termen! 

Pentru ca fiecare se na§te pentru ceva. 

§i acest curent literar 

s-a nascut 

pentru ceva anume, 

ca sa spuna ceva anume 

§i sa reprezinte pe cineva anume. 

§i eseniialismul vorbe§te despre 

tot ceea ce este esenfial pentru noi 

§i pentru tofi care ne stau infafa. 

De aceea arti§tii sunt saraci: 
pentru ca ei sunt foarte prezenfi. 

Saco§ele ei erau grele. 

Venea de la pia^a 
sj o tragea §i pe nepo^ica ei dupa dansa. 

Un copil micut, de vreo trei ani§ori, 
cu fundi^e 
in codh;e. 

§i s-a impiedicat fetn;a 
sperand ca bunica ei sa o ridice. 

Dar ea i-a tras o palma, 

spunandu-i cateva vorbe condamnabile 

§i lasand-o sa se vaiete 

din cauza zgarieturii la picior. 

Poezia se termina, 
cititorule ! 

Ceea ce conteaza e sdfii 
§i sa vorbestipoezie. 



127 



Daca sim^i cum seface asta 
e§ti ofiiniapoetica. 



128 




Goarna pdmdntului 



Pamantul era plouat §i iarba 
crescuse verde... 

§i azi am sapat cu mana 

pamantul 

§i pamantul era 

stramogii mei, 

care se bucurau 

ca sama vada... 

Fiecare lovitura 

in strabunii mei 

era un ecou, 

un ecou al sdngelui 

iar un cantec 

este o legdnare, 

un dor nestins. 

Fiecare clipa a fost 

o reintoarcere in mijlocul 

naturii. 

Iar natura 

era lini§tea pe care o cau^i, 

cititorule, 

§i, de multe ori, 

nu o gdse§ti in cdrfi. 

Magarii pa§teau in voie, 
pa§teau in voie iarba. . . 



129 



Pe cand macii, da, macii aceia ro§ii. 
ma orbeau 
cu ro§ul lor aprins. 

Pe cand padurea ma innopta 
cu negrul ei aprins. 

Pe cand cerul ma afunda 
cu albastrul lui aprins. 

Pe cand iarba ma ascundea 
cu verdele ei aprins . . . 

Iar copiii. . .§i ei, 

se jucau in voie, 

se jucau de-a viafa, 

facand din via^a ojucdrie simpld, 

ce poate fi rasa 

sau pldnsd 
sau dezmierdatd 
dupa bunul plac. 

Ce magari albi, 
cu §alele rupte §i prinse de magari! 

Ce ape adanci, 

ale vederii mele de acum, 

se impanzesc in urechi §i in ochi! 

Canta boii apelor, 

canta a ve§minte de preot gol 

§i pus pe iarba. 

Cant §i eu 
§i nu ma aude nimeni. 

Parca nu se mai aude veselia 

si nu se mai stie durerea, 

acel urlet al dacilor, 

cand omorau lupi sau ur§i. . . 

Se face lini§te 
dupa trecerea cailor. 



130 



Carina e grea §i cu ro^i de fier. 

Satul a ramas cu vdlulpefaid. 

El nu a fost jurat 

§i nici cumpdrat cu ceva, 

fapt pentru care se pierde in taina lui. . . 

Observ, 

asist la retragerea satului 

in propria lui poveste neinieleasd. 

Nu am pierdut insa izvorul. 

Izvorul cu apa lina §i calma 
nu s-a ascuns. 

Tu te-ai ascuns 
§i nu-1 mai vezi. 

Tu te-ai uitat 
§i nu-1 mai ^ii minte. 

Am scos doua-trei gale^i de apa 

imbietoare §i rece 

§i am fost bucuros sa simt 

cat de naturald e naturale^ea 

pe care ne-o renegam prosteste. 

Trebuie sa §tii, cititorule, 

sa refii, 

ca Paradisul a ramas §i esfe «« /oc pentru toti, 

in comparable cu Iadul, 

care are locuri platite la pre^uri foarte mari, 

inacceptabile . . . 

Bea §i tu 

§i nu te imbdta cu vorbel 

Bea din apa aceasta Una, 

racoritoare, 

vitala! 



131 



Bea si tu si fii convins 

ca arta este prezentd in noi, 

ca noi Ii slujim, 

cu fiin^a noastra inalta, lui Dumnezeu. 

As fi fericit sa-}i smulg 

un zdmbet, 

sa te fac sincer, cititorule, 

sincer ca nemdrginirea 

si, in ochi, sa-^i rodeascd 

samburele tau de libertate. 

As fi fericit sa te vdd 

zburdnd, 

sa ai aripi inalte, 

cu ciocarlia sa te asemeni, tu, cititorule ! 

Dar cand mdpldng... 

sa stiu ca tu 
fmj a</«cz o batista. 

Dar cand m« pldng, iarta-ma si ajuta-ma, 
ca sa infig suli^a in nori. 

Va fi mai usor 

decat singur 

si singur 

mai mult decat cm nimeni. 



132 




Inima iubirii 



Daca eu am vazut acestpamdnt 
atunci nu pot sa-1 mai uit. 

Daca eu m-am nascutj^e acestpamdnt 
atunci acesta este locul meu. 

Daca eu traiesc, 

atunci acest pamant 

mi-a sprijinit cotul, 

ca sa nu adorm mai inainte 

de asfin^itul soarelui. 

Acest pamant e eel mai mare/m al meu, 
care imi da sfaturi. 

Acest pamant e cea mai frumoasa mama 

a mea, care ma a^teapta sa 

ma intorc de la fantana. 

Acest pamant e prima icoand coloratd 
in fa^a careia m-am inchinat pana la pamant. 

Nu am nevoie de un Inger 

pentru ca sa simt pamantul 

casei mele. 



133 



Nu am nevoie de un semn previzibil, 
care sa-mi spuria ca de aici sunt eu. 

Eu §tiu, 
pentru ca berzele se intorc aici devreme 

§i i§i cladesc cuib; 
pentru ca randunicile ciripesc §i-§i scalda 

ciocurile pe piatra de la fantana; 

pentru ca via inflore§te §i miroase frumos, 

mai ales rosul, 

mai ales verdele... 

Daca nu as. avea istorie, 

a§ avea sdngele §i ar fi 

de ajuns. 

Daca nu a§ avea ochi ar fi de ajuns sa §tiu 

ca ceea ce se aude cu dor e o doind 

§i ceea ce nu se aude cu lini§te in inima 

e un cdntec dejale. 

Daca nu a§ avea mana ar fi de ajuns 

sa scriu cu limba numele pamantului 

§i nu l-a§ mai uita niciodata. 

Nu pot sa fiu niciodata dusmanul acestui pamant, 

pentru ca nu am undefugi 

§i unde scdpa. 

Nu pot sa fm niciodata prietenul acestui pamant, 

pentru ca e prea dulce 

§i as mdnca mai mult decat e necesar. 

Nu pot decat sd-l iubesc, 

pentru ca aici am sa mor, 

chiar daca mormdntul meu 

vafi in car}i sau in lacrimi. 

Florile ma cunosc 
§i nu le mai spun numele. 

Ca^eii sunt slobozi §i 
zburdd prin curte. 



134 



Porcii sunt plini de namol 
§i stau intin§i la soare. 

Bunica mea trebdluieste toata ziua 

§i simte ca are putere 

de iubire in suflet. 

Da, totul continua.. . 

Daca o carte este prea simpla, 

atunci eel care a scris-o e un inielept: 

a §tiut sa arunce foile 

§i a rdmas miezul. 

Daca o carte esteprea voluminoasa, 

atunci eel care a scris-o e un inielept 

a inmulfit talantul sau 

si aprimit §i al}ii. 

Daca cineva a vrut sa scrie o carte 

§i nu a mai dorit sa scrie wn cuvdnt, 

atunci eel care nu l-a scris e un inielept: 

a pdstrat ignoran^a 

§i a ddruit celorlal^i in^elepciunea. 

Acum cuvintele sunt fierbinfi 

§i pot construi 

geometrii minunate 

dar spa^iul ar fi prea neincdpdtor §i s-ar sparge. 

Acum universul e in plind expansiune 

iar punctul meu a devenit tot mai mare 

dar eu nu ma vad 

nici acum din afar a. 

Din filosofia mea a iesit sdnge. 

Rupsesem pece^ile omului §i, in loc sa-i fac un bine, 

i-am adus un mare rdu 

folositor. 

De aceea nu vrei ca mine 
ci ca tine. 



135 



Ca mine este obositor 

§i pentru toata ziua . . . 

§i pentru toata viafa.. . 

§i pentru toata vesnicia.. . 

Pentru tine mai e odihnd 
§i te mai po^i aseza pe scaun. 

Eu n-am niciodata clipd libera. 

Vei respira 
§i te vei umple de fum. 

Oala cu mamaliga se face afara 
§i \\ s-ar parea jumarile prea grase. 

Usturoiul verde e prea plin 

§i prea iute 

dar eu 1-am mancat 

§ifiecare masd simpld 

mi s-apdrut o masd impdrdteascd, 

pentru ca am fost linistit 

§i iubit, 

purtatpe brafe... 

Poezia m-a indatorat 

de tot cuvdntului 

§i nu-mi place. 

Cu pu^ina evlavie a§ 
fi cheltuit maipuiin. 

Dar nu mi-a ajuns, 

ci am sperat sd dau mai mult 

§i sd primesc mai mult. 

Poate ca ar fi fost altfel. . . 

Scobitorile mele ar fi fost impulsuri pentru nervi 

§i as. fi cer§it apa sa beau, 

pentru ca nu vreau sd sorb un 

pahar de apa rece ci un munte de har. 



136 



Merg, 
merg in continuu. . . 

Cand vreau sa fie liniste aleg ziua, 
adica soarele §i scara pe care urc. 

Cand vreau sa fie lini§te 

aleg noaptea, 

adica luna 

§i culoarele labirintului 

in care ma pierd. 

§i acest lucru e 

viafa sau cursul apei, 

cu namolul §i pe§tii rapitori, 

pe care poate sa-i aduca. 

Clopotele oilor 

sunt melodioase 

§i ai sta sa tunzi lana 

daca ar fi turma ta. 

Pastrama l\\ place 

dar nu ai gratar 

§i nu ai nici osanza 

cu care sa-1 ungi. 

Ce frumos e sa privesti in lac ! 

Cat de frumos te vezi acolo! 

Pe deasupra zburand libelule 
si roiuri de ^an^ari hulpavi. . . 

Numai alerg eu, 
ci doar amintirea mea . . . 



137 




Incdperile cuvdntului 



Locuiesc in camere largi §i tdcute; 

raceala zidului te face sd pldngi 

§i sd adormi trist 

§i tremurdnd. 

Frigul de tine ma bantuie. 

Frigul ca nu am sd te mai iubesc 

§i ca nu are sd md creadd nimeni, 

nici chiar tu 

§i nici chiar eu. 

Indiferenii ^iplictisifi 

ne vom intalni pe o strada 

§i vom arunca, 

ca dintr-un sac, 

cateva scdntei de cuvdnt, 

prin care vom vrea sd ne exprimdm 

pdrerea de rdu 

sau uitarea. 



138 



Eu scriu cuvinte 

§i par naiv, 

pentru ca naivitate frumoasa 

se cheama pldnsul 

§i durerea din iubire. 

Insa sunt demn de mine 
cum, poate, tu nu e§ti. 

Necazul frun^ii mele este o luntre, 

care te duce 

spre tdcerea deplind.. . 

Neodihna mea de cuvinte 

este lupta mea pentru nevinovafie, 

pentru puritatea mea simpld §i netrucatd. 

De aceea, 

ca sa scrii o scrisoare 

nu §tii ce cuvinte sa alegi. 

Cand vrei sa vorbe§ti despre tine 
devii timid. 

Sau pari prea siguv pe tine, 

cand §tii prea bine 

ca ni e teama sa se afle ca e§ti gol, 

ca e§ti singur, 

ca e§ti al nimdnui. . . 

Po^i sa ma pizmuiesti, 
de-^i va face placere. . . 

§i cred ca o vei face 

din necesitate, 

pentru ca nu §tii 

altceva mai bun de facut. 

Eu am sa tac. 

l\i jur ca am sa tac. 

Tacerea mea va fi infelepciune. 



139 



Daca iubirea mi se afunda 

in intuneric 

nu mai &mfericire. 

Nu pot muri din iubire, 

pentru ca iubirea nu ma omoard 

ci ma inalid. 

Cu ea ma inalf §i ma simt de nezdruncinat, 

chiar daca tu arunci o piatrd 

numai ca sd strici lini§tea lacului. 

Nu ma suspecta de vreun curent literar, 

pentru ca nu e unul al trecutului 

ci unul al prezentului. 

Tot ce scriu eu este esenfial pentru mine. 

§i pentru ca sunt mai prezent decat to^i 
sunt primul meu clasic. 

Daca ma imbrac intr-un costum vechi 
nu inseamna ca sunt §i eu vechi. 

Frfi inielepii 
§i miscafi-vd odatd cu timpull 

Daca ramane^i in urmd 
are sa va para imposibil de inieles.. . 

Tine^i-va aproape, 

ca sa «« ne pierdem 

§i sa nu fim ostili degeaba, 

cand avem un singur Dumnezeu 

§i «« singur pdmdnt. 

Au inflorit trandafirii 

§i au inceput sa se scuture unii dintre ei, 

mirosul lor pierzandu-se 

intr-o casa de fum. 



140 



De aceea nu vreau sa opresc cresterea, 

nu vreau sa opresc timpul, 

nu vreau sa li gdtui memoria acestui 

anotimp 

§i nici nu vreau sa o sfdrsim adulterini §i tristi. 

Vreau sa alergdmfdrd osteneald. 

Vreau sa intrecem pisicile 

jilave §i reci, 

nop^ile false §i zbanghii, 

transpira^iile^ra poses or 

§ifara mdsurd. 

Trebuie sa vrem linistea noastrd. 

Trebuie sa ne despar^im 

de obiceiul de a ne bate cu pumnii 

pentru ca ideea mea e mai mare decat ideea ta. 

Pace vrem toti 
dar nu §tim cum sa ne complacent in ea. 

La pace sperdm §i cand ne nastem 
§i cand murim. 

Spre o via^a de apoi 
ne scurgem cu increderi 

§i incertitudini 

§i, de cele mai multe ori, 

cu frica, 

sperand ca nu vom mai muri 

dincolo... 

Cititorule, 

fii onest 

§i dezleaga i^ele mele 

§i pune cap la cap 

odihna §i neodihna mea ! 

Am scris §i scriu pentru ca tu sa fii 

mai luminos 

§i mult mai profund. 



141 



Vezi cat adevar 

§i cdtd nddejde 

sunt ascunse in cuvintele 

mele §i in viafa mea. 

Incearca sd descoperi flacdra, 

soarele, ceea ce ma face propriu tuturor 

§i ma face sa fiu poezia de dor 

a intregii lumi. 

Imi e tare greu sd par un fir 
de patrunjel 

dar tac 
§i mut mdfac. 

Las infinitul meu 

sa te devore, 

sa te cuprinda, 

sate absoarba... 

Te las in cuvinte, ca sa {i se taie respira^ia 
§i teama sdfugd de la tine. 

Te las in mirare 

§i stupefac^ia pe§terii, 

a adancului viu 

e la ochiul tdu, 

acum, 

c/war acum. 

Prive§te addnc, 

cititorule, 

§i nu te pierde in visari 

picantel 

Acolo unde tu vei fi iluminat, 

eu voi fi prezent 

§i voipldnge de fericire pentru tine. 



142 




Rdsfoind carti nemurinde 



M-am uitat prin vise putin 

si am inteles ca zodia mea 

e tare confuza, 

o piele de caine intinsa 

si sarata. 

Acest lucru am mai facut eu, 

eel nebun si strain de iubire, 

care ma semnez sa nu ma doara 

si sa nu tresar, cand 

am sa adorm, 
sa adorm pe perna. 

Am mai privit in urma 

si mi s-a parut un timp cuflori, 

cu copaci inalti si ramurosi, 

cu taceri meditative 

si navalnice ascensiuni 

in soare, 
in soarele de amiaza. 



143 



Citesc trist pagini triste, 

galbenefile de suflet, 

ca sa-i vad pe cei care le-au scris, 

pe cei care nu le-au scris ca sd moard. 

Pagini de patriotism, 

de romani cu suflet mare, 

rasar de aici... 

si ma mir cum acesti oameni au existat 

si nu mai exista si astazi 

sau eu. . .nu mai am puterea 

sa-i vad. 

Ochii lor sunt viteji, 
pe cand ochii mei pldng. 

Si de ce nu as privi cu ochi pldnsi, 

cand tocmai in spatele lor 

sta sufletul meu care privestel 

Mainile lor sunt depiatrd, 

sunt sculptate infanta.. . 

iar barbile lor sunt tdioase 

si incremenite de vdnt. 

Eu sunt umil 

si ma tree recunoscut 

de preaputini 

si acestia, 

cine stie pdnd cand 

ma vor mai saluta. 

Insa m-am rugat sd vad ziua, 

sa vad ziua cand ne vom 

aduce aminte de eel gol, 

de eel plans de dimineata, 

de eel inchis si pus sd tacd. 

Si m-am rugat sa vad 

clopotul sundnd a sdrbdtoare, 

si, facandu-mi cruce, 

sa tin o lumanare in mana, 



144 



in fata icoanei Mantuitorului, 
fericit, 

fara lacrimi. 

M-am rugat cu rugdciunea mea neinteleasd 

si m-am pus asteptare, 

asteptare 

pana seara, 

asteptare pana dimineata. . . 

Sub cuvintele lor m-am gdsit pe mine. 

Si eu, ca un corn de melc 

am privit mai departe, 

incat ei m-au pizmuit. . . 

incat lor le-aparut bine. . . 

Cititorului i-am las at umbra 
zilelor mele. 

Caci e urdt sa nu ai umbra, 

in care sa se ascundd cineva, 

cu totul, 

ca un copil tdcut 

si calm... 

I-am lasat ceva semnificativ 

si mic in acelasi timp, 

de care toti sa se intrebe 

si sa se mire. 

Uneori trebuie sa ne lipsim de ceva. 

Uneori trebuie sa nu mai avem ceva, 
pentru ca sa avem altceva. 

Insa niciodata nu poti construi in vdnt 

si nici in noapte, 

ci in plind zi, 

inplind incandescentd. 

Constructiile noastre vor fi 
pline de speranta, 



145 



un ideal tineresc, 
un ideal ce nu merita safie ucis. 

El va striga spre noi si spre voi, 
si ii veti auzi zborul, 

zborul lui diafan, 

care va deveni tablou 

langa bunicul si bunica mea. 



146 



Poemd cu inovatii 



Am vazut femei fara capete 
mergand pe strada. 

Am vazut, se spune. 

Eu am vazut cum tipa un copac 

si tipa dureros, 

asa cum tipa oamenii 

fara ratiune. 

M-am impiedicat de carja unui infirm 

si mi-am 

cerut scuze. 

Acum se spune, ca am fost politicos, 
dar nu. . .pragmatic. 

Am trecut imbracat la costum, 

cu cravata noua, 

imparfumata. . . 

si totul incepe cu A, 

pana si alfabetul incepe cu A, 

pana si A 

incepe cu A. 

Am inceput cu A 

si am vazut un mort, 

de parca toti mortii ar fi lafel. . . 

Mortul se plangea 

ca nu-i ajunge salariul 

si ca nu are bani de taxi 

sau de un mic coniac. 

Insa era mort de beat. . . 

Un mort simpatic, 
putin cam grasut... 



147 



Dar cine mai ia 
in consideratie acest argument? 

Avea bani datorie. . . 

si totul incepe cu A, 

cu alfa, cu amator, 

cu accident, 

cu acuratete, 

cu amicalitate, 

cuamendament... 

Sotia acestuia nu vedea, 

pentru ca femeile nu vad 

niciodata suferintele addnci ale sotilor lor, 

din cauza unghiilor 

sau afilmelor de la TV. 

Ea nu vedea decat rochii, 

calatorii, 

strainatatea care iti ofera, 

cat toata Marea Neagra, iluzii. 

Spera cu iluzii, 

intr-o lume mai buna (nebuna?), 

intr-o tard a tuturor posibilitdtilor 

posibile 

si imposibile. 

Imi cer scuze, 

va cer dumneavoastra, 

domnule cititor, 

pentru nonsalantdl 

Nonsalanta, clanta, eleganta, balanta... 

Nu mai e nimic de inteles 

si totul e plural, 

pluralul lui doi, 

pluralul lui patru. 

In pare e liniste. 

Cainii alearga suspendati de fire nevazute. 



148 



Se spune, din nou, 

am vazut, am auzit, 

mi s-a spus... 

Insa nimeni nu stie, 

cand cdinii vor merge pe pamdnt 

si oamenii 

vor zbura in cer. 



149 




Degringolada ploii 



A plouat toata ziua, 

toat ziua am dansat in apa, 

mi- am dat cu apa pe fata, 

m-am spalat cu apa pe fata. 

Nimic nu mai e important. 

Nici chiar daca mor 
nu mai e important. 

M-am impacat cu viata. 

Mi-am dat seama ca nu mai conteaza 

nimic 

si ca m'ra/c 

«w are mai mult decdt u trebuie. 



Mi-am recunoscut ploaia, 

ploaia caldd... 

si in aceasta vara 

am sa ma spal cu apa de argint, 

pentru ca voi 

escalada muntele, 

muntele Pietrei Dorului. 



150 



O sa fie superb, 

superb si extravagant, 

dar nu imposibil, 

nu, 

nu imposibil 

de gdndit sau de sperat. 

Scriu cdrti 

pe care nu le mai citesc niciodatd, 

pentru ca am mereu altele de scris, 

ofoame insatiabild de altele. 

Umblu dupa prieteni, 

dupa oameni care sa ma inteleagd 

si sa ma respecte. 

Cersesc dragoste, 

dragoste si o cdmasd 

de liniste, 

un pat moale 

si o perna curata. 

Pe strada merg meet 
si privesc calm. 

La masa de scris parca 

nu mai sunt eu 

ci un animal centaurian, 

care vrea sa mdndnce 

intreg universul. 

Cand ma ridic de aici 
simt ca am puterea de a sfdrama pietre. 

Cand ma ridic de aici, din cuvinte, 

simt ca am ofortd 

imbatabild. 

As cumpara soarele si mi-as 

face din el 

o masina rosie, decapotabila, 

desi mie nu imiplac masinile. . . 



151 



As cumpara Dunarea si 

mi-as face din ea o vila pentru la vara, 

desi toate apele curg in mare. 

A plouat, 

a plouat ca un strigat 

toata vara 

si cred ca pot 

sa fac multe lucruri, 

care nu vorpieri precum 

mustele... 



152 



Periplul neinocent 



Ordinea e un cal 

care alearga, 

succesiunea botului spre coama, 

urechile aplecate 

spre iarba. 

Se alearga la tintd 
si numai foarte putini 

se bucurd, 

pentru ca cei mai buni 

trebuie sd-si roadd inima, 

sa fie invincibili. 

Alearga ca innebuniti. 

Nu mai pun intrebari 

si cred ca e o victorie 

eternd o victorie 

sau o medalie. 

Dar elogiile se scuturd 
ca papadia uscata. 

Trebuie sa stii 

ca se va uita 

foarte curdnd de tine 

si de medalia ta. 

Esti doar un gigolo trist, 

care isi cauta amante triste 

printre clipele vietii. 

Amante veritabile nu exista. 

El vine doar elegant 

si tembel 

ca sa iti satisfaca placerile. 

Nerusinarea ta va fi ridicold 
in poeme 



153 



si tot ce vei spune 
nu va fi deloc dragut. . . 

Surazi cu un suras stricat, 

neinocent, 
pentru ca te urdsti enorm . . . 

Tu stii ca nicio femeie 
nu iti va fi loiald. 

Esti ca ndmolul 

turmei de porci 

care s-a aruncat in mare. . . 

Astfel, Doamne,/w/ risipitor 
isi mananca roscovele 

delicate 

ca o pasare ce e pestritd 

pana la pipota! 

Sper sa nu ma apuce moartea 

plecat si sa fiu mdcar acasa, 

odata acasd, 

ca n-am fost toata viata mea acasd.. . 

Ideile ma hazardeazd 

dar stiu ca vom pune capdt drumului 

si magazinele vor fi pline de produse 

educate. 

Ne vom permite sa le cumpdrdm 

si sa ne recumpdrdm 

pas cu pas. 

Iluziile nu sunt cadouri. . . 

Mana unui copil 

care canta pe strada 

nu e niciodata o iluzie. 

Drag cititor, 



154 



eu imi ofer spiritul, 

pe rand, 
atat artei cat si vietii. 

Surdd cu dezinvolturd 

si mi-e frica sd intreb 

daca adevarul a ajuns 

la urechea de care am nevoie. 

O varsta este unicd 

si daca o pierdem 

ea nu se va mai reintoarce 

si teama de ea ne va durea sagace 

si febra nu va mai riposta 

cand noi o chemam. . . 

Poezia spune lucruri care nu ne mai dor 
si pe care le-am pierdut. 

Ea este melancolicd cu ce nu avem 
si dispretuieste bogatia noastra. 

De aceea poezia e un lux, 

ca lumina soarelui 

si poate doar sd iti zugrdveascd 

tablouri florale, 

care sa te uimeasca. 



155 



Suferinte potabile 



Cand stiu sa cant ma doare inima 
si ma simt chinuit. 

Orice cant e dureros 
si nu ma cred aptpentrufericire. 

Poate cafericirea este o explozie ponderatd 

si un deliciu suav 

de care trebuie 

sa dai seama cu inteligenta. 

Eu ma tree repede, 
ca o explozie fluida. 

Se produce totul 
si apoi vine noaptea. 

La intamplare e usor 

sa gasesti un hotel bun 

dar e greu sa gasesti o sotie 

care sa te inteleaga. 

Durerea care te asalteazd 

iti schimba si gandurile, 

te face nebun si meschin, 

ca un marinar in naufragiu. 

Te salvezi in locul celui mort 

si crezi ca mortii 

nu mai sunt importanti 

desi le-ai luat locul in salupa. 

Observ lucruri care se vad 
preaputin. 

Si ma enerveazd discutiile despre 

Dumnezeu, 

in care fiecare vrea sa faca din Dumnezeul lui 

un Dumnezeu numai pentru el. 



156 



Dumnezeu incepe 

tot mai mult sa capete definitii mortuare, 

pentru ca este evocat de inimi 

moarte. 

Si nu se mucegdieste Dumnezeu 
ci oamenii. 

Nu cdstig nimic si nu 

pierd nimic 
decdt in aparentd . . . 

Nu am auzit ca se pot pierde lucruri, 

atata timp cat plecam 

doar cu ceea ce avem in suflet. 

Nu poti fi mai rece decat gerul. 

Cu copilul de mana 
e simplu. 

II inveti cum sa-si miste picioarele 
si cum sa-si incheie nasturii, 

5 5 ~ 

de ce trebuie sa salute 

si de ce trebuie sa isi stearga mucii 

de la nas. 

Cand greseste cate ceva i se iarta, 
ca e copil. . . 

E un copil si 
trebuie sa invete sa fie un adult, 

5 7 

care nu va mai fi iertat 
pentru copildrismele lui. 

Insa nu sunt intelesi cei care iubesc ordinea 

ci doar cei care au viciul 

drept ocupatie. 

Viciului i se acordd bani, 
chiar daca ne mustrd constiinta. 



157 



E tot una, 

cititorule, 

e tot una vrabia alba si vrabia neagra ! 

Metroul trebuie schimbat 

dar nu schimbi si durerea de cap 

cat si huruitul rotilor. 

El te obsedeaza si in somn, 
pentru ca ii auzi zgomotele. . . 

Dulceata sufletului e o pasare cdntatoare 
si acest lucru 1-am invatat de la viscol. 

El mi-a spus cat pot fi de calm 

cand sunt plagiat 

si cat pot fi de bucuros 

cand sunt injur at cu bundvointd. 



158 




Mascota zilei 

Sa fii un aurolac e o trista poveste. 

Pleci de acasa pentru senzatii tari 
si te lovesti de miracolul raului. 

O lume etansd iti surade privirii. . . 
si o batrana mai poate avea pofta sexuala. 

Ramai plecat pe genunchi 
ca sa te uiti sub fustele doamnelor 

5 

si sa observi 

ceva ce detesti: lejeritatea lor 

parut pudibunda. 

Vrei sa fii un manechin frumos 
dar iti gasesti prea multe defecte. 

Te persecuti cu gandul 

ca nu poti avea o slujba 

si crezi ca nu potifura 

ca sa fii cinstit. 

Insa cinstea e ofurare la greu 

a necinstei de 

afi lingdu. 

Mai crezi in iluzia demnitatii si in fapta buna 

dar pe la spate esti impuscat, 

impuscat de eel mai bun prieten. 

Crezi ca poti ajuta pe oricine, 

dar te inseli: unii nu vor sdfie 

ajutati de cdtre nimeni. 

Arta il distruge pe om si nu il inaltd ! 



159 



Este idiot cine spera 

la liniste si pace, 

cine ignora faptul ca razboiul e o parte din noi 

si. . .nu mai ne e teamd ca sa o spunem. 

Libertatea noastra 

e ceva obscen pana la urma, 

e ceva grav, 

o conduita proasta si descreierata. 

Moda noastra e ceva obscen 

si ea: 

un stimulent fertil 

pentru amoruri ilegale. 

Insa nu va temeti sa pdcdtuiti. . . 

Pacatul vi se pare dulce si cu cat e 

mai dulce, pe atat si voi deveniti. . . 

mai detestabili... 

Faceti raul pe care nu-l vreti 
si iubiti faradelegea care va distruge. 

Oricum stiti mai bine decat mine 

ce inseamna sa aveti teama ca nimeni nu va vrea, 

ca top, va urdsc, 

ca sunteti niste scursuri...importante. 

Da.,pe contpropriu se suferd intotdeauna 
si cine scapd este apdrdtorul nostru. 



160 



Opinia anotimpului 



Suntem pierduti in sarcasmul florilor 
si consideram rau idealul. 

El pare sa ne strice legile 

si sa ne omoare 

deplinatatea noastra cons trans a. 

Daca dau ceva unui sarac el se bucura 
urandu-ma. 

Daca eu sper sa mananc ceva 

ma vad agitat 
si imi pierd pofta de mancare. 

Si la mine pofta de mancare se pierde la orice 
contact brutal cu murddria de orice f el. 

Ma concentrez prea mult 
si imi fac prea multe probleme. 

Insa nu pot sa stau niciodata impasibil, 
cand vine vorba de detalii.. . 

Nu mai pot fi linistit cand scriu 

si mana mi se pare foarte grea 

si gandul, eel atdt de alergator 

inaintea cuvintelor mele, 

atdt de simplu . . . 

M-am refugiat in nestiinta mea 
si in orbirea luminii. 

De aici incep sa uimesc sau sdfiu 
batjocorit. 

M-am indltat ca o insula in ocean 

si aceasta insula nu poatefi minimalizatd . . . 

pentru ca ea existd ! 



161 



Un batran trece pe verde 

dar e calcat de masina, 

de un cielo negro si omorat. 

Degeaba fac politistii investigatii: 
el nu se mai poate intoarce si 
mdine ca sa treacape verde. 

Contest groaza dar ma indbus in ea. 

Rup din metale 

esentele 

dar simt ca ma indepdrtez 

tocmai de materie 

si nu o mai vad cum suspind. 

Un loc, 
un loc pentru detinutii de drept comun. 

Ma simt ilegal 
pentru ca am idei legale. 

Ar trebui sa fiu vinovat 

de fiecare moft, 

pe care mi-lpropun 

si mi-l permit. 



162 



Poem de dimineatd 



Sa nu credeti ca somnul meu e ceva bun 
si caajuta la ten! 

El strigd in pustie, 

ca Sfantul loan Botezatorul 

si nimeni nu se pocdieste, 

pentru ca top. au uitat sdpldgd. 

Cand nu mai plangem noi, 
plang pietrele . . . 

Am cautat sa inteleg de ce se sdrutd o femeie 
cu un barbat 
si am inteles. 

Intotdeauna, pe om nu-1 intereseaza 

ceea ceface, 

ci ceea ce crede 

ca obtine de pe urma unui lucru. 

Ma dezgusta utilitarismul lumii mele, 

pentru ca e desdntat ca o balena 

dansatoare. 

Nu exista reguli 

atunci cand vrei sa le incalci 

si nu te poate tine inchisoarea pe loc 

atunci cand vrei sa evadezi. 

Un plan e intotdeauan bun la ceva 

si trebuie sa faci un mic efort 

pentru ca sd-l arunci la cos 

sau sa ilpui in aplicare. 

Infrunti pericolul si treci pe rosu. 

Esti o femeie 
care sfideazd regulile de circulate. 



163 



Pe o banca un barbat doarme 
si tu poti sa-i furi geanta. 

Toti ochii sunt atintiti sure tine si 

spre banii tai, 

pentru ca tu nu mai esti 

deceit un obiectfdrd suflet. . . 

O lectie de filosofie se termina incert. 

S-a vorbitprea mult 

si s-afacut 
mai nimic sau deloc. 

Insa sa nu credeti ca masinile 

au cauciucuri degeaba 

sau ca anarhia e un simplu cuvant. 

Cand un om se revoltd 

atunci paharul a datpe din afard 

si nu e de mirare ca 

nu mai poate fi oprit 

ca sa nu spuna cele mai dureroase 

adevdruri, 

care nu fusesera spuse 

pana atunci. 

Aid au murit eroi adevarati!: scrie pe un zid 

si o cruce aminteste 

de acest loc sfdnt de reculegere. 

Opreste-te si te inchina la acest loc 
si pune o lumanare! 

Merita sa iti cinstesti eroii 
si sa stii ca sunt si ai tai. 

5 5 t 

Astfel poetul te invata sa iubesti 

si sd-ti asculti pdrintii 

si sa nu uiti sdfaci bine, 

sa faci bine mereu. 



164 



Facutul de bine nu e un bine pana 

cand binele tau 

nu face, in mod real, 

fericit pe cineva. 



165 



O scrisoare far a rdspuns 



Stam pe butuci de lemn si discutam. 

Eram numai noi doi 

si paream tacuti 

ca un pustiu. 

Adevarul sepoate spune 

in multefeluri 

si trebuie sa stii pe care sa il doresti 

intr-o anume zi 

si de ce. 

Te lovesti de greutati 

si ai nevoie de sprijin, 

de un umar pe care sa pldngi. 

Eu iti pot fi eel mai aproape dar 
si eel mai departe. 

Alege un umar real 
pe care sa vrei sa pldngi 
si nu te juca de-a viata ! 

In copilarie, iti amintesti?, 

eu eram tata si tu erai mama 

si papusa ta, aia blonda si 

cu ochi mari, 

era. ..copilul nostru. 

Jocul acela s-a dovedit a nufi deloc 
simplu. 

Acum ma infwr de ce se ascunde in spatele 
acelor naivitdti geniale. 

Instinctul de a poseda este Un si cere totul. 

El te avertizazd pe fiecare zi, 

pe fiecare moment si 

la orice ora. 



166 



Dar nu dispera, 
cand crezi ca poti fi fericital 

Cand stii ca poti ierta si tu poti sa 

faci asta, 

atunci nute da in laturil 

Un comision se obtine greu 

si sa aloci o sumd defericire 

e o satisfactie mare. 

Nu uita sa spui adevarul 
cand el ti se cerel 

Sunt momente cand 

trebuie sa te izbesti de adevaruri, 

pe care nu lepoti evita. 

Si daca minti atunci 
sa nu speri la a nufi mintitd. 

Oricat ai trece^3ra ochi 

si fdrd memorie 

tu nu poti sa nu vezi faptul, 

ca adevarul e un copil 

pe care il hrdnim 

cu sdngele nostru. 



167 




Fara dragoste 

Gandurile s-au nascut 

pentru afi smulse 

si inchise cu inima. 

Eu nu mai citesc 

pentru ca sd inteleg, 

ci pentru ca sd gdsesc 

si sd md bucur 
de fenomenul aviatiei. 

5 

Azi, 

suspendati de noua scoala, 

putem sd ne miscdm masele 

si sa mcesLpafrdmdntarea. 

Dar nu sunt eu de vind 
ca adevdrul a fast falsifwatl 

Fiecare si-a luat insigna lui 

de libertate 
si s-au spdlatpe hot cu ea. 

Ce ne-a facut drumul asta? ! 

Cum de nu am simtit 

sau nu vrem sd acceptdm 

nici acum 

raul dinnoi?!! 



Vei perora 

in baza dreptului utopic de afi anarhist, 

cand toate puterile tale 



168 



trebuie sa ramana incolacite 
sub crusta ta de diplomatie. 

In spatele pdcii sta puterea, 
nu paceal 

In spatele iubirii sta pasiunea, 
nu iubirea ! 

Oricat as vrea sa fm eu om cu tine, 

tu vei fi animal cu mine, 

ceea ce eu detest la culme. 

El vrea sa traiasca 

la subsolul blocului 

si sa cerseasca. 

Ea vrea sa fie privita cu patima 
si pipaita fara rusine. 

Lasa legea sa moard, cititorule, 

lasa legea sa manance pandispanuri 

neingurgitabile! 

La celalalt capat al metroului 
ma priveti alarmata. 

Nu eu sunt de vind!, iti spun. . . 

Tu nu auzi nimic. 

Tu stii totul de-acasd, 

desi ai venit ca sa ma intrebi pe mine 

despre el. 

Te rog, Marina, 
nu ma intelege gresitl 

O singura femeie ma poate distruge 
cu o singura sdrutare. 



169 



Nu ma pune sajur 

pe semnele pe care nu le 

pot concepe ! 



170 



Ce as face acum daca asfi maimuta 



Traiesc o liniste de scandal 
si as vrea sa tip putin. 

Nu din ceva anume 
ci numai din inteligentd . . . 

M-as strdmba in oglinda 

putin si mi-as privii ochii 

carora nu le-as intelege cearcanele. 

E o frica a uliului 

care se simte ranit, 

care prespune ca poatefi rdnit, 

care crede in posibilitatea de afi rdnit, 

care se sime la doi milimetri de rand, 

czrefuge dupd 

rand, 

care nu stie ce e rana.. . 

Cred ca sunt gelos 
dar nu am pe cine. 

Eu nu am nimic 
dar imi vine sa tip. 

Nu dispera, cititorule, 

tu vei fi salvat 

din a.CGSt puseu de beligerantd, 

printr-o discutie linistitd de seara! 

Voi da un ordin ca sa te transformi 
intr-un mic dracusor, 

cititorule, 
care citeste in scripte. 

Si dracii stiu si se cutremurd, 
cititorule ! 

Si ei simt nevoia de calm 
si de confort, 



171 



dar cum fac, 
ca isi innegresc tot timpul aripile. . . . 

Acum as vrea sa rup si sa sparg 

si, dintr-o data, sa dansez, 

sa dansez nebuneste. 

5 

Psihanalistii vor spune 

ca sunt nebun, 
dar mi-e nu-mipasd. 

Ei si-au inventat o stiinta 

t 5 5 

pentru ca sa nu para maiprosti decat sunt 
dar nu au habar despre ce e omul. 

Daca omul ar fi in teles de catre orice natdng. 
am fi o lume numai de Sfinti, 
dar nu suntem... 

Doctorii vor spune ca in capul meu 

nu a fost numai geniu 

ci siputind nebunie cu caru. 

E treaba lor: eu am intalnit 
numai psihiatri tdcniti. 

Ba si bunica mea imi spune, cateodata: 

„unde este minte multd 

e si prostie" .. . 

Numai ca prostia e una ... si 
indrdzneala de a face lucruri mari 

e altceva, 

care depaseste o vulgard perceptie 

asupra lucrurilor 

si a lumii. 

Ma bucura insa faptul, 

ca niciodatd nu voifi o maimutd 

si ca poemul acesta 

a fost scris tocmai 

pentru ca omul 



172 



nu isipoate maimutari adevarul, 
nici macar atunci cand si-l contesta. 



173 



Un alt memento mori 

Sunt exigent 

cu oricine vrea sd trdiascd 

si o spun 

cu un ochi 

dezlipit de granit. 

Nimeni nu trebuie sd admit a 

indiferenta 

si nu e bine sd te tii scai 

de fiecare vedeta 

pe care o aplauda 

cativa magari excitati. 

Doamna, 

orice resursa de apa minerala 

se epuizeaza pana la urma 

si papusile au fost create in Germania! 

Aici se crede pe muteste, 
ca la doisprezece noaptea. 

Pe nesimtite se trezesc papusile 

si incep sajoace 

si sa cante. 

O traditie ca asta nu e o nebunie, 
ci de stii sajoci 
e doar o prostie. 

Mai joci, 

mai gresesti pasii 

si apoi o iei de la inceput, 

finalul fiind prea trist 

si nu dureaza decdt un minut, 

un minut de larghete neinteresantd, 

mediatica. 

Tot ce e sublim epdnd la cer. 

Secretara iesi si se pierdu 
in bezna. . .in timp ce papusile, 



174 



delirantele muzicii, 
dansau ca apucatele. 

Cel putin jurnalul meu 
a vazut lucruri oribile. 



175 



Scend defamilie 



Copii stau muti si privesc la 

televizor 

si muzica te inspaimdnta. 

E o viziune care te inspaimdnta 

si mai ales soprana, 

soprana cu valul ei albastru, 

care pare un inger coborat din cer. 

Numai muzica nu stie cd noi ne inspdimdntdm 

si se deruleaza 

ca apa pe meandre si 

cu cotituri. 

Iar in sufletul meu 

(suflet urgisit de multe razboaie) 

sunt singur, 

nespus de singur, 

ridicand speranta unei lumi 

mai bune si mai clare. 

Macar sd mai visdm din cdnd in cdnd 

si sd nu ne maiprivim 

mortii cu invidie. 

Saracii de ei, nici nu au avut curajul 

sa miorlaie ce miorlaim noi 

si tot noi ne temem ! 

Caput sus!, 

imi spun... 

pe cand copiii mei mananca televizorul, 

mananca aragazul, 

mananca cantecul sopranei. 

Frumusetea e atat de sepulcrald 11 incat pare 
o iapa a unui print rebel. 



17 De mormdntala. Cuvant format de la substantivul latinesc sepulcrum, -i = loc de 
ingropare, mormant. 



176 



Si eu...tot o privesc 

si ma mdngdi 

ca am sa o fur candva, dupa cum tu gandesti ca-ti vei gasi 

sotul ideal, 
pisicuto. 

Ceea ce este ideal 
nu poate fi decat foarte putin real. 

Si trebuie sa alergi mult timp 

si din greu 

dupa aceasta 

/drama de stea albas tr a, 

paradoxals. . . 

Soprana 

si-a indltat aripile 

si glasul ei a cuprins 

intreaga bolta 

a cerului. 

Sunt ingrozit si tremur 
cu lacrimile in coltul genelor. 

Masor aceasta bucurie cu moartea, 
cuinvierea... 

Ce poate fi acum? ! 

Plang si ma simt nu stiu cum, 

poate ceva spatial si 

fdrd de tdcere. 

Copiii insa au adormit 

cu degetul in gura 

si noaptea le-a tras 

plapuma peste fata. 



177 



Poemul de clasicum 



In locul lui Homer 18 se poate 

pune orice munte 

si fiecare deal ar stii ca e un deal. 

Oricine pldnge meritd sd 

aibd un poem 

si un poet trebuie sd vadd orice, 

chiar si imposibilul. 

Viata mea a mers pe stradd 
si am vdzut intotdeauna idei. 

Am scris idei cu stiintd si 
far a lumind. 

Cand n-am mai auzit am umblat 
si iar am umblat. 

/v 

Insa niciodatd nu am spus decdt 
adevdrul. 

Imi place sau mi-a placut 

sa fiu static dar am umblat, 

am umblat prea mult. 

Cand sa ma odihnesc m-au durut 

picioarele si a trebuit 

sa stiu sd le ung 

cu poeme. 

Doamne, religia mea e compusd 
din toate adevdrurilel 

Nu adevdrul ni se supune noua 

ci noi, indrdznind 

mai mult 

si cu o enormd nebunie, 

ne supunem lui. 



18 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Homer. 



178 



Adevarul nu e un true 
si nu e o floare, 

nu e un om 
si nu e un ideal. 

E o stare de spirit 

pe care o stii 

si nu o poti exprima. 

Cand te rogi cu cuvinte, 

prietene, 

e o minciuna. 

Dumnezeu nu are nevoie 
de cuvinte ci de inimdl 

Inima e o rugdeiune 

si ceea ce intuieste ea este 

adevarul. 

Nu umbla sd spui multel 

Ceie putine sunt 
cele necesare. 

Cand am vazut primul om mort 

si nu am mai putut sa ma 

contemplu in gesturile lui 

am inteles ultimul sens. 

Moartea mi-a parut crudd 
si mi-a parut un adevdr. 

Adevarul, mi-am spus atunci trist, 
nu eprietenul nimdnui. 

El nu il iubeste pe eel care-1 
iubeste. 

El nu-1 uraste pe eel care nu-1 
iubeste. 

El este indiferent fata de oricine. 



179 



Am ramas trist si. . .in inima, 

in fundul inimii, 

in mod discret, 

cu o mare bucurie. 

Nu am avut prieteni 

pentru ca am avut 

prea multi. 

Am parut rdu 
pentru ca am fost neinteles. 

Am parut un rds bizar 
pentru ca am fost confundat 
cu faptul de a rdde din orice. 

Am purtat in mine un gust acru, 

o acreala pe care nu mi-am dorit-o 

dar de care nu am maiputut scdpa niciodatd. 

Poezia ne uneste 
si ne pierde. 

Cel care se increde in ea 

iubeste prea mult moartea 

si poate nici nu stie acest lucru. 

Cel care o iubeste 

nu se ingrijeste de sine 

ci de altii. 

Cel care este nebun de ea 
nu isi face o casa niciodata 
si umbla ca un pierde vara. 

Nu pot plange pentru nimic. 

Viata este eternul 

> 

cdntec al unui dor inexprimabil. 



180 



Starea de a vorbi 



Nu poatefi poet cel care 

nu adoarme scriind, cel care 

nu se trezeste lafel. 

Nu poate fi un geniu eel care e linistit in mod continuu 

si nu e si nebun si nu e si pervers, 

si ateu si eretic 

si animal si un om simplu, 

un sfant si un mort, 

un mort fata de toti. 

Cel care nu pare de toate, 
catoti laun loc... 

Cel care scrie stie 
totul. 

Cel care scrie umbla 

Jara gdnduri 

si e o mirare 

pentru propria sa piele. 

Cititorule, 

nu incerca sa uiti 

cine esti si ce vreil 

A imita inseamna a nu trai. 

A imita inseamna a-tififrica. 

Oricine lupta 

pentru un sentiment are 

nevoie de el. 

Barbatul alearga 

dupa familia lui si vrea 

ca ea safiefericita. 

Batranul vrea sa se impace cu sine, 
cu propria sa memorie. 



181 



Cel tanar vrea sdfieplin, 
vrea sa simta, sa pipaie. 

Si, o, toti vrem sa stim 
si ajungem sa nu mai vrem ceval 

Cand ajungem sa stim mult mai mult decdt trebuie 
nu mai ne inter eseazd nimic. 

0, ce chin acum! 

0, acum nu mai stiu 
nici ceea ce stiaml 

M-am facut mai nestiutor ca atunci 
cand eram copil. 

Atunci stiam sdprivesc cu ochii, 
acum stiu sa privesc/«ra ochi. 

Acum vad inauntru 
si nu-mi mai place afar a. 

M-am dezgustat de afara. 

Nu mai vreau afara, 

desi, cateodata, rdmdn pe-afard 

si imi place sa rdcesc. 

Daca gdndesti nu mai e bund 
viata. 

5 

Spiritul iti ia locul si ti se deschid 

nu numai orizonturi 

ci si ceruri. 

Daca gandesti nu mai poti avea 

adevdruri 

ci intuitia adevdrului etern, 

a ultimului plan deschis. 

Fii atent la ce mananci! 



182 



Nu vreau sa te otravesti. 

Nu vreau sa te stiu mort. 

Mortii sunt pentru afi laudati 
dar viii sunt cei care sunt iubiti. 



Vreau sa te vad 

in sdnge si in carne 

oricum ai fi tu. 



183 




Fum de sticld 



Nu stiu de ce mor. 

Am invatat de la altii frica. . . 

Eu nu m-am nascut 
cu aceasta frica. 

Nu stiu de ce sper. 

Inima mea iubeste si 

daca stiu acest lucru nu mai trebuie sd 

am sperante. 

Nu poezia minte ci lacrima ! 

Cand nu mai stii ce se vrea 

a se sti, 

cum mai poti sd stii ceea ce nu se stiel ! 

Inteligenta nu e unfolos 
ci o pierdere. 

Cine e mare nu efericit. 



El vede intotdeauna 



184 



imperfectiunile 
mai mari ca minunile. 

El arunca lucrul bun 
pentru lucrul murdar. 

Toti stim ca gresim 
dar nu stim sd indreptdm. 

Toti ne mdzgdlim 
dar pldngem apoiprea mult. 

Daca te privesti iti spui 
ca nimic nu e sincer. 

Cine mai stie dreptatea 
cand ea este numai 

un concept 
pentru tablouri?! 

A face filosofie nu e degeaba 
si nu duce la nimic. 

Cuvintele nu se ajutd de cuvinte. 

Ele se ajuta defapte. 

Nu stiu cum mai pot scris fdrd 
concluzii. 

aripa nu e o concluzie 

si nicio scara nu e 

frumoasd. 

Poate, doamna, 

ca frumusetea zilelor noastre 

este stranie 

si metalicd, 

urdtd 
si perversa. 



185 



Poate ca ea s-a modificat 

din lipsa de bucurie 

acordata momentului. 

Stai la masa si astepti 

sa fii servit. Nu faci nimic 

decat sa astepti. 

Cred ca ni s-au atrofiat muschii 

si creierul, 

ca ni s-a incetinit viteza gandurilor 

de mergem asa, 

in reluare... 

Ca sa fii prezent trebuie 

sa apelezi 

la toata arta. 

Nu trebuie sa scapi nimic. 

Gustul pentru viata 

cuprinde totul, 

tot ce exista 

si nu exista. 

Am mai stat putin in pare. 

Lacul era umbrit de salcii 

si o barcuta 
sfdsia linistea valurilor. 

Am stat citind prin cdrti 
despre prietenii mei. 

M-am bucurat de cei care treceau, 

chiar si de cei mai meschini 

ochi care ma priveau. 

Insa nu sunt de acord cu rdutatea 

si cu modul de 

afiparsiv, cu luciditatea 

nimfomana, 

care ne taie buna dispozitie. 



186 



Eu cred ca 

eel care moare trebuie 

sd stie ca a lasat ceva etern 

in urma... 



187 




Cenusa strecuratd cu lupa 



Poate ca mi-e teama 
sdfiu bun 
cu cineva. 

Poate ca sufar prea mult 
in acest fel. 

Ma rog de evidente 

ca sa nu imi pierd auzul, 

sa nu mi se opreasca inima 

asteptand. 

Ar fi o pierdere 

inepuizabila. 

Ar fi o mare pierdere 
de spirit. 

Dar nimeni nu o sa 
stie acest lucru, cititorule ! 



Doar tu o sa stii 
cine va pierde 



188 



si cat. . . 
si cat fdra sens... 

Te astept ca pe ultima zi. 

Va veni si ultima 

zi ca 

si prima zi 

si, printr-un mod neconventional, 

ne vom aduna 

injurul aceluiasifoc. 

Ne vom iubi impreuna. 

Chiar daca nu dorim 

acest lucru 
ne vom imprieteni 
fara voia noastra. 

Stiu ca e absurd, 
ca e absurd si aproximabil. 

Stiu ca nu s-a mai intamplat 
niciodata acest lucru. 

Dar exista, pe fiecare zi, 
un inceput. 

Exista pe fiecare zi 
o pierdere. 

A murit in pestera, 

da, 

in intunericul pesterii 

si nimeni 

nu a fost vinovat 

de acest lucru. 

A murit in tren, 

da, 

si nimeni n-a fost prezent 

la inmormantarea lui. 



189 



Degeaba pretextam 
o iubirefara titlu. 

Cel care va citi 
va intelege ce n-amfacut noi. 

Cel care va pldnge 
va intelege ce amfacut noi. 

In niciun fel va reactiona cel care 
a fast prezent. 

Binecuvantata sa fie 

aceasta prezenta 

care a vazut prezentul 

meu nud\ 



190 



Singurdtate de lup 



Sunt acasa, 

in inima singuratatii, 

si mestec idei fara lumina. 

Am umplut planeta cu scrisori 
si tot sunt singur. 

Nu e de ajuns sd stii. . . 

Trebuie si sd ai 

inima 

ca sa rabzi, 

ca sa schimbi 

copdcelul in copac. 

Nu alege nicio cale ! 

Fii ca noul ndscut 

care pastreaza ceea ce are 

cu multd prudentd. 

Nu vei avea astfel pasiuni 
impotriva vietii. 

Nu te vei lupta cu morile 

de vant 

dar nu vei gusta nici tainele. 

Afi pur 
inseamna a gdndifrumos. 

Cand nu mai gdndesti frumos 
ai devenit un lup, 

un lup care cautd singuratatea, 

un lup care nu mai 

merge in haitd. 

Singur si singurdtate. 



191 



Singur si fara o decentd, 
fara o mica speranta. 

Nu idealizez nimic. 

S-ar putea sa spun sferturi 

de adevdr 

iar adevdrul sdfie mult 

mai trist 

deceit groaznic. 

Insa sper in culoarea 

ochilor 

mai mult decat 

in palme. 

Sper infrumusete 
mai mult decat in picioare. 

Adevarul efad 
dar e o certitudine. 

Adevarul e ca sunt un bdrbat 

care infward 

prin timbrul vocii. 



192 



Statuia sufletului 



Nu imi este teamd 

de porunci si decrete, 

de evlavie si buna crestere. 

Respect dar nu spun nimic. 

Imi place sa tac mai mult 
decat ar trebui sa ascult. 

Oricine ma cauta 
ma va gasi. 

Oricine ma va gasi 
nu ma va mai cauta. 

Dar e o greseala splendidd, 
e o greseala a ignorantei. 

Eu nu sunt 
niciodata prezent. 

Eu nu sunt niciodata 
pipdibil. 

Sunt o irealitate 

mai mare ca aventura 

si mormdntul. 

Daca vei vorbi despre mine 
vei gresi intotdeauna. 

Despre mine nu se vorbeste. 

Despre mine se face.. . 
si at at. . . 

Cum puteti sd-mi luati 
locul?! 



193 



Cum puteti sa pretindenti 
acest infam cuvant? ! ! 

Niciodata nu voi 
fi prezent. 

Va va scapa ultima certitudine, 
ultima nebunie posibUd. 

Pe ea nu o pdstreazd statuia, 

nici mormantul 

si nici numele meu. 

Cuvintele mele nu vor trece. 

Ele sunt eterne. 

Sufletul acestor scrieri 

va fi prezent langa voi, 

mai prezent decat credeti. 

Ieri noapte mi-am simtit, 

langa umarul drept, Ingerul 

si a vrut sa-mi spuna, in limba lui, 

aceste lucruri... 



194 



Pregdtirea pentru somn 



Am innebunit 

multprea devreme 

de atdta sinceritate . . . 

Am ajuns, 

deja, pentru multi, 

o pasdre absurdd 

care zboard. 

Desi sunt inconjurat de lumind 
eu sunt in afara ei. 

Nicio laudd 

nu-mi poate 

da ceea ce eu n-amfdcut. 

Niciun cuvdnt funebru 

nu-mi poate da mdretia 

pe care am pierdut-o. 

Omul e o constructie infinitd. 

El nu incepe si nu se termind niciodatd. 

Dar eu am innebunit 
si-mi cer prabusirea. 

Ii vad pe demonii 
pe care trebuie sa-i exorcizam. 

Diferenta este o 
fereastrd. 

Cazi si ai timp sa te ridici. 

Daca incerci 

sa gusti 

din pahar 

ai timp. 



195 



Nu stii niciodata 
insa cat trebuie .. . 
cat mai trebuie... 

Nu stii ce cuvinte 

sa spui 

si pe care nu trebuie 

sa le mai regdsesti. 

De aceea e absurd. 

De aceea indiferenta 
este un surds sensibil. 

Trece, pana la urma, ura. 

Trece, pana la urma, gelozia. 

Tree si chinul si frica si nelinistea. 

Ramai gol de asemenea lucruri. 

Numai ca, dupa aceea trebuie 

5a te imbraci, 

trebuie sa-ti pui, 

din nou, 

costumul si cravata. 

Nu slujesti nimanui. 

Trebuie sa intelegi ca nu esti stdpdn 
pe ceea ce vrei sa simti. 

Ai vrea sa te scufunzi 
dar e un sens pierdut. 

Nu am unde sa ies 
pentru ca am pierdut. 

Cel care pierde 
e numai compdtimit. 



196 



El e alungat din restaurant 
si impuscat in cap. 

Nimeni nu e criminal. 

Nimeni nu vrea sa fie criminal. 

Insa am fost nevoit sa o fac. 

Daca ati sti sa va detestati 

5 5 t 

m-ati intelege. 

Jocul Qfragil 
dar se pot multe. 

Nu sunt ultimul ca sa 
fiu primul. 

Acest loc 
cere riscuri. 

Dau bani celui care nu are 

si primesc banii acelora, 

care nu vor avea niciodata. . . 

Eu sunt cored. 

Eu nu am calcat 
nicio privire 
pe pleoape. 

Ma due la teatru 
si privesc protipendada. 

E o turmd lascivd, 
o isterie banald si prozaicd. 

Despre ea am scris rdnduri 
memorabile. 

Ea mi-a servit de ironie 

pana i-am luat locul, 

i-am luat monoclul 



197 



si privesc, razand de mine insumi, 
propriile mele scene. 

Lumea e o scena deschisa. 

De aceea nu am incredere 

in ceea ce vad 

dar nu am ce face. 

Refuz in inima 

dar, totusi, 

imi scapd 

cateva sticle, cateva lame de ras 

si cateva panseuri. 

Glumesc. 

Glumesc si iarasi glumesc. 

E placut de plictisitor, 

e minunat de sarcastic, 

e debordant de revoltator. 

Privesc ceasul 
si apoi aplaud. 

Mizeria e aceeasi 
pretutindeni. 

Noaptea nu si-a 
schimbat decorul pe scena. 

N-am putut inventa 
ofericire noud. 

Se pare ca suntem 

mai inteligenti ca propria 

noastra melancolie. 

Ma trag in spate, 

in spatele celor care 

aplauda... 



198 



Palmele lor sunt reci. . . 

Ele nu s-au emotionat niciodata 
cu adevarat. 

Sunt actorul. . .Dar ce pacat 

ca am innebunit atdt defrumos, 

pentru ca eu insumi mi-am scris 

acest rol impundtorl 

Ce pacat ca joe mai mult decat teatru 

si ca rolul din aceasta seara 

nu e nici primul si nici 

ultimul cu care va voi 

provoca sd vdfie rusine de voi insivdl 

Mi-au placut inserdrile. 

Au fost intime 
si superbe. 

Imi luam prietenii si le priveam, 

le priveam pe rand 

ca nu cumva sd le incur cam. 

A trecut ceva timp 
dar nu le-am uitat. 

Nu le-am uitat mdretia 
si nici puritatea. 

Acum imi dau seama ca am ramas numai 
poetul inserdrii. 

Pentru ca nu sunt nici zi 
si nici noapte. 

Eu nu sunt nici torid 
si nici rece. 

Eu stau pe un ram 
si ma inclin 



199 



in amandoua partile: 
intre zi si noapte... 

Efrumos si e tacut. 

Oboseala 

m-afdcut tacut. 

Am fost frumos 

din nastere 

dar cuvdntul 

m-apus in evidentd. 

El mi-a facut aura, 
aura elegiacd. 

O, cat de stranie 
e comunicarea! 

As putea sa spun orice 

dar imi dau seama ca 

nu e adevdrat. 

Am gresit cand am spus 
c&nu stiu. 

Poate am gresit 
dintr-o privire optimistd. 

Caci daca nu esti atent aluneci. 

Mi-am luxat piciorul 

la un moment dat 

numai din cauza ei: 

a evidentei. 

N-am crezut ca imi pot 

luxa piciorul si 

de aceea am reusit. 

Pe strada am reusit. 



200 



Am vorbit 

fiecaruia in parte 

si i-am aratat fiecaruia 

ce trebuie 

si ce nu trebuie 

sdfacd in cuvinte. 

Ei m-au inteles. 

Ei mi-au dat dreptate din priviri, 
numai din atentia cu care ma ascultau. 

Cu ei am fost sincer, 
poate prea sincer. 

Pe ei i-am pus sa se roage 
pentru sufletul meu. 

E gresit sa crezi 

ca nu mai conteazd 

nimic. 

Conteaza linistea sufletului, 
linistea sa ultima. 

Ei s-au rugat pentru mine. 

Ei au avut lacrimi pentru mine, 
poate prea multe... 

Numai eu 
n-am stiut. 

Numai eu am innebunit 
de prea multe gdnduri mari. 

Am rostit, 
poate, avioane. 

Am mancat, poate, 

roti dintate 
si am vomitat seibi. 



201 



Din aceasta cauza 

nu m-am inteles 

cu cei care mdnuiesc cuvintele 

ca pe niste bice. 

Am fost prea simplu, cititorule ! 

Muntele a ramas tot munte. 

Sentimentele dupa care am plecat 
m-au gasit in cele din urma. . . 

Ele nu s-au pierdut 
ci eu m-am pierdut pentru o vreme.. 

Le-am gasit 

sau m-au gasit 

dupa ce trecusem pe toate caile, 

inclusiv pe cele nepermise. 

Nu spun ca nu mi-afost greu. 

Mi-a fost. 

Nu spun ca m-am simtit bine. 

M-am simtit detestabil. 

Din aceasta cauza am scris, 

uneori, 
ceea ce nu am vrut sd scriu. 

Din aceasta cauza, 
uneori, 

am tresdrit inspdimdntat 
de mine insumi. 

Dar am mers pe drum. 

Nu \-am parasit 
in nicio crucificare a mea. 



202 



Nu 1-am parasit pentru 
niciun dezmat. 

De aceea am innebunit 
de dorul de a aveaprea multd intelepciune. 

Am innebunit 
cu prea multa intelepciune. 

I-am dat celui care nu avea intelepciune. 

Vorbeam si nimeni 
nu mai intelegea nimic. 

Ei spuneau ca eu sunt ilogic, 
ca am uitat sa fiu normal. 

Cui ii mai pasa insa de asa ceval 

Cui ii mai pasa de lucrurile 
neimportantel 

Iluzia si deziluzia m-au 
suportat reciproc. 

Le-am facut fata 
cu fulgere si ovatii. 

Doamne, pe o singura pagind 
m-ai vreau sa cdntl 

Am cantat orice si oamenii au crezut, 

din lipsa de atentie, 
ca Tu nu estiprezent in scrisul meu\ 

Mi s-a spus ca Tu nu mi-aifost prieten.. . 

Ce grosoldnie abominabildl 

Cata orbire, Doamne ! 

Ce imensd orbirel 



203 



Insa Tu aifost mai prezent 

decdt prezenta mea 

intotdeauna. 

Tu ai fost absolut si 

neabsolut pe foaia mea de hartie, 

pentru ca impreuna am 

scos tot zgomotul din cuvinte 

si l-amfdcut tdcere. 

Oamenii orbi vor sa Te vada negru pe alb, 
cand Tu intreci orice gand si cuvant. 

Insa pentru mine e sear a. . . 

Nici prea tdrziu si nici prea devreme... 

E tocmai momentul somnului. . . 

Nu stiu cat va dura. 

Nu stiu cat va mai. ..dura. 

Sper sa fiti luminati 
si s« intelegeti. 

Multe am a va spune 

dar nu sunt niciodata indeajuns de multe 

cartile. 



Amin ... si niciodata altfell 19 . . . 



19 Nu am redat intregul text nici aici. 



Am terminat aceasta prima parte a volumului al 14-lea de poeme pe data de 14 
august 1997. ..cand mi-am notat, la finalul manuscrisului: „0 zi de duminica, cu 
inima prima in clesti de plastic si atarnata spre uscare". 



Cuprins 



Ucis dar nu omordt 

(aforisme, vol. 6, 1998) 
[2-15] 



Cele 5 poeme 

(poeme, vol. 9, 1997) 
[16-43] 



Ochii lui albastri [16-19] 

O tacere adanca [20-23] 

Prietenul meu cu par galben [24-27] 

Omul sapat in scaun [28-30] 

Un copil pentru nicio mama [3 1 -34] 

Inefabilul in pantofi [35-43] 



Cdntece pentru rds si plans 

(poeme, vol. 10, 1997) 
[44-66] 

Elocinta [44] 

Tacerea Legiunii a V-a, Macedonica [45] 

Pasi cu umarul [46] 

Concertul tusit [47] 

Starea sentimentului [48] 

Iertare pentru Dali [49] 

Acorduri de orga [50] 

Lacrimilor virginale [51] 

Aruncat peste zimti [52] 

Umanism [53] 

Manifest pentru balerini [54] 

Pentru cititori [55] 

Epitaf [56] 

Strazi plictisite [57] 



[72] 
74] 



Complementul de argou [58] 

Fericirea cuvantului [59] 

Compozitie [60] 

Fotografie facuta in diminea^a aceea [61] 

Timp cu prescurtari [62] 

Din ciclul celor 1001 nop^i de §coala [63] 

Declaratie de dragoste [64] 

Poem pentru rima §i vers [65-66] 



Nota despre volumul al 11 -lea de poeme 

[67] 



Poeme §i rdnduri indiscutabile 

(poeme, vol. 12, 1997) 
[68-78] 



E rece aici. Trebuie sa ma crede^i pe cuvant [68-69] 
Confuzia punctului cu tropotul calului [70-71] 
Trecutul va fi dus pana la renagtere in Eseniialism 

Lupta mea cu culorile §i nu cu Ingerul lui lacov [73- 

Pantomima e un exercrfiu de fervoare [75] 
Sughi^ul a inva^at sa fie crezut [76] 
Inocen^a e un moft aruncat in zarva cuvintelor [77] 
Fericirea e scumpa noastra nedormire [78] 



Leoaica fericirii 

(poeme, vol. 13, 1997) 
[79-108] 



El si ea [80] 

Incantatie [81] 

In sarutul trubaduric [82] 



Doamne, m-am reintors acasa... [83-84] 
Despre §tiin$a §i ne§tiin^a [85] 
Alaturi de tine [86] 
Reteta mea de suflet [87] 
Repetarea festinului [88] 
Dansul metafizic [89] 
Compendiu pentru inflorire [90] 
Calatorii strazilor mele [9 1 -92] 
Intrebarile copacilor mei [93] 
Zambetul in cuvant [94] 
Urechea ta infundata [95-97] 
Poem pentru Octavia [98-99] 
Noi, delectarea noastra [100-101] 
Tezaurul de turta dulce [102-103] 
Pauzele lui Sofocle [104] 
Candida putrezire [105-106] 
Ce este si ce nu este poezia [107-108] 



O carte pentru un singur cititor 
(partea intai) 

[poeme, vol. 14, 1997] 
[109-203] 



Trezire [109-111] 
Clipa obsesiva [112-114] 
Reteta culinara [115] 
Timp de gandire [116-119] 
Asteptare [120-127] 
Goarna pamantului [128-131] 
Inima iubirii [132-136] 
Incaperile cuvantului [137-141] 
Rasfoind carti nemurinde [142-145] 
Poema cu inovatii [146-148] 
Degringolada ploii [149-151] 
Periplul neinocent [152-154] 
Suferinte potabile [155-157] 
Mascotazilei [158-159] 
Opinia anotimpului [160-161] 



Poem de dimineata [162-164] 

O scrisoare fara raspuns [165-166] 

Fara dragoste [167-169] 

Ce as face acum daca as fi maimuta [170-172] 

Un alt memento mori [173-174] 

Scena de familie [175-176] 

Poemul de clasicum [177-179] 

Stareade a vorbi [180-182] 

Fumdesticla [183-186] 

Cenusa strecurata cu lupa [187-189] 

Singuratate de lup [190-191] 

Statuia sufletului [192-193] 

Pregatirea pentru somn [194-203] 



Teologie pentru azi 



2012 



Editia de fata este o editie 
online gratuitd 
si e proprietatea 
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



Ea nupoatefi tipdritd 

si comer cializatd 

fara acordul direct 

al 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 




Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate