(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Epilog la lumea veche (I. 1)"

Dr. Gianina Maria-Cristina 

Piciorus 




Vol. I. (partea 
intdi) 



:j EPILOG LA 
I LUMEA 

1 VECHE 



Literatura romana 
intre viziunea 
traditionala si 

ideologia moderna 



Mentalitati, forme 
literare si univers 

5 

spiritual 



Teologie pentru azi 

Bucure§ti 
2010 



Vol.1 

(partea intai) 



POEZIA 



O evaluare pe planul cultural- 
istoric concret al influen^ei exercitate de 
vechea tractive lingvistica §i literara, in 
special asupra constituirii limbajului 
metaforic al poeziei si asupra definirii 
geniului expresiv al scriitorilor moderni, 
ramane - dupa cate §tim - in Tntregime de 
facut. 



Rosa del Conte 



Deosebit de edificatoare apar Tnsa 
corespondentele [Tntre Cantemir si Blaga, 
in speta, dar si Tntre poezia veche si cea 
modernd, in general] abia atunci cand 
servesc la descifrarea, in epoca pre- 
eminesciana, a sensurilor lirismului nostru 
modern. 

Constelatia poetica a acelei 
perioade iradiaza o lumina mult mai 
puternica decat strabate, in mod obisnuit, 
prin pdnza deasd a criticii actual e. 



2 

Ion Negoitescu 



1 Mihai Eminescu o dell'Assoluto, Instituto di Filologia Romanza dell'Universita di 

Roma. Studi e Testi, Societa Tipografica Mondenese, Modena, 1963. 

In romanejte: Eminescu sau despre Absolut, edi^ia a Il-a, ingrijire, traducere §i prefa^a 

Marian Papahagi, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu-Bujulenga, postfa^a de Mircea 

Eliade, cu un cuvant pentru edi^ia romaneasca de Rosa del Conte, Ed. Dacia, Cluj- 

Napoca, 2003, p. 281. 

Date despre autoare aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte. 

Aici puteti asculta un podcast al nostru, de 20. 51 minute, despre opiniile autoarei 

referitoare la Eminescu: http://www.trilulilu.ro/bastrix/df368382ed75a4. 

" Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, Ed. Eminescu, 1997, p. 25-26. A se vedea: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C5%A3escu. 



Eseu asupra evolufiei liter aturii romdne, 
de la tradifia bizantin-ortodoxd la modernism 



Lucrarea de faja nu si-a propus sa fie o istorie a poeziei 
romdnesti (si aprozei, daca Dumnezeu va ingadui acest lucru), 
in sens didactic, dar si-a propus sa incerce sa ofere o altd 
perspectivd asupra organicitdtii literaturii romane, a 
continuitatii ei de-a lungul istoriei, studiind zonele de 
interferenta (destul de intinse) ale literaturii romane moderne 
(incepand cu epoca preromantica) cu literatura veche, cu 
spiritualitatea §i cultura tradijionala a acestui con; de lume. O 
ini^iativa care, pe cat este absolut de fireasca, a fost tot pe atat 
de imposibil de savar§it in ultima jumatate de secol §i mai 
bine. 

Daca vrem sa fim corecti si sa purcedem cu obiectivitate 
la descoperirea modernitdtii literaturii romanesti, trebuie sa 
incepem cu inceputul, adica nu de la modernitate, ci de la a 
stabili cat mai sigur cu putinta, cat mai exact, dimensiunea 
traditionalistd a acestei literaturi. 

Atunci cand se va determina care e matca in care curge 
arta literara romaneasca, se vor putea discerne si numaral, si 
calitatea, si impactul influentelor innoitoare (de la umanism 
pana la postmodernism), fara a mai avea sentimentul ca 
umblam pe nisipuri miscdtoare si ca fiecare epoca istorica isi 
va impune optica critica in conflagrate cu stabilimentele 
anterioare. 

Ceea ce se revendica adesea din literatura moderna este, 
de fapt, numai suprafaja de genuri §i forme literare, care incep, 
din perioada pre-pa§optista §i pa§optista, sa se sincronizeze cu 
Occidentul, nu §i adancurile de cugetare §i mentalitate 
mostenite din vechime, reflexiile unei spiritualita^i stravechi §i 
care nu poate fi dizolvata la prima clatinare - fie ea §i serioasa 
- de vant ideologic. 

Formele literaturii sunt cele care fluctueaza, in funcjie 
de climatul socio-istoric, de influence culturale §i mentalita^i 
seculare. Fondul insa nu poate fi fluctuant, temeliile nu pot fi 
miscdtoare. 

Acestor temelii incercam sa le descoperim esen^a 
ideatic-vizionara. 

Ele apar^in, in cazul literaturii noastre, pentru un ochi 
patrunzator §i onest, spiritualita^ii §i culturii bizantin-ortodoxe. 



Ele vin - si imprumutam cuvintele Zoei Dumitrescu- 
Busulenga , pentru ca ne ofera o sinteza revelatoare a 
fenomenului literar romanesc - „din acelasi Bizant 4 care pe 
toti ai acestei lumi ne-a calauzit si ne-a inraurit. [...] 

Si daca in cadrul culturilor medievale atat de inrudite ale 
sud-estului prin impactul comun al Bizantului, romanii au dat 
boltile lor specifice in arhitectura, izvoadele lor in pictura 
miniaturala si in cea monumentala, broderiile lor sau cantarile 
psaltice de unica frumusete, cu dulceata bucuriilor ori 
mahnirilor duhovnicesti, atunci in literatura sa fi ramas oare ei 
mai prejos decat in taramul celorlalte arte, adica mai intdrziati 
din punctul de vedere al producerii valorilor de limba si 
literatura? [...] 

Dar cercetatorii romani si straini sunt de acord ca 
manuscrisele slavone insesi poarta de timpuriu pecetea mintii 
romanesti [...] ...mintea intelectualilor timpului, cu precadere 
clerici, lucra, mladiindu-si si perfectionandu-si necontenit 
mijloacele de expresie, in slavona ca si in romana (ba chiar, 
uneori, in greaca...) [...]. 

De aceea, chiar de la aparitie, scrierile in romaneste, 
traduceri ori originale, se bucura de o limba viguroasa si 
spornica, avand un potential expresiv notabil, decelabil chiar 
de la primul nivel al lecturii. [...] 

Caci nu generalitatea reflectiilor umaniste ale 
occidentului european te izbeste in nucleele literare din textele 
noastre de inceput, ci o necontenita relatare a unor fapte 
specifice, revelatorii pentru o anumita conditie umana. [...] 

Abia mai e nevoie de un adaos de fictiune si de o bruma 
de generalizare pentru ca literatura sa se nasca. Iar limba 
capata sonurile 5 gravitatii si solemnitatii ori rasfrangeri 
polemice, dupa caracterul precumpanitor al relatarilor. 

O pietate addnca, dar rationala se desprinde din 
paginile mult rasfoite ale scrierilor canonice 6 si omiletice 7 , o 
judecata dreapta si increzatoare intr-o justitie imanenta rasare 
din orice rand pus pe pergamente. 



3 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C5%9Fulenga. 

4 Aici aveti date introductive despre Imperiul Roman de Rasarit: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4%83s%C4%83rit. 

5 Sonul este unitatea de masura a tariei sunetelor. Son = sunet, ton, tonalitate. 

6 Se refera, in general, la scrierile recepte /acceptate in Biserica Ortodoxa si, in special, 
la cartile Sfintei Scripturi. 

7 Cartile de predici ale Sfintilor Parinti. 



Nestatornicia lucrurilor lumii se echilibreaza printr-o 
nadejde moderata intr-un viitor mereu crezut mai luminos in 
pofida realitatii grele. 

o 

Umanistii istorici ori prelati, died ori voievozi se supun 
vremii, adica necesitatii istorice, intr-un fel de intelepciune 
specifica in care se amesteca eroicul fatalism al dacilor, 
spiritul moderat al actiunii romane, precum si urmele 
isihasmului bizantin. 

Sinteza teologic-filosofica literara a acestei atitudini o 
va infatisa acel monument literar edificat de Neagoe Basarab 9 
in Invataturile catrefiul sau Theodosie 10 .." 11 . 

Se spune adesea ca poporul romdn s-a nascut crestin §i 
ca limba romana s-a pastrat, §i-a conservat caracterul latin §i s- 
a ctitorit ca limba culta in Biserica. 

Nu se remarca insa ca §i literatura romana s-a nascut tot 
in Biserica Ortodoxa, ca §i limba romana, nu in afara ei, §i ca 
nu a parasit-o in integrum niciodata. 

Acest lucru e confesat de operele literare inse§i, multe 
dintre studiile literare sus^in contrariul (mai cu seama in 
ultimele decenii), anume ca nu avem, in literatura noastra, 
medievala §i moderna - intre cei de luat in seama , decat 
neoclasici, umanisti, (neo)platonicieni... 

Discu^iile asupra operelor literaturii romane s-au purtat, 
in general, venind catre ele pe un traseu al ideilor culturale 
propagate in ultimele doua secole. 

„Exegetii poeziei romane din deceniile 4-6 ale secolului 
trecut au pornit de la trasaturile romantismului european spre 
analiza propriu-zisa a poeziilor. Iar atunci cand atentia iti e 
orientata, descoperi mai usor, supralicitand, latentele. Trebuie 
insa denuntata aceasta eroare, caci ea a generat la randu-i alte 
erori" 12 . 

Din pacate, aceasta traditie critica, de a impune in 
mentalitatea publica un construct cultural in mod artificial 



8 Diac = copist, carturar, cantaret bisericesc. 

9 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab. 

10 La nivel online aici: 

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83turile_lm_Neago 
e_Basarab_c%C4%83tre_fml_s%C4%83u_Teodosie. 

Zoe Dumitrescu-Busulenga, Cuvdnt inainte la Crestomatie de literatura romana 
veche, vol. I, coordonatori I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984, 
p. 6-9. 

Volumul se poate downloada de aici: 

http://www.archive.Org/details/CrestomatieDeLiteraturaRomanaVechevol.l. 
12 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982, p. 61. 
Despre autror a se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Scarlat. 



creat, se perpetueaza pana in epoca moderna (si pana in zilele 
noastre): „poezia lui Vinea 13 , cea a lui Fundoianu 14 §i chiar a 
lui Voronca 15 din anii '20 nu justifica nici pe departe - cum am 
mai spus - denumirea de modernism extremist pe care au 
impus-o, cu cateva decenii in urma, istoricii literari, ce 
venisera la intalnire doar spre a confirma teoria generald a 
avangardef 16 . 

Nu o cercetare criticd a textelor literare a condus la 
concluzia unui profil atent conturat al literaturii romane, ci 
ideea preconceputa a ceea ce ar trebui sd fie cultura §i 
literatura romana a determinat viziunea criticd asupra 
literaturii §i sensul ei hermeneutic. 

Iar primul amendament al acestei constitufii culturale 
care domina concepjia critica este urmatorul: cultura 
europeana nu existd cu adevarat decat in Occident §i o cultura 
romana moderna nu se poate naste decat sub auspicii 
occidentale: Ex Occidente lex et lux, ex Oriente... nihil . 

In lucrarea noastra, vom privi sub lupa textele in sine, 
pentru a evita dubiile sau acuzajia de imprimare silitd a unei 
hermeneutici inadecvate. 

Acel joe sclipitor de suprafaja, de forme §i genuri 
literare, par sa traga literatura romana §i s-o integreze, treptat 
dar definitiv, incepand cu pa§optismul, in apele modernismului 
§i postmodernismului extrem, de inspira^ie vest-europeana §i 
(intr-o masura mai mica) americana. 

Insa, se ignora abisurile psihologice §i spirituale ale 
scriitorilor nascuji in acest popor §i care nu pot fi recolajate 
ca o simpla pdnzd postmodernistd. 

Imprimarile din suflet nu se sterg §i nu se repicteazd nici 
cu pensula, nici cu alt instrument, oricat de fantastic. Numai 
privita in orizontul §i in matricea sa stilistica european- 
rasariteana §i bizantin-ortodoxa, literatura romana are 
continuitate §i nu este un puzzle ireconciliabil. 



13 Ion Vinea, pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea. 

Benjamin Fundoianu, pseudonimul literar al lui Benjamin Wexler. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fundoianu_-_Fondane. 
Un blog romanesc dedicat siesi: http://fondane.wordpress.com/. 

15 Ilarie Voronca, unul dintre cele trei pseudonime literare al lui Eduard Marcus: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Voronca. 

16 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, Ed. Cartea romaneasca, Bucuresti, 2008, p. 
165. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Negrici. 

17 In limba latina: Din Occident [a venit] legea si lumina, [pe cand] din Orient... nimic. 

18 Referitor la o posibila refolosire a unui colaj. 



Intr-o ambian^a a unor idei culturaliste preconcepute, 
adevarate forme fara fond 19 - nu pentru ca nu exista absolut 
niciun fond, ci pentru ca nu era eel care trebuia pentru noile 
forme anvizajate - s-a inceput construct unui edificiu solid, 
al institu^iei critice, care trebuia sa susjina intrarea noastra 
literara in Europa §i in cultura occidentals, cu orice prej, §i 
ramanerea definitiva acolo. 

Prima care trebuia sa cada, care trebuia demolata in 
acest proces era tradifia religioasd §i ortodoxd - ulterior, 
comunismul n-a facut decat sa treaca la proba practica. 
Susjinerea unui fundament spiritual est-european al culturii 
romane ar fi insemnat construirea modernitatii pe o alta 
fundable decat cea de tip occidental §i acest lucru nu trebuia 
deconspirat. 

Intorcandu-ne a nos moutons , viziunea primara asupra 
literaturii este una bizantin-ortodoxa, chiar daca acceptam sa 
vorbim, cu adevarat, despre literaturd - ca inten^ionalitate -, 
numai incepand cu pa§optismul, desi pasoptistii resping 
atribuirea acestui statut de scriitori. 

Discutand insa in termeni generici, primii no§tri scriitori 
§i poeji moderni (preromantici §i romantici) au con§tiin^a 
tradijiei §i a continuita^ii cultural-spirituale, §i nu a rupturii sau 
a singularitdfii, a meteorismului ca fenomen cultural-literar. 

Nici macar Eminescu nu are in vedere teza unicita^ii sale 
personale sau a epocii sale, la scara istoriei (vezi Epigonii ), 
ba dimpotriva, deposedeaza constant epoca sa modernd de o 
perspective superioristd. 

Scriitorii pa§opti§ti nu cunosc sentimente adverse fa^a de 
religie sau fa^a de interconexiunea dintre credinja lor religioasa 
§i literatura, nu dau senza^ia unei discrepance sau disocieri 
intre viziunea ortodoxa asupra lumii §i a existenjei (cu tot aerul 
revolutionar al tinerei generatii exhibat in contra inertiei 
tombaterei ) §i nevoia de a crea o literatura na^ionala. 

Dimpotriva, ei asociaza datele spirituale ale cugetarii 
vechi - constitutive fiinjei §i viziunii lor - cu imperativul 



19 A se vedea articolul: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/FormelejyoC4%83r%C4%83_fond. 

20 In limba franceza: la oile noastre. E vorba de o expresie idiomatica, tradusa in 
franceza, in mod abuziv, de personajul Chirita al lui Vasile Alecsandri. 

21 Intregul poem, la nivel online, e regasibil aici: 
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/epigonii.php. 

~ Tombatera era, in trecut, un acoperamant pentru cap sau imbracaminte de moda 
orientala, iar la figurat: un om cu idei invechite. Etimlogia cuvantului vine de la 
substantivul sincopat tov iraiepa (pe fatal; sg. Ac), cu sensul de: a imita pe fatal. 



8 



literar. Pentru pa§opti§ti, poezia e profepe a unor timpuri noi 
§i fericite. 

Doar Eminescu are o problema cu optimismul futurist. . . 

Literatura este insa perceputa, in inceputurile sale, in 
secolul al XlX-lea, ca un instrument epocal, ca o paradigma a 
dezvoltarii cultural-spirituale apoporului, specifica epocii. 

Mingle carturare ale neamului nu sesizeaza in literatura 
decat un instrument al vremii, necesar pentru emancipare §i 
evolu^ie. De aceea nici nu apare vreun conflict intre literatura 
§i religie. Nici nu se pune problema disocierii sau apolemicii 
intre cele doua. Ortodoxia este intrinseca fiinjei neamului §i 
literatura lui o ilustreaza. 

De altfel, secolul al XlX-lea literar - interpretat textual - 
este profund retrospectiv, in ciuda presiunii, a §arjelor care 
incearca schimbarea la faja a Romaniei dupa chipul §i 
asemanarea Apusului, fara a face sa func^ioneze, cu adevarat, 
o distilerie valorica in privinja a ceea ceprimim din Apus. 

Mai bine-zis, acest conflict religie-cultura nu va aparea 
niciodata in literatura romana, ilustrat printr-o opera 
monumentala. 

Conflictul va fi identificat insa, in mod artificial, va fi 
exacerbat de catre unii dintre critici, incepand cu secolul al 
XX-lea. 

Sau, daca nu e sesizat niciun conflict, eel pu^in 
dimensiunea spiritual-religioasa a literaturii este evaluata 
depreciativ, §i asta nu numai de catre socialisti sau modernisti, 
ci §i de catre un traditionalist ca Iorga " , spre exemplu, pentru 
care Didahiile Sfantului Antim sau Istoria ieroglifica a lui 
Cantemir nu au nicio valoare literara. 

De altfel, tradiponalismele lui Ibraileanu 26 §i Iorga nu se 
preocupa sa determine un profil al tradijiei literare romane§ti, 
ci se concentreaza tot asupra impunerii de directii. 

De la Maiorescu pana la epoca de aur a comunismului, 
toata lumea traseaza directii, faure§te programe, atat in poezie, 



23 Nicolae Iorga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga. 

24 Sfantul Sfintit Mucenic Antim Ivireanul: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul. 

Teza noastra doctorala, care a avut drept obiect de studiu viata, activitatea si opera 
Sfantului Antim, o puteti downloada de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 
paradisulm-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-2010/. 

25 Dimitrie Cantemir: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 

26 Garabet Ibraileanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu. 

27 Titu Liviu Maiorescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu. 



cat §i in proza (de§i nu intotdeauna scopurile didactice trebuie 
interpretate negativ). 

Scriitorii in§i§i care concep articole, eseuri §i caiti 
programatice despre cum trebuie sd fie literatura (adesea 
lasand demonstrafia literard pentru mai tarziu), nu pot sa-§i 
implineasca propriile deziderate sau nu le respecta (partial sau 
integral) ori, odata cu schimbarea climatului politic, recurg la o 
metamorfoza dramatica de viziune literara, parasind foarte 
u§or crezurile modernist-avangardiste pe care anterior le 
proclamasera in mod fulminant. 

Urmarirea cu fidelitate a programelor literare in 
hermeneutica pe care avem a o intreprinde este, de aceea, 
incepand cu Macedonski mai cu seama, o eroare fatald 
pentru acurate^ea §i onestitatea demersului critic. 

Poezia lui Macedonski e wagneriand numai in teorie 
(nici macar nu e o anticipare a ei, in vreun fel), la fel §i lirica 
avangardistd a lui Ion Vinea sau cea a lui Ilarie Voronca. 

In vremea comunismului, libertatea de a trage cu 
pu$ca 30 in Biserica §i in credin^a religioasa - mai cu seama in 
cea Ortodoxa - va determina o avalan§a de mistificari, in 
receptarea corecta §i definirea tradn;iei literare romane§ti, din 
increngatura carora nu am ie§it inca nici astazi. 

Tradi^ia religioasa (sus^inuta de practica ei, pe care o 
marturisesc destul de mulji scriitori romani sau o lasa sa se 
intrevada) este cea care a impus formula literara §i norma 
morala in literatura romana pentru multa vreme §i continua sa 
o impuna in operele unor autori foarte important chiar in 
perioada moderna §i postmoderna a istoriei noastre, cu toate ca 
scriitorii cauta sa beneficieze la modul optim de suportul 
ideologico-literar al epocii, pentru a se plasa §i a se men^ine in 
elita scriitoriceasca, §i adeseori i§i camufleaza adevaratele 
pulsiuni interioare sub aspecte literare §i stilistice care sa le 
faca invizibil resortul spiritual. 

E un razboi psihologic cu moda §i cu ideologia artistica 
in voga, care se vrea ca§tigat de credinja scriitorului in foita sa 
de create. 



28 Alexandru M. Macedonski: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski. 

29 Aluzie la muzica lui Richard (Wilhelm) Wagner: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner. 

50 Titlul unui celebru poem al lui Geo Dumitrescu, pe care il puteti citi aici la nivel 

online: http://atelier.liternet.ro/articol/1168/Geo-Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu- 

pusca-si-alte-poezii.html. 

Despre autor aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu. 



10 



Cu precadere, marii artisti §i scriitori au tangenje 
profunde cu spiritualitatea §i mistica, neechivoce, chiar daca 
(sau poate tocmai de aceea) decenii de propaganda comunista 
au condamnat bigotismul obscurantist §i misticismul, precum 
§i dezorientarea scriitorilor care au filosofat §i au facut 
teologie obscurantista pentru uzul burgheziei, dezorientarea 
intelectualitajii antrenate mfideism ieftin si alambicat, care a 

Q 1 

dezvoltat o cultura si o gdndire in descompunere' . 

In acela§i timp, este lesne observabila absenja unor 
accente nihilist-revolu^ionare profunde, ivankaramazoviene , 
camusiene 33 ori sartriene 34 , din literatura romana, care sa 
determine conceperea unor opere pe masura idealului maref 
ateist. 

Pentru ca, in comparajie cu ce ar putea scrie un Ivan 
Karamazov roman, literat, spre exemplu, avangardismul nostra 
literar poate fi catalogat drept o opera de caritate crestina, 
menita sa zguduie con§tiinJele §i inimile pietrificate spiritual. 

In literatura romana nu s-a nascut inca niciun scriitor 
mare sau genial care sa se afle in razboi deschis cu religia §i 
spiritualitatea neamului sau. Cel putin, eu nu am identificat un 
astfel de scriitor. 

Tendinjele nihilist-profanatoare sunt de slaba intensitate. 
Aseitiunea noastra este valabila in propose covar§itoare mai 
ales in poezie (§i motiva^ia e una foarte serioasa), dar nici 
proza romaneasca n-a capatat niciodata un profil autentic 
nitzschean. Dumnezeu n-a murit pentru majoritatea scriitorilor 
romani, nici macar nu trage sa moard (dupa expresia unui 
personaj eliadesc ). 



Cf. *** Cultele religioase in Republica Populara Romana, Bucureqti, 1949, p. 15, 
apud. George Enache, Ortodoxie $i putere politico in Romania contemporana. Studii $i 
eseuri, Ed. Nemira, Bucurejti, 2005, p. 385-386, nota 14. 

32 Ivan Karamazov, un personaj de roman, creat de Dostoievski. A se vedea despre 
personaj: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Brothers_Karamazov si despre autor: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski. 

33 Albert Camus: http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus. 

34 Jean-Paul Sartre: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre. 

35 Este vorba de nuvela lui Mircea Eliade, O fotografie veche de 14 ani..., in care 
Dumitru, un tanar sarac de la Dunare, refugiat in America, infrunta dezarmant 
necredinta unui fost ilustru predicator si taumaturg (de fapt, un escroc). Acest doctor 
Martin, pe numele adevarat Dugay, rezuma astfel ideologia deist-nihilista a lumii 
moderne: „Dumnezeu s-a retras din lume, a disparut. Pentru noi, oamenii, e ca si mort. 
Putem spune, fara urme de nelegiuire, ca Dumnezeu a murit, pur si simplu, pentru ca nu 
mai e cu noi, nu ne mai este accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva. Acel undeva nu 
face parte din lumea noastra, e ceva pe care filozofii il numesc transcendent. Dar pentru 
noi, oamenii, transcendenta e o forma a mortii. Deci, daca Dumnezeu a murit pentru 
noi, cum de mai poate omul sa se mantuiasca intr-o Biserica?". Raspunsul lui Dumitru 



11 



De asemenea, apeten^a pentru o simbolistica §i o 
hermeneutica abisala in poezia moderna, a carei interpretare - 
in cazul literaturii noastre moderniste - este unisemantica §i nu 
polisemantica, este un reflex al literaturii vechi, al 
hermeneuticii teologice §i patristice. 

Eminescu §i, in urma lui, poezia romana modernista, 
cauta expresia abisala, care sa exprime adancurile de sens §i de 
cunoastere, irelevabile unei lecturi primare §i superficiale. Insa 
aceasta este o consecinja a mai bine de 16 secole de 
hermeneutica biblica, exprimata scriptic §i oratoric in Biserica 
§i apoi in literatura acestui neam. 

Eminescu este eel care face din poezie un codru de 
simboluri, de litere mistice, a§a cum este gradina cosmica, 
edenul universal, in tradi^ia patristic-bizantina, dar §i in tradijia 
noastra literara medievala. 

§i tot el stabile§te antiteza profunda dintre poezie, ca 
imagine ideala a unui Eden fericit, §i prozd ca expresie a 
imanenjei, a lumii reale, a decaderii umane: 

„Dumas 36 zice ca romanul a existat totdeauna. Se poate. 
El e metafora viejei. Privi^i reversul aurit a unei monede calpe, 
ascultaji cantecul absurd a unei zile, care n-a avut preten^iunea 
de-a face mai mult zgomot in lume decat celelalte in genere, 
extrage^i din aste poezia ce poate exista in ele §i iata romanul" 
(Cezarri). 

El opereaza o dihotomie irevocabila, cand separa poezia 
de prozd, unde proza este injeleasa in sensul de tablou concret 
al viefii §i este amara (Scrisoarea IV), pentru ca ea reprezinta 
teluricul decep^ionant, in comparable cu poezia care incearca sa 
recupereze Paradisul, Raiul pierdut. 

Aceasta este poezia ideala, pentru ca §i la nivel poetic 
Eminescu opereaza cu distincjii categorice, intre viziunea 
lirica tradi^ionala, fundamentata pe o credin^a solida §i pe 
idealuri imuabile, §i viziunea moderna in care simbolul e 
aleatoriu, iar oamenii numesc sdnt, frumos §i bine ce nimic nu 
insemneaza (Epigonii). 

Marii poe^i moderni concep poezia ca pe o recuperare a 
acestui vizionarism esenfial, a expresiei poetice abisale 



este: „Sa va dea Dumnezeu noroc, doctore Martin, spuse. Noroc si sanatate. Dar 
degeaba incercati sa ma speriati dumneavoastra, cum ca Dumnezeu ar trage sa moara. 
Nu ma las eu asa usor pacalit de o gluma...", cf. Mircea Eliade, Proza fantastica, vol. I, 
editie si postfata de Eugen Simion, Ed. Moldova, Iasi, 1994, p. 390. 
36 Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandre_Dumas. 



12 



(coincidente cu cautarea poeziei pure §i a limbajului poetic 
transempiric in Occident, incepand cu simbolismul §i cu 
Valery ), dar simbolul nu e aleatoriu in poezia romaneasca 
simbolista si modernista si nici polisemantic, ci e recuperabil 
intr-o viziune hermeneutica unisemantica. 

Absolut to^i marii poeti (Bacovia 38 , Blaga 39 , Barbu 40 , 
Arghezi 41 , Nichita 42 , Sorescu 43 , etc.) se raporteaza numai la un 
singurpoet, in mod esenjial, §i acesta este Eminescu 44 . 

George Gana 45 exprima foarte bine acest lucru: „Un 
mare noroc istoric a facut ca aceasta generate literara de dupa 
razboi sa cuprinda cajiva mari poeji, mai mul^i decat oricare 
alta dinainte: Arghezi, Blaga, Barbu, Adrian Maniu 46 , 
Philippide 47 , Pillat 48 , Vinea, Voiculescu 49 . 

Dincolo de toate deosebirile de formate culturala, de 
op^iune estetica §i de formula poetica, ei au in spate o tradijie 
comuna, in centrul careia se afla, pentru to^i, Eminescu. 

El este, va scrie unul dintre ei, Blaga, marele copac din 
care tofi ne tragem. [...] Aceasta [opera lui Eminescu] nu mai 
reprezenta pentru ei un model stilistic, dar ilustra exemplar o 
viziune asupra lumii [...]. 

Ceva din spiritul eminescian se regase§te §i la poeji din 
generajiile urmatoare, pana la Nichita Stanescu §i dincoace de 
el. Chiar pentru cei care n-au avut afinita^i cu acest spirit pe 



37 Paul Ambroise Valery: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry. 

George Bacovia, pseudommul literar al lui George Andone Vasiliu: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 

39 Lucian Blaga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 

40 Ion Barbu, pseudonimul literar al lui Dan Barbilian: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian. 

41 Tudor Arghezi, pseudonimul literar al lui Ion N. Theodorescu: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi. 

42 Nichita Hristea Stanescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 

43 Marin Sorescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu. 

44 Mihai Eminescu, psudonimul literar al lui Mihail Eminovici: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu. 

Opera sa, in 16 volume, editia Perpessicius, poate fi consultata la nivel online aici: 
http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html. 

45 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gan%C4%83. 

46 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu. 

47 Alexandra I. Philippide: 
http://www.poezie.rO/index.php/author/0013261/index.html#bio. 

48 Ion Pillat: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat. 

49 Vasile Voiculescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu. Puteti citi 82 de 
poeme ale autorului aici: http://poezii.t2i.info/poeti/vasile-voiculescu/. 



13 



nicio latura a lui, Eminescu a reprezentat un reper 
axiologic" 50 . 

Lirica romaneasca, avandu-1 in centru pe Eminescu, se 
situeaza, ideatic §i vizionar, in tradi^ia textelor religioase cu 
caracter poetic §i chiar in tradijia omileticii, a literaturii 
oratorice romanesti medievale (oricat de sceptici ar fi 
scepticii), infuzate adesea de un lirism ie§it din comun §i 
caracterizate de o apetenja deosebita pentru hermeneutica, 
pentru incriptari §i decriptari de simboluri §i mesaje, coborate 
din tradi^ia bizantina a lecturii simbolurilor cosmice §i a 
in^elesurilor biblice. 

Intamplator sau nu, dezideratul poeziei romane§ti e 
convergent - macar in aparenja - cu idealurile de abstractizare 
§i simbolizare a limbajului poetic, practicate de poejii 
apaitinand curentelor moderniste apusene. 

Insa observable critice, in general, se cramponeaza 
numai de acest ultim aspect al literaturii noastre moderne. 

Impresia mea este ca marii poeji romani moderni§ti, 
Blaga, Bacovia, Barbu §i Arghezi, au profitat din plin de 
confuzia (incomprehensibila pentru neini^ia^i) dintre teoriile 
literare §i poetice specifice curentelor occidentale 
(modernismul §i avangardismul) §i datele tradijiei conservate 
§i exprimate simbolic §i perifrastic (Arghezi preciza undeva, 
intr-un articol teoretic, ca simbolismul e vechi de cand lumea). 

Pentru inceputurile literaturii romane insa, este 
caracteristica atenuarea distan^ei dintre poezie §i proza sau, 
mai bine-zis, lipsa unei delimitdri categorice intre cele doua. 

Avem o proza cu accente lirice, solemne §i moraliste §i 
o poezie cu inseitie narativa - pentru ca, traditional, 
naraiiunea bizantina nu insemna proza. 

Mai mult decat atat, tradi^ia acestei confuzii a genurilor 
se pastreaza pana tarziu, ca dovada proza lirica a lui Mihail 
Sadoveanu, dar §i poezia narativa a lui Ion Barbu, Tudor 
Arghezi, Marin Sorescu, revitalizarea baladei prin cercul 
literar de la Sibiu, etc. 

Insa acesta este un reflex al literaturii vechi, din care 
fragmente dar §i pagini intregi, atat din literatura oratorica 
religioasa (Antim Ivireanul, cu precadere), dar chiar §i din cea 
oratoric-istoriografica (remarcabil de poetica este Istoria 
ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir), se preteaza poetizarii, 
reconfigurarii lor sub forma de versuri, datorita ritmului 



50 George Gana, Melancolia lui Eminescu, Ed. Funda^iei Culturale Romane, Bucurejti, 
2002, p. 328-329. 



14 



interior §i a lirismului profund, fara a mai lua in seama ritmul 
melodic §i rima interna, aleatorie sau nu. 

Mircea Scarlat remarca admirabil: „Echivalarea 
clasicizanta a poeziei cu rostirea in versuri a privat cultura 
romana de recunoasterea catorva secole de poezie scrisa. Caci, 
privita ca efort deliberat de obiectivare in versuri a lirismului, 
poezia culta romaneasca apare neaccidental abia incepand cu 
primii romantici. Dar Invataturile lui Neagoe Basarab sunt o 
dovada ca noi avem poezie scrisa inca din secolul al XVI-lea! 
In literatura romana, versificatia a patruns si s-a dezvoltat 
independent de Poezie" 51 . 

Proza lirica §i poezia narativa, confuzia genurilor, 
cultivate pana tarziu, atesta, intre multe altele, in opinia 
noastra, existen^a unor forme §i a unei viziuni tradi^ionale 
asupra literaturii. 

Insa, de multe ori, ele creeaza impresia abordarii unor 
tehnici literare modemiste avant la lettre, eterizand optiunea 
traditionalista a scriitorilor. 

Cu for^a sa vizionara remarcabila, Eminescu este eel 
care traseaza coordonatele esen^iale ale polemicii dintre 
tradifie §i modernitate, exprimate astfel: simbolism §i 
hermeneutica abisala/cosmica versus literalism §i realism 
prof an. 

Traiectului hermeneutic, care plaseaza natura cosmica 
sub pecete simbolica, ii vor ramane fidel to^i marii poe^i 
moderni§ti, scriind sub umbrela ideologiei moderniste, avand 
apanajul simbolismului modern, al tehnicilor poetice 
moderniste §i al limbajului neobi§nuit, fracturat, care tinde sa 
sparga tiparele logicii §i ale sintaxei normale revendicate de 
tronsonul literar realist. 

Realismul este, de aceea, mai pu^in traditional, din 
perspectiva unei literaturi ortodoxe, care este profund 
simbolica §i hermeneutica, care presupune abisalitaji 
psihologice §i interpretative. 

Proza sau romanul realist consemneaza o distan^a 
morala §i religioasa a autorului fa^a de evenimentele expuse, 
eel pujin in aparen^a. 

Scriitorii romani au avut multa vreme aversiune fa^a de 
realism, in^eles ca mimetism §i descriptivism neutru din punct 
de vedere moral, impersonal. 



51 Mircea Scarlat, Introducere in opera lui Miron Costin, Ed. Minerva, Bucuresti, 1 976, 
p. 131. 



15 



De aceea romanul romanesc realist-obiectiv s-a nascut 
greu, neputandu-se dispensa mai cu seama de norma morala 
tradijionala, pe care nici nu a parasit-o definitiv, decat la nivel 
de artificiu stilistic, de dragul de a se sincroniza cu romanul 
vest-european (§i poate ca tot de aceea, marele roman 
romanesc a§teapta inca sa se nasca). 

In paralel cu acesta, a continuat sa se perpetueze proza §i 
romanul liric, precum §i proza magico-fantastica, a protestului 
impotriva realismului (pozitivist prin esenja). 

In proza, propoitiile sunt mai echilibrate, in literatura 
noastra, intre scriitorii care exhiba o viziune arhaica, 
tradijionala asupra lumii (cei mai mul^i au fost incadra^i la 
proza lirica, magica sau fantastica) §i cei care manifesto 
indiferentism religios (nu neaparat ura sartriand impotriva 
religiei, ci dezinteres sau neimplicare teologica §i religioasa). 

Insa firile poetice sunt cu preponderenja fidele viziunilor 
determinate de locuirea in orizontul spiritual vizionar al 
revela^iei, mai ales poe^ii pe care studiile de literatura ii 
considera geniali, chiar daca adeziunea lor interioara fa^a de 
ceea ce inseamna vizionarism §i expresie abisala / metafora 
revelatorie, ca trasaturi tradi^ionale ale literelor romane§ti, nu 
este clar determinate sau confesata public cu obstinenta. 

In acela§i timp insa, romanul modern §i subiectiv 
ilustreaza, ca §i poezia lui Bacovia §i a simboli§tilor, acelea§i 
crize interioare ale inadaptatului cu societatea moderna. 

Avem aici paradoxul remarcabil al scriitorului modern 
care nu e decat paradigma inadaptarii spirituale la lumea 
moderna (paradox firav sesizat de critica noastra, prea 
preocupata sa exulte pentru ca avem prozatori moderni). A§a 
incat arta moderna §i avangardista este adesea, paradoxal, eel 
mai virulent protest anti-modernism, ca realitate sociala §i 
spirituals. 

Exigen^ele ideologice ale sincronizarii cu Occidentul 
(autoimpuse sau impuse de epoca) reprezinta pentru scriitorii 
interbelici o mare presiune din afara esteticii §i a literaturii, 
careia trebuiau sa-i faca fa^a. 



>2 Sincronizarea e fenomenul literar prin care autorii romani au incercat, in moduri 
personale, sa desfiinteze declajul dintre ei si literatura din Occident. Cei care a introdus 
termenul in literatura romana este Eugen Lovinescu si el 1-a vazut ca un fapt profund 
pozitiv, excluzand realitatea ca atare, aceea ca nu se poate trece la o alta literatura fara 
ca interiorul spiritual al scriitorilor safie altul. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu. 



16 



Avem iara§i o generate de jertfa, cea interbelica, de la 
care se a§tepta sa creeze o literatura mare, sincrona cu 
literatura europeana. 

Aceasta presiune istorica e comparabila cu cea pe care o 
resimjea Ureche 53 , Costin 54 sau Dosoftei 55 , cand incercau sa 
demonstreze ca limba romana e apta pentru a fi instrumentata 
in conceperea unor opere de valoare. 

Pa§opti§tii au trait mai pmin intens aceasta pasiune 
creatoare. 

Paradoxul remarcabil este insa acela ca epoca socialists, 
care, pe de-o parte, oprima literatura §i arta, pe de alta parte 
insa, a creat un culoar de relaxare a constrangerilor estetice. 

Nichita Stanescu, Marin Sorescu sau Marin Preda nu 
mai creeaza in contratimp cu sincronizarea. 

Ba chiar, in ciuda climatului existential sufocant pe care 
il presupunea comunismul, cred ca marii creatori se puteau 
eschiva, totu§i, mai u§or in fa^a factorului politic, care era unul 
exterior, extraliterar, decat sa suporte presiunea unui anumit 
tip de estetism sau de scriitura, ceea ce reprezenta un pat al lui 
Procust interior, mai stresant §i mai nemilos chiar decat 
infernul politic. 

Relaxa^i din partea concur en^ei literare cu o Europa mult 
mai avansata §i nemaipreocupa^i sa recupereze handicapuri, 
obliga^i, in acela§i timp, sa-§i caute cu infrigurare o tradn;ie 
peste care regimul trasese perdeaua, scriitorii se refugiaza in 
trecut §i au timp sa contemple §i sa observe, din alta 

ro 

perspectiva, ceea ce nu se vedea din maratonul interbelic. 

In ce prive§te perioada amintita, dihotomia oarecum 
arbitrara intre modernigti §i tradifionaligti ne face §i astazi sa 
ignoram adevarata discu^ie despre actul literar interbelic, 
concentrandu-ne exclusiv asupra tehnicilor literare, care 
constituie totu§i o forma superficiala de abordare a temei. 

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, fara gluma, pe mul^i 
nu §tim unde sa-i situam - destui scriitori fac naveta intre 
traditionalism §i modernism, in funcjie de epoca §i de optica 
critica. 



53 Grigore Ureche: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche. 
54 Miron Costin: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin. 

55 Sfantul Dosoftei al Moldovei: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei. 

56 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Preda. 

57 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Patul_lui_Procust. 

,8 Graba scriitorilor de a se sincroniza cu Occidentul. Aluzie la modul in care s-a 

anuntat victoria bataliei de la Marathon. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%831ia_de_la_Marathon. 



17 



Daca Arghezi era un avangardist pentru contemporani, 
acum e modernist cu indulgenja (mai mult in virtutea 
limbajului poetic, dificil de injeles din cauza ca este eliptizai), 
in timp ce Blaga a evoluat invers: de la traditionalist (E. 
Lovinescu) la modernist. „Pentru G. Calinescu 59 , Ilarie 
Voronca era traditionalist, ca §i B. Fundoianu, in timp ce Aron 
Cotra§ 60 era modern" 61 , etc. 

§i daca interbelicul este o epoca fascinanta prin 
efervescenja sa creatoare §i polemica, in schimb, cred ca nume 
ca Nichita Stanescu, in poezie, sau Marin Preda, in proza, 
surclaseaza valoric aceasta perioada (nu perioada in intregime, 
ci pe reprezentanfii ei, privi^i comparativ). 

§i explica^ia este, in parte, cea pe care am oferit-o 
anterior, ca nu se mai simt angoasa^i de o competi^ie literara §i 
estetica cu marea literatura europeana. 

Cred ca suntem inca prea aproape de ei §i prea marcafi 
de epoca nefasta comunista ca sa fim in stare sa-i reperam 
obiectiv §i sa-i valorizam adecvat pe cei doi mari scriitori 
pomeni^i. 

Abia in anii '80 a reintrat pe scena literaturii romane 
ambijia sincronizarii, de data aceasta cu literatura 
postmoderna. 

In ce-i prive§te pe postmoderni§ti, lua^i in general, ca 
fenomen, sunt o noua generate pasoptista, postmoderna, 
obsedata de direcfii literare la moda in Occident, care e 
receptiva la stimuli literari contemporani, proveni^i din zonele 
cu reputajie civilizajionista, dar care, ca mental colectiv, nu 
depa§esc spajiul matricial carpatin. 

Literatura §i cultura romana - ca §i toata societatea 
romaneasca - sufera prea mult (de la Ureche incoace) de ceea 
ce a§ numi complexul lui Zenon 62 : panica de a nu ajunge 
niciodata sa intreaca broasca ^estoasa 63 , adica orizonturile pe 
care singura le distanjeaza de sine. 



59 George Calinescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu. 

60 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aron_Cotru%C5%9F. 

61 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, op. cit., p. 163. 

62 Zenon din Eleea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zenon_din_Eleea. 

63 Sofismul lui Zenon la care facem referire aici se numeste: Ahile si broasca testoasa si 
are urmatorul continut: „Ahile nu va intrece niciodata broasca testoasa. El trebuie sa 
ajunga mai intai in locul de unde broasca ^estoasa a plecat. In acest timp, broasca 
^estoasa va capata un avans. Ahile va trebui s-o ajunga din urma dar, in acest timp, 
broasca testoasa va profita si va face un nou mic drum. El se va apropia tot timpul de ea 
dar fara s-o ajunga vreodata". 



18 



In studiul nostru am operat cu distinc^i inopinate, pentru 
ca am privit operele literare din interiorul lor, §i nu de la 
suprafa^a fenomenului, receptat prin prisma ideologiei literare 
sau a marcilor estetico-stilistice. 

Conceptul de poezie sau de literaturd tradifionala, 
definit din punct de vedere estetic, nu este neaparat congruent 
cu viziunea tradijionala asupra textelor literare, ba dimpotriva, 
cele doua puncte de vedere asupra tradifiei, pot sa opereze 
delimitari surprinzatoare, dupa cum se va putea observa. 

Nelini§tile exprimate de poeji precum Eminescu, Blaga, 
Bacovia, Barbu, Arghezi, Voronca, Vinea, Fundoianu, care 
determina temele majore ale poeziei lor, sunt de natura 
religioasa §i gnostico-teologica (ne referim la cunoa§terea 
teologica §i nu la erezia gnostica) §i ele vin in urma unei 
tradijii §i nu ar fi existat sub aceasta forma, daca poe^ii ar fi 
trait intr-un climat spiritual eterodox. Vom detalia acest 
subiect pe parcursul lucrarii noastre. 

Ortodoxia integreaza tradijiei sale opere care denota un 
fundament mental §i vizionar traditional, fara sa se poticneasca 
de calitatea moderna a limbajului sau a tehnicilor literare. 

Dostoievski este foarte bine, in acela§i timp, un mare 
scriitor ortodox §i un mare scriitor modern - Blaga il 
considera §i un poet Uric al trairii ortodoxe 64 -, fara ca cele 
doua concepte sa intre in conflict. 

In ce prive§te literatura romana, conflictul acesta a fost 
gonflat §i intre^inut cu abilitate. 

Asemenea, literatura magico-fantastica de la 
Sadoveanu 65 la Eliade 66 sau literatura absurda a unui Eugen 
Ionescu 67 sunt crea^iile unor spirite religioase profund 
nelini§tite, carora climatul spiritual autohton le imprima o 
uria§a for^a vizionara, care cauta in arhaicitate ori in 
exfolierea absurdului, un continent taumaturgic literar pentru 
con§tiinJa lor nefericita intr-o lume antropocentrica si 
egocentrista. 

Toate acestea sunt motive suficient de puternice pentru 
noi ca sa ne determine sa implicam percep^ia tradi^ional- 



64 Lucian Blaga, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1994, p. 
36: „Dostoievski n-a fost numai un neintrecut analist al iadului si al raiului sufletesc, el 
n-a fost numai un vizionar al mesianismului rusesc sau un dialectician ortodox de 
incomensurabila anvergura, ci si unpoet liric al trairii ortodoxe". 

65 Mihail Sadoveanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu. 

66 Mircea Eliade: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade. 

67 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu. 



19 



cultural-religioasa in aprecierea critica pe care trebuie s-o 
formulam la adresa lor, fara a neglija esteticul. 

De altfel, in aprecierile noastre, am mat in considerare 
ierarhiile literare a§a cum sunt ele acceptate in acest moment, 
propunand doar examinarea §i luarea in discu^ie, la modul 
foarte serios, a unei influence masive a tradi^iei §i a launtricului 
spiritual bizantin-ortodox - esenjial in tradijia literara 
romaneasca - in viziunea literara a unor scriitori §i a unor 
opere majore ale literaturii romane, influence care au fost 
eludate con§tient sau incon§tient - din cauza ignoranjei in 
materie de teologie §i cultura ortodoxa a multor literati sau a 
afilierii lor unor curente §i concept nonreligioase, de care au 
Jinut seama in mod programatic §i - in opinia noastra - 
neacademic. 

Evaluarea sau reevaluarea dimensiunii traditionale a 
literaturii romane a fost si este de multe ori un deziderat 
imposibil, deoarece evaluatorii privesc, in timp ce scriu, 
exclusiv la viitor si la perspectivele futuriste si nu sunt 
preocupati, decat intr-un procentaj drastic diminuat, sa-si 
focalizeze atentia spre trecut si sa lase la o parte acea atitudine 
pe care Noica 68 (in Pagini despre sufletul romdnesc) i-o 
reprosa lui Cantemir, de obiectivitate rece si distanta, a omului 
de stiinta dublat de omul modern din viitor. 

Ni se pare, de asemenea, esenjial sa nu trecem u§or cu 
vederea ce inseamna aportul unei anumite viziuni teologice 
asupra lumii pentru conceperea unei opere literare. 

Andrei Kuraev 69 remarca faptul ca viziunea cre§tina, 
care a transferat accentul de la morala exterioard a literaturii 
greco-latine pagane la interiorul psiho-spiritual uman, a facut 
posibila aparijia literaturii de tip subiectiv-confesiv §i a 
literaturii psihologice, transformand epicul in introspecfie §i 
datele istorice in evenimente interioare, in conformitate cu 
important pe care o are in cretinism exerci^iul duhovnicesc 
de sondare a abisurilor launtrice proprii. 

Astfel, „lumea pe care oamenii au descoperit-o in forul 
lor interior s-a dovedit a fi mai bogatd decat lumea exterioara. 

Cre§tinismul considera ca ceea ce se petrece in sufletul 
omenesc este mai semnificativ decat ceea ce se petrece in jur. 
Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va cd§tiga lumea 
intreaga, iar sufletul sau il vapierde? (Mt. 16, 26). [...] 



68 Constantin Noica: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 

69 A se vedea pagina sa personala, in limba rasa: http://www.kuraev.ru/. 



20 



Istoria literaturii considera insa ca momentul de cotitura 
care a marcat trecerea de la Antichitate la cultura europeana il 
constituie Confesiunile Fericitului Augustin . Scrisa la 
inceputul secolului al V-lea, aceasta carte are ca subiect via^a 
launtrica a sufletului omenesc [ca avanpremiera pentru 
literatura psihologicd moderna] . 

Personajele operelor antice sunt lipsite de evohnie 
interioara. Caracterul lor este sculptural, parca daltuit de la 
inceput in forma lui definitiva. 

Se schimba doar imprejurarile, iar modificarea decorului 
produce jocuri de lumini, care scot in relief cand o latura a 
personajului, cand alta. 

Predica evanghelica a pocainjei a indemnat insa la 
schimbari launtrice ale omului. [ . . . ] 

Indemnul evanghelic la pocainja a hotarat ca omul este 
eliberat de propria identitate, de propriul mediu §i de propriul 
trecut" 71 . 

Curtius vorbe§te despre prima istorie a literaturii 
universale in redactarea Sfantului Isidor de Sevilla " §i scoate 
in eviden^a aportul sau la dezvoltarea literaturii europene 
medievale 74 . 

El afirma ca scrierile lui Isidor de Sevilla, cu precadere 
Etimologiile (Etymologiae) sale, au ajuns sa aiba o 
important deosebita pentru teoria literara. 

Acestea constituie o enciclopedie care confine §i o 
scurta istorie universale! . 

Prin aceasta recapitulare a istoriei universale, el continua 
istoriografia literara cronicareasca a Fericitului Ieronim 76 . 

Etimologiile con^in in nuce istoria literaturii 
universale, daca se combina noti^ele sale cronografice cu alte 
sale. Rezulta astfel primele sinteze de teoria §i istoria 
literaturii, care au inspirat Evul Mediu apusean. 



70 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona. 

Diac. Prof. Dr. Andrei Kuraev, Daruri $i anateme. Ce a adus creqtinismul lumii, trad, 
din limba rasa de Nina Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucuresti, 2004, p. 29-30. 

72 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ernst_Curtius. 

73 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla. 

74 Ernst Robert Curtius, Literatura europeana §i Evul Mediu latin, Ed. Univers, 
Bucuresti, 1970, p. 520 s. u. 

75 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Etymologiae. 

76 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ieronim. 

77 Expresie latina: in esenta. 



21 



Prin urmare, viziunea teologica nu este catu§i de pu^in 
indiferenta pentru determinarea concepjiilor literare, a 
genurilor, a tehnicilor §i a unei stilistici cu amprenta speciala. 

In literatura romana este foarte evidenta stilistica 
literard de tip bizantin-ortodox, inscrisa in felul in care este 
perceputa poezia cosmica, rela^ia dialogica dintre logosul 
uman §i logosul cosmic. 

Poezia §i literatura romana, in general, are un caracter 
traditional, in sensul respectarii §i chiar al venerarii unei 
tradijii literare foarte vechi, incepand cu literatura medievala. 

Scriitorii novatori sunt adepjii unor revolufii de limbaj, 
in timp ce privirea contemplativa spre trecut este 
recognoscibila la to^i marii no§tri creatori literari, pana in 
epoca moderna §i postmoderna. 

Nimeni nu s-a rupt de istoria, spiritualitatea §i tradijia 
romaneasca pentru a-§i insu§i concept total straine acestui 
popor sau atitudini malefice la adresa modului sau traditional 
de a injelege via^a §i, credem ca, in adancul fiin^ei lor, ar fi 
resimjit aceasta ca pe un sacrilegiu. 

Atata timp cat tradi^ia cre§tina rasariteana determina 
viziuni decelabile in mod fundamental in opera unui autor, 
teme §i motive, viziuni poetice §i literare care nu ar fi aparat 
niciodata intr-un spa^iu musulman, budist sau politeist §i care 
denota o diferen^a sensibila chiar §i fa^a de arealul catolic §i 
protestant al cre§tinismului occidental, ca sa nu mai vorbim de 
scriitura unui ateu nihilist sau a unui satanist, nu avem cum sa 
ignoram aceasta situate de fapt, chiar daca ideologii diferite 
au facut, decenii la rand, ca ea sa fie ignorata. 

Manuela Tanasescu publica, in 2009, O istorie a 
literaturii romane, care s-a conturat pe parcursul unor cercetari 
intinse pe trei decenii §i prin care afirma, ca raspunde apelului 
din 2005, aparut sub semnatura lui Mircea Anghelescu , Ioana 



78 Pseudonimul literar al Emanuelei Athanasescu: 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Manuela_T%C4%83n%C4%83sescu. 
79 De altfel, Mircea Anghelescu vede specializarea literara a viitorului in sens foarte 
larg, in^elegand perspectiva postmoderna, care are drept paradigma esen^iala re^eaua 
virtuala: „Cred insa ca studiul literaturii nu mai poate fi doar o punere in evidenfa a 
valorilor ei "estetice" sau "expresive", nici o reconstituire a condi^iilor care au generat- 
o; nici critica impresionista, nici istoria literara clasica, fara a fi inutilizabile azi, nu pot 
raspunde globalizarilor pe care le sufera toate procesele culturale din lumea de azi. 
Studiul literaturii in aceasta perspectiva, in scoala generala deci, dar si in primele nivele 
ale inva^amintului universitar, ale cercetarii, ar putea fi o punere in evidenta a 
structurilor antropologice (umane, sociale, istorice, artistice) ale lumii, asa cum apar ele 
in textul literar. 



22 



80 8 1 8*7 

Bot , §tefan Borbely §i Dan C. Mihailescu , care a pledat 
pentru studierea istoriei literaturii in contextul cultural §i 
politic al unei epoci, iar nu exclusiv prin prisma unor 
restrictive principii estetice, care sa impuna o optica 
exclusivistd §i adeseori distorsionata a unei opere sau a insa§i 
ideii de literatura: „o istorie exclusiv esteticd a literaturii 
noastre este, metodologic vorbind, o fantasma perimata". 

In opinia celor menjionaji, „esteticul se dovedeste a fi, §i 
el, o funciie de context, cu determinari precise, personale, 
politice, ideologice §i de alta natura, pe care o in^elegere 
integrative a fenomenului lierar se cuvine sa le cuprinda, nu sa 
le elimine". 

Consider ca elementul spiritual traditional, alaturi de eel 
istorie, formeaza o determinare esenjiala a fenomenului literar 
§i ca acesta nu poate exista decat sub o anumita amprenta 
vizionara religioasa, care trebuie identificata §i studiata corect 
§i fara mofturi. 

Manuela Tanasescu raspunde, a§adar, „prin abordarea in 
primul rand a literaturii vechi" . 

O perspecitva care nu mai agreeaza linile trasate de 
direc\ia estetizanta: „Un modern prin definite, G. Calinescu 
ne propune o abordare in raspar: bine stabili^i in criteriile de 
azi, sa privim spre literatura medievala ca spre marile bucaji 
de marmura bruta din care viitori michelangeli vor ciopli 
capodoperele. 

Ceea ce, in Istoria... lui, a §i facut. Dar azi modernismul 
a ajuns §i el la apus, iar ideea ca in arta (eel pujin) ar exista un 
progres de la rudimentar la perfecfiune este o pura iluzie. 

In fiecare text exista un desen interior, o idee, o experien^a; el este eel care intereseaza 
masa consumatorilor, acestia cauta experien^a umana concentrata intr-o opera, si a le 
raspunde (unde, cum si de ce) este, cred eu, sarcina acestui studiu. 
Dincolo de el, toate celelalte specializari, vechi si noi, sunt licite si binevenite, dar 
pentru a conecta cercetarea literaturii la aceea contemporana a istoriei, a sociologiei, la 
stiin^ele politice si la realitatea culturala de azi cred ca aceasta revizuire este 
indispensabila", cf. Mircea Anghelescu, Totul sau aproape totul incepe in secolul al 
XlX-lea, si pina nu vom infelege acest lucru, nu vom putea sa ne analizam bine, interviu 
acordat lui Daniel Cristea-Enache, in Adevarul literar si artistic, nr. 733, sept. 2004. 
Adresa web: 

http://atelier.liternet.ro/articol/1800/Daniel-Cristea-Enache-Mircea-Anghelescu 
/Mircea- Anghelescu-Totul-sau-aproape-totul-incepe-in-secolul-al -XlX-lea-si -pina-nu- 
vom-intelege-acest-lucru-nu-vom-putea-sa-ne-analizam-bine.html. 
Mircea Anghelescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu. 
Daniel Cristea Enache: http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Cristea-Enache. 

80 Pseudonimul Ioanei Both: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Bot. 

81 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Borb%C3%A91y. 

82 Saitul sau personal: http://www.dancmihailescu.ro/. 

Manuela Tanasescu, O istorie a literaturii romdne (partea intdi), Ed. Saeculum I.O., 
Bucuresti, 2009, p. 6. 



23 



Autonomic* esteticului, ne dam seama, nu a fost decat un 
caz special §i trecator al culturalismului consubstanjial care ne 
define§te. [...] 

istorie a literaturii romane care exclude perioada 

Q A 

veche este, desigur, fragmentary §i lipsita de perspective" . 

Cam acela§i lucru, in esen^a, am incercat §i noi sa facem 
in ultimii ani, radiografiind fenomenul literar romanesc prin 
prisma unor mentality cu valoare de tipar, punand in lumina 
amprenta cugetarii §i a literelor romane§ti vechi asupra 
fondului de gandire §i de sim^ire conjinut de literatura 
considerate moderna. 

Daca Manuela Tanasescu a pus literatura in contextul 
istorie - §i religios in mod tangential -, personal am considerat 
ca elementul spiritual, specific acestui spajiu geografic §i 
istorie, este esenjial pentru literatura ca produs al spiritului 
omenesc. 

Viziunea religioasa nu poate sa nu-§i lase o amprenta 
profunda asupra launtricitajii umane, a interioritajii creatorului 
de literatura §i arta. 

Drept urmare, acest aport al religiosului traditional - 
^inand seama de ceea ce spunea si Dan Horia Mazilu : un 
temei obligatoriu literatura Bisericii 86 - la formarea 
literaturii romane nu doar medievale, ci §i moderne, nu poate 
sa fie superficial, §i nici nu ne poate ramane indiferent la 
nesfar§it, ignorat de o cercetare literara atenta. 

Un lucru a fost subliniat §i socotit esen^ial de Manuela 
Tanasescu §i subscriem cu toata convingerea: textele in sine nu 
indica adesea ceea ce susjin studiile, mai ales cele din epoca 
rosie. 

O parte din critica literara a incercat adesea, in trecut, sa 
europenizeze (ar trebui sa spun: sa vesteuropenizeze) format 
mentalita^ile, sa inventeze un fond de gandire liber-pansista 
chiar §i atunci cand realitatea nu putea sa confirme asemenea 
demersuri. 

Despre tradi^ia §i viziunea ortodox-bizantina a 
scriitorilor no§tri nu se vorbe§te prea des, ca §i cum aproape 
doua milenii de istorie §i cultura cre§tin-ortodoxa n-ar fi lasat 
nicio urma §i ar fi putut fi sterse cu buretele sau inghifite de 



54 Idem, p. 9, 15. 

85 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Horia_Mazilu. 

86 Este titlul capitolului I din cartea lui Dan Horia Mazilu, Studii de literatura romana 
veche, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2005. 

87 Este o expresie folosita de Caragiale in piesa O scrisoare pierdutd si inseamna: liber 
cugetator. 



24 



neant. Lucru de care eu insami am fost convinsa §i in care am 
crezut mult timp. 

Nu mai cred, insa, ca putem sa continuam a avea, prea 
mult timp de acum inainte, fa^a de Ortodoxie, in cele mai 
inalte foruri universitare §i academice, atitudinea romanilor 
autoexila^i, care refuza sa i§i deconspire etnia. 

Ideologiile europenist-ateiste (daca nu cumva apelul la 
Europa noastrd a fost §i este doar un paravan pentru 
implementarea de idei §i concept straine de morala §i 
filosofia tradi^ionala §i nu o adeziune interioard profunda §i 
responsabila) §i cea comunista au reu§it performanja de a 
impune, nesilite de intervenjii externe ostile, imaginea unei 
Romanii care a fost aproape 1800 de ani terra deserta din 
punct de vedere spiritual §i care a inceput sa fie locuita numai 
in secolele XIX-XX. 

Tonul pentru aceasta atitudine nu a fost insa dat in 
perioada comunista, ci in interbelic, prin E. Lovinescu, 
precedat insa §i de ah;i teoreticieni din secolul al XX-lea, dar §i 
de o atmosfera de secol XIX semi-intelectuald - as. zice 
semidoctd - de efervescenja faja de Europa §i de rejectare a 
valorilor tradi^ionale, din partea tinerilor cu posibilitaji §i cu 
pretenjii, care ies peste granija la studii, se intorc §i formeaza 
patura carturareasca a Jarii. 

Din nefericire, cea mai mare parte a acestor tineri nu fac 
decat sa acumuleze disprej faja de cultura §i spiritualitatea Jarii 
lor, cazand in prosternajie fara limite §i fara rajiune critica in 
fa^a Occidentului. 

Ne intrebam sincer daca sensibilitatea lor, ca §i a acelora 
din ziua de astazi, se manifesta in faja unei injelegeri §i 
aprecieri reale a valorilor culturale §i de civilizajie ale 
Occidentului sau, in mod exclusiv, in fa^a prosperitdjii 
materiale. 

Despre un asemenea voiajor in Apus, Creanga scrie, in 
Amintiri, ca se duce bou si se intoarce vaca, iar Eminescu le 
repro§eaza unora ca ace§tia ca au minte de oaie creajd §i ca nu 
sunt in stare sa discearna intre adevdr §i ceea ce este calp (Ce 
a scos din voiApusul, cdndnimic nu e de scos?). 

Intelighenjia a fost §i ea absorbita de apropierea 
culturala de Occident: 



' Expresie latina: pamdnt nelocuit. 



25 



„Alexandra Duju , pe buna dreptate, repro§eaza 
pasoptismului trecerea in umbra a unor veacuri intregi in care 
ne-am aflat sub influenza culturii bizantine. [...] Sub 
ameninjarea de a dispdrea pentru totdeauna de pe harta 
continentului, pa§opti§tii au imbraji§at in totalitate formulele 
occidentale §i, privind trecutul nostru cu astfel de ochi, au 
reusjt sa arunce odata cu apa din copaie §i copiluF 90 . 

Lovinescu devine insa, in interbelic, varful de lance 
impotriva tradijiei §i pune punctul pe i la adresa religiei §i a 
Ortodoxiei, cand lanseaza o direcjie critica impotriva lui 
Nichifor Crainic 91 §i a curentelor tradiponaliste, uzand de 
pretextul - ideologic la randul lui -, al purificdrii principiului 
estetic de alte impuritaji ideologice, al modernismului, 
evolu^iei culturale §i sincronizdrii cu literatura europeana. 

Teoretic insa, rejectand definitiv §i samavolnic sensurile 
mistice §i religioase in literatura, Lovinescu era eel putin la fel 
de ideolog ca §i Ibraileanu, Iorga sau Nichifor Crainic, doar ca 
nu in campul tradifionalismului, ci in eel al modernismului. 

Estetica poeticd sau liter ard nu exclude mistica. Daca 
estetica este independents de orice ideologic, atunci ea poate 
sa imbrace orice conjinut ideatic, fie religios, fie ateu. 

Numai ca estetica a fost §i este folosita ca un paravan 
fals pentru o ideologic care cauta sa contravina moralei §i sa 
dizolve urmele de religiozitate care au mai ramas, dupa decenii 
de depeizare spirituals, in poporul roman. 

In contextul discujiei sale despre poejii mistici ai 
Gdndirii, E. Lovinescu afirma, aiuritor pentru noi, nici mai 
mult §i nici mai pu^in, decat faptul ca: „literatura romaneasca - 
ca §i sufletul romanesc (subl. n.) - nu se recunoaste in acest 
misticism [ortodox]" . 

Este o afirmajie de o vehementa uluitoare, avand in 
vedere gravitatea subiectului, cu pretenjii de sentin^a definitivd 
§i irevocabild, care invedereaza intreaga literatura §i cultura 
romana, neavand nimic de-a face cu libertatea de op^iune de 
care trebuie sa se bucure atat cititorii, cat §i critica. 

Inutil sa mai precizam ca renumitul critic nu i§i 
argumenteaza nicaieri afirmajiile, printr-o analiza ampla §i 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Du%C5%A3u. 

90 Dan Horia Mazilu, Studii de literatura romana veche, op. cit., p. 184. 

91 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichifor_Crainic. 

E. Lovinescu, Istoria literaturii romdne contemporane (1900-1937), postfa^a de 
Eugen Simion, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989, p. 41. 



26 



acrivica, aplicata textelor literare §i care sa ofere probele 
irefutabile ale onestita^ii sale stiinfifice. 

Ne-am propus, si din acest motiv, sa intreprindem, in 
lucrarea de faja, un studiu onest al textelor literare, pentru a 
investiga in ce masura putem vorbi despre influenza literaturii 
vechi §i a surselor ortodoxe, mistice §i isihaste, in literatura 
romana, per ansamblu. 

De altfel, cele afirmate de noi, intr-o propose destul de 
mare, Jin de domeniul evidenfei §i nu al speculafiei. Evidenja 
cu care nu mai suntem, insa, obisnuifi. 

De altminteri, epoca moderna interbelica manifesto un 
interes eel pujin egal, ca valoare, atat pentru Occident, cat §i 
pentru Orient (Ion Barbu, Mateiu Caragiale " , Mircea Eliade), 
ceea ce denota o perspective a cunoa§terii universalista, care 
nu se restrange la orientarea spre cultura occidental! Ba chiar, 
de multe ori, mai aproape pare Levantul 94 decat Parisul, 
inclusiv in literatura. 

Studiul nostra se vrea unul care sa restaureze §i sa 
recupereze, pentru public §i pentru critica literara, sensurile 
primare ale textelor in sine, fara deviajii circumstanjiale, 
speculative, care nu s-ar putea intemeia niciodata pe text §i pe 
contextul operei §i al biografiei unui scriitor. 

Texte care am observat ca nu se preteaza atat de mult 
constructelor cu pretenjii filosofice ale criticii, fie ca e vorba 
de filosofia platonica, indo-brahmana (care sunt mai degraba 
teologii decat filosofii, dar care sunt preferate sau bine tolerate 
de critica intracat s-au infiltrat in sistemul filosofic §i de 
gandire apusean inca din secolul al XlX-lea sau servesc unei 
anumite ideologii culturaliste) sau de filosofiile germane (care 
nici ele, nu pot fi cu adevarat injelese in afara arealului 
teologic protestant, luterano-calvin, in care s-au nascut §i de 
care sunt puternic ancorate). 

De asemenea, tot Lovinescu hotaraste ca nu exista o 
tradn;ie literara romaneasca, ca scriitorii moderni nu se pot 
inspira din Cazania lui Varlaam, din Psaltirea lui Dosoftei, din 
cronica lui Ureche sau din versurile lui Miron Costin (in ce 
sens nu pot sa se inspire? In mod cert, operele indicate au 
inspirat foarte mulji scriitori, intr-un fel sau altul, incepand cu 
epoca pa§optista §i pana in postmodernism) §i lanseaza ideea 



93 Mateiu Caragiale: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale. 

94 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Levant. 



27 



ca „literatura noastra estetica nu incepe decat odata cu veacul 
al XIX-lea" 95 . 

Cred insa ca este o incomensurabila diferenja intre a lua 
in considerare valoarea estetica a unei opere §i a absolutiza 
principiul estetic. 

Toata literatura noastra veche este, fara discu^ie, 
sensibila la estetica discursului ei, numai ca nu considera 
principiul estetic o forma fara fond. 

Privind lucrurile din aceasta optica, afirmajia lui 
Lovinescu este falsa. §i este falsa §i pentru ca problema 
esteticului primordial in arta, din perspectiva scriitorilor in§i§i, 
ramane discutabila §i dupa veacul al XIX-lea, in ciuda 
precizarilor teoretice ale lui Maiorescu. 

Daca Maiorescu declara, vorbind despre comediile lui 
Caragiale, ca morala este subordonata artei (§i cred, de altfel, 
ca se referea la morala sociala §i publica a unei epoci §i nu 
neaparat la morala in sens absolut), un Nichita Stanescu, 
ultimul mare poet modernist roman, face candid precizarea ca 
arta este o culme a moralei 96 , fara sa se sinchiseasca de faptul 
ca afirmajia lui contrazicea decenii de lupta seculard , care 
incercasera sa impuna in mentalitatea critica neutralismul etic 
§i autonomismul estetic. 

De§i nu a incurajat autonomia esteticului, pentru ca nu 
convenea propriei sale ideologii, comunismul s-a folosit fara 
indoiala de polemicile anterioare cu ajutorul carora i-a fost mai 
u§or sa impuna o viziune ateista asupra literaturii. 

Pentru aspectele tradijionale ale literaturii s-a elaborat in 
perioada comunista o critica mitologica §i filosofica care a 
inglobat §i aspectele esenjiale, ortodoxe, ale operelor literare. 

Acestea au fost impinse in perimetrul istoriei religiilor 
sau al filosofiei platonice (mai ales) §i interpretate prin prisma 
arhetipurilor mitologice §i a idealitafii platonice §i plotiniene. 

Asta atunci cand nu era totul transferat la capitolul 
concepfii populare §i folclor. Nu sunt impotriva apropierilor 
dintre literatura culta §i folclor, dar rejectez in mod vehement 
incercarile de originare a literaturii culte medievale ori a 
literaturii tradifionaliste interbelice in folclor. 



E. Lovinescu, Is toria literaturii romdne contemporane (1900-1937), op. cit., p. 42. 
96 Antimetafizica, Nichita Stanescu inso^it de Aurelian Titu Dumitrescu, Edi^ia a Il-a, 
Ed. Alfa, Bucuresti, 1998, p. 302. 

17 Nenea Nae Catavencu, saracul (personajul lui I. L. Caragiale, din O scrisoare 
pierduta), pe care 1-am parafrazat, este si pentru noi, ca si pentru altii, o fantana 
nesecata de expresii care au devenit identitare si au intrat in mentalul colectiv. 



28 



A§a incat, daca ne conformam unei viziuni critice cvasi- 
generalizate, de la Eminescu la Mihail Sadoveanu avem o 
seama de scriitori care au toji o viziune platonica asupra lumii 
§i niciunul nu e ortodox §i nu are nicio viziune sau vreun 
aspect fundamental legat de tradijia bizantina. 

Contribuie la aceasta §i formajia intelectuala a multora 
dintre criticii no§tri, absolvent de Filologie clasica sau 
captivaji de filosofia antica §i mai pufin sau deloc familiari cu 
literatura medievala, Biserica sau teologia §i spiritualitatea 
tradijionala. 

Credem ca este elocvent faptul ca opera celui mai mare 
poet roman, Mihai Eminescu (Calinescu i-a fost al doilea nas 
si i-a schimbat numele din Mihail in Mihai - Tudor Vianu il 
numea, inca, Mihail), nu a fost receptatd §i analizatd in 
contextul tradijiei bizantine de niciun critic roman, ci exclusiv 
doar de un exeget strain, italian, Rosa del Conte, care insa nu 
se poate disocia definitiv §i impregneaza de multe ori optica sa 
catolica in concluziile pe care le trage - ca de exemplu, in felul 
in care considera tradn;ia mistica ortodoxa ca derivand din 
filosofia platonica §i plotiniana, pentru ca dogmele 
cre§tinismului apusean au imbra^i§at rajiunea artotelic-tomista 
§i 1-au dat pe Dumnezeu afara din lume §i din raza vizuala a 
spiritului omenesc. 

Macar domnia sa il integreaza pe Eminescu unui spajiu 
cre§tin, observand, in acela§i timp (spre rusinea noastra) ca „ii 
lipse§te Romaniei [...] o opera care sa examineze aceasta 
poezie plecand din addncul ei, pentru a-i identifica samanja 
germinativa unica, samburele din care §i pe care a crescut 
vigurosul ei trunchi; a§a cum ii lipseste acel comentariu 
amdnunfit la text, pe care noi il consider dm indispensabil 
chiar si pentru cititorul roman si care, fdrd sa se suprapund 
peste cuvdntul poetului, sa fie o cdlduzd si o luminare a 
intelegerii lui (subl. n.)" 99 . 

Nu stiu nici astazi daca am facut progrese remarcabile in 
aceasta direc^ie, cu toate ca beneficiem de editii si studii 
excelente, de la Perpessicius 100 si Tudor Vianu pana la Ion 
Negoijescu, Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga, Ioana Em. 
Petrescu 101 , 1-a care s-a adaugat recent eel al lui George Gana. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu. 

Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, op. cit, p. 28. 

30 Pseudonimul lui Dumitru S. Panaitescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Perpessicius. 
51 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Em._Petrescu. 



29 



Prea adesea insa - si nu numai in cazul lui Eminescu -, 
n-am aflat doritul comentariu amdnunfit la text, plecand din 
adancul poeziei, care sa nu se suprapund peste cuvdntul 
poetului si care ar trebui sa stea la baza edificiului critic. 

Pe de alta parte insa, este foarte adevarat ca nici 
cuvdntul poetului nu mai este ce pare a fi, pentru ca, intre timp, 
am ajuns sa vorbim o alta limba romana decat Eminescu §i 
avem nevoie de dicjionar pentru acest cuvdnt al poetului, 
dicjionar pe care ni-1 pot oferi analiza surselor (multe dintre 
ele bizantine §i romane§ti medievale), a manuscriselor §i o 
biografie veridica. 

In ce o prive§te pe Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga (Maica 
Benedicta, in ultimii ani de viata), studiul sau din anii 
comunismului, Eminescu - culturd si creafie, n-a putut integra, 
din pacate, o receptare din perspective tradijionald a marelui 
poet, de§i concluziile pe care le trage sunt adesea asumabile 
unei interpretari ortodoxe - spre deosebire de cele ale Ioanei 
Em. Petrescu. 

Ultimele sale articole despre Eminescu, insa, ne 
ingaduie sa afirmam ca alta ar fi fost direcjia muncii sale de 
cercetare, daca §i vremurile ar fi fost altele. 

Pentru con§tiinJa critica romaneasca insa, in cea mai 
mare parte a ei, Eminescu - ca gandire esenjiala - ramane un 
peregrin intre filosofia germand §i cea indicd, fara nicio 
legatura cu arealul spiritual carpato-danubian - in afara 
tangenjelor cu folclorul, superficiale insa ca reper filosofic. 

Cred sincer insa, ca Eminescu §i-ar fi ars, mai degraba, 
in pia^a publica toate poeziile §i manuscrisele, daca ar fi stiut 
ca, prin ele, urma sa devina inamicul numdrul unu al 
spiritualita^ii romane§ti tradi^ionale §i principalul denigrator al 
insa§i ideii de existenfd a unei astfel de spiritualitaji §i culturi 
profunde. 

De multe ori, am avut impresia nefasta ca citesc exegeze 
ale caror autori au urmarit sa faca un expozeu de erudite 
personala (incontestabila, de altfel), de subtilitate psihologica 
§i sociologies §i de fantezie hermeneutica, iar nu sa descopere 
adevdrul despre un scriitor sau o opera literara, despre 
adevaratele teme, motive §i concep^ii ale literaturii §i ale 
scriitorilor no§tri, care sa deosebeasca trasaturile acestui profil 
al culturii romane. 

Tocmai de aceea, in lucrarea de faja, nu am dorit, in 
mod neaparat, inventarierea opiniilor critice, procedeu la care 
s-a apelat si se apeleaza prea des, considerat stiinfific, dar al 



30 



carai produs finit e un colaj care propune concluzii fabulatoriu 
argumentate, in liziera textului literar. 

Nu am gasit, in istoria critica a literaturii romane, 
subliniata ideea continuitdfii. 

Pentru acest studiu, am luat-o de la inceputuri (de la 
Coresi) cu recitirea literaturii romane §i am constatat, cu 
uimire §i stupoare - pentru ca nu m-a ajutat nimeni sa injeleg 
mai inainte - ca in literatura noastra (ca §i in toata istoria §i 
cultura noastra), exista o unitate indestructibila la nivelul 
gandirii, al mentalita^ilor, o continuitate necontrazisa (daca 
evolu^ia acestei literaturi este privita in matca unei spiritualitaji 
unice, a unei atitudini vizionare nedezmhnite), in mod 
fundamental, de nicio epoca. 

Am aflat o uluitoare unitate de atitudini identitare 
romane§ti §i stilistic-vizionare, de gesturi care ne dovedesc o 
mostenire de con§tiinJa, spirituals, inatacabila, care ne fac sa 
ne sim^im acasd in istorie (ar trebui sa ne faca sa ne sim^im 
astfel), sa ne traim istoria ca pe o biografie, asumandu-ne 
biografic viaja poporului din care facem parte, cu tot relieful 
sau spiritual. 

Sunt lucruri pe care nicio istorie literara nu le pune in 
lumina asa cum ar merita - ci doar arar, unele studii sau 
articole. 

Sau poate, intr-o anumita masura, doar Istoria lui 
Mircea Scarlat, iar dintre lucrarile mai noi, anuntata Istorie a 
Manuelei Tanasescu, din care insa, deocamdata, nu a aparut 
decat primul volum. 

S-ar parea, totusi, ca lucrurile incep sa se miste in 
aceasta directie, pentru ca putem semnala aici si studiul lui Al. 
Andriescu, publicat in 2004, Psalmii in literatura romand, si 
care merge pe ideea de a urmari genul psaltic (laolata cu 
influenta Scripturii si a Psaltirei in literatura romana, fara a fi 
un studiu exhaustiv, in aceasta privinta), incepand de la 
mitropolitul Dosoftei si pana in contemporaneitatea 
postmoderna. 

Salutam aceasta abordare, pe care si noi am resimtit-o ca 
un corector absolut necesar la perspectiva critica generala in 
care majoritatea studiilor au impus optica fragmentarista, 
insulara. 

Mircea Scarlat, autorul singurei Istorii a poeziei 
romdnesti, considera inceputurile poetice in literatura romana, 
dupa modele bizantine, nu de la psalmii versificati (cum se 
procedeaza de obicei), ci de lapoezia imnograficd, fapt cu care 



31 



suntem de acord, precizand doar ca nici psalmii, chiar si 
never sificati, nu erau considerati proza, ei facand parte din 
traditia liturgica, fiind recitati si cantati. 

5 C ~ 5 5 5 

El surprinde cateva lucruri esentiale, pentru a caror 
sesizare are toata admiratia noastra, avand in vedere varsta sa 

5 ~ 

tanara, dificultatea si complexitatea demersului sau si epoca 
opaca in care scria si care facuse ca lucrurile sa fie si mai 
intortocheate si mai greu de descurcat. 

In primul rand, se delimiteaza de principiul strict estetic 
si de Calinescu, care a denuntat criteriul istoric in stabilirea 

5 ~ 5 

ierarhiilor, si a pus in loc criteriul estetic: 

„Dar excesul contrar - absolutizarea valorii estetice - e 
si el inselator. Caci absolutizam criteriul nostru estetic, ceea ce 

5 > ~ 

duce la o atitudine implicit procustiana asupra operelor din 
trecut. [...] 

Absolutizarea criteriului nostru estetic (care ne face sa 
eliminam din sfera poeziei marea majoritate a stihurilor cu 
care se deschideau vechile tiparituri) duce la falsificarea 
istoriei literare; neabordarea encomiasticii, sa zicem, ar 
falsifica imaginea despre doua veacuri din istoria poeziei 
romanesti" 102 . 

5 

Studiul diacronic nu e lipsit de virtutile reliefarii inclusiv 
a unor fapte estetice esentiale, privite din perspective 
evolutiva. „Istoriografia literara a fost, in parte, discreditata de 
autorii care o confundau cu documentarismul pedanf . 

Onestitatea si atentia sa pentru descoperirea adevarului 
istoric si literar, acrivia stiintifica sunt de retinut. 

5 ? 5 5 5 

Semnalandu-i opera si citand acum din ea, vreau sa-i 
aduc un omagiu pentru eforturile intreprinse in aceasta 
cercetare, chiar daca pozitiile noastre nu raman totdeauna 
coincidente si chiar daca perspectiva sa este cea a unui tdndr 
modern, atasat destul de mult ideologiei moderniste, tributar 
conceptiilor doctrinar-literare ale vremii sale (si nu suntem 
toti, eel mai adesea, chiar daca vrem sau ne credem 

5 ^ ^ 

distantatil), dar insetat de adevar si infruntand, nu de putine 
ori, nu doar lacune documentar-istorice grave, dar si conceptii 
si precizari critice considerate bdtute in cuie. 

Reproduc, asadar, cateva dintre concluziile sale (pe 
segmentele in care m-am regasit, ca optica critica si istorica), 
apreciind munca de clarificare pe care a facut-o, un demers 



" Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti, op. cit., p. 84. 
103 Idem, p. 29. 



32 



care nu doar ca nu efacil, ci este cu mult mai greu decat s-ar 
putea crede 104 . 

Dar si pentru ca, nascut din scoala critica si estetizanta a 
lui Nicolae Manolescu - daca pot sa ma exprim astfel - el nu 
poate fi acuzat ca face parte dintre acei „istorici ai ideilor, 
culturali, mentalisti, bizantinologi, slavisti, imagologi..." 105 
(precum Virgil Candea, Dan Zamfirescu 106 sau Dan Horia 
Mazilu, carora Eugen Negrici le-a gasit o vina in a se inscrie 
printre cele de mai sus) in anumite puncte cheie insa, 
concluziile sale se intampla sa fie in concordanta cu ceea ce, in 
cunostinta de cauza, sustin vechistii sau mentalist- 

5 5 ~ 5 > 

traditionalism. 

Cercetand sursele, Mircea Scarlat a conchis, corect, ca 
„fondul cultural eel mai vechi este, la noi, eel traco-getic. Pe 
acest fond originar s-a suprapus - cu o determinants forta 
modelatoare -fondul latin. 

Toti savantii sunt de acord in privinta acestei duble 
determinari a spiritualitatii noastre, ceea ce nu ne permite 
totusi, sa vorbim si de o origine daco-latina a literaturii 
romane. 

Abia dupa parasirea Daciei de catre romani, crestinismul 
a adus aici o literatura ce va deveni curand modelul eel mai 
prestigios" 107 . [...] 

„Crestinismul a jucat la noi, pe langa rolul de modelator, 
si un rol de colportor. 

Lucrul eel mai important pentru noi este ca ne-a pus in 
legatura cu Bizantul; si nu-i lipsit de semnificatie faptul ca, in 
fond, cultura bizantina era greco-latina; desi extrem de mediat, 



104 Ceea ce vreau sa spun este ca, incercand eu insami sa fac critica literara, m-am 
trezit, atat in ceea ce priveste literatura, cat si critica, in mijlocul unei naturi salbatice, 
al unui relief necunoscut, pentru care nu aveam nicio harta. 

Mai mult decat atat, totul mi se parea un relief neidentificabil, in care trebuia adesea sa 
stabilesc singura care sunt muntii, care apele, care cdmpiile, care dealurile si 
care. . .prapastiile. 

Mircea Scarlat chiar vorbea, in prologul Istoriei sale, de necesitatea ca un istoric literar 
sa fie dublat de un cartograf si un geolog. Desi eu nu am pornit, ca el, de la fascinatia 
pentru calatorii si aventura spre literatura (ierarhia gusturilor nu se discuta dar, 
personal, o dezavuez pe cea pomenita), si, de multe ori, nici nu am ajuns la aceleasi 
concluzii cu el, recunosc greutatea demersului stiintific pe care 1-a intreprins si 
dificultatea majora a orientarii printre operele literare si critice. 

Ultimele s-au adunat si se tot aduna, de la pasoptisti si junimisti incoace si nu multe sunt 
lucrarile care presupun (re)lectura atenta si onesta a literaturii, precum si exprimarea 
unui punct de vedere impartial, ceea ce nu ar exclude deloc originalitatea. 

105 Eugen Negrici, Iluziile..., op. cit., p. 184. 

106 A se vedea: http://biserica.Org/WhosWho/DTR/Z/DanZamfirescu.html. 

107 Mircea Scarlat, op. cit., p. 51. 



33 



contactul cu vechea cultura mediteraneana (existent in 
antichitate) se refacea. 

Asadar, in epoca de formare a poporului roman, 
influenta bizantina se exercita prin crestinism; altfel spus, 
Bizantul ne-a modelat prin crestinism. 

De aceea, modelele posibile le putem cauta in intreaga 
literatura bizantino-slava; unele capodopere ale acesteia au fost 
gasit in copii manuscrise numai pe teritoriul romanesc" . 

El remarca: „determinanta ramane - pentru epoca veche 
- aria ortodoxa, conservatoare a traditiei bizantino-slave. 
Manifestable poetice in italiana [Petru Cercel 109 ], polona 
[Miron Costin] si chiar cele in latineste [Nicolaus Olahus 110 ] 
vor fi izolate si vor avea un pronuntat caracter ocazional" . 

Autorul vorbeste despre un Jiltru deformator romanesc" 
care actioneaza categoric, valabil pentru toate epocile. 

Observatiile lui Mircea Scarlat sunt apriate si concorda 
cu propriile mele concluzii, pe care le-am extras urmarind 
textele, dupa cum se va vedea pe parcurs. 

De aceea nu ma dau in laturi de a le readuce, cu aceasta 
ocazie, in atentia cititorilor: 

„In ciuda caracterului izolat si circumstantial (in epoca 
veche) al influentelor occidentale, tocmai ele au fost, eel mai 
adesea absolutizate! 

In abordarea istoriei culturale a romanilor, calea cea mai 
facila si, de aceea, cea mai batuta, este paralelismul cu 
dezvoltarea culturii apusene, cu ale carei scheme si concept 
(prefabricate de gandire si interpretare) se poate lesne lucra. 

Dar lucrul esential este ca noi, eel putin pana in secolul 
al XVIII-lea, ne-am inscris constant intr-o traditie care a ocolit 
Renasterea! 

Neaderand la catolicism, noi nu puteam avea nici 
umanism, Renastere, baroc sau Reforma in sensul consacrat al 
acestor termeni, care devin, in abordarea realitatilor noastre 
cultural, simple metafore. 

Cultura romana ofera celei europene un experiment 
istoric insolit: o latinitate fara catolicism si fara Renastere. 
Aceasta experienta culturala este originala si ea trebuie 
subliniata. 



108 Idem, p. 53. 

109 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Cercel. 

no 



in 



Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Nicolaus_01ahus . 
Mircea Scarlat, op. cit., p. 56. 



34 



Departe de a (mai) vorbi, precum G. Calinescu, de 
clasici intdrziati, vom inregistra ecourile dinafara ca simptome 
semnificative ale acestei experiente inedite (experienta 
structural dintru inceput pe o rezistenta al carei efect este 
deformarea influentelor culturale; lucrul este vizibil si in 

5 ~ 5 

1 1 

coloratura nationala a crestinismului romanesc[ ]). 

De aceea, pentru epoca veche, comparatia cu Apusul nu 
este atat de relevanta pe cat s-a crezut; dimpotriva, mai 
graitoare ne apare neasimilarea lui Olahus in traditia 
romaneasca [literara si ortodoxa]. [...] 

In privinta influentelor - deseori semnalate, cu mare 
osardie - se cuvine sa fim extrem de atenti asupra caracterului 
lor mediat (factorii medierii sunt deseori mai importanti decat 
sursa modelului) si asupra filtrului deformator prin care s-a 
facut receptarea. [...] 

Mai interesante decat influentele sunt - cand exista - 

5 

eforturile deliberate de a rezista catolicismului (cu toate 
implicative sale) si culturii occidentale. 

Un exemplu edificator il ofera barocul, care, in forma 
occidentals reprezentativa (caci, se stie, n-a fost o miscare 
omogena), n-a avut vreo influenta direct la noi, dupa cum 
clasicismul de care s-a vorbit in legatura cu scrierile romanesti 
din secolul al XVII-lea nu are decat tangente intamplatoare cu 
eel codificat de Boileau". [...] 

In Tarile Romane, in Evul Mediu, „se recepta o 
literatura de mare varietate si valoare. Mentalitatea literara a 
epocii medievale se exprima prin ceea ce se citeste (asculta) si 
prin ceea ce se traduce (de fapt: se prelucreaza). 

Ceea ce frapeaza este marea capacitate de asimilare 
(deformatoare) in traditia autohtona; exista opere baroce 
prelucrate in scopuri opuse scrierii lor. [...] 

Aflata in proces de formare, cultura romana se 
individualizeaza treptat, conversdnd fecund cu vecinii si 
revigorand traditia deja existenta (ortodoxa). 

Traditia bizantina si cea slavona se dezvoltasera veacuri 
de-a randuri in Moldova si Tara Romaneasca. Bizanrul ne 

5 5 5 

pusese in legatura cu o intreaga cultura antica..." " , etc. 

Ceea ce a constituit o placuta surpriza pentru mine, a 
fost sa vad ca Mircea Scarlat a observat ca aceste proprietati 



112 Lucrul este vizibil in coloratura nationala a crestinismului in cazul tuturor natiunilor 
ortodoxe, ceea ce denota ca oikumenele bizantin a fost un protector supranational, fara a 
fi asupritor. 
113 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti, vol. I, op. cit., p. 57-59. 



35 



ale literaturii romane vechi sunt comune si celei noi, moderne, 
ca ele nu dispar odata cu epoca moderna, ci se prelungesc - 
cum ar fi fost foarte firesc sa presupuna (logic) si sa 
urmareasca si critica romaneasca, in loc sa propuna prapastii 
istorice si culturale intre medievalitate si modernism: 

„0 problema mult mai spinoasa se ridica dupa 
inlaturarea regimului fanariot din Principate, cand contactul 
din ce in ce mai strans cu literatura Apusului a dus la 
previzibile (si, in multe cazuri, binevenite) influente. 

Ceea ce nu s-a subliniat indeajuns este insa, in cazul 
marilor poeti, caracterul mediat (subl. n.) al acestor influente. 

Mai dificil de reliefat, filtrul autohton de care vorbeam, 
aactionat si aici. [...] 

...Din perspectiva culturii apusene, eclectismul acelei 
perioade este dezarmant, ceea ce impune nuantari foarte atente 
si mai ales folosirea cu circumspectie a conceptelor criticii 
occidentale. 

Terminologia istoriei curentelor literare din Apus nu 
este intotdeauna functionala in abordarea literaturii noastre 
(subl. n.); mai mult chiar, ea este adesea generatoare de mari 
erori. 

Staraind in vechile prejudecati, vom continua sa-1 
analizam pe Heliade (kept poet romantic... si sa ne mandrim cu 
faptul ca Eminescu ar fi fost «ultimul» mare poet romantic 
european. [...] 

Cand vorbim despre prima faza a ecourilor romantice la 
noi, determinant nu este modelul, ci filtrul romdnesc, 
procustian (subl. n.)" 114 . 

Mircea Scarlat vede functionarea acestui filtru 
procustian pana la simbolism ("Pana la simbolism, curentele 
literare apusene pot fi referenti in analogie si atat. Absolut 
necesara este insa, in fiecare caz, analizarea/z7/rw/wz autohton, 
procustian" 115 ), insa eu merg mai departe, pentru ca nici din 
punct de vedere logic nu se poate accepta defectarea lui 
bruscd. 

Stiu ca, odata sincronizati si intrati in curentele 
moderniste, cu acceptul si adeziunea poetilor (a scriitorilor, in 
general) insisi, e greu si riscant sa nu le recunosti aceasta 
apartenenta. 

Insa parerea mea, pe care o voi sustine, in mod 
demonstrat, mai tarziu, este aceea ca, asa cum nu putem vorbi 

114 Idem,p. 59-61. 
115 Idem, p. 60. 



36 



de umanism, renascentism, baroc, clasicism si romantism, in 
adevaratul sens al cuvantului, in cultura si literatura noastra, 
tot la fel nu vom putea suprapune cu adevarat, peste operele 
romanesti, nici conceptele de simbolism, expresionism, 
avangardism, onirism, postmodernism, etc., in adevaratul lor 
sens, cu care s-au nascut si au functionat in Apus. 

Iar filtrul procustian a functionat si in epoca moderna si 
functioneaza si in cea postmoderna, cu toata sincronizarea 
noastra. 

Intre literatura veche, care se termina in secolul al 
XVIII-lea, §i cea care incepe in secolele XVIII-XIX, cu poejii 
Vacare§ti, cu Jiganiada §i apoi cu literatura pa§optista, exista 
o ruptura de nivel formal, al formelor literare. 

Dar in ceea ce prive§te identitatea spirituald, nu 
constiinfa crestina in sine se estompeaza, ci acrivia, zelul 
con§tiinJei creatine §i expunerea pur teologicd §i dogmatica pe 
care o deosebim in literatura veche. 

Ruptura sta nu in aparijia diletantismului religios sau a 
constiinfei spirituale diluate, ci in inversarea rolului celor 
doua feje ale aceleiasj con§tihr£e, cea ravwfoore/zelotista §i 
cea novatoare (deschisa §i spre alte perspective, dar care nu e 
o noutate absoluta in secolul al XlX-lea), pe scena culturala a 
^arii, inversare care a lasat Biserica Ortodoxa fara sus^inerea 
carturareasca obisnuita, in sensul unui sprijin compact §i 
viguros. 

Cred ca Virgil Candea exagereaza cand considera ca 
ultimele doua secole (XIX §i XX) de literatura §i cultura 
romana sunt irelevante pentru ansambulul tradi^iei noastre 
culturale ortodoxe. 

§i aceste ultime doua secole, cu tot valma§agul de idei §i 
concept straine de aceasta tradi^ie, care §i-au forfat intrarea in 
gandirea romaneasca, au inca destula relevanfa §i literatura 
care le aparjine inca nu poate fi scindata de matca 
spiritualitajii, a sensibilitajii §i a cugetarii tradn;ionale. 

Incepand cu secolul al XX-lea, s-a incercat §i se incearca 
in continuare secularizarea literaturii, prin evacuarea 
samavolnica a cugetarii bizantin-ortodoxe din operele literare, 
chiar §i forjand cele mai elementare limite ale logicii §i ale 
receptarii hermeneutice. 

Insa adancul constiinjei vechi romane§ti este atat de 
departe de a se fi pierdut, incat, pentru cine vrea sa fie onest, 
trebuie sa recunoa§tem ca e nevoie de aplicarea cu 
amendamente a termenului de ruptura. 



37 



Cei care vor, cu tot dinadinsul, sa fundamenteze cultura 
§i literatura romana fie pe necredinla §i pe ateism demonic, fie 
pe filosofie antica sau brahmano-budista, in orice caz, pe 
teoria unei atitudini antireligioase §i antiecleziale a majoritajii 
scriitorilor (§i mai cu seama a celor mari), aceia sunt cei care 
cauta din rasputeri sa ideologizeze literar izola^ionismul 
cultural §i artistic, creand un fenomen colosal modernist, 
autonom, atat la nivel literar, cat §i al mentalitatilor. 

Opinia noastra, pe care o vom demonstra pas cu pas, 
este ca, eel pujin in literatura, modernismul se opre§te, in mare 
masura, la suprafaja estetica (ca §i umanismul secolelor XVII 
§i XVIII) §i nu afecteaza straturile de mare addncime ale unor 
atitudini profund inradacinate in mentalul §i spiritualul 
colectiv. 

Insa, chiar §i in condijiile acceptarii unei asemenea 
viziuni, bresele de con§tiinJa cre§tina din literatura noastra 
moderna §i chiar postmoderna sunt numeroase §i 
semnificative, incat ne intrebam cat are sa mai dureze 
defilarea acestei ideologii asa-zis moderniste preponderente, 
bazate pe falsificari ale percep^iei critice asupra literaturii 
romane. 

Ne intrebam, de asemenea, de unde tradijie platonica §i 
brahmana la un popor care n-a fost interesat de vreuna dintre 
ele timp de 16 secole §i de unde cugetare platonica §i 
brahmana la ni§te scriitori care, cu Eminescu in frunte, le 
inventariaza cu titlu de informajie culturala, asimiland organic 
cateva idei in sistemul lor de valori? 

Operele literare sunt departe de a fi capabile sa ne 
semnaleze faptul ca autorii lor si-au insusit, in mod profund, 
filosofia antica §i moderna (despre care §tiau foarte bine ca 
sunt suprastraturi culturale superficial §i instabile, formate in 
ultimele decenii de istorie), §i ca acestea le-au devenit mediu 
spiritual §i cognitiv interior, in conflict cu toate reperele 
literare §i spirituale vechi ale matricei stilistice autohtone. 

De aici §i dificultatea majora pe care au intampinat-o 
permanent elevii §i studenjii romani de a-§i insu§i formule 
critice care suna discordant cu gandirea §i injelegerea lor. 

Optica critica prin care au fost sili^i sa priveasca spre 
literatura romana i-a indepartat pe mul^i de ea ca de o suma de 
basme (termenul exact: vrajeli), care nu dejin nicio cheie spre 
interiorul propriu sau spre cunoa§terea datelor spirituale 
genetice ale neamului lor. 



38 



Aceasta poza s-a profilat atat de mult in mediul cultural, 
incat nu multa lume i§i da seama de falsitatea ei. 

Astfel incat s-a creat o distant considerabila intre 
con§tiinJa multora, intre interiorul lor unde, de multe ori, sta 
Hristos (vorbesc de o realitate constatata, care mi-a fost 
marturisita foarte frecvent), §i invalma§eala de concept §i 
atitudini intelectualiste sau nu, pe care si le insusesc artificial 
§i epidermic, ca pe o suprapunere necesara supravie^uirii in 
lumea de astazi, fara ca ele sa exprime persoana umana, in 
afara, sau sa o lamureasca intrucatva, in interiorul ei, asupra a 
ceea ce este, din punct de vedere spiritual. 

Pur §i simplu se acceptd si se traieste cu aceste concept 
- inclusiv la nivel literar §i cultural - ca §i cu ni§te date ale 
realita^ii fate de care nu se manifesto nicio atitudine, care nu 
formeaza cu adevarat o launtricitate, de§i au pretenjia de a fi 
spirituale - sau oamenii devin fiinje dihotomice, personality 
scindate interior, neinjelegand prea bine care este sursa 
atomizarii lor interioare. 

Este §i aceasta o diluare a con§tihr£ei creatine, dar ea nu 
este in mod neaparat in favoarea celor care sus^in 
ideologizarea ateistd a culturii §i literaturii romane, chiar §i 
din simplul motiv ca inertia spirituals nu poate fi calculate ca 
avantaj nici macar de tabara anti-cre§tina. 

La concluziile acestei car^i am ajuns, marturisesc, nu 
fara o oarecare dificultate, pentru ca mult timp con§tiin^a mea, 
in care patrunsesera adanc tezele inseminate de-a lungul anilor, 
a opus rezistente in faja a ceea ce eu insami descopeream ca pe 
un teritoriu virgin. 

Am stat adesea in cumpana §i am gandit §i regandit de 
zeci de ori o anumita problema, de§i solufia hermeneutica mi 
se parea, in acela§i timp, solid intemeiata. 

Am capatat insa, treptat, sentimentul - care nu e doar o 
iluzie vanitoasa sau o concluzie triumfalista -, recitind 
literatura romana, al perpetuarii iar nu al intreruperii, al 
continuitafii §i nu al disocierii definitive de trecut. 

Am in^eles §i ca tendinjele recuperatorii ale tradi^iei 
trebuie sa porneasca nu de la ideea de a cauta un alter 116 
spiritual necunoscut in trecut, ci de a ne afla identitatea 
noastra, in limitele careia se manifesto §i literatura moderna §i 



116 Cuvant latin: altul. Aici: un altfel spiritual, un alt mod de spiritualitate. 



39 



postmoderna, cu toate efuziunile ei protestatare tipice 

117 

{trendy ) unei epoci sau altei. 

Se scoate, eel mai adesea, in eviden^a numai 
europenizarea, modificarea mentalitajii in sensul de- 
bizantinizdrii, incepand chiar cu cronicarii. 

Dar mai niciodata nu se observa ca, in condh;iile 
occidentalizarii alerte inclusiv a ideologiei literare (nu mai 
vorbim de cutumele social 'e), ramane intotdeauna un fond 
foarte puternic (bizantin-ortodox) care configureaza intr-un 
mod foarte specific creajia literara, din interior, un ADN care 
ii formeaza un profil §i trasaturi individualizate puternic, 
dincolo de epiderma §i, mai mult, de machiajul european, pe 
care scriitorii, incepand chiar cu cei medievali §i cu evoca^ii 
cronicari, il folosesc constient §i chiar cu constinciozitate, 
adaptandu-se la stilul vremii, dar simjind ca stilul acesta nu 
afecteaza, in mod esen^ial, confinutul viziunii lor. 

E de remarcat capacitatea lor de adaptare §i 
maleabilitatea in acest sens. 

O flexibilitate nu mai pujin specifica spiritualitajii 
ortodoxe, de a trece prin epoci ostile ca trestia prin vant, 
folosindu-se cu abilitate de impresia - falsa - a umilinjei §i 
insignifianfei. 

Pe de alta parte, marii poeji sau scriitori, nu numai 
moderni, exprima, in primul rand, prin opera lor, o cdutare de 

118 

sine esenjiala - Salvador Dali sintetizeaza remarcabil acest 
adevar, recunoscand ca in toate tablourile sale nu §i-a facut 
decat autoportretul . 

Ideea insa§i a sincronizdrii (pe care Maiorescu o acuza 
in studiul formelor fdrd fond) ca obiectiv literar primordial - 
ca §i cea a estetizdrii pure, cosmetizante - este contrara 
spiritualitdfii creatoare §i neaga o necesitate ontologicd 
fundamentals a fiin^ei umane care se exprima prin arta. 

Daca este absurd sa consideram, cum ne sugereaza un 
istoric ostil, Rosier 119 , ca romanii au parasit aceasta vatra 
antica de existen^a, timp de 1000 de ani, §i apoi s-au intors, cu 
atat mai mult este absurd sa acceptam ca acest popor a 
supravie^uit 18 secole fara cultura §i literatura scrisa - chiar 
daca aceasta nu corespunde conceptelor moderne - §i si-a 
revenit din apatie in secolul al XlX-lea. 



117 Cuvant englez: la moda. 



118 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD. 

119 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_lui_Roesler. 



40 



De altfel, literatura pa§optista - considerate indeob§te ca 
inceputul literaturii moderne - este in intregime fundamentata 
pe revalorizarea trecutului: spiritual, literar, istoric (programul 
romantic este un punct de sprijin, in acest sens). 

Un popor primitiv nu ar fi supraviejuit invaziilor straine, 
atator presiuni colosale ale istoriei. 

De§i nu avem dovezi documentare, timp de aproape un 
mileniu §i jumatate, nu ni s-au pastrat carji scrise in limba 
daco-romana (desi Ovidiu spune, in Pontice, ca a scris un 
poem in graiul getic si in metru latin, iar in secolul al XHI-lea, 
papa Inocentiul al IV-lea nota ca, de aproape doua veacuri, 
valahii din Dacia aveau tradusa liturghia in limba lor) avem 
totu§i o proba indubitabila: existen^a noastra. 

§i totu§i, cum putem explica setea cu care, din secolele 
XV-XVI, romanii incep sa traduca scripturile sfinte in limba 
vernaculara, a§a incat ajung sa fie primul popor ortodox din 
sud-estul Europei care traduce Biblial 

Miron Costin, in prefaja poemului sau, Viiafa lumii, ne 
ofera un raspuns rezumativ pentru toata istoria: el §i-a scris 
stihurile ca sa demonstreze ca limba romana e destul de coapta 
pentru a deveni ve§mant poetic, dar „nu numai aceasta, ce §i 
alte dascalii §i invateturi ar putea fi pre limba romaneasca, de 
n-ar fi covar§it vacul nostru acesta de acum cu mari 
greotati" 123 . 

„Romanul medieval era convins ca scrisul putea 
eterniza, putea nemuri, era trainic, putea/or/a ve§nicia. 

Cei ce fac insemnari pe car^i n-au nicio indoiala in 
aceasta privinte: Scris-am eu, Dimitrie Bumbacila cu mdna de 
fdrand. §i mdna va putrezi dara scrisoarea in veac sa va 
pomeni sau Aceasta scrisoare am scris eu, Nicolae Dobrovoi 
[...] scris-am cu mdna de fardna, mdna aceasta va putrezi iara 

1 OA 

cuvintele acestea n-or mai putrazi [...]" , etc. 



120 Arheologia lingvistica ne vine in ajutor, cu probe concrete, precum termenii latini a 
scrie, a numara, carte, daca e sa ne referim si numai la aceste dovezi elementare. 

121 Publius OvidiusNaso: http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso. 

122 A se vedea opera sa in Patrologia Latina: 

http ://www. documentacatholicaomnia.eu/0 1 01 1 243-1 254-_Innocentius_IV.html. 

A se vedea intreaga colectie la nivel online: 

http://www.documentacatholicaomnia.eu/1815- 

1 875,_Migne,_Patrologia_Latina_0 1 ._Rerum_Conspectus_Pro_Tomis_Ordinatus,_ML 

T.html. 

123 Miron Costin, Opere, vol. II, edi^ie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucuresti, 1965, 
p. 113. 

Dan Horia Mazilu, Lege §i faradelege in lumea romaneasca veche, Ed. Polirom, 
2006, p. 132. 



41 



Oamenii ace§tia erau ilumina^i brusc de o revelaiie a 
secolului sau mo§teneau o atitudine tradifionala! 

Aceasta carte a capatat mai tarziu forma actuala. 

La inceput, au existat articole disparate, scrise pentru 
platforma noastra online - tocmai pentru ca, atunci cand am 
pornit acest demers, am crezut ca se va limita la observajii 
particulare. 

Pe parcurs, am incetat sa mai cred in fortuitul 
observa^iilor de acest fel §i a§a s-a nascut con§tiinJa unui intreg 
organic, ideea acestei caiti. 



n5 Teologie pentru azi: http://www.teologiepentruazi.ro/. 



42 



INCEPUTURILE POEZIEI ROMANE§TI 



Limba slavond sau limba romdnal 



La intrebarea din titlu, tending este sa se elimine din 
istoria literaturii romane scrierile in slavona, greaca, latina, 
polona sau italiana, din epoca medievala, din motive lesne de 
in^eles dar nu §i u§or de acceptat. 

Literatura romana nu este una grandioasa, ca numar al 
produc^iilor - in ceea ce prive§te valoarea, discujia se 
nuanjeaza - §i, prin urmare, un argument principal impotriva 
acestei opinii ar fi acela ca nu este benefic pentru cultura 
noastra sa lepadam cu generozitate compunerile heteroglose 
(apaitinand, unele, unor nume ca Miron Costin, Petru Cercel, 
Nicolaus Olahus) nici pe scriitorii alogeni (Stavrinos, Matei al 
Mirelor), pe motivul ca studiul lor nu mai reprezinta un act de 
literatura, ci unul de cultura. 

In condijiile in care alte literaturi, precum cea franceza - 
dar nu numai - se manifesto expansionist, nici literatura 
romana n-ar trebui sa-§i caute impedimente pentru a-i integra 
in spa^iul sau atat pe scriitorii antici (Sfhnii Nichita de 
Ramesiana 126 , loan Cassian 127 , etc.), cat §i pe cei medievali, 
care nu sunt romdni dar scriu despre noi, impreuna cu o 
intreaga literatura in ve§mant slav, de inspirajie bizantina, 
precum §i pe creatorii moderni ca Eugen Ionescu sau Emil 
Cioran , care au preferat sa-§i scrie o parte din literatura in 
limba franceza. 

De altfel, ultimii doi sunt resim^i, mai degraba, ca 
scriitori romdni §i ca asimilabili literaturii noastre, decat 
autorii medievali care nu s-au manifestat literar (partial sau 
integral) in romane§te, ceea ce mi se pare o judecata 
inechitabila. 

Daca Eugen Ionescu e prezent in manualele §colare cu o 
piesa de teatru conceputa in franceza, de ce n-ar fi §i Poema 
polona (eel pujin teoretic) a lui Miron Costin? 



126 A se vedea: http://www.scribd.com/doc/2517275/Sfantul-Niceta-de-Remesiana. 

127 Idem: http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=l 9. 

128 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu. 

129 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran. 

130 O puteti citi, la nivel online, aici: http://www.bmb-on-line.ro/scripts/master.htm. 



43 



§i aici am ajuns la o problema esenfiald §i spinoasd: 
cum receptdm §i interpretdm literatura veche? 

Pare-mi-se ca nu aloglosia este fenomenul esenjial in 
discujie, de§i se prezinta ca motivul principal al excluderii din 
literatura romana a produc^iilor heteroglose. 

Problema este falsa, pentru ca studiul §i comentariul 
literar nu se ocupa, in mod esenjial, cu analiza lingvisticd, a 
fenomenelor de limbd. 

Acestea sunt tangential puse in lumina intr-o exegeza 
literard §i nu ocupa prim-planul unui comentariu - eel pujin 
a§a stau lucrurilor in cazul studiilor aplicate poeziei §i 
literaturii moderne. 

Marii stilisti (Sadoveanu §i Radu Petrescu " ) nu sunt §i 
cei mai mari prozatori ai literelor noastre. 

Liviu Rebreanu este printre cei mai mari romancieri, dar 
are un stil cenusiu (Tudor Vianu). 

Grandoarea unui scriitor nu e masurata, in primul rand, 
in func^ie de aspectele ligvistice, de opfiunile de limbd care 
moduleaza stilul. De multe ori, studiul lor este optional in 
cercetarea unui critic. 

Asemenea, studiul literar al poeziei lui Eminescu, 
Blaga, Arghezi, etc. nu invedereaza, in mod esenjial, (ci doar 
secundar sau episodic) aspectele strict lingvistice sau stilistice, 
pentru ca nu acestea sunt determinante §i fundamental pentru 
judecata critica. 

Important este con^inutul de idei, studiul mentalitajilor 
literare §i extraliterare, polemica filosofica, discujia culturala. 

Termenii in care se poarta aceasta discu^ie pot constitui 
factori generatori ai unei anumite vectorizari a interpretarii 
literare, dar nu intotdeauna §i nu neapdrat. 

Analiza literard §i analiza lingvistico-stilisticd sunt, 
totu§i, doua lucruri diferite in comentariul modern. 

Prima o include pe a doua dar depa§e§te cu mult sfera 
acesteia. 

In cazul operelor aloglose, suntem privaji de cea de-a 
doua, dar ne ramane studiul ideilor, dezbaterea asupra 
mentalitajilor, ne raman foarte multe lucruri de discutat §i care 
aparjin sferei literare. 

Noi nu privim niciodata strict lingvistic spre marii 
creatori §i Eminescu nu mai este Eminescu, daca susjinem ca 
la baza aprecierii noastre sta enumerarea tropilor. 



131 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Petrescu. 



44 



Care studiu critic esenjial despre Eminescu se raporteaza 
la acestea din urma? 

§i totu§i, literaturii vechi i se aplica exclusiv asmenea 
standarde, care Jin exclusiv de posibilitajile de receptare ale 
omului contemporan. 

Citim §i studiem literatura medievala asteptand ca sa 
vina muntele la Mahomed, adica medievalii spre noi §i nu 
facem efortul, cum ar fi normal, sa ne deplasdm noi spre ei. 

Din cauza acestei probleme, fals puse, literatura romana 
veche §i nu doar cea aloglosa, ci §i cea in limba romana, a 
ramas multa vreme ignorata de exegeza literara. 

Rezultatul, la ora actuala, este ca avem mari poeji §i 
povestitori (§i ma gandesc la Varlaam, mai cu seama) in 
literatura medievala, care nu au fost analizaji §i comentaji, 
acest e§ec fiind motivat §i de un alt impediment major, §i 
anume amprenta religioasa a gdndirii lor, care a fost decretata 
ca neliterara de o serie de critici. 

In felul acesta scapam de foarte mulji scriitori nedoriji §i 
neagreaji... 

Intorcandu-ne la inceputurile poeziei, daca luam in 
considerare doar ce s-a scris in limba romana, atunci prima 
poezie lirica romaneasca sunt psalmii alaturi de imnele §i 
rugaciunile din primele traduceri ale car^ilor de cult. 

Dan Horia Mazilu susjine insa, §i pe buna dreptate, ca 
apetenja pentru structura ritmica §i pentru versificare, a 
primilor no§tri traducatori §i, respectiv, a lui Dosoftei, trebuie 
sa fi fost determinata de o tradijie veche, care sa creeze gustul 
§i asteptarea. 

Aceasta tradi^ie nu este in limba romana, ci in slavona, 
dar prezinta un aspect esenjial, acela ca a constituit forma 
artistic-literara in care s-au manifestat romanii, in absenja unei 
produc^ii in limba vernaculara. 

A nu o lua in considerare inseamna a sari peste etape §i 
a considera ca forma literara a psalmilor tradu§i in romana §i 
versificarile lui Dosoftei s-au nascut dintr-o data, fara sa fi 
existat un orizont, o nazuinja stilistica, un gust artistic pentru 
un anumit fel de manifestare spirituals, o preferinja a unui tip 
de ve§mant pentru launtricul exteriorizat literar. 

„Cu destula intarziere, cercetatorii au bagat de seama ca 
in textele liturgice vechi slave (dar §i in alte specii literare, 
aparent prozaice) exista o tehnica a versificafiei bine pusa la 
punct, ajungand chiar pana la subtile jocuri de rafinament 
prozodic. 



45 



Cercetarea organizarilor ritmice §i metrice descifrate in 
felurite compuneri, a produs rezultate de care investigatorii 
fenomenului literar din aceasta parte a Europei (de prelungire 
bizantina) trebuie sa Jina neaparat seama. 

Intarzierea cu care au fost observate aceste particularita^i 
de structurare ritmica (Jinand de o convenjie prozodica 
specifica) nu trebuie sa ne surprinda. 

Mult timp, pana in secolul al XlX-lea, savan^ii au taxat 
imnografia bizantina drQptprozd curatd. 

Construit dupa ni§te reguli aparte, imnul bizantin era 
scris continuu (scriptio continue*, ca, de altfel, toate textele 
poetice ale antichitajii), utilizand pentru recunoa§tere un 
sistem particular de punctuate (ale carui rosturi Al. 
Procopovici 132 le-a injeles la noi inaintea multor inva^i), 
care, odata descifrat, a permis cercetatorilor sa sesizeze, in 
fine, organizarea strofica. 

Strofa imnica se baza pe ritmul silabic objinut prin 
efectul muzical dat de numarul egal al silabelor din aceea§i 
strofa §i de succesiunea regulata a unitajilor tone §i atone" . 

In consecinja, „in versul imnic §i nu in psalmi trebuie 
cautate primele modele de tehnicd §i cele dintai surse 
furnizoare de figuri pentru poefii Europei rasaritene, intre 
ace§tia §i pentru stihuitorii romani" 134 . 

§i, „in plus, nu vad ce motive serioase ne mai pot 
indemna, astazi, sa trecem cu vederea, pe intinderea catorva 
secole, textele in versuri aparjinand unor autori ca Filothei 

IOC 1 Q/T 1 O'] 

monahul §i Eusthatie de la Putna , Simion Dediulovici 
ori Anastasie Crimea 138 , pentru a-i pomeni numi pe cei mai 
insemnaji" . 

In opinia lui Mazilu, „alcatuirea primei tradi^ii poetice in 
spa^iul romanesc [...] s-a sprijinit pe depozitul intra totul 
stimabil al imnografiei bizantine" 140 . 



132 Alexe Procopovici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexe_Procopovici. 

133 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed. Universita^ii din 
Bucuresti, 1998, p. 10. 

134 Idem, p. 11. 

135 A se vedea: 
http://www.sfant.ro/sfinti-romani/monahul-filotei-imnograful-manastirea-cozia-4.html. 

136 Idem: httpV/biserica.org/WhosWho/DTR/E/EustatieDelaPutna.html. 

137 Amintit aici: 
http://www.enciclopedia-dacica.ro/webring/civilizatia/vechea_cultura.html. 

138 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anastasie_Crimca. 

139 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, op. cit., p. 8. 

140 Idem, p. 10. 



46 



Aceasta „poezie romaneasca de expresie slava din 
veacurile al XV-lea §i al XVI-lea", avand o „marca bizantina" 
§i constituind un „clasicism est-european" [o analogie 
terminologica arbitrara, pe care putem sa o acceptam sau nu], 
formeaza „o poezie lirica [care] este covar§itor de inspirafie §i 
cu destinape religioasa" 141 . 

Litre varietajile de imnuri, el distinge: canonul, stihira, 
condacul §i icosul - „icoasele [impreuna cu condacele 
alcatuiesc una din culmile lirice ale ritualului ortodox - Marele 
Imn Acatist [...] introdus in oficiere in veacul al VH-lea de 
patriarhul constantinopolitan Serghie I 142 " 143 . 

In descendenja acestei vaste tradijii lirice bizantine, spre 
sfar§itul secolului al XlV-lea, fostul logofat al lui Mircea eel 
Batran 144 , Filos, calugarit la Cozia sub numele de Filothei, 
creeazd - pe la 1394 - genul pripealelor, un ansamblu de imne 
in limba slavona: Pripeale la toate praznicele Domnului si ale 
Ndscdtoarei de Dumnezeu §i ale tuturor cuvio§ilor Pdrinfi, 
mari §i Sfinfi, marilor §i vestifilor Mucenici §i tuturor Sfinfilor 
deosebifi. 

^ripealele (Pripela) lui Filothei, treizeci §i trei la 
numar, urmau a inso^i psalmii ale§i ai bizantinului Nicephoros 
Vlemmidis. Calugarul roman i§i masura astfel foitele cu autori 
consacra^i. Izbanda lui a fost deplina, polieleul sau a circulat in 
numeroase copii, a trecut in Rusia, a fost chiar tiparit de o 
imprimerie sarbeasca din Venecia, fiind introdus in 

c- ■ 145„146 

oticiere 

In secolele urmatoare, al XVI-lea §i al XVII-lea, sunt 
demne de re^inut: imnul compus de Simion Dediulovici, 
muntean ca §i Filothei, scris intra lauda Sfantului Mihail 
Marturisitorul, episcopul Sinadelor , imnele protopsaltului 
Eusthatie de la Putna §i Versul de plangere al omului cazut 
catre sufletul sau, compunere slavona aparjinand lui Anastasie 
Crimea, parintele spiritual al lui Varlaam. 

Galdi considera ca „primul imbold [poetic] a venit, fara 
indoiala, din partea literaturii slavo-bizantine. 



141 Idem, p. 9. 

142 Al 61-lea patriarh al Constantinopolului: 



http://ro.orthodoxwiki.org/List%C4%83_a_patriarhilor_de_Constantinopol. 

143 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, op. cit., p. 1 1 . 

144 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n. 



145 In cadrul Utreniei ortodoxe. 



'Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, op. cit., p. 12. 
7 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm. 



47 



Rasfoind textele religioase publicate de Coresi, suntem 
adeseori incantati de acele pasaje care pot fi citate si azi ca 
adevarate poeme in proza" u% , insa el ia in considerare si 
semnificative influente liturgice asupra poeziei populare, prin 
„participarea asistentei la cantarea sau recitarea unui text" 149 . 

Sub auspiciile nefaste ale comandamentelor politice ale 
vremii, Galdi ia mai adesea, din pacate, in discutie o influenta 
a poeziei folclorice asupra textelor religioase, cand logic ar fi 
sa se analizeze fenomenul in sens invers. 

Mircea Scarlat a refuzat chiar sa se apropie de studiul 
poeziei folclorice, refuzandu-i pe buna dreptate asa-zisa 
insemnatate sau influenta asupra liricii culte: „folclorul nu 
of era cheia pe care multi au crezut ca au gasit-o analizandu-1. 

[■■■] 

Folclorul ofera numai iluzia ca, analizandu-1, ne miscam 

pe un teritoriu mai ferm, spre a cunoaste formele arhaice de 

poezie si practicile religioase pagane, anterioare 

crestinismului; dar textele pe care le cunoastem au fost 

modelate de crestinism! [...] 

...Conventia literaturii noastre scrise (singura pe care o 

putem analiza cu documentele pe masa) a fost, la origine, 

modelata de crestinism, ceea ce nu-i scade cu nimic interesul. 

[...] 

...Dupa formarea poporului roman si a limbii sale, 
modelul eel mai prestigios 1-a constituit, la noi, literatura 
crestina. 

Pentru o lunga perioada (secolele IV-XVIII 
aproximativ), crestinismul a fost principalul modelator al 
culturii noastre scrise, singura pe care o putem analiza in chip 
pozitiv; sa nu uitam ca cele mai vechi texte folclorice pe care 
le avem ne-au parvenit tot pe cale scrisa, deci filtrate prin 
conventia literara a epocii in care au fost notate" 150 . 

Prima poezie romana (in limba romana) se na§te sub 
semnul Psaltirei. 

Acest lucru n-ar trebui sa ne mire prea mult. In ultimul 
timp s-a incercat ancorarea poeziei noastre medievale in surse 
clasice greco-latine. 

Nu s-a \imit seama insa, adesea, de mentalitatea 
medievalilor no§tri care mo§teneau o mult mai veche concep^e 



148 Ladislau Galdi, Introducerea in istoria versului romdnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1971, p. 65. 

149 Idem, p. 41. 

150 Mircea Scarlat, op. cit., p. 48-49, 53. 



48 



cre§tina, specifica atat Apusului cat §i Rasaritului, pana la 
desparjirea lor in doua Biserici diferite. 

Astfel, dupa Sf. Isidor de Sevilla 151 §i al^i Sfhni Paring, 
„metrul eel mai vechi §i mai nobil este hexametrul (metrum 
heroicum ). 

Primul care s-a folosit de el a fost Moise (Deut. 32), 
mult inaintea lui Pherecydes 153 §i a lui Homer 154 . 

Imnuri spre lauda lui Dumnezeu a scris eel dintai David, 
§i mult timp dupa el Timothoe. 

Primul epitalam ii apar^ine lui Solomon, de la care genul 
a fost preluat de pagani. Cdntecele lui Solomon sunt alcatuite - 
dupa Ieronim 155 - din hexametri §i pentametri . 

Isaia scrie proza retorica. Inventatorul cantecului de jale 
(threnos) este Ieremia, [iar] la greci - mult mai tarziu - 
Simonide 156 ; chitara a fost inventata de catre Tubal [...]; 
astronomia de catre Avraam [...]. 

Primul istoriograf a fost Moise [Miron Costin se 
declara, ca letopisefier, in genealogia acestuia], apoi Dares 
la pagani, iar dupa el Herodot 158 " 159 . 

Asachi 160 se va revendica inca de la David, dintai 
prof eta, cdntator de imne sdnte. La fel si Alexandrescu 161 . 

Dar David ne va darai §i prima poezie romaneasca §i pe 
primii poe^i romani, in limba romana: Dosoftei §i Miron 
Costin. 



151 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla. 



152 



Expresie latina: metrul eroic. 



153 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pherecydes_of_Syros. 



154 



155 



156 



157 



158 



159 

160 



161 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Homer. 

Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ieronim. 

Idem: http://it.wikipedia.org/wiki/Simonide. 

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Darius_I_of_Persia. 

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Herodotus. 

Ernst Robert Curtius, Literatura europeana..., op. cit., p. 520-522. 

Gheorghe Asachi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi. 

Grigore Alexandrescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu. 



49 



Psaltirea coresina §i Psaltirea in versuri a lui 
Dosoftei 



In edijia sinodala a Bibliei din 2001, diortosita de IPS 
Bartolomeu Anania 162 , s-a revenit la forma originala, 
versificatd, a unor carji din canonul biblic, intre care §i 
Psaltirea. 

Opjiunea aceasta nu este netradijionald, de§i Biblia de 
la 1688 163 nu o acceseaza. 

Versificarea la care ma refer presupune numai 
respectarea originalului §i a§ezarea textului sub forma de 
versuri, nu §i prozodia, ca in cazul Psaltirei in versuri a lui 
Dosoftei 164 . 

Esenjial de precizat este ca substanja acestui text 
profetic a fost dintotdeauna perceputa ca fiind profund poetica. 

De altfel, tiparirea Psaltirei, in vechime, era la noi 
traditional inso^ita de alte cateva Cdntari din Scriptura: cele 
trei cantari al lui Moise, cantarile Anei, mama lui Samuil, 
rugaciunea prorocului Avacum, cantarea celor trei tineri, 
cantarea Nascatoarei de Dumnezeu. 

Fapt ce sugereaza ca Psaltirea era perceputa ca un imn 
catre Dumnezeu. 

In opinia lui Eugen Negrici, „psalmii [...] pot fi socotn;i 
ca modelul fundmental, arhimodelul, abecedarul poe^ilor §i al 
cititorilor de poezie. Ei cuprind toata gama de stari, de teme §i 
de sentimente ale liricii, oferind tipare ritmice speciilor 
derivate ale rugaciunii §i imnului. 

Specia psalmului are reguli de concepere §i de emisie 
bizare, o frenezie a marturisirii, o sinceritate §i o naturale^e a 
reac^iilor suflete§ti care o fac involuntar moderna" 165 . 

Inventarul Psalmilor care au circulat in perioada 
medievala, in limba romana 166 , cuprinde: 



162 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 

163 O puteti downloada de aici: 
http://www.4shared.com/file/gE_QKDjx/Biblia_de_la_Bucuresti_1688.html. 

164 O puteti citi, in format integral, aici: 

http : //ro . wikisource . org/wiki/P saltire a_% C 3 % AEn_versuri . 

165 Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romana, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1996, 



p. 14. 

166 Cf. Idem, p. 14-15. 



50 



Psalmii din manuscrisele romane§ti din prima jumatate a 
secolului al XVI-lea {Psaltirea Scheiana 161 ' , Psaltirea 
Voronefeana 16 * ', Psaltirea Hurmuzachi 169 ). 

Psalmii reprodu§i integral sau fragmentar in tipariturile 

1 70 

coresiene (Tdlcul evangheliilor , Molitvenic romdnesc [1567- 

1 71 

1568]; Psaltirea romdneasca, 1570 , Liturghierul romanesc, 

1 10 1 7^ 

1570 ; Psaltirea slavo-romdna, 1577 ). 

P salmi sau fragmente de psalmi (derivand, probabil, din 

1 HA 

cartea de cdntece a calvinului Francisc David sau din alte 
graduale ungure§ti) reproduse in Fragmentul Teodorescu 
(1570-73?) si in Codicele Petrovay (1672) 175 . 

Psalmi tradu§i de Nicolae Milescu 176 intre anii 1661- 
1664 §i folosi^i in Biblia de la Bucuresti (1688). 

Psalmii din Psaltira ce se zice Cantarea a fericitului 

1 77 

proroc si imparat David (publicata de Simion §tefan , in 
1651). 

1 78 

Psalmii din Psaltirea de-nfales... editata de Dosoftei , 
in 1680 §i din Molitvenic de-nfales, editat de acela§i, in 1681. 

Psalmii din Biblia de la Bucuresti (1688) tradu§i de 
Nicolae Milescu §i revizui^i, in parte, de Dosoftei. 

Capodopera genului o reprezinta, indubitabil, Psaltirea 
in versuri a lui Dosoftei. 

Odata cu el sau dupa el vor face §i al^ii acest exercijiu: 
Miron Costin prelucreaza Psalmul 5 §i il introduce in Stihuri 
impotriva zavistiei (1671-1673), loan Viski (sau §tefan 
Fogarasj?) lasa in manuscris Psalmii lui David (1697), la fel §i 
de la Teodor Corbea avem manuscrisul cu titlul Psaltire 



167 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Scheian%C4%83. 

168 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Vorone%C5%A3ean%C4%83. 

169 Date despre familia care a detinut-o: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Familia_Hurmuzachi. 

170 A se vedea: http://www.cimec.ro/Carte/cartev/talcul.htm. 

171 Idem: http://cimec.ro/Carte/cartev/psaltirea.htm. 

172 Idem: http://cimec.ro/carte/cartev/liturghier4.htm. 

173 Idem: http://www.cimec.ro/carte/cartev/psaltire3.htm. 

174 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_David. 

175 Idem: 

http://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_folcloristicii_maramure%C5%9Fene/Primele_atest 
%C4%83ri_documentare. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu. 

http : //ro . wikipedi a. org/wiki/Simion_% C 5 % 9Etef an . 

http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_dosoftei.php. 



51 



176 Idem 

177 Idem 

178 Idem 



1 7Q 

(elaborat intre 1710-1720?), iar loan Prale tipareste la 

1 80 

Bra§ov, in 1 827, Psaltirea prorocului si imparat David 

Daca Dosoftei este „ctitorul poeziei lirice roman§ti" , 
traducerile anterioare i-au oferit acestuia materialul esen^ial pe 
care a lucrat §i 1-a prelucrat, procedeu pe care 1-a aplicat §i in 
traducerea, in romaneste, a carjilor de cult ale Bisericii, 
Liturghierul (1679) §i Molitvenicul (1681), traduceri care, §i 
ele, pastreaza o mireasma poetica aparte, o urma a exercijiilor 
indelungi de versificare intreprinse de autor. 

1 8^ 

Psaltirea lui Coresi din 1577 are prestanja poetica 
pentru cititorul de astazi, intarita de limbajul arhaic §i 
nea§teptat de plastic: 



Psalmul 8 



1 . Doamne, Domnul nostru, 

ca ciudatu [minunat] e numele Tau 

pre tot pamdntul! 

Ca se luo mare frdmsefea Ta 

pre mai sus [mai presus] de ceriu; 

2. den rostul [gura] tinerilor 
si sugdtori [a celor ce sug] 

sfarsit-ai lauda, 
derept dracii [vrajma§ii] Tdi 
sparsest dracul si vrajmasul. 

3 . Ca vazu ceriul, lucrul deagetelor Tale, 
lima si stealele ce-ai Tu unit. 

4. Ce iaste omul, 

ca pomenisi [pe] el? 

saufiul omului, ca cearcefi 

el [il cercetezi] ? 

5. Inmicsurat-au [pe] 



179 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Prale. 

Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romdna, op. cit, p. 15-16. 
181 Idem, p. 48. 

Coresi, Psaltirea slavo-romdna (1577) in comparafie cu Psaltirile coresiene din 
1570 si din 1589, text stabilit, introducere si indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR, 
Bucuresti, 1976. 



52 



el cu neschit ceva de ingeri, 

cu slava si cu cinste 

cununat-ai [pe] el. 

6. Pus-ai [pe] el spre 

lucrul mdnilor Tale. 

Toate supus-ai supt 

picioarele lui: 

1 . oi si boii tofi, 
incd §i vita cdmpilor, 

8. pasarile ceriului §ipe§tii marei, 
ce imbla cararile marei. 

9. Domne, Domnul nostru, 

ca minunatu e numele Tau 

preste tot pamdntul! 



Psalmul 41 



1 . In ce chip jeluia§te cerbul 

la izvoarale apelor, 

a§ajeluia§te sufletul mieu 

catra Tine, Doamne. 

2. Inseto§a sufletul mieu catre Zeul 

[eel] tare si viu; 

cdnd veni-voi si ivi-ma-voi 

feafeei Zeului? 

3. Fur a lacramele meale 

mie pdine zi si noapte, 

cdndzicea mie [eel rau] 

in toate zile: „ io e Zeul tau? " 

4. Acestea pomenii si varsai 

spre mine sufletul mieu, 

ca proidii pren loc coperit minunat 

pdna la casa Zeului. /.../ 



53 



9. Fara-fund, fara-fundul 
chem in glasul sloatelor Tale 

10. Toate susurele Tale si undele 
Tale preste mine trecura. 

W.Einzi [§i ziua] zise Domnul 
meserearea [<miserere>, mila] Sa, 
si noaptea cdntarea Lui de [la] mine. / 



Psalmul 49 



1 . Dumnezeul dumnezeilor 
Domnul zise si chema pamdntul. 

2. De [la] rasaritul soarelui pdna la apus. 
De [din] Sion dulce framsefea Lui. 

3 . Domnul aiavea [aievea] vine, 
Dumnezeul nostru si nu face. 

4. Foe intr-Ins[u\] aprinde-se 
si demprejurul Lui bura mare. 

5. Chema ceriul de sus 

§i pamdntul sajudece 

[pe] oamenii Sai. 

6. Adunafi Lui [pe] preapodobnicii 

[cei asemenea/ preasemenea] Lui, 

de ziserd zisa Lui de cumdndare [jertfa]. 

7. §i spusera ceriurile dereptatea Lui, 
cd Zeuljudei [Judecator] iaste. 

8. Auzifi, oamenii miei, si zice-voiu voua, 
Israil si spune-voiu fie: 



183 Biblia 1989: Adanc pe adanc cheama in glasul caderii apelor Tale. 
Biblia 2001 : Adanc pe adanc se cheama in vuietul cascadelor Tale. 



54 



„Dumnezeu, Zeul tau sunt eu ". 

9. Nu de cumdnddrile tale 

oblici-voiu [te voi certa pe] tine, 

toate arsele tale intru Mine sunt pururea. 

10. Nu priimesc den casa ta vifel, 
nece den turmele tale fap; 

W.cd ale Meale sunt toate vitele dumbrdviei, 
vite in codri si boi. 

12. Cunoscui toate pasdrile ceriului. 

13. Sdfldmdnzire nu voiu zice fie, 
aMea e toatd lumea siplinul ei. 

\A.Au doara mdndnc carne dejunc 
sau sdnge de fap beau? 

15. Junghie Zeului cumdndare 
laudd [jertfa de lauda] 

sipldteaste susului [Celui de sus] 
fdgdduitul tau. 

16. Chiamd-md in zi de grija ta 

si izbdvi-te-voiu si prosldvi-Md-veri. /.../ 



Ps. 101 



1 . Doamne, auzi rugdciunea mea 
si strigarea mea cdtrd Tine sd viie. 

2. Nu intoarcefafa Ta de mine; 
in ce zi tdnjesc, pleacd cdtrd mine urechea Ta. 

3. In ce zi chemu-te, curdnd auzi-md. 

4. Cdperird cafumul zilele meale 
si oasele meale ca uscarea uscard-se. 



55 



5. Vdtdmat fuiu ca iarba si 

uscd-se inima mea, 

ca ultai sd mdndnc pdinea mea. 

6. De glasul suspinilor meale, 

lepird-se oasele meale peltfeei meale. 

7 '. Podobii-md [m-am asemanat cu] 

nesdturatul pustiiei. 

Fui ca de noapte corb in turn. 

8. Prevegheiu si fuiu capasdrea 
ce insingurd-se in zid. 

9. In toatd zi imputard-mi 

dracii [vrajma§ii] miei 

§i ce lauda-md cu mine jura-se. 

10. Derept ce cenu§e 

ca pdinea mdncai 

§i bearea mea cu 
pldngere mestecaiu; 

1 1 . defa^a mdniei Tale §i de urgiia Ta, 
ca rddica§i, arunca§i-md. 

12. Zilele meale ca umbra trecurd 
§i eu cafdnul secaiu. 

13. E Tu, Doamne, in veac 

ldcuia§ti [locuie§ti] 

§i pamentea [pomenirea] Ta 

in neam §i in neam. 

\A.Tu intru inviere milui§i Sionul 

ca vreamia [este] sd miluiesti [pe] el, 

ca vine vremea. 

\5.Cd dulce vrurd serbii 

Tdi pietrele lui 

si fdrdna lui miluird. 

16. §i spdimdnta-se-vor limbile 
de numele Domnului, 



56 



si tofi impdrafii 
pdmdntului de slava Ta. 

17 .Cd zideste Domnul Sionul 
si iveaste-Se in slava Sa. 

18. §i cdutd spre ruga plecafilor, 
si nu trecu rugdciunea lor. 

19. Sa se scrie acestea in neam altul 
si oamenii ce se zidesc laudd Domnul. 



20. Cd plecd-Se den naltul Sfinfiei Sale, 
Domnul den ceriu spre pdmdnt cdutd. 

2\.Sd auzd suspinele ferecafilor. 
Sa dezlege [pe]_/z» omordfi. 

22. Spuiu in Sion numele Domnului 
si lauda Lui in Ierusalim. 

23 . Cdnd aduna-se-vor 
oamenii denpreund 

si imparafii sa 
lucreaze Domnului. 

24. Rdspunse lui in cale vdrtutea Sa. 
Scdderea zilelor meale spune mie. 

25. Nu rddica [ma lua pe] mine in 

premiezare [prima parte a] zilelor meale, 

in neamul neamului anii Tdi. 

26. Intru incepute, Tu, Doamne, 

pdmdntul urzisi, 

sifaptele mdnilor Tale 

sunt ceriurele. 

27. Bale pier, e Tu lacuiesti, 

si toate ca cdmasa invechescu-se 

si ca vesmdnt involbi-le si schimbd-se. 

28. E Tu Acela[§i] esti si anii Tdi nu scad. 



57 



29. Fiii serbilor Tdi intra-vor 
§i sdmdnfa lor in veac derege-se. 



Ps. 103 



1 . Blagosloveaste sufletul 

mieu [pe] Domnul. 

Doamne Dumnezeul mieu, 

mdritu-Te-ai foarte. 

2. In ispovedire §i in marefrdmsefe 

tnve§ti-Te [Te imbraci], 

inve§titu-Te-ai cu lumind ca in cdma§e. 

3 . Intinse§i ceriul ca piialea, 
coperi§i ca apa mai susul lui; 

4. puse nuorii suirea Sa, 
imbld spre arepile vdntului. 

5 . Feace [pe] ingerii Sdi duhuri §i 
slugile Sale foe aprins; 

6. urzi pdmdntul in vdrtutea Sa, 
nu se vapleca in veac de veac. 

7 '. Fdrd-fundul [adancul, marea] 

ca cdma§a invegtirea ei, 

spre codri stau ape. 

8. De apdratul Tdu fugi-vor, 

de glasul tunetului Tdu 

spdmdnta-se-vor. 

9. Sui-se codrii si destindu-se cdmpii 
in loc ce-ai unit lor. 

10. Hotar pusesi ce nu-l trecu 
nece intorcu-se sa coapere pdmdntul. 



58 



1 1 . Tremesesi izvoare in iazere, 
pre mijloc de codri tree ape. 

12. Adapd toate gadinele 

[animalele] satelor, 

asteapta onagrii in seatea sa. 

13. In aceia pasdrile 
ceriului prdmdndesc, 

de [din] mijloc 
de piatrd deade glas. 

14. Adapd codrii despre susul Tau, 

de plodul faptelor Tale 

sature-se pamdntul. 

15. Ce rasarisi pajiste vitelor 
si iarbd in slujba oamenilor. 

16. Sa scofipaine denpamdnt 
si vinul veseleaste inema omului. 

17. Ungefafa ta cu unt [ulei] 
§ipdinea inema omului intarea§te. 

18. Saturd-se leamnele [copacii] cdmpilor, 

chedrii Livanului ce i-ai rasadit; 

aciia pasdrile incuibuira-se. 

19. Erodiei vietoare vladuiaste ei, 

codrii inalfi cerbilor, 

piatra scapare iepurilor. 

20. Fapt-ai [facut-ai] luna in vremi; 
soarele cunoscu apusul sau. /.../ 

24. lesi omul in lucrul sau 
si in lucrul sau pdna seara. 

25. Ca marira-se faptele Tale, 

Doamne,toate in mandrie fapt-ai. 

Implu-se pamdntul de faptele Tale. 



59 



26. Adecd marea mare si [m]tinsd; 

aciia gadine ce nu Id e mdsurd, 
e viile [viejuitoarele] mici cu mari. 

21. Aciia corabiile noatd. 
Zmeul cesta cefapt-ai 
sd-si batdjoc d-insul, 

28. toate cdtrd Tine asteaptd 
sd dai mdncare lor in bund vreame. 

29. Ddnd Tie, lor aduna-vor, 
deschizdnd Tie mdna toate 

implu-se de dulceafd. 

30. Intorcdnd Tiefafa turburd-se; 

iai duhul lor §ipier 

§i in fdrdna sa toarnd-se [se intorc]. 

3 1 . Tremeli Duhul Tdu §i zidi-se-vor 
§i noi-veri [innoi-vei] fa fa pdmdntului. 

32. Fie slava Domnului in veac! 

Veselea§te-Se Domnul 

defaptele Sale. 

33. Cautd spre pdmdnt §i 

face-l a tremura-se, 
atinge codrii §i afumd-se. 

34. Cant Domnului in viafa mea, 
cant Zeului mieu, pdnd sunt. 

35. Sd se indulceascd Lui cuvdntul mieu, 
e eu veselescu-md in Domnul. 

3 6 . Cumplu-se pdcdtosii de pdmdnt 

si fdrd-legii ca nefiind lor. 

Blagosloveaste sufletul mieu, 

[pe] Domnul. 



60 



Am extras din Psaltirea coresiana cateva exemple, in 
care se remarca rafinamentul poetic care insojeste relatarea 
actului creator al lui Dumnezeu §i descrierea lumii, a 
universului pe care El il creeaza, a§ezandu-l sub stapanirea 
omului. Vom regasi aceasta viziune in toata literatura veche, 
dar §i mai tarziu. 

Acest rafinament poetic este o particularitate a Sfintei 
Scripturi, care mladiaza - prin aceste traduceri, necesare 
Bisericii - limba romana §i o formeaza dupa asemanarea 
cuvantului sfant §i dupa poezia frumusetii dumnezeie§ti 
imprimate in lume. Cu aceasta frumuseje a harului Sau, El a 
pecetluit faptura, universul, toate cele din cosmos, care sunt 
faptele mdinilor Sale. 

Acela§i rafinament extraordinar in sesizarea detaliilor 
frumusejii cosmice il mo§tenesc §i il preiau atat Dosoftei §i 
Antim Ivireanul, cat §i Dimitrie Cantemir, dar §i poe^ii 
romantici §i moderni, care sunt con§tienJi de izvorul scriptural 
§i bisericesc al poeziei cosmice pe care o transpun in versurile 
lor, cat §i al poeziei limbii romane, formate pe calapodul 
acestei gandiri. 

Dumnezeu creeaza o lume fascinanta, luxurianta, bogata 
in expresia vie^ii §i a fenomenelor. Iar genialitatea Scripturii, 
adancul inspira^iei dumnezeie§ti rezida in aceea ca expresia 
biblica nu este barocd. 

Poezia Scripturii e o sculptura in cuvinte, intr-o linie 
clara §i pura, care in§urubeaza ochii cititorului in adancul 
injelesurilor, acolo unde acesta se pirone§te asupra unei 
frumuse^i cu mult mai uluitoare decat daca s-ar incerca 
descrierea ei fastuoasa intr-o cascada de metafore §i figuri de 
stil. 

Simplitatea, pe care o vor redescoperi, intr-o anumita 
masura, poejii moderni, i§i are poezia ei sublima, fara 
necesitatea unor suplimentdri expresive care ar atrage aten^ia 
asupra limbii, dar nu §i a abisului semantic §i al cunoasterii. 



Versificand Psaltirea (tiparita la Uniev, in 1673) - 
Psaltire a svdntului proroc David -, mitropolitul Dosoftei al 
Moldovei nu doar traduce textul in romane§te (se va folosi, de 



61 



altfel, ca §i in cazul carjilor de cult, de traducerile 
preexistente), dar este, in acela§i timp, teolog §i poet. 

Este teolog pentru ca, fiind silit de necesitaji prozodice, 
el exprima perifrastic sensul scriptural, oferind nu doar o 
aproximare, ci o interpretare in limitele cugetarii §i ale 
hermeneuticii ortodoxe: 

„Dosoftei evoca, in chiar fila de titlu a tipariturii din 
1673, cele doua faze pe care le parcursese elaborarea - 
indelungata - a car^ii: «Psdltire a sfdntului proroc David, pre 
limba rumaneasca [...], din svintele scripturi a Svhnilor Paring, 
dascalilor Svintei Beserici, §i de-acia pre ver§uri tocmita in 
cinci ani foarte cu osardie mare, de smeritul Dosoftei, 
mitropolitul de Jara Moldovei»" 

Metrificdnd psalmii, Dosoftei apeleaza la „amplificari 
ale textului biblic, care nu se gasesc in Kochanovski 185 " 186 . 

El recurge la svintele scripturi a Svinfilor Pdrinfi pentru 
interpretare, pentru o perifrazd dogmaticd in tradijia patristica 
a Ortodoxiei. 

§i este poet nu numai pentru ca reu§este sa construiasca 
rime §i picioare metrice, ci §i pentru ca gdndeste poetic: 
„Dosoftei intemeiaza, cu aceasta monumentala opera, pre 
versuri tocmita in cinci a[n]i foarte cu osardie mare, limbajul 
poetic romanesc" 187 . 

Studiile asupra psalmilor versifica^i ai lui Dosoftei au 
scos la lumina destule fapte semnificative pentru injelegerea 
motiva^iilor §i a procedeelor sale literare. Nu intenjionam sa le 
recapitulam acum. 

Remarcam insa un aspect esenjial, pe care 1-a observat 
Dan Horia Mazilu, §i anume modul in care concepe §i 
realizeaza Dosoftei versificarea, subliniind ca era vorba de un 
procedeu in esenja retoric, instrumentat §i de Cantemir in 
Istoria ieroglificd, cu singura diferenja ca Dimitrie Cantemir 
pastreaza aspectul prozaic in opera sa, nerecurgand la 
idiograma versificatd a expunerii. 

Mazilu demonstreaza peremtoriu aceasta mentalitate 
retorted (o retorted teologica) aflata sub umbrela poeziei, 



184 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, Ed. Universita^ii 
Bucure§ti, 1994, p. 410. 

185 Jan Kochanowski: http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Kochanowski. 

186 -j^ Cartojan, Istoria literaturii romdne vechi, prefata de Dan Horia Mazilu, 
bibliografii finale de Dan Simionescu, editie ingrijita de Rodica Rotaru si Andrei Rusu, 
Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996, p. 191. 

187 Al. Andriescu, Studiu introductiv la: Dosoftei, Opere 1 (versuri), ed. critica de N. A. 
Ursu, studiu introductiv de Al. Andriescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978, p. XVI. 



62 



exemplificand prin textele publicate de Dosoftei in paralel cu 
Psatirea versificata, §i anume: Acatistul si Paraclisul 
Precistei, Canonul de la Sdmbdta Pastilor §i Canonul la tofi 
sfinfii: „o carte de poezie, deci, Imnul Acatist, introdus in 
oficiere de patriarhul constantinopolitan Serghie I, in veacul al 
VH-lea este - cu cele 12 condace §i 12 icoase ale sale, fiecare 
icos fiind urmat de cate o litanie - o culme a imnografiei 
bizantine, cu autori faimosj intr-un §ir ce incepe cu Chiril al 

1 88 1 8Q 

Alexandriei §i se isprave§te cu Roman Melodul §i Andrei 
dinCreta 190 . [...] 

[Dosoftei] transcrie, pe alocuri, versiunea in proza pe 
care lucra (talmacita de el sau rezultata, mai degraba, din 
prefacerea unei traduceri mai vechi), modificand ritmul frazei 
§i realizand chiar rime, objinute «prin simpla schimbare a 
topicii» (Mariana Costinescu 191 ). 

Fraza amorfa a talmacirii translate in acest chip capata 
marci ce o disting, innobiland-o vadit: 

Ms. nr. 540 B.A.R. : 

Bucurd-te cd ai obordt din scaun pre muncitoriul eel 
far a de omenie; 

Bucurd-te cd tu esti indreptdtoarea cea infeleaptd a 
credinciosilor; 

Bucurd-te veselia a toate rodurele; 

2. Bucurd-te cd tu esti veselia a toate seminfiile; 

Bucurd-te ruga Giudefului [catre Judecatorul] celui 
dirept pentru pdedtosi; 

2. Bucurd-te cd tu rogi pre Giudeful eel dirept pentru 
pdedtosi; 

Bucurd-te iertarea a mulfi pdedtosi; 

2. Bucurd-te cd tu esti iertarea a mulfi pdedtosi [...]. 



Acatistul Dosoftei: 



188 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei. 

189 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Roman_Melodul. 

190 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Andrei_Criteanul. 

191 Una dintre lucrarile sale: Codicele Voronefean, edi^ie critica, studiu filologic si 
studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucuresti, Editura Minerva, 1981. 



63 



Bucurd-te ca pre muncitoriul eel fdrd de omenie l-ai 
scos din boierie [...] 

Bucurd-te credinciogilor povafd de curd fie; [...] 
Bucurd-te tuturor rudelor [neamurilor] bucurie; [...] 
Bucurd-te a Giudefului drept rugdtoare; 
Bucurd-te apdcatelor multd iertare... 

[...] Cred ca exercijiile ordonate de aceea§i deprindere 
ritoriceascd au dus §i la aparijia pasajelor versificate din 
Paraclisul lui Dosoftei. 

Deloc intamplator, alcatuirea acestei caiti coincide (daca 
nu cumva chiar precede), verosimil, cu §lefuirea Psaltirii in 
versuri. 

Aranjdnd lungi fragmente ale versiunii in proza in 
«structuri ritmate §i, de multe ori, chiar rimate» [...] Dosoftei 
i§i facea, desigur, mdna : 

La loc de rdotate 

Plecat in neputinfe 

S(v)infia ta Fecioard 

Sd-mi trimifi sdndtate 

Schimbdndu-md din boala/ '.../ 

O, prealuminte nuor, 

A lui Dumnedzdu Maicd, 

Pre ceia ce ne luptd, 

Le da durere multd, 

Cu s[va]nta ta direaptd. 

Vestitd de putere, 

Pre cei din grele scdrbe 

Lefii Fecioard dvorbd, 

Pre cei din strdmbdtate 

Ii apdrd §i-i scoate. 

[...] Raman la parerea ca aceste versuri din Paraclis au o 
semnificajie aparte in ansamblul compunerilor in stihuri puse 
pe seama lui Dosoftei. 

Pe langa §tirile pe care le ofera in legatura cu practicarea 
unor foarte utile exercijii, etape semnifcative pe drumul 
deprinderii unui me§te§ug ale caror rezultate se vor cristaliza, 
superb, in monumentala Psaltire - §i apoi in celelalte, foarte 
multe, scrieri in versuri ale mitropolitului - ele ne dezvaluie 
doua (eel pu^in) construc^ii din aparatul conceptual ale 



64 



scriitorului: dominanta retorica sub care Dosoftei (ca §i al^i - 
cei mai muh;i - condeieri ai acestui timp) i§i a§aza 
intreprinderea literara [...] §i mecanismul pus in lucru spre 
desavar§irea ei. 

Sigur ca acest mecanism nu poate fi desparjit - in cazul 
de fa^a - de harul autentic al creatorului. Daca eu operez aici 
aceasta disociere, o fac doar din motive ce Jin de ierarhiile 
analizei" . 

Cercetatorii, Mariana Costinescu si apoi Dan Horia 
Mazilu, au semnalat poeticitatea acestor alcatuiri, fapt care 1-a 
determinat pe eel din urma sa inainteze (am vazut) ipoteza 
unor exercitii de poezie intreprinse de Dosoftei, metrificand, 
secvential, Acatistul si Paraclisul, eel mai probabil inaintea 
slefuirii Psaltirei. 

Nu stiu exact la ce s-a gandit D. H. Mazilu, dar banuiesc 
ca intuitia sa a mers pe acest traseu: daca Dosoftei a tradus 
initial Psaltirea din slavona (avand sub ochi insa si textul 
greceasc, latin si ebraic), in proza, apoi a versificat-o, dar a 
tiparit mai intai varianta in versuri, inseamna ca ordinea 
tipariturilor nu indica si ordinea impulsului si a exercitiilor sale 
literare. 

In consecinta, versificarea Acatistului si a Paraclisului, 
pornind de la modelele imnografice bizantine si de la 
exceptionala lor poezie, putea sa fie un exercitiu anterior si 
determinant pentru versificarea Psaltirei, chiar daca cele doua 
imne, tiparite - de altfel - odata cu Psaltirea, au ramas intr-un 
stadiu de prelucrare nedesavdrsit . 

Mitropolitul Dosoftei a incercat sa urmareasca 
poeticitatea originalului literar bizantin, dupa cum se poate 
lesne remarca si din lectura textelor alaturate ale Acatistului 
Nascatoarei de Dumnezeu (OiKog a I Icosul I), desi la Dosoftei 
textul are aspect continuu, prozaic, iar cezurile le-am 
identificat dupa original: 

" AyyeXoc, TTpcoTooiaxrig | 

oupavoOev eTre|i(()9r| 

eLtTeXv ifj| 0eoTOK(o| to Xaipe - 

Km obv aoco|iaT(o| $tdvr\\ 

oo)|iaioi)|iev6v oe ©ecopcov 

KupLe 

e^toxaxo Kal loxaxo KpauyaCwv 



192 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romanct veche, vol. I, op. cit., p. 407-410. 



65 



irpog airrf|v Toiairra* 

XaXpe Si'fjq r\ %apd €KAd|ii|jer 
XaXpe Si'fjq r\ dpd eKA,eii|/er 

XaXpe toO treooviog 

'A5a|i T] dvaKA,r|OLg• 

XaXpe tcov SaKpixov 

if|g Euaq r) XvxpoioiQ- 

XaXpe ui|/cx; 5uoavaPaxov| 

dvOpcoiTLVOLg A,OYLO|ioXg* 

XaXpe pdOog 5uo0e(opr|Tov| 

Kal ' AyyiXoiv o^OaA-iioXq* 



XaXpe Nu|i(()r| dvuii^euxe* 



193 



Inger de nainte de Dvoret, 

din cer trimisfu, 

sd spue Ndscdtoarii de 

Dumnedzdu bucuriia. 

si cufdrd de trup glas 

intrupdndu-Te vddzdnd, 

Doamne, 

sd inspeima si sta strigdnd 

cdtrd insa ca acestea: 

Bucurd-te, din carea bucuriiea va strdluci! 
Bucurd-te, prin carea bldstdmul sd va stinge! 

Bucurd-te, cddzutului Adam sculare! 
Bucurd-te, lacrdmilor Evvei izbdvire! 



Bucurd-te, ndltdme nelesne suitd 

de cugete omenesti! 

Bucurd-te, addncime nelesne vddzutd\ 

si de ochii ingeresti! /.../ 

Bucurd-te, nevastd nenevestitd! 194 



Cf. Ermanno M. Toniolo, Acatistul Maicii Domnului explicat. Imnul si structurile lui 
mistagogice , prezentare si traducere de diac. loan I. Ica jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2009, p. 
63-64. 
194 *** A cat i stu i Nascatoarei de Dumnezeu, Uniev, 1673, BAR, cota CRV 66, f. 5r-5v. 



66 



Mariana Costinescu remarca si alte structuri ritmate si 
rimate (le-a citat si Mazilu), indubitabil reusite stilistice si 
liter are in comparatie cu textele manuscrise: 

Bucurd-te, cd pre muncitoriul 

eel far a de omenie 

L-ai scos din boierie! 

Bucurd-te, credinciosilor povatd de curdtie! 

Bucurd-te, a Giudetului dirept rugdtoare! 

Bucurd-te, apdcatelor multd iertare! /.../ 

Bucurd-te, cd sd buiguird 

Cumplitii cercetdtori! 
Bucurd-te, cd sd vestedzird 
A basnelor scornitori! 



Ipoteza lui Mazilu insa ne orienteaza spre o alta sursa de 
inspiratie a poetului Dosoftei, in ceea ce priveste versificarea 
Psaltirei, spre izvoarele bizantine ale imnului, mai mult decat 
spre analogul poetic reusit (e drept, anterior) de Kochanowski 
si de posibilele modele occidentale luate in discutie in privinta 
acestei intreprinderi poetice. 

Exegeza literara a luat in considerare asemenea alaturari, 
dar a si constatat ca Dosoftei nu-1 pomeneste niciodata pe 
Kochanowski (nici pe vreun alt poet versificator al Psaltirei, 
din cei care, incepand cu Clement Marot , au facut acest 
exercitiu dificil) si nici nu s-a inspirat din opera acestuia 

Simtul sau artistic si poetic este nativ, dar si cult- 
complex, din moment ce „este interesat nu numai de 
exactitatea traducerilor, ci si de expresivitatea lor" si, chiar 
atunci cand are de-a face cu proza extinsa, „nazuieste mereu sa 

1QQ 

dea forma poeticd materiei narative" . 



195 Mariana Costinescu, Versiuni din secolul al XVII-lea ale „Acatistului" si 
„Paraclisului Precistei" in vol. Studii de limba literara si filologie, vol. Ill, Ed. 
Academiei RSR, Bucuresti, 1974 (p. 217-239), p. 234-235. 

196 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cl%C3%A9ment_Marot. 

Cf. I. C. Chitimia, Dosoftei, „Psaltirea in versuri", in Crestomatie de literaturd 
romdna veche, vol. II, coordonatori I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj- 
Napoca, 1989, p. 160-162. 
Volumul se poate downloada de aici: 
http://www.archive.org/details/CrestomatieDeLiteraturaRomanaVechevoL2. 

Mihai Moraru, Dosoftei, „Vietile sfintilor", in Crestomatie de literaturd romdna 
veche, op. cit. supra, p. 122. 



67 



Adaugam aici ca practica lui Dosoftei, de a imprima un 
ritm poetic, insojit de metrica §i rima, icoaselor (uneori §i 
condacele sunt cadenjate astfel) s-a pastrat in Biserica §i s-a 
transmis pana astazi, putand fi adesea reperabila in unele 
acatiste. Exista insa §i cazuri except onale, ca eel al Imnului 
Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de Dumnezeu, al lui 
Daniil Sandu Tudor, care este versificat in intregime 199 . 

Ierarhul care a versificat Psaltirea §i a facut pasul 
introducerii in cultul Bisericii a limbii romane, prin traducerea 



199 Ieroschimonahul Daniil Tudor, Scrieri I, ingrijirea edi^iei si prefa^a de Alexandra 
Dimcea, Ed. Christiana, Bucuresti, 1999, p. 23-60. Spre exemplu, Condacul II si Icosul 
II din acest Acatist: 

Condacul II: 

Precista prea-mangaioasa, 

Domna Prunca Cuvioasa! 

Cu straina cuviin^a a cuvantului Tau cald 

si chemarea cu priin^a dintra a min^ii rugaciune, 

cea dintai Tu ai intrat la pristolul de minune, 

sfanta-sfintelor din om, locul nostra de smarald. 

Cu indraznita in^elepciune, 

Tu ai spart cercul robirii, cere de moarte, cere de somn 

biruind blestemul firii, greul vie^ii noastre domn, 

prin puterea curiam, pentra care pururea 

Celui ce ni te-a dat sa-i rostim infiacarat: Aliluia! 

Icosul II : 

Fecioara a neinseratului veac, 

Sfanta Maica a Luminii! 

Asculta-ne si pre noi cei din pacat 

netrebnicii fii ai tinii! 

Preablanda, buna, preaslanta Fecioara 

polata Domnului Iisus! 

dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara 

deschide-ne „calea de sus". 

Ca prin aprinsa descoperire, 

arcana doritului Mire 

si noi sa putem asijderi canta 

asa cum Moisi dezlegat de sanda, 

cu fa^a in vapaia de rug, 

fierbinte de har Jie l\i striga 

unele ca acestea-n amurg: 

Bucura-Te tulpina de lumina a Rugului nemistuit 
Bucura-Te pridvorule de smirna prin care Dumnezeu S-a ivit 
Bucura-Te inel al unui foe ce-i mai presus de cer 
Bucura-Te dezlegare care topesti tot launtricul ger 
Bucura-Te toiag cu floare intra a inimii calatorie 
Bucura-Te fir de racoare izvorat in launtrica pustie 
Bucura-Te parafa de jar in suflet patrunsa 
Bucura-Te zapada a min^ii de nicio patima ajunsa 
Bucura-Te masura a opta a impara^iei din noi 
Bucura-Te inva^atura scoasa din bucuria de apoi 
Bucura-Te miare saratata cu duhovniceasca minune 
Bucura-Te Mireasa urzitoare de nestarsita rugaciune. 



68 



Liturghierului §i Molitvenicului - dintr-un proiect mult mai 
vast, caci inten^iona a transpune in romane§te §i celelalte caiti 
de slujba -, care a participat la traducerea Bibliei de la 
Bucuresti (diortosind varianta lui Nicolae Milescu), a incercat 
sa ne ofere §i istoria Moldovei in versuri (128 de stihuri), 
inserata in prefa^a laMolitvdnicul de-n0es (Ia§i, 1681) 200 . 

Versurile nu sunt lipsite de har artistic §i putem extrage 
din toate aceste fapte concluzia unui exercijiu literar §i de 
versificajie in limba romana indelungat, practicat de Dosoftei, 
o abnegate care nu poate fi injeleasa §i explicate in absen^a 
unei tradi^ii literare §i poetice, macar ca in vesmdnt slavon, 
care sa determine un asemenea gust §i zel pentru aceasta 
indeletnicire artistica, chiar daca ea nu se inscrie in cadrele 
pldcerii estetice pure . 

Revenind la Psaltire, dorim sa urmarim in psalmii 
versificaji ai lui Dosoftei nu numai performanja metrificdrii, 
care este remarcabila, dar §i resorturile lirice §i retorice (care 
\m de practica oratorica specifica omiliei §i hermeneuticii 
bizantine), poezia dogmaticd 201 §i poezia cosmicd, pe care 
am inceput sa o urmarim in Psaltirea coresiana, §i promovarea 
unei anumite concep^ii, proprie Ortodoxiei isihaste, care vor 
avea un viitor demn de remarcat in lirica romaneasca, precum 
§i alte cateva aspecte care nu au fost aduse in atenjie anterior. 

Universul este creajia ex nihilo a Dumnezeului treimic: 
A Ta este, Doamne, lumea si pdmdntul, / Ce le-ai implut 
singur dintdi cu cuvdntul (Ps. 23, 1-2) . 

E o precizare dogmatica rezonanta in concep^ia 
psalmilor: Ce Tu, Doamne, ceriul si pdmdntul / Le-ai fdcut din 
voaie [de voia Ta] cu cuvdntul /.../ Sa fifi blagoslovif de 
Domnul, / Ce-au fapt ceriul, pdmdntul si omul (Ps. 113, 29-30, 
61-62); El aufapt ceriul cu cuvdntul / §-au intdrit tot pdmdntul 
(Ps. 120, 5-6). 

Sau: Ce-au poruncit sdngur cu cuvdntul / De s-au fdcut 
ceriul si pdmdntul (Ps. 133, 13-14), etc. 

Dumnezeu a gandit lumea din vesnicie §i a adus-o intra 
existenja atunci cand a dorit, intr-o armonie deplina, 
nemaiexi stand nimeni care sa cunoasca sfatul Treimii §i 
gandul Sau: 



" 00 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romana veche, vol. II, op. cit., p. 148-152. 

Eugen Negrici (Poezia medievala in limba romana, op. cit., p. 30) distinge psalmi 
morali $i psalmi dogmatici. 
202 Urmarim textele reproduse in: Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit. supra. 



69 



Cela ce-au pus stelelor mdsurd / §i numere careas pre 
fdpturd [care a dat nume stelelor], / Mare este Domnul de 
tdrie, / §i gdndul Lui nime nu-i sd-l stie (Ps. 146, 13-16); Cd 
Domnul au cugetat cu gdndul / De le-aufdcut [cele ce exista] 
si-I fan toate rdndul [oranduiala, ordinea] (Ps. 148, 15-16). 

Hristos Dumnezeu este Lumina §i Iubire arzatoare §i, 
intr-o exprimare mistico-simbolica, are sdlasul in soare, / De 
scripeste si da strdlucoare, / Ca un Mire cdnd std de purcede / 
Dintr-a Sa cdmard unde sede. /.../ §i nu-i nime sd-I scape de 
boare, / Sa s-ascunzd de Dans la rdcoare (Ps. 18, 13-16, 21- 
22). 

Mirele acesta este insasj Framusejea §i Arhetipul 
frumusejii umane, de Care nimeni nu se poate ascunde in 
rdcoarea nefiin^ei sau a nevederii Sale, nu se poate 
autodesfiinja ontologic, ci doar se poate desfigura prin 
refuzarea acestei asemanari cu El (vom vedea mai tarziu 
psihologia omului pacatos, sub condeiul lui Dosoftei): 

Limba im voi face condei de scrisoare / A scriitori 
grabnic ce nu-i pre sub soare, / Cu cat esti de ghizdav 
[frumos, minunat] sd-J scriu in frdmsefe, / Cd-ntreci pre tof 
giunii cei din tinerefe (Ps. 44, 3-6). 

Creatorul acesta a facut §i lumea intreaga dupa chipul 
Sau ca frumusete §i lumina materiala: 

Vdz cd-i tocmit ceriul de mdnule Tale, 
Cu toatd podoaba, si-ipornit cu cale. 

Ai tocmit si luna sa creased, sa scazd, 
Sd-s ia de la soare lucoare din razd. 

Stele luminate ce lucescpre noapte, 

De dau cuviinfd, Tu le-ai urzdt toate. 

(Ps. 8, 9-12) 

De la Tine zua lumineazd, 
§i noaptea cu stelele da razd. 

Tu ai tocmit luna de da zare, 

§i soarelui i-ai dat de rdsare. 

Tu i-ai dat pdmdntului frdmsefe, 

De l-intoarce vara-n tinerefe. 

Primdvara-i de Tine fdcutd, 



70 



Sd plodeascd roua roadd mult a. 
(Ps. 73, 65-72) 

Cd mare Domn este Domnul /.../ 

Cd-I este lumeapre mdnd, 

Cu pdmdnt si cu ce-i plind, 

§i munfdi cu dealuri nalte 

Supt cuvdntu-I sunt plecate. 

§i marea cu nalte valuri 
A Lui este-n toate laturi. 

§i de mdna Lui lucratd 

Toatd laturea uscatd. 

(Ps. 94, 11,15-22) 

§i Tu, Doamne, cu cuvdntul 
Dintdi ai urzdt pdmdntul, 

§i ceriurile ce-s nalte 

Sunt de mdna Ta lucrate. 

(Ps. 101, 89-92) 

Toate, ce vru Domnul a leface 

Pre pdmdnt si-n cer, le-au fapt cu pace, 

In mdri si pre la toatd genunea, 

De s-au ivit Dumnezdu minunea. 

Suind nuori de preste hotard, 

In ploi fece fulgere cupard, 

Dintr-a sale cdmdri scofdnd vdntul, 

De-I face porunca si cuvdntul. 

(Ps. 134, 11-18) 

Creajia aceasta este o urzeald desavar§ita, cu soare, 
lima, stele, mun^i cu dealuri nalte §i mari cu nalte valuri, o 
lume nu doar inaltd, ci §i addncd de genuni, vie §i dinamica, 
pe scena careia se mi§ca nori, fulgere cupard §i vanturi. 

Dumnezeu, cu mdnule Sale, a facut stele luminate, pe 
care Tu le-ai urzdt toate §i - arghezian - de mdna Lui lucratd 
este toatd laturea uscatd, adica apdmdntuluifrdmsefe. 

Luna da zare nopjii, am zice, amintindu-ne de Blaga, cu 
largifiori de sfdnt mister... 



71 



„Dosoftei lauda lumea proaspata, luminoasa, vesela 
chiar, plina de minimi, edenica.." , trasaturi care le vom 
regasi aidoma la Antim Ivireanul §i care se vor imprima in 
textura literara a poeziei romane§ti moderne §i o vor 
personaliza din interior. 

Ni se confirma si de catre alti cercetatori: „aceasta 

5 5 11 

sacralizare cosmica i§i va pune o pecete definitorie pe intreaga 
fizionomie a liricii romane§ti" 204 . 

Aceste versuri nu doar „vadesc un suflet cu ochii 
deschisi si spre frumusetile naturii" , ci natura paradisiaca 
(in stare sa fie avangarda frumuse^ii paradisiace) este un 
corelativ al dogmelor teologice, care susjin crearea lumii de 
catre un Dumnezeu care este Izvorul frumusejii §i al 
curajiei/fecioriei. 

Ea este, totodata, o prelegere cosmica expusa permanent 
in faja con§tiinJei umane, care e un public intins pe tot 
pamantul. 

Cand Immanuel Kant 206 se arata impresionat numai de 
cerul instelat de deasupra sa §i de legea morala din sine 
insusi, i§i descoperea amprenta teologica, fiindca nu facea 
decat sa-1 reformuleze pe Sfantul Pavel, care, mai intai, a 
afirmat ca universul este o carte de inielepciune §i ca legea 
constiinfei sau legea morala se afla dintru inceput in fiecare 
om, cultivat sau necultivat: Cele nevazute ale Lui se vad de la 
facerea lumii, infelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui 
putere si dumnezeire (Rom. 1, 20); [...] cand paganii care nu 
au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavdnd lege, isi sunt 
lorusi lege (Rom. 2, 14). 

Epistola paulina catre romani era, de altfel, preferata lui 
Luther §i, prin el, capata o important deosebita in aria 
protestanta de gandire, iar Kant nu avea cum sa o ignore. 

Eminescu putea afla la Kant §i Schopenhauer sau la 
romanticii germani o stilistica filosofica moderna, conforma cu 
spiritul vremii §i cu raul secolului, dar nu mai multa filosofie 
decat gasea in arhiva spiritualita^ii proprii. 

De aceea, ni se pare inconsistent^ afirma^ia Zoei 
Dumitrescu-Bu§ulenga: 



" ^ Manuela Tanasescu, op. cit., p. 348. 

204 Idem, p. 343. 

205 N. Cartojan, op. cit, p. 192. 

" 06 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant. 

~ m Martin Luther: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther. 

" 08 Arthur Schopenhauer: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer. 



72 



„In imperativul categoric kantian din Critica rafiunii 
practice i se parea ca gasise cheia acordarii sale launtrice. 

Adancimile lumii morale, frumusejea §i gratuitatea 
acelei norme universale sadite in noi, la fel de frumoasa ca 
cerul instelat desupra noastra, i-au dat un punct de sprijin in 
univers, un reper al perfecjiuniii interioare posibile" 209 . 

In opinia noastra, Kant nu facea decat sa ii reaminteasca, 
eventual, de imperativul moral. 

Cosmosul este prima sursa de cultura a omului, un 
interlocutor intelectual pe masura ra^iunii sale, prima sa 
Academie de teologie §i filosofie, in timp ce in interior, 
con§tiinJa sa este un nomocanon drastic. 

§i in afara, §i in sine insa§i, fiinja umana are carti 
nescrise, busole sau repere negre§ite spre adevar. 

Ne situam intr-o tradijie - pe care o urmarim acum la 
Dosoftei, dar de care nu ne vom desparji niciodata in poezia 
romaneasca §i care va na§te cei mai mari poeji romani, de la 
preromantici §i Eminescu pana in epoca moderna (de aceea §i 
insistam) - pe care o precizeaza Sfantul loan Hrisostom in 
capul cartii, mai inainte de a incepe sa comenteze Evanghelia: 

„Ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor 
Scripturi, ci sa avem o via^a atat de curata incat harul Duhului 
sa fi ^inut locul Scripturilor in sufletele noastre. §i dupa cum 
Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot a§a ar fi trebuit ca 
§i inimile noastre sa fi fost scrise cu Duhul Sfant. [...] 

Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam §i 
cu urma§ii lui, cu Iov §i cu Moise, ci a vorbit cu ei faja catre 
faja, pentru ca a gasit curat sufletul lor. 

Cand insa intregul popor a cazut in pacate grele, atunci 
da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de insemnarea in 
scris a tuturor faptelor §i cuvintelor lui Dumnezeu" , §i in 
epoca Vechiului Testament, cat §i in cea a Noului Testament. 

Asemanator i§i va formula discursul §i Varlaam, in 
prefa^a Cazaniei, fundamentandu-§i demersul pe necesitatea 
transmiterii scriptice a injelepciunii, in contextul declinului 
umanita^ii §i al decaden^ei istorice. 

Ne aflam la o distanja semnificativa de Apusul Europei 
care, dupa desparjirea de Bizan^, a instituit in cultura sa 
centralitatea Bibliei scrise, fundament pe care umanismul §i 



"° 9 Zoe Dumitrescu-Bu^ulenga, Eminescu - Viafa, edi^ie ingrijita de Dumitru Irimia, 
cuvant inainte Dan Haulica, Ed. Nicodim Caligraful, Manastirea Putna, 2009, p. 161. 
210 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii la Matei, col. PSB, vol. 23, traducere, 
introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 1994, p. 15. 



73 



protestantismul 1-a intarit acolo definitiv - numai o 
reconvertire religioasa il mai poate zgudui. 

Nu trebuie sa injelegem de aici ca Orientul bizantin §i 
est-european s-a concentrat pe o cultura populard. In niciun 
caz! 

Acela§i loan Gura de Aur scrie: Acuzare celor care nu 
citesc Sfintele Scripturi 

Nu e un indemn, este o obligate, transmisa panpatristic, 
§i care a strabatut la noi secolele §i istoria: Ispitite Pisaniia 
(Cercetafi Scripturile - In. 5, 39). 

Pentru medievalii no§tri, eel ce nu §tia sa citeasca era 
dobitoc (Ps. 48, 12) - §i, in capitolul dedicat lui Dimitrie 
Cantemir, G. Calinescu sesiza, in Istoria sa literara, ca boierii 
Costini il apostrofau astfel pe Constantin Cantemir, care era 
iliterat. 

Insa exista un hiat intre Occidentul catolico-protestant 
care absolutizeaza Scriptura, afirmand exodul lui Dumnezeu 
in cer §i absenja relajiilor Sale directe cu oamenii (a 
revelajiilor), §i Rasaritul ortodox care poseda in continuare o 
biblie cosmica, pe langa cea scrisa, precum §i experienja 
mistica a contactelor revelajionale dintre Dumnezeu §i oameni, 
aparata §i intarita de curentul isihast sub indrumarea unor mari 
ganditori mistici ca Sfantul Simeon Noul Teolog (sec. XI), 

nil 

Sfantul Grigorie Sinaitul, Sfantul Grigorie Palama (sec. 
XIV), Sfantul Paisie Velicikovski (sec. XVIII) - ca sa evoc 
doar cateva nume rasunatoare, dintr-o mare mul^ime de 
susjinatori ai teologiei vederii lui Dumnezeu. 

Aceste precizari sunt esenjiale pentru a in^elege poezia 
lui Dosoftei §i a urma§ilor sai, efluviile de entuziasm ale 
lirismului care sesizeaza firele de lumina §i de har ce strabat 
textura unei naturi §i a unui cosmos, privit ca spajiu 
securizant, tocmai pentru ca e contemplat in ingenuitatea sa. 

Dosoftei urmeaza, in ce prive§te urzirea cerului §i a 
luminatorilor cere§ti, tradi^ia traducerilor mai vechi ale 
Psaltirei, precum cele utilizate de Coresi, care precizeaza, 
chiar mai subtil, ca Dumnezeu a urzit toate cu degetele: Ca 
vazu ceriul / vadzura cerurile, lucrul deagetelor Tale, luna si 
stelele ce-ai Tu urzit... 

Aceleasj detalii le regasim §i in Cazania lui Coresi: 



211 Idem, p. 545?. u. 

212 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog. 

213 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama. 
214 Coresi, Psaltirea slavo-romdna (1577)..., op. cit., p. 53. 



74 



§i impdrfi lorii tocma (ce se zice, pre voia loru-su lasd 
pre ei), ca un Iubitoriu de oameni si de feciori. Intocmai amu 
deade Dumnezeu oameniloru tuturora infelesu si samavolnicie 
[rajiune §i voinja libera]. 

Deade loru soarele, luna, stealele, pdmdntulu si totu ce 
e pre elu. [...] Iar celu fecioru mai mare si dereptu intru slava 
Domnului aceastea le primi. Vdzu ceriulu si de bundtatea 
fdpturiei cunoscu pre Ziditoriulu. «Vdzu», zice, « ceriulu, 
lucrulu degeteloru Tale, luna §i stealele ce Tu le-ai urzitu». 

Vdzu amu lumea aceasta si mulfemi si prosldvi 

"lie 

Domnulu, cela ce o au infrumusefatu 

Un alt poem creationist, reprodus §i comentat 
(fragmentar) de toate studiile dedicate lui Dosoftei, este 
psalmul 103. 

El detaliaza zilele crea^iei §i le relateaza intr-o reflectare 
poetica, chiar §i in varianta neversificata, cu atat mai mult in 
transpunere poetizatd: 

Sd Te-mbraci cu mdrturie, 

Cuframsefe si tdrie, 

Ca Tu Te-nvesti cu lumind, 

Ca soarele-n zl senind. 

§i Ti-ai tins ceriul ca cortul, 
De l-ai infrdmsat cu totul, 
§i i-ai pus deasupra ape, 
Din tinsori sd nu sd scape. 
Nuorii T-ai pusu-T scard, 
Cdnd vei sdpogori in fard. 

Caii If sunt iuf ca vdntul, 

De mdrg unde Ti-i cuvdntul, 

§i ca gandul mdrg de tare 

Ingerii Tdi cei cdlare, 

§i pedestrimea cafocul 

Merge strdlucind cu totul. 

Tu-ntemeiez[i] cu cuvdntul 
De std nemutat pdmdntul. 

Tu i-ai datu-i de mainte 



215 



Coresi, Evanghelie cu im>a(atura (1581), publicata de Sextil Pujcariu §i Alexie 
Procopovici, Bucure^ti, Atelierele grafice Socec & Co, Societate anonima, 1914, p. 24. 



75 



Prdpastea de-mbrdcdminte, 

§i std gata sd te-asculte, 

Sd dea apapreste munte, 

§i de svdnta Ta poruncd 

Vafugi din deal la luncd, 

Cd va merge detunatd, 

De glasul Tdu inspdimatd. /.../ 

Copacilor de pre cdmpuri 

Tu le dai safau pre timpuri, 
§i chedrilor din Livanul, 

Ce-i rdsddesti pre tot anul. 

Acolo vrabii § -or face 

Cuiburi, di-oe sedea cu pace, 

Cd le este rodionul 

Povafd, pus de la Domnul. 

Cerbilor le-ai dat sd sake 

Pre munfai cu dealuri nalte, 

§i iepurilor scdpare 

Le-ai dat s-aibd supt stand tare. 

Luna aifdcut cu razd 

Sd creascd-n vremi si sd scazd, 

§i soar el e s-nmereste 

Apusul ce odihneste. 

Din tuneric faces noapte, 
De ies gadinile toate. 

Lupii urld si scdnceazd, 
Cdnd spre vdnat sd gdteazd, 

Sd-s ceie si sd-s rdpascd 
De la Domnul sd-i hrdneascd, 

Pdnd cdnd rdsare soare, 
De mdrg cines la-nchisoare. 

§i omul, far a de greafd, 

Iese-n treabd demineafd, 

De lucreazd pdnd-n sard, 

Zi de iarnd si de vara. 

Pentru-aceea, Doamne svinte, 



76 



Safii mdrit de mainte 

De lucruri ce-aifdcut mare, 

Cu sfat bun, cu asezare! 

Pdmdntul iiplin defapte 
Ce-aifdcut cu bundtate. 

§i marea cdtu-i de lata, 

§i largd, si desfdtatd, 

Intr-insd sd fin heri multe, 

Jigdnii mari si mdnunte. 

Preste luciu de genune 
Tree cordbii cu minune. 

Acolo le vine toand 

Defac chifii gioc si goand. 

(Ps. 103,5-30,71-112) 



Psaltirea este o Biblie in mic, chintesenjiata, care repeta 
totul de la Geneza pana la eshatologie (de aceea este cartea din 
canonul Vechiului Testament solicitata eel mai mult in cultul 
Bisericii), de§i adesea intr-o forma profetica umbrita, 
simbolica, care are nevoie de o hermeneutica inalta §i subtila 
(fapt ce o face §i mai agreabild hermeneuticii teologice 
ortodoxe), iar psalmul 103 este o deuterogenezd, o relatare a 
primelor §ase zile ale crea^iei, intr-o alta formula decat cea din 
primul capitol al Facerii. 

Critica literara a remarcat pe drept cuvant poezia acestui 
psalm, de§i, cu toata amprenta personala imprimata de 
Dosoftei, ea este in esenfd scripturala. 

Dosoftei nu face decat sa-i Qxtrapoleze semnificajiile §i 
sa-i aplice o haind lingvisticd romaneasca inedita - ceea ce nu- 
i scade catu§i de pu^in din virUuile de poet. 

Se observa ordinea in care sunt create faptele/fapturilG: 
cerul si pdmdntul (cf. Fac. 1, 1), prin care Sfantul Maxim 
Marturisitorul §i al^i Sfin^i Paring in^eleg: lumea nevdzutd §i 
lumea materiald. 

Dumnezeu este Creatorul §i Soarele amandurora, Cel ce 
Se imbraca ca soarele-n zi senind §i care are nuorii scard, 
adica slava dumnezeiascd, harul sau energiile Sale necreate, 
pe care o pot sesiza duhovnice§te oamenii sfhni, cdnd vei sd 



77 



pogori in fard, cand Se reveleaza lor: pe Sinai (Sfantului 
Moise - in timp ce poporul privea temator de departe), pe 
Carmel (Sfantului Hie), pe Ermon §i Tabor (Sfin^ilor Apostoli), 
sau, aparte §i individual, unei persoane anume, care vede 
numai cu ochii inimii, nedetectat de cei din jur. 

Versurile acestea reproduc o alta hermeneutica patristica 
la scara lui Iacov (mai frecvent se considera insa ca o 
reprezinta simbolic pe Maica Domnului), adica scara pe care a 
vazut-o Sfantul Patriarh Iacov in vis extatic, care unea cerul cu 
pamantul §i pe care urcau §i se pogorau ingerii Domnului (Fac. 
28, 12: §i a visat ca era o scara, sprijinitd pe pdmdnt, iar cu 
vdrful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se 
pogorau pe ea). 

Domnul are ingerii drept cai...iuf ca vdntul...si ca 
gdndul (nu e o expresie populara, de basm, parerea mea este ca 
Dosoftei e creatorul, sursa primara, nu imaginafia populara), 
§i pedestrime [de ingeri] cafocul..., strdlucind cu totul, zelo§i 
sa-I implineasca Lui cuvdntul, porunca (de mdrg unde Ji-i 
cuvdntul). Ace§tia sunt cerul. 

Imaginile nu sunt doar poetice. Norii slavei lui 
Dumnezeu sunt trdsura sau caleasca Lui, zice Sfantul loan 
Gura de Aur, comentand pogorarea Sfantului Dull la 
Cincizecime. 

Insa unde e vorba despre nori in Scriptura, avem, de 
fapt, o indicare a slavei negrdite a lui Dumnezeu, a luminii 
Sale dumnezeisti. 

Niciodata norii nu stau in preajma ingerilor. Ei sunt un 
element definitoriu, extatic in Scriptura, care indica prezenja 
lui Dumnezeu insu§i: pre denainte-J 1 nuorii fac cale (Ps. 17, 
33). 

Aidoma vorbeste §i in omiliile la Matei, comentand 
Schimbarea la fajd, cand se intreaba de ce se aude glasul 
Tatalui din nor: „A§a Se arata totdeauna Dumnezeu! Nor si 
negurd imprejurul Lui [Ps. 96, 2]; §i: §ade pe nor usor [Is. 19, 
1]; §i iara§i: Cel ce a pus norii suirea Lui [Ps. 103, 4]; §i: Nor 
L-a luat de la ochii lor [Fapt. 1, 9]; §i: Ca Fiu al omului, 
venindpe nori [Dan. 7, 13]. 

Glasul a venit din nor ca sa creada apostolii ca glasul 
vine de la Dumnezeu. §i norul era luminos" 

Norii luminosi sunt intunericul supraluminos (Sfantul 
Dionisie Areopagitul) al slavei eterne a Preasfintei Treimi, 



216 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii la Matei, op. cit, p. 651. 



78 



lumind ce scripeste... cu negurd groasd de grea strdlucoare 
(Ps. 17, 27-28). 

„Intunericul dumnezeiesc este lumina neapropiatd in 
care se spune ca locuieste Dumnezeu (cf. I Tim. 6, 16)" . 

De aceea, Dosoftei o nume§te scard (urmarind eel mai 
probabil o alta interpretare patristica, ce nu mi-e cunoscuta in 
mod deosebit), adica scara pogorarii lui Dumnezeu la om, atat 
inainte cat §i dupa Intruparea Cuvantului, revelajia Sa ca 
Lumina negraita, pentru ca Fiinja lui Dumnezeu ramane in 
veci necunoscuta, nu numai oamenilor, dar §i ingerilor, dar 
putem cunoa§te (ba chiar suntem obligafi, conform teologiei 
ortodoxe, sa cunoa§tem) strdlucirea fetei Sale, adica 
lumina/harul/energiile Sale necreate §i ve§nice. 

Cunoa§terea aceasta este echivalenta cu sfin^irea §i 
indumnezeirea umanului §i pe ea o promoveaza toata literatura 
romana medievala, de la Neagoe Basarab la Varlaam §i Antim, 
Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino §i Nicolae 

1 Q 

Milescu-Spatarul (ultimul scrie §i un tratat dogmatic, adresat 
catolicilor, despre Steaua Rdsdritului lumindnd peste Occident 
- Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens). 

Nu trebuie sa ne mire prezen^a mirenilor (laid) in 
aceasta enumerare: „Grigorie Palama a oferit descrierea ideala 
a trei variante de isihasm ca adevdrata filosofie a Vie^ii 
cre§tinilor: un isihasm anahoretic pentru pustnici (Lauda 
Cuviosului Petru Athonitul din 1332-1333), un isihasm pentru 
monahii §i monahiile din manastiri, urban chiar (Epistola- 
tratat cdtre monahia Xeni din 1345-1346) §i un isihasm laic 
pentru intelectuali (Epistola-tratat cdtre loan §i Teodor 
filozofii tot din intervalul 1 345- 1 346)" 220 . 

Dialogul Dumnezeirii cu umanitatea folose§te §i o alta 
scard, caci ingerii sunt caii §i pedestrimea Lui - cu un alt 
termen, biblic, ostirea sau taberele Lui (Fac. 32, 1-2). Biblia 



Sfantul Dionisie Areopagitul, Opere complete $i scoliile Sfdntului Maxim 
Marturisitorul, traducere, introducere §i note de Pr. Dumitru Staniloae, edi^ie ingrijita 
de Constanta Costea, Ed. Paidea, Bucurejti, 1996, p. 248 (cap. II din Despre Teologia 
Mistica). 

218 Idem, p. 258 (Epistola V, Cdtre Dorotei liturgul (diaconul)). 

219 A se vedea: http://biserica.Org/WhosWho/DTR/M/NicolaeMilescuSpataru.html. 
loan I. Ica jr., Maica Domnului in teologia secolului XX si in spiritualitatea isihasta 

a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed. Deisis, 
Sibm, 2008, p. 198. ' 



79 



de la 1688 face o precizare in plus, individualizandu-i ca 
arhangheli. In mod cert, Dosoftei nu se inspira din folclor 

Antim Ivireanul ii nume§te care si carufe, desemnandu-i 
pe ingeri ca un alt vehicul, creat - in afara de slava Sa necreata 
§i ve§nica - al deplasarii lui Dumnezeu spre oameni, ingerii 
fiind marturia slavei Lui cople§itoare, inso^itorii §i escorta Lui 
imparateasca, dar §i intermediari intre Dumnezeu §i om: de I- 
aufost lipsd de card si de carufe, ca sa mearga undevas, are 
El mult mai slavite si mai laudate card decdt acestia; ca zice 
David, Psalm 17: „S-au suit pe heruvimi si au zburat; zburat- 
au pe arepile vantului " . 

In psalmul indicat §i de Antim, vedem ca Dosoftei 
pastreaza aceea§i retoricd teologicd in denumirea activitafii 
ingerilor (ca §i in cazul altor precizari de acest gen): Cdnd ai 
sdfaci cale unde Ti-i cuvdntul / Ai heruvimi gata de-s repez[i] 
ca vdntul (Ps. 17, 29-30). 



221 Asa cum, din pacate, eronat au crezut I. C. Chitimia (a se vedea: Dosoftei, „Psaltirea 

in versuri ", in Crestomatie de literaturd romdna veche, vol. II, op. cit., p. 162 s. u.) sau 

asa cum inca mai crede Al. Andriescu. 

De asemenea, ambii gresesc, in opinia noastra, cand considera ca originalul biblic e mai 

sdrac din punct de vedere expresiv decat transpunerea poetica a mitropolitului. 

Ceea ce caracterizeaza prin excelenta expresia biblica este concentrarea, laconismul 

simbolico-profetic si paremiologic-metaforic. 

Extrapolarea poetica a sensurilor este posibila tocmai datorita acestei concentrari care 

ascunde un abis semnatic si care poate fi desfacuta apoi in parafrazari, prelucrari si 

interpretari cat de mari si intinse, dupa cum se doreste. 

Al. Andriescu dezavueaza, pe buna dreptate, curentul etnicizant, initiat de N. Iorga si 

mostenit pana la E. Negrici, care sustine asa-zisa romdnizare a psalmilor lui Dosoftei, 

dar considera pe mai departe valabila influenta folcloricd, afirmand, spre exemplu: 

„Creatorul [lumii] este preamarit in mijlocul minunilor sale, cum spune inspirat 

Dosoftei, talmacind imaginile biblice intr-o limbd poetica de inspiratie folcloricd, ce era 

capabila, mladiata de el, sa le conserve si sa le restituie nealterata, daca nu imbogatita, 

intreaga frumusete. 

In aceasta picturd naivd, norii sunt scard la cer, creatorul isi mana caii iut ca vdntul, 

ingerii cei cdlare ca gdndul mdrg de tare, prdpastea de-mbrdcdminte isi porneste apa 

detunatd de porunca lui Dumnezeu...", etc, etc. , cf Al. Andriescu, Psalmii in literatura 

romdna, Ed. Universitatii „Alexandru loan Cuza", Iasi, 2004, p. 24. 

O astfel de perspective este cu totul eronata si este provocata de necunoastere in 

domeniul teologiei mistice ortodoxe. 

Insa, daca specialisti de o asemenea tinuta si care sunt de buna credinta cad intr-o 

asemenea capcana, nu mai trebuie sa ne mai intrebam mai mult despre cum s-au produs 

mistificarile din critica deceniilor trecute, cu atat mai mult cu cat erau solicitate masiv si 

de intentii malefice. 

Altfel, studiul lui Al. Andriescu este, din punct de vedere literar, solid si acrivic, si 

multe din precizarile sale sunt foarte binevenite. 

Antim Ivireanul, Opere, edi^ie critica si studiu introductiv de Gabriel Strempel, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1972, p. 105-106. 



80 



Asemenea zice §i Varlaam: Dumnedzdu, cela ce nice 
inceput, nice svdrsit n 'are, carele iaste mai denainte decdt tofi 
vecii, imbrdcat cu lumind neatinsd [neapropiata - I Tim. 6, 16] 
si cu slavd negrditd, cdruia nu-I trebuia nice ceriu, nice 
pdmdnt, nice altd lume ca sd-L prosldveascd, cd acestea toate 
le ave intru sine, si era mdrit si sldvit deusebi de toatd lumea, 
iard pentru mare mila Sa vru sd-s arate slava Sa lumiei, 
[slava] carea o ave mainte incd de ce nu era lumea, 
pentr 'aceea intdiufdcu ingerii ' . 

Mai aproape, oarecum, de gandirea ortodoxa (ca §i de 
Dumitru Staniloae §i chiar vorbitor pu^in de limba romana), un 
teolog protestant existentialist, Jiirgen Moltmann - de§i, pe 
traiect catolico-reformat, confunda fiinfa cu energiile/lucrarilG 
lui Dumnezeu - afirma ca din vesnicie „Dumnezeu se 
hotara§te sa-§i descopere propria slava. [...] In primul rand, 
Dumnezeu se hotaraste pentru Impara^ie §i mai apoi pentru 
create. De aceea fundamenteaza imparajia creajiei, crea^ia 
fiind promisiunea reala a impara^iei" 

Eroarea lui, din punct de vedere ortodox, este de a 
considera ca „in slava Sa se descopera propria-i via^a §i fiinfa, 
ve§nice" 226 : in slava Sa se descopera viafa lui Dumnezeu dar 
nu fiinfa lui Dumnezeu. Fiinfa lui Dumnezeu ramane pururea 
incomprehensibila ingerilor §i oamenilor. 

Daca cerul e plin de slava lui Dumnezeu §i este populat 
de puterile ingere§ti, la inceputul lumii, pdmdntul este mai 
intai acoperit de ape, adica are prdpastea de-mbrdcdminte - 
pentru ca, dupa cum am precizat, psalmul 103 urmare§te 
ordinea celor §ase zile ale crea^iei. 

Descoperindu-se apoi pamantul de sub ape, la porunca 
lui Dumnezeu, §i munfdi, si dealuri nalte / S-or ivi, si sesuri 
late (Ps. 103, 31-32), in locul in care sunt unite. 

Pe langa poezia cosmicd, a naturii sdlbatice (cu mun^i, 
ape, rami, hiare - cerbi, iepuri, lupi care sunt lei in original -, 
pasari care slobod cdntece si glasuri) exista §i o naturd 
domesticd (a§a cum sunt §i hiare salbatice §i dobitoace 
domestice - o precizare anticipativa impotriva teoriei 
evormioniste) injeleasa ca utilitard, utila omului, care este §i ea 
demna de remarcat: 



" 23 Varlaam, Cazania (1643), ed. ingrijita de J. Byck, Ed. Academiei RSR, Bucurejti, 

1966, p. 377. 

224 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/J%C3%BCrgen_Moltmann. 

Jiirgen Moltmann, Dumnezeu in creafie. O perspectiva ecologica asupra creapei, 
editori: Pr. Emil Jurcan si Pr. Jan Nicolae, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 2007, p. 105. 
226 Ibidem. 



81 



Tu daifdnului sd creased, 

Dobitoacelor sdpascd, 

§i cresti pajistea cea moale, 

De scoate grdul dinfoale, 

De-s culeg oamenii hrand 

Sd le hie si pre iarnd. 

Cd scot pita cu sudoare 

Sd mdndnce la rdcoare, 

Din pdmdnt agonisitd 

Pre porunca Ta cea svdntd. 

§i le-ai dat vinul sd-sfacd 
Veselie, sd le placd. 

Cu oloi 221 sa-§ netezasca 

Fafa si sd sd-ncrdvascd 

Cupdinea cea de mdncare, 

Sd sdfacd omul tare. 

(Ps. 103, 55-70) 

Secven^e asemanatoare ca in^eles descoperim §i in al^i 
psalmi: 

Demineafd cdnd ies[i], Tu dai razd, 

§i de Tine cina sd-mfrdmsazd. 

De Tine pdmdntul sd adapd, 

§i de bisug nimenusd scapd. 

Cdpdrdul Tdu, Dumnezdu, varsd, 

De safdu gdtind tuturor masd. 

Brazdele pdmdntului le-mbatd, 

Sd rodeascd secere bogatd. 

In ploi bune, vesele sd creased 
Vipturile [roadele] si sd sd mulfascd. 

Anul cu cunund l-ndroceste 

§i cu de tot bine l-indulceste, 

Cdmpii de grdsdme sd sd imple 



227 



Arhaism pentru ulei, dar pe care Eminescu II pastreaza in textele sale. 



82 



§i pustia grasd sd sd tdmple. 

Inframsefe, dealurile nalte 
Bucurie le-a-ncinge sd salte. 

Sd-nvdscurd oile, mieorii, 

§i s-or veseli secerdtorii 

De zdpodii ce vor unda grdne, 

§i tof vor cdnta sdtui de pdine. 

(Ps. 64, 25-44) 

Omul este in centrul acestui univers §i in aten^ia 
primordiald I aurorald a lui Dumnezeu, care creeaza lumea 
pentru el §i cu raza Sa il privegheaza inca de demineald. 

Centralitatea omului in cosmos sau aceasta postura de 
stapan al lumii, in care omul este deschis continuu spre 
Dumnezeu si in relatie cu El (contrar antropocentrismului 
renascentist), descopera aici o randuiala divina, o stare de fapt, 
stabilita de Dumnezeu la originile lumii. 

Ne intoarcem la poezia cosmicd, pentru ca ea va prilejui 
pagini de literatura remarcabila, atat in perioada medievala, cat 
§i in cea moderna. 

Omul, pe care 1-am vazut pu^in mai devreme ca lucrdtor 
al pamantului §i beneficiar al roadelor lui, este §i un 
contemplativ . 

Jdran sau pastor, indeletnicindu-se sa secere sau 
ocupandu-se cu oile §i mieorii, el este chemat sa fie §i un 
teolog §i literal filosof, care sa citeasca biblia cosmicd. 

Nu trebuie sa a§tepte epoca moderna ca sa devind 
contemplativ. Hie Moromete are predecesori. 

In orice epoca, la orice varsta, a omului sau a istoriei, 
adevaral ii este accesibil - precizare pe care o vom afla §i in 
Istoria ieroglificd a lui Dimitrie Cantemir, pentru care §i 
pruncii sub fafele maicd-sa sugdtori sunt in stare sa judece §i 
sa in^eleaga crearea lumii ex nihil o de catre Dumnezeu. 

Universul este luminiscent (Manuela Tanasescu zice 
radios) §i reflectd frumuse^ea §i desavar§irea dumnezeiasca, 
avand o rajiune cosmicd sadita in el, care dialogheaza cu 
omul, ii povesteste acestuia (termenul aparjine Scripturii), ii 
nareazd despre Creatorul lui: 



' Personajul principal din volumul I al romanului Morometii de Marin Preda. 



83 



Cerurile spun 229 fdrd-ncetare 

De slava Ta, Doamne, de cea mare, 

§ifacerea mdnuloru-J svinte 

Tdria dd-n tot vestea-nainte. 

Zi din zi voroava izbucneste, 

§i noaptea din nopate gdnd vesteste, 

Cat nu este graiuri sd s-ascunzd, 

Sau cuvinte sd nu sd rdspunzd. 

(Ps. 18, 1-8) 

Cosmosul acesta e o Sheherezada ~ in stare sa 
povesteasca o mie si una de nopfi numai despre minunile lui 
Dumnezeu. 

E o povestire sau o narapune originard, care imprima 
literaturii caracter animator, vivificator, un rol dia-logic, 
logosific. 

Literatura cosmica o anticipeaza pe cea umana, e 
anterioara lui Ghilgames ' , povestirilor din Halima ' §i 
intregii literaturi a lumii. 

Aici nu se mai pune problema de anterioritatea sau 
posterioritatea Bibliei sau a concepjiilor iudeo-cre§tine faja de 
alte epopei sau filosofii antice, pentru ca exista o carte a 
cdrjilor cosmica pe care tradijia bizantina §i ortodoxa o are 
pururea in vedere, sub aspect dogmatic, dar pe care 
catolicismul §i protestantismul, instituind rajiunea scolastica 
(reprodusa ulterior si in filosofie prin argumentul ratiunii 
suficiente, al lui Leibnitz ) §i, respectiv, centralitatea Bibliei 
scrise, au exclus-o din teologia lor. 

Reflexul stilistic e o raza a teologiei dogmatice, pentru 
scriitorii no§tri medievali, ierarhi sau carturari mireni. 

Vom avea prilejul sa observam aceasta imbinare dintre 
teologie §i poezie cu prisosin^a §i in capitolele care vor urma. 

Literatura §i poezia umana sunt secundare, in planul 
na§terii (cosmosul precedd omul) sau ca act cultural, dar sunt 
la fel de primordiale in percepjia §i reflectivitatea sa interioara 
(de aceea Eminescu §i mul^i dintre scriitorii no§tri se intorc la 



~ In Biblia ed. Bartolomeu Anania, 2001, este: cerurile povestesc slava lui Dumnezeu 
(5it|yo0vtcu = povestesc, descriu, cf. Ps. 18, 2, in Septuaginta). 

230 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eeherezada. 

231 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Epopeea_lui_Ghilgame%C5%9F. 

~ 32 Idem: http://biblior.net/istoria-literaturii -romane/literatura-eroica.html?page=2. 
233 Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gottfried_Wilhelm_von_Leibniz. 



84 



copilarie ca la o varsta a sim^irii harului §i a convorbirii tainice 
cu el). 

Poezia §i povestirea cosmica au primordialitate, in 
ordine temporala, iar omul este condeiul harului §i narator 
reflector al aceleia§i frumuseti pe care o nareaza §i oglinda 
cosmica. 

Eminescu va reproduce magnific aceasta percep^ie 
straveche vizionara (care n-are nimic de-a face cu platonismul 
sau neoplatonismul, este chiar antagonica in raport cu aceste 
teologii/filosofii), in poemul 0,-nielepciune, ai aripi de 
ceard! 234 : 

§i tot ce codrul a gdndit cujale 

In umbra sapdtatd de lumini, 

Ce spun: izvorul lunecdnd la vale, 

Ce spune culmea, lunca de arini, 

Ce spune noaptea cerurilor sale, 

Ce lunii spun luceferii senini 

Se adunau in rdsul meu, in pldnsu-mi, 

De ma uitam rdpitpe mine insumi. 



Omul, posesor al unei duble naturi, materiale §i 
spirituale, este creat dupa chipul Sau, mai presus decat lumea 
intreaga (pufdn nu de-atocma cu ingeri in slavd - Ps. 8, 17), 
pentru ca universul irafional (logos alogos, cum il nume§te 
Origen " ) nu are con§tiinJa ca sa perceapa aceasta asemanare, 
insa omul da. 

Omul strabate treptele cunoa§terii imediate §i ale 
contemplajiei naturale, pentru a accede la o cunoa§tere §i o 
contemplate spirituala mai presus de acestea, insuflata de 
Dumnezeu: 

„Cand marele David, datorita credinjei, a strabatut cu 
mintea, in Dull, prin cele vazute, ca prin ni§te u§i incuiate, spre 
cele inteligibile, §i a primit de la injelepciunea dumnezeiasca o 
oarecare in^elegere a tainelor ce pot fi ajunse de oameni, a zis: 
Addnc pe addnc cheamd intru glasul cdderii apelor Tale (Ps. 
41,9). 

Prin aceasta a indicat poate ca toata mintea 
contemplativa care se aseamana, din pricina invizibilitajii 



234 Puteti citi intregul poem aici: http://ro.wikisource.0rg/wiki/O, 
n%C5%A3elepciune_ai_aripi_de_cear%C4%83 ! . 

235 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Origen. 



85 



naturale §i a adancimii §i muljimii cugetarilor, cu un addnc, 
dupa ce a strabatut toata oranduirea celor vazute §i a ajuns in 
^ara celor inteligibile, §i apoi s-a ridicat §i peste acestea prin 
mi§carea fulgeratoare a credinjei, [...] invoca precum se cuvine 
injelepciunea duhovniceasca, sau addncul cu adevarat de 
nestrabatut prin cunoa§tere [imediatd sau pur rafionalista], ca 
sa-i daruiasca zvonul caderilor Sale de apa, dar nu cdderile 
insele; adica cere sa-i daruiasca o oareceare infelegere a 
credinfei, care sa-i faca cunoscute modurile §i ra^iunile 
providen^ei dumnezeiesti referitoare la toate cele ce sunt 
[exista]" 236 . 

Treptele cunoa§terii urea spre vederea lui Dumnezeu 
(teoptia). Dorul de Dumnezeu din om este eel care dore§te sa 
vada fafa Sa, slava Sa, lumina Sa ve§nica: 

Strigdnd mi-au venitu-mi amefald, 
Mi-au amurfit limba-n osteneald. 

Ochii sa tdmpira de zabava [a§teptare], 

Dorind, Doamne, de svdnta Ta slava. 

(Ps. 68, 7-10) 

Cdndva de-as vedea-md sa-J ' pravesc in fafa, 

Sa-m bucuri si mie sufletul de via fa, 

Inema si trupul sa stea-n gdnduri bune 



~ 36 Sfantul Maxim Marturisitoral, Ambigua, traducere din grece^te, introducere §i note 

de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1983, p. 346. 

Reproducem, de la acee§i pagina, nota 440, §i o parte din comentariul Parintelui 

Staniloae: 

„[...] Mintea noastra ca abis cheama mereu abisul dumnezeiesc. [...] Iar din abisul 

dumnezeiesc se revarsa faptele Lui de iubire, darurile Lui, sensurile Lui, ca niste ape in 

avalansa, pe care fiin^a noastra le primeste largindu-se continuu. 

Abisul acesta nu poate fi vazut, nici valurile iubirii Sale spre lume, si in^elesurile si 

motivele lor. Mintea noastra poate auzi numai zvonul acestor avalanse, ecoul lor. Si 

aceasta, numai cand a trecut dincolo de toate chipurile si zvonurile finite ale lucrurilor 

finite, care sunt produsele avalanselor divine. 

Zvonul acesta nu ne da cunoasterea valurilor de iubire ale lui Dumnezeu, caci nu ne 

mijloceste patrunderea in abis si nici avalansa apelor Lui. Aceasta n-am putea-o suporta. 

Dar sesizarea zvonului apelor Lui e si ea o cunoa$tere si o traire. Si impresia a ceea ce 

se cunoaste si se traieste e covarsitoare. 

Caci abisul dumnezeiesc e totusi sim^it din zvonul supraformidabil al valurilor Lui de 

putere si de iubire. Zvonul nu ne lasa numai cu o teologie negativa teoretica [teologia 

apofatica ortodoxa, cea care vorbeste despre intunericul dumnezeiesc, este ceva diferit 

de teologia negativa teoretica, si care II defineste pe Dumnezeu prin ceea ce nu este, 

prin nega^ii: nu este vazut, nu este materie, nu este circumscris in spafiu si timp, etc.], ca 

la Evagrie Ponticul [eretic], cum socoteste Hausherr sau chiar Hans Urs von Balthazar. 

Prin acest zvon vine totusi ceva din abisul dumnezeiesc la noi; avem totusi o anumita 

experien^a a lui". 



86 



De Domnul, de Cel viu, cat sa nu poci spune ' . 
(Ps. 83, 7-10) 

Ca la Tine este de viafdfdntdnd 

§i-ntr-a Ta lucoare vom vedea lumind. 

(Ps. 35,21-22) 

Fiin^a umana se poate face parta§a, intra cuno§tinJa, 
luminii dumnezeiesti §i viejii Sale cere§ti, prin duh: 

§i Tu, Doamne svinte, im trimif lumind, 
De-m luminezfaid cu razd senind. 

§-al meu intunerec dobdndeste razd 

Dintr-a Ta lucoare ce strdlumineazd. 

(Ps. 17, 77-80) 

Cugetul im svinfeste, ochii lumineazd 

Dintr-a Ta strdlucoare de senind razd. 

(Ps. 12,11-12) 

Raza creatoare a luminii dumnezeie§ti (sesizabila adesea 
§i in iconografia ortodoxa) este cea care il aduce pe om intra 
fiin^a, din intunerecul nefiinjei, dar §i cea care il aduce din nou 
la viaja, sco^andu-l din intunerecul pacatelor, al infernului 
interior sau al Iadului propriu-zis. 

Despre raza aceasta vom avea multe de discutat la 
Eminescu, unde raza ta si geniul morfii este raza gandirii cei 
eterne §i II reprezinta pe Cel ce este Izvoral viejii dar §i 
Judecatorul caderii umane, pe care o pedepse§te cu moartea, 
intr-o in^elegere inalta simbolica. 

Isihasmul, remarcat §i de studiile literare ca fiind 
invajatura spirituals fundamentala a Invdfdturilor lui Neagoe 
Basarab, dar §i a Cazaniilor lui Coresi §i Varlaam - sursele de 
baza fiind identificate in omiliile lui loan Caleca §i Calist 
Patriarhul, doi patriarhi isiha§ti, al doilea fiind ucenic al 
Sfantului Grigorie Sinaitul (din acela§i Calist Patriarhul, 
Eminescu obisnuia sa copieze sarguincios in caietele sale, 



Cat sa nu poci spune este foarte probabil o parafraza la cuvintele de nespus de la II 
Cor. 12, 2-4: „Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani - fie in trap, nu stiu; 
fie in afara de trap, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pana la al treilea 
cer. Si-1 stiu pe un astfel de om - fie in trap, fie in afara de trap, nu stiu, Dumnezeu stie 
-, ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le 
graiasca (subl. n.)". 



87 



descoperind, intr-o rugaciune a acestuia, cea mai buna 
cunoastere si descriere - in opinia lui Eminescu - a naturii 
umane) -, se poate sesiza §i in formula poetica oferita de 
Dosoftei Psaltirei. 

Slava lui Dumnezeu (strdlucirea fetei lui Dumnezeu) 
sau lumina dumnezeiasca este cople§itoare, este numita negura 
pentru ca este intuneric supraluminos, dupa cum am precizat 
deja, mai devreme: 

Lumina scripeste supt svinte-T picioare 
Cu negura groasd de grea strdlucoare. 

Cdnd ai safari cale unde Ji-i cuvdntul, 
Ai heruvimi gata de-s repez ca vdntul. 

Pus-ai intunerec de-T ascunzi lumina, 
Cu solas de ape ce-aifdcut cu mdna. 

§ipre denainte-T nuorii fac cale, 
Cu ploaie aprinsa curdnd [curgand] ca o vale. 

(Ps. 17,27-34) 

Cine poate sta sa vazd 

De pre nouri cum dai raza? 

Ca de-atocma nu Ji-i nime, 

Nice gios, nice-n nalfime. /.../ 

Cu neguri este Tavorul, 
Ermonul i-i nalt pogorul. 

Abi-asteapta sa Te vazd, 

Depre ddnsii 238 sa dai raza... 

(Ps. 88,25-28, 51-54) 

Aceea§i slava dumnezeiasca a fost vazuta de departe de 
poporul lui Israel, pe muntele Sinai, §i in Vechiul Testament 
(intr-o injelegere duhovniceasca, munfii semnifica inalfimea 
vederii §i a cunoa§terii). 

Doar ca, atunci „cand Dumnezeu ameninja, norul este 
intunecos, ca pe Muntele Sinai. 



38 De pe mun^ii Tabor §i Ermon, pe care Hristos Si-a dezvaluit Apostolilor slava Sa 
dumnezeiasca. 



88 



Ca spune Scriptura: A intrat Moise in nor si in negurd; 
si ca aburul, asa se purtafumul [Ie§. 24, 18]. 

Profetul David, vorbind de ameninjarea lui Dumnezeu, 
spune: Intunecoasd apd in norii vdzduhului [Ps. 17, 3]"239. 
Sau: 

Pre denainte-I foe merge, 
De arde ceifdrd lege. 

Fulgerile Lui cu para 
Ard de sa vddpreste fard. 

Pamdntul sd-mplu de fried, 
Munfdi sa topesc de pica 

§i curd ca neste ceard, 
Vdzdnd pre Domnul in fard. 

§i defafa Lui cea svdntd 
Tot pamdntul sa spdimdntd. 

Cerurile grdiesc toate, 
De-I spun dreptatea-n gloate. 

§i tof oamenii vdzurd 

Slava Lui de sd-ncrezurd. 

(Ps. 96, 11-24) 

Atat in Vechiul Testament, cat §i in Noul Testament, 
adica atat inainte cat §i dupa intruparea Cuvantului lui 
Dumnezeu, oamenii au vazut aceeasj slava ve§nica a Treimii, 
cei carora S-a revelat, pentru ca mantuirea oamenilor a fost §i 
este sinonima cu indumnezeirea lor: 

„Sfantul Grigorie Palama opereaza cu o in^elegere mai 
subtil nuanjata a no^iunilor de mdntuire §i indumnezeire, care 
ii permite printre altele sa evite un hiat dintre Vechiul §i Noul 
Testament §i sa afirme, din contra, continuitatea teofaniilor §i 
identitatea revelajiei §i a experien^ei ei indumnezeitoare in 
cele doua Testamente. 

In intreaga istorie a manturii, oamenilor li se descopera 
aceea§i slava necreata a lui Dumnezeu vazuta de patriarhi, 
profe^i, Maria, apostoli, sfinji, intr-un proces sinergic de urcus. 



~ 39 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii laMatei, op. cit., p. 651. 



89 



ascetico-contemplativ al omului §i de pogorare energetica a lui 
Dumnezeu" 240 . 

Vederea luminii dumnezeie§ti cu ochii inimii, ai 
duhului, ramane dezideratul aflat in central spiritualita^ii 
ortodoxe, a§a cum il traduce Dosoftei in psalmii versifica^i, in 
descendenja tradijiei apostolice §i patristice. 

Ceea ce face posibila aceasta revelare sau extaz mistic 
este paza inimii si a minfii de gandurile intinate, insojita de 
rugaciunea neincetata, nepticd sau veghetoare: 

Pentru-aceea va luaf sama tot omul, 
De va rugaf cu tot gdndul cdtrd Domnul. 

§iferif sd nu va scape gdnd din minte, 

Ce sdprdznuif in ruga cu herbinte. 

(Ps. 75, 23-26) 

Cd vei zidi, Doamne svinte, 

Sionul ca de mainte 

§i J-vei ivi svdntafafd 

Cu slavd si cu dulceafd. 

Cd le vei cduta de ruga 

Celor din pedeapsd lungd, 

§i de dans nu-J vafi greafd, 

[De cei] Ce sd roagd cu dulceafd. /.../ 

§i Domnul din ceri, ddnd razd, 

Cautd spre pdmdnt sd vazd 

§i s-auzd de durere 

Celor ferecafi in here [fiare, lanjuri] /. . ./ 

Sd-m dai veste si cu bine 

Pentru zdle ce-am pufdne, 

§i cdnd im vei lua viafa, 

Ma rog, Doamne, sd-T vdzfafa. 

(Ps. 101, 53-60, 67-70, 83-86) 

Pentru isiha§ti, exista §i rugaciunea tdcerii inaintea lui 
Dumnezeu: Tu, Doamne, mi-ascultd / Ruga din tdcere (Ps. 53, 
7-8). „Tacerea este taina veacului viitor" . 



240 Diac. loan I. Ica Jr., op. cit, p. 196. 



90 



Dar versul lui Dosoftei nu poate sa nu ne aminteasca 
Psalmul arghezian: Ruga mea e fdrd cuvinte, / §i cdntul, 
Doamne, mi-e fdrd glas. / Nu-fi cer nimic. Nimic fi-aduc 
aminte. / Din vesnicia ta nu sunt mdcar un ceas. // Nici 
rugdciunea, poeate, nu mi-e rugdciune, / Nici omul meu nu-i, 
poate, omenesc. / Ard cdtre tine-ncet, ca un tdciune / Te caut 
mut, te-nchipui, te gdndesc. 

Ceea ce, in contextul epocii moderne, poate fi interpretat 
ca nihilism §i revoltd, daca e privit in matca sa tradijionala, se 
descopera a fi anihilare de sine §i de egoul propriu, ascetica, §i 
care se mai nume§te §i pocdinfd, in aceea§i tradi^ie, ignorata 
adesea de studiile literare. 

Pentru con§tiinJa ascetica ortodoxa, intoarcerea la nihil 
inseamna intoarcerea la materialul de create al lui Dumnezeu 
(awa Sofronie de la Essex ) §i oferire de sine spre 
remodelare de catre acela§i Creator care 1-a extras pe om din 
nefiinja §i 1-a destinat viejii §i slavei Sale eterne. 

Fara prea multa adancire in subtilita^ile teologice - 
macar §i teoretic, acestea ar fi trebuit sa constituie o platforma 
de cercetare pentru determinarea particularitajilor poeziei sale 
-, Tudor Arghezi a fost transplantat din pamantul culturii 
sale monastice direct in arealul teologiei protestante a lui Karl 
Barth 244 §i Paul Tillich 245 , pe care ar fi anticipand-o. 

Vom reveni insa asupra acestei dezbateri la momentul 
potrivit. 

Lumina lui Dumnezeu este slava nesfar§ita a Bisericii 
sau Imparajiei ve§nice (C-am indrdgit, Doamne, a Ta svdntd 
casd [Biserica], / Pentr-a eifrdmsefe sa fie aleasd. / Cu slava 
Ta, Doamne, ce o lumineazd, / De da cuviinfd si sloboade 
razd. - Ps. 25, 17-20), dar este §i focul eel nestins care arde 
ve§nic pe cei necuraji: Sd-i pui ca cuptoriul ce arde cu para, / 
'Nvremea [aratarii] fefii Tale, cdndvei veni-n fara (Ps. 20, 23- 
24), cand vei veni, adica, pe pamant, a doua oara, la Judecata. 

Daca cerul material, sensibil, era o urzeald cu stele, 
imparajia cerului, cea spirituals, este de mdtasd (sonoritdfi 
argheziene de felul acesta sunt arhiprezente in psalmii lui 
Dosoftei §i ne orienteaza spre o decriptare mult mai fina §i mai 

Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinfe, in Filocala romdneasca, vol. X, 
traducere, introducere si note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, 
Bucuresti, 1981, p. 474. 
242 Fericitul Sofronie Saharov: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

243 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi. 

244 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Barth. 

245 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Tillich. 



91 



subtila a materialitdfilor - gresit intelese si definite ca „cea 
mai groasa materialitate" 246 - poetului modern: Niciodata 
toamna nu fu mai frumoasd / Sufletului nostru bucuros de 
moarte. / Palid asternut e sesul cu mdtasd. / Norilor copacii le 
urzesc brocarte - Niciodata toamna), fiind zidita prin urzeala 
rugaciunii neincetate a ziditorilor (dvorefi) care inalja Biserica 
Lui, ale carei pietre sunt ei in§i§i: 

... §erbii tof ce slujif pregiur Domnul, 

Carii dvorif la Domnul in casa [biserica], 

In curfdle cele de mdtasd. 

§i nopfdle fdind dvorbd lungd [cu Dumnezeu], 

Vd radical mdnule pre ruga, 

In locurile Lui cele svinte, 

Cu rugdciuni la Domnul priimite. 

(Ps. 133,4-10) 

Zice §i in alta parte de svdnta Ta casa [Biserica ve§nica] 
care are vesmdnt de mdtasd (Ps. 73, 13-14), ca §i despre faptul 
ca toata creajia materials, sensibila, va fi transfigurata la a 
doua venire a Domnului, §i atunci cerul §i pamantul vor fi ca 
haina ponosdtd §i Li s-a destrdma fdptura / Din hire [fire], ca 
vechitura. / §i li-i depdna ca tortul, / De sd vor schimba cu 
totul (Ps. 101,95-100). 

Este adevarat ca se poate vorbi aici despre o asemanare 
cu ocupajia tradijionala romaneasca a torsului §i Jesutului dar, 
in acela§i timp, imaginile plastice ale lui Dosoftei nu sunt doar 
simple figuri de stil, inspirate de o imaginafie populard, ci 
reprezinta, secondand referatul biblic, o dezvoltare, o detaliere 
imagistica a unei expresii a Scripturii, din psalmul 101, 27 
(Psaltirea ne-versificata) care precizeaza ca faptura mainilor 
Lui, cerul §i pamantul, vor imbatrani §i vor fi ca o haina veche, 
atunci cand va veni Dumnezeu Cuvantul §i va transfigura 
lumea aceasta §i-i va judeca pe oameni. 

Anticipam, dar acest procedeu literar, prin care este 
extrapolata metaforic o sintagma biblica, il vom semnala mai 
tarziu la Cantemir §i apoi la Eminescu §i nu cred ca gre§esc 
daca spun ca precedentul Dosoftei, cu autoritatea lui ierarhica 
§i eclasiala, a ingaduit §i a deschis calea pentru aceasta 
libertate literar a pe care §i-au insu§it-o ulterior §i al^i scriitori. 



Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romdne. 5 secole de literaturd, Ed. 
Paralela 45, p. 624. 



92 



Nu vom trece cu vederea nici o anumita libertate de 
limbaj, specifica lui Dosoftei, §i care este inrudita cu vorbirea 
naturala (ca sa folosim un eufemism) a lui Arghezi, autorul de 
Psalmi moderni, purtat in vecinatatea revoltei nihiliste tocmai 
din cauza nedescifrarii corecte a limbajului sau dur, coroziv, 
plin de asperitaji §i pe deasupra, eliptic. 

Dar la aceasta discujie ne vom intoarce mai tarziu. 

Pe de alta parte, nu ne mai miram de Arghezi, cand 
Dosoftei insu§i, cat era el de mitropolit, a fost condus pe panta 
laicizdrii §i a secularizdrii, pe care, pe traseu exegetic, vor 
aluneca §i Miron Costin, Cantemir, cronicarii..., as. putea 
spune: tofi cu tofii. 

Recent insa, cineva semnaleaza ca, savar§ind 
versificarea Psaltirei, Dosoftei avea mai intai de toate, inaintea 
ochilor, „turma pe care trebuia sa o conduca" §i ca „nu e manat 
in primul rand de rigori prozodice, ci de exprimarea cat mai 
adecvata a sensului cre§tin. 

Desigur, pentru noi, azi, descifrarea este mai grea - 
multe conotajii in mare parte s-au pierdut, cum ar fi cele ale 
elementelor naturale (cer, pamant, apa, izvoare, mmni, diverse 
animale etc.), de aici impresia ca prin unele adaosuri 
mitropolitul partial ar fi laicizat textul" 

A§a, spre exemplu, Eugen Negrici a considerat ca 
versificatorul, „cautand rima la cuvantul Ierusalimul, el a trezit 
o imagine realistica de un umor involuntar, prin sunetul laic pe 
care il confine: Doamne svinte, pdgdnii venird/In fara Ta de o 
rdsdpird /.../ §i fecerd Ierusalimul / Ca o cramd cdnd i sd ia 
vinul [Ps. 78, 1-2, 5-6]" 248 . 

Numai ca lasarea Ierusalimului ca o cramd de catre cei 
care il darama §i-l jefuiesc, nu este o comparable metaforica 
nascuta de imagina^ia lui Dosoftei, aceasta exprimare exista in 
traducerile anterioare ale Psaltirei (Psaltirea §cheiand §i cea 
coresiana 249 ) §i se pastreaza, ulterior, §i in Biblia de la 1688 250 . 

Manuela Tanasescu, socotind ca semnificajiile mistice §i 
profetice ale vinului ar trebui sa fie indubitabile, considera ca 



247 Manuela Tanasescu, op. cit., p. 332-333. 

248 Eugen Negrici, Poezia medievala..., op. cit., p. 52. 

249 Cf. Al. Andriescu, Psalmii in literatura romdna, Ed. Universita^ii „Aleaxandru loan 

Cuza", Iasi, 2004, p. 20-22. 

" 50 E drept ca traducerile moderne renun^a la aceasta op^iune pentru o varianta adaptatd 

la percep^ia unui public nerabdator cu simbolurile adanci: „facut-au din Ierusalim ruina" 

(Ps. 78, 1 -Biblia 1988). 

In edi^ia Bartolomau Anania, 2001, se spune „facut-au Ierusalimul coliba pradata", cu 

precizarea, la nota de subsol, ca sensul literal este „facut-au Ierusalimul ca si cum ar fi 

fost o coliba a paznicului livezii (sau viei)". 



93 



eroarea de interpretare a lui Negrici este „simptomatica pentru 
condi^ia receptarii literaturii vechi: secularizarea a mers atat de 
departe incat a reu§it sa puna intre paranteze o buna parte din 
zestrea noastra culturala, lipsindu-ne de o vasta mo§tenire §i 
amputandu-ne capacitatea de a o mai valorifica. 

Astfel pierdem sensul cutremurator al profanarii 
Ierusalimului, §i, ca urmare a acestei pagubiri semantice, 
pentru noi, azi, lumea intreaga i§i pierde sacralitatea, nu mai 
este o vie sdditd de mana Domnului, cum afla cre§tinii in 
fiecare duminica, ci se transforma intr-o crdsmd la margine de 
autostrada" 251 . 

In acela§i simptom secularizant as. integra §i 
folclorizarea abuzivd: 

„Nevoit sa inventeze un limbaj poetic, Dosoftei va folosi 
in structura lingvistica a imaginilor elemente populare in 
primul rand. 

Recunoastem cu u§urhr£a in psalmul 7, v. 41-42, din 
versiunea poetica a lui Dosoftei, un foarte cunoscut proverb 
romanesc adaptat de circumstan^a nevoilor versificarii: Cine va 
sdpa groapd altuia sd-l surpe, / Sdngur §-va cddea-n rdpd §i 
viafa §-a rupe" . 

Sursa lui Dosoftei nu este paremiologia popular 'd, a§a 
cum propunea Al. Andriescu - de§i recunoa§tea ca imaginea se 
regase§te §i in Psaltirea §cheiand - ci Scriptura, in mod 
indubitabil: „Groapa a sapat §i a adancit-o §i va cadea in 
groapa pe care a facut-o" (Ps. 7, 15), „Sapat-au inaintea mea 
groapa §i au cazut in ea" (Ps. 56, 9), „Cel ce umbla fara 
prihana va fi mantuit, iar cine apuca pe cai strambe va cadea 
intr-o groapa" (Pilde 28, 18), „Cel ce sapa o groapa poate sa 
cada in ea" (Eccl. 10, 8), „Se cuvine oare a rasplati cu rau 
pentru bine? Ei insa sapa groapa sufletului meu" (Ier. 18, 19), 
etc. 

Sensul biblic este acesta: a sapa groapa altuia inseamna 
a-i dori sau chiar a-i pregati mormantul, moartea, dar 
Dumnezeu dejoaca planurile uneltitorilor. In niciun caz nu e 
un proverb popular. 

Dar sa mergem mai departe. Dumnezeu Se zide§te insu§i 
ca o cetate in cei ce se roaga (cf. Lc. 17, 21: impdrdfia lui 
Dumnezeu este induntrul vostru) cu nadejdea in mutarea din 



251 Manuela Tanasescu, op. cit., p. 333-334. 



~ l2 Al. Andriescu, Studiu introductiv la: Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 
XXXVII. 



94 



Ierusalimul eel de jos in eel de sus §i din mulfimea de aici la 
mosnenii care au parte cu El: 

Ma veselesc de vestea ce-m vine, 

De ma-mbie drepfii cu sine 

Sa-ntram catra Dumnezau in casa, 

La curtea cea svdnta ce-s aleasd. 

Eram oarecdnd stand cu mulfime 

In curtea ta, Ierusalime, 

Ce si de-acmu incd ni-om sui-ne, 

De ne-a spori Dumnezau cu bine, 

Cu mosnenii Tai ce le fdi parte, 

Unde Te zidesti ca o cetate. 

(Ps. 121, 1-10) 

Dorul de Dumnezeu, care, in termenii Scripturii, este o 
sete a sufletului §i a trupului, in acela§i timp, o ardere a intregii 
fiin^e umane in dragostea pentru El, este descris §i de Dosoftei 
in detalii aproape fiziologice, de un realism al suferin^ei 
interioare ce caracterizeaza aceasta tensiune a a§teptarii vederii 
Sale, care sta - dupa cum se observa - alaturi de expresii 
mistice §i simbolice care sunt total straine de sfera 
descriptivismului realist: 

In ce chip doreste cerbul defdntdna, 

Cdndu-l strange setea de-l arde-n plamdna, 

Sufi etui mieu, Doamne, asa Te doreste, 

Cu sete aprinsa, de ma vestezeste. 

Miselul [sarmanul] mieu suflet de Tine-nsateaza, 
De Domnul putemic si viu, sa Te vaza. 

Cdndva de-as agiunge sa Te vaz in fa fa, 
Sa-m astdmpdr de sete in trai de dulceafa. 

De-aceasta mi-ijele cu inema arsa 
§i ochii miei lacrami in tot ceasul varsd, /.../ 

Unde-mi vine-aminte de svdnta Tafafd, 

Mi se varsd-n suflet raceala de gheafd, 

De dor ce m-agiunge de svdnta Ta casa 

§i de corturi tinse infuni de matasd. 



95 



(Ps. 41,1-10, 13-16) 



Corturile sfinjilor in Rai, tinse in funi de mdtasd, 
reprezinta o imagine mistica exprimata in termenii concretejii, 
dar care nu intenjioneaza decat sa constituie o realitate 
sugestiva, indicii simbolice catre o hermeneutica anume. 

In schimb, suferinjele descrise mai sus sunt, in acela§i 
timp, launtrice §i fizice, reale §i realist expuse, avandu-§i insa 
originea in durerea de natura spirituala. 

Cele relatate in acest psalm Jin, intr-o injelegere 
ortodoxa, de o anumita experienja mistica, insa nu mai intram 
in amanunte. 

Rejinem faptul ca dorul de a-L vedea pe Dumnezeu, de 
a trai revelarea Sa intra lumina necreata a haralui Sau, este 
unul sfasjetor §i caracterizeaza in mod esenjial spiritualitatea 
oamenilor de pe aceste meleaguri. 

De aici §i pana la poetul mdhnirilor abstracte ' , cum il 
definea G. Calinescu pe Dosoftei, este o distanja semnificativa. 

Dorul psalmistului este foarte concret, nu e abstract, a§a 
cum slava lui Dumnezeu nu e o abstracfiune, ci o realitate 
concreta, chiar daca nemateriala - concretejea ei depa§e§te 
infinit umbra materiei, a lumii care e vis siparere. 

Tot la fel simbolurile mistice nu se pot incadra la 
abstracfiuni, pentra ca sunt, de fapt, vederi extatice. 

Isihastului i se indica sa-§i indrepte cugetarea spre 
umilinja §i recunoa§terea pacatelor, dar §i spre amintirea 
Raiului §i a Iadului, ca cele doua alternative ve§nice care ii 
sunt puse inainte omului, spre alegere. 

Descriind dorul sau de Paradis, in parafraza pe care o 
face psalmilor davidieni, Dosoftei reu§e§te sa ne ofere o 
imagine a Raiului absolut tulburatoare - §i se va putea face o 
comparajie intre aceasta §i descrierile similare ca subiect pe 
care le prezinta Varlaam §i Cantemir, pe care le vom reproduce 
intr-un capitol viitor. 

Spre deosebire de cei doi amintiji, dintre care Varlaam 
insista pe starea de beatitudine a Sfinjilor, iar Cantemir asupra 
framusejii neputrede a naturii paradisiace, Dosoftei ne 
reprezinta curfile Domnului intr-o incredibila nota de 



" ,3 „Dosoftei are acea curgere mieroasa a limbii, densitatea de lichid greu a frazei, 
materialitatea vorbei, care dau mireasma mahnirilor abstracte" - G. Calinescu, Istoria 
literaturii romdne. De la origini pana in prezent, edi^ie noua revazuta de autor, text 
stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, p. 49. 



96 



sensibilitate §i ginga§ie (la care nu ne-am fi a§teptat), 
subliniata prin comparajii cu universul neinsemnat - care ne 
indeamna sa reflectam la predilec^ia lui Arghezi (ii putem 
enumera tot aici §i pe Eminescu, Toparceanu 254 , Ion Barbu, 
Eugen Ionescu, ultimul debutand cu Elegit pentru fUn^e mici) 
pentru acela§i tip de atenfie, dar §i la apeten^a, redirec^ionata, a 
poe^ilor prepa§opti§ti pentru dragalasenii §i diminutivari: 

Cdtu-s de iubite si de dragalase 
§irurile Tale cele de salase 255 / 

O, Dumnezau svinte, cd eu nice-n visuri, 

Nice-n desteptare nu-Tuit de siruri, 

De le duce dorul miselul mieu suflet, 

§i curfale Tale nu-m mai ies din cuget. /. . ./ 

Ca o vrabiufa ce sa incuibeaza 

'N stresina de casa deaca sa-nsareaza, 

§i ca turtureaua de cuib ce-s gateaza, 

De de-abia asteapta cu pui sa sa vaza, 

Ase mi-e de grija sa Te vaz mai tare, 

O, Dumnezau svinte, -njartve la oltare [altare]. 

Ca Dumnezau Tu-m esti, si de-mparafaie 

Nime nu-i ca Tine cuvdntul sd-s fdie. 

Ferice de-acela cine lacuieste 

In svdnta Ta casa de Te prosldveste. /.../ 

Cdnd va veni mare valea de pldnsoare 256 , 

Cdnd Domnul vaface giudef si strdnsoare, /.../ 

Atunce direpfii tdlnis bun vorface 

Intre lucori svinte de ingeri cu pace. 

(Ps. 83, 1-6, 11-20, 25-26, 29-30) 

Sfhnii - §i sfinjenia - sunt percepuji aici ca facand parte 
din paradigma nevinova^iei §i a sensibilitajii absolute, a 
prunciei desavar§ite in ce prive§te rautatea. 



254 George Toparceanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Top%C3%AErceanu. 

~ 55 Sirurile de salase constituie o parafraza la: „In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt" 

(In. 14,2). 

Valea de pldnsoare inseamna valea pldngerii sau valea lui Iosafat, in care va avea 
loc Judecata. 
257 Tdlnis = intdlnis, intalnire (?). 



97 



In privelistea oferita de Dosoftei, Raiul este locul 
neprihanirii, al inocenjei inimii: de nu vd vefi intoarce si nu 
vefi fi precum pruncii, nu vefi intra in impdrdfia cerurilor (Mt. 
18,3). 

Despre mitropolitul Dosoftei, Ion Neculce afirma ca era 
pre invdfat, multe limbi stie: elineste, latineste, sloveneste si 
altd addncd carte si-nvdfdturd, deplin cdlugdr si cucernic, si 
bland ca un miel. In fara noastrd pe-ceasta vreme nu este om 
ca acela [...] ca dzic oamenii cd-i sfdnt 

Dupa caracterizarea lui Neculce, putem spune ca 
Dosoftei a implinit preceptul: fifi dar infelepfi ca serpii si 
nevinovafi ca porumbeii (Mt. 10, 16). 

Daca a§a trebuie sa fie sfinjii §i drep^ii, pe de alta parte, 
psalmii urmaresc indeaproape §i psihologia pacatosului, a 
omului care se lupta cu Dumnezeu, teomah, care-i prigone§te 
pe cei nevinova^i §i care se afla, din punct de vedere 
caracterologic, la antipodul a ceea ce este omul credincios: 

Rddicd-Te, Doamne, cu a Ta tdrie, 
Sa sa pdrdseascd omul de mdndrie /.../ 
Dard cdce, Doamne, Te mutas departe 

La loc de nevoaie si de greutate, 
§ipre necuratul lasi de sa dezmiardd, 
De sa sdmefeste pre misel [sarman] si-lpradd? 

Sfatul si voroava cefac necurafdi 

Tind sdlfe si lafuri sa stricepe alfdi. /.../ 

Ca si pdcdtosul cu mult sdfdleste 

In dezmierddciune, cdce-i prisoseste. 

Asupreleface, si-l grdiesc de bine 260 , 
Mdnie pre Domnul cu rdu ce-are-n sine. 

§i nu va sa cerce sd-s aflefolosul [sufletesc], 
Ce std-ntr-a sapizmd-n tot ceas pdcdtosul. 



258 



Ion Neculce, Letopiseful fdrii Moldovei, ed. critica §i studiu introd. de Gabriel 
Strempel, Ed. Minerva, Bucure?ti,1982, p. 313-314. 

~ 59 Dosoftei urmareste cu fidelitate ideea psalmilor din Scriptura. A nu se deduce de aici 
vreo indepartare de filiera biblica si ortodoxa si vreo apropiere de cugetarea nihilista. 
De asemenea, interoga^ii virulente de genul acesteia, care sunt de fapt un |ipat catre 
Dumnezeu, se pot regasi nu de purine ori in Scriptura si prezen^a lor pledeaza pentru 
neintemeierea catalogarilor frugale ca sceptici si nihilisti, pe baza unor exprimari 
similare, a unora din poe^ii sau scriitorii nostri moderni. 

260 E laudat de al^ii eel pacatos, pentru ca e puternic si isi permite sa faca nedrepta^i si sa 
ramana nepedepsit. 



98 



De tof dumnezaii maipresus sa urea 
§i caile sale pre [in] tot ceasul spurca. 

Vor lipsi dinfafa-i a Tale giudefe, 
Ca-n svdnta Ta lege n-a vrea sa sa-nvefe. 

§i cace s-va-nvince preste tof pizmasii, 

Inema i-va zdee sa nu-s mutepasii 

Din ruda de rudapdna nu vaface 

Peste toata lumea vrajba si nepace. 

Gura i-este plina de amaraciune, 
De blastam, de hula si de-nseldciune. 

Supt limba lui este trudd si durere, 
§i-n gdndul sau poarta safaca [altora] scadere. 

Ascuns sa supune-n lesnici cu bogafdi, 
Ca sa vicleneasca, sa nu-l prinza alfdi. 

Cearca sa gaseasca vreme pre-ndemdna 
Intru sa ucigapre celfara vina. 

§i cu ochii lacomipre misel [sarman] praveste, 

Ca leu in ograda ascuns lesuieste, 

Tupila s-apuce si sa capuiasca, 

Pre misel sa traga-n laf si sa-l smer eased 

(Ps. 9, 53-54, 59-64, 67-92) 



Cred ca este o prima conturare literara deosebita, in 
limba romana, a personajului negativ, cu elemente de analiza 
care tinde spre mari adancimi psihologice. 

Pacatosul fara de minte ameninja pe eel ce-§i pune 
increderea in Dumnezeu: Zica cat le place ceia ce n-au minte, 
/ De vor sa ma sparie cu a lor cuvinte, / Sa fug pre la munte cu 
padure deasa, / Ca o vrabiu}a sa mdi 263 [sa ramai] fara casa 
(Ps. 10,2-6). 



261 Adica n-are niciun Dumnezeu. 



262 Sa-l smereasca in sensul: sa-i faca rau sau chiar sau sa-l ucida. 

" S3 Verb arhaic, pe care il mai foloseste insa Emmescu: Astfel ades eu nopti intregi am 

mas / Bland inganat de-al valurilor glas (Fiind baiet paduri cutreieram). 



99 



Dar, in viziunea lui Dosoftei, fericirea §i puterea nu Jin 
de evidenja: Strdmbdtatea cine o iubeste, / Acela el sdngur 
sufletul s-ureste (Ps. 10, 19-20) §i Ce folos este de cinste / 
Omului fdrd de minte, / Ce-si da firea omeneascd / Pre fire 
dobitoceascd (Ps. 48, 39-42). 

Dumnezeu, care-ndelung rabdd si tace (Ps. 9, 98), care 
Milosu-i si-ndurat Domnul / Cd rabdd-ndelung pre omul, / §i 
cu mila Sa cea mare / Ne fereste de certare. / Nu ne fdne-n 
veci mdnie / Prin pdcate, cu urgie... (Ps. 102, 27-32), este insa 
inspaimantator atunci cand Se manie pe cerbicia umana - §i 
Dosoftei ne procura din nou pagini impresionante de poezie: 

Piatrd cujdratec, cufoc impreund, 
Cu multd tdrie Domnul din ceri tuna. 

Da-§-va de sus glasul, sdgef va trimite, 
Gregifii sd-§ moaie inemi impietrite. 

Pre pizma§ goni-i-va cufulgere multe 
§i le va da spaimd cu sdgef mdnunte. 

Mdrile sdca-va de s-a vedeafundul, 
Apele fugi-vor de-a rdmdnea prundul, 

De ingrozdturd §i de grea-nfocare 

Ce-a sa slobozeascd Domnul cu suflare. 

(Ps. 17, 35-43) 

Dumnezd, din svdntul Tdu sdlasfaci cale, 
Cand stolesti cdtre rdzboi ostile Tale. /.../ 

Cand Te-ai pogordt la dans intr-acea fard, 

Toate apele cu sdnge sd-nchegard. 

§i cu urlete ploi mare vdrsa tare, 

De herbea undele-n bezne ca-n cdldare. 

§i din nuori mergea hreamdt si sdgete, 
Sd-ngrozeascd eghiptenii, sa sa certe 264 . 

Glasul tunetului Tdu trdsniia-n roatd, 
De-T lumina fulgerile lumea toatd. 



264 



Sa se pocaiasca egiptenii. 



100 



S-au strdmutat de cutremur pdmdntul, 

Cdndai tdiat cale-n mare cu cuvdntul, 

De-ai uscat intr-insd vaduri in vdnt mare, 

Cd Tu, Doamne, aifdcut cdrdriprin mare. 

(Ps. 76,31-32,41-52) 

Psalmii incep o tradijie pe care o va urma Ecclesiastul, 
cea a denigrarii de§ertaciunilor lume§ti §i a vanita^ii umane. 

Tema aceasta a facut cariera in literatura romaneasca. 

Lumea §i omul sunt mari minuni ale lui Dumnezeu, dar, 
in comparable cu Dumnezeu insu§i, ele - parafrazand pe 
Eminescu - n-ajung nici umbra mdrefiei Tale (Fata-n grddina 
de aur): 

Zdlele cu numdr mis la Tine-n palmd, 
Nainte-T mi-i statul nice de o samd. 

Cd lumea aceasta-i ca o mizd mica, 
Omul, cat de-a hirea, este o nemicd. 

De vreme ce trece ca o umbra rard, 

Zddar sd trude§te de zipdnd-n sard, 

De s-agoniseste s-aibd si pre mdine; 

Strdnsura ce strange nu sti cui rdmdne. 

(Ps. 38, 15-22) 

Sd te temi de zi cumplitd, 
Sd nu-f dea de cdlcdi smdntd. 

Cela ce ai bogdfie, 

Sd nu stai in sdmefdie, 

Ni s-aibi nddejde-n frate [in rude], 

Sau in om, la greutate. 

§i cu ce s chimb va da omul, 

Sd sd schimbe de la Domnul? 

Cu pre\ de rdscumpdrare 

Sufletului, de pierzare? 

Fi-i-va truda [munca ve§nica] nencetatd, 

Cd la iadnu vafiplatd. 

(Ps. 48, 13-24) 



101 



Nu-ntoarce, Doamne, pre omul 
Sd-l cuprinzd-n jele somnul 
C-ai zds sd sd-ntoarcd-n find 
Tot omul de supt lumind. 

De i-arfi viafa [atat] de lungd 

'Ntr-o mie de a[n]i s-agiungd, 

Naintea Ta este scurtd 

Ca cea zi de ieri trecutd. 

§i ca strajea cea de noapte 
Ii sunt zdlele lui toate. 

Ca neste segi, fdrd treabd, 
I sd tree a[n]ii cu greabd, 

Ca otava ce sd trece 

De soare si de vdnt rce, 

De demineafd-i cufloare, 

Sara-i vestedd de soare, 

A doua zi sd usucd, 

Ca-n cuptori cdndo aruncd. /.../ 

§i de svdnta Ta lumind 

Veacul nostru ne-nstrdind. 

Zdlele noastre le neacd 

Urgia Ta si le sacd. 

A[n\ii ni sd tree cu grabd, 
Ca o painjind slabd. 
(Ps. 89,9-26,31-36) 

Pleacd-T auzul spre mine 
§i sd-m hii, Doamne, cu bine. 

§i la ce zi Ti-oi striga-Te, 

Sd-mi auz[i] de greutate, 

Cd-m tree zdlele cafumul, 

Oasele mi-s sdei ca scrumul. 

Ca neste iarbd tdiatd 
M-este inema sdcatd. 



265 Sa nu-1 ajunga moartea fiind deznadajduit. 



102 



Ca std uitatd de mine, 
Ce-am uitat sd mdndnc pdine. 

De suspinuri si dejele 
Mi-am lipitu-mi os depiele. 

De-atocma cu pelecanul, 

Prin pustii petrec tot anul, 

§i ca corbul eel de noapte 

Im petrec zdlele toate, 

Ca o vrabie ram as a 

In supt stresind de casd. 

Toatd zua mi sd strdmbd 

Pizmasii miei, de-mfac scdrbd, 

§i ceia ce md-mbuneazd 

Fac giurdmdnt sd mdpiarzd. 

Am mdncat pdine de zgurd 

§i lacrdmi in bduturd, 

Defafa mdniii Tale, 

Ce mi-ai dat de sus la vale. 

Mi-s zdlele treedtoare, 

Defug ca umbra de soare, 

§i ca iarba cea tdiatd 

Mi-este vdrtutea sdcatd. 

lard Tu, Dumnezdu svinte, 

Tot esti din veci, de mainte, 

§i petreci in rod de rudd, 

Tu Te scoaldfdrd trudd 

De vei milui Sionul, 

§i sd-l cruf[i], ca Tu-i esti Domnul. 

Cdpreste tot rod de rudd 
If sunt a[n]iifdrd trudd. 

§i Tu, Doamne, cu cuvdntul 
Dintdi ai urzdt pdmdntul, 

§i ceriurile ce-s nalte 
Sunt de mdna Ta lucrate. 



103 



Acelea toate s-or trece, 
lard Tu tot veipetrece. 

§i ca haina ponosdtd, 

Cdnd le-a hi vremea sosdtd, 

Li s-a destrdma fdptura 

Din hire, ca vechitura. 

§i li-i depdna ca tortul, 
De sd vor schimba cu totul. 

lard Tu, Dumnezdu svinte, 
Tot esti Domn, ca si mainte, 

§i trdiesti pre asezare 

Ca cela ce esti Domn tare. 

(Ps. 101,9-44,87-104) 

§i ca tatdl ce i-i mild 

De hiii sdi cdnd li-i said, 

Ase nu sd-ndurd Domnul [nu e neindurat], 

Ce I-i mild de tot omul. 

Ca sdngur [insu§i] ne sti defaptd, 

Din ce ni-i hirea lucratd, 

Ne sti ca suntem din Una 

Fdcuf, de svdnta Sa mdnd. 

De ne-ar hi zdlele multe 

Ca iarba, tot ar hi scurte, 

§i cafloarea ce sd trece 

De soare si de vdnt rece, 

De sd destramd cu totul 

§i nu-s mai cunoaste locul. 

(Ps. 102, 47-60) 

Mai multe din imaginile de mai sus (omul trece ca o 
umbra rard, ii tree zilele cafumul §i ca umbra de soare, ori ca 
iarba sau otava, zilele §i anii omului sunt cafloarea §i ca o 
painjind slabd - ca panza de paianjen, etc.), specifice Psaltirei, 
Ecclesiastului §i altor relatari scripturale, se vor regasi §i in 
poemul Viiafa lumii al lui Miron Costin, despre care vom vorbi 
pu^inmai jos. 



104 



De asemenea, ele pot fi sesizate, intr-o descendenja 
scripturala nedezmin^ita, §i in Cazanii, dar §i la Dimitrie 
Cantemir (Divanul). 

La fel, rezonanta in literatura veche este §i tenia morjii 
care nu alege, pe care o va reproduce §i poezia moderna, 
pa§optista §i romantica: 

Ca mdiestrul incd moare 
Ca tot omul de supt soare. 

§i nebunul cu buiacul 
Vorperi de pre tot veacul. 

§-averea de dans rdmdne 
De o iau rude strdine. 

Cat sd vor scoate din casd, 

Numele li s-a uita-sd, 

Li s-a uita si mormdntul, 

Cat i-a-mpresura pdmdntul. 

(Ps. 48, 27-36) 

„De altfel, Dosoftei le este, s-a constatat, dascal" 266 , in 
ceea ce priveste aceasta tenia, multor autori viitori. 

Tema o va aborda §i Mir on Costin, dar Cantemir va 
ilustra magistral aceasta secvenja finala din existenja umana 
terestra, in Divan - vom vedea la timpul potrivit. 

Ii va urma de aproape, ca viziune §i sensibilitate, 
Arghezi, in poezia moderna. Nici Eminescu nu era strain de 
aceasta cugetare: 

Vezipe-un rege ce-mpdnzeste globu-n planuri pe un 

veac, 
Cdnd la ziua cea de mane abia cuget-un sdrac... 

Desi trepte osebite le-au iesit din urna sorfii, 
Deopotrivd-i stdpdneste raza ta si geniul morfii; /.../ 

Pofi zidi o lume-ntreagd, pofi s-o sfardmi...orice-ai 
spune, 
Peste toatd o lopatd de fdrdnd se depune. 



266 



Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit, p. 127. 



105 



Mdna ce-au dorit sceptrul universului si gdnduri 
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru 
scdnduri... 
(Scrisoarea I) 



Caci Fiecare vede cd inielepiii mor, cum mor si cei 
neinielepii si nebunii, si lasd altora bogdfia lor (Ps. 48, 10). 

Pentru ca am amintit in cateva randuri de Arghezi - se 
intampla de multe ori ca cititorul sa ramana uimit, 
,,presinn;indu-l pe Arghezi sau pe Voiculescu" 267 in poezia lui 
Dosoftei (se considera, de altfel, ca, intre poejii moderni, in 
afara de cei evoca^i, mitropolitul mai are §i al\i „prozeliti 
declara^i [...]: Ion Gheorghe , loan Alexandra §i chiar 
Nichita Stanescu ) -, reproducem mai jos cateva versuri 
dintr-un psalm mesianic, psalmul 21, care, din punct de vedere 
literar, sub pana lui Dosoftei, suna arghezian avcmt la lettre: 

Tu e§ti, Doamne, ce m-ai tras din mate 

§i maicd-mea m-ai dat viu in brafe. 

§i m-ai pus la son de mi-aifost viafd, 

Hrand si cu safdu de dulceafd. 

Din matrice si din scdlddtoare, 
§i dinfase m-ai pus pre picioare. 

§i din zgdul mamii, Doamne svinte, 
Tu-m esti Dumnezdu, si-J ad-aminte /. . ./ 

Giuncii si cu tauri md-mpresoard, 

Cu cdscate guri, sa ma omoard, 

Ca leii ce apucd si zbiard, 

Cu gurile rdnjite, pre hiard. 

§i ca apafui vdrsat afara, 
§i oasele mi sa rdschirard. 

Inema-n zgdu mi sa vestezeste, 



Eugen Negrici, Poezia medievala..., op. cit, p. 56. 



267 

268 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_%28poet%29. 

269 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru. 

" ° Al. Andriescu, Studiu introductiv la: Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit.. 
LXXXIII. 



106 



Ca o ceard cdnd sd rdstopeste. 

Mi-i vdrtutea ca hdrbul de sacd, 
Limba-n gingini lipitd sd neacd. 

§i m-ai lasat, Doamne,-n fdrna morfdi, 

§i cdinii md-ncungiurd cu tofdi. 

(Ps. 21,31-38,43-54) 

Al. Andriescu si Ion Negoitescu au facut acelea§i 
observajii §i apropieri stilistice intre limbajul dur al lui 
Arghezi §i exprimarea lui Dosoftei. 

Andriescu exemplified prin psalmii 104 §i 108, din 
Psaltirea in versuri §i, respectiv, prin Blestemele lui Arghezi. 

Astfel, in Ps. 104, Dosoftei scrie: Izvordt-au broaste-n 
fara/ De sd va-ntr-ins pomeni ocara, / Cd si la-mpdratul juca- 
n haine, / Pren sicrie sipren toate taine. 

O viziune asemanatoare aflam §i la poetul modern: 

Sobolii si viermii sd treacd pribegi / Prin stdrvuri de 
glorii intregi. / Sdfete in purpura soarecii sute. / Gdngdnii si 
molii necunoscute / Sd-si facd-n tezaur cuibare, / Sdtule de aur 
si mdrgdritare. 

Asemenea, in Ps. 108 (care, profetic, se refera la Iuda 
Iscarioteanul), se spune: §i ca mdduha-n ciolane / Sd sd- 
mbrace, ca-n cdftane. Arghezi e foarte aproape: Sd-fi creased 
mdduva, bogatd si largd, / Umflatd-n sofale, mutatd pe targd 

271 

S-a remarcat, ca aspect prozodic, §i faptul ca „Arghezi, 
care a inovat cu atata indrazneala, §i in direcjii atat de 
numeroase, limbajul poetic, nu se da in laturi sa modifice in 
vers, intocmai ca Dosoftei §i Eminescu altadata, accentul 
cuvintelor" 

Ion Negoitescu era de parere ca: „psalmii lui Dosoftei 
[...] au partea lor de merit intr-o istorie a expresivitatii lirice 
romanesti. 

Caci in ritmurile initiate de dulcele mitropolit, si in acea 
limba de vechime, in batranestile lui contorsiuni de cuvinte, 
aveau sa prinda glas, peste veacuri, in vremea noastra cea 
noua, ritmurile unor poeti moderni. 

Sunt, in poezia lui Tudor Arghezi si a lui V. 
Voiculescu , anume asperitati fie voite, ritmari ce in 



271 Cf. Idem, p. LXVIII-LXIX. 

272 Idem, p. LV. 



773 Vasile Voiculescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu. 



107 



sinuozitatea lor se apropie de un gen de aritmie superioara [...] 
care au fost pentru intaia oara incercate de duioasul nostra 
psalt. 

Nu e insa mai putin adevarat ca Dosoftei exprima si o 
simtire ce a revenit in poezia lui Arghezi si a lui Voiculescu: 
tanjirea, inconjurata de scarba pacatului, dupa Dumnezeu. 
Fioral celest in magma terestra. 

Vremea de viclenie sangeroasa, de pizma si tradare, de 
ura si crima, in care a trait Dosoftei, are ceva din incertitudinea 
moderna, din nelinistea si scarba vremii [noastre]... 

De aici vin Blestemele lui Arghezi, Florile de mucigai, 
gingasele lui buruieni [...]. De aici vine si silnicia verbala a lui 
Voiculescu, forjajul disperat al versului, care se zbate sa prinda 
dulceata plina de chin a simturilor . . ." 

Si tot la Dosoftei s-a patentat „verbul cvasi-modern, cu 
ritmul greu si abscons, ca [mai tarziu] la un Adrian 
Maniu 275 " 276 . 

Dosoftei afla uneori, inten^ionat sau nu, sohuii expresive 
extraordinare. Spre exemplu, in zdle bdtrdne (Ps. 142, 18), 
Dumnezeu §i-a aratat bdtrdna bundtate (Ps. 73, 44). 

Poporal lui Israel, in pustie, i§i aduce aminte de 
gingd§itura din Egipt, adica de pepeni §i sldnind (Ps. 77, 88, 
90)277. 

Iacov pdscu [pe popor] cu inemd curatd / §i cu- 
nieldpciune strecuratd (Ps. 77, 227-228). 

Pilda §i invajatura buna fac pe mul^i sa se converteasca, 
intinzdndu-§ mintea cdtrd Domnul (Ps. 39, 13). 

Omul drept, §i la-ntunerec de cea0 / Va vedea lucori de 
viatd(Ps. Ill, 11-12), etc. 

Chiar daca vorbim de expresivitate involuntard, efectul 
este remarcabil §i nu cred ca trebuie sa ne anesteziem 
tresaririle. 

Pana la urma este meritul unei limbi romane§ti vechi, 
pusa in valoare literara, care presupune semnificatii adanci §i 
conota^ii ramificabile ale cuvintelor. 



774 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit., p. 11-12. 

275 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu. 

276 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit., p. 13. 

~ 77 E adevarat ca ginga§ie sau ginga§itura inseamna mdncare, in limba romana de 

atunci, asa cum in Letopiseful lui Ureche, caii ginga$i ai turcilor (in batalia de la Podul 

Inalt), adica ingra^afi, bine hrani^i, slabesc neafland decat iarba parjolita. 

In Biblia de la 1688, ginga$ii (substantiv) inseamna „mai marii ceta^ii" (cf. Mihai 

Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Ed. Funda^iei Culturale Romane, Bucuresti, 

1997, p. 181). 



108 



Stilistic, Dosoftei imparte premiul cu o tractive 
lingvistica §i literara mladiata spiritual, mai larga, dar nu 
trebuie sa uitam ca aceasta tradi^ie e formata din dvoreji care 
i§i depun, fiecare, efortul intr-o construct in care fiecare 
piatra conteaza. 

S-a vorbit, de asemenea, despre libertdjile pe care §i le 
permite Dosoftei in raport cu textul scriptural original, in 
sensul etnicizdrii - avand in vedere ca §i el, ca §i Varlaam, i§i 
considera opera dar limbii romane§ti - dezbatandu-se faptul, 
daca nu cumva najionalismul a prevalat in fa^a respectarii 
fidelita^ii in traducere §i chiar daca nu a favorizat laicizarea 
sensurilor. 

Raspunsul nostru la aceasta problema este acela ca 
Dosoftei, versificand, in acela§i timp este §i predicator §i se 
adreseaza unei turme ortodoxe, in faja pastori^ilor sai. 

E un gest tipic, care - spre exemplu - il determina pe 
Varlaam sa autohtonizeze via^a Sfantului loan de la Suceava 
§i pe Antim Ivireanul sa spuna ca Dumnezeu S-a nascut intr-o 
noapte de iarna cand pamdntul §i apele sunt inghefate de ger si 
de vdnturile cele red (amanunte climaterice care nu sunt 
precizate in textele sfinte, desi poate ca Antim stia ceva mai 
mult, pentru ca, putin mai tarziu, in noaptea arestarii Domnului 
- cunoastem din Evanghelii -, Petru statea, de frig, si se 
incalzea la foe in curtea arhiereului). 

A fost remarcat, mai ales, modul in care au fost 
autohtonizate peisajul, instrumentele muzicale, animalele §i 
pasarile, etc. 

Ele au fost transformate astfel, familiarizate pentru 
cre§tinii romani, pentru a-i apropia de Scripturd §i pentru a 
anula ininteligibilitatea, distan^a spajiala §i temporala sau 
impresia ca ar fi vorba de realita^ile strdine §i indepartate care 
nu-i vizeaza. 

Autorul este un omilet §i un teolog - cred ca cea de-a 
doua ipostaza a parut destul de evidenta din cele expuse 
anterior - care tdlmdceste Psaltirea in fa^a con§tiinJei unui 
auditoriu personalizat, roman §i cre§tin-ortodox, §i care 
introduce invajaturi dogmatice §i morale specifice Ortodoxiei 



1 Un sait dedicat siesi: http://sfantulioancelnou.ro/. 
3 Antim Ivireanu, Opere, op. cit, p. 196. 



109 



intr-un discurs retorico-poetic, fara ca sa altereze con^inutul 
psaltic fundamental al textului 

Cand poetizeaza despre urzirea soarelui, a lunii §i a 
stelelor, pe de-o parte, secondeaza fidel referatele scripturistice 
§i patristice iar, pe de alta parte, configureaza un spajiu 
familiar eclesial-cosmic, in care credincio§ii se simt integral §i 
neapasaji de imensitatea infinitului: „emanajiile de lumina 
potentate, culese ca intr-un vas de o biserica bizantina due 
gandul la lumina originara facuta de Dumnezeu cu intaiul sau 
cuvant" 281 . 

Lumina are un rol esenjial in spa^iul eclesial ortodox, pe 
traseu dogmatic: 

„Transcendentul care coboara ca sa se arate [in revelarea 
luminii dumnezeie§ti], ca sa se materializeze [in intruparea 
Domnului], e un gand metafizic [teologic] pe care-1 
surprindem de altfel §i in funcjia pe care, in arhitectura 
bizantina, spre deosebire de cea gotica, o are lumina" . 

Mai multe versuri ne avertizeaza asupra locului pe care 
§i-l asuma autorul, in mijlocul Eclesiei, personalizand 
profilului spiritual al auditoriului: 

In veci este Domnul de imparafegte, 
Slava lui p cinstea nu sa obdrseste. 

Pdgdnii sdpieie din svdnta Lui fard 

Sd nu mai rddice in crestini ocard. 

(Ps. 9, 115-118) 

Cd sdpoticnird de sd rdsturnard 
Tof pizmasii nostri, cdldri si din card. 

Iardnoi, crestinii, stdm far deader e, 

C-amfdcut izbdndd cu a Taputere. 

(Ps. 19, 27-30) 



280 Pe G. Calinescu insa nu parea sa-1 deranjeze etnicizarea: „Ortodocsii vor sa inchida 
punctele de temelie ale crestinismului in mituri autohtone, coborand familia sf anta si pe 
apostoli pe teritoriul daco-roman. 

Lucrul nu-i nou, nici abuziv, ba chiar, contrar parerilor oponentilor, de un firesc 

desavarsit. 

Fecioara doarme, in iconografia Europei de sus, in paturi gotice, inconjurata de servi si 

sfinti imbracati medieval, iar in pictura italiana nu numai invesmantarea este locala si 

istorica, dar toata legenda sacra se desfasoara in geografie italica sieneza, perugiana, 

veneta, dupa cum e cazul", cf. Istoria literaturii romdne..., op. cit., p. 60. 

281 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, op. cit., p. 70. 

282 Ibidem. 



110 



In mijloc de besericd mare 
If voi mulfdmi §i-ntr-adunare. 

Pominoace incd J -voi aduce, 

Jdrtve grase §i colive dulce. 

(Ps. 21,93-96) 

Aducefi colaci grdmadd 

In cinstita Lui ogradd 

§i sd vd-nchinaf tot omul 

In curtea ce §ede Domnul. 

(Ps. 95, 37-40) 

Desi „pe Dosoftei Mitropolitul, ale carui bucine ferecate 
(Si bucine ferecate / Ldsam prin sdlci aninate - Psalmul 136) 
au aninat sute de ani in salciile tacerii, 1-a readus in sfera 
constiintei lirice Ion Pillat [prima evocare a lui Dosoftei in 
poezia moderna], la o data cand roade departate ale psalmilor 
sai incepura sa-si tradeze rasfrangerile in opera unui Arghezi 
sau a unui V. Voiculescu" , cu toate acestea, „Dosoftei este 
[...] oglinda prima in care poezia romana isi poate iubi 
chipul" 285 . 

In mod paradoxal, constiinta lirica moderna, cu 
hermeneutica ei specializata in a sparge mesaje poetice 
incriptate, de abia, ne deschide ochii asupra unei literaturi 
vechi cu care are in comun tocmai aceasta dragoste pentru 
launtricul aprofundat si hierofanizat literar. 

Desi s-au recunoscut in psalmii versificati si sonuri 
preromantice 2%6 (el e preromantic avant la lettre sau 
preromanticii s-au inspirat din el?), totusi, „psalmii lui 
Dosoftei nu castiga o semnificatie propriu-zisa poeticd decat 
tarziu, in ambianta moderna, cand trasaturile de prim ordin ale 
liricii argheziene se desprind din oglindirea in apa aceea 
batrana, sfintita de vechime ca si de har. 

Si aceasta oglindire, peste goluri de timpuri, prin 
pregnanta ei de alchimie a unor substante afine, este, in adevar, 
zguduitoare. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat. 

284 Ion Negoitescu, op. cit, p. 10. 

285 Idem, p. 15. 

" S6 I. C. Chitimia, Dosoftei, „Psaltirea in versuri ", in Crestomatie..., op. cit., p. 170. 



Ill 



Iesind din izolarea si praful documentelor, psalmii si-au 
transfigurat painjina slaba, in tesatura de aur; aninate in 
salciile vremii moarte, bucinele isi vor trimite prin veac, de 
cate ori dorul adie prin ele, desferecarea sonora" 287 . 

Dosoftei lucra in respect fata de inaintasi, „folosind 
vocabular de veche traditie literara romaneasca (existent in 
Psaltirea Scheiana, in Psaltirea Hurmuzachi, in Coresi 
etc.)" , nu fara a face eforturi deosebite, „inlocuind chiar 
propriul vocabular din traducerea de mai inainte in proza" , 
diortosindu-se singur, ca mai tarziu Antim Ivireanul. 

Desi propunea ipoteza ca „metrica poeziei populare cu 
masura de 5-6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile 
sale" 2 ° - recunoscand insa ca o influenta mai profunda n-a 
fost documentata - Cartojan face el insusi precizarea ca 
psalmii versificati au avut o circulate foarte mare in toate 
tinuturile romanesti si ca o parte din acesti psalmi „au patrans 
in ciclul colindelor populare si se canta pana in vremurile 
noastre de copiii care poarta cu steaua, pe ulitele satelor si 
oraselor, solia nasterii Domnului. 

Din cantecele de stea, psalmii lui Dosoftei au fost 
introdusi mai departe in tesatura dramei religioase populare a 
Vicleimului - cu deosebire psalmii 94 si 98" 

Prin urmare, ni se pare mai logic ca lirica folclorica sa 
fie cea care a suferit influenta creatiei culte a lui Dosoftei si nu 

5 5 5 

invers, dupa cum atesta cazul amintit al colindelor si 
Vicleimului. 

Liric §i retoric in acela§i timp, Dosoftei depa§e§te un 
prag psihologic in literatura §i poezia romana, dovedindu-i §i 
determinandu-i, concomitent, aptitudinile. 



Un experiment... 

Am facut, cu elevii unui liceu bucure§tean, un 
experiment. 

§i anume, le-am oferit, pe foi, ca^iva Psalmi arghezieni. 



287 Ion Negoitescu, op. cit., p. 24. 



I. C. Chitimia, Dosoftei, „Psaltirea inversuri", in Crestomatie..., op. cit., p. 164. 



289 Ibidem. 



N. Cartojan, op. cit., p. 192, n. 1. 
Idem, p. 193. 



112 



Intre ace§tia am inserat insa, fara sa-i avertizez, §i o 
selecjie din Psaltirea in versuri (1673) a Sfantului Dosoftei: 

A ta este, Doamne, lumea si pamdntul, 

Ce le-ai umplut singur dintdi cu cuvdntul. 

§i toate din lume de Tines f acute, 

§i i-ai dat podoabd de noroade multe. 

I-aipus asezarea pe mdri sipe ape, 

I-aifacut temeiul tare, [nimeni] sa nu-l sape. 

Vad ca-ifacut cerul de mdinile Tale, 

Cu toata podoaba, si-ipornit cu cale. 

Ai tocmit si luna sa creased, sa scaza, 

Sa-si ia de la soare lucoare din raza. 

Stele luminate, ce lucesc in noapte, 
De dau cuviinfa, Tu le-ai urzit toate. 

Doamne, nu mi-e inima mareafa 

Nici cautatura nu mi-e semeafa 

Nici n-am purees de-a ma suirea 

In minuni mai sus decdt mi-efirea. 

Dintr-addnc fi-am strigat, Doamne Sfinte, 

§i sa-mi auzi glas de rugaminte. 

§i-ntr-auzul tau, Doamne, sa ajunga 

Glasul meu eel of Hit de ruga. 



Rezultatul a fost acela ca, in contextul limbajului inedit 
arghezian, nu s-a observat ca Psalmul de mai sus - un colaj din 
opera Sfantului Dosoftei - nu se integra in peisajul poetic 
arghezian §i ca era, de fapt, un corp strain. 

Am ajuns la concluzia astfel, ca una este lectura unui 
cititor obisnuit, a unui student oarecare §i chiar a unor critici 
reputa^i, pe care ace§tia o fac literaturii vechi, §i alta este 
lectura pe care §i-o fac scriitorii, unii altora, indiferent din ce 
epoca. 

Ba chiar, cu cat distan^a temporala este mai mare, 
insa^ietatea scufundarii in lectura §i in descoperirea 
hermeneuticii complicate §i a deliciilor stilistice, pe care 
contemporaneitatea le reprima, este mai mare. 

Sunt sigura ca destule texte vechi i-au putut incita pe 
poe^ii §i scriitorii no§tri moderni la avangardism, la dislocare 



113 



sintactica, la incifrarea sensurilor sau, dimpotriva, la un limbaj 
frust §i direct, neconven^ional §i ca nu putem injelege literatura 
romana moderna fara literatura romana veche. 



114 



Viiata lumii 



Intre 1671-1673, inainte ca Dosoftei sa-§i tipareasca 
Psaltirea in versuri, Miron Costin concepe poemul Viiata 
lumii (130 de versuri). 

Modelul stihurilor Miron Costin il afla la Homer §i 
Vergilius §i la Sfinfii invafatorii Besericii noastre cum iaste 
loan Damaschin, Cozma [Sf. Cosma de Maiuma, fratele vitreg 
al Sfantului loan Damaschin], Theofan, Mitrofan, Andrei din 
Crit [Sf. Andrei Criteanul]", care au scris cdntdrile Sfintii 
Biserici, stihirile, canonile, antifoane, cu carile, ca cu niste 
pietri scumpe si flori nevestenite, au impodobit Biserica. Cu 
aceasta pilda scrisu-f-am si eu aceasta mica carte, a cdriia 
numile ii iaste „ Viiata lumii", aratdndu-fi pre scurtu cum iaste 
de lunecoasa si pufind viiafa noastra si supusa pururea 
primejdiilor si primenelilor [schimbarilor] 294 . 

Balanja insa§i a enumerarii surselor inclina spre 
izvoarele clasice bizantine, in timp ce antichitatea greco-latina 
este evocata cu doar doua nume mari. 

Un izvor neindicat (sau indicat la final - cu marturie de 
la David prorocul, mai ales) dar urmarit cu fidelitate este 
Psaltirea, ceea ce apropie mult demersul lui Costin de eel al 
lui Dosoftei. 

Esenjial de injeles pentru noi este ca sfera poeziei, intr-o 
concepjie tradi^ional-bizantina, se largeste foarte mult, de la 
psalmii aminti^i mai devreme §i interpretaji ca imn (trebuie sa 
se tina seama ca psalmii erau inclusi de mult in traditia 
liturgica si ca nu erau considerati prozd si nu aveau nevoie 
neaparat sa fie versificati ca sa fie apreciati drept poezie), 
impreuna cu alte cdntari din Scriptura, la o serie foarte extinsa 
ca gen, de cantari folosite in cultul Bisericii Ortodoxe, dintre 
care Costin aminte§te cateva: stihiri, canoane, antifoane. 

La acestea putem adauga cele despre care vorbeam 
anterior, Acatistele §i Paraclisele, pe care Dosoftei ajunsese sa 
le rimeze aproape in totalitate, marimuri, pripeale/pripeli 
(Filothei monahul, romanul, ramane in istorie ca ini^iatorul 
acestui gen), laude, doxologii, luminande, polieleie, etc. 



" 92 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin. 



293 



294 



Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro . 

Miron Costin, Opere, vol. II, edi^ie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucuresti, 1965, 



p. 113. 



115 



Daca Psaltirea, versificata sau nu, era „carte de 
poezie" , cardie de slujba ale Bisericii {Molitfelnic, Triod, 
Penticostar, Ceaslov, Octoih, etc.) sunt, adesea, covar§itor de 
poetice, sunt pline de cantari §i de poezie, dogmatica §i liricd. 

Aceasta poezie o vor presupune §i insera in discursul lor 
§i omiliile - Coresi §i Varlaam intr-o anumita propose, Antim 
cu asupra de mdsurd. 

Ceea ce remarcam este ca nu se vede o distinc^e intre 
poezie §i prozd. Dar, mai bine zis, nu existd proza in sensul in 
care definim §i nn;elegem noi astazi proza. Nu putem sa nu 
observam ca tradifia poeticd romaneasca este neobi§nuita, in 
comparajie cu cea occidentals. Acest inedit originar ii va 
imprima §i o direcjie de dezvoltare originald, o va parafa din 
interior chiar §i in momentele de maxima sincronizare a 
literaturii noastre cu Apusul. 

S-a facut deja si observatia ca, „in cazul lui Costin, nu 
trebuie sa cautam poezie numai in versuri, ci in toata opera sa. 
Perspectiva este curat lirica. De aceea, putem vorbi la el mai 
degraba de o atitudine lirica, accidental obiectivata in 
sens..." 296 . 

Enumera^ia de mai sus, din introducerea (predoslovia) 
lui Miron Costin la poemul sau, ar trebui sa ne ofere o imagine 
corecta in privinja surselor spre care inclina op^iunile sale, 
daca punem in balanja poezia antica §i pe cea bizantina. 

In ignoranja faja de aceste precizari, o serie de de studii 
au susjinut, pe baza unor apropieri tematice §i ideatice de 
versurile lui Costin, o filiate extinsa §i cvasi-exclusiva din 
poe^ii latini - nici macar Homer, amintit de autor, nu este 
sesizat cu vreo contribute. 

Dan Horia Mazilu le inventariaza, de§i atrage mai 
inainte atenjia ca tema norocului nestatornic (fortuna labilis) 
era „cultivata la noi, in descendenja lui loan Chrisostom, inca 

y\ OQ'7 

de Neagoe Basarab §i ale sale Invdfdturi" . 

Ovidiu a fost solicitat eel mai mult in aceste studii, „fara 
a fi, desigur, primul care a cugetat asupra fragilita^ii §i vanitajii 
existen^ei - tema apare in Ecleziast, la Plutarh (Ad 



~ 95 Eugen Negrici, op. cit., p. 28. 



Mircea Scarlat, Introducere in opera lui Miron Costin, op. cit., p. 136. 
297 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 96. 
~ 9S A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh. 



116 



Apollonium), Euripide 299 , Demetrius din Faler 300 , Tibul 301 , 

t> ^.-302 ,,303 

Proper^u ... 

Personal, cred ca tangenjele Jin de „un loc comun al 
gandirii europene" (Virgil Candea), cum remarca §i Mazilu 304 
- ori, eel mult, de o contaminare sau suprapunere tematicd - 
§i nu de ofiliafie stricta. 

De altfel, nu apropierile in sine ma nelini§tesc, ci 
reticenja mea are in vedere faptul ca majoritatea acestor studii 
nu urmareau decat sa demonstreze caracterul umanist al 
poemului, pe fundalul unei epoci careia i se parea normal sa 
faca operajii plastice asupra literaturii romane, remodelandu-i 
trasaturile. 

Inutil sa mai precizam ca, a§a cum ar fi fost corect §i 
stiinfific, nimeni nu a cautat sa cerceteze imnele marilor 
imnografi loan Damaschin, Cosma de Maiuma (sec. VIII), 
Andrei Criteanul (sec. VII), Theofan si Mitrofan, mitropolitul 
Smirnei (sec. IX). 

De la primii trei ni s-au pastrat o seama de cantari, unele 
foarte cunoscute in cultul ortodox (cum ar fi Canonul eel mare 
al Sfantului Andrei sau slujba inmormantarii, unde o serie de 
cantari il au ca autor pe Sf. loan Damaschin - citat §i de 
Eminescu, in mai multe randuri, ca motto al poemelor sale - §i 
in care se gasesc destule referinje la caracterul fulgurant al 
existen^ei umane, in raport cu vesjiicia). 

Sf. Mitrofan a compus canoanele Octoihului dedicate 
Prea Sfintei Treimi si canoanele triadologice ale miezonopticii 
din duminici 305 , iar Sf. Teofan imnograful, ca si Sf. Iosif, este 
autor de triode si de alte cantari (de fapt, sunt doi Sfinti Iosif, 
din sec. VIII-IX, amandoi scriitori de cantari, unul episcop al 
Tesalonicului - in cartile noastre e recognoscibil prin particula 
chir in fata - si fratele Sf. Teodor Studitul, iar celalalt egumen 
si discipol al Sf. Grigorie Decapolitul 306 ). 



'" Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Euripide. 



300 Opera sa: 

http://books.google.ro/books?id=_meJRfpN7aIC&pg=PR5&lpg=PR5&dq=Demetrius+ 
dm+Falera&source=bl&ots=G5MLv6YQGg&sig=Pv6_SlMt5I8kn49d5kVhw3Wnwsk 
&hl=ro&ei=xFveS7_wKIqtOLPy0bwH&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3 
&ved=0CBAQ6AEwAg#v=onepage&q&f=false. 

301 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tibul. 

302 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Proper%C5%A3iu. 

303 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit, p. 97. 

304 Idem, p. 98. 

Cf. Prof. Dr. Badea Ciresanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici crestine ortodoxe 
de Rasarit, tomul II, Tipografia Gutenberg, Bucuresti, 191 1, p. 502. 
* 6 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie20.htm. 



117 



Acesti scriitori de cdntari nu sunt insa deloc 

5 

necunoscuti pentru medievalitatea romaneasca. 

In epilogul Triodului slavon tiparit de Coresi in 1578, 
sunt mentionati ca autori: „dumnezeestii barbati Damaschin si 

5 5 JJ 5 5 5 

Iosif si Cozma si Teofan, inspirati de sosirea Sfintului Duh, 
ne-au predat noua dumnezeestile carti numite Trioade"" 01 . 

Pe de-o parte, exege^ii no§tri simjeau ca trebuie sa 
schimbe percepjia - falsa - de oamenii cavernelor (exagerez, 
desigur, dar nu foarte mult) care apasa asupra medievalilor, sa- 
i smulga din intunericul Evului Mediu (ca doar, vorba lui 
nenea Catavencu, ieri obscuritate, azi luminal ieri bigotismul, 
azi liber-pansismul! ieri intristarea, azi veselia!) dar, pe de 
alta parte, sursa noblejii §i a valorii literar-culturale era 
exclusiv Occidentul §i descoperirea unor cugetari inalte sau a 
unei psihologii abisale §i complexe in operele acestora trebuia 
fatidic argumentata prin ancorarea lor in Renastere §i 
Umanism. 

A§a, de exemplu, Edgar Papu descoperea in Neagoe 
Basarab un ,Jaombre secreto 309 al barocului" §i sus^inea, cu 
citate, asemanarea dintre Invafaturile lui Neagoe catre fiul sau, 
Theodosie, §i „sfaturile, tot pentru domnie, date de Don 
Quijote lui Sancho Panza" 

In felul acesta, putem integra aproximativ orice opera 
din cultura romana nu numai in Umanism §i Renastere, dar §i 
in orice alta arie de cultura §i spiritualitate de pe globul 
pamantesc - a§a a §i fost asimilat Eminescu, de studiile Amitei 
Bhose , in filosofia budista (concluziile sale au fost, in 
general, aprobate fdrd reticenfe, ba chiar cu entuziasm de 
critica romaneasca). 

Sunt convinsa ca, daca ne apucam sa cautam, o sa 
descoperim similitudini cu literatura indiana, chineza, maya§a, 
etc. 

Nu cred ca exista cultura sau literatura cu care sa nu 
avem ceva in comun, pe care sa il scoatem in evidenja, cu atat 



07 Cf. loan Bianu si Nerva Hodos, Bibliografia romaneasca veche, tomul I (1508- 
1530), editat de Academia Romana, Bucuresti, Stabilimentul grafic J. V. Socec, 1903, 
p. 68-69. 

308 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Papu. 

309 In spaniola: un om ascuns. Aici: un tainic promotor al barocului. 

Edgar Papu, „Invafaturile lui Neagoe Basarab" in contextul Renasterii, in 
***Neagoe Basarab (1512-1521). La 460 de ani de la urcrea sa pe tronul farii 
Romdnesti, volum omagial publicat de Societatea Culturala „Neagoe Basarab" din 
Curtea de Arges, Ed. Minerva, 1972, p. 358-359. 
311 Un sait romanesc dedicat siesi: http://amitabhose.net/Biografie.asp. 



118 



mai mult cu Europa Occidentals cu care, totu§i, Rasaritul a 
fost intr-un cuget timp de un mileniu. 

Intorcandu-ne la poemul lui Miron Costin, Viiafa lumii a 
fost, in opinia noastra, gre§it injeles §i interpretat. 

El este considerat - §i studiat astfel - mai mult ca un 
poem filosofic, primul de acest gen din literatura romana, 
considerandu-se ca reprezinta o deta§are de gandirea ortodoxa 
§i un inceput al pdtrunderii umanismului in cugetarea 
romaneasca - ca, de fapt, intreaga opera costiniana. 

Premisele unei astfel de interpretari se afla in 
catalogarea personality autorului drept umanista, pornindu- 
se de la faptul ca §i-a facut studiile in Polonia, la colegiul 
iezuit din Bar, pe cand tatal sau, boierul Iancu Costin, se afla 
acolo in exil impreuna cu familia. 

Receptarea aceasta se prevaleaza de faptul ca a scris §i 
versuri in limba polona (o Poemd despre istoria Moldovei, 
destinata sa faca lobby pentru Jara sa la curtea regelui polon), 
precum §i de elogiile adresate Antichitatii §i apelurile la 
aceasta - nu atat in romana, cat in textele redactate in poloneza 
(insa, cand e§ti la Roma, traie§ti ca romanii - la fel §i Costin, 
scriind in poloneza pentru polonezi, respecta cutuma literara). 

Se mai ia in considerare §i profilul clasicizant al sintaxei 
§i limbajului costinian (cu referire la Letopisef). 

Cred insa ca, in ce-i prive§te pe carturarii no§tri, atat 
limbajul lui Dosoftei (novator §i neologizant chiar, inclusiv in 
traducerile car^ilor de cult), cat §i sintaxa lui Miron Costin §i a 
lui Cantemir nu sunt opjiuni umaniste in sens strict, ci sunt 
opjiuni patriotice §i erudite, ei sim^ind ca au ceva de 
demonstrat in legatura cu standardele limbii romane §i cu 
instituirea acestei limbi vernaculare, cu drepturi depline, intre 
limbile sacre §i clasice, greaca, slavona §i latina. 

Varlaam, Antim Ivireanul §i Ion Neculce nu sunt 
framantaji de aceste pasiuni lingvistice, iar Grigore Ureche e 
undeva la mijloc. 

La acestea se adauga faptul ca poemul este scris pe un 
ton care nu pare sa intrevada un scop §i un final fericit al 
lumii, intr-o concepjie luminoasa ortodoxa, ci e invaluit in 
unde de mdhnire care lasa impresia impregnarii autorului de 
percepjia apuseana, nelini§tita §i trista - cred ca Virgil Candea 
a gre§it in acest caz, cand a oferit aceasta interpretare. 

O aprehensiune de acest gen pierde cu totul din vedere 
faptul ca autorul n-a intenjionat sa ilustreze decat secvenjial 



119 



tradijia §i viziunea spiritualitajii sale, iar nu exhaustiv, atenjia 
sa canalizandu-se pe desertaciunea desertaciunilor §i atat. 

Opinia noastra este ca aceste luari de atitudine sunt 
totu§i pripite, ca §i in cazul pesimismului schopenhauerian 
al lui Eminescu, favorizate fiind §i de perioada comunista §i de 
studiile in voga, care impaiteau medalii de umanist intr-un 
mod ciudat (pentru noi, cei de astazi) de generos §i de gratuit. 

Ele nu pot rezulta din premisele pe care ni le ofera 
poemul §i nici studiile in strainatate nu ne pot conduce fara 
gres. la concluzia ca acestea 1-au transformat, in mod inerent, 
pe Miron Costin intr-un umanist convins. 

Prin umanism, in esenja, dupa cum injelege toata lumea 
de fapt, percepem un concept compatibil cu ateismul §i 
agnosticismul, care denume§te o ideologic caracterizata prin 
antropocentrism, in care, in eel mai bun caz, Dumnezeu este 
eliminat din universul empiric §i claustrat in transcendent, 
atenjia literaturii §i a §tiinJelor fiind indreptata spre om, spre 
omul intors in antichitate, repaganizat, spre omul necrestin sau 
cu totul lipsit de radacinile sale religioase, condus de ra^iunea 
sa autonoma. 

Binein^eles ca exista §i nuance ale umanismului, care nu 
se inscriu in definijia de mai sus. 

Umanist este §i teologul catolic olandez Erasmus din 
Rotterdam (pe care il omagia Nicolaus Olahus, la moartea 
sa), care, in ciuda criticilor la adresa anumitor scaderi ale 
clerului, ramane un credincios fervent §i neindoit. 

De asemenea, daca vrem sa extindem umanismul §i 
renasterea (ca §i barocul) la spajiul bizantin-ortodox, faptul in 
sine trebuie insojit de precizari ample, pentru ca simpla 
etichetare intr-un fel sau altul predispune la confuzii majore. 

Aceste periodizari sunt specifice Apusului §i nu se pot 
suprapune sud-estului european atat de u§or, „intr-un spa^iu de 
cugetare religios ortodox, cu minime §i irelevante manifestari 
laice" 314 , chiar subinjelegand contacte sus^inute, interference 
culturale §i propunand defazari recuperate. 

De altfel, defazarile rezulta chiar din incercarile de 
suprapunere a celor doua istorii, operatie nu tocmai corecta. 

D. H. Mazilu insista foarte mult pe baroc §i cred ca il 
in^elegea nuan^at, dar trebuie sa fiu de acord §i cu Blaga: 
„Aparen^ele de similitudine cu barocul sa nu ne in§ele. O 



312 Arthur Schopenhauer: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer. 

313 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_din_Rotterdam. 
314 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romdne, op. cit, p. 189. 



120 



apropiere intre stilul bizantin §i eel baroc e principial 
imposibila. Caci barocului ii lipse§te tocmai substratul 
metafizic despre care vorbim: sentimentul transcendentului 
care descinde din inalt. 

De alta parte in baroc se concretizeaza un sentiment care 
e cu totul absent in stilul bizantin: frenezia §i voluptatea 
martirajului in vederea bucuriei §i splendorilor cere§ti [cu 

TIC 

accent pe durere - a se vedea panegiricele lui Bossuet 
despre Francisc din Assisi 316 sau Teresa d'Avila 317 ], sentiment 

Q 1 Q 

propriu bisericii fanatic-militante a conrareformei" 

Erau scriitorii no§tri medievali umani§til 

Raspunsul nostru e acela ca, injelegand umanismul 
stricto senso , cu adanci consecinje din punct de vedere 
teologic §i existential: nu, in niciun caz. 

Tradh;ia literara bizantina era alta: ,,Crestinismul [...] §i-a 
pus puternic amprenta asupra literaturii bizantine. Se §tie ce 
loc important ocupa in BizanJ religia, cat de fastuoasa era 
pompa ceremoniilor, cat de mare influenza Bisericii asupra 
spiritelor; se cunoa§te interesul pe care il arata toata lumea 
discu^iilor teologice, respectul cu care erau priviji calugarii, 
placerea pe care o simjeau mulji bizantini intemind a§ezaminte 
pioase. 

Scrierile Parinjilor Bisericii, ale Sfantului Vasile, ale lui 
Grigorie din Nazianz, ale Sfantului loan Gura de Aur se 
bucurau de o admirajie universale, erau studiate in §colile 
bizantine §i serveau drept model scriitorilor. 

E demn de remarcat faptul ca singura teologia reprezinta 
jumatate din intreaga producjie literara bizantina §i ca chiar 
pu^inii scriitori bizantini, chiar profani, au abordat la un 
moment dat, intr-un fel sau altul, probleme teologice. 

§i aceasta atracjie exercitata de chestiunile religioase, 
acest respect faja de tradi^ia cre§tina §i de autoritatea Parin^ilor 
aveau sa aiba, la randul lor, consecin^e destul de importante 
pentru literatura" 

Consecinje importante au §i pentru literatura romana. 



315 Jacques-Benigne Bossuet: 



http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques-B%C3%A9nigne_Bossuet. 

316 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 

317 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Teresa_of_%C3%81vila. 

318 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, op. cit., p. 70. 

319 Expresie latina: in sens s/r/'c//limitat/rigid. 

Charles Diehl, Cugetarea bizantina si miscarea ideilor la Bizanf, in *** Literatura 
Bizanfului, antologare, traduceri si prezentare Nicolae-Serban Tanasoca, Ed. Univers, 
Bucuresti, 1971, p. 82. 



121 



Carturarii §i cronicarii romani au fost oameni religio§i, 
venind pe traseul cre§tinismului rasaritean, ni§te mireni 
devotaji credinjei lor. 

Miron Costin, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, 
Radu 321 §i §erban Greceanu 322 , Constantin Cantacuzino 323 sunt, 
cu prisosinja, cre§tini ortodoc§i autentici, cu o con§tiin^a inalta, 
cu o teologie profunda §i cu o cunoa§tere vasta scripturala §i 
patristica, in stare sa poarte discujii §i controverse cu cu cele 
mai inalte autoritaji teologice ale vremii, din interiorul §i din 
afara Ortodoxiei. 

Mai pu^in teologi (zelofi sau polemi§ti), Grigore 
Ureche" §i Ion Neculce" nu sunt insa nici ei agnostici. 

Mai pe larg ne propunem sa vorbim in a doua parte a 
lucrarii noastre de fata, rezervata prozei (cand si daca 
Dumnezeu va ingadui sa se scrie), in capitolul despre 
cronicarii vremii. 

Precizam aici doar faptul ca Ureche ni s-a parut mai 
umanist decat Costin, daca stam §i judecam bunavoinja sa 
ecumenica faja de catolici, sentimentele pro-unioniste (ma 
refer la unirea dintre ortodocsj §i catolici) §i atitudinea sa 
rezervata (ca sa nu zic mefienta) fa^a de Sfantul Marcu al 
Efesului sau pozijia favorabila faja de casatoria dintre fiica lui 
Vasile Lupu §i principele calvin Radziwil, pe care o 
incuviinjeaza spre disperarea lui Costin, care se lamenteaza 
amarnic, intrebandu-se cu ce inima a putut Ureche face 
aceasta. 

§i exemplele sunt mai multe, care ne releva un Costin 
mult mai sever in respectarea disciplinei canonice §i dogmatice 
ortodoxe, o inima calda §i patrunsa de durere §i de mila 
profunda, de durere pentru decaderea moravurilor §i 
disprejuirea moralei §i de compasiune pentru soarta lumii §i 
pentru cei care sufera nedrepta^i cumplite. 

La Ureche, considerat indeob§te mai ortodox §i in 
marjele tradijiei, nu am aflat atata dragoste de oameni §i nu 
injeleg de ce cuvintele inlacrimate ale lui Costin trebuie 
proiectate pe un fond neguros al spiritului framantat 
occidental, cand ele pot fi interpretate foarte bine ca ecoul unui 
suflet profund compatimitor. 



321 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Greceanu. 

al Despre ambii frati Greceanu: http://www.bmb-on-line.ro/biografii/15/biografie.htm. 

' 23 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_stolnicul. 

324 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche. 

325 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Neculce. 



122 



Mircea Scarlat, de altfel, integrandu-1 pe Costin (cu toate 
factura istoricd a operelor sale) in linia scrierilor morale 
romanesti ale secolelor XVI si XVII, a cdrtilor de invdtdturd 
(Cazanii) si apovestirilorfolositoare ori a culegerilor de genul 
Floarea darurilor, sesiza cu subtilitate: „Interesul scriitorului 
se indreapta in mod egal spre viata tarii si spre viata lumii, 
fiecare ajutand la intelegerea celeilalte. [...] Viiata lumii nu 
este urmarita doar in poemul cu acest titlu, ci in toate operele 
lui Miron Costin" 326 . 

Ne intalnim in cazul acestui poem cu o varianta a 
disputei din Divanul lui Dimitrie Cantemir. 

Asemenea poemului costinian, §i opera lui Cantemir e 
considerata ca fiind prima lucrare filosoficd romdneascd, insa, 
daca o citim cu aten^ie §i fara preconcepjii, observam ca e 
profund teologica, ca are adanci racordari scripturale §i 
patristice - vom vedea mai tarziu. 

Daca vrem sa comparam poemul lui Costin cu Divanul 
lui Cantemir, remarcam ca ambele trateaza o tema teologica, 

QO'7 

de§ertdciunea lumii, cu o concluzie fireasca: memento mori . 

§i nu credem ca este un hazard sau ca Eminescu a scris 
poemul epopeic Memento mori in totala ignorante fate de 
tradi^ia romaneasca veche, avand aceea§i tema, sublimate in 
subtitlu: Panorama de§ertdciunilor . 

Motto-ul poemului lui Costin este celebrul vers al 
Ecclesiastului: De§ertarea de§ertdciunilor §i toate sunt desarte 
(scris §i in slavona: Sueta suetsv, vseaceska sueta). 

In raspar cu motto-ul, se spune adesea ca tema poemului 
este fortuna lab His (a norocului nestatornic), de§i aceasta nu 
caracterizeaza decat una dintre secvenjele poemului - mai 
precis, un al treilea tablou al lumii §i al existenjei terestre, din 
cele cinci pe care credem noi ca le putem deosebi: 

1. viaja ca umbra si vis sau ca vis si pdrere 
(in§elaciune), 

2. lumea ca univers destinat arderii §i trasfigurdrii, 

3. viaja nesigura guvernata de norocul nestatornic 
(echivalent cu fortuna labilis), 

4. viaja care sfar§e§te, in mod inexorabil, cu moartea 
(ubi sunt?' ) si 

5. moartea care nu alege. 



326 Mircea Scarlat, Introducere in opera lui Miron Costin, op. cit, p. 50. 

327 In latina: Adu-ti aminte de moarte! 

328 Idem: Unde sunt? 



123 



Pe parcursul poeziei pot exista interference intre teme §i 
motive, dar credem ca acestea sunt capitolele poemului. 

In predoslovie, autorul afirma ca scopul redactarii lui, pe 
langa dovedirea virtu^ilor limbii romane e acela de a arata ca 
exista carturari §i in neamul romanesc. 

Dar, §i mai esenjial decat atat, e acela ca el vrea sa piece 
voia locuitorilor acestei Jari spre inva^aturile Scripturii Sfinte: 
si sa fie spre invdfdturi Scripturii mai plecate a lacuitorilor 
farii noastre voe. Citeste cu buna sdndtate si cat pofi mai 
vdrtos de primejdiile lumii sa te feresti, cu ajutorul 
preaputernicului Domnului Dumnezeu. Amin ' . 

Textul poemului este un melanj de parafraze scripturale 
§i de alte dezvoltari ale unor teme §i motive care i§i au originea 
tot in Biblie, al caror mesaj central se rezuma la avertismentul 
asupra de§ertaciunii lumii §i a vicleniei cu care ea ucide 
sufletele celor care iubesc aparenjele. 

Aparenje care sunt numai iluzia perenitdlii celor 
pamante§ti. Aceea§i viclenie o va pune dramatic in scena 
Dimitrie Cantemir (autor care, in capodoperele sale literare, 
dovedeste un sinn; dramatic remarcabil, pe langa eel retoric, ca 
§i Eminescu), facand din lume un personaj §i interlocutor al 
con§tihn;ei umane. 

In cele ce urmeaza, vom scoate in evidenja ideile 
principale ale acestui poem, care sunt esenjialmente creatine, 
iar nu neaparat umaniste. 

Via^a omului pe acest pamant este cumplitd, este cu griji 
si primejdii, durata ei scurta facand ca totul sa para un vis 
de§ert: A lumii cdntu cu jale cumplitd viiafa, / Cu griji si 
primejdii cum iaste si afa: / Prea sub fire si-n scurta vreme 
trditoare. / O, lume hicleand, lume insdldtoare! / Tree zilele ca 
umbra, ca umbra de vara, /Cele ce tree nu mai vin... . 

Asemanarea viejii cu o afd subfire, care se taie repede, 
ar putea fi inspirata din Eccl. 12, 5-7 („...fiindca omul merge 
la loca§ul sau de veci §i bocitoarele dau tarcoale pe uln;a; mai 
inainte ca sa se rupa funia de argint §i sa se sparga vasul de aur 
§i sa se strice ulciorul la izvor §i sa se sfarame roata fantanii, §i 
ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa 
se intoarca la Dumnezeu, Care 1-a dat."), dar §i din alte locuri 
tradi^ionale. 

De§i pare a fi o oarecare distan^a intre afd §ifunie, nu e 
atat de mare pe cat s-ar crede. 



,29 Urmarim: Miron Costin, Opere, vol. II, op. cit, p. 113-120. 



124 



Spre exemplu, edh;ia 1988 a Bibliei, la psalmul 138, 3, 
spune: „Cararea mea §i firul vie^ii mele Tu le-ai cercetat...", 
dar in edijia 1688,/z'rw/ este/wm'e: „Cararea mea §i funea mea 
Tu ai iscodit-o...". 

In con§tiinJa romaneasca s-a pastrat GxprGsia funia viefii, 
ca spre exemplu, in denumirea data impletiturii colacilor, in 
unele zone ale Jarii. 

Putem interpreta ca Miron Costin a subjiat aceasta funie 
pana la afd, din necesitaji prozodice, objinand un efect 
convenabil, in acord cu ideea de fragilitate extrema a 
existenjei. 

Se mai vorbeste, de asemenea, §i despre un vers al lui 
Ovidiu : Omnia sunt hominum tenui pendentia filo' . Este 
posibil sa se fi produs §i o contaminare cu firul ovidian, de§i 
Ovidiu nu e indicat de autor printre izvoare. 

Mai exista insa §i o alta posibilitate de interpretare, care 
nu a fost luata in calcul, dar pe care o consider mai aproape de 
adevar. 

In acela§i poem, ceva mai incolo, se spune: painjini sunt 
anii si zilele noastre - dupa Ps. 89, 10: „Anii no§tri s-au 
socotit ca panza unui paianjen" {Biblia 1988). 

Dosoftei vorbe§te despre anii ca o painjind slabd §i la fel 
se exprima (fara adjectivul slabd) §i Psaltirea coresiana §i 
5z'Z»//'adelal688. 

Aja lui Costin ar putea fi extrasa din aceasta panza. 

Ar putea fi, intr-un mod deductiv, pentru ca traducerile 
vechi, dupa cum vedem, nu pomenesc de panza, de§i termenul 
dpa^vriv din Septuaginta, inseamna §i ca pdianjenul, dar §i ca 
panza de paianjen . 

Pe cea din urma varianta o prefera traducerea biblica 
(1988) atribuita, in mare parte, lui Gala Galaction 

Edijia Bibliei diortosita de Bartolomeu Anania"" ne da o 
lamurire asupra textului grecesc al Septuagintei, pe care autorii 
medievali il cuno§teau, de buna seama. 

Astfel, in Biblia 2001 se spune anii nostri ca un 
paianjen si-au depdnat povestea, cu precizarea, la nota de 
subsol corespunzatoare, ca „verbul meletdo inseamna a recita 
sau a declama fluent, in curgere continua, o bucata literara sau 



,30 A se vedea: http://www.giga-usa.com/quotes/authors/ovid_a012.htm. 

331 Cf. Dan Hona Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 97. 

Textul latin: Toate lucrurile oamenilor atdrna de unfir [subtire]. 

332 



333 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction. 
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 



125 



oratorica. Paianjenul i§i deapana firul cu mi§cari curgatoare, 
dar panza lui e plapanda, fragila". 

In concluzie, imaginea biblica este cea a anilor care se 
\qs precum un paianjen i§i deapana firele panzei. 

Aceasta interpretare sau percepjie a timpului existential 
s-a pastrat §i in expresia panza vremii - o varianta a poemului 
eminescian Imparat si proletar se numea Umbre pe panza 

• • 334 

vremii 

Nu este dificil de dedus ca, daca anii §i zilele noastre 
sunt pdianjeni, viaja noastra e ca firul sau ca aja acestui 
paianjen (mai ales ca afa in locul firului poate fi explicate §i 
prin ra^iuni de prozodie). 

In afara de aceasta, ni se pare ca exista o diferente 
subtila dar semnificativa intre firul lui Ovidiu §i imaginea 
poetica a lui Costin §i Dosoftei. 

Ovidiu ne avertizeaza ca toate cele ale oamenilor stau 
atarnate de un fir: imaginea e urmarita pe verticala, pentru ca 
esenjiala este spdnzurarea de un fir. 

Sensul avertismentului se refera la fragilitatea clipei, la 
momentul de primejdie, in care \\i po^i pierde via^a, daca firul 
se taie. Tema in care se inscrie efortuna labilis. 

La Miron Costin §i Dosoftei, anii §i zilele omului sunt ca 
un paianjen §i ca un fir (afa) sutyire §i scurt, care se deapana, 
curge, se poveste§te\ imaginea se deruleaza pe orizontala (a 
vie^ii, referindu-se la durata existenjei, efemera), iar 
semnifica^ia, subliniata - la Costin - de versurile urmatoare 
(intarita §i de comparajia cu apa in cursul sau, care indica 
aceea§i idee de curgere, desfa§urare) este alta, aceea ca toate 
sunt visuri si par ere. 

Suntem la o alta tema, predilecta Ecclesiastului, a viejii 
ca vis, ca durata efemera. Aceasta tema este expusa pe larg in 
prima secvente a poemului. 

Imaginea panzei de paianjen ca simbol al vanita^ii o 
folose§te §i Antim Ivireanul, in dedica^ia^ la cartea lui Ion 
Cariofil, Manual despre cdteva nedumeriri (Snagov, 1697): 

„Cu acest prilej, el [Cariofil] a dizolvat §i imprastiat, cu 
claritate §i concis, flecarerile §i inep^iile celor cu pareri opuse, 



334 Cf. Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit., p. 215. 
Cartea in intregime o puteti accesa intrand aici: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/25/de-nuptiis-mercurii-et-philologiae/. 

335 O puteti citi in integralitate aici: 

http://ro.wikisource.org/wiki/Dedica%C5%A3ie_la_cartea_lui_Ioan_Cariofil,_Manual_ 
despre_c%C3%A2teva_nedumeriri,_tip%C4%83rit%C4%83_la_Snagov ; _%C3%AEn_ 
anul 1697. 



126 



aevea unei pdnze de pdianjen, iar parerea Sfintei noastre 
Biserici §i hotararea ca §i judecata adevaralui evanghelic, el le- 
a lamurit §i confirmat" 336 . 

Intr-o scrisoare catre Iacob Negrazzi" , Eminescu avea 
sa scrie: 

„Numai Dumnezeu mai poate descurca ce este omul. 

Astfel, un individ care crede ca se cunoa§te bine pe sine, 
care-§i urmeaza lini§tit treburile lui or concrete, or abstracte, 
fesdturi de painjdn (subl. n.) filosofice sau poetice [...] el 
singur se treze§te deodata ca e alt om..."' . 

Daca pentru Costin, viaja e ca o afd, la Eminescu 
epocele se-nsird ca mdrgelele pe afd (Scrisoarea II). In timp 
ce Nichita Stanescu vorbe§te despre sfoara sub fire / a vremii 
aceleia, / cdnd totul se incepea cu moartea... {Epilog la lumea 
veche). 

Prima constatare, aceea ca afa e prea subfire si-n scurta 
vreme traitoare este imediat secondata de punerea in evidenja 
a caracterului ipocrit §i iluzoriu al lumii: O, lume hicleana, 
lume inselatoare! 

Iluzia nu este in acest caz - a§a cum nu este nici la 
Eminescu, care se va inspira de la Dosoftei, Costin §i Cantemir 
- o maya budista, ci ea consta in halucinarea min^ii umane, in 
in§elarea celor care i§i pun speran^ele in via^a aceasta, cand ar 
trebui sa con§tientizeze faptul ca Tree zilele ca umbra, ca 
umbra de vara; / Cele ce tree nu mai vin, nici sd-ntorcu iard. / 
Trece veacu desfrdnatu, tree ani cu roatd / Fug vremile ca 
umbra si nicio poartd / A le opri nu poate. Tree toate prdvdlite 
/ Lucrurile lumii si mai mult cumplite. 

Motivul principal se regase§te in Scripturd, la Ps. 143, 4: 
Omul cu desertdciunea se aseamdnd; zilele lui ca umbra tree. 

Dar §i Varlaam scrie despre zilele omului care tree ca o 
piatrd din deal la vale cdnd se rdntund. 

Anii cu roatd i§i afla temeiul tot in Psaltire. Cu precizie 
ni-1 indica Dimitrie Cantemir, in Divan, dupa cum observa si 
Mazilu: ,Jloata lumii (sau roata viefii), «inchipuire» veche a 
norocului in§elator, adusa spre vremea moderna §i de textele 
apusene §i de cele rasaritene, este flancata, in Cartea a Il-a a 
Divanului, (in paragraful 63: Vdrsta si norocirea lumii, ca 
roata cdnd sa invdrteste), de o sentence, culeasa de la Psalmist 



336 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 401. 

137 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_Negruzzi. 

i38 Cf. Zoe Dumitrescu-Busulenga, Eminescu - Viafa, op. cit., p. 104. 



127 



{Psalm 83, sh. 14): Dumnddzdul mieu, pune-i pre ddnsii ca 
roatd.." 339 . 

In locul sursei scripturale §i bizantine, s-a preferat 
Horajiu 340 - poemul Ad Postumum: Eheu fugaces, Postume, 
Postume, / Labuntur anni, nee pietas moram. / Rugis et 
instanti senectae / Adferit indomitaeque morti.. 341 - dar pe 
mine nu ma convinge. 

Insa§i personificarea lumii, pe care o practica §i Dimitrie 
Cantemir in Divanul, este de sorginte biblica, neotestamentara 
mai ales. 

Lumea aceasta este, in viziunea de esen^a bizantina a 
celor doi carturari, o personificare negativa, a rautajii §i a 
stricaciunii, atunci cand ea reprezinta acea masa de oameni 
care prefera sa traiasca departe de Dumnezeu, care nu-L 
accepta in viaja lor. 

Este lumea care il are stapanitor pe diavolul (cf. In. 12, 
31), sau veacul desfrdnatu (cf. Mt. 12, 39: Iar El, raspunzand, 
le-a zis: Neam viclean §i desfranat cere semn, dar semn nu i se 
va da...). 

Comparatiile alese de Miron Costin, pentru a pune in 
evidenja perisabilitatea lumii, sunt foarte concrete, foarte 
plastice. 

Imaginea viejii ca o ajd sutyire, amintita mai sus, este 
dublata de aceea a anilor care alearga ca o roatd, a vremilor 
care se due ca o umbra vaporoasa §i a lumii care trece ca apa 
in cursul sau. Impresia creata este una foarte puternica, de 
rostogolire neostoita, de pravalire, de lipsa de consistent §i 
stabilitate. 

Rusticitatea acestor imagini nu este de facturd populard, 
ci este §i ea o secondare a referatului biblic. Este vorba de 
termeni scripturali la origine §i care au intrat in con§tiinJa 
populara prin predica Bisericii §i nu invers. 



39 Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Un print, al literelor, Ed. Elion, Bucurejti, 
2001, p. 27. 

340 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus. 

341 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 98. 
Textul latin: „Despre trecut: 

Vai, [cum] fugiti timpuri trecute, timpuri trecute!/ 

Cum ne scapa anii [pe sub degete], si evlavia ne apune [nici bunatatea nu e impiedicata 

sapiara]!/ 

Batranetea cu ridurile in mare graba/ 

Si cu multa silinta ne poarta spre moarte...". 



128 



Acela§i caracter rustic 1-au semnalat mai mul^i 
cercetatori §i in operele lui Varlaam, Dosoftei §i Antim 
Ivireanul, cu precizarea ca plasticitatea imaginilor avea 
amprenta biblica, o amprenta simbolica ce ascunde o 
hermeneutica profunda §i ramificabila semantic. 

In Cazania lui Varlaam aflam un pasaj semnificativ §i 
avand un mesaj identic cu eel costinian, in care autorul 
accentueaza urmatoarele: 

Cdldtoria noastrd in ceastd lume iaste foarte 
sdrguitoare, ca o apd rrepede ce curd [curge 342 ]. Ase si noi 
curdm [curgem] si ne apropiem de moarte, si dzilele noastre 
tree ca o umbra de nudrfdrd de ploae. Ca corabiea pre mare 
ce o bate vdntul spre margine, ca o piatrd din deal la vale 
cdnd se rdntund [se rastoarna] si nu sapoate opri, asea merge 
de tare si viafa noastrd cdtrd moarte. §i noi simtem ca neste 
nemernici [straini] in ceastd lume (Din cazania la Duminica a 
treizecedf 43 . 

Ceea ce am reprodus anterior din poemul costinian este 
aproape identic, doar ca e un discurs expus intr-o formula 
versificata. 

§i, de altfel, daca Dosoftei este „cel mai stralucit 
varlaamian" 344 , Miron Costin poate nu e la fel de stralucit, dar 
varlaamian este. 

Dosoftei era ierarh, ca §i Varlaam, pentru el retorica 
omiletica presupunea §i experienja practica, ceea ce nu este 
cazul pentru Costin. 

§i mai departe continua pe acelasj ton: Fum si umbra 
sunt toate, visuri si pdrere /.../ Spuma mdrii si nor supt cer 
treedtor - ii va sugera lui Bolintineanu §i Eminescu o 
comparable dintre omul umil §i valul de spuma (§i ce ifi pasd 
fie, sdrmand, tristd humd, / Sd stii ce te asteapta cdnd lumea 
vei lasa? / Vezi tupefafa mdrii trecdnd un val de spuma? /El 
efigura ta. - Conrad 345 ) sau spuma nezdritd (Scrisoarea I 346 ), 
pentru ca, daca valurile sau marea se regasesc la muh;i scriitori 
medievali, in schimb, spuma mdrii ii apar^ine numai poeziei 
lui Costin. 



"Din lat. curro, currere, cucurri, cursus = a curge repede. 
343 Varlaam, Cazania, op. cit., p. 334. 
344 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 484. 

345 Primul cant, din cele patru ale poemului, aici: 
http://ro.wikisource.org/wiki/Conrad._C%C3%A2ntul_I._Ionienele. 

346 Textul integral al poemului: 
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoareal.php. 



129 



Exprimarea este calchiata, de fapt, dupa alte doua 
versete din Psaltire - e vorba de Ps. 38, 8-9: „Dar toate sunt 
de§ertaciuni; tot omul ce viaza. De§i ca o umbra trece omul, 
dar in zadar se tulbura". 

§i parafraza continua: Zice David prorocul: „ Viafa iaste 
floare, / Nu trdieste, ci indatd iaste trecdtoare ". / „ Viiarme 
sunt eu si nu om", tot acela strigd (cf. Ps. 102, 15: „Omul ca 
iarba, zilele lui ca floarea campului; a§a va inflori. Ca vant a 
trecut peste el §i nu va mai fi §i nu se va mai cunoa§te inca 
locul sau"; §i Ps. 21, 6: „Iar eu sunt vierme §i nu om, ocara 
oamenilor §i defaimareapoporului"). 

Am vazut mai devreme §i poezia lui Dosoftei, 
magnifica, corespunzatoare psalmului 102. 

Viafa este floare are insa o intemeiere mai extinsa in 
Sfdnta Scripturd: „Omul nascut din femeie are purine zile de 
trait, dar se satura de necazuri. Ca §i floarea, el create §i se 
ve§teje§te §i ca umbra el fuge §i e fara durata" (Iov, 14, 1-2); 
„Tot trupul este ca iarba §i toata marirea lui, ca floarea 
campului!" (Is. 40, 6), etc. 

Cantemir va face §i el apel la aceasta retorica in Divan, 
la comparable scripturale dintre fiin^a umana §i iarba sau 
floarea campului. 

Dar §i mai tarziu, in Memento mori , incercand sa 
defineasca omul, Eminescu il reprezenta astfel: vezi icoana 
unui secol [imaginea unei generajii] langd chipul uneiflori. 

Pana aici este desfa§urat primul gen de paradigma a 
lumii: lumea ca ispita, ca realitate negativa, lumea vicleand 
(de§ertaciune §i in§elare: vis sipdrere) §i veacul desfrdnat. 

Cea de-a doua ipostaza a lumii este una semi-nefastd - 
acelea§i ipostaze ale lumii se regasesc, intr-un discurs identic, 
§i in Divanul cantemirean. 

Avem o noua reprezentare a lumii ca §i create a lui 
Dumnezeu, in care, insa, a intrat morbul pacatului §i al 
stricaciunii §i care exista intre hotare temporale bine delimitate 
de catre insu§i Facatorul intregului univers. 

O caracterizare sumara ar surprinde tabloul infa^i§at de 
Costin in termenii urmatori: frumuse^e perisabila, splendoare 
destinata moitii §i transfigurarii: 

Ceriul faptu [facut] de Dumnezeu cu putere mare, 
Minunatd zidire, si el sfdrsit are. 



347 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Memento_mori. 



130 



§i voi, lumini de aur, soarele si lima, 
Intuneca-vefi lumini, vefi da gios cununa. 
Voi, stele iscusite, ceriului podoba [podoaba], 
Va asteptd groaznicd trdmbifa si dob a [toba]. 

In foe te vei schimosi, peminte [pamantule], cu apa. I ...I 
Toate-s nestdtdtoare, toate-s niste spume. 

Tu, Pdrinte al tuturor, Doamne si Imparate, 
Singur numai covdrsesti vremi nemdsurate. 

Celelalte cu vreme toate sd sd treacd. 

Singur ai dat vremilor toate sd petreacd. 
Suptu vreme stdm, cu vreme ne mutdm viiafa... 

Acest episod secund al poemului urmare§te referatul 
biblic, versetele profetice cu privire la Apocalipsa. 

Conform Sfintei Scripturi, soarele, lima §i stelele se vor 
intuneca la sfar§itul acestei lumi, iar pamantul, cu mari §i 
oceane, va arde §i toate vor trece prin focul transfigurator, 
pentru ca Dumnezeu va face cer nou si pdmdnt nou (Ps. 101, 
26-27; Is. 13, 10; 60, 19 ; Ioil 3,4; Mt. 24, 29; Mc. 13, 25; 
Apoc. 21, 1). 

Descrierea costiniana are caracter cataclismic, urmarind 
sa puna in evidenja sensul spre care se indreapta lumea, faptul 
ca decaderea ei se va sfar§i printr-un foe poruncit de catre 
Dumnezeu, care va curaji lumea invechita, perimata §i o va 
reinnoi. 

Calinescu il considera pe Costin un „liric in injelesul 
adevarat al cuvantului" §i recuno§tea in Viiaja lumii „un lirism 
al de§ertaciunii, plin de mireasma biblica" (iar mai apoi 
vorbe§te §i de „adevarate imagini in stil bisericesc [ce] se 
desfa§oara solemn"), adaugand insa, fara temei, ca acest lirism 
biblic este „dupa anumite indicii, de origine populard"' . 

Cum ar putea fi tema biblica de origine populard §i de 
ce ar fi cautat un carturar precum Miron Costin interpretdri 
populare ale Scripturii, ne este insa destul de dificil sa 
in^elegem. 



348 G. Calinescu, op. cit, p. 47. 



131 



Dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, la fel 
fundamenteaza renumitul critic §i Istoria ieroglificd: pe 
metafora fdrdneascd tratata cult. 

De asemenea, va canaliza, in mod format, izvoarele 
religioase ale literaturii in delta folclorului popular, creand 
premizele pentru folclorizarea abuziva din perioada comunista 
a tot ceea ce inseamna temd §i motiv religios §i ortodox in 
literatura romana. 

De§i exista o patina cataclismica, tabloul lui Costin 
confine §i cateva imagini care dezvaluie pecetea frumusetii 
dumnezeie§ti asupra universului zidit de catre El. 

Soarele §i luna sunt contemplate ca lumini de aur, sunt 
cununi ale cerului, stelele sunt iscusite §i podoaba tariei. Ele 
arata amprenta Ziditorului asupra lor, felul in care au fost 
create: cu o desavarsjta delicateje §i frumuse^e. 

In Paremiile preste an, traducand din latina prorocia 
Sibilei Eritreia privind Judecata finald - tema comuna lui 
Dosoftei §i Lactanjiu 349 - (si Nicolae Milescu scrie un tratat 
despre sibile), dupa o versiune a lui Eusebiu de Cezareea , 
Dosoftei scria, de asemenea: Fugi-va soarelui raza §i a 
stelelor §ireaguri, / A tot ceri lucd s-a rumpe, §i acea de aur 
lund " (Effugiet solis iubar, astrorumque horae / Omne poli 
lumen solvetur et aurea luna ). 

Eminescu va continua aceasta tradi^ie a lui Costin §i 
Dosoftei, de a numi stelele lumini de aur §i mai ales, acea de 
aur luna... 

Mai mult decat atat, pornind de la aceste scrieri vechi, 
care sunt sursa acestui vizionarism ce incripteaza intr-o 
singura metafora atat geneza cat §i eshatologia cosmicd, 
Eminescu va transforma calitatea aceasta de a fi de aur, 
caracterizand luminatorii cere§ti, intr-un superlativ absolut al 
frumusefii §i virtufii cosmice §i umane, fapt pe care il vom 
eviden^ia intr-un capitol viitor. 

Iscusirea stelelor portretizeaza, de fapt, maiestria 
Creatorului dumnezeiesc. 



Cf. Mihai Moraru, Acrostihul sibilin, in Crestomatie de literatura romana veche, vol. 
II, op. cit, p. 186-187 si inDe nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit., p. 129-130. 
Despre Lucius Caecilius Firmianus, alias Lactantiu, a se vedea: 

http : //ro . orthodoxwiki . org/L act an% C 5 % A 3 iu . 

350 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_din_Cezareea. 

351 Cf. Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 373 si 480-481. 

" Cf. Mihai Moraru, Acrostihul sibilin, in Crestomatie de literatura romana veche, vol. 
II, op. cit, p. 184. 



132 



In traducerile vechi, care au supravie^uit pana la 
Psaltirea lui Coresi §i a lui Dosoftei, se vorbeste, in Ps. 8, 3 
spre exemplu, despre urzirea cu degetele lui Dumnezeu a 
cerului cu stele. 

Aceasta este atitudinea ortodoxa - la care adera pe 
deplin §i Miron Costin -, careia ii repugna gnosticismul , 
bogomilismul 354 , transcendentalismul 35? §i toata heterodoxia 
celor care considera creajia materials rea §i nedemna de a se 
atinge Dumnezeu de ea §i II indeparteaza pe El de zidirea Sa, 
fie prin susjinerea tezei unui creator intermediar, fie prin 
exilarea lui Dumnezeu in propria Sa transcendenta. 

Autorii no§tri din vechime nu faceau numai literatura, ci 
§i dogmatica, chiar §i ni§te mireni precum Miron Costin, 
Dimitrie Cantemir sau Constantin Cantacuzino 356 . 

Erau teologi de mare respirajie §i a§a au fost mul^i boieri 
§i domnitori romani din istoria noastra. 

Probabil ca, in timpurile noastre, nu se mai vede 
pddurea din cauza copacilor §i religiozitatea acestor autori din 
cauzaprea multei evidence. 

Poemul se desfa§oara mai departe pe tema norocului 
schimbdtor (fortuna labilis, cum il numeau anticii) §i a 
instability acestei vie^i: 

Vremea lumii sofie §i norocul alta, 
El a sui, el a surpa, iara§i gata. /.../ 

Norocului i-aupus nume cei batrdni din lume; 
Elu-i cela cepre mulfi cu amar sa afume. 

El sue, el cob oar a, el viiafa rumpe, 
Cu sofiia sa, vremea, toate le surpe. 

Norocul la un loc nu std, intr-un ceas schimbd pasul. 
Anii nupotu aduce ce aduce ceasul. 

Numai mdini si aripi, sipicioare n-are 
Sa nupoatd sta intr-un loc niciodinioare. 



353 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism. 



3M Idem 

355 Idem 

356 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogomilism. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Transcendentalism_american. 
http://ro. wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino ,_stolnicul. 



133 



Imaginea ultima, a norocului cu aripi §i fara picioare, 
pr ovine din Alexandria, fragmentul cu pricina fiind tradus de 
Miron Costin (Graiul solului tatarasc). 

Nici imparajii nu i§i §tiu soarta, care multora le-a adus 
un sfar§it nea§teptat, dureros §i ru§inos. §i oricat ar fi fost 
impara^ii de mari {Xerxes' , Alixandru Machidon , 
Artaxers 359 , Avgust 360 , Pompeiu 361 , Chesar 362 , Tiros [Cirus 363 ]), 
moartea le-a curmat tuturor viaja: Acu de-abiia nume / Le-au 
ramas depoveste: 

Unde-s ai lumii imparati, unde iaste Xerxes, 
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers, 
Avgust, Pompeiu si Chesar? Ei au luat lume, 
Pre toti i-au stinsu cu vreme, capre niste spume. 

Fost-au Tiros imparat, vestit cu razboae, 
Cu avere preste toti. Si multa nevoe 
Au tras hdndii si tatarii si Asiia toata. 

> > 

Cauta ce le-au adus inseldtoarea roatd: 
Prinsu-l-au ofamee, i-au pus capul in sange 
„ Satura-te de moarte, Tiros, si te stinge 
De varsarea sdngelui, o, oame infocate, 
Cd de vrajmasia ta nici Ganghes poate 
Cursul sau sa-l pazeasca" . Asa jocureste 
Imparatiile lumea, asa le pravaleste. 

Motivul acesta, al lui ubi sunt?, il atingea si Dosoftei, 
traducand prologul tragediei Erofili (inceputul secolului al 
XVII-lea), a cretanului Gheorghios Chortatzis 364 : 

Undi-s elinilor imparatii, chesarii, 
Si-a Rdmului avgusti, bogati, puternicii si tarii? 
Intalepciune unde li-i si minte lor ceaplina, 
Slava, scriptura s-armele, vestitii dintr-Athina? 
Lui Alexandra Machidon unde i-i vitejiia? 



357 Idem 

358 Idem 

359 Idem 

360 Idem 

361 Idem 

362 Idem 

363 Idem 

364 Idem 



http ://en. wikipedia. org/wiki/Xerxes_I_of_Persia. 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Alexandru_cel_Mare . 

http ://en. wikipedia. org/wiki/Artaxerxes_I_of_Persia. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_August. 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Cneus_Pompeius_Magnus . 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulius_Cezar. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cyrus_al_II-lea_cel_Mare. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georgios_Chortatzis. 



134 



Undi-i cinste chesarilor, putere si ddrjie 

Cu care ei au biruit de-au stdpdnit pre lume, 

Si s-au vestitu-sd supt ceriu latindu-si al sdu nume? 

Unde li-i a haldeilor scripturs haldiiascd 
Ce gdndiiafdrd moarte in lume sd trdiascd? 
Si pentru-aceia siliia scriind toate rdzboaie 
Ce si ei incd si-auperit de vdnt si depuhoaie. 

Undi-i avere cea multd, mdrire cea vestitd 
Acei tdri ce gdndie c-a stafdrd de smdntd? 

Cd avutiia tuturor, viata cu sdndtate, 
Vreme le duci la sfdrsit si ramdn des uitate. 

Si cele ce apucati le pierdeti si de-a mdna 
Cele ce strdngeti si ziditi sd rasapesc in Una. 
Ca scdnteile ci sd stangu, slava voastra sd treci. 

Vi sd raschira numele de soare, de vantu rece, 
Si ca scrisoria pe nasap, pre margine de mare, 
Si cu spumele de pre pospai sd trecu si-nca mai tare... 



365 



Egalitatea infafa morfii - in ultima secveiu;a a poemului 
costinian -, era o tema specifica Psaltirei si parcursa §i de 
Dosoftei - am vazut in capitolul anterior - iar la ubi sunt qui 
ante nos 366 (subiect generos gazduit de literatura patristica §i 
de toata literatura europeana medievala, apuseana §i 
rasariteana) va recurge §i Divanul lui Cantemir §i Memento 
mori al lui Eminescu. 

Din nou, versurile lui Costin (Moartea, vrajmasa, intr- 
un chip calca toate casa, / Domnesti si-mparatesti, pre nime 
nu lasa: / Pre bogafi si saraci, cei frumosi si tare. / O, 
vrajmasa, priiatin ea pre nimeni n-are) au fost considerate ca 
inspirate din odele lui Hora^iu: Palida mors aequo pulsat pede 
pauperum tabernas regumque turres 367 . 

Miron Costin putea solicita insa o sursa mai veche §i 
mai apropiata de spiritualitatea sa, §i anume Psaltirea (care i-a 
facut poeji §i pe el §i pe Dosoftei). 



365 Cf. Dan Hona Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 123. 

366 In latina: Unde sunt cei care au fost inaintea noastra? 



367 Cf. Idem, p. 98. 



135 



Psalmistul, adresandu-se fiilor oamenilor, impreund 
bogatul si saracul, le trambijeaza: 

„Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa 
plateasca lui Dumnezeu prej de rascumparare, ca 
rascumpararea sufletului e prea scumpa §i niciodata nu se va 
putea face, ca sa ramana cineva pe totdeauna viu §i sa nu vada 
niciodata moartea. Fiecare vede ca in^elepjii mor, cum mor §i 
cei neinjelepji §i nebunii, §i lasa altora bogajia lor. Mormantul 
lor va fi casa lor in veac, loca§urile lor din neam in neam, de§i 
numit-au cu numele lor pamanturile lor" (Ps. 48. 2, 7-11). 

§i fiul sau 368 , Ecclesiastul, avertizeaza asupra aceluia§i 
sfar§it al omului: 

„§i daca ar fi trait de doua ori cate o mie de ani §i nu s-a 
bucurat de fericire, oare nu to^i se due in acela§i loc? [...] 

Caci ce are injeleptul mai mult decat nebunul? [...] La 
tot ce i§i ia fiinja i s-a hotarat numele de mai inainte; se stie ce 
va fi omul; el nu poate sa intre in pricina cu eel ce este mai tare 
decat el. [...] Caci cine §tie ce este de folos pentru om in via^a, 
in vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea 
unei umbre?" (Eccl. 6, 6-11) 

Moartea curma destinele omene§ti - lui Eugen Negrici i 
se parea ca aude „cum se tanguie poemul in vaier de clopote 
cu glasuri mari §i mici" 369 -, pentru ca Dumnezeu au vdrstat 
toate cu sorocul, adica a hotarat, in injelepciunea Sa, 
momentul sfar§itului fiecarui om, a§a cum §i pamantului §i 
universului intreg, li s-a stabilit, tot de catre pronia divina, un 
sfarsjt transfigurator. 

Indiferent de rang sau de virtute, altfel spus, pe top ce-n 
astd lume sunt supusi puterii sorfii / Deopotrivd-i stdpdneste 
raza ta si geniul morfii! (Scrisoarea I). 

Ideea mor^ii care stapane§te destinele umane §i pe care o 
intalnim adesea in poemele lui Eminescu, ar putea fi inspirata 
§i de aici, Costin oferindu-ne o dovada pentru tradi^ionalitatea 
ei in gandirea romaneasca: Nici voi, lumii infelepfii, cu 
filosofia, / Hdldduifi de lume, nici theologhia / V-au scutit de 
primejdii, Sfinfi Pdrinfi ai lumii, / Ci v-au adus la moarte 
amard pre unii. /.../ Cursul lumii afi cercat, lumea cursul 
vostru /Au tdiat. 

E aceeasj tradijie bizantin-ortodoxa din care a extras 
Eminescu, eel mai probabil, §i tema viejii ca vis %\pdrere. 



* Sf antul imparat Solomon, autorul Ecclesiastului. 
} Eugen Negrici, Poezia medievala..., op. cit, p. 154. 



136 



Moartea este vrdjmasd a oamenilor, ea nu se 
imprietene§te cu nimeni. Fericita este doar viaja, care leapada 
de la sine grija celor pamante§ti §i priveste catre cele ceresti §i 
nemincinoase. 

De cei care i§i fac planuri multe pe acest pamant, in 
sensul ca se gandesc la cum sa in§ele §i sa stapaneasca sau de 
noi to^i care ne facem ganduri de§arte, Dumnezeu i§i bate joe: 
Ceriul de gdndurile noastre bate jocurie (Ps. 2, 4: „Cel ce 
locuie§te in ceruri va rade de dan§ii §i Domnul ii va batjocori 
peei!"). 

In Psaltirea coresiana este Acela ce vie [viaza] in ceriu 
rdde-s de ei si Dumnezeu rdde-s de ei , iar in Psaltirea in 
versuri a lui Dosoftei Domnul va rade de insii / §i-i va mustra 

7-371 

de ocara 

Acest vers a fost socotit de catre unii exegeji ca fiind o 
dovada a caracterului umanist al poemului costinian §i a 
indepdrtdrii autorului de cugetarea ortodoxa tradi^ionala, fara 
a sesiza ca era, de fapt, o parafraza din Sfdnta Scripturd. 

Versetul biblic spune altceva: Dumnezeu nu rade de 
oameni, ci rade, dispre^uie^te gdndurile desarte ale celor care 
se incred in marirea lor §i nu considera ca vor da socoteala 
pentru faptele lor. 

Cred ca D. H. Mazilu - luand in calcul alte studii - s- 
a lasat convins, interpretand versul costinian prin contaminare 
cu Judit in humanis divina potentia rebus" , in care se 
recunoa§te motivul „arbitrariului divin". Nu este, insa, cazul 
versului costinian. 

Eugen Negrici a susjinut §i el ca omul invederat de 
aceste versuri este „strajuit de cerul batjocoritor", §i ca 
„poemul e scris in duhul intristat al atator poeji latini §i 
medievali, laici §i religio§i. In felul in care contempla Costin 
priveli§tea convulsiva a lumii §i cum se instituie in text un 
primat al imaginilor decrepitudinii, chiar ale putrescenjei §i ale 
mortii hidoase, reconfirmam in autor un european §i, in 

'in a 

structura imaginativa, un barochisf . 

Ulterior a facut retractatio, afirmand ca „absolut toate 
motivele poemului provin din Ecclesiast, din literatura 
religioasd medievald §i din vechii poefi latini, iar spiritul lui 



Coresi, Psaltirea slavo-romdna... , op. cit., p. 36. 
371 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 12. 
' 72 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol II, op. cit., p. 97. 

373 " 



374 



In latina: Puterea dumnezeiasca se joaca cu lucrurile oamenilor. 
Eugen Negrici, Poezia medievald..., op. cit., p. 151. 



137 



este unul eminamente crestin, fara vreun accent individualist. 
Nu e de gasit altceva in poem decat o lunga lamenta^ie pe tenia 
universalitajii morjii, cu o concluzie firesc crestind, aceea ca 
singura consolare a omului este de a ajunge, fericit, in 



•>>375 

cerun 



Concluzia (Epilogul) poemului costinian este ca viaja 
noastra este o u§a prin care trecem spre cele ve§nice, ca omul e 
cenu§a §i vierme (In lut si in cenusd te prefaci, o, oame / In 
viiarme, dupa care te afli in putoare) §i ca singurul lucru care 
conteaza este viaja traita in credinja §i fapte bune, care face sa 
urmeze viaja ve§nica §i fericita: Unafapta, ce-\i rdmdne, buna, 
te lafeste, /In ceriu cufericie in veci te mar este. 

Destule stihuri ne par o metrificare a predaniilor 
omiletice - §i alegem sa exemplificam din maestrul in retorica 
religioasa bizantina, eel cu rostul de aur. 

„Dupa cum uneori e noapte, alteori e zi; uneori e vara, 
alteori e iarna, tot a§a §i in via^a omeneasca uneori e durere, 
alteori e bucurie; uneori e boala, alteori e sanatate. [...] Po^i 
vedea ca §i sfinjii au avut §i dureri §i bucurii. [...] Daca 
imbraji§am virtutea, nimic nu va putea sa ne intristeze. [...] 
Toate raman pe pamant §i numai faptele noastre bune 
calatoresc impreuna cu noi" 376 . 

Autorul insu§i, Miron Costin, face la final un comentariu 
pe scurt al propriilor sale versuri, talcuind nn;elesul lor, §i din 
aceasta interpretare reiese ca poemul sau nu are nicio legatura 
de profunzime cu umanismul: 

Din toate stihurile sa infeleg desdrtdrile, si nestdtdtoare 
lucrurile lumii, si viiafa omeneasca scurtd, cu mdrturie din 
David prorocul, mai ales. Adica, mai ales din Psaltire, dupa 
cum am §i vazut. 

Rosa del Conte se intreba: „in lumea occidentals, 
inchisa in orgoliul tradi^iei sale clasice (predominant latine), 
cine oare, cu excep^ia specialistului, este in stare sa-§i 
imagineze ce comoara ascund manuscrisele slavone, grecesti, 
romane§ti a caror important, chiar §i pentru studierea gandirii 
antice, ne ingaduie s-o intuim cataloagele de mai veche sau 

'inn 

mai recenta editare?"" . 

Daca lumea occidentald se include in orgoliul tradh;iei 
sale clasic-latine, lumea romdneascd, care §i-a pus in cap, 
incepand cu epoca moderna, sa se emancipeze de tradn;ia sa 



^ 75 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romdne, op. cit., p. 187. 
76 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii laMatei, op. cit., p. 617-619. 
377 Rosa del Conte, op. cit., p. 281. 



138 



bizantin-ortodoxa §i sa se ralieze total la o constiinfa latina 
inainte de a stabili prea bine ce se pierde atunci cdnd se 
cdstigd ceva (1-am parafrazat pe H. R. Patapievici, Omul 
recent ), §i-a insu§it brusc vanitatea erudijiei apusene §i a 
cautat sa nu mai vada decat surse clasice §i latine, respectiv 
umaniste §i renascentiste, pentru literatura medievala. 

Poemul Viiafa lumii al lui Costin este o ilustrare a 
acestui curent, in felul in care a fost interpretat. Interpretarile 
latinizante i se potrivesc la fel de mult cum se potrivesc §i 
limbii romane corecturile propuse de §coala Ardeleancc sau 
de Ion Heliade Radulescu 380 . 

Intr-un articol restaurator la adresa personality 
mitropolitului Simion §tefan (pe nedrept considerat calvin 
de Nicolae Iorga" ), Virgil Candea - de§i ramane fidel 
atributului de umanist delegat carturarilor romani - 
menjioneaza cateva lucruri importante. 

Candea se refera aici la ini^iativa traducerilor in limba 
vernaculara, dar parerea mea este ca putem extinde aceste 
considera^ii peste granijele dezbaterii respective: 

„Cat timp istoricii culturii, ai limbii §i ai literaturii 
noastre, fideli pozitivismului §i modelelor occidentale au 
refuzat sa se situeze induntrul fenomenelor romane§ti, sa le 
caute adevaratele cauze §i sa le reconstituie modul propriu de 
desfa§urare, explicable cele mai confortabile au parut 
influence externe, in mod paradoxal tocmai acele influence de 
care romanii s-au pazit mai tare - catolice sau protestante [e §i 
cazul umanismului]. 

Insuficienta cunoastere a deosebirilor de tradi^ie §i 
doctrina dintre Apus §i Rasarit §i ignorarea atitudinilor mentale 
specifice poporului nostru i-a impiedicat, astfel, pe ace§ti 
speciali§ti sa surprinda adevarata semnificajie a efortului 
romanesc, eel dintai in spiritualitatea Europei de sud-est, de a 
talmaci Biblia in limba vorbita [§i nu numai] . 

Observa^ia ca Ortodoxia este un cere logic care nu 
poate fi infeles decat din launtrul lui ' ' se aplica deopotriva 
fenomenului romanesc: el ni se dezvaluie, considerat din 



" 7S O puteti downloada de aici: http://www.scribd.com/doc/2535002/Patapievici-Omul- 



recent 

379 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Ecoala_Ardelean%C4%83. 
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu. 

http://biserica.0rg/WhosWho/DTR/S/MitropolitulStefan.html. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga. 

http://b1ser1ca.0rg/WhosWho/DTR/C/V1rg1lCandea.html. 
Cf. Irenikon, 1927, p. 91. 



139 



380 



381 Idem 

382 Idem 

383 Idem 



interior, mai repede §i mai bine decat privit dinafara lui, printr- 
o prisma straina" 385 . 

Aceste cuvinte, in linii mari, sunt aplicabile literaturii 
romane de la origini pdnd inprezent. 

Miron Costin mai compune §i alte versuri, unele morale, 
altele istorice: 



Stihuri impotriva zavistiei 

Vacul tdu n-arepace, zavistnice oame, 

Colful tdu, pi in de venin, piiere tot defoame, 

Sd mustepe cineva pururea rdvneste, 

In ce chip ar ocdri, pururea pdzeste. 

Bine au scris in Psaltire de tine prorocul: 

„ Zavistnicului teste acesta norocul, 

Gdtlanul lor, mormdntul destupat cum cased. 

Limb He loru gata tot sd ocdrascd. 

Sd lefii giudef, Doamne, din gdnduri sd cazd 

Ocdri carefdeu ei, pre sine sd vazd ". 

Doao boale intru sine zavistnicul are 
Una cdndu petrece rdu, a doua, mai mare 
Cdndu priveste pre altul cd petrece bine. 

Numele bun altuia, ca o moarte-i vine. 

Aceasta niciodatd boala nu-i lipseste, 

In tot ceasul cu acestea viiafa-si pedepseste. 

Dar ce gdndesti sdfaci? Sdpierzi dreptatea? 

Aceasta nu veiputea, bine-n rdotatea; 

Sau rdul sdfaci cd-i bun, nici aceasta pofi face. 

Deci asa viafa ta nu mai are pace. 

De la Dumnezeu nimeni fdrd daru nu teste; 

Ce nu mulfdmesti cdtu ai, ci tot rdvnesti 

Inima ta spre altul? Cine toate poate? 

Nu toate are unul, ci cu tofi toate: 

Unul una si altul alta bundtate. 



Virgil Candea, Noul Testament in limba romdna ca act de spiritualitate si cultura, 
studiu introductiv la Noul Testament. Tiparit pentru prima data in limba romana la 1648 
de catre Simion Stefan, reeditat dupa 350 de ani cu binecuvantarea IPS Andrei 
Arhiepiscopul Albei Iuliei, Ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Albei Iuliei, 1 998, p. 
38. 



140 



Tuturor de Dumnezeu daruri sunt insemnate. 
Care truda noastra cu gdndul bun priimeste, 
Dumnezeu gdndului bun bine-i daruieste " . 



Apostrof 



Cine-si face zid de pace, turnuri defrafie 
Duce viiafafara greafa intr-a sa bogafie. 

Ca-i mai buna dimpreuna viiafa ceafrafeasca 

Decdtu rdca, care strica oaste vitejeasca. 

Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul, 

De nu v-avea-ntru sine lacuindu pre Domnulu, 

Acela de-avufie safiu nu mai vede. 

De i-ar da toatd lumea, elu totu nu sd-ncrede. 

§i de cdtu mai multu strange, mai multu sa largeste 

§i tot desertu sa vede-ntr-averea ce-i creste. 

Deci nime-ntr-avere sa nu sa gdndeasca. 

Ca vaputea sa sa-mple, sa sa odihneasca. 
Iara-ntr-a carui sufletu Domnulu lacuieste, 

Acela de nemica nu mai jeluieste. 
Pentr-aceia totu omulu sa nu sa leneasca, 

QQ'7 

Pre Dumnedzeu in sufletu sa-si agonisasca ' . 



Compunerea lui Miron, preacinstirul mare-vornic de 
Jara-de-jos 

Neamulu Tardi Moldovii de unde da radza? 

Din fara Italiei, tot omul sa creadza. 

Fliah intai, apoi Traianu au adus pre acice 

Pre stramosii cestoru fari de neamu cuferice. 

Rasadit-au faraloru hotarele toate. 
Pre semne ce stau in veci a sa vedea poate. 

Elu cu vi^a cestui neamu Tara Rumdneasca 



386 
387 



Miron Costin, Opere, vol. II, op. cit., p. 120-121. 
Idem, p. 123. 



141 



Implut-au, Ardealul totu si Moldoveneascd. 

Semnele stau de sd vdd, de ddnsulu fdcute: 

Turnulu-Severinului sd custe-n vremi multe. 

Stremosii Moldoveei adus-au in lard, 

Pre ghefdi cu sabiia scofdnd din hotard. 

Stau semnele podului cu praguri cddzute 

§i Turnulu-Severinulu de Seviru fdcute. 

Podulu preste Dundre-n Tara Rumdneascd 

Le-au trecutu-si ostile-n Tara Ungureascd. 

Pre celapodau trecutu Moldoavei stremosii, 
Bdtdnd rdzboi cu dachii, a sasiloru mosii " . 

Aceste versuri sunt reproduse rezumativ la inceputul 
Letopisefului apar^inand lui Miron Costin, ca Stihuri de 
descdlecatul fdrdi: 

Neamul fdrii Moldovei de unde sd trdgdneazd? 

Din fdrdi Rdmului, tot omul sd creadzd 

Traian intdiu, impdratul, supuindu pre dahii, 

Dragos apoi in moldoveni premenindu pre vlahi. 



Martor este Troianul, sanful in fara noastrd 
§i Turnul Severinul, munteni, in fara voastrd 



389 



Semnificativ ramane §i faptul ca poezia aceasta incepe 
sa aiba tradifie. 

Cantemir i§i va insu§i primele doua versuri din Viiaja 
lumii in ni§te stihuiri ale sale pe tenia vanitas vanitatum 390 , pe 
care le va insera atat in Divan, cat §i in Istoria ieroglificd. 

A lumii cant cujale cumplitd viafd, 

Cum se trece si se rupe, ca cum amfi o afd. 

Tdndr si bdtrdn, impdratul si sdracul, 

Pdrintele sifiul, rude s-alalt statul, 

In zi de nu gdndeste, moartea il inghite, 



188 Idem, p. 122. Versurile lui Miron Costin au fost tiparite in 1673, la sfarsitul Psaltirii 
in versuri a lui Dosoftei. E posibil sa fie vorba de o traducere in romana savarsita de 
Dosoftei a unor versuri costiniene aflate, in original, in limba polona. 

189 Miron Costin, Opere, vol. I, edr^ie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucuresti, 1965, 
p. 5. 

390 In latina: desertaciunea desertaciunilor. 



142 



Viilor rdmasi otrdvite da cuUte. 

Tdrna tiranul, fdrna fdranul astrucd [inmormanteaza], 

Izbdnda, dreptatea, in ce-l afld-l judecd, 

UniifericiU se zic intr-a sa viafd, 

Dupd moarte se cunoaste c-aufost sloi de gheafd. 

Nicolae Costin mo§tene§te aceea§i tenia a veacului 
nestatornic, compunand, inainte de 1712, o Epigramd care 
apare in Ceasornicul domnilor. 

Tu, Impdrate tuturor, Doamne si Pdrinte, 

Singur numai premenesti vremile cumpliie, 

Care acmu, de cdfiva aniprivim cu ochii, 

Vddzdnd sldvitd de tot stingeria cu tofii. 

Pentru care la Tine suspindm, sdracii, 

Strigdnd cu glas pre Tine, a lumii povafd. 

Intoarce-le spre Tine, domnitoria mare, 

Cu care fa si fdrdi parte milei Tale. 

Iartd ale noastre, fdrd numdr pdcate, 

Cu care de la Tine mult suntem departe, 

Aratd si spre domnul nostru mila sfdntd 

A Ta si cea bogatd, in tot, Doamne sfinte. 

Feriaste-l de primejdii, lumii viitoaria, 

Cdrmuindu-l cu mila cea feritoaria. 

A ta infericita domnie cupacia, 

Sdndtate si lungd fericitd viafd. 

Robul Mdrii-tale . 

Exceptand rugaciunea pentru domnitor, stihurile acestea 
ale lui Nicolae Costin, piuin primenite, nu se deosebesc 
esenjial de cele compuse, pe aceeasj tenia §i cu acela§i scop (a- 
L implora pe Dumnezeu sa Se arate milostiv Jarii) in epoca 
modernd prepa§optista §i pa§optista. 

§i nu cred ca este aici nicio coincidenfd. 



Nicolae Costin, Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1976. 



143 



POEZIA PROZEI MEDIEVALE 



Antim Ivireanul: lirismul interior §i motivafiile 
unei viziuni poetice asupra universului 



„Apoi a fost adusa-n fiinja, pentru cei muritori, lumea 
cea muritoare, 

Cand trebuia sa ia fiin^a podoaba stelelor §i crainicul lui 
Dumnezeu 

§i prin podoaba §i prin marire §i palatul chipului 
dumnezeiesc" 392 . 



Pentru perioada veche, Eugen Negrici ia in calcul nu 
numai poeziile in sine, cu structura strofica, versificata, ci §i 
fragmentele ritmate sau rimate, cu o cadenza lirica deosebita 
(ragaciuni, imne, etc. - autorul remarca „productivitatea 
speciei"" 91 §i subliniaza ca „rugaciunea raspunde vocajiei 
lirice" 394 ), din textele liturgice sau din proza oratorica - Antim 
Ivireanul e remarcat pentru „calita^i stilistice" deosebite. 

In afara de acestea, Calinescu extragea din Istoria 
ieroglifica a lui Cantemir „primele adevarate poeme 

,,396 

romane 

Vom ilustra a§adar acest capitol, prin cei doi autori, 
Antim §i Cantemir, de§i proza romaneasca medievala, de la 
omilii la cronografe, confine destul de multe pasaje poetice 
care ar merita o cercetare extinsa. 

Facand o comparajie cu situajia din Apus descrisa de 
Zumthor 397 , Manuela Tanasescu afirma urmatoarele: „in 
medievalitatea apuseana, literatura scrisa este dominata de 
poezie, pe cand la noi ea se na§te din proza istorica, care acolo, 



92 Din poemul Despre lume, in Opere dogmatice ale Sfantului Grigorie de Nazianz, 
traducere din limba greaca, studii §i note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, 
Bucure§ti, 2002, p. 150. 
^ Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romdna, op. cit., p. 81. 

394 Idem, p. 95. 

395 Idem, p. 99. 

396 G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 42. 

w Paul Zumthor, Incercare de poeticd medievala, traducere si prefa^a de Maria Carpov, 

Ed. Univers, Bucuresti, 1983. 



144 



am vazut, are un rol modest [...] Poezia, proza de delectare 
etc. raman la noi mult timp in seama transmiterii orale. 

Pentru Occidental consumator de literatura latina, 
trecerea la limba vernaculara, condusa in mare de laicitate, a 
insemnat §i o noutate in cadrul sistemului poetic, pe cand la 
noi aceasta tranzijie s-a produs de fapt sub aripa Bisericii, de 
catre oamenii Bisericii [...]. 

Pentru noi, literatura in limba romanica, de§i dezvolata 
sub imboldul democratizarii, este, de fapt, elitara, sobra, 
uneori sumbra, toata zestrea de specii §i genuri a Occidentului 
lipse§te, a§a cum lipsesc poejii, jonglerii §i mascaricii - nici nu 
se poate concepe dezvoltarea parodiilor ..." 

Poezia de care se vorbe§te mai sus este una laicd. 

Cu ea incepe literatura apuseana in limba vernaculara. 

Parerea noastra este §i ca literatura romana incepe tot cu 
poezia - iar nu cu proza istorica -, numai ca nu cu acela§i tip 
de poezie. 

Este poezia pe care o sesiza Ladislau Galdi 399 (in studiul 
acestuia, apreciat de D. H. Mazilu, erau semnalate pasaje 
con^inand structuri ritmice §i care putea fi versificate din 
Cazania a Il-a a lui Coresi, din Cronica universale 400 a lui 
Mihail Moxa 401 §i din Cazania lui Varlaam) §i mai apoi Eugen 
Negrici, a textelor oratorice §i liturgice, pe langa cea a 
psalmilor. 

Ceea ce ne detemina insa a enunja aceasta afirmajie 
radicala este nu numai argumentul ritmului si rimei, al 
caden^elor muzicale, care ne face sa deta§am rugaciuni §i imne 
intregi, sub forma de poezii, din texte care nu se incadreaza 
propriu-zis in sfera poeziei - de§i rugaciunile prezente in 
omilii coboara dintr-o tradijie bizantina straveche a imnului 
religios care pare a fi in proza, dar are o structura poetica 
certa, cu elemente de metrica §i prozodie -, este §i faptul ca 
aceste poeme propun §i impun o viziune asupra lumii §i a 
existen^ei §i o contemplare simbolica §i cosmica ce va deveni 
tradifie a unui anumit tip de vizionarism Uric in literatura 
noastra, care se conserva §i se transmite pana tarziu in poezia 
romana moderna. 



39S Manuela Tanasescu, op. cit., p. 14-15. 



Ladislau Galdi, Inceputurile prozei ritmice romdne^ti, in rev. Limba romana, 
X/1961,nr.5, p. 462-473. 

400 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cronograful_lui_Mihail_Moxa. 

401 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa. 



145 



Nu proza romdneascd - care va tinde spre realism din 
ce in ce mai mult - va tezauriza aceasta structura liric- 
vizionara prezenta in omilii, ci poezia. 

De aceea insist asupra acestui fapt - pe care il voi 
detalia in curand - §i anume ca omilia romaneasca, cu marcd 
bizantind (cum zice Mazilu), este una din sursele de inspira^ie 
ale poeziei romane§ti de mai tarziu. 

Eminescu il sesiza la superlativ pe Varlaam, afirmand ca 
prin el Duhul Sfant a vorbit pentru prima oara romaneste §i - 
anticipez - tot Eminescu cred ca a citit cumva unele prescrieri 
ale didahiilor lui Antim Ivireanul, pentru ca eel pu^in metafora 
lunii ca stdpdnd a mdrii nu am mai reu§it s-o identific, pana 
acum, nicaieri in alta parte, in afara de predicile antimiene 
(nici Scriptura, nici Hexaemera Sfin^ilor Vasile eel Mare §i 
loan Gura de Aur nu sunt sursa primard). 

Tradi^ia poeziei romanesti nu se intemeiaza numai pe 
poezia injeleasa ca structura prozodicd - sau nu s-a urmarit 
neaparat a se conserva o anumitd structura prozodicd, nu in 
aceasta rezida tradifia poeticd, in primul rand -, ci, cu mult 
mai mult, pe poezia interioard §i vizionard, care exprima o 
realitate poeticd. 

De altfel, daca psalmii erau poezia unei teologii, omiliile 
nu sunt decat o hermeneutica care naratologizeazd numai 
aparent aceasta poezie teologicd, prin amplificare, brodand 
insa discursul cu acela§i fir, conservand o poezie sublima ce 
caracterizeaza viziunea asupra lumii, pe fondul unui discurs 
retoric §i moral. 

De aici tonul didactic, retoric §i moral, pe care Ion 
Negoijescu il va remarca drept o trasatura esenjiala a poeziei 
lui Eminescu, fiindca el se va conserva in lirica romaneasca 
pana foarte tarziu, de la, sa zicem, Alexandrescu pana la forma 
irecognoscibila, incognito, a definh;iilor apoftegmatice din 
versurile lui Nichita Stanescu. 

De aceea, intr-un mod cu totul neobi§nuit §i paradoxal, 
tradijia poeziei noastre culte §i moderne nu trebuie cautata 
numai in poezia (propriu-zisa) clasic-medievala, ci §i in proza 
- §i nu doar in rugdeiuni §i imne extrase din proza. 

Iar proza lirica intalnim mai pujin in cronici (de§i nici 
acolo nu e inexistenta), dar foarte adesea in predici, in Cazanii 
§i Didahii. 

De asemenea, doua car^i foarte poetice ale acelei 
perioade sunt Istoria ieroglificd §i Divanul, ale lui Dimitrie 
Cantemir. 



146 



Inainte de a ilustra, in mod muljumitor, afirma^iile 
facute, mai precizam faptul ca amandoi, §i Antim §i Cantemir, 
sunt §i versificatori talentaji. 

Am reprodus, mai devreme, cateva stihuri cantemirene, 
§i daca ar fi sa ilustram cele afirmate §i prin Antim, cred ca eel 
mai bun exemplu sunt versurile la sterna, din cartea sa dedicata 
lui Brancoveanu, Chipurile Vechiului si Noului Testament, 
care sunt o reu§ita poetica a epocii, dupa performanjele lui 
Dosoftei §i Costin: 

Facut-au Domnul Dumnezeu toate din nefiinfa 
§i infiinfa le-au adus cu multd biruinfa. 

§i dupd aceia au zidit, ludndpdmdnt si Una 
Pre omul eel dintdi, Adam, fdrd cuvdnt de vina. 

Dupa asemanarea Safacu-i inchipuire 
Sufland asuprafefii lui si duh de viefuire. 

Addugand din coasta lui, face, cu socotinfa, 
Pre Eva, ddndu-i ajutoriu spre buna lacuinfd. 

§i dintr-acestia amandoi mulfi oameni sa ndscurd 
Precum se vede luminat de-a rdndul din „Scriptura" 

/ / 402 



Pentru autorii no§tri medievali, lirismul era insa 
indisolubil legat de profunzimea viziunii asupra existenjei §i a 
interpretarii acesteia, in tradi^ie religios-bizantina, §i mai pujin 
de concepjia clasic-antica a poeziei cu versuri avand o 
structura metrica fixa. Incet-incet insa, §i poezia injeleasa ca 
versificare a capatat tradijie. 

Dupa Dosoftei §i Miron Costin, cei mai mari poeji ai 
inceputului de secol XVIII romanesc (sfar§itul secolului ne va 
aduce intrarea in modernitate §i sincronizarea cu... poezia 
erotic-truveresca ce se manifestase in Europa de Apus cu 
aproape 700 de ani in urma), sunt Antim Ivireanul §i Dimitrie 
Cantemir, autori de versuri ocazionale, dar §i ai unor opere in 
proza care debordeaza de poezie - e vorba, de fapt, de oratorie 
§i de retorica, §i nu de texte prozaice - un tip de retorica (zice 
Mazilu) care dadea na§tere §i versificarilor lui Dosoftei. 



402 Antim Ivireanul, Opere, edi^ie critica §i studiu introductiv de Gabriel Strempel, Ed. 
Minerva, Bucurejti, 1972, p. 241-242. 



147 



De aceea, urmarind demersul nostru, ne vom opri asupra 
lor, facand din cand in cand trimiteri §i la textele omiliilor lui 
Coresi §i Varlaam, care vor fi §i ele, fragmentar, convocate in 
sprijinul teoriei noastre. 

Cantemir i§i tipareste Divanul la 1698 §i se pare ca 
sfar§e§te Istoria ieroglifica pe la 1705, dar manuscrisul ia 
drumul exilului impreuna cu el §i nu §tim daca au existat copii 
care sa fi circulat, cum s-a intamplat cu Didahiile lui Antim. 

In ce-1 prive§te pe Antim, prezenja lui in Jara 
Romaneasca e certa dupa 1691, insa datarea Didahiilor sale nu 
a intrunit o unanimitate de opinii. 

Unii cred ca ele au fost concepute dupa 1708, cand 
ajunge mitropolit, al^ii sunt de parere ca ar fi rational sa 
acceptam ca, macar o parte dintre ele, sa fi fost compuse mai 
devreme, in vremea episcopatului la Ramnic sau chiar a 
starejiei la Snagov (§i daca ne gandim ca episcopul Antim 
Ivireanul traducea §i tiparea, pentru prima data, Liturghia in 
romane§te, nu ne-ar fi prea greu sa ne imaginam ca predica sa 
atingea un nivel retorico-teologic destul de inalt). 

De§i, in ordine cronologica, ar trebui sa incepem cu 
Divanul cantemirean, credem totu§i ca e mai potrivit sa 
deschidem aceasta discu^ie pornind de la Didahiile lui Antim, 
pentru ca aici putem urmari, in expunerea unui mitropolit §i fin 
teolog, care era concep^a, viziunea religioasa generala asupra 
universului §i a vie^ii §i cum se integreaza temele §i motivele 
pe care noi le consideram poetice in aceasta viziune, care 
aparjine tuturor scriitorilor din epoca veche §i se 
particularizeaza numai, in stilul fiecarai autor in parte. 

Aceeasi viziune religioasa o exhiba, in mod argumentat 
teologic, §i cardie lui Cantemir, a§a incat ni se pare corect §i 
obiectiv sa pornim dinspre Biserica pentru a ajunge la 
literatura §i nu invers. 

Procedam astfel §i pentru ca „Didahiile lui Antim 
Ivireanul au, intr-un grad mai inalt decat in operele amintite 
[Istoria ieroglifica §i Psaltirea lui Dosoftei] [...] o remarcabila 
poliritmie, un joe neprevazut al caden^elor. 

Avem in vedere nu numai variafia ritmica de la o 
predica la alta, ci, lucru cu adevarat izbitor, §i pe aceea din 
interiorul unei singure predici. [...] 



148 



Organizarea ritmica a predicii ne duce la concluzia 
captivanta ca autorul nu are doar intuifia ritmurilor, ci chiar 
constiinfa artistica a valorii acestora" 403 . 

Poezia literaturii serve§te expunerii teologice §i moral- 
filosofice, ceea ce duce nu la alterarea sau anularea 
principiului estetic, ci dimpotriva, la augmentarea lui, prin 
adancirea esenjiala a perspective! interpretative. 

§i, de altfel, antecedente poetice semnificative 
descoperim in retorica religioasa - pe care Antim o duce mai 
departe - in secolele anterioare, incepand cu Invajaturile lui 
Neagoe Basarab, Cazania lui Coresi §i, mai ales, a lui 
Varlaam, la care vom face §i noi cateva trimiteri, pe parcurs. 

Fara a discuta despre aceste pagini a caror calitate 
poetica este remarcabila, nu putem nn;elege poezia romaneasca 
de mai tarziu. 

Pentru ca lui Antim i-am dedicat un studiu amplu, care 
formeaza o lucrare separata, vom relua aici, numai in parte, 
problemele §i soluble pe care le-am oferit acolo, atat cat sa fie 
lamuritoare pentru cercetarea de faja. 

A§adar, un poet al literaturii noastre vechi este §i Antim 
Ivireanul, mitropolitul care impregneaza cartea sa de predici cu 
un lirism nezagazuit §i unanim recunoscut de toji exege^ii 
operei sale. 

Vom pune in lumina acest lirism interior, detaliind, in 
cele ce urmeaza 404 , - sprijinindu-ne pe texte - sensul crea^iei 
universale la Antim. 

Antim este eel care a descoperit, in literatura noastra, 
pecetea frumusejii asupra creajiei, intr-un mod major, fapt ce 
ne determina sa il consideram - nu fara argumente solide - un 
precursor al lui Eminescu, prin eleganja §i marejia viziunilor 
cosmice, prin simbolismul profund §i hermeneutica abisala ce 
caracterizeaza aceste viziuni (mai multe, intr-un capitol viitor). 

Autorul nostra scrie, intr-un pasaj pe care 1-am putea 
considera un mic poem creationist: 

Dumnezeu insa, 
carele numai cu un cuvdnt 



403 Eugen Negrici, Antim -Logos si personalitate , edi^ia a Il-a, Ed. Du Style, Bucure^ti, 

1997, p. 32. 

404 Pasaj ele care urmeaza in acest capitol sunt selectate din teza noastra doctorala: 

Antim Ivireanul — personalitate complexa a literaturii romdne, pe care, sub titlul: Antim 

Ivireanul: avangarda literara a P aradisului.Viata si opera, am editat-o la nivel online 

si o puteti downloada de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim- 

ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-2010/. 



149 



aufacut si au zidit toate lucrurile 
cele vdzute si nevdzute, 

poate cu adevdrat, 

cu a Lui preaputernicie, 

sdfacd stele mai luminoase 

decdt acestea ce strdlucesc pre ceriu 

si lund mai iscusitd 

decdt aceasta 

ce ne povdfuiaste noaptea 

si soare mai strdlucitoriu 

si mai luminat decdt acesta, 

carele stinge cu lumina lui 

toate celialalte lumini 

si ceriuri mai mari 

si mai largi in rotocolime 

sipasdri mai cu dulce glasuri 

siflori mai cu multe mirosuri 

si copaci mai nalfi si mai roditori 

si vdnturi mai sdndtoase 

si vdzduhuri mai defolos 

si hiard mai multe la numdr 

si mai de multe feliuri 

si mai multe lumi 

decdt aceasta ce lacuim 

poate sd zideascd 

„ „ . . „ . . 405 

in marime si in mestersug mai minunate... 

Comentand, am putea spune ca acest pasaj emana 
impresia de armonie, de echilibru impresionant al universului, 
care, prin injelepciunea zidirii sale, arata pe Ziditor. Universul 
este smerit, oricat ne-ar parea noua de „infinit", este limitat in 
„rotocolimea" lui, este supus Creatorului sau. 

Soarele §i lima nu sunt „personaje" personificate la 
intamplare, ci amandoi a§trii sunt lumini care ne povajuiesc la 
Lumina, care ne invaja sa iubim lumina dumnezeiasca: lumina 
mai presus de orice lumina - spre aceasta ne indeamna soarele, 
„carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini" -, lumina 
care ne lumineaza calea atunci cand ne ratacim in noaptea 
pacatului - spre aceasta ne invaja luna „ce ne pova^uia§te 
noaptea". 



405 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 19. 



150 



Aceasta talcuire ne-o lamureste, de fapt, tot Antim, intr- 
o alta predica, la Sf. Ap. Petru §i Pavel, unde afirma ca soarele 
lumineaza zioa, ca iaste si semnul darului, adicd al celor 
drepfi, iar luna lumineaza noaptea, ca iaste semnul pdcatului 
406 ', adica al celor care au nevoie de lumina povatuirii . 

Dumnezeu ne-a facut un mare dar: o lume, un univers 
frumos, care parca ne vegheaza, ne privegheaza. 

Aceasta este o idee predominant^ la Antim: soarele, 
luna, stelele, ne vegheaza, ca ni§te „ochi materiali" ai lui 
Dumnezeu, pururea deschi§i asupra noastra. A^intind spre noi 
ace§ti ochi de foe, El ne lasa sa in^elegem ca ne prive§te 
totdeauna §i ne poarta de grija. Dumnezeu fiind tot ochiu 407 , a 
facut luminatorii cere§ti spre a ne aduce aminte ca El insu§i 
este Lumina §i Ochi atoatevazator. 

E o inva^atura deosebita a lui Antim, despre pronia 
cereasca, pe care o mai intalnim §i in cazania la Sfantul 
Nicolae, unde contemplam tampla (catapeteasma) de argint a 
cerului - 

Asa au v orbit sfantul, 

apoi, pe urmd, 

dupd ce au ascuns soarele toate razele lui 

si s-au stins de tot lumina zilei 

intre intunerecul nopfii 

si cdnd ceriul, 

de osteneala, 

aufost inchis spre somn tof ochii lui, 

atdta cat nici luna nu priveghiia, 

niciuna din stelele cele mai mici 

avea deschise tdmplele lor cele de argint, 

atunce, 

ca cdnd arfifost nufacator de bine, 

ci ca un hoi, 

alearga cu mare graba 

la acea saraca de casa, 

si aruncdnd in launtru /.../mulfi galbeni, 

au gonit cu aceasta saraciia 

si tot raul 

si tot cugetul necuvios 

si au mdntuit fecioria celor 3fecioare 



406 



Idem, p. 63. 
407 Idem, p. 92. 



151 



din cursele diavolului 408 



dar §i in predica la Sf. Ap. Petru §i Pavel, unde Sf. Pavel 
este asemanat cu lima, despre care Antim spune ca: Multe 
feliuri de vrednicii, stdpdniri si puteri dau filosofii sd aibd 
luna. §i intdi zic cum cd luna iaste podoaba nopfii, 

* w 7 • • w ^ w • • 409 

asamanatoare soar elm si stapana maru 

Aceasta ultima personificare ne aduce aminte de 
Eminescu. 

Contempland lumea astfel, „Antim va imbraca in poezie 
soarele §i luna cu aproape doua sute de ani inaintea marilor 
nostii poeji" 410 , dar o face cu un scop anume. 

El descopera frumusejea ingenua a universului, 
splendoarea lui, care provoaca o anamneza, o rememorare a 
framusejii Paradisului, pentru ca este in consonant cu starea 
de spirit a omului, caci este un cosmos ganditor §i o natura 
protectoare, a§a cum am vazut in predica la Sfantul Nicolae. 

Dupa cum natura, mediul ambiant, nu era niciodata 
ostila Protoparin^ilor in Eden, ci le era supusa - conform 
referatului Genezei -, la fel §i pe Sf. Nicolae il ajuta a§trii 
cere§ti, care i§i ascund lumina lor, pentru a trece cu vederea 
fapta Sfantului, caruia ii repugnau laudele. 

De§i aceasta lume este cea „cazuta", depreciata prin 
pacatul uman, ea §i-a pastrat o parte din caracterul originar, 
paradisiac. 

In fragmentele citate mai sus nu se poate sa nu observam 
„caracterul priveghetor" al cerului ce, „de osteneala, au inchis 
spre somn to^ ochii lui", cu care, se subnn;elege, ne prive§te de 
obicei, cu mii de ochi aprin§i; al lunii ce „ne pova^uia§te 
noaptea", ne privegheaza, fiind „podoaba nop^ii" §i „stapana 
marii", a marii vie^ii noastre inviforate, intr-o atitudine in 
acela§i timp maiestoasa §i afectuoasa; al stelelor, care nu i§i 
mai deschid „tamplele lor cele de argint", spre a nu mai vedea 
§i a nu mai „cugeta" fapta cea buna a Sfantului, deoarece el nu 
vroia sa fie cunoscuta. 

Trebuie sa remarcam „tamplele cele de argint" ca fiind o 
metafora care ne trimite cu gandul la puritatea §i nevinova^ia 
creajiei, cat §i la un indemn subin^eles al lui Antim care se 
indreapta catre oameni, sugerandu-le a avea „tample" sau 



408 Idem, p. 52. 

409 Idem, p. 59. 

410 Gabriel Strempel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei Romane, Bucure^ti, 1997, p. 203. 



152 



minte „de argint", ganduri curate, inalte §i pre^ioase, sau, altfel 
spus, a-§i regasi inocenja primordiala. 

Ochii sunt tamplele cu care contemplam lumea. 

De altfel, romanescul tdmpld [=iconostas, catapeteasma] 
§i a con-templa provin din acelasj izvor etimologic, din 
templum, insemnand templu, bisericd. 

Cerul cu catapeteasma de argint a stelelor sale reprezinta 
o imagine simbolica a Imparajiei celei ve§nice, in care 
stralucesc stelele ganditoare §i pururea veghetoare ale sfhnilor. 

Soarele insu§i stinge cu lumina lui celelalte lumini sau 
i§i ascunde razele sale, el fiind lumina care cuprinde in brajele 
sale tot pamantul §i vede pretutindeni. 

Vom observa §i mai clar aceste semnificajii pujin mai 
departe. 

Universul intreg este un templu, plin de faclii 
ganditoare, o biserica a slavirii lui Dumnezeu. 

§i nu este astfel Biserica, cea spirituals? 

Vom arata detaliat pe parcurs ca acesta este modul in 
care o percepe Antim §i toata tradijia romaneasca. 

Observam ca, pentru Antim, soarele, luna §i stelele erau 
ochii gdnditori ai cerului, ochii lui ostenifi de priveghere, 
atinti^i peste pamant §i mare, §i care, chiar „stelele cele mai 
mici", deschid cugetarii „tamplele lor cele de argint". 

E o contemplate adanca, pe care ne-o incifreazd in 
metafore, ierarhul-poet sau, mai degraba, ne-o descifreazd, 
aratandu-ne tainele creajiei. 

Dumnezeu ne-a darait un univers rational, dupa Chipul 
Cuvantului care 1-a creat §i care este insa§i In^elepciunea §i 
Rajiunea. „Caci...privind la cer §i vazand podoaba oranduirii 
lui §i lumina stelelor, ne gandim la Cuvantul care le-a 
randuit" 411 . 

Un univers a carui esenja, de§i alterata de caderea 
Protoparinjilor nosfri, pastreaza din plin frumusejea originara 
§i prin evocarea caruia Antim vrea sa ne trezeasca nostalgia, 
dupa Raiul zidit pentru om. 

Frumuse^ea §i rajionalitatea universului evoca pe 
Creatorul sau §i ele sunt reflexe ale frumusejii luminii 
dumnezeie§ti. 

Antim are predilecjie pentru personificarea a§trilor, a 
„luminatorilor cere§ti", pentru ca el gandeste lumea ca pe o 



411 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, col. PSB, vol. 15, traducere din grece^te, 
introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure^ti, 1987, p. 
81. 



153 



create a Luminii, a lui Dumnezeu Cuvantul care este Lumina 
lumii (In. 1,9; 8, 12). 

Facand o paralela intre iconografia rastignirii in care 
apar soarele §i luna, §i viziunea antimiana asupra celor doi 

zll 

a§tri, Mihai Radulescu realiza o observajie extrem de 
pertinenta asupra faptului ca lumina lunii este, de fapt, tot 
lumina soarelui, dar reflectata 413 , in tradijia ortodoxa, ceea ce 
§i Antim evoca: luna iaste podoaba nopfii, asamdnatoare 
soarelui si stdpdna mdrii 414 . 

Luna este, prin urmare, un simbol al prezen^ei 
nesesizabile a soarelui in noapte, §i deci al prezen^ei lui 
Dumnezeu in lume, prezen^a reflectata de „lumina" lunii, adica 
defrumusefea cosmicd. 

De asemenea, dupa cum soarele se reflecta noaptea in 
luna, a§a se reflecta lumina lui Dumnezeu in oglinda Sfinjilor 
Sai, care lumineaza apoi in lume §i in noaptea necredinjei 
omene§ti. 

Aceasta lume, daca nu este induhovnicita, atunci nu este 
decat un trup aproape inert, o materie goala §i moarta, 
„netocmita", ce nu are viaja in sine, daca nu prime§te via^a de 
la razele harului dumnezeiesc, a§a dupa cum luna nu are 
lumina proprie. 

Iconografia bizantina confine aceasta concepjie, iar 
Antim exceleaza in a o incripta in metafore astrale, siderale, 
intrucat met afar a este icoana scriitorului. 

„Cuvantul personal a pus in fa^a noastra gandirea Sa sau 
chipul creat al gandirii Sale plasticizate, la nivelul ra^iunii §i al 
putinjei noastre de exprimare, cu o putere creatoare pe care noi 
nu o avem" 415 . 

Noi contemplam §i admiram universul §i ne putem 
exprima bucuria §i entuziasmul, pentru ca de la inceput, acest 
univers imens a fost creat pe masura con§tiinJei noastre. 

Frumusejea universului izvora§te din faptul ca el este 
„chipul gandirii Sale": acest lucru il vedem cu claritate la 
Antim. 



412 A se vedea: http://www.literaturasidetentie.ro/biografie.php. 

413 Cf. Mihai Radulescu, Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor. Personaj, cu un „Cuvant 
inainte" de P. S. Irineu Slatineanu, editat de Funda^ia „Antim Ivireanul" - Rm. Valcea, 
Ed. Ramida, Bucuresti, 1997, p. 34. 

414 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 62. 

415 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxa, vol. 2, Ed. 
IBMBOR, editia a Il-a, Bucuresti, 1997, p. 9. 



154 



Soarele, lima, stelele, pamantul §i toate cate sunt pe el, 
sunt imagini, expresii ale iubirii Sale pentru om, pentru care au 
fost create astfel. 

Picturalitatea lui Antim in a surprinde a§trii cere§ti sau 
alte aspecte ale naturii, se datoreaza faptului ca el injelege 
aceste elemente ca fiind tot icoane ale frumusejii §i iubirii 
dumnezeie§ti. 

Daca Antim alege sa metaforizeze, sa plasticizeze 
cuvintele §i expresiile, atunci cand vrea sa surprinda 
frumuse^ea lumii, o face pentru a ne arata ca lumea este creata 
in chip plastic. 

Daca nu ar fi a§a, nici noi nu am putea sa materializam 
cuvantul pentru a-1 transforma in rostire creatoare sau in 
opera de arta, daraindu-i capacitatea de a surprinde chipul 
adevarat al existenjei. 

Textul este o icoana stilizata §i interpretativa a lumii iar 
lumea este o icoana cosmica a cuvantului dumnezeiesc, a ceea 
ce Antim nume§te cuvantul eel de buna vestire 416 . 

zll 7 

„Dupa cum scrie Sfantul Nicodim Aghioritul , «zidirea 
este explicarea Scripturii, iar Scriptura este explicarea zidirii 
»" 418 . 

Chipul tacut al universului, in infioratoarea - pentru 
unii, precum Pascal 419 , dar §i pentru toata modernitatea - lui 
imensitate este insa o imagine cuvantatoare, ba chiar intima §i 
prietenoasa pentru tradijia bizantina. 

In lume totul este logos, totul este cuvdnt, inclusiv 
lumea insasi. „Chiar tacerea, pe care isihastii o recomandau 
insistent, implica un acut simj al cuvantului, un respect 
deosebit faja de nebanuitele lui capacita^i §i, desigur, trebuin^a 
unei interpretari §i definiri exacte" 420 . 

Sa ne amintim de Dosoftei: Tu, Doamne, mi-asculta I 
Ruga din tacere 

Facand o analogie, tacerea universului are nevoie de o 
interpretare exacta a icoanei vii care este lumea. 

Universul este o create a Cuvantului creator §i un 
comentariu exhaustiv al Cuvantului divin, o icoana a textelor 
sfinte §i, in virtutea acestei afirmajii, injelegem de ce „« picto- 



416 Antim Ivireanul, Opere, op. cit.,p. 194. 

417 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul. 

418 Arhim. Daniil Gouvalis, Minunile creafiei, trad, din limba greaca de Cristina 
Bacanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 2001, p. 167. 

419 Blaise Pascal: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal. 

Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, op. cit, p. 56. 
421 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 120. 



155 



poezia», «picto-literatura», in genere, au avut in Antim un 
practicant inventiv' ' deoarece el privea pictura ca pe o 
imagine a celor scrise, iar cele scrise, ca pe o ilustrare a unei 
realita^i foarte concrete. 

Mai mult decat atat, „opera lui Antim se constituie ca o 
demonstrate a capacitafii plastice a limbii romane" " , pentru 
ca opera lui reprezinta o transpunere in inefabilitatea 
cuvantului, a plasticitajii care caracterizeaza materia 
universului, materie care a aparut la porunca lui Dumnezeu 
Cuvantul. 

Acest chip al universului este „expresiv" §i „luminos", 
in fa^a sufletului §i a „ochilor" min^ii; de§i este material, se 
adreseaza inefabilita^ii, componentei noastre spirituale. 

Antim personifica foarte mult elementele acestui univers 
(soarele, luna, stelele, marea, pamantul, etc.), tocmai pentru ca 
ele sunt crea^iile unei Radium personale absolute §i au fost 
astfel aduse in fiinja, la existenja, incat sa vorbeasca rajiunii 
omenesti. 

De§i ele nu au fiinja rafionala §i volitiva, sunt insa 
personalizate - iar in opera antimiana abunda personificarile - 
prin unicitatea lor, prin frumusejea sublima §i prin pecetea 
harica, prin care pot sa deschida ochii con§tiinJei umane ca sa- 
L cunoasca pe Creatorul lor. 

Pe de alta parte, faptul ca intreaga create are rostul ei §i 
i§i urmeaza calea fara gre§, fara „zaticneala", faptul ca ea 
privegheaza e un indemn la cugetare adanca, la contemplate §i 
la priveghere pentru om. 

lata, cele neinsufle^ite §i irajionale se ostenesc gandind, 
i§i epuizeaza rostul pentru care au fost create; tu, omule, ce 
faci? E o intrebare retorica, aflata in subsidiar, implantata cu 
multa perspicacitate de catre autor. 

Inima ascultatorului (a celui ce asculta predica lui Antim 
Ivireanul), simte ca iubirea aceasta universale se ostene§te, se 
epuizeaza gandindu-§i framuse^ea §i rostul, pentru a conduce 
pe om la injelepciunea injelegerii Celui care este Iubirea 
Insa§i, a Celui care a facut lumea „buna foarte" (Fac. 1, 31), nu 
numai pentru ca e foarte frumoasa, ci §i foarte inleleapta, 
adica plina de sens, demna de iubit §i de contemplat. 



tpl Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, op. cit., p. 43 1 . 
423 Eugen Negrici, Antim Ivireanul - Logos si personalitate, op. cit., p. 7. 



156 



Antim insista pe luminozitatea universului §i pentru a 
sublinia caracterul bun §i frumos al crea^iei, observat §i in 
cadrul acelui kalokagaton 424 antic. 

Omul poate conversa cu frumusejea cosmica pentru ca 
lumina din univers vorbeste luminii din el. „Logosul uman 
intalne§te in natura un alt logos. 

Astfel, cunoa§terea naturii este una ana-logica sau, mai 
bine spus, dia-logica, dialogala. [ . . . ] 

In limitele acestei lumi, omul personal intalne§te pe 
Dumnezeul personal . II intalne§te mxfaia catrefafa, ci ascuns, 
a§a cum intalneste pe poet in cuvantul poeziei sale §i pe pictor 

AD S 

in cuvantul culorilor sale" 

Dupa cum intr-un poem sau intr-o lucrare de arta ne 
intalnim cu autorul §i il cunoa§tem in parte - descoperindu-i 
sentimentele, aspirajiile, idealurile, opiniile, etc. -, ori in ce 
secol ar fi trait §i oricat de departe, la fel §i pe Dumnezeu 
incepem sa-L cunoastem din opera Sa, traind experienja 
frumuse^ii indescriptibile a acestui univers. 

Aceasta motivate adanca se ascunde in spatele 
demersului estetic al lui Antim §i a uria§ului sau efort 
lingvistico-literar, prin care a daruit literaturii noastre o 
adevarata bijuterie oratorica. 

Metaforele antimiene teologhisesc, de fapt, despre 
Dumnezeu, pe care II in^elegem §i din contemplarea modului 
in care El a facut lumea. 

Dialogul iubirii dintre Dumnezeu §i oameni are loc prin 
intermediul intregii crea^ii, pentru ca „ra^ionalitatea 
exprimabila a lumii" are „un Subiect care a gandit-o §i a 
exprimat-o §i care continua sa o gandeasca §i sa o exprime 
intr-o flexionare continuu noua, pentru subiectele create dupa 
Chipul Sau" 426 , adica pentru oameni. 

Dumnezeu a pus in lume §i in lucruri o gramatica §i o 
literatura sublima. Universul este un text imens, o poezie 
scrisa intr-o limba a materiei, flexibilizata pentru sensibilitatea 
§i con§tiinJa noastra. 

Antim vrea sa confirme ascultatorilor sai faptul, ca 
citeste o scriptura ascunsa in toate lucrurile care au fost create, 
in frumusejea cosmica, avand in vedere o hermeneutica 
universala. 



424 



In greaca: frumos-bun. 



425 Christos Yannaras, Abecedar al credinfei, trad, de Pr. Dr. Constantin Coman, Ed. 
Bizantina, Bucure^ti, 1996, p. 57. 

426 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit, p. 9. 



157 



Dupa cum ne dam seama, el nu face numai 
hermeneuticd pe text, ci §i o ledum a intregului cosmos, 
desfa§urandu-§i privirea contemplatoare asupra intregii creajii, 
intr-o perspective holistica asupra lumii. 

Descoperirea frumusejii universale este o revelajie 
naturala, care face spiritul omenesc sa vrea sa leviteze catre 
inal^imi spirituale. 

„In vreme ce gandirea creatoare a lui Dumnezeu se 
actualizeaza §i obiectiveaza in lume, mi§carea libera a creaturii 
urmeaza calea inversa: lasa lucrurile create §i cauta pe 
Dumnezeu in El insu§i, scopul sau ultim. Lumea nu-§i este 
suficienta ei inse§i; n-a fost niciodata creata pentru ea insa§i, ci 
pentru transfigurarea §i indumnezeirea creaturii prin 
cunoasterea Creatorului (loan 17, 3)" . 

Exista o interdependent intre inielegerea sensului 
universal al lumii §i in^elegerea sensului uman in lume: una o 
indica pe cealalta. 

Antim afirma, intr-o dedicate la o carte greceasca 
{Eortologhion-vX lui Sevastos Kimenitul) tiparita in 1701: 

Inceputul, mijlocul si sfdrsitul, Stdpdnul si Domnul 
tuturor fiinfelor, si simfitoare si infelegatoare, este Fdcdtorul 
tuturor, Dumnezeu. Stdpdnul insd si sfdrsitul tuturor celor de 
sub lund este omul. Iar sfdrsitul omului, pentru care s-a creat 
de Dumnezeu, este cdstigarea sifericirea lui Dumnezeu insdsi; 
fiindcd pentru om s-afdeut toatd lumea aceasta, iar omul, se 
zice cd s-a fdcut de catre Dumnezeu ca sa dobdndeascd pe 
Dumnezeu 

Aceasta demonstreaza sensul infinit §i, in acela§i timp, 
concentric al creajiei, al carei rezumat este omul, centrul §i 
ra^iunea oricarei existence fiind insu§i Creatorul ei. 

Sensibilitatea lui Antim pentru poezia naturii, pentru 
poetizarea universului, nu este, deci, intamplatoare. Ea 
vorbe§te oamenilor, dupa cum am spus, despre frumusejea 
Celui vesnic, precum se intampla §i intr-o cazanie la Nasterea 
Domnului: 

Pruncul acesta, 
care Se vargule§te in iasle, 



427 In grecejte, Tmir\a\q inseamna lucrare, creafie §i lucrarea de a crea universul este cea 
mai mare poezie. Ideea mi-a fost sugerata de catre so^ul meu, Pr. Dr. Dorin Octavian 
Piciorus, caruia ii muty-tmesc. 

Arhim. Sofronie, Viafa ,p invafatura stare fului Siluan Athonitul, trad. Pr. Prof. Dr. 
loan I. Ica, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 144. 

429 



Antim Ivireanul, Opere, p. 405. 



158 



de ne vom ridica 

ochii credinjii noastre 

II vom cunoa§te facand 

tunete §i fulgere in nori 

§i pre cer umbletul stelelor randuind, 

soarele §i luna 

de raze implandu-le 

§i mi§carea ceriului indreptand 

§i toata greimea lumii 

acest Prune infa§at o carmuieste 430 . 



Nu trebuie, deci, sa vedem aici pe Antim ca fiind un 
poet naiv sau ca pe un povestitor de basme, ci ca pe un teolog 
foarte con§tient (recunoa§tem, de altfel, aici, §i poezia lui 
Dosoftei), caci atunci cand personifica, dupa cum am aratat, el 
face aceasta pentru a sublinia caracterul rational al 
universului, amprenta personalizatoare pe care acesta a primit- 
o cand a fost creat, logositatea lui. 

Fiindca, „daca lumea a fost creata prin cuvant, 
in^elepciune §i §tiin^a §i a fost impodobita cu toata randuiala, e 
necesar ca Cel ce o conduce §i a oranduit-o sa nu fie altul decat 
Cuvantul lui Dumnezeu. [ . . . ] 

E Cuvantul care e altul decat rajiunea celor facute §i a 
toata crea^iunea. E Cuvantul propriu §i unic al Tatalui, Care a 
impodobit §i lumineaza tot universul cu purtarea Lui de 
grija" 431 . 

Acestea arata dragostea lui Dumnezeu pentru intreaga 
fire §i atenjia cu care lumea a fost creata, nu la intdmplare, nu 
dintr-un surplus de energie al Divinita^ii, cum susjinea Blaga, 
ci din iubire. 

El le-a creat pe toate numai prin cuvant, dar Antim 
detaliaza Geneza (in parte), pentru a ne arata ca Dumnezeu le- 
a §i imbracat cu frumuseje, ca le-a inve§mantat cu haina iubirii 
Sale. 

Astfel credem ca trebuie in^elese expresiile poetice prin 
care se afirma ca El a facut tunete si fulgere in nori §i ca a 
rdnduit umbletul stelelor pe cer, iar soarele si luna le-a umplut 
de raze. 



430 Idem, p. 199. 

431 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, op. cit., p. 75-76. 



159 



Rafinamentul metaforic la care ajunge oratorul nostru 
este urmarea subtilita^ii §i a fine^ii contemplative cu care este 
inzestrat 432 . 

Mai putem injelege §i ca Dumnezeu a facut toate 
lucrurile cu multa migald §i cu multd artd, de§i le-a facut 
numai cu cuvdntul. Sau, mai bine zis, pentru om ar fi fost 
nevoie de multa migaloasa lucrare pentru a crea ceva cu multa 
arta. 

Cand Antim prezinta cosmosul ca pe ceva desavar§it din 
punct de vedere artistic, ca pe o bijuterie sau ca pe o 
„podoaba", cum spune el adesea („podoaba lumii"), proclama 
atotputernicia lui Dumnezeu, dar §i iubirea Lui pentru lume. 

§i, intr-adevar, Antim vorbeste despre frumusejea 
universului ca despre podoaba cea pdmdnteascd §i cea 

- 433 

cereasca 

Cuvantul „podoaba" este insa un calc lingvistic dupa 
limba greaca, fiind echivalentul termenului cosmos, care 
provine din Koo|iew, insemnand „eu impodobesc, 
infrumuse^ez". 

In literatura noastra veche, podoaba devine sinonim cu 
tot ceea ce inseamna frumuse^e, armonie, cosmicitate, 
universalitate. 

Dintr-o data, numai urmarind etimologia cuvantului, 
observam ca „podoaba cea pamanteasca §i cea cereasca" este o 
sintagma care are conota^ii aparte. 

Universul este perceput ca o podoaba, ca o create plina 
de frumuse^e, atat eel material, cat §i eel spiritual sau, cu atat 
mai mult, eel spiritual. 

Cosmosul este, in mod originar, o „podoaba", este 
configurat dintru inceput ca o arhitectura armonioasa §i 
incarcata de frumuse^e. 

Astfel, luna este iscusitd 434 , dar §i omul... are inima 
iscusitd 435 §i insu§i sufletul omenesc este iscusit, frumos, 



432 A se vedea §i Ps. 134, 6-7: Toate cate a vrut Domnul a facut in cer §i pe pamant, in 
mari §i in toate adancurile. A ridicat nori de la marginea pamantului; fulgerele spre 
ploaie le-a facut; El scoate vanturile din vistieriile Sale; Ier. 10, 12-13: Iar Domnul a 
facut cerul cu puterea Sa, a intarit lumea cu in^elepciunea Sa §i cu priceperea Sa a intins 
cerurile. La glasul Lui freamata apele in ceruri §i El ridica norii de la marginile 
pamantului, laureate fulgerele in mijlocul ploii §i scoate vanturile din vistieriile Sale, 
etc. 

433 Antim Ivireanul, Opere, p. 10. 

434 Idem, p. 19. Verbul a iscusi, impreuna cu derivatele sale, este unul din cuvintele 
limbii romane remarcat de catre Constantin Noica. A se vedea Constantin Noica, 
Creafie $i frumos in rostirea romdneasca, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973, p. 55-77. 

435 Antim Ivireanul, Opere, p. 218. 



160 



minunat, vrednic 436 §i podoaba a darului celui dumnezeesc 431 ', 
fiind zidirea cea mai iscusitd a dumnezee§tii puteri ' . 

Cuvantul podoabd este receptat de scriitorii no§tri vechi 
ca un superlativ absolut al frumusefii, ca un termen complex, 
cu sensuri multiple, comprimand in sine o intreaga viziune, o 
filosofie a lumii aparte. 

Se spune chiar, in limba veche, in Invdfdturile lui 
Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, ca „Dumnezeu facu 
pre om dupa chipul §i dupa podoaba Sa" 439 . Podoabd inseamna 
aici, prin urmare, asemdnarea cu Dumnezeu. 

Acest termen, folosit §i de Antim in multe contexte, ne 
u§ureaza injelegerea unei cosmologii complexe, conform 
careia universul este creat ca o podoaba de catre Dumnezeu, 
este, in esenjialitatea sa, frumos, incantator, demn de privit §i 
de trait in el. 

Podoabd este, in sensul lui vechi, sinonim cu lume, 
intrucat „cuvantul lume in limba romana vine de la cuvantul 
latin lumen, luminis, care inseamna lumind §i podoabd. Lumea 
se dovede§te lumind inepuizabild, deoarece in lucrurile ei 
descoperim, prin cunoasterea apofatica, noi sensuri ale 
acestora" 440 . 

In fa^a frumusejii naturii, a lumii create de catre El, nu 
poji decat sa te infiori. Antim mizeaza foarte mult pe aceste 
sentimente pe care vrea sa le trezeasca in credincio§ii sai: 
induio§area §i infiorarea, pentru ca acestea aduc iubirea §i 
smerenia in sufletele lor. 



436 Idem, p. 146. 

437 Ibidem. 

438 Ibidem. 

Cf. Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, text ales si stabilit de 
Florica Moisil si Dan Zamfirescu. Cu o noua traducere a originalului slavon de G. 
Mihaila. Studiu introductiv si note de Dan Zamfirescu si G. Mihaila. Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1970, p. 246. 

Drd. Liviu Stoina, Valoarea frumosului in viafa crestina, in rev. Studii Teologice, 
seria a Il-a, XXXIX (1987), nr. 6, p. 81, apud. Pr. Dr. Constantin Du^u, Panegiricul ca 
forma a predicii in trecut si astazi... (teza de doctorat), in rev. Ortodoxia, XLV (1993), 
nr.l-2,p.l83,n.l394. 

Acelasi autor afirma: „Intreaga faptura a lui Dumnezeu este o oglinda pentru stralucirea 
de dincolo de lume a Creatorului, incat «toate creaturile lui Dumnezeu eel intreit in 
Persoane, create din nimic (II Mac. 7, 29) vazute si nevazute, organice si anorganice, 
insufletite si neinsufle^ite, formeaza un intreg unitar, armonios, frumos, Cerul si 
pamdntul (Fac. 1, 1), numit cu o expresie fericita, cosmos (6 k6o[ioq), adica univers, 
lume, podoaba sau frumusefe [subl. n.]». [...] 

De aceea, asa cum afirma Sf. Grigorie Palama (Omilia 3, P.G. 151, col. 332-333), lumea 
constituie un « reflex al frumuse^ii Sfintei Treimi [...]. Fiind realizarea planului din veci 
al Sfintei Treimi, ce are ca atribute esen^iale atotperfec^iunea, bunatatea si frumuse^ea 
absoluta, lumea creata, vazuta si nevazuta, nu poate fi decat buna si frumoasa»", cf. 
Ibidem. 



161 



Iar iubirea §i smerenia sunt virtmile cele mai mari, pe 
care el le propovaduie§te deschis, aproape in fiecare predica. 

Mitropolitul Antim Ivireanul a pus arta in slujba 
misiunii sale. Tocmai de aceea el nu este niciodata un poet 
naiv sau un admirator romantic al naturii. 

Dar, in acela§i timp, poezia textelor sale nu este o simpld 
figurd retorted sau stilisticd, ci o izbucnire din interior a 
sensibilitajii sale artistice §i poetice. Altfel nu ar putea fi atat 
de autenticd. 

Toate fragmentele care vorbesc despre frumusetea lumii 
sunt, de fapt, o talcuire parjiala la Geneza, la „cartea Facerii", 
cum spune el. 

De aceea, revine mereu in discursul sau, ideea pe care 
am accentuat-o mai sus, ca insu§i Cuvantul a facut pentru 
oameni o lume frumoasa §i imbracata in poezie, inca dintru 
inceput. In aceasta lume, am vazut ca totul vorbe§te ra^iunii §i 
iubirii noastre, totul este logosificat §i este imbibat de eros 441 : 
nu numai pentru ca sentimentele umane erotizeaza natura - 
dupa cum se vorbe§te despre literatura romantica -, ci, §i 
pentru ca avem de-a face cu un cosmos creat de la inceput ca 
un spa^iu securizant, cu o natura erotizata de catre Dumnezeu, 
adica astfel creata incat sa poata sa ne asume §i sa ne 
reprezinte afectivitatea, sa ne interpreteze sentimentele, ca un 
actor cosmic - calitate pe care au sesizat-o §i au pus-o in 
valoare mai ales poetii. 

Natura a fost creata ca un mediu transparent pentru 
con§tiinJa §i erosul uman, un mediu compenetrabil in relate cu 
omul, caci o vedem plina de noima §i de har, adica prezentand 
un fundament rational §i spiritual. 

Dumnezeu e Creator iubitor al intregii Sale zidiri, dupa 
cum invaja Antim (interpretand o pilda din Evanghelia dupa 
Matei, in care un om avea doi feciori. . , 442 ): 

Precum un tatd din ce§ti pdmdnte§ti, fiind din sine bun 
si drept, are fireascd dragoste a iubi pre tofi feciorii lui, tot 
intr-o potrivd si a-i cinsti tot intocmai si a le impdrfi averia si 
bundtdfile lui, tot intr-un chip [...], asa iaste de bun si drept 
Tatdl tuturor, Dumnezeu, cat toate zidirile, ca niste faceri ale 
Lui le-au ndscut si bundtatea o face intocmai, la toate, dupa 
vrednicia a fiestecdruia. 



441 Nu vorbesc de acel eros in^eles denaturat, care, in mod frecvent, ii este opus lui 
agape, ci de eros ca iubire in general. 

442 Antim Ivireanul, Opere, p. 174. 



162 



Drept aceia va sd cinsteasca pre ingeri, ca pre niste 
zidiri mai aproape si fdrd de trupuri, ce strdlucesc cu 
nemurirea, va sd cinsteasca pre oameni ca pre niste chipuri 
ale Sale, va sd cinsteasca si cele neinsuflefite, adicd ceriul si 
pdmdntul si toate cdte-s pre ddnsul 443 . [...] §i iards una cdte 
una le-au cinstit cu oarecare podoabd ce le-au dat 444 . 

Prin aceste amanunte autorul subliniaza aplecarea lui 
Dumnezeu asupra creajiei Sale, faptul ca nu este un Stapan 
neindurdtor sau nepdsdtor, Care ar fi creat-o §i apoi S-ar fi 
retras intr-o transcendent absoluta faja de faptura Sa, atat faja 
de cea neinsuflejita cat §i fa^a de cea insufle^ita §i rajionala. 

Aceasta idee o regasim la Antim in mai multe predici, 
dar o intalnim §i la alji scriitori religio§i, cum ar fi Varlaam 
(intr-o cazanie care explica ce inseamna „avutia" pe care a 
impaitit-o „un om" celor doi fii ai sai - in parabola fiului 
risipitor): 

Aceasta avufie le dede cd-i fdcu cu mente slobodd si 
intr'un chip le dede suflet infelegatoriu si fdrd de moarte; si 
impreund le ddrui lumea si toate cdte sdmt [sunt] intr 'ansa; si 
asemenea le intinse un acoperemdnt: ceriul, si un svestnic 
[unul pentru zi si unul pentru noaptej: soarele si luna aprinse 
in casa lor, si o masd le asternu: pdmdntul; si ploae intr 'un 
chip lepload, cum celor direpp, as a si celor pdcdtosi 445 . 

Ca o paranteza, este interesant aici de observat ca, la 
Mircea Eliade §i la ah;i istorici ai religiilor, casa, locuin^a 
omeneasca, este o imago mundi , dar in omiliile bizantine 
este tocmai invers, universul este de la inceput creat ca o casa, 
ca un spajiu protector pentru om, fiind expresia iubirii lui 
Dumnezeu pentru om. 

In imensitatea §i in diversitatea ei luxurianta, lumea nu 
e, totu§i, decat un addpost, un loc in care omul sa se simta 
fericit, iubit §i protejat. 

Varlaam scria ca aceasta lume trebuie vazuta atat cu 
„ochiul trupului", cat §i cu „ochiul minjii", pentru ca este 
infinit mai subtil creata decat ni se pare noua, fiind materiald 
§i spirituald in acela§i timp: 

Cdci ca deca iaste sdndtos ochiul ce iaste in trupul 
nostru, veade chiar toate faptele: ceriul, pdmdntul, munfii, 
marea, indlfimea, addncul, lumina, intunerecul si toate 



443 Ibidem. 

444 Idem, p. 175 



Idem, p. 175. 

Varlaam, Cazania (1643), op. cit, p. 14 

In latina: imagine a lumii/a universului. 



163 



fealiurile copacilor si pomilor, fierilor si pestilor, toate ochiul 
le veade si le cunoaste. 

Asa si mentea, ce se chiamd ochiul sufletului nostru, 
veade cele vddzute si cele nevddzute. Intdiu veade pre 
Dumnedzau, deci veade dvorba ingerilor, cunoaste fapta ce 
fard de moarte a sufletului sdu, dup' aceea alege cele 
netrecute dein cele trecdtoare. [...] 

Pentr 'ace sd cade a tot omul crestin sa-s fereasca ochiul 
men\ei sale de gdndurile pacatelor [...] lard de va hi cu unele 
ca acestea orbit, tot trupul va hi intunecat; ca cum iaste 
trupului ochiul cinste si framsefe si lumind, asa si mentea ce 
curata iaste framse}e si cinste si lumind sufletului 447 . 

Aceasta viziune am intalnit-o §i la Antim, ascunsa insa 
in ha^ul de metafore §i alegorii, in profimzimea unor tablouri 
§i a cuvintelor pastelate pentru a de§tepta capacitatea de 
reprezentare §i de iconizare a realitajii. Aici vedem insa, in 
mod explicit, dualitatea complementara a lumii. 

De la contemplarea naturii mintea este obligata sa se 
ridice la o rafionalitate mai inalta - lucru pe care Antim nu il 
lamure§te foarte bine, dar il impune pe intreg parcurs al 
didahiilor -, care o face sa con§tientizeze adevarul despre 
esen^a nemuritoare a fiinjei umane, despre noblejea dar §i 

i 448 

despre nimicmcia ei 

Observam ca este o teologie comuna lui Antim §i mi 
Varlaam: privirea aceasta spre frumusejea incomensurabila §i 
spre caracterul coplesjtor al crea^iei are ca scop injelegerea 
propriei alcatuiri §i a propriului sens in lume. 

Este o pagina de cugetare profunda - §i care nu este 
singulara - din Cazania lui Varlaam. 



447 Idem, p. 161. 

De remarcat ca faptele, in limba veche, insemna toate lucrurile universului, pentru ca 

acestea sunt faptele Cuiva, Care le-a creat, adica ale lui Dumnezeu. 

La fel si fapta era sinonim si cu faptura, fiinfa, esenfa, alcatuire, dupa cum se poate 

deduce din text. 

Credem ca Noica ar fi trebuit sa adauge la cuvintele unice ale limbii romane si pe 

acesta, al carui in^eles creationist s-a pierdut in limba contemporana. 

Privite din aceasta perspectiva, metafore ca „faptura de lumina" sau „faptura de zapada" 

capata conota^ii inca si mai adanci, mai subtile. 

448 „Omul nu este decat o trestle, cea mai fragila din natura: dar este o trestle 
gdndltoare. Nu e nevoie ca universul intreg sa se inversuneze impotriva lui pentru a-1 
zdrobi. Un abur, o picatura de apa, sunt de ajuns pentru a-1 ucide. 

Dar chiar daca universul intreg 1-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decat eel care-1 
ucide, pentru ca el stie ca moare si e constient de avantajul pe care universul il are fa^a 
de el, din faptul ca acesta nu stie nimic", cf. Pascal, Cugetari, text integral, edi^ia 
Brunschvicg, trad, de Maria si Cezar Ivanescu, Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 296. 



164 



Pasaje asemanatoare - ideatic - intalnim §i la Coresi, §i 
chiar in interpretarea inceputului aceleia§i parabole a fiului 
risipitor, amintita mai sus: 

§i impdrfi lorii tocma (ce se zice, pre voia loru-su lasd 
pre ei), ca un Iubitoriu de oameni si de feciori. Intocmai amu 
deade Dumnezeu oameniloru tuturora infelesu si samavolnicie 
[rafiune si voinfd libera]. 

Deade loru soarele, luna, stealele, pdmdntulu si totu ce 
e pre elu. [...] Iar celufecioru mai mare si dereptu intru slava 
Domnului aceastea leprimi. 

Vazu ceriulu si de bundtatea fapturiei cunoscu pre 
Ziditoriulu. «Vazu», zice, « ceriulu, lucrulu degeteloru Tale, 
luna §i stealele ce Tu le-ai urzitu ». 

Vazu amu lumea aceasta si mulfemi si proslavi 
Domnulu, cela ce o au infrumuselatu 449 . 

Ne uime§te in aceste texte migala creajiei, 
impresionanta ei frumuseje §i armonie. 

In edi^iile Bibliei din 1988 §i 2001, se spune: „cerurile, 
lucrul mainilor Tale, luna §i stelele pe care Tu le-ai intemeiat" 
(Ps. 8,3). 

Semnifica^ia expresiei coresiene 450 „lucrul degetelor 
Tale" §i a verbului „a urzit", dar §i sensul intreg al 
fragmentelor pe care le-am citat din vechile Cazanii, sunt in 
concordanja cu ceea ce am comentat deja, pentru ca pun in 
lumina atenfia cu care Dumnezeu a creat lumea. 

Lucrarea „cu degetele" arata finejea Creatorului, cu care 
nu numai a facut, dar a „urzit". 

De aici §i din tot pasajul, se remarca frumuse^ea §i 
subtilitatea crea^iei, dar §i magnificele ei rajiuni intiparite 
adanc in insa§i firea, in natura sa. 

Dosoftei scria §i el, traducand si versificand acela§i 
verset din Psaltire : 

Vaz ca-i facut ceriul de manule Tale, 
Cu toata podoaba, si-ipomit cu cale. 

Ai tocmit si luna sa creased, sa scazd, 
Sd-s ia de la soare lucoare din razd. 

Stele luminate ce lucescpre noapte, 



449 
450 



Coresi, Evanghelie cu invafatura (1581), op. cit., p. 24. 

Coresi folosea traduceri romanesti mai vechi ale Apostolului si Psaltirei. 



165 



De dau cuviinta, Tu le-ai urzit toate. 451 



Aceste imagini antropomorfe (sa ne amintim insa ca ele 
aparjin Vechiului Testament, cand inca nu Se intrupase Fiul lui 
Dumnezeu §i antropomorfizarea era cu totul interzisa) nu sunt 
mitice, ci extrem de sugestive. 

Ele arata apropierea lui Dumnezeu de om §i de creajia 
Lui, faptul ca aceasta este sfanta §i desavar§ita §i ca Dumnezeu 
nu se poate scdrbi de ea ca necurata, a§a cum sus^ineau 
gnosticii, plotinienii sau bogomilii (§i to^i cei care, de-a lungul 
istoriei, au considerat ca Dumnezeu a avut nevoie de un 
intermediar pentru a crea lumea). 

Un Creator care a depus atata iubire pentru fiecare 
detaliu nu I§i va renega niciodata creajia, in ciuda faptului ca o 
parte din fiin^ele rationale aleg sa nu Ii raspunda la fel. 

Am intarit cu exemple din Cazania lui Varlaam §i din 
cea a lui Coresi, de la vechii nosfri scriitori biserice§ti (§i 
exemplele pot fi inmul^ite), ideea de spiritualizare profunda a 
perspectivei poetice a scriitorilor religio§i. 

Dar, mai ales, am vrut sa explicam §i mai mult - 
sprijinindu-ne pe reputajia Cazaniilor - care este contextul 
traditional al gandirii ortodoxe despre cosmos, despre lume, 
pentru ca cititorul (daca este mai pu^in familiar atmosferei 
interioare a Bisericii) sa-1 poata integra pe Antim acestui 
context. 

A CO 

Radu Albala observa ca Antim are o „grandioasa, 
hiperbolica viziune cosmica a unor galaxii" §i ca „este Uric in 
evocarea unor fenomene ale naturii, §i mai cu seama in 
evocarea grandioaselor fenomene cere§ti, care il emojioneaza, 
pare-se, cu deosebire" 453 . 

Cu adevarat, el are o maiestoasa imagine de ansamblu 
asupra universului, complexa §i armonioasa in acela§i timp, 
care cuprinde §i lumea vazuta, §i pe cea spirituala, la fel ca la 
Coresi §i Varlaam, dar intr-o descriere mult mai ampla §i mai 
poetica. 

Vrand sa aflam motivul pentru care acest cosmos il 
emo^ioneaza §i il inspira atat de mult, nu putem ajunge decat la 
semnificajii mistice - pe care el insu§i ni le descopera, daca 
facem o lectura atenta a Didahiilor -, foarte inalte ale 



451 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 23. 

452 A se vedea: http://www.humanitas.ro/radu-albala. 

453 Radu Albala, Antim Ivireanul §i vremea lui, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1 962, p. 113. 



166 



metaforelor §i figurilor sale de stil, la semnificajii religioase 
ale binelui §i ale frumosului in lume. 

„Un sens alegoric al predicilor lui Antim il constituie 
lupta cu intunericul, infruntarea, cu semnificajie bine 
determinata, a beznei [bezna interioara, la nivel mental este 
consecinja pacatului §i a necuno§thn;ei] cu lumina. 

Sub «lumina cuno§tinJei de Dumnezeu», prin care se 
subinjelege §i «lumina invajaturii», (soarele §i luna sunt 
simboluri gravitand pe orbita celestelor revelajii), «intunericul 
necredinjei» §i pacla ne§tiinjei se vor risipi" 454 , scrie Florin 
Faifer 455 . 

Acela§i exeget recunoaste ca „marea, soarele §i luna, 
stelele «cu tamplele lor cele de argint» sunt simboluri" §i, 
mai mult, ca avem de-a face, in opera lui Antim, cu „o padure 
de simboluri" 

Vom vedea in continuare §i alte semnificatii simbolice 
ale acestor elemente naturale, diferite de cele pe care le-am 
relevat pana acum. 

Nu numai ca lumea este plind de sens §ifrumusefe, dar 
este, cum am mai spus, ea insa§i o lumina. 

In predicile antimiene intalnim nenumarate metafore, 
comparajii §i personificari ale luminii, iar insa§i sfera 
semantica, in sens larg, a cuvantului lumina (impreuna cu 
verbul a straluci, foarte frecvent in Didahii) este foarte mult 
solicitata. 

Crearea lumii ca o lumina reprezinta un autograf al 
Autorului asupra crea^iei Lui. 

Dumnezeu este Lumina, Soarele drepta^ii, cum 
subliniaza de nenumarate ori Antim, pe parcursul Didahiilor 
(pornind de la Mai. 4, 2; 3, 20): 

De vreme ce soarele cest simfitoriu, 

cdnd rasare si sd inalfd de pre pdmdnt, 

sd face pricind si mijlocitor a multor bundtdfi, 

ca intinzdndu-si razele, 

lumineazd pdmdntul si marea, 

goneste si rdsipeste 

toatd ceafa si negura, 



454 Florin Faifer, in: Antim Ivireanul, Didahii, postfa^a §i bibliografie de Florin Faifer, 
Bucurejti, Ed. Minerva, 1983, p. 230. 

455 Un articol despre sine: http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/faifer-florin-faifer~ni4jfb. 
456 Idem, p. 239. 

457 Idem, p. 235. 



167 



incalzeste §i hraneste 

toate neamurile dobitoacelor, 

si, in scurt sd zic, 

toate le insuflefeste 

si le inviazd 

si pre toate impreuna 

le bucura si le veseleste, 

dar cu cat mai vdrtos 

Soarele eel de gdnd al dreptafii, 

Fiiul si Cuvdntul lui Dumnezeu Tatal, 

Domnul nostru Iisus Hristos 

(pentru care zice 

prorocul Malahie la 4 capete: 

« Va rasari voao, 

celora ce va temet, de numele Mieu, 

soarele dreptafii»), 

Carele S-au suit 

si au rasarit astdzi 

in muntele Thavorului, 

intinzdnd razele si stralucirile 

marirei dumnezeirii Lui 458 . 

Dar §i Maica Domnului este o lumind mare: 

Aleasd iaste cu adevarat, ca soarele, 

pentru ca iaste incununatd 

cu toate razele darurilor dumnezeiesti 

si strdluceste mai vdrtos 

intre celelalte lumini ale ceriului. 

Aleasd iaste si frumoasa ca luna, 

pentru ca, 

cu lumina sfinfeniei, stinge celelalte stele 

si pentru marea si minunata strdlucire, 

de toate sireagurile stelelor celor de taina 

sd cinsteste, ca o imparateasa. 

Aleasd iaste ca revarsatul zorilor, 

pentru ca ia au izgonit noaptea 

si toata intunericimea pacatului 

si au adus in lume 
zioa cea purtatoare de viafa 



458 
459 



Antim Ivireanul, Opere, p. 74. 
Idem, p. 19. 



168 



ingerii sunt lumini: ingerii sunt stele 460 . 

Toji Sfinjii sunt lumini: trupurile Sfhnilor vor strdluci ca 
soarele intru Impdrdpia Pdrintelui lor 461 §i ei sunt pe langd 
Hristos ca niste stele 462 . Sfantul Nicolae lumineazd ca ofaclie 
aprinsa in casa Domnului 463 . 

Sfantul Petru este un alt soare de taind trimijand peste 
tot pdmdntul razele darurilor si a facerilor de bine 464 . Iar pe 
Sfantul Pavel 1-a ales Dumnezeu ca lumindnd ca o altd lund 
luminatd in lume, sd rdsipeascd intunerecul inchindciunei la 
idoli 465 . Sfantul Constantin eel Mare au strdlucit (ca) steaoa 

7 • - 466 

cea luminoasa 

To^i Sfhnii Apostoli au raspandit crQdin\a fulgerund, nu 
zic, cu fulgerile sdbiilor, celor ascufite, ci numai cu 
strdlucirile unei viefi bune , etc. 

Sufletul omenesc insu§i este o lumina 468 : sufletul este 
mai luminat decdt soarele 469 §i apare ca o avufte care iaste 
mai cinstitd decdt toate avufiile ce sunt ascunse supt munfi, 
sau decdt toate cdte ocoleste toatd lumea; si acea frumosefe 
luminatd a soarelui [cele trei fecioare din predica la Sf. 
Nicolae] iaste sd-s piarzd lumina si podoaba [...]; nu voiu 
lasa sd se lipseascd ceriul de stele frumoase ca acestia... 470 . 

Virtutea, la randul ei, este o lumina: bundtatea sd 
asamdnd focului si iaste sd meargd in sus, in vdzduh, unde-i 
iaste matca, ca Dumnezeu iaste foe mistuitoriu si para de foe 
subfire . Lumea intreaga respird lumina. 

lata, deci, ca nu numai zidirea sensibila este inundata de 
lumina, fiind sub supravegherea a§trilor cere§ti, ci cu atat mai 
mult cea spirituals este iradianta de lumina cea mai inalta, 
dumnezeiasca. 

Sursa acestei viziuni o putem identifica insa din timpuri 
foarte vechi, inca de la Sfantul Vasile eel Mare, care vedea 
soarele §i luna ca doi ochi defoc ingemdnafi pe cer. 



460 Idem, 


P- 


124. 


461 Idem, 


P 


10. 


462 Ibidem. 




463 Idem, 


P- 


50. 


464 Idem, 


P- 


58. 


465 Idem, 


P- 


61. 


466 Idem. 


P 


116. 


467 Idem! 


P 


6. 



Acest lucru era afirmat inca in Vechiul Testament. Spre exemplu, in Pilde 20, 27 se 
spune: Sufletul omului este un sfesnic de la Domnul; el cerceteaza toate camarile 
trupului. 

469 Antim Ivireanul, Opere, p. 146. 

470 Idem, p.51. 

471 Idem, p.49. 



169 



§i tot el este izvorul comparand a§trilor cu sfesnice, din 
literatura noastra medievala (a se vedea Varlaam §i Cantemir), 
intracat Sf. Vasile este eel care precizeaza ca Dumnezeu a 
creat luminatorii cere§ti, in ziua a patra, ca pe ni§te lampi in 
care a pus sa arda lumina creata in ziua intai. §i ca, la fel, 
Sfin^ii sunt luminatori §i vehicule ale luminii dumnezeie§ti a 
lui Hristos 472 . 

Aceasta hermeneutica s-a perpetuat in toata literatura 

AH"1 

patristica §i bizantina 

Dar sa vorbim in continuare despre semnificajiile 
luminii, care se reveleaza de la sine, pe masura ce ne adancim 
in text, in interpretarea imaginilor seducatoare din punct de 
vedere literar §i stilistic §i a metaforelor revelatorii, care sunt 
nenumarate in paginile Didahiilor. 

Citatele lungi consideram ca sunt ilustrative §i esenfiale, 
iar nu de prisos, pentru a ne inso^i in aceasta cufundare in 
logica antimiana. 

Astfel, izvorul acestei lumini tainice, care impanze§te tot 
universul este Dumnezeu, iar beneficiarul este omul - intr-o 
fabuld mai pujin obi§nuita, pe care am putea-o numi Soarele §i 
pamdntul: 

Cine au vdzut vreodinioard 

intre zidiri 

atdta dragoste cdtd iaste 

aceia ce aratd 

soarele spre pdmdnt, 

ca desi iaste 

luminatoriu mare al ceriului 

si impdrat al tuturor stelelor, 

iar lasand celialalte stihii, 



Cf. Sfantul Vasile eel Mare, Omilii la Hexaemeron. Omilii la Psalmi. Omilii §i 
cuvdntari, col. PSB, vol. 17, traducere, introducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, Ed. 
IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 133-134. 

473 In sprijinul acestei afirma^ii, putem aduce o marturie de la Sfantul Simeon Noul 
Teolog (sec. XI): „Dumnezeu a facut de la inceput doua lumi: una vazuta si alta 
nevazuta. Dar e un singur imparat al lucrurilor vazute care poarta in el trasaturile celor 
doua lumi, in latura cea vazuta si cugetata. 

Potrivit cu aceste doua lumi, stralucesc doi sori: eel vazut cu sim^urile si eel cugetat. Si 
ceea ce e soarele acesta in cele vazute si supuse sim^urilor, aceea este Dumnezeu in cele 
nevazute si nein^elese cu mintea. [. . . ] 

Precum cei doi sori isi implinesc in chip despar^it lucrarile in cele doua lumi, asa si in 
omul eel unul: unul lumineaza trupul, Celalalt sufletul si fiecare soare comunica lumina 
sa, prin participare, par^ii luminate de el, dupa puterea de primire a ei, fie in chip mai 
bogat, fie in chip mai sarac", cf. Filocalia Romdneasca, vol. 6, traducere, introducere si 
note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 56-58. 



170 



indrdgeste 

si iubeste mai mult 

pre smeritul acesta depdmdnt 

si spre ddnsul are inchinatd 

toatd pohta lui, 

spre ddnsul 

lumineazd cu razele sale, 

spre ddnsul 

impodobeste cu toate feliurile de copaci, 

spre ddnsul incununeazd cuflorile, 

spre ddnsul imbogdfeste cu rodurile, 

pre ddnsul hrdneste cu lucrurile sale. 

§i, pentru ca sd nu se depdrteze 

de la el niciodatd, 

face pururea 

o invdrtejire imprejurul lui 

cu un umblet necontenit. 

Asemene acestii pohte, 

sau, mai vdrtos sd zic, 

mai mult far ' de asemdnare 

aratd marele Dumnezeu 

Ziditoriul si Fdcdtoriul a toate, 

spre sufletul eel smerit 

sipdedtos al omului, 

mdcar ca are in mdinile Lui 

toate marginile pdmdntului, 

mdcar ca bundtdfile noastre nu-I trebuie, 

dupd cum zice David [Ps. 15, 2], 

iar spre acest suflet 

are pusd toatd 

dragostea Lui cea dumnezeiascd;.. 414 . 

Minunata imagine a soarelui, ca „imparat al tuturor 
stelelor", al carui „umblet necontenit" supravegheaza 
pamantul, invaluindu-1 in lumina care il vivifica! 

Autorul ne descifreaza el insu§i analogia cu Dumnezeu 
Creatorul §i Proniatorul lumii, dar faptul in sine al decriptdrii 
alegoriei nu scade insa, cu nimic, din frumuse^ea §i ineditul 
acestei fabule duhovnice§ti, ci o intregeste cu sensuri mistice. 

In fragmente de acest fel, intransigentul §i asprul 
mitropolit i§i dezvaluie delicatejea, sensibilitatea §i ginga§ia 



474 Antim Ivireanul, Opere, p. 211. 



171 



inimii sale, care exprima atata compasiune, incat sa imbrace 
tot universul in lacrima framusetii poetice. 

Comparajia cu soarele o facea §i Varlaam: 

Cumu-i soarele de strdluceste 

toate cdte-s pre supt ceriu 

si toate semenfiile omenesti lumineadzd, 

cu mult mai vartos Acela 

car el e iaste soarele eel svdnt si dirept, 

ce luminiadzd nu numai trupurile den afara, 

ce si sufletele din lontru, 

ochii inimiei deschide si mente destaptd, 

de cunoaste omul pre Dumnedzdu 

si binele de veci ce i-au gdtat lui. 

Deicea sa cunoaste liubovul [iubirea] 

ce are cdtrd oameni Domnul nostru Iisus Hristos 

si dragostea ce nespusd, 

ca pretutindire imbla 

si in toate laturile cdldtoriia, 

prin cetdfi si prin sate, de tdmdduia 

toate neputinfele si boalele din oameni, 

si cu ciudesele [minunile] cefdee 

sa lumina mente oamenilor 

si sa intorce oamenii cdtrd Dumnedzdu 

w ^ • „ 475 

si catra pocainfa 

In prelungirea unei tradijii ecleziastice foarte vechi, 
motivate lui Antim transcend, insa, simpla admirafie a 
pitorescului naturii, dupa cum, departand valul alegoric, 
semnaleaza el insu§i. 

Interpretarea spre care indica Antim - iar noi ne 
permitem sa imprumutam cuvintele lui Varlaam -, ar fi ca 
oamenii 

nu pute pricepe 

cd de sdmt faptele lui Dumnedzdu 

atata de luminate sifrumoase, 

cumu-i soarele si stelele, 

dara cu cat mai vartos 

va hi Acela 



475 Varlaam, op. cit., p. 339. 



172 



carele au dzis 
si s-aufdcut acestea! 

Ca de strdluceste soarele atdta, 

ce iaste zidirea Lui, 

dard cu cat mai vdrtos 

va strdluci Acela, 

Ziditoriul! 476 . 

Urmarind finalitatea pedagogica a didahiilor, este lesne 
de acceptat aceasta interpretare, pe care o vom regasi, 
exprimata aproape identic, §i in Divanul lui Cantemir. 

Sursa teologica a unor astfel de imagini profimd poetice 
este lesne observabila §i in contexte neteologice (sau care nu 
sunt specific teologice), in tradijia literara romaneasca, ca spre 
exemplu, in interiorul unui roman istorico-fabulistic cum este 
Istoria ieroglificd. 

Rasaritul de soare §i apusul de soare sunt surprinse in 
imagini magnifice de Cantemir. Zorii diminejii se descopera 
cdndfdcliia cea de aur in sfesnicul de diiamant si lumina cea 

Ann 

de obste in casele si mesele tuturor sdpune 

Iar noaptea cade dupd ce pdrintele planetelor si ochiul 
lumii radzele supt ipoghei [orizont] isi sloboade si lumina supt 

AHQ 

pdmdnt isi ascunde ... 

Sunt demne de remarcat similitudinile dintre viziunea 
lui Cantemir despre pdrintele planetelor §i cea a lui Antim 
despre impdratul stelelor, §i dintre ochiul lumii cantemirean §i 
imaginea a§trilor ca ni§te ochi deschi§i spre lume, din didahiile 
antimiene (sursa e vasiliana). 

Fdclia cea de aur are §i ea intemeiere scripturala, dar §i 
omiletica, in lampile aprinse de Dumnezeu pe cer, in casa 
universului (casa = bisericd), de care pomeneau Cazaniile lui 
Coresi §i Varlaam, in timp ce lumina care apune sub pdmdnt 
se regase§te aidoma, ca expresie, in Prohodul Domnului, care 
se cantain VinereaMare, cu referire, evident, la Hristos. 

Insa, simetria dintre viziunile solare ale celor doi mari 
scriitori ai medievalitajii noastre nu se opre§te aici §i ne 
dezvaluie, cu alte ocazii, apropieri surprinzatoare. 



476 Idem, p. 397. 

477 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, edi^ie ingrijita de P.P Panaitescu §i I. Verdej, 
studiu introductiv de Adriana Babe^i, Ed. Minerva, Bucurejti, 1997, p. 76. 

478 Ibidem. 



173 



Pentru a marca momentul inserarii §i al inceputului 
nop^ii, Cantemir reproduce aceea§i scena cosmica, ca §i 
Antim: dupd ce ochiul cerului sd inchidea si perdeaua nopfii 
peste fafa pdmdntului sd trdgea, [candelele] toate sd aprindea 
[in templu] 479 - §i ne amintim de pasajul din omilia la Sf. 
Nicolae. 

In alta parte, scrie ca soarele cu a sa lumind toate stelele 
acopere si nevddzute le face 480 , ceea ce ne provoaca din nou 
exercijiul anamnetic §i ne trimite la imaginea antimiana cu 
soarele carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini, 
reprodusa de noi lainceputul acestui subcapitol. 

Imaginea respectiva provine insa din Hexaemeronul 
Sfantului Vasile: 

„Pe cer sunt o murine nenumarata de stele, dar toata 
lumina lor, adunata la un loc, nu ajunge sa risipeasca 
intunecimea nop^ii. Dar numai ce se arata la orizont soarele, 
acest luminator, dar, mai bine spus, chiar cand este asteptat, 
inainte de a se ridica cu totul deasupra pamantului a pus pe 
fuga intunericul, a intunecat stelele cu lumina lui, iar aerul din 
jural pamantului, ca pana atunci era inghejat §i dens, 1-a topit 
§i 1-a impra§tiat" 

O regasim nu numai la Antim §i Cantemir, ci §i la 
Nicolaus Olahus , in ni§te versuri compuse la moartea lui 
Erasmus de Rotterdam 483 : Cdci, dupd cum biruieste soarele 
stelele toate, / Astfel si el pe ceilalp tot invd^ap i-a-ntrecut 484 . 

De asemenea, intr-un alt loc, Dimitrie Cantemir picteaza 
in acelasj stil alegorico-simbolic tabloul inserarii: ochiul eel de 
obste genele orizontului peste lumini isi sloboade, [§i] la locul 
oranduit sd cohort 

Scopul instrumentarii expresiilor plastice de catre Antim 
este, a§adar, ca de la lumina sensibila sa ajungem la lumina 
spirituala, dupa cum identic filosofeaza §i Dimitrie Cantemir: 

Cdci pe cei ce socotesc ca lumina acest ei lumi este 
lumina cea adevdratd, Domnul ii numeste „ orbi si cdlduze ale 
orbilor" (Mt. 15, 14), mai ales pentru ca lumina acestei lumi 
este intuneric, precum bine a cunoscut Iov (38, 19) ca „noi in 
intuneric ne invdrtim ". [...] 



479 Idem, p. 131. 

480 Idem, p. 178. 

481 Sfantul Vasile eel Mare, Omilii laHexaemeron..., op. cit., p. 144. 

482 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolaus_01ahus. 

483 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_din_Rotterdam. 

484 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 20. 
485 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 288. 



174 



Nici sd caufi vreo altd frumusefe sau vreo altd lumind 
mai frumoasd si mai strdlucitoare decdt cea dumnezeiascd, 
pentru cd tot El zice: „ Eu sunt lumina lumii " (In. 8, 12) . 

Dar comparajia lui Antim are in vedere semnificajii care 
se ramifica, absconse, ce nu ies la iveala decat daca privim cu 
atenjie in profimzimile discursurilor sale. 

Imaginea soarelui care ocrote§te pamantul §i il face sa 
rodeasca are un corespondent in realitatea spirituals, in felul in 
care Dumnezeu are grija de pamantul inimii §i il ajuta sa faca 
rod al credin^ei, caci omul trebuie sa aibd in loc de pdmdnt 
dragostea, cd acolo sa va inrdddcina credinfa, ca un copaci 
si-s va da roada sa la vremea sa, dupd cum zice David; cd tofi 
copacii si toate erburile, rdzimdnd in pdmdnt, cresc si sa 
mdresc si-s dau roada, iar deaca nu razimd in pdmdnt, sa 
usucd si pier. Asa si credinfa, rdzimdnd in dragoste, creste si 
sd mdreste si face toate rodurile bundtdfilor, caci pamantul 

a on 

credinfii iaste dragostea ' iar lacasul ei [al credinjei] iaste 

AQQ 

inima omului si viafa ei, faptele cele bune 

Cu alte cuvinte, inima omeneasca este pamantul iubirii, 
in care este aruncata sainanja cuvantului §i din care create 
rodul credinjei. 

lata ce spunea iara§i Cantemir: „Lumea este ca o gradina 
§i intr-insa oamenii sunt ca florile, precum marturise§te Osie 
(14, 5): Rdsdri-va Israel ca un crin sau Tot trupul este iarbd si 
toatd slava lui ca floarea: iarba s-a uscat si floarea a cdzut 
(Is. 40,7-8). 

Omul este ca pomul §i ca rodul, cu alte cuvinte ca 
fructele sunt faptele lui. Din pomul bun va ie§i roada buna [Mt. 
7, 17] §i la aceasta se adauga cele ce urmeaza acolo unde se 
spune despre omul bun: §i va fi ca pomul rdsddit langd 
trecerea apelor care isi va da rodul la timpul cuvenit, iar 
frunza lui nu va cddea (Ps. 1, 3 §i Ier. 17, 8)" 489 . 

Tocmai acest pamant al inimii este eel pe care il 
„lumineaza", il „impodobe§te", il „incununeaza cu florile", il 
„imbogaJe§te cu rodurile" §i il „hrane§te" Dumnezeu, 
„Ziditoriul §i Facatoriul a toate", pana cand inima devine rai, 



Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gdlceava infeleptului cu lumea sau Giudeful 
sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii grecejti, comentarii §i glosar de 
Virgil Candea, postfa^a §i bibliografie de Alexandra Du^u, Ed. Minerva, Bucure^ti, 
1990, p. 267. 

Pentru claritatea discursului, acolo unde ne intereaseaza mai mult mesajul, am apelat §i 
vom mai apela la traducerea lui Virgil Candea din versiunea greaca a lucrarii. 

487 Antim Ivireanul, Opere, p. 53. 

488 Idem, p. 47. 

489 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 260. 



175 



gradina a desfatarii, Eden haric, in care Dumnezeu locuie§te §i 
„umbla" (Fac. 3, 8), cain Edenul primordial. 

Urmarea acestei ocrotiri este ca iubirea cereasca se 
impamdnteneste cu totul in om §i acesta se transfigureaza prin 
ea §i devine mireasa lui Hristos §i logodnica cea care chiamd 
catrd sine pre iubitul sau Mire 490 . 

Chipul nuptial al iubirii dintre Dumnezeu §i om, in 
mijlocul raiului inimii, este o imagine ce dovede§te incarcatura 
afectiva a textului, entuziasmul oratorului, izbucnind cu 
rezonanje poetice nestavilite, din adancul constiin^ei §i al 
spiritului sau, care nu-§i poate cenzura fericirea. 

Antim ne prezinta toata aceasta concep^ie sub forma de 
parabola, vrand sa demonstreze ca omul este un microcosmos, 
dar care II poate cuprinde in inima sa pe Creatorul cosmosului 
intreg. 

Dupa Sfinjii Grigorie Teologul sau Grigorie Palama, 
„omul, ultima create a Divinitatii, este culmea, incheierea, 
desavarsjrea §i insumarea a tot ceea ce Demiurgul a produs 
inainte, este macrocosmosul concentrat intr-un 

,,491 

microcosmos 

Omul este o lume plina de taine, pe care toate tainele 
universului o oglindesc fara sa o epuizeze. 

S-ar parea ca viziunea lui Antim este una 
antropocentrica, dar fiinja umana, din perspectiva lui, este 
privita exclusiv in relajie, ca fiinja dialogica, in rela^ia sa 
perena cu Soarele §i Logosul care o privegheaza necontenit. 

Umanitatea recunoa§te, citeste in univers un chip al 
propriei sale creari §i fiin^ari. Universul raspunde ra^iunii 
umane, pentru ca intrupeaza, personifica realita^i ale viejii §i 
istoriei sale. 

Prin intermediul acestui univers, Dumnezeu dialogheaza 
cu omul sau omul invaja luand aminte la comportamentul §i 
firescul universal, in urma caruia, ca sa nu fie bucuriia si 
veseliia noastra in desert, trebue sa cunoastem cu ochii cei 
sufletesti praznuirea vremii acestiia, ca sa nu ne zica si noao 
Prorocul: „ Uliul pre ceriu au cunoscut vremea sa, turtureaoa, 
rdnduneaoa si barza au cunoscut vremea venirei lor, iar 
norodul mieu n-au cunoscut Judecata lui Dumnezeu ". 

Ca urdt lucru va fi si necuvios, cdnd pasarile vor 
cunoaste vremea lor si dupa vremea aceia is vor schimba 
lacasurile sale. 



490 Antim Ivireanul, Opere, p. 113. 

491 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. I, op. cit., p. 56. 



176 



Iar noi, vremile cele rdnduite de Sfdnta Besericd, spre 
spdseniia sufletelor noastre nu le vom cunoaste 

Caci ,,mantuirea, in viziunea mitropolitului Antim 
Ivireanul, este cosmicd, ea include lumea, intregul univers, in 
care rolul central il are omul, in calitate de coroand a 

. .,,493 

creapei 

Cosmosul intreg, cerul §i pamantul, sunt adevarate cdrji 
spre in^elepjirea omului 494 . 

„Pe binefacatorul Dumnezeu poji sa-L cuno§ti mai cu 
seama dupa minunatele Sale creaturi, care nu lipsesc niciodata 
din faja ochilor tai, ca sa le vezi §i dupa cum marturisesc ele 
insele: Cerurile povestesc slava Lui (Ps. 18, 1) §i se invaja 
intre ele, unele pe altele, sa cunoasca pe Dumnezeu §i Ziditorul 
lor: Ziua zilei spune cuvdntul si noaptea vesteste nopfii stiinfa 
(Ps. 18, 2)" 495 . 

Soarele, luna, a§trii cere§ti 496 , cat §i celelalte elemente 
naturale, au valoare semiotica, fiind create ca ni§te semne ce 
indica schimbarea vremilor 491 ',[...] care fdcdnd agerdfirea 
omului, a (in)mulfifaptele cele bune il indeamnd 498 . 

Universul apare ca un fel de arhitext (dar nu in sens 
platonic), un proto-text creat de Dumnezeu, o proto-biblie 4 ". 

Lecturdnd astfel tainele universului, omul se cunoa§te pe 
sine insu§i, descopera de fapt tainele sale, ale 
comportamentului sau ca faptura cugetatoare a lui Dumnezeu. 

A§a percepe Antim Ivireanul lumea §i cauta sa ne 
prezinte intreg cosmosul ca pe o icoand a Bisericii universale, 
§i sa o picteze astfel. Caci Beserica aceia era inchipuirea 
ceriului 50 °. 

Definite care secondeaza cu fidelitate tradi^ia patristica: 



492 Antim Ivireanul, Opere, p. 108. 



~ Pr. Drd. Ion Popescu, Aspecte dogmatice in Didahiile mitropolitului Antim Ivireanul, 
in rev. Studii Teologice, XL III (1991), nr. 1, p. 114. 

494 „... lumea aceasta n-a lost gandita in zadar, nici in desert, ci pentru un scop folositor 
si pentru marea trebuinfa pe care o aduce celor ce exists pe pamant, daca lumea este 
intr-adevar o scoala a sufletelor inzestrate cu rafiune si un loc unde se poate invafa 
cunoasterea lui Dumnezeu, fiind prin cele vazute si sim^ite in lume o calauza a min^ii 
pentru contemplarea celor nevazute, precum zice Apostolul, ca «cele nevazute ale lui 
Dumnezeu de la facerea lumii se vad, in^elegandu-se din fapturi» (Rom. 1, 20)", cf. 
Sfantul Vasile eel Mare, op. cit, p. 77. 
495 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 266. 

496 Fac. 1, 14-15: Si a zis Dumnezeu: Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze 
pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, 
zilele si anii, si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul. 
Si a fost asa. 

497 Antim Ivireanul, Opere, p. 108. 

498 Ibidem. 

499 Aceasta hermeneutica apar^ine Slantului Maxim Marturisitorul. 

500 Antim Ivireanul, Opere, p. 42. 



177 



„Sfanta Biserica a lui Dumnezeu este chip §i icoana a 
intregului cosmos, constatator din fiinje vazute §i nevazute, 
avand aceea§i imitate §i distincjie ca §i el" 501 . 

Cerul vizibil este doar un chip sensibil al Impara^iei 
Cerurilor, un reper pentru omul nedesavar§it, care are inca 
gdndul eel trupesc , un reper destinat sa il ajute sa priveasca 
dincolo de propria limitare. 

Faptul ca Antim concepe intreaga create, cea vazuta §i 
cea nevazuta, ca o arhitecturd ecleziasticd, ca o Biserica, in 
care Hristos e Arhiereu §i Dumnezeu, nu este o simpla 
speculate a noastra, ci este ceea ce ne relateaza el insu§i, intr- 
o talcuire la III Regi 6, 5-6 (in Cazanie la Vovedenie 
Bogorodife, adica la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului): 

Vede-se in Sfdnta Scripturd, la a treia carte a 
Impdrafilor, la al 6-lea cap, cum ca Impdratul Solomon au 
fdcut casa Domnului cu trei despdrfituri; (...) [in] care 
besericd, despdrfitura cea dintdi, unde sta norodul sa 
inchipuia ceriului carele sta deasupra noastra, unde iaste 
vdzduhul si sunt acolo toate pdsdrile cele zburdtoare; iar a 
dooa despdrfiturd, unde sta arhiereii si preofii sa inchipuia 
ceriului al doilea, carele sta deasupra ceriului dintdi, unde 
sunt puterile cele ceresti, adecd ingerii si sufletele drepfilor; 
iar a treia despdrfiturd, unde era Sfdnta Sfintelor si intra intr- 
un an odatd numai arhiereul, sa inchipuia al treilea ceriu, 
carele sta deasupra celui de al doilea, intru carele nu intra 
nimeni, far' numai adevdratul Arhiereu Hristos, Dumnezeul 

, 503 

nostru 

Faptul ca cele trei ceruri stau unul deasupra celuilalt, nu 
trebuie injeles in sens literal, pentru ca nu arata o suprapunere 
geografica, ci una spirituald. 

§i daca universul empiric este un templu de lumina, 
imitand modelul sau spiritual, inefabil, cu atat mai mult este 
lumina lumea care sa chiamd trup, adecd Beserica lui Hristos 

504 

Dupa cum am vazut §i vom mai avea prilejul sa 
observam mai departe, Antim citeaza sau parafrazeaza 
sintagma biblica ce afirma ca Dumnezeu este Soarele 
dreptdfii, in foarte multe contexte, fiind o imagine predilecta a 



501 Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia (Cosmosul §i sufletul, chipuri ale 
Bisericii), introducere, traducere, note §i doua studii de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, 
Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 2000, p. 15. 

502 Antim Ivireanul, Opere, p. 9. 

503 Idem, p. 41-42. 

504 Idem, p. 124. 



178 



ierarhului nostra, fapt care demonstreaza o motivate 
interioara, intima. 

A§a cum predica autoral, Dumnezeu a creat soarele 
pentra om, dar El insu§i coboara pana la om §i straluce§te in 
acesta, atata cat fiecare persoana manifesto permeabilitate in 
faja luminii Sale. 

Pentra ca Dumnezeu lumineaza mai mult ca un Soare 
interior, din adancurile fiinjei umane, unde vine pentra a Se 
uni cu omul, prin Sf. Euharistie: 

Au rdmas toatd zidirea uimitd cdnd Iisus al lui Navi au 
poruncit soarelui sd stea pre cer, nemiscat, pdnd va birui pre 
vrdjmasii sdi; dard cu cat mai vdrtos socotifi ca s-ar minuna 
cdnd acestas Iisus ar zice soarelui, nu sd stea nemiscat pre 
ceriu, ci sd sepogoare din ceriu pre pdmdnt. 

Adevdrat, infricosat lucru arfi acesta, iar nu iaste nimic 
intru asemenare cu aceia ce face preotul in toate zilele, in 
Sfdntul Jdrtdvnic. 

El nu porunceste soarelui cestui ce sd vede, ce pune supt 
datorie cu cuvintele lui si cu rugdciunea lui, pre Soarele eel de 
taind al dreptdfii, pre insusi Unul Ndscut Fiiul lui Dumnezeu, 
sd Se pogoare din ceriu si supt intdmpldrile [forma] pdinii si a 
vinului sd Se facd iard Jdrtvd vie pentru ertdciunea pdcatelor 
noastre 505 . 

Dumnezeu este pretutindeni in universului material §i 
spiritual §i este Soarele care il inconjoard pe om cu 
atotprezenja Sa, fara de Care acesta nu are lumina, dar Care 
straluceste nu numai din afara omului, ci mai ales in launtral 
fiin^ei lui, in inima lui, unde Se pogoara cu toata dumnezeirea 
Sa §i cu toata vdpaia dragostei 506 Sale pentra oameni §i pentru 
lume 507 . 

Iubindu-L pe Dumnezeu, omul prive§te cu ochii haralui 
Sau, care devin ochii sai, perspectiva, optica sa proprie . 



505 Idem, p. 169. 

506 Idem, p. 83. 

507 Caci „Imparatia lui Dumnezeu", scrie Sfantul Siluan [Athonitul], „inseamna a purta 
in inima noastra universul intreg §i pe Insuji Dumnezeu, Creatorul lui", cf. Arhim. 
Sofronie, Din via(a $i din Duh, trad, din franceza de Prof. Ecaterina Volocaru, Ed. 
Pelermul, Ia?i, 1997, p. 21. 

Despre Sfantul Siluan Athonitul a se vedea: 

http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul iar despre ucenicul sau, Fericitul Sofronie 

Saharov: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

108 „Inca din prima zi, in frumuse^ea sa atotcuprinzatoare, intreaga create a fost chemata 

sa devina Impara^ia lui Dumnezeu. Intreaga istorie a lumii este aici, in lumina acestei 

prime zile, intre cuvantul si privirea lui Dumnezeu. 

Ea este creata, ea nu este Dumnezeu, dar totusi intre El si El, intre cuvantul Sau eel 

dinainte de a fi lumea si privirea Sa catre lume, Dumnezeu a pus lumina lumii. Si la fel 



179 



§i privind prin iubire intreaga lume ii nn;elege rajiunile 
§i o indrage§te, ii recunoa§te meritele §i framusejea, la randul 
sau. Acesta este §i modul in care Antim i§i indeamna 
ascultatorii sd priveascd universul. 

Credem ca putem sa injelegem acum mai bine afinitatea 
lui Antim pentru metaforele celeste, predilecjia pentru 
vizualizarea §i iconizarea luminii (de fapt, icoana bizantina 
autentica are, intotdeauna, un fond de lumina predominant). 

Nici nu se putea altfel, deoarece orice framusete §i orice 
lumina, dupa cum am vazut, II arata in mod tainic pe 
Dumnezeu: „Cand inal^i, deci, privirea §i privesti frumuse^ea, 
marejia §i folosul cerului, urca-te atunci de la cer la Creator 
[...] §i vezi §i din crearea acestor stihii cat e de mare puterea 
Stapanului tau!" 

Caci Creatorul lumii este Dumnezeu Atot|iitorul, „Cel 
care ai facut cerul §i pamantul cu toata podoaba lor" 510 , „Cel ce 
locuie§te in lumina cea neapropiata" 511 , „Cel ce numara 
mul^imea stelelor §i da tuturor numele lor" , este Ziditorul 
„Care ai luminat ziua cu lumina de soare §i noaptea ai 
stralucit-o cu raze ca de foe"" , „Cel ce ai impodobit cerul cu 
stele, ca un Dumnezeu §i prin Ingerii Tai tot pamantul 
luminezi" 514 , „Soarele slavei, Incepatorul luminii" 515 , „Cel ce 
[...] prin Sfhnii Tai tot pamantul luminezi, Ziditorule a 
toate" 516 , „Cel ce ai rasarit lumii din Fecioara, Hristoase 

ca un germen ce confine dezvoltarea viitoare a intregii plante, lumina poarta in ea 
desf ajurarea universului. 

Intre cuvantul ?i privirea lui Dumnezeu, lumina avea sa se dilate devenind vremurile si 
spa^iile pe care le intinde, pana ce ochiul omului pe aceasta planeta ajunge sa fie, 
datorita Cuvantului intrupat, insasi privirea lui Dumnezeu: altfel spus, pana ce omul este 
capabil el insusi sa vada frumuse^ea lumii, sa vada cat de frumoase sunt toate. 
In Geneza, omul este creat sa fie privirea lui Dumnezeu catre lume, in launtrul privirii 
lui Dumnezeu catre lume. Intre privirea lui Dumnezeu si chipul Sau in om, se afla toata 
crea^ia. Si privirea omului care nu-L vede pe Dumnezeu, dar vede toata crea^ia, este 
raspunsul crea^iei catre Dumnezeu, posibilitatea dialogului iubirii. 
Omul nu-L poate vedea pe Dumnezeu, dar el poate vedea lumea asa cum Dumnezeu 
vede lumea, si aceasta este insasi iubirea lui Dumnezeu", cf. Jacques Touraille, La 
beaute du monde, icone du Royaume, in rev. Contacts, XXXI (1979), nr. 105, p. 6. 
Traducerea din limba franceza ne apartine. 
A se vedea carti ale sale: 

http://www.decitre.fr/recherche/resultat.aspx?recherche=refine&auteur=Jacques+Tourai 
lie. 

09 Slantul loan Gura de Aur, Omilii la Facere (I), in col. PSB, vol. 21, traducere, 
introducere, indici si note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987, p. 62. 

Rugaciunea regelui Manase , v. 2. 
511 1 Tim. 6, 16 

512 Ps. 146,4. 

513 Ceaslov, ed. a Il-a , Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993, p. 138. 
514 Idem, p. 65. 

515 Idem, p. 68. 

516 Ibidem. 



180 



fin 

Dumnezeule, §i fiii luminii printr-insa ne-ai aratat" , 
„Lumina fara de inceput §i pururea fiitoare, in care nu este 

rio 

mutare sau umbra de schimbare"" , „Lumina cea adevarata, 
Care luminezi §i sfin^e§ti pe tot omul eel ce vine in lume" 519 , 
„Cel ce trimi^i lumina §i purcezi §i rasari soarele peste cei 
drep^i §i peste cei nedrepji, peste cei rai §i peste cei buni, §i cu 

son 

lumina cea de ziua luminezi toata lumea..." , Cei pe Care 
„Pe Tine Te lauda soarele. Pe Tine Te slave§te luna. Tie se 
pleaca stelele. Pe Tine Te asculta lumina. De Tine se ingrozesc 
adancurile. Tie slujesc izvoarele. Tu ai intins cerul ca un cort. 
[...]" , „Lumina cea neinserata" §i „Parintele luminilor" , 
dupa cum se spune in toate carjile de cult ortodoxe. 

De altfel, Ceaslovul din care am ales cele mai multe 
exemple - de§i ele pot fi extrem de numeroase, din toate 
cardie de cult §i nu numai - a fost tradus din grece§te §i tiparit 
de insu§i Antim, in 1715, iar eel actual - din care am citat - ii 
urmeaza indeaproape. 

Autorul nu credem ca avea de ce sa mearga in alta parte 
ca sa-§i caute surse de inspirafie. 

Am vorbit, mai devreme, de alegoria cerului plin de ochi 
gdnditori si luminatori, ca §i chip al Bisericii. 

Prin aceasta retina uria§a a cerului se intrevede o alta 
lume, un loc sugerat de acest templu al „muzicii de sfere", plin 
de armonie, de lumina §i de pace, iar Antim este indrepta^it sa 
considere bolta cereasca - singura care urea privirile noastre 
spre inal^imi inepuizabile de frumuse^e - drept reper, pentru a 
face sa se profileze inaintea noastra chipul inefabil al Raiului, 

CO/1 SOS 

grddina Besericii §i cereasca cetate afericirii 

Este lesne de observat faptul cum, chiar §i acolo unde el 
nu compara in mod explicit pe Sfhni cu luminatorii cere§ti, 
ace§tia din urma au insa caracteristici ale blandejii sau ale 
vie^ii de suferinja. 



517 Idem, p. 216. 

518 Idem, p. 12. Cf. lac. 1, 17. 



519 Idem, p. 79. 

520 Idem, p. 83. 

521 ***Molitfelnic, edifta a V-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 32-33. 

Pasajul acesta se regaseste si in Invafaturile lui Neagoe Basarab, a carui sursa de 
inspira^ie s-a crezut, de catre unii, in mod hilar, a fi Francisc din Assisi. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab si: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 

522 Cf. In^el. 6, 12: In^elepciunea este luminata si neinserata. 

523 Cf. lac. 1, 17. 

524 Antim Ivireanul, Opere, p. 35. 

525 Idem, p. 113. 



181 



Faptul ca cerul e ostenit, ca luna §i stelele obosesc 
priveghind, ca soarele §i luna incearca din rasputeri sa-1 
lumineze §i sa-1 educe pe om, sunt realita^i specifice Sfinjilor. 

In cer sau pe pamant ei sunt lumini pline de bunatate. 

Antim ne comunica, prin aceasta, ca §i Cerul spiritual 
are nenumaraji ochi, care se roaga pentru oameni §i ii 
privegheaza permanent. 

Acestea sunt sireagurile stelelor celor de taind 526 , adica 
cetele Sfin^ilor §i ale Ingerilor. 

Pascal (contemporan cu Antim) spunea ca Hristos este 
in agonie pana la sfar§itul lumii. 

La Antim vedem ca Cerul Sfinjilor este in neincetata 
osteneala, in priveghere §i rugaciune, in agonie pentru lumea 
care mai are inca de luptat cu raul. 

Ace§ti ochi duhovnicesti neadormifi sunt ca ni§te lacrimi 
de foe in luciul lumii ace§tiia §i care ii redau adevaratul ei 
sens spre Lumina. 

Ei sunt Luceferi ce rdsar (cum zice Eminescu) §i 
lumineaza lumea, pentru a le descoperi oamenilor calea spre 
nemurire §i pentru a-i ajuta sa-§i regaseasca adevarata vocajie 
de a fi oameni cere§ti §i fiii Luminii. 

Eminescu, pe care tocmai 1-am evocat, numea stelele 
icoane (in mai multe contexte - Icoana stelei ce-a murit / Incet 
pe cer se suie, din poemul La steaua; sau ale stelelor icoane, 
in Memento mori, etc.), recunoscand in ele reflexia frumusejii 
luminii ve§nice. 

Nespusa frumuseje a cerului §i a boltei instelate a 
inspirat dintotdeauna pe arti§ti, a impresionat pe filosofi (intre 
care Kant a ramas celebru prin recunoa§terea 
impresionabilitajii in faja cerului instelat), a intrigat pe 
astronomi sau pe savanji. 

Platonicienii §i neoplatonicienii considerau a§trii cere§ti 
ca fiind existence insuflefite, dar §i Origen a crezut in aceasta 
erezie, fapt ce s-a constituit intr-unul dintre motivele 

coo 

anatematizdrii sale in secolul al Vl-lea . 

Ei porneau de la antica idolatrizare datorita careia 
„vechii locuitori ai Eladei nu credeau in ah;i zei, decat in aceia 



526 Idem, p. 19. 

527 Idem, p. 118. 

28 A se vedea motivele anatematizarii lui Origen in: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, 
Traduceri patristice, vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, p. 59-64. 
Puteti downloada cartea citata de aici: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/! 0/1 9/traduceri-patristice-vol- 1 -2009/. 



182 



pe care-i recunosc §i astazi mulji dintre barbari: soarele, luna, 
pamantul, astrele §i cerul. 

§i, cum le vedeau pe toate mi§candu-se §i alergand, in 
ve§nica lor cursa, pornind de la aceasta insu§ire fireasca de-a 
alerga (thein) le-au dat numele de zei (theoi)" 

In cretinism, cerul instelat nu reprezinta insa zeitdfi , 
nu este idolatrizat, ci este doar o fereastrd, translucida pentru 
spiritul omenesc, prin care acesta poate intrezari strdlucirile 
Luminii cei neapropiiate ' , adica poate cunoa§te, oarecum, pe 
Dumnezeul care este Lumina, din contemplarea lumii-lumina. 

Ziua zilei spune cuvdntul §i noaptea veste§te nopfii 
gtiinfa (Ps. 18, 2), versetul pe care il amintea §i Cantemir in 
Divanul sau, inseamna tocmai aceasta: ca luminatorii cere§ti 
comunica adevararile cele vesjiice atat celor injelepji §i 
lumnati la minte, ca ziua, cat §i celor intunecaji la minte sau 
mai pu^in injelepji, care sunt in noaptea ne§tiinjei. 

§i unora §i celorlah;i, frumuse^ea cerurilor limpezi ale 
zilei §i splendoarea instelata a nopjii le transmit cuvdnt §i 
cunoa§tere, §tiinfa despre Facatorul tuturor. 

Doar cunoscand tradijia noastra veche cu privire la 
aceasta comunicare cosmica, Eminescu putea spune O, ascultd 
numai-ncoace, / Cum la vorba mii de valuri stau cu stelele 
proroace! (Scrisoarea IV), imprimand dialogului cosmic 
caracterul de §ezatoare, de cumin^enie §i injelepciune 
straveche. 

Am spus ca, prin expresii plastice ale luminii §i ale 
lumii, Antim face, cu „superrafinamentul sau teologal" " , o 
talcuire par^iala la Genezd. 

Cateodata insa aceasta interpretare este foarte explicita, 
urmarindu-se o simbolistica aparte a creajiei primare (fiindca 
exista §i o a doua recreare a lumii, infaptuita prin Intruparea 



' 29 Platon, Opere III, Ed. Stiin^ifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978, p. 270. 
30 „«Despre astronomie se vorbeste in Biblie atat de pu^in, meat nici macar nu sunt 
denumite toate planetele» - a remarcat inca Galilei. 

In cartea lui Moise despre facerea lumii in cele sase zile, Soarele si Luna nu sunt 
numite. Cunoscand tradi^ia pagana («zeii nu sunt decat Soarele si Luna si planetele 
fixe» [Cicero, Despre natura zeilor, 2,80] ), Moise vorbeste de „luminatorul eel mai 
mare" si „luminatoral eel mai mic" (Fac. 1,16), ocolind cuvintele „Soare" si „Luna". In 
acest fel, el profaneaza sacralita^ile pagane", cf. Diac. Andrei Kuraev, Daruri si 
anateme. Ce a adus crestinismul lumii, trad, din limba rasa de Nina Nicolaevna, Ed. 
Sofia, Bucuresti, 2004, p. 135. 

531 Antim Ivireanul, Opere, p. 189. In contextul predicii sale, Antim se refera la lumina 
dumnezeiasca, in care salasluiesc Sfin^ii in Rai, dar noi am folosit sintagma mai degraba 
in sens simbolic: daca cerul este atat de luminos, cu atat mai mult se in^elege ca el este 
crea^ia Luminii. 

532 Eugen Negrici, Antim Ivireanul..., op. cit., p. 103. 



183 



Cuvantului; la inceput, cuvantul Cuvantului s-a intrupat §i a 
devenit lume, materie, univers, iar a doua create a insemnat de 
fapt o regenerare, o restaurare a creajiei, prin asumarea de 
catre Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu a trupului §i a firii 
umane): 

La capul eel dintdi al „Facerii" spune Moisi cum ca 
Dumnezeu aufdeut doi lumindtori mari: unul mai mare si altul 
mai mic; si pre eel mai mare, adeedpe soare, intru stdpdnirea 
zilii, iar pre eel mai mic, adecd pre lund, intru stdpdnirea 
nopfii. §i pre acestea, i-au fdcut pentru intdrirea trebuincioase 
chivernisiri a toatd lumea. 

§i iardsi acestasi Dumnezeu, fdcdndu-Se om, au pus alfi 
doi lumindtori, pentru intdrirea si intemeierea Besericii: pre 
eel mai mare, adecd pre Petru, pentru ca sd fie intru 
stdpdnirea zilii a dumnezeestii cunostinfe intru jidovime; iar 
pre eel mai mic, adecd pre Pavel, intru stdpdnirea intunecatei 
nopfi a inchindrii de idoli, la limbi, pentru ca sd rdsipeascd cu 
strdlucirea minunilor si cu lumina invdfdturii norii cei 
intunecaf ai insdldciunii . 

Injelesul acestui fragment este ca Intruparea lui Hristos a 
insemnat innoirea lumii, o noua create in Dull a lumii, 
spirituals, in urma careia au fost a§ezaji al^i doi mari 
luminatori, duhovnice§ti, Sf. Ap. Petru §i Pavel, ca un nou 
soare §i o noua lund: Petru ca un soare pentru evrei, cei care 
erau luminal cu invataturile cere§ti, care erau poporul ales, iar 
Pavel ca o luna pentru neamurile pagane, care erau intunecate 
din pricina idolatriei, a politeismului. 

Lumii materiale §i omului trupesc ii trebuie a§tri 
materiali, iar celei spirituale ii trebuie lumini spirituale. 

Fiecare lume are nevoie de stralucirea luminii ei, proprie 
alcatuirii sale. Iar omul are nevoie de amandoua, pentru ca, 
fiind omu indoit, adecd cu trup si cu suflet 534 , are nevoie atat 
de lumina soarelui, dar §i de lumina lui Hristos, cu atat mai 
mult, dupa cum am aratat deja. 

Imaginea solara este, de multe ori, preferata lui Antim, 
soarele fiind icoana cea mai reprezentativa pentru realita^i 
spirituale, a caror marejie nu poate fi sugerata de niciun alt 
echivalent cosmic, aparjinand universului empiric. 

In aceasta predica apologetica la Sfinjii Apostoli Petru §i 
Pavel - din care am citat mai sus - autorul face insa, implicit, 
prin termenii de comparable la care recurge §i prin 



' 33 Antim Ivireanul, Opere, p. 57. 



534 Idem., p. 71. 



184 



roc 

„surprinzatoarele rafinari ale imaginilor"" , §i o apologie a 
framusejii crea^iei §i, mai ales, a celor „doi luminatori mari", 
soarele §i luna, dintre care: 

iaste soarele vdrf celoralalte stele si le covdrsaste cu 
luminape toate si de la rasarit si pan ' la apus, tot pamdntul si 
unghiurile lui lumineaza, incalziaste, ingrasa si revarsa 
pretutindea razele lui. [...] 

Caldura soarelui are lucrare fireasca a darui copacilor, 
erburilor, pietrilor scumpe si plodurilor pamdntului 
vietuitoare, umejoasa si ingrasatoare putere spre cr ester e 536 . 

Despre aceste semnificajii ale luminii solare, am mai 
avut insa prilejul sa discutam. Reluarile, sublinierile §i 
specificajiile oratorului sunt insa bine venite, pentru noi, 
dandu-ne posibilitatea sa urmarim coeziunea interna a 
cugetarii §i a operei sale. Noutatea imagistica insa, de§i 
intrege§te un sens cunoscut, este plina de ingenuitate §i are o 
sensibilitate §i un pitoresc propriu, irepetabil. 

In ce o prive§te pe regina nopjii ' - dupa expresia lui 
Eminescu -, luna, Antim ii confera o demnitate imperials 
asemanatoare cu a soarelui (care stapaneste pamantul), aceea 
ca sa stapdneasca marea , adica marea viejii tulburate §i 
valurile popoarelor care trebuiau sa-§i potoleasca furtuna 
patimilor §i sa fie prinse in mreaja cuvantului mantuitor. 

Metafora aceasta, a lunii ca stapdna a marii nu am aflat- 
o decat la Antim §i la Eminescu, ceea ce ma pune pe ganduri. 

In Scriptura §i in Hexaemeronul Sfantului Vasile eel 
Mare §i in poezia pa§optista exista numai luna ca stapdna 
nopfii, dar nu a marii. 

Semnificajiile sunt asemanatoare, dar nu identice, §i nu 
am descoperit inca nicio alta sursa, in afara de Antim, pentru 
aceasta viziune poetica eminesciana. 

E drept ca Antim, eel mai probabil, a sintetizat, cand a 
creat sintagma stapdna marii, exprimarile din Hexaemeronul 
Sfantului loan Gura de Aur („Soarele a luat in stapanire ziua, 
iar luna, noaptea, pentru ca unul, cu razele sale, sa faca ziua 
mai stralucitoare, iar cealalta, cu lumina ei, sa risipeasca 
intunericul [...] 



>35 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucurejti, 
1999, p. 101. 

536 Antim Ivireanul, Opere, p. 58. 

537 Al 7 -lea vers din Scrisoarea I. 

Textul integral e regasibil aici: http://romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoareal.php. 

538 Idem, p. 62. 



185 



Atunci calatorul indrazne§te sa piece in calatorie, 
corabieral sa dea drumul corabiei ca sa strabata marile."" ) §i 
din eel al Sfantului Ambrozie al Milanului („Fecit ergo Deus 
haec duo luminaria magna. Possumus accipere non tarn 
aliorum comparatione magna, quam suo munere, ut est coelum 
magnum, et mare magnum. Nam et magnus sol, qui complet 
orbem terrarum suo calore, vel luna suo lumine, nee solum 
terras, sed etiam aerem hunc et mare, coelique faciem." 540 ), 
insa Eminescu reproduce expresia (sublimata) antimiana 
intocmai, ceea ce nu putem accepta u§or ca o coincidenfd. 

§i Cantemir, in Divan, va dezvolta metaforic aceasta 
hermeneutica patristica, dar in alt sens decat Antim, dar 
Eminescu va prefera simbolismul chintesenjiat expresiv al lui 
Antim. 

Apelativul de stapdna il consideram transmis de Antim 
poetilor pasoptisti - atata timp cat Scriptura sau cartile numite 
Hexaemera nu folosesc substantivul stapdna, ci stapdnire sau 
verbul a stapdni - intrucat il descoperim inclusiv intr-o 
traducere a lui Heliade 541 , din 1826, a poemului L 'isolement 542 
de A. de Lamartine 543 , in care luna este a umbrelor stapdna. 

Cativa ani mai tarziu, in 1847, dupa ce Heliade intra in 
„faza italienizanta", intreaga poezie este retradusa in limba 
regenerata, iar luna devine a umbrelor regina 544 . 

Cred ca este elocvent acest exemplu pentru a sesiza 
caracterul mostenit al termenului stapdna. 

Heliade reproduce, in Mihaida , si o alta expresie 
antimiana, in legatura cu noaptea care-si face calea sa jumatate 



39 Slantul loan Gura de Aur, Omilii la Facere I, traducere, introducere, indici §i note de 
Pr. D. Fecioru, col. PSB, vol. 21, Ed. IBMBOR, p. 83. 

540 Sf antul Ambrozie al Mediolanului, Comentariu la Hexaemeron in 6 carp, in PL 14, 
col. 200C-200D. 

Traducerea textului din limba latina ii apartine Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus: 
„Astfel a facut Dumnezeu acesti doi mari luminatori. Si noi nu putem sa facem o 
comparatie decat cu lucruri mai mari, dupa alcatuire, cum este cerul eel mare si marea 
cea mare. Caci [asa de] mare [este] soarele, care acopera toata suprafata pamantului cu 
caldura [sa], sau chiar luna cu lumma sa [lumineaza, strabate] nu doar intinderea 
pamantului, ci si acest aer si marea si fata cerului". 

Ceea ce este interesant aici, e ca substantivul latin luminare, luminaris, in sensul lui 
etimologic, inseamna si lampa, si faclie, dar si fereastra, de unde apare si mai evidenta 
interpretarea teologica ca astrii ceresti sunt fere stre catre descoperirea, intelegerea lui 
Dumnezeu, Creatorul si Lumina lumii. 

541 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu. 
542 II gasiti aici: 

http://poesie.webnet.fr/lesgrandsclassiques/poemes/alphonse_de_lamartine/l_isolement. 
html. 

543 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine. 

544 Idem: L.fadislau] Galdi, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, Ed. Academiei RPR, 
Bucuresti, 1964, p. 32. 



186 



(o parafraza extinsa pentru miezul noptii), dintr-o didahie la 
Craciun, ceea ce ne face, coroborand si alte asemenea aparitii 
surprinzatoare, la care ne vom mai referi pe parcurs, sa 
extragem concluzia unei circulatii mai extinse, chiar si 
manuscrise, a scrierilor antimiene, decat ne-am asteptat. 

In acela§i timp, luna are §i acea impasibilitate a 
framusejii §i purita^ii, autorul imbracand-o, cu elegan^a 
poetica, in ve§mantul diafan al inocenjei, al nevinovajiei ce 
plute§te pe deasupra patimilor omenesti necugetate: 

Intre celelalte idiomata adecd alsduiri ce are luna are si 
aceasta: cdnd iaste plind sa scoald asupra-i cdinii, ca niste 
vrdjmas, cu luptd si nu inceteazd a o latra, neputdnd suferi 
lumina ei; si cu acestia toate, ia fiind curatd si nevinovatd, 
lumineazd si cdldtoreste cdldtoriia ei, far ' de zdticneald 

Dupa cum soarele lumineaza §i incalze§te pamantul, 
luna lumineaza in intunericul noptii pacatului §i este stapana 
peste marea viejii, trecand cu serenitate peste cumplitele 
valurile mdrii 548 . 

Marea nu este niciodata calmd in opera lui Antim, ci 
intotdeauna personifica zbuciumul vie^ii §i al lumii in care a 
patruns morbul pacatului §i al haosului (dupa o tradi^ie 
straveche, de altfel). 

Lumina lunii intra in antagonism cu intunericul §i cu 
dezordinea, ea reprezentand o lume in care domne§te pacea §i 
armonia. 

Cerul instelat, soarele §i luna sunt icoane ale unei 
frumuseji inefabile, ale unui tdrdm aflat foarte departe, infinit 
de indepartat, de patimile celor pamante§ti, o lume infailibila 



545 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Mihaida. 

546 Antim Ivireanul, Opere, p. 62. 

547 De fapt, termenul „stapaneste" arata tot un sens creationist. 

In crestinism, credin^a este ca Dumnezeu a creat in prima zi lumina si a despar^it-o de 
intuneric (conform Scripturii). Ziua si noaptea au fost deci create inainte de a fi adusi la 
existen^a soarele, luna si ceilal^i astrii - lucru ce s-a intamplat abia in a patra zi a crea^iei 
-, care au fost facu^i ca niste vase spre a purta aceasta lumina, ca niste lampi, pentru 
luminarea pamantului. 

Soarele, luna si stelele nu sunt sursa primara a luminii, ci Dumnezeu, Cel ce a creat 
universul dupa chipul Sau, fiind Lumina lumii (In. 1, 9), si a asezat „soarele spre 
stapanirea zilei, luna si stelele spre stapanirea noptii" (Ps. 135, 8-9). 
Faptul ca soarele stapaneste pamantul si luna stapaneste asupra marii este o metafora a 
lui Antim, care secondeaza referatul patristic, care pleaca de la ideea ca soarele are, in 
natura, un rol covarsitor in a face pamantul sa rodeasca, iar luna isi etaleaza splendoarea 
in oglinda nesfarsita a marii sau, in timp ce pamantul este cufundat in somn, ea are o 
importan^a aparte in a lumina calea celor ce navigheaza pe mare, ajutandu-i sa se 
orienteze. 

548 Antim Ivireanul, Opere, p. 62. 



187 



in fa^a atacurilor nebune§ti, dar §i naive, ale celor ce „nu 
inceteaza a o latra, neputand suferi lumina ei". 

Ca o completare a ceea ce spuneam mai devreme, ca 
cerul instelat are ca prototip Biserica 549 , a carei lumina e, in 
primul rand, Dumnezeu, dar in care lumineaza §i Ingerii §i 
Sfin^ii care s-au facut pe ei in§i§i transparent pentru aceasta 
lumina dumnezeiasca - deoarece/?re inger si pre om i-au facut 
Dumnezeu dupd chipul Sdu, precum zice la capul eel dintdi al 
Facerii... 5,) -, observam ca in aceasta predica Antim i§i 
intemeiaza intreg discursul pe ideea paralelismului intre cei 
mai mari dintre Apostoli, Petru §i Pavel, §i cei „doi luminatori 
mari". 

Astfel ca Petru au stdtut in Bes erica, ca alt lumindtor 
mare, pentru edei s-au ardtat ca soarele lumindnd peste 
Beserica Celui Inalt. Iar Pavel au fast stdtut lumindtoriu mai 
mic, insd asdmdndtor soarelui, cu lumina, cu strdlucirea, cu 
bundtdtile, cu vredniciia si cu slava 551 . 

§i tot despre Sf. Petru scrie ca s-au ardtat ca alt soare, 
lumindnd in casa Celui Inalt , iar catre amandoi Apostolii i§i 
indreapta rugaciunea, implorand: cdutaf din ceriu, ca niste 
luminatori mari tdriei cei de sus, spre noi carii sddem intru 
intunerecul si umbra morfii. Mdngdiafi-ne pre noi, ticdlosii, 
cei ce sedem in valeapldngerii... 

Aceasta „vale a plangerii" 554 reprezinta pamantul unde a 
fost exilat Adam, dar poate fi interpretata §i ca un relief 
spiritual, aflat undeva departe de cer, unde raman cei ce nu se 
inalja la mari si la inalte gdnduri §i nici nu i§i fac mintea 
lor muntele Thavorului 556 ca sa vada lumina adevdratd 557 . 

Nu numai Antim indemna credincio§ii (mireni!) sa-§i 
faca mintea muntele Taborului, Varlaam avea acelea§i 
preten^ii de la pastorijii sai, sa se nevoiasca spre a vedea fa^a 
Prea Sfintei Treimi: 

Sa ne curdfim mentea nostra, sa him gata cdtrd mdgura 
Thaborului sa ne suim, ca sa vedem curat si chiar Svdnta 
Troifd. Acolo [in lumina dumnezeiasca] vom vede pre Fiiul in 



549 Vezi §i Ps. 77, 75: Si a zidit locajul Sau eel slant, ca inal^imea cerului; pe pamant 1-a 
intemeiat pe el in veac. 

550 
551 



150 Antim Ivireanul, Opere, p. 119. 



Idem, p. 62. 

552 Idem, p. 52. 

553 Idem, p. 63. 

554 Cf. Ps. 83,7. 

155 Antim Ivireanul, Opere, p. 65. 

556 Idem, p. 82. 

557 Ibidem. 



188 



lumina inchipuit [ca Lumina, cunoscand ca El este Lumina], si 
Pdrintele de sus mdrturisind de Fiiul, §i Duhul Svdnt umbrdnd 
ca un nudr 

Aceasta vedenie nu trebuie injeleasa ca o repetare a ceea 
ce s-a petrecut pe Tabor, ci simbolic, in sensul ca eel care vede 
lumina dumnezeiasca, in acela§i timp cunoaste tainic Izvorul 
intreit personal al acestei lumini. 

E adevarat ca uneori poate parea ca in textele lui Antim 
exista un contrast puternic intre cer §i pdmdnt, dar in esenja nu 
este a§a, pentru ca acest pamant nu este damnat, nu este exclus 
de la transfigurare impreuna cu omul. 

Tocmai pentru ca universul material nu este ceva 
negativ sau alterat cu totul prin pacatul omenesc, putem face 
referire la ipostaza lui de create a lui Dumnezeu, care este §i 
ea (creajia materials) tot un templu al harului, dupa 
asemanarea lumii spirituale §i impreuna cu ea. 

Pogorandu-Se pe pamant, Dumnezeu intrupat a venit 
aici nu ca intr-o lume strdind 559 , ci in lumea creata de El ca o 
lumina §i al carei Mire este El, Cuvantul: 

Fdcdndu-§ noaptea calea sa jumdtate e§it-au aici, in 
lumina aceasta a noastrd (subl.n.), ca un Mire din cdmara Sa. 
[...] §i preacuratul sdngele Fecioarei, cu puteria Sfdntului 
Duh, far' de nicio sdmdnfd de bdrbat, zemislindu-se, s-au 
fdcut trupul Domnului Hristos, Carele e§ind la lumina 560 , ca 
Cela ce iaste Lumina cea adevdratd, minunat au veselit tot 
neamul omenesc 

Am plecat de la metafore antimiene in care era vorba 
despre lumina materials, despre a§trii cere§ti, pentru a ajunge 
la sensurile spirituale ale luminii. 

A fost nevoie de acest pelerinaj la injelesurile mai 
simple sau mai complexe ale metaforelor fotianice, pentru a 
in^elege de unde izvora§te frumuse^ea lor: din adancul 
teologiei mistice a lui Antim 562 . 



558 Varlaam, op. cit., p. 475. 

,59 „Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume. 

In lume era §i lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intra ale Sale a venit, 

dar ai Sai nu L-auprimit." (In. 1, 9-11) Zice si Antim c&Intru ale Sale au venit Domnul, 

nu prin umbra, ci chiar §i infafi^at sa aduce, ca pre un jartavnic pre pamant... (Opere, 

P 6q 30). 

Adica: aratdndu-Se oamenilor. 

561 Antim Ivireanul, Opere, p. 197. 

562 Voi ilustra aceasta afirma^ie si printr-un mic text din Sf. loan Gura de Aur: 
„Binecuvantat este Dumnezeu. lata, si pe pamant stralucesc stele, mai stralucitoare 
decat cele din cer. Pe pamant sunt stele din pricina Celui ce S-a aratat din cer pe 
pamant. Nu numai ca pe pamant sunt stele, ci sunt chiar in timpul zilei. Aceasta este cea 
de-a doua minune. 



189 



„Cuvantul, cu foita-i de iradiere, este harul sau §i 
«mreaja» de creator" 563 . 

Ierarhul nostru propovaduie§te, la fiecare predica, 
deschis sau indirect, ca, de§i Dumnezeu S-a aratat pe pamant 
imbracat cu bldnde^e si cu smerenie 564 , El este Cel ce „Intra 
stralucire §i in mare podoaba Te-ai imbracat. Cel ce Te imbraci 
cu lumina ca §i cu o haina" (Ps. 103, 2), El este Dumnezeul 
slavei §i al luminii. 

Iar omul trebuie sa II recunoasca astfel, pentru a se face 
partas. de o frumosefe si de o dulceafa strdlucitoare ca aceasta 
565 , a slavei Sale, devenind §i el beat de dragostea acei 
frumosefi 566 . 

Parafrazand acela§i Ps. 103, 2, Eminescu va spune ca 
Prorocul cdnta pe Imparatul in hlamida de lumina (Memento 
mori). 

Cu alte cuvinte, prin explorarea marejiei acestui univers, 
mitropolitul Antim atrage atenjia asupra mare^iei 
infrico§atoare a Creatorului sau, pe temeiuri biblice §i 
patristice evidente. 

Autorul vrea sa-§i determine auditoriul a se indrdgosti 
nu numai de frumusejea lumii, nu numai de imparajia creajiei, 
ci §i de Impara^ia ve§nica, al carui chip, de§i palid, este §i 
universul empiric. 



Iar stelele din zi sunt mai stralucitoare decat cele din noapte. Caci acelea, cand 

lumineaza soarele, se ascund; acestea insa, stralucind Soarele drepta^ii, mai mult 

lumineaza. 

Ai vazut vreodata stele stralucind deodata cu soarele? Acelea dispar cand va fi sfarsitul 

lumii acesteia; acestea vor lumina mai mult. Despre acelea zice Evanghelia ca « stelele 

cerului vor cadea precum cad frunzele viei» (Mt. 24, 29; Is. 34, 4); despre acestea: 

«Drep^ii vor straluci precum soarele in Impara^ia lui Dumnezeu» (Mt. 13, 43)", cf. Sf. 

loan Gura de Aur, Cateheze baptismale, trad, de Pr. Marcel Handles, Ed. „Oastea 

Domnulm", Sibm, 2003, p. 58. 

A se vedea, despre Parintele Marcel Handles si articolul nostru : 

http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-magul-si-satana-la-sfantul-ioan- 

gura-de-aur-si-sfantul-amfilohie-de-iconium/. 

Si venind in zilele noastre, foarte asemanator se exprima si Sf. Iustin Popovici, cand 

afirma ca, privind din Impara^ia lui Dumnezeu, din cer, nu se vad pe pamant „nici 

mun^ii, nici marile nici orasele, nici zgarie-norii, ci omul. 

Pentru ca sufletul omului creat dupa chipul lui Dumnezeu este ca un soare pe pamant. Si 

fiecare dintre sorii acestia este vizibil din cer. O, minune a iubirii lui Dumnezeu! 

Acest minuscul pamant, un astru dintre cele mai mici, sa cuprinda milioane de sori! Sub 

vesmantul de trap pamantesc al omului straluceste soarele! Omul? Un mic dumnezeu in 

noroi", cf. Sf. Iustin Popovici, Omul §i Dumnezeu-Omul. Abisurile §i culmile filosofiei, 

Ed. Deisis, Sibm, 1997, p. 1 10. 

Despre Slantul Justin Popovici, canonizat de catre Biserica Ortodoxa Sarba pe data de 2 

mai 2010, a se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87. 

563 Florin Faifer, loc. cit., p. 234. 

564 Antim Ivireanul, Opere, p. 107. 

565 Idem, p. 14. 

566 Ibidem. 



190 



Materia strdbdtutd de fiorul spiritualitajii - lucru pe care 
il vedeam reliefat §i in Cazaniile lui Varlaam §i Coresi -, este 
tocmai ceea ce face ca aceasta lume sa fie desavar§ita, atat pe 
cat poate sa existe perfecjiune in materialitatea care nu este 
nici infinitd, nici imuabild, ci este supusa dezintegrarii §i 
transformarii permanente. 

De aici deriva §i framusejea metaforelor antimiene §i 
sensul lor adanc, contemplativ, din reflec^ia lumii cere§ti in cea 
materials. 

Este clar acum, cred, ca §i atunci cand ne face sa ne 
ridicam ochii spre cerul de deasupra capetelor noastre, spre 
stelele care se vad, Antim ne indreapta privirea insa spre cele 
care nu se vad cu ochiul liber, spre stralucirea unei frumuse^i 
necorupte, pure, eterne. 

Nenumarate pagini incarcate de vizionarism, intalnite in 
Didahiile lui Antim, intaresc impresia de ansamblu oferita de 
lectura Cazaniilor mai vechi, a unei sobrietaji conectate la 
tensiunea mistica a inceputului §i sfar§itului lumii. 

Stralucirea cerului §i a a§trilor cere§ti are o for^a 
primordiala ce proiecteaza lumina spre a strabate istoria §i a ne 
fixa ochii con§tiin^ei in ve§nicie, dupa ce catapeteasma lumii 
in adanc s-au innegrit / Ca §ifrunzele de toamna toate stelele- 
au pierit 567 , acolo unde cascada timpului inceteaza sa se mai 
reverse §i unde amintirea acestei existence devine §tearsa, ca a 
clipei care a trecut. 

De cele mai multe ori, direct sau indirect, in predici, 
cosmologia vizeaza eshatologia, caci toata creatia e a Sa §i 
mergem in ve§nicie. 

Atunci, la sfar§itul lumii, a§trii cere§ti i§i vor fi facut 
datoria, aceea de a fi semne §i lampi ale lumii §i, dupa cum 
poetic scria Miron Costin: 

Ceriul faptu de Dumnezeu cu putere mare, / Minunata 
zidire, §i el sfdr§it are. / §i voi, lumini de aur, soareli §i luna, / 
Intuneca-vefi lumini, vefi da gios cununa. / Voi stele iscusite, 
ceriului podoba, / Vd asteaptd groaznicd trdmbifa si doba. /In 
foe te vei schimosi, peminte cu apa /.../. 

In locul a§trilor, vor strdluci Sfinfii ca soarele 568 §i cu 
atat mai mult, cu cat mai vdrtos va strdluci Soarele acesta al 
dreptdfii 



7 Sunt versurile binecunoscute din Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, §i care 
parafrazeaza versetele scripturale de la Isaia 34, 4, Matei, 24, 29 §i Apoc. 6,12-13. 

568 Antim Ivireanul, Opere, p. 10. 

569 Ibidem. 



191 



Antim Ivireanul pare a ne atrage atenjia §i asupra unui 
alt aspect: aceasta lume materials este o lumina, este inundata 
de lumina, dinauntrul §i din afara sa; cu atat mai mult lumea 
spirituals, este lumina, daca ea este cu mult mai aproape de 
Dumnezeu, Cel ce e insu§i toata Lumina lumii. 

Prin predicile sale, el aduce in fa^a ochilor no§tri §i 
lumea nevazuta, care devine parca mai reald vederii noastre 
spirituale („ochilor de gand", cum ar spune el), decat cea 
imanenta, concreta. 

Predicatorul §i poetul Antim nu uita nici sa scoata in 
evidenja faptul ca Dumnezeu a creat acest univers 
extraordinar, dar El cu adevdrat, cu a Lui preaputernicie, [...] 
si mai multe lumi decdt aceasta ce lacuim poate sa zideascd in 
mdrime si in mestersug mai minunate, dupa cum scrie, in 
primul pasaj pe care 1-am numit cosmogonic §i de la care am 
pornit intreaga aceasta discujie. 

Universul are amprenta unicitajii, dar nu §i a neputinjei 
dumnezeie§ti de a crea altceva §i mai minunat. Lumea aceasta 
nu reprezinta decat o picatura din puterea creatoare a lui 
Dumnezeu: „§i cautaji, frajilor, de vedeji cum zice §i Sfantul 
loan Zlatoust pentru aceasta lume de§arta §i de nimic, ca zice 
a§a: «Ca toata lumea aceasta sta inaintea lui Dumnezeu, cum 

ran 

sta o picatura de ploae in stra§ina unii case »"" . 

Sau: „cat de mare este marimea lumii inaintea ochilor 
lui Dumnezeu frumos arata Augustin cand spune: "Mai mica 
este intreaga lume in ochii lui Dumnezeu decat un strop de apa 
faja de intreaga mare"" . 

Caci pe de alta parte, vedem ca universul, oricat de 
luminos (iradiind de lumina) ar fi - §i oricate universuri ar 
putea fi -, este cu mult mai pu^in frumos, incomparabil, decat 
insa§i Lumina care 1-a creat, incat, „de§i putem cunoa§te pe 
Dumnezeu prin analogie cu lucrurile create, aceasta cunoastere 
este incompleta intrucat Dumnezeu este mai presus de orice 
asemanare. 

El [Antim] arata ca nu exista nimic in lumea aceasta 
care sa se poata asemana cu Dumnezeu. De aceea, in viziunea 
mitropolitului, cunoa§terea lui Dumnezeu prin iubire este 
superioara oricarui alt mod de cunoa§tere" ; caci este un 
raspuns la dragostea cea fierbinte a lui Dumnezeu ce are cdtrd 
neamul omenesc, ca pentru fierbinfeala dragostei acestiia §- 



' 10 Inva^aturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit., p. 233. 
571 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 317. 
572 Pr. Drd. Ion Popescu, art. cit., p. 111. 



192 



au schimbat fafa inaintea ucenicilor " §i strdluceste intru 
Ddnsul lumina aceia a mdririi [...], intru care lumina toatd 
fdptura omeneascd, cea dinn afard, atdta s-au schimbat, cat 
obrazul Lui strdluciia ca soarele si vesmintele Lui era albe ca 
zdpada. 

Iar asdmdnarea aceasta o obrazului cu soarele si a 
vesmintelor cu zdpada, nu doard pentru aceia sd asdmdneazd 
cum ca nu ar fi strdlucit obrazul Lui decdt soarele, sau 
vesmintele Lui nu arfifost mai albe decdt zdpada, ci pentru ca 
aici, in lume, nu avem noi alt nimic mai strdlucitor si mai 
luminat decdt soarele sau mai alb decdt zdpada. [...] 

§i nu numai lumina aceasta strdluciia in obrazul lui 
Hristos, ce si o frumusefe oarecare si podoabd nespusd sd 
ardta intru Ddnsul, atdta cat de s-ar aduna intr-un loc toatd 
frumosefia si toatd podoaba si cea pdmdnteascd si cea 
cereascd, nici intr-un chip n-arputea ca sd veseleascd ochii si 
inimile eel or ce ar privi spre ddnsa, precum au veselit lumina 
aceia ochii ucenicilor lui Hristos. 

§i aceasta bucurie, preste fire a ucenicilor lui Hristos, 
nu din strdlucirea luminii, ci mai mult din luminata frumosefe 
a Mdntuitoriului sdfdcea... 574 . 

Aceste mici fragmente vorbesc de la sine despre 
concepjia lui Antim despre lume §i create. El simte nevoia sa 
descrie pe larg, sa expuna cu toata elocin^a de care e in stare 
adevarul in care credea cu putere. 

Acest ultim citat este o parafraza detaliata a unui singur 
verset, dar Antim nu i§i poate refine caldura inimii §i nici 
dorinja de a-i face pe oameni partasj la bucuria §i in^elegerea 
sa mistica. Din preaplinul experienjei sale spirituale, Antim 
exprima atat cat ii permite limba pdmdnteascd 

Pentru el este valabil adevarul ca „poezia este o forma 
necesara a expunerii lui Dumnezeu. Nu-L po^i expune pe 
Dumnezeu in cuvinte prea simple. Folose§ti lucruri mai 
adanci, metafore, imagini" 576 . 

Motivul este ca „autoreferinJa Divinita^ii nu poate fi 
analizata de catre inteligenja umana" §i „noi nu II putem 



573 Antim Ivireanul, Opere, p. 9. 



574 Idem.,p. 10. 
575 Idem, p. 56. 

76 Pr. Dumitru Staniloae, in Riscul de a fi ortodox, interviuri realizate de Costion 
Nicolescu, Ed. Sofia, Bucure^ti, 2002, p. 54. A se vedea articolele lui Costion Nicolescu 
Am Formula AS: http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91. 

Solomon Marcus, Metafora, paradigma comuna §tiinfei $i religiei, in Stiinfa $i 
religie, antagonism sau complementaritate? ', Ed. XXI: Eonul dogmatic, Bucuresti, 
2002, p. 240. Despre Solomon Marcus: http://ro.wikipedia.org/wiki/Solomon_Marcus. 



193 



reprezenta pe Dumnezeu altfel decat printr-un proces de 
mediere, o semioza, unde prezenja metaforei este esenjiala. 

Astfel, metaforele Divinitajii nu sunt o reprezentare a 
posteriori a lui Dumnezeu, ci singura modalitate de emergenfa 
a Dumnezeirn" 

Aceste metafore nu sunt rodul fanteziei, ci descrieri cat 
mai apropriate ale unor realitaji spirituale. 

Pentru Antim Ivireanul Dumnezeu este lumina §i El in 
ceriu sade in scaunul slavei Sale si in card de heruvimi ~' , 
inso^it fiind, de miliarde de lumini: Sfinji §i Ingeri, intunerece 
si mulfime de ingeri 5 * care strdlucesc cu nemurirea 581 ' §i care- 
§i au lumina fiinjei §i a harului tot de la El. 

Astfel incat, chiar daca soarele rasare §i apune, noi 
suntem inconjurati, privi^i §i luminal permanent de lumina 
harului Sau, care nu apune niciodata. 

Mesajul lui Antim este ca depinde de noi daca vrem sa 
devenim ferestre prin care El sa patrunda ca un soare in 
sufletele noastre sau vrem sa ne opacizam prin pacat. Un lucru 
e sigur: noi to^i stam in mijlocul unei iradieri de lumina §i 
nimeni nu poate sa se ascunda . 

Omul care se departeaza de Dumnezeu nu face decat sa 
intre in eclipsa spirituala. Pentru acea parte dintre ingeri §i 
dintre oameni, care, conform voinjei libere cu care au fost 
inzestraji, aleg sa nu graviteze in jural Soarelui dreptajii §i sa 
nu se alature in muzica sferelor ingeresti, care canta in coruri 
ierarhice slava lui Dumnezeu, pentru ace§tia existenja nu se 
curma, dar ea, prin propria lor opjiune, este privata de lumina 
§i framusejea vie^ii dumnezeie§ti, separandu-se de simfonia 
cosmica, §i devine intuneric, devine, lucru infrico§ator pentru 
con§tiinJa cre§tina, iad. 

Unui exeget al operei antimiene, anumite pagini ii 
aduceau aminte de Dante §i considera ca Antim „s-ar fi 
desfatat, desigur, citind terjinele Infernului" ' dantesc, insa 
acesta pierde din vedere faptul ca „singural teolog important 



578 Idem, p. 244. 

' 79 Antim Ivireanul, Opere, p. 32. 



580 Idem, p. 4. 

581 Idem, p. 174. 

' 82 Insasi string moderna afirma ca lumea este in esen^a ei lumina, materia avand la baza 

particule de fotoni, la nivel subatomic. 

583 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri. 

584 Florm Faifer, loc. cit., p. 234. 



194 



pentru Dante: Dante insus,i" 5fo §i ca „Dante, ca poet, nu-§i 
punea problema mantuirii Beatricei" 586 , pe cand Antim i§i 
punea numai problema mantuirii semenilor sai. 

„Grupate pe teme mari, peisajele agreate de Antim 
Ivireanul §i in descrierea carora el se lasa rapit cu intreg 
sufletul, sunt cele ale cosmosului, ale marii (sub toate 
aspectele ei) §i ale iernii (cumplita). 

In toate regasim o mi§care de flux-reflux (in care se 
oglinde§te, in ultima instanja, insa§i bataia inimii acestui mare 
traitor), care le da o ritmicitate pulsatorie, prin mijlocul careia 
li se confera, parca, via^a, mi§care in jurul careia par a se 

co'7 ^88 ^SQ 

inscrie in orbite planetare Cantemir , Conta , Blaga §i 
care mi§care va apare a fi specifica stilului trairii romane§ti 
(dar §i Ortodoxiei noastre, in care valuri mereu noi au 
reintrodus isihasmul ritmat de o mi§care similara a repira^iei). 

[■■■] 

Mare^ in descrieri, dar nu grandilocvent, el deschide 

calea unui Mihai Eminescu, caruia ii sugereaza, credem a nu 

ne fi in§elat, mai multe idei importante" 590 . 

Intr-adevar este remarcabila aprehensiunea ca ritmul 
unduitor, deal-vale, al peisajului §i al vie^ii in spa^iul mioritic, 
a§a cum il sesiza Blaga, la care se adauga motricitatea fux- 
reflux a marii care ne strajuie§te plaiurile, se contope§te cu 
ritmul pulsatil al rugaciunii lui Iisus, pe care o propovaduie§te 
Antim. 

Nevoitorii din toate veacurile §i traitorii isiha§ti au aflat 
in Jarile Romane un spa^iu foarte prielnic pentru savdr§irea 
desavdr§irii lor (ca sa il parafrazam pe Noica ), agreabil §i 
prin imprimarea unui ritm interior de catre insu§i peisajul 
local. 

Dupa Antim Ivireanul, un al doilea mare teolog §i 
carturar isihast naturalizat, indragostit de limba romana §i de 



Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile jz' §coala epocilor, traducere de Diana 
Stanciu, postfa^a de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucurejti, 1998, p. 67. 
Despre Harold Bloom: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom. 
586 Idem, p. 79. 

,87 Dimitrie Cantemir: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 
588 Vasile Conta: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta. 
589 Lucian Blaga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 

590 Mihai Radulescu, op. cit., p. 40-41. 

591 Constantin Noica: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 



195 



\stra noastra, va fi Sf. Paisie Velicikovski , care va genera 
impulsul rena§terii isihaste la noi §i in tot Rasaritul ortodox. 

Punem punct acestui periplu in simbolistica vasta a 
luminii, la Antim (neepuizata insa), §i in interpretarea tainei 
creajiei , prin a arata ca el injelege sensul omului ca fiind 
tndumnezeirea, adica imbrdcarea in aceasta lumina a lui 
Dumnezeu, in lumina harului, in lumina divina. 

Entuziasmul cu care Antim propovaduie§te vederea 
luminii dumnezeie§ti §i iubirea sa pentru lumina, atat ca 
energie necreatd a Duhului, cat §i ca energie creatd, ca 
univers (cosmos, lume), dovede§te, credem, fara echivoc, 
faptul ca era isihast. 

Oamenii sunt crea^i pentru a nazui spre lumina, pentru a 
deveni ei in§i§i ni§te lumini, dupa chipul Sau. 

Dar §i oamenii trebuie sa conlucreze cu Dumnezeu §i 
trebue sd facem mintea noastra muntele Thavorului 
[Taborului], ca sa vie lumina adevdratd sa o vedem cu ochii 
cei de gdnd ai sufletului... 594 . 

Credem ca opera lui Antim Ivireanul are o frumuseje 
stilizata de multe ori pana la sublim, tocmai pentru ca el 
prive§te lumea ca pe o plasticizare, ca o concretizare a 
gandului plin de iubire al lui Dumnezeu §i, in acela§i timp, ca 
pe o create nesfarsita a Lui - Care a creat §i creeaza in 
continuare o lume spirituals §i materials in acela§i timp. 

Limbajul lui are plasticitatea pe care o are §i universul in 
sine, este, concomitent, un limbaj concret, dar §i spiritualizat, 
metaforic §i realist, plastic §i inefabil. 

Cu alte cuvinte, arta, crea^ia umana, pentru Antim, este 
un corespondent al crea^iei dumnezeiesti, care raspunde, care 
dialogheaza cu eternul §i cu frumosul integral. 



Puteti downloada de aici una dintre cartile sale: 

http://www.scribd.com/doc/24899362/Sfantul-Paisie-Velicikovski-Crinii-Tarinei-Sau- 
Flori-Preafrumoase. 

93 „Un intuneric de nestrabatut acopera intreaga create si gandul omenesc nu poate in 
niciun chip sa patrunda in sensul ei fundamental, nici sa in^eleaga de ce exista lumea in 
acest fel si in aceasta forma. Numai luminata cu lumina Dumnezeului-om Hristos, 
lumea ne deschide floarea fiin^ei ei si, in ea, si sensul adevarat si valoarea ei. De aceea 
Mantuitorul azis despre Sine Insusi: Eu sunt Lumina lumii (In. 8,12; 9,5). 
In Dumnezeul-om Hristos si in lumina Lui omul a deschis pentru prima data ochii, a 
vazut lumina si a in^eles adevaratul sens al lumii", cf. Sf. Iustin Popovici, op. cit, p. 
124. 

594 Antim Ivireanul, Opere, p. 82-83. 

Neagoe Basarab vorbea si el despre vederea luminii dumnezeiesti, scriind fiului sau, 
urmasilor sai la tron si boierilor, deci adresandu-se nu unui mediu monahal, ca si Antim, 
de altfel: „Fie-^i drag a te ruga de-a pururea, si ^i sa va lumina inima si va vedea pre 
Dumnezeu", afirmand si ca „iaste trezvirea putere bunata^ilor", cf. Invafaturile lui 
Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit., p. 223-224. 



196 



Pentru el (ca §i pentru ceilarji scriitori isiha§ti, ca 
Neagoe Basarab - §i e adevarat ca „Antim scrie ca Neagoe 
Basarab" 595 ), arta nu are numai rolul de a transcende, de a ne 
transcende, ci §i acela de a surprinde prezenja in lume a 
frumosului nediscursiv, a frumosului logosific, avand un sens 
§i o logica supramundana, explicate prin prezenja lui 
Dumnezeu in lume, ca §i Creator §i Proniator al ei. 

De exemplu, stelele pe care Antim le imbraca atat de 
frumos cu poezie, sunt cele prin care Dumnezeu a chemat la 
credinja toate neamurile, cdci rddicd-f ochii pufinel si vei 
vedea pre ceriu stea noao, care mdrturiseste lumii nasterea 
Domnului 596 . 

Eminescu numea bolta instelata catapeteasma lumii, iar 
Antim, cu adevarat, ne prezinta cerul ca pe o catapeteasma, ca 
o tdmpld de argint, sugerand faptul ca Dumnezeu a zidit 
universul plin de frumusete, pentru ca, prin aceasta 
catapeteasma cosmica omul sa intre la Dumnezeu, sa ajunga la 
ideea de Principiu Absolut al lumii §i de Creator Atotputernic, 
iar Dumnezeu sa intre prin poarta sensibilitajii lasata deschisa, 
inapoi, in inima omului. 

Pentru aceasta, stelele au slujit la nasterea Domnului, 
caci au aratat pe Cel Care, fiind Soare al dreptafii ce au rasarit 
din pantecele Fecioarei ' , insa pentru noi au inchis razile 
stralucirii Sale §i S-a nascut Prune. 

Stelele au aratat pe Soarele §i Imparatul lor (cum zice 
Antim), pe Iisus, „Haina cea in chip de stea §i 
preastralucita" 599 , celor ce nu-L cuno§teau pe El Dumnezeu. 

Antim a§aza inaintea „ochilor min^ii" aceasta 
catapeteasma siderala, pentru ca, prin iubirea de lumina §i 
frumuseje, sa inal^e ascultatorii cu gandul la Creatorul acestei 
armonii sublime, prin poezia naturii §i prin arta cosmica, sa-L 
privim pe Dumnezeu, Autorul ei. 

Antim incearca sa faca sa transpara prin aceasta 
catapeteasma a cerului §i a a§trilor cere§ti, frumuse^ea 
adevaratei lumi eterne. Descrierile antimiene au calitatea de a 
surprinde evanescenfa lumii de acum, dar §i adierea unor zori 
ai luminii neinserate. 



' 95 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucurejti, 
1999, p. 124 

596 

597 



196 Antim Ivireanul, Opere, p. 200. 

Idem, p. 126. 

Idem, p. 10. 

Cuviojii Teoli 
Nume al lui Iisus, trad, de diac. loan. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 37. 



598 Idem, p. 10. 
99 Cuviojii Teolipt al Filadelfiei §i Nicodim Aghioritul, Paraclisul si Acatistul Sfdntului 



197 



Frumuse^ea cerului instelat a lasat-o Dumnezeu sa fie ca 
un model pentru a injelege framusetea §i atotputernicia Sa. 

Prin stele a chemat Dumnezeu pe magi (numi^i §i 
inielepii sau filosofi) - care reprezentau inlelepciunea 
popoarelor - la inchinare §i tot prin luminatorii cere§ti injelege 
Antim Ivireanul sa i§i induio§eze auditoriul, indemnandu-1 la 
credinja. 

Nenumaratele compara^ii intre asfrii cere§ti §i lumea 
spirituals, prezente in opera lui, ne conduc catre aceasta 
concluzie iminenta. 

Dar nu numai lumea e o catapeteasma, dincolo de care 
se afla Raiul, pentru cei ce il doresc, ci §i cuvdntul alegoric sau 
tainic al scriitorului, metafora antimiana este §i ea o 
catapeteasma, pentru frumuse^i indescriptibile ale creajiei 
dumnezeie§ti, pentru lucruri inexprimabile sau greu 
exprimabile. 

Pentru Antim, ca, de altfel, pentru to^i scriitorii no§tri 
medievali, timpul nostru este anticamera vesniciei. 

Lumea in care traim nu este decat o anticamera a 
„camarii de nunta", pridvorul Raiului §i tinda Bisericii, in care 
omul sta, de cand a fost alungat din Eden: 

Asa si Raiul 

iaste zidit de Dumnedzdu 

sus la rasdrit, 

pre munfi inalfi sifrumosi, 

unde-s vanturi vesele, 

nicefoarte calde, 

nicefoarte rdci, 

si vazduh luminat. 

Ca Raiul sta mai sus de pamdnt, 

ca o curte impdrateascd 

mai sus decat alte case. 

lard pamdntul acesta 

sta gios, 

facut numai pentru fieri 

si pentru dobitoace, 

undefu gonit Adam, 

pre carele si noi acmu lacuim 600 . 



600 Varlaam, op. cit, p. 303. 



198 



Dar daca pamantul „facut numai pentru fiare §i pentru 
dobitoace" - cum zice Varlaam §i cum afirma Biserica - este 
atat de minunat, „daca pridvoarele Sfintelor [adica universul 
sensibil] sunt a§a, iar tindele Bisericii sunt atat de cinstite §i de 
inalte, incat intuneca ochii minjii noastre cu strafulgerarea 
framusejii lor, cum vor fi Sfintele Sfintelor?" 601 . 

Vizionand frumusejea creajiei, omul i§i poate face o 
idee despre frumusejea lumii spirituale §i eterne. 

Dupa cum magilor (§i lumii intregi) au aratat steaoa pe 
Hristos, cum ca S-au nascut 602 §i L-au aflat pe Dumnezeu, la 
fel §i Antim ne propune o astronomie mistica, o lectura a 
literelor de lumina, care sa ne arate drumul inapoi spre Paradis, 
eel scris - am putea spune - cu slove de stele " . 

Frumuse^ea §i luminiscen^a creajiei reprezinta astfel de 
indicatoare, in calea catre ve§nicie: Dumnezeu ne-a presarat 
drumul cu faclii, atat spirituale, cat §i materiale, dar trebuie sa 
nu ne ratacim in noaptea pacatului. De altfel, aceasta atitudine 
identitara cre§tina s-a pastrat in liteartura noastra pana tarziu. 

Poezia - ca frumusele §i sesizare a frumusefii 604 - este 
un ve§mant necesar celui care II face cunoscut §i II lauda pe 
Dumnezeu, pentru ca §i acela sa fie imbracat in lumina §i 
stralucire 605 , precum se cuvinte a sta inaintea Imparatului celui 

• • 606 

vecmic 

Omul este incoronarea creajiei §i el recapituleaza in sine 
frumusejea intregii crea^ii 607 . In el lumineaza Dumnezeu ca un 
soare, cerul min^ii lui este iluminat de A§trii in^elepciunii §i ai 
sfin^eniei, in timp ce pamantul inimii lui este iubirea care 
rode§te sub inraurirea caldurii harice §i a luminii dumnezeiesti. 

Pentru aceasta omul este un „macrocosmos in 
microcosmos", deoarece intruchipeaza atat frumuse^ea 
spirituala, cat §i frumuse^ea cosmica, a universului sensibil, 
empiric. 



601 Santul Vasile eel Mare, op. cit., p. 84. 

602 Antim Ivireanul, Opere, p. 64. 

603 Idem, p. 114. 

604 De altfel, estetica vine de la alaGriTiKo;, insemnand sensibil, eel care are facultatea de 
a sim^i ?i de a in^elege, inteligent, fin, subtil. 

605 Antim Ivireanul, Opere, p. 1 1. 

606 Ibidem. 

07 „Vrand sa ara^i, Cuvinte, o in^elepciune mai mare decat cea dintai [cea prin care ai 
creat intreg universul], 1-ai plasmuit pe om din cele gandite si sim^ite ca pe o lume mare 
prin puterile lui in cea mica si ca epilog al cuvantului Tau care e toata lumea 
[universul], si 1-ai pus in Rai ca inchinator al Puterii Tale...", spune o cantare 
bisericeasca, cf. Teolipt al Filadelfiei si Nicodim Aghioritul, op. cit., p. 29. 



199 



El este insa mai mult decat atat, chiar, §i anume un 
microteos (dupa credinja Sfinjilor Paring), adica un mic 
dumnezeu, dupa asemanarea Creatorului Sau. 

Antim este un poet plin de culoare, ale carui cuvinte au 
for^a creatoare. El picteaza in cuvinte pentru ca el crede in 
logositatea lumii - in caracteristica sa esenjiala de a fi create a 
Cuvantului prin cuvant Sau - cat §i in capacitatea cuvantului 
de a fi matrice rafionala a lumii. 

Cuvantul, in inefabilitatea sa, este pastrator al icoanei 
primordialitajii. In el este prezervata imaginea universului 
incipient, prospejimea creajiei, el are adierea primavaratica a 
viejii §i a existenjei abia rasarite ex nihilo. 

Lecturandu-1 pe Antim, po^i sesiza, in cuvintele sale, 
taria miresmelor din flori cu multe mirosuri ' , bogajia 
rodurilor imbietoare ale pamantului, dulcele glas 609 al 
pasarilor, lumina stelelor strabatand adancul nop^ii cat §i 
adancul con§tiinJei umane in care se reflecta cu adevarat, toata 
lumina lumii, toata frumuse^ea ei. 

Con§tiin^a umana este o materie transparenta pentru 
aceasta stralucire cosmica, o mare pe cat de adanca, pe atat de 
translucida, putandu-se lumina pana in cele mai ascunse 
profunzimi, un intuneric care se lasa aprins de lumina 
Dumnezeirii. 

De la simbolistica stelara ne intoarcem catre pamant §i 
catre marea viefii, pe care omul calatoreste pana ajunge la 
limanul odihnei ve§nice. 

Am vazut sensul lumii spre transfiguare, ne intoarcem 
acum la peisajul lumii actuale, definita metonimic de 
Eminescu drept Marea §i cu rdurile / Lumea cu pustiurile, in 
opozh;ie fa^a de cealalta lume, expusa mai sus, §i definita 
astfel: Luna §i cu soarele, / Codrul cu izvoarele (Revedere 610 ). 

Toposul marii cunoa§te, de asemenea, o recurenja 
deosebita in predicile lui Antim, ca in toata literatura veche. 

Marea furtunoasa inchipuie§te, intr-o predica, vremea 
cuprinsa intre caderea omului §i venirea lui Hristos, acel 
segment istoric in care erau Parinpi cei de demult 611 asemenea 
acelora pre carii ti ia si-i invaluiaste furtuna cea de noapte 
pre mare si vdd lumina oare unde, departe, intr-un loc de 



608 Antim Ivireanul, Opere, p. 19. 



609 Ibidem. 

610 A se vedea poemul in integralitatea sa: 
http://ro.wikisource.org/wiki/Revedere_%28Eminescu%29. 

611 Aici autorul se refera la Sf. Proroci si Drep^ii Vechiului Testament. 



200 



nddejde pusd, spre care silesc ca sd ajungd cei invdluifi; si 
adese cu ochii cdtrd ddnsa privesc sipdnzele le indrepteazd ca 
sd meargd (din cat pot) intr-acolo; si aceia, de nu pot 
amintrilea, cu ochii si cu sufletul o cuprind 612 . 

Vom vedea pu^in mai tarziu ca „panzele" constituie, 
pentru Antim, o metafora pentru credin^a, pentru dor, cu mult 
inaintea simbolistilor care utilizau in mod preponderent 
sugestia evaziuni §i imaginea panzelor ridicate ale corabiilor 
parasind porturile, purtate de idealuri §i nazuin^e dintre cele 
mai diferite. 

Cu acest fragment, trecem de la motivul mdrii, ca 
element diluvian, la marea furtunoasd care i-a procurat lui 
Antim nenumarate fragmente de o relevant poetica marcanta. 

Recuren^a acestui tip de tablou in Didahii este demna de 
re^inut. 

Marea ca stihie dezldnfuitd - de§i vom vedea ca tot 
sensul alegoric este eel esenjial - este un motiv preponderent 
in cele doua predici la Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, 
aparatorul de cutremur. 

In aceasta zi se citeste pericopa evanghelica care 
aminte§te de potolirea furtunii pe mare de catre Hristos. 

Aceasta pericopa ii ofera lui Antim prilejul ca sa 
dezvolte doua predici in care motivul mdrii apare foarte 
pertinent conturat. 

In prima dintre ele, Antim se intrece pe sine in talentul 
sau de pictor §i poet: 

Mi se pare 

ca si cdnd asi vedea 

infafa ochilor miei chipul ei, 

de toate pdrfile sd sufle vdnturi mari, 

sd se strdngd imprejurul vdntului 

nori negri si desi, 

toatd marea sd spumege de mdnie 

si pretutindenea sd se inalfe valurile, 

ca niste munfi. 

Mi sdpare ca vdz 

corabiia apostolilor 

ca o luptd cu multd sdlbdticie 

turburarea mdrii: 



612 



Antim Ivireanul, Opere, p. 110-111. 



201 



de o parte o bat valurile, 

de alta parte o turbura vdnturile; 

de o parte o rddicd spre ceriu, 

de alta parte opogoard la iad. 

Mi se pare cd vdz 

pefejele apostolilor 

zugrdvitd, de fried moartea: 

unul sd se cutremure, 

altul sd se spdimdnteze; 

unul sd se turbure, 

altul sd strige 

si tofi cu suspinuri 

si lacrdmi sd ceard, 

cu rugdminte, 

ajutoriu de la Hristos, 

ce dormiia: 

„Doamne, mdntuiaste-ne cdperim". /.../ 

„ §i sdfdcu liniste mare ", 

zice Evanghelia. 

Au incetat valuri, 

auperit intunerecul, 

s-au imprdstiiat norii, 

s-au smerit marea 

si corabiia 

intreagd si far ' de nicio vdtdmare, 

au ajuns la addposteald ' . 

Tabloul marii in viziunea antimiana este unul subiectiv, 
personificator §i hiperbolizant in acela§i timp. 

Autorul tu§eaza, in maniera impresionista, fondul 
intunecat al imaginii, printr-o pata de culoare aruncata in 
peisaj, sugerata de norii „negri §i de§i", care se Strang „in jural 
vantului". 

Antim Ivireanul picteaza cu multa maiestrie. Printr-o 
sugestie vizual-cromatica introduce un tablou care se 
desfa§oara, de la bun inceput, pe un fundal sumbra. 

Dar, in timp ce aceasta pata de culoare pare intinsa la 
intamplare cu pensula pe fundal, o serie de alte elemente au 
insa o precizie §i o concreteje a imaginii impresionanta, 



613 Idem, p. 156-157. 



202 



reliefand in mod aproape expresionist detaliile importante ce 
urmaresc a scoate in evidenja atmosfera psihologica a scenei. 

Cadrul general al furtunii este conturat prin epitetele 
„vanturi mari" §i „nori negri §i de§i", dar metaforele, 
personificarile §i comparable care urmeaza fac din Antim un 
adevarat precursor al limbii §i al literaturii moderne. 

Astfel, „toata marea sa spumege de manie §i 
pretutindenea sa se inalje valurile, ca niste mun^i" este o 
imagine care rezista cu brio la orice test al timpului, putand sa 
concureze foarte bine cu scene asemanatoare din literatura 
noastra preromantica §i romantica. 

Acest tablou este marcat de senzajia instability, redata 
prin verbe de mi§care - „sa sufle", „sa spumege" - §i prin 
imprimarea asupra naturii dezlanjuite a ideii de caracter 
salbatic §i monstruos, subliniat printr-un detaliu psihologic, ce 
vorbe§te despre „mania" marii. 

In fine, ceea ce duce la impresia de pietrificare a 
tabloului, de incremenire in mijlocul urgiei, este metafora 
hiperbolica: „pretutindenea sa se inalje valurile, ca ni§te 
mun^i". 

Nu exista niciun col^i^or de lumina §i nicio raza de 
speranja nu se intrevede in desfa§urarea acestui cataclism ce a 
pus stapanire pe mare §i a carui dinamica totalizatoare e 
surprinsa printr-un adverb de loc §i printr-o locu^iune 
adverbiala de loc: „pretutindenea" §i „de toate parole"; incat 
evadarea din acest cadru cuprins de isteria furtunii este 
imposibila. 

Dupa ce ne-a oferit datele mai importante ale dramei, 
Antim purcede la a-§i muta obiectivul catre ceea ce constituie 
miezul ei, la ceea ce este de fapt cu adevarat esenjial, in 
central acestei scene, §i anume, mica ambarca^iune prinsa in 
mijlocul furtunii. 

In acest context larg, care cuprinde intreaga mare a 
Tiberiadei, autoral ne escorteaza privirea spre a o focaliza intr- 
un punct din mijlocul marii. 

Aici se petrece adevarata drama a celor aflaji in 
prim ej die de moarte. Vedem, ca intr-o pictura, exprimat 
dramatismul situajiei: „mi sa pare ca vaz corabiia apostolilor 
ca o lupta cu multa salbaticie turburarea marii. . . ", etc. 

Dar, depasjnd grani^ele realismului pictural §i literar, 
intalnim o fraza care denota eel mai bine starea de spirit a 
Apostolilor, ce pare a fi rostita ca din perspectiva lor: valurile 
§i vanturile clatina corabia, incat „de o parte o radica spre 



203 



ceriu, de alta parte o pogoara la iad" (o tehnica psihologica 
avangardista pentru acele vremuri). 

Vorbind in contextul literaturii medievale franceze, 
cineva spunea ca „hiperbola nu inten^ioneaza in§elarea ci mai 
degraba clarified punctul de vedere §i interpretarea autorului §i 
intenjioneaza sa-1 mi§te pe cititor prin impactul emotional" 614 . 

Cu obisnuita-i tehnica a punerii in adancime - al carei 
maestru este - Antim ne transforma (fara sa vrem) in 
speciali§ti ai artei vizuale, obligand retina imaginativ-mentala 
sa diminueze campul vizual pana la a cuprinde numai centrul 
acestui tablou, unde are loc spectacolul dramatic al luptei 
inegale dintre o barca pierduta ca o coaja de nuca in mijlocul 
apelor §i valurile ameninjatoare, care o fac sa penduleze intre 
cer §i iad. 

Aici se afla o prima sugestie care ne face sa ne gandim 
la o posibila alegorie: corabia suspendata intre cer §i iad. 

Nu intre cer §i pamant sau intre cer §i adancul marii, ci 
intre cer §i iad ca repere non-geografice, ca repere spirituale, 
ceea ce ne invita la a in^elege aceasta remarca drept o 
constatare care a modificat brusc planul, de la eel real la eel 
psihologic, schimband pe negandite registrul, pentru a ajunge 
in planul con§tihr£ei. 

Ca aceasta schimbare de la real la psihologic s-a produs, 
ne-o dovede§te fraza imediat urmatoare: „Mi sa pare ca vaz 
pre fe^ele apostolilor zugravita, de frica, moartea. . . ". 

In acest tablou exceptional realizat, verbul „mi sa pare" 
- folosit de trei ori - inu;iaza de fiecare data aparijia unei noi 
perspective, atat in spajiu, in plan pictural, cat §i in planul 
con§tiin^ei, in plan spiritual. 

De fiecare data, el marcheaza schimbarea opticii: de la 
tabloul general al marii in furtuna (creionat prin cateva 
elemente esenjiale, relevante), la imaginea centrala, focalizata, 
a ambarca^iunii care e surprinsa de valurile uria§e §i de vantul 
salbatic §i amenin^ata sa se scufunde, §i iara§i, de la aceasta 
perspective la una §i mai apropiata, mai particularizata, care 
dezvaluie „fejele apostolilor" imprimate de groaza moitii, 
adica starea de spirit exteriorizata a acestora: „unul sa se 
cutremure, altul sa se spaimanteze; unul sa se turbure, altul sa 
strige...". 



614 Murphy James J., Medieval eloquence, Bekeley, Los Angeles, London, 1978, p. 242, 
apud. Pr. Dr. Constantin Du^u, Panegiricul ca forma a predicii in trecut $i astazi (teza 
de doctorat), in rev. Ortodoxia XLV (1993), nr. 1-2, p. 189, n. 1397. 



204 



Aceasta inaintare de la universal la particular este o 
tehnica artistica foarte moderna pentru literatura romana a 
acelor vremuri. 

Antim dovede§te calitatea sa de pictor sau de scriitor 
omniscient, descriind paloarea moitii (mult mai simplu §i mai 
expresiv zice Antim „moartea" in loc de „spaima morjii") 
„zugravita" pe chipul protagoni§tilor acestei scene, dupa care 
inregistreaza reacjiile acestora, de frica §i de groaza, reacjii 
care fac ca tabloul - ce parea pietrificat -, sa capete un 
dinamism neasteptat. 

Ceea ce credeam ca e numai o fotografie a barcii cu o 
clipa inainte de a se scufimda, prinde viate, prin mi§carea 
personajelor care o anima, in spete a Sf. Apostoli care cer 
ajutor de la Hristos, „cu suspinuri §i cu lacrami". 

Devine evident ca „dramatismul este augmentat de 
aceste prim-planuri individualizate cu fine^e psihologica" 615 . 

Predicatorul repeta de trei ori formula: „Mi sa pare ca 
vaz", nu din subiectivism, ci pentru a-§i transporta auditoriul in 
atmosfera incordata a acelei intamplari, pe care incearca sa o 
povesteasca la o distant de peste 1700 de ani de la petrecerea 
ei. 

Prin aceasta expresie - „Mi sa pare ca vaz" - relatarea 
lui capata un plus de autenticitate in ceea ce prive§te detaliile, 
ceea ce urmare§te autorul nefiind insa re^inerea acestora, ci 
crearea unei atmosfere in stare sa rememoreze cat mai fidel 
evenimentul petrecut demult. 

Trebuie sa recunoa§tem ca tehnica lui Antim, 
concentrate in atat de purine fraze, este foarte bine gandita §i 
i§i atinge scopul, acela de a ului §i a impresiona prin marejie. 

Dar punctul culminant al desfa§urarii acestui tablou nu 
coincide cu apogeul furtunii, ci dimpotriva, cu linistirea ei 
brusca, printr-o minune. 

Tot acest tablou a avut rolul de a sublinia o antiteza: 
aceea dintre violenja furtunii §i incetarea ei nea§teptata, 
imediata, ca urmare a minunii infaptuite de Hristos. 

In punctul acela infim pierdut in mijlocul marii, in care 
se afla corabia a§teptand sa fie inghi^ita de valuri, in acel punct 
care a avut nevoie de largiri succesive ale perspectivei pentru a 
fi vizibil cu ochiul normal, se afla insa Hristos, iar prezen^a lui 
Dumnezeu a facut ca situajia sa se schimbe radical §i furtuna 
sa dispara cu mult mai uluitor chiar §i decat aparuse. 



615 Florm Faifer, loc. cit., p. 237. 



205 



Autorul marcheaza aceasta prin simple propozi^ii 
enun^iative, foarte concise, enumerative §i constatative, care 
conserva starea de §oc §i de uimire fericita, de data aceasta, cu 
mult mai bine decat orice alta explicate suplimentara sau 
descriere: „Au incetat valuri, au perit intunerecul, s-au 
impra§tiiat norii, s-au smerit marea §i corabiia intreaga §i far' 
de nicio vatamare au ajuns la adaposteala". 

Elementele care au creat cadrul initial al acestei furtuni 
sunt cele care inchid tabloul. 

Antim departeaza din nou perspectiva, pentru a arata ca 
factorii distorsionanti §i haotici, care au generat aceasta 
dezordine in plan cosmic, au pierit. 

Ceea ce constituie concluzia cea mai importanta este ca 
Dumnezeu guverneaza mare^ia lumii din orice punct al ei, fie 
cat de mic, ceea ce dovede§te teoria matematica a lui Pascal 
despre Divinitatea ca o sfera ce are centrul pretutindeni §i 
circumferinta nicaieri. 

In centrul acestui tablou am detectat o afirmatie pe care 
am catalogat-o drept alegorica, ce inal^a perspectiva de la un 
nivel real la unul psihologic §i alegoric. 

Ma refer la acea imagine a ambarcatiunii spanzurate 
intre cer §i iad. Putem spune ca autorul nostru se deplaseaza 
subtil atat pe orizontala, cat §i pe verticals, intr-o mi§care voit 
cruciforma. 

Vom vedea §i de ce. Ceea ce doar sugera la mijlocul 
descrierii acestui tablou va decripta el insu§i foarte curand, 
explicand alegoria lumii ca o mare furtunoasd care balanseaza 
„corabia" sufletului intre cer §i iad. 

Pe de alta parte, tabloul este realizat din extrem de 
purine elemente, fiind foarte concis - chiar laconic, daca am 
dori sa inmagazinam informatii de pe urma acestei relatari - 
dar, intr-un mod magistral, lasa impresia ca a spus totul, ca 
avem de-a face cu o descriere impresionanta, care nu omite 
nimic. 

Am putea spune ca Antim se foloseste de un clin 
d'oeil 616 , pentru ca reu§e§te sa faca tabloul sa para ca abunda 
in detalii, cand, de fapt, el este de o uimitoare concizie, 
asemanatoare, in ceea ce prive§te clasicismul frazelor daltuite 
in piatra limbii noastre vechi, cu portretul lui §tefan eel 
Mare 617 faurit de Grigore Ureche 618 . 

In franceza: clipire de ochi, folosit aici cu sensul de: inselare a ochiului. 

617 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_cel_Mare. 

618 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche. 



206 



Consideram ca §trempel 619 avea dreptate afirmand: 
„Mare descriptiv, mare zugrav al situajiilor pe care le reda in 
predici pentru ilustrarea tezelor sale, Antim ne apare ca un 
scriitor modern, cunoscator al tuturor procedeelor artistice la 
indemana unui manuitor de marca al condeiului" 620 . 

Scena impresioneaza prin tonalitafi precise, cat §i prin 
surprinderea unor trdsdturi esenfiale, atat in ceea ce prive§te 
furtuna, cat §i reacjia Sf. Apostoli. 

Imaginile vizuale par a predomina asupra celor auditive, 
dar in realitate autorul este adeptul unor sugestii sinestezice cu 
mult mai profunde decat percepem la prima lectura. 

Imaginea - impietritd parca de groaza momentului - 
pare „amujita" in neclintirea-i picturala (cu evidente sugestii 
psihologice din partea autorului), pana in clipa finala, in care 
rugaciunea §i strigatul Apostolilor - conjugate cu dinamismul 
mi§carii lor spre Dumnezeu, care ii scoate din inertia mor^ii ce 
se „zugravise" deja ca o pecete a imobilitajii §i a neputinjei, pe 
faja lor - reu§esc sa sparga aceasta „gheata" a apatiei §i a 
implacabilului, depa§ind momentul critic, de panica. 

Rezultatul este ca totul se lini§te§te, revine la normal, 
valurile, intunericul, norii dispar, iar marea se „smere§te" - 
„splendida expresie!" 621 . 

Apogeul furtunii nu ar fi lasat sa se intrevada sfar§itul ei 
brusc, dar tocmai in aceasta consta minunea pe care vrea sa o 
puna in lumina Antim. 

Autorul nu insista asupra deznodamdntului minunat, 
tocmai pentru a nu anula, prin cuvinte de prisos, impactul pe 
care 1-a avut lini§tirea brusca a unui cataclism natural asupra 
con§tihn;elor ascultatorilor sai. 

Imaginea furtunii ramane, cu siguran^a, un tablou clasic 
al literaturii noastre, prin stilizarea tehnicilor literare §i 
picturale. 

Unui dintre cei ce s-au aplecat asupra operei lui Antim a 
comparat acest pasaj cu versurile patriarhului poet armean 
Herses IV §norhali (1 102-1 173) 622 , din poemul „Iisus Fiul 
unic al Tatalui", in care acesta incerca sa descrie Parusia 623 . 



619 Gabriel Strempel: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_%C5%9Etrempel. 



620 Gabriel Strempel, op. cit, p. 202. 

621 Florin Faifer, loc. cit., p. 237. 

622 



623 



A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Nerses_IV_the_Gracious. 
Mihai Radulescu, op. cit, p. 27-28. 



207 



Insa in afara de faptul ca versurile indicate formeaza un 
tablou cutremurator, nu mai aflam alta asemanare intima cu 
perspectiva lui Antim. 

Eugen Negrici a urmarit fragmentele din Evanghelii care 
relateaza acest eveniment §i a observat ca acestea nu 
furnizeaza atat de multe amanunte in ceea ce prive§te furtuna 
propriu-zisa. 

Daca in Noul Testament nu aflam aceste detalii, exista in 
schimb, in Psaltire, o prorocie ce surprinde cu acurate^e 
aceasta intamplare, §i care este posibil sa-i fi oferit lui Antim 
un punct de plecare: 

„Cei ce se pogoara la mare in corabii, cei care-§i fac 
lucrarea lor in ape multe, aceia au vazut lucrurile Domnului §i 
minunile Lui intru adanc. El a zis §i s-a pornit vant furtunos §i 
s-au inal^at valurile marii. Se urcau pana la ceruri §i se pogorau 
pana in adancuri, iar sufletul lor intru primejdii incremenea. 

Se tulburau §i se clatinau ca un om beat §i toata 
priceperea lor a pierit. Dar au strigat catre Domnul, in 
necazurile lor §i din nevoile lor i-a izbavit. §i i-a poruncit 
furtunii §i s-a lini§tit §i au tacut valurile marii. §i s-au veselit 
ei, ca s-au lini§tit valurile §i Domnul i-a pova^uit pe ei la 
limanul dorit de ei" (Ps. 106, 23-30). 

Consideram ca Antim a pornit de la acest text, pe al 
carai schelet fundamental a dezvoltat o ^esatura mai ampla in 
ceea ce prive§te descrierea fenomenului natural. 

Este verosimil ca acest fragment biblic sa-i fi permis sa- 
§i asume omniscien^a auctoriala, altfel imposibil de asumat in 
materie de evenimente evanghelice. 

Se vede clar ca ierarhul nu depa§e§te hotarele pe care i 
le ingaduie Sfanta Scriptura, dar talentul sau literar este 
evident prin sinteza pe care o face evenimentelor, prin gustul 
remarcabil pentru concizie §i rafinament, prin care reu§e§te ca 
aglomerarea de figuri de stil (epitet, metafora, comparable, 
personificare, hiperbola, imagini vizuale §i auditive), intr-un 
spa^iu atat de stramt, sa nu fie suparatoare, ci acest amalgam 
foarte bine propoitionat, sa dea impresia intregului, a unei 
unitaji compozi^ionale fascinante. 

Comparativ, putem admira efortul literar oarecum 
similar al mitropolitului Dosoftei, care a a§ezat in versuri 
Psaltirea §i in care versetele din psalmul 106, citat anterior, 
suna astfel: 

Carii imbla-n corabii pre mare, 



208 



De-si fac lucrurul peste genuni tare, 

Aceia i-au vdzut de minune 
Ce-au lucrat Dumnezdu in genune. 

Zisa de sdfece vdnt cu burd, 

De rddicd val de-necdturd, 

Pdnd la ceri ii suia cu unde, 

§i-i pogoria-n gios sd-i afunde. 

Sufletele lor in greutate 

Sd topiia bef de rdutate [a marii], 

Cd-s iesird si din fdldpciune, 

De te lua de ddnsii minune. 

§i strigard la Domnul cujele, 

§i i-au scosu-i de la nevoi grele. 

Vdnturilor zisa de-ncetard 

§i undelor de sd alintard. 

§i lepdru bine cd trecurd 

Valurile toate de tdcurd. 



§i i-au indreptatu-i cu pace 
Domnul, spre linistea ce le place /. 



-624 



Evident, Dosoftei a urmat relatarea scripturistica 
indeaproape, pe cand Antim s-a indepartat de simpla 
prelucrare a cuvintelor. El a creat un tablou destinat sa Jina in 
priza receptivitatea ascultatorilor sai. 

Pe Antim, ca §i pe Dosoftei, de altfel, nu il intereseaza 
deloc marea ca obiect de contemplate in sine, ci efortul sau 
literar §i stilistic este consacrat unor sugestii alegorice, care ne 
apar intr-o lumina mai clara, pe masura ce parcurgem textul 
(sau textele). 

De la nn;elesul „literal" al pericopei, predicatorul trece 
aproape direct la eel „alegoric", §i de la sensul concret, la 
invajatura morala, caci: 

Cu adevdrat, mare invdfdturd ni se da noao cu aceasta, 
pentru ca sd luom pildd, sd ne rugdm si noi lui Dumnezeu la 
nevoile noastre cele de obste. 

Lumea aceasta iaste ca o mare ce sd turburd, intru care 
niciodatd n-au oamenii odihnd, nici liniste. 



624 Dosoftei, Opere 1, op. cit., p. 248-249. 



209 



Cordbiile intre valuri sunt impdrdfiile, crdiile, domniile 
si orasele, mulfimea norodului, politiile, supusii, bogafii si 
sdracii, cei mari si cei mid, sunt cei ce cdldtoresc si sd afld in 
nevoe. 

Vdnturile cele mari ce umfld marea sunt nevoile cele ce 
ne supdrd totdeauna. 

Valurile ce luptd corabiia sunt nenorocirile carele se 
intdmpld in toate zilele. 

Norii ce negresc vdzduhul, fulgerile ce orbesc ochii, 
tunetile ce infricosazd toatd inima viteazd sunt intdmpldrile 
cele de multe feliuri, neasteptatele pagube, infricosdrile 
vrdjmasilor, supdrdrile, necazurile ce ne vin de la cei dinn 
afar a, jafurile, robiile, ddrile cele grele si nesuferite, carele le 
lasd Dumnezeu si ne incungiurd, pentru ca sd cunoascd 
credinfa noastrd si sd ne vazd rdbdarea 

In acest fragment este eel mai bine ilustrat motivul lumii 
ca „vanitas vanitatum" (Eccl. 1, 2), ca desertdciune a 
desertdciunilor sau ca mare in furtund, in mijlocul careia 
nimic nu poate fi stabil sau irevocabil, nimic nu are valoare 
imuabila §i totul se afla sub ameninjarea eroziunii §i a 
aneantizarii. 

Aceste elemente discursive, haotice, care au intervenit 
ca un virus mortal in ordinea lumii, nu reprezinta insa un 
destin implacabil - a§a cum era sensul moirei 626 in antichitate 
- ci doar un mod prin care credinja oamenilor este incercata, 
spre a afla mijlocirea mdntuirii , dupa modelul Sf. Apostoli 
care, indatd ce au alergat si indatd ce s-au rugat, indatd au 
luat si ajutoriul iar Domnul [...] pre top i-au mdntuit, pre 
tofi i-aupdzit; n-au lasat sdpiard niciunul in turburarea mdrii 

629 

Scopul pedagogic §i inva^atura morala spre care conduce 
oratorul ecleziastic este acela de a-§i aduce auditoriul cre§tin - 
pe care il poarta pe apele cand line, cand viforoase ale 
cuvintelor sale - la con§tientizarea faptului ca Dumnezeu iaste 
Tata de obste al tuturor. Pre tof ne iubeste ca pre niste 
adevdrafi fii ai Lui si nu poate rdbda milostivirea Lui cea 



" 25 Antim Ivireanul, Opere, p. 158. 
26 Soarta, destinul. A se vedea: 



http://www.mihaigramatopol.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=62% 

3Amoira-simbolul-filosofic-al- 

destinului&catid=36%3Amithos&Itemid=78&limitstart=7. 

627 Ibidem. 

628 Idem, p. 157. 

629 Ibidem. 



210 



iubitoare de oameni sd ne afldm pururea in ticdlosii si in 
nevoi, ce numai asteptd rugdciunea noastrd; ia aminte sd auzd 
glasurile noastre; std pururea cu urechile deschise, pentru ca 
sd ne asculte, indatd ce vom chiema numele Lui eel sfdnt 630 . 

Iar in a doua predica la Sfantul Dimitrie spune Antim, in 
mod sublim, ca Domnul nostra si cdnd doarme mdntuiaste 631 . 

Aceasta, poate, §i ca raspuns pentru cei care obi§nuiau §i 
obi§nuiesc sa spuna ca Dumnezeu mai doarme cateodata §i nu 
vede ce se intampla pe pamant. 

Insa nu numai oamenii inglodaji in responsabilitaji 
sociale, administrative sau politice au de suferit de pe urma 
inaspririi acestui vifor al viejii, ci §i Sfinjii trebuie sa treaca 
prin „furtuna" torturilor §i a prigonirilor de tot felul, dupa cum 
ne releva un alt fragment, tot alegoric, in care marea tulburatd 
este semnul muceniciei, iar corabia simbolizeaza sufletul ce 
are la carma credinja: 

lata stau si ma minunez, cum putu fi aceasta, de s-au 
intdmplat astdzi sd prdznuim 2 cutremuri de-o data: unul ce s- 
au fdcut in mare din depdrtarea lui Dumnezeu, de draci, 
pentru ca sd se indrepteze pufina credinfd a ucenicilor, al 
doilea cutremur s-au fdcut pre pamant, din sdlbdticiia si 
cruzimea inimilor lui Diocletian si Maximian, pdrechea 
dracului, pentru ca sd se adevereze credinfa cea multd a 
Sfdntului, marelui Mucenic Dimitrie, a cdruia preznuim 
cinstita pomenire. 

Ca atdt cutremur au fdcut si atdtea valuri sdlbatece au 
pornit asupra blagoslovitei cordbiei lui Dimitrie, cat siliia sd 
intre intru cele mai din launtru ale fericitului sau suflet, sd-l 
cufunde, nestiind turbafii aceia de oameni, ca niste fiard 
sdlbatece, cum ca Dimitrie nu era corabie desartd, ci avea 
catarg bun si cordbiiar vrednic si vetrile iscusite si cdrmaci 
foarte invd^at 632 . 

§i dupa obiceiul sau, Antim descifreaza imediat 
alegoria: 

Catargul era cinstita Cruce, 

intru carea sd lauda 

ca iaste pururea tare si nou 

si poate sd rabde 

vdnturile Duhului Sfdnt, intru inima lui. /.../ 

630 Idem, p. 160. 

631 Idem, p. 178. 

632 Idem, p. 180-181. 



211 



Iar cordbiiariul iaste stiut de tof 

cum cd altul nu era 

numai insus Hristos, 

foarte invdfat 

intru cdldtoriia cetdfii cei ceresti, 

cdci de acolo iaste; 

si mosiia Lui iaste ceriul /.../. 

Ac est a insus 

era intru addncul 

sufletului lui Dimitrie lacuitoriu 

si cdnd il vedea 

pufin cd sd infricosa, 

ii zicea: 

„ Dimitrie, tu esti oaiaMea 

si foarte bine te cunosc, 

cd urmezi dupdMine; 

nute teme, 

cd nu te va rdpi nimeni din mdnaMea. 

§i-f voiu da tie viafd vecinicd 

si acolo unde vor 

sdpdtrunzd trupul tdu cu sulifele, 

Eu sunt: 

loviturile tale le voiuprimi Eu 

si nu te voiu lasa sd aibi durori. 

Aleargd curdnd, 

cd ai vreme bund. 

Eu am umplut 

vetrila credinfii tale cei curate, 

cu DuhulMieu eel Sfdnt. 

Dimitrie, fd-te pdrtas morfii Mele, 

cd te voiu face pdrtas 

si Invierii Mele; 

cu Duhul lui Dumnezeu 

petreci inpatemi, 

pentru aceastafiiul lui Dumnezeu esti. 

Nu voiu lasa sd aibi 

duhul robiei spre fried, 

ci-fi voiu da 



212 



Duhul mostenirei firesti, 

carele sd mdrturiseascd 

cum cd estifiiul lui Dumnezeu si, 

ca un fiiu al lui Dumnezeu, 

veifi si mostean Lui 

si mostean impreund cu Mine, 

iubitul tdu Hristos. 

FiiulMieu, Dimitrie, 

vezi Crucea? 

In inima ta am infipt-o. 

Pre Crucea aceasta dormu somnul patemii, 

a morfii, 

carea au mijlocit viafa a toatei lumi; 

ce m-au desteptat 

mila Preaputernicului Dumnezeu, 

cu Inviiarea, 

pentru multa dragoste 

ce am cdtrd tine 
si cdtrd toatd lumea. 

Furtunele acestia 

§i cumplitele valurile 

voiu inceta 

§ipre tine te voiu rdpi din mijlocul lor. 

Ce vino dupd Mine, 

cd am intors cdrma 

din partea cea slob odd a desertdciunii, 

spre frumosefile cele nemuritoare 

ale Impdrdfiei Mele. 

Vino, prin moartea ta, 

in viafa cea vecinicd, 

sd Ma vezi si sd te veselesti " 633 . 

Am vrut sa redam aproape integral acest text, pentru a 
nu corupe din mireasma §i frumusefea lui originala, dar §i 
pentru ca ne-am dat seama ca, daca am vrea sa selectam numai 
anumite par^i din acest tablou - poate inca §i mai impresionant 
decat eel pe care 1-am analizat mai sus -, am altera profund 
sensul dramatic al excursului antimian. 



633 Idem, p. 181-182. 



213 



Alaturi de motivul alegoric al marii in furtuna, care 
reprezinta - intr-un ve§mant imagistic deosebit de sugestiv - 
represaliile pe care a trebuit sa le indure Sfin^ii Mucenici de la 
impara^ii pagani, intalnim §i motivul corabiei ca addpost §i al 
navigdrii linistite, in mod paradoxal, prin patimire §i prin 
torturi. 

Acceptarea unei moiti deosebit de chinuitoare reprezinta 
navigarea in siguranfd, atunci cand, in loc de catarg, se afla 
Crucea §i, in loc de carmaci, Hristos, Cel rastignit §i inviat, 
Care a trecut prin moarte §i are putere sa faca sa treaca prin 
furtuna moitii celei mai infrico§atoare §i pe urmatorii Sai. 

Antim prefera ca, in locul relatarii chinurilor prin care a 
trecut Sfantul Dimitrie, sa capteze atenjia ascultatorilor printr- 
o alegorie impresionanta, care sa fie tangenjiala cu pericopa 
evanghelica a zilei, in inten^ia - foarte probabila -, de a 
constitui §i o interpretare originala a sa. 

Marea furtunoasd devine simbol pentru doua lucruri 
complet antagonice: pentru lumea de§artd, cat §i pentru 
moartea martiricd. 

In timp ce lumea presupune un aspect pozitiv prin insa§i 
fiin^area sa §i unul negativ prin finalitatea sa in moarte 
(datorita consumarii vitalitajii ei prin pacat §i autodistrugerii 
morale §i spirituale), lucrurile stau exact invers in ceea ce 
prive§te moartea-martiriu, pentru ca ea este un lucru negativ in 
sine, dar confine un aspect pozitiv, in ceea ce priveste 
finalitatea sa in viaja, in viaja ve§nica. 

Am putea spune ca, in amandoua cazurile, marea 
tulburatd este, de fapt simbolul moitii, al ispitei, al tenta^iei 
corupatoare sau al probei de credin^a prin care trebuie sa treaca 
atat eel ce se afla in lume, cat §i eel de pe pragul moitii. 

Compara^ia sufletului cu o corabie Jine de o simbolistica 
cre§tina foarte veche, fiind o extensie a unui topos primordial 
ce prive§te Biserica in calitatea ei de Trup al lui Hristos §i 
corabie a mantuirii, inchipuita in Vechiul Testament de 
corabia Sf. Noe (§i Antim vorbe§te - dupa cum am citat deja, 
pujin mai sus - de venirea lui Noe celui adevdrat, Iisus 
Hristos, carele ne-au mantuit cu corabiia trupului Sau, de 
potopul pdcatului celui strdmosesc) §i care ii face pe 
credinciosj sa traverseze cu bine marea viejii cea tulburata, 
aducandu-i la J^ 111111 ! Impara^iei Cere§ti, la linistea 



214 



dumnezeestii fericiri 634 , aceasta corabie fiind condusa de 
Hristos, Cap ce iaste al Bisericii 635 . 

Acest topos stravechi - sau la fel de vechi ca §i 
cre§tinismul - este adeverit §i de arhitectura bisericilor 
construite in forma de nava §i avandu-L pictat pe cupola 
principals - pe „catargul Crucii", cum ar zice Antim, adica pe 
axul central - pe Hristos Pantocrator. 

Imaginile la care a recurs autorul au insa un deosebit 
farmec artistic §i literar, incat putem vorbi de o adevarata 
poezie teologica, in expresiile sale 636 . 

Antim concentreaza chiar destul de multe invajaturi 
dogmatico-morale in poezia absolut superba a alegoriei sale. 

Chiar §i purine cuvinte ce pot parea metaforice, de genul 
„Pre Crucea aceasta dormu somnul petemii, a morjii, carea au 
mijlocit viaja a toatei lumi", au semnificajii extrem de 
profunde. 

Daca privim cu atenjie chiar §i numai aceasta formulare: 
„somnul patemii", sublima prin expresivitate §i dramatism, 
putem dezvolta mai multe teorii, facand sa Ja§neasca, de aici, 
nebanuite sensuri §i potentiality sugestive. 

La prima vedere, ne vine in minte analogia pe care o fac 
Parinjii Bisericii intre somnul pe care Dumnezeu 1-a indus 
primului om, pentru a o crea pe femeie din coasta sa §i 
„somnul" pe Cruce al lui Hristos, in timpul caraia s-a nascut, 
din coasta Lui impunsa, insa§i Biserica. Antim ar fi putut avea 
in vedere aceasta hermeneutica biblica atunci cand a numit 
rastignirea §i moartea lui Hristos: „somnul patemii". 

Pe de alta parte, autorul insu§i ne-a oferit, pu^in mai 
devreme, un alt fir de interpretare, cand a spus ca „Domnul 
nostru §i cand doarme mantuia§te". 

Putem, deci, injelege sintagma de mai sus, §i astfel: 
Dumnezeu nu doarme pe Cruce, dar in ochii lumii, El 



634 Idem, p. 191. 

635 Idem, p. 31. 

636 Este interesant de observat afirma^ia unor mari reprezentan^i ai umanismului 
timpuriu in Occident: „Petrarca sus^inea in scrisoarea catre fratele Gherardo (Fam. X, 4 
din 2 decembrie 1348 sau 1349) ca teologia nu este decdt poezie al carui subiect e 
Dumnezeu (parum abest quim dicam theologiam poeticam esse de Deo [*pu^in lipseste 
sa spun ca teologia este poezie despre Dumnezeu]); iar Sfdnta Scriptura ar fi tocmai 
evidenta manifestare a acestei poetica de Deo. Si pentru Boccacio Sfdnta Scriptura este 
poezie, poezie sub care se ascunde o semnifica^ie profunda, de origine divina", cf. 
Agostino Pertusi, Cultura bizantina si primul umanism italian, in *** Literatura 
Bizanfului. Studii, op. cit, p. 351-352. 

Inainte insa de apari^ia curentului umanist si renascentist in Europa Occidentals, 

teologia ortodoxa remarcase de mult adanca poezie a textelor sfinte. 

A se vedea despre Francesco Petrarca: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francesco_Petrarca. 



215 



„doarme" - adica e mort -, dupa cum §i Sf. Apostoli II vedeau 
dormind in corabie, in timpul furtunii pe mare. 

El „doarme" din doua motive: pentru ca a murit cu 
trupul pe cruce, §i, pentru ca, din dorinja de a patimi moartea 
„carea au mijlocit via^a a toatei lumi", nume§te moartea 
aceasta chinuitoare „somn", adica odihna. 

Dumnezeu Se odihne§te murind (ca om), adica mantuind 
lumea. Dar daca, dupa trup §i ca om, doarme in corabie alaturi 
de ucenici, iar pe cruce este mort, totu§i, ca Dumnezeu, 
mantuie§te chiar §i dormind, sau, altfel spus, adevaral este ca 
in acela§i timp doarme §i vegheaza §i fiind mort, inviaza pe cei 
moiti. 

Antim concentreaza toate acestea intr-o singura 
sintagma metaforicd - as. spune, dupa modelul imnelor 
bisericesti care pot sa restranga in purine cuvinte poetice o 
enorma teologie. 

„Vetrila 637 credhnii" care este umflata de Duhul Sfant 
este iara§i o expresie poetica ce incrusteaza sensuri mistice §i 
bogate potentiality de interpretare, intr-o metafora care este, 
chiar §i pentru neinijiaji, impresionanta prin for^a imagistica, 
prin capacitatea de plasticizare a abstractului, a inefabilului. 

Inaintea lui Eminescu §i a lui Blaga, Antim a avut, in 
literatura noastra, poate cea mai mare putere de concretizare a 
abstractului, dar §i o mare for^a de abstractizare §i de 
concentrare a ideilor in metafore §i imagini sublime. 

„Valurile salbatece" §i „cumplitele valurile" mor^ii nu 
reu§esc sa scufunde sufletul care nu este „corabie de§arta" 
(pentru ca II are in ea pe Hristos, precum corabia ucenicilor 
Lui) §i care a schimbat direc^ia de mers „din partea cea 
sloboda a de§ertaciunii", adica de la acest „vanitas vanitatum" 
care este lumea, navigand catre „frumose^ile cele 
nemuritoare". 

Motivul corabiei, care este Biserica ce navigheaza catre 
limanul mantuirii, este prezent inca din primele secole ale 
cre§tinismului. 

/'TO 

El se regase§te in Constitufiile Apostolice ' , precum §i 
la autori din secolul II precum Sf. Ipolit al Romei 639 , Sf. 
Clement Alexandrinul 640 , Tertulian 641 sau Sf. Iustin Martirul §i 



637 Panza corabiei. 

,38 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Apostolic_Constitutions. 
1,39 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hippolytus_of_Rome. 

640 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria. 

641 Idem: http://www.tertullian.org/. 



216 



Filosoful 642 , la unii intalnindu-se §i simbolul catargului sau al 
arcei reprezentand crucea Domnului 643 . 

Antim Ivireanul avea o bogata literatura cre§tina §i 
bizantina pe care nu putea sa o ignore. Originalitatea lui consta 
in sensul acordat interpretarii §i in stilul propriu al 
comentariilor, in expresivitatea §i frumusejea limbajului creat 
de catre el. 

Intr-un Cuvdnt de invafatura asupra omului mort, Antim 
exprima ceva asemanator cu ceea ce a afirmat in predica la Sf. 
Dimitrie, in legatura cu moartea grabnica a omului ce s-au 
nascut in baia Sfdntului Botez, ce au supt laptele credinfii, ce 
s-au hrdnit in casa invafaturii dumnezeescului dar, ce s-au 
intemeiat cuputerea cinstitelor Taini... §i despre care afirma 



642 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Iustin_Martirul. 



643 Sfantul Ipolit al Romei spune in Tratatul asupra Antihristului: „Marea este lumea. 
Biserica, aidoma unei corabii scuturate de valuri, dar nescufundata. Ea are intr-adevar 
cu ea un carmaci experimental pe Hristos. Ea are in mijlocul ei trofeul invingatorului 
asupra mor^ii, ca si cum ar duce cu sine crucea lui Hristos. [...] Paramele ce leaga antena 
de varful catargului sunt ca cetele profe^ilor, martirilor si apostolilor care se odihnesc in 
impara^ia lui Hristos", cf. Jean Danielou, Simbolurile creatine primitive, traducere in 
limba romana de Anca Opric si Eugenia Arjoca Ieremia, Ed. Amarcord, Timisoara, 
1998, p. 58. 

„In Predici [ale Sf. Clement Alexandrinul] si-n Constitufii [...] se va remarca indeosebi 

ca spa^iul de deasupra antenei este considerat ca avairatoui; «locul de odihna», in timp 

ce scara (KXinaQ ridicata pana la antena constituie un simbol al crucii ce permite 

credinciosilor sa se inal^e la ceruri. 

Astfel, diferitele etaje ale catargelor reprezinta un fel de scara cosmica. Asa cum a 

remarcat Dolger, imaginea lui Hipolit evoca scara care conduce in Rai din Actele 

Martirice ale Sf. Perpetua, 4, si de asemenea, \)i,x\xuvi\, a lui Igna^iu din Antiohia 

(Epistula ad Ephesios, IX, 1), care se ridica spre inakami si care este crucea", cf. Idem, 

p. 59. 

De asemenea, „in Prima Apologie, Iustin enumera un anumit numar de simboluri ale 

crucii. Printre ele [...] catargul pe corabie: «Nu se poate despica marea daca acest trofeu 

care se numeste panze (iotlov) nu se inal^a intact pe corabie » (I Apologia, LV, 3). [...] 

Iustin cunoaste si el un simbolism al Arcei lui Noe ca simbol al salvarii. El se dezvolta 

intr-un pasaj remarcabil din Dialogul cu Tryfon: «Dreptul Noe impreuna cu al^i oameni 

ai Potopului, adica so^ia sa, cei trei fii ai sai si so^iile fiilor sai formau numarul opt si 

ofereau simbolul celei de-a opta zile, in care Hristos a inviat din mor^i. 

Or Hristos, primul nascut al oricarei creaturi, a devenit, intr-un sens nou, conducatorul 

unei alte rase, al aceleia care a fost regenerata prin El, prin apa, credin^a si prin lemnul 

ce con^inea misterele crucii, la fel cum Noe a fost salvat de lemnul arcei sale, dus de ape 

impreuna cu to^i ai sai » (CXXXVIII, 1-2)", cf. Idem, p. 63-64. 

Tertulian scria: „In rest, barca prefigura Biserica, care, pe marea lumii, este scuturata de 

valurile persecutor si ispitelor, in timp ce Domnul in rabdarea Sa pare sa doarma 

pana-n ultima clipa cand, trezit de rugaciunea Sfin^ilor, stapaneste lumea si reda pacea 

alor Sai", cf. Idem, p. 65. 

Tertulian este eel care, in De idolatria, a afirmat: Quod in area nonfuit in Ecclesia non 

sit, ceea ce Sf. Ciprian al Cartaginei va exprima altfel: «Nu exista mantuire in afara 

Bisericii», cf. Ibidem. 

Jean Danielou ne mai spune ca „printre simbolurile descoperite in osuarele iudeo- 

crestine arhaice se afla [...] si corabia. Si aceasta corabie este, intocmai cum ne 

asteptam, cu antena care taie catargul si-i da forma unei cruci", cf. Idem, p. 63. 

Despre Jean Danielou a se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Dani%C3%A91ou. 

644 Antim Ivireanul, Opere, p. 189. 



217 



ca n-au murit, ci doarme ; [...] de vreme ce credinciosul nu 
moare, iaste lucru adevdrat cd sfdrsitul lui nu iaste moarte, ce 

7-645 

adormire 

§i iara§i folosindu-se de aceea§i alegorie a marii 
tulburate, scrie „poetul" Antim cd precum iaste mai norocit 
cordbiiariul acela, pre carele vdntul eel tare il aduce cu grabd 
la liniste, decdt acela ce cu mare liniste, far' de vdnt, 
cdldtoreste, asa mai fericit iaste si cela ce far a vreme, de 
moarte grabnicd sd mutd la linistea dumnezeestii fericiri 646 . 

Existenja umana capata din nou dimensiunea dramatica 
a nesiguran^ei perpetue ce insoJe§te traversarea unei mari, iar 
calatoria rapida spre tarmul odihnei apare ca o solute 
salvatoare §i fericita, cu atat mai mult cu cat acest Jarm de vis 
este Impdrdfiia lui Hristos, care este nevdzutd si nepreceputd, 
iaste vecinicd si nemutatd, iaste nebiruitd si far ' de moarte, 
iaste cereascd si sufleteascd, iar nu pdmdnteascd si 
trupeascd... 641 , unde eel sau cea care „se muta" isi deschide 
mai vdrtos usa ceriului, a luminii cei adevdrate 648 §i intru 
strdlucirile luminii cei neapropiiate [stand] vede, in toate 
zilele, si pre pdrinfi siprefii si verice alt au avut dorit in lume 
649 ', privind atat spre Dumnezeu - in a Carui lumina locuie§te - 
, cat §i spre pamant, unde se mai afla cei iubiji. 

Este un alt fel de moarte crestineascd - alaturi de cea 
martirica, pe care am vazut-o mai inainte - dar care are aceea§i 
finalitate, printr-o dulce adormire 650 . 

Sfar§ind aceasta paranteza §i intorcandu-ne la predica 
din ziua Sfantului Dimitrie, Antim incheie acest excurs in 
tonul aceleiasj alegorii ce presupune imagini marine, dar 
inal^andu-l in simfonia unei rugaciuni pornite ca o revarsare a 
inimii sale adanci: 

Drept aceia si noi, 

smerifii robii tdi, 

Mare Mucenice Dimitrie, 

te rugdm, 

de vreme ce 

intr-atdta cinste te-a invrednicit Dumnezeu, 

ca sd tefacifiiul Lui, 



645 Ibidem. 

646 Idem, p. 191. 

647 Idem, p. 183. 

648 Idem, p. 189. 

649 Ibidem. 

650 Ibidem. 



218 



si sfdnta Lui dreaptd 
sd te ia si sd te sue intru Impdrdfiia Lui, 

ca sd te rdsfef cufericifii ingeri, 
cuvdntul tdu si rugdciunea tapoate mult. 

Drept aceia 

adu-fi aminte si de noi, 

carii ne turburdm 

infurtuna cea mare a vrdjmasilor 

si in valurile desertdciunilor celor lumesti 

si de doarme Dumnezeu, 

adecd de seface ca cela ce doarme, 

si nu va vrea sd ne asculte, 

tu ai multd indrdzneald 

ce-L desteaptd 

si te roagd Lui, 

tu, eel vrednic, 

pentru noi, cei nevrednici; 

tu, eel iubit a lui Dumnezeu, 

pentru noi, cei urdfi, 

pentru neascultarea 

si nesupunerea poruncilor Lui; 

tu, eel desdvdrsit 

priiaten al lui Dumnezeu, 

pentru noi, vrdjmasii, pentru pdcat. 

Sd inceteze furtuna 

si sd alineze valurile, 

ca iaste dator sdfacd voia ta. 

§ifd aceastd osteneald 

ca sd ne aduni in corabiia ta, 

cea blagoslovitd, 

cdnd va rdspunde 

Preamilostivul Stdpdn 

sd st dm defafd, 

in zioa cea dulce a rdspldtirii, 

ca dinpreund sd binecuvdntdm 

prealdudat numele Tatdlui 

si al Fiiului 

si al Sfdntului Duh, 



219 



in veci. Amin 651 . 



Dupa cum u§or se poate observa, §i acest text este foarte 
mult predispus la a§ezarea in versuri, o insemnata parte din 
opera sa oratorica se preteaza la a fi imnificatd, la a fi citita ca 
un imn. 

Din nou, „furtuna cea mare a vrajmasjlor" §i „valurile 
de§ertaciunilor celor lume§ti" sunt metafore duhovnice§ti 
pentru ispitele care il inconjoara pe om pe calea viejii 
pamantesti. 

Intr-o alta rugaciune, catre Prea Sfanta Fecioara, Antim 
o nume§te Fecioara prealdudatd, nddejdia celor pdcdtosi si 
linistea celor bdtufi de valurile pacatelor... , dar aceasta nu 
trebuie sa ne mire catu§i de pu^in, pentru ca in rugaciunile 
ortodoxe se face adesea aluzie la „intreitele valuri ale 
pacatelor", iar intr-o binecunoscuta cantare de la slujba de 
inmormantare, se spune: „Marea vie^ii vazand-o inal^andu-se 
de viforul ispitelor, la limanul Tau eel lin alergand, strig catre 
Tine..." 653 

Pornind tocmai de la interpretarea alegorica a minunii pe 
care a facut-o Hristos, potolind furtuna pe mare, dar §i a 
potopului relatat in Vechiul Testament, acest topos cre§tin al 
lumii ispititoare §i al vie^ii incarcate de suferin^a, ca o mare in 
furtuna sau ca o revarsare salbatica de valuri, este la fel de 
vechi ca §i cre§tinismul, inso^it de imaginea corabiei care este 
Trupul lui Hristos, adica Biserica, ce poarta in sine pe cei 
mantui^i. 

Primele criptograme creatine redau aceasta imagine, 
alaturi de simbolul mesianic al pe§telui - L%6ijg. 

Revenind la imaginea Bisericii ca o corabie a mantuirii, 
amintim cu aceasta ocazie inca o simbolistica a marii invaluite 
de uragan, utilizata cu scopul de a ilustra dezordinea provocate 
de erezii: 

Sa tulbura linistea cea besericeasca de dobitoceasca 
pornirea eresului arianesc si pravoslaviia credinfii sa lupta de 
valurile necredinfii. §i la atdta nevoe au stralucit steoa cea 
luminoasa, blagocestivul Constandin. §i adundnd la Nichea 
sdborul eel laudat, aupotolit turburarea Besericii 654 . 



651 Idem, p. 182. 

652 Idem, p. 21. 

653 ***Molitfelnic, edijia a V-a, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1992, p. 206. 

654 Antim Ivireanul, Opere, p. 116. 



220 



Iar lumea (umanitatea) ca o mare tulburata de patimi 
apare §i in expresia: ...ne turburdm pururea, pentru fiestece, 
ca valurile marii cdnd le sufld vdntul 655 , sugerand aceea§i 
nelini§te §i instabilitate de care vorbeam pu^in mai devreme. 

Antim afirma citand versete din Psaltire: 

In mare se face cutremurul, pentru ca sd cunoascd tofi 
ca „ a Lui iaste marea si El au fdcut-o pre ddnsa. §i uscatul 
mdinile Lui l-au zidit" [Ps. 94, 5]. 

§i incds, sd nu gdndeascd lumea cum ca numai pre 
pdmdnt sd ocoleste puteria lui Hristos Dumnezeul nostru, ce in 
toatd zidirea, neocolit lucreazd puterea Lui, ca a unui Stdpdn: 
„ Tu stdpdnesti puteria marii si turburarea valurilor ei Tu o 
imbldnzesti"[Ps.&8,\0] 656 . 

Acest din urma verset biblic se refera insa atat la mare 
propriu-zis, cat §i la umanitate, la mandria §i orgoliul uman, 
dupa cum se poate in^elege din contextul mai larg al psalmului 
respectiv. 

Dupa cum am vazut, „marea tulburata" este, in marea 
majoritate a situa^iilor, o metaford alegoricd pentru lumea 
nestatornica, pentru via^a nesigura, pentru patimile sau pentru 
durerile vie^ii, cat §i pentru suferin^a mor^ii, dar poate fi §i o 
alegorie pentru chinurile ve§nice ale iadului sau pentru 
activitatea demonica. 

Faptul ca marea este o create a lui Dumnezeu nu vine in 
conflict cu felul in care tulburarea ei este uneori provocate de 
demoni, a§a cum explica Antim iscarea furtunii pe mare - 
sugerand ca „furtunile" care insojesc destinul uman au aceea§i 
sursa nefasta: 

Oare pentru ce sd certe Hristos stihiile cele neinsuflefite 
si nesimfitoare: marea si vdntul? Nu socotesc sd fi certat 
Hristos stihiile, ci pre dracii aceia carii din depdrtarea lui 
Dumnezeu lucreazd unile ca acestia, spre ispita noastrd. §i de 
pe ce ma incrediniez cum safe asa? 

De pe cuvintele evanghelistului Marco, ca au zis 
vdntului: taci, cuvdnt care era obicinuit Hristos sd-l zicd la 
draci, precum au zis in Capernaum la omul eel ce avea duh 
necurat si la omul ce au adus pre fiiu-sdu si avea duh mut si 
surd, precum spune Mathei ca tot cu acel cuvdnt: taci, au 
certat vdnturile si marea 



655 Idem, p. 80. 

656 Idem, p. 177. 

657 Idem, p. 179-180. 



221 



Marea este atat de des personificata, deoarece are 
nenumarate semnificajii alegorice, presupunand o simbolistica 
deosebit de variata §i mai ales, o simbolistica „umana", legata 
de paralelismul care se face intre elementul marin - 
caracterizat prin instabilitate §i climat intempestiv - §i sufletul 
omenesc sau universul uman, in general. 

Mai mulji exegeji ai operei antimiene sunt de parere ca 
pasiunea pe care o dovede§te autorul pentru acest adevarat 
complex semantic §i imagologic marin are in sine §i o 
motivate intima mai profunda, o components autobiografica, 
reprezentata de o posibila reminiscent psihologica a 
presupuselor calatorii pe mare, pe care el le-ar fi facut, pe cand 
era purtat in robie sau, poate, in alte condign. 

Nu excludem aceasta ipoteza, dar - in virtutea a ceea ce 
am incercat sa demonstram mai sus, subliniind vechimea 
impresionanta a acestui topos marin §i rezistenja sa pana in 
literatura moderna - consideram ca, indiferent daca Antim a 
facut aceste calatorii sau nu §i indiferent daca a trecut sau nu 
prin astfel de furtuni devastatoare, mitropolitul nostru era 
capabil de expunerea artistica a unor astfel de peisaje §i nu 
avea nevoie, in mod neaparat, de o experienja personala care 
sa il inspire in descrierea acestui fenomen natural, deoarece 
avea in urma sa o enorma tradijie ortodox-bizantina, al carei 
punct de plecare este chiar din primele veacuri creatine - daca 
nu cu mult mai devreme, din perioada veterotestamentara - 
care asociaza via^a omului pe pamant cu o calatorie printr-o 
mare vijelioasa, al carei singur farm §i liman este Impara^ia cea 
ve§nica a lui Dumnezeu, viaja ve§nica. 

Deoarece nu este scopul nostru in lucrarea de faja, nu 
insistam in a mai prezenta exemple in acest sens, dar ele sunt 
fara de numar, in toate carjile de cult §i in literatura ortodoxa. 

Un atare topos cre§tin putea fi cu u§urin^a impropriat §i 
dezvoltat in mod poetic de autor, servind acelora§i ^eluri 
religioase ale ierarhului. 

Varlaam avea aceea§i concep^ie ca §i Antim, scriind ca: 

Marea iaste aceasta 

lume cu valuri multe. 

Ca aceasta lume 

cu adevarat sa inchipuiaste marei, 

ca marea pururea 

iaste cu fried si cu trudd, 

far a pace si far a credinfd: 



222 



unde-i moarte, 

acolo aratd viiafd; 

cdnd dd dulceafd, 

atunce amdrdste. 

Pururea iaste prinsa [in ea] schimbare 

sifurtuni de scrdbe 
si valuri de Idcomii si necurdpi 658 . /.../ 

Cdldtoria noastrd 

in casta lume 

iaste foarte sdrguitoare, 

ca o apd rrepede ce curd. 

Ase si noi curdm 

si ne apropiem de moarte, 

si dzilele noastre tree 

ca o umbra de nudrfdrd deploae. 

Ca corabiea pre mare 

ce o bate vdntul spre margine, 

ca o piatrd din deal la vale 

cdnd sd rdntund 

si nu sdpoate opri, 

asa merge de tare 

si viiafa noastrd cdtrd moarte. /.../ 

Cdldtoresti in ceastd lume 

cum ai inota 

pre o mare cu valuri 

si cu vanturi rele, 

unde sdmt in toate dzile 

furtuni de scdrbe. 

De o parte bat valurile boalelor 

si a neputinfelor, 

de altd parte 

valurile ndpdstilor si a sdrdciilor, 

de altd parte valurile nevoilor 
s 'a greutdfilor celor mai mari 



658 Varlaam, op. cit.,p. 156-157. 
659 Idem, p. 334-335. 



223 



§i tot el nume§te Iadul marea cea de foe 660 §i matca 
focului de veci 661 , in timp ce omul, deca trece luciul mdrei 
acestiia, atunci sd izbdveste de toatd usteninfa si de toatd 
frica. Cu bund nddejde sd odihneste deciea, fdrd de nice o 
trudd, veselindu-se purure intra Impdrdpia ace de sus... 662 . 

In acela§i sens, in poemul Viiafa lumii al lui Miron 
Costin, de patru ori apare identitatea intre de§ertaciunea lumii 
acesteia §i spuma marii: Spuma mdrii si nor suptu cer 
treedtoriu / Ce ein lume sd nu aibd nume muritoriu? /.../; Nu-i 
nimic sd stea in veci, toate trece lumea, / Toate-s nestdtdtoare, 
toate-s niste spume. /.../; Pre tofi [imparajii] i-au stinsu cu 
vreme, ca pre niste spume. /.../; la aminte, dard, o, oame, cine 
esti pe lume / Ca o spuma plutitoare, rdmdifdrd nume " . 

Iar in predoslovia la Letopiseful Tdrei Moldovei, acela§i 
autor marturisea ca la acestu fel de scrisoare gdndu slobod si 
fdrd valuri trebueste 664 , nota^ie in care este evidenta sinonimia 
metaforica dintre „valuri" §i cumplite aceste vremi 665 , pe care 
era nevoit sa le traiasca. §i iara§i, in aceea§i carte, se adreseaza 
cititorului cu aceste cuvinte: Crede neputinfii omenesti, crede 
valurilor si cumplitelor vremi... 666 . 

Peisajul marin al lui Antim se aseamana, dupa cum s-a 
remarcat, cu „felul in care contempla Costin priveli§tea 
convulsiva a lumii" 667 . 

Un mare poet al peisajului marin interpretat in acela§i 
mod simbolic, cu acelea§i semnificatii, alaturi de Antim, 
Varlaam §i Costin, este §i Dimitrie Cantemir. 

In romanul sau alegoric terminat in 1705 (dar publicat 
abia in 1883), am aflat mai multe fragmente ilustrative ale 
acestui topos marin. 

Un prim tablou se apropie foarte mult, ca demers stilistic 
§i psihologic, de realizarea lui Antim: 

Asedard, dulful cu cordbiieriul vorovindsi incd cuvdntul 
bine nesfdrsind, vdntul crivdfului dimpotriva cdii cordbiii a 
sufla, marea a sd infla si valurile ca munfii a sd rddica 
incepurd (edei si timpul iernii, cdnd soarele din tropicul 
Himerinos spre tropicul Therinos sd intoarce era). 



660 Idem, p. 158. 

661 Ibidem. 

662 Ibidem. 

663 Miron Costin, Opere, vol. I si II, op. cit, p. 1 15, 1 16, 1 17 si 1 19 dm vol. II. 

664 Idem, vol. I, p. 4. 

665 Ibidem. 

666 Idem, p. 167. 

' 67 Eugen Negrici, Expresivitatea involuntara, Ed. Universalia, Bucuresti, 2000, p. 51. 



224 



Cordbiierii, volbura carea asuprd le vine si primejdiia 
carea in cap li sd pune, vddzind, unii funele intindea, alfii 
vetrilile strdngea (ce groaza morfi mintea uluieste si 
primejdiia far d de veste toate simfirile amurfeste). 

De care si biefii cordbiieri cuprindzindu-sd, unii la 
addnc, alfii la margine mdntuinfa ardta. [...] ...holbura 
corabiia a invdrtiji si valurile pe deasupra a o ndbusi 
incepurd, si ase, in mica ceasului, vdntul eel de dulf sdmdnat 
din pufnet vivor si din stropiturd gdrle inlduntrul si pe 
deasupra vasului izvordrd, carea, cu undele fierbdnd si 
amestecdndu-sd, din fata apii infundul mdrii sd muta... 668 . 

Remarcam, de asemenea, §i un alt fragment ieroglific, 
infiltrat (ca §i antecedentul) de un lirism irepresibil: 



Cd duhurile muritorilor 

asemenea sunt 

vdnturilor cldtitului aer, 

carile sipldcut, si impotrivd a suflapot. 

Inimile cordbii 

pre nestdtdtoare lucrurile tdmpldrilor 

cape umerile mdrilor plutesc, 

sfdrsitul lucrurilor liman, 

intrarea la liman, 
aflarea linestii si sedparea 
din furtund ieste /.../ 



Acest fragment plin de poezie il vom reproduce in 
intregime mai jos, cand va fi vorba de Istoria ieroglificd. 

Divanul lui Cantemir ne infaji§eaza, in mai multe ocazii, 
aceea§i imagine ca §i Varlaam, a lumii ca o mare pe care omul 
calatore§te §i se afla permanent in primejdie: 

§i ca cum cu vasul pre mare, ase in primejdie cu sufletul 
in trup esti, ca dzice Eclisiiasticul: „ Carii vdslesc pre mare 
povestesc primejdiile ei" gl. 43, sh. 28). 

§i Apostolul dzice: „ Cu cat mai mult suntem in trup, ne 
instreindm de la Domnul (Corinth, Cartea 2 glav.5, sh. 6) 



668 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificd, op. cit, p. 158-159. 

669 Idem, p. 369-370. 

670 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 78. 



225 



Intorcandu-ne la subiectul nostru, observam ca din 
literatura bisericeasca acest topos marin a trecut §i in literatura 
culta. II intalnim in poezia preromantica §i romantica. 

Paul Cornea 671 remarca prezenja acestui motiv la o serie 
de poeji precum Ienachija Vacarescu , Costache Conachi , 
Nicolae Dimachi , Iancu Vacarescu , Gheorghe Asachi , 
Zilot Romanul 677 . 

§i tot Paul Cornea observa foarte corect §i faptul ca 
semnificajiile toposului acvatic din literatura romana nu 
corespund celor din literatura apuseana. 

Comentand o poezie a lui Vasile Carlova 678 , Eugen 
Simion 679 aprecia ca Juntrea batuta de furtuni este o imagine 
curenta in poezia timpului" 

In poemul enunjat de criticul nostru, Inserarea 6 * 1 , poetul 
accede din spajiul real, din astd tristd vale (echivalent cu 
„valea plangerii"), paradigma a lumii amenin^ate de innoptare, 
catre dimensiunea ei surprinsa metaforic ca o mare in furtuna, 
in care luntrea sufletului omenesc se simte pierduta: Intocmai 
ca o luntre ce, sloboda, / Nu poate de furtune a mai gasi 
pamant. 

Intr-un mod asemanator, Grigore Alexandrescu 682 
exprima, in poemul Candela 6 * 3 , faptul ca „Dumnezeu este 
limanul ultim, Jarmul spre care se indreapta corabierul [...] 
cand marea este primejdioasa." 684 : 



671 Paul Cornea, Originile romantismului romdnesc, Ed. Cartea romaneasca, Bucure^ti, 
2008, p. 1 10-1 17. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cornea. 

672 A se vedea: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3%C4%83_V%C4%83c%C4%83r 
escu. 

673 



674 



675 



676 



677 



678 



679 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Conachi. 

Idem: http://ro.wikisource.Org/wiki/Autor:Nicolae_Dimachi. 

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%83rescu. 

Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi . 

Idem : http ://ro . wikipedia. org/wiki/Zilot_Rom% C 3 % A2nul . 

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_C%C3%A2rlova. 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion. 

Cf. Eugen Simion, Dimineafa poefilor. Eseu despre inceputurile poeziei romdne, 
postfa^a de Valeriu Cristea, edi^ia a Il-a, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1995, p. 47. 
681 Gasiti aici intregul poem: http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Enserarea. 
1,82 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu. 
683 Intregul poem: http://ro.wikisource.org/wiki/Candela. 

Eugen Simion, Dimineafa poefilor. Eseu despre inceputurile poeziei romdne, op. cit., 
p. 94. 



226 



Voi alerga la Tine in dureri si necazuri, / De oameni si 
de soartd cdnd voifi apdsat; / ' Astfel cordbierul, cdnd marea e- 
n talazuri, / Aleargd la limanul ce-adesea l-a scdpat 

Gheorghe Asachi vorbe§te despre al viejei ocean (in 
poemele Lapatrie 6 * 6 §i La moartea pdrintelui mew 687 ) 688 , iar un 
alt poet care mizeaza foarte mult pe simbolul marin §i pe feeria 
acvatica este Bolintineanu 689 , pentru care O mare turburatd [e] 
ca omul pe pdmdnt (Elegie 690 ) sau Gonifi din mare-n mare, 
ferice eel ce-atinge / La port cdnd ale viefii amari patimi le- 
nvinge (Virtutea). 

Existenja umana este ca o corabie fragila: Spre Jdrmul 
ce seperde in noapte si in ceafd / Cur and o sd atingd al viefii- 
mi vasfragil (Scopul omului ); Aid s-opreste vasul, dezbarcd 
pasagerii; / El ne recheama viafa - imagine-a durerii, / Ce-n 
calea-i inflorita ici, colo cdnd §i cdnd / Depune cdldtorii pe 
cdte un mormdnt (Conrad). 

La fel este §i Jara: Arunca [Doamne] o cdtare asupra 
farii mele; / Ea este ca o bared pe un ocean plutind / Cdnd 
geme uraganul in noaptea fdra stele, / Ce inca o suflare s-o 
vom vedea perind (Invocatie 692 ) 693 . 

Heliade aprecia §i el, in mod similar, ca, pentru poet, Ti- 
e viforoasa calea, o mare de talazuri! / §i-ntr-insa ai sd- 
ntdmpini ispite, piedici mii: / Dar ai de cdlauzd pe Domnul in 
necazuri, / Ce morfii inviazd si judecd pe vii (La un poet 
exilat 69 *) 695 . 

In poemul Pe malul mdrei (din ciclul Suvenire), 
Vasile Alecsandri 697 dezvolta, comparativ cu starea sa 
interioara, sufleteasca, un tablou spectaculos al marii in 
furtuna, din care remarcam faptul ca elementul peisagistic este 
valorificat numai ca un corelativ al celui spiritual. 



85 Grigore Alexandrescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucurejti, 1985. 
686 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/La_patrie. 

,87 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/La_moartea_p%C4%83rintelui_meu. 

<>88 Gheorghe Asachi, Opere, ed. critica si prefa^a de N. A. Ursu, vol. I (versuri si teatru), 

Ed. Minerva, Bucuresti, 1973. 

" 89 Dimitrie Bolintineanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu. 

" 90 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Elegie_%28Bolintineanu%29. 

691 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Scopul_omului. 

692 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Invoca%C5%A3ie. 

,93 Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, edi^ie ingrijita, note si comentarii de Teodor 

Vargolici, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; si Poezii alese, ed. Minerva, 1984. 

694 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/La_un_poet_exilat. 

>95 I. Heliade Radulescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977. 

" 96 A se vedea: http://www.cerculpoetilor.net/Pe-malul-marei_Vasile-Alecsandri.html. 

697 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri. 



227 



In ultimele doua strofe ale poeziei, apare aceea§i 
imagistica marina, aidoma celei medievale §i in consonant cu 
secvenjele poetice despre care am amintit anterior, in care 
sufletul omenesc este perceput ca o mica luntre plutind pe 
marea viejii: 

Cu-a sale pdnzi umflate o mica luntrisoard / Pe luciul 
viu al marei de vdnt se ingdna, / §i sub un cer albastru, ca 
lebdda usoara, / Azi Un se legdna. // Dar vdntul crunt, 
deodatd, sufldnd cu vijelie, / Schimbd a marei fafd in munfi 
ingrozitori; / §i-acum sdrmana luntre pe-ntinderea pustie / 
Zdrobitd, se zareste lafulgeri trecatori! 698 . 

Aceea§i alegorie, receptata insa sub auspicii mai 
favorabile ale vie^ii, se recunoa§te §i in poemul Iahtul (din 
ciclul Margaritarele). 

Acest topos marin apare cu predilecjie la Eminescu, 
unde marea are, de multe ori, acelasj sens alegorie de lume a 
desertaciunilor, ce „ineaca" toate idealurile sub valurile 
ipocriziei §i ale indolen^ei. 

E de ajuns sa ne reamintim fie §i numai poezia Dintre 
sute de catarge 100 ... , dar o imagine identica intalnim §i in alte 
poeme, precum Luceafarul (Cdnd valuri afla un mormdnt / 
Rasar in urma valuri), Glossa 102 (Ce e vol, ca valul trece), 
Scrisoarea I 10 '^ (oamenii cu inima smerita sunt ca spuma 
nezarita, iar soarta oarba ca si vdntu-n valuri trece peste traiul 
omenesc), Rime alegorice 104 (Corabia viepi-mi, grea de 
gdnduri / De stdnca morfii risipitd-n scdnduri, / A vremei 
valuri o lovesc si-o sfarma / §i se izbesc intr-insa rdnduri- 
rdnduri), etc., etc. 

Exemple mai numeroase vom oferi intr-un capitol 
ulterior, in care vom vorbi despre confluenja operei 
eminesciene cu viziunea cosmica a lui Antim §i a tradi^iei 
literare romane§ti §i bizantine. 



,98 Vasile Alecsandri, Poezii, antologie, pref. §i repere critice de Nicolae Manolescu, Ed. 
Funda^iei Culturale Romane, Bucurejti, 1993. 

699 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Iahtul. 

700 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Dintre_sute_de_catarge. 

701 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Luceaf%C4%83rul_%28Eminescu%29. 

702 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Gloss%C4%83. 

703 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Scrisoarea_I. 

704 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Rime_alegorice. 



228 



Eminescu era un admirator al literaturii §i al limbii vechi 
§i nu e de mirare ca a imprumutat teme §i motive 
binecunoscute in car^ile Bisericii 705 . 

Va geme de patemi / Al mdrii aspru cant... (Mai am un 
singur dor 106 ): acest vers face analogia dintre cantecul 
valurilor pe timp de furtuna §i freamatul „marin", patimas. - 
dar §i necrujator - al lumii, in opozijie cu eu voi fi pamdnt / in 
singuratate-mi . 

Aceasta analogie dintre marea zbuciumata de valuri §i 
lumea rascolita de patimi este insa, in cazul poe^ilor romani 
amintiji anterior (§i i-am ignorat acum pe cei prepa§opti§ti, 
despre care vom dezbate mai tarziu), una tipic cre§tina §i 
bizantina, fiind mostenita din Vechiul Testament. 

O vom intalni chiar §i la poejii no§tri moderni. §i aici 
vrem sa facem precizarea, absolut esenjiala, ca inclusiv la 
marii poe^i moderni, simboli§ti sau expresioni§ti, ca Blaga sau 
Bacovia , acest topos acvatic nu are alte valence decat cele 
ortodoxe, binecunoscute din literatura noastra veche. 

Nu intalnim nicaieri in poezia romaneasca celebra tema 
a evazionismului maritim din literatura occidentals, care a 
facut cariera mai ales in lirica simbolista §i care, in Apus, 
venea din tradijia iluminista a curiozita^ii fa^a de mirificul §i 
exotismul terestru al unor coordonate geografice indepartate de 
Europa. 

Dimpotriva, in lirica romaneasca, fie ea romantica ori 
moderna, acest topos este unul simbolic, in mod esenjial, §i nu 
evazionist-exotic, se dezvolta pe un plan care i§i revendica o 
legatura cu transcendenfa §i nu in planul orizontal al 
geografiei terestre. 

Daca la Bacovia, spre exemplu, intalnim eel mai adesea 
motivul potopului, al ploilor diluviene de proporjii biblice, 
ata§at de motivul central al claustrarii intr-un insuportabil 



05 Eminescu adesea cumpara de la anticariate car^i vechi si cunostea cronicile bizantine 
(conform acestora, spre exemplu, batalia de la Nicopole a avut loc inaintea celei de la 
Rovine, asa incat nu mai putem vorbi de o „licen^a poetica" in Scrisoarea III ), precum 
si cuprinsul unor volume omiletice vechi, din care transcria in caietele sale. 

Ii citise pe Dosoftei si pe Varlaam si chiar se pastreaza un volum din Vie file Sfinfilor a 

lui Dosoftei, adnotat de Eminescu, la Biblioteca Universitafii din Iasi, care 1-a cumparat 

la cererea sa, cf. Dosoftei, Opere, op. cit., p. LXXV, iar despre Varlaam spunea ca, prin 

el, Duhul Sfdnt a vorbit romdneqte, cf. G. Calinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Ed. 

Hyperion, Chisinau, 1993, vol. II, p. 88. 

A se vedea si vol. I din aceeasi edi^ie, p. 404-412, cu privire la multiplele lecturi ale lui 

Eminescu din literatura veche. 

Despre George Calinescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu. 

06 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Mai_am_un_singur_dor. 
707 George Bacovia: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 



229 



mormant sau infern interior, la Blaga, aceea§i tema scripturala 
a diluviului revine, fara ipostaza ploilor, resimjit ca realitate 
spirituals interioara, in multe poeme din volumele In marea 
trecere §i Lauda somnului, in care poetul constata ca Ddinuie 
ve§nic potopul. / Niciodatd nu voi ajunge / s-aduc jertfa subt 
semnul inalt / al curcubeului...// In mare ramdne muntele 
Ararat, / de-a pururi fund de ape, / tot mai addnc, / tot mai 
pierdut / fund de ape. (Pe ape ). 

Marea era §i la Blaga, ca §i la Antim §i in literatura 
veche, un tablou alternativ la imaginea lumii - dupa cum 
putem constata chiar din primul volum -, un simbol al 
ratacirii, al pierzarii §i al neregasirii de sine, spirituale: Eu / 
stau pe farm §i - sufletul mi-e dus de-acasd. / S-a piedut pe-o 
cdrdruie-n nesfdr§it §i nu-§i gase§te / drumul inapoi. (La 
mare 109 , din volumul Poemele luminii). 

Insa contempla^ia la malul marii presupune atat 
in^elegerea zadarniciei lumii §i a peregrinarilor epuizante 
sufleteste, cat §i durerea incertitudinii de a nu §ti daca poate 
ajunge la limanul eel lin §i mult dorit in Biserica ortodoxa: O, 
voi ajunge, voi ajunge / vreodat ' pe malul / acelei mdri, pe 
care azi / o simt, / dar nu o vad? (Scoica ) 

In acest ultim poem, Scoica, in opinia Zoei Dumitrescu- 

71 7 

Bu§ulenga, marea este „un simbol de adancimi ale inimii" , 
ceea ce constuie iara§i un semn identitar ortodox evident. 

Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga - ne reaminte§te Mihai 
Radulescu -, a discutat in mod comparativ, in studiul sau 
magistral, Eminescu. Culturd §i creafie, despre prezenfa marii 

~ 71 ^ 

§i a elementului acvatic la Eminescu, Blaga, Ion Pillat sau 
Dan Botta 714 . 

Pornind de la acest studiu §i de la constatarile pe 
marginea dezvoltarii temei maritime in opera lui Antim, 
precum §i de la sesizarea ca, in context diluvian, „el discuta 
intim §i aproape cald despre izvoare §i jgheaburi, ca un Jaran 

71 S 

de la munte'" , acela§i exeget afirma ca atat Eminescu, cat §i 



A se vedea: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/79551/Pe_ape. 

709 Idem: http://poezii.t2i.info/lucian-blaga/la-mare/. 

710 Idem: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/27390/Scoica. 

711 Lucian Blaga, Opera poetica, cuvant inainte de Eugen Simion, prefa^a de George 
Gana, edi^ie ingrijita de George Gana §i Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1995. 

712 Zoe Dumitrescu-Bujulenga, Eminescu - cultura si creafie, Ed. Eminescu, Bucuresti, 
1976, p. 57. 

713 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat. 

714 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Botta. 

715 Mihai Radulescu, op. cit, p. 28. 



230 



Blaga „pleaca §i de la sat, dar §i din spa^iile mari" §i ca 
„intocmai aceasta este concluzia §i pentru Antim Ivireanul" 716 . 

Trebuie sa precizam insa ca formularea antimiana 
despre inijierea potopului o secondeaza pe cea scripturala 
(Fac. 7, 11; 8, 2), perspective care propune injelegerea faptului 
ca lumea este creata de Dumnezeu ca un spa^iu intim pentru 
om, in care el sa se simta familiar cu intreaga create iar nu 
cople§it de imensitatea cosmica. 

Complexul de inferioritate in faja cosmosului §i a 
galaxiilor infinite, a intinderilor fara sfar§it, precum este §i 
marea, e un reflex psihologic uman postlapsarial. 

Insa, dupa cum observa §i Pascal, chiar §i dupa cadere, 
omul nu este injosit cu totul, fragilitatea „trestiei" este 
suplinita de faptul ca e „ganditoare", ca e faptura rajionala, 
dupa chipul lui Dumnezeu. 

Predicile ortodoxe scot in evidenja tocmai aceasta 
familiaritate a creapei, iar Antim, in asemenea momente, cu 
scop bine precizat, „este rustic §i gospodar" . 

Insa „dincolo de chipul romantic §i de eel rural, Antim 
Ivireanul ascunde faja omului duhovnicesc §i profund 
traitor" 718 . 

De altfel, acela§i sentiment de familiaritate cu universul, 
zidit de Dumnezeu in firea §i con§tiinJa umana, este eel care ii 
determina pe poe^ii romantici §i pe Eminescu §i, mai tarziu, pe 
Blaga, sa fie solidari cu natura §i sa nu cunoasca trauma 
apuseanului in fa^a infinitului. 

Peisajele poejilor moderni sunt §i ele tot la fel de 
alegorice ca §i cele ale lui Antim, in masura faptului in care ele 
urmaresc reprezentarea unui peisaj §i al unui univers interior, 
reliefat de mun^i, mari, codri sau izvoare, dupa cum ei au 
considerat ca elementele creajiei pot sa fie purtatoarele de 
cuvdnt ale modula^iilor spirituale aparjinand interiorului 
propriu. 

Privindu-1 pe Antim din punct de vedere strict literar, 1- 
am putea numi un precursor al limbii §i literaturii noastre 
moderne, in ceea ce prive§te unele tehnici anticipative §i 
predilecjia pentru anumite teme literare, ce vor avea un 
puternic ecou in contextul lumii moderne, cat §i sensibilitatea 
deosebita pentru frumos §i pentru mare^ie imagistica. 



716 Idem, p. 29. 

717 Idem, p. 28. 

718 Idem, p. 30. 



231 



Singurele stangacii ale lui Antim Jin mai degraba de 
instabilitatea limbii inse§i, de insuficienta ei dezvoltare ca 
limba culta, la acea vreme, autorul neputand dispune - precum 
in greaca sau in slavona - de un material lingvistic §lefuit de 
un indelungat §i vast exercijiu scriptic. 

Cred ca incepem sa ne facem o idee destul de conturata 
despre faptul ca poezia literaturii noastre vechi nu sta nu 
numai in textele versificate, ci §i in versurile fdrd rimd §i in 
nucleele lirice de o mare for^a plastica §i expresiva conjinute 
in proza medievala. 

Valoarea literara remarcabila a Didahiilor Sfantului 
Antim, de§i publicate inca din anul 1886, a fost remarcata, cu 
adevarat, in exegeze ample §i serioase, de abia in ultima 
jumatate a secolului XX, avand de depa§it prejudeca^i multiple 
in legatura cu lipsa de originalitate sau de asumare auctoriala, 
precum §i lipsa intenliei estetice. 

Preconcepjii de care se loveste, de altfel, toata literatura 
noastra veche §i, cu precadere, cea religioasa. 

Noi am remarcat insa ca bogajia stilistica, rafinamentul 
retoric, frumusejea plastica, abisul simbolic se nasc dintr-o 
concepjie, cea cre§tina, care innobileaza materia §i pamantul, 
pe care il contempla in oglinda transfigurarii sale finale, a 
imbracarii in odajdiile sale ve§nice, a transcenderii acestei 
condi^ii umile de acum. 

De aici vine izvorul de entuziasm pentru frumusejea 
lumii, pentru splendoarea cerului, a pamantului §i a marii. 

Mai amintim ca, in studiul sau despre Antim, din 1971, 
Eugen Negrici facea o remarcabila observajie: „istoria 
literaturii noastre, fara sa-§i indeplineasca programul complet 
de valorificare, s-a cuprins de un estetism prematur. Mari 
tentative artistice au ramas neabsorbite, opere de o valoare 
autentica au ramas neobservate, de§i receptarea lor nu solicita 

71 Q 

abandonarea principiului estetic" . 

Consideram ca fragmentele selectate din didahiile 
antimiene sunt in ele insele un discurs mai mult decat elocvent 
in apararea virtu^ilor estetice §i literare ale acestor pagini sacre. 

Pentru ca demersul nostru sa fie inca §i mai bine 
receptat, vom transpune insa in versuri alte cateva pasaje din 
omiletica antimiana, renunjand la grafia arhaizanta: 

Luna, stdpdna marii 



719 Eugen Negrici, Antim Ivireanul..., op. cit, p. 256. 



232 



Multefeluri de vrednicii, 

stdpdniri siputeri 

daufilosofii 

sd aibd lima. 

§i intdi zic cum cd luna este 

podoaba nopfii, 

asemdndtoare soarelui 

si stdpdna mdrii... 120 



Icoana Maicii Domnului 



Aleasd este, cu adevdrat, 

j 721 

ca soarele 

pentru cd este incununatd 

cu toate razele darurilor dumnezeiesti 

si strdluceste mat vdrtos 

decdt celelalte lumini ale cerului. 



Aleasd este 

sifrumoasd ca luna 

pentru cd, 

cu lumina sfinfeniei, 

stinge celelalte stele 

si pentru marea 

si minunata strdlucire 

de toate sireagurile stelelor 

celor de taind 

se cinsteste, 

ca o Impdrdteasd. 

Aleasd este 

ca revdrsatul zorilor ' , 

pentru cd ea a gonit noaptea 

si toatd intunericimea pdcatului 

si a adus in lume 

Ziua cea purtdtoare de viafd. 



720 
721 



Antim Ivireanul, Opere, p. 59. 
Cf. Cant. 6, 10 sau Apoc. 12, 1. 



722 C/ Cant. 6, 10. 

723 Ibidem. 



233 



Aleasa este, 

724 

ca este izvor 

care 

cu curgerile cerestilor bundtdfi [virtu^i] 

adapd Sfdnta Bisericd 

si tot sufletul crestinesc. 

Aleasa este, 

ca este chiparos 

care cu indlfimea covdrseste cerurile 

sipentru mirosul eel din fire 

s-a ardtat departe 

de toatd striedciunea. 

Aleasa este, 

ca este crin 726 , 

ca mdcar de a si ndscut 

intre mdrdcinii 

nenorocirii celei de obste, 

iard nu si-apierdut niciodatd 

podoaba albiciunii. 

Aleasa este, 

727 

ca este nor 
care n-a ispitit 
nicio greime a pdcatului. 

Aleasa este, 

pentru ca este Fecioard 

mai inainte de nastere, 

Fecioard in nastere, 

Fecioard si dupd nastere 

si este o addncime 
neperceputd a bundtdfilor 

si o icoand insuflefitd 
afrumusefilor celor ceresti. 



724 Cf. Cant. A, 15. 

725 C/ Cant. 1, 16. 

726 Cf. Cant. 2,2. 

727 Cf. Is. 19,1. 

728 Cf. Cant. 4, 12. 



Este o grddind incuiatd 



-728 



234 



dintru care a iesit 
floarea cea nevestejitd, 
si fdntdnd pecetluitd 

dintru care a curs 
izvorul viefii, Hristos 73 ° 



Logodna sufletului cu Mirele sdu 



Cu podoabe defapte bune 

logodnica cheamd cdtre sine 

pe iubitul Mire 

zicdnd: 

patul inimii mele 

infrumusefat este 

cuflorile doririlor dumnezeiesti 

si casa mea este 

cu lemnele cele mirositoare 

si nestricate ale 

facerilor de bine 

intemeiatd. 

Cape acest sdlas 

si Mirele bucuros sepleaca 

si ramdne acolo pdna cdnd 

trece ziua 

si umbra se pleaca 



Nagterea Domnului 



§i Fecioara a nascutpe Fiul sdu 

Cel Intdi Ndscut 

si L-a infdsatpe Ddnsul 

si L-apus in iesle, 

pentru cd nu aveau ei loc in casa. 

Cd ce este mai minunat 



729 Ibidem. 
30 Antim Ivireanul, Opere, op. cit. p. 19-21. 



731 Idem, p. 113. 



235 



decdt 

a zdcea in iesle 

Domnul tuturor? 

§i nufu Lui alt loc in lume? 

Ce este mai minunat 

decdt o mdrire ca aceasta, 

sdfie aruncat 

la locul dobitoacelor? 

§i pentru ca vad ingerii 

pe Domnul cerurilor, 

aruncat in gunoaie, 

cdnta: mdrire lui Dumnezeu, 

Celui din indlfime! /.../ 

Ca erape la miezul iernii, 

cdnd pdmdntul si apele 

sunt inghefate de ger 

si de vdnturile cele red; 

si Fecioara tdndrd si rusinoasd, 

care nici din casa 

nu era obisnuita a iesi, 

si, fiind aproape de a naste, 

purcede pe o cale grea 

si cu anevoie ca aceasta. 

§i, apropiindu-se de Betleem, 

doara s-arfi gasit 

vreo casa cuvioasd, 

ca sa nasca 

Fecioara aceasta intr-insa, 

iar insusi 

Iubitorul de saracie, Domnul, 

apoftit 

intr-o cosare smerita, 

ca sa Se nasca. 

§i era noapte, 

care noapte 

era mai luminata decdt soarele, 

intru care a rasarit 

Soarele Dreptafii. 



236 



Fdcdndu-si noaptea 

calea sajumdtate, 

iesit-a aici, 

in lumina aceasta a noastrd, 

ca un Mire 

din cdmara Sa; 

iesit-a, zic, 

nddejdea tuturor vecilor, 

bucuria Ingerilor, 

mdntuirea neamurilor, 

scularea celor morfi, 

izvorul milei, 

rdddcina viefii. 

Iesit-a Cuvdntul Tatdlui, 

cu trup imbrdcat, 

din trupul Fecioarei; 

iesit-a gol, 

pentru ca sa ne imbrace pre noi, 

sdrac, 

ca sa ne imbogdfeascd, 

smerit 

ca sa ne inalfe la cer, 

ca un Prune, 

ca sa nefaedpre noi desdvdrsifi 

si sa ne dea noud 

bucuria cea vesnicd. 

Precum cdldura soarelui 
trage aburul de pe pdmdnt, 

in sus 

si de acolo sdpogoard roud 

si face pdmdntul 

de rodeste si sa veseleste, 

asa si preacuratul 

sdngele Fecioarei, 

cu puterea Sfdntului Duh, 

zdmislindu-se, 

s-afdeut trupul Domnului Hristos, 

Care iesindla lumina, 

ca Cel ce este 
Lumina cea adevdratd. 



237 



minunat-a veselit 
tot neamul omenesc; 

si nascdndu-L, 
L-afdcut maifrumos 

decdt arfifost infrumusefat 
cu totfelul de daruri. 

Cd El este izvorul darurilor. 

Far ' de nici o stricdciune 

a fecioriei sale 

si far ' de nici o simfire de durere 

a stralucit in lume 

acest Sfdnt Prune. /.../ 

Cd Pruncul acesta, 

care se vdrguleste in iesle, 

de ne vom ridica ochii 

credinfei noastre 

II vom cunoaste 

facdnd tunete sifulgere in nori 

si pe cer 

umbletul stelelor rdnduind, 

soarele si luna 

de raze umpldndu-le 

si miscarea cerului indreptdnd 

si toata greimea lumii 

Acest Prune infasat 

o cdrmuieste. 

Cine este Acela asa mic si asa mare, 

asa smerit si asa inalt, 

cat in iesle zacdnd, 

in cer cu glasuri 

ingeresti Se mareste? 

Cd ce este mai mic si mai smerit 

decdt a se naste in iesle, 

care loc nu este al oamenilor, 

ci al dobitoacelor? 



732 A Preacuratei Fecioare Maria. 



238 



§i ce este mai mare 

si mai inalt 

decdt tot intru aceasta nastere, 

pamdntul cu mare lumina 

a straluci 

si mulfimea ostilor cere§ti a cdnta 

§i cetele Ingerilor 

a se veseli cdntdnd: 

„Marire luiDumnezeu 

intru cei de sus"? 

§i umpldnd vazduhul de glasuri 

dulci §i mdngdioase, 

cdnd, de la inceputul lumii, 

s-au mai auzit, 

la na§terea vreunui om, 

glasuri si cdntari ingeresti? 



Rdstignirea Domnului 



Hristos atata dorea 

de paharul acesta a-1 bea, 

cat acea pu^ina vreme 

ce mai era 

sa treaca pana a-1 bea 

Ii parea 

ca sunt mii de ani. 

Caci cu setea 

acestui pahar se lucra 

mantuirea sufletelor omene§ti, 

rascumpararea lumii, 

stricarea puterii diavolului, 

inmul^irea credin^ii, 

iertaciunea pacatelor 

§i slobozirea sufletelor. 

§i atata se bucura 
de acestea. 



733 



Antim Ivireanul, Opere, p. 195-197, 199-200. 



239 



cat in locul bucuriei ce era 

inaintea Lui, 

rabda 

Crucea de-L muncea 

§i bataile de-L caznea 

§i spinii de-L incrunta 

§i durorile sufletului de-L chinuia, 

de care chinuri asuda 

sudorile cele crunte, 

negandind 

nimica de ru§ine. 

Ca de a parut lui Iacov 

pmin 7 ani 
a sluji pentru Rahila, 

logodnica lui, 

de dragostea ce avea 

catre dansa, 

dar unui Iubitor 

mare ca Acesta, 

cum nu i-ar fi parut 

purine muncile §i caznele, 

cu care iubita Lui logodnica 

o rascumpara 

§i o curajea 

pe dansa cu scaldarea 

nepre^uitului Sau Sange 

§i foarte frumoasa, 

far ' de nici o hula 
§i intinaciune 

r~ 734 

ojacea 



Luceafdrul 

Pacatul eel dintdi §i mai mare 

decdt toate pacatele este mdndria, 

pe care o a izvodit 

§i a nascut singur Satana, 



734 Idem, p. 13-14. 



240 



care era inger si 

se numea Luceafar, 

pentru multa lumina ce avea; 

care mdndrie l-a surpat 

si l-a pogordt, 

cu toata ceata lui, 

intru cele mai dejos 

prapastii ale Iadului. 

§i dintr-atdta lumina ce avea 

s-aufacut decdt toate negrelele 

si decdt toate intunericile 

mai negru §i mai intunecat 

si are sa se osdndeasca 

in veci nesfdrsifi, 

pentru cd nu are tdmdduiald, 

nici vindecare rana lui, 
cdfiind duh, nu are pocdinfd. 

§i cu acest pdcat al mdndriei, 

pentru multa lui invidie, 

a inselat si pe ticdlosul Adam, 

de l-a surpat din cinstea lui 

si l-a dus la moarte 

si l-a pogordt sipe ddnsul in lad. 

§i precum pacatul mdndriei 

a avut putere 

de a pogordt pe Luceafar, 

pdna la cele mai dejos 

prapastii ale Iadului, 

asa si bunatatea smereniei are 

mai multa putere 

decdt mdndria; 

cd afacutpe insusi Dumnezeu, 

Care este Facatorul Luceafarului 

si S-aplecat atdta, 

cat a lasat cerurile 
si toata slava si lauda 



241 



ce avea de la toate Puterile Ceresti, 

de S-a pogordt pe pamdnt 

si S-aufdcut Om 

si S-a smerit pdnd la moarte, 

dupd cum zice Fericitul Pavel, 

moarte pe Cruce; 

si S-a pogordt si pdnd la lad 

de a scospe Adam, 

cu tot neamul lui 

si l-a suit impreund cu Ddnsul la cer, 

unde a fast si mai inainte. 

Iar Luceafarul n-a putut sd se mai suie, 
cdci il atdrna pdcatul injos. 

Cdpdcatul sd aseamdnd pietrei 

si cautd sd meargd 

la maica ei, in pamdnt, 

de unde si este. 

Iar bundtatea [virtutea] se aseamdnd facului 

si este sd meargd sus, 

in vdzduh, unde-i este matca, 

cd Dumnezeu este foe mistuitor 
si para defoc sub fire, 
precum L-a vdzut Proorocul Hie 



Cetatea cu 12 u§i 

Pocdinfa aceasta este 

cetatea cea minunatd 

in patru cornuri, 

care avea 12 usi: 

3 spre rdsdrit, 

3 spre miazdnoapte, 

3 spre amiazazi 

si 3 spre apus, 



735 Idem, p. 49. 



242 



pentru ca sdpoatd 

intra printr-insele tofi, 

si cei mici si cei mari, 

bdtrdnii si tinerii 

sifiecare dupd rdnduiala sa 

si dupd vdrsta sa: 

prin cele dinspre rdsdrit 

sa intre cei tineri 

ca cei ce sunt la rdsdritul viefii; 

prin cele dinspre amiazd 

sa intre bdrbafii 

care sa afld la 

mijlocul vdrstei; 

prin cele dinspre amiazdnoapte 

cei bdtrdni, 

cdrora le este 

sdngele rece 

si albiciunea zdpezii 

o fin in barbd; 

si prin cele dinspre apus 

sa intre, 

fdrd de nicio dezndddjduire, 

cei ce sunt 

la sfdrsitul viefii 

si au amdndoud picioarele in groapd 
si sufletul in buze, 

cdrora milostivirea lui Dumnezeu 
le va primi pocdinfa 736 . 



736 Idem, p. 220. 



243 



Divanul sau poezia judecatii 



Tofi vom sta defafd la Divanul lui Hristos, 
Rom. 14, 10-Biblial688. 

De ce, atunci, sepune intrebarea, nu i-a invd fat Hristos 
pe Platon sipe Pitagora? Pentru ca mintea lui Petru era 
cu mult mai filosofica decdt minfile acelora. 

Sfantul loan Gura de Aur, Comentariu la „Faptele 



Sfinfilor Apostoli " 



737 



Caracterul liric §i poetic al Divanului §i, mai cu seama, 
al Istoriei ieroglifice, nu mai sunt nicio noutate pentru 
con§tiinJa critica §i literara romaneasca. 

Mai inainte insa de a vorbi despre caracterul poetic al 
Divanului, este absolut necesar sa facem o scurta prezentare a 
caitii, a ceea ce reprezinta ea in peisajul literaturii §i al culturii 
romane. 

Aceasta introducere ni se pare esenjiala, pentru a 
specifica ambientul cugetarii cantemirene §i a nu lasa 
exemplele de poeticitate, pe care le vom selecta din text, sa 
pluteasca asemenea unor insule de semnifica^ie pe o mare de 
obscuritate. 

Titlul caitii, Divanul sau gdlceava infeleptului cu lumea 
sau giudeful sufletului cu trupul, trimite dintru inceput la doua 
mari aspecte, tradn;ionale, ale cre§tinismului: conceptul 
eshatologic de Judecatd, a carei avanpremiera o reprezinta 
judecarea pacatelor §i a patimilor lumii acesteia incepand inca 
in veacul de acum, de catre mintea omului infelept, adica sfdnt, 
§i polemica impotriva ispitirii sau razboiul cu gandurile, razboi 



37 Cf. St. John Chrysostom, Homilies on the Acts of the Apostles, translated, with notes 
and indices, by Rev. J. Walker and Rev. J. Sheppard, revised, with notes, by George B. 
Stephens, in NPNF I, vol. 11, ed. de Phlip Schaff, ed. comput, Sage Software Albany, 
USA, v. 01, 1996. 

Pentru cei care definesc tradi^ia religioasa ortodoxa ca fiind platonica si neoplatonica, 

ar trebui, poate, revazute invectivele pe care nu o data Sfin^ii Paring ai Bisericii le-au 

indreptat impotriva lui Platon si a filosofilor antici. 

De obicei, se citeaza numai acele surse sau fragmente in care este laudata ini^iativa lor 

filosofica, mai presus de ideologia idolatra a epocii lor, dar se ignora criticile dure la 

adresa acestora. 

Sfantul loan Gura de Aur, spre exempu, are vorbe grele in ce-1 priveste pe Platon, pe 

care il considera mai prost decdt o mused, pentru ca sus^inea metempsihoza - pe care si- 

o insusise, de altfel, direct sau indirect, din filosofia budista. 



244 



duhovnicesc a carui tactica este foarte greu de deprins, care 
cere multa asceza dureroasa, §i care este expusa in foarte multe 
din cardie patristice §i isihaste, de larga circulate in Jara 
Romaneasca §i Moldova. 

Decriptarea noastra merge in sensul clasic-tradi^ional 
pentru ca nimic din interiorul caitii nu ne va lasa vreo clipa sa 
suspectam ca ar putea fi vorba de un filosof in sensul modern 
al cuvantului, de un un gdnditor nelini§tit, dilematic, sfa§iat in 
constiin^a sa. 

Remarca pe care o va face §i Constantin Noica (Pagini 
despre sufletul romdnesc), cu privire la Invdfdturi §i Divan, 
cardie formativ-filosofice compuse de mireni pentru mireni, 
ale medievalitajii romane§ti. 

Prefaja sau foaia introductiva precizeaza faptul ca este o 
carte intocmitd din Vechiul si Noul Testament, fiind Antioh 
Cantemir domnitor al Moldovei §i P.S. Sava Mitropolit al 
Sucevei §i Moldovei. 

Autorul a reu§it sa-§i tipareasca lucrarea la Ia§i in 1698, 
imprimarea revenind ieromonahului Atanasie §i monahului 
Dionisie. 

Divanul lui Dimitrie Cantemir ni se pare a fi o carte 
parenetica, care face apologia virUuilor ortodoxe capabile sa-1 
conduca pe om la indumnezeirea §i mantuirea sa, la fel ca §i 
Invdfdturile lui Neagoe Basarab. 

Numai ca opera aceasta a lui Cantemir a fost conceputa 
sub o forma aparte, ca o parabola sau o alegorie, fapt care nu 
este inedit pentru domnitorul carturar, intrucat va apela la 
aceeasj strategic §i in cazul Istoriei ieroglifice (1705). 

Motivate, in ambele cazuri, nu \m numai de 
literaturitate . Istoria ieroglifica urmarea sa camufleze 
oarecum identitatea personajelor istorice autentice, implicate 
in roman. 

In ceea ce priveste Divanul, dedicat de Dimitrie 
Cantemir fratelui sau, Antioh, cartea era una de pova^a, de 
inva^atura la adresa aceluia, conceputa insa sub aceasta forma 
alegorica, a unui dialog intre injelept §i lume, pentru a evita 
umilirea lui Antioh, fratele sau mai mare §i domnul Moldovei, 
formula care, in acela§i timp, ii §i oferea prilejul unei 
desfa§urari intelectuale ofensive. 

Literatura romana veche a indragit pareneza §i in relativ 
scurt timp, a format o tradijie. 



38 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Cantemir. 



245 



Dupa Neagoe Basarab, care ne-a lasat prima opera 
romaneasca de acest gen §i o capodopera din punct de vedere 
literar, au compus pareneze Matei al Mirelor, scriind in versuri 
grecesti Sfaturi cdtre Alexandru Mas, Mitropolitul Kievului, 
Petru Movila ~ , care §i-a dedicat lucrarea fratelui sau §i 
domnitorul Moldovei, Moise Movila 740 , §i Antim Ivireanul, 
care, ceva mai tarziu decat Cantemir, a scris o pareneza tot in 
versuri grece§ti (ca si Matei al Mirelor) pentru §tefan 

"J A 1 

Cantacuzino , domnitorul Jarii Romane§ti. 

Autorii amintiji de noi scriau insa avand o incontestabila 
autoritate paterna sau eclesiala. Dimitrie Cantemir nu 
dispunea insa nici de una, nici de cealalta, in raport cu fratele 
sau. 

Urmarind discujiile despre identificarea unui model 
compozijional tripartit, Mihai Moraru propune o alta 
direcjie, descoperind in Divan intenjia unei replici mirene§ti 
data de Cantemir Dioptrei aparjinand starejului ucrainian 
Vitalie de la Dubna (inceputul secolului al XVII-lea, lucrare 
distincta de cea bizantina §i omonima, din 1095, a lui Filip 
Solitarul, in care s-a identificat gre§it o sursa a Divanului), 

HA 'l 

care a circulat la noi in slavona §i in traduceri romane§ti 

Ar putea sa fie in acela§i timp o replica data lui Vitalie 
§i tradi^iei parenetice. Ii statea in fire lui Cantemir sa dea 
replici pe mai multe planuri deodata, inclusiv literare - dupa 
cum ne convinge cu prisosinja Istoria ieroglifica , dar §i 
insa§i tematica generoasa a operei cantemirene. 

Oricum, Cantemir avea ceva de demonstrat. §i nu numai 
faja de culturd, avea §i un frate mai mare de convins, Antioh - 
mai slab inzestrat intelectual -, in favoarea caraia a renunjat o 
data la tron, pentru ca mai tarziu rela^iile dintre cei doi sa se 
raceasca (ne releva §i Istoria ieroglifica). 

Dupa cum remarca §i Dan Horia Mazilu, „lista surselor, 
nemijlocite §i mijlocite, este foarte lunga: Gulistan 144 al 
persanului Al Saadi , Divanul lui Hafiz , Istoriile lui 

HAH 

Herodot , unele dispute din multele care mobileaza literatura 



739 Idem 

740 Idem 

741 Idem 

742 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Movil%C4%83. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moise_Movil%C4%83. 

http : //ro . wikipedia . org/wiki/% C 5 % 9Etef an_C antacuzino . 

http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai-moraru/. 
Cf. Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit., p. 189-196. 
A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Gulistan_of_Sa%27di. 



745 Idem 

746 Idem 

747 Idem 



http://en.wikipedia.org/wiki/Saadi_%28poet%29. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Herodot. 



246 



europeana, Dioptra lui Vitalie de Dubna, Personificdrile lui 
Nicetas Choniates in prelucrarea lui Grigorie Palamas , 
Mdrgdritarele lui loan Chrisostom , Scara lui loan 
Klimax , Sfdnta Scripturd in latine§te (sau un Thesaurus 
biblicus ), Viola si petrecerea svinfilor a mitropolitului 

l ~l CO 

Dosoftei , Alixandriia populara (dar §i Historia Alexandri 

<-j CA 

Magni a lui Quintus Curtius Ruffus ), Istoria surpdrii Troiei, 
Viata Sfinplor Varlaam si Ioasaf 55 , Venatio scientiarum de J. 
B. Van Helmont 756 , deschis (de vreme ce nu se teme sa 
traduca, in a treia parte a carjii sale, lucrarea antitrinitarianului 
Andreas Wissowatius , Stimuli virtutem, fraena 
peccatorum ), subtil chiar (caci §tie, pe urma lui Vitruvius, a 

'yen 

medievalilor - din Liber divinorum operum - §i a lui 
Leonardo da Vinci 760 , poate -, forma numarului sacru ce 
inscrie, in cere, perfecjiunea micro §i macrocosmica), solid 
a§ezat pe temeiurile unei cugetari ortodoxe, careia ii va arata 
statornicie toata via^a. 

Cantemir a fost [...] un ganditor ortodox (un mistic - ar 
zice apusenii), care a refuzat, insa, asceza [prin ascezd D. H. 
Mazilu subin^elege aici asceza in mdndstire, pentru ca mistic 
ortodox care sa refuze asceza nu exista - afirmatia porneste, de 
fapt, de la Virgil Candea. Asceza ortodoxa e intotdeauna 
dubla: interioara/mentala §i fizica - a doua poate sa lipseasca, 



http://en.wikipedia.org/wiki/Niketas_Choniates. 
http : //to . wikipedi a. org/wiki/Gri gore_P al amas . 
http://www.ioanguradeaur.ro/. 
http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul. 



748 Idem 

749 Idem 

750 Idem 

751 Idem 

752 Pentru download: 

http://books. google. ro/books?id=v_JbAAAAQAAJ&printsec=frontcover&dq=Thesauru 
s+bibhcus&source=bl&ots=0WvOTwtRC2&sig=ZnCDoBPx89- 
167KMXmx7tBjEsDE&hl=ro&ei=s9rnS7ynFNOcOM_0taUE&sa=X&oi=book_result 
&ct=result&resnum=l&ved=0CBYQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false. 

753 A se vedea: 

http://ro.wikisource.org/wiki/Din_Via%C5%A3a_%C5%9Fi_petrecerea_svin%C5%A3 
ilor. 

754 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Quintus_Curtius_Rufus. 

755 In format audio, in editarea noastra: 

1 . http://www.trilulilu.ro/bastrix/00c4ad24162594; 

2. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9ba4e00e76b302; 

3. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9f6bf85e0f26dd. 

56 A se vedea: http://www.spiritus-temporis.com/jan-baptist-van-helmont/. 

757 Idem: http://fr.wikipedia.org/wiki/Andreas_Wissowatius. 

758 In latina: Stimularea virtutii, frana pacatosilor. 

59 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hildegard_von_Bingen. 
760 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci. 



247 



in anumite condign - nn;eleasa fiind ca un suport al celei dintai 
-, dar prima niciodata] . [...] 

Divanul... este, in aceea§i vreme, cartea unui autor 
curajos, caci, a§a cum a fost propusa cititorilor, cu text paralel 
in romana §i greaca, ea era destinata nu doar compatrio^ilor, ci 
§i unui foarte savant mediu al Europei de rasarit. 

Era, putem spune acest lucru, un soi de tezd de doctorat 
difuzata in vederea unei susjineri publice" 761 . 

Autorul i§i nume§te cartea a tinereielor mele intdia 
ndscutd roadd sau a osteninfii mele rdsddire si odrdslire ca un 
de floricele mdnuncheas, pentru miroseala [inmiresmarea] 
voievodului 762 . 

Dedicajia catre Antioh dovedeste ca Ortodoxia, 
reflectata in mentalitatea autorului, nu era refractard fa^a de 
descoperirile §tihnifice, ci §tia sa se le insu§easca §i sa le 
incadreze in viziunea sa asupra lumii. 

Dimitrie Cantemir preia aici teoria despre polii §i axa 
pamantului §i o transforma intr-o pilda duhovnicesca. 

Autorul este cu totul relaxat in privinja comparajiilor 
sale, fara sa-i treaca prin cap ca s-ar putea transforma cumva 
intr-un nou Galileo Galilei 763 , imparta§ind soarta aceluia. 

La fel procedeaza §i Antim Ivireanul, comparand pacatul 
Sfantului Petru, de a se lepada de Hristos de trei ori, cu petele 
de pe soare care se pot vedea numai prin telescop (prin 
ocheane, zice el), sau scriind despre magnetism §i gravitate, 
flux §i reflux, etc., in dedicajia din Noul Testament de la 
Bucure§ti, 1703 (Intoarce-se pururea magnitul cdtre polus; 
zboard spre indlfime focul; pleacd-se in sdnul pamantului 
piatra; aleargd apele in brafele mdrii... 164 ) ori in prefaja la 
Viefile Paralele a lui Plutarh (chihlimbarul cu o usoard frecare 
indatd-si dezveleste putere naturald atractivd... 765 ). 

Dimitrie Cantemir introduce formule §tiinjifice in 
discursul sau fara probleme, ca §i evocarea lui Thales 
filosoful 766 , printre citate din Psaltire, Ecclesiast, Pilde, 



Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Un print a l literelor, op. cit, p. 12. 
Dimitrie Cantemir, Divanul sau gdlceava infeleptului cu lumea sau giudeful 
sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii grecesti, comentarii si glosar de 
Virgil Candea, postfa^a si bibliografie de Alexandra Du^u, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1990, p. 11- 12. 

763 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei. 

764 Antim Ivireanu, Opere, op. cit., p. 406. 

765 Idem, p. 409. 

766 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Thales_din_Milet. 



248 



Cartea Esterei, Cdntarea cdntdrilor §i alte carji din canonul 
biblic. 

Insa aceasta este o practica veche in apologetica 
ortodoxa, care nu poate provoca uimire decat celor care sunt 
intoxica^i fie de mistificarile ateist-comuniste din veacul 
trecut, fie de o viziune scolastica asupra §tiinjei §i religiei, ce 
opereaza cu dihotomii multiple §i separajii categorice la nivel 
teoretic, dar care au fost §i raman straine atmosferei autentic 
ortodoxe de cugetare. 

In Carte cdtre cetitoriu, avem ceea ce in literatura se 
nume§te topos, §i anume obiceiul din tradi^ia ortodoxa §i 
romaneasca de a considera cartea sau predica drept o masa 
intinsa ascultatorilor. 

Dimitrie Cantemir folose§te aici o metaford care e de 
fapt o pilda bisericeasca de origine neotestamentara. Am mai 
vorbit cu privire la acest subiect, in cartea noastra despre 
Antim Ivireanul 767 . 

Pilda biblica este cea a inmultirii painilor §i pe§tilor. 

Hristos intindea masa §i pentru suflet, §i pentru trup, 
hranind mul^imile mai intai duhovnice§te. 

De aceea s-a pastrat in tradi^ia bizantina aceasta 
imagine, de a chema oamenii la un banchet (altul decat eel 
platonician), la o petrecere spirituala, care a §i devenit un 
simbol foarte iubit §i intrebuinjat de ierarhii §i carturarii 
romani. 

II folosesc §i contemporanii lui Cantemir, frajii Radu §i 
§erban Greceanu in prefa^a traducerii Mdrgdritarelor 
hrisostomice, cat §i Antim in omiliile sale. 

Calinescu identifica insa cea mai apropiata sursa in 
Banchetul lui Platon , a carui „forma otomana" ar 
reprezenta-o Divanul 769 . 

A§a incat, dupa heretisirea tradi^ionala, cele trei cdrji 
(capitole mari) ale operei cantemirene sunt intruchipate ca trei 

771 

mescioare intinse cititorului, spre a sufletului dulce gustare 

In acela§i timp, sunt §i trei luminoase §i neprdvuite 
oglinde , in care eel care cite§te trebuie sa cuprinda 



767 Idem: 



http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 
paradisulm-via%c8%9ba-%c8%99i-opera-20 1 0/. 

68 Cateva amanunte: http://ro.wikipedia.org/wiki/Banchetul_%28Platon%29. 

69 G. Calinescu, Is toria..., op. cit., p. 37. 



770 Salutarea. 

771 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 13. 

772 Ibidem. 



249 



reflectarea adevaralui intreg despre sine §i despre univers §i 
lume. 

Conjugalitatea sensurilor reflectarii §i refleciiei 
reprezinta un perpetuum al gandirii filosofice romanesti. 

Cele trei capitole urmaresc sa reproduca in ochii 
cetitorului (singularul il putem interpreta fie literal, fie 
metonimic) tentajiile lumii §i virtu^ile sufletului. 

Conjinuturile celor trei tratajei (caiti, capitole), 
precizate de autor, ne lumineaza dintru inceput in privinja 
intenjiilor sale. 

„Tanarul carturar i§i constraieste cartea incepand cu o 
galceava, continuand cu maxime comentate §i terminand cu o 
expunere pe puncte ce este mai pu^in sistematica decat s-ar fi 
dont" 773 . 

Cartea sa este o scara (avand ca posibil model ideal 

HI A 

Scara Sfantului loan Climax ) cu trei trepte, urmarind un 
scop formativ pentru lectorul/lectorii ei, care uzeaza de trepte 
literare, prnind de la o structura dramatico-retorica spre o 
expunere pur retorica §i sapienjiala §i ajungand la 
sistematizarea discursului. 

Nivelul de la care porne§te este semnificativ pentru noi, 
pentru ca acesta este treapta de jos, a celui neinijiat, care poate 
sa aiba inten^ii bune §i virtuji latente, §i caruia i se infa^i§eaza 
ceea ce isihasmul nume§te razboiul gandurilor, adica 
muljimea ispitelor care i se intind omului in aceasta etapa a 
existen^ei sale (ale lumii, adica a trupului, nebunii si rele, 
sufletului stricdtoare si de tot omordtoare pofte ) §i 
raspunsul pe care acesta, daca este injelept, trebuie sa-1 ofere 
lumii, spre respingerea ispitirilor ei. 

Se incepe a§adar nu de la om, nu de la pregatirea lui 
teoreticd, ci de la situa^ia practica, de la contextul existential 
concret. Omul are in fa^a panorama lumii (panorama 
desertdciunilor, cum avea sa-1 subintituleze Eminescu poemul 
epopeic Memento mori) §i autorul purcede la examinarea 
acestei realitaji. Ne situam a§adar, pentru inceput, in mijlocul 
unei operajii mentale de exfoliere a exponatelor realita^ii, 
pentru a face §i a pronun^a judecata intre aparenfa §i esenfa. 
Anatomia realita^ii va fi deci subiectul carpi intai. 

Treapta a doua ii ofera celui care a invajat sa citeasca 
literele lumii confirmarea §i inaintarea in in^elepciune care 



Alexandru Duju, Postfafa la: Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 381. 

Scararul. 

Alexandru Du^u, Postfafa la: Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 381. 



250 



vine de la martori si marturii 776 , prin care el se intare§te in 
virtute. 

Pentru ca, in a treia parte, prin ascultarea de 
dumnadzaiestile porunci , §i sufletul §i trupul sa fie condu§i 
pe calea mantuirii §i a intrarii in ve§nicie. 

In opinia lui Virgil Candea, structura tripartita „este pur 
formala: substanta operei este consumata in Cartea I; Cartea a 
Il-a este numai suma sholiilor la cea dintai (ea putea fi 
imprimata la fel de bine ca note in subpagina); iar Cartea a III- 
a este un imprumut strain, traducerea lucrarii lui Andrea 
Wissowatius: Stimuli virtutum ac fraena peccatorum, 
Amstaelodami, 1682 - scriere evident independents de 
Divanul, careia i se atribuie functia de conciliere a unor teze 
impacate de fapt inca de la sfarsitul primei parti. Autorul a 
urmarit deci structura teza-antiteza-sinteza. [...] Piesa 
principals ramane Cartea I" . 

In afara de cele trei mese, autorul intinde cititorului §i 
doua pahara, pahare adica, din care acesta sa-§i aleaga: fie 
pdharul viefii, care, de§i e nedragastos pre denafara, acesta 
viajd drege , dupa cum semnaleaza Evanghelia (Mt. 26, 27, 
Mc. 14, 23, Lc. 22, 20, 1 Cor. 10, 4), fie pdharul morfii, asupra 
caraia tot Scriptura Sfdntd avertizeaza ca e plin de otrava, de§i 
are pldcutd poleiald ' (Ier. 25, 16; 25, 15-16, Ps. 106, 27; 10, 
6; 74, 8,Apoc. 16, 19; 14, 10). 

Referinjele scripturale oferite de autor sunt luxuriante 
pentru o carte pur filosoficd. 

Celor doua pahare simbolice le corespund alte doua 
mese simbolice, masa necurdfiii §i masa curdfiii. 

Pe mese se afla tot niamul depoamd: iaste poama viefii, 
iaste poama morfii, iaste pdinea viefii, iaste pdinea morfii - 
care vii vrea, acelea vei mdnca 

Cantemir semneaza acest cuvant catre cititor astfel: 

Voitoriu-fi de bine, loan Dimitrie, Constantin-Voievoda, 
indicandu-ne - ni se pare noua - intenjia de adresare catre o 



776 Ibidem. 

777 Ibidem. 

78 Virgil Candea, in Studiu introductiv la: Dimitrie Cantemir, Divanul, EPL, Bucuresti, 
1969, p. X-XI. 

779 ^4 drege inseamna apotrivi la gust. Se dregeau mancarurile sau bauturile. Dregdtorie 
insemna treapta sau demnitatea potrivita. Iar a drege viafa inseamna a o potrivi dupa 
gustul vietii vesnice, a-i adauga ingredientele care sa o faca proprie pentru gustul si 
frumuse^ea eternita^ii. 

780 Dimitrie Cantemir, Divanul, ed. 1990, op. cit., p. 14. 
781 Idem, p. 15 



251 



persoana precisa, de§i se poate deduce, daca dore§te cineva, §i 
un sens colectiv al pronumelui la persoana a Il-a singular. 

Ramanem insa la parerea ca lucrarea ii era dedicata in 
principal lui Antioh. 

Acesta era indemnat sa nu se opreasca numai la ledum, 
ci sa atinga §i nivelul practic al ascezei duhovnice§ti: 

Acestea dam cercdnd, citind si ispitind, nu numai cu 
citiala sa ramdi, ca pdnd nu le vii duce la praxes, folosinfe nu- 
i, precum frumos Svdntul adevereste, Grigorie ... 

Ceea ce ne conduce §i la alte concluzii. Prima este ca 
Dimitrie Cantemir nu putea indemna la implinirea acestor 
nevoinje ascetice §i nici nu §i-ar fi dat osteneala sa le descrie 
cu atata rigoare §i efort, daca nu credea in ele §i daca nu le 
verificase el insu§i, macar in parte, exersandu-le. 

De altfel, practica privegherilor de noapte, spre 
exemplu, este confesata §i mult mai tarziu, de poezia 
pa§optista. 

De aceea, nu sunt de acord cu presupunerea mai veche a 
lui Virgil Candea, aceea ca „nu suntem in fata roadelor unor 
meditatii pioase, a rezultatelor zbuciumului launtric sau a 
cautarilor unui tanar chinuit de problemele vietii morale" 

Prezumtia aceasta incearca sa acomodeze, ca si in cazul 
lui Neagoe Basarab, o biografie desfasurata intr-o epoca si un 
climat zbuciumat cu imaginea noastra tabloidizata despre 
asceza si sfintenie. 

Nu cred ca putem face afirmatii atat de categorice si 
definitive asupra preocuparilor morale si a vietii launtrice 
acestor personaje istorice, exclusiv pe temeiuri 
circumstantiale, si consider ca e nevoie sa lasam loc unor 
interpretari mai nuantate. 

De asemenea, nu sunt de acord nici cu certificarea 
impresiei, de catre Virgil Candea, ca ar exista o conciliere intre 
Intelept si Lume. 

Personal, nu pot sa ma hotarasc cdnd sau unde ar avea 
loc aceasta conciliere si in ce ar consta ea. 

Argumentul asa-numitei concilieri e dinamitabil, pentru 
ca in citatul oferit de Candea nu vedem precizata decat aceeasi 
idee centrala a cartii, de supunere a lumii si instrumentare a ei 
spre mantuire: de va putea cineva cu intriagd intelepciune si 
cu bund socotiala, in lume fund, pe lume sa chivernisasca si 



782 Idem, p. 16. 

83 Virgil Candea, in Studiu introductiv la: Dimitrie Cantemir, Divanul, EPL, 1969, ed. 
cit.,p. XIX. 



252 



sufletul nebetejit sa-si pdzascd, frumos si minunat lucru arfi, 

no a 

de vreme ce si oamenilor si lui Dumnddzau arfi placut 

Nu vad aici in ce ar consta „solutia laica" , diferita de 
cea religioasa, ascetica. 

A doua concluzie este aceea ca, daca la sfar§itul 
secolului XVII §i inceputul secolului XVIII, o beizadea scria 
in a§a fel catre fratele sau §i domnitorul Jarii, intr-o carte 
dedicatd (cu sinceritate sau nu, aceasta nu ne propunem sa 
deliberam acum), §i, pe deasupra, cu pu^in timp inainte de el §i 
cu pujin timp dupa, alji autori, precum Petru Movila §i Antim 
Ivireanul, dadeau acela§i - in esen^a - sfaturi unor domnitori 
romani, atunci Neagoe Basarab este cu certitudine autorul 
Invdjaturilor catre Theodosie, pentru ca tiparul de gandire este 
identic (Dan Horia Mazilu semnala ca Antim scrie ca Neagoe) 
§i vizeaza formarea voievodului dupa modelul biblic regal 
insu§it de impara^ii cre§tini ai Imperiului Roman §i conservat 
apoi numai in Imperiul Roman de Rasarit. 

A§adar, Infeleptul din opera lui Dimitrie Cantemir nu 
are nimic de-a face cu filosofia umanista, cu filosoful sau 
carturarul umanist din Occident, in speja cu filosoful fara 
Dumnezeu al lumii moderne. 

Acest injelept este, a§a cum o arata etimologia 
cuvantului filosofos, un iubitor de injelepciune, dar nu de 
infelepciunea omeneasca, pe care o lepada Sfantul Pavel ca 
fiind nebunie inaintea lui Dumnezeu (citat de Cantemir), ci de 
inielepciune dumnezeiasca. 

Infeleptul lui Dimitrie Cantemir este un teolog sau un 
om duhovnicesc, care judeca §i condamna lumea (caci de aceea 
se numeste Divanul, fiind judecata lumea §i poftele ei), pentru 
ca, a§a cum spunea tot Sfantul Pavel, omul duhovnicesc judeca 
tot sipe tofi, darpe el nu-l judeca nimeni. 

Aflandu-se deci la divan, la ceasul judecajii, injeleptul, 
cunoscand ca lumea a fost creata frumoasa §i buna de catre 
Dumnezeu, ii recunoa§te acesteia esenja buna a aducerii sale 
intra fiin^a precum §i frumuse^ea dumnezeiasca imprimata in 
ea, dar se dezice de ea ca intruchipare a nenumaratelor 
modalita^i de ispitire spre pacat a sufletului omenesc. 

Litre Dumnezeu §i lume, intre viaja ve§nica §i cea 
vremelnica, intre calea stramta §i cu chinuri §i calea cea larga, 
plina de desfatari §i pacate (care se termina cu moarte ve§nica), 



784 Cf. Idem, p. XIII. 

785 Idem, p. XXVII. 



253 



in^eleptul alege pe Dumnezeu, via^a ve§nica §i calea cea 
stramta. 

Litre poruncile lui Dumnezeu §i indemnurile lumii la 
desfranare, la avarice, la ucideri §i la toata rautatea, injeleptul 
alege poruncile facatoare de viaja §i leapada ca pe un putregai 
toata ispita lumii cea indemnatoare spre pacat. 

Toata cartea, care este o conversajie a injeleptului cu 
lumea §i o respingere din partea acestuia a argumentelor, 
considerate demonice, despre imparajia acestei lumi §i despre 
fericirea pamanteasca, este intemeiata scriptural §i patristic 
intr-un mod covar§itor. 

Citind-o, ne-am gandit la lupta interioara, la lupta cu 
gandurile, cu atacurile demonice, pe care o poarta necurmat cei 
ce vor sa se cura^easca de patimi, fie clerici, fie mireni, §i ni se 
pare ca filonul isihast si filocalic al cugetarilor cantemirene 
este unul evident. 

Indreptajirile pe care le-au aflat multi in a considera 
aceasta carte ca fiind una de extracfie filosofico-umanistd sunt 
superflue, atunci cand sunt a§ezate fa^a in fa^a cu solida §i 
greaua teologie care alcatuie§te temeiul, esenja acestei opere. 

Lumea, pe care o personifica §i o face sa vorbeasca in 
cartea sa Dimitrie Cantemir, exprima mai degraba punctul de 
vedere al filosofiei din zilele noastre, iar nu infeleptul, care 
reprezinta viziunea bizantin-ortodoxa asupra lumii. 

In ceea ce prive§te partea a treia a caitii, in care 
Cantemir traduce lucrarea unui teolog unitarian 
(antitrinitarian), D. H. Mazilu precizeaza: ^Stimuli virtutem... 
este o carte sociniana 786 de morala [...], insa, in acela§i timp, §i 
un tratat de soteriologie, dar care indruma spre mantuire prin 
manevrarea unor concepte acceptabile pentru toate 
confesiunile. 

Wissowatius nu apasa, altfel spus, inchip particular in 
aceasta carte pe doctrina sociniana, ci proclama credinja in 
Iisus Hristos, urmarea lui Hristos, a dispozijiilor sale drept 
cale sigura spre mantuire. 

Cunoa§terea acestor porunci §i implinirea lor este 
esenjiala. Iata-1 pe Cantemir traducand ponturi care nu-1 
deranjau deloc (caci nu cereau decat urmarea Sfintei 
Scripturiy . 

§i adauga ca Dimitrie Cantemir era un filosof ortodox in 
stare sa scrie o lucrare intitulata Loca obscura in Catechisi, in 



3 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Socinianism. 

7 Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Unprinf al literelor, op. cit., p. 39. 



254 



care a izolat Jnfiltrdrile reformate introduse de Teofan 
Prokopovici in Pervoie ucenie otrokom (carte ce va fi tradusa 
§1 in romane§te) 

De altfel, ca epoca lui Cantemir gandea in acesti 
termeni, ai unei contraofensive teologice pe toate planurile, ne- 
o dovedeste Antim Ivireanul: 

„Nu-i vor lipsi, zice, lui Dumnezeu, osta§ii care i se 
cuvin (Epistola a V-a lui Synesius ) in Biserici; adica, nu au 
lipsit §i nici nu vor lipsi vreodata in orice imprejurare osta§ii 
Domnului din ceruri, neinfrica^ii luptatori ai Sfintelor Biserici 
ale lui Dumnezeu, §i inflacarajii in|elegatori ai adevarului, ca 
§i biruitorii §i purtatorii de trofee impotriva oricarei falange de 
eretici §i in contra oricarei alte rataciri grece§ti [eline, pagane] 
§i ateiste, inarma}i nu numai cu arme convingatoare §i cu 
dovezi ale sfintei §i divin inspiratei Scripturi, ba chiar §i cu 
rafionamente logice §i de neinvins, infailibile §i de 
necombdtut, folosindu-se in toate de adevarul insu§i, fie ca 
refugiu,fie ca aparator (subl. n.)" 790 . 

Ne intoarcem la problema noastra, §i anume la ilustrarea 
caracterului liric al multor fragmente ale Divanului 

Dimitrie Cantemir stabile§te, ca §i scriitori ierarhi, 
diferenja intre condi|ia umana paradisiaca §i cea pamanteasca. 

El pune in paralel Raiul §i pamdntul, pornind nu de la 
pamant, in ascensiune spre Paradis, ci invers, de la imaginea 
mo§ii noastre ceii vecinice... precum au cdntat Poeticul, 
adeca: „Cu cinste pravegte, minte, ceriul... , pogorandu-se 
apoi la viziunea asupra lumii. 

Raiul, catre care ochii inimii omului trebuie sa 
priveasca, este descris astfel: 

Deci acea bogatd, 

dumnddzdiascd mild, 

pre [om] facerea §i pldzmuirea 

alor Sale mdni 

pdnd in sdvdr§it a sdprdpddi 

§i a pieri 

nevrdnd, 

§i cu acest mijloc alt pamant 



788 Idem, p. 41. 

789 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Synesius. 

790 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 400. 

791 A se vedea si Artur Silvestri, Poezia „Divanului", in rev. Liiceajarul, 1973, 16, nr. 
35, 1 sept, p. 6. 

792 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 23. 



255 



si alt ceriu nou 

i-au giuruit, 

al cdruipdmdnt 

florile nevestedzitoare, 

pomii sipoamele neputredzitoare 

si in toate timpurile 

peste mdsurd ddnd roada sa 

si, al cdruia ceriu, 

la mdsurd cdldura soarelui 

si la mdsurd frigul gerului; 

si mai vdrtos acolo 

arsifd si secetd nu vafi 

si iarna va lipsi 
si soarele nu va apune, 
cdci noapte nu sa vaface; 



In comparable cu Paradisul, cu lumea spirituals, 
framusejea pamantului este palidd. 

Cantemir se refera mai mult la vegetate §i la clima 
Raiului, la condijiile de existenja §i la aspectul etern pe care il 
vor capata universul §i toate cele ale sale, in timp ce inainta§ul 
sau, mitropolitul Varlaam, era mai sensibil la percep^ia 
interioara a oamenilor, a Sfhnilor, §i la modificarile profunde 
survenite in con§tiin^a §i in cunoa§terea lor, in conformitate cu 
noua lor stare, cu transfigurarea lor intru ve§nicie (ameliordm 
unele aspecte fonetice, care impiedica lectura unui cititor 
obi§nuit, pentru a observa fluenfa §i frumusefea limbii lui 
Varlaam): 

Intdiu sa va ardta mdrirea trupurilor noastre, 

cd vor hi neputrede si luminate 

mai vdrtos decdt soarele, 

si ne vom veseli in veci 

vddzdndfrdmsefele noastre si cinstea 

intru carea vom petrece 

in mijlocul ingerilor, 

si vom audzi cdntarea lor 

cea dulce si frumoasd. 

Dup 'aceea vom vedea iardsi 



793 Idem, p. 22-23. 



256 



binele si dulceafa viefei ceii de veci, 

si Fafa cea luminatd 

a Tvorefului [Ziditorului] nostru, 

care o dorescu si ingerii sd o vadzd, 

si iardsi scaunul lui Dumnedzdu 

cu mare cuviinfd a§ternut 

§i de lumina frumoasa 

§i neatinsa 

incungiurat, 

intru care lumina samt [sunt] 

vistierele a toata bucuria. 

§i precela scaun 

vom pravipre Dumnedzdu 

intru mdrire §i intru slavd mare. 

§i deacolo 

vor izvori noad izvoardle 

tuturor bundtdfilor. 

Atunce sufletele §i inimile Direpfilor 

sd vor implea de bucurie 

si de dulceafa 

liubovului [iubirii] lui Dumnedzdu, 

si sd vor sdtura de hrand neputredd 

si vor hi veseli de befia 

bduturei ceii dumnedzdesti, 

dintru carea sd vor imple de infelepciune 

si de stiinfa tainilor celor dumnedzdesti 

nestiute. 

Dup 'aceea vor vedea locurile cele minunate 

si curfile cele luminate 

a Impdratului ceresc, 

unde iaste tot veselie si bucurie 

si cdntdri neincetate. 

Acolo iaste viiafdfdrd de moarte 

si cununi gdtate 

celora ce biruiesc pohtele sipdcatele, 

si celora ce sd trudesc 

pentru Dumnedzdu. 

Samt [sunt] paturi de odihnd vecinicd, 

cu lumina astemute. 



257 



Acolo nu sdmt suspinuri, 

nice lacrdmi, 

ca va sterge Dumnedzdu 

toate lacrdmile dintr'ochii lor 

si-i va implea de blagoslovenie 

si de veselie, 

si de tot bisiugul... 794 . 

E un poem paradisiac, acest scurt fragment in proza din 
cazaniile lui Varlaam. 

Spre deosebire de Varlaam, Antim a insistat pe 
simbolista, pe incrustarea in imagologia sa celesta §i astrala a 
presimjirii ve§niciei. 

Natura sa are caracter prefigurator - §i aici se aseamana 
cu Eminescu -, pe cand Varlaam (§i cazaniile lui Coresi) ne 
confranta direct cu revela^ia Raiului. 

Observam o mi§care, cu cat ne apropiem de con§tiinJa 
omului modern, de la catafatic catre apofatic, de la 
orizonturile mistice larg deschise cunoa§terii §i nn;elegerii catre 
o tainuire in adancul sufletului a sim^irii duovnice§ti §i a 
revela^iei, care incepe sa fie din ce in ce mai mult zalogita in 
met afore poetice. 

Revenind la Divan, printr-o strategic bine instrumentata, 
Cantemir insereaza in discursul Lumii tema frumuse^ii creajiei, 
pe care aceasta o foloseste drept tenta^ie oferita Injeleptului, 
pentru a-1 abate spre esteticul teluric, lipsit de transcendenja. 

§i, pentru ca tot am vorbit in capitolul anterior despre 
semnificajiile a§trilor cere§ti - acelea§i, de altfel, §i in lucrarile 
lui Cantemir - remarcam aici cum Lumea, mai inainte de 
epoca moderna, incearca o desemnificare moderna a 
cosmosului §i o fixare a atenjiei contemplative exclusiv asupra 
cortinei fenomenologice, expusa placerii estetice fara urmari 
morale. 

Caci, in timp ce Infeleptul cauta lumina Soarelui celui 

'7QC 

neapus sa dobdndeasca , Lumea ii raspunde ca §i ea poseda 
frumoasd lumina..., adica soarele §i luna, denudate de orice 
simbolistica, de§i lumea folose§te, in descrierea lor, poezia 
Scripturii: aceste doad lumini mari, carile Dumnddzdu 
puternicul, una spre luminarea dzilii si alta spre luminarea 
nopfii, mi li-au dat (cf. Fac. 1, 16; Ps. 135, 7-9). 



794 Varlaam, Cazania, op. cit., p. 94-95. 
95 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 23. 
796 Ibidem. 



258 



Avea dreptate D. H. Mazilu sa remarce: Cantemir 
„respinge hedonismul modernat [moderat din perspectiva 
noastra] propus de Lume, dar nu inainte de a-1 examina §i de a 
masca sub vorbe scripturistice un hedonism de-a dreptul 
pagan" 797 . 

Cugetul teluric, pus pe seama Lumii in aceasta disputa, 
nu recuza faptul ca cei doi a§tri sunt crea^ia lui Dumnezeu, dar 
cauta sa redirecjioneze aten^ia Infeleptului, pentru ca frumusefe 
dragastoasa sapravesti si lucrurile sa-fi slujesti 

Insa acesta refuza filosofia plezirista (hedonista) §i 
ultilitarista a lumii - dupa cum, ceva mai incolo, respinge §i 
patima erotica, muieriasca frumusefe, carea ca focul sau ca 
marea iaste de cumplita 

Aceasta frumuseje a lumii nu este lipsita de stilistica ei, 
de o poeticitate injeleasa numai la nivel estetic, pe care o 
remarcam in staruinja cu care Injeleptul este imbiat sa admire 
peisajul de natura: cdnd lumina soarelui cu nuori sau cu 
neguri sa acopere, dzici ca vremea iaste melanholica sau 
trista si cu vremea a ta voie sa strica; si inca lipsind luna 
noaptea, calatoriu, cdta a primejdii fried por\i ... 800 '. 

Nu e nimic eronat in pretenjia Lumii, daca judecam dupa 
teoria literara moderna. 

§i totu§i, in ciuda imaginilor plastice pe care lumea le 
face sa se desfa§oare inaintea ochilor, autorul Divanului nu 
adera la o astfel de stilistica deteologizata. 

Frumuse^ea lumii nu este impresionanta daca nu este 
contemplata subtil §i profund. Cantemir in^elege §i admite 
poezia ca semnificafie addncd, nu ca material. 

Observand evolujia culturii noastre vechi in lumina 
acestei distinc^ii, putem sa in^elegem de ce nu avem o practica 
poetica solida §i indelungata, care sa conceapa poezia exclusiv 
ca prozodie, insistand asupra perfecjiunii metrice. 

Putem, de asemenea, injelege, de ce dispunem, in 
schimb, de o suita de opere in proza (majoritatea retorice), in 
care se pot distinge destule fragmente poetice, ritmate §i 
rimate, dar, mai ales, destule fragmente care au o calitate 
poetica remarcabila, care pot fi caracterizate printr-un lirism 
interior exceptional. 



Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Unprinf al literelor, op. cit., p. 26. 
98 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 23. 

"idem, p. 79-80. Se refera la frumuse^ea feminina care aprinde patima erotica. 
800 Idem,p.23. 



259 



§i nu cred ca am gre§i daca am considera aceasta nu 
drept o prefigurare a caracterului poeziei noastre moderne, ci 
drept un caracter asumat ulterior, constient dar tacit, de poezia 
moderna. 

Raspunsul Injeleptului la invitajia de a contempla lumea 
la modul exteriorist §i egoist, este eel al teologiei bizantine 
tradijionale, pe care 1-am aflat §i de la Varlaam §i Antim, 
anume acela ca frumusejea lumii este pedagogie prin care, din 
faptele Cuvdntului care sunt ase de frumoase se injelege 
frumusejea Creatorului: cu cat Cel mai frumos, mai ghizdav 
[minunat], mai luminos vafi? 802 . 

Cantemir va relua aceasta perspective in partea a doua a 
car^ii: Mai cu de-adins pre Dumnadzau de bine facatoriul, de 
pre ale Sale minunat e fapte a-L cunoaste vii putea, carile 
pururea in privala ochiului tau nelipsite sunt si precum eale 
singure II marturisesc: „Ceriurile povestesc slava lui 
Dumnadzau" (Psalm 18, sh. 1). §i eale inde eale, una pre alta, 
pre Dumnadzau Facatoriul si Ziditoriul ei a cunoaste invafa: 
„Dzua dzilei [spune] cuvdnt si noaptea nopfii vesteste 
pricepere (Psalm. 18, sh. 2) 803 . 

§i adauga autorul: Nice alta frumusefe sau lumind mai 
frumoasd si mai luminoasd decdt cea dumnezeiascd sd 
cerci...* 04 , ceea ce ne convinge ca ii era familiara teologia 
isihasta, a vederii luminii divine, care inseamna pregustarea 
vesjiiciei §i a Raiului. 

Tot in primele capitole ale car^ii, aflam un fragment in 
care autorul face apologia sfinjeniei, fiind un encomion la 
adresa tuturor Sfinjilor, dar mai cu seama a mucenicilor §i a 
siha§trilor, in care deosebim adesea construct ritmate §i 
rimate, dar §i un farmec liric aparte: 

Lumea: 

O, blestematule, ticaitule 

si nimica cunoscatoriule! 

Dar a patriarsii, prorocii, 

apostolii, mucenicii si alfi svinfi, 

au nu cu tofii in mine au lacuit? 

Au nu cu tofii cu mine s-au slujit? 



801 Idem, p. 24. 

802 Ibidem. 

803 Idem, p. 71. 

804 Idem, p. 72. 



260 



Dara de vreme ce aceia 

cu tofii sd numescfericifi, 

pre carii eu in mine, 

ca intr-un sdcriiu, 

capre niste odoare scumpe i-ampdzit, 

cdci tu atdtea de mine 

nevrednice cuvinte imi graiesti 

si necuvioasd rdspunsuri imi rdspunzi? 

Infeleptul: 

Ai, ce latrdtoare 

si de minciuni spuitoare esti! 

Dara tu, 

pre aceia ce-s mai sus pomenifi 

svinfi 

au din tine safie ii socote§ti? 

Au cu tine safie slujit gdndesti? 

Dara ca ei - o, fericifii - tntai de tine 

si de dulcefile tale lepaddndu-sd, 

alfericirii titlul si-au agonisit 

si acei intru pomenire 

de trei orifericifii 

nu numai de tine, 

ce si singuri de sine 

s-au lepadat, 

porunca Bunului lor Invdfdtoriu 

pdzind, 

unde zice: „ Cine va 

sd vie dupa Mine 

sd se lepede de sine " [Mt. 16, 24] 

si pdna intr-atdta te urdse ca 

cdnd le dzicea cineva ca vor sd moara, 

adica sd iasa din tine, 

atunci bucurie nespusa 

si nepovestita le veniia 

si pre langa aceafericita 

si nu in zadar bucurie 

orifie cefeliu de cumplita, 

otravita 

si nemiloasa moarte 

in sama nu baga; 
ce unii intrdndinfoc, 



261 



ca cum ari intra in road, 

alfii in ger si in ghefus, 

ca cum ari intra in caldura 

si inferedeu [scaldatoare], 

alfii cu vine de bou batufi 

ca cum arfi 

cu daruri daruifi, 

alfii de coadele 

a cai sirepi si nemolifi, 

cu iute alergatura tarafi 

§ipre a ulifelor pietre §parcuifi, 

ca cum arfi 

in primblari §ipriveli§ti imbla 

§i a altora, 

a mulfi, alte multe 

fara masura cumplite 

§i nesuferite 

pedepse patimiia. 

§ipentru aceasta nemica 

nicicum sa scarandaviia [zabovea], 

ce mai vdrtos cu dragd inemd 

§i vesel suflet 

cdtre ddnsele 

(adica cdtre munci) alerga. 

§ipentru ce age? 

Pentru ca 

cu un ceas mai inainte 

din tine sa iasd 

si la fenchiul [sfar§itul] eel ce 

din a lor cuconie [pruncie] 

a agiunge 

siliia sa agiunga. 

Asijderea sahastrii 

(o, norocifii, 

capartea cea mai buna s-au ales), 

carii pentru a ta 

de urdt urdciune 

prin strasnici munfi, 

fara de sofii [insojitori], 

singuraticii numaifugind 

si prin gaurile 

addncelor vdrtoape 



262 



intr-un loc cujiganiile veninate 

si cufiarele cumplite 

apetrece ascunzindu-sd. 

§i pentru ce aceasta? 

Pentru cdci bine socotird 

cd mai cumplitd, 

mai vrdjmase, 

mai veninoasd gadind [fiara] 

decdt tine nu vafi 

si mai vdrtos 

ca urdta si, 

de tot intregul cu mintea 

hulita ta grozdvie 

sd nu prdvascd, 

carea slabilor defire, 

trupestilor ochi, 

oarece frumsefe a avea sdpare 806 ; 

cu carea cei mai mulfi, 

prin amdgeala necunostinfii, 

rdu sd amdgescu. 

Iar ei 

(o, de tot rostul de trei ori laudafi) 

mai bine prin gauri a lacui, 

defoame a muri, 

si de sete a sd topi 

au ales 

decdt in tine a lacui, 

[decat] cu bunurile tale 

a-si petrece 

si cu desfdtdrile tale 

a-si sminti 

neprefdluitele sale 

osfinfite suflete. 

Pre carii tu, o, clevetitoare, 

nebuni sd fie fast 

ti cu bdrfala numesti. 

La a car or a nebunie, 

cu tofii cu osdrdie lui Dumnddzdu 

sd ne rugdm, 



805 



De tot intregul cu mintea = sihastrul, sfantul. 
Ochilor trupe$ti li se pare ca lumea este frumoasa. 



263 



ca si pre noipdrtasi sa nefacd 

si pre noi nebuni 

sifdrd socotiald 

sane socotesti. /.../ 

Ah, fdf arnica si pulbere, ceesti, lume! 

Dard cddz bine stii tu 

ca dragostea 

pe toate invince si biruiaste [I Cor. 13, 13]. 

Carea in inema unuia ca aceluia 

intrdnd si cuprinzdnd-o, 

adecd cea deplind 

si adevdratd dragoste [de Dumnezeu] 

toate acelea carele 

mai sus mi le-ai pomenit 

cat sunt de rele, cumplite 

si de strasnice, 

toate in bldnde, bune 

sipldcute sa intorc. 

Cdnd fldmdndzeste si insdtosadzd, 

prin adevdrata si deplina dragoste 

de toatd hrana dulce 

si de toatd bdutura bund 

sa inddstulit saturd; 

pripdcul eel fierbinte 

si ardzind pdlitoriu 

si gerul eel iute 

si vrdjmas inghefdtoriu, 

in vdntul eel de primdvard 

si in revdrsatul zorilor 

sufld sa intoarce 

si spre a trupului 

si a cdrnii slabului om 

spre indemdnd sa primenesc; 

gdngdniile, jigdniile, 

fierile cele vrdjmase si cumplite 

bldnde si domolite 

i sdfac, 

cat si picioarele ii sdrutd 

si incd si slujbd iifac; 



807 



Lumea prezentase in detaliu suferin^ele sihajtrilor in pustie. 



264 



pentru ca sa 

intr-un cuvdnt dzic, 

toate acelea ce impotrivd 

si rele sunt, 

urmdtoare, ascultdtoare 

si bune sdfac. 

Caci ca acel deplin Bine 

(adecd Dumnddzdu) 

cu ddnsul [cu sfantul sihastru] pururea iaste, 

si El defafafiind, 

nice una ii lipseste [Sfantului] s08 . 



Toate amanuntele de mai sus despre viaja Sfhnilor 
mucenici sau siha§tri sunt oferite de Scripturi §i de Viejile 
Sfinfilor. 

Explicable cu privire la posibilitatea de a rezista la 
intemperii §i condijii de viaja extreme, inumane, despre 
dragostea de Dumnezeu §i harul Lui care preschimba natura 
din ostild intr-un mediu ospitalier §i animalele din sdlbatice in 
domestice §i slujitoare Sfhnilor, se regasesc insa nu doar in 
Viejile Sfinjilor ci, mai ales, in carjile de invajatura ascetica. 

A§a incat, se vede ca autorul a accesat o foarte bogata 
literatura patristica, pe langa Sfdnta Scripturd, care i-a folosit 
spre alcatuirea acestui compendiu de viejuire cre§tina. 

Pe Sfin^ii aminti^i mai sus, autorul ii pomene§te nominal 
in partea a doua a caitii, oferind, implicit, §i izvoarele din care 
s-a inspirat: Pre Pavef 09 , de trei ori fericitul, din valurile 
mdrii si lui si tuturor cordbiiarilor viiafd ddruind, la ostrovul 
Milita l-au mdntuit, si acolo veninoasa, muscdndu-l, vipere, 
cevasi mdcar nu l-au dodeit (Faptele Apost. gl. 28, sh. 4, 5). 
Lui Macarie Eghipteanul , in pustie, 2 pui de leu ii slujea 
(cauta la „Prologul a trei Sfinfi Sirghie, Righin si Theofil", 
carii prin atdtea multe si cumplite aleparfii Rasaritului jiganii 
atdta loc au imblat si fara sminteala s-au intors la Ierusalim, 
meseafa [octombrie]). 

Asijderea pentru patriarsi, mitropolifi, episcopi, ai Sai 

oil 810 81^ 

Sfinfi Vasile , Grigorie , loan Zlatoust ' si alalfi, precum 



Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 33-35. 
" >09 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Pavel. 

810 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuariel9.htm. 

811 CelMare: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare. 



265 



81 A 81 S 

Sveti Nicolaiu , Spiridon §i bezsrebarnicii [doctori fara de 

81 f\ 817 

argin^i] Panteleimon , Cozma, Damianos , carii slavite §i 
de laude vrednice au lucrat minuni. 

A§ijderea Sfinfii Lui mucenici §i muceniie. Dar pentru 
de tot laudafii stdlpnici, carii iarna frigul, vara pripacul in 
toate dzilele viefii lor au purtat §i au rabdat; vara dard vdntul 
crediniii aburdndu-le §i iarna a dragostii catre Dumnadzau 

818 

ve§minte imbracdnd 

Divanul ni se pare a fi un indreptar, urmarind acela§i 
scop ca Invafaturile, dar care pune la bataie toate mijloacele de 
persuasiune spre a indemna la fidelitate faja de con§tiin^a 
cre§tina, intr-un inceput de veac XVIII care incepea sa sufere 
influence §i sugestii pe care secolul XVI le ignora, totu§i, 
lini§tit. 

Cartea a fost considerata una filosoficd §i umanista din 
cauza bibliografiei abordate de autor, care confine multe nume 
de filosofi, dar s-a pierdut din vedere faptul ca materia textului 
o constituie argumentarea susjinuta exclusiv pe Sfdnta 
Scriptura, citatele filosofice avand strict rolul unui supliment, 
nesemnificativ in plan ideatic, menit sa intareasca ceea ce era 
deja o certitudine, nu sa argumenteze propriu-zis. 

Cugetarile adunate de autor - alaturi de cele ale 
Scripturii §i de ale teologilor - din in^elepjii antichita^ii 
(Thales, Seneca 819 , Horatiu 820 , Virgiliu 821 , Ovidiu 822 , Cicero 823 , 

Q^/1 8^^ 

Plutarh , etc), - „intru totul cre§tinizate" - dar §i din 
in^elepciunea orientala (Saadi, Hafiz), sunt reproduse pentru a 
susjine morala evanghelica, cu exemple din cultura universala. 



" Teologul: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul. 

813 Sfantul loan Gura de Aur: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur. 

814 Sfantul Nicolae al Mirelor Lichiei: http://sfnicolae.wordpress.com/. 

815 Sfantul Spiridon al Trimitundei: 

http : //to . orthodoxwiki . org/Spiridon ,_Sf% C3 % A2ntul. 

816 Sfantul Mare Mucenic Pantelimon: 

http ://www. calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie27 .htm. 

817 Sfintii, facatorii de minuni fara de arginti, Cosma si Damian: http://www.calendar- 
ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrieO 1 .htm. 

818 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 86. 

819 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Seneca. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus. 
http ://ro . wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro . 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh. 



820 Idem 

821 Idem 

822 Idem 

823 Idem 

824 Idem 

825 



G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 37. 



266 



Aproape toate citatele se refera la patimi §i virtuji 
umane, la cele ce sunt demne de urmat §i la cele ce trebuie 
evitate, pentru o existen^a virtuoasa, despre care puteau vorbi 
§i injelepjii, convocaji de Cantemir pentru a-§i sus^ine 
discursul moral §i diatriba impotriva lumii. 

Daca Jinem sa-i aplicam operei eticheta umanista, 
trebuie sa avem in vedere ca ea se incadreaza la nivelul de 
argumentajie suplimentara introdusa intr-un discurs de 
teologie morala (pentru ca punctul de plecare e intotdeauna 
Scriptura). 

Este umanismul tipic patristic §i cre§tin, care prejuie§te 
cultura dar o subsumeaza soteriologiei. 

Acel umanism care, de la Sfantul Pavel - care le vorbea 
grecilor de poejii §i filosofia lor, ca indreptar spre in^elepciune 
- la Sfantul Iustin Martirul §i Filosoful (in secolul al II-lea, 
considera ca nu exista o incompatibilitate totala intre 
cretinism §i filosofia antica §i ca Hristos, ca Logos Absolut, 
recapituleaza §i desavar§este logosul existent in diferite tradi^ii 
filosofice §i religioase), la Sfantul Vasile eel Mare (sec. IV - 
acesta, intr-o predica adresata tinerilor, recomanda lectura §i 
receptarea selectiva a literaturii antice), Sfantul Fotie eel 
Mare (sec. IX, autorul Bibliothecii, in care recenzeaza toate 
marile opere ale antichitajii) §i pana la Erasmus de Rotterdam 
(sec. XVI), prevede instruirea prin tot ceea ce e bun, frumos §i 
adevarat din cultura universale. 

Substanja carjii este un expozeu strict scriptural, receptat 
printr-o hermeneutica specific patristica §i bizantina - de§i nu 
este citat, dintre Sfhnii Paring rasariteni, decat Sfantul 
Grigorie Teologul (de Nazianz). 

§i, cu toate ca il pomene§te mai des pe Sfantul 
Augustin , faptul in sine nu denota o simpatie sau o op^iune 
umanizantd (in sensul de autonomizare a rajiunii) sau 
catolicizanta a autorului, pentru ca eel pujin intr-o situate, 
Cantemir are un discurs polemic dur faja de suplimentarile 
dogmatice operate in Apus §i respinse de Rasarit, mai precis 
impotriva dogmei papista§ilor despre purgatorium, pe care, 
considera el, nu o marturise§te „nice Beserica Rasaritului, nici 
alta Svinta Scriptura" . 



,26 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Martirul_%C5%9Fi_Filozoful. 

s27 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Fotie_cel_Mare. 

828 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona. 

829 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 49. 



267 



Cat despre §tiinja de tip umanist, cred ca ne putem 
lamuri destul de lesne ca Dimitrie Cantemir nu este adeptul ei, 
macar din cateva pasaje. 

Autorul ne anunja, spre exemplu, ca nebun s-aufdcut tot 
omul de stiinfd (Ierem, gl. 10, sh. 14) 

Intre teorie §i practica, alege practica ascetica: Ca 
„ Cine-m dzice pre Dumnadzau cum cunoaste si invdfdturile 
Lui nu pdzeste, mincinos iaste" (loan, Cartea 1 gl. 2, sh. 4; 
cautd si Ierem. Gl. 22, sh.15, 16). 

Pentru Dumnadzau, nu atdta stiinfa cea privitoare 
[teoretica], pre cat cea practiceascd a sti, nevoinfa a pune 
trebuie; caci aceasta mai vdrtos decdt aceia a Lui cunostinfd 
inainte ne aduce si aceasta foloseste, ca pre Ddnsul 
cunoscdnd, sd [II] iubim, ca sd ne iubim de la Ddnsul [ca sa 
fim iubiji de El] 

Pentru a evita superbia §i increderea in sine, singur 
stiinfii inimii tale crede ' . Catre stiinfa inimii se reorienteaza 
Pascal, dar §i romantismul francez, in Apus. 

In alta parte, Cantemir exclama: Cat, dard, defrumos si 
de mdngdios lucru iaste infelepciunea! , dar ne §i lamure§te 
care infelepciune, caci indeamna: cunoaste frumoasa 
intelepciune, adecdfapta bund 834 . 

Intr-un capital viitor, o sa vedem ca Noica il cearta pe 
Neagoe Basarab pentru acest fel de cunoa§tere, care nu e 
cdutare §i incertitudine, ci dorin^a de contemplare a luminii 
dumnezeie§ti (teoptia), ignorand - intenjionat sau nu - ca §i 
Cantemir expunea exact aceea§i concep^ie: ...Infelepciunea 
lumii nebunie iaste langd Dumnadzau (Cartea 1, Cor, gl. 3, sh. 
19). Adecd lumina soarelui lumii [intelepciunea lumii]..., 
tnaintea Mielului (carile Soarele dreptdfii iaste), adecd 
inaintea dumnddzdiestii lumini, intuneric si noapte iaste 
[...] De vom in lumina (adecd in svinfenie) imbla, precum 
„ Dumnadzau iaste in lumina", obstire avem imprumut (loan, 
Cartea 1 gl. 1, sh. 7). Pre Dumnadzau iubind, obiceiele 
noastre sd indreptdm, ca curafi cdtrd [Cel] Curat a merge si 
Lui apldcea sd putem... 836 



830 Idem, p. 68. 

831 Idem, p. 131. 

832 Idem, p. 108. 

833 Idem, p. 134. 

834 Ibidem. 

835 Idem, p. 105. 

836 Idem, p. 132. 



268 



Acest fapt ne dovede§te ca domeniul bibliografic nu este 
accesat decat in masura in care se integreaza sferei ortodoxe de 
gandire. Ceea ce nu era o noutate pentru scriitura de tip 
bizantin §i mai ales pentru secolul in care creeaza Cantemir. 

De altfel, Ortodoxia considera ca fiind pedagog catre 
Hristos atat frumusetea universale, cat §i filosofia §i 
injelepciunea antica §i tocmai de aceea, cand Umanismul a 
readus-o in actualitate pe aceasta din urma, ideea a fost 
asimilata organic in spajiul ortodox, dupa cum insu§i Divanul 
o probeaza: 

Cuvdntul lui Dumnadzau, carile prin barbafi de 
dumnadzaiescul Duh luminafi iaste insemnat, cu dragoste si cu 
toatd nevoinfa citeste §i procite§te sau rascite§te. [...] Dupa 
sfintele slove, ca printr-o primblare §i a minfii innoire, §i alte 
carticele a citi nu strica, carile ca ni§te suflete§ti 
insanato§itoare p alcatuite doftorii sunt. 

Precum dintre pdgani nu nevrednici oarecarii de a sa 
citirea sunt: Tilero, „ Pentru slujbe"; a lui Seneca (unele); a 

QQ'7 

lui Plutarhus, „Obiceinice"; a lui Epictitos , „Enhiridion"; 
a lui Isocrat, „Invafatura catra Dimonic " iproci. 

Asijderea, dintre crestini nu pufintei, precum Thoma 
Campifius [Thomas a Kempis 838 ], „ Pentru urmarea lui 
Hristos", a lui Erazmus, „Enhiridion", „ Pentru ostianul 
crestin", „Ethica Crellii hristiiana" iproci. 

Cuvina-sa si cade-sa dara crestinului ca albina sa fie, 
carea miiare din multe feliuri de flori culege si fieteunde a 
strange gatind sie cele folositoare. „ Toate de ispitit si de 
cercat; carile sunt bune, acelea de finut" (Thesal, Car. 1, gl. 
5, sh. 21) 839. 

Divanul era de altfel un exercijiu juvenil menit sa 
demonstreze aprehensiunea §i capacitatea tanarului prinj de a 
asimila informajia culta transmisa de invajatorul sau, caci 
Constantin Cantemir „aduse din Muntenia pe calugaral 
Ieremia Cacavela, om de mare doctrina [teolog, dogmatician], 
de la care Dimitrie primi lecjii de literatura §i filozofie [doar 
literaturd sifilozofie?Y ,M0 . 

Fundamentul acestei culturi ramane insa, pe mai 
departe, in tradijie bizantina, Scriptura Sfanta §i hermeneutica 



1,37 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Epictet. 

838 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_%C3%A0_Kempis. 

i39 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 154. 

840 G. Calmescu, op. cit, p. 35. 



269 



patristica ce oferea interpretarea ei: „cultura ramanea orientals, 
adica exclusiv religioasa. 

Cand Dimitrie Cantemir veni domn, se imbraca iar cu 
vesmintele tarii si nu se gandi deloc sa cultive poezia, teatrul, 
sa faca scoli cu preocupari literare. 

Veneratia lui pentru Cacavela ramanea intacta. E chiar 
curios ce vechi este in unele privinte acest viitor membru al 
Academiei berlineze. 

Ideea de literaturd in sens occidental avea sa strabata 
greu. Trebuia s-o pregdteascd alunecarea inceatd a 
moravurilor (subl. n.), si pentru asta nu era de ajuns ca putini 

Rzll 

sa mearga in Apus, ci ca acest Apus sa descinda aici" . 

Cantemir nu enumera car^ile patristice mai sus, dupa 
Sfdnta Scripturd (care e o primblare si a minfii innoire, nu o 
lectura monotona sub auspiciile lui mysterium tremendus ), 
pentru ca ar fi fost prea multe §i, pe de alta parte, tradi^ia 
patristica se subin^elege, in studiul biblic, pentru orice 
con§tihn;a ortodoxa. 

Biblia nu poate fi conceputa in afara Tradi^iei §i a 
Parin^ilor, iar Cantemir nu face decat sa citesca Scriptura cu 
optica §i instrumentele hermeneuticii tradi^ionale, fara nicio 
derogare. Daca imprumuta ceva din alta parte, imprumuta 
asimiland §i men^inandu-se in linia cugetarii bizantine. 

Se remarca de altfel, in construc^ia discursului, inserarea 
unor teme §i motive arhicunoscute ale literaturii bizantine §i 
romane§ti, precum: de§ertdciunea de§ertdciunilor, ubi sunt?, 
lumea ca vis si par ere, etc. 

Cu o vehement hrisostomica - pe care o evoca §i 
Neagoe -, dupa ce insjruie toji impara^ii cei mari ai lumii, in 
descendenja pedagogiei patristico-ascetice (Sfhnii Antonie eel 
Mare " , Macarie eel Mare, loan Gura de Aur, Vasile eel Mare, 
etc.) care recomanda cugetarea la moarte, dar si a lui Dosoftei 
si Costin (Unde iaste Chiros si Crisors? Unde iaste Xerxis si 
Artaxerxis...? Unde iaste Alexandru marele...? §i sa nu te 
mai, pentru alfii vechi si minunafi a grecilor impdrafi, intreb, 
ce pentru acesti mai de curund: unde iaste Constantin marele, 
ziditoriul Jarigradului? 

Unde iaste Iustiniian...? Unde iaste Dioclitiian, 
Maximiian si Iuliian, tiranii cei puternici si mari? Unde iaste 
Theodosie eel Mare si Theodosie celMic? 



841 Idem, p. 61. 

842 In latina: taina infricosatoare. 



843 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Antonie_cel_Mare. 



270 



Unde iaste Vasile Machidon si cu fiiul sdu Leon 
Sofas...? Unde sunt impdrafii Romii... ), Cantemir 
infaji§eaza un tablou sinistru, cutremurator, al nimicirii 
maretiei imparate§ti, care suna a jelanie fimebra, a bocet: 

Schiptrul lui altuia l-am dat; 

avufiile si bunurile lui 

cdrora n-au silit sd le cdstige 

am impdrfit; 

puterile si strdsniciile lui 

cu patru scdnduri 

in a pdmdntului pdntece 

li-am legat; 

caii si cardie lui 

pre cdmpuri li-am fdrdmat, 

cdldrefii lui, dialuri 

si pedestrasii lui, pe sdsuri, 

hulturii si alte 

ale ceriului paseri i-au mdncat 

si li-au cu pdmdntul aldturat; 

sanfurile lor s-au implu cu gunoiu 

si zimfii ceifrumosi 

de pustietate s-au rdsipit; 

dobitoacele lui, 

masd intinsd jigdniilor 

li-am fdcut, 

gardurile viilor lui, 

focului 

si strugurii lor, 

de piciorul strein s-au cdlcat, 

livezile sipomii lor 

cei cu roadd dulce 

de toatd sdcurea 

si de toatd mdna 

care n-au rdzsddit 

s-au tdiat; 

fiitorile lui cele iscusite 

curve cetdfii li-am fdcut; 

florile grddinilor lui, 

degetele streine li-au cules 

si nasul celui necunoscut 



844 



Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 27. 



271 



li-au amirosit; 

palaturile lui 

salase boaghelor si puhacelor [bufnh;elor] 

li-am premenit. 

lata dara ca aceasta iaste dreptate ... 



Aceasta este zestrea lumii: dzestrele tale ca nourul si ca 
umbra nuorului 846 . 

Nu numai imparajii au aceasta soarta crunta, dar §i 
ceta^ile mari ale lumii - imaginea va fi utilizata de 
Bolintineanu, in Conrad, cat si de Eminescu, in acea panorama 
a civiliza^iilor din Memento mori - precum Alexandria, 
Memfis sau Babilonul 

§i tot Eminescu imprumuta de la Cantemir §i cele patru 
scdnduri : Mdna care-au dorit sceptrul universului si gdnduri / 
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scdnduri... 
(Scrisoarea I). 

Lumea este parere desartd si vis de nalucire ' (o alta 
imagine semnalata adesea in literatura veche precum §i la 
Eminescu), dar incearca sa-1 convinga pe Injelept de 
concretejea ei benefica, pentru a-i zdruncina idealismul. Insa 
autorul reu§e§te in aceste randuri sa ne faca portretul unui 
persona) foarte avar, un fel de Hagi Tudose 849 cosmicizat: 



De vreme dara cepand intr-atdta 

tarie nadejde ai si pre multe 

viitoare sifiitoare te intemeiezi, 

si nu pe cele ce vedzi, 

ce cele ce audzi crezi, 

caci dara cu ale mele lucruri 

in toate ale tale lucruri 

si chivernisele te slujesti? 

Intai dara, caci in mine lacuiesti? 

Caci hrana si bucatele mele mandnci? 

Caci pdinea si bivsugul farinilor mele strdngi? 



845 Idem, p. 29. 

846 Ibidem. 

847 Cf. Idem, p. 77. 

848 Idem, p.44. 

849 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose. 



272 



Cdci roadele poamelor mele culegi? 

Cdci cu hainele mele te investi 

si incingdndu-te te invdlesti? 

Cdci vaca mea mulgi? 

Cdci miiarea albinelor mele strdngi? 
Cdci cu boul mieu pdmdntul mieu ari? 

Cdci cu sdminfile mele samini? 

Cdci cu corabiia mea pre mare 
si cu calul meupe uscat imbli? 8 "' 



Replica Infeleptului se inscrie perfect in descender^ 
retoricii patristice - de altfel, se pot considera „operele 
Parinjilor Bisericii - modele de retorica §i de mare lirism [...], 
insemnand exercijii spirituale §i favorizand dezvoltarea unei 
gandiri abstracte" -, sus^inand ca Dumnezeu 1-a a§ezat 
stapan peste lume: 

... cu ale Lui puternice mdni m-au frdmdntat, 

§i dupd aceasta, sufldndu-m 

cu Duhul Sdu, m-au insuflefat, 

dzicdnd: „Adam, zidirea mdnulor Mele! " 

§i dupd asdmdnarea Lui 

§ipreste toate cdte fiitoare in lumea 

- in tine adecd - 

stapan si domn m-au indlfat, 

toate pre mdnd si pre samd mi-au lasat: 

oile, boii, incd si pestii mdrii 

si altele si „ cu oarece pufinel 

mai gios decdt ingerii m-au incununat [Ps. 8, 6] 

si cu un cuvdnt sd-fi dzic, 

pre mine stapan -pre tine slugd, 

pre mine poruncitoriu - 

pre tine ascultdtoriu 

afi au poruncit, 
si in voie lasdndu-md, 
precum mi-afi voia, 
ase sd ma cu tine slujdsc 



i50 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 44-45. 
851 Manuela Tanasescu, op. cit., p. 125. 
i52 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 45-46. 



273 



Condijia umana e paradoxals, nefericitd §i fericitd in 
acela§i timp, pentru ca §i omul e paradoxal: muritor, dar §i 
doar cupufin maijos de ingeri. 

Insa, un pamflet a§a de dur §i de comprimat poetic, la 
adresa avarijiei §i a vanita^ii vom regasi, in literatura moderna, 
doar la Tudor Arghezi , intr-un Psalm (Vecinul meu a strdns 
cu nendurare), in care poetul parafrazeaza parabola biblica a 
bogatului care visa sa-§i faca hambare mai mari cand 1-a 
surprins moartea. 

Arghezi compune o diatriba avand savoare omiletica 
combinata cu un limbaj modern, la adresa celui bogat §i avar, a 
vecinului care se crede atotstapanitor - ca §i Lumea din opera 
lui Cantemir - vecin §i cu Dumnezeu, dar e ajuns curand de 
moarte, precum impdratul pe care 1-am vazut mai sus: 



Vecinul meu a strdns cu nendurare 

Grddini, livezi, cirezi, hambare. 

§i stdpdnirea lui se-ntinde-acum 

Pan ' la hotarele defum. 

Soarele-apune zilnic si rdsare 

Intr-ale sale patru buzunare. 

Vdzduhu-i face parte din avut 

Cu-al zalelor de stele astemut. 

Ludnd si lumina-n farcul lui de zestre, 

O potcovi si-opuse in cdpestre. 

Din cer iafulgeri, din pdmdnt grdsimi, 

Addncuri inmulfind cu indlfimi, 

§ifostul meu vecin de farm se fine 

Vecin de-o vreme, Doamne, si cu Tine. 

Urechea lui, inchisd pentru graiuri, 

Cu scamd s-a umplut, de mucegaiuri. 

Gingia moale, inf areata, suge, 

Ochiul porneste bland sd se usuce, 

Inpdntec spini, urzici si aguride 

Dau stiri de betesugul ce-l ucide. 



853 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi. 



274 



Cre§tetul golpofi sd-l incerci 

Puhav subt pipdit, cape ciuperci. 

§i-i §ubredca o funie-nnodatd, 

Cu cdpdtdiu-n barca inecatd. 

Doamne, a§a obi§nuit e§ti, biet 
Sd risipe§ti fdptura Ta incet. 
Prefaci in pulbere mdruntd 
Puterea ddrzd §i voinfa cruntd. 

Faci dintr-un impdrat 
Niciprafcdt intr-un presdrat. 

Cocolo§e§ti o-mpdrdfie mare 
Ca ofoifd de figare. 

Dintr-o stdpdnire semeafd 

Ai fdcut pufind ceafd. 

Zidind, schele-nalte §i repezi ridici, 

Incalecipe lespezi cat munfii, melci mici. 

Pdretele-i veacul pdtrat, 

§i treapta e veacul in lat, 

§i scara e toatd vecia. 

§i candle ddrdmi, trimifi clipa 

Sd-§i batd aripa 

Dedesupt. 

Musca mutd a timpului rupt. 



De la mare^ie pana la moarte §i decadere nu e decat un 
pas, o clipa, atat de infinitezimala, incat Arghezi nici nu 
semnalizeaza in vreun fel trecerea de la o stare la alta - doar 
prin faptul ca incepe o alta strofa. 

Este de luat in seama coerenja de mentalitate intre doi 
scriitori din doua epoci care par foarte indepartate, cea a lui 
Cantemir §i cea a lui Arghezi . . . 

Vom mai avea insa prilejul, mai tarziu, sa observam §i 
alte similarita^i, frapante, cu lirica lui Nichita Stanescu de asta 
data, intr-un alt capitol al car^ii. 



854 Dumnezeu e numit aici biet, pentru ca a§a II cred oamenii mandri, ca fiind 
neputincios sa rasplateasca cruzimea si vanitatea lor. Acest biet Dumnezeu e Cel care da 
fiecaruia moartea pe care o merita, si care e cumplita pentru cei avari. 



275 



Istoria ieroglifica: o viziune tradijionala asupra 
existenjei sau ilustrarea temelor majore ale literaturii 
medievale 

Celor ce multe lumdndri 

in citirea cdrfilor topesc, 

ochii trupului 

la vedere se tdmpesc. 

Iar celor a ce niciodatd 

pe slove au cdutat, 

mdcar cd vederea ochilor 

mai ascufitd si-au pdzit, 

insd nestiinfa in intunericul 

si in tartarul necunostinfei 

~ „, 855 

i-a varat. 



Spre deosebire de Divan, Istoria ieroglifica este o 
lucrare proteica, avand un fond narativ-istoric. Conceperea sa 
pare a fi motivata de o primara intense cronicareasca, dincolo 
de care, insa, discursul retorico-poetic este perfect echilibrat ca 
important §i semnificatie. 

Daca pentru Calinescu este „opera literara viabila a lui 
Cantemir" , Nicolae Manolescu o considera „prima opera 
literara romaneasca in deplinul injeles al cuvantului" 

Primul o catalogheaza drept „adevarat Roman de Renard 
romanesc, insa cu scopuri polemice" , considerand ca „lui 
Cantemir ii place sa spuna istorii, anecdote §i are limbujia lui 
Creanga 860 in debitarea zicatorilor populare" 861 , al doilea este 
de parere ca „ceea ce ne capteaza interesul ramane tot placerea 
povestirii unor extraordinare peripejii, ca de Halima. [...] 
partea rezistenta artistic e tocmai aceea de narare a unor 
uimitoare intamplari dintr-o lume a animalelor §i pasarilor 
construita dupa modelul celei omenesti" 



n55 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 64. 

856 G. Calinescu, op. cit., p. 38. 

1,57 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu. 

N5S Nicolae Manolescu, Istoria critica ..., op. cit. p. 80. 

859 G. Calinescu, op. cit., p. 38. 



861 



Ion Creanga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83. 
G. Calinescu, op. cit., p. 41. 



862 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 



276 



Manolescu mai distinge descrieri §i portrete, care 
intregesc aparatul literar, dar §i „un urias. duh comic" care 
strabate cartea, remarcand inten^ionalitatea, fericit definita ca 
„benigna satiric" 863 , a lui Cantemir. 

Sunt de acord cu faptul „nu exista o obscuritate propriu- 
zisa" §i nici „ra^iuni esoterice" in Istoria ieroglifica, ci mai 
mult Jocuri [nu 1-as. lua in sens ludic] de om cultivat §i 
inteligent" 864 . 

Pe langa istorii §i anecdote, Calinescu descoperea §i 
poeme, „numeroase eleghif - eleghii cdielnice si traghicesti - 
pe care insa le vede fundamentate pe o „tratare culta a 
metaforei Jarane§ti" §i le aude curgand intr-o „cadenja 
populara" §i anunjandu-l astfel pe... Eminescu ' (nu e de 
mirare ca Manolescu abdica de a mai cauta eleghii prin 
Ieroglifica). 

Nu neg ca exista o placere narativa esen^iala in text, dar 
tot la fel de esen^iala este §i placerQafilosofica - ofilosofie §i o 
retorica teologica, la fel ca §i in Divan - conjugata cu placerea 
poetica. 

De altfel, conjugarea dintre acestea doua este 
aprofundabila pana la confundare, dupa cum remarca Dan 
Horia Mazilu, punand in lumina §i identitatea operafionala 
dintre lucrarile lui Cantemir §i Dosoftei, fapt deosebit de 
esenjial pentru a injelege unitatea de gandire/mentalitate §i a 
modului de raportare la un text literar, a celor doi mari scriitori 
medievali, de§i poate parea - unei cercetari superficiale - ca 
operele la care ne referim sunt foarte diferite: 

„In textul Paraclisului [tiparit la Uniev odata cu 
Psaltirea, in 1673], Dosoftei versifica la un moment dat un 
fragment destul de intins - aproape trei pagini, precedate de 
alte cateva file cu text versificat doar in parte -, dar nu 
marcheaza grafic stihurile. 

La fel va proceda, peste cateva decenii, Dimitrie 
Cantemir in Istoria ieroglifica, carte in care - opinia Manuela 
Tanasescu 866 - pagini intregi pot fi transpuse in vers liber. 

Mai mult, in nazuinja [...] de a contura structurile 
ritmice §i rimate (care accentueaza evident muzicalitatea 
textului - Manuela Tanasescu), Cantemir face dovada unui har 
aparte. El versifica extrem de u§or - 



863 Ibidem. 

864 Ibidem. 



865 G. Calinescu, op. cit., p. 41-42. 

866 Manuela Tanasescu, Despre „Istoria ieroglifica", Bucuresti, Ed. Cartea 
Romaneasca, 1970, p. 188. 



277 



Ca lata, in ceastd seard 
Inorogul laprundis sa coboard, 

la usile a toate potecile 

duldii stau gata sdpund zdvoard, 

toate intrdrile si iesirile lui 

viteji vdndtorii 

si neostenifi gonitorii 

tare le strdjuiesc 
si vdrtos le pdzesc - , 



dar aceasta stihuire nu-§i poate ascunde provenienja 
retorica. 

Intreaga scriere este a§ezata, de altfel, de Cantemir, sub 
semnul deprinderii virtmilor artei de a scrie §i de a vorbi 
impodobit. Declarajia sa este categorica: «A triia §i cea mai 
deadins pricina ieste ca nu atdta cursul istoriii in minte mi-au 
fast, pre cat spre deprinderea ritoriceascd nevoindu-md [subl. 
n.] [...]»" 867 . 

Deprinderea ritoriceascd nascand poezia, devine dificil 
de susjinut ca, in primul rand, „lui Cantemir ii place sa spuna 
istorii" (G. Calinescu) §i „ceea ce ne capteaza interesul ramane 
tot placerea povestirii unor extraordinare peripe^ii" (N. 
Manolescu). 

Aceste doua afirma^ii tin exclusiv de op^iunea critica 
particular^ a celor doi istorici ai literaturii romane sau de 
opjiunea de lectura a cititorului modern §i postmodern, dar nu 
reprezinta §i inten^ia primordiala a autorului. 

Placerea esenjiala literara a lui Cantemir este poezia 
retorica sau retorica poeticd §i nu istoria sau narajiunea. 
„Foarte multe din textele in versuri ale lui Dosoftei, intinsele 
pasaje rimate §i ritmate din romanul lui Cantemir dovedesc 
dominanta retorica sub care ace§ti scriitori i§i a§ezau 
intreprinderile lor literare, dezvaluie solidaritatea lor cu 
modelele mentale §i cu principiile estetice ce func^ionau in 
Europa de est atunci §i mai tarziu" 868 . 

De altfel, „cautarea firului genetic comun prozei si 
poeziei, spre care nazuiesc exegeze contemporane, nu 
reprezinta o inovatie, ci o revenire. 



867 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. I, op. cit., p. 408. 
Pentru citatul din Cantemir, vezi Istoria ieroglifica, op. cit., p. 3. 

868 Idem, Rectind..., vol. II, op. cit., p. 1 17. 



278 



Intreaga Antichitate, de la Platon si pana la alexandrini, 
avea destul de clara constiinta unicitatii mesajului literar, a 
artei care se opune global non-artei. 

Poezia, istoria si filosofia se opuneau global limbajurui 
cotidian. [...] Evul mediu... reprezinta etapa hotaratoare in care 
proza oratorica devine proza poetica, numita si receptata ca 
atare. [...] 

Sintagmele sermo simplex* 69 si sermo metricus* 10 (sau 
sermo rhetoricus ) numesc pe tot parcursul evului mediu 
polii opusi ai prozei, asa cum fusesera stabiliti de Cicero" . 

Si tot in evul mediu, „exercitiul perifrazei, adica 
transpunerea prozei in versuri si invers, creeaza o specie 
necunoscuta, proza ntmata si nmata" , in care recunoastem 
ca s-a exersat si Dimitrie Cantemir. 

Astfel incat, „cuvantul prosa a ajuns sa insemne in evul 
mediu orice compozitie bazata pe ritm, chiar cand este vorba 
de o poezie propriu-zisa!". 

In jural anului 1000, „proza ajunge sa fie metrica, 
ritmica,mixtum compositum si prozaicd [E. R. Curtms ]. 

Inregistrarea tuturor variantelor prozodice pe care 
amestecul de proza si vers le-a creat in epoca medieval este 
practice imposibila. 

Viziunea antica trece numai in datele ei fundamentale in 
epoca medievala. Mai culti si mai sensibili decat anticii, 
scriitorii medievali utilizeaza cu scop estetic constient 
ambiguitatea distinctiei poezie-proza, scotand efecte nebanuite 
din inserturile intentionate ale unei categorii in cealalta" 

In afara de acestea, „poemul in proza reprezinta registral 
elevat al prozei literare si...pe teren estetic el se opune vizibil 
speciei destinate apropierii de realitatea lingvistica imediata, 
adica romanului [naratiunii]" . 

Istoria lui Cantemir nu e decat tardiv subsumabila 
genului romanesc, in virtutea placerii estetice a modernilor si a 



In latina: discurs simplu. 

870 Idem: discurs metric. 

871 Idem: discurs retoric. 

872 



Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza, Ed. Atlas, Bucuresti, 2000, p. 15, 18. Din 
pacate, autorul nu are in vedere, in cartea sa, nici traditia bizantina, nici literatura 
medievala romdneasca. 

873 Idem, p. 18. 

874 In latina: compozitie mixta. 

>,ls A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Robert_Curtius. 

Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza, op. cit., p. 19. 
877 Idem, p. 40. 



279 



(in)capacitatii lor de a recupera o carte veche pentru gustul 
secolului. 

Cantemir scrie insa con§tient o carte in care ofera 
masura profunzimii sale de cugetare, a interesului istoric §i 
moral, §i a talentului sau artistic §i literar. 

Mai mult decat atat, Istoria ieroglifica ne-a facut 
impresia atingerii unei maturity a expresiei teologico- 
filosofice, care era mai mult tatonata in opera anterioara, 
fiindca aici am descoperit fragmente mai subtile §i mai 
complexe (din punct de vedere al profunzimii gandirii, al 
intimizarii cu aceasta gandire §i al expresiei eliptic-metaforic- 
sapienjiale) decat cele ale Divanului - §i se va vedea mai jos. 

In cele ce urmaza, nu facem decat sa ne conformam 
acestei opjiuni poetizante (dominante) a autorului Ieroglificei, 
adoptand formula lirica, in locul celei prozaice, prima fiind 
cea care i se potrive§te cu mult mai bine acestei opere. Ne vom 
prevala, ca §i anterior, de rima interioara §i de cezurile pe care 
fraza ni le indica de la sine. 

De altfel, intr-un mic volum, intitulat Cartea de recitire, 
Nichita Stanescu scria despre poezie: 

„Nici rima, nici ritmul nu sunt altceva decat farduri. 
Poezia se folose§te de ele, cum se folose§te §i de cuvinte, 
numai din rasfa^ §i din intamplare. Adevarata istorie a 
poeziei romane^ti e cu totul altceva decat aceea care ia in 
considerate numai volumele de versuri (subl. n.)". 

El considera ca poezia romaneasca incepe cu adevarat 
din literatura veche (din cauza nefastei epoci comuniste 
exemplifica numai prin Neculce §i Cantemir teoria sa, nu §i 
prin scriitorii ierarhi, de§i nu cred ca i-au ramas indiferen^i) §i 
declara cu tarie ca exista, spre exemplu, in Istoria ieroglifica, 
fragmente de poezie care fac din Cantemir „primul §i eel mai 
mare poet roman" §i „un mare inainta§ al lui Eminescu, 
Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, un mare inaintas. egal cu 
urma§ii sai §i deci mai tulburator" 

Nichita a extras §i a poetizat mai multe astfel de 
fragmente, depasind ideatic aria eleghiilor semnalate - §i 
acelea valabile - de Calinescu. 

Pe urmele demersului sau, am transformat §i noi in 
poezie cateva pagini din romanul cantemirean, scojand in 
eviden^a §i sensurile/z7o5*q/ze/ sale. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 
~' 19 Nichita Stanescu, Cartea de recitire, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, f. a., p. 11- 
13. 



280 



Vom urmari sa punem in lumina unitatea tematica a 
operelor medievale, motiv pentru care vorm organiza §i 
fragmentele ieroglifice in funcjie de temele centrale ale 
literaturii noastre vechi, care se regasesc §i in istoria alegorica 
a lui Cantemir - ca §i in Divan, de altfel. 

„Acest mod de gandire [medieval] era ilustrat de 
recurenja unor teme §i motive majore ca memento mori, 
fortuna labilis (instabilitatea destiului), de§ertaciunea tuturor 
lucrurilor §i caracterul distructiv al timpului", precum §i „ideea 

880 881 

de theatrum mundi ' . Le-am reperat (partial) anterior in 
literatura noastra veche, le vom regasi ilustrate, in parte, §i in 
Istoria ieroglifica. 

Pe langa aceste teme, emulate mai sus, o vom remarca 
insa §i pe cea, esenjiala pentru aria noastra spirituals, a 
cosmosului ca o carte, ca biblie. Ele configureaza subiectele 
de interes pentru strategia literara a epocii. De asemenea, 
temele morale devin o recurenja. 

Daca Miron Costin scria versuri asupra zavistiei, 
Cantemir va avea in vedere §i alte astfel de subiecte, precum 
arghirofilia, starea bahica, concupiscent, etc. 

Vom decela, de asemenea, din textul Istoriei 
cantemirene §i cateva fragmente care continua sa ateste, pe 
langa cele semnalate in Divan, propensiunea autorului pentru 
cugetarea tradijionala. 

Datorita dificultajilor sporite pe care le presupun atat 
sintaxa preferata de Cantemir, cat §i formula alegorica a 
textelor, vom adapta pujin textul pentru lectura unui cititor 
postmodern, renunjand la grafia arhaica §i la fonetismele 
moldovene§ti, pentru o lectura mai lina §i mai clara. 

Dar nu numai din aceasta cauza, ci §i pentru a observa 
caracterul atat de modern al enun^ului cantemirean, structura 
poetica a frazelor §i impresia de anticipare a poeziei 
gnoseologice §i a limbajului ermetizant, incat pare, de multe 
ori, ca autorul a avut o intun;ie geniala despre poezia viitorului. 



In latina: teatrul lumii sau lumea ca teatru. 

Matei Calinescu, Cinci fefe ale modernitafii (modernism, avangardd, decadenfa, 
kitsch, postmodernism), traducere de Tatiana Patrulescu §i Radu Jurcanu, posfa^a de 
Mircea Martin, Ed. Univers, Bucurejti, 1995, p. 28. 



281 



Istoria ieroglifica: o viziune tradi^ionala asupra 
existentei sau ilustrarea temelor majore ale literaturii 
medievale 



Epopeea literaturii si literatura cosmicd 



Pentru aceasta si intr-acest chip 

a celor vechi sifericifi eroi numere [nume] 

(cdci fericirea adevdratd 

cu cat se vecheste, 

cu atdt mai mult sefericeste), 

care de ataxia mii de ani 

sipdnd acum 

din iscusite condeiele scriitorilor, 

din tocmite versurile 

stihotvorfilor [poe^ilor], 

din impodobite vorbele ritorilor 

si din dulce cuvdntare a tuturor gloatelor 

bund pomenirea numelui 

nici s-a pdrdsit, 
nici in veci se vapdrdsi. 

Care lucru 

vie icoana vrednicelor sale [lor] suflete 

si deplin pildd 

urmdtorilor sdi [urma§ilor lor] este 

(cdci toatd omenta si vrednicia omeneascd 

intr-aceasta se plineste, 

cape neputincios sd ajute 

si nestiutorului nu numai cu cuvdntul, 

ci mai vdrtos cufapta 

pildd aievea sd se arate). 

Acest lucru singurd infelepciunea firii 

pe top invafd, 

cu indemndrile sale pildd ni se aratd defafd, 

cdte pdrfi are, toate in slujba 

si ajutorarea tuturor le intinde. 



Din lat. nomino, nominare = a numi, verb ce reprezinta etimonul lui a numara, 
intrucat literele alfabetelor vechi (ebraic, grec, latin, slav etc.), aveau §i valoare 
numerica. 



282 



Soarele tuturor 
nu acelasi ochi cautd, 
nicipe unii incalzeste 
si despre alfii aceasta tagaduieste. 

Ploile, precum stdncile umezesc, 

asa seminfele dezvelesc, 

lujerele rdcoresc, 

copacii infrunzesc, 

florile, iarba si toata pasunea 

si otava inverzesc 

si toate in neamul si chipul sdu, 

una spre indemnarea alteia 

neobosit se nevoiesc 

sifiecare periodul plinirii sale 

aplini se silesc. 

De care lucru aievea este 

(ca fireanul firii a urma se cade), 

iar alminteri 

cine firii se imponcisaza [se impotrive§te], 

pe Facatorul firii 

in mestesug necunoscator arata. 

Nici vreau, prietene, cu numele firii, 
mulfimea patimirii sa infelegi 
(ca toata patimirea grozava 
neprietena, iar nu prietena 
este firii) 



Pentru autorul Istoriei ieroglifice, icoana faptelor celor 
bune este pilduitoare pentru oameni, aceea care se picteaza in 
caiti (§i aici Cantemir are in vedere toate cardie umanitajii), se 
scrie de catre „condeiele scriitorilor" in versuri epopeice sau se 
povesteste in cuvantari „impodobite" oratoric sau se 
rememoreaza de catre popoare. 



Dumnezeu face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie 
peste cei drepfi si peste cei nedrepft (Mt. 5, 45). 

884 Sa nu in^elegi cumva ca patimile ira^ionale, de care s-a imbolnavit omul dupa 
caderea sa din Rai, fac parte din firea umana. 
885 Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 86. 



283 



A§a incat faptele cele bune nu pier, ci raman inscrise in 
amintirea popoarelor. 

Cantemir concepe literatura ca pe o oglinda §i icoana a 
frumusejii, care transmite oamenilor, drept pilda, faptele bune, 
spre pastrare §i anamneza. 

Aceea§i invajatura morala se cite§te nu numai din carji, 
ci §i din universul intreg. Caci aceasta icoana a frumusejii este 
identificata nu numai in operele umane, ci §i in opera lui 
Dumnezeu, in insa§i epopeea firii, in cartea pe care Dumnezeu 
a inscris-o in cosmos, in toate lucrurile din univers. 

„In^elepciunea firii" inseamna Cartea cosmosului, 
rajiunile firii pe care Dumnezeu le-a sadit in toate cele create 
deEl. 

Aceasta este o filosofie care aparjine exclusiv 
crestinismului §i este identificabila in toate cardie Evului 
Mediu romanesc, ca §i in spa^iul apusean. 

O descoperim la scriitorii ierarhi - cu prisosinja la 
Antim Ivireanul - §i nu numai la ierarhi. 

Cantemir o reactualizeaza §i o expune pe larg in Divan, 
dar iata ca ii gaseste spajiu §i in istoria sa alegorica, in care 
autorul dore§te sa fie un cronicar dublat de un teolog/filosof, 
ganditor, un Constantin Cantacuzino §i un Miron Costin sau 
Radu Greceanu, la un loc. 

Patimile nu fac parte din firea umana, ele sunt impotriva 
firii. De aceea, patimile §i pacatele omene§ti nu pot constitui o 
pilda pentru ceilal^i, a§a cum se intampla cu faptele bune. 

Ele nu pot fi icoane §i modele de urmat. Firea celor 
create de Dumnezeu, care sunt inanimate §i irajionale, nu 
indeamna la a se savar§i raul, ci descopera ochilor 
contemplativi §i filosofici ai minjii umane armonia terestra §i 
ordinea cosmica. 

Natura lucrurilor, universul in intregime dezvaluie o 
armonie, un sens §i o rajionalitate adanca. Patimile ira^ionale §i 
pacatele omene§ti tagaduiesc ra^ionalitatea §i armonia cosmica, 
pe cele care marturisesc sufletului omenesc despre 
ra^ionalitatea §i nemurirea sa. Pacatuind impotriva firii, omul 
gre§e§te impotriva Creatorului ei §i al lui {cine firii se 
imponcisaza [se impotrive§te], pe Facatorul firii in mestesug 
necunoscator arata). 

Patimile §i pacatele omene§ti sunt impotriva naturii 
umane, neprietene firii, ele nu au fost sadite in firea umana la 
crearea sa, ci sunt un adaos al voin^ei libere, care poate inclina 
spre rau, a creaturilor rationale. 



284 



Rezulta a§adar ca raul nu se afla in firea celor create §i 
ca oamenii care il savar§esc, fac aceasta impotriva firii §i, 
implicit, impotriva Facatorului firii - in opinia autorului 
acestor randuri. 

Adevdrul invederat pdnd si pruncilor 



Cine lucrul eel mai aievea 

decdt razele soarelui cunoscut 

nu-l va cunoaste? /.../ 

Acestea dard, /.../ 

cei din cuiburele incd cu fulgi puisori 

si cei incd 

sub 0iele maicd-sa sugdtori 

ajudeca vorputea, 

si statul eel maifericit 

decdt toatd fericirea 

precum ca rdul se vapogori 

si capuhoiul va ndbusi 

si cele in lume nesimfitoare 

a simfi si a se pricepe 

886 / / 

vor pricepe... /.../ 

Deci oricine arfi acela 

care acelei nepovestite fericiri 

pdrtas afi arpofti, 

intdi trebuie ca nu numai a trupului, 

ci si a sufletului mdni 

totdeodatd sd intindd 

si nu numai cu ale trupului picioare, 

ci si cu ale sufletului aripi 

sd alerge si sd zboare 

(ca alminteri, lenesilor osteneala 
si pizmdtarilor lipsa si cdinfa va rdmdnea). 

Lucrul ce intdi la lumind n-aufost, 

Dumnezeu, din ne afi [nefiinja], 

la afi [fiin^a] il aduce. 



' Cei care sunt prunci la rautate primesc in^elepciune de la Dumnezeu. 
' Nepovestita fericire a Raiului sau a Impara^iei ceresti. 



285 



Iar lucrul ce odatd lafiinfd a iesit, 
le nefiinla nici Dumnezeu 

7 . 888 i 889 

nu-l poate aduce 



Adevaral despre care vorbe§te Cantemir, care este mai 
avievea decdt razele soarelui §i pe care §i cei sub fdfele maicd- 
sa sugdtori il cunosc §i il injeleg, este acela ca aceasta lume e 
creajia lui Dumnezeu §i ca Dumnezeu a creat-o din nimic, ex 
nihilo, aducand-o de la nefinja la fiin^a (din a nefi la afi). 

Este o invajatura teologico-dogmatica esen^iala §i, de 
altfel, ultima strofa este grea de teologie, pentru ca este expusa 
nu numai dogma despre aducerea intra fiinja a universului, ci 
§i aceea despre imposibilitatea ca acest univers sa se intoarca 
inapoi in nefiinja. 

Aceasta este percepjia cre§tina tradijionala in cultura 
romana §i tocmai de aceea - dupa cum se va vedea - vom avea 
mult de discutat asupra versurilor eminesciene carora li s-a 
imprimat o asemenea interpretare (despre omul §i universul 
care se intorc in nefiinja), care contravine viziunii romane§ti 
consacrate de toata literatura medievala - avand in vedere 
faptul ca Eminescu avea lecturi §i cuno§tinJe temeinice din 
aceasta literatura. 

Eminescu a cunoscut foarte bine aceste invajaturi 
transmise prin Biserica dar §i prin literatura veche §i ne vine 
foarte greu sa fim de acord ca a ales sa creada in ceva contrar 
doctrinei neamului sau, el, care vroia sa fie intra totul dac §i 
scria nu doar in manuscrise, ci pana §i in Parana din curtea 
spitalului in care a murit: Iesus Christus rex 
dacoromanorum* 90 . 

Sensul lumii este spre transfigurare §i nu spre nefiinfd, 
in concep^ia ortodoxa §i a textelor noastre medievale. Lectura 
cdrfii / bibliei cosmice unifica interior fiin^a umana §i o 
conduce catre central existenjei §i Creatoral ei: 

„Astfel Dumnezeu care e in masura infinita mai presus 
de totul, fiind totul in toate, va fi numai El singur vazut de cei 
curaji la injelegere, cand mintea, culegand contemplativ 
sensurile lucrurilor, va ajunge la Dumnezeu insu§i, ca la cauza, 



f In sensul ca nu doreqte. 

'Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit, p. 114-115. 

' In latina: Iisus Hristos este Imparatul daco-romanilor. 



286 



inceputul §i scopul ultim al na§terii §i devenirii tuturor §i ca la 
sanul adanc §i nedepartat al intregului cuprins" 

Toate lucrurile din univers sunt lit ere cosmice sau 
cuvinte (logoi) care dialogheaza cu umanitatea, vectorizand 
ra^iunea (logos) umana catre cunoa§terea originii §i a 
sensurilor ultime ale fiin^ei, dupa cum afirma tradijia spirituals 
patristica („pretutindeni in istoria creajiei este semanata in chip 
tainic dogma teologiei" ) §i dupa cum vedem §i mai departe, 
in periplul nostru pe continentul ieroglific: 



Paradigma soarelui si a celorlalte trupuri ceresti 

Totul dam, 
orice fire fireste [in mod firesc] lucreazd, 
pricina savdrsitului 
peste socoteala si simfirea ei este. /.../ 

Asijderea, celefiresti 
toate in sfera 894 se intorc 
si sferei fireste sfdrsit neddndu-se, 
iata ca nu pentru odihna sfdrsitului, 

ci pentru vesnica clatire 
de la neclatitul Clatitor 896 se clateste. 

Soarele, luna, cerul 
si alte trupuri ceresti toate, 
din inceput 
si cu mare repeziciune alearga, 
insa nu cu acea socoteala [scop, ra^iune], 
ca doara vreodinioara 
la doritul lenchiu [capat, Jel] 
si sfdrsit ajungdnd, 
sa se odihneasca, 
caci asa (precum s-arputea zice), 
inca de mult arfi cunoscut, 
precum fireste la sfdrsit sa ajunga, 



Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia (Cosmosul §i sufletul, chipuri ale 
Bisericii), op. cit, p. 14. 

^ 92 Sfantul Vasile eel Mare, Omilia a Vl-a din Omilii laHexaemeron.... op. cit, p. 133. 
893 Cauza atingerii scopului. 



894 Sfera = orbita. 

^ Clatire = clatinare, mi^care. 

896 Dumnezeu. 



287 



peste putinfd ii este 

si precum pdna acum 

in vreun punct al sferei lucrdrii sale 

loc de stare n-au aflat, 

asa si de aid inainte in vecii vecilor, 

precum nu vaputea, 

de mult nddejdea i s-arfi curmat, 

fdrd numai cdnd Cldtitorul firii 

(Cel ce in cldtire nehotdrdtd si neodihnitd o fine), 

dupd a Sa sloboda si puternicd voie 

QQ'7 

vreodatd a o clati ar paras i 

Asadar, toate lucrurile firesti, 
cu una si singurd a soarelui paradigmd, 
precum se cade 
a se infelege se pot. 

Ca precum soarele 
de lapunctul Racului 
pdna lapunctul Capricomului, 
se suie si se pogoard 
si in tot anul, 
mdcar ca 
toate locurile umbldrii sale 
negresit atinge si cerceteazd, 
insd nici curgerii sfdrsit a face, 
nici odihnei a se da 
poate, 
fdrd numai cat cu apropierea 
si depdrtarea sa 
de la locurile ce priveste, 
mutdrile si schimbdrile vremilor 
pricinuieste, 
si aceasta afard din toatd 
socoteala si simfirea sa. 

Intr-acest chip 
si cursul a toatd fapta 
nepdrdsit atomurile schimbdndu-si, 
toate cele dintru inceput chipuri 



' 97 Planetele §i-ar inceta mijcarea in univers numai daca Dumnezeu, Cel ce le mi§ca, ar 
decide aceasta. 



288 



nebetejite si nepierdute pazeste. 

De unde aievea [adevarat] este 
cd fenchiul sfdrsitului 
nu in socoteala firestilor 898 , 

ci intr-a Izvoditorului si 
Pricinuitorului firii este. /.../ 

Cu acest mijloc mare lumind [a min^ii] 

celor ce cu inielegerea [rajiunea] se slujesc 

a lumina poate 

si ascufita sabie 

impotriva celor ce 

pe Ziditorul tuturor 

a tdgddui nebuneste indrdznesc, 

in mdnd sd ia, 
de vreme ce deosebirea zidirii 
si a Ziditorului 8 " 
dintr-acesta chiar 
a se cunoaste poate. 

Cdci Ziditorul, 
dupd inielepciunea siputerea Sa, 
zidirea sdvdrsind, 
de lucru Se odihneste 9I)0 si, 
ca un deplin in putere Stapdn, 

o data numai poruncind, 
din veci si pdna in veci zidirea 
ca o slujnica dupd porunca 
neparasit alearga. 

Deci precum toate celelalte, 

cdte sub cer zidiri se afla, 

din [de] Ziditor se deosebesc, 

cdci socoteala nu a sfdrsitului, 

ci a poruncii numai au, 

asa una 901 numai Ziditorului sau 

mai aproape si a se asemdna se zice, 

cdci precum a poruncii fireasca socoteala, 



A celor ce sunt asezate in fire. 
'" Deosebirea intre firea vesnica si necreata a Ziditorului si firea creata, limitata, a 
celor zidite. 
900 C/:Fac. 2, 1-2. 
901 Firea ra^ionala. 



289 



asa a sfdrsitului fericirii si nefericirii, 

a binelui si a rdului sdu chibzuiald 

si adevdratd hotdrdre 

a cunoaste poate 902 . 

§i aceasta mdcar cd nu din 
fireasca sa vrednicie, 
ci oarecum impotrivd si peste fire 903 , 
o infelegere mai mult decdt fireasca 
si dumnezeiesc si ceresc oarece 
(cdruia suflet infelegdtor ti zicem), 
in sine strdlumineazd, 
care, peste cele fir esti hotare 
ridicdndu-l [pe om] 
la cele metafizicesti, ithicesti [etice] 
si theologhicesti cunostinfe 
il povdfuieste. 

Asadar, din cele inainte pomenite 

a culege putem, ca orice zidire 

ithiceste 

din-ceputul lucrului 

socoteala [ra^iunea] sfdrsitului ar avea, 

aceea Ziditorului sdu 

* i ■ ■ 904 

cu partea intelegeru 

905 

sa se asemene... 



Necldtitul Cldtitor este Nemi§catul, Imuabilul, 
Dumnezeu a carai fire dumnezeiasca este vesjiica §i 
neschimbatoare, Cel care pe toate le mi§ca. 

Dupa Sfantul Atanasie eel Mare, „...InJelepciunea lui 
Dumnezeu [Hristos], purtand tot universul ca pe o lira §i 
impreunand cele din aer cu cele de pe pamant §i pe cele din cer 



902 Firea inzestrata cu ra^iune nu are un traseu predestinat de Dumnezeu, asa cum au 
corpurile ceresti sau cele nucleare, ci ea singura isi stabileste traiectoria, alegand intre 
bine si rau. 

03 Darul ra^iunii si al liberei voin^e este numit aici „oarecum peste fire", ca un dar 
deosebit, pentru ca firea crea^iei implineste porunca lui Dumnezeu, Creatorul ei; numai 
firile inzestrate cu ra^iune si voin^a libera au, tot din darul Lui, capacitatea de a nu face 
voia Lui, de a alege raul, daca asta isi doresc. 

904 Daca ra^iunea planetelor era sa se invarta permanent pe traiectoria lor cosmica, 
pentru om, creatura cu fire spirituala, ra^ionala, ra^iunea existen^ei si a sfarsitului, a 
desavarsirii sale, este sa ajunge asemenea cu Dumnezeu, Creatorul sau. 

905 Dimitrie Cantemir, Istoria leroglifica, op. cit, p. 326-327. 



290 



cu cele din aer §i unind intregurile cu parole §i carmuindu-le 
toate cu porunca §i voia Sa, alcatuieste o singura lume §i o 
unica randuiala frumoasa §i armonioasa a ei, El insu§i 
ramanand nemi§cat, dar toate mi§candu-le, prin crearea §i 
oranduirea lor, dupa bunavoirea Tatalui" 906 . 

Paradigma soarelui este valabila pentru toate lucrurile 
din univers, pentru toate fapturile create care nu au rajiune §i 
care se mi§ca in sfera, pe orbita adica a traiectului lor 
continuu, care nu are sfar§it in lumea aceasta. 

Soarele, ca toate corpurile cere§ti, se mi§ca potrivit 
poruncii pe care Dumnezeu a sadit-o in firea sa, mai presus de 
ra^iunea sa, pentru ca rajiunea sa nu inseamna cugetare §i 
voin^a libera, ca in cazul ingerilor §i a oamenilor, ci este 
ra^iunea stabilita de Dumnezeu, aceea ca a§trii sa lumineze 
pamantul §i sa determine schimbarea vremii (cf. Fac. 1, 14). 

Nici Antim, nici Cantemir nu adopta perspectiva 
heliocentrica. Pentru ei soarele se invarte in jurul pamantului. 

Am vazut alegoria simbolica a lui Antim (un fel de 
fabula intoarsa - aicifabula iese din definh;ia clasica a genului 
minor sau inferior), in care pamantul era omul, iar soarele care 
il inconjura cu lumina §i caldura sa §i il priveghea necontenit 
era Dumnezeu - cu alte cuvinte, Dumnezeu Se invarte in jurul 
omului, il circumscrie, face pururea o invdrtejire imprejurul 
lui cu un umblet necontenit, fiind Creatorul §i Proniatorul sau 
(o concepjie antropocentrica a medievalilor no§tri - §i ierarhi 
-, pe care o semnalam §i la Dosoftei, §i care nu este umanista, 
ci tradifional-bizan Una) . 

Aici, la Cantemir, soarele, ca planeta, este paradigma 
mi§carii, a vie^ii, a vitalitajii cosmice, de§i planetele nu au 
suflet §i ra^iune proprie - a§a cum le atribuia Platon §i, dupa el, 
Origen §i Plotin. 

Ra^ionamentul lui Platon era acela ca, fiind soarele, luna 
§i stelele atat de frumoase, este o impietate sa consideri ca nu 
au suflet. 

Vechiul §i Noul Testament, mozaismul §i cre§tinismul au 
renegat din totdeauna aceasta concepjie, pe care o amendau 
dur (ca §i pe cea zoroastriana 907 ). 

Porunca lui Dumnezeu, in privin^a lor, este foarte clara: 
Sau, privind la cer si vazdnd soarele, luna, stelele si toata 



906 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, col. PSB, vol. 15, traducere din grece^te, 
introducere §i note de Pr. Prof. Dumitra Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure^ti, 1987, p. 
79. 

907 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoroastrism. 



291 



ostirea cerului, sd nu te lasi amdgit ca sd te inchini lor, nici sd 
le slujesti, pentru cd Domnul Dumnezeul tdu le-a lasat pentru 
toate popoarele de sub cer (Deut. 4, 19). 

S-a remarcat ca, in cartea Genezei, Moise nici macar nu 
le da nume a§trilor cere§ti, ci ii nume§te lumindtorul eel mare 
(soarele), lumindtorul eel mic (lima) §i stelele. 

Ei sunt doar vase, in care, in ziua a patra, Dumnezeu a 
pus lumina creata in ziua intai, ca sa lumineze pamantul §i sa 
determine regimul ciclic diurn/nocturn §i pe eel sezonier. 

De aceea, toata tradi^ia bizantina, in care se inscriu 
Cazaniile lui Coresi §i Varlaam, ii nume§te lampi sau fdclii / 
candelabre, a§ezate de Dumnezeu in casa / biserica 
universului pe care a creat-o pentru om. 

Cantemir refine acum o alta particularitate, din aceasta 
icoand universald, pe cea semnalata de Sf. Atanasie, §i anume 
dinamismul ciclic pe care Dumnezeu il imprima in cosmos. 

Paradigma soarelui este imaginea ideala a mi§carii care 
se executa in mod revolut §i in lipsa unei ra^iuni de sine a 
executorului, ceea ce demonstreaza existen^a Creatorului care 
a gandit-o §i i-a stabilit o ra^iune subiacenta. 

Pentru a-§i ilustra paradigma, Cantemir trece de la soare 
la atomi: la nivel microbiologic sau micromolecular, viaja 
urmeaza aceleasj legi ale existen^ei ca §i la nivel macrocosmic. 
Ca §i planetele §i galaxiile, atomii se mi§ca dupa traiectoria 
stabilita lor de Dumnezeu. 

Faptul de a-§i urma traiectoria este in firea planetelor 
sau a atomilor, in rajiunea lor de a exista, dar nu sunt stabilite 
astfel de catre ele insele, pentru ca nu au ra^iune libera, de sine 
statatoare, ci arata un Creator (Izvoditorul §i Pricinuitorul firii) 
care le-a gandit §i le-a randuit in felul acesta. 

Deosebirea dintre zidire §i Ziditor, dintre create §i 
Creator, se poate injelege din felul cum soarele §i a§trii cere§ti 
i§i implinesc rajiunea lor de a exista, urmandu-§i traiectoriile 
cosmice, fara ca sa aiba ra^iune determinanta in insa§i firea lor. 

Observa^iile astronomice sau biologice sfar§e§c in 
concluzii teologice, care sunt mare lumina celor ce cu 
inielegerea se slujesc, firilor rationale. 

Pricepem acum de ce Cantemir a ales paradigma 
soarelui: pentru ca lumina soarelui dialogheaza cu lumina 
rajiunii umane. Fiind soarele lumindtorul eel mare, el poate 
na§te mare lumina in mintea umana, daraindu-i stralucirea 
in^elepciunii. 



292 



Soarele, daca nu este simbol al lui Dumnezeu insu§i, 
este un purtator de cuvdnt al lui Dumnezeu, o trambi^a 
luminoasa a filosofiei, sau, cum va zice mai tarziu Heliade 
despre a§tri, focare arhicentre de raze, puse pe firmament 
drept candele de aur §i carora lumind va e vocea, prin ea 
vorbtfi vederii {Anatolida sau Omul si forfele 90S ) - vederii 
naturale §i vederii ra^ional-spirituale. 

Demnitatea solara cea mai impunatoare este aceea de a 
fi reprezentatul simbolic al Lui. Cantemir ii imprima o dubla 
hermeneutica, soarele fiind un simbol al Dumnezeirii, dar §i o 
paradigmd a mi§carii orbitale a lucrurilor in univers, 
paradigma dinamismului vital universal. 

Prin aceasta din urma, el indica insa tot rajiunea divina / 
injelepciunea dumnezeiasca, fiindca semnifica lumina 
ascultarii de Dumnezeu, a supunerii: Dumnezeu o data numai 
poruncind, din veci si pdna in veci zidirea ca o slujnicd dupd 
porunca neparasit aleargd. 

Iar aceasta este icoana cosmica / paradigma expusa 
vederii §i ra^iunii umane. Omul, care Ziditorului sau mai 
aproape si a se asemdna se zice §i in care stralumineaza - 
spune autorul - o \n\elegere mai mult decdt fireasca [liberul 
arbitru il inah;a pe om peste ceea ce GstGfiresc pentru celelalte 
fapturi, a implini ra^iunile lui Dumnezeu sadite in ele] si 
dumnezeiesc si ceresc oarece, este chemat sa injeleaga din 
mi§carea de rotate a soarelui, ca Jenchiul lui este ca 
Ziditorului sau cu partea infelegerii [sufletul spiritual] sa se 
asemene. 

Daca celelalte creaturi implinesc voia lui Dumnezeu din 
fire, omul, tot din fire, este liber sa implineasca sau nu voia 
Lui, sa se asemene sau nu cu El. Dar firea lucrurilor, a caror 
paradigma e soarele, ii descopera ca firesc este sa asculte, 
fireasca este asemanarea cu Arhetipul divin, intra care §i la 
care a fost chemat. 

La scriitorii no§tri din vechime, dragostea pentru 
simbolism §i pentru o hermeneutica universale este esenjiala, 
de aceea sunt §i greu ingurgitabili apetitului nostra modern 
pentru de-semantizarea realitajii. 

Adica, pentru aplecarea noastra spre realism §i 
divertisment, §i nu spre interpretarea sensurilor §i a 



108 A se vedea: 



http : //ro . wikisource. org/wiki/Anatolida_sau_Omul_% C 5% 9Fi_for% C 5% A3 ele . 



293 



simbolurilor, a ra^iunilor pe care Dumnezeu le-a pus in 
univers. 

Adevarata filosofie a celor vechi era gandul care se 
intorcea pururea spre rosturile lumii §i spre rosturile proprii, 
care adancea infinit §i abisal injelegerea viejii §i a universului. 

Nu printr-o explorare care se extinde geografic §i 
cosmic, la modul realist, fenomenologic (ceea ce aparjine 
viziunii catolice §i protestante asupra cunoa§terii, mai pe scurt, 
apusului, in timp ce orientul se pastreaza in matca lui 
traditionala contemplativa), ci prin racheta gandului §i a 
in^elegerilor harice, care erau trimise pe orbite tot mai 
indepartate ale launtricita^ii §i ale spiritului. 

Din mi§carea de revolu^ie a corpurilor ceresti, Cantemir 
expune concluzia conform careia acestea urmeaza o traiectorie 
cosmica stabilita din veci de Creatorul lor, traiectorie care nu 
se modifica §i nici nu exista un scop final sau un capat al 
acestei mi§cari. Aceasta mi§care, Cantemir o nume§te sfera, un 
echivalent a ceea ce noi numim orbitd. 

Ideea de sfera implica insa §i sugestia echilibrului 
cosmic §i a armoniei acestei evolu^ii orbitale, care nu se 
dezechilibreaza niciodata, care e sus^inuta intru mi§carea §i 
scopul sau de legea originara care i s-a dat §i de harul lui 
Dumnezeu care pompeaza via^a in universul Sau §i il sus^ine in 
fiinja. 

Spre deosebire de firea ira^ionala, existence rationale 
au o destinatie a viejii lor, aceea ca, departajand binele de rau, 
cunoscand cele metafizice, morale (etice) §i teologice, sa 
ajunga la desavar§irea asemanarii cu Ziditorul lor. 

Dimitrie Cantemir nu afirma nimic diferit de Antim 
Ivireanul, contemporanul sau, §i nimic contrar invajaturilor 
ortodoxe §i bizantine, ci dimpotriva, le secondeaza cu 
fidelitate. 

Antim insera in omiliile sale aceea§i filosofie cu privire 
la contemplarea scenei cosmice ca o icoana §i oglinda a 
Imparajiei vesnice §i a cerului ca o lectura a creativitajii §i 
iubirii dumnezeie§ti. 

La aceasta hermeneutica incita Psaltirea, Biblia. 



Filosofia isihastd a tdcerii 



. Lupul partea cea mai multa 
a vremii tdcerii da 



294 



[caci tdcerea capul filosofiei este, 

si incd toatd cinstea infelepciunii 

mai mult intr-insa se sprijineste, 

de vreme ce aplos a grai 

de la maice 

si de la mance ne deprindem 

frumos si mult a vorbi, 

toate scoalele, mai prin toate locurile 

(nu cu pufind paguba a tot muritorul!), 

pe canoane [legi retorice] ne invafd. 

Iar infelepfegte a tacea 

p vremea vorbei pufine §i grele 

prea lapufini vedem 

§i invafatura tacerii 

undeva macar in lume 

a se profesui nu auzim. 

O, fericita tacere, 

ca totdeauna 

cu tdcerea ascultdm 

si invdfdm 

orice arfi de invdfat 

sipururea dinfdntdna tacerii 

cuvdntul infelepciunii au izvordt. 

Ca cine tace mult, 

mult gdndeste, 

si cine mult gdndeste 

mai de multe ori 

ce-i mai cuvios nimereste. 

Acela dar, ce 

ce-i mai defolos au nimerit, 

zic ca, 

i ~ ■ w . • -i 909 

de va grai, va grai mai negresitj 



Cantemir denigreaza aici retorica goala, subliniind 
antiteza dintre barocul expresiei §i linistea interioard a 
sufletului, tacerea adanca pe care omul spiritual §i-o agonise§te 
prin nu;elepciune, lini§tea contemplativa §i ganditoare. 



909 Dimitrie Cantemir, Istoria leroglifica, op. cit, p. 83. 



295 



Daca Dosoftei inalja catre Dumnezeu cuvintele tacerii 
(ruga din tacere), cuvintele inimii care striga launtric, 
Cantemir cunoa§te §i el, tot pe filiera isihasta, ca exista vreme 
pentru discurs, dar §i vremea vorbei purine si grele, precum §i 
timp pentru infelepfeste a tdcea. 

Nu e ceea ce se spune la Pildel7, 28 („Chiar §i nebunul, 
cand tace, trece drept injelept", care s-a pastrat in popor sub 
forma de proverb: „Daca taceai, injelept ramaneai"), ci despre 
o altfel de tacere, care Jine de sihastria inimii §i de a-^i da 
ragazul ca Dumnezeu sa-Ji raspunda: rugaciunii, chemarii, 
nelini§tilor, interoga^iilor. Este tacerea iubita de isiha§ti sau 
pacea lui Dumnezeu care covdrseste orice minte (Filip. 4, 7). 
De aceea, fericita tacere... 

Autorul deplange faptul ca, daca exista §coli de retorica 
multe, nu exista in schimb nicio §coala care sa te inve^e 
reculegerea, adancirea in sine, contemplajia, retragerea de sine 
din risipirea in multe lucruri ale lumii. 

Remarcam imagini plastice deosebite, ca fdntdna tacerii 
- imagini poetice care, nu in purine cazuri, rasar din contexte 
practice, ca sa spunem a§a, avand ca fundament concretejea 
experienjei, chiar daca e o experienja spirituals. Nu le putem 
numi abstracfiuni pure, ele nu sunt abstract e decat daca le 
contemplam stilistic §i renunjam, momentan sau definitv, la o 
hermeneutica aplicata. 

A se observa ca scriitorii vechi nu iubeau podoaba 
stilistica pentru ea insa§i, ci pentru scopul moral §i spiritual cu 
care era folosita. 

Sa nu ne facem insa iluzii ca in poezia romana moderna 
vom afla abstracfiuni pure: in ciuda a ceea ce se afirma de 
obicei, lirica noastra moderna §i postmoderna este, in cea mai 
mare parte, unisemanticd §i nu plurisemanticd §i invedereaza 
aceea§i experien^a concreta (sentimentala, spirituals, etc.) care 
exclude onirismul fulminant sau abstract. 



Giudeful [judecata] sufletului cu trupul 
si despre ce inseamnd „ suflet filosof" 



Acestea de la Vulpe cu tofii auzind 

si precum [ca] adevdrul asa este infelegdnd 

(ca la mintea spre infelegere gdtatd 

mai tare pdtrunde cuvdntul adevdrului 



296 



decdtprin moale grosimea trupului 

ascufitd simceaoa [sabisi]fierului), 

ziserd: „Dard cine intre noipoatefi acela 

care mai mult sufletul infilosofie sd-sifi crescut 

si dupdpravile el trupul sd-sifi scdzut? 

(Cd [caci] cu anevoie este cineva 

trupul in toate pe larg 

si de safiu sd-si hrdneascd 

si sufletul de poftele trupesti 

nebetejit sd-si pdzeascd), 

(cdprecum in hrana slobodd 

trupul se ingroasd 

si se ingrasd, 

asa depost trupul vitionindu-se [slabind], 

sufletul se subfie 

si invdrtoasd [se intare§te]j 

(cdcifoamea la trup moarte fir eased, 

iar la suflet viafd cereascd 

aduce) 91 ° /.../ 

(caci obisnuifi sunt cei adevdrat vrednici 

vredniciile sale [lor] de priveala ochilor 

si [de] lauda gurilor a-si ascunde) 

(ce [caci] precum focul 

in piatra mai vdrtoasd 

si infierul mai indesat ascuns fiind, 

dintr-aceleasi 

si mai tare lovindu-se, scdnteiazd, 

asa si sufletul plin de vrednici e, 

pe cat mai mult se acoperd, 

pe atdt mai tare se descoperd) /.../ 

(caci sufletul filosof asupreald nu are, 

de vreme ce toatd asupreala suferind 

precum sd i sefacd asupreald nu simte) ... 911 . 



910 Idem, p. 68. 

911 Idem, p. 70. 



297 



Ierarhia vredniciilor umane este ierarhia darurilor 



Firea asa de infelepfeste 

pe tofi la darurile sale s-au indemnat, 

cat pe unii in cuvdnt, 

iarpe alfii in lucru, 

pe unii in porunca, 

iarpe alfii in ascultare, 

pe unii in stdpdnire, 

iarpe alfii in supunere, 

vrednici, putinciosi si suferitori 

i-au ardtat. 

Asijderea, unii in gramaticd 

si alfii in poeticd, 

unii in loghica, 

iar alfii in ritoricd, 

unii in cea ithicd [etica, morala], 

iar alfii in cea fizica filosofie mai istefi, 

si unii intr-und, 

iar alfii intr-altd invdfdturd si mestesug 

mai vestifi si mai fericifi, 

dupd afirii ordnduiald au iesit 

(cd ce unul Dumnezeu ddruieste 

si ordnduieste 

toatd lumea nici a lua, 

nici a cldtipoate). /.../ 

(cd impdrdfiafirii, 
precum are domni, senatori, 

deregdtori si ordnduitori, 
asa are siplugari, si morari, 

si portari, si chelari) 

Este limpede ca morala §i filosofia precizate de 
Cantemir sunt profund tradifionale §i religioase - cred ca 
precizarile hermeneutice sunt de prisos. 

Ele nu ies din canoanele biserice§ti. Nu exista inflexiuni 
eterodoxe sau umaniste (in sensul pe care s-a pedalat la noi in 
comunism, de viziune antropocentrist-umanista §i de primat al 



912 Idem, p. 69. 



298 



intelectului pur) in aceasta opera, dupa cum nu exista nici in 
Divan. 

Ierarhia minjilor §i a demnitajilor / virtu^ilor umane este 
o tenia veche in literatura ortodoxa §i va fi o preocupare 
constanta §i pentru Eminescu, fiind §i subiectul celor cinci 
Scrisori. 

Tenia instabilitajii fortunei 

Vremea schimbdtoare si norocul trecdtor 

Au nu stii (cd agonisita numelui 

mai mult cu indrdzneala 

decdt cu sila 

se dobdnde§te?) 

Au nu pricepi 

(cd scdnteia amnarului, 

pdnd anuse stinge iasca aprinde, 

iard stingdndu-se, 
a doua §i a treia loviturd pofte§te?) 

De care lucru, noi acum, 

vreme de treabd §i dupdpoftd afldnd, 

cum vomputea vremea prelungind, 

darul norocului 

in parafocului 

sd aruncdm? 

Cd bine §tii, 
(cape cat este de iute la curgere 
punctul vremii, 
incd mai iufi sunt 
mutdrile lucrurilor in vreme) 
si nu trebuie cineva a te invdfa, 
de vreme ce, 
(precum chipul norocul, 
mii de mii de obraze sdfi avdnd, 
si in mii de mii defeluri 
pe muritori 
in tot ceasul sdfi mdgulindj 
adeverit esti. /.../ 
(Cd ce da vremea, 
nici avufia, nici nevoinfa 
poate cumpdra.) 



299 



lard cdte primejduitoare 
in vremea viitoare mi-ai pomenit, 
acestea incd nu tdgdduiesc 
(cd cine vreodaid 
norocul sub lacdi 
si norocirea in ladd 
si-au incuiai? 
Sau cine tot cu aceafortund 
in viafd s-a slujit, 
de care vreodatd 
sd nufie necdjit?) 
Ci a muritorilor 
mai mult aceasta le este hirisia [naravul] 
(ca in ziua norocului 
sd-si arate vdrful cornului, 
iard in ziua nenorocului, 
de nevoie, 
sd sufere siscoaterea ochiului). /.../ 

O, fortund bund 

(de este in lume vreuna 

adevdrat bund), 

cum si tat a, si maicd, si sord, 

si frate fortunei rele esti, 

care pdnd intr-atdta 

pe muritori buiguiesti, 

imbefi si innebunesti, 

cat si spre tabdra adevdrului 

desfrdnate ostile 

nebunelor sale socoteli 

a-si slobozi nu se rusineazd ' . 



Vremea schimbdtoare §i norocul trecdtor sunt teme 
majore ale literaturii romane vechi. Le intalnim cu prisosinja 
in omiliile mitropolijilor Varlaam §i Antim, precum §i la 
Miron Costin, atat in poemul Viiafa lumii, cat §i in Letopisef 
sau in De neamul moldovenilor. 

Aici le aflam ilustrate sub forma aforistica §i simbolica a 
Istoriei ieroglifice, demonstrand unitatea de gandire §i de 
mentalitate a scriitorilor no§tri din vechime. 



913 Idem, p. 97-98. 



300 



Pe aceea§i tenia insa, Cantemir scrie nu numai proza 
ritmata, ci creeaza versuri pe o partitura costiniana (caruia ii 
apaitin primele doua versuri), pe care le insereaza atat in 
Divan, cat §i in Istoria ieroglifica - §i cred ca avem aici o 
dovada palpabila a perpetuarii unei tradifii poetice culte: 

A lumii cant cujale cumplita viafa, 
Cum se trece §i se rupe, ca cum amfi o afa. 

Tdnar §i batrdn, imparatul §i saracul, 

Parintele §ifiul, rude §-alalt statul, 

In zi denu gdndegte, moartea il inghite, 

Viilor rama§i otravite da cufite. 

Jarna tiranul, farna faranul astruca [inmormanteaza], 

Izbdnda, dreptatea, in ce-l afla-l judecd, 

UniifericiU se zic intr-a sa viafa, 

Dupa moarte se cunoaste c-aufost sloi de gheafa 914 . 



Toposul marii 

Iscarea furtunii 



Asadar, sub toata noaptea soarelui 

in ce invelit 

si cu ce safiu legat 

nepricepdnd, tare ma chinuiam. 

Iar dupa ce cu ziua noptii 

si cu intunecarea soarelui, 

ochii mi se luminara, 

precum in vetrela unei corabii 

invelit 

si cufuniile impleticit 

safiu cunoscui. 

Ca eu, poatefi, 

de rdndunele fugind, 

depdnza corabiei m-amfost lipit, 

in care vreme si corabierii 



915 



914 



Idem, p. 194. 



915 Noaptea soarelui = eclipsa. 



301 



vetrila a strange s-afost tdmplat. 

Eu, dard, asa in vetrila bofit 

si corabiafdrd vdnt 

(cdci mare liniste era), 

pe valurile moarte sdltdnd, 

vorba cordbierului 
cu a dulfului ascultam. /.../ 

Cordbierul zise: „Bre, hei, 

pore pestit si peste porcit, dulfe, 

aceste pufnete cui, 

lauddndu-te, le ardfi? 

Au vdnt semdndnd, 

stropii apei 

in loc de grdunfe arunci? " 

Dulful rdspunse: 

„Adevdrat, eu vdnt semdn 

si stropii 

in loc de sdmdnfd in corabie arunc. 

Insd pufnetul meu 

infurtund intorcdndu-se, 

stropii in gdrle curdtoare 

se vor intoarce 

(cd sdmdnfa vdntului 

si grdunful apei 

moartea cordbiei este). /.../ 

Eu vdntul am semdnat 

si grdunfele apei 

in corabie am aruncat, 

iar cine va secera 

si cine a treiera 

vremea va alege ... "/.../ 

Asadard, dulful cu cordbierul vorbind 
si incd cuvdntul bine nesfdrsind, 

vdntul crivdfului 
dimpotriva cdii cordbiei a sufla, 

marea a se umfla 

si valurile ca munfii a sd ridica 

incepurd (cdci si timpul iernii, 



302 



cdnd soarele din tropicul Himerinos 

spre tropicul Therinos se intoarce 

era). 

Cordbierii, volbura care asuprd le vine 

si primejdia care in cap li sepune, 

vdzdnd, 

uniifuniile intindea, 

alfii vetrilele strdngea 

(ci [dar] groaza morfii mintea uluieste 

siprimejdiafdrd de veste 

toate simfirile amurfeste). 

De care si biefii cordbieri 

cuprinzdndu-se, 

unii la addnc, 

alfii la margine 

mdntuinfa ardta. /.../ 

... volbura corabia a invdrteji [a invarti] 

si valurile 

pe deasupra a o ndbusi 

incepurd, 

si asa, in mica ceasului, 

vdntul eel de dulf semdnat 

din pufnet vifor 

§i din stropiturd 

gdrle inlduntrul 

§ipe deasupra vasului izvordrd, 

care, cu undele fierbdnd 

si amestecdndu-se, 

din fa^a apei 

„ /- 7 7 w • • 916 

in jundul maru semuta... 



In acest prim poem ieroglific pe aceasta tenia, am sesizat 
un amanunt incitant. Anume, am remarcat prezen^a unor 
metafore destul de neobi§nuite, concretizate in imagini de o 
plasticitate perplexanta, extrem de moderna pentru acea 
perioada: sdmdnfa vdntului si grdunful apei. 

Ineditul lor m-a impresionat imediat, dar trebuie sa 
marturisesc ca nu le-am descoperit sursa decat intamplator. 



916 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 158-159. 



303 



Re-rasfoind Divanul, mi-au cazut dintr-o data ochii, 
iluminator, pe cuvintele urmatoare: Precum adevdrat Osie 
grdieste: „ Vdnt sdmdnard si vivor [vifor] sdcerard " (gl. 8, sh. 
7) 917 . 

Un verset scriptural, care vorbeste despre semdnarea 
vdntului §i secerarea viforului, i-a inspirat lui Cantemir 
metaforele pe care le-am semnalat, intr-un context care nu 
implica Scriptura - din literatura culta §i din recuren^a 
omiletica a intrat §i in con§tiinJa populara, caci adesea se spune 
despre omul care nu cauta sa faca ceva bun, ca seamdnd vdnt 
si culegefurtund. 

§i poate ca nu ne-am fi oprit asupra acestui amanunt 
(care ne face sa ne gandim ca nu este un exemplu singular), 
daca nu am fi descoperit acela§i procedeu anterior la Dosoftei, 
dar §i la Eminescu, dupa cum se va vedea in capitolele 
dedicate poetului, §i anume plasticizarea metaforicd a unor 
versete sau a unor afirma^ii patristice. 

Am vazut ca Dosoftei, pornind de la imaginea impusa de 
Psaltire, a lumii care se va invechi ca o haina (Ps. 101), 
precum si de la cea a urzirii cerului de catre Dumnezeu, 
creeaza, in antagonism, o alta imagine plastica, a lumii sau 
imparajiei netrecetoare, a Paradisului ca o cetate sfanta din 
ve§mdnt de mdtasd (Ps. 73, 13-14). 

Ceea ce ne determina, in contextul larg al analizelor 
noastre, sa reflectam cu toata seriozitatea §i sa reconsideram 
parerea inceta^enita in critica romaneasca, pe urmele lui Iorga 
§i Lovinescu, anume ca literatura teologicd nu poate fi decat 
arida §i clasificabila la categoria neliterar §i, cu atat mai mult, 
nepoetic. 

Dimpotriva, am aflat mai multe argumente care nu doar 
ca infirma aceasta opinie, dar, mult mai mult decat atat, 
intemeiaza poeticul pe semnificajii §i pe o hermeneutica 
biblico-patristica, in absen^a careia nu ne-am putea bucura de 
lirismul §i de poetizarea multor texte din epoca moderna pe 
care le recenzam. 

Literatura istoriografica, Letopisefele, nu con^in aceasta 
stilistica ampla §i seducatoare, precum textele religioase, la 
care se adauga neobisjiuita literatura istoricd si filosoficd a lui 
Cantemir, care are o latura oratoricd esenjiala - ca §i Divanul 
- §i nu e, in orice caz, exclusiv filosoficd §i / sau istoricd. 



917 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 76. 



304 



Am remarcat, de asemenea, puncte commie cu 
descrierea marii invif orate la Antim Ivireanul, cum ar fi: 
marea a se umfla si valurile ca munfii a sd ridica sau groaza 
morfii mintea uluieste, precum §i corabia care dinfafa apei in 
fundul mdrii se muta. 

Le-am enunjat, cred, §i anterior, in capitolul dedicat lui 
Antim. 

Vom avea, de asemenea, surpriza sa constatam ca 
imaginea valurilor care se inal^a ca munfii, cand marea e in 
furtuna, se va transfera in paginile de poezie ale poejilor cu 
care sfar§e§te secolul XVIII §i incepe secolul XIX. 

Insa ilustrarea temei mdrii continua cu alte fragmente 
tulburatoare: 

Marea sifurtunile viefii 



Duhurile muritorilor asemenea sunt 
vdnturilor cldtitului aer 
care si pldcut si impotrivd 
a suflapot. 
Inimile cordbiei 
pe nestdtdtoare lucrurile tdmpldrilor 
cape umerele mdrilor plutesc, 
sfdrsitul lucrurilor liman, 
intrarea la liman, 
aflarea linistii si scdparea din furtuna 
este. 
Deci precum adesea s-a vdzut ca 

cu nepaza carmaciului 
si cu lenevirea cordbierilor, 
acum in sdnul limanului intrafi fiind, 
aceiapat, 
de care intre groaznice 
undele valurilor au scdpat. 
Intr-acest chip si lucrurile voastre, 
ca un vas de multe valuri 
si din multe pdr^i izbit si zdruncinat, 
acum la limanul addpostirii 
si la linistea odihnirii 
sdfi ajuns socotesc. 
Cea mai multd prim ej die, 
precum se vede, a trecut. 



305 



Rdmas-a acum in addpost, 

pentru paza viforului, 

fierul sd se arunce, 

pdnzele sd se inveleascd, 

funiile sd se intdreascd 

si vasul, cu nerumpie odgoane, 

la margine legdndu-se, 

sd se sprijineascd 

ca nu cdndva, dinspre uscat 

Q1 8 

viforul duhurilor fdrd veste scornindu-se, 

iardsi mdrile odatd cdldtorite 

si valurile mai dinainte trecute 

a le pofti sd sileascd, 

unde de nu cea de tot prdpddanie, 

insd cea mai rea decdt cea dintdi prim ej die, 

poate sd se [m]tdmple 920 . 

lata, deoparte, Inorogul 

singur cdrmaci, 

singur vasul voii sale 

incotro a-lporni stie si poate, 

care, in liman intrdnd, 

cu ce odgon si la ce stdncd 

vasul s-ar lega 

singur din sine voii 

si alegerii noastre a lasat. 

Deci despre aceastd parte 
fdrd de presupunere sunt 
ca in addpostul odihnii 

vasul inimii sale, 

fdrd nicio primejdie, 

cu groase odgoane, 

cu tarifunii si la credincioase locuri 

se va lega, 

unde, 

necldtinat rdmdndnd, 

vifor cat de repede, 



18 Viforul duhurilor rele, ale demonilor. 



919 Adica pacatele si patimile pe care le-am depart, pentru care ne-am pocait. 
20 Cf. Mt. 12, 45: Atunci se duce [demonul] si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat 
el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat 
cele dintai. 



306 



furtuna cat de mare 

si volbura cat de ndprasnicd 

a-l mai urni nu vaputea. 

Ca mai lesne este vdntului 

o mie de odgoane a rupe 

si o mie defiare a smulge 

decdt 

sufletului de cinste purtator 

din cuvdntul dat 

* 921 

a se intoarce 



Corabia viefii si infelepciunea veghetoare 



Cu mintea §i sfatul unuia, 

a multora viafd a sepazi 

p din viitoarele primejdii a seferi 

ispita din toate zilele 

aratatoare 

§i marturisitoare ne este. 

Precum cu buna chiverniseala 

unui navarh, 
din nesafioase droburile marii 

multe suflete 
la limanul linistii scapa 

(caci acela 

bun cdrmuitoriu afi se zice si este 

care din liniste furtunile socoteste 9l1 

si din furtuna linistea agoniseste). 

A cdrui dulce vorbd in liman 
si vrednica laudape uscat 

si cazuta mulfumire 
de lafeciori pentru pdrinfi, 
de la pdrinfi pentru feciori, 

prin toate casele si adundrile, 



921 
922 



Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 369-370. 

Care se pregateste pentru atacurile ispitelor si ale patimilor atunci cand inca nu este 



sub asediul lor. 



307 



nu otravd, 
ma crede numelui, 
ce tare antifarmec [antidot] 
tuturor hulelor este 



Cantemir ilustreaza acest topos maritim in pagini de o 
mare plasticitate, adancime hermeneutica §i de un 
impresionant lirism. Despre toposul marii §i simbolistica lui in 
literatura noastra veche, de asemenea am vorbit mai pe larg in 
capitolul despre Antim Ivireanul. 

Dimitrie Cantemir dovede§te, prin fragmentele de mai 
sus, ca imparta§e§te aceea§i viziune, religios-literara, cu Sfin^ii 
Ierarhi Varlaam, Dosoftei §i Antim §i cu Miron Costin. 

Am putea adauga aici, clarificator, §i un pasaj din Divan 
(de§i semnifica^iile alegorice din textele de mai sus, fie au 
sursa religioasa evidenta, fie nu se pot interpreta decat prin 
apelul la o astfel de sursa), in care Injeleptul i se adreseaza 
Lumii astfel: 

Adevarat, acest subfire 

si de mulfi oameni necunoscut mestersug, 

de la sirene 

(acestora moldovenii 

„fete de mare " le dzic) 

l-ai luat; 

car He, cu ale salefrumoase, 

cuvioase 

si mangaioase viersuri, 

pre saracii de corabiiari 

nebunindu-i u adormu, 

si ase - precum spune fabula - 

eale in cor able sarind, 

ti imbrafasadza 

si infundul luciului marii 

afunddndu-i ti cob oar a 

sifard veste ti iniaca. 

Ce tu, 

decat sirinile tot mai de rdufdcdtoare, 

caci eale trupul, 



)23 Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 86. 



308 



iard tu sufletul 
ineci. 

Insd infeleptul cdldtoriu ceface? 

Isi vdrtos 

urechile sale astupd, 

ca nu cumva 

glasul sirinelor audzind 

sd sd appeased, 

si aseprin a lor cdntece, 

ca cdnd n-ari audzi cdntece, 

trece; 

si dintru acea 

de viiafd primejduitoare mestersugire 

cu amdgeald scdpdnd, 

far a poticald, 

hdldduiaste 924 . 

Pe langa motivul marii, eel al sirenelor apare la 
Eminescu in Glossd : Ca un cdntec de sirend, / Lumea-ntinde 
lucii mreje; / Ca sd schimbe-actorii-n scend, / Te momeste in 
vdrteje. 

Tenia morala 

Complotul lupilor la apus de soare 

Iar edndfdelia cea de aur 

in sfesnicul de diamant 

si lumina cea de obste 

in casele si mesele tuturor sepune, 

Lupul si altd sofie [tovara§] isi cercd 

sipe altul ca sine afld/ .../ 

Deci, dupd ce pdrintele planetelor 

si ochiul lumii 

razele sub ipoghei [orizont ] isi sloboade 

si lumina sub pdmdnt isi ascunde, 

cdnd ochiul pdzitorului se inchide 
si afurului ca a soarecelui se deschide 



924 
925 



Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 37. 
Literal: sub pamdnt. 



309 



(ca toatdfapta grozavd si ocdrdtd 

precum cu intunericul se acoperd si se ascunde 

socoteste, 

mdcar cd si noaptea are lumina sa, 

precum si pddurile urechi 

si hudifosi perefii depiatrd 

si addncd pestera de vdrtoapd 

la vedere ascufifi ochi au), 

lupii impreund 

spre locul stiut se cobordrd 926 . 



Patima befiei sau povestea Sfintei Iudita transformatd in 
parabola 

De multe ori ce nu biruieste omul 

biruieste pomul, 

si impdrafi care toatd lumea in robia lor au adus, 

pe aceiasi, 

alminterea nebiruififiind, 

vinul in robia sa i-a rdpit 

si befia cu mdna muierii i-a biruit 



Pedagogia sdrdciei 

Foamea in toate zilele 

muritori afi ne invafd 

si este o boald care nedespdrfit tovards 

tuturor pdrfilor trupului 

sipururea se afld defa\d 928 . 



Nu-l vesteste nicio aura, nu-l urmeazd nicio coadd de 

929 

cometa... 



Nici nebunul coarne, nici infeleptul aripi are, 
depe care de infelept sau de nebun sa se cunoascd, 



926 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 76. 

927 Idem, p. 80. 

928 Ibidem. 

29 Titlul nostra este o parafraza la Elegia intdia, a lui Nichita Stanescu. A se vedea: 
http://ro.wikisource.org/wiki/Elegia_%C3%AEnt%C3%A2ia. 



310 



Ca alminterea, mulfi infelepciunea cuvdntului indestul 

au, 

iar de lucrul eiprea lipsifi sunt, 

si dimpotrivd, 

mulfi depompa si frumusefea cuvdntului sunt depdrtafi, 

iarfaptele ii aratd precum cu infelepciune afi 

. ■ 930 

incoronap 



Gura slobodd 



Gura desfrdnatd 

mai tare aleargd decdt piatra din deal rdsturnatd, 

pe care un nebun cu piciorul 

poate a o prdvdli 
si o mie de infelepii a o opri 

931 

nupot 



Infelepciunea si teatrul lumii 



Cine in lume este atdt de infelept 

caruia alta infelepciune sd nu-i trebuiascd? 

Cine intre muritori 

este atdt de invdfat caruia 

mai multd partea invdfdturii sd nu-i lipseascd? 

Cine in tot theatrul acesta 

este atdt de ascufit la minte 

care vdnt sd socoteascd a altora cuvinte? 



Fdntdnile de sdnge sifecioara din lapte 
(arghirofilia sipatima erotica) 



.. cu tatd-meu impreund adesea 
fdntdnile cele de sdnge 933 
la rdddcinile munfilor vrdjbii 



60 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 82. 

931 Ibidem. 

932 Idem, p. 83. 

Fdntdni de sdnge inseamna izvoare de bani. 



311 



izvordtoare cercetam. 

Munfii acestia, departe, 

in fara ce se cheamd Pizma, 

se afla, spre partea rdsdritului, 

pe margined oceanului in sus, 

spre crivaf, 

si injos, spre amiazdzi, 

in lung si in lat 

atdta de mult se trag, 

cat cei ce neparasit drumul care 

pe la radacinile lor merge 

au finut 

zicprecum pdna la ocheanul apusului ocolesc 

si ca un zidjur imprejur 
toata rotunzeala pamdntului ' ingradesc ' ./.../ 

Laptele, dupa descant ec, 

indata se inchega 

si madularele unul de altul 

a se lega incepurd. 

Dupa aceea, 

vinele peste oase intinzdndu-se 

toate parfile trupului 

a se clati 

si subfirea peste ddnsele 

pielicioara a se lipi 

937 

vazum 

§i asa, indata 

ofecioara ghizdava [impodobita] 

si frumoasd 

dinainte-ne in picioare statea, 

care cu ochii sageta, 

cu sprdncenele arcul incorda 938 , 



934 Ocheanul apusului = moarte. 

935 Rotunzeala pamantului = inima omului. 
936 Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 279. 

>37 Imaginile sunt inspirate din profe^ia lui Iezechiel despre invierea mor^ilor (Iez. 37, 7- 

8). 

68 Metafora aceasta, a ochilor si sprancenelor ca un arc erotic ce sageteaza inima e de 

gasit si la poetii prepasoptisti si pasoptisti, precum si la Eminescu. Avand in vedere ca 

Dimitrie Cantemir a plecat cu manuscrisul in Rusia si el nu a circulat la noi pana la 

publicarea lui, in 1883, trebuie sa ne gandim la sursa biblica directa (Pilde, 6, 25: Nu 



312 



cufafa sdnge vdrsa, 

cu buzele inima spinteca, 

cu mijlocul viafa curma, 

cu statul morfii ridica, 

cu cuvdntul zilele 

in cumpdnd mdsura, 

cu rdspunsul 

sufletul de la mormdnt inturna, 

iar cu singur numele Biruinfii, 

toatdfrumusefea 

biruia si covdrsea. /.../ 

Tatdl meu, 

in nerupt lanful dragostelor legat 

si asa de tare infdsurat 

vdzdndu-md, zise: 

„ Bozul [zeul] dragostei, o, fiule, 

fiul Afroditei este, 

pe care nu dupd micsorimea vdrstei 

(cdci pururea copil este), 

ci dupd tare arcul ce trage 

si ascufitd sdgeata 

ce inficafi infige 

cei ce-l mdsoard il cunosc. 

Ci cat spre aceastd 

a ta de curdnd scornitd patimd 

lucrul arpofti, 

fii cu bund inima, 

cd acela ce cu cuvdntul 

si cu mestesugul farmecului necromandii 939 

din lapte fecioard 

a face aputut, 

din fecioard spre pofta nevestirii 

inima a-i pleca 
cu mult mai lesne vaputea. /.../ 

dori frumusetea intru inima ta si sa nu te vdneze cu genele ei), devenita insa tradi^ionala 
si pe care o citeaza si Sf. Nicodim Aghioritul, intr-o carte din care Eminescu a metrificat 
o parte din pedagogia sa. 

39 Necromandie = necroman^ie, desi Cantemir nu foloseste termenul chiar in sensul 
nostra modern. 

Cantemir insusi expica acest termen astfel: „Vraja care se face asupra trapurilor moarte; 
la toate limbile [popoarele] in loc de pacat se ^ine". 

Fecioara aceasta ia nastere in mod fabulos, din descdntecul necromandiei asupra 
laptelui, dintr-un descantec pentru reincarnarea unui duh, a unui om mort. 



313 



§i asa, ea ochii de lapdmdnt 

ridicdndu-si, 

ca lumina soarelui in stele 

oglindd frumusefilor ei mdfdcu 

§i in mine 

pe sine 

si in grozdvia mea 

frumusefea ei a vedea 

i se pdrea 

(cd ochii dragostelor nu ce este, 

77 w 7i 940 

ci precum le place vad) 



Litre temele ilustrate mai sus, theatrum mundi este mai 
pu^in prezenta in operele medievalilor no§tri, dar nu mai piuin 
cre§tina, incre§tinata fiind de epistolele pauline §i apoi de 
omiliile patristice: „metafora spectacolului de teatru este una 
veche. 

Prin intermediul ei, lumea, viaja §i istoria au fost 
definite a fi drept un teatru al zeilor 941 . 

Platon a numit omul ojucdrie in mdna lui Dumnezeu; si 
aceasta este, intr-adevdr, eel mai bun lucru care poate fi gdsit 
la el. 

Lumea este teatrul, in care oamenii, condu§i de 
Dumnezeu, i§i joaca rolurile atribuite, indiferent de faptul ca ei 
ar fi sau nu aceasta con§tienJi [...]. Deoarece in societa^ile 
antice teatrul era forumul a tot ceea ce era public, tot ceea ce 
era important ca eveniment, a fost reprezentat in cadrul lui; nu 
doar jocuri §i triumfuri, ci chiar §i execujii. 

De aceea, Sf. Apostol Pavel a numit martiriul propriu 
apostolului drept teatru (priveliste) pentru lume (I Cor. 4, 9) 
[termen care se regase§te foarte adesea in relatarile martirice, 
in Viefile Sfinfilor, precum §i in cantarile inchinate 
mucenicilor] . 

Clement al Alexandriei a descris modul in care martiriul 
crQ§tin primeste in teatrul (privelistea) lumii cununa biruinfei. 

Incepand de atunci, metafora theatrum mundi a devenit 
in tradijiie europene un bun universal" 



940 Dimitrie Cantemir, Istoria leroglifica, op. cit, p. 280-281. 

Cf. E. R. Curtius, Europdische Literatur und lateinisches Mittelalter, Milnchen, 
1948, p. 148?. u. 
942 Jilrgen Moltmann, op. cit., p. 374. 



314 



O vom descoperi §i in tradi^ia rasariteana, pe linie 
vasiliana sau hrisostomica, Sf. loan Gura de Aur predicand 
despre lumea ca scena de teatru §i vis, pe care trebuie sa o 
contempli filosofdnd cuprivirea asupra nestatorniciei sale: 

„Nu cumva poate din cele ce vedem ramane ceva pentru 
totdeauna? Nimic, ci numai sufletul din noi [ . . . ] Viaja aceasta 
este o scena de teatru si vis, caci precum cand se ridica 
cortina pe scena teatrului toate se risipesc §i toate visurile 
zboara cand se arata raza luminei, tot a§a §i acum [ . . . ] toate se 
strica, toate se nimicesc §i dispar" 943 . 

Foarte probabil sa il fi citit §i Eminescu: Privitor ca la 
teatru / Tu in lume sa te-nchipui (Glossa). 

Dimitrie Cantemir nume§te theatru adunarea celor doua 
soboare, a celor doua monarhii. 

La aceasta adunare, far a veste, in mijlocul theatrului, 
jiganiia carea Vidra sa cheama, cu mare obraznicie sari.... 
Ori: neamul Liliecilor in theatrul lumii [in priveli§tea lumii] de 
mare si nesuferitd rusine i-au dat... 944 . 

Alegoriile §i retorica textelor cantemirene aprofimdeaza 
de la sine sensul moral al acestor excursuri literare - pe care 
le-am reprodus mai sus - absolut remarcabile. 

Daca in subcapitolul anterior descopeream urmele lui 
Cantemir in lirica lui Arghezi, iar mai tarziu ne vom opri 
asupra unor coincidente surprinzatoare cu poezia admiratorului 
sau nedisimulat, Nichita Stanescu, pentru moment vrem sa 
reproducem observatiile lui Ion Negoitescu, remarcand sonuri 
blagiene inconfundabile in opera despre care vorbim: 

„In lupta dintre Inorog si Corb, Cantemir gandeste 
cateodata liric, in rotiri ample, de traiectorii in declin, spre 
cercul de obscuritate pe care a cazut si pasarea moarta a 
sufletului dintr-o poezie a lui Blaga (ori poate se intalneste la 
aceasta fantani si calatorul cu dorurile stinse, care suspina in 
poemele lui Adrian Maniu): 

Caci de multe ori pasarea inalta si tocmai peste nouri 

ridicatd, 
Infundul beznei necunostintei pogorandu-se, cade. 



943 Sf antul loan Gura de Aur, Explicarea Epistolei pastorale de la I Timotei, traducere 
din limba elina, edi^ia de Oxonia, 1861, trad. Arhiereu Theodosie A. Ploejteanu, 
Bucurejti, ed. Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonima, 191 1, p. 143. 
944 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit, p. 36 §i 163. 



315 



In alte situatii, declinul se interiorizeaza pana la 
ermetism; sigiliile misterului, ca o pecete pe inima, pe marea 
ei boala sacra, lasa numai jalea sa cante, cu ton discret, de 
alegorie pur spirituala: 

Plecatu-s-au cornul Inorogului, 

Impiedicatu-s-au pasii celui iute, 

Inchisu-s-au cdrdrile cele neumblate /.../ 

Ce mdngdiere i-a mai rdmas? Niciuna. 

Ce sprijineald i-a mai rdmas? Niciuna. 

Ce prieten i se aratd? Niciunul. 

Munti, crdpati! 

Pietre, vd sfdrdmati!... [...] 

...Stelele sa nu scant eieze, 

Nici Galateea sa nu lumineze; 

Tot dobitocul ceresc glasul sd-si soboadd, 

Fapta nevdzutd, plecdndu-si, sa vadd... 

Closca, puii-si risipeascd, 

Lebdda lira-si sdrobeascd... 

...Racul, in coaja neagrd sa se primeascd; 

Capricornul, coarnele sd-si piece; 

Pestii, fdrd apd sa se inece... 

Paradisul faunic rasuna parca de bocetul destramarii: 

...Lebedele, cdntecul de pe urmd al mortii cdntau; 
Pdunii, de rdutate ce vedeau, in gura mare se 

,,945 

vaitau... 

Din punct de vedere poetic, productive lui Cantemir 
rivalizeaza cu cele mai stralucite poezii ale literaturii romane 
moderne §i Nichita nu exagera cand il compara cu cei mai mari 
poe^i moderni. 

Dupa cum se poate observa, limbajul cantemirean pare 
adesea modernist-avangardist sau postmodernist, avant la 
lettre (ca sa nu mai vorbim de prezen^a in opera, semnalata de 
critica, a tehnicilor moderne §i postmoderne, a 
autoreflexivitajii, intertextualita^ii §i metaromanului - referinja 



945 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit., p. 24-25. 



316 



in text la Istoria ieroglifica §i explicarea titlului 946 ), dar de fapt 
este, paradoxal, unul foarte vechi §i propriu caitilor religioase. 

Cuvintele sunt adapate la izvoare semantice care 
descopera temeliile lumii, axa verticalitatii ei virtuoase, Jelurile 
existenjei, de aici muzicalitatea, profunzimea §i bel§ugul 
semnificajiei, poeticitatea incomensurabila a expresiilor. 

Se remarca, a§a cum am incercat sa scoatem in evidenja, 
o filosofie pur ortodoxa in eel mai modern §i mai 
neconvenfional limbaj cu putinja. 

Cantemir e creator de limbaj, creator de stil, creator de 
genuri literare, in poate cea mai greu catalogabila opera a 
literaturii romane. E poet, moralist, teolog - sus^inator al 
teologiei isihaste -, istoric, filosof, paremiolog, fabulist, 
romancier. . . 

Din punct de vedere teologic §i filosofie, expune o 
viziune in perfecta consonant cu toata tradijia ortodox- 
bizantina a medievalitajii romane§ti, fara a erupe catu§i de 
pujin din limitele acestei tradi^ii. 

Eradi^ia lui nu e neaparat tipic renascentistd, ci se afla, 
mult mai probabil, pe linia bibliofiliei bizantine (remarcabil 
ramane efortul, in secolul IX, al Sfantului Fotie eel Mare, de a 
inventaria critic toata literatura clasica antica intr-o lucrare 
ampla intitulata Miriobiblon sau Bibliotheca), intr-o Europa de 
Rasarit ortodoxa care era foarte recalcitranta in privin^a 
raporturilor ideatice cu Occidentul §i in care un Cantemir nu 
vroia sa aiba de-a face cu slobodd limba atheistului spre 
bldstdm 

Dupa toate acestea, Cantemir este totu§i atent la estetica 
limbajului sau - ca §i contemporanul sau, la fel de plurivalent, 
Antim Ivireanul -, fara a fi dominat exclusiv de interesul 
estetic. 

Are, fara dubii, con§tiinJa auctoriala. §i toate aceste 
trasaturi ale personalitajii §i ale scriiturii sale infirma teoria lui 
Lovinescu despre debutul literaturii romane, pe scena istoriei, 
abia in secolul XIX, precum §i convingerile ca estetica 
modernd §i tradifionalismul ortodox stau automat in doua 
barci diferite, care merg, fiecare, in alt sens. 

Dimpotriva, aceasta opera a lui Cantemir (a carai 
filosofie ortodoxa este amplu expusa in Divanul, dincolo de 
orice echivoc) ne dovede§te, fara putinja de tagada, cum 
anume se poate crea o lucrare modernd, asimilabila planului 



946 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 67 §i 329. 

947 Idem, p. 112. 



317 



laic al literaturii, preluand toata imagologia cre§tina 
tradijionala (cele cateva similitudini semnalate anterior cu 
Antim - §i mai mult in lucrarea noastra despre mitropolitul 
ivirean - sunt elocvente pentru a stabili sursa teologic- 
religioasa a poeticii cantemirene) §i desemnificdnd-o in 
aparenja, pentru a o aclimatiza interesului istoric §i narativ (in 
sens larg). 

Insa Cantemir nu are sentimentul desacralizdrii literare, 
ci pe eel al continuitafii, al propagarii §i infuzarii substanjei 
ideatice creatine in materia istoriografica §i literara. 

E un scop sus^inut de inseminarea, fragmentary dar 
deliberate, a unei cugetari teologice profunde, identice cu a 
Divanului, in mai multe pasaje semnificative din text, dintre 
care am semnalat §i noi cateva mai sus. 

E un procedeu observabil eel mai bine la Cantemir, dar 
aceeasi idee generala despre cum se scrie istorie / literaturd o 
au §i cronicarii. 

Critica literara are adesea in vedere §i urmareste, in 
poezia §i literatura moderna, numai procesul de laicizare a 
imaginilor §i simbolurilor, fara sa-§i fi pus serios problema 
daca existenja unui material lingvistic-metaforic cre§tin in 
interiorul textului literar nu cumva modifica esen^ial, din 
interior, concep^ia despre lume, daca nu cumva este un factor 
premeditat de prezervare a unei identita^i §i a temeliilor 
vizionare stravechi, intr-un context european modern §i 
(post)modern in care se incearca denuclearea vechii civiliza^ii 
europene de spiritul ei cre§tin §i o fisiune la nivel spiritual cu 
scopul de pulverizare a cre§tinismului din con§tiin^a 
europeana. 

§i Cantemir nu e singurul care infirma estetismul 
lovinescian, mai sunt §i Varlaam (pe care Eminescu il 
desemneaza ca primul organ al Duhului Sfdnt in limba 
romana, iar in istoria noastra critica Manolescu recunoaste ca e 
un povestitor egal cu Neculce), Dosoftei, Miron Costin, 
Antim... 

Eminescu vorbea despre zilele de-aur a scripturelor 
romdne (Epigonii), Sadoveanu, de§i il prezenta pe Neculce 
drept maestrul sau in arta literara, ii recunostea lui Antim 
Ivireanul primatul stilistic in toata literatura veche - limba 
romana in care a scris Antim este „poate cea mai frumoasa 
dintre a tuturor carturarilor Jarii" 948 , iar Nichita Stanescu il 



948 Mihail Sadoveanu, Limba povestirilor istorice, comunicare facuta la Academia 
R.P.R., publicata in rev. Contemporanul, nr. 6 / 346 din 1 1 febr. 1955, p. 3. 



318 



propulsa valoric, fara rezerve, pe Cantemir, ca poet, deasupra 
intregii poezii romane moderne, calificandu-1 subtil ca mai 
tulburdtor. 

Sunt aspecte peste care s-a trecut prea u§or §i care 
trebuie investigate mult mai atent decat pana acum. 



Alte exemple de poezie din proza medievala. . 



Ion Neculce, O seamd de cuvinte §i Letopiseful 



949. 



§tefan-vodd eel Bun 

§tefan-vodd eel Bun 

multe razboaie au bdtut. 

§i asia sd aude 

din oameni vechi §i bdtrdni, cd, 

cdte razboaie au bdtut, 

atite mdndstiri cu biserici aufdeut 950 . 



Visul lui Petru Rare§ inainte de afi domn 

§i piste noapte 
au visat un vis, 

precum dialul 

eel di ceia parte de Bdrlad 

si dialul eel di-ncoaci 

era de aur, 
cu dumbrdvi cu totul. 

§i tot sdlta, 

giuca 
si sdpleca, 
sd inchina lui Rares 



949 



Poezia lui Neculce a lost remarcata mai intai tot de Nichita Stanescu, in aceeasi 
Carte de recitire, amintita anterior. 

50 Ion Neculce, Letopiseful fdrii Moldovei, ed. critica si studiu introd. de Gabriel 
Strempel, Ed. Minerva, Bucuresti,1982, p. 162. 
951 Idem, p. 169. 



319 



952 



Idem, p. 356-357. 



953 Idem, p. 569. 



Sfetnicul de domn rdu 



Sfetnicul de domnu rdu, 
pentru cinstea ce are, 
orbit de rdutate fUnd, 

gdndeste 

si-ipare cd nemereste, 

si pe urmd mat rdu sd greseste, 

cape urmdrdul 

eel mat mare si osdnda 

cade in capul lui. 

Cd lacrdmile sdracilor 

nice soareli, 

nici vintul nu lepoate usca, 

dupd cum dzice si Isus Sirah, 

cd ruga smeritului 
nuori in cer pdtrunde 952 . 



In a§teptarea rdzboiului 

Atuncea oastea moschiceascd, 

cum mergea in§iratd 

pre de ceasta parte de Prut, 

iar tdtdrdme era 
pre de ceia parte, 

trecusd de coada o§tii moschice§ti 
in sus. 



Pre cdmpu 
sd vedea focurile ca stelele " . 



320 



POEZIA PREPA§OPTISTA §1 PA§OPTISTA 



Intre Anacreon §i imnul religios 



„Vacare§tii nu par sa aiba idee de poezia romaneasca 
scrisa mai inainte" 955 . Nu par, dar s-ar putea sa aiba. O idee 
sau chiar mai multe idei. 

Epoca lor prepa§optista e una de prefaceri sociale §i de 
schimbari istorice. In mod paradoxal, Europa de Vest i§i face 
sim^ita prezenja la noi mai intai prin grecii fanarioji §i prin ru§i 
(semnificativ, prin orientali ortodoc§i). 

E un contact intermediat, prin care facem cuno§tinJa 
propriu-zis nu cu Europa, ci cu aspecte din ea, cu reproduceri 
seducatoare. 

Poe^ii pa§opti§ti au §i mai mult o idee despre poezia 
anterioara, dupa cum vom vedea in capitolul urmator. 

Ideea aceasta nu sta insa, neaparat, in structuri poetice 
fixe, care sa fie preluate din tradi^ia medievala, cat in 
experienia §i viziunea de profunzime asupra lumii. 

§i nu numai ei, dar §i Eminescu, despre care se 
considera prea u§or ca „limba veche ii va parea, din rajiuni 
polemice (subl. n.), injeleapta §i bogata ca un fagure de 
miere" 956 . Eminescu nu punea insa ra}iunea polemica inaintea 
rafiunii. 

In general, la capitolul care trebuie sa faca trecerea de la 
medieval la modern, studiile §i istoriile literare ofera senza^ia 
unei perpetue investiga^ii in cautare de veriga lipsa din lanjul 
trofic al literaturii romane. Se remarca totu§i o evolu^ie in ce 
prive§te fenomenul de receptare a literaturii vechi, inclusiv pe 
linie estetizanta. 

In timp ce Lovinescu o excludea definitiv din orice 
ecuajie critica - „ii intoarce spatele" (E. Negrici) -, Calinescu 
face pasul de a-i acorda cateva capitole in Istoria sa literara, 
desemnandu-i totu§i un statul minor §i un rol periferic, dar 
manifestandu-se pe alocuri entuziast, ca in cazul lui Antim 
Ivireanul. 

Nicolae Manolescu merge mai departe in sens 
recuperator, criticand - spre exemplu - imperturbabilitatea 



'A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anacreon. 
'Nicolae Manolescu, Istoria critica... , op. cit., p. 23. 



956 Ibidem. 



321 



glaciala a lui Iorga in faja Istoriei ieroglifice sau remarcand 
calitatea de povestitor al lui Varlaam, pe care - fapt destul de 
semnificativ pentru depa§irea unui anumit prag critic - il a§aza 
solemn pe acela§i soclu cu Neculce. 

De asemenea, Manolescu incearca sa mai domoleasca 
apele §i amendeaza o parte din avanturile umaniste §i 
clasicizante, in raport cu literatura veche §i pa§optista, ale 
ultimelor decenii, tinand seama fie de trendul descendent al 
acestei opinii, fie sesizand abundenta exagerdrilor . 

Ritmul de inaintare este totusi timid §i obstracjionat de 
credinja inradacinata ca literatura veche invedereaza un 
domeniu teologic §i moral dominant §i care rainane, 
deocamdata, neagreat la nivelul general al percepjiei exegetice. 

El ajunge la concluzia ca, intre poezia veche §i 

qc'7 

Vacare§ti, „tradijia culta autohtona se pierduse" 

Manolescu vede tradi^ia poetica - precum Calinescu - 
incepand §i sfar§indu-se la Costin §i Dosoftei, creand o 
distanja temporala mai accentuata intre medieval §i modern, 
considerand probabil nesemnificativa poezia (propriu-zisa - 
versuri la sterna sau alte stihuri ocazionale) secolului al 
XVIII-lea §i neluand-o in seama nici macar pe cea imnica pe 
care o semnaleaza E. Negrici in opera lui Antim sau poezia 
Istoriei ieroglifice - de asemenea adusa in atenjie de studiile 
literare (Manuela Tanasescu, Dan Horia Mazilu). 

Intre primele decenii ale secolului al XVIII-lea §i 
ultimele decenii ale aceluia§i secol, ni se pare greu de pierdut o 
tradifie literara culta. 

Manolescu mai gase§te o urma in faptul ca, in prima 
jumatate a secolului al XX-lea, „poezia tradi^ionalista §i 
ortodoxista i§i infige radacinile in stratul gros al folclorului 

QCO 

obiceiurilor" 

Mai exact, tradijia ortodoxa §i bizantina s-a pierdut, nu 
are nicio continuitate in poezia culta, §i eel mult s-a perpetuat 
intr-un anumit tip de folclor, de unde s-au inspirat gandiristii, 
in timp ce poezia culta pa§optista s-a nascut ex nihilo, la 
contactul cu aerul cultural din Occident. 

Vom vedea insa ca tradh;ia poeziei culte medievale nu se 
pierde nicaieri, ci se recupereaza foarte normal §i in pa§optism 
§i in lirica eminesciana, chiar daca, de la o epoca la alta, se 
schimba stilul. 



957 Idem, p. 23,84. 

958 Idem, p. 25. 



322 



In secolul al XVIII-lea, „se poate observa, cu destula 
usurinta, dezvoltarea unor germeni vigurosi de cultura 
romaneasca in toate cele trei principate. Semnificativa este, in 
primul rand, inmultirea tipariturilor romanesti" 959 . 

Secolul este plin de carturari si tipografi si „pe langa 
aspectul pur cantitativ al raspandirii cartilor tiparite in limba 
romana, apare ca o consecinta naturala si preocuparea 
constanta pentru imbogatirea lexicului, pentru mladierea 
limbii, pusa in situatia de a deveni un mijloc de expresie 
literara, de a exprima o gama din ce in ce mai larga de idei, cu 
din ce in ce mai multa precizie si nuantare" 960 . 

Carturarii sunt in cea mai mare parte clerici - preoti, 
monahi sau ierarhi -, care lucreaza, ca si in trecut, la edificarea 
unei limbi literare si tot ei sunt agenti ai innoirii, ai 
modificarilor lexicale in pas si in raport cu timpurile. 

Ei introduc neologisme, acolo unde se simte nevoia, 
orientandu-se nu atat spre slavona si greaca, cat spre latina si 
limbile romanice 961 . 

Orientarea aceasta, precum si apelul la neologisme, data 
de pe vremea lui Dosoftei, Miron Costin, Antim sau Cantemir 
si nu reprezenta o inovatie absoluta. Ea se inscrie, mai 
degraba, intr-un proces firesc de evolutie a limbii si literaturii 
romane. 

Exagerarile neologice de mai tarziu ale unui 
Bolintineanu sau Heliade sau ale Scolii Ardelene tin de 
personalitatile autorilor respectivi, desi nu ne putem reprima 
constatarea ca tentatia de a deveni creator de limba o nutrisera 
mai inainte Dosoftei si Cantemir si ca ea nu e un fenomen 

5 5 J 

epuizat in literatura romana nici macar dupa perioada 
romantica, incat putem spune ca se inscrie - oricat de 
paradoxal - in specificul romdnesc. 

„Dovada concludenta a preocuparilor pentru dezvolatrea 
limbii este si necesitatea, resimtita in epoca, a unor gramatici. 

Dimitrie Eustatievici 962 justifica opera sa prin faptul ca 
gramatica este indispensabila pentru studiul retoricii, filozofiei 
si, mai ales, pentru traduceri (fapt care probeaza cresterea 
numarului lor), caci, spune el, a toatei invataturi inceputul este 
grammatica. 



>59 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971, p. 31. 

960 Idem, p. 31-32. 

961 Cf. Idem, p. 32. 

162 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici. 



323 



Faptul ca mai multe capitole speciale sunt dedicate 
prozodiei si versificatiei (Pentru prozodie, Pentru stih, Pentru 
ritm, Pentru tehnologia prozodiei), ca si in gramatica 
ulterioara a lui Macarie, nu se datoreste probabil numai 
modelelor urmate, ci si faptul ca se ajunge la constiinta 
necesitatii invatarii unor reguli de versificare, ca poezia, cata si 
de ce calitate era, incepe sa fie simtita ca un fenomen literar cu 
individualitate distincta si cu legi proprii" 963 . 

Nu numai ca incepe safie simtita, ci era simtita de mult 
ca un fenomen literar, acum se stabileste numai traiectoria ei 
prozodica in matca unei noi configuratii, trecandu-se de la 
regulile metricii silabice si tonice, proprii traditiei bizantine si 
conservate in poezia (de-a dreptul poezie, fara niciun 
eufemism) troparelor si a cartilor de cult (Triod, Penticostar, 
Octoih,Qtc.) la prozodia moderna, drum pe care il deschisesera, 
atat teoretic cat si practic, Dosoftei si Costin. 

Romanii, beneficiind de mostenirea bizantina, au o 

~ 5 ~ 

dubla traditie poetica, pe care o preciza foarte bine Miron 
Costin in prefata poemului Viiata lumii: pe de-o parte traditia 
si metrul clasic, al lui Homer si Vergiliu, pe de alta parte 
metrul bizantin, al marilor poeti imnografi ai literaturii 
bizantine, ca Roman Melodul, Mitrofan al Smirnei, loan 
Damaschin, Cosma de Maiuma si multi altii. 

~ 5 5 5 

Carturarii nostri vechi au pendulat intre cele doua, sau, 
mai bine zis, le-au mixat intr-un mod original. 

Mircea Anghelescu, in studiul sau asupra curentului 
preromantic, care, altfel, e foarte laborios si bine documentat, 
ca si Virgil Candea si ca mai toata critica noastra literara din 
secolul trecut, mai ales cea din vremea opaca a socialismului - 
care impunea samavolnic ajungerea la concluziile unui 
umanism, iluminism si rationalism ce trebuiau sa justifice, intr- 
un final, evolutia istorica spre ateism si spre ideologia omului 
nou comunist -, interpreta orice apel la educatie si ratiune, din 
textele secolului al XVIII-lea, ca o influenta iluminista, ceea ce 

~ 5 ~ 

credem ca este exagerat. 

Intersectarea cu optica iluminista e aleatorie, pentru ca 
cele doua comandamente care presupun apelul la ratiunea 
stapanitoare asupra patimilor si la invatatura si lectura, fara de 
care omul se aseamana dobitoacelor celor necuvdntatoare, se 
inscriu intr-o neintrerupta traditie biblica si patristica. 



163 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, p. 32-33. 



324 



Un exemplu este in Sinopsisul mitropolitului Iacob (Iasi, 
1757): invatatura este asemenea cu florile cele mirositoare, 
care cu mirosul invataturii tamaduieste toate ranele cele 
trupesti. [...] si iardsi in ce chip depdrtandu-se soarele de 
crugul zilei sdface intuneric, asa si invatatura fUnd depdrtatd 
de ticalosul acela om sd afla la intunerecul necunostintii si 
mai scurt este orb 964 . Limbajul, ca si filosofia, nu difera intra 
nimic de eel al secolului al XVII-lea sau al inceputului de 
secol XVIII. 

Faptul ca practica n-a urmat intotdeauna aceste 
comandamente scripturale si ca am traversat si vremuri de 
decadenta (si literatura Bisericii e prima care le deplange) este 
cu totul altceva. 

Insa Filocalia incepe cu dezbaterea despre ratiune a 
Sfantului Antonie eel Mare: „Oamenii se socotesc rationali. 

~~ 5 

Insa pe nedrept, pentru ca nu sunt rationali. Unii au invatat 
cuvintele si cartile vechilor intelepti. 

5 5 5 X 5 

Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational, 
pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de 
cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele 
bune si folositoare sufletului. [...] Omul cu adevarat rational 
are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-I 
placa" 965 . 

Indemnul la ratiune, asa cum este el interpretat in textele 
romanesti, nu are datele specifice ratiunii iluministe, decat, 
poate, doar in mod coincident. 

Umanismul si Iluminismul au ajutat, probabil, la 
amplificarea acestui mesaj, dar nu ele 1-au nascut, asa dupa 
cum, in secolul al XVI-lea, curentele protestante au grab it 
traducerea cartilor sfinte in romaneste si introducerea limbii 

5 5 5 

vernaculare in cult, dar n-au constituit un mobil prim si 
fundamental, ci mai degraba un pretext si un instrument. De 
altfel, toata literatura veche este puternic amprentata de un 
caracter reflexiv-contemplativ exemplar. 

Literatura romanilor denota constiinta identitatii si 

5 5 > 5 

reflexe foarte puternice in virtutea acestei constiinte subterane, 
care isi imprima caracteral aupra unor fapte de suprafata, fara 
sa-1 denumeasca. 



964 C/Idem ; p. 35. 

5 *** Filocalia, vol I, ed. a Il-a, tradusa din greceste de Pr. Stavr. Dr. Dumitru 
Staniloae, Institutul de Arte Grafice „Dacia traiana" S. A., Sibiu, 1947, p. 3. 



325 



Nu exista, in literatura noastra, o miscare spre alternate 
ca deposedare de orice fapt identitar, ci doar deplasari, 
precizari si pozitionari in spatiul constiintei de sine. 

Parerea noastra este ca mediul spiritual, ortodox- 
bizantin, a creat si creeaza atmosfera propice pentru distantari 
si reveniri in interiorul unei matrici specifice, care ofera un 
sentiment profund de stabilitate si de confort interior, pe 
fimdalul caraia se pot derula si furtuni. 

Spiritul continuitatii il remarcau si pasoptistii si il citam 
pe Heliade: 

„Eclezia poseda o biblioteca a sa mare si pretioasa. Din 
strabunii nostri tradusera cartile ei toate, fara niciun titlu, fara 

5 5 ~ ~ 

niciun salariu si, cum am zis, nu cerura de la noi nici a le fi 

5 ~ ~ 

recunoscatori, caci nu-si lasara nici numele in capul cartilor. 
[...] insa adevaratii nostri dascali nici titlul acesta [de 
luminatori ai natiuniil nu cutezara a si-1 insusi si avem de la 

5 J 5 5 5 

dansii toate cartile Ecleziei intr-un eclectism din dialectele 

5 5 

natiunii ce deveni limba unitara a Ecleziei, legamantul ce 
uneste pe romanii din toate partile. 

In aceasta limba apoi vorbira si scrisera Mironii, 
Urechii, Grecenii, Cantemirii, Vacarestii-Ianache, Slatineni 
George, Clainii 966 , Sincaii 967 , Petri-Maiorii 968 , Tichindelii 969 , 
pana la Veniamini si Grigorii, pana la Beldimani [a se remarca 
faptul ca nu se face nicio diferenta intre scriitori eclesiali si cei 
laid] . 

De la aceasta limba plecand, continuara inainte I. 
Vacarescul , G. Lazar , Poteca , Asachi , Marcovicii, F. 
Aronii 974 , Negruzzi 975 , Alecsandri, Laureantii, Maioresii 976 , si 
toti scriitorii si poetii mai noi al caror nume le tacem, pentru 



966 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Inocen%C5%A3iu_Micu-Klein. 

967 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_%C5%9Eincai. 

968 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior. 

969 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_%C5%A2ichindeal. 

970 Idem: 

http://en.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3%C4%83_V%C4%83c%C4%83r 
escu. 

971 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Laz%C4%83r. 
)72 Eufrosin Poteca: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eufrosin_Poteca. 

73 Gheorghe Asachi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi. 
974 Florian Aaron: http://ro.wikipedia.org/wiki/Florian_Aaron. 

75 Constantin Negruzzi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Negruzzi. 
976 Titu Maiorescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu. 



326 



ca, contimporani ai nostri fiind, sunt poate unii si de fata aci cu 
noi" 977 . 

E adevarat ca ponderea traducerilor si gustul pentru 
literatura clasica, fie antica, fie franceza, devin semnificative 
in secolul al XVIII-lea, dar sunt determinate tot de carturarii 
eclesiali, eel mai adesea. 

Ei formeaza o garantie si un filtru pentru noua cultura, 
si probeaza receptivitatea si deschiderea orizontului spiritual 
romanesc, apt sa asculte si sa asimileze si alte glasuri, atata 
timp cat politic si social, oikumenele bizantin nu mai exista si 
Tarile Romane trebuia sa se integreze spatiului european. 

Cu toata amenintarea cenzurii abjecte, Mircea 
Anghelescu remarca destul de corect ca „realitati specifice si 
aceleasi traditii culturale impun o cale proprie iluminismului 
romanesc, ingemanand principiul continuarii traditiei cu 
preluarea ideilor iluminismului european intr-o sinteza 
originala. 

Intr-adevar, spre deosebire de Occident, unde 
iluminismul se caracterizeaza in primul rand prin intentia 
polemicd la adresa Bisericii, a traditiei religioase, opunandu-i 
o interpretare naturalista, rationalists a omului si a naturii, la 
noi iluminismul nu se indreapta direct impotriva Bisericii... 

Aceasta in primul rand pentru ca o parte insemnata a 
intelectualilor timpului erau ei insisi clerici sau de formatie 
clericala, iar cei mai multi dintre laici fusesera si ei educati 

~ 5 5 5 

intr-o traditie religioasa puternica, explicabila prin aceea ca 
ortodoxismul a insemnat forma de supravietuire, la un moment 
dat [de fapt, cam intotdeauna, nu doar la un moment dat], a 
sentimentului national, la noi, ca si la popoarele vecine din 
Balcani. 

[...] ...Nu o data vehiculul noilor idei este chiar 
instrumentul de cult - cartea bisericeasca sau predica unor 
preoti iubitori de cultura (Sava Popovici din Rasinari, de 
pilda) [fapt care ne face sa ne intrebam cat de noi erau ideile 
noi si daca nu cumva ele erau interpretabile in sens traditional 
si in asentimentul moralei traditionale, asa incat sa fie insusite 

5 5 ? 5 5 

fara dificultati] . [...] 

In acest sens este cunoscuta figura cdrturarului iluminist 
(subl. n.) care a fost episcopul Chesarie de Ramnic , cititor al 



,77 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, editie, prefata, note, glosar si indice de Aurel 

Sasu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979, p. 302-303. 

1/8 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Popovici_Barcianu. 

79 Idem: httpV/biserica.org/WhosWho/DTR/C/ChesarieDeRamnic.html. 



327 



gazetelor straine, al scriitorilor antici si al filozofilor 
francezi" 980 . 

Influenta clasicismului si a filosofiei franceze este 
probata prin exemplul prefetelor lui Chesarie laMinee (cele 12 
volume, cate unul pe fiecare lima), intracat atat Chesarie, cat si 
succesorul sau, episcopul Filaret, folosesc Enciclopedia 
franceza, pentru aceste prefete, din care extrag mai ales 
informatii despre istoria antica (incepand cu Mineiul pe 
decembrie). 

Aceste exemple ne dovedesc insa ca nu adevarata 
ideologic iluminista patrande in cultura si in literatura romana, 
ci acele ecouri care sunt asumabile gandirii conservatoare si 
care sunt considerate fertile pentru dezvolarea culturala. 

Chesarie foloseste cronografele bizantine pentru istoria 
veche si nu face decat sa actulizeze anumite date si informatii, 
acolo unde avea lacune istorice, din Enciclopedia franceza si 
din alte surse mai noi. 

Altfel, aceste prefete se incadreaza perfect in tonul si in 
ritmica interiora & filosofiei medievale, cu binecunoscutele ei 
refrene (memento mori si vanitas vanitatum), dar si cu 
descrierile cu substrat simbolic: 

O, veacuri, veacuri, ce invechesti lucrurile si prefaci 
stdrile! Pravild [datorie, regula, porunca] veche dintdiu iaste 
data in toatd lumea ca sa nascd si sa moard, ca sa ia 
inceapere si sfdrsit toatd lumea. Stdpdnul al tuturor n-au voit 

QQ 1 

sa fie niciun lucru stdtdtoriu... , etc (mai mult din acest text 
vom reproduce putin mai departe). 

O, minunatd lund a lui martie, plind de dulciata 
vdzduhului, incuronatd cu flori de bucurie, ardtdtoare de 
minuni, descoperitoare de taine dumnezeesti! 

Pre ddnsa rdmleanii cei neluminati [romanii pagani] o 
cinstiia cu ramuri si cu flori, iar strdnepotii lor (din liniia 
cdrora si noi ne tragem), dupd ce s-au luminat [s-au 
increstinat], i-au incununat zilele cu flori de pomenirile 
sfintilor. 

Dar ce nedreptate! Limbile [neamurile pagane] ce intdiu 
pdnd intr-atdta nu te-au cinstit, de florile tale ceale 
duhovnicesti s-au inpdrtdsit [simbolic]; iar strdnepotii 
rdmleanilor celor intdiu ai tdi cunoscdtori, de-abiia aceste 
flori duhovnicesti le vedea, cdci numai numele sfintilor le stiia. 



Mircea Anghelescu, op. cit., p. 41. 



981 



Prefata Mineiului pe ianuarie, Ramnic, 1779, in Predoslovii, antologie si cuvant 



inainte de Tudor Nedelcea, Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1994, p. 1 16-1 17. 



328 



Veacul de acum inpreund cu altele si aciastd nedreptate de la 
romdni au rddicat, si toate florile sfintilor, ce intru tine, ca 
intru un rai s-au sddit, iatd intru aciastd carte pre inteles s-au 
descoperit. 

Poarta cdrtii iaste deschisd: cine va vrea sd intre sd 
culeagd florile ceale duhovnicesti, de a lor mireazmd sd sd 
inpdrtdseascd si pre sfinti sd-i sldveascd 982 . 

Pentru inceputurile poeziei in secolele XVIII-XIX, 
Mircea Anghelescu aminteste cateva texte care au surse vechi 
medievale, retoric-religioase, in care se discern cu usurinta 
temele biblice recurente, ale mortii si vanitatii lumii (asa-zisele 

~ 5 5 5 \ 5 

ecouri laicizante mi se par superflue sau pur si simplu 
inexistente) sau vestitul ubi sunt?: 

Vdzut-au vulturi zburdnd 

Sau prah cdtre nori suind, 

Peste in apd inotdnd 

Ceva cdrare lasdnd? 

Asa omul pdtimeste, 

Pruncul nici n-apucd a creste, 

Cel tdndr se vestejeste, 
Cape toti moartea-i topeste... 
{Jalnica Cdntare la mortif 83 

Mor si tarii impdrati 

Chiar craii cei minunati. 

Unde-i acel laudat 

Alexandru impdrat? 
Unde-i Neron eel tiran? 

Unde-i Diocletian? 984 



Tema mortii este esentiala si permanent accesata si va 

5 5 5 X 5 

deveni, de asemenea, o tema fundamentala a liricii 
eminesciene si a poeziei romane moderne. 

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea sunt remarcati 
poetii Alecu Vacarescu si loan Cantacuzino. 

Primul scrie o poezie in linie anacreonticd cu, zice-se, 
influente petrarchiste, iar lirica celuilalt ar sta sub semnul 



>82 Prefata Mineiului pe martie, in idem, p. 128-129. 
983 Cf. Mircea Anghelescu, op. cit, p. 59. 



984 



Cf. Idem, p. 60. 



985 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_V%C4%83c%C4%83rescu. 



329 



versurilor lui Young, din care a tradus (reveredul Edward 
Young 986 , poet preromantic si autorul ciclului Night 
Thoughts 99,1 ). 

Societatea §i-a adaptat vestimenta^ia la moda europeana 
§i poejii §i-au schimbat garderoba poeziei. 

Ceea ce nu presupune automat metamorfoza cugetului §i 
a mentalitajilor, al caror strat de adancime se §tie ca e foarte 
dificil de modificat §i ca secole intregi sau chiar milenii nu pot 
inabu§i acele viziuni sau perspective adanc inradacinate. 

Subsanja tematica §i ideatica a poeziei vechi nu se 
dizolva in acidul prefacerilor sociale, ci se perpetueaza intr-un 
mod coerenet §i lesne de presupus, in forma noii lirici 
preromantice §i romantice. 

O dovada e reprodusa de Mircea Anghelescu, care 
devanseaza inceputurile romantismului in literatura romana, cu 
cateva decenii, stabilindu-i originile de la encomionul 
ierodiaconului Gherasim Putneanul, adresat lui Stefan eel 
Mare (asa numitul testament al lui Stefan), „ignorat pana astazi 
de istoria literaturii noastre, desi e vorba de un text care - 
alaturi de alte cateva, precum prefetele lui Chesarie 
Ramniceanu sau miscelaneele lui Gherasim Clipa ' -, 
impinge inceputurile meditatiei filosofice si ale prozei lirice 
preromantice romanesti cu eel putin un sfert de secol inapoi, la 
sfarsitul secolului al XVIII-lea" 989 . 

Iar encomionul lui Gherasim are, pe deasupra, multe in 
comun cu Viiata lumii, a lui Miron Costin, si cu vechile teme 
ale literaturii medievale (mai ales predilectul motiv al Psaltirei 
si Ecclesiastului: vanitas vanitatum) ca sa declaram pierduta 
traditia: 

Toate faptele lui Stefan sunt minunate, toate darurile lui 
covdrsitoare. Dar, cu toate acestea, ce au ramas? Au numai 
un nume desart? Au numai o gdndire de lucruri mari, dar care 
au fast si s-au trecut? Asa este ca toate lucrurile lumii sunt 
desarte, o umbra, un vis, o apd care curge si nu se poate opri, 
nici a sa intoarce, si toate putrejunei supuse? Unde-i Chirus, 
groaza lumii? Unde-i Alexandru, care au rasturnat Persia? 
"°, etc. 



986 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Young. 

In engleza: Gdndurile noptii. 
188 A se vedea: httpV/www.teologiromani.org/C/GherasimClipa.html. 

Mircea Anghelescu, Mistifwtiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastise, pseudonime si alte 
mistificatii in literatura, Ed. Compania, Bucuresti, 2008, p. 57. 
990 Cf. Idem, p. 59. 



330 



Mihai Zamfir 991 preciza, inca din 1981, discutand, in 
contextul epocii pasoptiste, despre poemul in proza sau 
meditatiile in proza, incepand de la Asachi, si despre poezia 
inaltd reprezentata de elegia lamartiniana (meditatia), faptul ca 
„ar fi greu de presupus o creatiune atat de egala cu ea insasi, 
izolata de orice forma anterioara. 

Unul dintre elementele puse la contribute nu putea fi 
decat proza inaltd a epocii anterioare, adica oratoria religioasa. 

Vestigii ale frazei clasice, amintind figuri ce descind 
dintr-un indepartat cursus antic, se gasesc.in meditatiile 
noastre romantice. 

In textele scrise imediat dupa 1830, ele nu ajungeau 
decat datorita traditiei dicursului din epoca imediat 
precedenta" . 

Aici ii mentioneaza pe Antim Ivireanul, care „se afla la 
inceputul unui glorios sir" 993 , si pe Chesarie de Ramnic. 

Zamfir citeaza, din prefata Mineiului pe ianuarie din 
1779, un paragraf care „poate fi considerat o proba autentica 
de evolutie stilistica a prozei inalte [proza poetica] in secolul al 
XVIII-lea" 994 : 

O veacuri, veacuri, ce invechesti lucrurile si prefaci 
stdrile! Pravild veche dintdi iaste data in toatd lumea ca sd 
nascd si sd moard, ca sd ia incepere si sfdrsit toate lucrdrile. 
Stdpdnul al tuturor n-au voit sd fie niciun loc stdtdtoriu 
[indestructibil, din cele empirice]. Toate cdte vezi si te 
minunezi, prin prefacere au ca se due la pierzare sau la 
oaresicare schimbare. 

Vezi acel soare lipseste [cateodata, nu e vizibil pe cer], 
luna pdtimeste si scade, stelele cad; pogoard-te de la cele din 
ceriu si te uitd la aier: acesta se preface in tot ceasul si vine de 
seface vdnt nor si ploaie; pogoard-te la ape: dintr-acele mari 
gdrle ce le numim noi pururea curgdtoare, unele cu totul s-au 
uscat, altele au schimbat mdtcile si drumurile; insusi ochianul 
[oceanul], lucrul firii eel mare si tainic, aci de furtuni se 
inaltd, aci se smereste, si cdnd lipsesc furtunile, nu lipsesc de 
la ddnsul vdrsdrile si cele inapoi curgeri [fluxul si refluxul]; 
creste si se micsoreazd in toate zilele pe alocurea, incdt poate 



991 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Zamfir. 

992 Mihai Zamfir, Poemul romdnesc in proza, editia a Il-a, Ed. Atlas, Bucuresti, 2000, p. 
69. 

993 Ibidem. 

994 Ibidem. 



331 



cineva si sa hotarasca cum ca iaste odata sa se usuce si sa se 
aducd intru nefiinta totul 

Litre paranteze fie spus, aceasta readucere la nefiinta a 
totului, daca o vom cauta si o vom gasi si in alte astfel de 
meditatii religioase, reprezinta inca o dovada ca tenia sinonima 
din opera lui Eminescu este o coerenta traditionala si nu un 
import filosofic. 

Mihai Zamfir apreciaza ca astfel de formule vor fi 
reproduse in meditatiile romantice prepasoptiste si pasoptiste 
si ca „tiparul stilistic este... usor de recunoscut", desi, ca un 
compromis facut ideologiei si cenzurii comuniste (dupa cum 
ne avertizeaza autorul, in 2000 a reeditat cartea sa din 1981, 
fara modificari), afirma ca reproducerea va fi „caricaturala" si 
ca „suflul ei nu va mai fi religios". 

Aprecierea ni se pare exagerata si circumstantiala, cu 
atat mai mult cu cat el insusi citeaza fragmente din Asache si 
Gusti, care nu sunt nici pe departe caricaturale si nici lipsite de 
suflu religios: 

Zile fugatoare! Ani repezi! Cu nerabdare asteptam 
inceputul anului, inturnarea primaverei inflorite si, iata, 
suspinam: anul, primavara au trecut! Cele ce pdna a nu veni 
numaram luna, an - dupa ce au trecut le numim minute. 

Copilul cere timpul juniei, junele ofteaza dupa vdrsta 
bdrbdtiei; prea iute vine timpul, repede ajunge vdrsta, si nu 
tdrziu cu intristare aruncdm ochii in trecut ca intr-un vis [alt 
motiv eminescian, al vietii ca vis, prezervat de secole in 
culturaromana]. 

Astd stdruintd a muritorilor este nemdrginitd, desi 
cursul oamenilor este mdrginit. Despre lucrdrile si giucdriile 
lor s-ar cuveni a giudeca ca nu-i moarte pe lume. Vedem 
trecdnd din viatd verguri, juni si bdtrdni. 

Ni se pare ca numai aceie, iar nu si cii rdmasi sunt 
muritori, ca ostasul carile vdzand spre dreapta si spre stdnga 
cdzuti companionii sdi cdnta viers de biruintd ca cum numai el 
ar fi cdstigat faima triumfului (Gh. Asachi, Meditatie, Albina 
romaneascd XVI [1844], n. 1,2, ian., p. 1-2). 

Am trecut prin mijlocul tintirimului si era de tot pustiu, 
m-am oprit putin langd un mormdnt si m-am simtit pdtruns de 
o adancd cugetare. Eram pe lume si fatd-n fata cu nimicnicia 
lumii. Eram singur si toate acele ce ma incongiura sta 
nemiscate si mute. Lumina cea slaba a zilei de abie strabatusa 



995 Cf. Idem, p. 70. 



332 



in acest desert al odihnei si lucoarea [termen arhaic, specific 
lui Dosoftei] sa cea albindd, furisatd deprintre nori, luneca de 
pe o crucepe o piatrd, pe o movild goald de mormdnt. 

Aura diminetii cea rdcoroasd se legdna pe deasupra 
acestor lacasuri pasnice si peste simbolurile cele religioase 
ingdndnd un murmur misterios (D. Gusti 996 , Sdmbdta mosilor, 
Albina romaneascd, XIX, [1847], nr. 38, 15 mai, p. 149-150). 

997 

De altfel, Nicolae Manolescu descopera o continuitate 
intre cdntecul popular sau cantecele de lume §i perpetuarea 
temelor specifice acestora pana in poezia moderna, la 
Eminescu, Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stanescu - de§i este 
evident ca intre cele doua formule poetice nu exista decat o 
apropiere de atmosferd §i de interes faja de o anumita situate 
existenjiala, iar nu o tradifie poeticd structurala, stricta. 

Dar nu reu§e§te sa descopere niciun fel de continuitate 
intre Dosoftei sau Costin, intre traditia veche §i lirica romana 
moderna. 

El urmare§te, de fapt, parcursul inijiat de Lovinescu §i 
Calinescu - pentru eel din urma, „pilda lui Costin §i a lui 
Dosoftei n-a facut §coala" 98 §i singura influenza literard a 
psalmilor lui Dosoftei consta in integrarea unora dintre ei in 
folclor sub forma de colinde. Nemaivorbind de tipariturile lui 
Coresi, inclusiv Psaltirea, care, in opinia sa, „au o valoare 

• - 1 -5^999 

estetica nula 

Cum anume tema erotica, versul argotic sau cdntecul de 
mahala pot avea estetica §i tradifie, iar religiosul niciodata? 

Am impresia ca s-a trasat cumva direcjia unei cariere 
critice impresioniste, bazate pe sentimentul ca teologicul §i mai 
ales teologicul ortodox, ca sa il parafrazez pe Noica, (teologie 
care se bucura de un disprej total, din partea intelectualitajii, la 
inceputul secolului al XX-lea, pana cand, pe la jumatatea 
secolului, a ajuns §i la noi vestea despre catolicii §i Occidentul 
care au inceput sa-§i revizuiasca fundamental atitudinea faja de 
mult hulitul, pana atunci, Imperiu Bizantin §i mo§tenirea lui 
literara ortodoxa) nu are in niciun fel capacitatea de a genera §i 
motiva acte de cultura §i literatura: „Ceea ce, dintr-un 
explicabil bovarism, istoricii au numit pana acum literatura 



997 
998 



'A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gusti. 
Mihai Zamfir, Poemul romdnesc in proza, p. 62-63. 
G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 49. 



999 Idem, p. 8. 



333 



religioasa, nu are nicio legatura cu creajiunea, oricat de 

• • - ,,1000. 

minima... 

De ce literatura religioasa nu poate sa aiba tradifie §i 
continuitate, daca argoticul reu§e§te aceasta performance? 

Cu atat mai mult cu cat sfera acestui religios cuprinde 
cam tot ce injelegem prin spiritualitate §i cultura in istoria 
noastra veche §i acopera destul de mult din istoria moderna §i 
contemporana - trebuie sa avem in vedere, a§a cum avertiza 
Matei Calinescu, faptul ca „mulji autori dintre cei mai 
important, numiji moderni, sunt de neinjeles in afara tradi^iei 
iudeo-crestine, pe care continua sa o reprezinte, indiferent cat 
de deviant" 1001 . 

Dan Horia Mazilu respingea categoric opfiunea 
folclorizanta aplicata pe spajii largi ca alternative poeziei 
romane§ti medievale: 

„Mi se par eel pu^in lipsite de temei §i evident 
neinteresate de realitatea concreta a intregii produc^i literare 
romane§ti, acele incercari exegetice care, cautand sa 
stabileasca inceputurile poeziei culte romanesti, nu admit sa 
coboare (§i asta in ultimul timp), in fixarea limitei de inceput a 
fenomenului, sub secolul al XVIII-lea (cu greutate mare este 
uneori admisa §i a doua jumatate a veacului al XVII-lea). Ma 
indoiesc ca propusa compensate folclorica, reprezentata - se 
zice - printr-o literatura bogata §i diversa, funcjioneaza 
exemplar pe spa^iul subordonat al unui intreg gen" 1002 . 

Mazilu facea aceste precizari pentru ca s-a incercat 
nasterea poeziei religioase culte din folclor §i...inecarea ei 
inapoi in folclor. Insa, folclorul s-a nascut prin imitarea unei 
experience culte §i nu invers. 

Discu^ia aceasta puteam sa o sustinem mai devreme, in 
capitolele despre Dosoftei sau Miron Costin, dar am preferat 
sa avem mai intai o panorama semnificativa asupra poeziei 
vechi, pentru a injelege mai bine termenii acestei dezbateri. 

Chiar daca poejii prepa§opti§ti scriau poezii de lume (dar 
unii compuneau §i imne religioase sau chiar, ca Vasile 
Pogor 1003 , poeme vaste despre vedeniile schimnicilor), nu 
inseamna ca nu citisera Psalmii lui Dosoftei, a§a dupa cum, 



1000 Idem, p. 9. 

1001 Matei Calinescu, op. cit, p. 63. 



1002 



Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 8. 



1003 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor. 



334 



daca Miron Radu Paraschivescu 1004 nu scrie ca Eminescu, nu 
inseamna ca nu 1-a citit. 

De asemenea, daca poejii Vacaresti scriu „la un secol §i 
mai bine dupa Dosoftei §i Costin" 1005 (ceea ce nu reprezinta 
totu§i o prapastie istorica), acest lucru ne poate conduce la 
concluzia relaxarii climatului ascetic, la nivelul societajii, in 
materie de ceea ce poate fi scris §i exprimat - de§i §tim foarte 
bine ca Alexandrescu, Eminescu, Nicolae Filimon 1006 §i al^ii 
(dupa Vacare§ti), acuza degradarea moralei, in descenden^a lui 
Miron Costin, §i moliciunile (termenul le apar^ine si este 
preluat din sfera Eclesiei) in care traiesc contemporanii §i 
indepartarea de practica ascetica tradi^ionala - dar nu ne lasa, 
insa, a concepe distanja de la Dosoftei-Costin pana la 
prepa§opti§ti §i pa§opti§ti ca o sincopa in plan poetic. 

Manolescu afirma, extinzand opinia lui Dimaras despre 
literatura neogreaca la realitatea romaneasca: „in sanul 
moliciunii, pe malurile Dambovi^ei §i ale Bahluiului, s-a 
nascut §i poezia romaneasca a epocii moderne" 1007 . Insa, 
moliciunea aceasta este parfiala, nu e totald. 

Putem vorbi de inceputul liricii moderne, de§i, in acela§i 
timp, epoca poate fi socotita §i ca o perioada de tranzi^ie, atata 
timp cat discutam de o poezie, cea neoanacreontica, care - 
dupa cum Manolescu sesizeaza - are caracter medieval-feudal 
§i puternic popular, fiind destinata nu publicarii in volume §i 
prezervarii ei in biblioteci (autorii insisi nu le considera 
publicabile), ci declamarii ei, inso^ite de lautari §i acorduri din 
scripca, sub ferestrele veneratei. 

E poezia populara sau folclorul boierilor, cu singura 
diferen^a ca avem §i numele autorului, in comparajie cu crea^ia 
populara orala. 

Mai degeaba putem considera perioada prepa§optista ca 
una in care coexista poezia de tip anacreontic, trubaduristica 
(apropierea de spiritul trubadurilor §i de eel al liricii arabe o 
face tot Manolescu §i are dreptate) §i poezia care nu face decat 
sa continue temele binecunoscute ale literaturii romane vechi: 
versificarea unor pasaje din viaja Mantuitorului (Vasile Aaron) 
sau din vie^ile Sfin^ilor (Vasile Pogor), zbuciumul §i 
de§ertaciunea viejii, critica moravurilor, frumuse^ea peisajelor 



1004 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Radu_Paraschivescu. 

1005 Nicolae Manolescu, op. cit, p. 25. 

1006 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon. 

Nicolae Manolescu, Inceputurile literaturii artistice. Prima poezie lirica, Ed. 



Gramar, Bucuresti, 2007, p. 9. 



335 



naturale §i cosmice, etc., alaturi de care apare §i o poezie de 
dragoste care nu e blamabila, care lauda iubirea manifestata in 
cercul conjugal sau care aspira la conjugalitate. 

In legatura cu poezia inspirata de Anacreon, s-a 
remarcat faptul ca acest tip de manifestare poetica „nu mai 
existase in Europa din secolul XII. 

Iat-o reinviata in mediul romanesc de la 1800, sub 
chipul unui cavalerism oriental .. ." 1(m 

Europa (apuseana) secolului XII era cea a despaitirii 
religioase (1054) de Imperiul Roman de Rasarit, a separarii de 
Ortodoxie. 

In secolele XVIII-XIX, aceeasj distance, la nivel de 
morala sociala numai, de aceea§i Ortodoxie, provoaca acela§i 
tip de poezie. 

Dar e de remarcat ca, mai inaintea romanilor, grecii 
fanario^i sunt cei care se occidentalizeaza §i se departeaza de 
spiritul religios al tradijiei lor (sa fie §i acesta un motiv pentru 
care Eminescu i-a detestat?) - ei, care veneau din inima 
fostului Imperiu ortodox (ma refer la Constantinopol), acum 
otomanizat in mare masura. 

Poezia neoanacreontica este o lirica apaitinand unor 
poeji care „veneau, ca §i trubadurii, dupa o epoca de 
dogmatism religios, cunoscand o eliberare similara" 1009 . 

Nu e interesant ca momentele de permisivitate religioasa 
produc manifestari artistice similare, la o distanja de aproape 
700 de ani? Nu e insa la fel de interesant ca societajile in care 
se nasc simt apoi nevoia sa le reprime libertateal 

Nici lirica truverilor nu are o continuitate propriu-zisa in 
poezia clasica §i moderna, franceza §i europeana, de§i ceva 
prelungiri in mentalitatea renascentista se pot, pana la urma, 
contoriza. 

E un anumit tip de poezie, care are o doza de farmec §i 
sensibilitate. A atras atenjia prin ineditul absolut §i picant al 
unor detalii sentimentalist-erotice, o noutate in poezia 
romaneasca cultd. 

Insa nu poate fi considerate ca debutul unei noi 
mentality §i a unui nou spirit poetic, greco/fanariot-levantin 
combinat cu emancipare occidentals, in stare sa dea tonul §i sa 
amprenteze esenjial lirica romaneasca ulterioara - vom vedea 



1008 Idem, p. 10. 

1009 Idem, p. 9-10. 



336 



ca Ion Barbu 1010 o desconsidera, cu toate ca e autorul unui 
ciclu a§a-zis balcanic. 

Mai intai de toate pentru ca nu are o tradijie culta - §i 
nicio continuitate imediata - §i este un fenomen gregar in 
esen^a, o exprimare trendy §i o reproducere a poeziei 
neogrece§ti la moda, cu „versurile sale facute spre a fascina pe 
femeile din Fanar" 1011 , inspirate, la randul lor, din „mica 
poezie franceza din secolul XVIII, cu parfumul ei lasciv de 
budoar. 

Aceasta patrunsese la noi §i direct §i constituie una din 
cauzele relativului prost gust al epocii. Din exemplul de mai 
sus se vede ca Apusul a fost §i corupator, nu doar stimulator, 
dupa cum Rasaritul a reprezentat nu pur §i simplu un model de 
imobilism, ci §i unfocar insemnat al unora din noile idei" 1012 . 

Era prima noastra poezie laical In primul rand, de la 
Simion Dediulovici pana la Dimitrie Cantemir avem o 
muljime de laid (sau mireni) care concep o poezie religioasa, 
ca teme §i viziune. 

In al doilea rand, Dan Horia Mazilu trage, din anumite 
informal, concluzia existenjei unei poezii culte laice in evul 
mediu, dar care are alte coordonate decat cea de mai tarziu, 
numita neoanacreontica: „Va fi existat la noi [in secolele XV- 
XVI] §i o poezie culta de predominant laica (la dimensiunile 
pe care le putea achizh;iona atunci laicul)! Probabil, de§i 
manuscrisele nu au conservat prea multe dovezi. Aceasta 
poezie, preofesata de menestreli venn;i de aiurea §i de 
autohtoni, trebuie sa fi inchipuit o epica de curte brodata in 
jural faptelor combatante. Din mediul acestor profesioni§ti (cu 
locul lor - ne spune Nicolae Costin - in ceremonialurile 
aulice: «Vedem §i pana astazi, la mesele domnului, cantand 
lautarii cantecele domnilor trecu^i cu nume bun, iar cu ocara 
celor rai §i cumpli^i») provine cu siguran^a acel Cdntec al lui 
§tefan Vodd, compus probabil in slavona, care a circulat intai 
la noi §i a trecut apoi la vecinii de la nord §i est [...]. 

Este de crezut ca vor mai fi existat §i alte asemenea 
alcatuiri poetice. Unele surprize pot sa se afle inca prin marile 
sbornice, la noi sau prin alte locuri" 1013 



1010 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian. 

1011 q rp^ Dimaras, Istoria literaturii neogrece§ti, apud. Nicolae Manolescu, 
Inceputurile literaturii artistice. Prima poezie lirica, op. cit., p. 8. 

"Nicolae Manolescu, Inceputurile literaturii artistice. Prima poezie lirica, op. cit., p. 
8. 
1013 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 9. A se vedea si p. 134-137. 



337 



Remarcam - in tradi^ia semnalata de Mazilu - §i 
existen^a, in acela§i secol XVIII §i in aceea§i epoca fanariota in 
care descoperim poezia ucenicilor lui Anacreon, a cronicilor 
rimate, un gen care „devenise pasiunea secolului al XVIII-lea. 

[■■■] 

Ele sunt literaturd §i nu o literatura minora, exponents a 

mentalitajii paturilor intermediare. Ele constituie insa§i 

literatura reprezentativa a secolului al XVIII-lea romanesc" 1014 . 

De asemenea, ele aparjin acelui curent „care e imanent 
spiritualita^ii noastre §i nu este rodul unei inrauriri sau al 
vreunui transplant" 1015 ideologic-artistic. 

„Aceste texte" - considera §i Mazilu -, „care i-au placut, 
totu§i, lui G. Calinescu, se aduna, cred, in cea mai importanta 
specie a literaturii romane din secolul al XVIII" 

Intrebarea care urmeaza logic este: de ce punem atat de 
mult accentul pe neoanacreonticil Ca sa vedem daca descind 
din vreo tradijie (§i care anume) §i, mai ales, daca vreo tradijie 
descinde din ei. 

Pe de alta parte, nu toji prepa§opti§tii sunt §i 
anacreontici sau nu toate producjiile lor se integreaza in 
aceasta categoric Insa cred ca am vorbit deja prea mult in 
marginea textelor §i a venit timpul sa ne apropiem §i de 
conjinutul lor. 

Ienachi^a Vacarescu este autorul unei gramatici §i al 
celebrului testament literar: Urma§ilor mei Vacare§ti! / Las 
voua mostenire: / Cresterea limbii romdnesti / §-a patriei 
cinstire. Pentru el, poezia inseamna cugete frumoase, cu 
poetice faceri (§i ce voiesc cum poci s-arat? Am glas? Muza, 
graieste). 

Gramatica e subiect de poezie pentru Ienachh;a, insa 
ceea ce ne-a atras noua aten^ia este ca aceste versuri se 
incadreaza perfect in logica §i in metrica versurilor la sterna 
ori a scurtelor poezii cu rol de prolog sau de epilog din 
literatura medievala (chiar §i limba are accente arhaice, tipice 
modelului vechi): 

Gramatica e mestesug ce-arat-alcatuire, 
§i tofi printr-insa pot afla verice povafuire. 

S-a scrie inca intr-ales cu reguli aratate, 
Pa tofi invafa d-a le stifdrd greseald toate. 



Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romdna, op. cit., p. 169-170. 
1015 Idem, p. 170. 
1016 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 172. 



338 



§i versuri inmestesugite aratd d-a sdface, 
Silifi-vd a o-nvdfa saufacefi cum vd place. 

Ca ritm §i logica poetica, versurile lui Ienachija nu se 
deosebesc esenjial de cele ale lui Miron Costin sau Antim 
Ivireanul: 

Neamul fdrii Moldovei de unde sd trdgdneazd? 

Din fdrai Rdmului, tot omul sd creadzd 

Traian intdiu, impdratul, supuindu pre dahii, 

Dragos apoi in moldoveni premenindu pre vlahi. 

Martor este Troianul, sanful in fara noastrd 
§i Turnul Severinul, munteni, in fara voastrd. 
(Stihuri de descdlecatul fdrai) 

Precum cei streini doresc mosiia sd-si vazd 

Cdnd sunt intr-altd fard, de nu pot sd sazd 

§i ca cei ce-s pre mare, bdtufi defurtund 

§i roagdpe Dumnezdu de liniste bund, 

Asa si tipograful de-a cdrfii sfdrsire 

Laudd neincetatd da si mulfemire. 

(la finalul Evangheliarului romanesc de la 1697) 1018 

Patru sunt rduri den Raiu ce curd 

Precum grdiaste Sfanta Scripturd. 

Patru Evanghelii den ceriu ne tuna 

§i la credinfdpre tofi ne adund. 

Patru sunt semne tot indoite 

§i ale fdriifoarte sldvite, 

Cu care semne sd-ncoroneazd 

Domnul Constandin, tot omul <sd> creazd... . 

(versuri la sterna, Noul Testament, 1703) 1019 

In mod cert, primul Vacarescu cunostea §i urma modele 
poetice medievale. Poate nu intotdeauna, dar este o certitudine 
ca nu ii erau necunoscute. 

Chiar modul, devenit traditional, de a combina versurile, 
in felul acesta acesta, 



1017 Miron Costin, Opere, vol. I, op. cit, p. 5. 

1018 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. XII. 

1019 Cf. Gabriel Strempel, Antim Ivireanul, op. cit., p. 129-130. 



339 



§i omul, fara de greafd, 

Iese-n treabd demineafd, 

De lucreazd pdnd-n sard, 

Zi de iarnd si de vara. /.../ 

Preste luciu de genune 

Tree cordbii cu minune. 

Acolo le vine toand 

Defac chifii gioc si goand. 

(Ps. 103,95-98,109-112) 

se regaseste in lirica prepa§optista la Ienachija 
Vacarescu, Vasile Aaron, loan Barac 1020 , Barbu Paris 
Mumuleanu 1021 , Iancu Vacarescu 1022 . 

E un element care poate parea periferic sau 
nesemnificativ, dar este o eviden^a capabila sa ne semnaleze 
tradifia, chiar daca deviata ca intense tematica. 

Cu Ienachija Vacarescu incepe §i sarabanda erotismului 
liric in literatura romana culta (lirica erotica, anonima, a 
existat §i in evul mediu , doar ca e prea pujin reu§ita §i 
starne§te un interes minim - catalogata drept „cantece curve§ti 
§i drace§ti" de autori precum Mihail Moxa 1024 sau de Gheorghe 
Radovici, tipograful Catavasierului tradus de Antim §i propus 
ca poezie §i cdntare recomandatd). 

Numai ca Ienachi^a se pastreaza, eel mai adesea, in 
limitele poetice ale unui amor grajios, suav. Mai mult o 
sugestie volatila a unei suferin^e amoroase, lipsita de ohtdturi 
apasate §i de detaliile opera^iilor pe cord deschis, pe care aljii 
se vor intrece sa le ofere cu excesiv sinn; dramatic. 

§i, anticipand, pot spune ca, daca aceasta poezie este 
prima noastra lirica modernd, atunci ea nu e aproape deloc 
ermeticd §i simbolicd, dar este, in schimb, dezabuzant de 
realist-descriptiva §i insistent de retoricd - dar o retoricd 
suprasaturatd de interogajii §i repetijii, a solicitudinii in 
avalan§e. 

Lirica erotica inseamna altceva decat cugete frumoase, 
cu poetice faceri §i vine dintr-o alta sursa decat cea traditional 
romaneasca, respectiv de la Anacreon prin Hristopoulos, 
Sakelarios, Vilaras sau Psalidas. 



1020 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barac. 

1021 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Paris_Mumuleanu. 

1022 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%83rescu. 



1024 



Vezi Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 128-134. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa. 



340 



Dar, daca nu are o tractive directa, o oarecare practica - 
§i ma gandesc la „cantarile curve§ti de iubire" acuzate de 
Mihail Moxa (monah la Manastirea Bistrija din Oltenia) pe la 
1 620 - tot are in societatea romaneasca. 

Vom vedea ca Eminescu, versificand instructiunile 
ascetice ale lui Nicodim Aghioritul 1025 , o nume§te cdntare 
dulce, veche, care te-nchind dezmierddrii §i inima-fi bdrbatd 
devine de muiere, pentru care, recomandarea este: o taie chiar 
cu sila de la a ta ureche. 

Primul nostril poet care se aventureaza sa compuna in 
romane§te versuri de dor are mai intai o pudoare simbolistd 
vizavi de sentimental in sine: 

Intr-o grddind, 

Ldng-o tulpina, 

Zdrii ofloare ca o lumind. 

S-o tai, sa stricd! 

S-o las, mi-e fried 

Ca vine altul si mi-o rddicd. 

Alegoria se poate ilumina totu§i printr-o sugestie subtila: 

Tu esti puisor canar! 

Nu te hrdnesti cu zahar, 

Nici mdcar cu cdnepioard, 

Ci hrdpesti o inimioard 

Ce-ai fdcut-o jertfd fie! 

Ce-ai cu ea de gdndnu stie!! 

Sau: 

Intr-un copaci zarifior, 

Un soim prin in lafisor 

Strigd amar ciripind, 

Norocul sau blestemdnd. 

Multe pdsdri am vdnat, 

§i-mi zicea soim minunat; 

Iar aici laffiind intins, 

Cum am dat, pe loc m-am prins! 



1025 



Idem : http : //ro . orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul. 



341 



De inimd, nu de cap! 
N-am nddejde sd mai scap. 

Gradina, floarea sau pasarea intrejin un substrat 
paradisiac, dincolo de nefericirea sau jalea care pot sa tulbure 
acest paradis. 

Sursa imagologica poate fi socotita crestina, de§i putem 
remarca aceasta trasatura §i in lirica travera sau araba. Doar ca, 
in ciuda asemanarilor, nu le putem cataloga pe ultimele doua 
drept surse propriu-zise ale poeziei noastre preromantice. 

Parasind insa acest fel de poezie, care nu iese din 
lan^urile simbolismului §i ale unui anumit tip de psihologism al 
dragostei, care construieste un habitat izolat, un spajiul al 
amorului sau al inimii zdrobite, Ienachija Vacarescu este §i 
poetul care pune inceput versurilor infaji§and sentimente 
denudate §i sangerande: 

Zilele ce oifi viu 

vrednic a§ vrea ca safiu, 

Oftdnd, ca sd te sldvesc, 

dar cum poci sd indrdznesc? 

Iscusit as trebui 

safiu, sd poci zugrdvi 

Chipul tdu care da razd 

soarelui, si-l lumineazd. 

Oi putea oare vreodatd, 

pan ' nu mergpe lume-ailaltd, 

Mdcarpe scurt sd-fi vorbesc, 

sd vezi cum ma chinuiesc? 

Oftdrile-mi sdrcineazd 
pieptul, viafa-mi scurt eazd, 

Rdpaus, viaf-oi avea 
numai Stixul cdnd o vrea. 



Numai ca, tocmai acum, cand credeam ca ne-am 
despaitit definitiv de literatura veche, intervine un paradox 
na§teptat §i care se va prelungi §i in poezia §i literatura 
proletcultista. 



342 



In poezia de mai sus exista cateva versuri ciudate, pe 
care numai o lectura superficiala le poate asimila fara 
probleme liricii erotice. §i aici vom largi pujin discujia la mai 
mulji poeji ai acestei epoci. 

Chipul tau care da raza / soarelui, si-l lumineaza 
reprezinta o parafraza din Psaltirea in versuri a lui Dosoftei: 
Vdz cd-ifdcut ceriul de mdnule Tale, / Cu toatd podoaba, si-i 
pornit cu cale. / Ai tocmit si lima sa creased, sd scazd, / Sa-§ 
ia de la soare lucoare din raza. /Stele luminate ce luces c pre 
noapte, / De dau cuviin^d, Tu le-ai urzit toate (Ps. 8) 1026 . 

Imagistica este de sorginte biblica, iar expresia poetica ii 
apaitine in mod cert lui Dosoftei §i o putem regasi §i in alte 
parji: De la Tine zua lumineaza, / §i noaptea cu stelele da raza 
(Ps. 73) 1027 , etc., etc. 

Numai ca sensul de mi§care al razei, originea §i 
traiectoria sa se modifica. Nu luna i§i ia raza de la soare sau 
noaptea de la stele §i toate de la Dumnezeu, ci soarele este 
iluminat de chipul iubitei. 

Elemente care Jineau in mod traditional de manifestarea 
religioasa i§i schimba sensul, urmarind ca sa te sldvesc, nu pe 
Dumnezeu, ci pefemeie. 

In aceasta epoca de relaxare dogmatica §i morala, de 
eliberare, poezia aceasta pre-modemistd nu diferea, ca 
atitudine, de arta renascentista, care i§i permitea sa 
imortalizeze chipurile iubitelor sau ale altor personaje dragi 
(adesea era vorba §i de autoportrete) in tablouri care erau 
menite sa infati§eze persoane sfinte. 

In lipsa de inspira^ie, recurgi la ce po^i avea la 
dispozijie, iar poezia neoanacreontica in limba romana avea ca 
model ni§te versuri neogrece§ti, poezie clasica §i o tradi^ie 
religioasa pe teren lingvistic §i poetic autohton. 

La acelasj artificiu vor recurge, fara mustrari de 
con§tiin^a, cdntdrefii epocii comuniste, cand, peste noapte, se 
vor trezi ca trebuie sa compuna imnuri de laudd partidului §i 
conducatorului 1028 . 

Encomionul §i poezia religioasa devin modele 
acceptabile atunci cand, fie femeia iubita, fie iubitul 
conduedtor, trebuie asigura^i de dragostea §i de stima 
nemuritoare apoefilor. 



106 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 23. 



1027 Idem, p. 167. 

1028 A se vedea: Eugen Negrici, Poezia unei religii politice, Ed. PRO, Bucuresti, 1995 si, 
de acelasi autor, Literatura romana sub comunism. Poezia, vol I, Ed. PRO, 2006. 



343 



De altfel, „strategia reutilizarii imaginarului, 
arhetipurilor, limbajului, ceremonialului cre§tin interzis ori 
doar refulat este comuna - susjine Jean Sironneau 1029 - tuturor 
religiilor politice europene, moderne" 1030 . 

De prisos sa facem precizarea ca nu s-a cerut §i nu s-a 
dat vreun acord de undeva pentru acest imprumut, pentru acest 
subtil furt intelectual, petrecut in dauna avutului spiritual 
religios §i a imaginii religiei ortodoxe, care se trezeste acum 
terfelita pentru ca a oferit un model 1031 . 

Cuvantul a oferit nu este insa tocmai eel care trebuie 
iar importatorii erau magnificii denigratori ai doctrinei §i ai 
moralei religioase. 

Odata procedeul brevetat, dupa Ienachija Vacarescu 
reproducerea imaginii cu pricina capata ambitus. 

Alecu Vacarescu reia aproximativ identic versurile 
tatalui sau: Chipul tdu e ce da razd / Soarelui si lumineazd. 
Costache Conachi exerseaza §i el pe aceea§i partitura: Cu a 
fefdi tale razd / Soarele s-asdmeneazd (Nume). 

Sau: La obrazul ce fireste / Cer cu stele-nchipuieste / 
Urmeazd sa sa rob eased / Orice fire omeneascd, / Cdci ochii 
ce sdgeteazd / Ca luceferii cu razd... (Nume). 

Mai tarziu, deplangand moartea iubitei sale, Alecsandri 
recurge si el la acest procedeu, la aceasta portretizare 
hiperbolica si cosmica, anuland insa tendinta idolatra si 
recontextualizand-o religios: 

Si cat vei fi departe, ca mine te gandeste / Ca tu esti a 
mea viatd, ca soarta ne iubeste, / Ca cerul ne pdstreazd ferice 
viitor. // Gandeste /.../ Ca orice fericire, ca orice dulce bine / 
Din ochii tdi de razd, imi vine de la tine, / Precum lumina vine 
din cerul indltat. (Despdrtirea). 



1029 O carte a sa in romana: http://www.esotera.ro/carte-milenarisme-si-religii-moderne- 
1473.html. 

Cf. Ioana Bot, „Mihai Eminescu, poet national romdn" — istoria si anatomia unui 
mit cultural, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 65. 

1031 O alta mostra de uzurpre a gandirii religioase este si aceea pe care o acuza Eugen 
Negrici: „Grandioasa mostenire culturla iudeo-crestina a inraurit arii intinse ale 
civiliza^iei europene si americane, dand un anume chip mitic speran^elor, angoaselor, 
visurilor noastre. [...] 

Ne imaginam astfel lucrurile si pentru ca ne-am bucurat - ca sa spunem asa - din 
copilarie de complicitatea formatoare a religiei: gandim epocile importante literare ca pe 
vdrste de aur - epoci ale patriarhilor -, il vedem pe Maiorescu ca pe aducatorul tablelor 
legii, pe Iorga ca pe omul providential al culturii romane, aducem ofrande anuale 
catorva sfin^i ai literaturii, in frunte cu Sfdntul Eminescu ". (Iluziile literaturii romane, 
op. cit., p. 19.) E de vina insa gdndirea religioasa sau constructul culturalist care 
pastiseaza dupa toane? 



344 



Nu este insa acesta singurul exemplu - in epoca 
prepasoptista - de prelucrare a unor expresii §i sintagme 
religioase, de reconvertire a tradijiei - de§i, in sens strict 
stilistic, putem socoti acest fenomen in beneficiul recunoa§terii 
unei tradi^ii poetice §i a valorificdrii poeziei culte medievale. 

Alecu Vacarescu scrie La obrazul ce md-nchin: Nu-i 
gdsesc niciun cusur / pa razile lui ma jur. /.../Asa lui m-am 
inchinat / de cdnd l-am intdmpinat! 

Sau: Oglinda cdnd fi-ar ardta / Intreagd frumusefea ta, / 
Atunci si tu, ca mine, / Te-ai inchina la tine. // N-arfi mijloc sd 
te privesti / Asemenea dupd cum esti / §i idolatrie / Sd nu-fi 
aduci tu tie. 

Poetul pretinde iubitei sa nu aiba incredere in oglinda 
mincinoasa, ci in ochii lui: Crede-i sdracii cdnd tfi spun / Ca 
numai fie sd supun / §i ca le esti din fire /A lor dumnezeire. 

„Adorata" intrece toata lumea in frumuseje (Singurd esti 
numai una, / Care ai luat cununa / Darurilor de la fire /Mai 
pa sus da omenire! - Cat e ziua de frumoasd), iar poetul este 
cdznit, neavdnd vind (Cum nu socotesti vreodatd) §i sufera o 
mucenie intreagd /.../ si da voie sd trudeste! §i sd bucurd 
arzdnd! /.../ §-a rdbda dureri si chinuri, / Patimi, focuri si 
suspinuri, cu stoicism. 

Iadul insu§i devine loc de proclamare a dragostei: §i in 
iad si fiteunde / Voi striga, fdr-a ascunde, / Ca tu esti amorul 
meu! (Cine are piept sd poarte). 

Diversitatea torturilor amoroase devine prodigioasa §i 
probabil ca trebuia sa fie astfel, intr-o societate §i o epoca in 
care ,^afinamentul" §i „creativitatea" in materie de adevarata 
tortura ajunsesera la un apogeu §i domnijele nu puteau fi lasate 
sa creada ca ele ar fi avut mai pu^ina forfd decat barbajii care 
suspinau, inso^ti de lautari, sub ferestre. 

Dimpotriva, cucerirea se baza pe iluzie. Cea cucerita 
trebuia sa creada ca ea e cea care poseda o forfd de seducfie 
impresionantd, in stare sa determine dorinfa de cucerire a 
barbatului. 

A§a incat da lacrimi vdrs pdraie / Cu groaznicd vdpaie, 
/ §i sufletul imi iese / Da ohtdturi adese! // Un ceas nu vdz 
odihnd! / Nu dorm vreodatd-n ticnd, / Durerile-mi sunt brand, 
/ §i mdngdieri la rand! //Ma arz peste mdsurd! / Slab esc fdrd 
cdldurd! / Sunt bolnav in picere, / §i mor fdcdnd tdcere. // 
Cdndnu te vdz am chinuri, / §i cdnd te vdz, lesinuri; ... (Da nu 
ma crezipd mine). 



345 



Robia §i lanjurile dragostei sunt aproape nelipsite din 
astfel de versuri. Schingiuirile sufletului sunt insojite de 
sugestia imagologica a spa^iului carceral, pentru §i mai mult 
realism. 

Acela§i Alecu Vacarescu compune insa §i o Satira, in 
care imaginea iubitei cunoa§te o metamorfoza esen^iala: 

De sirene 

Cu lungi gene 

Cefac bdrbafilor cazne si scene, 

Oratori 

§i retori 

Arfi trebuitori, 

Pentru a ardta 

A picta 

§i ca intr-o oglindd aprezenta, 

Josnica lingusire 

§i pervertire 

Ce are sexul femeiesc din fire. 

Te amdgesc, 

Te rdtdcesc 

§i pan ' la urmd te zdpdcesc. 

Dragostea curatd 

Infurtund turbatd 

§i urdpe datd-i preschimbatd. 

Mai bine omul sd sadd 

§i sd vadd 

Dacd nupoate sdprevadd, 

Minfile sd se invefe 

§i cu povefe 

Altddatd sdfie mai istefe. 

§i ma iertafi 

Cdfi cugetafi 

Ca scriu satira, nu vd mirafi. 



346 



Nenorocitul 

§i nedreptdfitul 

De mine, eu sunt pdfitul. 

Nicolae Vacarescu, fratele lui Alecu, scrie §i el: In rai 
fdrd tine e moarte, e gheafd! / §-tn iad Idngd tine e bine, e 
viafd! / §-in iarnd cu tine sunt toate-nflorite, / §-in vara cdnd 
nu esti, sunt toate pierite . 

Chiar daca §i lui capriciile femeii iubite ii provoaca 
noian da intristare, e totu§i mai rejinut decat fratele sau in 
descrierea simptomatologiei amoroase, pe care Alecu a 
reprodus-o naturalist pana la aspectele clinice. 

Daca Ienachija il parafraza pe Dosoftei, Nicolae 
Vacarescu ne dovede§te ca citise Viiaia lumii a lui Miron 
Costin: Un pic da nddejde d-as sti c-o sd-mi vie, / §i traiul mai 
dulce ca poate sd-mi fie, / Atunci §i viafa mi-ar Ji dar mai 
scumpd, / §i afa ce-o trage n-a§ vrea sd sd rumpd. /.../ D- 
amor... nu e vorbd, dar nici da viafd, / S-au sdvdrsit toate!... 
ah, rupe-te, afd! (Unpic da nddejde d-as sti c-o sd-mi vie). 

Expresia costiniana ni se pare urmata cu destula 
fidelitate ca sa-1 mai implicam pe Ovidiu in discujie. 

Nu numai viafa ca o afd e aici o imagine poetica 
reprodusa din tradijia literara veche, dar §i S-au sdvdrsit toate! 
reprezinta, de fapt, ultimele cuvinte ale Domnului pe Cruce. 

Paradoxals impletire dintre poezia de dragoste §i 
religiozitate\ 

Foarte ciudata este, in acela§i sens, §i defini^ia amorului 
pe care o da Conachi, dupa ce ne obisnuisem sa in^elegem 
versurile neoanacreontice ca leagan al erotismului §i al artei 
secularizate: Iubindu-te sdmpt fiinfa sfdnt veacului viitori, / 
Cdci raiul din ceea lume pe pdmdnt este amori (Cine are gust, 
sd-mi creada). 

Se pare ca, totu§i, oamenii ace§tia nu traiesc dragostea 
numai cu gandul la satisfacjia de a culege un fruct interzis, nu 
o interpreteaza numai ca fraudd §i pdcat. 

Pasiunea lor nu e intotdeauna patimd cenzurtd de legea 
cre§tina, este, cateodata sau pentru unii dintre ei, §i sentiment 
perceput ca una din formele iubirii, pe care Dumnezeu o 
daruie§te oamenilor. 

A§a va injelege §i Apostol Bologa dragostea sa pentru 
Ilona, daca traversam rapid pe un alt continent al literaturii 
romane. 



347 



Conachi este, de altfel, poetul care n-a incredin^at 
tiparului §i publicului larg poemele sale - un semn de pudoare 
semnificativ, daca nu §i de umilinja. 

Poezia erotica a lui Conachi are, in general, aproximativ 
aceleasj trasaturi cu a celor enunjaji pana acum. Iubita este 
dulce lumind la care ochii mei sd-nchind §i ingerul meu eel de 
viafd (Robirea). Sau: Tu numai supt cer esti una, /Care ai luat 
cununa / De duh, de grai, de bldndefd / De nuri si de 
frumusdfd. /.../ Pentru c-a ta stdpdnire / Covdrseste pest e fire 
(Tu numai supt cer esti una); Duhul tdu ce legiueste / Pravili 
ce lumea primeste / Rob este cu biruinfd /A sdmfdrilor fiinfd 
(Nume), etc. Ea e stdpdna, iar el o slugd ce te sldveste 
(Poclon). 

Sunt si versuri mai indraznete, ca acestea: §i tu imifaci 
chip cu bldndefe / Spre sdnul eel de albefe (Robirea). 

Altele au o neprevazuta idee de abstracjiune nichitiana, 
incipienta, in sdnul realitajii celei mai concrete: Aerul ce 
abureste / Dintr-un sdn ce izvordste / Nuri, bldndefd si 
dulceafd /Morfilor incd da viafd. 

La Conachi intalnim in mai multe randuri o anumita 
imagine poetica, pe care anterior am descoperit-o in Istoria 
ieroglificd a lui Cantemir (sursa primara fiind Pilde 6, 25: Nu 
dori frumusetea intru inima ta si sd nu te vdneze cu genele ei), 
cea a ochilor §i sprancenelor ca un arc ce arunca sage^ile 
privirii §i ale dragostei: A ochilor tdi ivald, / Cu bldndefa ce 
ne-nsald, / Ndvdlind cuprinsi de gene / Sdgeteazd din 
sprdncene (Nume); La obrazul ce fireste / Cer cu stele- 
nchipuieste / Urmeazd sd sd robeascd / Oricefire omeneascd, 
/ Cdci ochii ce sdgeteazd / Ca luceferii cu razd / Supt doud 
arce-nghinate / Inimile fan legate (Nume); Amoriul, ca si 
ostasii, / Sd-narmeazd, sd pomeste, / Dar nu rdneste 
vrdjmasii, / Ce pre cei care-i iubeste. /La sdgefifierd nu are, / 
Ce lumini de ochi si gene, / Arcul de ingemdnare / Este din 
doud sprdncene / ... / (Amoriul, ca si ostasii). 

Asemenea zicea §i Alecu Vacarescu: Ochii tdi arme nu 
poartd, /Ma mir dar cu ce sdgeatd?! / Imi dau trudd, nevoire, 
/ §i pedeapsd peste fire (Chipul tdu e ce da razd). 

Densusianu " remarca faptul ca poetul Conachi nici nu 
si-a publicat versurile, nici nu avea ambitia de a fi scriitor - 
atitudine care se va transfera si pasoptistilor, multi dintre ei 
dezinteresati sa faca din scris o profesie - si ca „ceea ce scria 



103 ° A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_Densusianu. 



348 



era mai mult un jurnal intim versificat" . Defintia se poate 
extinde si in cazul celorlalti poeti neoanacreontici. 

Poeziile sale erotice au „monotonia acelorasi confesiuni 

11 5 

sentimentale" 1034 , sunt „nesfarsite game tanguitoare" 1035 , 
dedicate unui sir de nume, toate aparent demne de a li se 
inchina ca la Dumnezeu - adevarat „politeism" 1036 - dar, in 
acelasi timp, toate admirate ca niste „papusi frumoase" si fara 
suflet 1037 . 

Tot Densusianu sesiza pertinent ca acest jurnal intim 
versificat „nicaieri nu se vede ca ar fi fost direct influentat de 
poetul grec [Anacreon] . 

Asemanarile intre ei ar fi numai in aceea ca amandoi au 
cantat iubirea, dar deosebirea se poate vedea bine din felul 
cum se infatiseaza lirismul lor; [...] 

Daca poate fi vorba de influenta greaca asupra lui 
Conachi, aceasta trebuie cautata aiurea, in prelungirile tarzii si 
degenerate ale lirismului grec, in poezia mai noua, 
orientalizata, care a patruns si la noi, desteptand emulatii 
poetice", la „alt Anacreon", „Anacreonul modern [...], acel 
Atanase Christopulos", spre care „se indreptau aceia care, fara 
sa fie poeti, cautau usoare derivative intelectuale pentru viata 
lor de sibariti 1038 " 1039 . ' 

Ne intoarcem la intrebarea noastra fundamentala: se 
poate considera ca acest tip de lirism, neo-anacreontic sau nu, 
constituie inceputul poeziei romane modernel 

Singurii care, in epoca, aveau constiinta literara, erau 
tot autorii cronicilor in versuri - dintre care istoria critica, la 
momentul actual, il retine mai ales pe Stefan Fanuta, cunoscut 
ca Zilot Romdnul. 

Conachi versifica si dedica versurile femeilor de care se 
indragosteste, pana cand face experienta unei iubiri profunde, 
pentru Zulnia (de fapt, Smaranda Donici, sotia unui prieten, pe 
care o ia in casatorie la cativa ani dupa ce ramane vaduva), 
traind apoi, destul de curand, si drama mortii ei. 

Poetul face diferenja intre iubirea patima§a ca focul 
acela inherbdntator / Ce-l fulgera si-l aprinde numai aprigul 



1033 Ovid Densusianu, Opere, IV, editie critica de B. Cazacu, loan Serb si Florica Serb, 
Ed. Minerva, Bucuresti, 1981, p. 409. 

1034 Ibidem. 

1035 Idem, p. 410. 

1036 Ibidem. 
1037 C/Idem,p. 411. 

1038 Sibarit = persoana bogata, care traieste in lene si desfrau. 
1039 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit, p. 413. 



349 



amor §i iubirea curata cu para acea Una [expresie biblica, cf. 
Ies. 3, 2, sugerand iubirea dumnezeiasca, daruita de 
Dumnezeu], acea dulce la sdmfdri, / Ce, viind din potrivirea 
ce pot avea doua firi, / Trage, pleaca si supune pe om fara 
viclesug / La o sdngura fiinfa de curat prietesug. / Prietesug, 
dar din ceriuri, hazul [bucuria] sufletelormari... . 

O distincjie esenjiala, operata de constiin^a §i care va 
constitui destul de des un subiect de dezbatere in poezia §i 
literatura noastra, la fel ca §i reprosul adus femeii, nu doar 
nestatornica, dar si glaciala §i narcisista, care, dorind o 
proslavire de la tofi fara sfdrpt, / Nici iubegte, nici ura§te pe 
nimea desavdr§it (Jaloba med). 

Femeia observa ca i se faure§te un cult {Am iubit-o pan ' 
la suflet §i in nebunia mea / Dumnezeu, noroc §i lume pentru 
mine era ea) §i nu protesteaza, ci dimpotriva, se desfata cu 
adora^ia slujitorilor ei. 

Poate de aceea, mai tarziu, Eminescu va vorbi de al 
patimilor rug §i de faptul ca nu vroia sa aduca, ca jertfe acestui 
idol, al gdndurilor sdnge §i sufletu-n cdntare-mi (Cand te-am 
vdzut, Verena... 1040 ). 

Conachi insusi ajunge sa dezavueze „diletantismul 
sentimental, nestatornicia" 1041 si - in reproducerea lui Saint- 
Marc Girardin 1042 - il vedem Judecand foarte aspru 
moravurile de la noi: Am luat de la rusi desfrdul [...], de la 
greci lipsa de cinste..., de la turci indolenta; de la polonezi 
divortur, astfel incat apare „ca stigmatizator al deprinderilor 
noastre, ca aparator al virtutilor [...]: Incd din tinerete am 
cinstit si iubit datinile sifaptele virtuoase" 1043 . 

Este la fel de aspru insa si cu civilizatia occidentals, 
neprimind sincronizarea formelor fara fond: „Ce trebuie sa fie 
la noi civilizatial ...Moralul, moralul si iar moralul, caci ce ar 
folosi sa stim cate sunt in vazduh, in cer, pe pamant si in mari, 
cand am instrambatati, am jefui, am prigoni, am invrajbi, adica 
ne-am face mai rai decat am fost?" 1044 . 

Critica insistand „asupra marii rataciri a acelora care s- 
au lasat dusi de ideile nepipdite a metafizicei, adica a 
zgomotului de cuvintefara de fapte" 1045 . 



1040 Asevedea: 
http://ro.wikisource.org/wiki/C%C3%A2nd_te-am_v%C4%83zut,_Verena. 

1041 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit, p. 413. 

1042 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Girardin. 

1043 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit., p. 414. 

1044 Cf. Idem, p. 416. 

1045 Idem, p. 415. 



350 



Ne amintim ca si pentru Cantemir, adevarata filosofie 
Qrafapta bund. 

Intre civilizatia franceza si cea germana, Conachi 
prefera modelul celei de-a doua, pe care o apreciaza ca fiind 
mai morala. 

In domeniul lingvistic, „era partizanul formulei 
traditionaliste, in sensul ca tinea sa se pastreze limbei noastre 
caracterul fixat de veacuri" 1046 , dar accepta si neologismele cu 
moderate, caci, zicea el, „cu cat gandirea mintei isi intinde 
crugul ideilor si le lamureste, cu atat si limba merge 
sporind" 1047 . 

La moartea sojiei, poezia de dragoste a lui Conachi se 
desparte de caracterul §agalnic §i ludic §i capata brusc sensuri 
mult mai profunde (inspirandu-i chiar lui Eminescu un vers din 
Floare albastrd l0A% )\ 

Sufletul de trup departe, pe ndsdlie rastignita, 
Incd cu ceva podoabe de-ale lumii asupritd, 

Fa^a t a pare ca rdde lini§tita depacate 
§i lumea, care teperde cu vederi inlacramate. 

Nu nurii, nufrumsafa, nu zambirea, nu gurifa, 

Nici ochii acei ca mura, nici statul eel ca mladifa 

Ce o cinste, o credinfa, o legiuitd iubire 

Jale§te §i pomene§te pentru a ta proslavire. /.../ 

Fumusafa, nur §i haz, 

V-afi dus din vederea mea, 

Caci au zburat la cer azi 

Sofaia ce va avea. 

Nu gustul, nu desfatarea, 

Niciplacul cu bucuria, 

Ce dragoste si-ngroparea 

De-acum suvenir sd-mifia. 

Ba, de-acum nu spre pldcere, nu spre gust, nu spre 
iubire, 
Privindu-te supt icoane in potop de tdnguire, 
Ochii mei, sdracii ochii, privind a ta rdstignire, 



1046 



Idem, p. 417. 
Cf. Ibidem. 



1048 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Floare_albastr%C4%83. 



351 



Tot sdpldngd, dar sd pldngd pentru a ta mdntuire. 

Ba, draga mea, nu in starea frumusdfdi fefdi tale, 

Nici in floarea frdgezdmii pe a tinereidi cale, 

Nici in mdndra vesdlie de covdrsiri trecdtoare, 

Nici in zddarnica fald a slavei amdgitoare, 

Ci de gropa ta aproape in ndsdlie rdstignitd, 

Cupdnza morfdi pe fafd, ca-ntr-un alcov adormitd, 

Ochii mei, sdracii ochii, cu-a lor lacrdmi necurmate, 

Sd-fi ceie de la cer mild si iertare depdcate. 

Ah, te-ai dus, dulce lumind, din zarea ochilor mei, 

Unde-i viafa, unde-i mila ce izvora dintr-ai tail 

Toate s-au sfdrsit, dar moarte mdcar cu cruzdmea sa 

Legdturile iubirii n-auputut desfiinfa. /.../ 



Subiectul poeziei este acum legamantul sau marital, 
dincolo de orice echivoc, dragostea sa eterna care nu se mai 
hrane§te cu frumusefea fefei, ci cu rugdciunea pentru 
mdntuirea ei. 

Ultimele versuri ne aduc insa inevitabil aminte de: §i te- 
ai dus, dulce minune, / §-a murit iubirea noastrd. . . 

Alte doua poeme {Pentru ce ifi ungi, femeie, fafa? §i 
Cine are gust, sd-mi creadd), fara sa fie contextualizate tragic 
precum eel anterior, ne fac cuno§tinJa cu un alt Conachi - 
decat eel despre care, poate, tragem concluzii pripite, totu§i, 
citindu-i declarable invapaiate -, insensibil §i critic la 
frumusejea artificiala §i care nu e o revarsare in afara a 
spiritului. 

Nu mai putem vorbi, in aceste condn;ii, in poezia sa, de 
un simplu erotism exacerbat, de un joe amoros ignorant faja de 
consecinjele morale. 

Dimpotriva, dragostea se manifesto faja de o frumuseje 
feminina care este, in acela§i timp, armonizare a trasaturilor 
fizice cu cele caracterologice §i spirituale: 

Pentru ce ifi ungi, femeie, fafa cu atdta ghileald [pudra] 
§i ifi murddresti obrazul cu bdean [ro§eaJa] si cu 
vdpsald? 

§i de ce f-incingi grumazul cupetre strdlucitoare 

§i ifi umezdsti zulufii cu ape mirosdtoare? 

Mai bine-aipurta de grijd sa edstigi acele daruri 



352 



Cu care sd faci podoabd la a sufletului haruri 1049 . 

Daca vrei sd te iubeascd bdrbatul tdu cu credinfd 
§i de voiesti infdlepfdi sd-fi caute cu umilinfd, 
Uitd-te de vezipe mere ce rosald strdluceste 
§i trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuieste 
Firea s-au silit a face acea vie zugrdvald 
§-a lor dulce frumusdfd vesdleste, iar nu-nsald. 
Lasd, dar, fdfdrnicia s-a obrazului schimbare, 
Cdci frumsdfa fireascd rob este pre om mai tare. 



Cine are gust, sd-mi creadd cd amoriul l-am sldvit 
Nu in ranguri, nu in neamuri, ce in omul iscusit. 
Adevdr, ce au a face titlurile omenesti 
Pe langd o razd numai a podoabelor firesti? 



Un aer mdcar asuprd, o picdturd de nuri 

Nu le dobdndeste omul din rang sau de-nvdfdturi 



1050 



Maica firea, ca s-arate cd nimic nupoatefi 
Maipresus de-a sale daruri acolo unde-a voi, 
De multe ori sd coboard pan ' la cei maiprosti vecini 
§i sddeste viorele si toporasi langd spini. 



1051 



Ah, ibovnicd sldvitd, cdci esti din prosti [simpli] 
muritori 

§i-ai iesit ca trandafirul intre celelalte flori, 
Ce ochipot sd te priveascd si dreptate sd nu-mi dea 
Cd-fi inchin pentru iubire neam si rang si viafa mea? 
Printr-a ta dulce suflare din patimi m-am rddicat 
Gustdndpara ce aprinde numai amoriul curat. 
Iubindu-te sdmptfiinfa sfdnt veacului viitori, 
Cdci raiul din ceea lume pe pdmdnt este amori. 



1049 qy- j j- m 2^ 9_i0: ... asemenea §i femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-$i 
lor podoaba din sfiala §i din cumin^enie, nu din par impletit §i din aur, sau din 
margaritare, sau din vesminte de mult pre^ ci, din fapte bune, precum se cuvine unor 
femei tematoare de Dumnezeu. 

1050 Aici nu cred ca este exprimat un dispref la adresa inva^aturii, ci o simpla constatare, 
a faptului ca nu se poate deprinde caracterul nobil si frumusetea spiritului din inva^atura 
pe care o parcurgeau cei din clasa inalta doar pentru ca puteau avea acces la ea. 

1051 Ibovnicd se prea poate sa nu insemne neaparat amantd, in sensul in care il in^elegem 
noi astazi, ci pur si simplufemeie iubitd, care poate fi si so^ia, pentru ca mai incolo 
afirma ca i-a inchinat neam ,p rang $i viafa mea. 



353 



Am insistat asupra acestor versuri pentru ca ele sunt 
familiare, pe de-o parte, mentalitatii vechi, literaturii 
medievale, care nu apreciaza frumuse^ea pentru ea insa§i, ci 
numai frumusejea ca dar al lui Dumnezeu (iar daca poetul 
nostru zice fire, aceasta fire e subinjeleasa ca darul §i crea^ia 
Sa), iar pe de alta parte, pentru ca ele sunt premergatoare unei 
anumite etape din poezia de dragoste a lui Eminescu, care 
pune fa^a in fa^a frumusejea feminina §i de§ertaciunea umana. 

Pana aici am vazut o poezie de dragoste la granija dintre 
erotismul antic anacreontic, idolatru, §i iubirea virtuoasa, 
amorul legitim . 

Sarea §i piperul il fac versurile deocheate, care starnesc 
mai degraba interesul postmodernilor decat reversul moral, 
numai ca acestea nu vor stabili prea curdnd o tradijie in 
poezia romana. 

Poate doar, in termenii paradoxului, una tdrzie . . . 

Pierzandu-si sotia iubita, 

Amor, la a taputere de-acum nu ma mai inchin, 

Na-ti si arc, na-ti si sageata, na-ti si ghimpul cu venin, 

Caci la invalizi ca mine ele nu se mai cuvin... 

Mergi si du-te de la mine, frumuselelor sa spui 

Ca acela ceprin versuri le-au slavit in viata lui 

Acum este un scheletru razemat de cdrja lui. 

(Amor, la a taputere...) 

Iancu (loan Ienachi^a Alexandru) Vacarescu ' e poetul 
care, privit evolutiv, din perspective literara, face trecerea de la 
neoanacreontici spre Carlova §i intrucatva spre Heliade (printr- 
un imn religios intitxAatAdevarul). 

Romantismul sau preromantismul pasoptist revarsa, 
odata cu el, primele adieri: 

N-am sa scap, in piept port doru 

Piste ape, piste munfi; 

Vaz ca piste mari Amoru, 

Cdndo vrea isi face punfi. 

La Carpafi mi-am adusjalea, 
Lo am vrut s-o harazesc; 
Rasunetu, frunza, valea, 



1052 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%83rescu. 



354 



Apele mi-o inmulfesc. /.../ 

Binisor ma ia de mdna 

§-intr-o clipd m-aflu eu 

In crdngsor, unde-o fdntdnd 

Curgdndface elesteu. 

Pe [a] acelui undd Una 

A nopfiifaclie stand 

Indoita da lumina 

Din oglinda-i s-intorcdnd. 

Pe cer, mii de mii de stele 

Semanate straluceau; 
La cdmpfocuri de surcele 

De departe vapaiau. 

Briliant varsa cufala 

Alfdntdnei viu susur; 

O tacere, o luceala 

Preste tot domnea-mprejur. /.../ 

{Primavara amorului 1053 ) 

Remarcand ca poemul anuria o direc^ie viitoare a 
poeziei romane§ti, nu putem insa a nu sesiza ca a nopjii faclie 
sau luceala au evidente rezonanje medievale. 

A nopjii faclie e o imagine care se regase§te identic la 
Cantemir (Istoria ieroglifica), provenind din omiliile 
romane§ti (Coresi §i Varlaam) §i bizantine care vorbesc despre 
aprinderea luminatorilor cere§ti (Fac. 1, 14) ca ni§te lampi 
(A,a|iiTag,-a5og) in casa (insemnand cosmos, dar §i biserica). 

Iar luceala este un derivat din verbul a luci, amplu 
utilizat in omilii, §i mai ales din dosofteiana lucoare [lumina], 
asociata cu razele lunii §i stelelor. 

Aceasta sensibilitate fa^a de frumuse^ea §i puritatea 
naturii, fa^a de ingenuitatea cosmica, am aflat-o anterior mai 
ales in Didahiile lui Antim, dar putem afirma cu certitudine ca 
ea reprezinta o caracteristica a cugetarii romane§ti-bizantine §i 
a modului de a se manifesta §i de a se raporta la univers al 
celor vechi. Numai forma poeziei este una moderna. 



1053 Poemul integral: http://ro.wikisource.org/wiki/Prim%C4%83vara_amorului. 



355 



Tonalita^ile muzicale incep sa fie nostalgice, in 
avanpremiera lui Carlova §i Eminescu, insa putem califica 
aceasta nostalgie nu doar ca lamartinian-romantica 1054 (§i aceea 
era de esenja cre§tina, de altfel), ci §i, valurita metaforic §i 
poetic, ca fiind un reflex al dorului nostalgic ortodox de 
transfigurare a materiei §i a lumii, identificat la nivel omiletic 
in toata literatura veche §i expus concis de Sf. Pavel: 

„Pentru ca faptura a§teapta cu nerabdare descoperirea 
fiilor lui Dumnezeu. Caci faptura a fost supusa de§ertaciunii - 
nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu 
nadejde, pentru ca §i faptura insa§i se va izbavi din robia 
stricaciunii, ca sa fie parta§a la libertatea maririi fiilor lui 
Dumnezeu. 

Caci §tim ca toata faptura impreuna suspina §i impreuna 
are dureri pana acum. §i nu numai atat, ci §i noi, care avem 
parga Duhului, §i noi inline suspinam in noi, a§teptand 
infierea, rascumpararea trupului nostra" (Rom. 8, 19-22). 

Luna care se reflecta in undele lacului reprezinta o 
premiera poetica, amplificata ulterior de Eminescu la scara 
infinitului, pana acolo unde lacul devine ocean, iar luna un 
semn abisal. 

De asemenea, analogia dintre focurile stelelor §i cele de 
pe camp se poate remarca anterior in Letopiseful lui Neculce, 
cand descrie momentul de acalmie al taberei ruso-moldovene, 
dinainte de lupta de la Stanile§ti (Pre cdmpu sa vedea focurile 
ca stelele 1055 ) §i ulterior la Bolintineanu (tresare Una 
Propontide /.../ Scdnteind la focul stelelor splendide - 
Mehrube) §i la Alecsandri (Lunca, lunca, draga luncd! rai 
frumos al fdrii mele, / Mdndrd-n soare, dulce-n umbra, tainicd 
la foe de stele! - Lunca din Mircesti 1056 ). 

Insa lirica acestei epoci nu inseamna numai versuri de 
dragoste, cum spuneam §i undeva anterior, ci §i poezii 
conjinand teme §i motive clasice, adica perpetuate in mod 
traditional din literatura religioasa a epocii vechi. 

Ca sa nu mai lungim vorba prea mult, ne-au atras atenjia 
doua motive, foarte des solicitate in perimetrul religios al 
literelor vechi: eel (simbolic) al marii furtunoase §i eel al 
veacului nestatornic, intim legat de vanitas vanitatum. 

Primul dintre ele poate fi ilustrat prin poezii scrise de 
Conachi (Lumea), Dimachi (Piima lui Neculai Dimachi asupra 



1054 Alphonse de Lamartine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine. 

1055 Ion Neculce, Letopiseful farii Moldovei, op. cit., p. 569. 

1056 Poemul in integralitate: http://ro.wikisource.org/wiki/Lunca_din_Mirce%C5%9Fti. 



356 



vistieresii Anica Roset), Vasile Pogor (O satira veche), Vasile 
Fabian-Bob 1057 (Moldova la anul 1829). 

Ca §i in omiliile lui Varlaam §i Antim sau ca in Divanul 
lui Cantemir, poemul lui Conachi infaji§eaza acela§i tablou 
sumbru al lumii ca o mare cuprinsa de uragan, in care omul se 
lupta sa supravie^uiasca: 

Pre marea lumii aceasta lata, 

In care omul cu ah inoata, 
S-au cunoscut ca nupoate safie 

Nici un lucru cu statornicie, 

Caci atunci cdnd s-arata mai Una 

§i veseleste cu vro pricina, 

Indata furtuna sa scorneste 

§i, dupa ce vazduhul negreste, 

Intregi munfi de valuri inspumate 

Umfld din prdpdstii addncate. 

§i, varsdnd, soarbe in addncime 

Oriceputere, orice marime. 

Nenorocit omul sa uimeste 

Infelegdnd ca se prapadeste, 

Fara a nadajdui mdntuire 

In vdrtejul acel de peire. 

Stdncile i sapar afi moarte, 
De maluri vazdndu-sa departe, 

§i holburile neinfundate, 
Mormaituri de ape tulburate. 



Secvenja poetica de mai sus ni se pare o parafraza la 
fragmentul antimian analog ca tema, pe care 1-am comentat la 
timpul potrivit, cu atat mai mult cu atat apare §i precizarea 
metaforica pe care o evidenjiam la Antim, cea a valurilor inalte 
ca ni§te mun^i: 

Mi se pare ca si cdnd asi vedea in fafa ochilor miei 
chipul ei [al marii], de toate parfile sa sufle vdnturi mari, sa se 
strdnga imprejurul vdntului nori negri si desi, toata marea sa 
spumege de mdnie si pretutindenea sa se inalfe valurile, ca 

■ , ,. 1058 

mste munft 



1 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Fabian-Bob. 
'Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 156. 



357 



Exemplul lui Conachi nu este singular, pentru ca §i 
Vasile Fabian-Bob recurge la acela§i artificiu stilistic, scriind 
despre mari ca ni§te maguri viforoase (mdgurd este un arhaism 
pentru munte), de asemenea intr-un context simbolic §i 
religios, in care implora de la Hristos izbavirea pentru {ara sa: 

Oare cdnd scdparea lumei cu ofrunzd de mdslin, 
La noi incd pdn-acum intr-un veac mai prefdcut 
De pototpul altor rele, sd strdbatd n-au putut? 
§i-o corabie ce poate, fdrd cdrmd, cdndpe mdri 
Au rdmas dupd furtund pdrdsitd la-ntdmpldri? 
Cele maguri viforoase fumegdnd tot ploaie cer 
§i-ngdnd cu a lor neguri mersul norilorpe cer. 

In aceea§i poezie amintita anterior, Conachi se jele§te cu 
tonul §i cuvintele lui Miron Costin: O, lume, lume amdgitoare, 
/ Ce te-nvdrtesti din stare in stare / §i undesti pe om ca o 
vicleand, / Spune-mi de ce esti asa tirand? 

Imputarile la adresa lumii sunt dupa tiparul Divanului, 
chintesenjiate in mod inspirat: 

Pruncii, ndscdndu-se, lacrdmi varsd, 

Tineriiper cu inima arsd, 

Vdrstnicii viefuiesc cu suspinuri 

§i bdtrdnii sd topesc in chinuri. 

Dimachi navigheaza pe marea sentimentelor §i incearca 
sa-§i pastreze busola rajiunii §i sa se direc^ioneze cu cdrma 
minfii, dar piere de inima arsa: pi a stdrii lumii valuri cu cdrma 
minfii inot, / Cdtdnd sd zdresc limanul, din primejdii sd ma 
scot; / Alerg cu pdnzele intinsd pe luciul eel de foe [iara§i un 
imprumut din Dosoftei], / Pe mare ace aprinsd a viclianului 
noroc, etc. 

Sigur ca in literatura veche, toposul marii nu era aplicat 
pe un subiect erotic, dar asta inseamna ca vorbim de un 
transplant semantic, nu §i de absenfafiliafiei la nivel literar. 

Vasile Pogor scrie despre corabia Moldovei, a carei 
zdrobire nu e motivata de viforele din afara, ci de furtunile 
galcevilor politice din interior: 

Dar zdrobirea sa aceasta n-a sd-i vie despre stand, 
Nici de viforele mdrei cei amard si addnci, 
Ci numai din neunirea celor ce o cdrmuiesc, 



358 



Care-n loc sa o pazeasca, sed in ea si se sfddesc. 
In corabia Moldovei cer cdrmaci sdfie tofi, 
Cdnd intr-insa nu se afld musi [marinari] indestui si 
pilofi. 

Viforfiind, tofi aleargd, si la cdrmd ndvdlesc, 
Iar corabia inprada luciului paras esc. 

Valul vine... covdrseste... Cine scoate apa, nu-i, 
Cum a trage lafrdnghie nu se cade nimanui. 
Vdntul sufla... volbureste, nime nu aduna pdnzi 
Scipfii crisnafara treaba, pan ' se strica a lor dinfi. 

Unii hoisa, alfii ceala, top numai de cdrmd trag 

§ifar ' a sei [a se sili] s-o indrepte, de ddnsa se fin sirag. 

Pdna cdnd, de slid multa sipe aceea o rump, 

§i apoi ramdn sa-noatefara lucrul eel mai scump. 

De§ertaciunea celor trecatoare apare de asemena 
subliniata in mai multe ocazii. 
Matei Milu scrie: 

O ani si vremi curgatoare, 
De ce nu stafi intr-o stare? 

Cdnd cu imbisugate fericiri, 

Cdnd cu o pre cumplita goniri. 

De ce cu nestatornicii 

§i viclenefafarnicii, 

De ce cu tirdnii va armafi? 

Dupa ce cu mild va aratafi, 

Va aratafi cu milostiviri, 
Ca raul sdfie mai cu simfiri. 



Destule versuri medievale (ca sa ma refer numai la 
versuri in sine) sunt superioare (daca ne gandim numai la 
Dosoftei, Miron Costin sau Antim) sau eel pu^in egale, ca 
reu§ita estetica, cu multe poezii din produc^ia aceasta 
moderna. 

Simplitatea §i desele imperfecjiuni denota nestapanirea 
acestei arte a versifica^iei §i, credem noi, faptul ca era privita 
ca netradijionala, ca o indeletnicire circumstantial! 



359 



De-abia pa§opti§tii recupereazd formula poetica 
conjugand-o cu idealul religios §i national. 

Insa mergem mai departe, pe firul nostru, spre a 
demonstra ca, adeseori, daca nu erau ohtdturi de dragoste, 
poeziile acestei epoci erau exercifii de versificare pe teme §i 
motive tradifionale, ceea ce e o dovada pertinenta ca literatura 
medievala nu era necunoscutd sau necititd. 

Conachi dezvolta, in Despdrtdre, tema vanitajii §i a 
moitii: 

La ce-am agiuns, vai de mine, 

Moarte strig, moarte nu vine; 

Nu-mi trebuie, nu voi lume, 

Ah, moarte, la acest nume 

Ochii §-auperdut vederea, 

Gura s-o-nchis spre tdcerea, 

Obrajii in vestejire, 

Mdinile in neclintire, 

Pieptul intru nemiscare, 

Sufletul in nesuflare, 

Spun cdpentru despdrtdre 

Moare omul cu sdmfdre. 

Sau tema fortuna labilis: Noroace, noroace, / Lasd-md 
in pace, / Ca nu poci trdi. / Ata rdutate / Sufletul nu poate /A 
mai suferi., etc. 

Iancu Vacarescu abordeaza §i el problema timpului care 
trece §i a vremii schimbatoare, a fericirii nestatornice, in 
Ceasornicu indreptat: 

Tu, care vremea ne spui ca trece, 

Ne-aduci aminte des, moartea rece, 

Vino acum, ia-nvdfdturd, 

Schimbd nedreapta a ta mdsurd! 

§tii ticdlosul om ce pufine 

Poate sd aibd ceasuri de bine. 

Cdnd dar asupra-i rdul se scoald, 

Cdnd stdpdneste rdzboi sau boald, 

Vezi sdrdcie, necaz, durere 

Cdnd vezi primejdia in putere, 

Atuncifd anul d-un sfert sdfie, 

§-al sfert sd treacd, sd nu mai vie!. 



360 



In epoca aceasta se compun §i imne religioase. 
Aminteam undeva mai devreme de unele dintre ele. 

Iancu Vacarescu scrie, anunjandu-i pe Bolliac 1059 si pe 
Heliade (chiar daca nu in ceea ce prive§te metrica), poemul 
Adevdrul. 

Elementele esenjiale, ca §i in cazul lui Heliade, sunt 
marturisirea credinjei, exprimarea explicita a adevaralui 
dogmatic §i moral al Bisericii. 

Iancu Vacarescu infaji§eaza atmosfera unei liturghii 
pascale ortodoxe, intr-o biserica cu hramul Sfantului loan 
Botezatorul, la care poporul se aduna de la poalele muntelui, 
din ora§e §i din vai (intr-o scena infa^i§ata intr-un prolog 
dramatic ca, mai tarziu, in poemele dramatice ale lui 
Eminescu): 

Fdclii ca mii de stele 

Lucesc imprastiete; 

Trecfocuri eteree, 

Tree sarpuind cafulgeri, 

E cat se poate dulce 

Al aerului suflet; 
Preastrecurat seninu; 
Frumoasa limpezeald; 

Pare ca ziua este, 
Cand miezul nopfii suna. 

Rolul artelor este urmatorul, precizat intr-un context 
eclesiastic-liturgic: 

Vdd mandru-nfelese 

Frumoasele arte; 

Jos pleaca genunchiul, 

Sus inima-nalfd; 

Pe nori de tdmaie 

Se urea cuvdntul, 

Cajertfa placuta 

Petrece la Sfdntul 

A rugii citirea: 

Vestind adevarul/ 

Pre om lumineaza. 



1059 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac. 



361 



Urmeaza, in cadrul aceluia§i poem, o Rugaciune §i apoi 
expunerea Adevdrului. 

Rugaciune 

Stapane al luminii! 

Eu vdz in adevdr 

Voinfa Ta cea sfdntd! 

Pre om bogat dorit-ai! 

Slobodd i-ai dat mintea! 

Cei nesupusi poruncii-Ti 

Lui dai ticalosia. 

Din calea nebuniei 

A lor md voi abate 

Intru infelepciune 

Voi da eu slavd Tie! 

Cat ma iubescpre mine 

Atdt iubescpre oameni 1061 . 

Vistierul Tdu e vremea 1062 , 
N-oi pierde-o eu nici mie, 
Nici altora n-oi pierde-o! 

Cu drepfii s-infelepfii 

Cu drag m-oi infelege, 
Sarac sa nu se afle 

§i rob a nufi nimeni! 

Tu, Doamne, mafereste 

De orice tiranie! 

Da-mi intru cuget viafa, 

In el da-mi nemurirea. 



Din cand in cand, versurile au sonoritaji cunoscute, 
moderne. Unele au rezonanje bacoviene: Asa voi face /Prefiii 
mei sa simfa/ Un gdnd electric / De iubire!!! 

Altele par a raspunde interoga^iilor lui Blaga: Cand 

invalit in adevdr / Va straluci ca soare, / Pe Dumnezeu / In 
sine va simfi! / §i lutul sau, usor / Va sti sa-l poarte; /.../ §i 



l)60 Cf.Ps. 13, 1 , nebunia este necredin^a. 



1061 Cf. Mt. 22, 39. 

1062 C/Ef. 5, 16. 



362 



omul are / In plamada lui / Plamada a lumine / Lumina 
voastrd / Se va aprinde / Din lumina mea ; / Venifi sd 
ardem vesnic/Ca lumina, / §i-n veci sd lumindm! 

Sau, arghezian, poetul sus^ine: D-dst cearcdn al gresalei 
/ E toatd istoria. / Doresc cafloarea minfii / Afi nemuritoare, / 
§i rodu-i sd nefie /Paine, de totdeauna... . 

Un alt poet, ca Barbu Paris Mumuleanu - pe care 
Eminescu il aminte§te in Epigonii , in poemele sale, i§i 
descopera credinja in Dumnezeu, dupa ce debutul sau poetic, 
pe la 1817, fusese tot anacreontic. 

Intr-o poezie intitulata Omul, in conformitate cu credinja 
sa, meditajia asupra naturii umane este urmatoarea: 

Omul este cea mai mare taind, lucru de mirat: / 
Pdtimeste, stdpdneste, este rob, este-mpdrat, / Ndscoceste, sd- 
ngdmfeazd, umbld, s-aratd semef, / Vine ceas de se smereste al 
sau duh aer mdref /.../ Cdnd s-aratd-nfelept foarte, cdnd 
nebun spulberdtor, / Cat este omul de mare! Cat e iar de 
ticdlos! /.../ Gdnduri mintea cdte-fi schimbd toate sunt far de 
folos! / Una tu numai sldveste, intr-aceasta aibi temei, / Aibi 
in minte-fi nemurirea, lasa,fugi d-alte idei!. 

„Si Iancu Vacarescu am vazut ca fusese ispitit sa puna 
filozofie in versurile lui, dar Mumuleanu, oricat ar ramanea in 
urma contemporanului sau ca talent literar, arata mai 
pronuntate predispozitii pentru asa ceva si accentueaza aceasta 
nota in poezia noastra, asa ca poate fi privit, intrucatva, ca un 
precursor al lui Alexandrescu si Eminescu, care, din felul cum 
vorbeste in Epigonii despre acest modest inaintas, se vede ca 
nu-1 privea cu dispretul cu care altii 1-au inconjurat. 

Pornit spre un vag pesimism, atenuat cele mai de multe 
ori intr-o dulce melanholie, Mumuleanu cauta mangaieri in 
credinta" 1064 . 

El compune imne de preaslavire a lui Dumnezeu: 

Noaptea, Pocdinta, Cdntare lui Dumnezeu §i Amor cdtre 
Dumnezeu, din care citam §i noi cateva versuri: Cine m-au 
fdcut, ce put ere? / Nu Tu, naltd prevedere? / Negresit Tu, 
Vesnicie / M-ai tras din nimicnicie! /Ah, voinfd! Ah, iubire! / 
Cunosc a Ta-ndatorire, / §i m-aduc singur pe sine, / Jertfd, 
arderi pentru Tine, / Tie ma cunosc dator, /Pentru Tine voi sd 
mor. 



1063 Poetul se configura pe el insusi ca un luminator al noilor genera^ii, care cuget am de 
inger. 

1064 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit, p. 457-458. 



363 



„In unele pareri dansul se intalneste cu Conachi, dar ii 
este superior acestuia prin cercetarea mai adanca a pacatelor 
noastre, prin strabaterea mai in larg a criticei lui agere, 
necrutatoare, si prin tonul vehement in care vorbeste" 1065 . 

Densusianu sesiza caracterul prozaic, didactic si 
moralist al versurilor lui Mumuleanu, ceea ce ni se pare o 
coerenta istorica, de la care nu se vor dezice, multa vreme de 
acum inainte, nici alti poeti romani. 

Iar cu privire la influenta lamartiniana, am remarcat 
formularea lui, care mi se pare foarte precisa si corecta, si nu 
doar atat, ci si aplicabila intregii noatre poezii preromantice: 
„mai ales in Meditatiile lui Lamartine, dansul gasise ceva ce se 
potrivea cu sufletul sau" 

Gasise ceva ce se potrivea cu sufletul sau, nu prelua prin 
automatism, nu imita sincronizandu-se, nu reproducea starea 
de spirit si nici ideile lui Lamartine, ci adapta o tonalitate 
poetica moderna la propria sa conditie. 

Intr-un alt poem, Noaptea, Mumuleanu define§te poetul 
ca fiind eel care privegheaza §i cugeta la in^elepciunea lui 
Dumnezeu, contempland lumea §i vorbind in rugaciune cu 
Creatorul sau §i a toate lucrurile. 

„Medita^ia pe morminte, pe care romantismul o preia 
intr-o forma mai supla §i mai pujin ra^ionalizata decat cea 
introdusa in secolul al XVIII-lea de Gray, Hervey §i Young, e 
abordata de Mumuleanu in spiritul vechii literaturi omiletice. 

Sforjandu-se sa desfolieze viaja de orice iluzie, el vrea 
sa umileasca trufia oamenilor §i sa fortifice in ei imboldul spre 
virtute. In treacat e evocat vechiul motiv ovidian ubi sunt: 

Unde e sila [puterea] lui Xerxes? 

Solomon ce s-afacut? 

Unde este Alecsandrul? . . . 

Ca un vis tofi au trecut, 

Tot aici se margineste, 

La toate aici hotar; 

Toate ce lucreaza omul, 

Sunt desert, sunt in zadar! " 1067 . 



1065 Idem, p. 460. 

1066 Idem, p. 456. 

1067 Paul Cornea, Originile romantismului romdnesc, Ed. Cartea Romaneasca, 2008, p. 
332. 



364 



Nu credem ca Invdjaturile lui Neagoe Basarab, poemul 
lui Costin sau Divanul lui Cantemir erau ignorate. 

Alte versuri, care pe Densusianu il faceau sa se 
gandeasca la Eminescu, pe mine ma fac sa ma gandesc la 
Miron Costin, mai intai: 

Vremea naltd si ridicd, 

Vremea face, vremea stricd, 

Vremea suie si coboard, 

Vremea surpd si doboard, 

Vremea schimbd si preface 

Si rdzboaiele si pace. 

{Vremea - alt chip) 

In timp ce alte acorduri - pe aceleasi teme omiletice 
medievale - il pregatesc pe Heliade: Fiinta ta si schimbarea 
nu ti-e dat tie sa stii, / Al tdu Arhitecton stie unde-i sa te muti, 
sa fii, / Datoria ta dar este p-al tdu Stdpdn sd-L mdresti, / 
Joacd rola ce-ti e data aici cat vremelnicesti (Omul). 

O sa ne mai intalnim cu rola aceasta si cu motivul lumii 
ca teatru si la Eminescu, insa precedentul acesta intr-o poezie 
religioasa ar trebui sa ne faca sa cugetam asupra corelatiilor 
autohtone ale multora dintre temele si motivele poeziei 
eminesciene, care au fost extrase din alte sfere filosofice, fara 
o atentd analizd si discutie asupra germenilor bizantini si 
romanesti. 

Meditatii preromantice sunt si urmatoarele doua poezii 
ale lui Conachi, scrise la Slanic, contempland natura si sensul 
vietii, la o distanta de aproape trei decenii, prima datand din 
1819, ceea ce cred ca spune ceva important despre meditatie ca 
fenomen in buna masura autohton si persistent, antecedent 
influentei lamartiniene sau adaptat inflexiunilor europene, ca 
tanguire pe tema nestatorniciei: 

Muritor, ce vii aicea, viata sd-ti mai prelungesti, 

la sama cd-n toate celea periciunea ta gdsesti. 

Munti sa pornesc, stand sa sfarmd, izvoard si curg si 



saca. 



Copaciul creste si cade, parade petre-neacd. 
Muschiul, ce calci cupiciorul, este iarba din vechime, 
Strdlucitor putregaiul aufost copaci cu mdrime. 



365 



Cdrdri vezi pe petre roasd, urme de om insdmneazd, 
Gdsesti pamdnt ars defocuri, la vatra ta cugeteazd. 

Lumea stdpe o schimbare, toate tree si mor si cher, 
Dar si moartea este viata pentru cei care o cer. 

(Burghiuzul ot Sldnic din 819, avgst.3) 

Adeseori in pustiiul acest de munti ocolit 

Gdndul meu zburdnd colindd a lui impregiur cdmpesc 

Si mai nimic nu gdseste sdfi rdmas nezmintit 

Din ceea ce-aufost odatd in ceea ce azi prdvesc. 

Stdncile ceface vdrfuri pe poale sfdrmate stau, 
Colnicele costisdte in rape largi s-au schimbat, 
Uriesii din pddure din cenusa lorfragi dau 
Si apele plimbdreatd de ici-colo s-au mutat. 

Toate staupe o schimbare de la cer pan ' la pamdnt, 

Cdci schimbare face viata feluritelor fiinti. 

Contenesc, dar, de-a ma pldnge cd ce-am fast acum nu 

Si cd cale mi-i aproape cdtrd alte lacuinti. 
(Dupd 27 ani. Tot Sldnicul, 846, iulie in 2) 



Un poet remarcabil - poate eel mai talentat din aceasta 
perioada -, este Vasile Fabian-Bob. 

In spirit destul de ortodox, acesta observa ca lumea in 
care traie§te se manifesto nu in cadrele firescului, ci ale 
anormalita^ii, mai pe scurt, ca s-a intors lumea cu susul in jos 
(nu §tiu daca se inspira din acel le monde a I'envers 1068 al 
medievului apusean - de§i ideea supraviejuieste din poezia lui 
Vergiliu), imaginand poetic o lume anapoda, smintitd, exact pe 
dos decat cum a fost creata de Dumnezeu: 

S-au intors masina lumei, s-au intors cu capu-n gios 
§i merg toate dinpotrivd, anapoda sipe dos, 
Soarele d-acum rdsare dimineafa la apus 
§i apune despre sard cdtrd rdsdrit, in sus. 



sunt 



1068 



In franceza: lumea cu susul in jos. 



366 



Apele, schimbdndu-si cursul, dau sd-ntoarcd inapoi 

Ca sd batdfdrd mild cu izvoarele rdzboi; 

S-au smintit sd vedefirea lucrurilor ce la vale 

Afldndu-se din vecie, urmd pravilelor sale. 

§-au schimbat se vede incd si limbele graiul lor; 

Ca totuna va sd zicd di ma sui sau mdpogor. 

Toate pan ' acuma cdte se pdrea cu neputinfd 

lesind astdzi la ivald, vor putea ave credinfd; 

Vreme multd n-a sd treacd, s-a ara plugul pe mare, 

La uscat cordbierii nu s-or teme de-necare; 

Ce-a sd zic-atunci pescariul, cdnd in ape curgdtoare 

Ii vaprinde mreaja vulturi si dihanii zburdtoare; 

Ce-a sd zicd vdndtorul cdnd, in loc de turturele, 

Nevdzdnd nici camp, nici codru, vapusca zodii si stele? 

Ndtdrdule ce umblipe a ceriului fafadd, 
Zisu-mi-au ieri noapte luna, tdlnind-o la promenadd: 
Suma veacurilor scrise pentru tine-n acest loc 
S-au desirat depe crugul soarelui celplin defoc. 

Iar di esti vreo comitd rdtdcitd dintre stele 
§i umblifdrd de noimd, iesitd din rdnduiele, 
Ce zdbavd peste vreme te tine calea cereascd, 
De ingdni cu migdiele armonia ingereascd? 

Dacd estiplanitd noud, si nu fii tovdrdsie 
Colinddnd pe langd soare in sistema ce sd stie, 
La depdrtarea cdzutd te intoarcepe o cale, 
§i nu iesi nebuneste pe hotarul sferei tale 

Cutezdtori mai aproape, veifi ars de multd para, 
Vei sd degeri dimpotrivd de te vei depdrta iard. 

lata Aurora vine cu vesminte luminate 
Alungdnd spaimele nopfei, peste clima depdrtate; 
lard steaua Afroditei [Luceafarul] vdrsdnd roud si rdcoare 
Deschide cu-a sale razeporfile sfdntului soare. 

Vra nus'ce sd mai zicd si d-abia numa-ncepurd, 
Cdnd un nor venind cu ploaie ii spdld vorba din gurd. 
(Moldova la anul 1821) 



367 



Ulterior, dupa cajiva ani, reapar motive de optimism, de 
speranja, care il determina pe poet sa descrie reantoarcerea 
universului §i a lumii in matca sa originara. 

Dumnezeu, Creatorul lumii, este Cel care poate sa 
opreasca nebunia istoriei §i sa o direcjioneze pe un fagas. 
normal: 

Cat era masina lumei intoarsa cu capu-n gios, 
Mergea toate dinpotriva, anapoda si pe dos. 

lata ca d-acum rasare soarele la rasarit, 
§i apune cu zdmbire, despre sard, la sfinfit. 

Luna, stelele, si cdteplanite umbldpe ceri, 
Au intrat ca din vecie iar in scrisele lor sferi, 

§i stihiile rdd toate, bucurdndu-se vdzdnd 

Ca armonia cereascd intocmitd de curdnd 

Le asaza-ntr-o unire ddndu-le sjinte mdsuri 

§i lepune iar la cale dupd vechile Scripturi. 

Intr-o noua atmosfera ce din veacuri cu noroc 
Se desira depe crugul soarelui celplin defoc. 
lata ca rdsarpe roata pdmdntului intocmit 
Ca din morfi la inviere noroade ce-au fast pierit, 

lata marea si uscatu stau in hotarele lor, 

Deschise pentru viafa fapturilor tuturor, 

Apele, pazdndu-si cursul, n-au sa-ntoarca inapoi, 

Ca sa batafara mild cu izvoarele razboi, 

Nici munfii fin vdrfuri-nalte sa-si surpe stdncile-n vai, 

Peste munca si sudoarea lacuitorilor sai. 

Toate pdna acuma cdte nu se putea pe pamdnt, 

Iesind astazi la ivalapot sa aiba crezamdnt. 

Au trecut, sa vede, vremea cdnd ara plugu pe mari, 
La uscat corabierii n-avea fried de-ncercari, 
Au trecut s-acele zile, spaima nopfei cdnd umbla 

Ziua mare, la lumina, fara a se rusina. 
Astazi pastoriu sa culca fara fried langa oi, 

§i cufluieru la gura uita grija si nevoi. 

Ce-a sa zic-acum pastoriu cdnd in Prutul eel curat 
Nu-i vaprinde mrejea vulturi si dihdnii de zburat; 

Ce-a sa zica vdnatoriul cdnd in loc de turturei, 
Vdzdnd iarasi camp si codru, n-apusca zodii si zmei 



368 



Mira-si-vd si plugariul, cdnd vara la sdceris 
Vor sta spice-naurite pe mdrdcinisi scdis. 

Dumnezeule, de undepeste niste fdri asa 
Sd rdvarsd cu-ndurare asteptatd mila Ta? 
Sd rdvarsd si ni afld innecafi in lacrdmdri, 
Ca copiiifdrd maicd, cdtdnd urme de cdrdri. 

Ldsdnd urma pdrinfascd moldovanu amdgit 
Au intrat in cdi strdine si de-atunci au rdtdcit, 
Cd-s cdile inverzite pe unde cei vechi cdlca, 
§i-n pdmdntu eel de astdzi nu-s cunoaste casa sa. 

Au tunat la miazd-noapte si sdgeata au zburat 

Spdrgdnd cetdfi intdrite peste munfi aufulgerat. 

Spunefi munfilor voi toate, si vdi care v-afi deschis, 

Spdimdntate dinaintea trdsnitului eel trimis, 

Acolo nesters rdmdne sdngele atdtor bdrbafi 

Cu carele ne vedem si noi azi rdscumpdrafi. 

Impdrate preamdrite, nu-fi intoarcefafa Ta 

De la neamul care giurd ca in veac nu va uita 

Faptele milostivirei ce reversi neamului sdu 

Cu nespusd indurare din slava tronului Tdu. 

Cu lacrdmi uddm farina pdmdntului dobdndit, 
Ce-l vedem de-mpdrdteasa [Maica Domnului] pavdzd 
astdzi umbrit. 

Cu lacrdmi de mulfumire urma Ta o sdrutdm, 

La icoanafefii Tale, din inimd noi sdltdm, 

Cu gurile amorfite gldsui nu indrdznesc, 

§i cepoate biata limbd cu tot graiu omenesc! 
Cdnd inima lesinatd dup-atdtea nedreptdfi 

Sd despicd de durere la a Tale bundtdfi? /.../ 

Tinde, tinde, Milostive, puternicd mdna Ta 
In noianulfdrd margini sdperim nu ni lasa! 

Tinde mdna si ni scoate la limanul ardtat, 

Cu cea biata luntrisoard, ce de valuri s-a sfdrmat 

Cdci asa, din asa haos, numai vdrtutea brafului Tdu, 

Sprijinitd deputerea unui singur Dumnezeu, 



369 



Atunci mdntui nipoate, cdnd [odata] cu traiul ticdit 

Vom dezbrdca si vesmdntul veacului nepocdit. 

(Moldova la anul 1829) 

Am putut asculta ecouri eminesciene, cu o ureche 
incremenita de emo^ie, de multe ori in aceste versuri - §i nu ne 
referim numai la s-au intors masina lumei sau la suma 
veacurilor scrise. Fara indoiala ca for^a plastica a expresiilor 
sale poetice este unica pentru aceasta perioada. 

Ordinea universului, creat de Dumnezeu cu sfinte 
mdsuri §i urmand pravilelor sale, este adeverita de armonia 
ingereascd din scrisele lor sferi, ale planetelor (ne evoca 
sferele lui Cantemir), dar §i de ordinea celor pamante§ti. 

Cand pamantul o ia razna (in sensul ca oamenii o iau 
razna), atunci intregul cosmos este afectat, iese din rdnduiele, 
§i vom urmari aceasta subordonare, a cosmosului faja de fiin^a 
umana, explicit §i implicit, intr-un periplu din istoria poeziei 
romane§ti, intr-un capitol ulterior din aceasta carte. 

E sigur ca, inaintea Luceafdrului, Vasile Fabian-Bob 
este primul nostra poet care se inchipuie o comitd rdtdcitd 
dintre stele sau planitd noud care ingdni cu migdiele armonia 
ingereascd §i care nu trebuie, insa, a iesi nebuneste pe hotarul 
sferei tale / Cutezdtori mai aproape, veifi ars de multd para, / 
Vei sd degeri dimpotrivd de te vei depdrta iard. 

E insasj esenja problemei care il va macina pe 
Eminescu: Luceafdr sau Icar cu aripi de ceardl 

Heliade, pe de alta parte, se vazuse meteor de groazd, 
comet preafioros (Destdinuirea) in faja oamenilor, conjinand 
un foe strein si rece pentru locuitorii acestui pamant perceput 
ca vale apldngerii. 

Nichita Stanescu va incerca sa o rezolve amiabil: Nu-l 
vesteste nicio aura, nu-l urmeazd nicio coadd de cometd 
(Elegia intdia): nici inger, nici demon nu este poetul, ci om din 
neamul dedalizilor. 

Sohuia nu iese din hotarul sferei ortodoxe de gandire. 



370 



Poetii preromantici: toate-s vechi §i noua toate 



„In secolul al XlX-lea, lirismul 

s-a caracterizat prin cautarea, 

intr-o lume abrutizata, decazuta, 

a unui ideal de acurateta 

5 

morala si estetica". 



1069 



Ion Negoitescu 



De§i secolul al XlX-lea este acela in care a patrans in 
mod masiv ideologiile apusene seculariste §i atee in societatea 
§i in cultura romaneasca, primii scriitori ai Romaniei moderne 
raman esentialmente cre§tini in operele lor. 

Atat con^inutul ideatic cat §i limbajul instrumentat de 
catre ei, cu tot aspectul neologistic, dovedesc o inca destul de 
mare intimitate cu credinja neamului lor §i cu tradi^ia spiritual- 
culturala a tarii. 

Suntem convinsj ca nu ignorau nici ecourile luptei de 
rezistenja contra catolicizarii sau a calvinizarii formate a 
romanilor din Moldova §i Transilvania, din secolul trecut, 
impotriva carora Biserica lor Ortodoxa a acjionat ca un 
catalizator etnic §i national. 

Heliade nota undeva: „politica cea mai mare ce s-a facut 
vreodata in Tara Romana a fost in epoca de literatura Ecleziei 
romane, cand, de la Matei Basarab 107 " pana la Constantin 
Brancoveanu 1071 , s-au tradus in limba romana cartile Ecleziei, 
in preziua regimului fanariot. Acele carti ne-au conservat 
limba si nationalitatea, caci altfel ramaneam mai rau decat 

5 5 ~ 

romanii din Macedonia" 

Nici macar promotorii cei mai de seama ai modernizarii 
societa^ii §i ai occidentalizarii institu^iilor, precum 
Kogalniceanu '" sau Maiorescu, nu sunt adepjii 
eterogenismului cultural §i literar. 



1069 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, Ed. Eminescu, 1996, p. 55. 

1070 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab. 

1071 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu. 
1072 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit., 1979, p. 191. 

1073 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%831niceanu. 



371 



Perioada pasoptista a fost egal interesata de 
europenizare, ca si de recuperarea si promovarea identitdtii 
culturale si nationale (de altfel, nu altceva vedeau ca se 
intampla in Occident, unde fiecare natiune era interesata sa-si 
cultive identitatea si valorile): 

„Deschiderea catre izvoarele culturii moderne si 

11 5 

apusene, mai ales catre izvoarele romantice, ar fi putut 
degenera cu usurinta in simplu import cultural si in 
improvizatie fara fundament. 

S-a simtit atunci nevoia intaririi legaturilor cu intregul 
trecut al poporului si cu vechea lui cultura, pe care noua faza 
trebuie s-o continue, adaptand-o la imprejurarile sociale 
aparute intre timp" 

Daca prima parte a secolului XX a inregistrat dueluri 
ideologice pe taram literar, preocupate de cum trebuie sd se 
scrie §i mai pu^in de precizarea esenjei tradijiei sau a 
modernismului (sincronizarea e totu§i un concept vag §i pur 
teoretic, caraia de-abia scriitorii in§i§i i-au dat un contur 
inteligibil), in schimb, epoca comunista a trecut direct la 
reconfigurarea etapelor §i a mentalitajilor literare. 

Scriitorii, mai ales cei din literatura veche, §i apoi cei 
din secolele XVIII §i XIX, inclusiv marii clasici, nu au fost 
evaluaji pentru ei in§i§i, mesajul lor nu a fost ascultat in mod 
real, ci au fost distorsionaji §i analiza^i cu instrumentele unei 
ideologii §i prin prisma unor curente de gandire straine lor §i 
astfel crezurile §i adevarurile fiin^ei lor au fost desfigurate, 
dupa bunul plac al celor care rescriau istoria §i redefineau 
cultura romana. 

Daca poe^ii moderni nu introduc in poemele lor 
concepte teologice, la modul in care o faceau cei vechi, sau nu 
lasa sa transpara cu aceea§i claritate un mobil religios-moral al 
versurilor, aceasta nu ne da dreptul sa gandim preconceput §i 
sa ne instalam intr-un refuz categoric §i definitiv al oricarei 
reflec^ii sau hermeneutici asupra acelor aspecte care ar putea 
sa ne dezvaluie fapte neasteptate, raportat la constructul 
cultural negativist §i izola^ionist in privinja literaturii vechi. 

In acelasi timp, ne intrebam cu seriozitate: intr-o 
atmosfera continental-europeana maladiva, peste care plana, 
odata cu revolutia franceza, umbra deicidului, intr-un context 
social si religios care promova, din vest catre est, separatia 
intre cler si popor (laos), ce ar trebui sa remarcam mai 



1074 *** f uc j or \ T i anu despre Eminescu, editie alcatuita si prefatata de Vasile Lungu, Ed. 



Minerva, 2009, p. 280. 



372 



degraba, faptul ca anumiti stimuli au patrans si in societatea 
romaneasca sau ca, in ciuda acestor ample miscari si schimbari 
de mentalitate pe fimdalul istoriei europene, romanii nu dau, in 
literatura lor, semne de afectare la un nivel de profunzime? 

Micea Anghelescu delimita, de altfel, o prima perioada a 
acestei epoci preromantice, pe care o stabilea intre anii 1810- 
1840, a carei modemitate nu se remarca decat prin cateva 
trasaturi destul de firave: 

„Aceasta perioada este in mare o etapa de descoperire 
sau de redescoperire a esentelor proprii literaturii, a lirismului, 
a individualitatii si a sentimentelor individuale; s-a observat de 

5 5 ~ 

mult ca scriitorii nostri contemporani cu romantismul european 
al anilor 1830, cititori si imitatori ai acestui romantism, nu sunt 

7 5 7 

insa si ei romantici autentici, ci adevarata „experienta 
interioara a romantismului" [S. Cioculescu 1075 ] le-a ramas, in 
buna parte, straina. 

Sub presiunea factorilor externi si data fiind 
imposibilitatea saltului in literatura, aceasta perioada nu va 
recepta direct romantismul literaturii occidentale 
contemporane, ci se va adresa in primul rand preromanticilor, 
etapei precedente din Occident: Young, Gray, Gessner, Delille, 
Millevoye, Leonard, etc., iar cand va citi romantici 
contemporani, ca Lamartine sau chiar Hugo, ii va citi in 
general pentru ceea ce este /?re-romantic in ei, ii va recepta 
trunchiat, asa cum va traduce si adapta Iancu Vacarescu pe 
Lamartine... 

Este semnificativ si faptul ca una din temele obligatorii 
ale preromantismului european [...], tema anotimpurilor, 
poezia descriptivd a naturii vazute intr-un ciclu complet [...] 
este [...] practic necunoscuta preromantismului nostra" 1076 . 

Si nu ne mira, pentru ca poezia anotimpurilor este 
simbolica in medievalitatea romaneasca si poetii romani nu 
simt atasament fata de descriptivismul exterior, neutru. 

Despre aceasta naturd, absolut esentiala pentru poezia 
romantica - si de aceea prelungim putin aceasta dezbatere 
introductiva - Heliade scria, referindu-se la Mumuleanu, ceva 
esential insa pentru intelegerea opticii poetilor pasoptisti: 

„Am zis ca pretutindeni vede cineva in scrierile acestea 
geniul poetului si pretutindeni se vad stralucitoare dovezi de 
minunatul si frumosul nostra pamant, carele bogat in 
productiile sale materiale poate produce cu imbielsugare si 



' Serban Cioculescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eerban_Cioculescu. 
'Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, op. cit, p. 133-134. 



373 



geniuri si talente de tot felul: caci acolo unde natura cea fizica 
e frumoasa, e frumoasa si natura morala; caci aceasta isi are 
inceputul sau insusi in firea Dumnezeirei care se slaveste in 
duh si in materie, in vecinica si intreaga Treime" 1077 . 

Teza despre minunatul si frumosul nostru pamdnt este 
medievala, ca si relatia dintre natura fizica (cosmica) si cea 
morala. Renuntam la a mai deschide aici o paranteza, dar vom 
reveni putin mai tarziu asupra subiectului. 

Mircea Anghelescu facea observatii apriate privind 
absenta unor tablouri de natura tulburatoare, cu descrieri 
detaliate, in lirica pasoptista: 

„Poetului roman, peisajul ii este cunoscut si familiar 
dintotdeauna; nascut si crescut in mijlocul naturii, chiar la 
oras, unde largile curti adapostesc o vegetatie abundenta si 
adesea salbatica, obisnuit cu plimbarile, convietuind firesc cu 
elementele naturii pe care invata de mic sa le foloseasca, 
peisajul nu i se releva la un moment dat ca o dimensiune 
necunoscuta. 

El ii este statornic apropiat si prietenos, din lipsa 
distantei efective decurgand si imposibilitatea emotiei pe care 
o produce suprimarea ei, lipsa impresiilor adanci si 
tulburatoare pe care le-a produs reintoarcerea la natura a 
poetilor occidentali, si tot de aici cadrul oarecum domestic, 
familiar, neprotocolar al relatiilor sale cu natura" 

Si mai tarziu, in nuvelele lui Mircea Eliade, 
reintoarcerea la familiaritatea cu natura este conditia regasirii 
identitatii eroilor (faptul este foarte evident in Sarpele, dar si in 
alte nuvele). 

Natura este, in Apus, tabloul grandios-salbatic care 
contextualizeaza suferinta spirituals a poetilor si martorul mut 
al pesimismului. 

In absenta unui adevarat dezechilibru interior si a unei 
profunde dezorientari spirituale a poetilor nostri pasoptisti, 
aceste dimensiuni lipsesc din lirica lor. 

Si nu numai din lirica lor, ci si, ulterior, din cea a unui 
poet modern, pesimist si nihilist ca Eminescu (si citam mai 
mult din Vianu 1079 , pentru ca observatiile lui ni se par 
semnificative): 



1077 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit., p. 317. 

1078 Mircea Anghelescu, Introducere in opera lui Gr. Alexandre scu, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1973, p. 27. 

1079 Tudor Vianu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu. 



374 



t 1-1080 • tt- 1081 • i • • ,■ 

„Leopardi si Vigny , cei doi man poeti ai 
pesimismului european, si-au nutrit amarnisul lor sentiment de 
viata din constiinta unei singuratati fara leac in mijlocul 
naturii. 

Poate ca in poezia europeana, pesimismul nu era decat 
consecinta ultima si fatald a acelei dezintegrari din rostul 
firesc al lucrurilor, in care Schiller vedea caracteristica de 
capetenie a inspiratiei moderne. [...] 

Sentimentul solitudinii [ontologice, al neprezentei lui 
Dumnezeu, care se perpetueaza in lirica expresionista, la 
Rilke 1083 , Trakl 1084 , Holderlin 1085 , etc.] imperecheat cu 
constiinta demnitatii umane [care seamana uneori cu o 

5 5 5 L 

resemnare vanitoasa] alcatuiesc trasaturile de capetenie ale 
pesimismului apusean. 

Aceste doua trasaturi lipsesc insa din compozitia 
sufleteasca a lui Mihail Eminescu. 

Nu auzim niciodata in plangerile poetului nostru glasul 
care sa blesteme vitregia naturii, nici strigatul de revolta si 
orgoliu al omului sporit in constiinta de sine. 

Astfel de accente lipsesc din opera sa. [...] 

Reactia lui Eminescu este alta, si in ea se declara 

5 ~ 5 

insusirea sa de om al pamantului nostru, al acestui pamant 
rasaritean. [...] 

Renuntarea era mai potrivita cu felul poetului nostru 
decat revolta. [...] 

Ceea ce trebuie recunoscut ca o trasatura de dulce 
pasivitate (subl. n.) in reactia morala a lui Eminescu fata de 
rigorile destinului, de refugiu in meditatie, de aspiratie catre 
mangaierile calde ale iubirii imblanzeste in definitiv un 
pesimism a carui asprime ar fi crescut cu indaratnicia 
impotrivirii. 

Bldndetea relativa a pesimismului eminescian provine 
insa si din faptul ca el nu se nutreste niciodata din acel otravit 
izvor din care si-au scos alimentul deznadejdii si 
complementul acesteia - energia protestului eroic - unii dintre 
poetii si filozofii pesimisti ai Apusului. 



1 h " Giacomo Taldegardo Francesco di Sales Saverio Pietro Leopardi: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Leopardi. 

1081 A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Vigny. 

1082 Johann Christoph Friedrich von Schiller: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller. 

1083 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rainer_Maria_Rilke. 

1084 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl. 

1085 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_H%C3%B61derlin. 



375 



Natura nu este dusmana muzei lui Eminescu. Plangerile 
omului nu raman fara ecou in marile ei spatii inghetate. Ea nu 
se arata plina de cruzime fata de fiinta omeneasca [...] . 

Natura ii este prietena poetului nostru. [...] Eminescu 
devine un cantaret al frumusetilor firii. [...] ...Ea ii este un 
mediu prielnic si familiar. [...] ...El opune nelinistii umane 
pecetea naturii. [...] 

Daca ne intrebam, acum, cum ni se infatiseaza universul 

~ ~ 5 5 

vazut al lui Eminescu, gasim ca poetul nostru nu este un pictor 
alformelor, ci un pictor al luminif 10 * 6 . 

Toata aceasta desfasurare de afirmatii este cunoscuta 

5 5 

constiintei publice romanesti, cu atat mai mult criticii. 

Mai putin adusa in atentie spre deloc este insa sesizarea 
mai veche a lui Vianu ca aceste caracteristici despart lirismul 
romantic romanesc de eel apusean. 

Ele vin in prelungirea viziunii romanesti medievale si 
ortodox-bizantine despre functia primordiala a cosmosului 
protector si despre frumusetea naturii ca logos convorbitor si 
prietenos cu omul. 

Tudor Vianu n-a specificat si acest aspect, dar urmarind 
textele comparativ, a sustinut vehement (si nu o data) ca 
modelele europene nu i-au fost necesare lui Eminescu si ca 
influenta poeziei romantice apusene n-a fost substantiala sau 
decisiva asupra constituirii universului liric eminescian. 

Observatiile lui Tudor Vianu sunt pertinente, dupa cum 
vom sesiza si mai tarziu in lucrarea noastra. 

5 

Poate ca ne-am departat momentan de subiectul poeziei 
pasoptiste, dar era esential de subliniat, acum, coerenta de 
viziune poetica, spirituals si culturala, intre generatii de 
creatori intinse pe mai multe secole, din evul mediu pana in 
modernism. 

Pasoptistii reprezinta o etapa de tranzitie, dar care 
instituie formele noii literaturi, turnand in ele (si facand sa 
mcapa) fondul vizionar traditional. 

Munca lor a fost de a directiona apele unui rau 
zgomotos, al atmosferei romantice, intr-o mated veche. 

O influenta mai mare asupra configurarii naturii in 
operele pasoptistilor au avut-o Lamartine si Young 
(bineinteles, si altii pe langa ei, emanand idei si o atmosfera 
inrudite), ambii poeti religiosi preromantici (ultimul fiind si 
pastor), de la care romanii au imprumutat cateva motive 



1086 *** f uc j or \ r i anu despre Eminescu, op. cit., p. 64-68. 



376 



esentiale: al noptilor, al ruinelor si al plangerii pe morminte, 
impreuna cu atmosfera de melancolie. 

Acestea au fost adaptate insa la sensibilitatea, viziunea 
si la nevoile spirituale particulare ale locuitorilor acestui 
Orient/Bizant crestin. 

5 5 

In epoca (pre)romantica pa§optista, lucrul eel mai 
evident este ca poeji precum Vasile Carlova, Gheorghe 
Asachi, Cezar Bolliac, Ion Heliade Radulescu, Grigore 
Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu sau Vasile Alecsandri au 
atentia intoarsa spre tradijie, spre istorie §i spre cosmosul creat 
de Dumnezeu plin de frumuseje. 

Ei sunt scniton-profeti in traditia profetico-poeticd a 
umanitatii si a crestinismului. 

5 5 5 

Mircea Anghelescu sesiza „remarcabila unitate tematica 
a poeziei acestei perioade; indiferent de evolutia ulterioara, de 
inclinatiile temperamentale, de cultura, de posibilitati artistice, 
toti poetii - cu rari exceptii - cultiva acum o poezie a 
melancoliei, a tristetii..., a izolarii, canta ruinele, mormintele, 
peisajul singuratic, cauta sa-si sondeze sufletele tulburate de 
sentimente de o amploare si de o acuitate nemaiintalnite pana 
acum" 1087 . 

Tulburarile lor nu au insa intensitati cataclismice. 

5 

Efervescenja cu care genera^ia secolului al XlX-lea, 
fuge in trecut, contempla ruinele ceta^ilor §i ale manastirilor §i 
plange in cimitire §i pe mormintele strabunilor (Young si 
Lamartine, prin atmosfera religioasa a liricii lor, le ofera 
pretextul si imboldul poetic), este, credem, o dovada a faptului 
ca intrarea Romaniei in epoca moderna nu i-a facut sa-§i uite 
credin^a sau sa §i-o renege, de dragul unei superioare filosofii 
iluminist-voltairiene (pe care Alexandrescu o critica dur intr-o 
Epistola) sau a unor concept seculare ale vremii, nu i-a 
alienat, nu i-a instrainat de religie si istorie, ci i-a facut sa se 
alipeasca, cu disperare, de traditia prin care simjeau ca se 
pastreaza nealterata, neatomizata, insa§i fiin^a lor, cea 
individuals §i cea na^ionala. 

Aceasta jale esentiala dupa un bun pierdut a nascut 
poezia poate cea mai autentica si mai reprezentativa pentru 
aceasta perioada, denumita in istoria noastra literara ca a 
meditatiilor filosofice, in care s-au remarcat Carlova (Ruinurile 
Tdrgovistei, Inserarea, Pdstorul intristat, Rugdciunea), 
Grigore Alexandrescu (Trecutul. La Mdndstirea Dealului, 



1087 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, op. cit, p. 136-137. 



377 



Umbra lui Mircea. La Cozia, Rasaritul lunei. La Tismana, 
Mormintele. La Dragasani, Anul 1840, Candela, Prietesugul, 
Intristarea, Intoarcerea), Ion Heliade Radulescu 
(Destainuirea, O noapte pe ruinele Tdrgovistii, etc.), 
Bolintineanu, etc. 

Pentru pasoptisti, care gandesc, in mare parte, in 
prelungirea conceptiei medievale, poezia nu inseamna 
versificatie: „Versificatia dar nu este poezie, nu este esentia 
unui ideal, ci o forma metrica, in care se cuprind regulile de 
muzica prin care se pot face versurile, ca sa fie in adevar 



■„1088 

versun 



Acelasi Heliade sublinia, in asentimentul cugetarii 
bizantine, ca „versul in limba romana a insemnat si inseamna 
mai mult cantare, si nu fiecum, ci cantare frumoasa, voce 
dulce si armonioasa. 

5 

lata si expresiunile populare si generale: Omul acesta e 

r ~ ' ,,1089 i rr •.■■ " 

cu vers; are vers jrumos, - vers ingeresc - detmitii in care 
recunoastem cu destul de multa usurinta filiera imnografiei si a 

5 5 5 O 5 

poeziei liturgice, intrucat „cartile bisericesti..., psalmii si 
prorocii sunt o poezie din cele mai inalte" 1090 . 

Modelul poetic fundamental e Biblia: „Tot e poezie in 
Biblie, imne, ode, epopee, drama, elegie, satira, si peste tot o 
aspiratie catre perfectiune, profetie cu un cuvant. 

La o asemenea poezie nu incape nici trohei, nici iambi, 
nici iambi, nici dactili [...], nu incap niste versuri in regula, si 
cu atat mai putin o proza. [...] 

Ceea ce la alti popoli era vers, in profetii sau poetii lui 
Israel naturalmente a devenit verset..." 1091 . 

Din nou avem o dubla traditie europeana pusa la 
contributie, cea a prozodiei clasice si cea biblica si crestina, 
imnica si profetica, ultima oferind substanta lirica de 
profunzime a textelor poetice. 

Mai inainte de poezie dar si odata cu ea se dezvolta si 
meditatiile in proza (despre care am adus vorba si mai 
devreme), continuand traditia prozei poetice medievale, 
remarcabile mai ales in oratoria religioasa. 

Proza lirica va da nastere poemului in proza, in genul 
caruia poate fi incadrata Cdntarea Romaniei, a lui Alecu 
Russo. 



1088 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit., p. 195. 

1089 Ibidem. 
1090 Idem ; p.467. 
1091 Idem, p. 230. 



378 



Analizand proza liricd in cartea sa, Mihai Zamfir ignora, 
din pacate, cu desavarsire, literatura bizantina si medievala 
romaneasca, dar stabileste cateva fapte esentiale: originea 
prozei poetice in antichitate si prelungirea ei in evul mediu, in 
stricta legatura cu oratoria si oralitatea, precum si 
antagonismul cu proza narativd: „poemul in proza" este „o 
entitate stilistica ce se opune [...] in special, prozei 
narative" 1092 . 

Pentru Mihai Zamfir, „ceea ce vagul termen de proza 
poetica acopera este o succesiune neintrerupta de eforturi, 
dispuse in larg evantai cronologic, care incepe cu cadenta 
oratorica ciceroniana, trece prin eforturile medievale de gasire 
a unei ars dictaminr 1093 si se propaga pana in romantism. 

„In acest lant continuu, aparitia poemului in proza 
[romantic si apoi simbolist] nu inseamna decat o veriga [...]. 
Sintagma proza poetica a inceput sa fie utilizata curent la 
sfarsitul secolului al XVIII-lea si are o semnificatie strict 

5 5 5 

denominativa. 

Tendinta fundamentala fusese ilustrata in alte epoci si 
alti termeni" cand „aceste forme estetice [...] serveau 
discursului oratoric sau religios..."; pentru ca „formele de 
proza poetica au vadit intotdeauna vocatia discursului retoric si 
in genere a tot ceea ce este legat de oralitate" 1094 . 

Liviu Papadima 1095 face un inventar amplu si concret a 
ceea ce se repercuta ca poetic in constiinta pasoptistilor, 
insistand pe dificultatea de a stabili distinctia de gen dintre 

~ 1096 

poezie si proza 

Daca Ienachita Vacarescu parea ca pusese lucrurile in 
ordine, stabilind in Gramatica sa ca „poetica iaste aceea ce 
arata a sa face stihuri", foarte curand Heliade il contrazice, 
scriind in 1832, in Curierul romanesc, ca „Nici rima, adica 
potrivirea sau imperecherea versurilor, nici numarul silabelor 
nu pot sa faca Poezia" 1091 . 

Intre cei doi nu este insa o distanta istorica sau estetica, 

5 ~ 

ci una de atitudine si de profunzime a perspectivei. Primul 
oferea o definitie didactica, al doilea se referea la esenta 

5 ~ 5 

poeziei. 



"Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza, op. cit, p. 7. 

1093 Idem, p. 13. 

1094 Ibidem. 

1095 



1096 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Papadima. 

Liviu Papadima, Literatura si comunicare. Relatia autor-cititor in proza pasoptista 



si postpasoptista, Ed. Polirom, 1999, p. 60-77 . 



1097 



Cf. Idem, p. 64. 



379 



Daca „vers si viers sunt semnalate din 1646 si 1649, iar 
stih inca de la Coresi, in 1563", in schimb „proza, prozaic, 
prozator figureaza... abia de la 1829 incoace" 1098 . 

Proza pasoptista cuprinde invederate pagini de poezie, 
clasificate, in functie de tenia, de catre Liviu Papadima, astfel: 
in primul rand peisajele de natura („cerul nocturn e obligatoriu 
incarcat de poezie si mister, stelele imprastie o lumina foarte 
brilianta siplind de poezie'" (N. Filimon) 1099 -poezia aceasta e 
un transcript din literatura medievala, actualizat lingvistic), 
apoi frumusetea feminina, amorul, visul (asupra caracterului 
sau romantic ramane sa negociem), tot ce tine de Evul Mediu, 
Orientul. 

Ascendentul poeziei, chiar si in proza, este explicat prin 
aceea ca „poezia are privilegiul de a incorpora in forma cea 
mai pregnanta sensibilitatea romantica ce marcheaza prima 
parte a secolului al XIX-lea" 1100 . 

La aceasta cred insa ca se adauga si puternica si 
ireprimabila components medievala a caracterului literaturii 
preromantice, la noi ca si in alte parti ale Europei. Iar in parafa 
medievalitatii romanesti se inscrie, la loc de frunte, lirismul 
contemplativ si retoric. 

Meditatiile poetice, asa cum apar ele concepute, 
reprezinta doar versificarea sau analogul unor meditatii in 
proza sau a unei proze poetice in sine. 

Un poet ca Alexandrescu, spre exemplu, ne ofera 
marturia exprimarii in versuri a ceea ce, in mod similar, notase 
in proza, in urma pelerinajului sau la manastirile din Olt. 

Si cred ca procedeul trebuie considerat valabil si pentru 
ceilalti poeti, autori de meditatii poetice, indiferent daca aceste 
notatii preliminare apar intr-o forma scriptica sau nu. (Putem 
adauga, la aceste fapte, si versificarea, de catre Bolintineanu, a 
lucrarii numite Cdntarea Romaniei.) 

Dar sa urmarim textul lui Alexandrescu: 

„Impacienti dar de a vizita teatrul [teatru e folosit aici cu 
sensul lui antic si medieval de priveliste, loc demn de privit] 
atator intamplari mari, a vedea locul nasterii atator barbati 
demni de comemorare, ne porniram curand de la Slatina si 
sosiram la 7 ore pe marginea Oltului [...]. 



1098 Ibidem. 

1099 Idem,p.68. 

1100 Idem ; p.72. 



380 



Aci [...] ne ocuparam privind un maret apus. Soarele 
inconjurat de nori vineti avea o fata sangerata si forma in unde 
o coloana de aur ce se parea ca iese dintr-un vulcan de flacari. 

Apoi, cand fu aproape a se ascunde, norii ramasi 
deasupra-i, subtiindu-se si intinzandu-se ca o panze de 
paianjeni, ii formara o diadema stralucita de diferite culori. 

Valurile, cu o soapta inecata, se sfaramau de mal, si 
tdcerea misterioasd ce domnea imprejur predispunea sufletul 
la cugetdrile melancolice care ne coprinsera (subl. n.), cand 
dupa putin umblet sosiram la locul numit Dragasanii, loc 
cunoscut de iubitorii petrecerilor pentru dealurile lui si 
calitatea vinurilor, iar de amicii omenirei nefericite, pentru 
moartea atator atleti ai libertatii grecilor. 

Noapta ne ascundea vederea obiectelor, dar cerul era 
limpede si stelele scanteietoare pareau a-si atinta cautatura 
spre campul de razbel [Peisajul va fi detaliat poetic in poezia 
Mormintele. La Dragasani]. 

Din cand in cand, cate unul din acele focuri care 
calatoresc in spatiu se desfacea din tarie, lasand dupe dansul o 
urma luminoasa [fenomenul stelelor cazatoare este reprodus si 
de Alecsandri, in pastelul Noaptea, unde cerul scutura din a lui 
poale lungi si rapizi meteori. 

Pare a fi relatarea unui fenomen real si inca nu stiu in ce 

J 5 5 

masura poate fi pus in legatura cu obsesia Zburatorului sau a 
Luceafarului, care apare la Vasile Fabian-Bob, Bolintineanu, 
Heliade si Eminescu], si se cobora a vizita batalionul sacru 
prefacut in tarana. 

A doua zi cercetaram cu de-amanuntul locul acela: nicio 
urma nu arata ca aici au fost inceputul luptei pentru libertate; 
plugul a trecut peste oasele grecilor, si sangele lor nutreste 
semanaturile; o singura cruce innegrita de timp e monumentul 
ce il arat locuitorii carii au fost martori intamplarilor de atunci. 

Simbol al pacei, ea uneste subt umbra sa pe turci si pe 
crestini, care se odihnesc impreuna in linistea mortii, marele 
impaciutor al patimilor si sfarsit al luptelor omenesti" 1101 . 

Asfintitul de soare, caderea noptii si spectacolul stelar, 
alaturi de tacerea nascatoare de melancolie, par a fi sentimente 
romantice, pe care usor ne-ar fi sa le punem pe umerii lui 
Young si Lamartine si sa ne vedem de treaba mai departe. 



1101 Gr. Alexandrescu, Poezii. Proza, op. cit., p. 214-215. 



381 



Ne incurca insa cateva amanunte. Primii poeti (in proza) 
ai astrilor si ai cerului instelat sunt Antim si Cantemir, dupa 
cum am aratat mai sus. 

Primul poem in proza, laic, apare in Istoria ieroglifica, 
iar prima punere in legatura a peisajului celest cu melanholia 
dateaza din perioada aparitiei Divanului (termenul in sine, 
melanholia, fusese folosit si de Nicolae Milescu). 

Ne permitem sa reamintim pasajele, desi le-am citat deja 
undeva anterior: cdnd lumina soarelui cu nuori sau cu neguri 
sa acopere, dzici ca vremea iaste melanholica sau tristd... 1102 ; 
la rasaritul soarelui, facliia cea de aur in sfesnicul de diiamant 
si lumina cea de obste in casele si mesele tuturor sa pune 1103 , 
iar la apus parintele planetelor si ochiul lumii radzele supt 
ipoghei [orizont] isi sloboade si lumina supt pamdnt isi 

. 1104 

ascunde... 

La timpul potrivit am facut si cuvenitele semnalari ale 
izbitoarelor similitudini cu omiliile lui Antim - desi Antim nu 
e singurul care poate fi invocat, caci imaginea atat de plastica a 
rasaritului nu este decat o evidenta parafraza a comentariilor 
patristice uzuale in Cazaniile romanesti, la pericopa 
evanghelica afiului ratacitor. 

Argumentul publicarii tarzii a Istoriei ieroglifice nu este 
valabil, pentru simplul motiv ca Dimitrie Cantemir nu facea 
decat sa reproduca, in romanul sau, laicizdnd fara sa 
desacralizeze, sintagme si expresii metaforice care purtau o 
evidenta amprenta religioasa si care, in literatura omiletica a 
vremii, erau o constants - si e de ajuns sa aruncam o privire 
spre tablourile infatisand panorame celeste ale lui Hie Miniat - 
ca sa nu mai vorbim de literatura patristica veche, care putea 
constitui neindoielnic o sursa, dificil insa de detectat pentru 
cititorii zilelor noastre. 

Intorcandu-ne la discutia noastra, adnotarile sub forma 
de proza poetica ale lui Alexandrescu pot sa ia forma poeziei 
(ceea ce inseamna ca instinctul e Uric, dar nu poetic-prozodic), 
dovada stand, cum anuntam deja anterior, poemul Mormintele. 
La Dragasani, din care reproducem, spre exemplificare, cateva 
strofe: 

Cdnd vizitam odatd locasurile sfinte, 
Marete suvenire din vremi ce-au incetat, 



1102 Dimitrie Cantemir, Divanul..., op. cit., p. 23. 

Idem, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 76. 
1104 Ibidem. 



382 



Eu ma opriipe valea bogatd in morminte, 
Unde atdti rdzboinici ai Greciei sldvite 
Strigarea libertdtii intdi au indltat. 

Ziua de mult trecuse; natura obositd... 

Se odihnea: nici zgomot, nici eel mai usor vdnt; 

Nimic viu: eram singur in lumea adormitd, 

Si stelele deasuprape lunca pdrdsitd 

Luceau ca niste candeli aprinse p-un mormdnt. 

Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri 
Pdrea c-auz un sunet, un uiet depdrtat, 
Ca glasul unei ape ce-neacd-ale ei maluri, 
Sau ca ale multimei intdrdtate valuri, 
Cdnd din robie scapd un neam impovdrat. 

Si ochii-mi s-atintard pe semnul mdntuintei [crucea] 
Ce singur se inaltd in locul de suspin, 
Protector al durerei, nddejde-a suferintei, 
Labarum [steag] vechi al luptei, simbol al biruintei, 
Prin care-a-nvins barbarii crestinul Constantin. /.../ 

Acelasi fenomen literar se poate depista si in cazul 
poemului Rdsdritul lunii. La Tismana, care a fost mai intai 
notatinjurnal: 

„Seara incepuse a da obiectelor o culoare fantastica, dar 
in fata noastra, spre rasarit, o lumina rosiatica vestea 
apropierea lunii; peste putin o vazuram licurind ca o stea 
departata, ca o faclie, care se aprinse in deasa intunecime a 
copacilor ce acopar muntele. 

Apoi un glob ruvinos se vazu leganandu-se printre 
frunzele desfacute de vant si, inaltandu-se putin, arunca o raza 
piezise pe ramasitele unei zidiri ce se vede pe coasta, apoi 
deodata aratandu-se deasupra stejarilor celor mai inalti, ca pe 
un piedestal de verdeata, lumina pestera sfantului [Nicodim de 
la Tismana 1105 ], turnurile manastirii, potecile tainice si stancele 
din fata, in vreme ce o parte a padurii, ramasa in umbra, facea 
sa se auza un uiet fioros, asemenea cu zbieretul departat al 
hiarilor salbatice. 

Am vazut de multe ori rasaind si apuind luna, dar 
niciodata acea priveliste nu mi-a facut atata impresie. Tacerea 



1105 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana. 



383 



acestei cetati imde odata rasuna zgomotul armelor, intinderea 
pustiului, singurateca lund ce se indlta melancolicd pe 
cdmpiile cerului mi se parea a inota in atmosfera ca un fanal 
[felinar] aruncat pe nemargiirea oceanului; toate umplea inima 
de melancolie si destepta ideea unei vieti petrecute in 
singurdtate, in sdnul naturei" 1106 ' 

Poezia urmeaza inde-aproape insemnarile, consemnand 
un proces de versificare de aceeasi natura cu procedeul 
obisnuit de Dosoftei, Costin, Antim, Cantemir... 

Poezia e un sentiment si nu o forma, oricat de clasica, de 
prozodie: 

Decdt infrumoasa noapte cdnd pldpdnda-i Una razd 

A iubitei melefrunte cu vii umbre colora, 

O priveliste c-aceea ochii-mi n-auputut sd vazd, 

Lun-asa incdntdtoare n-am avut a admira. 

§i intdi, ca o stelufd, cafdclie depdrtatd, 

Ce drumeful o aprinde inpustiuri rdtdcind, 

In a brazilor desime, in pddurea-ntunecatd, 

Printre frunze cldtinate, am zdrit-o licurind. 

Apoi tainicele-i raze ddndpiezis pe o zidire, 

Cepe muche se ridicd, locas trist, nelocuit, 

Mdngdie a ei ruind cu o palidd zdmbire, 

Ca un vis ce se strecoard intr-un suflet pustiit. 

Apoi glob rubinos, nopfii ddndmiscare si viafd, 

Se-ndlfd si, dimprejuru-i dese umbre depdrtdnd, 

Pe-ale stejarilor vdrfuri, pir amide de verdeafd, 

Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncdnd, 

Lumind addnci prdpdstii, mdndstirea invechitd, 

Feudald cetdiuie, ce de turnuri ocolitd, 

Ce de lund coloratd si privitd de departe 

Parea unul din acele osianice palate 

Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc: 

§i pustiul fdrd margini, si cdrarea rdtdcitd, 

Stdnca, pestera addncd, in vechime locuitd 

De al muntelui sfdnt pustnic ce sdrmanii il iubesc 



1106 



Gr. Alexandrescu, Poezii. Proza, op. cit., p. 250. Sublinierile ne apartin. 



384 



Erau dulci acele ceasuri de extaz si de gdndire: 

§oaptele, addnci murmure ce iau viafa in pustii, 

A mormintelor tdcere ce domnea in mdndstire, 

hoc de zgomot altddatd, de politici vijelii. 

Noaptea, totul astei scene colosala de mdrire, 

Doud nobile instincte cuputere destepta; 
Unu,-a cerului credinfa, altu,-a patriei iubire, 
Ce odatd-n aste locuripe stramosi ii insufla. 

Munfii nostri-au fast adesea scump azil de libertate, 

§i din vdrful lor romdnii, torent iute, furios, 
S-aruncau; mulfimi barb are pentru pradd adunate, 
Lei sosind, era lafuga ca un cerb ranit, fricos. /.../ 

Cu trufie craiul ungur catre \ara-nainteaza 
Suntplini munfii de ostire, suna zalele defier; 

Pintenii lucesc; la luna sabiile scdnteiaza; 
Basarab incheia pacea cum vrajmasii lui o cer 

Dar romdnii nu vor pacea, nu vor trista umilinfd 

Ce asupra-le aduce un necinstitor tractat: 

Ura lor e nempacata; in a lor cruda dorinfa 

Cuprind munfii, inchiddrumul ungurului spaimdntat. 

Astfel e atunci omorul, cat ostasul inceteaza 

Obosit, si riga singur cupufini scapa fugind; 

Stralucitele-i vesminte le arunca el de groaza, 

Pldnge si in a sa fara se intoarce blestemdnd. 

Niciodata asta luna ce inoata in tarie, 

Ca fanal purtat de valuripe a marilor cdmpie, 

Mai mult numar de cadavre de atunci n-a luminat, 

Niciodata mdndru vultur ce-n vazduh se cumpaneste, 

Acel domn al atmosferei ce un veac intreg traieste, 

De o prada-asa bogata inca nu s-a-ndestulat. /.../ 



Valabila pentru toata generatia pasoptista, de altfel, era 
rejectarea profesionalizarii poetice si literare. 

Acelasi Alexandrescu se confesa: „Ideea de a face o 
carte sau o brosura ma umplu de fiori, necunoscute oamenilor 



385 



fericiti care n-au cazut niciodata in ispita de a se numi 
autorr 1101 . 

Forma versificata, cu imbold din traducerile 
lamartiniene ale lui Heliade (1830), nu reprezinta decat un 
vesmant prozodic pentru cugetari vechi, pe tema trecerii 
timpului si a vanitatii lumesti (asa cum se intalneau inca, spre 
sfarsitul secolului XVIII, la un Gherasim Putneanul sau la 

5 ~ 

episcopul Chesarie, in prefata Mineiului citat undeva mai sus), 
in conjunctie cu exaltarea epocii medievale si a personalitatilor 
sale dominatoare, sfintii si voievozii. 

~ 5 5 

Alexandrescu continua tonul plangerilor costiniene si 
care am vazut ca n-au cunoscut niciodata sincope in poezia 
romaneasca: 

O! cum vremea cu moartea cosesc fdrd-ncetare! / Cum 
schimbdtoarea lume fugdnd o rennoiesc! / Cdtd nemdrginitd 
pun ele depdrtare / Intre cei din morminte si acei ce doresc! // 
Unde atdti prieteni pldcuti de tinerete? / Unde-acele fiinte cu 
care am crescut? / Abia ajunsi in vdrsta frumoasei diminete, / 
Ca eafdr-a se-ntoarce, ca ddnsa au trecut! (Meditatie). 

La Bolintineanu, despre care vom vorbi mai tarziu, 
recurenta acestor refrene este semnificativa. Astfel de cugetari 
cuprind insa si Meditatiile poetice (1830) ale lui Heliade: 

Te iubesc, scumpd, dar de ce trece / Grabnica vreme 
iute la zbor? /la, si ne zice cd-e trecdtor / Tot, s-il impinge la 
mormdnt rece! // P-ale ei aripi trecem si noi; / Pa nesimtite, 
ah, tineretea / Zice: Adio!... si bdtrdnetea / Ne-aratd drumul 
plin de nevoi. /.../ Ah, si tree toate, n-astept si zbor: / La 
vdnturi frunza cea fugdtoare, /La mare unda cea pldngdtoare, 
/ Omul la moarte mai grdbitor (Elegie I. Trecutul). 

In lirica lui Bolintineanu observam adesea cezuri 
nea§teptate, inegalitatea versurilor §i imperfecjiune metrica - 
fapte care Jin de tehnica poetica §i care i-au fost reprobate - dar 
motivajia ne-o ofera el insu§i, §i anume confuzia dintre poezie 
§iproza poetica, ecou medieval pe care el inca il recepteaza cu 
intensitate, pentru ca il vedem pe Conrad (o mascd pentru 
Balcescu, dar si un posibil avatar poetic al sau, ca mai tarziu 
avatarii literari ai prozei eminesciene) in ipostaza de poet in 
proza (sau reflexiv poetic): 

Iubea sdfacd versuri desi prea rar le scrie: /A strange 
arta-n reguli, credea cd-i o sclavie [dezavuarea poeziei ca 
metrica]. / Era poet el insa in suflet si scria / In proza 



1107 Idem, p. 209. 



386 



pitoreascd (subl. n.) tot ceea ce simfea. / El trece toatd 
noaptea sub domele tdcdnde, / S-asculte armonia naturii 
imbdtdnde. 

Istoria §i folclorul, pe care pasoptistii le recupereaza 
(Bolintineanu, Alecsandri, Negruzzi, Heliade), sunt 
componente ale tezaurului spiritual, infuzate de elementul 
religios §i inseparabile de acesta, de§i nu excludem din discujie 
nici influenza romantismului european, in explicarea acestor 
efuziuni. 

Insa aceasta influenza, ca §i, anterior, cea a umanismului 
medieval sau a curentelor moderniste de mai tarziu, se pliaza 
pe cutele unui suflet care recepteaza ceea ce ii este propriu, 
imprumutand acea manu§a stilistica, acea vestimentajie care sa 
ii vina bine, dar prezervandu-§i identitatea §i fizionomia 
launtrica. 

Confluenja in sine dintre Rasarit §i Apus, identificarea 
toposurilor compatibile e posibila datorita radacinilor 
spirituale comune. 

Gheorghe Asachi, fiul preotului Lazar Asachievici (om 
de incredere al mitropolitului Veniamin Costachi, calugarit 
dupa moartea sotiei sub numele de Leon Asachi), este o 
personalitate cu o cultura bogata, care traieste o perioada in 
Italia §i il admira pe Petrarca, dar ramane afiliat inva^aturii 
traditionale. 

Intr-un poem ca Increderea in Dumnezeu, el se declara 
convins ca: Invins nu este / Cel ce-n Dumnezeu crede! / Cd in 
credinfd / Puterea sede; / Ea patria scapd / Cdnd este-a pieri! 
Caci strigatele de durere ale celor asupri^i Domnul aude / din 
tron de stele. 

Daca istoriografia noastra veche se revendica de la 
Sfantul Moise (a§a cum afirma Miron Costin §i Constantin 
Cantacuzino), Gheorghe Asachi revendica poezia §i o 
legitimeaza de la Sfantul David Psalmistul, dintdi profeta, 
cdntdtor de imne sdnte (in poemul Pleiada), - iar Heliade pe 
Biblie in intregime. 

Este o buna dovada a unei con§tihn;e needulcorate: mai 
inainte de a scrie, poe^ii se asigura ca gestul lor nu este un 
pacat. 

Fundamentarea poeziei lor romantice pe Psalmii 
Sfantului David confirma faptul ca ei se conformau unui mod 
de a face poezie, al secolului lor, dar ca nu se adaptau interior 
unei viziuni de import, ci ramaneau conservatori in ceea ce 
prive§te confinutul ideatic al poeziei. 



387 



§i aici aflam raspunsul la intrebarea: care este legatura 
intre Dosoftei sau Miron Costin §i poezia culta a secolului 
XIX? Legatura e Psaltirea. §i legatura aceasta nu se opre§te 
nici aici, pentru ca pratica psalmilor moderni i§i va gasi ecou 
la Macedonski 1108 , Blaga, Arghezi... . 

Pentru Asachi, poezia are o finalitate morala, urmarind 
sa-i invete pe oameni credinja in Dumnezeu §i virtutea cea 
inalta: Spre virtute versu-mbie, despre rele face urd, / 
Fermecdndu-ni adapd d-o inaltd-invdtdturd {La patrie) 1109 . 

Ulterior, „intre „pldcuta" „ghirlandd de flori pldpdnde, 
June ", care incoroneaza fruntea tanara a cantare^ilor iubirii, §i 
„falnica cunund" de pe „ fruntea cea umbritd de bucle de 
argint" a poetului profet intonand cantecul sublim al 
neamului, poezia eminesciana opteaza, programatic, pentru cea 
de a doua. 

Vocajia poeziei nu e, a§adar, placutul, ci 
sublimul.." 1110 , noteaza Ioana Em. Petrescu, adaugand ca 
Epigonii denota o „nostalgie a varstei organice §i profetice a 
poeziei, cand scrierile au valoarea sacra de scripturr mi . 

Poezia lui Vasile Carlova, „primul poet roman modern 

1 1 1 

prin sensibiliate si expresie" - in opinia lui Densusianu, 

I I I Q 

Ibraileanu si Cioculescu -, trecut la cele ve§nice la numai 
22 de ani, este plina de mild, de tristeje compatimitoare §i de 
bldndefe, sentimente profund creatine: 

„De lucruri, Carlova se apropie totdeauna cu mild. O 
tristeje fundamentala, care n-atinge, totu§i, propoitiile 
disperarii, inso^e§te demersul sau liric. 

O tristeje §i o bldndeje care vor sa ocroteasca o realitate 
fragila" 1114 , realitate unei lumi careia ii traie§te evanescen^a §i 
ii presimte crepusculul. Poetul se reculege in faja trecutului 
tarii sale §i contempla natura in acord cu propriile-i trairi. 



1108 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski. 

1109 Gheorghe Asachi, Opere, ed. critica si prefap de N. A. Ursu, vol. I (versuri si 
teatru), Ed. Minerva, Bucuresti, 1973. 

Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice $i viziune poetica, edi^ie 
ingrijita si prefa^ata de Irina Petras, Ed. Paralela 45, 2005, p. 33-34. 

1111 Idem, p. 35. 

1112 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii romdne 
moderne, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971, p. 12. Despre Vladimir 
Streinu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu. 

1113 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu. 
1114 Eugen Simion, Dimineafa poefilor, op. cit., p. 42. 



388 



Eugen Simion apreciaza ca este vorba de o scriere ca o 
pldngere §i de o „realitate interioara" nedeterminata de 
„contactul cu universul din afara" 1115 , ci proiectata asupra lui. 

Se poate spune §i a§a, dar se poate interpreta §i in felul 
in care Ion Negoijescu injelegea tristejea fundamentala a 
cosmosului in poezia lui Eminescu, care nueo reflecjie a 
interiorita^ii poetului. 

Cred ca este un loc de intalnire, intre logosul uman §i 
logosul cosmic, intre nostalgia umana §i nostalgia cosmica 
dupa restaurea fapturii in framusetea §i puritatea sa originare. 

Spre aceasta hermeneutica ne direc^ioneaza §i alte 
simboluri din poezia lui Carlova, care au reverberajii adanci in 
con§tiinJa bizantin-ortodoxa a literelor romane§ti tradi^ionale. 

Remarcam, impreuna cu Eugen Simion, o „euforie a 
dulceluf 1116 in poemele sale: intristarea e dulce, mila e „vecina 
cu extazul", izvoarele, raurile, lumina soarelui, chipul 
pastori^ei, somnul pamantului, primavara, toate sunt dulci, o 
jale dulce stapane§te panorama lumii contemplate ca o trista 
vale (Inserare). 

Cum ar fi zis Bolintineanu: ochiul vede dulce... 

Carlova face, in poezia romana, figura de Lamartine, 
pentru ca e capabil sa poetizeze starea de spirit. 

Nu e usor insa, pentru noi, cei moderni, a decela cat de 
mult se ascunde, in spatele acestei melancolii romantice, jalea 
medievala, plansul biblic si profetic, care continuau sa existe, 
sa subziste in adancurile spiritualitatii romanesti si sa coexiste 
alaturi de dorinta de emancipare politica si sociala, care purta 
masca (nu in sens peiorativ) europeana. 

Vom reveni la aceasta discutie putin mai jos, cand un alt 
autor pasoptist, Costache Negruzzi, ne va lamuri in termeni 
neechivoci asupra a ceea ce scriitorii nostri din epoca inteleg 
prin melancolie. 

Intorcandu-ne la Carlova, trista vale ne duce iminent cu 
gandul la valea pldngerii, specifica psalmilor, indicand 
pamdntul ca loc de exil pentru oameni (patria este Raiul, sa nu 
uitam - o afirma si Heliade, in Anatolida, destul de limpede: 
parasind Edenul, expatriat e omul...), topos suficient solicitat 
de literatura medievala §i retruvabil, cu sensul traditional, 
inclusiv in poezia simbolista a lui Macedonski. 

In ce prive§te epitetul dulce §i coreletivul sau, placutul, 
ar trebui sa se §tie faptul ca sunt doi termeni care fac parte din 

1115 Ibidem. 

1116 Idem, p. 44. 



389 



vocabularul isihast curent §i al descrierilor mistice - E. Simion 
are dreptate sa perceapa, intuitiv, o vecinatate cu extazul. 

In orice fel de discurs teologic, prezenja unor sintagme 
de genul „diilcele Iisus", „dulcele Hristos", „lumina cea dulce 
a lui Hristos", „dulcea^a luminii dumnezeie§ti", „dulceaja 
harului", „dulcea^a pustiei" (anahoretice), etc., due la 
identificarea autorului, in mod indubitabil, ca isihast. 

Din experienja personala, pot sa spun ca nu am auzit §i 
nu am citit niciodata un ne-isihast (nepracticant al ragaciunii 
inimii) care sa apeleze la acest epitet. 

E o marca de identificare dincolo de eroare. 

Textele vechi, de la Coresi la Dosoftei, de multe ori nici 
nu mai folosesc termenul har - nu zic har dulce -, ci il 
inlocuiesc cu dulceaja, dovedind o amprenta isihasta puternica 
§i o practica indelungata, pe aceste taramuri, a ortodoxiei 
isihaste - D. H. Mazilu se declara de acord, in acest punct, cu 
Parintele Dumitru Staniloae, in stabilirea unei arhaicitafi 
venerabile a isihasmului romanesc pe temeiuri lingvistice. 

Carlova §i, dupa el, Eminescu (dar si ceilalti poeti 
pasoptisti), vor solicita foarte mult acest epitet, aparjinand 
sferei mistice a limbii romane (interesant faptul ca e un cuvant 
latin, conservat intr-o forma aproape aidoma cu a etimonului 
sau, §i care, impreuna cu sihastru sau cu toponimul Rdmefi, 
termeni de asemenea arhaici, ne avertizeaza asupra vechimii 
practicilor eremitice). 

Iar eu refuz sa cred in coincidence, in asemenea situatii. 

Dimpotriva, cred ca amandoi erau familiari cu literatura 
patristica tradi^ionala §i cu scrierile medievale romane§ti. 

Poemele Pdstorul intristat §i Inserarea recupereaza o 
imagine a cosmosului a§a cum o pastreaza tradi^ia ortodoxa. 

Remarcam mai ales, in Inserarea, o ipostaza a lunii (§i o 
viziune, implicit, a a§trilor cere§ti) a§a cum apare ea la Antim 
Ivireanul - in doua predici, la Sfinjii Apostoli Petru §i Pavel si 
la Sfantul Nicolae -, ipostaza pe care o va infaji§a Mihai 
Eminescu in ciclul Scrisorilor (mai ales in Scrisoarea I) §i in 
care ea apare ca simbol al unei Lumini ganditoare, ca reflexie 
in lume a Gandirii §i Injelepciunii ve§nice: luna, vremelnica 
stapdna urea pe cer c-ofrunte mai blajina. 

De asemenea, in prelungirea unei tradijii indelungi 
crestine si bizantine, Dumnezeu este numit Soare, in poemul 
Rugaciune. 

Tot la Eminescu ne due cu gandul §i imagini precum 
gramezile de stele, cea a zefirului ca umbra defrumos, termeni 



390 



ca a raului murmura sau cugetarea profunda pe care o 
provoaca negura mdhnirii. 

Ceea ce demonstreaza ca aceste atitudini, preluate din 
tradijia liturgica §i oratorica, bizantina §i romaneasca, 
constituie fondul adanc §i reverberant al poeziei romantice 
romane§ti §i al lui Eminescu §i ca exista o inrudire cu mult mai 
profunda intre Eminescu §i predecesori (Asachi, Carlova, 
Bolintineanu, Heliade), intre spiritele romdnesti (cum sus^inea 

1 1 1 1 

Eugen Ionescu), decat intre Eminescu §i Goethe 
Novalis 1118 , Schiller 1119 , Byron 1120 , etc. 

Ion Negoi^escu a subliniat aceasta tradi^ie, afirmand: 
„...fara temei ramane §i sus^inerea dupa care el [Eminescu] ar 
fi creat limba poeziei noastre: au intocmit-o §i i-au dat §lefuire 
un Asachi, un Heliade, un Alexandrescu, un Bolintineanu, un 
Alecsandri; in schimb, Eminescu i-a darait o alta potenja lirica, 
in care el a concentrat, intr-un amalgam scaldat de valori noi, 
realizarile lor. Aproape toate viziunile sale i§i au originea in 
osmozele romantice anterioare ..." 

Si Ioana Petrescu era de acord cu aceasta pozitie 
considerand ca universul poetic eminescian este „puternic 
ancorat in spiritualitatea pasoptista" 

In Ruinurile Tdrgovigtii, poem construit pe tema 
costiniana a curgerii timpului si a desertaciunii trufiei umane, 
Carlova susjine vehement (lucru pe care il fac to^i poejii) ca i§i 
afla alinarea in credin^a sa, lepadand vanitatea lumii: Eu unul, 
in credinfd, mai mult ma mulfumesc /A voastra [a zidurilor] 
dardmare pe gdnduri sa privesc, / Decat zidire inalta, decat 
palatfrumos, /Cu stralucire multa, darfara unfolos. 

Iar in poemul Rugaciune, reclama mantuirea pentru 
patria sa, aratand ca Jara sa cu lacrimi l-a Ta fiinfa /In veci 
inchine recunostinfa, / Sa glasuiasca numele Tau, / Urmdnd 



1117 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe. 

1118 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Novalis. 

1119 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller. 

1120 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron. 

1121 Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, edi^ia a IV-a revazuta, Ed. Eminescu, 
Bucuresti, 1994, p. 8. 

Intr-o nota prezenta pe aceeasi pagina, se precizeaza si faptul ca: „Apropierile pe care 
autorul le face intre Eminescu si romanticii germani ai primei perioade, ori diferi^i poe^i 
si filozofi nu presupun intotdeauna o influenza directa, ci adeseori o simpla comunitate 
spirituals'. 

1122 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 33-35. 

1123 Idem, p. 24. 



391 



intocmai voinfii Tale, / Cerdnd si rdvna inimii sale / A-ifi spre 
pazd la orice rau 

Lui E. Simion i se parea ca „sensibilitatea lui Carlova nu 
este facuta pentru jeluirea profetica" , concluzie la care 1-ar 
fi putut aduce cateva versuri interpretate printr-o acustica 
moderna, in care suna constant refrenul laicizarii. 

Caci, in Ruinurile Tdrgovistei, poetul afirma: Nici 
muzelor, cdntare, nici mild voi din cer, / O Patrie a pldnge cu 
multdjale cer. 

Cuvintele nici mild voi din cer ne-ar pute convinge de 
distanjarea moderna dintre Dumnezeu §i om, insa nu cred ca 
aceasta este interpretarea corecta. 

Ceea ce poetul susjine aici este faptul ca, in rugaciunea 
sa, primeaza dragostea pentru neamul sau, iar nu binele 
personal. Un fel de: jalea unei lumi, Pdrinte, / Sa pldngd-n 

1 1 Of\ — 11 T7 

lacrimile mele (O. Goga , Rugdciune ). 

Sau, in idiom modernist: poetul ca si soldatul nu are 

1 1 ^8 

viola personald (N. Stanescu, Poetul ca si soldatul ) §i 
lacrima lui nu e lacrima lui, ci este lacrima lucrurilor (Poezia, 
din vol. Necuvintele) . 

De altfel, pu^in mai devreme evocam rugaciunea lui 
Carlova catre Dumnezeu, ca dovada ca aceasta comunicare cu 
Absolutul nu era blocata, nici anulata de sentimentul parasirii, 
al solitudinii religioase. 

Pentru a face mai multa lumina asupra receptarii 
lamartinismului si a melancoliei romantice in spatiul 
romanesc, este intersant sa ne oprim la un poem intitulat chiar 
Melancolie, apartinand lui Costache Negruzzi, si in care 
autorul ne deconspira, intr-o maniera aproape didactica, 
perceptia pasoptista asupra acestei stdri de spirit care a motivat 
nasterea romantismului si ratiunile pentru care a fost adoptata 
de poetii romani, desi - vom vedea - nu cu sensurile 
manifestarii ei in Europa de Apus, ci interpretatd si tradusd 
prin sensibilitatea si spiritualitatea poetilor autohtoni. 

Melancolia este, dupa Negruzzi (care exprima nu doar 
un punct de vedere individual, ci optica poetica a epocii sale) 
dar ceresc trimis in lume din sdnul lui Dumnezeu, o 
manifestare spirituals in singurdtate. 



1124 *** p oez i a rom ana clasica, edi^ie ingrijita de Al. Piru §i loan Serb, cuvant inainte 
de Al. Piru, col. BPT, Ed. Minerva, Bucure?ti, 1976. 
1125 Eugen Simion, Dimineafa poefilor, op. cit., 43. 

1126 Octavian Goga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga. 

1127 Intregul poem: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaciune_og.php. 

1128 Idem: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/54825/Poetul_ca_%C5%9Fi_soldatul. 



392 



Este un fenomen spiritual de recluziune benevola, de 
sihastrie in mijlocul naturii, contempland un univers capabil sa 
rostuiasca, adanc compatimitor, cu omul. 

Negruzzi spune melancolie si melancolie, dar si 
melanholic, cu un termen atestat la Cantemir, in Divan. 

Sihastria si reculegerea in mijlocul naturii formeaza 
tiparul melancoliei pasoptiste: Carlova, Alexandrescu, 
Negruzzi si altii o concept in termeni identici. 

Cu totul alta va fi situatia la Eminescu: imaginea-simbol 
a melancoliei sale este biserica-n ruina - biserica inteleasa ca 

5 

efigie cosmica dar si biserica sufletului uman. 

La pasoptisti e mai mult toamna, asfintire, desfrunzire - 
noapteainseamna/?nveg/zere, cugetare si contemplare. 

La Eminescu vine iarna si noaptea, cu semnificatii 
dramatice, pentru ca si Eminescu e o constiinta mult mai 
patrunzatoare si mai lucida, in comparatie cu preromanticii . 

Definitia melancoliei se deduce cu destul de multa 
usurinta si claritate din discursul negruzzian: melancolia 

5 5 5 O 

inseamna constientizarea suferintei si a patimirilor personale, 
din motivatii diverse, si adancirea in aceasta contemplare 
interioara, in sine, a nefericirii, pana la identificarea, 
recomandata de crestinismul oriental, cu umanitatea universale 

5 ~ 

si recunoasterea intru sine a conditiei umane umile, mizere, 

5 5 5 ~ ~ 

stare care produce, paradoxal, pace, placere si liniste: 



Caci placerile sunt multe care vin din bucurie, 
Insa nuputine are si dulcea melancolie; 
S-un om simtitor alege, decdt agere clatiri, 
Pe ale melancoliei linistitele uimiri. 

Ilprivesti catdndsa afle in al artelor locase 

Nu icoane renumite, pomeniri mdndre, trufase, 

Ci tabloul melanholic unde-un june-amorezat 

Stajalindpe straini tarmuri de iubita-i depdrtat; 

Sau un tdnar ce suspina intr-o singuratate, 

Suferind pentru-a satara, pentru drept si libertate. /... 

lata Una primavara incepu a ne zdmbi; 
Mii deflori insmalta cdmpul revarsdnd a lor miroase, 
Iar zefirii printre frunze cu-a lor aripi racoroase 
Raspdndesc un dulce sunetpe natura-nveselind, 
Si la glasul lorfaptura se resimte inviind. 



393 



Dar decdt acel lux mare a naturei inflorite 
Preferdm mai bine umbra celor rddiuri linistite; 

Acolo in incdntare sub frunzisul nepatruns, 
Inima isi dezvdleste sintimentul sdu ascuns. 

Cdnd copaci plecdnd asupra-ti a lorfrunte despletitd 
Iti intovarasesc pasii pe-o cdrare mult iubitd; 
Cdnd zefirul care-n sesuri de abia rasufla lin, 
Printre frunze se aude ca un geamdt de suspin; 
Toate chem la reverie, toate plec la indurare 
Si-n racoarea acea dulce inim-afla stdmparare. 



Ceea ce descrie Negruzzi mai sus e un reflex edenic, al 
gestului postlapsarial al primului om, care se ascunde in 
racoarea serii (Fac. 3, 8) la umbra copacilor din gradina 
Raiului, pentru a afla adapostul caintei pentru regretele sale. 

Inima poetului pasoptist, condusa de natura 
mnemotehnic, cu placere-si aminteste trecutele suferiri, pentru 
ca le accepta ca o compensate a caderii umane. 

Paraul cu-a sa murmura si cu unda gemdtoare si salcia 
cu co sit He- i rdsf irate in apa lui sunt menite sa reconstituie 
comuniunea om-cosmos: Noi iubind compdtimirea ce ei vor a 
ne-ardta, / Aflam vie multumire langd ddnsii a ofta. 

Panorama cerului in asfintit este un motiv de profunda 
meditatie melancolica, cand ochii insetati de lumina (ca ai lui 
Apostol Bologa) cauta soarele si norii d-azur si aur, retinand 
aceasta lumina in suflet chiar si dupa ce ea a apus: Steaua zilei 
osteneste tdnjitoarele-mi vederi; / Ochiul meu muiat in lacrimi 
afla mai multe pldceri / Cdndpe nori d-azur si aur cautdnd se 
oboseste /Lumina ce nu se vede, dar tot incd se simteste. 

Vom descopei curand si in Bolintineanu un vazator al 
luminii care nu se vede. Epoca pasoptista inca simte, in 
noaptea lumii, lumina pe care Eminescu o va mai vedea doar 
prin ferestrele lunii si stelelor. 

Daca primavara, cu natura inviind, inseamna lux mare a 
naturei injlorite, explozie luxurianta a vietii in datele genetice 
ale unui cosmos paradisiac, care e greu de suportat pentru 
constiinta omului care cauta umbra copacilor si murmura 
indurerata a raului in consonanta cu starea sa de spirit, in 
schimb, toamna suferind este potrivitd cu-al sdu chin. 



394 



Exista o corespondenta intre muritorul melancolic si 
natura murind care face toamna vestedd si tristd sa aiba 
frumuseti. 

In fine, motive de melancolie ofera poetului vederea 
monumentelor parasite, adica panorama vanitatilor lumii (si 
recunoastem caeo melancolie medievala), dar si contemplarea 
unei manastiri, sfdnt azil de pocainta (dupa cum muntii sunt 
scump azil de libertate in versurile lui Alexandrescu), unde 
suflete viteze, parasind al lumii greu, / Isi petrec restul vietii 
lauddnd pre Dumnezeu. / Gdndul lor fugind din lume este 
numai vecinicia, / Cdnd ii vdd [pe monahi], un noupret are in 
ochiu-mi melancolia, / Judecdnd cd-n lumea asta ne e dat sd 
suferim... . 

Aceasta melancolie romanticd mi se pare profund 
metamorfozata de un sentiment si o spiritualitate traditionale. 

Aidoma, purtatoare de melancolie este si vederea unui 
jalnic tintirim, care este o cucemica privire si o icoan- 
inavutita pentru poet. 

Acest poem poate fi privit ca o cheie hermeneutica in 
descifrarea sentimentului care insoteste poezia ruinurilor din 
opera lui Carlova, Alexandrescu sau Heliade. Justificarea 
melancoliei este autohtonizata si ortodoxizata si nu are sensul 
pierderii sau al indepartarii de Dumnezeu. 

Asemenea scrie si Bolliac: „Dulce tacere! [...] Tu versi 
in tinerele inimi acea dulce melanholie, ce adoarme cumplitele 
furii ale nenorocirii; [...] O, cat este de placuta intristarea ce tu 
aduci ! . . . " (Meditatia II) U29 . 

Bolliac, care se confunda cu poetul-profet sau Crestinul- 
Poet cuprins de delirul de profet (La muza mea), considera ca 
si contemplatia si meditatia sa poetica urmeaza si se poate 
apropia de exemplul sihastrului, retras in pestera de munte: 

Eu ma unesc cu tine: imi place sdprivesc 
Aceste varfuri albe, mai nalte decdt norii, 
Pe care schinteiazd cdte odatd sorii, 
Ce din campie-afundd deloc nu se zdresc! 

Imi place s-ascult rdul mugind intr-un abis; 
Imi place-a privi brazii informi de pir amide, 
Moliftul si cu tisa, ce malurile-nchide, 
Ce tari cetdti in aer, spre cer numai deschis! 



1129 



Cezar Bolliac, Scrieri I. Meditatii. Poezii, editie, note si bibliografie de Andrei 



Rusu, prefata de Mircea Scarlat, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983, p. 13. 



395 



Imi place s-ascult vdntul tundnddin mal in mal, 
Imi place sa vaz capra sarind din piatra-n piatrd, 
Imi place s-aprinz zeada pe o intinsa vatra 
Si cerbulp-o sprdnceana sa-l vazfara rival. /.../ 

Eu as dori cu iine aci sa vietuiesc, 
Sa-mpartasesc cu tine si gdndul si vorbirea, - 
Ast dar cu care cerul doteaza omenirea, 
Si care anticristii pe buze ni-l zdrobesc. /.../ 

Oricum, ermit ferice, de inca esti p-aci, 

Eu strig si-ti doresc pace; iar de-ai ajuns cu bine 

In corul eel de ingeri, ma trage sipe mine, 

Ma trage, edei e timpul a nu ma mai munci. 

(Ermitul) 

Meditatia lui Alexandrescu, sub al noptii cer prea dulce 
(din poezia Intristarea), denota aceeasi atitudine: 

Scdrbit peste masura 

De zgomotul cetatii, 

Eu caut in natura 

Un locfar ' de murmur, 

Supus singuratatii. 

In aceasta singuratate, poetul cugeta la conditia umana 
(Ca Fenix far' de moarte / Se naste-a mea durere /.../ 
Fandoma pldngatoare, / Eu tree aceasta lume / Ca frunza 
plutitoare / Ce salt a pdna moare / Pe farm far a de nume) si 
privegherea lui se termina, firesc, in rugaciune catre 
Dumnezeu, implorat sa Se coboare, pentru a-i alina suferintele, 
din bolta de marire, Cel ce este 

Fiintafar' de nume! 

Ce pasarii dai zbor, 

Ce marilor dai spume, 

Ce omului dai lume 

Si apelor izvor! 

Pasoptistii au imbratisat romantica intoarcere la natura 
(dar nu ca un refugiu vanitos in solitudine si salbaticie), pentru 



396 



ca retineau din traditia lor proprie ca „natura, creatia este o 
carte infinita, plina de mistere [...]. 

Natura fu primul si marele instructor al oamenilor 
primitivi [a nu se citi in sens evolutionist, care ii erea strain lui 
Heliade] ... ,,113 °. 

La Ion Heliade Radulescu, didacticist si moralist, 
versificand aproape in permanenta un discurs retoric, 
remarcam optica sa estetica, concepjia despre arta §i poezie 
care nu pune arta pe acela§i piedestal pe care o a§aza 
concep^iile apusene ale vremii sale: 

„Poezie sau ^oir\aiQ va sa zica facere, creatie. Creatorul a 
toate, Dumnezeu, este primul §i Atotpotentul [Atotputernicul] 
poet. Creatia sau poezia sa este universul intreg. 

Poezia cea mai sublima si vera este aceea ce se exprima 
prin fapte. 

Dumnezeu prin fapte [faptele lui Dumnezeu inseamna, 
la Dosoftei si Varlaam, fapturi, creatia lui Dumnezeu] si-a 
exprimat si isi exprima cugetarile [e vorba de conceptia 
ortodox-bizantina conform careia universul creat este gandul 
lui Dumnezeu din vesnicie transformat in lucrare, materializat, 
plasticizat] . [...] 

Bietul om copiaza numai cat poate faptele Marelui Poet, 
Dumnezeu, §i cu cat prin fapte se apropie de Dumnezeu, cu 
atat poezia lui este mai sublima" 

Mesajul sau estetic catre confraji este acesta: 

„Canta^i, poeji, pe Dumnezeu, natura intreaga, amorurile 
cele sacre [iubirea conjugala], inaljaji pe femeie la gradul ei 
predestinat de la inceput [de la facerea lumii], cantaji pe toji 
barba^ii cei mari, inaljaji-i de model inaintea posteritajii, 
mal^i virtutea prin tragediile voastre §i flagela^i numai §i 
numai viciul, iar nu pe om, in comediile §i satirele voastre, §i 
veji deveni suveranii tuturor politicelor. 

Ocupaji-va cat simfifi in voi darul de sus, vocafia 
preofiei (subl. n.), ocupaji-va de vera teologie, de vera morala, 
de §tiinja educajiunii, insura^i-va §i deveniji paring de familie, 
sim^i amorul conjugal §i patern in inimile voastre; sim^i 
durerea parinjilor cand i§i pierd copiii [...] §i fi^i siguri ca prin 
§tiinjele tributare, la vocajiunea voastra de preoji, prin 
ocupajiunile demne de inalta voastra misiune, ve^i face politica 
cea mai divina" 1132 . 



1130 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit, p. 237. 

1131 Idem, p. 193-194. 

1132 Idem, p. 182. 



397 



Regasim aici vechea concepjie bizantina, care unifica 
rolul politic cu eel eclesial §i in care scriitura avea vocajie 
omiletica. 

Punand in taler framusejea creajiei divine cu cea a 
creajiei umane, Heliade Radulescu ii acorda toata demnitatea 
primei dintre acestea, dupa cum se poate vedea in poemul 
Anatolida sau Omul siforfele: 

Adam duce pe Eva in leagdnul d-aproape 

Deflori si de verdeafa. Niciun talam vreodata 

Din stanfele regale augustelor mirese 

N-avu atdta arta, nici adornare [impodobire] simpla 

Cu-atdta maiestate, decor mai admirabil. 

Flori, vife infestoane, cum nu produce arta, 

In toata abondanfa in toata frumusefea 

Suav decora bolta, parefii si intrarea, 

Extazia vederea si incdnta mirosul. /.../ 

Atoatecreatorul, Principiul frumusefei, 

A fast decoratorul cdndaplantat Edenul. 

Remarcabil e faptul ca §i Eminescu va sus^ine acela§i 
lucru, in poemul Icoand si privaz, cu o precizare esenjiala, in 
plus, subliniind concepjia moderna care aduce in discujie un 
asemenea subiect §i o astfel de comparable (pe care cei vechi 
nu o faceau, considerand ca omul prive§te spre Dumnezeu ca 
spre icoana sa §i i§i prime§te de la El, Incepatorul frumusejii, 
inspirajia): 

Aceasta e menirea unuipoet in lume? 

Pe valurile vremii, ca boabele de spume 

Sa-nsire-ale lui vorbe, sa spuie verzi s-uscate 

Cum luna se iveste, cum vdntu-n codru bate? 

Dar oriedte ar scrie si oriedte ar spune... 

Cdmpii, padure, lanurifac asta de minune, 

Ofac cu mult mai bine de cum o spui in vers. 

Natura-alaturata cu-acel desemn prea §ters 
Din lirica moderna - e mult, mult maipresus. 



398 



Parafrazand rugaciunile §i psalmii Utreniei, Heliade 
compunea urmatoral poem, intr-un stil, de confesiune 
religioasa sub forma lirica, initiat de Iancu Vacarescu, in care 
va scrie si Cosbuc: 

Cdntarea diminelei 

Din buzi nevinovate 

Cui Altui se cuvine, 

Puternice Pdrinte, 

Deceit Tie a da? 

Tu esti Stdpdn a toate, 
Tu esti Preabunul Tata; 

A Taputere sdnta 
Faptura fine-ntreaga, 
Ne line §i pe noi. /. . ./ 

Cu topi dara, Tie 
Cdntam cdntare noua; 

Inflacara unirii 

Intindem mdini la Tine, 

Rugdm sa ne-nsofe§ti. 

Ne lumineaza mintea 

Sa Te cunoa§tem, Bune, 

Sa §tim ca ne e§ti Tata, 

Sa Te cdntam mai bine 

§-a§a sa ne-mpacam. 

(Cdntarea diminefii, din vol. Meditafii poetice, 1830) 

Intr-un alt poem, din 1835, inchinat martirilor §i eroilor 
greci §i intitulat: Odd la pavilionul grecesc, Heliade apara 
credin^a ortodoxa §i ii critica in termeni duri pe catolici §i chiar 
„ecumenismul" vremii sale sau mai bine-zis propaganda 
catolica §i politica de catolicizare a ortodoc§ilor, dusa de papa 
in numele „unirii" cre§tinilor: 

Scoald-Te, Doamne, scoald-Te, Impdrate! 
Trdiascd numele Tdu, trdiascd mdntuirea! 
Trdiascd mdntuirea, mdntuirea cea sfdntd 
Evangheliei Tale, care ai binevestit-o! /.../ 



399 



Ai Iadului negri-ngeri crestini se zic acuma 
§-in superstifii schimbd a lui Hristos credinfd. 

Din ceruri exilata, osdndita trufie 
Isiface drum si intra in sfintele altare, 
D-acolo destineazd crestina infrdfire; 
lira se incuibeazd in simplele noroade, 
Satan se-mpelifeazd in iezme mai spurcate, 
Care cu toatejurd din temelii sd surpe 
Sfdnta, mdntuitoarea a cerului credinfa [ortodoxa]. 

Se uneltesc sisteme; spre-a lui Iisus ocard, 

Antihristii acuma iezuifi se numird 

§i intru al Lui nume apostoli ai minciunei 

Se-mprdstie in lume si amdgesc noroade, 

Le pregdtesc spre slujbd si vecinicd robie. /.../ 

Unde esti Tu, Stdpdne? §i cdtd Ti-e rdbdarea? 
La cdfi stdpdni spre slujbd Ti-ai pdrdsit fdptura? 
Vesteste-Te, sdpiard ai cerului potrivnici 
§i adu-ne-n pdmdntul fdgdduinfei Tale. 

Tu esti pdstorul nostru, si lumea, a Ta turmd; 
Uneste-o inpdsunea de Tine preursitd. 
Nu cu defier toiege, ci insusi cu-a Ta lege 
Fd-ne ca sd ne pastern sub umbra Crucii Tale. 

Pe ddns-a ridicat-o norodul ce cant astdzi, 
§i chiar dupd povafa-Ti iatd-l in mdntuire. 

Fd-l, Stdpdne, depildd la cdfi nu cunosc legea-Ti 
§ifd-l ca sd-l cunoascd tofi care au cdlcat-o. 

Uneste-l cu-al Tdu nume, si tare-i vafi dreapta, 
Creste-l intru dreptate si nalfd-l intru slavd. 

Iar tu, Cruce Preasfdntd, armd fulgerdtoare, 
Tu esti a morfii groazd si-a tot rdului spaimd, 
Norodu-nchinat fie in veci nu se invinge: 
E Mihail Arhanghel, armat intru tdrie, 



400 



Ce cu Satan se lupta si curafeste cerul. 
Oricine te ridica isi afla mdntuirea 



1133 



Acela§i caracter mesianic se intalne§te §i in poezia lui 
Grigore Alexandrescu §i este similar celui, de mai tarziu, al lui 
Octavian Goga. 

Aflandu-se in faja Manastirii Dealu, Alexandrescu ii 
deplange (in poezia Trecutul. La Manastirea Dealului) pe 
nevrednicii contemporani care traind in moliciuni / se laud cu 
mari fapte f acute de strabuni §i dore§te ca ravna iubirii pentru 
Dumnezeu §i pentru Jara sa devina ca un nou stalp de foe (cf . 
Ie§. 13, 21) pentru neamul romanesc, care sa il conduca la 
mantuirea sa ca popor: 

A! facd Providenfa ca-naltul sentiment, 

Ce-nchind vitejiei mareful monument, 

Ce-alege pe-nalfime al nemurirei lor, 

Safie noua cdrma, coloana cea defoc, 

Coloana ce odata din fara de exil 

Pe calea mdntuirei duceape Israil! 

Pomenirea Sfinjilor Nifon al Constantinopolului 1134 
(parintele §i invajatorul Sfantului Neagoe Basarab) §i Nicodim 
de la Tismana, mijlocita de amintirea lor foarte vie in locurile 
in care au trait, este prezenta §i in poemele Trecutul. La 
Manastirea Dealului §i Rdsdritul lunei. La Tismana. 

Ce inseamna manastirile, pentru con§tiin^a pa§opti§tilor, 
ne precizeaza Bolintineanu: Atena are templuri, Egiptul 
piramide, / Frumoasa Ionie ddramdturi splendide / Ce-aratd 
indestulare si-o mare avufie, / Dar ale tale urme, o, dulce 
Romdnie, / Acele monumente numite monastiri / Sunt urme de 
mdrire, de dalbe strdluciri (Oda I). 

In poemul lui Alexandrescu, Mormintele. La Drdgdsani, 
evocat deja anterior, ne-au atras aten^ia versurile: §i stelele 
deasupra, pe lunca pdrdsitd / Luceau ca niste candeli aprinse 
p-un mormdnt. 

Asocierea dintre astrii ceresti §i candelele (sau 
lumanarile) pe care le aprindem la morminte au o sugestie cu 
mult mai adanca, aceea ca cerul Sfin^ilor vegheaza §i se roaga 
neincetat atat pentru cei vii, cat §i pentru cei adormiji. 



' I. Heliade Radulescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucure^ti, 1977. 
1 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustl 1 .htm. 



401 



Privind crucile de pe morminte, Alexandrescu se 
gande§te la martirii care luptau atunci pentru eliberarea de sub 
jugul pagan, turcesc: 

§i ochii-mi s-afintird pe semnul mdntuinfei 

Ce singur se inalfd in locul de suspin, 

Protector al durerii, nddejde-a suferinfei, 

Labarum vechi al luptei, simbol al biruinfei, 

Prin care-a-nvins barbarii crestinul Constantin. 

§i ma gdndeam l-aceia ce umbra-i inveleste, 
La Grecia modernd ce ei au sprijinit: 
Cdci jertfa pentru nafii la cer se priimeste, 
Cdci sdngele de martiri e plantd ce rodeste 

Curdnd, tdrziu, odatd, dar insd nelipsit. 

Precum cei dintdi preoti ce crucea opurtard, 

Din pesteri, din pustiuri, sdraci, dispretuiti, 

In circ, amfiteatruri, puterea infruntara, 

Pe purpura romana credinta asdzard 

Si-nvinserd pe idoli in Capitol sldviti, 

Asa sdngele-acelor ce-aicea sejertfird 

Ndscup-ai libertdtii vestiti rdzbundtori; 

Parnasul si Olimpul cufald seprivird, 

Cdndflotele barb are zdrobite le zdrird, 

Siflacdra din ele suindu-se la nori. 

Despre privegherea cea de noapte §i rugaciimea in fa^a 
Icoanei in faja careia arde candela, acela§i poet scrie (in poezia 
Candela): 

Numai religioasa a candelei lumind 
Aprinsd de credinfd, si limpede si Una, 
Luceste inaintea Icoanei ce sldvesc. 

Emblemd-a bundtdfii, mdngdietoare razd, 
Ea pared primeste si parcd-nfdfiseazd 
Rugdciunile noastre Stdpdnului obstesc! 

In minutele acelea cdnd sufletul gdndeste, 
Cdnd omul se coboard in constiinfa lui, 
Ca unei inimi care cu noi compdtimeste 
Frdfestii ei lumine durerea mea supui. /.../ 



402 



Dumnezeu ce defa0pe Cruce Se aratd, 
El, Care-a a nedreptdfii e pildd de-ngrozit, 
Imi spune cd-naintea-I se va vedea odatd 
Cel ce nedreptdfeste cu eel nedreptdfit. /.../ 

Intunecimea nopfii care incd domneste, 
Ca un om ce cu viafa se mai luptd murind, 
Se-mprdstie cu-ncetul, treptat se risipeste 
§i-n umbra diminefii se pierde-ngdlbenind. 

Se desfasor in ochii-mi minunile zidirei; 
Credinfe se desteapta in omul ratacit; 

§i-nalfd a ei ruga cu imnul mulfumirei, 
La Cel ce dupd noapte si zi ne-a ddruit. 

Iar tu, candeld sfdntd, a cdreia vedere 
Imi aduce aminte atdtea ndluciri [imagini, amintiri], 
Imi veifi totdeauna razd de mdngdiere, 
Vei sti deopotrivd sifapte si gdndiri. 

Voi alerga la tine in dureri si necazuri, 
De oameni si de soartd cdnd voifi apdsat; 
Astfel cordbierul, cdnd marea e-n talazuri, 
Aleargd la limanul ce-adesea l-a sedpat. 

Dupa cum se vede, chiar §i din aceste purine exemple, 
poejilor no§tri nu le erau necunoscute nici teologia ortodoxa, 
nici cardie de cult §i nici asceza §i practica rugaciunii. 

Contemplarea frumusetii cosmice, a minunilor zidirei, 
meditatia asupra naturii are drept finalitate desteptarea 
credintei in omul ratacit. 

E o filosofie straveche, pe care o recapitula in acea 
vreme Sf. Nicodim Aghioritul (1749-1809), intr-un manual 
pus la contribute si de Eminescu: 

„Inca si zidirea insasi a tot ce se vede este pusa inaintea 
celor vazute ale lui Dumnezeu. Iar cu un mestesug ca acesta 
mintea suindu-ne de la zidiri la Ziditor si de la Scripturi la Cel 
ce le-a grait, ne pare a zice tuturor puterilor sale si tuturor 
simturilor sale cuvantul lui Isaia: Veniti sd ne suim in muntele 
Domnului, in casa Dumnezeului lui Iacov, ca El sd ne invete 
cdile Sale si sd mergem pe cdrdrile Sale (Is. 2, 3). 

Acesta este scoposul inainte povatuitor si sfarsitul 
pentru care, precum am zis, a zidit Dumnezeu ferestrele 



403 



organelor simturilor, ca sa ne faca mintea privitoare la zidirea 
simtitd si tainted, cea gandita, ca sa vadd in zidiri pe Ziditorul, 
ca in ape soarele, cum filosofeaza Teodor al 
Ierusalimului" 

Apele reflectoare ale luminilor ceresti le vom descoperi 
peste tot in lirica lui Eminescu. 

Poetii pasoptisti aveau con§tihnX dupa cum spune 
Alexandrescu, ca sufletul nostru, ca raza de soare, / Ce-si are- 
nceputul mai sus de pdmdnt, / Desi lumineazd a sa inchisoare, 
/ Isi afld in ceruri izvorul eel sfdnt (Reveria) §i ca omul care 
crede, si omul ce asteaptd / De-o sfdntd mdngdiere in veci e 
insofit; / Pacea va fi cu ddnsul; el va lua rdsplatd, / Cdci a 
ndddjduit (Cimitirul). 

In opinia noastra, Ioana Em. Petrescu gre§e§te profund 
cand sus^ine ca „poezia romantica romaneasca din epoca 
pa§optista este modelata §i ea [ca §i tot romantismul european, 
dupa cum pretinde autoarea] de aceasta viziune, esen^ial 
platoniciana, a lumilor. 

A§a §i apare comentata opera unui Bolintineanu in epoca 
postpa§optista de catre Radu Ionescu, scriitor binecunoscut lui 
Eminescu: «ViaJa noastra este un lung exil in care intalnim 
numai suferinje [...]. 

Sufletul nostru obosit voie§te cateodata sa-§i ia zborul 
din asta realitate, din asta inchisoare trista, ca sa mai revaza 
idealul, patria sa cereasca. . .»" 1136 . 

Comentariul acesta poate fi atribuit unei viziuni 
platoniciene doar daca este decontextualizat istoric §i cultural 
§i daca nu se Jine seama ca toata literatura medievala, toate 
cazaniile §i didahiile discuta exact in aceea§i termeni. 

Inchisoarea trista este cea din Ps. 141, 7 (Scoate din 
temnifd sufletul meu, ca sa laude numele Tdu, Doamne. Pe 
mine ma asteaptd drepfii, pdnd ce-mi vei rdspldti mie), pentru 
toata tradijia veche literara, a§a dupa cum idealul sau patria 
cereasca nu sunt decat sinonime neologice pentru fenchiul / 
sfdrsitul / sdvdrsitul sau mosia cereasca de care amintesc 
intruna cardie vechi. 

Nimic din lirica pa§optista nu ne face sa discernem ca ar 
putea fi vorba aici despre lumea ideilor platoniciana sau despre 
vreun alt concept filosofic strain cugetarii romane§ti 



1135 Cuviosul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, versiune diortosita a 
traducerii romanesti din 1826, tiparita la Manastirea Neamt prin osteneala 
Arhimandritului Dometian, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999, p. 42. 
1136 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 23. 



404 



tradijionale, pe care o aflam chintesenjiata la Dimitrie 
Cantemir: 

De vreme ce Prorocul temnifd o numeste [Ps. 141, 7] si 
adevdrat ase iaste si impotriva lumii Apostolul invafd: „nu 
iubifi lumea, nici cele lumesti" (Cartea 1, loan gl. 2, sh. 15). 
Lumea dard temnifd iaste omului, ase trupul temnifd iaste 
sufletului... ' . 

Oricate deviatii s-ar putea contoriza de la traditia 
religioasa si culturala romaneasca, tot nu se poate trage 
concluzia instrdindrii pasoptistilor de spiritul crestin, ortodox 
si national. 

Chiar daca acestia se familiarizeaza cu literatura antica 
si clasic-europeana, ei nu absolutizeaza cultura europeana si 
nici vreo filosofie particulara in detrimentul religiei autohtone, 
pe care o pretuiesc ca pe tezaurul de spiritualitate, literatura si 
cultura al natiei lor. 

O idee despre eclectismul religios-filosofic care era 
subordonat constiintei crestine ne ofera versurile urmatoare ale 

5 5 5 

lui Bolliac (rezumand o problematica care il va framanta si pe 
care o va versifica si Eminescu, doar ca sub o pecete 
metaforica mult mai greu penetrabila, in Memento mori si nu 
numai): 

Nu e niciun om, Stdpdne, ce n-a avut dumnezeu. 

Nupot sd Te inteleagd, pentru asta n-ai un nume. 

Inteleptii toti Te catd: Brahma, Odin, Prometeu; 

Darne este scurtd mintea, nu poate pdtrunde-n lume. 

Te-au aflat insd, Te crede; 

Dar nu Te pot intelege, 

Cdci e-addncd a Ta lege! 

Moisi, si el Te vede: 
Dar nu spune cefel esti. 

Zoroastru, Minos, Solon, Socrat si cu Ciceron, 

Se mir si ei cuplugarul ce simte tainile Tale, 

Vede nencetat efectul in toate muncile sale, 

Se gdndesc, - unde trdiesti? 

Dar s-opresc toti cu Newton. 

Stoicii cei tari si mdndri, Pitagori cum s-di de-njur; 



1137 Dimitrie Cantemir, Divanul... , op. cit., p. 81. 



405 



Democrit care isi rdde, Eraclidcare nepldnge; 

Din Platon ce ne mdngdie, pdnd-n crudul Epicur; 

Luther si Calvin, Saint-Simon; Mahomet ce cere sdnge, 

Cdnd p-ascuns si cdnd de fata, 

Cdndnumind, cdndfaranume, 

Cum ca asta mare lume 

Are un Stapdn ne-nvata, 

Care trebuie-a-L slavi. 

Si baza vointei Tale fiecare a simtit: 

„ Omul, omului safaca aceea care doreste 

Sa-ifaca si lui iar omul" [cf. Lc. 6, 31]. Nimeni nu 

tagaduieste 

Cum ca, Stapdne, ai voit 

Omul afifericit. 

(Rugaciunea) 



In Memorialul sau de calatorie, in urma pelerinajului la 
manastirile oltene, Alexandrescu face uneori observatii ironice 
pe seama nestiintei unor calugari, pe care Ioana Em. Petrescu 
le apreciaza undeva drept satira iluminista. 

Parerea noastra este ca, pe langa tonul epocii, autorul 
vizeaza niste oameni ignoranti (si la fel se intampla in toate 
cazurile de acest fel din scrierile pasoptiste), si nu haina 
monahala in sine. 

Nu sunt ignoranti pentru ca sunt monahi, ci sunt niste 
monahi ignoranti (precum eel care credea ca Traian a purtat 
razboi cu Mircea), pentru ca erau vremuri de decadere a vietii 
monahale in tot Rasaritul balcanic, de la Athos pana in Tarile 
Romane, dupa multe veacuri de stapanire otomana. 

Alexandrescu, care a locuit in tinerete la Mitropolie, la 
unchiul sau, parintele Ieremia, daca ar fi vrut sa compuna 
satire voltaireiene "' si iluministe, anticlericale si 
antireligioase, ar fi avut si prilejul si materialul necesar, dar nu 
a avut astfel de impulsuri. 

Dimpotriva, poetul, care se roaga smerit lui Dumnezeu 
in poemul Rugaciunea, i§i manifesto dezaprobarea fa^a de 
necredinja §i blasfemiile lui Voltaire intr-o alta poezie 
intitulata Epistola. 



1138 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire. 



406 



Catre Voltaire, unde critica aluziv „religia naturala" a 
lui Rousseau 1139 §i susjine ca Sfdnta Scriptura este izvorul de 
inspirajie al culturii §i al literaturii europene: 

Dar spune-mi, te rog, Voltaire, tu cefolos ai aflat, 
Desi al legei vrajmas, sa critici, sa osdndesti 

Acele nalte cdntari, acele gdndiri ceresti, 

Care-al naturii Stapdn El Insusi le-a insuflat, 

Spre slava numelui Sau, poetului impdrat [David]? 

De nu ca om, ca crestin, dar insa ca autor, 

Vrednic erai, socotesc, sa simfi inalfimea lor, 

§i geniul tau frumos pdna acolo sa-l sui. 

Cerul, tdria vestind faptele mdinilorLui [cf. Ps. 18, 1], 

Din pavilionu-i de nori, Acel Prea Inalt tundnd, 

Cufulgerele-i defoc vrajmasii Lui rasturndnd, 

Pamdntul din temelii clatit, desradacinat, 

Suflarea acelei mdnii ce mdrile-a-ntdratat, 

Acele marefe trasuri tu cum le disprefuiesti? 

Idei, icoane, figuri, toatein elegdse§ti. 

Racine, pe care-l iubeai, din ele s-a addpat; 

Rousseau, pe care-l urai, adesea le-a imitat: 

Toate acestea le stii, darfuria-fi te-a orbit. 

Tu, ca odatd Satan, pe om din Rai l-ai gonit, 

Nadejdea, rodul ceres c, in inimi o ai calcat, 

§i care despagubiri in locul ei ne-ai lasat? 

Ucideri §i desfrdndri, iatd ce-fi suntem datoril 

Viaf-ai fdcut-o grea sdrmanilor muritori, 
Iarpe scelerafi i-ai scos dinjugul lor nepldcut. 

Vor [unii] in zadar a-fi gasi un cuget ce n-ai avut, 

A zice ca te-ai luptat abuzul sa-l rdzboiesti; 
Nu, temelia-ai surpat in dogmele cre§tine§ti 1140 . 

Pozi^ia poetului roman este, credem, cat se poate de 
limpede, in denunjarea ateismului §i a demonismului filosofiei 
voltairiene. 

De asemenea, precum Asachi, Alexandrescu instituie 
originea poeziei in Psaltire si inceputul poetilor de la poetul 
impdrat David. 



' Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau. 
'Grigore Alexandrescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucuresti, 1985. 



407 



O atitudine similara cu a lui Alexandrescu o descoperim 
si la alti pasoptisti, ca spre exemplu, la Costache Negruzzi. 

Acesta, in Scrisoarea VIII (Pentru ce tiganii nu sunt 
romdni), persifleaza ignoranta vecinului Bogonos, mai precis 
pretentia sa de a fi aflat din viata sfdntului Grigorie, originile 
etniei tiganesti (concluzia lui Bogonos e, de altfel, o 
extrapolare). 

Nu putem, insa, sa nu observam ca, in dezbaterea 
aprinsa, religioasd, dintre Negruzzi si Bogonos, intervin si alti 
factori, destul de semnificativi, cum ar fi inapetenta celui din 
urma de a aprecia literatura cultd modernd, considerand 
Aprodul Purice drept comedie si umilindu-l pe autor, si mai 
ales polemica dintre generatii, care il determina pe Negruzzi la 
diatribe impotriva credintei in draci comurati si cu coadd 
lungd, declamand, in acelasi timp, ca suntem fii a unui alt 
veac, si trebui sd mergem cu veacul... 1141 . 

De aici insa si pana la a trece in contul unor atitudinii si 
reactii iluministe aceste rafuieli cu lumea lor ale unor tineri 

5 

educati in strainatate, deveniti elitisti in comparatie cu 
majoritatea populatiei, cred ca este putina distanta. 

Acelasi Negruzzi ne dezvaluie o alta fata si o cu totul 

5 O 5 5 

alta raportare la crestinism, in Scrisoarea X si Scrisoarea XL 

In prima dintre ele, pledeaza pentru drepturile 
Mitropoliei Moldovei in fata pretentiilor fanariote, semnaland 
ca „Romania era crestina inca din veacul III. Desele navaliri a 
barbarilor nu putura starpi samanta credintii ..." 

In timp ce a doua din scrisorile pomenite cuprinde o 
meditatie pe tema mortii (parte din ceea ce consideram prozd 
liricd), un memento mori, in eel mai lesne de identificat spirit 
omiletic, in prelungirea retoricii funebre: 

„Este un sunet carai altul nu se poate asemana, sunet 
grav, jalnic si fioros ce afla totdeauna un rasunet in inimile 
cele mai tari. 

Cand bataia clopotului te face a tresari, cand iti 
inchipuiesti ca ea iti vesteste moartea unei rude, a unui prietin, 
a unui cunoscut, a caruia viata s-a stans cum se stange in aer 
rasunetul aramei sacre, simti atunce tristeta insinuindu-se in 

~ 5 5 

peptu-ti ca un junghi de gheata, si daca crestinismul nu ar veni 
sa-ti imprastie marasmul cu dulcea sa filosofie (subl. n.), ai 
suferi acele chinuri morale ce nu se pot descrie, si pre care le 
vindeca numai moartea. 



1141 Constantin Negruzzi, Pacatele tineretilor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977, p. 256. 
1142 Idem,p. 261. 



408 



Moartea! Numele ei infioreaza pre eel bogat, pre eel 
mare, pre eel care lumea nu-1 incapea [la fel va vorbi 
Eminescu de impdrati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa 
- Scrisoarea III], si care, in imparteala mormantului, nu va 
avea mai mult loc decat saracul; caci amara trebui sa fie ea 
pentru omul cu cugetul patat; pentru acel ce traind numai 
pentru el, a fost de paguba compatriotilor sai; pentru acel ce 
strange averi, si nu stie cui le aduna pre ele! [Ps. 38, 8-10: Dar 
toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza. Desi ca o umbra 
trece omul, dar in zadar se tulbura. Strange comori si nu stie 
cui le aduna pe ele.] 

Saracul insa, privind-o ca o odihna dupa o zi de munca, 
adoarme in liniste, stiind ca atunci cand se va scula ca sa deie 
seama de cele ce a facut, va fi rasplatit de ostenelele sale, si 
locul ii va fi insemnat in dreapta" 1143 . 

In ceea ce il priveste pe Vasile Alecsandri, in poezia sa 
este de asemenea identificabila recurenja unor atitudini 
identitare creatine, precum §i a unei dispozijii de a privi 
cosmosul, intr-un mod contemplativ tipic ortodox (mai inainte 
de a fi romantic si lamartinian), ca tablou plastic analog 
dispozijiei sufletesti, interioare, a omului, recurenja prezenta §i 
in opera celor despre care am vorbit anterior: 

O! minune, farmec dulce! O! put ere creatoare! 

In oricare zipe lume iese cdte-o nouafloare, 

§-un nou glas de armonie completeazd imnul sfdnt 

Ce se-nalfd cdtre ceruri depe veselul pdmant. 

(Lunca din Mircesti) 

Scrie §i poeme religioase, precum Hristos a inviat: 

Hristos Mdntuitorul din morfi a inviat, 
§ifruntea-I ca un soare, 
Lucind peste popoare, 
Flori de nemurire in lume-a-mprastiat. 

Hristos, Zeul credinfei, iesit-a din mormant! 
§-a Sa reinviere 
Ne-arata ca nu piere 
Dreptatea, si credinfa, si adevarul sfdnt! 



1143 i 



Idem, p. 263. 
4 Vasile Alec; 
Bucuresti, 1985. 



1144 Vasile Alecsandri, Poezii, cuvant inainte de Dumitru Micu, Ed. Ion Creanga, 



409 



Hristos e viu! Ca Ddnsul, o! voi ce suferifi 
In lanfuri de robie, 
Curdnd la viafa vie 
Din umbra trista-a morfii vefifi cu top ie$ifi! /.../ 1145 

Atitudinea §i spiritul poejilor, in plina epoca pa§optista, 
care era inceputul intoarcerii in Europa, fac sa iasa in lumina 
o credinja §i o cugetare romaneasca, ne dau marturie de faptul 
ca tradijia culturala, literara si spirituals nu a disparut. 

Era doar altfel exprimata, prin innoirea limbajului si a 
poeticii. Crezurile nu erau insa fundamental diferite de cele ale 
inaintasilor. 

§erban Cioculescu observa: „Noi nu am cunoscut, ca 
alte literaturi vecine, atingerea directa cu problematica 
romantica. Experienta interioara a romantismului ne-a ramas 
straina. 

Scriitorii no§tri nu au trecut printr-o criza morala, de 
esen^a faustica, demoniaca sau egotista, ca urma§ii spirituali ai 
lui Goethe, Byron sau Chateaubriand 1146 , din alte ^ari. 

Boala veacului a patruns prin unele stangace traduceri, 
care denota ca s-a luat act de ea, de buna seama, ca fenomenul 
n-a fost ignorat cu desavar§ire; dar ea n-a operat pustiitor, prin 
variante morale. Inainte de Eminescu, a§adar, noi n-am avut un 
adevarat exemplar de poet romantic, in sensul plenar al 
cuvantului. 

Cauzele de neaderenta morala, in tot decursul dintre anii 
1830-1866, la esenta patetica a romantismului, ar comporta un 
studiu deosebit. [...] 

Stapaniti de o veche traditie religioasa, noi nu ne puteam 
rascula impotriva unor principii materialiste, revendicandu-ne 
o renastere spiritualista. [...] 

Nu eram pusi in conditii speciale de evolutie, ca sa ni se 
iveasca in chip firesc probleme morale si literare, ca acelea ce 
se impusesera in Apus, facand din romantism nu numai un 
mare curent literar european, dar si o zguduire morala... [...] 

Romantismul apusean implica asadar, pe langa o estetica 
emancipata, si o filozofie religioasa, o morala 
individuala..." 1147 . 



1145 Idem, In$ira-te, margarite, Ed. Litera, Chijinau, 1998. 
1146 Asevedea: 



http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-Ren%C3%A9_de_Chateaubriand. 
1147 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii > 
moderne, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971, p 7. 



410 



Mai tarziu, urmeaza sa vedem cat de romantic era 
Eminescu, in sensul plenar al cuvdntului.. . 

Poejii pa§opti§ti, prin aspectul novator al limbajului in 
raport cu limba celor vechi §i prin accentele nostalgice faja de 
trecutul al carai element ideal esenjial este credinja fierbinte 
din care se nasc toate celelalte virtu^i, dovedesc ca au luat act 
de epoca istorica pe care o parcurg, dar nu §i ca nu sunt 
con§tienJi de tradijia lor religios-literara §i istorica sau ca se 
afiliaza, fara o liminara discriminare a judeca^ii, oricarai 
curent ideatic inseminat din Occident. 

In Scrisoarea XVII din ciclul Negru pe alb (Scrisori la 
un prieten), Costache Negruzzi, asezand intr-o balanta valorica 
poezia medievala si pe cea contemporana, rezolva aceasta 
controversy in favoarea celei dintai, oferindu-1 ca exemplu 
poetic pe „mitropolitul Dosoftei, unul din barbatii invatati, cu 
care se faleste pe drept Moldavia. El a fost nu numai un bun 
pastor duhovnicesc turmei incredintate lui, dar si unul din 
scriitorii cei mai alesi a timpului aceluia". 

Negruzzi reproduce poemul-rugaciune catre Maica 
Domnului, al Sf. loan Damaschin, in traducerea lui Dosoftei si 
conchide, vorbind „de poezia noastra din veacul al XVI-lea", 
ca „o prefer celei de astazi, oricat se pare ea de simpla. 

Imi place pentru ca e naiva si fara pretentie, pentru ca e 
moale si neteda, nu aspra si ciotoroasa [...]", cum este poezia 
noua, „o poezie hodorogita, incat in adevar jalea cuprinde 
orice simtire, cand vede cineva frumoasa noastra limba caznita 
si schingiuita astfel! 

Spune-mi, nu-ti place mai bine traductia lui Dosiftei cu- 
nchieturi socotite, care nu te osteneste cand o citesti, nici are 
frase mari intortocheate si scdlciate?" lus '. 

Nu exista insa un hiat intre cei vechi §i prepa§opti§ti sau 
pa§opti§ti, care sa justifice susjinerea pierderii tradi^iei poetice 
culte. 

Intre literatura veche §i pagoptism, deosebirea se poate 
contoriza la nivelul expresiei. Poezia pasoptista presupune 
expunerea unui conjinut cu care vechea literatura are foarte 
multe in comun, doar ca in structuri poetice diferite: clasic- 
bizantin-medievale in cazul celor vechi, romantic-moderne in 
cazul pa§opti§tilor. 

Diferen^a este ca intre romantism §i simbolism sau ca 
intre simbolism §i avangardd. 



1148 Constantin Negruzzi, op. cit., p. 280-281. 



411 



Daca am putea pune sub ochii unui om, total ignorant in 
materie de poezie, doua poeme apaitinand simbolismului, 
respectiv, avangardismului, sunt convinsa ca ar decide ca ele 
nu apar^in aceluia§i secol §i ca autorii nu s-au cunoscut intre ei. 

Expresia poetica se modifica infunclie de epocd §i nu in 
necunostinfd de cauzd. De unde mo§teneau pa§opti§tii viziunea 
spirituals, religioasa - care, dupa cum am vazut, e punctata de 
detaliile gandirii §i ale practicii ascetice ortodoxe - daca nu de 
la inainta§ii lor? 

Lamartine le putea inspira o anumita structura poetica 
moderna (mai ales ca lirica lamartiniana este infuzata de o 
durere nostalgica, puternic amprentata de viziunea religioasa), 
nu §i esen^a gandirii, daca fundamentele nu ar fi fost interioare 
§i profund autohtone. 

Discutand despre poezia erotica a lui Alecsandri, 
Nicolae Manolescu facea precizarea ca „ora lamartiana a batut 
si aerul poeziei erotice romanesti s-a umplut de religiozitate si 
de mister, cand, cuprins de «sfanta uimire», «geniul sfant» 
«aude si vede minuni pe pamant» si cand dragostea 
transfigureaza totul «precum un soare dulce in veci 
neasfintit»" 1149 (ultimele cuvinte sunt, de altfel, o parafraza 
biblica si liturgica a sintagmelor hristologice si eshatologice: 
lumind neinseratd si soare neapus). 

Manolescu insa nu cauta deloc sa elucideze de ce poezia 
erotica anacreontica a virat brusc (desi nu chiar atdt de brusc, 
fiindca ecourile iubirii sacre si legitime n-au fost absente nici 
in lirica prepasoptista), in versurile romanesti, spre 
lamartinism, spre „un ton nou, o melancolie invaluitoare si 
sacra" 1150 (si ofera exemplul poeziei O noapte la tard a lui 
Alecsandri), in care se imbraca sentimentul erotic. 

Idealizarea amorului si sobrifierea sentimentului se 
petrece insa in lirica lui Alexandrescu, in avanpremiera poeziei 
eminesciene. 

Multi dintre poetii pasoptisti s-au format exersand mai 
intai solfegii anacreontice, dupa care 1-au parasit pe 
Christopoulos pentru Lamartine sau, mai bine zis, pentru tonul 
lui Lamartine - asa dupa cum nici pe Anacreon sau 
Christopoulos nu-i urmasera vreodata cu fidelitate. 

Primul traducator al poemelor lamartiniene, Heliade, le 
descoperea ca „pline de tinerete si melanholie 



1149 Nicolae Manolescu, Istoria critica..., op. cit, p. 230-231. 
1150 Idem, p. 231. 



412 



mangaietoare" 1151 , afirmand, despre Armoniile poetice si 
religioase, ca, „prin ele, poetul intocmai ca vulturul isi ia 
zborul cu indrazneala, pana la cereasca inaltime [a] 
atotputerniciei dumnezeiesti. 

Acolo el isi inmoaie aripile sale in jaraticul slavei 
mucenicilor si, tinandu-si drumul sau prin stralucita carare a 
laptelui crestinatatii, se coboara prin scara lui Iacov si vine sa 
stropeasca si sa incalzeasca pamantul eel amortit de inghetul 
patimilor... 

Ascultatori din aromirea lor cea dulce se desteapta 
patrunsi de focul pocaintii si nu intarzie cu o inima de a numi 

11 S? 

pe cantaretul lor David al crestinatatii" 

Densusianu remarca, pe marginea acestui comentariu 
heliadesc, faptul ca „pasajul are interesul lui si pentru 
cunoasterea ecoului pe care l-a avut la noi poezia 
lamartiniana (subl. n.). In Lamartine gasise Heliade pe poetul 

1 1 S^ 

asteptarilor lui..." 

Alexandrescu insa, in opinia sa, cunoaste „vagi inrauriri 
din atmosfera romantica" 1154 - dincolo de care razbate „o nota 
personala si puternica" 1155 , desi Calinescu le va sesiza 
macroscopic: „poezia lui Alexandrescu este cea mai puternica 
expresie a lamartinismului la noi" 1156 . 

Poezia lui Lamartine nu infuza o stare de spirit 
romantica, novisima, ci oferea o haina poetica, moderna, pe 
care poetii romani au adoptat-o imediat, dezertand din tabara 
lui Anacreon, cand au descoperit o tonalitate lirica in 
consonanta cu asteptarile, spiritualitatea si idealurile lor. 

Starea aceasta de spirit, asa-zis romantica si 
lamartiniana, dupa descrierile poetilor nostri, se poate defini 
ca placere a durerii, ca bucurie a suferintei si contextele lirice 
insesi ne indica un contur religios autohton si arhaic destul de 
profund. 

In traditia literara veche, pocainta este cea definibila ca 
placere a durerii, ca bucurie a suferintei, dar nu individuala, 
egoista si vanitoasa, nici ca voluptate masochista, ci ca efort 
ascetic dur si dureros dar care naste metamorfoza interioara, 
spirituals. 



1151 Cf. Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit., p. 507. 
1152 C/Idem,p. 508. 

1153 Ibidem. 

1154 Idem, p. 614. 

1155 Idem, p. 611. 

1156 G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 156. 



413 



Privegherea noctura a poetilor pasoptisti (care, asa cum 
preciza Bolliac, urma modelul eremitilor), insotita de 
contemplarea naturii si de cugetarea la realitatile istorice si 
sociale, la cadenta descinderii lumii din trecut spre viitor, 
precum si de suferinta interioara, sunt in cea mai mare masura 
amprentate de viziunea si cugetarea religios-traditionale, care 
configureaza nucleul cognitiv al meditatiilor romantice. 

Singurul element in plus il reprezinta suspinele 
amoroase ale poetilor, dar nici acestea nu pot fi automat 
catalogate ca neortodoxe, atata timp cat autorii sunt mireni cu 
idealuri nuptiale firesti. 

Lecturand poemele traduse din lirica lui Lamartine, 
publicate inca din 1830, de Heliade, senzatia este de confuzie 
intre temele si motivele prezente in versurile acestuia si cele 
apartinand traditiei literare romanesti si pe care le-am semnalat 
la scriitorii nostri medievali, o puternica impresie facand si 
atmosfera religioasa, generala, din lirica poetului francez. 

Pe langa starea specific romanticd de melancolie si 
tanguire, de solitudine si deziluzionare (reproduse sub titlurile, 
apropiate de cele originale: Singurdtatea, Seam, Lacul, 
Deznadajduirea - dintre care doar ultima este ecoul unor 
sentimente de revolta, celelalte evocand o atmosfera 
religioasa), versurile lamartiniene traduc conceptia veche 
crestina conform careia natura, cosmosul, sunt transcrierea 

5 7 7 

sensibila a chipului lui Dumnezeu pentru oameni (lumea- 
lumind creata dupa chipul Sau), iar elementele cosmice 
desfasoara un neincetat dialog tainic, despre Creatorul lor: 

O Nuits, deroulez en silence 
Les pages du livre des cieux; 

Astres, gravitez en cadence 

Dans vos sentiers harmonieux; 

Durant ces heures solennelles, 

Aquilons, repliez vos ailes, 

Terre, assoupissez vos echos; 

Etends tes vagues sur les plages, 

O mer ! et berce les images 
Du Dieu qui fa donne tesflots. 

Savez-vous son nom? La nature 
Reunit en vain ses cent voix, 
L'etoile a Vetoile murmur e 

Quel Dieu nous imposa nos lois? 



414 



La vague a la vague demande 

Quel est celui qui nous gourmande? 

Lafoudre dit a I'aquilon: 

Sais-tu comment ton Dieu se nomme? 

Mais les astres, la terre et I'homme 

Ne peuvent achever son nom. 

(L 'Hymne de la Nuit) U57 

Ceva foarte asemanator, despre chipul lui Dumnezeu 
care e pecetluit in toate lucrurile din univers, dar pe care niciun 
element cosmic nu il poate deslusi in mod esential ori epuiza, 
am citit intr-imul din Imnele Sfantului Efrem Sirul (sec. IV), 
pe care 1-am reprodus in alta parte. 

Cu toate acestea, Lamartine cred ca 1-a influentat eel mai 
mult pe Heliade (in automagnificarea ulterioara a personalitatii 
sale), decat pe ceilalti poeti romani pasoptisti, pentru ca in 
central poeziei sale nu se afla - in ciuda aparentelor - nici 
Dumnezeu, nici cosmosul, nici chiar sentimentul romantic, ci, 
mai mult decat toate, el insusi: 



1157 Poemul din franceza in traducerea noastra: 



Imnul noptii 

„0, nopti, rasfoiti in tacere 

Paginile cartii cerurilor; 

Stele, rotiti-va in cadenta 

Pe caile voastre armonioase; 

In aceste ceasuri solemne, 

Vanturilor, strangeti-va aripile, 

Pamantule, atipeste-ti ecourile; 

Intinde-ti valurile pe plaje, 

O, mare! si varsa icoanele 

Lui Dumnezeu care ti-a dat talazuri. 

Stiti voi oare numele Sau? Natura 

Uneste in zadar sutele sale de glasuri, 

Steaua stelei murmura 

Cine este Dumnezeul care ne pune noua legi? 

Valpe val intreaba 

Cine este Cel care ne mustra pe noi? 

Traznetul spune vantului: 

Stii cum se numeste Dumnezeul tau? 

Dar stelele, pamantul si omul 

Nu pot descoperi numele Sau". 



415 



La voix de I'univers, c'est mon intelligence. 
Sur les rayons du soir, sur les ailes du vent, 
Elle s'eleve aDieu comme unparfum vivant; 

Et, donnant un langage a toute creature, 
Pretepour V adorer mon dme a la nature. /.../ 
L'univers tout entier reflechit ton image, 
Et mon dme a son tour reflechit l'univers. 
(Lapriere) 



Sentimental religios al lui Lamartine este determinat 
mai ales prin exprimarea explicita a unor precepte crestine, in 
genul pe care-1 va aborda si Heliade. 

Nicaieri, insa, in poezia romaneasca, poetii nu-si 
imprumuta sufletul lor si limba lor naturii, universului, 
arogandu-si vanitos capacitatea de a deveni, panteist, spirite 
universale sau de a substitui logosul cosmic. 

Daca poetii romani pasoptisti au pastrat ceva din 
Lamartine, acest ceva este freamdtul cosmic, conglasuirea 
naturii, care insa niciodata n-a capatat caracter substituibil prin 
ego-ul uman. 

Influenta poate parea determinanta, daca este receptata 
la nivel stilistic si terminologic - care coincide, dupa cum am 
afirmat, cu terminologia veche si bizantina, intr-un context 
vizionar cu care are puncte comune -, sau la nivelul atmosferei 
generale degajate din versuri, desi se poate remarca totusi, cu 
usurinta, un fond launtric diferit si ratiuni psihologice sensibil 
personalizate ale poetilor romani, pentru recluziunea 
interioara, contemplarea naturii si a cosmosului, pentru 
melanholia in sine. 

Chiar la nivelul tropilor, este bine de remarcat 
fenomenul preluarii, devoltarii si transmiterii unor metafore 
poet ice. 



1158 Tot traducerea noastra: 



Rugaciunea 

„Vocea universului este inteligenta mea. 

Pe razele inserarii, pe aripile vantului, 

Ea se inalta catre Dumnezeu ca o mireasma vie; 

Si daruind un grai intregii creaturi 

Ii imprumuta sufletul meu naturii pentru a-L slavi. /.../ 

Intregul univers oglindeste icoana Ta, 

Iar, la randul sau, sufletul meu oglindeste universul". 



416 



Spre exemplu, Bolintineanu, Alecsandri - §i ulterior 
Eminescu - numesc undele raului sau ale marii, sub lumina 
lunii, brazde de lumina sau brazde de vdpaie. Sursa este 
traducerea facuta de Heliade unui poem de Lamartine: Norul 
eel lucios si rosu, ce ni-l face nevazut [soarele], / Pastreaza-n 
brazde de aur urma p-unde a trecut (Rugaciunea de seard) - 
Le nuage eclatant qui le cache a nos yeux / Conserve en 
sillons d'or sa trace dans les cieux (Lapriere). 

La Bolintineanu ia amploare aceasta imagine poetica: 
coroana lunei rasfrdntd peste mare / Formeazd o brazda de- 
aur ce scdnteie... (Neapol); Luna palidd si plind / Se rasfrdnge 
pe canal, / Trage-o brazda de lumina / Ce-ncunund albul vol 
(Rialto); Peste unda auritd / Ce adoarme cu murmur, / Peste 
brazda inflorita / In cdmpia de azur... (Sandalul); Rdsai, 
balaie luna, pe cerul tdu eel pur, / Lumina calea noastra pe 
brazdele d-azur! (Conrad). 

Intr-un poem al lui Alecsandri, un vapor taie-o brazda 
lunga pe-al marii plai senin, / Si luna, vas de aur, pluteste-n 
ceruri Un (Pe coastele Calabriei). 

Eminescu va fi mult mai eigmatic, transcriind (in 
Scrisoarea IV) intr-un cosmos al tacerii o geometrie sonora, 
din linii §i cercuri, pe care o fac aripile lebedelor: Numai 
lebedele albe, cdnd plutesc meet din trestii, / Domnitoare peste 
ape, oaspefi linistei acestei, / Cu aripele intinse se mai scutura 
si-o taie, / Cdnd in cercuri tremurdnd, cdnd in brazde de 
vdpaie. 

Sau, in Dorinfa, mai zice Eminescu: Vino-n codru la 
izvorul / Care tremura pe prund, / Unde prispa cea de brazde 
[a izvorului] / Crengi plecate o ascund. 

Tehnica aceasta, dupa cum am enuntat deja, face pare 
din traditia literara, prin care o sintagma sau o imagine 
simbolica e transmisa si amplificata de la scriitor la scriitor si 
de la un veac la altul. 

O alta imagine poetica, cea a cerului cu astrii sai, ne 
apare drept convergenta cu traditia literara romaneasca. 

In primul rand, intr-un mod traditional crestin, 
Dumnezeu este celui quipensa les cieux (Eternite de la nature, 
brievete de I'homme). 

Exprimari de aceeasi natura (chiar identice la nivel 
ideatic) am remarcat, la timpul potrivit, in Psaltirea versificata 
a lui Dosoftei. 

Avand aceeasi semnificatie simbolica, pe care o 
cunoastem din literatura romana veche - un lucru firesc, avand 



417 



in vedere filiera patristica - tabloul astrilor ceresti este 
semnificativ: 

Comme une lampe d'or, dans Vazur susp endue, 

La lune se balance aux bords de Vhorizon; /.../ 

L'univers est le temple, et la terre est Vautel; 

Les cieux en sont le dome: et ces astres sans nombre, 

Cesfeux demi-voiles, pale omement de Vombre, 

Dans la voute d'azur avec ordre semes, 

Sont les sacres flambeaux pour ce temple allumes... 

(La priere) 1159 

Eminescienele dome ceresti (anticipate insa de 
Bolintineanu) par sa-si aiba originea in versurile de mai sus - 
ca expresie, mult extinsa, insa, atat imagistic, cat si ca 
semnificatie. 

Daca ultimele doua versuri cred ca 1-au inspirat pe 
Alecsandri intr-o poezie (Mezul iernei), imaginea lunii ca o 
lampa (Heliade nici macar n-o traduce astfel, dar termenul e 
regasibil ulterior in lirica noastra) si a stelelor ca niste faclii, 
luminand in templul universului - care au sorginte patristica si 
omiletica si se regasesc, asa cum am aratat, si in textele noastre 
medievale, de la Cazaniile lui Coresi si Varlaam, pana la 
Antim si Cantemir - vor deveni o recurenta sensibila in lirica 
noastra romantica si chiar post-romantica. 

Opinia mea este ca poetii romani le cunosteau din 
cazanii si didahii, din literatura religioasa (care nu erau 
ignorate la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX, 
atat prin lectura cat si, foarte probabil, prin intermediul 



1159 E tot traducerea noastra: 



Rugaciunea 

„Ca o lampa de aur, suspendata in azur, 

Luna se leagana pe tarmurile orizontului; /.../ 

Universul este templul iar pamantul este altarul; 

Cerurile sunt domul iar stelele cele fara de numar, 

Aceste focuri semi-valurite, palid ornament al umbrei, 

In bolta de azur cu randuiala semanate, 

Sunt sfintele faclii pentru acest templu aprinse". 



418 



audierilor intr-un cadru liturgic), si ca au fost entuziasmati sa 
le gaseasca intr-un context liric modern, ceea ce i-a determinat 
sa-si modifice glasul poetic, reconfigurand lirismul romanesc, 
navigand de la hristopolism/anacreontism catre lamartinism, 
desi ambele directii reprezentau numai un semn de orientare, 
nu si modele de imitat in profimzime. 

Insa chiar preferinta aceasta, apetenta poetilor romani 
pentru aceste expresii, ne releva faptul ca nu erau ignoranti 
fata de sensurile lor vechi, ci dimpotriva, au aderat la astfel de 
descrieri ale tabloului cosmic tocmai pentru ca le cunosteau 
semnificatia, apreciind simbolismul identic cu eel pe care-1 
stiau din cultura si spiritualitatea lor proprie. 

Nu se explica altfel influenta de proportii a unui singur 
poet romantic, preferinta lor pentru Lamartine - considerat, 
chiar de exegeti ai operei sale, ca un autor cu o mentalitate de 
secol XVIII. 

Asupra acestei dezbateri, destul de importante, vom mai 
reveni. 

In alta ordine de idei, Eminescu e o con§tiinJa 
scrupuloasa care face paralela intre tradijie §i poezia 
contemporand, in detrimentul lui Heliade, pe care il acuza, 
cum nu se poate mai grav, nu de necunoa§tere, ci de instalarea 
in sine a superbiei soldata cu falsificarea limbii, a teologiei §i a 
istoriei: 

„Cam pe la anul 1845 incepe insa in mintea scriitorului 
bucure§tean o suficienja nemaipomenita §i o decadere 
intelectuala cu atat mai primejdioasa cu cat Eliad era privit in 
vremea lui ca unfel de oracol. 

Limba Curierului de ambe secse se latinizeaza §i se 
franjuze§te, el incepe a scrie c-o ortografie imposibila, 
nesistematica, un product bastard al lipsei sale de §tihn;a 
filologica pozitiva §i al unei imaginajii utopiste. 

Far-a ave el insu§i talent poetic, da cu toate acestea tonul 
unei directii poetice, a carii merite consistau intr-o limba 
pocita §i in versificarea unor abstracjii pe jumatate teologice, 
pe jumatate sofistice. 

Ruina frumoasei limbi vechi, care se scria inca, cu toata 
vigoarea, in veacul trecut, o datoram in mare parte inraurirei 
stricacioase a lui Eliad. [...] Istoria romdnilor scrisa de el este 
o tesatura de inchipuiri subiective §i de gre§eli; ..." 



1160 Cf. Ion Heliade Radulescu, op. cit., p. 603. 



419 



Daca ii acordam credit lui Eminescu, reiese din acest 
pasaj ca limba pe care o vorbim este rezultatul unor procese 
relativ recente (incepute pe la 1830), care au constat in ruina 
frumoasei limbi vechi. 

§i atunci nu este dificil de explicat de ce ne injelegem 
atat de greu cu literatura romana veche, de ce ni se pare ca 
citim o limba straina in paginile romanesti medievale, de ce 
investigajiile literare au demarat tarziu §i evoluam, la nivelul 
studiilor, in pas voios de melc. 

Daca insa Eminescu putea sa faca o asemenea critica 
unui respectat contemporan, repet, la nivel lingvistic, teologic 
§i istoric, raportand totul la trecut, la ce insemna limba, 
teologie §i istorie in trecut, daca poate sa stabileasca foarte clar 
ca Heliade a transgresat ni§te limite stiinfifice, propunand 
inova^ii pur fanteziste in toate aceste domenii, in mod sigur, 
atunci, Eminescu se raporta la o tradn;ie pe care o cuno§tea, pe 
care Heliade o incalca flagrant (de§i, cu lentilele noastre 
postmoderne nu prea vedem asemenea distincjii mimnioase, ba 
dimpotriva, Heliade este un spirit traditionalist §i religios - §i 
ne poate consterna acrivia de care putea da dovada Eminescu) 
§i care, mai ales, nu disparuse nicaieri. 

Ea era fie (re)valorificata, fie transgresata (daca adoptam 
severitatea lui Eminescu), dar necunoscuta nu era. 

Ion Heliade Radulescu, ca si Ion Budai-Deleanu 1161 , sunt 
autorii unor versuri pe care, intr-o incercare de clasificare 
foarte generala, le putem numi neobisnuite, care cu greu pot fi 
catalogabile in interiorul literaturii romane, asumabile unui 
curent si chiar unei epoci. Autorii lor depasesc deliberat 
cutumele poetice ale vremii. 

Intre pasoptisti, Heliade are ambitii epopeice, initiind 
Mihaida 1162 (o epopee istorica, dedicata lui Mihai Viteazul - si 
Bolintineanu incearca o Traianida) si Anatolida sau Omul si 
fortele, un poem cosmogonic. 

Poetul care se identifica, biografic, cu Dante, este poate 
primul in literatura romana care incepe sa aiba o viziune 
auctoriala supradimensionata, extravaganta, in raport cu 
traditia de pana atunci. 

Si Asachi, si Bolliac fusesera adeptii profetismului 
poetic (poetul ca profet in acesta lume, ca purtator de lumina, 
lampadofor). 



1161 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-Deleanu. 

1162 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Mihaida. 



420 



Ceea ce-si impropriaza insa Heliade din Lamartine, este 
o anumita emfazd a destinului poetic - iar versurile traduse, pe 
care le reproducem mai departe, ii reprezinta conceptia (chiar 
daca nu indrazneste sa scrie despre sine in aceeasi termeni): 

Ca pasdrea ce vede prin umbrele funebre, 

Credinta mea pdtrunse ca ochi printre tenebre; 

Instinctul eiprofetic destinu-mi reveld. 

Adesea al meu suflet in visele-auree, 

Pe aripe defldcdri svoldnd spre empiree, 

Vdzu divine cdmpuri, si moartea devantd. /.../ 

Sfdrmati si dati lafldcdri, la vdnturi si la unde 

Ast luth ce n-are sunet la suflet a rdspunde; 

In ceruri ma asteaptd alt luth, de serafimi. 

Peste curdnd ca ddnsii trdi-voi a viatd 

In verva imortald s-eterna dimineatd 

Divinelor concerte, in hor de cherubimi. 

(Poetul murind, traducerea lui Heliade din Lamartine) 



Traducerea este de la 1866. Pe la 1830, inca nu 
indraznea sa-si atribuie, siesi personal, aceasta perceptie, dar i- 
o delega lui Carlova: Inca trdind, tu viata o petreceai mai 
multd / Sorbit in armonia a cetelor ceresti, / Unde ostas d- 
aicea acol-ai si grdbit. // Subt tdndra ta mdnd, degetele- 
arzdtoare, / Acum se-nfioreazd lira de serafimi; / Asculti tu 
alte imnuri, incepi altd cdntare / S-indemni tu alti rdzboinici, 
vitejii heruvimi, / Si alt post mai cu slavd ti-afost tie gdtit (La 
moartea lui Carlova). 

Totusi, sustine (in atingere cu sine) ca poetul este eel 
dintru care raiul oriunde-nfiinteazd si care fericeste pe acela 
pe care el sldveste! / La nemurire zboard, ce el i-o pregdteste 
(Destdinuirea) . 

O pretentie cam hiperbolizata si pe care nici Eminescu - 
cu toata alegoria din Luceafdrul - nu o sustine in felul acesta. 

Anatolida (insemnand rdsdritul) sau nasterea lumii este 
o prima incercare de reproducere poetica a cosmogenezei, 
inaintea lui Eminescu, din literatura noastra. 



421 



Poemul dovedeste un temperament macedonskian (sau 
invers, Macedonski are temperament heliadesc) ca avanpost al 
poeziei romane de confluentd, care se va scrie de aici inainte, 
si care invedereaza atat traditia literara, cat si modernismul sau 

5 5 ~ 5 

noutatea. 

Modernismul acesta este vizibil numai la nivel lingvistic 
(nu si anticipativ-prozodic) si ca indrazneala a viziunilor. 

Si in aceasta situatie insa, in ce priveste temeritatea 
viziunilor, nu putem sa o luam in discutie decat in parte, mai 
mult idealist, pentru ca Heliade pune la contribute apocrifele 
in edificarea epopeei sale. 

Epopeea cosmogonica a lui Heliade este un amalgam de 
dogme crestine apartinand traditiei ortodoxe si de imagini si 
idei novisime in arealul nostra literar, inspirate de fapt din 
texte apocrife, reelaborate de autor, cu aer lamartinian, 
hugonian, byronian, etc. 

Eminescu avea dreptate - cum sesizam undeva anterior 
- sa sustina ca Heliade a versificat (si fara talent poetic, zice 
el) „abstractii pe jumatate teologice, pe jumatate sofistice". 

El insusi, Eminescu, va dezagrea in poezie (sa fie o 
reactie la adresa a ceea ce concepuse Heliade?) descriptivismul 
realist in privinta cosmogenezei si a eshatologiei, recurgand la 
o hermeneutica poetica extrem de profunda si total inaccesibila 
celor nefamiliari cu literatura si teologia traditionale. 

Desprinderea lui Eminescu de Heliade s-a facut insa 
mai tarziu, dar nu prea tarziu. Negoitescu sustine chiar - 
exagerand - ca „fara precedenta [lui Heliade, pe care il include 
in romantismul major] insusi Eminescu, in ce are el mai mare, 
n-ar putea fi istoriceste explicat" 1163 . 

El remarca si faptul ca, hotarand ca Ion Heliade 
Radulescu este un foarte mare poet, G. Calinescu uita sa faca 
demonstratia. 

Temporizat intre Heliade si Macedonski, chiar 
Eminescu ii pare drept un exponent al trecutului, un intdrziat. 

In timp ce Heliade transmite o „stare de beatitudine 
imnica" neregasibila „nici la Eminescu" si „e mai grav in 
ideile sale poetice decat toti urmasii" 1164 , „receptivitatea 
artistica" a lui Macedonski „depasea evident pe aceea a lui 
Eminescu, ce ramasese un romantic intarziat si un strain fata 

~ 5 5 

de fenomenul poetic modern" 



1163 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit, p. 31. 

1164 Idem,p. 31-32. 

1165 Idem, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 66. 



422 



Ca Eminescu e indatorat traditiei, sub toate aspectele ei, 
e o afirmatie la care subscriem fara rezerve. Ca e un romantic 
intdrziat (paradoxal, Nichita se va autodefini identic), si 
aceasta putem sa acceptam, cu precizarea neaparata ca e un 
refugiat constient in lumea veche, iar nu unul care n-ar fi stiut 
sa caute si sa exprime in poezie sonuri mai moderne. 

Eminescu nu e strain fata de fenomenul poetic modern 
in sensul de ignorant, atata timp cat era in stare sa devanseze 
intuitiile lui Nietzsche 1166 , iar constiinta sa, tradusa literar, a 
fost eel mai autentic si mai dramatic receptacul al lumii 
moderne in epoca lui, in societatea noastra romaneasca - si 
vom face demonstratia la timpul cuvenit. 

Dimpotriva, poetii moderni incepand cu Bacovia si 
Blaga pana la Nichita Stanescu fac cere in jural lui si nu al lui 
Heliade sau Macedonski, cu toata modernitatea acestora din 
urma, mai mult sau mai putin ostentativa. 

Ceea ce ne sugereaza Negoitescu este insa un fapt 
esential: avem un traditionalism de addncime si un modernism 
de suprafatd. 

La eel din urma Eminescu nu se afiliaza. 

Heliade si Macedonski incearcau o sincronizare cu eel 
de-al doilea, fara ca prin aceasta sa devina (nici macar sa-si 
doreasca sa devina) spirite a-traditionale sau anti-traditionale. 

La Heliade nici nu poate fi vorba de aceasta intentie, iar 
la Macedonski discutia poate fi nuantata, fara insa a anula ceea 
ce am afirmat. 

Adevarata modernitate in lirica noastra si la care adera 
cei mai mari dintre poetii moderni, de la Bacovia la Nichita, 
rezida in protestul impotriva lumii moderne, intra care il aveau 
adevarat precursor, subtil si profund, pe Eminescu. 

Dupa un model tripartit al universului, sesizat in epoca 
medievala si descoperit si la Eminescu, in care tardmele 
lichide sunt oglinzile cerului, la fel poezia lui Eminescu este 
dioptra sau diorama poeziei si literaturii romane, in care se 
oglindeste, chintesentiat, trecutul si viitorul. 

Heliade si Macedonski intra intr-o clasa de poeti pe 
care-i putem denumi atipici, si pe care o initiaza Budai- 
Deleanu - desi acesta nu face front comun cu ei, ca viziune 
poetica. 



1166 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 



423 



Heliade si Macedonski formeaza insa o paradigma 
comuna si Negoitescu avea perfecta dreptate, doar ca exagera 
constiinta moderna a celor doi in raport cu Eminescu. 

Recunosc faptul ca ei il depasesc pe Eminescu, in 
aceasta privinta, ca repercursiuni literare, insa Eminescu e un 
intdrziat voit, iar nu unul inconstient - si vom vedea de ce 

~ > 5 

prefera acest statut. 

Heliade nu e lipsit de precursori, totusi, si nici de spirite 
inrudite, pana la Macedonski. Iancu Vacarescu, Asachi si 
Cezar Bolliac au in comun cu el lucruri esentiale. 

5 

Pe Vacarescu il continua in marturisirea religioasa 
versificata. De Bolliac il apropie delirul profetic si 
aprofundarea tematicii religios-filosofice, iar de Asachi iubirea 
pentru Italia si poetii ei clasici. 

In legatura cu starea de spirit romanticd, ar mai fi totusi 
ceva de precizat. 

Spre exemplu, Heinrich Heine 1167 , care nu era prea 
credincios, considera romantismul nu doar o reactie si un 

~ 5 5 

protest la adresa clasicismului, ci si o incercare de revenire la 
arta medievala: 

„Cand Homer descrie armura unui erou, nu e altceva 
decat o armura buna, care pretuieste cat atatia sau atatia boi; 
dar cand un calugar din Evul Mediu descrie in poemul sau 
poalele Maicii Domnului, putem fi siguri ca, prin aceste poale, 
poetul isi imagineaza tot atatea virtuti diferite [...]. Acesta e 
caracterul poeziei medievale, pe care o denumim romanticd 
(subl. n.). 

Arta clasica avea de infatisat numai o lume limitata si 

5 5 5 

personajele ei puteau fi identice cu ideea artistului. 

Arta romantica isi popunea sa reprezinte infinitul sau eel 
mult sa le insinueze si gasea refugiu intr-un sistem de 
simboluri traditionale sau mai curand parabolice" 1168 , dupa 
modelul parabolelor si simbolurilor biblice. 

„De aci misticul, enigmaticul, miraculosul si luxuriantul 
in operele de arta ale Evului Mediu; fantezia face eforturile 
cele mai teribile ca sa infatiseze spiritualul pur prin imagini 
senzoriale..." 1169 . 

Am afirmat si sustinem si pe mai departe ca, si in poezia 
romana moderna, incepand cu cea romantica, cele ce, de 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Heine. 
heinrich Heine, Opere alese, vol. Ill, Ed. Univers, Bucuresti, 1973, p. 91. 



1169 Ibidem. 



424 



foarte multe ori, par a fi metafore sau imagini senzoriale, 
ascund sensuri veterane de o nebanuita profunzime. 



425 



Dimitrie Bolintineanu: amorul material §i lumina 
or bit oar e 



E trist sd vezi moartea cosind dimineafa. /.../ 

Nu pldngefi fecioara frumoasd si dulce 

Cefruntea sapleacd spre negrul mormdnt, /.../ 

Nu pldngefi fecioara! Ea moare-nainte 

Sd afle cat omul e amdgitor... 

Iar omul este-o iarbd ce vdntul apdlit; 



Dimitrie Bolintineanu, Verginia, Conrad 



Structural, Bolintineanu se situeaza intre prepasoptisti §i 
pasoptisti. Daca lasam de-o parte, momentan, poezia istorico- 
narativa, marile sale teme lirice sunt doua, intre care 
penduleaza permanent: tema erotica §i tema morfii sau a 
desertdciunii viefii. Mai simplu spus: intre eros §i thanatos... 

Ca spirit erotic, Bolintineanu e un tanar poet admirator 
al lui Anacreon §i Sapho 1170 , compunand versuri in stilul 
Vacare§tilor - dar mai rafinat -, vizitat insa §i de mustrari de 
con§tiinJa §i incercand replieri morale. 

Pe Anacreon il nume§te Bdtrdn iubit de grafii si geniu 
imortal; / Darfdrd constiinfd, pervers si imoral (Conrad). 

Ca §i evocajii poe^i prepa§optisti, Bolintineanu exclama: 
Oh! Cat esti de frumoasd si cat te iubesc eu, / Tu esti a lumii 
viafd, tu esti un Dumnezeu {Evelina); Eu iubesc pe o femeie / 
Dulce ca un serafim / Delicatd ca o zee (Amanta). Femeia este 
surds al lui Dumnezeu (Barcarold) §i a cerului lumina / Nu e 

1171 

mai dulce, mai Una / Ca ochiul ei inzeit (Tilia) 

Descoperim chiar §i anterior semnalata - la Vacare§ti §i 
Conachi - irizare a femeii, avandu-§i sursa stilistica in 
Psaltirea lui Dosoftei: ea lumina-n frumusefe ca soarele in 



1170 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sappho. 



1171 Urmarim: Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, edi^ie ingrijita, note si 
comentarii de Teodor Vargolici, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982 si Poezii alese, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1984. 



426 



razd {Cleopatra si Marc Antoniu) sau are bucle blonde ce 
scdnteie ca razd (La Elzira). 

Nu lipsesc nici sprdncenele ei [ca] arcuri (Cleopatra si 
Cezar), metafora „vanatoreasca" transmisa din Biblie (Pilde 6, 
25), prezenta de la Cantemir §i pana la Eminescu, dar nici 
echivocul moral enun^at de Ienachi^a §i solujionat, ca §i la 
acela, de „raul mai mic": Eu perzdrii ei am dat-o / Vai! dar ce 
puteam a face? / Cine i-ar fi dat ei pace? / Un altul ar fi- 
nfldcdrat-o (Vezi aceastdfrumusefe). 

Cu toata zeificarea §i divinizarea femeii, Bolintineanu 
nu-§i ascunde, ca §i Alecu Vacarescu, nemuljumirea faja de 
firea ei capricioasa - Ea da dulcea sa gurifd / Astdzi unui alt 
iubit / §i in neagra sa cosifd / Ca noapte l-a invelit (Eliza); 
Femeia e ca unda, cdnd Una, cdnd in spumd. /In vdnt gdseste 
viafa, cu sdnul prefumat, / Abia iese din braful unui frumos 
bdrbat. / Cdnd incd e umidd d-a sdrutdrii roud, / S-aruncd-n 
alte brafe, cdtdnd pldcere noud (LaLecra). 

Amoral pentra ea il face un oarecare dintr-un §ir 
nedefinit, legat in lanful /Cu o mie de amanfi (Binica), etc. 

Altadata ii imputa molateca dulceafd in care i§i 
epuizeaza barbajia: In lanfu-fi perdui junefe, / Bdrbdfia, dar 
senin! /Sub ale tale rdsfefe, /Sub surdsul tdu divin. /In desert 
pe a ta gurd / Sufletul tdu l-am bdut / §i din crin si din purpura 
/Mic leagdn amfdcut. / N-ai stiut tu, o,femeie, / Sa mdfaci un 
om mdrit. / Tu, frumoasd ca o zee, / Tu fdcusi un sibarit! (La 
Silica). 

§i cu toate acestea, atributele femeii, chiar §i cele 
fizionomice, irizante, de§i par a fi dezvoltate din lirica 
Vacare§tilor §i a lui Conachi, nu mai sunt acelea§i, nu mai au 
aceea§i calitate. 

Anumite imagini ne bulverseaza prin stralucirea 
metaforica §i limpezimea ideii §i ne redirecjioneaza sensul 
exegetic. Astfel, femeia e numita, eminescian, fiicd-a dulcilor 
lumine (La Silica), iar Stelele si luna plind / Te inec in foe de 
cer (Barcarold). 

Daca ne uitam mai atent, observam ca in clipele de 
maxima voluptate, a privirii §i a declarajiei amoroase, corpul 
femeii dispare in lumina: ochii stralucesc ca stelele in eter 
(Barcarold), pdrul tdu ilfaci un soare (La Tecla),fafa ca raze 
de luna ce luce (La Dilia), ...ochii frumosi / Sa strdluce printre 
gene / Ca doi sori dulci, voluptosi (Barcarold), ea insa§i este 
ca o constelafiune ce strdluceste prin nori (La principesa S.), 
etc. 



427 



Parul ei este ca un cer instelat (Lasi beteala coamei tale 
/ Pe corpul tdu grafios / Plutind ca un foe de stele / Pe un lac 
vijelios - Evelina) §i cerul instelat este ca parul in diamant 
(Gelozia). Metafora coamei cerului apare foarte des in 
versurile sale. 

La Bolintineanu, trupul femeii dispare, inundat de 
lumina stelara §i se recreeaza din elemente cosmice, ca 
expresie a pudorii poetului. 

Fizionomia femeii se contureaza transfigurator: femeia 
dulce cu coamd umbrita §i fa^a ca crinul, cu geana umbroasd 
plecatd injos, devine o umbra de lumina (o icoand de lumina, 
va zice Eminescu): Prin umbre, prin raze venind straluceste 
(Dora). 

Lumina orbitoare se confunda cu intunericul §i invers. 

La fel, stelele fac cerul mai obscur: un cer ce-atdtea 
stele ilfac si mai obscur (Conrad). 

Sau, traversand noaptea, lumina stelelor ajunge la noi 
mai intensa, caci frumuse^ea podoabelor stelare, cere§ti 
amplifica frumusejea „interioara" a luminii: 

Toate acele podoabe ce de la arta le ai 

Nu-fi dau atdta strdlucire catd tu, dragd, le dai. 

Tu lefaci afifrumoase, asfel cerul eel senin 

Trece stelele in spafiu si mai dulce se lumin. 

(La Zilia) 



Femeia e frumoasa prin inzestrarea ei de la ceruri §i nu 
prin podoabe: fi-a dat cerul frumusefi fdrd model /.../ 
Frumusefea-n simplitate se cunoaste, dulcea mea. 

Dar pentru prima data apare o imagine atat de profunda 
in poezia romana moderna, o sugestie abisala, avand 
coordonate transliterare, aceea ca frumusejea este simpla §i 
intrinseca, sta dincolo de forme §i de podoabe, a§a cum lumina 
vine din „interiorul" stelelor. 

Marturisesc ca nu ma a§teptam la un discurs poetic 
despre esenfafrumusefii. 

Observam ca Bolintineanu face diferen^a intre 
frumusefea naturald §i cea artificiald, atribuita artei, dar o 
considera autenticd pe prima, spre deosebire de Baudelaire 



nin A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolmtmeanu. 
1173 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 



428 



Stelele ca podoabd cosmicd (de fapt, cosmos inseamna 
podoaba in limba greaca) le cunoa§tem din literatura veche. 

Tot de acolo §tim ca a§trii sunt podoabe ale cerului §i 
vase/ldmpi purtatoare ale luminii create in ziua intai, ale 
luminii primordiale informe, simple. 

In textele coresiene §i in Psaltirea lui Dosoftei, 
Dumnezeu le urzeste in ziua a patra §i le a§aza ca podoabe in 
Jesatura cerului. 

Bolintineanu vede addnc in noapte! 

De abia Eminescu mai poate, ca el, sa vada cerul fara 
stele, denudat, ca o tampla cu gavanele goale, intr-un pasaj din 
Cdlin (file din poveste), impresionant ca intensitate a 
vizualizarii: Stele rare din tarie cad ca picuri de argint, / §i 
seninul cer albastru mdndru lacrimile-l prind; / Dar dacd ar 
cadea toate el ramdne trist si gol, / N-ai putea safaci cu ochii 
inalfimilor ocol. 

Insa, ceea ce face posibila aceasta perspective este 
discrepant temporala originara, de trei zile, in care cerul n-a 
avut astiii luminatori, ace§tia fiindu-i adauga^i ca ni§te 
podoabe ulterior. 

Literatura patristica stabile§te o paralela intre podoabele 
stelare ale cerului §i podoaba vegetala %\florala a pamantului, 
creata anterior - pe larg vom dezbate subiectul intr-un capitol 
despre Eminescu. 

Revenind insa la discursul erotic, o preocupare esenjiala 
a poetului este sa-i acopere trupul femeii cu un vol sau cdmasa 
reliefate cosmic. 

Motivajia este, dupa cum am spus, pudoarea lui. 

Cama§a e granija la care se opre§te vizualizarea poetica: 

Arunca feregeaua, iasmacul vantfesut, 

Ilecul de matase, cu colli defir cusut, 

§alvarul cu brdu d-aur, molatecul cerchez 

De stofe de la Meca, d-atlaz si de geanfez. 

Opreste-a ta cama§a de borangic prin care 
Ca-n legiverul marii patrunde o catare. 

Cdmasa sa-nveleasca al tau corp nalt, divin, 
§iparul vol de aur, cdmasa ta de crin. 

O roza sa ingdnepe grafiosii-fi sdni 
Pe alte doua roze ce se radicpe crini. 



429 



Piciorul nud sdfie in aurifi conduri 
§i-atuncea ne vom perde in aste verzi pdduri. 

§i legdnafi de vdlul de roze si de crin 
Sd ne urcdm privirea in spafiul divin. 



Dincolo de cama§a nu patrande el insu§i - eel pu^in nu 
in versuri: Cdtarea ta cdnd priveste / Sdnul tdu desfdtdtor / §i 
mdna cdnd rdtdceste / Sub cdmasa ce roseste, / Eu tremur si 
voi sd mor. / Cum sd teferesc eu oare, / Trebuie palat defer / 
Cu porfi d-ofel stdtdtoare? / Nu! Ci un vdl de pudoare / Ce-fi 
dau zorile din cer (Gelozia). 

In locul cdmdsii de borangic (pe care am subliniat-o mai 
sus), poetul i§i imbraca iubita cu pudoarea zorilor (sublinind 
frumuse^ea aurorald, de tip edenic) §i cu frumusejea 
campurilor §i a cerurilor, a acelui cosmos urzit cu flori §i stele. 

Sanii sunt garoafe ndscdnde din globuri de crin sau un 
intreg camp de flori, brajul ei este de roze, de aur, d-azur, de 
ninsoare (La Dilia), are degete de purpur, ndscdnd din dulce 
izvor §i gurafoc de soare (Dora). 

Corpul feminin se reconverte§te in imagini cosmice, 
pentru ca frumusejea femeii sta in pudoarea ei: 

Frumoasa aurora din roze amdgitoare 

A impletit femeii un vdl drag de pudoare. 

(Evelina) 

Vin si deschide sdnul ca cerul depudic 
Pe care doud roze vederilor s-aratd /.../ 

Vin tu cu ochii-n lacrimi, vin, o, frumoasa mea, 
Cu gdtul de ivoriu ce moare de pudoare. /.../ 

Vin sd uitdm cd-amorul e umbra treedtoare, 

Ca lumea efragild, vin, vin, edei noi murim! 

(La Tilia) 

Tu ce ai surdsul dulce pe-a ta rumend gurifd, 

Frumoasa cu ochi albastri, cu-ntunecoasd cosifd, 

Tu ce strdlucesti aice ca culorile de flori, 

Sub vdlul tdu aeratic, ca roua de dimineafd 
Pe flori. Tu ascunzi pudoare, puritate si dulceafd! 



430 



Care din aceste daruri ce din ceruri se cobor 

Esti tu, dulce cdldtoare pe acest pdmdnt de dor? 

(La principesa S.) 

Odata cu pudoarea piere §i framusejea femeii, virginala 
§i aurorala, ca §i a naturii cosmice. Placerile amorului tanar 
sunt dulci, dar degradeaza frumusejea §i iubirea: 

Pe cdnd erai tujuna, erai chiar o virtute 

§i niciun muritor 

Nu cuteza a-fi spune, cu vorbele placute, 

Ca inima lui bate de-al tau dulce amor. 

Dar astazi cdnd se duce suava tinereie, 

Cdnd inima isiperde elanele ei vii, 

Cdndp-al [tau] gat d-ivoriu apar amare cre\e 

§i parul tau se duce cafrunza-n vijelii, 

Cdnd ochiu-ti nu mai are lumina seducatoare 1174 

§i sdnul rotunzirea sifragezimea sa, 

Perdutul timpfaci astazi sa nu regrefi, o, floare 

D-o zi! facdnd amorul durerea-p imbata. 

Treci timpul de cdnd ziua pe orizon luceste 

§ipdna cdnd al lunii disc d-aur a venit, 

§i noaptea prefumata ce-n raze straluceste 

Isi face jumatate al ei cursfericit. 

Tu treci [petreci, traie§ti] c-un om ce are mai multa 
tinerele 
Ca tine si-alt nimica decdt pomada-n peri. 

Cdnd el te paras este, trecutafrumusefe, 
Tuporfipe gdtu-fi urme de lupte, deplaceri. 

Asa cdnd vijelia se duce si se perde, 

Cdnd a gemut turbata in arbori si inflori, 

Ea lasa urme triste in coama lor cea verde 

§i-anunfa stricaciunea l-ai nopfii trecatori. 



1174 



A se remarca cezura versului (si nu este acesta singurul exemplu in poeziile lui 
Bolintineanu), care tradeaza o nedezlipire totala de formulele, prozaice dar non-epice, 
ale literaturii medievale, atasament care ii aduce lui Bolintineanu acuza^ia frecventa de 
imperfecfiune a versurilor. 



431 



Tu nu mai aipudoare. Virtutea tafrumoasd 

Zburdndla cer, in vdlul cerestilor pudori, 

Cum vara ce seduce p-o floare grafioasa 

O lasdfdrd viafa sifara de culori. 

Oh! cdnd mi-aduc aminte ce suferinfi mare 

§i dulci dureri si-abateri ce inima tortur, 

Cdnd niciun nor pe frunte-i de hula, degradare, 

Nu se ivise inca sa umbre-al ei azur, 

§i cdnd s-abate vdlul d-iluzii, de constanfe, 

Vazui realitatea, pldng slabul muritor 

Ce-siface dinfemeie ghirlanda de speranfe 

Cum la un vol se lasa al marii calator. 

(La Elord) 

Erosul cantat de poet este iubirea dintai: Eu o iubeam si- 
ntrdnsa iubeam pe Dumnezeu, / Caci ea era curata ca 
matinala floare / Ce nu si-a uscat roua la razele de soare 
(Elord). 

Bolintineanu, ca mai tarziu Eminescu, regreta ca: Sub 
formele divine tradarea s-a-nvelit; / Sub razele de luna zac 
urdcioase unde, / In forma ta frumoasa un suflet e perfid (La 
cea mai iubitafemeie). 

Fara aceste precizari nu putem in^elege nici poezia 
erotica, nici poezia cosmica. 

Prima sta sub semnul voluptajilor anacreontice, a doua 
sub semnul diafanitajii de matase dosofteiene. 

Mai bine zis, firele volupta^ii se \qs intr-o urzeala 
eterica, subtila, intr-un vol aeratic, care transparentizeaza 
corpul, materia §i sentimentele, le transfigureaza §i le 
transforma in imagini hieratice. 

El are nostalgia frumuse^ii originare, principiale, dar §i 
dor pentru transfigurare (pe acest pamdnt de dor). 

Bolintineanu se ridica de la ohtaturi la sublimarea 
sentimentului erotic. 

Daca Fecioarele-au prefumul de flori din rasarit, / 
Nevestele-au ardoarea de vdnt imbalsamit (Conrad). 

El are nevoie sa inefabilizeze febrilitatea sentimentelor, 
sa idealizeze femeia, trupul, erosul. Nuditatea totala ii repugna, 
il devirilizeaza. 

Valul §i pudoarea fac frumusejea care ii starnesc 
voluptatea, dar nu stagneaza nici in aceasta voluptate, ci o 
rasfira in Jesatura elementara a lumii. 



432 



Erosul se transforma intr-un amor cosmic (sintagma o 
folose§te Ion Negoijescu, vorbind in contextul poeziei 
eminesciene), iar poetul e un vestimentar care i§i imbraca 
organic amanta in cama§a cerului §i a campiilor, cu toate 
podoabele lor: soare, lima, stele, flori, tot felul de flori care 
exala miresme imbatatoare. 

Tending poetului este de a dematerializa erosul, de a-1 
spiritualiza, pentru a-1 trece prin u§ile mor^ii. §i face aceasta 
dematerializand trupul femeii, descompunandu-1 §i recreandu-1 
mioritic din elemente cosmice. 

Nu este insa un demers strict poetic. Con§tiin^a lui e 
confruntata permanent cu perspectiva sfar§itului. 

De la sanul femeii la sanul moitii nu e decat un pas: 
Ferice-acela care pe gurafoc de soare / Imprima a gurii sale 
nevinovata-ardoare, / Ce ar simfi pe sdnu-i batdnd sanul de 
flori, / Ce ar bea a ei suflare ca aer de la zori, / §i asfel ca un 
fluture beat de prefum de roze, / Rdpit, pe sanul morfii ar 
merge sd repoze (Dora). 

Intreaga fabulafie imagistica erotica, cu toata vegetafia 
luxurianta Jesuta in borangicul de imagini sta de fapt sub 
semnul fragilitajii, al crudelitafii (Salut balaie ziua) §i al 
destramarii rapide, al pdnzei de paianjen mo§tenite din 
Psaltire, de la Dosoftei §i Costin. 

De fapt, toate imaginile sunt nu ale ginga§iei 
seducatoare, erotice, cum s-ar putea crede la o prima lectura, ci 
ale gingasiei circumscrise in sfera celor repede pieritoare: 

Orice frumusefe ca roz-aurorei / Surade si trece aici pe 
pamdnt. / Nimic mai plapdnda, nici aer, nici norii, / Nici roua, 
prefumul cefugepe vdnt (La Lido). 

Omul e muritor, fiinfa nascuta a suferi / §i a lasa 
fardna! (Neapol), este Rege carui cerul a dat tron de roua [Ion 
Barbu i-a imprumutat tronul de roua rigai Crypto], / Omul 
viefuieste in lume o zi; /Asfel e ursita ce ne-a facut noua / A 
naste in lume apoi a peri. / La-ncepututul viefii tot este 
placere, /Iar in cursu-i lacrimi, amara durere. /Din zipdna-n 
seara este un minut; / Sfdrsitul se naste chiar in inceput. / 
Gloria inainte de-a se naste moare; / E ceva maifraged decat 
chiar o floare / Ce naste si pere cdnd a stralucit: / Inima 
femeii care am iubit (Elegie). 

Ca Psalmistul §i ca Miron Costin, Bolintineanu cunoaste 
ca sunt mai mult in lume ca umbra trecatoare (Scopul omului) 
§i ca Aceasta lume-i umbra ce fuge si dispare /.../ §i-avere si 
marire, tot se risip in vdnt / §i naste pentru moarte si pentru 



433 



un mormdnt. / Gonifi din mare-n mare, ferice eel ce-atinge / 
La port cdnd ale viefii amari patimi le-nvinge. /.../ Averi 
stralucitoare §i amorul frumusefii, / §i gloria, tot trece in 
noaptea-etem itafii ( Virtutea) . 

Bolintineanu stie mai inainte despre femeie - pe care 
alta data pare sa o divinizeze - ceea ce §i Eminescu va spune 
mai tarziu (venind tot pe filiera patristica §i romanesc- 
medievala): 

Tu e§ti mdndra, doamna mea, 
De cununafrumusefei. 

Dar cdnd vdntul batrdnefei 

Va suflapefafa ta, 

Ast par d-aur, dulce doamna, 

Va cadea gramadajos. 

Asfel da un plop in toamnd 
Frunza la vdntul geros. 

Fa^a tape care crinii 

Ceafa de purpurd-ngdn 

Se va vesteji ca spinii, 

Se va usca albu-fi son. 

Dar atunci, o, frumusefe 

Crudd cdnd tu veiprivi 

In miraza-acele fe\e, 

Ce de moarte-fi vor vorbi, 

Tu vei zice cu suspine 

§i cu sufletul zdrobit: 

Aste frumusefi divine 

Pentru ce au trebuit? 

(La ea) 



Descompunerea corpului feminin in elemente ale naturii 
§i ale cosmosului nu ne mai apare acum ca o simpla metafora 
poetica. Rajiunile sunt profimde. 

De dincolo de trap, poetul incearca sa vada irizarea de 
lumina cosmica - sugerand insa a§teptarea unei alte lumini, 
spirituale, caci vederea lui se adanceste in noapte §i in 



434 



intuneric (al moitii), dincolo de lumina aceasta materials, 
stelara. 

Fa^a, ochii, parul femeii devin surse de lumini astrale, in 
timp ce sanii §i buzele raspandesc, in cantita^i mari, prefume §i 
miresme, dulceaja ambroziei (de dulce-ambrozie revarsd 
miros Dora). 

Bolintineanu e un intens vizual completat de un 
senzualist la fel de expresionist la nivel olfactiv §i papilar. 

Uneori e §i muzical, framusetea femeii fiind eterizata 
armonic in sonoritaji exotice - exotismul fiind si el un liant 
paradisiac: 

Sepune la piano si degetele ei 
Revars-o armonie ce-arfi rdpitpe zei. 

O, dulcefrumusefe! cdndtujoci, langd tine 
Trag hora-mbdlsdmitd dorinfele divine. 

O, grafioasd fiicd a dulcilor prelude! 
Melodia ta-ncdntape oricine-aude. 

Zefirul intre arbori si prin placute flori, 
Suspinul fraged, dulce, de dragi privighetori, 

§i unda de cristale mugind cu vijelia 
Pe marea murmuroasa, ifi recunosc domnia. 

Pe pleoape se intinde un val placut de gene 

§i fraged indivina langorile ebene... 

(LaS...) 

Insa acest exces de simtualitate nu este simbolist 
parnasian sau expresionist , la modul strict, ci e o 
stradanie dureroasa de a balsami lumea §i pe cea iubita, de a 
opri in loc moartea. 

Omul §i cosmosul au nevoie de imbdlsdmare cu 
dragoste, de transfigurare. De aceea, in poezia sa, florile exala 
faraonic arome menite sa spiritualizeze materia, sa-i anihileze 
degradarea, sa determine conservarea esenfeifrumusefii. 

Materialitatea §i spiritualitatea se clatina ca marea una 
spre alta. §i, de altfel, marea sta intre ele ca o oglinda a 



1175 



1175 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism. 

1176 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parnasianism. 

1177 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism. 



435 



ambelor, ca un taram intermediar: tdrdmele lichide (Conrad) - 
expresie remarcata §i de Ion Negoitescu, dar comentata mai 
mult de Eugen Simion (Dimineafa poefilor) - sau lichidele 
cdmpii. 

Calitatea aceasta reflexivd a marii o va injelege §i prelua 
Eminescu. 

§i daca Eminescu nu-§i putea stinge focul cu toate apele 
marii, Bolintineanu ar fi topit marea in marea adanca a inimii 
sale: De ce sunt om in lume? De ce nu sunt o mare, /In sdnul 
meu defldcdri s-o beau si sd o-nec? (Morale). 

Astfel incat, sub aparentul caracter preponderent erotic 
al lirismului sau, descoperim o tema mult mai veche a poeziei 
romane§ti, a fragilita^ii existenjei umane, terestre, §i o 
preocupare mult mai adanca, conturata in reflec^ia asupra 
moitii, in stare sa nasca primul poet al vizionarismului 
imagistic din epoca moderna. 

O dovada pentru emergenta spiritualizarii in lirismul 
bolintinean este si remarca lui Ion Negoitescu, in legatura cu 
poemul Fecioara Maria: 

„Puritatea, candoarea, serafismul imaginatiei 
plasmuitoare ating o treapta rara. lata de ce, din punctul de 
vedere al poeziei, in esenta sa, versurile din Fecioara Maria au 
o valoare exemplara, dezvaluind esenta lirismului lui 
Bolintineanu, acea stare de uimire casta, de frumusete morala, 
materializata in azururile si arginturile luminii, si care in 
Conrad ia forma invoalta" 

Poetul purcede la „contemplatia armoniilor din univers, 
prin care senzualitatea, placerile trupului si ale mintii se 
purificain eterul poeziei" 1179 . 

Bolintineanu se declara el insu§i un vizual. Privirea-mi 
bea azurul cum o amantd purd / Bea prima sdrutare a dulcelui 
iubit (Morale). El vede miriade de lumine §i de umbre. 

O lumina §i un intuneric atomizate, alcatuite din mii de 
particule palpitante de viaja. Lumina §i intunericul sunt, de 
fapt, culorile esen^iale ale viejii, spectralizate in via^a insa§i. 

Acela§i exotism al vie^ii se vede in mozaicarea de fiinje 
ale marii §i il sesizeaza §i E. Simion: „Marea este azurie §i, 
privita de aproape, se vede lucrarea dumnezeiasca: 

O pulbere-argintoasd de mii de pestisori, 
Frumoase mozaice, divine, infinite, 



1178 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit, p. 54-55. 
1179 Idem, p. 55. 



436 



Ce schimbd-ale lor forme bizare, strdlucite! 
Ce ne amintd incdp-al viefii autor, 
Fdcdnd ca sd se uite durerea ce ddrdmd! [...]" 



Intre cutremurele voluptoase ale erosului §i reflecjia 
(cataclismica, sub aparenja sedarii) asupra mor^ii - aceea§i 
ciocnire ni-1 va darui ceva mai tarziu pe Blaga - se nasc 
viziunile hieratice ale lumii tripartite: cer §i pamant intre care 
se afla oglinzile apelor care i§i asuma astfel originaritatea (ca 
cele ce au stat intre cer §i pamant la inceputul lumii). 

Nostalgia originilor se intalne§te cu dorul transfigurdrii, 
o alta tema coerenta in literatura clasic-medievala: 

Cdnd mi-aduc aminte cdte creature 

Au vdzut injuru-mi de cdnd am ndscut, 

Cum in toamnd cadefrunza dinpddure, 

Ma vdd trist si singur, de dor abdtut. 

Dorul eel mai mare care ne supune 
Nu e dorul care noi il suferim. 

Este doru-acelor ce sufdr in lume, 
Este dorul celorpe care iubim. 

La banchetul viefii luminele stinse 

§i locuri deserte, tdcere si dor, 

Nu mai este nimeni, coardele destinse, 

Lirele murmurd in vdnt pldngdtor. 

(Elegie) 

De aceea, din toate moleculele acestui univers Ja§ne§te 
mireasmd §i lumind orbitoare care pare materiald, 
mediteraneana, dar care e un dor de eternitatea luminii. 

Ceea ce face din Bolintineanu un poet situat la curbura 
dintre exercijiul poetic levantin-anacreontic §i spiritualizarea 
dosofteian-gandirista. 

Intre Venecia §i Constantinopol, intre Italia §i Bosfor 
(pendulam intre romanitatea occidentald §i romeitatea 
rdsdriteand), geografia lirica a lui Bolintineanu nu este una 
realist-romdneasd, ci exotic-fantasticd, pentru ca se vrea 



1180 Eugen Simion, Dimineafa poefilor, op. cit, p. 1 17-118. 



437 



ideald, paradisiaca - Eminescu ne va muta inapoi (§i stabili) in 
Hiperboreea (desi Macedonski indreapta iarasi carma spre 
Mediterana), readucand la suprafaja elementul autohton traco- 
dac, dar vizualizat tot ca un rai dulce (Memento mori). 

Aflate sub un soare mediteranean arzator, lumile sale 
prind insa via^a mai mult sub regimul nocturn, de§i nu putem 
spune ca lumina diurna nu joaca un rol important in reliefarea 
sentimentului sau vizual. 

Totu§i, am zice ca poetul vede noaptea: lumina stelelor 
obscurizeaza cerul iar absen^a lunii face noaptea mai 
luminoasa. 

Traversand spajiul cosmic, lumina stelara se intensified, 
pentru vederea interioard, neobisnuita a poetului. O asemenea 
mobilitate in cosmos §i astfel de masuratori spa^iale erau 
posibile datorita unei mai vechi precizari a capacita^ilor 
spirituale §i mentale ale omului, in raport cu imensitatea 
cosmica, pe care le faceau carjile bizantine §i medievale. 

Vom mai vorbi cand ajungem la Eminescu. De altfel, 
Bolintineanu sugereaza despre sine a fi un dulce luceafar prin 
stele (Almelaiur). 

El vede ceea ce nu se vede: noaptea bogata de lumina 
cand nu e lumina §i intuneric cand stralucesc prea multe stele. 

Inserarea face un rau mai alb: In fundul unei rape, 
mugind addnc, albeste / Un rdu ce umbra serii ascunde de 
acum (Fericiea). 

Sub intensitatea privirii, ochiul moare-nfoc albastru (La 
ed). 

Pamantul este o sprdnceana neagra peste ochiul marii, 
luna mediteaza pe-al lumii aspru dor fiind moderatorul viefii 
§i marea se poate preschimba - de neinchipuit - intr-un peisaj 
patriarhal §i pastoral: valuri dupd valuri veneau ca turme- 
al bind (Conrad). 

Altadata, aceea§i mare se dedubleaza, sub al lumii far, 
care suprapune o alta mare de lumina peste imensitatea 
acvatica: Al lumii far se culcd si asterne, apuind/Pe mare alta 
mare de raze scdnteind (Conrad). 

In acela§i poem, valurile formeaza miriade de cre^uri in 
lumina. 

Termen predilect al lui Bolintineanu, miriadele 
denumesc luxul de manifestdri existenfiale. 

Poetul prive§te apele lacului sau ale marii luminand la 

focul lunii (ori sub fldcdrile lunii - Conrad) §i sub foe de stele. 

Sau vede valul viu al marii (marea cu spume, cu via sa undd - 



438 



La ea), cu mozaicurile de pe§ti, reprezentandu-§i marea 
edificial, ca §i cum ar ascunde o uria§a bazilica bizantina, cu 
picturi mozaicate in lumini vii ale culorilor. 

Altcineva remarca „splendoarea bizantina a 

1 1 81 

firmamentului" , in poezia lui Bolintineanu. 

Nu mai avem, in poezia romaneasca, un cantarej al marii 
asemenea lui Bolintineanu, pe care o nume§te delicios tezaur, 
imperiu de-ncdntare, sdnt element d-azur (Conrad). 

Ii urmeaza Ion Vinea , in versurile caraia ne 
intoarcem la tarmul Marii Negre. 

Materialitatea terestra este §i ea subjiata, eterizata, intr- 
un vers care il anticipeaza pe Nichita Stanescu (daca nu cumva 
Nichita §i-a impropriat elementul volatil din acest tip de 
imagine poetica): Un nor treceaprin ceruri, pamdntul aburind 
(Conrad). 

Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca poejii no§tri sunt 
ni§te hermeneuji §i ni§te vizuali in sensul in care Antim, Costin 
§i Cantemir vorbesc despre primatul sim^ului vizual §i pictural 
asupra celorlalte senza^ii (Bolintineanu nu este un descriptiv, 
ci un vizual hermeneui). 

Ortodoxia insista pe el, avand apeten^a pentru lumina §i 
pentru culorile calde, de§i nu este numai vizuald. 

In context liturgic §i eclesial, Hristos atrage la El nu 
numai prin minte §i inimd, dar §i prin toate simfurile: exista un 
echilibru intre vizual, muzical, olfactiv §i papilar, mai mult 
decat in cazul altor confesiuni creatine. 

Catolicismul a dezechilibrat propoitiile spa^iului eclesial 
in raport cu lumea, optand pentru grandoare si baroc, 
infaji§andu-l uria§, strivitor, dizolvand armoniile, in timp ce 
protestantismul reneaga vizualismul pictural, abstrage 
senza^iile olfactive §i papilare §i se axeaza pe exaltarea 
muzicala. 

„Biserica, in sens de cladire destinata ritualului, este la 
catolici un spajiu unde statul divin trebuie sa devina vizibil. 
Ritualul va fi retoric, teatral, de gesturi mari; totul e regizat in 
vederea unui scop precis. 

Credincio§ii sunt Jinuji la distanja, in atitudini stilate, 
desparjiji de ritual prin limba sacrala §i prin cantecul metalic- 
mecanic al orgii, care cople§e§te suveran cantecul omului. [...] 

Prin toate aspectele ei, biserica e menita sa se inal^e 
autoritara dincolo de comunitate. 



1 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit, p. 51. 
' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea. 



439 



Biserica la protestanji e un fel de §coala pentru adul^i, 
unde oamenii vin sa inveje, sa gaseasca solujii indoielilor §i sa 
interpreteze cu tot mai mare virtuozitate texte biblice. 

Biserica ortodoxa, mai inainte de orice un spajiu ritual, 
vrea sa comunice credinciosjlor o existenja mai adanca, printr- 
un magic sugestiv apel la via^a subcon§tienta. 

Procesul de contaminare se petrece intr-un chip firesc 
intr-o atmosfera de familiaritate §i de cantec uman [...]. 

S-a remarcat din partea mai multor autori, ca Pantile nu 
se serbeaza nicaieri cu aceeasj launtrica bucurie §i stralucire ca 
laortodocsi" 1183 . 

Inaintea lui Eminescu, universul lui Bolintineanu e 
cadelnijat de profume, miresme, arome, ambrozie - caci ochiul 
sau vede dulce (Florile Bosforului). 

Trandafirii, crinii (predomina, deci, ro§u §i alb) §i toate 
florile campiei sunt adevarate urne cu miresme, alabastre cu 
mir, pe care poetul le revarsa peste lume, balsamind-o. 

Balsamul este indiciul eternitajii: §i frumusefea trece, 
virtufile in lume /Raman §i varsa-n aer prefum §i etern nume 
(Liala). Parfumurile transforma peisajele in Edene-mbalsamite 
{Conrad). 

§i tot ca, mai tarziu la Eminescu, descoperim sugestii 
tanatice (narcoza lumii, imbalsamarea care incearca sa-i 
impiedice necrozarea) in contextul unor voluptoase pasaje 
erotice (la Eminescu voluptatea e mai atenuata de sugestia 
adormirii), sugestii pe care un ochi mai pu^in patrunzator nu le 
poate recupera din versuri. 

Ar fi trebuit, totu§i, sa ne atraga mai mult atenjia faptul 
ca, in multe poeme, Bolintineanu face apologia erosului §i a 
frumusejii iubitei, intr-un cadru voluptos-volatil sau erotic- 
eteric, pentru ca la mijlocul sau la sfar§itul versurilor sa ne 
§ocheze inserand, fara avertismente, reflec^ii morale dure 
despre insecuritatea sentimentala alaturi de femeie, despre 
senectute §i expiere. 

Dupa ce trece amorul cu buze de roua /.../ anii mei tineri 
apun in mormdnt (O fata tdnara pe patul morfii). 

In versurile lui Bolintineanu, parut facil-anacreontice, 
sesizam ceea ce va deveni direc^ie §i ideal in poezia 
romaneasca, instaurate definitiv prin Eminescu: hermetismul 
inaparent ca program estetico-poetic. 



1183 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, op. cit., p. 61-62. 



440 



In studiul sau, Bolintineanu si sonurile poeziei moderne, 
Negoitescu remarca foarte bine, in Conrad, un antecedent al 
panoramei desertaciunilor din Memento mori, poemul epopeic 
eminescian, unde tanarul revolutionar, poet si martir (in care s- 
a zis ca se poate recunoaste cu usurinta Balcescu), calator pe 
mare, strabate tari care au fost leaganele unor civilizatii mai 
vechi sau mai recente, motiv de reflectie profunda pe marginea 
- a ce altceva? - vanitatii acestei lumi si a disparitiei celor ce 
aufost si nu mai sunt (stravechiul ubi sunt?). 

Anticele motive, al caror ecou medieval 1-am urmarit in 
toata literatura noastra veche si cu persistenta in poemul lui 
Miron Costin, apar - cum am zis - atat in Conrad, dar si in 
alte poeme: 

„Dar daca ruinele Targovistei il inspirau pe linia lui 
Carlova si a lui Grigore Alexandrescu, tot ruinele unui timp 
exotic il atrag mai cu aprindere - si la Edessa anunta retorica 
lui Eminescu, in idealizarea trecutului [dar si in reliefarea 
futilitatii si aperisabilitatii]: 

Unde sunt acele neamuri? Cele armii neinvinse? 

Regi si robi? Si lumi straine deputerea ta invinse? 

Filip? Sceptrul tau de aur si coroane de rubin? 

Robul ce-i zicea cu ziua: Esti tarana pieritoare! 

Dragalasele-i amante, turma dulce, rapitoare, 

Ce cu degete de roze ii turnau in cupe vin? 

Sipoetii, ce in versuri dulci ca mierea Adoniei 

Rechemau Olimpul, zeii siparfumul ambroziei? 

Unde este Olimpia, dulce floare din Epir? 

...Stinsu-s-a tot ce-afost mare; viata e in amintire, 

In trecutl... addnca noapte! Dar se-aude o soptire! 

Nu e vdntul, nu e marea, nu sunt apele din stand, 

Ascultati! vedeti in umbra? pe ruinele tdcute 

Se ridicd o minune: unpalat, gradini placute! 

O lumind se revarsd pand-n vdile addnci. 

Tot invie, tot se miscd, se aud voioase soapte, 
Nechezdri de cai sdlbatici, depdrtat rasuna-n noapte 
Tropairi, sunari de zale si de arme le raspund. 
E o mare sarbatoare. . . " 



1184 



Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 14. 



441 



E, mai degraba, halucinatia unei sarbatori, rasarita, cum 
ar zice Eminescu, din visdrile pustiei, ca tot ce e trecator pe 
lumea aceasta. 

Conrad, in lungul sau voiaj pe mare, trecand pe langa 
Fenicia si Liban, constata ca „doar pulberea s-a ales de 
civilizatiile care si-au rostit aici trufia: Ce-ai devenit, Astarte, 

5 5 ' ' 

fecioard din Sidon? / O, zee intreitd? Si tu, gentil Adon, / 
Precum si voi, Cabire, divinitdti antice? Aici a inflorit Palmira 
si n-a ramas decat zadarnica intrebare: Ce s-afdcut Palmira si 
bravul sau popor?" 

Calinescu aprecia ca „aproape fiece poet din preajma mi 
1800 isi are ruina sa, si Ninive, Theba, Palmyra sunt 
sonoritatile predilecte ale acestei vremi", oferind si un 
exemplu, eel al poetului francez Delille 1186 , de opera caruia 
„gem bibliotecile noastre cu fonduri de la vechii boieri" 

Interesant este ca - mai inainte ca Eminescu sa exclame 
vai voud, romani puternici si sa descrie caderea Urbei, 
profetita de incendiul neronian -, fapt aproape inimaginabil 
pentru epoca pasoptista si pentru scriitorii ei, care adorau 
Italia, Bolintineanu reproduce si ruina marelui oras, care a 
facut ca Roma „sa nu mai fie decat mormantul vast de astazi: 

O, Roma strdlucitd! o, mumd tristd, spune, 

Tu ce-ai vdzut copiii morti in coruptiune, 

Ce s-afdcut tdrdna atdtor mari bdrbati? 

Luceferi stinsi in haos si de mult timp uitati? 

Din mandra pletora nu mai traiesc in adevar azi decat un 
Vergiliu, un Horatiu, un Tacit. Unde fu gradina lui Lucullus? 
se arata curios a sti Conrad, gradina in care Messalina 
sarbatorea pe Bachus? Coboara de aci in Campania, ale carei 
relieve le considera din obisnuitul sau unghi de vedere (subl. 
n.): 

Acolofuse Baia, locas de desfdtare, 
De-amoruri, de delicii, de dulce incdntare. 

Aici veneau adesea cei mai superbi romani 
Si depundndu-si masca lor de republicani, 



185 Idem, p. 32. 



1186 



1187 



A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Delille. 
G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 128-129. 



442 



Se daufdrd de fried siplind libertate 
Pldcerilor impure de-amor, de voluptate. 

Dar, vai! Acolo unde splendoarea a domnit, 

Acolo unde fuse locasu-mbdlsdmit, 

Grddina incdntatd si luxul si puterea, 

Azi ochii vdd ruine deserte si durerea! 

Pe templul Citereei, Dianei si Mercur 
Ce se mirau mdrete in lacul de azur, 

1 1 88 

Azi creste iarba tristdpe tristele ruine..."'' . 



In fine, Negoitescu observa, la fel de remarcabil, ca, 
intr-un sfarsit, „ruinarea cuprinde si locul de veci al lui 
Conrad, asa cum a acuprins palatele si templele cantate si jelite 
in poema calatoriilor sale: Dar crucea nu mai este, mormdntul 
s-a stricat" 11 * 9 . 

Observatia este esentiala, pentru ca ea ne indica 
transferal de perspective, de la cea a personajului Conrad la 
cea a autoralui Bolintineanu, un fenomen curent, mai tarziu, in 
poeziile lui Eminescu. 

Personajele (despre caracteral dramatic al poemelor 
eminesciene s-a vorbit, dar nu elucidant) pot sa absoarba o 
parte din aspiratiile, ideile si viziunea autoralui, dar se poate 
sesiza undeva o distantare si o largire a perspectivei, care 
cuprinde reflectia autoralui, capabila sa discearna pana la 
capat, totalizator, si ceea ce personajele n-au terminat de 
discernut: desertdciunea desertdciunilor si toate sunt desarte. 

Conrad n-a vazut raina propriului mormant, dar o vede 
Bolintineanu. Nici dascalul din Scrisoarea III nu vede raina 
faimei sale, dar o stravede Eminescu. 

Bolintineanu il trece pe Conrad in randul vestigiilor 
naruite, in numarul celor despre care se poate intreba ubi 
sunt?, iar Eminescu se inseriaza singur in istoria cdderilor, in 
Memento mori - vom detalia la timpul potrivit. 

Reflectia lui pe tema vanitas nu va mai simti nevoia 
unui pretext narativ, ca eel al calatoriei la Bolintineanu, care 
insa, poate fi inteles si ca motiv simbolic (cdldtoria vietii), 



1188 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit, p. 44. 

1189 Idem, p. 49. 



443 



arhaic la origine si impropriat de crestinism ab initio 1190 , cat si 
ca prilej de contemplate liric-filosofica. 

Continui sa sustin ca amestecul de genuri si motive era o 
traditie perpetuata constient. 

Tendinta lui Ion Negoitescu de a-i aseza pe Bolintineanu 
si Heliade pe piedestalul epocii pasoptiste, ca cei mai mari 
poeti ai sai, ni se pare indreptatita si o sustinem, ca si remarca 
sa repetata, ca in substanta poeziei lor se afla multe elemente 
care vor fimdamenta atat poezia lui Eminescu cat si poezia 
moderna, incepand cu Macedonski: 

„Descoperi...in Bolintineanu nu numai un premergdtor 
al lui Eminescu (nu s-a studiat inca nici descendenta directd a 
marilor viziuni romantice eminesciene din cele ale lui Heliade 
Radulescu), dar mai cu seama un precursor al lui Macedonski 
si, in cele din urma, pe initiatorul de forme, de sonuri poetice 
care aveau sa se realizeze in celalalt veac, odata cu Ion Pillat, 
cu Mateiu Caragiale, cu Ion Barbu" 1191 . 

Pentru auzul destul de fin al lui Negoitescu, „mult mai 
aproape de moderni, Bolintineanu sund ca Macedonski si 
Duiliu Zamfirescu 1192 , Stefan Petica 1193 si Mateiu 
Cargiale 1194 " 1195 . 

In mod sigur, Arghezi si Ion Barbu i-au metamorfozat 
versurile in propria lor substanta lirica. 

In optica sa, „iata de ce ni se pare de un deosebit interes, 
pentru studiul evolutiei formelor poetice ale lirismului 
romanesc, semnalarea corespondentelor dintre versurile lui 
Bolintineanu si cele ale poetilor nostri moderni. 

Rezultatele unei analize atente si foarte minutioase, ce 
asteapta sa fie intreprinse, s-ar putea arata de mare pret in 
cunoasterea substantei lirice romanesti" 1196 . 

5 5 5 

Aceste afirmatii primesc adeziunea noastra totala, cu un 
singur amendament: nicio astfel de analiza nu va fi niciodata 
completa si corecta - si va sfarsi, fatalmente, in deriva - daca 
nu se va lua in considerare literatura veche. 

Viziunile si motivele traditionale in literatura noastra 

5 5 

medievala s-au prelins in noile forme sincronizate ale poeziei 
si prozei romanesti si contiguitatea lor de la un autor la altul, 



In latina: dintru inceput. 



Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 7-8. 

1192 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Duiliu_Zamfirescu. 

1193 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Petic%C4%83. 

1194 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale. 

1195 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 50. 
1196 Idem,p. %. 



AAA 



chiar de la romantici la moderni sau de la moderni la moderni 
si postmoderni nu este vizibila daca nu se cunoaste seria 
corespondentelor literare care incepe din epoca veche. 

Reminiscentele sale nu sunt nici putine, nici superflue. 

Daca vom continua insa aceeasi politico, de pana acum, 
de amputare a perioadei medievale din corpul literaturii 
romane (sau de raportare la ea ca si cum ar fi un membru 
detasabil), rezultatele vor fi si vor ramane mtotdQaxma partiale, 
daca nu chiar profund eronate. 

Ar mai trebui sa facem o discujie despre cugetile 
sceptici ale lui Conrad, care il integrau in randul celor 
melancolici. 

Dar pentru ca vrem a se observa mai bine paralela cu 
Eminescu, amanam aceasta discu^ie pentru un capitol viitor din 
aceasta lucrare. 



445 



Vasile Alecsandri - regele vesel 



Cat a trait Eminescu, Vasile Alecsandri a fost eel mai 
mare poet al Romaniei. Eminescu insusi, cu generozitatea-i 
caracteristica, ii ceda acest titlu, in Epigonii, numindu-1 rege-al 
poeziei. 

Titu Maiorescu s-a supus opiniei publice si 1-a asezat in 
fruntea listei, iar pe Eminescu 1-a trecut pe locul doi. 

E un fapt paradigmatic, intre paranteze fie spus, pentru 
felul in care societatea romaneasca intelege sa-si aprecieze 
personalitatile covdrsitoare . 

Cu asemenea recomandari, este evident ca Alecsandri 
cu greu a putut si poate fi trecut cu vederea. 

Apropierea sa de creatia literara populara, folclorica, si 
de istoria romaneasca (in care romanticii vedeau sursele unei 
literaturi nationale), a contribuit la ridicarea lui pe o treapta 
ierarhica superioara, ca formator de constiinte poetice si de 
directii literare, atata timp cat se cautau cu infrigurare 
personalitatile in stare sa provoace nasterea, din plasma 
pasoptista, a viitoarei literaturi autentice romanesti, careia 
Kogalniceanu si Maiorescu tot incercasera sa-i dea brdnciul de 
cuviinta. 

La aceasta asociatie cu istoria si folclorul, recuperate 
literar, i se adauga lui Alecsandri, ca virtute, si spiritul 
optimist, pe care nu-1 au Carlova, Bolintineanu, Alexandrescu 
si nici chiar Heliade (profetismul si vizionarismul acestuia sunt 
altceva decat optimismul alecsandriari). 

Iarasi fac o paranteza, dar e bine de remarcat si de 
subliniat ca Eminescu apreciaza optimismul, el, despre care se 
sustine ca era fundamental pesimist si ca visa sa fie spulberat, 
in mod fiintial, in Nirvana. O contradictie prea putin observata 
si nerezolvata. 

Din toate aceste trasaturi, Eminescu ii face un portret 
literar, in care boierul Alecsandri apare transfigurat intr-o 
lumina patriarhala si pastorala: acel rege-al poeziei, vecinic 
tdnar si ferice, / Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti 
zice, / Ce cu basmul povesteste - veselul Alecsandri, /.../ 

Sau visdnd cu doina trista a voinicului de munte, / Visul 
apelor addnce si a stdncelor cdrunte, / Visul selbelor bdtrane 
de pe umerii de deal, / El desteaptd-n sdnul nostru dorul tarii 
cei strabune, / El revoaca-n dulci icoane a istoriei minune, / 



446 



Vremea lui Stefan eel Mare, zimbrul sombru si regal 
(Epigonii). 

Pentru posteritate, Eminescu este eel care l-a pus pe 
soclu pe Alecsandri. Si, inca odata, tot Eminescu e mare, 
pentru ca pentru ca el si-a stabilit si secundul in istorie 
(raportat la epoca romantica). 

Ceea ce seduce la Alecsandri este coerenta interioara a 
poeziei, viziunea concentrica, absenta prolixitatii ideatice, 
perfectiunea metrica (neimplinire reprosata lui Bolintineanu si 
Heliade) si un laborator lingvistico-poetic echilibrat, care nu 
aluneca in divagatii neologice exotice, ca la Bolintineanu, sau 
chiar aberante, ca la Heliade. 

Corabia poeziei romanesti poate acosta, in fine, la un 
tarm al echilibrului stilistic. 

Alecsandri nu este un geniu poetic, dar este un model. 

Nici nu este superior, ideatic, unui Bolintineanu sau 
Heliade, dar Eminescu stie ce spune, cand il scoate in fata. 

Bolintineanu si Heliade au navigat prea departe pentru a 
constitui coordonate intr-o geografie lirica nationals. 

Harta lor e prea vasta. Iar Eminescu nu se propune si nu 
se bate pentru premiul intai, pentru ca stie ca nici el insusi nu 
este un model care sa creeze o scoala. 

Epigonismul eminescian nu e o scoala, e un rebut. 

Cantemir, Budai-Deleanu, Heliade, Eminescu, chiar si 
Bolintineanu (prea putin inteles) nu sunt oameni care sa facet 
scoala, ci sunt unicate. Alti creatori geniali se pot inspira din 
viteza lor de a plana asupra existentei, dar ei nu creeaza 
curente. 

Mai mult decat atat, spre deosebire de Bolintineanu care, 
in ce priveste aspectul erotic, recurge la fantele poeziei asa-zis 
anacreontice, si pe acest palier, Alecsandri este un moderat. 

Aminteam mai sus remarca lui Manolescu, aceea ca 
Alecsandri sacralizeaza erosul, lamartinizdnd sentimentul. 

Ne-am exprimat deja pozitia in aceasta privinta, 
sustinand ca, in lamartinism, poetii nostri pasoptisti au 
descoperit o matca prozodica si melodica, pentru exprimarea 
lirica a spiritualitatii lor, cu atat mai mult cu cat puteau afla 
puncte comune cu poezia lui Lamartine, in virtutea 
experientelor religioase comune ale celor doua Europe 
crestine. 

Alecsandri trece prin aceeasi drama ca si Conachi, 
Bolintineanu si, mai tarziu Eminescu: moartea tinerei sau a 
femeii iubite - in cazul lui Alecsandri, Elena Negri. 



447 



Si e demn de remarcat ca sentimentul erotic devine 
addnc prin contagiune cu moartea. Reflectata in oglinda mortii 
si la scara eternitatii, iubirea isi dezvaluie tiparul abisal. 

De aceea, poeziile din ciclul Ldcrdmioare au oarecare 
amprenta metafizica. 

De aici mosteneste Eminescu sintagme ca neagra 
vecinicie (Steluta) sau cumpana vietii (8 Mart), desi epitetul 
neagra are conotatii sensibil aprofundabile in versurile 
acestuia - daca nu cumva Eminescu nu face decat sa ne 
sugereze lamuritor ca aperceptia noastra este superficiala 
inclusiv in privinta liricii pasoptiste, care, pe filiera 
hermeneutica medievala, cuprinde aspecte insondabile unei 
lecturi liminare. 

Iubirea este, si pentru Alecsandri, un sentiment 
dumnezeiesc, care, pe om, il schimba si-l face Dumnezeu (de 
fapt, dumnezeu, nu dupa fiinta, ci dupa har) /.../ S-a zilei mil de 
glasuri, s-a noptii mii de sopate / II proclameaza-n fala a lumii 
impdrat (8 Mart), ceea ce omul a fost de la inceputurile 
existentei sale in univers, ceea ce Inteleptul ii repeta Lumii, 
infruntandu-i trufia, in Divanul cantemirean. 

Iubirea este, de fapt, cea care il reconfirma pe om in 
demnitatea sa imperiala, la nivel ontologic, cea care ii 
redesteapta constiinta asupra acestui statut, umbrit de aparenta 
conditiei sale umane umile sau chiar mizere. 

Important de semnalat este ca, in acelasi timp cu trezirea 
constiintei nemuririi, se desteapta si constiinta poetica: prin 
iubire, la a iubirei soare, / Ai desteptat in mine poetice simtiri 
(Steluta). 

Ceea ce reproduce faptul ca ontologia umana este intim 
legata de conditia sa poetica. Si poetii pasoptisti nu 1-ar fi putut 
citi pe Heidegger. 

Iubirea este un soare dulce in veci neasfintit, care 
anuleaza efectele ireversibilitatii timpului si chiar moartea, 
care face din om o fiinta nemuritoare, asa incat: Zadarnic 
timpul trece c-un zbor neobosit, /In sdnul omenirei varsdnd a 
iernii gheata (8 Mart). 

Motiv pentru care Alecsandri converteste lamentatiile pe 
tema mortii si a scurgerii timpului in imne ale iubirii, ceea ce 
incercase si Heliade, in Meditatiile sale din 1830, cu mai putin 
succes stilistic al metamorfozei. 

Insa, e adevarat ca Eminescu nu va mai recurge la 
aceeasi convertire si, paradoxal, va permite sa triumfe in 
poezia sa mai mult ecoul plangerilor, al zdrobirilor interioare, 



448 



pe buza prapastiei unui timp si a unei lumi care se lasa sa 
alunece intr-un intuneric a carui esenta nu o cunoaste. 

In schimb, Alecsandri e un spirit care nu suporta sa se 
scufunde in abisul tristetii. 

Intr-un poem intitulat O noapte la tara, cu reverberatii 
din stravechea hermeneutica literara bizantina si romaneasca, 
la nivelul viziunilor de adancime si al motivelor, Alecsandri 
reuseste sa fie de mai multe ori paradoxal. 

Un prim paradox consta in conjugarea, intr-o poezie de 
dragoste, a unor strofe care fac apologia fugii de lume de tip 
anahoretic. 

Locul lor in acest poem nu se explica decat prin aceea ca 
iubita murise si ca gandurile poetului se indreapta initial spre 
elogiul aceluia care, traind tragedia despartirii de fiinta draga, 
are puterea sa renunte definitv la aceasta lume, dedicandu-se 
altor cugetari (ceea ce ne determina sa concluzionam ca 
eremitii se bucurau de multa stima si evlavie, ca perdeaua 
noilor mentalitati nu se trasese asupra unor atitudini extrem de 
vechi si de profunde): 

Frumoasa e cdmpia cu dulcea-i linistire 

[un echivalent semantic al pustiei isihaste, indicata si de 

epitetul dulce] 

Pentru acel cefuge de-a lumei amagire, 

Pentru acel ce cauta un trai neinsemnat! 

Placut, placut e ceasul de griji nentunecat, 

Si dulce este viata ce curge Un, departe 

De-al omenirei zgomot, de-a eifumuri desarte! 

Cdnd inima hraneste o tainted dorinta, 
Cdnd omul simte-n sdnu-i o cruda suferinta, 

Ojalefara margini, un dorfara hotar; 

Cdnd zdmbetu-i ascunde ades suspin amar 

Cdnd mintea-i se desteapta din vis defericire, 

Pierzdnd orice credinta [in posibila fericire in lume], 

oricare nalucire, 

Ferice de acela ce-n tulburarea-i poate 
Pe-un cal sa se arunce si prin vazduh sa-noate, 
Pasind peste-orizonturi, zburdndpeste cdmpii. 

Ferice care poate, departe de cei vii, 



449 



[aluzie la faptul ca monahii se considera morti pentru 

lume] 
Sd uite-a safiintd, sd peardd-orice simtire [apathia 
eremitica], 
Sd nu maifacd parte din trista omenire! 

Fericirile sunt tot un apelativ la o constiinta crestina 
inradacinata. 

Ceea ce urmeaza Q...sacralizarea erosului. Elogierea 
amorului conjugal o realizase, insa, deja Heliade. 

Alecsandri reinalta, cu mai multa virtuozitate poetica, 
sentimentul erotic, monogam, la treapta de dar divin, pe 
temeiuri biblice - desi, in unele versuri, mai pastreaza si el 
binecunoscutele accente anacreontice idolatre (in poezii ca O 
seard la Lido si Adio). 

Totusi, exprima destul de limpede si faptul ca exista o 
singura iubire mare si ea readuce in om constiinta Izvorului 

O 5 5 5 

prim si dumnezeiesc al iubirii. 

Am vazut insa ca, inaintea lui, Conachi facuse aceste 
demersuri, de reintroducere in fagasul crestin a sentimentului 
erotic, din momentul intalnirii cu marea iubire. 

Secventa a doua a poemului alecsandrian contine un 
tablou al noptii, care e scena romanticd a unui teatru cosmic - 
poezia este alcatuita din trei secvente, delimitate de poet, 
fiecare din ele avand din cate trei strofe. 

Nu este insa noaptea lui Carlova si nici a lui 
Alexandrescu, cu toata identitatea semnificatiei astrilor ceresti. 

~ 5 5 5 

Motivul este acela ca melancolia nu este aici un 
sentiment in sine, ci un actor secundar si secvential. 

~ 5 > 

Alecsandri nu e in primul rand nostalgic, cu toate ca 
pretinde, nu isi exprima principalmente jalea si dorul, desi le 
denumeste in poem, ci incearca sa le estompeze, sa le aline. 

El nu isi afla pldcerea in ele, precum Carlova, 
Alexandrescu sau alti poeti pasoptisti. Contemplatia si 
cugetarea la moarte ii produc suferinta, il determina sa se 
replieze rapid in elogii la adresa poeziei si a iubitei-inger. 

Eminescu se va intoarce la suferinta dureros de dulce 
(Odd (in metru antic)), dar Alecsandri nu gusta sentimentele 
pana la drojdie. Cosbuc 1197 avea de ce sa isi afle aici radacina 
tonalitatilor sale. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C5%9Fbuc. 



450 



Daca G. Cosbuc e nihtofob fara rezerve, Alecsandri, 

5 7 7 

care traia totusi intr-o epoca romantica, reproduce peisaje 
nocturne, dar e un fals poet romantic al noptii. 

Noaptea aceasta instelata si cu o luna care este lampa 
aninata la poarta de vecie si faclie care domneste in dulcea 
taina a umbrelor (lexicul e impregnat atat de lecturi ortodoxe 
cat si ne-ortodoxe), constituie atmosfera reculegerii poetice si 
a rememorarii iubitei pierdute, al carei chip apare in fiecare 
stea, cdnd ochiul rataceste primbldndu-se prin stele. 

Luna e lampa care ii indica poarta de vecie (expresia 
poarta veciniciei aparea si la Heliade, in poezia Visul), este 
lumina mdngdioasa care in ceruri ea parea / Menita ca sa 
duca pe cdi necunoscute / Dorintele-omenirei in lung desert 
perdute! 

Rolul acesta intercesor conserva reminiscente, la nivel 
simbolic, din mai vechea asociatie - tot simbolica - dintre 
astrii ceresti si sfinti sau ingeri. 

O buna parte din acest tablou pastreaza imagini si culori 
traditionale. In afara de aceasta, sund foarte eminescian. 

Insa Alecsandri nu are nevoie de tranzitie prin lumea 
umbrelor, nici sa strabata infernul, pentru ca iubita sa este 
printre cei fericiti, alaturati cu sfdnta armonie a cetelor de 
ingeri. Cel putin asa crede poetul. 

Si in cea de-a treia secventa a poeziei, iubita isi face 
prezenta printr-o epifanie sonora, sub forma unui glas de 
inger, care se coboriprin stele din leagdnul ceresc. 

Rolul aparitiei este acela de a-i transmite mesajul ca 
ferice este acela care sldveste armonia si-naltapoezie. 

Altfel spus, la reprosurile interioare ale constiintei 
poetului, care se simte vinovat ca nu s-a retras din lume, dupa 
trecerea iubitei la cele vesnice, el isi raspunde siesi continuand 
sa creada launtric (sau sugerand cititorilor) ca ea nu il 
condamna, ci ii reconfirma vocatia de poet: 

El poarta pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc, / Si 
geniul sau gustd pldceri incantdtoare / Zburdnd la nemurire 
ca vulturul in soare. Heliadesc... 

Si chiar mai mult decat implinirea vocatiei poetice, 
sensul existentei sale pe mai departe in lume este acela de a 
purta in inima iubirea pentru ea, caci dulce-i pentru altul si-n 
altul a trai, /Si dulce-i de a zice, cdnd inima jaleste, /Am o 
fiinta-n lume ce stiu ca ma iubeste!. 

Destula de paradoxals si chiar neconvingatoare nevoia 
iubitei, aflata printre armonii de ingeri, de a se consola - 



451 



exclusiv - cu iubirea poetului ramas pe pamant si chiar cu... 
ganduri la Venetia (Despartirea) . 

Din apropierile acestea simbolice, intre stele, armonii 
ingeresti si femei iubite care par ingeri, confuzionate totusi de 
lecturi din aria apuseana a crestinismului, cred ca a retinut 
ceva si Eminescu, pentru ca mai pastreaza unele ecouri in 
poezia sa (va mai fi vorba si altadata), cu toate ca el a incercat 
dificile decantdri teologice. 

Desi, dupa cum am vazut mai devreme, il acuza pe 
Heliade de sofisme teologice, e necesar un studiu atent al 
repercursiunilor pe care le-au avut, totusi, in opera sa, anumite 
conceptii ale inaintasilor. 

De la Alexandrescu, spre exemplu, reproduce in 
Povestea magului cdldtor in stele, o idee necrestina la origine, 
platonica, prezenta doar intr-o poezie a aceluia, Reveria, 
despre preexistenta sufletelor ca niste ingeri, in cer: 

Acolo in stele ca-n lumi de lumind, /Sunt suflete, ingeri, 
ce cant si ador; / Fiinti gratioase ce bland se inclina, / 
Catdndu-si in lume tovarasii lor. 

La Alexandrescu putea fi, la propriu, o reverie, pentru ca 
nu mai apare in alta parte, in opera sa, si nici la vreun alt poet 
romantic. E singura relatie concreta cu platonismul pe care am 
putut-o detecta atat la poetii pasoptisti, cat si la Eminescu. 

Ar fi interesant de investigat din care anume lecturi si-ar 
fi putut insusi Alexandrescu aceasta idee. Insa este mult prea 
putin pentru a sustine ca poetii pasoptisti sau Eminescu aveau 
o viziune generala asupra lumii platoniciene. 

Altfel, Grigore Alexandrescu a avut un rol definitoriu 
pentru configurarea sentimentului erotic in lirica romaneasca 
postanacreontica, dupa cum remarca Mircea Anghelescu: 

„Ceea ce iubeste poetul nu este femeia, ci iubirea [...]. 

Alexandrescu, ca mai tarziu Eminescu, isi idealizeaza 
obiectul pasiunii sale pana la transfigurare, ceea ce slaveste el 
este femeia ideala, iubita, si nu prezenta materiala... [...]. 

Ceea ce il deosebeste intrucatva pe Alexandrescu de 
ceilalti poeti ai generatiei sale, apropiindu-1, cum spuneam, de 
Eminescu, este caracterul conceptual, metafizic aproape, al 
dragostei..." 1198 . 

Istoria literara retine, din Alecsandri, ca un reper poetic 
demn de un rege, ciclul pastelurilor. 



1198 Mircea Anghelescu, Introducere in opera lui Gr. Alexandrescu, op. cit., p. 20 s. u. 



452 



Primul dintre ele ne introduce nu numai in atmosfera 
serilor la Mircesti, dar si in proximitatea intereselor literare si 
a motivatiilor lor marturisite, a preocuparilor fantaste ale lui 
Alecsandri. 

Dintr-un fir reprezentat de un topos vechi si stravechi, 
incetatenit ca motiv religios, eel al cdldtoriei vietii (O! farmec, 
dulce farmec a vietii cdldtoare), poetul deduce ramificatii in 
stare sa se transforme in poezie: suvenire nostalgice ale 
calatoriilor (Apoi a mea privire prin casa rdtdcindd / Cu jale 
se opreste pe un oras tdcut, / Venetia regind...) si, in 
prelungirea lor sau nu, calatoriile inchipuirii (Asa-n 
singurdtate, pe cdnd afard ninge, / Gdndirea mea se primbld 
pe mdndri curcubei). 

Cele trei hagialdcuri ale lui Alecsandri - din care doar 
amintirea mai calatoreste nostalgic in viata care se trdieste , 

5 O > > ~ 

sunt, de fapt, tesatura unor fire complementare, care se 
prelungesc si se intretaie. 

Cdldtoria vietii le cuprinde pe celelalte doua, care se 
intalnesc dar nu se suprapun: suvenirele il napadesc cand 
inchipuirea isi strdnge-a sa aripd. 

S-ar parea ca Alecsandri reifica o hermeneutica mai 
veche - medievala -, si abstracts. De data aceasta, nu 
hermeneutica abstrage intelesul vietii si ii concentreaza 

O 5 5 5 

sentential intelepciunea experientei, ci viata trece peste 
malurile toposului, ilustrandu-1 frenetic. 

Oare? Unde e si cine a stabilit limita intre paradigmd si 
experientd, intre expansiunea vizual-vizionard si concentrarea 
esentei ei in pilde/sintagme/topoi? 

Putem interpreta insa fenomenul si ca pe o emergenta a 
filosofiei medievale in viata cotidiana. Vom vedea. 

Poezia este o cdldtorie cand recluziunea fortata ii 

5 

reprima poetului avanturile. Alecsandri, boem in ale fanteziei, 
erant si vagabond in avangarda simbolistilor, nu era insa un 
rdtdcitor eminescian, mistuit de dorul idealurilor intangibile. 
Fortat de vremea rea sa zaboveasca in casa, in fata 

5 ~ 5 

focului din soba, poetul se lasa in voia contemplarii si a visarii. 
Pe cand afara ninge, pe jiltu-mi, langd masd, avdnd condeiu-n 
mdnd, / ... scriu o strofd dulce pe care-o prind din zbor. 

Prin fata ochilor sai tree eroi si zane, rememorari ale 

5 5 ~ 

Venetiei si ale inspumatei Mediterane, ori insule frumoase si 
mdri necunoscute, / Si splendide orase, si lacuri de smarald 
/.../ Si-n tainice saraiuri minuni orientale... 



453 



Iarna grea ii provoaca o profunda nostalgie de Un, 
albastru cer! /Dor gingas de lumina, amor de dulce soare, /.../ 
...visez de plaiuri pe care alba lima / Revarsa-un val de aur ce 
curge printre flori . 

Spatiul alecsandrian are o dimensiune reala, in care 
poetul este retinut intr-o camera cu perdelele lasate si lampele 
aprinse, in fata focului, fumand din tigara, avand catelul pe 
genunchi, visand si privind nostalgic portretul iubitei pierdute. 

Dimensiunea fantastica are, de asemenea, cateva 
coor donate foarte bine stabilite: o fantezie inspirata de istoria, 
basmele si folclorul romanesc (observabila in Serile la 
Mircesti, La gura sobei, Noaptea), o alta cu parfum oriental si 
exotic, la care se adauga elogiatele peisaje italiene, insorite, 
provocatoare de reverie, mai ales acum, cand zapada cade, 
vijelia urla si gerul ingheata. 

Alecsandri se plange de iarna pe un ton ovidian, desi el 
nu e roman si nici nu se afla exilat la Mircesti, ci este la el 
acasa. 

Iubitor de basme, de poezie populara si folclor, poetul 
ne lasa impresia ca n-a avut acces la ele decat pe cale culta. 

Nimic biografic nu transpare in versurile sale, iarna nu-i 
readuce in memorie niciun joe din copilarie, niciun plugusor, 
nicio colinda, nimic legat de feeria iernii in orice ochi de copil. 

Singurele amintiri fericite sunt de pe maluri 
mediteraneene sau din trecute povesti de iubire. 

Spre deosebire de Eminescu si chiar de poetii nostri 
moderni de mai tarziu, pasoptistii nostri n-au copilarie, ca 
vdrsta paradisiaca reprodusa in literatura. 

Insa acest lucru nu e neaparat unul dramatic, ci, 
dimpotriva, poate sa ne releve faptul ca paradisul lor nu e inca 
pierdut si ca ei nu au sentimentul ca trebuie sa-1 caute si sa-1 
recupereze de undeva, din copilarie sau din natura. 

La Alecsandri toate sunt vesele si dulci (o alta emotie a 
dulcelui decat la Carlova si Alexandrescu, dar intr-o mica 
masura inrudita cu a lui Bolintineanu) si Eminescu a remarcat 
prea bine aceste valente ale poeziei sale cand 1-a numit veselul 
Alecsandri. 

Un rege vesel e poetul nostru, care nu suporta intristarea 
sau disperarea. 

Tocmai de aceea se refugiaza in contemplate si reverie 
cand e asediat de vremea vitrega de afara, fara sa cada prada 
unei melancolii adanci, ingaduind doar o nostalgie bldnda 
(desi poetul o numeste profunda), un regret sezonier. 



454 



Alecsandri este un descriptiv si chiar un narativ, caruia 
nu ii lipseste nici o serioasa nota psihologizanta si un ochi 
contemplativ. 

Este insa, intr-o mare masura, si un estetic, un talent 
poetic estetizant, care stie sa camufleze undele sensibilitatii in 
spatele artei. 

Tensiunea erotica se estompeaza la el in tuse fugare ale 
sentimentelor, corzile nu sunt lasate sa vibreze nici acum cu 
toata intensitatea. 

Precum Creanga mai tarziu, Alecsandri evita evocarile 
incarcate de dramatism imediat ce se apropie de ele. 
Pastelurile sale sunt o fuga plastica de la o culoare la alta, fara 
a lasa tonurile sa devina grave. 

Descriptivismul lui acomodeaza la noua perspective 
romantica fundamentele viziunii medieval-traditionale despre 
natura si cosmos, cu pecetea lor simbolica. 

Mai bine zis, aceste fundamente sunt premisa reveriei 
contemplative, creatoare de temple albe de zapada, cu coloane 
de fum si orga de codri, cu impunatoare candelabre de stele 
(Mezul iernei) - desi nu excludem nici interferente cu 
Lamartine: 

Fumuri albe se ridicd in vdzduhul scdnteios 

Ca inaltele coloane unui templu maiestos, 

Sipe ele se aseaza bolta cerului senind, 

Unde luna isi aprindefarul tainic de lumina. 

O! tabou maret, fantastic!... Mii de stele argintii 

In nemarginitul templu ard ca vesnice faclii. 
Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare 
Unde crivatul patrunde, scotdnd note-ngrozitoare. 



Daca Bolintineanu vedea lumina stelelor intunecand 
cerul, Alecsandri sesizeaza lumina stelelor inghetata, vede 
gerul iluminat de stele, surprinde neclintirea luminii stelare, o 
transparent rece care devine lumina: ger cu stele (Sania), 
stelelepar inghetate (Mezul iernei). 

Gerul se contopeste cu lumina stelara (cerul cu 
pamantul), iar lumina aceasta e caldd nu prin sine, ci prin 
impresionabilitatea inimii umane, a inocentei poetice care 
admira un ger luminos. 



455 



Inmarmurirea aceasta de tacere si lumina, neclintirea 
acestui cosmos imens, in acelasi timp vitreg si primitor, 
fascinant si coplesitor, fara sa devina inspaimantator la modul 
pascalian, sunt elementele unui tablou determinat de un mod 
ancestral de a privi universul, de care poetii pasoptisti, 
preromantici sau romantici, nu se dezic. 

Aceasta natura care trosneste de ger {In paduri trasnesc 
stejarii), infuzata de o glaciala lumina astrala care 
inmarmureste eclesial, formeaza un peisaj care, printr-un 
echivalent psihologic, e inmarmuritor pentru om, ce se simte, 
in acelasi timp, mic, dar si inaltat la o contemplate superioara. 

Hermeneutica straveche e camuflata in spatele unei 
realitati care pare reprodusa de o retina moderna. 

Retina aceasta, si la Bolintineanu si la Alecsandri, se 
dovedeste a proiecta nu doar ceea ce vede si ceea ce ii 
strapunge simturile, ci si ceea ce construieste ratiunea 
contemplativa, vdzul abstract si perspectiva simbolica. Nu e o 
viziune bizantina diluata, ci doar reconfigurata. 

Nu este acesta singurul exemplu de perspectiva 
amprentata simbolic asupra naturii si a cosmosului. 

Venirea primaverii determina - ca si in cazul tabloului 
magnific si zguduitor al iernii, care unea frigul stelar cu gerul 
de pe pamant, in interiorul unui templu sculptat in lumina - 
recunoasterea unei puteri creatoare care a dat forma acestui 
univers si il renaste continuu {Lunca din Mircesti 1199 ): 

O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare! 
In oricare zipe lume iese cdte-o noua floare, 
S-un nou glas de armonie completeaza imnul sfdnt 
Ce se-nalta catre ceruri de pe veselul pamant. 

Tot ce simte si viaza, feara, pasdre sau pldnta, 
In caldur a primaverii naste, salta, zboard, cdnta. 
Omul isi indreapta pasul catra desul stejdris, 
Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzis. 

El se duce dupa visuri; inima lui creste plina 

De o sacra melodie, melanholica, divina, 

De o tainted vibrare, de-un avdnt inspirator 

Ce-i aduc in piept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor. 



1199 



Intregul poem : http : //ro . wikisource. org/wiki/Lunca_din_Mirce% C 5% 9Fti. 



456 



Este timpul re-nvierii, este timpul re-nnoirei, 
S-a sperdrei zdmbitoare, s-a pldcerei, s-a iubirei. 
Pasdrea-si gdteste cuibul, floarea mdndrele-i colori, 
Cdmpul via sa verdeatd, lanul scumpele-i comori. /.../ 

O pdtrunzdtoare soaptd umple lunca, se ridicd. 
Ascultati!... stejarul mare grdieste cu iarba mica, 
Vulturul cu ciocdrlia, soarele cu albul nor, 
Fluturul cupldnta, rdul cu limpidele izvor. /.../ 

Lunca, lunca, dragd lunca! raifrumos al tdrii mele, 
Mdndrd-n soare, dulce-n umbra, tainicd la foe de stele! 



Dialogul cosmic, care va capata amploare in lirica 
eminesciana, nu este insa nici aici o metafora nascuta dintr-un 
entuziasm juvenil, ci tot parte din stravechea, ortodoxa 
convorbire intre elementele universale, intre logosul cosmic si 
eel uman (omul cuprins, sub auspiciile reinvierii naturii, de 
nostalgia paradisiaca, de o sacra melodie, melanholicd, 
divind). 

Natura ca rai tainic la foe de stele mi se pare una dintre 
cele mai splendide metafore din poezia lui Alecsandri - desi 
lumina focului de luna si de stele, care lumineaza pe pamant si 
pe mare, apare mai des la Bolintineanu. 

Poezia Concertul in lunca exprima aproximativ aceeasi 
stare: 

In a noptii linistire o divind melodie 

Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie, 

Si tot creste mai sonord, mai pldcutd, mai frumoasd, 

Pan ' ce umple-ntraga lunca de-o vibrare-armonioasd. 

Gdnditoare si tdcutd luna-n cale-i se opreste. 
Sufletul cu voluptate in estaz addnc pluteste, 
Si separe ca s-aude prin a raiului cdntare 
Pe-ale ingerilor harpe lunecdnd mdrgdritare. 

Iubirea e si pentru Alecsandri raiul vietii mele (Serile la 
Mircesti) si principul creator si ordonator, care transforma 
universul intr-un rai, intr-un cor angelic sau cantec al sferelor 
armonios: Si-atunci pdduri si lacuri, si mdri, si fori, si stele / 
Intoand pentru mine un imn nemdrginit. 



457 



Din acelasi reflex literar patristico-medieval fac parte si 
metafore ca scara de lumina, pe care se coboara o ciocarlie in 
poezia Secerisul, sau orizontul cu stele semdnat (Pe coastele 
Calabriei), pe care o vom comenta detaliat, ca viziune poetica, 
cand vom ajunge la Eminescu, ori voiosul soare ca un mire 
luminos (Balta). 

Cat despre luna, vas de aur (Pe coastele Calabriei), am 
mai vorbit si vom reveni si altadata. 

5 5 

Poetul se afla intre starea de inertie fizica, dar depasita 
prin filosofie (Si gdndirea meafuratd se tot duce-ncet la vale / 
Cu eel rdu care-n veci curge, fdr-a se opri din cale - Malul 
Siretului) si dinamismul existential care recepteaza bogatia de 
manifestari ale vietii, formele luxuriante ale universului, in 

5 ~ ~ 

poeme precum Concertul in lunca, Vdnatorul, Balta, etc. 

Universul acesta respira - fara a fi infuzat de un spirit 
panteist -, incat se poate expune poetic un Ian /.../ umed de 
rdsuflul aurorii (Secerisul). 

Alte doua tablouri impresionante realizeaza Alecsandri 
in poeziile Noaptea si Pe coastele Calabriei. 

In primul introduce elemente cosmice si fantastice care 
conduc spre transcenderea planului empiric (lei, colo, cerul 
dispare sub mari insule de nori, / Scuturdnd din a lui poale 
lungi si rapizi meteori. // Pe un deal in departare unfoc tainic 
straluceste / Ca un ochi ros de balaur care-adoarme si 
clipeste.), iar in al doilea ne apropiem mult de Bolintineanu, 
printr-un poem din specia celor maritime, prin care pasoptistii, 
voiajori in Italia si reflexivi in fata Mediteranei, se apropie mai 
mult de o tema predilecta a simbolistilor vest-europeni, decat 
simbolistii nostri insisi. 

5 5 5 5 

Pe de alta parte insa, tot atat de adevarat e ca peisajul 
marin nu ii predispune la nostalgia vagabondajului, ci tot la o 
contemplatie cu adanci reverberatii simbolice iar nu simboliste, 
care naste imagini si metafore poetice ce presupun imersiune 
hermeneutica in apele sensurilor vechi. 

Sa nu uitam ca marea e un astfel de topos vechi si, fara 
indoiala, panorama maritima era captivanta nu doar la modul 
realist, ci determina reverberarea unor semnificatii inca vii in 

~ 5 

spiritul acestor poeti (o dovada este existenta unor elemente 
esentiale, care apartin literaturii traditionale, bizantin- 
romanesti, si care pot fi lesne trecute cu vederea de o lectura 
ignoranta: luna ca vas de aur, sihastrul, orizontul semanat cu 
stele): 



458 



Pe coastele Calabriei vaporu-nainteaza 

In unda luminoasd ce noaptea fosforeaza; 

El taie-o brazdd lungape-al mdriiplai senin, 

Si luna, vas de aur, pluteste-n ceruri Un. 

In dreapta, pe-ntuneric, se-naltd-un negru munte, 

Vulcanul bdtrdn Etna, cu lava stinsa-n frunte; 

Sehastru ce cunoaste al globului mister, 

El pare ca din sdnu-i azvdrle stele-n cer. 

In stdnga e Carybda sdbaticd, stdncie. 

Din zare se intinde o punte argintie 
Pe care se indreaptd vaporul legdnat, 

Ce calcd orizontul cu stele semdnat. 

Dorm valurile marii sub atmosfera caldd. 

In baie azurie Sicilia se scaldd; 

Si-n umbra calatorul, tintind ochii spre mal, 

Aspira-al Syracusei parfum oriental. 



Nici parfumul oriental nu este un element incitator la 
vagabondaj, asa cum nu e nici vaporul navigand pe linia 
orizontului, adica pe orizontala, traversand sfera pamantului, 
nu indepartandu-se si nu starnind curiozitati si pasiuni spre 
descoperirea unor taramuri exotice. 

De altfel, exotismul oriental, grecesc, turcesc 
(musulman) sau levantin, era un element cunoscut poetilor 
nostri, mult mai mult decat occidentalilor si care n-avea de ce 
sa le starneasca fantezia. 

Tot facultatea contemplativa este cea care e trimisa sa 
exploreze, care strabate distante cu mult mai mari, pe verticala, 
care descopera analogii intre cer si mare, intre fosforul undelor 
marine si lumina astrala, intre vaporul de pe mare si vasul 
lunii, intre focul lavei vulcanice si aprinderea stelelor, intre 
plaiul marii si stelele semanate. 

Puntile de legatura dintre cer si pamant, dintre 
transcendenta si imanenta, nu sunt deteriorate, pentru 
constiinta poetilor romani. 

Natura terestra fuzioneaza cu cea celesta in peisaje care 
pot parea suprarealiste, dar care, paradoxal, erau percepute ca 
firesti, nu ca o extravaganta a imaginatiei. 



459 



Dupa cum am afirmat deja, multe din aceste elemente 
apartin palierului de gandire si de viziune al literaturii vechi si 
autorii de poezie noua nu faceau decat sa le reproduca intr-un 
context liric mai mult sau mai putin modificat la nivelul 
expresiei si al conceptiei prozodice. 

O trasatura interesanta a pastelurilor lui Alecsandri este 
si analogia dintre peisajele de natura si psihologia umand (o 
varianta a sa este si erotizarea naturii - termenul lui T. Vianu, 
aplicat la Eminescu): Soarele rotund si palid se prevede 
printre nori / Ca un vis de tinerete printre anii trecdtori 
(lama); Un fir de iarbd verde, o razd-ncdlzitoare, / Un 
gdndacel, unflutur, un clopotel infloare, /Dupa o iarnd lungd 
s-un dor nemdrginit, / Aprind un soare dulce in sufletul uimit 
(Sfarsitul iernei); Noaptea-i dulce-n primavara, linistita, 
racoroasa, / Ca-ntr-un suflet cu durere o gandire mdngdioasa 
(Noaptea); etc. 

Psihologizarea sau umanizarea naturii care, tot in 
pictura, poate crea efecte suprarealiste, aici este insa un reflex 
al aceleiasi traditii romanesti ce recepteaza universul ca pe un 
element casnic, domestic, nedivizat de om, infuzat de starea lui 
de spirit. 

De remarcat ca nu interiorul uman este cosmosensibil, ci 
transformarile naturale sunt cele care suporta comparatia cu 
fenomenele psiho-spirituale din universul uman. Suntem tot pe 
o scara medievala a valorilor. 

Incheiem prin a spune ca, odata cu Alecsandri, s-a creat 
impresia inceputului de cariera al unei poezii traditionaliste, 
care, prin dihotomie literar-ideologica, trebuie inteleasa ca 
altceva si ca opusa celei moderniste. 

Pe marginea poemelor sale cu tarani va curge multa 
cerneala a polemicilor samanatoriste si poporaniste. Este insa o 
discutie pe care o lasam pentru mai tarziu. 



Si tot despre natura romantica.. 



Precizam undeva mai sus ca pasoptistii au fost interesati 
de prezervarea unui fundament cultural- spiritual in interiorul 
avalansei de schimbari istorico-sociale ale vremii. Esentiala in 
acest proces era devaluirea unei fizionomii identitare, a unei 
specificitati pe toate planurile. 



460 



Prima sursa, evidenta, era istoria, iar a doua... geografia. 
Timpul si spatiul erau dimensiunile care configurau 
nationalitatea, matricea stilisticd. 

5 ~ 

Profilul lor era deja precizat in trecut, cu tot cu teoria 
originilor. Pasoptistii nu trebuia decat sa sape, mai ales ca 
teoriile romantice in voga erau favorabile acestor investigatii. 

In critica noastra literara, Mihai Moraru sustine o relatie 

~ 5 5 

mult mai profunda decat s-a banuit intre literatura medievald 
si cea romantica, remarcand orientarea filo-latina si filo- 

5 ~ 5 

italiana a carturarilor nostri inainte de epoca pasoptista - 
Miron Costin fiind eel care plaseaza Italia in dricul [central] 
pamantului, ca o rodie, numita, pentra frumusete, si raiul 
pamantului, - dar si germenii dacismului la Dimitrie Cantemir. 

E necesar sa discernem intre ce a fost abjectie comunista 
in epoca ceausista, care asimila nationalismul ideologiei sale, 
si ce reprezinta cu adevarat traditia istorica, literara si 
culturala a romanilor. 

Trecem in revista cateva idei, care altfel pot cunoaste 
dezvoltari vaste. 

O mare parte din ideologia literaturii romantice 
romanesti (sau preromantice) isi afla sursele in textele de mai 
jos si in altele asemenea. 



Grigore Ureche: 



„Dupa rasipa Jarii dintai, cum spune mai sus ca s-au 
pustiit de nevoia o§tilor lui Flac hatmanul ramlenescu [...] mai 
apoi, dupa multa vreme, cum spune mai sus, candu pastorii din 
mun^i ungure§ti [din Ardeal], pogorandu dupa vanat, au 
nemerit la apa Moldovei, locuri desfatate cu campi de§chi§i, cu 
ape curgatoare, cu paduri dese §i indragind locul, au tras pe ai 
sai de la Maramoros. §i pre aljii au indemnat, de au discalicat 
intai sub munte, mai apoi adaogandu-sa §i crescandu inainte, 
nu numai apa Moldovei, ce nici Siretul nu i-au hotarat, ce s-au 
intinsu pana la Nistru §i pana la mare" 1200 . 



1200 Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, Ed. Minerva, Bucuresti, 1987, p. 12. 



461 



Miron Costin: 



Vdndtoarea lui Dragos: 

„...de pe coama munjilor inalji privesc spre pamantul 
Moldovei viitoare. Ochiul cuprinde luncile Prutului, in care se 
oglindesc campiile curate ce se intind pina la Nistru, campii 
intinse, care se arata ca o intindere fumurie sau ca marime 
asemenea oceanului. 

Nistrul eel marej i§i are izvoarele in Jarile coroanei 
polone, §i chiar acolo unde desparte in doua Podolia, curge 
pintre stand sculptate natural, ca §i cum ar fi lucrate de mana 
de om; e mai frumos ca Nihil, de§i e slavit Nilul, ce curge 
incunjurat de trestii. 

Nistrul intrece chiar Dunarea, a carei ape sunt nesupuse 
albiei. Valurile Nistrului, in umbra, uda maluri cu pereji 
strinni, §i fluviul poarta razboi cu Phoebus, ca sa prinda din 
razele lui, caci stancile aplecate ii ascund cerul. 

Janjarul, du§manul somnului oamenilor, nu se afla aci. 
§i, cand se arata totu§i maluri joase la vaduri, ele sint 
asemenea labirintelor de gradini pe ape, sau asemenea 
sprancenelor sublime de pe fruntea vesela a regelui slavit, cu 
fruntea senina ca cerul! 

Daca zei^ele din fabulele grece§ti ar fi aflat de aceste 
^inuturi, ar fi venit desigur aci din Olimpul lor. Peste tot, 
campii manoase, pa§uni intinse; care alte paminturi in lume se 
pot asemana cu acestea? 

§i Prutul iese din acest regat, rau bogat, §erpuind pe 
§esuri intinse cu campii manoase pe maluri. Aci zadarnic te 
mai lauzi, Egiptule, ca acolo in Jara ta intreci Prutul in bogajie. 

Aci o jumatate de copeica produce §apte masuri de grau, 
ceea ce cu greu s-ar vedea intre granijele tale nisipoase. In anii 
roditori, ovazul, secara, graul dau unsprezece masuri, iar meiul 
peste douasprezece. 

Tu ce po^i avea mai mult, de te lauzi cu protecjia 
Cererei, decat ca in Jarile tale create zaharul? Aci iapa adesea 
fata doi minzi §i oaia trei miei deodata, iar vaca tanara de trei 
ani fata un vijel. 

§i pe tine, Barlade, rau roditor, nu pot sa nu te amintesc: 
e greu de uitat cum curgi in bogajie imbel§ugata, ducand cu 
unda ta miere §i lapte, desfatari ca in Rai. 



462 



Mai departe, ei vad §i paduri, §i pe unde curg raurile, 
§esuri intinse, §i, cand aplecara ochii, vazura o Jara, cum ar fi o 
gradina inflorita cultivate intre gardurile ei cu patru laturi. 

Privind spre rasarit, se minunara de a§a Jara cu campii 
pline de flori, asemenea Raiului. 

Acum nadejdea in prinderea pradei bogate se schimba, 
alta dorin^a le umple sufletul. Privesc locurile §i apoi pornesc 
mai departe de-a lungul riului, §i acum, ie§ind din ceaja 
mun^ilor, dau de campiile curate. [...] 

Capul zimbrului il a§ezara pe un stalp, ca un semn 
aducator de bine, §i Boureni a fost intaiul sat dupa aceasta 
isprava, caci zimbrul se nume§te pe moldovene§te bour. 

De aci §i ^ara are drept pecetie un cap de zimbru, §i pe 
acel loc ei intemeiara eel dintai sat §i-i dau numele Boureni de 
la bour. 

Cajeaua, obosita sau ranita in desi§ de catre fiara slabita 
de puteri, dupa atata munca alerga incalzita la apa, dar dupa ce 
bau, crapa acolo istovita. 

Dandu-se acestui rau pe vecie numele de Moldova, de la 
Molda, el a pastrat §i azi numele dintai. 

Izvore§te din apropierea Maramure§ului, tot din Mun^ii 
Carpa^i, §i se varsa in Siret linga Roman. Raul Moldova a dat 
un nume ve§nic §i Jarii, §i poporului: de la Moldova este §i 
moldoveanul" 1201 . 



Despre Italia: 



„Tara Italiei, [privind] de aicea de la noi, iaste drept spre 
apusul soarelui, nu asa departata de tara noastra [...]. [Este] 
Italia in dricul pamantului ... [...]. 

Grecii zic Italiei cu altu nume: Hesperia, din Hesper, 
steaua ceea cariia ii zicem noi luceafarul eel de noapte, ca acel 
luceafar drept preste Italia apune. [...] 

Iaste tara Italiei plina, cum sa zice, ca o rodie, de cetati 
si orasa iscusite, multime si desime de oameni, targuri vestite, 

55 ?55 7 O 7 

pline de toate bisugurile. 

Pentru mare iscusaniia si frumsatari a pamantului 
aceluia, i-au zis raiul pamantului, Italia, a caruia pamant, 
orasale, gradinile, tocmelele la casale lor, cu mare desfataciune 



1201 Miron Costin, Poema polona, in Opere, vol. I, EPL, Bucuresti, 1965, p. 256-259. 



463 



traiului omenesc, n-are toata lumea, supt ceri blandu, voios si 
sanatos: nici calduri prea mari, nici erni prea grele. 

De grau satiu, vinuri dulci si usoare, unt-de-lemn, mare 
bisug si de poame de tot feliul: chitre [citrice], naramza 
[portocale], alamai, si zahar. 

Oamenii iscusiti preste toate neamurile, statatori la 
cuvant, neamagei, blanzi, cu oamenii streini nemeriti dintr-alte 
tari indata tovarasi [...]. 

Aceea tara iaste amu scaunul si cuibul a toata dascaliia 
si invatatura: cum era Athina intr-o vreme la greci, amu iaste 
Padova in Italia - si de alte iscusite si trufasa 

. -,,1202 

mestersugun 

Afinitatile pasoptistilor pentru Italia si pentru tarmurile 
mediteraneene mi se par a fi substantial sustinute de asemenea 
fragmente. 

De asemena, peisajele nationale au putut influenta 
descrierile romantice din poezia si proza de mai tarziu. 
Amanunte asemanatoare regasim si in jurnale straine - vezi 
maijos. 



Paul de Alep 



1203. 



„In drumul de la Vaslui la Scanteia (o localitate), 
padurea prin care treceam era nesfarsita si infricosatoare" 

Obsesia padurilor apare mai ales la Eminescu si Mircea 
Eliade. 

„Cat despre legume, ca sfecla, patrunjelul, ceapa alba si 
usturoiul, <acestea> nu cresc decat dupa Paste, caci in tot 
timpul Postului [Mare] ninge mereu ziua si noaptea, iar 
dimineata pamantul este tare ca piatra; mai ales raurile sunt 
inghetate" 1205 . 

Despre iernile grele pomenesc sau fac aluzie multi autori 
medievali, ca Varlaam, Miron Costin, Antim Ivireanul. De la 
Ovidiu pana la Vasile Alecsandri si dupa, avem destule 
confirmari ale acestei realitati. 



1202 Idem, De neamul moldovenilor, in Opere, vol. II, EPL, Bucuresti, 1965, p. 14-16. 

1203 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_de_Alep. 

1204 h,*,,, cfiifi tor j sfraini despre Tarile Romdne, vol. IV, (partea I: Paul de Alep), Ed. 
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 30. 

1205 Idem, p. 59. 



464 



„Iar prunii zisi inima de porumbel <sunt atat de multi> 
incat seamana cu o mare care se revarsa; <prunele> sunt de 
culori si de soiuri variate: albe, galbene, rosii, ruginii si sunt 
foarte gustoase; ciresii <cu fructe> rosii sunt atat de multi incat 
par ca niste paduri; sunt si soiuri minunate de pere" 1206 . 

,,...0 campie de grau..., in aceasta tara [Moldova] 
intrece de obicei in inaltime statura unui om" 

„Tara [Romaneasca] este populata si imbelsugata si 
fiecare sat este mare cat un targ" 

Matei Basarab, cu alaiul sau „au plecat la vanatoare, 
caci in toate aceste tari, pana la cazaci si moscoviti [Paul de 
Alep subliniaza foarte des unitatea de traditii si obiceiuri care 
exista in tarile ortodoxe], in fiecare casa de episcop sau de 
boier sunt intotdeauna ursi si alte animale, pentru petrecerea 
lor. 

Caci este un obicei stravechi <al domnilor> sa dea cu 
prilejul ajunului Craciunului si al sambetei luminate un ospat 
domnesc din vanatul lor, in a doua zi de sarbatoare. [...] 

Seara s-au intors cu mare pompa. In spatele trasurii 
domnesti veneau care incarcate cu vanat: mistreti, iepuri, vulpi 
si ursi pentru petrecere, apoi pasari salbatice, <cum ar fi>: 
cocori, gaini salbatice, porumbei si altele" 1209 , etc. 



De la Dimitrie Cantemir selectam iarasi doar cateva 
fragmente: 

„Campiile Moldovei, des pomenite pentru rodnicia lor in 
operele scriitorilor vechi si mai noi, intrec cu mult bogatiile pe 
care le aduc muntii [...], incat in anii buni graul da plugarului 
de douazeci si patru de ori mai multa samanta semanata, alacul 
de treizeci de ori, orzul de saizeci, meiul, ceea ce cu greu ar 
crede cineva care n-a vazut, de trei sute de ori. [...] 

In Moldova de jos meiul creste cum nu se poate mai 
frumos, din care pricina la ai nostri s-a nascut proverbul ca 
meiul in Moldova de jos si marul in partea de sus a Moldovei 
nu au coaja. Dupa ce-1 zdrobesc, il piseaza si-1 coc ca pe o 
paine si multi il mananca cu unt, cat timp este cald inca. 



1206 Idem, p. 90. 

1207 Idem, p. 93. 

1208 Idem, p. 106. 

1209 Idem, p. 108. 



465 



Vei gasi nu livezi, ci paduri de pomi fructiferi. La munte 
fructele cresc de la sine, la ses insa trebuie sa fie cultivate prin 
grija omului, dar tocmai de aceea sunt si mai gustoase. [...] 

Dar pe toate celelalte daruri ale pamantului le intrec cu 
mult viile minunate care se intind pe o mare lungime intre 
Cotnar si Dunare, atat de roditoare incat un singur pogon [...] 
da cele mai deseori 400 pana la 500 masuri de 40 de livre de 
vin. Cel mai nobil vin se face la Cotnari [...], dar eu as indrazni 
sa afirm ca este mai de soi si mai nobil decat toate vinurile din 
Europa..." 1210 . 

Citind aceste fragmente, nu se poate spune ca Alecu 
Russo sau Nicolae Balcescu nu au avut precursori 
medievali sau ca descrierile lor nu presupun o intertextualitatea 
ampla si un dialog deschis cu literature veche. 

Daca, asa cum spunea Heliade, natura fizica este in 
consonanta cu cea morala, e de inteles de ce pasoptistii isi 
cautau, in istorie, traditie religioasa, cultura veche si folclor, 
aspectele intregii lor fizionomii entice si spirituale. 

Orizontul natural, relieful stilistic nu le era indiferent, 
dupa cum nu va fi nici mai tarziu teoreticienilor filosofiei 
culturii. 

Pentru reproducerea lui, marturiile medievale de mai sus 
si altele asemenea erau esentiale, alaturi de informatia istorie- 
narativa si de poezia cosmica a operelor omiletice si retorice. 



1210 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1973, p. 
109. 

1211 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_Russo. 

1212 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%831cescu. 



466 



Bibliografia 

Resurse clasice 
(in ordine alfabetica) 



A 



*** Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu, Uniev, 1673, 
BAR, cota CRV 66, f. 5r-5v. 

Albala, Radu, Antim Ivireanul si vremea lui, Ed. 
Tineretului, Bucure§ti, 1962. 

Alecsandri, Vasile, Poezii, cuvant inainte de Dumitru 
Micu, Ed. Ion Creanga, Bucure§ti, 1985. 

Idem, Insira-te, margarite, Ed. Litera, Chi§inau, 1998. 

Idem, Poezii, antologie, pref. §i repere critice de Nicolae 
Manolescu, Ed. Fundajiei Culturale Romane, Bucure§ti, 1993. 

Alexandrescu, Grigore, Poezii. Proza, Ed. Minerva, 
Bucure§ti, 1985. 

Ambrozie al Mediolanului, Sfantul, Comentariu la 
Hexaemeron in 6 cdrfi, in PL 14. 

Andriescu, Al.[exandru] Studiu introductiv la: Dosoftei, 
Opere 1 (versuri), ed. critica de N. A. Ursu, studiu introductiv 
de Al. Andriescu, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1978. 

Idem, Psalmii in literatura romdnd, Ed. Universitatii 
„Alexandru loan Cuza", Iasi, 2004. 

Anghelescu, Mircea, Preromantismul romdnesc, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1971. 

Idem, Introducere in opera lui Gr. Alexandrescu, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1973. 



467 



Idem, Mistifictiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastise, 
pseudonime si alte mistificatii in literaturd, Ed. Compania, 
Bucuresti, 2008. 

Antim Ivireanul, Sfantul, Opere, edijie critica §i studiu 
introductiv de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1972. 

Antonie eel Mare, Sfantul: *** Filocalia, vol I, ed. a II- 
a, tradusa din greceste de Pr. Stavr. Dr. Dumitru Staniloae, 
Institutul de Arte Grafice „Dacia traiana" S. A., Sibiu, 1947. 

Asachi, Gheorghe, Opere, ed. critica §i prefa^a de N. A. 
Ursu, vol. I (versuri §i teatru), Ed. Minerva, Bucure§ti, 1973. 

Atanasie eel Mare, Sfantul, Scrieri, col. PSB, vol. 15, 
traducere din grece§te, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru 
Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1987. 

B 

Bianu, loan, si Nerva Hodos, Bibliografia romdneasca 
veche, tomul I (1508-1530), editat de Academia Romana, 
Bucuresti, Stabilimentul grafic J. V. Socec, 1903. 

* * * Biblia sau Sfdnta Scripturd, tiparita sub indrumarea 
§i cu purtarea de grija a PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii 
Ortodoxe Romane §i cu aprobarea Sf. Sinod, Ed. IBMBOR, 
Bucuresti, 1988. 

*** Biblia sau Sfdnta Scripturd, edijie jubiliara a 
Sfantului Sinod [edn;ia Bartolomeu Anania], tiparita cu 
binecuvantrea §i prefa^a PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii 
Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2001. 

Blaga, Lucian, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed. 
Humanitas, Bucuresti, 1994. 

Idem, Opera poeticd, cuvant inainte de Eugen Simion, 
prefa^a de George Gana, edi^ie ingrijita de George Gana §i 
Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995. 

Bloom, Harold, Canonul occidental. Cdrfile si scoala 
epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfaja de Mihaela 
Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucure§ti, 1998. 



468 



Bolintineanu, Dimitrie, Opere III. Poezii, edi^ie ingrijita, 
note §i comentarii de Teodor Vargolici, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1982. 

Idem, Poezii alese, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1984. 

Bolliac, Cezar, Scrieri I. Meditatii. Poezii, editie, note si 
bibliografie de Andrei Rusu, prefata de Mircea Scarlat, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1983. 

Bot, Ioana, „Mihai Eminescu, poet national romdn" 
istoria si anatomia unui mit cultural, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 
2001. 



Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Ed. 
Academiei RSR, Bucuresti, 1973. 

Idem, Divanul sau Gdlceava infeleptului cu lumea sau 
Giudeful sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii 
grece§ti, comentarii §i glosar de Virgil Candea, postfaja §i 
bibliografie de Alexandra Duju, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990. 

Idem, Istoria ieroglifica, editie ingrijita de P.P 
Panaitescu §i I. Verde§, studiu introductiv de Adriana Babeji, 
Ed. Minerva, Bucuresti, 1997. 

Cartojan, N.[icolae], Istoria literaturii romdne vechi, 
prefata de Dan Horia Mazilu, bibliografii finale de Dan 
Simionescu, editie ingrijita de Rodica Rotaru si Andrei Rusu, 
Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996. 

*** Calatori straini despre Tarile Romdne, vol. IV, 
(partea I: Paul de Alep), Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 
Bucuresti, 1976. 

Calinescu, G.[eorge], Istoria literaturii romdne. De la 
origini pdna in prezent, editie noua revazuta de autor, text 
stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993. 



469 



Idem, Opera lui Mihai Eminescu, vol. II, Ed. Hyperion, 
Chisinau, 1993. 

Calinescu, Matei, Cinci fefe ale modernitafii 
(modernism, avangardd, decadenfd, kitsch, postmodernism), 
traducere de Tatiana Patralescu §i Radu Turcanu, posfa^a de 
Mircea Martin, Ed. Univers, Bucure§ti, 1995. 

Candea, Virgil, in Studiu introductiv la: Dimitrie 
Cantemir, Divanul, EPL, Bucuresti, 1969. 

Idem, Noul Testament in limba romdna ca act de 
spiritualitate si culturd, studiu introductiv la Noul Testament. 
Tiparit pentru prima data in limba romana la 1648 de catre 
Simion §tefan, reeditat dupa 350 de ani cu binecuvantarea IPS 
Andrei Arhiepiscopul Albei Iuliei, Ed. Arhiepiscopiei 
Ortodoxe Romane a Albei Iuliei, 1998. 

*** Ceaslov, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993. 

Chitimia, I. C, Dosoftei, „Psaltirea in versuri", in 
Crestomatie de liter aturd romdna veche, vol. II, coordonatori 
I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989. 

Cioculescu, Serban, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, 
Istoria literaturii romane moderne, Editura didactica si 
pedagogica, Bucuresti, 1971. 

Ciresanu, Prof. Dr. Badea, Tezaurul liturgic al Sfintei 
Biserici crestine ortodoxe de Rdsdrit, tomul II, Tipografia 
Gutenberg, Bucuresti, 1911. 

***Codicele Voronefean, edi^ie critica, studiu filologic 
§i studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucure§ti, Editura 
Minerva, 1981. 

Coresi, Psaltirea slavo-romand (1577) in comparafie cu 
Psaltirile coresiene din 1570 si din 1589, text stabilit, 
introducere §i indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR, 
Bucuresti, 1976. 



470 



Idem, Evanghelie cu invafatura (1581), publicata de 
Sextil Pu§cariu §i Alexie Procopovici, Bucure§ti, Atelierele 
grafice Socec & Co, Societate anonima, 1914. 

Cornea, Paul, Originile romantismului romdnesc, Ed. 
Cartea romaneasca, Bucure§ti, 2008. 

Costin, Nicolae, Ceasornicul domnilor de Antonio de 
Guevara, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1976. 

Costin, Miron, Opere, vol. I, edijie critica de P. P. 
Panaitescu, EPL, Bucure§ti, 1965. 

Idem, Opere, vol. II, edijie critica de P. P. Panaitescu, 
EPL, Bucuresti, 1965. 

Costinescu, Mariana, Versiuni din secolul al XVII-lea 
ale „Acatistului" si „Paraclisului Precistei" in vol. Studii de 
limba literara si filologie, vol. Ill, Ed. Academiei RSR, 
Bucuresti, 1974, p. 217-239. 

Curtius, Ernst Robert, Literatura europeana si Evul 
Mediu latin, Ed. Univers, Bucuresti, 1970 (E. R. Curtius, 
Europaische Literatur und lateinisches Mittelalter, Mimchen, 
1948). 

D 

Danielou, Jean, Simbolurile crestine primitive, traducere 
in limba romana de Anca Opric §i Eugenia Arjoca Ieremia, Ed. 
Amarcord, Timi§oara, 1998. 

Densusianu, Ovid, Opere, IV, editie critica de B. 
Cazacu, loan Serb si Florica Serb, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1981. 

Diehl, Charles, Cugetarea bizantina si miscarea ideilor 
la Bizanf, in *** Literatura Bizanfului, antologare, traduceri §i 
prezentare Nicolae- §erban Tana§oca, Ed. Univers, Bucuresti, 
1971. 



471 



Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, edijie ingrijita, 
note §i comentarii de Teodor Vargolici, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1982. 

Idem, Poezii alese, ed. Minerva, 1984. 

Dionisie Areopagitul, Sfantul, Opere complete si scoliile 
Sfdntului Maxim Marturisitorul, traducere, introducere §i note 
de Pr. Dumitru Staniloae, edijie ingrijita de Constanta Costea, 
Ed. Paidea, Bucure§ti, 1996. 

Dumitrescu-Busulenga, Zoe, Eminescu culturd si 
creafie, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1976. 

Idem, Cuvdnt inainte la Crestomatie de literaturd 
romdnd veche, vol. I, coordonatori I. C. Chitimia si Stela 

~ ~ 5 5 

Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984. 

Idem, Eminescu - Viafa, edh;ie ingrijita de Dumitru 
Irimia, cuvant inainte Dan Haulica, Ed. Nicodim Caligraful, 
Manastirea Putna, 2009. 

Duju, Pr. Dr. Constantin, Panegiricul ca forma a 
predicii in trecut si astdzi (teza de doctorat), in rev. Ortodoxia 
XLV (1993), nr. 1-2. 



Eliade, Mircea, Prozd fantasticd, vol. I, editie si postfata 
de Eugen Simion, Ed. Moldova, Iasi, 1994. 

*** Eminescu sau despre Absolut, edijia a Il-a, ingrijire, 
traducere §i prefaja Marian Papahagi, cuvant inainte de Zoe 
Dumitrescu-Bu§ulenga, postfata de Mircea Eliade, cu un 
cuvant pentru edijia romaneasca de Rosa del Conte, Ed. Dacia, 
Cluj-Napoca, 2003 (Traducere a editiei: Mihai Eminescu o 
dell 'Assoluto, Instituto di Filologia Romanza dell'Universita di 
Roma. Studi e Testi, Societa Tipografica Mondenese, Modena, 
1963) 

Enache, George, Ortodoxie si putere politica in 
Romania contemporana. Studii si eseuri, Ed. Nemira, 
Bucuresti, 2005. 



472 



Faifer, Florin, Antim Ivireanul, Didahii, postfaja §i 
bibliografie de Florin Faifer, Bucure§ti, Ed. Minerva, 1983 



Galdi, Ladislau, Inceputurile prozei ritmice romdnesti, 
in rev. Limba romdna, X/1961, nr. 5, p. 462-473. 

Idem, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, Ed. 
Academiei RPR, Bucuresti, 1964. 

Idem, Introducerea in istoria versului romdnesc, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1971. 

Gana, George, Melancolia lui Eminescu, Ed. Funda^iei 
Culturale Romane, Bucure§ti, 2002. 

Gouvalis, Arhim. Daniil, Minunile creaiiei, trad, din 
limba greaca de Cristina Bacanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 
2001. 

Grigorie de Nazianz, Sfantul: Opere dogmatice ale 
Sfantului Grigorie de Nazianz, traducere din limba greaca, 
studii §i note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucure§ti, 

2002. 



H 



Heine, Heinrich, Opere alese, vol. Ill, Ed. Univers, 
Bucuresti, 1973. 



I 



lea jr., loan I., Maica Domnului in teologia secolului XX 
si in spiritualitatea isihastd a secolului XIV: Grigorie 
Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed. Deisis, Sibiu, 
2008. 

loan Gura de Aur, Sfantul, Explicarea Epistolei 
pastorale de la I Timotei, traducere din limba elina, edi^ia de 
Oxonia, 1861, trad. Arhiereu Theodosie A. Ploe§teanu, 



473 



Bucure§ti, ed. Atelierele grafice Socec & Co., Societate 
anonima, 1911. 

Idem, Omilii la Facere (I), in col. PSB, vol. 21, 
traducere, introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed. 
IBMBOR,Bucuresti, 1987. 

Idem, Scrieri III. Omilii la Matei, col. PSB, vol. 23, 
traducere, introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed. 
IBMBOR, Bucuresti, 1994. 

Idem, Homilies on the Acts of the Apostles, translated, 
with notes and indices, by Rev. J. Walker and Rev. J. 
Sheppard, revised, with notes, by George B. Stephens, in 
NPNF I, vol. 11, ed. de Phlip Schaff, ed. comput., Sage 
Software Albany, USA, v. 1 , 1 996 . 

Idem, Cateheze baptismale, trad, de Pr. Marcel Hanche§, 
Ed. „Oastea Domnului", Sibiu, 2003. 

Isaac Sirul, Sfantul, Cuvinte despre sfintele nevoinfe, in 
Filocala romaneasca, vol. X, traducere, introducere §i note de 
Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 
1981. 

Iustin Popovici, Sfantul, Omul si Dumnezeu-Omul. 
Abisurile si culmile filosofiei, Ed. Deisis, Sibiu, 1997. 

I 

*** Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, 
Theodosie, text ales §i stabilit de Florica Moisil §i Dan 
Zamfirescu. Cu o noua traducere a originalului slavon de G. 
Mihaila. Studiu introductiv §i note de Dan Zamfirescu §i G. 
Mihaila. Ed. Minerva, Bucure§ti, 1970. 

K 

Kuraev, Diac. Prof. Dr. Andrei, Daruri si anateme. Ce a 
adus crestinismul lumii, trad, din limba rusa de Nina 
Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2004. 

L 



474 



Lovinescu, E.[ugen] Istoria literaturii romdne 
contemporane (1900-1937), postfaja de Eugen Simion, Ed. 
Minerva, Bucure§ti, 1989. 

M 

Manolescu, Nicolae, Inceputurile literaturii artistice. 
Prima poezie lirica, Ed. Gramar, Bucure§ti, 2007. 

Idem, Istoria critica a literaturii romdne. 5 secole de 
literatura, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2008. 

Marcus, Solomon, Metafora, paradigma comuna stiinfei 
si religiei, in §tiinfa si religie, antagonism sau 
complementaritate? , Ed. XXI: Eonul dogmatic, Bucure§ti, 
2002. 

Maxim Marturisitoral, Sfantul, Ambigua, traducere din 
grece§te, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, 
Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1983 

Idem, Mystagogia (Cosmosul si sufletul, chipuri ale 
Bisericii), introducere, traducere, note §i doua studii de Pr. 
Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000. 

Mazilu, Dan Horia, Recitind literatura romdna veche, 
vol. I, Ed. University Bucuresti, 1994. 

Idem, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed. 
University din Bucure§ti, 1998. 

Idem, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. 
Minerva, Bucure§ti, 1999. 

Idem, Dimitrie Cantemir. Un print a l literelor, Ed. 
Elion, Bucure§ti, 2001. 

Idem, Studii de literatura romdna veche, Ed. Academiei 
Romane, Bucure§ti, 2005. 

Idem, Lege si faradelege in lumea romdneasca veche, 
Ed. Polirom, 2006. 



475 



***Molitfelnic, edh;ia a V-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 
1992. 

Moltmann, Jiirgen, Dumnezeu in create. O perspectivd 
ecologicd asupra creafiei, editori: Pr. Emil Jurcan §i Pr. Jan 
Nicolae, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 2007. 

Moraru, Mihai, Dosoftei, „ Vietile sfintilor ", in 
Crestomatie de literaturd romdnd veche, vol. II, coordonatori 
I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989. 

Idem, Acrostihul sibilin, in Crestomatie de literaturd 
romdnd veche, vol. II, coordonatori I. C. Chitimia si Stela 

~ ~ 5 5 

Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989. 

Idem, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Ed. Funda^iei 
Culturale Romane, Bucure§ti, 1997. 

N 

Neculce, Ion, Letopiseful Jdrii Moldovei, ed. critica §i 
studiu introd. de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, 
Bucuresti,1982. 

Negoijescu, Ion, Poezia lui Eminescu, edi^ia a I V-a 
revazuta, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1994. 

Idem, Scriitori moderni, vol. II, Ed. Eminescu, 1997. 

Negrici, Eugen, Poezia unei religii politice, Ed. PRO, 
Bucuresti, 1995. 

Idem, Poezia medievald in limba romdnd, Ed. Vlad & 
Vlad, Craiova, 1996. 

Idem, Antim - Logos si personalitate, edi^ia a Il-a, Ed. 
Du Style, Bucuresti, 1997. 

Idem, Expresivitatea involuntard, Ed. Universalia, 
Bucuresti, 2000. 



476 



Idem, Literatura romdna sub comunism. Poezia, vol I, 
Ed. PRO, 2006. 

Idem, Iluziile literaturii romdne, Ed. Cartea romaneasca, 
Bucuresti, 2008. 

Negruzzi, Constantin, Pdcatele tineretilor, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1977. 

Nicodim Aghioritul, Cuviosul, Paza celor cinci simturi, 
versiune diortosita a traducerii romanesti din 1826, tiparita la 
Manastirea Neamt prin osteneala Arhimandritului Dometian, 
Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999. 

Noica, Constantin, Creafie si frumos in rostirea 
romaneasca, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1973. 



Papu, Edgar, „ Invafaturile lui Neagoe Basarab" in 
contextul Renasterii, in ***Neagoe Basarab (1512-1521). La 
460 de ani de la urcrea sa pe tronul Tarii Romanesti, volum 
omagial publicat de Societatea Culturala „Neagoe Basarab" 
din Curtea de Arge§, Ed. Minerva, 1972. 

Pascal, Cugetari, text integral, edi^ia Brunschvicg, trad, 
de Maria §i Cezar Ivanescu, Ed. Aion, Oradea, 1998. 

Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Modele cosmologice si 
viziune poetica, edh;ie ingrijita §i prefajata de Irina Petra§, Ed. 
Paralela45,2005. 

Platon, Opere III, Ed. §tihn;ifica §i enciclopedica, 
Bucuresti, 1978. 

Papadima, Liviu, Literatura si comunicare. Relatia 
autor-cititor in proza pasoptista si postpasoptista, Ed. 
Polirom, 1999. 

*** Poezia romdna clasica, edijie ingrijita de Al. Piru §i 
loan §erb, cuvant inainte de Al. Piru, col. BPT, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1976. 



477 



Popescu, Pr. Drd. Ion, Aspecte dogmatice in Didahiile 
mitropolitului Antim Ivireanul, in rev. Studii Teologice, XLIII 
(1991), nr. 1. 

***Predoslovii, antologie si cuvant inainte de Tudor 
Nedelcea, Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1994. 

R 

Radulescu, I. Heliade, Poezii. Proza, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1977. 

Idem, Critica literara, editie, prefata, note, glosar si 
indice de Aurel Sasu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979. 

Radulescu, Mihai Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor. 
Personaj, cu un „Cuvant inainte" de P. S. Irineu Slatineanu, 
editat de Fundajia „Antim Ivireanul" - Rm. Valcea, Ed. 
Ramida, Bucuresti, 1997. 



Sadoveanu, Mihail, Limba povestirilor istorice, 
comunicare facuta la Academia R.P.R., publicata in rev. 
Contemporanul, nr. 6 / 346 din 11 febr. 1955. 

Scarlat, Mircea, Introducere in opera lui Miron Costin, 
Ed. Minerva, Bucuresti, 1976. 

Idem, Istoria poeziei romdnesti, vol. I, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1982. 



*** 



Septuaginta, ed. A. Rahlfs, cf. Bible Works 7. 



Silvestri, Artur, Poezia „Divanului", in rev. Luceafarul, 
1973, 16, nr. 35, 1 sept. 

Simion, Eugen, Dimineafa poefilor. Eseu despre 
inceputurile poeziei romdne, postfaja de Valeriu Cristea, edijia 
a Il-a, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1995. 



478 



Simeon Noul Teolog, Sfantul: ***Filocalia 
Romaneasca, vol. 6, traducere, introducere §i note de Pr. Prof. 
Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1997. 

Sofronie, Arhim., Din viafa si din Duh, trad, din 
franceza de Prof. Ecaterina Volocaru, Ed. Pelerinul, Ia§i, 1997. 

Idem, Viafa si invafatura starefului Siluan Athonitul, 
trad. Pr. Prof. Dr. loan I. Ica, Ed. Deisis, Sibiu, 1999. 

Stanescu, Nichita: *** Antimetafizica, Nichita Stanescu 
inso^it de Aurelian Titu Dumitrescu, Edijia a Il-a, Ed. Alfa, 
Bucure§ti, 1998. 

Stanescu, Nichita, Cartea de recitire, Ed. Cartea 
Romaneasca, Bucure§ti, f. a. 

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica 
Ortodoxd, vol. 2, Ed. IBMBOR, edi^ia a Il-a, Bucure§ti, 1997. 

Idem, in Riscul de a fi ortodox, interviuri realizate de 
Costion Nicolescu, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002. 



§trempel, Gabriel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei 
Romane, Bucure§ti, 1997. 



Tanasescu, Manuela, Despre „Istoria ieroglificd", 
Bucuresti, Ed. Cartea Romaneasca, 1970. 

Idem, O istorie a literaturii romdne (partea intdi), Ed. 
Saeculum I.O., Bucuresti, 2009. 

Teolipt al Filadelfiei, Cuvio§ii, §i Nicodim Aghioritul, 
Paraclisul §i Acatistul Sfdntului Nume al lui Iisus, trad, de 
diac. loan. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001. 

Toniolo, Ermanno M., Acatistul Maicii Domnului 
explicat. Imnul si structurile lui mistagogice, prezentare si 
traducere de diac. loan I. Ica jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2009. 



479 



Touraille, Jacques, La beaute du monde, icone du 
Royaume, in rev. Contacts, XXXI (1979), nr. 105. 

Tudor, Ieroschimonahul Daniil, Scrieri I, ingrijirea 
edijiei §i prefa^a de Alexandru Dimcea, Ed. Christiana, 
Bucuresti, 1999. 

*** Tudor Vianu despre Eminescu, editie alcatuita si 
prefatata de Vasile Lungu, Ed. Minerva, 2009. 

U 

Ureche, Grigore, Letopisetul Tarii Moldovei, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1987. 



V 



Varlaam, Cazania (1643), ed. ingrijita de J. Byck, Ed. 
Academiei RSR, Bucuresti, 1966. 

Vasile eel Mare, Sfantul, Omilii la Hexaemeron. Omilii 
la P salmi. Omilii si cuvdntari, col. PSB, vol. 17, traducere, 
introducere, note §i indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, 
Bucuresti, 1986. 

Y 

Yannaras, Christos, Abecedar al crediniei, trad, de Pr. 
Dr. Constantin Coman, Ed. Bizantina, Bucure§ti, 1996. 



Zamfir, Mihai, Poemul romdnesc in prozd, editia a Il-a, 
Ed. Atlas, Bucuresti, 2000. 

Zumthor, Paul, Incercare de poeticd medievald, 
traducere §i prefaja de Maria Carpov, Ed. Univers, Bucuresti, 
1983. 



480 



Resurse online 

(in ordinea aparitiilor textuale) 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte 

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Rosa del Conte 
despre Eminescu (audio; 20. 51 minute): 

http://www.trilulilu.ro/bastrix/df368382ed75a4 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C5%A3escu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C5% 
9Fulenga 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4 
%83s%C4%83rit 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab 

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C5 
%A3%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_ 
s%C4%83u_Teodosie 

Crestomatie de Literaturd Romdnd veche (vol. 1) se 
poate downloada de aici: 

http://www.archive.org/details/CrestomatieDeLiteratura 
RomanaVechevol. 1 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Scarlat 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fundoianu_- 
Fondane. 

http://fondane.wordpress.com/ 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Voronca 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Negrici 



481 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Formele_P/oC4%83r%C4% 
83_fond 

http : //www.romanianvoice . com/poezii/poezii/epigonii .p 
hp 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Antimlvireanul 

Teza noastra doctorala: Antim Ivireanul - personalitate 
complexd a liter aturii romdne, pe care, sub titlul: Antim 
Ivireanul: avangarda literard a Paradisului. Viata si opera am 
editat-o la nivel online, o puteti downloada de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim- 
ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-via%C8%9Ba- 
%C8%99i-opera-2010/ 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner 



http://atelier.liternet.r0/artic0l/l 1 68/Geo- 
Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-pusca-si-alte-poezii.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu 



http://en.wikipedia.org/wiki/The_Brothers_Karamazov 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Albert_Camus 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandre_Dumas 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry 



482 



http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu 

Opera lui Mihail Eminescu, in 16 volume, editia 
Perpessicius, poate fi consultata la nivel online aici: 
http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gan%C4%83 

http : llxo . wikipedia. org/wiki/Adrian_Maniu 

http://www.poezie.ro/index.php/author/OO 1 326 1/index.h 
tml#bio 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu 

http://poezii.t2i.info/poeti/vasile-voiculescu/ 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Eugen_Lovinescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei 

http : llxo .wikipedia. org/wiki/Marin_Preda 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Patul_lui_Procust 



483 



http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%831ia_de 
laMarathon 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aron_Cotru%C5%9F 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zenon_din_Eleea 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu 

http : //ro .wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica 

http : //www .kuraev.ru/ 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona 

http://en.wikipedia.org/wiki/Etymologiae 

http : //r o . ortho doxwiki . org/Ieronim 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manuela_T%C4%83n%C4 
%83sescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ernst_Curtius 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla 

Mircea Anghelescu, Totul sau aproape totul incepe in 
secolul al XlX-lea, si pind nu vom infelege acest lucru, nu vom 
putea sd ne analizam bine, interviu acordat lui Daniel Cristea- 
Enache, mAdevarul literar §i artistic, nr. 733, sept. 2004, cf.\ 

http://atelier.liternet.ro/articol/1800/Daniel-Cristea- 
Enache-Mircea- Anghelescu /Mircea- Anghelescu-Totul-sau- 
aproape-totul-incepe-in-secolul-al-XIX-lea-si-pina-nu-vom- 
intelege-acest-lucru-nu-vom-putea-sa-ne-analizam-bine.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu 



484 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Cristea-Enache 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Bot 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Borb%C3% 
A91y 

http://www.dancmihailescu.ro/ 

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/Dan_Horia_Mazilu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Du%C5%A3u 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Nichifor_Crainic 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Levant 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Tudor_Vianu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Perpessicius 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Em._Petrescu 

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/Z/DanZamfirescu.ht 
ml 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Petru_Cercel 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolaus_01ahus 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_lui_Roesler 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso 

http://www.documentacatholicaomnia.eu/01_01_1243- 
1254-_Innocentius_IV.html 

Patrologia Latina, editia Migne, la nivel online: 



485 



http://www.documentacatholicaomnia.eu/l 815- 
1 875 ,_Migne ,_Patrologia_Latina_0 1 .ReramConspectusPro 
TomisOrdinatus ,_MLT .html 
Teologie pentru azi: 
http://www.teologiepentruazi.ro/ 

http://www.scribd.com/doc/2517275/Sfantul-Niceta-de- 
Remesiana 

http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php7a 
rticle_id=19 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran 

http://www.bmb-on-line.ro/scripts/master.htm 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Radu_Petrescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexe_Procopovici 

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/monahul-filotei- 
imnograful-manastirea-cozia-4.html 

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/E/EustatieDelaPutna. 
html 

http: //www. enciclopedia- 
dacica.ro/webring/civilizatia/vechea_cultura.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anastasie_Crimca 

http ://ro . orthodoxwiki . org/List%C4%83_a_patriarhilor_ 
deConstantinopol 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr% 
C3%A2n 

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla 



486 



http://en.wikipedia.org/wiki/Pherecydes_of_Syros 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Homer 

http://it.wikipedia.org/wiki/Simonide 

http://en.wikipedia.org/wiki/Darius_I_of_Persia 

http://en.wikipedia.org/wiki/Herodotus 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Gheorghe_Asachi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania 

Biblia de la Bucuresti (1688) o puteti downloada de aici: 
http://www.4shared.com/file/gE_QKDjx/Biblia_de_la_ 
Bucurestil 688 .html 

http : //ro . wiki source . org/wiki/Psaltirea_%C3 % AEnvers 
uri 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Scheian%C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Vorone%C5%A3e 
an%C4%83 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Familia_Hurmuzachi 

http : //www . cimec .ro/Carte/cartev/talcul .htm 

http://cimec.ro/Carte/cartev/psaltirea.htm 

http://cimec.ro/carte/cartev/liturghier4.htm 

http : //www . cimec .ro/carte/cartev/p saltire3 .htm 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_David 

http://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_folcloristicii_mara 
mure%C5%9Fene/Primele atest%C4%83ri documentare 



487 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_%C5%9Etefan 

http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_dosoft 
ei.php 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Ioan_Prale 

http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Kochanowski 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Chiril_al_Alexandriei 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Roman_Melodul 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Andrei_Criteanul 

http://en.wikipedia.org/wiki/Cl%C3%A9ment_Marot 

Crestomatie de Literaturd Romdnd veche (vol. 2) se 
poate downloada de aici: 

http://www.archive.org/details/CrestomatieDeLiteratura 
RomanaVechevol.2 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Simeon_Noul_Teolog 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Grigorie_Palama 

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/M/NicolaeMilescuSp 
ataru.html 

http://en.wikipedia.org/wiki/J%C3%BCrgen_Moltmann 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eeherezada 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Epopeea_lui_Ghilgame%C5 
%9F 



488 



http://biblior.net/istoria-literaturii-romane/literatura- 
eroica.html?page=2 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gottfried_Wilhelm_von_Le 
ibniz 

http://ro.wikisource.0rg/wiki/O,- 
n%C5%A3elepciune_ai_aripi_de_cear%C4%83! 

http : //en . wikipedia. org/wiki/Origen 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Sofronie_%28 Sahara v%2 9 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi 

http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Barth 

http : //en .wikipedia. org/wiki/Pau l_Tillich 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Top%C3%AErcean 
u 



9 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_%28poet%2 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Ioan_Alexandru 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu 

http : //sf antulioancelnou .ro/ 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Miron_Costin 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Euripide. 

http://books.google.ro/books?id=_meTRfpN7aIC&pg=P 
R5&lpg=PR5&dq=Demetrius+din+Falera&source=bl&ots=G 



489 



5MLv6 YQGg&sig=Pv6_S 1 Mt5I8kn49d5kVhw3 Wnwsk&hl=r 
o&ei=xFveS7_wKIqtOLPy0bwH&sa=X&oi=book_result&ct= 
result&resnum=3&ved=0CBAQ6AEwAg#v=onepage&q&f=f 
alse 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tibul 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Proper%C5%A3iu 

http : //www . calendar- 
ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie20.htm 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Papu 

http ://amitabhose .net/Biografie . asp 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_din_Rotterdam 
http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques- 
B%C3%A9nigne_Bossuet 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi 

http ://en. wikipedia. org/wiki/Teresa_of_%C3 %8 1 vila 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Greceanu 

http://www.bmb-on-line.ro/biografii/15/biografie.htm 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_st 
olnicul 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche 

http : //ro .wikipedia. or g/wiki/Ion_Neculce 

http://www.giga-usa.com/quotes/authors/ovid_a012.htm 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction. 

Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae o 
puteti downloada de aici: 



490 



http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/04/25/de-nuptiis- 
mercurii-et-philologiae/ 

http://ro.wikisource.org/wiki/Dedica%C5%A3ie_la_cart 
ea_lui_Ioan_Cariofil,_Manual_despre_c%C3%A2teva_nedum 
eriri,_tip%C4%83rit%C4%83_la_Snagov,_%C3%AEn_anul_ 
1697 

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Iacob_Negruzzi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus 

http ://ro . wikisource .org/wiki/Conrad._C%C3 %A2ntul_I 
.Ionienele 

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea 
l.php 

http : //ro . wiki source . org/wiki/Mementomori 

http : //ro . orthodoxwiki . org/Lactan%C5 % A3 iu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_din_Cezareea 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogomilism 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Transcendentalism_america 
n 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_st 
olnicul 

http://en.wikipedia.org/wiki/Xerxes_I_of_Persia 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Alexandru_cel_Mare 

http://en.wikipedia.org/wiki/Artaxerxes_I_of_Persia 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_August 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cneus_Pompeius_Magnus 



491 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulius_Cezar 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cyrus_al_II-lea_cel_Mare 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georgios_Chortatzis 
151. 

Horia Roman Patapievici, Omul recent, o puteti 
downloada de aici: 

http://www.scribd.com/doc/2535002/Patapievici-Omul- 
recent 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Ecoala_Ardelean% 
C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade- 
R%C4%83dulescu 

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/S/MitropolitulStefan. 
html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga 

http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/C/VirgilCandea.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cronograful_lui_Mihail_M 
oxa 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa 

http : llxo . orthodoxwiki . org/Nicodim_Aghioritul 

http://www.literaturasidetentie.ro/biografie.php 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal 

http://www.humanitas.ro/radu-albala 

http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/faifer-florin- 
faifer~ni4jfb 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Siluan_Athonitul 



492 



http ://ro . orthodoxwiki . org/Sofronie_%28 Sahara v%2 9 

http://www.decitre.fr/recherche/resultat.aspx7recherche 
=refine&auteur=Jacques+Touraille 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Traduceri patristice, 
vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009. 

Puteti downloada cartea citata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/l 0/1 9/traduceri- 
patristice-vol- 1-2009/ 

http://romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoareal.php 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Ion_Heliade- 
R%C4%83dulescu 

http://poesie.webnet.fr/lesgrandsclassiques/poemes/alph 
onsedelamartine/lisolement.html 

http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine 

http://ro.wikisource.org/wiki/Mihaida 

Despre Parintele Marcel Hanches: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon- 
magul-si-satana-la-sfantul-ioan-gura-de-aur-si-sfantul- 
amfilohie-de-iconium/ 

http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87 

http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Solomon_Marcus 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri 

http ://en .wikipedia. org/wiki/Harold_Bloom 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir 



493 



http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/ VasileConta 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga 
http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Constantin_Noica 

Sfantul Paisie Velicicovski, Crinii tarinei sau Flori 
preafrumoase, poate fi downloadata de aici: 

http://www.scribd.com/doc/24899362/Sfantul-Paisie- 
Velicikovski-Crinii-Tarinei-Sau-Flori-Preafrumoase 



29 



http://ro.wikisource.org/wiki/Revedere_%28Eminescu% 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_cel_Mare 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_%C5%9Etrempel 

http://en.wikipedia.org/wiki/Nerses_IV_the_Gracious. 

http://www.mihaigramatopol.ro/index.php?option=com_ 
content&view=article&id=62%3Amoira-simbolul-filosofic-al- 
destinului&catid=36%3Amithos&Itemid=78&limitstart=7 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francesco_Petrarca 

http ://en .wikipedia. org/wiki/Apostolic_Constitutions 

http://en.wikipedia.org/wiki/Hippolytus_of_Rome 

http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria 

http : //www.tertullian . org/ 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Iustin_Martirul 

http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Dani%C3%A91ou 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cornea 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3% 
C4%83 V%C4%83c%C4%83rescu 



494 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Conachi 



http://ro.wikisource.Org/wiki/Autor:Nicolae_Dimachi 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%8 



3rescu 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Zilot_Rom%C3%A2nul 



http : //ro . wikipedia. org/wiki/ Vasile_C%C3 %A2rlova 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion 



http ://ro . wikisource .org/wiki/%C3 %8Enserarea 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu 



http://ro.wikisource.org/wiki/Candela 



http://ro.wikisource.org/wiki/La_patrie 



http ://ro .wikisource . org/wiki/La_moartea_p%C4%83rint 
elui meu 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu 

http : //ro .wikisource . org/wiki/Elegie_%2 8B olintineanu% 
29 

http ://ro .wikisource . org/wiki/Scopulomului 

http://ro.wikisource.org/wiki/Invoca%C5%A3ie 

http://ro.wikisource.org/wiki/La_un_poet_exilat 

http://www.cerculpoetilor.net/Pe-malul-marei_Vasile- 
Alecsandri.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri 

http://ro.wikisource.org/wiki/Iahtul 



495 



http://ro.wikisource.org/wiki/Dintre_sute_de_catarge 

http://ro.wikisource.org/wiki/LuceaP/oC4%83rul_%28E 
minescu%29 

http://ro.wikisource.org/wiki/Gloss%C4%83 

http://ro.wikisource.org/wiki/Scrisoarea_I 

http://ro.wikisource.org/wiki/Rime_alegorice 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu 

http : //r o . wiki source . org/wiki/Mai_am_un_singur_dor 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia 

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/79551/Pe_ape 

http://poezii.t2i.info/lucian-blaga/la-mare/ 

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/27390/Scoica 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat 

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Dan_B otta 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Cantemir 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Movil%C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moise_Movil%C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Cantacuzino 

CV, Prof. Dr. Mihai Moraru: 
http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai- 
moraru/ 

http://en.wikipedia.org/wiki/Gulistan_of_Sa%27di 

http://en.wikipedia.org/wiki/Saadi_%28poet%29 



496 



http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Herodot 

http://en.wikipedia.org/wiki/Niketas_Choniates 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Palamas 

http://www.ioanguradeaur.ro/ 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Ioan_Sc%C4%83rarul 

http://books.google.ro/books?id=v_JbAAAAQAAJ&pri 
ntsec = frontcover&dq=Thesaurus+biblicus&source=bl&ots=0 
WvOTwtRC2&sig=ZnCDoBPx89- 

167KMXmx7tBjEsDE&hl=ro&ei=s9rnS7ynFNOcOM_0taUE 
&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=l&ved=OCBYQ 
6 AEwAA# v=onepage&q&f=f al se 

http://ro.wikisource.org/wiki/Din_Via%C5%A3a_%C5 
%9Fi_petrecerea_svin%C5%A3ilor 

http://en.wikipedia.org/wiki/Quintus_Curtius_Rufus 

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioras, Viata Sfintilor 
Varlaam si Ioasaf, in format audio, aici: 

1 . http://www.trilulilu.ro/bastrix/00c4ad24162594 

2. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9ba4e00e76b302 

3 . http://www.trilulilu.ro/bastrix/9f6bf85e0f26dd 

http ://www. spiritus-temporis .com/j an-baptist-van- 
helmont/ 

http://fr.wikipedia.org/wiki/Andreas_Wissowatius 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hildegard_von_Bingen 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Thales_din_Milet 



497 



http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/B anchetul_%2 8Platon%2 9 

http://en.wikipedia.org/wiki/Socinianism 

http://en.wikipedia.org/wiki/Synesius 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Apostolul_Pavel 

http : //www . calendar- 
ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie 1 9 .htm 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/ VasilecelMare 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Grigorie_Teologul 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Ioan_Gur%C4 %83 deAur 

http://sfnicolae.wordpress.com/ 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Spiridon,_SP/oC3 %A2ntul 

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie27.htm 

http://www.calendar- 
ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrieO 1 .htm 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Seneca 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Martirul_%C5%9Fi 
Filozoful 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Fotie_cel_Mare 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Epictet. 



498 



http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_%C3%A0_Kempi 

s 

http : llxo . orthodoxwiki . org/Antonie_cel_Mare 

http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83 

http://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Robert_Curtius 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoroastrism 

http://ro.wikisource.org/wiki/Anatolida_sau_Omul_%C 
5%9Fi_for%C5%A3ele 

http : I Ixo . wikisource . org/wiki/Elegia_%C3 % AEnt%C3 % 
A2ia 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anacreon 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Inocen%C5%A3iu_Micu- 
Klein 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_%C5%9Eincai 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_%C5%A2ichindea 
1 

http://en.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3% 
C4%83_V%C4%83c%C4%83rescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Laz%C4%83r. 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Eufrosin_Poteca 



499 



http : //ro . wikipedia. org/wiki/Gheorghe_Asachi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Florian_Aaron 

http : //ro .wikipedia. or g/wiki/Constantin_Negrazzi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Popovici_Barcianu 

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/C/ChesarieDeRamni 
c.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_V%C4%83c%C4%8 
3rescu 

http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Young 

http://www.teologiromani.0rg/C/GherasimClipa.html 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Mihai_Zamfir 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gusti 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Radu_Paraschivescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barac 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Paris_Mumuleanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%8 
3rescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa 

http : //ro . orthodoxwiki . org/Nicodim_Aghioritul 



500 



http://www.esotera.ro/carte-milenarisme-si-religii- 
moderne-1473.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_Densusianu 

http : //ro . wikisource . org/wiki/C%C3 %A2nd_te- 
am_v%C4%83zut,_Verena. . . 

http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Girardin 

http://ro.wikisource.org/wiki/Floare_albastr%C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%8 
3rescu 



ui 



Fti 



veanu 



nu 



http ://ro .wikisource . org/wiki/Prim%C4%83 varaamorul 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine 
http://ro.wikisource.org/wiki/Lunca_din_Mirce%C5%9 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Fabian-Bob 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2nco 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%831nicea 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eerban_Cioculescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu 

http : //en . wikipedia. org/wiki/Giacomo_Leopardi 

http://fr.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Vigny 



501 



n 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller 

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/Rainer_Maria_Rilke 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl 

http : //en .wikipedia. org/wiki/Friedrich_H%C3 %B 61derli 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Papadima 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Go 
ethe 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Novalis 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga 

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaciune 
og.php 

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/54825/Poetul_ca 
_%C5%9Fi_soldatul 

http : //www . calendar- 
ortodox.ro/luna/august/augustl 1 .htm 

http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau 



502 



http : //en . wikipedia. org/wiki/Fran%C3 % A7 oi s- 
Ren%C3 %A9_de_Chateaubriand 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-Deleanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Heine 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sappho 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Parnasianism 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism 

http ://en .wikipedia. org/wiki/Jacques_Delille 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Duiliu_Zamfirescu. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Petic%C4% 



83 



Fti 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C5%9Fbuc 

http://ro.wikisource.org/wiki/Lunca_din_Mirce%C5%9 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_de_Alep 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_Russo 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%831cescu 



503 



Cuprins 



Eseu asupra evolujiei literaturii 
romane, de la tradifia bizantin-ortodoxd la 
modernism (4-42) 

Inceputurile poeziei romanesti 

Limba slavona sau limba romana? 
(43-49) 

Psaltirea coresina §i Psaltirea in 
versuri a lui Dosoftei (50-114) 

Viiafa lumii (115-143) 

Poezia prozei medievale 

Antim Ivireanul: lirismul interior §i 
motivajiile unei viziuni poetice asupra 
universului (144-243) 

Divanul sau poezia judecajii (244- 
281) 

Istoria ieroglificd. o viziune 
tradijionala asupra existenjei sau ilustrarea 
temelor majore ale literaturii medievale 
(282-320) 



Poezia prepasoptista si 
pasoptista 

Intre Anacreon §i imnul religios 
(321-370) 

Poejii preromantici: toate-s vechi si 
noud toate (371-425) 

Dimitrie Bolintineanu: amorul 
material §i lumina orbitoare (426-445) 

Vasile Alecsandri - regele vesel 
(446-466) 

Bibliografia (467-503) 




Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus (n. 1977) a 
terminat Facultatea de Liter e, a Universitatii Bucuresti, 
in 2001. 

A urmat cursurile de Master, la specializarea 
Literatura contemporand, in 2002, pe care le-a absolvit 
cu o teza despre Nichita Stanescu si fenomenul poezesc. 

Intre 2002 si 2009 a elaborat teza de doctorat: 
Antim Ivireanul - personalitate complexa a literaturii 
romdne. 

Lucrarea de fata s-a nascut din aplecarea 
asupra textelor medievale si cercetarea 
comparative a literaturii vechi si moderne 
romanesti. 

Volumul I, se ocupa exclusiv de evolutia 
poeziei, care merita o atentie sporita, atata timp 
cat conceptul de poezie in literatura bizantina si 
in aria de cultura rasariteana este unul vast, 
diferit de eel occidental, si care cuprinde, in 
intregime sau pe spatii largi, specii literare 
diverse, de la imne la cronografe si de la omilii 
la pareneze, viziune sau conceptie care 
amprenteaza si literatura noua. 

Multumesc sotului meu, parintele Dorin 
Octavian Piciorus, pentru iubirea, incurajarea si 
toata sustinerea pe care mi le acorda 
intotdeauna, fara de care nu as fi facut nimic. 








Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate