Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Epilog la lumea veche (I. 1)

Dr. Gianina Maria-Cristina

Piciorus

EPILOG LA
LUMEA
I VECHE

Literatura romana
intre viziunea
traditionala si

ideologia moderna

Mentalitati, forme
Vol. I. (partea literare si univers
intdi) spiritual

Teologie pentru azi

Bucure§ti
2010

Vol.1

(partea intai)

POEZIA

O evaluare pe planul cultural-
istoric concret al influen^ei exercitate de
vechea tractive lingvistica §i literara, in
special asupra constituirii limbajului
metaforic al poeziei si asupra definirii
geniului expresiv al scriitorilor moderni,
ramane - dupa cate §tim - in Tntregime de
facut.

Rosa del Conte

Deosebit de edificatoare apar Tnsa
corespondentele [Tntre Cantemir si Blaga,
in speta, dar si Tntre poezia veche si cea
modernd, in general] abia atunci cand
servesc la descifrarea, in epoca pre-
eminesciana, a sensurilor lirismului nostru
modern.

Constelatia poetica a acelei
perioade iradiaza o lumina mult mai
puternica decat strabate, in mod obisnuit,
prin pdnza deasd a criticii actual e.

2

Ion Negoitescu

1 Mihai Eminescu o dell'Assoluto, Instituto di Filologia Romanza dell'Universita di

Roma. Studi e Testi, Societa Tipografica Mondenese, Modena, 1963.

In romanejte: Eminescu sau despre Absolut, edi^ia a Il-a, ingrijire, traducere §i prefa^a

Marian Papahagi, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu-Bujulenga, postfa^a de Mircea

Eliade, cu un cuvant pentru edi^ia romaneasca de Rosa del Conte, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 2003, p. 281.

Date despre autoare aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte.

Aici puteti asculta un podcast al nostru, de 20. 51 minute, despre opiniile autoarei

referitoare la Eminescu: http://www.trilulilu.ro/bastrix/df368382ed75a4.

" Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, Ed. Eminescu, 1997, p. 25-26. A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C5%A3escu.

Eseu asupra evolufiei liter aturii romdne,
de la tradifia bizantin-ortodoxd la modernism

Lucrarea de faja nu si-a propus sa fie o istorie a poeziei
romdnesti (si aprozei, daca Dumnezeu va ingadui acest lucru),
in sens didactic, dar si-a propus sa incerce sa ofere o altd
perspectivd asupra organicitdtii literaturii romane, a
continuitatii ei de-a lungul istoriei, studiind zonele de
interferenta (destul de intinse) ale literaturii romane moderne
(incepand cu epoca preromantica) cu literatura veche, cu
spiritualitatea §i cultura tradijionala a acestui con; de lume. O
ini^iativa care, pe cat este absolut de fireasca, a fost tot pe atat
de imposibil de savar§it in ultima jumatate de secol §i mai
bine.

Daca vrem sa fim corecti si sa purcedem cu obiectivitate
la descoperirea modernitdtii literaturii romanesti, trebuie sa
incepem cu inceputul, adica nu de la modernitate, ci de la a
stabili cat mai sigur cu putinta, cat mai exact, dimensiunea
traditionalistd a acestei literaturi.

Atunci cand se va determina care e matca in care curge
arta literara romaneasca, se vor putea discerne si numaral, si
calitatea, si impactul influentelor innoitoare (de la umanism
pana la postmodernism), fara a mai avea sentimentul ca
umblam pe nisipuri miscdtoare si ca fiecare epoca istorica isi
va impune optica critica in conflagrate cu stabilimentele
anterioare.

Ceea ce se revendica adesea din literatura moderna este,
de fapt, numai suprafaja de genuri §i forme literare, care incep,
din perioada pre-pa§optista §i pa§optista, sa se sincronizeze cu
Occidentul, nu §i adancurile de cugetare §i mentalitate
mostenite din vechime, reflexiile unei spiritualita^i stravechi §i
care nu poate fi dizolvata la prima clatinare - fie ea §i serioasa
- de vant ideologic.

Formele literaturii sunt cele care fluctueaza, in funcjie
de climatul socio-istoric, de influence culturale §i mentalita^i
seculare. Fondul insa nu poate fi fluctuant, temeliile nu pot fi
miscdtoare.

Acestor temelii incercam sa le descoperim esen^a
ideatic-vizionara.

Ele apar^in, in cazul literaturii noastre, pentru un ochi
patrunzator §i onest, spiritualita^ii §i culturii bizantin-ortodoxe.

Ele vin - si imprumutam cuvintele Zoei Dumitrescu-
Busulenga , pentru ca ne ofera o sinteza revelatoare a
fenomenului literar romanesc - „din acelasi Bizant 4 care pe
toti ai acestei lumi ne-a calauzit si ne-a inraurit. [...]

Si daca in cadrul culturilor medievale atat de inrudite ale
sud-estului prin impactul comun al Bizantului, romanii au dat
boltile lor specifice in arhitectura, izvoadele lor in pictura
miniaturala si in cea monumentala, broderiile lor sau cantarile
psaltice de unica frumusete, cu dulceata bucuriilor ori
mahnirilor duhovnicesti, atunci in literatura sa fi ramas oare ei
mai prejos decat in taramul celorlalte arte, adica mai intdrziati
din punctul de vedere al producerii valorilor de limba si
literatura? [...]

Dar cercetatorii romani si straini sunt de acord ca
manuscrisele slavone insesi poarta de timpuriu pecetea mintii
romanesti [...] ...mintea intelectualilor timpului, cu precadere
clerici, lucra, mladiindu-si si perfectionandu-si necontenit
mijloacele de expresie, in slavona ca si in romana (ba chiar,
uneori, in greaca...) [...].

De aceea, chiar de la aparitie, scrierile in romaneste,
traduceri ori originale, se bucura de o limba viguroasa si
spornica, avand un potential expresiv notabil, decelabil chiar
de la primul nivel al lecturii. [...]

Caci nu generalitatea reflectiilor umaniste ale
occidentului european te izbeste in nucleele literare din textele
noastre de inceput, ci o necontenita relatare a unor fapte
specifice, revelatorii pentru o anumita conditie umana. [...]

Abia mai e nevoie de un adaos de fictiune si de o bruma
de generalizare pentru ca literatura sa se nasca. Iar limba
capata sonurile 5 gravitatii si solemnitatii ori rasfrangeri
polemice, dupa caracterul precumpanitor al relatarilor.

O pietate addnca, dar rationala se desprinde din
paginile mult rasfoite ale scrierilor canonice 6 si omiletice 7 , o
judecata dreapta si increzatoare intr-o justitie imanenta rasare
din orice rand pus pe pergamente.

3 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C5%9Fulenga.

4 Aici aveti date introductive despre Imperiul Roman de Rasarit:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4%83s%C4%83rit.

5 Sonul este unitatea de masura a tariei sunetelor. Son = sunet, ton, tonalitate.

6 Se refera, in general, la scrierile recepte /acceptate in Biserica Ortodoxa si, in special,
la cartile Sfintei Scripturi.

7 Cartile de predici ale Sfintilor Parinti.

Nestatornicia lucrurilor lumii se echilibreaza printr-o
nadejde moderata intr-un viitor mereu crezut mai luminos in
pofida realitatii grele.

o

Umanistii istorici ori prelati, died ori voievozi se supun
vremii, adica necesitatii istorice, intr-un fel de intelepciune
specifica in care se amesteca eroicul fatalism al dacilor,
spiritul moderat al actiunii romane, precum si urmele
isihasmului bizantin.

Sinteza teologic-filosofica literara a acestei atitudini o
va infatisa acel monument literar edificat de Neagoe Basarab 9
in Invataturile catrefiul sau Theodosie 10 .." 11 .

Se spune adesea ca poporul romdn s-a nascut crestin §i
ca limba romana s-a pastrat, §i-a conservat caracterul latin §i s-
a ctitorit ca limba culta in Biserica.

Nu se remarca insa ca §i literatura romana s-a nascut tot
in Biserica Ortodoxa, ca §i limba romana, nu in afara ei, §i ca
nu a parasit-o in integrum niciodata.

Acest lucru e confesat de operele literare inse§i, multe
dintre studiile literare sus^in contrariul (mai cu seama in
ultimele decenii), anume ca nu avem, in literatura noastra,
medievala §i moderna - intre cei de luat in seama , decat
neoclasici, umanisti, (neo)platonicieni...

Discu^iile asupra operelor literaturii romane s-au purtat,
in general, venind catre ele pe un traseu al ideilor culturale
propagate in ultimele doua secole.

„Exegetii poeziei romane din deceniile 4-6 ale secolului
trecut au pornit de la trasaturile romantismului european spre
analiza propriu-zisa a poeziilor. Iar atunci cand atentia iti e
orientata, descoperi mai usor, supralicitand, latentele. Trebuie
insa denuntata aceasta eroare, caci ea a generat la randu-i alte
erori" 12 .

Din pacate, aceasta traditie critica, de a impune in
mentalitatea publica un construct cultural in mod artificial

8 Diac = copist, carturar, cantaret bisericesc.

9 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab.

10 La nivel online aici:

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83turile_lm_Neago
e_Basarab_c%C4%83tre_fml_s%C4%83u_Teodosie.

Zoe Dumitrescu-Busulenga, Cuvdnt inainte la Crestomatie de literatura romana
veche, vol. I, coordonatori I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984,
p. 6-9.

Volumul se poate downloada de aici:

http://www.archive.Org/details/CrestomatieDeLiteraturaRomanaVechevol.l.
12 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982, p. 61.
Despre autror a se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Scarlat.

creat, se perpetueaza pana in epoca moderna (si pana in zilele
noastre): „poezia lui Vinea 13 , cea a lui Fundoianu 14 §i chiar a
lui Voronca 15 din anii '20 nu justifica nici pe departe - cum am
mai spus - denumirea de modernism extremist pe care au
impus-o, cu cateva decenii in urma, istoricii literari, ce
venisera la intalnire doar spre a confirma teoria generald a
avangardef 16 .

Nu o cercetare criticd a textelor literare a condus la
concluzia unui profil atent conturat al literaturii romane, ci
ideea preconceputa a ceea ce ar trebui sd fie cultura §i
literatura romana a determinat viziunea criticd asupra
literaturii §i sensul ei hermeneutic.

Iar primul amendament al acestei constitufii culturale
care domina concepjia critica este urmatorul: cultura
europeana nu existd cu adevarat decat in Occident §i o cultura
romana moderna nu se poate naste decat sub auspicii
occidentale: Ex Occidente lex et lux, ex Oriente... nihil .

In lucrarea noastra, vom privi sub lupa textele in sine,
pentru a evita dubiile sau acuzajia de imprimare silitd a unei
hermeneutici inadecvate.

Acel joe sclipitor de suprafaja, de forme §i genuri
literare, par sa traga literatura romana §i s-o integreze, treptat
dar definitiv, incepand cu pa§optismul, in apele modernismului
§i postmodernismului extrem, de inspira^ie vest-europeana §i
(intr-o masura mai mica) americana.

Insa, se ignora abisurile psihologice §i spirituale ale
scriitorilor nascuji in acest popor §i care nu pot fi recolajate
ca o simpla pdnzd postmodernistd.

Imprimarile din suflet nu se sterg §i nu se repicteazd nici
cu pensula, nici cu alt instrument, oricat de fantastic. Numai
privita in orizontul §i in matricea sa stilistica european-
rasariteana §i bizantin-ortodoxa, literatura romana are
continuitate §i nu este un puzzle ireconciliabil.

13 Ion Vinea, pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea.

Benjamin Fundoianu, pseudonimul literar al lui Benjamin Wexler.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fundoianu_-_Fondane.
Un blog romanesc dedicat siesi: http://fondane.wordpress.com/.

15 Ilarie Voronca, unul dintre cele trei pseudonime literare al lui Eduard Marcus:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Voronca.

16 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, Ed. Cartea romaneasca, Bucuresti, 2008, p.
165.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Negrici.

17 In limba latina: Din Occident [a venit] legea si lumina, [pe cand] din Orient... nimic.

18 Referitor la o posibila refolosire a unui colaj.

Intr-o ambian^a a unor idei culturaliste preconcepute,
adevarate forme fara fond 19 - nu pentru ca nu exista absolut
niciun fond, ci pentru ca nu era eel care trebuia pentru noile
forme anvizajate - s-a inceput construct unui edificiu solid,
al institu^iei critice, care trebuia sa susjina intrarea noastra
literara in Europa §i in cultura occidentals, cu orice prej, §i
ramanerea definitiva acolo.

Prima care trebuia sa cada, care trebuia demolata in
acest proces era tradifia religioasd §i ortodoxd - ulterior,
comunismul n-a facut decat sa treaca la proba practica.
Susjinerea unui fundament spiritual est-european al culturii
romane ar fi insemnat construirea modernitatii pe o alta
fundable decat cea de tip occidental §i acest lucru nu trebuia
deconspirat.

Intorcandu-ne a nos moutons , viziunea primara asupra
literaturii este una bizantin-ortodoxa, chiar daca acceptam sa
vorbim, cu adevarat, despre literaturd - ca inten^ionalitate -,
numai incepand cu pa§optismul, desi pasoptistii resping
atribuirea acestui statut de scriitori.

Discutand insa in termeni generici, primii no§tri scriitori
§i poeji moderni (preromantici §i romantici) au con§tiin^a
tradijiei §i a continuita^ii cultural-spirituale, §i nu a rupturii sau
a singularitdfii, a meteorismului ca fenomen cultural-literar.

Nici macar Eminescu nu are in vedere teza unicita^ii sale
personale sau a epocii sale, la scara istoriei (vezi Epigonii ),
ba dimpotriva, deposedeaza constant epoca sa modernd de o
perspective superioristd.

Scriitorii pa§opti§ti nu cunosc sentimente adverse fa^a de
religie sau fa^a de interconexiunea dintre credinja lor religioasa
§i literatura, nu dau senza^ia unei discrepance sau disocieri
intre viziunea ortodoxa asupra lumii §i a existenjei (cu tot aerul
revolutionar al tinerei generatii exhibat in contra inertiei
tombaterei ) §i nevoia de a crea o literatura na^ionala.

Dimpotriva, ei asociaza datele spirituale ale cugetarii
vechi - constitutive fiinjei §i viziunii lor - cu imperativul

19 A se vedea articolul:
http://ro.wikipedia.org/wiki/FormelejyoC4%83r%C4%83_fond.

20 In limba franceza: la oile noastre. E vorba de o expresie idiomatica, tradusa in
franceza, in mod abuziv, de personajul Chirita al lui Vasile Alecsandri.

21 Intregul poem, la nivel online, e regasibil aici:
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/epigonii.php.

~ Tombatera era, in trecut, un acoperamant pentru cap sau imbracaminte de moda
orientala, iar la figurat: un om cu idei invechite. Etimlogia cuvantului vine de la
substantivul sincopat tov iraiepa (pe fatal; sg. Ac), cu sensul de: a imita pe fatal.

8

literar. Pentru pa§opti§ti, poezia e profepe a unor timpuri noi
§i fericite.

Doar Eminescu are o problema cu optimismul futurist. . .

Literatura este insa perceputa, in inceputurile sale, in
secolul al XlX-lea, ca un instrument epocal, ca o paradigma a
dezvoltarii cultural-spirituale apoporului, specifica epocii.

Mingle carturare ale neamului nu sesizeaza in literatura
decat un instrument al vremii, necesar pentru emancipare §i
evolu^ie. De aceea nici nu apare vreun conflict intre literatura
§i religie. Nici nu se pune problema disocierii sau apolemicii
intre cele doua. Ortodoxia este intrinseca fiinjei neamului §i
literatura lui o ilustreaza.

De altfel, secolul al XlX-lea literar - interpretat textual -
este profund retrospectiv, in ciuda presiunii, a §arjelor care
incearca schimbarea la faja a Romaniei dupa chipul §i
asemanarea Apusului, fara a face sa func^ioneze, cu adevarat,
o distilerie valorica in privinja a ceea ceprimim din Apus.

Mai bine-zis, acest conflict religie-cultura nu va aparea
niciodata in literatura romana, ilustrat printr-o opera
monumentala.

Conflictul va fi identificat insa, in mod artificial, va fi
exacerbat de catre unii dintre critici, incepand cu secolul al
XX-lea.

Sau, daca nu e sesizat niciun conflict, eel pu^in
dimensiunea spiritual-religioasa a literaturii este evaluata
depreciativ, §i asta nu numai de catre socialisti sau modernisti,
ci §i de catre un traditionalist ca Iorga " , spre exemplu, pentru
care Didahiile Sfantului Antim sau Istoria ieroglifica a lui
Cantemir nu au nicio valoare literara.

De altfel, tradiponalismele lui Ibraileanu 26 §i Iorga nu se
preocupa sa determine un profil al tradijiei literare romane§ti,
ci se concentreaza tot asupra impunerii de directii.

De la Maiorescu pana la epoca de aur a comunismului,
toata lumea traseaza directii, faure§te programe, atat in poezie,

23 Nicolae Iorga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga.

24 Sfantul Sfintit Mucenic Antim Ivireanul:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul.

Teza noastra doctorala, care a avut drept obiect de studiu viata, activitatea si opera
Sfantului Antim, o puteti downloada de aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a-
paradisulm-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-2010/.

25 Dimitrie Cantemir: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir.

26 Garabet Ibraileanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu.

27 Titu Liviu Maiorescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu.

cat §i in proza (de§i nu intotdeauna scopurile didactice trebuie
interpretate negativ).

Scriitorii in§i§i care concep articole, eseuri §i caiti
programatice despre cum trebuie sd fie literatura (adesea
lasand demonstrafia literard pentru mai tarziu), nu pot sa-§i
implineasca propriile deziderate sau nu le respecta (partial sau
integral) ori, odata cu schimbarea climatului politic, recurg la o
metamorfoza dramatica de viziune literara, parasind foarte
u§or crezurile modernist-avangardiste pe care anterior le
proclamasera in mod fulminant.

Urmarirea cu fidelitate a programelor literare in
hermeneutica pe care avem a o intreprinde este, de aceea,
incepand cu Macedonski mai cu seama, o eroare fatald
pentru acurate^ea §i onestitatea demersului critic.

Poezia lui Macedonski e wagneriand numai in teorie
(nici macar nu e o anticipare a ei, in vreun fel), la fel §i lirica
avangardistd a lui Ion Vinea sau cea a lui Ilarie Voronca.

In vremea comunismului, libertatea de a trage cu
pu$ca 30 in Biserica §i in credin^a religioasa - mai cu seama in
cea Ortodoxa - va determina o avalan§a de mistificari, in
receptarea corecta §i definirea tradn;iei literare romane§ti, din
increngatura carora nu am ie§it inca nici astazi.

Tradi^ia religioasa (sus^inuta de practica ei, pe care o
marturisesc destul de mulji scriitori romani sau o lasa sa se
intrevada) este cea care a impus formula literara §i norma
morala in literatura romana pentru multa vreme §i continua sa
o impuna in operele unor autori foarte important chiar in
perioada moderna §i postmoderna a istoriei noastre, cu toate ca
scriitorii cauta sa beneficieze la modul optim de suportul
ideologico-literar al epocii, pentru a se plasa §i a se men^ine in
elita scriitoriceasca, §i adeseori i§i camufleaza adevaratele
pulsiuni interioare sub aspecte literare §i stilistice care sa le
faca invizibil resortul spiritual.

E un razboi psihologic cu moda §i cu ideologia artistica
in voga, care se vrea ca§tigat de credinja scriitorului in foita sa
de create.

28 Alexandru M. Macedonski: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski.

29 Aluzie la muzica lui Richard (Wilhelm) Wagner:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner.

50 Titlul unui celebru poem al lui Geo Dumitrescu, pe care il puteti citi aici la nivel

online: http://atelier.liternet.ro/articol/1168/Geo-Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-

pusca-si-alte-poezii.html.

Despre autor aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu.

10

Cu precadere, marii artisti §i scriitori au tangenje
profunde cu spiritualitatea §i mistica, neechivoce, chiar daca
(sau poate tocmai de aceea) decenii de propaganda comunista
au condamnat bigotismul obscurantist §i misticismul, precum
§i dezorientarea scriitorilor care au filosofat §i au facut
teologie obscurantista pentru uzul burgheziei, dezorientarea
intelectualitajii antrenate mfideism ieftin si alambicat, care a

Q 1

dezvoltat o cultura si o gdndire in descompunere' .

In acela§i timp, este lesne observabila absenja unor
accente nihilist-revolu^ionare profunde, ivankaramazoviene ,
camusiene 33 ori sartriene 34 , din literatura romana, care sa
determine conceperea unor opere pe masura idealului maref
ateist.

Pentru ca, in comparajie cu ce ar putea scrie un Ivan
Karamazov roman, literat, spre exemplu, avangardismul nostra
literar poate fi catalogat drept o opera de caritate crestina,
menita sa zguduie con§tiinJele §i inimile pietrificate spiritual.

In literatura romana nu s-a nascut inca niciun scriitor
mare sau genial care sa se afle in razboi deschis cu religia §i
spiritualitatea neamului sau. Cel putin, eu nu am identificat un
astfel de scriitor.

Tendinjele nihilist-profanatoare sunt de slaba intensitate.
Aseitiunea noastra este valabila in propose covar§itoare mai
ales in poezie (§i motiva^ia e una foarte serioasa), dar nici
proza romaneasca n-a capatat niciodata un profil autentic
nitzschean. Dumnezeu n-a murit pentru majoritatea scriitorilor
romani, nici macar nu trage sa moard (dupa expresia unui
personaj eliadesc ).

Cf. *** Cultele religioase in Republica Populara Romana, Bucureqti, 1949, p. 15,
apud. George Enache, Ortodoxie $i putere politico in Romania contemporana. Studii $i
eseuri, Ed. Nemira, Bucurejti, 2005, p. 385-386, nota 14.

32 Ivan Karamazov, un personaj de roman, creat de Dostoievski. A se vedea despre
personaj: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Brothers_Karamazov si despre autor:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski.

33 Albert Camus: http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus.

34 Jean-Paul Sartre: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre.

35 Este vorba de nuvela lui Mircea Eliade, O fotografie veche de 14 ani..., in care
Dumitru, un tanar sarac de la Dunare, refugiat in America, infrunta dezarmant
necredinta unui fost ilustru predicator si taumaturg (de fapt, un escroc). Acest doctor
Martin, pe numele adevarat Dugay, rezuma astfel ideologia deist-nihilista a lumii
moderne: „Dumnezeu s-a retras din lume, a disparut. Pentru noi, oamenii, e ca si mort.
Putem spune, fara urme de nelegiuire, ca Dumnezeu a murit, pur si simplu, pentru ca nu
mai e cu noi, nu ne mai este accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva. Acel undeva nu
face parte din lumea noastra, e ceva pe care filozofii il numesc transcendent. Dar pentru
noi, oamenii, transcendenta e o forma a mortii. Deci, daca Dumnezeu a murit pentru
noi, cum de mai poate omul sa se mantuiasca intr-o Biserica?". Raspunsul lui Dumitru

11

De asemenea, apeten^a pentru o simbolistica §i o
hermeneutica abisala in poezia moderna, a carei interpretare -
in cazul literaturii noastre moderniste - este unisemantica §i nu
polisemantica, este un reflex al literaturii vechi, al
hermeneuticii teologice §i patristice.

Eminescu §i, in urma lui, poezia romana modernista,
cauta expresia abisala, care sa exprime adancurile de sens §i de
cunoastere, irelevabile unei lecturi primare §i superficiale. Insa
aceasta este o consecinja a mai bine de 16 secole de
hermeneutica biblica, exprimata scriptic §i oratoric in Biserica
§i apoi in literatura acestui neam.

Eminescu este eel care face din poezie un codru de
simboluri, de litere mistice, a§a cum este gradina cosmica,
edenul universal, in tradi^ia patristic-bizantina, dar §i in tradijia
noastra literara medievala.

§i tot el stabile§te antiteza profunda dintre poezie, ca
imagine ideala a unui Eden fericit, §i prozd ca expresie a
imanenjei, a lumii reale, a decaderii umane:

„Dumas 36 zice ca romanul a existat totdeauna. Se poate.
El e metafora viejei. Privi^i reversul aurit a unei monede calpe,
ascultaji cantecul absurd a unei zile, care n-a avut preten^iunea
de-a face mai mult zgomot in lume decat celelalte in genere,
extrage^i din aste poezia ce poate exista in ele §i iata romanul"
(Cezarri).

El opereaza o dihotomie irevocabila, cand separa poezia
de prozd, unde proza este injeleasa in sensul de tablou concret
al viefii §i este amara (Scrisoarea IV), pentru ca ea reprezinta
teluricul decep^ionant, in comparable cu poezia care incearca sa
recupereze Paradisul, Raiul pierdut.

Aceasta este poezia ideala, pentru ca §i la nivel poetic
Eminescu opereaza cu distincjii categorice, intre viziunea
lirica tradi^ionala, fundamentata pe o credin^a solida §i pe
idealuri imuabile, §i viziunea moderna in care simbolul e
aleatoriu, iar oamenii numesc sdnt, frumos §i bine ce nimic nu
insemneaza (Epigonii).

Marii poe^i moderni concep poezia ca pe o recuperare a
acestui vizionarism esenfial, a expresiei poetice abisale

este: „Sa va dea Dumnezeu noroc, doctore Martin, spuse. Noroc si sanatate. Dar
degeaba incercati sa ma speriati dumneavoastra, cum ca Dumnezeu ar trage sa moara.
Nu ma las eu asa usor pacalit de o gluma...", cf. Mircea Eliade, Proza fantastica, vol. I,
editie si postfata de Eugen Simion, Ed. Moldova, Iasi, 1994, p. 390.
36 Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandre_Dumas.

12

(coincidente cu cautarea poeziei pure §i a limbajului poetic
transempiric in Occident, incepand cu simbolismul §i cu
Valery ), dar simbolul nu e aleatoriu in poezia romaneasca
simbolista si modernista si nici polisemantic, ci e recuperabil
intr-o viziune hermeneutica unisemantica.

Absolut to^i marii poeti (Bacovia 38 , Blaga 39 , Barbu 40 ,
Arghezi 41 , Nichita 42 , Sorescu 43 , etc.) se raporteaza numai la un
singurpoet, in mod esenjial, §i acesta este Eminescu 44 .

George Gana 45 exprima foarte bine acest lucru: „Un
mare noroc istoric a facut ca aceasta generate literara de dupa
razboi sa cuprinda cajiva mari poeji, mai mul^i decat oricare
alta dinainte: Arghezi, Blaga, Barbu, Adrian Maniu 46 ,
Philippide 47 , Pillat 48 , Vinea, Voiculescu 49 .

Dincolo de toate deosebirile de formate culturala, de
op^iune estetica §i de formula poetica, ei au in spate o tradijie
comuna, in centrul careia se afla, pentru to^i, Eminescu.

El este, va scrie unul dintre ei, Blaga, marele copac din
care tofi ne tragem. [...] Aceasta [opera lui Eminescu] nu mai
reprezenta pentru ei un model stilistic, dar ilustra exemplar o
viziune asupra lumii [...].

Ceva din spiritul eminescian se regase§te §i la poeji din
generajiile urmatoare, pana la Nichita Stanescu §i dincoace de
el. Chiar pentru cei care n-au avut afinita^i cu acest spirit pe

37 Paul Ambroise Valery: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry.

George Bacovia, pseudommul literar al lui George Andone Vasiliu:
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia.

39 Lucian Blaga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga.

40 Ion Barbu, pseudonimul literar al lui Dan Barbilian:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian.

41 Tudor Arghezi, pseudonimul literar al lui Ion N. Theodorescu:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi.

42 Nichita Hristea Stanescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu.

43 Marin Sorescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu.

44 Mihai Eminescu, psudonimul literar al lui Mihail Eminovici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu.

Opera sa, in 16 volume, editia Perpessicius, poate fi consultata la nivel online aici:
http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html.

45 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gan%C4%83.

46 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu.

47 Alexandra I. Philippide:
http://www.poezie.rO/index.php/author/0013261/index.html#bio.

48 Ion Pillat: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat.

49 Vasile Voiculescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu. Puteti citi 82 de
poeme ale autorului aici: http://poezii.t2i.info/poeti/vasile-voiculescu/.

13

nicio latura a lui, Eminescu a reprezentat un reper
axiologic" 50 .

Lirica romaneasca, avandu-1 in centru pe Eminescu, se
situeaza, ideatic §i vizionar, in tradi^ia textelor religioase cu
caracter poetic §i chiar in tradijia omileticii, a literaturii
oratorice romanesti medievale (oricat de sceptici ar fi
scepticii), infuzate adesea de un lirism ie§it din comun §i
caracterizate de o apetenja deosebita pentru hermeneutica,
pentru incriptari §i decriptari de simboluri §i mesaje, coborate
din tradi^ia bizantina a lecturii simbolurilor cosmice §i a
in^elesurilor biblice.

Intamplator sau nu, dezideratul poeziei romane§ti e
convergent - macar in aparenja - cu idealurile de abstractizare
§i simbolizare a limbajului poetic, practicate de poejii
apaitinand curentelor moderniste apusene.

Insa observable critice, in general, se cramponeaza
numai de acest ultim aspect al literaturii noastre moderne.

Impresia mea este ca marii poeji romani moderni§ti,
Blaga, Bacovia, Barbu §i Arghezi, au profitat din plin de
confuzia (incomprehensibila pentru neini^ia^i) dintre teoriile
literare §i poetice specifice curentelor occidentale
(modernismul §i avangardismul) §i datele tradijiei conservate
§i exprimate simbolic §i perifrastic (Arghezi preciza undeva,
intr-un articol teoretic, ca simbolismul e vechi de cand lumea).

Pentru inceputurile literaturii romane insa, este
caracteristica atenuarea distan^ei dintre poezie §i proza sau,
mai bine-zis, lipsa unei delimitdri categorice intre cele doua.

Avem o proza cu accente lirice, solemne §i moraliste §i
o poezie cu inseitie narativa - pentru ca, traditional,
naraiiunea bizantina nu insemna proza.

Mai mult decat atat, tradi^ia acestei confuzii a genurilor
se pastreaza pana tarziu, ca dovada proza lirica a lui Mihail
Sadoveanu, dar §i poezia narativa a lui Ion Barbu, Tudor
Arghezi, Marin Sorescu, revitalizarea baladei prin cercul
literar de la Sibiu, etc.

Insa acesta este un reflex al literaturii vechi, din care
fragmente dar §i pagini intregi, atat din literatura oratorica
religioasa (Antim Ivireanul, cu precadere), dar chiar §i din cea
oratoric-istoriografica (remarcabil de poetica este Istoria
ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir), se preteaza poetizarii,
reconfigurarii lor sub forma de versuri, datorita ritmului

50 George Gana, Melancolia lui Eminescu, Ed. Funda^iei Culturale Romane, Bucurejti,
2002, p. 328-329.

14

interior §i a lirismului profund, fara a mai lua in seama ritmul
melodic §i rima interna, aleatorie sau nu.

Mircea Scarlat remarca admirabil: „Echivalarea
clasicizanta a poeziei cu rostirea in versuri a privat cultura
romana de recunoasterea catorva secole de poezie scrisa. Caci,
privita ca efort deliberat de obiectivare in versuri a lirismului,
poezia culta romaneasca apare neaccidental abia incepand cu
primii romantici. Dar Invataturile lui Neagoe Basarab sunt o
dovada ca noi avem poezie scrisa inca din secolul al XVI-lea!
In literatura romana, versificatia a patruns si s-a dezvoltat
independent de Poezie" 51 .

Proza lirica §i poezia narativa, confuzia genurilor,
cultivate pana tarziu, atesta, intre multe altele, in opinia
noastra, existen^a unor forme §i a unei viziuni tradi^ionale
asupra literaturii.

Insa, de multe ori, ele creeaza impresia abordarii unor
tehnici literare modemiste avant la lettre, eterizand optiunea
traditionalista a scriitorilor.

Cu for^a sa vizionara remarcabila, Eminescu este eel
care traseaza coordonatele esen^iale ale polemicii dintre
tradifie §i modernitate, exprimate astfel: simbolism §i
hermeneutica abisala/cosmica versus literalism §i realism
prof an.

Traiectului hermeneutic, care plaseaza natura cosmica
sub pecete simbolica, ii vor ramane fidel to^i marii poe^i
moderni§ti, scriind sub umbrela ideologiei moderniste, avand
apanajul simbolismului modern, al tehnicilor poetice
moderniste §i al limbajului neobi§nuit, fracturat, care tinde sa
sparga tiparele logicii §i ale sintaxei normale revendicate de
tronsonul literar realist.

Realismul este, de aceea, mai pu^in traditional, din
perspectiva unei literaturi ortodoxe, care este profund
simbolica §i hermeneutica, care presupune abisalitaji
psihologice §i interpretative.

Proza sau romanul realist consemneaza o distan^a
morala §i religioasa a autorului fa^a de evenimentele expuse,
eel pujin in aparen^a.

Scriitorii romani au avut multa vreme aversiune fa^a de
realism, in^eles ca mimetism §i descriptivism neutru din punct
de vedere moral, impersonal.

51 Mircea Scarlat, Introducere in opera lui Miron Costin, Ed. Minerva, Bucuresti, 1 976,
p. 131.

15

De aceea romanul romanesc realist-obiectiv s-a nascut
greu, neputandu-se dispensa mai cu seama de norma morala
tradijionala, pe care nici nu a parasit-o definitiv, decat la nivel
de artificiu stilistic, de dragul de a se sincroniza cu romanul
vest-european (§i poate ca tot de aceea, marele roman
romanesc a§teapta inca sa se nasca).

In paralel cu acesta, a continuat sa se perpetueze proza §i
romanul liric, precum §i proza magico-fantastica, a protestului
impotriva realismului (pozitivist prin esenja).

In proza, propoitiile sunt mai echilibrate, in literatura
noastra, intre scriitorii care exhiba o viziune arhaica,
tradijionala asupra lumii (cei mai mul^i au fost incadra^i la
proza lirica, magica sau fantastica) §i cei care manifesto
indiferentism religios (nu neaparat ura sartriand impotriva
religiei, ci dezinteres sau neimplicare teologica §i religioasa).

Insa firile poetice sunt cu preponderenja fidele viziunilor
determinate de locuirea in orizontul spiritual vizionar al
revela^iei, mai ales poe^ii pe care studiile de literatura ii
considera geniali, chiar daca adeziunea lor interioara fa^a de
ceea ce inseamna vizionarism §i expresie abisala / metafora
revelatorie, ca trasaturi tradi^ionale ale literelor romane§ti, nu
este clar determinate sau confesata public cu obstinenta.

In acela§i timp insa, romanul modern §i subiectiv
ilustreaza, ca §i poezia lui Bacovia §i a simboli§tilor, acelea§i
crize interioare ale inadaptatului cu societatea moderna.

Avem aici paradoxul remarcabil al scriitorului modern
care nu e decat paradigma inadaptarii spirituale la lumea
moderna (paradox firav sesizat de critica noastra, prea
preocupata sa exulte pentru ca avem prozatori moderni). A§a
incat arta moderna §i avangardista este adesea, paradoxal, eel
mai virulent protest anti-modernism, ca realitate sociala §i
spirituals.

Exigen^ele ideologice ale sincronizarii cu Occidentul
(autoimpuse sau impuse de epoca) reprezinta pentru scriitorii
interbelici o mare presiune din afara esteticii §i a literaturii,
careia trebuiau sa-i faca fa^a.

>2 Sincronizarea e fenomenul literar prin care autorii romani au incercat, in moduri
personale, sa desfiinteze declajul dintre ei si literatura din Occident. Cei care a introdus
termenul in literatura romana este Eugen Lovinescu si el 1-a vazut ca un fapt profund
pozitiv, excluzand realitatea ca atare, aceea ca nu se poate trece la o alta literatura fara
ca interiorul spiritual al scriitorilor safie altul.
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu.

16

Avem iara§i o generate de jertfa, cea interbelica, de la
care se a§tepta sa creeze o literatura mare, sincrona cu
literatura europeana.

Aceasta presiune istorica e comparabila cu cea pe care o
resimjea Ureche 53 , Costin 54 sau Dosoftei 55 , cand incercau sa
demonstreze ca limba romana e apta pentru a fi instrumentata
in conceperea unor opere de valoare.

Pa§opti§tii au trait mai pmin intens aceasta pasiune
creatoare.

Paradoxul remarcabil este insa acela ca epoca socialists,
care, pe de-o parte, oprima literatura §i arta, pe de alta parte
insa, a creat un culoar de relaxare a constrangerilor estetice.

Nichita Stanescu, Marin Sorescu sau Marin Preda nu
mai creeaza in contratimp cu sincronizarea.

Ba chiar, in ciuda climatului existential sufocant pe care
il presupunea comunismul, cred ca marii creatori se puteau
eschiva, totu§i, mai u§or in fa^a factorului politic, care era unul
exterior, extraliterar, decat sa suporte presiunea unui anumit
tip de estetism sau de scriitura, ceea ce reprezenta un pat al lui
Procust interior, mai stresant §i mai nemilos chiar decat
infernul politic.

Relaxa^i din partea concur en^ei literare cu o Europa mult
mai avansata §i nemaipreocupa^i sa recupereze handicapuri,
obliga^i, in acela§i timp, sa-§i caute cu infrigurare o tradn;ie
peste care regimul trasese perdeaua, scriitorii se refugiaza in
trecut §i au timp sa contemple §i sa observe, din alta

ro

perspectiva, ceea ce nu se vedea din maratonul interbelic.

In ce prive§te perioada amintita, dihotomia oarecum
arbitrara intre modernigti §i tradifionaligti ne face §i astazi sa
ignoram adevarata discu^ie despre actul literar interbelic,
concentrandu-ne exclusiv asupra tehnicilor literare, care
constituie totu§i o forma superficiala de abordare a temei.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, fara gluma, pe mul^i
nu §tim unde sa-i situam - destui scriitori fac naveta intre
traditionalism §i modernism, in funcjie de epoca §i de optica
critica.

53 Grigore Ureche: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche.
54 Miron Costin: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin.

55 Sfantul Dosoftei al Moldovei: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei.

56 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Preda.

57 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Patul_lui_Procust.

,8 Graba scriitorilor de a se sincroniza cu Occidentul. Aluzie la modul in care s-a

anuntat victoria bataliei de la Marathon.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%831ia_de_la_Marathon.

17

Daca Arghezi era un avangardist pentru contemporani,
acum e modernist cu indulgenja (mai mult in virtutea
limbajului poetic, dificil de injeles din cauza ca este eliptizai),
in timp ce Blaga a evoluat invers: de la traditionalist (E.
Lovinescu) la modernist. „Pentru G. Calinescu 59 , Ilarie
Voronca era traditionalist, ca §i B. Fundoianu, in timp ce Aron
Cotra§ 60 era modern" 61 , etc.

§i daca interbelicul este o epoca fascinanta prin
efervescenja sa creatoare §i polemica, in schimb, cred ca nume
ca Nichita Stanescu, in poezie, sau Marin Preda, in proza,
surclaseaza valoric aceasta perioada (nu perioada in intregime,
ci pe reprezentanfii ei, privi^i comparativ).

§i explica^ia este, in parte, cea pe care am oferit-o
anterior, ca nu se mai simt angoasa^i de o competi^ie literara §i
estetica cu marea literatura europeana.

Cred ca suntem inca prea aproape de ei §i prea marcafi
de epoca nefasta comunista ca sa fim in stare sa-i reperam
obiectiv §i sa-i valorizam adecvat pe cei doi mari scriitori
pomeni^i.

Abia in anii '80 a reintrat pe scena literaturii romane
ambijia sincronizarii, de data aceasta cu literatura
postmoderna.

In ce-i prive§te pe postmoderni§ti, lua^i in general, ca
fenomen, sunt o noua generate pasoptista, postmoderna,
obsedata de direcfii literare la moda in Occident, care e
receptiva la stimuli literari contemporani, proveni^i din zonele
cu reputajie civilizajionista, dar care, ca mental colectiv, nu
depa§esc spajiul matricial carpatin.

Literatura §i cultura romana - ca §i toata societatea
romaneasca - sufera prea mult (de la Ureche incoace) de ceea
ce a§ numi complexul lui Zenon 62 : panica de a nu ajunge
niciodata sa intreaca broasca ^estoasa 63 , adica orizonturile pe
care singura le distanjeaza de sine.

59 George Calinescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu.

60 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aron_Cotru%C5%9F.

61 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, op. cit., p. 163.

62 Zenon din Eleea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zenon_din_Eleea.

63 Sofismul lui Zenon la care facem referire aici se numeste: Ahile si broasca testoasa si
are urmatorul continut: „Ahile nu va intrece niciodata broasca testoasa. El trebuie sa
ajunga mai intai in locul de unde broasca ^estoasa a plecat. In acest timp, broasca
^estoasa va capata un avans. Ahile va trebui s-o ajunga din urma dar, in acest timp,
broasca testoasa va profita si va face un nou mic drum. El se va apropia tot timpul de ea
dar fara s-o ajunga vreodata".

18

In studiul nostru am operat cu distinc^i inopinate, pentru
ca am privit operele literare din interiorul lor, §i nu de la
suprafa^a fenomenului, receptat prin prisma ideologiei literare
sau a marcilor estetico-stilistice.

Conceptul de poezie sau de literaturd tradifionala,
definit din punct de vedere estetic, nu este neaparat congruent
cu viziunea tradijionala asupra textelor literare, ba dimpotriva,
cele doua puncte de vedere asupra tradifiei, pot sa opereze
delimitari surprinzatoare, dupa cum se va putea observa.

Nelini§tile exprimate de poeji precum Eminescu, Blaga,
Bacovia, Barbu, Arghezi, Voronca, Vinea, Fundoianu, care
determina temele majore ale poeziei lor, sunt de natura
religioasa §i gnostico-teologica (ne referim la cunoa§terea
teologica §i nu la erezia gnostica) §i ele vin in urma unei
tradijii §i nu ar fi existat sub aceasta forma, daca poe^ii ar fi
trait intr-un climat spiritual eterodox. Vom detalia acest
subiect pe parcursul lucrarii noastre.

Ortodoxia integreaza tradijiei sale opere care denota un
fundament mental §i vizionar traditional, fara sa se poticneasca
de calitatea moderna a limbajului sau a tehnicilor literare.

Dostoievski este foarte bine, in acela§i timp, un mare
scriitor ortodox §i un mare scriitor modern - Blaga il
considera §i un poet Uric al trairii ortodoxe 64 -, fara ca cele
doua concepte sa intre in conflict.

In ce prive§te literatura romana, conflictul acesta a fost
gonflat §i intre^inut cu abilitate.

Asemenea, literatura magico-fantastica de la
Sadoveanu 65 la Eliade 66 sau literatura absurda a unui Eugen
Ionescu 67 sunt crea^iile unor spirite religioase profund
nelini§tite, carora climatul spiritual autohton le imprima o
uria§a for^a vizionara, care cauta in arhaicitate ori in
exfolierea absurdului, un continent taumaturgic literar pentru
con§tiinJa lor nefericita intr-o lume antropocentrica si
egocentrista.

Toate acestea sunt motive suficient de puternice pentru
noi ca sa ne determine sa implicam percep^ia tradi^ional-

64 Lucian Blaga, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1994, p.
36: „Dostoievski n-a fost numai un neintrecut analist al iadului si al raiului sufletesc, el
n-a fost numai un vizionar al mesianismului rusesc sau un dialectician ortodox de
incomensurabila anvergura, ci si unpoet liric al trairii ortodoxe".

65 Mihail Sadoveanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu.

66 Mircea Eliade: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade.

67 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu.

19

cultural-religioasa in aprecierea critica pe care trebuie s-o
formulam la adresa lor, fara a neglija esteticul.

De altfel, in aprecierile noastre, am mat in considerare
ierarhiile literare a§a cum sunt ele acceptate in acest moment,
propunand doar examinarea §i luarea in discu^ie, la modul
foarte serios, a unei influence masive a tradi^iei §i a launtricului
spiritual bizantin-ortodox - esenjial in tradijia literara
romaneasca - in viziunea literara a unor scriitori §i a unor
opere majore ale literaturii romane, influence care au fost
eludate con§tient sau incon§tient - din cauza ignoranjei in
materie de teologie §i cultura ortodoxa a multor literati sau a
afilierii lor unor curente §i concept nonreligioase, de care au
Jinut seama in mod programatic §i - in opinia noastra -
neacademic.

Evaluarea sau reevaluarea dimensiunii traditionale a
literaturii romane a fost si este de multe ori un deziderat
imposibil, deoarece evaluatorii privesc, in timp ce scriu,
exclusiv la viitor si la perspectivele futuriste si nu sunt
preocupati, decat intr-un procentaj drastic diminuat, sa-si
focalizeze atentia spre trecut si sa lase la o parte acea atitudine
pe care Noica 68 (in Pagini despre sufletul romdnesc) i-o
reprosa lui Cantemir, de obiectivitate rece si distanta, a omului
de stiinta dublat de omul modern din viitor.

Ni se pare, de asemenea, esenjial sa nu trecem u§or cu
vederea ce inseamna aportul unei anumite viziuni teologice
asupra lumii pentru conceperea unei opere literare.

Andrei Kuraev 69 remarca faptul ca viziunea cre§tina,
care a transferat accentul de la morala exterioard a literaturii
greco-latine pagane la interiorul psiho-spiritual uman, a facut
posibila aparijia literaturii de tip subiectiv-confesiv §i a
literaturii psihologice, transformand epicul in introspecfie §i
datele istorice in evenimente interioare, in conformitate cu
important pe care o are in cretinism exerci^iul duhovnicesc
de sondare a abisurilor launtrice proprii.

Astfel, „lumea pe care oamenii au descoperit-o in forul
lor interior s-a dovedit a fi mai bogatd decat lumea exterioara.

Cre§tinismul considera ca ceea ce se petrece in sufletul
omenesc este mai semnificativ decat ceea ce se petrece in jur.
Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va cd§tiga lumea
intreaga, iar sufletul sau il vapierde? (Mt. 16, 26). [...]

68 Constantin Noica: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica.

69 A se vedea pagina sa personala, in limba rasa: http://www.kuraev.ru/.

20

Istoria literaturii considera insa ca momentul de cotitura
care a marcat trecerea de la Antichitate la cultura europeana il
constituie Confesiunile Fericitului Augustin . Scrisa la
inceputul secolului al V-lea, aceasta carte are ca subiect via^a
launtrica a sufletului omenesc [ca avanpremiera pentru
literatura psihologicd moderna] .

Personajele operelor antice sunt lipsite de evohnie
interioara. Caracterul lor este sculptural, parca daltuit de la
inceput in forma lui definitiva.

Se schimba doar imprejurarile, iar modificarea decorului
produce jocuri de lumini, care scot in relief cand o latura a
personajului, cand alta.

Predica evanghelica a pocainjei a indemnat insa la
schimbari launtrice ale omului. [ . . . ]

Indemnul evanghelic la pocainja a hotarat ca omul este
eliberat de propria identitate, de propriul mediu §i de propriul
trecut" 71 .

Curtius vorbe§te despre prima istorie a literaturii
universale in redactarea Sfantului Isidor de Sevilla " §i scoate
in eviden^a aportul sau la dezvoltarea literaturii europene
medievale 74 .

El afirma ca scrierile lui Isidor de Sevilla, cu precadere
Etimologiile (Etymologiae) sale, au ajuns sa aiba o
important deosebita pentru teoria literara.

Acestea constituie o enciclopedie care confine §i o
scurta istorie universale! .

Prin aceasta recapitulare a istoriei universale, el continua
istoriografia literara cronicareasca a Fericitului Ieronim 76 .

Etimologiile con^in in nuce istoria literaturii
universale, daca se combina noti^ele sale cronografice cu alte
sale. Rezulta astfel primele sinteze de teoria §i istoria
literaturii, care au inspirat Evul Mediu apusean.

70 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona.

Diac. Prof. Dr. Andrei Kuraev, Daruri $i anateme. Ce a adus creqtinismul lumii, trad,
din limba rasa de Nina Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucuresti, 2004, p. 29-30.

72 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ernst_Curtius.

73 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla.

74 Ernst Robert Curtius, Literatura europeana §i Evul Mediu latin, Ed. Univers,
Bucuresti, 1970, p. 520 s. u.

75 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Etymologiae.

76 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ieronim.

77 Expresie latina: in esenta.

21

Prin urmare, viziunea teologica nu este catu§i de pu^in
indiferenta pentru determinarea concepjiilor literare, a
genurilor, a tehnicilor §i a unei stilistici cu amprenta speciala.

In literatura romana este foarte evidenta stilistica
literard de tip bizantin-ortodox, inscrisa in felul in care este
perceputa poezia cosmica, rela^ia dialogica dintre logosul
uman §i logosul cosmic.

Poezia §i literatura romana, in general, are un caracter
traditional, in sensul respectarii §i chiar al venerarii unei
tradijii literare foarte vechi, incepand cu literatura medievala.

Scriitorii novatori sunt adepjii unor revolufii de limbaj,
in timp ce privirea contemplativa spre trecut este
recognoscibila la to^i marii no§tri creatori literari, pana in
epoca moderna §i postmoderna.

Nimeni nu s-a rupt de istoria, spiritualitatea §i tradijia
romaneasca pentru a-§i insu§i concept total straine acestui
popor sau atitudini malefice la adresa modului sau traditional
de a injelege via^a §i, credem ca, in adancul fiin^ei lor, ar fi
resimjit aceasta ca pe un sacrilegiu.

Atata timp cat tradi^ia cre§tina rasariteana determina
viziuni decelabile in mod fundamental in opera unui autor,
teme §i motive, viziuni poetice §i literare care nu ar fi aparat
niciodata intr-un spa^iu musulman, budist sau politeist §i care
denota o diferen^a sensibila chiar §i fa^a de arealul catolic §i
protestant al cre§tinismului occidental, ca sa nu mai vorbim de
scriitura unui ateu nihilist sau a unui satanist, nu avem cum sa
ignoram aceasta situate de fapt, chiar daca ideologii diferite
au facut, decenii la rand, ca ea sa fie ignorata.

Manuela Tanasescu publica, in 2009, O istorie a
literaturii romane, care s-a conturat pe parcursul unor cercetari
intinse pe trei decenii §i prin care afirma, ca raspunde apelului
din 2005, aparut sub semnatura lui Mircea Anghelescu , Ioana

78 Pseudonimul literar al Emanuelei Athanasescu:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manuela_T%C4%83n%C4%83sescu.
79 De altfel, Mircea Anghelescu vede specializarea literara a viitorului in sens foarte
larg, in^elegand perspectiva postmoderna, care are drept paradigma esen^iala re^eaua
virtuala: „Cred insa ca studiul literaturii nu mai poate fi doar o punere in evidenfa a
valorilor ei "estetice" sau "expresive", nici o reconstituire a condi^iilor care au generat-
o; nici critica impresionista, nici istoria literara clasica, fara a fi inutilizabile azi, nu pot
raspunde globalizarilor pe care le sufera toate procesele culturale din lumea de azi.
Studiul literaturii in aceasta perspectiva, in scoala generala deci, dar si in primele nivele
ale inva^amintului universitar, ale cercetarii, ar putea fi o punere in evidenta a
structurilor antropologice (umane, sociale, istorice, artistice) ale lumii, asa cum apar ele
in textul literar.

22

80 8 1 8*7

Bot , §tefan Borbely §i Dan C. Mihailescu , care a pledat
pentru studierea istoriei literaturii in contextul cultural §i
politic al unei epoci, iar nu exclusiv prin prisma unor
restrictive principii estetice, care sa impuna o optica
exclusivistd §i adeseori distorsionata a unei opere sau a insa§i
ideii de literatura: „o istorie exclusiv esteticd a literaturii
noastre este, metodologic vorbind, o fantasma perimata".

In opinia celor menjionaji, „esteticul se dovedeste a fi, §i
el, o funciie de context, cu determinari precise, personale,
politice, ideologice §i de alta natura, pe care o in^elegere
integrative a fenomenului lierar se cuvine sa le cuprinda, nu sa
le elimine".

Consider ca elementul spiritual traditional, alaturi de eel
istorie, formeaza o determinare esenjiala a fenomenului literar
§i ca acesta nu poate exista decat sub o anumita amprenta
vizionara religioasa, care trebuie identificata §i studiata corect
§i fara mofturi.

Manuela Tanasescu raspunde, a§adar, „prin abordarea in
primul rand a literaturii vechi" .

O perspecitva care nu mai agreeaza linile trasate de
direc\ia estetizanta: „Un modern prin definite, G. Calinescu
ne propune o abordare in raspar: bine stabili^i in criteriile de
azi, sa privim spre literatura medievala ca spre marile bucaji
de marmura bruta din care viitori michelangeli vor ciopli
capodoperele.

Ceea ce, in Istoria... lui, a §i facut. Dar azi modernismul
a ajuns §i el la apus, iar ideea ca in arta (eel pujin) ar exista un
progres de la rudimentar la perfecfiune este o pura iluzie.

In fiecare text exista un desen interior, o idee, o experien^a; el este eel care intereseaza
masa consumatorilor, acestia cauta experien^a umana concentrata intr-o opera, si a le
raspunde (unde, cum si de ce) este, cred eu, sarcina acestui studiu.
Dincolo de el, toate celelalte specializari, vechi si noi, sunt licite si binevenite, dar
pentru a conecta cercetarea literaturii la aceea contemporana a istoriei, a sociologiei, la
stiin^ele politice si la realitatea culturala de azi cred ca aceasta revizuire este
indispensabila", cf. Mircea Anghelescu, Totul sau aproape totul incepe in secolul al
XlX-lea, si pina nu vom infelege acest lucru, nu vom putea sa ne analizam bine, interviu
acordat lui Daniel Cristea-Enache, in Adevarul literar si artistic, nr. 733, sept. 2004.
Adresa web:

http://atelier.liternet.ro/articol/1800/Daniel-Cristea-Enache-Mircea-Anghelescu
/Mircea- Anghelescu-Totul-sau-aproape-totul-incepe-in-secolul-al -XlX-lea-si -pina-nu-
vom-intelege-acest-lucru-nu-vom-putea-sa-ne-analizam-bine.html.
Mircea Anghelescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu.
Daniel Cristea Enache: http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Cristea-Enache.

80 Pseudonimul Ioanei Both: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Bot.

81 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Borb%C3%A91y.

82 Saitul sau personal: http://www.dancmihailescu.ro/.

Manuela Tanasescu, O istorie a literaturii romdne (partea intdi), Ed. Saeculum I.O.,
Bucuresti, 2009, p. 6.

23

Autonomic* esteticului, ne dam seama, nu a fost decat un
caz special §i trecator al culturalismului consubstanjial care ne
define§te. [...]

istorie a literaturii romane care exclude perioada

Q A

veche este, desigur, fragmentary §i lipsita de perspective" .

Cam acela§i lucru, in esen^a, am incercat §i noi sa facem
in ultimii ani, radiografiind fenomenul literar romanesc prin
prisma unor mentality cu valoare de tipar, punand in lumina
amprenta cugetarii §i a literelor romane§ti vechi asupra
fondului de gandire §i de sim^ire conjinut de literatura
considerate moderna.

Daca Manuela Tanasescu a pus literatura in contextul
istorie - §i religios in mod tangential -, personal am considerat
ca elementul spiritual, specific acestui spajiu geografic §i
istorie, este esenjial pentru literatura ca produs al spiritului
omenesc.

Viziunea religioasa nu poate sa nu-§i lase o amprenta
profunda asupra launtricitajii umane, a interioritajii creatorului
de literatura §i arta.

Drept urmare, acest aport al religiosului traditional -
^inand seama de ceea ce spunea si Dan Horia Mazilu : un
temei obligatoriu literatura Bisericii 86 - la formarea
literaturii romane nu doar medievale, ci §i moderne, nu poate
sa fie superficial, §i nici nu ne poate ramane indiferent la
nesfar§it, ignorat de o cercetare literara atenta.

Un lucru a fost subliniat §i socotit esen^ial de Manuela
Tanasescu §i subscriem cu toata convingerea: textele in sine nu
indica adesea ceea ce susjin studiile, mai ales cele din epoca
rosie.

O parte din critica literara a incercat adesea, in trecut, sa
europenizeze (ar trebui sa spun: sa vesteuropenizeze) format
mentalita^ile, sa inventeze un fond de gandire liber-pansista
chiar §i atunci cand realitatea nu putea sa confirme asemenea
demersuri.

Despre tradi^ia §i viziunea ortodox-bizantina a
scriitorilor no§tri nu se vorbe§te prea des, ca §i cum aproape
doua milenii de istorie §i cultura cre§tin-ortodoxa n-ar fi lasat
nicio urma §i ar fi putut fi sterse cu buretele sau inghifite de

54 Idem, p. 9, 15.

85 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Horia_Mazilu.

86 Este titlul capitolului I din cartea lui Dan Horia Mazilu, Studii de literatura romana
veche, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2005.

87 Este o expresie folosita de Caragiale in piesa O scrisoare pierdutd si inseamna: liber
cugetator.

24

neant. Lucru de care eu insami am fost convinsa §i in care am
crezut mult timp.

Nu mai cred, insa, ca putem sa continuam a avea, prea
mult timp de acum inainte, fa^a de Ortodoxie, in cele mai
inalte foruri universitare §i academice, atitudinea romanilor
autoexila^i, care refuza sa i§i deconspire etnia.

Ideologiile europenist-ateiste (daca nu cumva apelul la
Europa noastrd a fost §i este doar un paravan pentru
implementarea de idei §i concept straine de morala §i
filosofia tradi^ionala §i nu o adeziune interioard profunda §i
responsabila) §i cea comunista au reu§it performanja de a
impune, nesilite de intervenjii externe ostile, imaginea unei
Romanii care a fost aproape 1800 de ani terra deserta din
punct de vedere spiritual §i care a inceput sa fie locuita numai
in secolele XIX-XX.

Tonul pentru aceasta atitudine nu a fost insa dat in
perioada comunista, ci in interbelic, prin E. Lovinescu,
precedat insa §i de ah;i teoreticieni din secolul al XX-lea, dar §i
de o atmosfera de secol XIX semi-intelectuald - as. zice
semidoctd - de efervescenja faja de Europa §i de rejectare a
valorilor tradi^ionale, din partea tinerilor cu posibilitaji §i cu
pretenjii, care ies peste granija la studii, se intorc §i formeaza
patura carturareasca a Jarii.

Din nefericire, cea mai mare parte a acestor tineri nu fac
decat sa acumuleze disprej faja de cultura §i spiritualitatea Jarii
lor, cazand in prosternajie fara limite §i fara rajiune critica in
fa^a Occidentului.

Ne intrebam sincer daca sensibilitatea lor, ca §i a acelora
din ziua de astazi, se manifesta in faja unei injelegeri §i
aprecieri reale a valorilor culturale §i de civilizajie ale
Occidentului sau, in mod exclusiv, in fa^a prosperitdjii
materiale.

Despre un asemenea voiajor in Apus, Creanga scrie, in
Amintiri, ca se duce bou si se intoarce vaca, iar Eminescu le
repro§eaza unora ca ace§tia ca au minte de oaie creajd §i ca nu
sunt in stare sa discearna intre adevdr §i ceea ce este calp (Ce
a scos din voiApusul, cdndnimic nu e de scos?).

Intelighenjia a fost §i ea absorbita de apropierea
culturala de Occident:

' Expresie latina: pamdnt nelocuit.

25

„Alexandra Duju , pe buna dreptate, repro§eaza
pasoptismului trecerea in umbra a unor veacuri intregi in care
ne-am aflat sub influenza culturii bizantine. [...] Sub
ameninjarea de a dispdrea pentru totdeauna de pe harta
continentului, pa§opti§tii au imbraji§at in totalitate formulele
occidentale §i, privind trecutul nostru cu astfel de ochi, au
reusjt sa arunce odata cu apa din copaie §i copiluF 90 .

Lovinescu devine insa, in interbelic, varful de lance
impotriva tradijiei §i pune punctul pe i la adresa religiei §i a
Ortodoxiei, cand lanseaza o direcjie critica impotriva lui
Nichifor Crainic 91 §i a curentelor tradiponaliste, uzand de
pretextul - ideologic la randul lui -, al purificdrii principiului
estetic de alte impuritaji ideologice, al modernismului,
evolu^iei culturale §i sincronizdrii cu literatura europeana.

Teoretic insa, rejectand definitiv §i samavolnic sensurile
mistice §i religioase in literatura, Lovinescu era eel putin la fel
de ideolog ca §i Ibraileanu, Iorga sau Nichifor Crainic, doar ca
nu in campul tradifionalismului, ci in eel al modernismului.

Estetica poeticd sau liter ard nu exclude mistica. Daca
estetica este independents de orice ideologic, atunci ea poate
sa imbrace orice conjinut ideatic, fie religios, fie ateu.

Numai ca estetica a fost §i este folosita ca un paravan
fals pentru o ideologic care cauta sa contravina moralei §i sa
dizolve urmele de religiozitate care au mai ramas, dupa decenii
de depeizare spirituals, in poporul roman.

In contextul discujiei sale despre poejii mistici ai
Gdndirii, E. Lovinescu afirma, aiuritor pentru noi, nici mai
mult §i nici mai pu^in, decat faptul ca: „literatura romaneasca -
ca §i sufletul romanesc (subl. n.) - nu se recunoaste in acest
misticism [ortodox]" .

Este o afirmajie de o vehementa uluitoare, avand in
vedere gravitatea subiectului, cu pretenjii de sentin^a definitivd
§i irevocabild, care invedereaza intreaga literatura §i cultura
romana, neavand nimic de-a face cu libertatea de op^iune de
care trebuie sa se bucure atat cititorii, cat §i critica.

Inutil sa mai precizam ca renumitul critic nu i§i
argumenteaza nicaieri afirmajiile, printr-o analiza ampla §i

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Du%C5%A3u.

90 Dan Horia Mazilu, Studii de literatura romana veche, op. cit., p. 184.

91 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichifor_Crainic.

E. Lovinescu, Istoria literaturii romdne contemporane (1900-1937), postfa^a de
Eugen Simion, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989, p. 41.

26

acrivica, aplicata textelor literare §i care sa ofere probele
irefutabile ale onestita^ii sale stiinfifice.

Ne-am propus, si din acest motiv, sa intreprindem, in
lucrarea de faja, un studiu onest al textelor literare, pentru a
investiga in ce masura putem vorbi despre influenza literaturii
vechi §i a surselor ortodoxe, mistice §i isihaste, in literatura
romana, per ansamblu.

De altfel, cele afirmate de noi, intr-o propose destul de
mare, Jin de domeniul evidenfei §i nu al speculafiei. Evidenja
cu care nu mai suntem, insa, obisnuifi.

De altminteri, epoca moderna interbelica manifesto un
interes eel pujin egal, ca valoare, atat pentru Occident, cat §i
pentru Orient (Ion Barbu, Mateiu Caragiale " , Mircea Eliade),
ceea ce denota o perspective a cunoa§terii universalista, care
nu se restrange la orientarea spre cultura occidental! Ba chiar,
de multe ori, mai aproape pare Levantul 94 decat Parisul,
inclusiv in literatura.

Studiul nostra se vrea unul care sa restaureze §i sa
recupereze, pentru public §i pentru critica literara, sensurile
primare ale textelor in sine, fara deviajii circumstanjiale,
speculative, care nu s-ar putea intemeia niciodata pe text §i pe
contextul operei §i al biografiei unui scriitor.

Texte care am observat ca nu se preteaza atat de mult
constructelor cu pretenjii filosofice ale criticii, fie ca e vorba
de filosofia platonica, indo-brahmana (care sunt mai degraba
teologii decat filosofii, dar care sunt preferate sau bine tolerate
de critica intracat s-au infiltrat in sistemul filosofic §i de
gandire apusean inca din secolul al XlX-lea sau servesc unei
anumite ideologii culturaliste) sau de filosofiile germane (care
nici ele, nu pot fi cu adevarat injelese in afara arealului
teologic protestant, luterano-calvin, in care s-au nascut §i de
care sunt puternic ancorate).

De asemenea, tot Lovinescu hotaraste ca nu exista o
tradn;ie literara romaneasca, ca scriitorii moderni nu se pot
inspira din Cazania lui Varlaam, din Psaltirea lui Dosoftei, din
cronica lui Ureche sau din versurile lui Miron Costin (in ce
sens nu pot sa se inspire? In mod cert, operele indicate au
inspirat foarte mulji scriitori, intr-un fel sau altul, incepand cu
epoca pa§optista §i pana in postmodernism) §i lanseaza ideea

93 Mateiu Caragiale: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale.

94 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Levant.

27

ca „literatura noastra estetica nu incepe decat odata cu veacul
al XIX-lea" 95 .

Cred insa ca este o incomensurabila diferenja intre a lua
in considerare valoarea estetica a unei opere §i a absolutiza
principiul estetic.

Toata literatura noastra veche este, fara discu^ie,
sensibila la estetica discursului ei, numai ca nu considera
principiul estetic o forma fara fond.

Privind lucrurile din aceasta optica, afirmajia lui
Lovinescu este falsa. §i este falsa §i pentru ca problema
esteticului primordial in arta, din perspectiva scriitorilor in§i§i,
ramane discutabila §i dupa veacul al XIX-lea, in ciuda
precizarilor teoretice ale lui Maiorescu.

Daca Maiorescu declara, vorbind despre comediile lui
Caragiale, ca morala este subordonata artei (§i cred, de altfel,
ca se referea la morala sociala §i publica a unei epoci §i nu
neaparat la morala in sens absolut), un Nichita Stanescu,
ultimul mare poet modernist roman, face candid precizarea ca
arta este o culme a moralei 96 , fara sa se sinchiseasca de faptul
ca afirmajia lui contrazicea decenii de lupta seculard , care
incercasera sa impuna in mentalitatea critica neutralismul etic
§i autonomismul estetic.

De§i nu a incurajat autonomia esteticului, pentru ca nu
convenea propriei sale ideologii, comunismul s-a folosit fara
indoiala de polemicile anterioare cu ajutorul carora i-a fost mai
u§or sa impuna o viziune ateista asupra literaturii.

Pentru aspectele tradijionale ale literaturii s-a elaborat in
perioada comunista o critica mitologica §i filosofica care a
inglobat §i aspectele esenjiale, ortodoxe, ale operelor literare.

Acestea au fost impinse in perimetrul istoriei religiilor
sau al filosofiei platonice (mai ales) §i interpretate prin prisma
arhetipurilor mitologice §i a idealitafii platonice §i plotiniene.

Asta atunci cand nu era totul transferat la capitolul
concepfii populare §i folclor. Nu sunt impotriva apropierilor
dintre literatura culta §i folclor, dar rejectez in mod vehement
incercarile de originare a literaturii culte medievale ori a
literaturii tradifionaliste interbelice in folclor.

E. Lovinescu, Is toria literaturii romdne contemporane (1900-1937), op. cit., p. 42.
96 Antimetafizica, Nichita Stanescu inso^it de Aurelian Titu Dumitrescu, Edi^ia a Il-a,
Ed. Alfa, Bucuresti, 1998, p. 302.

17 Nenea Nae Catavencu, saracul (personajul lui I. L. Caragiale, din O scrisoare
pierduta), pe care 1-am parafrazat, este si pentru noi, ca si pentru altii, o fantana
nesecata de expresii care au devenit identitare si au intrat in mentalul colectiv.

28

A§a incat, daca ne conformam unei viziuni critice cvasi-
generalizate, de la Eminescu la Mihail Sadoveanu avem o
seama de scriitori care au toji o viziune platonica asupra lumii
§i niciunul nu e ortodox §i nu are nicio viziune sau vreun
aspect fundamental legat de tradijia bizantina.

Contribuie la aceasta §i formajia intelectuala a multora
dintre criticii no§tri, absolvent de Filologie clasica sau
captivaji de filosofia antica §i mai pufin sau deloc familiari cu
literatura medievala, Biserica sau teologia §i spiritualitatea
tradijionala.

Credem ca este elocvent faptul ca opera celui mai mare
poet roman, Mihai Eminescu (Calinescu i-a fost al doilea nas
si i-a schimbat numele din Mihail in Mihai - Tudor Vianu il
numea, inca, Mihail), nu a fost receptatd §i analizatd in
contextul tradijiei bizantine de niciun critic roman, ci exclusiv
doar de un exeget strain, italian, Rosa del Conte, care insa nu
se poate disocia definitiv §i impregneaza de multe ori optica sa
catolica in concluziile pe care le trage - ca de exemplu, in felul
in care considera tradn;ia mistica ortodoxa ca derivand din
filosofia platonica §i plotiniana, pentru ca dogmele
cre§tinismului apusean au imbra^i§at rajiunea artotelic-tomista
§i 1-au dat pe Dumnezeu afara din lume §i din raza vizuala a
spiritului omenesc.

Macar domnia sa il integreaza pe Eminescu unui spajiu
cre§tin, observand, in acela§i timp (spre rusinea noastra) ca „ii
lipse§te Romaniei [...] o opera care sa examineze aceasta
poezie plecand din addncul ei, pentru a-i identifica samanja
germinativa unica, samburele din care §i pe care a crescut
vigurosul ei trunchi; a§a cum ii lipseste acel comentariu
amdnunfit la text, pe care noi il consider dm indispensabil
chiar si pentru cititorul roman si care, fdrd sa se suprapund
peste cuvdntul poetului, sa fie o cdlduzd si o luminare a
intelegerii lui (subl. n.)" 99 .

Nu stiu nici astazi daca am facut progrese remarcabile in
aceasta direc^ie, cu toate ca beneficiem de editii si studii
excelente, de la Perpessicius 100 si Tudor Vianu pana la Ion
Negoijescu, Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga, Ioana Em.
Petrescu 101 , 1-a care s-a adaugat recent eel al lui George Gana.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu.

Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, op. cit, p. 28.

30 Pseudonimul lui Dumitru S. Panaitescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Perpessicius.
51 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Em._Petrescu.

29

Prea adesea insa - si nu numai in cazul lui Eminescu -,
n-am aflat doritul comentariu amdnunfit la text, plecand din
adancul poeziei, care sa nu se suprapund peste cuvdntul
poetului si care ar trebui sa stea la baza edificiului critic.

Pe de alta parte insa, este foarte adevarat ca nici
cuvdntul poetului nu mai este ce pare a fi, pentru ca, intre timp,
am ajuns sa vorbim o alta limba romana decat Eminescu §i
avem nevoie de dicjionar pentru acest cuvdnt al poetului,
dicjionar pe care ni-1 pot oferi analiza surselor (multe dintre
ele bizantine §i romane§ti medievale), a manuscriselor §i o
biografie veridica.

In ce o prive§te pe Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga (Maica
Benedicta, in ultimii ani de viata), studiul sau din anii
comunismului, Eminescu - culturd si creafie, n-a putut integra,
din pacate, o receptare din perspective tradijionald a marelui
poet, de§i concluziile pe care le trage sunt adesea asumabile
unei interpretari ortodoxe - spre deosebire de cele ale Ioanei
Em. Petrescu.

Ultimele sale articole despre Eminescu, insa, ne
ingaduie sa afirmam ca alta ar fi fost direcjia muncii sale de
cercetare, daca §i vremurile ar fi fost altele.

Pentru con§tiinJa critica romaneasca insa, in cea mai
mare parte a ei, Eminescu - ca gandire esenjiala - ramane un
peregrin intre filosofia germand §i cea indicd, fara nicio
legatura cu arealul spiritual carpato-danubian - in afara
tangenjelor cu folclorul, superficiale insa ca reper filosofic.

Cred sincer insa, ca Eminescu §i-ar fi ars, mai degraba,
in pia^a publica toate poeziile §i manuscrisele, daca ar fi stiut
ca, prin ele, urma sa devina inamicul numdrul unu al
spiritualita^ii romane§ti tradi^ionale §i principalul denigrator al
insa§i ideii de existenfd a unei astfel de spiritualitaji §i culturi
profunde.

De multe ori, am avut impresia nefasta ca citesc exegeze
ale caror autori au urmarit sa faca un expozeu de erudite
personala (incontestabila, de altfel), de subtilitate psihologica
§i sociologies §i de fantezie hermeneutica, iar nu sa descopere
adevdrul despre un scriitor sau o opera literara, despre
adevaratele teme, motive §i concep^ii ale literaturii §i ale
scriitorilor no§tri, care sa deosebeasca trasaturile acestui profil
al culturii romane.

Tocmai de aceea, in lucrarea de faja, nu am dorit, in
mod neaparat, inventarierea opiniilor critice, procedeu la care
s-a apelat si se apeleaza prea des, considerat stiinfific, dar al

30

carai produs finit e un colaj care propune concluzii fabulatoriu
argumentate, in liziera textului literar.

Nu am gasit, in istoria critica a literaturii romane,
subliniata ideea continuitdfii.

Pentru acest studiu, am luat-o de la inceputuri (de la
Coresi) cu recitirea literaturii romane §i am constatat, cu
uimire §i stupoare - pentru ca nu m-a ajutat nimeni sa injeleg
mai inainte - ca in literatura noastra (ca §i in toata istoria §i
cultura noastra), exista o unitate indestructibila la nivelul
gandirii, al mentalita^ilor, o continuitate necontrazisa (daca
evolu^ia acestei literaturi este privita in matca unei spiritualitaji
unice, a unei atitudini vizionare nedezmhnite), in mod
fundamental, de nicio epoca.

Am aflat o uluitoare unitate de atitudini identitare
romane§ti §i stilistic-vizionare, de gesturi care ne dovedesc o
mostenire de con§tiinJa, spirituals, inatacabila, care ne fac sa
ne sim^im acasd in istorie (ar trebui sa ne faca sa ne sim^im
astfel), sa ne traim istoria ca pe o biografie, asumandu-ne
biografic viaja poporului din care facem parte, cu tot relieful
sau spiritual.

Sunt lucruri pe care nicio istorie literara nu le pune in
lumina asa cum ar merita - ci doar arar, unele studii sau
articole.

Sau poate, intr-o anumita masura, doar Istoria lui
Mircea Scarlat, iar dintre lucrarile mai noi, anuntata Istorie a
Manuelei Tanasescu, din care insa, deocamdata, nu a aparut
decat primul volum.

S-ar parea, totusi, ca lucrurile incep sa se miste in
aceasta directie, pentru ca putem semnala aici si studiul lui Al.
Andriescu, publicat in 2004, Psalmii in literatura romand, si
care merge pe ideea de a urmari genul psaltic (laolata cu
influenta Scripturii si a Psaltirei in literatura romana, fara a fi
un studiu exhaustiv, in aceasta privinta), incepand de la
mitropolitul Dosoftei si pana in contemporaneitatea
postmoderna.

Salutam aceasta abordare, pe care si noi am resimtit-o ca
un corector absolut necesar la perspectiva critica generala in
care majoritatea studiilor au impus optica fragmentarista,
insulara.

Mircea Scarlat, autorul singurei Istorii a poeziei
romdnesti, considera inceputurile poetice in literatura romana,
dupa modele bizantine, nu de la psalmii versificati (cum se
procedeaza de obicei), ci de lapoezia imnograficd, fapt cu care

31

suntem de acord, precizand doar ca nici psalmii, chiar si
never sificati, nu erau considerati proza, ei facand parte din
traditia liturgica, fiind recitati si cantati.

5 C ~ 5 5 5

El surprinde cateva lucruri esentiale, pentru a caror
sesizare are toata admiratia noastra, avand in vedere varsta sa

5 ~

tanara, dificultatea si complexitatea demersului sau si epoca
opaca in care scria si care facuse ca lucrurile sa fie si mai
intortocheate si mai greu de descurcat.

In primul rand, se delimiteaza de principiul strict estetic
si de Calinescu, care a denuntat criteriul istoric in stabilirea

5 ~ 5

ierarhiilor, si a pus in loc criteriul estetic:

„Dar excesul contrar - absolutizarea valorii estetice - e
si el inselator. Caci absolutizam criteriul nostru estetic, ceea ce

5 > ~

duce la o atitudine implicit procustiana asupra operelor din
trecut. [...]

Absolutizarea criteriului nostru estetic (care ne face sa
eliminam din sfera poeziei marea majoritate a stihurilor cu
care se deschideau vechile tiparituri) duce la falsificarea
istoriei literare; neabordarea encomiasticii, sa zicem, ar
falsifica imaginea despre doua veacuri din istoria poeziei
romanesti" 102 .

5

Studiul diacronic nu e lipsit de virtutile reliefarii inclusiv
a unor fapte estetice esentiale, privite din perspective
evolutiva. „Istoriografia literara a fost, in parte, discreditata de
autorii care o confundau cu documentarismul pedanf .

Onestitatea si atentia sa pentru descoperirea adevarului
istoric si literar, acrivia stiintifica sunt de retinut.

5 ? 5 5 5

Semnalandu-i opera si citand acum din ea, vreau sa-i
aduc un omagiu pentru eforturile intreprinse in aceasta
cercetare, chiar daca pozitiile noastre nu raman totdeauna
coincidente si chiar daca perspectiva sa este cea a unui tdndr
modern, atasat destul de mult ideologiei moderniste, tributar
conceptiilor doctrinar-literare ale vremii sale (si nu suntem
toti, eel mai adesea, chiar daca vrem sau ne credem

5 ^ ^

distantatil), dar insetat de adevar si infruntand, nu de putine
ori, nu doar lacune documentar-istorice grave, dar si conceptii
si precizari critice considerate bdtute in cuie.

Reproduc, asadar, cateva dintre concluziile sale (pe
segmentele in care m-am regasit, ca optica critica si istorica),
apreciind munca de clarificare pe care a facut-o, un demers

" Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti, op. cit., p. 84.
103 Idem, p. 29.

32

care nu doar ca nu efacil, ci este cu mult mai greu decat s-ar
putea crede 104 .

Dar si pentru ca, nascut din scoala critica si estetizanta a
lui Nicolae Manolescu - daca pot sa ma exprim astfel - el nu
poate fi acuzat ca face parte dintre acei „istorici ai ideilor,
culturali, mentalisti, bizantinologi, slavisti, imagologi..." 105
(precum Virgil Candea, Dan Zamfirescu 106 sau Dan Horia
Mazilu, carora Eugen Negrici le-a gasit o vina in a se inscrie
printre cele de mai sus) in anumite puncte cheie insa,
concluziile sale se intampla sa fie in concordanta cu ceea ce, in
cunostinta de cauza, sustin vechistii sau mentalist-

5 5 ~ 5 >

traditionalism.

Cercetand sursele, Mircea Scarlat a conchis, corect, ca
„fondul cultural eel mai vechi este, la noi, eel traco-getic. Pe
acest fond originar s-a suprapus - cu o determinants forta
modelatoare -fondul latin.

Toti savantii sunt de acord in privinta acestei duble
determinari a spiritualitatii noastre, ceea ce nu ne permite
totusi, sa vorbim si de o origine daco-latina a literaturii
romane.

Abia dupa parasirea Daciei de catre romani, crestinismul
a adus aici o literatura ce va deveni curand modelul eel mai
prestigios" 107 . [...]

„Crestinismul a jucat la noi, pe langa rolul de modelator,
si un rol de colportor.

Lucrul eel mai important pentru noi este ca ne-a pus in
legatura cu Bizantul; si nu-i lipsit de semnificatie faptul ca, in
fond, cultura bizantina era greco-latina; desi extrem de mediat,

104 Ceea ce vreau sa spun este ca, incercand eu insami sa fac critica literara, m-am
trezit, atat in ceea ce priveste literatura, cat si critica, in mijlocul unei naturi salbatice,
al unui relief necunoscut, pentru care nu aveam nicio harta.

Mai mult decat atat, totul mi se parea un relief neidentificabil, in care trebuia adesea sa
stabilesc singura care sunt muntii, care apele, care cdmpiile, care dealurile si
care. . .prapastiile.

Mircea Scarlat chiar vorbea, in prologul Istoriei sale, de necesitatea ca un istoric literar
sa fie dublat de un cartograf si un geolog. Desi eu nu am pornit, ca el, de la fascinatia
pentru calatorii si aventura spre literatura (ierarhia gusturilor nu se discuta dar,
personal, o dezavuez pe cea pomenita), si, de multe ori, nici nu am ajuns la aceleasi
concluzii cu el, recunosc greutatea demersului stiintific pe care 1-a intreprins si
dificultatea majora a orientarii printre operele literare si critice.

Ultimele s-au adunat si se tot aduna, de la pasoptisti si junimisti incoace si nu multe sunt
lucrarile care presupun (re)lectura atenta si onesta a literaturii, precum si exprimarea
unui punct de vedere impartial, ceea ce nu ar exclude deloc originalitatea.

105 Eugen Negrici, Iluziile..., op. cit., p. 184.

106 A se vedea: http://biserica.Org/WhosWho/DTR/Z/DanZamfirescu.html.

107 Mircea Scarlat, op. cit., p. 51.

33

contactul cu vechea cultura mediteraneana (existent in
antichitate) se refacea.

Asadar, in epoca de formare a poporului roman,
influenta bizantina se exercita prin crestinism; altfel spus,
Bizantul ne-a modelat prin crestinism.

De aceea, modelele posibile le putem cauta in intreaga
literatura bizantino-slava; unele capodopere ale acesteia au fost
gasit in copii manuscrise numai pe teritoriul romanesc" .

El remarca: „determinanta ramane - pentru epoca veche
- aria ortodoxa, conservatoare a traditiei bizantino-slave.
Manifestable poetice in italiana [Petru Cercel 109 ], polona
[Miron Costin] si chiar cele in latineste [Nicolaus Olahus 110 ]
vor fi izolate si vor avea un pronuntat caracter ocazional" .

Autorul vorbeste despre un Jiltru deformator romanesc"
care actioneaza categoric, valabil pentru toate epocile.

Observatiile lui Mircea Scarlat sunt apriate si concorda
cu propriile mele concluzii, pe care le-am extras urmarind
textele, dupa cum se va vedea pe parcurs.

De aceea nu ma dau in laturi de a le readuce, cu aceasta
ocazie, in atentia cititorilor:

„In ciuda caracterului izolat si circumstantial (in epoca
veche) al influentelor occidentale, tocmai ele au fost, eel mai
adesea absolutizate!

In abordarea istoriei culturale a romanilor, calea cea mai
facila si, de aceea, cea mai batuta, este paralelismul cu
dezvoltarea culturii apusene, cu ale carei scheme si concept
(prefabricate de gandire si interpretare) se poate lesne lucra.

Dar lucrul esential este ca noi, eel putin pana in secolul
al XVIII-lea, ne-am inscris constant intr-o traditie care a ocolit
Renasterea!

Neaderand la catolicism, noi nu puteam avea nici
umanism, Renastere, baroc sau Reforma in sensul consacrat al
acestor termeni, care devin, in abordarea realitatilor noastre
cultural, simple metafore.

Cultura romana ofera celei europene un experiment
istoric insolit: o latinitate fara catolicism si fara Renastere.
Aceasta experienta culturala este originala si ea trebuie
subliniata.

108 Idem, p. 53.

109 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Cercel.

no

in

Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Nicolaus_01ahus .
Mircea Scarlat, op. cit., p. 56.

34

Departe de a (mai) vorbi, precum G. Calinescu, de
clasici intdrziati, vom inregistra ecourile dinafara ca simptome
semnificative ale acestei experiente inedite (experienta
structural dintru inceput pe o rezistenta al carei efect este
deformarea influentelor culturale; lucrul este vizibil si in

5 ~ 5

1 1

coloratura nationala a crestinismului romanesc[ ]).

De aceea, pentru epoca veche, comparatia cu Apusul nu
este atat de relevanta pe cat s-a crezut; dimpotriva, mai
graitoare ne apare neasimilarea lui Olahus in traditia
romaneasca [literara si ortodoxa]. [...]

In privinta influentelor - deseori semnalate, cu mare
osardie - se cuvine sa fim extrem de atenti asupra caracterului
lor mediat (factorii medierii sunt deseori mai importanti decat
sursa modelului) si asupra filtrului deformator prin care s-a
facut receptarea. [...]

Mai interesante decat influentele sunt - cand exista -

5

eforturile deliberate de a rezista catolicismului (cu toate
implicative sale) si culturii occidentale.

Un exemplu edificator il ofera barocul, care, in forma
occidentals reprezentativa (caci, se stie, n-a fost o miscare
omogena), n-a avut vreo influenta direct la noi, dupa cum
clasicismul de care s-a vorbit in legatura cu scrierile romanesti
din secolul al XVII-lea nu are decat tangente intamplatoare cu
eel codificat de Boileau". [...]

In Tarile Romane, in Evul Mediu, „se recepta o
literatura de mare varietate si valoare. Mentalitatea literara a
epocii medievale se exprima prin ceea ce se citeste (asculta) si
prin ceea ce se traduce (de fapt: se prelucreaza).

Ceea ce frapeaza este marea capacitate de asimilare
(deformatoare) in traditia autohtona; exista opere baroce
prelucrate in scopuri opuse scrierii lor. [...]

Aflata in proces de formare, cultura romana se
individualizeaza treptat, conversdnd fecund cu vecinii si
revigorand traditia deja existenta (ortodoxa).

Traditia bizantina si cea slavona se dezvoltasera veacuri
de-a randuri in Moldova si Tara Romaneasca. Bizanrul ne

5 5 5

pusese in legatura cu o intreaga cultura antica..." " , etc.

Ceea ce a constituit o placuta surpriza pentru mine, a
fost sa vad ca Mircea Scarlat a observat ca aceste proprietati

112 Lucrul este vizibil in coloratura nationala a crestinismului in cazul tuturor natiunilor
ortodoxe, ceea ce denota ca oikumenele bizantin a fost un protector supranational, fara a
fi asupritor.
113 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti, vol. I, op. cit., p. 57-59.

35

ale literaturii romane vechi sunt comune si celei noi, moderne,
ca ele nu dispar odata cu epoca moderna, ci se prelungesc -
cum ar fi fost foarte firesc sa presupuna (logic) si sa
urmareasca si critica romaneasca, in loc sa propuna prapastii
istorice si culturale intre medievalitate si modernism:

„0 problema mult mai spinoasa se ridica dupa
inlaturarea regimului fanariot din Principate, cand contactul
din ce in ce mai strans cu literatura Apusului a dus la
previzibile (si, in multe cazuri, binevenite) influente.

Ceea ce nu s-a subliniat indeajuns este insa, in cazul
marilor poeti, caracterul mediat (subl. n.) al acestor influente.

Mai dificil de reliefat, filtrul autohton de care vorbeam,
aactionat si aici. [...]

...Din perspectiva culturii apusene, eclectismul acelei
perioade este dezarmant, ceea ce impune nuantari foarte atente
si mai ales folosirea cu circumspectie a conceptelor criticii
occidentale.

Terminologia istoriei curentelor literare din Apus nu
este intotdeauna functionala in abordarea literaturii noastre
(subl. n.); mai mult chiar, ea este adesea generatoare de mari
erori.

Staraind in vechile prejudecati, vom continua sa-1
analizam pe Heliade (kept poet romantic... si sa ne mandrim cu
faptul ca Eminescu ar fi fost «ultimul» mare poet romantic
european. [...]

Cand vorbim despre prima faza a ecourilor romantice la
noi, determinant nu este modelul, ci filtrul romdnesc,
procustian (subl. n.)" 114 .

Mircea Scarlat vede functionarea acestui filtru
procustian pana la simbolism ("Pana la simbolism, curentele
literare apusene pot fi referenti in analogie si atat. Absolut
necesara este insa, in fiecare caz, analizarea/z7/rw/wz autohton,
procustian" 115 ), insa eu merg mai departe, pentru ca nici din
punct de vedere logic nu se poate accepta defectarea lui
bruscd.

Stiu ca, odata sincronizati si intrati in curentele
moderniste, cu acceptul si adeziunea poetilor (a scriitorilor, in
general) insisi, e greu si riscant sa nu le recunosti aceasta
apartenenta.

Insa parerea mea, pe care o voi sustine, in mod
demonstrat, mai tarziu, este aceea ca, asa cum nu putem vorbi

114 Idem,p. 59-61.
115 Idem, p. 60.

36

de umanism, renascentism, baroc, clasicism si romantism, in
adevaratul sens al cuvantului, in cultura si literatura noastra,
tot la fel nu vom putea suprapune cu adevarat, peste operele
romanesti, nici conceptele de simbolism, expresionism,
avangardism, onirism, postmodernism, etc., in adevaratul lor
sens, cu care s-au nascut si au functionat in Apus.

Iar filtrul procustian a functionat si in epoca moderna si
functioneaza si in cea postmoderna, cu toata sincronizarea
noastra.

Intre literatura veche, care se termina in secolul al
XVIII-lea, §i cea care incepe in secolele XVIII-XIX, cu poejii
Vacare§ti, cu Jiganiada §i apoi cu literatura pa§optista, exista
o ruptura de nivel formal, al formelor literare.

Dar in ceea ce prive§te identitatea spirituald, nu
constiinfa crestina in sine se estompeaza, ci acrivia, zelul
con§tiinJei creatine §i expunerea pur teologicd §i dogmatica pe
care o deosebim in literatura veche.

Ruptura sta nu in aparijia diletantismului religios sau a
constiinfei spirituale diluate, ci in inversarea rolului celor
doua feje ale aceleiasj con§tihr£e, cea ravwfoore/zelotista §i
cea novatoare (deschisa §i spre alte perspective, dar care nu e
o noutate absoluta in secolul al XlX-lea), pe scena culturala a
^arii, inversare care a lasat Biserica Ortodoxa fara sus^inerea
carturareasca obisnuita, in sensul unui sprijin compact §i
viguros.

Cred ca Virgil Candea exagereaza cand considera ca
ultimele doua secole (XIX §i XX) de literatura §i cultura
romana sunt irelevante pentru ansambulul tradi^iei noastre
culturale ortodoxe.

§i aceste ultime doua secole, cu tot valma§agul de idei §i
concept straine de aceasta tradi^ie, care §i-au forfat intrarea in
gandirea romaneasca, au inca destula relevanfa §i literatura
care le aparjine inca nu poate fi scindata de matca
spiritualitajii, a sensibilitajii §i a cugetarii tradn;ionale.

Incepand cu secolul al XX-lea, s-a incercat §i se incearca
in continuare secularizarea literaturii, prin evacuarea
samavolnica a cugetarii bizantin-ortodoxe din operele literare,
chiar §i forjand cele mai elementare limite ale logicii §i ale
receptarii hermeneutice.

Insa adancul constiinjei vechi romane§ti este atat de
departe de a se fi pierdut, incat, pentru cine vrea sa fie onest,
trebuie sa recunoa§tem ca e nevoie de aplicarea cu
amendamente a termenului de ruptura.

37

Cei care vor, cu tot dinadinsul, sa fundamenteze cultura
§i literatura romana fie pe necredinla §i pe ateism demonic, fie
pe filosofie antica sau brahmano-budista, in orice caz, pe
teoria unei atitudini antireligioase §i antiecleziale a majoritajii
scriitorilor (§i mai cu seama a celor mari), aceia sunt cei care
cauta din rasputeri sa ideologizeze literar izola^ionismul
cultural §i artistic, creand un fenomen colosal modernist,
autonom, atat la nivel literar, cat §i al mentalitatilor.

Opinia noastra, pe care o vom demonstra pas cu pas,
este ca, eel pujin in literatura, modernismul se opre§te, in mare
masura, la suprafaja estetica (ca §i umanismul secolelor XVII
§i XVIII) §i nu afecteaza straturile de mare addncime ale unor
atitudini profund inradacinate in mentalul §i spiritualul
colectiv.

Insa, chiar §i in condijiile acceptarii unei asemenea
viziuni, bresele de con§tiinJa cre§tina din literatura noastra
moderna §i chiar postmoderna sunt numeroase §i
semnificative, incat ne intrebam cat are sa mai dureze
defilarea acestei ideologii asa-zis moderniste preponderente,
bazate pe falsificari ale percep^iei critice asupra literaturii
romane.

Ne intrebam, de asemenea, de unde tradijie platonica §i
brahmana la un popor care n-a fost interesat de vreuna dintre
ele timp de 16 secole §i de unde cugetare platonica §i
brahmana la ni§te scriitori care, cu Eminescu in frunte, le
inventariaza cu titlu de informajie culturala, asimiland organic
cateva idei in sistemul lor de valori?

Operele literare sunt departe de a fi capabile sa ne
semnaleze faptul ca autorii lor si-au insusit, in mod profund,
filosofia antica §i moderna (despre care §tiau foarte bine ca
sunt suprastraturi culturale superficial §i instabile, formate in
ultimele decenii de istorie), §i ca acestea le-au devenit mediu
spiritual §i cognitiv interior, in conflict cu toate reperele
literare §i spirituale vechi ale matricei stilistice autohtone.

De aici §i dificultatea majora pe care au intampinat-o
permanent elevii §i studenjii romani de a-§i insu§i formule
critice care suna discordant cu gandirea §i injelegerea lor.

Optica critica prin care au fost sili^i sa priveasca spre
literatura romana i-a indepartat pe mul^i de ea ca de o suma de
basme (termenul exact: vrajeli), care nu dejin nicio cheie spre
interiorul propriu sau spre cunoa§terea datelor spirituale
genetice ale neamului lor.

38

Aceasta poza s-a profilat atat de mult in mediul cultural,
incat nu multa lume i§i da seama de falsitatea ei.

Astfel incat s-a creat o distant considerabila intre
con§tiinJa multora, intre interiorul lor unde, de multe ori, sta
Hristos (vorbesc de o realitate constatata, care mi-a fost
marturisita foarte frecvent), §i invalma§eala de concept §i
atitudini intelectualiste sau nu, pe care si le insusesc artificial
§i epidermic, ca pe o suprapunere necesara supravie^uirii in
lumea de astazi, fara ca ele sa exprime persoana umana, in
afara, sau sa o lamureasca intrucatva, in interiorul ei, asupra a
ceea ce este, din punct de vedere spiritual.

Pur §i simplu se acceptd si se traieste cu aceste concept
- inclusiv la nivel literar §i cultural - ca §i cu ni§te date ale
realita^ii fate de care nu se manifesto nicio atitudine, care nu
formeaza cu adevarat o launtricitate, de§i au pretenjia de a fi
spirituale - sau oamenii devin fiinje dihotomice, personality
scindate interior, neinjelegand prea bine care este sursa
atomizarii lor interioare.

Este §i aceasta o diluare a con§tihr£ei creatine, dar ea nu
este in mod neaparat in favoarea celor care sus^in
ideologizarea ateistd a culturii §i literaturii romane, chiar §i
din simplul motiv ca inertia spirituals nu poate fi calculate ca
avantaj nici macar de tabara anti-cre§tina.

La concluziile acestei car^i am ajuns, marturisesc, nu
fara o oarecare dificultate, pentru ca mult timp con§tiin^a mea,
in care patrunsesera adanc tezele inseminate de-a lungul anilor,
a opus rezistente in faja a ceea ce eu insami descopeream ca pe
un teritoriu virgin.

Am stat adesea in cumpana §i am gandit §i regandit de
zeci de ori o anumita problema, de§i solufia hermeneutica mi
se parea, in acela§i timp, solid intemeiata.

Am capatat insa, treptat, sentimentul - care nu e doar o
iluzie vanitoasa sau o concluzie triumfalista -, recitind
literatura romana, al perpetuarii iar nu al intreruperii, al
continuitafii §i nu al disocierii definitive de trecut.

Am in^eles §i ca tendinjele recuperatorii ale tradi^iei
trebuie sa porneasca nu de la ideea de a cauta un alter 116
spiritual necunoscut in trecut, ci de a ne afla identitatea
noastra, in limitele careia se manifesto §i literatura moderna §i

116 Cuvant latin: altul. Aici: un altfel spiritual, un alt mod de spiritualitate.

39

postmoderna, cu toate efuziunile ei protestatare tipice

117

{trendy ) unei epoci sau altei.

Se scoate, eel mai adesea, in eviden^a numai
europenizarea, modificarea mentalitajii in sensul de-
bizantinizdrii, incepand chiar cu cronicarii.

Dar mai niciodata nu se observa ca, in condh;iile
occidentalizarii alerte inclusiv a ideologiei literare (nu mai
vorbim de cutumele social 'e), ramane intotdeauna un fond
foarte puternic (bizantin-ortodox) care configureaza intr-un
mod foarte specific creajia literara, din interior, un ADN care
ii formeaza un profil §i trasaturi individualizate puternic,
dincolo de epiderma §i, mai mult, de machiajul european, pe
care scriitorii, incepand chiar cu cei medievali §i cu evoca^ii
cronicari, il folosesc constient §i chiar cu constinciozitate,
adaptandu-se la stilul vremii, dar simjind ca stilul acesta nu
afecteaza, in mod esen^ial, confinutul viziunii lor.

E de remarcat capacitatea lor de adaptare §i
maleabilitatea in acest sens.

O flexibilitate nu mai pujin specifica spiritualitajii
ortodoxe, de a trece prin epoci ostile ca trestia prin vant,
folosindu-se cu abilitate de impresia - falsa - a umilinjei §i
insignifianfei.

Pe de alta parte, marii poeji sau scriitori, nu numai
moderni, exprima, in primul rand, prin opera lor, o cdutare de

118

sine esenjiala - Salvador Dali sintetizeaza remarcabil acest
adevar, recunoscand ca in toate tablourile sale nu §i-a facut
decat autoportretul .

Ideea insa§i a sincronizdrii (pe care Maiorescu o acuza
in studiul formelor fdrd fond) ca obiectiv literar primordial -
ca §i cea a estetizdrii pure, cosmetizante - este contrara
spiritualitdfii creatoare §i neaga o necesitate ontologicd
fundamentals a fiin^ei umane care se exprima prin arta.

Daca este absurd sa consideram, cum ne sugereaza un
istoric ostil, Rosier 119 , ca romanii au parasit aceasta vatra
antica de existen^a, timp de 1000 de ani, §i apoi s-au intors, cu
atat mai mult este absurd sa acceptam ca acest popor a
supravie^uit 18 secole fara cultura §i literatura scrisa - chiar
daca aceasta nu corespunde conceptelor moderne - §i si-a
revenit din apatie in secolul al XlX-lea.

117 Cuvant englez: la moda.

118 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD.

119 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_lui_Roesler.

40

De altfel, literatura pa§optista - considerate indeob§te ca
inceputul literaturii moderne - este in intregime fundamentata
pe revalorizarea trecutului: spiritual, literar, istoric (programul
romantic este un punct de sprijin, in acest sens).

Un popor primitiv nu ar fi supraviejuit invaziilor straine,
atator presiuni colosale ale istoriei.

De§i nu avem dovezi documentare, timp de aproape un
mileniu §i jumatate, nu ni s-au pastrat carji scrise in limba
daco-romana (desi Ovidiu spune, in Pontice, ca a scris un
poem in graiul getic si in metru latin, iar in secolul al XHI-lea,
papa Inocentiul al IV-lea nota ca, de aproape doua veacuri,
valahii din Dacia aveau tradusa liturghia in limba lor) avem
totu§i o proba indubitabila: existen^a noastra.

§i totu§i, cum putem explica setea cu care, din secolele
XV-XVI, romanii incep sa traduca scripturile sfinte in limba
vernaculara, a§a incat ajung sa fie primul popor ortodox din
sud-estul Europei care traduce Biblial

Miron Costin, in prefaja poemului sau, Viiafa lumii, ne
ofera un raspuns rezumativ pentru toata istoria: el §i-a scris
stihurile ca sa demonstreze ca limba romana e destul de coapta
pentru a deveni ve§mant poetic, dar „nu numai aceasta, ce §i
alte dascalii §i invateturi ar putea fi pre limba romaneasca, de
n-ar fi covar§it vacul nostru acesta de acum cu mari
greotati" 123 .

„Romanul medieval era convins ca scrisul putea
eterniza, putea nemuri, era trainic, putea/or/a ve§nicia.

Cei ce fac insemnari pe car^i n-au nicio indoiala in
aceasta privinte: Scris-am eu, Dimitrie Bumbacila cu mdna de
fdrand. §i mdna va putrezi dara scrisoarea in veac sa va
pomeni sau Aceasta scrisoare am scris eu, Nicolae Dobrovoi
[...] scris-am cu mdna de fardna, mdna aceasta va putrezi iara

1 OA

cuvintele acestea n-or mai putrazi [...]" , etc.

120 Arheologia lingvistica ne vine in ajutor, cu probe concrete, precum termenii latini a
scrie, a numara, carte, daca e sa ne referim si numai la aceste dovezi elementare.

121 Publius OvidiusNaso: http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso.

122 A se vedea opera sa in Patrologia Latina:

http ://www. documentacatholicaomnia.eu/0 1 01 1 243-1 254-_Innocentius_IV.html.

A se vedea intreaga colectie la nivel online:

http://www.documentacatholicaomnia.eu/1815-

1 875,_Migne,_Patrologia_Latina_0 1 ._Rerum_Conspectus_Pro_Tomis_Ordinatus,_ML

T.html.

123 Miron Costin, Opere, vol. II, edi^ie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucuresti, 1965,
p. 113.

Dan Horia Mazilu, Lege §i faradelege in lumea romaneasca veche, Ed. Polirom,
2006, p. 132.

41

Oamenii ace§tia erau ilumina^i brusc de o revelaiie a
secolului sau mo§teneau o atitudine tradifionala!

Aceasta carte a capatat mai tarziu forma actuala.

La inceput, au existat articole disparate, scrise pentru
platforma noastra online - tocmai pentru ca, atunci cand am
pornit acest demers, am crezut ca se va limita la observajii
particulare.

Pe parcurs, am incetat sa mai cred in fortuitul
observa^iilor de acest fel §i a§a s-a nascut con§tiinJa unui intreg
organic, ideea acestei caiti.

n5 Teologie pentru azi: http://www.teologiepentruazi.ro/.

42

INCEPUTURILE POEZIEI ROMANE§TI

Limba slavond sau limba romdnal

La intrebarea din titlu, tending este sa se elimine din
istoria literaturii romane scrierile in slavona, greaca, latina,
polona sau italiana, din epoca medievala, din motive lesne de
in^eles dar nu §i u§or de acceptat.

Literatura romana nu este una grandioasa, ca numar al
produc^iilor - in ceea ce prive§te valoarea, discujia se
nuanjeaza - §i, prin urmare, un argument principal impotriva
acestei opinii ar fi acela ca nu este benefic pentru cultura
noastra sa lepadam cu generozitate compunerile heteroglose
(apaitinand, unele, unor nume ca Miron Costin, Petru Cercel,
Nicolaus Olahus) nici pe scriitorii alogeni (Stavrinos, Matei al
Mirelor), pe motivul ca studiul lor nu mai reprezinta un act de
literatura, ci unul de cultura.

In condijiile in care alte literaturi, precum cea franceza -
dar nu numai - se manifesto expansionist, nici literatura
romana n-ar trebui sa-§i caute impedimente pentru a-i integra
in spa^iul sau atat pe scriitorii antici (Sfhnii Nichita de
Ramesiana 126 , loan Cassian 127 , etc.), cat §i pe cei medievali,
care nu sunt romdni dar scriu despre noi, impreuna cu o
intreaga literatura in ve§mant slav, de inspirajie bizantina,
precum §i pe creatorii moderni ca Eugen Ionescu sau Emil
Cioran , care au preferat sa-§i scrie o parte din literatura in
limba franceza.

De altfel, ultimii doi sunt resim^i, mai degraba, ca
scriitori romdni §i ca asimilabili literaturii noastre, decat
autorii medievali care nu s-au manifestat literar (partial sau
integral) in romane§te, ceea ce mi se pare o judecata
inechitabila.

Daca Eugen Ionescu e prezent in manualele §colare cu o
piesa de teatru conceputa in franceza, de ce n-ar fi §i Poema
polona (eel pujin teoretic) a lui Miron Costin?

126 A se vedea: http://www.scribd.com/doc/2517275/Sfantul-Niceta-de-Remesiana.

127 Idem: http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=l 9.

128 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu.

129 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran.

130 O puteti citi, la nivel online, aici: http://www.bmb-on-line.ro/scripts/master.htm.

43

§i aici am ajuns la o problema esenfiald §i spinoasd:
cum receptdm §i interpretdm literatura veche?

Pare-mi-se ca nu aloglosia este fenomenul esenjial in
discujie, de§i se prezinta ca motivul principal al excluderii din
literatura romana a produc^iilor heteroglose.

Problema este falsa, pentru ca studiul §i comentariul
literar nu se ocupa, in mod esenjial, cu analiza lingvisticd, a
fenomenelor de limbd.

Acestea sunt tangential puse in lumina intr-o exegeza
literard §i nu ocupa prim-planul unui comentariu - eel pujin
a§a stau lucrurilor in cazul studiilor aplicate poeziei §i
literaturii moderne.

Marii stilisti (Sadoveanu §i Radu Petrescu " ) nu sunt §i
cei mai mari prozatori ai literelor noastre.

Liviu Rebreanu este printre cei mai mari romancieri, dar
are un stil cenusiu (Tudor Vianu).

Grandoarea unui scriitor nu e masurata, in primul rand,
in func^ie de aspectele ligvistice, de opfiunile de limbd care
moduleaza stilul. De multe ori, studiul lor este optional in
cercetarea unui critic.

Asemenea, studiul literar al poeziei lui Eminescu,
Blaga, Arghezi, etc. nu invedereaza, in mod esenjial, (ci doar
secundar sau episodic) aspectele strict lingvistice sau stilistice,
pentru ca nu acestea sunt determinante §i fundamental pentru
judecata critica.

Important este con^inutul de idei, studiul mentalitajilor
literare §i extraliterare, polemica filosofica, discujia culturala.

Termenii in care se poarta aceasta discu^ie pot constitui
factori generatori ai unei anumite vectorizari a interpretarii
literare, dar nu intotdeauna §i nu neapdrat.

Analiza literard §i analiza lingvistico-stilisticd sunt,
totu§i, doua lucruri diferite in comentariul modern.

Prima o include pe a doua dar depa§e§te cu mult sfera
acesteia.

In cazul operelor aloglose, suntem privaji de cea de-a
doua, dar ne ramane studiul ideilor, dezbaterea asupra
mentalitajilor, ne raman foarte multe lucruri de discutat §i care
aparjin sferei literare.

Noi nu privim niciodata strict lingvistic spre marii
creatori §i Eminescu nu mai este Eminescu, daca susjinem ca
la baza aprecierii noastre sta enumerarea tropilor.

131 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Petrescu.

44

Care studiu critic esenjial despre Eminescu se raporteaza
la acestea din urma?

§i totu§i, literaturii vechi i se aplica exclusiv asmenea
standarde, care Jin exclusiv de posibilitajile de receptare ale
omului contemporan.

Citim §i studiem literatura medievala asteptand ca sa
vina muntele la Mahomed, adica medievalii spre noi §i nu
facem efortul, cum ar fi normal, sa ne deplasdm noi spre ei.

Din cauza acestei probleme, fals puse, literatura romana
veche §i nu doar cea aloglosa, ci §i cea in limba romana, a
ramas multa vreme ignorata de exegeza literara.

Rezultatul, la ora actuala, este ca avem mari poeji §i
povestitori (§i ma gandesc la Varlaam, mai cu seama) in
literatura medievala, care nu au fost analizaji §i comentaji,
acest e§ec fiind motivat §i de un alt impediment major, §i
anume amprenta religioasa a gdndirii lor, care a fost decretata
ca neliterara de o serie de critici.

In felul acesta scapam de foarte mulji scriitori nedoriji §i
neagreaji...

Intorcandu-ne la inceputurile poeziei, daca luam in
considerare doar ce s-a scris in limba romana, atunci prima
poezie lirica romaneasca sunt psalmii alaturi de imnele §i
rugaciunile din primele traduceri ale car^ilor de cult.

Dan Horia Mazilu susjine insa, §i pe buna dreptate, ca
apetenja pentru structura ritmica §i pentru versificare, a
primilor no§tri traducatori §i, respectiv, a lui Dosoftei, trebuie
sa fi fost determinata de o tradijie veche, care sa creeze gustul
§i asteptarea.

Aceasta tradi^ie nu este in limba romana, ci in slavona,
dar prezinta un aspect esenjial, acela ca a constituit forma
artistic-literara in care s-au manifestat romanii, in absenja unei
produc^ii in limba vernaculara.

A nu o lua in considerare inseamna a sari peste etape §i
a considera ca forma literara a psalmilor tradu§i in romana §i
versificarile lui Dosoftei s-au nascut dintr-o data, fara sa fi
existat un orizont, o nazuinja stilistica, un gust artistic pentru
un anumit fel de manifestare spirituals, o preferinja a unui tip
de ve§mant pentru launtricul exteriorizat literar.

„Cu destula intarziere, cercetatorii au bagat de seama ca
in textele liturgice vechi slave (dar §i in alte specii literare,
aparent prozaice) exista o tehnica a versificafiei bine pusa la
punct, ajungand chiar pana la subtile jocuri de rafinament
prozodic.

45

Cercetarea organizarilor ritmice §i metrice descifrate in
felurite compuneri, a produs rezultate de care investigatorii
fenomenului literar din aceasta parte a Europei (de prelungire
bizantina) trebuie sa Jina neaparat seama.

Intarzierea cu care au fost observate aceste particularita^i
de structurare ritmica (Jinand de o convenjie prozodica
specifica) nu trebuie sa ne surprinda.

Mult timp, pana in secolul al XlX-lea, savan^ii au taxat
imnografia bizantina drQptprozd curatd.

Construit dupa ni§te reguli aparte, imnul bizantin era
scris continuu (scriptio continue*, ca, de altfel, toate textele
poetice ale antichitajii), utilizand pentru recunoa§tere un
sistem particular de punctuate (ale carui rosturi Al.
Procopovici 132 le-a injeles la noi inaintea multor inva^i),
care, odata descifrat, a permis cercetatorilor sa sesizeze, in
fine, organizarea strofica.

Strofa imnica se baza pe ritmul silabic objinut prin
efectul muzical dat de numarul egal al silabelor din aceea§i
strofa §i de succesiunea regulata a unitajilor tone §i atone" .

In consecinja, „in versul imnic §i nu in psalmi trebuie
cautate primele modele de tehnicd §i cele dintai surse
furnizoare de figuri pentru poefii Europei rasaritene, intre
ace§tia §i pentru stihuitorii romani" 134 .

§i, „in plus, nu vad ce motive serioase ne mai pot
indemna, astazi, sa trecem cu vederea, pe intinderea catorva
secole, textele in versuri aparjinand unor autori ca Filothei

IOC 1 Q/T 1 O']

monahul §i Eusthatie de la Putna , Simion Dediulovici
ori Anastasie Crimea 138 , pentru a-i pomeni numi pe cei mai
insemnaji" .

In opinia lui Mazilu, „alcatuirea primei tradi^ii poetice in
spa^iul romanesc [...] s-a sprijinit pe depozitul intra totul
stimabil al imnografiei bizantine" 140 .

132 Alexe Procopovici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexe_Procopovici.

133 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed. Universita^ii din
Bucuresti, 1998, p. 10.

134 Idem, p. 11.

135 A se vedea:
http://www.sfant.ro/sfinti-romani/monahul-filotei-imnograful-manastirea-cozia-4.html.

136 Idem: httpV/biserica.org/WhosWho/DTR/E/EustatieDelaPutna.html.

137 Amintit aici:
http://www.enciclopedia-dacica.ro/webring/civilizatia/vechea_cultura.html.

138 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anastasie_Crimca.

139 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, op. cit., p. 8.

140 Idem, p. 10.

46

Aceasta „poezie romaneasca de expresie slava din
veacurile al XV-lea §i al XVI-lea", avand o „marca bizantina"
§i constituind un „clasicism est-european" [o analogie
terminologica arbitrara, pe care putem sa o acceptam sau nu],
formeaza „o poezie lirica [care] este covar§itor de inspirafie §i
cu destinape religioasa" 141 .

Litre varietajile de imnuri, el distinge: canonul, stihira,
condacul §i icosul - „icoasele [impreuna cu condacele
alcatuiesc una din culmile lirice ale ritualului ortodox - Marele
Imn Acatist [...] introdus in oficiere in veacul al VH-lea de
patriarhul constantinopolitan Serghie I 142 " 143 .

In descendenja acestei vaste tradijii lirice bizantine, spre
sfar§itul secolului al XlV-lea, fostul logofat al lui Mircea eel
Batran 144 , Filos, calugarit la Cozia sub numele de Filothei,
creeazd - pe la 1394 - genul pripealelor, un ansamblu de imne
in limba slavona: Pripeale la toate praznicele Domnului si ale
Ndscdtoarei de Dumnezeu §i ale tuturor cuvio§ilor Pdrinfi,
mari §i Sfinfi, marilor §i vestifilor Mucenici §i tuturor Sfinfilor
deosebifi.

^ripealele (Pripela) lui Filothei, treizeci §i trei la
numar, urmau a inso^i psalmii ale§i ai bizantinului Nicephoros
Vlemmidis. Calugarul roman i§i masura astfel foitele cu autori
consacra^i. Izbanda lui a fost deplina, polieleul sau a circulat in
numeroase copii, a trecut in Rusia, a fost chiar tiparit de o
imprimerie sarbeasca din Venecia, fiind introdus in

c- ■ 145„146

oticiere

In secolele urmatoare, al XVI-lea §i al XVII-lea, sunt
demne de re^inut: imnul compus de Simion Dediulovici,
muntean ca §i Filothei, scris intra lauda Sfantului Mihail
Marturisitorul, episcopul Sinadelor , imnele protopsaltului
Eusthatie de la Putna §i Versul de plangere al omului cazut
catre sufletul sau, compunere slavona aparjinand lui Anastasie
Crimea, parintele spiritual al lui Varlaam.

Galdi considera ca „primul imbold [poetic] a venit, fara
indoiala, din partea literaturii slavo-bizantine.

141 Idem, p. 9.

142 Al 61-lea patriarh al Constantinopolului:

http://ro.orthodoxwiki.org/List%C4%83_a_patriarhilor_de_Constantinopol.

143 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, op. cit., p. 1 1 .

144 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n.

145 In cadrul Utreniei ortodoxe.

'Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, op. cit., p. 12.
7 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm.

47

Rasfoind textele religioase publicate de Coresi, suntem
adeseori incantati de acele pasaje care pot fi citate si azi ca
adevarate poeme in proza" u% , insa el ia in considerare si
semnificative influente liturgice asupra poeziei populare, prin
„participarea asistentei la cantarea sau recitarea unui text" 149 .

Sub auspiciile nefaste ale comandamentelor politice ale
vremii, Galdi ia mai adesea, din pacate, in discutie o influenta
a poeziei folclorice asupra textelor religioase, cand logic ar fi
sa se analizeze fenomenul in sens invers.

Mircea Scarlat a refuzat chiar sa se apropie de studiul
poeziei folclorice, refuzandu-i pe buna dreptate asa-zisa
insemnatate sau influenta asupra liricii culte: „folclorul nu
of era cheia pe care multi au crezut ca au gasit-o analizandu-1.

[■■■]

Folclorul ofera numai iluzia ca, analizandu-1, ne miscam

pe un teritoriu mai ferm, spre a cunoaste formele arhaice de

poezie si practicile religioase pagane, anterioare

crestinismului; dar textele pe care le cunoastem au fost

modelate de crestinism! [...]

...Conventia literaturii noastre scrise (singura pe care o

putem analiza cu documentele pe masa) a fost, la origine,

modelata de crestinism, ceea ce nu-i scade cu nimic interesul.

[...]

...Dupa formarea poporului roman si a limbii sale,
modelul eel mai prestigios 1-a constituit, la noi, literatura
crestina.

Pentru o lunga perioada (secolele IV-XVIII
aproximativ), crestinismul a fost principalul modelator al
culturii noastre scrise, singura pe care o putem analiza in chip
pozitiv; sa nu uitam ca cele mai vechi texte folclorice pe care
le avem ne-au parvenit tot pe cale scrisa, deci filtrate prin
conventia literara a epocii in care au fost notate" 150 .

Prima poezie romana (in limba romana) se na§te sub
semnul Psaltirei.

Acest lucru n-ar trebui sa ne mire prea mult. In ultimul
timp s-a incercat ancorarea poeziei noastre medievale in surse
clasice greco-latine.

Nu s-a \imit seama insa, adesea, de mentalitatea
medievalilor no§tri care mo§teneau o mult mai veche concep^e

148 Ladislau Galdi, Introducerea in istoria versului romdnesc, Ed. Minerva, Bucuresti,
1971, p. 65.

149 Idem, p. 41.

150 Mircea Scarlat, op. cit., p. 48-49, 53.

48

cre§tina, specifica atat Apusului cat §i Rasaritului, pana la
desparjirea lor in doua Biserici diferite.

Astfel, dupa Sf. Isidor de Sevilla 151 §i al^i Sfhni Paring,
„metrul eel mai vechi §i mai nobil este hexametrul (metrum
heroicum ).

Primul care s-a folosit de el a fost Moise (Deut. 32),
mult inaintea lui Pherecydes 153 §i a lui Homer 154 .

Imnuri spre lauda lui Dumnezeu a scris eel dintai David,
§i mult timp dupa el Timothoe.

Primul epitalam ii apar^ine lui Solomon, de la care genul
a fost preluat de pagani. Cdntecele lui Solomon sunt alcatuite -
dupa Ieronim 155 - din hexametri §i pentametri .

Isaia scrie proza retorica. Inventatorul cantecului de jale
(threnos) este Ieremia, [iar] la greci - mult mai tarziu -
Simonide 156 ; chitara a fost inventata de catre Tubal [...];
astronomia de catre Avraam [...].

Primul istoriograf a fost Moise [Miron Costin se
declara, ca letopisefier, in genealogia acestuia], apoi Dares
la pagani, iar dupa el Herodot 158 " 159 .

Asachi 160 se va revendica inca de la David, dintai
prof eta, cdntator de imne sdnte. La fel si Alexandrescu 161 .

Dar David ne va darai §i prima poezie romaneasca §i pe
primii poe^i romani, in limba romana: Dosoftei §i Miron
Costin.

151 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla.

152

Expresie latina: metrul eroic.

153 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pherecydes_of_Syros.

154

155

156

157

158

159

160

161

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Homer.

Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ieronim.

Idem: http://it.wikipedia.org/wiki/Simonide.

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Darius_I_of_Persia.

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Herodotus.

Ernst Robert Curtius, Literatura europeana..., op. cit., p. 520-522.

Gheorghe Asachi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi.

Grigore Alexandrescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu.

49

Psaltirea coresina §i Psaltirea in versuri a lui
Dosoftei

In edijia sinodala a Bibliei din 2001, diortosita de IPS
Bartolomeu Anania 162 , s-a revenit la forma originala,
versificatd, a unor carji din canonul biblic, intre care §i
Psaltirea.

Opjiunea aceasta nu este netradijionald, de§i Biblia de
la 1688 163 nu o acceseaza.

Versificarea la care ma refer presupune numai
respectarea originalului §i a§ezarea textului sub forma de
versuri, nu §i prozodia, ca in cazul Psaltirei in versuri a lui
Dosoftei 164 .

Esenjial de precizat este ca substanja acestui text
profetic a fost dintotdeauna perceputa ca fiind profund poetica.

De altfel, tiparirea Psaltirei, in vechime, era la noi
traditional inso^ita de alte cateva Cdntari din Scriptura: cele
trei cantari al lui Moise, cantarile Anei, mama lui Samuil,
rugaciunea prorocului Avacum, cantarea celor trei tineri,
cantarea Nascatoarei de Dumnezeu.

Fapt ce sugereaza ca Psaltirea era perceputa ca un imn
catre Dumnezeu.

In opinia lui Eugen Negrici, „psalmii [...] pot fi socotn;i
ca modelul fundmental, arhimodelul, abecedarul poe^ilor §i al
cititorilor de poezie. Ei cuprind toata gama de stari, de teme §i
de sentimente ale liricii, oferind tipare ritmice speciilor
derivate ale rugaciunii §i imnului.

Specia psalmului are reguli de concepere §i de emisie
bizare, o frenezie a marturisirii, o sinceritate §i o naturale^e a
reac^iilor suflete§ti care o fac involuntar moderna" 165 .

Inventarul Psalmilor care au circulat in perioada
medievala, in limba romana 166 , cuprinde:

162 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania.

163 O puteti downloada de aici:
http://www.4shared.com/file/gE_QKDjx/Biblia_de_la_Bucuresti_1688.html.

164 O puteti citi, in format integral, aici:

http : //ro . wikisource . org/wiki/P saltire a_% C 3 % AEn_versuri .

165 Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romana, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1996,

p. 14.

166 Cf. Idem, p. 14-15.

50

Psalmii din manuscrisele romane§ti din prima jumatate a
secolului al XVI-lea {Psaltirea Scheiana 161 ' , Psaltirea
Voronefeana 16 * ', Psaltirea Hurmuzachi 169 ).

Psalmii reprodu§i integral sau fragmentar in tipariturile

1 70

coresiene (Tdlcul evangheliilor , Molitvenic romdnesc [1567-

1 71

1568]; Psaltirea romdneasca, 1570 , Liturghierul romanesc,

1 10 1 7^

1570 ; Psaltirea slavo-romdna, 1577 ).

P salmi sau fragmente de psalmi (derivand, probabil, din

1 HA

cartea de cdntece a calvinului Francisc David sau din alte
graduale ungure§ti) reproduse in Fragmentul Teodorescu
(1570-73?) si in Codicele Petrovay (1672) 175 .

Psalmi tradu§i de Nicolae Milescu 176 intre anii 1661-
1664 §i folosi^i in Biblia de la Bucuresti (1688).

Psalmii din Psaltira ce se zice Cantarea a fericitului

1 77

proroc si imparat David (publicata de Simion §tefan , in
1651).

1 78

Psalmii din Psaltirea de-nfales... editata de Dosoftei ,
in 1680 §i din Molitvenic de-nfales, editat de acela§i, in 1681.

Psalmii din Biblia de la Bucuresti (1688) tradu§i de
Nicolae Milescu §i revizui^i, in parte, de Dosoftei.

Capodopera genului o reprezinta, indubitabil, Psaltirea
in versuri a lui Dosoftei.

Odata cu el sau dupa el vor face §i al^ii acest exercijiu:
Miron Costin prelucreaza Psalmul 5 §i il introduce in Stihuri
impotriva zavistiei (1671-1673), loan Viski (sau §tefan
Fogarasj?) lasa in manuscris Psalmii lui David (1697), la fel §i
de la Teodor Corbea avem manuscrisul cu titlul Psaltire

167 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Scheian%C4%83.

168 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Vorone%C5%A3ean%C4%83.

169 Date despre familia care a detinut-o:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Familia_Hurmuzachi.

170 A se vedea: http://www.cimec.ro/Carte/cartev/talcul.htm.

171 Idem: http://cimec.ro/Carte/cartev/psaltirea.htm.

172 Idem: http://cimec.ro/carte/cartev/liturghier4.htm.

173 Idem: http://www.cimec.ro/carte/cartev/psaltire3.htm.

174 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_David.

175 Idem:

http://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_folcloristicii_maramure%C5%9Fene/Primele_atest
%C4%83ri_documentare.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu.

http : //ro . wikipedi a. org/wiki/Simion_% C 5 % 9Etef an .

http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_dosoftei.php.

51

176 Idem

177 Idem

178 Idem

1 7Q

(elaborat intre 1710-1720?), iar loan Prale tipareste la

1 80

Bra§ov, in 1 827, Psaltirea prorocului si imparat David

Daca Dosoftei este „ctitorul poeziei lirice roman§ti" ,
traducerile anterioare i-au oferit acestuia materialul esen^ial pe
care a lucrat §i 1-a prelucrat, procedeu pe care 1-a aplicat §i in
traducerea, in romaneste, a carjilor de cult ale Bisericii,
Liturghierul (1679) §i Molitvenicul (1681), traduceri care, §i
ele, pastreaza o mireasma poetica aparte, o urma a exercijiilor
indelungi de versificare intreprinse de autor.

1 8^

Psaltirea lui Coresi din 1577 are prestanja poetica
pentru cititorul de astazi, intarita de limbajul arhaic §i
nea§teptat de plastic:

Psalmul 8

1 . Doamne, Domnul nostru,

ca ciudatu [minunat] e numele Tau

pre tot pamdntul!

Ca se luo mare frdmsefea Ta

pre mai sus [mai presus] de ceriu;

2. den rostul [gura] tinerilor
si sugdtori [a celor ce sug]

sfarsit-ai lauda,
derept dracii [vrajma§ii] Tdi
sparsest dracul si vrajmasul.

3 . Ca vazu ceriul, lucrul deagetelor Tale,
lima si stealele ce-ai Tu unit.

4. Ce iaste omul,

ca pomenisi [pe] el?

saufiul omului, ca cearcefi

el [il cercetezi] ?

5. Inmicsurat-au [pe]

179 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Prale.

Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romdna, op. cit, p. 15-16.
181 Idem, p. 48.

Coresi, Psaltirea slavo-romdna (1577) in comparafie cu Psaltirile coresiene din
1570 si din 1589, text stabilit, introducere si indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR,
Bucuresti, 1976.

52

el cu neschit ceva de ingeri,

cu slava si cu cinste

cununat-ai [pe] el.

6. Pus-ai [pe] el spre

lucrul mdnilor Tale.

Toate supus-ai supt

picioarele lui:

1 . oi si boii tofi,
incd §i vita cdmpilor,

8. pasarile ceriului §ipe§tii marei,
ce imbla cararile marei.

9. Domne, Domnul nostru,

ca minunatu e numele Tau

preste tot pamdntul!

Psalmul 41

1 . In ce chip jeluia§te cerbul

la izvoarale apelor,

a§ajeluia§te sufletul mieu

catra Tine, Doamne.

2. Inseto§a sufletul mieu catre Zeul

[eel] tare si viu;

cdnd veni-voi si ivi-ma-voi

feafeei Zeului?

3. Fur a lacramele meale

mie pdine zi si noapte,

cdndzicea mie [eel rau]

in toate zile: „ io e Zeul tau? "

4. Acestea pomenii si varsai

spre mine sufletul mieu,

ca proidii pren loc coperit minunat

pdna la casa Zeului. /.../

53

9. Fara-fund, fara-fundul
chem in glasul sloatelor Tale

10. Toate susurele Tale si undele
Tale preste mine trecura.

W.Einzi [§i ziua] zise Domnul
meserearea [<miserere>, mila] Sa,
si noaptea cdntarea Lui de [la] mine. /

Psalmul 49

1 . Dumnezeul dumnezeilor
Domnul zise si chema pamdntul.

2. De [la] rasaritul soarelui pdna la apus.
De [din] Sion dulce framsefea Lui.

3 . Domnul aiavea [aievea] vine,
Dumnezeul nostru si nu face.

4. Foe intr-Ins[u\] aprinde-se
si demprejurul Lui bura mare.

5. Chema ceriul de sus

§i pamdntul sajudece

[pe] oamenii Sai.

6. Adunafi Lui [pe] preapodobnicii

[cei asemenea/ preasemenea] Lui,

de ziserd zisa Lui de cumdndare [jertfa].

7. §i spusera ceriurile dereptatea Lui,
cd Zeuljudei [Judecator] iaste.

8. Auzifi, oamenii miei, si zice-voiu voua,
Israil si spune-voiu fie:

183 Biblia 1989: Adanc pe adanc cheama in glasul caderii apelor Tale.
Biblia 2001 : Adanc pe adanc se cheama in vuietul cascadelor Tale.

54

„Dumnezeu, Zeul tau sunt eu ".

9. Nu de cumdnddrile tale

oblici-voiu [te voi certa pe] tine,

toate arsele tale intru Mine sunt pururea.

10. Nu priimesc den casa ta vifel,
nece den turmele tale fap;

W.cd ale Meale sunt toate vitele dumbrdviei,
vite in codri si boi.

12. Cunoscui toate pasdrile ceriului.

13. Sdfldmdnzire nu voiu zice fie,
aMea e toatd lumea siplinul ei.

\A.Au doara mdndnc carne dejunc
sau sdnge de fap beau?

15. Junghie Zeului cumdndare
laudd [jertfa de lauda]

sipldteaste susului [Celui de sus]
fdgdduitul tau.

16. Chiamd-md in zi de grija ta

si izbdvi-te-voiu si prosldvi-Md-veri. /.../

Ps. 101

1 . Doamne, auzi rugdciunea mea
si strigarea mea cdtrd Tine sd viie.

2. Nu intoarcefafa Ta de mine;
in ce zi tdnjesc, pleacd cdtrd mine urechea Ta.

3. In ce zi chemu-te, curdnd auzi-md.

4. Cdperird cafumul zilele meale
si oasele meale ca uscarea uscard-se.

55

5. Vdtdmat fuiu ca iarba si

uscd-se inima mea,

ca ultai sd mdndnc pdinea mea.

6. De glasul suspinilor meale,

lepird-se oasele meale peltfeei meale.

7 '. Podobii-md [m-am asemanat cu]

nesdturatul pustiiei.

Fui ca de noapte corb in turn.

8. Prevegheiu si fuiu capasdrea
ce insingurd-se in zid.

9. In toatd zi imputard-mi

dracii [vrajma§ii] miei

§i ce lauda-md cu mine jura-se.

10. Derept ce cenu§e

ca pdinea mdncai

§i bearea mea cu
pldngere mestecaiu;

1 1 . defa^a mdniei Tale §i de urgiia Ta,
ca rddica§i, arunca§i-md.

12. Zilele meale ca umbra trecurd
§i eu cafdnul secaiu.

13. E Tu, Doamne, in veac

ldcuia§ti [locuie§ti]

§i pamentea [pomenirea] Ta

in neam §i in neam.

\A.Tu intru inviere milui§i Sionul

ca vreamia [este] sd miluiesti [pe] el,

ca vine vremea.

\5.Cd dulce vrurd serbii

Tdi pietrele lui

si fdrdna lui miluird.

16. §i spdimdnta-se-vor limbile
de numele Domnului,

56

si tofi impdrafii
pdmdntului de slava Ta.

17 .Cd zideste Domnul Sionul
si iveaste-Se in slava Sa.

18. §i cdutd spre ruga plecafilor,
si nu trecu rugdciunea lor.

19. Sa se scrie acestea in neam altul
si oamenii ce se zidesc laudd Domnul.

20. Cd plecd-Se den naltul Sfinfiei Sale,
Domnul den ceriu spre pdmdnt cdutd.

2\.Sd auzd suspinele ferecafilor.
Sa dezlege [pe]_/z» omordfi.

22. Spuiu in Sion numele Domnului
si lauda Lui in Ierusalim.

23 . Cdnd aduna-se-vor
oamenii denpreund

si imparafii sa
lucreaze Domnului.

24. Rdspunse lui in cale vdrtutea Sa.
Scdderea zilelor meale spune mie.

25. Nu rddica [ma lua pe] mine in

premiezare [prima parte a] zilelor meale,

in neamul neamului anii Tdi.

26. Intru incepute, Tu, Doamne,

pdmdntul urzisi,

sifaptele mdnilor Tale

sunt ceriurele.

27. Bale pier, e Tu lacuiesti,

si toate ca cdmasa invechescu-se

si ca vesmdnt involbi-le si schimbd-se.

28. E Tu Acela[§i] esti si anii Tdi nu scad.

57

29. Fiii serbilor Tdi intra-vor
§i sdmdnfa lor in veac derege-se.

Ps. 103

1 . Blagosloveaste sufletul

mieu [pe] Domnul.

Doamne Dumnezeul mieu,

mdritu-Te-ai foarte.

2. In ispovedire §i in marefrdmsefe

tnve§ti-Te [Te imbraci],

inve§titu-Te-ai cu lumind ca in cdma§e.

3 . Intinse§i ceriul ca piialea,
coperi§i ca apa mai susul lui;

4. puse nuorii suirea Sa,
imbld spre arepile vdntului.

5 . Feace [pe] ingerii Sdi duhuri §i
slugile Sale foe aprins;

6. urzi pdmdntul in vdrtutea Sa,
nu se vapleca in veac de veac.

7 '. Fdrd-fundul [adancul, marea]

ca cdma§a invegtirea ei,

spre codri stau ape.

8. De apdratul Tdu fugi-vor,

de glasul tunetului Tdu

spdmdnta-se-vor.

9. Sui-se codrii si destindu-se cdmpii
in loc ce-ai unit lor.

10. Hotar pusesi ce nu-l trecu
nece intorcu-se sa coapere pdmdntul.

58

1 1 . Tremesesi izvoare in iazere,
pre mijloc de codri tree ape.

12. Adapd toate gadinele

[animalele] satelor,

asteapta onagrii in seatea sa.

13. In aceia pasdrile
ceriului prdmdndesc,

de [din] mijloc
de piatrd deade glas.

14. Adapd codrii despre susul Tau,

de plodul faptelor Tale

sature-se pamdntul.

15. Ce rasarisi pajiste vitelor
si iarbd in slujba oamenilor.

16. Sa scofipaine denpamdnt
si vinul veseleaste inema omului.

17. Ungefafa ta cu unt [ulei]
§ipdinea inema omului intarea§te.

18. Saturd-se leamnele [copacii] cdmpilor,

chedrii Livanului ce i-ai rasadit;

aciia pasdrile incuibuira-se.

19. Erodiei vietoare vladuiaste ei,

codrii inalfi cerbilor,

piatra scapare iepurilor.

20. Fapt-ai [facut-ai] luna in vremi;
soarele cunoscu apusul sau. /.../

24. lesi omul in lucrul sau
si in lucrul sau pdna seara.

25. Ca marira-se faptele Tale,

Doamne,toate in mandrie fapt-ai.

Implu-se pamdntul de faptele Tale.

59

26. Adecd marea mare si [m]tinsd;

aciia gadine ce nu Id e mdsurd,
e viile [viejuitoarele] mici cu mari.

21. Aciia corabiile noatd.
Zmeul cesta cefapt-ai
sd-si batdjoc d-insul,

28. toate cdtrd Tine asteaptd
sd dai mdncare lor in bund vreame.

29. Ddnd Tie, lor aduna-vor,
deschizdnd Tie mdna toate

implu-se de dulceafd.

30. Intorcdnd Tiefafa turburd-se;

iai duhul lor §ipier

§i in fdrdna sa toarnd-se [se intorc].

3 1 . Tremeli Duhul Tdu §i zidi-se-vor
§i noi-veri [innoi-vei] fa fa pdmdntului.

32. Fie slava Domnului in veac!

Veselea§te-Se Domnul

defaptele Sale.

33. Cautd spre pdmdnt §i

face-l a tremura-se,
atinge codrii §i afumd-se.

34. Cant Domnului in viafa mea,
cant Zeului mieu, pdnd sunt.

35. Sd se indulceascd Lui cuvdntul mieu,
e eu veselescu-md in Domnul.

3 6 . Cumplu-se pdcdtosii de pdmdnt

si fdrd-legii ca nefiind lor.

Blagosloveaste sufletul mieu,

[pe] Domnul.

60

Am extras din Psaltirea coresiana cateva exemple, in
care se remarca rafinamentul poetic care insojeste relatarea
actului creator al lui Dumnezeu §i descrierea lumii, a
universului pe care El il creeaza, a§ezandu-l sub stapanirea
omului. Vom regasi aceasta viziune in toata literatura veche,
dar §i mai tarziu.

Acest rafinament poetic este o particularitate a Sfintei
Scripturi, care mladiaza - prin aceste traduceri, necesare
Bisericii - limba romana §i o formeaza dupa asemanarea
cuvantului sfant §i dupa poezia frumusetii dumnezeie§ti
imprimate in lume. Cu aceasta frumuseje a harului Sau, El a
pecetluit faptura, universul, toate cele din cosmos, care sunt
faptele mdinilor Sale.

Acela§i rafinament extraordinar in sesizarea detaliilor
frumusejii cosmice il mo§tenesc §i il preiau atat Dosoftei §i
Antim Ivireanul, cat §i Dimitrie Cantemir, dar §i poe^ii
romantici §i moderni, care sunt con§tienJi de izvorul scriptural
§i bisericesc al poeziei cosmice pe care o transpun in versurile
lor, cat §i al poeziei limbii romane, formate pe calapodul
acestei gandiri.

Dumnezeu creeaza o lume fascinanta, luxurianta, bogata
in expresia vie^ii §i a fenomenelor. Iar genialitatea Scripturii,
adancul inspira^iei dumnezeie§ti rezida in aceea ca expresia
biblica nu este barocd.

Poezia Scripturii e o sculptura in cuvinte, intr-o linie
clara §i pura, care in§urubeaza ochii cititorului in adancul
injelesurilor, acolo unde acesta se pirone§te asupra unei
frumuse^i cu mult mai uluitoare decat daca s-ar incerca
descrierea ei fastuoasa intr-o cascada de metafore §i figuri de
stil.

Simplitatea, pe care o vor redescoperi, intr-o anumita
masura, poejii moderni, i§i are poezia ei sublima, fara
necesitatea unor suplimentdri expresive care ar atrage aten^ia
asupra limbii, dar nu §i a abisului semantic §i al cunoasterii.

Versificand Psaltirea (tiparita la Uniev, in 1673) -
Psaltire a svdntului proroc David -, mitropolitul Dosoftei al
Moldovei nu doar traduce textul in romane§te (se va folosi, de

61

altfel, ca §i in cazul carjilor de cult, de traducerile
preexistente), dar este, in acela§i timp, teolog §i poet.

Este teolog pentru ca, fiind silit de necesitaji prozodice,
el exprima perifrastic sensul scriptural, oferind nu doar o
aproximare, ci o interpretare in limitele cugetarii §i ale
hermeneuticii ortodoxe:

„Dosoftei evoca, in chiar fila de titlu a tipariturii din
1673, cele doua faze pe care le parcursese elaborarea -
indelungata - a car^ii: «Psdltire a sfdntului proroc David, pre
limba rumaneasca [...], din svintele scripturi a Svhnilor Paring,
dascalilor Svintei Beserici, §i de-acia pre ver§uri tocmita in
cinci ani foarte cu osardie mare, de smeritul Dosoftei,
mitropolitul de Jara Moldovei»"

Metrificdnd psalmii, Dosoftei apeleaza la „amplificari
ale textului biblic, care nu se gasesc in Kochanovski 185 " 186 .

El recurge la svintele scripturi a Svinfilor Pdrinfi pentru
interpretare, pentru o perifrazd dogmaticd in tradijia patristica
a Ortodoxiei.

§i este poet nu numai pentru ca reu§este sa construiasca
rime §i picioare metrice, ci §i pentru ca gdndeste poetic:
„Dosoftei intemeiaza, cu aceasta monumentala opera, pre
versuri tocmita in cinci a[n]i foarte cu osardie mare, limbajul
poetic romanesc" 187 .

Studiile asupra psalmilor versifica^i ai lui Dosoftei au
scos la lumina destule fapte semnificative pentru injelegerea
motiva^iilor §i a procedeelor sale literare. Nu intenjionam sa le
recapitulam acum.

Remarcam insa un aspect esenjial, pe care 1-a observat
Dan Horia Mazilu, §i anume modul in care concepe §i
realizeaza Dosoftei versificarea, subliniind ca era vorba de un
procedeu in esenja retoric, instrumentat §i de Cantemir in
Istoria ieroglificd, cu singura diferenja ca Dimitrie Cantemir
pastreaza aspectul prozaic in opera sa, nerecurgand la
idiograma versificatd a expunerii.

Mazilu demonstreaza peremtoriu aceasta mentalitate
retorted (o retorted teologica) aflata sub umbrela poeziei,

184 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, Ed. Universita^ii
Bucure§ti, 1994, p. 410.

185 Jan Kochanowski: http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Kochanowski.

186 -j^ Cartojan, Istoria literaturii romdne vechi, prefata de Dan Horia Mazilu,
bibliografii finale de Dan Simionescu, editie ingrijita de Rodica Rotaru si Andrei Rusu,
Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996, p. 191.

187 Al. Andriescu, Studiu introductiv la: Dosoftei, Opere 1 (versuri), ed. critica de N. A.
Ursu, studiu introductiv de Al. Andriescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978, p. XVI.

62

exemplificand prin textele publicate de Dosoftei in paralel cu
Psatirea versificata, §i anume: Acatistul si Paraclisul
Precistei, Canonul de la Sdmbdta Pastilor §i Canonul la tofi
sfinfii: „o carte de poezie, deci, Imnul Acatist, introdus in
oficiere de patriarhul constantinopolitan Serghie I, in veacul al
VH-lea este - cu cele 12 condace §i 12 icoase ale sale, fiecare
icos fiind urmat de cate o litanie - o culme a imnografiei
bizantine, cu autori faimosj intr-un §ir ce incepe cu Chiril al

1 88 1 8Q

Alexandriei §i se isprave§te cu Roman Melodul §i Andrei
dinCreta 190 . [...]

[Dosoftei] transcrie, pe alocuri, versiunea in proza pe
care lucra (talmacita de el sau rezultata, mai degraba, din
prefacerea unei traduceri mai vechi), modificand ritmul frazei
§i realizand chiar rime, objinute «prin simpla schimbare a
topicii» (Mariana Costinescu 191 ).

Fraza amorfa a talmacirii translate in acest chip capata
marci ce o disting, innobiland-o vadit:

Ms. nr. 540 B.A.R. :

Bucurd-te cd ai obordt din scaun pre muncitoriul eel
far a de omenie;

Bucurd-te cd tu esti indreptdtoarea cea infeleaptd a
credinciosilor;

Bucurd-te veselia a toate rodurele;

2. Bucurd-te cd tu esti veselia a toate seminfiile;

Bucurd-te ruga Giudefului [catre Judecatorul] celui
dirept pentru pdedtosi;

2. Bucurd-te cd tu rogi pre Giudeful eel dirept pentru
pdedtosi;

Bucurd-te iertarea a mulfi pdedtosi;

2. Bucurd-te cd tu esti iertarea a mulfi pdedtosi [...].

Acatistul Dosoftei:

188 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei.

189 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Roman_Melodul.

190 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Andrei_Criteanul.

191 Una dintre lucrarile sale: Codicele Voronefean, edi^ie critica, studiu filologic si
studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucuresti, Editura Minerva, 1981.

63

Bucurd-te ca pre muncitoriul eel fdrd de omenie l-ai
scos din boierie [...]

Bucurd-te credinciogilor povafd de curd fie; [...]
Bucurd-te tuturor rudelor [neamurilor] bucurie; [...]
Bucurd-te a Giudefului drept rugdtoare;
Bucurd-te apdcatelor multd iertare...

[...] Cred ca exercijiile ordonate de aceea§i deprindere
ritoriceascd au dus §i la aparijia pasajelor versificate din
Paraclisul lui Dosoftei.

Deloc intamplator, alcatuirea acestei caiti coincide (daca
nu cumva chiar precede), verosimil, cu §lefuirea Psaltirii in
versuri.

Aranjdnd lungi fragmente ale versiunii in proza in
«structuri ritmate §i, de multe ori, chiar rimate» [...] Dosoftei
i§i facea, desigur, mdna :

La loc de rdotate

Plecat in neputinfe

S(v)infia ta Fecioard

Sd-mi trimifi sdndtate

Schimbdndu-md din boala/ '.../

O, prealuminte nuor,

A lui Dumnedzdu Maicd,

Pre ceia ce ne luptd,

Le da durere multd,

Cu s[va]nta ta direaptd.

Vestitd de putere,

Pre cei din grele scdrbe

Lefii Fecioard dvorbd,

Pre cei din strdmbdtate

Ii apdrd §i-i scoate.

[...] Raman la parerea ca aceste versuri din Paraclis au o
semnificajie aparte in ansamblul compunerilor in stihuri puse
pe seama lui Dosoftei.

Pe langa §tirile pe care le ofera in legatura cu practicarea
unor foarte utile exercijii, etape semnifcative pe drumul
deprinderii unui me§te§ug ale caror rezultate se vor cristaliza,
superb, in monumentala Psaltire - §i apoi in celelalte, foarte
multe, scrieri in versuri ale mitropolitului - ele ne dezvaluie
doua (eel pu^in) construc^ii din aparatul conceptual ale

64

scriitorului: dominanta retorica sub care Dosoftei (ca §i al^i -
cei mai muh;i - condeieri ai acestui timp) i§i a§aza
intreprinderea literara [...] §i mecanismul pus in lucru spre
desavar§irea ei.

Sigur ca acest mecanism nu poate fi desparjit - in cazul
de fa^a - de harul autentic al creatorului. Daca eu operez aici
aceasta disociere, o fac doar din motive ce Jin de ierarhiile
analizei" .

Cercetatorii, Mariana Costinescu si apoi Dan Horia
Mazilu, au semnalat poeticitatea acestor alcatuiri, fapt care 1-a
determinat pe eel din urma sa inainteze (am vazut) ipoteza
unor exercitii de poezie intreprinse de Dosoftei, metrificand,
secvential, Acatistul si Paraclisul, eel mai probabil inaintea
slefuirii Psaltirei.

Nu stiu exact la ce s-a gandit D. H. Mazilu, dar banuiesc
ca intuitia sa a mers pe acest traseu: daca Dosoftei a tradus
initial Psaltirea din slavona (avand sub ochi insa si textul
greceasc, latin si ebraic), in proza, apoi a versificat-o, dar a
tiparit mai intai varianta in versuri, inseamna ca ordinea
tipariturilor nu indica si ordinea impulsului si a exercitiilor sale
literare.

In consecinta, versificarea Acatistului si a Paraclisului,
pornind de la modelele imnografice bizantine si de la
exceptionala lor poezie, putea sa fie un exercitiu anterior si
determinant pentru versificarea Psaltirei, chiar daca cele doua
imne, tiparite - de altfel - odata cu Psaltirea, au ramas intr-un
stadiu de prelucrare nedesavdrsit .

Mitropolitul Dosoftei a incercat sa urmareasca
poeticitatea originalului literar bizantin, dupa cum se poate
lesne remarca si din lectura textelor alaturate ale Acatistului
Nascatoarei de Dumnezeu (OiKog a I Icosul I), desi la Dosoftei
textul are aspect continuu, prozaic, iar cezurile le-am
identificat dupa original:

" AyyeXoc, TTpcoTooiaxrig |

oupavoOev eTre|i(()9r|

eLtTeXv ifj| 0eoTOK(o| to Xaipe -

Km obv aoco|iaT(o| $tdvr\\

oo)|iaioi)|iev6v oe ©ecopcov

KupLe

e^toxaxo Kal loxaxo KpauyaCwv

192 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romanct veche, vol. I, op. cit., p. 407-410.

65

irpog airrf|v Toiairra*

XaXpe Si'fjq r\ %apd €KAd|ii|jer
XaXpe Si'fjq r\ dpd eKA,eii|/er

XaXpe toO treooviog

'A5a|i T] dvaKA,r|OLg•

XaXpe tcov SaKpixov

if|g Euaq r) XvxpoioiQ-

XaXpe ui|/cx; 5uoavaPaxov|

dvOpcoiTLVOLg A,OYLO|ioXg*

XaXpe pdOog 5uo0e(opr|Tov|

Kal ' AyyiXoiv o^OaA-iioXq*

XaXpe Nu|i(()r| dvuii^euxe*

193

Inger de nainte de Dvoret,

din cer trimisfu,

sd spue Ndscdtoarii de

Dumnedzdu bucuriia.

si cufdrd de trup glas

intrupdndu-Te vddzdnd,

Doamne,

sd inspeima si sta strigdnd

cdtrd insa ca acestea:

Bucurd-te, din carea bucuriiea va strdluci!
Bucurd-te, prin carea bldstdmul sd va stinge!

Bucurd-te, cddzutului Adam sculare!
Bucurd-te, lacrdmilor Evvei izbdvire!

Bucurd-te, ndltdme nelesne suitd

de cugete omenesti!

Bucurd-te, addncime nelesne vddzutd\

si de ochii ingeresti! /.../

Bucurd-te, nevastd nenevestitd! 194

Cf. Ermanno M. Toniolo, Acatistul Maicii Domnului explicat. Imnul si structurile lui
mistagogice , prezentare si traducere de diac. loan I. Ica jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2009, p.
63-64.
194 *** A cat i stu i Nascatoarei de Dumnezeu, Uniev, 1673, BAR, cota CRV 66, f. 5r-5v.

66

Mariana Costinescu remarca si alte structuri ritmate si
rimate (le-a citat si Mazilu), indubitabil reusite stilistice si
liter are in comparatie cu textele manuscrise:

Bucurd-te, cd pre muncitoriul

eel far a de omenie

L-ai scos din boierie!

Bucurd-te, credinciosilor povatd de curdtie!

Bucurd-te, a Giudetului dirept rugdtoare!

Bucurd-te, apdcatelor multd iertare! /.../

Bucurd-te, cd sd buiguird

Cumplitii cercetdtori!
Bucurd-te, cd sd vestedzird
A basnelor scornitori!

Ipoteza lui Mazilu insa ne orienteaza spre o alta sursa de
inspiratie a poetului Dosoftei, in ceea ce priveste versificarea
Psaltirei, spre izvoarele bizantine ale imnului, mai mult decat
spre analogul poetic reusit (e drept, anterior) de Kochanowski
si de posibilele modele occidentale luate in discutie in privinta
acestei intreprinderi poetice.

Exegeza literara a luat in considerare asemenea alaturari,
dar a si constatat ca Dosoftei nu-1 pomeneste niciodata pe
Kochanowski (nici pe vreun alt poet versificator al Psaltirei,
din cei care, incepand cu Clement Marot , au facut acest
exercitiu dificil) si nici nu s-a inspirat din opera acestuia

Simtul sau artistic si poetic este nativ, dar si cult-
complex, din moment ce „este interesat nu numai de
exactitatea traducerilor, ci si de expresivitatea lor" si, chiar
atunci cand are de-a face cu proza extinsa, „nazuieste mereu sa

1QQ

dea forma poeticd materiei narative" .

195 Mariana Costinescu, Versiuni din secolul al XVII-lea ale „Acatistului" si
„Paraclisului Precistei" in vol. Studii de limba literara si filologie, vol. Ill, Ed.
Academiei RSR, Bucuresti, 1974 (p. 217-239), p. 234-235.

196 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cl%C3%A9ment_Marot.

Cf. I. C. Chitimia, Dosoftei, „Psaltirea in versuri", in Crestomatie de literaturd
romdna veche, vol. II, coordonatori I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1989, p. 160-162.
Volumul se poate downloada de aici:
http://www.archive.org/details/CrestomatieDeLiteraturaRomanaVechevoL2.

Mihai Moraru, Dosoftei, „Vietile sfintilor", in Crestomatie de literaturd romdna
veche, op. cit. supra, p. 122.

67

Adaugam aici ca practica lui Dosoftei, de a imprima un
ritm poetic, insojit de metrica §i rima, icoaselor (uneori §i
condacele sunt cadenjate astfel) s-a pastrat in Biserica §i s-a
transmis pana astazi, putand fi adesea reperabila in unele
acatiste. Exista insa §i cazuri except onale, ca eel al Imnului
Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de Dumnezeu, al lui
Daniil Sandu Tudor, care este versificat in intregime 199 .

Ierarhul care a versificat Psaltirea §i a facut pasul
introducerii in cultul Bisericii a limbii romane, prin traducerea

199 Ieroschimonahul Daniil Tudor, Scrieri I, ingrijirea edi^iei si prefa^a de Alexandra
Dimcea, Ed. Christiana, Bucuresti, 1999, p. 23-60. Spre exemplu, Condacul II si Icosul
II din acest Acatist:

Condacul II:

Precista prea-mangaioasa,

Domna Prunca Cuvioasa!

Cu straina cuviin^a a cuvantului Tau cald

si chemarea cu priin^a dintra a min^ii rugaciune,

cea dintai Tu ai intrat la pristolul de minune,

sfanta-sfintelor din om, locul nostra de smarald.

Cu indraznita in^elepciune,

Tu ai spart cercul robirii, cere de moarte, cere de somn

biruind blestemul firii, greul vie^ii noastre domn,

prin puterea curiam, pentra care pururea

Celui ce ni te-a dat sa-i rostim infiacarat: Aliluia!

Icosul II :

Fecioara a neinseratului veac,

Sfanta Maica a Luminii!

Asculta-ne si pre noi cei din pacat

netrebnicii fii ai tinii!

Preablanda, buna, preaslanta Fecioara

polata Domnului Iisus!

dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara

deschide-ne „calea de sus".

Ca prin aprinsa descoperire,

arcana doritului Mire

si noi sa putem asijderi canta

asa cum Moisi dezlegat de sanda,

cu fa^a in vapaia de rug,

fierbinte de har Jie l\i striga

unele ca acestea-n amurg:

Bucura-Te tulpina de lumina a Rugului nemistuit
Bucura-Te pridvorule de smirna prin care Dumnezeu S-a ivit
Bucura-Te inel al unui foe ce-i mai presus de cer
Bucura-Te dezlegare care topesti tot launtricul ger
Bucura-Te toiag cu floare intra a inimii calatorie
Bucura-Te fir de racoare izvorat in launtrica pustie
Bucura-Te parafa de jar in suflet patrunsa
Bucura-Te zapada a min^ii de nicio patima ajunsa
Bucura-Te masura a opta a impara^iei din noi
Bucura-Te inva^atura scoasa din bucuria de apoi
Bucura-Te miare saratata cu duhovniceasca minune
Bucura-Te Mireasa urzitoare de nestarsita rugaciune.

68

Liturghierului §i Molitvenicului - dintr-un proiect mult mai
vast, caci inten^iona a transpune in romane§te §i celelalte caiti
de slujba -, care a participat la traducerea Bibliei de la
Bucuresti (diortosind varianta lui Nicolae Milescu), a incercat
sa ne ofere §i istoria Moldovei in versuri (128 de stihuri),
inserata in prefa^a laMolitvdnicul de-n0es (Ia§i, 1681) 200 .

Versurile nu sunt lipsite de har artistic §i putem extrage
din toate aceste fapte concluzia unui exercijiu literar §i de
versificajie in limba romana indelungat, practicat de Dosoftei,
o abnegate care nu poate fi injeleasa §i explicate in absen^a
unei tradi^ii literare §i poetice, macar ca in vesmdnt slavon,
care sa determine un asemenea gust §i zel pentru aceasta
indeletnicire artistica, chiar daca ea nu se inscrie in cadrele
pldcerii estetice pure .

Revenind la Psaltire, dorim sa urmarim in psalmii
versificaji ai lui Dosoftei nu numai performanja metrificdrii,
care este remarcabila, dar §i resorturile lirice §i retorice (care
\m de practica oratorica specifica omiliei §i hermeneuticii
bizantine), poezia dogmaticd 201 §i poezia cosmicd, pe care
am inceput sa o urmarim in Psaltirea coresiana, §i promovarea
unei anumite concep^ii, proprie Ortodoxiei isihaste, care vor
avea un viitor demn de remarcat in lirica romaneasca, precum
§i alte cateva aspecte care nu au fost aduse in atenjie anterior.

Universul este creajia ex nihilo a Dumnezeului treimic:
A Ta este, Doamne, lumea si pdmdntul, / Ce le-ai implut
singur dintdi cu cuvdntul (Ps. 23, 1-2) .

E o precizare dogmatica rezonanta in concep^ia
psalmilor: Ce Tu, Doamne, ceriul si pdmdntul / Le-ai fdcut din
voaie [de voia Ta] cu cuvdntul /.../ Sa fifi blagoslovif de
Domnul, / Ce-au fapt ceriul, pdmdntul si omul (Ps. 113, 29-30,
61-62); El aufapt ceriul cu cuvdntul / §-au intdrit tot pdmdntul
(Ps. 120, 5-6).

Sau: Ce-au poruncit sdngur cu cuvdntul / De s-au fdcut
ceriul si pdmdntul (Ps. 133, 13-14), etc.

Dumnezeu a gandit lumea din vesnicie §i a adus-o intra
existenja atunci cand a dorit, intr-o armonie deplina,
nemaiexi stand nimeni care sa cunoasca sfatul Treimii §i
gandul Sau:

" 00 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romana veche, vol. II, op. cit., p. 148-152.

Eugen Negrici (Poezia medievala in limba romana, op. cit., p. 30) distinge psalmi
morali $i psalmi dogmatici.
202 Urmarim textele reproduse in: Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit. supra.

69

Cela ce-au pus stelelor mdsurd / §i numere careas pre
fdpturd [care a dat nume stelelor], / Mare este Domnul de
tdrie, / §i gdndul Lui nime nu-i sd-l stie (Ps. 146, 13-16); Cd
Domnul au cugetat cu gdndul / De le-aufdcut [cele ce exista]
si-I fan toate rdndul [oranduiala, ordinea] (Ps. 148, 15-16).

Hristos Dumnezeu este Lumina §i Iubire arzatoare §i,
intr-o exprimare mistico-simbolica, are sdlasul in soare, / De
scripeste si da strdlucoare, / Ca un Mire cdnd std de purcede /
Dintr-a Sa cdmard unde sede. /.../ §i nu-i nime sd-I scape de
boare, / Sa s-ascunzd de Dans la rdcoare (Ps. 18, 13-16, 21-
22).

Mirele acesta este insasj Framusejea §i Arhetipul
frumusejii umane, de Care nimeni nu se poate ascunde in
rdcoarea nefiin^ei sau a nevederii Sale, nu se poate
autodesfiinja ontologic, ci doar se poate desfigura prin
refuzarea acestei asemanari cu El (vom vedea mai tarziu
psihologia omului pacatos, sub condeiul lui Dosoftei):

Limba im voi face condei de scrisoare / A scriitori
grabnic ce nu-i pre sub soare, / Cu cat esti de ghizdav
[frumos, minunat] sd-J scriu in frdmsefe, / Cd-ntreci pre tof
giunii cei din tinerefe (Ps. 44, 3-6).

Creatorul acesta a facut §i lumea intreaga dupa chipul
Sau ca frumusete §i lumina materiala:

Vdz cd-i tocmit ceriul de mdnule Tale,
Cu toatd podoaba, si-ipornit cu cale.

Ai tocmit si luna sa creased, sa scazd,
Sd-s ia de la soare lucoare din razd.

Stele luminate ce lucescpre noapte,

De dau cuviinfd, Tu le-ai urzdt toate.

(Ps. 8, 9-12)

De la Tine zua lumineazd,
§i noaptea cu stelele da razd.

Tu ai tocmit luna de da zare,

§i soarelui i-ai dat de rdsare.

Tu i-ai dat pdmdntului frdmsefe,

De l-intoarce vara-n tinerefe.

Primdvara-i de Tine fdcutd,

70

Sd plodeascd roua roadd mult a.
(Ps. 73, 65-72)

Cd mare Domn este Domnul /.../

Cd-I este lumeapre mdnd,

Cu pdmdnt si cu ce-i plind,

§i munfdi cu dealuri nalte

Supt cuvdntu-I sunt plecate.

§i marea cu nalte valuri
A Lui este-n toate laturi.

§i de mdna Lui lucratd

Toatd laturea uscatd.

(Ps. 94, 11,15-22)

§i Tu, Doamne, cu cuvdntul
Dintdi ai urzdt pdmdntul,

§i ceriurile ce-s nalte

Sunt de mdna Ta lucrate.

(Ps. 101, 89-92)

Toate, ce vru Domnul a leface

Pre pdmdnt si-n cer, le-au fapt cu pace,

In mdri si pre la toatd genunea,

De s-au ivit Dumnezdu minunea.

Suind nuori de preste hotard,

In ploi fece fulgere cupard,

Dintr-a sale cdmdri scofdnd vdntul,

De-I face porunca si cuvdntul.

(Ps. 134, 11-18)

Creajia aceasta este o urzeald desavar§ita, cu soare,
lima, stele, mun^i cu dealuri nalte §i mari cu nalte valuri, o
lume nu doar inaltd, ci §i addncd de genuni, vie §i dinamica,
pe scena careia se mi§ca nori, fulgere cupard §i vanturi.

Dumnezeu, cu mdnule Sale, a facut stele luminate, pe
care Tu le-ai urzdt toate §i - arghezian - de mdna Lui lucratd
este toatd laturea uscatd, adica apdmdntuluifrdmsefe.

Luna da zare nopjii, am zice, amintindu-ne de Blaga, cu
largifiori de sfdnt mister...

71

„Dosoftei lauda lumea proaspata, luminoasa, vesela
chiar, plina de minimi, edenica.." , trasaturi care le vom
regasi aidoma la Antim Ivireanul §i care se vor imprima in
textura literara a poeziei romane§ti moderne §i o vor
personaliza din interior.

Ni se confirma si de catre alti cercetatori: „aceasta

5 5 11

sacralizare cosmica i§i va pune o pecete definitorie pe intreaga
fizionomie a liricii romane§ti" 204 .

Aceste versuri nu doar „vadesc un suflet cu ochii
deschisi si spre frumusetile naturii" , ci natura paradisiaca
(in stare sa fie avangarda frumuse^ii paradisiace) este un
corelativ al dogmelor teologice, care susjin crearea lumii de
catre un Dumnezeu care este Izvorul frumusejii §i al
curajiei/fecioriei.

Ea este, totodata, o prelegere cosmica expusa permanent
in faja con§tiinJei umane, care e un public intins pe tot
pamantul.

Cand Immanuel Kant 206 se arata impresionat numai de
cerul instelat de deasupra sa §i de legea morala din sine
insusi, i§i descoperea amprenta teologica, fiindca nu facea
decat sa-1 reformuleze pe Sfantul Pavel, care, mai intai, a
afirmat ca universul este o carte de inielepciune §i ca legea
constiinfei sau legea morala se afla dintru inceput in fiecare
om, cultivat sau necultivat: Cele nevazute ale Lui se vad de la
facerea lumii, infelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui
putere si dumnezeire (Rom. 1, 20); [...] cand paganii care nu
au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavdnd lege, isi sunt
lorusi lege (Rom. 2, 14).

Epistola paulina catre romani era, de altfel, preferata lui
Luther §i, prin el, capata o important deosebita in aria
protestanta de gandire, iar Kant nu avea cum sa o ignore.

Eminescu putea afla la Kant §i Schopenhauer sau la
romanticii germani o stilistica filosofica moderna, conforma cu
spiritul vremii §i cu raul secolului, dar nu mai multa filosofie
decat gasea in arhiva spiritualita^ii proprii.

De aceea, ni se pare inconsistent^ afirma^ia Zoei
Dumitrescu-Bu§ulenga:

" ^ Manuela Tanasescu, op. cit., p. 348.

204 Idem, p. 343.

205 N. Cartojan, op. cit, p. 192.

" 06 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant.

~ m Martin Luther: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther.

" 08 Arthur Schopenhauer: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer.

72

„In imperativul categoric kantian din Critica rafiunii
practice i se parea ca gasise cheia acordarii sale launtrice.

Adancimile lumii morale, frumusejea §i gratuitatea
acelei norme universale sadite in noi, la fel de frumoasa ca
cerul instelat desupra noastra, i-au dat un punct de sprijin in
univers, un reper al perfecjiuniii interioare posibile" 209 .

In opinia noastra, Kant nu facea decat sa ii reaminteasca,
eventual, de imperativul moral.

Cosmosul este prima sursa de cultura a omului, un
interlocutor intelectual pe masura ra^iunii sale, prima sa
Academie de teologie §i filosofie, in timp ce in interior,
con§tiinJa sa este un nomocanon drastic.

§i in afara, §i in sine insa§i, fiinja umana are carti
nescrise, busole sau repere negre§ite spre adevar.

Ne situam intr-o tradijie - pe care o urmarim acum la
Dosoftei, dar de care nu ne vom desparji niciodata in poezia
romaneasca §i care va na§te cei mai mari poeji romani, de la
preromantici §i Eminescu pana in epoca moderna (de aceea §i
insistam) - pe care o precizeaza Sfantul loan Hrisostom in
capul cartii, mai inainte de a incepe sa comenteze Evanghelia:

„Ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor
Scripturi, ci sa avem o via^a atat de curata incat harul Duhului
sa fi ^inut locul Scripturilor in sufletele noastre. §i dupa cum
Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot a§a ar fi trebuit ca
§i inimile noastre sa fi fost scrise cu Duhul Sfant. [...]

Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam §i
cu urma§ii lui, cu Iov §i cu Moise, ci a vorbit cu ei faja catre
faja, pentru ca a gasit curat sufletul lor.

Cand insa intregul popor a cazut in pacate grele, atunci
da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de insemnarea in
scris a tuturor faptelor §i cuvintelor lui Dumnezeu" , §i in
epoca Vechiului Testament, cat §i in cea a Noului Testament.

Asemanator i§i va formula discursul §i Varlaam, in
prefa^a Cazaniei, fundamentandu-§i demersul pe necesitatea
transmiterii scriptice a injelepciunii, in contextul declinului
umanita^ii §i al decaden^ei istorice.

Ne aflam la o distanja semnificativa de Apusul Europei
care, dupa desparjirea de Bizan^, a instituit in cultura sa
centralitatea Bibliei scrise, fundament pe care umanismul §i

"° 9 Zoe Dumitrescu-Bu^ulenga, Eminescu - Viafa, edi^ie ingrijita de Dumitru Irimia,
cuvant inainte Dan Haulica, Ed. Nicodim Caligraful, Manastirea Putna, 2009, p. 161.
210 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii la Matei, col. PSB, vol. 23, traducere,
introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 1994, p. 15.

73

protestantismul 1-a intarit acolo definitiv - numai o
reconvertire religioasa il mai poate zgudui.

Nu trebuie sa injelegem de aici ca Orientul bizantin §i
est-european s-a concentrat pe o cultura populard. In niciun
caz!

Acela§i loan Gura de Aur scrie: Acuzare celor care nu
citesc Sfintele Scripturi

Nu e un indemn, este o obligate, transmisa panpatristic,
§i care a strabatut la noi secolele §i istoria: Ispitite Pisaniia
(Cercetafi Scripturile - In. 5, 39).

Pentru medievalii no§tri, eel ce nu §tia sa citeasca era
dobitoc (Ps. 48, 12) - §i, in capitolul dedicat lui Dimitrie
Cantemir, G. Calinescu sesiza, in Istoria sa literara, ca boierii
Costini il apostrofau astfel pe Constantin Cantemir, care era
iliterat.

Insa exista un hiat intre Occidentul catolico-protestant
care absolutizeaza Scriptura, afirmand exodul lui Dumnezeu
in cer §i absenja relajiilor Sale directe cu oamenii (a
revelajiilor), §i Rasaritul ortodox care poseda in continuare o
biblie cosmica, pe langa cea scrisa, precum §i experienja
mistica a contactelor revelajionale dintre Dumnezeu §i oameni,
aparata §i intarita de curentul isihast sub indrumarea unor mari
ganditori mistici ca Sfantul Simeon Noul Teolog (sec. XI),

nil

Sfantul Grigorie Sinaitul, Sfantul Grigorie Palama (sec.
XIV), Sfantul Paisie Velicikovski (sec. XVIII) - ca sa evoc
doar cateva nume rasunatoare, dintr-o mare mul^ime de
susjinatori ai teologiei vederii lui Dumnezeu.

Aceste precizari sunt esenjiale pentru a in^elege poezia
lui Dosoftei §i a urma§ilor sai, efluviile de entuziasm ale
lirismului care sesizeaza firele de lumina §i de har ce strabat
textura unei naturi §i a unui cosmos, privit ca spajiu
securizant, tocmai pentru ca e contemplat in ingenuitatea sa.

Dosoftei urmeaza, in ce prive§te urzirea cerului §i a
luminatorilor cere§ti, tradi^ia traducerilor mai vechi ale
Psaltirei, precum cele utilizate de Coresi, care precizeaza,
chiar mai subtil, ca Dumnezeu a urzit toate cu degetele: Ca
vazu ceriul / vadzura cerurile, lucrul deagetelor Tale, luna si
stelele ce-ai Tu urzit...

Aceleasj detalii le regasim §i in Cazania lui Coresi:

211 Idem, p. 545?. u.

212 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog.

213 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama.
214 Coresi, Psaltirea slavo-romdna (1577)..., op. cit., p. 53.

74

§i impdrfi lorii tocma (ce se zice, pre voia loru-su lasd
pre ei), ca un Iubitoriu de oameni si de feciori. Intocmai amu
deade Dumnezeu oameniloru tuturora infelesu si samavolnicie
[rajiune §i voinja libera].

Deade loru soarele, luna, stealele, pdmdntulu si totu ce
e pre elu. [...] Iar celu fecioru mai mare si dereptu intru slava
Domnului aceastea le primi. Vdzu ceriulu si de bundtatea
fdpturiei cunoscu pre Ziditoriulu. «Vdzu», zice, « ceriulu,
lucrulu degeteloru Tale, luna §i stealele ce Tu le-ai urzitu».

Vdzu amu lumea aceasta si mulfemi si prosldvi

"lie

Domnulu, cela ce o au infrumusefatu

Un alt poem creationist, reprodus §i comentat
(fragmentar) de toate studiile dedicate lui Dosoftei, este
psalmul 103.

El detaliaza zilele crea^iei §i le relateaza intr-o reflectare
poetica, chiar §i in varianta neversificata, cu atat mai mult in
transpunere poetizatd:

Sd Te-mbraci cu mdrturie,

Cuframsefe si tdrie,

Ca Tu Te-nvesti cu lumind,

Ca soarele-n zl senind.

§i Ti-ai tins ceriul ca cortul,
De l-ai infrdmsat cu totul,
§i i-ai pus deasupra ape,
Din tinsori sd nu sd scape.
Nuorii T-ai pusu-T scard,
Cdnd vei sdpogori in fard.

Caii If sunt iuf ca vdntul,

De mdrg unde Ti-i cuvdntul,

§i ca gandul mdrg de tare

Ingerii Tdi cei cdlare,

§i pedestrimea cafocul

Merge strdlucind cu totul.

Tu-ntemeiez[i] cu cuvdntul
De std nemutat pdmdntul.

Tu i-ai datu-i de mainte

215

Coresi, Evanghelie cu im>a(atura (1581), publicata de Sextil Pujcariu §i Alexie
Procopovici, Bucure^ti, Atelierele grafice Socec & Co, Societate anonima, 1914, p. 24.

75

Prdpastea de-mbrdcdminte,

§i std gata sd te-asculte,

Sd dea apapreste munte,

§i de svdnta Ta poruncd

Vafugi din deal la luncd,

Cd va merge detunatd,

De glasul Tdu inspdimatd. /.../

Copacilor de pre cdmpuri

Tu le dai safau pre timpuri,
§i chedrilor din Livanul,

Ce-i rdsddesti pre tot anul.

Acolo vrabii § -or face

Cuiburi, di-oe sedea cu pace,

Cd le este rodionul

Povafd, pus de la Domnul.

Cerbilor le-ai dat sd sake

Pre munfai cu dealuri nalte,

§i iepurilor scdpare

Le-ai dat s-aibd supt stand tare.

Luna aifdcut cu razd

Sd creascd-n vremi si sd scazd,

§i soar el e s-nmereste

Apusul ce odihneste.

Din tuneric faces noapte,
De ies gadinile toate.

Lupii urld si scdnceazd,
Cdnd spre vdnat sd gdteazd,

Sd-s ceie si sd-s rdpascd
De la Domnul sd-i hrdneascd,

Pdnd cdnd rdsare soare,
De mdrg cines la-nchisoare.

§i omul, far a de greafd,

Iese-n treabd demineafd,

De lucreazd pdnd-n sard,

Zi de iarnd si de vara.

Pentru-aceea, Doamne svinte,

76

Safii mdrit de mainte

De lucruri ce-aifdcut mare,

Cu sfat bun, cu asezare!

Pdmdntul iiplin defapte
Ce-aifdcut cu bundtate.

§i marea cdtu-i de lata,

§i largd, si desfdtatd,

Intr-insd sd fin heri multe,

Jigdnii mari si mdnunte.

Preste luciu de genune
Tree cordbii cu minune.

Acolo le vine toand

Defac chifii gioc si goand.

(Ps. 103,5-30,71-112)

Psaltirea este o Biblie in mic, chintesenjiata, care repeta
totul de la Geneza pana la eshatologie (de aceea este cartea din
canonul Vechiului Testament solicitata eel mai mult in cultul
Bisericii), de§i adesea intr-o forma profetica umbrita,
simbolica, care are nevoie de o hermeneutica inalta §i subtila
(fapt ce o face §i mai agreabild hermeneuticii teologice
ortodoxe), iar psalmul 103 este o deuterogenezd, o relatare a
primelor §ase zile ale crea^iei, intr-o alta formula decat cea din
primul capitol al Facerii.

Critica literara a remarcat pe drept cuvant poezia acestui
psalm, de§i, cu toata amprenta personala imprimata de
Dosoftei, ea este in esenfd scripturala.

Dosoftei nu face decat sa-i Qxtrapoleze semnificajiile §i
sa-i aplice o haind lingvisticd romaneasca inedita - ceea ce nu-
i scade catu§i de pu^in din virUuile de poet.

Se observa ordinea in care sunt create faptele/fapturilG:
cerul si pdmdntul (cf. Fac. 1, 1), prin care Sfantul Maxim
Marturisitorul §i al^i Sfin^i Paring in^eleg: lumea nevdzutd §i
lumea materiald.

Dumnezeu este Creatorul §i Soarele amandurora, Cel ce
Se imbraca ca soarele-n zi senind §i care are nuorii scard,
adica slava dumnezeiascd, harul sau energiile Sale necreate,
pe care o pot sesiza duhovnice§te oamenii sfhni, cdnd vei sd

77

pogori in fard, cand Se reveleaza lor: pe Sinai (Sfantului
Moise - in timp ce poporul privea temator de departe), pe
Carmel (Sfantului Hie), pe Ermon §i Tabor (Sfin^ilor Apostoli),
sau, aparte §i individual, unei persoane anume, care vede
numai cu ochii inimii, nedetectat de cei din jur.

Versurile acestea reproduc o alta hermeneutica patristica
la scara lui Iacov (mai frecvent se considera insa ca o
reprezinta simbolic pe Maica Domnului), adica scara pe care a
vazut-o Sfantul Patriarh Iacov in vis extatic, care unea cerul cu
pamantul §i pe care urcau §i se pogorau ingerii Domnului (Fac.
28, 12: §i a visat ca era o scara, sprijinitd pe pdmdnt, iar cu
vdrful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se
pogorau pe ea).

Domnul are ingerii drept cai...iuf ca vdntul...si ca
gdndul (nu e o expresie populara, de basm, parerea mea este ca
Dosoftei e creatorul, sursa primara, nu imaginafia populara),
§i pedestrime [de ingeri] cafocul..., strdlucind cu totul, zelo§i
sa-I implineasca Lui cuvdntul, porunca (de mdrg unde Ji-i
cuvdntul). Ace§tia sunt cerul.

Imaginile nu sunt doar poetice. Norii slavei lui
Dumnezeu sunt trdsura sau caleasca Lui, zice Sfantul loan
Gura de Aur, comentand pogorarea Sfantului Dull la
Cincizecime.

Insa unde e vorba despre nori in Scriptura, avem, de
fapt, o indicare a slavei negrdite a lui Dumnezeu, a luminii
Sale dumnezeisti.

Niciodata norii nu stau in preajma ingerilor. Ei sunt un
element definitoriu, extatic in Scriptura, care indica prezenja
lui Dumnezeu insu§i: pre denainte-J 1 nuorii fac cale (Ps. 17,
33).

Aidoma vorbeste §i in omiliile la Matei, comentand
Schimbarea la fajd, cand se intreaba de ce se aude glasul
Tatalui din nor: „A§a Se arata totdeauna Dumnezeu! Nor si
negurd imprejurul Lui [Ps. 96, 2]; §i: §ade pe nor usor [Is. 19,
1]; §i iara§i: Cel ce a pus norii suirea Lui [Ps. 103, 4]; §i: Nor
L-a luat de la ochii lor [Fapt. 1, 9]; §i: Ca Fiu al omului,
venindpe nori [Dan. 7, 13].

Glasul a venit din nor ca sa creada apostolii ca glasul
vine de la Dumnezeu. §i norul era luminos"

Norii luminosi sunt intunericul supraluminos (Sfantul
Dionisie Areopagitul) al slavei eterne a Preasfintei Treimi,

216 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii la Matei, op. cit, p. 651.

78

lumind ce scripeste... cu negurd groasd de grea strdlucoare
(Ps. 17, 27-28).

„Intunericul dumnezeiesc este lumina neapropiatd in
care se spune ca locuieste Dumnezeu (cf. I Tim. 6, 16)" .

De aceea, Dosoftei o nume§te scard (urmarind eel mai
probabil o alta interpretare patristica, ce nu mi-e cunoscuta in
mod deosebit), adica scara pogorarii lui Dumnezeu la om, atat
inainte cat §i dupa Intruparea Cuvantului, revelajia Sa ca
Lumina negraita, pentru ca Fiinja lui Dumnezeu ramane in
veci necunoscuta, nu numai oamenilor, dar §i ingerilor, dar
putem cunoa§te (ba chiar suntem obligafi, conform teologiei
ortodoxe, sa cunoa§tem) strdlucirea fetei Sale, adica
lumina/harul/energiile Sale necreate §i ve§nice.

Cunoa§terea aceasta este echivalenta cu sfin^irea §i
indumnezeirea umanului §i pe ea o promoveaza toata literatura
romana medievala, de la Neagoe Basarab la Varlaam §i Antim,
Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino §i Nicolae

1 Q

Milescu-Spatarul (ultimul scrie §i un tratat dogmatic, adresat
catolicilor, despre Steaua Rdsdritului lumindnd peste Occident
- Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens).

Nu trebuie sa ne mire prezen^a mirenilor (laid) in
aceasta enumerare: „Grigorie Palama a oferit descrierea ideala
a trei variante de isihasm ca adevdrata filosofie a Vie^ii
cre§tinilor: un isihasm anahoretic pentru pustnici (Lauda
Cuviosului Petru Athonitul din 1332-1333), un isihasm pentru
monahii §i monahiile din manastiri, urban chiar (Epistola-
tratat cdtre monahia Xeni din 1345-1346) §i un isihasm laic
pentru intelectuali (Epistola-tratat cdtre loan §i Teodor
filozofii tot din intervalul 1 345- 1 346)" 220 .

Dialogul Dumnezeirii cu umanitatea folose§te §i o alta
scard, caci ingerii sunt caii §i pedestrimea Lui - cu un alt
termen, biblic, ostirea sau taberele Lui (Fac. 32, 1-2). Biblia

Sfantul Dionisie Areopagitul, Opere complete $i scoliile Sfdntului Maxim
Marturisitorul, traducere, introducere §i note de Pr. Dumitru Staniloae, edi^ie ingrijita
de Constanta Costea, Ed. Paidea, Bucurejti, 1996, p. 248 (cap. II din Despre Teologia
Mistica).

218 Idem, p. 258 (Epistola V, Cdtre Dorotei liturgul (diaconul)).

219 A se vedea: http://biserica.Org/WhosWho/DTR/M/NicolaeMilescuSpataru.html.
loan I. Ica jr., Maica Domnului in teologia secolului XX si in spiritualitatea isihasta

a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed. Deisis,
Sibm, 2008, p. 198. '

79

de la 1688 face o precizare in plus, individualizandu-i ca
arhangheli. In mod cert, Dosoftei nu se inspira din folclor

Antim Ivireanul ii nume§te care si carufe, desemnandu-i
pe ingeri ca un alt vehicul, creat - in afara de slava Sa necreata
§i ve§nica - al deplasarii lui Dumnezeu spre oameni, ingerii
fiind marturia slavei Lui cople§itoare, inso^itorii §i escorta Lui
imparateasca, dar §i intermediari intre Dumnezeu §i om: de I-
aufost lipsd de card si de carufe, ca sa mearga undevas, are
El mult mai slavite si mai laudate card decdt acestia; ca zice
David, Psalm 17: „S-au suit pe heruvimi si au zburat; zburat-
au pe arepile vantului " .

In psalmul indicat §i de Antim, vedem ca Dosoftei
pastreaza aceea§i retoricd teologicd in denumirea activitafii
ingerilor (ca §i in cazul altor precizari de acest gen): Cdnd ai
sdfaci cale unde Ti-i cuvdntul / Ai heruvimi gata de-s repez[i]
ca vdntul (Ps. 17, 29-30).

221 Asa cum, din pacate, eronat au crezut I. C. Chitimia (a se vedea: Dosoftei, „Psaltirea

in versuri ", in Crestomatie de literaturd romdna veche, vol. II, op. cit., p. 162 s. u.) sau

asa cum inca mai crede Al. Andriescu.

De asemenea, ambii gresesc, in opinia noastra, cand considera ca originalul biblic e mai

sdrac din punct de vedere expresiv decat transpunerea poetica a mitropolitului.

Ceea ce caracterizeaza prin excelenta expresia biblica este concentrarea, laconismul

simbolico-profetic si paremiologic-metaforic.

Extrapolarea poetica a sensurilor este posibila tocmai datorita acestei concentrari care

ascunde un abis semnatic si care poate fi desfacuta apoi in parafrazari, prelucrari si

interpretari cat de mari si intinse, dupa cum se doreste.

Al. Andriescu dezavueaza, pe buna dreptate, curentul etnicizant, initiat de N. Iorga si

mostenit pana la E. Negrici, care sustine asa-zisa romdnizare a psalmilor lui Dosoftei,

dar considera pe mai departe valabila influenta folcloricd, afirmand, spre exemplu:

„Creatorul [lumii] este preamarit in mijlocul minunilor sale, cum spune inspirat

Dosoftei, talmacind imaginile biblice intr-o limbd poetica de inspiratie folcloricd, ce era

capabila, mladiata de el, sa le conserve si sa le restituie nealterata, daca nu imbogatita,

intreaga frumusete.

In aceasta picturd naivd, norii sunt scard la cer, creatorul isi mana caii iut ca vdntul,

ingerii cei cdlare ca gdndul mdrg de tare, prdpastea de-mbrdcdminte isi porneste apa

detunatd de porunca lui Dumnezeu...", etc, etc. , cf Al. Andriescu, Psalmii in literatura

romdna, Ed. Universitatii „Alexandru loan Cuza", Iasi, 2004, p. 24.

O astfel de perspective este cu totul eronata si este provocata de necunoastere in

domeniul teologiei mistice ortodoxe.

Insa, daca specialisti de o asemenea tinuta si care sunt de buna credinta cad intr-o

asemenea capcana, nu mai trebuie sa ne mai intrebam mai mult despre cum s-au produs

mistificarile din critica deceniilor trecute, cu atat mai mult cu cat erau solicitate masiv si

de intentii malefice.

Altfel, studiul lui Al. Andriescu este, din punct de vedere literar, solid si acrivic, si

multe din precizarile sale sunt foarte binevenite.

Antim Ivireanul, Opere, edi^ie critica si studiu introductiv de Gabriel Strempel, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1972, p. 105-106.

80

Asemenea zice §i Varlaam: Dumnedzdu, cela ce nice
inceput, nice svdrsit n 'are, carele iaste mai denainte decdt tofi
vecii, imbrdcat cu lumind neatinsd [neapropiata - I Tim. 6, 16]
si cu slavd negrditd, cdruia nu-I trebuia nice ceriu, nice
pdmdnt, nice altd lume ca sd-L prosldveascd, cd acestea toate
le ave intru sine, si era mdrit si sldvit deusebi de toatd lumea,
iard pentru mare mila Sa vru sd-s arate slava Sa lumiei,
[slava] carea o ave mainte incd de ce nu era lumea,
pentr 'aceea intdiufdcu ingerii ' .

Mai aproape, oarecum, de gandirea ortodoxa (ca §i de
Dumitru Staniloae §i chiar vorbitor pu^in de limba romana), un
teolog protestant existentialist, Jiirgen Moltmann - de§i, pe
traiect catolico-reformat, confunda fiinfa cu energiile/lucrarilG
lui Dumnezeu - afirma ca din vesnicie „Dumnezeu se
hotara§te sa-§i descopere propria slava. [...] In primul rand,
Dumnezeu se hotaraste pentru Impara^ie §i mai apoi pentru
create. De aceea fundamenteaza imparajia creajiei, crea^ia
fiind promisiunea reala a impara^iei"

Eroarea lui, din punct de vedere ortodox, este de a
considera ca „in slava Sa se descopera propria-i via^a §i fiinfa,
ve§nice" 226 : in slava Sa se descopera viafa lui Dumnezeu dar
nu fiinfa lui Dumnezeu. Fiinfa lui Dumnezeu ramane pururea
incomprehensibila ingerilor §i oamenilor.

Daca cerul e plin de slava lui Dumnezeu §i este populat
de puterile ingere§ti, la inceputul lumii, pdmdntul este mai
intai acoperit de ape, adica are prdpastea de-mbrdcdminte -
pentru ca, dupa cum am precizat, psalmul 103 urmare§te
ordinea celor §ase zile ale crea^iei.

Descoperindu-se apoi pamantul de sub ape, la porunca
lui Dumnezeu, §i munfdi, si dealuri nalte / S-or ivi, si sesuri
late (Ps. 103, 31-32), in locul in care sunt unite.

Pe langa poezia cosmicd, a naturii sdlbatice (cu mun^i,
ape, rami, hiare - cerbi, iepuri, lupi care sunt lei in original -,
pasari care slobod cdntece si glasuri) exista §i o naturd
domesticd (a§a cum sunt §i hiare salbatice §i dobitoace
domestice - o precizare anticipativa impotriva teoriei
evormioniste) injeleasa ca utilitard, utila omului, care este §i ea
demna de remarcat:

" 23 Varlaam, Cazania (1643), ed. ingrijita de J. Byck, Ed. Academiei RSR, Bucurejti,

1966, p. 377.

224 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/J%C3%BCrgen_Moltmann.

Jiirgen Moltmann, Dumnezeu in creafie. O perspectiva ecologica asupra creapei,
editori: Pr. Emil Jurcan si Pr. Jan Nicolae, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 2007, p. 105.
226 Ibidem.

81

Tu daifdnului sd creased,

Dobitoacelor sdpascd,

§i cresti pajistea cea moale,

De scoate grdul dinfoale,

De-s culeg oamenii hrand

Sd le hie si pre iarnd.

Cd scot pita cu sudoare

Sd mdndnce la rdcoare,

Din pdmdnt agonisitd

Pre porunca Ta cea svdntd.

§i le-ai dat vinul sd-sfacd
Veselie, sd le placd.

Cu oloi 221 sa-§ netezasca

Fafa si sd sd-ncrdvascd

Cupdinea cea de mdncare,

Sd sdfacd omul tare.

(Ps. 103, 55-70)

Secven^e asemanatoare ca in^eles descoperim §i in al^i
psalmi:

Demineafd cdnd ies[i], Tu dai razd,

§i de Tine cina sd-mfrdmsazd.

De Tine pdmdntul sd adapd,

§i de bisug nimenusd scapd.

Cdpdrdul Tdu, Dumnezdu, varsd,

De safdu gdtind tuturor masd.

Brazdele pdmdntului le-mbatd,

Sd rodeascd secere bogatd.

In ploi bune, vesele sd creased
Vipturile [roadele] si sd sd mulfascd.

Anul cu cunund l-ndroceste

§i cu de tot bine l-indulceste,

Cdmpii de grdsdme sd sd imple

227

Arhaism pentru ulei, dar pe care Eminescu II pastreaza in textele sale.

82

§i pustia grasd sd sd tdmple.

Inframsefe, dealurile nalte
Bucurie le-a-ncinge sd salte.

Sd-nvdscurd oile, mieorii,

§i s-or veseli secerdtorii

De zdpodii ce vor unda grdne,

§i tof vor cdnta sdtui de pdine.

(Ps. 64, 25-44)

Omul este in centrul acestui univers §i in aten^ia
primordiald I aurorald a lui Dumnezeu, care creeaza lumea
pentru el §i cu raza Sa il privegheaza inca de demineald.

Centralitatea omului in cosmos sau aceasta postura de
stapan al lumii, in care omul este deschis continuu spre
Dumnezeu si in relatie cu El (contrar antropocentrismului
renascentist), descopera aici o randuiala divina, o stare de fapt,
stabilita de Dumnezeu la originile lumii.

Ne intoarcem la poezia cosmicd, pentru ca ea va prilejui
pagini de literatura remarcabila, atat in perioada medievala, cat
§i in cea moderna.

Omul, pe care 1-am vazut pu^in mai devreme ca lucrdtor
al pamantului §i beneficiar al roadelor lui, este §i un
contemplativ .

Jdran sau pastor, indeletnicindu-se sa secere sau
ocupandu-se cu oile §i mieorii, el este chemat sa fie §i un
teolog §i literal filosof, care sa citeasca biblia cosmicd.

Nu trebuie sa a§tepte epoca moderna ca sa devind
contemplativ. Hie Moromete are predecesori.

In orice epoca, la orice varsta, a omului sau a istoriei,
adevaral ii este accesibil - precizare pe care o vom afla §i in
Istoria ieroglificd a lui Dimitrie Cantemir, pentru care §i
pruncii sub fafele maicd-sa sugdtori sunt in stare sa judece §i
sa in^eleaga crearea lumii ex nihil o de catre Dumnezeu.

Universul este luminiscent (Manuela Tanasescu zice
radios) §i reflectd frumuse^ea §i desavar§irea dumnezeiasca,
avand o rajiune cosmicd sadita in el, care dialogheaza cu
omul, ii povesteste acestuia (termenul aparjine Scripturii), ii
nareazd despre Creatorul lui:

' Personajul principal din volumul I al romanului Morometii de Marin Preda.

83

Cerurile spun 229 fdrd-ncetare

De slava Ta, Doamne, de cea mare,

§ifacerea mdnuloru-J svinte

Tdria dd-n tot vestea-nainte.

Zi din zi voroava izbucneste,

§i noaptea din nopate gdnd vesteste,

Cat nu este graiuri sd s-ascunzd,

Sau cuvinte sd nu sd rdspunzd.

(Ps. 18, 1-8)

Cosmosul acesta e o Sheherezada ~ in stare sa
povesteasca o mie si una de nopfi numai despre minunile lui
Dumnezeu.

E o povestire sau o narapune originard, care imprima
literaturii caracter animator, vivificator, un rol dia-logic,
logosific.

Literatura cosmica o anticipeaza pe cea umana, e
anterioara lui Ghilgames ' , povestirilor din Halima ' §i
intregii literaturi a lumii.

Aici nu se mai pune problema de anterioritatea sau
posterioritatea Bibliei sau a concepjiilor iudeo-cre§tine faja de
alte epopei sau filosofii antice, pentru ca exista o carte a
cdrjilor cosmica pe care tradijia bizantina §i ortodoxa o are
pururea in vedere, sub aspect dogmatic, dar pe care
catolicismul §i protestantismul, instituind rajiunea scolastica
(reprodusa ulterior si in filosofie prin argumentul ratiunii
suficiente, al lui Leibnitz ) §i, respectiv, centralitatea Bibliei
scrise, au exclus-o din teologia lor.

Reflexul stilistic e o raza a teologiei dogmatice, pentru
scriitorii no§tri medievali, ierarhi sau carturari mireni.

Vom avea prilejul sa observam aceasta imbinare dintre
teologie §i poezie cu prisosin^a §i in capitolele care vor urma.

Literatura §i poezia umana sunt secundare, in planul
na§terii (cosmosul precedd omul) sau ca act cultural, dar sunt
la fel de primordiale in percepjia §i reflectivitatea sa interioara
(de aceea Eminescu §i mul^i dintre scriitorii no§tri se intorc la

~ In Biblia ed. Bartolomeu Anania, 2001, este: cerurile povestesc slava lui Dumnezeu
(5it|yo0vtcu = povestesc, descriu, cf. Ps. 18, 2, in Septuaginta).

230 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eeherezada.

231 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Epopeea_lui_Ghilgame%C5%9F.

~ 32 Idem: http://biblior.net/istoria-literaturii -romane/literatura-eroica.html?page=2.
233 Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gottfried_Wilhelm_von_Leibniz.

84

copilarie ca la o varsta a sim^irii harului §i a convorbirii tainice
cu el).

Poezia §i povestirea cosmica au primordialitate, in
ordine temporala, iar omul este condeiul harului §i narator
reflector al aceleia§i frumuseti pe care o nareaza §i oglinda
cosmica.

Eminescu va reproduce magnific aceasta percep^ie
straveche vizionara (care n-are nimic de-a face cu platonismul
sau neoplatonismul, este chiar antagonica in raport cu aceste
teologii/filosofii), in poemul 0,-nielepciune, ai aripi de
ceard! 234 :

§i tot ce codrul a gdndit cujale

In umbra sapdtatd de lumini,

Ce spun: izvorul lunecdnd la vale,

Ce spune culmea, lunca de arini,

Ce spune noaptea cerurilor sale,

Ce lunii spun luceferii senini

Se adunau in rdsul meu, in pldnsu-mi,

De ma uitam rdpitpe mine insumi.

Omul, posesor al unei duble naturi, materiale §i
spirituale, este creat dupa chipul Sau, mai presus decat lumea
intreaga (pufdn nu de-atocma cu ingeri in slavd - Ps. 8, 17),
pentru ca universul irafional (logos alogos, cum il nume§te
Origen " ) nu are con§tiinJa ca sa perceapa aceasta asemanare,
insa omul da.

Omul strabate treptele cunoa§terii imediate §i ale
contemplajiei naturale, pentru a accede la o cunoa§tere §i o
contemplate spirituala mai presus de acestea, insuflata de
Dumnezeu:

„Cand marele David, datorita credinjei, a strabatut cu
mintea, in Dull, prin cele vazute, ca prin ni§te u§i incuiate, spre
cele inteligibile, §i a primit de la injelepciunea dumnezeiasca o
oarecare in^elegere a tainelor ce pot fi ajunse de oameni, a zis:
Addnc pe addnc cheamd intru glasul cdderii apelor Tale (Ps.
41,9).

Prin aceasta a indicat poate ca toata mintea
contemplativa care se aseamana, din pricina invizibilitajii

234 Puteti citi intregul poem aici: http://ro.wikisource.0rg/wiki/O,
n%C5%A3elepciune_ai_aripi_de_cear%C4%83 ! .

235 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Origen.

85

naturale §i a adancimii §i muljimii cugetarilor, cu un addnc,
dupa ce a strabatut toata oranduirea celor vazute §i a ajuns in
^ara celor inteligibile, §i apoi s-a ridicat §i peste acestea prin
mi§carea fulgeratoare a credinjei, [...] invoca precum se cuvine
injelepciunea duhovniceasca, sau addncul cu adevarat de
nestrabatut prin cunoa§tere [imediatd sau pur rafionalista], ca
sa-i daruiasca zvonul caderilor Sale de apa, dar nu cdderile
insele; adica cere sa-i daruiasca o oareceare infelegere a
credinfei, care sa-i faca cunoscute modurile §i ra^iunile
providen^ei dumnezeiesti referitoare la toate cele ce sunt
[exista]" 236 .

Treptele cunoa§terii urea spre vederea lui Dumnezeu
(teoptia). Dorul de Dumnezeu din om este eel care dore§te sa
vada fafa Sa, slava Sa, lumina Sa ve§nica:

Strigdnd mi-au venitu-mi amefald,
Mi-au amurfit limba-n osteneald.

Ochii sa tdmpira de zabava [a§teptare],

Dorind, Doamne, de svdnta Ta slava.

(Ps. 68, 7-10)

Cdndva de-as vedea-md sa-J ' pravesc in fafa,

Sa-m bucuri si mie sufletul de via fa,

Inema si trupul sa stea-n gdnduri bune

~ 36 Sfantul Maxim Marturisitoral, Ambigua, traducere din grece^te, introducere §i note

de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1983, p. 346.

Reproducem, de la acee§i pagina, nota 440, §i o parte din comentariul Parintelui

Staniloae:

„[...] Mintea noastra ca abis cheama mereu abisul dumnezeiesc. [...] Iar din abisul

dumnezeiesc se revarsa faptele Lui de iubire, darurile Lui, sensurile Lui, ca niste ape in

avalansa, pe care fiin^a noastra le primeste largindu-se continuu.

Abisul acesta nu poate fi vazut, nici valurile iubirii Sale spre lume, si in^elesurile si

motivele lor. Mintea noastra poate auzi numai zvonul acestor avalanse, ecoul lor. Si

aceasta, numai cand a trecut dincolo de toate chipurile si zvonurile finite ale lucrurilor

finite, care sunt produsele avalanselor divine.

Zvonul acesta nu ne da cunoasterea valurilor de iubire ale lui Dumnezeu, caci nu ne

mijloceste patrunderea in abis si nici avalansa apelor Lui. Aceasta n-am putea-o suporta.

Dar sesizarea zvonului apelor Lui e si ea o cunoa$tere si o traire. Si impresia a ceea ce

se cunoaste si se traieste e covarsitoare.

Caci abisul dumnezeiesc e totusi sim^it din zvonul supraformidabil al valurilor Lui de

putere si de iubire. Zvonul nu ne lasa numai cu o teologie negativa teoretica [teologia

apofatica ortodoxa, cea care vorbeste despre intunericul dumnezeiesc, este ceva diferit

de teologia negativa teoretica, si care II defineste pe Dumnezeu prin ceea ce nu este,

prin nega^ii: nu este vazut, nu este materie, nu este circumscris in spafiu si timp, etc.], ca

la Evagrie Ponticul [eretic], cum socoteste Hausherr sau chiar Hans Urs von Balthazar.

Prin acest zvon vine totusi ceva din abisul dumnezeiesc la noi; avem totusi o anumita

experien^a a lui".

86

De Domnul, de Cel viu, cat sa nu poci spune ' .
(Ps. 83, 7-10)

Ca la Tine este de viafdfdntdnd

§i-ntr-a Ta lucoare vom vedea lumind.

(Ps. 35,21-22)

Fiin^a umana se poate face parta§a, intra cuno§tinJa,
luminii dumnezeiesti §i viejii Sale cere§ti, prin duh:

§i Tu, Doamne svinte, im trimif lumind,
De-m luminezfaid cu razd senind.

§-al meu intunerec dobdndeste razd

Dintr-a Ta lucoare ce strdlumineazd.

(Ps. 17, 77-80)

Cugetul im svinfeste, ochii lumineazd

Dintr-a Ta strdlucoare de senind razd.

(Ps. 12,11-12)

Raza creatoare a luminii dumnezeie§ti (sesizabila adesea
§i in iconografia ortodoxa) este cea care il aduce pe om intra
fiin^a, din intunerecul nefiinjei, dar §i cea care il aduce din nou
la viaja, sco^andu-l din intunerecul pacatelor, al infernului
interior sau al Iadului propriu-zis.

Despre raza aceasta vom avea multe de discutat la
Eminescu, unde raza ta si geniul morfii este raza gandirii cei
eterne §i II reprezinta pe Cel ce este Izvoral viejii dar §i
Judecatorul caderii umane, pe care o pedepse§te cu moartea,
intr-o in^elegere inalta simbolica.

Isihasmul, remarcat §i de studiile literare ca fiind
invajatura spirituals fundamentala a Invdfdturilor lui Neagoe
Basarab, dar §i a Cazaniilor lui Coresi §i Varlaam - sursele de
baza fiind identificate in omiliile lui loan Caleca §i Calist
Patriarhul, doi patriarhi isiha§ti, al doilea fiind ucenic al
Sfantului Grigorie Sinaitul (din acela§i Calist Patriarhul,
Eminescu obisnuia sa copieze sarguincios in caietele sale,

Cat sa nu poci spune este foarte probabil o parafraza la cuvintele de nespus de la II
Cor. 12, 2-4: „Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani - fie in trap, nu stiu;
fie in afara de trap, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pana la al treilea
cer. Si-1 stiu pe un astfel de om - fie in trap, fie in afara de trap, nu stiu, Dumnezeu stie
-, ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le
graiasca (subl. n.)".

87

descoperind, intr-o rugaciune a acestuia, cea mai buna
cunoastere si descriere - in opinia lui Eminescu - a naturii
umane) -, se poate sesiza §i in formula poetica oferita de
Dosoftei Psaltirei.

Slava lui Dumnezeu (strdlucirea fetei lui Dumnezeu)
sau lumina dumnezeiasca este cople§itoare, este numita negura
pentru ca este intuneric supraluminos, dupa cum am precizat
deja, mai devreme:

Lumina scripeste supt svinte-T picioare
Cu negura groasd de grea strdlucoare.

Cdnd ai safari cale unde Ji-i cuvdntul,
Ai heruvimi gata de-s repez ca vdntul.

Pus-ai intunerec de-T ascunzi lumina,
Cu solas de ape ce-aifdcut cu mdna.

§ipre denainte-T nuorii fac cale,
Cu ploaie aprinsa curdnd [curgand] ca o vale.

(Ps. 17,27-34)

Cine poate sta sa vazd

De pre nouri cum dai raza?

Ca de-atocma nu Ji-i nime,

Nice gios, nice-n nalfime. /.../

Cu neguri este Tavorul,
Ermonul i-i nalt pogorul.

Abi-asteapta sa Te vazd,

Depre ddnsii 238 sa dai raza...

(Ps. 88,25-28, 51-54)

Aceea§i slava dumnezeiasca a fost vazuta de departe de
poporul lui Israel, pe muntele Sinai, §i in Vechiul Testament
(intr-o injelegere duhovniceasca, munfii semnifica inalfimea
vederii §i a cunoa§terii).

Doar ca, atunci „cand Dumnezeu ameninja, norul este
intunecos, ca pe Muntele Sinai.

38 De pe mun^ii Tabor §i Ermon, pe care Hristos Si-a dezvaluit Apostolilor slava Sa
dumnezeiasca.

88

Ca spune Scriptura: A intrat Moise in nor si in negurd;
si ca aburul, asa se purtafumul [Ie§. 24, 18].

Profetul David, vorbind de ameninjarea lui Dumnezeu,
spune: Intunecoasd apd in norii vdzduhului [Ps. 17, 3]"239.
Sau:

Pre denainte-I foe merge,
De arde ceifdrd lege.

Fulgerile Lui cu para
Ard de sa vddpreste fard.

Pamdntul sd-mplu de fried,
Munfdi sa topesc de pica

§i curd ca neste ceard,
Vdzdnd pre Domnul in fard.

§i defafa Lui cea svdntd
Tot pamdntul sa spdimdntd.

Cerurile grdiesc toate,
De-I spun dreptatea-n gloate.

§i tof oamenii vdzurd

Slava Lui de sd-ncrezurd.

(Ps. 96, 11-24)

Atat in Vechiul Testament, cat §i in Noul Testament,
adica atat inainte cat §i dupa intruparea Cuvantului lui
Dumnezeu, oamenii au vazut aceeasj slava ve§nica a Treimii,
cei carora S-a revelat, pentru ca mantuirea oamenilor a fost §i
este sinonima cu indumnezeirea lor:

„Sfantul Grigorie Palama opereaza cu o in^elegere mai
subtil nuanjata a no^iunilor de mdntuire §i indumnezeire, care
ii permite printre altele sa evite un hiat dintre Vechiul §i Noul
Testament §i sa afirme, din contra, continuitatea teofaniilor §i
identitatea revelajiei §i a experien^ei ei indumnezeitoare in
cele doua Testamente.

In intreaga istorie a manturii, oamenilor li se descopera
aceea§i slava necreata a lui Dumnezeu vazuta de patriarhi,
profe^i, Maria, apostoli, sfinji, intr-un proces sinergic de urcus.

~ 39 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii laMatei, op. cit., p. 651.

89

ascetico-contemplativ al omului §i de pogorare energetica a lui
Dumnezeu" 240 .

Vederea luminii dumnezeie§ti cu ochii inimii, ai
duhului, ramane dezideratul aflat in central spiritualita^ii
ortodoxe, a§a cum il traduce Dosoftei in psalmii versifica^i, in
descendenja tradijiei apostolice §i patristice.

Ceea ce face posibila aceasta revelare sau extaz mistic
este paza inimii si a minfii de gandurile intinate, insojita de
rugaciunea neincetata, nepticd sau veghetoare:

Pentru-aceea va luaf sama tot omul,
De va rugaf cu tot gdndul cdtrd Domnul.

§iferif sd nu va scape gdnd din minte,

Ce sdprdznuif in ruga cu herbinte.

(Ps. 75, 23-26)

Cd vei zidi, Doamne svinte,

Sionul ca de mainte

§i J-vei ivi svdntafafd

Cu slavd si cu dulceafd.

Cd le vei cduta de ruga

Celor din pedeapsd lungd,

§i de dans nu-J vafi greafd,

[De cei] Ce sd roagd cu dulceafd. /.../

§i Domnul din ceri, ddnd razd,

Cautd spre pdmdnt sd vazd

§i s-auzd de durere

Celor ferecafi in here [fiare, lanjuri] /. . ./

Sd-m dai veste si cu bine

Pentru zdle ce-am pufdne,

§i cdnd im vei lua viafa,

Ma rog, Doamne, sd-T vdzfafa.

(Ps. 101, 53-60, 67-70, 83-86)

Pentru isiha§ti, exista §i rugaciunea tdcerii inaintea lui
Dumnezeu: Tu, Doamne, mi-ascultd / Ruga din tdcere (Ps. 53,
7-8). „Tacerea este taina veacului viitor" .

240 Diac. loan I. Ica Jr., op. cit, p. 196.

90

Dar versul lui Dosoftei nu poate sa nu ne aminteasca
Psalmul arghezian: Ruga mea e fdrd cuvinte, / §i cdntul,
Doamne, mi-e fdrd glas. / Nu-fi cer nimic. Nimic fi-aduc
aminte. / Din vesnicia ta nu sunt mdcar un ceas. // Nici
rugdciunea, poeate, nu mi-e rugdciune, / Nici omul meu nu-i,
poate, omenesc. / Ard cdtre tine-ncet, ca un tdciune / Te caut
mut, te-nchipui, te gdndesc.

Ceea ce, in contextul epocii moderne, poate fi interpretat
ca nihilism §i revoltd, daca e privit in matca sa tradijionala, se
descopera a fi anihilare de sine §i de egoul propriu, ascetica, §i
care se mai nume§te §i pocdinfd, in aceea§i tradi^ie, ignorata
adesea de studiile literare.

Pentru con§tiinJa ascetica ortodoxa, intoarcerea la nihil
inseamna intoarcerea la materialul de create al lui Dumnezeu
(awa Sofronie de la Essex ) §i oferire de sine spre
remodelare de catre acela§i Creator care 1-a extras pe om din
nefiinja §i 1-a destinat viejii §i slavei Sale eterne.

Fara prea multa adancire in subtilita^ile teologice -
macar §i teoretic, acestea ar fi trebuit sa constituie o platforma
de cercetare pentru determinarea particularitajilor poeziei sale
-, Tudor Arghezi a fost transplantat din pamantul culturii
sale monastice direct in arealul teologiei protestante a lui Karl
Barth 244 §i Paul Tillich 245 , pe care ar fi anticipand-o.

Vom reveni insa asupra acestei dezbateri la momentul
potrivit.

Lumina lui Dumnezeu este slava nesfar§ita a Bisericii
sau Imparajiei ve§nice (C-am indrdgit, Doamne, a Ta svdntd
casd [Biserica], / Pentr-a eifrdmsefe sa fie aleasd. / Cu slava
Ta, Doamne, ce o lumineazd, / De da cuviinfd si sloboade
razd. - Ps. 25, 17-20), dar este §i focul eel nestins care arde
ve§nic pe cei necuraji: Sd-i pui ca cuptoriul ce arde cu para, /
'Nvremea [aratarii] fefii Tale, cdndvei veni-n fara (Ps. 20, 23-
24), cand vei veni, adica, pe pamant, a doua oara, la Judecata.

Daca cerul material, sensibil, era o urzeald cu stele,
imparajia cerului, cea spirituals, este de mdtasd (sonoritdfi
argheziene de felul acesta sunt arhiprezente in psalmii lui
Dosoftei §i ne orienteaza spre o decriptare mult mai fina §i mai

Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinfe, in Filocala romdneasca, vol. X,
traducere, introducere si note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR,
Bucuresti, 1981, p. 474.
242 Fericitul Sofronie Saharov: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29.

243 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi.

244 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Barth.

245 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Tillich.

91

subtila a materialitdfilor - gresit intelese si definite ca „cea
mai groasa materialitate" 246 - poetului modern: Niciodata
toamna nu fu mai frumoasd / Sufletului nostru bucuros de
moarte. / Palid asternut e sesul cu mdtasd. / Norilor copacii le
urzesc brocarte - Niciodata toamna), fiind zidita prin urzeala
rugaciunii neincetate a ziditorilor (dvorefi) care inalja Biserica
Lui, ale carei pietre sunt ei in§i§i:

... §erbii tof ce slujif pregiur Domnul,

Carii dvorif la Domnul in casa [biserica],

In curfdle cele de mdtasd.

§i nopfdle fdind dvorbd lungd [cu Dumnezeu],

Vd radical mdnule pre ruga,

In locurile Lui cele svinte,

Cu rugdciuni la Domnul priimite.

(Ps. 133,4-10)

Zice §i in alta parte de svdnta Ta casa [Biserica ve§nica]
care are vesmdnt de mdtasd (Ps. 73, 13-14), ca §i despre faptul
ca toata creajia materials, sensibila, va fi transfigurata la a
doua venire a Domnului, §i atunci cerul §i pamantul vor fi ca
haina ponosdtd §i Li s-a destrdma fdptura / Din hire [fire], ca
vechitura. / §i li-i depdna ca tortul, / De sd vor schimba cu
totul (Ps. 101,95-100).

Este adevarat ca se poate vorbi aici despre o asemanare
cu ocupajia tradijionala romaneasca a torsului §i Jesutului dar,
in acela§i timp, imaginile plastice ale lui Dosoftei nu sunt doar
simple figuri de stil, inspirate de o imaginafie populard, ci
reprezinta, secondand referatul biblic, o dezvoltare, o detaliere
imagistica a unei expresii a Scripturii, din psalmul 101, 27
(Psaltirea ne-versificata) care precizeaza ca faptura mainilor
Lui, cerul §i pamantul, vor imbatrani §i vor fi ca o haina veche,
atunci cand va veni Dumnezeu Cuvantul §i va transfigura
lumea aceasta §i-i va judeca pe oameni.

Anticipam, dar acest procedeu literar, prin care este
extrapolata metaforic o sintagma biblica, il vom semnala mai
tarziu la Cantemir §i apoi la Eminescu §i nu cred ca gre§esc
daca spun ca precedentul Dosoftei, cu autoritatea lui ierarhica
§i eclasiala, a ingaduit §i a deschis calea pentru aceasta
libertate literar a pe care §i-au insu§it-o ulterior §i al^i scriitori.

Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romdne. 5 secole de literaturd, Ed.
Paralela 45, p. 624.

92

Nu vom trece cu vederea nici o anumita libertate de
limbaj, specifica lui Dosoftei, §i care este inrudita cu vorbirea
naturala (ca sa folosim un eufemism) a lui Arghezi, autorul de
Psalmi moderni, purtat in vecinatatea revoltei nihiliste tocmai
din cauza nedescifrarii corecte a limbajului sau dur, coroziv,
plin de asperitaji §i pe deasupra, eliptic.

Dar la aceasta discujie ne vom intoarce mai tarziu.

Pe de alta parte, nu ne mai miram de Arghezi, cand
Dosoftei insu§i, cat era el de mitropolit, a fost condus pe panta
laicizdrii §i a secularizdrii, pe care, pe traseu exegetic, vor
aluneca §i Miron Costin, Cantemir, cronicarii..., as. putea
spune: tofi cu tofii.

Recent insa, cineva semnaleaza ca, savar§ind
versificarea Psaltirei, Dosoftei avea mai intai de toate, inaintea
ochilor, „turma pe care trebuia sa o conduca" §i ca „nu e manat
in primul rand de rigori prozodice, ci de exprimarea cat mai
adecvata a sensului cre§tin.

Desigur, pentru noi, azi, descifrarea este mai grea -
multe conotajii in mare parte s-au pierdut, cum ar fi cele ale
elementelor naturale (cer, pamant, apa, izvoare, mmni, diverse
animale etc.), de aici impresia ca prin unele adaosuri
mitropolitul partial ar fi laicizat textul"

A§a, spre exemplu, Eugen Negrici a considerat ca
versificatorul, „cautand rima la cuvantul Ierusalimul, el a trezit
o imagine realistica de un umor involuntar, prin sunetul laic pe
care il confine: Doamne svinte, pdgdnii venird/In fara Ta de o
rdsdpird /.../ §i fecerd Ierusalimul / Ca o cramd cdnd i sd ia
vinul [Ps. 78, 1-2, 5-6]" 248 .

Numai ca lasarea Ierusalimului ca o cramd de catre cei
care il darama §i-l jefuiesc, nu este o comparable metaforica
nascuta de imagina^ia lui Dosoftei, aceasta exprimare exista in
traducerile anterioare ale Psaltirei (Psaltirea §cheiand §i cea
coresiana 249 ) §i se pastreaza, ulterior, §i in Biblia de la 1688 250 .

Manuela Tanasescu, socotind ca semnificajiile mistice §i
profetice ale vinului ar trebui sa fie indubitabile, considera ca

247 Manuela Tanasescu, op. cit., p. 332-333.

248 Eugen Negrici, Poezia medievala..., op. cit., p. 52.

249 Cf. Al. Andriescu, Psalmii in literatura romdna, Ed. Universita^ii „Aleaxandru loan

Cuza", Iasi, 2004, p. 20-22.

" 50 E drept ca traducerile moderne renun^a la aceasta op^iune pentru o varianta adaptatd

la percep^ia unui public nerabdator cu simbolurile adanci: „facut-au din Ierusalim ruina"

(Ps. 78, 1 -Biblia 1988).

In edi^ia Bartolomau Anania, 2001, se spune „facut-au Ierusalimul coliba pradata", cu

precizarea, la nota de subsol, ca sensul literal este „facut-au Ierusalimul ca si cum ar fi

fost o coliba a paznicului livezii (sau viei)".

93

eroarea de interpretare a lui Negrici este „simptomatica pentru
condi^ia receptarii literaturii vechi: secularizarea a mers atat de
departe incat a reu§it sa puna intre paranteze o buna parte din
zestrea noastra culturala, lipsindu-ne de o vasta mo§tenire §i
amputandu-ne capacitatea de a o mai valorifica.

Astfel pierdem sensul cutremurator al profanarii
Ierusalimului, §i, ca urmare a acestei pagubiri semantice,
pentru noi, azi, lumea intreaga i§i pierde sacralitatea, nu mai
este o vie sdditd de mana Domnului, cum afla cre§tinii in
fiecare duminica, ci se transforma intr-o crdsmd la margine de
autostrada" 251 .

In acela§i simptom secularizant as. integra §i
folclorizarea abuzivd:

„Nevoit sa inventeze un limbaj poetic, Dosoftei va folosi
in structura lingvistica a imaginilor elemente populare in
primul rand.

Recunoastem cu u§urhr£a in psalmul 7, v. 41-42, din
versiunea poetica a lui Dosoftei, un foarte cunoscut proverb
romanesc adaptat de circumstan^a nevoilor versificarii: Cine va
sdpa groapd altuia sd-l surpe, / Sdngur §-va cddea-n rdpd §i
viafa §-a rupe" .

Sursa lui Dosoftei nu este paremiologia popular 'd, a§a
cum propunea Al. Andriescu - de§i recunoa§tea ca imaginea se
regase§te §i in Psaltirea §cheiand - ci Scriptura, in mod
indubitabil: „Groapa a sapat §i a adancit-o §i va cadea in
groapa pe care a facut-o" (Ps. 7, 15), „Sapat-au inaintea mea
groapa §i au cazut in ea" (Ps. 56, 9), „Cel ce umbla fara
prihana va fi mantuit, iar cine apuca pe cai strambe va cadea
intr-o groapa" (Pilde 28, 18), „Cel ce sapa o groapa poate sa
cada in ea" (Eccl. 10, 8), „Se cuvine oare a rasplati cu rau
pentru bine? Ei insa sapa groapa sufletului meu" (Ier. 18, 19),
etc.

Sensul biblic este acesta: a sapa groapa altuia inseamna
a-i dori sau chiar a-i pregati mormantul, moartea, dar
Dumnezeu dejoaca planurile uneltitorilor. In niciun caz nu e
un proverb popular.

Dar sa mergem mai departe. Dumnezeu Se zide§te insu§i
ca o cetate in cei ce se roaga (cf. Lc. 17, 21: impdrdfia lui
Dumnezeu este induntrul vostru) cu nadejdea in mutarea din

251 Manuela Tanasescu, op. cit., p. 333-334.

~ l2 Al. Andriescu, Studiu introductiv la: Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p.
XXXVII.

94

Ierusalimul eel de jos in eel de sus §i din mulfimea de aici la
mosnenii care au parte cu El:

Ma veselesc de vestea ce-m vine,

De ma-mbie drepfii cu sine

Sa-ntram catra Dumnezau in casa,

La curtea cea svdnta ce-s aleasd.

Eram oarecdnd stand cu mulfime

In curtea ta, Ierusalime,

Ce si de-acmu incd ni-om sui-ne,

De ne-a spori Dumnezau cu bine,

Cu mosnenii Tai ce le fdi parte,

Unde Te zidesti ca o cetate.

(Ps. 121, 1-10)

Dorul de Dumnezeu, care, in termenii Scripturii, este o
sete a sufletului §i a trupului, in acela§i timp, o ardere a intregii
fiin^e umane in dragostea pentru El, este descris §i de Dosoftei
in detalii aproape fiziologice, de un realism al suferin^ei
interioare ce caracterizeaza aceasta tensiune a a§teptarii vederii
Sale, care sta - dupa cum se observa - alaturi de expresii
mistice §i simbolice care sunt total straine de sfera
descriptivismului realist:

In ce chip doreste cerbul defdntdna,

Cdndu-l strange setea de-l arde-n plamdna,

Sufi etui mieu, Doamne, asa Te doreste,

Cu sete aprinsa, de ma vestezeste.

Miselul [sarmanul] mieu suflet de Tine-nsateaza,
De Domnul putemic si viu, sa Te vaza.

Cdndva de-as agiunge sa Te vaz in fa fa,
Sa-m astdmpdr de sete in trai de dulceafa.

De-aceasta mi-ijele cu inema arsa
§i ochii miei lacrami in tot ceasul varsd, /.../

Unde-mi vine-aminte de svdnta Tafafd,

Mi se varsd-n suflet raceala de gheafd,

De dor ce m-agiunge de svdnta Ta casa

§i de corturi tinse infuni de matasd.

95

(Ps. 41,1-10, 13-16)

Corturile sfinjilor in Rai, tinse in funi de mdtasd,
reprezinta o imagine mistica exprimata in termenii concretejii,
dar care nu intenjioneaza decat sa constituie o realitate
sugestiva, indicii simbolice catre o hermeneutica anume.

In schimb, suferinjele descrise mai sus sunt, in acela§i
timp, launtrice §i fizice, reale §i realist expuse, avandu-§i insa
originea in durerea de natura spirituala.

Cele relatate in acest psalm Jin, intr-o injelegere
ortodoxa, de o anumita experienja mistica, insa nu mai intram
in amanunte.

Rejinem faptul ca dorul de a-L vedea pe Dumnezeu, de
a trai revelarea Sa intra lumina necreata a haralui Sau, este
unul sfasjetor §i caracterizeaza in mod esenjial spiritualitatea
oamenilor de pe aceste meleaguri.

De aici §i pana la poetul mdhnirilor abstracte ' , cum il
definea G. Calinescu pe Dosoftei, este o distanja semnificativa.

Dorul psalmistului este foarte concret, nu e abstract, a§a
cum slava lui Dumnezeu nu e o abstracfiune, ci o realitate
concreta, chiar daca nemateriala - concretejea ei depa§e§te
infinit umbra materiei, a lumii care e vis siparere.

Tot la fel simbolurile mistice nu se pot incadra la
abstracfiuni, pentra ca sunt, de fapt, vederi extatice.

Isihastului i se indica sa-§i indrepte cugetarea spre
umilinja §i recunoa§terea pacatelor, dar §i spre amintirea
Raiului §i a Iadului, ca cele doua alternative ve§nice care ii
sunt puse inainte omului, spre alegere.

Descriind dorul sau de Paradis, in parafraza pe care o
face psalmilor davidieni, Dosoftei reu§e§te sa ne ofere o
imagine a Raiului absolut tulburatoare - §i se va putea face o
comparajie intre aceasta §i descrierile similare ca subiect pe
care le prezinta Varlaam §i Cantemir, pe care le vom reproduce
intr-un capitol viitor.

Spre deosebire de cei doi amintiji, dintre care Varlaam
insista pe starea de beatitudine a Sfinjilor, iar Cantemir asupra
framusejii neputrede a naturii paradisiace, Dosoftei ne
reprezinta curfile Domnului intr-o incredibila nota de

" ,3 „Dosoftei are acea curgere mieroasa a limbii, densitatea de lichid greu a frazei,
materialitatea vorbei, care dau mireasma mahnirilor abstracte" - G. Calinescu, Istoria
literaturii romdne. De la origini pana in prezent, edi^ie noua revazuta de autor, text
stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, p. 49.

96

sensibilitate §i ginga§ie (la care nu ne-am fi a§teptat),
subliniata prin comparajii cu universul neinsemnat - care ne
indeamna sa reflectam la predilec^ia lui Arghezi (ii putem
enumera tot aici §i pe Eminescu, Toparceanu 254 , Ion Barbu,
Eugen Ionescu, ultimul debutand cu Elegit pentru fUn^e mici)
pentru acela§i tip de atenfie, dar §i la apeten^a, redirec^ionata, a
poe^ilor prepa§opti§ti pentru dragalasenii §i diminutivari:

Cdtu-s de iubite si de dragalase
§irurile Tale cele de salase 255 /

O, Dumnezau svinte, cd eu nice-n visuri,

Nice-n desteptare nu-Tuit de siruri,

De le duce dorul miselul mieu suflet,

§i curfale Tale nu-m mai ies din cuget. /. . ./

Ca o vrabiufa ce sa incuibeaza

'N stresina de casa deaca sa-nsareaza,

§i ca turtureaua de cuib ce-s gateaza,

De de-abia asteapta cu pui sa sa vaza,

Ase mi-e de grija sa Te vaz mai tare,

O, Dumnezau svinte, -njartve la oltare [altare].

Ca Dumnezau Tu-m esti, si de-mparafaie

Nime nu-i ca Tine cuvdntul sd-s fdie.

Ferice de-acela cine lacuieste

In svdnta Ta casa de Te prosldveste. /.../

Cdnd va veni mare valea de pldnsoare 256 ,

Cdnd Domnul vaface giudef si strdnsoare, /.../

Atunce direpfii tdlnis bun vorface

Intre lucori svinte de ingeri cu pace.

(Ps. 83, 1-6, 11-20, 25-26, 29-30)

Sfhnii - §i sfinjenia - sunt percepuji aici ca facand parte
din paradigma nevinova^iei §i a sensibilitajii absolute, a
prunciei desavar§ite in ce prive§te rautatea.

254 George Toparceanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Top%C3%AErceanu.

~ 55 Sirurile de salase constituie o parafraza la: „In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt"

(In. 14,2).

Valea de pldnsoare inseamna valea pldngerii sau valea lui Iosafat, in care va avea
loc Judecata.
257 Tdlnis = intdlnis, intalnire (?).

97

In privelistea oferita de Dosoftei, Raiul este locul
neprihanirii, al inocenjei inimii: de nu vd vefi intoarce si nu
vefi fi precum pruncii, nu vefi intra in impdrdfia cerurilor (Mt.
18,3).

Despre mitropolitul Dosoftei, Ion Neculce afirma ca era
pre invdfat, multe limbi stie: elineste, latineste, sloveneste si
altd addncd carte si-nvdfdturd, deplin cdlugdr si cucernic, si
bland ca un miel. In fara noastrd pe-ceasta vreme nu este om
ca acela [...] ca dzic oamenii cd-i sfdnt

Dupa caracterizarea lui Neculce, putem spune ca
Dosoftei a implinit preceptul: fifi dar infelepfi ca serpii si
nevinovafi ca porumbeii (Mt. 10, 16).

Daca a§a trebuie sa fie sfinjii §i drep^ii, pe de alta parte,
psalmii urmaresc indeaproape §i psihologia pacatosului, a
omului care se lupta cu Dumnezeu, teomah, care-i prigone§te
pe cei nevinova^i §i care se afla, din punct de vedere
caracterologic, la antipodul a ceea ce este omul credincios:

Rddicd-Te, Doamne, cu a Ta tdrie,
Sa sa pdrdseascd omul de mdndrie /.../
Dard cdce, Doamne, Te mutas departe

La loc de nevoaie si de greutate,
§ipre necuratul lasi de sa dezmiardd,
De sa sdmefeste pre misel [sarman] si-lpradd?

Sfatul si voroava cefac necurafdi

Tind sdlfe si lafuri sa stricepe alfdi. /.../

Ca si pdcdtosul cu mult sdfdleste

In dezmierddciune, cdce-i prisoseste.

Asupreleface, si-l grdiesc de bine 260 ,
Mdnie pre Domnul cu rdu ce-are-n sine.

§i nu va sa cerce sd-s aflefolosul [sufletesc],
Ce std-ntr-a sapizmd-n tot ceas pdcdtosul.

258

Ion Neculce, Letopiseful fdrii Moldovei, ed. critica §i studiu introd. de Gabriel
Strempel, Ed. Minerva, Bucure?ti,1982, p. 313-314.

~ 59 Dosoftei urmareste cu fidelitate ideea psalmilor din Scriptura. A nu se deduce de aici
vreo indepartare de filiera biblica si ortodoxa si vreo apropiere de cugetarea nihilista.
De asemenea, interoga^ii virulente de genul acesteia, care sunt de fapt un |ipat catre
Dumnezeu, se pot regasi nu de purine ori in Scriptura si prezen^a lor pledeaza pentru
neintemeierea catalogarilor frugale ca sceptici si nihilisti, pe baza unor exprimari
similare, a unora din poe^ii sau scriitorii nostri moderni.

260 E laudat de al^ii eel pacatos, pentru ca e puternic si isi permite sa faca nedrepta^i si sa
ramana nepedepsit.

98

De tof dumnezaii maipresus sa urea
§i caile sale pre [in] tot ceasul spurca.

Vor lipsi dinfafa-i a Tale giudefe,
Ca-n svdnta Ta lege n-a vrea sa sa-nvefe.

§i cace s-va-nvince preste tof pizmasii,

Inema i-va zdee sa nu-s mutepasii

Din ruda de rudapdna nu vaface

Peste toata lumea vrajba si nepace.

Gura i-este plina de amaraciune,
De blastam, de hula si de-nseldciune.

Supt limba lui este trudd si durere,
§i-n gdndul sau poarta safaca [altora] scadere.

Ascuns sa supune-n lesnici cu bogafdi,
Ca sa vicleneasca, sa nu-l prinza alfdi.

Cearca sa gaseasca vreme pre-ndemdna
Intru sa ucigapre celfara vina.

§i cu ochii lacomipre misel [sarman] praveste,

Ca leu in ograda ascuns lesuieste,

Tupila s-apuce si sa capuiasca,

Pre misel sa traga-n laf si sa-l smer eased

(Ps. 9, 53-54, 59-64, 67-92)

Cred ca este o prima conturare literara deosebita, in
limba romana, a personajului negativ, cu elemente de analiza
care tinde spre mari adancimi psihologice.

Pacatosul fara de minte ameninja pe eel ce-§i pune
increderea in Dumnezeu: Zica cat le place ceia ce n-au minte,
/ De vor sa ma sparie cu a lor cuvinte, / Sa fug pre la munte cu
padure deasa, / Ca o vrabiu}a sa mdi 263 [sa ramai] fara casa
(Ps. 10,2-6).

261 Adica n-are niciun Dumnezeu.

262 Sa-l smereasca in sensul: sa-i faca rau sau chiar sau sa-l ucida.

" S3 Verb arhaic, pe care il mai foloseste insa Emmescu: Astfel ades eu nopti intregi am

mas / Bland inganat de-al valurilor glas (Fiind baiet paduri cutreieram).

99

Dar, in viziunea lui Dosoftei, fericirea §i puterea nu Jin
de evidenja: Strdmbdtatea cine o iubeste, / Acela el sdngur
sufletul s-ureste (Ps. 10, 19-20) §i Ce folos este de cinste /
Omului fdrd de minte, / Ce-si da firea omeneascd / Pre fire
dobitoceascd (Ps. 48, 39-42).

Dumnezeu, care-ndelung rabdd si tace (Ps. 9, 98), care
Milosu-i si-ndurat Domnul / Cd rabdd-ndelung pre omul, / §i
cu mila Sa cea mare / Ne fereste de certare. / Nu ne fdne-n
veci mdnie / Prin pdcate, cu urgie... (Ps. 102, 27-32), este insa
inspaimantator atunci cand Se manie pe cerbicia umana - §i
Dosoftei ne procura din nou pagini impresionante de poezie:

Piatrd cujdratec, cufoc impreund,
Cu multd tdrie Domnul din ceri tuna.

Da-§-va de sus glasul, sdgef va trimite,
Gregifii sd-§ moaie inemi impietrite.

Pre pizma§ goni-i-va cufulgere multe
§i le va da spaimd cu sdgef mdnunte.

Mdrile sdca-va de s-a vedeafundul,
Apele fugi-vor de-a rdmdnea prundul,

De ingrozdturd §i de grea-nfocare

Ce-a sa slobozeascd Domnul cu suflare.

(Ps. 17, 35-43)

Dumnezd, din svdntul Tdu sdlasfaci cale,
Cand stolesti cdtre rdzboi ostile Tale. /.../

Cand Te-ai pogordt la dans intr-acea fard,

Toate apele cu sdnge sd-nchegard.

§i cu urlete ploi mare vdrsa tare,

De herbea undele-n bezne ca-n cdldare.

§i din nuori mergea hreamdt si sdgete,
Sd-ngrozeascd eghiptenii, sa sa certe 264 .

Glasul tunetului Tdu trdsniia-n roatd,
De-T lumina fulgerile lumea toatd.

264

Sa se pocaiasca egiptenii.

100

S-au strdmutat de cutremur pdmdntul,

Cdndai tdiat cale-n mare cu cuvdntul,

De-ai uscat intr-insd vaduri in vdnt mare,

Cd Tu, Doamne, aifdcut cdrdriprin mare.

(Ps. 76,31-32,41-52)

Psalmii incep o tradijie pe care o va urma Ecclesiastul,
cea a denigrarii de§ertaciunilor lume§ti §i a vanita^ii umane.

Tema aceasta a facut cariera in literatura romaneasca.

Lumea §i omul sunt mari minuni ale lui Dumnezeu, dar,
in comparable cu Dumnezeu insu§i, ele - parafrazand pe
Eminescu - n-ajung nici umbra mdrefiei Tale (Fata-n grddina
de aur):

Zdlele cu numdr mis la Tine-n palmd,
Nainte-T mi-i statul nice de o samd.

Cd lumea aceasta-i ca o mizd mica,
Omul, cat de-a hirea, este o nemicd.

De vreme ce trece ca o umbra rard,

Zddar sd trude§te de zipdnd-n sard,

De s-agoniseste s-aibd si pre mdine;

Strdnsura ce strange nu sti cui rdmdne.

(Ps. 38, 15-22)

Sd te temi de zi cumplitd,
Sd nu-f dea de cdlcdi smdntd.

Cela ce ai bogdfie,

Sd nu stai in sdmefdie,

Ni s-aibi nddejde-n frate [in rude],

Sau in om, la greutate.

§i cu ce s chimb va da omul,

Sd sd schimbe de la Domnul?

Cu pre\ de rdscumpdrare

Sufletului, de pierzare?

Fi-i-va truda [munca ve§nica] nencetatd,

Cd la iadnu vafiplatd.

(Ps. 48, 13-24)

101

Nu-ntoarce, Doamne, pre omul
Sd-l cuprinzd-n jele somnul
C-ai zds sd sd-ntoarcd-n find
Tot omul de supt lumind.

De i-arfi viafa [atat] de lungd

'Ntr-o mie de a[n]i s-agiungd,

Naintea Ta este scurtd

Ca cea zi de ieri trecutd.

§i ca strajea cea de noapte
Ii sunt zdlele lui toate.

Ca neste segi, fdrd treabd,
I sd tree a[n]ii cu greabd,

Ca otava ce sd trece

De soare si de vdnt rce,

De demineafd-i cufloare,

Sara-i vestedd de soare,

A doua zi sd usucd,

Ca-n cuptori cdndo aruncd. /.../

§i de svdnta Ta lumind

Veacul nostru ne-nstrdind.

Zdlele noastre le neacd

Urgia Ta si le sacd.

A[n\ii ni sd tree cu grabd,
Ca o painjind slabd.
(Ps. 89,9-26,31-36)

Pleacd-T auzul spre mine
§i sd-m hii, Doamne, cu bine.

§i la ce zi Ti-oi striga-Te,

Sd-mi auz[i] de greutate,

Cd-m tree zdlele cafumul,

Oasele mi-s sdei ca scrumul.

Ca neste iarbd tdiatd
M-este inema sdcatd.

265 Sa nu-1 ajunga moartea fiind deznadajduit.

102

Ca std uitatd de mine,
Ce-am uitat sd mdndnc pdine.

De suspinuri si dejele
Mi-am lipitu-mi os depiele.

De-atocma cu pelecanul,

Prin pustii petrec tot anul,

§i ca corbul eel de noapte

Im petrec zdlele toate,

Ca o vrabie ram as a

In supt stresind de casd.

Toatd zua mi sd strdmbd

Pizmasii miei, de-mfac scdrbd,

§i ceia ce md-mbuneazd

Fac giurdmdnt sd mdpiarzd.

Am mdncat pdine de zgurd

§i lacrdmi in bduturd,

Defafa mdniii Tale,

Ce mi-ai dat de sus la vale.

Mi-s zdlele treedtoare,

Defug ca umbra de soare,

§i ca iarba cea tdiatd

Mi-este vdrtutea sdcatd.

lard Tu, Dumnezdu svinte,

Tot esti din veci, de mainte,

§i petreci in rod de rudd,

Tu Te scoaldfdrd trudd

De vei milui Sionul,

§i sd-l cruf[i], ca Tu-i esti Domnul.

Cdpreste tot rod de rudd
If sunt a[n]iifdrd trudd.

§i Tu, Doamne, cu cuvdntul
Dintdi ai urzdt pdmdntul,

§i ceriurile ce-s nalte
Sunt de mdna Ta lucrate.

103

Acelea toate s-or trece,
lard Tu tot veipetrece.

§i ca haina ponosdtd,

Cdnd le-a hi vremea sosdtd,

Li s-a destrdma fdptura

Din hire, ca vechitura.

§i li-i depdna ca tortul,
De sd vor schimba cu totul.

lard Tu, Dumnezdu svinte,
Tot esti Domn, ca si mainte,

§i trdiesti pre asezare

Ca cela ce esti Domn tare.

(Ps. 101,9-44,87-104)

§i ca tatdl ce i-i mild

De hiii sdi cdnd li-i said,

Ase nu sd-ndurd Domnul [nu e neindurat],

Ce I-i mild de tot omul.

Ca sdngur [insu§i] ne sti defaptd,

Din ce ni-i hirea lucratd,

Ne sti ca suntem din Una

Fdcuf, de svdnta Sa mdnd.

De ne-ar hi zdlele multe

Ca iarba, tot ar hi scurte,

§i cafloarea ce sd trece

De soare si de vdnt rece,

De sd destramd cu totul

§i nu-s mai cunoaste locul.

(Ps. 102, 47-60)

Mai multe din imaginile de mai sus (omul trece ca o
umbra rard, ii tree zilele cafumul §i ca umbra de soare, ori ca
iarba sau otava, zilele §i anii omului sunt cafloarea §i ca o
painjind slabd - ca panza de paianjen, etc.), specifice Psaltirei,
Ecclesiastului §i altor relatari scripturale, se vor regasi §i in
poemul Viiafa lumii al lui Miron Costin, despre care vom vorbi
pu^inmai jos.

104

De asemenea, ele pot fi sesizate, intr-o descendenja
scripturala nedezmin^ita, §i in Cazanii, dar §i la Dimitrie
Cantemir (Divanul).

La fel, rezonanta in literatura veche este §i tenia morjii
care nu alege, pe care o va reproduce §i poezia moderna,
pa§optista §i romantica:

Ca mdiestrul incd moare
Ca tot omul de supt soare.

§i nebunul cu buiacul
Vorperi de pre tot veacul.

§-averea de dans rdmdne
De o iau rude strdine.

Cat sd vor scoate din casd,

Numele li s-a uita-sd,

Li s-a uita si mormdntul,

Cat i-a-mpresura pdmdntul.

(Ps. 48, 27-36)

„De altfel, Dosoftei le este, s-a constatat, dascal" 266 , in
ceea ce priveste aceasta tenia, multor autori viitori.

Tema o va aborda §i Mir on Costin, dar Cantemir va
ilustra magistral aceasta secvenja finala din existenja umana
terestra, in Divan - vom vedea la timpul potrivit.

Ii va urma de aproape, ca viziune §i sensibilitate,
Arghezi, in poezia moderna. Nici Eminescu nu era strain de
aceasta cugetare:

Vezipe-un rege ce-mpdnzeste globu-n planuri pe un

veac,
Cdnd la ziua cea de mane abia cuget-un sdrac...

Desi trepte osebite le-au iesit din urna sorfii,
Deopotrivd-i stdpdneste raza ta si geniul morfii; /.../

Pofi zidi o lume-ntreagd, pofi s-o sfardmi...orice-ai
spune,
Peste toatd o lopatd de fdrdnd se depune.

266

Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit, p. 127.

105

Mdna ce-au dorit sceptrul universului si gdnduri
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru
scdnduri...
(Scrisoarea I)

Caci Fiecare vede cd inielepiii mor, cum mor si cei
neinielepii si nebunii, si lasd altora bogdfia lor (Ps. 48, 10).

Pentru ca am amintit in cateva randuri de Arghezi - se
intampla de multe ori ca cititorul sa ramana uimit,
,,presinn;indu-l pe Arghezi sau pe Voiculescu" 267 in poezia lui
Dosoftei (se considera, de altfel, ca, intre poejii moderni, in
afara de cei evoca^i, mitropolitul mai are §i al\i „prozeliti
declara^i [...]: Ion Gheorghe , loan Alexandra §i chiar
Nichita Stanescu ) -, reproducem mai jos cateva versuri
dintr-un psalm mesianic, psalmul 21, care, din punct de vedere
literar, sub pana lui Dosoftei, suna arghezian avcmt la lettre:

Tu e§ti, Doamne, ce m-ai tras din mate

§i maicd-mea m-ai dat viu in brafe.

§i m-ai pus la son de mi-aifost viafd,

Hrand si cu safdu de dulceafd.

Din matrice si din scdlddtoare,
§i dinfase m-ai pus pre picioare.

§i din zgdul mamii, Doamne svinte,
Tu-m esti Dumnezdu, si-J ad-aminte /. . ./

Giuncii si cu tauri md-mpresoard,

Cu cdscate guri, sa ma omoard,

Ca leii ce apucd si zbiard,

Cu gurile rdnjite, pre hiard.

§i ca apafui vdrsat afara,
§i oasele mi sa rdschirard.

Inema-n zgdu mi sa vestezeste,

Eugen Negrici, Poezia medievala..., op. cit, p. 56.

267

268 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_%28poet%29.

269 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru.

" ° Al. Andriescu, Studiu introductiv la: Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit..
LXXXIII.

106

Ca o ceard cdnd sd rdstopeste.

Mi-i vdrtutea ca hdrbul de sacd,
Limba-n gingini lipitd sd neacd.

§i m-ai lasat, Doamne,-n fdrna morfdi,

§i cdinii md-ncungiurd cu tofdi.

(Ps. 21,31-38,43-54)

Al. Andriescu si Ion Negoitescu au facut acelea§i
observajii §i apropieri stilistice intre limbajul dur al lui
Arghezi §i exprimarea lui Dosoftei.

Andriescu exemplified prin psalmii 104 §i 108, din
Psaltirea in versuri §i, respectiv, prin Blestemele lui Arghezi.

Astfel, in Ps. 104, Dosoftei scrie: Izvordt-au broaste-n
fara/ De sd va-ntr-ins pomeni ocara, / Cd si la-mpdratul juca-
n haine, / Pren sicrie sipren toate taine.

O viziune asemanatoare aflam §i la poetul modern:

Sobolii si viermii sd treacd pribegi / Prin stdrvuri de
glorii intregi. / Sdfete in purpura soarecii sute. / Gdngdnii si
molii necunoscute / Sd-si facd-n tezaur cuibare, / Sdtule de aur
si mdrgdritare.

Asemenea, in Ps. 108 (care, profetic, se refera la Iuda
Iscarioteanul), se spune: §i ca mdduha-n ciolane / Sd sd-
mbrace, ca-n cdftane. Arghezi e foarte aproape: Sd-fi creased
mdduva, bogatd si largd, / Umflatd-n sofale, mutatd pe targd

271

S-a remarcat, ca aspect prozodic, §i faptul ca „Arghezi,
care a inovat cu atata indrazneala, §i in direcjii atat de
numeroase, limbajul poetic, nu se da in laturi sa modifice in
vers, intocmai ca Dosoftei §i Eminescu altadata, accentul
cuvintelor"

Ion Negoitescu era de parere ca: „psalmii lui Dosoftei
[...] au partea lor de merit intr-o istorie a expresivitatii lirice
romanesti.

Caci in ritmurile initiate de dulcele mitropolit, si in acea
limba de vechime, in batranestile lui contorsiuni de cuvinte,
aveau sa prinda glas, peste veacuri, in vremea noastra cea
noua, ritmurile unor poeti moderni.

Sunt, in poezia lui Tudor Arghezi si a lui V.
Voiculescu , anume asperitati fie voite, ritmari ce in

271 Cf. Idem, p. LXVIII-LXIX.

272 Idem, p. LV.

773 Vasile Voiculescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu.

107

sinuozitatea lor se apropie de un gen de aritmie superioara [...]
care au fost pentru intaia oara incercate de duioasul nostra
psalt.

Nu e insa mai putin adevarat ca Dosoftei exprima si o
simtire ce a revenit in poezia lui Arghezi si a lui Voiculescu:
tanjirea, inconjurata de scarba pacatului, dupa Dumnezeu.
Fioral celest in magma terestra.

Vremea de viclenie sangeroasa, de pizma si tradare, de
ura si crima, in care a trait Dosoftei, are ceva din incertitudinea
moderna, din nelinistea si scarba vremii [noastre]...

De aici vin Blestemele lui Arghezi, Florile de mucigai,
gingasele lui buruieni [...]. De aici vine si silnicia verbala a lui
Voiculescu, forjajul disperat al versului, care se zbate sa prinda
dulceata plina de chin a simturilor . . ."

Si tot la Dosoftei s-a patentat „verbul cvasi-modern, cu
ritmul greu si abscons, ca [mai tarziu] la un Adrian
Maniu 275 " 276 .

Dosoftei afla uneori, inten^ionat sau nu, sohuii expresive
extraordinare. Spre exemplu, in zdle bdtrdne (Ps. 142, 18),
Dumnezeu §i-a aratat bdtrdna bundtate (Ps. 73, 44).

Poporal lui Israel, in pustie, i§i aduce aminte de
gingd§itura din Egipt, adica de pepeni §i sldnind (Ps. 77, 88,
90)277.

Iacov pdscu [pe popor] cu inemd curatd / §i cu-
nieldpciune strecuratd (Ps. 77, 227-228).

Pilda §i invajatura buna fac pe mul^i sa se converteasca,
intinzdndu-§ mintea cdtrd Domnul (Ps. 39, 13).

Omul drept, §i la-ntunerec de cea0 / Va vedea lucori de
viatd(Ps. Ill, 11-12), etc.

Chiar daca vorbim de expresivitate involuntard, efectul
este remarcabil §i nu cred ca trebuie sa ne anesteziem
tresaririle.

Pana la urma este meritul unei limbi romane§ti vechi,
pusa in valoare literara, care presupune semnificatii adanci §i
conota^ii ramificabile ale cuvintelor.

774 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit., p. 11-12.

275 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu.

276 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit., p. 13.

~ 77 E adevarat ca ginga§ie sau ginga§itura inseamna mdncare, in limba romana de

atunci, asa cum in Letopiseful lui Ureche, caii ginga$i ai turcilor (in batalia de la Podul

Inalt), adica ingra^afi, bine hrani^i, slabesc neafland decat iarba parjolita.

In Biblia de la 1688, ginga$ii (substantiv) inseamna „mai marii ceta^ii" (cf. Mihai

Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Ed. Funda^iei Culturale Romane, Bucuresti,

1997, p. 181).

108

Stilistic, Dosoftei imparte premiul cu o tractive
lingvistica §i literara mladiata spiritual, mai larga, dar nu
trebuie sa uitam ca aceasta tradi^ie e formata din dvoreji care
i§i depun, fiecare, efortul intr-o construct in care fiecare
piatra conteaza.

S-a vorbit, de asemenea, despre libertdjile pe care §i le
permite Dosoftei in raport cu textul scriptural original, in
sensul etnicizdrii - avand in vedere ca §i el, ca §i Varlaam, i§i
considera opera dar limbii romane§ti - dezbatandu-se faptul,
daca nu cumva najionalismul a prevalat in fa^a respectarii
fidelita^ii in traducere §i chiar daca nu a favorizat laicizarea
sensurilor.

Raspunsul nostru la aceasta problema este acela ca
Dosoftei, versificand, in acela§i timp este §i predicator §i se
adreseaza unei turme ortodoxe, in faja pastori^ilor sai.

E un gest tipic, care - spre exemplu - il determina pe
Varlaam sa autohtonizeze via^a Sfantului loan de la Suceava
§i pe Antim Ivireanul sa spuna ca Dumnezeu S-a nascut intr-o
noapte de iarna cand pamdntul §i apele sunt inghefate de ger si
de vdnturile cele red (amanunte climaterice care nu sunt
precizate in textele sfinte, desi poate ca Antim stia ceva mai
mult, pentru ca, putin mai tarziu, in noaptea arestarii Domnului
- cunoastem din Evanghelii -, Petru statea, de frig, si se
incalzea la foe in curtea arhiereului).

A fost remarcat, mai ales, modul in care au fost
autohtonizate peisajul, instrumentele muzicale, animalele §i
pasarile, etc.

Ele au fost transformate astfel, familiarizate pentru
cre§tinii romani, pentru a-i apropia de Scripturd §i pentru a
anula ininteligibilitatea, distan^a spajiala §i temporala sau
impresia ca ar fi vorba de realita^ile strdine §i indepartate care
nu-i vizeaza.

Autorul este un omilet §i un teolog - cred ca cea de-a
doua ipostaza a parut destul de evidenta din cele expuse
anterior - care tdlmdceste Psaltirea in fa^a con§tiinJei unui
auditoriu personalizat, roman §i cre§tin-ortodox, §i care
introduce invajaturi dogmatice §i morale specifice Ortodoxiei

1 Un sait dedicat siesi: http://sfantulioancelnou.ro/.
3 Antim Ivireanu, Opere, op. cit, p. 196.

109

intr-un discurs retorico-poetic, fara ca sa altereze con^inutul
psaltic fundamental al textului

Cand poetizeaza despre urzirea soarelui, a lunii §i a
stelelor, pe de-o parte, secondeaza fidel referatele scripturistice
§i patristice iar, pe de alta parte, configureaza un spajiu
familiar eclesial-cosmic, in care credincio§ii se simt integral §i
neapasaji de imensitatea infinitului: „emanajiile de lumina
potentate, culese ca intr-un vas de o biserica bizantina due
gandul la lumina originara facuta de Dumnezeu cu intaiul sau
cuvant" 281 .

Lumina are un rol esenjial in spa^iul eclesial ortodox, pe
traseu dogmatic:

„Transcendentul care coboara ca sa se arate [in revelarea
luminii dumnezeie§ti], ca sa se materializeze [in intruparea
Domnului], e un gand metafizic [teologic] pe care-1
surprindem de altfel §i in funcjia pe care, in arhitectura
bizantina, spre deosebire de cea gotica, o are lumina" .

Mai multe versuri ne avertizeaza asupra locului pe care
§i-l asuma autorul, in mijlocul Eclesiei, personalizand
profilului spiritual al auditoriului:

In veci este Domnul de imparafegte,
Slava lui p cinstea nu sa obdrseste.

Pdgdnii sdpieie din svdnta Lui fard

Sd nu mai rddice in crestini ocard.

(Ps. 9, 115-118)

Cd sdpoticnird de sd rdsturnard
Tof pizmasii nostri, cdldri si din card.

Iardnoi, crestinii, stdm far deader e,

C-amfdcut izbdndd cu a Taputere.

(Ps. 19, 27-30)

280 Pe G. Calinescu insa nu parea sa-1 deranjeze etnicizarea: „Ortodocsii vor sa inchida
punctele de temelie ale crestinismului in mituri autohtone, coborand familia sf anta si pe
apostoli pe teritoriul daco-roman.

Lucrul nu-i nou, nici abuziv, ba chiar, contrar parerilor oponentilor, de un firesc

desavarsit.

Fecioara doarme, in iconografia Europei de sus, in paturi gotice, inconjurata de servi si

sfinti imbracati medieval, iar in pictura italiana nu numai invesmantarea este locala si

istorica, dar toata legenda sacra se desfasoara in geografie italica sieneza, perugiana,

veneta, dupa cum e cazul", cf. Istoria literaturii romdne..., op. cit., p. 60.

281 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, op. cit., p. 70.

282 Ibidem.

110

In mijloc de besericd mare
If voi mulfdmi §i-ntr-adunare.

Pominoace incd J -voi aduce,

Jdrtve grase §i colive dulce.

(Ps. 21,93-96)

Aducefi colaci grdmadd

In cinstita Lui ogradd

§i sd vd-nchinaf tot omul

In curtea ce §ede Domnul.

(Ps. 95, 37-40)

Desi „pe Dosoftei Mitropolitul, ale carui bucine ferecate
(Si bucine ferecate / Ldsam prin sdlci aninate - Psalmul 136)
au aninat sute de ani in salciile tacerii, 1-a readus in sfera
constiintei lirice Ion Pillat [prima evocare a lui Dosoftei in
poezia moderna], la o data cand roade departate ale psalmilor
sai incepura sa-si tradeze rasfrangerile in opera unui Arghezi
sau a unui V. Voiculescu" , cu toate acestea, „Dosoftei este
[...] oglinda prima in care poezia romana isi poate iubi
chipul" 285 .

In mod paradoxal, constiinta lirica moderna, cu
hermeneutica ei specializata in a sparge mesaje poetice
incriptate, de abia, ne deschide ochii asupra unei literaturi
vechi cu care are in comun tocmai aceasta dragoste pentru
launtricul aprofundat si hierofanizat literar.

Desi s-au recunoscut in psalmii versificati si sonuri
preromantice 2%6 (el e preromantic avant la lettre sau
preromanticii s-au inspirat din el?), totusi, „psalmii lui
Dosoftei nu castiga o semnificatie propriu-zisa poeticd decat
tarziu, in ambianta moderna, cand trasaturile de prim ordin ale
liricii argheziene se desprind din oglindirea in apa aceea
batrana, sfintita de vechime ca si de har.

Si aceasta oglindire, peste goluri de timpuri, prin
pregnanta ei de alchimie a unor substante afine, este, in adevar,
zguduitoare.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat.

284 Ion Negoitescu, op. cit, p. 10.

285 Idem, p. 15.

" S6 I. C. Chitimia, Dosoftei, „Psaltirea in versuri ", in Crestomatie..., op. cit., p. 170.

Ill

Iesind din izolarea si praful documentelor, psalmii si-au
transfigurat painjina slaba, in tesatura de aur; aninate in
salciile vremii moarte, bucinele isi vor trimite prin veac, de
cate ori dorul adie prin ele, desferecarea sonora" 287 .

Dosoftei lucra in respect fata de inaintasi, „folosind
vocabular de veche traditie literara romaneasca (existent in
Psaltirea Scheiana, in Psaltirea Hurmuzachi, in Coresi
etc.)" , nu fara a face eforturi deosebite, „inlocuind chiar
propriul vocabular din traducerea de mai inainte in proza" ,
diortosindu-se singur, ca mai tarziu Antim Ivireanul.

Desi propunea ipoteza ca „metrica poeziei populare cu
masura de 5-6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile
sale" 2 ° - recunoscand insa ca o influenta mai profunda n-a
fost documentata - Cartojan face el insusi precizarea ca
psalmii versificati au avut o circulate foarte mare in toate
tinuturile romanesti si ca o parte din acesti psalmi „au patrans
in ciclul colindelor populare si se canta pana in vremurile
noastre de copiii care poarta cu steaua, pe ulitele satelor si
oraselor, solia nasterii Domnului.

Din cantecele de stea, psalmii lui Dosoftei au fost
introdusi mai departe in tesatura dramei religioase populare a
Vicleimului - cu deosebire psalmii 94 si 98"

Prin urmare, ni se pare mai logic ca lirica folclorica sa
fie cea care a suferit influenta creatiei culte a lui Dosoftei si nu

5 5 5

invers, dupa cum atesta cazul amintit al colindelor si
Vicleimului.

Liric §i retoric in acela§i timp, Dosoftei depa§e§te un
prag psihologic in literatura §i poezia romana, dovedindu-i §i
determinandu-i, concomitent, aptitudinile.

Un experiment...

Am facut, cu elevii unui liceu bucure§tean, un
experiment.

§i anume, le-am oferit, pe foi, ca^iva Psalmi arghezieni.

287 Ion Negoitescu, op. cit., p. 24.

I. C. Chitimia, Dosoftei, „Psaltirea inversuri", in Crestomatie..., op. cit., p. 164.

289 Ibidem.

N. Cartojan, op. cit., p. 192, n. 1.
Idem, p. 193.

112

Intre ace§tia am inserat insa, fara sa-i avertizez, §i o
selecjie din Psaltirea in versuri (1673) a Sfantului Dosoftei:

A ta este, Doamne, lumea si pamdntul,

Ce le-ai umplut singur dintdi cu cuvdntul.

§i toate din lume de Tines f acute,

§i i-ai dat podoabd de noroade multe.

I-aipus asezarea pe mdri sipe ape,

I-aifacut temeiul tare, [nimeni] sa nu-l sape.

Vad ca-ifacut cerul de mdinile Tale,

Cu toata podoaba, si-ipornit cu cale.

Ai tocmit si luna sa creased, sa scaza,

Sa-si ia de la soare lucoare din raza.

Stele luminate, ce lucesc in noapte,
De dau cuviinfa, Tu le-ai urzit toate.

Doamne, nu mi-e inima mareafa

Nici cautatura nu mi-e semeafa

Nici n-am purees de-a ma suirea

In minuni mai sus decdt mi-efirea.

Dintr-addnc fi-am strigat, Doamne Sfinte,

§i sa-mi auzi glas de rugaminte.

§i-ntr-auzul tau, Doamne, sa ajunga

Glasul meu eel of Hit de ruga.

Rezultatul a fost acela ca, in contextul limbajului inedit
arghezian, nu s-a observat ca Psalmul de mai sus - un colaj din
opera Sfantului Dosoftei - nu se integra in peisajul poetic
arghezian §i ca era, de fapt, un corp strain.

Am ajuns la concluzia astfel, ca una este lectura unui
cititor obisnuit, a unui student oarecare §i chiar a unor critici
reputa^i, pe care ace§tia o fac literaturii vechi, §i alta este
lectura pe care §i-o fac scriitorii, unii altora, indiferent din ce
epoca.

Ba chiar, cu cat distan^a temporala este mai mare,
insa^ietatea scufundarii in lectura §i in descoperirea
hermeneuticii complicate §i a deliciilor stilistice, pe care
contemporaneitatea le reprima, este mai mare.

Sunt sigura ca destule texte vechi i-au putut incita pe
poe^ii §i scriitorii no§tri moderni la avangardism, la dislocare

113

sintactica, la incifrarea sensurilor sau, dimpotriva, la un limbaj
frust §i direct, neconven^ional §i ca nu putem injelege literatura
romana moderna fara literatura romana veche.

114

Viiata lumii

Intre 1671-1673, inainte ca Dosoftei sa-§i tipareasca
Psaltirea in versuri, Miron Costin concepe poemul Viiata
lumii (130 de versuri).

Modelul stihurilor Miron Costin il afla la Homer §i
Vergilius §i la Sfinfii invafatorii Besericii noastre cum iaste
loan Damaschin, Cozma [Sf. Cosma de Maiuma, fratele vitreg
al Sfantului loan Damaschin], Theofan, Mitrofan, Andrei din
Crit [Sf. Andrei Criteanul]", care au scris cdntdrile Sfintii
Biserici, stihirile, canonile, antifoane, cu carile, ca cu niste
pietri scumpe si flori nevestenite, au impodobit Biserica. Cu
aceasta pilda scrisu-f-am si eu aceasta mica carte, a cdriia
numile ii iaste „ Viiata lumii", aratdndu-fi pre scurtu cum iaste
de lunecoasa si pufind viiafa noastra si supusa pururea
primejdiilor si primenelilor [schimbarilor] 294 .

Balanja insa§i a enumerarii surselor inclina spre
izvoarele clasice bizantine, in timp ce antichitatea greco-latina
este evocata cu doar doua nume mari.

Un izvor neindicat (sau indicat la final - cu marturie de
la David prorocul, mai ales) dar urmarit cu fidelitate este
Psaltirea, ceea ce apropie mult demersul lui Costin de eel al
lui Dosoftei.

Esenjial de injeles pentru noi este ca sfera poeziei, intr-o
concepjie tradi^ional-bizantina, se largeste foarte mult, de la
psalmii aminti^i mai devreme §i interpretaji ca imn (trebuie sa
se tina seama ca psalmii erau inclusi de mult in traditia
liturgica si ca nu erau considerati prozd si nu aveau nevoie
neaparat sa fie versificati ca sa fie apreciati drept poezie),
impreuna cu alte cdntari din Scriptura, la o serie foarte extinsa
ca gen, de cantari folosite in cultul Bisericii Ortodoxe, dintre
care Costin aminte§te cateva: stihiri, canoane, antifoane.

La acestea putem adauga cele despre care vorbeam
anterior, Acatistele §i Paraclisele, pe care Dosoftei ajunsese sa
le rimeze aproape in totalitate, marimuri, pripeale/pripeli
(Filothei monahul, romanul, ramane in istorie ca ini^iatorul
acestui gen), laude, doxologii, luminande, polieleie, etc.

" 92 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin.

293

294

Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro .

Miron Costin, Opere, vol. II, edi^ie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucuresti, 1965,

p. 113.

115

Daca Psaltirea, versificata sau nu, era „carte de
poezie" , cardie de slujba ale Bisericii {Molitfelnic, Triod,
Penticostar, Ceaslov, Octoih, etc.) sunt, adesea, covar§itor de
poetice, sunt pline de cantari §i de poezie, dogmatica §i liricd.

Aceasta poezie o vor presupune §i insera in discursul lor
§i omiliile - Coresi §i Varlaam intr-o anumita propose, Antim
cu asupra de mdsurd.

Ceea ce remarcam este ca nu se vede o distinc^e intre
poezie §i prozd. Dar, mai bine zis, nu existd proza in sensul in
care definim §i nn;elegem noi astazi proza. Nu putem sa nu
observam ca tradifia poeticd romaneasca este neobi§nuita, in
comparajie cu cea occidentals. Acest inedit originar ii va
imprima §i o direcjie de dezvoltare originald, o va parafa din
interior chiar §i in momentele de maxima sincronizare a
literaturii noastre cu Apusul.

S-a facut deja si observatia ca, „in cazul lui Costin, nu
trebuie sa cautam poezie numai in versuri, ci in toata opera sa.
Perspectiva este curat lirica. De aceea, putem vorbi la el mai
degraba de o atitudine lirica, accidental obiectivata in
sens..." 296 .

Enumera^ia de mai sus, din introducerea (predoslovia)
lui Miron Costin la poemul sau, ar trebui sa ne ofere o imagine
corecta in privinja surselor spre care inclina op^iunile sale,
daca punem in balanja poezia antica §i pe cea bizantina.

In ignoranja faja de aceste precizari, o serie de de studii
au susjinut, pe baza unor apropieri tematice §i ideatice de
versurile lui Costin, o filiate extinsa §i cvasi-exclusiva din
poe^ii latini - nici macar Homer, amintit de autor, nu este
sesizat cu vreo contribute.

Dan Horia Mazilu le inventariaza, de§i atrage mai
inainte atenjia ca tema norocului nestatornic (fortuna labilis)
era „cultivata la noi, in descendenja lui loan Chrisostom, inca

y\ OQ'7

de Neagoe Basarab §i ale sale Invdfdturi" .

Ovidiu a fost solicitat eel mai mult in aceste studii, „fara
a fi, desigur, primul care a cugetat asupra fragilita^ii §i vanitajii
existen^ei - tema apare in Ecleziast, la Plutarh (Ad

~ 95 Eugen Negrici, op. cit., p. 28.

Mircea Scarlat, Introducere in opera lui Miron Costin, op. cit., p. 136.
297 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 96.
~ 9S A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh.

116

Apollonium), Euripide 299 , Demetrius din Faler 300 , Tibul 301 ,

t> ^.-302 ,,303

Proper^u ...

Personal, cred ca tangenjele Jin de „un loc comun al
gandirii europene" (Virgil Candea), cum remarca §i Mazilu 304
- ori, eel mult, de o contaminare sau suprapunere tematicd -
§i nu de ofiliafie stricta.

De altfel, nu apropierile in sine ma nelini§tesc, ci
reticenja mea are in vedere faptul ca majoritatea acestor studii
nu urmareau decat sa demonstreze caracterul umanist al
poemului, pe fundalul unei epoci careia i se parea normal sa
faca operajii plastice asupra literaturii romane, remodelandu-i
trasaturile.

Inutil sa mai precizam ca, a§a cum ar fi fost corect §i
stiinfific, nimeni nu a cautat sa cerceteze imnele marilor
imnografi loan Damaschin, Cosma de Maiuma (sec. VIII),
Andrei Criteanul (sec. VII), Theofan si Mitrofan, mitropolitul
Smirnei (sec. IX).

De la primii trei ni s-au pastrat o seama de cantari, unele
foarte cunoscute in cultul ortodox (cum ar fi Canonul eel mare
al Sfantului Andrei sau slujba inmormantarii, unde o serie de
cantari il au ca autor pe Sf. loan Damaschin - citat §i de
Eminescu, in mai multe randuri, ca motto al poemelor sale - §i
in care se gasesc destule referinje la caracterul fulgurant al
existen^ei umane, in raport cu vesjiicia).

Sf. Mitrofan a compus canoanele Octoihului dedicate
Prea Sfintei Treimi si canoanele triadologice ale miezonopticii
din duminici 305 , iar Sf. Teofan imnograful, ca si Sf. Iosif, este
autor de triode si de alte cantari (de fapt, sunt doi Sfinti Iosif,
din sec. VIII-IX, amandoi scriitori de cantari, unul episcop al
Tesalonicului - in cartile noastre e recognoscibil prin particula
chir in fata - si fratele Sf. Teodor Studitul, iar celalalt egumen
si discipol al Sf. Grigorie Decapolitul 306 ).

'" Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Euripide.

300 Opera sa:

http://books.google.ro/books?id=_meJRfpN7aIC&pg=PR5&lpg=PR5&dq=Demetrius+
dm+Falera&source=bl&ots=G5MLv6YQGg&sig=Pv6_SlMt5I8kn49d5kVhw3Wnwsk
&hl=ro&ei=xFveS7_wKIqtOLPy0bwH&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3
&ved=0CBAQ6AEwAg#v=onepage&q&f=false.

301 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tibul.

302 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Proper%C5%A3iu.

303 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit, p. 97.

304 Idem, p. 98.

Cf. Prof. Dr. Badea Ciresanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici crestine ortodoxe
de Rasarit, tomul II, Tipografia Gutenberg, Bucuresti, 191 1, p. 502.
* 6 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie20.htm.

117

Acesti scriitori de cdntari nu sunt insa deloc

5

necunoscuti pentru medievalitatea romaneasca.

In epilogul Triodului slavon tiparit de Coresi in 1578,
sunt mentionati ca autori: „dumnezeestii barbati Damaschin si

5 5 JJ 5 5 5

Iosif si Cozma si Teofan, inspirati de sosirea Sfintului Duh,
ne-au predat noua dumnezeestile carti numite Trioade"" 01 .

Pe de-o parte, exege^ii no§tri simjeau ca trebuie sa
schimbe percepjia - falsa - de oamenii cavernelor (exagerez,
desigur, dar nu foarte mult) care apasa asupra medievalilor, sa-
i smulga din intunericul Evului Mediu (ca doar, vorba lui
nenea Catavencu, ieri obscuritate, azi luminal ieri bigotismul,
azi liber-pansismul! ieri intristarea, azi veselia!) dar, pe de
alta parte, sursa noblejii §i a valorii literar-culturale era
exclusiv Occidentul §i descoperirea unor cugetari inalte sau a
unei psihologii abisale §i complexe in operele acestora trebuia
fatidic argumentata prin ancorarea lor in Renastere §i
Umanism.

A§a, de exemplu, Edgar Papu descoperea in Neagoe
Basarab un ,Jaombre secreto 309 al barocului" §i sus^inea, cu
citate, asemanarea dintre Invafaturile lui Neagoe catre fiul sau,
Theodosie, §i „sfaturile, tot pentru domnie, date de Don
Quijote lui Sancho Panza"

In felul acesta, putem integra aproximativ orice opera
din cultura romana nu numai in Umanism §i Renastere, dar §i
in orice alta arie de cultura §i spiritualitate de pe globul
pamantesc - a§a a §i fost asimilat Eminescu, de studiile Amitei
Bhose , in filosofia budista (concluziile sale au fost, in
general, aprobate fdrd reticenfe, ba chiar cu entuziasm de
critica romaneasca).

Sunt convinsa ca, daca ne apucam sa cautam, o sa
descoperim similitudini cu literatura indiana, chineza, maya§a,
etc.

Nu cred ca exista cultura sau literatura cu care sa nu
avem ceva in comun, pe care sa il scoatem in evidenja, cu atat

07 Cf. loan Bianu si Nerva Hodos, Bibliografia romaneasca veche, tomul I (1508-
1530), editat de Academia Romana, Bucuresti, Stabilimentul grafic J. V. Socec, 1903,
p. 68-69.

308 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Papu.

309 In spaniola: un om ascuns. Aici: un tainic promotor al barocului.

Edgar Papu, „Invafaturile lui Neagoe Basarab" in contextul Renasterii, in
***Neagoe Basarab (1512-1521). La 460 de ani de la urcrea sa pe tronul farii
Romdnesti, volum omagial publicat de Societatea Culturala „Neagoe Basarab" din
Curtea de Arges, Ed. Minerva, 1972, p. 358-359.
311 Un sait romanesc dedicat siesi: http://amitabhose.net/Biografie.asp.

118

mai mult cu Europa Occidentals cu care, totu§i, Rasaritul a
fost intr-un cuget timp de un mileniu.

Intorcandu-ne la poemul lui Miron Costin, Viiafa lumii a
fost, in opinia noastra, gre§it injeles §i interpretat.

El este considerat - §i studiat astfel - mai mult ca un
poem filosofic, primul de acest gen din literatura romana,
considerandu-se ca reprezinta o deta§are de gandirea ortodoxa
§i un inceput al pdtrunderii umanismului in cugetarea
romaneasca - ca, de fapt, intreaga opera costiniana.

Premisele unei astfel de interpretari se afla in
catalogarea personality autorului drept umanista, pornindu-
se de la faptul ca §i-a facut studiile in Polonia, la colegiul
iezuit din Bar, pe cand tatal sau, boierul Iancu Costin, se afla
acolo in exil impreuna cu familia.

Receptarea aceasta se prevaleaza de faptul ca a scris §i
versuri in limba polona (o Poemd despre istoria Moldovei,
destinata sa faca lobby pentru Jara sa la curtea regelui polon),
precum §i de elogiile adresate Antichitatii §i apelurile la
aceasta - nu atat in romana, cat in textele redactate in poloneza
(insa, cand e§ti la Roma, traie§ti ca romanii - la fel §i Costin,
scriind in poloneza pentru polonezi, respecta cutuma literara).

Se mai ia in considerare §i profilul clasicizant al sintaxei
§i limbajului costinian (cu referire la Letopisef).

Cred insa ca, in ce-i prive§te pe carturarii no§tri, atat
limbajul lui Dosoftei (novator §i neologizant chiar, inclusiv in
traducerile car^ilor de cult), cat §i sintaxa lui Miron Costin §i a
lui Cantemir nu sunt opjiuni umaniste in sens strict, ci sunt
opjiuni patriotice §i erudite, ei sim^ind ca au ceva de
demonstrat in legatura cu standardele limbii romane §i cu
instituirea acestei limbi vernaculare, cu drepturi depline, intre
limbile sacre §i clasice, greaca, slavona §i latina.

Varlaam, Antim Ivireanul §i Ion Neculce nu sunt
framantaji de aceste pasiuni lingvistice, iar Grigore Ureche e
undeva la mijloc.

La acestea se adauga faptul ca poemul este scris pe un
ton care nu pare sa intrevada un scop §i un final fericit al
lumii, intr-o concepjie luminoasa ortodoxa, ci e invaluit in
unde de mdhnire care lasa impresia impregnarii autorului de
percepjia apuseana, nelini§tita §i trista - cred ca Virgil Candea
a gre§it in acest caz, cand a oferit aceasta interpretare.

O aprehensiune de acest gen pierde cu totul din vedere
faptul ca autorul n-a intenjionat sa ilustreze decat secvenjial

119

tradijia §i viziunea spiritualitajii sale, iar nu exhaustiv, atenjia
sa canalizandu-se pe desertaciunea desertaciunilor §i atat.

Opinia noastra este ca aceste luari de atitudine sunt
totu§i pripite, ca §i in cazul pesimismului schopenhauerian
al lui Eminescu, favorizate fiind §i de perioada comunista §i de
studiile in voga, care impaiteau medalii de umanist intr-un
mod ciudat (pentru noi, cei de astazi) de generos §i de gratuit.

Ele nu pot rezulta din premisele pe care ni le ofera
poemul §i nici studiile in strainatate nu ne pot conduce fara
gres. la concluzia ca acestea 1-au transformat, in mod inerent,
pe Miron Costin intr-un umanist convins.

Prin umanism, in esenja, dupa cum injelege toata lumea
de fapt, percepem un concept compatibil cu ateismul §i
agnosticismul, care denume§te o ideologic caracterizata prin
antropocentrism, in care, in eel mai bun caz, Dumnezeu este
eliminat din universul empiric §i claustrat in transcendent,
atenjia literaturii §i a §tiinJelor fiind indreptata spre om, spre
omul intors in antichitate, repaganizat, spre omul necrestin sau
cu totul lipsit de radacinile sale religioase, condus de ra^iunea
sa autonoma.

Binein^eles ca exista §i nuance ale umanismului, care nu
se inscriu in definijia de mai sus.

Umanist este §i teologul catolic olandez Erasmus din
Rotterdam (pe care il omagia Nicolaus Olahus, la moartea
sa), care, in ciuda criticilor la adresa anumitor scaderi ale
clerului, ramane un credincios fervent §i neindoit.

De asemenea, daca vrem sa extindem umanismul §i
renasterea (ca §i barocul) la spajiul bizantin-ortodox, faptul in
sine trebuie insojit de precizari ample, pentru ca simpla
etichetare intr-un fel sau altul predispune la confuzii majore.

Aceste periodizari sunt specifice Apusului §i nu se pot
suprapune sud-estului european atat de u§or, „intr-un spa^iu de
cugetare religios ortodox, cu minime §i irelevante manifestari
laice" 314 , chiar subinjelegand contacte sus^inute, interference
culturale §i propunand defazari recuperate.

De altfel, defazarile rezulta chiar din incercarile de
suprapunere a celor doua istorii, operatie nu tocmai corecta.

D. H. Mazilu insista foarte mult pe baroc §i cred ca il
in^elegea nuan^at, dar trebuie sa fiu de acord §i cu Blaga:
„Aparen^ele de similitudine cu barocul sa nu ne in§ele. O

312 Arthur Schopenhauer: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer.

313 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_din_Rotterdam.
314 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romdne, op. cit, p. 189.

120

apropiere intre stilul bizantin §i eel baroc e principial
imposibila. Caci barocului ii lipse§te tocmai substratul
metafizic despre care vorbim: sentimentul transcendentului
care descinde din inalt.

De alta parte in baroc se concretizeaza un sentiment care
e cu totul absent in stilul bizantin: frenezia §i voluptatea
martirajului in vederea bucuriei §i splendorilor cere§ti [cu

TIC

accent pe durere - a se vedea panegiricele lui Bossuet
despre Francisc din Assisi 316 sau Teresa d'Avila 317 ], sentiment

Q 1 Q

propriu bisericii fanatic-militante a conrareformei"

Erau scriitorii no§tri medievali umani§til

Raspunsul nostru e acela ca, injelegand umanismul
stricto senso , cu adanci consecinje din punct de vedere
teologic §i existential: nu, in niciun caz.

Tradh;ia literara bizantina era alta: ,,Crestinismul [...] §i-a
pus puternic amprenta asupra literaturii bizantine. Se §tie ce
loc important ocupa in BizanJ religia, cat de fastuoasa era
pompa ceremoniilor, cat de mare influenza Bisericii asupra
spiritelor; se cunoa§te interesul pe care il arata toata lumea
discu^iilor teologice, respectul cu care erau priviji calugarii,
placerea pe care o simjeau mulji bizantini intemind a§ezaminte
pioase.

Scrierile Parinjilor Bisericii, ale Sfantului Vasile, ale lui
Grigorie din Nazianz, ale Sfantului loan Gura de Aur se
bucurau de o admirajie universale, erau studiate in §colile
bizantine §i serveau drept model scriitorilor.

E demn de remarcat faptul ca singura teologia reprezinta
jumatate din intreaga producjie literara bizantina §i ca chiar
pu^inii scriitori bizantini, chiar profani, au abordat la un
moment dat, intr-un fel sau altul, probleme teologice.

§i aceasta atracjie exercitata de chestiunile religioase,
acest respect faja de tradi^ia cre§tina §i de autoritatea Parin^ilor
aveau sa aiba, la randul lor, consecin^e destul de importante
pentru literatura"

Consecinje importante au §i pentru literatura romana.

315 Jacques-Benigne Bossuet:

http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques-B%C3%A9nigne_Bossuet.

316 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi.

317 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Teresa_of_%C3%81vila.

318 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, op. cit., p. 70.

319 Expresie latina: in sens s/r/'c//limitat/rigid.

Charles Diehl, Cugetarea bizantina si miscarea ideilor la Bizanf, in *** Literatura
Bizanfului, antologare, traduceri si prezentare Nicolae-Serban Tanasoca, Ed. Univers,
Bucuresti, 1971, p. 82.

121

Carturarii §i cronicarii romani au fost oameni religio§i,
venind pe traseul cre§tinismului rasaritean, ni§te mireni
devotaji credinjei lor.

Miron Costin, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir,
Radu 321 §i §erban Greceanu 322 , Constantin Cantacuzino 323 sunt,
cu prisosinja, cre§tini ortodoc§i autentici, cu o con§tiin^a inalta,
cu o teologie profunda §i cu o cunoa§tere vasta scripturala §i
patristica, in stare sa poarte discujii §i controverse cu cu cele
mai inalte autoritaji teologice ale vremii, din interiorul §i din
afara Ortodoxiei.

Mai pu^in teologi (zelofi sau polemi§ti), Grigore
Ureche" §i Ion Neculce" nu sunt insa nici ei agnostici.

Mai pe larg ne propunem sa vorbim in a doua parte a
lucrarii noastre de fata, rezervata prozei (cand si daca
Dumnezeu va ingadui sa se scrie), in capitolul despre
cronicarii vremii.

Precizam aici doar faptul ca Ureche ni s-a parut mai
umanist decat Costin, daca stam §i judecam bunavoinja sa
ecumenica faja de catolici, sentimentele pro-unioniste (ma
refer la unirea dintre ortodocsj §i catolici) §i atitudinea sa
rezervata (ca sa nu zic mefienta) fa^a de Sfantul Marcu al
Efesului sau pozijia favorabila faja de casatoria dintre fiica lui
Vasile Lupu §i principele calvin Radziwil, pe care o
incuviinjeaza spre disperarea lui Costin, care se lamenteaza
amarnic, intrebandu-se cu ce inima a putut Ureche face
aceasta.

§i exemplele sunt mai multe, care ne releva un Costin
mult mai sever in respectarea disciplinei canonice §i dogmatice
ortodoxe, o inima calda §i patrunsa de durere §i de mila
profunda, de durere pentru decaderea moravurilor §i
disprejuirea moralei §i de compasiune pentru soarta lumii §i
pentru cei care sufera nedrepta^i cumplite.

La Ureche, considerat indeob§te mai ortodox §i in
marjele tradijiei, nu am aflat atata dragoste de oameni §i nu
injeleg de ce cuvintele inlacrimate ale lui Costin trebuie
proiectate pe un fond neguros al spiritului framantat
occidental, cand ele pot fi interpretate foarte bine ca ecoul unui
suflet profund compatimitor.

321 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Greceanu.

al Despre ambii frati Greceanu: http://www.bmb-on-line.ro/biografii/15/biografie.htm.

' 23 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_stolnicul.

324 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche.

325 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Neculce.

122

Mircea Scarlat, de altfel, integrandu-1 pe Costin (cu toate
factura istoricd a operelor sale) in linia scrierilor morale
romanesti ale secolelor XVI si XVII, a cdrtilor de invdtdturd
(Cazanii) si apovestirilorfolositoare ori a culegerilor de genul
Floarea darurilor, sesiza cu subtilitate: „Interesul scriitorului
se indreapta in mod egal spre viata tarii si spre viata lumii,
fiecare ajutand la intelegerea celeilalte. [...] Viiata lumii nu
este urmarita doar in poemul cu acest titlu, ci in toate operele
lui Miron Costin" 326 .

Ne intalnim in cazul acestui poem cu o varianta a
disputei din Divanul lui Dimitrie Cantemir.

Asemenea poemului costinian, §i opera lui Cantemir e
considerata ca fiind prima lucrare filosoficd romdneascd, insa,
daca o citim cu aten^ie §i fara preconcepjii, observam ca e
profund teologica, ca are adanci racordari scripturale §i
patristice - vom vedea mai tarziu.

Daca vrem sa comparam poemul lui Costin cu Divanul
lui Cantemir, remarcam ca ambele trateaza o tema teologica,

QO'7

de§ertdciunea lumii, cu o concluzie fireasca: memento mori .

§i nu credem ca este un hazard sau ca Eminescu a scris
poemul epopeic Memento mori in totala ignorante fate de
tradi^ia romaneasca veche, avand aceea§i tema, sublimate in
subtitlu: Panorama de§ertdciunilor .

Motto-ul poemului lui Costin este celebrul vers al
Ecclesiastului: De§ertarea de§ertdciunilor §i toate sunt desarte
(scris §i in slavona: Sueta suetsv, vseaceska sueta).

In raspar cu motto-ul, se spune adesea ca tema poemului
este fortuna lab His (a norocului nestatornic), de§i aceasta nu
caracterizeaza decat una dintre secvenjele poemului - mai
precis, un al treilea tablou al lumii §i al existenjei terestre, din
cele cinci pe care credem noi ca le putem deosebi:

1. viaja ca umbra si vis sau ca vis si pdrere
(in§elaciune),

2. lumea ca univers destinat arderii §i trasfigurdrii,

3. viaja nesigura guvernata de norocul nestatornic
(echivalent cu fortuna labilis),

4. viaja care sfar§e§te, in mod inexorabil, cu moartea
(ubi sunt?' ) si

5. moartea care nu alege.

326 Mircea Scarlat, Introducere in opera lui Miron Costin, op. cit, p. 50.

327 In latina: Adu-ti aminte de moarte!

328 Idem: Unde sunt?

123

Pe parcursul poeziei pot exista interference intre teme §i
motive, dar credem ca acestea sunt capitolele poemului.

In predoslovie, autorul afirma ca scopul redactarii lui, pe
langa dovedirea virtu^ilor limbii romane e acela de a arata ca
exista carturari §i in neamul romanesc.

Dar, §i mai esenjial decat atat, e acela ca el vrea sa piece
voia locuitorilor acestei Jari spre inva^aturile Scripturii Sfinte:
si sa fie spre invdfdturi Scripturii mai plecate a lacuitorilor
farii noastre voe. Citeste cu buna sdndtate si cat pofi mai
vdrtos de primejdiile lumii sa te feresti, cu ajutorul
preaputernicului Domnului Dumnezeu. Amin ' .

Textul poemului este un melanj de parafraze scripturale
§i de alte dezvoltari ale unor teme §i motive care i§i au originea
tot in Biblie, al caror mesaj central se rezuma la avertismentul
asupra de§ertaciunii lumii §i a vicleniei cu care ea ucide
sufletele celor care iubesc aparenjele.

Aparenje care sunt numai iluzia perenitdlii celor
pamante§ti. Aceea§i viclenie o va pune dramatic in scena
Dimitrie Cantemir (autor care, in capodoperele sale literare,
dovedeste un sinn; dramatic remarcabil, pe langa eel retoric, ca
§i Eminescu), facand din lume un personaj §i interlocutor al
con§tihn;ei umane.

In cele ce urmeaza, vom scoate in evidenja ideile
principale ale acestui poem, care sunt esenjialmente creatine,
iar nu neaparat umaniste.

Via^a omului pe acest pamant este cumplitd, este cu griji
si primejdii, durata ei scurta facand ca totul sa para un vis
de§ert: A lumii cdntu cu jale cumplitd viiafa, / Cu griji si
primejdii cum iaste si afa: / Prea sub fire si-n scurta vreme
trditoare. / O, lume hicleand, lume insdldtoare! / Tree zilele ca
umbra, ca umbra de vara, /Cele ce tree nu mai vin... .

Asemanarea viejii cu o afd subfire, care se taie repede,
ar putea fi inspirata din Eccl. 12, 5-7 („...fiindca omul merge
la loca§ul sau de veci §i bocitoarele dau tarcoale pe uln;a; mai
inainte ca sa se rupa funia de argint §i sa se sparga vasul de aur
§i sa se strice ulciorul la izvor §i sa se sfarame roata fantanii, §i
ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa
se intoarca la Dumnezeu, Care 1-a dat."), dar §i din alte locuri
tradi^ionale.

De§i pare a fi o oarecare distan^a intre afd §ifunie, nu e
atat de mare pe cat s-ar crede.

,29 Urmarim: Miron Costin, Opere, vol. II, op. cit, p. 113-120.

124

Spre exemplu, edh;ia 1988 a Bibliei, la psalmul 138, 3,
spune: „Cararea mea §i firul vie^ii mele Tu le-ai cercetat...",
dar in edijia 1688,/z'rw/ este/wm'e: „Cararea mea §i funea mea
Tu ai iscodit-o...".

In con§tiinJa romaneasca s-a pastrat GxprGsia funia viefii,
ca spre exemplu, in denumirea data impletiturii colacilor, in
unele zone ale Jarii.

Putem interpreta ca Miron Costin a subjiat aceasta funie
pana la afd, din necesitaji prozodice, objinand un efect
convenabil, in acord cu ideea de fragilitate extrema a
existenjei.

Se mai vorbeste, de asemenea, §i despre un vers al lui
Ovidiu : Omnia sunt hominum tenui pendentia filo' . Este
posibil sa se fi produs §i o contaminare cu firul ovidian, de§i
Ovidiu nu e indicat de autor printre izvoare.

Mai exista insa §i o alta posibilitate de interpretare, care
nu a fost luata in calcul, dar pe care o consider mai aproape de
adevar.

In acela§i poem, ceva mai incolo, se spune: painjini sunt
anii si zilele noastre - dupa Ps. 89, 10: „Anii no§tri s-au
socotit ca panza unui paianjen" {Biblia 1988).

Dosoftei vorbe§te despre anii ca o painjind slabd §i la fel
se exprima (fara adjectivul slabd) §i Psaltirea coresiana §i
5z'Z»//'adelal688.

Aja lui Costin ar putea fi extrasa din aceasta panza.

Ar putea fi, intr-un mod deductiv, pentru ca traducerile
vechi, dupa cum vedem, nu pomenesc de panza, de§i termenul
dpa^vriv din Septuaginta, inseamna §i ca pdianjenul, dar §i ca
panza de paianjen .

Pe cea din urma varianta o prefera traducerea biblica
(1988) atribuita, in mare parte, lui Gala Galaction

Edijia Bibliei diortosita de Bartolomeu Anania"" ne da o
lamurire asupra textului grecesc al Septuagintei, pe care autorii
medievali il cuno§teau, de buna seama.

Astfel, in Biblia 2001 se spune anii nostri ca un
paianjen si-au depdnat povestea, cu precizarea, la nota de
subsol corespunzatoare, ca „verbul meletdo inseamna a recita
sau a declama fluent, in curgere continua, o bucata literara sau

,30 A se vedea: http://www.giga-usa.com/quotes/authors/ovid_a012.htm.

331 Cf. Dan Hona Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 97.

Textul latin: Toate lucrurile oamenilor atdrna de unfir [subtire].

332

333

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction.
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania.

125

oratorica. Paianjenul i§i deapana firul cu mi§cari curgatoare,
dar panza lui e plapanda, fragila".

In concluzie, imaginea biblica este cea a anilor care se
\qs precum un paianjen i§i deapana firele panzei.

Aceasta interpretare sau percepjie a timpului existential
s-a pastrat §i in expresia panza vremii - o varianta a poemului
eminescian Imparat si proletar se numea Umbre pe panza

• • 334

vremii

Nu este dificil de dedus ca, daca anii §i zilele noastre
sunt pdianjeni, viaja noastra e ca firul sau ca aja acestui
paianjen (mai ales ca afa in locul firului poate fi explicate §i
prin ra^iuni de prozodie).

In afara de aceasta, ni se pare ca exista o diferente
subtila dar semnificativa intre firul lui Ovidiu §i imaginea
poetica a lui Costin §i Dosoftei.

Ovidiu ne avertizeaza ca toate cele ale oamenilor stau
atarnate de un fir: imaginea e urmarita pe verticala, pentru ca
esenjiala este spdnzurarea de un fir.

Sensul avertismentului se refera la fragilitatea clipei, la
momentul de primejdie, in care \\i po^i pierde via^a, daca firul
se taie. Tema in care se inscrie efortuna labilis.

La Miron Costin §i Dosoftei, anii §i zilele omului sunt ca
un paianjen §i ca un fir (afa) sutyire §i scurt, care se deapana,
curge, se poveste§te\ imaginea se deruleaza pe orizontala (a
vie^ii, referindu-se la durata existenjei, efemera), iar
semnifica^ia, subliniata - la Costin - de versurile urmatoare
(intarita §i de comparajia cu apa in cursul sau, care indica
aceea§i idee de curgere, desfa§urare) este alta, aceea ca toate
sunt visuri si par ere.

Suntem la o alta tema, predilecta Ecclesiastului, a viejii
ca vis, ca durata efemera. Aceasta tema este expusa pe larg in
prima secvente a poemului.

Imaginea panzei de paianjen ca simbol al vanita^ii o
folose§te §i Antim Ivireanul, in dedica^ia^ la cartea lui Ion
Cariofil, Manual despre cdteva nedumeriri (Snagov, 1697):

„Cu acest prilej, el [Cariofil] a dizolvat §i imprastiat, cu
claritate §i concis, flecarerile §i inep^iile celor cu pareri opuse,

334 Cf. Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit., p. 215.
Cartea in intregime o puteti accesa intrand aici:
http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/25/de-nuptiis-mercurii-et-philologiae/.

335 O puteti citi in integralitate aici:

http://ro.wikisource.org/wiki/Dedica%C5%A3ie_la_cartea_lui_Ioan_Cariofil,_Manual_
despre_c%C3%A2teva_nedumeriri,_tip%C4%83rit%C4%83_la_Snagov ; _%C3%AEn_
anul 1697.

126

aevea unei pdnze de pdianjen, iar parerea Sfintei noastre
Biserici §i hotararea ca §i judecata adevaralui evanghelic, el le-
a lamurit §i confirmat" 336 .

Intr-o scrisoare catre Iacob Negrazzi" , Eminescu avea
sa scrie:

„Numai Dumnezeu mai poate descurca ce este omul.

Astfel, un individ care crede ca se cunoa§te bine pe sine,
care-§i urmeaza lini§tit treburile lui or concrete, or abstracte,
fesdturi de painjdn (subl. n.) filosofice sau poetice [...] el
singur se treze§te deodata ca e alt om..."' .

Daca pentru Costin, viaja e ca o afd, la Eminescu
epocele se-nsird ca mdrgelele pe afd (Scrisoarea II). In timp
ce Nichita Stanescu vorbe§te despre sfoara sub fire / a vremii
aceleia, / cdnd totul se incepea cu moartea... {Epilog la lumea
veche).

Prima constatare, aceea ca afa e prea subfire si-n scurta
vreme traitoare este imediat secondata de punerea in evidenja
a caracterului ipocrit §i iluzoriu al lumii: O, lume hicleana,
lume inselatoare!

Iluzia nu este in acest caz - a§a cum nu este nici la
Eminescu, care se va inspira de la Dosoftei, Costin §i Cantemir
- o maya budista, ci ea consta in halucinarea min^ii umane, in
in§elarea celor care i§i pun speran^ele in via^a aceasta, cand ar
trebui sa con§tientizeze faptul ca Tree zilele ca umbra, ca
umbra de vara; / Cele ce tree nu mai vin, nici sd-ntorcu iard. /
Trece veacu desfrdnatu, tree ani cu roatd / Fug vremile ca
umbra si nicio poartd / A le opri nu poate. Tree toate prdvdlite
/ Lucrurile lumii si mai mult cumplite.

Motivul principal se regase§te in Scripturd, la Ps. 143, 4:
Omul cu desertdciunea se aseamdnd; zilele lui ca umbra tree.

Dar §i Varlaam scrie despre zilele omului care tree ca o
piatrd din deal la vale cdnd se rdntund.

Anii cu roatd i§i afla temeiul tot in Psaltire. Cu precizie
ni-1 indica Dimitrie Cantemir, in Divan, dupa cum observa si
Mazilu: ,Jloata lumii (sau roata viefii), «inchipuire» veche a
norocului in§elator, adusa spre vremea moderna §i de textele
apusene §i de cele rasaritene, este flancata, in Cartea a Il-a a
Divanului, (in paragraful 63: Vdrsta si norocirea lumii, ca
roata cdnd sa invdrteste), de o sentence, culeasa de la Psalmist

336 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 401.

137 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_Negruzzi.

i38 Cf. Zoe Dumitrescu-Busulenga, Eminescu - Viafa, op. cit., p. 104.

127

{Psalm 83, sh. 14): Dumnddzdul mieu, pune-i pre ddnsii ca
roatd.." 339 .

In locul sursei scripturale §i bizantine, s-a preferat
Horajiu 340 - poemul Ad Postumum: Eheu fugaces, Postume,
Postume, / Labuntur anni, nee pietas moram. / Rugis et
instanti senectae / Adferit indomitaeque morti.. 341 - dar pe
mine nu ma convinge.

Insa§i personificarea lumii, pe care o practica §i Dimitrie
Cantemir in Divanul, este de sorginte biblica, neotestamentara
mai ales.

Lumea aceasta este, in viziunea de esen^a bizantina a
celor doi carturari, o personificare negativa, a rautajii §i a
stricaciunii, atunci cand ea reprezinta acea masa de oameni
care prefera sa traiasca departe de Dumnezeu, care nu-L
accepta in viaja lor.

Este lumea care il are stapanitor pe diavolul (cf. In. 12,
31), sau veacul desfrdnatu (cf. Mt. 12, 39: Iar El, raspunzand,
le-a zis: Neam viclean §i desfranat cere semn, dar semn nu i se
va da...).

Comparatiile alese de Miron Costin, pentru a pune in
evidenja perisabilitatea lumii, sunt foarte concrete, foarte
plastice.

Imaginea viejii ca o ajd sutyire, amintita mai sus, este
dublata de aceea a anilor care alearga ca o roatd, a vremilor
care se due ca o umbra vaporoasa §i a lumii care trece ca apa
in cursul sau. Impresia creata este una foarte puternica, de
rostogolire neostoita, de pravalire, de lipsa de consistent §i
stabilitate.

Rusticitatea acestor imagini nu este de facturd populard,
ci este §i ea o secondare a referatului biblic. Este vorba de
termeni scripturali la origine §i care au intrat in con§tiinJa
populara prin predica Bisericii §i nu invers.

39 Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Un print, al literelor, Ed. Elion, Bucurejti,
2001, p. 27.

340 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus.

341 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 98.
Textul latin: „Despre trecut:

Vai, [cum] fugiti timpuri trecute, timpuri trecute!/

Cum ne scapa anii [pe sub degete], si evlavia ne apune [nici bunatatea nu e impiedicata

sapiara]!/

Batranetea cu ridurile in mare graba/

Si cu multa silinta ne poarta spre moarte...".

128

Acela§i caracter rustic 1-au semnalat mai mul^i
cercetatori §i in operele lui Varlaam, Dosoftei §i Antim
Ivireanul, cu precizarea ca plasticitatea imaginilor avea
amprenta biblica, o amprenta simbolica ce ascunde o
hermeneutica profunda §i ramificabila semantic.

In Cazania lui Varlaam aflam un pasaj semnificativ §i
avand un mesaj identic cu eel costinian, in care autorul
accentueaza urmatoarele:

Cdldtoria noastrd in ceastd lume iaste foarte
sdrguitoare, ca o apd rrepede ce curd [curge 342 ]. Ase si noi
curdm [curgem] si ne apropiem de moarte, si dzilele noastre
tree ca o umbra de nudrfdrd de ploae. Ca corabiea pre mare
ce o bate vdntul spre margine, ca o piatrd din deal la vale
cdnd se rdntund [se rastoarna] si nu sapoate opri, asea merge
de tare si viafa noastrd cdtrd moarte. §i noi simtem ca neste
nemernici [straini] in ceastd lume (Din cazania la Duminica a
treizecedf 43 .

Ceea ce am reprodus anterior din poemul costinian este
aproape identic, doar ca e un discurs expus intr-o formula
versificata.

§i, de altfel, daca Dosoftei este „cel mai stralucit
varlaamian" 344 , Miron Costin poate nu e la fel de stralucit, dar
varlaamian este.

Dosoftei era ierarh, ca §i Varlaam, pentru el retorica
omiletica presupunea §i experienja practica, ceea ce nu este
cazul pentru Costin.

§i mai departe continua pe acelasj ton: Fum si umbra
sunt toate, visuri si pdrere /.../ Spuma mdrii si nor supt cer
treedtor - ii va sugera lui Bolintineanu §i Eminescu o
comparable dintre omul umil §i valul de spuma (§i ce ifi pasd
fie, sdrmand, tristd humd, / Sd stii ce te asteapta cdnd lumea
vei lasa? / Vezi tupefafa mdrii trecdnd un val de spuma? /El
efigura ta. - Conrad 345 ) sau spuma nezdritd (Scrisoarea I 346 ),
pentru ca, daca valurile sau marea se regasesc la muh;i scriitori
medievali, in schimb, spuma mdrii ii apar^ine numai poeziei
lui Costin.

"Din lat. curro, currere, cucurri, cursus = a curge repede.
343 Varlaam, Cazania, op. cit., p. 334.
344 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 484.

345 Primul cant, din cele patru ale poemului, aici:
http://ro.wikisource.org/wiki/Conrad._C%C3%A2ntul_I._Ionienele.

346 Textul integral al poemului:
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoareal.php.

129

Exprimarea este calchiata, de fapt, dupa alte doua
versete din Psaltire - e vorba de Ps. 38, 8-9: „Dar toate sunt
de§ertaciuni; tot omul ce viaza. De§i ca o umbra trece omul,
dar in zadar se tulbura".

§i parafraza continua: Zice David prorocul: „ Viafa iaste
floare, / Nu trdieste, ci indatd iaste trecdtoare ". / „ Viiarme
sunt eu si nu om", tot acela strigd (cf. Ps. 102, 15: „Omul ca
iarba, zilele lui ca floarea campului; a§a va inflori. Ca vant a
trecut peste el §i nu va mai fi §i nu se va mai cunoa§te inca
locul sau"; §i Ps. 21, 6: „Iar eu sunt vierme §i nu om, ocara
oamenilor §i defaimareapoporului").

Am vazut mai devreme §i poezia lui Dosoftei,
magnifica, corespunzatoare psalmului 102.

Viafa este floare are insa o intemeiere mai extinsa in
Sfdnta Scripturd: „Omul nascut din femeie are purine zile de
trait, dar se satura de necazuri. Ca §i floarea, el create §i se
ve§teje§te §i ca umbra el fuge §i e fara durata" (Iov, 14, 1-2);
„Tot trupul este ca iarba §i toata marirea lui, ca floarea
campului!" (Is. 40, 6), etc.

Cantemir va face §i el apel la aceasta retorica in Divan,
la comparable scripturale dintre fiin^a umana §i iarba sau
floarea campului.

Dar §i mai tarziu, in Memento mori , incercand sa
defineasca omul, Eminescu il reprezenta astfel: vezi icoana
unui secol [imaginea unei generajii] langd chipul uneiflori.

Pana aici este desfa§urat primul gen de paradigma a
lumii: lumea ca ispita, ca realitate negativa, lumea vicleand
(de§ertaciune §i in§elare: vis sipdrere) §i veacul desfrdnat.

Cea de-a doua ipostaza a lumii este una semi-nefastd -
acelea§i ipostaze ale lumii se regasesc, intr-un discurs identic,
§i in Divanul cantemirean.

Avem o noua reprezentare a lumii ca §i create a lui
Dumnezeu, in care, insa, a intrat morbul pacatului §i al
stricaciunii §i care exista intre hotare temporale bine delimitate
de catre insu§i Facatorul intregului univers.

O caracterizare sumara ar surprinde tabloul infa^i§at de
Costin in termenii urmatori: frumuse^e perisabila, splendoare
destinata moitii §i transfigurarii:

Ceriul faptu [facut] de Dumnezeu cu putere mare,
Minunatd zidire, si el sfdrsit are.

347 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Memento_mori.

130

§i voi, lumini de aur, soarele si lima,
Intuneca-vefi lumini, vefi da gios cununa.
Voi, stele iscusite, ceriului podoba [podoaba],
Va asteptd groaznicd trdmbifa si dob a [toba].

In foe te vei schimosi, peminte [pamantule], cu apa. I ...I
Toate-s nestdtdtoare, toate-s niste spume.

Tu, Pdrinte al tuturor, Doamne si Imparate,
Singur numai covdrsesti vremi nemdsurate.

Celelalte cu vreme toate sd sd treacd.

Singur ai dat vremilor toate sd petreacd.
Suptu vreme stdm, cu vreme ne mutdm viiafa...

Acest episod secund al poemului urmare§te referatul
biblic, versetele profetice cu privire la Apocalipsa.

Conform Sfintei Scripturi, soarele, lima §i stelele se vor
intuneca la sfar§itul acestei lumi, iar pamantul, cu mari §i
oceane, va arde §i toate vor trece prin focul transfigurator,
pentru ca Dumnezeu va face cer nou si pdmdnt nou (Ps. 101,
26-27; Is. 13, 10; 60, 19 ; Ioil 3,4; Mt. 24, 29; Mc. 13, 25;
Apoc. 21, 1).

Descrierea costiniana are caracter cataclismic, urmarind
sa puna in evidenja sensul spre care se indreapta lumea, faptul
ca decaderea ei se va sfar§i printr-un foe poruncit de catre
Dumnezeu, care va curaji lumea invechita, perimata §i o va
reinnoi.

Calinescu il considera pe Costin un „liric in injelesul
adevarat al cuvantului" §i recuno§tea in Viiaja lumii „un lirism
al de§ertaciunii, plin de mireasma biblica" (iar mai apoi
vorbe§te §i de „adevarate imagini in stil bisericesc [ce] se
desfa§oara solemn"), adaugand insa, fara temei, ca acest lirism
biblic este „dupa anumite indicii, de origine populard"' .

Cum ar putea fi tema biblica de origine populard §i de
ce ar fi cautat un carturar precum Miron Costin interpretdri
populare ale Scripturii, ne este insa destul de dificil sa
in^elegem.

348 G. Calinescu, op. cit, p. 47.

131

Dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, la fel
fundamenteaza renumitul critic §i Istoria ieroglificd: pe
metafora fdrdneascd tratata cult.

De asemenea, va canaliza, in mod format, izvoarele
religioase ale literaturii in delta folclorului popular, creand
premizele pentru folclorizarea abuziva din perioada comunista
a tot ceea ce inseamna temd §i motiv religios §i ortodox in
literatura romana.

De§i exista o patina cataclismica, tabloul lui Costin
confine §i cateva imagini care dezvaluie pecetea frumusetii
dumnezeie§ti asupra universului zidit de catre El.

Soarele §i luna sunt contemplate ca lumini de aur, sunt
cununi ale cerului, stelele sunt iscusite §i podoaba tariei. Ele
arata amprenta Ziditorului asupra lor, felul in care au fost
create: cu o desavarsjta delicateje §i frumuse^e.

In Paremiile preste an, traducand din latina prorocia
Sibilei Eritreia privind Judecata finald - tema comuna lui
Dosoftei §i Lactanjiu 349 - (si Nicolae Milescu scrie un tratat
despre sibile), dupa o versiune a lui Eusebiu de Cezareea ,
Dosoftei scria, de asemenea: Fugi-va soarelui raza §i a
stelelor §ireaguri, / A tot ceri lucd s-a rumpe, §i acea de aur
lund " (Effugiet solis iubar, astrorumque horae / Omne poli
lumen solvetur et aurea luna ).

Eminescu va continua aceasta tradi^ie a lui Costin §i
Dosoftei, de a numi stelele lumini de aur §i mai ales, acea de
aur luna...

Mai mult decat atat, pornind de la aceste scrieri vechi,
care sunt sursa acestui vizionarism ce incripteaza intr-o
singura metafora atat geneza cat §i eshatologia cosmicd,
Eminescu va transforma calitatea aceasta de a fi de aur,
caracterizand luminatorii cere§ti, intr-un superlativ absolut al
frumusefii §i virtufii cosmice §i umane, fapt pe care il vom
eviden^ia intr-un capitol viitor.

Iscusirea stelelor portretizeaza, de fapt, maiestria
Creatorului dumnezeiesc.

Cf. Mihai Moraru, Acrostihul sibilin, in Crestomatie de literatura romana veche, vol.
II, op. cit, p. 186-187 si inDe nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit., p. 129-130.
Despre Lucius Caecilius Firmianus, alias Lactantiu, a se vedea:

http : //ro . orthodoxwiki . org/L act an% C 5 % A 3 iu .

350 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_din_Cezareea.

351 Cf. Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 373 si 480-481.

" Cf. Mihai Moraru, Acrostihul sibilin, in Crestomatie de literatura romana veche, vol.
II, op. cit, p. 184.

132

In traducerile vechi, care au supravie^uit pana la
Psaltirea lui Coresi §i a lui Dosoftei, se vorbeste, in Ps. 8, 3
spre exemplu, despre urzirea cu degetele lui Dumnezeu a
cerului cu stele.

Aceasta este atitudinea ortodoxa - la care adera pe
deplin §i Miron Costin -, careia ii repugna gnosticismul ,
bogomilismul 354 , transcendentalismul 35? §i toata heterodoxia
celor care considera creajia materials rea §i nedemna de a se
atinge Dumnezeu de ea §i II indeparteaza pe El de zidirea Sa,
fie prin susjinerea tezei unui creator intermediar, fie prin
exilarea lui Dumnezeu in propria Sa transcendenta.

Autorii no§tri din vechime nu faceau numai literatura, ci
§i dogmatica, chiar §i ni§te mireni precum Miron Costin,
Dimitrie Cantemir sau Constantin Cantacuzino 356 .

Erau teologi de mare respirajie §i a§a au fost mul^i boieri
§i domnitori romani din istoria noastra.

Probabil ca, in timpurile noastre, nu se mai vede
pddurea din cauza copacilor §i religiozitatea acestor autori din
cauzaprea multei evidence.

Poemul se desfa§oara mai departe pe tema norocului
schimbdtor (fortuna labilis, cum il numeau anticii) §i a
instability acestei vie^i:

Vremea lumii sofie §i norocul alta,
El a sui, el a surpa, iara§i gata. /.../

Norocului i-aupus nume cei batrdni din lume;
Elu-i cela cepre mulfi cu amar sa afume.

El sue, el cob oar a, el viiafa rumpe,
Cu sofiia sa, vremea, toate le surpe.

Norocul la un loc nu std, intr-un ceas schimbd pasul.
Anii nupotu aduce ce aduce ceasul.

Numai mdini si aripi, sipicioare n-are
Sa nupoatd sta intr-un loc niciodinioare.

353

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism.

3M Idem

355 Idem

356 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogomilism.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Transcendentalism_american.
http://ro. wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino ,_stolnicul.

133

Imaginea ultima, a norocului cu aripi §i fara picioare,
pr ovine din Alexandria, fragmentul cu pricina fiind tradus de
Miron Costin (Graiul solului tatarasc).

Nici imparajii nu i§i §tiu soarta, care multora le-a adus
un sfar§it nea§teptat, dureros §i ru§inos. §i oricat ar fi fost
impara^ii de mari {Xerxes' , Alixandru Machidon ,
Artaxers 359 , Avgust 360 , Pompeiu 361 , Chesar 362 , Tiros [Cirus 363 ]),
moartea le-a curmat tuturor viaja: Acu de-abiia nume / Le-au
ramas depoveste:

Unde-s ai lumii imparati, unde iaste Xerxes,
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,
Avgust, Pompeiu si Chesar? Ei au luat lume,
Pre toti i-au stinsu cu vreme, capre niste spume.

Fost-au Tiros imparat, vestit cu razboae,
Cu avere preste toti. Si multa nevoe
Au tras hdndii si tatarii si Asiia toata.

> >

Cauta ce le-au adus inseldtoarea roatd:
Prinsu-l-au ofamee, i-au pus capul in sange
„ Satura-te de moarte, Tiros, si te stinge
De varsarea sdngelui, o, oame infocate,
Cd de vrajmasia ta nici Ganghes poate
Cursul sau sa-l pazeasca" . Asa jocureste
Imparatiile lumea, asa le pravaleste.

Motivul acesta, al lui ubi sunt?, il atingea si Dosoftei,
traducand prologul tragediei Erofili (inceputul secolului al
XVII-lea), a cretanului Gheorghios Chortatzis 364 :

Undi-s elinilor imparatii, chesarii,
Si-a Rdmului avgusti, bogati, puternicii si tarii?
Intalepciune unde li-i si minte lor ceaplina,
Slava, scriptura s-armele, vestitii dintr-Athina?
Lui Alexandra Machidon unde i-i vitejiia?

357 Idem

358 Idem

359 Idem

360 Idem

361 Idem

362 Idem

363 Idem

364 Idem

http ://en. wikipedia. org/wiki/Xerxes_I_of_Persia.

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Alexandru_cel_Mare .

http ://en. wikipedia. org/wiki/Artaxerxes_I_of_Persia.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_August.

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Cneus_Pompeius_Magnus .

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulius_Cezar.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cyrus_al_II-lea_cel_Mare.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georgios_Chortatzis.

134

Undi-i cinste chesarilor, putere si ddrjie

Cu care ei au biruit de-au stdpdnit pre lume,

Si s-au vestitu-sd supt ceriu latindu-si al sdu nume?

Unde li-i a haldeilor scripturs haldiiascd
Ce gdndiiafdrd moarte in lume sd trdiascd?
Si pentru-aceia siliia scriind toate rdzboaie
Ce si ei incd si-auperit de vdnt si depuhoaie.

Undi-i avere cea multd, mdrire cea vestitd
Acei tdri ce gdndie c-a stafdrd de smdntd?

Cd avutiia tuturor, viata cu sdndtate,
Vreme le duci la sfdrsit si ramdn des uitate.

Si cele ce apucati le pierdeti si de-a mdna
Cele ce strdngeti si ziditi sd rasapesc in Una.
Ca scdnteile ci sd stangu, slava voastra sd treci.

Vi sd raschira numele de soare, de vantu rece,
Si ca scrisoria pe nasap, pre margine de mare,
Si cu spumele de pre pospai sd trecu si-nca mai tare...

365

Egalitatea infafa morfii - in ultima secveiu;a a poemului
costinian -, era o tema specifica Psaltirei si parcursa §i de
Dosoftei - am vazut in capitolul anterior - iar la ubi sunt qui
ante nos 366 (subiect generos gazduit de literatura patristica §i
de toata literatura europeana medievala, apuseana §i
rasariteana) va recurge §i Divanul lui Cantemir §i Memento
mori al lui Eminescu.

Din nou, versurile lui Costin (Moartea, vrajmasa, intr-
un chip calca toate casa, / Domnesti si-mparatesti, pre nime
nu lasa: / Pre bogafi si saraci, cei frumosi si tare. / O,
vrajmasa, priiatin ea pre nimeni n-are) au fost considerate ca
inspirate din odele lui Hora^iu: Palida mors aequo pulsat pede
pauperum tabernas regumque turres 367 .

Miron Costin putea solicita insa o sursa mai veche §i
mai apropiata de spiritualitatea sa, §i anume Psaltirea (care i-a
facut poeji §i pe el §i pe Dosoftei).

365 Cf. Dan Hona Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 123.

366 In latina: Unde sunt cei care au fost inaintea noastra?

367 Cf. Idem, p. 98.

135

Psalmistul, adresandu-se fiilor oamenilor, impreund
bogatul si saracul, le trambijeaza:

„Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa
plateasca lui Dumnezeu prej de rascumparare, ca
rascumpararea sufletului e prea scumpa §i niciodata nu se va
putea face, ca sa ramana cineva pe totdeauna viu §i sa nu vada
niciodata moartea. Fiecare vede ca in^elepjii mor, cum mor §i
cei neinjelepji §i nebunii, §i lasa altora bogajia lor. Mormantul
lor va fi casa lor in veac, loca§urile lor din neam in neam, de§i
numit-au cu numele lor pamanturile lor" (Ps. 48. 2, 7-11).

§i fiul sau 368 , Ecclesiastul, avertizeaza asupra aceluia§i
sfar§it al omului:

„§i daca ar fi trait de doua ori cate o mie de ani §i nu s-a
bucurat de fericire, oare nu to^i se due in acela§i loc? [...]

Caci ce are injeleptul mai mult decat nebunul? [...] La
tot ce i§i ia fiinja i s-a hotarat numele de mai inainte; se stie ce
va fi omul; el nu poate sa intre in pricina cu eel ce este mai tare
decat el. [...] Caci cine §tie ce este de folos pentru om in via^a,
in vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea
unei umbre?" (Eccl. 6, 6-11)

Moartea curma destinele omene§ti - lui Eugen Negrici i
se parea ca aude „cum se tanguie poemul in vaier de clopote
cu glasuri mari §i mici" 369 -, pentru ca Dumnezeu au vdrstat
toate cu sorocul, adica a hotarat, in injelepciunea Sa,
momentul sfar§itului fiecarui om, a§a cum §i pamantului §i
universului intreg, li s-a stabilit, tot de catre pronia divina, un
sfarsjt transfigurator.

Indiferent de rang sau de virtute, altfel spus, pe top ce-n
astd lume sunt supusi puterii sorfii / Deopotrivd-i stdpdneste
raza ta si geniul morfii! (Scrisoarea I).

Ideea mor^ii care stapane§te destinele umane §i pe care o
intalnim adesea in poemele lui Eminescu, ar putea fi inspirata
§i de aici, Costin oferindu-ne o dovada pentru tradi^ionalitatea
ei in gandirea romaneasca: Nici voi, lumii infelepfii, cu
filosofia, / Hdldduifi de lume, nici theologhia / V-au scutit de
primejdii, Sfinfi Pdrinfi ai lumii, / Ci v-au adus la moarte
amard pre unii. /.../ Cursul lumii afi cercat, lumea cursul
vostru /Au tdiat.

E aceeasj tradijie bizantin-ortodoxa din care a extras
Eminescu, eel mai probabil, §i tema viejii ca vis %\pdrere.

* Sf antul imparat Solomon, autorul Ecclesiastului.
} Eugen Negrici, Poezia medievala..., op. cit, p. 154.

136

Moartea este vrdjmasd a oamenilor, ea nu se
imprietene§te cu nimeni. Fericita este doar viaja, care leapada
de la sine grija celor pamante§ti §i priveste catre cele ceresti §i
nemincinoase.

De cei care i§i fac planuri multe pe acest pamant, in
sensul ca se gandesc la cum sa in§ele §i sa stapaneasca sau de
noi to^i care ne facem ganduri de§arte, Dumnezeu i§i bate joe:
Ceriul de gdndurile noastre bate jocurie (Ps. 2, 4: „Cel ce
locuie§te in ceruri va rade de dan§ii §i Domnul ii va batjocori
peei!").

In Psaltirea coresiana este Acela ce vie [viaza] in ceriu
rdde-s de ei si Dumnezeu rdde-s de ei , iar in Psaltirea in
versuri a lui Dosoftei Domnul va rade de insii / §i-i va mustra

7-371

de ocara

Acest vers a fost socotit de catre unii exegeji ca fiind o
dovada a caracterului umanist al poemului costinian §i a
indepdrtdrii autorului de cugetarea ortodoxa tradi^ionala, fara
a sesiza ca era, de fapt, o parafraza din Sfdnta Scripturd.

Versetul biblic spune altceva: Dumnezeu nu rade de
oameni, ci rade, dispre^uie^te gdndurile desarte ale celor care
se incred in marirea lor §i nu considera ca vor da socoteala
pentru faptele lor.

Cred ca D. H. Mazilu - luand in calcul alte studii - s-
a lasat convins, interpretand versul costinian prin contaminare
cu Judit in humanis divina potentia rebus" , in care se
recunoa§te motivul „arbitrariului divin". Nu este, insa, cazul
versului costinian.

Eugen Negrici a susjinut §i el ca omul invederat de
aceste versuri este „strajuit de cerul batjocoritor", §i ca
„poemul e scris in duhul intristat al atator poeji latini §i
medievali, laici §i religio§i. In felul in care contempla Costin
priveli§tea convulsiva a lumii §i cum se instituie in text un
primat al imaginilor decrepitudinii, chiar ale putrescenjei §i ale
mortii hidoase, reconfirmam in autor un european §i, in

'in a

structura imaginativa, un barochisf .

Ulterior a facut retractatio, afirmand ca „absolut toate
motivele poemului provin din Ecclesiast, din literatura
religioasd medievald §i din vechii poefi latini, iar spiritul lui

Coresi, Psaltirea slavo-romdna... , op. cit., p. 36.
371 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 12.
' 72 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol II, op. cit., p. 97.

373 "

374

In latina: Puterea dumnezeiasca se joaca cu lucrurile oamenilor.
Eugen Negrici, Poezia medievald..., op. cit., p. 151.

137

este unul eminamente crestin, fara vreun accent individualist.
Nu e de gasit altceva in poem decat o lunga lamenta^ie pe tenia
universalitajii morjii, cu o concluzie firesc crestind, aceea ca
singura consolare a omului este de a ajunge, fericit, in

•>>375

cerun

Concluzia (Epilogul) poemului costinian este ca viaja
noastra este o u§a prin care trecem spre cele ve§nice, ca omul e
cenu§a §i vierme (In lut si in cenusd te prefaci, o, oame / In
viiarme, dupa care te afli in putoare) §i ca singurul lucru care
conteaza este viaja traita in credinja §i fapte bune, care face sa
urmeze viaja ve§nica §i fericita: Unafapta, ce-\i rdmdne, buna,
te lafeste, /In ceriu cufericie in veci te mar este.

Destule stihuri ne par o metrificare a predaniilor
omiletice - §i alegem sa exemplificam din maestrul in retorica
religioasa bizantina, eel cu rostul de aur.

„Dupa cum uneori e noapte, alteori e zi; uneori e vara,
alteori e iarna, tot a§a §i in via^a omeneasca uneori e durere,
alteori e bucurie; uneori e boala, alteori e sanatate. [...] Po^i
vedea ca §i sfinjii au avut §i dureri §i bucurii. [...] Daca
imbraji§am virtutea, nimic nu va putea sa ne intristeze. [...]
Toate raman pe pamant §i numai faptele noastre bune
calatoresc impreuna cu noi" 376 .

Autorul insu§i, Miron Costin, face la final un comentariu
pe scurt al propriilor sale versuri, talcuind nn;elesul lor, §i din
aceasta interpretare reiese ca poemul sau nu are nicio legatura
de profunzime cu umanismul:

Din toate stihurile sa infeleg desdrtdrile, si nestdtdtoare
lucrurile lumii, si viiafa omeneasca scurtd, cu mdrturie din
David prorocul, mai ales. Adica, mai ales din Psaltire, dupa
cum am §i vazut.

Rosa del Conte se intreba: „in lumea occidentals,
inchisa in orgoliul tradi^iei sale clasice (predominant latine),
cine oare, cu excep^ia specialistului, este in stare sa-§i
imagineze ce comoara ascund manuscrisele slavone, grecesti,
romane§ti a caror important, chiar §i pentru studierea gandirii
antice, ne ingaduie s-o intuim cataloagele de mai veche sau

'inn

mai recenta editare?"" .

Daca lumea occidentald se include in orgoliul tradh;iei
sale clasic-latine, lumea romdneascd, care §i-a pus in cap,
incepand cu epoca moderna, sa se emancipeze de tradn;ia sa

^ 75 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romdne, op. cit., p. 187.
76 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri III. Omilii laMatei, op. cit., p. 617-619.
377 Rosa del Conte, op. cit., p. 281.

138

bizantin-ortodoxa §i sa se ralieze total la o constiinfa latina
inainte de a stabili prea bine ce se pierde atunci cdnd se
cdstigd ceva (1-am parafrazat pe H. R. Patapievici, Omul
recent ), §i-a insu§it brusc vanitatea erudijiei apusene §i a
cautat sa nu mai vada decat surse clasice §i latine, respectiv
umaniste §i renascentiste, pentru literatura medievala.

Poemul Viiafa lumii al lui Costin este o ilustrare a
acestui curent, in felul in care a fost interpretat. Interpretarile
latinizante i se potrivesc la fel de mult cum se potrivesc §i
limbii romane corecturile propuse de §coala Ardeleancc sau
de Ion Heliade Radulescu 380 .

Intr-un articol restaurator la adresa personality
mitropolitului Simion §tefan (pe nedrept considerat calvin
de Nicolae Iorga" ), Virgil Candea - de§i ramane fidel
atributului de umanist delegat carturarilor romani -
menjioneaza cateva lucruri importante.

Candea se refera aici la ini^iativa traducerilor in limba
vernaculara, dar parerea mea este ca putem extinde aceste
considera^ii peste granijele dezbaterii respective:

„Cat timp istoricii culturii, ai limbii §i ai literaturii
noastre, fideli pozitivismului §i modelelor occidentale au
refuzat sa se situeze induntrul fenomenelor romane§ti, sa le
caute adevaratele cauze §i sa le reconstituie modul propriu de
desfa§urare, explicable cele mai confortabile au parut
influence externe, in mod paradoxal tocmai acele influence de
care romanii s-au pazit mai tare - catolice sau protestante [e §i
cazul umanismului].

Insuficienta cunoastere a deosebirilor de tradi^ie §i
doctrina dintre Apus §i Rasarit §i ignorarea atitudinilor mentale
specifice poporului nostru i-a impiedicat, astfel, pe ace§ti
speciali§ti sa surprinda adevarata semnificajie a efortului
romanesc, eel dintai in spiritualitatea Europei de sud-est, de a
talmaci Biblia in limba vorbita [§i nu numai] .

Observa^ia ca Ortodoxia este un cere logic care nu
poate fi infeles decat din launtrul lui ' ' se aplica deopotriva
fenomenului romanesc: el ni se dezvaluie, considerat din

" 7S O puteti downloada de aici: http://www.scribd.com/doc/2535002/Patapievici-Omul-

recent

379

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Ecoala_Ardelean%C4%83.
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu.

http://biserica.0rg/WhosWho/DTR/S/MitropolitulStefan.html.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga.

http://b1ser1ca.0rg/WhosWho/DTR/C/V1rg1lCandea.html.
Cf. Irenikon, 1927, p. 91.

139

380

381 Idem

382 Idem

383 Idem

interior, mai repede §i mai bine decat privit dinafara lui, printr-
o prisma straina" 385 .

Aceste cuvinte, in linii mari, sunt aplicabile literaturii
romane de la origini pdnd inprezent.

Miron Costin mai compune §i alte versuri, unele morale,
altele istorice:

Stihuri impotriva zavistiei

Vacul tdu n-arepace, zavistnice oame,

Colful tdu, pi in de venin, piiere tot defoame,

Sd mustepe cineva pururea rdvneste,

In ce chip ar ocdri, pururea pdzeste.

Bine au scris in Psaltire de tine prorocul:

„ Zavistnicului teste acesta norocul,

Gdtlanul lor, mormdntul destupat cum cased.

Limb He loru gata tot sd ocdrascd.

Sd lefii giudef, Doamne, din gdnduri sd cazd

Ocdri carefdeu ei, pre sine sd vazd ".

Doao boale intru sine zavistnicul are
Una cdndu petrece rdu, a doua, mai mare
Cdndu priveste pre altul cd petrece bine.

Numele bun altuia, ca o moarte-i vine.

Aceasta niciodatd boala nu-i lipseste,

In tot ceasul cu acestea viiafa-si pedepseste.

Dar ce gdndesti sdfaci? Sdpierzi dreptatea?

Aceasta nu veiputea, bine-n rdotatea;

Sau rdul sdfaci cd-i bun, nici aceasta pofi face.

Deci asa viafa ta nu mai are pace.

De la Dumnezeu nimeni fdrd daru nu teste;

Ce nu mulfdmesti cdtu ai, ci tot rdvnesti

Inima ta spre altul? Cine toate poate?

Nu toate are unul, ci cu tofi toate:

Unul una si altul alta bundtate.

Virgil Candea, Noul Testament in limba romdna ca act de spiritualitate si cultura,
studiu introductiv la Noul Testament. Tiparit pentru prima data in limba romana la 1648
de catre Simion Stefan, reeditat dupa 350 de ani cu binecuvantarea IPS Andrei
Arhiepiscopul Albei Iuliei, Ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Albei Iuliei, 1 998, p.
38.

140

Tuturor de Dumnezeu daruri sunt insemnate.
Care truda noastra cu gdndul bun priimeste,
Dumnezeu gdndului bun bine-i daruieste " .

Apostrof

Cine-si face zid de pace, turnuri defrafie
Duce viiafafara greafa intr-a sa bogafie.

Ca-i mai buna dimpreuna viiafa ceafrafeasca

Decdtu rdca, care strica oaste vitejeasca.

Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul,

De nu v-avea-ntru sine lacuindu pre Domnulu,

Acela de-avufie safiu nu mai vede.

De i-ar da toatd lumea, elu totu nu sd-ncrede.

§i de cdtu mai multu strange, mai multu sa largeste

§i tot desertu sa vede-ntr-averea ce-i creste.

Deci nime-ntr-avere sa nu sa gdndeasca.

Ca vaputea sa sa-mple, sa sa odihneasca.
Iara-ntr-a carui sufletu Domnulu lacuieste,

Acela de nemica nu mai jeluieste.
Pentr-aceia totu omulu sa nu sa leneasca,

QQ'7

Pre Dumnedzeu in sufletu sa-si agonisasca ' .

Compunerea lui Miron, preacinstirul mare-vornic de
Jara-de-jos

Neamulu Tardi Moldovii de unde da radza?

Din fara Italiei, tot omul sa creadza.

Fliah intai, apoi Traianu au adus pre acice

Pre stramosii cestoru fari de neamu cuferice.

Rasadit-au faraloru hotarele toate.
Pre semne ce stau in veci a sa vedea poate.

Elu cu vi^a cestui neamu Tara Rumdneasca

386
387

Miron Costin, Opere, vol. II, op. cit., p. 120-121.
Idem, p. 123.

141

Implut-au, Ardealul totu si Moldoveneascd.

Semnele stau de sd vdd, de ddnsulu fdcute:

Turnulu-Severinului sd custe-n vremi multe.

Stremosii Moldoveei adus-au in lard,

Pre ghefdi cu sabiia scofdnd din hotard.

Stau semnele podului cu praguri cddzute

§i Turnulu-Severinulu de Seviru fdcute.

Podulu preste Dundre-n Tara Rumdneascd

Le-au trecutu-si ostile-n Tara Ungureascd.

Pre celapodau trecutu Moldoavei stremosii,
Bdtdnd rdzboi cu dachii, a sasiloru mosii " .

Aceste versuri sunt reproduse rezumativ la inceputul
Letopisefului apar^inand lui Miron Costin, ca Stihuri de
descdlecatul fdrdi:

Neamul fdrii Moldovei de unde sd trdgdneazd?

Din fdrdi Rdmului, tot omul sd creadzd

Traian intdiu, impdratul, supuindu pre dahii,

Dragos apoi in moldoveni premenindu pre vlahi.

Martor este Troianul, sanful in fara noastrd
§i Turnul Severinul, munteni, in fara voastrd

389

Semnificativ ramane §i faptul ca poezia aceasta incepe
sa aiba tradifie.

Cantemir i§i va insu§i primele doua versuri din Viiaja
lumii in ni§te stihuiri ale sale pe tenia vanitas vanitatum 390 , pe
care le va insera atat in Divan, cat §i in Istoria ieroglificd.

A lumii cant cujale cumplitd viafd,

Cum se trece si se rupe, ca cum amfi o afd.

Tdndr si bdtrdn, impdratul si sdracul,

Pdrintele sifiul, rude s-alalt statul,

In zi de nu gdndeste, moartea il inghite,

188 Idem, p. 122. Versurile lui Miron Costin au fost tiparite in 1673, la sfarsitul Psaltirii
in versuri a lui Dosoftei. E posibil sa fie vorba de o traducere in romana savarsita de
Dosoftei a unor versuri costiniene aflate, in original, in limba polona.

189 Miron Costin, Opere, vol. I, edr^ie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucuresti, 1965,
p. 5.

390 In latina: desertaciunea desertaciunilor.

142

Viilor rdmasi otrdvite da cuUte.

Tdrna tiranul, fdrna fdranul astrucd [inmormanteaza],

Izbdnda, dreptatea, in ce-l afld-l judecd,

UniifericiU se zic intr-a sa viafd,

Dupd moarte se cunoaste c-aufost sloi de gheafd.

Nicolae Costin mo§tene§te aceea§i tenia a veacului
nestatornic, compunand, inainte de 1712, o Epigramd care
apare in Ceasornicul domnilor.

Tu, Impdrate tuturor, Doamne si Pdrinte,

Singur numai premenesti vremile cumpliie,

Care acmu, de cdfiva aniprivim cu ochii,

Vddzdnd sldvitd de tot stingeria cu tofii.

Pentru care la Tine suspindm, sdracii,

Strigdnd cu glas pre Tine, a lumii povafd.

Intoarce-le spre Tine, domnitoria mare,

Cu care fa si fdrdi parte milei Tale.

Iartd ale noastre, fdrd numdr pdcate,

Cu care de la Tine mult suntem departe,

Aratd si spre domnul nostru mila sfdntd

A Ta si cea bogatd, in tot, Doamne sfinte.

Feriaste-l de primejdii, lumii viitoaria,

Cdrmuindu-l cu mila cea feritoaria.

A ta infericita domnie cupacia,

Sdndtate si lungd fericitd viafd.

Robul Mdrii-tale .

Exceptand rugaciunea pentru domnitor, stihurile acestea
ale lui Nicolae Costin, piuin primenite, nu se deosebesc
esenjial de cele compuse, pe aceeasj tenia §i cu acela§i scop (a-
L implora pe Dumnezeu sa Se arate milostiv Jarii) in epoca
modernd prepa§optista §i pa§optista.

§i nu cred ca este aici nicio coincidenfd.

Nicolae Costin, Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1976.

143

POEZIA PROZEI MEDIEVALE

Antim Ivireanul: lirismul interior §i motivafiile
unei viziuni poetice asupra universului

„Apoi a fost adusa-n fiinja, pentru cei muritori, lumea
cea muritoare,

Cand trebuia sa ia fiin^a podoaba stelelor §i crainicul lui
Dumnezeu

§i prin podoaba §i prin marire §i palatul chipului
dumnezeiesc" 392 .

Pentru perioada veche, Eugen Negrici ia in calcul nu
numai poeziile in sine, cu structura strofica, versificata, ci §i
fragmentele ritmate sau rimate, cu o cadenza lirica deosebita
(ragaciuni, imne, etc. - autorul remarca „productivitatea
speciei"" 91 §i subliniaza ca „rugaciunea raspunde vocajiei
lirice" 394 ), din textele liturgice sau din proza oratorica - Antim
Ivireanul e remarcat pentru „calita^i stilistice" deosebite.

In afara de acestea, Calinescu extragea din Istoria
ieroglifica a lui Cantemir „primele adevarate poeme

,,396

romane

Vom ilustra a§adar acest capitol, prin cei doi autori,
Antim §i Cantemir, de§i proza romaneasca medievala, de la
omilii la cronografe, confine destul de multe pasaje poetice
care ar merita o cercetare extinsa.

Facand o comparajie cu situajia din Apus descrisa de
Zumthor 397 , Manuela Tanasescu afirma urmatoarele: „in
medievalitatea apuseana, literatura scrisa este dominata de
poezie, pe cand la noi ea se na§te din proza istorica, care acolo,

92 Din poemul Despre lume, in Opere dogmatice ale Sfantului Grigorie de Nazianz,
traducere din limba greaca, studii §i note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald,
Bucure§ti, 2002, p. 150.
^ Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romdna, op. cit., p. 81.

394 Idem, p. 95.

395 Idem, p. 99.

396 G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 42.

w Paul Zumthor, Incercare de poeticd medievala, traducere si prefa^a de Maria Carpov,

Ed. Univers, Bucuresti, 1983.

144

am vazut, are un rol modest [...] Poezia, proza de delectare
etc. raman la noi mult timp in seama transmiterii orale.

Pentru Occidental consumator de literatura latina,
trecerea la limba vernaculara, condusa in mare de laicitate, a
insemnat §i o noutate in cadrul sistemului poetic, pe cand la
noi aceasta tranzijie s-a produs de fapt sub aripa Bisericii, de
catre oamenii Bisericii [...].

Pentru noi, literatura in limba romanica, de§i dezvolata
sub imboldul democratizarii, este, de fapt, elitara, sobra,
uneori sumbra, toata zestrea de specii §i genuri a Occidentului
lipse§te, a§a cum lipsesc poejii, jonglerii §i mascaricii - nici nu
se poate concepe dezvoltarea parodiilor ..."

Poezia de care se vorbe§te mai sus este una laicd.

Cu ea incepe literatura apuseana in limba vernaculara.

Parerea noastra este §i ca literatura romana incepe tot cu
poezia - iar nu cu proza istorica -, numai ca nu cu acela§i tip
de poezie.

Este poezia pe care o sesiza Ladislau Galdi 399 (in studiul
acestuia, apreciat de D. H. Mazilu, erau semnalate pasaje
con^inand structuri ritmice §i care putea fi versificate din
Cazania a Il-a a lui Coresi, din Cronica universale 400 a lui
Mihail Moxa 401 §i din Cazania lui Varlaam) §i mai apoi Eugen
Negrici, a textelor oratorice §i liturgice, pe langa cea a
psalmilor.

Ceea ce ne detemina insa a enunja aceasta afirmajie
radicala este nu numai argumentul ritmului si rimei, al
caden^elor muzicale, care ne face sa deta§am rugaciuni §i imne
intregi, sub forma de poezii, din texte care nu se incadreaza
propriu-zis in sfera poeziei - de§i rugaciunile prezente in
omilii coboara dintr-o tradijie bizantina straveche a imnului
religios care pare a fi in proza, dar are o structura poetica
certa, cu elemente de metrica §i prozodie -, este §i faptul ca
aceste poeme propun §i impun o viziune asupra lumii §i a
existen^ei §i o contemplare simbolica §i cosmica ce va deveni
tradifie a unui anumit tip de vizionarism Uric in literatura
noastra, care se conserva §i se transmite pana tarziu in poezia
romana moderna.

39S Manuela Tanasescu, op. cit., p. 14-15.

Ladislau Galdi, Inceputurile prozei ritmice romdne^ti, in rev. Limba romana,
X/1961,nr.5, p. 462-473.

400 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cronograful_lui_Mihail_Moxa.

401 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa.

145

Nu proza romdneascd - care va tinde spre realism din
ce in ce mai mult - va tezauriza aceasta structura liric-
vizionara prezenta in omilii, ci poezia.

De aceea insist asupra acestui fapt - pe care il voi
detalia in curand - §i anume ca omilia romaneasca, cu marcd
bizantind (cum zice Mazilu), este una din sursele de inspira^ie
ale poeziei romane§ti de mai tarziu.

Eminescu il sesiza la superlativ pe Varlaam, afirmand ca
prin el Duhul Sfant a vorbit pentru prima oara romaneste §i -
anticipez - tot Eminescu cred ca a citit cumva unele prescrieri
ale didahiilor lui Antim Ivireanul, pentru ca eel pu^in metafora
lunii ca stdpdnd a mdrii nu am mai reu§it s-o identific, pana
acum, nicaieri in alta parte, in afara de predicile antimiene
(nici Scriptura, nici Hexaemera Sfin^ilor Vasile eel Mare §i
loan Gura de Aur nu sunt sursa primard).

Tradi^ia poeziei romanesti nu se intemeiaza numai pe
poezia injeleasa ca structura prozodicd - sau nu s-a urmarit
neaparat a se conserva o anumitd structura prozodicd, nu in
aceasta rezida tradifia poeticd, in primul rand -, ci, cu mult
mai mult, pe poezia interioard §i vizionard, care exprima o
realitate poeticd.

De altfel, daca psalmii erau poezia unei teologii, omiliile
nu sunt decat o hermeneutica care naratologizeazd numai
aparent aceasta poezie teologicd, prin amplificare, brodand
insa discursul cu acela§i fir, conservand o poezie sublima ce
caracterizeaza viziunea asupra lumii, pe fondul unui discurs
retoric §i moral.

De aici tonul didactic, retoric §i moral, pe care Ion
Negoijescu il va remarca drept o trasatura esenjiala a poeziei
lui Eminescu, fiindca el se va conserva in lirica romaneasca
pana foarte tarziu, de la, sa zicem, Alexandrescu pana la forma
irecognoscibila, incognito, a definh;iilor apoftegmatice din
versurile lui Nichita Stanescu.

De aceea, intr-un mod cu totul neobi§nuit §i paradoxal,
tradijia poeziei noastre culte §i moderne nu trebuie cautata
numai in poezia (propriu-zisa) clasic-medievala, ci §i in proza
- §i nu doar in rugdeiuni §i imne extrase din proza.

Iar proza lirica intalnim mai pujin in cronici (de§i nici
acolo nu e inexistenta), dar foarte adesea in predici, in Cazanii
§i Didahii.

De asemenea, doua car^i foarte poetice ale acelei
perioade sunt Istoria ieroglificd §i Divanul, ale lui Dimitrie
Cantemir.

146

Inainte de a ilustra, in mod muljumitor, afirma^iile
facute, mai precizam faptul ca amandoi, §i Antim §i Cantemir,
sunt §i versificatori talentaji.

Am reprodus, mai devreme, cateva stihuri cantemirene,
§i daca ar fi sa ilustram cele afirmate §i prin Antim, cred ca eel
mai bun exemplu sunt versurile la sterna, din cartea sa dedicata
lui Brancoveanu, Chipurile Vechiului si Noului Testament,
care sunt o reu§ita poetica a epocii, dupa performanjele lui
Dosoftei §i Costin:

Facut-au Domnul Dumnezeu toate din nefiinfa
§i infiinfa le-au adus cu multd biruinfa.

§i dupd aceia au zidit, ludndpdmdnt si Una
Pre omul eel dintdi, Adam, fdrd cuvdnt de vina.

Dupa asemanarea Safacu-i inchipuire
Sufland asuprafefii lui si duh de viefuire.

Addugand din coasta lui, face, cu socotinfa,
Pre Eva, ddndu-i ajutoriu spre buna lacuinfd.

§i dintr-acestia amandoi mulfi oameni sa ndscurd
Precum se vede luminat de-a rdndul din „Scriptura"

/ / 402

Pentru autorii no§tri medievali, lirismul era insa
indisolubil legat de profunzimea viziunii asupra existenjei §i a
interpretarii acesteia, in tradi^ie religios-bizantina, §i mai pujin
de concepjia clasic-antica a poeziei cu versuri avand o
structura metrica fixa. Incet-incet insa, §i poezia injeleasa ca
versificare a capatat tradijie.

Dupa Dosoftei §i Miron Costin, cei mai mari poeji ai
inceputului de secol XVIII romanesc (sfar§itul secolului ne va
aduce intrarea in modernitate §i sincronizarea cu... poezia
erotic-truveresca ce se manifestase in Europa de Apus cu
aproape 700 de ani in urma), sunt Antim Ivireanul §i Dimitrie
Cantemir, autori de versuri ocazionale, dar §i ai unor opere in
proza care debordeaza de poezie - e vorba, de fapt, de oratorie
§i de retorica, §i nu de texte prozaice - un tip de retorica (zice
Mazilu) care dadea na§tere §i versificarilor lui Dosoftei.

402 Antim Ivireanul, Opere, edi^ie critica §i studiu introductiv de Gabriel Strempel, Ed.
Minerva, Bucurejti, 1972, p. 241-242.

147

De aceea, urmarind demersul nostru, ne vom opri asupra
lor, facand din cand in cand trimiteri §i la textele omiliilor lui
Coresi §i Varlaam, care vor fi §i ele, fragmentar, convocate in
sprijinul teoriei noastre.

Cantemir i§i tipareste Divanul la 1698 §i se pare ca
sfar§e§te Istoria ieroglifica pe la 1705, dar manuscrisul ia
drumul exilului impreuna cu el §i nu §tim daca au existat copii
care sa fi circulat, cum s-a intamplat cu Didahiile lui Antim.

In ce-1 prive§te pe Antim, prezenja lui in Jara
Romaneasca e certa dupa 1691, insa datarea Didahiilor sale nu
a intrunit o unanimitate de opinii.

Unii cred ca ele au fost concepute dupa 1708, cand
ajunge mitropolit, al^ii sunt de parere ca ar fi rational sa
acceptam ca, macar o parte dintre ele, sa fi fost compuse mai
devreme, in vremea episcopatului la Ramnic sau chiar a
starejiei la Snagov (§i daca ne gandim ca episcopul Antim
Ivireanul traducea §i tiparea, pentru prima data, Liturghia in
romane§te, nu ne-ar fi prea greu sa ne imaginam ca predica sa
atingea un nivel retorico-teologic destul de inalt).

De§i, in ordine cronologica, ar trebui sa incepem cu
Divanul cantemirean, credem totu§i ca e mai potrivit sa
deschidem aceasta discu^ie pornind de la Didahiile lui Antim,
pentru ca aici putem urmari, in expunerea unui mitropolit §i fin
teolog, care era concep^a, viziunea religioasa generala asupra
universului §i a vie^ii §i cum se integreaza temele §i motivele
pe care noi le consideram poetice in aceasta viziune, care
aparjine tuturor scriitorilor din epoca veche §i se
particularizeaza numai, in stilul fiecarai autor in parte.

Aceeasi viziune religioasa o exhiba, in mod argumentat
teologic, §i cardie lui Cantemir, a§a incat ni se pare corect §i
obiectiv sa pornim dinspre Biserica pentru a ajunge la
literatura §i nu invers.

Procedam astfel §i pentru ca „Didahiile lui Antim
Ivireanul au, intr-un grad mai inalt decat in operele amintite
[Istoria ieroglifica §i Psaltirea lui Dosoftei] [...] o remarcabila
poliritmie, un joe neprevazut al caden^elor.

Avem in vedere nu numai variafia ritmica de la o
predica la alta, ci, lucru cu adevarat izbitor, §i pe aceea din
interiorul unei singure predici. [...]

148

Organizarea ritmica a predicii ne duce la concluzia
captivanta ca autorul nu are doar intuifia ritmurilor, ci chiar
constiinfa artistica a valorii acestora" 403 .

Poezia literaturii serve§te expunerii teologice §i moral-
filosofice, ceea ce duce nu la alterarea sau anularea
principiului estetic, ci dimpotriva, la augmentarea lui, prin
adancirea esenjiala a perspective! interpretative.

§i, de altfel, antecedente poetice semnificative
descoperim in retorica religioasa - pe care Antim o duce mai
departe - in secolele anterioare, incepand cu Invajaturile lui
Neagoe Basarab, Cazania lui Coresi §i, mai ales, a lui
Varlaam, la care vom face §i noi cateva trimiteri, pe parcurs.

Fara a discuta despre aceste pagini a caror calitate
poetica este remarcabila, nu putem nn;elege poezia romaneasca
de mai tarziu.

Pentru ca lui Antim i-am dedicat un studiu amplu, care
formeaza o lucrare separata, vom relua aici, numai in parte,
problemele §i soluble pe care le-am oferit acolo, atat cat sa fie
lamuritoare pentru cercetarea de faja.

A§adar, un poet al literaturii noastre vechi este §i Antim
Ivireanul, mitropolitul care impregneaza cartea sa de predici cu
un lirism nezagazuit §i unanim recunoscut de toji exege^ii
operei sale.

Vom pune in lumina acest lirism interior, detaliind, in
cele ce urmeaza 404 , - sprijinindu-ne pe texte - sensul crea^iei
universale la Antim.

Antim este eel care a descoperit, in literatura noastra,
pecetea frumusejii asupra creajiei, intr-un mod major, fapt ce
ne determina sa il consideram - nu fara argumente solide - un
precursor al lui Eminescu, prin eleganja §i marejia viziunilor
cosmice, prin simbolismul profund §i hermeneutica abisala ce
caracterizeaza aceste viziuni (mai multe, intr-un capitol viitor).

Autorul nostra scrie, intr-un pasaj pe care 1-am putea
considera un mic poem creationist:

Dumnezeu insa,
carele numai cu un cuvdnt

403 Eugen Negrici, Antim -Logos si personalitate , edi^ia a Il-a, Ed. Du Style, Bucure^ti,

1997, p. 32.

404 Pasaj ele care urmeaza in acest capitol sunt selectate din teza noastra doctorala:

Antim Ivireanul — personalitate complexa a literaturii romdne, pe care, sub titlul: Antim

Ivireanul: avangarda literara a P aradisului.Viata si opera, am editat-o la nivel online

si o puteti downloada de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-

ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-2010/.

149

aufacut si au zidit toate lucrurile
cele vdzute si nevdzute,

poate cu adevdrat,

cu a Lui preaputernicie,

sdfacd stele mai luminoase

decdt acestea ce strdlucesc pre ceriu

si lund mai iscusitd

decdt aceasta

ce ne povdfuiaste noaptea

si soare mai strdlucitoriu

si mai luminat decdt acesta,

carele stinge cu lumina lui

toate celialalte lumini

si ceriuri mai mari

si mai largi in rotocolime

sipasdri mai cu dulce glasuri

siflori mai cu multe mirosuri

si copaci mai nalfi si mai roditori

si vdnturi mai sdndtoase

si vdzduhuri mai defolos

si hiard mai multe la numdr

si mai de multe feliuri

si mai multe lumi

decdt aceasta ce lacuim

poate sd zideascd

„ „ . . „ . . 405

in marime si in mestersug mai minunate...

Comentand, am putea spune ca acest pasaj emana
impresia de armonie, de echilibru impresionant al universului,
care, prin injelepciunea zidirii sale, arata pe Ziditor. Universul
este smerit, oricat ne-ar parea noua de „infinit", este limitat in
„rotocolimea" lui, este supus Creatorului sau.

Soarele §i lima nu sunt „personaje" personificate la
intamplare, ci amandoi a§trii sunt lumini care ne povajuiesc la
Lumina, care ne invaja sa iubim lumina dumnezeiasca: lumina
mai presus de orice lumina - spre aceasta ne indeamna soarele,
„carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini" -, lumina
care ne lumineaza calea atunci cand ne ratacim in noaptea
pacatului - spre aceasta ne invaja luna „ce ne pova^uia§te
noaptea".

405 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 19.

150

Aceasta talcuire ne-o lamureste, de fapt, tot Antim, intr-
o alta predica, la Sf. Ap. Petru §i Pavel, unde afirma ca soarele
lumineaza zioa, ca iaste si semnul darului, adicd al celor
drepfi, iar luna lumineaza noaptea, ca iaste semnul pdcatului
406 ', adica al celor care au nevoie de lumina povatuirii .

Dumnezeu ne-a facut un mare dar: o lume, un univers
frumos, care parca ne vegheaza, ne privegheaza.

Aceasta este o idee predominant^ la Antim: soarele,
luna, stelele, ne vegheaza, ca ni§te „ochi materiali" ai lui
Dumnezeu, pururea deschi§i asupra noastra. A^intind spre noi
ace§ti ochi de foe, El ne lasa sa in^elegem ca ne prive§te
totdeauna §i ne poarta de grija. Dumnezeu fiind tot ochiu 407 , a
facut luminatorii cere§ti spre a ne aduce aminte ca El insu§i
este Lumina §i Ochi atoatevazator.

E o inva^atura deosebita a lui Antim, despre pronia
cereasca, pe care o mai intalnim §i in cazania la Sfantul
Nicolae, unde contemplam tampla (catapeteasma) de argint a
cerului -

Asa au v orbit sfantul,

apoi, pe urmd,

dupd ce au ascuns soarele toate razele lui

si s-au stins de tot lumina zilei

intre intunerecul nopfii

si cdnd ceriul,

de osteneala,

aufost inchis spre somn tof ochii lui,

atdta cat nici luna nu priveghiia,

niciuna din stelele cele mai mici

avea deschise tdmplele lor cele de argint,

atunce,

ca cdnd arfifost nufacator de bine,

ci ca un hoi,

alearga cu mare graba

la acea saraca de casa,

si aruncdnd in launtru /.../mulfi galbeni,

au gonit cu aceasta saraciia

si tot raul

si tot cugetul necuvios

si au mdntuit fecioria celor 3fecioare

406

Idem, p. 63.
407 Idem, p. 92.

151

din cursele diavolului 408

dar §i in predica la Sf. Ap. Petru §i Pavel, unde Sf. Pavel
este asemanat cu lima, despre care Antim spune ca: Multe
feliuri de vrednicii, stdpdniri si puteri dau filosofii sd aibd
luna. §i intdi zic cum cd luna iaste podoaba nopfii,

* w 7 • • w ^ w • • 409

asamanatoare soar elm si stapana maru

Aceasta ultima personificare ne aduce aminte de
Eminescu.

Contempland lumea astfel, „Antim va imbraca in poezie
soarele §i luna cu aproape doua sute de ani inaintea marilor
nostii poeji" 410 , dar o face cu un scop anume.

El descopera frumusejea ingenua a universului,
splendoarea lui, care provoaca o anamneza, o rememorare a
framusejii Paradisului, pentru ca este in consonant cu starea
de spirit a omului, caci este un cosmos ganditor §i o natura
protectoare, a§a cum am vazut in predica la Sfantul Nicolae.

Dupa cum natura, mediul ambiant, nu era niciodata
ostila Protoparin^ilor in Eden, ci le era supusa - conform
referatului Genezei -, la fel §i pe Sf. Nicolae il ajuta a§trii
cere§ti, care i§i ascund lumina lor, pentru a trece cu vederea
fapta Sfantului, caruia ii repugnau laudele.

De§i aceasta lume este cea „cazuta", depreciata prin
pacatul uman, ea §i-a pastrat o parte din caracterul originar,
paradisiac.

In fragmentele citate mai sus nu se poate sa nu observam
„caracterul priveghetor" al cerului ce, „de osteneala, au inchis
spre somn to^ ochii lui", cu care, se subnn;elege, ne prive§te de
obicei, cu mii de ochi aprin§i; al lunii ce „ne pova^uia§te
noaptea", ne privegheaza, fiind „podoaba nop^ii" §i „stapana
marii", a marii vie^ii noastre inviforate, intr-o atitudine in
acela§i timp maiestoasa §i afectuoasa; al stelelor, care nu i§i
mai deschid „tamplele lor cele de argint", spre a nu mai vedea
§i a nu mai „cugeta" fapta cea buna a Sfantului, deoarece el nu
vroia sa fie cunoscuta.

Trebuie sa remarcam „tamplele cele de argint" ca fiind o
metafora care ne trimite cu gandul la puritatea §i nevinova^ia
creajiei, cat §i la un indemn subin^eles al lui Antim care se
indreapta catre oameni, sugerandu-le a avea „tample" sau

408 Idem, p. 52.

409 Idem, p. 59.

410 Gabriel Strempel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei Romane, Bucure^ti, 1997, p. 203.

152

minte „de argint", ganduri curate, inalte §i pre^ioase, sau, altfel
spus, a-§i regasi inocenja primordiala.

Ochii sunt tamplele cu care contemplam lumea.

De altfel, romanescul tdmpld [=iconostas, catapeteasma]
§i a con-templa provin din acelasj izvor etimologic, din
templum, insemnand templu, bisericd.

Cerul cu catapeteasma de argint a stelelor sale reprezinta
o imagine simbolica a Imparajiei celei ve§nice, in care
stralucesc stelele ganditoare §i pururea veghetoare ale sfhnilor.

Soarele insu§i stinge cu lumina lui celelalte lumini sau
i§i ascunde razele sale, el fiind lumina care cuprinde in brajele
sale tot pamantul §i vede pretutindeni.

Vom observa §i mai clar aceste semnificajii pujin mai
departe.

Universul intreg este un templu, plin de faclii
ganditoare, o biserica a slavirii lui Dumnezeu.

§i nu este astfel Biserica, cea spirituals?

Vom arata detaliat pe parcurs ca acesta este modul in
care o percepe Antim §i toata tradijia romaneasca.

Observam ca, pentru Antim, soarele, luna §i stelele erau
ochii gdnditori ai cerului, ochii lui ostenifi de priveghere,
atinti^i peste pamant §i mare, §i care, chiar „stelele cele mai
mici", deschid cugetarii „tamplele lor cele de argint".

E o contemplate adanca, pe care ne-o incifreazd in
metafore, ierarhul-poet sau, mai degraba, ne-o descifreazd,
aratandu-ne tainele creajiei.

Dumnezeu ne-a darait un univers rational, dupa Chipul
Cuvantului care 1-a creat §i care este insa§i In^elepciunea §i
Rajiunea. „Caci...privind la cer §i vazand podoaba oranduirii
lui §i lumina stelelor, ne gandim la Cuvantul care le-a
randuit" 411 .

Un univers a carui esenja, de§i alterata de caderea
Protoparinjilor nosfri, pastreaza din plin frumusejea originara
§i prin evocarea caruia Antim vrea sa ne trezeasca nostalgia,
dupa Raiul zidit pentru om.

Frumuse^ea §i rajionalitatea universului evoca pe
Creatorul sau §i ele sunt reflexe ale frumusejii luminii
dumnezeie§ti.

Antim are predilecjie pentru personificarea a§trilor, a
„luminatorilor cere§ti", pentru ca el gandeste lumea ca pe o

411 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, col. PSB, vol. 15, traducere din grece^te,
introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure^ti, 1987, p.
81.

153

create a Luminii, a lui Dumnezeu Cuvantul care este Lumina
lumii (In. 1,9; 8, 12).

Facand o paralela intre iconografia rastignirii in care
apar soarele §i luna, §i viziunea antimiana asupra celor doi

zll

a§tri, Mihai Radulescu realiza o observajie extrem de
pertinenta asupra faptului ca lumina lunii este, de fapt, tot
lumina soarelui, dar reflectata 413 , in tradijia ortodoxa, ceea ce
§i Antim evoca: luna iaste podoaba nopfii, asamdnatoare
soarelui si stdpdna mdrii 414 .

Luna este, prin urmare, un simbol al prezen^ei
nesesizabile a soarelui in noapte, §i deci al prezen^ei lui
Dumnezeu in lume, prezen^a reflectata de „lumina" lunii, adica
defrumusefea cosmicd.

De asemenea, dupa cum soarele se reflecta noaptea in
luna, a§a se reflecta lumina lui Dumnezeu in oglinda Sfinjilor
Sai, care lumineaza apoi in lume §i in noaptea necredinjei
omene§ti.

Aceasta lume, daca nu este induhovnicita, atunci nu este
decat un trup aproape inert, o materie goala §i moarta,
„netocmita", ce nu are viaja in sine, daca nu prime§te via^a de
la razele harului dumnezeiesc, a§a dupa cum luna nu are
lumina proprie.

Iconografia bizantina confine aceasta concepjie, iar
Antim exceleaza in a o incripta in metafore astrale, siderale,
intrucat met afar a este icoana scriitorului.

„Cuvantul personal a pus in fa^a noastra gandirea Sa sau
chipul creat al gandirii Sale plasticizate, la nivelul ra^iunii §i al
putinjei noastre de exprimare, cu o putere creatoare pe care noi
nu o avem" 415 .

Noi contemplam §i admiram universul §i ne putem
exprima bucuria §i entuziasmul, pentru ca de la inceput, acest
univers imens a fost creat pe masura con§tiinJei noastre.

Frumusejea universului izvora§te din faptul ca el este
„chipul gandirii Sale": acest lucru il vedem cu claritate la
Antim.

412 A se vedea: http://www.literaturasidetentie.ro/biografie.php.

413 Cf. Mihai Radulescu, Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor. Personaj, cu un „Cuvant
inainte" de P. S. Irineu Slatineanu, editat de Funda^ia „Antim Ivireanul" - Rm. Valcea,
Ed. Ramida, Bucuresti, 1997, p. 34.

414 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 62.

415 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxa, vol. 2, Ed.
IBMBOR, editia a Il-a, Bucuresti, 1997, p. 9.

154

Soarele, lima, stelele, pamantul §i toate cate sunt pe el,
sunt imagini, expresii ale iubirii Sale pentru om, pentru care au
fost create astfel.

Picturalitatea lui Antim in a surprinde a§trii cere§ti sau
alte aspecte ale naturii, se datoreaza faptului ca el injelege
aceste elemente ca fiind tot icoane ale frumusejii §i iubirii
dumnezeie§ti.

Daca Antim alege sa metaforizeze, sa plasticizeze
cuvintele §i expresiile, atunci cand vrea sa surprinda
frumuse^ea lumii, o face pentru a ne arata ca lumea este creata
in chip plastic.

Daca nu ar fi a§a, nici noi nu am putea sa materializam
cuvantul pentru a-1 transforma in rostire creatoare sau in
opera de arta, daraindu-i capacitatea de a surprinde chipul
adevarat al existenjei.

Textul este o icoana stilizata §i interpretativa a lumii iar
lumea este o icoana cosmica a cuvantului dumnezeiesc, a ceea
ce Antim nume§te cuvantul eel de buna vestire 416 .

zll 7

„Dupa cum scrie Sfantul Nicodim Aghioritul , «zidirea
este explicarea Scripturii, iar Scriptura este explicarea zidirii
»" 418 .

Chipul tacut al universului, in infioratoarea - pentru
unii, precum Pascal 419 , dar §i pentru toata modernitatea - lui
imensitate este insa o imagine cuvantatoare, ba chiar intima §i
prietenoasa pentru tradijia bizantina.

In lume totul este logos, totul este cuvdnt, inclusiv
lumea insasi. „Chiar tacerea, pe care isihastii o recomandau
insistent, implica un acut simj al cuvantului, un respect
deosebit faja de nebanuitele lui capacita^i §i, desigur, trebuin^a
unei interpretari §i definiri exacte" 420 .

Sa ne amintim de Dosoftei: Tu, Doamne, mi-asculta I
Ruga din tacere

Facand o analogie, tacerea universului are nevoie de o
interpretare exacta a icoanei vii care este lumea.

Universul este o create a Cuvantului creator §i un
comentariu exhaustiv al Cuvantului divin, o icoana a textelor
sfinte §i, in virtutea acestei afirmajii, injelegem de ce „« picto-

416 Antim Ivireanul, Opere, op. cit.,p. 194.

417 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul.

418 Arhim. Daniil Gouvalis, Minunile creafiei, trad, din limba greaca de Cristina
Bacanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 2001, p. 167.

419 Blaise Pascal: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal.

Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, op. cit, p. 56.
421 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 120.

155

poezia», «picto-literatura», in genere, au avut in Antim un
practicant inventiv' ' deoarece el privea pictura ca pe o
imagine a celor scrise, iar cele scrise, ca pe o ilustrare a unei
realita^i foarte concrete.

Mai mult decat atat, „opera lui Antim se constituie ca o
demonstrate a capacitafii plastice a limbii romane" " , pentru
ca opera lui reprezinta o transpunere in inefabilitatea
cuvantului, a plasticitajii care caracterizeaza materia
universului, materie care a aparut la porunca lui Dumnezeu
Cuvantul.

Acest chip al universului este „expresiv" §i „luminos",
in fa^a sufletului §i a „ochilor" min^ii; de§i este material, se
adreseaza inefabilita^ii, componentei noastre spirituale.

Antim personifica foarte mult elementele acestui univers
(soarele, luna, stelele, marea, pamantul, etc.), tocmai pentru ca
ele sunt crea^iile unei Radium personale absolute §i au fost
astfel aduse in fiinja, la existenja, incat sa vorbeasca rajiunii
omenesti.

De§i ele nu au fiinja rafionala §i volitiva, sunt insa
personalizate - iar in opera antimiana abunda personificarile -
prin unicitatea lor, prin frumusejea sublima §i prin pecetea
harica, prin care pot sa deschida ochii con§tiinJei umane ca sa-
L cunoasca pe Creatorul lor.

Pe de alta parte, faptul ca intreaga create are rostul ei §i
i§i urmeaza calea fara gre§, fara „zaticneala", faptul ca ea
privegheaza e un indemn la cugetare adanca, la contemplate §i
la priveghere pentru om.

lata, cele neinsufle^ite §i irajionale se ostenesc gandind,
i§i epuizeaza rostul pentru care au fost create; tu, omule, ce
faci? E o intrebare retorica, aflata in subsidiar, implantata cu
multa perspicacitate de catre autor.

Inima ascultatorului (a celui ce asculta predica lui Antim
Ivireanul), simte ca iubirea aceasta universale se ostene§te, se
epuizeaza gandindu-§i framuse^ea §i rostul, pentru a conduce
pe om la injelepciunea injelegerii Celui care este Iubirea
Insa§i, a Celui care a facut lumea „buna foarte" (Fac. 1, 31), nu
numai pentru ca e foarte frumoasa, ci §i foarte inleleapta,
adica plina de sens, demna de iubit §i de contemplat.

tpl Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, op. cit., p. 43 1 .
423 Eugen Negrici, Antim Ivireanul - Logos si personalitate, op. cit., p. 7.

156

Antim insista pe luminozitatea universului §i pentru a
sublinia caracterul bun §i frumos al crea^iei, observat §i in
cadrul acelui kalokagaton 424 antic.

Omul poate conversa cu frumusejea cosmica pentru ca
lumina din univers vorbeste luminii din el. „Logosul uman
intalne§te in natura un alt logos.

Astfel, cunoa§terea naturii este una ana-logica sau, mai
bine spus, dia-logica, dialogala. [ . . . ]

In limitele acestei lumi, omul personal intalne§te pe
Dumnezeul personal . II intalne§te mxfaia catrefafa, ci ascuns,
a§a cum intalneste pe poet in cuvantul poeziei sale §i pe pictor

AD S

in cuvantul culorilor sale"

Dupa cum intr-un poem sau intr-o lucrare de arta ne
intalnim cu autorul §i il cunoa§tem in parte - descoperindu-i
sentimentele, aspirajiile, idealurile, opiniile, etc. -, ori in ce
secol ar fi trait §i oricat de departe, la fel §i pe Dumnezeu
incepem sa-L cunoastem din opera Sa, traind experienja
frumuse^ii indescriptibile a acestui univers.

Aceasta motivate adanca se ascunde in spatele
demersului estetic al lui Antim §i a uria§ului sau efort
lingvistico-literar, prin care a daruit literaturii noastre o
adevarata bijuterie oratorica.

Metaforele antimiene teologhisesc, de fapt, despre
Dumnezeu, pe care II in^elegem §i din contemplarea modului
in care El a facut lumea.

Dialogul iubirii dintre Dumnezeu §i oameni are loc prin
intermediul intregii crea^ii, pentru ca „ra^ionalitatea
exprimabila a lumii" are „un Subiect care a gandit-o §i a
exprimat-o §i care continua sa o gandeasca §i sa o exprime
intr-o flexionare continuu noua, pentru subiectele create dupa
Chipul Sau" 426 , adica pentru oameni.

Dumnezeu a pus in lume §i in lucruri o gramatica §i o
literatura sublima. Universul este un text imens, o poezie
scrisa intr-o limba a materiei, flexibilizata pentru sensibilitatea
§i con§tiinJa noastra.

Antim vrea sa confirme ascultatorilor sai faptul, ca
citeste o scriptura ascunsa in toate lucrurile care au fost create,
in frumusejea cosmica, avand in vedere o hermeneutica
universala.

424

In greaca: frumos-bun.

425 Christos Yannaras, Abecedar al credinfei, trad, de Pr. Dr. Constantin Coman, Ed.
Bizantina, Bucure^ti, 1996, p. 57.

426 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit, p. 9.

157

Dupa cum ne dam seama, el nu face numai
hermeneuticd pe text, ci §i o ledum a intregului cosmos,
desfa§urandu-§i privirea contemplatoare asupra intregii creajii,
intr-o perspective holistica asupra lumii.

Descoperirea frumusejii universale este o revelajie
naturala, care face spiritul omenesc sa vrea sa leviteze catre
inal^imi spirituale.

„In vreme ce gandirea creatoare a lui Dumnezeu se
actualizeaza §i obiectiveaza in lume, mi§carea libera a creaturii
urmeaza calea inversa: lasa lucrurile create §i cauta pe
Dumnezeu in El insu§i, scopul sau ultim. Lumea nu-§i este
suficienta ei inse§i; n-a fost niciodata creata pentru ea insa§i, ci
pentru transfigurarea §i indumnezeirea creaturii prin
cunoasterea Creatorului (loan 17, 3)" .

Exista o interdependent intre inielegerea sensului
universal al lumii §i in^elegerea sensului uman in lume: una o
indica pe cealalta.

Antim afirma, intr-o dedicate la o carte greceasca
{Eortologhion-vX lui Sevastos Kimenitul) tiparita in 1701:

Inceputul, mijlocul si sfdrsitul, Stdpdnul si Domnul
tuturor fiinfelor, si simfitoare si infelegatoare, este Fdcdtorul
tuturor, Dumnezeu. Stdpdnul insd si sfdrsitul tuturor celor de
sub lund este omul. Iar sfdrsitul omului, pentru care s-a creat
de Dumnezeu, este cdstigarea sifericirea lui Dumnezeu insdsi;
fiindcd pentru om s-afdeut toatd lumea aceasta, iar omul, se
zice cd s-a fdcut de catre Dumnezeu ca sa dobdndeascd pe
Dumnezeu

Aceasta demonstreaza sensul infinit §i, in acela§i timp,
concentric al creajiei, al carei rezumat este omul, centrul §i
ra^iunea oricarei existence fiind insu§i Creatorul ei.

Sensibilitatea lui Antim pentru poezia naturii, pentru
poetizarea universului, nu este, deci, intamplatoare. Ea
vorbe§te oamenilor, dupa cum am spus, despre frumusejea
Celui vesnic, precum se intampla §i intr-o cazanie la Nasterea
Domnului:

Pruncul acesta,
care Se vargule§te in iasle,

427 In grecejte, Tmir\a\q inseamna lucrare, creafie §i lucrarea de a crea universul este cea
mai mare poezie. Ideea mi-a fost sugerata de catre so^ul meu, Pr. Dr. Dorin Octavian
Piciorus, caruia ii muty-tmesc.

Arhim. Sofronie, Viafa ,p invafatura stare fului Siluan Athonitul, trad. Pr. Prof. Dr.
loan I. Ica, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 144.

429

Antim Ivireanul, Opere, p. 405.

158

de ne vom ridica

ochii credinjii noastre

II vom cunoa§te facand

tunete §i fulgere in nori

§i pre cer umbletul stelelor randuind,

soarele §i luna

de raze implandu-le

§i mi§carea ceriului indreptand

§i toata greimea lumii

acest Prune infa§at o carmuieste 430 .

Nu trebuie, deci, sa vedem aici pe Antim ca fiind un
poet naiv sau ca pe un povestitor de basme, ci ca pe un teolog
foarte con§tient (recunoa§tem, de altfel, aici, §i poezia lui
Dosoftei), caci atunci cand personifica, dupa cum am aratat, el
face aceasta pentru a sublinia caracterul rational al
universului, amprenta personalizatoare pe care acesta a primit-
o cand a fost creat, logositatea lui.

Fiindca, „daca lumea a fost creata prin cuvant,
in^elepciune §i §tiin^a §i a fost impodobita cu toata randuiala, e
necesar ca Cel ce o conduce §i a oranduit-o sa nu fie altul decat
Cuvantul lui Dumnezeu. [ . . . ]

E Cuvantul care e altul decat rajiunea celor facute §i a
toata crea^iunea. E Cuvantul propriu §i unic al Tatalui, Care a
impodobit §i lumineaza tot universul cu purtarea Lui de
grija" 431 .

Acestea arata dragostea lui Dumnezeu pentru intreaga
fire §i atenjia cu care lumea a fost creata, nu la intdmplare, nu
dintr-un surplus de energie al Divinita^ii, cum susjinea Blaga,
ci din iubire.

El le-a creat pe toate numai prin cuvant, dar Antim
detaliaza Geneza (in parte), pentru a ne arata ca Dumnezeu le-
a §i imbracat cu frumuseje, ca le-a inve§mantat cu haina iubirii
Sale.

Astfel credem ca trebuie in^elese expresiile poetice prin
care se afirma ca El a facut tunete si fulgere in nori §i ca a
rdnduit umbletul stelelor pe cer, iar soarele si luna le-a umplut
de raze.

430 Idem, p. 199.

431 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, op. cit., p. 75-76.

159

Rafinamentul metaforic la care ajunge oratorul nostru
este urmarea subtilita^ii §i a fine^ii contemplative cu care este
inzestrat 432 .

Mai putem injelege §i ca Dumnezeu a facut toate
lucrurile cu multa migald §i cu multd artd, de§i le-a facut
numai cu cuvdntul. Sau, mai bine zis, pentru om ar fi fost
nevoie de multa migaloasa lucrare pentru a crea ceva cu multa
arta.

Cand Antim prezinta cosmosul ca pe ceva desavar§it din
punct de vedere artistic, ca pe o bijuterie sau ca pe o
„podoaba", cum spune el adesea („podoaba lumii"), proclama
atotputernicia lui Dumnezeu, dar §i iubirea Lui pentru lume.

§i, intr-adevar, Antim vorbeste despre frumusejea
universului ca despre podoaba cea pdmdnteascd §i cea

- 433

cereasca

Cuvantul „podoaba" este insa un calc lingvistic dupa
limba greaca, fiind echivalentul termenului cosmos, care
provine din Koo|iew, insemnand „eu impodobesc,
infrumuse^ez".

In literatura noastra veche, podoaba devine sinonim cu
tot ceea ce inseamna frumuse^e, armonie, cosmicitate,
universalitate.

Dintr-o data, numai urmarind etimologia cuvantului,
observam ca „podoaba cea pamanteasca §i cea cereasca" este o
sintagma care are conota^ii aparte.

Universul este perceput ca o podoaba, ca o create plina
de frumuse^e, atat eel material, cat §i eel spiritual sau, cu atat
mai mult, eel spiritual.

Cosmosul este, in mod originar, o „podoaba", este
configurat dintru inceput ca o arhitectura armonioasa §i
incarcata de frumuse^e.

Astfel, luna este iscusitd 434 , dar §i omul... are inima
iscusitd 435 §i insu§i sufletul omenesc este iscusit, frumos,

432 A se vedea §i Ps. 134, 6-7: Toate cate a vrut Domnul a facut in cer §i pe pamant, in
mari §i in toate adancurile. A ridicat nori de la marginea pamantului; fulgerele spre
ploaie le-a facut; El scoate vanturile din vistieriile Sale; Ier. 10, 12-13: Iar Domnul a
facut cerul cu puterea Sa, a intarit lumea cu in^elepciunea Sa §i cu priceperea Sa a intins
cerurile. La glasul Lui freamata apele in ceruri §i El ridica norii de la marginile
pamantului, laureate fulgerele in mijlocul ploii §i scoate vanturile din vistieriile Sale,
etc.

433 Antim Ivireanul, Opere, p. 10.

434 Idem, p. 19. Verbul a iscusi, impreuna cu derivatele sale, este unul din cuvintele
limbii romane remarcat de catre Constantin Noica. A se vedea Constantin Noica,
Creafie $i frumos in rostirea romdneasca, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973, p. 55-77.

435 Antim Ivireanul, Opere, p. 218.

160

minunat, vrednic 436 §i podoaba a darului celui dumnezeesc 431 ',
fiind zidirea cea mai iscusitd a dumnezee§tii puteri ' .

Cuvantul podoabd este receptat de scriitorii no§tri vechi
ca un superlativ absolut al frumusefii, ca un termen complex,
cu sensuri multiple, comprimand in sine o intreaga viziune, o
filosofie a lumii aparte.

Se spune chiar, in limba veche, in Invdfdturile lui
Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, ca „Dumnezeu facu
pre om dupa chipul §i dupa podoaba Sa" 439 . Podoabd inseamna
aici, prin urmare, asemdnarea cu Dumnezeu.

Acest termen, folosit §i de Antim in multe contexte, ne
u§ureaza injelegerea unei cosmologii complexe, conform
careia universul este creat ca o podoaba de catre Dumnezeu,
este, in esenjialitatea sa, frumos, incantator, demn de privit §i
de trait in el.

Podoabd este, in sensul lui vechi, sinonim cu lume,
intrucat „cuvantul lume in limba romana vine de la cuvantul
latin lumen, luminis, care inseamna lumind §i podoabd. Lumea
se dovede§te lumind inepuizabild, deoarece in lucrurile ei
descoperim, prin cunoasterea apofatica, noi sensuri ale
acestora" 440 .

In fa^a frumusejii naturii, a lumii create de catre El, nu
poji decat sa te infiori. Antim mizeaza foarte mult pe aceste
sentimente pe care vrea sa le trezeasca in credincio§ii sai:
induio§area §i infiorarea, pentru ca acestea aduc iubirea §i
smerenia in sufletele lor.

436 Idem, p. 146.

437 Ibidem.

438 Ibidem.

Cf. Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, text ales si stabilit de
Florica Moisil si Dan Zamfirescu. Cu o noua traducere a originalului slavon de G.
Mihaila. Studiu introductiv si note de Dan Zamfirescu si G. Mihaila. Ed. Minerva,
Bucuresti, 1970, p. 246.

Drd. Liviu Stoina, Valoarea frumosului in viafa crestina, in rev. Studii Teologice,
seria a Il-a, XXXIX (1987), nr. 6, p. 81, apud. Pr. Dr. Constantin Du^u, Panegiricul ca
forma a predicii in trecut si astazi... (teza de doctorat), in rev. Ortodoxia, XLV (1993),
nr.l-2,p.l83,n.l394.

Acelasi autor afirma: „Intreaga faptura a lui Dumnezeu este o oglinda pentru stralucirea
de dincolo de lume a Creatorului, incat «toate creaturile lui Dumnezeu eel intreit in
Persoane, create din nimic (II Mac. 7, 29) vazute si nevazute, organice si anorganice,
insufletite si neinsufle^ite, formeaza un intreg unitar, armonios, frumos, Cerul si
pamdntul (Fac. 1, 1), numit cu o expresie fericita, cosmos (6 k6o[ioq), adica univers,
lume, podoaba sau frumusefe [subl. n.]». [...]

De aceea, asa cum afirma Sf. Grigorie Palama (Omilia 3, P.G. 151, col. 332-333), lumea
constituie un « reflex al frumuse^ii Sfintei Treimi [...]. Fiind realizarea planului din veci
al Sfintei Treimi, ce are ca atribute esen^iale atotperfec^iunea, bunatatea si frumuse^ea
absoluta, lumea creata, vazuta si nevazuta, nu poate fi decat buna si frumoasa»", cf.
Ibidem.

161

Iar iubirea §i smerenia sunt virtmile cele mai mari, pe
care el le propovaduie§te deschis, aproape in fiecare predica.

Mitropolitul Antim Ivireanul a pus arta in slujba
misiunii sale. Tocmai de aceea el nu este niciodata un poet
naiv sau un admirator romantic al naturii.

Dar, in acela§i timp, poezia textelor sale nu este o simpld
figurd retorted sau stilisticd, ci o izbucnire din interior a
sensibilitajii sale artistice §i poetice. Altfel nu ar putea fi atat
de autenticd.

Toate fragmentele care vorbesc despre frumusetea lumii
sunt, de fapt, o talcuire parjiala la Geneza, la „cartea Facerii",
cum spune el.

De aceea, revine mereu in discursul sau, ideea pe care
am accentuat-o mai sus, ca insu§i Cuvantul a facut pentru
oameni o lume frumoasa §i imbracata in poezie, inca dintru
inceput. In aceasta lume, am vazut ca totul vorbe§te ra^iunii §i
iubirii noastre, totul este logosificat §i este imbibat de eros 441 :
nu numai pentru ca sentimentele umane erotizeaza natura -
dupa cum se vorbe§te despre literatura romantica -, ci, §i
pentru ca avem de-a face cu un cosmos creat de la inceput ca
un spa^iu securizant, cu o natura erotizata de catre Dumnezeu,
adica astfel creata incat sa poata sa ne asume §i sa ne
reprezinte afectivitatea, sa ne interpreteze sentimentele, ca un
actor cosmic - calitate pe care au sesizat-o §i au pus-o in
valoare mai ales poetii.

Natura a fost creata ca un mediu transparent pentru
con§tiinJa §i erosul uman, un mediu compenetrabil in relate cu
omul, caci o vedem plina de noima §i de har, adica prezentand
un fundament rational §i spiritual.

Dumnezeu e Creator iubitor al intregii Sale zidiri, dupa
cum invaja Antim (interpretand o pilda din Evanghelia dupa
Matei, in care un om avea doi feciori. . , 442 ):

Precum un tatd din ce§ti pdmdnte§ti, fiind din sine bun
si drept, are fireascd dragoste a iubi pre tofi feciorii lui, tot
intr-o potrivd si a-i cinsti tot intocmai si a le impdrfi averia si
bundtdfile lui, tot intr-un chip [...], asa iaste de bun si drept
Tatdl tuturor, Dumnezeu, cat toate zidirile, ca niste faceri ale
Lui le-au ndscut si bundtatea o face intocmai, la toate, dupa
vrednicia a fiestecdruia.

441 Nu vorbesc de acel eros in^eles denaturat, care, in mod frecvent, ii este opus lui
agape, ci de eros ca iubire in general.

442 Antim Ivireanul, Opere, p. 174.

162

Drept aceia va sd cinsteasca pre ingeri, ca pre niste
zidiri mai aproape si fdrd de trupuri, ce strdlucesc cu
nemurirea, va sd cinsteasca pre oameni ca pre niste chipuri
ale Sale, va sd cinsteasca si cele neinsuflefite, adicd ceriul si
pdmdntul si toate cdte-s pre ddnsul 443 . [...] §i iards una cdte
una le-au cinstit cu oarecare podoabd ce le-au dat 444 .

Prin aceste amanunte autorul subliniaza aplecarea lui
Dumnezeu asupra creajiei Sale, faptul ca nu este un Stapan
neindurdtor sau nepdsdtor, Care ar fi creat-o §i apoi S-ar fi
retras intr-o transcendent absoluta faja de faptura Sa, atat faja
de cea neinsuflejita cat §i fa^a de cea insufle^ita §i rajionala.

Aceasta idee o regasim la Antim in mai multe predici,
dar o intalnim §i la alji scriitori religio§i, cum ar fi Varlaam
(intr-o cazanie care explica ce inseamna „avutia" pe care a
impaitit-o „un om" celor doi fii ai sai - in parabola fiului
risipitor):

Aceasta avufie le dede cd-i fdcu cu mente slobodd si
intr'un chip le dede suflet infelegatoriu si fdrd de moarte; si
impreund le ddrui lumea si toate cdte sdmt [sunt] intr 'ansa; si
asemenea le intinse un acoperemdnt: ceriul, si un svestnic
[unul pentru zi si unul pentru noaptej: soarele si luna aprinse
in casa lor, si o masd le asternu: pdmdntul; si ploae intr 'un
chip lepload, cum celor direpp, as a si celor pdcdtosi 445 .

Ca o paranteza, este interesant aici de observat ca, la
Mircea Eliade §i la ah;i istorici ai religiilor, casa, locuin^a
omeneasca, este o imago mundi , dar in omiliile bizantine
este tocmai invers, universul este de la inceput creat ca o casa,
ca un spajiu protector pentru om, fiind expresia iubirii lui
Dumnezeu pentru om.

In imensitatea §i in diversitatea ei luxurianta, lumea nu
e, totu§i, decat un addpost, un loc in care omul sa se simta
fericit, iubit §i protejat.

Varlaam scria ca aceasta lume trebuie vazuta atat cu
„ochiul trupului", cat §i cu „ochiul minjii", pentru ca este
infinit mai subtil creata decat ni se pare noua, fiind materiald
§i spirituald in acela§i timp:

Cdci ca deca iaste sdndtos ochiul ce iaste in trupul
nostru, veade chiar toate faptele: ceriul, pdmdntul, munfii,
marea, indlfimea, addncul, lumina, intunerecul si toate

443 Ibidem.

444 Idem, p. 175

Idem, p. 175.

Varlaam, Cazania (1643), op. cit, p. 14

In latina: imagine a lumii/a universului.

163

fealiurile copacilor si pomilor, fierilor si pestilor, toate ochiul
le veade si le cunoaste.

Asa si mentea, ce se chiamd ochiul sufletului nostru,
veade cele vddzute si cele nevddzute. Intdiu veade pre
Dumnedzau, deci veade dvorba ingerilor, cunoaste fapta ce
fard de moarte a sufletului sdu, dup' aceea alege cele
netrecute dein cele trecdtoare. [...]

Pentr 'ace sd cade a tot omul crestin sa-s fereasca ochiul
men\ei sale de gdndurile pacatelor [...] lard de va hi cu unele
ca acestea orbit, tot trupul va hi intunecat; ca cum iaste
trupului ochiul cinste si framsefe si lumind, asa si mentea ce
curata iaste framse}e si cinste si lumind sufletului 447 .

Aceasta viziune am intalnit-o §i la Antim, ascunsa insa
in ha^ul de metafore §i alegorii, in profimzimea unor tablouri
§i a cuvintelor pastelate pentru a de§tepta capacitatea de
reprezentare §i de iconizare a realitajii. Aici vedem insa, in
mod explicit, dualitatea complementara a lumii.

De la contemplarea naturii mintea este obligata sa se
ridice la o rafionalitate mai inalta - lucru pe care Antim nu il
lamure§te foarte bine, dar il impune pe intreg parcurs al
didahiilor -, care o face sa con§tientizeze adevarul despre
esen^a nemuritoare a fiinjei umane, despre noblejea dar §i

i 448

despre nimicmcia ei

Observam ca este o teologie comuna lui Antim §i mi
Varlaam: privirea aceasta spre frumusejea incomensurabila §i
spre caracterul coplesjtor al crea^iei are ca scop injelegerea
propriei alcatuiri §i a propriului sens in lume.

Este o pagina de cugetare profunda - §i care nu este
singulara - din Cazania lui Varlaam.

447 Idem, p. 161.

De remarcat ca faptele, in limba veche, insemna toate lucrurile universului, pentru ca

acestea sunt faptele Cuiva, Care le-a creat, adica ale lui Dumnezeu.

La fel si fapta era sinonim si cu faptura, fiinfa, esenfa, alcatuire, dupa cum se poate

deduce din text.

Credem ca Noica ar fi trebuit sa adauge la cuvintele unice ale limbii romane si pe

acesta, al carui in^eles creationist s-a pierdut in limba contemporana.

Privite din aceasta perspectiva, metafore ca „faptura de lumina" sau „faptura de zapada"

capata conota^ii inca si mai adanci, mai subtile.

448 „Omul nu este decat o trestle, cea mai fragila din natura: dar este o trestle
gdndltoare. Nu e nevoie ca universul intreg sa se inversuneze impotriva lui pentru a-1
zdrobi. Un abur, o picatura de apa, sunt de ajuns pentru a-1 ucide.

Dar chiar daca universul intreg 1-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decat eel care-1
ucide, pentru ca el stie ca moare si e constient de avantajul pe care universul il are fa^a
de el, din faptul ca acesta nu stie nimic", cf. Pascal, Cugetari, text integral, edi^ia
Brunschvicg, trad, de Maria si Cezar Ivanescu, Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 296.

164

Pasaje asemanatoare - ideatic - intalnim §i la Coresi, §i
chiar in interpretarea inceputului aceleia§i parabole a fiului
risipitor, amintita mai sus:

§i impdrfi lorii tocma (ce se zice, pre voia loru-su lasd
pre ei), ca un Iubitoriu de oameni si de feciori. Intocmai amu
deade Dumnezeu oameniloru tuturora infelesu si samavolnicie
[rafiune si voinfd libera].

Deade loru soarele, luna, stealele, pdmdntulu si totu ce
e pre elu. [...] Iar celufecioru mai mare si dereptu intru slava
Domnului aceastea leprimi.

Vazu ceriulu si de bundtatea fapturiei cunoscu pre
Ziditoriulu. «Vazu», zice, « ceriulu, lucrulu degeteloru Tale,
luna §i stealele ce Tu le-ai urzitu ».

Vazu amu lumea aceasta si mulfemi si proslavi
Domnulu, cela ce o au infrumuselatu 449 .

Ne uime§te in aceste texte migala creajiei,
impresionanta ei frumuseje §i armonie.

In edi^iile Bibliei din 1988 §i 2001, se spune: „cerurile,
lucrul mainilor Tale, luna §i stelele pe care Tu le-ai intemeiat"
(Ps. 8,3).

Semnifica^ia expresiei coresiene 450 „lucrul degetelor
Tale" §i a verbului „a urzit", dar §i sensul intreg al
fragmentelor pe care le-am citat din vechile Cazanii, sunt in
concordanja cu ceea ce am comentat deja, pentru ca pun in
lumina atenfia cu care Dumnezeu a creat lumea.

Lucrarea „cu degetele" arata finejea Creatorului, cu care
nu numai a facut, dar a „urzit".

De aici §i din tot pasajul, se remarca frumuse^ea §i
subtilitatea crea^iei, dar §i magnificele ei rajiuni intiparite
adanc in insa§i firea, in natura sa.

Dosoftei scria §i el, traducand si versificand acela§i
verset din Psaltire :

Vaz ca-i facut ceriul de manule Tale,
Cu toata podoaba, si-ipomit cu cale.

Ai tocmit si luna sa creased, sa scazd,
Sd-s ia de la soare lucoare din razd.

Stele luminate ce lucescpre noapte,

449
450

Coresi, Evanghelie cu invafatura (1581), op. cit., p. 24.

Coresi folosea traduceri romanesti mai vechi ale Apostolului si Psaltirei.

165

De dau cuviinta, Tu le-ai urzit toate. 451

Aceste imagini antropomorfe (sa ne amintim insa ca ele
aparjin Vechiului Testament, cand inca nu Se intrupase Fiul lui
Dumnezeu §i antropomorfizarea era cu totul interzisa) nu sunt
mitice, ci extrem de sugestive.

Ele arata apropierea lui Dumnezeu de om §i de creajia
Lui, faptul ca aceasta este sfanta §i desavar§ita §i ca Dumnezeu
nu se poate scdrbi de ea ca necurata, a§a cum sus^ineau
gnosticii, plotinienii sau bogomilii (§i to^i cei care, de-a lungul
istoriei, au considerat ca Dumnezeu a avut nevoie de un
intermediar pentru a crea lumea).

Un Creator care a depus atata iubire pentru fiecare
detaliu nu I§i va renega niciodata creajia, in ciuda faptului ca o
parte din fiin^ele rationale aleg sa nu Ii raspunda la fel.

Am intarit cu exemple din Cazania lui Varlaam §i din
cea a lui Coresi, de la vechii nosfri scriitori biserice§ti (§i
exemplele pot fi inmul^ite), ideea de spiritualizare profunda a
perspectivei poetice a scriitorilor religio§i.

Dar, mai ales, am vrut sa explicam §i mai mult -
sprijinindu-ne pe reputajia Cazaniilor - care este contextul
traditional al gandirii ortodoxe despre cosmos, despre lume,
pentru ca cititorul (daca este mai pu^in familiar atmosferei
interioare a Bisericii) sa-1 poata integra pe Antim acestui
context.

A CO

Radu Albala observa ca Antim are o „grandioasa,
hiperbolica viziune cosmica a unor galaxii" §i ca „este Uric in
evocarea unor fenomene ale naturii, §i mai cu seama in
evocarea grandioaselor fenomene cere§ti, care il emojioneaza,
pare-se, cu deosebire" 453 .

Cu adevarat, el are o maiestoasa imagine de ansamblu
asupra universului, complexa §i armonioasa in acela§i timp,
care cuprinde §i lumea vazuta, §i pe cea spirituala, la fel ca la
Coresi §i Varlaam, dar intr-o descriere mult mai ampla §i mai
poetica.

Vrand sa aflam motivul pentru care acest cosmos il
emo^ioneaza §i il inspira atat de mult, nu putem ajunge decat la
semnificajii mistice - pe care el insu§i ni le descopera, daca
facem o lectura atenta a Didahiilor -, foarte inalte ale

451 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 23.

452 A se vedea: http://www.humanitas.ro/radu-albala.

453 Radu Albala, Antim Ivireanul §i vremea lui, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1 962, p. 113.

166

metaforelor §i figurilor sale de stil, la semnificajii religioase
ale binelui §i ale frumosului in lume.

„Un sens alegoric al predicilor lui Antim il constituie
lupta cu intunericul, infruntarea, cu semnificajie bine
determinata, a beznei [bezna interioara, la nivel mental este
consecinja pacatului §i a necuno§thn;ei] cu lumina.

Sub «lumina cuno§tinJei de Dumnezeu», prin care se
subinjelege §i «lumina invajaturii», (soarele §i luna sunt
simboluri gravitand pe orbita celestelor revelajii), «intunericul
necredinjei» §i pacla ne§tiinjei se vor risipi" 454 , scrie Florin
Faifer 455 .

Acela§i exeget recunoaste ca „marea, soarele §i luna,
stelele «cu tamplele lor cele de argint» sunt simboluri" §i,
mai mult, ca avem de-a face, in opera lui Antim, cu „o padure
de simboluri"

Vom vedea in continuare §i alte semnificatii simbolice
ale acestor elemente naturale, diferite de cele pe care le-am
relevat pana acum.

Nu numai ca lumea este plind de sens §ifrumusefe, dar
este, cum am mai spus, ea insa§i o lumina.

In predicile antimiene intalnim nenumarate metafore,
comparajii §i personificari ale luminii, iar insa§i sfera
semantica, in sens larg, a cuvantului lumina (impreuna cu
verbul a straluci, foarte frecvent in Didahii) este foarte mult
solicitata.

Crearea lumii ca o lumina reprezinta un autograf al
Autorului asupra crea^iei Lui.

Dumnezeu este Lumina, Soarele drepta^ii, cum
subliniaza de nenumarate ori Antim, pe parcursul Didahiilor
(pornind de la Mai. 4, 2; 3, 20):

De vreme ce soarele cest simfitoriu,

cdnd rasare si sd inalfd de pre pdmdnt,

sd face pricind si mijlocitor a multor bundtdfi,

ca intinzdndu-si razele,

lumineazd pdmdntul si marea,

goneste si rdsipeste

toatd ceafa si negura,

454 Florin Faifer, in: Antim Ivireanul, Didahii, postfa^a §i bibliografie de Florin Faifer,
Bucurejti, Ed. Minerva, 1983, p. 230.

455 Un articol despre sine: http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/faifer-florin-faifer~ni4jfb.
456 Idem, p. 239.

457 Idem, p. 235.

167

incalzeste §i hraneste

toate neamurile dobitoacelor,

si, in scurt sd zic,

toate le insuflefeste

si le inviazd

si pre toate impreuna

le bucura si le veseleste,

dar cu cat mai vdrtos

Soarele eel de gdnd al dreptafii,

Fiiul si Cuvdntul lui Dumnezeu Tatal,

Domnul nostru Iisus Hristos

(pentru care zice

prorocul Malahie la 4 capete:

« Va rasari voao,

celora ce va temet, de numele Mieu,

soarele dreptafii»),

Carele S-au suit

si au rasarit astdzi

in muntele Thavorului,

intinzdnd razele si stralucirile

marirei dumnezeirii Lui 458 .

Dar §i Maica Domnului este o lumind mare:

Aleasd iaste cu adevarat, ca soarele,

pentru ca iaste incununatd

cu toate razele darurilor dumnezeiesti

si strdluceste mai vdrtos

intre celelalte lumini ale ceriului.

Aleasd iaste si frumoasa ca luna,

pentru ca,

cu lumina sfinfeniei, stinge celelalte stele

si pentru marea si minunata strdlucire,

de toate sireagurile stelelor celor de taina

sd cinsteste, ca o imparateasa.

Aleasd iaste ca revarsatul zorilor,

pentru ca ia au izgonit noaptea

si toata intunericimea pacatului

si au adus in lume
zioa cea purtatoare de viafa

458
459

Antim Ivireanul, Opere, p. 74.
Idem, p. 19.

168

ingerii sunt lumini: ingerii sunt stele 460 .

Toji Sfinjii sunt lumini: trupurile Sfhnilor vor strdluci ca
soarele intru Impdrdpia Pdrintelui lor 461 §i ei sunt pe langd
Hristos ca niste stele 462 . Sfantul Nicolae lumineazd ca ofaclie
aprinsa in casa Domnului 463 .

Sfantul Petru este un alt soare de taind trimijand peste
tot pdmdntul razele darurilor si a facerilor de bine 464 . Iar pe
Sfantul Pavel 1-a ales Dumnezeu ca lumindnd ca o altd lund
luminatd in lume, sd rdsipeascd intunerecul inchindciunei la
idoli 465 . Sfantul Constantin eel Mare au strdlucit (ca) steaoa

7 • - 466

cea luminoasa

To^i Sfhnii Apostoli au raspandit crQdin\a fulgerund, nu
zic, cu fulgerile sdbiilor, celor ascufite, ci numai cu
strdlucirile unei viefi bune , etc.

Sufletul omenesc insu§i este o lumina 468 : sufletul este
mai luminat decdt soarele 469 §i apare ca o avufte care iaste
mai cinstitd decdt toate avufiile ce sunt ascunse supt munfi,
sau decdt toate cdte ocoleste toatd lumea; si acea frumosefe
luminatd a soarelui [cele trei fecioare din predica la Sf.
Nicolae] iaste sd-s piarzd lumina si podoaba [...]; nu voiu
lasa sd se lipseascd ceriul de stele frumoase ca acestia... 470 .

Virtutea, la randul ei, este o lumina: bundtatea sd
asamdnd focului si iaste sd meargd in sus, in vdzduh, unde-i
iaste matca, ca Dumnezeu iaste foe mistuitoriu si para de foe
subfire . Lumea intreaga respird lumina.

lata, deci, ca nu numai zidirea sensibila este inundata de
lumina, fiind sub supravegherea a§trilor cere§ti, ci cu atat mai
mult cea spirituals este iradianta de lumina cea mai inalta,
dumnezeiasca.

Sursa acestei viziuni o putem identifica insa din timpuri
foarte vechi, inca de la Sfantul Vasile eel Mare, care vedea
soarele §i luna ca doi ochi defoc ingemdnafi pe cer.

460 Idem,

P-

124.

461 Idem,

P

10.

462 Ibidem.

463 Idem,

P-

50.

464 Idem,

P-

58.

465 Idem,

P-

61.

466 Idem.

P

116.

467 Idem!

P

6.

Acest lucru era afirmat inca in Vechiul Testament. Spre exemplu, in Pilde 20, 27 se
spune: Sufletul omului este un sfesnic de la Domnul; el cerceteaza toate camarile
trupului.

469 Antim Ivireanul, Opere, p. 146.

470 Idem, p.51.

471 Idem, p.49.

169

§i tot el este izvorul comparand a§trilor cu sfesnice, din
literatura noastra medievala (a se vedea Varlaam §i Cantemir),
intracat Sf. Vasile este eel care precizeaza ca Dumnezeu a
creat luminatorii cere§ti, in ziua a patra, ca pe ni§te lampi in
care a pus sa arda lumina creata in ziua intai. §i ca, la fel,
Sfin^ii sunt luminatori §i vehicule ale luminii dumnezeie§ti a
lui Hristos 472 .

Aceasta hermeneutica s-a perpetuat in toata literatura

AH"1

patristica §i bizantina

Dar sa vorbim in continuare despre semnificajiile
luminii, care se reveleaza de la sine, pe masura ce ne adancim
in text, in interpretarea imaginilor seducatoare din punct de
vedere literar §i stilistic §i a metaforelor revelatorii, care sunt
nenumarate in paginile Didahiilor.

Citatele lungi consideram ca sunt ilustrative §i esenfiale,
iar nu de prisos, pentru a ne inso^i in aceasta cufundare in
logica antimiana.

Astfel, izvorul acestei lumini tainice, care impanze§te tot
universul este Dumnezeu, iar beneficiarul este omul - intr-o
fabuld mai pujin obi§nuita, pe care am putea-o numi Soarele §i
pamdntul:

Cine au vdzut vreodinioard

intre zidiri

atdta dragoste cdtd iaste

aceia ce aratd

soarele spre pdmdnt,

ca desi iaste

luminatoriu mare al ceriului

si impdrat al tuturor stelelor,

iar lasand celialalte stihii,

Cf. Sfantul Vasile eel Mare, Omilii la Hexaemeron. Omilii la Psalmi. Omilii §i
cuvdntari, col. PSB, vol. 17, traducere, introducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, Ed.
IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 133-134.

473 In sprijinul acestei afirma^ii, putem aduce o marturie de la Sfantul Simeon Noul
Teolog (sec. XI): „Dumnezeu a facut de la inceput doua lumi: una vazuta si alta
nevazuta. Dar e un singur imparat al lucrurilor vazute care poarta in el trasaturile celor
doua lumi, in latura cea vazuta si cugetata.

Potrivit cu aceste doua lumi, stralucesc doi sori: eel vazut cu sim^urile si eel cugetat. Si
ceea ce e soarele acesta in cele vazute si supuse sim^urilor, aceea este Dumnezeu in cele
nevazute si nein^elese cu mintea. [. . . ]

Precum cei doi sori isi implinesc in chip despar^it lucrarile in cele doua lumi, asa si in
omul eel unul: unul lumineaza trupul, Celalalt sufletul si fiecare soare comunica lumina
sa, prin participare, par^ii luminate de el, dupa puterea de primire a ei, fie in chip mai
bogat, fie in chip mai sarac", cf. Filocalia Romdneasca, vol. 6, traducere, introducere si
note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 56-58.

170

indrdgeste

si iubeste mai mult

pre smeritul acesta depdmdnt

si spre ddnsul are inchinatd

toatd pohta lui,

spre ddnsul

lumineazd cu razele sale,

spre ddnsul

impodobeste cu toate feliurile de copaci,

spre ddnsul incununeazd cuflorile,

spre ddnsul imbogdfeste cu rodurile,

pre ddnsul hrdneste cu lucrurile sale.

§i, pentru ca sd nu se depdrteze

de la el niciodatd,

face pururea

o invdrtejire imprejurul lui

cu un umblet necontenit.

Asemene acestii pohte,

sau, mai vdrtos sd zic,

mai mult far ' de asemdnare

aratd marele Dumnezeu

Ziditoriul si Fdcdtoriul a toate,

spre sufletul eel smerit

sipdedtos al omului,

mdcar ca are in mdinile Lui

toate marginile pdmdntului,

mdcar ca bundtdfile noastre nu-I trebuie,

dupd cum zice David [Ps. 15, 2],

iar spre acest suflet

are pusd toatd

dragostea Lui cea dumnezeiascd;.. 414 .

Minunata imagine a soarelui, ca „imparat al tuturor
stelelor", al carui „umblet necontenit" supravegheaza
pamantul, invaluindu-1 in lumina care il vivifica!

Autorul ne descifreaza el insu§i analogia cu Dumnezeu
Creatorul §i Proniatorul lumii, dar faptul in sine al decriptdrii
alegoriei nu scade insa, cu nimic, din frumuse^ea §i ineditul
acestei fabule duhovnice§ti, ci o intregeste cu sensuri mistice.

In fragmente de acest fel, intransigentul §i asprul
mitropolit i§i dezvaluie delicatejea, sensibilitatea §i ginga§ia

474 Antim Ivireanul, Opere, p. 211.

171

inimii sale, care exprima atata compasiune, incat sa imbrace
tot universul in lacrima framusetii poetice.

Comparajia cu soarele o facea §i Varlaam:

Cumu-i soarele de strdluceste

toate cdte-s pre supt ceriu

si toate semenfiile omenesti lumineadzd,

cu mult mai vartos Acela

car el e iaste soarele eel svdnt si dirept,

ce luminiadzd nu numai trupurile den afara,

ce si sufletele din lontru,

ochii inimiei deschide si mente destaptd,

de cunoaste omul pre Dumnedzdu

si binele de veci ce i-au gdtat lui.

Deicea sa cunoaste liubovul [iubirea]

ce are cdtrd oameni Domnul nostru Iisus Hristos

si dragostea ce nespusd,

ca pretutindire imbla

si in toate laturile cdldtoriia,

prin cetdfi si prin sate, de tdmdduia

toate neputinfele si boalele din oameni,

si cu ciudesele [minunile] cefdee

sa lumina mente oamenilor

si sa intorce oamenii cdtrd Dumnedzdu

w ^ • „ 475

si catra pocainfa

In prelungirea unei tradijii ecleziastice foarte vechi,
motivate lui Antim transcend, insa, simpla admirafie a
pitorescului naturii, dupa cum, departand valul alegoric,
semnaleaza el insu§i.

Interpretarea spre care indica Antim - iar noi ne
permitem sa imprumutam cuvintele lui Varlaam -, ar fi ca
oamenii

nu pute pricepe

cd de sdmt faptele lui Dumnedzdu

atata de luminate sifrumoase,

cumu-i soarele si stelele,

dara cu cat mai vartos

va hi Acela

475 Varlaam, op. cit., p. 339.

172

carele au dzis
si s-aufdcut acestea!

Ca de strdluceste soarele atdta,

ce iaste zidirea Lui,

dard cu cat mai vdrtos

va strdluci Acela,

Ziditoriul! 476 .

Urmarind finalitatea pedagogica a didahiilor, este lesne
de acceptat aceasta interpretare, pe care o vom regasi,
exprimata aproape identic, §i in Divanul lui Cantemir.

Sursa teologica a unor astfel de imagini profimd poetice
este lesne observabila §i in contexte neteologice (sau care nu
sunt specific teologice), in tradijia literara romaneasca, ca spre
exemplu, in interiorul unui roman istorico-fabulistic cum este
Istoria ieroglificd.

Rasaritul de soare §i apusul de soare sunt surprinse in
imagini magnifice de Cantemir. Zorii diminejii se descopera
cdndfdcliia cea de aur in sfesnicul de diiamant si lumina cea

Ann

de obste in casele si mesele tuturor sdpune

Iar noaptea cade dupd ce pdrintele planetelor si ochiul
lumii radzele supt ipoghei [orizont] isi sloboade si lumina supt

AHQ

pdmdnt isi ascunde ...

Sunt demne de remarcat similitudinile dintre viziunea
lui Cantemir despre pdrintele planetelor §i cea a lui Antim
despre impdratul stelelor, §i dintre ochiul lumii cantemirean §i
imaginea a§trilor ca ni§te ochi deschi§i spre lume, din didahiile
antimiene (sursa e vasiliana).

Fdclia cea de aur are §i ea intemeiere scripturala, dar §i
omiletica, in lampile aprinse de Dumnezeu pe cer, in casa
universului (casa = bisericd), de care pomeneau Cazaniile lui
Coresi §i Varlaam, in timp ce lumina care apune sub pdmdnt
se regase§te aidoma, ca expresie, in Prohodul Domnului, care
se cantain VinereaMare, cu referire, evident, la Hristos.

Insa, simetria dintre viziunile solare ale celor doi mari
scriitori ai medievalitajii noastre nu se opre§te aici §i ne
dezvaluie, cu alte ocazii, apropieri surprinzatoare.

476 Idem, p. 397.

477 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, edi^ie ingrijita de P.P Panaitescu §i I. Verdej,
studiu introductiv de Adriana Babe^i, Ed. Minerva, Bucurejti, 1997, p. 76.

478 Ibidem.

173

Pentru a marca momentul inserarii §i al inceputului
nop^ii, Cantemir reproduce aceea§i scena cosmica, ca §i
Antim: dupd ce ochiul cerului sd inchidea si perdeaua nopfii
peste fafa pdmdntului sd trdgea, [candelele] toate sd aprindea
[in templu] 479 - §i ne amintim de pasajul din omilia la Sf.
Nicolae.

In alta parte, scrie ca soarele cu a sa lumind toate stelele
acopere si nevddzute le face 480 , ceea ce ne provoaca din nou
exercijiul anamnetic §i ne trimite la imaginea antimiana cu
soarele carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini,
reprodusa de noi lainceputul acestui subcapitol.

Imaginea respectiva provine insa din Hexaemeronul
Sfantului Vasile:

„Pe cer sunt o murine nenumarata de stele, dar toata
lumina lor, adunata la un loc, nu ajunge sa risipeasca
intunecimea nop^ii. Dar numai ce se arata la orizont soarele,
acest luminator, dar, mai bine spus, chiar cand este asteptat,
inainte de a se ridica cu totul deasupra pamantului a pus pe
fuga intunericul, a intunecat stelele cu lumina lui, iar aerul din
jural pamantului, ca pana atunci era inghejat §i dens, 1-a topit
§i 1-a impra§tiat"

O regasim nu numai la Antim §i Cantemir, ci §i la
Nicolaus Olahus , in ni§te versuri compuse la moartea lui
Erasmus de Rotterdam 483 : Cdci, dupd cum biruieste soarele
stelele toate, / Astfel si el pe ceilalp tot invd^ap i-a-ntrecut 484 .

De asemenea, intr-un alt loc, Dimitrie Cantemir picteaza
in acelasj stil alegorico-simbolic tabloul inserarii: ochiul eel de
obste genele orizontului peste lumini isi sloboade, [§i] la locul
oranduit sd cohort

Scopul instrumentarii expresiilor plastice de catre Antim
este, a§adar, ca de la lumina sensibila sa ajungem la lumina
spirituala, dupa cum identic filosofeaza §i Dimitrie Cantemir:

Cdci pe cei ce socotesc ca lumina acest ei lumi este
lumina cea adevdratd, Domnul ii numeste „ orbi si cdlduze ale
orbilor" (Mt. 15, 14), mai ales pentru ca lumina acestei lumi
este intuneric, precum bine a cunoscut Iov (38, 19) ca „noi in
intuneric ne invdrtim ". [...]

479 Idem, p. 131.

480 Idem, p. 178.

481 Sfantul Vasile eel Mare, Omilii laHexaemeron..., op. cit., p. 144.

482 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolaus_01ahus.

483 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_din_Rotterdam.

484 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 20.
485 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 288.

174

Nici sd caufi vreo altd frumusefe sau vreo altd lumind
mai frumoasd si mai strdlucitoare decdt cea dumnezeiascd,
pentru cd tot El zice: „ Eu sunt lumina lumii " (In. 8, 12) .

Dar comparajia lui Antim are in vedere semnificajii care
se ramifica, absconse, ce nu ies la iveala decat daca privim cu
atenjie in profimzimile discursurilor sale.

Imaginea soarelui care ocrote§te pamantul §i il face sa
rodeasca are un corespondent in realitatea spirituals, in felul in
care Dumnezeu are grija de pamantul inimii §i il ajuta sa faca
rod al credin^ei, caci omul trebuie sa aibd in loc de pdmdnt
dragostea, cd acolo sa va inrdddcina credinfa, ca un copaci
si-s va da roada sa la vremea sa, dupd cum zice David; cd tofi
copacii si toate erburile, rdzimdnd in pdmdnt, cresc si sa
mdresc si-s dau roada, iar deaca nu razimd in pdmdnt, sa
usucd si pier. Asa si credinfa, rdzimdnd in dragoste, creste si
sd mdreste si face toate rodurile bundtdfilor, caci pamantul

a on

credinfii iaste dragostea ' iar lacasul ei [al credinjei] iaste

AQQ

inima omului si viafa ei, faptele cele bune

Cu alte cuvinte, inima omeneasca este pamantul iubirii,
in care este aruncata sainanja cuvantului §i din care create
rodul credinjei.

lata ce spunea iara§i Cantemir: „Lumea este ca o gradina
§i intr-insa oamenii sunt ca florile, precum marturise§te Osie
(14, 5): Rdsdri-va Israel ca un crin sau Tot trupul este iarbd si
toatd slava lui ca floarea: iarba s-a uscat si floarea a cdzut
(Is. 40,7-8).

Omul este ca pomul §i ca rodul, cu alte cuvinte ca
fructele sunt faptele lui. Din pomul bun va ie§i roada buna [Mt.
7, 17] §i la aceasta se adauga cele ce urmeaza acolo unde se
spune despre omul bun: §i va fi ca pomul rdsddit langd
trecerea apelor care isi va da rodul la timpul cuvenit, iar
frunza lui nu va cddea (Ps. 1, 3 §i Ier. 17, 8)" 489 .

Tocmai acest pamant al inimii este eel pe care il
„lumineaza", il „impodobe§te", il „incununeaza cu florile", il
„imbogaJe§te cu rodurile" §i il „hrane§te" Dumnezeu,
„Ziditoriul §i Facatoriul a toate", pana cand inima devine rai,

Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gdlceava infeleptului cu lumea sau Giudeful
sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii grecejti, comentarii §i glosar de
Virgil Candea, postfa^a §i bibliografie de Alexandra Du^u, Ed. Minerva, Bucure^ti,
1990, p. 267.

Pentru claritatea discursului, acolo unde ne intereaseaza mai mult mesajul, am apelat §i
vom mai apela la traducerea lui Virgil Candea din versiunea greaca a lucrarii.

487 Antim Ivireanul, Opere, p. 53.

488 Idem, p. 47.

489 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 260.

175

gradina a desfatarii, Eden haric, in care Dumnezeu locuie§te §i
„umbla" (Fac. 3, 8), cain Edenul primordial.

Urmarea acestei ocrotiri este ca iubirea cereasca se
impamdnteneste cu totul in om §i acesta se transfigureaza prin
ea §i devine mireasa lui Hristos §i logodnica cea care chiamd
catrd sine pre iubitul sau Mire 490 .

Chipul nuptial al iubirii dintre Dumnezeu §i om, in
mijlocul raiului inimii, este o imagine ce dovede§te incarcatura
afectiva a textului, entuziasmul oratorului, izbucnind cu
rezonanje poetice nestavilite, din adancul constiin^ei §i al
spiritului sau, care nu-§i poate cenzura fericirea.

Antim ne prezinta toata aceasta concep^ie sub forma de
parabola, vrand sa demonstreze ca omul este un microcosmos,
dar care II poate cuprinde in inima sa pe Creatorul cosmosului
intreg.

Dupa Sfinjii Grigorie Teologul sau Grigorie Palama,
„omul, ultima create a Divinitatii, este culmea, incheierea,
desavarsjrea §i insumarea a tot ceea ce Demiurgul a produs
inainte, este macrocosmosul concentrat intr-un

,,491

microcosmos

Omul este o lume plina de taine, pe care toate tainele
universului o oglindesc fara sa o epuizeze.

S-ar parea ca viziunea lui Antim este una
antropocentrica, dar fiinja umana, din perspectiva lui, este
privita exclusiv in relajie, ca fiinja dialogica, in rela^ia sa
perena cu Soarele §i Logosul care o privegheaza necontenit.

Umanitatea recunoa§te, citeste in univers un chip al
propriei sale creari §i fiin^ari. Universul raspunde ra^iunii
umane, pentru ca intrupeaza, personifica realita^i ale viejii §i
istoriei sale.

Prin intermediul acestui univers, Dumnezeu dialogheaza
cu omul sau omul invaja luand aminte la comportamentul §i
firescul universal, in urma caruia, ca sa nu fie bucuriia si
veseliia noastra in desert, trebue sa cunoastem cu ochii cei
sufletesti praznuirea vremii acestiia, ca sa nu ne zica si noao
Prorocul: „ Uliul pre ceriu au cunoscut vremea sa, turtureaoa,
rdnduneaoa si barza au cunoscut vremea venirei lor, iar
norodul mieu n-au cunoscut Judecata lui Dumnezeu ".

Ca urdt lucru va fi si necuvios, cdnd pasarile vor
cunoaste vremea lor si dupa vremea aceia is vor schimba
lacasurile sale.

490 Antim Ivireanul, Opere, p. 113.

491 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. I, op. cit., p. 56.

176

Iar noi, vremile cele rdnduite de Sfdnta Besericd, spre
spdseniia sufletelor noastre nu le vom cunoaste

Caci ,,mantuirea, in viziunea mitropolitului Antim
Ivireanul, este cosmicd, ea include lumea, intregul univers, in
care rolul central il are omul, in calitate de coroand a

. .,,493

creapei

Cosmosul intreg, cerul §i pamantul, sunt adevarate cdrji
spre in^elepjirea omului 494 .

„Pe binefacatorul Dumnezeu poji sa-L cuno§ti mai cu
seama dupa minunatele Sale creaturi, care nu lipsesc niciodata
din faja ochilor tai, ca sa le vezi §i dupa cum marturisesc ele
insele: Cerurile povestesc slava Lui (Ps. 18, 1) §i se invaja
intre ele, unele pe altele, sa cunoasca pe Dumnezeu §i Ziditorul
lor: Ziua zilei spune cuvdntul si noaptea vesteste nopfii stiinfa
(Ps. 18, 2)" 495 .

Soarele, luna, a§trii cere§ti 496 , cat §i celelalte elemente
naturale, au valoare semiotica, fiind create ca ni§te semne ce
indica schimbarea vremilor 491 ',[...] care fdcdnd agerdfirea
omului, a (in)mulfifaptele cele bune il indeamnd 498 .

Universul apare ca un fel de arhitext (dar nu in sens
platonic), un proto-text creat de Dumnezeu, o proto-biblie 4 ".

Lecturdnd astfel tainele universului, omul se cunoa§te pe
sine insu§i, descopera de fapt tainele sale, ale
comportamentului sau ca faptura cugetatoare a lui Dumnezeu.

A§a percepe Antim Ivireanul lumea §i cauta sa ne
prezinte intreg cosmosul ca pe o icoand a Bisericii universale,
§i sa o picteze astfel. Caci Beserica aceia era inchipuirea
ceriului 50 °.

Definite care secondeaza cu fidelitate tradi^ia patristica:

492 Antim Ivireanul, Opere, p. 108.

~ Pr. Drd. Ion Popescu, Aspecte dogmatice in Didahiile mitropolitului Antim Ivireanul,
in rev. Studii Teologice, XL III (1991), nr. 1, p. 114.

494 „... lumea aceasta n-a lost gandita in zadar, nici in desert, ci pentru un scop folositor
si pentru marea trebuinfa pe care o aduce celor ce exists pe pamant, daca lumea este
intr-adevar o scoala a sufletelor inzestrate cu rafiune si un loc unde se poate invafa
cunoasterea lui Dumnezeu, fiind prin cele vazute si sim^ite in lume o calauza a min^ii
pentru contemplarea celor nevazute, precum zice Apostolul, ca «cele nevazute ale lui
Dumnezeu de la facerea lumii se vad, in^elegandu-se din fapturi» (Rom. 1, 20)", cf.
Sfantul Vasile eel Mare, op. cit, p. 77.
495 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 266.

496 Fac. 1, 14-15: Si a zis Dumnezeu: Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze
pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile,
zilele si anii, si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul.
Si a fost asa.

497 Antim Ivireanul, Opere, p. 108.

498 Ibidem.

499 Aceasta hermeneutica apar^ine Slantului Maxim Marturisitorul.

500 Antim Ivireanul, Opere, p. 42.

177

„Sfanta Biserica a lui Dumnezeu este chip §i icoana a
intregului cosmos, constatator din fiinje vazute §i nevazute,
avand aceea§i imitate §i distincjie ca §i el" 501 .

Cerul vizibil este doar un chip sensibil al Impara^iei
Cerurilor, un reper pentru omul nedesavar§it, care are inca
gdndul eel trupesc , un reper destinat sa il ajute sa priveasca
dincolo de propria limitare.

Faptul ca Antim concepe intreaga create, cea vazuta §i
cea nevazuta, ca o arhitecturd ecleziasticd, ca o Biserica, in
care Hristos e Arhiereu §i Dumnezeu, nu este o simpla
speculate a noastra, ci este ceea ce ne relateaza el insu§i, intr-
o talcuire la III Regi 6, 5-6 (in Cazanie la Vovedenie
Bogorodife, adica la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului):

Vede-se in Sfdnta Scripturd, la a treia carte a
Impdrafilor, la al 6-lea cap, cum ca Impdratul Solomon au
fdcut casa Domnului cu trei despdrfituri; (...) [in] care
besericd, despdrfitura cea dintdi, unde sta norodul sa
inchipuia ceriului carele sta deasupra noastra, unde iaste
vdzduhul si sunt acolo toate pdsdrile cele zburdtoare; iar a
dooa despdrfiturd, unde sta arhiereii si preofii sa inchipuia
ceriului al doilea, carele sta deasupra ceriului dintdi, unde
sunt puterile cele ceresti, adecd ingerii si sufletele drepfilor;
iar a treia despdrfiturd, unde era Sfdnta Sfintelor si intra intr-
un an odatd numai arhiereul, sa inchipuia al treilea ceriu,
carele sta deasupra celui de al doilea, intru carele nu intra
nimeni, far' numai adevdratul Arhiereu Hristos, Dumnezeul

, 503

nostru

Faptul ca cele trei ceruri stau unul deasupra celuilalt, nu
trebuie injeles in sens literal, pentru ca nu arata o suprapunere
geografica, ci una spirituald.

§i daca universul empiric este un templu de lumina,
imitand modelul sau spiritual, inefabil, cu atat mai mult este
lumina lumea care sa chiamd trup, adecd Beserica lui Hristos

504

Dupa cum am vazut §i vom mai avea prilejul sa
observam mai departe, Antim citeaza sau parafrazeaza
sintagma biblica ce afirma ca Dumnezeu este Soarele
dreptdfii, in foarte multe contexte, fiind o imagine predilecta a

501 Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia (Cosmosul §i sufletul, chipuri ale
Bisericii), introducere, traducere, note §i doua studii de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae,
Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 2000, p. 15.

502 Antim Ivireanul, Opere, p. 9.

503 Idem, p. 41-42.

504 Idem, p. 124.

178

ierarhului nostra, fapt care demonstreaza o motivate
interioara, intima.

A§a cum predica autoral, Dumnezeu a creat soarele
pentra om, dar El insu§i coboara pana la om §i straluce§te in
acesta, atata cat fiecare persoana manifesto permeabilitate in
faja luminii Sale.

Pentra ca Dumnezeu lumineaza mai mult ca un Soare
interior, din adancurile fiinjei umane, unde vine pentra a Se
uni cu omul, prin Sf. Euharistie:

Au rdmas toatd zidirea uimitd cdnd Iisus al lui Navi au
poruncit soarelui sd stea pre cer, nemiscat, pdnd va birui pre
vrdjmasii sdi; dard cu cat mai vdrtos socotifi ca s-ar minuna
cdnd acestas Iisus ar zice soarelui, nu sd stea nemiscat pre
ceriu, ci sd sepogoare din ceriu pre pdmdnt.

Adevdrat, infricosat lucru arfi acesta, iar nu iaste nimic
intru asemenare cu aceia ce face preotul in toate zilele, in
Sfdntul Jdrtdvnic.

El nu porunceste soarelui cestui ce sd vede, ce pune supt
datorie cu cuvintele lui si cu rugdciunea lui, pre Soarele eel de
taind al dreptdfii, pre insusi Unul Ndscut Fiiul lui Dumnezeu,
sd Se pogoare din ceriu si supt intdmpldrile [forma] pdinii si a
vinului sd Se facd iard Jdrtvd vie pentru ertdciunea pdcatelor
noastre 505 .

Dumnezeu este pretutindeni in universului material §i
spiritual §i este Soarele care il inconjoard pe om cu
atotprezenja Sa, fara de Care acesta nu are lumina, dar Care
straluceste nu numai din afara omului, ci mai ales in launtral
fiin^ei lui, in inima lui, unde Se pogoara cu toata dumnezeirea
Sa §i cu toata vdpaia dragostei 506 Sale pentra oameni §i pentru
lume 507 .

Iubindu-L pe Dumnezeu, omul prive§te cu ochii haralui
Sau, care devin ochii sai, perspectiva, optica sa proprie .

505 Idem, p. 169.

506 Idem, p. 83.

507 Caci „Imparatia lui Dumnezeu", scrie Sfantul Siluan [Athonitul], „inseamna a purta
in inima noastra universul intreg §i pe Insuji Dumnezeu, Creatorul lui", cf. Arhim.
Sofronie, Din via(a $i din Duh, trad, din franceza de Prof. Ecaterina Volocaru, Ed.
Pelermul, Ia?i, 1997, p. 21.

Despre Sfantul Siluan Athonitul a se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul iar despre ucenicul sau, Fericitul Sofronie

Saharov: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29.

108 „Inca din prima zi, in frumuse^ea sa atotcuprinzatoare, intreaga create a fost chemata

sa devina Impara^ia lui Dumnezeu. Intreaga istorie a lumii este aici, in lumina acestei

prime zile, intre cuvantul si privirea lui Dumnezeu.

Ea este creata, ea nu este Dumnezeu, dar totusi intre El si El, intre cuvantul Sau eel

dinainte de a fi lumea si privirea Sa catre lume, Dumnezeu a pus lumina lumii. Si la fel

179

§i privind prin iubire intreaga lume ii nn;elege rajiunile
§i o indrage§te, ii recunoa§te meritele §i framusejea, la randul
sau. Acesta este §i modul in care Antim i§i indeamna
ascultatorii sd priveascd universul.

Credem ca putem sa injelegem acum mai bine afinitatea
lui Antim pentru metaforele celeste, predilecjia pentru
vizualizarea §i iconizarea luminii (de fapt, icoana bizantina
autentica are, intotdeauna, un fond de lumina predominant).

Nici nu se putea altfel, deoarece orice framusete §i orice
lumina, dupa cum am vazut, II arata in mod tainic pe
Dumnezeu: „Cand inal^i, deci, privirea §i privesti frumuse^ea,
marejia §i folosul cerului, urca-te atunci de la cer la Creator
[...] §i vezi §i din crearea acestor stihii cat e de mare puterea
Stapanului tau!"

Caci Creatorul lumii este Dumnezeu Atot|iitorul, „Cel
care ai facut cerul §i pamantul cu toata podoaba lor" 510 , „Cel ce
locuie§te in lumina cea neapropiata" 511 , „Cel ce numara
mul^imea stelelor §i da tuturor numele lor" , este Ziditorul
„Care ai luminat ziua cu lumina de soare §i noaptea ai
stralucit-o cu raze ca de foe"" , „Cel ce ai impodobit cerul cu
stele, ca un Dumnezeu §i prin Ingerii Tai tot pamantul
luminezi" 514 , „Soarele slavei, Incepatorul luminii" 515 , „Cel ce
[...] prin Sfhnii Tai tot pamantul luminezi, Ziditorule a
toate" 516 , „Cel ce ai rasarit lumii din Fecioara, Hristoase

ca un germen ce confine dezvoltarea viitoare a intregii plante, lumina poarta in ea
desf ajurarea universului.

Intre cuvantul ?i privirea lui Dumnezeu, lumina avea sa se dilate devenind vremurile si
spa^iile pe care le intinde, pana ce ochiul omului pe aceasta planeta ajunge sa fie,
datorita Cuvantului intrupat, insasi privirea lui Dumnezeu: altfel spus, pana ce omul este
capabil el insusi sa vada frumuse^ea lumii, sa vada cat de frumoase sunt toate.
In Geneza, omul este creat sa fie privirea lui Dumnezeu catre lume, in launtrul privirii
lui Dumnezeu catre lume. Intre privirea lui Dumnezeu si chipul Sau in om, se afla toata
crea^ia. Si privirea omului care nu-L vede pe Dumnezeu, dar vede toata crea^ia, este
raspunsul crea^iei catre Dumnezeu, posibilitatea dialogului iubirii.
Omul nu-L poate vedea pe Dumnezeu, dar el poate vedea lumea asa cum Dumnezeu
vede lumea, si aceasta este insasi iubirea lui Dumnezeu", cf. Jacques Touraille, La
beaute du monde, icone du Royaume, in rev. Contacts, XXXI (1979), nr. 105, p. 6.
Traducerea din limba franceza ne apartine.
A se vedea carti ale sale:

http://www.decitre.fr/recherche/resultat.aspx?recherche=refine&auteur=Jacques+Tourai
lie.

09 Slantul loan Gura de Aur, Omilii la Facere (I), in col. PSB, vol. 21, traducere,
introducere, indici si note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987, p. 62.

Rugaciunea regelui Manase , v. 2.
511 1 Tim. 6, 16

512 Ps. 146,4.

513 Ceaslov, ed. a Il-a , Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993, p. 138.
514 Idem, p. 65.

515 Idem, p. 68.

516 Ibidem.

180

fin

Dumnezeule, §i fiii luminii printr-insa ne-ai aratat" ,
„Lumina fara de inceput §i pururea fiitoare, in care nu este

rio

mutare sau umbra de schimbare"" , „Lumina cea adevarata,
Care luminezi §i sfin^e§ti pe tot omul eel ce vine in lume" 519 ,
„Cel ce trimi^i lumina §i purcezi §i rasari soarele peste cei
drep^i §i peste cei nedrepji, peste cei rai §i peste cei buni, §i cu

son

lumina cea de ziua luminezi toata lumea..." , Cei pe Care
„Pe Tine Te lauda soarele. Pe Tine Te slave§te luna. Tie se
pleaca stelele. Pe Tine Te asculta lumina. De Tine se ingrozesc
adancurile. Tie slujesc izvoarele. Tu ai intins cerul ca un cort.
[...]" , „Lumina cea neinserata" §i „Parintele luminilor" ,
dupa cum se spune in toate carjile de cult ortodoxe.

De altfel, Ceaslovul din care am ales cele mai multe
exemple - de§i ele pot fi extrem de numeroase, din toate
cardie de cult §i nu numai - a fost tradus din grece§te §i tiparit
de insu§i Antim, in 1715, iar eel actual - din care am citat - ii
urmeaza indeaproape.

Autorul nu credem ca avea de ce sa mearga in alta parte
ca sa-§i caute surse de inspirafie.

Am vorbit, mai devreme, de alegoria cerului plin de ochi
gdnditori si luminatori, ca §i chip al Bisericii.

Prin aceasta retina uria§a a cerului se intrevede o alta
lume, un loc sugerat de acest templu al „muzicii de sfere", plin
de armonie, de lumina §i de pace, iar Antim este indrepta^it sa
considere bolta cereasca - singura care urea privirile noastre
spre inal^imi inepuizabile de frumuse^e - drept reper, pentru a
face sa se profileze inaintea noastra chipul inefabil al Raiului,

CO/1 SOS

grddina Besericii §i cereasca cetate afericirii

Este lesne de observat faptul cum, chiar §i acolo unde el
nu compara in mod explicit pe Sfhni cu luminatorii cere§ti,
ace§tia din urma au insa caracteristici ale blandejii sau ale
vie^ii de suferinja.

517 Idem, p. 216.

518 Idem, p. 12. Cf. lac. 1, 17.

519 Idem, p. 79.

520 Idem, p. 83.

521 ***Molitfelnic, edifta a V-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 32-33.

Pasajul acesta se regaseste si in Invafaturile lui Neagoe Basarab, a carui sursa de
inspira^ie s-a crezut, de catre unii, in mod hilar, a fi Francisc din Assisi.
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab si:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi.

522 Cf. In^el. 6, 12: In^elepciunea este luminata si neinserata.

523 Cf. lac. 1, 17.

524 Antim Ivireanul, Opere, p. 35.

525 Idem, p. 113.

181

Faptul ca cerul e ostenit, ca luna §i stelele obosesc
priveghind, ca soarele §i luna incearca din rasputeri sa-1
lumineze §i sa-1 educe pe om, sunt realita^i specifice Sfinjilor.

In cer sau pe pamant ei sunt lumini pline de bunatate.

Antim ne comunica, prin aceasta, ca §i Cerul spiritual
are nenumaraji ochi, care se roaga pentru oameni §i ii
privegheaza permanent.

Acestea sunt sireagurile stelelor celor de taind 526 , adica
cetele Sfin^ilor §i ale Ingerilor.

Pascal (contemporan cu Antim) spunea ca Hristos este
in agonie pana la sfar§itul lumii.

La Antim vedem ca Cerul Sfinjilor este in neincetata
osteneala, in priveghere §i rugaciune, in agonie pentru lumea
care mai are inca de luptat cu raul.

Ace§ti ochi duhovnicesti neadormifi sunt ca ni§te lacrimi
de foe in luciul lumii ace§tiia §i care ii redau adevaratul ei
sens spre Lumina.

Ei sunt Luceferi ce rdsar (cum zice Eminescu) §i
lumineaza lumea, pentru a le descoperi oamenilor calea spre
nemurire §i pentru a-i ajuta sa-§i regaseasca adevarata vocajie
de a fi oameni cere§ti §i fiii Luminii.

Eminescu, pe care tocmai 1-am evocat, numea stelele
icoane (in mai multe contexte - Icoana stelei ce-a murit / Incet
pe cer se suie, din poemul La steaua; sau ale stelelor icoane,
in Memento mori, etc.), recunoscand in ele reflexia frumusejii
luminii ve§nice.

Nespusa frumuseje a cerului §i a boltei instelate a
inspirat dintotdeauna pe arti§ti, a impresionat pe filosofi (intre
care Kant a ramas celebru prin recunoa§terea
impresionabilitajii in faja cerului instelat), a intrigat pe
astronomi sau pe savanji.

Platonicienii §i neoplatonicienii considerau a§trii cere§ti
ca fiind existence insuflefite, dar §i Origen a crezut in aceasta
erezie, fapt ce s-a constituit intr-unul dintre motivele

coo

anatematizdrii sale in secolul al Vl-lea .

Ei porneau de la antica idolatrizare datorita careia
„vechii locuitori ai Eladei nu credeau in ah;i zei, decat in aceia

526 Idem, p. 19.

527 Idem, p. 118.

28 A se vedea motivele anatematizarii lui Origen in: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus,
Traduceri patristice, vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, p. 59-64.
Puteti downloada cartea citata de aici:
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/! 0/1 9/traduceri-patristice-vol- 1 -2009/.

182

pe care-i recunosc §i astazi mulji dintre barbari: soarele, luna,
pamantul, astrele §i cerul.

§i, cum le vedeau pe toate mi§candu-se §i alergand, in
ve§nica lor cursa, pornind de la aceasta insu§ire fireasca de-a
alerga (thein) le-au dat numele de zei (theoi)"

In cretinism, cerul instelat nu reprezinta insa zeitdfi ,
nu este idolatrizat, ci este doar o fereastrd, translucida pentru
spiritul omenesc, prin care acesta poate intrezari strdlucirile
Luminii cei neapropiiate ' , adica poate cunoa§te, oarecum, pe
Dumnezeul care este Lumina, din contemplarea lumii-lumina.

Ziua zilei spune cuvdntul §i noaptea veste§te nopfii
gtiinfa (Ps. 18, 2), versetul pe care il amintea §i Cantemir in
Divanul sau, inseamna tocmai aceasta: ca luminatorii cere§ti
comunica adevararile cele vesjiice atat celor injelepji §i
lumnati la minte, ca ziua, cat §i celor intunecaji la minte sau
mai pu^in injelepji, care sunt in noaptea ne§tiinjei.

§i unora §i celorlah;i, frumuse^ea cerurilor limpezi ale
zilei §i splendoarea instelata a nopjii le transmit cuvdnt §i
cunoa§tere, §tiinfa despre Facatorul tuturor.

Doar cunoscand tradijia noastra veche cu privire la
aceasta comunicare cosmica, Eminescu putea spune O, ascultd
numai-ncoace, / Cum la vorba mii de valuri stau cu stelele
proroace! (Scrisoarea IV), imprimand dialogului cosmic
caracterul de §ezatoare, de cumin^enie §i injelepciune
straveche.

Am spus ca, prin expresii plastice ale luminii §i ale
lumii, Antim face, cu „superrafinamentul sau teologal" " , o
talcuire par^iala la Genezd.

Cateodata insa aceasta interpretare este foarte explicita,
urmarindu-se o simbolistica aparte a creajiei primare (fiindca
exista §i o a doua recreare a lumii, infaptuita prin Intruparea

' 29 Platon, Opere III, Ed. Stiin^ifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978, p. 270.
30 „«Despre astronomie se vorbeste in Biblie atat de pu^in, meat nici macar nu sunt
denumite toate planetele» - a remarcat inca Galilei.

In cartea lui Moise despre facerea lumii in cele sase zile, Soarele si Luna nu sunt
numite. Cunoscand tradi^ia pagana («zeii nu sunt decat Soarele si Luna si planetele
fixe» [Cicero, Despre natura zeilor, 2,80] ), Moise vorbeste de „luminatorul eel mai
mare" si „luminatoral eel mai mic" (Fac. 1,16), ocolind cuvintele „Soare" si „Luna". In
acest fel, el profaneaza sacralita^ile pagane", cf. Diac. Andrei Kuraev, Daruri si
anateme. Ce a adus crestinismul lumii, trad, din limba rasa de Nina Nicolaevna, Ed.
Sofia, Bucuresti, 2004, p. 135.

531 Antim Ivireanul, Opere, p. 189. In contextul predicii sale, Antim se refera la lumina
dumnezeiasca, in care salasluiesc Sfin^ii in Rai, dar noi am folosit sintagma mai degraba
in sens simbolic: daca cerul este atat de luminos, cu atat mai mult se in^elege ca el este
crea^ia Luminii.

532 Eugen Negrici, Antim Ivireanul..., op. cit., p. 103.

183

Cuvantului; la inceput, cuvantul Cuvantului s-a intrupat §i a
devenit lume, materie, univers, iar a doua create a insemnat de
fapt o regenerare, o restaurare a creajiei, prin asumarea de
catre Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu a trupului §i a firii
umane):

La capul eel dintdi al „Facerii" spune Moisi cum ca
Dumnezeu aufdeut doi lumindtori mari: unul mai mare si altul
mai mic; si pre eel mai mare, adeedpe soare, intru stdpdnirea
zilii, iar pre eel mai mic, adecd pre lund, intru stdpdnirea
nopfii. §i pre acestea, i-au fdcut pentru intdrirea trebuincioase
chivernisiri a toatd lumea.

§i iardsi acestasi Dumnezeu, fdcdndu-Se om, au pus alfi
doi lumindtori, pentru intdrirea si intemeierea Besericii: pre
eel mai mare, adecd pre Petru, pentru ca sd fie intru
stdpdnirea zilii a dumnezeestii cunostinfe intru jidovime; iar
pre eel mai mic, adecd pre Pavel, intru stdpdnirea intunecatei
nopfi a inchindrii de idoli, la limbi, pentru ca sd rdsipeascd cu
strdlucirea minunilor si cu lumina invdfdturii norii cei
intunecaf ai insdldciunii .

Injelesul acestui fragment este ca Intruparea lui Hristos a
insemnat innoirea lumii, o noua create in Dull a lumii,
spirituals, in urma careia au fost a§ezaji al^i doi mari
luminatori, duhovnice§ti, Sf. Ap. Petru §i Pavel, ca un nou
soare §i o noua lund: Petru ca un soare pentru evrei, cei care
erau luminal cu invataturile cere§ti, care erau poporul ales, iar
Pavel ca o luna pentru neamurile pagane, care erau intunecate
din pricina idolatriei, a politeismului.

Lumii materiale §i omului trupesc ii trebuie a§tri
materiali, iar celei spirituale ii trebuie lumini spirituale.

Fiecare lume are nevoie de stralucirea luminii ei, proprie
alcatuirii sale. Iar omul are nevoie de amandoua, pentru ca,
fiind omu indoit, adecd cu trup si cu suflet 534 , are nevoie atat
de lumina soarelui, dar §i de lumina lui Hristos, cu atat mai
mult, dupa cum am aratat deja.

Imaginea solara este, de multe ori, preferata lui Antim,
soarele fiind icoana cea mai reprezentativa pentru realita^i
spirituale, a caror marejie nu poate fi sugerata de niciun alt
echivalent cosmic, aparjinand universului empiric.

In aceasta predica apologetica la Sfinjii Apostoli Petru §i
Pavel - din care am citat mai sus - autorul face insa, implicit,
prin termenii de comparable la care recurge §i prin

' 33 Antim Ivireanul, Opere, p. 57.

534 Idem., p. 71.

184

roc

„surprinzatoarele rafinari ale imaginilor"" , §i o apologie a
framusejii crea^iei §i, mai ales, a celor „doi luminatori mari",
soarele §i luna, dintre care:

iaste soarele vdrf celoralalte stele si le covdrsaste cu
luminape toate si de la rasarit si pan ' la apus, tot pamdntul si
unghiurile lui lumineaza, incalziaste, ingrasa si revarsa
pretutindea razele lui. [...]

Caldura soarelui are lucrare fireasca a darui copacilor,
erburilor, pietrilor scumpe si plodurilor pamdntului
vietuitoare, umejoasa si ingrasatoare putere spre cr ester e 536 .

Despre aceste semnificajii ale luminii solare, am mai
avut insa prilejul sa discutam. Reluarile, sublinierile §i
specificajiile oratorului sunt insa bine venite, pentru noi,
dandu-ne posibilitatea sa urmarim coeziunea interna a
cugetarii §i a operei sale. Noutatea imagistica insa, de§i
intrege§te un sens cunoscut, este plina de ingenuitate §i are o
sensibilitate §i un pitoresc propriu, irepetabil.

In ce o prive§te pe regina nopjii ' - dupa expresia lui
Eminescu -, luna, Antim ii confera o demnitate imperials
asemanatoare cu a soarelui (care stapaneste pamantul), aceea
ca sa stapdneasca marea , adica marea viejii tulburate §i
valurile popoarelor care trebuiau sa-§i potoleasca furtuna
patimilor §i sa fie prinse in mreaja cuvantului mantuitor.

Metafora aceasta, a lunii ca stapdna a marii nu am aflat-
o decat la Antim §i la Eminescu, ceea ce ma pune pe ganduri.

In Scriptura §i in Hexaemeronul Sfantului Vasile eel
Mare §i in poezia pa§optista exista numai luna ca stapdna
nopfii, dar nu a marii.

Semnificajiile sunt asemanatoare, dar nu identice, §i nu
am descoperit inca nicio alta sursa, in afara de Antim, pentru
aceasta viziune poetica eminesciana.

E drept ca Antim, eel mai probabil, a sintetizat, cand a
creat sintagma stapdna marii, exprimarile din Hexaemeronul
Sfantului loan Gura de Aur („Soarele a luat in stapanire ziua,
iar luna, noaptea, pentru ca unul, cu razele sale, sa faca ziua
mai stralucitoare, iar cealalta, cu lumina ei, sa risipeasca
intunericul [...]

>35 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucurejti,
1999, p. 101.

536 Antim Ivireanul, Opere, p. 58.

537 Al 7 -lea vers din Scrisoarea I.

Textul integral e regasibil aici: http://romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoareal.php.

538 Idem, p. 62.

185

Atunci calatorul indrazne§te sa piece in calatorie,
corabieral sa dea drumul corabiei ca sa strabata marile."" ) §i
din eel al Sfantului Ambrozie al Milanului („Fecit ergo Deus
haec duo luminaria magna. Possumus accipere non tarn
aliorum comparatione magna, quam suo munere, ut est coelum
magnum, et mare magnum. Nam et magnus sol, qui complet
orbem terrarum suo calore, vel luna suo lumine, nee solum
terras, sed etiam aerem hunc et mare, coelique faciem." 540 ),
insa Eminescu reproduce expresia (sublimata) antimiana
intocmai, ceea ce nu putem accepta u§or ca o coincidenfd.

§i Cantemir, in Divan, va dezvolta metaforic aceasta
hermeneutica patristica, dar in alt sens decat Antim, dar
Eminescu va prefera simbolismul chintesenjiat expresiv al lui
Antim.

Apelativul de stapdna il consideram transmis de Antim
poetilor pasoptisti - atata timp cat Scriptura sau cartile numite
Hexaemera nu folosesc substantivul stapdna, ci stapdnire sau
verbul a stapdni - intrucat il descoperim inclusiv intr-o
traducere a lui Heliade 541 , din 1826, a poemului L 'isolement 542
de A. de Lamartine 543 , in care luna este a umbrelor stapdna.

Cativa ani mai tarziu, in 1847, dupa ce Heliade intra in
„faza italienizanta", intreaga poezie este retradusa in limba
regenerata, iar luna devine a umbrelor regina 544 .

Cred ca este elocvent acest exemplu pentru a sesiza
caracterul mostenit al termenului stapdna.

Heliade reproduce, in Mihaida , si o alta expresie
antimiana, in legatura cu noaptea care-si face calea sa jumatate

39 Slantul loan Gura de Aur, Omilii la Facere I, traducere, introducere, indici §i note de
Pr. D. Fecioru, col. PSB, vol. 21, Ed. IBMBOR, p. 83.

540 Sf antul Ambrozie al Mediolanului, Comentariu la Hexaemeron in 6 carp, in PL 14,
col. 200C-200D.

Traducerea textului din limba latina ii apartine Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus:
„Astfel a facut Dumnezeu acesti doi mari luminatori. Si noi nu putem sa facem o
comparatie decat cu lucruri mai mari, dupa alcatuire, cum este cerul eel mare si marea
cea mare. Caci [asa de] mare [este] soarele, care acopera toata suprafata pamantului cu
caldura [sa], sau chiar luna cu lumma sa [lumineaza, strabate] nu doar intinderea
pamantului, ci si acest aer si marea si fata cerului".

Ceea ce este interesant aici, e ca substantivul latin luminare, luminaris, in sensul lui
etimologic, inseamna si lampa, si faclie, dar si fereastra, de unde apare si mai evidenta
interpretarea teologica ca astrii ceresti sunt fere stre catre descoperirea, intelegerea lui
Dumnezeu, Creatorul si Lumina lumii.

541 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu.
542 II gasiti aici:

http://poesie.webnet.fr/lesgrandsclassiques/poemes/alphonse_de_lamartine/l_isolement.
html.

543 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine.

544 Idem: L.fadislau] Galdi, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, Ed. Academiei RPR,
Bucuresti, 1964, p. 32.

186

(o parafraza extinsa pentru miezul noptii), dintr-o didahie la
Craciun, ceea ce ne face, coroborand si alte asemenea aparitii
surprinzatoare, la care ne vom mai referi pe parcurs, sa
extragem concluzia unei circulatii mai extinse, chiar si
manuscrise, a scrierilor antimiene, decat ne-am asteptat.

In acela§i timp, luna are §i acea impasibilitate a
framusejii §i purita^ii, autorul imbracand-o, cu elegan^a
poetica, in ve§mantul diafan al inocenjei, al nevinovajiei ce
plute§te pe deasupra patimilor omenesti necugetate:

Intre celelalte idiomata adecd alsduiri ce are luna are si
aceasta: cdnd iaste plind sa scoald asupra-i cdinii, ca niste
vrdjmas, cu luptd si nu inceteazd a o latra, neputdnd suferi
lumina ei; si cu acestia toate, ia fiind curatd si nevinovatd,
lumineazd si cdldtoreste cdldtoriia ei, far ' de zdticneald

Dupa cum soarele lumineaza §i incalze§te pamantul,
luna lumineaza in intunericul noptii pacatului §i este stapana
peste marea viejii, trecand cu serenitate peste cumplitele
valurile mdrii 548 .

Marea nu este niciodata calmd in opera lui Antim, ci
intotdeauna personifica zbuciumul vie^ii §i al lumii in care a
patruns morbul pacatului §i al haosului (dupa o tradi^ie
straveche, de altfel).

Lumina lunii intra in antagonism cu intunericul §i cu
dezordinea, ea reprezentand o lume in care domne§te pacea §i
armonia.

Cerul instelat, soarele §i luna sunt icoane ale unei
frumuseji inefabile, ale unui tdrdm aflat foarte departe, infinit
de indepartat, de patimile celor pamante§ti, o lume infailibila

545 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Mihaida.

546 Antim Ivireanul, Opere, p. 62.

547 De fapt, termenul „stapaneste" arata tot un sens creationist.

In crestinism, credin^a este ca Dumnezeu a creat in prima zi lumina si a despar^it-o de
intuneric (conform Scripturii). Ziua si noaptea au fost deci create inainte de a fi adusi la
existen^a soarele, luna si ceilal^i astrii - lucru ce s-a intamplat abia in a patra zi a crea^iei
-, care au fost facu^i ca niste vase spre a purta aceasta lumina, ca niste lampi, pentru
luminarea pamantului.

Soarele, luna si stelele nu sunt sursa primara a luminii, ci Dumnezeu, Cel ce a creat
universul dupa chipul Sau, fiind Lumina lumii (In. 1, 9), si a asezat „soarele spre
stapanirea zilei, luna si stelele spre stapanirea noptii" (Ps. 135, 8-9).
Faptul ca soarele stapaneste pamantul si luna stapaneste asupra marii este o metafora a
lui Antim, care secondeaza referatul patristic, care pleaca de la ideea ca soarele are, in
natura, un rol covarsitor in a face pamantul sa rodeasca, iar luna isi etaleaza splendoarea
in oglinda nesfarsita a marii sau, in timp ce pamantul este cufundat in somn, ea are o
importan^a aparte in a lumina calea celor ce navigheaza pe mare, ajutandu-i sa se
orienteze.

548 Antim Ivireanul, Opere, p. 62.

187

in fa^a atacurilor nebune§ti, dar §i naive, ale celor ce „nu
inceteaza a o latra, neputand suferi lumina ei".

Ca o completare a ceea ce spuneam mai devreme, ca
cerul instelat are ca prototip Biserica 549 , a carei lumina e, in
primul rand, Dumnezeu, dar in care lumineaza §i Ingerii §i
Sfin^ii care s-au facut pe ei in§i§i transparent pentru aceasta
lumina dumnezeiasca - deoarece/?re inger si pre om i-au facut
Dumnezeu dupd chipul Sdu, precum zice la capul eel dintdi al
Facerii... 5,) -, observam ca in aceasta predica Antim i§i
intemeiaza intreg discursul pe ideea paralelismului intre cei
mai mari dintre Apostoli, Petru §i Pavel, §i cei „doi luminatori
mari".

Astfel ca Petru au stdtut in Bes erica, ca alt lumindtor
mare, pentru edei s-au ardtat ca soarele lumindnd peste
Beserica Celui Inalt. Iar Pavel au fast stdtut lumindtoriu mai
mic, insd asdmdndtor soarelui, cu lumina, cu strdlucirea, cu
bundtdtile, cu vredniciia si cu slava 551 .

§i tot despre Sf. Petru scrie ca s-au ardtat ca alt soare,
lumindnd in casa Celui Inalt , iar catre amandoi Apostolii i§i
indreapta rugaciunea, implorand: cdutaf din ceriu, ca niste
luminatori mari tdriei cei de sus, spre noi carii sddem intru
intunerecul si umbra morfii. Mdngdiafi-ne pre noi, ticdlosii,
cei ce sedem in valeapldngerii...

Aceasta „vale a plangerii" 554 reprezinta pamantul unde a
fost exilat Adam, dar poate fi interpretata §i ca un relief
spiritual, aflat undeva departe de cer, unde raman cei ce nu se
inalja la mari si la inalte gdnduri §i nici nu i§i fac mintea
lor muntele Thavorului 556 ca sa vada lumina adevdratd 557 .

Nu numai Antim indemna credincio§ii (mireni!) sa-§i
faca mintea muntele Taborului, Varlaam avea acelea§i
preten^ii de la pastorijii sai, sa se nevoiasca spre a vedea fa^a
Prea Sfintei Treimi:

Sa ne curdfim mentea nostra, sa him gata cdtrd mdgura
Thaborului sa ne suim, ca sa vedem curat si chiar Svdnta
Troifd. Acolo [in lumina dumnezeiasca] vom vede pre Fiiul in

549 Vezi §i Ps. 77, 75: Si a zidit locajul Sau eel slant, ca inal^imea cerului; pe pamant 1-a
intemeiat pe el in veac.

550
551

150 Antim Ivireanul, Opere, p. 119.

Idem, p. 62.

552 Idem, p. 52.

553 Idem, p. 63.

554 Cf. Ps. 83,7.

155 Antim Ivireanul, Opere, p. 65.

556 Idem, p. 82.

557 Ibidem.

188

lumina inchipuit [ca Lumina, cunoscand ca El este Lumina], si
Pdrintele de sus mdrturisind de Fiiul, §i Duhul Svdnt umbrdnd
ca un nudr

Aceasta vedenie nu trebuie injeleasa ca o repetare a ceea
ce s-a petrecut pe Tabor, ci simbolic, in sensul ca eel care vede
lumina dumnezeiasca, in acela§i timp cunoaste tainic Izvorul
intreit personal al acestei lumini.

E adevarat ca uneori poate parea ca in textele lui Antim
exista un contrast puternic intre cer §i pdmdnt, dar in esenja nu
este a§a, pentru ca acest pamant nu este damnat, nu este exclus
de la transfigurare impreuna cu omul.

Tocmai pentru ca universul material nu este ceva
negativ sau alterat cu totul prin pacatul omenesc, putem face
referire la ipostaza lui de create a lui Dumnezeu, care este §i
ea (creajia materials) tot un templu al harului, dupa
asemanarea lumii spirituale §i impreuna cu ea.

Pogorandu-Se pe pamant, Dumnezeu intrupat a venit
aici nu ca intr-o lume strdind 559 , ci in lumea creata de El ca o
lumina §i al carei Mire este El, Cuvantul:

Fdcdndu-§ noaptea calea sa jumdtate e§it-au aici, in
lumina aceasta a noastrd (subl.n.), ca un Mire din cdmara Sa.
[...] §i preacuratul sdngele Fecioarei, cu puteria Sfdntului
Duh, far' de nicio sdmdnfd de bdrbat, zemislindu-se, s-au
fdcut trupul Domnului Hristos, Carele e§ind la lumina 560 , ca
Cela ce iaste Lumina cea adevdratd, minunat au veselit tot
neamul omenesc

Am plecat de la metafore antimiene in care era vorba
despre lumina materials, despre a§trii cere§ti, pentru a ajunge
la sensurile spirituale ale luminii.

A fost nevoie de acest pelerinaj la injelesurile mai
simple sau mai complexe ale metaforelor fotianice, pentru a
in^elege de unde izvora§te frumuse^ea lor: din adancul
teologiei mistice a lui Antim 562 .

558 Varlaam, op. cit., p. 475.

,59 „Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.

In lume era §i lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intra ale Sale a venit,

dar ai Sai nu L-auprimit." (In. 1, 9-11) Zice si Antim c&Intru ale Sale au venit Domnul,

nu prin umbra, ci chiar §i infafi^at sa aduce, ca pre un jartavnic pre pamant... (Opere,

P 6q 30).

Adica: aratdndu-Se oamenilor.

561 Antim Ivireanul, Opere, p. 197.

562 Voi ilustra aceasta afirma^ie si printr-un mic text din Sf. loan Gura de Aur:
„Binecuvantat este Dumnezeu. lata, si pe pamant stralucesc stele, mai stralucitoare
decat cele din cer. Pe pamant sunt stele din pricina Celui ce S-a aratat din cer pe
pamant. Nu numai ca pe pamant sunt stele, ci sunt chiar in timpul zilei. Aceasta este cea
de-a doua minune.

189

„Cuvantul, cu foita-i de iradiere, este harul sau §i
«mreaja» de creator" 563 .

Ierarhul nostru propovaduie§te, la fiecare predica,
deschis sau indirect, ca, de§i Dumnezeu S-a aratat pe pamant
imbracat cu bldnde^e si cu smerenie 564 , El este Cel ce „Intra
stralucire §i in mare podoaba Te-ai imbracat. Cel ce Te imbraci
cu lumina ca §i cu o haina" (Ps. 103, 2), El este Dumnezeul
slavei §i al luminii.

Iar omul trebuie sa II recunoasca astfel, pentru a se face
partas. de o frumosefe si de o dulceafa strdlucitoare ca aceasta
565 , a slavei Sale, devenind §i el beat de dragostea acei
frumosefi 566 .

Parafrazand acela§i Ps. 103, 2, Eminescu va spune ca
Prorocul cdnta pe Imparatul in hlamida de lumina (Memento
mori).

Cu alte cuvinte, prin explorarea marejiei acestui univers,
mitropolitul Antim atrage atenjia asupra mare^iei
infrico§atoare a Creatorului sau, pe temeiuri biblice §i
patristice evidente.

Autorul vrea sa-§i determine auditoriul a se indrdgosti
nu numai de frumusejea lumii, nu numai de imparajia creajiei,
ci §i de Impara^ia ve§nica, al carui chip, de§i palid, este §i
universul empiric.

Iar stelele din zi sunt mai stralucitoare decat cele din noapte. Caci acelea, cand

lumineaza soarele, se ascund; acestea insa, stralucind Soarele drepta^ii, mai mult

lumineaza.

Ai vazut vreodata stele stralucind deodata cu soarele? Acelea dispar cand va fi sfarsitul

lumii acesteia; acestea vor lumina mai mult. Despre acelea zice Evanghelia ca « stelele

cerului vor cadea precum cad frunzele viei» (Mt. 24, 29; Is. 34, 4); despre acestea:

«Drep^ii vor straluci precum soarele in Impara^ia lui Dumnezeu» (Mt. 13, 43)", cf. Sf.

loan Gura de Aur, Cateheze baptismale, trad, de Pr. Marcel Handles, Ed. „Oastea

Domnulm", Sibm, 2003, p. 58.

A se vedea, despre Parintele Marcel Handles si articolul nostru :

http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-magul-si-satana-la-sfantul-ioan-

gura-de-aur-si-sfantul-amfilohie-de-iconium/.

Si venind in zilele noastre, foarte asemanator se exprima si Sf. Iustin Popovici, cand

afirma ca, privind din Impara^ia lui Dumnezeu, din cer, nu se vad pe pamant „nici

mun^ii, nici marile nici orasele, nici zgarie-norii, ci omul.

Pentru ca sufletul omului creat dupa chipul lui Dumnezeu este ca un soare pe pamant. Si

fiecare dintre sorii acestia este vizibil din cer. O, minune a iubirii lui Dumnezeu!

Acest minuscul pamant, un astru dintre cele mai mici, sa cuprinda milioane de sori! Sub

vesmantul de trap pamantesc al omului straluceste soarele! Omul? Un mic dumnezeu in

noroi", cf. Sf. Iustin Popovici, Omul §i Dumnezeu-Omul. Abisurile §i culmile filosofiei,

Ed. Deisis, Sibm, 1997, p. 1 10.

Despre Slantul Justin Popovici, canonizat de catre Biserica Ortodoxa Sarba pe data de 2

mai 2010, a se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87.

563 Florin Faifer, loc. cit., p. 234.

564 Antim Ivireanul, Opere, p. 107.

565 Idem, p. 14.

566 Ibidem.

190

Materia strdbdtutd de fiorul spiritualitajii - lucru pe care
il vedeam reliefat §i in Cazaniile lui Varlaam §i Coresi -, este
tocmai ceea ce face ca aceasta lume sa fie desavar§ita, atat pe
cat poate sa existe perfecjiune in materialitatea care nu este
nici infinitd, nici imuabild, ci este supusa dezintegrarii §i
transformarii permanente.

De aici deriva §i framusejea metaforelor antimiene §i
sensul lor adanc, contemplativ, din reflec^ia lumii cere§ti in cea
materials.

Este clar acum, cred, ca §i atunci cand ne face sa ne
ridicam ochii spre cerul de deasupra capetelor noastre, spre
stelele care se vad, Antim ne indreapta privirea insa spre cele
care nu se vad cu ochiul liber, spre stralucirea unei frumuse^i
necorupte, pure, eterne.

Nenumarate pagini incarcate de vizionarism, intalnite in
Didahiile lui Antim, intaresc impresia de ansamblu oferita de
lectura Cazaniilor mai vechi, a unei sobrietaji conectate la
tensiunea mistica a inceputului §i sfar§itului lumii.

Stralucirea cerului §i a a§trilor cere§ti are o for^a
primordiala ce proiecteaza lumina spre a strabate istoria §i a ne
fixa ochii con§tiin^ei in ve§nicie, dupa ce catapeteasma lumii
in adanc s-au innegrit / Ca §ifrunzele de toamna toate stelele-
au pierit 567 , acolo unde cascada timpului inceteaza sa se mai
reverse §i unde amintirea acestei existence devine §tearsa, ca a
clipei care a trecut.

De cele mai multe ori, direct sau indirect, in predici,
cosmologia vizeaza eshatologia, caci toata creatia e a Sa §i
mergem in ve§nicie.

Atunci, la sfar§itul lumii, a§trii cere§ti i§i vor fi facut
datoria, aceea de a fi semne §i lampi ale lumii §i, dupa cum
poetic scria Miron Costin:

Ceriul faptu de Dumnezeu cu putere mare, / Minunata
zidire, §i el sfdr§it are. / §i voi, lumini de aur, soareli §i luna, /
Intuneca-vefi lumini, vefi da gios cununa. / Voi stele iscusite,
ceriului podoba, / Vd asteaptd groaznicd trdmbifa si doba. /In
foe te vei schimosi, peminte cu apa /.../.

In locul a§trilor, vor strdluci Sfinfii ca soarele 568 §i cu
atat mai mult, cu cat mai vdrtos va strdluci Soarele acesta al
dreptdfii

7 Sunt versurile binecunoscute din Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, §i care
parafrazeaza versetele scripturale de la Isaia 34, 4, Matei, 24, 29 §i Apoc. 6,12-13.

568 Antim Ivireanul, Opere, p. 10.

569 Ibidem.

191

Antim Ivireanul pare a ne atrage atenjia §i asupra unui
alt aspect: aceasta lume materials este o lumina, este inundata
de lumina, dinauntrul §i din afara sa; cu atat mai mult lumea
spirituals, este lumina, daca ea este cu mult mai aproape de
Dumnezeu, Cel ce e insu§i toata Lumina lumii.

Prin predicile sale, el aduce in fa^a ochilor no§tri §i
lumea nevazuta, care devine parca mai reald vederii noastre
spirituale („ochilor de gand", cum ar spune el), decat cea
imanenta, concreta.

Predicatorul §i poetul Antim nu uita nici sa scoata in
evidenja faptul ca Dumnezeu a creat acest univers
extraordinar, dar El cu adevdrat, cu a Lui preaputernicie, [...]
si mai multe lumi decdt aceasta ce lacuim poate sa zideascd in
mdrime si in mestersug mai minunate, dupa cum scrie, in
primul pasaj pe care 1-am numit cosmogonic §i de la care am
pornit intreaga aceasta discujie.

Universul are amprenta unicitajii, dar nu §i a neputinjei
dumnezeie§ti de a crea altceva §i mai minunat. Lumea aceasta
nu reprezinta decat o picatura din puterea creatoare a lui
Dumnezeu: „§i cautaji, frajilor, de vedeji cum zice §i Sfantul
loan Zlatoust pentru aceasta lume de§arta §i de nimic, ca zice
a§a: «Ca toata lumea aceasta sta inaintea lui Dumnezeu, cum

ran

sta o picatura de ploae in stra§ina unii case »"" .

Sau: „cat de mare este marimea lumii inaintea ochilor
lui Dumnezeu frumos arata Augustin cand spune: "Mai mica
este intreaga lume in ochii lui Dumnezeu decat un strop de apa
faja de intreaga mare"" .

Caci pe de alta parte, vedem ca universul, oricat de
luminos (iradiind de lumina) ar fi - §i oricate universuri ar
putea fi -, este cu mult mai pu^in frumos, incomparabil, decat
insa§i Lumina care 1-a creat, incat, „de§i putem cunoa§te pe
Dumnezeu prin analogie cu lucrurile create, aceasta cunoastere
este incompleta intrucat Dumnezeu este mai presus de orice
asemanare.

El [Antim] arata ca nu exista nimic in lumea aceasta
care sa se poata asemana cu Dumnezeu. De aceea, in viziunea
mitropolitului, cunoa§terea lui Dumnezeu prin iubire este
superioara oricarui alt mod de cunoa§tere" ; caci este un
raspuns la dragostea cea fierbinte a lui Dumnezeu ce are cdtrd
neamul omenesc, ca pentru fierbinfeala dragostei acestiia §-

' 10 Inva^aturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit., p. 233.
571 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 317.
572 Pr. Drd. Ion Popescu, art. cit., p. 111.

192

au schimbat fafa inaintea ucenicilor " §i strdluceste intru
Ddnsul lumina aceia a mdririi [...], intru care lumina toatd
fdptura omeneascd, cea dinn afard, atdta s-au schimbat, cat
obrazul Lui strdluciia ca soarele si vesmintele Lui era albe ca
zdpada.

Iar asdmdnarea aceasta o obrazului cu soarele si a
vesmintelor cu zdpada, nu doard pentru aceia sd asdmdneazd
cum ca nu ar fi strdlucit obrazul Lui decdt soarele, sau
vesmintele Lui nu arfifost mai albe decdt zdpada, ci pentru ca
aici, in lume, nu avem noi alt nimic mai strdlucitor si mai
luminat decdt soarele sau mai alb decdt zdpada. [...]

§i nu numai lumina aceasta strdluciia in obrazul lui
Hristos, ce si o frumusefe oarecare si podoabd nespusd sd
ardta intru Ddnsul, atdta cat de s-ar aduna intr-un loc toatd
frumosefia si toatd podoaba si cea pdmdnteascd si cea
cereascd, nici intr-un chip n-arputea ca sd veseleascd ochii si
inimile eel or ce ar privi spre ddnsa, precum au veselit lumina
aceia ochii ucenicilor lui Hristos.

§i aceasta bucurie, preste fire a ucenicilor lui Hristos,
nu din strdlucirea luminii, ci mai mult din luminata frumosefe
a Mdntuitoriului sdfdcea... 574 .

Aceste mici fragmente vorbesc de la sine despre
concepjia lui Antim despre lume §i create. El simte nevoia sa
descrie pe larg, sa expuna cu toata elocin^a de care e in stare
adevarul in care credea cu putere.

Acest ultim citat este o parafraza detaliata a unui singur
verset, dar Antim nu i§i poate refine caldura inimii §i nici
dorinja de a-i face pe oameni partasj la bucuria §i in^elegerea
sa mistica. Din preaplinul experienjei sale spirituale, Antim
exprima atat cat ii permite limba pdmdnteascd

Pentru el este valabil adevarul ca „poezia este o forma
necesara a expunerii lui Dumnezeu. Nu-L po^i expune pe
Dumnezeu in cuvinte prea simple. Folose§ti lucruri mai
adanci, metafore, imagini" 576 .

Motivul este ca „autoreferinJa Divinita^ii nu poate fi
analizata de catre inteligenja umana" §i „noi nu II putem

573 Antim Ivireanul, Opere, p. 9.

574 Idem.,p. 10.
575 Idem, p. 56.

76 Pr. Dumitru Staniloae, in Riscul de a fi ortodox, interviuri realizate de Costion
Nicolescu, Ed. Sofia, Bucure^ti, 2002, p. 54. A se vedea articolele lui Costion Nicolescu
Am Formula AS: http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91.

Solomon Marcus, Metafora, paradigma comuna §tiinfei $i religiei, in Stiinfa $i
religie, antagonism sau complementaritate? ', Ed. XXI: Eonul dogmatic, Bucuresti,
2002, p. 240. Despre Solomon Marcus: http://ro.wikipedia.org/wiki/Solomon_Marcus.

193

reprezenta pe Dumnezeu altfel decat printr-un proces de
mediere, o semioza, unde prezenja metaforei este esenjiala.

Astfel, metaforele Divinitajii nu sunt o reprezentare a
posteriori a lui Dumnezeu, ci singura modalitate de emergenfa
a Dumnezeirn"

Aceste metafore nu sunt rodul fanteziei, ci descrieri cat
mai apropriate ale unor realitaji spirituale.

Pentru Antim Ivireanul Dumnezeu este lumina §i El in
ceriu sade in scaunul slavei Sale si in card de heruvimi ~' ,
inso^it fiind, de miliarde de lumini: Sfinji §i Ingeri, intunerece
si mulfime de ingeri 5 * care strdlucesc cu nemurirea 581 ' §i care-
§i au lumina fiinjei §i a harului tot de la El.

Astfel incat, chiar daca soarele rasare §i apune, noi
suntem inconjurati, privi^i §i luminal permanent de lumina
harului Sau, care nu apune niciodata.

Mesajul lui Antim este ca depinde de noi daca vrem sa
devenim ferestre prin care El sa patrunda ca un soare in
sufletele noastre sau vrem sa ne opacizam prin pacat. Un lucru
e sigur: noi to^i stam in mijlocul unei iradieri de lumina §i
nimeni nu poate sa se ascunda .

Omul care se departeaza de Dumnezeu nu face decat sa
intre in eclipsa spirituala. Pentru acea parte dintre ingeri §i
dintre oameni, care, conform voinjei libere cu care au fost
inzestraji, aleg sa nu graviteze in jural Soarelui dreptajii §i sa
nu se alature in muzica sferelor ingeresti, care canta in coruri
ierarhice slava lui Dumnezeu, pentru ace§tia existenja nu se
curma, dar ea, prin propria lor opjiune, este privata de lumina
§i framusejea vie^ii dumnezeie§ti, separandu-se de simfonia
cosmica, §i devine intuneric, devine, lucru infrico§ator pentru
con§tiinJa cre§tina, iad.

Unui exeget al operei antimiene, anumite pagini ii
aduceau aminte de Dante §i considera ca Antim „s-ar fi
desfatat, desigur, citind terjinele Infernului" ' dantesc, insa
acesta pierde din vedere faptul ca „singural teolog important

578 Idem, p. 244.

' 79 Antim Ivireanul, Opere, p. 32.

580 Idem, p. 4.

581 Idem, p. 174.

' 82 Insasi string moderna afirma ca lumea este in esen^a ei lumina, materia avand la baza

particule de fotoni, la nivel subatomic.

583 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri.

584 Florm Faifer, loc. cit., p. 234.

194

pentru Dante: Dante insus,i" 5fo §i ca „Dante, ca poet, nu-§i
punea problema mantuirii Beatricei" 586 , pe cand Antim i§i
punea numai problema mantuirii semenilor sai.

„Grupate pe teme mari, peisajele agreate de Antim
Ivireanul §i in descrierea carora el se lasa rapit cu intreg
sufletul, sunt cele ale cosmosului, ale marii (sub toate
aspectele ei) §i ale iernii (cumplita).

In toate regasim o mi§care de flux-reflux (in care se
oglinde§te, in ultima instanja, insa§i bataia inimii acestui mare
traitor), care le da o ritmicitate pulsatorie, prin mijlocul careia
li se confera, parca, via^a, mi§care in jurul careia par a se

co'7 ^88 ^SQ

inscrie in orbite planetare Cantemir , Conta , Blaga §i
care mi§care va apare a fi specifica stilului trairii romane§ti
(dar §i Ortodoxiei noastre, in care valuri mereu noi au
reintrodus isihasmul ritmat de o mi§care similara a repira^iei).

[■■■]

Mare^ in descrieri, dar nu grandilocvent, el deschide

calea unui Mihai Eminescu, caruia ii sugereaza, credem a nu

ne fi in§elat, mai multe idei importante" 590 .

Intr-adevar este remarcabila aprehensiunea ca ritmul
unduitor, deal-vale, al peisajului §i al vie^ii in spa^iul mioritic,
a§a cum il sesiza Blaga, la care se adauga motricitatea fux-
reflux a marii care ne strajuie§te plaiurile, se contope§te cu
ritmul pulsatil al rugaciunii lui Iisus, pe care o propovaduie§te
Antim.

Nevoitorii din toate veacurile §i traitorii isiha§ti au aflat
in Jarile Romane un spa^iu foarte prielnic pentru savdr§irea
desavdr§irii lor (ca sa il parafrazam pe Noica ), agreabil §i
prin imprimarea unui ritm interior de catre insu§i peisajul
local.

Dupa Antim Ivireanul, un al doilea mare teolog §i
carturar isihast naturalizat, indragostit de limba romana §i de

Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile jz' §coala epocilor, traducere de Diana
Stanciu, postfa^a de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucurejti, 1998, p. 67.
Despre Harold Bloom: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom.
586 Idem, p. 79.

,87 Dimitrie Cantemir: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir.
588 Vasile Conta: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta.
589 Lucian Blaga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga.

590 Mihai Radulescu, op. cit., p. 40-41.

591 Constantin Noica: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica.

195

\stra noastra, va fi Sf. Paisie Velicikovski , care va genera
impulsul rena§terii isihaste la noi §i in tot Rasaritul ortodox.

Punem punct acestui periplu in simbolistica vasta a
luminii, la Antim (neepuizata insa), §i in interpretarea tainei
creajiei , prin a arata ca el injelege sensul omului ca fiind
tndumnezeirea, adica imbrdcarea in aceasta lumina a lui
Dumnezeu, in lumina harului, in lumina divina.

Entuziasmul cu care Antim propovaduie§te vederea
luminii dumnezeie§ti §i iubirea sa pentru lumina, atat ca
energie necreatd a Duhului, cat §i ca energie creatd, ca
univers (cosmos, lume), dovede§te, credem, fara echivoc,
faptul ca era isihast.

Oamenii sunt crea^i pentru a nazui spre lumina, pentru a
deveni ei in§i§i ni§te lumini, dupa chipul Sau.

Dar §i oamenii trebuie sa conlucreze cu Dumnezeu §i
trebue sd facem mintea noastra muntele Thavorului
[Taborului], ca sa vie lumina adevdratd sa o vedem cu ochii
cei de gdnd ai sufletului... 594 .

Credem ca opera lui Antim Ivireanul are o frumuseje
stilizata de multe ori pana la sublim, tocmai pentru ca el
prive§te lumea ca pe o plasticizare, ca o concretizare a
gandului plin de iubire al lui Dumnezeu §i, in acela§i timp, ca
pe o create nesfarsita a Lui - Care a creat §i creeaza in
continuare o lume spirituals §i materials in acela§i timp.

Limbajul lui are plasticitatea pe care o are §i universul in
sine, este, concomitent, un limbaj concret, dar §i spiritualizat,
metaforic §i realist, plastic §i inefabil.

Cu alte cuvinte, arta, crea^ia umana, pentru Antim, este
un corespondent al crea^iei dumnezeiesti, care raspunde, care
dialogheaza cu eternul §i cu frumosul integral.

Puteti downloada de aici una dintre cartile sale:

http://www.scribd.com/doc/24899362/Sfantul-Paisie-Velicikovski-Crinii-Tarinei-Sau-
Flori-Preafrumoase.

93 „Un intuneric de nestrabatut acopera intreaga create si gandul omenesc nu poate in
niciun chip sa patrunda in sensul ei fundamental, nici sa in^eleaga de ce exista lumea in
acest fel si in aceasta forma. Numai luminata cu lumina Dumnezeului-om Hristos,
lumea ne deschide floarea fiin^ei ei si, in ea, si sensul adevarat si valoarea ei. De aceea
Mantuitorul azis despre Sine Insusi: Eu sunt Lumina lumii (In. 8,12; 9,5).
In Dumnezeul-om Hristos si in lumina Lui omul a deschis pentru prima data ochii, a
vazut lumina si a in^eles adevaratul sens al lumii", cf. Sf. Iustin Popovici, op. cit, p.
124.

594 Antim Ivireanul, Opere, p. 82-83.

Neagoe Basarab vorbea si el despre vederea luminii dumnezeiesti, scriind fiului sau,
urmasilor sai la tron si boierilor, deci adresandu-se nu unui mediu monahal, ca si Antim,
de altfel: „Fie-^i drag a te ruga de-a pururea, si ^i sa va lumina inima si va vedea pre
Dumnezeu", afirmand si ca „iaste trezvirea putere bunata^ilor", cf. Invafaturile lui
Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit., p. 223-224.

196

Pentru el (ca §i pentru ceilarji scriitori isiha§ti, ca
Neagoe Basarab - §i e adevarat ca „Antim scrie ca Neagoe
Basarab" 595 ), arta nu are numai rolul de a transcende, de a ne
transcende, ci §i acela de a surprinde prezenja in lume a
frumosului nediscursiv, a frumosului logosific, avand un sens
§i o logica supramundana, explicate prin prezenja lui
Dumnezeu in lume, ca §i Creator §i Proniator al ei.

De exemplu, stelele pe care Antim le imbraca atat de
frumos cu poezie, sunt cele prin care Dumnezeu a chemat la
credinja toate neamurile, cdci rddicd-f ochii pufinel si vei
vedea pre ceriu stea noao, care mdrturiseste lumii nasterea
Domnului 596 .

Eminescu numea bolta instelata catapeteasma lumii, iar
Antim, cu adevarat, ne prezinta cerul ca pe o catapeteasma, ca
o tdmpld de argint, sugerand faptul ca Dumnezeu a zidit
universul plin de frumusete, pentru ca, prin aceasta
catapeteasma cosmica omul sa intre la Dumnezeu, sa ajunga la
ideea de Principiu Absolut al lumii §i de Creator Atotputernic,
iar Dumnezeu sa intre prin poarta sensibilitajii lasata deschisa,
inapoi, in inima omului.

Pentru aceasta, stelele au slujit la nasterea Domnului,
caci au aratat pe Cel Care, fiind Soare al dreptafii ce au rasarit
din pantecele Fecioarei ' , insa pentru noi au inchis razile
stralucirii Sale §i S-a nascut Prune.

Stelele au aratat pe Soarele §i Imparatul lor (cum zice
Antim), pe Iisus, „Haina cea in chip de stea §i
preastralucita" 599 , celor ce nu-L cuno§teau pe El Dumnezeu.

Antim a§aza inaintea „ochilor min^ii" aceasta
catapeteasma siderala, pentru ca, prin iubirea de lumina §i
frumuseje, sa inal^e ascultatorii cu gandul la Creatorul acestei
armonii sublime, prin poezia naturii §i prin arta cosmica, sa-L
privim pe Dumnezeu, Autorul ei.

Antim incearca sa faca sa transpara prin aceasta
catapeteasma a cerului §i a a§trilor cere§ti, frumuse^ea
adevaratei lumi eterne. Descrierile antimiene au calitatea de a
surprinde evanescenfa lumii de acum, dar §i adierea unor zori
ai luminii neinserate.

' 95 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucurejti,
1999, p. 124

596

597

196 Antim Ivireanul, Opere, p. 200.

Idem, p. 126.

Idem, p. 10.

Cuviojii Teoli
Nume al lui Iisus, trad, de diac. loan. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 37.

598 Idem, p. 10.
99 Cuviojii Teolipt al Filadelfiei §i Nicodim Aghioritul, Paraclisul si Acatistul Sfdntului

197

Frumuse^ea cerului instelat a lasat-o Dumnezeu sa fie ca
un model pentru a injelege framusetea §i atotputernicia Sa.

Prin stele a chemat Dumnezeu pe magi (numi^i §i
inielepii sau filosofi) - care reprezentau inlelepciunea
popoarelor - la inchinare §i tot prin luminatorii cere§ti injelege
Antim Ivireanul sa i§i induio§eze auditoriul, indemnandu-1 la
credinja.

Nenumaratele compara^ii intre asfrii cere§ti §i lumea
spirituals, prezente in opera lui, ne conduc catre aceasta
concluzie iminenta.

Dar nu numai lumea e o catapeteasma, dincolo de care
se afla Raiul, pentru cei ce il doresc, ci §i cuvdntul alegoric sau
tainic al scriitorului, metafora antimiana este §i ea o
catapeteasma, pentru frumuse^i indescriptibile ale creajiei
dumnezeie§ti, pentru lucruri inexprimabile sau greu
exprimabile.

Pentru Antim, ca, de altfel, pentru to^i scriitorii no§tri
medievali, timpul nostru este anticamera vesniciei.

Lumea in care traim nu este decat o anticamera a
„camarii de nunta", pridvorul Raiului §i tinda Bisericii, in care
omul sta, de cand a fost alungat din Eden:

Asa si Raiul

iaste zidit de Dumnedzdu

sus la rasdrit,

pre munfi inalfi sifrumosi,

unde-s vanturi vesele,

nicefoarte calde,

nicefoarte rdci,

si vazduh luminat.

Ca Raiul sta mai sus de pamdnt,

ca o curte impdrateascd

mai sus decat alte case.

lard pamdntul acesta

sta gios,

facut numai pentru fieri

si pentru dobitoace,

undefu gonit Adam,

pre carele si noi acmu lacuim 600 .

600 Varlaam, op. cit, p. 303.

198

Dar daca pamantul „facut numai pentru fiare §i pentru
dobitoace" - cum zice Varlaam §i cum afirma Biserica - este
atat de minunat, „daca pridvoarele Sfintelor [adica universul
sensibil] sunt a§a, iar tindele Bisericii sunt atat de cinstite §i de
inalte, incat intuneca ochii minjii noastre cu strafulgerarea
framusejii lor, cum vor fi Sfintele Sfintelor?" 601 .

Vizionand frumusejea creajiei, omul i§i poate face o
idee despre frumusejea lumii spirituale §i eterne.

Dupa cum magilor (§i lumii intregi) au aratat steaoa pe
Hristos, cum ca S-au nascut 602 §i L-au aflat pe Dumnezeu, la
fel §i Antim ne propune o astronomie mistica, o lectura a
literelor de lumina, care sa ne arate drumul inapoi spre Paradis,
eel scris - am putea spune - cu slove de stele " .

Frumuse^ea §i luminiscen^a creajiei reprezinta astfel de
indicatoare, in calea catre ve§nicie: Dumnezeu ne-a presarat
drumul cu faclii, atat spirituale, cat §i materiale, dar trebuie sa
nu ne ratacim in noaptea pacatului. De altfel, aceasta atitudine
identitara cre§tina s-a pastrat in liteartura noastra pana tarziu.

Poezia - ca frumusele §i sesizare a frumusefii 604 - este
un ve§mant necesar celui care II face cunoscut §i II lauda pe
Dumnezeu, pentru ca §i acela sa fie imbracat in lumina §i
stralucire 605 , precum se cuvinte a sta inaintea Imparatului celui

• • 606

vecmic

Omul este incoronarea creajiei §i el recapituleaza in sine
frumusejea intregii crea^ii 607 . In el lumineaza Dumnezeu ca un
soare, cerul min^ii lui este iluminat de A§trii in^elepciunii §i ai
sfin^eniei, in timp ce pamantul inimii lui este iubirea care
rode§te sub inraurirea caldurii harice §i a luminii dumnezeiesti.

Pentru aceasta omul este un „macrocosmos in
microcosmos", deoarece intruchipeaza atat frumuse^ea
spirituala, cat §i frumuse^ea cosmica, a universului sensibil,
empiric.

601 Santul Vasile eel Mare, op. cit., p. 84.

602 Antim Ivireanul, Opere, p. 64.

603 Idem, p. 114.

604 De altfel, estetica vine de la alaGriTiKo;, insemnand sensibil, eel care are facultatea de
a sim^i ?i de a in^elege, inteligent, fin, subtil.

605 Antim Ivireanul, Opere, p. 1 1.

606 Ibidem.

07 „Vrand sa ara^i, Cuvinte, o in^elepciune mai mare decat cea dintai [cea prin care ai
creat intreg universul], 1-ai plasmuit pe om din cele gandite si sim^ite ca pe o lume mare
prin puterile lui in cea mica si ca epilog al cuvantului Tau care e toata lumea
[universul], si 1-ai pus in Rai ca inchinator al Puterii Tale...", spune o cantare
bisericeasca, cf. Teolipt al Filadelfiei si Nicodim Aghioritul, op. cit., p. 29.

199

El este insa mai mult decat atat, chiar, §i anume un
microteos (dupa credinja Sfinjilor Paring), adica un mic
dumnezeu, dupa asemanarea Creatorului Sau.

Antim este un poet plin de culoare, ale carui cuvinte au
for^a creatoare. El picteaza in cuvinte pentru ca el crede in
logositatea lumii - in caracteristica sa esenjiala de a fi create a
Cuvantului prin cuvant Sau - cat §i in capacitatea cuvantului
de a fi matrice rafionala a lumii.

Cuvantul, in inefabilitatea sa, este pastrator al icoanei
primordialitajii. In el este prezervata imaginea universului
incipient, prospejimea creajiei, el are adierea primavaratica a
viejii §i a existenjei abia rasarite ex nihilo.

Lecturandu-1 pe Antim, po^i sesiza, in cuvintele sale,
taria miresmelor din flori cu multe mirosuri ' , bogajia
rodurilor imbietoare ale pamantului, dulcele glas 609 al
pasarilor, lumina stelelor strabatand adancul nop^ii cat §i
adancul con§tiinJei umane in care se reflecta cu adevarat, toata
lumina lumii, toata frumuse^ea ei.

Con§tiin^a umana este o materie transparenta pentru
aceasta stralucire cosmica, o mare pe cat de adanca, pe atat de
translucida, putandu-se lumina pana in cele mai ascunse
profunzimi, un intuneric care se lasa aprins de lumina
Dumnezeirii.

De la simbolistica stelara ne intoarcem catre pamant §i
catre marea viefii, pe care omul calatoreste pana ajunge la
limanul odihnei ve§nice.

Am vazut sensul lumii spre transfiguare, ne intoarcem
acum la peisajul lumii actuale, definita metonimic de
Eminescu drept Marea §i cu rdurile / Lumea cu pustiurile, in
opozh;ie fa^a de cealalta lume, expusa mai sus, §i definita
astfel: Luna §i cu soarele, / Codrul cu izvoarele (Revedere 610 ).

Toposul marii cunoa§te, de asemenea, o recurenja
deosebita in predicile lui Antim, ca in toata literatura veche.

Marea furtunoasa inchipuie§te, intr-o predica, vremea
cuprinsa intre caderea omului §i venirea lui Hristos, acel
segment istoric in care erau Parinpi cei de demult 611 asemenea
acelora pre carii ti ia si-i invaluiaste furtuna cea de noapte
pre mare si vdd lumina oare unde, departe, intr-un loc de

608 Antim Ivireanul, Opere, p. 19.

609 Ibidem.

610 A se vedea poemul in integralitatea sa:
http://ro.wikisource.org/wiki/Revedere_%28Eminescu%29.

611 Aici autorul se refera la Sf. Proroci si Drep^ii Vechiului Testament.

200

nddejde pusd, spre care silesc ca sd ajungd cei invdluifi; si
adese cu ochii cdtrd ddnsa privesc sipdnzele le indrepteazd ca
sd meargd (din cat pot) intr-acolo; si aceia, de nu pot
amintrilea, cu ochii si cu sufletul o cuprind 612 .

Vom vedea pu^in mai tarziu ca „panzele" constituie,
pentru Antim, o metafora pentru credin^a, pentru dor, cu mult
inaintea simbolistilor care utilizau in mod preponderent
sugestia evaziuni §i imaginea panzelor ridicate ale corabiilor
parasind porturile, purtate de idealuri §i nazuin^e dintre cele
mai diferite.

Cu acest fragment, trecem de la motivul mdrii, ca
element diluvian, la marea furtunoasd care i-a procurat lui
Antim nenumarate fragmente de o relevant poetica marcanta.

Recuren^a acestui tip de tablou in Didahii este demna de
re^inut.

Marea ca stihie dezldnfuitd - de§i vom vedea ca tot
sensul alegoric este eel esenjial - este un motiv preponderent
in cele doua predici la Sfantul Mare Mucenic Dimitrie,
aparatorul de cutremur.

In aceasta zi se citeste pericopa evanghelica care
aminte§te de potolirea furtunii pe mare de catre Hristos.

Aceasta pericopa ii ofera lui Antim prilejul ca sa
dezvolte doua predici in care motivul mdrii apare foarte
pertinent conturat.

In prima dintre ele, Antim se intrece pe sine in talentul
sau de pictor §i poet:

Mi se pare

ca si cdnd asi vedea

infafa ochilor miei chipul ei,

de toate pdrfile sd sufle vdnturi mari,

sd se strdngd imprejurul vdntului

nori negri si desi,

toatd marea sd spumege de mdnie

si pretutindenea sd se inalfe valurile,

ca niste munfi.

Mi sdpare ca vdz

corabiia apostolilor

ca o luptd cu multd sdlbdticie

turburarea mdrii:

612

Antim Ivireanul, Opere, p. 110-111.

201

de o parte o bat valurile,

de alta parte o turbura vdnturile;

de o parte o rddicd spre ceriu,

de alta parte opogoard la iad.

Mi se pare cd vdz

pefejele apostolilor

zugrdvitd, de fried moartea:

unul sd se cutremure,

altul sd se spdimdnteze;

unul sd se turbure,

altul sd strige

si tofi cu suspinuri

si lacrdmi sd ceard,

cu rugdminte,

ajutoriu de la Hristos,

ce dormiia:

„Doamne, mdntuiaste-ne cdperim". /.../

„ §i sdfdcu liniste mare ",

zice Evanghelia.

Au incetat valuri,

auperit intunerecul,

s-au imprdstiiat norii,

s-au smerit marea

si corabiia

intreagd si far ' de nicio vdtdmare,

au ajuns la addposteald ' .

Tabloul marii in viziunea antimiana este unul subiectiv,
personificator §i hiperbolizant in acela§i timp.

Autorul tu§eaza, in maniera impresionista, fondul
intunecat al imaginii, printr-o pata de culoare aruncata in
peisaj, sugerata de norii „negri §i de§i", care se Strang „in jural
vantului".

Antim Ivireanul picteaza cu multa maiestrie. Printr-o
sugestie vizual-cromatica introduce un tablou care se
desfa§oara, de la bun inceput, pe un fundal sumbra.

Dar, in timp ce aceasta pata de culoare pare intinsa la
intamplare cu pensula pe fundal, o serie de alte elemente au
insa o precizie §i o concreteje a imaginii impresionanta,

613 Idem, p. 156-157.

202

reliefand in mod aproape expresionist detaliile importante ce
urmaresc a scoate in evidenja atmosfera psihologica a scenei.

Cadrul general al furtunii este conturat prin epitetele
„vanturi mari" §i „nori negri §i de§i", dar metaforele,
personificarile §i comparable care urmeaza fac din Antim un
adevarat precursor al limbii §i al literaturii moderne.

Astfel, „toata marea sa spumege de manie §i
pretutindenea sa se inalje valurile, ca niste mun^i" este o
imagine care rezista cu brio la orice test al timpului, putand sa
concureze foarte bine cu scene asemanatoare din literatura
noastra preromantica §i romantica.

Acest tablou este marcat de senzajia instability, redata
prin verbe de mi§care - „sa sufle", „sa spumege" - §i prin
imprimarea asupra naturii dezlanjuite a ideii de caracter
salbatic §i monstruos, subliniat printr-un detaliu psihologic, ce
vorbe§te despre „mania" marii.

In fine, ceea ce duce la impresia de pietrificare a
tabloului, de incremenire in mijlocul urgiei, este metafora
hiperbolica: „pretutindenea sa se inalje valurile, ca ni§te
mun^i".

Nu exista niciun col^i^or de lumina §i nicio raza de
speranja nu se intrevede in desfa§urarea acestui cataclism ce a
pus stapanire pe mare §i a carui dinamica totalizatoare e
surprinsa printr-un adverb de loc §i printr-o locu^iune
adverbiala de loc: „pretutindenea" §i „de toate parole"; incat
evadarea din acest cadru cuprins de isteria furtunii este
imposibila.

Dupa ce ne-a oferit datele mai importante ale dramei,
Antim purcede la a-§i muta obiectivul catre ceea ce constituie
miezul ei, la ceea ce este de fapt cu adevarat esenjial, in
central acestei scene, §i anume, mica ambarca^iune prinsa in
mijlocul furtunii.

In acest context larg, care cuprinde intreaga mare a
Tiberiadei, autoral ne escorteaza privirea spre a o focaliza intr-
un punct din mijlocul marii.

Aici se petrece adevarata drama a celor aflaji in
prim ej die de moarte. Vedem, ca intr-o pictura, exprimat
dramatismul situajiei: „mi sa pare ca vaz corabiia apostolilor
ca o lupta cu multa salbaticie turburarea marii. . . ", etc.

Dar, depasjnd grani^ele realismului pictural §i literar,
intalnim o fraza care denota eel mai bine starea de spirit a
Apostolilor, ce pare a fi rostita ca din perspectiva lor: valurile
§i vanturile clatina corabia, incat „de o parte o radica spre

203

ceriu, de alta parte o pogoara la iad" (o tehnica psihologica
avangardista pentru acele vremuri).

Vorbind in contextul literaturii medievale franceze,
cineva spunea ca „hiperbola nu inten^ioneaza in§elarea ci mai
degraba clarified punctul de vedere §i interpretarea autorului §i
intenjioneaza sa-1 mi§te pe cititor prin impactul emotional" 614 .

Cu obisnuita-i tehnica a punerii in adancime - al carei
maestru este - Antim ne transforma (fara sa vrem) in
speciali§ti ai artei vizuale, obligand retina imaginativ-mentala
sa diminueze campul vizual pana la a cuprinde numai centrul
acestui tablou, unde are loc spectacolul dramatic al luptei
inegale dintre o barca pierduta ca o coaja de nuca in mijlocul
apelor §i valurile ameninjatoare, care o fac sa penduleze intre
cer §i iad.

Aici se afla o prima sugestie care ne face sa ne gandim
la o posibila alegorie: corabia suspendata intre cer §i iad.

Nu intre cer §i pamant sau intre cer §i adancul marii, ci
intre cer §i iad ca repere non-geografice, ca repere spirituale,
ceea ce ne invita la a in^elege aceasta remarca drept o
constatare care a modificat brusc planul, de la eel real la eel
psihologic, schimband pe negandite registrul, pentru a ajunge
in planul con§tihr£ei.

Ca aceasta schimbare de la real la psihologic s-a produs,
ne-o dovede§te fraza imediat urmatoare: „Mi sa pare ca vaz
pre fe^ele apostolilor zugravita, de frica, moartea. . . ".

In acest tablou exceptional realizat, verbul „mi sa pare"
- folosit de trei ori - inu;iaza de fiecare data aparijia unei noi
perspective, atat in spajiu, in plan pictural, cat §i in planul
con§tiin^ei, in plan spiritual.

De fiecare data, el marcheaza schimbarea opticii: de la
tabloul general al marii in furtuna (creionat prin cateva
elemente esenjiale, relevante), la imaginea centrala, focalizata,
a ambarca^iunii care e surprinsa de valurile uria§e §i de vantul
salbatic §i amenin^ata sa se scufunde, §i iara§i, de la aceasta
perspective la una §i mai apropiata, mai particularizata, care
dezvaluie „fejele apostolilor" imprimate de groaza moitii,
adica starea de spirit exteriorizata a acestora: „unul sa se
cutremure, altul sa se spaimanteze; unul sa se turbure, altul sa
strige...".

614 Murphy James J., Medieval eloquence, Bekeley, Los Angeles, London, 1978, p. 242,
apud. Pr. Dr. Constantin Du^u, Panegiricul ca forma a predicii in trecut $i astazi (teza
de doctorat), in rev. Ortodoxia XLV (1993), nr. 1-2, p. 189, n. 1397.

204

Aceasta inaintare de la universal la particular este o
tehnica artistica foarte moderna pentru literatura romana a
acelor vremuri.

Antim dovede§te calitatea sa de pictor sau de scriitor
omniscient, descriind paloarea moitii (mult mai simplu §i mai
expresiv zice Antim „moartea" in loc de „spaima morjii")
„zugravita" pe chipul protagoni§tilor acestei scene, dupa care
inregistreaza reacjiile acestora, de frica §i de groaza, reacjii
care fac ca tabloul - ce parea pietrificat -, sa capete un
dinamism neasteptat.

Ceea ce credeam ca e numai o fotografie a barcii cu o
clipa inainte de a se scufimda, prinde viate, prin mi§carea
personajelor care o anima, in spete a Sf. Apostoli care cer
ajutor de la Hristos, „cu suspinuri §i cu lacrami".

Devine evident ca „dramatismul este augmentat de
aceste prim-planuri individualizate cu fine^e psihologica" 615 .

Predicatorul repeta de trei ori formula: „Mi sa pare ca
vaz", nu din subiectivism, ci pentru a-§i transporta auditoriul in
atmosfera incordata a acelei intamplari, pe care incearca sa o
povesteasca la o distant de peste 1700 de ani de la petrecerea
ei.

Prin aceasta expresie - „Mi sa pare ca vaz" - relatarea
lui capata un plus de autenticitate in ceea ce prive§te detaliile,
ceea ce urmare§te autorul nefiind insa re^inerea acestora, ci
crearea unei atmosfere in stare sa rememoreze cat mai fidel
evenimentul petrecut demult.

Trebuie sa recunoa§tem ca tehnica lui Antim,
concentrate in atat de purine fraze, este foarte bine gandita §i
i§i atinge scopul, acela de a ului §i a impresiona prin marejie.

Dar punctul culminant al desfa§urarii acestui tablou nu
coincide cu apogeul furtunii, ci dimpotriva, cu linistirea ei
brusca, printr-o minune.

Tot acest tablou a avut rolul de a sublinia o antiteza:
aceea dintre violenja furtunii §i incetarea ei nea§teptata,
imediata, ca urmare a minunii infaptuite de Hristos.

In punctul acela infim pierdut in mijlocul marii, in care
se afla corabia a§teptand sa fie inghi^ita de valuri, in acel punct
care a avut nevoie de largiri succesive ale perspectivei pentru a
fi vizibil cu ochiul normal, se afla insa Hristos, iar prezen^a lui
Dumnezeu a facut ca situajia sa se schimbe radical §i furtuna
sa dispara cu mult mai uluitor chiar §i decat aparuse.

615 Florm Faifer, loc. cit., p. 237.

205

Autorul marcheaza aceasta prin simple propozi^ii
enun^iative, foarte concise, enumerative §i constatative, care
conserva starea de §oc §i de uimire fericita, de data aceasta, cu
mult mai bine decat orice alta explicate suplimentara sau
descriere: „Au incetat valuri, au perit intunerecul, s-au
impra§tiiat norii, s-au smerit marea §i corabiia intreaga §i far'
de nicio vatamare au ajuns la adaposteala".

Elementele care au creat cadrul initial al acestei furtuni
sunt cele care inchid tabloul.

Antim departeaza din nou perspectiva, pentru a arata ca
factorii distorsionanti §i haotici, care au generat aceasta
dezordine in plan cosmic, au pierit.

Ceea ce constituie concluzia cea mai importanta este ca
Dumnezeu guverneaza mare^ia lumii din orice punct al ei, fie
cat de mic, ceea ce dovede§te teoria matematica a lui Pascal
despre Divinitatea ca o sfera ce are centrul pretutindeni §i
circumferinta nicaieri.

In centrul acestui tablou am detectat o afirmatie pe care
am catalogat-o drept alegorica, ce inal^a perspectiva de la un
nivel real la unul psihologic §i alegoric.

Ma refer la acea imagine a ambarcatiunii spanzurate
intre cer §i iad. Putem spune ca autorul nostru se deplaseaza
subtil atat pe orizontala, cat §i pe verticals, intr-o mi§care voit
cruciforma.

Vom vedea §i de ce. Ceea ce doar sugera la mijlocul
descrierii acestui tablou va decripta el insu§i foarte curand,
explicand alegoria lumii ca o mare furtunoasd care balanseaza
„corabia" sufletului intre cer §i iad.

Pe de alta parte, tabloul este realizat din extrem de
purine elemente, fiind foarte concis - chiar laconic, daca am
dori sa inmagazinam informatii de pe urma acestei relatari -
dar, intr-un mod magistral, lasa impresia ca a spus totul, ca
avem de-a face cu o descriere impresionanta, care nu omite
nimic.

Am putea spune ca Antim se foloseste de un clin
d'oeil 616 , pentru ca reu§e§te sa faca tabloul sa para ca abunda
in detalii, cand, de fapt, el este de o uimitoare concizie,
asemanatoare, in ceea ce prive§te clasicismul frazelor daltuite
in piatra limbii noastre vechi, cu portretul lui §tefan eel
Mare 617 faurit de Grigore Ureche 618 .

In franceza: clipire de ochi, folosit aici cu sensul de: inselare a ochiului.

617 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_cel_Mare.

618 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche.

206

Consideram ca §trempel 619 avea dreptate afirmand:
„Mare descriptiv, mare zugrav al situajiilor pe care le reda in
predici pentru ilustrarea tezelor sale, Antim ne apare ca un
scriitor modern, cunoscator al tuturor procedeelor artistice la
indemana unui manuitor de marca al condeiului" 620 .

Scena impresioneaza prin tonalitafi precise, cat §i prin
surprinderea unor trdsdturi esenfiale, atat in ceea ce prive§te
furtuna, cat §i reacjia Sf. Apostoli.

Imaginile vizuale par a predomina asupra celor auditive,
dar in realitate autorul este adeptul unor sugestii sinestezice cu
mult mai profunde decat percepem la prima lectura.

Imaginea - impietritd parca de groaza momentului -
pare „amujita" in neclintirea-i picturala (cu evidente sugestii
psihologice din partea autorului), pana in clipa finala, in care
rugaciunea §i strigatul Apostolilor - conjugate cu dinamismul
mi§carii lor spre Dumnezeu, care ii scoate din inertia mor^ii ce
se „zugravise" deja ca o pecete a imobilitajii §i a neputinjei, pe
faja lor - reu§esc sa sparga aceasta „gheata" a apatiei §i a
implacabilului, depa§ind momentul critic, de panica.

Rezultatul este ca totul se lini§te§te, revine la normal,
valurile, intunericul, norii dispar, iar marea se „smere§te" -
„splendida expresie!" 621 .

Apogeul furtunii nu ar fi lasat sa se intrevada sfar§itul ei
brusc, dar tocmai in aceasta consta minunea pe care vrea sa o
puna in lumina Antim.

Autorul nu insista asupra deznodamdntului minunat,
tocmai pentru a nu anula, prin cuvinte de prisos, impactul pe
care 1-a avut lini§tirea brusca a unui cataclism natural asupra
con§tihn;elor ascultatorilor sai.

Imaginea furtunii ramane, cu siguran^a, un tablou clasic
al literaturii noastre, prin stilizarea tehnicilor literare §i
picturale.

Unui dintre cei ce s-au aplecat asupra operei lui Antim a
comparat acest pasaj cu versurile patriarhului poet armean
Herses IV §norhali (1 102-1 173) 622 , din poemul „Iisus Fiul
unic al Tatalui", in care acesta incerca sa descrie Parusia 623 .

619 Gabriel Strempel: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_%C5%9Etrempel.

620 Gabriel Strempel, op. cit, p. 202.

621 Florin Faifer, loc. cit., p. 237.

622

623

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Nerses_IV_the_Gracious.
Mihai Radulescu, op. cit, p. 27-28.

207

Insa in afara de faptul ca versurile indicate formeaza un
tablou cutremurator, nu mai aflam alta asemanare intima cu
perspectiva lui Antim.

Eugen Negrici a urmarit fragmentele din Evanghelii care
relateaza acest eveniment §i a observat ca acestea nu
furnizeaza atat de multe amanunte in ceea ce prive§te furtuna
propriu-zisa.

Daca in Noul Testament nu aflam aceste detalii, exista in
schimb, in Psaltire, o prorocie ce surprinde cu acurate^e
aceasta intamplare, §i care este posibil sa-i fi oferit lui Antim
un punct de plecare:

„Cei ce se pogoara la mare in corabii, cei care-§i fac
lucrarea lor in ape multe, aceia au vazut lucrurile Domnului §i
minunile Lui intru adanc. El a zis §i s-a pornit vant furtunos §i
s-au inal^at valurile marii. Se urcau pana la ceruri §i se pogorau
pana in adancuri, iar sufletul lor intru primejdii incremenea.

Se tulburau §i se clatinau ca un om beat §i toata
priceperea lor a pierit. Dar au strigat catre Domnul, in
necazurile lor §i din nevoile lor i-a izbavit. §i i-a poruncit
furtunii §i s-a lini§tit §i au tacut valurile marii. §i s-au veselit
ei, ca s-au lini§tit valurile §i Domnul i-a pova^uit pe ei la
limanul dorit de ei" (Ps. 106, 23-30).

Consideram ca Antim a pornit de la acest text, pe al
carai schelet fundamental a dezvoltat o ^esatura mai ampla in
ceea ce prive§te descrierea fenomenului natural.

Este verosimil ca acest fragment biblic sa-i fi permis sa-
§i asume omniscien^a auctoriala, altfel imposibil de asumat in
materie de evenimente evanghelice.

Se vede clar ca ierarhul nu depa§e§te hotarele pe care i
le ingaduie Sfanta Scriptura, dar talentul sau literar este
evident prin sinteza pe care o face evenimentelor, prin gustul
remarcabil pentru concizie §i rafinament, prin care reu§e§te ca
aglomerarea de figuri de stil (epitet, metafora, comparable,
personificare, hiperbola, imagini vizuale §i auditive), intr-un
spa^iu atat de stramt, sa nu fie suparatoare, ci acest amalgam
foarte bine propoitionat, sa dea impresia intregului, a unei
unitaji compozi^ionale fascinante.

Comparativ, putem admira efortul literar oarecum
similar al mitropolitului Dosoftei, care a a§ezat in versuri
Psaltirea §i in care versetele din psalmul 106, citat anterior,
suna astfel:

Carii imbla-n corabii pre mare,

208

De-si fac lucrurul peste genuni tare,

Aceia i-au vdzut de minune
Ce-au lucrat Dumnezdu in genune.

Zisa de sdfece vdnt cu burd,

De rddicd val de-necdturd,

Pdnd la ceri ii suia cu unde,

§i-i pogoria-n gios sd-i afunde.

Sufletele lor in greutate

Sd topiia bef de rdutate [a marii],

Cd-s iesird si din fdldpciune,

De te lua de ddnsii minune.

§i strigard la Domnul cujele,

§i i-au scosu-i de la nevoi grele.

Vdnturilor zisa de-ncetard

§i undelor de sd alintard.

§i lepdru bine cd trecurd

Valurile toate de tdcurd.

§i i-au indreptatu-i cu pace
Domnul, spre linistea ce le place /.

-624

Evident, Dosoftei a urmat relatarea scripturistica
indeaproape, pe cand Antim s-a indepartat de simpla
prelucrare a cuvintelor. El a creat un tablou destinat sa Jina in
priza receptivitatea ascultatorilor sai.

Pe Antim, ca §i pe Dosoftei, de altfel, nu il intereseaza
deloc marea ca obiect de contemplate in sine, ci efortul sau
literar §i stilistic este consacrat unor sugestii alegorice, care ne
apar intr-o lumina mai clara, pe masura ce parcurgem textul
(sau textele).

De la nn;elesul „literal" al pericopei, predicatorul trece
aproape direct la eel „alegoric", §i de la sensul concret, la
invajatura morala, caci:

Cu adevdrat, mare invdfdturd ni se da noao cu aceasta,
pentru ca sd luom pildd, sd ne rugdm si noi lui Dumnezeu la
nevoile noastre cele de obste.

Lumea aceasta iaste ca o mare ce sd turburd, intru care
niciodatd n-au oamenii odihnd, nici liniste.

624 Dosoftei, Opere 1, op. cit., p. 248-249.

209

Cordbiile intre valuri sunt impdrdfiile, crdiile, domniile
si orasele, mulfimea norodului, politiile, supusii, bogafii si
sdracii, cei mari si cei mid, sunt cei ce cdldtoresc si sd afld in
nevoe.

Vdnturile cele mari ce umfld marea sunt nevoile cele ce
ne supdrd totdeauna.

Valurile ce luptd corabiia sunt nenorocirile carele se
intdmpld in toate zilele.

Norii ce negresc vdzduhul, fulgerile ce orbesc ochii,
tunetile ce infricosazd toatd inima viteazd sunt intdmpldrile
cele de multe feliuri, neasteptatele pagube, infricosdrile
vrdjmasilor, supdrdrile, necazurile ce ne vin de la cei dinn
afar a, jafurile, robiile, ddrile cele grele si nesuferite, carele le
lasd Dumnezeu si ne incungiurd, pentru ca sd cunoascd
credinfa noastrd si sd ne vazd rdbdarea

In acest fragment este eel mai bine ilustrat motivul lumii
ca „vanitas vanitatum" (Eccl. 1, 2), ca desertdciune a
desertdciunilor sau ca mare in furtund, in mijlocul careia
nimic nu poate fi stabil sau irevocabil, nimic nu are valoare
imuabila §i totul se afla sub ameninjarea eroziunii §i a
aneantizarii.

Aceste elemente discursive, haotice, care au intervenit
ca un virus mortal in ordinea lumii, nu reprezinta insa un
destin implacabil - a§a cum era sensul moirei 626 in antichitate
- ci doar un mod prin care credinja oamenilor este incercata,
spre a afla mijlocirea mdntuirii , dupa modelul Sf. Apostoli
care, indatd ce au alergat si indatd ce s-au rugat, indatd au
luat si ajutoriul iar Domnul [...] pre top i-au mdntuit, pre
tofi i-aupdzit; n-au lasat sdpiard niciunul in turburarea mdrii

629

Scopul pedagogic §i inva^atura morala spre care conduce
oratorul ecleziastic este acela de a-§i aduce auditoriul cre§tin -
pe care il poarta pe apele cand line, cand viforoase ale
cuvintelor sale - la con§tientizarea faptului ca Dumnezeu iaste
Tata de obste al tuturor. Pre tof ne iubeste ca pre niste
adevdrafi fii ai Lui si nu poate rdbda milostivirea Lui cea

" 25 Antim Ivireanul, Opere, p. 158.
26 Soarta, destinul. A se vedea:

http://www.mihaigramatopol.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=62%

3Amoira-simbolul-filosofic-al-

destinului&catid=36%3Amithos&Itemid=78&limitstart=7.

627 Ibidem.

628 Idem, p. 157.

629 Ibidem.

210

iubitoare de oameni sd ne afldm pururea in ticdlosii si in
nevoi, ce numai asteptd rugdciunea noastrd; ia aminte sd auzd
glasurile noastre; std pururea cu urechile deschise, pentru ca
sd ne asculte, indatd ce vom chiema numele Lui eel sfdnt 630 .

Iar in a doua predica la Sfantul Dimitrie spune Antim, in
mod sublim, ca Domnul nostra si cdnd doarme mdntuiaste 631 .

Aceasta, poate, §i ca raspuns pentru cei care obi§nuiau §i
obi§nuiesc sa spuna ca Dumnezeu mai doarme cateodata §i nu
vede ce se intampla pe pamant.

Insa nu numai oamenii inglodaji in responsabilitaji
sociale, administrative sau politice au de suferit de pe urma
inaspririi acestui vifor al viejii, ci §i Sfinjii trebuie sa treaca
prin „furtuna" torturilor §i a prigonirilor de tot felul, dupa cum
ne releva un alt fragment, tot alegoric, in care marea tulburatd
este semnul muceniciei, iar corabia simbolizeaza sufletul ce
are la carma credinja:

lata stau si ma minunez, cum putu fi aceasta, de s-au
intdmplat astdzi sd prdznuim 2 cutremuri de-o data: unul ce s-
au fdcut in mare din depdrtarea lui Dumnezeu, de draci,
pentru ca sd se indrepteze pufina credinfd a ucenicilor, al
doilea cutremur s-au fdcut pre pamant, din sdlbdticiia si
cruzimea inimilor lui Diocletian si Maximian, pdrechea
dracului, pentru ca sd se adevereze credinfa cea multd a
Sfdntului, marelui Mucenic Dimitrie, a cdruia preznuim
cinstita pomenire.

Ca atdt cutremur au fdcut si atdtea valuri sdlbatece au
pornit asupra blagoslovitei cordbiei lui Dimitrie, cat siliia sd
intre intru cele mai din launtru ale fericitului sau suflet, sd-l
cufunde, nestiind turbafii aceia de oameni, ca niste fiard
sdlbatece, cum ca Dimitrie nu era corabie desartd, ci avea
catarg bun si cordbiiar vrednic si vetrile iscusite si cdrmaci
foarte invd^at 632 .

§i dupa obiceiul sau, Antim descifreaza imediat
alegoria:

Catargul era cinstita Cruce,

intru carea sd lauda

ca iaste pururea tare si nou

si poate sd rabde

vdnturile Duhului Sfdnt, intru inima lui. /.../

630 Idem, p. 160.

631 Idem, p. 178.

632 Idem, p. 180-181.

211

Iar cordbiiariul iaste stiut de tof

cum cd altul nu era

numai insus Hristos,

foarte invdfat

intru cdldtoriia cetdfii cei ceresti,

cdci de acolo iaste;

si mosiia Lui iaste ceriul /.../.

Ac est a insus

era intru addncul

sufletului lui Dimitrie lacuitoriu

si cdnd il vedea

pufin cd sd infricosa,

ii zicea:

„ Dimitrie, tu esti oaiaMea

si foarte bine te cunosc,

cd urmezi dupdMine;

nute teme,

cd nu te va rdpi nimeni din mdnaMea.

§i-f voiu da tie viafd vecinicd

si acolo unde vor

sdpdtrunzd trupul tdu cu sulifele,

Eu sunt:

loviturile tale le voiuprimi Eu

si nu te voiu lasa sd aibi durori.

Aleargd curdnd,

cd ai vreme bund.

Eu am umplut

vetrila credinfii tale cei curate,

cu DuhulMieu eel Sfdnt.

Dimitrie, fd-te pdrtas morfii Mele,

cd te voiu face pdrtas

si Invierii Mele;

cu Duhul lui Dumnezeu

petreci inpatemi,

pentru aceastafiiul lui Dumnezeu esti.

Nu voiu lasa sd aibi

duhul robiei spre fried,

ci-fi voiu da

212

Duhul mostenirei firesti,

carele sd mdrturiseascd

cum cd estifiiul lui Dumnezeu si,

ca un fiiu al lui Dumnezeu,

veifi si mostean Lui

si mostean impreund cu Mine,

iubitul tdu Hristos.

FiiulMieu, Dimitrie,

vezi Crucea?

In inima ta am infipt-o.

Pre Crucea aceasta dormu somnul patemii,

a morfii,

carea au mijlocit viafa a toatei lumi;

ce m-au desteptat

mila Preaputernicului Dumnezeu,

cu Inviiarea,

pentru multa dragoste

ce am cdtrd tine
si cdtrd toatd lumea.

Furtunele acestia

§i cumplitele valurile

voiu inceta

§ipre tine te voiu rdpi din mijlocul lor.

Ce vino dupd Mine,

cd am intors cdrma

din partea cea slob odd a desertdciunii,

spre frumosefile cele nemuritoare

ale Impdrdfiei Mele.

Vino, prin moartea ta,

in viafa cea vecinicd,

sd Ma vezi si sd te veselesti " 633 .

Am vrut sa redam aproape integral acest text, pentru a
nu corupe din mireasma §i frumusefea lui originala, dar §i
pentru ca ne-am dat seama ca, daca am vrea sa selectam numai
anumite par^i din acest tablou - poate inca §i mai impresionant
decat eel pe care 1-am analizat mai sus -, am altera profund
sensul dramatic al excursului antimian.

633 Idem, p. 181-182.

213

Alaturi de motivul alegoric al marii in furtuna, care
reprezinta - intr-un ve§mant imagistic deosebit de sugestiv -
represaliile pe care a trebuit sa le indure Sfin^ii Mucenici de la
impara^ii pagani, intalnim §i motivul corabiei ca addpost §i al
navigdrii linistite, in mod paradoxal, prin patimire §i prin
torturi.

Acceptarea unei moiti deosebit de chinuitoare reprezinta
navigarea in siguranfd, atunci cand, in loc de catarg, se afla
Crucea §i, in loc de carmaci, Hristos, Cel rastignit §i inviat,
Care a trecut prin moarte §i are putere sa faca sa treaca prin
furtuna moitii celei mai infrico§atoare §i pe urmatorii Sai.

Antim prefera ca, in locul relatarii chinurilor prin care a
trecut Sfantul Dimitrie, sa capteze atenjia ascultatorilor printr-
o alegorie impresionanta, care sa fie tangenjiala cu pericopa
evanghelica a zilei, in inten^ia - foarte probabila -, de a
constitui §i o interpretare originala a sa.

Marea furtunoasd devine simbol pentru doua lucruri
complet antagonice: pentru lumea de§artd, cat §i pentru
moartea martiricd.

In timp ce lumea presupune un aspect pozitiv prin insa§i
fiin^area sa §i unul negativ prin finalitatea sa in moarte
(datorita consumarii vitalitajii ei prin pacat §i autodistrugerii
morale §i spirituale), lucrurile stau exact invers in ceea ce
prive§te moartea-martiriu, pentru ca ea este un lucru negativ in
sine, dar confine un aspect pozitiv, in ceea ce priveste
finalitatea sa in viaja, in viaja ve§nica.

Am putea spune ca, in amandoua cazurile, marea
tulburatd este, de fapt simbolul moitii, al ispitei, al tenta^iei
corupatoare sau al probei de credin^a prin care trebuie sa treaca
atat eel ce se afla in lume, cat §i eel de pe pragul moitii.

Compara^ia sufletului cu o corabie Jine de o simbolistica
cre§tina foarte veche, fiind o extensie a unui topos primordial
ce prive§te Biserica in calitatea ei de Trup al lui Hristos §i
corabie a mantuirii, inchipuita in Vechiul Testament de
corabia Sf. Noe (§i Antim vorbe§te - dupa cum am citat deja,
pujin mai sus - de venirea lui Noe celui adevdrat, Iisus
Hristos, carele ne-au mantuit cu corabiia trupului Sau, de
potopul pdcatului celui strdmosesc) §i care ii face pe
credinciosj sa traverseze cu bine marea viejii cea tulburata,
aducandu-i la J^ 111111 ! Impara^iei Cere§ti, la linistea

214

dumnezeestii fericiri 634 , aceasta corabie fiind condusa de
Hristos, Cap ce iaste al Bisericii 635 .

Acest topos stravechi - sau la fel de vechi ca §i
cre§tinismul - este adeverit §i de arhitectura bisericilor
construite in forma de nava §i avandu-L pictat pe cupola
principals - pe „catargul Crucii", cum ar zice Antim, adica pe
axul central - pe Hristos Pantocrator.

Imaginile la care a recurs autorul au insa un deosebit
farmec artistic §i literar, incat putem vorbi de o adevarata
poezie teologica, in expresiile sale 636 .

Antim concentreaza chiar destul de multe invajaturi
dogmatico-morale in poezia absolut superba a alegoriei sale.

Chiar §i purine cuvinte ce pot parea metaforice, de genul
„Pre Crucea aceasta dormu somnul petemii, a morjii, carea au
mijlocit viaja a toatei lumi", au semnificajii extrem de
profunde.

Daca privim cu atenjie chiar §i numai aceasta formulare:
„somnul patemii", sublima prin expresivitate §i dramatism,
putem dezvolta mai multe teorii, facand sa Ja§neasca, de aici,
nebanuite sensuri §i potentiality sugestive.

La prima vedere, ne vine in minte analogia pe care o fac
Parinjii Bisericii intre somnul pe care Dumnezeu 1-a indus
primului om, pentru a o crea pe femeie din coasta sa §i
„somnul" pe Cruce al lui Hristos, in timpul caraia s-a nascut,
din coasta Lui impunsa, insa§i Biserica. Antim ar fi putut avea
in vedere aceasta hermeneutica biblica atunci cand a numit
rastignirea §i moartea lui Hristos: „somnul patemii".

Pe de alta parte, autorul insu§i ne-a oferit, pu^in mai
devreme, un alt fir de interpretare, cand a spus ca „Domnul
nostru §i cand doarme mantuia§te".

Putem, deci, injelege sintagma de mai sus, §i astfel:
Dumnezeu nu doarme pe Cruce, dar in ochii lumii, El

634 Idem, p. 191.

635 Idem, p. 31.

636 Este interesant de observat afirma^ia unor mari reprezentan^i ai umanismului
timpuriu in Occident: „Petrarca sus^inea in scrisoarea catre fratele Gherardo (Fam. X, 4
din 2 decembrie 1348 sau 1349) ca teologia nu este decdt poezie al carui subiect e
Dumnezeu (parum abest quim dicam theologiam poeticam esse de Deo [*pu^in lipseste
sa spun ca teologia este poezie despre Dumnezeu]); iar Sfdnta Scriptura ar fi tocmai
evidenta manifestare a acestei poetica de Deo. Si pentru Boccacio Sfdnta Scriptura este
poezie, poezie sub care se ascunde o semnifica^ie profunda, de origine divina", cf.
Agostino Pertusi, Cultura bizantina si primul umanism italian, in *** Literatura
Bizanfului. Studii, op. cit, p. 351-352.

Inainte insa de apari^ia curentului umanist si renascentist in Europa Occidentals,

teologia ortodoxa remarcase de mult adanca poezie a textelor sfinte.

A se vedea despre Francesco Petrarca: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francesco_Petrarca.

215

„doarme" - adica e mort -, dupa cum §i Sf. Apostoli II vedeau
dormind in corabie, in timpul furtunii pe mare.

El „doarme" din doua motive: pentru ca a murit cu
trupul pe cruce, §i, pentru ca, din dorinja de a patimi moartea
„carea au mijlocit via^a a toatei lumi", nume§te moartea
aceasta chinuitoare „somn", adica odihna.

Dumnezeu Se odihne§te murind (ca om), adica mantuind
lumea. Dar daca, dupa trup §i ca om, doarme in corabie alaturi
de ucenici, iar pe cruce este mort, totu§i, ca Dumnezeu,
mantuie§te chiar §i dormind, sau, altfel spus, adevaral este ca
in acela§i timp doarme §i vegheaza §i fiind mort, inviaza pe cei
moiti.

Antim concentreaza toate acestea intr-o singura
sintagma metaforicd - as. spune, dupa modelul imnelor
bisericesti care pot sa restranga in purine cuvinte poetice o
enorma teologie.

„Vetrila 637 credhnii" care este umflata de Duhul Sfant
este iara§i o expresie poetica ce incrusteaza sensuri mistice §i
bogate potentiality de interpretare, intr-o metafora care este,
chiar §i pentru neinijiaji, impresionanta prin for^a imagistica,
prin capacitatea de plasticizare a abstractului, a inefabilului.

Inaintea lui Eminescu §i a lui Blaga, Antim a avut, in
literatura noastra, poate cea mai mare putere de concretizare a
abstractului, dar §i o mare for^a de abstractizare §i de
concentrare a ideilor in metafore §i imagini sublime.

„Valurile salbatece" §i „cumplitele valurile" mor^ii nu
reu§esc sa scufunde sufletul care nu este „corabie de§arta"
(pentru ca II are in ea pe Hristos, precum corabia ucenicilor
Lui) §i care a schimbat direc^ia de mers „din partea cea
sloboda a de§ertaciunii", adica de la acest „vanitas vanitatum"
care este lumea, navigand catre „frumose^ile cele
nemuritoare".

Motivul corabiei, care este Biserica ce navigheaza catre
limanul mantuirii, este prezent inca din primele secole ale
cre§tinismului.

/'TO

El se regase§te in Constitufiile Apostolice ' , precum §i
la autori din secolul II precum Sf. Ipolit al Romei 639 , Sf.
Clement Alexandrinul 640 , Tertulian 641 sau Sf. Iustin Martirul §i

637 Panza corabiei.

,38 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Apostolic_Constitutions.
1,39 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hippolytus_of_Rome.

640 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria.

641 Idem: http://www.tertullian.org/.

216

Filosoful 642 , la unii intalnindu-se §i simbolul catargului sau al
arcei reprezentand crucea Domnului 643 .

Antim Ivireanul avea o bogata literatura cre§tina §i
bizantina pe care nu putea sa o ignore. Originalitatea lui consta
in sensul acordat interpretarii §i in stilul propriu al
comentariilor, in expresivitatea §i frumusejea limbajului creat
de catre el.

Intr-un Cuvdnt de invafatura asupra omului mort, Antim
exprima ceva asemanator cu ceea ce a afirmat in predica la Sf.
Dimitrie, in legatura cu moartea grabnica a omului ce s-au
nascut in baia Sfdntului Botez, ce au supt laptele credinfii, ce
s-au hrdnit in casa invafaturii dumnezeescului dar, ce s-au
intemeiat cuputerea cinstitelor Taini... §i despre care afirma

642 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Iustin_Martirul.

643 Sfantul Ipolit al Romei spune in Tratatul asupra Antihristului: „Marea este lumea.
Biserica, aidoma unei corabii scuturate de valuri, dar nescufundata. Ea are intr-adevar
cu ea un carmaci experimental pe Hristos. Ea are in mijlocul ei trofeul invingatorului
asupra mor^ii, ca si cum ar duce cu sine crucea lui Hristos. [...] Paramele ce leaga antena
de varful catargului sunt ca cetele profe^ilor, martirilor si apostolilor care se odihnesc in
impara^ia lui Hristos", cf. Jean Danielou, Simbolurile creatine primitive, traducere in
limba romana de Anca Opric si Eugenia Arjoca Ieremia, Ed. Amarcord, Timisoara,
1998, p. 58.

„In Predici [ale Sf. Clement Alexandrinul] si-n Constitufii [...] se va remarca indeosebi

ca spa^iul de deasupra antenei este considerat ca avairatoui; «locul de odihna», in timp

ce scara (KXinaQ ridicata pana la antena constituie un simbol al crucii ce permite

credinciosilor sa se inal^e la ceruri.

Astfel, diferitele etaje ale catargelor reprezinta un fel de scara cosmica. Asa cum a

remarcat Dolger, imaginea lui Hipolit evoca scara care conduce in Rai din Actele

Martirice ale Sf. Perpetua, 4, si de asemenea, \)i,x\xuvi\, a lui Igna^iu din Antiohia

(Epistula ad Ephesios, IX, 1), care se ridica spre inakami si care este crucea", cf. Idem,

p. 59.

De asemenea, „in Prima Apologie, Iustin enumera un anumit numar de simboluri ale

crucii. Printre ele [...] catargul pe corabie: «Nu se poate despica marea daca acest trofeu

care se numeste panze (iotlov) nu se inal^a intact pe corabie » (I Apologia, LV, 3). [...]

Iustin cunoaste si el un simbolism al Arcei lui Noe ca simbol al salvarii. El se dezvolta

intr-un pasaj remarcabil din Dialogul cu Tryfon: «Dreptul Noe impreuna cu al^i oameni

ai Potopului, adica so^ia sa, cei trei fii ai sai si so^iile fiilor sai formau numarul opt si

ofereau simbolul celei de-a opta zile, in care Hristos a inviat din mor^i.

Or Hristos, primul nascut al oricarei creaturi, a devenit, intr-un sens nou, conducatorul

unei alte rase, al aceleia care a fost regenerata prin El, prin apa, credin^a si prin lemnul

ce con^inea misterele crucii, la fel cum Noe a fost salvat de lemnul arcei sale, dus de ape

impreuna cu to^i ai sai » (CXXXVIII, 1-2)", cf. Idem, p. 63-64.

Tertulian scria: „In rest, barca prefigura Biserica, care, pe marea lumii, este scuturata de

valurile persecutor si ispitelor, in timp ce Domnul in rabdarea Sa pare sa doarma

pana-n ultima clipa cand, trezit de rugaciunea Sfin^ilor, stapaneste lumea si reda pacea

alor Sai", cf. Idem, p. 65.

Tertulian este eel care, in De idolatria, a afirmat: Quod in area nonfuit in Ecclesia non

sit, ceea ce Sf. Ciprian al Cartaginei va exprima altfel: «Nu exista mantuire in afara

Bisericii», cf. Ibidem.

Jean Danielou ne mai spune ca „printre simbolurile descoperite in osuarele iudeo-

crestine arhaice se afla [...] si corabia. Si aceasta corabie este, intocmai cum ne

asteptam, cu antena care taie catargul si-i da forma unei cruci", cf. Idem, p. 63.

Despre Jean Danielou a se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Dani%C3%A91ou.

644 Antim Ivireanul, Opere, p. 189.

217

ca n-au murit, ci doarme ; [...] de vreme ce credinciosul nu
moare, iaste lucru adevdrat cd sfdrsitul lui nu iaste moarte, ce

7-645

adormire

§i iara§i folosindu-se de aceea§i alegorie a marii
tulburate, scrie „poetul" Antim cd precum iaste mai norocit
cordbiiariul acela, pre carele vdntul eel tare il aduce cu grabd
la liniste, decdt acela ce cu mare liniste, far' de vdnt,
cdldtoreste, asa mai fericit iaste si cela ce far a vreme, de
moarte grabnicd sd mutd la linistea dumnezeestii fericiri 646 .

Existenja umana capata din nou dimensiunea dramatica
a nesiguran^ei perpetue ce insoJe§te traversarea unei mari, iar
calatoria rapida spre tarmul odihnei apare ca o solute
salvatoare §i fericita, cu atat mai mult cu cat acest Jarm de vis
este Impdrdfiia lui Hristos, care este nevdzutd si nepreceputd,
iaste vecinicd si nemutatd, iaste nebiruitd si far ' de moarte,
iaste cereascd si sufleteascd, iar nu pdmdnteascd si
trupeascd... 641 , unde eel sau cea care „se muta" isi deschide
mai vdrtos usa ceriului, a luminii cei adevdrate 648 §i intru
strdlucirile luminii cei neapropiiate [stand] vede, in toate
zilele, si pre pdrinfi siprefii si verice alt au avut dorit in lume
649 ', privind atat spre Dumnezeu - in a Carui lumina locuie§te -
, cat §i spre pamant, unde se mai afla cei iubiji.

Este un alt fel de moarte crestineascd - alaturi de cea
martirica, pe care am vazut-o mai inainte - dar care are aceea§i
finalitate, printr-o dulce adormire 650 .

Sfar§ind aceasta paranteza §i intorcandu-ne la predica
din ziua Sfantului Dimitrie, Antim incheie acest excurs in
tonul aceleiasj alegorii ce presupune imagini marine, dar
inal^andu-l in simfonia unei rugaciuni pornite ca o revarsare a
inimii sale adanci:

Drept aceia si noi,

smerifii robii tdi,

Mare Mucenice Dimitrie,

te rugdm,

de vreme ce

intr-atdta cinste te-a invrednicit Dumnezeu,

ca sd tefacifiiul Lui,

645 Ibidem.

646 Idem, p. 191.

647 Idem, p. 183.

648 Idem, p. 189.

649 Ibidem.

650 Ibidem.

218

si sfdnta Lui dreaptd
sd te ia si sd te sue intru Impdrdfiia Lui,

ca sd te rdsfef cufericifii ingeri,
cuvdntul tdu si rugdciunea tapoate mult.

Drept aceia

adu-fi aminte si de noi,

carii ne turburdm

infurtuna cea mare a vrdjmasilor

si in valurile desertdciunilor celor lumesti

si de doarme Dumnezeu,

adecd de seface ca cela ce doarme,

si nu va vrea sd ne asculte,

tu ai multd indrdzneald

ce-L desteaptd

si te roagd Lui,

tu, eel vrednic,

pentru noi, cei nevrednici;

tu, eel iubit a lui Dumnezeu,

pentru noi, cei urdfi,

pentru neascultarea

si nesupunerea poruncilor Lui;

tu, eel desdvdrsit

priiaten al lui Dumnezeu,

pentru noi, vrdjmasii, pentru pdcat.

Sd inceteze furtuna

si sd alineze valurile,

ca iaste dator sdfacd voia ta.

§ifd aceastd osteneald

ca sd ne aduni in corabiia ta,

cea blagoslovitd,

cdnd va rdspunde

Preamilostivul Stdpdn

sd st dm defafd,

in zioa cea dulce a rdspldtirii,

ca dinpreund sd binecuvdntdm

prealdudat numele Tatdlui

si al Fiiului

si al Sfdntului Duh,

219

in veci. Amin 651 .

Dupa cum u§or se poate observa, §i acest text este foarte
mult predispus la a§ezarea in versuri, o insemnata parte din
opera sa oratorica se preteaza la a fi imnificatd, la a fi citita ca
un imn.

Din nou, „furtuna cea mare a vrajmasjlor" §i „valurile
de§ertaciunilor celor lume§ti" sunt metafore duhovnice§ti
pentru ispitele care il inconjoara pe om pe calea viejii
pamantesti.

Intr-o alta rugaciune, catre Prea Sfanta Fecioara, Antim
o nume§te Fecioara prealdudatd, nddejdia celor pdcdtosi si
linistea celor bdtufi de valurile pacatelor... , dar aceasta nu
trebuie sa ne mire catu§i de pu^in, pentru ca in rugaciunile
ortodoxe se face adesea aluzie la „intreitele valuri ale
pacatelor", iar intr-o binecunoscuta cantare de la slujba de
inmormantare, se spune: „Marea vie^ii vazand-o inal^andu-se
de viforul ispitelor, la limanul Tau eel lin alergand, strig catre
Tine..." 653

Pornind tocmai de la interpretarea alegorica a minunii pe
care a facut-o Hristos, potolind furtuna pe mare, dar §i a
potopului relatat in Vechiul Testament, acest topos cre§tin al
lumii ispititoare §i al vie^ii incarcate de suferin^a, ca o mare in
furtuna sau ca o revarsare salbatica de valuri, este la fel de
vechi ca §i cre§tinismul, inso^it de imaginea corabiei care este
Trupul lui Hristos, adica Biserica, ce poarta in sine pe cei
mantui^i.

Primele criptograme creatine redau aceasta imagine,
alaturi de simbolul mesianic al pe§telui - L%6ijg.

Revenind la imaginea Bisericii ca o corabie a mantuirii,
amintim cu aceasta ocazie inca o simbolistica a marii invaluite
de uragan, utilizata cu scopul de a ilustra dezordinea provocate
de erezii:

Sa tulbura linistea cea besericeasca de dobitoceasca
pornirea eresului arianesc si pravoslaviia credinfii sa lupta de
valurile necredinfii. §i la atdta nevoe au stralucit steoa cea
luminoasa, blagocestivul Constandin. §i adundnd la Nichea
sdborul eel laudat, aupotolit turburarea Besericii 654 .

651 Idem, p. 182.

652 Idem, p. 21.

653 ***Molitfelnic, edijia a V-a, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1992, p. 206.

654 Antim Ivireanul, Opere, p. 116.

220

Iar lumea (umanitatea) ca o mare tulburata de patimi
apare §i in expresia: ...ne turburdm pururea, pentru fiestece,
ca valurile marii cdnd le sufld vdntul 655 , sugerand aceea§i
nelini§te §i instabilitate de care vorbeam pu^in mai devreme.

Antim afirma citand versete din Psaltire:

In mare se face cutremurul, pentru ca sd cunoascd tofi
ca „ a Lui iaste marea si El au fdcut-o pre ddnsa. §i uscatul
mdinile Lui l-au zidit" [Ps. 94, 5].

§i incds, sd nu gdndeascd lumea cum ca numai pre
pdmdnt sd ocoleste puteria lui Hristos Dumnezeul nostru, ce in
toatd zidirea, neocolit lucreazd puterea Lui, ca a unui Stdpdn:
„ Tu stdpdnesti puteria marii si turburarea valurilor ei Tu o
imbldnzesti"[Ps.&8,\0] 656 .

Acest din urma verset biblic se refera insa atat la mare
propriu-zis, cat §i la umanitate, la mandria §i orgoliul uman,
dupa cum se poate in^elege din contextul mai larg al psalmului
respectiv.

Dupa cum am vazut, „marea tulburata" este, in marea
majoritate a situa^iilor, o metaford alegoricd pentru lumea
nestatornica, pentru via^a nesigura, pentru patimile sau pentru
durerile vie^ii, cat §i pentru suferin^a mor^ii, dar poate fi §i o
alegorie pentru chinurile ve§nice ale iadului sau pentru
activitatea demonica.

Faptul ca marea este o create a lui Dumnezeu nu vine in
conflict cu felul in care tulburarea ei este uneori provocate de
demoni, a§a cum explica Antim iscarea furtunii pe mare -
sugerand ca „furtunile" care insojesc destinul uman au aceea§i
sursa nefasta:

Oare pentru ce sd certe Hristos stihiile cele neinsuflefite
si nesimfitoare: marea si vdntul? Nu socotesc sd fi certat
Hristos stihiile, ci pre dracii aceia carii din depdrtarea lui
Dumnezeu lucreazd unile ca acestia, spre ispita noastrd. §i de
pe ce ma incrediniez cum safe asa?

De pe cuvintele evanghelistului Marco, ca au zis
vdntului: taci, cuvdnt care era obicinuit Hristos sd-l zicd la
draci, precum au zis in Capernaum la omul eel ce avea duh
necurat si la omul ce au adus pre fiiu-sdu si avea duh mut si
surd, precum spune Mathei ca tot cu acel cuvdnt: taci, au
certat vdnturile si marea

655 Idem, p. 80.

656 Idem, p. 177.

657 Idem, p. 179-180.

221

Marea este atat de des personificata, deoarece are
nenumarate semnificajii alegorice, presupunand o simbolistica
deosebit de variata §i mai ales, o simbolistica „umana", legata
de paralelismul care se face intre elementul marin -
caracterizat prin instabilitate §i climat intempestiv - §i sufletul
omenesc sau universul uman, in general.

Mai mulji exegeji ai operei antimiene sunt de parere ca
pasiunea pe care o dovede§te autorul pentru acest adevarat
complex semantic §i imagologic marin are in sine §i o
motivate intima mai profunda, o components autobiografica,
reprezentata de o posibila reminiscent psihologica a
presupuselor calatorii pe mare, pe care el le-ar fi facut, pe cand
era purtat in robie sau, poate, in alte condign.

Nu excludem aceasta ipoteza, dar - in virtutea a ceea ce
am incercat sa demonstram mai sus, subliniind vechimea
impresionanta a acestui topos marin §i rezistenja sa pana in
literatura moderna - consideram ca, indiferent daca Antim a
facut aceste calatorii sau nu §i indiferent daca a trecut sau nu
prin astfel de furtuni devastatoare, mitropolitul nostru era
capabil de expunerea artistica a unor astfel de peisaje §i nu
avea nevoie, in mod neaparat, de o experienja personala care
sa il inspire in descrierea acestui fenomen natural, deoarece
avea in urma sa o enorma tradijie ortodox-bizantina, al carei
punct de plecare este chiar din primele veacuri creatine - daca
nu cu mult mai devreme, din perioada veterotestamentara -
care asociaza via^a omului pe pamant cu o calatorie printr-o
mare vijelioasa, al carei singur farm §i liman este Impara^ia cea
ve§nica a lui Dumnezeu, viaja ve§nica.

Deoarece nu este scopul nostru in lucrarea de faja, nu
insistam in a mai prezenta exemple in acest sens, dar ele sunt
fara de numar, in toate carjile de cult §i in literatura ortodoxa.

Un atare topos cre§tin putea fi cu u§urin^a impropriat §i
dezvoltat in mod poetic de autor, servind acelora§i ^eluri
religioase ale ierarhului.

Varlaam avea aceea§i concep^ie ca §i Antim, scriind ca:

Marea iaste aceasta

lume cu valuri multe.

Ca aceasta lume

cu adevarat sa inchipuiaste marei,

ca marea pururea

iaste cu fried si cu trudd,

far a pace si far a credinfd:

222

unde-i moarte,

acolo aratd viiafd;

cdnd dd dulceafd,

atunce amdrdste.

Pururea iaste prinsa [in ea] schimbare

sifurtuni de scrdbe
si valuri de Idcomii si necurdpi 658 . /.../

Cdldtoria noastrd

in casta lume

iaste foarte sdrguitoare,

ca o apd rrepede ce curd.

Ase si noi curdm

si ne apropiem de moarte,

si dzilele noastre tree

ca o umbra de nudrfdrd deploae.

Ca corabiea pre mare

ce o bate vdntul spre margine,

ca o piatrd din deal la vale

cdnd sd rdntund

si nu sdpoate opri,

asa merge de tare

si viiafa noastrd cdtrd moarte. /.../

Cdldtoresti in ceastd lume

cum ai inota

pre o mare cu valuri

si cu vanturi rele,

unde sdmt in toate dzile

furtuni de scdrbe.

De o parte bat valurile boalelor

si a neputinfelor,

de altd parte

valurile ndpdstilor si a sdrdciilor,

de altd parte valurile nevoilor
s 'a greutdfilor celor mai mari

658 Varlaam, op. cit.,p. 156-157.
659 Idem, p. 334-335.

223

§i tot el nume§te Iadul marea cea de foe 660 §i matca
focului de veci 661 , in timp ce omul, deca trece luciul mdrei
acestiia, atunci sd izbdveste de toatd usteninfa si de toatd
frica. Cu bund nddejde sd odihneste deciea, fdrd de nice o
trudd, veselindu-se purure intra Impdrdpia ace de sus... 662 .

In acela§i sens, in poemul Viiafa lumii al lui Miron
Costin, de patru ori apare identitatea intre de§ertaciunea lumii
acesteia §i spuma marii: Spuma mdrii si nor suptu cer
treedtoriu / Ce ein lume sd nu aibd nume muritoriu? /.../; Nu-i
nimic sd stea in veci, toate trece lumea, / Toate-s nestdtdtoare,
toate-s niste spume. /.../; Pre tofi [imparajii] i-au stinsu cu
vreme, ca pre niste spume. /.../; la aminte, dard, o, oame, cine
esti pe lume / Ca o spuma plutitoare, rdmdifdrd nume " .

Iar in predoslovia la Letopiseful Tdrei Moldovei, acela§i
autor marturisea ca la acestu fel de scrisoare gdndu slobod si
fdrd valuri trebueste 664 , nota^ie in care este evidenta sinonimia
metaforica dintre „valuri" §i cumplite aceste vremi 665 , pe care
era nevoit sa le traiasca. §i iara§i, in aceea§i carte, se adreseaza
cititorului cu aceste cuvinte: Crede neputinfii omenesti, crede
valurilor si cumplitelor vremi... 666 .

Peisajul marin al lui Antim se aseamana, dupa cum s-a
remarcat, cu „felul in care contempla Costin priveli§tea
convulsiva a lumii" 667 .

Un mare poet al peisajului marin interpretat in acela§i
mod simbolic, cu acelea§i semnificatii, alaturi de Antim,
Varlaam §i Costin, este §i Dimitrie Cantemir.

In romanul sau alegoric terminat in 1705 (dar publicat
abia in 1883), am aflat mai multe fragmente ilustrative ale
acestui topos marin.

Un prim tablou se apropie foarte mult, ca demers stilistic
§i psihologic, de realizarea lui Antim:

Asedard, dulful cu cordbiieriul vorovindsi incd cuvdntul
bine nesfdrsind, vdntul crivdfului dimpotriva cdii cordbiii a
sufla, marea a sd infla si valurile ca munfii a sd rddica
incepurd (edei si timpul iernii, cdnd soarele din tropicul
Himerinos spre tropicul Therinos sd intoarce era).

660 Idem, p. 158.

661 Ibidem.

662 Ibidem.

663 Miron Costin, Opere, vol. I si II, op. cit, p. 1 15, 1 16, 1 17 si 1 19 dm vol. II.

664 Idem, vol. I, p. 4.

665 Ibidem.

666 Idem, p. 167.

' 67 Eugen Negrici, Expresivitatea involuntara, Ed. Universalia, Bucuresti, 2000, p. 51.

224

Cordbiierii, volbura carea asuprd le vine si primejdiia
carea in cap li sd pune, vddzind, unii funele intindea, alfii
vetrilile strdngea (ce groaza morfi mintea uluieste si
primejdiia far d de veste toate simfirile amurfeste).

De care si biefii cordbiieri cuprindzindu-sd, unii la
addnc, alfii la margine mdntuinfa ardta. [...] ...holbura
corabiia a invdrtiji si valurile pe deasupra a o ndbusi
incepurd, si ase, in mica ceasului, vdntul eel de dulf sdmdnat
din pufnet vivor si din stropiturd gdrle inlduntrul si pe
deasupra vasului izvordrd, carea, cu undele fierbdnd si
amestecdndu-sd, din fata apii infundul mdrii sd muta... 668 .

Remarcam, de asemenea, §i un alt fragment ieroglific,
infiltrat (ca §i antecedentul) de un lirism irepresibil:

Cd duhurile muritorilor

asemenea sunt

vdnturilor cldtitului aer,

carile sipldcut, si impotrivd a suflapot.

Inimile cordbii

pre nestdtdtoare lucrurile tdmpldrilor

cape umerile mdrilor plutesc,

sfdrsitul lucrurilor liman,

intrarea la liman,
aflarea linestii si sedparea
din furtund ieste /.../

Acest fragment plin de poezie il vom reproduce in
intregime mai jos, cand va fi vorba de Istoria ieroglificd.

Divanul lui Cantemir ne infaji§eaza, in mai multe ocazii,
aceea§i imagine ca §i Varlaam, a lumii ca o mare pe care omul
calatore§te §i se afla permanent in primejdie:

§i ca cum cu vasul pre mare, ase in primejdie cu sufletul
in trup esti, ca dzice Eclisiiasticul: „ Carii vdslesc pre mare
povestesc primejdiile ei" gl. 43, sh. 28).

§i Apostolul dzice: „ Cu cat mai mult suntem in trup, ne
instreindm de la Domnul (Corinth, Cartea 2 glav.5, sh. 6)

668 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificd, op. cit, p. 158-159.

669 Idem, p. 369-370.

670 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 78.

225

Intorcandu-ne la subiectul nostru, observam ca din
literatura bisericeasca acest topos marin a trecut §i in literatura
culta. II intalnim in poezia preromantica §i romantica.

Paul Cornea 671 remarca prezenja acestui motiv la o serie
de poeji precum Ienachija Vacarescu , Costache Conachi ,
Nicolae Dimachi , Iancu Vacarescu , Gheorghe Asachi ,
Zilot Romanul 677 .

§i tot Paul Cornea observa foarte corect §i faptul ca
semnificajiile toposului acvatic din literatura romana nu
corespund celor din literatura apuseana.

Comentand o poezie a lui Vasile Carlova 678 , Eugen
Simion 679 aprecia ca Juntrea batuta de furtuni este o imagine
curenta in poezia timpului"

In poemul enunjat de criticul nostru, Inserarea 6 * 1 , poetul
accede din spajiul real, din astd tristd vale (echivalent cu
„valea plangerii"), paradigma a lumii amenin^ate de innoptare,
catre dimensiunea ei surprinsa metaforic ca o mare in furtuna,
in care luntrea sufletului omenesc se simte pierduta: Intocmai
ca o luntre ce, sloboda, / Nu poate de furtune a mai gasi
pamant.

Intr-un mod asemanator, Grigore Alexandrescu 682
exprima, in poemul Candela 6 * 3 , faptul ca „Dumnezeu este
limanul ultim, Jarmul spre care se indreapta corabierul [...]
cand marea este primejdioasa." 684 :

671 Paul Cornea, Originile romantismului romdnesc, Ed. Cartea romaneasca, Bucure^ti,
2008, p. 1 10-1 17. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cornea.

672 A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3%C4%83_V%C4%83c%C4%83r
escu.

673

674

675

676

677

678

679

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Conachi.

Idem: http://ro.wikisource.Org/wiki/Autor:Nicolae_Dimachi.

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%83rescu.

Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi .

Idem : http ://ro . wikipedia. org/wiki/Zilot_Rom% C 3 % A2nul .

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_C%C3%A2rlova.

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion.

Cf. Eugen Simion, Dimineafa poefilor. Eseu despre inceputurile poeziei romdne,
postfa^a de Valeriu Cristea, edi^ia a Il-a, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1995, p. 47.
681 Gasiti aici intregul poem: http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Enserarea.
1,82 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu.
683 Intregul poem: http://ro.wikisource.org/wiki/Candela.

Eugen Simion, Dimineafa poefilor. Eseu despre inceputurile poeziei romdne, op. cit.,
p. 94.

226

Voi alerga la Tine in dureri si necazuri, / De oameni si
de soartd cdnd voifi apdsat; / ' Astfel cordbierul, cdnd marea e-
n talazuri, / Aleargd la limanul ce-adesea l-a scdpat

Gheorghe Asachi vorbe§te despre al viejei ocean (in
poemele Lapatrie 6 * 6 §i La moartea pdrintelui mew 687 ) 688 , iar un
alt poet care mizeaza foarte mult pe simbolul marin §i pe feeria
acvatica este Bolintineanu 689 , pentru care O mare turburatd [e]
ca omul pe pdmdnt (Elegie 690 ) sau Gonifi din mare-n mare,
ferice eel ce-atinge / La port cdnd ale viefii amari patimi le-
nvinge (Virtutea).

Existenja umana este ca o corabie fragila: Spre Jdrmul
ce seperde in noapte si in ceafd / Cur and o sd atingd al viefii-
mi vasfragil (Scopul omului ); Aid s-opreste vasul, dezbarcd
pasagerii; / El ne recheama viafa - imagine-a durerii, / Ce-n
calea-i inflorita ici, colo cdnd §i cdnd / Depune cdldtorii pe
cdte un mormdnt (Conrad).

La fel este §i Jara: Arunca [Doamne] o cdtare asupra
farii mele; / Ea este ca o bared pe un ocean plutind / Cdnd
geme uraganul in noaptea fdra stele, / Ce inca o suflare s-o
vom vedea perind (Invocatie 692 ) 693 .

Heliade aprecia §i el, in mod similar, ca, pentru poet, Ti-
e viforoasa calea, o mare de talazuri! / §i-ntr-insa ai sd-
ntdmpini ispite, piedici mii: / Dar ai de cdlauzd pe Domnul in
necazuri, / Ce morfii inviazd si judecd pe vii (La un poet
exilat 69 *) 695 .

In poemul Pe malul mdrei (din ciclul Suvenire),
Vasile Alecsandri 697 dezvolta, comparativ cu starea sa
interioara, sufleteasca, un tablou spectaculos al marii in
furtuna, din care remarcam faptul ca elementul peisagistic este
valorificat numai ca un corelativ al celui spiritual.

85 Grigore Alexandrescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucurejti, 1985.
686 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/La_patrie.

,87 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/La_moartea_p%C4%83rintelui_meu.

<>88 Gheorghe Asachi, Opere, ed. critica si prefa^a de N. A. Ursu, vol. I (versuri si teatru),

Ed. Minerva, Bucuresti, 1973.

" 89 Dimitrie Bolintineanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu.

" 90 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Elegie_%28Bolintineanu%29.

691 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Scopul_omului.

692 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Invoca%C5%A3ie.

,93 Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, edi^ie ingrijita, note si comentarii de Teodor

Vargolici, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; si Poezii alese, ed. Minerva, 1984.

694 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/La_un_poet_exilat.

>95 I. Heliade Radulescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977.

" 96 A se vedea: http://www.cerculpoetilor.net/Pe-malul-marei_Vasile-Alecsandri.html.

697 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri.

227

In ultimele doua strofe ale poeziei, apare aceea§i
imagistica marina, aidoma celei medievale §i in consonant cu
secvenjele poetice despre care am amintit anterior, in care
sufletul omenesc este perceput ca o mica luntre plutind pe
marea viejii:

Cu-a sale pdnzi umflate o mica luntrisoard / Pe luciul
viu al marei de vdnt se ingdna, / §i sub un cer albastru, ca
lebdda usoara, / Azi Un se legdna. // Dar vdntul crunt,
deodatd, sufldnd cu vijelie, / Schimbd a marei fafd in munfi
ingrozitori; / §i-acum sdrmana luntre pe-ntinderea pustie /
Zdrobitd, se zareste lafulgeri trecatori! 698 .

Aceea§i alegorie, receptata insa sub auspicii mai
favorabile ale vie^ii, se recunoa§te §i in poemul Iahtul (din
ciclul Margaritarele).

Acest topos marin apare cu predilecjie la Eminescu,
unde marea are, de multe ori, acelasj sens alegorie de lume a
desertaciunilor, ce „ineaca" toate idealurile sub valurile
ipocriziei §i ale indolen^ei.

E de ajuns sa ne reamintim fie §i numai poezia Dintre
sute de catarge 100 ... , dar o imagine identica intalnim §i in alte
poeme, precum Luceafarul (Cdnd valuri afla un mormdnt /
Rasar in urma valuri), Glossa 102 (Ce e vol, ca valul trece),
Scrisoarea I 10 '^ (oamenii cu inima smerita sunt ca spuma
nezarita, iar soarta oarba ca si vdntu-n valuri trece peste traiul
omenesc), Rime alegorice 104 (Corabia viepi-mi, grea de
gdnduri / De stdnca morfii risipitd-n scdnduri, / A vremei
valuri o lovesc si-o sfarma / §i se izbesc intr-insa rdnduri-
rdnduri), etc., etc.

Exemple mai numeroase vom oferi intr-un capitol
ulterior, in care vom vorbi despre confluenja operei
eminesciene cu viziunea cosmica a lui Antim §i a tradi^iei
literare romane§ti §i bizantine.

,98 Vasile Alecsandri, Poezii, antologie, pref. §i repere critice de Nicolae Manolescu, Ed.
Funda^iei Culturale Romane, Bucurejti, 1993.

699 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Iahtul.

700 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Dintre_sute_de_catarge.

701 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Luceaf%C4%83rul_%28Eminescu%29.

702 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Gloss%C4%83.

703 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Scrisoarea_I.

704 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Rime_alegorice.

228

Eminescu era un admirator al literaturii §i al limbii vechi
§i nu e de mirare ca a imprumutat teme §i motive
binecunoscute in car^ile Bisericii 705 .

Va geme de patemi / Al mdrii aspru cant... (Mai am un
singur dor 106 ): acest vers face analogia dintre cantecul
valurilor pe timp de furtuna §i freamatul „marin", patimas. -
dar §i necrujator - al lumii, in opozijie cu eu voi fi pamdnt / in
singuratate-mi .

Aceasta analogie dintre marea zbuciumata de valuri §i
lumea rascolita de patimi este insa, in cazul poe^ilor romani
amintiji anterior (§i i-am ignorat acum pe cei prepa§opti§ti,
despre care vom dezbate mai tarziu), una tipic cre§tina §i
bizantina, fiind mostenita din Vechiul Testament.

O vom intalni chiar §i la poejii no§tri moderni. §i aici
vrem sa facem precizarea, absolut esenjiala, ca inclusiv la
marii poe^i moderni, simboli§ti sau expresioni§ti, ca Blaga sau
Bacovia , acest topos acvatic nu are alte valence decat cele
ortodoxe, binecunoscute din literatura noastra veche.

Nu intalnim nicaieri in poezia romaneasca celebra tema
a evazionismului maritim din literatura occidentals, care a
facut cariera mai ales in lirica simbolista §i care, in Apus,
venea din tradijia iluminista a curiozita^ii fa^a de mirificul §i
exotismul terestru al unor coordonate geografice indepartate de
Europa.

Dimpotriva, in lirica romaneasca, fie ea romantica ori
moderna, acest topos este unul simbolic, in mod esenjial, §i nu
evazionist-exotic, se dezvolta pe un plan care i§i revendica o
legatura cu transcendenfa §i nu in planul orizontal al
geografiei terestre.

Daca la Bacovia, spre exemplu, intalnim eel mai adesea
motivul potopului, al ploilor diluviene de proporjii biblice,
ata§at de motivul central al claustrarii intr-un insuportabil

05 Eminescu adesea cumpara de la anticariate car^i vechi si cunostea cronicile bizantine
(conform acestora, spre exemplu, batalia de la Nicopole a avut loc inaintea celei de la
Rovine, asa incat nu mai putem vorbi de o „licen^a poetica" in Scrisoarea III ), precum
si cuprinsul unor volume omiletice vechi, din care transcria in caietele sale.

Ii citise pe Dosoftei si pe Varlaam si chiar se pastreaza un volum din Vie file Sfinfilor a

lui Dosoftei, adnotat de Eminescu, la Biblioteca Universitafii din Iasi, care 1-a cumparat

la cererea sa, cf. Dosoftei, Opere, op. cit., p. LXXV, iar despre Varlaam spunea ca, prin

el, Duhul Sfdnt a vorbit romdneqte, cf. G. Calinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Ed.

Hyperion, Chisinau, 1993, vol. II, p. 88.

A se vedea si vol. I din aceeasi edi^ie, p. 404-412, cu privire la multiplele lecturi ale lui

Eminescu din literatura veche.

Despre George Calinescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu.

06 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Mai_am_un_singur_dor.
707 George Bacovia: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia.

229

mormant sau infern interior, la Blaga, aceea§i tema scripturala
a diluviului revine, fara ipostaza ploilor, resimjit ca realitate
spirituals interioara, in multe poeme din volumele In marea
trecere §i Lauda somnului, in care poetul constata ca Ddinuie
ve§nic potopul. / Niciodatd nu voi ajunge / s-aduc jertfa subt
semnul inalt / al curcubeului...// In mare ramdne muntele
Ararat, / de-a pururi fund de ape, / tot mai addnc, / tot mai
pierdut / fund de ape. (Pe ape ).

Marea era §i la Blaga, ca §i la Antim §i in literatura
veche, un tablou alternativ la imaginea lumii - dupa cum
putem constata chiar din primul volum -, un simbol al
ratacirii, al pierzarii §i al neregasirii de sine, spirituale: Eu /
stau pe farm §i - sufletul mi-e dus de-acasd. / S-a piedut pe-o
cdrdruie-n nesfdr§it §i nu-§i gase§te / drumul inapoi. (La
mare 109 , din volumul Poemele luminii).

Insa contempla^ia la malul marii presupune atat
in^elegerea zadarniciei lumii §i a peregrinarilor epuizante
sufleteste, cat §i durerea incertitudinii de a nu §ti daca poate
ajunge la limanul eel lin §i mult dorit in Biserica ortodoxa: O,
voi ajunge, voi ajunge / vreodat ' pe malul / acelei mdri, pe
care azi / o simt, / dar nu o vad? (Scoica )

In acest ultim poem, Scoica, in opinia Zoei Dumitrescu-

71 7

Bu§ulenga, marea este „un simbol de adancimi ale inimii" ,
ceea ce constuie iara§i un semn identitar ortodox evident.

Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga - ne reaminte§te Mihai
Radulescu -, a discutat in mod comparativ, in studiul sau
magistral, Eminescu. Culturd §i creafie, despre prezenfa marii

~ 71 ^

§i a elementului acvatic la Eminescu, Blaga, Ion Pillat sau
Dan Botta 714 .

Pornind de la acest studiu §i de la constatarile pe
marginea dezvoltarii temei maritime in opera lui Antim,
precum §i de la sesizarea ca, in context diluvian, „el discuta
intim §i aproape cald despre izvoare §i jgheaburi, ca un Jaran

71 S

de la munte'" , acela§i exeget afirma ca atat Eminescu, cat §i

A se vedea: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/79551/Pe_ape.

709 Idem: http://poezii.t2i.info/lucian-blaga/la-mare/.

710 Idem: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/27390/Scoica.

711 Lucian Blaga, Opera poetica, cuvant inainte de Eugen Simion, prefa^a de George
Gana, edi^ie ingrijita de George Gana §i Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1995.

712 Zoe Dumitrescu-Bujulenga, Eminescu - cultura si creafie, Ed. Eminescu, Bucuresti,
1976, p. 57.

713 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat.

714 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Botta.

715 Mihai Radulescu, op. cit, p. 28.

230

Blaga „pleaca §i de la sat, dar §i din spa^iile mari" §i ca
„intocmai aceasta este concluzia §i pentru Antim Ivireanul" 716 .

Trebuie sa precizam insa ca formularea antimiana
despre inijierea potopului o secondeaza pe cea scripturala
(Fac. 7, 11; 8, 2), perspective care propune injelegerea faptului
ca lumea este creata de Dumnezeu ca un spa^iu intim pentru
om, in care el sa se simta familiar cu intreaga create iar nu
cople§it de imensitatea cosmica.

Complexul de inferioritate in faja cosmosului §i a
galaxiilor infinite, a intinderilor fara sfar§it, precum este §i
marea, e un reflex psihologic uman postlapsarial.

Insa, dupa cum observa §i Pascal, chiar §i dupa cadere,
omul nu este injosit cu totul, fragilitatea „trestiei" este
suplinita de faptul ca e „ganditoare", ca e faptura rajionala,
dupa chipul lui Dumnezeu.

Predicile ortodoxe scot in evidenja tocmai aceasta
familiaritate a creapei, iar Antim, in asemenea momente, cu
scop bine precizat, „este rustic §i gospodar" .

Insa „dincolo de chipul romantic §i de eel rural, Antim
Ivireanul ascunde faja omului duhovnicesc §i profund
traitor" 718 .

De altfel, acela§i sentiment de familiaritate cu universul,
zidit de Dumnezeu in firea §i con§tiinJa umana, este eel care ii
determina pe poe^ii romantici §i pe Eminescu §i, mai tarziu, pe
Blaga, sa fie solidari cu natura §i sa nu cunoasca trauma
apuseanului in fa^a infinitului.

Peisajele poejilor moderni sunt §i ele tot la fel de
alegorice ca §i cele ale lui Antim, in masura faptului in care ele
urmaresc reprezentarea unui peisaj §i al unui univers interior,
reliefat de mun^i, mari, codri sau izvoare, dupa cum ei au
considerat ca elementele creajiei pot sa fie purtatoarele de
cuvdnt ale modula^iilor spirituale aparjinand interiorului
propriu.

Privindu-1 pe Antim din punct de vedere strict literar, 1-
am putea numi un precursor al limbii §i literaturii noastre
moderne, in ceea ce prive§te unele tehnici anticipative §i
predilecjia pentru anumite teme literare, ce vor avea un
puternic ecou in contextul lumii moderne, cat §i sensibilitatea
deosebita pentru frumos §i pentru mare^ie imagistica.

716 Idem, p. 29.

717 Idem, p. 28.

718 Idem, p. 30.

231

Singurele stangacii ale lui Antim Jin mai degraba de
instabilitatea limbii inse§i, de insuficienta ei dezvoltare ca
limba culta, la acea vreme, autorul neputand dispune - precum
in greaca sau in slavona - de un material lingvistic §lefuit de
un indelungat §i vast exercijiu scriptic.

Cred ca incepem sa ne facem o idee destul de conturata
despre faptul ca poezia literaturii noastre vechi nu sta nu
numai in textele versificate, ci §i in versurile fdrd rimd §i in
nucleele lirice de o mare for^a plastica §i expresiva conjinute
in proza medievala.

Valoarea literara remarcabila a Didahiilor Sfantului
Antim, de§i publicate inca din anul 1886, a fost remarcata, cu
adevarat, in exegeze ample §i serioase, de abia in ultima
jumatate a secolului XX, avand de depa§it prejudeca^i multiple
in legatura cu lipsa de originalitate sau de asumare auctoriala,
precum §i lipsa intenliei estetice.

Preconcepjii de care se loveste, de altfel, toata literatura
noastra veche §i, cu precadere, cea religioasa.

Noi am remarcat insa ca bogajia stilistica, rafinamentul
retoric, frumusejea plastica, abisul simbolic se nasc dintr-o
concepjie, cea cre§tina, care innobileaza materia §i pamantul,
pe care il contempla in oglinda transfigurarii sale finale, a
imbracarii in odajdiile sale ve§nice, a transcenderii acestei
condi^ii umile de acum.

De aici vine izvorul de entuziasm pentru frumusejea
lumii, pentru splendoarea cerului, a pamantului §i a marii.

Mai amintim ca, in studiul sau despre Antim, din 1971,
Eugen Negrici facea o remarcabila observajie: „istoria
literaturii noastre, fara sa-§i indeplineasca programul complet
de valorificare, s-a cuprins de un estetism prematur. Mari
tentative artistice au ramas neabsorbite, opere de o valoare
autentica au ramas neobservate, de§i receptarea lor nu solicita

71 Q

abandonarea principiului estetic" .

Consideram ca fragmentele selectate din didahiile
antimiene sunt in ele insele un discurs mai mult decat elocvent
in apararea virtu^ilor estetice §i literare ale acestor pagini sacre.

Pentru ca demersul nostru sa fie inca §i mai bine
receptat, vom transpune insa in versuri alte cateva pasaje din
omiletica antimiana, renunjand la grafia arhaizanta:

Luna, stdpdna marii

719 Eugen Negrici, Antim Ivireanul..., op. cit, p. 256.

232

Multefeluri de vrednicii,

stdpdniri siputeri

daufilosofii

sd aibd lima.

§i intdi zic cum cd luna este

podoaba nopfii,

asemdndtoare soarelui

si stdpdna mdrii... 120

Icoana Maicii Domnului

Aleasd este, cu adevdrat,

j 721

ca soarele

pentru cd este incununatd

cu toate razele darurilor dumnezeiesti

si strdluceste mat vdrtos

decdt celelalte lumini ale cerului.

Aleasd este

sifrumoasd ca luna

pentru cd,

cu lumina sfinfeniei,

stinge celelalte stele

si pentru marea

si minunata strdlucire

de toate sireagurile stelelor

celor de taind

se cinsteste,

ca o Impdrdteasd.

Aleasd este

ca revdrsatul zorilor ' ,

pentru cd ea a gonit noaptea

si toatd intunericimea pdcatului

si a adus in lume

Ziua cea purtdtoare de viafd.

720
721

Antim Ivireanul, Opere, p. 59.
Cf. Cant. 6, 10 sau Apoc. 12, 1.

722 C/ Cant. 6, 10.

723 Ibidem.

233

Aleasa este,

724

ca este izvor

care

cu curgerile cerestilor bundtdfi [virtu^i]

adapd Sfdnta Bisericd

si tot sufletul crestinesc.

Aleasa este,

ca este chiparos

care cu indlfimea covdrseste cerurile

sipentru mirosul eel din fire

s-a ardtat departe

de toatd striedciunea.

Aleasa este,

ca este crin 726 ,

ca mdcar de a si ndscut

intre mdrdcinii

nenorocirii celei de obste,

iard nu si-apierdut niciodatd

podoaba albiciunii.

Aleasa este,

727

ca este nor
care n-a ispitit
nicio greime a pdcatului.

Aleasa este,

pentru ca este Fecioard

mai inainte de nastere,

Fecioard in nastere,

Fecioard si dupd nastere

si este o addncime
neperceputd a bundtdfilor

si o icoand insuflefitd
afrumusefilor celor ceresti.

724 Cf. Cant. A, 15.

725 C/ Cant. 1, 16.

726 Cf. Cant. 2,2.

727 Cf. Is. 19,1.

728 Cf. Cant. 4, 12.

Este o grddind incuiatd

-728

234

dintru care a iesit
floarea cea nevestejitd,
si fdntdnd pecetluitd

dintru care a curs
izvorul viefii, Hristos 73 °

Logodna sufletului cu Mirele sdu

Cu podoabe defapte bune

logodnica cheamd cdtre sine

pe iubitul Mire

zicdnd:

patul inimii mele

infrumusefat este

cuflorile doririlor dumnezeiesti

si casa mea este

cu lemnele cele mirositoare

si nestricate ale

facerilor de bine

intemeiatd.

Cape acest sdlas

si Mirele bucuros sepleaca

si ramdne acolo pdna cdnd

trece ziua

si umbra se pleaca

Nagterea Domnului

§i Fecioara a nascutpe Fiul sdu

Cel Intdi Ndscut

si L-a infdsatpe Ddnsul

si L-apus in iesle,

pentru cd nu aveau ei loc in casa.

Cd ce este mai minunat

729 Ibidem.
30 Antim Ivireanul, Opere, op. cit. p. 19-21.

731 Idem, p. 113.

235

decdt

a zdcea in iesle

Domnul tuturor?

§i nufu Lui alt loc in lume?

Ce este mai minunat

decdt o mdrire ca aceasta,

sdfie aruncat

la locul dobitoacelor?

§i pentru ca vad ingerii

pe Domnul cerurilor,

aruncat in gunoaie,

cdnta: mdrire lui Dumnezeu,

Celui din indlfime! /.../

Ca erape la miezul iernii,

cdnd pdmdntul si apele

sunt inghefate de ger

si de vdnturile cele red;

si Fecioara tdndrd si rusinoasd,

care nici din casa

nu era obisnuita a iesi,

si, fiind aproape de a naste,

purcede pe o cale grea

si cu anevoie ca aceasta.

§i, apropiindu-se de Betleem,

doara s-arfi gasit

vreo casa cuvioasd,

ca sa nasca

Fecioara aceasta intr-insa,

iar insusi

Iubitorul de saracie, Domnul,

apoftit

intr-o cosare smerita,

ca sa Se nasca.

§i era noapte,

care noapte

era mai luminata decdt soarele,

intru care a rasarit

Soarele Dreptafii.

236

Fdcdndu-si noaptea

calea sajumdtate,

iesit-a aici,

in lumina aceasta a noastrd,

ca un Mire

din cdmara Sa;

iesit-a, zic,

nddejdea tuturor vecilor,

bucuria Ingerilor,

mdntuirea neamurilor,

scularea celor morfi,

izvorul milei,

rdddcina viefii.

Iesit-a Cuvdntul Tatdlui,

cu trup imbrdcat,

din trupul Fecioarei;

iesit-a gol,

pentru ca sa ne imbrace pre noi,

sdrac,

ca sa ne imbogdfeascd,

smerit

ca sa ne inalfe la cer,

ca un Prune,

ca sa nefaedpre noi desdvdrsifi

si sa ne dea noud

bucuria cea vesnicd.

Precum cdldura soarelui
trage aburul de pe pdmdnt,

in sus

si de acolo sdpogoard roud

si face pdmdntul

de rodeste si sa veseleste,

asa si preacuratul

sdngele Fecioarei,

cu puterea Sfdntului Duh,

zdmislindu-se,

s-afdeut trupul Domnului Hristos,

Care iesindla lumina,

ca Cel ce este
Lumina cea adevdratd.

237

minunat-a veselit
tot neamul omenesc;

si nascdndu-L,
L-afdcut maifrumos

decdt arfifost infrumusefat
cu totfelul de daruri.

Cd El este izvorul darurilor.

Far ' de nici o stricdciune

a fecioriei sale

si far ' de nici o simfire de durere

a stralucit in lume

acest Sfdnt Prune. /.../

Cd Pruncul acesta,

care se vdrguleste in iesle,

de ne vom ridica ochii

credinfei noastre

II vom cunoaste

facdnd tunete sifulgere in nori

si pe cer

umbletul stelelor rdnduind,

soarele si luna

de raze umpldndu-le

si miscarea cerului indreptdnd

si toata greimea lumii

Acest Prune infasat

o cdrmuieste.

Cine este Acela asa mic si asa mare,

asa smerit si asa inalt,

cat in iesle zacdnd,

in cer cu glasuri

ingeresti Se mareste?

Cd ce este mai mic si mai smerit

decdt a se naste in iesle,

care loc nu este al oamenilor,

ci al dobitoacelor?

732 A Preacuratei Fecioare Maria.

238

§i ce este mai mare

si mai inalt

decdt tot intru aceasta nastere,

pamdntul cu mare lumina

a straluci

si mulfimea ostilor cere§ti a cdnta

§i cetele Ingerilor

a se veseli cdntdnd:

„Marire luiDumnezeu

intru cei de sus"?

§i umpldnd vazduhul de glasuri

dulci §i mdngdioase,

cdnd, de la inceputul lumii,

s-au mai auzit,

la na§terea vreunui om,

glasuri si cdntari ingeresti?

Rdstignirea Domnului

Hristos atata dorea

de paharul acesta a-1 bea,

cat acea pu^ina vreme

ce mai era

sa treaca pana a-1 bea

Ii parea

ca sunt mii de ani.

Caci cu setea

acestui pahar se lucra

mantuirea sufletelor omene§ti,

rascumpararea lumii,

stricarea puterii diavolului,

inmul^irea credin^ii,

iertaciunea pacatelor

§i slobozirea sufletelor.

§i atata se bucura
de acestea.

733

Antim Ivireanul, Opere, p. 195-197, 199-200.

239

cat in locul bucuriei ce era

inaintea Lui,

rabda

Crucea de-L muncea

§i bataile de-L caznea

§i spinii de-L incrunta

§i durorile sufletului de-L chinuia,

de care chinuri asuda

sudorile cele crunte,

negandind

nimica de ru§ine.

Ca de a parut lui Iacov

pmin 7 ani
a sluji pentru Rahila,

logodnica lui,

de dragostea ce avea

catre dansa,

dar unui Iubitor

mare ca Acesta,

cum nu i-ar fi parut

purine muncile §i caznele,

cu care iubita Lui logodnica

o rascumpara

§i o curajea

pe dansa cu scaldarea

nepre^uitului Sau Sange

§i foarte frumoasa,

far ' de nici o hula
§i intinaciune

r~ 734

ojacea

Luceafdrul

Pacatul eel dintdi §i mai mare

decdt toate pacatele este mdndria,

pe care o a izvodit

§i a nascut singur Satana,

734 Idem, p. 13-14.

240

care era inger si

se numea Luceafar,

pentru multa lumina ce avea;

care mdndrie l-a surpat

si l-a pogordt,

cu toata ceata lui,

intru cele mai dejos

prapastii ale Iadului.

§i dintr-atdta lumina ce avea

s-aufacut decdt toate negrelele

si decdt toate intunericile

mai negru §i mai intunecat

si are sa se osdndeasca

in veci nesfdrsifi,

pentru cd nu are tdmdduiald,

nici vindecare rana lui,
cdfiind duh, nu are pocdinfd.

§i cu acest pdcat al mdndriei,

pentru multa lui invidie,

a inselat si pe ticdlosul Adam,

de l-a surpat din cinstea lui

si l-a dus la moarte

si l-a pogordt sipe ddnsul in lad.

§i precum pacatul mdndriei

a avut putere

de a pogordt pe Luceafar,

pdna la cele mai dejos

prapastii ale Iadului,

asa si bunatatea smereniei are

mai multa putere

decdt mdndria;

cd afacutpe insusi Dumnezeu,

Care este Facatorul Luceafarului

si S-aplecat atdta,

cat a lasat cerurile
si toata slava si lauda

241

ce avea de la toate Puterile Ceresti,

de S-a pogordt pe pamdnt

si S-aufdcut Om

si S-a smerit pdnd la moarte,

dupd cum zice Fericitul Pavel,

moarte pe Cruce;

si S-a pogordt si pdnd la lad

de a scospe Adam,

cu tot neamul lui

si l-a suit impreund cu Ddnsul la cer,

unde a fast si mai inainte.

Iar Luceafarul n-a putut sd se mai suie,
cdci il atdrna pdcatul injos.

Cdpdcatul sd aseamdnd pietrei

si cautd sd meargd

la maica ei, in pamdnt,

de unde si este.

Iar bundtatea [virtutea] se aseamdnd facului

si este sd meargd sus,

in vdzduh, unde-i este matca,

cd Dumnezeu este foe mistuitor
si para defoc sub fire,
precum L-a vdzut Proorocul Hie

Cetatea cu 12 u§i

Pocdinfa aceasta este

cetatea cea minunatd

in patru cornuri,

care avea 12 usi:

3 spre rdsdrit,

3 spre miazdnoapte,

3 spre amiazazi

si 3 spre apus,

735 Idem, p. 49.

242

pentru ca sdpoatd

intra printr-insele tofi,

si cei mici si cei mari,

bdtrdnii si tinerii

sifiecare dupd rdnduiala sa

si dupd vdrsta sa:

prin cele dinspre rdsdrit

sa intre cei tineri

ca cei ce sunt la rdsdritul viefii;

prin cele dinspre amiazd

sa intre bdrbafii

care sa afld la

mijlocul vdrstei;

prin cele dinspre amiazdnoapte

cei bdtrdni,

cdrora le este

sdngele rece

si albiciunea zdpezii

o fin in barbd;

si prin cele dinspre apus

sa intre,

fdrd de nicio dezndddjduire,

cei ce sunt

la sfdrsitul viefii

si au amdndoud picioarele in groapd
si sufletul in buze,

cdrora milostivirea lui Dumnezeu
le va primi pocdinfa 736 .

736 Idem, p. 220.

243

Divanul sau poezia judecatii

Tofi vom sta defafd la Divanul lui Hristos,
Rom. 14, 10-Biblial688.

De ce, atunci, sepune intrebarea, nu i-a invd fat Hristos
pe Platon sipe Pitagora? Pentru ca mintea lui Petru era
cu mult mai filosofica decdt minfile acelora.

Sfantul loan Gura de Aur, Comentariu la „Faptele

Sfinfilor Apostoli "

737

Caracterul liric §i poetic al Divanului §i, mai cu seama,
al Istoriei ieroglifice, nu mai sunt nicio noutate pentru
con§tiinJa critica §i literara romaneasca.

Mai inainte insa de a vorbi despre caracterul poetic al
Divanului, este absolut necesar sa facem o scurta prezentare a
caitii, a ceea ce reprezinta ea in peisajul literaturii §i al culturii
romane.

Aceasta introducere ni se pare esenjiala, pentru a
specifica ambientul cugetarii cantemirene §i a nu lasa
exemplele de poeticitate, pe care le vom selecta din text, sa
pluteasca asemenea unor insule de semnifica^ie pe o mare de
obscuritate.

Titlul caitii, Divanul sau gdlceava infeleptului cu lumea
sau giudeful sufletului cu trupul, trimite dintru inceput la doua
mari aspecte, tradn;ionale, ale cre§tinismului: conceptul
eshatologic de Judecatd, a carei avanpremiera o reprezinta
judecarea pacatelor §i a patimilor lumii acesteia incepand inca
in veacul de acum, de catre mintea omului infelept, adica sfdnt,
§i polemica impotriva ispitirii sau razboiul cu gandurile, razboi

37 Cf. St. John Chrysostom, Homilies on the Acts of the Apostles, translated, with notes
and indices, by Rev. J. Walker and Rev. J. Sheppard, revised, with notes, by George B.
Stephens, in NPNF I, vol. 11, ed. de Phlip Schaff, ed. comput, Sage Software Albany,
USA, v. 01, 1996.

Pentru cei care definesc tradi^ia religioasa ortodoxa ca fiind platonica si neoplatonica,

ar trebui, poate, revazute invectivele pe care nu o data Sfin^ii Paring ai Bisericii le-au

indreptat impotriva lui Platon si a filosofilor antici.

De obicei, se citeaza numai acele surse sau fragmente in care este laudata ini^iativa lor

filosofica, mai presus de ideologia idolatra a epocii lor, dar se ignora criticile dure la

adresa acestora.

Sfantul loan Gura de Aur, spre exempu, are vorbe grele in ce-1 priveste pe Platon, pe

care il considera mai prost decdt o mused, pentru ca sus^inea metempsihoza - pe care si-

o insusise, de altfel, direct sau indirect, din filosofia budista.

244

duhovnicesc a carui tactica este foarte greu de deprins, care
cere multa asceza dureroasa, §i care este expusa in foarte multe
din cardie patristice §i isihaste, de larga circulate in Jara
Romaneasca §i Moldova.

Decriptarea noastra merge in sensul clasic-tradi^ional
pentru ca nimic din interiorul caitii nu ne va lasa vreo clipa sa
suspectam ca ar putea fi vorba de un filosof in sensul modern
al cuvantului, de un un gdnditor nelini§tit, dilematic, sfa§iat in
constiin^a sa.

Remarca pe care o va face §i Constantin Noica (Pagini
despre sufletul romdnesc), cu privire la Invdfdturi §i Divan,
cardie formativ-filosofice compuse de mireni pentru mireni,
ale medievalitajii romane§ti.

Prefaja sau foaia introductiva precizeaza faptul ca este o
carte intocmitd din Vechiul si Noul Testament, fiind Antioh
Cantemir domnitor al Moldovei §i P.S. Sava Mitropolit al
Sucevei §i Moldovei.

Autorul a reu§it sa-§i tipareasca lucrarea la Ia§i in 1698,
imprimarea revenind ieromonahului Atanasie §i monahului
Dionisie.

Divanul lui Dimitrie Cantemir ni se pare a fi o carte
parenetica, care face apologia virUuilor ortodoxe capabile sa-1
conduca pe om la indumnezeirea §i mantuirea sa, la fel ca §i
Invdfdturile lui Neagoe Basarab.

Numai ca opera aceasta a lui Cantemir a fost conceputa
sub o forma aparte, ca o parabola sau o alegorie, fapt care nu
este inedit pentru domnitorul carturar, intrucat va apela la
aceeasj strategic §i in cazul Istoriei ieroglifice (1705).

Motivate, in ambele cazuri, nu \m numai de
literaturitate . Istoria ieroglifica urmarea sa camufleze
oarecum identitatea personajelor istorice autentice, implicate
in roman.

In ceea ce priveste Divanul, dedicat de Dimitrie
Cantemir fratelui sau, Antioh, cartea era una de pova^a, de
inva^atura la adresa aceluia, conceputa insa sub aceasta forma
alegorica, a unui dialog intre injelept §i lume, pentru a evita
umilirea lui Antioh, fratele sau mai mare §i domnul Moldovei,
formula care, in acela§i timp, ii §i oferea prilejul unei
desfa§urari intelectuale ofensive.

Literatura romana veche a indragit pareneza §i in relativ
scurt timp, a format o tradijie.

38 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Cantemir.

245

Dupa Neagoe Basarab, care ne-a lasat prima opera
romaneasca de acest gen §i o capodopera din punct de vedere
literar, au compus pareneze Matei al Mirelor, scriind in versuri
grecesti Sfaturi cdtre Alexandru Mas, Mitropolitul Kievului,
Petru Movila ~ , care §i-a dedicat lucrarea fratelui sau §i
domnitorul Moldovei, Moise Movila 740 , §i Antim Ivireanul,
care, ceva mai tarziu decat Cantemir, a scris o pareneza tot in
versuri grece§ti (ca si Matei al Mirelor) pentru §tefan

"J A 1

Cantacuzino , domnitorul Jarii Romane§ti.

Autorii amintiji de noi scriau insa avand o incontestabila
autoritate paterna sau eclesiala. Dimitrie Cantemir nu
dispunea insa nici de una, nici de cealalta, in raport cu fratele
sau.

Urmarind discujiile despre identificarea unui model
compozijional tripartit, Mihai Moraru propune o alta
direcjie, descoperind in Divan intenjia unei replici mirene§ti
data de Cantemir Dioptrei aparjinand starejului ucrainian
Vitalie de la Dubna (inceputul secolului al XVII-lea, lucrare
distincta de cea bizantina §i omonima, din 1095, a lui Filip
Solitarul, in care s-a identificat gre§it o sursa a Divanului),

HA 'l

care a circulat la noi in slavona §i in traduceri romane§ti

Ar putea sa fie in acela§i timp o replica data lui Vitalie
§i tradi^iei parenetice. Ii statea in fire lui Cantemir sa dea
replici pe mai multe planuri deodata, inclusiv literare - dupa
cum ne convinge cu prisosinja Istoria ieroglifica , dar §i
insa§i tematica generoasa a operei cantemirene.

Oricum, Cantemir avea ceva de demonstrat. §i nu numai
faja de culturd, avea §i un frate mai mare de convins, Antioh -
mai slab inzestrat intelectual -, in favoarea caraia a renunjat o
data la tron, pentru ca mai tarziu rela^iile dintre cei doi sa se
raceasca (ne releva §i Istoria ieroglifica).

Dupa cum remarca §i Dan Horia Mazilu, „lista surselor,
nemijlocite §i mijlocite, este foarte lunga: Gulistan 144 al
persanului Al Saadi , Divanul lui Hafiz , Istoriile lui

HAH

Herodot , unele dispute din multele care mobileaza literatura

739 Idem

740 Idem

741 Idem

742 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Movil%C4%83.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moise_Movil%C4%83.

http : //ro . wikipedia . org/wiki/% C 5 % 9Etef an_C antacuzino .

http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai-moraru/.
Cf. Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit., p. 189-196.
A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Gulistan_of_Sa%27di.

745 Idem

746 Idem

747 Idem

http://en.wikipedia.org/wiki/Saadi_%28poet%29.

http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Herodot.

246

europeana, Dioptra lui Vitalie de Dubna, Personificdrile lui
Nicetas Choniates in prelucrarea lui Grigorie Palamas ,
Mdrgdritarele lui loan Chrisostom , Scara lui loan
Klimax , Sfdnta Scripturd in latine§te (sau un Thesaurus
biblicus ), Viola si petrecerea svinfilor a mitropolitului

l ~l CO

Dosoftei , Alixandriia populara (dar §i Historia Alexandri

<-j CA

Magni a lui Quintus Curtius Ruffus ), Istoria surpdrii Troiei,
Viata Sfinplor Varlaam si Ioasaf 55 , Venatio scientiarum de J.
B. Van Helmont 756 , deschis (de vreme ce nu se teme sa
traduca, in a treia parte a carjii sale, lucrarea antitrinitarianului
Andreas Wissowatius , Stimuli virtutem, fraena
peccatorum ), subtil chiar (caci §tie, pe urma lui Vitruvius, a

'yen

medievalilor - din Liber divinorum operum - §i a lui
Leonardo da Vinci 760 , poate -, forma numarului sacru ce
inscrie, in cere, perfecjiunea micro §i macrocosmica), solid
a§ezat pe temeiurile unei cugetari ortodoxe, careia ii va arata
statornicie toata via^a.

Cantemir a fost [...] un ganditor ortodox (un mistic - ar
zice apusenii), care a refuzat, insa, asceza [prin ascezd D. H.
Mazilu subin^elege aici asceza in mdndstire, pentru ca mistic
ortodox care sa refuze asceza nu exista - afirmatia porneste, de
fapt, de la Virgil Candea. Asceza ortodoxa e intotdeauna
dubla: interioara/mentala §i fizica - a doua poate sa lipseasca,

http://en.wikipedia.org/wiki/Niketas_Choniates.
http : //to . wikipedi a. org/wiki/Gri gore_P al amas .
http://www.ioanguradeaur.ro/.
http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul.

748 Idem

749 Idem

750 Idem

751 Idem

752 Pentru download:

http://books. google. ro/books?id=v_JbAAAAQAAJ&printsec=frontcover&dq=Thesauru
s+bibhcus&source=bl&ots=0WvOTwtRC2&sig=ZnCDoBPx89-
167KMXmx7tBjEsDE&hl=ro&ei=s9rnS7ynFNOcOM_0taUE&sa=X&oi=book_result
&ct=result&resnum=l&ved=0CBYQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false.

753 A se vedea:

http://ro.wikisource.org/wiki/Din_Via%C5%A3a_%C5%9Fi_petrecerea_svin%C5%A3
ilor.

754 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Quintus_Curtius_Rufus.

755 In format audio, in editarea noastra:

1 . http://www.trilulilu.ro/bastrix/00c4ad24162594;

2. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9ba4e00e76b302;

3. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9f6bf85e0f26dd.

56 A se vedea: http://www.spiritus-temporis.com/jan-baptist-van-helmont/.

757 Idem: http://fr.wikipedia.org/wiki/Andreas_Wissowatius.

758 In latina: Stimularea virtutii, frana pacatosilor.

59 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hildegard_von_Bingen.
760 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci.

247

in anumite condign - nn;eleasa fiind ca un suport al celei dintai
-, dar prima niciodata] . [...]

Divanul... este, in aceea§i vreme, cartea unui autor
curajos, caci, a§a cum a fost propusa cititorilor, cu text paralel
in romana §i greaca, ea era destinata nu doar compatrio^ilor, ci
§i unui foarte savant mediu al Europei de rasarit.

Era, putem spune acest lucru, un soi de tezd de doctorat
difuzata in vederea unei susjineri publice" 761 .

Autorul i§i nume§te cartea a tinereielor mele intdia
ndscutd roadd sau a osteninfii mele rdsddire si odrdslire ca un
de floricele mdnuncheas, pentru miroseala [inmiresmarea]
voievodului 762 .

Dedicajia catre Antioh dovedeste ca Ortodoxia,
reflectata in mentalitatea autorului, nu era refractard fa^a de
descoperirile §tihnifice, ci §tia sa se le insu§easca §i sa le
incadreze in viziunea sa asupra lumii.

Dimitrie Cantemir preia aici teoria despre polii §i axa
pamantului §i o transforma intr-o pilda duhovnicesca.

Autorul este cu totul relaxat in privinja comparajiilor
sale, fara sa-i treaca prin cap ca s-ar putea transforma cumva
intr-un nou Galileo Galilei 763 , imparta§ind soarta aceluia.

La fel procedeaza §i Antim Ivireanul, comparand pacatul
Sfantului Petru, de a se lepada de Hristos de trei ori, cu petele
de pe soare care se pot vedea numai prin telescop (prin
ocheane, zice el), sau scriind despre magnetism §i gravitate,
flux §i reflux, etc., in dedicajia din Noul Testament de la
Bucure§ti, 1703 (Intoarce-se pururea magnitul cdtre polus;
zboard spre indlfime focul; pleacd-se in sdnul pamantului
piatra; aleargd apele in brafele mdrii... 164 ) ori in prefaja la
Viefile Paralele a lui Plutarh (chihlimbarul cu o usoard frecare
indatd-si dezveleste putere naturald atractivd... 765 ).

Dimitrie Cantemir introduce formule §tiinjifice in
discursul sau fara probleme, ca §i evocarea lui Thales
filosoful 766 , printre citate din Psaltire, Ecclesiast, Pilde,

Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Un print a l literelor, op. cit, p. 12.
Dimitrie Cantemir, Divanul sau gdlceava infeleptului cu lumea sau giudeful
sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii grecesti, comentarii si glosar de
Virgil Candea, postfa^a si bibliografie de Alexandra Du^u, Ed. Minerva, Bucuresti,
1990, p. 11- 12.

763 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei.

764 Antim Ivireanu, Opere, op. cit., p. 406.

765 Idem, p. 409.

766 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Thales_din_Milet.

248

Cartea Esterei, Cdntarea cdntdrilor §i alte carji din canonul
biblic.

Insa aceasta este o practica veche in apologetica
ortodoxa, care nu poate provoca uimire decat celor care sunt
intoxica^i fie de mistificarile ateist-comuniste din veacul
trecut, fie de o viziune scolastica asupra §tiinjei §i religiei, ce
opereaza cu dihotomii multiple §i separajii categorice la nivel
teoretic, dar care au fost §i raman straine atmosferei autentic
ortodoxe de cugetare.

In Carte cdtre cetitoriu, avem ceea ce in literatura se
nume§te topos, §i anume obiceiul din tradi^ia ortodoxa §i
romaneasca de a considera cartea sau predica drept o masa
intinsa ascultatorilor.

Dimitrie Cantemir folose§te aici o metaford care e de
fapt o pilda bisericeasca de origine neotestamentara. Am mai
vorbit cu privire la acest subiect, in cartea noastra despre
Antim Ivireanul 767 .

Pilda biblica este cea a inmultirii painilor §i pe§tilor.

Hristos intindea masa §i pentru suflet, §i pentru trup,
hranind mul^imile mai intai duhovnice§te.

De aceea s-a pastrat in tradi^ia bizantina aceasta
imagine, de a chema oamenii la un banchet (altul decat eel
platonician), la o petrecere spirituala, care a §i devenit un
simbol foarte iubit §i intrebuinjat de ierarhii §i carturarii
romani.

II folosesc §i contemporanii lui Cantemir, frajii Radu §i
§erban Greceanu in prefa^a traducerii Mdrgdritarelor
hrisostomice, cat §i Antim in omiliile sale.

Calinescu identifica insa cea mai apropiata sursa in
Banchetul lui Platon , a carui „forma otomana" ar
reprezenta-o Divanul 769 .

A§a incat, dupa heretisirea tradi^ionala, cele trei cdrji
(capitole mari) ale operei cantemirene sunt intruchipate ca trei

771

mescioare intinse cititorului, spre a sufletului dulce gustare

In acela§i timp, sunt §i trei luminoase §i neprdvuite
oglinde , in care eel care cite§te trebuie sa cuprinda

767 Idem:

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a-
paradisulm-via%c8%9ba-%c8%99i-opera-20 1 0/.

68 Cateva amanunte: http://ro.wikipedia.org/wiki/Banchetul_%28Platon%29.

69 G. Calinescu, Is toria..., op. cit., p. 37.

770 Salutarea.

771 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 13.

772 Ibidem.

249

reflectarea adevaralui intreg despre sine §i despre univers §i
lume.

Conjugalitatea sensurilor reflectarii §i refleciiei
reprezinta un perpetuum al gandirii filosofice romanesti.

Cele trei capitole urmaresc sa reproduca in ochii
cetitorului (singularul il putem interpreta fie literal, fie
metonimic) tentajiile lumii §i virtu^ile sufletului.

Conjinuturile celor trei tratajei (caiti, capitole),
precizate de autor, ne lumineaza dintru inceput in privinja
intenjiilor sale.

„Tanarul carturar i§i constraieste cartea incepand cu o
galceava, continuand cu maxime comentate §i terminand cu o
expunere pe puncte ce este mai pu^in sistematica decat s-ar fi
dont" 773 .

Cartea sa este o scara (avand ca posibil model ideal

HI A

Scara Sfantului loan Climax ) cu trei trepte, urmarind un
scop formativ pentru lectorul/lectorii ei, care uzeaza de trepte
literare, prnind de la o structura dramatico-retorica spre o
expunere pur retorica §i sapienjiala §i ajungand la
sistematizarea discursului.

Nivelul de la care porne§te este semnificativ pentru noi,
pentru ca acesta este treapta de jos, a celui neinijiat, care poate
sa aiba inten^ii bune §i virtuji latente, §i caruia i se infa^i§eaza
ceea ce isihasmul nume§te razboiul gandurilor, adica
muljimea ispitelor care i se intind omului in aceasta etapa a
existen^ei sale (ale lumii, adica a trupului, nebunii si rele,
sufletului stricdtoare si de tot omordtoare pofte ) §i
raspunsul pe care acesta, daca este injelept, trebuie sa-1 ofere
lumii, spre respingerea ispitirilor ei.

Se incepe a§adar nu de la om, nu de la pregatirea lui
teoreticd, ci de la situa^ia practica, de la contextul existential
concret. Omul are in fa^a panorama lumii (panorama
desertdciunilor, cum avea sa-1 subintituleze Eminescu poemul
epopeic Memento mori) §i autorul purcede la examinarea
acestei realitaji. Ne situam a§adar, pentru inceput, in mijlocul
unei operajii mentale de exfoliere a exponatelor realita^ii,
pentru a face §i a pronun^a judecata intre aparenfa §i esenfa.
Anatomia realita^ii va fi deci subiectul carpi intai.

Treapta a doua ii ofera celui care a invajat sa citeasca
literele lumii confirmarea §i inaintarea in in^elepciune care

Alexandru Duju, Postfafa la: Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 381.

Scararul.

Alexandru Du^u, Postfafa la: Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 381.

250

vine de la martori si marturii 776 , prin care el se intare§te in
virtute.

Pentru ca, in a treia parte, prin ascultarea de
dumnadzaiestile porunci , §i sufletul §i trupul sa fie condu§i
pe calea mantuirii §i a intrarii in ve§nicie.

In opinia lui Virgil Candea, structura tripartita „este pur
formala: substanta operei este consumata in Cartea I; Cartea a
Il-a este numai suma sholiilor la cea dintai (ea putea fi
imprimata la fel de bine ca note in subpagina); iar Cartea a III-
a este un imprumut strain, traducerea lucrarii lui Andrea
Wissowatius: Stimuli virtutum ac fraena peccatorum,
Amstaelodami, 1682 - scriere evident independents de
Divanul, careia i se atribuie functia de conciliere a unor teze
impacate de fapt inca de la sfarsitul primei parti. Autorul a
urmarit deci structura teza-antiteza-sinteza. [...] Piesa
principals ramane Cartea I" .

In afara de cele trei mese, autorul intinde cititorului §i
doua pahara, pahare adica, din care acesta sa-§i aleaga: fie
pdharul viefii, care, de§i e nedragastos pre denafara, acesta
viajd drege , dupa cum semnaleaza Evanghelia (Mt. 26, 27,
Mc. 14, 23, Lc. 22, 20, 1 Cor. 10, 4), fie pdharul morfii, asupra
caraia tot Scriptura Sfdntd avertizeaza ca e plin de otrava, de§i
are pldcutd poleiald ' (Ier. 25, 16; 25, 15-16, Ps. 106, 27; 10,
6; 74, 8,Apoc. 16, 19; 14, 10).

Referinjele scripturale oferite de autor sunt luxuriante
pentru o carte pur filosoficd.

Celor doua pahare simbolice le corespund alte doua
mese simbolice, masa necurdfiii §i masa curdfiii.

Pe mese se afla tot niamul depoamd: iaste poama viefii,
iaste poama morfii, iaste pdinea viefii, iaste pdinea morfii -
care vii vrea, acelea vei mdnca

Cantemir semneaza acest cuvant catre cititor astfel:

Voitoriu-fi de bine, loan Dimitrie, Constantin-Voievoda,
indicandu-ne - ni se pare noua - intenjia de adresare catre o

776 Ibidem.

777 Ibidem.

78 Virgil Candea, in Studiu introductiv la: Dimitrie Cantemir, Divanul, EPL, Bucuresti,
1969, p. X-XI.

779 ^4 drege inseamna apotrivi la gust. Se dregeau mancarurile sau bauturile. Dregdtorie
insemna treapta sau demnitatea potrivita. Iar a drege viafa inseamna a o potrivi dupa
gustul vietii vesnice, a-i adauga ingredientele care sa o faca proprie pentru gustul si
frumuse^ea eternita^ii.

780 Dimitrie Cantemir, Divanul, ed. 1990, op. cit., p. 14.
781 Idem, p. 15

251

persoana precisa, de§i se poate deduce, daca dore§te cineva, §i
un sens colectiv al pronumelui la persoana a Il-a singular.

Ramanem insa la parerea ca lucrarea ii era dedicata in
principal lui Antioh.

Acesta era indemnat sa nu se opreasca numai la ledum,
ci sa atinga §i nivelul practic al ascezei duhovnice§ti:

Acestea dam cercdnd, citind si ispitind, nu numai cu
citiala sa ramdi, ca pdnd nu le vii duce la praxes, folosinfe nu-
i, precum frumos Svdntul adevereste, Grigorie ...

Ceea ce ne conduce §i la alte concluzii. Prima este ca
Dimitrie Cantemir nu putea indemna la implinirea acestor
nevoinje ascetice §i nici nu §i-ar fi dat osteneala sa le descrie
cu atata rigoare §i efort, daca nu credea in ele §i daca nu le
verificase el insu§i, macar in parte, exersandu-le.

De altfel, practica privegherilor de noapte, spre
exemplu, este confesata §i mult mai tarziu, de poezia
pa§optista.

De aceea, nu sunt de acord cu presupunerea mai veche a
lui Virgil Candea, aceea ca „nu suntem in fata roadelor unor
meditatii pioase, a rezultatelor zbuciumului launtric sau a
cautarilor unui tanar chinuit de problemele vietii morale"

Prezumtia aceasta incearca sa acomodeze, ca si in cazul
lui Neagoe Basarab, o biografie desfasurata intr-o epoca si un
climat zbuciumat cu imaginea noastra tabloidizata despre
asceza si sfintenie.

Nu cred ca putem face afirmatii atat de categorice si
definitive asupra preocuparilor morale si a vietii launtrice
acestor personaje istorice, exclusiv pe temeiuri
circumstantiale, si consider ca e nevoie sa lasam loc unor
interpretari mai nuantate.

De asemenea, nu sunt de acord nici cu certificarea
impresiei, de catre Virgil Candea, ca ar exista o conciliere intre
Intelept si Lume.

Personal, nu pot sa ma hotarasc cdnd sau unde ar avea
loc aceasta conciliere si in ce ar consta ea.

Argumentul asa-numitei concilieri e dinamitabil, pentru
ca in citatul oferit de Candea nu vedem precizata decat aceeasi
idee centrala a cartii, de supunere a lumii si instrumentare a ei
spre mantuire: de va putea cineva cu intriagd intelepciune si
cu bund socotiala, in lume fund, pe lume sa chivernisasca si

782 Idem, p. 16.

83 Virgil Candea, in Studiu introductiv la: Dimitrie Cantemir, Divanul, EPL, 1969, ed.
cit.,p. XIX.

252

sufletul nebetejit sa-si pdzascd, frumos si minunat lucru arfi,

no a

de vreme ce si oamenilor si lui Dumnddzau arfi placut

Nu vad aici in ce ar consta „solutia laica" , diferita de
cea religioasa, ascetica.

A doua concluzie este aceea ca, daca la sfar§itul
secolului XVII §i inceputul secolului XVIII, o beizadea scria
in a§a fel catre fratele sau §i domnitorul Jarii, intr-o carte
dedicatd (cu sinceritate sau nu, aceasta nu ne propunem sa
deliberam acum), §i, pe deasupra, cu pu^in timp inainte de el §i
cu pujin timp dupa, alji autori, precum Petru Movila §i Antim
Ivireanul, dadeau acela§i - in esen^a - sfaturi unor domnitori
romani, atunci Neagoe Basarab este cu certitudine autorul
Invdjaturilor catre Theodosie, pentru ca tiparul de gandire este
identic (Dan Horia Mazilu semnala ca Antim scrie ca Neagoe)
§i vizeaza formarea voievodului dupa modelul biblic regal
insu§it de impara^ii cre§tini ai Imperiului Roman §i conservat
apoi numai in Imperiul Roman de Rasarit.

A§adar, Infeleptul din opera lui Dimitrie Cantemir nu
are nimic de-a face cu filosofia umanista, cu filosoful sau
carturarul umanist din Occident, in speja cu filosoful fara
Dumnezeu al lumii moderne.

Acest injelept este, a§a cum o arata etimologia
cuvantului filosofos, un iubitor de injelepciune, dar nu de
infelepciunea omeneasca, pe care o lepada Sfantul Pavel ca
fiind nebunie inaintea lui Dumnezeu (citat de Cantemir), ci de
inielepciune dumnezeiasca.

Infeleptul lui Dimitrie Cantemir este un teolog sau un
om duhovnicesc, care judeca §i condamna lumea (caci de aceea
se numeste Divanul, fiind judecata lumea §i poftele ei), pentru
ca, a§a cum spunea tot Sfantul Pavel, omul duhovnicesc judeca
tot sipe tofi, darpe el nu-l judeca nimeni.

Aflandu-se deci la divan, la ceasul judecajii, injeleptul,
cunoscand ca lumea a fost creata frumoasa §i buna de catre
Dumnezeu, ii recunoa§te acesteia esenja buna a aducerii sale
intra fiin^a precum §i frumuse^ea dumnezeiasca imprimata in
ea, dar se dezice de ea ca intruchipare a nenumaratelor
modalita^i de ispitire spre pacat a sufletului omenesc.

Litre Dumnezeu §i lume, intre viaja ve§nica §i cea
vremelnica, intre calea stramta §i cu chinuri §i calea cea larga,
plina de desfatari §i pacate (care se termina cu moarte ve§nica),

784 Cf. Idem, p. XIII.

785 Idem, p. XXVII.

253

in^eleptul alege pe Dumnezeu, via^a ve§nica §i calea cea
stramta.

Litre poruncile lui Dumnezeu §i indemnurile lumii la
desfranare, la avarice, la ucideri §i la toata rautatea, injeleptul
alege poruncile facatoare de viaja §i leapada ca pe un putregai
toata ispita lumii cea indemnatoare spre pacat.

Toata cartea, care este o conversajie a injeleptului cu
lumea §i o respingere din partea acestuia a argumentelor,
considerate demonice, despre imparajia acestei lumi §i despre
fericirea pamanteasca, este intemeiata scriptural §i patristic
intr-un mod covar§itor.

Citind-o, ne-am gandit la lupta interioara, la lupta cu
gandurile, cu atacurile demonice, pe care o poarta necurmat cei
ce vor sa se cura^easca de patimi, fie clerici, fie mireni, §i ni se
pare ca filonul isihast si filocalic al cugetarilor cantemirene
este unul evident.

Indreptajirile pe care le-au aflat multi in a considera
aceasta carte ca fiind una de extracfie filosofico-umanistd sunt
superflue, atunci cand sunt a§ezate fa^a in fa^a cu solida §i
greaua teologie care alcatuie§te temeiul, esenja acestei opere.

Lumea, pe care o personifica §i o face sa vorbeasca in
cartea sa Dimitrie Cantemir, exprima mai degraba punctul de
vedere al filosofiei din zilele noastre, iar nu infeleptul, care
reprezinta viziunea bizantin-ortodoxa asupra lumii.

In ceea ce prive§te partea a treia a caitii, in care
Cantemir traduce lucrarea unui teolog unitarian
(antitrinitarian), D. H. Mazilu precizeaza: ^Stimuli virtutem...
este o carte sociniana 786 de morala [...], insa, in acela§i timp, §i
un tratat de soteriologie, dar care indruma spre mantuire prin
manevrarea unor concepte acceptabile pentru toate
confesiunile.

Wissowatius nu apasa, altfel spus, inchip particular in
aceasta carte pe doctrina sociniana, ci proclama credinja in
Iisus Hristos, urmarea lui Hristos, a dispozijiilor sale drept
cale sigura spre mantuire.

Cunoa§terea acestor porunci §i implinirea lor este
esenjiala. Iata-1 pe Cantemir traducand ponturi care nu-1
deranjau deloc (caci nu cereau decat urmarea Sfintei
Scripturiy .

§i adauga ca Dimitrie Cantemir era un filosof ortodox in
stare sa scrie o lucrare intitulata Loca obscura in Catechisi, in

3 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Socinianism.

7 Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Unprinf al literelor, op. cit., p. 39.

254

care a izolat Jnfiltrdrile reformate introduse de Teofan
Prokopovici in Pervoie ucenie otrokom (carte ce va fi tradusa
§1 in romane§te)

De altfel, ca epoca lui Cantemir gandea in acesti
termeni, ai unei contraofensive teologice pe toate planurile, ne-
o dovedeste Antim Ivireanul:

„Nu-i vor lipsi, zice, lui Dumnezeu, osta§ii care i se
cuvin (Epistola a V-a lui Synesius ) in Biserici; adica, nu au
lipsit §i nici nu vor lipsi vreodata in orice imprejurare osta§ii
Domnului din ceruri, neinfrica^ii luptatori ai Sfintelor Biserici
ale lui Dumnezeu, §i inflacarajii in|elegatori ai adevarului, ca
§i biruitorii §i purtatorii de trofee impotriva oricarei falange de
eretici §i in contra oricarei alte rataciri grece§ti [eline, pagane]
§i ateiste, inarma}i nu numai cu arme convingatoare §i cu
dovezi ale sfintei §i divin inspiratei Scripturi, ba chiar §i cu
rafionamente logice §i de neinvins, infailibile §i de
necombdtut, folosindu-se in toate de adevarul insu§i, fie ca
refugiu,fie ca aparator (subl. n.)" 790 .

Ne intoarcem la problema noastra, §i anume la ilustrarea
caracterului liric al multor fragmente ale Divanului

Dimitrie Cantemir stabile§te, ca §i scriitori ierarhi,
diferenja intre condi|ia umana paradisiaca §i cea pamanteasca.

El pune in paralel Raiul §i pamdntul, pornind nu de la
pamant, in ascensiune spre Paradis, ci invers, de la imaginea
mo§ii noastre ceii vecinice... precum au cdntat Poeticul,
adeca: „Cu cinste pravegte, minte, ceriul... , pogorandu-se
apoi la viziunea asupra lumii.

Raiul, catre care ochii inimii omului trebuie sa
priveasca, este descris astfel:

Deci acea bogatd,

dumnddzdiascd mild,

pre [om] facerea §i pldzmuirea

alor Sale mdni

pdnd in sdvdr§it a sdprdpddi

§i a pieri

nevrdnd,

§i cu acest mijloc alt pamant

788 Idem, p. 41.

789 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Synesius.

790 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 400.

791 A se vedea si Artur Silvestri, Poezia „Divanului", in rev. Liiceajarul, 1973, 16, nr.
35, 1 sept, p. 6.

792 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 23.

255

si alt ceriu nou

i-au giuruit,

al cdruipdmdnt

florile nevestedzitoare,

pomii sipoamele neputredzitoare

si in toate timpurile

peste mdsurd ddnd roada sa

si, al cdruia ceriu,

la mdsurd cdldura soarelui

si la mdsurd frigul gerului;

si mai vdrtos acolo

arsifd si secetd nu vafi

si iarna va lipsi
si soarele nu va apune,
cdci noapte nu sa vaface;

In comparable cu Paradisul, cu lumea spirituals,
framusejea pamantului este palidd.

Cantemir se refera mai mult la vegetate §i la clima
Raiului, la condijiile de existenja §i la aspectul etern pe care il
vor capata universul §i toate cele ale sale, in timp ce inainta§ul
sau, mitropolitul Varlaam, era mai sensibil la percep^ia
interioara a oamenilor, a Sfhnilor, §i la modificarile profunde
survenite in con§tiin^a §i in cunoa§terea lor, in conformitate cu
noua lor stare, cu transfigurarea lor intru ve§nicie (ameliordm
unele aspecte fonetice, care impiedica lectura unui cititor
obi§nuit, pentru a observa fluenfa §i frumusefea limbii lui
Varlaam):

Intdiu sa va ardta mdrirea trupurilor noastre,

cd vor hi neputrede si luminate

mai vdrtos decdt soarele,

si ne vom veseli in veci

vddzdndfrdmsefele noastre si cinstea

intru carea vom petrece

in mijlocul ingerilor,

si vom audzi cdntarea lor

cea dulce si frumoasd.

Dup 'aceea vom vedea iardsi

793 Idem, p. 22-23.

256

binele si dulceafa viefei ceii de veci,

si Fafa cea luminatd

a Tvorefului [Ziditorului] nostru,

care o dorescu si ingerii sd o vadzd,

si iardsi scaunul lui Dumnedzdu

cu mare cuviinfd a§ternut

§i de lumina frumoasa

§i neatinsa

incungiurat,

intru care lumina samt [sunt]

vistierele a toata bucuria.

§i precela scaun

vom pravipre Dumnedzdu

intru mdrire §i intru slavd mare.

§i deacolo

vor izvori noad izvoardle

tuturor bundtdfilor.

Atunce sufletele §i inimile Direpfilor

sd vor implea de bucurie

si de dulceafa

liubovului [iubirii] lui Dumnedzdu,

si sd vor sdtura de hrand neputredd

si vor hi veseli de befia

bduturei ceii dumnedzdesti,

dintru carea sd vor imple de infelepciune

si de stiinfa tainilor celor dumnedzdesti

nestiute.

Dup 'aceea vor vedea locurile cele minunate

si curfile cele luminate

a Impdratului ceresc,

unde iaste tot veselie si bucurie

si cdntdri neincetate.

Acolo iaste viiafdfdrd de moarte

si cununi gdtate

celora ce biruiesc pohtele sipdcatele,

si celora ce sd trudesc

pentru Dumnedzdu.

Samt [sunt] paturi de odihnd vecinicd,

cu lumina astemute.

257

Acolo nu sdmt suspinuri,

nice lacrdmi,

ca va sterge Dumnedzdu

toate lacrdmile dintr'ochii lor

si-i va implea de blagoslovenie

si de veselie,

si de tot bisiugul... 794 .

E un poem paradisiac, acest scurt fragment in proza din
cazaniile lui Varlaam.

Spre deosebire de Varlaam, Antim a insistat pe
simbolista, pe incrustarea in imagologia sa celesta §i astrala a
presimjirii ve§niciei.

Natura sa are caracter prefigurator - §i aici se aseamana
cu Eminescu -, pe cand Varlaam (§i cazaniile lui Coresi) ne
confranta direct cu revela^ia Raiului.

Observam o mi§care, cu cat ne apropiem de con§tiinJa
omului modern, de la catafatic catre apofatic, de la
orizonturile mistice larg deschise cunoa§terii §i nn;elegerii catre
o tainuire in adancul sufletului a sim^irii duovnice§ti §i a
revela^iei, care incepe sa fie din ce in ce mai mult zalogita in
met afore poetice.

Revenind la Divan, printr-o strategic bine instrumentata,
Cantemir insereaza in discursul Lumii tema frumuse^ii creajiei,
pe care aceasta o foloseste drept tenta^ie oferita Injeleptului,
pentru a-1 abate spre esteticul teluric, lipsit de transcendenja.

§i, pentru ca tot am vorbit in capitolul anterior despre
semnificajiile a§trilor cere§ti - acelea§i, de altfel, §i in lucrarile
lui Cantemir - remarcam aici cum Lumea, mai inainte de
epoca moderna, incearca o desemnificare moderna a
cosmosului §i o fixare a atenjiei contemplative exclusiv asupra
cortinei fenomenologice, expusa placerii estetice fara urmari
morale.

Caci, in timp ce Infeleptul cauta lumina Soarelui celui

'7QC

neapus sa dobdndeasca , Lumea ii raspunde ca §i ea poseda
frumoasd lumina..., adica soarele §i luna, denudate de orice
simbolistica, de§i lumea folose§te, in descrierea lor, poezia
Scripturii: aceste doad lumini mari, carile Dumnddzdu
puternicul, una spre luminarea dzilii si alta spre luminarea
nopfii, mi li-au dat (cf. Fac. 1, 16; Ps. 135, 7-9).

794 Varlaam, Cazania, op. cit., p. 94-95.
95 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 23.
796 Ibidem.

258

Avea dreptate D. H. Mazilu sa remarce: Cantemir
„respinge hedonismul modernat [moderat din perspectiva
noastra] propus de Lume, dar nu inainte de a-1 examina §i de a
masca sub vorbe scripturistice un hedonism de-a dreptul
pagan" 797 .

Cugetul teluric, pus pe seama Lumii in aceasta disputa,
nu recuza faptul ca cei doi a§tri sunt crea^ia lui Dumnezeu, dar
cauta sa redirecjioneze aten^ia Infeleptului, pentru ca frumusefe
dragastoasa sapravesti si lucrurile sa-fi slujesti

Insa acesta refuza filosofia plezirista (hedonista) §i
ultilitarista a lumii - dupa cum, ceva mai incolo, respinge §i
patima erotica, muieriasca frumusefe, carea ca focul sau ca
marea iaste de cumplita

Aceasta frumuseje a lumii nu este lipsita de stilistica ei,
de o poeticitate injeleasa numai la nivel estetic, pe care o
remarcam in staruinja cu care Injeleptul este imbiat sa admire
peisajul de natura: cdnd lumina soarelui cu nuori sau cu
neguri sa acopere, dzici ca vremea iaste melanholica sau
trista si cu vremea a ta voie sa strica; si inca lipsind luna
noaptea, calatoriu, cdta a primejdii fried por\i ... 800 '.

Nu e nimic eronat in pretenjia Lumii, daca judecam dupa
teoria literara moderna.

§i totu§i, in ciuda imaginilor plastice pe care lumea le
face sa se desfa§oare inaintea ochilor, autorul Divanului nu
adera la o astfel de stilistica deteologizata.

Frumuse^ea lumii nu este impresionanta daca nu este
contemplata subtil §i profund. Cantemir in^elege §i admite
poezia ca semnificafie addncd, nu ca material.

Observand evolujia culturii noastre vechi in lumina
acestei distinc^ii, putem sa in^elegem de ce nu avem o practica
poetica solida §i indelungata, care sa conceapa poezia exclusiv
ca prozodie, insistand asupra perfecjiunii metrice.

Putem, de asemenea, injelege, de ce dispunem, in
schimb, de o suita de opere in proza (majoritatea retorice), in
care se pot distinge destule fragmente poetice, ritmate §i
rimate, dar, mai ales, destule fragmente care au o calitate
poetica remarcabila, care pot fi caracterizate printr-un lirism
interior exceptional.

Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Unprinf al literelor, op. cit., p. 26.
98 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 23.

"idem, p. 79-80. Se refera la frumuse^ea feminina care aprinde patima erotica.
800 Idem,p.23.

259

§i nu cred ca am gre§i daca am considera aceasta nu
drept o prefigurare a caracterului poeziei noastre moderne, ci
drept un caracter asumat ulterior, constient dar tacit, de poezia
moderna.

Raspunsul Injeleptului la invitajia de a contempla lumea
la modul exteriorist §i egoist, este eel al teologiei bizantine
tradijionale, pe care 1-am aflat §i de la Varlaam §i Antim,
anume acela ca frumusejea lumii este pedagogie prin care, din
faptele Cuvdntului care sunt ase de frumoase se injelege
frumusejea Creatorului: cu cat Cel mai frumos, mai ghizdav
[minunat], mai luminos vafi? 802 .

Cantemir va relua aceasta perspective in partea a doua a
car^ii: Mai cu de-adins pre Dumnadzau de bine facatoriul, de
pre ale Sale minunat e fapte a-L cunoaste vii putea, carile
pururea in privala ochiului tau nelipsite sunt si precum eale
singure II marturisesc: „Ceriurile povestesc slava lui
Dumnadzau" (Psalm 18, sh. 1). §i eale inde eale, una pre alta,
pre Dumnadzau Facatoriul si Ziditoriul ei a cunoaste invafa:
„Dzua dzilei [spune] cuvdnt si noaptea nopfii vesteste
pricepere (Psalm. 18, sh. 2) 803 .

§i adauga autorul: Nice alta frumusefe sau lumind mai
frumoasd si mai luminoasd decdt cea dumnezeiascd sd
cerci...* 04 , ceea ce ne convinge ca ii era familiara teologia
isihasta, a vederii luminii divine, care inseamna pregustarea
vesjiiciei §i a Raiului.

Tot in primele capitole ale car^ii, aflam un fragment in
care autorul face apologia sfinjeniei, fiind un encomion la
adresa tuturor Sfinjilor, dar mai cu seama a mucenicilor §i a
siha§trilor, in care deosebim adesea construct ritmate §i
rimate, dar §i un farmec liric aparte:

Lumea:

O, blestematule, ticaitule

si nimica cunoscatoriule!

Dar a patriarsii, prorocii,

apostolii, mucenicii si alfi svinfi,

au nu cu tofii in mine au lacuit?

Au nu cu tofii cu mine s-au slujit?

801 Idem, p. 24.

802 Ibidem.

803 Idem, p. 71.

804 Idem, p. 72.

260

Dara de vreme ce aceia

cu tofii sd numescfericifi,

pre carii eu in mine,

ca intr-un sdcriiu,

capre niste odoare scumpe i-ampdzit,

cdci tu atdtea de mine

nevrednice cuvinte imi graiesti

si necuvioasd rdspunsuri imi rdspunzi?

Infeleptul:

Ai, ce latrdtoare

si de minciuni spuitoare esti!

Dara tu,

pre aceia ce-s mai sus pomenifi

svinfi

au din tine safie ii socote§ti?

Au cu tine safie slujit gdndesti?

Dara ca ei - o, fericifii - tntai de tine

si de dulcefile tale lepaddndu-sd,

alfericirii titlul si-au agonisit

si acei intru pomenire

de trei orifericifii

nu numai de tine,

ce si singuri de sine

s-au lepadat,

porunca Bunului lor Invdfdtoriu

pdzind,

unde zice: „ Cine va

sd vie dupa Mine

sd se lepede de sine " [Mt. 16, 24]

si pdna intr-atdta te urdse ca

cdnd le dzicea cineva ca vor sd moara,

adica sd iasa din tine,

atunci bucurie nespusa

si nepovestita le veniia

si pre langa aceafericita

si nu in zadar bucurie

orifie cefeliu de cumplita,

otravita

si nemiloasa moarte

in sama nu baga;
ce unii intrdndinfoc,

261

ca cum ari intra in road,

alfii in ger si in ghefus,

ca cum ari intra in caldura

si inferedeu [scaldatoare],

alfii cu vine de bou batufi

ca cum arfi

cu daruri daruifi,

alfii de coadele

a cai sirepi si nemolifi,

cu iute alergatura tarafi

§ipre a ulifelor pietre §parcuifi,

ca cum arfi

in primblari §ipriveli§ti imbla

§i a altora,

a mulfi, alte multe

fara masura cumplite

§i nesuferite

pedepse patimiia.

§ipentru aceasta nemica

nicicum sa scarandaviia [zabovea],

ce mai vdrtos cu dragd inemd

§i vesel suflet

cdtre ddnsele

(adica cdtre munci) alerga.

§ipentru ce age?

Pentru ca

cu un ceas mai inainte

din tine sa iasd

si la fenchiul [sfar§itul] eel ce

din a lor cuconie [pruncie]

a agiunge

siliia sa agiunga.

Asijderea sahastrii

(o, norocifii,

capartea cea mai buna s-au ales),

carii pentru a ta

de urdt urdciune

prin strasnici munfi,

fara de sofii [insojitori],

singuraticii numaifugind

si prin gaurile

addncelor vdrtoape

262

intr-un loc cujiganiile veninate

si cufiarele cumplite

apetrece ascunzindu-sd.

§i pentru ce aceasta?

Pentru cdci bine socotird

cd mai cumplitd,

mai vrdjmase,

mai veninoasd gadind [fiara]

decdt tine nu vafi

si mai vdrtos

ca urdta si,

de tot intregul cu mintea

hulita ta grozdvie

sd nu prdvascd,

carea slabilor defire,

trupestilor ochi,

oarece frumsefe a avea sdpare 806 ;

cu carea cei mai mulfi,

prin amdgeala necunostinfii,

rdu sd amdgescu.

Iar ei

(o, de tot rostul de trei ori laudafi)

mai bine prin gauri a lacui,

defoame a muri,

si de sete a sd topi

au ales

decdt in tine a lacui,

[decat] cu bunurile tale

a-si petrece

si cu desfdtdrile tale

a-si sminti

neprefdluitele sale

osfinfite suflete.

Pre carii tu, o, clevetitoare,

nebuni sd fie fast

ti cu bdrfala numesti.

La a car or a nebunie,

cu tofii cu osdrdie lui Dumnddzdu

sd ne rugdm,

805

De tot intregul cu mintea = sihastrul, sfantul.
Ochilor trupe$ti li se pare ca lumea este frumoasa.

263

ca si pre noipdrtasi sa nefacd

si pre noi nebuni

sifdrd socotiald

sane socotesti. /.../

Ah, fdf arnica si pulbere, ceesti, lume!

Dard cddz bine stii tu

ca dragostea

pe toate invince si biruiaste [I Cor. 13, 13].

Carea in inema unuia ca aceluia

intrdnd si cuprinzdnd-o,

adecd cea deplind

si adevdratd dragoste [de Dumnezeu]

toate acelea carele

mai sus mi le-ai pomenit

cat sunt de rele, cumplite

si de strasnice,

toate in bldnde, bune

sipldcute sa intorc.

Cdnd fldmdndzeste si insdtosadzd,

prin adevdrata si deplina dragoste

de toatd hrana dulce

si de toatd bdutura bund

sa inddstulit saturd;

pripdcul eel fierbinte

si ardzind pdlitoriu

si gerul eel iute

si vrdjmas inghefdtoriu,

in vdntul eel de primdvard

si in revdrsatul zorilor

sufld sa intoarce

si spre a trupului

si a cdrnii slabului om

spre indemdnd sa primenesc;

gdngdniile, jigdniile,

fierile cele vrdjmase si cumplite

bldnde si domolite

i sdfac,

cat si picioarele ii sdrutd

si incd si slujbd iifac;

807

Lumea prezentase in detaliu suferin^ele sihajtrilor in pustie.

264

pentru ca sa

intr-un cuvdnt dzic,

toate acelea ce impotrivd

si rele sunt,

urmdtoare, ascultdtoare

si bune sdfac.

Caci ca acel deplin Bine

(adecd Dumnddzdu)

cu ddnsul [cu sfantul sihastru] pururea iaste,

si El defafafiind,

nice una ii lipseste [Sfantului] s08 .

Toate amanuntele de mai sus despre viaja Sfhnilor
mucenici sau siha§tri sunt oferite de Scripturi §i de Viejile
Sfinfilor.

Explicable cu privire la posibilitatea de a rezista la
intemperii §i condijii de viaja extreme, inumane, despre
dragostea de Dumnezeu §i harul Lui care preschimba natura
din ostild intr-un mediu ospitalier §i animalele din sdlbatice in
domestice §i slujitoare Sfhnilor, se regasesc insa nu doar in
Viejile Sfinjilor ci, mai ales, in carjile de invajatura ascetica.

A§a incat, se vede ca autorul a accesat o foarte bogata
literatura patristica, pe langa Sfdnta Scripturd, care i-a folosit
spre alcatuirea acestui compendiu de viejuire cre§tina.

Pe Sfin^ii aminti^i mai sus, autorul ii pomene§te nominal
in partea a doua a caitii, oferind, implicit, §i izvoarele din care
s-a inspirat: Pre Pavef 09 , de trei ori fericitul, din valurile
mdrii si lui si tuturor cordbiiarilor viiafd ddruind, la ostrovul
Milita l-au mdntuit, si acolo veninoasa, muscdndu-l, vipere,
cevasi mdcar nu l-au dodeit (Faptele Apost. gl. 28, sh. 4, 5).
Lui Macarie Eghipteanul , in pustie, 2 pui de leu ii slujea
(cauta la „Prologul a trei Sfinfi Sirghie, Righin si Theofil",
carii prin atdtea multe si cumplite aleparfii Rasaritului jiganii
atdta loc au imblat si fara sminteala s-au intors la Ierusalim,
meseafa [octombrie]).

Asijderea pentru patriarsi, mitropolifi, episcopi, ai Sai

oil 810 81^

Sfinfi Vasile , Grigorie , loan Zlatoust ' si alalfi, precum

Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 33-35.
" >09 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Pavel.

810 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuariel9.htm.

811 CelMare: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare.

265

81 A 81 S

Sveti Nicolaiu , Spiridon §i bezsrebarnicii [doctori fara de

81 f\ 817

argin^i] Panteleimon , Cozma, Damianos , carii slavite §i
de laude vrednice au lucrat minuni.

A§ijderea Sfinfii Lui mucenici §i muceniie. Dar pentru
de tot laudafii stdlpnici, carii iarna frigul, vara pripacul in
toate dzilele viefii lor au purtat §i au rabdat; vara dard vdntul
crediniii aburdndu-le §i iarna a dragostii catre Dumnadzau

818

ve§minte imbracdnd

Divanul ni se pare a fi un indreptar, urmarind acela§i
scop ca Invafaturile, dar care pune la bataie toate mijloacele de
persuasiune spre a indemna la fidelitate faja de con§tiin^a
cre§tina, intr-un inceput de veac XVIII care incepea sa sufere
influence §i sugestii pe care secolul XVI le ignora, totu§i,
lini§tit.

Cartea a fost considerata una filosoficd §i umanista din
cauza bibliografiei abordate de autor, care confine multe nume
de filosofi, dar s-a pierdut din vedere faptul ca materia textului
o constituie argumentarea susjinuta exclusiv pe Sfdnta
Scriptura, citatele filosofice avand strict rolul unui supliment,
nesemnificativ in plan ideatic, menit sa intareasca ceea ce era
deja o certitudine, nu sa argumenteze propriu-zis.

Cugetarile adunate de autor - alaturi de cele ale
Scripturii §i de ale teologilor - din in^elepjii antichita^ii
(Thales, Seneca 819 , Horatiu 820 , Virgiliu 821 , Ovidiu 822 , Cicero 823 ,

Q^/1 8^^

Plutarh , etc), - „intru totul cre§tinizate" - dar §i din
in^elepciunea orientala (Saadi, Hafiz), sunt reproduse pentru a
susjine morala evanghelica, cu exemple din cultura universala.

" Teologul: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul.

813 Sfantul loan Gura de Aur: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

814 Sfantul Nicolae al Mirelor Lichiei: http://sfnicolae.wordpress.com/.

815 Sfantul Spiridon al Trimitundei:

http : //to . orthodoxwiki . org/Spiridon ,_Sf% C3 % A2ntul.

816 Sfantul Mare Mucenic Pantelimon:

http ://www. calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie27 .htm.

817 Sfintii, facatorii de minuni fara de arginti, Cosma si Damian: http://www.calendar-
ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrieO 1 .htm.

818 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 86.

819 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Seneca.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus.
http ://ro . wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh.

820 Idem

821 Idem

822 Idem

823 Idem

824 Idem

825

G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 37.

266

Aproape toate citatele se refera la patimi §i virtuji
umane, la cele ce sunt demne de urmat §i la cele ce trebuie
evitate, pentru o existen^a virtuoasa, despre care puteau vorbi
§i injelepjii, convocaji de Cantemir pentru a-§i sus^ine
discursul moral §i diatriba impotriva lumii.

Daca Jinem sa-i aplicam operei eticheta umanista,
trebuie sa avem in vedere ca ea se incadreaza la nivelul de
argumentajie suplimentara introdusa intr-un discurs de
teologie morala (pentru ca punctul de plecare e intotdeauna
Scriptura).

Este umanismul tipic patristic §i cre§tin, care prejuie§te
cultura dar o subsumeaza soteriologiei.

Acel umanism care, de la Sfantul Pavel - care le vorbea
grecilor de poejii §i filosofia lor, ca indreptar spre in^elepciune
- la Sfantul Iustin Martirul §i Filosoful (in secolul al II-lea,
considera ca nu exista o incompatibilitate totala intre
cretinism §i filosofia antica §i ca Hristos, ca Logos Absolut,
recapituleaza §i desavar§este logosul existent in diferite tradi^ii
filosofice §i religioase), la Sfantul Vasile eel Mare (sec. IV -
acesta, intr-o predica adresata tinerilor, recomanda lectura §i
receptarea selectiva a literaturii antice), Sfantul Fotie eel
Mare (sec. IX, autorul Bibliothecii, in care recenzeaza toate
marile opere ale antichitajii) §i pana la Erasmus de Rotterdam
(sec. XVI), prevede instruirea prin tot ceea ce e bun, frumos §i
adevarat din cultura universale.

Substanja carjii este un expozeu strict scriptural, receptat
printr-o hermeneutica specific patristica §i bizantina - de§i nu
este citat, dintre Sfhnii Paring rasariteni, decat Sfantul
Grigorie Teologul (de Nazianz).

§i, cu toate ca il pomene§te mai des pe Sfantul
Augustin , faptul in sine nu denota o simpatie sau o op^iune
umanizantd (in sensul de autonomizare a rajiunii) sau
catolicizanta a autorului, pentru ca eel pujin intr-o situate,
Cantemir are un discurs polemic dur faja de suplimentarile
dogmatice operate in Apus §i respinse de Rasarit, mai precis
impotriva dogmei papista§ilor despre purgatorium, pe care,
considera el, nu o marturise§te „nice Beserica Rasaritului, nici
alta Svinta Scriptura" .

,26 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Martirul_%C5%9Fi_Filozoful.

s27 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Fotie_cel_Mare.

828 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona.

829 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 49.

267

Cat despre §tiinja de tip umanist, cred ca ne putem
lamuri destul de lesne ca Dimitrie Cantemir nu este adeptul ei,
macar din cateva pasaje.

Autorul ne anunja, spre exemplu, ca nebun s-aufdcut tot
omul de stiinfd (Ierem, gl. 10, sh. 14)

Intre teorie §i practica, alege practica ascetica: Ca
„ Cine-m dzice pre Dumnadzau cum cunoaste si invdfdturile
Lui nu pdzeste, mincinos iaste" (loan, Cartea 1 gl. 2, sh. 4;
cautd si Ierem. Gl. 22, sh.15, 16).

Pentru Dumnadzau, nu atdta stiinfa cea privitoare
[teoretica], pre cat cea practiceascd a sti, nevoinfa a pune
trebuie; caci aceasta mai vdrtos decdt aceia a Lui cunostinfd
inainte ne aduce si aceasta foloseste, ca pre Ddnsul
cunoscdnd, sd [II] iubim, ca sd ne iubim de la Ddnsul [ca sa
fim iubiji de El]

Pentru a evita superbia §i increderea in sine, singur
stiinfii inimii tale crede ' . Catre stiinfa inimii se reorienteaza
Pascal, dar §i romantismul francez, in Apus.

In alta parte, Cantemir exclama: Cat, dard, defrumos si
de mdngdios lucru iaste infelepciunea! , dar ne §i lamure§te
care infelepciune, caci indeamna: cunoaste frumoasa
intelepciune, adecdfapta bund 834 .

Intr-un capital viitor, o sa vedem ca Noica il cearta pe
Neagoe Basarab pentru acest fel de cunoa§tere, care nu e
cdutare §i incertitudine, ci dorin^a de contemplare a luminii
dumnezeie§ti (teoptia), ignorand - intenjionat sau nu - ca §i
Cantemir expunea exact aceea§i concep^ie: ...Infelepciunea
lumii nebunie iaste langd Dumnadzau (Cartea 1, Cor, gl. 3, sh.
19). Adecd lumina soarelui lumii [intelepciunea lumii]...,
tnaintea Mielului (carile Soarele dreptdfii iaste), adecd
inaintea dumnddzdiestii lumini, intuneric si noapte iaste
[...] De vom in lumina (adecd in svinfenie) imbla, precum
„ Dumnadzau iaste in lumina", obstire avem imprumut (loan,
Cartea 1 gl. 1, sh. 7). Pre Dumnadzau iubind, obiceiele
noastre sd indreptdm, ca curafi cdtrd [Cel] Curat a merge si
Lui apldcea sd putem... 836

830 Idem, p. 68.

831 Idem, p. 131.

832 Idem, p. 108.

833 Idem, p. 134.

834 Ibidem.

835 Idem, p. 105.

836 Idem, p. 132.

268

Acest fapt ne dovede§te ca domeniul bibliografic nu este
accesat decat in masura in care se integreaza sferei ortodoxe de
gandire. Ceea ce nu era o noutate pentru scriitura de tip
bizantin §i mai ales pentru secolul in care creeaza Cantemir.

De altfel, Ortodoxia considera ca fiind pedagog catre
Hristos atat frumusetea universale, cat §i filosofia §i
injelepciunea antica §i tocmai de aceea, cand Umanismul a
readus-o in actualitate pe aceasta din urma, ideea a fost
asimilata organic in spajiul ortodox, dupa cum insu§i Divanul
o probeaza:

Cuvdntul lui Dumnadzau, carile prin barbafi de
dumnadzaiescul Duh luminafi iaste insemnat, cu dragoste si cu
toatd nevoinfa citeste §i procite§te sau rascite§te. [...] Dupa
sfintele slove, ca printr-o primblare §i a minfii innoire, §i alte
carticele a citi nu strica, carile ca ni§te suflete§ti
insanato§itoare p alcatuite doftorii sunt.

Precum dintre pdgani nu nevrednici oarecarii de a sa
citirea sunt: Tilero, „ Pentru slujbe"; a lui Seneca (unele); a

QQ'7

lui Plutarhus, „Obiceinice"; a lui Epictitos , „Enhiridion";
a lui Isocrat, „Invafatura catra Dimonic " iproci.

Asijderea, dintre crestini nu pufintei, precum Thoma
Campifius [Thomas a Kempis 838 ], „ Pentru urmarea lui
Hristos", a lui Erazmus, „Enhiridion", „ Pentru ostianul
crestin", „Ethica Crellii hristiiana" iproci.

Cuvina-sa si cade-sa dara crestinului ca albina sa fie,
carea miiare din multe feliuri de flori culege si fieteunde a
strange gatind sie cele folositoare. „ Toate de ispitit si de
cercat; carile sunt bune, acelea de finut" (Thesal, Car. 1, gl.
5, sh. 21) 839.

Divanul era de altfel un exercijiu juvenil menit sa
demonstreze aprehensiunea §i capacitatea tanarului prinj de a
asimila informajia culta transmisa de invajatorul sau, caci
Constantin Cantemir „aduse din Muntenia pe calugaral
Ieremia Cacavela, om de mare doctrina [teolog, dogmatician],
de la care Dimitrie primi lecjii de literatura §i filozofie [doar
literaturd sifilozofie?Y ,M0 .

Fundamentul acestei culturi ramane insa, pe mai
departe, in tradijie bizantina, Scriptura Sfanta §i hermeneutica

1,37 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Epictet.

838 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_%C3%A0_Kempis.

i39 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 154.

840 G. Calmescu, op. cit, p. 35.

269

patristica ce oferea interpretarea ei: „cultura ramanea orientals,
adica exclusiv religioasa.

Cand Dimitrie Cantemir veni domn, se imbraca iar cu
vesmintele tarii si nu se gandi deloc sa cultive poezia, teatrul,
sa faca scoli cu preocupari literare.

Veneratia lui pentru Cacavela ramanea intacta. E chiar
curios ce vechi este in unele privinte acest viitor membru al
Academiei berlineze.

Ideea de literaturd in sens occidental avea sa strabata
greu. Trebuia s-o pregdteascd alunecarea inceatd a
moravurilor (subl. n.), si pentru asta nu era de ajuns ca putini

Rzll

sa mearga in Apus, ci ca acest Apus sa descinda aici" .

Cantemir nu enumera car^ile patristice mai sus, dupa
Sfdnta Scripturd (care e o primblare si a minfii innoire, nu o
lectura monotona sub auspiciile lui mysterium tremendus ),
pentru ca ar fi fost prea multe §i, pe de alta parte, tradi^ia
patristica se subin^elege, in studiul biblic, pentru orice
con§tihn;a ortodoxa.

Biblia nu poate fi conceputa in afara Tradi^iei §i a
Parin^ilor, iar Cantemir nu face decat sa citesca Scriptura cu
optica §i instrumentele hermeneuticii tradi^ionale, fara nicio
derogare. Daca imprumuta ceva din alta parte, imprumuta
asimiland §i men^inandu-se in linia cugetarii bizantine.

Se remarca de altfel, in construc^ia discursului, inserarea
unor teme §i motive arhicunoscute ale literaturii bizantine §i
romane§ti, precum: de§ertdciunea de§ertdciunilor, ubi sunt?,
lumea ca vis si par ere, etc.

Cu o vehement hrisostomica - pe care o evoca §i
Neagoe -, dupa ce insjruie toji impara^ii cei mari ai lumii, in
descendenja pedagogiei patristico-ascetice (Sfhnii Antonie eel
Mare " , Macarie eel Mare, loan Gura de Aur, Vasile eel Mare,
etc.) care recomanda cugetarea la moarte, dar si a lui Dosoftei
si Costin (Unde iaste Chiros si Crisors? Unde iaste Xerxis si
Artaxerxis...? Unde iaste Alexandru marele...? §i sa nu te
mai, pentru alfii vechi si minunafi a grecilor impdrafi, intreb,
ce pentru acesti mai de curund: unde iaste Constantin marele,
ziditoriul Jarigradului?

Unde iaste Iustiniian...? Unde iaste Dioclitiian,
Maximiian si Iuliian, tiranii cei puternici si mari? Unde iaste
Theodosie eel Mare si Theodosie celMic?

841 Idem, p. 61.

842 In latina: taina infricosatoare.

843 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Antonie_cel_Mare.

270

Unde iaste Vasile Machidon si cu fiiul sdu Leon
Sofas...? Unde sunt impdrafii Romii... ), Cantemir
infaji§eaza un tablou sinistru, cutremurator, al nimicirii
maretiei imparate§ti, care suna a jelanie fimebra, a bocet:

Schiptrul lui altuia l-am dat;

avufiile si bunurile lui

cdrora n-au silit sd le cdstige

am impdrfit;

puterile si strdsniciile lui

cu patru scdnduri

in a pdmdntului pdntece

li-am legat;

caii si cardie lui

pre cdmpuri li-am fdrdmat,

cdldrefii lui, dialuri

si pedestrasii lui, pe sdsuri,

hulturii si alte

ale ceriului paseri i-au mdncat

si li-au cu pdmdntul aldturat;

sanfurile lor s-au implu cu gunoiu

si zimfii ceifrumosi

de pustietate s-au rdsipit;

dobitoacele lui,

masd intinsd jigdniilor

li-am fdcut,

gardurile viilor lui,

focului

si strugurii lor,

de piciorul strein s-au cdlcat,

livezile sipomii lor

cei cu roadd dulce

de toatd sdcurea

si de toatd mdna

care n-au rdzsddit

s-au tdiat;

fiitorile lui cele iscusite

curve cetdfii li-am fdcut;

florile grddinilor lui,

degetele streine li-au cules

si nasul celui necunoscut

844

Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 27.

271

li-au amirosit;

palaturile lui

salase boaghelor si puhacelor [bufnh;elor]

li-am premenit.

lata dara ca aceasta iaste dreptate ...

Aceasta este zestrea lumii: dzestrele tale ca nourul si ca
umbra nuorului 846 .

Nu numai imparajii au aceasta soarta crunta, dar §i
ceta^ile mari ale lumii - imaginea va fi utilizata de
Bolintineanu, in Conrad, cat si de Eminescu, in acea panorama
a civiliza^iilor din Memento mori - precum Alexandria,
Memfis sau Babilonul

§i tot Eminescu imprumuta de la Cantemir §i cele patru
scdnduri : Mdna care-au dorit sceptrul universului si gdnduri /
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scdnduri...
(Scrisoarea I).

Lumea este parere desartd si vis de nalucire ' (o alta
imagine semnalata adesea in literatura veche precum §i la
Eminescu), dar incearca sa-1 convinga pe Injelept de
concretejea ei benefica, pentru a-i zdruncina idealismul. Insa
autorul reu§e§te in aceste randuri sa ne faca portretul unui
persona) foarte avar, un fel de Hagi Tudose 849 cosmicizat:

De vreme dara cepand intr-atdta

tarie nadejde ai si pre multe

viitoare sifiitoare te intemeiezi,

si nu pe cele ce vedzi,

ce cele ce audzi crezi,

caci dara cu ale mele lucruri

in toate ale tale lucruri

si chivernisele te slujesti?

Intai dara, caci in mine lacuiesti?

Caci hrana si bucatele mele mandnci?

Caci pdinea si bivsugul farinilor mele strdngi?

845 Idem, p. 29.

846 Ibidem.

847 Cf. Idem, p. 77.

848 Idem, p.44.

849 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose.

272

Cdci roadele poamelor mele culegi?

Cdci cu hainele mele te investi

si incingdndu-te te invdlesti?

Cdci vaca mea mulgi?

Cdci miiarea albinelor mele strdngi?
Cdci cu boul mieu pdmdntul mieu ari?

Cdci cu sdminfile mele samini?

Cdci cu corabiia mea pre mare
si cu calul meupe uscat imbli? 8 "'

Replica Infeleptului se inscrie perfect in descender^
retoricii patristice - de altfel, se pot considera „operele
Parinjilor Bisericii - modele de retorica §i de mare lirism [...],
insemnand exercijii spirituale §i favorizand dezvoltarea unei
gandiri abstracte" -, sus^inand ca Dumnezeu 1-a a§ezat
stapan peste lume:

... cu ale Lui puternice mdni m-au frdmdntat,

§i dupd aceasta, sufldndu-m

cu Duhul Sdu, m-au insuflefat,

dzicdnd: „Adam, zidirea mdnulor Mele! "

§i dupd asdmdnarea Lui

§ipreste toate cdte fiitoare in lumea

- in tine adecd -

stapan si domn m-au indlfat,

toate pre mdnd si pre samd mi-au lasat:

oile, boii, incd si pestii mdrii

si altele si „ cu oarece pufinel

mai gios decdt ingerii m-au incununat [Ps. 8, 6]

si cu un cuvdnt sd-fi dzic,

pre mine stapan -pre tine slugd,

pre mine poruncitoriu -

pre tine ascultdtoriu

afi au poruncit,
si in voie lasdndu-md,
precum mi-afi voia,
ase sd ma cu tine slujdsc

i50 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 44-45.
851 Manuela Tanasescu, op. cit., p. 125.
i52 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 45-46.

273

Condijia umana e paradoxals, nefericitd §i fericitd in
acela§i timp, pentru ca §i omul e paradoxal: muritor, dar §i
doar cupufin maijos de ingeri.

Insa, un pamflet a§a de dur §i de comprimat poetic, la
adresa avarijiei §i a vanita^ii vom regasi, in literatura moderna,
doar la Tudor Arghezi , intr-un Psalm (Vecinul meu a strdns
cu nendurare), in care poetul parafrazeaza parabola biblica a
bogatului care visa sa-§i faca hambare mai mari cand 1-a
surprins moartea.

Arghezi compune o diatriba avand savoare omiletica
combinata cu un limbaj modern, la adresa celui bogat §i avar, a
vecinului care se crede atotstapanitor - ca §i Lumea din opera
lui Cantemir - vecin §i cu Dumnezeu, dar e ajuns curand de
moarte, precum impdratul pe care 1-am vazut mai sus:

Vecinul meu a strdns cu nendurare

Grddini, livezi, cirezi, hambare.

§i stdpdnirea lui se-ntinde-acum

Pan ' la hotarele defum.

Soarele-apune zilnic si rdsare

Intr-ale sale patru buzunare.

Vdzduhu-i face parte din avut

Cu-al zalelor de stele astemut.

Ludnd si lumina-n farcul lui de zestre,

O potcovi si-opuse in cdpestre.

Din cer iafulgeri, din pdmdnt grdsimi,

Addncuri inmulfind cu indlfimi,

§ifostul meu vecin de farm se fine

Vecin de-o vreme, Doamne, si cu Tine.

Urechea lui, inchisd pentru graiuri,

Cu scamd s-a umplut, de mucegaiuri.

Gingia moale, inf areata, suge,

Ochiul porneste bland sd se usuce,

Inpdntec spini, urzici si aguride

Dau stiri de betesugul ce-l ucide.

853

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi.

274

Cre§tetul golpofi sd-l incerci

Puhav subt pipdit, cape ciuperci.

§i-i §ubredca o funie-nnodatd,

Cu cdpdtdiu-n barca inecatd.

Doamne, a§a obi§nuit e§ti, biet
Sd risipe§ti fdptura Ta incet.
Prefaci in pulbere mdruntd
Puterea ddrzd §i voinfa cruntd.

Faci dintr-un impdrat
Niciprafcdt intr-un presdrat.

Cocolo§e§ti o-mpdrdfie mare
Ca ofoifd de figare.

Dintr-o stdpdnire semeafd

Ai fdcut pufind ceafd.

Zidind, schele-nalte §i repezi ridici,

Incalecipe lespezi cat munfii, melci mici.

Pdretele-i veacul pdtrat,

§i treapta e veacul in lat,

§i scara e toatd vecia.

§i candle ddrdmi, trimifi clipa

Sd-§i batd aripa

Dedesupt.

Musca mutd a timpului rupt.

De la mare^ie pana la moarte §i decadere nu e decat un
pas, o clipa, atat de infinitezimala, incat Arghezi nici nu
semnalizeaza in vreun fel trecerea de la o stare la alta - doar
prin faptul ca incepe o alta strofa.

Este de luat in seama coerenja de mentalitate intre doi
scriitori din doua epoci care par foarte indepartate, cea a lui
Cantemir §i cea a lui Arghezi . . .

Vom mai avea insa prilejul, mai tarziu, sa observam §i
alte similarita^i, frapante, cu lirica lui Nichita Stanescu de asta
data, intr-un alt capitol al car^ii.

854 Dumnezeu e numit aici biet, pentru ca a§a II cred oamenii mandri, ca fiind
neputincios sa rasplateasca cruzimea si vanitatea lor. Acest biet Dumnezeu e Cel care da
fiecaruia moartea pe care o merita, si care e cumplita pentru cei avari.

275

Istoria ieroglifica: o viziune tradi^ionala asupra
existentei sau ilustrarea temelor majore ale literaturii
medievale

Celor ce multe lumdndri

in citirea cdrfilor topesc,

ochii trupului

la vedere se tdmpesc.

Iar celor a ce niciodatd

pe slove au cdutat,

mdcar cd vederea ochilor

mai ascufitd si-au pdzit,

insd nestiinfa in intunericul

si in tartarul necunostinfei

i-a vdrdt. 855

Spre deosebire de Divan, Istoria ieroglifica este o
lucrare proteica, avand un fond narativ-istoric. Conceperea sa
pare a fi motivata de o primara intense cronicareasca, dincolo
de care, insa, discursul retorico-poetic este perfect echilibrat ca
important §i semnificajie.

Daca pentru Calinescu este „opera literara viabila a lui

or/' 8^7

Cantemir" , Nicolae Manolescu o considera „prima opera
literara romaneasca in deplinul in^eles al cuvantului" 858 .

Primul o catalogheaza drept „adevarat Roman de Renard
romanesc, insa cu scopuri polemice" , considerand ca „lui
Cantemir ii place sa spuna istorii, anecdote §i are limbujia lui
Creanga 860 in debitarea zicatorilor populare" 861 , al doilea este
de parere ca „ceea ce ne capteaza interesul ramane tot placerea
povestirii unor extraordinare peripejii, ca de Halima. [...]
partea rezistenta artistic e tocmai aceea de narare a unor
uimitoare intamplari dintr-o lume a animalelor §i pasarilor
construita dupa modelul celei omene§ti"

^ 55 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 64.

856 G. Calinescu, op. cit., p. 38.

1,57 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu.

N5S Nicolae Manolescu, Istoria critica ..., op. cit. p. 80.

859 G. Calinescu, op. cit., p. 38.

861

Ion Creanga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83.
G. Calinescu, op. cit., p. 41.

862 Nicolae Manolescu, op. cit., p.

276

Manolescu mai distinge descrieri §i portrete, care
intregesc aparatul literar, dar §i „un urias. duh comic" care
strabate cartea, remarcand inten^ionalitatea, fericit definita ca
„benigna satiric" 863 , a lui Cantemir.

Sunt de acord cu faptul „nu exista o obscuritate propriu-
zisa" §i nici „ra^iuni esoterice" in Istoria ieroglifica, ci mai
mult Jocuri [nu 1-as. lua in sens ludic] de om cultivat §i
inteligent" 864 .

Pe langa istorii §i anecdote, Calinescu descoperea §i
poeme, „numeroase eleghif - eleghii cdielnice si traghicesti -
pe care insa le vede fundamentate pe o „tratare culta a
metaforei Jarane§ti" §i le aude curgand intr-o „cadenja
populara" §i anunjandu-l astfel pe... Eminescu ' (nu e de
mirare ca Manolescu abdica de a mai cauta eleghii prin
Ieroglifica).

Nu neg ca exista o placere narativa esen^iala in text, dar
tot la fel de esen^iala este §i placerQafilosofica - ofilosofie §i o
retorica teologica, la fel ca §i in Divan - conjugata cu placerea
poetica.

De altfel, conjugarea dintre acestea doua este
aprofundabila pana la confundare, dupa cum remarca Dan
Horia Mazilu, punand in lumina §i identitatea operafionala
dintre lucrarile lui Cantemir §i Dosoftei, fapt deosebit de
esenjial pentru a injelege unitatea de gandire/mentalitate §i a
modului de raportare la un text literar, a celor doi mari scriitori
medievali, de§i poate parea - unei cercetari superficiale - ca
operele la care ne referim sunt foarte diferite:

„In textul Paraclisului [tiparit la Uniev odata cu
Psaltirea, in 1673], Dosoftei versifica la un moment dat un
fragment destul de intins - aproape trei pagini, precedate de
alte cateva file cu text versificat doar in parte -, dar nu
marcheaza grafic stihurile.

La fel va proceda, peste cateva decenii, Dimitrie
Cantemir in Istoria ieroglifica, carte in care - opinia Manuela
Tanasescu 866 - pagini intregi pot fi transpuse in vers liber.

Mai mult, in nazuinja [...] de a contura structurile
ritmice §i rimate (care accentueaza evident muzicalitatea
textului - Manuela Tanasescu), Cantemir face dovada unui har
aparte. El versifica extrem de u§or -

863 Ibidem.

864 Ibidem.

865 G. Calinescu, op. cit., p. 41-42.

866 Manuela Tanasescu, Despre „Istoria ieroglifica", Bucuresti, Ed. Cartea
Romaneasca, 1970, p. 188.

277

Ca lata, in ceastd seard
Inorogul laprundis sa coboard,

la usile a toate potecile

duldii stau gata sdpund zdvoard,

toate intrdrile si iesirile lui

viteji vdndtorii

si neostenifi gonitorii

tare le strdjuiesc
si vdrtos le pdzesc - ,

dar aceasta stihuire nu-§i poate ascunde provenienja
retorica.

Intreaga scriere este a§ezata, de altfel, de Cantemir, sub
semnul deprinderii virtmilor artei de a scrie §i de a vorbi
impodobit. Declarajia sa este categorica: «A triia §i cea mai
deadins pricina ieste ca nu atdta cursul istoriii in minte mi-au
fast, pre cat spre deprinderea ritoriceascd nevoindu-md [subl.
n.] [...]»" 867 .

Deprinderea ritoriceascd nascand poezia, devine dificil
de susjinut ca, in primul rand, „lui Cantemir ii place sa spuna
istorii" (G. Calinescu) §i „ceea ce ne capteaza interesul ramane
tot placerea povestirii unor extraordinare peripe^ii" (N.
Manolescu).

Aceste doua afirma^ii tin exclusiv de op^iunea critica
particular^ a celor doi istorici ai literaturii romane sau de
opjiunea de lectura a cititorului modern §i postmodern, dar nu
reprezinta §i inten^ia primordiala a autorului.

Placerea esenjiala literara a lui Cantemir este poezia
retorica sau retorica poeticd §i nu istoria sau narajiunea.
„Foarte multe din textele in versuri ale lui Dosoftei, intinsele
pasaje rimate §i ritmate din romanul lui Cantemir dovedesc
dominanta retorica sub care ace§ti scriitori i§i a§ezau
intreprinderile lor literare, dezvaluie solidaritatea lor cu
modelele mentale §i cu principiile estetice ce func^ionau in
Europa de est atunci §i mai tarziu" 868 .

De altfel, „cautarea firului genetic comun prozei si
poeziei, spre care nazuiesc exegeze contemporane, nu
reprezinta o inovatie, ci o revenire.

867 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. I, op. cit., p. 408.
Pentru citatul din Cantemir, vezi Istoria ieroglifica, op. cit., p. 3.

868 Idem, Rectind..., vol. II, op. cit., p. 1 17.

278

Intreaga Antichitate, de la Platon si pana la alexandrini,
avea destul de clara constiinta unicitatii mesajului literar, a
artei care se opune global non-artei.

Poezia, istoria si filosofia se opuneau global limbajurui
cotidian. [...] Evul mediu... reprezinta etapa hotaratoare in care
proza oratorica devine proza poetica, numita si receptata ca
atare. [...]

Sintagmele sermo simplex* 69 si sermo metricus* 10 (sau
sermo rhetoricus ) numesc pe tot parcursul evului mediu
polii opusi ai prozei, asa cum fusesera stabiliti de Cicero" .

Si tot in evul mediu, „exercitiul perifrazei, adica
transpunerea prozei in versuri si invers, creeaza o specie
necunoscuta, proza ntmata si nmata" , in care recunoastem
ca s-a exersat si Dimitrie Cantemir.

Astfel incat, „cuvantul prosa a ajuns sa insemne in evul
mediu orice compozitie bazata pe ritm, chiar cand este vorba
de o poezie propriu-zisa!".

In jural anului 1000, „proza ajunge sa fie metrica,
ritmica,mixtum compositum si prozaicd [E. R. Curtms ].

Inregistrarea tuturor variantelor prozodice pe care
amestecul de proza si vers le-a creat in epoca medieval este
practice imposibila.

Viziunea antica trece numai in datele ei fundamentale in
epoca medievala. Mai culti si mai sensibili decat anticii,
scriitorii medievali utilizeaza cu scop estetic constient
ambiguitatea distinctiei poezie-proza, scotand efecte nebanuite
din inserturile intentionate ale unei categorii in cealalta"

In afara de acestea, „poemul in proza reprezinta registral
elevat al prozei literare si...pe teren estetic el se opune vizibil
speciei destinate apropierii de realitatea lingvistica imediata,
adica romanului [naratiunii]" .

Istoria lui Cantemir nu e decat tardiv subsumabila
genului romanesc, in virtutea placerii estetice a modernilor si a

In latina: discurs simplu.

870 Idem: discurs metric.

871 Idem: discurs retoric.

872

Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza, Ed. Atlas, Bucuresti, 2000, p. 15, 18. Din
pacate, autorul nu are in vedere, in cartea sa, nici traditia bizantina, nici literatura
medievala romdneasca.

873 Idem, p. 18.

874 In latina: compozitie mixta.

>,ls A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Robert_Curtius.

Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza, op. cit., p. 19.
877 Idem, p. 40.

279

(in)capacitatii lor de a recupera o carte veche pentru gustul
secolului.

Cantemir scrie insa con§tient o carte in care ofera
masura profunzimii sale de cugetare, a interesului istoric §i
moral, §i a talentului sau artistic §i literar.

Mai mult decat atat, Istoria ieroglifica ne-a facut
impresia atingerii unei maturity a expresiei teologico-
filosofice, care era mai mult tatonata in opera anterioara,
fiindca aici am descoperit fragmente mai subtile §i mai
complexe (din punct de vedere al profunzimii gandirii, al
intimizarii cu aceasta gandire §i al expresiei eliptic-metaforic-
sapienjiale) decat cele ale Divanului - §i se va vedea mai jos.

In cele ce urmaza, nu facem decat sa ne conformam
acestei opjiuni poetizante (dominante) a autorului Ieroglificei,
adoptand formula lirica, in locul celei prozaice, prima fiind
cea care i se potrive§te cu mult mai bine acestei opere. Ne vom
prevala, ca §i anterior, de rima interioara §i de cezurile pe care
fraza ni le indica de la sine.

De altfel, intr-un mic volum, intitulat Cartea de recitire,
Nichita Stanescu scria despre poezie:

„Nici rima, nici ritmul nu sunt altceva decat farduri.
Poezia se folose§te de ele, cum se folose§te §i de cuvinte,
numai din rasfa^ §i din intamplare. Adevarata istorie a
poeziei romane^ti e cu totul altceva decat aceea care ia in
considerate numai volumele de versuri (subl. n.)".

El considera ca poezia romaneasca incepe cu adevarat
din literatura veche (din cauza nefastei epoci comuniste
exemplifica numai prin Neculce §i Cantemir teoria sa, nu §i
prin scriitorii ierarhi, de§i nu cred ca i-au ramas indiferen^i) §i
declara cu tarie ca exista, spre exemplu, in Istoria ieroglifica,
fragmente de poezie care fac din Cantemir „primul §i eel mai
mare poet roman" §i „un mare inainta§ al lui Eminescu,
Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, un mare inaintas. egal cu
urma§ii sai §i deci mai tulburator"

Nichita a extras §i a poetizat mai multe astfel de
fragmente, depasind ideatic aria eleghiilor semnalate - §i
acelea valabile - de Calinescu.

Pe urmele demersului sau, am transformat §i noi in
poezie cateva pagini din romanul cantemirean, scojand in
eviden^a §i sensurile/z7o5*q/ze/ sale.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu.
~' 19 Nichita Stanescu, Cartea de recitire, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, f. a., p. 11-
13.

280

Vom urmari sa punem in lumina unitatea tematica a
operelor medievale, motiv pentru care vorm organiza §i
fragmentele ieroglifice in funcjie de temele centrale ale
literaturii noastre vechi, care se regasesc §i in istoria alegorica
a lui Cantemir - ca §i in Divan, de altfel.

„Acest mod de gandire [medieval] era ilustrat de
recurenja unor teme §i motive majore ca memento mori,
fortuna labilis (instabilitatea destiului), de§ertaciunea tuturor
lucrurilor §i caracterul distructiv al timpului", precum §i „ideea

880 881

de theatrum mundi ' . Le-am reperat (partial) anterior in
literatura noastra veche, le vom regasi ilustrate, in parte, §i in
Istoria ieroglifica.

Pe langa aceste teme, emulate mai sus, o vom remarca
insa §i pe cea, esenjiala pentru aria noastra spirituals, a
cosmosului ca o carte, ca biblie. Ele configureaza subiectele
de interes pentru strategia literara a epocii. De asemenea,
temele morale devin o recurenja.

Daca Miron Costin scria versuri asupra zavistiei,
Cantemir va avea in vedere §i alte astfel de subiecte, precum
arghirofilia, starea bahica, concupiscent, etc.

Vom decela, de asemenea, din textul Istoriei
cantemirene §i cateva fragmente care continua sa ateste, pe
langa cele semnalate in Divan, propensiunea autorului pentru
cugetarea tradijionala.

Datorita dificultajilor sporite pe care le presupun atat
sintaxa preferata de Cantemir, cat §i formula alegorica a
textelor, vom adapta pujin textul pentru lectura unui cititor
postmodern, renunjand la grafia arhaica §i la fonetismele
moldovene§ti, pentru o lectura mai lina §i mai clara.

Dar nu numai din aceasta cauza, ci §i pentru a observa
caracterul atat de modern al enun^ului cantemirean, structura
poetica a frazelor §i impresia de anticipare a poeziei
gnoseologice §i a limbajului ermetizant, incat pare, de multe
ori, ca autorul a avut o intun;ie geniala despre poezia viitorului.

Tema lecturii paradigmatice din biblia cosmica, in
interiorul concepfiei generate despre om si univers

In latina: teatrul lumii sau lumea ca teatru.

Matei Calinescu, Cinci fefe ale modernitafii (modernism, avangardd, decadenfa,
kitsch, postmodernism), traducere de Tatiana Patrulescu §i Radu Jurcanu, posfa^a de
Mircea Martin, Ed. Univers, Bucuresti, 1995, p. 28.

281

Epopeea liter aturii si literatura cosmicd

Pentru aceasta si intr-acest chip

a celor vechi sifericifi eroi numere [nume]

(cdci fericirea adevdratd

cu cat se vecheste,

cu atdt mai mult sefericeste),

care de atdfia mii de ani

sipdnd acum

din iscusite condeiele scriitorilor,

din tocmite versurile

stihotvorfilor [poejilor],

din impodobite vorbele ritorilor

si din dulce cuvdntare a tuturor gloatelor

bund pomenirea numelui

nici s-a paras it,
nici in veci se vapdrdsi.

Care lucru

vie icoana vrednicelor sale [lor] suflete

si deplin pildd

urmdtorilor sdi [urma§ilor lor] este

(cdci toatd omenta si vrednicia omeneascd

intr-aceasta seplineste,

cape neputincios sd ajute

si nestiutorului nu numai cu cuvdntul,

ci mai vdrtos cufapta

pildd aievea sd se arate).

Acest lucru singurd infelepciunea firii

pe top invafd,

cu indemndrile sale pildd ni se aratd defafd,

cdte pdrfi are, toate in slujba

si ajutorarea tuturor le intinde.

Soarele tuturor
nu acelasi ochi cautd,

Din lat. nomino, nominare = a numi, verb ce reprezinta etimonul lui a numara,
intrucat literele alfabetelor vechi (ebraic, grec, latin, slav etc.), aveau §i valoare
numerica.

Dumnezeu face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie
peste cei drepfi si peste cei nedrepfi (Mt. 5, 45).

282

nicipe unii incdlzeste
si despre alfii aceasta tdgdduieste.

Ploile, precum stdncile umezesc,

asa seminfele dezvelesc,

lujerele rdcoresc,

copacii infrunzesc,

florile, iarba si toatd pdsunea

si otava inverzesc

si toate in neamul si chipul sdu,

una spre indemnarea alteia

neobosit se nevoiesc

sifiecare periodul plinirii sale

aplini se silesc.

De care lucru aievea este

(ca fireanul firii a urma se cade),

iar alminteri

cine firii se imponcisazd [se impotrive§te],

pe Fdcdtorul firii

in mestesug necunoscdtor aratd.

Nici vreau, prietene, cu numele firii,

mulpmea pdtimirii sd infelegi 884

(ca toatd pdtimirea grozavd

neprietend, iar nu prietend

, r- ••! 885

estejiru)

Pentru autorul Istoriei ieroglifice, icoana faptelor celor
bune este pilduitoare pentru oameni, aceea care se picteazd in
carji (§i aici Cantemir are in vedere toate cardie umanita^ii), se
scrie de catre „condeiele scriitorilor" in versuri epopeice sau se
povesteste in cuvantari „impodobite" oratoric sau se
rememoreaza de catre popoare.

A§a incat faptele cele bune nu pier, ci raman inscrise in
amintirea popoarelor.

Cantemir concepe literatura ca pe o oglindd §i icoana a
frumusefii, care transmite oamenilor, drept pilda, faptele bune,
spre pastrare §i anamneza.

Sa nu in^elegi cumva ca patimile ira^ionale, de care s-a imbolnavit omul dupa
caderea sa din Rai, fac parte din firea umana.
885 Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 86.

283

Aceea§i inva^atura morala se cite§te nu numai din carji,
ci §i din universul intreg. Caci aceasta icoana a frumusejii este
identificata nu numai in operele umane, ci §i in opera lui
Dumnezeu, in insa§i epopeea firii, in cartea pe care Dumnezeu
a inscris-o in cosmos, in toate lucrurile din univers.

„In^elepciunea firii" inseamna Cartea cosmosului,
ra^iunile firii pe care Dumnezeu le-a sadit in toate cele create
de El.

Aceasta este o filosofie care aparjine exclusiv
crestinismului §i este identificabila in toate cardie Evului
Mediu romanesc, ca §i in spa^iul apusean.

O descoperim la scriitorii ierarhi - cu prisosinja la
Antim Ivireanul - §i nu numai la ierarhi.

Cantemir o reactualizeaza §i o expune pe larg in Divan,
dar iata ca ii gase§te spajiu §i in istoria sa alegorica, in care
autorul dore§te sa fie un cronicar dublat de un teolog/filosof,
ganditor, un Constantin Cantacuzino §i un Miron Costin sau
Radu Greceanu, la un loc.

Patimile nu fac parte din firea umana, ele sunt impotriva
firii. De aceea, patimile §i pacatele omenesti nu pot constitui o
pilda pentru ceilah;i, a§a cum se intampla cu faptele bune.

Ele nu pot fi icoane §i modele de urmat. Firea celor
create de Dumnezeu, care sunt inanimate §i irajionale, nu
indeamna la a se savar§i raul, ci descopera ochilor
contemplativi §i filosofici ai mhnii umane armonia terestra §i
ordinea cosmica.

Natura lucrurilor, universul in intregime dezvaluie o
armonie, un sens §i o rajionalitate adanca. Patimile ira^ionale §i
pacatele omene§ti tagaduiesc ra^ionalitatea §i armonia cosmica,
pe cele care marturisesc sufletului omenesc despre
ra^ionalitatea §i nemurirea sa. Pacatuind impotriva firii, omul
gre§e§te impotriva Creatorului ei §i al lui {cine firii se
imponcisaza [se impotrive§te], pe Facatorul firii in mestesug
necunoscator arata).

Patimile §i pacatele omene§ti sunt impotriva naturii
umane, neprietene firii, ele nu au fost sadite in firea umana la
crearea sa, ci sunt un adaos al voin^ei libere, care poate inclina
spre rau, a creaturilor rationale.

Rezulta a§adar ca raul nu se afla in firea celor create §i
ca oamenii care il savar§esc, fac aceasta impotriva firii §i,
implicit, impotriva Facatorului firii - in opinia autorului
acestor randuri.

284

Adevdrul invederat pdnd si pruncilor

Cine lucrul eel mai aievea

decdt razele soarelui cunoscut

nu-l va cunoaste? /.../

Acestea dard, /.../

cei din cuiburele incd cu fulgi puisori

si cei incd

sub 0iele maicd-sa sugdtori

ajudeca vorputea,

si statul eel maifericit

decdt toatd fericirea

precum ca rdul se vapogori

si capuhoiul va ndbusi

si cele in lume nesimfitoare

a simfi si a se pricepe

886 / /

vor pricepe... /.../
Deci oricine arfi acela

QQ'7

care acelei nepovestite fericiri

pdrtas afi arpofti,

intdi trebuie ca nu numai a trupului,

ci si a sufletului mdni

totdeodatd sd intindd

si nu numai cu ale trupului picioare,

ci si cu ale sufletului aripi

sd alerge si sd zboare

(ca alminteri, lenesilor osteneala
si pizmdtarilor lipsa si cdinfa va rdmdnea).

Lucrul ce intdi la lumind n-aufost,
Dumnezeu, din ne afi [nefiinja],

la afi [fiin^a] il aduce.

Iar lucrul ce odatd lafiinfd a iesit,

le nefiinfd nici Dumnezeu

7 . 888 7 889

nu-lpoate aduce

3 Cei care sunt prunci la rautate primesc in^elepciune de la Dumnezeu.

7 Nepovestita fericire a Raiului sau a Impara^iei ceresti.

f In sensul ca nu dore§te.

'Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 114-115.

285

Adevarul despre care vorbe§te Cantemir, care este mai
avievea decdt razele soarelui §i pe care §i cei sub fdfele maica-
sa sugdtori il cunosc §i il injeleg, este acela ca aceasta lume e
creajia lui Dumnezeu §i ca Dumnezeu a creat-o din nimic, ex
nihilo, aducand-o de la nefinja la fiinja (din a nefi la afi).

Este o inva^atura teologico-dogmatica esen^iala §i, de
altfel, ultima strofa este grea de teologie, pentru ca este expusa
nu numai dogma despre aducerea intru fiinja a universului, ci
§i aceea despre imposibilitatea ca acest univers sa se intoarca
inapoi in nefiinja.

Aceasta este percepjia cre§tina tradi^ionala in cultura
romana §i tocmai de aceea - dupa cum se va vedea - vom avea
mult de discutat asupra versurilor eminesciene carora li s-a
imprimat o asemenea interpretare (despre omul §i universul
care se intorc in nefiinja), care contravine viziunii romane§ti
consacrate de toata literatura medievala - avand in vedere
faptul ca Eminescu avea lecturi §i cuno§tin^e temeinice din
aceasta literatura.

Eminescu a cunoscut foarte bine aceste invajaturi
transmise prin Biserica dar §i prin literatura veche §i ne vine
foarte greu sa fim de acord ca a ales sa creada in ceva contrar
doctrinei neamului sau, el, care vroia sa fie intru totul dac §i
scria nu doar in manuscrise, ci pana §i in Parana din curtea
spitalului in care a murit: Iesus Christus rex

i 890

dacoromanorum .

Sensul lumii este spre transfigurare §i nu spre nefiin0,
in concep^ia ortodoxa §i a textelor noastre medievale. Lectura
cdriii / bibliei cosmice unifica interior fiin^a umana §i o
conduce catre centrul existenjei §i Creatorul ei:

„Astfel Dumnezeu care e in masura infinita mai presus
de totul, fiind totul in toate, va fi numai El singur vazut de cei
curaji la injelegere, cand mintea, culegand contemplativ
sensurile lucrurilor, va ajunge la Dumnezeu insu§i, ca la cauza,
inceputul §i scopul ultim al na§terii §i devenirii tuturor §i ca la
sanul adanc §i nedepartat al intregului cuprins"

Toate lucrurile din univers sunt lit ere cosmice sau
cuvinte (logoi) care dialogheaza cu umanitatea, vectorizand
ra^iunea (logos) umana catre cunoa§terea originii §i a

891

' In latina: Iisus Hristos este Imparatul daco-romanilor.
Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia (Cosmosul $i sufletul, chipuri ale

Bisericii), op. cit, p. 14.

286

sensurilor ultime ale fiin^ei, dupa cum afirma tradijia spirituals
patristica („pretutindeni in istoria creajiei este semanata in chip
tainic dogma teologiei" ) §i dupa cum vedem §i mai departe,
in periplul nostru pe continentul ieroglific:

Paradigma soarelui si a celorlalte trupuri ceresti

Totul dard,
orice fire fireste [in mod firesc] lucreazd,
pricina sdvdrsitului 893
peste socoteala si simfirea ei este. /.../

Asijderea, celefiresti

* r 894 *

toate in sjera se intorc

si sferei fireste sfdrsit neddndu-se,

iatd cd nu pentru odihna sfdrsitului,

ci pentru vesnica cldtire
de la necldtitul Cldtitor 896 se cldteste.

Soarele, luna, cerul
si alte trupuri ceresti toate,
din inceput
si cu mare repeziciune aleargd,
insd nu cu acea socoteala [scop, rajiune],
ca doard vreodinioard
la doritul lenchiu [capat, Jel]
si sfdrsit ajungdnd,
sd se odihneascd,
cdci asa (precum s-arputea zice),
incd de mult arfi cunoscut,
precum fireste la sfdrsit sd ajungd,
peste putinfd ti este
si precum pdnd acum
in vreun punct al sferei lucrdrii sale
loc de stare n-au aflat,
asa si de aici inainte in vecii vecilor,
precum nu vaputea,
de mult nddejdea i s-arfi curmat,

892
893

Sfantul Vasile eel Mare, Omilia a Vl-a din Omilii laHexaemeron.... op. cit, p. 133.
Cauza atingerii scopului.

894 Sfera = orbita.

895

Clatire = clatinare, mi^care.

896 Dumnezeu.

287

fdrd numai cdnd Cldtitorul firii
(Cel ce in cldtire nehotdrdtd si neodihnitd o fine),
dupd a Sa slobodd si puternicd voie

QQ'7

vreodatd a o cldti arpdrdsi

Asadar, toate lucrurile firesti,
cu una si singurd a soarelui paradigmd,
precum se cade
a se infelege se pot.

Cd precum soarele
de lapunctul Racului
pdnd lapunctul Capricornului,
se suie si se pogoard
si in tot anul,
mdcar cd
toate locurile umbldrii sale
negresit atinge si cerceteazd,
insd nici curgerii sfdrsit a face,
nici odihnei a se da
poate,
fdrd numai cat cu apropierea
si depdrtarea sa
de la locurile ce priveste,
mutdrile si schimbdrile vremilor
pricinuieste,
si aceasta afard din toatd
socoteala si simfirea sa.

Intr-acest chip

si cursul a toatd fapta

nepdrdsit atomurile schimbdndu-si,

toate cele dintru inceput chipuri

nebetejite si nepierdute pdzeste.

De unde aievea [adevarat] este
cd fenchiul sfdrsitului
nu in socoteala firestilor 898 ,

ci intr-a Izvoditorului si
Pricinuitorului firii este. /.../

89"

Planetele §i-ar inceta mi^carea in univers numai daca Dumnezeu, Cel ce le mijca, ar
decide aceasta.
898 A celor ce sunt asezate in fire.

288

Cu acest mijloc mare lumind [a min^ii]

celor ce cu inielegerea [rajiunea] se slujesc

a lumina poate

si ascufitd sabie

impotriva celor ce

pe Ziditorul tuturor

a tdgddui nebuneste indrdznesc,

in mdnd sd ia,
de vreme ce deosebirea zidirii
si a Ziditorului 8 "
dintr-acesta chiar
a se cunoaste poate.

Cdci Ziditorul,
dupd inielepciunea siputerea Sa,
zidirea sdvdrsind,
de lucru Se odihneste 900 si,
ca un deplin in putere Stdpdn,

o data numai poruncind,
din veci si pdnd in veci zidirea
ca o slujnicd dupd poruncd
nepdrdsit aleargd.

Deci precum toate celelalte,

cdte sub cer zidiri se afld,

din [de] Ziditor se deosebesc,

cdci socoteala nu a sfdrsitului,

ci a poruncii numai au,

asa una 901 numai Ziditorului sdu

mai aproape si a se asemdna se zice,

cdci precum a poruncii fireascd socoteala,

asa a sfdrsitului fericirii si nefericirii,

a binelui si a rdului sdu chibzuiald

si adevdratd hotdrdre

a cunoaste poate 902 .

Deosebirea intre firea vesnica si necreata a Ziditorului si firea creata, limitata, a
celor zidite.
900 C/:Fac. 2, 1-2.
901 Firea ra^ionala.

02 Firea inzestrata cu ra^iune nu are un traseu predestinat de Dumnezeu, asa cum au
corpurile ceresti sau cele nucleare, ci ea singura isi stabileste traiectoria, alegand intre
bine si rau.

289

§i aceasta mdcar ca nu din
fireasca sa vrednicie,
ci oarecum impotrivd si peste fire ,
o infelegere mai mult decdt fireasca
si dumnezeiesc si ceresc oarece
(cdruia suflet infelegdtor ti zicem),
in sine strdlumineazd,
care, peste cele fir esti hotare
ridicdndu-l [pe om]
la cele metafizicesti, ithicesti [etice]
si theologhicesti cunostinfe
il povdfuieste.

Asadar, din cele inainte pomenite

a culege putem, ca orice zidire

ithiceste

din-ceputul lucrului

socoteala [rajiunea] sfdrsitului ar avea,

aceea Ziditorului sdu

904

cu partea infelegerii

905

sa se asemene...

Necldtitul Cldtitor este Nemi§catul, Imuabilul,
Dumnezeu a carai fire dumnezeiasca este vesjiica §i
neschimbatoare, Cel care pe toate le mi§ca.

Dupa Sfantul Atanasie eel Mare, „...In^elepciunea lui
Dumnezeu [Hristos], purtand tot universul ca pe o lira §i
impreunand cele din aer cu cele de pe pamant §i pe cele din cer
cu cele din aer §i unind intregurile cu parole §i carmuindu-le
toate cu porunca §i voia Sa, alcatuie§te o singura lume §i o
unica randuiala frumoasa §i armonioasa a ei, El insu§i
ramanand nemi§cat, dar toate mi§candu-le, prin crearea §i
oranduirea lor, dupa bunavoirea Tatalui" 906 .

903 Darul ra^iunii §i al liberei voin^e este numit aici „oarecum peste fire", ca un dar
deosebit, pentru ca firea crea^iei implineste porunca lui Dumnezeu, Creatorul ei; numai
firile inzestrate cu ra^iune si voin^a libera au, tot din darul Lui, capacitatea de a nu face
voia Lui, de a alege raul, daca asta isi doresc.

904 Daca ra^iunea planetelor era sa se invarta permanent pe traiectoria lor cosmica,
pentru om, creatura cu fire spirituala, ra^ionala, ra^iunea existen^ei si a sfarsitului, a
desavarsirii sale, este sa ajunge asemenea cu Dumnezeu, Creatorul sau.

905 Dimitrie Cantemir, Istoria leroglificd, op. cit, p. 326-327.

16 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, col. PSB, vol. 15, traducere din greceste,
introducere si note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987, p.
79.

290

Paradigma soarelui este valabila pentru toate lucrurile
din univers, pentru toate fapturile create care nu au rajiune §i
care se mi§ca in sferd, pe orbita adica a traiectului lor
continuu, care nu are sfar§it in lumea aceasta.

Soarele, ca toate corpurile cere§ti, se mi§ca potrivit
poruncii pe care Dumnezeu a sadit-o in firea sa, mai presus de
ra^iunea sa, pentru ca rajiunea sa nu inseamna cugetare §i
voinja libera, ca in cazul ingerilor §i a oamenilor, ci este
ra^iunea stabilita de Dumnezeu, aceea ca a§trii sa lumineze
pamantul §i sa determine schimbarea vremii (cf Fac. 1, 14).

Nici Antim, nici Cantemir nu adopta perspectiva
heliocentrica. Pentru ei soarele se invarte in jurul pamantului.

Am vazut alegoria simbolica a lui Antim (un fel de
fabula intoarsd - aicifabula iese din defini^ia clasica a genului
minor sau inferior), in care pamantul era omul, iar soarele care
il inconjura cu lumina §i caldura sa §i il priveghea necontenit
era Dumnezeu - cu alte cuvinte, Dumnezeu Se invarte in jurul
omului, il circumscrie, face pururea o invdrtejire imprejurul
lui cu un umblet necontenit, fiind Creatorul §i Proniatorul sau
(o concepjie antropocentrica a medievalilor no§tri - §i ierarhi
-, pe care o semnalam §i la Dosoftei, §i care nu este umanista,
ci tradifional-bizantina).

Aici, la Cantemir, soarele, ca planeta, este paradigma
mi§carii, a vie^ii, a vitalitajii cosmice, de§i planetele nu au
suflet §i ra^iune proprie - a§a cum le atribuia Platon §i, dupa el,
Origen §i Plotin.

Rajionamentul lui Platon era acela ca, fiind soarele, luna
§i stelele atat de frumoase, este o impietate sa consideri ca nu
au suflet.

Vechiul §i Noul Testament, mozaismul §i cre§tinismul au
renegat din totdeauna aceasta concep^e, pe care o amendau
dur (ca §i pe cea zoroastriana 907 ).

Porunca lui Dumnezeu, in privin^a lor, este foarte clara:
Sau, privind la cer si vazdnd soarele, luna, stelele si toata
ostirea cerului, sa nu te lasi amagit ca sa te inchini lor, nici sa
le slujesti, pentru ca Domnul Dumnezeul tau le-a lasat pentru
toate popoarele de sub cer (Deut. 4, 19).

S-a remarcat ca, in cartea Genezei, Moise nici macar nu
le da nume a§trilor cere§ti, ci ii nume§te lumindtorul eel mare
(soarele), lumindtorul eel mic (luna) §i stelele.

107 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoroastrism.

291

Ei sunt doar vase, in care, in ziua a patra, Dumnezeu a
pus lumina creata in ziua intai, ca sa lumineze pamantul §i sa
determine regimul ciclic diurn/nocturn §i pe eel sezonier.

De aceea, toata tradijia bizantina, in care se inscriu
Cazaniile lui Coresi §i Varlaam, ii nume§te lampi sau faclii /
candelabre, a§ezate de Dumnezeu in casa / biserica
universului pe care a creat-o pentru om.

Cantemir refine acum o alta particularitate, din aceasta
icoana universala, pe cea semnalata de Sf. Atanasie, §i anume
dinamismul ciclic pe care Dumnezeu il imprima in cosmos.

Paradigma soarelui este imaginea ideala a mi§carii care
se executa in mod revolut §i in lipsa unei radium de sine a
executorului, ceea ce demonstreaza existen^a Creatorului care
a gandit-o §i i-a stabilit o rajiune subiacenta.

Pentru a-§i ilustra paradigma, Cantemir trece de la soare
la atomi: la nivel microbiologic sau micromolecular, via^a
urmeaza acelea§i legi ale existenjei ca §i la nivel macrocosmic.
Ca §i planetele §i galaxiile, atomii se mi§ca dupa traiectoria
stabilita lor de Dumnezeu.

Faptul de a-§i urma traiectoria este in firea planetelor
sau a atomilor, in rajiunea lor de a exista, dar nu sunt stabilite
astfel de catre ele insele, pentru ca nu au ra^iune libera, de sine
statatoare, ci arata un Creator (Izvoditorul §i Pricinuitorul firii)
care le-a gandit §i le-a randuit in felul acesta.

Deosebirea dintre zidire §i Ziditor, dintre create §i
Creator, se poate in^elege din felul cum soarele §i a§trii cere§ti
i§i implinesc ra^iunea lor de a exista, urmandu-§i traiectoriile
cosmice, fara ca sa aiba ra^iune determinanta in insa§i firea lor.

Observable astronomice sau biologice sfar§e§c in
concluzii teologice, care sunt mare lumina celor ce cu
inielegerea se slujesc, firilor rationale.

Pricepem acum de ce Cantemir a ales paradigma
soarelui: pentru ca lumina soarelui dialogheaza cu lumina
rajiunii umane. Fiind soarele luminatorul eel mare, el poate
na§te mare lumina in mintea umana, daruindu-i stralucirea
in^elepciunii.

Soarele, daca nu este simbol al lui Dumnezeu insu§i,
este un purtator de cuvdnt al lui Dumnezeu, o trambi^a
luminoasa a filosofiei, sau, cum va zice mai tarziu Heliade
despre a§tri, focare arhicentre de raze, puse pe firmament
drept candele de aur §i carora lumina va e vocea, prin ea

292

vorbifi vederii {Anatolida sau Omul si forlele 90 *) - vederii
naturale §i vederii ra^ional-spirituale.

Demnitatea solara cea mai impunatoare este aceea de a
fi reprezentatul simbolic al Lui. Cantemir ii imprima o dubla
hermeneutica, soarele fiind un simbol al Dumnezeirii, dar §i o
paradigma a mi§carii orbitale a lucrurilor in univers,
paradigma dinamismului vital universal.

Prin aceasta din urma, el indica insa tot rajiunea divina /
injelepciunea dumnezeiasca, fiindca semnifica lumina
ascultarii de Dumnezeu, a supunerii: Dumnezeu o data numai
poruncind, din veci si pdna in veci zidirea ca o slujnica dupa
porunca neparasit alearga.

Iar aceasta este icoana cosmica / paradigma expusa
vederii §i ra^iunii umane. Omul, care Ziditorului sau mai
aproape si a se asemana se zice §i in care stralumineaza -
spune autorul - o inielegere mai mult decdt fireasca [liberul
arbitru il inah;a pe om peste ceea ce Gstefiresc pentru celelalte
fapturi, a implini rajiunile lui Dumnezeu sadite in ele] si
dumnezeiesc si ceresc oarece, este chemat sa injeleaga din
mi§carea de rotate a soarelui, ca Jenchiul lui este ca
Ziditorului sau cu partea infelegerii [sufletul spiritual] sa se
asemene.

Daca celelalte creaturi implinesc voia lui Dumnezeu din
fire, omul, tot din fire, este liber sa implineasca sau nu voia
Lui, sa se asemene sau nu cu El. Dar firea lucrurilor, a caror
paradigma e soarele, ii descopera ca firesc este sa asculte,
fireasca este asemanarea cu Arhetipul divin, intra care §i la
care a fost chemat.

La scriitorii no§tri din vechime, dragostea pentru
simbolism §i pentru o hermeneutica universale este esenjiala,
de aceea sunt §i greu ingurgitabili apetitului nostra modern
pentru de-semantizarea realitajii.

Adica, pentru aplecarea noastra spre realism §i
divertisment, §i nu spre interpretarea sensurilor §i a
simbolurilor, a ra^iunilor pe care Dumnezeu le-a pus in
univers.

Adevarata filosofie a celor vechi era gandul care se
intorcea pururea spre rosturile lumii §i spre rosturile proprii,
care adancea infinit §i abisal injelegerea viejii §i a universului.

108 A se vedea:

http : //ro . wikisource. org/wiki/Anatolida_sau_Omul_% C 5% 9Fi_for% C 5% A3 ele .

293

Nu printr-o explorare care se extinde geografic §i
cosmic, la modul realist, fenomenologic (ceea ce aparjine
viziunii catolice §i protestante asupra cunoa§terii, mai pe scurt,
apusului, in timp ce orientul se pastreaza in matca lui
traditionala contemplativa), ci prin racheta gandului §i a
injelegerilor harice, care erau trimise pe orbite tot mai
indepartate ale launtricitajii §i ale spiritului.

Din mi§carea de revolu^ie a corpurilor ceresti, Cantemir
expune concluzia conform careia acestea urmeaza o traiectorie
cosmica stabilita din veci de Creatorul lor, traiectorie care nu
se modifica §i nici nu exista un scop final sau un capat al
acestei misxari. Aceasta mi§care, Cantemir o nume§te sfera, un
echivalent a ceea ce noi numim orbitd.

Ideea de sfera implica insa §i sugestia echilibrului
cosmic §i a armoniei acestei evolu^ii orbitale, care nu se
dezechilibreaza niciodata, care e susjinuta intru mi§carea §i
scopul sau de legea originara care i s-a dat §i de harul lui
Dumnezeu care pompeaza via^a in universul Sau §i il susjine in
fiinja.

Spre deosebire de firea irajionala, existence rationale
au o destinatie a viejii lor, aceea ca, departajand binele de rau,
cunoscand cele metafizice, morale (etice) §i teologice, sa
ajunga la desavar§irea asemanarii cu Ziditorul lor.

Dimitrie Cantemir nu afirma nimic diferit de Antim
Ivireanul, contemporanul sau, §i nimic contrar invajaturilor
ortodoxe §i bizantine, ci dimpotriva, le secondeaza cu
fidelitate.

Antim insera in omiliile sale aceea§i filosofie cu privire
la contemplarea scenei cosmice ca o icoana §i oglinda a
Imparajiei vesnice §i a cerului ca o lectura a creativitajii §i
iubirii dumnezeie§ti.

La aceasta hermeneutica incita Psaltirea, Biblia.

Filosofia isihastd a tdcerii

...Lupul partea cea mai multd

a vremii tdcerii da

[cdci tdcerea capul filosofiei este,

si incd toatd cinstea infelepciunii

mai mult intr-insa se sprijineste,

de vreme ce aplos a grdi

de la maice

294

§i de la mance ne deprindem

frumos §i mult a vorbi,

toate §coalele, mai prin toate locurile

(nu cu pufina pagubd a tot muritorull),

pe canoane [legi retorice] ne invafa.

Iar infelepfegte a tdcea

p vremea vorbei pufine §i grele

prea lapufini vedem

§i invafatura tdcerii

undeva mdcar in lume

a seprofesui nu auzim.

O, fericita tdcere,

ca totdeauna

cu tdcerea ascultdm

§i invafam

orice arfi de invafat

§ipururea dinfdntdna tdcerii

cuvdntul infelepciunii au izvordt.

Ca cine tace mult,

mult gdnde§te,

§i cine mult gdndegte

mai de multe ori

ce-i mai cuvios nimere§te.

Acela dar, ce

ce-i mai defolos au nimerit,

zic ca,

i ~ ■ w . -7 909

de va grai, va grai mai negre§itj

Cantemir denigreaza aici retorica goala, subliniind
antiteza dintre barocul expresiei §i lini§tea interioara a
sufletului, tacerea adanca pe care omul spiritual §i-o agonise§te
prin injelepciune, lini§tea contemplativa §i ganditoare.

Daca Dosoftei inalja catre Dumnezeu cuvintele tacerii
(ruga din tdcere), cuvintele inimii care striga launtric,
Cantemir cunoa§te §i el, tot pe filiera isihasta, ca exista vreme
pentru discurs, dar §i vremea vorbei pufine §i grele, precum §i
timp pentru infelepfegte a tdcea.

909 Dimitrie Cantemir, Istoria leroglifica, op. cit, p. 83.

295

Nu e ceea ce se spune la Pildel7, 28 („Chiar §i nebunul,
cand tace, trece drept nn;elept", care s-a pastrat in popor sub
forma de proverb: „Daca taceai, injelept ramaneai"), ci despre
o altfel de tdcere, care Jine de sihastria inimii §i de a-^i da
ragazul ca Dumnezeu sa-^i raspunda: rugaciunii, chemarii,
nelini§tilor, interogajiilor. Este tacerea iubita de isiha§ti sau
pacea lui Dumnezeu care covdrseste orice minte (Filip. 4, 7).
De aceea, fericita tdcere...

Autorul deplange faptul ca, daca exista §coli de retorica
multe, nu exista in schimb nicio §coala care sa te inve^e
reculegerea, adancirea in sine, contempla^ia, retragerea de sine
din risipirea in multe lucruri ale lumii.

Remarcam imagini plastice deosebite, ca fdntdna tdcerii
- imagini poetice care, nu in purine cazuri, rasar din contexte
practice, ca sa spunem a§a, avand ca fundament concretejea
experien^ei, chiar daca e o experienja spirituals. Nu le putem
numi abstracfiuni pure, ele nu sunt abstracte decat daca le
contemplam stilistic §i renun^am, momentan sau definitv, la o
hermeneutica aplicata.

A se observa ca scriitorii vechi nu iubeau podoaba
stilistica pentru ea insa§i, ci pentru scopul moral §i spiritual cu
care era folosita.

Sa nu ne facem insa iluzii ca in poezia romana moderna
vom afla abstracfiuni pure: in ciuda a ceea ce se afirma de
obicei, lirica noastra moderna §i postmoderna este, in cea mai
mare parte, unisemanticd §i nu plurisemanticd §i invedereaza
aceea§i experienja concreta (sentimentala, spirituala, etc.) care
exclude onirismul fulminant sau abstract.

Giudeful [judecata] sufletului cu trupul
§i despre ce inseamnd „ suflet filosof"

Acestea de la Vulpe cu tofii auzind

siprecum [ca] adevdrul asa este infelegdnd

(ca la mintea spre infelegere gdtatd

mai tare pdtrunde cuvdntul adevdrului

decat prin moale grosimea trupului

ascufitd simceaoa [sabia]fierului),

ziserd: „Dard cine intre noipoatefi acela

care mai mult sufletul infilosofie sd-sifi crescut

si dupd pravile el trupul sd-sifi scdzut?

296

(Ca [caci] cu anevoie este cineva

trupul in toate pe larg

si de safiu sd-si hrdneascd

si sufletul de poftele trupesti

nebetejit sd-si pdzeascd) ,

(cdprecum in hrana slobodd

trupul se ingroasd

si se ingrasd,

asa depost trupul vitionindu-se [slabind],

sufletul se subfie

si invdrtoasd [se intare§te]j

(cdcifoamea la trup moarte fir eased,

iar la suflet viafd cereascd

aduce) ./.../

(caci obisnuifi sunt cei adevdrat vrednici

vredniciile sale [lor] de priveala ochilor

si [de] lauda gurilor a-si ascunde)

(ce [caci] precum focul

in piatra mai vdrtoasd

si infierul mai indesat ascuns fiind,

dintr-aceleasi

si mai tare lovindu-se, scdnteiazd,

asa si sufletul plin de vrednici e,

pe cat mai mult se acoperd,

pe atdt mai tare se descoperd) /.../

(caci sufletul filosof asupreald nu are,

de vreme ce toatd asupreala suferind

precum sd i sefacd asupreald nu simte) ...

911

Ierarhia vredniciilor umane este ierarhia darurilor

Firea asa de infelepfeste
pe tofi la darurile sale s-au indemnat,

910 Idem, p. 68.

911 Idem, p. 70.

297

cat pe unii in cuvdnt,

iarpe alfii in lucru,

pe unii in poruncd,

iarpe alfii in ascultare,

pe unii in stapdnire,

iarpe alfii in supunere,

vrednici, putincio§i §i suferitori

i-au ardtat.

A§ijderea, unii in gramaticd

§i alfii in poeticd,

unii in loghicd,

iar alfii in ritoricd,

unii in cea ithicd [etica, morala],

iar alfii in cea fizicd filosofie mai istefi,

§i unii intr-und,

iar alfii intr-altd invdfdturd §i me§te§ug

mai vestifi §i maifericifi,

dupd afirii ordnduiald au ie§it

(cd ce unul Dumnezeu ddruie§te

§i ordnduie§te

toatd lumea nici a lua,

nici a cldtipoate). /.../

(cd impdrdfiafirii,
precum are domni, senatori,

deregdtori §i ordnduitori,
a§a are §iplugari, §i morari,

§i portari, §i chelari)

Este limpede ca morala §i filosofia precizate de
Cantemir sunt profund tradifionale §i religioase - cred ca
precizarile hermeneutice sunt de prisos.

Ele nu ies din canoanele biserice§ti. Nu exista inflexiuni
eterodoxe sau umaniste (in sensul pe care s-a pedalat la noi in
comunism, de viziune antropocentrist-umanista §i de primat al
intelectului pur) in aceasta opera, dupa cum nu exista nici in
Divan.

Ierarhia min^ilor §i a demnita^ilor / virUuilor umane este
o tema veche in literatura ortodoxa §i va fi o preocupare

912 Idem, p. 69.

298

constanta §i pentru Eminescu, fiind §i subiectul celor cinci

Scrisori.

Tenia instabilitajii fortunei

Vremea schimbdtoare si norocul trecdtor

Au nu stii (cd agonisita numelui

mai mult cu indrdzneala

decdt cu sila

se dobdndeste?)

Au nu pricepi

(cd scdnteia amnarului,

pdnd anuse stinge iasca aprinde,

iard stingdndu-se,
a doua si a treia loviturd pofte§te?)

De care lucru, noi acum,

vreme de treabd §i dupdpoftd afldnd,

cum vom putea vremea prelungind,

darul norocului

in parafocului

sd aruncdm?

Cd bine §tii,
(cape cat este de iute la curgere
punctul vremii,
incd mai iufi sunt
mutdrile lucrurilor in vreme)
si nu trebuie cineva a te invdfa,
de vreme ce,
(precum chipul norocul,
mii de mii de obraze sdfi avdnd,
si in mii de mii defeluri
pe muritori
in tot ceasul sdfi mdgulind,)
adeverit esti. /.../
(Cd ce da vremea,
nici avufia, nici nevoinfa
poate cumpdra.)
Iard cdte primejduitoare
in vremea viitoare mi-ai pomenit,
acestea incd nu tdgdduiesc
(cd cine vreodatd

299

norocul sub lacdt
si norocirea in ladd
si-au incuiat?
Sau cine tot cu aceafortund
in viafd s-a slujit,
de care vreodatd
sd nufie necdjit?)
Ci a muritorilor
mai mult aceasta le este hirisia [naravul]
(ca in ziua norocului
sd-si arate vdrful cornului,
iard in ziua nenorocului,
de nevoie,
sd sufere siscoaterea ochiului). /.../

O, fortund bund

(de este in lume vreuna

adevdrat bund),

cum si tatd, si maicd, si sord,

si frate fortunei rele esti,

care pdnd intr-atdta

pe muritori buiguiesti,
imbefi si innebunesti,
cat si spre tabdra adevdrului
desfrdnate ostile
nebunelor sale socoteli
a-si slobozi nu se rusineazd

Vremea schimbdtoare §i norocul trecdtor sunt teme
majore ale literaturii romane vechi. Le intalnim cu prisosinja
in omiliile mitropolijilor Varlaam §i Antim, precum §i la
Miron Costin, atat in poemul Viiafa lumii, cat §i in Letopisef
sau in De neamul moldovenilor.

Aici le aflam ilustrate sub forma aforistica §i simbolica a
Istoriei ieroglifice, demonstrand unitatea de gandire §i de
mentalitate a scriitorilor no§tri din vechime.

Pe aceea§i tenia insa, Cantemir scrie nu numai prozd
ritmatd, ci creeaza versuri pe o partitura costiniana (caruia ii
aparjin primele doua versuri), pe care le insereaza atat in

913 Idem, p. 97-98.

300

Divan, cat §i in Istoria ieroglifica - §i cred ca avem aici o
dovada palpabila a perpetuarii unei tradiUi poetice culte:

A lumii cant cujale cumplita viafa,
Cum se trece si se rupe, ca cum amfi o afa.

Tdnar §i batrdn, imparatul §i saracul,

Parintele §ifiul, rude §-alalt statul,

In zi denu gdndegte, moartea il inghite,

Viilor rama§i otravite da cufite.

Jarna tiranul, farna faranul astruca [inmormanteaza],

Izbdnda, dreptatea, in ce-l afla-l judeca,

UniifericiU se zic intr-a sa viafa,

Dupa moarte se cunoaste c-aufost sloi de gheafa 914 .

Toposul marii

Iscarea furtunii

Asadar, sub toata noaptea soarelui 915 ,

in ce invelit

si cu ce safiu legat

nepricepdnd, tare ma chinuiam.

Iar dupa ce cu ziua noptii

si cu intunecarea soarelui,

ochii mi se luminara,

precum in vetrela unei corabii

invelit

si cufuniile impleticit

safiu cunoscui.

Ca eu, poatefi,

de rdndunele fugind,

depdnza cordbiei m-amfost lipit,

in care vreme si corabierii
vetrila a strange s-afost tdmplat.

Eu, dara, asa in vetrila bofit

914

Idem, p. 194.

915 Noaptea soarelui = eclipsa.

301

si corabiafdrd vdnt

(cdci mare liniste era),

pe valurile moarte sdltdnd,

vorba cordbierului
cu a dulfului ascultam. /.../

Cordbierul zise: „ Bre, hei,

pore pestit si peste porcit, dulfe,

aceste pufnete cui,

lauddndu-te, le ardfi?

Au vdnt semdndnd,

stropii apei

in loc de grdunfe arunci? "

Dulful rdspunse:

„Adevdrat, eu vdnt semdn

si stropii

in loc de sdmdnfd in corabie arunc.

Insd pufnetul meu

infurtund intorcdndu-se,

stropii in gdrle curdtoare

se vor intoarce

(cd sdmdnfa vdntului

si grdunful apei

moartea cordbiei este). /.../

Eu vdntul am semdnat

si grdunfele apei

in corabie am aruncat,

iar cine va secera

si cine a treiera

vremea va alege ... "/.../

Asadard, dulful cu cordbierul vorbind
si incd cuvdntul bine nesfdrsind,

vdntul crivdfului
dimpotriva cdii cordbiei a sufla,

marea a se umfla

si valurile ca munfii a sd ridica

incepurd (cdci si timpul iernii,

cdnd soarele din tropicul Himerinos

spre tropicul Therinos se intoarce

era).

302

Cordbierii, volbura care asuprd le vine

si primejdia care in cap li sepune,

vdzdnd,

uniifuniile intindea,

alfii vetrilele strdngea

(ci [dar] groaza morfii mintea uluieste

si primejdia fdrd de veste

toate simfirile amurfeste).

De care si biefii cordbieri

cuprinzdndu-se,

unii la addnc,

alfii la margine

mdntuinfa ardta. /.../

... volbura corabia a invdrteji [a invarti]

si valurile

pe deasupra a o ndbu§i

incepurd,

§i a§a, in mica ceasului,

vdntul eel de dulf semdnat

din pufnet vifor

§i din stropiturd

gdrle inlduntrul

§ipe deasupra vasului izvordrd,

care, cu undele fierbdnd

si amestecdndu-se,

din fa^a apei

infundul mdrii se muta... 916 .

In acest prim poem ieroglific pe aceasta tenia, am sesizat
un amanunt incitant. Anume, am remarcat prezenja unor
metafore destul de neobi§nuite, concretizate in imagini de o
plasticitate perplexanta, extrem de moderna pentru acea
perioada: sdmdnfa vdntului si grdunful apei.

Ineditul lor m-a impresionat imediat, dar trebuie sa
marturisesc ca nu le-am descoperit sursa decat intamplator.

Re-rasfoind Divanul, mi-au cazut dintr-o data ochii,
iluminator, pe cuvintele urmatoare: Precum adevdrat Osie

916 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 158-159.

303

grdieste: „ Vdnt sdmdnard si vivor [vifor] sdcerard " (gl. 8, sh.
7) 917 .

Un verset scriptural, care vorbeste despre semdnarea
vdntului §i secerarea viforului, i-a inspirat lui Cantemir
metaforele pe care le-am semnalat, intr-un context care nu
implica Scriptura - din literatura culta §i din recurenja
omiletica a intrat §i in con§tiinJa populara, caci adesea se spune
despre omul care nu cauta sa faca ceva bun, ca seamdnd vdnt
si culegefurtund.

§i poate ca nu ne-am fi oprit asupra acestui amanunt
(care ne face sa ne gandim ca nu este un exemplu singular),
daca nu am fi descoperit acela§i procedeu anterior la Dosoftei,
dar §i la Eminescu, dupa cum se va vedea in capitolele
dedicate poetului, §i anume plasticizarea metaforicd a unor
versete sau a unor afirma^ii patristice.

Am vazut ca Dosoftei, pornind de la imaginea impusa de
Psaltire, a lumii care se va invechi ca o haina (Ps. 101),
precum si de la cea a urzirii cerului de catre Dumnezeu,
creeaza, in antagonism, o alta imagine plastica, a lumii sau
imparajiei netrecetoare, a Paradisului ca o cetate sfanta din
ve§mdnt de mdtasd (Ps. 73, 13-14).

Ceea ce ne determina, in contextul larg al analizelor
noastre, sa reflectam cu toata seriozitatea §i sa reconsideram
parerea incetatenita in critica romaneasca, pe urmele lui Iorga
§i Lovinescu, anume ca literatura teologicd nu poate fi decat
arida §i clasificabila la categoria neliterar §i, cu atat mai mult,
nepoetic.

Dimpotriva, am aflat mai multe argumente care nu doar
ca infirma aceasta opinie, dar, mult mai mult decat atat,
intemeiaza poeticul pe semnificajii §i pe o hermeneutica
biblico-patristica, in absenja careia nu ne-am putea bucura de
lirismul §i de poetizarea multor texte din epoca moderna pe
care le recenzam.

Literatura istoriografica, Letopisefele, nu con^in aceasta
stilistica ampla §i seducatoare, precum textele religioase, la
care se adauga neobisjiuita literatura istoricd si filosoficd a lui
Cantemir, care are o latura oratoricd esenjiala - ca §i Divanul
- §i nu e, in orice caz, exclusiv filosoficd §i / sau istoricd.

Am remarcat, de asemenea, puncte comune cu
descrierea marii invif orate la Antim Ivireanul, cum ar fi:
marea a se umfla si valurile ca munfii a sa ridica sau groaza

917 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 76.

304

morfii mintea uluieste, precum §i corabia care dinfafa apei in
fundul marii se muta.

Le-am enimjat, cred, §i anterior, in capitolul dedicat lui
Antim.

Vom avea, de asemenea, surpriza sa constatam ca
imaginea valurilor care se inal^a ca munfii, cand marea e in
furtuna, se va transfera in paginile de poezie ale poejilor cu
care sfar§e§te secolul XVIII §i incepe secolul XIX.

Insa ilustrarea temei marii continua cu alte fragmente
tulburatoare:

Marea §ifurtunile viefii

Duhurile muritorilor asemenea sunt
vdnturilor clatitului aer
care si placut si impotriva
a sufla pot.
Inimile corabiei
pe nestatatoare lucrurile tdmplarilor
cape umerele marilor plutesc,
sfdrsitul lucrurilor liman,
intrarea la liman,
aflarea linistii si scaparea din furtuna
este.
Deci precum adesea s-a vazut ca

cu nepaza cdrmaciului

si cu lenevirea cordbierilor,

acum in sdnul limanului intrafi fiind,

aceiapat,

de care intre groaznice

undele valurilor au scdpat.

Intr-acest chip si lucrurile voastre,

ca un vas de multe valuri

si din multe par^i izbit si zdruncinat,

acum la limanul adapostirii

si la linistea odihnirii

safi ajuns socotesc.

Cea mai multa primejdie,

precum se vede, a trecut.

Ramas-a acum in adapost,

pentru paza viforului,

fierul sa se arunce,

305

pdnzele sa se inveleasca,

funiile sa se intareasca

si vasul, cu nerumpte odgoane,

la margine legdndu-se,

sa se sprijineasca

ca nu cdndva, dinspre uscat

Q1 8

viforul duhurilor fara veste scornindu-se,

iarasi marile odata calatorite

si valurile mai dinainte trecute 919

a le pofti sa sileasca,
unde de nu cea de tot prdpddanie,
insa cea mai rea decdt cea dintai prim ej die,
poate sa se [m]tample

lata, deoparte, Inorogul

singur cdrmaci,

singur vasul voii sale

incotro a-lporni stie si poate,

care, in liman intrdnd,

cu ce odgon si la ce stdnca

vasul s-ar lega

singur din sine voii

si alegerii noastre a lasat.

Deci despre aceasta parte
fara de presupunere sunt
ca in adapostul odihnii

vasul inimii sale,

fara nicio primejdie,

cu groase odgoane,

cu tarifunii si la credincioase locuri

se va lega,

unde,

neclatinat ramdndnd,

vifor cat de repede,

furtuna cat de mare

si volbura cat de naprasnica

a-l mai urni nu vaputea.

18 Viforul duhurilor rele, ale demonilor.

919 Adica pacatele §i patimile pe care le-am depart, pentru care ne-am pocait.
20 Cf. Mt. 12, 45: Atunci se duce [demonul] si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat
el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat
cele dintai.

306

Cd mai lesne este vdntului

o mie de odgoane a rupe

si o mie defiare a smulge

decdt

sufletului de cinste purtdtor

din cuvdntul dat

* 921

a se intoarce

Corabia viefii si inlelepciunea veghetoare

Cu mintea §i sfatul unuia,

a multora viafd a sepdzi

§i din viitoarele primejdii a seferi

ispita din toate zilele

ardtdtoare

§i mdrturisitoare ne este.

Precum cu bund chiverniseala

unui navarh,
din nesdfioase droburile mdrii

multe suflete
la limanul linistii scapd

(cdci acela
bun cdrmuitoriu afi se zice si este
care din liniste furtunile socoteste
si dinfurtund linistea agoniseste).

A cdrui dulce vorbd in liman
si vrednicd lauddpe uscat

si cdzutd mulfumire
de lafeciori pentru pdrinfi,
de la pdrinfi pentru feciori,

prin toate casele si adundrile,

nu otravd,

ma crede numelui,

ce tare antifarmec [antidot]

921
922

Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 369-370.

Care se pregateste pentru atacurile ispitelor si ale patimilor atunci cand inca nu este

sub asediul lor.

307

tuturor hulelor este

Cantemir ilustreaza acest topos maritim in pagini de o
mare plasticitate, adancime hermeneutica §i de un
impresionant lirism. Despre toposul mdrii §i simbolistica lui in
literatura noastra veche, de asemenea am vorbit mai pe larg in
capitolul despre Antim Ivireanul.

Dimitrie Cantemir dovede§te, prin fragmentele de mai
sus, ca imparta§e§te aceea§i viziune, religios-literara, cu Sfin^ii
Ierarhi Varlaam, Dosoftei §i Antim §i cu Miron Costin.

Am putea adauga aici, clarificator, §i un pasaj din Divan
(de§i semnificajiile alegorice din textele de mai sus, fie au
sursa religioasa evidenta, fie nu se pot interpreta decat prin
apelul la o astfel de sursa), in care Injeleptul i se adreseaza
Lumii astfel:

Adevdrat, acest subfire

si de mulfi oameni necunoscut mestersug,

de la sirene

(acestora moldovenii

„fete de mare " le dzic)

l-ai luat;

car He, cu ale salefrumoase,

cuvioase

si mangaioase viersuri,

pre saracii de corabiiari

nebunindu-i u adormu,

si ase - precum spune fabula -

eale in corabie sarind,

ti imbrafasadza

si infundul luciului mdrii

afunddndu-i ii cob oar a

si far a veste ii iniacd.

Ce tu,

decat sirinile tot mai de rdufdcdtoare,

cdci eale trupul,

iard tu sufletul

ineci.

)23 Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 86.

308

Insd infeleptul cdldtoriu ceface?

Isi vdrtos

urechile sale astupd,

ca nu cumva

glasul sirinelor audzind

sd sd appeased,

si aseprin a lor cdntece,

ca cdnd n-ari audzi cdntece,

trece;

si dintru acea

de viiafd primejduitoare mestersugire

cu amdgeald scdpdnd,

far a poticald,

hdldduiaste

Pe langa motivul marii, eel al sirenelor apare la
Eminescu in Glossd : Ca un cdntec de sirend, / Lumea-ntinde
lucii mreje; / Ca sd schimbe-actorii-n scend, / Te momeste in
vdrteje.

Tenia morala

Complotul lupilor la apus de soare

Iar edndfdelia cea de aur

in sfesnicul de diamant

si lumina cea de obste

in casele si mesele tuturor sepune,

Lupul si altd sofie [tovara§] isi cercd

sipe altul ca sine afld/ .../

Deci, dupd ce pdrintele planetelor

si ochiul lumii

razele sub ipoghei [orizont ] isi sloboade

si lumina sub pdmdnt isi ascunde,

cdnd ochiul pdzitorului se inchide

si afurului ca a soarecelui se deschide

(ca toatdfapta grozavd si ocdrdtd

precum cu intunericul se acoperd si se ascunde

socoteste,

9 ^ 4 Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 37.
" Literal: sub pamdnt.

309

mdcar cd si noaptea are lumina sa,

precum si pddurile urechi

si hudifosi perefii depiatrd

si addncd pestera de vdrtoapd

la vedere ascufifi ochi au),

lupii impreund

spre locul stiut se cobordrd 926 .

Patima befiei sau povestea Sfintei Iudita transformatd in
parabola

De multe ori ce nu biruieste omul

biruieste pomul,

si impdrafi care toatd lumea in robia lor au adus,

pe aceiagi,

alminterea nebiruififiind,

vinul in robia sa i-a rdpit

si befia cu mdna muierii i-a biruit

Pedagogia sdrdciei

Foamea in toate zilele

muritori afi ne invafd

si este o boald care nedespdrfit tovards

tuturor pdrfilor trupului

sipururea se afld defa}d 928 .

Nu-l vesteste nicio aura, nu-l urmeazd nicio coadd de

929

cometa...

Nici nebunul coarne, nici infeleptul aripi are,
depe care de infelept sau de nebun sa se cunoascd/ '.../
Cd alminterea, mulfi infelepciunea cuvdntului indestul

au,
iar de lucrul eiprea lipsifi sunt,

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit, p. 76.

926

927

928 Ibidem.
29 Titlul nostra este o parafraza la Elegia intdia, a lui Nichita Stanescu. A se vedea:

Idem, p. 80.
Ibidem.
Titlul nostr
http://ro.wikisource.org/wiki/Elegia_%C3%AEnt%C3%A2ia.

310

si dimpotrivd,
mulfi depompa si frumusefea cuvdntului sunt depdrtafi,
iarfaptele ti aratd precum cu inielepciune afi
incoronap 930 .

Gura slobodd

Gura desfrdnatd

mai tare aleargd decdt piatra din deal rdsturnatd,

pe care un nebun cu piciorul

poate a o prdvdli
si o mie de infelepfi a o opri

, 931

nupot

Infelepciunea si teatrul lumii

Cine in lume este atdt de infelept

caruia altd inielepciune sd nu-i trebuiascd?

Cine intre muritori

este atdt de invdfat caruia

mai multd partea invdfdturii sd nu-i lipseascd?

Cine in tot theatrul acesta

este atdt de ascufit la minte

care vdnt sd socoteascd a altora cuvinte?

Fdntdnile de sdnge sifecioara din lapte
(arghirofilia sipatima erotica)

...cu tatd-meu impreund adesea

fdntdnile cele de sdnge 933

la rdddcinile munfilor vrdjbii

izvordtoare cercetam.

Munfii acestia, departe,

60 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 82.

931 Ibidem.

932 Idem, p. 83.

Fdntdni de sdnge inseamna izvoare de bani.

311

in fara ce se cheamd Pizma,

se afld, spre partea rdsdritului,

pe margined oceanului in sus,

spre crivdf,

si injos, spre amiazdzi,

in lung si in lat

atdta de mult se trag,

cat cei ce nepdrdsit drumul care

pe la rdddcinile lor merge

au finut

zicprecum pdnd la ocheanul apusului 934 ocolesc

si ca un zidjur imprejur
toatd rotunzeala pdmdntului '" ingrddesc ' ./.../

Laptele, dupd descant ec,

indatd se inchegd

si mddularele unul de altul

a se lega incepurd.

Dupd aceea,

vinele peste oase intinzdndu-se

toate pdrfile trupului

a se cldti

si subfirea peste ddnsele

pielicioard a se lipi

937

vazum

§i asa, indatd

ofecioard ghizdavd [impodobita]

si frumoasd

dinainte-ne in picioare stdtea,

care cu ochii sdgeta,

cu sprdncenele arcul incorda 938 ,

cufafa sdnge vdrsa,

934 Ocheanul apusului = moarte.

935 Rotunzeala pamantului = inima omului.
936 Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica, op. cit, p. 279.

>37 Imaginile sunt inspirate din profe^ia lui Iezechiel despre invierea mor^ilor (Iez. 37, 7-

8).

13 Metafora aceasta, a ochilor si sprancenelor ca un arc erotic ce sageteaza inima e de
gasit si la poetii prepasoptisti si pasoptisti, precum si la Eminescu. Avand in vedere ca
Dimitrie Cantemir a plecat cu manuscrisul in Rusia si el nu a circulat la noi pana la
publicarea lui, in 1883, trebuie sa ne gandim la sursa biblica directa (Pilde, 6, 25: Nu
dori frumusetea intru inima ta si sa nu te vdneze cu genele ei), devenita insa tradi^ionala
si pe care o citeaza si Sf. Nicodim Aghioritul, intr-o carte din care Eminescu a metrificat
o parte din pedagogia sa.

312

cu buzele inima spinteca,

cu mijlocul viafa curma,

cu statul morfii ridica,

cu cuvdntul zilele

in cumpdnd mdsura,

cu rdspunsul

sufletul de la mormdnt inturna,

iar cu singur numele Biruinfii,

toatdfrumusefea

biruia si covdrsea. /.../

Tatdl meu,

in nerupt lanful dragostelor legat

si asa de tare infdsurat

vdzdndu-md, zise:

„ Bozul [zeul] dragostei, o, fiule,

fiul Afroditei este,

pe care nu dupa micsorimea vdrstei

(caci pururea copil este),

ci dupa tare arcul ce trage

si ascufita sageata

ce inficafi infige

cei ce-l masoara il cunosc.

Ci cat spre aceasta

a ta de curdnd scomita patima

lucrul arpofti,

fii cu buna inima,

cd acela ce cu cuvdntul

si cu mestesugul farmecului necromandii 939

din lapte fecioard

a face aputut,

din fecioard spre pofta nevestirii

inima a-i pleca
cu mult mai lesne vaputea. /.../

§i asa, ea ochii de lapdmdnt
ridicdndu-si,

39 Necromandie = necroman^ie, deji Cantemir nu folose^te termenul chiar in sensul
nostra modern.

Cantemir insusi expica acest termen astfel: „Vraja care se face asupra trapurilor moarte;
la toate limbile [popoarele] in loc de pacat se ^ine".

Fecioara aceasta ia nastere in mod fabulos, din descdntecul necromandie i asupra
laptelui, dintr-un descantec pentru reincarnarea unui duh, a unui om mort.

313

ca lumina soarelui in stele

oglindd frumusefilor ei mdfdcu

si in mine

pe sine

si in grozdvia mea

frumusefea ei a vedea

i se pdrea

(cd ochii dragostelor nu ce este,

77 w 7i 940

ci precum le place vad)

Litre temele ilustrate mai sus, theatrum mundi este mai
pu^in prezenta in operele medievalilor no§tri, dar nu mai piuin
cre§tina, incre§tinata fiind de epistolele pauline §i apoi de
omiliile patristice: „metafora spectacolului de teatru este una
veche.

Prin intermediul ei, lumea, viaja §i istoria au fost
definite a fi drept un teatru al zeilor 941 .

Platon a numit omul ojucdrie in mdna lui Dumnezeu; si
aceasta este, intr-adevdr, eel mai bun lucru care poate fi gdsit
la el.

Lumea este teatrul, in care oamenii, condu§i de
Dumnezeu, i§i joaca rolurile atribuite, indiferent de faptul ca ei
ar fi sau nu aceasta con§tienJi [...]. Deoarece in societa^ile
antice teatrul era forumul a tot ceea ce era public, tot ceea ce
era important ca eveniment, a fost reprezentat in cadrul lui; nu
doar jocuri §i triumfuri, ci chiar §i execujii.

De aceea, Sf. Apostol Pavel a numit martiriul propriu
apostolului drept teatru (priveliste) pentru lume (I Cor. 4, 9)
[termen care se regase§te foarte adesea in relatarile martirice,
in Viefile Sfinfilor, precum §i in cantarile inchinate
mucenicilor] .

Clement al Alexandriei a descris modul in care martiriul
cretin prim este in teatrul (privelistea) lumii cununa biruinfei.

Incepand de atunci, metafora theatrum mundi a devenit
in tradijiie europene un bun universal" 942 .

O vom descoperi §i in tradi^ia rasariteana, pe linie
vasiliana sau hrisostomica, Sf. loan Gura de Aur predicand

940 Dimitrie Cantemir, Istoria leroglifica, op. cit, p. 280-281.

Cf. E. R. Curtius, Europdische Literatur und lateinisches Mittelalter, Milnchen,
1948, p. 148?. u.
942 Jilrgen Moltmann, op. cit., p. 374.

314

despre lumea ca scena de teatru §i vis, pe care trebuie sa o
contempli filosofdnd cu privirea asupra nestatorniciei sale:

„Nu cumva poate din cele ce vedem ramane ceva pentru
totdeauna? Nimic, ci numai sufletul din noi [ . . . ] Viaja aceasta
este o scena de teatru si vis, caci precum cand se ridica
cortina pe scena teatrului toate se risipesc §i toate visurile
zboara cand se arata raza luminei, tot a§a §i acum [ . . . ] toate se
strica, toate se nimicesc §i dispar" 943 .

Foarte probabil sa il fi citit §i Eminescu: Privitor ca la
teatru / Tu in lume sa te-nchipui (Glossa).

Dimitrie Cantemir nume§te theatru adunarea celor doua
soboare, a celor doua monarhii.

La aceasta adunare, far a veste, in mijlocul theatrului,
jiganiia carea Vidra sa cheama, cu mare obraznicie sari....
Ori: neamul Liliecilor in theatrul lumii [in priveli§tea lumii] de
mare si nesuferitd rusine i-au dat... 944 .

Alegoriile §i retorica textelor cantemirene aprofimdeaza
de la sine sensul moral al acestor excursuri literare - pe care
le-am reprodus mai sus - absolut remarcabile.

Daca in subcapitolul anterior descopeream urmele lui
Cantemir in lirica lui Arghezi, iar mai tarziu ne vom opri
asupra unor coincidente surprinzatoare cu poezia admiratorului
sau nedisimulat, Nichita Stanescu, pentru moment vrem sa
reproducem observatiile lui Ion Negoitescu, remarcand sonuri
blagiene inconfundabile in opera despre care vorbim:

„In lupta dintre Inorog si Corb, Cantemir gandeste
cateodata liric, in rotiri ample, de traiectorii in declin, spre
cercul de obscuritate pe care a cazut si pasarea moarta a
sufletului dintr-o poezie a lui Blaga (ori poate se intalneste la
aceasta fantani si calatorul cu dorurile stinse, care suspina in
poemele lui Adrian Maniu):

Caci de multe ori pasarea inalta si tocmai peste nouri

ridicatd,
Infundul beznei necunostintei pogorandu-se, cade.

In alte situatii, declinul se interiorizeaza pana la
ermetism; sigiliile misterului, ca o pecete pe inima, pe marea

943 Sf antul loan Gura de Aur, Explicarea Epistolei pastorale de la I Timotei, traducere
din limba elina, edi^ia de Oxonia, 1861, trad. Arhiereu Theodosie A. Ploejteanu,
Bucurejti, ed. Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonima, 191 1, p. 143.
944 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit, p. 36 §i 163.

315

ei boala sacra, lasa numai jalea sa cante, cu ton discret, de
alegorie pur spirituala:

Plecatu-s-au cornul Inorogului,

Impiedicatu-s-au pasii celui iute,

Inchisu-s-au cdrdrile cele neumblate /.../

Ce mdngdiere i-a mai rdmas? Niciuna.

Ce sprijineald i-a mai rdmas? Niciuna.

Ceprieten i se aratd? Niciunul.

Munti, crdpati!

Pietre, vd sfdrdmatil... [...]

...Stelele sa nu scdnteieze,

Nici Galateea sa nu lumineze;

Tot dobitocul ceresc glasul sd-si soboadd,

Fapta nevdzutd, plecdndu-si, sa vadd...

Closca, puii-si risipeascd,

Lebdda lira-si sdrobeascd...

...Racul, in coaja neagrd sa se primeascd;

Capricornul, coarnele sd-si piece;

Pestii, fdrd apd sa se inece...

Paradisul faunic rasuna parca de bocetul destramarii:

...Lebedele, cdntecul depe urmd al mortii cdntau;
Pdunii, de rdutate ce vedeau, in gura mare se

,,945

vaitau...

Din punct de vedere poetic, productive lui Cantemir
rivalizeaza cu cele mai stralucite poezii ale literaturii romane
moderne §i Nichita nu exagera cand il compara cu cei mai mari
poe^i moderni.

Dupa cum se poate observa, limbajul cantemirean pare
adesea modernist-avangardist sau postmodernist, avant la
lettre (ca sa nu mai vorbim de prezen^a in opera, semnalata de
critica, a tehnicilor moderne §i postmoderne, a
autoreflexivita^ii, intertextualitajii §i metaromanului - referinja
in text la Istoria ieroglificd §i explicarea titlului ), dar de fapt
este, paradoxal, unul foarte vechi §i propriu caitilor religioase.

945 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit., p. 24-25.

946 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 67 §i 329.

316

Cuvintele sunt adapate la izvoare semantice care
descopera temeliile lumii, axa verticalita^ii ei virtuoase, Jelurile
existenjei, de aici muzicalitatea, profunzimea §i bel§ugul
semnificajiei, poeticitatea incomensurabila a expresiilor.

Se remarca, a§a cum am incercat sa scoatem in evidenja,
o filosofie pur ortodoxa in eel mai modern §i mai
neconvenfional limbaj cu putinja.

Cantemir e creator de limbaj, creator de stil, creator de
genuri literare, in poate cea mai greu catalogabila opera a
literaturii romane. E poet, moralist, teolog - susjinator al
teologiei isihaste -, istoric, filosof, paremiolog, fabulist,
romancier. . .

Din punct de vedere teologic §i filosofie, expune o
viziune in perfecta consonant cu toata tradijia ortodox-
bizantina a medievalitajii romane§ti, fara a erupe catu§i de
pujin din limitele acestei tradi^ii.

Erudi^ia lui nu e neaparat tipic renascentistd, ci se afla,
mult mai probabil, pe linia bibliofiliei bizantine (remarcabil
ramane efortul, in secolul IX, al Sfantului Fotie eel Mare, de a
inventaria critic toata literatura clasica antica intr-o lucrare
ampla intitulata Miriobiblon sau Bibliotheca), intr-o Europa de
Rasarit ortodoxa care era foarte recalcitranta in privin^a
raporturilor ideatice cu Occidentul §i in care un Cantemir nu
vroia sa aiba de-a face cu slobodd limba atheistului spre
bldstdm 947 .

Dupa toate acestea, Cantemir este totu§i atent la estetica
limbajului sau - ca §i contemporanul sau, la fel de plurivalent,
Antim Ivireanul -, fara a fi dominat exclusiv de interesul
estetic.

Are, fara dubii, con§tiinJa auctoriala. §i toate aceste
trasaturi ale personalita^ii §i ale scriiturii sale infirma teoria lui
Lovinescu despre debutul literaturii romane, pe scena istoriei,
abia in secolul XIX, precum §i convingerile ca estetica
modernd §i tradifionalismul ortodox stau automat in doua
barci diferite, care merg, fiecare, in alt sens.

Dimpotriva, aceasta opera a lui Cantemir (a carai
filosofie ortodoxa este amplu expusa in Divanul, dincolo de
orice echivoc) ne dovede§te, fara putinja de tagada, cum
anume se poate crea o lucrare modernd, asimilabila planului
laic al literaturii, preluand toata imagologia cre§tina
tradi^ionala (cele cateva similitudini semnalate anterior cu

947 Idem, p. 112.

317

Antim - §i mai mult in lucrarea noastra despre mitropolitul
ivirean - sunt elocvente pentru a stabili sursa teologic-
religioasa a poeticii cantemirene) §i desemnificdnd-o in
aparenja, pentru a o aclimatiza interesului istoric §i narativ (in
sens larg).

Insa Cantemir nu are sentimentul desacralizdrii literare,
ci pe eel al continuitafii, al propagarii §i infuzarii substanjei
ideatice creatine in materia istoriografica §i literara.

E un scop sus^inut de inseminarea, fragmentary dar
deliberate, a unei cugetari teologice profunde, identice cu a
Divanului, in mai multe pasaje semnificative din text, dintre
care am semnalat §i noi cateva mai sus.

E un procedeu observabil eel mai bine la Cantemir, dar
aceeasi idee generala despre cum se scrie istorie / literaturd o
au §i cronicarii.

Critica literara are adesea in vedere §i urmare§te, in
poezia §i literatura moderna, numai procesul de laicizare a
imaginilor §i simbolurilor, fara sa-§i fi pus serios problema
daca existen^a unui material lingvistic-metaforic cre§tin in
interiorul textului literar nu cumva modifica esenjial, din
interior, concep^ia despre lume, daca nu cumva este un factor
premeditat de prezervare a unei identitaji §i a temeliilor
vizionare stravechi, intr-un context european modern §i
(post)modern in care se incearca denuclearea vechii civiliza^ii
europene de spiritul ei cre§tin §i o fisiune la nivel spiritual cu
scopul de pulverizare a crestinismului din con§tiin^a
europeana.

§i Cantemir nu e singurul care infirma estetismul
lovinescian, mai sunt §i Varlaam (pe care Eminescu il
desemneaza ca primul organ al Duhului Sfdnt in limba
romana, iar in istoria noastra critica Manolescu recunoaste ca e
un povestitor egal cu Neculce), Dosoftei, Miron Costin,
Antim...

Eminescu vorbea despre zilele de-aur a scripturelor
romdne (Epigonii), Sadoveanu, de§i il prezenta pe Neculce
drept maestrul sau in arta literara, ii recunostea lui Antim
Ivireanul primatul stilistic in toata literatura veche - limba
romana in care a scris Antim este „poate cea mai frumoasa
dintre a tuturor carturarilor terii" , iar Nichita Stanescu il
propulsa valoric, fara rezerve, pe Cantemir, ca poet, deasupra

948 Mihail Sadoveanu, Limba povestirilor istorice, comunicare facuta la Academia
R.P.R., publicata in rev. Contemporanul, nr. 6 / 346 din 1 1 febr. 1955, p. 3.

318

intregii poezii romane moderne, calificandu-1 subtil ca mai
tulburdtor.

Sunt aspecte peste care s-a trecut prea u§or §i care
trebuie investigate mult mai atent decat pana acum.

Alte exemple de poezie din proza medievala. . .

Ion Neculce, O seamd de cuvinte §i Letopiseful 949 :

§tefan-vodd eel Bun

§tefan-vodd eel Bun

multe razboaie au bdtut.

§i a§ia sd aude

din oameni vechi §i bdtrdni, cd,

cdte razboaie au bdtut,

atite mdndstiri cu biserici aufdeut 950 .

Visul lui Petru Rare§ inainte de afi domn

§i piste noapte
au visat un vis,

precum dialul

eel di ceia parte de Bdrlad

si dialul eel di-ncoaci

era de aur,
cu dumbrdvi cu totul.

§i tot sdlta,

giuca

si sdpleca,

sd inchina lui Rares 951 .

949

Poezia lui Neculce a lost remarcata mai intai tot de Nichita Stanescu, in aceeasi
Carte de recitire, amintita anterior.

50 Ion Neculce, Letopiseful fdrii Moldovei, ed. critica si studiu introd. de Gabriel
Strempel, Ed. Minerva, Bucuresti,1982, p. 162.
951 Idem, p. 169.

319

952

Idem, p. 356-357.

953 Idem, p. 569.

Sfetnicul de domn rdu

Sfetnicul de domnu rdu,
pentru cinstea ce are,
orbit de rdutate fiind,

gdndeste

si-ipare cd nemereste,

si pe urmd mai rdu sd greseste,

cape urmdrdul

eel mai mare si osdnda

cade in capul lui.

Cd lacrdmile sdracilor

nice soareli,

nici vintul nu lepoate usca,

dupd cum dzice §i Isus Sirah,

cd ruga smeritului
nuori in cer pdtrunde 952 .

In a§teptarea rdzboiului

Atuncea oastea moschiceascd,

cum mergea ingiratd

pre de ceasta parte de Prut,

iar tdtdrdme era
pre de ceia parte,

trecusd de coada o§tii moschice§ti
in sus.

Pre cdmpu
sd vedea focurile ca stelele 953 .

320

POEZIA PREPA§OPTISTA §1 PA§OPTISTA

Intre Anacreon §i imnul religios

„Vacare§tii nu par sa aiba idee de poezia romaneasca
scrisa mai inainte" 955 . Nu par, dar s-ar putea sa aiba. O idee
sau chiar mai multe idei.

Epoca lor prepa§optista e una de prefaceri sociale §i de
schimbari istorice. In mod paradoxal, Europa de Vest i§i face
sim^ita prezenja la noi mai intai prin grecii fanarioji §i prin ru§i
(semnificativ, prin orientali ortodoc§i).

E un contact intermediat, prin care facem cuno§tinJa
propriu-zis nu cu Europa, ci cu aspecte din ea, cu reproduceri
seducatoare.

Poe^ii pa§opti§ti au §i mai mult o idee despre poezia
anterioara, dupa cum vom vedea in capitolul urmator.

Ideea aceasta nu sta insa, neaparat, in structuri poetice
fixe, care sa fie preluate din tradi^ia medievala, cat in
experienia §i viziunea de profunzime asupra lumii.

§i nu numai ei, dar §i Eminescu, despre care se
considera prea u§or ca „limba veche ii va parea, din rajiuni
polemice (subl. n.), injeleapta §i bogata ca un fagure de
miere" 956 . Eminescu nu punea insa ra}iunea polemica inaintea
rafiunii.

In general, la capitolul care trebuie sa faca trecerea de la
medieval la modern, studiile §i istoriile literare ofera senza^ia
unei perpetue investiga^ii in cautare de veriga lipsa din lanjul
trofic al literaturii romane. Se remarca totu§i o evolu^ie in ce
prive§te fenomenul de receptare a literaturii vechi, inclusiv pe
linie estetizanta.

In timp ce Lovinescu o excludea definitiv din orice
ecuajie critica - „ii intoarce spatele" (E. Negrici) -, Calinescu
face pasul de a-i acorda cateva capitole in Istoria sa literara,
desemnandu-i totu§i un statul minor §i un rol periferic, dar
manifestandu-se pe alocuri entuziast, ca in cazul lui Antim
Ivireanul.

Nicolae Manolescu merge mai departe in sens
recuperator, criticand - spre exemplu - imperturbabilitatea

'A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anacreon.
'Nicolae Manolescu, Istoria critica... , op. cit., p. 23.

956 Ibidem.

321

glaciala a lui Iorga in faja Istoriei ieroglifice sau remarcand
calitatea de povestitor al lui Varlaam, pe care - fapt destul de
semnificativ pentru depa§irea unui anumit prag critic - il a§aza
solemn pe acela§i soclu cu Neculce.

De asemenea, Manolescu incearca sa mai domoleasca
apele §i amendeaza o parte din avanturile umaniste §i
clasicizante, in raport cu literatura veche §i pa§optista, ale
ultimelor decenii, tinand seama fie de trendul descendent al
acestei opinii, fie sesizand abundenta exagerdrilor .

Ritmul de inaintare este totusi timid §i obstracjionat de
credinja inradacinata ca literatura veche invedereaza un
domeniu teologic §i moral dominant §i care rainane,
deocamdata, neagreat la nivelul general al percepjiei exegetice.

El ajunge la concluzia ca, intre poezia veche §i

qc'7

Vacare§ti, „tradijia culta autohtona se pierduse"

Manolescu vede tradi^ia poetica - precum Calinescu -
incepand §i sfar§indu-se la Costin §i Dosoftei, creand o
distanja temporala mai accentuata intre medieval §i modern,
considerand probabil nesemnificativa poezia (propriu-zisa -
versuri la sterna sau alte stihuri ocazionale) secolului al
XVIII-lea §i neluand-o in seama nici macar pe cea imnica pe
care o semnaleaza E. Negrici in opera lui Antim sau poezia
Istoriei ieroglifice - de asemenea adusa in atenjie de studiile
literare (Manuela Tanasescu, Dan Horia Mazilu).

Intre primele decenii ale secolului al XVIII-lea §i
ultimele decenii ale aceluia§i secol, ni se pare greu de pierdut o
tradifie literara culta.

Manolescu mai gase§te o urma in faptul ca, in prima
jumatate a secolului al XX-lea, „poezia tradi^ionalista §i
ortodoxista i§i infige radacinile in stratul gros al folclorului

QCO

obiceiurilor"

Mai exact, tradijia ortodoxa §i bizantina s-a pierdut, nu
are nicio continuitate in poezia culta, §i eel mult s-a perpetuat
intr-un anumit tip de folclor, de unde s-au inspirat gandiristii,
in timp ce poezia culta pa§optista s-a nascut ex nihilo, la
contactul cu aerul cultural din Occident.

Vom vedea insa ca tradh;ia poeziei culte medievale nu se
pierde nicaieri, ci se recupereaza foarte normal §i in pa§optism
§i in lirica eminesciana, chiar daca, de la o epoca la alta, se
schimba stilul.

957 Idem, p. 23,84.

958 Idem, p. 25.

322

In secolul al XVIII-lea, „se poate observa, cu destula
usurinta, dezvoltarea unor germeni vigurosi de cultura
romaneasca in toate cele trei principate. Semnificativa este, in
primul rand, inmultirea tipariturilor romanesti" 959 .

Secolul este plin de carturari si tipografi si „pe langa
aspectul pur cantitativ al raspandirii cartilor tiparite in limba
romana, apare ca o consecinta naturala si preocuparea
constanta pentru imbogatirea lexicului, pentru mladierea
limbii, pusa in situatia de a deveni un mijloc de expresie
literara, de a exprima o gama din ce in ce mai larga de idei, cu
din ce in ce mai multa precizie si nuantare" 960 .

Carturarii sunt in cea mai mare parte clerici - preoti,
monahi sau ierarhi -, care lucreaza, ca si in trecut, la edificarea
unei limbi literare si tot ei sunt agenti ai innoirii, ai
modificarilor lexicale in pas si in raport cu timpurile.

Ei introduc neologisme, acolo unde se simte nevoia,
orientandu-se nu atat spre slavona si greaca, cat spre latina si
limbile romanice 961 .

Orientarea aceasta, precum si apelul la neologisme, data
de pe vremea lui Dosoftei, Miron Costin, Antim sau Cantemir
si nu reprezenta o inovatie absoluta. Ea se inscrie, mai
degraba, intr-un proces firesc de evolutie a limbii si literaturii
romane.

Exagerarile neologice de mai tarziu ale unui
Bolintineanu sau Heliade sau ale Scolii Ardelene tin de
personalitatile autorilor respectivi, desi nu ne putem reprima
constatarea ca tentatia de a deveni creator de limba o nutrisera
mai inainte Dosoftei si Cantemir si ca ea nu e un fenomen

5 5 J

epuizat in literatura romana nici macar dupa perioada
romantica, incat putem spune ca se inscrie - oricat de
paradoxal - in specificul romdnesc.

„Dovada concludenta a preocuparilor pentru dezvolatrea
limbii este si necesitatea, resimtita in epoca, a unor gramatici.

Dimitrie Eustatievici 962 justifica opera sa prin faptul ca
gramatica este indispensabila pentru studiul retoricii, filozofiei
si, mai ales, pentru traduceri (fapt care probeaza cresterea
numarului lor), caci, spune el, a toatei invataturi inceputul este
grammatica.

>59 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971, p. 31.

960 Idem, p. 31-32.

961 Cf. Idem, p. 32.

162 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici.

323

Faptul ca mai multe capitole speciale sunt dedicate
prozodiei si versificatiei (Pentru prozodie, Pentru stih, Pentru
ritm, Pentru tehnologia prozodiei), ca si in gramatica
ulterioara a lui Macarie, nu se datoreste probabil numai
modelelor urmate, ci si faptul ca se ajunge la constiinta
necesitatii invatarii unor reguli de versificare, ca poezia, cata si
de ce calitate era, incepe sa fie simtita ca un fenomen literar cu
individualitate distincta si cu legi proprii" 963 .

Nu numai ca incepe safie simtita, ci era simtita de mult
ca un fenomen literar, acum se stabileste numai traiectoria ei
prozodica in matca unei noi configuratii, trecandu-se de la
regulile metricii silabice si tonice, proprii traditiei bizantine si
conservate in poezia (de-a dreptul poezie, fara niciun
eufemism) troparelor si a cartilor de cult (Triod, Penticostar,
Octoih,Qtc.) la prozodia moderna, drum pe care il deschisesera,
atat teoretic cat si practic, Dosoftei si Costin.

Romanii, beneficiind de mostenirea bizantina, au o

~ 5 ~

dubla traditie poetica, pe care o preciza foarte bine Miron
Costin in prefata poemului Viiata lumii: pe de-o parte traditia
si metrul clasic, al lui Homer si Vergiliu, pe de alta parte
metrul bizantin, al marilor poeti imnografi ai literaturii
bizantine, ca Roman Melodul, Mitrofan al Smirnei, loan
Damaschin, Cosma de Maiuma si multi altii.

~ 5 5 5

Carturarii nostri vechi au pendulat intre cele doua, sau,
mai bine zis, le-au mixat intr-un mod original.

Mircea Anghelescu, in studiul sau asupra curentului
preromantic, care, altfel, e foarte laborios si bine documentat,
ca si Virgil Candea si ca mai toata critica noastra literara din
secolul trecut, mai ales cea din vremea opaca a socialismului -
care impunea samavolnic ajungerea la concluziile unui
umanism, iluminism si rationalism ce trebuiau sa justifice, intr-
un final, evolutia istorica spre ateism si spre ideologia omului
nou comunist -, interpreta orice apel la educatie si ratiune, din
textele secolului al XVIII-lea, ca o influenta iluminista, ceea ce

~ 5 ~

credem ca este exagerat.

Intersectarea cu optica iluminista e aleatorie, pentru ca
cele doua comandamente care presupun apelul la ratiunea
stapanitoare asupra patimilor si la invatatura si lectura, fara de
care omul se aseamana dobitoacelor celor necuvdntatoare, se
inscriu intr-o neintrerupta traditie biblica si patristica.

163 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, p. 32-33.

324

Un exemplu este in Sinopsisul mitropolitului Iacob (Iasi,
1757): invatatura este asemenea cu florile cele mirositoare,
care cu mirosul invataturii tamaduieste toate ranele cele
trupesti. [...] si iardsi in ce chip depdrtandu-se soarele de
crugul zilei sdface intuneric, asa si invatatura fUnd depdrtatd
de ticalosul acela om sd afla la intunerecul necunostintii si
mai scurt este orb 964 . Limbajul, ca si filosofia, nu difera intra
nimic de eel al secolului al XVII-lea sau al inceputului de
secol XVIII.

Faptul ca practica n-a urmat intotdeauna aceste
comandamente scripturale si ca am traversat si vremuri de
decadenta (si literatura Bisericii e prima care le deplange) este
cu totul altceva.

Insa Filocalia incepe cu dezbaterea despre ratiune a
Sfantului Antonie eel Mare: „Oamenii se socotesc rationali.

~~ 5

Insa pe nedrept, pentru ca nu sunt rationali. Unii au invatat
cuvintele si cartile vechilor intelepti.

5 5 5 X 5

Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational,
pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de
cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele
bune si folositoare sufletului. [...] Omul cu adevarat rational
are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-I
placa" 965 .

Indemnul la ratiune, asa cum este el interpretat in textele
romanesti, nu are datele specifice ratiunii iluministe, decat,
poate, doar in mod coincident.

Umanismul si Iluminismul au ajutat, probabil, la
amplificarea acestui mesaj, dar nu ele 1-au nascut, asa dupa
cum, in secolul al XVI-lea, curentele protestante au grab it
traducerea cartilor sfinte in romaneste si introducerea limbii

5 5 5

vernaculare in cult, dar n-au constituit un mobil prim si
fundamental, ci mai degraba un pretext si un instrument. De
altfel, toata literatura veche este puternic amprentata de un
caracter reflexiv-contemplativ exemplar.

Literatura romanilor denota constiinta identitatii si

5 5 > 5

reflexe foarte puternice in virtutea acestei constiinte subterane,
care isi imprima caracteral aupra unor fapte de suprafata, fara
sa-1 denumeasca.

964 C/Idem ; p. 35.

5 *** Filocalia, vol I, ed. a Il-a, tradusa din greceste de Pr. Stavr. Dr. Dumitru
Staniloae, Institutul de Arte Grafice „Dacia traiana" S. A., Sibiu, 1947, p. 3.

325

Nu exista, in literatura noastra, o miscare spre alternate
ca deposedare de orice fapt identitar, ci doar deplasari,
precizari si pozitionari in spatiul constiintei de sine.

Parerea noastra este ca mediul spiritual, ortodox-
bizantin, a creat si creeaza atmosfera propice pentru distantari
si reveniri in interiorul unei matrici specifice, care ofera un
sentiment profund de stabilitate si de confort interior, pe
fimdalul caraia se pot derula si furtuni.

Spiritul continuitatii il remarcau si pasoptistii si il citam
pe Heliade:

„Eclezia poseda o biblioteca a sa mare si pretioasa. Din
strabunii nostri tradusera cartile ei toate, fara niciun titlu, fara

5 5 ~ ~

niciun salariu si, cum am zis, nu cerura de la noi nici a le fi

5 ~ ~

recunoscatori, caci nu-si lasara nici numele in capul cartilor.
[...] insa adevaratii nostri dascali nici titlul acesta [de
luminatori ai natiuniil nu cutezara a si-1 insusi si avem de la

5 J 5 5 5

dansii toate cartile Ecleziei intr-un eclectism din dialectele

5 5

natiunii ce deveni limba unitara a Ecleziei, legamantul ce
uneste pe romanii din toate partile.

In aceasta limba apoi vorbira si scrisera Mironii,
Urechii, Grecenii, Cantemirii, Vacarestii-Ianache, Slatineni
George, Clainii 966 , Sincaii 967 , Petri-Maiorii 968 , Tichindelii 969 ,
pana la Veniamini si Grigorii, pana la Beldimani [a se remarca
faptul ca nu se face nicio diferenta intre scriitori eclesiali si cei
laid] .

De la aceasta limba plecand, continuara inainte I.
Vacarescul , G. Lazar , Poteca , Asachi , Marcovicii, F.
Aronii 974 , Negruzzi 975 , Alecsandri, Laureantii, Maioresii 976 , si
toti scriitorii si poetii mai noi al caror nume le tacem, pentru

966 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Inocen%C5%A3iu_Micu-Klein.

967 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_%C5%9Eincai.

968 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior.

969 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_%C5%A2ichindeal.

970 Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3%C4%83_V%C4%83c%C4%83r
escu.

971 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Laz%C4%83r.
)72 Eufrosin Poteca: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eufrosin_Poteca.

73 Gheorghe Asachi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi.
974 Florian Aaron: http://ro.wikipedia.org/wiki/Florian_Aaron.

75 Constantin Negruzzi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Negruzzi.
976 Titu Maiorescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu.

326

ca, contimporani ai nostri fiind, sunt poate unii si de fata aci cu
noi" 977 .

E adevarat ca ponderea traducerilor si gustul pentru
literatura clasica, fie antica, fie franceza, devin semnificative
in secolul al XVIII-lea, dar sunt determinate tot de carturarii
eclesiali, eel mai adesea.

Ei formeaza o garantie si un filtru pentru noua cultura,
si probeaza receptivitatea si deschiderea orizontului spiritual
romanesc, apt sa asculte si sa asimileze si alte glasuri, atata
timp cat politic si social, oikumenele bizantin nu mai exista si
Tarile Romane trebuia sa se integreze spatiului european.

Cu toata amenintarea cenzurii abjecte, Mircea
Anghelescu remarca destul de corect ca „realitati specifice si
aceleasi traditii culturale impun o cale proprie iluminismului
romanesc, ingemanand principiul continuarii traditiei cu
preluarea ideilor iluminismului european intr-o sinteza
originala.

Intr-adevar, spre deosebire de Occident, unde
iluminismul se caracterizeaza in primul rand prin intentia
polemicd la adresa Bisericii, a traditiei religioase, opunandu-i
o interpretare naturalista, rationalists a omului si a naturii, la
noi iluminismul nu se indreapta direct impotriva Bisericii...

Aceasta in primul rand pentru ca o parte insemnata a
intelectualilor timpului erau ei insisi clerici sau de formatie
clericala, iar cei mai multi dintre laici fusesera si ei educati

~ 5 5 5

intr-o traditie religioasa puternica, explicabila prin aceea ca
ortodoxismul a insemnat forma de supravietuire, la un moment
dat [de fapt, cam intotdeauna, nu doar la un moment dat], a
sentimentului national, la noi, ca si la popoarele vecine din
Balcani.

[...] ...Nu o data vehiculul noilor idei este chiar
instrumentul de cult - cartea bisericeasca sau predica unor
preoti iubitori de cultura (Sava Popovici din Rasinari, de
pilda) [fapt care ne face sa ne intrebam cat de noi erau ideile
noi si daca nu cumva ele erau interpretabile in sens traditional
si in asentimentul moralei traditionale, asa incat sa fie insusite

5 5 ? 5 5

fara dificultati] . [...]

In acest sens este cunoscuta figura cdrturarului iluminist
(subl. n.) care a fost episcopul Chesarie de Ramnic , cititor al

,77 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, editie, prefata, note, glosar si indice de Aurel

Sasu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979, p. 302-303.

1/8 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Popovici_Barcianu.

79 Idem: httpV/biserica.org/WhosWho/DTR/C/ChesarieDeRamnic.html.

327

gazetelor straine, al scriitorilor antici si al filozofilor
francezi" 980 .

Influenta clasicismului si a filosofiei franceze este
probata prin exemplul prefetelor lui Chesarie laMinee (cele 12
volume, cate unul pe fiecare lima), intracat atat Chesarie, cat si
succesorul sau, episcopul Filaret, folosesc Enciclopedia
franceza, pentru aceste prefete, din care extrag mai ales
informatii despre istoria antica (incepand cu Mineiul pe
decembrie).

Aceste exemple ne dovedesc insa ca nu adevarata
ideologic iluminista patrande in cultura si in literatura romana,
ci acele ecouri care sunt asumabile gandirii conservatoare si
care sunt considerate fertile pentru dezvolarea culturala.

Chesarie foloseste cronografele bizantine pentru istoria
veche si nu face decat sa actulizeze anumite date si informatii,
acolo unde avea lacune istorice, din Enciclopedia franceza si
din alte surse mai noi.

Altfel, aceste prefete se incadreaza perfect in tonul si in
ritmica interiora & filosofiei medievale, cu binecunoscutele ei
refrene (memento mori si vanitas vanitatum), dar si cu
descrierile cu substrat simbolic:

O, veacuri, veacuri, ce invechesti lucrurile si prefaci
stdrile! Pravild [datorie, regula, porunca] veche dintdiu iaste
data in toatd lumea ca sa nascd si sa moard, ca sa ia
inceapere si sfdrsit toatd lumea. Stdpdnul al tuturor n-au voit

QQ 1

sa fie niciun lucru stdtdtoriu... , etc (mai mult din acest text
vom reproduce putin mai departe).

O, minunatd lund a lui martie, plind de dulciata
vdzduhului, incuronatd cu flori de bucurie, ardtdtoare de
minuni, descoperitoare de taine dumnezeesti!

Pre ddnsa rdmleanii cei neluminati [romanii pagani] o
cinstiia cu ramuri si cu flori, iar strdnepotii lor (din liniia
cdrora si noi ne tragem), dupd ce s-au luminat [s-au
increstinat], i-au incununat zilele cu flori de pomenirile
sfintilor.

Dar ce nedreptate! Limbile [neamurile pagane] ce intdiu
pdnd intr-atdta nu te-au cinstit, de florile tale ceale
duhovnicesti s-au inpdrtdsit [simbolic]; iar strdnepotii
rdmleanilor celor intdiu ai tdi cunoscdtori, de-abiia aceste
flori duhovnicesti le vedea, cdci numai numele sfintilor le stiia.

Mircea Anghelescu, op. cit., p. 41.

981

Prefata Mineiului pe ianuarie, Ramnic, 1779, in Predoslovii, antologie si cuvant

inainte de Tudor Nedelcea, Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1994, p. 1 16-1 17.

328

Veacul de acum inpreund cu altele si aciastd nedreptate de la
romdni au rddicat, si toate florile sfintilor, ce intru tine, ca
intru un rai s-au sddit, iatd intru aciastd carte pre inteles s-au
descoperit.

Poarta cdrtii iaste deschisd: cine va vrea sd intre sd
culeagd florile ceale duhovnicesti, de a lor mireazmd sd sd
inpdrtdseascd si pre sfinti sd-i sldveascd 982 .

Pentru inceputurile poeziei in secolele XVIII-XIX,
Mircea Anghelescu aminteste cateva texte care au surse vechi
medievale, retoric-religioase, in care se discern cu usurinta
temele biblice recurente, ale mortii si vanitatii lumii (asa-zisele

~ 5 5 5 \ 5

ecouri laicizante mi se par superflue sau pur si simplu
inexistente) sau vestitul ubi sunt?:

Vdzut-au vulturi zburdnd

Sau prah cdtre nori suind,

Peste in apd inotdnd

Ceva cdrare lasdnd?

Asa omul pdtimeste,

Pruncul nici n-apucd a creste,

Cel tdndr se vestejeste,
Cape toti moartea-i topeste...
{Jalnica Cdntare la mortif 83

Mor si tarii impdrati

Chiar craii cei minunati.

Unde-i acel laudat

Alexandru impdrat?
Unde-i Neron eel tiran?

Unde-i Diocletian? 984

Tema mortii este esentiala si permanent accesata si va

5 5 5 X 5

deveni, de asemenea, o tema fundamentala a liricii
eminesciene si a poeziei romane moderne.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea sunt remarcati
poetii Alecu Vacarescu si loan Cantacuzino.

Primul scrie o poezie in linie anacreonticd cu, zice-se,
influente petrarchiste, iar lirica celuilalt ar sta sub semnul

>82 Prefata Mineiului pe martie, in idem, p. 128-129.
983 Cf. Mircea Anghelescu, op. cit, p. 59.

984

Cf. Idem, p. 60.

985 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_V%C4%83c%C4%83rescu.

329

versurilor lui Young, din care a tradus (reveredul Edward
Young 986 , poet preromantic si autorul ciclului Night
Thoughts 99,1 ).

Societatea §i-a adaptat vestimenta^ia la moda europeana
§i poejii §i-au schimbat garderoba poeziei.

Ceea ce nu presupune automat metamorfoza cugetului §i
a mentalitajilor, al caror strat de adancime se §tie ca e foarte
dificil de modificat §i ca secole intregi sau chiar milenii nu pot
inabu§i acele viziuni sau perspective adanc inradacinate.

Subsanja tematica §i ideatica a poeziei vechi nu se
dizolva in acidul prefacerilor sociale, ci se perpetueaza intr-un
mod coerenet §i lesne de presupus, in forma noii lirici
preromantice §i romantice.

O dovada e reprodusa de Mircea Anghelescu, care
devanseaza inceputurile romantismului in literatura romana, cu
cateva decenii, stabilindu-i originile de la encomionul
ierodiaconului Gherasim Putneanul, adresat lui Stefan eel
Mare (asa numitul testament al lui Stefan), „ignorat pana astazi
de istoria literaturii noastre, desi e vorba de un text care -
alaturi de alte cateva, precum prefetele lui Chesarie
Ramniceanu sau miscelaneele lui Gherasim Clipa ' -,
impinge inceputurile meditatiei filosofice si ale prozei lirice
preromantice romanesti cu eel putin un sfert de secol inapoi, la
sfarsitul secolului al XVIII-lea" 989 .

Iar encomionul lui Gherasim are, pe deasupra, multe in
comun cu Viiata lumii, a lui Miron Costin, si cu vechile teme
ale literaturii medievale (mai ales predilectul motiv al Psaltirei
si Ecclesiastului: vanitas vanitatum) ca sa declaram pierduta
traditia:

Toate faptele lui Stefan sunt minunate, toate darurile lui
covdrsitoare. Dar, cu toate acestea, ce au ramas? Au numai
un nume desart? Au numai o gdndire de lucruri mari, dar care
au fast si s-au trecut? Asa este ca toate lucrurile lumii sunt
desarte, o umbra, un vis, o apd care curge si nu se poate opri,
nici a sa intoarce, si toate putrejunei supuse? Unde-i Chirus,
groaza lumii? Unde-i Alexandru, care au rasturnat Persia?
"°, etc.

986 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Young.

In engleza: Gdndurile noptii.
188 A se vedea: httpV/www.teologiromani.org/C/GherasimClipa.html.

Mircea Anghelescu, Mistifwtiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastise, pseudonime si alte
mistificatii in literatura, Ed. Compania, Bucuresti, 2008, p. 57.
990 Cf. Idem, p. 59.

330

Mihai Zamfir 991 preciza, inca din 1981, discutand, in
contextul epocii pasoptiste, despre poemul in proza sau
meditatiile in proza, incepand de la Asachi, si despre poezia
inaltd reprezentata de elegia lamartiniana (meditatia), faptul ca
„ar fi greu de presupus o creatiune atat de egala cu ea insasi,
izolata de orice forma anterioara.

Unul dintre elementele puse la contribute nu putea fi
decat proza inaltd a epocii anterioare, adica oratoria religioasa.

Vestigii ale frazei clasice, amintind figuri ce descind
dintr-un indepartat cursus antic, se gasesc.in meditatiile
noastre romantice.

In textele scrise imediat dupa 1830, ele nu ajungeau
decat datorita traditiei dicursului din epoca imediat
precedenta" .

Aici ii mentioneaza pe Antim Ivireanul, care „se afla la
inceputul unui glorios sir" 993 , si pe Chesarie de Ramnic.

Zamfir citeaza, din prefata Mineiului pe ianuarie din
1779, un paragraf care „poate fi considerat o proba autentica
de evolutie stilistica a prozei inalte [proza poetica] in secolul al
XVIII-lea" 994 :

O veacuri, veacuri, ce invechesti lucrurile si prefaci
stdrile! Pravild veche dintdi iaste data in toatd lumea ca sd
nascd si sd moard, ca sd ia incepere si sfdrsit toate lucrdrile.
Stdpdnul al tuturor n-au voit sd fie niciun loc stdtdtoriu
[indestructibil, din cele empirice]. Toate cdte vezi si te
minunezi, prin prefacere au ca se due la pierzare sau la
oaresicare schimbare.

Vezi acel soare lipseste [cateodata, nu e vizibil pe cer],
luna pdtimeste si scade, stelele cad; pogoard-te de la cele din
ceriu si te uitd la aier: acesta se preface in tot ceasul si vine de
seface vdnt nor si ploaie; pogoard-te la ape: dintr-acele mari
gdrle ce le numim noi pururea curgdtoare, unele cu totul s-au
uscat, altele au schimbat mdtcile si drumurile; insusi ochianul
[oceanul], lucrul firii eel mare si tainic, aci de furtuni se
inaltd, aci se smereste, si cdnd lipsesc furtunile, nu lipsesc de
la ddnsul vdrsdrile si cele inapoi curgeri [fluxul si refluxul];
creste si se micsoreazd in toate zilele pe alocurea, incdt poate

991 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Zamfir.

992 Mihai Zamfir, Poemul romdnesc in proza, editia a Il-a, Ed. Atlas, Bucuresti, 2000, p.
69.

993 Ibidem.

994 Ibidem.

331

cineva si sa hotarasca cum ca iaste odata sa se usuce si sa se
aducd intru nefiinta totul

Litre paranteze fie spus, aceasta readucere la nefiinta a
totului, daca o vom cauta si o vom gasi si in alte astfel de
meditatii religioase, reprezinta inca o dovada ca tenia sinonima
din opera lui Eminescu este o coerenta traditionala si nu un
import filosofic.

Mihai Zamfir apreciaza ca astfel de formule vor fi
reproduse in meditatiile romantice prepasoptiste si pasoptiste
si ca „tiparul stilistic este... usor de recunoscut", desi, ca un
compromis facut ideologiei si cenzurii comuniste (dupa cum
ne avertizeaza autorul, in 2000 a reeditat cartea sa din 1981,
fara modificari), afirma ca reproducerea va fi „caricaturala" si
ca „suflul ei nu va mai fi religios".

Aprecierea ni se pare exagerata si circumstantiala, cu
atat mai mult cu cat el insusi citeaza fragmente din Asache si
Gusti, care nu sunt nici pe departe caricaturale si nici lipsite de
suflu religios:

Zile fugatoare! Ani repezi! Cu nerabdare asteptam
inceputul anului, inturnarea primaverei inflorite si, iata,
suspinam: anul, primavara au trecut! Cele ce pdna a nu veni
numaram luna, an - dupa ce au trecut le numim minute.

Copilul cere timpul juniei, junele ofteaza dupa vdrsta
bdrbdtiei; prea iute vine timpul, repede ajunge vdrsta, si nu
tdrziu cu intristare aruncdm ochii in trecut ca intr-un vis [alt
motiv eminescian, al vietii ca vis, prezervat de secole in
culturaromana].

Astd stdruintd a muritorilor este nemdrginitd, desi
cursul oamenilor este mdrginit. Despre lucrdrile si giucdriile
lor s-ar cuveni a giudeca ca nu-i moarte pe lume. Vedem
trecdnd din viatd verguri, juni si bdtrdni.

Ni se pare ca numai aceie, iar nu si cii rdmasi sunt
muritori, ca ostasul carile vdzand spre dreapta si spre stdnga
cdzuti companionii sdi cdnta viers de biruintd ca cum numai el
ar fi cdstigat faima triumfului (Gh. Asachi, Meditatie, Albina
romaneascd XVI [1844], n. 1,2, ian., p. 1-2).

Am trecut prin mijlocul tintirimului si era de tot pustiu,
m-am oprit putin langd un mormdnt si m-am simtit pdtruns de
o adancd cugetare. Eram pe lume si fatd-n fata cu nimicnicia
lumii. Eram singur si toate acele ce ma incongiura sta
nemiscate si mute. Lumina cea slaba a zilei de abie strabatusa

995 Cf. Idem, p. 70.

332

in acest desert al odihnei si lucoarea [termen arhaic, specific
lui Dosoftei] sa cea albindd, furisatd deprintre nori, luneca de
pe o crucepe o piatrd, pe o movild goald de mormdnt.

Aura diminetii cea rdcoroasd se legdna pe deasupra
acestor lacasuri pasnice si peste simbolurile cele religioase
ingdndnd un murmur misterios (D. Gusti 996 , Sdmbdta mosilor,
Albina romaneascd, XIX, [1847], nr. 38, 15 mai, p. 149-150).

997

De altfel, Nicolae Manolescu descopera o continuitate
intre cdntecul popular sau cantecele de lume §i perpetuarea
temelor specifice acestora pana in poezia moderna, la
Eminescu, Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stanescu - de§i este
evident ca intre cele doua formule poetice nu exista decat o
apropiere de atmosferd §i de interes faja de o anumita situate
existenjiala, iar nu o tradifie poeticd structurala, stricta.

Dar nu reu§e§te sa descopere niciun fel de continuitate
intre Dosoftei sau Costin, intre traditia veche §i lirica romana
moderna.

El urmare§te, de fapt, parcursul inijiat de Lovinescu §i
Calinescu - pentru eel din urma, „pilda lui Costin §i a lui
Dosoftei n-a facut §coala" 98 §i singura influenza literard a
psalmilor lui Dosoftei consta in integrarea unora dintre ei in
folclor sub forma de colinde. Nemaivorbind de tipariturile lui
Coresi, inclusiv Psaltirea, care, in opinia sa, „au o valoare

• - 1 -5^999

estetica nula

Cum anume tema erotica, versul argotic sau cdntecul de
mahala pot avea estetica §i tradifie, iar religiosul niciodata?

Am impresia ca s-a trasat cumva direcjia unei cariere
critice impresioniste, bazate pe sentimentul ca teologicul §i mai
ales teologicul ortodox, ca sa il parafrazez pe Noica, (teologie
care se bucura de un disprej total, din partea intelectualitajii, la
inceputul secolului al XX-lea, pana cand, pe la jumatatea
secolului, a ajuns §i la noi vestea despre catolicii §i Occidentul
care au inceput sa-§i revizuiasca fundamental atitudinea faja de
mult hulitul, pana atunci, Imperiu Bizantin §i mo§tenirea lui
literara ortodoxa) nu are in niciun fel capacitatea de a genera §i
motiva acte de cultura §i literatura: „Ceea ce, dintr-un
explicabil bovarism, istoricii au numit pana acum literatura

997
998

'A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gusti.
Mihai Zamfir, Poemul romdnesc in proza, p. 62-63.
G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 49.

999 Idem, p. 8.

333

religioasa, nu are nicio legatura cu creajiunea, oricat de

• • - ,,1000.

minima...

De ce literatura religioasa nu poate sa aiba tradifie §i
continuitate, daca argoticul reu§e§te aceasta performance?

Cu atat mai mult cu cat sfera acestui religios cuprinde
cam tot ce injelegem prin spiritualitate §i cultura in istoria
noastra veche §i acopera destul de mult din istoria moderna §i
contemporana - trebuie sa avem in vedere, a§a cum avertiza
Matei Calinescu, faptul ca „mulji autori dintre cei mai
important, numiji moderni, sunt de neinjeles in afara tradi^iei
iudeo-crestine, pe care continua sa o reprezinte, indiferent cat
de deviant" 1001 .

Dan Horia Mazilu respingea categoric opfiunea
folclorizanta aplicata pe spajii largi ca alternative poeziei
romane§ti medievale:

„Mi se par eel pu^in lipsite de temei §i evident
neinteresate de realitatea concreta a intregii produc^i literare
romane§ti, acele incercari exegetice care, cautand sa
stabileasca inceputurile poeziei culte romanesti, nu admit sa
coboare (§i asta in ultimul timp), in fixarea limitei de inceput a
fenomenului, sub secolul al XVIII-lea (cu greutate mare este
uneori admisa §i a doua jumatate a veacului al XVII-lea). Ma
indoiesc ca propusa compensate folclorica, reprezentata - se
zice - printr-o literatura bogata §i diversa, funcjioneaza
exemplar pe spa^iul subordonat al unui intreg gen" 1002 .

Mazilu facea aceste precizari pentru ca s-a incercat
nasterea poeziei religioase culte din folclor §i...inecarea ei
inapoi in folclor. Insa, folclorul s-a nascut prin imitarea unei
experience culte §i nu invers.

Discu^ia aceasta puteam sa o sustinem mai devreme, in
capitolele despre Dosoftei sau Miron Costin, dar am preferat
sa avem mai intai o panorama semnificativa asupra poeziei
vechi, pentru a injelege mai bine termenii acestei dezbateri.

Chiar daca poejii prepa§opti§ti scriau poezii de lume (dar
unii compuneau §i imne religioase sau chiar, ca Vasile
Pogor 1003 , poeme vaste despre vedeniile schimnicilor), nu
inseamna ca nu citisera Psalmii lui Dosoftei, a§a dupa cum,

1000 Idem, p. 9.

1001 Matei Calinescu, op. cit, p. 63.

1002

Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 8.

1003 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor.

334

daca Miron Radu Paraschivescu 1004 nu scrie ca Eminescu, nu
inseamna ca nu 1-a citit.

De asemenea, daca poejii Vacaresti scriu „la un secol §i
mai bine dupa Dosoftei §i Costin" 1005 (ceea ce nu reprezinta
totu§i o prapastie istorica), acest lucru ne poate conduce la
concluzia relaxarii climatului ascetic, la nivelul societajii, in
materie de ceea ce poate fi scris §i exprimat - de§i §tim foarte
bine ca Alexandrescu, Eminescu, Nicolae Filimon 1006 §i al^ii
(dupa Vacare§ti), acuza degradarea moralei, in descenden^a lui
Miron Costin, §i moliciunile (termenul le apar^ine si este
preluat din sfera Eclesiei) in care traiesc contemporanii §i
indepartarea de practica ascetica tradi^ionala - dar nu ne lasa,
insa, a concepe distanja de la Dosoftei-Costin pana la
prepa§opti§ti §i pa§opti§ti ca o sincopa in plan poetic.

Manolescu afirma, extinzand opinia lui Dimaras despre
literatura neogreaca la realitatea romaneasca: „in sanul
moliciunii, pe malurile Dambovi^ei §i ale Bahluiului, s-a
nascut §i poezia romaneasca a epocii moderne" 1007 . Insa,
moliciunea aceasta este parfiala, nu e totald.

Putem vorbi de inceputul liricii moderne, de§i, in acela§i
timp, epoca poate fi socotita §i ca o perioada de tranzi^ie, atata
timp cat discutam de o poezie, cea neoanacreontica, care -
dupa cum Manolescu sesizeaza - are caracter medieval-feudal
§i puternic popular, fiind destinata nu publicarii in volume §i
prezervarii ei in biblioteci (autorii insisi nu le considera
publicabile), ci declamarii ei, inso^ite de lautari §i acorduri din
scripca, sub ferestrele veneratei.

E poezia populara sau folclorul boierilor, cu singura
diferen^a ca avem §i numele autorului, in comparajie cu crea^ia
populara orala.

Mai degeaba putem considera perioada prepa§optista ca
una in care coexista poezia de tip anacreontic, trubaduristica
(apropierea de spiritul trubadurilor §i de eel al liricii arabe o
face tot Manolescu §i are dreptate) §i poezia care nu face decat
sa continue temele binecunoscute ale literaturii romane vechi:
versificarea unor pasaje din viaja Mantuitorului (Vasile Aaron)
sau din vie^ile Sfin^ilor (Vasile Pogor), zbuciumul §i
de§ertaciunea viejii, critica moravurilor, frumuse^ea peisajelor

1004 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Radu_Paraschivescu.

1005 Nicolae Manolescu, op. cit, p. 25.

1006 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon.

Nicolae Manolescu, Inceputurile literaturii artistice. Prima poezie lirica, Ed.

Gramar, Bucuresti, 2007, p. 9.

335

naturale §i cosmice, etc., alaturi de care apare §i o poezie de
dragoste care nu e blamabila, care lauda iubirea manifestata in
cercul conjugal sau care aspira la conjugalitate.

In legatura cu poezia inspirata de Anacreon, s-a
remarcat faptul ca acest tip de manifestare poetica „nu mai
existase in Europa din secolul XII.

Iat-o reinviata in mediul romanesc de la 1800, sub
chipul unui cavalerism oriental .. ." 1(m

Europa (apuseana) secolului XII era cea a despaitirii
religioase (1054) de Imperiul Roman de Rasarit, a separarii de
Ortodoxie.

In secolele XVIII-XIX, aceeasj distance, la nivel de
morala sociala numai, de aceea§i Ortodoxie, provoaca acela§i
tip de poezie.

Dar e de remarcat ca, mai inaintea romanilor, grecii
fanario^i sunt cei care se occidentalizeaza §i se departeaza de
spiritul religios al tradijiei lor (sa fie §i acesta un motiv pentru
care Eminescu i-a detestat?) - ei, care veneau din inima
fostului Imperiu ortodox (ma refer la Constantinopol), acum
otomanizat in mare masura.

Poezia neoanacreontica este o lirica apaitinand unor
poeji care „veneau, ca §i trubadurii, dupa o epoca de
dogmatism religios, cunoscand o eliberare similara" 1009 .

Nu e interesant ca momentele de permisivitate religioasa
produc manifestari artistice similare, la o distanja de aproape
700 de ani? Nu e insa la fel de interesant ca societajile in care
se nasc simt apoi nevoia sa le reprime libertateal

Nici lirica truverilor nu are o continuitate propriu-zisa in
poezia clasica §i moderna, franceza §i europeana, de§i ceva
prelungiri in mentalitatea renascentista se pot, pana la urma,
contoriza.

E un anumit tip de poezie, care are o doza de farmec §i
sensibilitate. A atras atenjia prin ineditul absolut §i picant al
unor detalii sentimentalist-erotice, o noutate in poezia
romaneasca cultd.

Insa nu poate fi considerate ca debutul unei noi
mentality §i a unui nou spirit poetic, greco/fanariot-levantin
combinat cu emancipare occidentals, in stare sa dea tonul §i sa
amprenteze esenjial lirica romaneasca ulterioara - vom vedea

1008 Idem, p. 10.

1009 Idem, p. 9-10.

336

ca Ion Barbu 1010 o desconsidera, cu toate ca e autorul unui
ciclu a§a-zis balcanic.

Mai intai de toate pentru ca nu are o tradijie culta - §i
nicio continuitate imediata - §i este un fenomen gregar in
esen^a, o exprimare trendy §i o reproducere a poeziei
neogrece§ti la moda, cu „versurile sale facute spre a fascina pe
femeile din Fanar" 1011 , inspirate, la randul lor, din „mica
poezie franceza din secolul XVIII, cu parfumul ei lasciv de
budoar.

Aceasta patrunsese la noi §i direct §i constituie una din
cauzele relativului prost gust al epocii. Din exemplul de mai
sus se vede ca Apusul a fost §i corupator, nu doar stimulator,
dupa cum Rasaritul a reprezentat nu pur §i simplu un model de
imobilism, ci §i unfocar insemnat al unora din noile idei" 1012 .

Era prima noastra poezie laical In primul rand, de la
Simion Dediulovici pana la Dimitrie Cantemir avem o
muljime de laid (sau mireni) care concep o poezie religioasa,
ca teme §i viziune.

In al doilea rand, Dan Horia Mazilu trage, din anumite
informal, concluzia existenjei unei poezii culte laice in evul
mediu, dar care are alte coordonate decat cea de mai tarziu,
numita neoanacreontica: „Va fi existat la noi [in secolele XV-
XVI] §i o poezie culta de predominant laica (la dimensiunile
pe care le putea achizh;iona atunci laicul)! Probabil, de§i
manuscrisele nu au conservat prea multe dovezi. Aceasta
poezie, preofesata de menestreli venn;i de aiurea §i de
autohtoni, trebuie sa fi inchipuit o epica de curte brodata in
jural faptelor combatante. Din mediul acestor profesioni§ti (cu
locul lor - ne spune Nicolae Costin - in ceremonialurile
aulice: «Vedem §i pana astazi, la mesele domnului, cantand
lautarii cantecele domnilor trecu^i cu nume bun, iar cu ocara
celor rai §i cumpli^i») provine cu siguran^a acel Cdntec al lui
§tefan Vodd, compus probabil in slavona, care a circulat intai
la noi §i a trecut apoi la vecinii de la nord §i est [...].

Este de crezut ca vor mai fi existat §i alte asemenea
alcatuiri poetice. Unele surprize pot sa se afle inca prin marile
sbornice, la noi sau prin alte locuri" 1013

1010 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian.

1011 q rp^ Dimaras, Istoria literaturii neogrece§ti, apud. Nicolae Manolescu,
Inceputurile literaturii artistice. Prima poezie lirica, op. cit., p. 8.

"Nicolae Manolescu, Inceputurile literaturii artistice. Prima poezie lirica, op. cit., p.
8.
1013 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 9. A se vedea si p. 134-137.

337

Remarcam - in tradi^ia semnalata de Mazilu - §i
existen^a, in acela§i secol XVIII §i in aceea§i epoca fanariota in
care descoperim poezia ucenicilor lui Anacreon, a cronicilor
rimate, un gen care „devenise pasiunea secolului al XVIII-lea.

[■■■]

Ele sunt literaturd §i nu o literatura minora, exponents a

mentalitajii paturilor intermediare. Ele constituie insa§i

literatura reprezentativa a secolului al XVIII-lea romanesc" 1014 .

De asemenea, ele aparjin acelui curent „care e imanent
spiritualita^ii noastre §i nu este rodul unei inrauriri sau al
vreunui transplant" 1015 ideologic-artistic.

„Aceste texte" - considera §i Mazilu -, „care i-au placut,
totu§i, lui G. Calinescu, se aduna, cred, in cea mai importanta
specie a literaturii romane din secolul al XVIII"

Intrebarea care urmeaza logic este: de ce punem atat de
mult accentul pe neoanacreonticil Ca sa vedem daca descind
din vreo tradijie (§i care anume) §i, mai ales, daca vreo tradijie
descinde din ei.

Pe de alta parte, nu toji prepa§opti§tii sunt §i
anacreontici sau nu toate producjiile lor se integreaza in
aceasta categoric Insa cred ca am vorbit deja prea mult in
marginea textelor §i a venit timpul sa ne apropiem §i de
conjinutul lor.

Ienachi^a Vacarescu este autorul unei gramatici §i al
celebrului testament literar: Urma§ilor mei Vacare§ti! / Las
voua mostenire: / Cresterea limbii romdnesti / §-a patriei
cinstire. Pentru el, poezia inseamna cugete frumoase, cu
poetice faceri (§i ce voiesc cum poci s-arat? Am glas? Muza,
graieste).

Gramatica e subiect de poezie pentru Ienachh;a, insa
ceea ce ne-a atras noua aten^ia este ca aceste versuri se
incadreaza perfect in logica §i in metrica versurilor la sterna
ori a scurtelor poezii cu rol de prolog sau de epilog din
literatura medievala (chiar §i limba are accente arhaice, tipice
modelului vechi):

Gramatica e mestesug ce-arat-alcatuire,
§i tofi printr-insa pot afla verice povafuire.

S-a scrie inca intr-ales cu reguli aratate,
Pa tofi invafa d-a le stifdrd greseald toate.

Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romdna, op. cit., p. 169-170.
1015 Idem, p. 170.
1016 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 172.

338

§i versuri inmestesugite aratd d-a sdface,
Silifi-vd a o-nvdfa saufacefi cum vd place.

Ca ritm §i logica poetica, versurile lui Ienachija nu se
deosebesc esenjial de cele ale lui Miron Costin sau Antim
Ivireanul:

Neamul fdrii Moldovei de unde sd trdgdneazd?

Din fdrai Rdmului, tot omul sd creadzd

Traian intdiu, impdratul, supuindu pre dahii,

Dragos apoi in moldoveni premenindu pre vlahi.

Martor este Troianul, sanful in fara noastrd
§i Turnul Severinul, munteni, in fara voastrd.
(Stihuri de descdlecatul fdrai)

Precum cei streini doresc mosiia sd-si vazd

Cdnd sunt intr-altd fard, de nu pot sd sazd

§i ca cei ce-s pre mare, bdtufi defurtund

§i roagdpe Dumnezdu de liniste bund,

Asa si tipograful de-a cdrfii sfdrsire

Laudd neincetatd da si mulfemire.

(la finalul Evangheliarului romanesc de la 1697) 1018

Patru sunt rduri den Raiu ce curd

Precum grdiaste Sfanta Scripturd.

Patru Evanghelii den ceriu ne tuna

§i la credinfdpre tofi ne adund.

Patru sunt semne tot indoite

§i ale fdriifoarte sldvite,

Cu care semne sd-ncoroneazd

Domnul Constandin, tot omul <sd> creazd... .

(versuri la sterna, Noul Testament, 1703) 1019

In mod cert, primul Vacarescu cunostea §i urma modele
poetice medievale. Poate nu intotdeauna, dar este o certitudine
ca nu ii erau necunoscute.

Chiar modul, devenit traditional, de a combina versurile,
in felul acesta acesta,

1017 Miron Costin, Opere, vol. I, op. cit, p. 5.

1018 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. XII.

1019 Cf. Gabriel Strempel, Antim Ivireanul, op. cit., p. 129-130.

339

§i omul, fara de greafd,

Iese-n treabd demineafd,

De lucreazd pdnd-n sard,

Zi de iarnd si de vara. /.../

Preste luciu de genune

Tree cordbii cu minune.

Acolo le vine toand

Defac chifii gioc si goand.

(Ps. 103,95-98,109-112)

se regaseste in lirica prepa§optista la Ienachija
Vacarescu, Vasile Aaron, loan Barac 1020 , Barbu Paris
Mumuleanu 1021 , Iancu Vacarescu 1022 .

E un element care poate parea periferic sau
nesemnificativ, dar este o eviden^a capabila sa ne semnaleze
tradifia, chiar daca deviata ca intense tematica.

Cu Ienachija Vacarescu incepe §i sarabanda erotismului
liric in literatura romana culta (lirica erotica, anonima, a
existat §i in evul mediu , doar ca e prea pujin reu§ita §i
starne§te un interes minim - catalogata drept „cantece curve§ti
§i drace§ti" de autori precum Mihail Moxa 1024 sau de Gheorghe
Radovici, tipograful Catavasierului tradus de Antim §i propus
ca poezie §i cdntare recomandatd).

Numai ca Ienachi^a se pastreaza, eel mai adesea, in
limitele poetice ale unui amor grajios, suav. Mai mult o
sugestie volatila a unei suferin^e amoroase, lipsita de ohtdturi
apasate §i de detaliile opera^iilor pe cord deschis, pe care aljii
se vor intrece sa le ofere cu excesiv sinn; dramatic.

§i, anticipand, pot spune ca, daca aceasta poezie este
prima noastra lirica modernd, atunci ea nu e aproape deloc
ermeticd §i simbolicd, dar este, in schimb, dezabuzant de
realist-descriptiva §i insistent de retoricd - dar o retoricd
suprasaturatd de interogajii §i repetijii, a solicitudinii in
avalan§e.

Lirica erotica inseamna altceva decat cugete frumoase,
cu poetice faceri §i vine dintr-o alta sursa decat cea traditional
romaneasca, respectiv de la Anacreon prin Hristopoulos,
Sakelarios, Vilaras sau Psalidas.

1020 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barac.

1021 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Paris_Mumuleanu.

1022 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%83rescu.

1024

Vezi Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, p. 128-134.
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa.

340

Dar, daca nu are o tractive directa, o oarecare practica -
§i ma gandesc la „cantarile curve§ti de iubire" acuzate de
Mihail Moxa (monah la Manastirea Bistrija din Oltenia) pe la
1 620 - tot are in societatea romaneasca.

Vom vedea ca Eminescu, versificand instructiunile
ascetice ale lui Nicodim Aghioritul 1025 , o nume§te cdntare
dulce, veche, care te-nchind dezmierddrii §i inima-fi bdrbatd
devine de muiere, pentru care, recomandarea este: o taie chiar
cu sila de la a ta ureche.

Primul nostril poet care se aventureaza sa compuna in
romane§te versuri de dor are mai intai o pudoare simbolistd
vizavi de sentimental in sine:

Intr-o grddind,

Ldng-o tulpina,

Zdrii ofloare ca o lumind.

S-o tai, sa stricd!

S-o las, mi-e fried

Ca vine altul si mi-o rddicd.

Alegoria se poate ilumina totu§i printr-o sugestie subtila:

Tu esti puisor canar!

Nu te hrdnesti cu zahar,

Nici mdcar cu cdnepioard,

Ci hrdpesti o inimioard

Ce-ai fdcut-o jertfd fie!

Ce-ai cu ea de gdndnu stie!!

Sau:

Intr-un copaci zarifior,

Un soim prin in lafisor

Strigd amar ciripind,

Norocul sau blestemdnd.

Multe pdsdri am vdnat,

§i-mi zicea soim minunat;

Iar aici laffiind intins,

Cum am dat, pe loc m-am prins!

1025

Idem : http : //ro . orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul.

341

De inimd, nu de cap!
N-am nddejde sd mai scap.

Gradina, floarea sau pasarea intrejin un substrat
paradisiac, dincolo de nefericirea sau jalea care pot sa tulbure
acest paradis.

Sursa imagologica poate fi socotita crestina, de§i putem
remarca aceasta trasatura §i in lirica travera sau araba. Doar ca,
in ciuda asemanarilor, nu le putem cataloga pe ultimele doua
drept surse propriu-zise ale poeziei noastre preromantice.

Parasind insa acest fel de poezie, care nu iese din
lan^urile simbolismului §i ale unui anumit tip de psihologism al
dragostei, care construieste un habitat izolat, un spajiul al
amorului sau al inimii zdrobite, Ienachija Vacarescu este §i
poetul care pune inceput versurilor infaji§and sentimente
denudate §i sangerande:

Zilele ce oifi viu

vrednic a§ vrea ca safiu,

Oftdnd, ca sd te sldvesc,

dar cum poci sd indrdznesc?

Iscusit as trebui

safiu, sd poci zugrdvi

Chipul tdu care da razd

soarelui, si-l lumineazd.

Oi putea oare vreodatd,

pan ' nu mergpe lume-ailaltd,

Mdcarpe scurt sd-fi vorbesc,

sd vezi cum ma chinuiesc?

Oftdrile-mi sdrcineazd
pieptul, viafa-mi scurt eazd,

Rdpaus, viaf-oi avea
numai Stixul cdnd o vrea.

Numai ca, tocmai acum, cand credeam ca ne-am
despaitit definitiv de literatura veche, intervine un paradox
na§teptat §i care se va prelungi §i in poezia §i literatura
proletcultista.

342

In poezia de mai sus exista cateva versuri ciudate, pe
care numai o lectura superficiala le poate asimila fara
probleme liricii erotice. §i aici vom largi pujin discujia la mai
mulji poeji ai acestei epoci.

Chipul tau care da raza / soarelui, si-l lumineaza
reprezinta o parafraza din Psaltirea in versuri a lui Dosoftei:
Vdz cd-ifdcut ceriul de mdnule Tale, / Cu toatd podoaba, si-i
pornit cu cale. / Ai tocmit si lima sa creased, sd scazd, / Sa-§
ia de la soare lucoare din raza. /Stele luminate ce luces c pre
noapte, / De dau cuviin^d, Tu le-ai urzit toate (Ps. 8) 1026 .

Imagistica este de sorginte biblica, iar expresia poetica ii
apaitine in mod cert lui Dosoftei §i o putem regasi §i in alte
parji: De la Tine zua lumineaza, / §i noaptea cu stelele da raza
(Ps. 73) 1027 , etc., etc.

Numai ca sensul de mi§care al razei, originea §i
traiectoria sa se modifica. Nu luna i§i ia raza de la soare sau
noaptea de la stele §i toate de la Dumnezeu, ci soarele este
iluminat de chipul iubitei.

Elemente care Jineau in mod traditional de manifestarea
religioasa i§i schimba sensul, urmarind ca sa te sldvesc, nu pe
Dumnezeu, ci pefemeie.

In aceasta epoca de relaxare dogmatica §i morala, de
eliberare, poezia aceasta pre-modemistd nu diferea, ca
atitudine, de arta renascentista, care i§i permitea sa
imortalizeze chipurile iubitelor sau ale altor personaje dragi
(adesea era vorba §i de autoportrete) in tablouri care erau
menite sa infati§eze persoane sfinte.

In lipsa de inspira^ie, recurgi la ce po^i avea la
dispozijie, iar poezia neoanacreontica in limba romana avea ca
model ni§te versuri neogrece§ti, poezie clasica §i o tradi^ie
religioasa pe teren lingvistic §i poetic autohton.

La acelasj artificiu vor recurge, fara mustrari de
con§tiin^a, cdntdrefii epocii comuniste, cand, peste noapte, se
vor trezi ca trebuie sa compuna imnuri de laudd partidului §i
conducatorului 1028 .

Encomionul §i poezia religioasa devin modele
acceptabile atunci cand, fie femeia iubita, fie iubitul
conduedtor, trebuie asigura^i de dragostea §i de stima
nemuritoare apoefilor.

106 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 23.

1027 Idem, p. 167.

1028 A se vedea: Eugen Negrici, Poezia unei religii politice, Ed. PRO, Bucuresti, 1995 si,
de acelasi autor, Literatura romana sub comunism. Poezia, vol I, Ed. PRO, 2006.

343

De altfel, „strategia reutilizarii imaginarului,
arhetipurilor, limbajului, ceremonialului cre§tin interzis ori
doar refulat este comuna - susjine Jean Sironneau 1029 - tuturor
religiilor politice europene, moderne" 1030 .

De prisos sa facem precizarea ca nu s-a cerut §i nu s-a
dat vreun acord de undeva pentru acest imprumut, pentru acest
subtil furt intelectual, petrecut in dauna avutului spiritual
religios §i a imaginii religiei ortodoxe, care se trezeste acum
terfelita pentru ca a oferit un model 1031 .

Cuvantul a oferit nu este insa tocmai eel care trebuie
iar importatorii erau magnificii denigratori ai doctrinei §i ai
moralei religioase.

Odata procedeul brevetat, dupa Ienachija Vacarescu
reproducerea imaginii cu pricina capata ambitus.

Alecu Vacarescu reia aproximativ identic versurile
tatalui sau: Chipul tdu e ce da razd / Soarelui si lumineazd.
Costache Conachi exerseaza §i el pe aceea§i partitura: Cu a
fefdi tale razd / Soarele s-asdmeneazd (Nume).

Sau: La obrazul ce fireste / Cer cu stele-nchipuieste /
Urmeazd sa sa rob eased / Orice fire omeneascd, / Cdci ochii
ce sdgeteazd / Ca luceferii cu razd... (Nume).

Mai tarziu, deplangand moartea iubitei sale, Alecsandri
recurge si el la acest procedeu, la aceasta portretizare
hiperbolica si cosmica, anuland insa tendinta idolatra si
recontextualizand-o religios:

Si cat vei fi departe, ca mine te gandeste / Ca tu esti a
mea viatd, ca soarta ne iubeste, / Ca cerul ne pdstreazd ferice
viitor. // Gandeste /.../ Ca orice fericire, ca orice dulce bine /
Din ochii tdi de razd, imi vine de la tine, / Precum lumina vine
din cerul indltat. (Despdrtirea).

1029 O carte a sa in romana: http://www.esotera.ro/carte-milenarisme-si-religii-moderne-
1473.html.

Cf. Ioana Bot, „Mihai Eminescu, poet national romdn" — istoria si anatomia unui
mit cultural, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 65.

1031 O alta mostra de uzurpre a gandirii religioase este si aceea pe care o acuza Eugen
Negrici: „Grandioasa mostenire culturla iudeo-crestina a inraurit arii intinse ale
civiliza^iei europene si americane, dand un anume chip mitic speran^elor, angoaselor,
visurilor noastre. [...]

Ne imaginam astfel lucrurile si pentru ca ne-am bucurat - ca sa spunem asa - din
copilarie de complicitatea formatoare a religiei: gandim epocile importante literare ca pe
vdrste de aur - epoci ale patriarhilor -, il vedem pe Maiorescu ca pe aducatorul tablelor
legii, pe Iorga ca pe omul providential al culturii romane, aducem ofrande anuale
catorva sfin^i ai literaturii, in frunte cu Sfdntul Eminescu ". (Iluziile literaturii romane,
op. cit., p. 19.) E de vina insa gdndirea religioasa sau constructul culturalist care
pastiseaza dupa toane?

344

Nu este insa acesta singurul exemplu - in epoca
prepasoptista - de prelucrare a unor expresii §i sintagme
religioase, de reconvertire a tradijiei - de§i, in sens strict
stilistic, putem socoti acest fenomen in beneficiul recunoa§terii
unei tradi^ii poetice §i a valorificdrii poeziei culte medievale.

Alecu Vacarescu scrie La obrazul ce md-nchin: Nu-i
gdsesc niciun cusur / pa razile lui ma jur. /.../Asa lui m-am
inchinat / de cdnd l-am intdmpinat!

Sau: Oglinda cdnd fi-ar ardta / Intreagd frumusefea ta, /
Atunci si tu, ca mine, / Te-ai inchina la tine. // N-arfi mijloc sd
te privesti / Asemenea dupd cum esti / §i idolatrie / Sd nu-fi
aduci tu tie.

Poetul pretinde iubitei sa nu aiba incredere in oglinda
mincinoasa, ci in ochii lui: Crede-i sdracii cdnd tfi spun / Ca
numai fie sd supun / §i ca le esti din fire /A lor dumnezeire.

„Adorata" intrece toata lumea in frumuseje (Singurd esti
numai una, / Care ai luat cununa / Darurilor de la fire /Mai
pa sus da omenire! - Cat e ziua de frumoasd), iar poetul este
cdznit, neavdnd vind (Cum nu socotesti vreodatd) §i sufera o
mucenie intreagd /.../ si da voie sd trudeste! §i sd bucurd
arzdnd! /.../ §-a rdbda dureri si chinuri, / Patimi, focuri si
suspinuri, cu stoicism.

Iadul insu§i devine loc de proclamare a dragostei: §i in
iad si fiteunde / Voi striga, fdr-a ascunde, / Ca tu esti amorul
meu! (Cine are piept sd poarte).

Diversitatea torturilor amoroase devine prodigioasa §i
probabil ca trebuia sa fie astfel, intr-o societate §i o epoca in
care ,^afinamentul" §i „creativitatea" in materie de adevarata
tortura ajunsesera la un apogeu §i domnijele nu puteau fi lasate
sa creada ca ele ar fi avut mai pu^ina forfd decat barbajii care
suspinau, inso^ti de lautari, sub ferestre.

Dimpotriva, cucerirea se baza pe iluzie. Cea cucerita
trebuia sa creada ca ea e cea care poseda o forfd de seducfie
impresionantd, in stare sa determine dorinfa de cucerire a
barbatului.

A§a incat da lacrimi vdrs pdraie / Cu groaznicd vdpaie,
/ §i sufletul imi iese / Da ohtdturi adese! // Un ceas nu vdz
odihnd! / Nu dorm vreodatd-n ticnd, / Durerile-mi sunt brand,
/ §i mdngdieri la rand! //Ma arz peste mdsurd! / Slab esc fdrd
cdldurd! / Sunt bolnav in picere, / §i mor fdcdnd tdcere. //
Cdndnu te vdz am chinuri, / §i cdnd te vdz, lesinuri; ... (Da nu
ma crezipd mine).

345

Robia §i lanjurile dragostei sunt aproape nelipsite din
astfel de versuri. Schingiuirile sufletului sunt insojite de
sugestia imagologica a spa^iului carceral, pentru §i mai mult
realism.

Acela§i Alecu Vacarescu compune insa §i o Satira, in
care imaginea iubitei cunoa§te o metamorfoza esen^iala:

De sirene

Cu lungi gene

Cefac bdrbafilor cazne si scene,

Oratori

§i retori

Arfi trebuitori,

Pentru a ardta

A picta

§i ca intr-o oglindd aprezenta,

Josnica lingusire

§i pervertire

Ce are sexul femeiesc din fire.

Te amdgesc,

Te rdtdcesc

§i pan ' la urmd te zdpdcesc.

Dragostea curatd

Infurtund turbatd

§i urdpe datd-i preschimbatd.

Mai bine omul sd sadd

§i sd vadd

Dacd nupoate sdprevadd,

Minfile sd se invefe

§i cu povefe

Altddatd sdfie mai istefe.

§i ma iertafi

Cdfi cugetafi

Ca scriu satira, nu vd mirafi.

346

Nenorocitul

§i nedreptdfitul

De mine, eu sunt pdfitul.

Nicolae Vacarescu, fratele lui Alecu, scrie §i el: In rai
fdrd tine e moarte, e gheafd! / §-tn iad Idngd tine e bine, e
viafd! / §-in iarnd cu tine sunt toate-nflorite, / §-in vara cdnd
nu esti, sunt toate pierite .

Chiar daca §i lui capriciile femeii iubite ii provoaca
noian da intristare, e totu§i mai rejinut decat fratele sau in
descrierea simptomatologiei amoroase, pe care Alecu a
reprodus-o naturalist pana la aspectele clinice.

Daca Ienachija il parafraza pe Dosoftei, Nicolae
Vacarescu ne dovede§te ca citise Viiaia lumii a lui Miron
Costin: Un pic da nddejde d-as sti c-o sd-mi vie, / §i traiul mai
dulce ca poate sd-mi fie, / Atunci §i viafa mi-ar Ji dar mai
scumpd, / §i afa ce-o trage n-a§ vrea sd sd rumpd. /.../ D-
amor... nu e vorbd, dar nici da viafd, / S-au sdvdrsit toate!...
ah, rupe-te, afd! (Unpic da nddejde d-as sti c-o sd-mi vie).

Expresia costiniana ni se pare urmata cu destula
fidelitate ca sa-1 mai implicam pe Ovidiu in discujie.

Nu numai viafa ca o afd e aici o imagine poetica
reprodusa din tradijia literara veche, dar §i S-au sdvdrsit toate!
reprezinta, de fapt, ultimele cuvinte ale Domnului pe Cruce.

Paradoxals impletire dintre poezia de dragoste §i
religiozitate\

Foarte ciudata este, in acela§i sens, §i defini^ia amorului
pe care o da Conachi, dupa ce ne obisnuisem sa in^elegem
versurile neoanacreontice ca leagan al erotismului §i al artei
secularizate: Iubindu-te sdmpt fiinfa sfdnt veacului viitori, /
Cdci raiul din ceea lume pe pdmdnt este amori (Cine are gust,
sd-mi creada).

Se pare ca, totu§i, oamenii ace§tia nu traiesc dragostea
numai cu gandul la satisfacjia de a culege un fruct interzis, nu
o interpreteaza numai ca fraudd §i pdcat.

Pasiunea lor nu e intotdeauna patimd cenzurtd de legea
cre§tina, este, cateodata sau pentru unii dintre ei, §i sentiment
perceput ca una din formele iubirii, pe care Dumnezeu o
daruie§te oamenilor.

A§a va injelege §i Apostol Bologa dragostea sa pentru
Ilona, daca traversam rapid pe un alt continent al literaturii
romane.

347

Conachi este, de altfel, poetul care n-a incredin^at
tiparului §i publicului larg poemele sale - un semn de pudoare
semnificativ, daca nu §i de umilinja.

Poezia erotica a lui Conachi are, in general, aproximativ
aceleasj trasaturi cu a celor enunjaji pana acum. Iubita este
dulce lumind la care ochii mei sd-nchind §i ingerul meu eel de
viafd (Robirea). Sau: Tu numai supt cer esti una, /Care ai luat
cununa / De duh, de grai, de bldndefd / De nuri si de
frumusdfd. /.../ Pentru c-a ta stdpdnire / Covdrseste pest e fire
(Tu numai supt cer esti una); Duhul tdu ce legiueste / Pravili
ce lumea primeste / Rob este cu biruinfd /A sdmfdrilor fiinfd
(Nume), etc. Ea e stdpdna, iar el o slugd ce te sldveste
(Poclon).

Sunt si versuri mai indraznete, ca acestea: §i tu imifaci
chip cu bldndefe / Spre sdnul eel de albefe (Robirea).

Altele au o neprevazuta idee de abstracjiune nichitiana,
incipienta, in sdnul realitajii celei mai concrete: Aerul ce
abureste / Dintr-un sdn ce izvordste / Nuri, bldndefd si
dulceafd /Morfilor incd da viafd.

La Conachi intalnim in mai multe randuri o anumita
imagine poetica, pe care anterior am descoperit-o in Istoria
ieroglificd a lui Cantemir (sursa primara fiind Pilde 6, 25: Nu
dori frumusetea intru inima ta si sd nu te vdneze cu genele ei),
cea a ochilor §i sprancenelor ca un arc ce arunca sage^ile
privirii §i ale dragostei: A ochilor tdi ivald, / Cu bldndefa ce
ne-nsald, / Ndvdlind cuprinsi de gene / Sdgeteazd din
sprdncene (Nume); La obrazul ce fireste / Cer cu stele-
nchipuieste / Urmeazd sd sd robeascd / Oricefire omeneascd,
/ Cdci ochii ce sdgeteazd / Ca luceferii cu razd / Supt doud
arce-nghinate / Inimile fan legate (Nume); Amoriul, ca si
ostasii, / Sd-narmeazd, sd pomeste, / Dar nu rdneste
vrdjmasii, / Ce pre cei care-i iubeste. /La sdgefifierd nu are, /
Ce lumini de ochi si gene, / Arcul de ingemdnare / Este din
doud sprdncene / ... / (Amoriul, ca si ostasii).

Asemenea zicea §i Alecu Vacarescu: Ochii tdi arme nu
poartd, /Ma mir dar cu ce sdgeatd?! / Imi dau trudd, nevoire,
/ §i pedeapsd peste fire (Chipul tdu e ce da razd).

Densusianu " remarca faptul ca poetul Conachi nici nu
si-a publicat versurile, nici nu avea ambitia de a fi scriitor -
atitudine care se va transfera si pasoptistilor, multi dintre ei
dezinteresati sa faca din scris o profesie - si ca „ceea ce scria

103 ° A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_Densusianu.

348

era mai mult un jurnal intim versificat" . Defintia se poate
extinde si in cazul celorlalti poeti neoanacreontici.

Poeziile sale erotice au „monotonia acelorasi confesiuni

11 5

sentimentale" 1034 , sunt „nesfarsite game tanguitoare" 1035 ,
dedicate unui sir de nume, toate aparent demne de a li se
inchina ca la Dumnezeu - adevarat „politeism" 1036 - dar, in
acelasi timp, toate admirate ca niste „papusi frumoase" si fara
suflet 1037 .

Tot Densusianu sesiza pertinent ca acest jurnal intim
versificat „nicaieri nu se vede ca ar fi fost direct influentat de
poetul grec [Anacreon] .

Asemanarile intre ei ar fi numai in aceea ca amandoi au
cantat iubirea, dar deosebirea se poate vedea bine din felul
cum se infatiseaza lirismul lor; [...]

Daca poate fi vorba de influenta greaca asupra lui
Conachi, aceasta trebuie cautata aiurea, in prelungirile tarzii si
degenerate ale lirismului grec, in poezia mai noua,
orientalizata, care a patruns si la noi, desteptand emulatii
poetice", la „alt Anacreon", „Anacreonul modern [...], acel
Atanase Christopulos", spre care „se indreptau aceia care, fara
sa fie poeti, cautau usoare derivative intelectuale pentru viata
lor de sibariti 1038 " 1039 . '

Ne intoarcem la intrebarea noastra fundamentala: se
poate considera ca acest tip de lirism, neo-anacreontic sau nu,
constituie inceputul poeziei romane modernel

Singurii care, in epoca, aveau constiinta literara, erau
tot autorii cronicilor in versuri - dintre care istoria critica, la
momentul actual, il retine mai ales pe Stefan Fanuta, cunoscut
ca Zilot Romdnul.

Conachi versifica si dedica versurile femeilor de care se
indragosteste, pana cand face experienta unei iubiri profunde,
pentru Zulnia (de fapt, Smaranda Donici, sotia unui prieten, pe
care o ia in casatorie la cativa ani dupa ce ramane vaduva),
traind apoi, destul de curand, si drama mortii ei.

Poetul face diferenja intre iubirea patima§a ca focul
acela inherbdntator / Ce-l fulgera si-l aprinde numai aprigul

1033 Ovid Densusianu, Opere, IV, editie critica de B. Cazacu, loan Serb si Florica Serb,
Ed. Minerva, Bucuresti, 1981, p. 409.

1034 Ibidem.

1035 Idem, p. 410.

1036 Ibidem.
1037 C/Idem,p. 411.

1038 Sibarit = persoana bogata, care traieste in lene si desfrau.
1039 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit, p. 413.

349

amor §i iubirea curata cu para acea Una [expresie biblica, cf.
Ies. 3, 2, sugerand iubirea dumnezeiasca, daruita de
Dumnezeu], acea dulce la sdmfdri, / Ce, viind din potrivirea
ce pot avea doua firi, / Trage, pleaca si supune pe om fara
viclesug / La o sdngura fiinfa de curat prietesug. / Prietesug,
dar din ceriuri, hazul [bucuria] sufletelormari... .

O distincjie esenjiala, operata de constiin^a §i care va
constitui destul de des un subiect de dezbatere in poezia §i
literatura noastra, la fel ca §i reprosul adus femeii, nu doar
nestatornica, dar si glaciala §i narcisista, care, dorind o
proslavire de la tofi fara sfdrpt, / Nici iubegte, nici ura§te pe
nimea desavdr§it (Jaloba med).

Femeia observa ca i se faure§te un cult {Am iubit-o pan '
la suflet §i in nebunia mea / Dumnezeu, noroc §i lume pentru
mine era ea) §i nu protesteaza, ci dimpotriva, se desfata cu
adora^ia slujitorilor ei.

Poate de aceea, mai tarziu, Eminescu va vorbi de al
patimilor rug §i de faptul ca nu vroia sa aduca, ca jertfe acestui
idol, al gdndurilor sdnge §i sufletu-n cdntare-mi (Cand te-am
vdzut, Verena... 1040 ).

Conachi insusi ajunge sa dezavueze „diletantismul
sentimental, nestatornicia" 1041 si - in reproducerea lui Saint-
Marc Girardin 1042 - il vedem Judecand foarte aspru
moravurile de la noi: Am luat de la rusi desfrdul [...], de la
greci lipsa de cinste..., de la turci indolenta; de la polonezi
divortur, astfel incat apare „ca stigmatizator al deprinderilor
noastre, ca aparator al virtutilor [...]: Incd din tinerete am
cinstit si iubit datinile sifaptele virtuoase" 1043 .

Este la fel de aspru insa si cu civilizatia occidentals,
neprimind sincronizarea formelor fara fond: „Ce trebuie sa fie
la noi civilizatial ...Moralul, moralul si iar moralul, caci ce ar
folosi sa stim cate sunt in vazduh, in cer, pe pamant si in mari,
cand am instrambatati, am jefui, am prigoni, am invrajbi, adica
ne-am face mai rai decat am fost?" 1044 .

Critica insistand „asupra marii rataciri a acelora care s-
au lasat dusi de ideile nepipdite a metafizicei, adica a
zgomotului de cuvintefara de fapte" 1045 .

1040 Asevedea:
http://ro.wikisource.org/wiki/C%C3%A2nd_te-am_v%C4%83zut,_Verena.

1041 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit, p. 413.

1042 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Girardin.

1043 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit., p. 414.

1044 Cf. Idem, p. 416.

1045 Idem, p. 415.

350

Ne amintim ca si pentru Cantemir, adevarata filosofie
Qrafapta bund.

Intre civilizatia franceza si cea germana, Conachi
prefera modelul celei de-a doua, pe care o apreciaza ca fiind
mai morala.

In domeniul lingvistic, „era partizanul formulei
traditionaliste, in sensul ca tinea sa se pastreze limbei noastre
caracterul fixat de veacuri" 1046 , dar accepta si neologismele cu
moderate, caci, zicea el, „cu cat gandirea mintei isi intinde
crugul ideilor si le lamureste, cu atat si limba merge
sporind" 1047 .

La moartea sojiei, poezia de dragoste a lui Conachi se
desparte de caracterul §agalnic §i ludic §i capata brusc sensuri
mult mai profunde (inspirandu-i chiar lui Eminescu un vers din
Floare albastrd l0A% )\

Sufletul de trup departe, pe ndsdlie rastignita,
Incd cu ceva podoabe de-ale lumii asupritd,

Fa^a t a pare ca rdde lini§tita depacate
§i lumea, care teperde cu vederi inlacramate.

Nu nurii, nufrumsafa, nu zambirea, nu gurifa,

Nici ochii acei ca mura, nici statul eel ca mladifa

Ce o cinste, o credinfa, o legiuitd iubire

Jale§te §i pomene§te pentru a ta proslavire. /.../

Fumusafa, nur §i haz,

V-afi dus din vederea mea,

Caci au zburat la cer azi

Sofaia ce va avea.

Nu gustul, nu desfatarea,

Niciplacul cu bucuria,

Ce dragoste si-ngroparea

De-acum suvenir sd-mifia.

Ba, de-acum nu spre pldcere, nu spre gust, nu spre
iubire,
Privindu-te supt icoane in potop de tdnguire,
Ochii mei, sdracii ochii, privind a ta rdstignire,

1046

Idem, p. 417.
Cf. Ibidem.

1048 A se vedea: http://ro.wikisource.org/wiki/Floare_albastr%C4%83.

351

Tot sdpldngd, dar sd pldngd pentru a ta mdntuire.

Ba, draga mea, nu in starea frumusdfdi fefdi tale,

Nici in floarea frdgezdmii pe a tinereidi cale,

Nici in mdndra vesdlie de covdrsiri trecdtoare,

Nici in zddarnica fald a slavei amdgitoare,

Ci de gropa ta aproape in ndsdlie rdstignitd,

Cupdnza morfdi pe fafd, ca-ntr-un alcov adormitd,

Ochii mei, sdracii ochii, cu-a lor lacrdmi necurmate,

Sd-fi ceie de la cer mild si iertare depdcate.

Ah, te-ai dus, dulce lumind, din zarea ochilor mei,

Unde-i viafa, unde-i mila ce izvora dintr-ai tail

Toate s-au sfdrsit, dar moarte mdcar cu cruzdmea sa

Legdturile iubirii n-auputut desfiinfa. /.../

Subiectul poeziei este acum legamantul sau marital,
dincolo de orice echivoc, dragostea sa eterna care nu se mai
hrane§te cu frumusefea fefei, ci cu rugdciunea pentru
mdntuirea ei.

Ultimele versuri ne aduc insa inevitabil aminte de: §i te-
ai dus, dulce minune, / §-a murit iubirea noastrd. . .

Alte doua poeme {Pentru ce ifi ungi, femeie, fafa? §i
Cine are gust, sd-mi creadd), fara sa fie contextualizate tragic
precum eel anterior, ne fac cuno§tinJa cu un alt Conachi -
decat eel despre care, poate, tragem concluzii pripite, totu§i,
citindu-i declarable invapaiate -, insensibil §i critic la
frumusejea artificiala §i care nu e o revarsare in afara a
spiritului.

Nu mai putem vorbi, in aceste condn;ii, in poezia sa, de
un simplu erotism exacerbat, de un joe amoros ignorant faja de
consecinjele morale.

Dimpotriva, dragostea se manifesto faja de o frumuseje
feminina care este, in acela§i timp, armonizare a trasaturilor
fizice cu cele caracterologice §i spirituale:

Pentru ce ifi ungi, femeie, fafa cu atdta ghileald [pudra]
§i ifi murddresti obrazul cu bdean [ro§eaJa] si cu
vdpsald?

§i de ce f-incingi grumazul cupetre strdlucitoare

§i ifi umezdsti zulufii cu ape mirosdtoare?

Mai bine-aipurta de grijd sa edstigi acele daruri

352

Cu care sd faci podoabd la a sufletului haruri 1049 .

Daca vrei sd te iubeascd bdrbatul tdu cu credinfd
§i de voiesti infdlepfdi sd-fi caute cu umilinfd,
Uitd-te de vezipe mere ce rosald strdluceste
§i trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuieste
Firea s-au silit a face acea vie zugrdvald
§-a lor dulce frumusdfd vesdleste, iar nu-nsald.
Lasd, dar, fdfdrnicia s-a obrazului schimbare,
Cdci frumsdfa fireascd rob este pre om mai tare.

Cine are gust, sd-mi creadd cd amoriul l-am sldvit
Nu in ranguri, nu in neamuri, ce in omul iscusit.
Adevdr, ce au a face titlurile omenesti
Pe langd o razd numai a podoabelor firesti?

Un aer mdcar asuprd, o picdturd de nuri

Nu le dobdndeste omul din rang sau de-nvdfdturi

1050

Maica firea, ca s-arate cd nimic nupoatefi
Maipresus de-a sale daruri acolo unde-a voi,
De multe ori sd coboard pan ' la cei maiprosti vecini
§i sddeste viorele si toporasi langd spini.

1051

Ah, ibovnicd sldvitd, cdci esti din prosti [simpli]
muritori

§i-ai iesit ca trandafirul intre celelalte flori,
Ce ochipot sd te priveascd si dreptate sd nu-mi dea
Cd-fi inchin pentru iubire neam si rang si viafa mea?
Printr-a ta dulce suflare din patimi m-am rddicat
Gustdndpara ce aprinde numai amoriul curat.
Iubindu-te sdmptfiinfa sfdnt veacului viitori,
Cdci raiul din ceea lume pe pdmdnt este amori.

1049 qy- j j- m 2^ 9_i0: ... asemenea §i femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-$i
lor podoaba din sfiala §i din cumin^enie, nu din par impletit §i din aur, sau din
margaritare, sau din vesminte de mult pre^ ci, din fapte bune, precum se cuvine unor
femei tematoare de Dumnezeu.

1050 Aici nu cred ca este exprimat un dispref la adresa inva^aturii, ci o simpla constatare,
a faptului ca nu se poate deprinde caracterul nobil si frumusetea spiritului din inva^atura
pe care o parcurgeau cei din clasa inalta doar pentru ca puteau avea acces la ea.

1051 Ibovnicd se prea poate sa nu insemne neaparat amantd, in sensul in care il in^elegem
noi astazi, ci pur si simplufemeie iubitd, care poate fi si so^ia, pentru ca mai incolo
afirma ca i-a inchinat neam ,p rang $i viafa mea.

353

Am insistat asupra acestor versuri pentru ca ele sunt
familiare, pe de-o parte, mentalitatii vechi, literaturii
medievale, care nu apreciaza frumuse^ea pentru ea insa§i, ci
numai frumusejea ca dar al lui Dumnezeu (iar daca poetul
nostru zice fire, aceasta fire e subinjeleasa ca darul §i crea^ia
Sa), iar pe de alta parte, pentru ca ele sunt premergatoare unei
anumite etape din poezia de dragoste a lui Eminescu, care
pune fa^a in fa^a frumusejea feminina §i de§ertaciunea umana.

Pana aici am vazut o poezie de dragoste la granija dintre
erotismul antic anacreontic, idolatru, §i iubirea virtuoasa,
amorul legitim .

Sarea §i piperul il fac versurile deocheate, care starnesc
mai degraba interesul postmodernilor decat reversul moral,
numai ca acestea nu vor stabili prea curdnd o tradijie in
poezia romana.

Poate doar, in termenii paradoxului, una tdrzie . . .

Pierzandu-si sotia iubita,

Amor, la a taputere de-acum nu ma mai inchin,

Na-ti si arc, na-ti si sageata, na-ti si ghimpul cu venin,

Caci la invalizi ca mine ele nu se mai cuvin...

Mergi si du-te de la mine, frumuselelor sa spui

Ca acela ceprin versuri le-au slavit in viata lui

Acum este un scheletru razemat de cdrja lui.

(Amor, la a taputere...)

Iancu (loan Ienachi^a Alexandru) Vacarescu ' e poetul
care, privit evolutiv, din perspective literara, face trecerea de la
neoanacreontici spre Carlova §i intrucatva spre Heliade (printr-
un imn religios intitxAatAdevarul).

Romantismul sau preromantismul pasoptist revarsa,
odata cu el, primele adieri:

N-am sa scap, in piept port doru

Piste ape, piste munfi;

Vaz ca piste mari Amoru,

Cdndo vrea isi face punfi.

La Carpafi mi-am adusjalea,
Lo am vrut s-o harazesc;
Rasunetu, frunza, valea,

1052 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%83rescu.

354

Apele mi-o inmulfesc. /.../

Binisor ma ia de mdna

§-intr-o clipd m-aflu eu

In crdngsor, unde-o fdntdnd

Curgdndface elesteu.

Pe [a] acelui undd Una

A nopfiifaclie stand

Indoita da lumina

Din oglinda-i s-intorcdnd.

Pe cer, mii de mii de stele

Semanate straluceau;
La cdmpfocuri de surcele

De departe vapaiau.

Briliant varsa cufala

Alfdntdnei viu susur;

O tacere, o luceala

Preste tot domnea-mprejur. /.../

{Primavara amorului 1053 )

Remarcand ca poemul anuria o direc^ie viitoare a
poeziei romane§ti, nu putem insa a nu sesiza ca a nopjii faclie
sau luceala au evidente rezonanje medievale.

A nopjii faclie e o imagine care se regase§te identic la
Cantemir (Istoria ieroglifica), provenind din omiliile
romane§ti (Coresi §i Varlaam) §i bizantine care vorbesc despre
aprinderea luminatorilor cere§ti (Fac. 1, 14) ca ni§te lampi
(A,a|iiTag,-a5og) in casa (insemnand cosmos, dar §i biserica).

Iar luceala este un derivat din verbul a luci, amplu
utilizat in omilii, §i mai ales din dosofteiana lucoare [lumina],
asociata cu razele lunii §i stelelor.

Aceasta sensibilitate fa^a de frumuse^ea §i puritatea
naturii, fa^a de ingenuitatea cosmica, am aflat-o anterior mai
ales in Didahiile lui Antim, dar putem afirma cu certitudine ca
ea reprezinta o caracteristica a cugetarii romane§ti-bizantine §i
a modului de a se manifesta §i de a se raporta la univers al
celor vechi. Numai forma poeziei este una moderna.

1053 Poemul integral: http://ro.wikisource.org/wiki/Prim%C4%83vara_amorului.

355

Tonalita^ile muzicale incep sa fie nostalgice, in
avanpremiera lui Carlova §i Eminescu, insa putem califica
aceasta nostalgie nu doar ca lamartinian-romantica 1054 (§i aceea
era de esenja cre§tina, de altfel), ci §i, valurita metaforic §i
poetic, ca fiind un reflex al dorului nostalgic ortodox de
transfigurare a materiei §i a lumii, identificat la nivel omiletic
in toata literatura veche §i expus concis de Sf. Pavel:

„Pentru ca faptura a§teapta cu nerabdare descoperirea
fiilor lui Dumnezeu. Caci faptura a fost supusa de§ertaciunii -
nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu
nadejde, pentru ca §i faptura insa§i se va izbavi din robia
stricaciunii, ca sa fie parta§a la libertatea maririi fiilor lui
Dumnezeu.

Caci §tim ca toata faptura impreuna suspina §i impreuna
are dureri pana acum. §i nu numai atat, ci §i noi, care avem
parga Duhului, §i noi inline suspinam in noi, a§teptand
infierea, rascumpararea trupului nostra" (Rom. 8, 19-22).

Luna care se reflecta in undele lacului reprezinta o
premiera poetica, amplificata ulterior de Eminescu la scara
infinitului, pana acolo unde lacul devine ocean, iar luna un
semn abisal.

De asemenea, analogia dintre focurile stelelor §i cele de
pe camp se poate remarca anterior in Letopiseful lui Neculce,
cand descrie momentul de acalmie al taberei ruso-moldovene,
dinainte de lupta de la Stanile§ti (Pre cdmpu sa vedea focurile
ca stelele 1055 ) §i ulterior la Bolintineanu (tresare Una
Propontide /.../ Scdnteind la focul stelelor splendide -
Mehrube) §i la Alecsandri (Lunca, lunca, draga luncd! rai
frumos al fdrii mele, / Mdndrd-n soare, dulce-n umbra, tainicd
la foe de stele! - Lunca din Mircesti 1056 ).

Insa lirica acestei epoci nu inseamna numai versuri de
dragoste, cum spuneam §i undeva anterior, ci §i poezii
conjinand teme §i motive clasice, adica perpetuate in mod
traditional din literatura religioasa a epocii vechi.

Ca sa nu mai lungim vorba prea mult, ne-au atras atenjia
doua motive, foarte des solicitate in perimetrul religios al
literelor vechi: eel (simbolic) al marii furtunoase §i eel al
veacului nestatornic, intim legat de vanitas vanitatum.

Primul dintre ele poate fi ilustrat prin poezii scrise de
Conachi (Lumea), Dimachi (Piima lui Neculai Dimachi asupra

1054 Alphonse de Lamartine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine.

1055 Ion Neculce, Letopiseful farii Moldovei, op. cit., p. 569.

1056 Poemul in integralitate: http://ro.wikisource.org/wiki/Lunca_din_Mirce%C5%9Fti.

356

vistieresii Anica Roset), Vasile Pogor (O satira veche), Vasile
Fabian-Bob 1057 (Moldova la anul 1829).

Ca §i in omiliile lui Varlaam §i Antim sau ca in Divanul
lui Cantemir, poemul lui Conachi infaji§eaza acela§i tablou
sumbru al lumii ca o mare cuprinsa de uragan, in care omul se
lupta sa supravie^uiasca:

Pre marea lumii aceasta lata,

In care omul cu ah inoata,
S-au cunoscut ca nupoate safie

Nici un lucru cu statornicie,

Caci atunci cdnd s-arata mai Una

§i veseleste cu vro pricina,

Indata furtuna sa scorneste

§i, dupa ce vazduhul negreste,

Intregi munfi de valuri inspumate

Umfld din prdpdstii addncate.

§i, varsdnd, soarbe in addncime

Oriceputere, orice marime.

Nenorocit omul sa uimeste

Infelegdnd ca se prapadeste,

Fara a nadajdui mdntuire

In vdrtejul acel de peire.

Stdncile i sapar afi moarte,
De maluri vazdndu-sa departe,

§i holburile neinfundate,
Mormaituri de ape tulburate.

Secvenja poetica de mai sus ni se pare o parafraza la
fragmentul antimian analog ca tema, pe care 1-am comentat la
timpul potrivit, cu atat mai mult cu atat apare §i precizarea
metaforica pe care o evidenjiam la Antim, cea a valurilor inalte
ca ni§te mun^i:

Mi se pare ca si cdnd asi vedea in fafa ochilor miei
chipul ei [al marii], de toate parfile sa sufle vdnturi mari, sa se
strdnga imprejurul vdntului nori negri si desi, toata marea sa
spumege de mdnie si pretutindenea sa se inalfe valurile, ca

■ , ,. 1058

mste munft

1 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Fabian-Bob.
'Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 156.

357

Exemplul lui Conachi nu este singular, pentru ca §i
Vasile Fabian-Bob recurge la acela§i artificiu stilistic, scriind
despre mari ca ni§te maguri viforoase (mdgurd este un arhaism
pentru munte), de asemenea intr-un context simbolic §i
religios, in care implora de la Hristos izbavirea pentru {ara sa:

Oare cdnd scdparea lumei cu ofrunzd de mdslin,
La noi incd pdn-acum intr-un veac mai prefdcut
De pototpul altor rele, sd strdbatd n-au putut?
§i-o corabie ce poate, fdrd cdrmd, cdndpe mdri
Au rdmas dupd furtund pdrdsitd la-ntdmpldri?
Cele maguri viforoase fumegdnd tot ploaie cer
§i-ngdnd cu a lor neguri mersul norilorpe cer.

In aceea§i poezie amintita anterior, Conachi se jele§te cu
tonul §i cuvintele lui Miron Costin: O, lume, lume amdgitoare,
/ Ce te-nvdrtesti din stare in stare / §i undesti pe om ca o
vicleand, / Spune-mi de ce esti asa tirand?

Imputarile la adresa lumii sunt dupa tiparul Divanului,
chintesenjiate in mod inspirat:

Pruncii, ndscdndu-se, lacrdmi varsd,

Tineriiper cu inima arsd,

Vdrstnicii viefuiesc cu suspinuri

§i bdtrdnii sd topesc in chinuri.

Dimachi navigheaza pe marea sentimentelor §i incearca
sa-§i pastreze busola rajiunii §i sa se direc^ioneze cu cdrma
minfii, dar piere de inima arsa: pi a stdrii lumii valuri cu cdrma
minfii inot, / Cdtdnd sd zdresc limanul, din primejdii sd ma
scot; / Alerg cu pdnzele intinsd pe luciul eel de foe [iara§i un
imprumut din Dosoftei], / Pe mare ace aprinsd a viclianului
noroc, etc.

Sigur ca in literatura veche, toposul marii nu era aplicat
pe un subiect erotic, dar asta inseamna ca vorbim de un
transplant semantic, nu §i de absenfafiliafiei la nivel literar.

Vasile Pogor scrie despre corabia Moldovei, a carei
zdrobire nu e motivata de viforele din afara, ci de furtunile
galcevilor politice din interior:

Dar zdrobirea sa aceasta n-a sd-i vie despre stand,
Nici de viforele mdrei cei amard si addnci,
Ci numai din neunirea celor ce o cdrmuiesc,

358

Care-n loc sa o pazeasca, sed in ea si se sfddesc.
In corabia Moldovei cer cdrmaci sdfie tofi,
Cdnd intr-insa nu se afld musi [marinari] indestui si
pilofi.

Viforfiind, tofi aleargd, si la cdrmd ndvdlesc,
Iar corabia inprada luciului paras esc.

Valul vine... covdrseste... Cine scoate apa, nu-i,
Cum a trage lafrdnghie nu se cade nimanui.
Vdntul sufla... volbureste, nime nu aduna pdnzi
Scipfii crisnafara treaba, pan ' se strica a lor dinfi.

Unii hoisa, alfii ceala, top numai de cdrmd trag

§ifar ' a sei [a se sili] s-o indrepte, de ddnsa se fin sirag.

Pdna cdnd, de slid multa sipe aceea o rump,

§i apoi ramdn sa-noatefara lucrul eel mai scump.

De§ertaciunea celor trecatoare apare de asemena
subliniata in mai multe ocazii.
Matei Milu scrie:

O ani si vremi curgatoare,
De ce nu stafi intr-o stare?

Cdnd cu imbisugate fericiri,

Cdnd cu o pre cumplita goniri.

De ce cu nestatornicii

§i viclenefafarnicii,

De ce cu tirdnii va armafi?

Dupa ce cu mild va aratafi,

Va aratafi cu milostiviri,
Ca raul sdfie mai cu simfiri.

Destule versuri medievale (ca sa ma refer numai la
versuri in sine) sunt superioare (daca ne gandim numai la
Dosoftei, Miron Costin sau Antim) sau eel pu^in egale, ca
reu§ita estetica, cu multe poezii din produc^ia aceasta
moderna.

Simplitatea §i desele imperfecjiuni denota nestapanirea
acestei arte a versifica^iei §i, credem noi, faptul ca era privita
ca netradijionala, ca o indeletnicire circumstantial!

359

De-abia pa§opti§tii recupereazd formula poetica
conjugand-o cu idealul religios §i national.

Insa mergem mai departe, pe firul nostru, spre a
demonstra ca, adeseori, daca nu erau ohtdturi de dragoste,
poeziile acestei epoci erau exercifii de versificare pe teme §i
motive tradifionale, ceea ce e o dovada pertinenta ca literatura
medievala nu era necunoscutd sau necititd.

Conachi dezvolta, in Despdrtdre, tema vanitajii §i a
moitii:

La ce-am agiuns, vai de mine,

Moarte strig, moarte nu vine;

Nu-mi trebuie, nu voi lume,

Ah, moarte, la acest nume

Ochii §-auperdut vederea,

Gura s-o-nchis spre tdcerea,

Obrajii in vestejire,

Mdinile in neclintire,

Pieptul intru nemiscare,

Sufletul in nesuflare,

Spun cdpentru despdrtdre

Moare omul cu sdmfdre.

Sau tema fortuna labilis: Noroace, noroace, / Lasd-md
in pace, / Ca nu poci trdi. / Ata rdutate / Sufletul nu poate /A
mai suferi., etc.

Iancu Vacarescu abordeaza §i el problema timpului care
trece §i a vremii schimbatoare, a fericirii nestatornice, in
Ceasornicu indreptat:

Tu, care vremea ne spui ca trece,

Ne-aduci aminte des, moartea rece,

Vino acum, ia-nvdfdturd,

Schimbd nedreapta a ta mdsurd!

§tii ticdlosul om ce pufine

Poate sd aibd ceasuri de bine.

Cdnd dar asupra-i rdul se scoald,

Cdnd stdpdneste rdzboi sau boald,

Vezi sdrdcie, necaz, durere

Cdnd vezi primejdia in putere,

Atuncifd anul d-un sfert sdfie,

§-al sfert sd treacd, sd nu mai vie!.

360

In epoca aceasta se compun §i imne religioase.
Aminteam undeva mai devreme de unele dintre ele.

Iancu Vacarescu scrie, anunjandu-i pe Bolliac 1059 si pe
Heliade (chiar daca nu in ceea ce prive§te metrica), poemul
Adevdrul.

Elementele esenjiale, ca §i in cazul lui Heliade, sunt
marturisirea credinjei, exprimarea explicita a adevaralui
dogmatic §i moral al Bisericii.

Iancu Vacarescu infaji§eaza atmosfera unei liturghii
pascale ortodoxe, intr-o biserica cu hramul Sfantului loan
Botezatorul, la care poporul se aduna de la poalele muntelui,
din ora§e §i din vai (intr-o scena infa^i§ata intr-un prolog
dramatic ca, mai tarziu, in poemele dramatice ale lui
Eminescu):

Fdclii ca mii de stele

Lucesc imprastiete;

Trecfocuri eteree,

Tree sarpuind cafulgeri,

E cat se poate dulce

Al aerului suflet;
Preastrecurat seninu;
Frumoasa limpezeald;

Pare ca ziua este,
Cand miezul nopfii suna.

Rolul artelor este urmatorul, precizat intr-un context
eclesiastic-liturgic:

Vdd mandru-nfelese

Frumoasele arte;

Jos pleaca genunchiul,

Sus inima-nalfd;

Pe nori de tdmaie

Se urea cuvdntul,

Cajertfa placuta

Petrece la Sfdntul

A rugii citirea:

Vestind adevarul/

Pre om lumineaza.

1059 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac.

361

Urmeaza, in cadrul aceluia§i poem, o Rugaciune §i apoi
expunerea Adevdrului.

Rugaciune

Stapane al luminii!

Eu vdz in adevdr

Voinfa Ta cea sfdntd!

Pre om bogat dorit-ai!

Slobodd i-ai dat mintea!

Cei nesupusi poruncii-Ti

Lui dai ticalosia.

Din calea nebuniei

A lor md voi abate

Intru infelepciune

Voi da eu slavd Tie!

Cat ma iubescpre mine

Atdt iubescpre oameni 1061 .

Vistierul Tdu e vremea 1062 ,
N-oi pierde-o eu nici mie,
Nici altora n-oi pierde-o!

Cu drepfii s-infelepfii

Cu drag m-oi infelege,
Sarac sa nu se afle

§i rob a nufi nimeni!

Tu, Doamne, mafereste

De orice tiranie!

Da-mi intru cuget viafa,

In el da-mi nemurirea.

Din cand in cand, versurile au sonoritaji cunoscute,
moderne. Unele au rezonanje bacoviene: Asa voi face /Prefiii
mei sa simfa/ Un gdnd electric / De iubire!!!

Altele par a raspunde interoga^iilor lui Blaga: Cand

invalit in adevdr / Va straluci ca soare, / Pe Dumnezeu / In
sine va simfi! / §i lutul sau, usor / Va sti sa-l poarte; /.../ §i

l)60 Cf.Ps. 13, 1 , nebunia este necredin^a.

1061 Cf. Mt. 22, 39.

1062 C/Ef. 5, 16.

362

omul are / In plamada lui / Plamada a lumine / Lumina
voastrd / Se va aprinde / Din lumina mea ; / Venifi sd
ardem vesnic/Ca lumina, / §i-n veci sd lumindm!

Sau, arghezian, poetul sus^ine: D-dst cearcdn al gresalei
/ E toatd istoria. / Doresc cafloarea minfii / Afi nemuritoare, /
§i rodu-i sd nefie /Paine, de totdeauna... .

Un alt poet, ca Barbu Paris Mumuleanu - pe care
Eminescu il aminte§te in Epigonii , in poemele sale, i§i
descopera credinja in Dumnezeu, dupa ce debutul sau poetic,
pe la 1817, fusese tot anacreontic.

Intr-o poezie intitulata Omul, in conformitate cu credinja
sa, meditajia asupra naturii umane este urmatoarea:

Omul este cea mai mare taind, lucru de mirat: /
Pdtimeste, stdpdneste, este rob, este-mpdrat, / Ndscoceste, sd-
ngdmfeazd, umbld, s-aratd semef, / Vine ceas de se smereste al
sau duh aer mdref /.../ Cdnd s-aratd-nfelept foarte, cdnd
nebun spulberdtor, / Cat este omul de mare! Cat e iar de
ticdlos! /.../ Gdnduri mintea cdte-fi schimbd toate sunt far de
folos! / Una tu numai sldveste, intr-aceasta aibi temei, / Aibi
in minte-fi nemurirea, lasa,fugi d-alte idei!.

„Si Iancu Vacarescu am vazut ca fusese ispitit sa puna
filozofie in versurile lui, dar Mumuleanu, oricat ar ramanea in
urma contemporanului sau ca talent literar, arata mai
pronuntate predispozitii pentru asa ceva si accentueaza aceasta
nota in poezia noastra, asa ca poate fi privit, intrucatva, ca un
precursor al lui Alexandrescu si Eminescu, care, din felul cum
vorbeste in Epigonii despre acest modest inaintas, se vede ca
nu-1 privea cu dispretul cu care altii 1-au inconjurat.

Pornit spre un vag pesimism, atenuat cele mai de multe
ori intr-o dulce melanholie, Mumuleanu cauta mangaieri in
credinta" 1064 .

El compune imne de preaslavire a lui Dumnezeu:

Noaptea, Pocdinta, Cdntare lui Dumnezeu §i Amor cdtre
Dumnezeu, din care citam §i noi cateva versuri: Cine m-au
fdcut, ce put ere? / Nu Tu, naltd prevedere? / Negresit Tu,
Vesnicie / M-ai tras din nimicnicie! /Ah, voinfd! Ah, iubire! /
Cunosc a Ta-ndatorire, / §i m-aduc singur pe sine, / Jertfd,
arderi pentru Tine, / Tie ma cunosc dator, /Pentru Tine voi sd
mor.

1063 Poetul se configura pe el insusi ca un luminator al noilor genera^ii, care cuget am de
inger.

1064 Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit, p. 457-458.

363

„In unele pareri dansul se intalneste cu Conachi, dar ii
este superior acestuia prin cercetarea mai adanca a pacatelor
noastre, prin strabaterea mai in larg a criticei lui agere,
necrutatoare, si prin tonul vehement in care vorbeste" 1065 .

Densusianu sesiza caracterul prozaic, didactic si
moralist al versurilor lui Mumuleanu, ceea ce ni se pare o
coerenta istorica, de la care nu se vor dezice, multa vreme de
acum inainte, nici alti poeti romani.

Iar cu privire la influenta lamartiniana, am remarcat
formularea lui, care mi se pare foarte precisa si corecta, si nu
doar atat, ci si aplicabila intregii noatre poezii preromantice:
„mai ales in Meditatiile lui Lamartine, dansul gasise ceva ce se
potrivea cu sufletul sau"

Gasise ceva ce se potrivea cu sufletul sau, nu prelua prin
automatism, nu imita sincronizandu-se, nu reproducea starea
de spirit si nici ideile lui Lamartine, ci adapta o tonalitate
poetica moderna la propria sa conditie.

Intr-un alt poem, Noaptea, Mumuleanu define§te poetul
ca fiind eel care privegheaza §i cugeta la in^elepciunea lui
Dumnezeu, contempland lumea §i vorbind in rugaciune cu
Creatorul sau §i a toate lucrurile.

„Medita^ia pe morminte, pe care romantismul o preia
intr-o forma mai supla §i mai pujin ra^ionalizata decat cea
introdusa in secolul al XVIII-lea de Gray, Hervey §i Young, e
abordata de Mumuleanu in spiritul vechii literaturi omiletice.

Sforjandu-se sa desfolieze viaja de orice iluzie, el vrea
sa umileasca trufia oamenilor §i sa fortifice in ei imboldul spre
virtute. In treacat e evocat vechiul motiv ovidian ubi sunt:

Unde e sila [puterea] lui Xerxes?

Solomon ce s-afacut?

Unde este Alecsandrul? . . .

Ca un vis tofi au trecut,

Tot aici se margineste,

La toate aici hotar;

Toate ce lucreaza omul,

Sunt desert, sunt in zadar! " 1067 .

1065 Idem, p. 460.

1066 Idem, p. 456.

1067 Paul Cornea, Originile romantismului romdnesc, Ed. Cartea Romaneasca, 2008, p.
332.

364

Nu credem ca Invdjaturile lui Neagoe Basarab, poemul
lui Costin sau Divanul lui Cantemir erau ignorate.

Alte versuri, care pe Densusianu il faceau sa se
gandeasca la Eminescu, pe mine ma fac sa ma gandesc la
Miron Costin, mai intai:

Vremea naltd si ridicd,

Vremea face, vremea stricd,

Vremea suie si coboard,

Vremea surpd si doboard,

Vremea schimbd si preface

Si rdzboaiele si pace.

{Vremea - alt chip)

In timp ce alte acorduri - pe aceleasi teme omiletice
medievale - il pregatesc pe Heliade: Fiinta ta si schimbarea
nu ti-e dat tie sa stii, / Al tdu Arhitecton stie unde-i sa te muti,
sa fii, / Datoria ta dar este p-al tdu Stdpdn sd-L mdresti, /
Joacd rola ce-ti e data aici cat vremelnicesti (Omul).

O sa ne mai intalnim cu rola aceasta si cu motivul lumii
ca teatru si la Eminescu, insa precedentul acesta intr-o poezie
religioasa ar trebui sa ne faca sa cugetam asupra corelatiilor
autohtone ale multora dintre temele si motivele poeziei
eminesciene, care au fost extrase din alte sfere filosofice, fara
o atentd analizd si discutie asupra germenilor bizantini si
romanesti.

Meditatii preromantice sunt si urmatoarele doua poezii
ale lui Conachi, scrise la Slanic, contempland natura si sensul
vietii, la o distanta de aproape trei decenii, prima datand din
1819, ceea ce cred ca spune ceva important despre meditatie ca
fenomen in buna masura autohton si persistent, antecedent
influentei lamartiniene sau adaptat inflexiunilor europene, ca
tanguire pe tema nestatorniciei:

Muritor, ce vii aicea, viata sd-ti mai prelungesti,

la sama cd-n toate celea periciunea ta gdsesti.

Munti sa pornesc, stand sa sfarmd, izvoard si curg si

saca.

Copaciul creste si cade, parade petre-neacd.
Muschiul, ce calci cupiciorul, este iarba din vechime,
Strdlucitor putregaiul aufost copaci cu mdrime.

365

Cdrdri vezi pe petre roasd, urme de om insdmneazd,
Gdsesti pamdnt ars defocuri, la vatra ta cugeteazd.

Lumea stdpe o schimbare, toate tree si mor si cher,
Dar si moartea este viata pentru cei care o cer.

(Burghiuzul ot Sldnic din 819, avgst.3)

Adeseori in pustiiul acest de munti ocolit

Gdndul meu zburdnd colindd a lui impregiur cdmpesc

Si mai nimic nu gdseste sdfi rdmas nezmintit

Din ceea ce-aufost odatd in ceea ce azi prdvesc.

Stdncile ceface vdrfuri pe poale sfdrmate stau,
Colnicele costisdte in rape largi s-au schimbat,
Uriesii din pddure din cenusa lorfragi dau
Si apele plimbdreatd de ici-colo s-au mutat.

Toate staupe o schimbare de la cer pan ' la pamdnt,

Cdci schimbare face viata feluritelor fiinti.

Contenesc, dar, de-a ma pldnge cd ce-am fast acum nu

Si cd cale mi-i aproape cdtrd alte lacuinti.
(Dupd 27 ani. Tot Sldnicul, 846, iulie in 2)

Un poet remarcabil - poate eel mai talentat din aceasta
perioada -, este Vasile Fabian-Bob.

In spirit destul de ortodox, acesta observa ca lumea in
care traie§te se manifesto nu in cadrele firescului, ci ale
anormalita^ii, mai pe scurt, ca s-a intors lumea cu susul in jos
(nu §tiu daca se inspira din acel le monde a I'envers 1068 al
medievului apusean - de§i ideea supraviejuieste din poezia lui
Vergiliu), imaginand poetic o lume anapoda, smintitd, exact pe
dos decat cum a fost creata de Dumnezeu:

S-au intors masina lumei, s-au intors cu capu-n gios
§i merg toate dinpotrivd, anapoda sipe dos,
Soarele d-acum rdsare dimineafa la apus
§i apune despre sard cdtrd rdsdrit, in sus.

sunt

1068

In franceza: lumea cu susul in jos.

366

Apele, schimbdndu-si cursul, dau sd-ntoarcd inapoi

Ca sd batdfdrd mild cu izvoarele rdzboi;

S-au smintit sd vedefirea lucrurilor ce la vale

Afldndu-se din vecie, urmd pravilelor sale.

§-au schimbat se vede incd si limbele graiul lor;

Ca totuna va sd zicd di ma sui sau mdpogor.

Toate pan ' acuma cdte se pdrea cu neputinfd

lesind astdzi la ivald, vor putea ave credinfd;

Vreme multd n-a sd treacd, s-a ara plugul pe mare,

La uscat cordbierii nu s-or teme de-necare;

Ce-a sd zic-atunci pescariul, cdnd in ape curgdtoare

Ii vaprinde mreaja vulturi si dihanii zburdtoare;

Ce-a sd zicd vdndtorul cdnd, in loc de turturele,

Nevdzdnd nici camp, nici codru, vapusca zodii si stele?

Ndtdrdule ce umblipe a ceriului fafadd,
Zisu-mi-au ieri noapte luna, tdlnind-o la promenadd:
Suma veacurilor scrise pentru tine-n acest loc
S-au desirat depe crugul soarelui celplin defoc.

Iar di esti vreo comitd rdtdcitd dintre stele
§i umblifdrd de noimd, iesitd din rdnduiele,
Ce zdbavd peste vreme te tine calea cereascd,
De ingdni cu migdiele armonia ingereascd?

Dacd estiplanitd noud, si nu fii tovdrdsie
Colinddnd pe langd soare in sistema ce sd stie,
La depdrtarea cdzutd te intoarcepe o cale,
§i nu iesi nebuneste pe hotarul sferei tale

Cutezdtori mai aproape, veifi ars de multd para,
Vei sd degeri dimpotrivd de te vei depdrta iard.

lata Aurora vine cu vesminte luminate
Alungdnd spaimele nopfei, peste clima depdrtate;
lard steaua Afroditei [Luceafarul] vdrsdnd roud si rdcoare
Deschide cu-a sale razeporfile sfdntului soare.

Vra nus'ce sd mai zicd si d-abia numa-ncepurd,
Cdnd un nor venind cu ploaie ii spdld vorba din gurd.
(Moldova la anul 1821)

367

Ulterior, dupa cajiva ani, reapar motive de optimism, de
speranja, care il determina pe poet sa descrie reantoarcerea
universului §i a lumii in matca sa originara.

Dumnezeu, Creatorul lumii, este Cel care poate sa
opreasca nebunia istoriei §i sa o direcjioneze pe un fagas.
normal:

Cat era masina lumei intoarsa cu capu-n gios,
Mergea toate dinpotriva, anapoda si pe dos.

lata ca d-acum rasare soarele la rasarit,
§i apune cu zdmbire, despre sard, la sfinfit.

Luna, stelele, si cdteplanite umbldpe ceri,
Au intrat ca din vecie iar in scrisele lor sferi,

§i stihiile rdd toate, bucurdndu-se vdzdnd

Ca armonia cereascd intocmitd de curdnd

Le asaza-ntr-o unire ddndu-le sjinte mdsuri

§i lepune iar la cale dupd vechile Scripturi.

Intr-o noua atmosfera ce din veacuri cu noroc
Se desira depe crugul soarelui celplin defoc.
lata ca rdsarpe roata pdmdntului intocmit
Ca din morfi la inviere noroade ce-au fast pierit,

lata marea si uscatu stau in hotarele lor,

Deschise pentru viafa fapturilor tuturor,

Apele, pazdndu-si cursul, n-au sa-ntoarca inapoi,

Ca sa batafara mild cu izvoarele razboi,

Nici munfii fin vdrfuri-nalte sa-si surpe stdncile-n vai,

Peste munca si sudoarea lacuitorilor sai.

Toate pdna acuma cdte nu se putea pe pamdnt,

Iesind astazi la ivalapot sa aiba crezamdnt.

Au trecut, sa vede, vremea cdnd ara plugu pe mari,
La uscat corabierii n-avea fried de-ncercari,
Au trecut s-acele zile, spaima nopfei cdnd umbla

Ziua mare, la lumina, fara a se rusina.
Astazi pastoriu sa culca fara fried langa oi,

§i cufluieru la gura uita grija si nevoi.

Ce-a sa zic-acum pastoriu cdnd in Prutul eel curat
Nu-i vaprinde mrejea vulturi si dihdnii de zburat;

Ce-a sa zica vdnatoriul cdnd in loc de turturei,
Vdzdnd iarasi camp si codru, n-apusca zodii si zmei

368

Mira-si-vd si plugariul, cdnd vara la sdceris
Vor sta spice-naurite pe mdrdcinisi scdis.

Dumnezeule, de undepeste niste fdri asa
Sd rdvarsd cu-ndurare asteptatd mila Ta?
Sd rdvarsd si ni afld innecafi in lacrdmdri,
Ca copiiifdrd maicd, cdtdnd urme de cdrdri.

Ldsdnd urma pdrinfascd moldovanu amdgit
Au intrat in cdi strdine si de-atunci au rdtdcit,
Cd-s cdile inverzite pe unde cei vechi cdlca,
§i-n pdmdntu eel de astdzi nu-s cunoaste casa sa.

Au tunat la miazd-noapte si sdgeata au zburat

Spdrgdnd cetdfi intdrite peste munfi aufulgerat.

Spunefi munfilor voi toate, si vdi care v-afi deschis,

Spdimdntate dinaintea trdsnitului eel trimis,

Acolo nesters rdmdne sdngele atdtor bdrbafi

Cu carele ne vedem si noi azi rdscumpdrafi.

Impdrate preamdrite, nu-fi intoarcefafa Ta

De la neamul care giurd ca in veac nu va uita

Faptele milostivirei ce reversi neamului sdu

Cu nespusd indurare din slava tronului Tdu.

Cu lacrdmi uddm farina pdmdntului dobdndit,
Ce-l vedem de-mpdrdteasa [Maica Domnului] pavdzd
astdzi umbrit.

Cu lacrdmi de mulfumire urma Ta o sdrutdm,

La icoanafefii Tale, din inimd noi sdltdm,

Cu gurile amorfite gldsui nu indrdznesc,

§i cepoate biata limbd cu tot graiu omenesc!
Cdnd inima lesinatd dup-atdtea nedreptdfi

Sd despicd de durere la a Tale bundtdfi? /.../

Tinde, tinde, Milostive, puternicd mdna Ta
In noianulfdrd margini sdperim nu ni lasa!

Tinde mdna si ni scoate la limanul ardtat,

Cu cea biata luntrisoard, ce de valuri s-a sfdrmat

Cdci asa, din asa haos, numai vdrtutea brafului Tdu,

Sprijinitd deputerea unui singur Dumnezeu,

369

Atunci mdntui nipoate, cdnd [odata] cu traiul ticdit

Vom dezbrdca si vesmdntul veacului nepocdit.

(Moldova la anul 1829)

Am putut asculta ecouri eminesciene, cu o ureche
incremenita de emo^ie, de multe ori in aceste versuri - §i nu ne
referim numai la s-au intors masina lumei sau la suma
veacurilor scrise. Fara indoiala ca for^a plastica a expresiilor
sale poetice este unica pentru aceasta perioada.

Ordinea universului, creat de Dumnezeu cu sfinte
mdsuri §i urmand pravilelor sale, este adeverita de armonia
ingereascd din scrisele lor sferi, ale planetelor (ne evoca
sferele lui Cantemir), dar §i de ordinea celor pamante§ti.

Cand pamantul o ia razna (in sensul ca oamenii o iau
razna), atunci intregul cosmos este afectat, iese din rdnduiele,
§i vom urmari aceasta subordonare, a cosmosului faja de fiin^a
umana, explicit §i implicit, intr-un periplu din istoria poeziei
romane§ti, intr-un capitol ulterior din aceasta carte.

E sigur ca, inaintea Luceafdrului, Vasile Fabian-Bob
este primul nostra poet care se inchipuie o comitd rdtdcitd
dintre stele sau planitd noud care ingdni cu migdiele armonia
ingereascd §i care nu trebuie, insa, a iesi nebuneste pe hotarul
sferei tale / Cutezdtori mai aproape, veifi ars de multd para, /
Vei sd degeri dimpotrivd de te vei depdrta iard.

E insasj esenja problemei care il va macina pe
Eminescu: Luceafdr sau Icar cu aripi de ceardl

Heliade, pe de alta parte, se vazuse meteor de groazd,
comet preafioros (Destdinuirea) in faja oamenilor, conjinand
un foe strein si rece pentru locuitorii acestui pamant perceput
ca vale apldngerii.

Nichita Stanescu va incerca sa o rezolve amiabil: Nu-l
vesteste nicio aura, nu-l urmeazd nicio coadd de cometd
(Elegia intdia): nici inger, nici demon nu este poetul, ci om din
neamul dedalizilor.

Sohuia nu iese din hotarul sferei ortodoxe de gandire.

370

Poetii preromantici: toate-s vechi §i noua toate

„In secolul al XlX-lea, lirismul

s-a caracterizat prin cautarea,

intr-o lume abrutizata, decazuta,

a unui ideal de acurateta

5

morala si estetica".

1069

Ion Negoitescu

De§i secolul al XlX-lea este acela in care a patrans in
mod masiv ideologiile apusene seculariste §i atee in societatea
§i in cultura romaneasca, primii scriitori ai Romaniei moderne
raman esentialmente cre§tini in operele lor.

Atat con^inutul ideatic cat §i limbajul instrumentat de
catre ei, cu tot aspectul neologistic, dovedesc o inca destul de
mare intimitate cu credinja neamului lor §i cu tradi^ia spiritual-
culturala a tarii.

Suntem convinsj ca nu ignorau nici ecourile luptei de
rezistenja contra catolicizarii sau a calvinizarii formate a
romanilor din Moldova §i Transilvania, din secolul trecut,
impotriva carora Biserica lor Ortodoxa a acjionat ca un
catalizator etnic §i national.

Heliade nota undeva: „politica cea mai mare ce s-a facut
vreodata in Tara Romana a fost in epoca de literatura Ecleziei
romane, cand, de la Matei Basarab 107 " pana la Constantin
Brancoveanu 1071 , s-au tradus in limba romana cartile Ecleziei,
in preziua regimului fanariot. Acele carti ne-au conservat
limba si nationalitatea, caci altfel ramaneam mai rau decat

5 5 ~

romanii din Macedonia"

Nici macar promotorii cei mai de seama ai modernizarii
societa^ii §i ai occidentalizarii institu^iilor, precum
Kogalniceanu '" sau Maiorescu, nu sunt adepjii
eterogenismului cultural §i literar.

1069 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, Ed. Eminescu, 1996, p. 55.

1070 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab.

1071 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu.
1072 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit., 1979, p. 191.

1073 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%831niceanu.

371

Perioada pasoptista a fost egal interesata de
europenizare, ca si de recuperarea si promovarea identitdtii
culturale si nationale (de altfel, nu altceva vedeau ca se
intampla in Occident, unde fiecare natiune era interesata sa-si
cultive identitatea si valorile):

„Deschiderea catre izvoarele culturii moderne si

11 5

apusene, mai ales catre izvoarele romantice, ar fi putut
degenera cu usurinta in simplu import cultural si in
improvizatie fara fundament.

S-a simtit atunci nevoia intaririi legaturilor cu intregul
trecut al poporului si cu vechea lui cultura, pe care noua faza
trebuie s-o continue, adaptand-o la imprejurarile sociale
aparute intre timp"

Daca prima parte a secolului XX a inregistrat dueluri
ideologice pe taram literar, preocupate de cum trebuie sd se
scrie §i mai pu^in de precizarea esenjei tradijiei sau a
modernismului (sincronizarea e totu§i un concept vag §i pur
teoretic, caraia de-abia scriitorii in§i§i i-au dat un contur
inteligibil), in schimb, epoca comunista a trecut direct la
reconfigurarea etapelor §i a mentalitajilor literare.

Scriitorii, mai ales cei din literatura veche, §i apoi cei
din secolele XVIII §i XIX, inclusiv marii clasici, nu au fost
evaluaji pentru ei in§i§i, mesajul lor nu a fost ascultat in mod
real, ci au fost distorsionaji §i analiza^i cu instrumentele unei
ideologii §i prin prisma unor curente de gandire straine lor §i
astfel crezurile §i adevarurile fiin^ei lor au fost desfigurate,
dupa bunul plac al celor care rescriau istoria §i redefineau
cultura romana.

Daca poe^ii moderni nu introduc in poemele lor
concepte teologice, la modul in care o faceau cei vechi, sau nu
lasa sa transpara cu aceea§i claritate un mobil religios-moral al
versurilor, aceasta nu ne da dreptul sa gandim preconceput §i
sa ne instalam intr-un refuz categoric §i definitiv al oricarei
reflec^ii sau hermeneutici asupra acelor aspecte care ar putea
sa ne dezvaluie fapte neasteptate, raportat la constructul
cultural negativist §i izola^ionist in privinja literaturii vechi.

In acelasi timp, ne intrebam cu seriozitate: intr-o
atmosfera continental-europeana maladiva, peste care plana,
odata cu revolutia franceza, umbra deicidului, intr-un context
social si religios care promova, din vest catre est, separatia
intre cler si popor (laos), ce ar trebui sa remarcam mai

1074 *** f uc j or \ T i anu despre Eminescu, editie alcatuita si prefatata de Vasile Lungu, Ed.

Minerva, 2009, p. 280.

372

degraba, faptul ca anumiti stimuli au patrans si in societatea
romaneasca sau ca, in ciuda acestor ample miscari si schimbari
de mentalitate pe fimdalul istoriei europene, romanii nu dau, in
literatura lor, semne de afectare la un nivel de profunzime?

Micea Anghelescu delimita, de altfel, o prima perioada a
acestei epoci preromantice, pe care o stabilea intre anii 1810-
1840, a carei modemitate nu se remarca decat prin cateva
trasaturi destul de firave:

„Aceasta perioada este in mare o etapa de descoperire
sau de redescoperire a esentelor proprii literaturii, a lirismului,
a individualitatii si a sentimentelor individuale; s-a observat de

5 5 ~

mult ca scriitorii nostri contemporani cu romantismul european
al anilor 1830, cititori si imitatori ai acestui romantism, nu sunt

7 5 7

insa si ei romantici autentici, ci adevarata „experienta
interioara a romantismului" [S. Cioculescu 1075 ] le-a ramas, in
buna parte, straina.

Sub presiunea factorilor externi si data fiind
imposibilitatea saltului in literatura, aceasta perioada nu va
recepta direct romantismul literaturii occidentale
contemporane, ci se va adresa in primul rand preromanticilor,
etapei precedente din Occident: Young, Gray, Gessner, Delille,
Millevoye, Leonard, etc., iar cand va citi romantici
contemporani, ca Lamartine sau chiar Hugo, ii va citi in
general pentru ceea ce este /?re-romantic in ei, ii va recepta
trunchiat, asa cum va traduce si adapta Iancu Vacarescu pe
Lamartine...

Este semnificativ si faptul ca una din temele obligatorii
ale preromantismului european [...], tema anotimpurilor,
poezia descriptivd a naturii vazute intr-un ciclu complet [...]
este [...] practic necunoscuta preromantismului nostra" 1076 .

Si nu ne mira, pentru ca poezia anotimpurilor este
simbolica in medievalitatea romaneasca si poetii romani nu
simt atasament fata de descriptivismul exterior, neutru.

Despre aceasta naturd, absolut esentiala pentru poezia
romantica - si de aceea prelungim putin aceasta dezbatere
introductiva - Heliade scria, referindu-se la Mumuleanu, ceva
esential insa pentru intelegerea opticii poetilor pasoptisti:

„Am zis ca pretutindeni vede cineva in scrierile acestea
geniul poetului si pretutindeni se vad stralucitoare dovezi de
minunatul si frumosul nostra pamant, carele bogat in
productiile sale materiale poate produce cu imbielsugare si

' Serban Cioculescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eerban_Cioculescu.
'Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, op. cit, p. 133-134.

373

geniuri si talente de tot felul: caci acolo unde natura cea fizica
e frumoasa, e frumoasa si natura morala; caci aceasta isi are
inceputul sau insusi in firea Dumnezeirei care se slaveste in
duh si in materie, in vecinica si intreaga Treime" 1077 .

Teza despre minunatul si frumosul nostru pamdnt este
medievala, ca si relatia dintre natura fizica (cosmica) si cea
morala. Renuntam la a mai deschide aici o paranteza, dar vom
reveni putin mai tarziu asupra subiectului.

Mircea Anghelescu facea observatii apriate privind
absenta unor tablouri de natura tulburatoare, cu descrieri
detaliate, in lirica pasoptista:

„Poetului roman, peisajul ii este cunoscut si familiar
dintotdeauna; nascut si crescut in mijlocul naturii, chiar la
oras, unde largile curti adapostesc o vegetatie abundenta si
adesea salbatica, obisnuit cu plimbarile, convietuind firesc cu
elementele naturii pe care invata de mic sa le foloseasca,
peisajul nu i se releva la un moment dat ca o dimensiune
necunoscuta.

El ii este statornic apropiat si prietenos, din lipsa
distantei efective decurgand si imposibilitatea emotiei pe care
o produce suprimarea ei, lipsa impresiilor adanci si
tulburatoare pe care le-a produs reintoarcerea la natura a
poetilor occidentali, si tot de aici cadrul oarecum domestic,
familiar, neprotocolar al relatiilor sale cu natura"

Si mai tarziu, in nuvelele lui Mircea Eliade,
reintoarcerea la familiaritatea cu natura este conditia regasirii
identitatii eroilor (faptul este foarte evident in Sarpele, dar si in
alte nuvele).

Natura este, in Apus, tabloul grandios-salbatic care
contextualizeaza suferinta spirituals a poetilor si martorul mut
al pesimismului.

In absenta unui adevarat dezechilibru interior si a unei
profunde dezorientari spirituale a poetilor nostri pasoptisti,
aceste dimensiuni lipsesc din lirica lor.

Si nu numai din lirica lor, ci si, ulterior, din cea a unui
poet modern, pesimist si nihilist ca Eminescu (si citam mai
mult din Vianu 1079 , pentru ca observatiile lui ni se par
semnificative):

1077 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit., p. 317.

1078 Mircea Anghelescu, Introducere in opera lui Gr. Alexandre scu, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1973, p. 27.

1079 Tudor Vianu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu.

374

t 1-1080 • tt- 1081 • i • • ,■

„Leopardi si Vigny , cei doi man poeti ai
pesimismului european, si-au nutrit amarnisul lor sentiment de
viata din constiinta unei singuratati fara leac in mijlocul
naturii.

Poate ca in poezia europeana, pesimismul nu era decat
consecinta ultima si fatald a acelei dezintegrari din rostul
firesc al lucrurilor, in care Schiller vedea caracteristica de
capetenie a inspiratiei moderne. [...]

Sentimentul solitudinii [ontologice, al neprezentei lui
Dumnezeu, care se perpetueaza in lirica expresionista, la
Rilke 1083 , Trakl 1084 , Holderlin 1085 , etc.] imperecheat cu
constiinta demnitatii umane [care seamana uneori cu o

5 5 5 L

resemnare vanitoasa] alcatuiesc trasaturile de capetenie ale
pesimismului apusean.

Aceste doua trasaturi lipsesc insa din compozitia
sufleteasca a lui Mihail Eminescu.

Nu auzim niciodata in plangerile poetului nostru glasul
care sa blesteme vitregia naturii, nici strigatul de revolta si
orgoliu al omului sporit in constiinta de sine.

Astfel de accente lipsesc din opera sa. [...]

Reactia lui Eminescu este alta, si in ea se declara

5 ~ 5

insusirea sa de om al pamantului nostru, al acestui pamant
rasaritean. [...]

Renuntarea era mai potrivita cu felul poetului nostru
decat revolta. [...]

Ceea ce trebuie recunoscut ca o trasatura de dulce
pasivitate (subl. n.) in reactia morala a lui Eminescu fata de
rigorile destinului, de refugiu in meditatie, de aspiratie catre
mangaierile calde ale iubirii imblanzeste in definitiv un
pesimism a carui asprime ar fi crescut cu indaratnicia
impotrivirii.

Bldndetea relativa a pesimismului eminescian provine
insa si din faptul ca el nu se nutreste niciodata din acel otravit
izvor din care si-au scos alimentul deznadejdii si
complementul acesteia - energia protestului eroic - unii dintre
poetii si filozofii pesimisti ai Apusului.

1 h " Giacomo Taldegardo Francesco di Sales Saverio Pietro Leopardi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Leopardi.

1081 A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Vigny.

1082 Johann Christoph Friedrich von Schiller:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller.

1083 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rainer_Maria_Rilke.

1084 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl.

1085 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_H%C3%B61derlin.

375

Natura nu este dusmana muzei lui Eminescu. Plangerile
omului nu raman fara ecou in marile ei spatii inghetate. Ea nu
se arata plina de cruzime fata de fiinta omeneasca [...] .

Natura ii este prietena poetului nostru. [...] Eminescu
devine un cantaret al frumusetilor firii. [...] ...Ea ii este un
mediu prielnic si familiar. [...] ...El opune nelinistii umane
pecetea naturii. [...]

Daca ne intrebam, acum, cum ni se infatiseaza universul

~ ~ 5 5

vazut al lui Eminescu, gasim ca poetul nostru nu este un pictor
alformelor, ci un pictor al luminif 10 * 6 .

Toata aceasta desfasurare de afirmatii este cunoscuta

5 5

constiintei publice romanesti, cu atat mai mult criticii.

Mai putin adusa in atentie spre deloc este insa sesizarea
mai veche a lui Vianu ca aceste caracteristici despart lirismul
romantic romanesc de eel apusean.

Ele vin in prelungirea viziunii romanesti medievale si
ortodox-bizantine despre functia primordiala a cosmosului
protector si despre frumusetea naturii ca logos convorbitor si
prietenos cu omul.

Tudor Vianu n-a specificat si acest aspect, dar urmarind
textele comparativ, a sustinut vehement (si nu o data) ca
modelele europene nu i-au fost necesare lui Eminescu si ca
influenta poeziei romantice apusene n-a fost substantiala sau
decisiva asupra constituirii universului liric eminescian.

Observatiile lui Tudor Vianu sunt pertinente, dupa cum
vom sesiza si mai tarziu in lucrarea noastra.

5

Poate ca ne-am departat momentan de subiectul poeziei
pasoptiste, dar era esential de subliniat, acum, coerenta de
viziune poetica, spirituals si culturala, intre generatii de
creatori intinse pe mai multe secole, din evul mediu pana in
modernism.

Pasoptistii reprezinta o etapa de tranzitie, dar care
instituie formele noii literaturi, turnand in ele (si facand sa
mcapa) fondul vizionar traditional.

Munca lor a fost de a directiona apele unui rau
zgomotos, al atmosferei romantice, intr-o mated veche.

O influenta mai mare asupra configurarii naturii in
operele pasoptistilor au avut-o Lamartine si Young
(bineinteles, si altii pe langa ei, emanand idei si o atmosfera
inrudite), ambii poeti religiosi preromantici (ultimul fiind si
pastor), de la care romanii au imprumutat cateva motive

1086 *** f uc j or \ r i anu despre Eminescu, op. cit., p. 64-68.

376

esentiale: al noptilor, al ruinelor si al plangerii pe morminte,
impreuna cu atmosfera de melancolie.

Acestea au fost adaptate insa la sensibilitatea, viziunea
si la nevoile spirituale particulare ale locuitorilor acestui
Orient/Bizant crestin.

5 5

In epoca (pre)romantica pa§optista, lucrul eel mai
evident este ca poeji precum Vasile Carlova, Gheorghe
Asachi, Cezar Bolliac, Ion Heliade Radulescu, Grigore
Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu sau Vasile Alecsandri au
atentia intoarsa spre tradijie, spre istorie §i spre cosmosul creat
de Dumnezeu plin de frumuseje.

Ei sunt scniton-profeti in traditia profetico-poeticd a
umanitatii si a crestinismului.

5 5 5

Mircea Anghelescu sesiza „remarcabila unitate tematica
a poeziei acestei perioade; indiferent de evolutia ulterioara, de
inclinatiile temperamentale, de cultura, de posibilitati artistice,
toti poetii - cu rari exceptii - cultiva acum o poezie a
melancoliei, a tristetii..., a izolarii, canta ruinele, mormintele,
peisajul singuratic, cauta sa-si sondeze sufletele tulburate de
sentimente de o amploare si de o acuitate nemaiintalnite pana
acum" 1087 .

Tulburarile lor nu au insa intensitati cataclismice.

5

Efervescenja cu care genera^ia secolului al XlX-lea,
fuge in trecut, contempla ruinele ceta^ilor §i ale manastirilor §i
plange in cimitire §i pe mormintele strabunilor (Young si
Lamartine, prin atmosfera religioasa a liricii lor, le ofera
pretextul si imboldul poetic), este, credem, o dovada a faptului
ca intrarea Romaniei in epoca moderna nu i-a facut sa-§i uite
credin^a sau sa §i-o renege, de dragul unei superioare filosofii
iluminist-voltairiene (pe care Alexandrescu o critica dur intr-o
Epistola) sau a unor concept seculare ale vremii, nu i-a
alienat, nu i-a instrainat de religie si istorie, ci i-a facut sa se
alipeasca, cu disperare, de traditia prin care simjeau ca se
pastreaza nealterata, neatomizata, insa§i fiin^a lor, cea
individuals §i cea na^ionala.

Aceasta jale esentiala dupa un bun pierdut a nascut
poezia poate cea mai autentica si mai reprezentativa pentru
aceasta perioada, denumita in istoria noastra literara ca a
meditatiilor filosofice, in care s-au remarcat Carlova (Ruinurile
Tdrgovistei, Inserarea, Pdstorul intristat, Rugdciunea),
Grigore Alexandrescu (Trecutul. La Mdndstirea Dealului,

1087 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, op. cit, p. 136-137.

377

Umbra lui Mircea. La Cozia, Rasaritul lunei. La Tismana,
Mormintele. La Dragasani, Anul 1840, Candela, Prietesugul,
Intristarea, Intoarcerea), Ion Heliade Radulescu
(Destainuirea, O noapte pe ruinele Tdrgovistii, etc.),
Bolintineanu, etc.

Pentru pasoptisti, care gandesc, in mare parte, in
prelungirea conceptiei medievale, poezia nu inseamna
versificatie: „Versificatia dar nu este poezie, nu este esentia
unui ideal, ci o forma metrica, in care se cuprind regulile de
muzica prin care se pot face versurile, ca sa fie in adevar

■„1088

versun

Acelasi Heliade sublinia, in asentimentul cugetarii
bizantine, ca „versul in limba romana a insemnat si inseamna
mai mult cantare, si nu fiecum, ci cantare frumoasa, voce
dulce si armonioasa.

5

lata si expresiunile populare si generale: Omul acesta e

r ~ ' ,,1089 i rr •.■■ "

cu vers; are vers jrumos, - vers ingeresc - detmitii in care
recunoastem cu destul de multa usurinta filiera imnografiei si a

5 5 5 O 5

poeziei liturgice, intrucat „cartile bisericesti..., psalmii si
prorocii sunt o poezie din cele mai inalte" 1090 .

Modelul poetic fundamental e Biblia: „Tot e poezie in
Biblie, imne, ode, epopee, drama, elegie, satira, si peste tot o
aspiratie catre perfectiune, profetie cu un cuvant.

La o asemenea poezie nu incape nici trohei, nici iambi,
nici iambi, nici dactili [...], nu incap niste versuri in regula, si
cu atat mai putin o proza. [...]

Ceea ce la alti popoli era vers, in profetii sau poetii lui
Israel naturalmente a devenit verset..." 1091 .

Din nou avem o dubla traditie europeana pusa la
contributie, cea a prozodiei clasice si cea biblica si crestina,
imnica si profetica, ultima oferind substanta lirica de
profunzime a textelor poetice.

Mai inainte de poezie dar si odata cu ea se dezvolta si
meditatiile in proza (despre care am adus vorba si mai
devreme), continuand traditia prozei poetice medievale,
remarcabile mai ales in oratoria religioasa.

Proza lirica va da nastere poemului in proza, in genul
caruia poate fi incadrata Cdntarea Romaniei, a lui Alecu
Russo.

1088 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit., p. 195.

1089 Ibidem.
1090 Idem ; p.467.
1091 Idem, p. 230.

378

Analizand proza liricd in cartea sa, Mihai Zamfir ignora,
din pacate, cu desavarsire, literatura bizantina si medievala
romaneasca, dar stabileste cateva fapte esentiale: originea
prozei poetice in antichitate si prelungirea ei in evul mediu, in
stricta legatura cu oratoria si oralitatea, precum si
antagonismul cu proza narativd: „poemul in proza" este „o
entitate stilistica ce se opune [...] in special, prozei
narative" 1092 .

Pentru Mihai Zamfir, „ceea ce vagul termen de proza
poetica acopera este o succesiune neintrerupta de eforturi,
dispuse in larg evantai cronologic, care incepe cu cadenta
oratorica ciceroniana, trece prin eforturile medievale de gasire
a unei ars dictaminr 1093 si se propaga pana in romantism.

„In acest lant continuu, aparitia poemului in proza
[romantic si apoi simbolist] nu inseamna decat o veriga [...].
Sintagma proza poetica a inceput sa fie utilizata curent la
sfarsitul secolului al XVIII-lea si are o semnificatie strict

5 5 5

denominativa.

Tendinta fundamentala fusese ilustrata in alte epoci si
alti termeni" cand „aceste forme estetice [...] serveau
discursului oratoric sau religios..."; pentru ca „formele de
proza poetica au vadit intotdeauna vocatia discursului retoric si
in genere a tot ceea ce este legat de oralitate" 1094 .

Liviu Papadima 1095 face un inventar amplu si concret a
ceea ce se repercuta ca poetic in constiinta pasoptistilor,
insistand pe dificultatea de a stabili distinctia de gen dintre

~ 1096

poezie si proza

Daca Ienachita Vacarescu parea ca pusese lucrurile in
ordine, stabilind in Gramatica sa ca „poetica iaste aceea ce
arata a sa face stihuri", foarte curand Heliade il contrazice,
scriind in 1832, in Curierul romanesc, ca „Nici rima, adica
potrivirea sau imperecherea versurilor, nici numarul silabelor
nu pot sa faca Poezia" 1091 .

Intre cei doi nu este insa o distanta istorica sau estetica,

5 ~

ci una de atitudine si de profunzime a perspectivei. Primul
oferea o definitie didactica, al doilea se referea la esenta

5 ~ 5

poeziei.

"Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza, op. cit, p. 7.

1093 Idem, p. 13.

1094 Ibidem.

1095

1096

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Papadima.

Liviu Papadima, Literatura si comunicare. Relatia autor-cititor in proza pasoptista

si postpasoptista, Ed. Polirom, 1999, p. 60-77 .

1097

Cf. Idem, p. 64.

379

Daca „vers si viers sunt semnalate din 1646 si 1649, iar
stih inca de la Coresi, in 1563", in schimb „proza, prozaic,
prozator figureaza... abia de la 1829 incoace" 1098 .

Proza pasoptista cuprinde invederate pagini de poezie,
clasificate, in functie de tenia, de catre Liviu Papadima, astfel:
in primul rand peisajele de natura („cerul nocturn e obligatoriu
incarcat de poezie si mister, stelele imprastie o lumina foarte
brilianta siplind de poezie'" (N. Filimon) 1099 -poezia aceasta e
un transcript din literatura medievala, actualizat lingvistic),
apoi frumusetea feminina, amorul, visul (asupra caracterului
sau romantic ramane sa negociem), tot ce tine de Evul Mediu,
Orientul.

Ascendentul poeziei, chiar si in proza, este explicat prin
aceea ca „poezia are privilegiul de a incorpora in forma cea
mai pregnanta sensibilitatea romantica ce marcheaza prima
parte a secolului al XIX-lea" 1100 .

La aceasta cred insa ca se adauga si puternica si
ireprimabila components medievala a caracterului literaturii
preromantice, la noi ca si in alte parti ale Europei. Iar in parafa
medievalitatii romanesti se inscrie, la loc de frunte, lirismul
contemplativ si retoric.

Meditatiile poetice, asa cum apar ele concepute,
reprezinta doar versificarea sau analogul unor meditatii in
proza sau a unei proze poetice in sine.

Un poet ca Alexandrescu, spre exemplu, ne ofera
marturia exprimarii in versuri a ceea ce, in mod similar, notase
in proza, in urma pelerinajului sau la manastirile din Olt.

Si cred ca procedeul trebuie considerat valabil si pentru
ceilalti poeti, autori de meditatii poetice, indiferent daca aceste
notatii preliminare apar intr-o forma scriptica sau nu. (Putem
adauga, la aceste fapte, si versificarea, de catre Bolintineanu, a
lucrarii numite Cdntarea Romaniei.)

Dar sa urmarim textul lui Alexandrescu:

„Impacienti dar de a vizita teatrul [teatru e folosit aici cu
sensul lui antic si medieval de priveliste, loc demn de privit]
atator intamplari mari, a vedea locul nasterii atator barbati
demni de comemorare, ne porniram curand de la Slatina si
sosiram la 7 ore pe marginea Oltului [...].

1098 Ibidem.

1099 Idem,p.68.

1100 Idem ; p.72.

380

Aci [...] ne ocuparam privind un maret apus. Soarele
inconjurat de nori vineti avea o fata sangerata si forma in unde
o coloana de aur ce se parea ca iese dintr-un vulcan de flacari.

Apoi, cand fu aproape a se ascunde, norii ramasi
deasupra-i, subtiindu-se si intinzandu-se ca o panze de
paianjeni, ii formara o diadema stralucita de diferite culori.

Valurile, cu o soapta inecata, se sfaramau de mal, si
tdcerea misterioasd ce domnea imprejur predispunea sufletul
la cugetdrile melancolice care ne coprinsera (subl. n.), cand
dupa putin umblet sosiram la locul numit Dragasanii, loc
cunoscut de iubitorii petrecerilor pentru dealurile lui si
calitatea vinurilor, iar de amicii omenirei nefericite, pentru
moartea atator atleti ai libertatii grecilor.

Noapta ne ascundea vederea obiectelor, dar cerul era
limpede si stelele scanteietoare pareau a-si atinta cautatura
spre campul de razbel [Peisajul va fi detaliat poetic in poezia
Mormintele. La Dragasani].

Din cand in cand, cate unul din acele focuri care
calatoresc in spatiu se desfacea din tarie, lasand dupe dansul o
urma luminoasa [fenomenul stelelor cazatoare este reprodus si
de Alecsandri, in pastelul Noaptea, unde cerul scutura din a lui
poale lungi si rapizi meteori.

Pare a fi relatarea unui fenomen real si inca nu stiu in ce

J 5 5

masura poate fi pus in legatura cu obsesia Zburatorului sau a
Luceafarului, care apare la Vasile Fabian-Bob, Bolintineanu,
Heliade si Eminescu], si se cobora a vizita batalionul sacru
prefacut in tarana.

A doua zi cercetaram cu de-amanuntul locul acela: nicio
urma nu arata ca aici au fost inceputul luptei pentru libertate;
plugul a trecut peste oasele grecilor, si sangele lor nutreste
semanaturile; o singura cruce innegrita de timp e monumentul
ce il arat locuitorii carii au fost martori intamplarilor de atunci.

Simbol al pacei, ea uneste subt umbra sa pe turci si pe
crestini, care se odihnesc impreuna in linistea mortii, marele
impaciutor al patimilor si sfarsit al luptelor omenesti" 1101 .

Asfintitul de soare, caderea noptii si spectacolul stelar,
alaturi de tacerea nascatoare de melancolie, par a fi sentimente
romantice, pe care usor ne-ar fi sa le punem pe umerii lui
Young si Lamartine si sa ne vedem de treaba mai departe.

1101 Gr. Alexandrescu, Poezii. Proza, op. cit., p. 214-215.

381

Ne incurca insa cateva amanunte. Primii poeti (in proza)
ai astrilor si ai cerului instelat sunt Antim si Cantemir, dupa
cum am aratat mai sus.

Primul poem in proza, laic, apare in Istoria ieroglifica,
iar prima punere in legatura a peisajului celest cu melanholia
dateaza din perioada aparitiei Divanului (termenul in sine,
melanholia, fusese folosit si de Nicolae Milescu).

Ne permitem sa reamintim pasajele, desi le-am citat deja
undeva anterior: cdnd lumina soarelui cu nuori sau cu neguri
sa acopere, dzici ca vremea iaste melanholica sau tristd... 1102 ;
la rasaritul soarelui, facliia cea de aur in sfesnicul de diiamant
si lumina cea de obste in casele si mesele tuturor sa pune 1103 ,
iar la apus parintele planetelor si ochiul lumii radzele supt
ipoghei [orizont] isi sloboade si lumina supt pamdnt isi

. 1104

ascunde...

La timpul potrivit am facut si cuvenitele semnalari ale
izbitoarelor similitudini cu omiliile lui Antim - desi Antim nu
e singurul care poate fi invocat, caci imaginea atat de plastica a
rasaritului nu este decat o evidenta parafraza a comentariilor
patristice uzuale in Cazaniile romanesti, la pericopa
evanghelica afiului ratacitor.

Argumentul publicarii tarzii a Istoriei ieroglifice nu este
valabil, pentru simplul motiv ca Dimitrie Cantemir nu facea
decat sa reproduca, in romanul sau, laicizdnd fara sa
desacralizeze, sintagme si expresii metaforice care purtau o
evidenta amprenta religioasa si care, in literatura omiletica a
vremii, erau o constants - si e de ajuns sa aruncam o privire
spre tablourile infatisand panorame celeste ale lui Hie Miniat -
ca sa nu mai vorbim de literatura patristica veche, care putea
constitui neindoielnic o sursa, dificil insa de detectat pentru
cititorii zilelor noastre.

Intorcandu-ne la discutia noastra, adnotarile sub forma
de proza poetica ale lui Alexandrescu pot sa ia forma poeziei
(ceea ce inseamna ca instinctul e Uric, dar nu poetic-prozodic),
dovada stand, cum anuntam deja anterior, poemul Mormintele.
La Dragasani, din care reproducem, spre exemplificare, cateva
strofe:

Cdnd vizitam odatd locasurile sfinte,
Marete suvenire din vremi ce-au incetat,

1102 Dimitrie Cantemir, Divanul..., op. cit., p. 23.

Idem, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 76.
1104 Ibidem.

382

Eu ma opriipe valea bogatd in morminte,
Unde atdti rdzboinici ai Greciei sldvite
Strigarea libertdtii intdi au indltat.

Ziua de mult trecuse; natura obositd...

Se odihnea: nici zgomot, nici eel mai usor vdnt;

Nimic viu: eram singur in lumea adormitd,

Si stelele deasuprape lunca pdrdsitd

Luceau ca niste candeli aprinse p-un mormdnt.

Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri
Pdrea c-auz un sunet, un uiet depdrtat,
Ca glasul unei ape ce-neacd-ale ei maluri,
Sau ca ale multimei intdrdtate valuri,
Cdnd din robie scapd un neam impovdrat.

Si ochii-mi s-atintard pe semnul mdntuintei [crucea]
Ce singur se inaltd in locul de suspin,
Protector al durerei, nddejde-a suferintei,
Labarum [steag] vechi al luptei, simbol al biruintei,
Prin care-a-nvins barbarii crestinul Constantin. /.../

Acelasi fenomen literar se poate depista si in cazul
poemului Rdsdritul lunii. La Tismana, care a fost mai intai
notatinjurnal:

„Seara incepuse a da obiectelor o culoare fantastica, dar
in fata noastra, spre rasarit, o lumina rosiatica vestea
apropierea lunii; peste putin o vazuram licurind ca o stea
departata, ca o faclie, care se aprinse in deasa intunecime a
copacilor ce acopar muntele.

Apoi un glob ruvinos se vazu leganandu-se printre
frunzele desfacute de vant si, inaltandu-se putin, arunca o raza
piezise pe ramasitele unei zidiri ce se vede pe coasta, apoi
deodata aratandu-se deasupra stejarilor celor mai inalti, ca pe
un piedestal de verdeata, lumina pestera sfantului [Nicodim de
la Tismana 1105 ], turnurile manastirii, potecile tainice si stancele
din fata, in vreme ce o parte a padurii, ramasa in umbra, facea
sa se auza un uiet fioros, asemenea cu zbieretul departat al
hiarilor salbatice.

Am vazut de multe ori rasaind si apuind luna, dar
niciodata acea priveliste nu mi-a facut atata impresie. Tacerea

1105 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana.

383

acestei cetati imde odata rasuna zgomotul armelor, intinderea
pustiului, singurateca lund ce se indlta melancolicd pe
cdmpiile cerului mi se parea a inota in atmosfera ca un fanal
[felinar] aruncat pe nemargiirea oceanului; toate umplea inima
de melancolie si destepta ideea unei vieti petrecute in
singurdtate, in sdnul naturei" 1106 '

Poezia urmeaza inde-aproape insemnarile, consemnand
un proces de versificare de aceeasi natura cu procedeul
obisnuit de Dosoftei, Costin, Antim, Cantemir...

Poezia e un sentiment si nu o forma, oricat de clasica, de
prozodie:

Decdt infrumoasa noapte cdnd pldpdnda-i Una razd

A iubitei melefrunte cu vii umbre colora,

O priveliste c-aceea ochii-mi n-auputut sd vazd,

Lun-asa incdntdtoare n-am avut a admira.

§i intdi, ca o stelufd, cafdclie depdrtatd,

Ce drumeful o aprinde inpustiuri rdtdcind,

In a brazilor desime, in pddurea-ntunecatd,

Printre frunze cldtinate, am zdrit-o licurind.

Apoi tainicele-i raze ddndpiezis pe o zidire,

Cepe muche se ridicd, locas trist, nelocuit,

Mdngdie a ei ruind cu o palidd zdmbire,

Ca un vis ce se strecoard intr-un suflet pustiit.

Apoi glob rubinos, nopfii ddndmiscare si viafd,

Se-ndlfd si, dimprejuru-i dese umbre depdrtdnd,

Pe-ale stejarilor vdrfuri, pir amide de verdeafd,

Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncdnd,

Lumind addnci prdpdstii, mdndstirea invechitd,

Feudald cetdiuie, ce de turnuri ocolitd,

Ce de lund coloratd si privitd de departe

Parea unul din acele osianice palate

Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc:

§i pustiul fdrd margini, si cdrarea rdtdcitd,

Stdnca, pestera addncd, in vechime locuitd

De al muntelui sfdnt pustnic ce sdrmanii il iubesc

1106

Gr. Alexandrescu, Poezii. Proza, op. cit., p. 250. Sublinierile ne apartin.

384

Erau dulci acele ceasuri de extaz si de gdndire:

§oaptele, addnci murmure ce iau viafa in pustii,

A mormintelor tdcere ce domnea in mdndstire,

hoc de zgomot altddatd, de politici vijelii.

Noaptea, totul astei scene colosala de mdrire,

Doud nobile instincte cuputere destepta;
Unu,-a cerului credinfa, altu,-a patriei iubire,
Ce odatd-n aste locuripe stramosi ii insufla.

Munfii nostri-au fast adesea scump azil de libertate,

§i din vdrful lor romdnii, torent iute, furios,
S-aruncau; mulfimi barb are pentru pradd adunate,
Lei sosind, era lafuga ca un cerb ranit, fricos. /.../

Cu trufie craiul ungur catre \ara-nainteaza
Suntplini munfii de ostire, suna zalele defier;

Pintenii lucesc; la luna sabiile scdnteiaza;
Basarab incheia pacea cum vrajmasii lui o cer

Dar romdnii nu vor pacea, nu vor trista umilinfd

Ce asupra-le aduce un necinstitor tractat:

Ura lor e nempacata; in a lor cruda dorinfa

Cuprind munfii, inchiddrumul ungurului spaimdntat.

Astfel e atunci omorul, cat ostasul inceteaza

Obosit, si riga singur cupufini scapa fugind;

Stralucitele-i vesminte le arunca el de groaza,

Pldnge si in a sa fara se intoarce blestemdnd.

Niciodata asta luna ce inoata in tarie,

Ca fanal purtat de valuripe a marilor cdmpie,

Mai mult numar de cadavre de atunci n-a luminat,

Niciodata mdndru vultur ce-n vazduh se cumpaneste,

Acel domn al atmosferei ce un veac intreg traieste,

De o prada-asa bogata inca nu s-a-ndestulat. /.../

Valabila pentru toata generatia pasoptista, de altfel, era
rejectarea profesionalizarii poetice si literare.

Acelasi Alexandrescu se confesa: „Ideea de a face o
carte sau o brosura ma umplu de fiori, necunoscute oamenilor

385

fericiti care n-au cazut niciodata in ispita de a se numi
autorr 1101 .

Forma versificata, cu imbold din traducerile
lamartiniene ale lui Heliade (1830), nu reprezinta decat un
vesmant prozodic pentru cugetari vechi, pe tema trecerii
timpului si a vanitatii lumesti (asa cum se intalneau inca, spre
sfarsitul secolului XVIII, la un Gherasim Putneanul sau la

5 ~

episcopul Chesarie, in prefata Mineiului citat undeva mai sus),
in conjunctie cu exaltarea epocii medievale si a personalitatilor
sale dominatoare, sfintii si voievozii.

~ 5 5

Alexandrescu continua tonul plangerilor costiniene si
care am vazut ca n-au cunoscut niciodata sincope in poezia
romaneasca:

O! cum vremea cu moartea cosesc fdrd-ncetare! / Cum
schimbdtoarea lume fugdnd o rennoiesc! / Cdtd nemdrginitd
pun ele depdrtare / Intre cei din morminte si acei ce doresc! //
Unde atdti prieteni pldcuti de tinerete? / Unde-acele fiinte cu
care am crescut? / Abia ajunsi in vdrsta frumoasei diminete, /
Ca eafdr-a se-ntoarce, ca ddnsa au trecut! (Meditatie).

La Bolintineanu, despre care vom vorbi mai tarziu,
recurenta acestor refrene este semnificativa. Astfel de cugetari
cuprind insa si Meditatiile poetice (1830) ale lui Heliade:

Te iubesc, scumpd, dar de ce trece / Grabnica vreme
iute la zbor? /la, si ne zice cd-e trecdtor / Tot, s-il impinge la
mormdnt rece! // P-ale ei aripi trecem si noi; / Pa nesimtite,
ah, tineretea / Zice: Adio!... si bdtrdnetea / Ne-aratd drumul
plin de nevoi. /.../ Ah, si tree toate, n-astept si zbor: / La
vdnturi frunza cea fugdtoare, /La mare unda cea pldngdtoare,
/ Omul la moarte mai grdbitor (Elegie I. Trecutul).

In lirica lui Bolintineanu observam adesea cezuri
nea§teptate, inegalitatea versurilor §i imperfecjiune metrica -
fapte care Jin de tehnica poetica §i care i-au fost reprobate - dar
motivajia ne-o ofera el insu§i, §i anume confuzia dintre poezie
§iproza poetica, ecou medieval pe care el inca il recepteaza cu
intensitate, pentru ca il vedem pe Conrad (o mascd pentru
Balcescu, dar si un posibil avatar poetic al sau, ca mai tarziu
avatarii literari ai prozei eminesciene) in ipostaza de poet in
proza (sau reflexiv poetic):

Iubea sdfacd versuri desi prea rar le scrie: /A strange
arta-n reguli, credea cd-i o sclavie [dezavuarea poeziei ca
metrica]. / Era poet el insa in suflet si scria / In proza

1107 Idem, p. 209.

386

pitoreascd (subl. n.) tot ceea ce simfea. / El trece toatd
noaptea sub domele tdcdnde, / S-asculte armonia naturii
imbdtdnde.

Istoria §i folclorul, pe care pasoptistii le recupereaza
(Bolintineanu, Alecsandri, Negruzzi, Heliade), sunt
componente ale tezaurului spiritual, infuzate de elementul
religios §i inseparabile de acesta, de§i nu excludem din discujie
nici influenza romantismului european, in explicarea acestor
efuziuni.

Insa aceasta influenza, ca §i, anterior, cea a umanismului
medieval sau a curentelor moderniste de mai tarziu, se pliaza
pe cutele unui suflet care recepteaza ceea ce ii este propriu,
imprumutand acea manu§a stilistica, acea vestimentajie care sa
ii vina bine, dar prezervandu-§i identitatea §i fizionomia
launtrica.

Confluenja in sine dintre Rasarit §i Apus, identificarea
toposurilor compatibile e posibila datorita radacinilor
spirituale comune.

Gheorghe Asachi, fiul preotului Lazar Asachievici (om
de incredere al mitropolitului Veniamin Costachi, calugarit
dupa moartea sotiei sub numele de Leon Asachi), este o
personalitate cu o cultura bogata, care traieste o perioada in
Italia §i il admira pe Petrarca, dar ramane afiliat inva^aturii
traditionale.

Intr-un poem ca Increderea in Dumnezeu, el se declara
convins ca: Invins nu este / Cel ce-n Dumnezeu crede! / Cd in
credinfd / Puterea sede; / Ea patria scapd / Cdnd este-a pieri!
Caci strigatele de durere ale celor asupri^i Domnul aude / din
tron de stele.

Daca istoriografia noastra veche se revendica de la
Sfantul Moise (a§a cum afirma Miron Costin §i Constantin
Cantacuzino), Gheorghe Asachi revendica poezia §i o
legitimeaza de la Sfantul David Psalmistul, dintdi profeta,
cdntdtor de imne sdnte (in poemul Pleiada), - iar Heliade pe
Biblie in intregime.

Este o buna dovada a unei con§tihn;e needulcorate: mai
inainte de a scrie, poe^ii se asigura ca gestul lor nu este un
pacat.

Fundamentarea poeziei lor romantice pe Psalmii
Sfantului David confirma faptul ca ei se conformau unui mod
de a face poezie, al secolului lor, dar ca nu se adaptau interior
unei viziuni de import, ci ramaneau conservatori in ceea ce
prive§te confinutul ideatic al poeziei.

387

§i aici aflam raspunsul la intrebarea: care este legatura
intre Dosoftei sau Miron Costin §i poezia culta a secolului
XIX? Legatura e Psaltirea. §i legatura aceasta nu se opre§te
nici aici, pentru ca pratica psalmilor moderni i§i va gasi ecou
la Macedonski 1108 , Blaga, Arghezi... .

Pentru Asachi, poezia are o finalitate morala, urmarind
sa-i invete pe oameni credinja in Dumnezeu §i virtutea cea
inalta: Spre virtute versu-mbie, despre rele face urd, /
Fermecdndu-ni adapd d-o inaltd-invdtdturd {La patrie) 1109 .

Ulterior, „intre „pldcuta" „ghirlandd de flori pldpdnde,
June ", care incoroneaza fruntea tanara a cantare^ilor iubirii, §i
„falnica cunund" de pe „ fruntea cea umbritd de bucle de
argint" a poetului profet intonand cantecul sublim al
neamului, poezia eminesciana opteaza, programatic, pentru cea
de a doua.

Vocajia poeziei nu e, a§adar, placutul, ci
sublimul.." 1110 , noteaza Ioana Em. Petrescu, adaugand ca
Epigonii denota o „nostalgie a varstei organice §i profetice a
poeziei, cand scrierile au valoarea sacra de scripturr mi .

Poezia lui Vasile Carlova, „primul poet roman modern

1 1 1

prin sensibiliate si expresie" - in opinia lui Densusianu,

I I I Q

Ibraileanu si Cioculescu -, trecut la cele ve§nice la numai
22 de ani, este plina de mild, de tristeje compatimitoare §i de
bldndefe, sentimente profund creatine:

„De lucruri, Carlova se apropie totdeauna cu mild. O
tristeje fundamentala, care n-atinge, totu§i, propoitiile
disperarii, inso^e§te demersul sau liric.

O tristeje §i o bldndeje care vor sa ocroteasca o realitate
fragila" 1114 , realitate unei lumi careia ii traie§te evanescen^a §i
ii presimte crepusculul. Poetul se reculege in faja trecutului
tarii sale §i contempla natura in acord cu propriile-i trairi.

1108 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski.

1109 Gheorghe Asachi, Opere, ed. critica si prefap de N. A. Ursu, vol. I (versuri si
teatru), Ed. Minerva, Bucuresti, 1973.

Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice $i viziune poetica, edi^ie
ingrijita si prefa^ata de Irina Petras, Ed. Paralela 45, 2005, p. 33-34.

1111 Idem, p. 35.

1112 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii romdne
moderne, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971, p. 12. Despre Vladimir
Streinu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu.

1113 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu.
1114 Eugen Simion, Dimineafa poefilor, op. cit., p. 42.

388

Eugen Simion apreciaza ca este vorba de o scriere ca o
pldngere §i de o „realitate interioara" nedeterminata de
„contactul cu universul din afara" 1115 , ci proiectata asupra lui.

Se poate spune §i a§a, dar se poate interpreta §i in felul
in care Ion Negoijescu injelegea tristejea fundamentala a
cosmosului in poezia lui Eminescu, care nueo reflecjie a
interiorita^ii poetului.

Cred ca este un loc de intalnire, intre logosul uman §i
logosul cosmic, intre nostalgia umana §i nostalgia cosmica
dupa restaurea fapturii in framusetea §i puritatea sa originare.

Spre aceasta hermeneutica ne direc^ioneaza §i alte
simboluri din poezia lui Carlova, care au reverberajii adanci in
con§tiinJa bizantin-ortodoxa a literelor romane§ti tradi^ionale.

Remarcam, impreuna cu Eugen Simion, o „euforie a
dulceluf 1116 in poemele sale: intristarea e dulce, mila e „vecina
cu extazul", izvoarele, raurile, lumina soarelui, chipul
pastori^ei, somnul pamantului, primavara, toate sunt dulci, o
jale dulce stapane§te panorama lumii contemplate ca o trista
vale (Inserare).

Cum ar fi zis Bolintineanu: ochiul vede dulce...

Carlova face, in poezia romana, figura de Lamartine,
pentru ca e capabil sa poetizeze starea de spirit.

Nu e usor insa, pentru noi, cei moderni, a decela cat de
mult se ascunde, in spatele acestei melancolii romantice, jalea
medievala, plansul biblic si profetic, care continuau sa existe,
sa subziste in adancurile spiritualitatii romanesti si sa coexiste
alaturi de dorinta de emancipare politica si sociala, care purta
masca (nu in sens peiorativ) europeana.

Vom reveni la aceasta discutie putin mai jos, cand un alt
autor pasoptist, Costache Negruzzi, ne va lamuri in termeni
neechivoci asupra a ceea ce scriitorii nostri din epoca inteleg
prin melancolie.

Intorcandu-ne la Carlova, trista vale ne duce iminent cu
gandul la valea pldngerii, specifica psalmilor, indicand
pamdntul ca loc de exil pentru oameni (patria este Raiul, sa nu
uitam - o afirma si Heliade, in Anatolida, destul de limpede:
parasind Edenul, expatriat e omul...), topos suficient solicitat
de literatura medievala §i retruvabil, cu sensul traditional,
inclusiv in poezia simbolista a lui Macedonski.

In ce prive§te epitetul dulce §i coreletivul sau, placutul,
ar trebui sa se §tie faptul ca sunt doi termeni care fac parte din

1115 Ibidem.

1116 Idem, p. 44.

389

vocabularul isihast curent §i al descrierilor mistice - E. Simion
are dreptate sa perceapa, intuitiv, o vecinatate cu extazul.

In orice fel de discurs teologic, prezenja unor sintagme
de genul „diilcele Iisus", „dulcele Hristos", „lumina cea dulce
a lui Hristos", „dulcea^a luminii dumnezeie§ti", „dulceaja
harului", „dulcea^a pustiei" (anahoretice), etc., due la
identificarea autorului, in mod indubitabil, ca isihast.

Din experienja personala, pot sa spun ca nu am auzit §i
nu am citit niciodata un ne-isihast (nepracticant al ragaciunii
inimii) care sa apeleze la acest epitet.

E o marca de identificare dincolo de eroare.

Textele vechi, de la Coresi la Dosoftei, de multe ori nici
nu mai folosesc termenul har - nu zic har dulce -, ci il
inlocuiesc cu dulceaja, dovedind o amprenta isihasta puternica
§i o practica indelungata, pe aceste taramuri, a ortodoxiei
isihaste - D. H. Mazilu se declara de acord, in acest punct, cu
Parintele Dumitru Staniloae, in stabilirea unei arhaicitafi
venerabile a isihasmului romanesc pe temeiuri lingvistice.

Carlova §i, dupa el, Eminescu (dar si ceilalti poeti
pasoptisti), vor solicita foarte mult acest epitet, aparjinand
sferei mistice a limbii romane (interesant faptul ca e un cuvant
latin, conservat intr-o forma aproape aidoma cu a etimonului
sau, §i care, impreuna cu sihastru sau cu toponimul Rdmefi,
termeni de asemenea arhaici, ne avertizeaza asupra vechimii
practicilor eremitice).

Iar eu refuz sa cred in coincidence, in asemenea situatii.

Dimpotriva, cred ca amandoi erau familiari cu literatura
patristica tradi^ionala §i cu scrierile medievale romane§ti.

Poemele Pdstorul intristat §i Inserarea recupereaza o
imagine a cosmosului a§a cum o pastreaza tradi^ia ortodoxa.

Remarcam mai ales, in Inserarea, o ipostaza a lunii (§i o
viziune, implicit, a a§trilor cere§ti) a§a cum apare ea la Antim
Ivireanul - in doua predici, la Sfinjii Apostoli Petru §i Pavel si
la Sfantul Nicolae -, ipostaza pe care o va infaji§a Mihai
Eminescu in ciclul Scrisorilor (mai ales in Scrisoarea I) §i in
care ea apare ca simbol al unei Lumini ganditoare, ca reflexie
in lume a Gandirii §i Injelepciunii ve§nice: luna, vremelnica
stapdna urea pe cer c-ofrunte mai blajina.

De asemenea, in prelungirea unei tradijii indelungi
crestine si bizantine, Dumnezeu este numit Soare, in poemul
Rugaciune.

Tot la Eminescu ne due cu gandul §i imagini precum
gramezile de stele, cea a zefirului ca umbra defrumos, termeni

390

ca a raului murmura sau cugetarea profunda pe care o
provoaca negura mdhnirii.

Ceea ce demonstreaza ca aceste atitudini, preluate din
tradijia liturgica §i oratorica, bizantina §i romaneasca,
constituie fondul adanc §i reverberant al poeziei romantice
romane§ti §i al lui Eminescu §i ca exista o inrudire cu mult mai
profunda intre Eminescu §i predecesori (Asachi, Carlova,
Bolintineanu, Heliade), intre spiritele romdnesti (cum sus^inea

1 1 1 1

Eugen Ionescu), decat intre Eminescu §i Goethe
Novalis 1118 , Schiller 1119 , Byron 1120 , etc.

Ion Negoi^escu a subliniat aceasta tradi^ie, afirmand:
„...fara temei ramane §i sus^inerea dupa care el [Eminescu] ar
fi creat limba poeziei noastre: au intocmit-o §i i-au dat §lefuire
un Asachi, un Heliade, un Alexandrescu, un Bolintineanu, un
Alecsandri; in schimb, Eminescu i-a darait o alta potenja lirica,
in care el a concentrat, intr-un amalgam scaldat de valori noi,
realizarile lor. Aproape toate viziunile sale i§i au originea in
osmozele romantice anterioare ..."

Si Ioana Petrescu era de acord cu aceasta pozitie
considerand ca universul poetic eminescian este „puternic
ancorat in spiritualitatea pasoptista"

In Ruinurile Tdrgovigtii, poem construit pe tema
costiniana a curgerii timpului si a desertaciunii trufiei umane,
Carlova susjine vehement (lucru pe care il fac to^i poejii) ca i§i
afla alinarea in credin^a sa, lepadand vanitatea lumii: Eu unul,
in credinfd, mai mult ma mulfumesc /A voastra [a zidurilor]
dardmare pe gdnduri sa privesc, / Decat zidire inalta, decat
palatfrumos, /Cu stralucire multa, darfara unfolos.

Iar in poemul Rugaciune, reclama mantuirea pentru
patria sa, aratand ca Jara sa cu lacrimi l-a Ta fiinfa /In veci
inchine recunostinfa, / Sa glasuiasca numele Tau, / Urmdnd

1117 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe.

1118 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Novalis.

1119 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller.

1120 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron.

1121 Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, edi^ia a IV-a revazuta, Ed. Eminescu,
Bucuresti, 1994, p. 8.

Intr-o nota prezenta pe aceeasi pagina, se precizeaza si faptul ca: „Apropierile pe care
autorul le face intre Eminescu si romanticii germani ai primei perioade, ori diferi^i poe^i
si filozofi nu presupun intotdeauna o influenza directa, ci adeseori o simpla comunitate
spirituals'.

1122 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 33-35.

1123 Idem, p. 24.

391

intocmai voinfii Tale, / Cerdnd si rdvna inimii sale / A-ifi spre
pazd la orice rau

Lui E. Simion i se parea ca „sensibilitatea lui Carlova nu
este facuta pentru jeluirea profetica" , concluzie la care 1-ar
fi putut aduce cateva versuri interpretate printr-o acustica
moderna, in care suna constant refrenul laicizarii.

Caci, in Ruinurile Tdrgovistei, poetul afirma: Nici
muzelor, cdntare, nici mild voi din cer, / O Patrie a pldnge cu
multdjale cer.

Cuvintele nici mild voi din cer ne-ar pute convinge de
distanjarea moderna dintre Dumnezeu §i om, insa nu cred ca
aceasta este interpretarea corecta.

Ceea ce poetul susjine aici este faptul ca, in rugaciunea
sa, primeaza dragostea pentru neamul sau, iar nu binele
personal. Un fel de: jalea unei lumi, Pdrinte, / Sa pldngd-n

1 1 Of\ — 11 T7

lacrimile mele (O. Goga , Rugdciune ).

Sau, in idiom modernist: poetul ca si soldatul nu are

1 1 ^8

viola personald (N. Stanescu, Poetul ca si soldatul ) §i
lacrima lui nu e lacrima lui, ci este lacrima lucrurilor (Poezia,
din vol. Necuvintele) .

De altfel, pu^in mai devreme evocam rugaciunea lui
Carlova catre Dumnezeu, ca dovada ca aceasta comunicare cu
Absolutul nu era blocata, nici anulata de sentimentul parasirii,
al solitudinii religioase.

Pentru a face mai multa lumina asupra receptarii
lamartinismului si a melancoliei romantice in spatiul
romanesc, este intersant sa ne oprim la un poem intitulat chiar
Melancolie, apartinand lui Costache Negruzzi, si in care
autorul ne deconspira, intr-o maniera aproape didactica,
perceptia pasoptista asupra acestei stdri de spirit care a motivat
nasterea romantismului si ratiunile pentru care a fost adoptata
de poetii romani, desi - vom vedea - nu cu sensurile
manifestarii ei in Europa de Apus, ci interpretatd si tradusd
prin sensibilitatea si spiritualitatea poetilor autohtoni.

Melancolia este, dupa Negruzzi (care exprima nu doar
un punct de vedere individual, ci optica poetica a epocii sale)
dar ceresc trimis in lume din sdnul lui Dumnezeu, o
manifestare spirituals in singurdtate.

1124 *** p oez i a rom ana clasica, edi^ie ingrijita de Al. Piru §i loan Serb, cuvant inainte
de Al. Piru, col. BPT, Ed. Minerva, Bucure?ti, 1976.
1125 Eugen Simion, Dimineafa poefilor, op. cit., 43.

1126 Octavian Goga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga.

1127 Intregul poem: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaciune_og.php.

1128 Idem: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/54825/Poetul_ca_%C5%9Fi_soldatul.

392

Este un fenomen spiritual de recluziune benevola, de
sihastrie in mijlocul naturii, contempland un univers capabil sa
rostuiasca, adanc compatimitor, cu omul.

Negruzzi spune melancolie si melancolie, dar si
melanholic, cu un termen atestat la Cantemir, in Divan.

Sihastria si reculegerea in mijlocul naturii formeaza
tiparul melancoliei pasoptiste: Carlova, Alexandrescu,
Negruzzi si altii o concept in termeni identici.

Cu totul alta va fi situatia la Eminescu: imaginea-simbol
a melancoliei sale este biserica-n ruina - biserica inteleasa ca

5

efigie cosmica dar si biserica sufletului uman.

La pasoptisti e mai mult toamna, asfintire, desfrunzire -
noapteainseamna/?nveg/zere, cugetare si contemplare.

La Eminescu vine iarna si noaptea, cu semnificatii
dramatice, pentru ca si Eminescu e o constiinta mult mai
patrunzatoare si mai lucida, in comparatie cu preromanticii .

Definitia melancoliei se deduce cu destul de multa
usurinta si claritate din discursul negruzzian: melancolia

5 5 5 O

inseamna constientizarea suferintei si a patimirilor personale,
din motivatii diverse, si adancirea in aceasta contemplare
interioara, in sine, a nefericirii, pana la identificarea,
recomandata de crestinismul oriental, cu umanitatea universale

5 ~

si recunoasterea intru sine a conditiei umane umile, mizere,

5 5 5 ~ ~

stare care produce, paradoxal, pace, placere si liniste:

Caci placerile sunt multe care vin din bucurie,
Insa nuputine are si dulcea melancolie;
S-un om simtitor alege, decdt agere clatiri,
Pe ale melancoliei linistitele uimiri.

Ilprivesti catdndsa afle in al artelor locase

Nu icoane renumite, pomeniri mdndre, trufase,

Ci tabloul melanholic unde-un june-amorezat

Stajalindpe straini tarmuri de iubita-i depdrtat;

Sau un tdnar ce suspina intr-o singuratate,

Suferind pentru-a satara, pentru drept si libertate. /...

lata Una primavara incepu a ne zdmbi;
Mii deflori insmalta cdmpul revarsdnd a lor miroase,
Iar zefirii printre frunze cu-a lor aripi racoroase
Raspdndesc un dulce sunetpe natura-nveselind,
Si la glasul lorfaptura se resimte inviind.

393

Dar decdt acel lux mare a naturei inflorite
Preferdm mai bine umbra celor rddiuri linistite;

Acolo in incdntare sub frunzisul nepatruns,
Inima isi dezvdleste sintimentul sdu ascuns.

Cdnd copaci plecdnd asupra-ti a lorfrunte despletitd
Iti intovarasesc pasii pe-o cdrare mult iubitd;
Cdnd zefirul care-n sesuri de abia rasufla lin,
Printre frunze se aude ca un geamdt de suspin;
Toate chem la reverie, toate plec la indurare
Si-n racoarea acea dulce inim-afla stdmparare.

Ceea ce descrie Negruzzi mai sus e un reflex edenic, al
gestului postlapsarial al primului om, care se ascunde in
racoarea serii (Fac. 3, 8) la umbra copacilor din gradina
Raiului, pentru a afla adapostul caintei pentru regretele sale.

Inima poetului pasoptist, condusa de natura
mnemotehnic, cu placere-si aminteste trecutele suferiri, pentru
ca le accepta ca o compensate a caderii umane.

Paraul cu-a sa murmura si cu unda gemdtoare si salcia
cu co sit He- i rdsf irate in apa lui sunt menite sa reconstituie
comuniunea om-cosmos: Noi iubind compdtimirea ce ei vor a
ne-ardta, / Aflam vie multumire langd ddnsii a ofta.

Panorama cerului in asfintit este un motiv de profunda
meditatie melancolica, cand ochii insetati de lumina (ca ai lui
Apostol Bologa) cauta soarele si norii d-azur si aur, retinand
aceasta lumina in suflet chiar si dupa ce ea a apus: Steaua zilei
osteneste tdnjitoarele-mi vederi; / Ochiul meu muiat in lacrimi
afla mai multe pldceri / Cdndpe nori d-azur si aur cautdnd se
oboseste /Lumina ce nu se vede, dar tot incd se simteste.

Vom descopei curand si in Bolintineanu un vazator al
luminii care nu se vede. Epoca pasoptista inca simte, in
noaptea lumii, lumina pe care Eminescu o va mai vedea doar
prin ferestrele lunii si stelelor.

Daca primavara, cu natura inviind, inseamna lux mare a
naturei injlorite, explozie luxurianta a vietii in datele genetice
ale unui cosmos paradisiac, care e greu de suportat pentru
constiinta omului care cauta umbra copacilor si murmura
indurerata a raului in consonanta cu starea sa de spirit, in
schimb, toamna suferind este potrivitd cu-al sdu chin.

394

Exista o corespondenta intre muritorul melancolic si
natura murind care face toamna vestedd si tristd sa aiba
frumuseti.

In fine, motive de melancolie ofera poetului vederea
monumentelor parasite, adica panorama vanitatilor lumii (si
recunoastem caeo melancolie medievala), dar si contemplarea
unei manastiri, sfdnt azil de pocainta (dupa cum muntii sunt
scump azil de libertate in versurile lui Alexandrescu), unde
suflete viteze, parasind al lumii greu, / Isi petrec restul vietii
lauddnd pre Dumnezeu. / Gdndul lor fugind din lume este
numai vecinicia, / Cdnd ii vdd [pe monahi], un noupret are in
ochiu-mi melancolia, / Judecdnd cd-n lumea asta ne e dat sd
suferim... .

Aceasta melancolie romanticd mi se pare profund
metamorfozata de un sentiment si o spiritualitate traditionale.

Aidoma, purtatoare de melancolie este si vederea unui
jalnic tintirim, care este o cucemica privire si o icoan-
inavutita pentru poet.

Acest poem poate fi privit ca o cheie hermeneutica in
descifrarea sentimentului care insoteste poezia ruinurilor din
opera lui Carlova, Alexandrescu sau Heliade. Justificarea
melancoliei este autohtonizata si ortodoxizata si nu are sensul
pierderii sau al indepartarii de Dumnezeu.

Asemenea scrie si Bolliac: „Dulce tacere! [...] Tu versi
in tinerele inimi acea dulce melanholie, ce adoarme cumplitele
furii ale nenorocirii; [...] O, cat este de placuta intristarea ce tu
aduci ! . . . " (Meditatia II) U29 .

Bolliac, care se confunda cu poetul-profet sau Crestinul-
Poet cuprins de delirul de profet (La muza mea), considera ca
si contemplatia si meditatia sa poetica urmeaza si se poate
apropia de exemplul sihastrului, retras in pestera de munte:

Eu ma unesc cu tine: imi place sdprivesc
Aceste varfuri albe, mai nalte decdt norii,
Pe care schinteiazd cdte odatd sorii,
Ce din campie-afundd deloc nu se zdresc!

Imi place s-ascult rdul mugind intr-un abis;
Imi place-a privi brazii informi de pir amide,
Moliftul si cu tisa, ce malurile-nchide,
Ce tari cetdti in aer, spre cer numai deschis!

1129

Cezar Bolliac, Scrieri I. Meditatii. Poezii, editie, note si bibliografie de Andrei

Rusu, prefata de Mircea Scarlat, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983, p. 13.

395

Imi place s-ascult vdntul tundnddin mal in mal,
Imi place sa vaz capra sarind din piatra-n piatrd,
Imi place s-aprinz zeada pe o intinsa vatra
Si cerbulp-o sprdnceana sa-l vazfara rival. /.../

Eu as dori cu iine aci sa vietuiesc,
Sa-mpartasesc cu tine si gdndul si vorbirea, -
Ast dar cu care cerul doteaza omenirea,
Si care anticristii pe buze ni-l zdrobesc. /.../

Oricum, ermit ferice, de inca esti p-aci,

Eu strig si-ti doresc pace; iar de-ai ajuns cu bine

In corul eel de ingeri, ma trage sipe mine,

Ma trage, edei e timpul a nu ma mai munci.

(Ermitul)

Meditatia lui Alexandrescu, sub al noptii cer prea dulce
(din poezia Intristarea), denota aceeasi atitudine:

Scdrbit peste masura

De zgomotul cetatii,

Eu caut in natura

Un locfar ' de murmur,

Supus singuratatii.

In aceasta singuratate, poetul cugeta la conditia umana
(Ca Fenix far' de moarte / Se naste-a mea durere /.../
Fandoma pldngatoare, / Eu tree aceasta lume / Ca frunza
plutitoare / Ce salt a pdna moare / Pe farm far a de nume) si
privegherea lui se termina, firesc, in rugaciune catre
Dumnezeu, implorat sa Se coboare, pentru a-i alina suferintele,
din bolta de marire, Cel ce este

Fiintafar' de nume!

Ce pasarii dai zbor,

Ce marilor dai spume,

Ce omului dai lume

Si apelor izvor!

Pasoptistii au imbratisat romantica intoarcere la natura
(dar nu ca un refugiu vanitos in solitudine si salbaticie), pentru

396

ca retineau din traditia lor proprie ca „natura, creatia este o
carte infinita, plina de mistere [...].

Natura fu primul si marele instructor al oamenilor
primitivi [a nu se citi in sens evolutionist, care ii erea strain lui
Heliade] ... ,,113 °.

La Ion Heliade Radulescu, didacticist si moralist,
versificand aproape in permanenta un discurs retoric,
remarcam optica sa estetica, concepjia despre arta §i poezie
care nu pune arta pe acela§i piedestal pe care o a§aza
concep^iile apusene ale vremii sale:

„Poezie sau ^oir\aiQ va sa zica facere, creatie. Creatorul a
toate, Dumnezeu, este primul §i Atotpotentul [Atotputernicul]
poet. Creatia sau poezia sa este universul intreg.

Poezia cea mai sublima si vera este aceea ce se exprima
prin fapte.

Dumnezeu prin fapte [faptele lui Dumnezeu inseamna,
la Dosoftei si Varlaam, fapturi, creatia lui Dumnezeu] si-a
exprimat si isi exprima cugetarile [e vorba de conceptia
ortodox-bizantina conform careia universul creat este gandul
lui Dumnezeu din vesnicie transformat in lucrare, materializat,
plasticizat] . [...]

Bietul om copiaza numai cat poate faptele Marelui Poet,
Dumnezeu, §i cu cat prin fapte se apropie de Dumnezeu, cu
atat poezia lui este mai sublima"

Mesajul sau estetic catre confraji este acesta:

„Canta^i, poeji, pe Dumnezeu, natura intreaga, amorurile
cele sacre [iubirea conjugala], inaljaji pe femeie la gradul ei
predestinat de la inceput [de la facerea lumii], cantaji pe toji
barba^ii cei mari, inaljaji-i de model inaintea posteritajii,
mal^i virtutea prin tragediile voastre §i flagela^i numai §i
numai viciul, iar nu pe om, in comediile §i satirele voastre, §i
veji deveni suveranii tuturor politicelor.

Ocupaji-va cat simfifi in voi darul de sus, vocafia
preofiei (subl. n.), ocupaji-va de vera teologie, de vera morala,
de §tiinja educajiunii, insura^i-va §i deveniji paring de familie,
sim^i amorul conjugal §i patern in inimile voastre; sim^i
durerea parinjilor cand i§i pierd copiii [...] §i fi^i siguri ca prin
§tiinjele tributare, la vocajiunea voastra de preoji, prin
ocupajiunile demne de inalta voastra misiune, ve^i face politica
cea mai divina" 1132 .

1130 Ion Heliade Radulescu, Critica literara, op. cit, p. 237.

1131 Idem, p. 193-194.

1132 Idem, p. 182.

397

Regasim aici vechea concepjie bizantina, care unifica
rolul politic cu eel eclesial §i in care scriitura avea vocajie
omiletica.

Punand in taler framusejea creajiei divine cu cea a
creajiei umane, Heliade Radulescu ii acorda toata demnitatea
primei dintre acestea, dupa cum se poate vedea in poemul
Anatolida sau Omul siforfele:

Adam duce pe Eva in leagdnul d-aproape

Deflori si de verdeafa. Niciun talam vreodata

Din stanfele regale augustelor mirese

N-avu atdta arta, nici adornare [impodobire] simpla

Cu-atdta maiestate, decor mai admirabil.

Flori, vife infestoane, cum nu produce arta,

In toata abondanfa in toata frumusefea

Suav decora bolta, parefii si intrarea,

Extazia vederea si incdnta mirosul. /.../

Atoatecreatorul, Principiul frumusefei,

A fast decoratorul cdndaplantat Edenul.

Remarcabil e faptul ca §i Eminescu va sus^ine acela§i
lucru, in poemul Icoand si privaz, cu o precizare esenjiala, in
plus, subliniind concepjia moderna care aduce in discujie un
asemenea subiect §i o astfel de comparable (pe care cei vechi
nu o faceau, considerand ca omul prive§te spre Dumnezeu ca
spre icoana sa §i i§i prime§te de la El, Incepatorul frumusejii,
inspirajia):

Aceasta e menirea unuipoet in lume?

Pe valurile vremii, ca boabele de spume

Sa-nsire-ale lui vorbe, sa spuie verzi s-uscate

Cum luna se iveste, cum vdntu-n codru bate?

Dar oriedte ar scrie si oriedte ar spune...

Cdmpii, padure, lanurifac asta de minune,

Ofac cu mult mai bine de cum o spui in vers.

Natura-alaturata cu-acel desemn prea §ters
Din lirica moderna - e mult, mult maipresus.

398

Parafrazand rugaciunile §i psalmii Utreniei, Heliade
compunea urmatoral poem, intr-un stil, de confesiune
religioasa sub forma lirica, initiat de Iancu Vacarescu, in care
va scrie si Cosbuc:

Cdntarea diminelei

Din buzi nevinovate

Cui Altui se cuvine,

Puternice Pdrinte,

Deceit Tie a da?

Tu esti Stdpdn a toate,
Tu esti Preabunul Tata;

A Taputere sdnta
Faptura fine-ntreaga,
Ne line §i pe noi. /. . ./

Cu topi dara, Tie
Cdntam cdntare noua;

Inflacara unirii

Intindem mdini la Tine,

Rugdm sa ne-nsofe§ti.

Ne lumineaza mintea

Sa Te cunoa§tem, Bune,

Sa §tim ca ne e§ti Tata,

Sa Te cdntam mai bine

§-a§a sa ne-mpacam.

(Cdntarea diminefii, din vol. Meditafii poetice, 1830)

Intr-un alt poem, din 1835, inchinat martirilor §i eroilor
greci §i intitulat: Odd la pavilionul grecesc, Heliade apara
credin^a ortodoxa §i ii critica in termeni duri pe catolici §i chiar
„ecumenismul" vremii sale sau mai bine-zis propaganda
catolica §i politica de catolicizare a ortodoc§ilor, dusa de papa
in numele „unirii" cre§tinilor:

Scoald-Te, Doamne, scoald-Te, Impdrate!
Trdiascd numele Tdu, trdiascd mdntuirea!
Trdiascd mdntuirea, mdntuirea cea sfdntd
Evangheliei Tale, care ai binevestit-o! /.../

399

Ai Iadului negri-ngeri crestini se zic acuma
§-in superstifii schimbd a lui Hristos credinfd.

Din ceruri exilata, osdndita trufie
Isiface drum si intra in sfintele altare,
D-acolo destineazd crestina infrdfire;
lira se incuibeazd in simplele noroade,
Satan se-mpelifeazd in iezme mai spurcate,
Care cu toatejurd din temelii sd surpe
Sfdnta, mdntuitoarea a cerului credinfa [ortodoxa].

Se uneltesc sisteme; spre-a lui Iisus ocard,

Antihristii acuma iezuifi se numird

§i intru al Lui nume apostoli ai minciunei

Se-mprdstie in lume si amdgesc noroade,

Le pregdtesc spre slujbd si vecinicd robie. /.../

Unde esti Tu, Stdpdne? §i cdtd Ti-e rdbdarea?
La cdfi stdpdni spre slujbd Ti-ai pdrdsit fdptura?
Vesteste-Te, sdpiard ai cerului potrivnici
§i adu-ne-n pdmdntul fdgdduinfei Tale.

Tu esti pdstorul nostru, si lumea, a Ta turmd;
Uneste-o inpdsunea de Tine preursitd.
Nu cu defier toiege, ci insusi cu-a Ta lege
Fd-ne ca sd ne pastern sub umbra Crucii Tale.

Pe ddns-a ridicat-o norodul ce cant astdzi,
§i chiar dupd povafa-Ti iatd-l in mdntuire.

Fd-l, Stdpdne, depildd la cdfi nu cunosc legea-Ti
§ifd-l ca sd-l cunoascd tofi care au cdlcat-o.

Uneste-l cu-al Tdu nume, si tare-i vafi dreapta,
Creste-l intru dreptate si nalfd-l intru slavd.

Iar tu, Cruce Preasfdntd, armd fulgerdtoare,
Tu esti a morfii groazd si-a tot rdului spaimd,
Norodu-nchinat fie in veci nu se invinge:
E Mihail Arhanghel, armat intru tdrie,

400

Ce cu Satan se lupta si curafeste cerul.
Oricine te ridica isi afla mdntuirea

1133

Acela§i caracter mesianic se intalne§te §i in poezia lui
Grigore Alexandrescu §i este similar celui, de mai tarziu, al lui
Octavian Goga.

Aflandu-se in faja Manastirii Dealu, Alexandrescu ii
deplange (in poezia Trecutul. La Manastirea Dealului) pe
nevrednicii contemporani care traind in moliciuni / se laud cu
mari fapte f acute de strabuni §i dore§te ca ravna iubirii pentru
Dumnezeu §i pentru Jara sa devina ca un nou stalp de foe (cf .
Ie§. 13, 21) pentru neamul romanesc, care sa il conduca la
mantuirea sa ca popor:

A! facd Providenfa ca-naltul sentiment,

Ce-nchind vitejiei mareful monument,

Ce-alege pe-nalfime al nemurirei lor,

Safie noua cdrma, coloana cea defoc,

Coloana ce odata din fara de exil

Pe calea mdntuirei duceape Israil!

Pomenirea Sfinjilor Nifon al Constantinopolului 1134
(parintele §i invajatorul Sfantului Neagoe Basarab) §i Nicodim
de la Tismana, mijlocita de amintirea lor foarte vie in locurile
in care au trait, este prezenta §i in poemele Trecutul. La
Manastirea Dealului §i Rdsdritul lunei. La Tismana.

Ce inseamna manastirile, pentru con§tiin^a pa§opti§tilor,
ne precizeaza Bolintineanu: Atena are templuri, Egiptul
piramide, / Frumoasa Ionie ddramdturi splendide / Ce-aratd
indestulare si-o mare avufie, / Dar ale tale urme, o, dulce
Romdnie, / Acele monumente numite monastiri / Sunt urme de
mdrire, de dalbe strdluciri (Oda I).

In poemul lui Alexandrescu, Mormintele. La Drdgdsani,
evocat deja anterior, ne-au atras aten^ia versurile: §i stelele
deasupra, pe lunca pdrdsitd / Luceau ca niste candeli aprinse
p-un mormdnt.

Asocierea dintre astrii ceresti §i candelele (sau
lumanarile) pe care le aprindem la morminte au o sugestie cu
mult mai adanca, aceea ca cerul Sfin^ilor vegheaza §i se roaga
neincetat atat pentru cei vii, cat §i pentru cei adormiji.

' I. Heliade Radulescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucure^ti, 1977.
1 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustl 1 .htm.

401

Privind crucile de pe morminte, Alexandrescu se
gande§te la martirii care luptau atunci pentru eliberarea de sub
jugul pagan, turcesc:

§i ochii-mi s-afintird pe semnul mdntuinfei

Ce singur se inalfd in locul de suspin,

Protector al durerii, nddejde-a suferinfei,

Labarum vechi al luptei, simbol al biruinfei,

Prin care-a-nvins barbarii crestinul Constantin.

§i ma gdndeam l-aceia ce umbra-i inveleste,
La Grecia modernd ce ei au sprijinit:
Cdci jertfa pentru nafii la cer se priimeste,
Cdci sdngele de martiri e plantd ce rodeste

Curdnd, tdrziu, odatd, dar insd nelipsit.

Precum cei dintdi preoti ce crucea opurtard,

Din pesteri, din pustiuri, sdraci, dispretuiti,

In circ, amfiteatruri, puterea infruntara,

Pe purpura romana credinta asdzard

Si-nvinserd pe idoli in Capitol sldviti,

Asa sdngele-acelor ce-aicea sejertfird

Ndscup-ai libertdtii vestiti rdzbundtori;

Parnasul si Olimpul cufald seprivird,

Cdndflotele barb are zdrobite le zdrird,

Siflacdra din ele suindu-se la nori.

Despre privegherea cea de noapte §i rugaciimea in fa^a
Icoanei in faja careia arde candela, acela§i poet scrie (in poezia
Candela):

Numai religioasa a candelei lumind
Aprinsd de credinfd, si limpede si Una,
Luceste inaintea Icoanei ce sldvesc.

Emblemd-a bundtdfii, mdngdietoare razd,
Ea pared primeste si parcd-nfdfiseazd
Rugdciunile noastre Stdpdnului obstesc!

In minutele acelea cdnd sufletul gdndeste,
Cdnd omul se coboard in constiinfa lui,
Ca unei inimi care cu noi compdtimeste
Frdfestii ei lumine durerea mea supui. /.../

402

Dumnezeu ce defa0pe Cruce Se aratd,
El, Care-a a nedreptdfii e pildd de-ngrozit,
Imi spune cd-naintea-I se va vedea odatd
Cel ce nedreptdfeste cu eel nedreptdfit. /.../

Intunecimea nopfii care incd domneste,
Ca un om ce cu viafa se mai luptd murind,
Se-mprdstie cu-ncetul, treptat se risipeste
§i-n umbra diminefii se pierde-ngdlbenind.

Se desfasor in ochii-mi minunile zidirei;
Credinfe se desteapta in omul ratacit;

§i-nalfd a ei ruga cu imnul mulfumirei,
La Cel ce dupd noapte si zi ne-a ddruit.

Iar tu, candeld sfdntd, a cdreia vedere
Imi aduce aminte atdtea ndluciri [imagini, amintiri],
Imi veifi totdeauna razd de mdngdiere,
Vei sti deopotrivd sifapte si gdndiri.

Voi alerga la tine in dureri si necazuri,
De oameni si de soartd cdnd voifi apdsat;
Astfel cordbierul, cdnd marea e-n talazuri,
Aleargd la limanul ce-adesea l-a sedpat.

Dupa cum se vede, chiar §i din aceste purine exemple,
poejilor no§tri nu le erau necunoscute nici teologia ortodoxa,
nici cardie de cult §i nici asceza §i practica rugaciunii.

Contemplarea frumusetii cosmice, a minunilor zidirei,
meditatia asupra naturii are drept finalitate desteptarea
credintei in omul ratacit.

E o filosofie straveche, pe care o recapitula in acea
vreme Sf. Nicodim Aghioritul (1749-1809), intr-un manual
pus la contribute si de Eminescu:

„Inca si zidirea insasi a tot ce se vede este pusa inaintea
celor vazute ale lui Dumnezeu. Iar cu un mestesug ca acesta
mintea suindu-ne de la zidiri la Ziditor si de la Scripturi la Cel
ce le-a grait, ne pare a zice tuturor puterilor sale si tuturor
simturilor sale cuvantul lui Isaia: Veniti sd ne suim in muntele
Domnului, in casa Dumnezeului lui Iacov, ca El sd ne invete
cdile Sale si sd mergem pe cdrdrile Sale (Is. 2, 3).

Acesta este scoposul inainte povatuitor si sfarsitul
pentru care, precum am zis, a zidit Dumnezeu ferestrele

403

organelor simturilor, ca sa ne faca mintea privitoare la zidirea
simtitd si tainted, cea gandita, ca sa vadd in zidiri pe Ziditorul,
ca in ape soarele, cum filosofeaza Teodor al
Ierusalimului"

Apele reflectoare ale luminilor ceresti le vom descoperi
peste tot in lirica lui Eminescu.

Poetii pasoptisti aveau con§tihnX dupa cum spune
Alexandrescu, ca sufletul nostru, ca raza de soare, / Ce-si are-
nceputul mai sus de pdmdnt, / Desi lumineazd a sa inchisoare,
/ Isi afld in ceruri izvorul eel sfdnt (Reveria) §i ca omul care
crede, si omul ce asteaptd / De-o sfdntd mdngdiere in veci e
insofit; / Pacea va fi cu ddnsul; el va lua rdsplatd, / Cdci a
ndddjduit (Cimitirul).

In opinia noastra, Ioana Em. Petrescu gre§e§te profund
cand sus^ine ca „poezia romantica romaneasca din epoca
pa§optista este modelata §i ea [ca §i tot romantismul european,
dupa cum pretinde autoarea] de aceasta viziune, esen^ial
platoniciana, a lumilor.

A§a §i apare comentata opera unui Bolintineanu in epoca
postpa§optista de catre Radu Ionescu, scriitor binecunoscut lui
Eminescu: «ViaJa noastra este un lung exil in care intalnim
numai suferinje [...].

Sufletul nostru obosit voie§te cateodata sa-§i ia zborul
din asta realitate, din asta inchisoare trista, ca sa mai revaza
idealul, patria sa cereasca. . .»" 1136 .

Comentariul acesta poate fi atribuit unei viziuni
platoniciene doar daca este decontextualizat istoric §i cultural
§i daca nu se Jine seama ca toata literatura medievala, toate
cazaniile §i didahiile discuta exact in aceea§i termeni.

Inchisoarea trista este cea din Ps. 141, 7 (Scoate din
temnifd sufletul meu, ca sa laude numele Tdu, Doamne. Pe
mine ma asteaptd drepfii, pdnd ce-mi vei rdspldti mie), pentru
toata tradijia veche literara, a§a dupa cum idealul sau patria
cereasca nu sunt decat sinonime neologice pentru fenchiul /
sfdrsitul / sdvdrsitul sau mosia cereasca de care amintesc
intruna cardie vechi.

Nimic din lirica pa§optista nu ne face sa discernem ca ar
putea fi vorba aici despre lumea ideilor platoniciana sau despre
vreun alt concept filosofic strain cugetarii romane§ti

1135 Cuviosul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, versiune diortosita a
traducerii romanesti din 1826, tiparita la Manastirea Neamt prin osteneala
Arhimandritului Dometian, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999, p. 42.
1136 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 23.

404

tradijionale, pe care o aflam chintesenjiata la Dimitrie
Cantemir:

De vreme ce Prorocul temnifd o numeste [Ps. 141, 7] si
adevdrat ase iaste si impotriva lumii Apostolul invafd: „nu
iubifi lumea, nici cele lumesti" (Cartea 1, loan gl. 2, sh. 15).
Lumea dard temnifd iaste omului, ase trupul temnifd iaste
sufletului... ' .

Oricate deviatii s-ar putea contoriza de la traditia
religioasa si culturala romaneasca, tot nu se poate trage
concluzia instrdindrii pasoptistilor de spiritul crestin, ortodox
si national.

Chiar daca acestia se familiarizeaza cu literatura antica
si clasic-europeana, ei nu absolutizeaza cultura europeana si
nici vreo filosofie particulara in detrimentul religiei autohtone,
pe care o pretuiesc ca pe tezaurul de spiritualitate, literatura si
cultura al natiei lor.

O idee despre eclectismul religios-filosofic care era
subordonat constiintei crestine ne ofera versurile urmatoare ale

5 5 5

lui Bolliac (rezumand o problematica care il va framanta si pe
care o va versifica si Eminescu, doar ca sub o pecete
metaforica mult mai greu penetrabila, in Memento mori si nu
numai):

Nu e niciun om, Stdpdne, ce n-a avut dumnezeu.

Nupot sd Te inteleagd, pentru asta n-ai un nume.

Inteleptii toti Te catd: Brahma, Odin, Prometeu;

Darne este scurtd mintea, nu poate pdtrunde-n lume.

Te-au aflat insd, Te crede;

Dar nu Te pot intelege,

Cdci e-addncd a Ta lege!

Moisi, si el Te vede:
Dar nu spune cefel esti.

Zoroastru, Minos, Solon, Socrat si cu Ciceron,

Se mir si ei cuplugarul ce simte tainile Tale,

Vede nencetat efectul in toate muncile sale,

Se gdndesc, - unde trdiesti?

Dar s-opresc toti cu Newton.

Stoicii cei tari si mdndri, Pitagori cum s-di de-njur;

1137 Dimitrie Cantemir, Divanul... , op. cit., p. 81.

405

Democrit care isi rdde, Eraclidcare nepldnge;

Din Platon ce ne mdngdie, pdnd-n crudul Epicur;

Luther si Calvin, Saint-Simon; Mahomet ce cere sdnge,

Cdnd p-ascuns si cdnd de fata,

Cdndnumind, cdndfaranume,

Cum ca asta mare lume

Are un Stapdn ne-nvata,

Care trebuie-a-L slavi.

Si baza vointei Tale fiecare a simtit:

„ Omul, omului safaca aceea care doreste

Sa-ifaca si lui iar omul" [cf. Lc. 6, 31]. Nimeni nu

tagaduieste

Cum ca, Stapdne, ai voit

Omul afifericit.

(Rugaciunea)

In Memorialul sau de calatorie, in urma pelerinajului la
manastirile oltene, Alexandrescu face uneori observatii ironice
pe seama nestiintei unor calugari, pe care Ioana Em. Petrescu
le apreciaza undeva drept satira iluminista.

Parerea noastra este ca, pe langa tonul epocii, autorul
vizeaza niste oameni ignoranti (si la fel se intampla in toate
cazurile de acest fel din scrierile pasoptiste), si nu haina
monahala in sine.

Nu sunt ignoranti pentru ca sunt monahi, ci sunt niste
monahi ignoranti (precum eel care credea ca Traian a purtat
razboi cu Mircea), pentru ca erau vremuri de decadere a vietii
monahale in tot Rasaritul balcanic, de la Athos pana in Tarile
Romane, dupa multe veacuri de stapanire otomana.

Alexandrescu, care a locuit in tinerete la Mitropolie, la
unchiul sau, parintele Ieremia, daca ar fi vrut sa compuna
satire voltaireiene "' si iluministe, anticlericale si
antireligioase, ar fi avut si prilejul si materialul necesar, dar nu
a avut astfel de impulsuri.

Dimpotriva, poetul, care se roaga smerit lui Dumnezeu
in poemul Rugaciunea, i§i manifesto dezaprobarea fa^a de
necredinja §i blasfemiile lui Voltaire intr-o alta poezie
intitulata Epistola.

1138 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire.

406

Catre Voltaire, unde critica aluziv „religia naturala" a
lui Rousseau 1139 §i susjine ca Sfdnta Scriptura este izvorul de
inspirajie al culturii §i al literaturii europene:

Dar spune-mi, te rog, Voltaire, tu cefolos ai aflat,
Desi al legei vrajmas, sa critici, sa osdndesti

Acele nalte cdntari, acele gdndiri ceresti,

Care-al naturii Stapdn El Insusi le-a insuflat,

Spre slava numelui Sau, poetului impdrat [David]?

De nu ca om, ca crestin, dar insa ca autor,

Vrednic erai, socotesc, sa simfi inalfimea lor,

§i geniul tau frumos pdna acolo sa-l sui.

Cerul, tdria vestind faptele mdinilorLui [cf. Ps. 18, 1],

Din pavilionu-i de nori, Acel Prea Inalt tundnd,

Cufulgerele-i defoc vrajmasii Lui rasturndnd,

Pamdntul din temelii clatit, desradacinat,

Suflarea acelei mdnii ce mdrile-a-ntdratat,

Acele marefe trasuri tu cum le disprefuiesti?

Idei, icoane, figuri, toatein elegdse§ti.

Racine, pe care-l iubeai, din ele s-a addpat;

Rousseau, pe care-l urai, adesea le-a imitat:

Toate acestea le stii, darfuria-fi te-a orbit.

Tu, ca odatd Satan, pe om din Rai l-ai gonit,

Nadejdea, rodul ceres c, in inimi o ai calcat,

§i care despagubiri in locul ei ne-ai lasat?

Ucideri §i desfrdndri, iatd ce-fi suntem datoril

Viaf-ai fdcut-o grea sdrmanilor muritori,
Iarpe scelerafi i-ai scos dinjugul lor nepldcut.

Vor [unii] in zadar a-fi gasi un cuget ce n-ai avut,

A zice ca te-ai luptat abuzul sa-l rdzboiesti;
Nu, temelia-ai surpat in dogmele cre§tine§ti 1140 .

Pozi^ia poetului roman este, credem, cat se poate de
limpede, in denunjarea ateismului §i a demonismului filosofiei
voltairiene.

De asemenea, precum Asachi, Alexandrescu instituie
originea poeziei in Psaltire si inceputul poetilor de la poetul
impdrat David.

' Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau.
'Grigore Alexandrescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucuresti, 1985.

407

O atitudine similara cu a lui Alexandrescu o descoperim
si la alti pasoptisti, ca spre exemplu, la Costache Negruzzi.

Acesta, in Scrisoarea VIII (Pentru ce tiganii nu sunt
romdni), persifleaza ignoranta vecinului Bogonos, mai precis
pretentia sa de a fi aflat din viata sfdntului Grigorie, originile
etniei tiganesti (concluzia lui Bogonos e, de altfel, o
extrapolare).

Nu putem, insa, sa nu observam ca, in dezbaterea
aprinsa, religioasd, dintre Negruzzi si Bogonos, intervin si alti
factori, destul de semnificativi, cum ar fi inapetenta celui din
urma de a aprecia literatura cultd modernd, considerand
Aprodul Purice drept comedie si umilindu-l pe autor, si mai
ales polemica dintre generatii, care il determina pe Negruzzi la
diatribe impotriva credintei in draci comurati si cu coadd
lungd, declamand, in acelasi timp, ca suntem fii a unui alt
veac, si trebui sd mergem cu veacul... 1141 .

De aici insa si pana la a trece in contul unor atitudinii si
reactii iluministe aceste rafuieli cu lumea lor ale unor tineri

5

educati in strainatate, deveniti elitisti in comparatie cu
majoritatea populatiei, cred ca este putina distanta.

Acelasi Negruzzi ne dezvaluie o alta fata si o cu totul

5 O 5 5

alta raportare la crestinism, in Scrisoarea X si Scrisoarea XL

In prima dintre ele, pledeaza pentru drepturile
Mitropoliei Moldovei in fata pretentiilor fanariote, semnaland
ca „Romania era crestina inca din veacul III. Desele navaliri a
barbarilor nu putura starpi samanta credintii ..."

In timp ce a doua din scrisorile pomenite cuprinde o
meditatie pe tema mortii (parte din ceea ce consideram prozd
liricd), un memento mori, in eel mai lesne de identificat spirit
omiletic, in prelungirea retoricii funebre:

„Este un sunet carai altul nu se poate asemana, sunet
grav, jalnic si fioros ce afla totdeauna un rasunet in inimile
cele mai tari.

Cand bataia clopotului te face a tresari, cand iti
inchipuiesti ca ea iti vesteste moartea unei rude, a unui prietin,
a unui cunoscut, a caruia viata s-a stans cum se stange in aer
rasunetul aramei sacre, simti atunce tristeta insinuindu-se in

~ 5 5

peptu-ti ca un junghi de gheata, si daca crestinismul nu ar veni
sa-ti imprastie marasmul cu dulcea sa filosofie (subl. n.), ai
suferi acele chinuri morale ce nu se pot descrie, si pre care le
vindeca numai moartea.

1141 Constantin Negruzzi, Pacatele tineretilor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977, p. 256.
1142 Idem,p. 261.

408

Moartea! Numele ei infioreaza pre eel bogat, pre eel
mare, pre eel care lumea nu-1 incapea [la fel va vorbi
Eminescu de impdrati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa
- Scrisoarea III], si care, in imparteala mormantului, nu va
avea mai mult loc decat saracul; caci amara trebui sa fie ea
pentru omul cu cugetul patat; pentru acel ce traind numai
pentru el, a fost de paguba compatriotilor sai; pentru acel ce
strange averi, si nu stie cui le aduna pre ele! [Ps. 38, 8-10: Dar
toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza. Desi ca o umbra
trece omul, dar in zadar se tulbura. Strange comori si nu stie
cui le aduna pe ele.]

Saracul insa, privind-o ca o odihna dupa o zi de munca,
adoarme in liniste, stiind ca atunci cand se va scula ca sa deie
seama de cele ce a facut, va fi rasplatit de ostenelele sale, si
locul ii va fi insemnat in dreapta" 1143 .

In ceea ce il priveste pe Vasile Alecsandri, in poezia sa
este de asemenea identificabila recurenja unor atitudini
identitare creatine, precum §i a unei dispozijii de a privi
cosmosul, intr-un mod contemplativ tipic ortodox (mai inainte
de a fi romantic si lamartinian), ca tablou plastic analog
dispozijiei sufletesti, interioare, a omului, recurenja prezenta §i
in opera celor despre care am vorbit anterior:

O! minune, farmec dulce! O! put ere creatoare!

In oricare zipe lume iese cdte-o nouafloare,

§-un nou glas de armonie completeazd imnul sfdnt

Ce se-nalfd cdtre ceruri depe veselul pdmant.

(Lunca din Mircesti)

Scrie §i poeme religioase, precum Hristos a inviat:

Hristos Mdntuitorul din morfi a inviat,
§ifruntea-I ca un soare,
Lucind peste popoare,
Flori de nemurire in lume-a-mprastiat.

Hristos, Zeul credinfei, iesit-a din mormant!
§-a Sa reinviere
Ne-arata ca nu piere
Dreptatea, si credinfa, si adevarul sfdnt!

1143 i

Idem, p. 263.
4 Vasile Alec;
Bucuresti, 1985.

1144 Vasile Alecsandri, Poezii, cuvant inainte de Dumitru Micu, Ed. Ion Creanga,

409

Hristos e viu! Ca Ddnsul, o! voi ce suferifi
In lanfuri de robie,
Curdnd la viafa vie
Din umbra trista-a morfii vefifi cu top ie$ifi! /.../ 1145

Atitudinea §i spiritul poejilor, in plina epoca pa§optista,
care era inceputul intoarcerii in Europa, fac sa iasa in lumina
o credinja §i o cugetare romaneasca, ne dau marturie de faptul
ca tradijia culturala, literara si spirituals nu a disparut.

Era doar altfel exprimata, prin innoirea limbajului si a
poeticii. Crezurile nu erau insa fundamental diferite de cele ale
inaintasilor.

§erban Cioculescu observa: „Noi nu am cunoscut, ca
alte literaturi vecine, atingerea directa cu problematica
romantica. Experienta interioara a romantismului ne-a ramas
straina.

Scriitorii no§tri nu au trecut printr-o criza morala, de
esen^a faustica, demoniaca sau egotista, ca urma§ii spirituali ai
lui Goethe, Byron sau Chateaubriand 1146 , din alte ^ari.

Boala veacului a patruns prin unele stangace traduceri,
care denota ca s-a luat act de ea, de buna seama, ca fenomenul
n-a fost ignorat cu desavar§ire; dar ea n-a operat pustiitor, prin
variante morale. Inainte de Eminescu, a§adar, noi n-am avut un
adevarat exemplar de poet romantic, in sensul plenar al
cuvantului.

Cauzele de neaderenta morala, in tot decursul dintre anii
1830-1866, la esenta patetica a romantismului, ar comporta un
studiu deosebit. [...]

Stapaniti de o veche traditie religioasa, noi nu ne puteam
rascula impotriva unor principii materialiste, revendicandu-ne
o renastere spiritualista. [...]

Nu eram pusi in conditii speciale de evolutie, ca sa ni se
iveasca in chip firesc probleme morale si literare, ca acelea ce
se impusesera in Apus, facand din romantism nu numai un
mare curent literar european, dar si o zguduire morala... [...]

Romantismul apusean implica asadar, pe langa o estetica
emancipata, si o filozofie religioasa, o morala
individuala..." 1147 .

1145 Idem, In$ira-te, margarite, Ed. Litera, Chijinau, 1998.
1146 Asevedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-Ren%C3%A9_de_Chateaubriand.
1147 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii >
moderne, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971, p 7.

410

Mai tarziu, urmeaza sa vedem cat de romantic era
Eminescu, in sensul plenar al cuvdntului.. .

Poejii pa§opti§ti, prin aspectul novator al limbajului in
raport cu limba celor vechi §i prin accentele nostalgice faja de
trecutul al carai element ideal esenjial este credinja fierbinte
din care se nasc toate celelalte virtu^i, dovedesc ca au luat act
de epoca istorica pe care o parcurg, dar nu §i ca nu sunt
con§tienJi de tradijia lor religios-literara §i istorica sau ca se
afiliaza, fara o liminara discriminare a judeca^ii, oricarai
curent ideatic inseminat din Occident.

In Scrisoarea XVII din ciclul Negru pe alb (Scrisori la
un prieten), Costache Negruzzi, asezand intr-o balanta valorica
poezia medievala si pe cea contemporana, rezolva aceasta
controversy in favoarea celei dintai, oferindu-1 ca exemplu
poetic pe „mitropolitul Dosoftei, unul din barbatii invatati, cu
care se faleste pe drept Moldavia. El a fost nu numai un bun
pastor duhovnicesc turmei incredintate lui, dar si unul din
scriitorii cei mai alesi a timpului aceluia".

Negruzzi reproduce poemul-rugaciune catre Maica
Domnului, al Sf. loan Damaschin, in traducerea lui Dosoftei si
conchide, vorbind „de poezia noastra din veacul al XVI-lea",
ca „o prefer celei de astazi, oricat se pare ea de simpla.

Imi place pentru ca e naiva si fara pretentie, pentru ca e
moale si neteda, nu aspra si ciotoroasa [...]", cum este poezia
noua, „o poezie hodorogita, incat in adevar jalea cuprinde
orice simtire, cand vede cineva frumoasa noastra limba caznita
si schingiuita astfel!

Spune-mi, nu-ti place mai bine traductia lui Dosiftei cu-
nchieturi socotite, care nu te osteneste cand o citesti, nici are
frase mari intortocheate si scdlciate?" lus '.

Nu exista insa un hiat intre cei vechi §i prepa§opti§ti sau
pa§opti§ti, care sa justifice susjinerea pierderii tradi^iei poetice
culte.

Intre literatura veche §i pagoptism, deosebirea se poate
contoriza la nivelul expresiei. Poezia pasoptista presupune
expunerea unui conjinut cu care vechea literatura are foarte
multe in comun, doar ca in structuri poetice diferite: clasic-
bizantin-medievale in cazul celor vechi, romantic-moderne in
cazul pa§opti§tilor.

Diferen^a este ca intre romantism §i simbolism sau ca
intre simbolism §i avangardd.

1148 Constantin Negruzzi, op. cit., p. 280-281.

411

Daca am putea pune sub ochii unui om, total ignorant in
materie de poezie, doua poeme apaitinand simbolismului,
respectiv, avangardismului, sunt convinsa ca ar decide ca ele
nu apar^in aceluia§i secol §i ca autorii nu s-au cunoscut intre ei.

Expresia poetica se modifica infunclie de epocd §i nu in
necunostinfd de cauzd. De unde mo§teneau pa§opti§tii viziunea
spirituals, religioasa - care, dupa cum am vazut, e punctata de
detaliile gandirii §i ale practicii ascetice ortodoxe - daca nu de
la inainta§ii lor?

Lamartine le putea inspira o anumita structura poetica
moderna (mai ales ca lirica lamartiniana este infuzata de o
durere nostalgica, puternic amprentata de viziunea religioasa),
nu §i esen^a gandirii, daca fundamentele nu ar fi fost interioare
§i profund autohtone.

Discutand despre poezia erotica a lui Alecsandri,
Nicolae Manolescu facea precizarea ca „ora lamartiana a batut
si aerul poeziei erotice romanesti s-a umplut de religiozitate si
de mister, cand, cuprins de «sfanta uimire», «geniul sfant»
«aude si vede minuni pe pamant» si cand dragostea
transfigureaza totul «precum un soare dulce in veci
neasfintit»" 1149 (ultimele cuvinte sunt, de altfel, o parafraza
biblica si liturgica a sintagmelor hristologice si eshatologice:
lumind neinseratd si soare neapus).

Manolescu insa nu cauta deloc sa elucideze de ce poezia
erotica anacreontica a virat brusc (desi nu chiar atdt de brusc,
fiindca ecourile iubirii sacre si legitime n-au fost absente nici
in lirica prepasoptista), in versurile romanesti, spre
lamartinism, spre „un ton nou, o melancolie invaluitoare si
sacra" 1150 (si ofera exemplul poeziei O noapte la tard a lui
Alecsandri), in care se imbraca sentimentul erotic.

Idealizarea amorului si sobrifierea sentimentului se
petrece insa in lirica lui Alexandrescu, in avanpremiera poeziei
eminesciene.

Multi dintre poetii pasoptisti s-au format exersand mai
intai solfegii anacreontice, dupa care 1-au parasit pe
Christopoulos pentru Lamartine sau, mai bine zis, pentru tonul
lui Lamartine - asa dupa cum nici pe Anacreon sau
Christopoulos nu-i urmasera vreodata cu fidelitate.

Primul traducator al poemelor lamartiniene, Heliade, le
descoperea ca „pline de tinerete si melanholie

1149 Nicolae Manolescu, Istoria critica..., op. cit, p. 230-231.
1150 Idem, p. 231.

412

mangaietoare" 1151 , afirmand, despre Armoniile poetice si
religioase, ca, „prin ele, poetul intocmai ca vulturul isi ia
zborul cu indrazneala, pana la cereasca inaltime [a]
atotputerniciei dumnezeiesti.

Acolo el isi inmoaie aripile sale in jaraticul slavei
mucenicilor si, tinandu-si drumul sau prin stralucita carare a
laptelui crestinatatii, se coboara prin scara lui Iacov si vine sa
stropeasca si sa incalzeasca pamantul eel amortit de inghetul
patimilor...

Ascultatori din aromirea lor cea dulce se desteapta
patrunsi de focul pocaintii si nu intarzie cu o inima de a numi

11 S?

pe cantaretul lor David al crestinatatii"

Densusianu remarca, pe marginea acestui comentariu
heliadesc, faptul ca „pasajul are interesul lui si pentru
cunoasterea ecoului pe care l-a avut la noi poezia
lamartiniana (subl. n.). In Lamartine gasise Heliade pe poetul

1 1 S^

asteptarilor lui..."

Alexandrescu insa, in opinia sa, cunoaste „vagi inrauriri
din atmosfera romantica" 1154 - dincolo de care razbate „o nota
personala si puternica" 1155 , desi Calinescu le va sesiza
macroscopic: „poezia lui Alexandrescu este cea mai puternica
expresie a lamartinismului la noi" 1156 .

Poezia lui Lamartine nu infuza o stare de spirit
romantica, novisima, ci oferea o haina poetica, moderna, pe
care poetii romani au adoptat-o imediat, dezertand din tabara
lui Anacreon, cand au descoperit o tonalitate lirica in
consonanta cu asteptarile, spiritualitatea si idealurile lor.

Starea aceasta de spirit, asa-zis romantica si
lamartiniana, dupa descrierile poetilor nostri, se poate defini
ca placere a durerii, ca bucurie a suferintei si contextele lirice
insesi ne indica un contur religios autohton si arhaic destul de
profund.

In traditia literara veche, pocainta este cea definibila ca
placere a durerii, ca bucurie a suferintei, dar nu individuala,
egoista si vanitoasa, nici ca voluptate masochista, ci ca efort
ascetic dur si dureros dar care naste metamorfoza interioara,
spirituals.

1151 Cf. Ovid Densusianu, Opere, IV, op. cit., p. 507.
1152 C/Idem,p. 508.

1153 Ibidem.

1154 Idem, p. 614.

1155 Idem, p. 611.

1156 G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 156.

413

Privegherea noctura a poetilor pasoptisti (care, asa cum
preciza Bolliac, urma modelul eremitilor), insotita de
contemplarea naturii si de cugetarea la realitatile istorice si
sociale, la cadenta descinderii lumii din trecut spre viitor,
precum si de suferinta interioara, sunt in cea mai mare masura
amprentate de viziunea si cugetarea religios-traditionale, care
configureaza nucleul cognitiv al meditatiilor romantice.

Singurul element in plus il reprezinta suspinele
amoroase ale poetilor, dar nici acestea nu pot fi automat
catalogate ca neortodoxe, atata timp cat autorii sunt mireni cu
idealuri nuptiale firesti.

Lecturand poemele traduse din lirica lui Lamartine,
publicate inca din 1830, de Heliade, senzatia este de confuzie
intre temele si motivele prezente in versurile acestuia si cele
apartinand traditiei literare romanesti si pe care le-am semnalat
la scriitorii nostri medievali, o puternica impresie facand si
atmosfera religioasa, generala, din lirica poetului francez.

Pe langa starea specific romanticd de melancolie si
tanguire, de solitudine si deziluzionare (reproduse sub titlurile,
apropiate de cele originale: Singurdtatea, Seam, Lacul,
Deznadajduirea - dintre care doar ultima este ecoul unor
sentimente de revolta, celelalte evocand o atmosfera
religioasa), versurile lamartiniene traduc conceptia veche
crestina conform careia natura, cosmosul, sunt transcrierea

5 7 7

sensibila a chipului lui Dumnezeu pentru oameni (lumea-
lumind creata dupa chipul Sau), iar elementele cosmice
desfasoara un neincetat dialog tainic, despre Creatorul lor:

O Nuits, deroulez en silence
Les pages du livre des cieux;

Astres, gravitez en cadence

Dans vos sentiers harmonieux;

Durant ces heures solennelles,

Aquilons, repliez vos ailes,

Terre, assoupissez vos echos;

Etends tes vagues sur les plages,

O mer ! et berce les images
Du Dieu qui fa donne tesflots.

Savez-vous son nom? La nature
Reunit en vain ses cent voix,
L'etoile a Vetoile murmur e

Quel Dieu nous imposa nos lois?

414

La vague a la vague demande

Quel est celui qui nous gourmande?

Lafoudre dit a I'aquilon:

Sais-tu comment ton Dieu se nomme?

Mais les astres, la terre et I'homme

Ne peuvent achever son nom.

(L 'Hymne de la Nuit) U57

Ceva foarte asemanator, despre chipul lui Dumnezeu
care e pecetluit in toate lucrurile din univers, dar pe care niciun
element cosmic nu il poate deslusi in mod esential ori epuiza,
am citit intr-imul din Imnele Sfantului Efrem Sirul (sec. IV),
pe care 1-am reprodus in alta parte.

Cu toate acestea, Lamartine cred ca 1-a influentat eel mai
mult pe Heliade (in automagnificarea ulterioara a personalitatii
sale), decat pe ceilalti poeti romani pasoptisti, pentru ca in
central poeziei sale nu se afla - in ciuda aparentelor - nici
Dumnezeu, nici cosmosul, nici chiar sentimentul romantic, ci,
mai mult decat toate, el insusi:

1157 Poemul din franceza in traducerea noastra:

Imnul noptii

„0, nopti, rasfoiti in tacere

Paginile cartii cerurilor;

Stele, rotiti-va in cadenta

Pe caile voastre armonioase;

In aceste ceasuri solemne,

Vanturilor, strangeti-va aripile,

Pamantule, atipeste-ti ecourile;

Intinde-ti valurile pe plaje,

O, mare! si varsa icoanele

Lui Dumnezeu care ti-a dat talazuri.

Stiti voi oare numele Sau? Natura

Uneste in zadar sutele sale de glasuri,

Steaua stelei murmura

Cine este Dumnezeul care ne pune noua legi?

Valpe val intreaba

Cine este Cel care ne mustra pe noi?

Traznetul spune vantului:

Stii cum se numeste Dumnezeul tau?

Dar stelele, pamantul si omul

Nu pot descoperi numele Sau".

415

La voix de I'univers, c'est mon intelligence.
Sur les rayons du soir, sur les ailes du vent,
Elle s'eleve aDieu comme unparfum vivant;

Et, donnant un langage a toute creature,
Pretepour V adorer mon dme a la nature. /.../
L'univers tout entier reflechit ton image,
Et mon dme a son tour reflechit l'univers.
(Lapriere)

Sentimental religios al lui Lamartine este determinat
mai ales prin exprimarea explicita a unor precepte crestine, in
genul pe care-1 va aborda si Heliade.

Nicaieri, insa, in poezia romaneasca, poetii nu-si
imprumuta sufletul lor si limba lor naturii, universului,
arogandu-si vanitos capacitatea de a deveni, panteist, spirite
universale sau de a substitui logosul cosmic.

Daca poetii romani pasoptisti au pastrat ceva din
Lamartine, acest ceva este freamdtul cosmic, conglasuirea
naturii, care insa niciodata n-a capatat caracter substituibil prin
ego-ul uman.

Influenta poate parea determinanta, daca este receptata
la nivel stilistic si terminologic - care coincide, dupa cum am
afirmat, cu terminologia veche si bizantina, intr-un context
vizionar cu care are puncte comune -, sau la nivelul atmosferei
generale degajate din versuri, desi se poate remarca totusi, cu
usurinta, un fond launtric diferit si ratiuni psihologice sensibil
personalizate ale poetilor romani, pentru recluziunea
interioara, contemplarea naturii si a cosmosului, pentru
melanholia in sine.

Chiar la nivelul tropilor, este bine de remarcat
fenomenul preluarii, devoltarii si transmiterii unor metafore
poet ice.

1158 Tot traducerea noastra:

Rugaciunea

„Vocea universului este inteligenta mea.

Pe razele inserarii, pe aripile vantului,

Ea se inalta catre Dumnezeu ca o mireasma vie;

Si daruind un grai intregii creaturi

Ii imprumuta sufletul meu naturii pentru a-L slavi. /.../

Intregul univers oglindeste icoana Ta,

Iar, la randul sau, sufletul meu oglindeste universul".

416

Spre exemplu, Bolintineanu, Alecsandri - §i ulterior
Eminescu - numesc undele raului sau ale marii, sub lumina
lunii, brazde de lumina sau brazde de vdpaie. Sursa este
traducerea facuta de Heliade unui poem de Lamartine: Norul
eel lucios si rosu, ce ni-l face nevazut [soarele], / Pastreaza-n
brazde de aur urma p-unde a trecut (Rugaciunea de seard) -
Le nuage eclatant qui le cache a nos yeux / Conserve en
sillons d'or sa trace dans les cieux (Lapriere).

La Bolintineanu ia amploare aceasta imagine poetica:
coroana lunei rasfrdntd peste mare / Formeazd o brazda de-
aur ce scdnteie... (Neapol); Luna palidd si plind / Se rasfrdnge
pe canal, / Trage-o brazda de lumina / Ce-ncunund albul vol
(Rialto); Peste unda auritd / Ce adoarme cu murmur, / Peste
brazda inflorita / In cdmpia de azur... (Sandalul); Rdsai,
balaie luna, pe cerul tdu eel pur, / Lumina calea noastra pe
brazdele d-azur! (Conrad).

Intr-un poem al lui Alecsandri, un vapor taie-o brazda
lunga pe-al marii plai senin, / Si luna, vas de aur, pluteste-n
ceruri Un (Pe coastele Calabriei).

Eminescu va fi mult mai eigmatic, transcriind (in
Scrisoarea IV) intr-un cosmos al tacerii o geometrie sonora,
din linii §i cercuri, pe care o fac aripile lebedelor: Numai
lebedele albe, cdnd plutesc meet din trestii, / Domnitoare peste
ape, oaspefi linistei acestei, / Cu aripele intinse se mai scutura
si-o taie, / Cdnd in cercuri tremurdnd, cdnd in brazde de
vdpaie.

Sau, in Dorinfa, mai zice Eminescu: Vino-n codru la
izvorul / Care tremura pe prund, / Unde prispa cea de brazde
[a izvorului] / Crengi plecate o ascund.

Tehnica aceasta, dupa cum am enuntat deja, face pare
din traditia literara, prin care o sintagma sau o imagine
simbolica e transmisa si amplificata de la scriitor la scriitor si
de la un veac la altul.

O alta imagine poetica, cea a cerului cu astrii sai, ne
apare drept convergenta cu traditia literara romaneasca.

In primul rand, intr-un mod traditional crestin,
Dumnezeu este celui quipensa les cieux (Eternite de la nature,
brievete de I'homme).

Exprimari de aceeasi natura (chiar identice la nivel
ideatic) am remarcat, la timpul potrivit, in Psaltirea versificata
a lui Dosoftei.

Avand aceeasi semnificatie simbolica, pe care o
cunoastem din literatura romana veche - un lucru firesc, avand

417

in vedere filiera patristica - tabloul astrilor ceresti este
semnificativ:

Comme une lampe d'or, dans Vazur susp endue,

La lune se balance aux bords de Vhorizon; /.../

L'univers est le temple, et la terre est Vautel;

Les cieux en sont le dome: et ces astres sans nombre,

Cesfeux demi-voiles, pale omement de Vombre,

Dans la voute d'azur avec ordre semes,

Sont les sacres flambeaux pour ce temple allumes...

(La priere) 1159

Eminescienele dome ceresti (anticipate insa de
Bolintineanu) par sa-si aiba originea in versurile de mai sus -
ca expresie, mult extinsa, insa, atat imagistic, cat si ca
semnificatie.

Daca ultimele doua versuri cred ca 1-au inspirat pe
Alecsandri intr-o poezie (Mezul iernei), imaginea lunii ca o
lampa (Heliade nici macar n-o traduce astfel, dar termenul e
regasibil ulterior in lirica noastra) si a stelelor ca niste faclii,
luminand in templul universului - care au sorginte patristica si
omiletica si se regasesc, asa cum am aratat, si in textele noastre
medievale, de la Cazaniile lui Coresi si Varlaam, pana la
Antim si Cantemir - vor deveni o recurenta sensibila in lirica
noastra romantica si chiar post-romantica.

Opinia mea este ca poetii romani le cunosteau din
cazanii si didahii, din literatura religioasa (care nu erau
ignorate la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX,
atat prin lectura cat si, foarte probabil, prin intermediul

1159 E tot traducerea noastra:

Rugaciunea

„Ca o lampa de aur, suspendata in azur,

Luna se leagana pe tarmurile orizontului; /.../

Universul este templul iar pamantul este altarul;

Cerurile sunt domul iar stelele cele fara de numar,

Aceste focuri semi-valurite, palid ornament al umbrei,

In bolta de azur cu randuiala semanate,

Sunt sfintele faclii pentru acest templu aprinse".

418

audierilor intr-un cadru liturgic), si ca au fost entuziasmati sa
le gaseasca intr-un context liric modern, ceea ce i-a determinat
sa-si modifice glasul poetic, reconfigurand lirismul romanesc,
navigand de la hristopolism/anacreontism catre lamartinism,
desi ambele directii reprezentau numai un semn de orientare,
nu si modele de imitat in profimzime.

Insa chiar preferinta aceasta, apetenta poetilor romani
pentru aceste expresii, ne releva faptul ca nu erau ignoranti
fata de sensurile lor vechi, ci dimpotriva, au aderat la astfel de
descrieri ale tabloului cosmic tocmai pentru ca le cunosteau
semnificatia, apreciind simbolismul identic cu eel pe care-1
stiau din cultura si spiritualitatea lor proprie.

Nu se explica altfel influenta de proportii a unui singur
poet romantic, preferinta lor pentru Lamartine - considerat,
chiar de exegeti ai operei sale, ca un autor cu o mentalitate de
secol XVIII.

Asupra acestei dezbateri, destul de importante, vom mai
reveni.

In alta ordine de idei, Eminescu e o con§tiinJa
scrupuloasa care face paralela intre tradijie §i poezia
contemporand, in detrimentul lui Heliade, pe care il acuza,
cum nu se poate mai grav, nu de necunoa§tere, ci de instalarea
in sine a superbiei soldata cu falsificarea limbii, a teologiei §i a
istoriei:

„Cam pe la anul 1845 incepe insa in mintea scriitorului
bucure§tean o suficienja nemaipomenita §i o decadere
intelectuala cu atat mai primejdioasa cu cat Eliad era privit in
vremea lui ca unfel de oracol.

Limba Curierului de ambe secse se latinizeaza §i se
franjuze§te, el incepe a scrie c-o ortografie imposibila,
nesistematica, un product bastard al lipsei sale de §tihn;a
filologica pozitiva §i al unei imaginajii utopiste.

Far-a ave el insu§i talent poetic, da cu toate acestea tonul
unei directii poetice, a carii merite consistau intr-o limba
pocita §i in versificarea unor abstracjii pe jumatate teologice,
pe jumatate sofistice.

Ruina frumoasei limbi vechi, care se scria inca, cu toata
vigoarea, in veacul trecut, o datoram in mare parte inraurirei
stricacioase a lui Eliad. [...] Istoria romdnilor scrisa de el este
o tesatura de inchipuiri subiective §i de gre§eli; ..."

1160 Cf. Ion Heliade Radulescu, op. cit., p. 603.

419

Daca ii acordam credit lui Eminescu, reiese din acest
pasaj ca limba pe care o vorbim este rezultatul unor procese
relativ recente (incepute pe la 1830), care au constat in ruina
frumoasei limbi vechi.

§i atunci nu este dificil de explicat de ce ne injelegem
atat de greu cu literatura romana veche, de ce ni se pare ca
citim o limba straina in paginile romanesti medievale, de ce
investigajiile literare au demarat tarziu §i evoluam, la nivelul
studiilor, in pas voios de melc.

Daca insa Eminescu putea sa faca o asemenea critica
unui respectat contemporan, repet, la nivel lingvistic, teologic
§i istoric, raportand totul la trecut, la ce insemna limba,
teologie §i istorie in trecut, daca poate sa stabileasca foarte clar
ca Heliade a transgresat ni§te limite stiinfifice, propunand
inova^ii pur fanteziste in toate aceste domenii, in mod sigur,
atunci, Eminescu se raporta la o tradn;ie pe care o cuno§tea, pe
care Heliade o incalca flagrant (de§i, cu lentilele noastre
postmoderne nu prea vedem asemenea distincjii mimnioase, ba
dimpotriva, Heliade este un spirit traditionalist §i religios - §i
ne poate consterna acrivia de care putea da dovada Eminescu)
§i care, mai ales, nu disparuse nicaieri.

Ea era fie (re)valorificata, fie transgresata (daca adoptam
severitatea lui Eminescu), dar necunoscuta nu era.

Ion Heliade Radulescu, ca si Ion Budai-Deleanu 1161 , sunt
autorii unor versuri pe care, intr-o incercare de clasificare
foarte generala, le putem numi neobisnuite, care cu greu pot fi
catalogabile in interiorul literaturii romane, asumabile unui
curent si chiar unei epoci. Autorii lor depasesc deliberat
cutumele poetice ale vremii.

Intre pasoptisti, Heliade are ambitii epopeice, initiind
Mihaida 1162 (o epopee istorica, dedicata lui Mihai Viteazul - si
Bolintineanu incearca o Traianida) si Anatolida sau Omul si
fortele, un poem cosmogonic.

Poetul care se identifica, biografic, cu Dante, este poate
primul in literatura romana care incepe sa aiba o viziune
auctoriala supradimensionata, extravaganta, in raport cu
traditia de pana atunci.

Si Asachi, si Bolliac fusesera adeptii profetismului
poetic (poetul ca profet in acesta lume, ca purtator de lumina,
lampadofor).

1161 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-Deleanu.

1162 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Mihaida.

420

Ceea ce-si impropriaza insa Heliade din Lamartine, este
o anumita emfazd a destinului poetic - iar versurile traduse, pe
care le reproducem mai departe, ii reprezinta conceptia (chiar
daca nu indrazneste sa scrie despre sine in aceeasi termeni):

Ca pasdrea ce vede prin umbrele funebre,

Credinta mea pdtrunse ca ochi printre tenebre;

Instinctul eiprofetic destinu-mi reveld.

Adesea al meu suflet in visele-auree,

Pe aripe defldcdri svoldnd spre empiree,

Vdzu divine cdmpuri, si moartea devantd. /.../

Sfdrmati si dati lafldcdri, la vdnturi si la unde

Ast luth ce n-are sunet la suflet a rdspunde;

In ceruri ma asteaptd alt luth, de serafimi.

Peste curdnd ca ddnsii trdi-voi a viatd

In verva imortald s-eterna dimineatd

Divinelor concerte, in hor de cherubimi.

(Poetul murind, traducerea lui Heliade din Lamartine)

Traducerea este de la 1866. Pe la 1830, inca nu
indraznea sa-si atribuie, siesi personal, aceasta perceptie, dar i-
o delega lui Carlova: Inca trdind, tu viata o petreceai mai
multd / Sorbit in armonia a cetelor ceresti, / Unde ostas d-
aicea acol-ai si grdbit. // Subt tdndra ta mdnd, degetele-
arzdtoare, / Acum se-nfioreazd lira de serafimi; / Asculti tu
alte imnuri, incepi altd cdntare / S-indemni tu alti rdzboinici,
vitejii heruvimi, / Si alt post mai cu slavd ti-afost tie gdtit (La
moartea lui Carlova).

Totusi, sustine (in atingere cu sine) ca poetul este eel
dintru care raiul oriunde-nfiinteazd si care fericeste pe acela
pe care el sldveste! / La nemurire zboard, ce el i-o pregdteste
(Destdinuirea) .

O pretentie cam hiperbolizata si pe care nici Eminescu -
cu toata alegoria din Luceafdrul - nu o sustine in felul acesta.

Anatolida (insemnand rdsdritul) sau nasterea lumii este
o prima incercare de reproducere poetica a cosmogenezei,
inaintea lui Eminescu, din literatura noastra.

421

Poemul dovedeste un temperament macedonskian (sau
invers, Macedonski are temperament heliadesc) ca avanpost al
poeziei romane de confluentd, care se va scrie de aici inainte,
si care invedereaza atat traditia literara, cat si modernismul sau

5 5 ~ 5

noutatea.

Modernismul acesta este vizibil numai la nivel lingvistic
(nu si anticipativ-prozodic) si ca indrazneala a viziunilor.

Si in aceasta situatie insa, in ce priveste temeritatea
viziunilor, nu putem sa o luam in discutie decat in parte, mai
mult idealist, pentru ca Heliade pune la contribute apocrifele
in edificarea epopeei sale.

Epopeea cosmogonica a lui Heliade este un amalgam de
dogme crestine apartinand traditiei ortodoxe si de imagini si
idei novisime in arealul nostra literar, inspirate de fapt din
texte apocrife, reelaborate de autor, cu aer lamartinian,
hugonian, byronian, etc.

Eminescu avea dreptate - cum sesizam undeva anterior
- sa sustina ca Heliade a versificat (si fara talent poetic, zice
el) „abstractii pe jumatate teologice, pe jumatate sofistice".

El insusi, Eminescu, va dezagrea in poezie (sa fie o
reactie la adresa a ceea ce concepuse Heliade?) descriptivismul
realist in privinta cosmogenezei si a eshatologiei, recurgand la
o hermeneutica poetica extrem de profunda si total inaccesibila
celor nefamiliari cu literatura si teologia traditionale.

Desprinderea lui Eminescu de Heliade s-a facut insa
mai tarziu, dar nu prea tarziu. Negoitescu sustine chiar -
exagerand - ca „fara precedenta [lui Heliade, pe care il include
in romantismul major] insusi Eminescu, in ce are el mai mare,
n-ar putea fi istoriceste explicat" 1163 .

El remarca si faptul ca, hotarand ca Ion Heliade
Radulescu este un foarte mare poet, G. Calinescu uita sa faca
demonstratia.

Temporizat intre Heliade si Macedonski, chiar
Eminescu ii pare drept un exponent al trecutului, un intdrziat.

In timp ce Heliade transmite o „stare de beatitudine
imnica" neregasibila „nici la Eminescu" si „e mai grav in
ideile sale poetice decat toti urmasii" 1164 , „receptivitatea
artistica" a lui Macedonski „depasea evident pe aceea a lui
Eminescu, ce ramasese un romantic intarziat si un strain fata

~ 5 5

de fenomenul poetic modern"

1163 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, op. cit, p. 31.

1164 Idem,p. 31-32.

1165 Idem, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 66.

422

Ca Eminescu e indatorat traditiei, sub toate aspectele ei,
e o afirmatie la care subscriem fara rezerve. Ca e un romantic
intdrziat (paradoxal, Nichita se va autodefini identic), si
aceasta putem sa acceptam, cu precizarea neaparata ca e un
refugiat constient in lumea veche, iar nu unul care n-ar fi stiut
sa caute si sa exprime in poezie sonuri mai moderne.

Eminescu nu e strain fata de fenomenul poetic modern
in sensul de ignorant, atata timp cat era in stare sa devanseze
intuitiile lui Nietzsche 1166 , iar constiinta sa, tradusa literar, a
fost eel mai autentic si mai dramatic receptacul al lumii
moderne in epoca lui, in societatea noastra romaneasca - si
vom face demonstratia la timpul cuvenit.

Dimpotriva, poetii moderni incepand cu Bacovia si
Blaga pana la Nichita Stanescu fac cere in jural lui si nu al lui
Heliade sau Macedonski, cu toata modernitatea acestora din
urma, mai mult sau mai putin ostentativa.

Ceea ce ne sugereaza Negoitescu este insa un fapt
esential: avem un traditionalism de addncime si un modernism
de suprafatd.

La eel din urma Eminescu nu se afiliaza.

Heliade si Macedonski incearcau o sincronizare cu eel
de-al doilea, fara ca prin aceasta sa devina (nici macar sa-si
doreasca sa devina) spirite a-traditionale sau anti-traditionale.

La Heliade nici nu poate fi vorba de aceasta intentie, iar
la Macedonski discutia poate fi nuantata, fara insa a anula ceea
ce am afirmat.

Adevarata modernitate in lirica noastra si la care adera
cei mai mari dintre poetii moderni, de la Bacovia la Nichita,
rezida in protestul impotriva lumii moderne, intra care il aveau
adevarat precursor, subtil si profund, pe Eminescu.

Dupa un model tripartit al universului, sesizat in epoca
medievala si descoperit si la Eminescu, in care tardmele
lichide sunt oglinzile cerului, la fel poezia lui Eminescu este
dioptra sau diorama poeziei si literaturii romane, in care se
oglindeste, chintesentiat, trecutul si viitorul.

Heliade si Macedonski intra intr-o clasa de poeti pe
care-i putem denumi atipici, si pe care o initiaza Budai-
Deleanu - desi acesta nu face front comun cu ei, ca viziune
poetica.

1166 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.

423

Heliade si Macedonski formeaza insa o paradigma
comuna si Negoitescu avea perfecta dreptate, doar ca exagera
constiinta moderna a celor doi in raport cu Eminescu.

Recunosc faptul ca ei il depasesc pe Eminescu, in
aceasta privinta, ca repercursiuni literare, insa Eminescu e un
intdrziat voit, iar nu unul inconstient - si vom vedea de ce

~ > 5

prefera acest statut.

Heliade nu e lipsit de precursori, totusi, si nici de spirite
inrudite, pana la Macedonski. Iancu Vacarescu, Asachi si
Cezar Bolliac au in comun cu el lucruri esentiale.

5

Pe Vacarescu il continua in marturisirea religioasa
versificata. De Bolliac il apropie delirul profetic si
aprofundarea tematicii religios-filosofice, iar de Asachi iubirea
pentru Italia si poetii ei clasici.

In legatura cu starea de spirit romanticd, ar mai fi totusi
ceva de precizat.

Spre exemplu, Heinrich Heine 1167 , care nu era prea
credincios, considera romantismul nu doar o reactie si un

~ 5 5

protest la adresa clasicismului, ci si o incercare de revenire la
arta medievala:

„Cand Homer descrie armura unui erou, nu e altceva
decat o armura buna, care pretuieste cat atatia sau atatia boi;
dar cand un calugar din Evul Mediu descrie in poemul sau
poalele Maicii Domnului, putem fi siguri ca, prin aceste poale,
poetul isi imagineaza tot atatea virtuti diferite [...]. Acesta e
caracterul poeziei medievale, pe care o denumim romanticd
(subl. n.).

Arta clasica avea de infatisat numai o lume limitata si

5 5 5

personajele ei puteau fi identice cu ideea artistului.

Arta romantica isi popunea sa reprezinte infinitul sau eel
mult sa le insinueze si gasea refugiu intr-un sistem de
simboluri traditionale sau mai curand parabolice" 1168 , dupa
modelul parabolelor si simbolurilor biblice.

„De aci misticul, enigmaticul, miraculosul si luxuriantul
in operele de arta ale Evului Mediu; fantezia face eforturile
cele mai teribile ca sa infatiseze spiritualul pur prin imagini
senzoriale..." 1169 .

Am afirmat si sustinem si pe mai departe ca, si in poezia
romana moderna, incepand cu cea romantica, cele ce, de

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Heine.
heinrich Heine, Opere alese, vol. Ill, Ed. Univers, Bucuresti, 1973, p. 91.

1169 Ibidem.

424

foarte multe ori, par a fi metafore sau imagini senzoriale,
ascund sensuri veterane de o nebanuita profunzime.

425

Dimitrie Bolintineanu: amorul material §i lumina
or bit oar e

E trist sd vezi moartea cosind dimineafa. /.../

Nu pldngefi fecioara frumoasd si dulce

Cefruntea sapleacd spre negrul mormdnt, /.../

Nu pldngefi fecioara! Ea moare-nainte

Sd afle cat omul e amdgitor...

Iar omul este-o iarbd ce vdntul apdlit;

Dimitrie Bolintineanu, Verginia, Conrad

Structural, Bolintineanu se situeaza intre prepasoptisti §i
pasoptisti. Daca lasam de-o parte, momentan, poezia istorico-
narativa, marile sale teme lirice sunt doua, intre care
penduleaza permanent: tema erotica §i tema morfii sau a
desertdciunii viefii. Mai simplu spus: intre eros §i thanatos...

Ca spirit erotic, Bolintineanu e un tanar poet admirator
al lui Anacreon §i Sapho 1170 , compunand versuri in stilul
Vacare§tilor - dar mai rafinat -, vizitat insa §i de mustrari de
con§tiinJa §i incercand replieri morale.

Pe Anacreon il nume§te Bdtrdn iubit de grafii si geniu
imortal; / Darfdrd constiinfd, pervers si imoral (Conrad).

Ca §i evocajii poe^i prepa§optisti, Bolintineanu exclama:
Oh! Cat esti de frumoasd si cat te iubesc eu, / Tu esti a lumii
viafd, tu esti un Dumnezeu {Evelina); Eu iubesc pe o femeie /
Dulce ca un serafim / Delicatd ca o zee (Amanta). Femeia este
surds al lui Dumnezeu (Barcarold) §i a cerului lumina / Nu e

1171

mai dulce, mai Una / Ca ochiul ei inzeit (Tilia)

Descoperim chiar §i anterior semnalata - la Vacare§ti §i
Conachi - irizare a femeii, avandu-§i sursa stilistica in
Psaltirea lui Dosoftei: ea lumina-n frumusefe ca soarele in

1170

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sappho.

1171 Urmarim: Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, edi^ie ingrijita, note si
comentarii de Teodor Vargolici, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982 si Poezii alese, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1984.

426

razd {Cleopatra si Marc Antoniu) sau are bucle blonde ce
scdnteie ca razd (La Elzira).

Nu lipsesc nici sprdncenele ei [ca] arcuri (Cleopatra si
Cezar), metafora „vanatoreasca" transmisa din Biblie (Pilde 6,
25), prezenta de la Cantemir §i pana la Eminescu, dar nici
echivocul moral enun^at de Ienachi^a §i solujionat, ca §i la
acela, de „raul mai mic": Eu perzdrii ei am dat-o / Vai! dar ce
puteam a face? / Cine i-ar fi dat ei pace? / Un altul ar fi-
nfldcdrat-o (Vezi aceastdfrumusefe).

Cu toata zeificarea §i divinizarea femeii, Bolintineanu
nu-§i ascunde, ca §i Alecu Vacarescu, nemuljumirea faja de
firea ei capricioasa - Ea da dulcea sa gurifd / Astdzi unui alt
iubit / §i in neagra sa cosifd / Ca noapte l-a invelit (Eliza);
Femeia e ca unda, cdnd Una, cdnd in spumd. /In vdnt gdseste
viafa, cu sdnul prefumat, / Abia iese din braful unui frumos
bdrbat. / Cdnd incd e umidd d-a sdrutdrii roud, / S-aruncd-n
alte brafe, cdtdnd pldcere noud (LaLecra).

Amoral pentra ea il face un oarecare dintr-un §ir
nedefinit, legat in lanful /Cu o mie de amanfi (Binica), etc.

Altadata ii imputa molateca dulceafd in care i§i
epuizeaza barbajia: In lanfu-fi perdui junefe, / Bdrbdfia, dar
senin! /Sub ale tale rdsfefe, /Sub surdsul tdu divin. /In desert
pe a ta gurd / Sufletul tdu l-am bdut / §i din crin si din purpura
/Mic leagdn amfdcut. / N-ai stiut tu, o,femeie, / Sa mdfaci un
om mdrit. / Tu, frumoasd ca o zee, / Tu fdcusi un sibarit! (La
Silica).

§i cu toate acestea, atributele femeii, chiar §i cele
fizionomice, irizante, de§i par a fi dezvoltate din lirica
Vacare§tilor §i a lui Conachi, nu mai sunt acelea§i, nu mai au
aceea§i calitate.

Anumite imagini ne bulverseaza prin stralucirea
metaforica §i limpezimea ideii §i ne redirecjioneaza sensul
exegetic. Astfel, femeia e numita, eminescian, fiicd-a dulcilor
lumine (La Silica), iar Stelele si luna plind / Te inec in foe de
cer (Barcarold).

Daca ne uitam mai atent, observam ca in clipele de
maxima voluptate, a privirii §i a declarajiei amoroase, corpul
femeii dispare in lumina: ochii stralucesc ca stelele in eter
(Barcarold), pdrul tdu ilfaci un soare (La Tecla),fafa ca raze
de luna ce luce (La Dilia), ...ochii frumosi / Sa strdluce printre
gene / Ca doi sori dulci, voluptosi (Barcarold), ea insa§i este
ca o constelafiune ce strdluceste prin nori (La principesa S.),
etc.

427

Parul ei este ca un cer instelat (Lasi beteala coamei tale
/ Pe corpul tdu grafios / Plutind ca un foe de stele / Pe un lac
vijelios - Evelina) §i cerul instelat este ca parul in diamant
(Gelozia). Metafora coamei cerului apare foarte des in
versurile sale.

La Bolintineanu, trupul femeii dispare, inundat de
lumina stelara §i se recreeaza din elemente cosmice, ca
expresie a pudorii poetului.

Fizionomia femeii se contureaza transfigurator: femeia
dulce cu coamd umbrita §i fa^a ca crinul, cu geana umbroasd
plecatd injos, devine o umbra de lumina (o icoand de lumina,
va zice Eminescu): Prin umbre, prin raze venind straluceste
(Dora).

Lumina orbitoare se confunda cu intunericul §i invers.

La fel, stelele fac cerul mai obscur: un cer ce-atdtea
stele ilfac si mai obscur (Conrad).

Sau, traversand noaptea, lumina stelelor ajunge la noi
mai intensa, caci frumuse^ea podoabelor stelare, cere§ti
amplifica frumusejea „interioara" a luminii:

Toate acele podoabe ce de la arta le ai

Nu-fi dau atdta strdlucire catd tu, dragd, le dai.

Tu lefaci afifrumoase, asfel cerul eel senin

Trece stelele in spafiu si mai dulce se lumin.

(La Zilia)

Femeia e frumoasa prin inzestrarea ei de la ceruri §i nu
prin podoabe: fi-a dat cerul frumusefi fdrd model /.../
Frumusefea-n simplitate se cunoaste, dulcea mea.

Dar pentru prima data apare o imagine atat de profunda
in poezia romana moderna, o sugestie abisala, avand
coordonate transliterare, aceea ca frumusejea este simpla §i
intrinseca, sta dincolo de forme §i de podoabe, a§a cum lumina
vine din „interiorul" stelelor.

Marturisesc ca nu ma a§teptam la un discurs poetic
despre esenfafrumusefii.

Observam ca Bolintineanu face diferen^a intre
frumusefea naturald §i cea artificiald, atribuita artei, dar o
considera autenticd pe prima, spre deosebire de Baudelaire

nin A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolmtmeanu.
1173 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire.

428

Stelele ca podoabd cosmicd (de fapt, cosmos inseamna
podoaba in limba greaca) le cunoa§tem din literatura veche.

Tot de acolo §tim ca a§trii sunt podoabe ale cerului §i
vase/ldmpi purtatoare ale luminii create in ziua intai, ale
luminii primordiale informe, simple.

In textele coresiene §i in Psaltirea lui Dosoftei,
Dumnezeu le urzeste in ziua a patra §i le a§aza ca podoabe in
Jesatura cerului.

Bolintineanu vede addnc in noapte!

De abia Eminescu mai poate, ca el, sa vada cerul fara
stele, denudat, ca o tampla cu gavanele goale, intr-un pasaj din
Cdlin (file din poveste), impresionant ca intensitate a
vizualizarii: Stele rare din tarie cad ca picuri de argint, / §i
seninul cer albastru mdndru lacrimile-l prind; / Dar dacd ar
cadea toate el ramdne trist si gol, / N-ai putea safaci cu ochii
inalfimilor ocol.

Insa, ceea ce face posibila aceasta perspective este
discrepant temporala originara, de trei zile, in care cerul n-a
avut astiii luminatori, ace§tia fiindu-i adauga^i ca ni§te
podoabe ulterior.

Literatura patristica stabile§te o paralela intre podoabele
stelare ale cerului §i podoaba vegetala %\florala a pamantului,
creata anterior - pe larg vom dezbate subiectul intr-un capitol
despre Eminescu.

Revenind insa la discursul erotic, o preocupare esenjiala
a poetului este sa-i acopere trupul femeii cu un vol sau cdmasa
reliefate cosmic.

Motivajia este, dupa cum am spus, pudoarea lui.

Cama§a e granija la care se opre§te vizualizarea poetica:

Arunca feregeaua, iasmacul vantfesut,

Ilecul de matase, cu colli defir cusut,

§alvarul cu brdu d-aur, molatecul cerchez

De stofe de la Meca, d-atlaz si de geanfez.

Opreste-a ta cama§a de borangic prin care
Ca-n legiverul marii patrunde o catare.

Cdmasa sa-nveleasca al tau corp nalt, divin,
§iparul vol de aur, cdmasa ta de crin.

O roza sa ingdnepe grafiosii-fi sdni
Pe alte doua roze ce se radicpe crini.

429

Piciorul nud sdfie in aurifi conduri
§i-atuncea ne vom perde in aste verzi pdduri.

§i legdnafi de vdlul de roze si de crin
Sd ne urcdm privirea in spafiul divin.

Dincolo de cama§a nu patrande el insu§i - eel pu^in nu
in versuri: Cdtarea ta cdnd priveste / Sdnul tdu desfdtdtor / §i
mdna cdnd rdtdceste / Sub cdmasa ce roseste, / Eu tremur si
voi sd mor. / Cum sd teferesc eu oare, / Trebuie palat defer /
Cu porfi d-ofel stdtdtoare? / Nu! Ci un vdl de pudoare / Ce-fi
dau zorile din cer (Gelozia).

In locul cdmdsii de borangic (pe care am subliniat-o mai
sus), poetul i§i imbraca iubita cu pudoarea zorilor (sublinind
frumuse^ea aurorald, de tip edenic) §i cu frumusejea
campurilor §i a cerurilor, a acelui cosmos urzit cu flori §i stele.

Sanii sunt garoafe ndscdnde din globuri de crin sau un
intreg camp de flori, brajul ei este de roze, de aur, d-azur, de
ninsoare (La Dilia), are degete de purpur, ndscdnd din dulce
izvor §i gurafoc de soare (Dora).

Corpul feminin se reconverte§te in imagini cosmice,
pentru ca frumusejea femeii sta in pudoarea ei:

Frumoasa aurora din roze amdgitoare

A impletit femeii un vdl drag de pudoare.

(Evelina)

Vin si deschide sdnul ca cerul depudic
Pe care doud roze vederilor s-aratd /.../

Vin tu cu ochii-n lacrimi, vin, o, frumoasa mea,
Cu gdtul de ivoriu ce moare de pudoare. /.../

Vin sd uitdm cd-amorul e umbra treedtoare,

Ca lumea efragild, vin, vin, edei noi murim!

(La Tilia)

Tu ce ai surdsul dulce pe-a ta rumend gurifd,

Frumoasa cu ochi albastri, cu-ntunecoasd cosifd,

Tu ce strdlucesti aice ca culorile de flori,

Sub vdlul tdu aeratic, ca roua de dimineafd
Pe flori. Tu ascunzi pudoare, puritate si dulceafd!

430

Care din aceste daruri ce din ceruri se cobor

Esti tu, dulce cdldtoare pe acest pdmdnt de dor?

(La principesa S.)

Odata cu pudoarea piere §i framusejea femeii, virginala
§i aurorala, ca §i a naturii cosmice. Placerile amorului tanar
sunt dulci, dar degradeaza frumusejea §i iubirea:

Pe cdnd erai tujuna, erai chiar o virtute

§i niciun muritor

Nu cuteza a-fi spune, cu vorbele placute,

Ca inima lui bate de-al tau dulce amor.

Dar astazi cdnd se duce suava tinereie,

Cdnd inima isiperde elanele ei vii,

Cdndp-al [tau] gat d-ivoriu apar amare cre\e

§i parul tau se duce cafrunza-n vijelii,

Cdnd ochiu-ti nu mai are lumina seducatoare 1174

§i sdnul rotunzirea sifragezimea sa,

Perdutul timpfaci astazi sa nu regrefi, o, floare

D-o zi! facdnd amorul durerea-p imbata.

Treci timpul de cdnd ziua pe orizon luceste

§ipdna cdnd al lunii disc d-aur a venit,

§i noaptea prefumata ce-n raze straluceste

Isi face jumatate al ei cursfericit.

Tu treci [petreci, traie§ti] c-un om ce are mai multa
tinerele
Ca tine si-alt nimica decdt pomada-n peri.

Cdnd el te paras este, trecutafrumusefe,
Tuporfipe gdtu-fi urme de lupte, deplaceri.

Asa cdnd vijelia se duce si se perde,

Cdnd a gemut turbata in arbori si inflori,

Ea lasa urme triste in coama lor cea verde

§i-anunfa stricaciunea l-ai nopfii trecatori.

1174

A se remarca cezura versului (si nu este acesta singurul exemplu in poeziile lui
Bolintineanu), care tradeaza o nedezlipire totala de formulele, prozaice dar non-epice,
ale literaturii medievale, atasament care ii aduce lui Bolintineanu acuza^ia frecventa de
imperfecfiune a versurilor.

431

Tu nu mai aipudoare. Virtutea tafrumoasd

Zburdndla cer, in vdlul cerestilor pudori,

Cum vara ce seduce p-o floare grafioasa

O lasdfdrd viafa sifara de culori.

Oh! cdnd mi-aduc aminte ce suferinfi mare

§i dulci dureri si-abateri ce inima tortur,

Cdnd niciun nor pe frunte-i de hula, degradare,

Nu se ivise inca sa umbre-al ei azur,

§i cdnd s-abate vdlul d-iluzii, de constanfe,

Vazui realitatea, pldng slabul muritor

Ce-siface dinfemeie ghirlanda de speranfe

Cum la un vol se lasa al marii calator.

(La Elord)

Erosul cantat de poet este iubirea dintai: Eu o iubeam si-
ntrdnsa iubeam pe Dumnezeu, / Caci ea era curata ca
matinala floare / Ce nu si-a uscat roua la razele de soare
(Elord).

Bolintineanu, ca mai tarziu Eminescu, regreta ca: Sub
formele divine tradarea s-a-nvelit; / Sub razele de luna zac
urdcioase unde, / In forma ta frumoasa un suflet e perfid (La
cea mai iubitafemeie).

Fara aceste precizari nu putem in^elege nici poezia
erotica, nici poezia cosmica.

Prima sta sub semnul voluptajilor anacreontice, a doua
sub semnul diafanitajii de matase dosofteiene.

Mai bine zis, firele volupta^ii se \qs intr-o urzeala
eterica, subtila, intr-un vol aeratic, care transparentizeaza
corpul, materia §i sentimentele, le transfigureaza §i le
transforma in imagini hieratice.

El are nostalgia frumuse^ii originare, principiale, dar §i
dor pentru transfigurare (pe acest pamdnt de dor).

Bolintineanu se ridica de la ohtaturi la sublimarea
sentimentului erotic.

Daca Fecioarele-au prefumul de flori din rasarit, /
Nevestele-au ardoarea de vdnt imbalsamit (Conrad).

El are nevoie sa inefabilizeze febrilitatea sentimentelor,
sa idealizeze femeia, trupul, erosul. Nuditatea totala ii repugna,
il devirilizeaza.

Valul §i pudoarea fac frumusejea care ii starnesc
voluptatea, dar nu stagneaza nici in aceasta voluptate, ci o
rasfira in Jesatura elementara a lumii.

432

Erosul se transforma intr-un amor cosmic (sintagma o
folose§te Ion Negoijescu, vorbind in contextul poeziei
eminesciene), iar poetul e un vestimentar care i§i imbraca
organic amanta in cama§a cerului §i a campiilor, cu toate
podoabele lor: soare, lima, stele, flori, tot felul de flori care
exala miresme imbatatoare.

Tending poetului este de a dematerializa erosul, de a-1
spiritualiza, pentru a-1 trece prin u§ile mor^ii. §i face aceasta
dematerializand trupul femeii, descompunandu-1 §i recreandu-1
mioritic din elemente cosmice.

Nu este insa un demers strict poetic. Con§tiin^a lui e
confruntata permanent cu perspectiva sfar§itului.

De la sanul femeii la sanul moitii nu e decat un pas:
Ferice-acela care pe gurafoc de soare / Imprima a gurii sale
nevinovata-ardoare, / Ce ar simfi pe sdnu-i batdnd sanul de
flori, / Ce ar bea a ei suflare ca aer de la zori, / §i asfel ca un
fluture beat de prefum de roze, / Rdpit, pe sanul morfii ar
merge sd repoze (Dora).

Intreaga fabulafie imagistica erotica, cu toata vegetafia
luxurianta Jesuta in borangicul de imagini sta de fapt sub
semnul fragilitajii, al crudelitafii (Salut balaie ziua) §i al
destramarii rapide, al pdnzei de paianjen mo§tenite din
Psaltire, de la Dosoftei §i Costin.

De fapt, toate imaginile sunt nu ale ginga§iei
seducatoare, erotice, cum s-ar putea crede la o prima lectura, ci
ale gingasiei circumscrise in sfera celor repede pieritoare:

Orice frumusefe ca roz-aurorei / Surade si trece aici pe
pamdnt. / Nimic mai plapdnda, nici aer, nici norii, / Nici roua,
prefumul cefugepe vdnt (La Lido).

Omul e muritor, fiinfa nascuta a suferi / §i a lasa
fardna! (Neapol), este Rege carui cerul a dat tron de roua [Ion
Barbu i-a imprumutat tronul de roua rigai Crypto], / Omul
viefuieste in lume o zi; /Asfel e ursita ce ne-a facut noua / A
naste in lume apoi a peri. / La-ncepututul viefii tot este
placere, /Iar in cursu-i lacrimi, amara durere. /Din zipdna-n
seara este un minut; / Sfdrsitul se naste chiar in inceput. /
Gloria inainte de-a se naste moare; / E ceva maifraged decat
chiar o floare / Ce naste si pere cdnd a stralucit: / Inima
femeii care am iubit (Elegie).

Ca Psalmistul §i ca Miron Costin, Bolintineanu cunoaste
ca sunt mai mult in lume ca umbra trecatoare (Scopul omului)
§i ca Aceasta lume-i umbra ce fuge si dispare /.../ §i-avere si
marire, tot se risip in vdnt / §i naste pentru moarte si pentru

433

un mormdnt. / Gonifi din mare-n mare, ferice eel ce-atinge /
La port cdnd ale viefii amari patimi le-nvinge. /.../ Averi
stralucitoare §i amorul frumusefii, / §i gloria, tot trece in
noaptea-etem itafii ( Virtutea) .

Bolintineanu stie mai inainte despre femeie - pe care
alta data pare sa o divinizeze - ceea ce §i Eminescu va spune
mai tarziu (venind tot pe filiera patristica §i romanesc-
medievala):

Tu e§ti mdndra, doamna mea,
De cununafrumusefei.

Dar cdnd vdntul batrdnefei

Va suflapefafa ta,

Ast par d-aur, dulce doamna,

Va cadea gramadajos.

Asfel da un plop in toamnd
Frunza la vdntul geros.

Fa^a tape care crinii

Ceafa de purpurd-ngdn

Se va vesteji ca spinii,

Se va usca albu-fi son.

Dar atunci, o, frumusefe

Crudd cdnd tu veiprivi

In miraza-acele fe\e,

Ce de moarte-fi vor vorbi,

Tu vei zice cu suspine

§i cu sufletul zdrobit:

Aste frumusefi divine

Pentru ce au trebuit?

(La ea)

Descompunerea corpului feminin in elemente ale naturii
§i ale cosmosului nu ne mai apare acum ca o simpla metafora
poetica. Rajiunile sunt profimde.

De dincolo de trap, poetul incearca sa vada irizarea de
lumina cosmica - sugerand insa a§teptarea unei alte lumini,
spirituale, caci vederea lui se adanceste in noapte §i in

434

intuneric (al moitii), dincolo de lumina aceasta materials,
stelara.

Fa^a, ochii, parul femeii devin surse de lumini astrale, in
timp ce sanii §i buzele raspandesc, in cantita^i mari, prefume §i
miresme, dulceaja ambroziei (de dulce-ambrozie revarsd
miros Dora).

Bolintineanu e un intens vizual completat de un
senzualist la fel de expresionist la nivel olfactiv §i papilar.

Uneori e §i muzical, framusetea femeii fiind eterizata
armonic in sonoritaji exotice - exotismul fiind si el un liant
paradisiac:

Sepune la piano si degetele ei
Revars-o armonie ce-arfi rdpitpe zei.

O, dulcefrumusefe! cdndtujoci, langd tine
Trag hora-mbdlsdmitd dorinfele divine.

O, grafioasd fiicd a dulcilor prelude!
Melodia ta-ncdntape oricine-aude.

Zefirul intre arbori si prin placute flori,
Suspinul fraged, dulce, de dragi privighetori,

§i unda de cristale mugind cu vijelia
Pe marea murmuroasa, ifi recunosc domnia.

Pe pleoape se intinde un val placut de gene

§i fraged indivina langorile ebene...

(LaS...)

Insa acest exces de simtualitate nu este simbolist
parnasian sau expresionist , la modul strict, ci e o
stradanie dureroasa de a balsami lumea §i pe cea iubita, de a
opri in loc moartea.

Omul §i cosmosul au nevoie de imbdlsdmare cu
dragoste, de transfigurare. De aceea, in poezia sa, florile exala
faraonic arome menite sa spiritualizeze materia, sa-i anihileze
degradarea, sa determine conservarea esenfeifrumusefii.

Materialitatea §i spiritualitatea se clatina ca marea una
spre alta. §i, de altfel, marea sta intre ele ca o oglinda a

1175

1175 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism.

1176 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parnasianism.

1177 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism.

435

ambelor, ca un taram intermediar: tdrdmele lichide (Conrad) -
expresie remarcata §i de Ion Negoitescu, dar comentata mai
mult de Eugen Simion (Dimineafa poefilor) - sau lichidele
cdmpii.

Calitatea aceasta reflexivd a marii o va injelege §i prelua
Eminescu.

§i daca Eminescu nu-§i putea stinge focul cu toate apele
marii, Bolintineanu ar fi topit marea in marea adanca a inimii
sale: De ce sunt om in lume? De ce nu sunt o mare, /In sdnul
meu defldcdri s-o beau si sd o-nec? (Morale).

Astfel incat, sub aparentul caracter preponderent erotic
al lirismului sau, descoperim o tema mult mai veche a poeziei
romane§ti, a fragilita^ii existenjei umane, terestre, §i o
preocupare mult mai adanca, conturata in reflec^ia asupra
moitii, in stare sa nasca primul poet al vizionarismului
imagistic din epoca moderna.

O dovada pentru emergenta spiritualizarii in lirismul
bolintinean este si remarca lui Ion Negoitescu, in legatura cu
poemul Fecioara Maria:

„Puritatea, candoarea, serafismul imaginatiei
plasmuitoare ating o treapta rara. lata de ce, din punctul de
vedere al poeziei, in esenta sa, versurile din Fecioara Maria au
o valoare exemplara, dezvaluind esenta lirismului lui
Bolintineanu, acea stare de uimire casta, de frumusete morala,
materializata in azururile si arginturile luminii, si care in
Conrad ia forma invoalta"

Poetul purcede la „contemplatia armoniilor din univers,
prin care senzualitatea, placerile trupului si ale mintii se
purificain eterul poeziei" 1179 .

Bolintineanu se declara el insu§i un vizual. Privirea-mi
bea azurul cum o amantd purd / Bea prima sdrutare a dulcelui
iubit (Morale). El vede miriade de lumine §i de umbre.

O lumina §i un intuneric atomizate, alcatuite din mii de
particule palpitante de viaja. Lumina §i intunericul sunt, de
fapt, culorile esen^iale ale viejii, spectralizate in via^a insa§i.

Acela§i exotism al vie^ii se vede in mozaicarea de fiinje
ale marii §i il sesizeaza §i E. Simion: „Marea este azurie §i,
privita de aproape, se vede lucrarea dumnezeiasca:

O pulbere-argintoasd de mii de pestisori,
Frumoase mozaice, divine, infinite,

1178 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit, p. 54-55.
1179 Idem, p. 55.

436

Ce schimbd-ale lor forme bizare, strdlucite!
Ce ne amintd incdp-al viefii autor,
Fdcdnd ca sd se uite durerea ce ddrdmd! [...]"

Intre cutremurele voluptoase ale erosului §i reflecjia
(cataclismica, sub aparenja sedarii) asupra mor^ii - aceea§i
ciocnire ni-1 va darui ceva mai tarziu pe Blaga - se nasc
viziunile hieratice ale lumii tripartite: cer §i pamant intre care
se afla oglinzile apelor care i§i asuma astfel originaritatea (ca
cele ce au stat intre cer §i pamant la inceputul lumii).

Nostalgia originilor se intalne§te cu dorul transfigurdrii,
o alta tema coerenta in literatura clasic-medievala:

Cdnd mi-aduc aminte cdte creature

Au vdzut injuru-mi de cdnd am ndscut,

Cum in toamnd cadefrunza dinpddure,

Ma vdd trist si singur, de dor abdtut.

Dorul eel mai mare care ne supune
Nu e dorul care noi il suferim.

Este doru-acelor ce sufdr in lume,
Este dorul celorpe care iubim.

La banchetul viefii luminele stinse

§i locuri deserte, tdcere si dor,

Nu mai este nimeni, coardele destinse,

Lirele murmurd in vdnt pldngdtor.

(Elegie)

De aceea, din toate moleculele acestui univers Ja§ne§te
mireasmd §i lumind orbitoare care pare materiald,
mediteraneana, dar care e un dor de eternitatea luminii.

Ceea ce face din Bolintineanu un poet situat la curbura
dintre exercijiul poetic levantin-anacreontic §i spiritualizarea
dosofteian-gandirista.

Intre Venecia §i Constantinopol, intre Italia §i Bosfor
(pendulam intre romanitatea occidentald §i romeitatea
rdsdriteand), geografia lirica a lui Bolintineanu nu este una
realist-romdneasd, ci exotic-fantasticd, pentru ca se vrea

1180 Eugen Simion, Dimineafa poefilor, op. cit, p. 1 17-118.

437

ideald, paradisiaca - Eminescu ne va muta inapoi (§i stabili) in
Hiperboreea (desi Macedonski indreapta iarasi carma spre
Mediterana), readucand la suprafaja elementul autohton traco-
dac, dar vizualizat tot ca un rai dulce (Memento mori).

Aflate sub un soare mediteranean arzator, lumile sale
prind insa via^a mai mult sub regimul nocturn, de§i nu putem
spune ca lumina diurna nu joaca un rol important in reliefarea
sentimentului sau vizual.

Totu§i, am zice ca poetul vede noaptea: lumina stelelor
obscurizeaza cerul iar absen^a lunii face noaptea mai
luminoasa.

Traversand spajiul cosmic, lumina stelara se intensified,
pentru vederea interioard, neobisnuita a poetului. O asemenea
mobilitate in cosmos §i astfel de masuratori spa^iale erau
posibile datorita unei mai vechi precizari a capacita^ilor
spirituale §i mentale ale omului, in raport cu imensitatea
cosmica, pe care le faceau carjile bizantine §i medievale.

Vom mai vorbi cand ajungem la Eminescu. De altfel,
Bolintineanu sugereaza despre sine a fi un dulce luceafar prin
stele (Almelaiur).

El vede ceea ce nu se vede: noaptea bogata de lumina
cand nu e lumina §i intuneric cand stralucesc prea multe stele.

Inserarea face un rau mai alb: In fundul unei rape,
mugind addnc, albeste / Un rdu ce umbra serii ascunde de
acum (Fericiea).

Sub intensitatea privirii, ochiul moare-nfoc albastru (La
ed).

Pamantul este o sprdnceana neagra peste ochiul marii,
luna mediteaza pe-al lumii aspru dor fiind moderatorul viefii
§i marea se poate preschimba - de neinchipuit - intr-un peisaj
patriarhal §i pastoral: valuri dupd valuri veneau ca turme-
al bind (Conrad).

Altadata, aceea§i mare se dedubleaza, sub al lumii far,
care suprapune o alta mare de lumina peste imensitatea
acvatica: Al lumii far se culcd si asterne, apuind/Pe mare alta
mare de raze scdnteind (Conrad).

In acela§i poem, valurile formeaza miriade de cre^uri in
lumina.

Termen predilect al lui Bolintineanu, miriadele
denumesc luxul de manifestdri existenfiale.

Poetul prive§te apele lacului sau ale marii luminand la

focul lunii (ori sub fldcdrile lunii - Conrad) §i sub foe de stele.

Sau vede valul viu al marii (marea cu spume, cu via sa undd -

438

La ea), cu mozaicurile de pe§ti, reprezentandu-§i marea
edificial, ca §i cum ar ascunde o uria§a bazilica bizantina, cu
picturi mozaicate in lumini vii ale culorilor.

Altcineva remarca „splendoarea bizantina a

1 1 81

firmamentului" , in poezia lui Bolintineanu.

Nu mai avem, in poezia romaneasca, un cantarej al marii
asemenea lui Bolintineanu, pe care o nume§te delicios tezaur,
imperiu de-ncdntare, sdnt element d-azur (Conrad).

Ii urmeaza Ion Vinea , in versurile caraia ne
intoarcem la tarmul Marii Negre.

Materialitatea terestra este §i ea subjiata, eterizata, intr-
un vers care il anticipeaza pe Nichita Stanescu (daca nu cumva
Nichita §i-a impropriat elementul volatil din acest tip de
imagine poetica): Un nor treceaprin ceruri, pamdntul aburind
(Conrad).

Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca poejii no§tri sunt
ni§te hermeneuji §i ni§te vizuali in sensul in care Antim, Costin
§i Cantemir vorbesc despre primatul sim^ului vizual §i pictural
asupra celorlalte senza^ii (Bolintineanu nu este un descriptiv,
ci un vizual hermeneui).

Ortodoxia insista pe el, avand apeten^a pentru lumina §i
pentru culorile calde, de§i nu este numai vizuald.

In context liturgic §i eclesial, Hristos atrage la El nu
numai prin minte §i inimd, dar §i prin toate simfurile: exista un
echilibru intre vizual, muzical, olfactiv §i papilar, mai mult
decat in cazul altor confesiuni creatine.

Catolicismul a dezechilibrat propoitiile spa^iului eclesial
in raport cu lumea, optand pentru grandoare si baroc,
infaji§andu-l uria§, strivitor, dizolvand armoniile, in timp ce
protestantismul reneaga vizualismul pictural, abstrage
senza^iile olfactive §i papilare §i se axeaza pe exaltarea
muzicala.

„Biserica, in sens de cladire destinata ritualului, este la
catolici un spajiu unde statul divin trebuie sa devina vizibil.
Ritualul va fi retoric, teatral, de gesturi mari; totul e regizat in
vederea unui scop precis.

Credincio§ii sunt Jinuji la distanja, in atitudini stilate,
desparjiji de ritual prin limba sacrala §i prin cantecul metalic-
mecanic al orgii, care cople§e§te suveran cantecul omului. [...]

Prin toate aspectele ei, biserica e menita sa se inal^e
autoritara dincolo de comunitate.

1 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit, p. 51.
' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea.

439

Biserica la protestanji e un fel de §coala pentru adul^i,
unde oamenii vin sa inveje, sa gaseasca solujii indoielilor §i sa
interpreteze cu tot mai mare virtuozitate texte biblice.

Biserica ortodoxa, mai inainte de orice un spajiu ritual,
vrea sa comunice credinciosjlor o existenja mai adanca, printr-
un magic sugestiv apel la via^a subcon§tienta.

Procesul de contaminare se petrece intr-un chip firesc
intr-o atmosfera de familiaritate §i de cantec uman [...].

S-a remarcat din partea mai multor autori, ca Pantile nu
se serbeaza nicaieri cu aceeasj launtrica bucurie §i stralucire ca
laortodocsi" 1183 .

Inaintea lui Eminescu, universul lui Bolintineanu e
cadelnijat de profume, miresme, arome, ambrozie - caci ochiul
sau vede dulce (Florile Bosforului).

Trandafirii, crinii (predomina, deci, ro§u §i alb) §i toate
florile campiei sunt adevarate urne cu miresme, alabastre cu
mir, pe care poetul le revarsa peste lume, balsamind-o.

Balsamul este indiciul eternitajii: §i frumusefea trece,
virtufile in lume /Raman §i varsa-n aer prefum §i etern nume
(Liala). Parfumurile transforma peisajele in Edene-mbalsamite
{Conrad).

§i tot ca, mai tarziu la Eminescu, descoperim sugestii
tanatice (narcoza lumii, imbalsamarea care incearca sa-i
impiedice necrozarea) in contextul unor voluptoase pasaje
erotice (la Eminescu voluptatea e mai atenuata de sugestia
adormirii), sugestii pe care un ochi mai pu^in patrunzator nu le
poate recupera din versuri.

Ar fi trebuit, totu§i, sa ne atraga mai mult atenjia faptul
ca, in multe poeme, Bolintineanu face apologia erosului §i a
frumusejii iubitei, intr-un cadru voluptos-volatil sau erotic-
eteric, pentru ca la mijlocul sau la sfar§itul versurilor sa ne
§ocheze inserand, fara avertismente, reflec^ii morale dure
despre insecuritatea sentimentala alaturi de femeie, despre
senectute §i expiere.

Dupa ce trece amorul cu buze de roua /.../ anii mei tineri
apun in mormdnt (O fata tdnara pe patul morfii).

In versurile lui Bolintineanu, parut facil-anacreontice,
sesizam ceea ce va deveni direc^ie §i ideal in poezia
romaneasca, instaurate definitiv prin Eminescu: hermetismul
inaparent ca program estetico-poetic.

1183 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, op. cit., p. 61-62.

440

In studiul sau, Bolintineanu si sonurile poeziei moderne,
Negoitescu remarca foarte bine, in Conrad, un antecedent al
panoramei desertaciunilor din Memento mori, poemul epopeic
eminescian, unde tanarul revolutionar, poet si martir (in care s-
a zis ca se poate recunoaste cu usurinta Balcescu), calator pe
mare, strabate tari care au fost leaganele unor civilizatii mai
vechi sau mai recente, motiv de reflectie profunda pe marginea
- a ce altceva? - vanitatii acestei lumi si a disparitiei celor ce
aufost si nu mai sunt (stravechiul ubi sunt?).

Anticele motive, al caror ecou medieval 1-am urmarit in
toata literatura noastra veche si cu persistenta in poemul lui
Miron Costin, apar - cum am zis - atat in Conrad, dar si in
alte poeme:

„Dar daca ruinele Targovistei il inspirau pe linia lui
Carlova si a lui Grigore Alexandrescu, tot ruinele unui timp
exotic il atrag mai cu aprindere - si la Edessa anunta retorica
lui Eminescu, in idealizarea trecutului [dar si in reliefarea
futilitatii si aperisabilitatii]:

Unde sunt acele neamuri? Cele armii neinvinse?

Regi si robi? Si lumi straine deputerea ta invinse?

Filip? Sceptrul tau de aur si coroane de rubin?

Robul ce-i zicea cu ziua: Esti tarana pieritoare!

Dragalasele-i amante, turma dulce, rapitoare,

Ce cu degete de roze ii turnau in cupe vin?

Sipoetii, ce in versuri dulci ca mierea Adoniei

Rechemau Olimpul, zeii siparfumul ambroziei?

Unde este Olimpia, dulce floare din Epir?

...Stinsu-s-a tot ce-afost mare; viata e in amintire,

In trecutl... addnca noapte! Dar se-aude o soptire!

Nu e vdntul, nu e marea, nu sunt apele din stand,

Ascultati! vedeti in umbra? pe ruinele tdcute

Se ridicd o minune: unpalat, gradini placute!

O lumind se revarsd pand-n vdile addnci.

Tot invie, tot se miscd, se aud voioase soapte,
Nechezdri de cai sdlbatici, depdrtat rasuna-n noapte
Tropairi, sunari de zale si de arme le raspund.
E o mare sarbatoare. . . "

1184

Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 14.

441

E, mai degraba, halucinatia unei sarbatori, rasarita, cum
ar zice Eminescu, din visdrile pustiei, ca tot ce e trecator pe
lumea aceasta.

Conrad, in lungul sau voiaj pe mare, trecand pe langa
Fenicia si Liban, constata ca „doar pulberea s-a ales de
civilizatiile care si-au rostit aici trufia: Ce-ai devenit, Astarte,

5 5 ' '

fecioard din Sidon? / O, zee intreitd? Si tu, gentil Adon, /
Precum si voi, Cabire, divinitdti antice? Aici a inflorit Palmira
si n-a ramas decat zadarnica intrebare: Ce s-afdcut Palmira si
bravul sau popor?"

Calinescu aprecia ca „aproape fiece poet din preajma mi
1800 isi are ruina sa, si Ninive, Theba, Palmyra sunt
sonoritatile predilecte ale acestei vremi", oferind si un
exemplu, eel al poetului francez Delille 1186 , de opera caruia
„gem bibliotecile noastre cu fonduri de la vechii boieri"

Interesant este ca - mai inainte ca Eminescu sa exclame
vai voud, romani puternici si sa descrie caderea Urbei,
profetita de incendiul neronian -, fapt aproape inimaginabil
pentru epoca pasoptista si pentru scriitorii ei, care adorau
Italia, Bolintineanu reproduce si ruina marelui oras, care a
facut ca Roma „sa nu mai fie decat mormantul vast de astazi:

O, Roma strdlucitd! o, mumd tristd, spune,

Tu ce-ai vdzut copiii morti in coruptiune,

Ce s-afdcut tdrdna atdtor mari bdrbati?

Luceferi stinsi in haos si de mult timp uitati?

Din mandra pletora nu mai traiesc in adevar azi decat un
Vergiliu, un Horatiu, un Tacit. Unde fu gradina lui Lucullus?
se arata curios a sti Conrad, gradina in care Messalina
sarbatorea pe Bachus? Coboara de aci in Campania, ale carei
relieve le considera din obisnuitul sau unghi de vedere (subl.
n.):

Acolofuse Baia, locas de desfdtare,
De-amoruri, de delicii, de dulce incdntare.

Aici veneau adesea cei mai superbi romani
Si depundndu-si masca lor de republicani,

185 Idem, p. 32.

1186

1187

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Delille.
G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 128-129.

442

Se daufdrd de fried siplind libertate
Pldcerilor impure de-amor, de voluptate.

Dar, vai! Acolo unde splendoarea a domnit,

Acolo unde fuse locasu-mbdlsdmit,

Grddina incdntatd si luxul si puterea,

Azi ochii vdd ruine deserte si durerea!

Pe templul Citereei, Dianei si Mercur
Ce se mirau mdrete in lacul de azur,

1 1 88

Azi creste iarba tristdpe tristele ruine..."'' .

In fine, Negoitescu observa, la fel de remarcabil, ca,
intr-un sfarsit, „ruinarea cuprinde si locul de veci al lui
Conrad, asa cum a acuprins palatele si templele cantate si jelite
in poema calatoriilor sale: Dar crucea nu mai este, mormdntul
s-a stricat" 11 * 9 .

Observatia este esentiala, pentru ca ea ne indica
transferal de perspective, de la cea a personajului Conrad la
cea a autoralui Bolintineanu, un fenomen curent, mai tarziu, in
poeziile lui Eminescu.

Personajele (despre caracteral dramatic al poemelor
eminesciene s-a vorbit, dar nu elucidant) pot sa absoarba o
parte din aspiratiile, ideile si viziunea autoralui, dar se poate
sesiza undeva o distantare si o largire a perspectivei, care
cuprinde reflectia autoralui, capabila sa discearna pana la
capat, totalizator, si ceea ce personajele n-au terminat de
discernut: desertdciunea desertdciunilor si toate sunt desarte.

Conrad n-a vazut raina propriului mormant, dar o vede
Bolintineanu. Nici dascalul din Scrisoarea III nu vede raina
faimei sale, dar o stravede Eminescu.

Bolintineanu il trece pe Conrad in randul vestigiilor
naruite, in numarul celor despre care se poate intreba ubi
sunt?, iar Eminescu se inseriaza singur in istoria cdderilor, in
Memento mori - vom detalia la timpul potrivit.

Reflectia lui pe tema vanitas nu va mai simti nevoia
unui pretext narativ, ca eel al calatoriei la Bolintineanu, care
insa, poate fi inteles si ca motiv simbolic (cdldtoria vietii),

1188 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit, p. 44.

1189 Idem, p. 49.

443

arhaic la origine si impropriat de crestinism ab initio 1190 , cat si
ca prilej de contemplate liric-filosofica.

Continui sa sustin ca amestecul de genuri si motive era o
traditie perpetuata constient.

Tendinta lui Ion Negoitescu de a-i aseza pe Bolintineanu
si Heliade pe piedestalul epocii pasoptiste, ca cei mai mari
poeti ai sai, ni se pare indreptatita si o sustinem, ca si remarca
sa repetata, ca in substanta poeziei lor se afla multe elemente
care vor fimdamenta atat poezia lui Eminescu cat si poezia
moderna, incepand cu Macedonski:

„Descoperi...in Bolintineanu nu numai un premergdtor
al lui Eminescu (nu s-a studiat inca nici descendenta directd a
marilor viziuni romantice eminesciene din cele ale lui Heliade
Radulescu), dar mai cu seama un precursor al lui Macedonski
si, in cele din urma, pe initiatorul de forme, de sonuri poetice
care aveau sa se realizeze in celalalt veac, odata cu Ion Pillat,
cu Mateiu Caragiale, cu Ion Barbu" 1191 .

Pentru auzul destul de fin al lui Negoitescu, „mult mai
aproape de moderni, Bolintineanu sund ca Macedonski si
Duiliu Zamfirescu 1192 , Stefan Petica 1193 si Mateiu
Cargiale 1194 " 1195 .

In mod sigur, Arghezi si Ion Barbu i-au metamorfozat
versurile in propria lor substanta lirica.

In optica sa, „iata de ce ni se pare de un deosebit interes,
pentru studiul evolutiei formelor poetice ale lirismului
romanesc, semnalarea corespondentelor dintre versurile lui
Bolintineanu si cele ale poetilor nostri moderni.

Rezultatele unei analize atente si foarte minutioase, ce
asteapta sa fie intreprinse, s-ar putea arata de mare pret in
cunoasterea substantei lirice romanesti" 1196 .

5 5 5

Aceste afirmatii primesc adeziunea noastra totala, cu un
singur amendament: nicio astfel de analiza nu va fi niciodata
completa si corecta - si va sfarsi, fatalmente, in deriva - daca
nu se va lua in considerare literatura veche.

Viziunile si motivele traditionale in literatura noastra

5 5

medievala s-au prelins in noile forme sincronizate ale poeziei
si prozei romanesti si contiguitatea lor de la un autor la altul,

In latina: dintru inceput.

Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 7-8.

1192 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Duiliu_Zamfirescu.

1193 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Petic%C4%83.

1194 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale.

1195 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 50.
1196 Idem,p. %.

AAA

chiar de la romantici la moderni sau de la moderni la moderni
si postmoderni nu este vizibila daca nu se cunoaste seria
corespondentelor literare care incepe din epoca veche.

Reminiscentele sale nu sunt nici putine, nici superflue.

Daca vom continua insa aceeasi politico, de pana acum,
de amputare a perioadei medievale din corpul literaturii
romane (sau de raportare la ea ca si cum ar fi un membru
detasabil), rezultatele vor fi si vor ramane mtotdQaxma partiale,
daca nu chiar profund eronate.

Ar mai trebui sa facem o discujie despre cugetile
sceptici ale lui Conrad, care il integrau in randul celor
melancolici.

Dar pentru ca vrem a se observa mai bine paralela cu
Eminescu, amanam aceasta discu^ie pentru un capitol viitor din
aceasta lucrare.

445

Vasile Alecsandri - regele vesel

Cat a trait Eminescu, Vasile Alecsandri a fost eel mai
mare poet al Romaniei. Eminescu insusi, cu generozitatea-i
caracteristica, ii ceda acest titlu, in Epigonii, numindu-1 rege-al
poeziei.

Titu Maiorescu s-a supus opiniei publice si 1-a asezat in
fruntea listei, iar pe Eminescu 1-a trecut pe locul doi.

E un fapt paradigmatic, intre paranteze fie spus, pentru
felul in care societatea romaneasca intelege sa-si aprecieze
personalitatile covdrsitoare .

Cu asemenea recomandari, este evident ca Alecsandri
cu greu a putut si poate fi trecut cu vederea.

Apropierea sa de creatia literara populara, folclorica, si
de istoria romaneasca (in care romanticii vedeau sursele unei
literaturi nationale), a contribuit la ridicarea lui pe o treapta
ierarhica superioara, ca formator de constiinte poetice si de
directii literare, atata timp cat se cautau cu infrigurare
personalitatile in stare sa provoace nasterea, din plasma
pasoptista, a viitoarei literaturi autentice romanesti, careia
Kogalniceanu si Maiorescu tot incercasera sa-i dea brdnciul de
cuviinta.

La aceasta asociatie cu istoria si folclorul, recuperate
literar, i se adauga lui Alecsandri, ca virtute, si spiritul
optimist, pe care nu-1 au Carlova, Bolintineanu, Alexandrescu
si nici chiar Heliade (profetismul si vizionarismul acestuia sunt
altceva decat optimismul alecsandriari).

Iarasi fac o paranteza, dar e bine de remarcat si de
subliniat ca Eminescu apreciaza optimismul, el, despre care se
sustine ca era fundamental pesimist si ca visa sa fie spulberat,
in mod fiintial, in Nirvana. O contradictie prea putin observata
si nerezolvata.

Din toate aceste trasaturi, Eminescu ii face un portret
literar, in care boierul Alecsandri apare transfigurat intr-o
lumina patriarhala si pastorala: acel rege-al poeziei, vecinic
tdnar si ferice, / Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti
zice, / Ce cu basmul povesteste - veselul Alecsandri, /.../

Sau visdnd cu doina trista a voinicului de munte, / Visul
apelor addnce si a stdncelor cdrunte, / Visul selbelor bdtrane
de pe umerii de deal, / El desteaptd-n sdnul nostru dorul tarii
cei strabune, / El revoaca-n dulci icoane a istoriei minune, /

446

Vremea lui Stefan eel Mare, zimbrul sombru si regal
(Epigonii).

Pentru posteritate, Eminescu este eel care l-a pus pe
soclu pe Alecsandri. Si, inca odata, tot Eminescu e mare,
pentru ca pentru ca el si-a stabilit si secundul in istorie
(raportat la epoca romantica).

Ceea ce seduce la Alecsandri este coerenta interioara a
poeziei, viziunea concentrica, absenta prolixitatii ideatice,
perfectiunea metrica (neimplinire reprosata lui Bolintineanu si
Heliade) si un laborator lingvistico-poetic echilibrat, care nu
aluneca in divagatii neologice exotice, ca la Bolintineanu, sau
chiar aberante, ca la Heliade.

Corabia poeziei romanesti poate acosta, in fine, la un
tarm al echilibrului stilistic.

Alecsandri nu este un geniu poetic, dar este un model.

Nici nu este superior, ideatic, unui Bolintineanu sau
Heliade, dar Eminescu stie ce spune, cand il scoate in fata.

Bolintineanu si Heliade au navigat prea departe pentru a
constitui coordonate intr-o geografie lirica nationals.

Harta lor e prea vasta. Iar Eminescu nu se propune si nu
se bate pentru premiul intai, pentru ca stie ca nici el insusi nu
este un model care sa creeze o scoala.

Epigonismul eminescian nu e o scoala, e un rebut.

Cantemir, Budai-Deleanu, Heliade, Eminescu, chiar si
Bolintineanu (prea putin inteles) nu sunt oameni care sa facet
scoala, ci sunt unicate. Alti creatori geniali se pot inspira din
viteza lor de a plana asupra existentei, dar ei nu creeaza
curente.

Mai mult decat atat, spre deosebire de Bolintineanu care,
in ce priveste aspectul erotic, recurge la fantele poeziei asa-zis
anacreontice, si pe acest palier, Alecsandri este un moderat.

Aminteam mai sus remarca lui Manolescu, aceea ca
Alecsandri sacralizeaza erosul, lamartinizdnd sentimentul.

Ne-am exprimat deja pozitia in aceasta privinta,
sustinand ca, in lamartinism, poetii nostri pasoptisti au
descoperit o matca prozodica si melodica, pentru exprimarea
lirica a spiritualitatii lor, cu atat mai mult cu cat puteau afla
puncte comune cu poezia lui Lamartine, in virtutea
experientelor religioase comune ale celor doua Europe
crestine.

Alecsandri trece prin aceeasi drama ca si Conachi,
Bolintineanu si, mai tarziu Eminescu: moartea tinerei sau a
femeii iubite - in cazul lui Alecsandri, Elena Negri.

447

Si e demn de remarcat ca sentimentul erotic devine
addnc prin contagiune cu moartea. Reflectata in oglinda mortii
si la scara eternitatii, iubirea isi dezvaluie tiparul abisal.

De aceea, poeziile din ciclul Ldcrdmioare au oarecare
amprenta metafizica.

De aici mosteneste Eminescu sintagme ca neagra
vecinicie (Steluta) sau cumpana vietii (8 Mart), desi epitetul
neagra are conotatii sensibil aprofundabile in versurile
acestuia - daca nu cumva Eminescu nu face decat sa ne
sugereze lamuritor ca aperceptia noastra este superficiala
inclusiv in privinta liricii pasoptiste, care, pe filiera
hermeneutica medievala, cuprinde aspecte insondabile unei
lecturi liminare.

Iubirea este, si pentru Alecsandri, un sentiment
dumnezeiesc, care, pe om, il schimba si-l face Dumnezeu (de
fapt, dumnezeu, nu dupa fiinta, ci dupa har) /.../ S-a zilei mil de
glasuri, s-a noptii mii de sopate / II proclameaza-n fala a lumii
impdrat (8 Mart), ceea ce omul a fost de la inceputurile
existentei sale in univers, ceea ce Inteleptul ii repeta Lumii,
infruntandu-i trufia, in Divanul cantemirean.

Iubirea este, de fapt, cea care il reconfirma pe om in
demnitatea sa imperiala, la nivel ontologic, cea care ii
redesteapta constiinta asupra acestui statut, umbrit de aparenta
conditiei sale umane umile sau chiar mizere.

Important de semnalat este ca, in acelasi timp cu trezirea
constiintei nemuririi, se desteapta si constiinta poetica: prin
iubire, la a iubirei soare, / Ai desteptat in mine poetice simtiri
(Steluta).

Ceea ce reproduce faptul ca ontologia umana este intim
legata de conditia sa poetica. Si poetii pasoptisti nu 1-ar fi putut
citi pe Heidegger.

Iubirea este un soare dulce in veci neasfintit, care
anuleaza efectele ireversibilitatii timpului si chiar moartea,
care face din om o fiinta nemuritoare, asa incat: Zadarnic
timpul trece c-un zbor neobosit, /In sdnul omenirei varsdnd a
iernii gheata (8 Mart).

Motiv pentru care Alecsandri converteste lamentatiile pe
tema mortii si a scurgerii timpului in imne ale iubirii, ceea ce
incercase si Heliade, in Meditatiile sale din 1830, cu mai putin
succes stilistic al metamorfozei.

Insa, e adevarat ca Eminescu nu va mai recurge la
aceeasi convertire si, paradoxal, va permite sa triumfe in
poezia sa mai mult ecoul plangerilor, al zdrobirilor interioare,

448

pe buza prapastiei unui timp si a unei lumi care se lasa sa
alunece intr-un intuneric a carui esenta nu o cunoaste.

In schimb, Alecsandri e un spirit care nu suporta sa se
scufunde in abisul tristetii.

Intr-un poem intitulat O noapte la tara, cu reverberatii
din stravechea hermeneutica literara bizantina si romaneasca,
la nivelul viziunilor de adancime si al motivelor, Alecsandri
reuseste sa fie de mai multe ori paradoxal.

Un prim paradox consta in conjugarea, intr-o poezie de
dragoste, a unor strofe care fac apologia fugii de lume de tip
anahoretic.

Locul lor in acest poem nu se explica decat prin aceea ca
iubita murise si ca gandurile poetului se indreapta initial spre
elogiul aceluia care, traind tragedia despartirii de fiinta draga,
are puterea sa renunte definitv la aceasta lume, dedicandu-se
altor cugetari (ceea ce ne determina sa concluzionam ca
eremitii se bucurau de multa stima si evlavie, ca perdeaua
noilor mentalitati nu se trasese asupra unor atitudini extrem de
vechi si de profunde):

Frumoasa e cdmpia cu dulcea-i linistire

[un echivalent semantic al pustiei isihaste, indicata si de

epitetul dulce]

Pentru acel cefuge de-a lumei amagire,

Pentru acel ce cauta un trai neinsemnat!

Placut, placut e ceasul de griji nentunecat,

Si dulce este viata ce curge Un, departe

De-al omenirei zgomot, de-a eifumuri desarte!

Cdnd inima hraneste o tainted dorinta,
Cdnd omul simte-n sdnu-i o cruda suferinta,

Ojalefara margini, un dorfara hotar;

Cdnd zdmbetu-i ascunde ades suspin amar

Cdnd mintea-i se desteapta din vis defericire,

Pierzdnd orice credinta [in posibila fericire in lume],

oricare nalucire,

Ferice de acela ce-n tulburarea-i poate
Pe-un cal sa se arunce si prin vazduh sa-noate,
Pasind peste-orizonturi, zburdndpeste cdmpii.

Ferice care poate, departe de cei vii,

449

[aluzie la faptul ca monahii se considera morti pentru

lume]
Sd uite-a safiintd, sd peardd-orice simtire [apathia
eremitica],
Sd nu maifacd parte din trista omenire!

Fericirile sunt tot un apelativ la o constiinta crestina
inradacinata.

Ceea ce urmeaza Q...sacralizarea erosului. Elogierea
amorului conjugal o realizase, insa, deja Heliade.

Alecsandri reinalta, cu mai multa virtuozitate poetica,
sentimentul erotic, monogam, la treapta de dar divin, pe
temeiuri biblice - desi, in unele versuri, mai pastreaza si el
binecunoscutele accente anacreontice idolatre (in poezii ca O
seard la Lido si Adio).

Totusi, exprima destul de limpede si faptul ca exista o
singura iubire mare si ea readuce in om constiinta Izvorului

O 5 5 5

prim si dumnezeiesc al iubirii.

Am vazut insa ca, inaintea lui, Conachi facuse aceste
demersuri, de reintroducere in fagasul crestin a sentimentului
erotic, din momentul intalnirii cu marea iubire.

Secventa a doua a poemului alecsandrian contine un
tablou al noptii, care e scena romanticd a unui teatru cosmic -
poezia este alcatuita din trei secvente, delimitate de poet,
fiecare din ele avand din cate trei strofe.

Nu este insa noaptea lui Carlova si nici a lui
Alexandrescu, cu toata identitatea semnificatiei astrilor ceresti.

~ 5 5 5

Motivul este acela ca melancolia nu este aici un
sentiment in sine, ci un actor secundar si secvential.

~ 5 >

Alecsandri nu e in primul rand nostalgic, cu toate ca
pretinde, nu isi exprima principalmente jalea si dorul, desi le
denumeste in poem, ci incearca sa le estompeze, sa le aline.

El nu isi afla pldcerea in ele, precum Carlova,
Alexandrescu sau alti poeti pasoptisti. Contemplatia si
cugetarea la moarte ii produc suferinta, il determina sa se
replieze rapid in elogii la adresa poeziei si a iubitei-inger.

Eminescu se va intoarce la suferinta dureros de dulce
(Odd (in metru antic)), dar Alecsandri nu gusta sentimentele
pana la drojdie. Cosbuc 1197 avea de ce sa isi afle aici radacina
tonalitatilor sale.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C5%9Fbuc.

450

Daca G. Cosbuc e nihtofob fara rezerve, Alecsandri,

5 7 7

care traia totusi intr-o epoca romantica, reproduce peisaje
nocturne, dar e un fals poet romantic al noptii.

Noaptea aceasta instelata si cu o luna care este lampa
aninata la poarta de vecie si faclie care domneste in dulcea
taina a umbrelor (lexicul e impregnat atat de lecturi ortodoxe
cat si ne-ortodoxe), constituie atmosfera reculegerii poetice si
a rememorarii iubitei pierdute, al carei chip apare in fiecare
stea, cdnd ochiul rataceste primbldndu-se prin stele.

Luna e lampa care ii indica poarta de vecie (expresia
poarta veciniciei aparea si la Heliade, in poezia Visul), este
lumina mdngdioasa care in ceruri ea parea / Menita ca sa
duca pe cdi necunoscute / Dorintele-omenirei in lung desert
perdute!

Rolul acesta intercesor conserva reminiscente, la nivel
simbolic, din mai vechea asociatie - tot simbolica - dintre
astrii ceresti si sfinti sau ingeri.

O buna parte din acest tablou pastreaza imagini si culori
traditionale. In afara de aceasta, sund foarte eminescian.

Insa Alecsandri nu are nevoie de tranzitie prin lumea
umbrelor, nici sa strabata infernul, pentru ca iubita sa este
printre cei fericiti, alaturati cu sfdnta armonie a cetelor de
ingeri. Cel putin asa crede poetul.

Si in cea de-a treia secventa a poeziei, iubita isi face
prezenta printr-o epifanie sonora, sub forma unui glas de
inger, care se coboriprin stele din leagdnul ceresc.

Rolul aparitiei este acela de a-i transmite mesajul ca
ferice este acela care sldveste armonia si-naltapoezie.

Altfel spus, la reprosurile interioare ale constiintei
poetului, care se simte vinovat ca nu s-a retras din lume, dupa
trecerea iubitei la cele vesnice, el isi raspunde siesi continuand
sa creada launtric (sau sugerand cititorilor) ca ea nu il
condamna, ci ii reconfirma vocatia de poet:

El poarta pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc, / Si
geniul sau gustd pldceri incantdtoare / Zburdnd la nemurire
ca vulturul in soare. Heliadesc...

Si chiar mai mult decat implinirea vocatiei poetice,
sensul existentei sale pe mai departe in lume este acela de a
purta in inima iubirea pentru ea, caci dulce-i pentru altul si-n
altul a trai, /Si dulce-i de a zice, cdnd inima jaleste, /Am o
fiinta-n lume ce stiu ca ma iubeste!.

Destula de paradoxals si chiar neconvingatoare nevoia
iubitei, aflata printre armonii de ingeri, de a se consola -

451

exclusiv - cu iubirea poetului ramas pe pamant si chiar cu...
ganduri la Venetia (Despartirea) .

Din apropierile acestea simbolice, intre stele, armonii
ingeresti si femei iubite care par ingeri, confuzionate totusi de
lecturi din aria apuseana a crestinismului, cred ca a retinut
ceva si Eminescu, pentru ca mai pastreaza unele ecouri in
poezia sa (va mai fi vorba si altadata), cu toate ca el a incercat
dificile decantdri teologice.

Desi, dupa cum am vazut mai devreme, il acuza pe
Heliade de sofisme teologice, e necesar un studiu atent al
repercursiunilor pe care le-au avut, totusi, in opera sa, anumite
conceptii ale inaintasilor.

De la Alexandrescu, spre exemplu, reproduce in
Povestea magului cdldtor in stele, o idee necrestina la origine,
platonica, prezenta doar intr-o poezie a aceluia, Reveria,
despre preexistenta sufletelor ca niste ingeri, in cer:

Acolo in stele ca-n lumi de lumind, /Sunt suflete, ingeri,
ce cant si ador; / Fiinti gratioase ce bland se inclina, /
Catdndu-si in lume tovarasii lor.

La Alexandrescu putea fi, la propriu, o reverie, pentru ca
nu mai apare in alta parte, in opera sa, si nici la vreun alt poet
romantic. E singura relatie concreta cu platonismul pe care am
putut-o detecta atat la poetii pasoptisti, cat si la Eminescu.

Ar fi interesant de investigat din care anume lecturi si-ar
fi putut insusi Alexandrescu aceasta idee. Insa este mult prea
putin pentru a sustine ca poetii pasoptisti sau Eminescu aveau
o viziune generala asupra lumii platoniciene.

Altfel, Grigore Alexandrescu a avut un rol definitoriu
pentru configurarea sentimentului erotic in lirica romaneasca
postanacreontica, dupa cum remarca Mircea Anghelescu:

„Ceea ce iubeste poetul nu este femeia, ci iubirea [...].

Alexandrescu, ca mai tarziu Eminescu, isi idealizeaza
obiectul pasiunii sale pana la transfigurare, ceea ce slaveste el
este femeia ideala, iubita, si nu prezenta materiala... [...].

Ceea ce il deosebeste intrucatva pe Alexandrescu de
ceilalti poeti ai generatiei sale, apropiindu-1, cum spuneam, de
Eminescu, este caracterul conceptual, metafizic aproape, al
dragostei..." 1198 .

Istoria literara retine, din Alecsandri, ca un reper poetic
demn de un rege, ciclul pastelurilor.

1198 Mircea Anghelescu, Introducere in opera lui Gr. Alexandrescu, op. cit., p. 20 s. u.

452

Primul dintre ele ne introduce nu numai in atmosfera
serilor la Mircesti, dar si in proximitatea intereselor literare si
a motivatiilor lor marturisite, a preocuparilor fantaste ale lui
Alecsandri.

Dintr-un fir reprezentat de un topos vechi si stravechi,
incetatenit ca motiv religios, eel al cdldtoriei vietii (O! farmec,
dulce farmec a vietii cdldtoare), poetul deduce ramificatii in
stare sa se transforme in poezie: suvenire nostalgice ale
calatoriilor (Apoi a mea privire prin casa rdtdcindd / Cu jale
se opreste pe un oras tdcut, / Venetia regind...) si, in
prelungirea lor sau nu, calatoriile inchipuirii (Asa-n
singurdtate, pe cdnd afard ninge, / Gdndirea mea se primbld
pe mdndri curcubei).

Cele trei hagialdcuri ale lui Alecsandri - din care doar
amintirea mai calatoreste nostalgic in viata care se trdieste ,

5 O > > ~

sunt, de fapt, tesatura unor fire complementare, care se
prelungesc si se intretaie.

Cdldtoria vietii le cuprinde pe celelalte doua, care se
intalnesc dar nu se suprapun: suvenirele il napadesc cand
inchipuirea isi strdnge-a sa aripd.

S-ar parea ca Alecsandri reifica o hermeneutica mai
veche - medievala -, si abstracts. De data aceasta, nu
hermeneutica abstrage intelesul vietii si ii concentreaza

O 5 5 5

sentential intelepciunea experientei, ci viata trece peste
malurile toposului, ilustrandu-1 frenetic.

Oare? Unde e si cine a stabilit limita intre paradigmd si
experientd, intre expansiunea vizual-vizionard si concentrarea
esentei ei in pilde/sintagme/topoi?

Putem interpreta insa fenomenul si ca pe o emergenta a
filosofiei medievale in viata cotidiana. Vom vedea.

Poezia este o cdldtorie cand recluziunea fortata ii

5

reprima poetului avanturile. Alecsandri, boem in ale fanteziei,
erant si vagabond in avangarda simbolistilor, nu era insa un
rdtdcitor eminescian, mistuit de dorul idealurilor intangibile.
Fortat de vremea rea sa zaboveasca in casa, in fata

5 ~ 5

focului din soba, poetul se lasa in voia contemplarii si a visarii.
Pe cand afara ninge, pe jiltu-mi, langd masd, avdnd condeiu-n
mdnd, / ... scriu o strofd dulce pe care-o prind din zbor.

Prin fata ochilor sai tree eroi si zane, rememorari ale

5 5 ~

Venetiei si ale inspumatei Mediterane, ori insule frumoase si
mdri necunoscute, / Si splendide orase, si lacuri de smarald
/.../ Si-n tainice saraiuri minuni orientale...

453

Iarna grea ii provoaca o profunda nostalgie de Un,
albastru cer! /Dor gingas de lumina, amor de dulce soare, /.../
...visez de plaiuri pe care alba lima / Revarsa-un val de aur ce
curge printre flori .

Spatiul alecsandrian are o dimensiune reala, in care
poetul este retinut intr-o camera cu perdelele lasate si lampele
aprinse, in fata focului, fumand din tigara, avand catelul pe
genunchi, visand si privind nostalgic portretul iubitei pierdute.

Dimensiunea fantastica are, de asemenea, cateva
coor donate foarte bine stabilite: o fantezie inspirata de istoria,
basmele si folclorul romanesc (observabila in Serile la
Mircesti, La gura sobei, Noaptea), o alta cu parfum oriental si
exotic, la care se adauga elogiatele peisaje italiene, insorite,
provocatoare de reverie, mai ales acum, cand zapada cade,
vijelia urla si gerul ingheata.

Alecsandri se plange de iarna pe un ton ovidian, desi el
nu e roman si nici nu se afla exilat la Mircesti, ci este la el
acasa.

Iubitor de basme, de poezie populara si folclor, poetul
ne lasa impresia ca n-a avut acces la ele decat pe cale culta.

Nimic biografic nu transpare in versurile sale, iarna nu-i
readuce in memorie niciun joe din copilarie, niciun plugusor,
nicio colinda, nimic legat de feeria iernii in orice ochi de copil.

Singurele amintiri fericite sunt de pe maluri
mediteraneene sau din trecute povesti de iubire.

Spre deosebire de Eminescu si chiar de poetii nostri
moderni de mai tarziu, pasoptistii nostri n-au copilarie, ca
vdrsta paradisiaca reprodusa in literatura.

Insa acest lucru nu e neaparat unul dramatic, ci,
dimpotriva, poate sa ne releve faptul ca paradisul lor nu e inca
pierdut si ca ei nu au sentimentul ca trebuie sa-1 caute si sa-1
recupereze de undeva, din copilarie sau din natura.

La Alecsandri toate sunt vesele si dulci (o alta emotie a
dulcelui decat la Carlova si Alexandrescu, dar intr-o mica
masura inrudita cu a lui Bolintineanu) si Eminescu a remarcat
prea bine aceste valente ale poeziei sale cand 1-a numit veselul
Alecsandri.

Un rege vesel e poetul nostru, care nu suporta intristarea
sau disperarea.

Tocmai de aceea se refugiaza in contemplate si reverie
cand e asediat de vremea vitrega de afara, fara sa cada prada
unei melancolii adanci, ingaduind doar o nostalgie bldnda
(desi poetul o numeste profunda), un regret sezonier.

454

Alecsandri este un descriptiv si chiar un narativ, caruia
nu ii lipseste nici o serioasa nota psihologizanta si un ochi
contemplativ.

Este insa, intr-o mare masura, si un estetic, un talent
poetic estetizant, care stie sa camufleze undele sensibilitatii in
spatele artei.

Tensiunea erotica se estompeaza la el in tuse fugare ale
sentimentelor, corzile nu sunt lasate sa vibreze nici acum cu
toata intensitatea.

Precum Creanga mai tarziu, Alecsandri evita evocarile
incarcate de dramatism imediat ce se apropie de ele.
Pastelurile sale sunt o fuga plastica de la o culoare la alta, fara
a lasa tonurile sa devina grave.

Descriptivismul lui acomodeaza la noua perspective
romantica fundamentele viziunii medieval-traditionale despre
natura si cosmos, cu pecetea lor simbolica.

Mai bine zis, aceste fundamente sunt premisa reveriei
contemplative, creatoare de temple albe de zapada, cu coloane
de fum si orga de codri, cu impunatoare candelabre de stele
(Mezul iernei) - desi nu excludem nici interferente cu
Lamartine:

Fumuri albe se ridicd in vdzduhul scdnteios

Ca inaltele coloane unui templu maiestos,

Sipe ele se aseaza bolta cerului senind,

Unde luna isi aprindefarul tainic de lumina.

O! tabou maret, fantastic!... Mii de stele argintii

In nemarginitul templu ard ca vesnice faclii.
Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotdnd note-ngrozitoare.

Daca Bolintineanu vedea lumina stelelor intunecand
cerul, Alecsandri sesizeaza lumina stelelor inghetata, vede
gerul iluminat de stele, surprinde neclintirea luminii stelare, o
transparent rece care devine lumina: ger cu stele (Sania),
stelelepar inghetate (Mezul iernei).

Gerul se contopeste cu lumina stelara (cerul cu
pamantul), iar lumina aceasta e caldd nu prin sine, ci prin
impresionabilitatea inimii umane, a inocentei poetice care
admira un ger luminos.

455

Inmarmurirea aceasta de tacere si lumina, neclintirea
acestui cosmos imens, in acelasi timp vitreg si primitor,
fascinant si coplesitor, fara sa devina inspaimantator la modul
pascalian, sunt elementele unui tablou determinat de un mod
ancestral de a privi universul, de care poetii pasoptisti,
preromantici sau romantici, nu se dezic.

Aceasta natura care trosneste de ger {In paduri trasnesc
stejarii), infuzata de o glaciala lumina astrala care
inmarmureste eclesial, formeaza un peisaj care, printr-un
echivalent psihologic, e inmarmuritor pentru om, ce se simte,
in acelasi timp, mic, dar si inaltat la o contemplate superioara.

Hermeneutica straveche e camuflata in spatele unei
realitati care pare reprodusa de o retina moderna.

Retina aceasta, si la Bolintineanu si la Alecsandri, se
dovedeste a proiecta nu doar ceea ce vede si ceea ce ii
strapunge simturile, ci si ceea ce construieste ratiunea
contemplativa, vdzul abstract si perspectiva simbolica. Nu e o
viziune bizantina diluata, ci doar reconfigurata.

Nu este acesta singurul exemplu de perspectiva
amprentata simbolic asupra naturii si a cosmosului.

Venirea primaverii determina - ca si in cazul tabloului
magnific si zguduitor al iernii, care unea frigul stelar cu gerul
de pe pamant, in interiorul unui templu sculptat in lumina -
recunoasterea unei puteri creatoare care a dat forma acestui
univers si il renaste continuu {Lunca din Mircesti 1199 ):

O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
In oricare zipe lume iese cdte-o noua floare,
S-un nou glas de armonie completeaza imnul sfdnt
Ce se-nalta catre ceruri de pe veselul pamant.

Tot ce simte si viaza, feara, pasdre sau pldnta,
In caldur a primaverii naste, salta, zboard, cdnta.
Omul isi indreapta pasul catra desul stejdris,
Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzis.

El se duce dupa visuri; inima lui creste plina

De o sacra melodie, melanholica, divina,

De o tainted vibrare, de-un avdnt inspirator

Ce-i aduc in piept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor.

1199

Intregul poem : http : //ro . wikisource. org/wiki/Lunca_din_Mirce% C 5% 9Fti.

456

Este timpul re-nvierii, este timpul re-nnoirei,
S-a sperdrei zdmbitoare, s-a pldcerei, s-a iubirei.
Pasdrea-si gdteste cuibul, floarea mdndrele-i colori,
Cdmpul via sa verdeatd, lanul scumpele-i comori. /.../

O pdtrunzdtoare soaptd umple lunca, se ridicd.
Ascultati!... stejarul mare grdieste cu iarba mica,
Vulturul cu ciocdrlia, soarele cu albul nor,
Fluturul cupldnta, rdul cu limpidele izvor. /.../

Lunca, lunca, dragd lunca! raifrumos al tdrii mele,
Mdndrd-n soare, dulce-n umbra, tainicd la foe de stele!

Dialogul cosmic, care va capata amploare in lirica
eminesciana, nu este insa nici aici o metafora nascuta dintr-un
entuziasm juvenil, ci tot parte din stravechea, ortodoxa
convorbire intre elementele universale, intre logosul cosmic si
eel uman (omul cuprins, sub auspiciile reinvierii naturii, de
nostalgia paradisiaca, de o sacra melodie, melanholicd,
divind).

Natura ca rai tainic la foe de stele mi se pare una dintre
cele mai splendide metafore din poezia lui Alecsandri - desi
lumina focului de luna si de stele, care lumineaza pe pamant si
pe mare, apare mai des la Bolintineanu.

Poezia Concertul in lunca exprima aproximativ aceeasi
stare:

In a noptii linistire o divind melodie

Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie,

Si tot creste mai sonord, mai pldcutd, mai frumoasd,

Pan ' ce umple-ntraga lunca de-o vibrare-armonioasd.

Gdnditoare si tdcutd luna-n cale-i se opreste.
Sufletul cu voluptate in estaz addnc pluteste,
Si separe ca s-aude prin a raiului cdntare
Pe-ale ingerilor harpe lunecdnd mdrgdritare.

Iubirea e si pentru Alecsandri raiul vietii mele (Serile la
Mircesti) si principul creator si ordonator, care transforma
universul intr-un rai, intr-un cor angelic sau cantec al sferelor
armonios: Si-atunci pdduri si lacuri, si mdri, si fori, si stele /
Intoand pentru mine un imn nemdrginit.

457

Din acelasi reflex literar patristico-medieval fac parte si
metafore ca scara de lumina, pe care se coboara o ciocarlie in
poezia Secerisul, sau orizontul cu stele semdnat (Pe coastele
Calabriei), pe care o vom comenta detaliat, ca viziune poetica,
cand vom ajunge la Eminescu, ori voiosul soare ca un mire
luminos (Balta).

Cat despre luna, vas de aur (Pe coastele Calabriei), am
mai vorbit si vom reveni si altadata.

5 5

Poetul se afla intre starea de inertie fizica, dar depasita
prin filosofie (Si gdndirea meafuratd se tot duce-ncet la vale /
Cu eel rdu care-n veci curge, fdr-a se opri din cale - Malul
Siretului) si dinamismul existential care recepteaza bogatia de
manifestari ale vietii, formele luxuriante ale universului, in

5 ~ ~

poeme precum Concertul in lunca, Vdnatorul, Balta, etc.

Universul acesta respira - fara a fi infuzat de un spirit
panteist -, incat se poate expune poetic un Ian /.../ umed de
rdsuflul aurorii (Secerisul).

Alte doua tablouri impresionante realizeaza Alecsandri
in poeziile Noaptea si Pe coastele Calabriei.

In primul introduce elemente cosmice si fantastice care
conduc spre transcenderea planului empiric (lei, colo, cerul
dispare sub mari insule de nori, / Scuturdnd din a lui poale
lungi si rapizi meteori. // Pe un deal in departare unfoc tainic
straluceste / Ca un ochi ros de balaur care-adoarme si
clipeste.), iar in al doilea ne apropiem mult de Bolintineanu,
printr-un poem din specia celor maritime, prin care pasoptistii,
voiajori in Italia si reflexivi in fata Mediteranei, se apropie mai
mult de o tema predilecta a simbolistilor vest-europeni, decat
simbolistii nostri insisi.

5 5 5 5

Pe de alta parte insa, tot atat de adevarat e ca peisajul
marin nu ii predispune la nostalgia vagabondajului, ci tot la o
contemplatie cu adanci reverberatii simbolice iar nu simboliste,
care naste imagini si metafore poetice ce presupun imersiune
hermeneutica in apele sensurilor vechi.

Sa nu uitam ca marea e un astfel de topos vechi si, fara
indoiala, panorama maritima era captivanta nu doar la modul
realist, ci determina reverberarea unor semnificatii inca vii in

~ 5

spiritul acestor poeti (o dovada este existenta unor elemente
esentiale, care apartin literaturii traditionale, bizantin-
romanesti, si care pot fi lesne trecute cu vederea de o lectura
ignoranta: luna ca vas de aur, sihastrul, orizontul semanat cu
stele):

458

Pe coastele Calabriei vaporu-nainteaza

In unda luminoasd ce noaptea fosforeaza;

El taie-o brazdd lungape-al mdriiplai senin,

Si luna, vas de aur, pluteste-n ceruri Un.

In dreapta, pe-ntuneric, se-naltd-un negru munte,

Vulcanul bdtrdn Etna, cu lava stinsa-n frunte;

Sehastru ce cunoaste al globului mister,

El pare ca din sdnu-i azvdrle stele-n cer.

In stdnga e Carybda sdbaticd, stdncie.

Din zare se intinde o punte argintie
Pe care se indreaptd vaporul legdnat,

Ce calcd orizontul cu stele semdnat.

Dorm valurile marii sub atmosfera caldd.

In baie azurie Sicilia se scaldd;

Si-n umbra calatorul, tintind ochii spre mal,

Aspira-al Syracusei parfum oriental.

Nici parfumul oriental nu este un element incitator la
vagabondaj, asa cum nu e nici vaporul navigand pe linia
orizontului, adica pe orizontala, traversand sfera pamantului,
nu indepartandu-se si nu starnind curiozitati si pasiuni spre
descoperirea unor taramuri exotice.

De altfel, exotismul oriental, grecesc, turcesc
(musulman) sau levantin, era un element cunoscut poetilor
nostri, mult mai mult decat occidentalilor si care n-avea de ce
sa le starneasca fantezia.

Tot facultatea contemplativa este cea care e trimisa sa
exploreze, care strabate distante cu mult mai mari, pe verticala,
care descopera analogii intre cer si mare, intre fosforul undelor
marine si lumina astrala, intre vaporul de pe mare si vasul
lunii, intre focul lavei vulcanice si aprinderea stelelor, intre
plaiul marii si stelele semanate.

Puntile de legatura dintre cer si pamant, dintre
transcendenta si imanenta, nu sunt deteriorate, pentru
constiinta poetilor romani.

Natura terestra fuzioneaza cu cea celesta in peisaje care
pot parea suprarealiste, dar care, paradoxal, erau percepute ca
firesti, nu ca o extravaganta a imaginatiei.

459

Dupa cum am afirmat deja, multe din aceste elemente
apartin palierului de gandire si de viziune al literaturii vechi si
autorii de poezie noua nu faceau decat sa le reproduca intr-un
context liric mai mult sau mai putin modificat la nivelul
expresiei si al conceptiei prozodice.

O trasatura interesanta a pastelurilor lui Alecsandri este
si analogia dintre peisajele de natura si psihologia umand (o
varianta a sa este si erotizarea naturii - termenul lui T. Vianu,
aplicat la Eminescu): Soarele rotund si palid se prevede
printre nori / Ca un vis de tinerete printre anii trecdtori
(lama); Un fir de iarbd verde, o razd-ncdlzitoare, / Un
gdndacel, unflutur, un clopotel infloare, /Dupa o iarnd lungd
s-un dor nemdrginit, / Aprind un soare dulce in sufletul uimit
(Sfarsitul iernei); Noaptea-i dulce-n primavara, linistita,
racoroasa, / Ca-ntr-un suflet cu durere o gandire mdngdioasa
(Noaptea); etc.

Psihologizarea sau umanizarea naturii care, tot in
pictura, poate crea efecte suprarealiste, aici este insa un reflex
al aceleiasi traditii romanesti ce recepteaza universul ca pe un
element casnic, domestic, nedivizat de om, infuzat de starea lui
de spirit.

De remarcat ca nu interiorul uman este cosmosensibil, ci
transformarile naturale sunt cele care suporta comparatia cu
fenomenele psiho-spirituale din universul uman. Suntem tot pe
o scara medievala a valorilor.

Incheiem prin a spune ca, odata cu Alecsandri, s-a creat
impresia inceputului de cariera al unei poezii traditionaliste,
care, prin dihotomie literar-ideologica, trebuie inteleasa ca
altceva si ca opusa celei moderniste.

Pe marginea poemelor sale cu tarani va curge multa
cerneala a polemicilor samanatoriste si poporaniste. Este insa o
discutie pe care o lasam pentru mai tarziu.

Si tot despre natura romantica..

Precizam undeva mai sus ca pasoptistii au fost interesati
de prezervarea unui fundament cultural- spiritual in interiorul
avalansei de schimbari istorico-sociale ale vremii. Esentiala in
acest proces era devaluirea unei fizionomii identitare, a unei
specificitati pe toate planurile.

460

Prima sursa, evidenta, era istoria, iar a doua... geografia.
Timpul si spatiul erau dimensiunile care configurau
nationalitatea, matricea stilisticd.

5 ~

Profilul lor era deja precizat in trecut, cu tot cu teoria
originilor. Pasoptistii nu trebuia decat sa sape, mai ales ca
teoriile romantice in voga erau favorabile acestor investigatii.

In critica noastra literara, Mihai Moraru sustine o relatie

~ 5 5

mult mai profunda decat s-a banuit intre literatura medievald
si cea romantica, remarcand orientarea filo-latina si filo-

5 ~ 5

italiana a carturarilor nostri inainte de epoca pasoptista -
Miron Costin fiind eel care plaseaza Italia in dricul [central]
pamantului, ca o rodie, numita, pentra frumusete, si raiul
pamantului, - dar si germenii dacismului la Dimitrie Cantemir.

E necesar sa discernem intre ce a fost abjectie comunista
in epoca ceausista, care asimila nationalismul ideologiei sale,
si ce reprezinta cu adevarat traditia istorica, literara si
culturala a romanilor.

Trecem in revista cateva idei, care altfel pot cunoaste
dezvoltari vaste.

O mare parte din ideologia literaturii romantice
romanesti (sau preromantice) isi afla sursele in textele de mai
jos si in altele asemenea.

Grigore Ureche:

„Dupa rasipa Jarii dintai, cum spune mai sus ca s-au
pustiit de nevoia o§tilor lui Flac hatmanul ramlenescu [...] mai
apoi, dupa multa vreme, cum spune mai sus, candu pastorii din
mun^i ungure§ti [din Ardeal], pogorandu dupa vanat, au
nemerit la apa Moldovei, locuri desfatate cu campi de§chi§i, cu
ape curgatoare, cu paduri dese §i indragind locul, au tras pe ai
sai de la Maramoros. §i pre aljii au indemnat, de au discalicat
intai sub munte, mai apoi adaogandu-sa §i crescandu inainte,
nu numai apa Moldovei, ce nici Siretul nu i-au hotarat, ce s-au
intinsu pana la Nistru §i pana la mare" 1200 .

1200 Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, Ed. Minerva, Bucuresti, 1987, p. 12.

461

Miron Costin:

Vdndtoarea lui Dragos:

„...de pe coama munjilor inalji privesc spre pamantul
Moldovei viitoare. Ochiul cuprinde luncile Prutului, in care se
oglindesc campiile curate ce se intind pina la Nistru, campii
intinse, care se arata ca o intindere fumurie sau ca marime
asemenea oceanului.

Nistrul eel marej i§i are izvoarele in Jarile coroanei
polone, §i chiar acolo unde desparte in doua Podolia, curge
pintre stand sculptate natural, ca §i cum ar fi lucrate de mana
de om; e mai frumos ca Nihil, de§i e slavit Nilul, ce curge
incunjurat de trestii.

Nistrul intrece chiar Dunarea, a carei ape sunt nesupuse
albiei. Valurile Nistrului, in umbra, uda maluri cu pereji
strinni, §i fluviul poarta razboi cu Phoebus, ca sa prinda din
razele lui, caci stancile aplecate ii ascund cerul.

Janjarul, du§manul somnului oamenilor, nu se afla aci.
§i, cand se arata totu§i maluri joase la vaduri, ele sint
asemenea labirintelor de gradini pe ape, sau asemenea
sprancenelor sublime de pe fruntea vesela a regelui slavit, cu
fruntea senina ca cerul!

Daca zei^ele din fabulele grece§ti ar fi aflat de aceste
^inuturi, ar fi venit desigur aci din Olimpul lor. Peste tot,
campii manoase, pa§uni intinse; care alte paminturi in lume se
pot asemana cu acestea?

§i Prutul iese din acest regat, rau bogat, §erpuind pe
§esuri intinse cu campii manoase pe maluri. Aci zadarnic te
mai lauzi, Egiptule, ca acolo in Jara ta intreci Prutul in bogajie.

Aci o jumatate de copeica produce §apte masuri de grau,
ceea ce cu greu s-ar vedea intre granijele tale nisipoase. In anii
roditori, ovazul, secara, graul dau unsprezece masuri, iar meiul
peste douasprezece.

Tu ce po^i avea mai mult, de te lauzi cu protecjia
Cererei, decat ca in Jarile tale create zaharul? Aci iapa adesea
fata doi minzi §i oaia trei miei deodata, iar vaca tanara de trei
ani fata un vijel.

§i pe tine, Barlade, rau roditor, nu pot sa nu te amintesc:
e greu de uitat cum curgi in bogajie imbel§ugata, ducand cu
unda ta miere §i lapte, desfatari ca in Rai.

462

Mai departe, ei vad §i paduri, §i pe unde curg raurile,
§esuri intinse, §i, cand aplecara ochii, vazura o Jara, cum ar fi o
gradina inflorita cultivate intre gardurile ei cu patru laturi.

Privind spre rasarit, se minunara de a§a Jara cu campii
pline de flori, asemenea Raiului.

Acum nadejdea in prinderea pradei bogate se schimba,
alta dorin^a le umple sufletul. Privesc locurile §i apoi pornesc
mai departe de-a lungul riului, §i acum, ie§ind din ceaja
mun^ilor, dau de campiile curate. [...]

Capul zimbrului il a§ezara pe un stalp, ca un semn
aducator de bine, §i Boureni a fost intaiul sat dupa aceasta
isprava, caci zimbrul se nume§te pe moldovene§te bour.

De aci §i ^ara are drept pecetie un cap de zimbru, §i pe
acel loc ei intemeiara eel dintai sat §i-i dau numele Boureni de
la bour.

Cajeaua, obosita sau ranita in desi§ de catre fiara slabita
de puteri, dupa atata munca alerga incalzita la apa, dar dupa ce
bau, crapa acolo istovita.

Dandu-se acestui rau pe vecie numele de Moldova, de la
Molda, el a pastrat §i azi numele dintai.

Izvore§te din apropierea Maramure§ului, tot din Mun^ii
Carpa^i, §i se varsa in Siret linga Roman. Raul Moldova a dat
un nume ve§nic §i Jarii, §i poporului: de la Moldova este §i
moldoveanul" 1201 .

Despre Italia:

„Tara Italiei, [privind] de aicea de la noi, iaste drept spre
apusul soarelui, nu asa departata de tara noastra [...]. [Este]
Italia in dricul pamantului ... [...].

Grecii zic Italiei cu altu nume: Hesperia, din Hesper,
steaua ceea cariia ii zicem noi luceafarul eel de noapte, ca acel
luceafar drept preste Italia apune. [...]

Iaste tara Italiei plina, cum sa zice, ca o rodie, de cetati
si orasa iscusite, multime si desime de oameni, targuri vestite,

55 ?55 7 O 7

pline de toate bisugurile.

Pentru mare iscusaniia si frumsatari a pamantului
aceluia, i-au zis raiul pamantului, Italia, a caruia pamant,
orasale, gradinile, tocmelele la casale lor, cu mare desfataciune

1201 Miron Costin, Poema polona, in Opere, vol. I, EPL, Bucuresti, 1965, p. 256-259.

463

traiului omenesc, n-are toata lumea, supt ceri blandu, voios si
sanatos: nici calduri prea mari, nici erni prea grele.

De grau satiu, vinuri dulci si usoare, unt-de-lemn, mare
bisug si de poame de tot feliul: chitre [citrice], naramza
[portocale], alamai, si zahar.

Oamenii iscusiti preste toate neamurile, statatori la
cuvant, neamagei, blanzi, cu oamenii streini nemeriti dintr-alte
tari indata tovarasi [...].

Aceea tara iaste amu scaunul si cuibul a toata dascaliia
si invatatura: cum era Athina intr-o vreme la greci, amu iaste
Padova in Italia - si de alte iscusite si trufasa

. -,,1202

mestersugun

Afinitatile pasoptistilor pentru Italia si pentru tarmurile
mediteraneene mi se par a fi substantial sustinute de asemenea
fragmente.

De asemena, peisajele nationale au putut influenta
descrierile romantice din poezia si proza de mai tarziu.
Amanunte asemanatoare regasim si in jurnale straine - vezi
maijos.

Paul de Alep

1203.

„In drumul de la Vaslui la Scanteia (o localitate),
padurea prin care treceam era nesfarsita si infricosatoare"

Obsesia padurilor apare mai ales la Eminescu si Mircea
Eliade.

„Cat despre legume, ca sfecla, patrunjelul, ceapa alba si
usturoiul, <acestea> nu cresc decat dupa Paste, caci in tot
timpul Postului [Mare] ninge mereu ziua si noaptea, iar
dimineata pamantul este tare ca piatra; mai ales raurile sunt
inghetate" 1205 .

Despre iernile grele pomenesc sau fac aluzie multi autori
medievali, ca Varlaam, Miron Costin, Antim Ivireanul. De la
Ovidiu pana la Vasile Alecsandri si dupa, avem destule
confirmari ale acestei realitati.

1202 Idem, De neamul moldovenilor, in Opere, vol. II, EPL, Bucuresti, 1965, p. 14-16.

1203 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_de_Alep.

1204 h,*,,, cfiifi tor j sfraini despre Tarile Romdne, vol. IV, (partea I: Paul de Alep), Ed.
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 30.

1205 Idem, p. 59.

464

„Iar prunii zisi inima de porumbel <sunt atat de multi>
incat seamana cu o mare care se revarsa; <prunele> sunt de
culori si de soiuri variate: albe, galbene, rosii, ruginii si sunt
foarte gustoase; ciresii <cu fructe> rosii sunt atat de multi incat
par ca niste paduri; sunt si soiuri minunate de pere" 1206 .

,,...0 campie de grau..., in aceasta tara [Moldova]
intrece de obicei in inaltime statura unui om"

„Tara [Romaneasca] este populata si imbelsugata si
fiecare sat este mare cat un targ"

Matei Basarab, cu alaiul sau „au plecat la vanatoare,
caci in toate aceste tari, pana la cazaci si moscoviti [Paul de
Alep subliniaza foarte des unitatea de traditii si obiceiuri care
exista in tarile ortodoxe], in fiecare casa de episcop sau de
boier sunt intotdeauna ursi si alte animale, pentru petrecerea
lor.

Caci este un obicei stravechi <al domnilor> sa dea cu
prilejul ajunului Craciunului si al sambetei luminate un ospat
domnesc din vanatul lor, in a doua zi de sarbatoare. [...]

Seara s-au intors cu mare pompa. In spatele trasurii
domnesti veneau care incarcate cu vanat: mistreti, iepuri, vulpi
si ursi pentru petrecere, apoi pasari salbatice, <cum ar fi>:
cocori, gaini salbatice, porumbei si altele" 1209 , etc.

De la Dimitrie Cantemir selectam iarasi doar cateva
fragmente:

„Campiile Moldovei, des pomenite pentru rodnicia lor in
operele scriitorilor vechi si mai noi, intrec cu mult bogatiile pe
care le aduc muntii [...], incat in anii buni graul da plugarului
de douazeci si patru de ori mai multa samanta semanata, alacul
de treizeci de ori, orzul de saizeci, meiul, ceea ce cu greu ar
crede cineva care n-a vazut, de trei sute de ori. [...]

In Moldova de jos meiul creste cum nu se poate mai
frumos, din care pricina la ai nostri s-a nascut proverbul ca
meiul in Moldova de jos si marul in partea de sus a Moldovei
nu au coaja. Dupa ce-1 zdrobesc, il piseaza si-1 coc ca pe o
paine si multi il mananca cu unt, cat timp este cald inca.

1206 Idem, p. 90.

1207 Idem, p. 93.

1208 Idem, p. 106.

1209 Idem, p. 108.

465

Vei gasi nu livezi, ci paduri de pomi fructiferi. La munte
fructele cresc de la sine, la ses insa trebuie sa fie cultivate prin
grija omului, dar tocmai de aceea sunt si mai gustoase. [...]

Dar pe toate celelalte daruri ale pamantului le intrec cu
mult viile minunate care se intind pe o mare lungime intre
Cotnar si Dunare, atat de roditoare incat un singur pogon [...]
da cele mai deseori 400 pana la 500 masuri de 40 de livre de
vin. Cel mai nobil vin se face la Cotnari [...], dar eu as indrazni
sa afirm ca este mai de soi si mai nobil decat toate vinurile din
Europa..." 1210 .

Citind aceste fragmente, nu se poate spune ca Alecu
Russo sau Nicolae Balcescu nu au avut precursori
medievali sau ca descrierile lor nu presupun o intertextualitatea
ampla si un dialog deschis cu literature veche.

Daca, asa cum spunea Heliade, natura fizica este in
consonanta cu cea morala, e de inteles de ce pasoptistii isi
cautau, in istorie, traditie religioasa, cultura veche si folclor,
aspectele intregii lor fizionomii entice si spirituale.

Orizontul natural, relieful stilistic nu le era indiferent,
dupa cum nu va fi nici mai tarziu teoreticienilor filosofiei
culturii.

Pentru reproducerea lui, marturiile medievale de mai sus
si altele asemenea erau esentiale, alaturi de informatia istorie-
narativa si de poezia cosmica a operelor omiletice si retorice.

1210 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1973, p.
109.

1211 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_Russo.

1212 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%831cescu.

466

Bibliografia

Resurse clasice
(in ordine alfabetica)

A

*** Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu, Uniev, 1673,
BAR, cota CRV 66, f. 5r-5v.

Albala, Radu, Antim Ivireanul si vremea lui, Ed.
Tineretului, Bucure§ti, 1962.

Alecsandri, Vasile, Poezii, cuvant inainte de Dumitru
Micu, Ed. Ion Creanga, Bucure§ti, 1985.

Idem, Insira-te, margarite, Ed. Litera, Chi§inau, 1998.

Idem, Poezii, antologie, pref. §i repere critice de Nicolae
Manolescu, Ed. Fundajiei Culturale Romane, Bucure§ti, 1993.

Alexandrescu, Grigore, Poezii. Proza, Ed. Minerva,
Bucure§ti, 1985.

Ambrozie al Mediolanului, Sfantul, Comentariu la
Hexaemeron in 6 cdrfi, in PL 14.

Andriescu, Al.[exandru] Studiu introductiv la: Dosoftei,
Opere 1 (versuri), ed. critica de N. A. Ursu, studiu introductiv
de Al. Andriescu, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1978.

Idem, Psalmii in literatura romdnd, Ed. Universitatii
„Alexandru loan Cuza", Iasi, 2004.

Anghelescu, Mircea, Preromantismul romdnesc, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1971.

Idem, Introducere in opera lui Gr. Alexandrescu, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1973.

467

Idem, Mistifictiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastise,
pseudonime si alte mistificatii in literaturd, Ed. Compania,
Bucuresti, 2008.

Antim Ivireanul, Sfantul, Opere, edijie critica §i studiu
introductiv de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1972.

Antonie eel Mare, Sfantul: *** Filocalia, vol I, ed. a II-
a, tradusa din greceste de Pr. Stavr. Dr. Dumitru Staniloae,
Institutul de Arte Grafice „Dacia traiana" S. A., Sibiu, 1947.

Asachi, Gheorghe, Opere, ed. critica §i prefa^a de N. A.
Ursu, vol. I (versuri §i teatru), Ed. Minerva, Bucure§ti, 1973.

Atanasie eel Mare, Sfantul, Scrieri, col. PSB, vol. 15,
traducere din grece§te, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru
Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1987.

B

Bianu, loan, si Nerva Hodos, Bibliografia romdneasca
veche, tomul I (1508-1530), editat de Academia Romana,
Bucuresti, Stabilimentul grafic J. V. Socec, 1903.

* * * Biblia sau Sfdnta Scripturd, tiparita sub indrumarea
§i cu purtarea de grija a PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romane §i cu aprobarea Sf. Sinod, Ed. IBMBOR,
Bucuresti, 1988.

*** Biblia sau Sfdnta Scripturd, edijie jubiliara a
Sfantului Sinod [edn;ia Bartolomeu Anania], tiparita cu
binecuvantrea §i prefa^a PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2001.

Blaga, Lucian, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 1994.

Idem, Opera poeticd, cuvant inainte de Eugen Simion,
prefa^a de George Gana, edi^ie ingrijita de George Gana §i
Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995.

Bloom, Harold, Canonul occidental. Cdrfile si scoala
epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfaja de Mihaela
Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucure§ti, 1998.

468

Bolintineanu, Dimitrie, Opere III. Poezii, edi^ie ingrijita,
note §i comentarii de Teodor Vargolici, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1982.

Idem, Poezii alese, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1984.

Bolliac, Cezar, Scrieri I. Meditatii. Poezii, editie, note si
bibliografie de Andrei Rusu, prefata de Mircea Scarlat, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1983.

Bot, Ioana, „Mihai Eminescu, poet national romdn"
istoria si anatomia unui mit cultural, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2001.

Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Ed.
Academiei RSR, Bucuresti, 1973.

Idem, Divanul sau Gdlceava infeleptului cu lumea sau
Giudeful sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii
grece§ti, comentarii §i glosar de Virgil Candea, postfaja §i
bibliografie de Alexandra Duju, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990.

Idem, Istoria ieroglifica, editie ingrijita de P.P
Panaitescu §i I. Verde§, studiu introductiv de Adriana Babeji,
Ed. Minerva, Bucuresti, 1997.

Cartojan, N.[icolae], Istoria literaturii romdne vechi,
prefata de Dan Horia Mazilu, bibliografii finale de Dan
Simionescu, editie ingrijita de Rodica Rotaru si Andrei Rusu,
Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996.

*** Calatori straini despre Tarile Romdne, vol. IV,
(partea I: Paul de Alep), Ed. Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1976.

Calinescu, G.[eorge], Istoria literaturii romdne. De la
origini pdna in prezent, editie noua revazuta de autor, text
stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993.

469

Idem, Opera lui Mihai Eminescu, vol. II, Ed. Hyperion,
Chisinau, 1993.

Calinescu, Matei, Cinci fefe ale modernitafii
(modernism, avangardd, decadenfd, kitsch, postmodernism),
traducere de Tatiana Patralescu §i Radu Turcanu, posfa^a de
Mircea Martin, Ed. Univers, Bucure§ti, 1995.

Candea, Virgil, in Studiu introductiv la: Dimitrie
Cantemir, Divanul, EPL, Bucuresti, 1969.

Idem, Noul Testament in limba romdna ca act de
spiritualitate si culturd, studiu introductiv la Noul Testament.
Tiparit pentru prima data in limba romana la 1648 de catre
Simion §tefan, reeditat dupa 350 de ani cu binecuvantarea IPS
Andrei Arhiepiscopul Albei Iuliei, Ed. Arhiepiscopiei
Ortodoxe Romane a Albei Iuliei, 1998.

*** Ceaslov, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993.

Chitimia, I. C, Dosoftei, „Psaltirea in versuri", in
Crestomatie de liter aturd romdna veche, vol. II, coordonatori
I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

Cioculescu, Serban, Vladimir Streinu, Tudor Vianu,
Istoria literaturii romane moderne, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1971.

Ciresanu, Prof. Dr. Badea, Tezaurul liturgic al Sfintei
Biserici crestine ortodoxe de Rdsdrit, tomul II, Tipografia
Gutenberg, Bucuresti, 1911.

***Codicele Voronefean, edi^ie critica, studiu filologic
§i studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucure§ti, Editura
Minerva, 1981.

Coresi, Psaltirea slavo-romand (1577) in comparafie cu
Psaltirile coresiene din 1570 si din 1589, text stabilit,
introducere §i indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR,
Bucuresti, 1976.

470

Idem, Evanghelie cu invafatura (1581), publicata de
Sextil Pu§cariu §i Alexie Procopovici, Bucure§ti, Atelierele
grafice Socec & Co, Societate anonima, 1914.

Cornea, Paul, Originile romantismului romdnesc, Ed.
Cartea romaneasca, Bucure§ti, 2008.

Costin, Nicolae, Ceasornicul domnilor de Antonio de
Guevara, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1976.

Costin, Miron, Opere, vol. I, edijie critica de P. P.
Panaitescu, EPL, Bucure§ti, 1965.

Idem, Opere, vol. II, edijie critica de P. P. Panaitescu,
EPL, Bucuresti, 1965.

Costinescu, Mariana, Versiuni din secolul al XVII-lea
ale „Acatistului" si „Paraclisului Precistei" in vol. Studii de
limba literara si filologie, vol. Ill, Ed. Academiei RSR,
Bucuresti, 1974, p. 217-239.

Curtius, Ernst Robert, Literatura europeana si Evul
Mediu latin, Ed. Univers, Bucuresti, 1970 (E. R. Curtius,
Europaische Literatur und lateinisches Mittelalter, Mimchen,
1948).

D

Danielou, Jean, Simbolurile crestine primitive, traducere
in limba romana de Anca Opric §i Eugenia Arjoca Ieremia, Ed.
Amarcord, Timi§oara, 1998.

Densusianu, Ovid, Opere, IV, editie critica de B.
Cazacu, loan Serb si Florica Serb, Ed. Minerva, Bucuresti,
1981.

Diehl, Charles, Cugetarea bizantina si miscarea ideilor
la Bizanf, in *** Literatura Bizanfului, antologare, traduceri §i
prezentare Nicolae- §erban Tana§oca, Ed. Univers, Bucuresti,
1971.

471

Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, edijie ingrijita,
note §i comentarii de Teodor Vargolici, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1982.

Idem, Poezii alese, ed. Minerva, 1984.

Dionisie Areopagitul, Sfantul, Opere complete si scoliile
Sfdntului Maxim Marturisitorul, traducere, introducere §i note
de Pr. Dumitru Staniloae, edijie ingrijita de Constanta Costea,
Ed. Paidea, Bucure§ti, 1996.

Dumitrescu-Busulenga, Zoe, Eminescu culturd si
creafie, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1976.

Idem, Cuvdnt inainte la Crestomatie de literaturd
romdnd veche, vol. I, coordonatori I. C. Chitimia si Stela

~ ~ 5 5

Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

Idem, Eminescu - Viafa, edh;ie ingrijita de Dumitru
Irimia, cuvant inainte Dan Haulica, Ed. Nicodim Caligraful,
Manastirea Putna, 2009.

Duju, Pr. Dr. Constantin, Panegiricul ca forma a
predicii in trecut si astdzi (teza de doctorat), in rev. Ortodoxia
XLV (1993), nr. 1-2.

Eliade, Mircea, Prozd fantasticd, vol. I, editie si postfata
de Eugen Simion, Ed. Moldova, Iasi, 1994.

*** Eminescu sau despre Absolut, edijia a Il-a, ingrijire,
traducere §i prefaja Marian Papahagi, cuvant inainte de Zoe
Dumitrescu-Bu§ulenga, postfata de Mircea Eliade, cu un
cuvant pentru edijia romaneasca de Rosa del Conte, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 2003 (Traducere a editiei: Mihai Eminescu o
dell 'Assoluto, Instituto di Filologia Romanza dell'Universita di
Roma. Studi e Testi, Societa Tipografica Mondenese, Modena,
1963)

Enache, George, Ortodoxie si putere politica in
Romania contemporana. Studii si eseuri, Ed. Nemira,
Bucuresti, 2005.

472

Faifer, Florin, Antim Ivireanul, Didahii, postfaja §i
bibliografie de Florin Faifer, Bucure§ti, Ed. Minerva, 1983

Galdi, Ladislau, Inceputurile prozei ritmice romdnesti,
in rev. Limba romdna, X/1961, nr. 5, p. 462-473.

Idem, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, Ed.
Academiei RPR, Bucuresti, 1964.

Idem, Introducerea in istoria versului romdnesc, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1971.

Gana, George, Melancolia lui Eminescu, Ed. Funda^iei
Culturale Romane, Bucure§ti, 2002.

Gouvalis, Arhim. Daniil, Minunile creaiiei, trad, din
limba greaca de Cristina Bacanu, Ed. Bunavestire, Bacau,
2001.

Grigorie de Nazianz, Sfantul: Opere dogmatice ale
Sfantului Grigorie de Nazianz, traducere din limba greaca,
studii §i note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucure§ti,

2002.

H

Heine, Heinrich, Opere alese, vol. Ill, Ed. Univers,
Bucuresti, 1973.

I

lea jr., loan I., Maica Domnului in teologia secolului XX
si in spiritualitatea isihastd a secolului XIV: Grigorie
Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed. Deisis, Sibiu,
2008.

loan Gura de Aur, Sfantul, Explicarea Epistolei
pastorale de la I Timotei, traducere din limba elina, edi^ia de
Oxonia, 1861, trad. Arhiereu Theodosie A. Ploe§teanu,

473

Bucure§ti, ed. Atelierele grafice Socec & Co., Societate
anonima, 1911.

Idem, Omilii la Facere (I), in col. PSB, vol. 21,
traducere, introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed.
IBMBOR,Bucuresti, 1987.

Idem, Scrieri III. Omilii la Matei, col. PSB, vol. 23,
traducere, introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed.
IBMBOR, Bucuresti, 1994.

Idem, Homilies on the Acts of the Apostles, translated,
with notes and indices, by Rev. J. Walker and Rev. J.
Sheppard, revised, with notes, by George B. Stephens, in
NPNF I, vol. 11, ed. de Phlip Schaff, ed. comput., Sage
Software Albany, USA, v. 1 , 1 996 .

Idem, Cateheze baptismale, trad, de Pr. Marcel Hanche§,
Ed. „Oastea Domnului", Sibiu, 2003.

Isaac Sirul, Sfantul, Cuvinte despre sfintele nevoinfe, in
Filocala romaneasca, vol. X, traducere, introducere §i note de
Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti,
1981.

Iustin Popovici, Sfantul, Omul si Dumnezeu-Omul.
Abisurile si culmile filosofiei, Ed. Deisis, Sibiu, 1997.

I

*** Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau,
Theodosie, text ales §i stabilit de Florica Moisil §i Dan
Zamfirescu. Cu o noua traducere a originalului slavon de G.
Mihaila. Studiu introductiv §i note de Dan Zamfirescu §i G.
Mihaila. Ed. Minerva, Bucure§ti, 1970.

K

Kuraev, Diac. Prof. Dr. Andrei, Daruri si anateme. Ce a
adus crestinismul lumii, trad, din limba rusa de Nina
Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2004.

L

474

Lovinescu, E.[ugen] Istoria literaturii romdne
contemporane (1900-1937), postfaja de Eugen Simion, Ed.
Minerva, Bucure§ti, 1989.

M

Manolescu, Nicolae, Inceputurile literaturii artistice.
Prima poezie lirica, Ed. Gramar, Bucure§ti, 2007.

Idem, Istoria critica a literaturii romdne. 5 secole de
literatura, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2008.

Marcus, Solomon, Metafora, paradigma comuna stiinfei
si religiei, in §tiinfa si religie, antagonism sau
complementaritate? , Ed. XXI: Eonul dogmatic, Bucure§ti,
2002.

Maxim Marturisitoral, Sfantul, Ambigua, traducere din
grece§te, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae,
Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1983

Idem, Mystagogia (Cosmosul si sufletul, chipuri ale
Bisericii), introducere, traducere, note §i doua studii de Pr.
Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000.

Mazilu, Dan Horia, Recitind literatura romdna veche,
vol. I, Ed. University Bucuresti, 1994.

Idem, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed.
University din Bucure§ti, 1998.

Idem, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed.
Minerva, Bucure§ti, 1999.

Idem, Dimitrie Cantemir. Un print a l literelor, Ed.
Elion, Bucure§ti, 2001.

Idem, Studii de literatura romdna veche, Ed. Academiei
Romane, Bucure§ti, 2005.

Idem, Lege si faradelege in lumea romdneasca veche,
Ed. Polirom, 2006.

475

***Molitfelnic, edh;ia a V-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti,
1992.

Moltmann, Jiirgen, Dumnezeu in create. O perspectivd
ecologicd asupra creafiei, editori: Pr. Emil Jurcan §i Pr. Jan
Nicolae, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 2007.

Moraru, Mihai, Dosoftei, „ Vietile sfintilor ", in
Crestomatie de literaturd romdnd veche, vol. II, coordonatori
I. C. Chitimia si Stela Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

Idem, Acrostihul sibilin, in Crestomatie de literaturd
romdnd veche, vol. II, coordonatori I. C. Chitimia si Stela

~ ~ 5 5

Toma, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

Idem, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Ed. Funda^iei
Culturale Romane, Bucure§ti, 1997.

N

Neculce, Ion, Letopiseful Jdrii Moldovei, ed. critica §i
studiu introd. de Gabriel §trempel, Ed. Minerva,
Bucuresti,1982.

Negoijescu, Ion, Poezia lui Eminescu, edi^ia a I V-a
revazuta, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1994.

Idem, Scriitori moderni, vol. II, Ed. Eminescu, 1997.

Negrici, Eugen, Poezia unei religii politice, Ed. PRO,
Bucuresti, 1995.

Idem, Poezia medievald in limba romdnd, Ed. Vlad &
Vlad, Craiova, 1996.

Idem, Antim - Logos si personalitate, edi^ia a Il-a, Ed.
Du Style, Bucuresti, 1997.

Idem, Expresivitatea involuntard, Ed. Universalia,
Bucuresti, 2000.

476

Idem, Literatura romdna sub comunism. Poezia, vol I,
Ed. PRO, 2006.

Idem, Iluziile literaturii romdne, Ed. Cartea romaneasca,
Bucuresti, 2008.

Negruzzi, Constantin, Pdcatele tineretilor, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1977.

Nicodim Aghioritul, Cuviosul, Paza celor cinci simturi,
versiune diortosita a traducerii romanesti din 1826, tiparita la
Manastirea Neamt prin osteneala Arhimandritului Dometian,
Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999.

Noica, Constantin, Creafie si frumos in rostirea
romaneasca, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1973.

Papu, Edgar, „ Invafaturile lui Neagoe Basarab" in
contextul Renasterii, in ***Neagoe Basarab (1512-1521). La
460 de ani de la urcrea sa pe tronul Tarii Romanesti, volum
omagial publicat de Societatea Culturala „Neagoe Basarab"
din Curtea de Arge§, Ed. Minerva, 1972.

Pascal, Cugetari, text integral, edi^ia Brunschvicg, trad,
de Maria §i Cezar Ivanescu, Ed. Aion, Oradea, 1998.

Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Modele cosmologice si
viziune poetica, edh;ie ingrijita §i prefajata de Irina Petra§, Ed.
Paralela45,2005.

Platon, Opere III, Ed. §tihn;ifica §i enciclopedica,
Bucuresti, 1978.

Papadima, Liviu, Literatura si comunicare. Relatia
autor-cititor in proza pasoptista si postpasoptista, Ed.
Polirom, 1999.

*** Poezia romdna clasica, edijie ingrijita de Al. Piru §i
loan §erb, cuvant inainte de Al. Piru, col. BPT, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1976.

477

Popescu, Pr. Drd. Ion, Aspecte dogmatice in Didahiile
mitropolitului Antim Ivireanul, in rev. Studii Teologice, XLIII
(1991), nr. 1.

***Predoslovii, antologie si cuvant inainte de Tudor
Nedelcea, Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1994.

R

Radulescu, I. Heliade, Poezii. Proza, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1977.

Idem, Critica literara, editie, prefata, note, glosar si
indice de Aurel Sasu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979.

Radulescu, Mihai Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor.
Personaj, cu un „Cuvant inainte" de P. S. Irineu Slatineanu,
editat de Fundajia „Antim Ivireanul" - Rm. Valcea, Ed.
Ramida, Bucuresti, 1997.

Sadoveanu, Mihail, Limba povestirilor istorice,
comunicare facuta la Academia R.P.R., publicata in rev.
Contemporanul, nr. 6 / 346 din 11 febr. 1955.

Scarlat, Mircea, Introducere in opera lui Miron Costin,
Ed. Minerva, Bucuresti, 1976.

Idem, Istoria poeziei romdnesti, vol. I, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1982.

***

Septuaginta, ed. A. Rahlfs, cf. Bible Works 7.

Silvestri, Artur, Poezia „Divanului", in rev. Luceafarul,
1973, 16, nr. 35, 1 sept.

Simion, Eugen, Dimineafa poefilor. Eseu despre
inceputurile poeziei romdne, postfaja de Valeriu Cristea, edijia
a Il-a, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1995.

478

Simeon Noul Teolog, Sfantul: ***Filocalia
Romaneasca, vol. 6, traducere, introducere §i note de Pr. Prof.
Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1997.

Sofronie, Arhim., Din viafa si din Duh, trad, din
franceza de Prof. Ecaterina Volocaru, Ed. Pelerinul, Ia§i, 1997.

Idem, Viafa si invafatura starefului Siluan Athonitul,
trad. Pr. Prof. Dr. loan I. Ica, Ed. Deisis, Sibiu, 1999.

Stanescu, Nichita: *** Antimetafizica, Nichita Stanescu
inso^it de Aurelian Titu Dumitrescu, Edijia a Il-a, Ed. Alfa,
Bucure§ti, 1998.

Stanescu, Nichita, Cartea de recitire, Ed. Cartea
Romaneasca, Bucure§ti, f. a.

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica
Ortodoxd, vol. 2, Ed. IBMBOR, edi^ia a Il-a, Bucure§ti, 1997.

Idem, in Riscul de a fi ortodox, interviuri realizate de
Costion Nicolescu, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002.

§trempel, Gabriel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei
Romane, Bucure§ti, 1997.

Tanasescu, Manuela, Despre „Istoria ieroglificd",
Bucuresti, Ed. Cartea Romaneasca, 1970.

Idem, O istorie a literaturii romdne (partea intdi), Ed.
Saeculum I.O., Bucuresti, 2009.

Teolipt al Filadelfiei, Cuvio§ii, §i Nicodim Aghioritul,
Paraclisul §i Acatistul Sfdntului Nume al lui Iisus, trad, de
diac. loan. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001.

Toniolo, Ermanno M., Acatistul Maicii Domnului
explicat. Imnul si structurile lui mistagogice, prezentare si
traducere de diac. loan I. Ica jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2009.

479

Touraille, Jacques, La beaute du monde, icone du
Royaume, in rev. Contacts, XXXI (1979), nr. 105.

Tudor, Ieroschimonahul Daniil, Scrieri I, ingrijirea
edijiei §i prefa^a de Alexandru Dimcea, Ed. Christiana,
Bucuresti, 1999.

*** Tudor Vianu despre Eminescu, editie alcatuita si
prefatata de Vasile Lungu, Ed. Minerva, 2009.

U

Ureche, Grigore, Letopisetul Tarii Moldovei, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1987.

V

Varlaam, Cazania (1643), ed. ingrijita de J. Byck, Ed.
Academiei RSR, Bucuresti, 1966.

Vasile eel Mare, Sfantul, Omilii la Hexaemeron. Omilii
la P salmi. Omilii si cuvdntari, col. PSB, vol. 17, traducere,
introducere, note §i indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR,
Bucuresti, 1986.

Y

Yannaras, Christos, Abecedar al crediniei, trad, de Pr.
Dr. Constantin Coman, Ed. Bizantina, Bucure§ti, 1996.

Zamfir, Mihai, Poemul romdnesc in prozd, editia a Il-a,
Ed. Atlas, Bucuresti, 2000.

Zumthor, Paul, Incercare de poeticd medievald,
traducere §i prefaja de Maria Carpov, Ed. Univers, Bucuresti,
1983.

480

Resurse online

(in ordinea aparitiilor textuale)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Rosa del Conte
despre Eminescu (audio; 20. 51 minute):

http://www.trilulilu.ro/bastrix/df368382ed75a4

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C5%A3escu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C5%
9Fulenga

http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4
%83s%C4%83rit

http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C5
%A3%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_
s%C4%83u_Teodosie

Crestomatie de Literaturd Romdnd veche (vol. 1) se
poate downloada de aici:

http://www.archive.org/details/CrestomatieDeLiteratura
RomanaVechevol. 1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Scarlat

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fundoianu_-
Fondane.

http://fondane.wordpress.com/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Voronca

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Negrici

481

http://ro.wikipedia.org/wiki/Formele_P/oC4%83r%C4%
83_fond

http : //www.romanianvoice . com/poezii/poezii/epigonii .p
hp

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Antimlvireanul

Teza noastra doctorala: Antim Ivireanul - personalitate
complexd a liter aturii romdne, pe care, sub titlul: Antim
Ivireanul: avangarda literard a Paradisului. Viata si opera am
editat-o la nivel online, o puteti downloada de aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim-
ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-via%C8%9Ba-
%C8%99i-opera-2010/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir

http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski

http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner

http://atelier.liternet.r0/artic0l/l 1 68/Geo-
Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-pusca-si-alte-poezii.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Brothers_Karamazov
http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Albert_Camus

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandre_Dumas

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry

482

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

Opera lui Mihail Eminescu, in 16 volume, editia
Perpessicius, poate fi consultata la nivel online aici:
http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gan%C4%83

http : llxo . wikipedia. org/wiki/Adrian_Maniu

http://www.poezie.ro/index.php/author/OO 1 326 1/index.h
tml#bio

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu

http://poezii.t2i.info/poeti/vasile-voiculescu/

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Eugen_Lovinescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei

http : llxo .wikipedia. org/wiki/Marin_Preda

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Patul_lui_Procust

483

http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%831ia_de
laMarathon

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aron_Cotru%C5%9F

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zenon_din_Eleea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu

http : //ro .wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica

http : //www .kuraev.ru/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona

http://en.wikipedia.org/wiki/Etymologiae

http : //r o . ortho doxwiki . org/Ieronim

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manuela_T%C4%83n%C4
%83sescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ernst_Curtius

http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla

Mircea Anghelescu, Totul sau aproape totul incepe in
secolul al XlX-lea, si pind nu vom infelege acest lucru, nu vom
putea sd ne analizam bine, interviu acordat lui Daniel Cristea-
Enache, mAdevarul literar §i artistic, nr. 733, sept. 2004, cf.\

http://atelier.liternet.ro/articol/1800/Daniel-Cristea-
Enache-Mircea- Anghelescu /Mircea- Anghelescu-Totul-sau-
aproape-totul-incepe-in-secolul-al-XIX-lea-si-pina-nu-vom-
intelege-acest-lucru-nu-vom-putea-sa-ne-analizam-bine.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu

484

http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Cristea-Enache

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Bot

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Borb%C3%
A91y

http://www.dancmihailescu.ro/

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/Dan_Horia_Mazilu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Du%C5%A3u

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Nichifor_Crainic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale

http://ro.wikipedia.org/wiki/Levant

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Tudor_Vianu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Perpessicius

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Em._Petrescu

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/Z/DanZamfirescu.ht
ml

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Petru_Cercel

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolaus_01ahus

http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_lui_Roesler

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso

http://www.documentacatholicaomnia.eu/01_01_1243-
1254-_Innocentius_IV.html

Patrologia Latina, editia Migne, la nivel online:

485

http://www.documentacatholicaomnia.eu/l 815-
1 875 ,_Migne ,_Patrologia_Latina_0 1 .ReramConspectusPro
TomisOrdinatus ,_MLT .html
Teologie pentru azi:
http://www.teologiepentruazi.ro/

http://www.scribd.com/doc/2517275/Sfantul-Niceta-de-
Remesiana

http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php7a
rticle_id=19

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran

http://www.bmb-on-line.ro/scripts/master.htm

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Radu_Petrescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexe_Procopovici

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/monahul-filotei-
imnograful-manastirea-cozia-4.html

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/E/EustatieDelaPutna.
html

http: //www. enciclopedia-
dacica.ro/webring/civilizatia/vechea_cultura.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anastasie_Crimca

http ://ro . orthodoxwiki . org/List%C4%83_a_patriarhilor_
deConstantinopol

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%
C3%A2n

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Isidor_din_Sevilla

486

http://en.wikipedia.org/wiki/Pherecydes_of_Syros

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Homer

http://it.wikipedia.org/wiki/Simonide

http://en.wikipedia.org/wiki/Darius_I_of_Persia

http://en.wikipedia.org/wiki/Herodotus

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Gheorghe_Asachi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania

Biblia de la Bucuresti (1688) o puteti downloada de aici:
http://www.4shared.com/file/gE_QKDjx/Biblia_de_la_
Bucurestil 688 .html

http : //ro . wiki source . org/wiki/Psaltirea_%C3 % AEnvers
uri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Scheian%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Psaltirea_Vorone%C5%A3e
an%C4%83

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Familia_Hurmuzachi

http : //www . cimec .ro/Carte/cartev/talcul .htm

http://cimec.ro/Carte/cartev/psaltirea.htm

http://cimec.ro/carte/cartev/liturghier4.htm

http : //www . cimec .ro/carte/cartev/p saltire3 .htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_David

http://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_folcloristicii_mara
mure%C5%9Fene/Primele atest%C4%83ri documentare

487

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_%C5%9Etefan

http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_dosoft
ei.php

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Ioan_Prale

http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Kochanowski

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Chiril_al_Alexandriei

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Roman_Melodul

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Andrei_Criteanul

http://en.wikipedia.org/wiki/Cl%C3%A9ment_Marot

Crestomatie de Literaturd Romdnd veche (vol. 2) se
poate downloada de aici:

http://www.archive.org/details/CrestomatieDeLiteratura
RomanaVechevol.2

http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant

http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer

http ://ro . orthodoxwiki . org/Simeon_Noul_Teolog

http ://ro . orthodoxwiki . org/Grigorie_Palama

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/M/NicolaeMilescuSp
ataru.html

http://en.wikipedia.org/wiki/J%C3%BCrgen_Moltmann

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eeherezada

http://ro.wikipedia.org/wiki/Epopeea_lui_Ghilgame%C5
%9F

488

http://biblior.net/istoria-literaturii-romane/literatura-
eroica.html?page=2

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gottfried_Wilhelm_von_Le
ibniz

http://ro.wikisource.0rg/wiki/O,-
n%C5%A3elepciune_ai_aripi_de_cear%C4%83!

http : //en . wikipedia. org/wiki/Origen

http ://ro . orthodoxwiki . org/Sofronie_%28 Sahara v%2 9
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi

http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Barth

http : //en .wikipedia. org/wiki/Pau l_Tillich

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Top%C3%AErcean
u

9

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_%28poet%2

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Ioan_Alexandru

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu

http : //sf antulioancelnou .ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Miron_Costin

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro

http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Euripide.

http://books.google.ro/books?id=_meTRfpN7aIC&pg=P
R5&lpg=PR5&dq=Demetrius+din+Falera&source=bl&ots=G

489

5MLv6 YQGg&sig=Pv6_S 1 Mt5I8kn49d5kVhw3 Wnwsk&hl=r
o&ei=xFveS7_wKIqtOLPy0bwH&sa=X&oi=book_result&ct=
result&resnum=3&ved=0CBAQ6AEwAg#v=onepage&q&f=f
alse

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tibul

http://ro.wikipedia.org/wiki/Proper%C5%A3iu

http : //www . calendar-
ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie20.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Papu

http ://amitabhose .net/Biografie . asp

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer

http://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_din_Rotterdam
http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques-
B%C3%A9nigne_Bossuet

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi

http ://en. wikipedia. org/wiki/Teresa_of_%C3 %8 1 vila

http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Greceanu

http://www.bmb-on-line.ro/biografii/15/biografie.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_st
olnicul

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche

http : //ro .wikipedia. or g/wiki/Ion_Neculce

http://www.giga-usa.com/quotes/authors/ovid_a012.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction.

Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae o
puteti downloada de aici:

490

http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/04/25/de-nuptiis-
mercurii-et-philologiae/

http://ro.wikisource.org/wiki/Dedica%C5%A3ie_la_cart
ea_lui_Ioan_Cariofil,_Manual_despre_c%C3%A2teva_nedum
eriri,_tip%C4%83rit%C4%83_la_Snagov,_%C3%AEn_anul_
1697

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Iacob_Negruzzi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus

http ://ro . wikisource .org/wiki/Conrad._C%C3 %A2ntul_I
.Ionienele

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea
l.php

http : //ro . wiki source . org/wiki/Mementomori

http : //ro . orthodoxwiki . org/Lactan%C5 % A3 iu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_din_Cezareea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogomilism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Transcendentalism_america
n

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_st
olnicul

http://en.wikipedia.org/wiki/Xerxes_I_of_Persia

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Alexandru_cel_Mare

http://en.wikipedia.org/wiki/Artaxerxes_I_of_Persia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_August

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cneus_Pompeius_Magnus

491

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulius_Cezar

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cyrus_al_II-lea_cel_Mare

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georgios_Chortatzis
151.

Horia Roman Patapievici, Omul recent, o puteti
downloada de aici:

http://www.scribd.com/doc/2535002/Patapievici-Omul-
recent

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Ecoala_Ardelean%
C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-
R%C4%83dulescu

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/S/MitropolitulStefan.
html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga

http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/C/VirgilCandea.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cronograful_lui_Mihail_M
oxa

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa

http : llxo . orthodoxwiki . org/Nicodim_Aghioritul

http://www.literaturasidetentie.ro/biografie.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal

http://www.humanitas.ro/radu-albala

http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/faifer-florin-
faifer~ni4jfb

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Siluan_Athonitul

492

http ://ro . orthodoxwiki . org/Sofronie_%28 Sahara v%2 9

http://www.decitre.fr/recherche/resultat.aspx7recherche
=refine&auteur=Jacques+Touraille

http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Traduceri patristice,
vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009.

Puteti downloada cartea citata de aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/l 0/1 9/traduceri-
patristice-vol- 1-2009/

http://romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoareal.php

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Ion_Heliade-
R%C4%83dulescu

http://poesie.webnet.fr/lesgrandsclassiques/poemes/alph
onsedelamartine/lisolement.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine

http://ro.wikisource.org/wiki/Mihaida

Despre Parintele Marcel Hanches:

http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-
magul-si-satana-la-sfantul-ioan-gura-de-aur-si-sfantul-
amfilohie-de-iconium/

http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87

http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Solomon_Marcus

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri

http ://en .wikipedia. org/wiki/Harold_Bloom

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir

493

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/ VasileConta
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga
http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Constantin_Noica

Sfantul Paisie Velicicovski, Crinii tarinei sau Flori
preafrumoase, poate fi downloadata de aici:

http://www.scribd.com/doc/24899362/Sfantul-Paisie-
Velicikovski-Crinii-Tarinei-Sau-Flori-Preafrumoase

29

http://ro.wikisource.org/wiki/Revedere_%28Eminescu%

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_cel_Mare

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_%C5%9Etrempel

http://en.wikipedia.org/wiki/Nerses_IV_the_Gracious.

http://www.mihaigramatopol.ro/index.php?option=com_
content&view=article&id=62%3Amoira-simbolul-filosofic-al-
destinului&catid=36%3Amithos&Itemid=78&limitstart=7

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francesco_Petrarca

http ://en .wikipedia. org/wiki/Apostolic_Constitutions

http://en.wikipedia.org/wiki/Hippolytus_of_Rome

http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria

http : //www.tertullian . org/

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Iustin_Martirul

http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Dani%C3%A91ou

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cornea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3%
C4%83 V%C4%83c%C4%83rescu

494

http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Conachi

http://ro.wikisource.Org/wiki/Autor:Nicolae_Dimachi
http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%8

3rescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zilot_Rom%C3%A2nul

http : //ro . wikipedia. org/wiki/ Vasile_C%C3 %A2rlova

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion

http ://ro . wikisource .org/wiki/%C3 %8Enserarea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu

http://ro.wikisource.org/wiki/Candela

http://ro.wikisource.org/wiki/La_patrie

http ://ro .wikisource . org/wiki/La_moartea_p%C4%83rint
elui meu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu

http : //ro .wikisource . org/wiki/Elegie_%2 8B olintineanu%
29

http ://ro .wikisource . org/wiki/Scopulomului

http://ro.wikisource.org/wiki/Invoca%C5%A3ie

http://ro.wikisource.org/wiki/La_un_poet_exilat

http://www.cerculpoetilor.net/Pe-malul-marei_Vasile-
Alecsandri.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ro.wikisource.org/wiki/Iahtul

495

http://ro.wikisource.org/wiki/Dintre_sute_de_catarge

http://ro.wikisource.org/wiki/LuceaP/oC4%83rul_%28E
minescu%29

http://ro.wikisource.org/wiki/Gloss%C4%83

http://ro.wikisource.org/wiki/Scrisoarea_I

http://ro.wikisource.org/wiki/Rime_alegorice

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu

http : //r o . wiki source . org/wiki/Mai_am_un_singur_dor

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/79551/Pe_ape

http://poezii.t2i.info/lucian-blaga/la-mare/

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/27390/Scoica

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Dan_B otta

http://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Cantemir

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Movil%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moise_Movil%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Cantacuzino

CV, Prof. Dr. Mihai Moraru:
http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai-
moraru/

http://en.wikipedia.org/wiki/Gulistan_of_Sa%27di

http://en.wikipedia.org/wiki/Saadi_%28poet%29

496

http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez

http://ro.wikipedia.org/wiki/Herodot

http://en.wikipedia.org/wiki/Niketas_Choniates

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Palamas

http://www.ioanguradeaur.ro/

http ://ro . orthodoxwiki . org/Ioan_Sc%C4%83rarul

http://books.google.ro/books?id=v_JbAAAAQAAJ&pri
ntsec = frontcover&dq=Thesaurus+biblicus&source=bl&ots=0
WvOTwtRC2&sig=ZnCDoBPx89-

167KMXmx7tBjEsDE&hl=ro&ei=s9rnS7ynFNOcOM_0taUE
&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=l&ved=OCBYQ
6 AEwAA# v=onepage&q&f=f al se

http://ro.wikisource.org/wiki/Din_Via%C5%A3a_%C5
%9Fi_petrecerea_svin%C5%A3ilor

http://en.wikipedia.org/wiki/Quintus_Curtius_Rufus

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioras, Viata Sfintilor
Varlaam si Ioasaf, in format audio, aici:

1 . http://www.trilulilu.ro/bastrix/00c4ad24162594

2. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9ba4e00e76b302

3 . http://www.trilulilu.ro/bastrix/9f6bf85e0f26dd

http ://www. spiritus-temporis .com/j an-baptist-van-
helmont/

http://fr.wikipedia.org/wiki/Andreas_Wissowatius

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hildegard_von_Bingen

http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci

http://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei

http://ro.wikipedia.org/wiki/Thales_din_Milet

497

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/B anchetul_%2 8Platon%2 9

http://en.wikipedia.org/wiki/Socinianism

http://en.wikipedia.org/wiki/Synesius

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Apostolul_Pavel

http : //www . calendar-
ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie 1 9 .htm

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/ VasilecelMare

http ://ro . orthodoxwiki . org/Grigorie_Teologul

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Ioan_Gur%C4 %83 deAur

http://sfnicolae.wordpress.com/

http ://ro . orthodoxwiki . org/Spiridon,_SP/oC3 %A2ntul

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie27.htm

http://www.calendar-
ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrieO 1 .htm

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Seneca

http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero

http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Martirul_%C5%9Fi
Filozoful

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Fotie_cel_Mare

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Epictet.

498

http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_%C3%A0_Kempi

s

http : llxo . orthodoxwiki . org/Antonie_cel_Mare

http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83

http://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Robert_Curtius

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoroastrism

http://ro.wikisource.org/wiki/Anatolida_sau_Omul_%C
5%9Fi_for%C5%A3ele

http : I Ixo . wikisource . org/wiki/Elegia_%C3 % AEnt%C3 %
A2ia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anacreon

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici

http://ro.wikipedia.org/wiki/Inocen%C5%A3iu_Micu-
Klein

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_%C5%9Eincai

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_%C5%A2ichindea
1

http://en.wikipedia.org/wiki/Ien%C4%83chi%C5%A3%
C4%83_V%C4%83c%C4%83rescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Laz%C4%83r.

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Eufrosin_Poteca

499

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Gheorghe_Asachi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Florian_Aaron

http : //ro .wikipedia. or g/wiki/Constantin_Negrazzi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Popovici_Barcianu

http://biserica.Org/WhosWho/DTR/C/ChesarieDeRamni
c.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_V%C4%83c%C4%8
3rescu

http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Young

http://www.teologiromani.0rg/C/GherasimClipa.html

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Mihai_Zamfir

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gusti

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Radu_Paraschivescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barac

http://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Paris_Mumuleanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%8
3rescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moxa

http : //ro . orthodoxwiki . org/Nicodim_Aghioritul

500

http://www.esotera.ro/carte-milenarisme-si-religii-
moderne-1473.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_Densusianu

http : //ro . wikisource . org/wiki/C%C3 %A2nd_te-
am_v%C4%83zut,_Verena. . .

http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Girardin

http://ro.wikisource.org/wiki/Floare_albastr%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%8
3rescu

ui

Fti

veanu

nu

http ://ro .wikisource . org/wiki/Prim%C4%83 varaamorul

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine
http://ro.wikisource.org/wiki/Lunca_din_Mirce%C5%9

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Fabian-Bob
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac
http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2nco

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%831nicea

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Eerban_Cioculescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu

http : //en . wikipedia. org/wiki/Giacomo_Leopardi

http://fr.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Vigny

501

n

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/Rainer_Maria_Rilke

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl

http : //en .wikipedia. org/wiki/Friedrich_H%C3 %B 61derli

http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Papadima

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Go
ethe

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Novalis

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron

http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaciune
og.php

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/54825/Poetul_ca
_%C5%9Fi_soldatul

http : //www . calendar-
ortodox.ro/luna/august/augustl 1 .htm

http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire.

http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau

502

http : //en . wikipedia. org/wiki/Fran%C3 % A7 oi s-
Ren%C3 %A9_de_Chateaubriand

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-Deleanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche

http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Heine

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sappho

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Parnasianism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism

http ://en .wikipedia. org/wiki/Jacques_Delille

http://ro.wikipedia.org/wiki/Duiliu_Zamfirescu.

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Petic%C4%

83

Fti

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C5%9Fbuc

http://ro.wikisource.org/wiki/Lunca_din_Mirce%C5%9

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_de_Alep

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_Russo

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%831cescu

503

Cuprins

Eseu asupra evolujiei literaturii
romane, de la tradifia bizantin-ortodoxd la
modernism (4-42)

Inceputurile poeziei romanesti

Limba slavona sau limba romana?
(43-49)

Psaltirea coresina §i Psaltirea in
versuri a lui Dosoftei (50-114)

Viiafa lumii (115-143)

Poezia prozei medievale

Antim Ivireanul: lirismul interior §i
motivajiile unei viziuni poetice asupra
universului (144-243)

Divanul sau poezia judecajii (244-
275)

Istoria ieroglificd. o viziune
tradijionala asupra existenjei sau ilustrarea
temelor majore ale literaturii medievale
(276-320)

Poezia prepasoptista si
pasoptista

Intre Anacreon §i imnul religios
(321-370)

Poejii preromantici: toate-s vechi si
noud toate (371-425)

Dimitrie Bolintineanu: amorul
material §i lumina orbitoare (426-445)

Vasile Alecsandri - regele vesel
(446-466)

Bibliografia (467-503)

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus (n. 1977) a
terminat Facultatea de Lit ere, a Universitatii Bucuresti,
in 2001.

A urmat cursurile de Master, la specializarea
Literatura contemporand, in 2002, pe care le-a absolvit
cu o teza despre Nichita Stanescu si fenomenul poezesc.

Intre 2002 si 2009 a elaborat teza de doctorat:
Antim Ivireanul - personalitate complexa a literaturii
romdne.

Lucrarea de fata s-a nascut din aplecarea
asupra textelor medievale si cercetarea
comparative a literaturii vechi si moderne
romanesti.

Volumul I, se ocupa exclusiv de evolutia
poeziei, care merita o atentie sporita, atata timp
cat conceptul de poezie in literatura bizantina si
in aria de cultura rasariteana este unul vast,
diferit de eel occidental, si care cuprinde, in
intregime sau pe spatii largi, specii literare
diverse, de la imne la cronografe si de la omilii
la pareneze, viziune sau conceptie care
amprenteaza si literatura noua.

Multumesc sotului meu, parintele Dorin
Octavian Piciorus, pentru iubirea, incurajarea si
toata sustinerea pe care mi le acorda
intotdeauna, fara de care nu as fi facut nimic.

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate