Skip to main content

Full text of "Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Epilog la lumea veche (I. 2) [revazuta]"

See other formats


Dr. Gianina Maria-Cristina 

Piciorus 



^IM« 




epiLOG La 
LUMea 
vecHe 



Literatura romana 
intre viziunea 
traditionala si 

ideologia moderna 



Vol. I. (partea a 
doua) 



Mental itati, forme 
literare si univers 

5 

spiritual 



Teologie pentru azi 

Bucure§ti 
2010 



Vol.1 

(partea a doua) 



POEZIA 



Mihai Eminescu: intre ars amandisi ars moriendi. 
Poezie lirica SRuJilosoJie poetizata 1 ? 



1 Sintagma ii apar^ine lui Ion Negoi^escu, cf. Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, 

edr^ia a IV-a revazuta, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1994, p. 20. 

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C5%A3escu. 

Cele doua expresii latine din titlu: arta de a iubi si arta de a muri. 



1. Inceputuri ascetice urmate de romanul iubirii 
in trei capitole 



Prive§te asta viafa capas spre mdntuire /.../ 
A viefii comedie mi§cata e de aur 
Cdnd scena astei viefe e-al mdntuireifaur. 



Mihai Eminescu , Femeia?...Mdr de ceartd 



Erorile hermeneutice in identificarea sensurilor corecte 
§i fundamentale ale poeziei §i operei eminesciene pornesc de 
la o cercetare insuficienta §i superficiala a surselor sale, ne 
avertizeaza Mihai Moraru: 

„Mai ales contribujia tematica a vechilor manuscrise §i 
tiparituri cunoscute lui Eminescu la etapele genezei operelor 
sale poetice ni se pare a nu fi fost indeajuns pusa in lumina. 
Cauza prima sta in dificultatea accesului la aceste texte" . 

Intre izvoarele eminesciene, sunt evocate cele tiparite - 
Psaltirea lui Dosoftei 4 , Divanul lui Cantemir 5 , cronicarii 
moldoveni, cronicile rimate, irmoase - dar §i „foarte multe 
texte voluminoase ramase in manuscrise §i edi^ii vechi cu 
chirilice sau editate numai fragmentar (cronografele, vie^ile 
sfinjilor, Varlaam §i Ioasaf, Erotocritul 1 ', Invdtdturile 



' Opera completa la nivel online, editia Perpessicius: 
http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html. 
Date despre sine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu. 

3 Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Ed. Funda^iei Culturale Romane, 
Bucuresti, 1997, p. 198. Cartea citata acum se poate downloada de aici: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/25/de-nuptiis-mercurii-et-philologiae/. 

A se vedea date despre autor: http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai- 
moraru/. 

4 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei. 

5 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 

6 A se audia proiectul nostra online: Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Viata 
Sfintilor Varlaam si Ioasaf, in 3 file audio: 

1 . http://www.trilulilu.ro/bastrix/00c4ad24162594; 

2. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9ba4e00e76b302; 

3. http://www.trilulilu.ro/bastrix/9f6bf85e0f26dd. 

Referinte pentru editia critica tiparita la Ed. Meridiane, 1977: 
http : //openlibrary . org/books/OL 4051 245M/Erotocritul_logof a% C C% 86tului_Petrache 



mitropolitului moscovit Platon, Cartea pentru pdzirea celor 
cinci simfuri a lui Nicodim Aghioritul , Apocalipsul lui loan 
Bogoslovul, Gromovnicuf ', rugaciunile §i imnurile lui 
Grigorie Palamas 10 , Anastasie Sinaitul §i ale altora, cugetarile 
lui Oxenstierna, Zdbava fandasiei, Istoria de obgtie a lumii, 

11 19 

Etiopicele lui Heliodor , Criticon-xA lui Gracian §i multe 
altele). 

Chiar cand aceste texte sau fragmente sunt editate, nu 
sunt decat prea arareori marcate grafic, notate separat sau 
analizate in amanunt sublinierile lui Eminescu, apropierile 
textuale, posibilele influence tematice. AM cauza este 

1 "3 

imprecizia identificarii izvoarelor..." . 

Amintind studiile care au luat in discujie relajia lui 
Eminescu cu textele vechi - intre care pe eel al lui Paul 
Cernovodeanu 14 care „trateaza problema raporturilor crea^iei 
lui Eminescu cu trei dintre tipurile de cronografe care au 
circulat in literatura veche romaneasca (Moxa, Danovici- 
Kigalas, Dmitri Rostovski), semnaland posibile influence la 
nivelul tropilor, dar §i in tema cosmogonica, in structura 
Luceafdrului, ca §i in cea a poemului Memento morf - Mihai 
Moraru se intreaba pe buna dreptate: 

„Sunt aceste vechi scrieri doar documente care vor 
prilejui mereu contribufii documentarel Sa luam de pilda 
Proloagele aparate la Ia§i in 1682-1686. 

Admirabila colecjie de povestiri §i stihuri hagiografice 
a lui Dosoftei i-a fost, dupa cum aratase inca din 1942 I. C. 
Chi^imia 15 , cunoscuta lui Eminescu. Totu§i nu exista pana azi 
un studiu consacrat aportului ei la creajia eminesciana. 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul. 

9 Un fragment din el in: *** Chrestomatie Romdna, texte tiparite si manuscrise [sec. 
XVI-XIX], dialectale si populare, cu o introducere, gramatica si un glosar romano- 
francez, de M. Gaster, vol. 1, Ed. FA. Brockhaus si Socec & Co., Leipzig si 
Bucuresti, 1891, p. 175. 

Poate fi downloadata de aici: 

http://www.archive.org/details/chrestomatieromOOgastgoog iar, in format PDF, pagina 
175 a citatiei supra e p. 349. 

10 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama. 

11 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Heliodor. 

12 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Baltasar_Graci%C3%A1n. 

13 Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit, p. 199. 

Paul Cernovodeanu, Eminescu si cronografele romdnesti, in Caietele Mihai 
Eminescu, II, 1974, p. 34-40. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cernovodeanu. 
15 A se vedea: http://www.romlit.ro/profesorul_ion_c._chiimia. 



De asemeni, daca Jinem cont §i de ipoteza paternitajii 
lui Dosoftei sau, eel pu^in de cea a colaborarii sale la 
traducerea cronografelor de tip Kigalas-Danovici in limba 
romana, cronografe in care se afla multe pasaje versificate, 
alaturi de atatea legende §i povestiri istorice, un studiu 
privind legaturile lui Eminescu cu opera lui Dosoftei in 
ansamblul ei (lexic, teme, versificate) ar putea dezvalui §i 
preciza multe aspecte ale artei poetice eminesciene" 16 . 

Simpla enumerare a surselor expuse mai sus ar trebui 
sa ne faca sa privim cu mult mai multa seriozitate asumarea 
surselor vechi-medievale in interpretarea operei sale poetice. 

Desi nu §tiu nici macar daca se poate stabili o lista 
exhaustiva, daca putem cunoa§te toate cardie, intre care 
multe vechi, care i-au cazut vreodata sub ochi sau au trecut 
prin mana lui Eminescu: 

„Cand nu avea bani, era in stare sa parcurga, repede, 
acolo, pe loc [in librarii §i anticariate], paginile de care avea 
nevoie. Cand putea, cumpara insa volumele care-1 interesau 
[...], rejinand numai pe acelea la care tinea foarte mult. Restul 
era vandut pe masura ce banii se impu^inau" . 

Eminescu insusj aminte§te adesea, atat in poezii cat §i 
in nuvele, de reculegerea sa in faja cartilor vechi: In volumul 
ros de molii / Caufi noaptea adevar (Pajul Cupidon...); 
Gdndirea mea in vremi trecute-noatd, / Deschid volume mari 

1 8 

§i vechi tipicuri (o versiune a unui Sonet ). 

Avatarii sai literari, Dionis sau Toma Nour, au reflexe 
asemanatoare: „intr-un cok; al casei, la pamant, dormeau una 
peste alta vo cateva sute de carji vechi, multe din ele grece§ti, 
pline de invajatura bizantina" 19 {Sdrmanul Dionis); 

„Printr-o claie prafuita de car^i vechi (am o 
predilec^iune pentru vechituri), am dat peste un volum mai 
nou..." 20 ; 

„Mi-ar fi placut mult sa traiesc in trecut. Sa fi trait pe 
timpii aceia cand domni imbracaji in haine de aur §i samur 
ascultau, de pe tronurile lor, in invechitele castele, consiliile 
divanului de oameni batrani - poporul entuziast §i cre§tin 
undoind ca valurile marei in curtea domniei - iara eu in 



16 Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, op. cit, p. 200-201. 

17 Zoe Dumitrescu-Bu^ulenga, Eminescu - Viafa, edi^ie ingrijita de Dumitru Irimia, 
cuvant inainte Dan Haulica, Ed. Nicodim Caligraful, Manastirea Putna, 2009, p. 126- 
127. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C5%9Fulenga. 

18 Mihai Eminescu, Opere alese I, EPL, 1964, p. 324. 

19 Eminescu, Proza literara, postfa^a de Eugen Simion, EPL, Bucuresti, 1964, p. 36. 
20 Idem, p. 103. 



mijlocul acestor capete incoronate de paral alb al 
injelepciunei, in mijlocul poporului plin de focul 
entuziasmului, sa fiu inima lor plina de geniu, capul eel plin 
de inspira^iune - preot durerilor §i bucuriilor - bardul lor. 

Spre a hrani acele vise §i mai mult, am deschis vro 
cateva cronice vechi..." 21 {Geniu pustiu). 

Depanand firul biografic §i recuperand momentul 
intalnirii poetului cu carjile, Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga 
precizeaza: 

„Cum biserica se afla foarte aproape de casa 
Eminovicilor §i locuinja poetului la cajiva pa§i de ea, vizitele 
copilului n-au intarziat, indesite de placerea de a umbla prin 
cardie cu legatura de piele, vechi, roase, cu litere frumos 
inflorate, ale batranului [preot], care a §i inceput sa-1 inveje 

99 

buchiile, ^inandu-1 pe genunchi" . 

Eminescu va rememora mai tarziu aceste clipe in... 
manuscrisul lui loan {Geniu pustiu): 

„Cand eram mic ma duceam la preotul eel batran al 
satului, care, Jiindu-ma pe genunchi, imi dete primele lecjiuni 
in citire. O dorinja nemarginita, o sete arzatoare de studiu se 

9^ 

trezise in mine, care, vai, era sa-mi devie fatala" ~ . 

In studiul sau despre Eminescu, Rosa del Conte a 
urmat acel traseu exegetic in care „avem con§tiinJa de a ne fi 
a§ezat in faja miracolului Eminescu cu independent de 
judecata - o independent care nu exclude niciodata respectul 
pentru rezultatele la care a ajuns critica precedents - §i cu o 
absoluta umilin^a faja de cuvantul poetului", §i „urmand 

9zl 

indemnul batranului cronicar: Ispiteste singur scripturile" . 

Rezultatul acestei ispitiri a fost revendicarea 
arhaicitdfii poeziei eminesciene: „in loc sa vedem in 
Eminescu o sinteza fericita, culmea unui proces de asimilare 
a marii poezii europene, inceput in Romania odata cu epoca 
moderna, noi revendicam arhaicitatea §i deci romdnitatea 
acestui cantec, tanar §i batran: Vechiul cdntec mai strdbate, 

9S 

cum in nopfi izvorul save..."'' . 



21 Idem, p. 111-112. 

~Zoe Dumitrescu-Busulenga, Eminescu - Viafa, op. cit., 2009, p. 32. 

23 Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 116. 

24 Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, editia a Il-a, ingrijire, traducere si 
prefa^a Marian Papahagi, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu-Busulenga, postfa^a de 
Mircea Eliade, cu un cuvant pentru editia romaneasca de Rosa del Conte, Ed. Dacia, 
Cluj-Napoca, 2003, p. 28. 

Despre autoare: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte. 

25 Ibidem. 



Concluzia sa este: „cuvantul liric in care se 
transfigureaza lumea lui este scos din izvoarele tradi^iei 
autohtone" 26 . 

§i, de altfel, „ni se pare de neinjeles hiatul pe care 1-a 
creat Romania moderna [...] intre modernitatea ei atat de 
recenta §i trecutul sau atat de bogat §i de interesant" caruia 
„s-ar spune ca epoca moderna i-a intors spatele. 

O evaluare pe planul cultural-istoric concret al 
influenjei exercitate de vechea tradijie lingvistica §i literara, 
in special asupra constituirii limbajului metaforic al poeziei si 
asupra definirii geniului expresiv al scriitorilor moderni, 
ramane - dupa cate stim - in intregime de facut" . 

Fara sa avem pretenjia de a fi implinit acest deziderat 
(care ar trebui sa aparjina exegezei romanesti, nu unui critic 
strain), speram sa fi facut, prin lucrarea de faja, macar un pas 
mai departe spre formularea acelui studiu amplu, care sa 
integreze totalitatea aspectelor legate de confluenja gdndirii 
moderne cu scrierea §i cugetarea veche romdneasca. 

Cincizeci de ani mai tarziu, publicand, in 2002, 
Melancolia lui Eminescu, George Gana se vede, ca op^iune 
hermeneutica, in acela§i punct: 

„In universul operei eminesciene se poate intra, data 
fiind unitatea ei substantia, pe mai multe poiti. Eu am ales- 
o pe aceea din care mi s-a deschis perspectiva cea mai 
cuprinzatoare, in extensie §i in profunzime, §i am ales-o 
pornind nu de la sugestiile exegezei eminesciene, ci de la 
lectura repetata si penduldnd mereu intre parte (poem, 
imagine, idee, motiv) si intreg (subl. n.)" . 

In exercijiul nostra critic, am resimjit aceasta ca pe o 
necesitate vitala, §i nu cred ca am gre§it prea tare . 



26 Ibidem. 

27 Idem, p. 281. 

28 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gan%C4%83. 

29 George Gana, intr-un interviu acordat lui Daniel Cristea Enache, in Adevarul literar 
§i artistic, nr. 692 / 18 nov. 2003. 

Adresa online: 

http://atelier.liternet.ro/articol/895/Daniel-Cristea-Enache-George-Gana/George- 
Gana-Vianu-a-ramas-pentru-mine-un-model-intelectual-si-moral.html. 
!0 Mircea Anghelescu afirma: „Steiner, intr-o carte memorialistica minunata (toate 
cardie lui sint minunate de altfel) isi marturiseste credin^a ca "in matricea ei ebraico- 
elenica, cultura occidentala a fost, pina foarte recent, o cultura a comentariului, a 
comentariului la comentariu" si in locul unor asemenea despicari ale firului in patru 
prefera o buna edi^ie cu tot aparatul necesar. Banuiesc ca la noi ar fi privit cu mila", cf. 
Totul sau aproape totul incepe in secolul al XlX-lea, si pina nu vom infelege acest 
lucru, nu vom putea sa ne analizam bine, interviu acordat lui Daniel Cristea-Enache, 
in Adevarul literar si artistic, nr. 733, sept. 2004. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu si 



8 



Ne-am intemeiat atat pe argumente oferite de sursa 
poeticd (de§i n-am ignorat nici proza eminesciana), cat §i pe 
reliefarea dedublarii procesului hermeneutic care ne 
descopera semnificajii tradijionale ale scrisului eminescian, 
camuflate in spatele a ceea ce pare a fi o integrare far a rest in 
structura ideatica a romantismului european, pentru formatia 
noastra de intelectuali laicizafi §i predispu§i (ca sa nu zic 
programafi) sa auzim numai ecourile demonismului, revoltei 
§i nihilismului din poezia §i literatura romana. 

Am purees a§adar la cercetarea operelor eminesciene, 
antume §i postume, care ne poate oferi un tablou al biografiei 
poetului, reprodus prin insa§i lentila interioara a perspectivei 
sale asupra viejii proprii. 

Credem sa fi detectat in versurile lui Eminescu un 
jurnal poetic, care poate fi un document credibil §i a carai 
lectura atenta ne poate ilumina, de la sine, multe necunoscute. 

Doar ca aceasta lectura nu s-a facut, eel pu^in nu in 
sensul inten^iei de a stabili un traseu al gdndirii poetice §i, 
mai ales, un izvor §i un fundament al ei. 

Ordinea poemelor din editiile publicate nu ne 
lamureste asupra acestui lucru. Iar o analiza care sa 
descifreze biografia din poezie, nu a stat, din pacate, in 
atentia cercetatorilor. 

Cu darul lui de a complica lucrurile si de a face sa 
dispara, din orizontul constiintei publice, ceea ce nu il 
interesa sau nu ii era pe plac, Calinescu afixat, si in cazul 
lui Eminescu, o anume metoda si directie de cercetare care 

~ 5 5 

umbreste aspecte esentiale din ce ar trebui sa fie un studiu 
critic. 

O astfel de analiza, contextualizand biografia §i istoria, 
dar §i rela^iile fastuoase cu medievalitatea romaneasca §i 
bizantina, ar fi de propor^ii. 

Studiul atent al izvoadelor noastre literare medievale 
ne poate lamuri multe necunoscute din opera eminesciana, 
dupa cum si „istoria literaturii noastre de dinainte de 1800 
capata o conformatie mai limpede privita din perspectiva 
operei eminesciene"" . 

Nu ne propunem, pentru moment, un studiu exhaustiv 
asupra operei eminesciene, pentru ca nu este interesul lucrarii 
de fa^a, ci reliefarea acelor aspecte §i a acelor conexiuni 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Cristea-Enache. 

31 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu. 

32 Mihai Moraru, op. cit, p. 21 1 . 



profimde cu literatura §i spiritualitatea tradi^ionala, care nu au 
fost supuse cercetarii §i nu au existat nici macar in intenjia de 
a fi cercetate. 

Cautand marturiile care sa vizeze o etapizare a 
experien^elor sale existence, am descoperit ca inceputurile 
constiin^ei de sine, mature (desi era inca adolescent), 
echivaleaza cu un segment temporal caracterizat prin studiul 
§i lectura asidua a textelor ascetice §i religioase ale culturii §i 
literaturii noastre vechi, ale carjilor apaitinand medievalitajii 
romane§ti, descoperite in biblioteca de la Ipotesti §i in 
arhivele bisericilor §i manastirilor. 

Confesiuni asupra acestei perioade esenjiale din 
biografia poetului, la o varsta foarte tanara (de la 12 ani, eel 
pu^in, zice Al. Elian , cuno§tea scrierea chirilica) - la care se 
adauga „fertilitatea contactelor lui Eminescu cu scrisul vechi 
romanesc, mai ales in perioada ie§eana" 34 , dupa intoarcerea 
sa de la studii -, in care acesta a luat cuno§thr£a §i §i-a insu§it 
practicile ascetice din literatura mistica isihasta, inaintea 
oricaror altor experience fundamentale ale vie^ii sale - 
inclusiv erotice -, descoperim in mai multe poeme: Pentru 

Of 

pazirea auzului , Cdnd te-am vazut, Verena... , Gelozie, etc. 

Poemul Gelozie ne precizeaza tocmai aceasta 
consecujie temporala, ordinea devenirii sale, de care aveam 
absoluta nevoie - dar la acest poem vom reveni pujin mai 
tarziu. 

Cert este - §i critica literara a subliniat acest fapt - ca 
Eminescu a pendulat mereu intre congtiinfa de sine, a 
poetului erudit §i genial, §i ipostaza indragostitului fatal, 
asaltat de melancolie, scepticism §i pesimism, atat datorita 
unor experience dramatice, cat §i favorizat de un anume 
sentiment, resim^it numai de catre el in lumea romaneasca, de 
mai du siecle 36 , §i de lecturile (cu precadere) din filosofia 
germana. 

Despre prima dintre poeziile pe care le-am amintit - la 
care dorim sa ne referim in continuare -, s-a stabilit ca 
versifica invajaturi ale Sfantului Nicodim Aghioritul, pe care 
Eminescu le-a citit intr-un vechi manuscris romanesc, care i-a 



33 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Elian. 

34 Idem, p. 204. 

35 Poemul a fost extras din manuscrisul 2262, f. 137-138 si a aparut mai intai in ed. 
Perpessicius, vol. IV, p. 266. 

In franceza: raul secolului. 



10 



apar^inut §i care reprezinta traducerea din greaca a carjii 
Sfantului Nicodim despre paza celor cinci simfuri. 

Incepem cu ea pentru ca discutia asupra textului ne 
ofera un prilej binevenit pentru o foarte succinta introducere 
teoretica in principiile isihasmului, despre care am pomenit 
de mai multe ori si va mai fi vorba, si care terbuie lamurite 
(pe cat ne permite studiul nostra literar) pentru cititorii 
nefamiliari cu aceste conceptii. 

Titlul mai vechi era: Cdrticicd sfdtuitoare pentru 
pdzirea celor cinci simfuri §i a ndlucirii §i a minfii §i a 
inimif . Manuscrisul vechi romanesc a fost in biblioteca lui 
Eminescu §i, ulterior, Titu Maiorescu 1-a donat Bibliotecii 
Academiet . 

Cartea Sfantului Nicodim Aghioritul (care a fost relativ 
recent diortosita §i republicata de mai multe ori" ), este un 
indreptar esenjial pentru cei care vor sa-§i curajeasca mintea 
§i inima de patimi prin ragaciunea neincetata, isihasta, 
inso^ita de pazirea sim^urilor §i de aten^ia la ganduri. 

Sa vedem, prin urmare, poemul: 

Dacd auzi in aer cdntare dulce, veche [lautareasca, erotica], 

O taie chiar cu sila de la a ta ureche - 

Cdci cdntecele-acestea te-nchind dezmierddrii 

§i-fi leagdnd simfirea pe undele uitdrii; 

Se varsd inlduntru-fi a aerului miere 

Sldbdnogindu-fi mintea §i dulcea eiputere 

§i acea socoteald [rajiunea] mareafa-mbdrbdtatd 

A sufletului mdndru o-ntunecd indatd. 

Prea dulce adormire in aer curge miere 

§i inima-fi bdrbatd devine de muiere, 

Iar mintea ta cu partea ei cea ndlucitoare [imaginajia] 

Nu inceteazd-n forme apldmddi, u§oare, 
Acele chipuri mdndre in cdntec infelese: 



Cf. I. Cre^u, Contribufii la cunoaperea scrierilor lui Eminescu, din Studii 
eminesciene, Bucurejti, 1965, p. 575. Si tot I. Cre^u, Din aspectele limbajului 
eminescian in Limba romdna, 2/1965, un articol in care autorul dovedejte ca 
Eminescu si-a imboga^it lexicul poetic din lectura acestei traduceri a car^ii Sfantului 
Nicodim. 

38 Cf. Al. Elian, Eminescu si vechiul scris romanesc, in Studii si cercetari de 
bibliologie, I, Bucuresti, 1955. 

39 A se vedea una dintre editiile recente: http://www.librarie.net/carti/7256/Paza-celor- 
cinci-simturi-Sf-Nicodim-Aghioritul. 



11 



Cu chipuri pdtimase se umple ea adese. 

Cdnd cdntdrefii nu-i vezi s-afi muieri se-ntdmpld, 

Atunci se bate-n tremur sdngele tdu sub tdmpld 

§i-n primitorii creieri indatd el incheagd 

Poftite chipuri albe -femei cufirea dragd. 

Nufluierafi de-aceea urechii-n versul iambic: 

Picioru-usor se miscd in saltul ditirambic, 

Fara de rdnduiald, si dulce si molatec, 

Ca ceara ea ififace sufletul muieratec. 

De vrei sd scapi de ele, de-urmarea lor amard [= pacatul], 

Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceard. 

Nu spune-un basmu numai poetul eel vorbdref 

[Homer 40 , pe care Platon 41 1-a numit „vorbareJ"] 

AD 

De eroul Odissev [Ulise ] eel mult mestesugdref; 
§i-au astupat cu ceard urechea, sd se culce, 

La glasul de sirend adormitor de dulce, 

§-astfel putut-a numai corabia-i s-opoarte 

Pe langd a lor ostrov [al sirenelor] aduedtor de moarte; 

Dori pazd si sie, urechei, infeleptul, 

Cu gdndul sd-si fereascd si inima sipieptul. 

Cdcifdr ' de rdnduiald e alfemeiei vers, 

Ca depe-o tabid gdndul din minte fi l-a sters: 

Tefarmecd, urechei neavdnd invdlitoare, 

Sirena dezmierddrii de moarte purtdtoare [moartea 

pacatului]. 

Cu drept cuvdnt de-aceea se prihdnesc de carte 

Asirienii antici din Asia departe, 

Ce nu se-mbatd insd (nicicdnd) cu dulce vin 

ci [cu] cdntdri molateci, cu-al glasului suspin. 

Ei schilozesc bdiefii ca glasul sd-l subfie, 

Ca gura lor ca gura muierilor sdfie. 

Pdreau c-a lorfiinfe sunt cu muierea gemeni, 

Cdntau cu glasul dulce si rugdtor [spre pacat] asemeni 

[femeilor]. 



40 Idem 

41 Idem 

42 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Homer. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Odiseu. 



12 



La cdnturi desfrdnate ei ascultau cu haz, 

Se imbdtau depatimi, se imbrdcau cu-atlaz 

§i numai in odihnd si-n desfdtdri de rand, 

Culcafipe sub umbrare, trdiau ei putrezind 

In dulce lenevire si nu erau destoinici 

S-asculte glasul aspru at trdmbifei rdzboinici: 

Hranindu-§i ndlucirea cu gdnduri moi, bdiefii, 

Sdpard cdntdrefe - cd li sunt cdntdrefii. 

Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri, 

Cu zicdtori s-asamdn ' si glasul eel depasdri. 

Ba-mpdtimit sepoate sdfie omul oare 

Pentrujivine-adesea si necuvdntdtoare. 

Onorie-mpdratul [Honorius " ] mai mult iubea acusa 

Decdt cetatea Roma pe Roma cdfelusa. 

Mai mult decdt pe oameni, inimi impdtimite 

Iubescflori, iubesc pdsdri cu penele-mpistrite [colorate]. 

Sunt oameni care vecinic cu oameni nu se-mpac. 

§i Xerxes se-ndrdgeste mai iute de-un copac: 

Platanu-mpodobeste el capre o mireasd 

§i spdnzurd in crenge gherdamuri mult frumoasd; 

De ramuri el atdrnd cercei si cu inele 

§i rdddcina vezi-o infrumsefdnd brdfele 

§i vdrfu-ncununeazd surguci impdrdtesti... 

(Sd semene cu-o mdndrd crdiasd din povesti). 

§i-astfel impodobindu-l, el rdddcin-adapd 

Cu o mult prefioasd, mirositoare apd. 

Spre a-sipdzi mireasa de orice ochi obraznic, 

Strdjeri el pune-n poartd, aproape pune paznic, 

Iar despre-un alt se spune, cd mult au indrdgit 

P-un chippe care singur cu mdna l-a cioplit: 

Sdrutd-mbrdfiseazd el propria fdpturd [create] 

§i singur sejertfeste cu sufletul pe gurd 44 . 

Am subliniat in text termeni §i expresii care evoca 
limba bisericeasca §i filosofia isihasta (§i pe care Eminescu 



43 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Honorius. 



Pentru ultima parte din poem, a se vedea capitolul 4, partea a patra, din: Cuviosul 
Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, versiune diortosita a traducerii 
romanesti din 1826, tiparita la Manastirea Neamt prin osteneala Arhimandritului 
Dometian, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999, p. 78-79. 



13 



le-a pastrat in forma originala), mai ales cele referitoare la 
paza minfii sau paza gdndurilor, la trezvia minfii, exerci^iu 
duhovnicesc prin care mintea este obisnuita sa se desparta de 
cele dinafara, sa se disocieze de tumultul gandurilor §i al 
patimilor. 

Prin imaginable, mintea convorbeste cu inspiratori 
nevazuti si nefasti, se intoarce catre lucruri de§arte §i 
pathname §i astfel i§i pierde rajiunea sa fireasca (numita §i 
dreaptd socoteald sau dreaptd judecata), conducand intregul 
om, cu suflet §i trup, la pacat, la o urmare amard, cum zice 
Eminescu. 

Prin atentie si trezvie, eel ce duce razboiul mental, isi 

5 5 ~ ~ 5 

pazeste gandurile si simturile de tentatii. 

„Trezvia e o metoda duhovniceasca durabila, urmarita 
cu ravna, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbaveste pe om cu 
totul de ganduri si cuvinte patimase si de fapte rele; urmarita 
astfel, ea ii daruieste apoi cunostinta sigura a lui Dumnezeu 
eel necuprins, atat cat e cu putinta, si dezlegarea tainelor 
dumnezeesti si ascunse [...]. 

Trezvia e calea a toata virtutea si porunca lui 
Dumnezeu. Ea e numita si linistea inimii (isihia). Iar 
desavarsita pana la golirea de orice nalucire, e tot ea si paza a 
mintii. [...] 

Atentia e linistea neincetata a inimii fata de orice gand. 

5 5 5 O 

Ea rasufla si cheama pururea si neincetat numai pe Hristos 
Iisus... [e vorba de rugdeiunea mintii sau a inimii sau 
rugdeiunea lui Iisus, nepticd sau veghetoare, care se face in 
ritmul respiratiei] . 

Trezvia e fixarea staruitoare a gandului si asezarea lui 
in poarta inimii, ca sa priveasca gandurile hotesti care vin si 
sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si 
inaltat de diavoli, care incearca sa amageasca mintea prin 
naluciri. Insusindu-ne aceste osteneli, ele ne invata, cu multa 

5 ~ 5 ~ 

stiinta, iscusinta razboiului mintii. [...1 

5 5 ~ 5 5 L J 

...Fiinta si fundamentul trezviei, al atentiei, al linistii 

5 5 ~ 5 ~ 5 

sufletesti adanci si abisul vederilor fericite si negraite [extaze 
mistice], al smereniei recunoscatoare, al dreptatii si al 
dragostei consta din trezvia cea mai deplina si din rugaciunea 
fara ganduri a lui Iisus Hristos, care trebuie facuta strans si 
des, neincetat si cu osteneala, fara sa slabesti" . 



45 Filocalia romdneasca, vol. IV, tradusa din greceste de Pr. Stavr. Dr. Dumitru 
Staniloae, Tipografia Arhidiecezana, Sibiu, 1948, p. 41-44 (Cuvdntul lui Isihie 
Sinaitul catre Teodul). 



14 



Exemplele din istoria veche sunt des folosite de catre 
Sfhnii Paring §i prin acestea se expun pildele negative ale 
marilor imparaji care au ajuns la un comportament penibil, de 
oameni smintiji, din cauza faptului ca s-au dedat mole§elii §i 
dezmierdarilor pathname, prin care §i-au pierdut rajiunea 
fireasca a min^ii §i iubirea pentru semenii lor, dorind lucruri 
nedemne de un om virtuos §i intreg la minte. 

Cre§tinismul s-a folosit, de asemenea, inca de timpuriu, 
de vechile legende pagane, cum este cea a sirenelor, de mai 
sus, pentru a explica oamenilor ca virtutea a fost laudata §i 
iubita de catre cei in^elepji chiar §i in vremurile vechi ale 
paganismului si, cu atat mai mult, se cade cre§tinilor sa-§i 
pazeasca mintea de cotropirea patimilor. 

Faptul ca Eminescu versifica invataturile isihaste ale 
Bisericii §i pe cele referitoare la moravurile rele care il corup 
pe om §i il dezumanizeaza este o dovada pertinenta a felului 
in care el cuno§tea §i privea aceste invajaturi milenare. 
Eminescu avea, despre cultura romana, con§tiin^a ca era una 
fundamental tradi^ionala, ortodoxa §i isihasta. 

Neagoe Basarab 46 scrisese o carte plina de sfatuiri 
isihaste catre fiul sau, Teodosie 47 . Cazaniile romane§ti 
alcatuite §i tiparite de Coresi 48 §i de Sfantul Varlaam 49 erau 
prelucrari dupa talmacirile unor Sfin^i Patriarhi isiha§ti. 

Antim Ivireanul punea in predicile sale, adresate unor 
mireni, indemnuri la rugaciunea neincetata §i la vederea 
luminii dumnezeie§ti, prin transformarea min^ii in muntele 
Taborului. 

La fel §i Dimitrie Cantemir, care i§i alcatuie§te 
Divanul 50 , a§a-zisa carte filosofica, pe schema antagonismului 
evanghelic dintre lumea a carui stapanitor e diavolul §i care e 
de§ertaciune a de§ertaciunilor, §i in^eleptul care nu este altul 
decat omul virtuos care asculta poruncile Domnului, crestinul 
ortodox care se nevoie§te luptand cu mintea sa impotriva 
patimilor §i a curselor nenumarate pe care i le intind 
desfatarile lume§ti. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae. 

46 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab. 



47 



Cartea in intregime: 

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83tunle_lui_Neag 
oe_Basarab_c%C4%83tre_fml_s%C4%83u_Teodosie. 

48 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Coresi. 

49 Idem: http://sfintiromani.mmb. ro/?sf=14. 

50 Idem: http://www.cimec.ro/carte/cartev/sl7_01 10. htm. 



15 



Iar secolul al XVIII-lea va fi secolul renasterii isihaste 
in Tarile Romane si mai ales in Moldova, prin Sf. Vasile de 
la Poiana Maralui si Sf. Paisie Velicikovski . 

Pe de alta parte, epoca romantica in care traie§te 
Eminescu descopera trecutul tarii §i poejii scriu, ca despre 
cele mai inalte modele de viaja, despre voievozi cucernici §i 
viteji §i despre Sfin^ii siha§tri, ale caror pesteri - ca cele ale 
Sfantului Daniil Sihastrul 53 sau Nicodim de la Tismana 54 - le 
contempla in poezii, alaturi de Manastiri §i de ruinele 
vechilor cetati domne§ti. 

Pentru Alecsandri 55 , sehastrul este eel ce cunoaste al 
globului mister (Pe coastele Calabriei) si asemenea, pentru 
Eminescu, monahii sunt cunoscatorii vietii pamdntene 
(Strigoii). 

Problematica insasi a monahismului, a sihastriei, nu le- 
a ramas indiferenta nici pasoptistilor (care se scuzd in 
scrierilor lor de neaderare din cauza degradarii vietii 
monahale in contemporaneitate) si nici lui Eminescu. 

Din cele doua capitole ale Cugetdrilor lui Oxenstiern, 
pe care Eminescu le-a copiat in caietele sale, unul este Pentru 
pustietate sau singuratate 56 . 

De asemenea, un autor isihast din care poetul si-a 
notat, considerandu-1 un desavarsit cunoscator al caracterului 
uman, este Sf. Calist Patriarhul , responsabil de a fi avut o 
contribute importanta in cazaniile romanesti, ale lui Coresi si 
Varlaam. 

Toate acestea sunt lucruri pe care ideologia modernista 
si cea contemporana incearca ori sa le prezinte edulcorat, ori 
sa le stearga cu buretele sau sa le parodieze grotesc, 
beneficiind de avantajul a jumatate de secol de propaganda 



Idem: http://www.sfant.ro/sfinti-romani/cuviosul-vasile-ieromonahul-staretul- 
schitului-poiana-marului-2 . html . 

52 Idem: http://orthodoxwiki.org/Paisius_Velichkovsky. 

53 Idem: 

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/cuviosul-daniil-sihastrul/sfantul-daniil- 
sihastru-viata-faptele-sale-69424.html. 

54 Se poate constulta aici: http://tismana.afcn.ro/index.htm, editia: *** Vieta Prea 
Cuviosului Parintelui nostru Nicodim Sdntitul, Arhimandritul Lavrei din Santa 
Monastire Tismena, lucrata de Ieromonachul si duchovnicul Stefan din Tismena, la 
anul 1836, dupa cea tiparita la 1763 de Episcopul Romnicului, Kir Partenie si dupre 
unii manuscriptu keviu, Ed. Tipografia cartilor bisericesci, Bucuresti, 1883, 82 p. 

55 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri. 

56 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, Ed. Universita^ii 
Bucuresti, 1994. p. 391. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Horia_Mazilu. 

57 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie20.htm. 



16 



comunista §i uitare a sensurilor religioase de care fusese 
incarcata, mai inainte, cultura romana. 

Nu e de mirare ca, la pujin peste o jumatate de secol de 
la moartea lui Eminescu, regimul comunist ateu, instaurat cu 
forja in Romania, a identificat in isihasm un inamic redutabil. 

Spre exemplu, un student arestat, judecat §i condamnat 
la opt ani de munca silnica, in 1958, in lotul Rugului Aprins, 
era obligat sa semneze urmatorul denunj: 

Rugaciunea inimii „reprezenta forma cea mai exagerata 
a Ortodoxiei, fiind potrivnica §i daunatoare actualului regim, 
prin aceea ca cei ce ajungeau sa practice aceasta rugaciune in 
mod corect trebuia ca tot timpul in afara orelor de somn sa 
repete in gand aceasta rugaciune. 

Acest lucru ducea la ruperea noastra de regim §i chiar 
de orice activitate, in special de cea politica, pentru ca pentru 
inceput sa avem la dispozi^ie cat mai mult timp liber. In afara 
de aceasta, treptat, treptat, deveneam ni§te fanatici intr-ale 
credinjei, fiind neaparat siln;i sa ne retragem la manastire. 

Sandu Tudor ne-a cerut sa §i propovaduim aceasta 
Rugaciune a Inimii in randul celorlal^i studen^i, lucru pe care 
eu 1-am §i facut [...]. 

Aceasta este activitatea du§manoasa desfa§urata de 
mine §i celelalte elemente impotriva actualului regim in 
perioada anilor 1955-1956" 58 . 

Numai pentru crima de a face rugaciunea inimii s-a 
primit, in acest caz, condamnarea la opt ani de munca silnica, 
din care au fost executa^i §ase la Jilava, coloniile de munca 
din Salcia §i la Gherla! 59 

Spiritualitatea ortodoxa, al carei nucleu este isihasmul, 
nu a fost o victima colaterala, ci un obiectiv de distrugere 
principal al regimului comunist. 

Ideologii de serviciu ai regimului s-au bucurat, fara 
indoiala, sa preia acuzele de misticism obscurantist 
propulsate in perioada interbelica (de dragul sincronizdrii 
care trebuia urgentate, chiar §i cu pre^ul, ignorat de 
Lovinescu 60 , al eliberdrii de toata literatura romana veche) la 
adresa unui anumit tip de literatura §i sa le dezvolte hidos. 



58 AMJ, fond Penal, dosar 113668, vol. 2, f. 217, cf. George Enache, Ortodoxie §i 

putere politica in Romania contemporana. Studii $i eseuri, Ed. Nemira, Bucure^ti, 

2005, p. 424, nota 49. 

59 C/Idem,p. 425. 

60 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu. 



17 



Studiile literare din perioada comunista au fost obligate 
sa instaureze o blocada mentala dincolo de care nu trebuia sa 
patrunda in con§tiinJa publica nici macar o idee firava de 
tradijie religioasa §i ortodoxa in viaja literara romaneasca. 

Dupa obsedantul deceniu §i dupa relaxarea intracatva a 
climatului politic, s-a vorbit §i despre religie, dar numai atat 
cat aspectele sale esenjiale tradi^ionale sa fie estompate, 
catalogate ca mitologie sau folclor, intr-un discurs critic 
adesea extravagant, inecat intr-o osmoza complicate de idei 
filosofice §i de concepte religioase hibride, convocand 
aproape toata cultura §i religiile umanitajii, de la Antichitate 
la Renascentism, Umanism §i Iluminism §i pana la epoca 
moderna, de la Pascal 61 , Kant 62 §i Schopenhauer 63 la 
Kierkegaard 64 §i Unamuno 65 §i - intr-o ordine a indepartarii 
de harta spirituala a Romaniei - de la platonism, pitagorism §i 
aristotelism pana la hinduism §i budism. 

Fara a se pomeni vreodata de vreun reflex ortodox (cu 
rare excep^ii), decat in scop periferizant §i minimalizator . 

Cei care au incercat sa susjina o tradi^ie bizantina, un 
Bizant dupa Bizanf 6 , au fost §i ei nevoiji sa insiste pe 
existenja unor epoci umaniste §i renascentiste bizantine (o 
suprapunere a periodizarii specifice istoriei Apusului §i care 
nu se potriveste prea bine Rasaritului), pastrandu-se nevoit 
intr-un areal strict cultural, care sa nu dezvaluie substratul 
religios ortodox-isihast al bizantinismului. 

Sincretismele religioase, mitologiile §i filosofiile lumii, 
care nu calificau din interior fiinja romaneasca, nu realizau 
niciun pericol pentru ideologia comunista. Ele erau un factor 
de permanenta polemica critica, de infinite dezbateri, dar nu 
constituiau niciun fundament plecand de la care s-ar fi putut 
clatina ideologia epocii. 

Important era sa nu se descopere o temelie unica §i 
esenjiala a gandirii romane§ti. §i nu s-a descoperit. 

Insa - revenind la discujia noastra -, asceza §i erosul 
patima§ nu pot convie^ui. 



61 Idem 

62 Idem 

63 Idem 

64 Idem 

65 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%B8ren_Kierkegaard. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Unamuno. 
' 6 Aluzie la Nicolae Iorga, Byzance apres Byzance, pe care o gasiti online aici: 
http://www.unibuc.ro/CLASSICA/byzance/cuprins.htm. 



18 



Vom vedea mai departe ce s-a petrecut cu Eminescu - 
din propriile lui marturii - dupa ce dragostea a patruns in 
existenja sa §i a interferat cu ritmul lui ascetic, insu§it 
precoce, de cunoastere §i de viejuire. 

Credem a fi descoperit in versurile eminesciene 
marturia pentru o adolescenja marcata de nazuin^e ascetice, 
urmata de romanul iubirii in trei capitole: 

1 . tentajia/refuzul erosului; 

2. dragostea; §i 

3 . coborarea in infern a sentimentelor. 

Aceste trei secvente ale biografiei erotice eminesciene 
le vom avea in vedere mai departe, tinand seama de faptul ca 
tematica erotica se integreaza organic in experienta filosofica 
eminesciana si in concluziile sale existentiale, neputand fi 
transata arbitrar de critica literara si decupata din viata lui. 

In afara de aceasta, dorim sa stabilim neintarziat locul 
si rolul iubirii pentru activitatea sa creatoare, pentru a putea 
accede apoi la o discutie despre preocuparile sale de ordin 
spiritual si filosofic. Insa nu putem opera o separatie intre 
aceste experiente decat teoretic. 

Din poemele Cdnd te-am vazut, Verena... §i Gelozie 
aflam un detaliu biografic absolut esen^ial despre Eminescu §i 
anume pe acela ca poetul s-a impotrivit la inceput, in 
adolescenja sa, tenta^iilor erotice §i nu oricum, ci prin pazirea 
min^ii §i prin lupta cu gandurile, a§a cum prevede Filocalia, 
invajatura Sfantului loan Gura de Aur §i a Sfinjilor Paring, 
recapitulate, aproape de epoca lui Eminescu, de un Nicodim 
Aghioritul sau Paisie Velicikovski. 

Cele doua poeme ne ofera imaginea, inedita pentru 
concluziile exegezelor moderne, a unui Eminescu ca adevarat 
nevoitor ortodox, conform cu prescripjiile Bisericii. 

Incepem cu poemul Gelozie: 

Cdnd te-am vazut, femeie, stii ce mi-am zis in sine-mi? 
N-ai sapatrunzi vreodata inlauntrul astei inemi. 

Voipune usei mele zavoare grele, lacdt, 

Sa nu patrunda-n casa-mi zdmbirea ta din treacdt. 

§i cum ? dar infelegi tu cum ? Cu-acea gelozie, 

Ce gdndurile-fi arde si inima-fi sfdsie. 

Cdci md-ntrebam, sepoate c-atdt de-mpodobitd 

Cu inima si mintea, sa nufie iubita? 



67 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur. 



19 



Cdciprea, prea efrumoasd... Dorinfa-i guralivd, 

Ademenirea-i bldndd, putut-a sta-mpotrivd 

Atdtor vorbe calde soptite cu durere, 

Ce aerul il imple c-un val de mdngdiere? 

Putut-a impotriva atdtora sd steie 

Cdnd e asa de dulce §i nu-i decdt femeie? 

§tiind cd o sdgeatd din arcul eel cu gene 

E chiar durerea insdsi a viefii pdmdntene, 

Venin stiind cd este sdrutul zdnei Vineri, 

Venin mi-era suflarea si ochii tdi cei tineri 

§i nu voiam ca ddnsii cu dulce viclesug 

S-aprinzd al meu suflet pe-al patimilor rug; 

§i zborul cugetdrii-mi, mdndria din cdntare-mi, 

Eu nu voiam c-un zdmbet al tdu sd mi le sfaremi... 

Priveai la mine straniu si te mirai cd tac... 

Tu nici visai ca-n gandu-mi eu falcile-Ji dezbrac 

De carnurile albe §i ginga§e §i sterpe, 
Ca idolului mandru scot ochii blanzi de §erpe, 

Tu nici visai ca-n gandu-mi eu faja ta o tai, 
Ca ce ramase-atuncea naintea mhnii-mi, vai!, 

Era doar inceputul frumos al unui les. . . . 

Ba mai treceai cu mana prin perii tai cei de§i, 

§i nici visai ca gandu-mi te face de ocara 

Pentru ca por^i pe oase un obrazar de ceara 

§i ca priviri grozave, ca mdinifdrd de trup, 

Se intindeau asupra-Ji cu ele sa te rup, 

§i pe cat de frumoasa §i ginga§a la port 

Eu te priveam atuncea c-un rece ochi de mort. 

Dar m-ai invins... Pdtruns-ai a inimei cdmdri 

§i-acum lucesti ca steaua fatald peste mdri 

Pe gdndurile mele... si treci asa frumoasa 

Ca marmora de alba, cu gene lacrdmoase, 

§i cum plutesti n-atinge piciorul depdmdnt... 

Atdrni precum atdrnd nddejdile ... de vdnt. 

Ma misc ca oceanul cu suferinfi addnci, 

Ce brafele-i de valuri le-atdrnd trist de stand. 

Se nalfd si recade si murmurd intruna 

Cdnd lunecd pe negre pdduri depaltin luna: 

Pdtruns el [oceanul] e dejalea luminei celei red... 



20 



In veci de el departe si el iubind-o-n veci. 

De s-ar lasape sdnu-i, din cer vreodinioard, 

El ar simfi cd-nlduntru-i [lima] cu ceru-ntreg coboard 

§i-ar cadenfa durerea-i pe-al veacurilor mers 

C-un univers deasupra-i si-n el c-un univers. 

Astfel domnesti pe visu-mi sipe singurdtate-mi 

§i misti in al meu suflet un ocean de patemi. 

Iar brafele-mi s-aruncd ca valurile mdrii 

- Ah, in desert, nici nu pot ca sd te dau uitdrii - 

S-aruncd inspre cerul eel luminos, recad 

§i mistuit de chinuri ca Tantalus 6 * in iad. 

Dar in zadar! edei astfel a fast voinfa sorfii 

Ca tu sd-mi dai durerea si voluptatea morfii 

§i sd-mi rdsai din marea de suferinfi, inaltd, 

Ca marmura eternd iesitd de sub daltd. 



Poemul acesta cuprinde, in esenja, intr-un mod 
magistral, sinteza unui intreg bildungsroman 69 , in confesiunea 
§i redactarea poetului insu§i, dezvaluindu-ne cele trei etape: 
dezavuarea erosului, idealul iubirii §i decepiia. 

Sau, altfel spus, avem aici toata biografia iubirii in 
viaja lui Mihai Eminescu. 

Primele versuri (prima strofa) vorbesc despre zavorarea 
casei sufletului §i incuierea u§ii simjurilor pentru a putea intra 
inaimtrul sau, unde sa se roage §i sa cugete in pace. 

Versurile amintesc §i de binecunoscutul verset din 
Psaltire care se canta la Vecernie: Pune, Doamne, strajd 
gurii mele si usd de ingrddire imprejurul buzelor mele (Ps. 
140,3). 

Dar §i de invajatura lui Hristos, care cere intrarea in 
cdmara inimii §i sa incuirerea u§ii sim^urilor, in vremea 
rugaciunii: Tu insd, cdnd te rogi, intra in cdmara ta si, 
inchizdnd usa, roagd-te Tatdlui tdu, Care este in ascuns, si 
Tatdl tdu, Care este in ascuns, ifi va rdspldti fie (Mt. 6, 6). 

Acea gelozie / Ce gdndurile-fi arde si inima-fi sfdsie 
este gelozia care se nume§te rdvnd sau zel, dupa cum §i 
Dumnezeu este zelos §i este urata inaintea Lui inchinarea la 



68 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Tantalus. 

69 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bildungsroman. 



21 



alji zei: Eu, Domnul Dumnezeul tdu, sunt un Dumnezeu zelos 
(Ies. 20, 5). 

Eminescu marturiseste a§adar ca, la inceputul tinerejii 
sale, a cautat sa fuga de inchinarea la „idolul feminin" §i in 
acest sens se injelege §i titlul poeziei, Gelozie, ca ravna 
pentru a evita inchinarea la idolii patimilor. 

Se pare ca poetul avea o concepjie primara isihasta 
asupra gandirii §i simjirii umane. Potrivit cu aceasta, inima 
omului se maculeaza prin gandurile rele, de inspirajie 
demonica, cu care mintea umana accepta, mai intai, sa 
convorbeasca §i apoi le prime§te ca §i cum ar fi ale sale. 

Omul nu poate sa-L vada pe Dumnezeu decat daca are 
inima curata, daca are ochii inimii luminal . §i pentru a 
ajunge la curajia inimii trebuie sa-§i pazeasca mai intai 
mintea curata §i neintinata. 

§i acest lucru nu il poate implini decat prin paza 
gandurilor, prin vegherea, insojita de rugaciune, asupra 
gandurilor, care bat la poarta min^ii §i vor, prin aceasta, sa o 
convinga de autenticitatea lor. 

De aceea, mintea novicelui isihast trebuie „sa invete 
mai intai, prin monahiceasca filosofie dupa Hristos, care este 
eel dinlauntru si intru noi nearatat razboi vrajmasesc. Care 
este deosebirea gandurilor (subl. n.), ce au de-a pururea 
curgere, intra si ies. 

Pe care dintre ele adica se cade a le primi si in jitnita 
inimii a le invistieri. Si carora se cuvine a le grai impotriva, 
dar mai ales a le goni si desavarsit a le sugruma" . 

Gandurile negative trebuie identificate si respinse, 

71 

altfel, cum ar zice Barbu ,pahar e gdndul, cu otrava... (Riga 
Crypto si lapona Enigel). 

Poetul marturise§te ca in^elegea §i cuno§tea faptul ca 
sage^ile erosului produc dureri {§tiind ca o sageata din arcul 
eel cu gene / E chiar durerea insasi a viefii pamdntene), ca 



70 Cuviosul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, op. cit, p. 29. 

71 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian. 

72 A se vedea undeva mai sus, aceeasi metafora la Cantemir: §i a$a, indata, ofecioara 
ghizdava $i frumoasa dinainte-ne in picioare statea, care cu ochii sageta, cu 
sprancenele arcul incorda..., cf. Istoria ieroglifica, edi^ie ingrijita de P. P. Panaitescu 
si I. Verdes, studiu introductiv de Adriana Babe^i, Ed. Minerva, Bucuresti, 1997, p. 
280. 

Dar imaginea aceasta se regaseste si in versurile lui Alecu Vacarescu, Conachi si 

Bolintineanu. 

A se vedea: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_V%C4%83c%C4%83rescu; 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Conachi si 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu. 



22 



patima erotica provoaca tulburare §i suferinja in suflet §i trup, 
a§a dupa cum sustine filosofia cre§tina. 

Este adevarat ca, in acest punct, crestinismul se 
intalneste cu alte filosofii si religii ale lumii, care admit 
prescriptii asemanatoare privind ataraxia, dar acest fapt nu 
conduce neaparat spre concluzia dizlocarii credintei arhaice a 
poetului, ci, mai degraba, din momentul in care Eminescu a 
facut cunostinta si cu acestea, la edificarea ei. 

5 5 5 ~ 

De aceea s-a ferit sa aprinda al patimilor rug, pentru a 
nu infrana zborul cugetdrii. De unde se injelege ca cele doua 
nu pot merge impreuna. 

Teoriile despre poezia moderna §i postmoderna 
promoveaza insa din plin toate patimile umane ca sursa a 
„inspirajiei §i gandirii artistice". 

Daca il concepem pe Eminescu ca primul mare - cu 
adevarat - poet modern roman, trebuie totu§i sa acceptam ca 
modernitatea sa este paradoxals, in contextul arealului 
spiritual in care el a aparat §i s-a dezvoltat. 

Strofa pe care am subliniat-o reprezinta, in intregime, 
versificarea unei inva^aturi a Sfantului loan Gura de Aur cu 
privire la gandurile erotice (reluata apoi si de Sf. Nicodim 
Aghioritul), in care acesta recomanda ca antidot al acestora 
cugetarea la nimicnicia §i neputin^a trupului feminin, care 
pare atat de frumos, dar este atat de vulnerabil in fa^a 
timpului, a bolii §i a mor^ii. 

Pasajele din Sfantul loan Hrisostom, la care ne referim, 
puteau fi cu u§urin^a lecturate de catre Eminescu in carjile 
aflate in circulate sau pastrate in biblioteci, intre care §i o 
carte a Sfantului cu titlul Margaritare, tiparita la noi prima 
data, in traducerea romaneasca a frajilor Radu §i §erban 
Greceanu, in 1691, dar si in manualul despre paza simturilor 
al Sf. Nicodim. 

Mai inaintea lor insa, Neagoe Basarab, in Invdfdturile 
catre fiul sau - carte pe care Eminescu o consultase §i o 
cuno§tea neindoielnic -, transpunea astfel cuvintele Sfantului 
loan Gura de Aur, care privea critic spre de§ertaciunea celor 
parut frumoase ale lumii acesteia: 

„Au doar nu sunt toji Parana? Au nu sunt to^i pulbere? 
Au nu sunt to^i plini de impu^iciune? Au nu ne sunt acum 
urate oasele celora ce ne era odata dragi? O, mare nevoie §i 
greutate! 

Originea ei este, de fapt, in Pilde 6, 25. 



23 



Unde iaste acum framusejea obrazului [framusetea 
obrazului, a fe^ei - vezi obrdzar de ceard la Eminescu]? lata, 
s-a innegrit. Unde iaste rumeneala fe^ei §i buzele cele ro§ii? 
lata, s-au ve§tejit. Unde este clipeala ochilor §i vederile lor? 
lata, se topira. Unde este parul eel frumos §i pieptanat? lata, 
au cazut. Unde sunt grumazii cei netezi [gatul eel neted]? 
lata, s-au frant. 

Unde este limba cea repede §i deslu§ita? lata, au tacut. 
Unde sunt mainile cele albe §i frumoase? lata, s-au deznodat 
[dezmembrat] . Unde sunt hainele cele scumpe? lata, s-au 
pierdut. 

Unde iaste inflorirea statului [a trupului]? lata, au 
pierit. Unde sunt unsorile [alifiile] §i zulufiile cele cu miros 
frumos? lata, s-au impu^it. Unde iaste veselia §i 
dezmierdaciunile tinere^elor? lata, au trecut. Unde sunt 
parerile §i nalucirile omene§ti? lata, se facura Parana, ca 
Parana au fost" . 

In alta parte, acela§i autor sfatuia: 

„Cand tu, de pilda, vezi vreo femeie frumoasa, §i sim^i 
ceva pentru dansa, sa n-o mai vezi deloc, §i atunci ai scapat. 

§i cum am sd pot a n-o mai vedea, zici tu, [fiind] atras 
de pofta de a o vedea? Preda-te pe sine-Ji altor indeletniciri: 
caitilor folositoare, de pilda, ingrijirilor de cele necesare, 
epitropisirei §i ingrijirii de orfani, ajutorarii celor nedrepta^i^i, 
rugaciunilor, filosofiei pentru cele viitoare; cu de-acestea 
ocupa-Ji sufletul. [...] 

Pe langa toate acestea mai gande§te-te §i la aceea, ca 
adica ceea ce vezi nimic altceva nu este decat flegma §i 
sange [Eminescu reproduce intocmai aceste cuvinte in 
poemul Cdnd te-am vdzut, Verena ] §i sue al unei hrane 
trecute in putrezire. [...] 

Deci . . . nu te uita numai la frumusejea ei, ci coboara-te 
mai afund cu gandirea §i atunci dezvelind cu rajionamentul 
acea pielija frumoasa, prive§te cu amanmnime cele ce sunt 
sub dansa. [...] 

Dar poate ca ochiul acelei femei este umed §i 
zburdalnic in privire, sprancenele sunt frumos intinse §i 
genele bat in vanat §i fecioara este blanda §i cautatura 



Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, text ales si stabilit de 
Florica Moisil si Dan Zamfirescu. Cu o noua traducere a originalului slavon de G. 
Mihaila. Studiu introductiv si note de Dan Zamfirescu si G. Mihaila. Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1971, p. 213. 



24 



lini§tita. Decat, prive§te bine §i aid §i vei vedea ca nimic nu 
este decat nervi §i vine §i membrane §i artere. 

Insa tu inchipuie-Ji ochiul acesta imbolnavit, 
imbatranit, ve§tejit de tristeje, umflat de manie, cat de grejos 
este, cat de iute se nimiceste §i cum dispare mai repede decat 

HA 

cele scrise" . 

Daca ceea ce pare iubire pentru o femeie nu depa§este 
aceasta proba, a trecerii, in orice condh;ii, peste aspectele 
exterioare, inseamna ca indragostirea nu este de fiinja ei, ci 
este doar o aprindere patima§a a simfurilor in faja unui corp 
frumos. 

Invajatura Sfantului Patriarh al Constantinopolului s-a 
raspandit in tot cre§tinismul §i poate fi regasita, §i fara a fi 
citat Sfantul loan, in omiliile multor Paring ortodoc§i, dar §i 
in ale unor predicatori catolici sau greco-catolici - vezi Petru 
Maior 75 , etc. 

Expresia priviri grozave, ca mdni fara de trup i-a fost 
inspirata lui Eminescu de catre Sfantul Vasile eel Mare 76 - 
dupa cum a semnalat parintele Constantin Galeriu - §i care 
ne pune in tema cu faptul ca privirea nu este nevinovata, ci 
are un puternic caracter tactil (fapt sesizat §i de personajul 

78 

Mini, intr-unul din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu ). 

Eminescu o cunostea atat direct, din textul Sfantului 
Vasile, cat si din cartea Sfantului Nicodim, din capitolul al 
treilea, Pentru pazirea vederii: 

„Sau ca sa zic dupa marele Vasile: ochii sunt cele doua 
maini fara trup, cu care sufletul le apuca pe cele vazute si le 
iubeste de departe, iar pe acelea pe care nu le poate apuca cu 
mainile (care sunt mai ales ochii cei frumosi) le apuca iarasi 
cu ochii si le dobandeste. 

Pentru ca vederea (pipaire) este mai subtire decat 
pipairea mainilor, dar mai groasa decat pipairea nalucirii si a 
mintii, dupa acelasi Vasile, care zice: 



Explicarea Epistolei a Il-a catre Corinteni a celui intre Sfinfi Parintelui nostru loan 
Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolei, trad din lb. elina, edi^ia de Oxonia, 
1845, de Arhiereu Theodoie A. Ploejteanu, Bucurejti, Atelierele grafice Socec & Co., 
Societate anonima, 1910, Omilia a VH-a, p. 112-113. 
75 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior. 

76 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare. 



77 



Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Chipul Mantuitorului Iisus Hristos in gdndirea lui 
Mihai Eminescu, in rev. Studii Teologice, seria a Il-a, XLIII (1991), nr. 1, p. 46: 
„versul a ochilor privire ca mdnafara de trup (Ms. 2277, 331) reia imaginea Sfantului 
Vasile eel Mare: Ochii sunt cele 1000 maini fara trup (Ms. 3074, f. 40)". 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu. 
78 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hortensia_Papadat-Bengescu. 



25 



Deci printr-o oarecare pipdire, vederea amdgeste 
sufletul catre dulceatd cu aruncdturile ochilor, atingdndu-se 
de departe de orice voieste ca si cum ar avea ajutorul unor 
mdini netrupesti, iarpe aceleape care, cu mdinile trupului a 
le atinge nu poate, pe acestea prin aruncdrile ochilor cu 
impdtimire le cuprinde. 

Drept aceea a zis si Cuvantatoral de Dumnezeu 
Grigorie: Se sting fdcliile, ochii si de cele neatinse. Deci, de 
la acesti ochi sa tai privirile si frumusetile trupurilor acelora 
care indeamna sufletul la urate si necuviincioase indragiri" . 

Privirea cu patima catre o femeie §i dorirea ei, se 
precizeaza mai departe, chiar §i numai in gand, reprezinta o 
posesiune autentica a ei, la fel de vinovata ca §i atunci cand 
este savar§ita cu fapta (cf. Mt. 5, 28). 

Aici insa Eminescu folose§te aceasta expresie in sensul 
ca acelea§i maini ale privirii, care se puteau intinde doritor 
spre o femeie, el le intindea asupra ei pentru a indeparta 
obrdzarul de ceard, iluzia frumusejii, inveli§ul care acopera 
goliciunea oaselor noastre. In alte poezii insa, uzeaza de 
sensul initial. 

Aceasta imagine - ca §i cea a arcului cu gene, amintita 
anterior - se regase§te, pujin modificata, §i in Istoria 
ieroglificd a lui Dimitrie Cantemir, in sintagma a sufletului 
mdni, denumind inten^ia de a apuca fericirea cea ve§nica: 

Deci oricine arfi acela carile aceiii nepovestite fericiri 
pdrtas afi arpofti, intdi trebuie ca nu numai a trupului, ce si 
a sufletului mdni totdeodatd sa intinzd si nu numai cu ale 
trupului picioare, ce si cu ale sufletului aripi sa alerge si sa 
zboare.. %0 . 

Din versuri ca acestea (§i sunt destule de acest fel in 
poezia lui Eminescu), putem deduce ca filosofia lui Eminescu 
despre „iluzia" vie^ii nu trebuia neaparat sa a§tepte etapa 
studiilor sale vieneze §i a lecturilor filosofice din 
Schopenhauer sau din literatura sanscrita pentru ca sa se 
contureze. 

Faptul ca viaja este „vis" §i „iluzie" nu este nicio 
noutate pentru gandirea cre§tin-ortodoxa. Aceste teme le 
regasim din plin la Neagoe Basarab, Miron Costin §i 



79 Cuviosul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, op. cit, p. 60-61 . 

80 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, edi^ie ingrijita de P. P. Panaitescu §i I. 
Verdej, studiu introductiv de Adriana Babe^i, Ed. Minerva, Bucurejti, 1997, p. 115. 

81 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin. 



26 



Dimitrie Cantemir, ca sa nu mai vorbim de Cazanii §i 
Didahii. 

Aproape ca nu exista carte ortodoxa in care sa nu se 
precizeze acest lucru. De aceea, consideram ca este cu totul 
injust apelul la „visul brahmanic" pentru interpretarea 
versurilor eminesciene, cand toata traditia romaneasca geme 
de referinte la vis si iluzie ca trasaturi esentiale ale vietii 

5 5 5 5 

pamantesti. 

Partea a doua a poemului, care urmeaza acestor versuri, 
reprezinta un alt episod al vietii sale, eel al indragostirii, §i 
care, reafirmam, este chintesenjiat in acest poem in mod 
magnific. Femeia devine icoana tutelard a fiinjei sale. 

Poetul este un ocean de iubire zbuciumandu-se de 
valuri, de patimirile iubirii, sub lumina sacriscentd a lunii, 
care inchipuie fiin^a §i icoana iubitei - o ipostaza inversa 
decat cea din Luceafarul. Vom reveni foarte curand la aceasta 
discu^ie. 

Vrem deocamdata sa remarcam expresiile a inimii 
cdmdri - pe care §i Rosa del Conte o recuno§tea ca fiind 
indubitabil de sorginte isihasta si pe care o aflam de 
asemenea la Sf. Nicodim Aghioritul - §i ocean de patimi, 
care apar^in limbajului bisericesc. 

De asemenea, versul ca tu sd-mi dai durerea si 
voluptatea morfii, din finalul poemului, ne ofera o 
interpretare mult mai limpede §i mai sigura a mult mai 
elipticelor §i mai enigmaticelor versuri din Odd (in metru 
antic): 

Cand deodatd tu rdsdrisi in cale-mi, 
Suferinfd tu, dureros de dulce... 



' Cuviosul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, op. cit., p. 21, 36, 49, 62, 
etc. 

Spre exemplu, la p. 36, este descris trupul omenesc ca un palat: 

„Dar pentru mai multa intelegere a pricinii ce ne sta inainte, inchipuieste-ti ca trupul 
se asemuieste cu un palat imparatesc, facut cu prea inalta arhitectonie a unui Ziditor 
nemarginit cu intelepciunea, care are drept cerdac capul, iar camara prea tainica inima, 
grabnici alergatori - duhurile, aducatori si treceri - venele cu chip de tevi, ferestre - 
cele cinci organe ale simturilor, iar sufletul, sau mai bine-zis mintea (ca sufletul curatit 
este in intregime minte, dupa Sf. Calist), socoteste-1 ca pe un imparat cu trei puteri mai 
cuprinzatoare inconjurat: de cea intelegatoare, de cea socotitoare si de cea vorbitoare. 
Iar sufletul se afla in toate partile trupului (caci se afla, zice dumnezeiescul 
Damaschin, sufletul in trap precum focul se afla in tot fieral infocat), si dupa chipul 
lucrarii sale intelegatoare are unealta pe creier. 

Iar pentru lucrare si puterea sa socotitoare si voitoare, dar si ca scaun al fiintei sale, are 
inima, dupa cum vom arata si mai jos. Are, dar, imparatul acesta si hartie, pe tabla 
nalucirii - imaginatia, ca sa fie insemnate toate cate vin din afara prin ferestrele 
simturilor". 



27 



Pdnd-n fund bdui voluptatea morfii 
Ne-ndurdtoare. 

Daca in Odd, poetul i§i compara chinurile patimirii sale 
din dragoste cu cele ale lui Nessus ~ sau Hercule , aici se 
compara cu Tantal in iad. 

Dorinja sa era ca femeia sa se mantuiasca prin durerea 
suferita de el (sd-mi rasai din marea de suferinfi, inalta), §i el 
insu§i, dupa cum ne spune Oda, sa poata reinvia luminos ca 
Pasdrea Phoenix. 

or 

Pasarea Phoenix a fost impropriate, ca simbol al 
invierii din moiti, de catre literatura apologetica crestina inca 
din primele secole ale cre§tinismului. 

Cu acela§i sens folosea Antim Ivireanul, in didahiile 
sale, imaginea pasarii Phoenix, in predica pe care a rostit-o la 
moartea doamnei Stanca, una dintre fiicele lui Constantin 
Brancoveanu 86 . 

Insa poemul Gelozie nu este singurul din opera 
eminesciana in care descoperim marturisirea cunoa§terii de 
catre poet (reprezentand, in mod cert, un aspect 
autobiografic) a luptei cu patima concupiscenjei §i cu 
puternicele ganduri senzualiste. 

Astfel, calugarul din finalul poemului Feciorul de 
impdrat fdrd de stea sau Povestea magului cdldtor in stele, 
nu se poate aduna intra sine, in ciuda sfor^arilor, nu-§i poate 
aduna mintea in rugaciune §i isihie, tocmai din cauza 
gandurilor de acest fel, dupa cum ne releva versurile pe care 
le vom cita in continuare: 

Atunci el se retrage in muri de mdndstire 

§i capul si-l cufundd-ntr-a lumei sfinte cdrfi. /.../ 

In van pune pe suflet greoile cdtuse 

De ganduri uriase, de-nalte rugdciuni. 

In van in a lui urmd a-nchis a lumei u§a 

La visele ei turburi, cu mari de§ertaciuni; 

Pefocul cugetdrei apresdrat cenusd, 

Ci sub cenusd-ard inca consumatori cdrbuni. 

Atunci [injelege ca] visul mdrirei s-a sterge-n a lui gdnd 

Cdndpeste spuza surd se va turna pdmdnt. 



83 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Nessus_%28mythology%29. 



Idem 
' Idem 
' Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Heracle. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83rea_Phoenix. 

http : //ro . wikipedi a. org/wiki/C onstantin_Br% C3%A2ncove anu . 



28 



Atunci claustrul-il fuge - si-n fdrmuri sterpi de mare 

Se trage sa gdseascd linistea-i ce s-a dus, 

Dar vai! s-acolo-l urmd visdrile-i amare, 

Cdci lumea cu-a ei visuri gdndirea i-au supus. 

Aid visarea-i e-addnc-omordtoare, 

Cdci in chip defemeie s-aratd-n aer sus. 

Lumesti gdnduri intr-alt chip impleau sufletul sdu. 

El cugeta la toate, ci nu - la Dumnezeu. 

In aceste versuri eminesciene nu se descrie nimic 
altceva decat lupta ascetica, pe care o poarta monahii §i 
lucratorii rugaciunii isihaste cu focul gandurilor erotice, care 
aduce inapoi in inima §i in minte iubirea patima§a, precum §i 
alipirea de cele de§arte ale lumii. 

Influenza lecturilor din literatura patristica §i ascetica 
este indubitabila. 

Eminescu secondeaza poetic experienja marturisita de 
catre m\x\\\ Sfinji Paring §i nevoitori ortodoc§i, conform 
carora, dintre toate patimile omene§ti, slava de§arta {visul 
marirei, zice Eminescu) §i concupiscenta sunt cele care se 
lupta cu omul eel mai mult, chiar daca se retrage in pustie. 

Acestea mor ultimele, cum spune Sf. loan Colov sau 
Sf. Nicodim Aghioritul, daca nu cumva conduc omul pana la 
groapa §i nu scapa de ele decat dupa moarte. 

Imaginea visarii sau a nalucirii care in chip de femeie 
s-aratd-n aer sus reprezinta iara§i, in mod evident, o 
parafraza din literatura ascetica, la acele pasaje care ilustreaza 



87 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Colov. 



' Stantul Maxim Marturisitorul: „Unii spun ca dracii, atingandu-se in somn de 

anumite pa4i ale trupului, starnesc patima curviei. Pe urma patima starnita aduce in 

mmte forma femeii prin amintire. Iar akdi zic ca aceia se arata min^ii in chip de femeie 

si, atingand par^ile trupului, starnesc dorin^a, si asa se ivesc nalucirile. [...] 

De asemenea, despre alte naluciri patimase, unii spun ca se produc intr-un fel, al^ii, 

intr-alt fel". 

A nu se in^elege de aici ca feme ia poarta raul in sine, din cauza ca se produc aceste 

ispitiri: „Tot razboiul monahului impotriva dracilor urmareste sa desparta patimile de 

in^elesuri (de chipuri) [patima e una si felul in care se arata e altceva]. Caci altfel nu 

poate privi lucrurile [sau fiin^ele] fara patima. [...] 

Indies patimas este gandul compus din patima si in^eles. Sa despar^im patima de 

in^eles si va ramane gandul simplu. Si o despar^im prin iubire duhovniceasca si 

infranare, daca voim", cf. Filocalia, vol. II, Sfdntul Maxim Marturisitorul, traducere 

din greceste, introducere si note de Dumitru Staniloae, Membru de onoare al 

Academiei Romane, Ed. Humanitas, Bucuresti, p. 84 si 94. 

Cuvinte asemanatoare se pot gasi adesea in literatura ascetica si nu ne indoim ca 

Eminescu a avut in vedere o lectura anume, cand a scris despre ispita in chip de femeie 

care s-aratd-n aer sus, dar inca nu am identificat precis aceasta sursa. 



29 



capcanele intinse de duhurile rautatii, numeroase §i felurite, 
din via^a monahilor §i mai ales a sihasfrilor, a eremijilor. 

Insa epoca lui Eminescu traia intr-o societate careia ii 
era familiara atmosfera acestui razboi interior cu patimile, ale 
carai ecouri se vad foarte bine intr-o poezie de lume, copiata 
de poet in caietul sau (manuscrisul 2257): 

Slava lumii am lasat-o, 

In pustiu m-am depart at, 

Ca sd scap mdcar cu viafa 

De durerea ce mi-ai dat. 

Ci-n zadar e, cdci odihnd 

Nici aicea n-am gdsit; 

Zi si noapte e de mine 
Al tdu chip nedespdrfit... 

Pustnicele cantdrefe 

Apele ajung la glas, 

Ele cdntd, eu vdrs lacrami 

Far de tine c-am rdmas; 

Munfii, stdncile rdsund 

De amarul meu suspin, 

Cerul std la indoiald, 

Lui sau tie ma inchin? 89 

Poezia e in stil neoanacreontic, cu un final indecis, §i 
poate fi considerate un exemplu de lirica erotica ce desfide 
morala ascetica. 

Daca insa lasam pu^in de-o parte jubilarea pentru faptul 
ca femeia L-a invins pe Dumnezeu in inima cdntdrefului, 
putem macar sa observam ca problema era foarte serioasa 
pentru acele vremuri. 

Nuvelele lui Caragiale 90 , La hanul lui Mdnjoald 91 §i 
Pdcat , ne informeaza ca amorurile imorale se solujionau 
prin retragerea la manastire, pentru o perioada mai scurta sau 



Cf. Mihai Eminescu, Opere, XV, edi^ie critica intemeiata de Perpessicius, Ed. 
Academiei Romane, Bucuresti, 1993, p. 144. 
90 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale. 
91 Textul integral: 

http://ro.wikisource.org/wiki/La_hanul_lui_M%C3%A2njoal%C4%83. 
92 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/P%C4%83cat.. ._%28Caragiale%29. 



30 



mai lunga de timp, care favoriza revenirea in fire, la rafiunea 
dominantd §i la con§tientizarea faptului ca amorul cu pricina 
nu era decat un foe de paie, faja de care eel / cea in culpa 
resimjea, ulterior, indiferenja §i un apasator sentiment de 
ru§ine. 

Fara indoiala ca Eminescu privea lucrurile in mod grav 
§i nu cu lejeritate. 

Poejii pa§optisti, inaintea lui, nu mai agreasera 
libertatea de limbaj §i incertitudinea morala a 
neoanacreonticilor, chiar daca ei in§i§i, in via^a privata, nu 
erau intotdeauna ni§te implinitori fara gres ai preceptelor 
morale. 

Epoca insasi, impreuna cu mentalitatile sale, nu se lasa 
atat de usor de penetrat, pe cat ne-am putea inchipui. 
Cantecele de lume convietuiau cu cele religioase. 

De la Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf s-a plecat in 
conceperea unui cantec de stea intitulat Cantecul pustiei 
(amintind de hotararea Sfantului Ioasaf de a parasi palaturile 
imparatesti pentru a vietui in pustie), interesant pentru ca a 
fost gasit intr-un manuscris moldovenesc de la sfarsitul 
secolului al XVIII-lea (1784), dar si - varianta - in altul de 
secol XIX si in culegerea lui Anton Pann " din 1852, ceea ce 
denota ca subiectul isihiei si al sihastriei n-a fost lasat in 
umbra uitarii odata cu intrarea in secolul modernitatii: 

O, preafrumoasa pusiia! 

Priimeste-ma intru a ta desdme, 

O, preafrumoasa pustia! 

Ca pre pruncul la maica, 

Cdnd la fata il apleaca, 

O, preafrumoasa pustia! 

Pre la miez de miazd-noapti, 

Nu ma infricosa cu moarti, 

O, preafrumoasa pustia! 

Nici cu a ta ingrozire 

Ca sd nufieaprefuiri, 

O, preafrumoasa pustia! 

Ti-am iubit preste polate [camari], 

Ce sunt cu aur suflate, 

O, preafrumoasa pustia! 

Ti-am iubit preste visteria 



93 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann. 



31 



Ce-este plind de-avutia, 

O, prea frumoasa pustia! 

Merge-voi pi dumbrdvi odrdslite, 

Capre niste vii rodite, 

O, prea frumoasa pustia! 

Fi-voi sdlbaticd fiard, 

Ldsdnd lumea cea amard, 

O, prea frumoasa pustia! 

Si pdzdnd a ta rdddcind 

Ca sd stau fdrd pricind, 

O, prea frumoasa pustia! 

Ramurile tale imiplac 

Ca ruga sd mi sd triacd [la Dumnezeu], 

O, prea frumoasa pustia! 

Si le placd cat de gios 

Ca sd dobdndesc folos, 

O, prea frumoasa pustia! 

Si I e placd cat de multe, 

Ca ruga sd mi sd-asculte, 

O, prea frumoasa pustia! 

Ca lume am par as at 

Si la tine-am ndzuit, 

O, prea frumoasa pustia! 

Ca doresc di al meuprietin [Sf. Varlaam] 

Si aduc lacrdmi fierbinte, 

O, prea frumoasa pustia! 

Carele m-au indemnat 

De inseldciuni m-am lasat, 

O, prea frumoasa pustia! 

Cumitrenie lui Hristos 

De la care am folos, 

O, prea frumoasa pustia! 

Care m-au rdscumpdrat 

De strdmosescul pdcat, 

O, prea frumoasa pustia! 

Carele S-au pironit pre Cruce 

Si si-au vdrsat sfantul sange, 

O, prea frumoasa pustia! 94 



94 



Veche varianta transilvana, dintr-un Acaftistier nedatat, cf. Dan Horia Mazilu, 



Varlaam si Ioasaf. Istoria unei carti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981, p. 227, n. 1. 



32 



Versul pustii 

O, preafrumoasd pustie, 

Primeste-md intr-a ta desie, of! 

Capre pruncul a sa maicd 

Cdnd la fata il apleaca, of! 

Si in leagdn il odihneste, 

De tot raul ilfereste, of! 

Pdzeste-md far a fried, 

Sa nu ma tern de nimicd, of! 

Pe la miez de miazdnoapte, 

Nu ma infricosa de moarte, 

Nice cduta ingrozire 

Sa nu mdfacifdrd defire; 

Te-am iubit peste polatd, 

Tot cu aurfericatd; 

Te-am iubit pre visterie 

Ce sunt plind de avere; 

Impdrdtdia am pdrdsit 

Si lapustiire am venit; 

Fiind sdlbaticd fiard 

Pdrdsind lumea cia amard; 

Cat in lume am trait, 

Multe valuri am pdtit. 

Voi sa scapfdrd vind 

Siprin a tale verzi lamuri 

Voi sa trdiesc fdrd valuri; 

Ramurile tale it pleacd 

Ca ruga sa mi se treacd; 

Si I e pleacd cat dejos, 

Ca sa dobdndesc folos; 

Ca doresc de-al meupdrinte 

Pldngdnd cu lacrdm fierbinte: 

De pdrintele Varlaam 

Care povdtuitori eram, 

Carile m-au indemnat 

De eu lumea am lasat, 

Si in cale am povdtuit, 

La pustie am venit, 

Ca sa urmez lui Hristos 

Care-i lumii de folos, 

Care si-au vdrsat sfdntul sdnge, 



33 



Pironindu-Sd pe Cruce, 

Care m-au rdscumpdrat 

De strdmosescul meupdcat. 

Oh! Hristoase impdrate! 

Md rog sd-mifaci si mie parte 

Cu ingerii sd ma odihnesc, 

In veci sd ma veselesc, 
O, prea frumoasd pustie! 95 



Acelfiu de-mpdrat mare, 

O, prea frumoasd pustie! 

Domnul ddndu-i luminare, 

O, prea frumoasd pustie! 

A lasat impdrdtie 

Si aplecat in pustie 

Cu dor si cu multdjale, 

Cdntdnd in astfelpre cale: 

O, prea frumoasd pustie! 

Ma rog din inimd tie, 

Primeste-md pre mine 

Ca sd vietuiesc in tine; 

A ta desime sd-mifie 

Schiptrul de impdrdtie; 

Pre tine te voi d-acuma 

Ca sd-mifii tata si muma; 

S-ale tale rdmurele 

A-mifi surorile mele; 

Si din tine brdzisorii 

Voi sd-mifie frdtiorii; 

Si toate lemnele crude 

Sd-mifie in loc de rude; 

S-ale tale floricele 

Ca nepoti si nepotele. 

Ma rog iar, pustie, tie, 

Mild de mine sd-tifie, 

Si sd mdferesti de toate 

Pdzindu-md-n zi si noapte 



95 



Dupa un manuscris aflat in posesia lui Aron Densusianu, cf. Idem, p. 229, n. 2. 



34 



De ndluciri, de ispite, 
Si defiarele cumplite. 

Si sd md-ntdresti in rdbdare, 

Ddndu-mi bund cugetare; 

Sd sufdr vara cdldura 

Si iarna degerdtura; 

De md-i vedea-n vro durere, 

Sd-mi dai a ta mdngdiere, 

Stand doftor boalelor grele 

Si balsam ranelor mele, 

Ca din lume cdnd m-oi duce, 

Sd-mi poci da sufletul dulce 

Intru Aceluia mdnd 

Ce m-a zidit din tdrdnd . 

Prezenta acestor cantece de stea in epoca romanticd, 
culese, intre altii, si de acelasi autor care scria Spitalul 
amorului , dar care compunea si muzica psaltica, este foarte 
importanta. 

Ele sunt o alternative, alaturi de cronicile rimate, la 
neoanacreonticele cantece de lume, care propuneau 
inchinarea la idolul frumusetii feminine. 

Daca mergem pe ideea ca si unele si altele sunt 
traditionale, ca au o existenta neintrerupta, dar si neintrerupt 
conflictuala, numai ca unele sunt clasic-ecleziale si altele sunt 
oficial prohibite si cu o circulatie oarecum subterand / 
suburband / subculturald, neagreata, in acest caz 
modernitatea nu mai apare chiar atat de inedita in 
manifestarile sale si chiar polemica pe taram ideologic nu mai 
reprezinta o noutate absoluta. 

Eminescu insu§i proiecteaza, in permanent, lupta sa 
interioara pe un fond tragic, care exclude din ecuajie orice 
gand al frivolita^ii. 

Cred ca este relevant faptul ca un alt poem in care sunt 
refuzate favorurile erosului, se intituleaza Pustnicul (titlu 



96 Cf. M. Gaster, Literatura populara romdna, editie, prefata si note de Mircea 
Anghelescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983, p. 38-42. 

97 O editie recenta a cartii: 

http://www.librarie.net/carti/135348/Spitalul-amorului-sau-Cantatorul-dorului-Anton- 
Pann. 



35 



coincident - desi fara legatura directa intre ele - cu al uneia 
din redactiile textului dedus din Varlaam si Ioasaf*): 



Sala-mbrdcatd cu-atlas alb ca neaua, 

Cusut cufoi si roze visinii, 

§i ceruitd strdlucea podeaua 

Ca si-auritd sub lumine vii - 

Lumini de-o ceard ca zdharu - o steaud, 

Diamant topit pe-oricare dinfdclii. 

Argint e-n said si de raze nins 

E aerul pdtruns de mari oglinzi. 

Copile dulci ca ingerii - virgine - 

Prin said tree purtdnd cununi deflori; 

Ah! vorba inger scapdpe oricine 

De lungi descrieri, dulce cititoriu - 

Astfel acum ea ma scapdpe mine 

Sd zugrdvesc terestrele comori, 

Acele dulci, frumoase, june-scule 

Cu minfi desert e si cu inimi nule. 

La ce-as descrie gingasa cochetd, 

Ce-abia trecutd de-optsprezece ani, 

Priviri trimite, timide, sirete, 

Cdndunui tont, ce oprivea avan, 

Cand unui ghiuj, cu mintea cdpietd, 

Urdt s-avar, sinistru si pies can, 

Sau unui general cu talia naltd, 

Strigdu si prost ca si un bou de baltd? 

Sd cant cum samdnd de rdu, impulsul 

In corp de inger, sufletul diform? 

Ironiei lui Byron" sd-i simt pulsul 

Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme 100 ? 

Sd descriu nopfi romantice ? -Avulsul 

Ce apele pldngdnd le-aruncd - adorm 

Chiar ingerii - si in azur muiete 
Curg stele de-aur dulci si-mprdstiete ? 



A se vedea: Dan Horia Mazilu, Varlaam si Ioasaf. Istoria unei carti, op. cit., p. 231, 
n. 1. 

99 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron. 

100 Idem: http://www.hugo-online.org/Plays/marion_de_lorme_l 829.html. 



36 



§i sd discos dar inima femeii 

Suspinsd-n nopfi albastre, plin' de-amor? 

Ah, a eipatimi aufirea scdnteii; 

In clipa ce le naste, ele mor; 

Inchidefi ochii, cdci pdzeascd zeii 

L-a lor lucire sd te uifi cu dor: 

Abisuri sunt in suflet. Pe o clipd 

Pasiunea li lumin-a lor risipd. 

La ce escursiuni ? - Ce nu sunt oare 
Unde v-au dus, in sola cea de bal, 
Pe inflorite, dulci si moi covoare, 
Unde miiflori mirosul lor esal'; 
Sub aperdelei umbra scutitoare, 
Ce de trddarea mandrului cristal 
Al marilor oglinzi te scapd sigur, 
Cdnd vrei s-observi cum grupe se configur. 

Deci dupd o perdea! Pe-o moale sofa 

A lene sade-un inger de copil. 

In pdru-i negru-o rosie garofd, 

In ochi albastri plutitori s-agil 

§i haina de-alba, strdlucitd stofd 

Cuprinde-un mijloc mlddiet-gentil, 

Ce lin se-ndoaie parc-ar sta sd culce 

Sub evantaliu-i ce pluteste dulce. 

Un inger, da! aripa doar se cade 

Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi, 

Spre-afi un ingeras precum se cade. 

§-apoi ce bine-i ca s-o credefi voi! 

Cine-ar ghici v-odatd cumcd sade 

Un demon crud in suflet de noroi? 

Cu vorba inger insd eu sdracul 

Ma voiu scuti de a descri pe dracul 101 . 



Aceea§i gandire, de care vorbeam anterior, 
imprumutata din literatura patristica §i isihasta, de la Sfintii 



101 Mihai Eminescu, Opere, IV, editie critica ingrijita de Perpessicius, Ed. Academiei 
RPR, Bucuresti, 1952, p. 202-204. 



37 



loan Gura de Aw, Vasile eel Mare §i Nicodim Aghioritul, se 
regase§te intacta §i in poemul Cdnd te-am vdzut, Verena... : 

Cdndte-am vdzut, Verena, atunci am zis in sine-mi: 

Zdvor voipune minfi-mi, simfirei mele lacdt, 

Sd nupdtrundd dulce zdmbirea ta din treacdt 

Prin usile gdndirei, cdmara tristei inemi. 

Caci nu voiam sd ardd pe-al patimilor rug 
Al gdndurilor sdnge si sufletu-n cdntare-mi; 

§i nu voiam a viefii iluzie s-o sfaremi 
Cu ochii tdi de-un dulce, puternic viclesug. 

Te miri atunci, crdiasd, cdnd tu zdmbesti, cd tac: 

Eu idolului mdndru scot ochii bldnzi de serpe, 

La rodul gurii tale gdndirile-mi sunt sterpe, 

De cdrnurile albe eufdlcile-fi dizbrac. 

§i pielea de deasupra si buzele le tai. 

Hidoasa cdpdfdnd de pdru-i despoiatd, 

Din sdnge si dinflegmd scdrbos e inchegatd. 

O, ce rdmase-atunci naintea minfi-mi? Vail 



Nu-mi mrejuai gdndirea cuperii tdi cei desi, 
Nu-mi pdtrundeai, tu idol, in gdnd vreodinioard; 
Pentru cdporfipe oase un obrdzar de ceard 

Pdreai a fi-nceputul frumos al unui les. 

Oricdtfii mlddioasd, oricum fie-al tduport, 
§i bldndd ca un inger de-aifi cdntat in psalme 



102 



102 



In strofele 2-4 se expune exact pedagogia recapitulata de Sf. Nicodim: 
„Iar de va ajunge vreodata un fur ca acesta sa te rapeasca, sa te nevoiesti macar a nu 
lasa pe idolul Afroditei, adica al poftei celei urate, a se intipari in sufletul tau. [. . . ] 
Iar daca diavolul nu inceteaza a te supara cu idolul acela al fetei ce a ajuns de s-a 
tiparit in nalucirea ta, te sfatuieste pe tine dumnezeiescul Gura de Aur si Sfanta 
Singlitichia sa uneltesti acest mestesug, ca sa te izbavesti de impatimirea ta, adica: 
scoate cu mintea ta ochii idolului aceluia, scoate-i carnurile de pe falci, taie-i buzele, 
scoate-i pielea cea de pe deasupra ce se aerata frumoasa si socoteste aceea ce se 
ascunde dedesubt cat este atat de gretoasa, caci om nu sufera a o vedea fara uraciune 
si ingretosare. 

Pentru ca nu este altceva, fara numai o capatana despuiata si os cu totul rosit, plin de 
sange si infricosat la vedere. [... ] ...Si se va vedea acea inchegare urata de oase goale. 
Si asa socoteasca-se ce era cea dorita. 

Ca asa gandul s-ar fi putut tine de la desearta ratacire, caci cea iubita nimic nu era, 
fara numai sange cu flegma oarecare amestecata", cf. Cuviosul Nicodim Aghioritul, 
Paza celor cinci simturi, op. cit., p. 63-64. 



38 



Sau dacd o heterdjucdnd bdteai dinpalme, 
Priveam deopotrivd c-un rece ochi de mort. 

De dulcea iscodire eu mdfeream in laturi. 

In veci cdtam in suflet mania s-o intdrdt, 

Ca lumea si-a ei chipuri sd-mipard vis desert 

De muieresti cuvinte si lunecoase sfaiuri. 

Usor ie biruieste poftireafrumusefii, 

Ziceam - si o privire din arcul eel cu gene 

Te-nvafd crud durerea fiin^ei pdmdntene 

§i-n inimd ifi bagd el viermele viefii [de§arte]. 

Venin e sdrutarea pdgdnei zone Vineri [Venera, Afrodita ], 

Care aruncd-n inimi sdgefile-ndulcirii, 

Dizbdrbdteazd mintea cu vdlul amdgirii - 

Deci in zadarji-e gura frumoasd, ochii iineri. 

Decdt sd-ntind privirea-mi, ca mdnifdrd de trup, 

Sd caut cu ei dulcea a ochilor tdi vrajd, 

Inporfile acestea mi-oipune mdna strajd. 

De nu - atunci din frunte-mi mai bine sd mi-i rup. 



Observam ca Eminescu reproduce intocmai, in 
poemele sale, concepjia isihasta despre razboiul cu gandurile 
§i cu patimile, lupta cu minfile demonice. §i nu vedem niciun 
impediment de a considera amanuntele acestea ca ilustrand 
aspecte autobiografice foarte reale. 

Undeva spunea: , ,Prin rugaciune §i umilinja se intare§te 
mu§chiul inimii noastre, de putem suporta durerea" 104 . 

O asemena afirmajie nu o poate face decat eel care 
practicd sau a practicat exerci^ii ascetice isihaste, mai precis, 
eel care are experienja in legatura cu efectele pe care le 
produce rugaciunea neincetata, rugaciunea inimii, care, in 
prima faza, solicita foarte mult §i obose§te miocardul, pentru 
ca, ulterior, rugaciunea sa intre in ritmul inimii §i aceasta sa 
capete o for^a §i o rezistenja mai mare, atat fizic, cat §i 
spiritual. 

Gimnastica aceasta isihasta reprezinta un detaliu 
ignorat cu desavar§ire de cei care nu au experienja practica. 



' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Afrodita. 
' Mihai Eminescu, Opere, XV, op. cit, p. 348. 



39 



Poetul retinea ca prin poarta ochilor §i apoi prin usile 
gdndirei §i imaginajiei intra poftirea frumusefii [feminine], 
adica patima concupiscenjei in suflet. 

Prin ochiul care vede §i prin mintea care consimte sa 
primeasca gandurile din afara patrunde gandul pacatului in 
casa sufletului §i in cdmara tristei inemi. 

Ca §i isiha§tii dar §i precum intreaga injelepciune 
vetero §i neotestamentara, Eminescu susjine ca erotismul 
descatusat inseamna jertfire a fiin^ei umane §i a celei mai 
bune componente a ei, mintea curata §i sfanta, pe-al patimilor 
rug. 

Pentru aceasta iubire necurata §i patima§a omul trebuie 
sa plateasca, cu al gdndurilor sdnge (magnifica expresie!). 

Adica, cu degradarea dureroasa a atributului sau 
esenjial de fiinja rajionala, de chip al lui Dumnezeu, de 
stapan peste patimile irajionale, dezumanizante. 

In alt poem, Eminescu spunea ca a daruit femeii partea 
cea mai bund / Din inima-mi si minte (Pierdutd pentru mine, 
zdmbind prin lume treci!). 

§i tot in conformitate cu filosofia ortodoxa isihasta este 
§i afirma^ia poetului ca §i-a direcjionat mania impotriva 
tentajiilor lumesti (filosofia ortodoxa insista pe ideea ca 
mania, partea irascibila a sufletului, trebuie concentrate 
asupra patimilor §i pacatelor §i nu impotriva aproapelui) §i ca 
se educa sa contemple lumea ca pe un vis desert, ceea ce 
constituie o marturie irefutabila ca lumea ca umbra §i vis 
(precum §i lumea ca teatru) sunt principii vechi in viaja §i 
gandirea eminesciana, insu§ite inca din frageda tinereje, din 
arealul sau religios traditional de existenja, sunt ale cugetarii 
ortodoxe patristice §i nu ale filosofiei germane sau budiste. 

Pedagogia Sfantului loan Gura de Aur - din ale carai 
omilii am citat mai devreme in sec^iunea de fa^a - este 
reprodusa in poezie intr-un mod aproape identic, Eminescu 
utilizand chiar termenii hrisostomici in acea strofa §i in acele 
versuri subliniate de catre noi, atunci cand vorbe§te despre 
alcatuirea fejei ispititoare din sdnge si din flegmd (le citeaza 
aidoma si Sf. Nicodim). 

Mai sunt §i alte poeme in care se poate citi ca 
Eminescu s-a reintors cu gandul, in momentele de deziluzie, 
la recomandarile conjinute in literatura ascetica parcursa de 
poet, ca spre exemplu Iarfafa ta e strdvezie: 



40 



Dar in curdnd si nicio umbra 

Dinfrumusefea ta n-afi - 

Trei zile numai veifi astfel 

Apoi..., apoi veiputrezi. 

Pdmdnt nesimfitor si rece 

De ce iluziile sfermi? 

De ce ne-ardfi cd adorardm 

Un vas de lut, un sac de viermi? 

O alta poezie (M-ai chinuit atdta cu vorbe de iubire) 
surprinde acurate^ea confesiunilor poetului cu privire la 
experienja amoroasa, intr-o direc^ie convergent^ cu cele 
men^ionate de noi mai sus: 

Aifi ucis si capul si inima din mine 
Daca-n a tale lanfuri eu m-asfiprins mai bine. /.../ 

Cum mulfumesc eu soartei cd am scdpat de tine 

Far -a comite, Doamnd, pdcatul mostenit. 

Azi iardsi ma vdd singur sifericit si bine! 

Azi muza mea ma catd cu ochiul linistit. 

Acele nopfi turbate de doruri si suspine 

S-au dus ca un vis negru, sdlbatec si urdt! 

Azi iardsi capu-n visuri eu il cufundprin cdrfi... 

In acela§i timp, in lirica sa, Eminescu marturise§te ca 
Jelul final al cautarilor lui era o femeie curata §i sfanta, 
neatinsa de patima, care sa-1 iubeasca cu toata inima, precum 
vedem in poemul Pierdutd pentru mine, zdmbind prin lume 
treci!, la care ne-am referit §i pu^in mai devreme: 

Eu caut pe-nfeleptul eel mai nebun - arate-mi 

O singurd femeie lipsitd ce-i depatemi 

§i eu... euil voi crede, in stare tot sa cred: 

- Numai a eifdpturd de inger dac-o vdd 

Cd niciodatd buza n-atinse-o alta buzd, 

Cd niciodatd-urechea de-amor nu vru s-auzd, 

Cd niciodatd ochii-i n-opri c-un bland repaus 

Pe-ofafd bdrbdteascd... cd ea nu s-a adaos 

In gdndu-i sau cufapta in rdndul altei viefi... 

Le cred, le credpe toate... de ce nu mi-o spunefi? 



4i 



Spunefi cd-i ca omdtul din proaspdt abia nins, 

Cd gura i-i fecioard, cd ochiu-i e virgin 

§i mdna asta dulce, cafloarea cea de crin, 

Cd nu a strdns-o nimeni, cd n-a rdspuns cu strdns - 

Cd setea de iubirepe ea n-o au atins. 

Ca un ecou peste timp, Nichita Stanescu 105 raspundea 
acestor versuri, intr-o alta tonalitate lirica, dar exprimand 
regretul pierderii idealului feminin, sfant, din vechime, in 
care inca mai credeau mult vechii de romantici, mai ales 
Eminescu: De ce n-as crede cd existi / tu ce respiri in unde, / 
tu singurd, vdzuto doar cu ochiul / triunghiular, din frunte 
(vol. In dulcele stil clasic). 

Legat de cele ce am afirmat, despre idealul feminin §i 
despre lupta cu patima concupiscenjei, confnmtare 
duhovniceasca, care, se pare, ca nu i-a fost necunoscuta lui 
Eminescu, conform marturiilor poetice pe care ni le-a lasat, 
am mai avea de spus cateva cuvinte §i despre ceea ce credem 
noi ca a fost, pentru marele nostru poet, idealul sfinjeniei sau 
idealul ascetic. 

De altfel, din cateva versuri din Strigoii, remarcam 
definirea Ortodoxiei, in mod exemplar, ca mistica religie, 
sintagma pe care o interpretez individualizant, in contextul 
liric de care vorbeam: 

Fdcliile ridicd, se misc-in line pasuri, / Ducdnd la 
groapd trupul reginei dundrene, / Monahi, cunoscdtorii vietii 
pdmdntene, / Cu barbele lor albe, cu ochii stinsi sub gene, / 
Preoti bdtrdni ca iarna, cu gdngavele glasuri. // O due 
cdntdnd prin tainiti si pe sub negre bolti, /A misticei religii 
intunecoase cete, / Pefunii lungi coboard sicriul sub pdrete, / 
Pe piatra prdvdlitd pun crucea drept pecete / Sub candela ce 
arde in umbra unui colt. 

Cetele de monahi, intunecoase, ale misticei religii, 
indica nu un atribut peiorativ, ci un superlativ apofatic. 

Vom vedea in continuare marturisirile poetului in 
legatura cu idealul sau ascetico-monastic din tinere^e, in faja 
caruia a capatat ulterior intaietate eel al feminita^ii angelice. 

Din poeziile sale am injeles ca, in vremea primei 
tinereji, poetul a oscilat in problema caii pe care o va alege in 



105 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 



42 



via^a. S-a dedicat intai studiului, cunoa§terii, gnoseologiei, 
pentru ca injelepciunea sa-i intraripeze zborul cugetdrii. 

A ales scoala cunoasterii, dupa cum se vede din 
Scrisoarea II, §coala unde lumea cea gdndita pentru noi avea 
fiinfa, / §i, din contra, cea aievea ne pdrea cu neputinfa, in 
locul a ceea ce unii numesc astazi scoala viejii iar el numea 
scoala lumii sau a femeii - in acela§i poem: Azi adeseori 
femeia, ca si lumea, e o scoala, / Unde-nvefi numai durere, 
injosire si spoiald; / La aceste academii de stiinfi a zdnei 
Vineri [Venera, numele latin al Afroditei] / Tot mai des se 
perindeaza si din tineri in mai tineri, / Tu le vezi primind 
elevii cei imberbi in a lor clas, / Pdna cdnddin scoala toatd o 
ruind a ramas. 

Intre cele doua scoli, Eminescu prefera calea 
cunoa§terii §i a injelepciunii, renuntand benevol sa 
frecventeze academia Afroditei. 

Dintr-o perspective mai mult sau mai pu^in 
asemanatoare, dilema alegerii intre amor §i infelepciune este 
pusa in discujie §i in mult comentata poezie Floare albastra, 
in care universul interior, cu ale sale stele, ceruri nalte, rduri 
in soare, intunecata mare sau cdmpii asire, este preferat de 
poet in locul codrului cu verdeafa (ca imagine a idealitajii 
terestre), al realitajii in care izvoare plang in vale (valea 
pldngerii care este lumea aceasta) §i al iubitei ademenitoare. 

Insa, voit sau ne-voit, iubirea patrunde in via^a 
poetului. O prima mare iubire a sa, din perioada Ipotestiurui, 
numita Elena, moare foarte tanara §i poetul se va intoarce 
mereu cu gandul fie la ea (a se vedea poemul O, dulce inger 
bland...), fie la simbolul ei, pentru a susjine ca femeia sau 
iubirea care i-a fost menita din cer a murit mai inainte de 
vreme - precum in poemul Din lira sparta: 

Din lira sparta a mea cdntare 

Zboar-amorfita, un glas de vdnt, 

Sa se opreasca tdnguitoare 

Pe un mormant! 

O are femeia pe care mie 
Dumnezeu Sdntul o-a destinat 

In patu-acela de cununie 
S-a-nfasurat? 



43 



O caut, gdndu-mi si-o-nchipuieste, 

Darn-am vazut-o de cdndeu sunt... 

Oare amorul ce imi zdmbeste 

E in mormdnt? 

Odata ce s-a despaitit de idealul sau ascetic primordial, 
Eminescu a cautat apoi toata via^a acel ideal de femeie, care 
sa fie un inger intrupat, sa vina in calea sa ca un inger dintre 
oameni (Atdt de fragedd), sa fie umbra frumusefii cei eterne 
pe pamdnt (Scrisoarea V) sau care sa aiba ca prototip al 
curajiei, nevinovajiei §i sfin^eniei pe Maica Domnului: sa-mi 
rasai ca o icoana / A pururi Verginei Marii, / Pe fruntea ta 
purtdnd coroana ... (A tat de fragedd) . 

Semnificativ, in acest sens, este §i titlul unui poem, 
Venere si Madona: Venerele sunt la plural, dar Madona una 
singura. 

Insa, adeseori, poetul a fost sfa§iat intre idealul sau 
angelic, de la care a§tepta ca sa fie capabil sa-i redea 
seninatatea, sa impace demonul din el insu§i, un demon ce- 
nseteaza dupa dulcile-i lumine [ale ingerului-femeie], §i 
realitatea dura, in care ea devine pozitiva (Scrisoarea V), o 
femeie pragmatica. 

Aceasta realitate din urma, Eminescu o nume§te 
adesea, pe drept cuvant, demonica (vezi, spre exemplu, 
Venere si Madona) - pentru Nicolae Filimon 106 era prozaica 
-, infernala, uciga§a in raport cu setea lui de fericire §i cu 
dorul dupa serenitatea sufletului, la care el aspira sa ajunga 
alaturi de femeia iubita. 

Calea pe care §i-o alesese initial poetul era una a 
inielepciunii ascetice, din care erau rejectate ispitele 
senzualiste. 

Ca urmare, in poemele eminesciene apare destul de des 
ideea ca intrarea iubitei in viaja sa a facut sa dispara ingerul 
sau de paza, al carui loc poetul ar fi dorit apoi sa fie luat de 
ingerul-femeie, de icoana femeii, care sa fie o icoana de 
lumina (Singuratate) in viaja sa: 



106 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon. 

107 „...Am facut observatiuni serioase asupra prozaismului in care au cazut acesti 
demoni in forma de angeli, cand m-am convins ca femeile din clasa de jos iubesc si 
vand pe amantii lor pentru aur, ca burghezele se inamora de numele si pozitiunea 
sociala a amantului lor, iar femeile din clasa aristocratica sunt atat de sceptice si 
epicuriane, incat schimba amantii mai des decat crinolinele si scufiile...", cf. Nicolae 
Filimon, Escursiuni in Germania meridionala. Nuvele, postfata si bibliografie de Paul 
Cornea, Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, p. 182. 



44 



Cdnd sufletu-mi noaptea veghea in extaze, 
Vedeam ca in vispe-al meu inger depaza, 

Incins cu o haina de umbra si raze, 

C-asuprd-mi c-un zdmbet aripele-a-ntins; 

Dar cum te vazui intr-o palida haina, 

Copila cuprinsa de dor si de taind, 

Fugi acel inger de ochiu-fi invins. 

Esti demon, copila, ca numai c-o zare 

Din genele-fi lunge, din ochiul tau mare 

Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare, 

El, veghea mea sfdnta, amiculfidel? 

Oripoate! ... 0,-nchide lungi genele tale, 

Sapot recunoaste trasaturile-fi pale - 

Caci tu... tu e§ti el. 



Poetul nu a primit, a§adar, iubirea pentru o femeie ca 
ideal al vie^ii sale pana in momentul in care nu s-a nascut in 
fiin^a sa convingerea ca iubita poate fi un alt inger de paza al 
sau, care sa il vindece de scepticism, sa ii redea serenitatea 
paradisiaca, mi, demonului, celui care a devenit demon prin 
faptul ca a pierdut fermitatea §i fervoarea credinjei din 
copilarie - o ipostaza care este insa departe de ceea ce noi 
definim astazi ca fiind un nihilist sau un apostat. 

Femeia aleasa urma sa devina o icoana tutelara a 
fericirii sale, o fiinja care sa-i ofere lini§te, fericire §i 
echilibru sufletesc in mod desavar§it. 

De aceea, altfel putem privi §i injelege, prin prisma 
celor afirmate, acele poeme in care Eminescu se confeseaza 
in legatura cu direc^iile pe care putea sa le urmeze via^a sa §i 
cu motiva^iile §i consecin^ele deciziei finale. 

Insa, chiar §i motivele pentru aceasta din urma alegere 
sunt tot de ordin religios, de§i vorbim despre o substitute, a 
ingerului-pdzitor, cu femeia. 

§i aceasta, fiindca caracteristicile acestei femei, care 
era destinatd de Dumnezeu sa-1 implineasca pe pamant, fac 
parte din paradigma, u§or de recunoscut (daca ne dam jos 
ochelarii postmoderni), a sfin^eniei. 

Tangential cu subiectul, remarcam aici epitetul palida, 
din sintagma palida haina, despre care trebuie sa facem unele 
precizari. 



45 



Cuvantul palid in sine nu semnifica intotdeauna 
paloarea si nici culoarea galben sters. Cateodata, el 
inseamna contrariul, si anume luminos. 

lata, spre exemplu, cum descria Bonifaciu Florescu, 
intersectarea fasta, pe strada, cu Alexandrescu: 

„Crezui ca in ochiul sau, un moment indreptat spre 
mine, zarisem flacara geniului si pe fata sa era raspandita 
acea paloare (subl. n.) care, zice poetul, nu va mai parasi 
chipul lui Moise din ziua cand vazuse fata lui Dumnezeu" 

Paloarea cu pricina inseamna nu un chip palid, ci, 
dimpotriva, ofata radioasa, plina de lumina. 

Asemenea, copila imbracata intr-o palida haina - care 
ia locul ingerului incins cu o haina de umbra si raze , 
poarta, de fapt, in ochiul poetului, un vesmant de lumina, 
amanunt care face mai de inteles substitutia. 

Mergand inapoi pe acest fir §i legandu-1 de ceea ce 
numeam a fi fost la inceput un adevarat ideal ascetic §i 
studios-contemplativ al foarte tanaralui Eminescu, 
descoperim o marturisire despre idealul monastic ca posibila 
cale de implinire a vocajiei sale, alaturi de cea eroica §i de 
cea erotica - ultima din ele, din perspectiva pe care am 
evidenjiat-o deja - dupa cum se vede §i din poemul Care-ofi 
in lume... : 

Care-ofi in lume si al meu amor? 
Sufletul intreaba inima cu dor. 

Vafi mdndstirea cu zidiri cernite, 
Cu icoane sdnte §i ingdlbenite, 

Vafi vitejia cu coifde aramd 
L-ale cdrei flamuri patria te cheamd, 

Ori vafi o dulce inima de inger 
Sd mdngdie bldndd ale mele pldngeri? 

L-am catat in lume. Unde o safie 
Ingerul cu rdsul de-alba veselie? 

Unde o sa-l caut, mare Dumnezeu... 
Poate-i v-ofantasm-a sufletului meu? 



108 Gr.figore] Alexandrescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucuresti, 1985, p. 257. A se 
vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu. 



46 



Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu 
Imi arat-adesea dulce chipul sdu, 

Cdci oglinda-i rece imi arat-o zeie 
Cu suflet de inger, cu chip defemeie, 

Dulce si iubitd, sdntd si frumoasd, 
Vergind curatd, steaud radioasd, 

§i sd md iubeascd, s-o iubesc si eu, 
Sd-i inchin viafa sufletului meu. 

Dar ce rdde lumea? Ce rdde si spune? 
- Femeia nu este ce crezi tu, nebune. 

Fafa ei e-o mascd ce-ascunde un infern 
§i inima-i este blestemul etern, 

Buza ei e dulce, insd-i de venin, 
Ochiu-i te omoard, cdnd e mai senin. 

§i-apoi ce-i amorul? Visu-i sipdrere, 
Haina strdlucitd pusd pe durere. 

Dar dacd e astfel unde-i amea zona 
Cu chipul de inger muiat in lumind? 

- N-afost niciodatd. De-afost vreodatd 
Atunci in mormdntul eel rece o catd. 

De n-afost - imagind-fi singur in tine 
Un inger din ceriuri cu aripi senine, 

Pe care deodatd cu sufletul tdu 
Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu 

§i care-nainte de-al intdlni tu 
In sufletul morfii fiinfa-si pierdu. 

§i cdntd pe-dst inger de dulce amor 
§ipldnge-l cujale sipldnge-l cu dor; 



47 



Din sufletu-fi rece tufdo grddind 
Cu rduri de cdnturi, cuflori de lumind; 

Colo-n cimitirul cu cruci risipite 
Teprimbld adesea cu gdnduri uimite; 

Alege-fi o cruce, alege-un mormdnt 
§i zi: Aici doarme amorul meu sdnt; 

§i cdntd la capu-i §i cdntd mereu; 
Dormi dulce §i dusd, tu, sufletul meu! 



De§i in Scrisoarea V, spre exemplu, avem portretul 
femeii corupte, venale, al femeii-Dalila (reafirmare a tradi^iei 
biblice in care gandea si se integra poetul), Eminescu va 
ramane mai degraba la convingerea ca tu e§ti sfdntd prin 
iubire {Verier e §iMadona). 

Insa pe aceasta femeie ideala, care sa intrupeze virUnile 
cura^iei §i sfin^eniei dorite de catre el, Eminescu nu a aflat-o 
§i de aceea, pentru a nu sus^ine ca ea n-ar putea sa existe - 
ceea ce ar fi fost fals, din perspectiva istoriei cre§tinismului, 
eel pu^in -, spunea adesea ca ea a murit inainte ca el s-o 
cunoasca. 

Se observa ca femeia, pentru Eminescu, corespundea 
idealului feminin cre§tin-ortodox, opus imaginii pagane a 
femeii viciate de corupjie morala §i libertinaj, care pentru el 
reprezenta o adevarata desfigurare a feminita^ii. 

In acela§i timp, nicaieri, in poezia lui Eminescu, femeia 
nu apare in ipostaza pasiva de obiect al venerafiei, incitator la 
le§inuri, de trup adorat, ca in lirica neoanacreontica. 

Pana tarziu, nu vom mai vorbi in poezia romaneasca de 
fiziologia sentimentului erotic. 

Intr-o interpretare care poate avea veleitati ortodoxe, 
ea, femeia din versurile lui Eminescu, trebuie sa fie ingerul 
lui pdzitor, dupa cum §i el trebuie sa fie ingerul ei pazitor. §i 
unul altuia sa-§i fie intarire in fericire §i sfin^enie. 

IdeahA feminitdfii angelice nu este pentru poetul nostra 
unul edulcorat, ca in cre§tinismul apusean (a§a cum apare in 
picturile Rena§terii), ci o pretence foarte pertinenta §i 
conforma cu tradi^ia, pentru care sfinfenia reprezinta 
desavar§irea umanului iar femeia trebuie sa fie o cale de 



48 



salvare, de mantuire pentru barbat, ca §i barbatul pentru 
femeie. 

Am remarcat o singura idee neortodoxa, netradijionala, 
aceea ca femeia-i prototipul ingerilor din senin (Venere si 
Madona). 

Sursa erorii (teologic vorbind) este la Bolintineanu 
(care pastreaza in versurile sale accente idolatre din poezia 
anacreontica) §i mai cu seama la Heliade-Radulescu 109 (pe 
care ulterior Eminescu il acuza de falsificarea teologiei), care 
vede in Eva model de frumusefe al angelii din ceruri 
(Anatolida sau Omul siforfele). 

Este o teza teologica straina ariei ortodox-bizantine. 

Avand in vedere ca, in poemul evocat, Venere si 
Madona, Eminescu vorbe§te de Rafael §i de creajia sa, 
Madona dumnezeie, putem presupune o influenza din spajiul 
catolic, unde cultul mariologic (mai ales prin falsa dogma a 
imaculatei conceppi 110 , care pune semnul de egalitate intre 
rolul Fecioarei si eel al lui Hristos in iconomia mantuirii) a 
depasjt limitele admise de cugetarea ortodoxa. 

Negoitescu pune tot pe seama influentei lui Heliade si 
o alta conceptie straina spiritualitatii romanesti, cea despre 
Jngeri-stele, ce i-au infierbantat imaginatia si visul tineretii 
[lui Eminescu si care] vin desigur din influenta 
heliadesca" 111 . 

Insa acest ideal feminin eminescian presupune, in mod 
evident, asceza §i nevoin^a sfin^eniei, chiar daca nu in 
interiorul unei manastiri, ci in sanul familiei (asceza in lume 
nu e nicio noutate, nicio contradicjie pentru constiin^a 
traditionala - pentru vremurile din urma, spre exemplu, toata 
literatura ortodoxa vorbe§te despre monahism in lume), 
pentru ca iubirea cunoa§te la Eminescu implinirea §i 
ascensiunea infinita numai in cadrul casatoriei §i niciodata 
printr-o relate pasagera, pe care poetul o respingea: 

Ca tofi safiu? ca ddn§ii safiu viclean fafarnic? 

Sa cumpar cu un zdmbet, un zdmbet iar zadarnic; 

Viafa adoratei §i gingagei copile 

Sa opdtez cu umbra placerei unei zile 

§i sa iubesc ca ddnsii... cdndpartea cea mai buna 

Din inima-mi si minte i-a eipe totdeauna? 



109 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu. 
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Concep%C5%A3ia_Imaculat%C4%83. 
Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. II, Ed. Eminescu, 1997, p. 31. 



49 



(Pierdutd pentru mine, zdmbindprin lume treci!) 



In ochii altor oameni tu esti o came vie, 

O neted-ardtare, un animal gentil. 

Ei doresc mdna-fi alba pe frunte sd-i mdngiie 

Cdci dulce e si mica mdnufa-fi de copil. 

Ei doresc buza-fi coaptd, nectar amar depatimi, 

Ei vor sd-fi sugd ochiul, divinul ochiul tdu, 

Tu lor li-esti femeie, ojucdrea depatimi... 

Cdci nimeni nu te vede astfel cum te vdd eu. 

Nu! Pentru mine esti tu ca glasul unei coarde 

Ce nemaiauzitd a fast pe-acest pdmdnt 

§i inima-mi bolnavd la vdzul tdu imi arde 

Dejos in sus o simt dar miscatd, tremurdnd. /.../ 

(In ochii altor oameni) 



Intr-o scrisoare din 1882, catre Veronica Micle , 
raspunzand imputarilor nascute de gelozia acesteia, Eminescu 
marturisea acest ideal al sau: 

„Oare n-ai patruns tu inca natura mea de cdlugdr (subl. 
n.) pentru a sti ca nu exista amuzament pentru mine fara 
tine...? 

Chiar si in interiorul idealului erotic, Eminescu isi 
pastreaza natura de cdlugdr, solemna, ascetica, serioasa. 

Iubirea pe care o dorea Eminescu era una care sa se 
perpetueze nu doar in intreaga viaja aceasta, ci care sa fie 
eterna, sa dureze intreaga ve§nicie: Chiar de murim, ajungem 
limanul fericirii (Sarmis). 

Tocmai de aceea avem in poezia de dragoste 
eminesciana nenumarate sugestii onirice, hipnotice §i 
tanatice, despre care exegeza literara a vorbit din destul §i 
care demonstreaza dorul poetului de inve§nicire a iubirii sale. 



112 Mihai Eminescu, Opere, XV, op. cit, p. 939. 



113 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Veronica_Micle. 

*** Dulcea mea Doamna / Eminul meu iubit. Corespondenta ineditd Mihai 
Eminescu - Veronica Micle, editie ingrijita, transcriere, note si prefata de Christina 
Zarifopol-Illias, Ed. Polirom, Iasi, 2000, p. 124. 



50 



De altfel, Biserica, Mdndstirea sau cdlugdrul sihastru 
sunt prezenje extrem de frecvente in lirica eminesciana, dupa 
cum este §i dorul dupa o iubire sfdntd, desavar§ita in 
casatorie. §i chiar din acest motiv, atunci cand eroii poemelor 
sale sunt dezamagi^i in iubire, ei sfar§esc prin a deveni 
calugari, prin a se intoarce la asceza min^ii §i a inimii, la lupta 
cu gandurile §i cu patimile. 

Mai mult decat atat, ceea ce preconiza sa se intample 
cu eroii sai in poeme, nu era pentru el doar o fantezie literara. 
Se pare ca amanuntul acesta poetic a fost aproape de a se 
transforma intr-unul biografic. 

Urmarind marturiile celor din apropierea sa, Theodor 
Codreanu 115 susjine ca, in 1882-83, inainte de a fi arestat §i 
internat cu foita, Eminescu a avut intenjia sa intre in 
monahism 116 . 

Cand dragostea sa se transforma in deziluzie, poetul 
insusj se intoarce la injelepciunea inva^aturilor ascetice, pe 
care §i-o insu§ise practic, inainte de a interveni etapa 
indragostirii. 

Apare, de asemenea, §i ideea ca, daca femeia nu e 
sfanta §i fidela iubirii, atunci ispita feminina poate deveni un 
pericol pentru mantuire, o capcana existen^iala, cand scena 
astei viefe e-al mdntuirei faur {Femeia?... mar de cearta). 

In acela§i poem, precizeaza ca femeia are puterea sa 
faca din el un Sisif , un condamnat la chinul §i la Infernul 
ve§nic - dar §i ca adorata este un sac de viermi, cum spunea 
§i altundeva mai devreme: 

Atdta-nfelepciune pari a vedea [in femeie], s-atdta 

Pldcere pare-a duce in inima-amdrdtd, 

Cand capul c-oboseald pe umdru-i fi-l culci 

Sau cand te uifi in ochii-i ucizdtor de dulci, 

Incdt chiar mdntuirea cea vesnicd fi-o sfermi 

§i redevii un Sisif- sacrifici[u] pentru viermi... 

In acela§i sens, in alt poem, S-a dus amorul... , poetul 
afla o explicate pentru neimplinirea visului sau de iubire in 



115 A se vedea: http://usriasi.ro/codreanu.html 



si http://theodorcodreanu.wordpress.com/. 

116 Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu, 2009, PDF, edi^ie online, 
revazuta si adaugita, p. 291. 

A se vedea: http://www.mihai-eminescu.ro/images/stories/pdf/Eminescu%20- 
%20Theodor%20Codreanu.pdf. 

117 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sisif. 



51 



faptul ca Prea am uitat de Dumnezeu, / Precum uitardm 
toate. 

Eminescu este un poet care §i-a pus toata nadejdea in 
forja mantuitoare a iubirii. 

Dezamagirea care 1-a luat in stapanire, cand i s-au 
ruinat sperantele de implinire a visului de iubire pe acest 
pamant, s-a transformat intr-un fluviu de sentimente 
dureroase, un adevarat tavalug de suferinja, insa de o mare 
putere spirituals, care 1-a rupt treptat de fantezie, 1-a spalat §i 
1-a curajit atat de iluzia iubirii implinite la modul absolut pe 
pamant, cat §i de iluzia artei - pentru ca melancolia dragostei 
este cea care seface vers (Singuratate). 

Singuratatea, absenja femeii, a fiintei iubite treze§te 
melancolia, iar melancolia na§te versul. Versul lui Eminescu 
este profund nostalgic, pentru ca exprima, in esenja, o 
pierdere imensa, o jale sfa§ietoare, care depa§e§te sfera 
romantica. 

Sesizand rolul central al acestui aspect in lirica 
eminesciana, George Gana i§i intituleaza studiul Melancolia 
lui Eminescu, ocupandu-se in chiar primul capital de 
precizarea esenfei acestei melancolii. 

G. Gana a fost preocupat sa stabileasca fizionomia 
lumii care genereaza o astfel de melancolie §i o face 
folosindu-se de analizele profunde ale lui Jean Starobinski: 

„Nascuta din slabirea sacrului, din distanja crescanda 
dintre con§tiin^a §i divin §i refractata §i reflectata prin 
situa^iile §i operele cele mai diverse, ea este a§chia din carnea 
acestei modernitaji, care de la greci incoace nu inceteaza a se 
naste" 118 . 

O acolada - care nu cuprinde medievul romanesc, chiar 
daca se poate vorbi §i de un alt tip de melancolie, care e 
nostalgia paradisiaca, in virtutea careia „am putea spune ca 
Adam e eel dintai melancolie" 119 - une§te antichitatea greaca 
§i epoca moderna, dupa cum, ceva mai tarziu, vom vedea ca 
Eminescu insu§i sesizeaza, definindu-se ca modern, de§i se 
simte agresat §i nu reconfortat de aceasta constatare - a§a 
cum se vor sim^i to^i poe^ii no§tri moderni, incepand cu 
Bacovia - pe care §i G. Gana observa §i il recepteaza tot ca 
un spirit afin lui Eminescu. 



118 Cf. George Gana, Melancolia lui Eminescu, Ed. Funda^iei Culturale Romane, 
Bucurejti, 2002, p. 9. 

119 Idem, p. 12. 



52 



Eminescu nu se simte modern in adancul fiin^ei sale, ci 
om al timpului modern (bine zicea Maiorescu !), parte a 
unei conjuncturi istorice din care nu se putea smulge, de care 
nu putea face abstracjie, lasandu-se defazat, chiar daca 
reveria il purta prin epoci ideale, ale lui §tefan eel Mare 
sau Matei Basarab (Scrisoarea III, Scrisoarea IV, 
Sarmanul Dionis, etc.). 

„Daca epoca romantica a fost un timp al melancoliei, a 
fost pentru ca anumite evolujii spirituale §i sociale au 
cunoscut atunci faze critice. [...] 

Melancolia, ca §i termenii sinonimi Weltschmerz, 
ennui, mal du siecle §. a. semnifica o insatisfacjie sufleteasca 
sau o tristeje existenjiala care, in ultima analiza, trebuie 
injeleasca "ca un fenomen consecutiv morfii lui Dumnezeu §i 
secularizarii con§tiinJei europene, incepand de la Rena§tere" 

[■■■]■ 

Cu timpul..., viaja spirituals s-a diminuat §i omul a fost 

luat in stapanire de urat §i de nevoi: 

"Preste tot credinjele vechi mor, un materialism brutal 
le ia locul, cultura secolului mana-n mana cu saracia claselor 
lucratoare ameninja toata cladirea mareaja a civiliza^iei 
creatine". 

Intr-un cuvant, "e o epoca in care ideile mari asfin^esc, 
in care zeii mor" [spunea Eminescu in Timpul, 5 aprilie 1879; 
v. Opere,X,p. 214]. 

Afirma^ii asemanatoare aflam §i in alte articole. lata 
inca doua exemple: 

"Ireligiozitatea se intinde intr-un mod inspaimantator", 
scrie poetul la 6 septembrie 1880, pentru a reveni peste patru 
zile: "Disparijiunea sentimentului religios e de regretat nu 
numai la noi, dar pretutindenea" [Opere, XI, p. 325, 330]. [...] 

E greu de gasit un poet romantic care sa fi exprimat pe 
spajii mai mari §i cu o vibrate mai puternica decat Eminescu 
triste^ea destramarii societajii tradijionale a tarii sale §i 
nemuljumirea pentru starile de lucruri - sociale, economice, 
morale - produse de revolujia burgheza. 

Reflexul acestei stari de spirit, documentata de toata 
publicistica, nu trebuie cautat numai in poezia lui de atitudine 



120 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu. 

121 Idem: http://www.stefancelmare.ro/. 

122 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab. 



53 



sociala, fiind un factor care a accentuat melancolia difuza in 
toata opera" 123 . 

Melancolia se repercuteaza in literatura vremii, de la 
Goethe 124 la Verlaine 125 , dar §i in lirica romaneasca §i 
Eminescu o sesizeaza ca atare: 

„Ca poeji melancolici ii recepteaza pe Grigore 
Alexandrescu (§i ca Byron, treaz de vdntul eel sdlbatic al 
durerii, / Palid stinge- Alexandrescu sdnta candel-a sperdrii, / 
Descifrdnd eternitatea din ruina unui an) §i pe Bolintineanu 
(§i din lira curgeau note §i din ochi lacrimi amare / §i astfel 
Bolintineanu incepu cdntecul sau) §i chiar veselul Alecsandri 
e vazut §i in aceasta lumina mai sumbra: bard §i "elegant poet 
de salon", "cu toate acestea se ratace§te pe piscurile de granit 
a gandirei in nourii cei su§i ai melancoliei puternice" [Opere, 
XV, p. 142]" 126 . 

Am semnalat aceste lucruri acum, pentru ca Eminescu 
insu§i, in versul §i in poezia amintite mai sus, leaga 
melancolia de singuratate (care da titlul poemului), de 
absenja iubitei, vers plecand de la care §i G. Gana §i-a ini^iat 
studiul §i observable. 

Insa precizari importante conexe cu toate aceste 
aspecte urmeaza sa facem §i in subcapitolul urmator, dar §i in 
altele, subsecvente, din lucrarea de faja. 

In poezia lui Eminescu, exprimarea acestei deznadejdi 
a pierderii iubirii capata vii tonalita^i de smerenie §i pocain^a. 

Versurile au evidente sonoritaji psalmodice iar retorica 
§i recuzita terminologica apar^in, fara dubii, palierului 
ortodox omiletic §i filocalic. 

Dosoftei si Miron Costin, poezia veche si moral- 
religioasa era, chiar §i intr-un mod paradoxal, model pentru 
primii poe^i romani, §i ne referim aici inclusiv la cei denumi^i 
neoanacreontici, dupa cum am vazut in volumul anterior. 

Ecourile ortodoxe §i filocalic-isihaste nu sunt 
necunoscute sau straine de poezia lui Eminescu, mai ales 
cand acesta ajunge la tensiuni interioare aproape 
insuportabile §i lasa ca durerea lui sa curga in mod fulminat 
in versuri. 

Astfel de versuri au un temperament ortodox foarte 
bine conturat al sufletului deznadajduit de lume §i de 



123 George Gana, Melancolia lui Eminescu, op. cit., p. 9-11, 13. 

124 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe. 

125 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Verlaine. 

" George Gana, Melancolia lui Eminescu, op. cit., p. 15. 



54 



nimicnicia omeneasca §i care nu poate fi confimdat cu 
pesimismul §i mizantropia schopenhaueriene. 

Pecetea tradijionala este recognoscibila atat in plan 
spiritual-afectiv, cat §i in planul stilistic §i imagistico-muzical 
al poemelor - influenta imaginilor si a sonurilor elegiace din 
imnografie nu e de lepadat, a plangerilor sfasitoare. 

Neaflarea idealui sau de iubire, in lume, 1-a facut 
profimd nefericit, a declan§at in el, cum spuneam, o revarsare 
sentimentala zdrobitoare, care are in versurile sale 
inconfundabile tonalitaji psalmodice §i religioase. 

In momentele de rememorare postuma a clipelor 
fericite de dragoste, iubita este chemata sa rasara din valurile 
vremii, de unde a fost inghijita de marea acestei lumi viclene 
§i in§elatoare: Din valurile vremii, iubita mea, rasai... //Cum 
oare din noianul de neguri sa te rump, / Sa te ridic lapieptu- 
mi, iubite inger scump... {Din valurile vremii...). 

In Sonete exista numeroase aluzii la textele 
fundamentale ale Ortodoxiei. 

Un Sonet incepe astfel cu urmatoarele versuri: Cdnd 
insusi glasul gdndurilor tace, / Ma-ngdna cdntul unei dulci 
evlavii. §i continua: Atunci te chem; chemarea-mi asculta- 
vei? /Din neguri reciplutind te vei desface? 

Cdnd insusi glasul gdndurilor tace este un vers care ne 
trimite fara echivoc la repere isihaste, la tacerea gdndurilor 
la care nevoitorii ajung prin rugaciunea inimii. 

Referinja la tacerea gdndurilor sau a minfii, nu ne 
poate conduce decat la o singura concluzie: poetul era un 
intim al textelor isihaste §i filocalice. 

De§i folosite intr-un context care nu e religios (tehnica 
literara ini^iata de Dosoftei, Cantemir §i de scriitorii 
medievali), asemenea aluzii ne certifica influenza covar§itoare 
pe care au avut-o asupra sa scrierile vechi si religioase §i care 
iese la suprafaja din sufletul lui, in momentele de maxima 
tensiune, de mare incordare spirituala. 

In poezia prepa§optista §i pa§optista exista imne 
religioase §i expresii poetice care secondeaza formularile 
dogmatice ale credinjei ortodoxe, pasajele scripturale 
devenite liturgice sau des invocate in oratoria religioasa, dar 
nu am aflat o atat de mare intimizare cu ascetismul filocalic §i 
cu isihasmul, ca in opera lui Eminescu. 

Sau formula poetica mai concisa §i mai pu^in fastuoasa 
a acelora - in comparable cu Eminescu - nu ne permite sa 



55 



intrevedem sensuri la fel de bogate, de§i ele ar fi putut fi 
cumva subinfelese de catre autori. 

Chemarea iubitei din neguri §i din valuri, pe langa 
faptul ca partajeaza un topos traditional, seamana foarte mult 
cu o implorare a scoaterii ei din Infern, pentru ca ea s-a lasat 
inghijita de valurile vremii §i ale lumii, s-a lasat ademenita §i 
in§elata de chipul trecator al acestei lumi de§arte. 

Intr-o varianta a poemului Din valurile vremii, poetul 
i§i arata dorinja de a o mantui: O, nu fugi, iubito, plutind 
astfel innot / Rdpitd de nimicul viefii si de tot / Ca frunzele 
cdnd toamna, pe lume-si mdnd vdntu-i... / Din valurile 
vremii ma lasd sa te mantui 12 ' '. 

Idealul sau de femeie era o icoana de femeie, o icoand 
de lumind (Singurdtate), femeie intre stele si stea intre femei 
(Din valurile vremii...), care sa se apropie cat mai mult, prin 
bunatate §i frumuseje interioara, de arhetipul feminin, pe care 
Dumnezeu 1-a aratat in Preacurata Sa Maica. El a asteptat sa 
intalneasca in via\afemeiape care mie /Dumnezeu Sdntul o- 
a destinat (Din lyra spartd... ). 

Imaginea angelica a iubitei confirma §i ea un recurs la 
Ortodoxie, la felul in care este perceputa femeia in Biserica, 
la cum trebuie sa fie desavar§irea ei: femeia curata §i sfanta, 
urmand modelul Maicii Domnului §i al Sfintelor. 

De aceea, ea este purtatoare de pace §i aducatoare de 
lini§te in suflet: Puterea nopfii bland insenina-vei / Cu ochii 
mari si purtdtori de pace? / Rdsai din umbra vremilor 
incoace, / Ca sa te vdd venind- ca-n vis, asa vii! 

Iar intr-un alt Sonet, apropiere ei are ceva din puritatea 
genezei cosmice: Tu nici nu stii a ta apropiere / Cum inima- 
mi de-addnc o linisteste, /Ca rdsdrirea stelei in tdcere. 

Imaginea femeii-stea apare §i in Luceafdrul: O, vin ', in 
pdrul tdu bdlai / S-anin cununi de stele, / Pe-a mele ceruri sa 
rdsai /Mai mdndrd decdt ele. 

Insa §i aceasta imagistica face parte tot din mentalitatea 
ortodoxa a poporului roman, pentru care frumoasd ca luna si 
ca stelele inseamna o comparable nu cu strdlucirea exterioard 
a a§trilor, ci cu lumina interioara a frumusejii spirituale, care 
e ve§nica. 

Caci luna intre stele este cum e Fecioara intre Sfinfi. 
Iar fata de imparat din Luceafdrul, care este frumoasa ca luna 



127 Cf. M. Eminescu, Opere, III, ed. critica de Perpessicius, Ed. Funda^ia Regele Mihai 
I, Bucure§ti, 1944, p. 220. 



56 



intre stele, are ca icoana a framusejii pe Maica Domnului, 
dupa cum inse§i versurile poemului ne descopera. 

Expresia in sine se regase§te §i in Istoria ieroglificd - 
[candelele templului] ca soare lumina si ca luna intre alte 
stele sa arata -, ceea ce ne dovede§te peremptoriu 
vechimea ei §i faptul ca Eminescu, eel mai probabil, a 
descoperit-o intr-un text medieval - posibil patristic, pentru 
ca sursele omiletice erau izvoarele de inspirajie pentru 
viziunile cosmice. 

Iubirea este visul de lumina (Atat de fragedd), 
momentul intalnirii e ceasul sfdnt in care ne-ntdlnirdm 
(sonetul Sunt ani la mijloc... ), iar poetul spera cu disperare ca 
iubirea ii va sfinji pe amandoi: §-o sd-mi rdsai ca o icoana / 
A pururi Verginei Marii, / Pe fruntea ta purtdnd coroand - / 
Unde te duel? Cdnd o sa vii ? (Atat de fragedd... ) 

In Sdrmanul Dionis , iubirea dintre Dionis/Dan §i 
Maria, sfinjenia sentimentului dintre cei doi, ii face sa 
recupereze starea de fericire a cuplului primordial, dar §i 
puterile primilor oameni, pe care aceia le-au avut mai inainte 
de caderea din Rai. 

Eminescu ne ofera, bineinjeles, un tablou, al forjelor 
umane corespunzand primordialitajii, nascut din imaginajia 
sa (ajutata §i de Hexaimera §i de alte precizari patristice), dar 
corespondent este evidenta. 

Iubirea readuce sfin^enia, recuperarea naturii umane 
inijiale nepervetite, prin iubire „se restaureaza fiin^ei §i 
puritatea §i atributele creatoare pe care le-a pierdut prin 
cadere, izvorul intact de sfin^enie §i putere" 

Rezonan^ele onomastice sunt, de asemenea, un 
indicator spre sursa §i optica cre§tina a poetului. 

Imaginea iubirii sfin^ite prin statornicie apare in mai 
multe locuri in creajia sa, ca de exemplu in poemul Pe langd 
plopiifdrd sop. 

Tu trebuia sa te cuprinzi / De acel farmec sfdnt, / §i 
noaptea candeld s-aprinzi / Iubirii pe pdmdnt. 

Regretul sfa§ietor al lui Eminescu este Ca nu mai vrei 
sa te ardfi / Lumina de-ndeparte, / Cu ochii tdi intunecafi / 
Rendscdtori din mo arte! /.../ Prea mult un inger mi-ai pdrut 
/ §i prea pufin femeie, / Ca fericirea ce-am avut / Sdfi putut 



128 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit, p. 131. 

129 Textul integral: http://ro.wikisource.org/wiki/S%C4%83rmanul_Dionis. 

130 Zoe Dumitrescu-Busulenga, Eminescu - cultura si creafie, Ed. Eminescu, 



Bucuresti, 1976, p. 83-84. 



57 



sa steie. /.../ §i poate nici nu este loc / Pe-o lume de mizerii / 
Pentr-un atdt de sfdnt noroc / Strdbdtdtor durerii! (S-a dus 
amorul...). 

Suferinja poetului era cu atat mai insuportabila, cu cat 
simjea in constiinja §i in inima sa ca iubirea e vesnica, ca nu 
este un sentiment perisabil, ca ea nu se poate stinge, a§a dupa 
cum §i persoana iubita este destinata ve§niciei. 

Gandul extincjiei, al disolujiei in neant, insemna o 
profunda macinare §i erodare interioara, intrucat era un non- 
sens pentru el. Iubirea nu poate accepta niciodata ideea de 
„absorbJie in neant", numai ura sau nepasarea se pot impaca 
cu absurdul unei asemenea presupuneri. 

§i aflam aici o alta dovada pentru a rejecta opiniile 
conform carora Eminescu ar fi crezut §i, in consecin^a, ar fi 
a§teptat o „intoarcere in nefiin^a" sau in Nirvana. 

Aici, la Eminescu, nu e vorba de Nirvana, in viziune 
budista, ci de o suferinja devoratoare, nimicitoare, prin care 
sufletul poetului i§i simte nimicul (nimicnicia, vanitatea 
existenjei), in mod spiritual, din cauza durerii foarte 
profunde. 

Semnificative sunt versurile poemului Cdnd 
amintirile... , din care razbate logica imbatabila a poetului: 
daca universul, creat de Dumnezeu din iubire, ramane mereu 
acela§i, plin de aceea§i splendoare, de ce nu poate sa ramana 
§i minunea iubirii nealterata? 

Cum ar putea cosmosul sa fie mai nepieritor decat 
iubirea, cand din iubire a fost creat? Raspunsul nu poate fi 
decat acela ca lipsa iubirii e o aberajie, un non-sens, o 
nebunie care nu poate fi acceptata de un om cu mintea 
intreaga. 

Poetul ar fi dorit ca §i iubirea sa sa fi fost la fel de 
statornica §i de neclintita ca §i frumusetea §i neclintirea 
cosmica: 

Deasupra casei tale ies / §i azi acelea§i stele, / Ce-au 
luminat atdt de des / Induiosarii mele. // Putut-au oare atdta 
dor / In noapte sa se stangd, / Cand valurile de izvor / N-au 
incetat sa plangd, // Cand luna trece prin stejari / Urmdnd 
mereu in cale-si, / Cdnd ochii tdi, tot incd mari, / Se uitd 
dulci si galesi? 

Eminescu insista destul de mult, dupa cum s-a putut 
observa §i din exemplele noastre, pe imaginea §i conceptul de 
rdsdrire §i de renastere a iubitei din neguri §i din valuri. 



58 



Ace§ti termeni sunt foarte familiari oricarei con§tiin^e 
ortodoxe sau care cunoaste cartile vechi, in faja careia ei 
denumesc „intreitele valuri" ale patimilor care navalesc peste 
oameni §i „marea ce amara" a viejii acesteia §i a lumii care 
traie§te in pacate. 

In timp ce noianul de neguri are §i el o semnificajie 
similara, fiind o referire la scufimdarea ei in adancul uitarii §i 
al pierderii, care este Iadul §i in care poetul nu suporta sa o 
stie. 

Verbele a rdsdri §i a rename au conotajii anastasice, 
redemptorii, cu atat mai mult cu cat sunt a§ezate in acela§i 
context cu marea involburata §i asprd (Mai am un singur dor) 
a lumii acesteia §i cu noianul de neguri din care trebuie sa 
iasa, sa se inalje, inviind, iubita sa: 

Din noaptea vecinicei uitdri / In care toate curg, / A 
viefii noastre desmierddri / §i raze din amurg, // De unde nu 
mai strabatu / Nimic din ce-au apus - / A§ vrea odata-n viafa 
tu / Sa te inalfi in sus (Din noaptea). 

Iubirea este cea care vrea sa il invieze, sa-1 renasca, 
inaljandu-l din mormant §i din lad pe eel iubit, sa-1 ridice 
deasupra neputinjelor §i a defectelor proprii, sa-1 a§eze in 
lumina care desavar§e§te, in realitatea vesnica a Impara^iei 
Cerurilor, unde nu mai poate fi atins de durere sau de 
stricaciune. 

Eminescu ajunge in cele din urma la constatarea 
experiata a faptului ca persoana umana este o realitate 
ve§nica, care devine vesnica prin nasterea sa in aceasta lume 
§i ca iubirea se perpetueaza dincolo de prezenja ei §i de 
contactul fizic, iar indepartarea §i instrainarea de fiin^a iubita 
provoaca o suferin^a crunta, o durere insuportabila: 

Icoana stelei ce-a murit / Incet pe cer se suie: / Era pe 
cdnd nu s-a zarit, / Azi o vedem si nu e. // Tot astfel cdnd al 
nostru dor / Fieri in noapte-addnca, /Lumina stinsului amor 
/ Ne urmareste inca (La steaua). 

Simbolistica ortodoxa, pe temeiuri evanghelice, care 
aseamana pe Sfinji cu stelele, pentru ca ei sunt a§trii care 
lumineaza in Imparajia cea de sus, este §i temeiul §i motivajia 
pentru care Eminescu folose§te verbul a rdsdri cu conota^ii 
pascale, precum §i compara^ii iconografice §i iluminatorii I 
fotianice. 

O dovada in plus este §i poemul-rugaciune catre 
Preasfanta Fecioara, Rasai asupra mea... : 



59 



Rdsai asupra mea, lumind Una, 

Ca-n visul meu ceresc d-odinioard; 

O, Maicd Sfdntd, pururea Fecioard, 

In noaptea gdndurilor mele vind. 

Speranfa mea tu n-o lasa sd moard 
Desi al meu e un noian de vind; 
Privirea ta de mild caldd, plind, 

Indurdtoare-asupra mea coboard. 

Strain de tofi, pierdut in suferinfa 

Addncd a nimicniciei mele, 
Eu nu mai crednimic §i n-am tdrie. 

Da-mi tinereiea mea, redd-mi credinfa 

§i reapari din cerul tdu de stele: 
Ca sd te-ador de-acum pe veci, Marie! 



Eminescu nu credea, prin urmare, in puterea gestului 
orfic sau dantesc de a cobori, ca un om simplu, in Infern, ci, 
in mod ortodox, credea in puterea rugaciunii §i a iubirii, care 
implora pe Dumnezeu §i pe Preasfanta Sa Maica, ca sa 
daruiasca mantuirea, inal^area din beznele Iadului. 



60 



2. Filosofia umana cu aripi de ceara versus 
ratiunea divina inscrisa in biblia cosmica. Nostalgia 
Paradisului si rugaciunea. Revelarea lui Dumnezeu 



Problema cea mai acuta ramdne mereu pentru el 

[Eminescu] 

determinarea raporturilor dintre Dumnezeu si lume, 

dintre existenta definita ca vremelnicie 

si Fiinta identificatd cu Vesnicia. . . 

el este mai cu seamd poetul unei viziuni cosmice, 

este un insetat de Absolut. 

Acestei exigente ti este subordonata 

intreaga sa lume lirica... 

Rosa del Conte 



As dori sa vadfafa lui Dumnezeu, zise el unui inger, ce 

trecea. 



132 



Mihai Eminescu, Sarmanul Dionis 



Celalalt ideal al vie^ii sale, anterior §i preeminent 
visului de iubire, a fost eel al carturariei, al intelepciunii care 
se poate deprinde §i prin care dorea sa descopere tainele cele 
mai adanci ale lumii, ale universului §i ale fiintei umane. 

Biografia poetului ne descopera, de altfel, cu asupra de 
masura, faptul ca a fost un insetat al lecturii §i al cunoa§terii. 

In poemele eminesciene se pot observa dilemele 
adolescentului Eminescu, care oscila intre a se dedica 
exclusiv studiului §i meditatiei, cu o pasiune ascetica, sau a 
se incredinta chemarilor iubirii (Floare albastra, Scrisoarea 
II, etc.). 

L-a ales pe primul §i s-a intors la el mereu, cu 
fidelitate, in dezamagirea sa amoroasa, dar nici intru acesta 
nu a cunoscut implinirea, a§a cum ne descopera in doua 



131 Rosa del Conte, op. cit, p. 26. 

132 Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 53. 



6i 



dintre marile sale poeme, Memento mori §i 0,-nfelepciune, ai 
aripi de ceard. 

In Memento mori, mesajul acesta e contextualizat 
istoric. Poetul a avut pretenjia sa picteze tabloul istoriei lumii, 
in liniile sale esenjiale. 

Poemul, de dimensiuni epopeice, e o istorie a cdderilor 
umane, incepand de la originile lumii pana la sfar§itul ei. 

Intre caderi, o insereaza §i pe a sa, fara a se menaja. 

Privegheat de nelipsita lund argintie, ca un palid dulce 
soare (chip palid-simboXio, al infelepciunii solare, divine, §i 
care mai ghideaza inca gandirea nostalgic-romatica in 
noaptea omenirii, cuprinse de forma cugetdrii red), poetul 
coboara de la o lume ideala, formulata dupa modelul 
originar-religios al Paradisului in care sfinfii se preimbld in 
lungi haine de lumind, pana cand ajunge la istoria lumii care 
este o suma de secven^ialitaji, terminate cu epuizarea §i 
inserarea cugetarilor: Insereaza si apune greul soare-n vdi de 
mite. Decriptarea versului apare spre sfar§itul poemului: e 
apus de Zeitate s-asfinfire de idei. Vom reveni. 

Aceea§i concepjie despre Paradis o regasim §i in alte 
poeme, ca spre exemplu in drama §tefan eel Tdnar, in care 
apare §tefan eel Mare vorbind cu boierii, inainte de moarte: 
Eu ma due / La insula aceea scdldatd-n ape sdnte / Unde din 
arbori negri cant sfinfi cu glasuri blonde / §i unde luna-i 
soare, varsdnd gandiri de aur/Pe lumea linistitd. 

Despre luna care, in Imparajia lui Dumnezeu, va 
lumina ca soarele, ne informeaza Scriptura, pe care o citeaza 
§i Dimitrie Cantemir in Divanul sau: „Adevere§te: lumina lui 
[a Raiului, a Ierusalimului ceresc] iaste Mielul, edei noapte 
nu vafi acolo (Apoc. gl. 21, sh.25). 

§i Isaiia: Nu va mai apune soarele tdu (gl. 60, sh. 20). 
O, luminoasa sa va lumina lumii preface, precum dzice: Fi-va 
lumina lunii ca a soarelui si lumina soarelui inseptita {Isaiia 
gl. 30, sh. 26)" 133 . 

Observam ca lumina lumii §i lumina lunii sunt aici 
sinonime. 

Interpretarea tradijionala, pe care o ofera §i Cantemir, e 
aceea ca lumina lunii simbolizeaza in^elepciunea acestei lumi 
(irizarea ei harica), care este acum parjiala §i care va deveni 



Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gdlceava infeleptului cu lumea sau Giudeful 
sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii grecejti, comentarii $i glosar de 
Virgil Candea, postfa^a §i bibliografie de Alexandra Du^u, Ed. Minerva, Bucurejti, 
1990, p. 104. 



62 



ca a soarelui, cand oamenii vor vedea pe Soarele-Dumnezeu 
in faja. 

Imaginea Paradisului este recurenta in poem. 

Insistam pe acesta discujie, pentru ca exista doua 
naturi in poezia lui Eminescu: una paradisiaca, edenica, §i 
alta, care este natura cosmica, ce pastreaza multe trasaturi ale 
puritajii §i framusetii ei originare, care are elementele unui 
spajiu securizant, dar nu are acelea§i virtu^i ca Paradisul, ci 
este numai tinda lui, pridvorul . 

Aceasta natura nu define datele unei fericiri eterne, ci 
numai urme, semne nostalgice (Blaga 134 le va numi rune, din 
cauza neclaritatii lor pentru constiinta moderna). 

Civilizajia umana ideala, in concepjia poetului, este 
civilizajia paradisiaca, polisul edenic, Cetatea Raiului, a 
Ierusalimului celui de sus - in antiteza cu orasul lacramilor, 
cum nume§te Antim Ivireanul pamantul acesta, care e vale a 
pldngerii. 

Eminescu susjine acest lucru, intre paranteze 
romantice, atunci cand elogiaza, in Memento mori, lumea 
configurata ca un Paradis al Daciei antice - dar §i impara^ia 
soarelui §i a lunii -, dupa ce, anterior, trecuse in revista 
marile civilizajii care s-au succedat in istorie, care s-au inal^at 
§i au decazut §i care formeaza insa§i panorama 
de§ertaciunilor la care face referire subtitlul poemului 
Memento mori. 

Poemul a cunoscut, de altfel, numeroase titluri, intre 
care: Tempora mutantur, Vanitatum vanitas, Skepsis, 
Cugetari, Panorama desertaciunilor, Diorama, si, in sfarsit, 
Memento mori ' . 

Toate acele civilizajii, fiind create umana §i edificii ale 
idealurilor umane vane, babilonice, care nu se confunda cu 
voia lui Dumnezeu, sunt de§ertaciune a desertaciunilor 
(Eccl. 1, 2), pentru ca gdndurile oamenilor sunt desarte (Ps. 
93,11). 

In viziunea lui Eminescu, cetatea umana ideala este 
numai aceea care se confunda cu natura creata de Dumnezeu, 
care este astfel o parte organica din cosmos, pentru ca acest 
cosmos este creajia Sa §i nu se lupta impotriva voii Sale 
ve§nice, ci curge in sensul pe care i 1-a proniat Ziditorul lui. 



134 



135 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 

Cf. L.fadislau] Galdi, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, Ed. Academiei RPR, 



Bucuresti, 1964, p. 110. 



63 



O astfel de cetate, fiind parte integranta a cosmosului, a 
universului, este una paradisiaca, in opozijie cu cea de tip 
babilonic sau faraonic. 

Astfel i§i inchipuie Eminescu civilizajia strabunilor sai, 
a vechilor daci: 

Ldnga rduri argintoase, care misca-n mii de valuri 

A lor glasuri inmiite, printre codrii, printre dealuri, 

Printre bolfi sdpate-n munte, lunecdnd intunecos, 

Acolo-s dumbrdvi de aur cupoiene constelate, 

Codrii de argint ce misca a lor ramuri luminate 

§ipaduri de-aramd rosa rasundnd armonios. 

Munfi se-nalfa, vdi coboard, rduri limpezesc sub soare, 

Purtdnd pe-albia lor alba insule fermecdtoare, 

Ce par straturi uriase cu copacii inflorifi - 

Acolo Dochia are unpalat din stance sure, 

A lui stdlpi-s munfi depiatra, a lui streasin-o padure, 

A carei copaci se misca intre nouri addncifi. 

Iar o vale nesfdrsita ca pustule Saharei, 

Cu deflori straturi inalte ca oaze zdmbitoare, 

Cu unfluviu care poarta a lui insule pe el, 

E gradina luminata apalatului in munte - 

A lui scari de stand inalte sunt crapate si carunte, 

Iar in halele lui negre stralucind ca si ofel 

Sunt paduri deflori, caci maris florile ca salci pletoase, 

Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, 

Presarate ca cu lune infoiete ce s-aprind; 

Viorelele-s ca stele vinete de dimineafa, 

Ale rozelor lumine implu stdnca cu roseafa, 

Ale crinilor potire sunt ca urne de argint. 

Printre luncile de roze si deflori mdndre dumbrave 

Zbor gdndaci capietre scumpe, zboara fluturi ca si nave, 

Zidite din nalucire, din colori si din miros, 

Curcubau sunt a lor aripi si oglinda diamantina, 

Ce reflecta-n ele lumea inflorita din gradina, 

A lor murmur imple lumea de-un cutremur voluptos. /.../ 

Iarafluviul care taie infinit-acea gradina 
Desfasoara-in largi oglinde a lui apa cristalina, 



64 



Insulele, ce le poarta, in addncu-i nasc si pier; 

Pe oglinzile-i marefe, ale stelelor icoane 

Umede se nasc din fundu-i printre ape diafane, 

Cat uitdndu-te influviupari a te uita in ceri. 

§i cu scorburi de tamdie si cuprundde ambra de-aur, 

Insulele se inalfa cu dumbravile de laur, 

Zugrdvindu-se infundul rdului celui profund, 

Cat se pare cd din una si aceeasi radacina 

Un Rai dulce se inalfa, sub a stelelor lumina, 

Alt Rai s-addnceste mdndru intr-al fluviului fund. 

Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lorplaiuri verzi - o 

ploaie - 

Snopi deflori ciresii poarta pe-a lor ramuri ce se-ndoaie 

§i de vdnt scutura grele omatul trandafiriu 

A-nfloririi lor bogate, ce mdnat se gramadeste 

In troiene de ninsoare, care roza straluceste, 

Pe cdnd salcii argintoase tremur sdnte peste rdu. 

Aeru-i varatic, moale, stele izvorascpe ceruri, 

Florile-izvorasc pe plaiuri a lor viafa de misteruri, 

Vdntu-ngreundnd cu miros, cu lumini aerul cold; 

Dintr-un arbore intr-altul mreje lungi diamantine 

Vioriu sclipesc suspinse intr-a lunei dulci lumine, 

Par si diafan fesute depainjeni de smarald. /.../ 

Asta-i Raiul Daciei veche, - a zeilor imparafie: 
Intr-un loc e zi eterna - sara-n altu-n vecinicie, 

Iar in altul, zori eterne cu-aer racoros de mai; 
Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei 

Dupa moarte vin in siruri luminoase ce invie - 
Vin prin poarta rasaririi care-i poarta de la Rai. 



Cetatea vechilor daci, ca §i plaiurile paradisiace pe care 
locuiesc ei, are legatura cu cerul, lumea de jos §i cea de sus 
au o continuitate fireasca (o continuitate a carei precizare am 
remarcat-o §i in poezia anterior discutata): Inradacinata-n 
munte cu trunchi lungi de neagra stdnca, / Rapezita nalt in 
aer din prapastia addnca, / Sarmisegetuza-ajunge norii cu-a 
murilor colfi. 



65 



Legatura cu literatura medievala o remarca Mihai 
Moraru - care observa ca toposul elogierii Italiei, in literatura 
noastra, pleaca din „epoca lui Miron Costin, Dosoftei, 
Cantemir" - : „Din aceeasi epoca a scrisului romanesc 
(sfarsitul secolului al XVII-lea) dateaza si motive conexe 
acestui topos: filosofia ciclica a istoriei, idealizarea peisajului 
autohton, ba chiar si germenii dacismului, prezenti mai ales la 
Cantemir" 136 (identificabili mai ales in Hronicul vechimei a 
romano-moldo-vlahilor ' ). 

Tabloul este mult mai vast §i cuprinde mult mai multe 
strofe, pe care insa renunjam a le reproduce in intregime, 
exemplele citate fiind (credem) suficiente. 

Este semnificativ faptul ca asemenea imagini 
paradisiace, avand aceleasj virtu^i ale Raiului primordial, le 
intalnim §i in alte poeme, ca Miradoniz, precum §i in nuvela 
Cezara, in descrierea insulei lui Euthanasius, in Sarmanul 
Dionis sau in Geniupustiu. 

O varianta manuscrisa a poemului Memento mori 
cuprindea §i aceste versuri: 

De dau intr-o parte mreaja ce, perdea trandafirie, 

Dupd ea ascunde-apusul, vdd o lume argintie, 

§i-n cdmpii albastre imbld generafiile de sfinfi; 

Unit vezi cufruntea creafa de addncu-nfelepciunii, 

Alfii-n seninul crediniei §i cu mirul rugdciunii, 

Ingeriiprin rai iipoarta c-ochii mart, addnci, cuminfi. 

Iar in mijlocul cdmpiei, se ridicd-n [...] soare 

Un deal verde §i infruntea-i se usuc-o cruce mare, 

Aurita de lumina sfdnt-a soarelui ceresc. 

§i-ncet iar se desfasoara mreaja de aur eteric, 

Ochiu-mi se paienjeneste privind sec in intuneric, 

§i-n apusul negru, rece, ale nopfii umbre cresc. 

Prin cdmpiile albastre si cu straturi de ninsoare 

Rduri de stele in valuri undele isi desfasoara, 

Florilepe lugeri de-aur lune sunt ce bland sclipesc, 

Varsa-n lumea lor cereasca o lumina viorie 

Ce strabate-n raze vinefi atmosfera argintie 



136 



Mihai Moraru, op. cit., p. 205. 



137 Pentru download: 



http : //cantemir. asm. md/f iles/u 1 /hronicul_vechimei_a_romano_moldo_vlahilor_vol_I . 
pdf. 



66 



1 ^s 

§i cdntari aeriene printre straturi lin roiesc ' . 



Imaginea cea mai percutanta este cea a florilor care 
lune sunt ce bland sclipesc, iar consonan^a vizionara cu Raiul 
dacilor din Memento mori consta tocmai in gigantismul 
imagistic, in dilatarea enorma a dimensiunilor. 

Fapt ce corespunde tradi^iei §i credinjei intime a 
poporului sau, conform carora patria este Raiul, §i nu 
pamdntul acesta. 

Pamdntul acesta este tinda Bisericii §i pridvorul 
Raiului, dar nu Raiul insusi, a§a cum, secondand literatura 
patristica, susjin cazaniile coresiene §i varlaamiene, precum §i 
didahiile antimiene. 

Pentru acest tip de viziuni gigantice, Eminescu a avut 
ca surse Hexaemera (comentarii la zilele Creajiei) care au 
circulat §i la noi in tot evul mediu, ale Sfhnilor Vasile eel 
Mare, loan Gura de Aur, Ambrozie al Milanului ~ , al lui 
loan Exarhul, etc. 

De altfel, numaral unor astfel de scrieri in literatura 
patristica este destul de mare - si cand spun patristica nu ma 
opresc la secolul al VHI-lea. 

Comparajiile dintre elementele vegetale §i a§trii cere§ti, 
foarte frecvente in poezia eminesciana, sunt inspirate de 
anumite comentarii ale Sfantului Vasile, la zilele creajiei: 

„Daca vreodata intr-o noapte senina, privind 
frumusetea cea nespusa a stelelor, Ji-ai facut o idee despre 
Arhitectul universului §i te-ai intrebat cine a brodat cerul cu 
aceste flori (subl. n.) §i te-ai gandit ca in cele ce vezi pe cer, 
placerea este mai mare decat trebuin^a; §i iara§i, daca ziua, cu 
mintea treaza, ai cunoscut minuna^iile zilei §i prin cele vazute 
te gande§ti la Cel nevazut, atunci e§ti pregatit sa ascul^i cele 
ce se vor grai §i esti potrivit sa faci parte din muljimea care se 
gase§te in aceasta biserica [textual: teatru] sfanta §i 
fericita 140 . [...] 

Pamantul §i-a primit podoaba lui de la cele ce au rasarit 
in el; cerului i-a dat podoaba florile stelelor (subl. n.) §i a 



138 Mihai Eminescu, Opere, XV, op. cit, p. 965. 



139 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ambrozie_al_Milanului. 



Sfantul Vasile eel Mare, Omilia a Vl-a din Omilii la Hexaemeron. Omilii la 
P salmi. Omilii si cuvdntari, col. PSB, vol. 17, traducere, introducere, note si indici de 
Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, op. cit., p. 131. Sublinierile ne apar^in. 



67 



fost impodobit §i cu pereche celor doi luminatori, care, ca 
ni§te ochi gemeni, se uita spre pamant. . ," 141 . 

In acela§i fel interpreteaza §i Sfantul loan Gura de Aur 
crearea a§trilor ceresti in ziua a patra, recurgand la acela§i 
paralelism intre pamant §i cer §i intre flori §i stele: 

„Gande§te-te, iubite, ce frmnoasa e priveli§tea cerului 
instelat in miez de noapte! E mai incantator decat multe livezi 
§i gradini cu flori! E impodobit, ca §i cu ni§te flori, cu fel de 

1 AD 

fel de stele, care-§i trimit pe pamant lumina lor" 

Dar §i Sfantul Ambrozie al Milanului: 

„Etenim quanto majorem his gratiam creator donavit, 
ut aer solito amplius solis claritate resplendeat, dies serenius 
luceat, noctis illuminentur tenebrae per lunae stellarumque 
fulgorem, coelum velut quibusdam floribus coronatum, ita 
ignitis luminaribus micet, ut paradiso putes vernante 
depictum spirantium rosarum vivis monilibus renitere..." 143 . 

Bolintineanu sesizeaza §i el aceasta oglindire, care are 
sursa patristica: In nori s-ascunde luna si cerul fdrd lund / 
Mai viu luceste-n noapte cu splendida-i cunund [de stele]. / E 
cerul ce se mird in cdmpul inflorit / Sau cdmpul se rdsfrdnge 
in cerul strdlucit? (Aleiza); 

§i stelele, flori d-aur, in spafiu drag se scaldd 
(Fericirea); 

§i stelele, flori d-aur in cdmpii din eter; / Aceasta 
simpatie intre pamant si cer... ; Scdnteie-albastra mare sub 
ploaia sa de stele / Si luncile-eterate cu florile de foe... 
(Conrad). 

Metafore asemanatoare se pot regasi in lirica lui A. de 
Lamartine 144 , unde cerurile sunt numite champs d'azur 
(L 'Hymne de la Nuit) 145 sau beaux astres! fleurs du ciel dont 
le lis estjaloux (Les etoiles) 146 . 



141 Idem, Omilia a VH-a, p. 147. 



142 Sfantul loan Gura de Aur, Omilii la Facere I, col. PSB, vol. 21, traducere, 
introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 1987, p. 83-84. 

143 Sfantul Ambrozie al Mediolanului, Comentariu la Hexaemeron in 6 carp, in PL 
14, col. 190A. 

Traducerea noastra la textul citat din latina: „Intr-adevar, Creatorul a daruit acestora 
multa frumusete, incat aerul singur straluceste de marea lumina a soarelui, ziua este 
limpede, intunericul noptii este iluminat de razele lunii si ale stelelor, cerul, ca si cum 
ar fi incununat de cineva cu flori, asa scanteiaza cu focul luminatorilor, incat crezi ca 
vor dainui ca sa impodobeasca Raiul ca niste coliere vii de trandafiri inflorind 
parfumati...". 

144 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine. 

145 In franceza: campii de azur (Imnul noptii). 

146 Idem: frumoase stele! Flori ale cerului pe care crinul este gelos (Stelele). 



68 



Pentru cine ar opina ca trebuie stabilita o filiatie si ca 
Lamartine trebuie considerat ca punct de pornire al 
dezvoltarilor ulterioare din poemele lui Bolintineanu si 
Eminescu, marturisesc ca expresiile romanesti mi se par mai 
apropiate de cele patristice evocate mai sus. 

In opinia mea, chiar daca Lamartine le-a sugerat 
poetizarea acestei exegeze teologice, ea nu le era 
necunoscuta. 

Lamartine folosea si el aceleasi surse - ca dovada ca, 

5 5 7 

1 A"! 

in aceleasi versuri, vorbeste despre la lyre des cieux , iar 
imaginea universului creat de Cuvantul lui Dumnezeu ca o 
lira este de la Sfantul Atanasie eel Mare (contagiata sau nu de 
muzica sferelor, in metafora lamartiniana). 

De asemenea, nu cred intr-o coincidenta tropic-estetica, 
in ce priveste preferinta poetilor romani pentru aceasta 
relatare celesta, care sa excluda o ratiune psihologica si 
spirituals profunda. 

Cred ca nici lui Bolintineanu si, mai cu seama, nici lui 
Eminescu nu le era necunoscuta exegeza patristica 
traditionala, explicatia impodobirii cerului oferitain Biserica. 

Spre exemplu, in acelasi poem, Lamartine contempla 

1 zlR 

cerul instelat ca un labyrinthe defeux oil le regard se perd , 
dar aceasta metafora, si ca ea altele, care nu ofera semnificatii 
comune ariei rasaritene, care sa incite constiinta poetilor 
nostri, nu este reprodusa nicaieri in lirica noastra pasoptista 
ori in cea eminesciana. 

Sa nu fi fost destul de seducatoare stilistic, destul de 
fecunda pentru eminesciene zboruri cosmice ale imaginatiei? 

Nu cred ca acesta poate fi raspunsul, ci acela ca, desi 
motivul labirintului nu este cu desavarsire absent din 
literatura romana veche, el are doar conotatii negative, asa 
cum se intampla in Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir: 

„Constructia labirintica este un fenomen in afara firii, 
condamnat la pieire de insasi actiunea miscarii ciclice in 
cadrul careia acesta survine ca o anomalie, este un fenomen 
amoral in sine si imoral din perspective uman-rationala..." 149 . 

Pornind de la hermeneutica vasiliana §i patristica, in 
general, care nu ne indoim ca ii erau cunoscute, Eminescu, 
purtat de elanuri vizionare, a putut concepe metafore de genul 



In franceza: lira cerurilor. 
148 Idem: labirint de foe in care privirea se pierde. 
149 Mihai Moraru, op. cit, p. 160. 



69 



celor pe care le putem descoperi in fragmentele poetice 
reproduse anterior. 

Aceste, prin amploare, dovedesc ca ca Eminescu era la 
curent cu hermeneutica milenara si abisala pe care o 
presupuneau, singura care poate justifica un avant vizionar de 
o asemenea grandoare: poiene constelate, I ...I Tufele cele de 
roze sunt dumbrave-ntunecoase, / Presdrate ca cu lune 
infoiete ce s-aprind; / Viorelele-s ca stele vinete de 
dimineafa, /Ale rozelor lumine implu stdnca cu roseafa..., 
/.../ Aeru-i varatic, moale, stele izvorasc pe ceruri, / Florile- 
izvorasc pe plaiuri a lor viafa de misteruri... (a se remarca, in 
ultimele doua versuri, paralelismul dintre na§terea / izvorarea 
/ originarea stelelor pe cer §i a florilor pe plaiuri, cu aluzie la 
puritatea originara a creajiei); 

Florile pe lugeri de-aur lune sunt ce bland sclipesc, / 
Varsa-n lumea lor cer eased o lumina viorie / Ce strabate-n 
raze vinefi atmosfera argintie... etc. 

Exemplele de acest fel din poetica eminesciana pot fi 
insa mult mai cuprinzatoare §i vor mai aparea §i in alte 
capitole, pe parcursul lucrarii noastre. 

Imaginile acestea poetice sunt inrudite cu viziunile 
cosmice §i paradisiace din Sarmanul Dionis §i Geniu pustiu §i 
pot fi insuflate §i de alte surse ortodoxe, ca Hexaemeronul lui 
loan Exarhul (scriitor bisericesc bulgar, din secolele X-XI): 

„Cand vad cerul impodobit cu stele, cu sori si cu lune 
(subl. n.), pamantul impodobit cu ierburi §i copaci, marea 
bogata in toate soiurile de pe§ti §i de perle, ajungand apoi sa 
iau seama la om, mintea mi se ratace§te de minunare §i nu 
izbutesc a pricepe cum este adapostit intr-un trap atat de 
marunt atata inal^are a spiritului, care imbrati§eaza intreg 
pamantul §i merge inca §i mai sus decat cerarile. 

De ce este legat acest intelect? §i cand iese din corp, 
cum strabate el tavanele incaperilor, cum merge dincolo de 
vazduh, cum depa§e§te norii, soarele, luna, cercurile ei, 
stelele, eterul, cerarile §i in aceea§i clipa se gase§te in corpul 
omului? 

Cu ce aripi se inalja? Pe ce cai zboara? Nu izbutesc a 
urmari!" 150 . 

O asemenea atitudine explica elanurile vizionare ale lui 
Dionis/Dan. 



150 Cf. Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, op. cit, p. 399-400, n. 17. 



70 



Libertatea de gandire a poetului §i expansionismul 
cosmic §i cognitiv sunt ingaduite de permisivitatea cugetarii 
bizantine §i est-europene §i de aceea Eminescu i§i permite sa 
asimileze osmotic in filosofia sa structurile interogative ale 
lui Kant sau ale altor filosofi, scriitori §i ganditori ai epocii, la 
care face referire in nuvele. 

Insa chiar sintagma ca atare, sori si lune, apare in 
Memento mori, in descrierea luptei dintre zeii daci si cei 
romani: Lupta-i cruda, lungd, asprd. Lumin pavezele dove, / 
Sori si lune repezite printr-a norilor dumbrave / Ard 
albastrele armure ale zeilor romani. 

Si revenind la poemul epopeic Memento mori, in care 
Eminescu contempla insa§i epopeea istoriei umane, a 
gandurilor §i idealurilor omene§ti, putem pune in paralel 
Raiul Daciei §i distrugerea lui, cu marejia §i decaderea 
celorlalte civiliza^ii umane, ca sa injelegem mai bine viziunea 
eminesciana. 

Celelalte civilizajii umane nu sunt crescute din natura 
insa§i, nu au legatura §i continuitate cu cerul, cu lumea de sus 
a Sfhnilor, a stramo§ilor, nu intra in ordinea cosmica zidita de 
Dumnezeu, ci sunt concepute dupa calcule omene§ti, direct 
proportional cu trufia omeneasca care le proiecteaza. 

Ele incearca sa ia cu asalt cerul, in loc sa fie o 
reflectare a lui, un chip al Impara^iei celei de sus, a§a cum 
este lumea dacilor. 

Nefiind integrate in ritmul §i in rosturile naturale, 
firesti, ale lumii create de Dumnezeu, cetajile §i civiliza^iile 
care se construiesc din trufia umana, care au la temelie 
pacatul mandriei, sunt macinate treptat de inse§i pacatele 
omene§ti §i sfar§esc in distrugere §i in ruina. 

Natura cotrope§te aceste mine, odinioara falnice zidiri, 
ironizand nadejdea vana a constructorilor, a creatorilor 
umani. 

Faima §i marejia lor ramane numai ca o umbra §i ca o 
vaga amintire, pe care toata creajia lui Dumnezeu (paduri, 
mun^i, mari §i rauri), care are perenitatea gdndului lui 
Dumnezeu, aceasta create ce ramane sublima §i dupa 
moartea civiliza^iilor, ingana dureros idealurile de marire ale 
oamenilor. 

Postum, despre Babilon vorbe§te aerul care se-ncheagd 
in tablouri mincinoase, iar Egiptul e reprodus de toat-a apei 
s-a pustiei si a nopfii mdrefie care se unesc sd-mbrace 



7i 



mdndru veche-acea impdrdfie / Sd invie in deserturi sir de 
visuri ce te mint. 

In vreme ce amintirea Eladei e refacuta in imagini de 
talazuri ale marii de azur. 

Babilonul a fost odinioara cetate mdndrd cat o fard, o 
cetate / Cu muri lungi cat patru zile, cu o mare de palate... . 

Regele Nabucodonosor, cu schimbdtoarea lui gdndire, 
avea impresia ca Jine o lume-n mdna-i. 

Ironia lui Eminescu este cat se poate de usturatoare la 
adresa acestuia: Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca 
Dumnezeu sd fie? / Arfi fost Dumnezeu insusi, dacd - dacd 
nu murea. Se observa lesne ca poetul urmeaza indeaproape 
textul scriptural in caracterizarea lui Nabucodonosor. 

Asemenea lui, Sardanapal sta culcat la mese-n veci 
intinse, incantat fiind de vinuri dulci, mirositoare sifemei cu 
chipulpal, intr-o Asie imbatata depldceri molateci. 

Insa consecin^ele trufiei §i ale pacatelor sunt altele 
decat proiectata maretie nemuritoare: 

Azi? Vei rdtdci degeaba in cdmpia nisipoasd: 

Numai aerul se-ncheagd in tablouri mincinoase, 

Numai munfii, gdrzi de piatrd stau si azi in al lor post; 

Ca o umbra asiatul prin pustiu calu-si alungd, 

De-l intrebi: unde-i Ninive? el ridicd mdna-i lungd, 

- Unde este? nu stiu, zice, mai nu stiu nici unde-afost. 

Din Egiptul antic a ramas numai o aparijie fantomatica, 
un fel defata morgana a de§ertului. Doar Nilul §i pustiul mai 
ingana mare^ia trecutului. 

Memphis, cetate de giganfi, este descrisa astfel: Sunt 
gdndiri arhitectonici de-o grozavd mdrefie, / Au zidit munte 
pe munte in antica lui trufie... . Ireala ei grandoare o facea sa 
para rdsdritd din visdrile pustiei. 

Insa prezentul inseamna destramare: Memphis, Theba, 
fara-ntreagd coperitd-i de ruine, / Prin pustiu strdbat 
sdlbatec mari familii beduine... . 

Pedeapsa pentru pacate nu ocole§te nici pe poporul lui 
Dumnezeu, Israelul (§i aici Eminescu urmeaza din nou 
relatarile din Sfdnta Scripturd): Dar venit-a judecata, si de 
sdlcii pldngdtoare / Cdntdreful [eel ce canta cantare 
Domnului] isi anind arfa lui tremurdtoare [in vremea 
captivitajii babilonice, cf. ps. 136]; /.../ §i popor si regi si 
preofi ingropafi-s sub ruine. / Pe Sion templul se sparge - 



72 



niciun arc nu se mai tine, / Azi grdmezi mai sunt de piatrd din 
cetatea [Ierusalim] cea de ieri, implinindu-se astfel prorocia 
Mantuitorului. 

Grecia antica §i Roma au aceea§i soarta: maririi lor i-au 
urmat decaderea. In urma destramarii culturii elenistice 
(idealizate de poet, tocmai pentru a sugera forja ei 
seducatoare pana in zilele noastre), marea-nfioratd de 
sublima ei durere, / In imagini de talazuri, cdnt-a Greciei 
odder e. 

Iar trufia romanilor, popor de regi, sfar§e§te in nunta 
grozavd a Romei cu focul, inecata de nebunia lui Nero: 
Urbea [Roma] isi frdmdntd falnic valuri mari defum si jar; / 
Din diluviul defldcdri, lung intins ca o genune, / Vezi neatins 
cu arcuri de-aur un palat ca o minune / §i dinfrunte-i cdntd 
Neron... cdntul Troiei funerar [aluzie la intemeierea Romei 
de catre Eneas, de troieni] . 

Ion Heliade Radulescu face o comparable intre caderea 
civilizajiilor antice, greaca §i romana, §i caderea primilor 
oameni din Rai. 

In partea a patra a poemului Anatolida sau Omul si 
forjele, intitulata Arborul stiinfei, reproducand pasajul biblic 
despre caderea Protoparinjilor Adam §i Eva, o aseamana, in 
planul evenimentelor esenjiale din istoria umanitatii §i al 
semnificatiilor decaderii §i prabu§irii, cu distrugerea vechilor 
civiliza^ii, a Greciei §i a Romei, in interiorul concep^iei mai 
largi, stravechi bizantine, conform careia lumea a coborat in 
permanent treptele decaderii, a urmat descenderii de la o 
stare spirituals, cultd (a se remarca sinonimia, in concep^ie 
pa§optista, intre duhovnicesc §i cult), inalta catre o con§tiin^a 
din ce in ce mai intunecata, mai neclara a adevarului, pana 
cand a venit Revela^ia: 

De este o cddere, a fast s-o stare cultd 

De arte, de stiinfe, de pace, de dreptate, 

D-amor, de armonie, de bunuri legitime, 

A fast s-ofericire. 

A Greciei cddere in sine presupune 

§-o mare naintare, in care inflorird 

Virtufi, stiinfe, arte si drept si libertate, 

In care se ndscurd s-atdt se dezvoltard 

Talente, minfi si genii, eroi si legislatori; 



73 



A Greciei cadere ne da sd infelegem, 

Din fapte-nvederate, c-afost a lumii scoald, 

Precum cdderea Romei ne-nvedereazd-n faptd 

C-afost odinioard si doamnd, sipotente. 

A omului cadere de ce sd n-aibd-n sine 

Aceeasi insemnare? de ce sd nu ne spuie 

D-un nalt gradde culturd in care omenirea 

Afost ajuns odatd si a cdzut la urmd? 

Tofi popolii din lume conservd suvenirea 
D-o stare foartd naltd din care cdzu omul. 

Tradifia ti dete si forme variate, 

§i nume, dupd locuri: la unii ev de aur [Hesiod ], 

La alfii paradise, la mulfi divind era, 

Cereasca-mpdrdfie, perfectafericire. 

S-a zis cape atunci locuitorii Terrei 

Era mai sus de oameni cu mintea, cuputerea, 

Cdnd, domnipe elemente [stihii], rdstrdbdtea pdmdntul 

§i aerul si marea, cdnd spafiul si timpul 

Era al lor dominiu; perfectafericire 

Sau absolutul bine era a lor avere, 

Legitim eritagiu. /.../ 

E cu metod Scriptura, cdci atestdnd cdderea 

Ne spune cdte-existd si cum vorbeste lumea 

De arborul stiinfei /.../ 

Cdzut-ai prin eroare-fi, lipsit de prestiinfd; 

Prin Dumnezeu-Cuvdntul te nalfd la splendoarea, 

La starea-fi primitivd [primara, originara]. 



Heliade reproduce aici concepjia bizantina in 
conformitate cu care mitologiile sunt o anamnezd neclard, o 
amintire §tearsa a adevarului primordial. 

Paradisul originar sau potopul sunt doua astfel de 
momente care exista in memoria intregii umanitaji, de pe 
toata suprafa^a globului pamantesc, sfidand distance 



11 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hesiod. 



74 



geografice, deosebirile dintre civilizajii sau izolajionismul 
cultural §i dovedind un izvor uman comun §i o constiinja 
primara fundamentals §i superioara. 

De rejinut este ideea ca semnificajia acestor caderi nu 
este una aleatorie §i ca pronia dumnezeiasca incadreaza 
aceste caderi, in fa^a ochilor contemplativi ai constiin^ei 
umane, intr-o pedagogie universale destinata ra^iunii care 
injelege semnele istoriei. 

Fapt evidenjiat §i de Eminescu, care, dupa ce 
rememoreaza caderea unora dintre cele mai mari civilizajii, 
ajungand la Grecia §i la filosofia-i specifica, speculative, se 
intreaba: Dar mai §tii?... N-auzim noaptea armonia din 
pleiade? / §tim de nu trdimpe-o lume, ce pe nesimfite cade?. 

Parca-1 auzim pe Miron Costin: Ce nu petrece lumea §i 
in ce nu-i cddere? (Viiafa lumii). 

Nu ar fi prima data pe parcursul acestui poem cand s-ar 
face auzit Costin, pentru ca, dupa cum remarcase si Galdi, in 
chiar primele strofe aflam versuri (En sub arcurile negre, cu 
stdlpi nalti suiti in stele / Ascultdnd cu addncime glasul 
gdndurilor mele, / Uriasa roat-a vremii inapoi eu o intorc. 
/.../ ...eu privesc si tot privesc / La v-o piatrd ce insamnd a 
istoriei hotard /.../ Acolo imi place roata cdte-o clipd s-o 
opresc!) care ne amintesc de Viiata lumii (Trece veacul 
desfrdnat, tree anii cu roata). 

La sfarsitul poemului, imaginea costiniana a rotii va 
reveni: S-astdzi punctul de solstitiu a so sit in omenire. / Din 
mdrire la cddere, din cddere la mdrire / Astfel vezi roata 
istoriei intorcdnd schitele (spitele) ei 

Poetul insu§i se ipostaziaza ca un Orfeu ' care 
profeJe§te, prin cdntarea sa, nu caderea Greciei, ci a lumii, 
Euridice 154 a sa fiind universul intreg: Oceanele-nfinirei o 
cdntare-mi par c-ascult. / Nu simfim lumea pdtrunsd de-o 
durere lungd, vand?Poate urmeazd-a arfei-antice suspinare- 
aeriand, / Poate ca in vdi de chaos ne-am pierdut de mult... 
de mult. 

Ii era propriu lui Eminescu sa departeze perspectiva §i 
sa contemple timpul §i istoria ca pe ceva petrecut, derulat, 
§tiind dinainte ca va veni ziua cand se va pune punct 
succesiunii de caderi ale oamenilor §i ale civilizajiilor 
instaurate de ei, ca semne ale puterii umane. 



" Cf. L. Galdi, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, op. cit., p. 1 14, 133. 

153 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Orfeu. 

154 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Euridice_%28nimfa%29. 



75 



Ceea ce este esenjial de observat, in reproducerea 
acestor caderi, este ca ele nu se rezuma, in viziunea 
eminesciana, la o simpla enumerare. 

In ordinea acestei enumerari intra nu numai civilizajii, 
ci §i oameni, avandu-se in vedere nu numai o evaluare 
istorica, ci §i o cautare mult mai adanca a sensului lumii, care 
sa explice cauzele profunde ale evenimentelor istorice. 

Nu s-a remarcat prea atent pana acum, dar alaturi de 
Nabucodonosor §i Sardanapal, de faraoni §i de Nero, de 
imparaji imbuiba^i de placeri, vanito§i sau nebuni, Eminescu 
ii a§aza, in randul celor care au fast si nu mai sunt (ubi sunt 
qui ante nos?) §i pe imparajii-profeji David §i Solomon ai 
Israelului antic, cat §i pe filosofii, arti§tii §i poejii Greciei 
antice. 

Caderea nu ocole§te pe nimeni, nu menajeaza spiritele 
inalte, dupa cum nici moartea nu face diferenje intre oameni 
- o concep^ie arhiprezenta in scrierile medievale romane§ti. 

Filosofii, arti§tii §i poejii Eladei sunt reprezenta^i aici 
in mod semnificativ de Pitagora 155 , cugetatorul palid cu 
gandirea in doliu, care gramadeste lumea intr-un singur 
semn pe care el in taina nu il crede, de Pigmalion, orbul 
sculptor, care sculpteaza femeia cu etema-i fire §i cu cruda ei 
simfire pentru a fi o durere-ncremenita printre secolii ce tree 
(simptomatic, in alta parte o nume§te Venere, marmura 
calda, ochi de piatra ce scdnteie - Venere si Madona), §i de 
Orfeu, care innebune§te §i i§i arunca lira in mare, lira a carei 
soarta o urmeaza intreaga Grecie antica. 

Cred ca §i lui Eminescu, care incerca sa se imagineze 
un Orfeu-profet, anunjand caderea lumii, i-a fost frica de 
nebunie, dar nu de folie ca afec^iune neurologica, ci i-a fost 
teama sa nu cada intr-o cugetare nebuneasca, falsa (a§a cum 
aprecia ca s-a intamplat la un moment dat cu Heliade), de 
aceea a studiat filosofiile lumii dar s-a ferit sa devina adeptul 
vreuneia dintre ele, cand toate sunt desertaciunea 
desertaciunilor, dupa cum a invajat de la inceput, de acasa. 

De aceea, se contureaza in mintea sa, tot mai pregnant, 
ideea unei arte umane esenjiale, care ar consta in 
contemplarea panoramei desertaciunilor §i a perspectivei 
mortii, singura arta §i filosofie, o ars moriendi, care ar 
reprezenta profilaxia iluziei umane - dupa cum ne precizeaza 



155 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitagora. 



76 



§i cateva versuri din Impdrat si proletar, care sintetizeaza 
esenja acestei discu^ii: 

Zidifi din ddrdmdture gigantici pir amide / Ca un 
memento mori pe al istoriei plan; / Aceasta este arta ce 
sufletu-fi deschide / Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rdde 
/ Cu mutra de vdndutd, cu ochi vil si viclean. 

Concluzia poate fi derutanta, dar cred ca gandul lui 
Eminescu este, de data aceasta, destul de limpede: nici 
filosofia, nici arta, nici poezia nu fericeste pe om - §i devine 
greu sa sus^ii ca Eminescu reproduce cu fidelitate, in 
versurile sale, cugetarea platonica, schopenhaueriana sau 
kantiana. 

De aceea, la finalul poemului, sfar§ind perindarea prin 
istoria lumii, poetul se va intoarce in ragaciune catre 
Dumnezeu, Creatorul lumii, pentru ca toata in^elepciunea, 
filosofia lumii e vana. 

§i nici femeia, erosul in sine, nu reprezinta un ideal 
ferice. Aceasta, femeia, este cea care, pe regii Iudeii David §i 
Solomon, din biserica mdreafd i-a scos afara, facandu-i sa 
pacatuiasca. 

§i vdzui pe David in lacrimi rupdnd haina lui bogatd 
ca sa i se ierte osdnditul lui pdcat §i pe Solomon care cdnta 
pe Impdratul [ceresc] in hlamidd de lumind [pe „Cel ce te 
imbraci cu lumina ca §i cu o haina" - Ps. 103] 156 §i soarele 
stetea pe ceruri auzind cdntarea-i Una cum ie§ind din 
templul sacru lasd gandul lui [cucernic] sa cadd / Cdci 
amorul il asteaptd cu-a lui umeri de zdpadd... . 

Babilonul, Asiria, Egiptul, Palestina, Grecia §i Roma... 
In descrierea unora din acestea, la Eminescu, regasim superbe 
peisaje de natura, dar niciunul dintre ele nu are 
caracteristicile paradisiace ale lumii dacice, dimensiunile ei 
hiperbolice, care vor sa sublinieze sugestia Raiului primordial 
- de aceea am spus ca natura cosmicd, la Eminescu, succede 
in frumuseje unei naturi superioare, care este cea edenica §i 
pe care o prefigureaza nostalgic in con§tihn;a umana. 

In aceste cazuri, peisajele de natura nu sunt reproduse 
pentru ele insele, pentru frumusejea §i marejia cosmica in 



156 L. Galdi vedea, in acest vers, „un fel de elenizare a Palestinei antice: hlamida de 
lumina, cantata de regele Solomon, e un adevarat simbol al acestei tendinte" - cf. 
Idem, p. 118. 

Insa credem ca greseste si ca versul lui Eminescu nu are legatura cu nicio tendinta de 
elenizare si ca el nu este decat o parafraza a unui binecunocut verset din Psaltire, din 
psalmul 103, usor de retinut si pentru ca se rosteste, zi de zi, la inceputul Vecerniei. 



77 



sine, ci sunt o oglinda, o memorie §i o inganare a idealurilor 
umane. 

Marejia cosmica i§i bate joe de vanitatea umana: o 
precede, ii supraviejuie§te §i o rememoreaza sfidator pentru 
orgoliul omenesc. 

Perspectiva cosmica este, mai degraba, in aceste 
situa^ii, una care ingrade§te tabloul civiliza^iilor, care se 
imprima de o compatimire dureroasa §i devine reflexie a 
idealurilor §i suferinjelor umane, intocmai ca un document 
natural, ca un text sau ca o scriptura cosmica. 

Eminescu cite§te din arhiva foarte vasta a naturii istoria 
lumii, regase§te timpii universali in memoria spajiului 
universal. 

Ion Negoitescu remarca o situatie identica la 
Bolintineanu. In calatoria sa, Conrad (din poemul omonim) 
acosteaza, la propriu si la figurat, la tarmul unor foste mari 
civilizatii si culturi. 

Oprindu-se in Egipt, „aceasta e tara piramidelor 
trufase, a marilor mine care amintesc timpul de glorie cand, 
in palatele si templele de la Necropolis, de la Memfis, de la 
Teba, viata magnifica incerca sa se imortalizeze in piatra. 

Ca pretutindeni insa, gloria si viata de atunci au 
disparut ca urma gazelei pe nisip. Si tot asa, natura, 
elementele cosmice singure persista in curgerea vietii (subl. 
n.)" 157 . 

De altfel, „exuberanta naturii egiptene [la Bolintineanu, 
in Conrad] prevesteste mirificul Egipet al lui Eminescu" 
(„Santa Cetate si Anatolida lui Heliade Radulescu sau 
Conrad al lui Bolintineanu, anuntand si ele de fapt panorama 
lui Eminescu" 159 ). 

Conrad „nu oboseste a repeta ca istoria pulverizeaza 
trufiile cezarice, in timp ce elementul, natura, peisajul 
persista [...]. Inventarul tristelor vestigii ale civilizatiei apuse 
continua [...], peste care domneste stralucind natura 
vesnica..." 160 . 

Ion Pillat 161 va reinnoda traditia, „cantand Cicladele, 
natura vesnica ce infrunta trecerea, sub care sucomba eroii si 
monumentele. . ," 162 . 



157 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, Ed. Eminescu, 1996, p. 36. 

158 Idem, p. 39. 

159 Mircea Anghelescu, Clasicii nostri, Ed. Eminescu, 1996, p. 150. 

160 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 43, 47. 

161 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat. 

162 Ion Negoitescu, Scriitori moderni, vol. I, op. cit., p. 49. 



78 



Traditia vine insa din epoca si din literatura medievala, 
este prezervata in in textele scriitorilor prepasoptisti si 
pasoptisti, dezvoltata mai departe de Eminescu si preluata de 
moderni, fara sentimente anacronice, schimband doar 
partitura estetica, in functie d&poetica vremii. 

Natura era fimdalul cosmic al unei marturisiri 
revelationale (a revelatiei lui Dumnezeu in lume prin lume, 
prin universul creat de El), pentru medievali, urmand ca, 
incepand cu prepasoptistii si preromanticii, sa devina prim- 
planul unei confesiuni de credinta recapitulate simbolic. 

Mihai Moraru atrage atentia asupra interpretarii pe care 
trebuie sa o facem topoi-\or - oricare ar fi acestia - in opera 
eminesciana: 

„Important ar fi sa vedem daca aceste locuri comune 
nu sunt predilecte unei anumite epoci literare, pentru ca, 
atunci, pe de-o parte, am avea o mai lamurita parere asupra 
romantismului eminescian, pe de alta am vedea mai nuantat 
tabloul asa-zisei literaturi vechi de la noi" 163 . 

Insa §i Dacia cunoa§te distrugerea in cele din urma. 
Vina, de data aceasta, este pusa de poet pe seama trufiei 
Romei. 

Traian cucere§te Dacia, dar, pentru ca a distrus acel 
mod arhaic §i armonios de viejuire, in consonant cu 
ritmurile cosmice, aude blestemul regelui dac, Decebal: 

- Vai voud, romani puternici! Umbra, pulbere §i spuzd 

Din mdrirea-vd s-alege! Limba va muripe buzd, 
Vremi veni-vor cdnd nepofii n-or pricepe pe pdrinfi - 
Cat de naltd vi-i mdrirea tot a§a de-addnc ' cdderea. 

Pic cu pic second paharul cu a degraddrei fiere, 
Imbdta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminfi. /.../ 

Moartea voastrd: firea-ntreagd si popoarele o cer. 

Va veni. Stdrnifi din pace de-a prorocilor cdntare, 

Din pdduri eterne, hale verzi, vor curge mari popoare 

§i gdndiri de predomnire vor purta pe fruntea lor; 

Constelafii sdngeroase ale boltelor albastre 

Zugravi-vor a lor cale spre imperiile voastre, 

Fluvii cu de pavezi valuri inspre Roma curgatori. 



163 



Mihai Moraru, De nuptiis..., op. cit., p. 204. 



79 



De pe Alpi ce stau deasupra norilor cufruntea ninsa, 

De prin bolfi de codru verde, de prin stdncile suspinse, 

Pe apavezelor sdnii cobori-vor in §ivoi; 

Cu cenuga pocdinfei §i-a implea pamdntul fruntea, 

Cu cenu§a Romei voastre - moarte legioane -punte 

Peste rduri. §i nimica nu se v-alege din voi. /.../ 

Vai voud, romani puternici, vai voud, de trei ori vai! 

Prorocirile la care face referire Eminescu sunt de 
origine scripturala. 

Atat erupjia vulcanului Vezuviu §i acoperirea cu lava a 
ora§ului Pompei 164 (la care se face aluzie intr-o strofa pe care 
nu am mai reprodus-o), cat §i navalirea popoarelor migratoare 
germanice, care jefuiesc Roma, sunt considerate de Eminescu 
drept pedepse divine pentru infatuarea romana. 

Versurile pe care le-am subliniat probeaza inraurirea 
Sfintei Scripturi asupra poemului eminescian, prin referin^a 
metaforica la prorocirile Apocalipsei, la atitudinea pocainjei 
biblice (atribuita intregului pamant: Cu cenu§a pocdinfei §i-a 
implea pamdntul fruntea), cat §i prin reluarea cuvintelor 
Mantuitorului, cu care Acesta ii mustra pe fariseii §i carturarii 
mandri: vai voud, de trei ori vai! 

Poemul sfar§e§te in atmosfera cugetarilor despre 
de§ertaciunea umana §i despre cat poate gandirea omeneasca 
a-L injelege pe Dumnezeu §i lucrurile Sale. 

Vom spune aici ca ni se pare absolut semnificativ 
faptul ca insu§i titlul poemului este Memento mori, cu 
subtitlul Panorama de§ertdciunilor. Memento mori, adica 
aminte§te-fi ca vei muri (scris in mod semnificativ in limba 
latina, in limba cuceritorilor vechii Dacii), reprezinta, pentru 
con§tiinJa ortodoxa, unul dintre cele mai frecvente indemnuri 
ale pedagogiei patristice. 

In traditia spirituals in care s-a nascut si a murit poetul, 
se repeta mereu cuvintele Sfantului Antonie eel Mare 165 : Adu- 
fi aminte de moarte §i nu vei gre§i niciodatd. 

A§a incat aceasta vasta contemplare a istoriei 
universale, acest studiu imens intreprins de Eminescu, in 
acest poem, reprezinta o invitajie la a injelege, din panorama 



164 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vezuviu. 

165 Idem: http://www.sfantulantonie.ro/. 



80 



epocilor §i din tabloul civiliza^iilor, ca sfar§itul omului, care 
se crede de sine statator, stapan pe soarta lui, este moartea. 

Moartea care i-a adus aminte §i lui Nabucodonosor ca 
nu este el Dumnezeu, ca nu este ve§nic, ca §i altor stapani 
vremelnici ai lumii. 

Facem o paranteza aici, care este importanta, pentru a 
ne reaminti ca tema cugetdrii la moarte a fost una centrala in 
medievul romanesc si a continuat sa fie un subiect esential si 

5 5 5 

determinant in literatura romantica. 

Nu este superflua aceasta scurta recapitulatio 166 ', pentru 
ca Eminescu nu trebuie cu totul decontextualizat si 

5 

dezradacinat din pamantul epocii lui, chiar daca isi depaseste 
cu mult contemporanii. 

E bine sa avem intotdeauna in vedere traditia si pragul 
antecedent al cugetarii poetice si filosofice romanesti, pentru 
a nu ajunge in deriva cu interpretarea, la tarmuri mult prea 
indepartate de adevar. 

Reducem asadar in atentie problmatica meditatiilor 
{Memento mori este si ea o meditatie pe tema ruinelor, a 
ruinelor istorice si a ruinelor gdndirii), reprezentand esenta 
romantismului pasoptist si a filosofiei epocii noastre 
romantice, si reamintim ca meditatiile in versuri au fost 

~ 5 5 

precedate de un mult mai amplu exercitiu al lor in proza 
liricd si chiar ritmatd. 

5 

Astfel, „putem considera meditatia Scrisoarea unui 
sihastru din muntii Carpati asupra simtirilor la inceputul 
anului nou 161 , nesemnata, aparuta in 1832 in Moldova si 
apartinand, dupa toate probabilitatile, lui Asachi 168 , drept 
prima pagina de proza poetica romaneasca. 

[Mircea Anghelescu devanseaza cu cateva decenii 
aceasta data, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea] . 

Acest exercitiu stilistic primitiv, melopee intunecata 169 
si cadentata pe stravechea tema vanitas vanitatum, avea sa 
inaugureze o remarcabila serie de opere romantice in proza, 
inca prea putin cunoscute, facute sa reprezinte atmosfera 
romantismului extrem. 



In latina: recapitulare. 

167 In Albina romaneasca, an. IV (1832), nr. 1 (3 ian), p. 4 si nr. 4 (14 ian.), p. 16. 

168 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi. 

169 Catalogarile ca „exercitiu stilistic primitiv, melopee intunecata" tin de grija 
autorului fata de supravegherea cenzurii drastice din acei ani nefericiti, de 
obligativitatea de a minimaliza si periferiza orice aspect religios. Nu e vorba de 
obedienta, ci de o suprapunere inflexibila a ideologiei fara de care nimic nu ar fi putut 
sa fie dat la tipar. 



8i 



Cititorul periodicelor romanesti din prima jumatate a 
secolului trecut va fi surprins de o prezenta hibrida: meditatia 
in proza, specie aflata la jumatatea drumului intre proza lirica 
si eseul filosofic. 

In proza noastrd romanticd, meditatia ocupd, statistic, 
primul loc (subl. n.) [...]. Noua specie ataca constant marile 
teme ale epocii: ireversibilitatea timpului, raportul dintre 
uman si divin, locul omului in univers, in dispret manifest 
fata de orice preocupare contingenta" . 

„Marile teme ale epocif evocate mi se par...medievale. 
Sau eel putin au o nereprimata coerenta si convergenta cu 
cele medievale. 

S-a schimbat numai parafa, adica modul perceptiei, si 
au devenit brusc romantice. 

Pe de alta parte, aceasta metamorfoza - desi fortata si 
exagerata, repet, de perceptia critica moderna - demonstreaza 
ca o gdndire traditional-bizantind, ortodoxd, are, chiar si 
pentru scepticismul criticii moderne, destula forta lirica si 
filosofica interioara pentru a fi repartizata in specia proza 
poeticd filosoficd si romanticd. 

Mai departe, Mihai Zamfir remarca faptul ca 
„distinctia dintre proza poetica si proza faptica nu este nici pe 
departe o inovatie a epocii pasoptiste. 

Am cautat sa aratam...ca existenta celor doua registre 
este o permanenta a culturii si ca nu exista faza in evolutia 
vreunei literaturi europene in care opozitia sa lipseasca. De 
aceea, ar fi o greseald sa credem ca literatura romdnd veche 
si cea premodernd n-au cunoscut acest dublu registru (subl. 
n.)" 172 . 

In ce priveste temele meditatiilor pasoptiste, 
„...melancolia si deprimarea stapaneau puternic constiintele 
romantice. 

Gandul disparitiei este permanent si nelinistitor. 
Meditatiile privesc in majoritate timpul, moartea si viata 
iluzorie a omului; gandurile discrete ale lui J. J. Many sunt 
strabatute de o disperare rece: 

Timpul e o clipd; petrecerea noastrd pe pdmdnt e o 
curgere din clipd-n clipd. Toatd viata pdmdnteascd e o zi de 
nastere a eternitdtei, carea este dincolo de pldsmuirea 



Mihai Zamfir, Proza poetica romdneasca in secolul al XlX-lea, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1971, p. 83. 

171 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Zamfir. 

172 Mihai Zamfir, Proza poetica romaneasca in secolul al XlX-lea, op. cit, p. 90-91. 



82 



noastra si dincoace de mormdnt, pe carea noi tocmai pentru 
aceea ar trebui ca sd o ludm la socoteald cu o simtire si 
voiosie mai mare. Aceea insd trece ca un discurs. 

Asa e! Clipele decurg repede, rdul vietei se strecoara 
cu iuteala, se prdvale intre undele timpului, fuge pentru 
totdeauna in nereintorcdnda noapte a mormintelor, la a 
caror tarmuri stam nesiguri ca arina si privim cu infiorare in 
tara nemdrginimei. [...] 

Nasterea e inceputul mortei, ea e asemenea lumdndrii, 
carea dupd ce s-a aprins, incepe numaidecdt a se consuma. 
Fiecare clipa a zilelor noastre, intocmai ca timpul, are 
secerea sa. [...] 

Oamenii sunt ingeri, carii numai cdteva zile, 
insarcinati cu o povara grea, cu pasuri cldtinate, calatoresc 
printr-o vale mocirloasd si cu multd osteneala se suie-n sus 
pe costele lunecoase a unei stand inalte. (La inceputul noului 
an, [in rev.] Foaie pentru minte, VIII, 1845, nr. 2 [8 ian.J, p. 
9-10). 

S-ar parea ca aproape aceeasi termeni revin la Asachi 
si ca meditatiile scriitorului moldovean completeaza pe cele 
ale lui Many. 

Totalitatea operelor in proza ale lui Asachi reprezinta 
o psalmodie tragica (subl. n.); fiecare an nou era salutat in 
Albina romdneasca cu randuri ca cele de mai sus. 

Aceasta productie aproape necunoscuta a autorului 
dezvaluie uneori cutele intime ale unei fiinte profund 
introvertite. 

Dintre aceste opere, aproape niciodata republicate, 
creatii cum ar fi Meditatie, Anul nou 1838, Meditatia unui 
imbdtrdnit poet si, mai ales, Cerul stelit, reprezinta o 
riguroasa selectie dintr-un grup ce cuprinde aproximativ 20 
de meditatii" 173 . 

Este o alta fata apoetului petrarchist Asachi. 

Pe de alta parte, citind aceste randuri, am putea sa-1 
declarant pe Miron Costin primul nostru poet romantic. 

In Cerul stelit, inainte de pasoptisti si de Eminescu, 
„nelinistea tacerilor stelare si angoasa inextintibila se gasesc 
prefigurate in aceste randuri cu adevarat premonitrii: 

Cdnd pere sara lumina cea frumoasa a zilei, cdnd 
umbre intunecoase acopar politii, sate, cdmpii si munti, cdnd 
amuteste vuietul eel mare al vietei si toti muritorii obositi. 



173 Idem, p. 101-102. 



83 



toate fdpturile vietuitoare zac in somn; cdnd tot pamdntul, ca 
un mort, s-acufundd in mormdntul eel intunecos, atunci se 
ianltd noaptea in a ei mdreatd serbare; si din ceriu lucesc 
asupra tunericului nostru stelile cele vecinice; noi nu mai 
vedem pamdntul nostru in a sale frumusete si sdlbdticiuni - 
ci numai lumi streine, care din noianul lumei ni surid cu 
pldcere. 

Fiecare noapte-mi infatosazd icoana mortei mele. 
Somnul, fratele mortei, voieste a-mi inchide ochii; oasele 
mele doresc rapaos; lumea nu mai are un har pentru mine; 
pamdntul tunecos au pierdut lumina si podoaba sa; ceriu nu 
mai straluceste. 

Cdnd odineoara moartea va inchide ochiul meu eel 
obosit si viata in veci se va intuneca - cdnd toate voi pierde - 
, atunci imi va luci numai ceriul, atunci numai, stralucind, mi 
se va deschide Vecinicia" . 

Substanta ideatica a acestor meditatii in proza o 
descoperim infiltrata adanc in poezia si filosofia lui 
Eminescu. 

Reamintim ca, intr-imul din proloagele la Minee, 
regaseam (am vazut in volumul anterior al lucrarii de fata) 
reprezentata ideea readucerii la nefiinta a totului, dar nu cu 
sensul nihilist sau budist care a fost ulterior imprimat in 
interpretarea versurilor eminesciene. 

Echivocurile interpretative pot fi generate si intretinute 
si de o expresivitate cu semnificatii distincte de ceea ce 
putem percepe dintr-o lectura primara si sumara. 

E de ajuns sa ne uitam numai la ultima fraza din textul 
de mai sus al lui Asachi: la inceput pare a enunta o 
perspective sumbra, pesimista, chiar atee (Cdnd odineoara 
moartea va inchide ochiul meu eel obosit si viata in veci se 
va intuneca - cdnd toate voi pierde ), pentru ca finalul sa 
dezvaluie o atitudine aflata exact la antipod: atunci imi va 
luci numai ceriul, atunci numai, stralucind, mi se va deschide 
Vecinicia. 

Daca mam in considerare productivitatea genului, a 
acestui tip de meditatii, asupra caraia ne avertizeaza Mihai 
Zamfir, putem sa conchidem ca Eminescu avea la dispozitie o 
traditie interna, destul de ampla, pe fundamentele careia isi 
putea dezvolta... pesimismul. 



174 Idem, p. 102-103. 



84 



Aceasta filosofie curge insa in matca Psaltirei si a 
Ecclesiastului, din care deriva. Ea reprezinta doar o fila din 
existenta umana pamanteasca, dramatica, si nu invedereaza 
destinul uman in eternitate. 

E aceeasi viata a lumii pe care o descria Miron Costin, 
reactualizata si ramificata. 

Cugetarile de acest gen erau o constants a scriiturii, dar 
si a...filosofiei cotidiene a scriitorilor. 

Vorbind despre lirica pre-eminesciana, Mircea 
Anghelescu preciza: „desi unic, Eminescu n-a aparat, ca 
Luceafaral, din neant, din haos, ca o enigma n-esplicata. [...] 
asemenea sonuri... au existat si mai inainte, la Asachi [...] sau 
la Alexandrescu [...] sau, mai inainte inca, la Dosoftei" 

Finalitatea existentei pamanesti fiind destul de clara, 
este normal ca ochii spiritului sa se indrepte interogativ 
asupra destinului si a rolului sau in eternitate. 

Revenind la discutia noastra anterioara, aflam in finalul 
poemului Memento mori, al peregrinarilor poetului prin 
istoria lumii, o impresionanta rugaciune catre Dumnezeu, 
Creatorul a toate, care confine §i marturisirea e§ecului sau de 
a se fi apropiat de El doar prin mijlocirea ra^iunii: 

Tu, ce in cdmpii de chaos [haos] semeni stele - Sfant si mare, 

Din ruinele gdndiri-mi, o, rasai, clar ca un Soare, 

Rupe valurile d-imagini, ce Te-ascund ca pe-un fantom 

[imagine ireala, nalucire]; 

Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gandire, 

Ce fii bolfile tariei sa nu cada-n risipire, 

Cine esti? ... Sa pot pricepe si icoana Ta [pe eel creat dupa 

chipul Tau]... pe om. 

Fulgera-n norii de secoli unde-ngropi a Ta marime, 

Printre bolfile surpate sa ma uit in addncime: 

De-oi vedea a Ta comoara, nu regret chiar de-oi muri. 

Oare viafa omenirei nu Te cautape Tine ? 

Eu, un om de Te-as cunoaste, chiar sa mor mi-ar parea bine. 

Dar sa stiu - semeni furnicei ce cuteaza-a Te gdndi ? 

Cine-apus [daca nu Tu] aste seminfe, ce-arunc ramure de 

raze, 
Intr-a chaosului cdmpuri, printre veacuri numeroase, 



175 Mircea Anghelescu, Clasicii nostri, op. cit., p. 149. 



85 



Ramuri ce pureed cu toate dintr-o inimd de om ? 

A pus gdnduri uriase intr-o feasta defurnicd, 
O voinfa-atdt de mare-ntr-o putere-atdt de mica, 
Gramadind nemarginirea in sclipitu-unui atom. 

Vail in van se lupta firea-mi sa-nfeleaga a Tafire! 

Tu cuprinzi intregul spafiu cu a lui nemarginire 

§i icoana-fi n-o inventa omul mic si-n margini strdns. 

Jucaria sclipitoare de gdndiri si de sentinfe, 

Incurcatele sofisme nu explic-a Tafiinfd 

§i asupra cugetarii-Ti pe mulfi moartea i-a surprins. 

Oamenii aufdeut chipuri [idolii pagani] ce ziceau ca-Ti 

seaman Tie, 
Te-au sdpat in munfi depiatra, Te-au sculptat intr-o cutie, 
Ici erai zidit in stance, colo-n aschii de lemn [inchinat ca] 

sfdnt; 

§-apoi vrurd ca din chipu-fi sd explice toate. Muta 

La rugare si la hula idola de eifacuta 

Ramdnea! ... Un gdnd putemic, dar nimic - decdt un gdnd. 

In zadar trimitprin secoli de-ntrebari o vijelie 

Sd Te cate-n hieroglife din Arabia pustie, 

Unde Samum isi zideste vise-n aer, din nisip. 

Ele tree pustiul mdndru s-apoi se coboara-n mare, 

Unde mitele cu-albastre valuri lungi, stralucitoare, 

Inecdnd a mele gdnduri de lungi maluri le risip. 

Prefacute-n vulturi ageri cu aripi fulgeratoare, 
C-ochi addnci siplini de mite [mituri], i-am trimis in cer sd 

zboare, 

Dar orbite, cu-aripi arse [gandurile] pepamdnt cad indarat; 

Prefacute-n stele de-aur mergpdn ' l-a veciei usd, 

Dar a arse cad din ceruri si-mi ning capul cu cenusd 

§i cdnd cred s-aflu-adevarul ma trezesc - c-am fast poet. 

Ca s-explic a Tafiinfa, de gdndiri am pus popoare, 

Ca ideepe idee sd cladeasca pan-in soare, 

Cum popoarele antice in al Asiei pamdnt 

Au unit stdncape stdnca, murpe mur s-ajunga-n ceruri. 

Un graunte de-ndoiala [a]mestecat in adevaruri 

§i popoarele-mi de gdnduri risipescu-se in vdnt. 



86 



Cum esti Tu nimeni n-o stie. Intrebarile <ie[spre] Tine, 

Pe-a istoriei lungi unde, se ridica ca ruine 

§iprin valuri de gdndire mitici stance se sulev; 

Nici un chippe care lumea Ti-l atribuieste Tie 

Nu-i etern, ci cu mari cete d-ingeri, defiinfi o mie, 

C-un cer incarcat de mite asfinfesti din ev in ev. /.../ 

§-astdzi punctul de solstifiu a sosit in omenire. 

Din marire la cadere, din cadere la marire 

Astfel vezi roata istoriei intorcdnd schifele [spitele] ei; 

In zadar palizi, sinistri, o privesc cugetdtorii 

§i vor cursul sd-l abatd... Combinafii iluzorii - 

E apus de Zeitate, s-asfinfire de idei. 

Nimeni soarele n-opreste sa apuie-n murgul serei, 

Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetarii, 

Nimeni noaptea sa se-ntinda pe-a istoriei mormdnt; 

Mulfi copii batrdni crezut-au cum ca ei guverna lume, 

Nesimfind ca-s dusi ei singuri de un valfara de nume, 

Ca planetul ce iipoarta cugeta addnc si sfdnt. 

Se-nmulfesc semnele vremei, iara cerul de-nserare 

Rosu-i de razboaie crunte, de-arderi mari, de disperare 

[cf. Mt. 24, 3-14; Mc. 13, 5-33; Lc. 21, 7-27] 

§i idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic; ... 



Imaginea prima, cea a rasaririi lui Dumnezeu din 
ruinele gdndirii, din mintea ruinata de erori ideatice, 
reprezinta un reflex isihast, o urmare a lecturilor sale din 
acele volume ascetice care precizeaza ca harul lui Dumnezeu 
lumineaza doar in mintea curata, in omul care §i-a curajit 
mintea §i inima de intenjii patima§e. 

A se observa aici acuitatea deosebirilor dogmatice intre 
rugaciunea catre Maica Domnului, in care poetul implora 
Rasai asupra mea, lumina Una, §i rugaciunea catre 
Dumnezeu, in care se spune: Din ruinele gdndirii-mi, o, 
rasai, clar ca un soare. 

Hristos Dumnezeu (Eu, un om de Te-as cunoaste...) 
apare ca interior mhnii §i sufletului omenesc, prin harul Sau 



87 



- caci, a§a cum preciza Fericitul Augustin 176 , Hristos ne este 
noud mai intim decdt ne sunt em noi insine. 

Versurile de mai sus sunt o rugaciune catre Dumnezeu, 
in care poetul implora ca El sa i Se reveleze, dar subliniaza §i 
faptul ca intreaga istorie a omenirii a presupus §i presupune 
cautarea Creatorului lumii, a Dumnezeului ei. 

Rugdciunea era o tema (am putea-o numi chiar un gen) 
frecvent al poeziei pasoptist-preromantice, pe care o 
abordeaza toti poetii. Eminescu, spre deosebire de poetii 
pasoptisti, se scufunda intr-un apofatism lingvistic care ii este 
caracteristic. 

Ca si cu alte ocazii, si de data aceasta Eminescu 
ilustreaza poetic intr-un mod personal o problematica ce ii 
framantase si pe altii inaintea lui, in epoca pasoptista. 

In mod paradoxal insa, solutionarea lirica pe care o 
comporta versurile eminesciene nu este una lamuritoare sau 
filosofic-explicativa, ci incifrantd metaforic, ca si cum s-ar fi 
dorit conservarea adevarului intr-o paremiologie poetica si 
transmiterea lui doar celor care au urechi de auzit. 

In laboratorul sau liric, Eminescu a introdus si 
metamorfozat toate temele majore atinse de pasoptisti, pentru 
ca ele reprezentau un fond interior autohton de spiritualitate. 

Cele dezbatute de Eminescu in versurile dintr-o strofa 
ca aceasta, 

Oamenii aufdcut chipuri [idolii pagani] ce ziceau cd-Ji 

seaman fie, 
Te-au sdpat in munfi depiatrd, Te-au sculptat intr-o cutie, 
Ici erai zidit in stance, colo-n aschii de lemn [inchinat ca] 

sfdnt; 
§-apoi vrurd ca din chipu-fi sa explice toate..., 

se pot lectura, intr-o expunere lirica mai limpede, la 

1 HI 

Bolliac (de la care Eminescu si-a insusit sintagme precum 
bdtrdn ca iarna), care acuza epoca idolatra a umanitatii: 

De cdnd Tu liberasi viata, de cdnd ai facut pe om, 

De cdnd, ca sa Te cunoascd, i-ai spus marea trebuintd, 

De cdnd, ca sa te gdseascd, el sfarm-orice atom; 

De cdnd minte-ai se trudeste ca sa afle-a Ta vointd 



176 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona. 

177 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac. 



88 



Intr-o pasdre ce zboard, 

Intr-un fenomen departe, 

Intr-unfum ce se imparte, 

Chiar in victima ce-omoard, 

De-atunci, oare-ai mdsurat, 

Stdpdne, din aste neamuri, care mai mult Te-a mdrit! 

Dar Ti-au dat schiloade forme! Dar Te micsora-n tdrdmonii; 

Cultul lor era onoare, zbieretele lor, armonii! 

Credea cd Te-a-ndatorat 

C-o cruzime de-ngrozit. /.../ 

Eu nu Te-am crezut, Pdrinte, cu sldbiciuni omenesti. 

Nicipe lemne, nici depiatrd, nici in manteld albastrd, 

Nicipe acvild cdlare, nicipe nori cd Te-odinesti, - 

Slabe simboluri ce naste mintea mdrginit-a noastrd! 

Le-am dispretuit pe toate, 

N-am hotdrdt lacuinta-Ti, 

N-am crezut cd stiu vointa-Ti, 

N-am crezut cd daruri poate 

Pe Tine a-ndupleca. 

Si ce daruri avem, Doamne, care sdputem sd-Ti dam? 

Tdmdie? sdnge sau aur? Orice-avem e de la Tine. 

Iartd, Doamne, pe aceia care se privesc pe sine, 

Si voiesc a-Ti explica 

Sldbiciuni ce noipurtdm! 

Iartd pe toti deopotrivd: sipe eel ce Te va om, 

Sipe eel ce Te va sarpe, sipe eel ce Te va soare; 

Pe eel ce Te mdrgineste intr-un fel sau un atom; 

Pe eel care, ca sd-Ti placd, se porneste sd omoare 

Pe eel ce cu bani in mdnd 

Vine sd Te mituiascd! 

Pe eel ce va sd zideascd 

Un templu unde Te mdnd, 

S-a-Ti dapravili ei cutez! 

Pe cei ce-au a Tale daruri si-Ti mai cer s-alt ajutor, 

Iartd pe eel ce se roagd sd-l ajuti cdndface crime; 

Pe ateul ce Te-mbald, blest emd a Ta asprime! 

O! ast blestem este: crez 

In eternul Creator! /. . ./ 

Iartd, Doamne, deopotrivd pe totneamul omenesc! ... 



89 



1 78 

(Rugdciune) 

Intorcandu-ne la versurile eminesciene, cei care au 
cautat pe Dumnezeu doar cu mintea, cu inteligenja lor umana, 
imaginind xmfantom, s-au dovedit ni§te naivi care, fie §i-au 
construit idoli din lemn sau din piatra §i i-au numit dumnezei 
§i s-au inchinat lor, fie au nascut sofisme §i au inventat 
sisteme filosofice prin care incercau sa explice originea §i 
sensul universului, precum vechii greci, fie au incercat sa 
dezlege misterele lumii prin tot felul de calcule §i de cugetari 
oculte incriptate-n hieroglife, fie - o culme a amagirii umane 
- au zidit pur §i simplu un turn, al Babilonului, ca sa ajunga 
in cer la Dumnezeu. 

„Ramane neinteleasa firea Aceluia ce seamana stele in 
cdmpii de caos; din toate elucubratiile omenesti ce se refera 
la El, rezulta numai de-ntrebdri o vijelie, un gdnd puternic, 

1 7Q 

dar nimic - decdt un gdnd" . 

E§ecul acelor ganditori sau conducatori ai lumii, copii 
bdtrdni, care au avut impresia ca ei guvernd lumea, s-a 
transformat, in planul experienjei personale, in e§ecul 
poetului, ale carui ganduri pure (ale ra^iunii singularizate) 
trimise spre Dumnezeu sunt un Icar, un Luceafar invins: 

Ele tree pustiul mdndru §-apoi se coboard-n mare /.../ 
Prefdcute-n stele de-aur mergpdn ' I -a veciei usd, / Dard arse 
cad din ceruri si-mi ning capul cu cenusd. Aceasta este 
cenusa pocdinfei. 

E o marturisire aici, a faptului - con§tientizat - ca §i el 
a cdzut, a cunoscut edderea, ca §i civilizajiile sau oamenii pe 
care ii rememoreaza poemul sau, Memento mori. 

§i dupa cum, dupa erorile vanitajii terminate-n 
cataclisme, cu cenusa pocdinfei si-a implea pdmdntul 
fruntea i la fel §i el prime§te ninsoarea cenusii, a pocainjei 
care sa-i albeasca sufletul la loc. 

E atitudinea regilor-profe^i David §i Solomon, pe care 
o vesteau cele mai vechi poeme ale noastre, nascute prin 
versificare sau parafrazarea Psaltirei... 

Poetul sfar§e§te prin a se integra §i pe sine in randul 
celor cdzuji, a celor care au alunecat in eroare, la un moment 
dat. §i eroarea sa o marturise§te singur: 



178 Cezar Bolliac, Scrieri I. Meditatii poetice, editie, note si bibliografie de Andrei 
Rusu, prefata de Mircea Scarlat, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983. 
L. Galdi, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, op. cit, p. 133. 



90 



In zadar trimit prin secoli de-ntrebari o vijelie / Sa Te 
cate-n hieroglife... . 

Filosofarile vane, ideile, de§i par superioare, sunt la fel 
de rudimentare §i de naive ca §i turnul Babilonului: Ca s- 
explic a Ta fiinfa, de gdndiri am pus popoare, / Ca idee pe 
idee sa cladeasca pan-in soare [pana la Soarele-Dumnezeu], 
/.../ §i popoarele-mi de gdnduri risipescu-se in vdnt. 

Eminescu evoca aici caderea minfii. Gandurile sunt 
stele de-aur pana cand rafiunea pura i§i dezvaluie esenja de 
cenusa. Gandirea luciferica, zburand ca un Luceafar cu aripi 
fulgeratoare nu ajunge la Tronul Dumnezeirii, pentru ca 
mintea umana singularizata (fara harul lui Dumnezeu) nu 
poate lua cu asalt realitatea Sa dumnezeiasca, nu poate 
cunoaste si infelege pe Dumnezeu fara Dumnezeu (dupa cum 
enunta Sf. Irineu de Lyon ). 

Memento mori e un „ Luceafar" inversat. 

Ipostaza poetica este cea a unui Luceafar cu aripi arse, 
dar care i§i ninge capul cu cenu§a, ca sa re-nvie luminos ca 
pasarea Phoenix, cunoscand ca pocainja e Phoenix-ul a 
cre§tinismului ortodox (pasarea Phoenix apare de altfel §i in 
cartea lui Iov, dar §i in primele secole creatine, la Sfantul 

1 81 

Clement Romanul , unul dintre primii episcopi ai Romei, 
sau in scrierile apologetice ale lui Atenagora Atenianul). 

Concluzia §i mesajul poemului: ca sa nu cazi, sa nu 
mai repeji acelea§i erori, ca sa nu mai inmulje§ti §irul de 
caderi, aminteste-fi ca vei muri. Ca e§ti o de§ertaciune in 
lan^ul de§ertaciunilor: vanitas vanitatum, omnia vanitas. 

Noua ni se pare ca e mai mult Dosoftei, Miron Costin 
sau Cantemir aici, decat Schopenhauer sau Kant. 

Titlul unui alt poem eminescian vorbe§te, cam in 
acela§i sens, despre infelepciunea umana cu aripi de ceard 
(0,-nfelepciune, ai aripi de ceard!), ceea ce ne determina sa 
meditam mai atent asupra sensurilor subiacente ale 
Luceafarului. 

Poetul se zbate intre idealul Luceafarului de a zbura pe 
aripile injelepciunii pana la Tronul Dumnezeirii, al Parintelui 



180 Puteti downloada, in editia noastra, in doua volume, magistralul tratat de teologie 
al Slantului Irineu al Lyonului: Aflarea si respingerea falsei cunoasteri sau Contra 
ereziilor. 

Primul volum: http://www.teologiepentruazi.rO/2009/l l/03/sfantul-sfin%c8%9bit- 

mucenic-irineu-al-ly onului-contra-ereziilor-vol- 1 /. 

Al doilea volum: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/23/sfantul-sfin%c8%9bit- 

mucenic-irineu-al-lyonului-contra-ereziilor-vol-2/. 

181 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Clement_I. 



91 



ceresc, §i con§tiinJa de a fi un alt Icar 182 , in aventura sa 
cognitiva. 

Sensuri pe care banuim ca le-a intuit §i Nichita 
Stanescu, motiv pentru care i-a desemnat pe artisti, in Elegia 
intaia, ca alcatuind neamul dedalizilor. 

Nici Luceafar §i nici Icar nu trebuie sa fie artistul, ci 
Dedal : omul care i§i construie§te aripi dar stie in acela§i 
timp pana unde poate zbura cu ele; omul care aspira pe 
masura firii §i a finititudinii sale, care i§i cunoa§te limitarile. 

1 Rzl 

Caci, dupa cum recuno§tea §i Pascal , omul care vrea sa fie 
inger, ajunge diavol. 

Inteligenja umana, gandirea speculative nu L-a aflat pe 
Dumnezeu, afirma Eminescu. Istoria lumii s-a scurs fara ca 
vreo minte umana sa demonstreze ca este in stare sa-L 
descopere pe Dumnezeu doar prin for^a intelectului. §i acum 
istoria se apropie de sfar§itul ei, dupa cum ne-a anunjat 
Sfdnta Scripturd. 

Cu puterea sa vizionara, inca din secolul al XlX-lea, 
Eminescu observa ca acum este o vreme a apostaziei multora, 
ca Dumnezeu apune de pe cerul minjii multor contemporani, 
pentru ca sunt vremurile din urma, caracterizate de pustiul 
spiritual §i de pustiul gandirii: E apus de Zeitate, §-asfinfire 
de idei. 

Dumnezeu nu moare pentru Eminescu ca pentru 

IOC 

Nietzsche , ci Dumnezeu apune, in inserarea lumii, ca un 
Soare de pe cerul mhnilor trufa§e (Nimeni soarele n-opre§te 
sa apuie-n murgul serei, / Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe 
cerul cugetarii), pentru ca, dupa cum au spus Sfinjii Paring, 
mintea umana a fost zidita de catre Dumnezeu ca un cer care 
sa fie plin de lumina, luminat de Soarele inteligibil al 
Dumnezeirii. Aceasta realitate duhovniceasca este expusa pe 
larg §i de Dimitrie Cantemir, in Divanul sau 186 . 



82 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Icar. 

83 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dedal. 

84 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal. 

85 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 

86 Dimitrie Cantemir, Divanul..., op. cit, p. 299-301. Autorul a infa^isat acelasi lucru 
chintesen^iat, si anterior in lucrare (vezi p. 245-246), unde in^eleptul, dialogand cu 
lumea, ii spune: 

„Tu esti crea^ia si faptura vesnicului Imparat, infrumuse^ata intru toate podoabele tale 
- pentru ca Dumnezeu nu face nimic urdt sau displacut - desavarsita intru toate, in 
decurs de sase zile, dupa cum scrie Moise, eel mai vechi dintre to^i istoricii. 
Tu esti numita macrocosm, prototip si model al microcosmosului, adica al omului; de 
aceea toate podoabele care se gasesc in tine pot sa se explice ca fiind ale omului si 
toate cele ale omului ca fiind ale tale. 



92 



Dar Dumnezeu nu sileste pe nimeni sa creada in El, iar 
intunericul ideologiilor ateist-nihiliste a cuprins multe min^i 
care n-au avut puterea sa creada decat in mintea §i ra^iunea 
lor discursiva. 

Insa Eminescu ne descopera limpede ca acest curs al 
istoriei este dinainte cunoscut de catre Dumnezeu §i ca El, 
Cel care scrii mai dinainte a istoriei gdndire, este Cel ce 
ingaduie §i sufera propriul Sau apus, propria Sa moarte din 
inimile §i mingle multor oameni, dupa ce a rabdat pentru ei 
moartea pe Cruce. 

§i aici poetul urmeaza o interpretare profetica a Ps. 

103, 20 (soarele si-a cunoscut apusul sau - cu referire la 

moartea lui Hristos, dupa talcuie§te §i Antim Ivireanul in 

Didahii) sau profejia noutestamentara: din pricina inmulfirii 

faradelegii, iubirea multor a se va raci (Mt. 24, 12). 

Filosofii vremurilor de apoi nu au ce sa mai spuna in 
faja solstifiului omenirii. Filosofia lor tace sau e insignifianta, 
pentru ca ii inspaimanta con§tiinJa vazand agonia chipului 
acestei lumi: palizi, sinistri, oprivesc cugetatorii. 

Eminescu declara insa ca el ramane fidel, chiar daca ar 
fi ultimul om de pe pamant, a ceea ce am identificat a fi 
viziunea tradijionala a culturii §i spiritualitajii romane§ti, in 
contra modernismului ateist (dupa cum ne marturisesc cateva 
versuri reproduse de Ioana Em. Petrescu ): ...cdnd regii 
mor, /Cdnd ceru-apune a lui gdnduri [in mingle umane], /.../ 
Cdnd [ca umanitate] am pierdut ideea-eternitaiii, / Eu singur 
stau s-o reprezint aici. 

Este impresionant ata§amentul lui faja de credinja §i 
cugetarea veche romaneasca! 



Astfel, mai intai in tine este lumina, care corespunde la om cu credin^a, in tine este 

taria de deasupra, adica cerul, care la om este nadejdea. In tine apele de deasupra, care 

la om sunt grijile lasate de Dumnezeu, apoi apele de dedesubt, care sunt tulburarile ce 

vin de la trap; in tine este pamantul - la om trupul. 

Ierburile si copaci inseamna faptele bune; semin^ele si roadele tale sunt virtufile si 

milosteniile . Soarele este imagined infelepciunii celor ve§nice, iar luna imaginea 

lucrurilor temporale. 

Pestii, care stau totdeauna in apa, sunt umilin(ele, pasarile zburatoare sunt 

contemplafiile cele ceregti; animalele nera^ionale sunt ajutorarea si miluirea 

saracilor; taratoarele, adica animalele care se tarasc pe pantece, sunt suferinfele, 

durerilor altora; salbaticiunile inseamna meditarea la demoni si la rautate\ 

Am folosit nu originalul romanesc, ci traducerea lui Virgil Candea din versiunea 

greceasca a lucrarii, pentru a urmari o expunere clara, fara dubii asupra sensului. 

Cf. Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice si viziune poetica, edi^ie 
ingrijita si prefa^ata de Irina Petras, Ed. Paralela 45, 2005, p. 26. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Em._Petrescu. 



93 



Gandirea lumii §i a intregii istorii umane nu mai 
valoreaza nimic in faja Apocalipsei §i a Judecajii care se 
apropie. 

Interogajiile umane pline de vanitate nu au fost in stare 
sa afle ceva sau sa spuna ceva adevarat despre Dumnezeu de- 
a lungul istoriei - ce §tim despre El este ceea ce El Insu§i ne- 
a revelat prin Proroci, prin Sfin^i §i, mai ales, prin Fiul Sau - 
§i nu este in stare nici la sfar§itul istoriei sa abata lumea de la 
cursul ei spre transfigurarea finala, stabilit dintru inceput de 
Dumnezeu §i a§ezata in ra^iunile acestui cosmos: planetul 
cugetd addnc §i sfdnt. 

Lumea este intruparea gdndului lui Dumnezeu iar 
istoria omenirii este povestea cdutdrii lui Dumnezeu de cdtre 
oameni. Poetul care a incercat sa-1 gaseasca pe Dumnezeu 
prin puterea injelepciunii sale renun^a sa mai afle raspunsuri, 
pentru ca rajiunea umana este neputincioasa. 

Ar dori sa aiba incredinjarea intruparii lui Dumnezeu in 
om: Eu, un om de Te-a§ cunoa§te, chiar sd mor mi-ar pdrea 
bine. Credem ca ar fi dorit sa II vada pe Hristos, in mod 
extatic, a§a cum stia ca se petrece cu omul care depune 
eforturi ascetice, din arhiva patristic-omiletica a cartilor 
vechi, al caror cunoscator era. 

Acestea sunt concluziile versurilor de mai sus, care 
lamuresc multe necunoscute din lirica eminesciana. Acela§i 
dor neimplinit §i triste^e sfa§ietoare, de a nu-L fi vazut pe 
Dumnezeu, o vor marturisi §i Blaga §i Arghezi . 

Insa vederea lui Dumnezeu este o experienja spirituals 
nu numai posibild, dar §i pretinsd de la cei credincio§i, dar 
numai in spajiul ortodox, caci pentru catolici §i protestan^i 
Dumnezeu S-a retras in transcendent (o transcendenfd 
reconfigurata dupa ideea antica, greaca) §i nu mai are nicio 
legatura cu imanentul, cu oamenii. 

In tradi^ia ortodoxa se crede ca, mai inainte de a fi 
creata lumea, ea a existat in intenjia iubitoare a lui Dumnezeu 
de a o crea. 

Ea a existat in gdndul lui Dumnezeu. Omul §i universul 
intreg au existat, mai inainte de a exista, in gandul §i in sfatul 
Preasfintei Treimi, Care a iubit lumea mai inainte de a o 
aduce intra fiinja. 



188 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 



189 



Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi . 



94 



Parintele Dumitru Staniloae 190 , in secolul al XX-lea, 
recapitula aceasta gandire patristica bizantina, formuland-o 
astfel: lumea este plasticizarea gdndirii lui Dumnezeu 19 . 

De aceea, pentru Eminescu, Dumnezeu este Scriitorul 
care scrii mai dinainte a istoriei gandire. 

Poetul, dupa ce contempla intreaga istorie a lumii, 
dorind sa deslu§easca sensul curgerii timpului §i al 
desfa§urarii istoriei omenesti pe pamant, se roaga astfel catre 
Dumnezeu - §i recapitulam versurile, pentru a le descifra 
detaliat: 

Tu, ce in cdmpii de chaos [haos] semeni stele - Sfdnt si 

mare, 

Din ruinele gdndiri-mi, o, rasai, clar ca un Soare, 

Rupe valurile d-imagini, ce Te-ascund ca pe-un fantom; 

Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gandire, 

Ce fii bolfile tdriei sa nu cadd-n risipire, 

Cine esti?... Sa pot pricepe si icoana Ta... pe om. 

Dumnezeu seamana, sade§te stelele in campiile 
cosmice, numite §i cdmpii de haos. 

Imaginile foarte plastice ale acestor versuri denumesc, 
de fapt, un adevar dogmatic, §i anume crearea universului din 
nimic, ex nihilo, nimicul fiind plasticizat de Eminescu prin 
metafora cdmpiilor de haos. 

Regasim tot aici §i poetizarea afirmajiei Sfantului 
Vasile eel Mare §i a altor Sfin^i Paring, din Hexaemeron - 
a§a cum precizam pujin mai devreme -, anume ca, dupa ce a 
creat §i a impodobit pamantul cu flori §i cu plante minunate, 
in a patra zi, Dumnezeu a creat a§trii cere§ti ca pe ni§te flori 
ale cerului. A§a incat Eminescu poate vizualiza crearea 
stelelor ca ni§te flori pe campiile cerului. 

Faptul ca Dumnezeu seamana stelele, aducandu-le 
intra fiinja, poate sa reprezinte mai mult decat un efort 
stilistic din partea poetului §i anume: o incercare de cugetare 
§i de hermeneutica biblica. 

Pentru ca a semana inseamna a pune seminfe, iar cand 
sunt puse seminjele a§trilor cere§ti in/pe cer, a§tri care sunt 
destina^i a fi semne, o semiotica pentru oameni, ne putem 
gandi la semnificantul de lumina §i rajiune pe care Dumnezeu 



190 



191 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae. 

Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, edi^ia a 



II-a, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 1997, p. 9. 



95 



il sade§te in univers, pentru a convorbi neintrerupt cu oamenii 
§i a-i condce la adevar. 

Este o simbolistica vasta §i larg raspandita in paginile 
literaturii noastre medievale §i ea se transfera liricii moderne 
- o prima dovada o descoperim in Primdvara amorului a lui 
Iancu Vacarescu , unde Pe cer, mii de mii de stele / 
Semdnate strdluceau. 

Iar la Bolintineanu: tresare Una Propontide /.../ 
Scdnteind la focul stelelor splendide / Semdnate-n fundul 
cerului pldcut (Mehrube). 

Penultimul vers al acestei strofe (Ce fii bolfile tdriei sd 
nu cadd-n risipire), este tot o poetizare a unei precizari 
patristice esenjiale, care aparjine Sfantului Atanasie eel 
Mare : Dumnezeu a creat lumea din nimic §i tot El este Cel 
care o Jine intra fiin^a, Care o sus^ine ca sa nu se reintoarca in 
neant. 

Daca Dumnezeu nu ar sus^ine lumea intra fiinja, 
universul, cat e de mare, cu lumile lui cosmice, s-ar risipi, ca 
sa folosim expresia lui Eminescu, ar pieri indata. 

Concluzia acestor versuri este ca Singural care poate 
da sens istoriei lumii este Dumnezeu Intrapat, Iisus Hristos, 
pentru ca lumea II cauta cu disperare pe Dumnezeul sau, Care 
a creat-o §i singural raspuns al lui Dumnezeu la nelini§tea 
lumii nu poate fi decat Intruparea Sa. 

Altfel, Dumnezeu este de neapropiat pentru lume. 

Poetul intreaba: Cine esti?... Sa pot pricepe si icoana 
Ta...pe om. Dar omul e icoana lui Dumnezeu, dupd chipul si 
dupd asemdnarea Sa, in insa§i religia in care a fost botezat §i 
in care a murit poetul. 

A§a incat raspunsul la cine esti? pare a fi subinjeles sau 
interogajia pare a fi mai mult o interpelare cu sens 
revelajional, semnul dorinjei unei revela^ii personale. 

Mai ales ca raspunsul la intrebarea cine esti?, adresata 
lui Dumnezeu, urmare§te: sa pot pricepe... pe om\ 

Poetul nu intreaba pentru ca nu §tia cine e Dumnezeu, 
ci pentru ca dorea o lamurire mai profunda. 

Formularea lui Eminescu nu este insa paradoxals decat 
pentru cine nu §tie ca socraticul cunoaste-te pe tine insufi a 
devenit la Sfhnii Paring cunoaste-L pe Dumnezeu ca sa stii 
cine esti. 



192 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4%83rescu. 

193 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Atanasie_din_Alexandria. 



96 



O apoftegma pe care o enunja §i Antim Ivireanul 194 in 
sfatuirile sale versificate, dedicate lui §tefan Cantacuzino 195 : 
Acela se cunoaste pe sine si situafia sa [ontologica, statural 

ran], daca mai intdi cunoaste 

Sa mergem insa mai departe: 



sau uman], daca mai intdi cunoaste pe Creatorul sau 196 



Fulgera-n norii de secoli unde-ngropi a Ta marime, 

Printre bolfile surpate sa ma uit in addncime: 

De-oi vedea a Ta comoara, nu regret chiar de-oi muri. 

Oare viafa omenirei nu Te cautape Tine? 
Eu, un om de Te-a§ cunoaste, chiar sa mor mi-ar parea 

bine. 
Dar sa stiu - semeni furnicei ce cuteaza-a Te gdndi? 

Adica: reveleaza-Te mie, Cel ce Te-ai intrupat, Cel Te- 
ai asemanat omului prin intrupare! Sa ajunga la mine lumina 
Ta ca un fulger, penetrand prin norii de secoli ai istoriei §i 
prin bolfile de simboluri, prin norii ideologiilor false despre 
Tine §i prin simbolurile care doar Te sugereaza, dar nu Te 
dezvaluie cu adevarat, ca Cel ce e§ti Lumina. 

§i spune acestea Eminescu, credem noi, nu pentru ca 
nu putea sa creada in intruparea Mantuitorului, ci pentru ca 
dorea o incredinjare suprema, opipaire, o vedere. 

Iar aceasta dorinja nu se poate na§te in inimile celor 
care nu cred ca este posibil a§a ceva ci, dimpotriva, ea este un 
dor §i o nostalgie a celor care au cunoscut, chiar §i numai prin 
citire sau prin auzire, din car^i §i in Biserica, ca Dumnezeu 
este prezent in crea^ia Sa §i ca El Se arata oamenilor, celor ce 
II iubesc §i asculta de poruncile Lui. 

Versul Fulgera-n norii de secoli unde-ngropi a Ta 
marime vorbe§te §i despre chenoza Mantuitorului, prin care 
Fiul lui Dumnezeu S-a golit de slava dumnezeiasca pentru a 
Se intrupa, pentru a lua chip de rob (Filip. 2, 7), la plinirea 
vremii, acoperind astfel cu norii istoriei, ai timpului {norii de 
secoli), slava Sa din vesnicie. 

Pentru ca El S-a intrupat, cum se spune in limbajul 
ecleziastic scriptural si traditional, „la plinirea vremii". 



194 Puteti downloada teza noastra doctorala, facuta pe viata si teologia Sfantului Sfintit 
Mucenic Antim Ivireanul de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 
paradisulm-via%c8%9ba-%c8%99i-opera-20 1 0/. 

195 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Cantacuzino. 

Antim Ivireanul, Sfaturi crcpine-politice, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, XIV 
(1890-1891), p. 339. 



97 



Imperativul verbului afulgera arata dorinja poetului ca 
Hristos sa Se reveleze ca Dumnezeu, dupa ce a ingropat 
marimea, slava Sa dumnezeiasca, in istoria noastra 
omeneasca, facandu-Se om. 

A ingropat poate face aluzie §i la moartea §i ingroparea 
Sa pentru noi, din care poetul vrea sa vada rasarind fulgerul 
dumnezeirii Sale (ultima sintagma fiind eminamente 
teologica §i ortodoxa). 

Insa fulgerul dumnezeirii lui Hristos (adica lumina 
dumnezeiasca) S-a aratat pe Tabor §i la invierea §i inaljarea 
Sa la cer sau cu alte ocazii. 

Ceea ce dore§te poetul nu e o cdldtorie in timp cu 
ma§ina timpului, ca in filme sau in desenele animate, ci este o 
incrediniare personala, prin care de-oi vedea a Ta comoard, 
nu regret chiar de-oi muri. 

Iar aceasta incrediniare personald se nume§te, in 
cultura monahala in care era ini^iat poetul, extaz duhovnicesc, 
prin care cre§tinul ortodox, pe masura cura^irii sale de patimi, 
vede lumina dumnezeiasca §i este incredinjat de intruparea 
Fiului lui Dumnezeu §i de invierea Sa din morji, alaturi de 
toata bunavestirea Evangheliei. 

Cine-apus [daca nu Tu] aste seminfe, ce-arunc ramure de 

raze, 

Intr-a chaosului cdmpuri, printre veacuri numeroase, 

Ramuri ce pureed cu toate dintr-o inimd de om? 

A pus gdnduri uriase intr-o feasta defurnicd, 
O voinfd-atat de mare-ntr-o putere-atdt de mica, 
Grdmddind nemdrginirea in sclipitu-unui atom. 

Dumnezeu, Cel ce a gandit lumea §i istoria ei, este Cel 
ce a pus in om nemargini de gandire, cum spune acela§i poet 
§i in alta parte (in poemul Povestea magului calator in stele). 

Daca ne amintim §i faptul ca Ion Negoi^escu a 
interpretat aceste strofe ca reprezentand dialogul poetului 
cu... geniul sau, nu putem sa nu regretam erorile critice, 
inten^ionate sau neintenjionate, care au lasat in umbra, pentru 
multa vreme, adevaratele semnificatii mistico-religioase ale 
poeziei romane. 

George Gana nu mai repeta eroarea lui Negon;escu, 

pentru el e limpede ca Tu, ce in cdmpii de chaos semeni stele 

sfdnt si mare (§i versurile urmatoare) reprezinta „invocarea 

insistenta a creatorului lumii" §i ca Eminescu a aderat la 



98 



1 Q7 

„concep^ia providenjialista a istoriei" - a nu se confunda 
providenfierea cu predestinarea. 

Din pacate, concluzia sa este ca disperarea lui 
Eminescu consta in aceea ca nu poate ajunge la niciun fel de 
raspuns in ce prive§te cunoasterea Divinita^ii - e o 
interpretare strict rafionalista - §i nu comenteaza deloc 
versul: Eu, un om de te-as cunoaste, chiar sa mor mi-ar 
pdrea bine. 

Acesta este un vector sigur catre Dumnezeul-om (care 
se reveleaza umanita^ii), care ne indica totodata §i faptul ca 
nu o necunoa§tere totala despre Dumnezeu este cea care il 
framanta pe poet, ci un anumitfel de cunoastere, pe care nu o 
putuse atinge. 

Temeiul fiinjarii lumii este un Dumnezeu care este 
persoana, Treime de persoane, §i care creeaza persoane dupa 
chipul Sau, inzestrate cu rajiune §i, zice Eminescu, cu puterea 
de a zamisli lumi ale gandirii: Cum Dumnezeu cuprinde cu 
viafa Lui cereascd [viaja Lui cereasca = harul dumnezeiesc] / 
Lumi, stele, timp si spai[m\ s-atomul nezdrit, /Cum toate-s El 
[gandul Lui plasticizat] si Ddnsul in toate e cuprins 
[Dumnezeu este in toate cele create prin harul Sau, spun 
Sfinjii Paring], / Astfel tu [omul] vei fi mare ca gandul tdu 
intins (Povestea magului caldtor in stele). 

Mare^ia lui Dumnezeu se cunoa§te din gandul Lui 
mare (lumea cea intinsd, sau mare si lata, cum s-a incetajenit 
in popor) §i, dupa asemanarea Lui, aceeasj marejie o 
descopera §i omul, prin dezvoltarea creatoare a gdndului sau. 

Insa in^elepciunea omului e firava. Vedem acest lucru, 
atunci cand acesta se bazeaza numai pe rajiunea sa umana 
vana, autonoma, fara har: 

In zadar trimit prin secoli de-ntrebdri o vijelie /.../ 

Prefdcute-n vulturi ageri cu aripi fulgerdtoare, 

C-ochi addnci siplini de mite [mituri], i-am trimis in cer sa 

zboare, 

Dar orbite, cu-aripi arse [gandurile] pepdmant cad indardt; 

Prefacute-n stele de-aur mergpdn ' l-a veciei usd, 

Dar a arse cad din ceruri si-mi ning capul cu cenusd 

§i cand cred s-aflu-adevarul ma trezesc - c-amfostpoet. 



197 George Gana, Melancolia lui Eminescu, op. cit, p. 200. 



99 



Aceste versuri sunt o reiterare a cdderii din Sdrmanul 
Dionis (care face aluzie la caderea Sfantului Adam, la 
caderea omului din dorinja de a fi dumnezeu fara 
Dumnezeu), dar sunt §i o varianta mai sincera a Luceafdrului, 
dupa cum observam §i mai devreme (de altfel, evolu^ia lui 
Dionis de la un ateist superstifios la omul mantuit de caderea 
demonica prin iubirea Mariei reitereaza aceea§i obsesie 
lucifericd a poetului, ilustrand simbolic parcursul 
autobiografic §i idealul sau soteriologic, despre care am mai 
vorbit anterior). 

Ele denota §i preocuparea suprema a lui Eminescu, 
adevarul, care este in contradict e cu obsesia artei moderne: 
metafora poetica, simpla, goala, eminamente stilisticd. 

Gandurile sale au zidit un turn al Babilonului care s-a 
naruit inaintea lui Dumnezeu. Insa e de rejinut faptul ca Jelul 
sau a fost acela de a-L afla pe Dumnezeu: 

Ca s-explic a Tajiinfd, degdndiri am pus popoare, 

Ca ideepe idee sd cladeasca pan-in soare, 

Cum popoarele antice in al Asiei pamdnt 

Au unit stanca pe stoned, murpe mur s-ajungd-n ceruri. 

Un grdunte de-ndoiald [a]mestecat in adevdruri 

§i popoarele-mi de ganduri risipescu-se in vdnt. 

Cum esti Tu nimeni n-o stie. Intrebdrile <ie[spre] Tine, 

Pe-a istoriei lungi unde, se ridicd ca ruine 

§iprin valuri de gdndire mitici stance se sulev; 

Niciun chip pe care lumea Ti-l atribuieste Tie 

Nu-i etern, ci cu mari cete d-ingeri, defiinfi o mie, 

C-un cer incdrcat de mite asfinfesti din ev in ev. 



Prima dintre aceste doua strofe este o marturisire 
elocventa - dar trecuta cu vederea -, a faptului ca poetul a 
urnit popoare de gdndiri in cautarea lui Dumnezeu. 

Coroborand aceasta extraordinara imagine plastica, cu 
versurile urmatoare, ajungem la concluzia ca, a§a cum 
omenirea L-a cautat pe Dumnezeu in toata istoria sa, la fel 
istoria cugetarii sale, biografia minjii §i a gandurilor sale 
poate fi rezumata de aceasta cautare febrila, ca \q\ al viejii lui. 

Cum esti Tu nimeni n-o stie: fiin^a lui Dumnezeu este 
inaccesibila atat oamenilor, cat §i Ingerilor. Aceasta este 
invatatura ortodoxa. 



100 



Gandirea umana nu poate decat sa constraiasca icoane 
(e vorba aici de un omonim al icoanelor ortodoxe, pentru ca 
nu la acestea din urma se refera Eminescu, ci la toate formele 
§i religiile care nu au fost revelate de sus §i pe care le-a 
fantomat gandirea umana in cautarea lui Dumnezeu, de-a 
lungul istoriei), imagini ale lui Dumnezeu, care nu sunt reale, 
ci sunt idei §terse despre mare^ia Sa. 

§i prin valuri de gdndire mitici stance se sulev. avem 
un tablou alegoric al gdndirii umane ca o mare agitata de 
valuri, din care se inalja gandirea miticd precum ni§te stand. 

Stand marine care au durabilitate in parcursul istoric al 
umanitajii, o vreme, dar nu au intemeiere §i dainuire ve§nica, 
nu sunt adevar revelat de la Dumnezeu, ci presupuneri umane 
despre Fiinja divina. 

Memento mori se sfar§este cu un tablou apocaliptic, al 
sfar§itului lumii. 

Ideile omenirii incep sa se sfar§easca, filosofiile §i 
religiile inventate de om incep sa se epuizeze sau omul II 
ucide pe Dumnezeu in mintea §i in inima sa §i nu mai cauta 
nimic nobil, nimic inaljator: E apus de Zeitate s-asfinfire de 
idei. 

Vine sfar§itul lumii, pentru ca, dupa cum a spus 
Hristos, se-nmulfesc semnele vremei [Mt. 24, 6-8; Lc. 21, 11], 
iar cerul de-nserare / Rosu-i de razboaie crunte, de-arderi 
mari, de disperare / §i idei a zeci de secoli sunt reduse la 
nimic. 

Ultimul vers al poemului, caci gdndirile-s fantome, 
cdnd viafa este vis, credem ca nu se poate interpreta in sensul 
visului brahmanic, ci in sensul in care Sf. David §i fiul sau, 
Sf. Solomon, au vorbit despre viafa ca vis, ca desertaciune, 
referinja pe care o regasim foarte adesea la Sf. loan Gura de 
Aur (ale carui omilii au avut o vasta circulate pe teritoriul 
romanesc in tot evul mediu, sub numele de Zlatoust sau 
Zlatostrui, Zlatoust fiind traducerea in slavona a lui 
Hrisostom sau Gura deAuf) §i in toate carjile noastre vechi. 

Pentru Eminescu, cugetarea omeneasca, gdndirile 
arhitectonici umane (in acela§i poem, Memento mori), care 
construiesc civilizajii sau sisteme filosofice de tot felul, sunt 
zadarnicie inaintea acelei gandiri a lui Dumnezeu, din care 
rasare lumea §i istoria. 

Prin urmare, nu ar fi putut avea preeminent inaintea sa 
niciunul dintre sistemele umane de gandire (cum ar fi 
filosofia germana sau cea vedica), daca el credea ca toata 



101 



injelepciunea umana este o iluzie, in sensul in care vorbeste 
Psaltirea §i Ecclesiastul de vis §i de iluzie. 

Eminescu descrie in aceste strofe din finalul poemului 
Memento mori falimentul intelectualismului glacial §i se 
intoarce, nostalgic, cu fa^a de la savanji, dascali §i filosofi 
(Scrisoarea I, Scrisoarea II, Sdrmanul Dionis, etc.), inapoi, 
inspre rafiunile divine pe care Dumnezeu le-a insdmdnfat 
(logoi spermatikoi) in cosmos, pentru ca, a§a cum spune 
Sfantul Pavel: Cele nevdzute ale Lui se vdd de la facer ea 
lumii, infelegdndu-se din fdpturi, adicd vesnica Lui put ere si 
dumnezeire (Rom. 1, 20). 

Citim in multe poeme aceasta nostalgie - adevarata jale 
nostalgica - a lui Eminescu dupa regasirea Paradisului 
pierdut al copilariei in care el stia sa vorbeasca limba 
cosmicd, sa dialogheze cu toate cele din natura create de 
Dumnezeu §i care formeaza un logos cosmic convorbitor cu 
ra^iunea §i con§tiinJa umana nepervertita de patimi josnice, 
irajionale sau de ideologii false. 

Un poem magnific pentru revelarea acestei concluzii a 
aventurii cognitive a poetului este §i 0,-nfelepciune, ai aripi 
de ceard!: 

Ce mdni subfiri s-apucd de perdele 

§i intr-o parte timide le tragi 

In umbra dulce, dupa vechi zdbrele 

Suspind gurd-n gurd, drag cu drag. 

Luceste lunaprintre mii de stele, 

Suspind vdntu-n frunzele defag, 

Se clatin codri mdngdiafi de vdnt - 

Luminipe ape, neguri pe pdmdnt. 

0,-nlelepciune, ai aripi de ceard! 

Ne-ai luat tot far ' sa ne dai nimic, 

Pufin te-nalfi si oarbd vii tu iard, 

Ce-au zis o vreme, altele deszic, 

Ai desfrunzit a visurilor vara 

§i totusi eu in ceruri te ridic: 

M-ai invdfat sa nu md-nchin la soarte 

Cdci orice-arfi ce ne asteaptd - moarte! 

Tu ai stins ochiul Greciei antice, 
Secat-ai braful sculptorului grec, 
Oricdt oceanu-ar vrea sa se ridice 



102 



Cu mii talazuri ce-nspumate tree, 

Nimic el noua nu nepoate zice, 

Genunchiul, gdndul eu la el nu-miplec, 

Cdci glasul tau urechea noastr-o schimba: 

Pierdutd-i a naturii sfdntd limbd. 

In viafa mea - un rai in asjinfire - 

Se scuturau flori albe de migdal; 

Un vis purtam in fiece gdndire 

Cum lacul poartd-o steape orice val; 

§-a zorilor suavd inflorire 

Se prelungea pdnd-n amurgul pal, 

In vdi de vis, in codriplini de cdnturi, 

Atdrnau arfe ingeresti pe vdnturi. 

§i tot ce codrul a gdndit cujale 

In umbra sapdtatd de lumini, 

Ce spun: izvorul lunecdnd la vale, 

Ce spune culmea, lunca de arini, 

Ce spune noaptea cerurilor sale, 

Ce lunii spun luceferii senini 

Se adunau in rdsul meu, in pldnsu-mi, 

De ma uitam rdpitpe mine insumi. 

In van cat intregimea viefii mele 

§i armonia dulcii tinereii; 

Cu-a tale lumi, cu mii si mii de stele, 

O, cer, tu astazi cifre ma invefi; 

Putere oarba le-arunca pe ele, 

Lipse§te viafa acestei viefi; 

Ce-a fast frumos e azi numai par ere - 

Cdndnu mai crezi, sa cdnfi mai ai putere? 

§i daca nu-i nimic, decdt parere 

Tot ce suspina inimei amor, 

Istoria cu lungile ei ere 

Un vis aufost amar - amagitor; 

Tot ce-aspiram, toat-acea putere 

Care-am robit-o falnicului dor 

Am cheltuit-o ca niste nebuni 

Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. 



103 



Sunt ne-nfelese literele vremii 

Oricdt ai addnci semnul [simbolul] lor sters? 

Sunt em plecafi sub greul anatemii 

De-a nu afla nimic in vecinic mers? 

Suntem numai spre-a da viafd problemei, 

S-o dezlegdm nu-i chip in univers? 

§i orice loc si orice timp, oriunde, 

Aceleasi vecinice-ntrebdri ascunde? 



Poezia aceasta polemizeaza, ca §i in cazul anterior, cu 
filosofia umana care nu este in stare sa ofere niciun raspuns la 
intrebarile vitale ale fiinjei umane, ci doar sa aduca in 
discmie dileme de nerezolvat. 

Pentru filosofia dilematica, sintagma literele vremii de 
care vorbe§te Eminescu, adica lectura istoriei omene§ti §i a 
crea^iei universale ramane fara niciun ecou pozitiv. 

Ceea ce filosofia de tip apusean exalta - iar Noica 
propunea sa realizdm §i noi, romanii, aceasta filosofie - 
Eminescu respinge ca fiind un nonsens §i anume spiritul 
nelini§tit, zbuciumat, dilematic, care nu face decat sa se 
framante in intreaga existenja sa, nesperand §i nedorind un 
sfar§it al tensiunilor sale interioare, ci aflandu-§i in mod 
masochist delectarea in ve§nica sa nelini§te §i interogare fara 
raspuns. 

Eminescu susjine cateva lucruri absolut esenjial de 
observat. 

Mai intai de toate, afirma ca gnoza care se intemeiaza 
exclusiv pe intelectul uman interogativ §i care rajioneazd 
toate pe masura sa este aceea care modifica urechea omului, 
auzul interior al con§tiinJei sale, il face surd la armonia 
cosmica §i la cantecul sferelor, cantec pe care Eminescu (la 
fel ca poezia prepa§optista §i pa§optista) il asociaza cu eel al 
cetelor ingere§ti dimprejurul Tronului Dumnezeirii, dupa a 
caror asemanare este §i armonia stelara a universului vizibil - 
vezi, spre exemplu, poemul Ondina: 

Muzica sferelor: Seraphi adoard / Inima lumilor ce-o 
incongioard, / Dictdnd in cdntece de fericire / Stelelor tactul 
lor sd le inspire. 



198 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 



104 



Sau poezia La mormdntul lui Aron Pumnul : ...te- 
asteapta tofi ingerii in cor / Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor 
cant are. 

Asemenea, in Sarmanul Dionis: stelele albe sunau in 
aeriene coarde rugaciunea universului l " . 

Intorcandu-ne la discujia noastra, fiinja umana care 
cunoaste astfel de amendamente filosofice aduse ontologiei 
sale devine un logos amputat, sclerozat, incapabil de dialog 
cu logosul cosmic, cu a naturii sfdnta limba. 

Omul este creat de Dumnezeu ca sa convorbeasca cu 
rajiunile dumnezeie§ti pe care acela§i Creator le-a a§ezat in 
univers. 

Didahiile §i teologia Sfin^ilor Paring, urmand Sfintei 
Scripturi, precum §i toata literatura romaneasca medievala 
filosofeaza ca frumusejea universale este o carte de simboluri, 
un arhitext care trebuie citit de catre ra^iunea umana, de 
mintea umana nepervertita, pentru a invaja din ea despre 
Dumnezeul §i Ziditorul Atotputernic al lumii §i despre tainele 
creajiei. 

A§a a facut Sf. Avraam §i a ie§it din randul unui popor 
pagan §i inchinator la idoli, fara sa aiba Biblie scrisa, ci doar 
pentru ca a citit biblia cosmica, pe care Dumnezeu a scris-o §i 
pe care Eminescu o nume§te aici: a naturii sfdnta limba. 

Moise §i mulji Sfin^i care s-au nevoit in pustie au 
contemplat injelepciunea lui Dumnezeu din in^elepciunea cu 
care El a creat lumea §i toate cele ce sunt in ea. 

Acela§i lucru i-a indemnat §i Hristos, sa citeasca 
limbajul firii, atat pe apostolii Sai, cat §i pe carturarii evrei, 
care intrebau de semne §i de sfar§itul lumii: Mt. 16, 1-4; 24, 
32-33; Lc. 12, 54-56; 21, 29-31. 

Sfantul Maxim Marturisitorul 20 " (sec. VI) vorbea 
despre trei feluri de intrupari ale Cuvantului lui Dumnezeu, 
ale Logosului dumnezeiesc: in natura, in Scriptura §i in 
Hristos, ultima prin pogorarea Fiului lui Dumnezeu §i 
asumarea firii noastre umane in Ipostasul Sau dumnezeiesc. 

Ortodoxia a pastrat tradh;ia vorbirii cu cosmosul, cu 
cerul, cu soarele, luna §i stelele nop^ii, cu codrii §i padurile 
frematatoare, care jelesc impreuna cu omul pierderea Raiului 
de catre acesta (aceasta talmacire o intalnim in Triod, in 
cantarile de la Vecernia Duminicii izgonirii lui Adam din 
Rai), cu marile, raurile §i izvoarele §i cu tot murmurul 



'Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 53. 

*A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_M%C4%83rturisitorul. 



105 



neostoit al firii, care transmite omului cuno§tinJa despre 
chipul rational al lumii, zidit dupa icoana Cuvantului §i 
Creatorului ei. 

Cu rostul acestui cosmos frematator de dor §i de jale 
dupa Paradisul pierdut §i-a impletit romanul doina sa, doina 
de simfire ruptd cajelania-n prohoduri (Calin nebunul). 

De aceasta tradijie a infrajirii §i a dialogului cu 
universul intreg, a lecturii Bibliei cosmice, s-a departat §i s-a 
instrainat Apusul, acel Apus care a impus ra^iunea scolastica 
in teologia sa §i care a dat intaietate ra^ionalismului de tip 
intelectualist, in locul gandirii §i rajiunii luminate de har. 

Eminescu a constatat intr-un mod foarte ortodox- 
traditional, ca, dintr-o astfel de fiinjare §i de cugetare, lipse§te 
viafa acestei viefi, lipse§te harul dumnezeiesc care facea viafa 
mea - un rai §i care umple toate, de care oamenii se pot rati 
§i instraina acceptand o filosofie sau o cugetare falsa. 

Viaja e rai - oamenii sunt crea^i pentru Rai, viaja nu 
este facuta de Dumnezeu sa fie infern de suferinja sau 
a§teptare de nefiinja in Nirvana - §i cand viaja nu mai e rai, 
atunci viaja nu mai e viaja: lipseste viafa acestei viefi. 

Aceeasi constatare o facea §i Blaga: viefii nu i-am 
ramas dator niciun gdnd, / dar i-am ramas dator viafa toata 
(Fum cazut, din vol. Lauda somnului). 

In schimb, Eminescu a marturisit in nenumarate ocazii 
faptul ca in copilaria §i adolescenja sa a sim^it armonia harica 
a universului, atunci cand se afla in consonant cu glasul 
acestui logos cosmic, atunci cand ii erau cunoscute limba 
codrului, a izvoarelor, a lunii §i a luceferilor. 

In vremea copilariei §i a primei tinereji, natura era 
pentru el un rai din basme (Fiind baiet paduri cutreieram), 
caci Dumnezeu, Cel ce i-a dat ochi sa vada lumina zilei, ii 
umplea inima cufarmecele milei (Rugaciunea unui dac). 

Aceasta frumuseje cosmica impregnate de har i-a facut 
din a mea minte, afarmecului roaba (Nu ma infelegi). 

E vorba insa nu de estetica universale, ci de o 
frumusete cosmica inseminata de lumina lui Dumnezeu, 
pentru ca lumile si plantele sunt tinute intru fiinta si armonie 
de puterea ce le farmaca pre ele, fara de care s-alerge-ar 
vrea in caos de-unde turburi au iesit (Memento mori). 

De aceea, mai tarziu, va privi inapoi cu nostalgie 
paradisiaca, plangand dupa acele sim^iri curate §i injelegeri 



201 In romana veche, rost inseamna gura, grai (din lat. rostrum, -i). 



106 



harice ale copilariei: O, rai al tinereiii-mi, din care stau 
gonit! / Privesc cujind la tine asemeni lui Adam . . . (Zadarnic 
sterge vremea...). 

De aici, farmecul copilariei..., de care vorbeste critica 
literara in legatura cu Eminescu, Creanga si alti autori ai 
literaturii romane. 

Am facut mai devreme precizarea ca, in literatura 
pasoptisa, nu este de gasit o asemenea dimensiune edenica a 
copilariei (si nici a naturii), pentru ca autorii nu traiesc si nu 
presimt tragedia Apusului, a... apusului credintei. 

Ei sunt prea exuberanti la gandul emanciparii istorice si 
sociale a tarii lor si nu au acuitatea receptarii intelectuale si 
spirituale a lui Eminescu. 

Nici Eminescu n-o experiaza la scara apostaziei, dar e 
in stare sa perceapa mult mai corect fenomenul modernitatii, 
pe cat de mult este afiliat trecutului spiritual si istoric, 
traditiei, tensiune din care se naste suferinta poetului. 

Revenim. Eminescu define§te existen^a sa ca un rai in 
asfinfire, un rai pe care 1-a simjit in copilarie §i in prima 
tinereje, dar pe care avea sa-1 piarda, in vremurile care au 
urmat, cand pierduta-i a naturii sfdnta limbd, dar, in acela§i 
timp, un rai pe care dorea sa-1 regaseasca dupa moarte (Mai 
am un singur dor, Codrule, Maria Ta, etc.). 

„Ruptura completa [cu natura] nu s-a produs niciodata, 
§i in viziunea generala a poetului asupra naturii vom regasi 
mereu ceva din fascinajia ini^iala: copilul din el n-a murit 
niciodata. 

Peste candoarea transfiguratoare a privirii acestuia s-au 
adaugat reflexivitatea, sporita prin cultura, §i umbra 
melancoliei. Cultura a insemnat aici in primul rand Goethe 
[...] §i apoi Spinoza 203 , la care Eminescu a ajuns poate prin 
eel dintai" 204 . 

Spinoza, Schopenhauer sau Kant: cert e ca Eminescu a 
inteles spiritul vremii - ceea ce nu inseamna ca i s-a afiliat 
fara rezerve. 

Versuri magnifice ni se par §i acestea: In vai de vis, in 
codri plini de cdnturi, / Atdrnau arfe ingeresti pe vdnturi. 
Imaginea arfelor atarnate in crengi apare §i in Memento mori 
(Dar venit-a judecata, si de sdlcii plangdtoare / Cantdreful 
isi anind arfa lui tremuratoare) §i provine din Psaltire, din 



" 02 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83. 

203 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Baruch_Spinoza. 

204 George Gana, Melancolia lui Eminescu, op. cit, p. 119. 



107 



psalmul 136 (In sdlcii, in mijlocul lor, am atdrnat harpele 
noastre - 136, 2) care aminte§te captivitatea babilonica a 
poporului ales, psalm care a fost transpus superb de Dosoftei 
in versuri §i i-a prilejuit acestuia o poezie adesea citata in 
istoriile literare (La apa Vavilonului, / Jelind de fara 
Domnului, / Acolo sezum si pldnsdm / La voroavd ce ne 
strdnsdm...), iar lui G. Verdi i-a inspirat o minunata arie 
(Corul robilor Va pensiero) din opera Nabucco 206 . 

Eminescu vede aceste arfe atarnate §i parasite in salcii 
de poporul robit, captiv, el le vede cantand singure mai 
departe: In vdi de vis, in codri plini de cdnturi, / Atdrnau arfe 
ingerestipe vdnturil 

Cand poporul nu mai inal^a imne lui Dumnezeu, pentru 
ca, spune el, cum sd cdntdm cdntarea Domnului in pdmdnt 
strain? (136, 4), atunci lauda adusa lui Dumnezeu nu 
inceteaza, pentru ca ingerii Lui fac sa rasune arfele codrilor §i 
padurilor, pe care urechea lui Eminescu le-a auzit cu auzul 
interior al inimii, o muzica inefabila, care ar fi fost 
imperceptibila unui „spirit ateu" ! 

Codrii atdrnd arfele ingere§ti pe vdnturi, intr-un gest 
care mimeaza perfect antica atitudine a poporului evreu, care 
a refuzat sa-I cante lui Dumnezeu psalmi la solicitarea 
babilonienilor, a paganilor, a celor care nu injelegeau 
strafundurile spirituale din care izvora§te aceasta cantare. 

Cuvintele de lauda a lui Dumnezeu nu au sens in faja 
celor care nu le injeleg §i nu II cunosc pe El. 

La fel, codrii i§i atdrnd ingereasca lor cantare pe 
vdnturi, incriptand aceasta cantare dumnezeiasca pentru 
urechile celor surzi. 

§i - esen^ial - Eminescu i§i atdrnd ingereasca lui arpd, 
poetica lui cantare, pe versuri greu de injeles, care intenjionat 
nu sunt explicite, pentru ca sunt destinate numai celor care au 
extrem de fin §i de sensibil auzul interior al spiritului lor viu. 

In nuvela Geniu pustiu, descoperim trei vise extatice in 
care apar descrise imagini paradisiace §i in care am remarcat 
(in visul al doilea §i al treilea), secvenje asemanatoare cu 
exprimarile poetice de mai sus: 

„M-am trezit deodata intr-un codru verde ca 
smaragdul, in care stancile erau de smirna §i izvoarele de ape 
vergine §i sfinte [apeten^a pentru metale §i pietre pre^ioase in 



" 05 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Verdi. 

206 Idem: http://www.youtube.com/watch?v=yOEAL3vXZrM. 

207 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 221. 



108 



descrierea Raiului este sugerata de descrierile extatice biblice 
ale Apocalispsei, iar cea pentru miresme ca smirna §i tdmdia 
este, de asemenea, indicata de tradijia §i practica liturgica 
ortodoxa] . 

Printre arbori cdntau privighetori cu glasuri de inger 
(subl. n.), prin carari rataceau umbre [suflete, duhuri] diafane 
§i fericite §i se pierdeau prin verdura intunecata a 
dumbravilor sfinte. In depdrtare vedeam o dumbravd de aur 
care cu freamdtul frunzelor sale cdnta o melodie molatecd si 
Una ca aceea a undelor adormite (subl. n.). Intre toate 
umbrele sfinte §i albe, numai eu aveam corp [...]. 

Dar deodata para ca lumea se-nsenina, ca gaura in cer 
incepe a deveni din ce in ce mai mare §i mai larga, incat prin 
ea se vedea asupra boltei albastre ce imbraji§eaza pamantul, o 
alta bolta cu mult mai nalta, cu mult mai larga, insa de-aur 
curat §i limpede ca lumina cea galbena a soarelui, astfel incat 
intreaga acea bolta parea un soare mare, care imbraji§a o 
lume, lumea deasupra cerului. 

Aerul tot era de lumina de aur - totul era lumina de 
aur, amestecat cu geamdtul lin si curat al arpelor de argint in 
mdinile unor ingeri (subl. n.) ce pluteau in haine de argint, cu 
aripi lungi, albe, stralucite prin intinsul acel imperiu de aur [o 
Imparajie a Luminii §i a aurului haric]" 208 . 

Cantarea frunzelor §i a copacilor Raiului o descoperim, 
in tradijia literara cultica romaneasca, in Triod, la Vecernie, 
mDuminica izgonirii luiAdam din Rai, unde se spune: 

„Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasa, loca§ul eel 
de Dumnezeu zidit [...] §i salasJuirea Sfhnilor, cu sunetul 
frunzelor tale roaga pe Ziditorul tuturor, sa-mi deschida u§ile 
pe care cu neascultarea le-am inchis. [...] 

Simte durere, Raiule, impreuna cu lucratorul care a 
saracit §i, cu sunetul frunzelor tale, roaga pe Facatorul sa nu- 
^i incuie u§a. Indurate, miluie§te-ma pe mine eel cazut" 209 . 

Interesant este ca ceva asemanator, ca imagine poetica 
putem identifica la Alecsandri: In a nopfii linistire o divind 
melodie / Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie, / §i 
tot creste mai sonord, mai pldcutd, mai frumoasa, / Pan ' ce 
umple-ntraga luncd de-o vibrare-armonioasd. // Gdnditoare 
si tdcutd luna-n cale se opreste. / Sufletul cu voluptate in 



208 Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 131-132, 142. 

209 *** Triodu ^ Ed IBMBOR, Bucure?ti, 2000, p. 100 §i 103, 104. 

Expresia moderna este cvasi-identica celei din: Triodiu, tiparit in zilele prea inal^atului 
nostru Domn Carol I, Regele Romaniei, edi^ia a doua, Tipo-Litografia „Ca4ilor 
Bisericesca", Bucuresti, 1897, p. 108, 112. 



109 



estaz addnc plute§te, / §i se pare ca s-aude prin a raiului 
cdntare / Pe-ale ingerilor harpe lunecdnd mdrgdritare 
{Concertul in luncd). 

Nu se poate sus^ine ca Eminescu a preluat §i a 
amplificat pur §i simplu versurile lui Alecsandri, pentru ca 
Eminescu a facut trimiteri explicite la sursa scripturistica §i 
liturgica. 

Eminescu §i-a insu§it o anumita atmosferd poetica, un 
anumit limbaj §i o contruc^ie lirica din poezia preromanticd, 
anterioara, insa, ceea ce este absolut esenjial de precizat, el 
nu doar i§i impropriazd ni§te elemente poetice, ci pe cele pe 
care le imprumuta le considera semnificative §i, in versurile 
eminesciene, lecturate cu atenjie, descoperim o bogajie de 
semnifica^ii asociate unor imagini poetice provenite din surse 
lirice pre-romantice, pe care cu greu le puteam banui §i 
interpreta in acest fel, in forma lor pasoptistd. 

Eminescu preia sintagme poetice create anterior in 
lirica romaneasca, dar le amplifica §i ne ofera vectori spre 
abisalitaji interpretative, asupra versurilor inainta§ilor. 

Iar abisalitajile sunt presupozibile §i acolo pentru ca, de 
fapt, nu poejii prepa§opti§ti sau pa§opti§ti constituie sursa 
primara, originara, ci literatura romana veche, care nu se mai 
strdvede bine in poezia acelora, din cauza contextului 
romantic european (care are §i el un fond cre§tin inrudit §i 
u§or de confundat, totu§i, unei lecturi neaprofundate, cu ceea 
ce numim toposuri romane§ti) §i a formelor poetice noi. 

Cum procedeaza Eminescu, integrand in versurile sale 
elemente reprezentative din lirica predecesorilor §i creand 
constient §i programativ o tradifie, acela§i lucru il vor 
injelege §i il vor face, tacit, cu poezia lui Eminescu, cei de 
dupa el, atat traditionalism (Goga sau Pillat) cat §i 
modemistii (Bacovia , Arghezi, Barbu, Blaga, Nichita, 
chiar §i Mircea Eliade , in proza). 

§i faptul acesta reprezinta o atenjie fa^a de perpetuarea 
spiritului, a sensurilor esenjiale. 

Autorii no§tri resimt creafta literard nu ca un triumf al 
individualismului, ci ca o perpetuare a tradijiei §i o 
hermeneuticd simbolicd, in paralel cu critica §tiinjifica. 

Eminescu nu inventeaza insa el insu§i acest procedeu, 
ci imita un gest medieval, tipic gandirii religioase §i literaturii 



210 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga. 

211 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 

212 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade. 



110 



omiletice, prin care o semnifica^ie sau o viziune anume erau 
preluate §i purtate mai departe, fara alterare, din val in val, 
peste eoni, a§a meat ecoul primar al unei atitudini se putea 
auzi multe secole §i milenii mai tarziu. 

Era o acustica eclesiala in templul timpului, rezonand 
perfect ca §i acustica spajiala, cosmica. 

Este, de asemenea, modul de manifestare al unei 
intertextualitafi complexe §i extinse, care implica atat textele 
scrise cat §i textul cosmic - toata literatura medievala 
bizantin-ortodoxa presupune acest gen de intertextualitate . 

Textul cosmic, universul, a fost treptat eliminat din 
constiin^a occidentals literara, ajungand in epoca moderna sa 
fie considerat proza, antipoezie, document natural neartistic 
- vom discuta mai detaliat aceste aspecte pujin mai tarziu. 

Muzica aceasta cosmica, convorbirea constiin^ei sale 
cu rajiunile dumnezeie§ti insamanjate in univers (§i tot ce 
codrul a gdndit cujale / ... / Ce spun: izvorul lunecdnd la vale, 
/ Ce spune culmea, lunca de arini, / Ce spune noaptea 
cerurilor sale, / Ce lunii spun luceferii senini... - codrul §i 
toate elementele naturii gandesc §i spun, vorbesc intre ele in 
continuu, au un dialog, o limbd pe care logosul uman o poate 
asculta §i traduce pe injelesul sau) ii provoaca poetului o 
intimizare profunda cu sensul §i rajiunea acestei comunicari, 
care devine fiinja lui abisala, sintetizata metonimic prin rdsu ' 
pldnsu ' lui Eminescu. 

II va prelua §i Nichita Stanescu (a carai sintagma 
concisa am reprodus-o), reprezentand o definite rezumativa a 
persoanei umane, tradi^ionala in cultura §i spiritualitatea 
romaneasca, de provenienja scripturala, cu referire la 
umanitatea desavar§ita a lui Hristos, Cel ce pldnge murind 
pentru oameni §i rdde mantuindu-i, in acela§i timp (imagine 
tradusa in folclor §i in basme prin cea a imparatului care cu 
un ochi plange §i cu unul rade). 

Acest dialog intre logosul uman §i logosul cosmic ii 
provoaca de asemenea rdpire §i uitare de sine : de ma uitam 
rapit pe mine insumi. Adica, fiind rapit de frumuse^ea 
cosmica - nu de cea estetica, ci de cea rajionala, logosifica, 
dialogica -, ma uitam pe mine insumi. 

Numai ca rapirea §i uitarea de sine fac parte din sfera 
semantica a extazului mistic, care apare descris in acesti 
termeni de catre Sfantul Pavel, de la care au preluat isiha§tii 
terminologia, §i, de la ei, Eminescu: 



111 



Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani - 
fie in trup, nu stiu; fie in afard de trup, nu stiu, Dumnezeu 
stie - a fost rdpit unul ca acesta pdnd la al treilea cer. §i-l 
stiu pe un astfel de om - fie in trup, fie in afard de trup, nu 
stiu, Dumnezeu stie -, ca a fost rdpit in rai si a auzit cuvinte 
de nespus, pe care nu se cuvine omului sd le grdiascd (II Cor. 
12,2-4). 

Muzica ingereasca a sferelor cosmice (expresia muzica 
sferelor ii aparjine lui Pitagora 213 , dar semantica eminesciana 
este una increstinatd, care nu ramane la viziunea mecanicista 
§i matematica a ganditorului antic) sau a codrilor cdntdtori 
este un pre-extaz. 

Revelajia naturala a lui Dumnezeu este un extaz inainte 
de extaz, o revelare a Sa inainte de experien^a revelarii 
dumnezeie§ti in extazul mistic. 

Eminescu 1-a trait pe primul, in copilarie, §i revine 
mereu, nostalgic, la amintirea experienjei lui profunde §i 
profund autentice din punct de vedere spiritual, §i in mod 
sigur a avut dorul nostalgic, eel pujin in urma lecturilor sale 
patristice, ascetico-mistice, de a-1 implini printr-o experienja 
desavarsjta a cunoa§terii lui Dumnezeu fafd cdtre fajd, in 
extaz. 

§i-a dorit un vis extatic sau o iesire din sine, la fel ca 
Arghezi, care sa il confrunte cu Adevdrul revelat, cu Duhul 
Sfdnt fdcut sensibil (ca sa-1 parafrazez pe Ion Barbu, desi 
vederea extatica nu e sensibild, ci spirituals), cand ochii 
inimii se deschid ca sa vada lumina Duhului, iar concretejea 
anumitor relatari din versuri sau din nuvele ma face sa-mi 
pun serios unele intrebari. 

Sa fi ajuns Eminescu, prin rugaciunea inimii, pe 
vremea cand sufletu-mi noaptea veghea in extaze §i vedeam 
ca in vis pe-al meu inger depazd, cu adevarat, la o experienja 
mistica superioara revelajiei prin cantecul codrilor §i al 
stelelor, ascultat in copilarie? 

Sa fie biografice amanuntele viselor extatice din Geniu 
pustiu, rememorand vremuri in care „copilul vorbe§te prin 
somn, zambind, cu Maica Domnului" ? 

Ce inseamna rugaciunea aceasta catre Maica 
Domnului: Rdsai asupra mea, lumina Una, / Ca-n visul meu 
ceresc d-odinioard {Rdsai asupra mea...)? Si, mai departe: 



' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitagora. 
'Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 1 10. 



112 



Da-mi tineretea mea, redd-mi credinta / Si reapari din cerul 
tdu de stele:/ Ca sd te-ador de-acum pe veci, Marie! ? 

Inca nu am cercetat mai profimd aceasta problema, in 
cautarea unor dovezi solide, a unor marturii inca si mai 
explicite, dar nu m-ar mira daca ele ar fi descoperite. 

Sa fi vazut copilul in vis acest detaliu care se repeta in 
poeme: Privirea-ti adoratd / Asuprd-ne coboard 
(Rugdciune); Privirea ta de mild caldd, plind, / Indurdtoare- 
asupra mea coboard (Rdsai asupra mea...)l 

De la aceasta marturie poetica pana la visul din 
copilarie al lui Apostol Bologa, nu mai avem in literatura 
romana expunerea, biografica sau strict literara, a unui 
vis/extaz mistic. 

Lui Eminescu trebuie insa sa-i fi fost cunoscute §i 
cuvinte ca acestea: „Tainele [vederile extatice] se descopera 
celor smeriji. Iar de va muri cu nadejdea aceasta, chiar daca 
n-a vazut nicidecum Jara aceea [Imparatia cerului] din 
apropiere, socotesc ca o va mo§teni impreuna cu Drepjii cei 
vechi, cu cei ce au nadajduit sa ajunga desavar§irea, dar n-au 
vazut-o, dupa cuvantul apostolesc, ca au lucrat pentru 
nadejde in toate zilele, dar n-au primit-o [n-au primit-o toti in 
aceasta viata]" 215 . 

Cantarea tngereascd, cu arfe ingeresti, a codrilor §i a 
naturii, convorbirea aceasta muzicala, psalmodica intre codri, 
izvoare, vdi §i lunca de arini corespunde in plan terestru cu 
ingereasca muzica a sferelor din cosmos, cu ce spune noaptea 
cerurilor sale, / Ce lunii spun luceferii senini... . 

De fapt, aceasta comunicare nu este impedimentata de 
o separate intre lumea de jos §i lumea de sus, nu exista o 
astfel de imparjire la Eminescu - cum nu exista in gandirea 
ortodoxa -, planul terestru nu este despar^it de eel ceresc. 

O astfel de ruptura o provoaca numai opacitatea 
umana, surzenia ipochimenului la glasul cantarii cosmice, la 
glasul liturghiei universale, dar ea nu exista in mod natural, 
normal, a§a cum anormala este §i amputarea senzorilor 
spirituali ai omului in lumea moderna. 



215 Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinfe, trad., introd. si note de Pr. 
Prof. Dr. Dumitru Staniloae, in Filocalia Romdneasca, vol. X, ed. IBMBOR, 
Bucuresti, 1981, p. 74. 

O editie intitulata Cuvinte le lui Isaac Syrul era tiparita la Manastirea Neamt in 1818, 
cf. loan Bianu, Nerva Hodos si Dan Simionescu, Bibliografia romdneasca veche, 
tomul III (1809-1830), editata de Academia Romana, Bucuresti, Atelierele grafice 
Socec & Co., societate anonima, 1912-1936, p. 295. 



113 



Muzica aceasta neincetata a cosmosului avea §i 
calitatea de a-i provoca setea linistii eterne care-mi sund in 
urechi, caci aceasta sete de lini§te eterna e acelasi cdntec 
vechi, iar vechiul cdntec mai strdbate cum in nopfi izvorul 
sare (ScrisoarealV). 

Ce spune noaptea cerurilor sale, / Ce lunii spun 
luceferii senini reprezinta din nou o parafraza scripturala, la 
Ps. 18, 2, care precizeaza, foarte aproape de expresia 
eminesciana, ca noaptea nopfii vesteste stiinfd. 

Insa contextul imediat al psalmurui respectiv este §i 
mai lamuritor in privin^a sensurilor din poezia lui Eminescu 
§i ne duce cu gandul la posibilitatea unei parafraze extinse §i 
constiente pe care poetul a operat-o in versurile sale: 

Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mdinilor 
Lui o vesteste tdria. Ziua zilei spune cuvdnt, si noaptea nopfii 
vesteste stiinfd. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale cdror 
glasuri sd nu se audd. In tot pdmdntul a iesit vestirea lor, si 
la marginile lumii cuvintele lor (Ps. 18, 1-4). 

De altfel, aceste versete au fost indelung solicitate in 
toata medievalitatea romaneasca §i le aflam in cazanii, 
didahii, la Cantemir, etc. Eminescu avea §i de ce sa le retina, 
atat ca forma, cat §i ca interpretare. 

Nichifor Crainic remarca foarte just faptul ca, pentru 
Eminescu §i pentru cei mai mul^i dintre poe^ii romani, 
„cosmosul in care traim e creat de Dumnezeu §i e un reflex in 
mii de feje al frumusejii §i al stralucirii divine. [. . . ] 

Asemenea poeji ne comunica §i noua acel sentiment 
primordial de uimire in fa^a spectacolului cosmic §i de 
bucurie ca traim in aceasta lume ca intr-o revelajie naturala a 
Celui Atotputernic. [ . . . ] 

Frumusejea naturii se leaga imediat de ideea 
Creatorului lumii, despre care am vorbit. Frumusetea naturii e 
un reflex din stralucirea frumusetii divine. 

Ea nu se impune subiectului liric numai ca un lucru 
circumscris in marginile existenjei naturale, ci ca un lucru 
care poarta aureola unei prezenje de dincolo de lume. 

Contemplarea frumusetii unui peisaj determina pe poet 
la un fenomen de transfigurare a naturii catre sensul ei 
transcendent §i tainic" 



216 Nichifor Crainic, Puncte cardinale in haos, edi^ie ingrijita §i note de Magda 
Ursache §i Petru Ursache, Ed. Timpul, Ia?i, 1996, p. 103-104, 106. 



114 



Crainic face insa marea eroare sa nu-1 citeasca foarte 
atent pe Eminescu §i sa-i atribuie aceste calitaji mai mult lui 
Co§buc, §i aici sunt nevoita sa ma delimitez de Nichifor 
Crainic - mai multe vom vorbi in capitolul despre Cosbuc. 

Ideea de transfigurare a peisajului poetic va fi preluata 
§i continuata de critica literara romaneasca, precum §i aceea 
de logos cosmic, insa ambele formule, ortodoxe in esenja, vor 
fi decontextualizate, deposedate de substratul lor religios §i 
integrate unui limbaj criticist neutru, hibrid §i pseudo- 
filosofic. 

Interoga^iile ultimei strofe sunt retorice, pentru ca greul 
anatemei de-a nu primi niciun raspuns este in mod evident o 
povara §i o nefericire pentru Eminescu. 

Pentru el, sunt total absurde placerile filosofice de-a da 
viaja problemei fara a crede ca pot fi descifrate vreodata 
liter ele vremii de catre gandirea umana. 

In mod paradoxal insa, lui Eminescu, care a renegat 
modeml /z/oso/zc, strict uman (omenesc, prea omenesc, vorba 
lui Nietzsche), de a contempla §i injelege lumea, ca pe un alt 
element de vanitate umana, care nu procura certitudinea 
in^elepciunii §i repaosul, odihna spirituals mult ravnite de 
poet, i s-a atribuit afilierea profunda §i cu urmari in 
fecunditatea artistica, la variate tipuri de filosofii: platonica §i 
plotiniana, schopenhauriana, kantiana, budista §i brahmana, 
etc. 

Eminescu ne dezvaluie insa - tocmai prin revelarea 
angoasei cumplite §i a durerii care 1-a macinat interior, aceea 
de a fi ratacit calea spre raspunsurile sigure, spre lini§tea §i 
serenitatea duhului - ca nu este un nihilist, ci un spirit 
optimist, luminos, in strafundurile sale. 

El se autoportretizeaza drept un om care s-a luptat sa 
ajunga la dezlegari lamuritoare, la pace, la fericire, la lumina 
viejii ve§nice, chiar daca a mai §i gre§it uneori, erori pe care 
singur le marturise§te §i le deplange, dupa cum se poate citi §i 
din poeziile sale. 



217 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichifor_Crainic. 



115 



3. Cosmogeneza §i eshatologia. Ipoteze de lucru 



In adevar, infinitul, absolutul e nein^eles 

de mintea noastra. 

Dar nu trebuie sa uitam ca nici ni le inchipuim altfel, 

nici este putinja de-a le esprima decat prin negajiuni. 

Prin urmare, ceea ce nu este inteligenja noastra, 

ceea ce nu este mi§care, ceea ce nu este materie, 

este absolutul, este in sine incheiatul [...], 

este ceea ce nu e nici moarte, nici nemurire, 

nici azi, nici mani, nici etern, nici trecator, 

este ceea ce este 21 *. 



In cele ce urmeaza am vrea sa facem cateva precizari 
esenjiale referitoare la optica eminesciana asupra 
cosmogenezei, in scopul de a decela semnificajii neaduse in 
dicujie pana acum, din mijlocul unor imagini §i simboluri atat 
de absconse precum sunt cele eminesciene, al unor sensuri 
atat de imperceptibile pentru senzorii no§tri moderni §i 
postmoderni. 

Randurile de faja i§i propun sa aduca in aten^ie 
discrepant dintre percepfia cosmogonicd a Luceafdrului §i 
optica filosofica a dascalului (Scrisoarea I). 

Batranul dascal al Scrisorii I este un om injelept care, 
privegheat §i inspirat de lumina lunii, cugeta, filosofeaza in 
mintea sa despre inceputurile lumii: 

Pe cdnd luna strdluceste peste-a tomurilor bracuri, 

Intr-o clipd-l poartd gdndul inddrdt cu mii de veacuri, 

La-nceput, pe cdndfiinfd nu era, nici nefiinfd, 

Pe cdnd totul era lipsd de viafd si voinfd, 

Cdndnu se-ascundea nimic, desi tot era ascuns... 

Cdndpdtruns de sine insusi odihnea eel nepdtruns. 

Fu prdpastie? Genune? Fu noian intins de apd? 

N-afost lume priceputd si nici minte s-o priceapd, 

Cdci era un intuneric ca o marefdr-o razd, 



218 



Mihai Eminescu, Opere, XV, op. cit, p. 270. Cf. Ie§. 3, 14: Atunci Dumnezeu a 
raspuns lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. Apoi i-a zis: „A§a sa spui fiilor lui Israel: Cel 
ce este m-a trimis la voi!". 



116 



Dar nici de vdzut nufuse si nici ochi care s-o vazd. 

Umbra celor nefdcute nu-ncepuse-a se desface, 

§i in sine impdcatd stdpdnea eterna pace! ... 

Luceafarul nu filosofeaza, nu-§i inchipuie in minte 
geneza cosmica, ci cunoa§terea lui este de alta natura, este 
prin experience care sunt mai presus de natura umana. 

Luceafarul nu este contemporan cu inceputurile, dar 
este ridicat mai presus de condijia umana decazuta. 

El are acces la experience revelajionale aparte: 

§i din a chaosului vdi, 

Jur imprejur de sine, 

Vedea, ca-n ziua cea dentdi, 

Cum izvorau lumine; 

Cum izvordnd il inconjor 

Ca niste mdri, de-a-notul... 

El zboard, gdndpurtat de dor, 

Pan ' piere totul, totul; 

Caci unde-ajunge nu-i hotar, 

Nici ochi spre a cunoaste, 

§i vremea-ncearca in zadar 

Din goluri a se naste. 

Nu e nimic si totusi e 

O sete care-l soarbe, 

E un addnc asemene 

Uitarii celei oarbe. 

Dascalul este purtat de gdnd, de dorin^a de cunoa§tere 
de tip intelectual, pe cand Luceafarul este gdndpurtat de dor, 
rajiune §i minte controlata de iubire. 

Este o diferenja foarte mare intre cei doi. Este diferen^a 
dintre cunoa§terea scolastic-rationalista, cu mintea, cu 
rajiunea autonoma, §i cunoa§terea isihasta, cu mintea in 
inima, prin experienja §i revelajie, prin vedere. 

Dorul eminescian este eminamente creationist: el este 
creatorul viejii, caci lumile in roiuri luminoase izvordnd din 
infinit / Sunt atrase in viafa de un dor nemdrginit 
(Scrisoarea I). 



117 



Lumea este chemata intru fiin^a de acest dor fara 
margini {un dor fara safiu, cum ar spune Emil Botta ), care 
nu poate fi decat personal, care trebuie sa fie al Cuiva, iar 
acest Cineva care iube§te §i e plin de dor pentru ca lumea sa 
existe este Dumnezeu insu§i. 

Iar creajia Sa, cea rajionala, strabate drumul invers, de 
la statutul sau de creatura catre dorul nemuririi, dorind 
vesjiicia §i odihna ve§nica, viaja dumnezeiasca. 

Dumnezeu este Dor nemarginit care, creandu-1 pe om 
dupa chipul Sau, pune in el nemargini de gdndire (Povestea 
magului...). 

Dascalul sesizeaza doar acest dor nemarginit creator de 
lumi (care nu poate fi decat personal, pentru ca Brahma nu e 
dor), fara sa-1 explice. 

Luceafaral, ajungand sa cunoasca ceva sinonim cu 
starea de fapt a inceputului lumii, simte o sete care-l soarbe, 
o sete de odihna vesnica, fiindca se afla faja in faja cu 
ve§nicia lui Dumnezeu, care il aspira, il absoarbe. 

Setea nemuririi este cuceritoare, este cea mai mare sete 
a fiin^ei umane: addnc pe addnc cheama in glasul caderii 
apelor Tale (Ps. 41, 9) - adancul sufletului cheama adancul 
vietii ve§nice dumnezeiesti. 

Prin urmare, dorul care il poarta pe Luceafar este un 
dor dumnezeiesc. Pe dascal il poarta gandul, el incearca sa 
strabata cu mintea distanja de mii de veacuri care il desparte 
de inceputul lumii. In timp ce Luceafarul parcurge cai de mii 
de ani... in tot atdtea clipe. 

Luna, care straluce§te peste tomuri, este cea care 
aduce lumina inspirajiei, lumina injelepciunii care a inraurit 
scrierea tomurilor cu pricina. 

Dascalul este un personaj enigmatic in varianta finala a 
Scrisorii I. In Memento mori apare ca un filosof pitagoreic 
sau poate chiar Pitagora, in Scrisoarea II este un astronom, in 
Sdrmanul Dionis este un jidov pe nume Ruben, care e o 
intruchipare a Satanei. 

In fine, in alte variante ale Scrisorii I, Eminescu il 
identified pe acest dascal fie cu un jidov, fie cu Immanuel 
Kant. 

A§a incat, profilul acestui dascal variaza intre eel al 
unui injelept, filosof, matematician §i eel al unui astronom, 
mag, vrajitor. 



219 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta. 



118 



El este un inijiat in injelepciunea lumii, un cunoscator 
al textelor esenjiale ale umanita^ii, de imde i§i extrage 
cunoasterea, inclusiv despre inceputul §i sfar§itul lumii, §i 
anume din tomurile grele pe care le define. 

Sintagma la-nceput este biblica. Este primul cuvant din 
Pentateuh, primul din Biblie: kv dpxfj / in principio 220 . 

Despre acest la inceput, Sfantul Vasile eel Mare, in 
comentariul sau la Hexaemeron, arata ca aceasta sintagma 
precizeaza inceputul timpului, ca odata cu lumea a inceput §i 
timpul, timpul care nu este vesnicie. 

Acest la-nceput nu se leaga in poezia lui Eminescu cu 
ceea ce urmeaza imediat, cu versurile citate de noi anterior, ci 
cu cele care vin dupa ele, §i anume, cu aparijia unui punct 
initial in haos, ceea ce seamana cu o teorie stiinjifico- 
matematica, dar care contravine Scripturii: Dar deodat-un 
punct se miscd... eel dintdi si singur. Iata-l / Cum din chaos 
face muma, iar el devine Tatdl... . 

Insa aceasta este optica dascalului. E o viziune 
sincretista, adunata, se vede, din mai multe feluri de tomuri. 

Interogajiile retorico-filosofice (Fu prapastie? 
Genune? Fu noian intins de apa?) §i precizarile negative care 
le insojesc (N-a fast lume priceputa... nici de vdzut nu 
fuse. ..etc.) sunt un imprumut din Imnul creafiunii, din 
Rigveda 221 , insa ele nu contravin concepjiei creatine, ci 
realizeaza un tablou complementar al referatului biblie care 
vorbe§te despre crearea lumii din nimic (In^el. 11, 17; Mac. 7, 
28; Evr. 1 1, 3), a carei taina o cunoa§te numai Dumnezeu. 

Ceea ce contravine invajaturilor creatine este explicajia 
dascalului cu privire la momentul incipient al creajiei, 
inventarea acelm punct primordial. 

In versurile pe care le-am citat aflam o incercare de a 
privi in intunericul ve§niciei (sau negura eterna pe care, in 
Luceafarul, o nume§te neagra vesnicie), soldata doar cu o 
simpla constatare a neputin^ei de a putea afirma ceva despre 
ea, de§i dascalului i se pare ca noaptea addnc-a veciniciei el 
in siruri [de numere] o dezleagd §i ca este un nou Atlas 
care sprijina lumea si vecia intr-un numar. 

In schimb, toate aser^iunile paradoxale, antinomice, 
care incearca sa caracterizeze vesjiicia nu reu§esc decat sa o 
prezinte ca total inaccesibila pentru mintea umana. 



220 In greaca si latina: intru inceput. 

221 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Rigveda. 

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Atlas_%28mitologie%29. 



119 



Rajiunea omeneasca nu are un ochi uman echivalent 
care sa fi existat - gandind prin absurd - inainte de a fi lumea 
§i sa poata da marturie: Dar nici de vdzut nufuse si nici ochi 
care s-o vazd. 

Omul de §tiinja a§teapta un semen uman care sa-i 
relateze ceva despre adevarul ve§niciei. El nu percepe calea 
revela^ionala, revelajia dumnezeiasca. 

De aceea, ve§nicia ramane, pentru el, ca §i pentru toata 
filosofia omeneasca, un intuneric ca o mare fdr-o razd, 
despre care nu se poate spune nimic. 

Rajiunea umana discursiva intalne§te, altfel spus, o 
mare de-ntuneric in calea explorarilor sale. Ea nu are ce ochi 
sa trimita spre vesnicie ca sa vada in acel intuneric, pentru ca 
singurul ochi care o cunoa§te este al lui Dumnezeu sau este 
Dumnezeu insu§i, Cel nepdtruns, Eterna Pace, Care odihnea 
in Sine impdcatd, ca Cel ce este Absolutul §i nu are nevoie de 
nimeni pentru a fi absolut desavar§it. 

Gandul dascalului purcede metodic §i cronologic, 
evolutionist, de la nefiinja la fiinja §i de la ve§nicie la timpul 
creat §i la lumea pe care §i-o inchipuie cum se naste, cum 
vine intru fiinja: De-atunci negura eterna se desface infdsii, / 
De atunci rdsare lumea, lund, soare si stihii... 

Luceafarul parcurge drumul invers, de la lumea creata 
§i contemporana catre un timp primordial §i catre ve§nicie. 

Dumnezeu, ca §i Creatorul intregului univers, apare in 
mod simbolic ca aflandu-Se la capatul unui drum care 
strabate intreg spa^iul §i timpul acestei lumi create. 

Pentru a ajunge inaintea lui Dumnezeu, Luceafarul 
recapituleaza creajia. Este o tehnica poetica prin care se 
rezuma faptele lui Dumnezeu, fdptura mdinilor Sale, prin 
care omul cunoa§te pe Ziditorul §i Creatorul a toate. 

Zborul lui este simbolic §i nu este o cdldtorie in timp 
propriu-zisa. El nu se intoarce in ziua cea dentdi, ci el vede o 
izvorare de lumina covar§itoare, ca-n ziua cea dentdi, atunci 
cand se apropie de tronul Dumnezeirii. 

Recursul la referatul biblic este evident, intrucat este 
vorba de zilele creajiei §i, mai precis, de crearea luminii in 
ziua intdi sau (in traducerea corecta) zi una (cf. Fac. 1, 3-5). 

Luceafarul inoatd prin mari de lumina: Vedea, ca-n 
ziua cea dentdi, / Cum izvorau lumine; / Cum izvordnd il 
inconjor / Ca niste mari, de-a-notul... .Viziunea este 
grandioasa, este magnifica. 



120 



Indreptand ochiul cugetarii catre trecut, dascalul vedea 
§i el roiurile luminoase ale lumilor nascande: colonii de lumi 
pierdute / Vin din sure vai de chaos pe cdrdri necunoscute 
[rajiunii umane] / §i in roiuri luminoase izvordnd din infinit, 
/Sunt atrase in viafa de un dor nemdrginit. 

Insa Luceafarul nu doar o concepe rational, ci inoata 
prin aceasta lumina pe care o zamisle§te puterea 
dumnezeiasca creatoare. 

Trecand dincolo de aceasta lumina creata, galactica, 
Luceafarul ajunge in fa^a intunericului ve§niciei, unde nu 
exista ochi spre a cunoaste. 

Vesnicia este o taina divina. 

Numai Dumnezeu este din ve§nicie, e ve§nic. 
Creaturile Sale s-au nascut la un moment dat §i nu au acces la 
tainele care sunt mai presus de puterea de cuprindere a fiin^ei 
lor. 

Daca viaja se naste din dor, ve§nicia e o sete. 
Luceafarul o simte ca o sete de repaos. 

Insa addncul asemene uitarii celei oarbe nu trebuie 
injeles ca reprezentand numaidecat Nirvana budista, fiindca 
el caracterizeaza tocmai ve§nicia pentru care nu exista ochi 
spre a cunoaste §i, in consecin^a, nu exista nici anamneza, 
care sa consemneze receptarea ei. 

De aceea poate fi numita, plastic, ca din perspective 
umana, uitare oarba; ceva despre care mintea umana nu 
poate avea o amintire. 

Setea pe care o resimte Luceafarul " nu poate fi 
injeleasa, a§a cum s-a afirmat, ca o dorinja de reintegrare in 
nefiinta divina 224 {nefiinta divina fiind, de altfel, o 
contradic^ie in termeni pentru con§tiinJa cre§tina) sau de 
contopire cu absolutul divin impersonal, din simplul motiv ca 
poetul vorbe§te despre un Dumnezeu personal, Caruia 
Luceafarul i se adreseaza cu apelativul Parinte, un Dumnezeu 
care este Persoana §i Creator al lumii. 

Mai degraba credem ca versurile lui Eminescu, in care 
este exprimata dorin^a Luceafarului-Hyperion de a se intoarce 
in haos sau setea de repaos reprezinta o echivalenja a iubirii 
sale §i a puterii de jertfa pentru fiin^a iubita, sunt o dovada a 
capacita^ii de renun^are la sine a Luceafarului. 



"° 3 Intregul text al poemului: 



http://ro.wikisource.org/wiki/LuceatyoC4%83rul_%28Eminescu%29. 
224 Sintagma ii apar^ine Ioanei Em. Petrescu. 



121 



Iubirea adevarata inseamna puterea suprema a renegarii 
de sine, iar Luceafaral este capabil de jertfa in eel mai inalt 
grad. Nu insa §i Catalina. 

Luceafaral expune in fa^a Creatorului sau faptul ca e in 
stare sa mearga pana la a renunja chiar §i la nemurirea §i la 
fiinja sa pentru a fi cu cea pe care o iubea, atunci cand 
aceasta nu a dorit sa-1 urmeze in vesnicie. 

La fel §i Sf. Moise §i Sf. Pavel au cerut sa fie §ter§i din 
cartea viejii in locul poporului. Iar Insu§i Fiul lui Dumnezeu 
S-a intrupat §i a murit pentru toata umanitatea. 

Eminescu de buna seama cunostea acestea. A§a incat, 
prin Luceafdr, credem ca Eminescu nu face decat sa exprime 
capacitatea sa de jertfa, durerea sfa§ietoare pe care o traia 
pentru ca nu putea sa ridice fiin^a iubita la inal^imea 
spiritualita^ii sale. 

Mai credem ca putem in^elege setea de repaos mult 
mai bine ca o sete de a se jertfi pe sine, de a se odihni de 
suferinja sa pentru cea iubita, durere care 1-a decimat interior 
pe poet, decat ca pe o sete de nefiinia, unde nefiinja ar fi o 
stare pozitivd de inexistenfd. 

Fapt care nu se poate sus^ine daca privim cu atenjie 
intregul context al creajiei eminesciene. 

Daca, pentru a ilustra na§terea universului, 
cosmogeneza, Eminescu a recurs, in Scrisoarea I, la 
interpolari in viziunea cre§tina, inserand detalierile 
metaforice §i interogajiile retorico-filosofice ale vedicului 
Imn al creafiunii, in ceea ce prive§te eshatologia, Sfdnta 
Scripturd reprezinta, in mod indubitabil, punctul de plecare in 
alcatuirea unei viziuni eshatologice in acela§i poem 
eminescian. 

Versurile sunt foarte cunoscute publicului larg, cu atat 
mai mult celui studios, ele insa dau foarte multe batai de cap 
celor care incearca sa le interpreteze. 

De§i injelesul lor e la indemana oricui, a oricui 
deschide Sfdnta Scripturd. 

Soarele, ce azi e mdndru, el il vede trist si ros 

Cum se-nchide ca o rand printre nori intunecosi. /.../ 

Iar catapeteasma lumii in addnc s-au innegrit, 

Ca sifrunzele de toamnd toate stelele-au pierit. 



111 



Vom reproduce mai jos, pentru cei care nu cunosc, o 
parte dintre versetele scripturale care au inspirat aceste 
versuri. 

Sunt versete profetice, care fac referire la sfar§itul 
transfigurator al acestei lumi, la Apocalipsa §i pe care vechea 
literatura ortodoxa in limba romana le-a solicitat adesea, 
urmand unei tradi^ii patristice §i bizantine indelungate: 

Isaia 34, 4: Toatd ostirea cerului se va topi, cerurile se 
vor strange ca un sul de hdrtie si toatd ostirea lor va cddea 
cum cadfrunzele de vifd si cele de smochin. 

Ioil 2, 10; 3, 4: Inaintea lor tremurd pdmdntul, cerul se 
cutremurd, soarele si luna se intuneca, iar stelele isi pierd 
strdlucirea lor. [...] Soarele se va intuneca si luna vafi rosie 
ca sdngele, inainte de venirea zilei celei mari si 
infricosdtoare a Domnului. 

Matei 24, 29: Iar indatd dupd strdmtorarea acelor zile, 
soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar 
stelele vor cddea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui. 

Apocalipsa 6, 12-13: §i m-am uitat cdnd a deschis 
pecetea a sasea si s-afdcut cutremur mare, soarele s-afdcut 
negru ca un sac de par si luna intreagd s-afdcut ca sdngele, 
si stelele cerului au cdzut pe pdmdnt, precum smochinul isi 
leapddd smochinele sale verzi, cdnd este zguduit de vijelie. 

Eminescu nume§te cerul instelat catapeteasma lumii, 
pentru ca, in Biserica, tocmai catapeteasma cu icoanele 
Mantuitorului §i ale Sfhnilor pictate pe ea este chipul 
Imparajiei Cerurilor, in care stralucesc Soarele Hristos §i 
Sfinjii ca niste stele. 

§i aceasta catapeteasma a cerului instelat, a cerului 

vazut, se va intuneca la sfar§itul lumii, pentru ca cetatea 

[Ierusalimului ceresc] nu are trebuinfd de soare, nici de luna, 

ca sd o lumineze, cdci slava lui Dumnezeu a luminat-o si 

fdclia ei este Mielul. [...] 

§i noapte nu va mai fi, si nu au trebuinfd de lumina 
lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu 
le vafi lor [Sfinjilor] lumina si vor impdrdfi in vecii vecilor. 
(Apoc. 21, 23; 22, 5). 

Aceeasi imagine apare §i in Memento mori, numai ca 
aici alegoria e mai complexa, soarele fiind §i un simbol al 
Dumnezeirii, Care Se stinge din mintea oamenilor, din cauza 
intunecarii lor spirituale, iar oceanul §i marea sunt simboluri 
ale umanita^ii patima§e care tremurd murindd: 



123 



Se-nmulfesc semnele vremii, iard cerul de-nserare 

Rosu-i de rdzboaie crunte, de-arderi mari, de disperare /.../ 

Soarele divin ce-apune varsd ultimele-i raze 

Pe-a istoriei cdmpie mult iubitd si se lasd 

In oceanul de-ntuneric, ce s-aratd inamic. /.../ 

Marea valurile sd-si miste si sd tremure murindd, /.../ 

In catapeteasma lumii soarele sd-ngdlbeneascd, 

Ai pieirii palizi ingeri dintre flacdre sd creased 

§i sd rupd pdnz-albastrd pe-a cerimei intins cort. 

Eminescu mai are aici in vedere §i versetele de la Matei 
24, 6 (§i ve^i auzi de rdzboaie si de zvonuri de rdzboaie; luafi 
seama sd nu vd speriafi, edei trebuie sdfie toate, dar incd nu 
este sfdrsitul.) §i Apocalipsa 21, 1 (...si marea nu mai este). 

Campia istoriei este mult iubitd pentru ca lumea este 
creajia lui Dumnezeu, iar versurile respective, injelese 
contextual, exprima prezenja compatimitoare a lui Dumnezeu 
la sfar§itul dramatic al acestei istorii. 

Numai ca, de aceasta data, metafora eminesciana 
urmeaza traiectului impus de Ps. 103, 3 (Cel ce intinzi cerul 
ca un cort) §i de Is. 34, 4 (citat deja, in care cerurile se vor 
strange ca un sul). 

Un detaliu care nu apare in Scrisoarea I este deci cortul 
cu catapeteasma de panza, specifica Vechiului Testament. 

Sfasjerea catapetesmei ceresti la sfar§itul lumii, 
aidoma unei catapetesme de panza, seamana foarte mult cu 
un detaliu iconografic, care ne poarta cu gandul la sfa§ierea 
catapetesmei petrecuta la rastignirea §i moartea Domnului pe 
cruce. 

Adica, a§a cum s-a sfa§iat catapeteasma templului la 
moartea Domnului, a§a se va sfa§ia §i catapeteasma cerului §i 
se va rape vdlul acestei lumi materiale, care acopera ochii 
oamenilor, cand va veni Hristos a doua oara, in slava Sa 
dumnezeiasca. 

Nu §tim daca aceasta paralela - inedita pentru noi - ii 
aparjine lui Eminescu, insa mai degraba am crede ca sursa ei 
este tot in lecturile sale din cardie vechi ale Bisericii. De 
unde anume, nu §tim inca. 

Cine ajunge sa cunoasca mai indeaproape poezia §i 
opera lui Eminescu, injelege un lucru esen^ial: concepjia sa 
fundamentala de via^a a rainas aceea§i §i acest lucru este u§or 
identificabil de la primele poezii §i pana la asfhnitul sau 
literar. 



124 



Aceasta liniaritate clasicd a concepjiilor este aproape 
unica in randul marilor no§tri poe^i. 

La Blaga, la Arghezi, Barbu sau Nichita Stanescu, 
descoperim fluctuajii, diversitate §i evolujie conceptuala. Nu 
tot la fel stau lucrurile cu Eminescu. Ba chiar cu totul 
dimpotriva. 

Eminescu este o monada in cugetare (§i al^i cercetatori 
au remarcat acelasi lucru). Acest fapt este uluitor la prima 
constatare, daca nu se injelege sursa acestei imuabilitaii a 
fundamentelor sale interioare. 

Negoh;escu facea observajia ca Eminescu nu pune 
concepte filosofice in poezie, ci el poetizeazd conceptele §i 
filosofia sa de via^a. 

Ceea ce ni se pare foarte adevarat: Eminescu 
poetizeaza credinja sa despre lume §i existenja, care este una 
foarte stabila, formata din prima tinereje, pe cand consuma 
biblioteca familiei din Ipotesti, precum §i bibliotecile 
manastirilor (la Agapia avea §i o matu§a calugari^a, in alta 
parte un unchi arhimandrit, care 1-a sustinut financiar cat a 
fost in strainatate), inainte de a pleca sa studieze la Viena §i 
Berlin. 

O dovede§te din plin creajia sa de tinereje, in care se 
regasesc toate ideile sale majore, fundamentale. 

Poezia de maturitate nu face decat sa stilizeze 
formularile sale anterioare, motiv pentru care este preferata 
studiilor de literatura, fara a se pune accentul prea mult pe 
faptul ca personalitatea poetului era conturata de mult in acest 
sens §i ca ideile sunt vechi. 

Din aceasta perspective, aserjiunile categorice ale lui 
Vianu si Calinescu cu privire la influenza fundamentala a lui 
Schopenhauer (recuzate insa de Negoitescu) sau a Vedelor 
indice asupra poetului, nu pot sa reziste nu numai unor studii 
aprofundate, dar nici macar unei lecturi atente, care va 
observa ca acea mult discutata influenza nu este decat o 
manu§a stilisticd §i o sursa pentru detalierea ideaticd in 
poezia eminesciana, nu insa §i o sursa ideatica §i poetic- 
vizionara primordiald. 

De altfel, mi se pare absurd ca Tudor Vianu 225 , care, 
sesizand asemanari intre lirica eminesciana si literatura 
europeana romantica, nu considera niciodata esentiala 
influenta acestei literaturi asupra sa (si mi se pare foarte 



~ ps A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu. 



125 



corect) si o evalueaza la nivelul unor coincidente de 
atmosfera, trimitand mai degraba la traditia literara 
romaneasca (ca in cazul motivului istoriei si al ruinelor, pe 
care il considera subsumabil, la noi, medievalism fortuna 
labilis, pe filiera cronografe-Costin-Cantemir 226 ), poate sa 
sustina, in schimb, ca filosofia lui Schopenhauer a fost 
determinants asupra gandirii si creatiei eminesciene. 

Cum anume o filosofie putea sa aiba o influenta 
covarsitoare asupra creatiei poetice a unui creator de talia lui 
Eminescu (cu toata apetenta filosofica a poetului), cand se 
remarca foarte adevarat ca nici macar marea poezie 
romantica a veacului sau nu si-a lasat o amprenta decisiva 
asupra poeziei sale? 

Raman la parerea ca, de cele mai multe ori, e vorba de 
coincidente ideatice cu Schopenhauer sau de structuri 
cognitive care ii ereau deja familiare poetului si pe care, intr- 
o anumita masura, le gaseste reactualizate si reformulate la 
filosofii germani. 

Vianu singur recunoaste, insa, cu mai multe ocazii, ca 
pesimismul eminescian era anterior contactului cu 
Schopenhauer 

Si nu numai atat, ci si faptul esential ca „acest om 
inzestrat cu cultura cea mai intinsa si cea mai adanca, si care 
arata competenta unui specialist in atatea ramuri ale stiintei, 
in istorie, in filologie si lingvistica, in economie politica, in 
estetica si filozofie, este in acelasi timp un naiv in sensul 
etimologic al cuvantului, un nativus, adica o personalitate in 
care adaosurile culturii nu falsificasera deloc elementele 
originare ale nasterii sale" . 

Impresia mea este ca eruditia filosofica a criticului 
nostra, inechivoca, atat in ce priveste filosofia antica, cat si 
cea germana, 1-a orientat spre concluzii exagerate in aceasta 
privinta. 

Cand, in 1874, dupa terminarea studiilor sale in 
strainatate, lui Eminescu i se solicita imperativ sa faca o teza 
de doctorat in Filosofie (scop cu care fusese trimis la Berlin 
de la bun inceput), pentra a fi numit profesor universitar la 
Ia§i, acesta preciza, refuzand oferta: 



' n& Cf. *** Tudor Vianu despre Eminescu, editie alcatuita si prefatata de Vasile Lungu, 
Ed. Minerva, 2009, p. 169-170. 

' 21 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer. 
*** Tudor Vianu despre Eminescu, op. cit., p. 112. 



126 



„Kant mi-a cazut in mana relativ tarziu, Schopenhauer 
de asemenea; ce-i drept, ii cunosc, insa rena§terea intuitiva a 
cugetarilor in mintea mea, cu specificul miros de pamant 
proaspat a propriului meu suflet, nu s-a desavar§it inca" . 

§i adauga, raspunand lui Maiorescu: „Un titlu de 
doctor m-ar aranja cu lumea §i cu legile ei de or dine, nu insa 
cu mine, care deocamdata nu ma satisfac pe mine insumi. 

Tocmai aceasta imprejurare concreta mi-a expus clar 
seriozitatea sarcinei mele, iar motivul foloaselor ce mi s-ar 
oferi pe aceasta cale, nu poate birui gandul datoriei" 

Gdndul datoriei il urmarea, pe care nu-1 mai avea 
aproape nimeni, ca §i in ziua de astazi, caci luarea 
doctoratului „era (cum fusese §i in cazul lui Maiorescu) o 
marunta formalitate" 

Intors de la Berlin §i devenit bibliotecar la Ia§i, 
Eminescu achizi^ioneaza pentru Biblioteca ora§ului mai mult 
caiti...bizantine. 

Daca studiile in strainatate ar fi operat o schimbare de 
viziune fundamentala in concep^ia lui Eminescu - fara 
indoiala ca au avut consecinfe importante, dar nu categorice 
- s-ar fi observat aceasta in preocuparile §i scrisul lui, insa ele 
au ramas in esenja acelea§i, ca §i inaintea plecarii la Viena §i 
Berlin. 

Ceea a ce am remarcat in Scrisoarea I §i Memento 
mori, se poate observa §i intr-o poezie de tinereje, Mortua 
est!, publicata in 1 87 1 . 

Poezia da glas, in opinia Zoei Dumitrescu-Bu§ulenga, 
primei crize sceptice eminesciene.Vianu sublinia ca nu se 
poate lua in considerare o influenta schopenhaueriana, pentru 
ca Eminescu nu avea inca lectura filosofului german. 

Dar pe noi ne preocupa, momentan, numai aceste 
versuri, din respectivul poem: Cdnd sorii se sting si cdnd 
stelele pica, / Imi vine a crede ca toate-s nimicd. // Se poate 
/.../ sd vdd cerul negru ca lumile-si cerne... 

Versurile sunt identice, la nivel conceptual, cu cele 
similare ca subiect, din poemele amintite anterior, Scrisoarea 
I §i Memento mori. 



29 Din prefa^a la: Mihai Eminescu, Opere alese, vol. I si II, edi^ie ingrijita si prefa^ata 
de Perpessicius, col. Scriitori romdni, EPL, Bucuresti, 1964, p. XIX-XX. 
230 Zoe Dumitrescu-Busulenga, Eminescu - Viafa, op. cit., p. 167. 
231 Idem, p. 166. 



127 



Coincident ideatica este impresionanta §i dovede§te 
apriorismul acestor ganduri §i viziuni, faja de perioada de 
maturitate a creajiei sale. 

Ne-a atras atenjia prezentul verbelor: eshatologia nu 
exista la timpul prezent sau trecut, ca un lucru deja 
vizualizat, petrecut, decat in teologia ortodoxa, in carjile 
Bisericii. Pentru ca, in Ortodoxie, istoria lumii, de la inceput 
pana la sfar§it, este un fapt deja cunoscut, in esenja, care nu 
mai reprezinta o surprizd. 

Cerul negru care i§i cerne lumile va avea mai tarziu 
corespondente vizuale mult mai fastuos dezvoltate in poezia 
eminesciana, fiind o imagine care devine sinonima cu 
sfar§itului chipului acestei lumi. 

Intr-un alt context sceptic, in care eroul intra sub o 
influenza demonica, in poemul Andrei Muresanu (Tablou 
dramatic intr-un act), tabloul acesta figurativ al cerului care 
se zguduie §i al astiilor care cad este astfel redat: 

O! de-as vedea furtuna ca stelele desprinde, 

Pe cer talazuri mdndre inalfa §i intinde, 

§i nourii ca sloiuri de gheafa aruncate, 

Sfarmdndu-se de-a sferei castele instelate - 

Cerul din rdddcind nalfandu-se decade, 

Tar and cu sine timpul cu miile-i decade, 

Se-nmormanteazd-n caos intinsfara define, 

Zburdnd negre si stinse surpatele lumine. 

Vdd caosul ca este al lumi lor sacrii, 

Ca sori maipdlpdi rosii gigantice faclii 

§i-apoi se sting. - Nimicul, linfoliul se intinde 

Pe spafiuri desert e, pe lumile murinde! 

Moartea §i pieirea este perceputa ca un eveniment 
negativ, nu este o apocatastaza / restaurare platonic- 
origenista sau o Nirvana din religia budista, in care extinc^ia 
este conceputa ca un fapt pozitiv, ci caosul este al lumilor 
sacrii, haosul sau nimicul este un sicriu care include, 
intemnijeaza viaja, o suspenda. 

Insa posibilitatea aceasta a nimicirii universului este o 
viziune demonica, propagata de sugestia demonului, dupa 
cum se injelege din poemul respectiv (vom vedea §i noi ceva 
mai tarziu). 



128 



Acest lucru trebuie sa ne faca sa privim cu mult mai 
multa atenjie §i versurile corespondente semantic din 
Scrisoarea I, care apar ca ilustrand viziunea dascalului. 



129 



4. Simbolismul luminatorilor cere§ti in poezia 
eminesciana. Universul material ca icoana a celui 
spiritual-ceresc.Conexiuni cu literatura romana veche 



Intre ziduri, printre arbori ce se scutum defloare, 
Cum revarsd lunaplind linistita ei splendoare! 

Cum inima-mi de-addnc o linisteste... 
rdsdrirea stelei in tdcere. 

Mihai Eminescu, Scrisoarea L Sonet 



In studiul nostra despre Antim Ivireanul , am avut de 
mai multe ori ocazia sa atragem atentia asupra unor motive 
sau imagini commie in opera antimiana §i in cea a lui Mihai 
Eminescu. 

De altfel, credem ca Eminescu a avut oportunitatea, 
cumva, sa citeasca din omiliile lui Antim Ivireanul, care au 
circulat sub forma copiilor manuscrise. 

Dorim ca, in aceasta sectiune a lucrarii noastre, sa 
punem in lumina mai multe asemenea coincidence ideatice §i 
plastice intre cei doi autori. 

Mihai Radulescu a facut deja o paralela intre „versurile 
de inceput ale lucrarii Chipurile Vechiului si Noului 
Testament: Fdcut-au Domnul Dumnezeu toate din nefiinla / 
§i in fiinfd le-au adus cu multd biruinta" " §i versul 
eminescian La-nceput, pe cdndfiinfd nu era, nici nefiinla, din 
Scrisoarea I, ajungand la concluzia urmatoare: „Aceasta 
antiteza, ca §i splendidul §i rarul nefiinid in sine" sunt „ale 
romanei biserice§ti §i Antim Ivireanul le-a impus 
valoarea" 234 . 

E adevarat ca nefiinid (chiar intunerecul nefiinfei) 
exista §i in Istoria ieroglificd a lui Cantemir " dar aceasta e o 



32 Capitolul de fa^a §i urmatorul, in parte, sunt selectate din teza noastra doctorala: 

Antim Ivireanul — personalitate complexa a literaturii romdne, in care am discutat 

despre motive si viziuni comune cu literatura patristica ortodoxa romaneasca in lirica 

lui Mihai Eminescu. Pentru downloadarea ei a se vedea nota 1 94 a cartii de fata. 

~ 33 Mihai Radulescu, Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor. Persona], cu un „Cuvant 

inainte" de P. S. Irineu Slatineanu, editat de Funda^ia „Antim Ivireanul" - Rm. 

Valcea, Ed. Ramida, Bucuresti, 1997, p. 37. 

234 Idem, p. 37-38. 

235 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificd, op. cit, p. 81, 115. 



130 



sursa improbabila, intrucat manuscrisul a luat calea exilului 
impreuna cu autorul §i nu a fost publicat la noi pana in 1883. 

Tot aici, la Cantemir, exista §i expresia „ca luna intre 
stele" - ca luna intre alte stele sa arata 226 - sau lacrimi de 
sdnge ' , ultima considerate o metafora a lui Alecsandri, fapt 
pe care nu-1 mai cred. Sursele acestor imagini poetice, am 
convingerea, sunt religioase §i sunt mult mai vechi. 

Antim il utilizeaza in versurile introductive la 
Chipurile Vechiului si Noului Testament (le-am citat §i in 
volumul anterior): Facut-au Domnul Dumnezeu toate din 
nefiinfa/ §i infiinfa le-au adus cu multa biruinfa.... 

Termenul este reperabil in textele romane§ti §i in 
veacurile anterioare §i aparjine, intr-adevar, limbii biserice§ti. 

Este foarte posibil, insa, ca prestanja versurilor 
antemiene sa-i fi impus valoarea poetica. 

Sunt de acord, de aceea, cu observajia lui Mihai 
Radulescu 238 , intrucat cunoa§tem foarte bine felul in care 
Eminescu §i-a impropriat, in acela§i mod, genunea lui 
Dosoftei (tot in Scrisoarea I): Fu prapastie? Genune? Fu 
noian intins de apa? . 

Iar nefiinia §i genunea sunt, la origine, termeni biblici. 

Spre exemplu, prin genune §i prapastie, Dosoftei 
denume§te marea, in Psaltirea sa versificata. 

Reamintim versurile din Ps. 103, in care se remarca 
sinonimia dintre prapastie §i marea sau apele care acopereau 
pamantul la inceputul lumii, addncul ca o haind, cum zice 
traducerea moderna a psalmului: Tu-ntemeiez[i] cu cuvdntul / 
De std nemutat pamantul. / Tu i-ai datu-i de mainte / 
Prapastea de-mbracaminte, / §i std gata sa te-asculte, / Sa 
dea apapreste munte. 

In ce prive§te genunea, nu cred ca trebuie sa mai 
insistam - se poate consulta capitolul despre Dosoftei, din 
volumul anterior -, versurile sunt celebre: Preste luciu de 
genune.... 

A§a incat prapastie, genune §i noian intins de apa sunt 
sinonime, in versul eminescian (interogatia lui e tautologies, 
contine raspunsul intru sine si poate fi inteleasa ca 
necunoastere nu a ceea a ce a fost la inceput, ci a cum arata 
acest noian de apa) §i toji ace§ti termeni (prapastie, genune §i 



236 Idem, p. 131. 

237 Idem, p. 48,71, 178,332. 

~ 38 A se vedea: http://www.literaturasidetentie.ro/biografie.php. 



131 



noiari) sunt arhaici, ii aparjin lui Dosoftei §i limbajului 
bisericesc §i denumesc un addnc mare. 

Intrebarea nu denota nestiinta elementara, ca si in cazul 
anterior, in Memento mori, unde poetul se adresa lui 
Dumnezeu cu Cine esti?, ci necesitatea unei conoasteri mai 
profunde. 

Avem o dovada in plus in favoarea tezei ca, traducand 
Imnul creafiunii din Rigveda §i prelucrandu-1 in Scrisoarea I 
§i Rugdciunea unui dac, Eminescu incre§tineaza sensurile, 
selectand termeni esenjiali (care sa denumeasca o realitate 
primordiala) din contexte creajioniste, din aria Genezei, 
apar^inand Bisericii: atat versurile lui Antim (in care apare 
nefiinfa), cat §i cele ale lui Dosoftei sunt o proba irefutabila. 
Ca sa nu mai vorbim de acel la inceput (La-nceput, pe cdnd 
fiinfa nu era, nici nefiinfa), care este eminamente biblic (Fac. 
1,1; loan 1, 1). 

Mihai Radulescu a aflat in mai multe poeme 
eminesciene ipostaza lunii ca stapana a marii, anume in 
Scrisoarea I (luna tu, stapana marii), Scrisoarea III (luna / 
Doamna marilor si-a nopfii), Scrisoarea IV (al lunei disc, 
stdpdnitor de ape), Horia (luna iese, marilor regind) §i a 
propus studierea atenta a manuscriselor pentru a se descoperi 
mai multe astfel de situajii, in care expresii reprezentand 
viziunea antimiana se regasesc in paginile marelui nostra 
poet romantic. 

Mai mult decat atat, autoral nostra a identificat in 
nuvela Sarmanul Dionis doua fragmente in care fantezia 
reconfiguratoare de cosmosuri a calugarului Dan ar putea 
avea foarte bine, ca puncte de plecare, idei §i imagini din 
predicile lui Antim 240 , considerand §i ca acea camera 
populata de „cateva sute de carji vechi, multe grece§ti, pline 
de invajatura bizantina", a personajului eminescian, in care 
recunoa§tem un avatar literar al poetului insu§i, trebuie sa ne 
conduca inevitabil la concluzia ca, intre sutele de lecturi din 
literatura noastra veche, ale lui Eminescu, trebuie sa se fi 
regasit cu necesitate §i scrierile lui Antim" . 

§i noi inclinam sa credem - e chiar o certitudine pentru 
con§tihn;a noastra - ca Eminescu a cunoscut manuscrise sau 
macar copii fragmentare ale omiliilor antimiene, intracat 
coinciden^ele sunt mult prea izbitoare. 



~ 39 Cf. Mihai Radulescu, op. cit., p. 36. 



240 Cf. Idem, p. 38-39. 
241 Cf. Idem, p. 36. 



132 



In cele ce urmeaza vom scoate in evidenja multiple 
asemanari (pe care nu le consideram aleatorii) intre cugetarea 
antimiana §i patristica §i cea eminesciana, ilustrate de 
exemple destul de numeroase §i de graitoare, consideram noi, 
din opera poetica a lui Eminescu. 

Astfel, in urma cercetarilor noastre, am descoperit 
similitudini concrete pe care le vom preciza mai jos: 

• Lumina lunii ca lumina soarelui (regasibila nu doar la 
Antim, ci §i la Cantemir, in Divan, reprezentand o concepjie 
veche bizantina, ilustrata de altfel §i iconografic): 

lard luna argintie, ca un palid dulce soare... (Memento 
mori), Nu credefi cum ca luna-i luna. Este / Fereastra cdrei 
ziua-i zicem soare. (Demonism), ...pe cdndnoaptea v-aprinde 
bldndu-i soare (Povestea magului cdldtor in stele), ...al 
nopfii alb soare de argint (Povestea), ...al nopfii dulce soare 
(Cdlin Nebunul). 

• Metafora astiilor adormi^i sau a lunei §i a stelelor ca 
ni§te ochi ai cerului: 

Scdnteie marea Una /.../; din tainica pddure / Apare 
luna mare cdmpiilor azure, / Impldndu-le cu ochiul ei 
mdndru, triumfal (Impdrat si proletar); §i cuminfi frunzele 
toate isi comunicd misteruri, / Surdzdnd, clipind ascultd ochii 
de-aur depe ceruri (Memento mori); 

Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, / A lunei 
adormite pdtrund razele rare (Andrei Muresanu (Tablou 
dramatic intr-un act));... stele de aur ce-si inchideau 
pleoapele spre a le deschide iar...(Sdrmanul Dionis) - 
seamana foarte mult cu antimianul cer cu ochii osteni^i §i cu 
stelele care i§i deschid tamplele de argint - , Acum se-nchid a 
serei gene (Muresanu); 

Tu, ce din ceriuri pe lume cazi / Lumina sfdntd, / 
Precum pe-al mdrei amar atlaz / O razd frdntd, // Acum la 
nouri te depdrtezi / Strdlucitoare / Cdci de acolo pe lumi 
veghezi / Cu ochi de soare. (Muresanu (Tablou dramatic)); 
O, steaud iubitd ... Un sfdnt ochi de aur (Steaua viefii). 

Analogia intre ochi §i stele i§i are §i alte numeroase 
concretizari in metafora ochilor ca ni§te „stele vinete", 
regasibila adesea in toata opera eminesciana. 

• Cerul instelat §i a§trii cere§ti, ca reflexie a Imparajiei 
Cerurilor: 

...lumina bldndei lune (Lacul); Cerul stelele-si aratd, / 
Solii dulci ai lungii linisti. (Povestea teiului); ...stelele 
proroace (Scrisoarea IV); (Memento mori); 



133 



Luna pe cer trece-asa sfdnta si clara (Sara pe deal); 
Atunci printr-o geana de nouri, deschisa, / Din ochiu-i 
albastru se vede o stea / Ce-mi miruie fruntea c-o raza de 
vise / C-o raza de nea. (Steaua viefii);...prorocitoarele stele, 
...ale stelelor icoane; ...fafa sfdnta a lunei pline /Isi ridica 
discul splendid in imperiul de lumine; Monastirea alb-a lunei 
sau monastirea lunei cu-argintoasa colonada; cuvioasele 
stele, ...a lor dulci si moi icoane / Implu vaile de lacrimi 
(Memento mori); 

...A stelelor imperiu intins ca si un cort - pentru ca 
Dumnezeu este „Cel ce intinzi cerul ca un cort" (Ps. 103, 2) - 
, Dar ce e acea steaua? E-o candela aprinsa §i O candela a 
viefii; cerul si-nfloritu-i cort; Sunt scrieri streine / Gdndite de 
Domnu-ntr-a sorilor nimb; §i stele in candeli dulci raze 
presara; Stelele sclipeau sfinte, (Povestea magului calator in 
stele); 

O stea in cer albastru / Ce-arunca a ei icoana (Stam in 
fereastra susa); ...a cerului stelele albe... va varsafi icoanele 
voastre in Tibru (Murmura glasul marii); 

O stea din cer albastru / Trecu a ei icoana (Lectura); 
§optiri aeriane / Patrund din mal in mal / §-a stelelor icoane 
/ Pre fiecare vol. (Din cerurile-albastre); 

O stea, apoi iar una; pe ape diafane / Isi limpezesc in 
tremur pe rand a lor icoane. (Sarmis); Cdnd de pe ceruri 
stele sfinte / Patrund in codru, bat in lac. (Dona Sol); 
duioasele icoane 242 [ale stelelor]. 

• Analogia intre cerul instelat §i Raiul Sfiinilor §i al 
Ingerilor, precum §i arhitectura cerului ca o Biserica: 

...tofi ingerii in cor, / Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor 
cdntare...(La mormdntul lui Aron Pumnul); Iar catapeteasma 
lumii in addnc s-au innegrit, / Ca sifrunzele de toamna toate 
stelele-au pierit; (Scrisoarea I); 

In catapeteasma lumii soarele sa-ngalbeneasca, / Ai 
pieirii palizi ingeri dintre flacare sa creased / §i sd rupa 
pdnz-albastra pe-a cerimei intins cort ' (Memento mori); 



242 Intr-una dintre variantele poemului S-a dus amorul, cf. Mihai Eminescu, Opere III, 
edi^ie critica ingrijita de Perpessicius, Funda^ia Regele Mihai I, Bucure^ti, 1944, p. 29. 

243 A se observa viziunea lui Eminescu: el compara sfasierea catapetesmei templului 
de la Ierusalim, de la moartea Domnului pe cruce, cu sfasierea catapetesmei cerului 
de la sfarsitul lumii, cand pdnz-albastra a cerului ca un cort (Ps. 103, 2: "Cel ce intinzi 
cerul ca un cort") se va rupe. Si astfel se va marturisi moartea si invierea Domnului la 
toata lumea. 



134 



Muzica sferelor: Seraphi adoard / Inima lumilor ce-o 
inconjoard, / Dictdnd in cdntece de fericire / Stelelor tactul 
lor sd le inspire (Ondina). 

• Imaginea lunii ca o regina, stapana (alte versuri decat 
cele amintite deja mai sus): 

...trece alba regina nopfii moartd (Melancolie); ...-n 
cer vezi luna trecdnd alba si frumoasd, / O regina jund, 
blondd si cu brafe de argint (Memento mori); 

Cdnd luna dintre nouri, crdiasa cea bdlaie, / Se ridica 
prin codri (Codru si salon); Regina albelor nopfii regine 
(Ondina); ...si luna ce viseazd / Trecdnd printre palate de 
nori - o-mpdrdteasd (Povestea); 

O insula departe s-afost ivind din valuri, / Pdrea ca s- 
apropie mai mare, tot mai mare, / Sub bldndul disc al lunii, 
stdpdnitor de mare (Sarmis). 

• Ingerul ca o stea, care a vestit na§terea Mirelui lumii, 
care aduce ve§ti bune despre viitor (Antim spunea, citand din 
cartea lui Iov, ca Ingerii sunt stele), precum §i a§teptarea 
tainica §i minunata in adancul nopjii: 

Diamant topit in stea, / Doamnd peste stele, / Ce 
lumini in fara mea / Cerul fdrii mele .../ Ifi cdntdm bine-ai 
venit / Doamnd peste stele! // Impdrafi din Rdsdrit / Pe al 
lumei Mire / L-au cdtat si l-au gdsit, / Cdnd le-a dat de stire / 
Dulcea stea de diamant, / Plind de iubire... (Povestea); 

Iar marea-n mii de valuri /.../ porneste sd-si uneascd / 
Eterna-i neodihnd cu linistea cer eased. // Natura doarme 
dusd, tdriile in pace. / Din limpedea-ndlfime pe-alocuri se 
desface / O stea, apoi iar una; pe ape diafane / Isi limpezesc 
in tremur pe rand a lor icoane. / Tot mai addnc domneste 
tdcerea infeleaptd - / Se pare cum ca noaptea minunea si-o 
asteaptd (Sarmis). 

• Despre luna, ca o umplere de raze (expresie identica cu 
a lui Antim): 

Luna e plind de raze (Memento mori). 

• Expresii care sugereaza pastrarea caracterului auroral, 
virginal al creajiei §i dorinja de a o recepta ca pe un univers 
pur, abia nascut, inocent: 

...ies stelele din strungd (Egipetul); /.../ izvorul, prins 
de vrajd, / Rdsdrea, sundnd din valuri (Povestea teiului); /.../ 
rdsare lumea, luna soare si stihii... /.../ colonii de lumi... in 
roiuri luminoase izvordnd din infinit (Scrisoarea V); 

Pan ' ce izvordsc din veacuri stele una cdte una / §i din 
neguri, dintre codri, tremurdnd s-aratd luna: / Doamna 



135 



mdrilor s-a nopfii... (Scrisoarea III); ... rdsdrirea stelei in 
tdcere (Sunt ani la mijloc...); /.../ Apele pldng, clar izvordnd 
din fdntdne, /.../ Stelele nasc umezi pe bolta senind {Sara pe 
deal); ...culmea dulcii muzice de sfere, / Ce-o aude cum se 
naste din rotire si cddere. {Scrisoarea V); ...stele izvordsc pe 
ceriu, / Florile- izvordsc pe plaiuri a lor viafd de misteruri 
(Memento mori); 

Se nasc izvoare (Cobordrea apelor); ...stelele prin 
ceafd / Cu tainicd dulceafd / Pe ceruri izvorea . (Lecturd); 
Deodatd luna-ncepe din ape sd rdsaie ... (Sarmis). 

• Lumea ca un „pridvor" al Raiului, in care toate sunt 
sfinte, precum §i nostalgia refacerii, in interiorul acestui 
fericit paradis, a iubirii, dupa modelul perechii sfinte 
primordiale: 

...lumina sfintei mdri (Strigoii, Memento mori); teiul 
vechi si sfdnt (Povestea teiului); teiul sfdnt (Mai am un singur 
dor), luna sfdntd (Sara pe deal); noaptea sdntd, rdul sdnt, 
insule sfinte, sdlcii sfinte (Miradoniz); sfinte-izvoard, vis al 
mdrii sfinte, rdul sdnt, sfinte fori (Memento mori); codri 
sfinfi (Muresanu); Este Ea. /.../ E-o icoand de lumina. 
(Singurdtate) - iubirea este visul de lumina, iar iubita, cea 
care o sd-mi rdsai ca o icoand (Atdt de fragedd); momentul 
„regasirii" este ceasul sfdnt in care ne-ntdlnirdm (Sonete). 

Iubirea este foe sfant care transfigureaza lumea, iar 
femeia, candela care pastreaza acest foe: 

Tu trebuia sd te cuprinzi / De acel farmec sfdnt, / §i 
noaptea candela s-aprinzi / Iubirii pe pdmdnt. (Pe langd 
plopiifdrdsof...). 

Iubita ca icoana iubirii cei eterne, este cea care poate 
face posibila unitatea, comuniunea de iubire, care impline§te 
fiinja prin oglindire §i imparta§ire cu celalalt: 

§i viefile-amdndoror s-amestecd-n intreg, / Cdnd 
infeles de tine, eu insumi md-nfeleg (Nu md-nfelegi). 

• Despre mare, ca metafora a lumii zbuciumate: 

Asa marinarii, pe mare imbldnd, / Izbifi de talazuri, 
furtune, / Izbifi de orcanul ghefos si urldnd, / Speranfa iiface 
de uitd de vdnt, / §i sperd la timpuri mai bune. //Asa virtuosii 
murindnu disper, / Speranfa-a lor frunte-nsenind, / Speranfa 
cea dulce deplatd in cer, / §iface de uitd de-a morfii dureri, 
/ Pleoapele-n pace le-nchind. (Speranfa); 

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mdrii / Cezaru-ncd 
vegheazd / .../ A popoarelor ecouri /Par glasuri ce imbracd o 
lume de amar (Impdrat si proletar); 



136 



In lumea-i noptoasd, in sdnu-i de-amar al mdrei 
turbate (Cdnd marea...); ...marea de amar {Memento mori); 
valul mdrei-amar (Povestea magului cdldtor in stele); Cdci 
lumea e locasul pdtimirei: / Un chin e valu-i, iard gdndul 
spuma (Pe gdnduri ziua); marea-amard (Cobordrea apelor); 
Desartd-mi viafa semdna cu spuma (Usoare sunt viefile 
multora...), 

Mijeste orizontul cu raze depdrtate, / Iar marea-n mii 
de valuri a ei singurdtate / Spre zarea-i luminoasd porneste 
sd-si uneascd / Eterna-i neodihnd cu linistea cereascd. 
(Sarmis); ...sd-mi rdsai din marea de suferinfi... (Gelozie); 

§i ochiul tdu intunecat / Atunci il umple pldnsul, /Iar 
ale viefii valuri bat / Cdldtorind spre ddnsul. (Dacd iubesti 
fdrd sd speri); §i sufletu-ne-n tremur ca marea se asterne, / 
Tdiat fiind de nava durerilor eterne; / Ca unde trecdtoare a 
mdrii cei albastre, / Dorinfa noastrd, spuma nimicniciei 
noastre (Preot sifilosof); 

Cdnd marea isi rdstoarnd sufletul ei rebel / §i printre 
stand de piatrd se scuturd de spume / Se miscd-nfuriatd a 
valurilor lume... (Muresanu); 

Crdiasd alegdndu-te / Ingenunchem rugdndu-te, / 
Inalfd-ne, ne mdntuie /Din valul ce ne bdntuie /.../ O, maicd 
prea curatd, / §i pururea fecioard, /Marie! /.../ Rugdmu-ne- 
ndurdrilor, / Luceafdrului mdrilor; / Ascultd-a noastre 
pldngeri, / Regind peste ingeri ... (Rugdciune). 

• Ipostazierea iubitei in acela§i fel in care este conceputa 
icoana Maicii Domnului in Ortodoxie §i la Antim, pentru ca 
prototipul femeii, pentru Eminescu, este Maica Domnului 
(Eminescu pune in cuno§tinJa de cauza aceste cuvinte in gura 
personajului sau, monahul Ieronim): 

...o rozd a Ierihonului, a cdrei frumusefd nu se trece. 
/.../ Trandafirii infloresc pe fafa ta... Tu, regind a sufletelor - 
nu esti curatd ca izvorul? Mlddioasd ca chiparosul? Dulce ca 
filomela? Tdndrd ca lunaplind, etc. (Cezara). 

• Natura, cosmosul ca o carte de simboluri, o carte a 
injelepciunii: 

§i-n roatd de foe galben std faja-i [a lunii] ca un semn 
(Impdrat si proletary, Raul sdnt ni povesteste cu- ale undelor 
lui gure (Memento mori); scrisul (al) stelelor de foe 
(Povestea magului cdldtor in stele); 

Ar vrea sd rdtdceascd (pe) cdmpia infloritd, / Unde ale 
lui zile din visuri le-au fesut; / Unde-nvdfa din rduri o viafd 
linistitd, / Pdrdnd sd n-aibd capdt, cum n-are inceput. // 



137 



Mama-i stia atdtea povesti, pe cdte fuse / Torsese in viafd... 
deci ea l-a invdfat / Sd tdlcuiascd semne s- a paserilor spuse / 
§i murmura cuminte a rdului curat . //In curgerea de ape, pe- 
a frunzelor sunare, /In dulcele 'miitul al paserilor grai, /In 
murmurul de viespii, ce-n mil de chilioare / Zidesc o 
mdndstire de ceardpentru trai, // De spdnzurd prin ramuri de 
sdlcii argintoas e / O-ntreagd-mpdrdfie in cuib legdndtor, /A 
firii dulce limbd de el era-nfeleasd / §i il implea de cdntec, 
cum il implea de dor. (Codru si salon); ... a naturii sfdntd 
limbd (0,-nfelepciune, ai aripi de ceard!); 

Pe-a lor lume [a munjilor] ridicatd peste nouri se 
des chide / Cartea cerului albastrd cu mari litere-aurite, / 
lard munfii nalfi si negri, in\elepli de bdtrdnefe,/ Ridic 
fruntea lor de piatrd si incep ca s-o invefe. ; Cine filele 
albastre si-nstelate le intoarce /La a Creatiunii carte ... cine 
firul lung il toarce / Din fuiorul Vesniciei pan ' in ziua de 
apoi? (varianta a Scrisorii I) . 

Rosa del Conte vorbe§te despre „paginile instelate... 
pe care poetul le vedea in picturile din bisericile Moldovei 
infa§urate de mana Arhanghelilor in scena judecajii" 246 . 

• Viziunea lumii, a omenirii, ca un pom uria§, in care 
fiecare om e o mladija (la Antim) sau o floare (la Eminescu) 
care trebuie sa aduca roadele virtu^ii pe acest pamant: 

In orice om o lume isiface incercarea /.../ cum pomu-n 
inflorire/ In orice floare-ncearcd intreagd a sa fire, / Ci-n 
calea de-a da roade cele mai multe mor. (Impdrat si 
proletar); Multe fori sunt, dar pufine / Rod in lume o sa 
poarte, / Toate bat la poarta viefii, / Dar se scutur multe 
moarte (Criticilor mei). 

• Omul ca chip al lui Dumnezeu, omul creator intra 
asemanarea cu Dumnezeu §i macrocosmos intr-un 
microcosmos: 

Cd-n lumea dinafard tu nu ai mostenire, /A pus in tine 
Domnul nemargini de gdndire. /.../ Pe creajiuni bogate 
sufletul este domn; /In ocean de stele, prin sori, nemdrginire, 
/El imbld /.../, [sufletul] induntru-i este o lume-ntinsd mare 
(Povestea magului cdldtor in stele); 

Cum universu-n stele iubeste noaptea clard, / Cu toate- 
a mele gdnduri astfel eu te-am iubit, / Cdnd am plecat eu 



244 Versurile ultime sunt preluate din: Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, op. cit., p. 
94-95. 

Cf. Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, op. cit., p. 1 10. 
246 Idem, p. 110-111. 



138 



fruntea cu-a gdndului povard / Pe sdnu-fi sd se-nchidd de 
lume ostenit. // Simfii atunci puternic cum lumea toatd-n mine 
/ Se miscd, cum se-ndoaie a mdrii ape-ntregi / Si-n fruntea 
mea, oglindd a lumilor senine, / Aveam gdndiri de preot si- 
aveam puteri de regi. (Cum universu-n stele...). 

• Imaginea unui univers intim,fratern, a unui cosmos ca 
un camin protector: 

Vino-n codrul la izvorul / Care tremurd pe prund, / 
Unde prispa cea de brazde / Crengi plecate o ascund 
(Dorinfa); ...rdsare luna, ca o vatrd de jdratic, / Rumenind 
strdvechii codrii... (Cdlin (file din poveste)); 

Lumineazd luna-n ceruri ca un foe pe-o mare vatrd 
(Cdlin Nebunul); §i stelele ce vecinic pe ceruri colindeazd 
(Strigoii); Lund, Soare si Luceferi, /El [codrul] le poartd-n a 
lui herb; izvoare spun povesti (Povestea codrului); 

Cum la vorbd mii de valuri stau cu stelele proroace 
(Scrisoarea IV); Alunece luna / Prin vdrfuri lungi de brad... 
; Luceferi, ce rdsar / Din umbra de cetini, / Fiindu-mi 
prieteni... (Mai am un singur dor); al vremurilor vad 
(Egipetul, Memento mori); In turme cdldtoare / Tree nourii 
pe ceri (Din cerurile-albastre); 

lata lacul. Luna plind, / Poleindu-l il strdbate; / El, 
aprins de-a ei lumind, / Simte-a lui singurdtate. ; Stele-n 
ceruri, stele-n valuri. ; luna... / Varsd apelor vdpaie (Lasd-fi 
lumea); poiene constelate; §i ostiri defloripe straturipar afi 
stele topite; Intr-a nopfilor grddine stele cresc in loc deflori 
(Memento mori); 

Cerul si-nfloritu-i cort; A stelelor fard, stelnicul, 
marele plai; Deasupra vedea stele si dedesuptu-i stele, / El 
zboard fdrd preget ca tunetul rdnit; / In sus, in drepata, -n 
stdnga lanurile de stele / Dispar. (Povestea magului cdldtor 
in stele); 

...In senina si albastra impdrdfie a cerului infloreste 
lumina [soarelui] ca ofloare defoc (Geniu pustiu); Vad cerul 
Ian albastru sddit cu grdu de stele, / El imi aratd planul 
addncei intocmele / Cu care-si miscd sorii... (Andrei 
Muresanu (Tablou dramatic intr-un act)); 

Pe cdmpiile albastre ale cerurilor tale / Stupi bdtrdni 
trimifi tu-n lume mdndre colonii de stele / Ce roind in fluvii 
albe se-mprdstie-n infinit /.../; Pe-ale cerurilor cdmpuri, 
mdni albastre culeg miere / Pe cdmpiile albastre ale 
cerurilor nalt /.../; Stele-n ceruri, flori pe cdmpuri, toate 
cdte-s treedtoare / Sunt impinse spre pieire... (o varianta a 



139 



Scrisorii I) ; In umede lanuri de-albastru ceresc, / Merg 
norii... (Eco). 

• Plasticitatea gandirii: 

Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie 
(Scrisoarea I); ...al vremurilor vad (Egipetul, Memento 
mori); Sunt gdndiri arhitectonici de-o grozavd marelie /.../; 
§i din sure vdi de chaos colonii de lumi pierdute /.../ Cu-a lor 
roiuri luminoase /.../; Insereaza si apune greul soare-n vdi de 
mite (Memento mori); 

... Sd-ntind privirea-mi, ca mdnifdrd de trup (Cdnd te- 
am vazut, Verena...); ale clipelor cadavre; al minfii scripet 
{Scrisoarea II); al viefi-mi mintos Areopag (Feciorul de 
imparat far a stea), etc., etc. 

Astfel, regasim la Eminescu o mare for^a de 
plasticizare, de multe ori surprinzatoare, nea§teptata, o 
tending perpetua de a „intrupa" gandul, de a conferi forme 
concrete chiar §i celor mai abstracte riorum, apetenja pe care 
insu§i poetul o recunoa§te, marturisind ca a incercat in lanjuri 
de imagini duiosul vis sa-lferec (Nu ma infelegi). 

Consideram ca putea sa-§i insu§easca aceasta dragoste 
pentru intruparea imagistica, pentru metafora alegorica, care 
este capabila sa explice riorum abstracte sau realita^i 
spirituale inaccesibile ochiului uman, chiar din literatura 
noastra veche. 

Din nou despre lumina lunii... 



Nenumarate sunt §i foarte bine cunoscute, in opera 
poetica a lui Eminescu, imaginile in care luna, soarele, 
luceferii §i toate stelele se oglindesc intr-un mediu acvatic: in 
izvoare, lacuri, mari sau oceane iar apeten^a poetului pentru 
aceasta imagistica se explica tot printr-o intimizare profunda 
a cosmosului, printr-o apropiere care este rodul unui 
sentiment con§tientizat iar nu al unei fantezii formate. 

Lumina a§trilor aprinde con§tihn;a, intinderile 
translucide ale gandirii. 

Mediul acvatic, cu o vasta ilustrare in paginile 
eminesciene, este de asemenea o alegorie a transparen^ei 
con§tiin^ei §i cugetarii umane, prin care patrunde lumina, fapt 



247 Cf. Idem, p. 109-110, 112. 



140 



pe care 1-am sesizat, intr-un mod similar §i la Sfantul Antim 
Ivireanul. 

§i aceasta, pentru ca omul interior are nevoie de a se 
lasa straluminat pana in adancurile fiin^ei sale de razele 
luminii dumnezeie§ti. 

Lacul, care simte-a lui singuratate (Lasd-fi lumea) in 
momentul iluminarii de catre razele lunii, are ca antecedent, 
in cugetarea crestina, momentul haric al con§tientizarii 
ontologiei proprii §i a adancului decaderii personale, al 
departarii de Dumnezeu §i de lumina Sa, din partea omului 
care s-a invrednicit sa fie inundat de aceasta lumina. 

Dupa cum in viaja cre§tinului, iubirea dumnezeiasca 
face sa rasara, din marea vie^ii cea amara, prin scufundarea in 
botezul eel de-al doilea, al lacrimilor pocainjei, fiin^a umana 
cazuta, degradata de pacat, §i sa i se deschida Cerul 
Impara^iei cu stelele vii ale Sfinjilor, la fel, iubirea, daca ar 
exista in viaja poetului, ar implea-a ta addncime cu luceferi 
luminosi (Scrisoarea V), prin rena§terea iubitei din ale vie^ii 
valuri. 

Gandirea este un mediu reflexiv, care reflecta in sine §i 
in afara, razele emise de o sursa de lumina, aceasta sursa 
fiind, adesea la Eminescu, luna §i a§trii cere§ti, precum in 
acele versuri care ne trimit dintru inceput la Antim Ivireanul: 
Lund tu, stdpdn-a mdrii, pe a lumii boltd luneci / §i 
gdndirilor ddnd viafd, suferinfele intuneci (Scrisoarea I). 

Lumina lunii aduce in fiin^a lumi ale gandirii (Cdci in 
propria-ne lume ea deschide poarta-ntrdrii), dar §i lumea in 
sine, cu istoria sa (Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagd 
scoate / De dureri... , in „vecia de dureri" recunoscand viaja 
§i istoria lumii), §i universul material: pamantul cu pustiuri, 
codri, mdri §i fdrmuri cu palate si cetdfi. Ea este cea care 
anima creajia §i gandirea umana, este o lumina ganditoare, a 
carei gandire se plasticizeazd in create. 

Intreaga create are in adancul fiinjei sale, ascunde in 
sine oglindirea acestei lumini: pustiurile scdnteiazd sub 
lumina tafecioard (lumina feciorelnica, sfanta, curata), codrii 
ascund in umbra strdlucire de izvoard, mi§carea marilor 
devine mi§care a constiinfei singuratajii sub imperiul acestei 
lumini - iar marea §tim ca este un simbol alegoric al lumii 
(Peste cdte mii de valuri stdpdnirea ta strdbate, / Cdnd 
plutesti pe misedtoarea marilor singuratate!), Jarmurile, 
palatele §i cetajile (adica societatea umana) sunt strdbdtute 
de-al tdu farmec, casele au ferestre, precum §i frun^ile au 



141 



ferestrele rajiunii §i ale con§tihr£ei prin care aceasta lumina 
patrande (§i in cdte mii de case Un pdtruns-ai prin feresti / 
Cdtefrunfipline de gdnduri, gdnditoare le privesti!). 

Nimic nu este opac inaintea ei! In unele variante ale 
poemului Mai am un singur dor, ca §i in alte poeme, lima este 
numita chiar: Atotstiutoarea. 

Prin urmare, avem o metafora extinsa a unei lumi 
perfect translucide, a unui univers (macrocosmos §i 
microcosmos) transparent in fa^a acestei lumini, pentru ca el 
insu§i este plasticizarea gandirii ei creatoare. 

Acesta este sensul profund in care credem ca putem sa 
injelegem versurile: Luna tu, stdpdn-a marii, pe a lumii bolta 
luneci / §i gdndirilor ddnd viafd, suferinfele intuneci. 

Viaja lumii este vivificarea §i in-fiinjarea gandirii lui 
Dumnezeu, aducerea intru fiin^a a gandului Sau din ve§nicie: 
O, Adonai! Al cdrui gdnd e lumea / §i pentru care toate sunt 
defafa (Fata-n gradina de auf). 

Poetul folose§te numele rostibil al lui Dumnezeu, 
Adonai, care inseamna Domnul (in comparable cu Iahve / 

OAR 

Iehova, pe care vechii evrei nu-1 rosteau niciodata ), intrucat 
Dumnezeu este Cel al cdrui vecinic nume / De a-l rosti nu-i 
vrednic un muritorpe lume (Sarmis). 

In al doilea vers, Eminescu concentreaza, exprima 
sincopat un pasaj scriptural care zice: 

„Toate faptele oamenilor sunt de faja inaintea Lui §i 
nimic nu se poate ascunde de la ochii Lui. Din veac in veac a 
privit §i nimic nu este strain inaintea Lui. [...] Caci toate sunt 
facute cu un scop" (Sirah 39, 25-26). 

Universul intreg este acel logos cosmic plin de 
rajionalitatea, de luminile rajiunilor dumnezeiesti sadite in el, 
§i care poate fi citit ca o carte de simboluri, fiind, pentru om, 
un adevarat manual al adevaratei stiin^e §i injelepciuni. 

Un astfel de cosmos transparent §i reflexiv, care este 
intruparea plastica a gandirii creatoare a lui Dumnezeu, adica 
a luminii dumnezeie§ti ve§nice, reprezinta tocmai inva^atura 
pe care o gasim in opera lui Antim Ivireanul §i care ilustreaza 
punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, pastrat adanc in 
mentalitatea §i con§tiin^a romaneasca. 

Daca facem o incursiune in ciclul Scrisorilor, am 
observa ca luna are pretutindeni acelea§i caracteristici, ca ea 
apare ca simbolul unei Divinita^i care patroneaza gandirea, 



* A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/YHWH. 



142 



care anima cosmosul, inspira §i lumineaza mintea umana ca 
sa cugete cele pe care nu poate sa le injeleaga fara iluminare 
de sus. 

Este o deplina consonanja intre lumina §i puterea 
injelepciunii, §i inca din poeziile de tinereje apare aceasta 
concepjie la Eminescu, conform careia inlelepciunea este o 
stea ce nu apune (Epigonii). 

Astfel, batranul dascal din Scrisoarea I, care incearca 
sa gandeasca inceputul §i sfar§itul lumii, inchipuindu-§i in 
minte cosmogonia §i eshatologia, i§i are izvorul ra^iunii §i 
vivacitatea cugetarii, dupa cum lasa Eminescu sa se injeleaga, 
din faptul de a-i sta alaturi aceasta lumina, care a sadit in el 
seminjele gandirii §i dorin^a de cunoa§tere §i care il 
privegheaza discret, chiar fara ca el sa o §tie (o §tie numai 
poetul): Pe cdnd luna straluce§te peste-a tomurilor bracuri, / 
Intr-o clipa-l poarta gdndul inddrdt cu mii de veacuri. 

La fel, in Scrisoarea III, omul politic vizionar, este, ca 
§i dascalul de care am vorbit, insufle^it de aceea§i lumina. 

Mai intai Baiazid cuceritorul 249 este inspirat de un vis 
profetic in care luna lunecd si se coboard / §i s-apropie de 
ddnsul preschimbatd infecioard. 

Iar, dupa confruntarea de la Rovine , lumina soarelui 
in asfhnit este nimb de biruinfd pe cre§tetul Jarii §ifulger lung 
incremenit la hotarele ei, aparate de Dumnezeu pentru 
credinja sa cea adevarata, in timp ce fiul lui Mircea, 
simbolizand viitorul Jarii, scrie o scrisoare de dragoste sub 
auspiciile luminii izvoratoare a a§trilor cere§ti: Pan ' ce 
izvordsc din veacuri stele una cdte una / §i din neguri, dintre 
codri, tremurdnd s-aratd luna: / Doamna mdrilor s-a nopfii... 

In Scrisoarea IV, aceea§i lumina de luna strajuieste 
povestea de dragoste: Luna tremurd pe codri, se aprinde, se 
mdreste /.../. Codrul pare tot mai mare, pared vine mai 
aproape / Dimpreund cu al lunei disc, stdpdnitor de ape. 

Asemenea §i in Scrisoarea V, unde luna este scut de 
aur, al gandurilor §i al nazuinjelor de implinire a iubirii. 

Aidoma, in poemul Ecd, se spune ca luna-i a cerului 
scut argintos / §i stele pdzesc in tdrie. 

§i tot in Scrisoarea IV, exista doua versuri care ne 
indica prezen^a lunii in vecinatatea izvorarii unei lumi a 



249 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Baiazid_I. 

250 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%831ia_de_la_Rovme. 



143 



gandirii, cea a poetului insu§i, chiar daca in contextul negativ 
al criticilor adresate contemporaneitajii: 

Ce? Cdnd luna se strecoard printre nouri, prin pustii, / 
Tu cu lumea ta de gdnduri dupd ea [femeia frivola] sd te 
a^ii? 

Numai in Scrisoarea II nu intalnim aceste semnificajii, 
ea punand in scena problema lui afi sau a nufi poet, laolalta 
cu motivate pentru care poetul lumii moderne ar mai trebui 
sa incerce a turna in forma noud limba veche si-nfeleaptd, 
pentru un auditoriu contemporan surd la glasul framantarilor 
interioare. 

Consideram ca exista, in Scrisoarea I, asemanari, dar §i 
distincjie §i divergent intre cele doua minji, cea a poetului §i 
cea filosofic-matematica a savantului / dascalului care 
propune o varianta proprie cosmogonica §i eshatologica 
pentru a explica tainele universului, savant care seamana, 
pana la un punct, cu maestrul Ruben din Sdrmanul Dionis, 
eel pu^in prin obsesia numarului magic. 

Eminescu insu§i, in alte variante manuscrise ale 
poemului, 1-a individualizat sub chipul unui jidov sau 1-a 
identificat cu Kant. 

In Scrisoarea II il nume§te „astronom" {Parcd-l vddpe 
astronomul cu al negurii repaos, / Cum usor, ca din cutie, 
scoate lumile din chaos ... ). 

Sensul lui astronom, in limba veche, era de cititor in 
stele, injelept, mag, vrajitor §i filosof. 

§i acest astronom este in mod evident o persoana 
distincta de cea a poetului, dar faja de care el are o anumita 
reverenja, ca pentru un maestru sau un invajator intr-o 
anumita masura. 

Iar in Memento mori, eel care gande§te, intr-un mod 
similar, asupra tainelor universale este Pitagora, cugetdtorul 
palid cu gdndirea in doliu, al civilizajiei eline, care in zadar 
el grdmddeste lumea intr-un singur semn; / Acel semn ce il 
propagd el in taind nu il crede. 

Eminescu pune a§adar pe seama dascalului din 
Scrisoarea I o viziune religioasa sincretista sau o concepjie 
cre§tina alterata, edulcorata, in care sunt amalgamate 
inva^aturi ortodoxe cu idei straine crestinismului. 

Cre§tina este crearea lumii din nimic §i existen^a unui 
moment de la care a inceput lumea §i timpul, acel la-nceput 
care este esenjialmente biblic §i monoteist. 

A§adar materia nu este eterna, ca in filosofie. 



144 



La inceput, fiinfa nu era, nici nefiinfa: nu era „fihn;a", 
nimic creat, dar nici „nefiinja" nu era, adica un „nimic" 
absolut, o inexistenja totala. 

Ceva sau Cineva era totusj §i Acesta este numit prin 
cateva sintagme: pdtruns de sine insusi odihnea eel 
nepatruns; in sine impdeatd stdpdnea eterna pace, §i, mai 
ales, un dor nemarginit, care atrage intreaga lume intra fiin^a, 
o aduce la existenja pe carari necunoscute, adica in mod 
ne§tiut §i neinjeles de ra^iunea umana interogativa. 

De§i dascalul filosof nu vorbe§te limpede de un 
Dumnezeu sau Zeu Creator a toate, sintagmele acestea 
denumesc Dumnezeirea, pe Acel Cineva care a fost la 
inceput, ca fiind Pace, Odihna, Fiinja absoluta §i absolut 
desavar§ita, care I§i este suficienta Sie§i, dar care nu poate fi 
impersonala pentru ca este Iubire, este Dor de a crea lumea. 

Aceasta descriere coincide cu Dumnezeul cre§tin, Care 
a creat lumea din nimic, doar din iubirea Sa nemarginita care 
a dorit din ve§nicie §i a gandit ca sa existe lumea. 

Insa conceperea rajionalista a unui punct din care a 
inceput lumea nu aparjine viziunii creatine, chiar daca am 
subinjelege acel punct virtual ca fiind creat de Dumnezeu. 

E o idee necre§tina, dar oarecum increstinata prin 
a§ezarea ei in context creationist, dupa cum in concep^ia 
eshatologica a dascalului, ideea intoarcerii universului in 
nefiinja, e o teologie straina crestinismului, dar introdusa intr- 
o viziune preponderent ortodoxa, in care se prezinta stingerea 
a§trilor cere§ti de pe catapeteasma lumii, parafrazandu-se 
profejiile scripturale despre Apocalipsa (Is. 34, 4; Ioil 2, 10; 
3,4; Mt. 24, 29; Apoc. 6, 12-13; 21, 23; 22, 5). 

§i nu este nimic surprinzator in faprul de a injelege 
drept gdndiri distincte (de§i nu in totalitate) cele doua 
concept, a dascalului §i a poetului insu§i, din cateva motive. 

Primul este acela ca avem o dovada a contradic^iei in 
chiar felul in care poetul considera vanitoasa gandirea 
dascalului despre posteritatea sa glorioasa. 

Al doilea motiv ne este oferit de regasirea acelora§i 
antiteze, specifice lui Eminescu, in poeme precum Scrisorile, 
Luceafarul, Imparat si proletar, Memento mori, ciclul de trei 
poeme intitulate Muresanu, poeziile Sarmis §i Gemenii, in 
care poetul pune in scena mai multe voci sau masti ale 
gandirii, el insusj injelegand poezia intr-un mod 



145 



shakespeareian , ca dramatizare, ca voluptos joe cu icoane 
[icoana = persoana, personaj, chip, masca, simbol] si cu 
glasuri tremurate (Epigonii). 

Gandirea poetului este pana la urma cea din fimdal, cea 
care nu iese in evidenja prea u§or, care nu se face vizibila 
intr-o polemica, ci care se ascunde in limbaj §i in metafore - 
ca §i la Antim Ivireanul - dupa cum injelepciunea adevarata 
sta ascunsa in a naturii sfdntd limbd (0,-nfelepciune, ai aripi 
de ceard!), in cartea cosmosului. 

Un al treilea motiv §i eel mai puternic este acela ca, 
daca nu se poate afirma o identitate intre poet §i batranul 
filosof din Scrisoarea I, in schimb, aceasta identitate se poate 
stabili cu certitudine intre Eminescu §i dacul din Rugdciunea 
unui dac. 

Iar deosebirile intre cele doua viziuni asupra genezei 
cosmice, din Scrisoarea I §i din Rugdciunea unui dac sunt 
destul de mari §i de evidente. 

Caci, daca se poate afla totu§i o similitudine intre 
imaginile §i expresiile care vorbesc despre absenja oricarei 
existence mai inainte de a veni lumea intra fiinja, discrepant 
conceptuala dintre cele doua poeme este apoi vizibila in felul 
in care ia fiinja lumea. 

Dascalul gande§te in mod filosofic un punct din care i§i 
are inceput universul, in timp ce dacul crede intr-un Zeu 
Creator a toate, care din noian de ape puteri au dat scdnteii, 
ceea este o aluzie la Fac. 1, 1-3: 

„La inceput a facut Dumnezeu ceral §i pamantul. §i 
pamantul era netocmit §i gol. Intuneric era deasupra 
adancului §i Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra 
apelor. §i a zis Dumnezeu: «Sa fie lumina!» §i a fost 
lumina" 252 . 

Iar versurile care urmeaza ne incredin^eaza §i mai mult 
in ceea ce prive§te raportarea lui Eminescu la Dumnezeul 
biblic §i la Hristosul evanghelic, intrucat exprimarea este 
biblico-liturgica §i pascala: 



251 Idem: http://en.wikipedia.org/wikiAVilliam_Shakespeare. 

~' 2 Stim ca versurile din debutul poemului sunt inspirate din Rigveda. Insa, poate ca 

Eminescu a indragit exprimarea vedica tocmai pentru detalierea poetica a momentului 

crea^iei, prezentat oarecum mai lapidar de Sfantul Moise in Geneza, pentru in^elesurile 

monoteist-crea^ioniste si coinciden^a lor cu inva^aturile scripturale. 

De altfel Eminescu nu a copiat, ci a prelucrat versurile din vedicul Imn al Creafiimii. 

Monoteismul a fost religia primara a umanita^ii, inclusiv in viziunea ultimelor studii 

stiin^ifice in domeniu. 



146 



El este-al omenimei izvor de mdntuire: / Sus inimile 
voastre! Cdntare aducefi-I, / El este moartea morfii si 
invierea viefii! // §i El imi dete ochii sd vdd lumina zilei, / §i 
inima-mi implut-au cufarmecele milei, /In vuietul de vdnturi 
auzit-am al Lui mers / §i-n glas purtat de cdntec simfii 
duiosu-I viers. 

Sus inimile voastre este o parafraza a unei expresii pe 
care o roste§te preotul la Sf. Liturghie: Sus sd avem inimile! 
§i, la care, poporul raspunde: Avem cdtre Domnul. 

In timp ce: cdntare aducefi-I este tot o parafraza, a 
unor indemnuri scripturale de acest fel, dar care sunt 
transpuse §i in cultul ortodox §i pot fi intalnite in Canonul 
Invierii de la Utrenia din noaptea Pastelui: 

„Ziua Invierii, sa ne luminam! Pantile Domnului, 
Pantile! Ca din moarte la viaja §i de pe pamant la cer, Hristos- 
Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cdntdm cdntare de 
biruinfd" (Irmosul, Cantarea 1); 

„Sa ne cura^im sim^irile §i sa vedem pe Hristos 
stralucind cu neapropiata lumina a Invierii. §i, cdntdndu-I 
cdntare de biruinfd, luminat sa-L auzim zicand. Bucuraji- 
va!" (Cantarea 1); 

„Sa mergem dis-de-dimineaja §i, in loc de mir, cdntare 
sd aducem Stdpdnului; §i sa vedem pe Hristos, Soarele 
drepta^ii, tuturor viaja rasarind" (Cantarea 5) " . 

Cat despre sintagmele: El este-al omenimei izvor de 
mdntuire §i El este moartea morfii si invierea viefii, credem 
ca este de prisos sa mai incercam sa demonstram ca ele se 
refera la Hristos, Cel mort §i inviat pentru mantuirea intregii 
lumi. 

A§a incat, putem sa vorbim, in ceea ce prive§te 
Scrisoarea I, de doua viziuni asupra na§terii cosmice sau de 
doua cosmogeneze in loc de una singura. 

Acolo unde exista polemica intre mdstile gandirii, 
Eminescu este intotdeauna ascuns in frunzisul metaforelor §i 
nu unul dintrepersonaje. 

El nu este nici imparatul, nici proletarul, nici filosoful 
mag: toji ace§tia sunt in istorie, profund implica^i in 
desfa§urarea ei sau vor sa fie scrisj in memoria umanita^ii, pe 
cand Eminescu se sustrage involburarii patima§e a istoriei §i 
nu pune prej pe nemurirea iluzorie in memoria omenirii. 



253 *** Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 1999, p.16-17. 



147 



Cugetarea asupra na§terii universului §i a sensului 
creajiei incepe inca de la primul vers, de acolo de unde cu 
gene ostenite sara suflu-n lumdnare §i timpul se opre§te in 
loc, caci doar ceasornicul strdbate lung-a timpului cdrare. 

Ceasornicul masoara curgerea timpului, in timp ce 
poetul se intoarce inapoi cu gandul, catre inceputurile lumii, 
privegheat §i inspirat fiind de lumina lunii, care in propria-ne 
lume, a gandurilor noastre, ea deschide poarta-ntrdrii ... dupd 
stinsul lumdndrii. 

A§adar contemplarea §i cugetarea asupra cosmogenezei 
§i a sensului lumii nu incepe odata cu intrarea in scena a 
batranului dascal, ci cu insu§i primul vers al poemului §i se 
adance§te in acele versuri in care lumina lunii infuzeaza 
intreg universul (logosul cosmic), ca §i gandirea umana 
(logosul uman). 

Inaintea dascalului, poetul se intoarce mai intai 
inddrdt cu mii de veacuri, contemplativ, de§i nu ne dezvaluie 
aceasta in mod declarativ, neechivoc. 

§i tocmai in cadrul acestei cugetari a poetului despre 
originile §i soarta lumii este integrate §i reflec^ia lui cu privire 
la soarta dascalului. 

Dascalul, care gande§te el insu§i la tainele 
cosmogenezei §i ale eshatologiei, este la randul sau cugetat 
de cineva care il intrece in profunzimea gandirii §i acesta este 
poetul. 

Percepem a§adar prezen^a unei ierarhii a gandirilor, 
nascute, inspirate §i conduse de Gandirea care le-a adus intra 
fiinja pe toate. 

Superioritatea cugetarii poetului nu este o afirmare de 
sine vanitoasa, egoista, care incearca sa se monumentalizeze 
in memoria umanitajii - de aceea nici nu i§i prezinta, in mod 
polemic, o cosmogeneza proprie sau un sistem filosofic 
personal - ci aceasta superioritate consta in felul in care el se 
integreaza gandirii arhaice romane§ti. 

Eminescu nu scrie o carte de inielepciune omeneascd, 
nu se propune un gnostic, un cunoscdtor, un filosof cu sistem 
§i cu viziune personala asupra tainelor lumii: 

In zddar ne batem capul, tristefiri vizionare, / Sa citim 
din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris , / Potrivim 



Caci, a§a cum precizeaza Psaltirea, Dumnezeu, El ne-a facut pe noi, iar nu noi 
inline (Ps. 99, 2; ed. IPS Bartolomeu Anania). 

Editia scripturala a IPS Bartolomeu Anania o puteti downloada de aici: 
http ://www. archive. org/details/Sf antaScripturabor200 1 Editie Jubiliara. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 



148 



sirul de gdnduri pe-o sistemd oarecare (La moartea lui 
Neamfu). 

Filosofiile sunt, fiecare din ele, sistemd oarecare in 
comparajie cu Adevarul, scris in cartea lumei, ale carei 
semne se transforma in hieroglife (sau rune - Blaga), pentru 
tristele firi care, de§i vizionare, de§i au inca o cuno§tin^a 
despre cartea lumii, nu mai §tiu sa o citeasca, pentru ca 
pierdutd-i a naturii sfdntd limbd §i o, cer, tu astdzi cifre ma 
invefi (0,-nfelepciune, ai aripi de ceard). 

Contemplativ in fa^a corolei de minuni a lumii, el se 
a§aza lini§tit, ca sa fie redat sie insu§i, in matca cugetarii 
arhaice ortodoxe, intemeiata pe Scripturd §i pe scriptura 
cosmica, ambele scrise de acela§i Logos cu degetul Duhului 
§i talcuite in Biserica neamului sau de veacuri. 

A§a cum Antim Ivireanul incifra viziunea sa teologica 
in expresii splendid concentrate, intr-o vorbire care parea (sau 
pare min^ii noastre care nu mai e familiarizata cu acest 
limbaj) ca face referire doar la estetica universald, la fel 
procedeaza §i Eminescu, in versuri emblematice, ascunzand, 
sub zalogul metaforelor, comoara unei in^elegeri vizionare 
mult mai profunde, care se cite§te din biblia cosmica, pe care 
insa§i lectura cosmica o ofera, cand oamenii se lovesc, la 
nivel rationalist, de impasul unor incertitudini majore. 

Nu este in aceasta nicio contradicjie cu viziunea 
cre§tina, intrucat insu§i Sfantul Pavel spune: „Cele nevazute 
ale Lui se vad de la facerea lumii, injelegandu-se din fapturi 
[din cele create], adica ve§nica Lui putere §i dumnezeire" 
(Rom. 1,20). 

Luna apare, a§adar, in viziunea (absconsa) a poetului, 
ca o fereastra hermeneutica, ca simbol al luminii 
dumnezeie§ti, care aduce la via^a tot ce exista §i care 
insuflete§te gandirea §i inspira^ia: 

Cdci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrdrii / §i 
ridicd mii de umbre dupd stinsul lumdndrii... 

In poezia Muresanu, luna este invocata astfel: Apari, 
tu, lund-n cer / §ifa din vis viafd, din umbre adevdr! 

Cele gandite cu gandul - ca sa spunem a§a - sunt 
„umbre", pentru ca esen^ialul este gandul creator. 

Daca gandurile noastre, ca progenituri ale min^ii 
noastre, sunt umbre in comparable cu fiin^a umana care le 
na§te, cu atat mai mult, in fa^a gandului primordial divin, cele 
create de El par umbre, palesc, pentru ca ele i§i au puterea §i 
fiin^a din acel gand al Sau. 



149 



Intrand prin ferestre §i luminand in casele §i in 
gandurile oamenilor, lumina lunii este ea insa§i o fereastra 
simbolica, un ochi prin care Dumnezeu prive§te, lumineaza §i 
injelepje§te lumea, in noaptea acestei vieji §i a ne§tihn;ei. 

Aceasta lumina a lunii are calitatea de a patrunde in 
case §i in ganduri (§i in cdte mii de case Un pdtruns-ai prin 
feresti / Cdte frunfi pline de ganduri, gdnditoare le privesti), 
valence comune cu ale Luceafarului, care pdtrunde-n casa si 
in gdnd. 

In alte poezii, casa are injelesul neechivoc de „casa a 
sufleturui", precum in poemul Gelozie. 

Intr-un poem intitulat Rugdciune, Maica Domnului este 
Luceafarul mdrilor, careia ne rugam sa ne inah;e §i sa ne 
mantuie din valul ce ne bdntuie. 

Iar in Povestea, apare Ingerul pazitor al Romaniei ca o 
stea regala, un inger drag (precum Ingerul care-a aparut 
celor trei Imparafi din Rdsdrit sub forma de stea), trimis de 
Domnul Lumei la Domnul unei fdri, la §tefan eel Mare, sa-i 
binevesteasca viitorul fericit al Romaniei, pe care il Jine ca un 
testament deschis, scris cu grai defoc. 

Acest Inger al Romaniei este ca Spiritul Genezei de 
fericiri eterne. 

Interpretarea prezenjei a§trilor cere§ti in poezia 
eminesciana ne conduce a§adar, foarte adesea §i fara dubii, la 
sensurile antimiene §i tradi^ionale din literatura veche. 

Lumina lunii afla pretutindeni un mediu reflectanto- 
reflexiv. Ea este, dupa cum am aratat, reflectata de 
singuratatea mi§catoare a marilor, de stralucirea izvoarelor 
ascunse in umbra codrilor, de scanteierea pustiurilor, dar §i de 
frunfi pline de ganduri, pe care gdnditoare le privesti, 
imprumutandu-le propria sa reflexivitate, lumina cuno§tinJei. 

Aceasta dubla reflexie a luminii de luna demonstreaza 
existen^a unei duble rajiuni, umana §i cosmica, in stare sa o 
recepteze, precum §i o interpenetrare, o comunicare a 
constiinjei umane cu logosul cosmic. 

Adica tocmai ceea ce parintele Dumitru Staniloae (am 
vazut undeva anterior), chintesenjiind cugetarea patristica 
ortodoxa dintotdeauna, a numit crearea lumii de catre 
Dumnezeu pe masura con§tiin^ei §i a ra^iunii umane. 

In acela§i sens, Rosa del Conte remarca faptul ca versul 
cdte frunfi pline de ganduri, gdnditoare, le privesti 
„realizeaza, intre omenirea ce mediteaza la destinul sau §i 
gdnditoarea luna, acel raport de afinitate, acea atmosfera de 



150 



secreta corespondent, pe care le invoca adresarea inijiala 
luna tu, stdpan-a marir . 

Prin proprietajile amintite, lumina lunii din contextul 
liric eminescian se apropie foarte mult de accep^iunea sa ca 
simbol al luminii dumnezeiesti sau al Sfinjilor, pe care o are 
la Antim §i in toata literatura noastra religioasa veche. 

De altfel, Antim vorbe§te la un moment dat despre luna 
plina care, fiind fund curatd si nevinovatd, lumineazd si 
cdldtoreste cdldtoriia ei, far ' de zdticneald 256 . 

Epitetele curatd si nevinovata, aceasta caracterizare §i 
aceasta perspective, caracteristica literaturii vechi, poate fi 
u§or susceptibila de a-i fi impus lui Eminescu o viziune 
cosmica similara, avand in vedere numeroasele adjective §i 
epitete din poezia sa, care se inscriu in aceea§i sfera 
semantica apuritdfii. 

Mergand pe firul indicat de Antim, se pot descoperi 
surse §i mai vechi, caci, spre exemplu, comentariile la Facere 
ale Sfantului Simeon Metrafrastul denumesc luminatorul 
nocturn, in faza lui plina, ca luna diafand §i curatd 

Lumina lunii strabate §i infuzeaza intreg universul 
(logosul cosmic) §i mediul uman reflexiv (logosul uman), 
pentru ca ea este simbolul luminii vesnice §i necreate a 
Logosului dumnezeiesc, Injelepciunea ipostatica care a creat 
lumea. 

Spre aceasta interpretare ne indrepta §i alte versuri din 
Scrisoarea I, acolo unde gandirea dascalului inceteaza §i 
incepe cea a poetului §i care sugereaza faptul ca intreaga 
create este adusa la via^a §i sus^inuta intra fiinja de o razd a 
luminii divine, sinonima in plan metaforic §i simbolic cu raza 
lunii: 

Precum pulberea se joacd in imperiul unei raze, / Mii 
de fire viorie ce cu raza inceteaza, / Astfel, intr-a veciniciei 
noapte pururea addncd, / Avem clipa, avem raza, care tot 
mai fine inca .../ Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbrd-n 
intuneric, / Caci e vis al nefiinfei universul eel himeric...// §i 
pe tofi ce-n astd lume sunt supusi puterii sorfii / Deopotrivd-i 
stdpdneste raza ta si geniul morfii! 

Universul in intregimea sa este creajia acestei raze, 
care poate fi injeleasa in sensul in care Sfinjii Paring §i 



~ 55 Rosa del Conte, op. cit, p. 124. 



256 Antim Ivireanul, Opere, edi^ie critica si studiu introductiv de Gabriel Strempel, Ed. 

Minerva, Bucuresti, 1972, p. 62. 

~ 57 Dintr-o traducere, inca nepublicata, a parintelui Marcel Handles. 



151 



teologia Bisericii vorbesc despre creajia universale ca 
ilustrand doar o picatura, doar o raza din puterea creatoare a 
lui Dumnezeu, precizare pe care a facut-o §i Antim Ivireanul. 

In literatura patristica ortodoxa §i isihasta se vorbe§te, 
de asemenea, foarte adesea despre razele luminii 
dumnezeie§ti, razele energiilor dumnezeie§ti necreate, care 
infuzeaza cosmosul §i il susjin intru fiin^a, il umplu de har §i 
care indumnezeiesc pe om. 

Rosa del Conte precizeaza, in aceasta direcjie a 
exegezei noastre, ceva esenjial pentru noi: 

„Desigur, nu este pujin ceea ce datoreaza gandirii 
occidentale cultura lui Eminescu, dar cuvantul liric in care se 
transfigureaza lumea lui este scos din izvoarele tradi^iei 
autohtone. 

Pana §i temele care par luate cu imprumut din 
romantismul european [ . . . ] i§i implanta radacina in humusul 
cre§tinismului primitiv [primar], se incadreaza in climatul... 
Patristicii rasaritene" 258 . 

Universul, care a fost zidit de Dumnezeu din nimic, ex 
nihilo, nu are a§adar, in afara de raza luminii dumnezeie§ti, 
niciun alt punct de susjinere intru fiinja, fiind umbra §i vis al 
nefiinjei, pentru ca inainte de a fi fost adus intru fiinja, el a 
fost „nefiinja" (viaja omului §i a lumii este „umbra §i vis", 
cum spun adesea §i Psaltirea §i Ecclesiastul, dar §i slujba 
ortodoxa a inmormantarii, pe care Eminescu o §i citeaza in 
Strigoii), inconjurat de „intunericul" ve§niciei, de ve§nicia pe 
care creatura, chiar §i rajionala, nu o poate cuprinde §i 
injelege cu de la sine putere. 

Un alt poem, conceput cam in aceea§i perioada cu 
Scrisoarea I, cu care interfereaza adesea ideatic, se exprima 
inca §i mai evident in privin^a acestei raze a luminii 
dumnezeie§ti creatoare: 

Pe cdnd tot ce alearga si-n siruri se asterne / Repaosa 
in raza gandirii cei eterne {Ca of ache... ). 

Aceasta gdndire eterna a conceput din ve§nicie planul 
addncei intocmele (Muresanu) a lumii - expresie remarcata §i 
de Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga. 



258 Rosa del Conte, op. cit, p. 28. 



Autoarea defineste „climatul Patristicii rasaritene" ca fiind „neoplatonic", lucru cu 
care nu putem fi de acord, din motive care presupun o diserta^ie ampla pentru a fi 
expuse, ceea ce nu putem face aici. 

Asadar am ocolit cuvantul „neoplatonic", ca o coordonata subiectivista si catolicizanta 
a concep^iei autoarei despre Patristica ortodoxa. 



152 



Asemenea, in poemul Cu mane zilele-fi adaugi..., se 
spune: Privelistile sclipitoare, / Ce-n repezi siruri se distern, / 
Repaosd nestramutate / Sub raza gdndului etern. 

Ion Negoijescu observa ca, lui Eminescu, „istoria ii 
apare ca desfa§urarea unei gdndiri. Dar cine anume gdndeste 
cosmosul §i istoria, dandu-le astfel fiinja, ramane uneori cam 
obscur..." - obscuritate explicata, insa, de Eminescu insu§i, 
in Memento mori, unde se spune foarte limpede ca Dumnezeu 
este: Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gdndire. 

Poetul refuza oamenilor capacitatea de a putea spune 
ceva cu adevarat despre Dumnezeu (fapt ce are tangente, intr- 
o anumita masura, cu teologia cre§tina apofatica), de§i El a 
pus in om nemargini de gdndire (Povestea magului cdldtor in 
stele). 

§i tot in Memento mori, Eminescu ne precizeaza: 

Sori se sting si cad in chaos mari sisteme planetare, / 
Dar a omului gdndire sa le masure e-n stare... , pentru ca e in 
om nemarginire. 

In concepjia lui, „geniile..., gdndind-o, oglindesc 
lumea" 260 , vor sa fie un mediu in stare sa reflecteze gandirea 
creatoare dumnezeiasca. 

Apeten^a extraordinara a lui Eminescu de a conferi o 
mare vigoare plastica imaginilor vine din credinja sa intima, 
ca a crea inseamna pentru om a-si exersa asemanarea cu 
Dumnezeu, a face sa se intrupeze gandul lui, intrucat §i 
Dumnezeu creeaza in acela§i fel, prin intruparea gandului 
Sau. 

El era convins ca, a§a dupa cum Dumnezeu cuprinde cu 
viafa Lui cereasca / Lumi, stele, timp si spafiu s-atomul 
nezarit, /.../ Astfel tu vei fi mare ca gandul tau intins 
{Povestea magului cdldtor in stele). 

Reflexivitatea umana, ca §i reflexia cosmica (acel logos 
alogos) oglindesc gandirea dumnezeiasca. 

Cerul intreg, cu a§trii sai lumino§i, se reflecta in lume 
§i in spiritul omenesc. 

Luna, mai ales, ca simbol al luminii ve§nice (ca §i la 
Antim), este cea care/7^ lume vegheaza (Cdnd... ). 

A§a cum gandirea creatoare de lumi reale a lui 
Dumnezeu se reflecta, in mediul uman, mai ales in gandirea 



~' 59 Ion Negoi^escu, op. cit, p. 15. 
260 Idem, p. 21. 



153 



geniului creator 261 , tot a§a, in plan simbolic, lumina creatoare 
§i inspiratoare a lunii este un chip, o icoana a luminii 
dumnezeie§ti care creeaza toate, le susjine intru fiinja §i le 
hotara§te sorocul morfii: raza ta §i geniul morfii. 

Cele doua sintagme sunt sinonime, pentru ca raza lunii 
este §i geniul morfii sau are geniul morfii, este cea care aduce 
intru fiinja, creeaza, dar are §i putere sa omoare. 

§i aici putem rememora versurile din Luceafdrul, in 
care Dumnezeu este izvor de viefi §i ddtdtor de moarte. 

Cel care are geniul morfii, Cel care are putere asupra 
viejii §i a morfii, Care aduce lumile intru fiinja dar are §i 
puterea sa le dea moartea, este Geniul sau Mintea care e 
deasupra intregii ierarhii de min^i umane §i de genii: injelepji, 
filosofi, arti§ti, oameni politici, a§a cum apar ei reprezentaji 
in cele cinci Scrisori. 

Pe to^i ace§tia, deopotrivd-i stapdne§te raza ta 
creatoare, care ii cheama la existenja, §i geniul morfii, 
injelepciunea cu care Dumnezeu a hotarat ca omul sa moara, 
dupa cum spune §i Sfantul Grigorie Teologul 262 , citat de 
Sfantul Antim Ivireanul. 

Geniul morfii este §i acela stipulat de catre toata 
literatura religioasa veche, inclusiv de Invdfdturile Sfantului 
Neagoe Basarab, de Divanul cantemirean sau de poemul 
Viiafa lumii al lui Costin, anume ca nu face deosebire intre 
oameni, intre bogat §i sarac, intre sfant §i pacatos, intre 
injelept §i prost, de§i trepte osebite le-au ie§it din urna sorfii. 
Tuturor Dumnezeu le-a hotarat sorocul morfii, pentru ca to^i 
trebuie sa treaca printr-o moarte. 

Se confirma, a§adar, din nou, identitatea la nivel 
simbolic dintre lumina lunii §i lumina necreata a lui 
Dumnezeu, precum §i raportarea poetului la semnificatiile 
lunii §i ale cerului instelat din literatura veche, ca lumini care 
lumineaza pe cei din intunericul §i noaptea ne§tihr£ei. 

Sau, dupa cum spune Psalmistul: noaptea [instelata] 
nopfii [din sufletul uman] veste§te §tiinfa (Ps. 18, 2). 

Concepjia aceasta despre lume - ca intrupare a gandirii 
lui Dumnezeu - §i despre om - ca fiinja creata §i in stare sa 
oglindeasca in spiritul sau asemanarea cu Dumnezeu - era 
formata in Eminescu inca din tinereje. 



261 Intr-un articol, Eminescu II numea pe Dumnezeu „Michelangelo al universului", 
Care a zidit taria cerului. 

262 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul. 



154 



Astfel, intr-un poem juvenil, Amicului F. I., Eminescu 
scria: Te vdd adesea frunte senind / Ca si gdndirea lui 
Dumnezeu; echivaland in acela§i timp clipa morjii cu faptul 
ca gdndul zilelor mele / Se stinse-n mintea lui Dumnezeu. 

Aici nu este vorba de consubstanfialitate (cum credea 
Ioana Em. Petrescu) intre Cel ce are geniul morfii §i omul 
care e supus lui Dumnezeu, Celui care are putere de viaja §i 
de moarte asupra sa, ci e vorba de asemanarea cu Dumnezeu 
a omului, ca fiinja spirituals zidita dupa chipul Sau. 

Asemenea, femeia iubita este idee, / pierdutd-ntr-o 
paliddfee / din planul Genezei (Ondina) sau un geniu gdndit 
de cer (Copild inger - vis in mirare). 

Plasticizari ulterioare, extrapoland aceasta concep^e, le 
putem afla §i in alte poeme, in care cele create apar ca 
intrupari ale gandurilor lui Dumnezeu. 

In gradina paradisiaca a lui Miradoniz, o floare 
seamana cu o gdndire de-aur, pentru ca, in impara^ia soarelui 
din Memento mori, fluturii sa sclipeasca ca idei scdldate-n 
aur si-n colori de curcubdu. 

In acela§i poem, luna este un gdnd de aur. 

Asemenea, in alta parte, steaua este un cuget de aur 
{La o artist a). 

Este semnificativ acest superlativ absolut al frumusejii, 
exprimat prin aur, care nu poate sa nu ne trimita cu gandul la 
aurul harului, ca sugestie a desavarsjrii §i a frumusejii 
depline. 

In nuvela Geniu pustiu este imaginat un rai ca un 
imperiu de aur, in care aerul tot era de lumind de aur - totul 
era lumind de aur. 

In magnificul poem Memento mori, stelele sunt ca de 
aur sfinte flori impra§tiate pe cer, luna este fiica mdrii ca o 
lacrimd de aur, iar Eminescu vede cerul [instelat] desfdcut in 
foe si aur. 

Poetul insu§i este un geniu de aur (Muresanu (Tablou 
dramatic)). 

Aurul imbraca intregul univers in poezia lui Eminescu. 

Pentru ca, spre sfarsjtul viejii sa scrie acele versuri 
despre care a dat marturie Vlahuja 263 : 

Atdta foe, atdta aur, atdtea lucruri sfinte, / Peste- 
ntunericul viefii ai revdrsat, Pdrinte! 



263 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Vlahu%C5%A3%C4%83. 



155 



§i tot din Memento mori aflam ca geniile sunt acei 
oameni carora Dumnezeu in lume le fine loc de tatd / §i pune 
pe-a lorfrunte gdndirea Lui bogatd. 

In consecinja, poetul se concepe pe sine ca un fiu al lui 
Dumnezeu, care, dupa asemanarea Sa, turma visurilor [a 
gandurilor] mele eu lepasc ca oi de aur. 

Atat la Antim Ivireanul, cat §i la Eminescu, lumina 
lunii - deasupra frunfii-mi luna-n nouri zace (Rime 
alegorice) -, nu este decat lumina soarelui reflectata, simbol 
al luminii dumnezeiesti la Antim, dar, dupa cum am vazut, §i 
la Eminescu. 

Lumina Soarelui dumnezeiesc noi n-o vedem, o vad 
numai Sfinjii carora ea le devine mediu interior al viejii, iar 
noi, ca oameni cazu^i, doar o zarim prin „fereastra" (cum 
zicea Eminescu, intr-un vers citat anterior) care este luna 
(palid soare sau bldndul soare sau al nopfii dulce soare) §i 
care, stapanind in noaptea lumii §i peste marea vie^ii 
omenesti, ne conduce la Soare, la Lumina. 

Insa§i ipostaza lunii de stdpdnd a mdrii din versul care 
ne aduce imediat aminte de Antim - Lund tu, stdpdn-a mdrii, 
pe a lumii boltd luneci - ne of era ochiului contemplativ al 
min^ii noastre un tablou extrem de sugestiv, care ilustreaza 
sinonimia dintre mare §i lume §i dominarea acestei „mari a 
lumii" de catre luna, care e stapanitoare asupra patimilor 
inviforate ale oamenilor, care le Jine in frau §i lunecd suveran 
pe deasupra lor. 

Aceasta fara ca sa ne mai referim la faptul ca gestul de 
a pluti pe deasupra apelor are semnificatii primordiale 
remarcabile, care ne trimit la Fac. 1,2. 

Prin aceasta, versul de mai sus, este similar ca sens cu 
eel din Cdlin...(in cuibar rotind de ape, peste care luna 
zace), despre care Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga susjine ca se 
refera la crearea lumii. 

Suntem in asentimentul acestui mod de a interpreta 
imaginea eminesciana a lunii care sta pe cuibarul de ape, cu 
atat mai mult cu cat cuibarul sau rotirea inseamna nastere 
cosmicd la Eminescu (cand Luceafaral coboara, ceru-ncepe a 
se rod, iar in Scrisoarea V, poetul presimte culmea dulcii 
muzice de sfere, / Ce-o aude cum se naste din rotire si 
eddere), dar, mai ales, pentru faptul ca, in comentariul la 
zilele crea^iei, amintit anterior, in Omilii la Hexaemeron, 
Sfantul Vasile eel Mare vorbea despre prezen^a Sfantului 
Dull (la Fac. 1, 2), Care Se purta pe deasupra apelor, 



156 



asemanand-o cu o clo§ca deasupra unui cuib, pe care il 
pregate§te pentru ca sa fie primitor al viejii 264 . 

Ba chiar, in Mitologicale, poetul spune: Soarele-a 
apus, iar luna, o closed rotunda si grasd, / Merge pe-a 
cerului aer moale s-albastru si lasd / Urmele de-aur a 
labelor ei strdlucinde ca stele. 

lata de ce luna zacand pe cuibar de ape, luminand 
deasupra genunii sau a noianului de ape gestante, ni se pare 
ilustrarea poetica a unui fapt principial. 

Avem, prin urmare, inca un exemplu de asemanare 
simbolica, in lirica eminesciana, intre luna §i harul 
dumnezeiesc creator. 

§i tot in Calin..., soarele §i luna sunt na§ii mirilor 
(Nunul mare, mdndrul soare, si... nund, mdndra luna), adica 
sunt luminatorii §i invajatorii lor intra cele spirituale. 

Dupa cum, in Miorifa, la nunta pastoralui, soarele si 
luna / mi-au finut cununa. 

Calin... se incheie cu nunta gazelor, care este, in mod 
paradoxal, cea mai falnica imagine a poeziei, pentru ca ea 
reprezinta o departare a planului §i o reconfigurare, la scara 
cosmica §i din perspectiva vesniciei, a lumii pamantesti. 

Nunta gazelor este reprezentarea a ceea ce afirma 
Eminescu in urmatoarele versuri din Scrisoarea I: 

Iar in lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, / Facem 
pe pdmdntul nostru musunoaie de furnici; / Microscopice 
popoare, regi, osteni si invdfafi / Ne succedem generafii si ne 
credem minunafi; / Musti de-o zi pe-o lume mica de se 
mdsurd cu cotul, / In acea nemdrginire ne-nvdrtim /.../ 
Precum pulberea sejoacd in imperiul unei raze... 

Cel care masoara lumea cu cotul este Dumnezeu, 
conform cu Is. 40, 12: Cine a mdsurat apele cu pumnul si 
Cine a mdsurat pdmdntul cu cotul?. 

Iar, cateva versete mai departe, la Is. 40, 22, se spune: 
El std in scaun deasupra cercului pdmdntului; pe locuitori ii 
vede cape lacuste. 



264 Cf. Sfantul Vasile eel Mare, Omilii la Hexaemeron..., op. cit. p. 92: „Nu-{i voi 
spune cuvantul meu, ci al unui barbat sirian... Acesta spunea ca, in limba siriana, 
cuvantul se purta arata mai mult decat cuvantul grec, pentru ca limba siriana este 
inrudita cu limba ebraica si deci mai apropiata de ceea ce Scripturile au vrut sa spuna. 
In^elesul acestui cuvant ar fi urmatorul: cuvantul se purta, spune el, se interpreteaza 
prin incalzea si dadea via(a apelor, dupa chipul gainii, care cloceste si da putere de 
via^a oualor. Acesta este in^elesul, spune sirianul, pe care il au cuvintele Duhul Se 
purta, adica pregatea apele pentru nasterea vie^ii". 



157 



A§adar tabloul eminescian este ca din perspectiva lui 
Dumnezeu, atat in finalul poemului Colin... ,cat §i in versurile 
citate din Scrisoarea I. 

Valence creatoare ale luminii de luna se pot remarca §i 
in alte versuri, numeroase §i acestea, in care luna apare ca un 
artist creator, fie ca un pictor de imagini sau de tablouri - in 
noaptea codrilor §i a lumii - fie ca {esand o haina sau un 
vegmantprefios, impodobit: 

Luna atunci din codri iese, / Noaptea toata sta s-o 
vada, / Zugrave§te umbre negre / Pe camp alb ca de zapada. 
// §i mereu ea le lunge§te, / §i urcdndpe cer le mutd ...(Fat- 
Frumos din tei); 

Neguri albe, stralucite / Na§te luna argintie, / Ea le 
scoate peste ape, / Le intinde pe cdmpie; // S-adun flori in 
§ezatoare / De painjen tort sa rumpa, / §i anind-n haina 
nopfii / Boabe mari depiatra scumpa. (Craiasa din povegti); 

...Te uifi prin coloane de nouri / §i luna ie§ind dintr-a 
stdncilor colli / Le imple cu mii de tablouri (Ecd); etc. 

In limba veche romaneasca, in textele coresiene si la 
Dosoftei, exista expresia ca Dumnezeu a urzit toate sau ca El 
zugrave§te in oameni virUni §i in lume frumuseje. 

In Psaltirea din 1577, se spune: Intru inceput Tu, 
Doamne, pamdntul urzi§i, /.../ §i toate ca cama§a invechescu- 
se(?s. 101,26-27) 265 . 

Eminescu intenjiona sa-§i intituleze volumul de poezii: 
Lumina de luna, fapt ce trebuie sa ne faca atenji asupra 
semnificatiilor esenjiale ale acestui simbol. 

Vrand sa implineasca aceasta dorinja a poetului, Marin 
Sorescu 266 va ingriji, in 1993, la Craiova, o noua edijie a 
poemelor eminesciene, in doua volume, pe care le-a imprimat 
tocmai cu acest titlu, Lumina de luna 261 . 

Impotriva identitajii semantico-simbolice dintre lumina 
de luna §i lumina dumnezeiasca creatoare, cineva ar putea 
aduce obiecjia, ca in alte poeme eminesciene, luna apare ea 



Coresi, Psaltirea slavo-romdna (1577) in comparape cu Psaltirile coresiene din 
1570 si din 1589, text stabilit, introducere §i indice de Stela Toma, Ed. Academiei 
RSR, 1976, p. 424. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Coresi. 

266 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu. 

267 Referinte integrale: 

Mihai Eminescu, Lumina de luna, vol. I, editie ingrijita si prefata de Marin Sorescu, 
Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1993, 188 p. 

Mihai Eminescu, Lumina de luna, vol. II, editie ingrijita si prefata de Marin Sorescu, 
Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1993, 495 p. 



158 



insa§i ca fiind o realitate creatd §i nu o imagine simbolicd a 
luminii creatoare. 

Ca spre exemplu, in Scrisoarea IV, lima este numita 
copila cea de aur, visul negurii eterne, alaturi de ipostaza 
opusa ca sens, de stdpdnitoare a apelor (al lunei disc, 
stdpdnitor de ape). 

Insa aceasta aparenta contradic^ie nu trebuie sa ne mire 
prea mult, intrucat luna este privita sub doua aspecte, atat in 
literatura veche, cat §i la Eminescu: sub aspect simbolic (eel 
despre care am discutat anterior) §i sub aspect real, de corp 
ceresc creat de catre Dumnezeu. 

In acela§i mod, ca fapturi ale Creatorului, oamenii 
in§i§i sunt defini^i ca vise-ntrupate, ca intruparea visului din 
vesnicie al lui Dumnezeu: 

Vdd vise-ntrupate gonind dupd vise, / Pan ' dau in 
morminte ce-asteaptd deschise (Mortua est). 

Ca simbol al luminii vesnice §i creatoare, luna apare ca 
stapana apelor, in timp ce, ca astru ceresc, este numita visul 
negurii eterne, unde „negura eterna" este gandul din vesnicie 
al lui Dumnezeu, gandul Sau creator, necunoscut §i nein^eles 
de nimeni, nici de ingeri, nici de oameni, decat in masura in 
care Dumnezeu insu§i il reveleaza fapturilor Sale. 

Dosoftei, talmacind poetic Psaltirea, vorbea despre 
Dumnezeu care au fapt ceriul cu gandul §i a Carui mila este 
Preste veci cu gdnddulce (Ps. 135); 

Mare este Domnul de tdrie, / §i gandul Lui nime nu-i 
sd-l stie (Ps. 146); 

Ca Domnul au cugetat cu gandul / De le-aufdcut [pe 
toate cate exista] si-I fin toate rdndul [randuiala, ordinea, 
armonia] (Ps. 148) 268 . 

Mai tarziu, si Lamartine va spune ca Dumnezeu este 
celui qui pensa les cieux 269 {Eternite de la nature, brievete de 
I'homme), insa este evident ca izvorul acestei cugetari / 
imagini poetice este psalmul 135 si, mai ales, ne gandim ca 
Eminescu, fara niciun dubiu, cunostea atat psalmul respectiv, 
cat si varianta versificata a lui Dosoftei, incat lectura poetului 
francez nu putea fi decat un adaos. 

De altminteri, cred ca, de multe ori, s-au facut erori si 
s-au considerat drept surse primare cele ce erau doar 
suprapuneri sau suprastraturi culturale. 



268 Dosoftei, Opere 1 (versuri), ed. critica de N. A. Ursu, studiu introductiv de Al. 
Andnescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978, p. 303-304, 327, 331. 
69 In franceza: Cel care a gandit cerurile (Eternitatea naturii, efemeritatea omului). 



159 



Dosoftei este, de altminteri, primul poet al literaturii 
noastre care a scris, traducand o profetie, despre „luna cea de 
aur", in ni§te versuri absolut superbe, care suna eminescian 
avant la lettre , concentrand o imagine eshatologica: 

Fugi-va soarelui raza si a stelelor sireaguri, / A tot 
ceri luca s-a rumpe, si acea de aur luna 

De altfel, in ceea ce prive§te statutul lunii de faptura 
creata §i incadrata in ordinea creajiei, Eminescu secondeaza 
referatul biblic, in Scrisoarea I, afirmand ca De-atunci 
negura eterna se desface in fdsii, / De atunci rdsare lumea, 
luna, soare si stihii... , Scriptura fiind cea care precizeaza ca 
mai intai a fost creata lumea (cerul §i pamantul) §i apoi, abia 
in ziua a patra, soarele, luna §i to^i luminatorii cere§ti. 

Am afirmat ca negura eterna se poate in^elege §i ca 
gandul din ve§nicie al lui Dumnezeu. 

Negura aceasta eterna se desface in fasii, adica se 
intrupeaza, devine fiinja §i existen^a multipla, dupa voin^a lui 
Dumnezeu. 

Dumnezeu gandeste lumea dintru inceput §i ea devine 
al viefii vis de aur - ca sa parafrazam un vers din Calin... . 

La fel, in poemul Povestea, vedem lumea toata cu cer, 
pamdnt si mare / of eerie mdndrd - un vis maref... . 

Iar gandul acesta din ve§nicie al Preasfintei Treimi se 
face cunoscut celor care cauta sa cunoasca §i sunt luminal de 
catre lumina dumnezeiasca creatoare, celor care se i§i deschid 
mintea §i inima §i devin, pe masura lor, medii reflectoare ale 
acestei lumini §i in^elepciuni ve§nice. 

Unul dintre ace§tia este §i poetul care, dupa 
asemanarea lui Dumnezeu, este un fel de preot sau pastor al 
gandurilor sale §i i§i pa§te turma visurilor mele... ca oi de aur 
(Memento mori). 

Dumnezeu cauta insu§i pe eel caruia sa i Se reveleze, 
caraia sa-i comunice asemanarea cu Sine. 

In poemul Ondind, intr-un grupaj de strofe deosebit, 
din punct de vedere prozodic, de restul poemului §i care 
seamana foarte mult, la nivel conceptual, cu Cdntarea 
cdntarilor, Regele Lin sau Regele inimei cauta o fecioara (un 
suflet-fecioara, curat) cu care sa semene ca vis cu dor. 

Adica sa fie dupa asemanarea sa, sa fie ca un vis care 
sa raspunda la dorul sau, al celui (Celui) care o cauta. §i 
afland-o, prin ea, vede-se ca e in ceriure / un Dumnezeu, / 



' Idem: inainte de scrierea [lui Eminescu]. 
Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 373. 



160 



purtdnd simetria [asemanarea] si-a ei misterure / in gdndul 
sdu. 

Fecioara aceasta, alba vergina, despre care se vorbe§te 
aici, credem a o putea interpreta ca pe insu§i sufletul poetului, 
pentru ca ea este cdntarilor sorora gemene. Iar cantari ca ale 
sale, ca in sufletu-fi n-a gasit altele / regele Lin. 

Imparatul Lin sau Regele Lin din acest poem este 
insu§i Hristos, „Lumina lina" a lumii, dupa cum lesne se 
poate deduce. 

Un om luminat este, intr-un anumit grad, §i dascalul 
mag §i filosof, care, inspirat §i vegheat de lumina rajionala a 
lunii, il poarta gdndul indarat cu mii de veacuri, §i anume: 
intr-o clipa. 

Este semnificativa nuanja aceasta: faptul ca injeleptul 
este „purtat" de gand, fulgerator. 

Luceafarul era astfel: el zboara, gand purtat de dor, / 
pan ' piere totul. . . §i ajunge unde nu e ochi spre a cunoa§te. 

Dascalul este un om in^elept, care ajunge intr-o clipita, 
dar nu printr-un zbor cosmic, nefiind el insu§i gand, ci 
„purtat de gand", acolo unde lumea nu exista inca §i nici nu e 
minte s-o priceapd, unde nici de vazut nu fuse si nici ochi 
care s-o vazd. 

Aici este ve§nicia lui Dumnezeu, care e „neagra" 
pentru ochiul min^ii umane, adica e de nevazut, de 
nepriceput. 

Despre faptul ca intunericul sau negura nu denumesc 
neaparat sau exclusiv neantul, nefiinfa, ci §i ceea ce nu se 
poate cunoaste cu mintea, ne lamuresc foarte bine §i 
urmatoarele versuri din Muresanu, in care apare chipul, 
femeia ca intrupare a iubirii §i afirma: si-n vecinic intuneric / 
va ramdnea fiinfa-mi pentru-al tau ochi himeric; unde 
intuneric e sinonim cu necunoasterea. 

Nu negura eterna (sau neagra vesnicie) o contempla 
sau o descoase injeleptul - pentru ca aceea nu se poate 
contempla sau pricepe de catre spiritul uman - ci inceputurile 
lumii, inceputul timpului. 

Despre ve§nicie nu se poate spune nimic, decat ca, 
inainte de a fi toate cele ce sunt, ele nu erau: Umbra celor 
nefacute nu-ncepuse-a se desface. 

„Cele nefacute" erau „nefihr£a" §i, chiar §i dupa ce sunt 
facute, ele sunt doar o umbra a stralucirii gdndului 
primordial. 

Acela§i lucru se precizeaza §i in Scrisoarea II: 



161 



Parcd-l vddpe astronomul cu al negurii repaos, /Cum 
usor, ca din cutie, scoate lumile din chaos / §i cum neagra 
vesnicie ne-o intinde si ne-nvafd / Ca epocele se-nsira ca 
mdrgelele pe afa. 

Aici, cunoa§terea este prezentata oarecum ca un act 
magic, astronomul pare un magician, ceea ce corespunde cu 
sinonimia tradi^ionala, de care am vorbit, dintre astronom, 
filosof §i mag. 

Caracterul pujin ludic al relatarii ne avertizeaza insa 
asupra lipsei de increde totale a poetului in acest tip de 
cunoastere. Dupa cum nici cugetatorul pitagoreic (sau poate 
Pitagora insu§i) din Memento mori, gramadind lumea intr-un 
singur semn, totu§i, acel semn... el in taind nu il crede. 

„Neagra ve§nicie" este acela§i gand creator incipient, 
principial, intrupat in lume §i in istoria ei. 

Metafora epocilor istorice care se-nsira ca mdrgele pe 
afd poate sa i§i aiba originea in cea a viefii ca o afa, din 
poemul Viiafa lumii, al lui Miron Costin, faja de care prezinta 
o mare similaritate, inclusiv ca motiv al de§ertaciunii. 

Eminescu plasticizeaza insa §i sensul lui ex nihilo din 
dogma cre§tina, al creajiei din nimic, asociindu-1 cu ideea 
lumii ca vis §i desertaciune, din literatura veche §i 
bisericeasca. 

In tradi^ia spirituals a tarii sale, pacatul §i de§ertaciunea 
lumeasca nu sunt decat amprenta nimicului, a nefiinjei asupra 
crea^iei. §i Eminescu nu afirma nimic contradictoriu atunci 
cand plasticizeaza, cand metaforizeaza acest crez: Caci e vis 
al nefiinfei universul eel himeric. 

Plasticizand nimicul, in mod poetic, doar astfel 
Eminescu poate spune ca universul se na§te din sure vai de 
chaos (Scrisoarea I, Luceafarul, Memento mori). 

Nimicul din care este creat universul, nefiinia din care 
izvora§te lumea cea atat de bogata in manifestari ale viejii, 
apare plasticizata in tablouri extraordinare de catre poet, ca o 
„vale" a haosului, a ceea ce nu era inca creat: 

...colonii de lumi pierdute / Vin din sure vai de chaos 
pe carari necunoscute (Scrisoarea I); 

§i din a chaosului vai, / Jur imprejur de sine, / Vedea, 
ca-n ziua cea dentdi, /Cum izvorau lumine; {Luceafarul); 

§i din sure vai de chaos colonii de lumi pierdute / Arfi 
izvordt in rduri intr-un spat despopulat; /.../; Cine-a pus aste 
seminfe, ce-arunc ramure de raze, / Intr-a chaosului cdmpuri 



162 



[o varianta pentru vdi], printre veacuri numeroase... 
(Memento mori). 

Aceasta pentru ca lumea nu are un fundament 
existential anterior, nefiinja neputand constitui un fundament 
pentru conceperea universului. 

Singurul fundament al lumii este gandul din ve§nicie, 
gandul etern al lui Dumnezeu pus in aplicare. 

Suprapunand a§adar doua invajaturi creatine, cea a 
creapei din nimic (a lumii care nu a existat mai inainte de a fi 
creata decat in gandul §i in intenjia lui Dumnezeu) §i cea a 
lumii ca desertdciune, Eminescu infaji§eaza poetic acest 
univers ca fiind umbra §i visul gandului creator al lui 
Dumnezeu, al Celui care scrii mai dinainte a istoriei gdndire 
(Memento mori) §i ale Carai fapturi §i zidiri n-ajung nici 
umbra marefiei tale (Fata-n grddina de aur); dar §i umbra §i 
vis ale „nefiinjei", denumind prin aceasta nedesavar§irea ei in 
comparable cu desavar§irea dumnezeiasca, amprentarea ei de 
catre golul existential anterior genezei sale. 

De aceea §i istoria lumii e o cautare a Creatorului §i 
Ganditorului ei, a Fundamentului ei: Oare viafa omenirei nu 
te cauta pe Tine?, pe Tine care, in cdmpii de caos semeni 
stele - Sfant si mare (Memento mori). 

§i tot de aceea spune poetul, in Scrisoarea I, ca luna, 
injeleasa in mod simbolic, Ea din noaptea amintirii o vecie- 
ntreaga scoate / De dureri [istoria lumii], pe care insa le 
simfim ca-n vis pe toate, pentru ca viaja omului e umbra §i vis 
intr-o lume care e desertaciune a desertaciunilor. 

„Noaptea amintirii" este o sintagma sinonima cu 
„negura eterna", ilustrand plastic §i poetic gandirea cea 
vesjiica a lui Dumnezeu §i care e „intuneric" pentru toata 
creatura, pana cand El Insu§i o face cunoscuta, atat cat 
dore§te, gdndirilor ddnd viafa. 

Dumnezeu, Gandul sau Cuvantul care a fost la inceput 
(Fac. 1, 1; In. 1, 1), da via^a gandirilor, aduce intru fiinja 
mingle ingere§ti §i netrupe§ti, precum §i mingle umane, intr-o 
ierarhie pe care o descrie Sfantul Dionisie Areopagitul in 
cardie sale. 



' 2 A se audia proiectele noastre: Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia 

cereasca: 

http://www.archive.org/details/SfantulDionisieAreopagitulDespreIerarhiaCereasca201 

Osi 

Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasca: 



163 



Lumina lunii este tot ceea ce noi, oamenii trape§ti, 
putem percepe din lumina Soarelui (Nu credefi cum ca luna-i 
lund. Este / Fereastra cdrei ziua-i zicem soare), din 
framuse^ea luminii dumnezeie§ti creatoare a toate, vazute §i 
nevazute. 

Ea da viaja gandirilor §i „intuneca suferinja", intuneca 
„intimericul ne§tiinjei" - cum ar spune Sfantul Antim, dar §i 
to^i scriitorii no§tri medievali -, pentru ca traverseaza cu 
lumina ei mediul transparent al con§tiinJei umane, al cugetarii 
§i al intregii fiin^e omene§ti profunde. 

Lumina divina este creatoare atat a lumii spirituale, a 
fiinjelor rationale, ganditoare (gandirilor ddnd viafd: nu 
poate sa anime gandirea decat cea care i-a dat viaja dintru 
inceput), cat §i lumii materiale: codri, mdri %\pustiuri. 

Aceste trei elemente esenjiale ale creajiei materiale 
apar §i in alte poeme eminesciene, ca spre exemplu in 
Revedere, in acea definite metonimica a lumii: 

Cum am fast asa rdmdnem: / Marea si cu rdurile, / 
Lumea cu pustiurile, / Luna si cu soarele, / Codrul cu 
izvoarele. 

Luna §i soarele, injelese simbolic, fac parte din 
universul codrului. Ele sunt in herbul codrului (Povestea 
codrului), a§a cum fac parte din sterna Jarii Romane§ti, 
comentata de Antim, dar §i a Moldovei, §i tot a§a cum fac 
parte §i din icoane. 

Insa marea si cu rdurile sunt, la randul lor, ca §i lumea 
cu pustiurile, interpretabile ca simboluri ale lumii, care nu 
mai are valence paradisiace, ci amprenta dizarmonica, haotic- 
amorfa. 

Doar codrul adaposte§te o lume virginala, paradisiaca, 
codrul cu izvoarele sfinte §i curate, care ne trimit cu gandul la 
originile creajiei, la izvodirea dintai a lumii. 

O alta definite metonimica a eel or doua lumi 
antagonice o aflam in poemul 0,-nielepciune, ai aripi de 
ceard!, in care Eminescu sesizeaza diferenja spirituals dintre 
lumina §i intuneric, face distincjia intre lumea luminoasd 
capabila sa reflecte lumina divina §i lumea intunecatd, care se 
opacizeaza in fa^a razelor dumnezeie§ti: Lumini pe ape, 
neguri pe pdmdnt. 



http://www.archive.org/details/SfantulDionisieAreopagitulDespreIerarhiaBisericeasca 
2010. 



164 



Cea care reflecta lumina cereasca este lumea 
paradisiaca: Un rai din basme vdd printre pleoape /.../ 
Sclipiri pe cer, vdpaie peste ape (Fiind bdiat pdduri 
cutreieram). In timp ce negurile pamantului reprezinta spa^iul 
opac, nereflexiv sau lumea cu pustiurile . 

Avem sclipiri pe cer (luminatorii cere§ti), lumini pe 
ape sau vdpaie peste ape (reflectarea a§trilor cere§ti in 
aceasta lume, in mediul cosmic §i uman deschis §i 
transparent), §i neguri pe pdmdnt, unde pamantul innegurat 
nu mai este oglinda a cerului. 

Apele devin un simbol al reflectarii adevarului, urmand 
unei comparatii pe care o facea Teodor al Ierusalimului, 
reprodusa de Nicodim Aghioritul in manualul din care 
versifica Eminescu: omul vede in zidiri pe Ziditorul, ca in 
ape soarele. 

Revenind la ce spuneam anterior, observam ca materia 
transparent^ §i reflectoare a apelor (izvoare, lacuri) are 
proprieta^i germinativ-creatoare, mediul acvatic fiind 
incubator al viejii, precum reiese din versul in cuibar rotind 
de ape, peste care luna zace (Cdlin... ), pe care Arghezi, fost 
ierodiacon, il considera eel mai frumos din literatura romana. 

Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga afirma ca, in Cdlin (file din 
poveste), peisajul-cadru al nunjii este „proaspat ca in ziua 
intai a creajiei. [. . .] iar apele care se rotesc ca un cuibar devin 
apele inceputului lumii" 

Consideram ca pretutindeni in opera lui Eminescu, 
peisajul feeric de natura poarta amprente paradisiace mai 
mult decat evidente. 

Mai ales acea virtute a puritajii §i prospejimii naturii 
cosmice este perpetuu ilustrata in lirica eminesciana de 
prezenja stelelor de aur a caror izvorare pe cer este 
necontenita, precum §i a apelor care, la fel de neostoit, 
izvorasc dare, curate, pe pamant. 

Frumusejea virginala a naturii, caracterul genuin al 
creajiei cosmice, acest caracter principial nealterat, sunt 
valori pe care Ortodoxia le-a afirmat intotdeauna §i pe care 
le-am regasit din plin la Antim Ivireanul. 

Percepem, §i la Eminescu, ca §i la Antim §i in toata 
literatura noastra veche, existenja a doua lumi: un univers in 
care omul se simte integrat, care este experiat nostalgic sau 



~ 13 Zoe Dumitrescu-Bu^ulenga, Eminescu - cultura si creafie, op. cit., p. 



165 



vizionar de poet, §i un altul in care se simte strain, care este 
lumea decazuta, invechita. 

Codrul sau padurea reprezinta „spajiul securizant" 
pentru el, alegorie a paradisului regasit, alter-ego al gradinii 
Raiului, care define toate detaliile simbolice ale unei proiecjii 
edenice (gradina cea de codri vechi, din poemul Miradoniz, 
lumea paradisiaca a zanei Dochia §i a vechilor daci, din 
Memento mori, insula lui Euthanasius din Cezara), ale unui 
taram virginal care „ascunde" strdlucire de izvoara, adica 
taina izvodirii crea^iei, na§terea lumii in frumusejea ei 
primordiala, neafectata de rau, a lumii in care omul a fost pus 
a fi stapan §i in care era fericit, fericire pe care o cauta cu dor 
§i poetul. 

Dorinja de reintoarcere in ambian^a codrului sau a 
padurii este un reflex constient al nostalgiei paradisiace a 
poetului, al dorinjei de reintoarcere la varsta inocenjei, a 
nevinovajiei primordiale: 

Unde e§ti, copildrie, / Cu padurea ta cu tot? (O, 
rdmai...); sau: O, rai al tinereiii-mi, din care stau gonit! / 
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam. (Zadarnic §terge 
vremea...). 

Pe de alta parte, marea §i cu rdurile §i lumea cu 
pustiurile sunt ipostazele unei alt fel de lumi, care nu mai este 
intima, calda, protectoare, afectuoasa cu omul, nu mai este o 
casa sau un camin protector, a§a cum a creat-o Dumnezeu 
(veleitaji cosmice originare pe care le-am regasit in toata 
literatura veche), ci este o lume al carei tablou este 
caracterizat de valurile sau raurile vijelioase ale patimilor §i 
de pustiul spiritual al oamenilor, pe care Eminescu il 
deplange adesea. 

Pustiul §i marea, reprezinta, in acest caz, lumea cazuta, 
imbdtrdnitd, caci rdurile au, faja de izvoarele din codru, 
dezavantajul curgerii timpului, al adunarii de aluviuni §i al 
revarsarii in marea cea amara: 

Se nasc izvoare, ropotind se plimba, /.../ Pan' ce 
urnindu-se in marea-amara / - Cafluviu mdndru, ce-ostenit 
mugeste -/Al tinerefii dulce glas de mult uitara. (Cobordrea 
apelor), iar Viafa-mi pare-un istovit izvor (Ce s-alege de doi 
nebuni, iubito...). 

La randul sau, am putea spune noi, codrul este 
imaginea emblematica sau sterna Raiului, in viziunea 
eminesciana, el este imaginea acelei creajii primare, al unei 
lumi rationale §i pline de lumina, in care omul se simte 



166 



implinit prin iubire §i intim legat, prin fibre tainice ale intregii 
sale firi, cu toata faptura, se simte solidar cu universul §i 
universul este solidar cu el. 

Eminescu are la baza gandirea romaneasca tradijionala 
despre Eden, atunci cand i§i dezvolta literar concep^ia despre 
natura protectoare in interiorul careia iubirea se simte acasd 
§i in care cuplul de indragosti^i reitereaza perechea 
primordiala. 

In poezia §i in proza eminesciana, ideea de Paradis, de 
spajiu edenic, este strict legata de codru sau de padure, avand 
la origine concepjia ortodoxa a Raiului ca gradina. 

In acest codru sau in aceasta padure, intotdeauna 
adanca §i virginala, se afla izvoarele §i lacurile in care se 
reflecta a§trii cere§ti, lumina lor protectoare §i ganditoare 
(precum cerul Sfin^ilor la Antim), se afla muljime de flori §i 
de arome naucitoare, incat aerul pare cadelni^at de miresme, 
un adevarat vdzduh tdmdiet (Calin... ), se afla pasari cu multe 
feluri de viersuri, etc. 

Inclusiv cromatica acestui loc, in care predomina aural 
- haric - al florilor de tei sau de nuferi §i al codrilor de 
arama, cat §i sugestiile muzicale psalmodice §i cadenjele 
sonore in ritm de litanii, ca §i doina de simfire ruptd ca 
jelania-n prohoduri (Calin Nebunul), toate acestea vin sa 
intregeasca impresia de spa^iu eclesial-paradisiac al acestei 
naturi prodigioase eminesciene, care constituie o insula de 
sacralitate, in acela§i timp inauntral §i in afara acestei lumi 
profane, degenerate din pricina egoismului §i a rautajii. 

Spre aceasta concluzie credem ca ne conduce 
fenomenul poetic de tezaurizare a acestei naturi, care pune in 
evidenja albul purita^ii §i aural haric: argint epe ape §i aur in 
aer (Mortua est); Flori, juvaeruri in aer, sclipesc tainice in 
soare, / Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare 
/.../, nisipuri argintoase (Egipetul); codri de arama, padure 
de argint {Calin... , Memento mori); 

Pulbere de diamante cade find ca o burd, / Scanteind 
plutea prin aer si pe toate din natura (Scrisoarea III), Stele 
rare din tdrie cad ca picuri de argint (Calin...); ...fluviul 
cdntdrii... un gigantic lacformeazd, intr-a cdrui son de soare 
/ Curge aurul tot al zilei si il umple de splendoare, / De pop 
numdra infundu-i tot argintul adunat. (Memento mori); 

Pddurea de-aur; pddurea cu-a ei trunchi de aur ros 
/.../; Numai fluturi mici albastri si mari roiuri de albine / 



167 



Curg in rduri sclipitoare de luciri diamantine / §-implu aerul 
eel dulce de cristal si de rdcoare... (Cdlin Nebunul); 

Un rai din basme vdd prinire pleoape, / Pe cdmpi un 
vdl de argintie ceafa, / Sclipiri pe cer, vdpaie peste ape 
(Fiind bdiet pdduri cutreieram); Deodaid fi se pare ca ceru- 
ntreg se rupe /In ploi scdnteietoare de colb de pieire scumpe 
(Sub cerul plin de nouri); 

Desi stii ca apa-i moale / Totusi placa-i de cristate / 
Parc-ar fi incremenit /.../; bruma diamantind (Miron si 
frumoasa fara corp), etc. 

Astfel incat, ceea ce exegeza literara a numit „spajiu 
securizant", are multe din caracteristicile Raiului. 

In lirica eminesciana, in poezia romaneasca, in general, 
ca §i in doina §i cantecul popular romanesc, un loc covar§itor 
de important il ocupa freamatul padurii, frematarea frunzelor 
codrului, clocotitoare ca un clopot sau ca un tainic cantec de 
dor §i jale. 

Insa aceasta referire la muzica frematatoare a 
copacilor, la frunza-n freamat (Fdt-Frumos din tei), nu este 
straina carjilor de cult ortodoxe, intre care unele sunt traduse 
de Antim, unde ea este interpretata ca o rugaciune a pomilor 
Raiului pentru reintegrarea in el a omului cazut. 

Spre exemplu, in cantarile la Vecernie, din Triod, in 
Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a lasatului sec de 
branza), se spune: 

„Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasa, loca§ul eel 
de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfar§ita §i desfatarea, 
marirea Drep^ilor, frumusetea Profejilor §i sala§luirea 
Sfin^ilor, cu sunetul frunzelor tale roagd pe Ziditorul tuturor 
(subl. n.), sa-mi deschida u§ile pe care cu neascultarea le-am 
inchis; §i sa ma invrednicesc a ma imparta§i de pomul vie^ii §i 
al bucuriei, cu care intru tine m-am desfatat"; 

„Livada fericita, pomi sadi^i de Dumnezeu, frumuse^i 
ale Raiului, acum vdrsafi lacrimi dinfrunze ca din niste ochi 
(subl. n.), pentru mine eel golit §i instrainat de marirea lui 
Dumnezeu"; „Simte durere, Raiule, impreuna cu lucratorul 
care a saracit §i, cu sunetul frunzelor tale (subl. n.), roaga pe 
Facatorul sa nu-^i incuie u§a. Indurate, miluie§te-ma pe mine 
eel cazut" . 

Este important sa in^elegem ca centralitatea acestui 
peisaj edenic eminescian o asigura padurea-codru, toate 



274 ***Triodul, ed. cit., p. 100 §i 103, 104. 



168 



celelalte elemente fiind secundare, inclusiv soarele, lima §i 
stelele, care, ca planete, nu sunt decat simboluri heraldice in 
herbul codrului. 

A§trii cere§ti sunt numai efigii ale codrului, prezenje 
emblematice in orizontul sau paradisiac. Ei sunt numai sterna 
Luminii creatoare a toate. 

Luna este doar simbolul acelei Lumini care, in ast 
secol de mdndrie §i prin noaptea unei lumi in bdtdlie /Lin 
luce§te-eterna pace {Memento mori). Aceea§i „eterna 
pace" care a fost la inceputul lumii: §i in sine impdcatd 
stdpdnea eternapace (Scrisoareal). 

Eminescu preia din teologia ortodoxa, prin bogatele 
sale lecturi din carjile biserice§ti vechi, aceasta interpretare 
semnificativa a lumindtorilor. soare, luna, stele §i luceferi, 
toji astiii sunt simboluri destinate sa reflecte lumina 
adevarului dumnezeiesc in codrul lumii, in adancul cugetarii 
sale, al codrului bdtut de gdnduri (Povestea codrului). 

Caci codrul, dragul codru, troienindu-si frunza toatd, / 
Isi deschide-a lui addncuri, fafa lunei sd le batd (Cdlin... ). 

Poetul nostra cuno§tea foarte bine concepjia strabuna, 
romaneasca §i bizantina, conform careia universul este o 
realitate existenjiala, dar §i o realitate iconografica, ca el 
ascunde, in mod simbolic, chipul nevazut al Impara^iei 
cere§ti. 

Tradn;ia poetica romaneasca §i posteritatea eminesciana 
confirma §i sus^in acest lucra, precum o face, spre exemplu, 
Octavian Goga: Curat e duhul lumii tale [a codrului] / Caci 
Dumnezeu eel sfdnt si mare / Subt bolta ta inrourata / Isi fine 
mdndra sarbatoare. / Tu-l praznuiesti cu glas de clopot / §i 
cu rasunet de chimvale / Pe Cel ce-atdtea infelesuri / Gatit-a 
stralucirii tale. // Amurgul invesmanta-n umbre / Smerita 
frunzei frematare, / §i pare tdnguiosul freamat / Un glas 
cucernic de tropare. (In codru). 

Acela§i poet vedea, altundeva, cum Asupra padurii 
vegheaza de sus / Cetatea eternelor stele (Dimineafa) . 

§i, tot datorita faptului ca §tia prea bine semnifica^ia 
tradi^ionala a luminatorilor, care sunt a§ezaji de Dumnezeu in 
univers ca sa fie, pentra oamenii de pe pamant, ca ni§te lampi 
in casa (intalnim, la Coresi §i la Varlaam, aceste valence 
simbolice, in predici), Eminescu putea spune, semnificativ, ca 



~ 75 Cf. Octavian Goga, Poezii, edi^ie ingrijita, postfa^a, tabel cronologic §i crestoma^ie 
critica de Simion Mioc, Ed. Facia, Timijoara, 1984. 



169 



la sfar§itul lumii, soarele va incepe sd pdlpdiascd, sd se 
stingd... (Memento mori). 

Intr-o prezumtiva confruntare ideologica intre trecut §i 
prezent, in Epigonii, Eminescu opune aceasta viziune asupra 
configurajiei semnificative a cosmosului, prin care cei din 
vechime vedeau lumea ca „un palat de icoane", ca o 
arhitectura sacra (Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un 
palat), o opune celei moderne in care simbolul este aleatoriu, 
lipsit de fimdamente vesnice, in care oamenii din toate cele 
fac icoand si simbol; / Numesc sdnt, frumos si bine ce nimic 
nu insemneazd. 

Cosmosul in lirica modernd {Icoand si privaz) este 
desemnificat, desemantizat: Noi cdrpim cerul cu stele, noi 
mdnjim marea cu valuri (Epigonii). 

In tot ciclul Scrisorilor, lima este patronul injelepciunii 
§i al inspirajiei creatoare, cea care privegheaza iubirea, ca §i 
destinele except onale. 

Insa interpretarea lunii §i a stelelor, ca simboluri ale 
Sfinjilor protectori §i priveghetori ai oamenilor, o descopera 
chiar §i inse§i binecunoscutele versuri din Luceafdrul : Cum e 
Fecioara intre sfinfi / §i luna intre stele, in care descoperim 
sinonimia simbolica dintre Preasfanta Fecioara §i luna §i 
dintre Sfinji §i stele; precum §i apari^ia de nenumarate ori, in 
multe poeme, dar cu precadere in Memento mori, a imaginii 
metaforice a stelelor ca icoane (ale stelelor icoane). 

Rosa del Conte exprima opinia ca „pentru epitete 
precum sorii regali, acei sori-regi care i§i desfa§oara 
orbitoarele lor cortegii in atatea versuri eminesciene, ne 
sinnim autorizaji sa ne referim, mai degraba decat la basme, 

one r ) r r~i 

la antica teologie solara" , din care a iradiat, in basmele 
romane§ti, expresia celor „trei sori in frunte" §i pe care 
autoarea exegezei asupra operei eminesciene o a§aza in 
descenden^a formularilor mistice ortodoxe: „este lumina 
trisolara care circumscrie, in tabloul lui Rubliov 278 , Treimea, 
pe care limba liturgica o define§te cu expresia Luceafdr in 
trei sori (Trioay . 



~ 16 Aici, antica se refera la teologia crestina, cu sensul de veche, milenara, iar nu la 
teologia antica greceasca sau pagdna, cum gresit s-ar putea in^elege din traducerea 
romaneasca. 

277 Rosa del Conte, op. cit, p. 326. 

278 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Rubliov. 

Icoana Sfintei Treimi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ierAngelsatmamre- 
trinity-rublev-1410.jpg. 

279 Rosa del Conte, op. cit., p. 327. 



170 



§i nu doar icoane ale luminii sunt stelele, ci, inca §i 
mai semnificativ, icoane inlacrimate, care formeaza turma 
Cuiva §i a caror mi§care pe cer este „cuvioasa", intrand in 
templele ceresti: 

Iar in cdrduri cuvioase stele se miscd-ncet, / Intrd-n 
domele de neguri argintii, multicoloane; / De-a lor rugd-i 
plind noaptea. A lor dulci si moi icoane / Implu vdile de 
lacrimi, de-un sclipet imprdstiet. 

Prin urmare, stelele sunt percepute ca imagine 
simbolica a turmei Sfinjilor („cuvioasele stele" care coboara 
in carduri), afla^i in rugaciune inlacrimata. 

Un alt vers ne vorbe§te despre popoarele de stele, 
universu-n rugaciune, denumind aceea§i realitate. 

In poemul Ondind, stelele-regine formeaza un cor de 
suspine, un cantec al sferelor suspinat, dintre care rasare luna: 
Iese cum cdntecul dintre suspine / Regina albelor nopfii 
regine. 

Credem ca asemanarea cu cerul Sfinjilor in rugaciune 
plina de durere pentru lume, de la Antim, este mai mult decat 
evidenta. 

Echivalen^a simbolica dintre stelele cerului §i lacrimi 
este prezenta §i in Cdlin..., intr-un tablou enigmatic, in care 
Eminescu suspine ca toata frumuse^ea cerului sta in lacrimile 
sale de lumina, care sunt stelele §i care picura cate una, din 
vreme in vreme: 

Stele rare din tdrie cad capicuri de argint, / §i seninul 
cer albastru mdndru lacrimile-l prind; / Dar dacd ar cddea 
toate el rdmdne trist si gol, / N-ai putea sd faci cu ochii 
indlfimilor ocol - /Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de 
rdu / Nu-i ca noaptea cea mocnitd sipustie din sicriu. 

Lumina inlacrimata a stelelor este a§adar cea care face 
toata podoaba cerului §i in acela§i timp singura care 
insuflete§te creajia, care face diferen^a intre cer §i sicriu, intre 
viaja §i moarte, intre viaja ve§nica §i moarte ve§nica. 

Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rdu este 
imaginea corelativ-simbolica a intregii creajii care sta in 
penumbra moitii, dar care este luminata de icoanele stelelor 
cere§ti, in timp ce noaptea cea mocnitd si pustie din sicriu 
este noaptea nefiin^ei sau a moitii ve§nice. 

Ion Negoijescu crede ca „suspinarea codrului arata o 
durere a naturii insdsi [...] §i nu transpunerea in cosmic a 



171 



suferinjei poetului" z80 , o durere care este „misterioasa, 
profunda" 281 . 

Infuzia de suferinja sau inlacrimarea cosmosului nu 
este o consecinja a unei activity umane §i nici nu este o 
proiecjie a interiorului uman, ci ea este o realitate existenta 
deja, constatatd doar, de poeji, nu suprapusd lumii. 

Aceea§i durere cosmica, transmisa in mod universal de 
natura, am intalnit-o §i am semnalat-o §i in opera lui Antim. 

Simbolul sau metafora cerului inlacrimat de stele, este, 
in forme diferite, comuna lui Antim §i lui Eminescu. 

Pentru Antim §i pentru teologia cre§tina, este vorba de 
durerea §i dorul universal dupa restaurarea omului §i a 
intregii firi in frumusejea §i inocenja ei primordiala, despre 
care Sfantul Pavel spunea ca intreaga faptura suspina, 
impreuna cu omul, pana la sfar§itul lumii. 

Analizand poezia lui Eminescu, Ion Negoijescu 
recuno§tea acela§i adevar, atunci cand vorbea de „acea 
melancolie fundamentala a naturii, resim^ita de romantici §i 
care este jalea dupa un bun pierdut, dupa varsta de aur" , 
dupa Edenul pierdut odinioara de Adam §i Eva, cum ar spune 
Antim. 

Tabloul stelelor ca turme, din Memento mori, este insa 
prezent, de§i numai ca sugestie, §i in Sara pe deal, in care 
Turmele-l urc [dealul, simbol al inal^imii], stele le scapdrd-n 
cole: pamantul urea spre cer, iar cerul se pogoara spre 
pamant. 

Avem de-a face cu o dubla mi§care, ascendenta §i 
descendenta - observa^ie pe care o face Zoe Dumitrescu- 
Bu§ulenga -, menita sa uneasca cerul cu pamantul, turma 
celor de pe pamant cu turma celor din cer. Apelul la 
imagistica crestina este lesne de observat. 

Eminescu se simte acasd privind bolta instelata a 
cerului, nu ranit de imensitatea ei, ci inchipuind infinitele 
spajii cosmice ca pe ni§te roiuri luminoase, ca de albine 
(Scrisoarea I), §i galaxiile stelare ca pe ni§te carduri §i cirezi 
de stele. 

De altfel, intr-o varianta a poemului Memento mori 
(intitulata Panorama desertdciunilor), se vorbeste despre 
Colonii de stele de-aur dintr-a raiului prisacd. . . . 



280 Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, op. cit., p. 101. 

281 Ibidem. 

282 Idem, p. 104. 

283 Cf.L. Galdi,op. cit.,p. 302. 



172 



Universul este contemplat in termeni rustici, 
reprezentat intr-o imagistica profund pastorala, sateasca 
(precum §i la Blaga, de altfel), reprezentare care are insa o 
puternica §i inalienabila intemeiere scripturala §i patristica, o 
milenara tradijie §i practica oratorica ortodoxa. 

Viziunea ortodoxa asupra cosmosului ca o casd 
protectoare a eliminat din viaja romanilor posibilitatea 
instaurarii acelei panici terorizante a infinitului cosmic 
strivitor pentru fiinja umana, specifica cre§tinismului 
occidental, dupa schisma de la 1054, §i exprimata limpede de 
catre Blaise Pascal, dar §i de catre Schopenhauer, care 
sus^inea ca numai filosofia il poate ajuta pe om ca sa scape de 
angoasa in faja imensita^ii universului. 

Dimpotriva, „in acest spajiu al nostra s-a trait inca din 
vechime cu un sentiment al grandorii imanente in natura, nu 
zdrobitoare, intr-un fel care a eliminat apasarea cosmosului §i 
spaimele legate de forjele lui. 

Sufletul omului §i al poetului acestui pamant a 
participat firesc,ySra exaltare si fara fried (subl. n.), la viaja 
cosmosului, la via^a elementelor, intr-o comunitate 
impresionanta de ritmuri naturale traduse in ethos" 

Nu exista, de asemenea, un afront mai mare adus 
filosofiilor lui Platon §i Plotin, decat aceasta perspectiva 
domestica §i intimista asupra universului, asupra pulsului 
cosmic al galaxiilor, pe care o regasim in opera eminesciana. 

La Eminescu turmele de oi care urea dealul §i cardurile 
de stele care coboara prin vaile cosmice se intalnesc. 

§i aceasta viziune a fost facuta posibila de pogorarea 
ingerilor pentru a binevesti pastorilor §i a stelei pentru a-i 
conduce pe regii filosofi §i astrologi la Ndscutul din tavernd, 
cum spune tot poetul, la culcusu-eternei mile (Dumnezeu si 
om). Acea Eterna Mila, Hristos, care umple inima cu 
farmecele milei (Rugaciunea unui dac). 

In Memento mori, arhitectura marilor civilizajii, a§a 
cum este ea faurita de oameni, se contopeste cu arhitectura 
crea^iei, fiindca se inspira, dintra inceput, din aceasta 
arhitectura cosmica. 

Astfel, cetatea egipteana Memphis se infaji§eaza ca 
gdndiri arhitectonici care au zidit munte pe munte in antica 
lui trufie ca sdpard rdsdritd din visdrile pustiei, insa, in urma 
ei, natura care supraviefuieste civilizajiei egiptene, ironizeaza 



284 Zoe Dumitrescu-Bu^ulenga, Eminescu - cultura si creafie, op. cit., p. 56. 



173 



fantasmagorica mare^ie umana inganand-o, purtandu-i 
ecourile stinse: 

Toat-a apei s-a pustiei si a nopfii mdrefie / Se unesc 
sd-mbrace mdndru veche-acea impdrdfie, / Sd invie in 
deserturi sir de visuri ce te mint. 

Vechea civilizajie egipteana mai exista doar in 
halucinajia Nilului, ale carui unde viseazd spume. 

La fel, Grecia antica se naste din intunecata mare §i 
subzista numai in imagini de talazuri ale marii care cdnt-a 
Greciei cddere, in timp ce Limba rdurilor bldndd, ale 
codrilor suspine, / Glasul lumei, glasul mdrei se-mpreund-n 
infinit. 

Mai mult, ascultand armonia din pleiade, poetul are 
sentimental ca asista la scurgerea lumii, la caderea ei: §tim de 
nu trdim pe-o lume, ce pe nesimfite cade ? - incat toata 
frumusejea lumii pare un cantec de lebada, iar succesiunea de 
caderi pare ca ne avertizeaza asupra unei caderi §i mai mari, 
care urmeaza sa se petreaca. 

Daca lumea, universul, ca §i create a lui Dumnezeu 
este vis de aur §i intrupare a gandului Sau, in schimb, creajia 
umana care incearca nemurirea cu degetul este, precum 
cetatea Memphis, argintos gdndal pustiei. 

Ideea eminesciana de civilizajie in stare sa dainuie este 
aceea in care un palat este din stance sure, iar a lui stdlpi-s 
munfi de piatrd, a lui stresin-o pddure, a§a cum incerca el sa 
configureze raz-ul dulce al stramo§ilor sai daci raiul Daciei 
veche, cu pdduri de flori in care ale crinilor potire sunt ca 
urne de argint, in mijlocul unei gradini infinitd cu scorburi de 
tdmdie §i cu izvoare care mprund de ambrd de-aur. 

Civilizajia ideala nu este a§adar cea edificata de 
gdndiri arhitectonici umane, ci un Rai natural, o „Cetate a 
Raiului", tot a§a dupa cum cugetarea care injelege adevarul 
nu este cea filosofica, individualist-distincta, ci aceea care se 
armonizeaza cu cosmosul, cu creajia, care asculta glasul 
padurii, al izvoarelor, care §tie sa interpreteze literele de foe 
ale stelelor, cea in care se reflecta lumina lunii §i o inspira. 

In acela§i poem insa, Eminescu ne avertiza, in strofele 
preliminare, asupra felului in care vede el universul, un 
univers in care secolii sunt ca ni§te codri (codrii de secoli), 
popoarele ca ni§te oceane (oceane de popoare), vremea cade 
in vaduri (al vremurilor vad), timpul se toarce ca lana (secolii 
se tore), intregul periplu de imagini al istoriei universale, 
rememorat de Eminescu, este ca o turma cu oi de aur (Turma 



174 



visurilor mele eu le pasc ca oi de auf), pe care o pa§te tihnit, 
mioritic, poetul care contempla zbuciumul milenar al lumii, 
dar care nu vrea sa se integreze acestui zbucium vanitos, ci 
tot dorul lui este acela de a face parte din universul pasnic al 
viejii fericite, in sanul unei naturi protectoare §i infinite cu 
ei, a§a cum vor romanii sa o traiasca in ritmul lor arhaic §i 
cum o deapana in istoriile lor (luminoasele basme). 

Peisajul istoriei universale se reduce astfel, la imagini 
care au consistent naturii, la imagini pastorale, rustice, 
domestice, iconografice, ca o lume care, privita din interior, 
din propria ei perspective, pare nelini§tita, condusa de o 
voinja luciferic-schopenhauerian-nitzscheeana, intempestiva, 
dar privita ca lumea lui Dumnezeu, ca un univers in puritatea 
lui originara, natural, genuin, pa§nic, neie§it din ritm, nu 
emana decat liniste, pace, serenitate. 

Dupa ce secoli cu viefi §i gdndiri o mie tree, 
civilizajiile se succed §i pier, in urmd din izvoare timpi rdcori 
§i clari rdsar. 

Insa§i „de§ertaciunea de§ertaciunilor", reprezentata de 
idealurile umane vane, care vor sa se edifice in istorie, sa se 
consemneze in univers, sa-§i semnaleze trecerea sperand 
astfel la o eternizare artificiala in propria fantezie 
arhitectonica, nu poate sa tulbure, in definitiv, framuse^ea 
mai presus de patimile omene§ti a crea^iei lui Dumnezeu, 
care este mai rezistenta in timp decat construcjiile babilonice 
sau faraonice. 

Oamenii, popoarele, istoria lor, au consistent 
reliefului natural, ele sunt creajia lui Dumnezeu ca §i 
cosmosul intreg §i merg in ritmul §i in sensul stabilit de 
Dumnezeu, iar toata nelini§tea, durerea §i zadarnicia 
eforturilor lor se na§te din impresia ca pot sa aleaga un alt 
sens, ca pot sa imprime viejii lor §i lumii o alta direcjie de 
mers, ca pot sa devieze de la matca lor, urmarind numai 
edificarea egoismului propriu. 

Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga remarca, in studiul sau, 
Eminescu - culturd §i create, ca, in opera celor mai mari 
poeji romani (cum considera domnia sa ), Eminescu §i 
Blaga, ata§amentul fa^a de perimetrul satului romanesc este 
extrem de adanc §i puternic, la fel ca §i iubirea faja de 
universul injeles ca un loc intim de adapost, ca un camin 
prielnic, o vatra stramo§easca sau un leagan stravechi, 



285 Idem, p. 57. 



175 



precum §i refuzul spajiilor infinite §i necomunicative cu 
omul, straine. 

Insa aceasta viziune este in perfecta consonant cu cea 
de veacuri a poporului roman §i cu cea bizantina, fiind 
concepjia cre§tin-ortodoxa asupra lumii, a§a cum a fost 
revelata de Dumnezeu in Sfintele Scripturi §i a§a cum se 
pastreaza in Biserica. 

Am regasit-o in omiliile tiparite de Coresi, in cele 
varlaamiene, precum §i la Antim Ivireanul, cu prisosinja. 

Pentru Eminescu nu exista insa, ca pentru Blaga, 
„Marele Orb", ci, dimpotriva, Dumnezeu este Singurul care 
insufleje§te gandirea §i cunoa§terea, Care face sa rasara 
lumina injelepciunii in omul care este dupa chipul Sau, dar §i 
in logosul cosmic. 

Intreaga lume atarna de raza gdndirii cei eterne. 

Dumnezeu e Gdndire Eternd, e Logos Creator a toate, 
Rajiune, Injelepciune, nu e un absolut impersonal, nu e 
nefiinla divind, a§a cum interpreteaza Ioana Em. Petrescu. 

Iar lumea nu e halucinafia sau iluzia unui astfel de 
Spirit impersonal de tip brahmanic. Nu, ci Creatorul lumii e 
tripersonal si El gande§te din vesjiicie crearea lumii §i o 
aduce la indeplinire la momentul oportun. 

Creajia aceasta este dupa Chipul Sau, este plina de 
lumina, poarta amprenta luminii divine, cu care insa nu se 
confunda in mod panteist. 

Cosmosul este o icoand §i o reflectare in oglinda 
fapturii a luminii lui Dumnezeu, chiar daca lumea este, dupa 
cum vedem in poemul Fata-n grddina de aur, numai o umbra 
a mare^iei dumnezeiesti: 

O, Adonai! Al cdrui gdnd e lumea / §i pentru care toate 
sunt de fafd /.../ Desi Te-adord stele, mdri in spume, / Un 
univers cu vocea indrdzneaid, / Toate ce-aufost, ce sunt, ce- 
Ti nasc in cale / N-ajung nici umbra mdrefiei Tale. 

Parafrazand faimosul vers nichitian, am putea spune ca 
aceasta lume este frumoasd ca umbra unui gdnd, a gandului 
lui Dumnezeu. 

De unde se vede ca Nichita Stanescu a patruns adanc in 
semnificajia poemelor eminesciene §i ca marii poe^i se 
cunosc tainic unui pe altul. 

Fiinjele rationale zidite de Dumnezeu pot sa accepte, 
cu voie libera, sa fie medii transparente pentru lumina Sa 
dumnezeiasca §i sa devina astfel purtatoare ale asemanarii cu 



176 



El sau pot sa urasca voia Lui §i creajia Sa, a§a cum demonul 
uraste un gdndde Dumnezeu (Muresanu (Tablou dramatic)). 

Cugetand, in Memento mori, la tainele universului, ale 
istoriei §i ale fiintei umane, poetul convorbe§te la final cu 
Logosul intrupat, dorind sa fie incredinjat asupra asemanarii 
omului cu Dumnezeu §i a pogorarii lui Dumnezeu la om: 

Tu, ce in cdmpii de chaos semeni stele - Sfant si mare, 
/Din ruinele gdndirii-mi, o, rdsai, clar ca un soare, /.../ Tu, 
ce scrii mai dinainte a istoriei gandire, / Ce fii bolfile tdriei 
sa nu cada-n risipire, /Cine esti?... Sa pot pricepe si icoana 
Ta... pe om. /.../ Oare viafa omenirei nu Te cauta pe Tine? / 
Eu un om de Te-as cunoaste, chiar sa mor mi-ar parea bine. / 
Dar sa stiu - semeni furnicei ce cuteaz-a Te gdndi? 

De§i Dumnezeu a pus gdnduri uriase intr-o feastd de 
furnicd, totu§i, incurcatele sofisme nu explic-a Ta fiinfd, 
fiinja lui Dumnezeu (Memento mori). 

Rajiunea umana singura nu poate sa descopere tainele 
care sunt mai presus de fire. Marejia slavei lui Dumnezeu 
este ascunsa, ca un soare, in norii de secoli unde-ngropi a ta 
mdrime. 

Dumnezeu e ca un Soare ve§nic §i Care este ascuns de 
norii istoriei, pentru ochii umani nelumina^i §i neinjelep^i. 

Cosmosul §i istoria lumii vorbesc in mod simbolic sau 
paradigmatic rajiunii umane §i o invaja despre Dumnezeu, 
dar omul nu poate, ajutat doar de rajiunea sa, sa vorbeasca 
despre cele nepatrunse ale lui Dumnezeu. 

Limitele gnoseologice ale fiinjei umane nu sunt insa 
determinate de o anumita cenzurd transcendentala, ca la 
Blaga, ci sunt limite ale nedesavar§irii umane. 

In om incape, intr-un cran uscat si palid, o foarte mare 
§i inalta gandire, istoria lumii cu evi intregi de cugetare, 
tainele universului cu ale lui rduri de stele %\fluvii cu mase 
de sori, precum §i a veciei vai deschise cu-addncimi 
necunoscute (cunoasterea faptului ca lumea a fost creata din 
nimic), dar a le cunoa§te pe toate desavarsjt §i mai ales, a 
cunoaste pe Dumnezeu mai mult decat ii este cu putinja 
fapturii create nu este pe potriva omului. 

Pentru ca in om vezi icoana unui secol langa chipul 
uneiflori. 

Omul este, prin sufletul sau, icoana a genera^iei §i a 
vremii sale, dar §i icoana a vesniciei in lume, prin chipul sau 
nemuritor. 



177 



In acela§i timp este §i chip al perisabilitajii, prin trupul 
sau, fiind supus moi^ri. 

Caci floare este ceea ce nume§te Scriptura Sfanta a fi 
viaja omului pe pamant: Omul nascut din femeie are purine 
zile de trait, dar se satura de necazuri. Ca si floarea, el create 
si se vestejeste si ca umbra elfuge si efara durata. (Iov, 14, 

1-2); 

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va 
inflori. Ca vdnt a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va 
mai cunoaste incd locul sau. (Ps. 102, 15-16); 

Tot trupul este ca iarba si toatd mdrirea lui, ca floarea 
campului! (Is. 40, 6), etc. 

Eminescu insu§i citeaza, ca motto, in poemul Strigoii, 
un pasaj graitor din finalul slujbei de inmormantare, din 
Molitfelnicul a carui traducere ii aparjine lui Antim: ...ca 
trece acesta [omul] ca fumul de pre pamant. Ca floarea au 
inflorit, ca iarba s-au tdiat, cu pdnza se infdsurd, cu pamant 
sd acopere. 

Iar in Scrisoarea I, parafrazand Ps. 102, 16, citat de noi 
anterior, spune poetul ca vdntu-n valuri trece peste traiul 
omenesc. 

A§adar, nu o anume cenzura transcendentala ii pune 
omului hotare gnoseologice, ci insa§i firea, condn;ia sa 
creaturala §i neputinja sa. 

Dimpotriva, ca dovada ca nu exista o cenzura 
transcendentala, vedem in Memento mori, in acele strofe care 
descriu paradisul dacic, cum intre cer §i pamant exista o 
continuitate, cum bolta cereasca are o strea§ina de arbori 
(stresin-arboroasa), iar scarile de stand se unesc cu scarile 
templului lunar: A ei [ale domei] scari ajung din ceruri a 
stancimei negri colfi. 

Lumea de jos este oglindirea, chipul celei de sus, totul 
fiind pre^uit ca icoana, ca oglindire §i reflectare: Cat uitdndu- 
te in fluviu pari a te uita in ceri. /.../ Un rai dulce se inalfa, 
sub a stelelor lumina, / Alt rai s-addnceste mdndru intr-al 
fluviuluifund. 

Se pune intrebarea: de ce prefera Eminescu simbolul 
lunii stralucind m noaptea §i peste marea lumii, ca metafora a 
luminii divine creatoare, in locul celui solar? 

Raspunsul nostru este urmatorul: Eminescu alege 
simbolul selenar fiind con§tient ca traieste intr-o epoca 
romantica in care e apus de Zeitate si-asfinfire de idei 
(Memento mori). 



178 



In care Dumnezeu, Soarele lumii, asfinje§te de pe cerul 
multor cugete §i al multor min^i (a se remarca asociajia, in 
plan simbolic, a cerului cu mintea, a carei talmacire o aflam 
§i in Divanul lui Dimitrie Cantemir): Nimeni soarele n- 
opreste sa apuie-n murgul serei, / Nimeni Dumnezeu s-apuie 
depe cerul cugetdrii. 

Versetul profetic Soarele si-a cunoscut apusul sau (Ps. 
103, 20), pe care Antim 1-a interpretat in legatura cu moartea 
lui Hristos, care, ca om, §i-a gustat apusul, poate fi injeles 
aici §i in sensul apostaziei multora din epoca moderna. 

Dar gandurile omenesti §i istoria lumii, desfa§urarea de 
civilizajii, au fost o cautare a lui Dumnezeu (Oare viaja 
omenirei nu te cautd pe Tine?), o incercare de apropiere de 
lumina adevaralui, de§i filosofiile umane §i miturile care au 
incercat sa II imagineze pe Dumnezeu intr-un fel sau altul nu 
L-au putut cuprinde pe Soarele eel neapropiat: 

Insereazd si apune greul soare-n vai de mite [mituri] - 
caci Dumnezeu e un Soare greu de injeles, iar lumea aceasta 
e o vale de mituri, o vale a plangerii plina de eresuri -/.../ 
Cum esti Tu, nimeni n-o stie. / Intrebarile de Tine, / Pe-a 
istoriei lungi unde, se ridica ca ruine /.../ Niciun chip pe care 
lumea Ti-l atribuieste Tie / Nu-i etern /.../ C-un cer incarcat 
de mite asfinfesti din ev in ev. 

Insa, „formele divinului sunt acelea care apun §i nu 
Dumnezeu insu§i. Iar omul, copil batrdn, care se amage§te ca 
poate sa i se substituie [lui Dumnezeu] §i care crede ca poate 
sa-§i asume raspunderea universului §i sa-i indrume istoria, 
nu-§i da seama ca o gdndire profunda si divind (subl. n.) 
sus^ine realitatea §i cursul ei" 286 . 

Pana cand vine sfar§itul lumii, sfarsjtul istoriei: §i- 
astdzi punctul de solstifiu a sosit in omenire. /.../ E apus de 
Zeitate s-asfinfire de idei. 

Se apropie apocalipsa, se-nmulfesc semnele vremei... . 

Matei Calinescu remarca, in acest sens, faptul ca, pe 
de-o parte, romanticii n-au fost deloc fericn;i sa mo§teneasca 
lumina rajionalismului iluminist §i s-au intors la „religia 
inimii" §i la „ra^iunea inimii" (cum ar spune Pascal), la 
cretinism, a§a incat „romantismul era eminamente o expresie 



' Rosa del Conte, op. cit., p. 100. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_C%C4%831inescu. 



179 



a geniului crestinismuluf 2 ^ ', iar pe de alta parte, ei in§i§i au 
fost perfect con§tienJi ca traiesc o epoca istorica de declin al 
credinjei, au constatat acea realitatea spirituals instaurata mai 
intai in societatea occidentals, care s-a numit „moartea lui 
Dumnezeu §i au inclus in operele lor aceasta tema 
esenjialmente moderna, cu mult inainte ca Nietzsche sa o 
a§eze, la loc central, in doctrina profetica a lui 
Zarathustra" 289 . 

A exista in lumea de sub soare sau in cea de sub lund 
pare a denumi aproximativ acela§i lucru, pentru scriitorii 
no§tri din vechime, de§i se pot identifica §i diferenje subtile, 
la nivel simbolic, intre cele doua sintagme. 

Dosoftei se refera la omul de supt lumind (Ps. 89: C-ai 
zds sd sd-ntoarcd-n Una / Tot omul de supt lumind) sau de 
supt soare (Ps. 48: Ca mdiestrul incd moare / Ca tot omul de 
supt soare). 

In prefaja Eortologhionului tiparit la 1701, Antim 
filosofeaza despre cele ce sunt sub lund, astfel: 

Inceputul, mijlocul si sfdrsitul, Stdpdnul si Domnul 
tuturorfiinfelor, si simfitoare si infelegdtoare, este Fdcdtorul 
tuturor, Dumnezeu. 

Stdpdnul insd si sfdrsitul tuturor celor de sub lund este 
omul. Iar sfdrsitul omului, pentru care s-a creat de 
Dumnezeu, este cdstigarea si fericirea lui Dumnezeu insdsi; 
fiindcd pentru om s-afdeut toatd lumea aceasta, iar omul, se 
zice ca s-a fdcut de cdtre Dumnezeu ca sd dobdndeascd pe 
Dumnezeu . 

Cantemir, in a sa Istorie ieroglificd, folose§te la un 
moment dat aceeasj sintagma: ca din fire cele supt lund ase 
s-au ordnduit, ca unele dupd altele sd urmeze, si cdnd unele 
mor, altele sd invie si simbathiia si antipathiia dintr-insele sd 
nu lips eased 291 . 

Stapanirea lunii este aceea§i cu a soarelui. Sau, daca 
ascultam cu aten^ie cele emulate de Antim, soarele 
stapane§te pamantul, in timp ce luna stapane§te marea (marea 
viejii sau marea tulburata a patimilor), in noaptea acestei lumi 
- viziune insusjta §i de Eminescu. 



Matei Calinescu, Cinci fefe ale modernitafii (modernism, avangarda, decadenfd, 
kitsch, postmodernism) , traducere de Tatiana Patrulescu §i Radu Jurcanu, posfa^a de 
Mircea Martin, Ed. Univers, Bucurejti, 1995, p. 43. 
289 Idem, p. 62. 
290 Opere, op. cit., p. 405. 
291 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificd, op. cit., p. 1 12. 



180 



A§a incat, a sta sub luna poate avea semnificatii aparte: 
a fi in noaptea lumii acesteia §i a cauta sa ajungi la Jarmul 
fericirii ve§nice, urmarind felinarul de lumina al lunii §i care 
expune ra^iunii noastre, logosului uman, un reflex din lumina 
injelepciunii divine eterne. 

Faptul este specificat in Psaltire, in contextul unor 
profetii mesianice, despre intruparea lui Dumnezeu si 
coborarea Lui pe pamant, la Ps. 71, 6-7, 17: „Pogora-se-va ca 
ploaia pe lana si ca picaturile ce cad pe pamant. Rasari-va in 
zilele lui dreptatea si multimea pacii, cat va fi luna. [...] 
Numele lui va dainui pe vecie; cat va fi soarele va fi pomenit 
numele lui". 

Cat va fi luna poate sa insemne pdna la sfdrsitul 
acestei lumi, in timp ce cat va fi soarele este o alta expresie 
alegorica, ce desemneaza vesnicia. 

Nu este insa semnificativ ca, la Dosoftei, omul este, 
inca, supt soare si supt lumina, in vreme ce, inaintea lui 
Eminescu chiar, pentru Antim si Cantemir, omul si lumea 
stau supt lunal 

Daca Eminescu stia si intelegea atat de bine vechile 
scripturi medievale, aspectul nocturn si selenar al peisajelor 
sale, departe de a fi un produs romantic, nu este decat o 
reproducere in lirica sa a constiintei cu care cei doi scriitori 
din primul sfert de veac XVIII, Antim si Cantemir, 
reproduceau peisajul lumii moderne, cu o acuratete vizionara 
impecabila. 

Eminescu e departe de Petrarca, pentru care epoca 
medievala era ev intunecat, pentru el Veacul de Mijloc era 
luminos, iar epoca moderna este intunecata, innoptata. 

Sa ne aducem aminte si ca preromanticii nostri 
pasoptisti, incepand de la Carlova, preferau panorama 
asfintitului de soare si regimul inserarii in locul celui nocturn, 
iar Negruzzi inca simtea lumina si dupa ceasul apusului, 
simbolizand poetic un reflex al constiintei. 

Aceasta in^elepciune divina, ilustrata simbolic de 
lumina solara, se stinge din oameni in vremurile din urma: 

Se-nmulfesc semnele vremei, iar cerul de-nserare / 
Rosu-i de rdzboaie crunte, de-arderi mari, de disperare / §i 
idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic; /Soarele divin ce- 
apune varsa ultimele-i raze / Pe-a istoriei cdmpie mult iubitd 
si se lasa/In oceanul de-ntuneric, ce s-arata inamic. 

Dumnezeu, Cel ce scrii mai dinainte a istoriei gandire, 
este Soarele divin §i Scriitorul care a scris cu lumina Sa 



181 



istoria lumii §i a universului, care a adus toate la existenja din 
iubire, pentru ca istoria lumii se desfa§oara ca o cdmpie mult 
iubita. 

Dumnezeu a iubit-o mult, de aceea a adus-o intru fiin^a 
§i o conduce spre un sfar§it anume. 

La un moment dat, ceva mai devreme in poem, 
ajungand la aparijia §i inaljarea Romei pe scena lumii (dupa 
ce, inainte, a reprodus marirea §i decaderea Asiei, a 
Babilonului, a Egiptului, Israelului §i a Greciei), Eminescu 
cauta o motivate anume pentru na§terea acestei civilizajii, 
cea romana, care a marcat atat de mult istoria umanita^ii, atat 
cultural, cat §i religios (sa nu uitam ca Imperiul Roman 
devine cre§tin incepand cu anul 313, iar Imperiul Roman de 
Rasarit supravie{uie§te pana in 1453), §i ne transmite, sub 
aceea§i forma incriptata metaforic, ca a fost voinja unui 
mdndru soare, Acela§i Soare despre care era vorba mai sus: 

Sau ghicit-afi vreodatd ce socoate-un mdndru soare / 
Cdnd c-o raid de gdndire tine lumi ca sa nu zboare / Sa nu 
piard-a lor carare, sa nu cada-n infinit? 

Acest Soare este Cel ce, cu o raza, fii bolfile tariei sa 
nu cada-n risipire, §i pe care poetul II intreba cine esti?, ca sa 
pot pricepe si icoana Ta... pe om. 

Lumile nu au o rajiune §i o ordine a lor proprie (aceea§i 
cugetare am descoperit-o la Dimitrie Cantemir, in Istoria 
ieroglifica, ca §i paradigma soarelui §i a mi§carii cosmice), 
zvdrcolindu-se aleargd turburate si rebele / §i sa frdngd-ar 
vrea puterea ce le farmdcd pre ele / §i s-alerge-ar vrea in 
caos de-unde turburi au iesit. 

Dumnezeu are puterea care ^ine lumea, universul in 
armonie, a§a cum icoana sau paradigma soarelui o arata. 

Puterea lui Dumnezeu nu este insa una tiranicd, ci 
fermecdtoare, pentru ca este puterea iubirii, nu a urii. Este 
cea care a umplut inima poetului, in copilarie, cu farmecele 
milei (Rugdciunea unui dac). 

In acela§i timp, lipsa rajiunii este sursa nihilismului, 
pentru ca planetele cele fara rajiune, rebele, daca ar fi lasate 
fara raza lui Dumnezeu, ar cadea din puterea ce le farmdcd §i 
s-ar intoarce, cu adevarat, in nefiin^a - a§a cum preciza §i 
Sfantul Atanasie eel Mare (sec. IV). 

Numai ca, inaintea transfigurarii ei finale, cand lumea 
insereaza, inimile umane nu se mai lasa fermecate de iubire, 
de frumuseje, devin glaciale §i nu mai este nimeni, dintre 
oameni, sa opreasca acest cataclism universal, ca Dumnezeu 



182 



s-apuie de pe cerul cugetdrii, / Nimeni noaptea sd se-ntindd 
pe-a istoriei mormdnt. 

Gandirea omenirii devine oceanul de-ntuneric, ce s- 
aratd inamic lui Dumnezeu. 

Razele Soarelui dumnezeiesc nu mai strabat acest 
ocean de intuneric ireflexiv. 

Dar, daca oamenii §i-au baricadat mintea in faja 
luminii, planetul ce iipoartd cugetd addnc si sfdnt. 

Eminescu se §tia pe sine ca este tristd fire vizionard 
(parafrazam un vers din La moartea lui Neamfu) - tristd, 
pentru ca de profeji nu asculta, din nefericire, cei pe care ii 
vizeaza avertizarile lor, iar Eminescu vedea, ca §i al^ii - de la 
Asachi la Macedonski -, in poeji ni§te profeji care cheama 
neamul la trezvie §i iluminare, intr-un sens cu destul de multa 
incarcatura tradijionala §i religioasa. 

Ace§ti poeji i§i explicau sensul existen^ei §i al 
implinirii lor poetice printr-un destin profetic, intr-o 
conjunctura istorica aparte - proniata de Dumnezeu -, §i nu 
prin atingerea culmilor estetice ale poeziei. De aceea, 
evocarea elogioasa din Epigonii.. . 

Daca Eminescu §i romanticii prefera sa-§i reprezinte 
epoca printr-un peisaj sublunar, prin care recunosc ceasul 
inserarii sau al innoptarii doctrinare care s-a instaurat asupra 
lumii, dar inca mai au un ochi de lumina pe cer, care e luna, 
ca o fereastra dumnezeiasca spre Soarele §i Lumina vesniciei, 
in schimb, poe^ii moderni §i poezia moderna nu mai of era un 
spectacol nocturn al viejii, ci expunerea unui peisaj interior al 
unei mari suferin^e, al infernului fara ie§ire ipostaziat sub 
diferite reprezentari ale terorii spirituale. 

§i tot Matei Calinescu a facut observa^ia, foarte 
corecta, ca „mul^i autori dintre cei mai important, numi^i 
moderni, sunt de neinjeles in afara tradi^iei iudeo-cre§tine, pe 
care continua sa o reprezinte, indiferent cat de deviant" ' . 

Acela§i lucru 1-a remarcat §i Rosa del Conte, oferindu-1 
ca exemplu pe Arghezi 294 . 

Lirica lui Bacovia sau a lui Blaga pot fi luate §i ele 
drept paradigma, in acest sens, pentru contextul modernist al 
literaturii romane. 

Peisajul sublunar mai supraviejuieste in versurile lui 
Blaga doar in primele doua volume, pentru ca, incepand cu 



" " A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski. 

293 Matei Calinescu, op. cit, p. 63. 

294 Rosa del Conte, op. cit., p. 28-29. 



183 



volumul al treilea, poezia lui sa devina o obsesiva 
transpunere lirica a subteranelor de tip dostoievskian, a 
suferinjei interioare, in imagini ale infernului subpamantean, 
de unde nu stie daca mai exista mantuire, de§i el insu§i 
a§teapta o inviere de ob§te in care oamenii sa iasa din 
morminte ca ciocarliile. 

Toate aceste interpretari sunt insa invizibile, atunci 
cand critica literara refuza sa ia in discujie semnificajiile 
religioase ale viziunilor poetice. 

Nicolae Manolescu 296 , vorbind despre studiul lui 
Calinescu despre Eminescu, era nemultumit - intre altele - de 
felul cum afirmajia „ca luna, §i nu soarele, este astrul 
romanticilof i§i gaseste la Calinescu ilustrarea „prin Dante, 
prin Orlando furioso §i prin cavalerul de Marino, dar prin 
mcmn romantic" 

Pe de alta parte, dupa cum remarca Ioana Em. Petrescu, 
izvorarea cosmica a lunii §i a stelelor, in opera eminesciana, 
se petrece la ceasul inserarii - O, ceas al tainei, asfinfit de 
seard (Trecut-au anii) - §i reprezinta o reeditare perpetua a 
genezei §i o izvodire a lumilor din lumina. 

Ceasul inserarii, in Ortodoxie, are multiple 
semnificajii. 

Seara este timpul inceputului lumii (§i a fast seard si a 
fast dimineafd: ziua intdi - Fac. 1, 5), timpul cand 
Protoparin^ii Adam §i Eva au cazut din Rai (Fac. 3, 8), §i 
timpul cand Hristos a murit pe Cruce §i a rezidit intru Sine 
umanitatea, reinnoind intreaga Sa create. 

La ceasul inserarii se canta „Lumina lina", imn in care 
este laudat Hristos ca Cel ce este Lumina lina a slavei Tatalui 
§i Creatorul a toate. 

Aceea§i „Lumina lina" pe care, cu pu^ina vreme inainte 
de moarte, Eminescu §i-a aratat dorin^a de a o asculta in 
fiecare seara, daca va fi inmormantat langa o manastire la 
marginea marii. 

Putem spune a§adar ca Eminescu a sim^it inserarea ca 
fiind ceasul prielnic in care se fac vizibile temeliile lumii, 
adancul de lumina §i de rajionalitate al crea^iei, zidite dupa 
chipul Logosului-Lumina, al Cuvantulm-Gdnd. 

A§a incat inserarea, asfin^itul cu izvorarea lui de luna §i 
de stele, nu este numai un timp tragic al apusului de soare, 

295 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 



296 



297 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu. 
Nicolae Manolescu, Istoria critica... , p. 720. 



184 



lecturat in cheie simbolica, ca apusul Soarelui-Dumnezeu de 
pe cerul min^ilor umane, ci este §i un timp al nostalgiei §i o 
suspinare neincetata - izvoarele suspina (Somnoroase 
pdsdrele), trunchii vecinici suspina, pddurea Un suspina 
(Cdlin...), apele pldng §i stele nasc umezi pe bolta senind 
(Sarape deal), etc. - dupa restaurarea omului §i a universului 
intreg in puritatea dintai cu care a fost creat. 

Natura a§teapta lini§tita (ca §i la Na§terea 
Mantuitorului - am vazut la Antim): totul doarme-n zvonul 
izvorului depace (Muresanu). 

Izvorul are zvon de pace, o veste buna pe care o 
a§teapta sa se implineasca fara nelini§te, fara tulburare. 

Tacerea, lini§tea, pacea naturii, din poezia mi 
Eminescu sunt semne premergatoare ale unei curgeri fire§ti a 
lumii spre desavar§irea sa §i spre covar§itoarea pace finala. 

Contemplarea naturii este de aceea irinifora, 
aducatoare de serenitate si pace adanca: Cum inima-mi de- 
addnc o linisteste...rasarirea stelei in tacere {Sunt ani la 
mijloc...). 

Momentul acesta al restaurarii, a§teptat de intregul 
cosmos, este tocmai Apocalipsa, care inseamna dezvaluire, 
revelare, in limba greaca. 

Astfel ca, ceea ce este angoasa §i frica de neant §i de 
inghi^irea moitii ve§nice, la nivelul filosofic, al rajiunii 
umane zbuciumate, este de fapt lini§te, nadejde §i a§teptare 
infiorata, dar pa§nica, la un alt nivel al textului poetic, 
exprimat exclusiv metaforico-simbolic. 

Spre aceasta interpretare ne indreapta §i echivalen^a 
dintre sensurile verbului a rasari, foarte des folosit in poezia 
eminesciana, §i care se refera atat la na§terea universului, la 
izvodirea lumii (De atunci rasare lumea, luna, soare si 
stihii...§i mai multe exemple am oferit anterior in acest 
capitol), dar este folosit §i cu sensul de inviere, renastere, 
transfigurare: Din valurile vremii, iubita mea, rasai (Din 
valurile vremii...); sau: O Sarmis, Sarmis, Sarmis! Rasai de 
unde esti (Sarmis) - adica: inviaza, scoala-te, inalja-te din 
moarte. Hristos din mormdnt rasare invingdtor (Invierea), iar 
poetul implora in rugaciune catre Maica Domnului: Rasai 
asupra mea, lumind Una (Rasai asupra mea...); §i catre 
Dumnezeu: Tu, ce in cdmpii de chaos semeni stele - sfdnt si 
mare, / Din ruinele gdndirii-mi, o, rasai, clar ca un soare 
(Memento mori). 



185 



Sunt doua inserari, adica doua niveluri ale textului, a§a 
dupa cum sunt doua cosmogeneze in Scrisoarea I, din 
perspective diferite. 

Exista o inserare dramatica, in care e apus de Zeitate 
si-asfinfire de idei, in care cerul de-nserare / Rosu-i de 
rdzboaie crunte, de-arderi mari, de disperare, fiindca se- 
nmulfesc semnele vremei (Memento mori), ale sfar§itului 
lumii; §i exista o alta inserare, in care rdsar necontenit luna §i 
stelele pe cer, suspinand laolalta cu izvoarele care le reflecta 
lumina - o inserare tipologica §i nostalgica, prefa^and 
restaurarea lumii in lumina, puritatea §i frumusejea ei 
primordiala. 

Inserarea ideologica §i inserarea cosmica, de§i 
evenimente coincidente temporal, sunt doua realita^i 
distincte, pentru ca se petrec in planuri de lectura §i de 
injelegere diferite. 

Insa cea de-a doua semnificajie a inserarii, cea de 
rdsdrire a lumii - in opozijie cu cea de asfinjit al lumii - nu 
este prezentata explicit in textul poetic, ci este o concep^e 
umbrita metaforic, printr-un procedeu literar care ii era foarte 
familiar §i lui Antim. 

Paradoxul este ca, pe cand mesajul direct pare a fi 
acela ca lumea moare, piere in stingerea eterna, curge spre 
moartea eterna, poezia lui Eminescu are §i un mesaj indirect, 
incifrat, scris cu litere cosmice, cu literele de foe ale stelelor 
§i a§trilor ceresti, §i care afirma contrariul §i anume ca lumea 
i§i a§teapta in pace restaurarea §i nu pieirea. 

Filele cerului, cartea cerului albastru se deschide celor 
ce §tiu sa o citeasca §i anume munjilor, nalji si negri, injelepii 
de batranefe, adica celor ce sunt mun^i ai in^elepciunii, 
incarun^i in cunoa§tere, „munji extatici" 298 . 

Valurile marii stau la vorbd cu stelele proroace 
{Scrisoarea IV) sau cu prorocitoare stele (Memento mori), 
daca valurile marii, care sunt oamenii, sunt aceia care §tiu §i 
injeleg ce prorocesc stelele cere§ti. In codri, frunzele toate isi 
comunica misteruri (Memento mori). 

E o comunicare neostoita, o verbalizare neincetata a 
con§tihn;ei nemuririi. 

Luna mi§ca singurataji pe mare, pentru ca cei ce ridica 
ochii la steaua singurdtdfii (Odd...) sunt mi§caji spre a 
injelege limba de lumina a stelelor, a celor de sus, din 



298 Rosa del Conte, op. cit, p. 318. 



186 



imperiul de lumine, unde e §i fafa sfdntd a lunei (Memento 
mori). 

Este o limba sfanta a cosmosului, o carte sfanta a 
naturii, pe care a-nfelege n-o mai pot (O, rdmdi...) §i care 
comunica cu launtral eel mai adanc al omului, mai presus de 
rajiunea umana discursiva. 

De aceea, ceea ce este trauma la nivelul constiin^ei 
interogative umane, se transforma in pace §i seninatate, in 
a§teptare plina de dor, in loc de panica, la un alt nivel al 
constiin^ei, de mai mare adancime §i care §tie sa comunice cu 
logosul cosmic. 

Ceea ce este inserare in planul con§tiinJei umane, in 
sensul de sfar§it de lume, nu coincide, ca sens, cu inserarea 
din planul comic, unde nu e sfar§it de lume, ci inceput de 
lume, o regenerare §i o transfigurare pentru toata ve§nicia, in 
opozijie cu moartea eternd. 

Cosmosul nu pledeaza pentru o moarte ve§nica, ci 
pentru o via^a ve§nica, al carei chip §i icoana este ipostazierea 
frumusejii sale, atata cat poate universul acesta (care este 
numai pridvorul Raiului) sa reproduca din adevarata ve§nicie. 

Concluzia noastra este, a§adar, aceea ca, daca ignoram 
literatura romaneasca veche, sa nu putem raspunde niciodata 
la intrebarea lui Perpessicius (din prefa^a edi^iei citate mai 
jos): „De unde vine aceasta inepuizabild lumind (subl. n.) a 
poeziei lui Eminescu?" - ne amintim ca si Tudor Vianu il 
recepta pe Eminescu, in tablourile acestuia de natura, ca 
pictor al luminii 

Ea nu poate izvori nici din pesimismul 
schopenhauerian §i nici din credinja in Nirvana budista, ci din 
tradijia §i cultura ortodoxa a poetului, in care Dumnezeu e 
Lumina §i e Logos care Se comunica fapturii umane §i 
creajiei Sale, indumnezeind fiin^a umana §i transfigurand 
cosmosul, prin restaurare. 

De asemenea, daca nu privim poezia eminesciana pe 
linia tradijiei literare §i oratorice romane§ti, s-ar putea sa nu 
putem sa pricepem niciodata de unde izvoraste, in cazul 
poetului nostru national, acea dorinja §i putere extraordinara 
de a concentra, de a miniaturiza imagistico-poetic, idei §i 
viziuni care, in proza sau filosofie, ar fi putut cunoaste 
dezvoltari fastuoase. 



~" *** Tudor Vianu despre Eminescu, op. cit., p. 68. 



187 



Eminescu iubea exprimarea eliptica a metaforei ca 
reprezentand eminamente poezia, in timp ce proza era pentru 
el, ca pentru toata epoca pasoptista anterioara, o imagine a 
viejii §i a lumii pline de coruptie morala §i de dureri: Sunt 
sdtul de-a§a viafa... nu sorbind a ei pahard, / Dar mizeria 
aceasta, proza asta e amard (Scrisoarea IV). 

Acela§i lucru il exprima §i in nuvela Cezara, care 
incepe cu aprecieri despre roman, ca paradigma a viejii, in 
urma afirmajiei lui Al. Dumas 300 , anume ca romanul a existat 
dintotdeauna. 

O asemenea dezvoltare prozaica a mai multora dintre 
motivele eminesciene o va face insa, ulterior, Mircea Eliade, 
in cateva din nuvelele sale fantastice (vom vedea mai tarziu), 
intrucat il injelegea pe Eminescu ca o chintesenja a gandirii, a 
credinjelor §i a spiritului romanesc. 

Insa adeziunea interioara, profunda pe care o dovede§te 
Eminescu fa^a de modelele literare tradijionale romane§ti 
denota §i o adeziune faja de ceea ce exprima ele, pentru ca nu 
ne a§teptam din partea sa la o aderare fidela fa^a de forma 
fara a fi in^eles §i fara a fi avut o relate de mare intimitate cu 
fondul. 

In toata opera sa, poetul ne of era dovezi ale dragostei 
cu care s-a intors spre evul mediu romanesc, pe care nu 1-a 
considerat, precum Petrarca, drept „ev intunecat", ci ca „timp 
al plenitudinei" , dupa cum a aratat Zoe Dumitrescu- 
Bu§ulenga, considerand ca toate treptele istoriei romanesti i- 
au fost sfinte lui Eminescu. 

Asemenea, in opinia Rosei del Conte, pe parcursul 
intregii sale exegeze asupra operei poetice eminesciene, se 
arata cum Eminescu a lasat sa se vada, in poezia sa, rasarind 
din adancuri, gandirea arhaica ortodoxa, in exprimari biblice 
sau de inspirajie patristica §i isihasta. 

Fundamentele cugetarii eminesciene, considera domnia 
sa, nu se afla in filosofia contemporana lui, ci intr-o gandire 
§i o concep^ie despre lume cu mult mai vechi, care se afla 
expuse in Patristica ortodoxa, la Sfinji precum loan Gura de 
Aur, Vasile eel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, 
Macarie eel Mare 302 , Chiril al Alexandriei 303 , Efrem Sirul 304 , 



' 00 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandre_Dumas. 

301 Zoe Dumitrescu-Busulenga, Eminescu - cultura si creafie, op. cit, p. 28. 

>02 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Macarie_cel_Mare. 

,03 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei. 

304 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Efrem_Sirul. 



188 



Isaac Sirul , Clement Alexandrinul, Calist Patriarhul, 
Augustin, la Origen 306 sau in carji de larga circulate in aria 
ortodoxa, precum Viefile Sfinfilor, Varlaam §i Ioasaf, 
Fiziologul, etc. 

In^elegem cu atat mai mult de ce metafora este, §i la 
Antim §i la Eminescu, sincoparea literara §i stilistica a unei 
cugetari cu multe falduri. 

O teologie §i o cugetare de proporjii gigantice sunt 
concentrate §i reduse la scara miniaturald a metaforei 
(metafora poetica devenind un fel de ikebana literara 
romaneasca sau o transpunere la nivel literar a artei 
miniaturii, grafice sau picturale, practicate in evul mediu 
romanesc). 

In acela§i timp, o filmografie imensa a cosmogenezei §i 
a unor evenimente planetare §i cosmice colosale, este 
surprinsa in scene casnice, rustice, pline de tandre^e §i 
calmitate, Eminescu integrandu-se prin aceasta, in mod 
desavar§it, in tradijia §i mentalitatea religioasa de aproape 
doua milenii a romanilor. 

In consecin^a, consideram ca Ion Negon;escu a intuit 
ceva esenjial atunci cand a afirmat ca „adanca vibrare a 
lirismului eminescian se na§te din...acel amor cosmic revarsat 

QA'7 

in lume"^ , dragoste pe care Antim o vede revarsata de 
Dumnezeu in insasj frumusejea genuina a lumii. 

Este sesizabil, in poezia lui Eminescu, chiar §i faptul ca 
„...sacralizarea naturii ia forme liturgice, smirna §i tamaia 
raspandindu-se cu (aceea§i) risipa..." M ' 8 in feericele descrieri 
de natura eminesciene, §i ca natura este „prodigioasa de 
mireasma, ca o biserica" 309 . 

§i acest fapt sta in stransa legatura cu o alta constatare, 
pe care o consideram la fel de corecta, anume ca: „In opera 
niciunui alt poet roman dragostea nu are o semnificajie mai 
cuprinzatoare, ca la Eminescu" 310 . 

Dragostea, care este Insu§i Dumnezeu, dupa cum 
spunea Antim Ivireanul, urmandu-1 pe Teologul eel Mare, 
loan, Dragostea a creat lumea §i lumea aceasta e plina de 
reverberajiile iubirii. 



305 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie28.htm. 

306 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene. 

307 Ion Negoi^escu, op. cit, p. 109. 

308 Idem, p. 95. 

309 Idem, p. 158. 

310 Idem, p. 165. 



189 



Cine simte aceste reverberajii - §i marii poeji le pot 
uneori simji - ajunge la intuitu profunde. 

§i nu avem sa ne miram prea mult de aceste 

Oil 

coincidence, daca acceptam, precum Nicolae Steinhardt , ca 
„orice opera de arta autentica sta sub semnul unui duh iubitor 
de oameni. Orice opera de arta autentica e un imn de slavd a 
creajiei. Departe de a porni de la demonism, arta e un mijloc 
de inal^are a sufletului §i un izvor de bucurie curata §i 
nobila" 312 . 

§i, adauga parintele Steinhardt, vorbind de Georg 
Trakl 313 §i de Georges Brassens 314 , ca „ii place lui Hristos sa 

QIC 

se faca presimjit copiilor §i poejilor"" , adica inocenjei 
cautatoare, setei autentice de cunoastere §i de iubire. 

Era, prin urmare, normal ca Eminescu, pornind de la 
sensibilitatea sa innascuta pentru a asculta glasul naturii §i a o 
contempla §i de la lecturile sale numeroase din carjile §i 
manuscrisele vechi pe care le citise cu nesaj, sa aiba multe in 
comun, atat in plan ideatic, cat §i in eel al formulelor poetice, 
metaforice, cu Antim Ivireanul, cu care - o repetam - s-ar 
putea sa fi avut posibilitatea sa ia cuno§tinJa macar prin 
intalnirea cu unele copii ale paginilor sale. 

De§i sensul in care merge studiul lui Negoijescu este 
acela de a exclude din ecuajie orice impresie de religiozitate a 
poetului §i de a evidenjia samburele de demonism din opera 
sa poetica (chiar §i acolo unde, in ce ne prive§te, nu credem 
ca ar fi vorba, cu niciun chip, despre a§a ceva), am semnalat 
totusj unele din observable analizelor sale, pentru ca, la nivel 
particular, fragmentar, ele coincid cu propriile noastre opinii. 

In acest sens, exegetul poemelor eminesciene constata 
chiar nelini§tea profunda a lui Eminescu, cea mai autentica, o 
„nelini§te care e mai mult decat dor metafizic" 316 §i care 
vizeaza ajungerea la „odihna absoluta (nu cea a contemplarii 
artistice), la contemplarea divinitajii..." j , contemplare care 
este superioara celei naturale (contemplarea universului) §i pe 
care atat de mult o propovaduie§te Biserica Ortodoxa ca fiind 
posibila numai printr-o via^a curata §i sfanta, prin care 



311 



312 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt. 

N. Steinhardt, Primejdia marturisirii (Convorbiri cu loan Pintea), Ed. Dacia, Cluj- 



Napoca, 1993, p. 57. 

313 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl. 

314 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Georges_Brassens. 

N. Steinhardt, Primejdia marturisirii (Convorbiri cu loan Pintea),op. cit, p. 83. 
316 Ion Negorfescu, Poezia lui Eminescu, op. cit., p. 29. 
317 Ibidem. 



190 



oamenii pot ajunge sa vada lumina dumnezeiasca, precum 
Apostolii pe Tabor, daca i§i fac - dupa expresia Sfantului 
Antim - mintea lor, muntele Taborului. 

Eminescu, in nelini§tea sa, gandind la care-i scopul 
viejii mele, avea insa nadejdea, exprimata intr-un poem, ca 
prin lumine / M-oi sui la Dumnezeu (Cdntecul lautarului). 

Antim propune, in numele Evangheliei, revenirea 
omului in patria sa de origine, din care a fost exilat de pacatul 
sau, revenire care se produce prin pocain^a, prin transfigurare, 
prin intoarcerea la starea nepervertita inijiala. 

Omul care se pocaie§te recupereaza intregul cosmos, 
inca o data, §i odata cu sine, in virtutea ontologiei sale, a 
principiului personal care caracterizeaza ontologia sa, fiind 
creat dupa chipul lui Dumnezeu. 

El rasare c-o-ntreaga lume, a§a precum Hyperion 318 , 
din genuni, ale nefiinjei §i apoi ale iadului, caci pocain^a 
cre§tina se traie§te ca o „ie§ire in nefiin^a". 

A§a ne da marturie, printr-o voce contemporana noua, 
experien^a milenara cre§tin-ortodoxa: „ie§irea in nefiin^a [o 
traiam] ca pe o stingere a intregului cosmos in mine: in mine, 
cu moartea mea, moare intregul neam omenesc, cu toate 
suferin^ele §i bucuriile sale, cu toate nazuin^ele §i 
cunoasterile. 

Mai mult: Insu§i Dumnezeu, inca necunoscut, §i totu§i 
oarecum cunoscut, §i El moare in mine §i pentru mine. 

Intreaga fiin^a facuta §i nefacuta se pierde in haul eel 
fara de fund al intunericului uitarii. Experien^ele unei astfel 
de stari erau, in esenja, contemplarea absolutului (chipul- 
rasfrangerea Absolutului) principiului ipostatic in noi, insa 
sub semnul minus. 

Cand insa a venit lumina necreata, dandu-mi marturie 
duhului ca eram in afara stapanirii mor^ii, atunci tot ceea ce 
inainte murise in mine, prin lucrarea acestei lumini, a inviat 
impreuna cu mine" 319 . 

Unele imagini eminesciene sunt in mod cert inspirate 
de Scripturile Sfinte sau de scrierile Sfinjilor Paring despre 
cunoa§terea dumnezeiasca, precum cele din urmatoarele 
versuri: Cand sufletu-mi noaptea veghea in extaze / Vedeam 
ca in vis pe-al meu inger depaza... (Geniupustiu). 



318 



319 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hyperion_%28mitologie%29. 
Arhimandritul Sofronie [Saharov], Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere 



din limba rasa de ieromonah Rafail Noica, Ed. Sofia, Bucuresti, 2005, p. 266-267. 



191 



In timp ce alte versuri sunt inspirate din invajaturile 
teologice despre rugaciunea curata, isihasta, despre tacerea 
min^ii sau tacerea gandurilor: Cdnd insu§i glasul gdndurilor 
face, /Ma-ngdna cdntul unei dulci evlavii... (Sonet). 

„0 mireasma prejioasa de lucruri rare §i invechite 
pastreaza pentru noi §i o intreaga serie de expresii pe care el 
le ia dintr-o tradi^ie de texte de disciplina ascetica, din care 
cunoa§te nu numai operele inspirate de marii mae§tri ai a§a- 
numitei nepsis (pazirea) - un Macarie din Egipt [Sfantul 
Macarie eel Mare], un Isaac Sirianul [Sfantul Isaac Sirul] - 
[...], ci §i manualele curente, pe care le vom numi tehnice, in 
uz de activitatea duhovniceasca" - §i scriind aceste 
cuvinte, Rosa del Conte se refera aici acel poem eminescian, 
Pentru pazirea auzului, inspirat de o carte a Sfantului 
Nicodim Aghioritul: 

„§i numai in acea tradn;ie [isihasta] supraviejuiesc 
metafore precum u§ile gdndirii, incaperile gdndirii, camara 
tristei inimi..., a caror pace vrea sa o apere «pazirea» 
poetului, barand accesul imaginii care vrea sa domine prin 
ochi, tulburand-o, intimitatea tainica a omului" 

Insu§i dinamismul cosmic eminescian, al corpurilor 
cere§ti §i important lui, sunt extrase - credem ca este evident 
acum - dintr-o concepjie cu mult mai veche decat 
romantismul, care este cea crestin-bizantina §i care prive§te 
luminatorii cerului atat din perspective reala, ca planete fara 
viaja (careia §tiin^a moderna i-a dat dreptate, in defavoarea 
platonismului, a lui Origen §i a neoplatonismului), cat §i 
simbolico-mistica. 

Posteritatea literara a lui Eminescu 1-a in^eles adeseori 
foarte profund §i complex §i ii putem enumera aici, printre cei 
care au constientizat fiorul versurilor eminesciene §i 1-au 
transpus in mod personal in versurile sau in opera lor, pe 
Octavian Goga, Ion Pillat, George Bacovia, Tudor Arghezi, 
Lucian Blaga, Mircea Eliade. 

Un poem ca Iisus pe valuri, al lui Octavian Goga, spre 
exemplu, interpreteaza de la sine injelesul unor sintagme 
eminesciene atat de mult dezbatute de catre exegeza literara. 

Reproducem o parte din acest poem, pentru ca ni-i 
evoca, in acela§i timp, pe Antim Ivireanul §i pe Eminescu: 



120 Rosa del Conte, op. cit., p. 327. 



321 Ibidem. 



192 



In noaptea aceea neagrd si tdrzie 

Cdldtorea departe uraganul, 

Cu repezi pasi de repede pierzare, 

Cdnd peste-albastra apelor mdnie 

S-a deslusit Iisus Nazarineanul, 

Cu brafu-ntins spre binecuvdntare... 

Apostolii, cu teamd si mirare, 
§i-n preajma lor ingenunghiat poporul, 

Infiorafi de mdndra ardtare 

Stdteaupe mai, privind pe-nvdfdtorul 

Ce-alunecdnd pe-a undelor cdrare 

Inainta prin trdsnet si genune... 

Pe urma lui, supuse de minune, 

Pe rand primind cereasca lui mustrare, 

Se potoleau furtunile nebune, 

§i firea-ntreagd resimfeafiorul . . . 

Scdpau cordbii prinse de vdltoare, 

Din nou viafa se-ntorcea pe valuri, 

Cdnd pdsdri albe, reludndu-§i zborul, 

Pescarii veseli ndzuiau spre maluri... 

§i-n vreme cefiinia-i zdmbitoare 

Impurpuratd-n sfdnt-aureold 
Se prelungea topitd-n depdrtare, 

Strdlucitoarea cerului cupola, 

Cuprafde stele lumindnd decorul, 

Se aprindea mai tare, tot mai tare, 

Ca sd apard-n drum Mdntuitorul, 

Semdndtor de liniste pe mare! /.../ 

Legendd [322] veche, plina de-nfelesuri, 

Ce-ai luminat prin veacuri de rugind, 

§i-n rdtdcirea negrelor eresuri 

Ai mdngdiat singuratafi sihastre, 

Legendd veche, floare de lumind, 

Azi tot mai mult cu taina ta ma-mpresuri 

Cordbier bolnav al vremii noastre, 
Mi-e prora frdntd si zdrobit catargul 



22 Legendd are aici sensul de istorie veche, de povestire a unor fapte intamplate 
demult, iar nu sensul de basm, ca fic^iune narativa si inverse fabuloasa. 



193 



De-atdt potop de vifor si dezastre, 

Dar ochii mei tot mat viseazd largul... 

Te chem deci, bland imbldnzitor defiare, 

Tu care impact hotare cu hotare 

§ipicuri dulce lini§tea uitdrii 

In bietul suflet vaduvit de mama; 

Oriunde e§ti, si orisicum te cheama, 

Tamdia mea de ucenic te-asteapta, 

Stdpdn mdref al valurilor mdrii, 

Tu, care-nfrdni in addncimi vulcanul, 

Preamilostive Crist de legea noud, 

Spre tine-n noapte ruga mi se-ndreapta... ' ' . 



Ar mai fi de remarcat ca eel mai mare poet din 
literatura noastra, Mihai Eminescu, nu indeplineste nici el 
dezideratul artei pentru arta, a§a cum nu-1 indepline§te nici 
toata literatura veche. 

Negoijescu sesiza corect, dupa parerea mea, faptul ca 
„in poezia lui, procesul de create va avea mereu sensul 
clarificarii conceptuale" 324 §i ca „filozofia lui Eminescu nu 
este o filozofie a poematizarii, ci o filozofie poetizata (subl. 
n.), de unde §i caracterul ei discursiv, retoric §i uneori 
didactic" - la fel cum, in cazul lui Antim Ivireanul §i al 
multor texte medievale, vorbim de o teologie care imbraca 
ve§mantul poeziei, a ceea ce pare metafora la nivel lingvistic, 
de§i, in esenja, nu este vorba de tropi sau de metafora 
poetica. 

Accentul acesta discursiv, retoric si uneori didactic 
apar^ine poeziei medievale, de la Dosoftei pana la Cantemir 
§i Antim, §i se prelunge§te in lirica moderna, de la 
preromantici pana la Nichita Stanescu. 

Ca reprezentant (unic in literatura noastra) al 
highromanticism-xAui, al romantismului de cunoa§tere §i de 
viziune, Eminescu se preteaza eel mai bine unei interpretari 
unisemantice a ermetismului sau textual (ermetism aflat in 
opozijie cu obscuritatea plurisemantica a poeziei moderne), 
ceea ce il conduce intr-o foarte mare vecinatate cu textele 



23 Octavian Goga, op. cit. Sublinierile din text ne aparji 
324 Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, op. cit., p. 19. 
325 Idem, p. 20. 



194 



noastre religioase vechi §i cu Antim Ivireanul, al caror 
unisemantism teologic este evident. 

Lirismul este la Eminescu, ca §i la Antim Ivireanul, un 
pretext pentru enorme concentrari de imagini §i viziuni, ale 
caror semnificajii sunt unic interpretabile §i abisal de 
profunde. 

A§adar, se observa destul de limpede ca in opera 
marelui poet romantic rezoneaza, in urma lecturilor sale din 
literatura bizantina §i romaneasca veche (poate §i din Antim 
Ivireanul), multe ecouri ale unor stravechi atitudini identitare 
creatine. 

Fire§te, aceste idei nu apar in dialectica lor pura, 
cre§tina, ci amalgamate in pasta cugetarii eminesciene. 
Eminescu, ca orice artist de geniu, a avut orgoliul de a dori 
sa-§i creeze o viziune personala despre lume: 

Ca s-explic a Ta fiinfd [a lui Dumnezeu], de gdndiri 
am pus popoare, / Ca idee pe idee sa clddeascd pan-in soare, 
/ Cum popoarele antice in al Asiei pdmdnt / Au unit stoned pe 
stoned, mur pe mur s-ajungd-n ceruri. / Un grdunte de- 
ndoiald mestecat in adevdruri / §i popoarele-mi de gdnduri 
risipescu-se in vdnt. (Memento mori). 

Insa adevarul viejii lui a cuprins nu numai marturisirea 
unor avanturi babilonice, ci §i a neputinjei de a putea exprima 
tainele crea^iei, frumusejea ei cea mai adanca: 

Aceasta e menirea unuipoet in lume? 

Pe valurile vremii, ca boabele de spume 

Sd-nsire-ale lui vorbe, sa spuie verzi s-uscate 

Cum luna se iveste, cum vdntu-n codru bate? 

Dar oriedte ar scrie si oriedte ar spune... 

Cdmpii, pddure, lanurifac asta de minune, 

Ofac cu mult mai bine de cum o spui in vers. 

Natura-aldturatd cu-acel desemn prea sters 

Din lirica modernd - e mult, mult maipresus 

(Icoand siprivaz). 

De remarcat faptul ca Eminescu vorbe§te despre lirica 
modernd §i pune semnul egal intre aceasta §i poezia vremii 

i 326 

sale . 



,26 Am folosit urmatoarele edi^ii ale operelor eminesciene (la care am apelat, de altfel, 
si in capitolele anterioare si vom apela si mai departe): Mihai Eminescu, Opere alese, 
vol. I si II, edi^ie ingrijita si prefa^ata de Perpessicius, col. Scriitori romani, EPL, 
Bucuresti, 1964; M. Eminescu, Poezii I, II, III, edi^ie critica de D. Murarasu, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1982; Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 51, 90-91, 106, 126. 



195 



De altfel, consideram ca literatura romana moderna, 
mai ales in inceputurile ei, in perioada pa§optista §i 
romantica, s-a inspirat, mult mai mult decat se afirma, din 
literatura veche §i a gasit din bel§ug nuclee lirice §i narative 
ori filoane confesiv-psihologizante, in literatura noastra 
medievala. 

Din substanja acesteia a reu§it sa traga concluzia unei 
existence proprii, independente ca ideologic artistica, ulterior 
trecandu-se cu vederea revendicarea sa din literatura 
tradi^ionala, bisericeasca sau istorica, aceasta fiind impinsa 
spre indexarea arhivistica. 

„Eminescu nu e o floare rara, desfacuta aproape prin 
miracol dintr-o samanja adusa din intamplare pe solul Daciei 
din suflarea vanturilor apusene: este un astru Ja§nit din 
adancurile cerurilor din Rasarit, ca marturie despre o 
civilizajie tanara §i noua, dar inradacinata intr-un trecut de 
veche cultura §i de severa tradi^ie. 

Ca §i a Luceafdrului sau, lumina lui a strabatut, inainte 
sa ajunga pana la noi, o cale lunga" , calea tradn;iei 
bizantin-ortodoxe §i romane§ti. 

Eminescu a scris privind mereu spre trecut §i spre 
literatura veche romaneasca, ca spre izvorul genuin al limbii, 
al cugetarii §i al spiritualita^ii romane§ti, iar toata literatura 
romana ulterioara §i cu precadere poezia, de la Bacovia §i 
pana la Nichita Stanescu §i dupa el, se scrie privind mereu cu 
ochii la Eminescu. 

Ca un ecou al literaturii noastre vechi in literatura 
moderna, putem spune impreuna cu Nichita, ca plute§te o 
floare de tei in launtrul unei gdndiri abstracte, ca semn al 
iradierii balsamitoare a limbii §i cugetarii vechi romane§ti 
pana la noi §i al transcenderii rajionalismului rece §i a 
estetismului dominant ale gandirii moderne. 



,27 Rosa del Conte, op. cit, p. 29. 



196 



5. Desemnificarea cosmosului §i inceputurile 
modernitafii ideologice in poezia romana 



Romanul [ . . . ] nu e pagan , 
caci vede deasupra lui, pe cer, soarele, luna §i stelele. 

G. Calinescu 32 * 

Noi cdrpim cerul cu stele, noi mdnjim marea cu valuri/.../ 
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane [simboluri] unpalat. 

Mihai Eminescu, Epigonii 



Concepjia pe care am avut-o in vedere in capitolul 
anterior, despre iconografia cosmica §i, mai cu seama, cea 
stelara, o regasim, mostenita din literatura veche (am facut 
precizari esen^iale in capitolele despre Dosoftei, Costin, 
Antim §i Cantemir) in poezia de dinainte de Eminescu, dar ea 
se prelunge§te mult §i in modernitate, sugerandu-ne o 
continuitate §i complementaritate remarcabila a literaturii 
romane vechi cu cea moderna. 

In poezia moderna pa§optista, la Vasile Carl ova" , 
luna, vremelnica stapdna [icoana, insa, a stapanirii ve§nice] 
rasare pe cer c-ofrunte mai blajina (in poezia Inserarea), iar 
pentru Gheorghe Asachi, poe^ii, care il au ca incepator pe Sf. 
David (dintdi profeta, cdntator de imne sdnte), pot fi ni§te 
stele luminate de Dumnezeu, care, la randul lor, sa lumineze 
mintea celor neinvajaji, a§a cum soarele lumineaza pamantul: 
Precum soarele pamantul, ele mintea lumineaza / Cu cea 
raza cepurcede de l-al lumei Urzitor (Pleiada). 

Pentru Grigore Alexandrescu, stelele sunt litere de foe 
(in poemul Reveria), o imagine care apare §i anterior in lirica 
noastra: De cdte ori in noapte aceasta profepe [despre 
neamul romanesc] /In litere de flacari pe ceriu eu o-am cetit 
(Glasul viitorului, poem atribuit lui Vasile Fabian-Bob" , dar 
care ar aparjine, de fapt, lui George Cre^eanu ). 



rs G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 8. 



329 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_C%C3%A2rlova. 
30 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Fabian-Bob. 
331 Trei poeme ale sale: 



197 



Ion Heliade Radulescu 332 recepteaza marea carte / Ce 
s-a numit natura (Anatolida sau Omul sifortele). 

De asemenea, soarele e ochiul zilei §i stelele arata 
inscrisul ve§niciei: Ochii-mi in marmurire se uita la vecie, / 
Din stea in stea se plimba, in orice stea citesc (O noapte pe 
ruinele Tdrgovistii). 

La Vasile Alecsandri: Gdnditoare si tacuta luna-n 
cale-i se opreste. / Sufletul cu voluptate in estaz addnc 
pluteste, / §i se pare ca s-aude prin a raiului cdntare / Pe-ale 
ingerilor harpe lunecdnd margaritare (Concertul in lunca). 

Dimitrie Cantemir, in Istoria ieroglifica, i§i reprezenta 
soarele rasarind ca pe o faclie in sfG§nic: facliia cea de aur in 
sfe§nicul de diiamant... sapune ' ' . 

Imaginea i-ar fi putut-o sugera insa Varlaam, pentru 
care Dumnezeu a creat ceriul, si un svestnic: soarele si luna 
aprinse in casa lor.. 334 , unde casa insemna si bisericd sau 
templu. 

Iancu Vacarescu admira luna ca a nopfii faclie stand pe 
a lacului unda Una (Primdvara amorului). Tot el descria 
astfel luminile din mainile mul^imii de credincio§i venind la 
Biserica: faclii ca mii de stele (Adevarul). 

Altundeva, la Alecsandri, lumea devine un templu 
magnific, o biserica universale, in care luna straluce§te ca un 
far (echivalentul sinonimic al lampii din Hexaemera sau al 
facliei de la Varlaam si Cantemir) §i stelele ca mii de faclii, 
deasupra altarelor munjilor, strane sau organe (orgi) fiind 
codrii: 

Fumuri albe se ridica in vazduhul scdnteios / Ca 
inaltele coloane unui templu maiestos, / §i pe ele se asaza 
bolta cerului senina, / Unde luna isi aprinde farul tainic de 
lumina // O! tablou maref, fantastic!... Mii de stele argintii / 
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii. / Munfii sunt a 
lui altar e, codrii - organe sonore... (Miezul iernei). 

Impresionant tablou selenar, ascuns sub pecetea tainei 
- cea mai frumoasa prevestire a lui Eminescu -, descoperim, 
la Alecsandri, in poezia O noapte la tara, in care luna, Ca 
lampa aninata lapoarta de vecie, / Domnea in dulcea taina a 



http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:George_Cre%C5%A3eanu. 

132 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu. 

333 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 76. 

334 Varlaam, Cazania (1643), ed. ingrijita de J. Byck, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 
1966, p. 14. 



198 



umbrelor fdclie, / Vdrsdnd vdpaie Una, ce lumea coperea. 
Din nou, remarcam, lima ca lampd si fdclie... 

La Bolintineanu, farul este soarele: Era cdnd farul 
lumii, in mare apuind, / Poleie rochia nopfii cu stele de 
argint (Conrad). In acelasi poem, palmierii de pe tarmul 
egiptean sprijind un templu cu aur instelat, anuntand 
eminescianul cer de Egipet, desfdcut in foe si aur. 

Tot Heliade Radulescu, in Anatolida, scriind pe tema 
celor §ase zile ale creajiei, poetizeaza izvodirea luminatorilor 
cere§ti in ziua a patra, dar sesizeaza §i prezenja acestora ca 
martori ai iubirii dintre Sf. Protoparin^i Adam §i Eva, in sanul 
primului cuplu uman. 

Crearea luminatorilor, inso^ita de relatarea rolului §i a 
simbolismului lor, secondeaza referatul biblic §i 
hermeneutica patristica: 

A zis, si, lata, suntem lumindtori ai lumii. /.../ Spre 
luminarea zilei, spre luminarea nopfii / In firmament nepuse 
drept candele de aur / In templul Sdu eel mare, / Afi imagini 
insesi nespusei Lui splendoare: / Reprezentafi pe Domnul, 
narafi a Lui putere / §i gloria-I divind prin legea ce vd 
puse. / Lumina vd e vocea, prin ea vorbifi vederii... . 

A se observa corespondenjele semantice intre aceste 
versuri §i cele ce am afirmat despre a§trii cere§ti §i biblia 
cosmicd in capitolele pe care le-am dedicat lui Miron Costin, 
Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir §i literaturii vechi, dar §i 
cu poezia contemporanilor - cu versurile citate din 
Alecsandri, spre exemplu, sau Bolintineanu (Cdnd ochiul 
nostru vede ordonatorul mare /AI sferelor divine, chemdndu- 
le-a misca / In spatiu, si se miscd etern la vocea sal - 
Conrad) - unde nu intotdeauna sursa imagistica §i sensurile 
simbolic-religioase sunt u§or de receptat. 

Dupa aducerea intra fiinja a primilor oameni, 
Luceaferi, astre, stele, si insdsi casta lund / Aprinserd ca 
marturi fdcliele nuntale . . . (Anatolida. ..). 

Se poate u§or remarca similitudinea cu nunta pastorului 
din Miorifa, la care au luminat stele fdclii (Brazi si pdltinasi / 
I-am avut nuntasi, / Preofi, munfii mari, / Paseri, lautari, / 
Pdsdrele mii / §i stele fdclii), dar §i felul in care acest tablou 
primordial ne poate focaliza atenjia spre sursa tradijionala a 
imaginilor eminesciene care conjin cuplul de indragostn;i 



35 Parafraza la Ps. 18,1: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o 
povesteste taria. 



199 



unificat in sanul unei naturi virginale, paradisiace, sub veghea 
lunii §i a stelelor. 

E adevarat ca aceasta conceptie apare si in poezia lui 
Lamartine - mult mai redusa, insa, ca bogatie a 
semnificatiilor -, precum si termenii lampd si fdclie (sacres 
flambeaux, traduse de Heliade prin sfintitele faclii). 

Ramanem insa la convingerea noastra ca poetii romani 
nu au facut decat sa le recunoascd. Nu Lamartine le-a facut 
seducdtoare pentru lirica romaneasca, ci ele au determinat o 
preferintd accentuatd pentru Lamartine a poetilor pasoptisti. 

Lampa este, si etimologic, un termen grecesc, strict 
legat, in omiliile bizantine si mai ales in comentariile Genezei 
- evocatele Hexaemera, in special cele ale Sfintilor Vasile eel 
Mare, loan Gura de Aur si Ambrozie al Mediolanului - de 
ziua a patra a creatiei si de nasterea corpurilor ceresti. 

Iar fdclia este si ea un termen romanesc vechi, un 
echivalent al biblicilor lumindtori (luminaria in latina sau in 
Septuaginta,Fac. 1, 16: ^ooaTfipca;). 

In lirica lui Lamartine, aceasta conceptie crestina antica 
este mai putin dezvoltata decat la poetii romani. Heliade, in 
Anatolida, uzeaza, explicit, chiar de comentarii dogmatice 
mai extinse. 

Pe de alta parte, Lamartine foloseste, cu alte ocazii, si 
alte metafore poetice care denumesc astrii, dar care nu sunt 
preluate in versurile poetilor nostri, ceea ce demonstreaza ca 
nu au fost sedusi de un discurs stilistic, nici de frumusetea 
pur estetica a unui tablou cosmic, ci cu precizie de acei tropi 
si acea descriere cosmica ce invedera semnificatii cunoscute, 
arhaice. 

Alecsandri contempla - am vazut - mii de stele argintii 
care in nemarginitul templu ard ca vesnice faclii (Miezul 
iernei) si luna care domnea in dulcea taind a umbrelor fdclie 
(O noapte la tara). 

Eminescu, in poezia Melancolie, vedea luna, regina 
nopfii moartd, dormind in pace printre faclii [stele] o mie, 
pentru ca, in alta parte, intr-un tablou eshatologic, Vdd caosul 
ca este al lumilor sdcrii, / Ca sori mai pdlpdi rosii gigantice 
faclii (Andrei Muresanu (Tablou dramatic intr-un act)). 

De asemenea, in unele variante manuscrise ale poeziei 
Mortua est!, apare: Trecut-ai cdnd [noaptea] e-o abra- 



200 



cadabrd / Si-n ceruri de stele s-aprind candelabre / Ce said 
albastrd a lumei lumind / Cu nourii palizi, cu luna regind . 

Un prim vers al acestui poem vorbeste despre O lampd 
de veghid pe triste morminte, pe care il banuiesc a face 
referire tot la luna, fie chiar si printr-o simpla alaturare cu 
versuri din Alecsandri - luna ca lampd aninatd la poarta de 
vecie (O noapte la tard) - si Gr. Alexandrescu: §i stelele 
deasupra, pe lunca pdrdsitd / Luceau ca niste candeli aprinse 
p-un mormdnt (Mormintele. La Drdgdsani). 

Prezumtia influentei lui Alexandrescu o avea si 

5 5 5 

QQ'7 

Galdi : Acolo in stele ca-n lumi de lumind / Sunt suflete, 
ingeri ce cant si ador (Reveria) - aceste versuri trebuie puse 
in legatura si cu Povestea magului cdldtor in stele, dar in 
contextul unei discutii diferite. 

5 

Pastrand inalienata o conceptie straveche, 
Alexandrescu recunoaste sigiliul Creatorului in simbolurile 
ceresti, Dumnezeu fiind Acela-al cdrui nume e scris pe cer, 
pe luna / Pe soare, pe planete, pe rdsdrit, pe-apus 
(Prietesugul). 

De la Cantemir §i Miorifa' , trecand prin Iancu 
Vacarescu, Heliade, Alecsandri, Alexandrescu §i pana la 
Eminescu, avem confirmarea faptului - nu atat de evident 
prin Cantemir (de§i acesta nu facea decat sa mo§teneasca 
imagologia din tradijia lui Coresi, Varlaam §i a oratoriei 
religioase), cat prin poejii modernil - ca universul este 
receptat ca un nemdrginit templu, ca o vasta Biserica. 

Fdcliile sau candelele stelare sunt pururea aprinse, ard 
la nunta sau la moarte, fie a unui om, fie a universului, 
asistand la momente §i acte cu valoare sacramentala. 

In lipsa omului, inten^ionata sau neintenjionata, 
universul este intr-o stare de permanenta priveghere, a§a cum 
descopeream in omiliile lui Antim Ivireanul. 

De altfel, poe^ii pa§opti§ti, care se considerau poeji in 
descenden^a profetica a lui David, autorul Psaltirei, se 
defineau ca lampadofori ai veacului lor, ca purtatori de 
lumina, un echivalent al luminatorilor cere§ti, care, in ordinea 
sensibila a lumii, au aceeasi func^ie. 

O dovada a receptionarii pe filiera omiletic-traditionala 
a acestor imagini poetice, in afara influentei lamartiniene si 



36 Mihai Eminescu, Opere, I, editia Perpessicius, Ed. Fundatia pentru Literatura si 
Arta „Regele Carol II", Bucuresti, 1939, p. 304. 



338 



Cf. L. Galdi, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, op. cit., p. 41, n. 78. 
In interpretarea lui Tudor Gheorghe: http://chirb.it/yMK2cv. 



201 



romantice, o constituie recenzarea lor retorica, intr-un 
manual de gen, aparat la Buda in 1798, de catre loan Molnar- 
Piuariu , care a pus la contribute textele de referinta ale 
medievalitatii bizantine si romanesti (si pe Antim Ivireanul 
cu prisosinta), si in care citim si urmatoarele fragmente: 

„De ai vrea sa arati din cele mai intai pre vrednicia si 
cea mai presus decat toata alta zidire, buna nemurirea omului, 
cu lesnire nu ai arata povestind cate si cate au zis Dumnezeu 
pentru hrana si desfatarea pana a nu zidi pre acest om, adeca: 
pre ceriuri, care ii sunt acoperamanturi si fac cu cearcanul lor 
un palat stralucit de lumina. 

Pre soare, care incununeaza tot pamantul cu raze si 
alearga totdeauna ca un urias, pentru ca sa-i daruiasca numai 
lumina ziliii. 

Pre stele, care intru intunerece ii sunt sfesnice nestdnse. 

Pre luna, care ii slujaste in loc de faclie, si cu stralucire 
in chip de argint inalbeste pre noapte. [...] 

Lumineaza in lume lumina zilii, asedar sa aprinde 
faclia soarelui luminata in chip de foe. Sa vad stelele la ceriu, 
aseadar n-au aratat pana acum fata sa impodobita cu lumina 
imparatul luminii si al stelelor. [...] 

Zidire asa de frumoasa este omul, incat alt mester nu 
putea sa-1 zideasca fara numai Acela ce au zidit lumea, nici 
alt mestesug putea sa-i dea chipul si frumusetea fara acela ce 
au inchipuit frumusetele ceriului. [...] 

...Vezi sfesnicile care lucesc in frunte si, ca dintr-un loc 
mai inalt, il lumineaza pre tot trupul, si sa stii ca 1-au aprins 
cu lumina Acela ce au luminat si la ceriu stelele [...], Acela 
zic, au zidit si pre om si, ca pre o mica lume, 1-au impodobit 
cu toate frumusetile lumii ceii mai mari si 1-au pus pre 
painant, pentru ca sa sa mire de dansul ceriul ca de o icoana 
insufletita a Ziditoriului si pentru ca sa aiba peste toata 
zidirea schiptrul si imparatia" 340 . 

Am aflat tot aici, in Retorica lui Molnar, si o 
comparatie extrem de frecventa la Eminescu, a ochilor femeii 
cu stelele: „de i-ai fi vazut ochii, ai fi jurat ca au fugit doao 
stele din ceriu, ca sa-i impodobeasca fruntea..." 341 . 

Regasim exprimata aceea§i viziune tradi^ionala, uneori 
difuz §i abstract, in contexte uneori nebanuite §i intr-un stil 



339 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Piuariu-Molnar. 



340 



*** 



Retorica romdneasca. Antologie, in seria Restitutio, editie, prefata si note de 



Mircea Franculescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980, p. 32-33, 35. 



341 



Idem, p. 38. 



202 



foarte specific epocii moderne, la poeji precum Alexandru 
Macedonskr (rival al lui Eminescu, fapt ce confirma sursa 
tradi^ionala a viziunilor comune), Octavian Goga, George 
Co§buc, Ion Pillat, Ilarie Voronca 343 , Ion Vinea 344 , Adrian 
Maniu 345 , Benjamin Fundoianu 346 , George Bacovia, Tudor 
Arghezi, Vasile Voiculescu sau Nichita Stanescu. 

Intr-un poem ca Noaptea de aprilie, Alexandru 
Macedonski vede steloiQ-nchizdndu-si somnoroase ochii lor 
pdtrunzdtori - ceea ce ne aminte§te foarte mult de Antim 
Ivireanul §i de predica sa la Sfantul Nicolae. Iar in Nopatea 
de iunie contempla stelele de aur din cerul luminos. 

Pe pamant, poetul sta in a pldngerilor vale vegheat de 
luna plina §i de stele care sunt pulberi de aur §i flori 
schinteietoare {Excelsior). 

Sau, aflandu-se sub lacrima lunara intr-o manastire in 
care se simte ca-ntr-ww port sau liman al odihnirii, injelege 
bunatatea ve§nica §i care privegheazd tutelara / Ca o stea ce 
straluceste din addnci eternitali (Mdnastired). 

In alt poem, rasuna a mea harpd sa zbor in alte sfere 
/.../ Sa merg pand-n eternul cu lacrime de stele (La harpd). 
Iar inima ranita a bietului poet / Adoarme ca si marea sub 
cerul plin de stele (Avdnt). 

§i iara§i, in poemul Lewki, contempla Seara palidd, si- 
n ceruri, ochi de ingeri plini de raze; admira astre, / Ce 
zdmbesc din pacea naltd a tdriilor albastre, / Unde pldnset 
nu se varsa, nici suspine nu se scot, o imparajie a luminii, 
adica, unde „nu este durere nici intristare nici suspin", cum 
glasuie§te slujba ortodoxa. Acolo, toata zarea departarei e un 
viu margaritar / Sub stelara radiere a zdmbirilor de Sfinte . 

Imaginea a§trilor ca ochi ai cerului sau a naturii §i a 
codrului ca o biserica, subliniind puritatea cosmica, caracterul 
lui ecleziastic, sunt constantele poeziei lui Goga, din care 
putem oferi foarte multe exemple: 

Ca o vecernie domoala / Se stinge zvonul din 
dumbrava, / Pleoapa soarele-si inchide /.../ Din cetafuia 
stralucirii / Coboara razele de luna (Apostolul); 



342 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski. 

343 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Voronca. 

344 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea. 

345 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu. 

346 Un blog romanesc dedicat siesi: http://fondane.wordpress.com/. 

347 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu. 

348 Al. Macedonski, Excelsior. Poezii, edi^ie ingrijita de Adrian Marino, prefa^a de 
Marin Mincu, EPL, 1968. 



203 



Luceafdrul bolnav in lumea de-nghef, / Clipeste din 
gene molatic /.../ Cu ochii pldnsi, sielele toate se due / Pe 
paiul de nori sd se culce /.../ Cu lacrimi pldng genele zdrii. / 
§i doina se zbaie si frunzele pldng, / §i codrul prelung se- 
nfioard a§teptand sd vie-mpdratul mdririi, Hristos 
(Dimineafa); 

Din ochii vesnicelor stele / Cad razele tremurdtoare 
/.../ Se zbuciumd infioratd / De-un tremur geana lor de aur 
(Cdntece); Pe boltd stele tremurate pureed sfiala sd-si 
aprindd (Aeternitas); 

Intregul cer cu ochi de stele / Sd lumineze lupta 
noastrd... (Strdmosii); Ca din cddelnifi fumul de tdmdie, / 
Prelung se zbate frunza din dumbravd (Ddscdlifa); §i luna, 
cdnd trece, de mild tresare (De la noi); 

Azi [codrule], lasd-fi freamdtul sd-mi para / Un 
mulcom zvon de patrafire / Ce bland asupra mea-si pogoard / 
Duioasa lor hirotonire (Reintors); 

S-astern bobifele de roud / Pe-ntinsul luncii patrafir: / 
Din mdna ceriului, Pdrinte, / Se cerne preacuratul mir /.../ S- 
aude toaca cum, grdbitd, / In fag o bate-o gheunoaie (Pe 
inserate); 

Venifi, venifi in ceasul diminefei, / Cdnd sub clipirea 
bolfii-mbujorate, / Sdrbdtoreste-al invierii praznic / Biserica 
de frunze-nrourate. / Cdnd umbre mor si scapdrd lumina / 
Din negurd zburdnd biruitoare, / Venifi, venifi sd cad-asupra 
noastrd / Hirotonirea razelor de soare (Cdntdrefilor de la 
or as); 

Lumina si cdntul nuntesc peste fire / In zvon de evlavie 
sfdntd /.../Azi lunca-i o mdndrd biserica largd, / Iar plopii 
strdjeri la irugd / Par preofi cdrunfi in oddjdii de praznic, / 
Cu brafe ndlfate spre ruga... (Carmen); 

Din intinderea albastrd / Voi citi ca dintr-o carte... (La 
mal); Tu, Doamne, Tu, Stdpdnul peste fire, / Ce din curata 
stelelor lumina / Dai lumilor de veci ordnduire... (Poezie); 

Cum stdm asa sub bolta instelatd, / Pddurea neagr-o 
catedrald pare (In brazi), etc. 

Co§buc 349 , care nu este un poet al regimului nocturn, 
care are fobie de noapte §i preamare§te zorii dimine^ii §i 
faptul zilei, in poemul Prin Mehedia regase§te armonii 
eminesciene §i o simbolistica straveche a lunii ca un scut de 
aur §i a frumusejii nocturne caracterizate prin: atdta vraj-a 



349 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C5%9Fbuc. 



204 



nopfii cea cu chip dumnezeiesc; totul intr-un peisaj vegheat 
tainic de Dumnezeu ca Parinte-al viefii 

Evocand figura unor personality poetice de seama ale 
culturii romane, de la Dosoftei pana la Alecsandri §i 

Tf 1 

Donici , intr-o varianta proprie a Epigonilor, Ion Pillat 
recurge la simbolul lunar ca patron al literaturii romane, la 
acea luna carturara care il invaja sa cunoasca trecutul literar 
al tarii sale: 

Afard luna brumeazd pe feresti ... /Din ce stihii venitd 
pe-a stelelor potecd / Sa-mi scotoceascd pana si in 
biblioteca? / Cercetatoare luna, cu mdna ta de var / §tergi, 
pe furis, pe rafturi, un prdfuit slovar. /.../ Te vdri prin 
Letopisefi, pdtrunzi in Uricari. / In legdturi de piele si lemn 
mdncat de cari, / Std vorba ce deschise al cerului hotar: / Te 
razemi de-o Cazanie sau de-un Penticostar. / De tine daruite 
cu argintate muchii, / Strafulgera din umbra un univers de 
buchii... (in ciclul de poeme intitulat Bdtranii), etc. 

Continuand aceeasj tradijie romaneasca §i bizantina, 
Pillat lectureaza cu acelea§i gesturi arhaice biblia cosmica: 
peisajul de la Florica este priveli§te menita sa-mi fie o 
psaltire (Inchinare), poetul intra in codrii ca-n biserici §i 
simte sub fragii-nalfi ca se afla in templul adevarat alfirii, / 
Ca un bolnav de suflet redat tamaduirii (Pddurea din Valea 
Mare). 

Seara, pe cdmpie... auzi sundnd vecernii (Toamnd), 
sau, coborand dealul, respiri tdmaia inserdrii (Adio la 
Florica). 

Poetul aude - precum Goga - cum o ghionoaie toaca 
(In vie) sau numara pe ceruri matanii de cocori (Cucul din 
Valea Popii). 

Ca §i Eminescu, Pillat cuno§tea semnificajia 
catapetesmei §i a bisericii in care stralucesc icoanele Sfhnilor 
ca simbol al cerului cu Stele al Imparajiei ve§nice, caci intr-o 
poezie, paracliserul, rugandu-se pentru poet, aprinde la 
icoane cerul: sfdnt langa sfdnt, stea langa stea (Biserica 
veche)' . 

Intr-un poem din 1916 intitulat Pastel, cu puternice 
rezonan^e eminesciene, de la un capat la altul, Benjamin 
Fundoianu scrie, printre altele, §i aceste versuri: 



™ George Cojbuc, Poezii, vol. I, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1982. 

351 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_Donici. 

352 Ion Pillat, Poezii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989. 



205 



§i-atat de calmd-i ora, cd parcd-i simfi prezenfa. / §i 
sufletul fi-l pipdi cu mdinile, eteric. / O clipd, ca de-o umbra, 
te-ai rupt din intuneric, / Cdci iatd, toamna vine si-si bate 
roibu-n pinteni / §i pe aleea-n care dorm pomii albi si 
sprinteni, / Supt stelele-n priveghe si-al lunii corn bucolic, / 
Infreamdtul defrunzd, greoi si melancolic... ' . 

Avangar distui Ilarie Voronca vedea cerul... ca o carte 
deschisd (Tristefi) §i La feresti: procesiunea stelelor - 
cdlugdrite in alb (Amintire) 354 . 

Asemenea, Ion Vinea cdrfile toate le-a citit / si stelele, 
una cdte una (Casa din Mangalia). 

Pentru el este evidenta corespondent intre stele §i 
candele: Noaptea de tine [cimitirul in paragina] se 
milostiveste / cu stele de veghe umil rdsfrdnte / pdnd-n 
candelele neumplute {Paragina) - viziunea poetica este 
aproape identica celei, amintite anterior, dintr-o poezie a lui 
Alexandrescu (Mormintele. La Drdgdsani) si reluate de 
Eminescu. 

Spre stele, ca simbol al Luminii ve§nice, urea §i 
rugaciunea lui Ion Vinea: Stea, tremur de vegheri pure, / 
scalda-mi destinul care spre tine / suie din rugi floarea sa 
vesnica (La stea). 

In alte versuri, luna apare ca o pecete hermeneutica a 
lumii transcendente: luna - lacat pe tacerea zarii - in poezia 
Erinnerung. 

E de fapt o decriptare poetica a unui simbolism arhaic, 
semnificatie pe care ne-o descopera limpede intr-un alt poem: 
Ce luna veche asta seara / pe cerul de atlas uzat. / Tacerea 
si-a desfasurat / infoliul indescifrat / prins in pecetea lui de 
ceara (Nocturna). 

Luna este, foarte sugestiv, pecetea de ceara pusa pe 
hrisovul cosmic. Documentul universal apare ca pecetluit 
analfabetilor moderni, ca tacere. 

Tacerea aceasta nu e o tacere naturala, ci imobilism 
hermeneutic al constintei moderne relaxate in privinta lecturii 
tainelor adanci ale lumii. 

Din nou, poetii au un auz distinct pentru tacerea 
cosmica, un auz mistic: Noaptea pentru Lunateci [poeti], una 
/ si singura din inceput, / primeste ruga lor de lut [a omului 
care e pamant] / la tarmul ei solemn si mut / spre care-i 
poarta, - veche, - luna (Nocturna). 



,53 Fundoianu, Versuri, Ed. Cartier, 1999. Sublinierea ne apar^ine. 
354 Voronca, Versuri, Ed. Cartier, 1999. 



206 



Se refera la lima citita ca simbol vechi, contemplate in 
vechimea simbolisticii ei. 

Insa, Vinea recupera doar, in versurile sale, o lectura 
simbolica facuta lui Eminescu (pe care poetii au facut-o 
inaintea criticii, fara s-o dezvaluie), care, el cu adevarat, a 
stabilit luna ca pecete simbolica a transcendentei. 

Altundeva, luna este sursa de lumina care ninge sau 
ploud peste lume: Si ninge luna clard, o, luna nelipsitd 
(Amintiri false); teii, pe care luna-i ploud (Friihlingnachi). 

Ora e de linisti stelare (Ora fantanilor), stelard noapte 
prinde sd ne legene (Nox), poetul trece din lumi in lumi / pe 
un sirag de amintiri stelare (Tristia). In portul vechi /.../ se 
sfinfesc stelele fara pdnze ale trecutului §i Pe treptele de 
mdtasd [ale marii] s-au prdfuit lunar sunetele [valurilor] 
(Chei). 

Tot la Vinea, In toaca inimii de miez de noapte, / ca 
dintr-un schit de spectri cdtre luna, / chemarea creste, a 
singurdtdfii (Solitudo), iar amurgul ne unge sfinfi (Prag). 

Daca acestea se intampla in interior, in afara clopot de 
taind a limpezit tdcerile (Final), asfinjitul vine cu ceara 
caldd a inserdrilor (spre pecetluirea lumii cu lumina lina) §i 
cu mireasma liturgicd de pe campii (Chip)' . 

Se repercuteaza in aceste imagini poetice intiparirea 
din suflet a sentimentului religios, imprimarea fiorului din 
slujbele de vecernie cu lumina lor Una §i din privegherile de 
noapte, la care Vinea face aluzie in mai multe randuri, in 
versurile sale. 

Cu atat mai mult Arghezi, care trecuse si prin 
manastire, cunostea semnificatiile vechi ale catapetesmei 
siderale, atunci cand isi dorea sa se transforme, spiritual, din 
fdclie in stea: 

Imprejmuit cu noaptea, astept ca o fdclie, / Infdsuratd- 
n iederi si-nfrunze de leandru / Si incd neaprinsd, la ora mea 
tarzie, /In vdrfsd mi se lase o stea din policandru (Heruvic) 
(policandrul stelar fiind o metafora modern extrasa dintr-un 
simbolism foarte vechi, ca si in cazul celorlalti poeti moderni 
si avangardisti, de care a fost si va mai fi vorba). 

Arghezi, care debuteaza si foarte tarziu in volum, 
destructureaza insa eel mai mult imagologia traditionala si o 
remodeleaza intr-un format nou, in care, cu mare dificultate 



,55 Ion Vinea, Ora fantanilor, Ed. Minerva, Bucurejti, 1982. 



207 



se mai pot distinge mozaicurile icoanelor vechi in tiparul 
incoerent al limbajului si al picturalitatii moderniste. 

Sonuri si miresme arhaice se degaja din anumite 
optiuni terminologice, dar acestea nu orienteaza simtul critic 
spre interpretari mistice, pentru ca expresia poetica e 
denucleata si din cauza ca, pentru sentimente religioase 
(uneori forte cuminti), poetul alege fragmentarismul ideatic si 
expresiv, crizat, al limbajului contemporan. 

Vasile Voiculescu percepea priveli§tea celesta tot in 
cheie simbolica: ...Ndlucitoare / Lucind prin vastul Naos, / 
Dinfundul noptii se iveste luna. // Cu ochii-nchisi, / Eapare- 
un chip de sfdntd / Scris de-un zugrav pe zidul de-ntuneric / 
Cu aur sters si invechit de vremuri... / Si ca un cap de 
mucenitd poartd / Cununa de lumind - / - Jur imprejur un 
cearcdn (Luna); 

Noapte. Tree spre schitul lumii celelalte / Luna si tot 
clerul stelelor inalte... (Dupa cules... ) 356 . 

La Adrian Maniu, apare Pe cer /.../ lunara lampa (Irod 
cheama dansul); Peste ramurile nalte, deodata a-nflorit / ca 
o lampa de hdrtie, inca neaprinsa, luna (Amurg); 

...Drumuri merg cdlduzite cu procesiunile de plopi /.../ 
Apoi sfintirea... pentru care tore funigeii tesdturi...(Tara); 
Frunzele voastre inca nu umbresc, / Dar cat frumusetea 
voastrd tdmaiazd cerul (Rugdciune pomilor); Din roatafara 
obezi, priveghind toaca barza. /.../ Molifti tdmaiazd rasina... 
(Moldova); 

Norii se sting. Drumul rasuna. / Apare plina, de aur, 
vechea luna. /.../Luna, dalba floare-a soarelui,/ Straluceste, 
pavaza lui (Balada I -a); 

Mosul arfi vrut sa-nteleaga povestea slovelor / De aur, 
scrise in rotunda cartea cerurilor (Ciobanul batrdn) , etc. 

Luna este, de altfel, o prezenta frecventa in versurile 
lui Maniu. 

Punand, ca §i Eminescu, in contrast poezia cu proza, 
Bacovia recepta imaginea lunii ca sursa a poetizarii 
ambientului: Poetizeaza luna / Gradina de parfume, - / 
Prozaicile hoarde / De-acum au tacut... (Serenadd) . 



~' 56 Vasile Voiculescu, Poezii, prefata de Stefan Aug. Doinas, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1981 si Poezii, edi^ie ingrijita, prefata, cronologie, repere entice si bibliografie de Ion 
Apetroaie, Ed. Porto-Franco, Gala^i, 1995. 

357 Adrian Maniu, Versuri, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979. 

358 George Bacovia, Opere X, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978. 



208 



Nichita Stanescu, care s-a aplecat cu atenjie asupra 
intregii noastre traction poetice §i literare, intr-un poem ca 
Semn 3, se exprima mistic §i apofatic: 

Tu nu-nfelegi ca stelele in sine / sunt un launtru din 
launtrul depdrtat? / Tu nu-nfelegi ca albul din desime / e 
negru imparat? 

Aceste versuri erau prefigurate oarecum de 
Bolintineanu: un cer ce-atdtea stele il fac si mai obscur 
{Conrad). 

Stelele sunt §i la Nichita un simbol interior al luminii. 
Creatorul lor le-a urzit astfel incat sa poarte in sine pecetea 
simbolica a luminii Sale neapropiate, exprimand capacitatea 
firii de a avea launtricitate, de a arata ca nu e goald de sens, 
ci plind de semnificafii transcendente. 

Ele indica, cu atat mai mult, sensul ontologiei umane 
de a-§i umple lautricitatea cu aceasta lumina dumnezeiasca. 

„Albul" care, din cauza „desimii" luminii, nu poate fi 
definit decat apofatic, decat ca „negra imparat", intare§te 
sensul mistic al versurilor nichitiene, faptul ca el avea in 
vedere o nn;elegere teologica mult mai inalta a realita^ii, de§i 
poezia lui poate parea adesea absurdd sau abstractd, 
raportata la contextul epocii. 

In mod paradoxal - dar §i fericit - eel care ne 
semnaleaza di stanza ideologica dintre viziunea poetica 
tradi^ionala §i infiltrarea ideologiei moderne in mentalitatea 
romaneasca este tot Eminescu. 

Luna nu apare niciodata in ipostaza desacralizata la 
Eminescu, cu o excepjie, in poemul De cdte ori, iubito.... 
Poemul acesta folose§te o partitura expresiva extrem de 
moderna. 

E o adevarata satisfac^ie pentru noi existenja lui, pentru 
ca ne arata intr-un mod neechivoc granija dintre romantism §i 
modernism §i ne indica, in acela§i timp §i in acela§i fel 
indubitabil, motivele pentru care cosmosul, cu soarele, luna §i 
stelele sale ca icoane ale Dumnezeirii, consacrate in mod 
traditional, este in poezia moderna discreditat §i parodiat, 
intr-un cuvant, despiritualizat. 

Perioada moderna, poezia simbolista §i mai ales cea 
post-simbolista §i cea postmoderna nu mai reprezinta - eel 
pu^in nu in mod limpede §i explicit - viziunea ortodoxa 
asupra lumii ca logos cosmic, ca podoabd (kosmos) plina de 
rajiuni (logoi) dumnezeie§ti §i partener de dialog (dia-logos) 
al con§tiinJei umane, al logosului uman. 



209 



Dar daca nu mai reprezinta retoric aceasta viziune 
tradijionala, nu inseamna ca se afiliaza automat contrariului 
ei sau ca nu regreta lipsa de serenitate care o caracteriza pe 
aceea, in contrast cu lipsa de fundamente ve§nice a lumii §i 
viziunii moderne asupra lumii. 

Un fapt pe care Eminescu il profefea.. . 

Intrebarea care se pune in acest moment este 
urmatoarea: cine este poetul modern: eel care traie§te aceasta 
modificare ca pe o nelini§te §i suferinja adanca, ca pe o 
absenja regretabila, care determina un masacru sentimental 
interior sau eel care recepteaza lucrurile ca fiind ceva firesc, 
in linia evolufionista a lumii §i a societajii umane? 

Dupa cum vom arata altadata, mai tarziu, in mod 
irefutabil, Arghezi, Blaga, Bacovia §i Barbu se inscriu in 
prima din cele doua posibile defini^ii ale poetului modern, dar 
§i Fundoianu, Vinea §i Voronca. 

In cea de-a doua formula se integreaza, cu indulgenja, 
Minulescu" 

§i atunci Minulescu este eel mai mare poet modern al 
nostra, daca prin modernitate se injelege absenja nelini§tii §i 
a temelor religioase ca aspectele cele mai profunde ale 
lirismului. 

Eminescu ne-a indicat, in mod implicit, in poemul 
amintit anterior, motivele divorfului de perspectiva cre§tina 
tradi^ionala. 

Acestea pot fi u§or identificate in instaurarea 
scepticismului §i a lipsei de perspectiva asupra unei vesnicii 
fericite din partea poetului care recepteaza e§ecul personal, al 
neimplinirii prin iubire, ca pe o dizarmonie universald §i o 
disolufie cosmicd: 

De cdte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, 

Oceanul de gheafd mi-apare inainte: 

Pe bolta alburie o stea nu se arata, 

Departe doard luna cea galbena - o pata; 

Iarpeste mil de sloiuri de valuri repezite 

O pasare pluteste cu aripi ostenite... 

Nicaieri altundeva, in lirica eminesciana, natura nu 
apare in acest fel: oceanul ca o masa de gheaja, valurile ca 
sloiuri, bolta ceralui ca o intindere alburie, oarba, lipsita de 



" 59 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Minulescu. 



210 



ochii sai de foe, ai stelelor, §i luna - mai ales lima - ca o pata 
galbena, ca o plaga dureroasa. 

Atitudinea lui Eminescu nu poate fi insa catalogata fara 
drept de apel ca anticrestind sau ca o distanfare scepticd de 
viziunea tradijionala asupra lumii, ci poate fi perceputa prin 
prisma acelor cuvinte evanghelice esenjiale, care stabilesc 
pentru con§tiinJa crestina ca omul este mai important decat 
tot universul: Pentru ca ce-i vafolosi omului, daca va edstiga 
lumea intreaga, iar sufletul sau il vapierde? (Mt. 16, 26). 

Omul este mai prejios decat universul intreg, iar 
pierderea iubitei - dupa cum am vzut anterior - Eminescu nu 
o traieste numai ca pe un esec erotic pe plan personal, egoist, 
ci, mai degraba, ca pe o scufundare a ei in valurile lumii §i ale 
viefii, din care el este disperat ca nu poate sa o inalje, sa o 
mantuie. 

De aceea §i universul se dezintegreaza, se scufunda in 
haosul de durere al poetului, in suferinja far-o raza, care 
reduce totul la nefiinfa nimicitoare a chinului interior 
necurmat. 

Remarcasem deja, in capitolul anterior, ca Eminescu 
avusese intuijia sa numeasca moderna poezia epocii sale 
(Icoana si privaz), percepand-o nu in funcjie de valoarea 
estetica §i de conformitatea cu norma poetica a Apusului, ci 
de stimulii ideologici la care incepea sa raspunda. 

Intr-un sens asemanator cu eel al poemului eminescian, 
Ilarie Voronca va scrie peste ceva timp: Luna era o frunzd 
galbena, in grddina unui cer dureros (Nelinisti). 

Universul acesta e bolnav, cosmosul sufera §i moare 
odata cu moartea spirituals a stapanului sau, omul. 

Ion Minulescu observa cerul ca un camp de lupta, pe 
care se afla luna ca un rege cu armata sa de stele. 

Numai ca teatrul de batalie este dramatic, soldajii mor, 
luna, semanand cu un cap de rege-Saltimbanc, 
Shakespearean, este un alt Polonius, in a§teptarea unei furtuni 
cataclismice care sa stinga stelele (Nocturnd, poem dedicat 
lui E. Lovinescu). 

Scenariul este de un simbolism apocaliptic, pentru ca 
tragedia este totu§i una universale, de§i relatata in gama 
minora, cu accente de drama istorica §i locala. 

Cortina cerului nu mai este catapeteasma lumii din 
poezia lui Eminescu §i din literatura romaneasca veche, ci un 
val transparent care nu mai poate ascunde o scena deschisa, 
pe care se petrec crimele sfar§itului de istorie §i de umanitate. 



211 



Ie§ind de sub incidenja unui sens soteriologic, 
universul §i evenimentele care se petrec in el devin, in aceasta 
poezie, victimele unei tragedii banale, anonime, pentru ca un 
asemenea cosmos §i-a pierdut pecetea personalista a chipului 
dumnezeiesc, imprimata in lume de la crearea ei. 

Rela^ia dintre astral ceresc §i simbolurile sacre, precum 
§i alunecarea poeziei, treptat, in zona obscura a profanului 
sunt lesne observabile intr-un alt poem al lui Minulescu, 
intitulat la fel, Nocturnd, de§i acest poem men^ine, inca, un 
echilibru intre venerate §i unele accente profanatoare, care 
plutesc oarecum in aer, ca o ameninjare, mai degraba, decat 
sa fie sesizabile in mod real (pasul spre blasfemie poetul il 
face adesea insa in alte poezii): 



In noaptea-aceea lunapdrea un cap de mort 

Tdiat de ghilotind si aruncat in Mare - 

Un cap purtat de valuri si-n marsuri funerare 

Rostogolit sprefarul ce scdnteia in port. 

In noaptea-aceea lunapdrea un ghem de sfoard 

Scdpat din mdna dreaptd a celui [Dumnezeu] care-n viafd 

Te leagd, te dezleagd, te iartd §i te-nvafd 

Cum pofi ie§i din iarnd, intrdnd in primdvard. 

§i-n noaptea-aceea lunapdrea un chihlimbar 
Desprins din cingdtoarea lui Crist, care murise 

Ca sd-nvieze iardsi din somnulfdrd vise, 
Sanctificdndu-si crucea rdmasdpe Calvar!.. 360 



Blaga va veni mai apoi sa asemene luna cu un ciob 
dintr-o cupd de aur, / ce-am spart-o de boltd / cu braful de 
fier (in poemul Venifi dupd mine, tovardsi!) §i aljii, care 
parodiaza creajia lui Dumnezeu §i framusejea ei, adica cele 
ce mai inainte cu un veac erau sfinte pentru Eminescu §i 
poezii romantici. 

Arghezi nu se mai fandoseste si pune gestul direct pe 
seama lui Satan: El isi intoarse capul putin, strdmbdnd in loc 
/ Planetele ca mingea, si luna cum e chifla - / Si incruntand 



360 Ion Minulescu, Scrieri I. Versuri, editie ingrijita si prefatata de Matei Calinescu, 
EPL, Bucuresti, 1966. 



212 



sprdnceana pe ochiul lui de foe, / Rdspunse Europei, 
orgolios, cu tifla (Satan); 

Din vdlul noptii rupi o stea: / O gusti si-o scuipi cdnd 
strdlucea. / Cu mdna balacind in undd, / Strict luna rece si 
rotunda /.../ Diavole, jocul tdu ajunge! /Pan te-a trdntit si- 
acum te-mpunge (Rdzbunare). 

Intr-un poem care descrie desacralizarea lumii, 
Triumful, apare subliniata tocmai ideea desfrunzirii 
universului de simbolurile sale: 

Nicio vioard nu mai pricepe sd mai sum, / Chiar 
stelele, sfintite si pure la-nceput, / Au putrezit in bolta 
visdrilor strdbune. 

Semnele desemnificarii universului se vad §i in poezia 
lui Voronca §i a lui Vinea. 

Numai ca, in contextul liricii lui Voronca, poetul i§i 
striga durerea exasperanta §i aceasta banalizare a 
semnificantului creajiei nu mai apare ca o profanare, ca un 
gest iconoclast, ci ca un exercifiu estetic intenfionat, vizibil, 
care urmare§te sa scoata in relief desfigurarea lumii intr-o 
atmosfera spirituala viciata, irespirabila, a lumii moderne: in 
palma ta cuvdntul isi rugineste fierul / si luna care-apleacd 
pe-ocean un cozoroc / ifi scrie-n desfrunzire si-n noapte un 
soroc (poemul 1 din volumul Colombo); Luna, ce masind de 
cdlcat norii, rufdria / mdrilor / '.../; lunapune cerului in argint 
zdbale (Cotnar); Luna face exercifii de trapez prin pomi 
(Hotar). 

Imaginile sunt ludic-infantile, chiar ginga§e, nu denota 
intenfii exterminatorii. 

La Vinea, tabloul celest, defri§at de semnificatii 
fericite, aparjine peregrinului, care se simte strain §i singur in 
lume (sentiment al dezradacinarii mostenit de la Eminescu si 

\ 5 5 

la care adera Goga, Pillat, Blaga, initial si Minulescu, etc.): 
vis intr erupt luna trece vdmile pe o mare ca undele iadului 
(Nauta), in timp ce, in gara peticitd de lumini, / [sunt] sine 
verzi sub luna de venin, / camp in ceruri infepat cu spini 
(Doleanfe). 

Pentru Geo Dumitrescu 361 insa, in absenja accentelor 
de suferinja, panorama noptii instelate este o scena deschisa, 
ca §i la Minulescu, §i in ea se petrec, transpuse in mod 
simbolic, alte acte ale decaderii umane - §i care devin semne 
ce prefigureaza un epilog universal dureros. 



361 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu. 



213 



El compara cerul nop^ii cu un bordel, stelele le vede 
buhdite si murdare, iar luna, obezd si colericd e pentru el o 
batrdna libidinoasd, in poemul Aventurd in cer (din vol. 
Africa de subfrunte): 

Omul care pdzea luneta pdrea sd fie filozof, 

pdrea sd stie multe din tainele cerului - 

i-am dat doi lei sd ma lase sdprivesc luna 

si sdpdtrund in fdrile misterului. 

N-as fi putut sd-mi inchipui vreodatd 

cd ce-am vdzut existd in realitate!... 

Am surprins stelele in somnul lor ciudat, 

dormind burghez, desumflate. 

Unii credeau cd stelele sunt niste globuri frumoase si 

colorate 

infipte in pari in grddina lui Dumnezeu, 

asa povesteau tofipoefii 

si defapt asa credeam si eu. 

§tifi, nu-i adevdrat nici cd stelele au colfuri 
le-am vdzut eu cu ochii -pe onoarea meal 
Erau rotunde, buhdite si murdare 
niciuna din ele nu se misca. 

Luna, obezd si colericd, se dezbrdca pentru noapte. 

Pdrea cd se fine acolo un dialog cu calmd disperare; 

imi venea sd strig ca la galerie: 

-Mai tare, pentru Dumnezeu, mai tare!... 

Norii fluturau pelerinle lor cenustii, zdrenfuite, 

cu ridicole elanuri medievale, 

nu se vedea nici un alcov unde batrdna libidinoasd 

si-arfi putut ascunde nocturnele hemoragii banale. 

Curdnd apoi a trebuit sd-mi acopdr ochii: 
un nor masiv s-a depus masculin peste flasca grdmadd 

de sex- 

dedesupt, luna se mai vedea doar ofelie 

pentru ochii muritorului perplex. 

Pe unde se tdrdse soarele cu o mie de ani inainte. 



214 



rdmdsese opdrtie alba, vagd siprdfoasd 

pe care, cu convingere si importanfd, 
Excelenfele Cerului se duceau spre casd. 

Intr-un alt coif, departe de bordelul selenar, 
Satan si Cel-de-sus mestecau argumente intr-o teatrald 

divergenfd, 
iar Saturn-Logodnicul, sezdndpe oistea Carului Mare, 

l§i medicamenta organele, cu indecenfd. /.../ 



II anticipase Ion Vinea, in Manifestul activist cdtre 
tinerime, cu o imagistica selenara aproape identica: Luna, o 
fereastrd de bordel la care bat intrefinufii banalului si 
poposesc fldmdnzii din furgoanele artei. 

Doar ca ^inta revoltei lui Vinea nu era semnificantul 
cosmic, ci, in mod programatic, epigonismul romantic, 
sentimental romantic decadent. 

In poemul lui Geo Dumitrescu insa, ideologic polemic, 
tabloul cosmic este intenjionat depoetizat - inclusiv la nivel 
prozodic - §i prozaizat (denotand con§tiinJa faptului ca, 
traditional, poezia insemna asocia^ie cu simbolurile sacre, cu 
esenja tragica a viejii §i cu eshatologia transfiguratoare), 
sobrietatea §i tragismul existen^ei e transformat in banc, 
suferinja e bagatelizata, iar profanarea simbolurilor biblice e 
la ea acasa, incepand cu titlul. 

Cerul devine spa^iu pentru aventurd erotica, material 
pornografic pentru o cinematografie literara in avangarda 
scenariului porno actual, care face acela§i exces de aluzii 
polemice la simbolismul religios cre§tin. 

Demonetizarea valorilor tradijionale, medievale, 
ridicole, este urmarita programtic. Prozaizarea §i laicizarea / 
secularizarea esteticului merg in tandem. 

Ceea ce, cu mult inainte, semnala Eminescu, anume ca 
proza apar^ine palierului contingent (decepjionante pentru 
el), se reafirma acum prin tendinjele care susjin depoetizarea 
in acela§i timp cu desacralizarea lumii in fa^a con§tiinJei 
umane. 

Ceea ce ne confirma §i faptul ca poezia inseamna o 
perspective existenjiala (elementul esenjial fiind posibilitatea 
de transfigurare a lumii) §i mxprozodie. 

In asemenea cazuri, se observa insa foarte bine 
intenfionalitatea, premeditarea ideologica. 



215 



§i atunci putem aduce obiecjia clasica, privitor la 
con^inutul estetic, care, daca este premeditat ideologic, nu 
mai poate fi receptat - conform teoriilor estetizante - ca 
valoare poetica maximala. 

A§a, Eugen Negrici 362 deosebea „un program doctrinar, 
adica prezenja uciga§a a Intenpef' 363 la Cosbuc, Iosif, Goga, 
Voiculescu, etc., in sens traditionalist. 

Dar, daca poezia tradijionalista §i religioasa e 
ideologica, atunci §i poezia antireligioasa, inten^ionat 
blasfemica §i contestatara, e tot ideologica. 

Nu putem sa folosim unitaji de masura diferite §i apoi 
sa invocam principiul estetic, pentru ca, intr-un final, se va 
descoperi ocaua mica. 

Prin urmare, o imagistica de tipul celei de mai sus, 
aparjinand lui Geo Dumitrescu, ar putea fi oricand redusa la 
statutul de poza nihilista fada. 

Mircea Scarlat 364 observa, de altfel, ca „textele 
rezultate din fronda dadaista intereseaza exclusiv prin 
raportare la conventiile pe care le neaga", ca „arta se naste 
din arta [...], opera artistica fiind obiectivarea unei conventif 
si ca nu se poate vorbi „de arta in lipsa intentionalitatii" 365 . 

Opinia sa cred ca reprezinta un punct de vedere corect: 
„Niciun scriitor nu poate face abstractie de cultura existenta, 
simpla scriere a unui poem implicand deja o conventie, e 
experienta artistica anterioara si raportarea la aceasta" 366 . 

Iar raportarea la aceasta este fie simpatetica si 
asimilativa (si atunci vorbim de traditionalism), fie rejectiva 
(caz in care se plaseaza curentele modernist e si avangarda ca 
modernism extrem - la noi situatia e mai diluata), dar lipsa 
de raportare nu exista - si atunci nu e cazul sa acuzam numai 
una din atitudini. 

Reproducerea scenei cosmice intr-un registru ludic §i 
parodic are aerul unei comedii bufe. 

Singura lectura serioasa ar putea fi aceea ca nu mai po^i 
- decat ipocrit - sa mai contempli frumusejea universale in 
maniera clasic-medievala, daca e§ti un om al timpului 
modern asupra caruia actul amoral lasa o amintire marcanta 



362 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Negrici. 

363 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romdne, Ed. Cartea romaneasca, Bucurejti, 2008, 
p. 103. 

364 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Scarlat. 

365 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982, p. 
22-23. 

366 Idem, p. 22. 



2l6 



pe foaia constiin^ei. A con§tiinJei care propulseaza in exterior 
amanuntele obsesiilor §i le suprapune realita^ii. 

De§i imagistica instrumentata de Geo Dumitrescu pare 
extrem de moderna §i netangenjiala cu spa^iul teologic- 
religios, ba chiar refuzand orice intense de proximitate, in 
realitate singura teologie cu care acest tip de discurs artistic 
nu are afinitaji este cea ortodox-tradijionala sau, largind pu^in 
sfera, cea cre§tina. 

In schimb este in perfecta concordanja cu teologia 
antica politeista, cu mitologiile pentru care un act sexual sau 
unul criminal, la nivel cosmic, reprezinta evenimentele 
esenjiale ale cosmogenezei. 

Con§tient sau incon§tient, gestul artistic modern, anti- 
religios, este de fapt unul retro, o reinventare a valorilor artei 
din secolele ante-crestine, care presupun promiscuitatea 
sexuala §i morala §i pe care Rena§terea §i Umanismul nu le- 
au afi§at ca atare - in mare masura pentru ca Occidentul a 
redescoperit nu ceea ce era cultura antica, ci cu ceea fusese 
considerat frumos §i folositor din cultura antica, de catre 
cre§tini, §i scapase, prin urmare, de la distrugere, in primele 
milenii. 

Descoperirile facute, in secolul XX abia, sub lava 
Pompeiului, ne dau §i o alta dimensiune asupra artei 
antichitafii greco-latine decat cea cu care ne-am obi§nuit. 

A§a ne explicam §i faptul ca atitudinea exprimata de 
aceasta poezie i§i afla un precursor nea§teptat in... Alecu 
Vacarescu, in ni§te versuri cu caracter neoanacreontic. De 
dragul iubitei, poetul este gata razboi sd fac cu stelile, cu 
soarele, cu luna: 

Razboi safac cu stelile, cu soarele, cu luna, 

cu cerul tot am hotardt, s-acum si totdeauna. 

Unite toate da vorfi si stdndu-mi impotrivd, 

nu md-ngrozesc dacd-mi veifi tu numai milostivd; 

Cu toate poci a ma lupta cu strasnicd rdbdare 

si hotdrdrea ce-amfdcut nu va avea schimbare. 

Sd nu gdndesti, lumina mea, d-acu-ncolo vrodatd, 

cdfocul tdu din pieptul meu poate sd sd abatd; etc. 

E sigur ca infocatul poet nu spera sa infrunte for^ele 
cosmice, ci declarajia lui e un act de beligeranja la adresa 
pravilelor §i a moralei creatine, pe care le subinjelegea 
simbolic sub forma cerului §i a astrilor. 



217 



Sau poate era la ordinea zilei sa te prezin^i in faja 
adulatei care trebuia cucerita, drept Prometeu inldnjuit: gata 
sa te lupji cu Dumnezeu pentru ea, dar nevolnic in lan^urile 
dragostei sale. 

Era de presupus ca femeia, slaba din fire, nu putea sa 
reziste, asediata de titani in felul acesta. . . 

Revenind la omul modern §i postmodern, depoetizarea 
imaginii cosmice Jine §i de apropierea concreta de alte 
planete §i de abordarea viejii ca aspect epistemologic, ca 
obiect de disec^ie §tiinjifica, dupa cum remarca un alt poem al 
lui Geo Dumitrescu: 

Mai dafi-o-ncolo de luna! zicea unul, / o sd-ajungem si 
la ea in curdnd, / o sa ne plimbdm si pe ea in pantofi cu 
senile... / - Are dreptate! zicea al doilea, / mai lasafi-le 
naibii de luna si de stele!... / Sa mai umbldm nifel si pe 
pdmdnt, / ca si la noi, zilele trecute, / pdmdntul a devenit 
rotund... . 

Dupa care se discuta, intr-o sedinfd de lucru a poejilor, 
oportunitatea de a face nopjile mai lungi (Problema spinoasd 
a nopfilor, din vol. Jurnal de campanie). 

Acela§i poet rezuma insa condijia umana, in lumea 
moderna, in poemul Probleme, astfel: 

Pentru ce atdt de tristi si rdvdsifi, 

pentru ce visul supremului foe de revolver? 

Tofi avem simboluri siprieteni iubifi, 

mocirla viefii si o scard la cer . 

Insa, oricat de indeparta^i ar fi unii dintre ace§ti arti§ti 
moderni de viziunea bizantin-ortodoxa §i oricare va fi fost 
inten^ia lor, chiar profanatoare, ei nu fac decat sa confirme, 
intr-un anumit sens, filosofia tradijionala care plaseaza 
cosmosul sub demnitatea umana, ca un rob care-§i urmeaza 
stapanul. 

Iar daca stapanul, omul, a devenit patima§, desfranat §i 
uciga§, daca umanitatea sta sub semnul degenerarii spirituale 
§i morale, al decadentismului, cosmosul nu poate decat sa 
reflecte aceasta stare duhovniceasca, de§i ordinea sa 
interioara §i sensul sau spre transfigurare, stabilite din 
ve§nicie, nu sunt afectate. 



367 Geo Dumitrescu, Poezii, Ed. Curtea Veche, edi^ie completa si definitiva, Bucuresti, 
2000. 



218 



Regasim, intorcandu-ne pe traseul poeziei romane 
moderne, aceasta situate la Bacovia 368 , putand remarca, in 
poezia lui, o infestare a universului de boala umana. 

Omul este suferind de o boala contagioasa, pe care o 
transmite ambientului, pamantului pe care il locuie§te. 

Bacovia vede cosmosul cuprins de convulsii §i 
sangerand de virusul cronic care face din om o fiinja 
degenerata §i macerata interior: 

Cu lacrimi mari de sdnge 
Curgfrunze de pe ramuri, - 

§i-nsdngerat, amurgul 
Pdtrunde-ncet prin geamuri. 

Pe dealurile-albastre 

De sdnge urea luna, 

De sdnge pare lacul, 

Mai ros ca-ntotdeauna. 

La geam tuseste-o fata 

In bolnavul amurg; 

§i s-afacut batista 

Cafrunzele ce curg. 

(Amurg) 

Acum, sta parcul devastat, fatal, 

Mdncat de cancer siftizie, 

Patat de rosu carne-vie - 

Acum, se-nsira scene de spital. 

(In pare) 

La toamna, cdndfrunza va ingalbeni, 

Cdnd pentru ftizici nu se stie ce noi surprize vor veni, - 

Alcoolizat, batut deploi, cum n-am maifoszt cdndva, 

Tdrziu, in geamul tau, incet, cu o moneda voi suna. 

(Nervi de toamna) 

Adio, picafrunza 

§i-i galbena ca tine, - 

Ramdi, si nu mai pldnge, 

§i uita-mape mine. 



168 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 



219 



(Pastel) 

Un bolnav poet, afectat 

Asteaptd tusindpe la geamuri - 

O fata, prin gratii, pldngdnd, 

Se uitd ca lunaprin ramuri. 

(Toamnd) 

Decrepitudinea §i contagierea cosmica secondeaza 
degenerarea umana, chiar daca aceasta consecujie nu este 
semnalata riguros. 

Universul e contaminat de un rau uman §i urmeaza 
omului in cadere, in degradarea lui spirituala, psihica §i 
biologica. 

Tot Eminescu a fost eel care a precizat §i cauzele 
profimde, spirituale, ale degradarii universului uman §i 
cosmic, daca suntem atenji la mesajul versurilor sale. 

In acest sens, Melancolie este un poem esen^ial pentru 
injelegerea precocitajii sale vizionare, in raport cu societatea 
§i cultura romaneasca ce nu sesiza inca, la acea data, declinul 
istoric, panta pe care se afla umanitatea §i, in consecin^a, nici 
nu reflecta acest declin in literatura sa, in toata amploarea 
gravitajii lui - pentru ca romanii nu traiau inca tragedia 
spirituala a Apusului §i poate ca n-o traiesc nici astazi cu 
aceea§i severitate. 

In poemul Melancolie, Eminescu susjine ca universul a 
devenit o biserica-n mind §i, ceea ce este eel mai important, 
la fel a devenit §i sufletul omenesc modern, tot o bisericd-n 
ruind. 

Poate ar fi mai corect sa spunem ca imaginea cosmica 
s-a devalorizat tocmai din cauza noii optici spirituale a 
omului instrainat de Dumnezeu: 

Pdrea cdprintre nouri s-a fost deschis opoartd, 

Prin care trece alba regina nopfii [luna] moarta. 

O, dormi, o, dormi in pace printre fdclii [stele] o mie 

§i in mormdnt albastru [cerul] si-npdnze argintie [norii], 

In mausoleu-fi mdndru, al cerurilor arc, 

Tu, adorat si dulce al nopfilor monarc! 

Bogatd in intinderi std lumea-n promoroacd, 

Ce sate si cdmpie c-un luciu vdl imbracd; 
Vdzduhul scdnteiazd si ca unse cu var 



220 



Lucesc zidiri, ruinepe cdmpul solitar. 

§i fintirimul singur cu strdmbe cruci vegheazd, 

O cucuvaie surdpe una se aseazd, 

Clopotnifa trosneste, in stdlpi izbeste toaca, 

§i strdveziul demon prin aer cdnd sd treacd, 

Atinge-ncet arama cu zimfii-aripei sale 

De-auzi din ea un vaier, un aiurit dejale. 

Biserica-n ruind 
Std cuvioasd, tristd, pustie si bdtrdnd, 

§i prin ferestre sparte, prin usi fiuie vdntul - 

Se pare cd vrdjeste si cd-i auzi cuvdntul - 

Nduntrul eipe stdlpii-i, pdrefi, iconostas, 

Abia conture triste si umbre au rdmas; 

Drept preot toarce-un greier un gdndfin si obscur, 
Drept dascdl toaca cariul sub invechitul mur. /.../ 

Credinfa zugrdve§te icoanele-n biserici - 

§i-n sufletu-mi pusese pove§tile-i feerici, 

Dar de-ale viefti valuri, de al furtunei pas 

Abia conture triste si umbre-au mai rdmas. 

In van mai caut lumea-mi in obositul creier, 

Cdci rdgusit, tomnatic, vrdjeste trist un greier; 

Pe inima-mi pustie zadarnic mdna-mi fin, 

Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu. 



,JAelancolie a fost publicata in 1876, insa forma ei 
orginara este un monolog al lui §tefann;a din drama istorica 
§tefan eel Tdndr, din 1868-1871, ceea ce inseamna ca starea 
pe care o exprima exista chiar de la inceputurile scrisului 

,,369 

emmescian 

Cam toate stdrile lui Eminescu exista de la inceput, 
ceea ce ma determina sa cred ca fondul sau ideatic §i vizionar 
s-a conturat in mod fundamental din frageda adolescenja, 
inaintea studiilor universitare in strainatate, ca melancolia §i 
depresia lui (nu acordam termenilor sensul lor psihiatric- 
patologic) trebuie descifrate in buchiile literaturii vechi, pe 
care epoca moderna, filosofia §i literatura ei, le-au ramificat 
§i completitudinat in ordin cognitiv. 



George Gana, Melancolia lui Eminescu, op. cit, p. 32. 



221 



Cum altfel sa ne explicam ca, revenit de la studii, 
Eminescu declina cererea lui Maiorescu de a face o teza de 
doctorat pe Kant (pentru un fotoliu universitar), pretextand ca 
nu-1 cunoa§te inca prea bine, dar i§i spore§te neincetat lada cu 
car^i vechi §i achizijioneaza o serie de manuscrise medievale 
pentru Biblioteca din Ia§i? 

Daca fundamentele gandirii lui se stabileau la Viena §i 
Berlin, atunci este greu explicabila pasiunea lui neintrerupta 
pentru istoria §i literatura veche, bizantina §i romaneasca. 

Intorcandu-ne la poemul Melancolie, coresponden^ele 
dintre cosmos, Bisericd §i sufletul uman sunt evidente (§i le- 
arn subliniat in text). 

In tradi^ia literara ortodoxa, pe care Eminescu o 
urmeaza indeaproape, universul a fost creat dintru inceput ca 
reflectarea in materie a chipului Imparajiei ceresti, iar omul 
este templu, biserica a Duhului Sfant (cf. I Cor. 6, 19). 

Biserica-n mind este motivul pentru care cerul a 
devenit un mormdnt, pamantul un fintirim §i omul un sicriu, 
in care inima bate in pustiu. 

Peisajul lumii (cerul §i pamantul) este funerar, pentru 
ca ochiul inimii, care ar trebui sa-1 contemple, a devenit un 
cariu distructiv, care macina la temelia frumusejii ei. 

Moartea a invadat universul cosmic §i universul uman, 
deopotriva, pentru ca moartea spirituals a devastat interiorul 
spiritual al omului. 

Sufletul mort spiritual nu mai poate contempla lumea 
ca pe o biserica impodobita cu icoanele injelegerilor 
dumnezeie§ti, cu simbolurile bibliei cosmice. 

Din pictura bisericii, ca §i din pictura bisericii 
interioare, care e sufletul, abia conture triste si umbre-au mai 
rdmas. 

Din om s-a §tres culoarea viejii dumnezeie§ti, lumina 
care insuflte§te dinamismul spiritual al existenjei umane. 

Faptul ca sufletul a devenit inapt pentru contempla^ii §i 
in^elegeri harice §i mistice este eel care determina cerul sa fie 
un mormdnt, pentru inima care s-a transformat in sicriu al 
iubirii de Dumnezeu §i de oameni (anticiparea sicriului de 
plumb, a amorului de plumb §i a decorului de doliu, funerar, 
bacoviene, este de netagaduit). 

Credinja moarta este cea care include cerul §i declama, 
nietzschean, ca Dumnezeu a murit. Eminescu ne transmite 
aceasta intr-un mod atenuat, prin metafora reginei nopjii 
moarte. 



111 



Anterior, am demonstrat faptul ca lima este simbol al 
Dumnezeirii in poezia lui Eminescu, care preia toate func^iile 
§i atuurile simbolului solar traditional, intenjia poetului fiind 
de a reproduce, cu o fidelitate iconografica §i simbolica 
remarcabila, peisajul ideologic vesperal sau nocturn al lumii 
moderne. 

Altfel spus, e apus de Zeitate... . 

Aceasta degradare a capacitajii umane de contemplare 
deschide calea pentru a vedea cerul instelat denudat de poezia 
simbolurilor sale, a§a cum o face Geo Dumitrescu. 

Imaginea interiorului spiritual uman ca un spajiu 
eclesial in degradare este preluata de la Eminescu §i 
valorificata §i de Octavian Goga, in poemul Esti singura (din 
vol. Ne cheamd pdmdntul, 1909): 

Esti singura astdzi, tu, inima mea, 

Bisericd veche-n mind, 

Sub bolta ta sfdntd,-nnegritd de vremi, 

Azi nici un drumef nu se-nchind. 

Esti singura astdzi... Pdrefii-s bdtrdni, 

Nu-i cdntec in stranele mute, 

Icoanele-s sterse, si nimenea nu-i 

Altarul uitat sd-l sdrute. 

Prin neguri arare s-abat amintiri 

Ldcasul pierdut sd si-l vadd, 

§ifdlfdie tainic din aripa lor 

Ca groaznice paseri depradd. 

Ducdndu-si pierzarea, tree vifore-n drum 

Te zbuciumd-n goandpdgdnd... 

§i tu ceri zadarnic unfulger rdzlef 

Sd-fi ndruie bolta bdtrdnd! 

Moartea apare ca un epilog funest dar §i firesc in urma 
sucombarii spirituale. 

Daca s-a §ters imprimarea interioara de har, sufletul 
sau inima a ramas o ruina in faja intemperiilor externe, o 
prada u§oara a moitii. 

Folsind o pensula modernista, Ion Vinea sesiza un 
tablou asemanator: luna, rand-n cer, melancolie, - / turme 
vagi de nori si stele gheare (Pasiprinfoi). 



223 



Un alt poem eminescian (Un far e soarele in marea 
lumei ' ) face, de asemenea, referire la simbolurile religioase 
vechi, ale lumii ca o mare in furtuna (topos binecunoscut al 
literaturii bisericesti, pe care il descoperim §i la scriitorii 
ierarhi Varlaam, Dosoftei §i Antim, dar §i la Miron Costin §i 
Dimitrie Cantemir, in ni§te imagini §i tablouri absolut 
splendide, la fiecare dintre ei) §i la astiii cere§ti ca ni§te 
lumini aprinse, vase ale luminii, ca lampi calauzitoare, in 
noaptea lumii §i pe marea viejii. 

Imaginea lumii ca o mare e suprapusa peste cea a 
universului intreg, printr-un artificiu datorita caruia doua sau 
mai multe imagini/ concepte/idei sunt colajate, rezultatul fiind 
un tablou extrem de plastic, la nivelul expresiei §i abisal de 
profund, la nivelul gandirii: 

Unfar e soarele in marea lumei, 

Planetele-s corabii de-ntuneric 

Ce lin plutesc pe calea lor prescrisd, 

Jindnd drept busolafarul eel mare. 

Dar de s-ar stinge? - Pe oceanul lumei 

Ele ar rdtdci in vecie, in veci, 

In intuneric vecinic si-n durere. 

De aceasta data, lumea nu mai este cimitir, cerul nu 
mai e mormdnt, dar universul este o mare care i§i poate 
pierde busola de/spre lumina. 

Ratacirea in intuneric ar insemna o ve§nicie de 
suferinja - §i aici nu putem sa ignoram faptul ca 
semnifica^iile versurilor depa§esc descriptivismul pur sau 
curiozitatea epistemologica §i ca se apropie foarte mult de 
zona spirituala. 

Durerea exprimata de poet pentru ratacirea in intuneric 
vecinic si-n durere nu aparjine domeniului empiric, 
fenomenologic, ci celui soteriologic . 

Vizionarismul acesta, profund religios in esen^a, poate 
fi receptat, intr-o anumita masura, §i anterior lui Eminescu, 
caci un poet ca Alecsandri il transpune (pictural) astfel in 
versuri: 

Pe coastele Calabriei vaporu-nainteazd 
In unda luminoasd ce noaptea fosforeaza; 



370 Mihai Eminescu, Opere, XV, op. cit, p. 938. 



224 



El taie-o brazda lungdpe-al mdriiplai senin 

§i luna, vas de aur, pluteste-n ceruri lin. 

(Pe coastele Calabriei) 

Ceva asemanator, ca peisaj cosmic, descria eliptic §i 
Ion Vinea: cdnd se intorc pescarii cu stele pe mdini / si tree 
vapoarele si planetele . . . (Tuzla) . 

Dar §i, ulterior, Nichita Stanescu, intr-un poem de 
tinereje cu sonoritaji romantice §i o picturalitate in stil 
valeryan , din primul volum de poezii: 

/.../ E o lume care-n jurul soarelui a pus inele, 
flori de platind smalfate, si de aur noi laute, 
si cordbii zburdtoare, cu samanfa lumii-n ele. 



~x372 



(Marina) 

Plasticitatea imaginilor, pastelul §i imagologia poetica 
sunt numai avatarii unei cugetari care-§i pune, in fiecare veac 
§i epoca, acelea§i intrebari fundamentale. 

Ceea ce se recunoaste indeob§te a fi marea poezie 
romana, de la pa§opti§ti la modernisti, parcurge mereu 
aceeasi distanja de la descoperirea frenetica a universului 
existential catre interoga^iile esenjiale, chiar daca, de multe 
ori, aceste modula^ii ale spiritualita^ii lor sunt valurite de 
penelul unui anumit curent sau stil poetic. 

Cat prive§te poemele pe care le-am oferit anterior ca 
exemple, din opera lui Minulescu sau Geo Dumitrescu, se 
observa ca ne distanjam - mai mult sau mai pujin - de 
cuviinja cu care scriitorii din vechime, urmaji de poezii 
romantici, priveau cerul, ca pe o icoana a frumusetii §i 
desavar§irii dumnezeie§ti, ca pe un templu unde stralucesc 
luminatorii cere§ti §i care este chip al Bisericii celei ve§nice. 

Insa Eminescu, in poezia amintita de noi la inceputul 
acestor randuri (De cdte ori, iubito...), n-a facut pasul acesta 
profanator la adresa crea^iei lui Dumnezeu. 

El doar a lasat sa fie cunoscut sentimentul insuportabil 
al nimicirii fiin^ei sale, pe care il experia din cauza durerii 
pentru pierderea iubirii. 



371 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry. 
!72 Nichita Stanescu, Ordinea cuvintelor, versuri, (1957-1983), vol. I si II, cuvant 
inainte de Nichita Stanescu, prefa^a, cronologie si edrfie ingrijita de Alexandru 
Condeescu cu acordul autorului, Ed. Cartea Romaneasca, 1985. 



225 



Neimplinirea iubirii 1-a transformat ntr-un sceptic care 
a cautat apoi toata viaja pe femeia sfanta, un inger de 
bunatate, care sa-1 reconverteasca la credinja puternica §i 
nevinovata a copilariei §i adolescenjei: 

In b 'is erica pustie, langd arcul in pdrete, / Genunchiata 
stdpe trepte o copild ca un inger; /.../Ea o inimd de aur - El 
un suflet apostat /.../El [Cerul] n-a vrut ca sd condamne pe 
demon, ci a trimis / Pre un inger sd md-mpace, si-mpdcarea- 
i... e amorul {Inger si demon). 

La apostat-inima mea face referire si in Venere si 
Madond, cu aceleasi sensuri. 

Apostazia lui Eminescu era o asumare totala a 
suferinjelor pentru iubirea neimplinita, pentru e§ecul 
amandurora, al lui §i al ei, cum era §i o asumare deplina a 
durerilor §i decepjiilor veacului sau modern. „Acest suflet 
generos... se razvratea mai mult la vederea durerilor obstesti 
decat de suferinfele proprif . 

E totusj o apostazie care nu se include in sfera 
sinonimica a termenului a§a cum il injelegem noi astazi, ci 
mai degraba in sfera asumdrii, „o cunoscuta inva^atura, una 
dintre cele mai puternice ale spiritualita^ii ortodoxe, potrivit 
caYGia fiecare om e vinovat pentru faptele tuturof 314 . 

Blaga o descopera §i in spa^iul athonit, §i in eel rusesc, 
socotind ca fundament al ei faptul ca „pentru ortodoc§i, 
Biserica nu e o simpld organizafie in expansiune, ea are din 
capul locului un aspect cosmic" §i organic (considera in alte 
parji - „duhul ortodox este [...] o existenja organica, o 
existen^a profunda ca atare" ), adaugand ca „avem 
suficiente motive sa credem ca aceasta invajatura n-ar fi fost 
niciodata posibila la catolici" 376 §i ca, „intocmai cum 
ortodoxul se simte vinovat pentru faptele fiecaraia, intocmai 
cum pacatele fiecaruia se rasfrang asupra tuturor, tot a§a 
salvarea fiecaruia ridica, dupa credin^a ortodoxa, nivelul 
totului" 377 . 

Din valurile vremii ma lasd sd te mdntui... 

Dar pe acea femeie, suflet-pereche, care sa ii 
insenineze viaja, nu a aflat-o, din pacate, decat in visele sale, 
nu §i in realitate. 



373 Zoe Dumitrescu-Bu^ulenga, Eminescu - Viafa, op. cit., p. 76. 

374 Lucian Blaga, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1994, 

p. 40. 

375 Idem, p. 61. 

376 Idem, p. 40. 

377 Idem, p. 59. 



226 



Din acest motiv simjea ca impreuna cu sine se 
scufunda ca intr-un abis intreaga faptura, cosmosul. Acela§i 
cosmos pe care 1-a cantat, insa, ca pe o avanpost al 
Paradisului, in atatea multe alte poeme. 

Drama viejii sale, insa, chiar §i pe scena poeziei, este 
imbracata, ca-ntr-un faeton de gala, in simboluri religioase, 
intr-un mod foarte transparent chiar §i pentru scepticismul 
exacerbat al celor mai multe dintre exegezele literare. 

Remarcam, de asemenea, uluitoarea capacitate a lui 
Eminescu de a conjuga, in fiin^a sa, ata§amentul fa^a de 
tradijie cu luciditatea, §i forja lui vizionara de a sesiza sensul 
spiritualitajii occidentale §i al istoriei, faptele ulterioare 
nedezmin^indu-1, ci dimpotriva, confirmandu-i prevederile. 

§tefan Augustin Doinas/ , intr-o carte intitulata 
Ma§tile adevarului poetic, recenzand teoriile literare 
moderne, a chintesenjiat perspectiva europeana, tradijia 
occidentals in ceea ce prive§te a§ezarea omului in cosmos §i 
raportarea la el, precum §i concep^ia literara specifica epocii 
moderne §i spiritului occidental. 

In cartea sa, poetul incepe cu o precizare absolut 
esenjiala §i care ne semnaleaza o tradi^ie comuna atat 
Apusului cat §i Rasaritului. Aceasta precizare ii era proprie §i 
lui Eminescu §i autorul spune: „intre poezie %\proza exista o 
diferen^a esen^iala"" . 

Inaintea lui Eminescu, epoca romantica pasoptista 
cunostea si accepta aceasta sciziune, care favoriza poezia, 
dupa cum se vede si dintr-o confesiune a lui Alexandrescu, in 
al sau Memorial de calatorie. 

Provocat sa evoce scriptic excursia in Oltenia, acesta 
isi motiveaza absenta versurilor si optiunea prozaica astfel: 
„ca sa insel speranta unora care asteptau versuri, ca sa evit 
banuielile altora, care nu prea cred adevarurile poeziii (cu 
toate ca proza este asemenea de mincinoasa, cu osebire 
numai ca minciunele celei dintai mangaie inima si inalta 
sufletul, iar ale celei din urma sunt amari si pagubitoare), ma 
hotarai in fine sa scriu voiajul meu..." 380 . 

Ceea ce urmeaza dupa aceasta precizare a lui Dionas, 
desparte Europa de Apus de cea de Rasarit in doua continente 
de gandire, care §i-au urmat fiecare traiectoria sa (o diferenja 



378 



379 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Augustin_Doina%C5%9F. 
Stefan Augustin Doinas, Macule adevarului poetic, Ed. Cartea Romaneasca, 



Bucuresti, 1992, p. 7. 

380 Gr. Alexandrescu, Poezii. Proza, op. cit., p. 210. 



227 



care s-a agravat din ce in ce mai mult de-a lungul istoriei, 
dupa ce s-au scindat doctrinar la 1054). 

§i aceasta, pentru ca Occidentul injelege prin proza 
universul, cosmosul (eel piuin a§a sus^in teoriile literare 
moderne, atata timp cat practica poetica, mai ales cea 
romantica, ar putea sa nuanjeze in mod semnificativ sau chiar 
sa contrazica aceasta afirmajie), tocmai acel cosmos care, in 
tradi^ia romaneasca, este primul convorbitor cu omul in 
copilaria sa istorica (a se vedea literatura noastra veche) §i 
individuals (a se vedea opera eminesciana). 

„Universul, vazut ca o imensa carte, fara inceput §i fara 
sfar§it [...] confine proza lumii: de la colibacilul care privit la 
microscop, se arata a fi un fel de uzina extrem de diferenjiata 
§i riguroasa, in care mii de enzime graviteaza in jurul a mii de 
gene, §i pana la spajiul infinit in care se rotesc, dupa legi 
sempiterne, planetele §i stelele [...]. 

Toate acestea sunt, clipa de clipa, traduse din limbajul 
existen^ei lor materiale in limba noastra articulata din cuvinte 
[...], constituind pelicula invizibila de mesaje informative 
[informajionale] care invaluie, ca un fel de logosfera, formata 
din campuri, unde §i particule, globul pamantesc" 

Pentru gandirea ortodoxa tradijionala, lucrurile stau cu 
totul altfel: „daca noi putem cunoa§te §i gandi lucrurile, este 
pentru ca ele sunt chipuri create plasticizate ale rajiunilor 
unei Ra^iuni personale supreme. Daca le putem exprima prin 
cuvinte este pentru ca sunt cuvinte plasticizate ale Cuvantului 
adresate noua. [...] 

Cuvantul personal [Dumnezeu Cuvantul] a pus in faja 
noastra gandirea Sa sau chipul creat al gandirii Sale 
plasticizate, la nivelul ra^iunii §i al putinjei noastre de 
exprimare, cu o putere creatoare pe care noi nu o avem"' 82 . 

„Rationalitatea exprimabila a lumii" are „un Subiect 
care a gandit-o §i a exprimat-o §i care continua sa o 
gandeasca §i sa o exprime intr-o flexionare continuu noua, 
pentru subiectele create dupa Chipul Sau" 

Epoca moderna pasoptista mosteneste aceasta viziune 
poetica asupra lumii, in contradictie cu ceea ce spune Doinas 
si ceea ce reprezinta traditia apuseana. 



381 Ibidem. 

182 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, op. cit, p. 

9. 

383 Ibidem. 



228 



Pentru pasoptisti, „daca visului si imaginatiei le revin 
de jure regimul poetic, trezia realitatii [a lumii umane 
decadente, imorale] cade de facto in proza. [. . . ] 

Sunt deseori invocate, in aceasta perioada, mai in 
gluma, mai in serios, doua varietati hominide, omul poetic si 
omulprozaic. [...] 

Opozitia poezie/proza poate caracteriza stiluri de viata 
diferite, antinomice: Aceasta latitudine poetica a vietei de 
codru, in alaturare cu ingusta proza a oraselor... (Hasdeu 384 , 
Ursita). [...] 

Poate fi socotit un incitant paradox al vremii faptul ca 
se tinde nu numai a socoti natura mai poetica decat prozaicul 
artefact uman, ci si a considera poezia prin excelenta 
naturala. 

Aceasta ingemanare intre poetic si natural se probeaza 
indirect in numeroase randuri in dizertatiile lui Filimon 
despre arta" 386 , si nu numai. 

Doinas. ne-a descris mai sus tabloul, scientizat §i 
prozaicat, al universului inconjurator, in care homo 
occidentalus nu mai descopera nicio poezie. 

In consecin^a, acesta cauta sa-§i creeze singura poezie, 
s-o descopere in alta parte decat in natura §i in cosmos sau in 
sine insu§i. 

In aceasta situate, poetul vrea sa transforme proza 
lumii in poezie, aceasta proza fiind „reprezentata de 
dezvoltarea prodigioasa a limbajului §tiin^elor" 

Poetul modern apare ca un om care sufera de absenja 
oricaror repere poetice in acest univers, intr-o epoca ce 
invedereaza fiin^a umana ca homofaber in uzina lumii. 

Deducem ca nu universul in sine este o proza pentru 
om, ci omul, modificandu-§i propriul telos, il percepe ca o 
realitate tacuta. 

Pentru ca, in absenja perspectivei teologice, care vede 
in cer o facere a mainilor lui Dumnezeu (Ps. 18), o scriptura 
cu litere de lumina, creajia devine un cifru, o realitate 
ermetica - dupa cum recepta §i Eminescu, sesizand corect ce 
inseamna percep^ia omului modern care desemantizeaza 
imaginea cosmica, care ucide cu mintea tainele (Lucian 



384 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Petriceicu_Hasdeu. 

385 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon. 

Liviu Papadima, Literatura si comunicare. Relatia autor-cititor in proza pasoptista 
si postpasoptista, Ed. Polirom, 1999, p. 74-75. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Papadima. 
387 Stefan Augustin Doinas, op. cit., p. 8. 



229 



Blaga) §i proiecteaza asupra cosmosului o mecanica §i o 
§tiin^a inventate de rajiunea sa autonoma: O, cer, tu astazi 
cifre ma invefi (0,-nfelepciune, ai aripi de cearal). 

Autorul nostra afirma: „Din marea Carte a Universului 
lipsesc [...] geneza §i apocalipsa" 388 . 

Insa tacerea universului, echivalenta cu lipsa sesizarii 
lui Dumnezeu in create, ii face pe moderni sa nu mai 
recepteze ca Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea 
mdinilor Lui o vesteste tdria. Ziua zilei spune cuvdnt, si 
noaptea nopfii vesteste stiinfa. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, 
ale caror glasuri sa nu se auda. (Ps. 18, 1-3). 

Nu, din Cartea Universului nu lipse§te nici geneza §i 
nici apocalipsa. Eminescu le cunoa§te §i le cite§te din biblia 
cosmica, consultata impreuna cu Biblia scrisa. 

Poetul se afunda in lectura cosmosului §i nu se 
confunda cu gandirea dascalului sau cugetarea pitagoreica 
care mecanizeaza muzica sferelor §i o incifreaza. 

„Poezia ca erratum la proza lumii incearca sa le 
suplineasca pe amandoua" , adica sa {ina locul atat genezei, 
cat §i eshatologiei. 

Insa, daca poezia supline§te inceputul §i sfar§itul 
existen^ei temporale, mai este aceasta un joe aleatoriu sau o 
ficiiune purdl Ce fel de ficfiune pura poate suplini geneza §i 
apocalipsa universului? 

Pentru modernism, Liber Mundi se prezinta ca „text 

i + --,,390 

anonim al naturn 

E o pagina hieroglifica, scrisa de nimeni, „fara a genera 
intrebari cu privire la un ipotetic autor (Creator al lumii), la 
un eventual mesaj divin (Revelajie), la o presupusa finalitate 
(Logosul apocaliptic)" . 

Insa aici sesizam concep^ia protestanta despre lume, 
pentru care Dumnezeu se refugiaza din natura, in mod deplin, 
in Scriptura. 

Urmarea directa a acestui fapt este aceea ca poezia nu 
mai poate fi regasita in stare naturala in mantia cosmosului, 
ci ea apaitine spajiului culturii, in dialogul cultural dintre 
texte, numit intertextualitate sau transtextualitate - sau 
transcendenfa textuala, in termenii lui Gerard Genette" . 



388 Idem, p. 10. 

389 Ibidem. 

390 Idem, p. 60. 



391 Ibidem. 

,92 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%A9rard_Genette. 



230 



Astfel, daca filosofia moderna proiecteaza 
transcendenfa in con§tiinJa umana §i o imanentizeazd, in 
acela§i mod §i teoria literara transfera mesajul divin din 
cosmos in textul poetic §i in dialogul cultural al textelor. 
Aceasta a condus la situajia in care poezia §i-a transferat 
sediul din natura in culturd. 

Codul de semne §i simboluri al poeziei nu mai este in 
natura, ci in culturd: „Exhibarea de sine a poetului liric se 
face intotdeauna pe o scena de cultura, adica intr-un cadru de 
ficjiune §i de convenjie [...], prin intermediul unui intreg 
si stem de semne, al unui vast cod, care nu exista niciunde in 
stare de natura, dar i se ofera zilnic in stare de cultura" . 

Omul modern occidental are oroare de natura, pentru 
ca natura este pentru el sinonim cu natura umana cdzutd, cu 
pacatul §i viciul, dupa cum susjine Baudelaire 

„CercetaJi, analizaji tot ce este natural, toate acjiunile 
§i dorin^ele omului pur natural, nu veji afla nimic altceva 
decat oribilitaji. Tot ce este frumos §i nobil este produsul 
ra^iunii §i al gandirii. Crima, al carei gust animalul uman il 
deprinde inca din pantecele mamei sale, este de origine 
naturala. 

Virtutea, dimpotriva, este artificiald §i supranaturald... 
Raul se face fara efort, firesc, inevitabil; binele este 
intotdeauna rodul unei arte" 

Poate nu este lesne de injeles pentru toata lumea, dar 
Baudelaire nu face decat sa confirme dogma catolica care il 
concepe pe om ca pe o fiinja posedand o fire vicioasa, pentru 
care starea pacatoasa este cea naturala, iar starea de grape 
este supranaturald, in timp ce, pentru gandirea ortodoxa, 
natural este omul indumnezeit, omul primordial, iar situajia 
sa actuala este una anormala, a-naturald, cea in care omul in 
cinste fiind [in cinstea lui Adam, de fiu al lui Dumnezeu §i 
fiin^a indumnezeita] n-a priceput; aldturatu-s-a dobitoacelor 
celorfdrd de minte si s-a asemdnat lor (Ps. 48, 12, 21). 

Starea adamica este considerate, dogmatic, in 
Ortodoxie, ca fiind starea naturala a omului (o stia si 
reafirma, in Anatolida, si Heliade: Urmdnd dupa Scripturd, 
lua-vom /.../ Drept arhetip de viatd adamiana stare), harul 
divin fiind intrinsec fiinjei umane, parte integranta a 
ontologiei sale, iar pentru teologia catolica §i protestanta ea 



393 Stefan Augustin Doinaj, op. cit., p. 56. 

394 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 



395 Cf. Matei Calinescu, op. cit., p. 58. 



231 



este starea supranaturala, dobandita prin acordarea grafiei 
supranaturale . 

Pentru catolicism, omul natural este nedesavar§it 
ontologic, pacatos §i rau in esenja, iar ceea ce il face bun este 
supra-adaugarea, peste firea sa, a grafiei create, care nu il 
transfigureaza interior, nu il preschimba in mod esenjial, nu ii 
modifica natura. 

Protestantismul renunta si la gratia supra-adaugata. 

De aceea, in catolicism si in protestantism, nu exista 
extaz duhovnicesc §i nici vederea lui Dumnezeu proprie 
ortodoxiei isihaste. 

De aici cearta dintre Sfantul Grigorie Palama, pe de-o 
parte, §i Varlaam §i Akindin, pe de alta parte, care izbucneste 
in secolul al XlV-lea, disputa dogmatica care se prelunge§te 
pana astazi intre teologia ortodoxa §i cea romano-catolica. 

De asemenea, in protestantism, Luther 396 precizeaza ca 
starea naturala a omului este aceea de a fi butuc. 

„Kant, dupa cate stim, spune mai mult decat ca omul 

QQ'7 

este fiinta cazuta (nu are intellectus archetypus' ); el mai 
spune si ca e bine pentru om sa fie asa, caci daca ar cunoaste 
intuitiv legile, nu ar mai avea stiinte, iar daca ar faptui direct 
binele, nu ar mai avea e^zca" 398 . 

Si tot „pentru Kant, in Critica puterii dejudecare, este 
cifrata scrierea prin care ne vorbeste natura" 399 , adica e de 
neinteles. 

Ne punem intrebarea: poetul acesta modern este un 
eretic intentional sau un iliterat, care, venind pe filiera 
teologica occidentals, a uitat alfabetul cosmic, codul de 
semne al universului? 

In raport cu aceasta teologie a spajiului lor pe care o 
resimt ca distanta, transferata insa inevitabil in arta, poejii 
romantici francezi sunt „adepji ai ereziei estetice denumite 

n ' • J N55400 

poena immu (la poesie du coeur) 

De multe ori, se intampla ca poejii sa redescopere 
anumite semnifica^ii tainice (precum romanticii - care 
incercasera o intoarcere la natura -, intr-o anumita masura 



396 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther. 

97 In latina: minte arhetipald/intelegerea primordiala, a primului om creat de catre 
Dumnezeu. 

Constantin Noica, Viziunea metafizica a lui Lucian Blaga si veacul al XX-lea, in 
vol. *** Lucian Blaga — cunoastere si creatie. Culegere de studii, Ed. Cartea 
Romaneasca, Bucuresti, 1987, p. 25. 
399 Rosa del Conte, op. cit., p. 318. 
400 Matei Calinescu, op. cit., p. 59. 



232 



simboli§tii, sau expresionistii germani ca Holderlin 401 , 
Rilke 402 sau Trakl, din care Heidegger 403 §i-a extras filosofia 
despre arta §i cu care Blaga, Doinas. §i al^i poeji romani §i-au 
descoperit cumva afinita^i), intr-un mod oarecum similar 
celui in care personajele lui Eliade redescopera sacrul ascuns 
in prof an. 

Dumnezeu (Soarele), Exilatul din aceasta lume in 
transcendent, de teologia catolica §i protestanta, nu mai 
dialogheaza cu omul §i poetul indurerat/wge de El §i totodata 
de frumuse^ea universului, pentru ca aceasta nu ii mai 
intermediaza dialogul cu Creatorul cosmosului §i al omului. 

Poetul se simte un logos insingurat, parasit, mutilat 
dialogic, iar pe Dumnezeu II considera neindurat. 

Dar poetul acesta nu este un nepasator care exulta 
pentru ca nu comunica §i nu II vede pe Dumnezeu langa el, ci 
este un suferind §i un tdnjind: 

Din pajisti suav mirosind, depe fdrmuri senine, 

Omul se-ntoarce in apa lipsitd deflori, 

§i, chiar de-i luceste pe bolta-nstelata dumbrava, 

Cufructe de aur, el scormone 

In grotele munfilor duri, iscodeste in pufuri, 

Fuge de razele Tatdlui Soare, lafel 

De necredincios, care rdde de griji sipe robi ii 

Lipseste de marea sa dragoste. 

(Omul) 

Parafrazandu-1 pe Octavio Paz 405 , care se referea la 
romantici, putem spune, extrapoland, ca nereligiozitatea 
acestor poeji este religioasd, chinuitd. 

In mod sigur, sentimentul lor religios este necanonic, 
pentru ca, in septembrie 1907, papa condamna erezia 
modernistd in enciclica Pascendi dominici gregis 406 . 



401 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_H%C3%B61derlin. 

402 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rainer_Maria_Rilke. 

403 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Heidegger. 

404 Friedrich Holderlin, Poezii, in romaneste de Stefan Augustin Doinas, I. Negoi^escu 
si V. Nemoianu, Ed.Univers, Bucuresti, 1971. 

405 Cf. Matei Calinescu, op. cit., p. 62. A se vedea: 
http : //ro . wikipedia. org/wiki/Octavio_P az . 

406 Cf. Idem, p. 76. 

Aici gasiti enciclica papla in intregime: 

http://www.vatican.va/holy_father/pius_x/encyclicals/documents/hf_p- 
x_enc_19070908_pascendi-dominici-gregis_en.html. Varianta in limba engleza. 



233 



Cu toata iradierea civilizatiei occidentale, pasoptistii 
erau inca rezervati, dupa cum am vazut, in a accepta launtric 
sentimentele culturale ale Apusului, constienti de istoria lor 
nationals de rezistenta impotriva unei viziuni asupra lumii si 
existentei umane contrare propriei lor spiritualitati si traditii. 

Modernii - si nu atat scriitorii, cat mai degraba exegetii 
- incep sa sufere de amnezie si sa manifeste tot mai apasat 
regrete (pana vor ajunge la a acuza in exclusivitate Ortodoxia 
pentru decalajul cultural al romanilor fata de Occident), asa 
cum, lainceputul veacului XX, se plangea Sextil Puscariu 407 : 

„Intr-o vreme cand orice miscare culturala se reflecta 

77 5 

prin biserica, ortodoxismul nostru a fost evenimentul cu cele 
mai grave urmari pentru dezvoltarea noastra culturala, caci el 
ne-a legat pentru veacuri intregi de cultura Orientului [de 
fapt, de a Bizantului, nu de a Orientului, pentru ca Orientul e 
mare...], formand un zid despartitor fata de catolicismul 
vecinilor nostri din vest si din nord. 

Marea miscare a Renasterii, care a cuprins - desi mai 
tarziu decat pe altii - pe vecinii nostri poloni si unguri, e 
strans legata de catolicismul acestora [de la aceste suspine 
dupa Renastere cred ca s-a ajuns mai tarziu la concluzia de a 
crea o Renastere bizantina si apoi romaneasca, analoge, 
pentru a putea trece peste imobilismul regretelor] . 

Daca ortodoxismul nostru a fost cea mai puternica 
pavaza pentru conservarea limbii si nationalitatii noastre 
[recunostea inca Puscariu - mai tarziu nu s-a mai facut 
mentiune despre], el a fost si o piedica puternica si continua 
pentru curentele culturale apusene. 

Chiar ideea de latinitate, care in mod firesc trebuia sa 
apara odata cu trecerea romanilor prin scolile umaniste ale 
vecinilor nostri [poloni], nu a avut multa vreme un rasunet 
covarsitor. 



Pana acum, nicio Biserica ortodoxa nu a anatematizat vreun curent literar sau artistic. 

Exista doi mari scriitori, Tolstoi si Kazantzakis, care au fost da^i anatemei de catre 

Biserica Ortodoxa Rusa si, respectiv, Biserica Ortodoxa Greaca, dar nu un curent 

literar in intregime. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lev_Tolstoi; 

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Nikos_Kazantzakis. 

Trebuie precizat insa ca, pentru concep^ia ortodoxa, anatema nu este o condamnare (si 

cu atat mai pu^in nu e soldata cu arderea pe rug), ci o constatare a autoexcluderii 

cuiva din sanul Bisericii. 

Cu toate acestea, Biserica Ortodoxa Romana nici macar nu a luat atitudine, oficial, 

fa^a de vreun scriitor sau om de cultura care s-a manifestat cu ostilitate la adresa ei, cu 

atat mai pu^in nu a avut vreodata ini^iativa propunerii unei anateme. 

407 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sextil_Pu%C5%9Fcariu. 



234 



In schimb insa, Orientul cu fantazia-i vie si cu 
nepotolita-i sete de forme noua si culori imbelsugate, lumea 
aceea inventiva de care ne lega religiunea, imbinata cu 
predispozitiile etnice de origine mediteraneana ale firii 
noastre inzestrate, inainte de toate, cu un pronuntat simt 
pentru masura si armonie, a facut ca in acest colt din sud- 
estul european stapanit de romani sa se nasca o cultura 

• ,,408 

propne 

Asadar, pana la urma, e bine sau e rau ca, fundamentati 
pe ortodoxism, am rezistat curentelor culturale apusene, cu 
obstinenta, mai multe secole - fapt care, in definitiv, a nascut 
o cultura propriel 

Inchidem aici paranteza, remarcand insa ca dihotomia 
ortodoxie-catolicism era privita, inclusiv din punct de vedere 
literar, ca un aspect esential al dezvoltarii culturale a 
romanilor, motiv pentru care cred ca dezbaterea noastra nu e 
nepotrivita si nici nenecesara. 

Mergand mai departe pe firul studiilor lui Doinas. si al 
receptarii teoriilor culturaliste occidentale, aflam ca poezia 
moderna este o realitate „personal-impersonala" 409 , fiindca 
„interlocutorul fiind un text, subiectul este de asemenea un 
text" 410 . 

Caracterul personalist al dialogului se estompeaza, din 
moment ce se anuleaza comunicarea dintre Logosul divin, 
logosul uman §i logosul cosmic, pe care o receptam la un 
nivel maxim in literatura romana veche §i exprimata simbolic 
la Eminescu, dar §i ante §i post-Eminescu, in poezia 
pa§optista ori in cea moderna. 

Insa§i contaminarea zilnica a poetului de cultura „se 
petrece cu pre^ul abolirii unicului, a hiperindividualului, a 
experien^ei personale" 411 . 

Poetul liric este insa sincer doar in aparenja, caci el 
„nu-§i exhiba decat pudoarea" , o pudoare ontologica, 
pudoarea de a exista, de a avea o experien^a personala, intr-o 
lume anonimd. 



Sextil Puscariu, Istoria literaturii romdne. Epoca veche, editie ingrijita de 
Magdalena Vulpe, postfata de Dan C. Mihailescu, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1987, p. 
20-21. 

409 Stefan Augustin Doinas, op. cit., p. 63. 

410 Ibidem. 

411 Idem, p. 55. 

412 Idem, p. 57. 



235 



Atata timp cat lumea este presupus impersonala, a 
nimdnui - o opera neasumata si nesemnatd -, a-logicd, nu 
poate fi receptata ca un logos cosmic. 

De asemenea, daca identitatea (§i chiar existenja) 
Autorului operei cosmice nu conteaza, important autorului 
uman se estompeaza §i ea, facand loc dialogului intertextual 
impersonal. 

Intrebarea legitima este aceea, daca poezia moderna 
romaneasca exhiba cu adevdrat aceste trasaturi, ca urmare a 
raportarii practice la un univers fara rajiuni divine (logoi), 
fara logicd dumnezeiasca. 

Vom avea prilejul sa observam ca datele poetice oferite 
de poezia romaneasca, de textul liric in sine, nu concorda cu 
realitatea teoreticd. 

Biografia artistica a lui Doinas. este ea insa§i 
paradoxals, atata timp cat poetul una teoretizeaza §i alta 
marturise§te in practica poetica. 

In spa^iul literaturii romane moderne, aceasta sciziune 
intre teorie §i practica literara nu va fi singulara. 

E o poveste care incepe de la contemporanul lui 
Eminescu, Macedonski (care nu depa§este, ca mentalitate, 
epoca pa§optista §i are ca model tiparul poeziei profetice a lui 
Heliade, dar este teoreticianul poeziei viitorului §i a 
wagnerismului poetic) §i, in ceea ce-1 prive§te pe Augustin 
Doina§, nu §tiu cat de mult se poate stabili o conexiune intre 
teoriile de mai sus §i resurecfia baladei. 

De altfel, rezumand filosofia lui Heidegger (filosofie 
care are in vedere poezia lui Holderlin, Trakl §i Rilke, a§ezate 
in contextul unei gandiri teologice edulcorate, dar cu profil 
protestant), concluziile nu sunt la fel de simplu de afiliat 
interpretarilor reprodse anterior: 

„Poezia e numirea care intemeiaza fiinja §i esen^a 
tuturor lucrurilor", avand „caracter originar". 

„Poemul originar [...] e deschiderea primordiala, 
Sacrul, care este primul poem, «poemul anterior oricarei 
spuneri (das unvordichtet Gedicht), care a depa§it deja in 
rostirea sa (uberdichtei) orice rostire poetica»" 413 . 

Daca poezia este esenfa §i temelia (zice Heidegger) 
tuturor lucrurilor, atunci, printr-un simplu silogism, inseamna 
ca poezia este esenja materiei §i ca universul este poezie §i nu 
proza. 



413 Idem, p. 41. 



236 



De altfel, Heidegger mai spune §i ca: „in esenja ei, 
orice arta este Poezie (Dichtung)" 414 §i extragem de aici 
concluzia ca inclusiv proza este, in esen^a, poezie. 

Doinas. constata ca, in Elegiile duineze ale lui Rainer 
Maria Rilke, „lirismul consta in celebrarea infiorata tocmai a 
acestei copatranderi intre om §i natura [...]. 

Unitatea pierduta, a omului cu Totul inconjurator, se 
regase§te - susjine poetul - grajie unei retrageri in cea mai 
intima §i profunda interioritate..." 415 , deoarece Jnlduntrul 
poseda caracteristicile lui inafara" (in opinia lui Rilke), iar 
„omul (Dasein) nu este deloc «o interioritate monadica 
inchisa, separata de tot ceea ce i-ar fi exterior» . . ," 416 ', ci se 
deschide, in extaz, spre lume. 

Doar ca pentru Heidegger §i filosofia germana, Totul 
nu este, ca in Ortodoxie, universul infuzat de harul lui 
Dumnezeu, ci este chiar un dumnezeu sau zeu, panteizat (a se 
remarca faptul ca nu este o perspective de-religiozizata, ci 
doar de-cre§tinata), acel Sacru interpretat panteist in cultura 
germana §i occidentals (incepand de la Spinoza), 
reprezentand lumea §i universul, univers considerat de catre 
ortodoc§i ca fiind chipul plasticizat al gandirii lui Dumnezeu, 
imprimat §i sus^inut in fiin^a de energia Lui dumnezeiasca, 
necreata. 

Omul se dechide in extaz, in teologia ortodoxa, dar nu 
catre lume, ci catre lumina dumnezeiasca a Dumnezeului 
treimic §i catre Logosul care este sursa viejii. 

Pentru ca lumea nu este logos §i lumina din inijiativa 
proprie, iar muzica sferelor ar degenera in haos daca a§trii 
cere§ti ar fi din frdiele luminii si ai soarelui scdpafi 
(Scrisoarea I), ai luminii rationale sadite in ei de Lumina §i 
Soarele care i-a creat ca sa fie lumini simbolice, metafore, 
poezie (§i literatura) despre geneza §i eshatologie, pentru 
cerul minjii §i lumina in^elepciunii umane. 



414 Martin Heidegger, Originea operei de arta, traducere §i note de Thomas Kleininger 
si Gabriel Liiceanu, studiu introductiv de Constantin Noica, Ed. Humanitas, Bucuresti, 
1995, p. 100. 

415 Stefan Augustin Doinas, op. cit., p. 43. 

416 Idem, p. 44. 



237 



6. O alta tractive literara: iarna ca anotimp 
spiritual 



Am discutat in subcapitolul anterior despre viziunea 
a§trilor cere§ti §i a cerului instelat ca peisaj mistic traditional 
in operele poetilor no§tri. 

Un alt peisaj traditional-simbolic este eel al marii, al 
marii intempestive sau al diluviului - am vazut, pe parcursul 
acestei lucrari, identitatea semantica a acestui topos la 
Varlaam, Antim, Cantemir, poetii prepasoptisti si pasoptisti, 
reprodus ulterior si in lirica moderna - dar §i eel al iernii 
duhovnicesti, despre care intentionam sa facem cateva 
aprecieri in cele ce urmeaza. 

In traditia literaturii noastre vechi, iarna este foarte des 
asociata, in cardie noastre, cu un anotimp duhovnicesc al 
nerodirii sufletului §i al viscolirii lui de patimi. 

Acest sezon spiritual neprielnic poate fi pus in legatura 
fie cu traiectoria individuals a vie^ii, fie cu destinul unui 
neam intreg sau al umanitatii. 

Pentru ca adesea este ignorata aproape cu desavar§ire 
descendenta unor mari teme §i motive ale literaturii culte, din 
literatura religioasa, ne propunem sa urmarim, felul in care 
literatura romana culta s-a dezvoltat in dependent de 
mentalitatea §i de traditia ortodoxa, cu tot nihilismul de 
suprafaja pe care il manifesto unele productii literare §i cu tot 
cortegiul de declaratii care par (sau chiar sunt) beligerante la 
adresa Ortodoxiei sau a lui Dumnezeu. 

Acestea vor sa excluda substratul de natura religioasa 
al framantarilor „literare", aruncandu-1 in mod nemotivat, dar 
deliberat, in derizoriu §i sa scoata in schimb in prim plan, o 
atitudine de fronda sau de indiferentism religios, care ar 
caracteriza cultura §i literatura romana moderna, in ansamblu. 

Credincio§ilor ortodoc§i care sunt prezenti la slujbele 
Bisericii §i care citesc frecvent carti de predici, cuvinte 
duhovnicesti, acatiste sau alte rugaciuni, le este, credem noi, 
foarte familiara asociata dintre anotimpul hibernal, insotit de 
fenomene meteorologice ostile supravietuirii, §i perioadele de 
ispitire §i de suferinfa profunda duhovniceasca din viata 
cre§tinului, in vremea carora el trece prin adevarate furtuni §i 
viscoliri suflete§ti, prin inghet duhovnicesc greu de indurat. 

Aceasta comparatie este simpla §i usor de perceput de 
catre oameni, dar nu simplista. 



238 



Ea are o intemeiere scripturala, dupa cum vom vedea, 
§i este regasibila §i in literatura romana, de la inceputurile 
sale §i pana in perioada moderna. 

Cel mai adesea, iarna apare in context antitetic, in 
relate de antinomie cu primavara, reperul simbolic al 
Invierii. 

Ini^iem excursul nostra demonstrativ cu exemple din 
Cazaniile noastre vechi, dar §i din Cronici (Letopisefe). 

In Cazania ortodoxa a lui Coresi, din 1581 (caci prima, 
de la 1567, era calvina, de§i era destinata ortodocsilor), aflam 
un prim text de acest fel (pe care - indreptdndu-l - il 
reproducem in versuri, spre o mai intima comparajie cu 
poezia propriu-zisa): 

Drept aceea, frafilor, 

sa ne nevoim cu veselie 

§i cu cdntari, 

sa prdznuim innoirea prazn icului 

acestuia, 
si aceastd vreme de primavara. 

§i sa ne aratam tofi 

Invierii lui Hristos 

bucurdndu-ne 

si ca niste jiganii [animale, fiinje] 

omordte de iarna, 

ce-si leapada mdhnirea 

unde vad toate fapturile intregindu-se 

si iara invie, 

cum vedem si pamdntului 

rasarindu-i iarba, 

sipomii inflorind 

si toate jiganiile jucdnd, 

marea facdndu-se Una 

si toata lumea primenindu-se 

si spre bine adaugdndu-se 

si innoindu-se. 

§i iata, 

acelea suntfara suflet sifara grai 

si asa se bucura 



239 



si se veselesc 
si se lumineazd Invierii lui Hristos, 

cu cat mai vdrtos noi, oamenii, 

ce suntem in Cuvdntul 

si in chipul lui Dumnezeu cinstifi, 

datori suntem a ne curdfa fiecare 

si ane lumina 

si a ne indeletnici 

in veselie dumnezeiascd 

si a ne indreptape calea viefii celei bune 

si sd ne innoim 

si sd ne umplem de 

mirosenia [mireasma] 

si dulceafa Duhului Sfdnt 



In aceasta secvenja este vorba de iarna spirituals, 
simbolizand addstarea in pdcate, ca antipod al invierii §i de 
bucuria depasjrii acestui anotimp in care via^a ve§nica nu 
poate sa prinda radacini §i sa infloreasca in noi, din cauza 
gerului necredin^ei. 

Intr-o maniera similara, in Cazania lui Varlaam, iarna 
apare ca inchipuind erezia iconoclastd. 

Invingerea ei reprezinta, pentru cre§tinii ortodoc§i, 
adierea primavaratica §i binefacatoare a sfintei §i adevaratei 
credin^e (din nou, am atenuat fonetismele moldovene§ti): 

Cumu-s iarna 

viscole si vdnturi rdci 

si vremi geroase, 

de carile sd ingreuiadzd oamenii 

si sdmt [sunt] supdrafi 

in vremea iernei, 

iard deaca vine primdvara 

ei se iusureazd de aceale 

de toate 

si sd veselesc, 



417 Coresi, Evanghelie cu irtvafatura (1581), publicata de Sextil Pujcariu §i Alexie 
Procopovici, Bucurejti, Atelierele grafice Socec & Co, Societate anonima, 1914, p. 
133-134. 



240 



cdce c-au trecut 

iarna cu gerul 

si s-au ivit 

primdvara cu caldul 

si cu seninul, 

ase si in vremea de demult 

aufost viscole 

si vdnturi de scdrbe 

si de dosddzi 

pre oameni 

ca si intr-o vreme de iarnd Ali 



Textul acesta, in redactare varlaamiana, este citat in 
toate istoriile literaturii romane, ca model de frumusete §i de 
expresivitate literara. 

O prima dovada de translare a acestui topos din 
literatura religioasa in literatura culta (de§i la vremea 
respectiva nu existau asemenea taxonomii) o constituie 
regasirea lui in Letopiseful lui Miron Costin. 

Prezenja lui intr-o forma nedisimulat imprumutata din 
caitile ortodoxe este §i o proba indubitabila a faptului ca 
mintea unui mirean carturar nu era esen^ial distincta de a unui 
ierarh al Bisericii. 

Miron Costin transfera, prin urmare, simbolismul 
hibernal din perimetrul Bisericii in eel al istoriei, insa in mod 
fundamental, iarna ramane §i acum un prototip alegoric al 
vremurilor tulburi, al perioadelor de incercare duhovniceasca 
pentru oameni, chiar daca factorul negativ il reprezinta, de 
aceasta data, un domnitor nevrednic: 

Ce cum floarea §i pomefii 
§i toatd verdeafa pdmdntului 

stau ofilite 

de brumd cdzutd peste vreme, 

§i apoi, 

dupd Una cdldura soarelui, 

vinu iard la hirea [firea] 

§i lafrdmsefele sale 

cele impiedecate de rdceala brumei, 



418 



Varlaam, Cazania (1643), op. cit., p. 30. 



241 



asea si fara, 

dupa greutafile ce era la Radul-voda / ' ... 

au venitufdrd zdbavd 

fara la hirea sa, 

si pdnd la anul 

s-au implut de tot bivsugul [bel§ugul] 

si s-au implut de oameni 419 . 



Iarna este o metafora a inghe^ului duhovnicesc al 
omenirii pentru Antim Ivireanul, care ipostaziaza omiletic 
Na§terea Mantuitoralui intr-un context mundan in care: 



Era pre la miezul iernii, 

cdnd pamdntul si apele 

sunt inghefate de ger 

si de vdnturile cele red; 

si Fecioara tandrd si rusinoasd, 

care nici din casd 

nu era obicinuitd a iesi, 

si, fiind aproape de a naste, 

purcede pre o cale grea 

si cu anevoie ca aceasta. 

§i, apropiindu-sd de Vithleem, 

doara s-arfi gasit 

vreo casd cuvioasd, 

ca sa nasca 

Fecioara aceasta intr-insa, 

iara insusi Iubitorul de saracie, 

Domnul, 

aupohtit intr-o cosare smerita, 

ca sa Se nasca 420 . 



Noi nu cunoa§tem prea bine amanunte meteorologice 
cu privire la Jara Sfanta, la vremea in care S-a nascut Hristos 
in Betleem, dar Antim a descoperit forma cea mai potrivita 
prin care sa reprezinte in mintea ascultatorilor vicisitudinile 
unui drum anevoios din Galileea in Iudeea, parcurs de Sfantul 



419 Miron Costin, Opere, vol. I, edi^ie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucurejti, 
1965, p. 71-72. 

420 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 196. 



242 



Iosif §i Preacurata Fecioara, pentru a se implini fagaduinja 
facuta Sfhnilor Protoparin^i Adam §i Eva, aceea de a se naste 
lumii un Mantuitor. 

Aluziile cu privire la frig, ger sau saracie nu sunt insa 
descriptiviste, ci duhovnicesti §i ele caracterizeaza starea in 
care se afla lumea, omenirea la acea data, in care, in miezul 
iernii, Se na§te Dumnezeu pe pamant. 

Acest topos al iernii ca simbol al vremurilor 
nefavorabile, nefericite, a intrat ulterior din cardie religioase 
in literatura culta §i il intalnim in epoca prepasoptista si 
pa§optista, dar §i in perioada moderna. 

Zilot Romanul scrie stihuri indurerate dupa moartea 
celei de-a doua sotii, in care iarna este un anotimp simbolic al 
suferintei: 

5 

Nu e lucru de mirare la ghenar afurtuna, 
Furtuna cat sa dea spaima ca lumea va rasturna, 

Nici la luna lui iulie afi cu prisos calduri, 

Caci la vremea lor au toate rdnduitele masuri. 

Dar la mai sau la aprile sa vezi zddufuri sau ger, 

Nupoatefi alt nimica decdt manie din cer. 

De aceea, ticdloase Stefane, ajung atdt, 

Ajungd atdtea lacrdmi, nu maiplange amdrdt, 

Caci vezi bine ca te arse si te-ngheatd singur mai, 

Cdndnu-i ger, nici e cdldurd, ci cum e mai bine de trai. 

Apoi trebuie sdjudeci c-aceasta ce-ai petrecut 
E rdsplatd de la Domnul, cdnd au vrut si cum au vrut . 

Aceeasi valoare simbolica o au anotimpurile si la 
Conachi: 

De noua ori pdna astazi pamdntul colindator / Au 
calatorit pe crugul soarelui nemiscator. / De noua ori 
primavara cu vesmdntul inflorit / Si iarna cu carunteta pe 
pamant s-au invdrtit... (Jaloba med). 

Carlova se va intoarce melancolic catre ruinele unui 
trecut marek cand se va sim^i viscolit de suferin^a: Asa si au 
acum, in viscol de dureri, / La vol spre usurinfa cu triste viu 
pareri (Ruinurile Tdrgovistii). 



421 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zilot_Rom%C3%A2nul. 

422 Zilot Romanul (Stefan Fanuta), Opere complete, editie ingrijita, studiu introductiv, 
note, comentariii si indici de Marcel-Dumitru Ciuca, Ed. Minerva, Bucuresti, 1996, p. 
219. 



243 



Grigore Alexandrescu va recurge §i el la aceasta 
comparable alegorica ce implica similitudinile dintre existen^a 
umana §i manifestarile capricioase ale anotimpului rece: 

Dupd iarna cea bogatd 

Vine iarna-ntdrdtatd. 

Bate vdnt ingrozitor. /.../ 

Primdvara,-a ei zdmbire 

De ce-nvie a ta simfire, 

Iarna nu fi-o-nchipuie§ti? /.../ 

Pdnd n-ajungi timpul rece, 

Bucurd-te de naturd: 
Apoi cdnd vremea va trece 
Peste-a inimii cdldurd, /.../ 

§i de lume §i de toate 

Impreund ne-om desface. 

(Priete§ugul §i amorul) 

De cdnd pierdui pdrinfi-mi trei ierni intregi trecurd, 

Trei ierni, cdci dupd ierne viafa-mi socotesc, 

Cdci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi furd, 

Copaci din miezul iernii ce vdnturi ii cldtesc. 

{Miezul nopfei) 

M-a§ duce unde zboard atdtea rdndunele, 
Cdnd viscolul incepe, cdndvin vremile rele; 

Pe pasur'le verde\ei ca ele m-a§ ivi. /.../ 

Dar iard§i m-a§ intoarce cdndfirea ar zdmbi. 

(Agteptarea) 



La Bolintineanu motivul iernii se implete§te cu eel al 
viejii ca o mare in furtuna §i cu al limanului lini§tit §i 
dumnezeiesc - provenind tot din car^ile Bisericii -, in poemul 

Invocafie: 

Tu, ce-ai sddit in inimi speranfa §i credinfa, 

Cdci unafdrd alta nu poate exista, 

Ce-aduci dupd durere surdsul p dorinfa 

§i dupd vijelie un soare a lumina; /.../ 

Aruncd o cdtare asupra fdrii mele; 
Ea este ca o bared pe un ocean plutind 



244 



Cdndgeme uraganul in noapteafdrd stele, 
Ce inca o suflare s-o vom vedea perind. 

Trimite-ne, o, Doamne, lumina Ta cereascd, 

Cdci lungdfuse noaptea in care suspindm; 

Ca sd vedem furtuna ce va sane rdpeascd 

§i sub un malferice un port sd cdutdm! 



Aceeasi valoare simbolica a motivului hibernal o 
remarcam si la Heliade: Inima-mi obositd, si nu de ani, nu 
inca, / Griji, datorii, povard pe ea se grdmddesc; / Valuri, 
crivete-ntr-insa ca-n vulcdnoasd stdncd / Izbesc, se-nfrdng cu 
muget, mai repezi ndvdlesc. // Pe la-nceputul verii, vifore 
preageroase / Asupra-i se rdscoald s-o-nghete-aci pe loc /.../ 
Unfoc! si ca acela ce arde-ntr-o cdmpie / Albitd de troiene si 
toatd-n vijdlie, / Ce arde ca sd arzd, de vdnturi spulberat... 
(Destdinuirea) . 

Nici in celebrele pasteluri ale lui Vasile Alecsandri, 
tabloul iernii nu este pictat la modul pur-peisagistic, simplist, 
ci el invedereaza o psihologie mai adanca, o tending spre 
reculegere §i spre priveghere pe care o aduce in suflet 
recluziunea sezoniera, acesta scufimdandu-se in cugetarea 
despre condijia umana §i a intregii creaturi: 

O! farmec, dulce farmec a viefii cdldtoare, 

Profunda nostalgie de Un, albastru cer! 
Dor gingas de lumina, amor de dulce soare, 
Voi ma rdpifi cdnd vine in fard asprul gerl... 

Afard ninge, ninge, si apriga furtuna 

Prin neagra-ntunecime rdspdnde recifiori, 

Iar eu visez de plaiuri pe care alba lund 

Revarsd-un val de aur ce curge printre fori. /.../ 

Atunci inima-mi zboard la raiul viefii mele, 

La timpul multferice in care-am suferit, 

§i-atunci pdduri si lacuri, si mdri, siflori, si stele 

Intoand pentru mine un imn nemdrginit. 

Asa-n singurdtate, pe cdnd afard ninge, 

Gdndirea mea se primbld pe mdndri curcubei... 

(Serile la Mircesti) 



245 



Ziua ninge, noaptea ninge, diminefa ninge iar! 

Cu o zale argintie se imbracd mdndra lard; 
Soarele rotund si palid se prevede printre nori 

Ca un vis de tinereie printre anii trecdtori. 
{lama) 

Fumuri albe se ridicd in vdzduhul scdnteios 

Ca inaltele coloane unui templu maiestos, 

§ipe ele se asazd bolta cerului senind, 

Unde luna isi aprindefarul tainic de lumind. 

O! tablou mdref, fantastic!... Mii de stele argintii 

In nemdrginitul templu ard ca vesnice fdclii. 

Munfii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare 

Unde crivdful pdtrunde, scofdnd note-ngrozitoare. 

(Mezul iernei) 

Naoptea-i dulce-n primdvard, linistitd, rdcoroasd, 

Ca-ntr-un suflet cu durere o gdndire mdngdioasd. 

Id, acolo, cerul dispare sub mari insule de nori, 

Scuturdnd din a luipoale lungi si rdpizi meteori. 

(Noaptea) 



Adevarate alegorii, decriptabile numai prin recursul la 
simbolistica veche, sunt u§or de identificat in numar destul de 
mare la Mihai Eminescu. 

De§i Eminescu este cunoscut mai mult ca poet al 
naturii vdratice, iarna ocupa un loc deosebit in lirica sa. 

Prezenja anotimpului hibernal, cu pelerina sa de 
fenomene negative, ostile, este, ca §i in literatura noastra 
veche religioasa, o constants pur simbolica a liricii 
eminesciene. 

Eminescu parafrazeaza din cardie Bisericii chiar §i 
nelipsita antiteza iarna - primavara / vara. 

§i tot din volumele vechi gasite de el in casa 
parinteasca sau in bibliotecile Manastirilor - tomurile groase 
§i roase de molii de care aminteste adesea - iarna are 
semnifica^ie duhovniceasca, fiind un simbol al tulburarii 
suflete§ti, al nefericirii, al viscolirii de ganduri negre. 

O ipostaza duhovniceasca a autorului o regasim in 
poemul Melancolie, la care am mai facut referire anterior, in 



246 



care Eminescu i§i face autoportretul ca o bisericd-n ruina, cu 
ferestrele §i u§ile sparte §i cu icoanele invechite sau in culori 
estompate. 

O asemenea relatare este corecta din perspective 
ortodoxa, unde oamenii sunt temple ale lui Dumnezeu. 

Eminescu i§i recunoa§te ruina bisericii sale interioare, a 
sufletului sau, intr-un context istoric al epocii moderne in 
care: 

Bogota in intinderi, std lumea-n promoroacd, 

Ce sate si cdmpie c-un luciu vdl imbracd; 

Vdzduhul scdnteiazd si ca unse cu var 

Lucesc zidiri, ruinepe cdmpul solitar. 



Descrierea aceasta eminesciana o putem localiza poetic 
intre Alecsandri §i Bacovia, pentru ca poarta pe struna 
versurilor tonalitaji comune ambilor poeji, de§i pare ca pe cei 
trei ii despart prapastii literar-ideologice de netrecut. 

Limbajul si ritmul sunt mai degraba proprii lui 
Alecsandri, dar sentimentul de criza ne apropie de Bacovia. 

Dezamagirea profunda provocate de neimparta§irea 
iubirii ii provoaca poetului eel mai adesea, reflec^ii 
intunecate, care ii zugravesc in minte tablouri hibernale, 
viscoliri cataclismice. A§a se intampla in mai multe poeme. 

Ca, spre exemplu, Departe sunt de tine... : 

Departe sunt de tine si singur langdfoc, 

Petrec in mine viafa-mi lipsitd de noroc, 

Optzeci de ani imipare in lume c-am trait, 

Ca sunt batran ca iarna 423 , ca tu veifi murit. 

De cdte ori, iubito... : 

De cdte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, 
Oceanul de gheafa mi-apare inainte /.../ 
Iarpeste mil de sloiuri, de valuri repezite 

O pasare pluteste cu aripi ostenite /.../ 

Suntem tot mai departe deolalta amdndoi, 

Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghef... 



423 



Metafora ii apartine lui Bolliac (CarnavaluT). 



247 



Scrisoarea IV: 

Ce? Cdndluna se strecoard printre nouri, prinpustii, 

Tu cu lumea ta de gdnduri dupd ea sd te afii? 

Sd aluneci pe poleiul depe ulifele ninse... ?/.../ 

§i in gdndu-mi trece vdntul, capul arde pustiit, 

Aspru, rece sund cdntul eel etern neisprdvit... 



In Scrisoarea V, este reiterata antiteza dintre visul de 
iubire, feeria unui mdndru vis de vara, §i inima de gheaja a 
femeii. 

Iubirea face ca anotimpul inimii sa fie varatic (Cdnd in 
inima e vara...) §i incearca sa dezghe^e cu caldura sa raza 
ochilor ei reci, insa frigul polar din sufletul femeii ipocrite nu 
se topeste. 

Intotdeauna decorul natural al iubirii este varatic la 
Eminescu §i presupune nenumarate sugestii care {in de 
transgresarea dimensiunilor finite ale lumii acesteia, pentru a 
intra in gradina fericirii ve§nice, acolo unde iarna §i suferin^a 
nu exista. 

In Ce te legeni..., iarna devine un motiv de nefericire 
de proporjii cosmice, caci Iarna-i ici, vara-i departe. 

O alta metafora a gerului sentimental, care aduce in 
scena decorul glacial al ipocriziei, se refera lajudecdtorii cei 
cu nendurafii ochi de gheafd, adica criticii, de data aceasta, 
aceia care denigrau versurile sale din invidie (Criticilor mei). 

Lor le dedica urmatoarele versuri, imprumutand tot din 
literatura veche religioasa, motivul nerodirii, al starpiciunii 
duhovnice§ti: Critici vol, cuflori desarte, /Care roade n-afi 
adus - / E usor a scrie versuri / Cdndnimic nu ai de spus. 

In nuvele, Eminescu este cand realist - 

„Iarna, de gerul eel amarnic, trasnea grinda in odaie [a 
lui Dionis], cra§cau lemnele §i pietrele, vantul latra prin 
gardurile §i ramurile ninse; ar fi vroit sa doarma, sa viseze, 
dar gerul ii ingheja pleoapele §i-i painjinea ochii. [...] §i-n 
asemenea momente, in lungile §i friguroasele nop^i de iarna, 
crede cineva cum ca el, redus pana la culmea mizeriei, 
devenea trist? A§a era [in] elementul sau." - 
cand descriptiv -poetic: 



424 Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 38. 



248 



„Intr-o noapte am vazut un spectacol mare^ [...] Codrii 
batrani troneau amor^i de iarna, stelele §i luna erau mai 
palide-n cer, cerul insu§i parea mai sur. Era unul din acele 
spectacole mareje, din acele tblouri uria§e, pe care numai 
Dumnezeu le poate zugravi pe tabla intinsa a lumei, inaintea 
ochilor uimi^i §i a inimei infrante" (Geniu pustiu) . 

Sa trecem insa de la Eminescu la un Bacovia, pentru 
care iarna, ca §i pustiul interior, sunt o constants lirica 
indubitabila. 

Poezia lui Bacovia este plina de referring la anotimpul 
hibernal, de care se leaga strans obsesia extincjiei, 
sentimentul claustrarii §i al ingroparii sub balastul de zapada. 

Ninsoarea este fara sfar§it, este un potop (Decembrie), 
ninge prdpddind '. . . , ninge ca-ntr-un cimitir (Nevroza), In 
ecouri bocitoare / Vine iarna, vine-acu§i /.../ lata, ninge 
peste fire //.../ Milogiri de cimitire. (De iarna), etc. 

In lirica bacoviana apare foarte limpede asociajia dintre 
iarna §i pacat. 

In poemul Singur, este Potop, cad stele albe de cristal / 
§i ninge-n noaptea plina de pacate; /.../ §i ninge-n miezul 
nopf ii glacial.../ §i tu iar tremuri, suflet singur atic ... 

Frica de gerul pe care il aduce pacatul in suflet §i de 
iadul glacial este mai mult decat evidenta. 

Un alt poem care aduce in prim-plan aceea§i realitate, 
poarta titlul, la prezentul continuu, §i ninge: 

§i ninge in orasul mare 
E noaptea plina de orgii, 

Iarprin saloane aurii 
S-aud orchestre, si fanfare. 

Femei nocturne, singurele 
La coif de strada se afin, 
Desfrdu de bere si de vin 
Prin berdrii, si cafenele. 

De orbitoare galantare 
De diamant, si de rubin... 

§i de averi orasu-i plin, 
§i ninge in orasul mare! ... 



425 



Idem, p. 136. 



249 



Este un oximoron psihologic §i duhovnicesc, eel la care 
recurge Bacovia, ilustrand ninsoarea care cade peste pdcate . 

In poemul Plumb de iarna, iarna spirituals demonica, 
ce a pus stapanire peste inimile oamenilor, raceala contactelor 
interumane, indiferentismul §i egoismul suprem, fac sa 
incremeneasca intre viaja §i moarte, intr-un tablou glacial, 
intreaga panorama a vie^ii sociale: 

Ninge secular, tdcere, pare afi bine, 

Prin orasul alb, doar vdntul trece-ntdrziat - 

Ninge, pared tofi murird, pared tofi au inviat... 

Dorm volumele savante-n inghefatele vitrine. 

Printre ziduri, peste turnuri depdrtate, 

Ninge cu nimic in noaptea vastd, ning bancnote - 

Numai vdntul singur pldnge alte note... . 

Umbra mea se addnceste-n cartiere democrate. 

Ninge grandios in orasul vast cum nu mai este, 

Ning la cinematografe grave drame sociale, 

Pe cdnd vdntul hohoteste-n bulevarde glaciale... 

- Dar cinepoate sa explice aceastd tristd poveste? 



Bacovia este poetul care ne ofera panoplia completa a 
suferin^elor provocate de lipsa iubirii §i a comimiunii intr-o 
societate moderna secularizata. 

Antiteza, de inspirajie biblica, iarna - primavara, pe 
care poejii no§tri au imprumutat-o din cardie vechi, am 
regasit-o §i la Blaga {Sa lasi in urmd o iarna cu viscole, / cu 
tenebre si suferinfi, e usor, / o, cat de usor, cdnd in martie / 
auzi, prin frunze uscate, mari osteneli, / un cdrdbus de aur / 
fdedndu-si drum in lumind. - Convalescenfd), dar §i la an;i 
scriitori. 

Motivul iernii este unul traditional cre§tin §i bizantin, 
imprumutat din literatura patristica. 

Mergand pe filiera temei centrale a Ecclesiastului, 
desertdciunea desertdciunilor, Francois Villon 426 compunea, 
in secolul al XV-lea, Balada doamnelor de altddatd {Ballade 
des dames du temps jadis), cu celebrul refren Oil sont les 



4 ° 6 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Villon. 



250 



neiges d'antan? 421 , in care nu facea decat sa imprumute o 
fafdfeminind unei teme predilecte in omiliile Sfin^ilor Paring. 

Tenia era cea a evocarii nestatorniciei lumii §i a 
oamenilor, prin intrebarea, reluata ca un ecou din veac in 
veac: unde sunt barbajii ilu§tri ai istoriei, eroii sau imparatii 
de a caror frica tremura pamantul? Sau... Oil sont les neiges 
d'antan? 

Numai ca Francois Villon, in literatura franceza, a 
preferat sa asocieze sclipirea iluzorie a frumusejii §i a slavei 
celor pamante§ti cu caracterul fragil al feminitatii. 

Despre fragilitatea vie^ii §i despre de§ertaciunea 
existenjei, urmand Sfantului Solomon, au scris Plutarh , 
Euripide 429 , Demetrius din Faler 430 , Tibul 431 , Proper^iu 432 , 
Ovidiu 433 (pe cand era exilat la Tomis), Cicero 434 , Hora^iu 435 
§i Vergiliu 436 - de la ultimul ne-a ramas versul celebru: fugit 
irreparabile tempus . 

In omiliile ortodoxe care au urmat tradi^ia 
veterotestamentara, erau invocate numele unor mari imparaji 
din care n-a mi ramas decat amintirea §i a caror faima §i 
marejie a trecut ca visul §i ca nalucirea. 

Motivul acesta, al lui Ubi sunt qui ante nos? ' , 
specific unui Sfant Parinte ca loan Gura de Aur, dar §i 
intregii literaturi patristice, a strabatut secolele §i literatura 
europeana, dupa cum arata §i Ramiro Ortiz 439 intr-un 
articol 440 . 



427 In franceza: Unde sunt zapezile de altadata? 

428 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh. 



429 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Euripide. 

430 Opere ale sale: 

http://books.google.ro/books?id=_meJRfpN7aIC&pg=PR5&lpg=PR5&dq=Demetrius 
+dm+Falera&source=bl&ots=G5MOt32Tzj&sig=WOOx- 

nsltOFKdgfnllRZ7uwYyRQ&hl=ro&ei=bbgITPHxNYGNOLvjtdEP&sa=X&oi=book 
_result&ct=result&resnum=3&ved=0CB4Q6AEwAg#v=onepage&q&f=false. 

431 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tibul. 

432 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Proper%C5%A3iu. 

433 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso. 

434 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero. 

435 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus. 

436 



437 



Idem : http ://ro . wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro . 

Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, op. cit., p. 97-98. 



In latina: fuga ireparabild a timpului. 

438 In latina: Unde sunt cei dinaintea noastra? 

439 



440 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ramiro_Ortiz. 

Ramiro Ortiz, Fortuna labilis. Storia di un motivo poetico da Ovidio a Leopardi, 



Bucuresti, 1927. 



251 



In literatura romana este regasibil la Sfantul Neagoe 
Basarab, Miron Costin (Viiafa lumii), Dimitrie Cantemir 
(Divanul), Antim Ivireanul, etc. 

II vor instrumenta apoi multi alti scriitori romani, §i 
Bolintineanu in Conrad, si Eminescu in vastul sau poem, 
Memento mori, intrebandu-se imde este gloria imparajilor §i a 
civilizajiilor care astazi nu mai sunt, care au pierit cu rasunet. 

Sfantul loan Gura de Aur a predicat indelung despre 
ndlucirea celor trecdtoare care sunt ca umbra §i ca visul (§i 
consideram noi ca este o sursa mult mai probabila pentru 
visul viefii acesteia din opera eminesciana, mult mai aproape 
de mediul cultural al lui Eminescu decat maya brahmana) §i 
despre labilitatea vremii §i implicit a viejii noastre, care trece 
precum anotimpurile. 

Zice Sfantul loan Hrisostom: „Niciodata nu ramane 
iarna intruna, niciodata vara, nici primavara, nici toamna 
intruna, ci toate tree, zboara §i se due. 

§i ce sa mai spun? Poate despre flori? Ce voie§ti? 
Poate sa spun despre demnita^i, despre impara^i, care astazi 
sunt §i maine nu sunt? Despre cei bogaji? Poate despre 
cladirile cele stralucite? Poate despre noapte §i zi? Ori despre 
soare sau despre luna? . . . 

Nu cumva poate din cele ce vedem ramane ceva pentru 
totdeauna? Nimic, ci numai sufletul din noi . . . 

Viaja aceasta este o scena de teatru §i vis, caci precum 
cand se ridica cortina pe scena teatrului toate se risipesc §i 
toate visurile zboara cand se arata raza luminei, tot a§a §i 
acum [ . . . ] toate se strica, toate se nimicesc §i dispar" 

La fel se exprima, in Glossa, §i Eminescu: Privitor ca 
la teatru / Tu in lume sa te-nchipui... 

Un argument ca este vorba de o tema cre§tina (sau 
insusjta de cre§tini in primele decenii §i veacuri de 
cretinism) in lirica eminesciana, derivata din cea a 
desertaciunii, ne este oferit de urmatoarele versuri: 

Priveste astd viafd ca pas spre mdntuire /.../A viefii 
comedie miscatd e de aur - / Cand scena astei viefe e-al 
mdntuirei faur (in poemul Femeia? ... mar de cearta). 

A§adar: unde sunt cei sau cele ce nu mai sunt? Privi^i 
zapada, filosofaii cu privirea, cum zice Sfantul loan Gura de 



441 Sfantul loan Gura de Aur, Explicarea Epistolei pastorale de la I Timotei, traducere 
din limba elina, edi^ia de Oxonia, 1861, trad. Arhiereu Theodosie A. Ploejteanu, 
Bucurejti, ed. Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonima, 1911, p. 143. 



252 



Aur, §i injelege^i ca repede curgatoare spre moarte sunt cele 
de pe pamant. 

Poate ca multora li se va parea ca ne-am intors in timp, 
cu analizele noastre. 

Parerea noastra este insa ca ar fi trebuit sa se inceapa 
cu aceste descoperiri, si nu cu concluzia nefundamentata 
temeinic a integrarii lui Eminescu in romantismul european. 

Sau, chiar daca aceasta apartenenta poate fi stabilita, 
intr-o anumita masura, e de recunoscut ca formele interioare 
acestui romantism eminescian, desi par europene, sunt 
profund si indelung prelucrate de perceptiile culturii si 
spiritualitatii autohtone - pe care scriitorii au incercat 
neincetat sa o determine si sa o chintesentieze in operele lor, 
indiferent de manufactura literara. 

Trebuie sa ne intrebam intotdeauna: corespunde 
Eminescu, cu adevarat, profilului romantic european? 

„Romanticul este, prin exagerarea tuturor simturilor 
sale, o personalitate dusa la extrem, fie ca aceasta se 
manifesto prin insusiri dinamice, active, iesite din comun, un 
demon agitator, un conducator de mase, fie ca ea ii provoaca 
o inhibitie in planul practic, real, silindu-1 sa se refugieze in 
vis, magie, utopie. 

Sentimentele sale sunt profunde si violente, ele il 
imping spre un dezechilibru al relatiilor si simturilor comune; 
din adevarurile pe care el le intuieste sau le construieste, in 
pofida lumii aparente, cea unanim acceptata, se naste divortul 
dintre ceea ce stia si ceea ce stie, ceea ce credea si nu mai 

5 5 5 ? 5 

, , ,442 

poate crede acum 

Poate fi aceasta descrierea lui Eminescu? Prin ceea ce 
am sustinut pana acum si prin cele ce vom afirma si mai 
departe, credem ca nu acesta este fondul constiintei poetice si 
al spiritului eminescian. 

Eminescu are motive sa fie sceptic si fara ajutorul lui 
Schopenhauer („pesimismul lui Eminescu nu este rezultatul 
lecturilor din Schopenhauer" 443 ), cu atat mai mult cu cat 
recepta adanc durerile veacului sau, fara sa se eschiveze, ca 
Alecsandri, din fata suferintei, sau ca multi alti contemporani. 

Insa atasamentul sau profund fata de traditie, fata de 
istoria, cultura si spiritualitatea veche romaneasca, pe care nu 
il au, in cultura lor, Schopenhauer, Nietzsche sau poetii 



442 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971, p. 
24. 

443 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. I, op. cit, p. 130. 



253 



romantici demonici, razvratiti, ne orienteaza spre o alta 
motivate a septicismului sau, morala, ca si spre dezvaluirea 
unei interioritati cu totul deosebite fata de a celor pomeniti. 



254 



7. Eminescu impotriva arianismului 444 
manifestat in arta moderna 



Concepjia lui Eminescu despre arta a fost dezvaluita in 
mai multe ocazii. Noi ne vom opri, pentru moment, numai 
asupra catorva poezii, pentru a scoate in evidenja aspecte mai 
pu^in reliefate, ale cugetarii sale asupra artei. 

Eminescu nu era adeptul artei pentru arta, al 
esteticului pur. Nu o data poetul a pus in antiteza arta goald 
cu adevarul inimii, precum in poemul Criticilor mei, in care 
marturise§te crezul vie^ii sale, acela de a cauta cuvdntul ce 
exprimd adevarul, afirmand ca: E u§or a scrie versuri / Cdnd 
nimic nu ai de spus. 

Intr-un anumit grad, functia instrumentala a poeziei si 
literaturii, din perioada pasoptista, isi continua istoria si in 
epoca creatiei eminesciane. 

Asa incat, Lovinescu ar fi trebuit sa-si modifice 
perceptia, considerand, mai corect, ca literatura romana 
incepe in secolul al XX-lea, si nu in secolul al XlX-lea. 

Sau poate ca va incepe sa existe candva, in viitor, cand 
se va sincroniza integral si definitiv (daca se va intampla 
acest lucru) cu cea apuseana. 

In sensul aceleia§i cugetari care desfide literatura sau 
arta lipsita de credinja adanca a inimii §i de idealuri sfinte, se 
inscrie §i poemul Epigonii, in care apare in mod extrem de 
prapastios antiteza intre arta trecutului, arta veche, animata de 
doruri §i idealuri curate (Cand privesc zilele de-aur a 
scripturelor romdne, / Ma cufund ca intr-o mare de visdri 
dulci §i senine...), trecutul cu poefi ce-au scris o limbd ca un 
fagure de miere, §i sensul literaturii §i al artei moderne, in 
care: Dumnezeul nostru: umbra, patria noastra: ofrazd; /In 
noi totul e spoiala, totu-i lustru fdrd baza; / Voi credeafi in 
scrisul vostru, noi nu credem in nimic!. 



444 Arianism = inva^atura eterodoxa, ini^iata de Arie (sec. IV), care sus^inea faptul ca 

Fiul este prima creatura, in timp, a Tatalui si ca nu este deofiin^a si impreuna vesnic cu 

Tatal si cu Duhul. 

In secolul al XX-lea, Sfantul Iustin Popovici acuza Occidentul de infiltrarea in 

viziunea sa cultural-teologica a doctrinei eretice ariene. 

Sfantul Iustin denun^a faptul ca Apusul a ramas cu Iisus omul iar Rasaritul cu Hristos 

Dumnezeu, si ca ambele atitudini sunt gresite, iar adevarul sta in reconcilierea lor. 

Occidentul refuza sa-L mai vada pe Dumnezeu in persoana lui Iisus Hristos, iar 

Rasaritul nu-1 prea mai vede pe om, in Cel care si-a asumat firea umana in Ipostasul 

Sau divino-uman. 

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87. 



255 



Din acela§i poem, versul Noi cdrpim cerul cu stele, noi 
mdnjim marea cu valuri ni se pare remarcabil, intracat este 
un vector catre doua mari teme ale literaturii noastre religios- 
medievale, indicate con§tient de poet (tenia cerului instelat §i 
tenia marii) §i o critica severa la adresa realismului §i 
descriptivismului sec al literaturii moderne, in antiteza cu 
simbolismul §i hermetismul abisal al literaturii vechi. 

Sentimentul acesta nu era unul superficial, ci era unul 
la care a reflectat adanc, privit in perspectiva sa diacronica §i 
spirituals foarte profunda. 

Dovada este un alt poem, Dumnezeu si om, in care arta 
bisericeasca, pictura bizantina sau iconografia bizantina, de§i 
parea simpla celor moderni §i este disprejuita cand este pusa 
in comparable cu pictura renascentista §i cu arta apuseana, in 
schimb, pentru Eminescu, era insuflatoare a unei credin^e 
fierbin^i, fiind nascuta din inimi care ardeau ca o valvataie. 

De aceea, spune Eminescu: 

Era vremi acelea, Doamne, cand gravura grosolana 

Ajuta numai al minfii zbor defoc cutezator... 

Pe cand mdna-nca copila pe-ochiul sdnt si arzator 

Nu putea sa-l infeleaga, sa-l imite in icoana. 

Ochiul trupului era, adica, mai pu^in deprins cu arta, cu 
finejea estetica, §i mana era mai pu^in iscusita in maiestriile 
artei, dar ochiul inimii era plin de cucernicie §i de sfin^enie §i 
era vazator departe, patrunzand cu adevarat dincolo de 
pictura, prin credin^a §i dragostea inflacarata pentru 
Dumnezeu. 

Eminescu face referire chiar la o icoana anume, la 
icoana Nasterii Domnului, aratand cum sufletul cre§tinesc 
plin de dragoste dumnezeiasca trecea dincolo de barierele 
picturii, pentru a vedea cu ochii inimii pe cei trei magi regi 
mergand spre inchinare la Nascutul din taverna. 

In taverna? ...-n umilinfa s-a nascut dar Adevarul? 

§i infase de-njosire e-nfasat eternul Rege? 

Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege 

Rdsdri o stea depace, lumindnd lumea si cerul. /.../ 

Sarcini de-aur si de smirna ei incarcape camile 
§ipornesc in caravana dupa steaua plutitoare, 



256 



Ce in aerul eel umed pare-o aschie din soare, 
Lunecdndpe bolta-albasira la culcusu-eternei Mile. 

§-atunci inimd crestina ea vedea pustia-ntinsd 

§i din eaplutindca umbre imparafi din rdsdrit, 

Umbre regii si tdcute ce-urmau astrulfericit... 

Strdlucea pustia alba de a lunei raze ninsd, 

Iarpe muntele cu dafini, cu dumbrave de mdslin 

Povestindpovesti batrdne, au vazut pastorii steaua 

Cu zdmbirea eiferice si cu razele de neaua 

§-au urmat sfinfita-i cale catre staulul divin. 



Insa situajia se rastoarna in perioada moderna, in care 
arta nu mai inflacareaza inima spre cunoa§terea §i iubirea lui 
Dumnezeu, ci urmare§te numai satisfacerea orgoliului artistic 
al autorului. 

Jelul artei nu mai este adorarea lui Dumnezeu, ci 
idolatrizarea artei inse§i. 

Aceasta inversare s-a petrecut in istorie odata cu 
Rena§terea care a reclasicizat/repagdnizat arta, continuand cu 
Umanismul, iar la noi a inceput sa-§i faca sim^ita prezen^a 
odata cu secularizarea con§tiin^elor, cu secolul al XlX-lea. 

Eminescu a sesizat aceasta inversare, aceasta redefinire 
idolatra a artei, ba chiar mai mult, a sesizat ceea ce Sfantul 
Iustin Popovici denunja ca fiind o intreaga ideologie ariana a 
Apusului cazut in erezie, §i anume inal^area omului, treptata, 
pentru a-1 inlocui pe Dumnezeu, pentru care scop nici 
Hristos, Dumnezeu-omul, nu mai este privit ca Dumnezeu 
adevdrat §i om adevarat, ci numai ca simplu om\ 

Azi artistul Te concepe cape-un rege-n tronul sau, 
Dara inima-i de§arta mdna-ifina n-o urmeaza... 

De a veacului suflare a lui inima e treaza 
§i in ochiul lui cuminte Tu e§ti om - nu Dumnezeu. 

Azi gdndirea se aprinde ca sifocul eel depaie - 
Ieri aifost credinfa simpla - insa sincerd, addncd, 
Imparat fusi Omenirei, crezu-n Tine era stdnca... 

Azi pe pdnza Te arunca, ori in marmura Te taie. 



257 



Omul secularizat e plin de a veacului suflare, de 
ideologiile anti-crestine ale vremurilor moderne §i el gandeste 
cuminte, fara a avea flacara iubirii §i a ravnei, ceea ce ii 
porance§te filosofia zilelor sale. 

De aceea arta idolatra, arta ariana, secularizata, II taie 
pe Dumnezeu, II desparte de inima omului. 

In fine, intr-o alta poezie, Icoand si privaz, Eminescu 
denunja inutilitatea incercarilor luciferice ale artistului de a 
intrece poezia framuse^ii care e a§ezata de Dumnezeu in 
lume, considerand ca arta nu poate egala niciodata poezia 
naturii pe care a creat-o Dumnezeu: 

Aceasta e menirea unuipoet in lume? 

Pe valurile vremii, ca boabele de spume 

Sd-nsire-ale lui vorbe, sa spuie verzi s-uscate 

Cum luna se iveste, cum vdntu-n codru bate? 

Dar oricdte ar scrie si oricdte ar spune... 

Cdmpii, pddure, lanurifac asta de minune, 

Ofac cu mult mai bine de cum o spui in vers. 

Natur-alaturata cu-acel desemn prea §ters 

Din lirica modernd - e mult, multpresus. 

Rajiunea care vrea sa cucereasca adevarul prin 
propriile-i puteri se scufunda in e§ec §i in nefericire, caci pe 
suflet s-a prins bruma, iar cu aurul fals al vorbii spoiesc 
zadarnic banul/Cel rdu al minfii mele... si vremea este vama 
/ Unde a mea viafd si-a ardtat arama. 

Frumoasa metafora a pocainjei este insa aceasta in care 
recunoa§tem ca vremea este vama in care viejile noastre i§i 
arata arama, caci banul vaduvei pentru care S-a pogorat pe 
pamant Fiul lui Dumnezeu ca sa-1 caute, adica sufletul zidit 
dupa Chipul Sau, in loc sa fie cura^it, ca sa iasa la lumina 
aurul iubirii §i al asemanarii cu Dumnezeu, e lasat sa 
rugineasca §i sa devina arama rasunatoare a golului interior §i 
a neiubirii de Dumnezeu §i de oameni. 

Caci daca dragoste nu avem, ne-am facut arama 
rasunatoare ... dupa cum spune Sfantul Pavel. Sau, in 
parafraza lui Marin Preda 445 , daca dragoste nu e, nimic nu e. 



445 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Preda. 



258 



8. Alte exemple de parafraze scripturale §i 
patristice in poemele eminesciene 



Poemul Strigoii e alcatuit din trei parji, care au fiecare 
cate un motto. 

Prima parte are ca motto un pasaj din slujba de 
inmormantare, alcatuita de Sfantul loan Damaschinul 446 : ... ca 
trece aceasta [viaja omului] ca fumul de pre pamdnt. Ca 
floarea au inflorit [omul pe parnant], ca iarba s-au taiat, cu 
pdnza se infasura, cu pamdnt se acopere. 

Se observa lesne ca Eminescu a preferat un fragment 
care vorbe§te despre via^a repede trecatoare, ca iarba §i ca un 
fum. 

Imaginile apaitin Vechiului Testament (Psaltirei §i 
Ecclesiastului) §i le regasim in toata literatura noastra veche. 

Le-am comentat cu prilejul discu^iei noastre asupra 
poemului Viiafa lumii al lui Miron Costin, dar ele sunt ubicue 
in operele scriitorilor no§tri din vechime. 

Insa viaja ca iluzie §i ca desertaciune a desertaciunilor 
este un punct forte al omileticii ortodoxe din toate timpurile, 
dar §i o obsesie a scriiturii eminesciene. 

Al doilea motto este dintr-o poezie populara, iar al 
treilea este un citat din Pravila lui Matei Basarab, tiparita la 
1652 sub numele Indreptarea legii 441 (titlu pe care il 
aminte§te §i poetul): ...cum de multe ori, cdnd mor oamenii, 
mulfi de intr-acei morfi zic se scoala de sefac strigoi... . 

Acest pasaj din Legislajia Jarii Romane§ti reinnoita §i 
tiparita astfel sub Matei Basarab (Legislate care era una cu 
cea a Bisericii), evoca spre amendare o supersth;ie care, din 
pacate, nu a disparat nici astazi din popor, privitoare la 
duhurile celor adormiji. 

In acest poem, Strigorii, Eminescu poetizeaza aceasta 
superstijie populara, despre „morJii vii", despre strigoi, insa 
fantezia lui porneste numai de la aceasta, fara ca poemul sa 
aiba prea multa legatura cu falsele presupuneri pe aceasta 
tema. 



446 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damaschin. 

447 O puteti downloada de aici: 
http://www.archive.org/details/IndreptareaLegii.PravilaCeaMarel652. 



259 



Obiceiul acesta literar este in buna traditie pasoptista, a 
culegerii si versificarii unor mituri, legende si basme 
populare, daruindu-ne si Zburdtorul lui Heliade. 

Eminescu introduce elemente crestine in religia 
barbarilor. Astfel, intr-o invocare pusa pe seama lui Arald, 
regele pagan, catre Zamolxe 448 , in care acesta cere invierea 
iubitei sale, el spune: 

In ochii-i sd se scurgd scdntei din steaua Una, / A 
pdrului lucire s-o deie luna plind, / Iar duh dd-i tu, Zamolxe, 
sdmdnfd de lumind, /Din duhul gurii tale ce arde si ingheafd. 

Sufletul este a§adar, ca in crestinism, duh, suflare de 
viaja, §i aceasta suflare este o lumina, o energie spirituals 
care vine de la Dumnezeu (chiar daca in acest caz avem de-a 
face cu un barbar care se inchina la Zamolxe §i il invoca pe 
acesta ca dumnezeu al sau). 

Dumnezeu este Cel care da viaja omului: Atunci, ludnd 
Domnul Dumnezeu fdrdnd din pdmdnt, a fdcut pe om si a 
suflat infafa lui suflare de viafd si s-a fdcut omul fiinfd vie. 
(Fac. 2,7). 

De asemenea, expresia duhul gurii tale este biblica: Cu 
cuvdntul Domnului cerurile s-au intdrit si cu duhul gurii Lui 
toatd puterea lor. Ca El a zis si s-au fdcut, El a poruncit si s- 
au zidit. (Ps. 32, 6, 9). 

Invierea reginei moarte are loc intr-un context poetizat 
care face trimitere la evenimente cunoscute din istoria 
crestinismului: sfasierea catapetesmei templului si moartea 
lui Hristos pe Cruce, Care, coborand in lad, i-a scos de acolo 
pe Sfinjii ce II asteptau §i ale caror pietre de pe morminte s- 
au despicat. Versurile sunt urmatoarele: 

Biserica crestind, a ei catapeteasmd / De-un fulger 
drept in doud e ruptd si tresare; / Din tainifd mormdntul 
atuncea ii apare, / §i piatra de pe groapd crdpdnd in doud 
sare; / Incet plutind se-nalfd mireasa-i, ofantasmd... 

Se sugereaza faptul ca aceasta inviere este mai degraba 
fantasmaticd si ca iese din hotarele religiei crestine, fiind 
rodul pasiunii lui Arald si al unor invocari de alta natura 
spirituals. 

Aceste versuri sunt insa o parafraza a versetelor 
biblice, din Evanghelia Sfantului Matei, care relateaza despre 
evenimentele care au insojit moartea §i Invierea lui Hristos: 



' A se vedea: http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/zamolxe.htm. 



260 



„Iar Iisus, strigand iara§i cu glas mare, §i-a dat duhul. 
§i iata, catapeteasma templului s-a sfa§iat in doua de sus pana 
jos, §i pamantul s-a cutremurat §i pietrele s-au despicat; 
mormintele s-au deschis §i multe trupuri ale sfin^ilor adormi^i 
s-au sculat. §i ie§ind din morminte, dupa invierea Lui, au 
intrat in cetatea sfanta §i s-au aratat multora" (Mt. 27, 50-53). 

Un alt vers din acela§i poem parafrazeaza Crezul 
ortodox: Afaclelor lucire rdzbind prin pdnza find / Rdsfrdng 
o dureroasd lumind din lumind. 

Nu stiu in ce masura putem vorbi de o de-crestinare a 
sensurilor sau, dimpotriva, de o in-crestinare a unor atitudini 
si gesturi necrestine. 

E clar ca Eminescu creeaza un decor spiritual in 
conformitate cu perioada istorica in care se petrec 
evenimentele pe care le pune in scena, iar prezenta unor 
sintagme proprii cultului crestin este derutanta pentru o 
interpretare corecta a atitudinii poetului insusi. 

Daca am vrea sa o interpretam ca demonism si 
blasfemie, ne amintim totusi ca poetii si scriitorii care sunt 
indiferenti ori dezavueaza crestinismul nu au deloc apetenta 
pentru reproducerea in textele lor a unor simboluri, expresii 
sau gesturi cu semnificatii indubitabil crestine. 

Portretul magului din Strigoii porneste de la un pasaj 
hagiografic, care a inspirat „multe dintre portretele de magi 
intelepti din poezia eminesciana" 449 , din viata „sfantului 
Macarie Ramleanul din tiparitura lui Dosoftei: 

Si ludnd aminte spre rasarit de la pester a, vadzum 
inchipuitura de podoaba de barbat groznic, cu nemica altd 
imbrdcat, fdrd numai cu peri albi. Ca veniia adevdr fericitul 
Macarie. Si-i crescusd pdrul capului de a[n]i multi si-i 
acoperiia tot trupul... /.../. 

...Si-i era pdrul alb ca omatul, ni se punia pre ochi 
ceata de albiia lor. Si vadzum fata lui. Si de multe batrdniate 
nu i sa vedia ochii, cd-i era slobodzdte sufruncialele preste 
ochi. lard unghile la mdni si lapicioare cdte de un cot era. 

lard musteata acoperindu-i gura pogordia de sa 
mesteca cu barba si-mpreund-i agiungia pdnd la picioare. Si 
cdndgrdia t-pdria ca grdieste defund [ca dintr-un adanc]. Si- 
i era pialia ca de tdstul de broascd. . . " . 

Dupa cum a identificat Mihai Moraru, „Cele mai 
frapante asemanari apar in descrierea magului din Strigoii: 



449 Mihai Moraru, De nuptiis..., op. cit., p. 203. 



450 Ibidem. 



26l 



Pe-un jilt tdiat in started std tapdn, palid, drept, / Cu 
cdrja lui in mdnd, preotul eel pagan; / De-un veac el sede 
astfel - de moarte-uitat, bdtrdn, / In plete-i creste muschiul si 
muschi pe al lui son / Barba-n pdmdnt i-ajunge si genele la 
piept... /.../ ...Bdtrdnul cu-a lui cdrja sus genele-si ridicd... . 

Cum, la randul ei, descrierea din hagiografia lui 
Macarie Ramleanul are evidente trasaturi comune cu cea a lui 
Melhisedec din varianta posedata de Gaster a Paliei bizantine 
in versiunea romaneasca de pe la jumatatea secolului al 
XVII-lea, desigur ca apropierile relevate nu tin sa indice o 
relatie textuala mecanica ci doar, luand in seama fertilitatea 
contactelor lui Eminescu cu scrisul vechi romanesc, mai ales 
in perioada ieseana, sa arate posibila sorginte a unei imagini 
care, recurenta in creatia eminesciana, ii determina 
specificul" 

Un poem care urmare§te inde-aproape referatul biblic, 
in ceea ce prive§te cosmogeneza, si hermeneutica ortodoxa, 
este Rugdciunea unui dac. 

Versurile sunt urmatoarele: 

Pe cdndnu era moarte, nimic nemuritor, 

Nici sdmburul luminii de viafd ddtdtor, 

Nu era azi, nici mdine, nici ieri, nici totdeauna, 

Cdci unul erau toate si totul era una; 

Pe cdnd pdmdntul, cerul, vdzduhul, lumea toatd 

Erau din randul celor ce n-aufost niciodatd, 

Pe-atunci erai Tu singur, incdt md-ntreb in sine-mi: 

Au cine-i Zeul cdrui plecdm a noastre inemi? 

El singur Zeu stdtut-au nainte de-afi zeii 

§i din noian de apeputeri au dat scdnteii, 

El zeilor da suflet si lumiifericire, 

El este-al omenimei izvor de mdntuire: 

Sus inimile voastre! Cdntare aducefi-I, 

El este moartea morfii si invierea viefii! 

§i El imi dete ochii sa vdd lumina zilei, 

§i inima-mi implut-au cufarmecele milei, 

In vuietul de vdnturi auzit-am al Lui mers 

§i-n glas purtat de cdntec simfii duiosu-I viers, 



451 



Idem, p. 203-204. 



262 



§i tot pe langd-acestea cer§esc inc-un adaos: 
Sd-ngdduie intrarea-mi in vecinicul repaos! /..., 

Astfel numai, Pdrinte, eupot sd-Ti mulfumesc 
Cd Tu mi-ai dat in lume norocul sd trdiesc. 



Faptul ca prima strofa este inspirata din Rigveda nu 
reprezinta o contradic^ie a celor afirmate de noi, ci este o 
dovada elocventa a faptului ca Eminescu prelucra textele §i 
ca el transforma pasajul apartinand unei alte religii intr-un 
text cre§tinesc. 

Este bine, credem, sa facem precizarea, in acest 
moment, ca Imnul creaiiunii din Rigveda face parte, dupa 
§tiinja noastra, dintr-o perioada din istoria poporului indian, 
caracterizata de o mentalitate monoteista (religia primara 
monoteista), inainte de aparijia filozofiilor impersonaliste §i a 
dezvoltarii politeismului. 

Desi considera - gresit, in opinia noastra - ca titlul 
denota o „intentie batjocoritoare", Rosa del Conte este de 
acord ca poemul „proclama existenta unui Dumnezeu 

A CO 

personal" . 

Versurile afirma urmatoarele: Dumnezeu este Singurul 
Care exista din ve§nicie. Lumea nu exista din ve§nicie, ci ea 
este creajia lui Dumnezeu. 

Versul El singur Zeu stdtut-au nainte de-afi zeii poate 
sa insemne doua lucruri: El Singur a fost Dumnezeul eel 
Adevarat al oamenilor mai inainte de a aparea erseurile 
pagane, mul^imile de zei ale religiilor politeiste; sau: El este 
Dumnezeu care i-a creat pe oameni pentru a fi zei / dumnezei 
dupa har. Caci mai apoi spune: El zeilor da suflet §i lumii 
fericire. 

§i din noian de ape puteri au dat scdnteii [de viaja]: 
versul acesta este o parafraza poetica a primelor doua versete 
din Sfanta Scriptura: La inceput a fdcut Dumnezeu cerul §i 
pdmdntul. §i pdmdntul era netocmit §i gol. Intuneric era 
deasupra addncului §i Duhul lui Dumnezeu Se purta pe 
deasupra apelor. 

Dar §i a versetelor care vorbesc despre puterea pe care 
a dat-o Dumnezeu apelor ca sa zamisleasca din ele viaja: 
Apoi a zis Dumnezeu: „Sd mi§une apele de vietdfi, fiinfe cu 



452 Rosa del Conte, op. cit., p. 68. 



263 



viafd in ele si pdsdri sd zboare pe pdmdnt, pe intinsul tdriei 
cerului! " §i a fast asa. (Fac. 1, 20). 

Versurile El este-al omenimei izvor de mdntuire: / Sus 
inimele voastre! Cdntare aducefi-I, /El este moartea morfii si 
invierea viefii! fac referire explicita la Hristos, Cuvantul lui 
Dumnezeu, Care a mantuit umanitatea prin Intraparea Sa §i 
Care este moartea morfii si invierea viefii. 

Moartea morfii §i invierea viefii sunt expresii 
dogmatice, recurente in omiletica ortodoxa. Sus inimele 
voastre! este o parafraza a formulei liturgice: Sus sd avem 
inimile!, rostite de catre preot la Sfanta Liturghie, careia 
poporul ii raspunde: Avem catre Domnul. 

Indemnul de a aduce cdntare Domnului este atat vechi 
cat §i nou-testamentar §i el este foarte propriu cre§tinilor. 

§i inima-mi implut-au de farmecele milei: acesta este 
un vers pe deplin ortodox, unul de o extraordinara frumuse^e. 

Dumnezeu este nu numai Cel care a dat viaja, Care ne- 
a dat ochi sd vedem lumina zilei, cum zice poetul, dar El a dat 
oamenilor §i harul prin care sa inteleaga si sa iubeasca toate 
cate exista, El le-a umplut inima de mila dumnezeiasca, 
aceasta mila pe care Eminescu o exprima genial prin 
sintagmafarmecele milei. 

Pentru ca nu numai raul farmecd, amage§te, dar mai 
mult decat raul, bunatatea §i frumuse^ea §i mila au de la 
Dumnezeu darul sa atraga, sa farmece inima omeneasca 
pentru ca sa indrageasca ceea ce este bun si drept. 

Inima omului are intra sine, dintru inceput, de la 
Dumnezeu, farmecul milei, este plina de fermecare in faja a 
tot ceea ce este nobil §i framos §i se apleaca plina de 
condescenden^a catre toata crea^ia. 

„Poetul simte suflul religios al divinului in fata 
framusetii si a grandiozitatii creatiei" 453 . 

Asemenea, in alt poem (Nu ma infelegi), Eminescu 
vorbea de a mea minte, afarmecului roabd. 

In vuietul de vdnturi auzit-am al Lui mers / §i-n glas 
purtat de cdntec simfii duiosu-I viers: aceste versuri pot sa 
aiba o oarecare amprenta scripturala (mai ales primul), dar 
ele ni se par mai degraba o interpretare in sens ortodox a 
propriei biografii, o marturisire a lui Eminescu de a-L fi 
cunoscut pe Dumnezeu din insa§i iubirea pe care Acesta a 
sadit-o in inima sa (farmecele milei, despre care am vorbit 



453 Idem, p. 69. 



264 



anterior), din framusejea creajiei (yuietul de vdnturi) §i din 
dragostea oamenilor (glas purtat de cdntec). 

In fine, Dumnezeu este Insu§i Parintele umanitatii, 
Care i-a daruit via^a §i daruie§te toate cele de folos §i de la 
Care omul cere toate, in rugaciune. 

Rugaciunea lui Eminescu, din acest poem, este de a nu 
i se acorda avantaje materiale in viaja, ci de a fi considerat 
intre cei blestema^i, de a fi prigonit de catre oameni. 

Ceea ce s-a §i implinit. Insa aceasta rugaciune denota 
multa smerenie §i poate ca vom mai vorbi despre aceasta §i 
cu alta ocazie. 

Despre imaginile eshatologice din Scrisoarea I §i 
versetele biblice care le-au inspirat am discutat deja, anterior. 

In Scrisoarea II, Eminescu folose§te alte doua imagini 
scripturale, foarte cunoscute, facand referire la calea cea 
strdmta (Mt. 7, 14; Lc. 13, 24) §i la glasul celui ce striga in 
pustiu (Mt. 3, 3; Mc. 1, 3; Lc. 3, 4; In. 1, 23): 

Iar cararile viefii fund strdmte si inguste, / Ei [tinerii 
oportuni§ti§i lipsiji de idealuri] incearca sa le treaca prin 
protecfie de fuste. /.../ Oare glorie sa fie a vorbi intr-un 
pustiu? /.../ Azi abia, vedem ce stearpd si ce asprd cale este / 
Cea ce poate sa convie unei inime oneste. 

Oda (in metru antic) ne-a produs surpriza sa 
identificam, intre versurile sale, o sintagma care este 
regasibila in Sfanta Scripturd, mai precis, in Cdntarea 
Cdntarilor. 

Eminescu se infaji§aza pe sine ca ars, mistuit de un foe 
interior, al iubirii care a devenit una cu sine §i pe care nu o 
poate deta§a de sine. Spune poetul: Focul meu a-l stinge nu 
pot cu toate / Apele marii. 

Ceea ce pare a f i o metafora §i o inspira^ie sublima a 
acestuia, credem noi ca este mai degraba o prelucrare a 
urmatorului verset biblic: Marea nu poate stinge dragostea, 
nici rdurile s-o potoleasca (Cant. 8, 7). 

Mai mult decat atat, intregul poem pare a fi o sinteza a 
versetului anterior, in care se spune ca iubirea ca moartea e 
de tare (Cant. 8, 6). 

Pentru ca Oda lui Eminescu pedaleaza pe aceasta idee, 
anume ca poetul nu-§i poate smulge dragostea din suflet decat 
odata cu moartea: Nu credeam sd-nvdf a muri vreodatd. /.../ 
Ca sdpot muri linistit, pe mine / Mie redd-md! 

Interioritatea sa a devenit un rug viu §i focul iubirii este 
de nestins: Pe-al meu propriu rug, ma topesc inflacari... . 



265 



De la ipostaza de contemplator al stelei singurdtdfii, 
din adolescenja, Eminescu a trecut la cea de contopit cu 
iubirea de care nu se poate dezlipi, pentru a dori in final ca sa 
se reintoarca la odihna, la pacea sufleteasca, la regasirea de 
sine. Caci, dupa cum afirma in alta parte, moartea vindec- 
orice rand / Ddnd la patime repaos. 

Recurgerea poetului la unele simboluri mitologice 
pagane, precum Nessus, Hercule sau pasarea Phoenix, nu 
reprezinta o anulare a fondului crestin, caci simbolurile 
respective, care sunt ale arderii §i ale mistuirii, sunt 
recuperabile in crestinism. 

A§a cum a fost, din plin, pentru primii apologe^i 
cre§tini, eel al pasarii Phoenix, de care s-au folosit pentru a 
propovadui Invierea lui Hristos §i invierea cea de ob§te, a 
intregului neam omenesc, la sfar§itul veacurilor. 

In Memento mori insa, poemul in care Eminescu 
recapituleaza istoria omenirii, avem ample secven^e 
versificate care transpun referatul biblic: 

Am vdzut regit Iudeei in Biserica mdreafd, 

Unde marmura in arcuri se ridicd indraznea0 

§i columnele inalte cdtre cer pare c-ardt; 

Vdzut pe David in lacrimi rupdnd haina lui bogatd, 

Zdrobind arfa-i sundtoare de o marmura curatd, 

Genunchind sd-i ierte Domnul osdnditul luipdeat. 

Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire 

§ifdcand-o sa rdsune o psalmodicd gandire, 

Moaie-n sunetele sfinte degetele-i de profet; 

El cdntape Impdratul in hlamidd de lumind [Ps. 103, 2], 

Soarele steteape ceruri auzind cdntarea-i Una, 

Lumea asculta uimitd glasu-i dulce si incet. 

Dar iesind din Templul sacru lasd gdndul lui sa cadd, 

Caci amorul il asteaptd cu-a lui umeri de zdpadd, 

Raze moi in ochii negri - el da lirei alt acord: 

Caci femeile-l asteaptd cu sireata lor zdmbire, 

Brune unele ca gdnduri din povestile asire, 

Alte blonde cupdr de-aur - vise tainice de Nord. 

Dar venit-a judecata, si de sdlcii pldngdtoare 

Cdntdreful isi anind arfa lui tremurdtoare [Ps. 136, 1-3]; 

In zddar rugafi peirea - muri se ndruie si cad! 



266 



Cad si scdri, s-aurite arcuri, grinzi de cedru, porfi de-aramd, 

Soarele priveste galben peste-a morfii lunga drama 

§i s-ascunde in nori rosii, de spectacol speriat. 

§i popor si regi si preofi ingropafi sunt sub ruine. 

Pe Sion Tempulul se sparge - niciun arc nu se mai fine, 

Azi gramezi mai sunt depiatra din cetatea cea de ieri [Mt. 

24, 2]. 

Cedri cad din vdrfde munte si Livanul [Libanul] pustieste, 

Jidovimea risipita printre secoli rataceste - 

Inpustiu se-nalfa-n soare desfrunzifii palmieri ... 



Am indicat numai cateva locuri din Sfanta Scriptura 
care ne apar drept imagini perifrastice evidente, insa, cu 
extrem de mici excep^i, toate aceste versuri au o palpabila 
intemeiere biblica. 

Ne-am gandit sa oferim tot aici cateva mostre de 
gandire profimd teologica eminesciana, din acela§i poem. 

Cateva exemple care dovedesc cat de mare era totusi 
cunoa§terea teologica a poetului, la care se adauga propria sa 
cugetare §i interpretare - pe care le-a versificat - uluitoare 
pentru noi, pentru gandirea secularizata a zilelor noastre §i 
chiar pentru mul^i ortodocsj de astazi care considera ca i§i 
cunosc bine credin^a. 

De la inceput, vorbe§te Eminescu despre un taram 
paradisiac, cu dumbravi de laur verde si cu lunci de chiparos 
§i in care Sfinfii se preimbla in lungi haine de lumina. 

Hainele de lumina ale Sfhnilor, pe care ace§tia le 
poarta in Rai, sunt imbracamintea interioara §i care radiaza in 
afara, a sufletelor lor, este lumina dumnezeiasca care 
straluce§te din ei in§i§i - am reprodus conceptia teologica 
patristica 454 . 

In studiul sau despre Eminescu, Rosa del Conte il 
aminte§te pe Sfantul Grigorie de Nyssa, care vorbea despre 
„tunicile de lumina" in care se imbraca trupurile celor drep^i, 
imbracaminte prin care vor schimba „tunicile de piele" 
(trupul acesta pamantesc, grosier, netransfigurat), in care au 



454 Un Slant mai aproape de noi, Sfantul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX-XX), 

spunea ca acum oamenii au sufletul imbracat in trup, dar in via^a vesnica vor avea 

trupul imbracat in suflet. 

In romana: httpV/www.librarie.net/carti/l 8338/Sf-Lavrentie-al-Cernigovului-Viata- 

invataturile-minunile-si-acatistul. 



267 



fost imbracaji Sfinjii Protoparin^i Adam §i Eva dupa cadere 
(Fac. 3,21). 

Interpretarile teologice ale Sfantului Grigorie erau 
recapitulate si intr-una din predicile lui Antim Ivireanul, iar 
mai tarziu reproduse si in Anatolida, de Heliade: Tunice 
pellicee le coperird corpul, / Si vita, sicomorul le oferird 
frunze / Spre-a-si coperi mijlocul. 

Bolintineanu extrapola poetic aceasta expresie, 
imaginand cum pdmdntul in tunica de trandafiri luce§te 
(Poetul §i libertatea). 

Unul din temeiurile scripturale ale acestei credinje este 
acela de la Mt. 13, 43: Atunci cei drepfi vor strdluci ca 
soarele in impdrdfia Tatdlui lor. 

Nu ca soarele acesta de pe cer vor straluci Drepjii, ci ca 
Soarele Insu§i, ca Tatal lor, pentru ca au in ei in§i§i lumina 
Lui cea ve§nica §i necreata, a Soarelui Celui neinserat. 

Eminescu studiase toata aceasta prea adanca si 
complexa gandire teologica a Sfinjilor Paring §i, pornind de 
la ea, a§aza in formule poetice enigmatice, care pare simple 
metafore unui ochi neavizat, propriile sale injelegeri §i 
talcuiri. 

A§a incat, intr-un alt vers, spune ca eel ce avea o 
psalmodicd gandire, Sfantul Solomon, cdnta pe Impdratul in 
hlamidd de lumina. 

In primul rand, Eminescu subliniaza unitatea de cuget 
intre Sfin^ii Proroci David §i Solomon, fiul sau, in virtutea 
careia poetul i§i permite sa puna pe seama Sfantului Solomon 
un cuvant care apaitine Psaltirei Sfantului David. 

Si, repet, Eminescu nu facea licente poetice . 

Apoi, in acest vers, sunt concentrate doua invajaturi 
ortodoxe. 

Prima este cea de la Ps. 103, 2, in care Dumnezeu este 
Cel ce Te imbraci cu lumina ca §i cu o haina. 

A doua este invajatura despre Dumnezeu ca Imparat al 
crea^iei §i al fapturii Sale. 

Vazandu-L ca Imparat al lumii, Eminescu zice hlamidd 
de lumina, in locul hainei de lumina a Psalmistului. §i fiindca 
Dumnezeu are haina sau hlamidd de lumina, a§a ii va 
imbraca §i pe fiii Sai in Imparajia Sa, in lungi haine de 
lumina ale harului Sau. 

Un alt exemplu este eel in care Eminescu il ironizeaza 
sarcastic pe Nabucodonosor, despre care spune ca mai avea 
pu^in ca sa ajunga Dumnezeu §i chiar ar fi ajuns, daca nu 



268 



murea: Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar caDumnezeu sdfie? 
/ Ar fi fast Dumnezeu insusi, dacd - dacd nu murea. 

Unii critici §i chiar §i Rosa del Conte - care s-a 
apropiat insa foarte mult de restaurarea adevarului, in ceea ce 
prive§te interpretarea operei eminesciene in lumina surselor 
tradh;ional-ortodoxe al gandirii lui - considera aceste versuri 
ca o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, insa noua nu ni se 
pare nici pe departe ca ar fi vorba de a§a ceva. 

Cu totul dimpotriva. Daca spui unui prost ca seamana 
cu Eminescu, nu-^i baji joe de Eminescu, ci de prostul pe care 
il ai in faja. 

A§a §i acum: daca Eminescu rade aici de cineva, eel 
ironizat amarnic nu este in niciun caz Dumnezeu, ci bietul om 
pe nume Nabucodonosor, care fiind el a§ezat imparat de catre 
Dumnezeu, a cerut la un moment dat ca oamenii sa i se 
inchine lui ca unui dumnezeu, a§a cum aveau sa faca mai 
tarziu §i imparajii romani. 

Mai mult decat atat, ironia aceasta a lui Eminescu este 
scripturala §i este, credem noi, inspirata de un comentariu al 
Sfantului loan Gura de Aur la Facere, in care Sf. loan 
vorbe§te despre ironia lui Dumnezeu la adresa primilor 
oameni, care au vrut sa devina dumnezei mancand din pomul 
oprit §i au cazut din Rai. 

Dupa cum interpreteaza Sfantul loan Hrisostom, 
Dumnezeu ironizeaza cu durere nazuin^a lipsita de minte a 
omului: „§i a zis Domnul Dumnezeu: «Iata Adam s-a facut 
ca unui dintre Noi, cunoscand binele §i raul.»" (Fac. 3, 22). 

Iar Adam, departe de a constata ca ajunsese ca 
Dumnezeu, era in starea in care i§i daduse seama ca e gol §i 
i§i confec^ionase o cingatoare din frunze de smochin, 
impreuna cu femeia lui. Dupa care au fost imbraca^i de 
Dumnezeu in „haine de piele" sau „tunici de piele", cum zice 
Sfantul Grigorie de Nyssa. 

A§a incat Eminescu, in versurile la care ne-am referit, 
nu blasfemiaza pe Dumnezeu, ci il ironizeaza pe sarmanul 
Nabucodonosor, pe care demnitatea imperials 1-a facut sa-si 
uite conditia umana muritoare: daca nu murea, mai avea doar 
putin si ajungea... Dumnezeu insusi. 

E absurd sa sustii aici ca Eminescu blasfemiaza. 

Alt exemplu ni-1 procura un nou peisaj paradisiac, de 
aceasta data din finalul poemului, §i in care, -n codrii de 
arama cdnta-n crengi arfe-atdrnate . 



269 



Imaginea harfelor atarnate in crengi nu poate proveni 
decat din Biblie, din Psalmul 136, care evoca atat de dureros 
captivitatea babilonica: In sdlcii, in mijlocul lor, am atdrnat 
harpele noastre (Ps. 136, 2). 

Eminescu insu§i a parafrazat acest verset in acela§i 
poem Memento mori, la care ne referim acum, in urmatoarele 
versuri: Dar venit-a judecata, si de sdlcii pldngdtoare / 
Cdntdreful isi anind arfa lui tremurdtoare . 

Psalmul este dramatic si cei ce frecventeaza Biserica 
stiu ce dureros se canta: La rdul Babilonului... 

Sunt celebre §i versurile lui Dosoftei, din Psaltirea sa 
versificata: La apa Vavilonului, / Jelind de fara Domnului, / 
Acolo sezum sipldnsdm... . 

In fine, se vorbeste spre sfar§itul poemului de 
a§teptarea Apocalipsei, intr-un limbaj teologic evident: In 
catapeteasma lumii soarele sd-ngdlbeneascd, / Ai pieirii 
palizi ingeri dintre flacdre sa creased / §i sa rupd pdnz- 
albastrd pe-a cerimei intins cort. 

Catapeteasma lumii este cerul cu podoaba stelelor sale 
pe care Eminescu o nume§te §i pdnz-albastrd, prin analogie 
cu faptul ca, in Vechiul Testament, catapeteasma Cortului 
Sfant sau a Templului era de panza, era un val. 

Eminescu concentreaza in purine versuri §i in metafore 
poetice o foarte grea teologie. 

El sintetizeaza aici mai multe invajaturi. Una este cea 
despre catapeteasma Bisericii care are pe ea pe Soarele 
Hristos §i Stelele Sfhnilor. 

O alta este aceea care contempla cerul instelat ca pe o 
icoana vazuta a Impara^iei ve§nice §i pline de lumina 
neinserata. 

Mai mult decat atat, poetul face o analogie neasteptata, 
intre sfa§ierea catapetesmei Templului, de sus §i pana jos, la 
moartea lui Hristos pe Cruce, ca marturie a dumnezeirii 
Mantuitorului, §i sfa§ierea catapetesmei cortului ceresc, al 
cerului vazut (caci Dumnezeu a intins cerul ca un cort, 
conform aceluia§i Ps. 103, 3), cand lumea aceasta va fi 
transfigurata. 

Caci a§a cum prima sfa§iere, a catapetesmei Templului, 
a marturisit despre templul Trupului Domnului, care avea sa 
fie rezidit in trei zile, §i a fost pentru ruperea valului celor de 
atunci §i revelarea lui Hristos, a§a §i a doua sfa§iere, ne 
sugereaza Eminescu, cand se vor zgudui puterile cerului §i se 
vor intuneca soarele, luna §i stelele, va fi spre ruperea valului 



270 



de pe ochii tuturor oamenilor §i revelarea slavei ve§nice a lui 
Hristos Dumnezeu inaintea tuturor. 

E o teologie concentrate si acoperita in metafore 
poetice, care nu se reveleaza de la sine. 

Motivul vine de foarte de mult, dintr-o foarte veche 
credinta ce considera ca adevdrul nu poate fi revelat 
profanilor, nu poate fi comunicat eel or impuri. 

Comentand un vers din Epigonii (Adevar scdldat in 
mite, sfinx pdtrunsd de-nteles), Rosa del Conte semnala 
aceleasi aspecte, explicandu-le cu ajutorul si a catorva citate 
edificatoare din Stromatele Sfantului Clement Alexandrinul: 

„Asta e pricina ca egiptenii puneau inaintea templelor 
sfincsi, pentru a arata ca invatatura despre Dumnezeu este 
enigmatica si lipsita de claritate. [...] 

De aceea, modul acoperit de exprimare, care este cu 
adevarat dumnezeiesc si priveste domeniul tainic al 
adevarului, ne este de neaparata trebuinta, ca in mod acoperit 
au vorbit egiptenii de Cuvantul eel Sfant si prin asa-numitele 
locuri de taina, iar evreii, prin catapeteasma" 455 . 

Pe Sfantul Clement, Eminescu il cunostea cu siguranta. 

Lectura Pedagogului, de acelasi autor, mi-a lamurit 
sensul unei binecunoscute metafore eminesciene: somnul, 
vames vietii (Se bate miezul noptii). 

O sintagma care, la origini, nu face parte din randul 
tropilor, exprimand ilustrarea unei stravechi credinte a 
elinilor. 

Acest caracter misterios al poeziei va deveni o 
amprenta esentiala a liricii romanesti moderne, de la Bacovia, 
Blaga, Arghezi, Barbu si pana la Nichita, valurit sub aspectul 
abstract al curentelor moderniste. 

Convingerea mea este ca toti acesti poeti au fost foarte 
constienti de promovarea unui hermetism in esentd mistic si 
ca atasamentul lor fata de ideea reprezentarii si a asigurarii 
continuitatii cu o traditie straveche, era unul asumat. 

Faptul in sine al nereperabilitatii adancului de 
semnificatie al textelor lor, de catre nevrednicii 
contemporani, cred ca le suradea. 

O alta strofa din acela§i vast poem, Memento mori, 
vorbe§te despre felul in care oamenii, in lipsa revela^iei 
dumnezeie§ti (din cauza pacatelor lor), au incercat de-a 
lungul istoriei sa §i-L inchipuie pe Dumnezeu, a§ezand insa 



455 Rosa del Conte, op. cit., p. 316, n. *** si p. 317, n. ****. 



271 



in locul Adevaralui numai chipuri sau idoli fauri^i de 
imaginajia §i de patimile lor, icoane false ale Dumnezeirii: 

Oamenii aufdcut chipuri ce ziceau cd-fi semdn Tie, 
Te-au sdpat in munfi depiatrd, Te-au sculptat intr-o cutie, 

Ici erai zidit din stance, acolo-n aschii de lemn sfdnt; 
§-apoi vrurd ca din chipu-Ji [chipul Tau din mintea lor] sd 

explice toate. Mutd 

La rugare si la hula idola de eifdcutd 

Rdmdnea!... Un gdnd puternic, dar nimic - decdt un gdnd. 

Eminescu expune credinja ortodoxa conform careia 
idolii sau obiectele venerate ca sfinte, pe temeiul mitologiilor 
§i al religiilor care fantazeaza despre Dumnezeu, fara sa II 
cunoasca prin Revela^ie, sunt imagini trucate ale Divinitajii. 

Idolatrul i§i confecjioneaza singur un chip oarecare al 
lui Dumnezeu, dupa asemanarea caruia dezvolta apoi §i o 
teologie conforma cu povestea inventata de el: §-apoi vrurd 
ca din chipu-Ji sd explice toate. 

Insa idola sau idolul ramane mut la rugare si la hula: 
versurile lui Eminescu seamana foarte mult cu un episod 
biblic vechitestamentar, dar care este totu§i foarte 
binecunoscut cre§tinilor, pentru ca face parte din via^a 
Sfantului Proroc Hie Tesviteanul. 

Episodul este evocat in Bisericile ortodoxe in fiecare 
an la praznuirea Sfantului. Acesta il provoaca pe regele 
Israelului, Ahab, cazut in pacatul idolatriei, sa-i adune pe 
muntele Carmel pe toji profe^ii slujitori ai idolilor, care 
slujeau lui Baal §i A§erei, in numar de 850, pentru ca aceia sa 
se roage zeilor lor sa pogoare foe din cer pe altarul lor. 

Profe^ii pagani se roaga o zi intreaga, timp in care 
Sfantul Hie ii ironizeaza, pe ei §i pe zeii lor, cerand sa strige 
mai tare pentru ca zeii or fi dormind sau or fi plecaji la 
plimbare. 

Idola ramane mutd atat la hula Sfantului Hie, cat §i la 
ruga celor care profe^eau in numele ei §i care obosesc dupa o 
zi in care fac toate eforturile ca sa fie auziji, mergand pana la 
automutilare. 

Sfantul Hie se roaga, la randul sau, §i se pogoara foe 
din cer care arde jertfa sa. Adevarul dezvaluindu-se inaintea 
poporului lui Israel, Sfantul Hie ii junghie pe to^i cei 850 de 
profeti pagani (3 Reg. 18, 19-40). 



272 



Convingerea noastra este ca Eminescu a pornit, in 
elaborarea versurilor despre idola pagana, de la textul biblic, 
ca §i in multe alte situajii, pe parcursul operei sale. 

In ce prive§te Luceafarul, vastul poem alegoric, 
Hyperionul eminescian a fost raportat exclusiv, in virtutea 
numelui sau, la antichitatea greaca, fiind pus in relate 
simetrica cu mitul zeitajii solare pe care o intrachipeaza. 

Hyperion inseamna insa eel ce este deasupra 
veacurilor, care trece peste timp, eel vesnic (hyper-eon). Se 
poate a§adar ca Eminescu sa fi optat pentru acest nume 
datorita sensului sau, datorita rezonanjei onomastice, 
potrivite cu scenariul poemului, §i nu neaparat datorita unei 
similarity cu mitul grecesc. 

Exegeza literara a semnalat, de altfel, existenja unor 
dublete onomastice in acest poem, care particularizeaza fiinja 
in func^ie de perspectiva din care este sesizata. 

Astfel, Luceafarul este Luceafdr, din perspectiva 
terestra, dar este Hyperion, in planul ve§niciei. Pentru 
oameni, el este eel care lumineaza, care pdtrunde-n casd si in 
gdnd/ §i viafa-mi lumineaza. 

Inaintea lui Dumnezeu, el este eternul Hyperion: Iar tu, 
Hyperion ramdi / Oriunde ai apune... 

Translatandu-1, in consecinja, §i pe Dumnezeu in 
contextul mitologiei grecesti, adesea exegeza literara II 
nume§te Demiurg (nu si Tudor Vianu), de§i Hyperionul 
eminescian I se adreseaza cu apelativele de Pdrinte §i 
Doamne, folosind, prin urmare, o terminologie profund 
cre§tina. 

§i tangen^ele cu dogma ortodoxa nu se rezuma numai 
la ipostaza de Pdrinte a lui Dumnezeu fa^a de Hyperion. 

Astfel, luand hotararea de a implini cererea fetei de 
imparat, Luceafarul raspunde: Da, ma voi naste din pacat, / 
Primind o alta lege. Ceea ce reprezinta o preluare evidenta 
din dogma hristologica (fapt precizat §i de manuscrisele 
eminesciene) §i o ruptura cu mitologia greceasca. 

Hristos, fiind Dumnezeu desavarsjt din ve§nicie, S-a 
facut pentru noi §i om desavar§it, intrupandu-Se la vremea 
potrivita, §i S-a supus legii firii omene§ti, afara de pacat. 

Dar Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa pacatele 
omenesti prin intrupare §i S-a facut intru asemdnarea 
trupului pdcatului si pentru pacat a osdndit pdcatul in trup 
(Rom. 8, 3). 



273 



§i mai spune Sfantul Pavel: Cdci pe El, Care n-a 
cunoscut pdcatul, [Dumnezeu] L-a fdcut pentru noi pdcat, ca 
sd dobdndim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu (II Cor. 5, 
21). 

E sigur ca antichitatea pagana nu avea nojiunea de 
pdcat, a§a cum apare in concepjia cre§tina §i nici nu 
considera ca a te naste om inseamna a te naste sub legea 
pdcatului strdmosesc, care se mo§tene§te din neam in neam, 
de la Protoparinjii no§tri pana astazi, caci in Adam tofi mor (I 
Cor. 15,22). 

A§a incat versurile Da, ma voi naste din pdcat, / 
Primind o altd lege, nu pot fi in^elese decat prin prisma 
invataturii creatine. 

Doar ca versurile imediat urmatoare se indeparteaza de 
dogma hristologica, pentru ca vorbesc despre o dezlegare de 
ve§nicie a lui Hyperion (Cu vesnicia sunt legat, / Ci voi sd ma 
dezlege). 

Asumandu-§i firea umana, Hristos S-a facut om, dar a 
ramas §i Dumnezeu adevarat. 

Aici insa putem gandi vesnicia la care se refera poetul 
§i ca pe o alegorie, daca mergem pe firul interpretarii oferite 
de Eminescu insu§i, anume ca Luceafaral este un alter-ego al 
poetului de geniu. 

Intr-o poezie postuma, intitulata Numai poetul..., se 
spune ca: Lumea toatd-i trecdtoare. / Oamenii se tree si mor 
/.../ Numai poetul /.../ Trece peste nemdrginirea timpului. 

Semnificajia dezlegdrii de vesnicie ar fi prin urmare 
alta: poetul, care se considera un om ales, un fiu al lui 
Dumnezeu, un geniu in care Dumnezeu a pus nemargini de 
gdndire (vezi Povestea magului cdldtor in stele), ar dori sa 
primeasca de la Dumnezeu posibilitatea implinirii pe pamant, 
de§i implinirea lui nu este destinata lumii acesteia. 

Insa alegorie este tot poemul. Noi am prezentat numai 
intersectari cu inva^atura crestina, fara a putea susjine ca 
regasim aici predania ortodoxa nealterata. 

Oricum am interpreta Luceafdrul, inspirajia din dogma 
hristologica ramane totu§i valabila. 

In caracterizarea lui Hyperion, Eminescu foloseste in 
unele versiuni manuscrise sintagma lumind din lumind, iar 
unele versuri, in varianta lor originala, sunt diferite, inclusiv 
ca sens, de cea publicata. 

§i anume: 



274 



Iar tu, Hyperion, rdmdi 

Oriunde ai apune... 

Cere-mi cuvdntul meu dentdi 

Sd-fi dau inielepciune? 

Aceste versuri, intr-o alta grafie, suna sensibil diferit: 

Iar tu, Hyperion rdmdi 

Oriunde ai apune... 

Cere-mi - Cuvdntul meu dentdi - 

Sd-fi dau inielepciune? 

Din nou, se remarca amprenta crestina, intarita fiind §i 
de anumite sugestii din alte versuri, cum ar fi: Hyperion ce 
din genuni / Rdsai c-o-ntreagd lume. 

Dupa Zoe Dimitrecu-Bu§ulenga, Eminescu a creat 
„unicele modele cosmologice din romantismul european in 
Scrisoarea I (cosmogonia §i apocalipsa) §i in Luceafdrul, 
unde vede in zborul hypertonic creajia continuand §i ajunge 
la tronul Tatalui ceresc, Care i se adreseaza ca unui fiu, 
Cuvdntului sdu dintdi (Evanghelia dupa loan e citata in 

• \55456 

manuscns) 

Mihai Moraru mentioneaza „echivalarea, in Alexandru 
Ldpusneanu, cca 1879-1880, a Luceafdrului mdrilor cu 
Hristos" si ca „in Apari sd dai lumind si in Rdsai asupra 
mea apar mai clar referirile Luceafar-Hristos si, respectiv 
Luceafar-Fecioara Maria" . 

Am sesizat §i o alta asemanare, intre strofele in care 
Pdrintele vorbe§te Luceafarului §i talmacirea poetica a 
Sfantului Dosoftei la psalmul 2. 

lata mai intai versurile poemului eminescian: 

Iar tu, Hyperion rdmdi 

Oriunde ai apune... 

Cere-mi - Cuvdntul meu dentdi - 

Sd-fi dau inielepciune? 

Vrei sd dau glas acelei guri, 
Ca dup-a ei cdntare 



456 Zoe Dumitrescu-Bu^ulenga, Eminescu - Viafa, op. cit., p. 287. 

457 Mihai Moraru, De nuptiis..., op. cit., p. 235. 

458 Idem, p. 237. 



275 



Sa se ia munfii cupdduri 
§i insulele-n mare? 

Vrei poate-n faptd sa ardfi 

Dreptate si tdrie? 

Ti-as dapdmdntul in bucdfi 

Sd-lfaci impdrdfie. 

Ifi dau catarg langd catarg, 

Ostiri spre a strdbate 

Pdmdntu-n lung si marea-n larg, 

Dar moartea nu sepoate... 



Psalmul 2, care marturise§te despre Fiul lui Dumnezeu 
§i Creatorul lumii, mai ales in ipostaza poetica a lui Dosoftei, 
putea constitui un punct de inspira^ie pentru poet, avand in 
vedere, cu precadere, versurile care urmeaza: 



Cdtrd Mine Domnul zice: 

„ Fiiul Mieu esti din mdtrice, 

Eu astdzi Te nascpre Tine. 

§i vei cere de la Mine 

De-fi voi da limbile [neamurile] toate, 

Ce Ti-s ocind de soarte, 

Cd-Ti vor asculta cuvdntul 

§i vei domni-n tot pdmdntul. 

§i-i vei paste cu toiagul 
Cel defier in tot sireagul... " 

De asemenea, in versurile ramase in manuscris, putem 
descoperi acea relate evidenta cu dogma hristologica: 

De-ai cere universul tot 

L-as da cu tot ce-ai cere, 

Dar esti puterea mea, nupot 

Sa neg acea putere. 

Cum s-ar putea sdfii zidit 

Din lacrimi si din vind 

Fiind in veci nerdsdrit, 
Lumind din lumina. /.../ 



276 



Iar tu Hyperion ramdi, 

Oriunde ai apune, 

Din chiar puterea mea dintdi 

Sorbind inielepciune. 



Iar Hristos este Cuvdntul si Intelepciunea lui 
Dumnezeu-Tatal. Intersectarile sunt vizibile. 

In poemul Fata-n grddina de aur (o varianta anterioara 
Luceafarului), daca facem abstrac^ie de faptul ca zmeul este 
numit demon, (sinonimia zmeu/ demon o putem afla in 
Cazania lui Varlaam sau in Psaltirea lui Dosoftei), regasim §i 
aici aceeasj analogie cu dogma hristologica: 

Tu, care nici nu esti a mea fdpturd; / Tu ce sfinfesti a 
cerului colone / Cu glasul mdndru de eterna gurd... / Cuvdnt 
curat ce-ai existat, Eone, / Cdnd Universul era ceafa sura... 

De asemenea, intruparile succesive ale Luceafarului ne 
trimit, inevitabil, cu gandul la dogma hristologica, drept sursa 
de inspira^ie pentru poet. 

Luceafarul se prezinta fetei de imparat ca avand o 
natura dubla, in aceste secven^e poetice: 

Iar cerul este tatal meu / §i muma-mea e marea. /.../ 
Am cobordt cu-al meu senin / §i m-am nascut din ape. Unde 
seninul reprezinta natura cereasca, iar apele semnifica natura 
creata, pentru ca apele sunt simbol al inceputului lumii. 

Iar a doua oara: §i soarele e tatal meu, /Iar noaptea-mi 
este muma. 

Din nou, soarele prezinta un simbolism divin, iar 
noaptea, ca §i - anterior - marea, semnifica umanitatea, firea 
umana (semiotica preluata din literatura veche, in care 
omenirea patimasa e ca o mare zbuciumata de valuri §i ca o 
noapte neluminata de razele harului). 

Tudor Vianu polemizeaza cu cei care au sustinut o 
influenta crestina in Luceafarul: 

„S-a spus ca in Luceafarul, ca si in crestinism, 
Dumnezeu este transcendent. Dar in platonism, Dumnezeu, 
ideea de Bine nu este si ea transcendenta creatiei?" 459 

Ba da, este, dar de ce trebuie sa aprobam recursul lui 
Eminescu laplatonism si nu la crestinisml 



459 *** yj anu despj-g Eminescu, op. cit., p. 



277 



Personal, am descoperit doar urme edulcorate de 
platonism, reproduse prin ricoseu din alte surse poetice, si 
numai in Povestea magului cdldtor in stele, din toata opera 
lirica a lui Eminescu. 

Argumentele lui Tudor Vianu insa tin insa nu atat de 
idei in sine, ci de o sesizare afectiva a continutului spiritual 
eminescian: 

„Mai aproape de spiritul acestuia [al crestinismului] ar 
fi fost elanul mistic si de iubire menit sa uneasca pe creatura 
cu creatorul sau. 

Dar acest elan lipseste din opera poetica a lui 
Eminescu, poate cu singura exceptie a scurtei bucati intitulata 
Rugaciune (dar ce suflet nu este atins eel putin o data de aripa 
marii Iubiri) si observam acest lucru cu amaraciune, caci sub 
valurile sensibilitatii sale, uneori vulcanice, alteori molcome 
si dulci, simtim adancul unei mari raceli. 

Este raceala conceptiei sale filozofice, pesimiste si 
antice. 

Poate ca daca elanul catre Dumnezeu ar fi devenit 
disciplina fiintei sale, o ultima caldura binefacatoare ar fi 
transformat pesimismul sau in speranta si gandul despre 
imobilitatea lumii in nazuinta catre perfectionarea ei. 

Un suflet credincios, printre admiratorii si devotatii 
operei lui Eminescu, poate sa se indurereze de acest fel al 
lucrurilor. Aici e insa vorba numai de a intelege" 460 . 

Aceasta discernere corecta ne framanta si pe noi. Si nu 
vrem sa inclinam balanta in favoarea crestinismului din 
subiectivism, ci credem ca sunt cateva detalii de observat 
peste care s-a trecut usor cu vederea. 

Observ adesea (cu nemultumire, trebuie sa recunosc) 
ca se catalogheaza drept crestin numai acel text care este 
declamativ crestin. Adica, doar textele care adopta un discurs 
crestin clar si coerent. 

Astfel de fragmente exista, este adevarat, in lirica lui 
Lamartine, iar la noi in cea a lui Iancu Vacarescu, Heliade- 
Radulescu, Bolliac si apoi in poezia traditionalist-gandirista - 
ca sa dau numai cateva exemple. 

Se confunda in felul acesta poezia cu oratoria clasicd 
sau cu naratiunea cu mesaj direct si coerent. 

S-a scapat insa din vedere faptul ca poezia aceasta 
presupune un fond spiritual-cognitiv incriptat metaforic. 



460 Ibidem. 



278 



In traditia literara romaneasca, oratoria religioasa e 
liricd si metaforicd (Antim Ivireanul este exemplul redutabil) 
si nu clasic-demonstrativd. 

Vianu greseste cand cauta in poezia lui Eminescu un 
discurs crestin explicit si un elan lamartinian spre cer - 
pentru ca inclin sa cred ca acesta este misticismul despre care 
vorbea. 

Marile genii poetice romanesti au inteles ca 
apofatismul misticii rasaritene trebuie tradus literar prin 
pudoare declamativa, prin sobrietatea expresiei in loc de 
exuberanta si prin subtilitate metaforica si alegorica in loc de 
excursuri poetice prelungite. 

Vianu exagereaza si cateva randuri mai departe, cand 
considera ca atitudinea poetului de a- si ridica ochii spre cer si 
spre stele reprezinta „gestul unei nostalgii platonice" 461 . 

E o eroare sa credem ca inaltarea privirii spre cer este 
un gest cu amprenta platonica in istoria umanitatii. 

Am remarcat insa cu stupoare ca unii au aceasta 
tendinta de a face din Platon izvorul tuturor gandurilor 
omenesti nobile. 

Inca o data afirm ca eruditia sa si aptitudinile filosofice 
1-au purtat pe Tudor Vianu spre exagerari care, din pacate, au 
ajuns scoala. 

Omul cu stea §i omul cu noroc sunt fiinje cu destine 
diferite, opuse chiar, pentru Mihai Eminescu, dupa cum se 
poate vedea §i in Luceafarul. 

Ei doar au stele cu noroc / §i prigoniri de soarte /.../ 
Traind in cercul vostru strdmt / Norocul vdpetrece, / Ci eu in 
lumea mea ma simt / Nemuritor si rece. 

Studiile de literatura consacrate au sesizat diferenja 
dintre omul cu stea §i omul cu noroc, din opera eminesciana, 
dar nu au stabilit prea limpede originea §i semnificajiile 
acestor simboluri. 

Mai ales ca exegeza noastra §i-a facut obiceiul sa nu se 
uite mai intai in curtea tradijiei proprii, ci sa caute explicajii, 
uneori antagonice, in mitologii/filosofii de peste noud mdri si 
noud fdri. 

A§a, spre exemplu, simbolul florii albastre a fost 
explicat exclusiv prin Novalis §i Leopardi , desi in 
literatura populara exista legenda cicorii (versificata mai 



461 Idem, p. 90. 

462 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Novalis. 

463 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Leopardi. 



279 



tarziu, cu acest titlu de Co§buc), in care, intr-o regie similara 
(fapt ce ne-a atras atentia) celei din Fata-n gradina de aur §i 
Luceafarul, este vorba de indragostirea soarelui de o tanara 
fata, care insa il rspinge §i este pedepsita cu transformarea ei 
intr-o floare albastrd, in cicoare. 

Revenind la tenia noastra, semiotica stelara este 
prezenta ca un fir rosu in toata opera lui Eminescu. Ea 
reprezinta o problematica foarte vasta, despre care am putea 
scrie - numai despre ea - o ampla lucrare. 

§i toata aceasta simbolistica vasta §i complexa este de 
inspira^ie tradi^ional-romaneasca §i bizantina. 

Insa noi ne referim acum numai la un singur aspect, 
care 1-a obsedat pe Eminescu de-a lungul intregii sale vieji, §i 
anume: destinul omului care este trimis cu o misiune pe 
pamant, al omului care are o stea in cer, spre deosebire de 
masa amorfa de oameni care viejuiesc „in zodia" norocului. 

Ideea este numai in parte romantica. 

Eminescu insusj s-a simjit un ales, un geniu, un 
inva^ator al poporului sau, un trimis de Dumnezeu cu un 
anumit scop pe pamant, un profet in traditie pasoptista - si, 
repet, rolul instrumental al poeziei si operei sale nu este de 
ignorat, mai ales ca nici nu stim ce ar fi introdus poetul insusi 
intr-o editie a poeziilor sale, stim doar ca a dezaprobat 
selectia facuta de Maiorescu, singura publicata dupa ce el a 
innebunit. 

Acest scop a cautat toata via^a sa-1 deslu§easca. El a 
incercat, in aceasta privinta, pe de-o parte, sa afle intemeiere 
pentru credin^a in steaua sa in teologia ortodoxa, iar pe de 
alta parte s-a lasat influen^at in oarecare masura de tezele 
teologice ale lui Platon - a carai influenta putem s-o banuim 
transmisa edulcorat si prin intermediul altor poeti romantici, 
pentru ca nu admit ipoteza adeziunii sale la o filosofie, fie 
antica, fie moderna -, in ce prive§te coborarea spiritului 
angelic in trap de om, ca in poemul publicat postum, intitulat 
Feciorul de impdrat fdrd de stea sau Povestea magului 
calator in stele (titlurile au fost propuse de critica literara). 

Sau poate ca apoetizat doar aceasta teorie, platoniciana 
la origini, la fel cum, in poezia Demonism, a prezentat poetic 
concepjia dualista, credinta in Ormuzd §i Ahriman, a religiei 
per sane. 

Eminescu credea ca este din specia oamenilor care au o 
stea a lor in cer, care au un rol de indeplinit in aceasta viaja, 
nascut fiind ca sa-§i ridice poporul din ignoranja §i letargie. 



280 



La 16 ani dorea sd-mi visez o soartd mdndrd de-al meu 
nume / ' §i de steaua mea (in poemul La Bucovina). 

La acest ideal §i la aceasta ipostaza a tinerejii va face 
referire pe la 30 §i ceva de ani, in Oda sa, cu nostalgie: 

Nu credeam sd-nvdf a muri vreodatd; / Pururi tdndr, 
infdsurat in manta-mi, / Ochii mei ndlfam visdtori la steaua / 
Singurdtdfii . 

Iar steaua singurdtdfii este cea a unicitajii, a 
singularita^ii persoanei sale. 

Luceafdrul este §i el un alter ego al poetului, o 
proiecjie mitica a idealului sau. 

Spre sfarsjtul viejii, poemul Mai am un singur dor sta 
marturie ca inca mai credea in destinul sau singular: 

Luceferi, ce rdsar / Din umbra de cetini, / Fiindu-mi 
prieteni, / O sd-mi zdmbeascd iar. 

Asemenea, iubita sa trebuia sa fie femeie intre stele si 
stea intre femei (Din valurile vremii...), iar iubirea era, in 
viziunea sa, o lumina cereasca, o stea care dainuie §i nu se 
poate stinge u§or: La steaua. 

Pe de alta parte, norocul guverneaza existen^a 
oamenilor care nu pun prej pe sensul adanc al viejii, care 
traiesc la voia intamplarii, du§i de valurile viejii. Ideea este 
regasibila in numeroase poeme. 

Tenia norocului nestatornic este, in literatura veche, 
abordata in poemul Viiafa lumii, al lui Miron Costin, care ne 
limpeze§te sensul sau in tradn;ia romaneasca, de unde 1-a 
imprumutat §i Eminescu. 

Intr-un al doilea epilog, teoretico-explicativ, al 
poemului, Miron Costin ne ofera chiar o definite a 
norocului: 

„Norocul nu iaste alta, numai lucrurile ce ni sa 
prilejuiesc §i ni sa intampla, ori bune, ori rele, zicem acestor 
intamplari norocul. De ni se prilejuiesc lucruri bune §i pre 
voe, zicem: noroc bun; de ni-s impotriva au peste voe §i cu 
scadere, zicem: norocul rdu ,AM . 

A§adar, a avea noroc, bun sau rau, inseamna a merge §i 
a trai dupa capriciul evenimentelor sau dupa cum da 
Dumnezeu, cum zice romanul, a nu te zbate pentru a ie§i la 
suprafaja valurilor vie^ii, a nu dori sa traie§ti §i sa mori pentru 
ceea ce crezi. 



464 Miron Costin, Opere, vol. II, editie critica de P. P. Panaitescu, EPL, Bucuresti, 
1965, p. 120. 



28l 



Acest sens il regasim §i la Eminescu. De aceea exista 
doua feluri de oameni pe lume, in opinia sa: unii care au stea, 
§i aljii care au doar noroc: Trdind in cercul vostru strdmt / 
Norocul vd petrece . . . 

Insa stelele, in traditia spirituals romaneasca, sunt 
Sfhnii: 

Sunt si trupuri ceresti si trupuri pdmdntesti; dar alta 
este slava celor ceresti si alta a celor pdmdntesti. Alta este 
strdlucirea soarelui [Hristos] si alta strdlucirea lunii [Maica 
Domnului] si alta strdlucirea stelelor [Sfinjii]. Cdci stea de 
stea se deosebeste in strdlucire. (I Cor. 15, 40-41). 

Adica fiecare Sfant are slava sa, care se deosebe§te in 
stralucire de slava altui Sfant, ca stea de stea, in Imparajia lui 
Dumnezeu. 

De aici, intr-o concep^ie preluata in mod traditional §i 
personalizata poetic, a ajuns Eminescu la concluzia, devenita 
oarecum populard, ca omul cu stea este un om deosebit, cu 
un destin aparte in lume. 

In poemul Basmul ce l-as spune ei, avem o prelucrare 
romantica a concepjiei ortodoxe §i isihaste despre scara 
virUnilor, expusa de Sfantul loan Scararul 465 in Scara. 

Aceasta se intemeiaza pe o vedenie veterotestamentara, 
a Sfantului Iacov (Fac. 28, 12), in care scara vazuta de acesta 
cu ochii inimii, pe care se suiau §i se pogorau Ingerii, este 
interpretata de Sfin^ii Paring ai Bisericii ca reprezentand-o 
simbolic pe Maica Domnului, cea care este scara pe care S-a 
coborat Fiul lui Dumnezeu la oameni. lata §i versurile lui 
Eminescu: 

Am visat un visfrumos... 

Pe un nor luminos 

Am vdzut la cer o scara 

Ridicdndu-se dejos. 

Intr-a cerului mdrire 

Scara de-aur se pierdea, 

Iarpe-un tron de nemurire, 

Tron de-argint si strdlucire, 

Maica Domnului zdmbea; 

Iarpe schifele de scara, 

Ingeri stau treptat... , treptat, 



465 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul. 



282 



Cu chip bland si luminat 

§i pe lire sunatoare, 
Cdntau dulce si curat. /.../ 

Un alt poem care ne dovede§te ca Eminescu nu era un 
agnostic, se nume§te Invierea: 

Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii, 
Al morfii rece spirit se strecura-n tacere; 
Un singur glas ingdna cuvintele de miere, 
Inchise in tratajul stravechii Evanghelii. 

C-un muc in mdini mosneagul cu barba ca zapada, 
Din cdrfi cufile unse norodul il invafd, 
Ca moartea e in luptd cu vecinica viafd, 

Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. 

O muzica adancd siplina de blandefe 

Patrunde tdnguioasa puternicile bolfi: 

„ Pieirea, Doamne Sfinte, cdzu in orice coif, 

Invenindnd pe insusi Izvorul de viefe. 

Nimic inainte-Ti e omul ca unfulg, 

§i-acest nimic Ifi cere o razd mdngdioasa, 

In pdlcuri sunatoare de pldnsete duioase 

A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg. " 

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiald 

§i negrul intuneric se sperie de soapte... 

Doudsprezece pasuri rasuna ... m iez de noapte . . . 

Deodata-n negre ziduri lumina da navala. 

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... 

Colo-n altar se uita sipreofi sipopor, 

Cum din mormdnt rasare Christos invingator, 

Iar inimile toate s-unesc in armonie: 

„ Cdntari si laude-nalfam 

Noi, Tie Unuia, 

Primindu-L cupsalme [psalmi] si ramuri, 

Plecafi-va, neamuri, 

Cdntdnd Aleluia! 



283 



Christos au inviat din morfi, 

Cu cetele sfinte, 

Cu moartea pre moarte cdlcand-o, 

Lumina ducdnd-o 

Celor din morminte! " 

A se observa ca Eminescu vorbe§te aici despre 
cuvintele de miere ale strdvechii Evanghelii §i ne amintim ca, 
in Epigonii, elogiase pe acei poefi ce-au scris o limb a ca un 
fagure de miere. 

Acest lucru ne poate determina sa consideram ca poejii 
care au facut din limba romana un fagure de miere, au 
prelucrat un material lingvistic creat anterior in Biserica, in 
cuvintele de miere ale limbii de cult, ale carjilor sacre. 

Aceasta, de altfel, Eminescu o remarca §i intr-unul din 
articolele sale: „Biserica au creat limba literara, au sfhnit-o, 
au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice §i de stat" (Timpul, 
10oct.l881). 

In poemul de mai sus, Hristos este numit Izvorul de 
vieje, de vieji, adica, la fel cum este numit Dumnezeu in 
Luceafdrul: Cdci Tu izvor e§ti de viefi / §i ddtdtor de moarte. 

Mo§neagul din strofa a doua nu se refera la preot, in 
mod depreciativ, ci il descrie ca pe un bdtrdn infelept, demn 
sa inve^e norodul, ajuns la varsta la care experien^a §i 
injelegerile profunde albesc sufletul, il fac curat. 

Cine cunoa§te opera lui Eminescu, §tie ca acesta a§aza 
injelepciunea sub forme (chipuri §i icoane vechi, volume sau 
tomuri roase de molii, etc.) pe care lumea iubitoare de 
straluciri vremelnice nu §tie sa le recunoasca §i sa le 
pre^uiasca la valoarea lor suprema. 

Ultimele doua strofe sunt parafraze din cantari 
ortodoxe §i din imnul pascal. 

Plecafi-vd, neamuri aminte§te de binecunoscuta 
cantare: „Cu noi este Dumnezeu, injelegeji neamuri §i va 
pleca^i...", preluata de la Is. 8, 9. 

Eminescu pastreaza chiar §i forme lingvistice vechi, 
din cardie de cult: au inviat, pre moarte, etc. 

Alte doua imne sunt inchinate Maicii Domnului: 

Rugdciune 

Craiasa alegdndu-te [pe tine Dumnezeu] 
Ingenunchem rugdndu-te, 



284 



Inalfd-ne, ne mdntuie 

Din valul ce ne bdntuie; 

Fii scut de intdrire 

§i zid de mdntuire, 

Privirea-fi adoratd 

Asuprd-ne coboard, 

O, Maicd Prea Curatd, 

§i pururea Fecioard, 

Marie! 

Noi, ce din mila Sfdntului [a lui Dumnezeu] 

Umbra facem pdmdntului, 

Rugdmu-ne-ndurdrilor [tale], 

Luceafdrului mdrilor; 

Ascultd-a noastre pldngeri, 

Regind peste ingeri, 

Din neguri te aratd, 

Lumind dulce, clard, 

O, Maicd Prea Curatd, 

§i pururea Fecioard, 

Marie! 

Valul, scutul §i zidul, din prima strofa, cu trimitere la 
„intreitele valuri" ale patimilor §i la scutul §i zidul de aparare 
care il reprezinta Maica Domnului pentru cre§tini, sunt 
termeni uzuali in carjile de cult. 

La fel, cu reverberajii adanc ortodoxe, este §i numirea 
Preacuratei ca Luceafdr, in timp ce mdrile reprezinta 
involburarea viejilor omenesti, asupra carora ea vegheaza, ca 
oamenii sa nu piara in valtoarea pacatelor. 

Negurile din care este implorata sa se arate Maica 
Domnului sunt intunecarile min^ilor umane, ale sufletelor 
innegurate, a caror luminare §i alinare se afla la Maica Prea 
Curata a lui Dumnezeu, dar §i a neamului omenesc, prin 
infierea lui. 

Rdsai asupra mea. . . 

Rdsai asupra mea, lumind Una, 

Ca-n visul meu ceres c de-odinioard; 

O, Maicd Sfdntd, pururea Fecioard, 

In noaptea gdndurilor mele vind. 



285 



Speranfa mea tu n-o lasa sd moard 
Desi al meu e un noian de vind; 
Privirea ta de mild caldd, plind, 

Indurdtoare-asupra mea coboard. 

Strain de tofi, pierdut in suferinfa 

Addncd a nimicniciei mele, 
Eu nu mai crednimic si n-am tdrie. 

Da-mi tinerejea mea, redd-mi credinfa 

§i reapari din cerul tdu de stele: 
Ca sd te-ador de-acum pe veci, Marie! 

Maica Domnului este numita lumind Una, cu o 
sintagma preluata din slujba Vecerniei, in care insa Lumina 
Una este Hristos. Dar §i Maica Domnului varsa, cu 
rugaciunile sale, lumina lina a harului dumnezeiesc in 
sufletele omenesti. 

Ceea ce poetul numea in poezia anterioara neguri, 
aceeasi realitate duhovniceasca aici o denumeste drept 
noaptea gandurilor, in care este chemata Maica Domnului sa 
se pogoare cu mila sa §i sa faca lumina. 

Noaptea gandurilor este iara§i o expresie isihasta, care 
face referire la intunericul min^ii neluminat de harul 
dumnezeiesc, pe care numai rugaciunea neincetata il poate 
alunga. 

Stim rugaciunea Sfantului Grigorie Palama inaintea 
Maicii Domnului: „lumineaza intunericul meu!". 

Este interesant ca primul vers al ultimei strofe 
reitereaza dorin^a de lini§te exprimata in Odd (in metru 
antic). 

Iar verbul reapari denota un dor de reintoarcere la 
credinja §i la nevinova^ia primara, anterioara tulburarilor 
sceptice provocate de o viaja plina de suferinje. 



286 



9. Rugaciunea ascultata 



Ah, ce dulce-i moartea, ca repaosul dupa o zi de 

lucru... 
Ea este injelepciunea viejii . . . cine gande§te des ca are 

sa moara, acela-i a§a d'injelept. 

Daca insa din moarte poji invaja injelepciunea e un 

semn ca insa§i injelepciunea §i linistea 

trebuie sa semene mortii. 

Moartea e un moment - §i nu dureros . . . 
Somnul te-a-nchis in imperiul mi de pace [ . . . ] 

Moartea este numai un vis al imagina^iei noastre. 

De aceea a nufifost niciodatd este singura forma a 

neexistenfei, cine exista exista si va exista totdeauna. 

Mihai Eminescu 



Rugaciunea ascultata - cum ne-am intitulat acest 
capitol - o descoperim in poemul Rugaciunea unui dac, 
gre§it interpretat, dupa parerea noastra, ca un blestem §i o 
blasfemie la adresa lui Dumnezeu. 

Dar nu numai dupa parerea noastra: Rugaciunea unui 
dac (din 1879) [este] considerate de unii, pe nedrept, ca o 
proba peremtorie de necredinja sau de rebeliune impotriva lui 
Dumnezeu" 

Reproducem intreaga poezie, pentru a avea o imagine 
completa asupra ei, deoarece este foarte controversata: 

Pe cdndnu era moarte, nimic nemuritor, 

Nici sdmburul luminii de viafa datator, 

Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeauna, 

Cdci unui erau toate §i totul era una; 

Pe cdnd pamdntul, cerul, vazduhul, lumea toatd 

Erau din rdndul celor ce n-aufost niciodatd, 



466 
467 



Mihai Eminescu, Opere, XV, op. cit, p. 25 si 29. 
Zoe Dumitrescu-Busulenga, Eminescu - Viafa, op. cit., p. 286. 



287 



Pe-atunci erai Tu singur, incdt ma-ntrteb in sine-mi: 
Au cine-i zeul cdrui plecdm a noastre inemi? 

El singur zeu stdtut-au nainte de-afi zeii 

§i din noian de ape puteri au dat scdnteii, 

El zeilor da suflet si lumiifericire, 

El este-al omenimei isvor de mdntuire: 

Sus inimile voastre! Cdntare aducefi-i, 

El este moartea morfii si invierea viefii! 

§i el imi dete ochii sa vad lumina zilei, 

§i inima implut-au cufarmecele milei, 

In vuietul de vdnturi auzit-am al lui mers 

§i-n glas purtat de cdntec simfii duiosu-i viers, 

§i tot pe lang-aceasta cersesc inc-un adaos: 

Sa-ngaduie intr area-mi in vecinicul repaos! 

Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mild, 

Sa binecuvdnteze pe eel ce ma impila, 

S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma rdda, 

Puteri sapuie-n braful ce-ar sta sa ma ucidd, 

§-acela dintre oameni devina eel intdi 

Ce mi-ar rapi chiarpiatra ce-oi pune-o capatdi. 

Gonit de toata lumeaprin anii mei sa tree, 

Pan ' ce-oi simp ca ochiu-mi de lacrime e sec, 

Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, 

C-ajungpe mine insumi a nu ma mai cunoaste, 

Ca chinul si durerea simfirea-mi a-mpietrit-o, 

Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o - 

Cdnd ura cea mai crunta mi s-apdrea amor... 

Poate-oi uita durerea-mi si voiputea sa mor. 

Strain si far ' de lege de voi muri - atunce 

Nevrednicu-mi cadavru in ulifa l-arunce, 

§-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, 

Ce-o sa asmufe cdinii, ca inima-mi s-o rumpa, 

Iar celui ce cupietre ma va izbi infafd, 

Indura-te, stapdne, si da-ipe veci viafa! 

Astfel numai, Parinte, eupot sa-fi mulfumesc 

Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc. 
Sa cer a tale daruri, genunchi sifrunte nuplec, 



288 



Spre urd si blestemuri as vrea sd te induplec, 

Sd simt cd de suflarea-fi, suflarea mea se curmd 

§i-n stingerea eternd disparfdrd de urmd! 



Dacul este insu§i Eminescu. 

De ce dad Pentru ca, precum Blaga, Ha§deu, 
Parvan 468 , Iorga 469 §i al^ii, Eminescu credea in faptul ca 
elemental constitutiv esen^ial, definitoriu, al neamului 
romanesc este eel traco-geto-dac §i nu eel roman. 

A§adar, este rugdeiunea unui dac. 

Rugdciune pentru ce? Vom vedea. 

Nu inainte insa de a preciza ca aceasta poezie a fost 
caracterizata fie drept cea mai budistd poezie din opera lui 
Eminescu (Cezar Papacostea 470 ), fie drept o ironie la adresa 
lui Dumnezeu sau un blestem, pentru ca n-ar fi, de fapt, vorba 
de nicio rugdciune. 

Suspiciunea budistd vine din doua direcjii: din primele 
versuri inspirate din Rigveda (Imnul Creafiunii) - §i se 
reediteaza situa^ia din Scrisoarea I - dar, mai ales, din 
ultimul vers, in care e vorba de disparifie in stingerea eternd. 

Am vorbit §i cu alta ocazie despre versurile incipiente 
ale poemului, al caror punct de plecare este vedicul Imn al 
Creafiunii §i ne-am exprimat opinia ca versurile respective 
arata o gandire arhaica monoteista, care precizeaza ca lumea 
a fost creata de un singur Dumnezeu, care este din ve§nicie 
(Pe cdnd pdmdntul, cerul, vdzduhul, lumea toatd / Erau din 
rdndul celor ce n-au fost niciodatd, / Pe-atunci erai Tu 
singur) §i in Care oamenii au crezut mai inainte de a fi 
inventaji zeii religiilor politeiste (El singur zeu stdtut-au 
nainte de-a fi zeii) §i ca aceasta create a lui Dumnezeu nu 
este vesnicd, ci are un inceput. 

Versurile pe care le-a preluat §i prelucrat Eminescu din 
imnul vedic nu contravin viziunii cre§tin-ortodoxe asupra 
lumii §i ele sunt o detaliere a acelui La inceput / Inftru) 
inceput biblic, al Sfantului Moise: La inceput a fdcut 
Dumnezeu cerul si pdmdntul (Fac. 1, 1). 

Despre libertatea artisticd a acestui gen de detaliere a 
unui segment biblic, am precizat ca este intemeiata pe insa§i 



468 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_P%C3%A2rvan. 

469 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga. 

470 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Papacostea. 



289 



versificarea Psaltirei de catre Dosoftei, procedeu preluat §i de 
Cantemir. 

La fel, insu§irea unei idei/expresii dintr-o alta arie 
cultural-religioasa decat cea crestina, atata timp cat nu 
contravenea moralei si teologiei sale, nu este un fapt ie§it din 
comun pentru exercitiul literar, teologic si cultural bizantin. 

Pe de alta parte, nu numai lecturile din literatura 
sanscrita ii puteau induce sentimente de revolta sau accente 
nihiliste. 

Un poet religios, recunoscut drept crestin, ca Lamartine 
scria urmatoarele versuri (din care pare ca si Eminescu si-ar 
fi putut insusi anumite sintagme - desi negura uitarei aparase 
mai intai la Carlova) - si nu stiu sa fie banuit de budism: 

O neant ! 6 seulDieu quejepuisse comprendre! 

Silencieux abime oiije vais redescendre, 

Pourquoi laissas-tu I'homme echapper de ta main? 

De quel sommeil profondje dormais dans ton sein! 

Dans Veternel oublij'y dormirais encore; 

Mes yeux n'auraient pas vu ce faux jour quej'abhorre, 

Et dans ta longue nuit, mon paisible sommeil 

N'aur ait jamais connu ni songes, ni reveil. 

-Mais puisqueje naquis, sans doute ilfallait naitre. 

Si Von m 'eut consulte, j'aurais refuse Vetre. 

Vains regrets ! le destin me condamnait aujour, 

Etje vins, 6 soleil, te maudire a mon tour. 

(La Foi) 



All 



In franceza, poemul intintulat Credinta (in traducerea noastra - sublinierile ne 



apart in): 

O, neant! O, singurul Dumnezeu pe care il pot intelege! 

Abis tacut unde vreau sa recad, 

De ce ingadui tu omului sa iasa din mana ta? 

Ce somn adanc dormeam la sanul tau! 

In vesnica uitare as dormi inca; 

Ochii mei n-ar fi vazut aceasta vana zi de care am oroare, 

Si in lunga ta noapte, pasnicul meu somn 

N-ar fi cunoscut nici vise, nici trezire. 

- Dar pentru ca m-am nascut, inseamna ca trebuia sa ma nasc. 

Daca mi s-ar fi cerut parerea, as fi refuzat sa iau fiinta. 

In zadar! Destmul m-a condamnat sa vad lumina zilei, 

Si vin si eu, la randul meu, sa te blestem pe tine, soare! 



290 



Cu alta ocazie, Lamartine, ceva mai temperat, pune in 
relatie pieirea universului si a omului de pierderea credintei, 
desi nici aceasta teza nu este crestina. 

Dar in poem ea are rolul unei supozitii metaforice, 
fiind strigatul sau blestemul imui credincios indignat de 
marea decadere morala si spirituals a umanitatii - iar emfaza 
declamatorie e foarte proprie catolicismului (de la Francisc 
din Assisi pana la Bossuet si dupa - cu atat mai mult 
poetii puteau apela la o retorica inflamata): 

Quen'ai-je vu le monde a son premier soleil? 

Que n'ai-je entendu I'homme a son premier reveil? 

Tout luiparlait de toi, tu luiparlais toi-meme; 

L'univers respirait ta majeste supreme; 

La nature, sortant des mains du Createur, 

Etalait en tous sens le nom de son auteur; 

Ce nom, cache depuis sous la rouille des ages, 

En traits plus eclatants brillait sur tes Ouvrages; 

L'homme dans le passe ne remontait qu'a toi; 

II invoquait sonpere, et tu disais : C'est moi. 

Longtemps comme un enfant ta voix daigna Tinstruire, 

Etpar la main longtemps tu voulus le conduire. 

Que defois dans ta gloire a lui tu t'es montre, 
Aux vallons de Sennar, aux chenes de Membre, 
Dans le buisson d'Horeb, ou sur Vauguste cime 

Oil Mo'ise aux Hebreux dictait sa loi sublime! 
Ces enfants de Jacob, premiers-nes des humains, 

Regurent quarante ans la manne de tes mains 

Tufrappais leur esprit par tes vivants oracles! 
Tuparlais a leurs yeux par la voix des miracles! 

Et lorsqu'ils t'oubliaient, tes anges descendus 
Rappelaient ta memoire a leurs coeurs eperdus! 

Mais enfin, comme unfleuve eloigne de sa source, 

Ce souvenir si pur s' altera dans sa course! 

De cet astre vieilli la sombre nuit des temps 

Eclipsa par degres les rayons eclatants; 

Tu cessas deparler; Voubli, la main des ages, 

Userent ce grand nom empreint dans tes ouvrages; 



472 



473 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques-B%C3%A9nigne_Bossuet. 



291 



Les siecles en passant firent pdlir lafoi; 

L'homme plaga le doute entre le monde et toi. 

Oui, ce monde, Seigneur, est vieilli pour ta gloire; 

II a perdu ton nom, ta trace et ta memoire 

Et pour les retrouver il nousfaut, dans son cours, 

Remonter flots aflots le longfleuve des jours! 

Nature ! firmament ! I'oeil en vain vous contemple; 

Helas ! sans voir le Dieu, l'homme admire le temple, 

II voit, il suit en vain, dans les deserts des cieux, 

De leurs mille soleils le cours mysterieux! 

II ne reconnait plus la main qui les dirige! 

Unprodige eternel cesse d'etre unprodige! 

Comme Us brillaient hier, Us brilleront demain! 

Qui sait oil commenqa leur glorieux chemin? 

Qui sait si ce flambeau, qui luit et qui feconde, 

line premiere fois s'est leve sur le monde? /.../ 

Les siecles ont tant vu de ces grands coups du sort: 

Le spectacle est use, l'homme engourdi s'endort. 

Reveille-nous, grand Dieu ! parle et change le monde; 

Fais entendre au neant ta parole feconde. 

II est temps ! leve-toi ! sors de ce long repos; 

Tire un autre univers de cet autre chaos. 

A nosyeux assoupis ilfaut d'autres spectacles! 

A nos esprits flottants ilfaut d'autres miracles! 

Change I'ordre des cieux qui ne nous parle plus! 

Lance un nouveau soleil a nos yeux eperdus! 

Detruis ce vieux palais, indigne de ta gloire; 

Viens ! montre-toi toi-meme et force-nous de croire! 

Mais peut-etre, avant I'heure oil dans les cieux deserts 

Le soleil cesser a d'eclairer I'univers, 

De ce soleil moral la lumiere eclipsee 

Cesser a par degres d'eclairer lapensee; 

Et lejour qui verra ce grand flambeau detruit 
Plongera I'univers dans Veternelle nuit. 

Alors tu briseras ton inutile ouvrage: 

Ses debris foudroyes rediront d'dge en age: 

Seulje suis ! hors de moi Hen nepeut subsister! 

L'homme cessa de croire, il cessa d'exister! 



292 



(Dieuf 4 



474 In franceza, poemul intitulat Dumnezeu (traducerea ne apartine): 

De ce n-am vazut lumea sub prima lumina a soarelui? 

De ce n-am auzit glasul omului cand s-a trezit intai la viata? 

Toate ii vorbeau despre Tine, Tu insuti ii vorbeai; 

Universul respira slava Ta dumnezeiasca; 

Natura, iesind din mainile Creatorului 

Descoperea pretutindeni numele Autorului ei; 

Acest mime, acoperit de atunci sub rugina secolelor, 

In trasaturi mai luminoase stralucea in operele Tale; 

Omul, in trecut, nu nazuia decat catre Tine; 

El isi chema Parintele si Tu ii spuneai: Eu sunt! 

Multa vreme, ca pe un copil, glasul Tau a gasit de cuviinta sa-1 instruiasca, 

Si prin mana Ta, multa vreme, Tu ai binevoit sa-1 conduci. 

De-atatea ori Tu Te-ai aratat lui in slava Ta 

In valea lui Senaar, la stejarul lui Mamvri, 

In rugul de pe Horeb, sau pe muntele eel sfant 

Unde Moise a dat evreilor legea Ta cea sfanta! 

Acesti copii ai lui Iacob, cei intai-nascuti din oameni, 

Au primit mana patruzeci de ani din mainile Tale, 

Iar Tu loveai cugetele lor prin prorocii Tai vii! 

Vorbeai sub ochii lor prin glasul minunilor! 

Si cand ei Te uitau, ingerii Tai coborau 

Si readuceau pomenirea Ta in inimile lor ratacite. 

Dar apoi, ca un rau indepartat de izvorul sau, 

Aceasta curata amintire s-a stricat pe parcurs/intre timp! 

Aceasta stea a imbatranit si noaptea sumbra a vremurilor 

I-a intunecat razele luminoase, din ce in ce mai mult. 

Tu n-ai mai vorbit; uitarea si mana ingerilor [pedepsitoare] 

Au facut sa se stearga numele Tau imprimat in operele Tale. 

Trecerea veacurilor a facut credinta sa paleasca; 

Omul a pus indoiala intre Tine si lume. 

Da, Doamne, aceasta lume e imbatranita pentru slava Ta. 

Ea a pierdut numele Tau, urma si pomenirea Ta, 

Iar pentru a le regasi, trebuie sa mergem inapoi 

Si sa reurcam, spre-nceput, val cu val, lungul fluviu al zilelor! 

Natura! Cer! Ochiul inzadar va contempla! 

O, nefericire, omul admira temp lui [universului] fara a-L vedea pe Dumnezeu! 

El vede si urmareste in zadar, prin pustiul cerurilor, 

Traiectoriile misterioase ale miilor de sori, 

Pentru ca nu mai cunoaste mana care le conduce! 

O vesnica minune nu mai e [pentru om] minune! 

Cum au luminat ieri, vor lumina si maine! 

Cine stie unde incepe drumul lor [al sorilor] triumfal? 

Cine stie daca aceasta faclie [stea, soare] care luceste si da viata 

S-a inaltat [acum] prima data peste pamant? /... / 



293 



Versurile pe care le-am subliniat au ceva in comun cu 
Scrisoarea I. Dar si cu credinta lui Eminescu ca lumea se va 
stinge atunci cand se va stinge Sorele-Dumnezeu din mintea 
oamenilor. 

Traiectoria acestei cugetari provine insa din vremuri 
vechi si Lamartine nu facea decat sa o actualizeze sub forma 
unui discurs poetic romantic. Doua afirmatii ale poetului 
francez ne atrag atentia, de asemenea, in mod deosebit, 
pentru ca le recunoastem in structura ideatica a unor poeme 
eminesciene: „Trecutul, prezentul, Viitorul sunt unul si 
acelasi lucru pentru Dumnezeu" si „Omul este Dumnezeu 
prin gandire" (microtheos, cum spuneau Sfintii Parinti). 

Insa am facut aceasta paranteza si 1-am evocat aici pe 
Lamartine pentru a sublinia faptul ca nu doar in scrierile 
sanscrite/budiste putea afla Eminescu astfel de cugetari si 
imagini, despre nopatea eterna, vesnica uitare sau 
intoarcerea lumii la nefiinta. 

Si ne intoarcem la poemul nostra: Eminescu nu a scris 
prea multe poezii de autodefinire, in care el sa fie in prim- 
plan, ca personalitate preocupata de sensul viejii §i al mor^ii 
sale, in mod neechivoc. 



Spectacolul [lumii, al vietii] s-a perimat, omul amortit adoarme. 

Trezeste-ne, Dumnezeule mare! Vorbeste lumii si preschimb-o! 

Fa ca nimicul sa auda [iarasi] cuvantul Tau fecund/datator de viata. 

Vremea a sosit! Scoala-Te! Iesi din lungul Tau repaos! 

Zideste un alt univers dintr-un alt haos! 

Ochilor nostri atipiti le trebuie alte spectacole! 

Sufletele noastre ratacitoare au nevoie de alte miracole! 

Schimba mersul cerurilor care nu ne mai vorbesc! 

Inalta un alt soare in ochii nostri obositi! 

Darama vechile palate [ale universului] nevrednice de slava Ta! 

Vino! Arata-Te Insuti si sileste-ne sa credem! 

Dar poate ca, inaintea ceasului in care, pe cerurile pustii, 

Soarele va inceta sa mai lumineze aceasta lume, 

Lumina pierita a soarelui moral 

Va inceta sa mai lumineze gandirea. 

Si in ziua urmatoare, stingerea marii faclii 

Va arunca universul in noaptea eterna. 

Atunci vei narui opera aceasta a Ta nefolositoare, 

Iar ruinele ei traznite vor glasui din veac in veac: 

Numai Eu exist! In afara de Mine nimic nu poate subzista! 

Omul nu va mai crede, pentru ca nu va mai exista. 

475 ***4 rte p 0e tice. Romantismul, coordonarea volumului de Angela Ion, studiu 

introductiv de Romul Munteanu, Ed. Univers, Bucuresti, 1982, p. 275. 



294 



Mai avem unele versuri fragmentare §i in alte poeme, 
dar nu o poezie intreaga, de asemenea importanta, indreptata 
cu toata atenjia numai spre sine. 

Poezia aceasta este printre putinele §i este o piatra de 
poticnire pentru mulji. 

Dintre poemele sale publicate - pentru ca nu am ajuns 
inca sa cercetam manuscrisele - acest poem este unicul in 
care Eminescu vorbeste la persoana I, despre relajia sa cu 
Dumnezeu §i despre cum vrea sa moara. 

Anticipam, dar este, credem, foarte semnificativ ca a 
murit exact cum a cerut aici. 

§i credem ca Dumnezeu i-a implinit aceasta rugaciune 
§i ca acest lucru este cea mai mare dovada cu putinja a 
faptului ca aceasta poezie este o rugaciune, o rugaciune 
fierbinte §i nu o ironie. 

Personal, nu mai cunosc sau nu imi mai vine in minte 
acum un alt exemplu de scriitor a carui rugaciune exprimata 
intr-o opera literara sa fi fost implinita cu atata fidelitate. 

Poezia este o rugaciune §i pentru ca o parodie 
hulitoare (gen poetic care, de altfel, nu-i era propriu) nu s-ar 
fi deranjat sa caute sa-L injeleaga pe Dumnezeu 
Atotstapanitorul, in versuri atat de sublime cum sunt cele din 
primele trei strofe. 

Cand Eminescu a dorit sa critice pe cineva (Scrisoarea 
III, Criticilor mei), n-a facut-o voalat, sub pecete simbolicd, 
ci in rafale de indignare. 

Daca ar fi avut ceva de repro§at Divinita^ii, nu cred ca 
ar fi ales aceasta modalitate subtil-perversa, paravanata de o 
cugetare complexa §i profunda. 

Cred ca iara§i suprapunem mentalitatea noastra 
moderna peste un text care nu se preteaza la o astfel de 
interpretare. 

Daca acest poem este o rugaciune §i daca Eminescu 
scrie un poem definitoriu pentru sine insu§i (a§a cum vom 
incerca sa dovedim), atunci definitorie pentru el este relajia 
sa cu Dumnezeu, cu Acest Dumnezeu Caruia I se roaga, in 
faja Caruia se prosterna (Zeul carui plecam a noastre inemi) 
§i pentru prima §i unica data (din ceea ce cunoa§tem noi) ne 
vorbe§te despre evolujia acestei rela^ii sinergice, divino- 
umane, de-a lungul biografiei sale. 

Daca in poemul Gelozie descopeream biografia iubirii, 
aici aflam evolutia credintei sale intime si a cugetarii sale. 

5 5 5 O 



295 



Cine este Acest Dumnezeu? Au cine-i zeul cdrui 
plecdm a noastre inemi? 

Intrebarea poetului nu e una retorted, nu e filosofica, 
pentru ca daca ar fi o interoga^ie filosofica, nu ar urma 
raspunsul. Dar aici, raspunsul urmeaza. 

§i aflam ca Dumnezeul lui Eminescu, Zeul dacului - 
unde dacul este cea mai pujin echivoca deghizare a lui 
Eminescu, dintre toate - este Dumnezeu Creatorul a toate, 
Dumnezeu omenirii nainte de-afi zeii, Cel care a dat apelor 
putere sa zamisleasca viaja din ele (din noian de ape puteri 
au dat scdnteii), Dumnezeu Care este-al omenimei isvor de 
mdntuire, Care, El este moartea morfii si invierea viefii. 

Nu credem ca poate fi confundat Zeul acesta cu niciun 
alt zeu de pe pamant, pentru simplul motiv ca Unul singur 
dintre to^i zeii popoarelor S-a intrupat, a suferit pentru 
oameni, a omorat moartea, a inviat in ei viaja ve§nica §i a 
devenit astfel al omenimei isvor de mdntuire. 

Niciun alt zeu al niciunui popor, niciun zeu al 
poporului indie care a scris Vedele nu a facut aceste lucruri, 
nici vreun altul in istoria lumii, dupa cum sustinea §i Hermes 
Trismegistul 476 , ca niciodata cineva dintre cei de sus, dintre 
zei, nu se va cobori vreodata pe pamant, la oameni. 

Important pentru noi este faptul ca dumnezeul niciunui 
popor n-a inten^ionat vreodata sa mantuiasca lumea. 

In afara de poporul lui Israel §i de Dumnezeul treimic, 
Care din ve§nicie a hotarat ca Fiul §i Cuvantul Tatalui sa Se 
intrupeze, sa sufere §i sa moara pentru to^i oamenii §i din El 
sa curga apa viejii, isvor de mdntuire neincetat. 

In fa^a lui Hristos, Sus inimile voastre! Cdntare 
aducefi-i, dupa cum spune cantarea liturgica §i Utrenia 
pascala. 

In strofa a treia avem marturia poetica extraordinara a 
felului in care Eminescu L-a cunoscut pe Dumnezeu, in care 
a inceput relajia de iubire dintre el §i Dumnezeu. 

El, Cel ce a creat lumea, imi dete ochii sa vdd lumina 
zilei - o exprimare sublima §i care denota multa smerenie in 
fa^a lui Dumnezeu. 

Pentru ca El este Lumina §i datatorul luminii, Cel care 
lumineaza ochii sufletului §i ai trupului §i nu in mod aleatoriu 
incepe poetul cu aceasta expresie. 



'A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hermes_Trismegistul. 



296 



Este §i influenza unei exprimari omiletice frecvente, din 
cazania ortodoxa, care specifica faptul ca Dumnezeu ne-a dat 
ochi sd vedem, urechi sd auzim, mdni si picioare sa ne 
folosim de ele, suflet si trup ca sa existam. 

Mai intai, omul deschide ochii trupului §i vede lumina 
zilei. 

De aceea, magnific incepe Eminescu vorbirea sa despre 
cum ajungi sa-L cuno§ti pe Dumnezeu. 

§i nu ajungi la aceasta la adolescenja, la maturitate sau 
la adanci batraneji, ci imediat dupa ce te na§ti, imediat ce 
incepi sa fii pujin con§tient. Ceea ce dovede§te ca poetul era 
§i foarte familiar cu dogmele Bisericii sale stramo§e§ti, dar nu 
numai la nivel teoretic, ci si experimental. 

Dupa ce cu lumina ochilor vede lumina zilei, harul lui 
Hristos Dumnezeu inima implut-au cu farmecele milei. El e 
Cuvantul, Lumina cea adevdratd care lumineazd pe tot omul, 
care vine in lume (loan 1, 9). Din farmecele milei urmeaza 
cunoa§terea intima a lui Dumnezeu. 

Iara§i, nu exista niciun alt zeu, in afara de Hristos, Care 
sa farmece nu prin puterea covarsitoare, ci cu mila Sa! 

Dumnezeul crestin e fermecdtor prin mila Sa negraita, 
mila aceea care este virtutea suprema in toate basmele 
romanilor (luminoasele basme, cum zice in Memento mori), 
mila - nu vitejia - care e decisiva pentru biruin^a finala a 
eroilor! 

Mila Lui se traduce prin tot ce a aratat pana aici 
Eminescu, prin toata frumusejea crea^iei pe care a zidit-o 
Dumnezeu la inceput §i din nimic §i prin faptul ca i-a zidit pe 
oameni ca fiinje rationale care sa deschida ochii §i sa vada 
lumina zilei. 

Caci §i el imi dete ochii sd vdd lumina zilei se refera nu 
la ochi si la vedere prpriu zis, ci la a fi creat {a face ochi pe 
lume inseamna a te naste). 

Pujini din cei ce vad in fiecare zi lumina zilei se mai 
intorc sa muljumeasca Ziditorului pentru aceasta, dar poetul 
s-a intors. 

El §i-a amintit de Cel ce i-a dat ochi, lumina ochilor ca 
sa vada lumina zilei §i a lumii intregi, pentru ca aceasta lume 
este zidita ca o lumina §i pentru ca sa fie zi de mdntuire (cum 
spun rugaciunile §i slujbele ortodoxe, cu care era familiar) 
celor din ea, iar nu noapte de pierzare. 



297 



§i §tia ca Cel ce i-a daruit lumina ochilor e Acela§i 
care daraie §i lumina inimii care este mila: §i el imi dete ochii 
sa vdd lumina zilei, / §i inima implut-au cufarmecele milei. 

Caci daca lumea §i universul se vad cu ochii §i nu se 
imbraji§eaza cu toata compasiunea iubirii, atunci nimic din 
frumusetea lor nu ajunge cu adevarat la inima noastra, ci 
inima e rece §i ochiul ei e mort. 

Mila! Aceasta stare de a fi, duhovniceasca §i esenjiala 
pentru ortodoc§i, aceasta este cea pe care Dumnezeu o preda 
ca pe cea dintai §i cea mai scumpa invajatura in inima 
fiecarui om care se na§te pe pamant. Mila care farmecd! 

Nu mai exista altceva care sa farmece omul §i sa-1 faca 
a toate cunoscator, ca mila! Mila, inclusiv dupa Eminescu, 
atrage §tiinja, cuno§tin^a, in^elepciunea, e eel mai bun 
pedagog §i un mare contemplativ. 

Pentru budi§ti era motiv de indiferenja desavar§ita, 
pentru Nietzsche motiv de disprej la adresa lui Hristos §i a 
cre§tinilor, califica^i ca oameni slabi, daca au mild. 

Dar pentru Eminescu, Dumnezeu farmecd inima 
omului cu mila Sa, invajandu-l alfabetul milostivirii, pentru 
ca el sa poata privi §i injelege lumea. 

Omul, iconomul acestei lumi, trebuie sa aiba 
compasiune ca sa poata iubi natura, fapturile, cosmosul. 

Aceasta cred ca este §i u§a in^elegerii marii iubiri pe 
care a avut-o Eminescu pentru natura. 

§i iubind cu mild toate acestea, §i Dumnezeu il iube§te 
pe el, pentru ca El insu§i este Iubire §i Mila negraita §i ii da 
sa-L simta in crea^ia Sa: In vuietul de vdnturi auzit-am al lui 
mers, mersul lui Dumnezeu, adica, in vuiet de vanturi. 

S-ar putea ca Eminescu sa fi dorit sa ne spuna ca a 
sim^it puternic §i adanc harul lui Dumnezeu, pentru ca 
expresia sa seamana foarte mult cu ceea ce ne relateaza 
Sfdnta Scripturd la Fapt. 2, 2: „§i din cer, fara de veste, s-a 
facut un vuiet, ca de suflare de vdnt ce vine repede, §i a 
umplut toata casa unde §edeau ei", adica Sfinjii Apostoli, in 
ziua Cincizecimii, cand S-a pogorat Duhul Sfant peste ei. 

Nu este prima data cand intalnim la Eminescu 
asemenea coincidenie semnificative cu referatul biblic. 

Un lucru e sigur §i anume acela ca Eminescu iubea 
exprimarile extatice, chiar §i in contexte care nu se refereau la 
extaze mistice (a§a cum poeji precum Carlova sau 
Bolintineanu insistau pe categoria dulcelui, pe care Eminescu 
o sublimeaza), ceea ce denota intimitatea sa cu vasta 



298 



literatura isihasta care a circulat timp de secole in Jarile 
Romane. 

Versul urmator este inca §i mai enigmatic: §i-n glas 
purtat de cdntec simfii duiosu-i viers. 

Nu ne dam seama in acest moment daca este vorba tot 
de un loc scriptural din care sa se fi inspirat Eminescu in 
conceperea acestui vers. 

Poetul ne transmite ca a simjit, a auzit glasul sau 
viersul duios al lui Dumnezeu in glas purtat de cdntec. 

Remarcam faptul ca duios este corelativul milei din 
versul anterior. Dumnezeu este duios cu oamenii pe care ii 
umple defarmecele milei. 

Uneori, in vederile extatice ale Sfinjilor, apar glasuri 
care canta. 

Sau putem injelege prin glas purtat de cdntec, glasul 
mamei sau al preotului sau al corului manastiresc, in care el 
sa fi simt.it glasul lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu pentru 
sine §i pentru toji oamenii. 

Pana aici, poezia s-a ocupat cu na§terea lumii, cu 
nasterea poetului §i cu felul in care el L-a cunoscut pe 
Dumnezeu, Creatorul lumii, mai precis, cu intensitatea cu 
care el L-a simjit pe Dumnezeu in inima sa, in create §i in 
toate cele ce-1 inconjurau. 

De aici inainte, poemul se ocupa cu moartea sa §i este 
pentru mul^i o piatra de poticnire imensa, chiar mai mare 
decat tot ce am dezbatut pana in acest moment. 

Critica literara a fost nedumerita eel mai mult de 
ultimul vers al poemului, care cere o disparifie in stingerea 
eterna §i care nu se potrive§te cu partea intai a poeziei, in 
care poetul se inchina unui Dumnezeu Atotputernic §i 
Atoatecreator. 

Eminescu insu§i a §ovait asupra formei §i sensului final 
al acestor versuri. 

Numindu-§i poemul Rugaciunea unui dac, pentru ca 
dacul i s-a paint eel mai potrivit alter ego al sau, s-a gandit la 
inceput sa II numeasca pe Dumnezeu Zamolxe. Incat versul 
Astfel numai, Parinte, eu pot sa-fi mulfumesc a fost la inceput 
Astfel numai, Zamolxe, eu pot sa-fi mulfumesc. 

Insa daca simpla menjionare a numelui lui Zamolxe ne- 
ar orienta spre paganism, ne-am afla pe o pista falsa. 

O dovada o avem in poemul Strigoii, in care magul ii 
cere, la un moment dat, aceluia§i Zamolxe, sa o readuca la 
via^a pe Maria, regina dacilor §i sojia lui Arald. 



299 



Adresarea catre Zamolxe ii atribuie acestuia 
caracteristicile Dumnezeului cre§tin, conform cu Sfanta 
Scriptura: Iar duh da-i tu, Zamolxe, samanfa de lumina, /Din 
duhul gurii tale ce arde si ingheafa. 

Versul acesta face aluzie la mai multe versete 
scripturale: Atunci, ludnd Domnul Dumnezeu farana din 
pamdnt, afacut pe om si a suflat infafa lui suflare de viafd si 
s-a facut omul fiinfa vie. (Fac. 2, 7); Cu cuvdntul Domnului 
cerurile s-au intarit §i cu duhul gurii Lui toata puterea lor 
(Ps. 32, 6). Dumnezeu e Datatorul viejii §i Cel ce stabileste 
sorocul mor^ii, arde si ingheafa. 

Se §tie ca dacii credeau in nemurirea sufletului §i in 
via^a ve§nica, de aceea §i Eminescu suprapune cu u§urinja 
valorile religiei creatine peste religia dacilor. 

In manuscrisele sale scria uneori: Jesus Christus Rex / 

All 

Imperator Daco-Romanorum . 

Aceasta precizare ne va ajuta §i pe mai departe sa 
decelam adevarul din aceste versuri eminesciene care par sa 
se contrazica. 

In volumul al doilea al edijiei critice de Poezii a lui D. 
Murara§u , acesta recenzeaza o seama de opinii §i 
posibilita^i de interpretare care identifica surse ale acestui 
poem incepand de la literatura populara, Vasile Alecsandri §i 
Grigore Alexandrescu (a se vedea poemul Rugaciune al lui 
Gr. Alexandrescu cu care Rugaciunea unui dac este 
interesant de comparat), pana la Alfred de Vigny , E. A 
Poe 480 , Schiller 481 , Schopenhauer §i pana la Rigveda §i 
lucrarile budiste. 

Concluzia sa este ca „recurgerea la erudite" pare 
incapabila sa solu^ioneze intr-un singur fel problema §i ca 
„admitem ca poetul i§i putea avea o logica a lui, deosebita de 
cea a noastra. 

In mintea lui Eminescu puteau sa capete sinteza 
unificatoare lucruri contradictorii, pe care gandirea obi§nuita 
nu le-ar putea intruni impreuna" 482 . 

Suntem in asentimentul acestui mod de interpretare. 



477 M. Eminescu, Opere, XV, op. cit., p. 388-389. 

In latina: Iisus Hristos este Regele/Imparatul daco-romanilor. 

478 Mihai Eminescu, Poezii, vol. II, editie critica de D. Murarasu, Ed. Minerva, 1982, 
p. 402-419. 

479 A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Vigny. 

480 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Edgar_Allan_Poe. 

481 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller. 

482 Mihai Eminescu, Poezii, vol. II, op. cit., p. 417. 



300 



Eminescu avea o covar§itoare putere de sinteza §i de 
unificare a sensurilor §i (intr-un mod profimd traditional, de 
altfel) el injelegea gandirea ca pe un tot unitar, a§a cum 
privea §i istoria lumii ca pe un tot unitar §i nu ca pe un §ir de 
secvenjialitaji. 

Pentru ca el concepea umanitatea ca pe un tot, ca pe 
Adamul total (ca sa folosesc expresia Fer. Sofronie 

AQ'2 

Saharov " de la Essex), ca pe un singur Om, un singur Adam 
care a trecut prin mai multe varste de dezvoltare. 

De aceea putea sa ia ceea ce gasea §i era bun in alte 
religii fara sentimentul paradoxului §i sa sa il a§eze cu multa 
deta§are sub amprenta traditiei sale spirituale. 

Nu e ceva nefiresc pentru un ortodox, este un fapt 
recomandat inca din primele secole crestine - am mai vorbit 
despre asta - de mari personality ale Bisericii precum 
Sfantul Iustin Martirul 484 sau de Sfantul Vasile eel Mare 485 . 

De aici insa marile nedumeriri §i exclamajii la adresa 
versurilor sale. 

Eminescu nu facea decat sa caute adevaral in toate §i 
acolo unde il gasea, il inscria in cugetarea sa fara ezitare, 
chiar daca il gasea intr-o propozi^ie din Schopenhauer sau 
intr-o strofa din Rigveda sau intr-o nuanja a gandirii lui 
Buddha. 

Asta nu inseamna ca se imbolnavise irevocabil de 
pesimismul schopenhauerian sau ca devenise adeptul fara rest 
al filosofiei budiste, a§a dupa cum prezenja celor 7 filozofi ai 
Antichita^ii sau a Sibilelor proroci^e pe zidurile Manastirilor 
§i Bisericilor ortodoxe nu inseamna ca cre§tinismul ortodox 
§i-a insu§it filosofia platoniciana sau stoica. 

§i fara indoiala ca Eminescu a vazut §i aceste picturi la 
Manastirile moldovene§ti pe care le cerceta impreuna cu 
bibliotecile care se aflau in ele §i a in^eles libertatea de 
gandire a religiei sale 486 . 



483 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

484 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Martirul_%C5%9Fi_Filozoful. 

485 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Vasile_cel_Mare. 

486 Parintele Constantin Galeriu era de parere ca: „Fiecare personalitate isi poarta si 
reveleaza, deopotriva, unicitatea in dialogul cu timpul sau si fundamental, in 
comunicarea, intr-un mod propriu, cu Absolutul, cu Dumnezeu, cu valorile si temele 
supreme ale existen^ei, care dau constiin^ei noastre umane si vie^ii un sens. 

Mihai Eminescu a apar^inut si el vremii in care s-a nascut, format si afirmat ca geniu 
al spiritualita^ii neamului si a fost totodata, un fiu al slarsitului de veac XIX. 
Ca geniu deosebit de sensibil si receptiv la prodigioasa emisie de idei din vremea sa - 
filosofice, artistice, stiin^ifice - a receptat neindoielnic o anume influenza a lor, dar nu 
s-a lasat, si nici nu o putea face, impregnat de acestea in profunzimea lui, in identitatea 
care i-a ramas nealterata. 



301 



Tradijia bizantina susjine ca harul lui Dumnezeu a 
infuzat spiritul uman intotdeauna §i ca cei 7 In^elepji ai 
Antichita^ii, care au in^eles sa caute un Principiu (numit 
Logos, Foe, Esenja, etc.) al lumii mai presus de rume §i de 
idolii de lemn sau de piatra, au fost luminal de Dumnezeu sa 
creada aceasta, chiar daca se prea poate sa le fi ajuns la urechi 
si filosofia aparte a Pentateuhului, din care sa se fi inspirat, §i 
chiar daca deschiderea lor catre adevar nu a fost totala. 

Eminescu era la cuno§tinJa, fara indoiala, cu toate 
acestea §i primise din Biserica sa §i din cardie ei, din tradn;ia 
bizantin-ortodoxa, o viziune holistica asupra realitajii, 
traditional ecumenicd (de la oikumene-Xo, bizantin-ortodox). 

Fapt care nu inseamna ca nu facea deosebirea intre 
erezie §i cugetare dreapta, ci ca, in cautarea adevarului §i a 
sensului vie^ii sale, pastrand viziunea §i credinja Bisericii 
sale, pe care a confirmat-o in articole §i de care nu s-a dezis 
cu niciun gest niciodata, a avut capacitatea colosala sa 
integreze in gdndirea sa orice punct de vedere care i s-a 
parut nobil, frumos §i drept. 

Mai putem scrie multe pagini pe marginea acestui 
lucru. Cred totusi ca m-am facut inteleasa. 

Era necesar insa, sa facem aceste lamuriri, pentru a 
putea injelege ce cauta, in acela§i poem, Hristos (pe care II 
recunoa§tem din versuri), alaturi de Zamolxe, de versuri din 
Rigveda (prelucrate insa de Eminescu) §i de stingerea eterna 
care pare a fi o sintagma echivalenta cu Nirvana budista. 



Receptivitatea sa, care ne trimite cu gandul la enciclopedismul Renasterii si 

perioadelor ce i-au urmat, nu s-a finalizat nici pe departe intr-un fel de eclectism sau 

sincretism. Cu puterea geniului sau a asimilat ideile si valorile epocii, ca si cele ale 

trecutului, a surprins esen^a, partea de adevar din fiecare si le-a tezaurizat in vistieria 

inimii si a cugetului sau. 

Incat, acest om deplin al culturii romdne$ti [C. Noica] ne pare a intruchipa si el o 

imagine din cuvintele Mantuitorului, facandu-se asemenea omului gospodar care 

scoate din vistieria sa, noi si vechi (Mt. 13, 52). 

Din vistieria pe care a agonisit-o in anii de liceu si studen^ie si in to^i anii vie^ii sale, 

Mihai Eminescu s-a daruit cu har si prinos, indemnand: Ce ce rau si ce e bine / Tu te- 

ntreabd si socoate, pastrand ce e bun. 

Este de la sine in^eles ca in formarea lui s-au intrepatruns mai multe influence care i-au 

marcat in mod specific intreaga gandire si create. Intre acestea si in consonant cu 

Zeitgeist-u\ sfarsitului veacului trecut, sunt cele schopenhauriene si prin ele cele ale 

filosofiei orientale, hinduismul si budismul. 

Dar dincolo de toate influen^ele, ceea ce putem afla la o cercetare atenta, mai adanc, 

este mostenirea ancestrala, purtata genetic si transmisa in copilarie si adolescen^a ca 

Tradi^ie sacra si dar al strabunilor. Fondul acestei mosteniri este acela crestin 

ortodox", cf. Chipul Mantuitorului Iisus Hristos in gdndirea lui Mihai Eminescu, in 

rev. Studii Teologice, seria a Il-a, XLIII (1991), nr. 1, p. 46. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu. 



302 



Sursa nedumerilor, dupa cum am mai afirmat, este si 
faptul ca aici poetul s-a identificat cu dacul si ca, initial, a 
incercat sa amalgameze doua conceptii de viata diferite 
(avand ca punct comun credinta in nemurirea sufletului), 
optand in cele din urma spre o formula mai intimista si mai 
personalizata. 

Interpretarea budista a fost indusa criticii literare §i de 
faptul ca o varianta intermediara a poemului Rugaciunea unui 
dac era intitulata Nirvana. 

Insa ce injelegea Eminescu prin Nirvana nu e acela§i 
lucru cu filosofia budista, credem, ci exprima dorinja lui era 
de odihnire, de lini§te, de pace, de vesnicul repaos, adica de 
ve§nica odihna: 

§i tot pe lang-aceasta cersesc inc-un adaos: / Sd- 
ngdduie intrarea-mi in vecinicul repaos! 

Pe langa acesta, Nirvana budista inseamna neant §i 
presupune absenja credinjei in existenja sufletului §i, implicit, 
in nemurirea sufletului. Eminescu, in mod sigur, nu era 
ignorant in aceasta privinja. 

Pe de alta parte, in lirica veacului, la un poet ca 
Heliade Radulescu, spre exemplu, repaos are, in context 
creationist, sensuri nebanuite pentru noi, postmodernii: 

Seface iar sear a, seface dimineafd; /In deltele eterne 
se-nscrie ziua-a sasea, / §i-ndatd Creatorul reintrd in repaos 
(Anatolida sau Omul siforfele). 

Se confirma aici sinonimia dintre repaos §i odihna sau 
pacea lui Dumnezeu, la care li se pretinde cre§tinilor sa 
ajunga prin peniten^a si asceza. 

Se poate ca Eminescu sa fi Jinut la termenul acesta, 
intrucat era unul dintre cuvintele mostenite din latina, cei 
repausafi sau raposafi fiind cei adormifi intru Domnul, cei 
odihnifi, care au ajuns la sabatizare. 

Pana a ajunge insa la ultimul vers, avem mai multe 
strofe, incepand cu strofa a patra, care au determinat exegeza 
literara sa considere acest poem un blestem, aruncat de poet 
asupra sa insa§i. 

Raman la parerea ca este o rugaciune plina de smerenie 
adresata unui Parinte, pentru ca el sa ajunga lipsit de orice 
atracjie fa^a de lume, la starea de nepatimire, apathia care sa 
ii permita sa vada du§mani in cei care i-au fost mai inainte 
dragi §i care prin dragostea lor 1-ar mai putea indupleca sa se 
intoarca cu inima spre acest pamant §i, in acela§i timp, sa-§i 



303 



recunoasca §i sa-§i iubeasca vrajma§ii, ba chiar §i uciga§ii, ca 
pe ni§te prieteni dragi §i binefacatori. 

Nu este in aceste versuri nicio contradicjie cu 
inva^atura ortodoxa §i isihast-ascetica, pentru cine cunoaste 
Filocalia §i pe Sfhnii Paring. 

De multe ori, parinjii trape§ti sunt consideraji cei mai 
mari du§mani ai monahilor care doresc sa se indeparteze de 
lume, iar virtutea cea mai inalta a cre§tinismului - a§a cum 
accentua, mai aproape de noi, Sfantul Siluan Athonitul 
nu este decat iubirea vrajma§ilor, prin care nevoitorul 
dovede§te prezenja harului lui Dumnezeu in sine §i a iubirii 
Lui, Care S-a rugat pentru vrajma§i fiind pe Cruce. 

Lecturat din aceasta perspective, ne apare ca niciun alt 
scriitor din literatura noastra nu a aratat o intimizare atat de 
profunda cu exigence Ortodoxiei ascetice §i mistice ca 
Eminescu! 

Tocmai de aceea considerain ca ar trebui reevaluate 
opinia cu privire la imobilismul stoic sau la ataraxia antica, 
injelese ca atitudini fundamentale insu§ite de poet, §i ar fi 
cazul sa luain in considerare, mai degraba, versiunea 
ortodoxa a nepatimirii (apathia), care are motivajii esen^ial 
distincte faja de filosofia antica greaca. 

Am vazut, in primul capitol despre Eminescu, ca 
apathia aceasta (nu ataraxia stoica) era printre primele 
invataturi insusite de poet, pentru care rejecta cu darzenie 
tentatiile erotice, ignorand sau luptandu-se cu ardoarea firii 
adolescentine. 

Este de-a dreptul impresionanta §i smeritoare pentru 
noi, ca cititori, rugaciunea sa atat de fierbinte pentru 
vrajma§i, rugaciunea ca ei sa fie milui^i de catre Dumnezeu §i 
rasplati^i ca binefacatori, mai ales uciga§ul sau. 

Acestea nu sunt atitudini caracteristice nici antichitajii 
grece§ti, nici religiei budiste §i nu vad cum s-au putut na§te 
confuzii atat de mari in interpretare. 

Ar fi de observat ca a murit lovit de piatra §i parasit de 
toata lumea, a§a cum a cerut in acest poem. 



487 Traitor in sec. XIX-XX, simplu monah la Athos, cu numai doua clase primare, 

insista pe iubirea si mila lui Dumnezeu fata de oameni si de toata creatia Sa si are o 

covarsitoare influenta asupra cugetarii ortodoxe contemporane, impreuna cu ucenicul 

sau, Sofronie Saharov. 

Acesta din urma a elaborat, in termeni teologici si filosofici, o teologie siluaniana si in 

plus, avea o experienta multipla de tinerete, atat ca artist - pictor - in lumea pariziana, 

cat si ca adept al religiilor orientale impersonale. 

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul. 



304 



Rugdciunea pentru vrajmasi este o dovada pentru noi 
ca Eminescu nu se gandea aici la ataraxia stoicd sau budistd 
ori la indiferenja calugarilor brahmani sau budi§ti, care nu 
pun niciun prej nici pe ura, nici pe iubire, nici pe bucuria §i 
nici pe suferinja aproapelui. 

Un credincios budist §i-ar fi dorit sa piara in stingerea 
eterna fara sa adauge rugaciuni de binefacere pentru 
vrajma§i, care i-ar fi fost cu totul indiferenji. 

Avem, daca ne referim numai la literatura, exemplul lui 
Mircea Eliade care povestea cum, parasind Calcutta, dupa 
despar^irea de Maitreyi, §i intalnind calugari indieni, ace§tia 
i§i manifestau disprejul profund faja de el, din cauza ca 
ingaduia sa i se citeasca suferinja pe chip, §i il tratau cu toata 
indiferenja §i desconsiderarea de care erau in stare. 

Rugaciunea lui Eminescu se face catre un Parinte 
ascultator, atent la nevoile copiilor Sal §i tocmai datorita 
credin^ei ca va fi ascultat, II nume§te poetul Parinte pe 
Dumnezeul sau, pentru ca §tie ca nu este indiferent. 

In varianta inijiala, in care rugaciunea se facea catre 
Zamolxe, aparea §i versul Tu care dai uitarii a oamenilor 
turma, dar se vede ca Eminescu s-a razgandit §i a renunjat la 
acest vers, a§a cum 1-a inlocuit pe Zamolxe cu Parinte §i a§a 
cum a renun^at §i la titlul Nirvana. 

Iar faptul ca poetul ar vrea sa il induplece pe 
Dumnezeu spre blesteme impotriva lui insu§i, nu este nici 
aceasta mare mirare pentru noi, intrucat monahii ortodoc§i 
vorbesc despre ei in§i§i ca despre ni§te mari blestemaii §i 
lepadafi de la Dumnezeu §i adesea semneaza alaturand 
numelui lor sintagme ca „pacatosul", „blestematul" sau „de 
trei ori blestematul" - §i multe altele asemenea. 

A§adar, ajungand la controversatele versuri finale (Sa 
simt ca de suflarea-fi, suflarea mea se curma / §i-n stingerea 
eterna dispar fara de urma!), nu putem decat sa atragem 
atenjia ca toata poezia de pana aici nu contravine in niciun fel 
spiritului §i viziunii tradijionale asupra lumii, a§a incat ar fi 
imposibil, eel pujin pentru organicitatea poeziei eminesciene, 
sa consideram ca ultimul vers ar ie§i din sensul general al 
poemului §i ar face nota discordanta cu acesta. 

Mai trebuie sa men^ionam aici §i faptul ca se pare ca 
poezia a fost conceputa in urma desparjirii de Veronica 
Micle ' §i a marii dezamagiri pe care a trait-o, dar §i ca 



' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Veronica_Micle. 



305 



foarte adesea, in scrisorile catre apropia^ii sai, in toata via^a 
sa, el s-a plans ca sufera de saracie, adaugand frecvent 
formule care exprimau dorin^a lui de a fi murit. 

A§a incat dorinja lui de disparijie nu trebuie citita 
neaparat literal, ca dorinja de des-fiinfare §i aneantizare, ci 
mai degraba ca dor de moarte §i de odihnire, dupa cum am 
mai spus. 

De altfel, testamentul sau literar, poezia Mai am un 
singur dor, a purtat la un moment dat §i titlul Dorul unui dac, 
o sintagma care se aseamana foarte mult cu Rugaciunea unui 
dac. 

Numai ca acolo nu e vorba de nicio aneantizare, 
disparifie sau pieire, ci de continuitate, de viaja ve§nica intr-o 
lume ve§nica, paradisiaca, o lume cu codri, izvoare, luna §i 
luceferi, in care sa existe numai prieteni. 

Acelasi lucru 1-a sesizat §i Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga: 
„ajuns la capatul muceniciei sale, va reintra in permanent 
[ve§nicie] pentru a-§i reintalni ocrotitorii, codrii, apele, 
stelele..." 489 . 

Dar §i George Gana: „Eminescu e incapabil sa admita 
descompunerea omului prin moarte §i risipirea lui in natura. 
L-am vazut sfoitandu-se sa dovedeasca filozofic nemurirea 
sufletului §i a formei individuale. [...] 

Mortul eminescian e inzestrat cu vedere, e un 
contemplativ cu privirile indreptate catre splendorile 
universului (subl. n.)" . 

Versul Sa simt ca de suflarea-fi, suflarea mea se 
curma, ni se pare ca exprima cererea ca Cel care da viaja, Cel 
care a dat omului suflare de viafa, sa-i ingaduie sa moara. 

El cere de la Dumnezeu sa-i daruiasca moartea, ca pe 
un dar al milostivirii Sale, dupa cum a primit §i viaja ca pe un 
dar al milei Sale. Tot prin suflarea lui Dumnezeu, prin care a 
primit viaja, poetul dore§te sa primeasca §i moartea. 

Este rugaciunea catre un Dumnezeu Creator §i 
Atotputernic, care a creat lumea din nimic. 

Mai inainte de a fi lumea, a fost pacea vesniciei lui 
Dumnezeu, caci nimicul nu este o existenja. Pacea eterna 
careia Vespasian i-a cladit la Roma un templu, influentat 



Zoe Dumitrescu-Bujulenga, Eminescu - cultura §i creafie, op. cit., p. 1 1 . 
' George Gana, op. cit., p. 55. 



306 



fiind de filosofia crestina care isi sporea mereu numarul 
adeptilor 491 . 

„0, de ar fi moarte, fdrd ca eu sd mor, / Eu as 
cuprinde-o-n brafe si as strdnge-o cu dor, spune sihastrul din 
Povestea magului cdldtor in stele. 

E moartea pe care §i-a dorit-o de fapt Eminescu" 492 . 

Versul final poate fi interpretat a§adar §i altfel decat ca 
o cerere a poetului de anulare a fiinjei sale (Sd simt cd de 
suflarea-fi, suflarea mea se curmd / §i-n stinger ea eternd 
dispar fdrd de urmd!), dat fiind faptul ca ideea nimicirii 
fiinjiale §i a intoarcerii in nefiinfd nu corespunde cu 
rugaciunea catre un Dumnezeu Iubitor §i Atotputernic, care 
nu i§i anuleaza crea^ia, nici cu ceea ce versurile ne descopera 
cu privire la concepjia lui Eminescu despre moarte. 

Cererea, rugaciunea poetului este, in esenja, aceea de a 
se intoarce la pace, lini§te §i fericire, fara sa configureze 
aceasta pace intr-un mod anume. 

Lini§tea eterna primordiala este un echivalent al 
adancimii abisale a pacii la care el tanje§te sa ajunga. 

Insa, ne intrebam: de unde budism? Credea Eminescu 
in Buddha, in extincjie, in Nirvana? 

O poezie postuma ne avertizeaza raspicat ca nu 493 . 



Cf. Dimitrie Bolintineanu, Nepasarea de religie, de patrie si de dreptate la romdni, 
editie ingrijita ti prefatata de Teodor Vargolici, Ed. Gramar, Bucuresti, 2007, p. 21. 

492 George Gana, op. cit., p. 57. 

493 A se vedea insa si articolele sale: „... duiosul ritm al clopotelor ne vesteste vechea 
si trista legenda [legenda = istorie, povestire despre ceva petrecut demult, nu basm 
fantastic n.n.] ca astazi inca Hristos e in mormant, ca maine se va inal^a din giulgiul 
alb ca floarea de crin, ridicandu-Si fruntea Sa radioasa la ceruri. 

Trista si mangaietoare legenda! lata doua mii de ani aproape de cand ea au ridicat 
popoare din intunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani 
de cand biografia Fiului lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. 
Inva^aturile lui Budha, via^a lui Socrat si principiile stoicilor, cartea spre virtute a 
chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invataturile crestinismului, n-au avut atata 
influenza, n-au ridicat atat pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara [populard 
= cunoscuta de toata lumea, nu vulgara sau simplista n.n.] biografie a blandului 
Nazarinean, a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si 
nu pentru El, [ci] pentru binele si mantuirea altora. 

Si un stoic ar fi suferit durerile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispre^ 
pentru semenii lui. Si Socrat a baut paharul de venin, dar 1-a baut cu nepasarea 
caracteristica virtu^ii civice a Antichita^ii. 

Nu nepasare, nu dispre^: suferin^a si amaraciunea intreaga a mor^ii au patruns inima 
Mielului sim^itor si in momentele supreme au incol^it [numai] iubirea in inima Lui si 
si-au incheiat [via^a pamanteasca] cerand de la Tata-Sau din ceruri iertarea 
prigonitorilor. 

Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii sai, nu din mandrie, nu din sentiment de 
datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existen^ei umane, 
acel sambure de adevar care dizolva adanca dizarmonie si asprimea luptei pentru 
existen^a ce bantuie natura intreaga. [... ] 



307 



Omul trebuie sa aiba inaintea lui un om ca tip de perfec^iune dupa care sa-si modeleze 

caracterul si faptele. Precum arta moderna isi datoreste renasterea modelelor antice, 

astfel cresterea lumii noua se datoreste prototipului omului moral Iisus Hristos. Dupa 

El incearca crestinul a-si modela via^a sa proprie, incearca combatand instinctele si 

pornirile pamantesti din sine. [. . . ] 

Caracterele crescute sub influenza biografiei lui Hristos, si cari s-au incercat a se 

modela dupa al Lui [dupa caracterul Lui], raman crestine. [. . . ] 

Nu in cultura excesiva a min^ii consista misiunea scoalelor, ci in cresterea 

caracterului. De acolo rezulta important biografiei lui Hristos pentru inimile unei 

omeniri vesnic renascande. 

Samburul vecinicului adevar semanat in lume de Nazarineanul rastignit" (Fragmente 

din articolul intitulat Invierea, reprodus in Mihai Eminescu, Opere. Publicistica, vol. 

XII, (1 ianuarie-31decembrie 1881; articole din Timpul), Ed. Academiei RSR, 

Bucuresti, 1985, p. 134-135). 

„Sa manecam dis-de-diminea^a si in loc de mir cantare sa aducem Stapanului, si sa 

vedem pe Hristos, Soarele drepta^ii, via^a tuturor rasarind! [Aceasta este un fragment 

din Utrenia Sfintelor Pasti] Si la sunetele vechei legende suferin^ele, moartea si 

invierea blandului nazarinean, inimile a milioane de oameni se bucura, ca si cand ieri 

proconsulul Pilat din Pont si-ar fi spalat mainile si-ar fi rostit acea mare, vecinica 

indoiala a omenirii: Ce este adevarul? 

Ce este adevarul? . . . fost-am vreodata crestini? - si suntem dispusi a raspunde nu. 

Mai adevarate sunt cuvintele lui Calist Patriarhul de Constantinopol [Sfantul Calist, 

sec. XIV, ucenicul Stantului Grigorie Sinaitul], care, intr-o fierbinte rugaciune pentru 

incetarea secetei, descria caracterul omenesc. [§i aici urmeaza un lung citat care 

formeaza rugaciunea Stantului Calist Patriarhul] Rar ni s-a intamplat sa vedem siruri 

scrise cu atata cunostin^a de caracterul omenesc. [. . . ] 

Si astfel a fost totdeauna [cum spune Sfantul Calist in rugaciunea sa, descriind 

neputin^ele omului pacatos si multele lui caderi]. In loc de a urma prescrip^iunile unei 

morale tot atdt de veche ca si omenirea [morala crestina], in loc de a urma pe 

Dumnezeu, omenirea necorigibila nu-L urmeaza deloc; ci, intemeiata [bizuindu-se] pe 

bunatatea Lui, s-asterne la pamant in nevoi mari si cerseste scapare. Si toate formele 

cersirei le-a intrebuin^at fa^a cu acea putere [dumnezeiasca] inaintea Caruia individul 

se simte afi ca o umbra fard fiinfa si un vis al inseldciunii. 

[Se vede aici limpede ca viafa ca umbra si vis sunt preluari din Scripturd si din 

teologia crestin-ortodoxa si nu din religia brahmanica.] Constie [e constient] despre 

nimicnicia bunurilor lumii. . . 

Ce-i ajuta lui Cezar c-a fost un om mare? Astazi peste cenusa lui lipeste un zid vechi 

impotriva ploii si a furtunei. [... ] 

Ba credem c-a inviat [Hristos] in inimile sincere cari s-au jertfit pentru inva^atura Lui, 

credem c-a inviat pentru cei drep^i si buni, al caror numar mic este, dar pentru acea 

neagra mul^ime, cu pretexte mari si scopuri mici, cu cuvant dulce pe gura si cu ura in 

inima, cu fa^a zambind si cu sufletul inrauta^it, El n-a inviat niciodata, cu toate ca si ei 

se inchina la acelasi Dumnezeu. [. . . ] 

Pu^ini sunt cei alesi si pu^ini au fost de-a pururi. 

Hristos au inviat!" (Pastele, in „Limpul", III, nr. 86, 16 aprilie 1878, reprodus in: 

Mihai Eminescu, Opere. Publicistica, vol. X, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1989, p. 

77-79). 

„ [Moartea] Ea este in^elepciunea vie^ii, rezultatul final a toata munca si osteneala 

noastra; cine gandeste des ca are sa moara, acela-i asa [foarte] d-in^elept. [Cugetarea 

deasa la moarte este unul din marile precepte ale Ortodoxiei si ale isihasmului.] [. . . ] 

Moartea este numai un vis al imagina^iei noastre [adica noi nu murim definitiv]. De 

aceea a nu fi fost niciodata este singura forma a neexisten^ei, cine exista exista si va 

exista totdeauna. (subl. n)] [. . . ] 

De ce este Hristos asa de mare? Pentru ca prin iubire El a facut cearta dintre voin^e 

imposibila [dintre voin^a divina si voin^a umana - asadar Eminescu cunostea foarte 

bine dogmele ortodoxe, amintind aici dogma hristologica, care spune ca Hristos a 

impacat in Sine voin^a dumnezeiasca cu voin^a omeneasca]. 

Cand iubirea este - si ea este numai cand e reciproca - si reciproc absolutd, va sa zica 

universald; cand iubirea e, cearta e cu neputin^a si, de e cu putin^a, ea nu este decat 



308 



Eminescu admirase la Buddha faptul ca acela luptase 
impotriva castelor §i a nedrepta^ii sociale. 

Insa mai mult decat interes cultural pentru textele 
sanscrite §i decat admirase faja de unele virtu^i ale 
intemeietorului religiei budiste, Eminescu nu ne lasa sa 
injelegem de nicaieri ca ar fi avut. 

lata insa §i poezia la care ne refeream: 

Eu nu crednici in Iehova, 

Nici in Buddha-Sakya-Muni, 

Nici in viafd, nici in moarte, 

Nici in stingere ca unii. 

Visuri sunt si unul s-altul, 

§i totuna mi-este mie 

De-oi trdi in vecipe lume, 

De-oi muri in vesnicie. 

Toate-aceste taine sfinte 

- Pentru omfrdnturi de limbd - 

In zddar gdndesti, cdci gdndul, 

Zdu, nimic in lume schimbd. 

§i fiindcd in nimic 

Eu nu cred- o, daft-mi pace! 

Fac astfel cum mie-mi pare 

§i facefi precum vd place. 

Nu md-ncdntafi nici cu clasici, 

Nici cu stil curat si antic - 

Toate-mi sunt deopotrivd, 

Eu rdmdn ce-amfost: - romantic. 

La prima vedere, pare ca poetul declara ca el nu crede 
nici in Dumnezeu, nici in Buddha. 

Insa, daca privim cu mai multa atenjie versurile, 
injelegem ca Eminescu afirma aici ceea ce spunea §i in 
Memento mori: omul nu-L poate cunoa§te pe Dumnezeu, 
ceea ce poate spune omul despre tainele sfinte ale 
Dumnezeirii sunt frdnturi de limbd. 



cauza unei iubiri preinnoite [nedesavarjite]", cf. Mihai Eminescu, Opere. 
Fragmentarium. Addenda editiei, vol. XV, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, p. 25, 
29. 



309 



De aceea e zadarnicie §i vis sa ni creezi in minte 
concepte despre Dumnezeire, despre care nu stii daca sunt 
adevarate sau nu. 

A§a incat poetul nu este in stare sa-§i afi§eze o credin^a 
neindoielnica in ceea ce el insusj nu cunoaste, fiindca nu a 
primit printr-o revela^ie personala. 

Sa ne amintim versurile din Memento mori, in care II 
intreba pe Dumnezeu: Cine esti?... Sa pot pricepe si icoana 
ta... pe om. /.../ Oare viafa omenirei nu te cautd pe Tine? / 
Eu, un om de Te-as cunoaste, chiar sa mor mi-arparea bine. 

Dumnezeu i-a hotarat o soarta vesnica §i el nu cunoa§te 
care este aceasta, de aceea primeste orice ii stabile§te 
Judecata divina, fie Raiul, fie Iadul: De-oi trai in veci pe 
lume, /De-oi muri in vesnicie. 

Aici nu se afirma ca Dumnezeu nu exista, ci versurile 
pot fi la fel de usor interpretate ca necunoastere cu privire la 
soarta ve§nica a omului §i la destinul etern al sau insu§i. 
Personal, vedem in aceste cuvinte mai degraba smerenie 
decat resemnare. 

Expresia totuna mi-este mie nu credem ca se traduce 
prin nepasare sau indiferen0, pentru ca, daca ar fi fost 
indiferenla totala, atunci ar fi fost budist, ceea ce el neaga. 

Totuna mi-este mie poate fi injeleasa §i ortodox, ca 
echivalentul parasirii de sine §i al lasarii in voia lui 
Dumnezeu. 

Un fel de: nu mai vreau sa imi bat capul, nu mai vreau 
sa ma zbucium gandindu-ma daca ma mdntuiesc sau nu. 
Astepta moartea ca pe o ispasire, ca pe o izbavire de durerile 
acestei vie^i, impacandu-se cu hotararea divina. 

Iehova din aceasta poezie §i Buddha-Sakya-Muni sunt, 
pentru Eminescu, dintre acele chipuri pe care umanitatea le-a 
asumat ca fiind reprezentari ale Divinitajii, de-a lungul 
istoriei. 

Putem rememora, din nou, versuri din poemul 
Memento mori, care sa ne lamureasca cu privire la acest 
subiect: 

Oamenii aufacut chipuri ce ziceau ca-Ti seaman Tie, 
Te-au sapat in munfi depiatra, Te-au sculptat intr-o cutie, 
Ici erai zidit in stance, colo-n aschii de lemn sfdnt 
§-apoi vrura ca din chipu-fi sa explice toate. Muta 



494 Sunt sigura ca Eminescu avea in vedere o realitate concreta, care mie imi scapa. 



310 



La rugare si la hula idola de eifacuta 
Ramdnea! ... Un gdnd puternic, dar nimic - decdt un gdnd. 



Daca pe Buddha con§tiin^a crestina il asociaza imediat, 
fara probleme, cu idola muta §i pagana, in ce prive§te numele 
lui Iehova, avem nevoie de o discmie. 

Iehova este numele lui Dumnezeu din Vechiul 
Testament, acel nume pe care evreii nu-1 rosteau niciodata. Se 
pare ca Eminescu a fost ini^iat de un maestru oarecare in 
cunoa§terea Talmudului, motiv pentru care jidovul apare sub 
chipul unui dascal sau invajat in Sarmanul Dionis §i in 
variante ale Scrisorii I. 

Parerea noastra este ca Iehova din acest poem nu este 
Dumnezeul Prorocilor §i al Drep^ilor ci, mai degraba, 
prototipul unui Dumnezeu distant, necomunicativ cu 
oamenii, aspru cu pacatele lor, a§a cum aparea in optica 
evreilor de odinioara, nu a Dreptilor ci a celor care calcau 
adesea Legea §i se luptau cu Dumnezeul lor. 

Eminescu ar fi putut sa scrie Dumnezeu in locul lui 
Iehova, cu atat mai mult cu cat nu incalca nici rajiuni de 
prozodie, daca ar fi optat pentru aceasta solute. 

Ar fi putut scrie astfel versurile: Eu nu cred in 
Dumnezeu /Nici in Buddha- Sakya-Muni. 

Dar el nu a scris ca nu crede in Dumnezeu. Iar 
Eminescu avea o acrivie de om de §tiinja §i op^iunile sale 
trebuie cercetate cu mare atenjie, pentru ca in niciun caz nu ii 
statea in caracter sa faca licence poetice, a§a cum au inva^at 
generajii intregi de elevi si studenti. 

Pentru Eminescu, valoarea omului se masoara in gradul 
de intimitate pe care il are cu Dumnezeu. Intimitatea cu 
Dumnezeu, cu cat este mai mare, cu atat mai mult inseamna 
iubire §i inielepciune mai multa, cunoa§tere mai desavar§ita. 

Pentru omul care are indoieli mari §i ne§tiinje grele, 
Dumnezeu este Iehova. 

Pentru zmeul din poemul Fata-n gradina de aur, care 
este o varianta anterioara a Luceafarului, Dumnezeu este 
Adonai, adica Dumnezeul cu care vorbe§ti. Pentru ca Adonai 
este numele lui Dumnezeu care se putea rosti din Vechiul 
Testament. Iar pentru Luceafar sau pentru dacul din 
Rugaciunea unui dac, Dumnezeu este Parinte. 



311 



A§a incat, op^iunea poetului pentru Iehova, in poezia 
despre care vorbim, trebuie sa ne trimita la o decriptare 
aparte. 

Nu foitam interpretarea versurilor daca ajungem sa 
consideram ca acest Iehova eminescian reprezinta aici 
imaginea protestanta a unui Dumnezeu retras in 
transcendenfa, aflat departe de lume, pentru ca insu§i 
Eminescu, intr-un articol, recepta doctrina religioasa 
intemeiata de Luther §i Calvin 495 ca o incercare de iudaizare a 
Bisericii, adica drept o distance teoretica a lui Dumnezeu de 
lumea Sa, lucru inadmisibil in Ortodoxie: 

„N-a fost ea [Mitropolia Sucevei §i Moldovei] care s-a 
ridicat cu putere [prin Sinodul pan-ortodox de la Ia§i, din 
1642] contra najionalizarii, judaizarii Bisericii creatine prin 
Luther §i Calvin?" - zicea Eminescu intr-un articol. 

Iudaizarea Bisericii creatine prin Luiher si Calvin este 
in mod cert o sintagma perplexanta pentru un (post)modern, 
care nu percepe neaparat protestantismul ca o forma de 
intoarcere a cre§tinismului la umbra Legii. 

Percep^ia, eel mai probabil, i-a fost sugerata poetului 
de Raspunsul impotriva catehismului calvinesc al lui 
Varlaam 496 - sau poate §i de alte lucrari. 

Insa, ceea vrem sa subliniem este faptul ca noua nu ne 
mai este cunoscut, adesea, contextul gandirii eminesciene §i 
ca se pot trage concluzii eronate dintr-o judecata pripita 
asupra unor afirmajii fals explicite §i simpliste, care pot 
ascunde sensuri cu totul nebanuite, chiar contrare in raport cu 
aparenfa. 

Pe de alta parte, intre Iehova §i Buddha exista o 
incomparabila diferen^a. 



495 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 

496 Proiectul nostra audio: 
1. 

http ://ia360706.us. archive . org/6/items/ArhivaAudio- 

videoteologiePentraAzil/SfVarlaamAlMoldoveiRaspunsImpotrivaCatehismuluiCalvi 

nescl.mp3; 

2. 

http ://www. archive. org/download/ArhivaAudio- 

videoteologiePentraAzil/SfVarlaamAlMoldoveiRaspunsImpotrivaCatehismuluiCalvi 

nesc2.mp3; 

3. 

http ://www. archive. org/download/ArhivaAudio- 

videoteologiePentraAzil/SfVarlaamAlMoldoveiRaspunsImpotrivaCatehismuluiCalvi 

nesc3.mp3. 



312 



Iehova este Dumnezeul unui popor, singurul popor 
monoteist din lume vreme de mai multe veacuri. 

In timp ce Buddha-Sakya-Muni, ale carai nume 
inseamna Iluminatul, Infeleptul sau Divinul, este un simplu 
om, creatorul unei religii, care toata viaja a predanisit 
credinja ca totul este o iluzie §i ca de fapt nu existd nimic (e 
drept, unui cere restrans de ucenici, in timp ce pentru 
neinifiafi, mesajul era mai nuanjat) §i care, in mod paradoxal, 
dupa moarte a inceput sa fie adorat ca un zeu. 

Prin afirmajia pe care o face, Eu nu cred nici in Iehova, 
/ Nici in Buddha-Sakya-Muni, Eminescu neaga atat credin^a 
intr-un Dumnezeu transcendentalist conceput, a§a cum §i-l 
reprezinta sub forma cuvantului Iehova, cat §i credin^a in zei 
instauraji de imaginajia sau filosofiile umane, precum este 
Buddha-Sakya-Muni . 

Problema adevarului, a localizarii lui in religiile 
impersonaliste, in politeism sau in monoteism, nu o ridica 
numai Eminescu. 

§i Heliade, in Anatolida, susjinand adevaral revelat din 
Scriptura, conchide ca toata nefiinfa, ca [§i] zeii ficfiunii, / 
Dispare ca minciuna cdnd adevaru-apare / In Iehova- 
Fiinfa..., adica in Dumnezeul eel Unui - aici Heliade 
folose§te numele Iehova cu sens veterotestamentar. 

Numai ca Eminescu - care era mult mai atent decat 
Heliade §i ii repro§a acestuia (am vazut mai sus) ca nu e 
destul de acurat in ceea ce prive§te teologia -, dupa parerea 
noastra, nuanjeaza subtil aceasta polemica dogmatica intre 
religii, atunci cand ii refuza pe Iehova §i pe Buddha. 

Primele doua strofe sunt, in planul expresiei, 
echivalentul a tot ceea ce a compus vreodata Eminescu §i a 
fost interpretat de critica literara ca viziune filosofica 
brahmana sau budista. 

Insa ne lovim de un paradox colosal: acela ca, in aceste 
versuri, care se preteaza eel mai bine (la o evaluare sumara 
totu§i) interpretarii printr-o credin^a a poetului in Nirvana 
budista, tocmai in aceste versuri se afirma contrariul §i este 
negata credin^a in extinc^ie. 

§i atunci ne raman doua solu^ii: ori il decretam pe 
Eminescu mai catolic decat papa, adica mai budist decat 
Buddha insusi, ori acceptam ca sensurile sunt mai enigmatice 
§i mai profunde decat am putea crede noi mergand pe 
suprafaja lor. §i, mai ales, ca trebuie sa ne indreptam spre o 
alta arie de cultura §i spiritualitate, ca sa aflam raspunsul. 



313 



Spre o religie care nu este deistd, nu este nici de tip 
protestant, in care Dumnezeu nu este perceput ca distant, §i 
spre o spiritualitate §i cultura care e mefienta faja de filosofii 
umane zadarnice. 

§i credem ca recunoa§tem aceasta religie, cultura §i 
spiritualitate chiar in credinja in care poetul a fost botezat, a 
crescut §i a murit §i care este crestinismul ortodox. 

E greu de impacat declarajia de aici a poetului, aceea 
ca nu crede in extincfie, cu interpretarea, pe care o ofera 
critica literara, ca dorinfd de extincfie, a versurilor din finalul 
Rugdciunii unui dac. 

Ori Eminescu se contrazice, ori stingerea etemd in 
care disparfdrd de urmd inseamna altceva. 

§i cu toata reticenja unor exegeji, credem ca intreg 
poemul Rugaciunea unui dac ne orienteaza spre cu totul alte 
semnificajii decat cele ale intoarcerii in Nirvana sau in 
nefiinfa. 

Mai u§or ar fi sa injelegem ca visul §i iluzia din lirica 
eminesciana sunt concepte puternice ale spiritualitajii 
romane§ti tradi^ionale, pe linia Eccesiastului §i a Psaltirei, 
identificabile ca atare §i la Sfantul loan Gura de Aur §i in 
toata literatura patristica §i pe care Eminescu putea sa le 
regaseasca §i in Cazanii, la Miron Costin sau Dimitrie 
Cantemir. Mai puternice, mai cutremuratoare decat pot fi ele 
in religia budista. 

„Orizontul bizantin [...] da cadru bisericii, care este 
conceputa ca un organism ecumenic, patruns de un dull 
unitar. Biserica este un organism dezmarginit, care inunda 
spajiul §i timpul. 

In cultura bizantina individualitatea nu e negata ca in 
India, nici transformata in simpla iluzie; individualitatea 
ramane o realitate efectiva, care se transfigureaza insa 
launtric [...]. 

Pentru duhul bizantin realitatea materials a lumii poate 
fi strabatuta de ploaia torenjiala a gra^iei divine [a harului 
dumnezeiesc], spa^iul poate fi vas in care coboara 
transcendent [harul §i lumina dumnezeiasca] ; de unde 
urmeaza ca lumea, ca atare, nu e negata precum in India, ci 
afirmata, afirmata nu pentru aspectele ei proprii, cat pentru 
virtutea transfigurarilor ei posibile. 

Natura nu e iluzie (maya) ca pentru mentalitatea indica, 
ci o realitate ce poarta reflexele transcenden^ei. Pentru spiritul 
bizantin, natura e un organism dezmarginit, [...] adica 



314 



bisericd, §i afirmata in aceasta calitate a ei de bisericd, §i 
intracat ea consimte sa fie bisericd ,A91 . 

In religia budista, omul care este vis nu are nimic ce sa- 
§i repro§eze, pentru ca intregul univers in care traie§te nu are 
decat valoarea iluziei, nu exista nicio Fiinja Personala 
Absoluta §i ve§nica in fa^a Careia persoana umana sa-§i 
masoare fiinja sa §i sa se valorifice pe sine. 

Maya nu conserva decat idealul indifereniei totale, prin 
care se obtine eliberarea de Samsara, de ciclul reincarnarilor, 
pentru ca nimic nu are niciun sens §i nicio valoare in 
ve§nicie. 

Visul ortodox este interpretabil in mod contrar celui 
budist, ca sens al smereniei, pentru ca el denumeste 
discrepant de netrecut dintre faptura creata §i Dumnezeul §i 
Creatorul ei ve§nic §i absolut desavar§it. 

Viafa este vis nu pentru ca este o halucina^ie fara noima 
a unei constiinfe impersonate, ci pentru ca reperele mundane 
ale acestei vieji nu sunt ve§nice, ci durata lor este de o clipa 
(§i o clipa tine poate - Glossa) in comparable cu ve§nicia. 

De aceea, visul viejii in sens ortodox este mai zguduitor 
decat eel budist, pentru ca el este doar o ispita a lumii care 
trece, pentru ca sa renasca apoi transfigurata. 

Insa omul care crede in acest vis al lumii materiale, 
concrete, se pierde pe sine pentru vesnicie. 

De aceea Eminescu refuza sa creada in religii §i 
filosofii false, cum sunt religia instrainarii lui Dumnezeu de 
lume - simbolizata prin acel Iehova pe care poporul nu 
indraznea nici sa-1 numeasca §i prin care in^elegem un 
Dumnezeu strain de lume, necomunicativ cu omul, ca in 
deism sau protestantism - dar §i religia budista. 

Trebuie sa Jinem cont de un lucru deosebit de 
important, inainte de a face o exegeza pe Eminescu, acela ca 
Eminescu se exprima uneori intr-un mod extrem de straniu 
pentru un lector al zilelor noastre, iar sensul cuvintelor sale 
nu este acela care sare in ochi la prima vedere. 

E nevoie intotdeauna de cercetarea minujioasa a 
contextului. §i adeseori, nici macar un context restrans nu e 
lamuritor, ci este de dorit o privire foarte larga §i generoasa 
asupra universului sau de gandire, pentru a ajunge la un 
adevar. 



Lucian Blaga, Trilogia culturii III. Geneza metaforei §i sensul culturii, Ed. 
Humamtas, Bucure?ti, 1994, p. 101-102. 



315 



Spre exemplu, un scurt fragment dintr-unul din 
volumele edh;iei Perpessicius, incepe astfel: „Omul nu are 
catu§i de pu^in voinja libera" 498 . 

Daca ne oprim aici, putem trage concluzia ca Eminescu 
nu credea ca omul este inzestrat cu liber arbitru, cu voin^a 
proprie. 

Citind mai departe insa, aflam ca Eminescu se referea 
la om ca fiinja sociala, care este constransa de legi §i care nu 
poate sa-§i exercite o libertate absoluta in raport cu societatea 
§i cu semenii sai. Ceea ce este cu totul §i cu totul altceva. 

Nici faptul ca Eminescu se desparte, in aceea§i poezie, 
de antichitate §i de clasicism §i se declara romantic nu este 
unul nesemnificativ. 

Ar parea ca autodefinirile sale din finalul poemului 
sunt superflue, in comparajie cu restul versurilor. 

Ce legatura are - se poate intreba cineva - romantismul 
cu Iehova §i cu Buddhal 

Intre Iehova §i Buddha, intre Occidentul european 
deist, jansenist sau protestant (pentru care Dumnezeu e 
departe) §i Orientul indepartat, budist, promotor al unei 
religii impersonaliste sau politeist, poetul alege sa fie... 
romantic, ceea ce, repet, este de neinjeles §i pare cu totul 
lipsit de sens. Doar ca ceea ce pentru noi nu are sens, pentru 
Eminescu avea, cu siguranja, coerenja, avea un sens foarte 
bine precizat. 

§i lucrurile incep sa aiba un injeles, daca ne amintim ca 
romantismul reprezinta tocmai intoarcerea §i cautarea 
infrigurata a lui Dumnezeu ca Dumnezeu al inimii, de catre o 
Europa care se revolta impotriva tocmai a confiscarii lui 
Dumnezeu de catre deismul clasicist §i ra^ionalismul 
iluminist. Romantic a fost §i este sinonim cu crestin - 
cre§tinismul injeles ca religie a inimii , intr-o destul de 
insemnata masura. 

Rezistenja sa in fa^a lumii, refuzul de a se lasa 
influenjat, ni se pare a fi exprimat faja de infiltrarile 
insidioase ale unor opinii care urmareau sa-i schimbe 
parcursul gandirii fara sa in^eleaga ca motiva^iile sale au 
radacini adanci in con§tiinJa sa. 

Finalul poemului ne demonstreaza §i faptul ca 
Eminescu se sim^ea romantic la modul contemplativ-religios, 
§i nu doar estetic sau artistic. 



Mihai Eminescu, Opere, XV, op. cit., p. 40. 



316 



10. Demonism in poezia lui Eminescu? 



Poejii de mare anvergura vizionara ai Romaniei, 
precum Heliade, Eminescu sau Macedonski, au ramas 
intotdeauna ni§te oameni credincio§i, neavand neaparat o 
viafd sfdnta, dar fiind cre§tini-ortodoc§i in con§tiin^a §i in 
viaja lor, inclusiv in marturisirea lor poetica. 

N-am aflat niciun mare poet roman, care sa fie intr-un 
razboi deschis cu Dumnezeu, care sa prolifereze ateismul, 
revolta nihilista, in mod programatic §i ideologic. 

Intorcandu-ne la Eminescu, ne-am propus sa vorbim in 
acest subcapitol despre elementele care ne-ar putea conduce 
la concluzia unui substrat „demonic" al poeziei eminesciene, 
a§a dupa cum a fost el identificat de unii exege^i. 

Ion Negoijescu neaga dintru inceput existenja in lirica 
eminesciana a unui pesimism schopenhauerian, vorbind 
despre „caducitatea problematicii aproape seculare privind 
influenza lui Schopenhauer asupra poetului roman" §i 
evidenjiind faptul ca „profunzimea durerii in viziunea 
eminesciana... trebuie considerate mai adanca, mai originara, 
decat pesimismul schopenhauerian in opera poetului" 500 . 

Insa Negoijescu opineaza ca sdmburele de demonism 
este totusj esenjial in poezia lui Eminescu, de§i ii contesta 
originea in filosofia germana, considerand ca „el a gasit in 
metafizica lui Schopenhauer... un corespondent intelectual al 
sensibilita^ii lui fundamentale" 501 , adica o formulare deja 
precizata. 

Cu alte cuvinte - §i mul^i se intalnesc pe acest palier de 
interpretare - se considera ca Eminescu credea ca rdul 
formeaza esenja lumii. 

§i aici ne lovim fatalmente §i de religia budista, pentru 
care lumea §i orice este creat este rdu, iar binele (care nu este 
un concept pozitiv, dupa cum suntem noi obi§nuh;i in 
Cretinism, ci un fel de dincolo de bine si de rdu, ca sa ne 
folosim de precizarea expresiva a lui Nietzsche, insu§ita de 
filosof tot din orizontul religios oriental) este eliberarea din 
Samsara §i intoarcerea in neantul Nirvanei, in nefiin^a. 

Se susjine de asemenea ca s-au stabilit de timpuriu 
contacte intre adepjii filosofiilor/religiilor orientale §i vechii 

499 Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, op. cit, p. 6. 

500 Idem, p. 112. 

501 Ibidem. 



317 



greci §i ca Platon §i vechea filosofie/teologie greaca au 
preluat anumite credinje, precum cea in metempsihoza, de la 
indieni. 

Aceste concepte teologice de sorginte oriental-budista 
au facut cariera §i in filosofia §i in literatura moderna, fara ca 
cititorii neavizaji sa poata face legatura intre ele. 

Ca sa descoperim in ce masura aceasta aseitiune cu 
privire la esenja rea a lumii este adevarata sau falsa atunci 
cand este aplicata viziunii eminesciene, este nevoie sa privim, 
ca §i pana acum, versurile poemelor sale nu de la distanja, ci 
de la apropiere, de la o mare apropiere, in contextul poemelor 
§i al operei in intregime. 

Dupa cum se va observa, lucrurile sunt mult mai 
profunde decat s-ar putea crede §i o cercetare amanunjita 
trebuie sa aiba in vedere mai mult decat expunerea catorva 
versuri scoase din context. 

Vom explora a§adar, poezia lui Eminescu, incepand cu 
premisele care au putut fi cauza formularii unei astfel de 
concept §i cautand sa descoperim ulterior un raspuns 
argumentat §i convingator, pe baza analizei toposului 
demonic in opera sa. 

Premisele se regasesc indubitabil in acele versuri in 
care se afirma ca esenfa lumii este rdul §i vom face §i noi 
prezentarea acestor versuri, excluzand pentru moment, 
contextul exhaustiv al poemelor respective §i al operei 
eminesciene, pentru a reveni mai tarziu la acesta §i la alte 
precizari absolut esenjiale: 

Convins ca voi [ca proletarii nihili§ti] el [Cezarul] este-n 

nalfimea-i solitara 

Lipsita de iubire, cum caprincipiul rau, 

Nedreptul si minciuna al lumii ducefrdu /.../ 

Al lumii-ntregul sdmbur, dorinfa-i si marirea/ '.../ 

...un gand te-ademeneste: 

„ Ca vis al morfii-eterne e viafa lumii-ntregi". 

(Impdrat siproletar) 

Incdt imi vine-a crede ca sdmburele lumii 

E raul. Cartea lumii d-eterna rautate 

E scrisa si-i menita. /.../ 

... raul l-urmeaz-intregi popoare; 



502 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon. 



318 



Cdci rdul este colful viefii. Vecinic rdul 
Intdiul rol iljoacd - e coif in orice cuget, 
In oricare voinfd, in orice faptd mare. /.../ 

Fifi rdi si vefi strdbate 

La fintd-oricdt de mare, numaiprin rdutate! 

Fifi rdi! §i-urmafi principiul ce lumea o domind - 

Ldsafi sd creadd alfii mai prosti ca voi, in bine. 

De ce n-avefi voi minte? Deschidefi ochii vostri, 

Vedefi ca sfant si bine sunt numai pentru prosti? / ... 

Spun popii de-o vecie unde oricare vind 

Gdseste-a ei osdndd si binele rdsplata - 

§i mii timizi de fried si de-o speranfd vand 

Tree inselafi pe langd izvoarele viefii. 

Iar daca un lin^oliu, piroane de sicriu 

Rasplata sunt virtiuii? /... / 

In mdnd de veiprinde a istoriei carte... 

Vedea-vei cum sub ochii-fi in plin se desfdsoard 

Raul si iardsi rdul - ca vremea se mdsoard 

Dupd a rdutdfii pdsire. Rau §i ura 

Daca nu sunt, nu este istorie. Sperjurd, 

Invidios-avard, de sdnge insetatd 

E omenirea-ntreagd - o rasa blestematd, 

Fdcutd numai bine spre-a domina pdmdntul, 

Cdci rdutdfii numai ii datoreste-avdntul 

Ce l-a luatpe scara fiinfelor naturii . 

(Andrei Muresanu (Tablou dramatic intr-un act)) 

Ce plan addnc! ... ce minte! Ce ochi e acolo sus! 

Cum in sdmdnfa dulce apatimei a pus 

Puterea de viafd .../.../ 

...§i in ureche-mi bate: 

Ca samburele lumii e-terna rautate! ! 

Cdntafi-o dar, popoard! In glasu-addnc al stranei 

Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. 

(Muresanu) 

Sd nu ne inseldm. Impulsul prim 
La orice gdnd, la orisice voinfd, 



319 



La oricefaptd-i raul. 
(Demonism) 

Un ceas mai am si lata ca voi ajunge-n fine 

Atdt de sus in lumea creatd pentru bine. 

Creatd pentru bine ne spun cdrfile vechi, 

De mii de ani ne sund legenda in urechi... 

§i am vdzut virtutea gdsind a ei rdsplatd: 

/.../ un giulgi si patru scdnduri. 

Ei! Lumea-i impdrfitd in prosti si in sirefi, 

Iar patimilor rele viclenii le daupref. 

(Gemenii) 

Dupa cum se observa, aceste idei apar doar o singura 
data in poemele antume, in Impdrat si proletar §i apoi de 
cateva ori in selec^ia postuma realizata ulterior de editorii 
operei eminesciene. 

Daca privim exclusiv aceste versuri, fara a analiza 
sensul lor in context, facem din Eminescu eel mai mare 
nihilist pe care 1-a nascut Romania. 

Ceea ce nu este adevarat, pentru ca citim in articolele 
sale faptul ca el insu§i respingea ideologiile revohnionare, 
socialiste §i nihiliste. 

A§a incat nu ne mai ramane decat sa facem o discu^ie 
aplicata asupra textelor, a momentului §i a situa^iei in care 
sunt plasate aceste idei, in poemele amintite de noi. 

Se §tie despre legaturile lui Eminescu cu teatrul, despre 
cuno§tinJele sale vaste din dramaturgia universale, despre 
peregrinarile sale prin Jara impreuna cu diferite trupe de 
teatru (Tardini-Vladicescu 503 , Pascaly 504 , trupa lui Iorgu 
Caragiale 505 , etc.) sau despre traducerile sale despre arta 
dramatica. 

Binecunoscute sunt §i pozi^ia §i criticile sale cu privire 
la produc^ia romaneasca de teatru contemporana (Alecsandri, 
Bolintineanu), careia ii repro§a prea multa indatorare fa^a de 
temele dramaturgiei straine §i lipsa de viziune originala prin 
nefolosirea unor surse de inspirajie autohtona, istorice §i 
folclorice. 



503 Idem 

504 Idem 

505 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Compania_Fanny_Tardini-Vladicescu. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Pascaly. 

http://www.edusoft.ro/rol/Iorgu%20Caragiale.php. 



320 



Credem insa ca s-ar fi putut inspira din conceptia 
poetica a lui Bolintineanu, care tradeaza o anumita calitate 
dramaticd a liricii sale (o sesizam insa si la Iancu Vacarescu). 

De aceea nu este nimic mirabil in faptul ca Eminescu 
injelege poezia in sens dramatic, ca polemica, ca dialog al 
personajelor, care sunt adesea ma§ti ce imbraca voci al 
gdndirii. 

Ele reprezinta puncte de vedere aflate la extrema, fapt 
ce 1-a determinat dintru inceput pe Titu Maiorescu sa-1 
catalogheze pe Eminescu drept iubitor de antiteze, §i inca 
antiteze cam exagerate. 

Aceasta batalie de idei se duce §i in poemele pe care le- 
arn citat anterior. Eminescu incerca sa deceleze adevarul 
printr-un dialog de roluri, punand in lupta teorii §i viziuni 
opuse despre lume. 

Din contro versa acestor gdndiri, a acestor minfi, 
trebuia sa se lamureasca cuvdntul ce exprimd adevarul, pe 
care el 1-a cautat toata viaja. 

Adevarul, iar nu gloria filosoficd sau desdvdrsirea 
esteticd, a§a cum au facut al^ii. 

Nu credem ca ne hazardam afirmand ca acesta este un 
procedeu inspirat din mentalitatea isihasta a luptei cu 
gandurile, din conceptia ortodox-isihasta a antagonismului 
minjilor, pentru ca ne este clar ca din Occident, ca §i din 
Orientul brahman sau budist nu avea cum sa se inspire, acolo 
unde nu exista ideea de lupta minte contra minte (cum spune 
Sf. Nicodim Aghioritul, pe care Eminescu il citise, dar §i 
Dostoievski 506 ) sau cugetare contra cugetare, ci doar 
afirmarea individualismului sau a rafiunii proprii despre care 
nici nu se pune problema ca ar putea sa gre§easca. 

A§adar, in poemele pe care le-am citat mai sus, 
intalnim evocarea poetica a unor teorii despre lume care 
sus^in ca esenfa lumii este rdul, ca Dumnezeu care a creat 
lumea este nedrept, un tiran care se distreaza privind 
suferinja oamenilor, care este egoist §i nepdsdtor. 

Asemenea filosofii exista de multa vreme pe pamant, le 
putem §i noi astazi auzi adesea din gura multor contemporani. 

Este esenjial sa observam faptul ca Eminescu este 
foarte onest §i in aceasta privinja §i le asociaza fara vreun 
echivoc cu gandirea demonica §i cu inspira^ia satanica, nu le 



^ 06 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski. 



321 



prezinta, a§a cum fac mulji astazi, ca pe ni§te idei genuine, 
nascute de min^i umane liber-cugetatoare, neideologizate . 

De§i indaratul Cezarului din Impdrat si proletar nu se 
vede prea bine Pdpusarul luciferic, poetul il identified in alte 
poeme, dincolo de orice confuzie - si ne referim mai ales la 
poemele cu titlul Muresanu - in timp ce o poezie ca 
Demonism versifica mitologia persana, mitul despre Urmuzd 
§i Ahriman. 

Daca viziunea eminesciana asupra lumii ca 
desertaciune a desertaciunilor o putem elucida in poemul 
Memento mori (care poate fi socotit Divanul lui Eminescu), 
in mod asemanator, o parere intemeiata despre pozijia lui 
vizavi de demonism, ne-o putem forma pornind de la ciclul de 
trei poeme care poarta titlul Muresanu (primul se nume§te 
Muresanu (Tablou dramatic), al doilea Andrei Muresanu 
(Tablou dramatic intr-un act), iar al treilea Muresanu), pe 
langa care mai putem arunca o privire §i asupra poeziei 
Intunericul si poetul, cu care ciclul amintit se inrude§te 
ideatic. 

Aceste poeme sunt formulate de la inceput pe tiparul 
polemicii de idei sau al polemicii interioare, al razboiului 
launtric pe care isihasmul il numeste si lupta cu gdndurile. 

In poezia Intunericul si poetul, titlul insu§i este graitor, 
mai inainte de toate. 

Poemul este format dintr-un dialog cu doua replici 
elaborate. Intunericul este o fiinja sau o persoana careia ii 
aparjine inijiativa dialogului. 

Acesta il interpeleaza pe poet ca pe eel ce treci prin 
lume strain si efemer, / Cu sufletu-n lumina, cu gdndurile-n 
cer, cu privire la motivele pentru care acesta alege sa scrie §i 
il indeamna sa sfarame-« stdnca rece a ta nebuna lira / Caci 
lumea este piatra si ea nu te admira. / Ci tu, nebun si palid, 
lapoalele ei pldngi / Ca valul care cdnta trecutul unei stand, 
/ ... Cdnd stdnca e eterna si valu-i trecator. 

Raspunsul poetului dat Intunericului este acela ca are 
datoria sa cante despre istoria neamului §i Jara sa: 

§i tu, crezi, geniu negru, cafara scop si finta 

A lumei und-amara ma-neaca, maframdnta? 

Tu crezi ca eu degeaba m-am scobordt din stele 

Purtdnd pe frunte-mi raza, a nafiunii mele? 

Voi / '.../ sa vad trecutu-n viafa, sa vad romdna drama, 

Cum din mormdnt eroii istoriei ii cheamd 



322 



§i muzica romdna chemdnd din munfii-n nouri, 

Din stelele cdzdnde, din vdile-n ecouri, 

Din brazii ce suspind l-a iernei vijelie, 

Dinfluierul celjalnic, din buciumu-n cdmpie, 

Chemdnd doina romdna, a inimelor pldngeri, 

A sufletului noapte, a dorurilor stdngeri. 
Romdnu-n trecut mare e mare-n viitor!, etc. 

Este o confhmtare cu demonul intunericului sau o 
evocare poetica despre acest fapt. 

Nu este singura. In Povestea magului cdldtor in stele, 
magul care vorbe§te cu ascetul ii reaminte§te ca s-a retras in 
sihastrie ca sd domini in tine ispita, geniul rau! . 

Edificator pentru dezbaterea noastra este - dupa cum 
am anuntat - ceea ce se afirma in triada de poeme cu titlul 
Muresanu (concepute in 1869, 1871 §i 1876). Acestea sunt 
incercari de a alcatui un poem dramatic, o drama in versuri. 

Eminescu a avut mai mult incercari, ramase in 
manuscris, de a compune drame care sa aiba ca subiecte 
trecutul istoric al ^arii, in prim plan al interesului sau aflandu- 
se istoria Daciei sau epoca Sfantului §tefan eel Mare. 

In poemele spre care ne-am propus sa privim, cadrul 
istoric este eel al revohniei de la 1848 §i al evenimentelor 
dramatice petrecute atunci. 

In prima dintre cele trei poezii, intitulata Muresanu 
(Tablou dramatic), poetul Andrei Mure§anu se confrunta cu 
Anul 1848, care apare ca un personaj demonic - Andrei 

CAT 

Mure§anu , fruntas. al revolu^iei din 1848 din Transilvania, 
avand studii de teologie §i filosofie, poet §i autorul versurilor 
imnului nostra national. 

Din nefericire, Mure§anu a murit dupa multa suferin^a, 
parasit §i in mizerie, fapt ce i-a provocat §i un dezechilibru 
nervos. 

Eminescu incearca sa compuna o drama poetica 
pornind de la ideea destinului sau nefericit. 

In prima parte a poemului eminescian, il vedem pe 
Andrei Mure§anu indurerat, cum se roaga Domnului pentru o 
soarta mai buna a neamului sau. 

El cere de la Dumnezeu sa-§i intoarca fa^a spre romani, 
sa nu-i dea uitarii, §i intreaba de ce in mintea poporului sau 
nu patrande: 



>07 Idem : http : //en . wikip edia . org/wiki/Andrei_Mure% C 5 % 9F anu . 



323 



... a minfii Tale raze, 

Lumina Ta de aur, lumina ce-nviaza? 

O! toata fara asta ai dat altor popoare 

Incdt altar sa-fi faca poporul Tau loc n-are. 

Ardndun camp depietre in crudele-i sudori, 

El secera spinisul din lucru-ifara spori, 

Privirea lui e crunta si lacrima venin, 

Blestam e vorba-i seaca, sufletul lui suspin. 

Decdt o viafa moarta, un negru vis dejele, 

Mai bine stinge, Doamne, viafa nafiunii mele... 

Luminarea minjii de catre Dumnezeu este un crez pe 
care Eminescu nu 1-a amintit aici in mod aleatoriu, intrucat 
acesta a si fost versificat de catre Mure§anu intr-un poem care 
se intitxAeaza Mintea: 

Te maresc Fiinfafara de-nceput 

Pentru tot ce vede ochiul meu sub soare, 

Pentru tot ce dreapta-Ti sdntd afdcut, 

De la om sifeard, pdna l-aceafloare, 

Carea vegeteaza numai un minut! 

Ce ma face insa, ca sa Te ador 

Este mintea, Doamne, care-mi straluceste, 

Ca si un luceafar, in al nopfii nuor, 

§i-n vuietul lumii bland ma insofeste, 

De cdnd vad lumina, si pdna cdnd mor! 

Ea-mi conduce pasii, sa mapotferi 
De leu si de tigru, care varsd sdnge, 

Defoe si de apa, ce m-ar nimici; 
Ea ma lumineaza ca sa stiu resfrdnge 

Cursele dusmane, verunde vorfi. 

Ea depart a cea\a de la ochiul meu, 
Ca sa nu amestec credinfa desarta 
Cu credinfa dreapta, intr-un Dumnezeu 
Care opropuse simplufara cearta 
Ca lafrafi din fire, insusi Fiul Sau. 

Seculi se-nchinase genul omenesc 
Soarelui si lunei, stelelor pompoase, 



324 



Pdnd cdnd sd vie Dascdlul ceresc 
Ceprin suferirea morfii glorioase 
Apldntat in lume spirit crestinesc. 

In desert se-ncearcd ai nopfii argafi 

Sd revarsd umbra in loc de lumind, 

Urd-n loc depace intrefii sifrafi 

Ale lor cuvinte nu prind rdddcind 

Cdci nu ies din inimi, ci din crieri stricafi. 

Te mar esc Fiinfdfdrd definit 

Pentru-acea scdnteie, ce-i zic constiinfd, 

Carea greu ma mustrd de-am pdcdtuit, 

§i ma desfdteazd cu bundvoinfd, 
De-am fdcut dreptate celui asuprit! 

Eminescu a avut in vedere poemele §i scrierile lui 
Andrei Mure§anu, precum §i anumite detalii biografice, cand 
a compus triada sa de poeme dramatice cu titlul Muresanu. 

Pe filiera celor afirmate pana acum, se vede ca nu am 
vorbit in de§ert mai devreme despre lupta ascetic-isihasta 
minte contra minte, adica, minte umand luminatd de har 
contra minte demonicd. 

Vom vedea in continuare ca ceea ce face Eminescu in 
aceste poeme ale sale este sa ilustreze aceasta confruntare 
duhovniceasca, plecand de la amanuntul biografic al slabirii 
puterii mentale a lui Mure§anu din cauza bolii, singuratajii §i 
saraciei: 

Si bogat in sdrdcia-i ca un astru el apune, / Preot 
desteptdrii noastre, semnelor vremii profet (Epigonii). 

Cel ce apare sa dispute cu Mure§anu §i care 
interfereaza in cugetarea §i rugaciunea acestuia este Anul 
1848, care iese din pamant, cu infa^i^are demonica, §i care 
pretinde ca scopul sau este acela de a distruge poporul roman: 
Iesit-am eu ca astdzi nafiunea ta sd sting! 

Insa atingerea scopului sau distructiv este impiedicata 
de prezen^a unei minji treze §i a unui glas care cheama la 
de§teptarea na^iunii, care e tocmai eel al lui Mure§anu. 

De aceea, Anul 1848, care se identifica singur cu un 
demon §i este ulterior denumit demon de catre Mure§anu 



508 Andrei Muresanu, Poezii. Articole, Ed. Minerva, Bucuresti, 1988. 



325 



(putem vorbi despre o aparijie demonica sub intruchiparea 
simbolica aAnului 1848), declara: 

Atins-am cu paloarea-i [a morjii] poporul tau romdn / 
§i-acum din umbra- i moarta eu vdd un chip senin [al lui 
Andrei Mure§anu], / O razd ce ma-neaca, un gdnd ce urdsc 
eu, /Cum demonul uraste un gdnd de Dumnezeu? 

Este o interogajie retorica, in sensul interoga^iei pe care 
o foloseste sultanul Baiazid, in Scrisoarea III, cand nu crede 
ca puterea sa imperials se poate impiedica de un dot precum 
Mircea eel Batran. 

In poemul despre care vorbim, demonul care aduce 
moartea §i nimicirea se simte sfidat de opozijia pe care o 
intalne§te intr-un singur om §i pe care o considera 
insignifianta. 

Insa Mure§anu are curajul sa il desfida pe acest demon 
al moitii. El, poetul pa§optist, apare ca un geniu care crede in 
viitorul tarii sale, avand daruit de la Dumnezeu un suflet 
divin, cu puteri deosebite: 

Eu stelele le spulber ca frunze-ngdlbenite, 

Eu imflu rdsuflarea vulcanului mdref, 
Inmormdntez sisteme in spafii nesfdr§ite, 
Eu munfii ii cutremur §i mdrile le-nghef, 
Astup cu apustiei nisipuri mdri cumplite 
§i-ngrop fdri inflorite sub oceanul cre\ - 
Dezmint secol de secol, zdrobesc era de era, 
Fac din a viefiifapte lucire efemera. 

Puterile acestea par cam mari pentru o fiin^a umana, 
insa Eminescu atribuie adesea in operele sale eroilor-genii 
asemenea capacitaji (precum calugaralui Dan/Dionis din 
Sarmanul Dionis), care sunt ale firii umane primordiale, 
nepervertite, spirituale, neingradite de materie, dupa care 
poetul manifesto o nostalgie evidenta, puteri care, in viziunea 
eminesciana, ilustreaza asemanarea omului cu Dumnezeu. 

Acestor pretenjii ale lui Mure§anu, demonul le 
raspunde aruncand asupra lui vraja blestemului sau, prin care 
aduce intunericul nebuniei asupra min^ii lui, inainte de a 
muri, ceea ce corespunde datelor biografice. 

Peste sufletul lui este trimis sa se instapaneasca un 
serafmut si surd, un serafim al Infernului, evident, adica o 
capetenie demonica: 



326 



N-ainte de-a te pldnge al clopotelor cant, 

Nainte de-a-fi asterne in galbenul mormdnt, 

Pe drumul care duce din leagdn la sicriu 

Moartea sa te cuprinda in brafele-i de viu! 

In suflet sd-fi domneascd un serafmut si surd 

§i-o secetd cumplita in capul tau tacut! 

De viafa ta mizerd moartea sa nu se-atinga 

Dar mintea ta senina s-o-ntunece, s-o stinga, 

Sa intre-o noapte vana cu aer amorfit 

In inima ta stearpd, in capu-fi pustiit. 

Cu raza morfii negre eufruntea ta ating 

§i harfa ta o sfaram si geniul fi-l sting! 

Geniul rau ura§te un gdnd de Dumnezeu, crea^ia Sa, 

uraste geniul poetului, care este tot un dar divin. 

Eminescu avea o concep^e bine stabilita despre 
razboiul duhovnicesc (sintagma lui Nicodim Aghioritul), 
considerand ca poetul ocupa un loc inalt in ierarhia minjilor 
umane, din moment ce adversaral sau este de rang superior, 
un sera/Infernal, care vine sa il zdrobeasca psihic. 
Ne intrebam insa de ce tocmai mut si surd? 
Demonii sunt numiji, in Scriptura §i in tradi^ia iudeo- 
cre§tina, in funcjie de afec^iunile pe care le produc. 

Coborand de pe muntele Taborului, Iisus vindeca un 
copil posedat de un asemenea duh, care il arunca in foe §i in 
apa: Duh mut si surd, Eu ifi poruncesc: Iesi din el si sa nu 
mai intri in el! (Mc. 9, 25). 

Mai inainte de a putea vedea urmarile intrarii lui 
Mure§anu sub aceasta influenza demonica, el cade insa intr- 
un somn adanc. 

In aceasta prima varianta a poemului (am spus ca 
vorbim de trei poeme cu titlul Muresanu), Eminescu nu a 
intenjionat sa faca evidente aceste urmari. 

Dimpotriva, Mure§anu adoarme §i are un vis extatic, in 
care vorbe§te cu Lumina, care este o aparijie dumnezeiasca, 
in faja careia Mure§anu este extaziat §i cade in genunchi. 

Aceasta vine din centrul lumei incoronat cu sori, 
afirma ca este mai presus de timp, pe care il precede in 
existenja, §i ca are cuno§tin^a viitorului, pe care nu-1 vede nici 
ochiul unui inger. Ceea ce corespunde cu invatatura ortodoxa 
despre Dumnezeul crestinatafii. 

Lumina face cunoscut viitorul poejilor de geniu care, 
precum munjii, ai zilei sunt profefi - o expresie eminamente 
biblica §i ortodoxa, prin profeji ai zilei putand in^elege fie 



327 



profefi ai Luminii, fie profefi ai Zilei celei neinserate, ai lui 
Dumnezeu: 

§i capete de geniu cdndard, cdndse inspird, 

Arderea lor aratd, la lumea ce-i admird, 
Cd ziua e aproape ... §i palizii poefi 

Profefi-s plini de vise ai albei diminefi. 

Profete al luminei! In noaptea-fi te salut 
§i vdrs geniu de aur in corpul tdu de lut /.../ 

Cu raza zilei albe, eu, geniul fi-l aprind. 

Dumnezeu este Cel ce aprinde geniul poetic, ca astru 
pe cerul natiunii sau lampadofor in fruntea neamului, iar 
poejii sunt profefi Sai. 

Faptul ca profefi sunt plini de vise ne determina sa 
identificam in aceste vise un alt termen din sfera 
polisemantica a viselor, din care fac parte §i visele de§arte ale 
umanitajii, de fapt un antonim al acestora, pentru ca visele 
profejilor-poeji se afla in antiteza cu visele desarte §i ele sunt 
idealurile in care Dumnezeu ii invaja sa creada §i pe care sa 
le comunice lumii. 

Ultima dorinja a lui Mure§anu este odatd incd-n viafd 
sa md-nec in lumind, / Sa caut armonia a sferelor senind / In 
inima-mi zdrobitd... si-apoi sdmor... Sdmor. 

Dorinja revelajiei dumnezeie§ti, a vederii luminii 
divine este §i aici ultimul §i eel mai mare dor al poetului. 

Urmarile demonizarii se vad abia in celelalte doua 
poeme, intitulate Andrei Muresanu (Tablou dramatic intr-un 
act) §i Muresanu. 

Mai devreme am vazut afirmata concep^ia potrivit 
careia raul este esen^a lumii, ca el conduce lumea §i se afla in 
fiinja fiecarui om. 

Insa Eminescu ne lasa sa injelegem din contextul 
poemelor sale ca Mure§anu, eroul poeziilor sale, nu a ajuns la 
aceste concluzii de unul singur, ci determinat de interven^ia 
demonului care, lezat de aplombul poetului, a cautat sa se 
razbune pe el. 

In aceste condi^ii, e destul de dificil sa mai susjinem ca 
Eminescu credea el insusj in esen^a rea a lumii. 

Antagonismul dintre Lumina dumnezeiascd ce ii apare 
§i ii vorbe§te lui Mure§anu intr-un vis extatic §i demonul 
intunericului care aduce moartea cu sine, nefericirea §i 
nimicirea, este, fara indoiala, de esenja cre§tina §i releva 



328 



concep^ia ortodoxa, pe care o reproducea in versuri 
Eminescu. 

Nu mai putem sus^ine nici macar ca Mure§anu, „poetul 
luminii, a devenit acum un suflet dilematic, sfa§iat de 
indoiala, un spirit care dezvaluie, schopenhauerian, raul ca 
parghie a existenjei, un revoltat... [...], osciland intre 
Dumnezeu §i Satana, intre credin^a §i Western" 509 sau „un 
demon apostat" 510 , din moment ce Mure§anu, atunci cand 
afirma supremajia raului, nu mai e stapan pe ra^iunea §i 
voinja sa! 

In ce-a de-a doua varianta a poemului, Andrei 
Muresanu (Tablou dramatic intr-un act), dupa ce vorbe§te ca 
un inspirat de demonul ce 1-a luat in stapanire, spre sfar§it 
Mure§anu i§i vine oarecum in fire §i se roaga iara§i catre 
Dumnezeu: 

Stinge, puternic Doamne, cuvdntul nimicirii 

Addnc, demonic-rece, ce-n sufletu-mi traie§te, 

Coboara-Te in mine, ma fa sa recunosc 

C-a Tafaptura slaba-s. Nu ma lasa sa sper 

Ca liber-mare-mdndru prin condamnarea Ta 

N-oi cohort in iaduri de demoni salutat, 

Ca unul ce menitu-i de a lefi stapan - 

Stapan geniilor pieirii! Ce gand superb! 0,-nceatd, 

Inima mea intoarsa de-o cugetare beata, 

Nu rascoli-n bataie-fi ruinile sfardmate 

A lumii-mi dinduntru. 

Despre ruinile sfardmate ale sufletului mai vorbe§te 
Eminescu - cu alte sintagme - §i in Melancolie (Biserica-n 
ruina avand drept corespondent biserica sufletului in ruina) §i 
Scrisoarea IV (Ah! Organele-s sfardmate si maestrul e 
nebun!). 

Se observa in aceste versuri eel mai bine razboiul 
gandurilor, infruntarea dintre ispita mandriei nihiliste, care 
vrea sa-1 determine sa se creada un conducator al demonilor, 
§i reculegerea brusca, trezirea din aceasta reverie luciferica, 
intoarcerea la rajiunea care injelege §i convorbe§te cu 
rajiunea dumnezeiasca inscrisa in univers: 



>09 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 36. 



510 Idem, p. 37. 



329 



Vad cerul Ian albastru sddit cu grdu de stele, 

El imi aratdplanul addncei intocmele 

Cu care-si miscd sorii. 

Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga, in studiul sau dedicat lui 
Eminescu, a insistat asupra expresiei planul addncei 
intocmele, care vorbe§te despre rostul lumii, insa nu a facut 
nicio referire la un posibil demonism esenfial al viziunii 
poetului, ceea ce inseamna ca n-a interpretat, precum 
Negoh;escu, versurile lui Eminescu in sensul identificarii unui 
demonism fundamental in opera sa. 

In fine, in ce-a de-a treia varianta a poemului apare 
femeia iubita, menita ca sa aline suferin^a poetului. Femeia 
destinata sa impace, cu dulcile-i lumine, pe poetul devenit 
prada unei influente nefaste. 

Tot ceea ce Eminescu scrie despre Mure§anu sta, intr-o 
anumita masura, in chip simbolic, §i sub semnul propriului 
sau parcurs autobiografic, pe care insu§i poetul il marturise§te 
cu mai multe ocazii §i care cuprinde urmatoarele etape: o 
copilarie §i o prima adolescenja fericita, luminata de credin^a 
in Dumnezeu, in care simjea ca are o minte senina, apoi o 
criza interioara determinata de moartea iubitei sau de 
neimplinirea iubirii, dar §i de intuirea traiectului istoric al 
lumii, prin care a simjit ca intra sub o influenza intunecata §i 
nefasta §i din care, cu toate zbaterile, n-a putut sa iasa §i, in 
fine, o incercare de a se salva, de a-§i gasi lini§tea, 
serenitatea, pacea prin iubire, prin iubirea pentru o femeie 
care trebuia sa fie ingerul sau pazitor, ingerul §i femeia plina 
de har cu ajutorul caruia sa fie restaurata in sufletul sau 
credinja in iubirea §i fericirea ve§nica. 

Cum o asemenea persoana nu a fost de gasit, Eminescu 
s-a intors la Dumnezeu prin asceza cumplitei sale suferinje, 
care a facut-o pe Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga sa-1 numeasca 
mucenic, iar pe Arghezi sa-1 califice drept rastignitul culturii 
romane. 

Prin urmare, nu putem vorbi de un sdmbure de 
demonism in opera §i viziunea eminesciana, a§a cum 
propunea Ion Negoijescu §i cum au susjinut §i al^ii, atata timp 
cat pentru el neantul §i moartea au permanent un aspect 
negativ. 

Pieirea §i aneantizarea, dizolvarea in Nirvana, nu sunt 
un fapt bun in sine, ca in concepjia budista, ci un pustiu 



330 



negru care sta sub semnul nefericirii §i al ratarii, al erorii 
fatale. 

Atunci cand afirma ca i§i a§teapta moartea §i o dore§te, 
ea apare, cu toata amprenta durerii lui, ca o deta§are de 
suferinja pamanteasca chinuitoare §i o trecere intr-o lume 
care inseamna continuitate, in care este vegheat de luceferi §i 
de luna §i asculta glasul izvoarelor §i al fo§netului padurii. 

Ori aceasta lume nu seamana deloc cu Nirvana. E o 
lume vie §i nu o nefiinfa, nu e un neant, ci un Rai. 

Schimband central discutiei, trebuie sa remarcam 
faptul ca scepticismul lui Eminescu nu este, totu§i, doar un 
sentiment al veacului sau §i ca Eminescu insu§i nu expune, in 
poezia romaneasca, gdndiri sceptice in premiera. 

Oricat ar suna de paradoxal, neincrederea in via^a §i in 
lume e un sentiment traditional §i ortodox - §i afirma^ia mea 
este cat se poate de obiectiva. 

Las la o parte faptul ca mulji au vazut inca in Miron 
Costin un sceptic §i au facut din el primul nostra mare 
modern, umanist, cand, de fapt, plangerile lui pe rainele lumii 
acesteia sunt o veriga coerenta intre plangerile profetice 
biblice, ieremitice, §i jalea melancolica preromantica a 
pasoptistilor. 

De la rainele Ierusalimului din Psaltire §i din cartea lui 
Ieremia, pana la rainele Targovi§tei, ale Sucevei §i ale 
manastirilor din lirica pa§optista §i de aici la ruina bisericii 
sufletului, a templului interior, semnalata de Eminescu in 
poemul Melancolie, distan^a nu o formeaza curentele literare 
moderne §i secularismul decat partial, tangential istoric. 

Adancul acestui sentiment ramane identic indiferent de 
contextul secular. 

Scepticismul nu este un sentiment istoric §i nici 
filosofic. 

Poejii no§tri 1-au mo§tenit ca atitudine existenjiala din 
literatura romana veche, adaugandu-i trasaturi din penel 
moderne (in acord cu epoca lor), dar receptandu-1 
fundamental §i profund, in coordonatele lui tradi^ionale. 

El a constituit o rampa de sincronizare cu literatura 
romantica, mult inainte ca Lovinescu sa teoretizeze 
fenomenul, dar nu i s-a cercetat fondul cognitiv. 

Din pacate, astfel de versuri au fost lecturate nu 
pornind logic §i cronologic, de la trecut spre prezent, ci de la 
ideologia §i filosofia modernd spre trecut, o lectura care ne 
obtureaza o perspective corecta asupra adevaratului relief 



33i 



interior, provocatorul cutremurelor lingvistice §i a 
vizionarismului cosmic din poezia romaneasca. 

Versurile din Muresanu §i din celelalte poezii, pe care 
le-am citat la inceputul acestui subcapital, nu sunt - cum 
spuneam - opremierd in poezia romaneasca. 

Nu Eminescu este primul poet care scrie §i cugeta 
astfel in literatura noastra modernd, ci Bolintineanu. 

Conrad al lui Bolintineanu, un avatar poetic ca §i 
Mure§anu pentru Eminescu, peregrineaza in acela§i peisaj 
ideatic, salbatic §i liber ca §i cadrele de natura. 

Libertatea in plan interior, exprimata creativ intr-o 
mare putere de expansiune cosmica §i ideatica, era susjinuta - 
am aratat anterior - de o mul^ime de texte ortodoxe care au 
fost trambulinele imaginarului poetic romanesc. 

De altfel, apropierile dintre Bolintineanu §i Eminescu 
nu sunt nici pufine §i nici nesemnificative. 

Un amanunt biografic, expus de Bolintineanu in 
versuri, ii era comun §i lui Eminescu §i acesta il pastreaza in 
con§tihn;a sa ca esenjial. 

Este vorba de moartea tinerei fecioare, iubita de poet, 
§i care il face pe Eminescu sa-i contureze astfel trasaturile 
portretului liric al lui Bolintineanu: 

Pe-un pat alb ca un linfoliu zace lebada murinda, / 
Zace palida vergina cu lungi gene, voce bldnda - / Viafa-ifu 
o primdvard, moartea o pdrere de rdu; / Iar poetul ei eel 
tdndr o privea cu imbdtare, / §i din lira curgeau note §i din 
ochi lacrimi amare / §i astfel Bolintineanu incepu cdntecul 
sdu (Epigonii). 

La Bolintineanu aflam - antecedent - §i motivul 
poetului genial §i sceptic §i pe eel al femeii angelice / sfinte, 
in stare sa-i aplaneze durerea §i sa-i aprinda credin^a intr-un 
sens mantuitor al existentei. 

Pe larg, despre legatura intre iubire §i moarte, am 
vorbit in capitolul despre Bolintineanu. 

Am vazut acolo ecourile literaturii medievale, cu al sau 
psalmodic vanitas vanitatum, care au strabatut §i prin valul 
erotic al liricii prepa§optiste, anacreontice. 

Intr-un astfel de context romantic melancolic i§i 
desfa§oara §i Conrad cugetile sceptici (Desi avea momente 
cdnd sufletul coprins / De cugetile sceptici pdrea zdrobit si 
stins), gandind la soarta Jarii sale §i a omenirii - ca mai tarziu 
Cezarul, Mure§anu (am vazut insa in ce condn;ii) §i Sarmis: 



332 



Acesta-i rezultatul atdtor lupte crude, 

Atdtor intrigi, crime, dureri, amare trude, 

Tot, un mormdnt? Acolo se sting sipasiuni, 

§i viafa, si durere, mdrire, sldbiciuni; 

Virtufile din toate las incd-a lor lumind 

P-a secolilor umbra cepe trecut declind. 

Profitd muritorul d-aceste lecfiuni 

Ce-i da amar mormdntul atdtor nafiuni? 

Acum ca altadata tot vechea ratacire 

Conduce p-asta cale sarmana omenire! 

Nimic decdt in forma, vai! raul n-a schimbat! 

Religiuni, doctrine, schimbdnd neincetat; /.../ 

Resbelul intre populi urmeaza ca-n trecut; 
Afi un Cain inca tot omul e nascut /.../ 

Voi, umbre, ce vapasa de este nemurire, 

De este viafa-n cer! 

§i ce ifi pasa fie, sarmana, trista huma, 

Sa stii ce te asteapta cdnd lumea vei lasa? 

Vezi tupefafa marii trecdndun val de spuma? 

El efigura ta. /.../ 

Vezi dreptul cu-arbitrarul luptdnd necontenit 
§i totdeauna dreptul se vede biruit! 
Ai crede ca destinul cu raul s-aliaza, 
Cu eel nedrept conspira, cu crima triumfeaza! /... 

Poetuljos in lume vafi ca un strein; 

Dar cerul il razbuna cdnd nu mai este-n viafa. 

Acei ce-l persecuta se due, dispar in ceafa, 

El singur mai traieste caci viafa-i pe pamdnt 

Incepe din momentul cdnd intra in mormdnt. /.../ 

Cdnd ochiul nostru vede perind acestfocar 

Al artelor, stiinfii, noi suferim mar. 

Dar sa nu cure lacrimi! Atdta ratacire 

Domneste sub aceasta amara suferire, 

Incdt al nostru suflet nu poate-a mai avea 

Decdt un rds ironic in desperarea sa. /.../ 

O, Doamne! viafa-i lunga si-amara suferinfd; 



333 



Iar omul este-o iarba ce vdntul apdlit; 511 

Vdnt, vino de rdpeste pldpdnda meafiinfd! 

Destul am viefuit. /. . ./ 

Orice popor prin sine seperde, se omoard: 

Prinfiii sdi cei vitregi, prin vifiu ce-l coboard, 

Prin materialismul eel orb si grosolan, 

Prin lipsa de virtute, printr-un misel tiran. 

Streinul vine-n urmd cdnd viafa inceteazd, 

Cdnd sdnul astuipopol d-amornu mai vibreazd. /.../ 

O navd-n depdrtare, mergdnd la finta sa, 
Cu pdnzele ei strdnse, la valuri se lasa, 

Imagine fideld aiceajos in lume 

A omului ce luptd cu valul sdu de spume, 

Amara suferinfd, s-ajungd cdtre-un fel. 

§i care este felul la care merge el? 

Mormdntul unde trece, mormdntul ce-l asteaptd, 

Din care nicio voce mai mult nu-l mai desteaptd; etc. 

Femeia este fiin^a capabila sa-1 impace pe poet §i sa 
nasca in inima lui credinja: 

Aceastd cugetare se pare inspiratd 

D-un geniu de mdnie si nemdrinimos! 

Ucide tot ce-i viafd, speranfe, visfrumos. 

E impie si zice eterna salutare, 

La tot ce este viafd, speranfd, resignare. /.../ 

Culpabil este cerul edei omul rdtdceste? 

El are libertatea, ast dar venit de sus; 
De ce dar muritorii de ddnsafac abus? 

Aceastd libertate e eel mai mare bine, 

Uzeazd ei de ddnsa asa cum se cuvine? 

§i Dumnezeu e doard obstacolul fatal 
Ce-mpiedicd progresul, in ordinul moral? 

Obstacolul acela e insusi muritorul. 

El singur isi creeazd nefericirea, dorul. 

Sa nu pldngefi ursita, fragild, treedtoare 

A omului, pldpdndd si fugitivd floare! 



511 



Cf. Ps. 102, 15: Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; a§a va inflori. Ca 



vant a trecut peste el §i nu va mai fi §i nu se va mai cunoaste inca locul sau. 



334 



Sa tremurdm de moarte noi, oameni ceperim? 
Dar suntem noi in ume ca sa o mostenim? /.../ 

§i cine spune voud ca spiritul pe pdmdnt 
Cu mizera fdrdnd, se curma in mormdnt? /.../ 

E dard altd viafd, o viafa viitoare; 

Ne-o spune chiar a lumii durere strigdtoare. 

Om, ce iubesti virtutea, de ce ddrdmi tujos 

Speranfele promise la omul ce virtos? 

Om, ce iubesti dreptatea, de ce calci in picioare 

Dreptdfile promise de ceruri la popoare? 

De ce hrdnesti tu vifiuri si crude nedreptdfi, 

Spuind cd-aceste rele nu au impunitdfi? 
Sa proclamdm cu tofiipeirea dupd moarte! 

Figura nemuririi strdlucitoare foarte 

De adevdr, lumind, mai mult va rdsdri 

Din haosul acesta! Atunci am trebui 

Ca sa negdm aceea ce ochiul ne rdpeste, 

Aceastd armonie ce-n univers domneste, 

Ce-anunfd-un autore, ast ordin minunat 

Ce nimenea nu schimbd, efect nestrdmutat, 

Ce vine si dezminte fatald intdmplare. 

Ah! dac-aceastd lume era a sa lucrare [a fatalitajii], 

De ce a zee oarbd nimic n-a mai creat, 

In ordinea naturei aceeasi nencetat? /.../ 

Destul epentru mine sa crez in Dumnezeu, 

Ce-l simf ca mi s-anunfd si nupoci sd-l vdz eu. /.../ 

Ce este-acea femeie ce cu zdmbirea sa 

Goneste trista umbra plutind pe fruntea mea, 

Cu-atdta inlesnire? zicea Conrad in sine. 

Ea ne ingdnd dulce crediniele in bine! 

Tot ce [ea] imi zise mie au zis-o mai demult 

Atdtea cdrfipe care n-am vrut nici sa ascult. 

Dar ea le spune mie cu-atdta gust si minte, 

Ca simful meu cu sete bea dulcile-i cuvinte! 

Recunoa§tem aici, anticipativ, pe femeia care ar trebui, 
sa impace prin credinja §i iubire pe demonul razvratit, pe 



335 



poetul care e un Adam cazut a§teptand de la cea pe care o 
iube§te sa fie o icoand de lumind §i de sfin^enie pentru 
reechilibrarea §i rearmonizarea lui interioara. 

Poe^ii ace§tia, in absenja unei asceze riguroase, 
a§teapta izbavirea de la Eva, pe care, precum Eminescu, o 
doresc a fi o Marie (Cezara inseamna acela§i lucru ca §i 
Maria: imparateasa, doamna), o femeie sfanta. 

E o cale de mantuire precizata de Scripturi §i de 
Biserica: „caci barbatul necredincios se sfin^e§te prin femeia 
credincioasa §i femeia necredincioasa se sfin^e§te prin 
barbatul credincios" (I Cor. 7, 14). 

Remarcam insa ca §i Bolintineanu, anterior lui 
Eminescu, formuleaza aceste cugetari tot ca o disputa, ca o 
polemica intre gandiri §i ca, de§i cugetarile sceptice sunt puse 
pe seama poetului de geniu, a personajului Conrad (se 
observa acela§i gust pentru calitatea dramaticd §i retoricd a 
poeziei), totu§i, gandirile luminoase par a fi cele care vor sa 
fie scoase in evidenja §i sa triumfe in final, iar nu cugetarea 
nihilista. 

Poetul sugereaza ca este turmentat de cugetari sceptic- 
nihiliste, dar, in acela§i timp, dorin^a de a se elibera de ele, de 
a reveni la o credinja ferma §i stabila, este la fel de evidenta. 



336 



1 1 . Dubla ereditate eminesciana 



In literatura romana vorbim despre „mo§tenirea 
Eminescu", ca despre o realitate incontestabila. Spiritul lui 
Eminescu a fost covar§itor §i a obsedat generate care i-au 
urmat intr-atat de mult, incat despre Eminescu s-a vorbit eel 
mai adesea in termeni de „sinteza", de „intrupare" a intreg 
spiritului romanesc. 

Iorga 1-a numit „expresia integrals a sufletului 
romanesc", Noica, „omul deplin al culturii romane", Blaga, 
„ideea platonica de roman", iar Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga, 
„exponentul intregii istorii romanesti". 

In mod evident, Eminescu a bulversat: §i-a bulversat 
contemporanii, dar cu mult mai mult i§i bulverseaza neincetat 
posteritatea. 

Carole de istorie §i critica literara vorbesc insa, in 
registru cultural, de un singur fenomen „ereditar" eminescian 
§i acesta dezvoltat in gama minora. Este vorba de celebrii §i 
ignorajii epigoni: celebri ca fenomen postum, ignorafi ca 
persoane. 

Insa credem ca acesta este doar un prim aspect, un 
prim nivel al ereditajii sale literare, un aspect mai degraba 
superficial. 

Credem ca, in cazul lui Eminescu, acest fenomen 
cuprinde §i un alt nivel §i aspecte cu mult mai profunde (de§i 
mai pu^in cercetate). 

Se mai vorbe§te, e adevarat, §i de influence pe care 
Eminescu le-a avut asupra poe^ilor §i curentelor 
tradi^ionaliste §i despre faptul ca teoreticienii Gdndirii §i-au 
extras substan^a literar-teoretica din articolele lui Eminescu. 

Fenomen pe care Lovinescu il considera nefericit §i il 
catalogheaza drept vampirism ideologic. 

Motivajiile existen^ei unui curent de profunzime sunt 
doua: personalitatea spirituals cople§itoare a poetului dar §i - 
cu precadere - faptul ca el a lasat sa vorbeasca prin sine 
personalitatea duhovniceasca §i datul genetic al poporului 
sau. 

Acest lucru a facut ca viitorii oameni mari ai culturii §i 
ai spiritului romanesc sa se recunoasca in el §i sa se raporteze 
neincetat la el, fara sa simta ca-1 pot depa§i. 

In consecin^a, ne propunem sa discutam aici despre 
partea nevazuta a icebergului, anume despre complexitatea 



337 



acestui fenomen ereditar eminescian in literatura romana 
moderna §i modernista. 

Vom cerceta, chiar daca nu ne implicam acum intr-un 
studiu exhaustiv, ca sa demonstram ceea ce ne-am propus, 
influenza spiritual-literara a lui Eminescu asupra a doua mari 
personality ale literaturii noastre: George Bacovia §i Mircea 
Eliade. 

Vorbim aici de lecturi personale ale lui Eminescu, din 
partea unor personality scriitorice§ti de marca, lecturi care 
sunt rodul intuirii §i al improprierii unor realita^i esenjiale din 
fiinja §i opera sa §i care s-au concretizat, topindu-se, intr-o 
viziune personala asupra lumii. 



Tdcerea e atdt de mare, incdtpare cd aude gdndirea, 

mirosul... 



Mihai Eminescu, Sdrmanul Dionis 



Bacovia este poetul §i personalitatea literara 
modernista care a resimjit §i a absorbit eel mai plenar unda de 
§oc a „seismului" poetic eminescian. 

Durerea isterica a lui Bacovia nu este decat suferinja §i 
melancolia eminesciana, acutizate prin transmutarea lor din 
secolul al XlX-lea in secolul al XX-lea. 

Daca privim in adancime lirica lui Bacovia, cadrul 
poetic bacovian nu este decat un peisaj eminescian 
simplificat, elementarizat §i transplantat pe domeniul 
terifiantului, al obsesiei. 

Ceea ce Eminescu i-a transmis lui Bacovia a fost o 
stare, starea poeziei (cum ar zice Nichita) §i a suferinjei sale, 
care 1-a marcat profund §i care s-a extrapolat in propria sa 
fiin^a. 

De aici a ie§it la lumina sub forma unei disperari 
exprimate mai strident decat cea eminesciana, a unei suferinje 
obsesive §i agasante. 



512 Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 48. 



338 



Pentru cei ce cunosc numai dintr-un singur punct de 
vedere lirica eminesciana, care sunt infuzaji de optica asupra 
idealismului iubirii sau a naturii prodigioase, s-ar putea parea 
ca ma hazardez. 

Insa ii invitam la o privire in profimzime, la 
contemplarea sentimentelor profimde §i dureroase ale 
poetului. 

Poezia lui Eminescu este nascuta din suferin^a §i din 
durerea singuratajii, a faptului ca era prea pujin injeles §i 
iubit. Chinurile, de multe feluri ale sufletului sau, §i le exhiba 
in scris. 

In poemul Melancolie i§i explica astfel scepticismul §i 
ataraxia: Credinfa zugrdveste icoanele-n biserici - / §i-n 
sufletu-mi pusese povestile-i feerici, / Dar de-ale viefii valuri, 
de al furtunii pas / Abia conture triste si umbre-au mai 
ramas. /.../ §i cdnd gdndesc la viafa-mi, imipare ca ea curd / 
Incet repovestitd de o strdind gurd, / Ca si cdnd n-arfi viafa- 
mi, ca si cdnd n-as fi fast . 

Oboseala existenjiala generata de o intristare adanca 
(ce nu e un sentiment filosofic), este o stare evocata adesea de 
poet. Motivul ei este rdutatea lumii §i micimea de suflet a 
oamenilor. 

Intr-un alt poem, Singurdtate, Eminescu admite ca 
melancolia-mi ... se face vers, in absenja iubitei, cand poetul 
ramane doar in compania greierilor §i a §oarecilor. 

De altfel, sunt multe pasajele din opera lui in care el 
reclama ramanerea numai alaturi de pisici, §oareci, pureci sau 
plo§ni^e, chinuit de saracie, de frig §i de foame, de 
singuratate, de lipsa prietenilor §i de neimparta§irea iubirii. 

Insa, cu incuviinjare de la Maiorescu, care a dat vina 
pe „firea" poetului, adesea se trece peste aceste aspecte in 
receptarea critica, considerate fiind ca prea „patetice", pentru 
a-1 privi pe Eminescu numai in peisajul mirific al naturii 
romantice, in mijlocul imaginafiei poetice. 

Daca cineva scapa insa din plasa romantizdrii abuzive 
a lui Eminescu, descopera in el o suferinja profunda, aproape 
insuportabila, un chin provocat atat de nefericirile proprie-i 
vieji, cat §i de nefericirea unei lumi intregi, care strange la 
piept sdmburele egoismului. 

Dupa Sfintii Parinti, iubirea de sine este esenta raului 
si a pacatului. 

In poezia lui Bacovia, decriptam aceeasj nelini§te 
existen^iala profunda, acelea§i motiva^ii duhovnice§ti adanci, 



339 



care transcend formele exterioare ale expresivitajii, pentru 
cine vrea sa vada §i sa recunoasca. 

In asemenea momente de suferinja interioara 
covar§itoare, peisajul eminescian nu mai este feeric, ci o iarna 
grea se abate peste lume. 

Acum sta lumea-n promoroacd (Melancolie), nadejdea 
iubirii s-a stins pentru el §i nu mai vrea sa alunece pe poleiul 
de pe ultfele ninse urmarind-o pe ea, care e insensibila la 
drama lui (Scrisoarea IV). 

In Scrisoarea IV se poate vedea eel mai bine prapastia 
dintre un inchipuit trecut fericit, pe la 1400 (in acel ev mediu 
romanesc, care este timp al plenitudinei pentru el, dupa cum 
observa Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga), in care implinirea 
iubirii era posibila, in mijlocul unei lumi paradisiace §i a unei 
natura varatice (e atdta vard-n aer) §i un prezent inghejat 
sentimental, secatuit de iarna perfidiei §i a absurdului 
omenesc. 

In poemul Departe sunt de tine... , poetul simte ca sunt 
batrdn ca iarna, iar in De cdte ori, iubito..., avem aceea§i 
ipostaza nefericita: Oceanul eel de gheafd mi-apare inainte 
/.../Din ce in ce mai singur md-ntunec si inghef. La fel dupa 
cum, in Ce te legeni, iarna-i ici, vara-i departe. 

De aici §i pana la spasmele hibernale bacoviene nu mai 
e decat un pas, dar similaritajile nu se opresc nici acum. Caci 
la Eminescu, iarna nu e prezenta numai ca vifor al suferin^ei 
§i ca pustiire interioara, ca instaurare a apatiei glaciale in 
inima §i in minte, ci §i ca sugestie tanatica in clipele de 
maxima fericire. 

Momentele de suprema dragoste §i fericire sunt 
intotdeauna ingemanate cu dorul de moarte, intrucat poetul 
dore§te inve§nicirea lor, transgresarea lor din lumea aceasta. 

Astfel de momente conjin, in mod paradoxal, in 
mijlocul unei fabuloase §i mirifice naturi varatice, sugestii 
hibernale. 

Ele sunt provocate, in nenumarate poeme, fie de lungi 
troiene de flori de tei, fie de ninsoarea luminii de luna sau de 
stele. 

Teii au florile pana-n pamant (ca un val de mireasa) §i 
fac cu florile lor troiene peste cei doi indragostni (Adormi- 
vom, troieni-va / Teiul floarea-i peste noi - Povestea 
codrului). 



340 



Scuturarea florilor de tei sau de salcami (mai rar de 
liliac) peste indragostiji, rdnduri-rdnduri, e un simbol al 
trecerii dincolo de umbra vremii. 

Inmormantaji sub mormanul de flori, indragosti^ii vor 
sa pa§easca in vesnicie imbraji§aji, trecand prin moarte ca 
printr-un somn Un §i ca printr-o nunta (sugestii profund 
ortodoxe). 

Luna-mireasa §i stelele de aur ii acopera cu linjoliul 
luminii lor albe §i curate. De§i nu este vorba, in astfel de 
poeme, de mormdnt sau de moarte, sugestia adormirii §i a 
ingroparii sub troiene de flori de tei sau sub ninsoarea de 
lumina cereasca este lesne sesizabila. 

La Bacovia, obsesia zapezii care ingroapa indragosti^ii 
§i ora§ul intreg, este o radicalizare a dorului de moarte tipic 
eminescian, a nostalgiei §i melancoliei sale. 

Numai ca dorul de invesnicire, de reintoarcere in Raiul 
pierdut, este bacovianizat, este altfel exprimat pentru o 
societate care din ce in ce mai mult nu mai crede in nimic §i 
ia tot ce e sfant §i curat in deradere. 

In poemul bacovian Decembrie, se spune: Ce cold e 
aicea la tine, / §i toate din casa mis sfinte, pentru ca poetul 
sa-i ceara iubitei Cite§te-mi ceva de la poluri, / §i ningd... 
zapada ne-ngroape. 

Invocarea atmosferei §i a zapezii polare este o 
rugaciune pentru moarte, pentru o moarte frumoasa, iar nu 
pentru disiparea caldurii iubirii, ci dimpotriva, pentru 
conservarea ei in interiorul unui mormant alb, pur §i 
purificator, ca §i la Eminescu. 

Caci moartea are caracter curator, purificator, dupa 
cum s-a crezut intotdeauna in religia oamenilor de pe aceste 
meleaguri. 

Inca din primul volum al lui Bacovia, influen^ele 
eminesciene sunt mai mult decat evidente. 

Melancolia, asociata cu ritmul muzical al versurilor, 
este capabila de a transmite o stare molipsitoare §i obsedanta, 
in aceeasj masura ca §i la Eminescu. 

Sugestia instrumentalizarii naturii, a perceperii 
rezonante a sentimentelor, prezenja buciumului autumnal, a 
talangilor plangatoare, a pianului sau a clavirului (clavirul 
exista §i la Bolintineanu) nu reprezinta nicio inovajie fa^a de 
opera eminesciana, numai ca jalea aceluia se citadinizeaza §i 
se transforma intr-o nevroza absurda. 



34i 



La fel, nici cafenelele, cra§mele mizere sau mahalalele 
nu constituie la Bacovia un peisaj novator in raport cu 
inainta§ul sau romantic. 

Poezia bacoviana se resimte insa nu numai de influenza 
liricii eminesciene, ci §i de cea a prozei, a nuvelelor lui 
Eminescu. 

Se pare ca pe Bacovia 1-a marcat profund nuvela Geniu 
pustiu, din care rejinem cateva amanunte extrem de 
interesante §i care nu credem ca pot sa fie simple coincidence. 

Eminescu descrie astfel, la inceputul nuvelei, un bordel 
dintr-o mahala bucure§teana, intra care, contempland 
decaderea umana, scrie: amurgul gdndurilor se prefaced 
intr-o miazanoapte de plumb, cdnd gdndeam ca si acela se 
numeste om, si aceeafemeie 

Era vorba de o prostituata care se afi§a ostentativ in 
fereastra,/emeza spoita ce sta in sticld, §i de un tanar alcoolic 
care se indrepta spre bordel §i spre aceasta femeie. 

Insa noi re^inem sugestia amurgului §i aplumbului, din 
acest peisaj profund interiorizat. 

Un alt enmn; din aceea§i nuvela ne comunica 
elementele simplificate ale unui alt peisaj, care va deveni un 
taboul obsesiv bacovian: Am zarit intunericul lumei sub un 
troian de ninsoare 514 . 

La Bacovia, asocierea ninsorii sau a zapezii cu 
intunericul §i cu obsesia extincjiei devine un topos banal. 

Reamintim doar doua versuri din poemul Gri: §i pe 
lume plumb de iarna s-a lasat; /.../ Ca si zarea, gdndul meu 
se innegri... . 

Plumbul triste^ii fara margini din suflet gase§te 
corespondent in afara, in iarna grea, la amandoi poe^ii, in 
iarna in care urla viscolul precum vantul din capul maestrului 
nebun (ScrisoarealV). 

Eminescu §i Bacovia nu mai privesc iarna §i viscolul 
(§i lupii) precum Alecsandri, ca pe un tablou exterior, ci afla 
in el o reflec^ie simetrica a propriilor suferin^e. 

Din aceasta perspective, Bacovia ii raspunde nu numai 
lui Eminescu prin versurile sale, dar §i pastelurilor 
alecsandriene. 

In fine, cine nu cunoa§te celebrul poem bacovian, in 
care, pe o vreme viforoasa, in care ninge prapadind, iubita 
sucomba in timp ce canta la clavir: 



^ 13 Eminescu, Proza literara, op. cit., p. 103. 



514 Idem, p. 115. 



342 



Ea pldnge si-a cdzut pe clape, / §i geme greu ca in 
delir.../ In dezacord clavirul moare, / §i ninge ca-ntr-un 
cimitir (Nevrozd). 

Insa scena aceasta nu este decat o repeth;ie, o traducere 
bacoviana a doua pasaje asemanatoare din nuvela 
eminesciana, in care se petrec asemenea intamplari nefericite 
pe o vitrega vreme de iarna. 

Aici, in Geniu pustiu, cele doua surori, Sofia §i Poesis 
mor in acela§i fel, cantand la pian. O viziune prin care 
Eminescu vroia sa sugereze transcenderea acestei lumi §i 
eleva^ia impreuna cu ingerii a sufletelor lor, acolo unde e 
armonie §i cantec de slava vesnica. 

Pe cand Sofia canta la pian, deodata cdntecul se stinse, 
buzele amufird si devenird vinete, ochii se iurburard si apoi 
se inchiserd pentru totdeauna. Lumina asfinfi 

Amurgul... iarna... iubita cantand sau murind in timp 
ce canta. Pe toate acestea Bacovia le va transforma in obsesii 
lirice. 

Din nou, in literatura noastra, avem o proza... 
reconvertita ulteior in poezie. Nici macar proza lui Eminescu 
nu era resimjita ca prozdl 

Tonalitajile eminesciene sunt insa multe §i uneori 
foarte u§or recognoscibile in poemele bacoviene. 

Oferim numai purine exemple, insa extrem de 
relevante: 

Vesnic, vesnic, vesnic, / Rdtdciri de-acuma / N-or sd 
md mai cheme - / Peste vise bruma, / Vesnic, vesnic, vesnic... 
(Rar). Sau poemul De-as fi artist : De-as fi artist / Eu fi-as 
descri / A tale mdndre gesturi, - / Din al meu dor / Ar mai 
pieri / Cand te-as ceti/In versuri... , etc. etc. 

Bacovia eminescianizeazd la fel cum luna poetizeazd 
lumea in poemul Serenadd, sau la fel cum, in alta poezie, 
muzica sonorizeazd orice atom. 

Sentimentul provocat este de infuzie de eminescianism, 
de impropriere a unei stari poetice care se datoreaza inrudirii 
caracterologice dar §i recunoa§terii unei esenje spirituale cu 
mult mai adanci, a unui fior profund care transcende 
curentele literare §i ve§mantul poetic. 



515 Idem, p. 119. 



343 



II 



In cazul lui Mircea Eliade, vorbim iara§i de o lectura 
inedita a lui Eminescu. §i vom face demonstrajia de rigoare 
referindu-ne la doua romane fantastice eliade§ti, Domnisoara 
Christina §i §arpele 516 . 

Primul dintre ele poate fi citit ca un Luceafdr cu 
rolurile inversate (mai mult chiar decat Riga Crypto... ), fiind 
o opera construita dupa aceea§i paradigma a Luceafarului, 
dar cu o simbolistica inversata. 

Fantoma domni§oarei Christina ar fi aici in rolul 
Luceafarului, iar Egor Pa§chievici in rolul Catalinei, care 
simte atrac^ie dar §i oroare fa^a de Christina, respingand firea 
ei „rece" §i „straina" ontologic, „fara de via^a". 

Doamna Moscu, Sanda §i Simina nu sunt decat 
avatarurile sau „intruparile" acestui Luceafar eliadesc, 
destinate sa intermedieze apropierea lui Egor de fiinja ei 
imateriala. Dar, mai ales, Sanda §i Simina sunt doua ipostaze 
similare celor doua „intrupari" ale Luceafarului, una angelica 
§i alta demonica. 

In acest roman, Eliade - trebuie s-o spunem de la bun 
inceput - pune semnul egal intre Luceafar, Zburator, strigoi, 
vampir, fantoma §i demon (diavol), fara nicio re^inere. 

Domni§oara Christina este toate acestea la un loc §i 
Eliade nu ascunde acest fapt, nici nu ne lasa pe noi sa ne dam 
cu capul de to^i pere^ii interpretarilor, ci o spune foarte 
limpede. 

Se §tie ca Zburatorul sau Luceafaral sunt o fabula^ie 
folclorica pe tema primelor semne de erotism care apar la 
pubertate §i ii tulbura pe tineri. 

Pe scurt: sunt personaje fantastice a caror prezen^a in 
lume e legata strict de manifestarile erotice ale tinerilor, in 
speja. In literatura, primul care poetizeaza mitul Zburatorului 
e Ion Heliade-Radulescu. 

Insa Mircea Eliade pune problema in termenii unei 
viziuni romane§ti cu mult mai largi asupra subiectului, prin 
sinonimiile pe care le face §i pe care le-am reprodus 
adineaori. 



516 Urmarim: Mircea Eliade, Proza fantastica, 3 vol., edi^ie §i postfa^a de Eugen 

Simion, Ed. Moldova, Ia?i, 1994. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade. 



344 



Pentru prima data, el pune pe tapet raspunsul ortodox 
dat tuturor acestor „aparh;ii" care conjuga manifestari 
spiritualiste, fantomatice, erotico-vampiriste §i luciferice, 
anume ca in spatele lor se ascund demonii. 

Lectura eminesciana care se face prin acest roman, este 
o interpretare profunda, dar §i una deconspirata de autorul 
insu§i, pentru ca invocarea fantomei domni§oarei Christina se 
face cu ajutorul refrenului din Luceafdrul (Cobori in jos, 
luceafdr bland... , etc.), dar §i al altor versuri eminesciene. 

In cazul romanului eliadesc, tanarul indragostit este 
Egor, care se logode§te §i vrea sa se casatoreasca cu Sanda. 

Intervine fantoma domni§oarei Christina, care se 
indragosteste de el §i dore§te sa il atraga in lumea ei. Este 
prins in capcana unei serii nesfar§ite de intamplari tenebroase 
§i foarte aproape de a fi „vrajit" de Luceafarul-Christina. 

Cuvantul „vraja" este unul dintre cuvintele de or dine in 
roman, alaturi de cuvintele din sfera semantica a fricii 
(„teroare", „groaza", „oroare", „panica", etc.) §i din cea a 
demonicului („dracesc", „draceasca", „diavolesc", etc.), 
termeni cu o foarte mare pondere in roman. 

Exista, de asemenea, in roman, nenumarate sugestii 
hipnotice §i letargic-maladive, care pot fi §i ele interpretate ca 
o relecturare a melancoliei §i hipnotismului eminescian. 

Luam aminte ca Eliade restaureaza adevarul in privin^a 
ini^iativelor §i ca dorin^a de apropiere intre cele doua lumi nu 
pleaca de la om, ca la Eminescu, in care Catalina e cea care 
se indragoste§te de o fiinja dintr-o alta sfera ontologica §i 
invoca pogorarea Luceafarului, ci de la domni§oara Christina. 

Ea este faptura fantomatica de pe lumea cealalta, care 
nu §i-a implinit, nu §i-a trait iubirea pe acest pamant (alt 
motiv folcloric), de§i, cat a trait, a dat dovada de o incredibila 
insajietate sexuala (la fel ca Oana din Pe strada Mdntuleasa), 
combinata cu o cruzime la fel de mare, ambele intrate in 
legenda. 

In termeni ortodoc§i, avem de-a face cu o femeie care a 
prezentat caracteristicile demonizarii pe cand era in via^a 
(caracteristici pe care le au, intr-un mod foarte evident, §i 
sora ei, doamna Moscu, §i nepoata ei, Simina, de numai 9 
ani) §i a carei imagine o imprumuta demonii pentru a-i speria 
sau a-i influenza pe oameni. 

Eliade ne poarta pa§ii spre o interpretare proprie 
spiritului cre§tin, intrucat nenumarate sunt in roman 
descrierile atmosferei terifiante pe care o resimt oamenii 



345 



(Egor §i Nazarie, un pictor §i un arheolog universitar) la 
apropierea acestei „fantome". 

Aceste descrieri corespund intru totul relatarilor 
ortodoxe despre prezenja demonilor §i despre sentimentele de 
spaima §i tulburare incomensurabila pe care ei le produc in 
suflet, alaturi de raceala, oboseala, intunecare a gandurilor, 
desfranare, toate puse in eviden^a §i de Eliade. 

Mai mult decat atat, la un moment dat, domni§oara 
Christina ii spune lui Egor - pe care vrea sa il ia in stapanire 
cu forja, fara a-i cere acordul - ca acolo de unde vine ea sunt 
mult mai muh;i la fel ca §i ea §i chiar cu mult mai cumpli^i. §i 
ii face §i o demonstrate, afirmand ca „treptele spaimei sunt 
mult mai adanci". 

Christina vrea sa il faca sa o accepte nu convingandu-1 
de frumusetea sa, ci aratandu-i o faptura a carei apropiere era 
inca §i mai oribila decat a ei §i din cauza careia 
„dezgustul. . .ii ravasjse intraga fiin^a". 

Ea ii spune: ,^i-am adus aici teroarea celuilalt, mai rau 
§i mai dracesc decat mine". 

Cu toate acestea, sugereaza ca ea ar fi in fruntea unei 
ierarhii demonice: „§i ca el sunt sute §i mii §i to^i asculta de 
porunca mea, Egor, iubitule ..." 

In consecinja, este clar ca, pentru Eliade, nu este de 
dorit apropierea de entitatea de pe cealalta lume, din lumea 
spirituals. 

Cu totul altfel decat suntem educaji prin emisiunile tv 
§i filmele holly woodiene, in care personajele leaga adesea 
prietenii, fara nicio panica sau uluire, cu „fantomele" sau cu 
„extratere§trii". 

Aceasta apropiere provoaca insa, in realitate, oroare §i 
repulsie, sugereaza Eliade, datorita demonilor care se ascund 
in spatele acestor halucinafii. 

Chiar §i Catalina rostea formula incantatorie §i dorea 
intimitatea Luceafarului numai cand el era la departare, 
privindu-1 cum lumineaza, insa cand acesta se apropia de ea, 
avea acelea§i sentimente de respingere datorate incongruence! 
ontologice: Cdci eu sunt vie, tu esti mort. 

Privind la el, dorinja-i gata, insa vazandu-1 de aproape, 
el arde §i ingheafd. 

Statutul de artist §i pictor al lui Egor vine sa susjina 
interpretarea pe care am oferit-o romanului. 

Dar insu§i portretul Christinei, cu ochi vii, ne aminte§te 
de portretele similare §i de umbrele fantomatice din Sdrmanul 



346 



Dionis §i Geniu pustiu, posesoare ale unor ochi vii la fel de 
important in structura acestor nuvele. 

Aceste portrete §i umbre din opera eminesciana erau 
ele insele avataruri ale personajelor, care puteau lua, la modul 
fantezist, locul personajelor, prin transfer de statut. 

Eminescu este mai angajat in orizontul simbolic pe 
care a vrut sa-1 imprime Luceafarului, ca ipostaza metaforica 
a geniului, de§i substratul poemului este unul spiritual. 
Mircea Eliade incearca insa, prin mijlocirea §i recursul la 
credinjele romane§ti (de§i ele nu sunt clare unei lecturi 
ignorante in materie) sa se apropie de „fiinja", de elucidarea 
„fiintei" unui asemenea „Luceafar". 

Insu§i numele de Christina este un sinonim onomastic 
al Luceafarului, deoarece Luceafarul presupune o fiinja 
luminoasa §i Christina la fel, avandu-§i radacina semantica in 
„Hristos". 

Insa ambele fiinje sunt cazute, ramanand ca doar 
numele lor sa fie rudimente fotianice. 

Celalalt roman, §arpele, este un roman al imperii 
nupjiale, al nun^ii. 

Onomastica este §i aici simbolica: Andronic (Andros = 
barbat) §i Dorina (de la „dor", „dorin^a"), cele doua nume 
avand §i o similitudine eufonica ce sugereaza acela§i lucru, 
anume atrac^ia dintre cei doi, unirea. 

Andronic reitereaza oarecum mitul Zburatorului, la 
inceput, iar §arpele apare §i el ca un simbol erotic. 

Insa recursul la Eminescu, consta in felul in care este 
prezentat cadrul implinirii acestei comuniuni, al acestei uniri, 
anume in mijlocul unor paduri virginale din jurul Manastirii 
Caldaru§ani, al unei naturi feerice din care nu lipsesc lacul §i 
luna ce vraje§te cu lumina ei intreg peisajul paradisiac. 

Prezen^a elementului acvatic, a lacului din mijlocul 
padurii, poarta in sine simbolistica procrearii, de§i atat lacul, 
cat §i luna §i padurea misterioasa sunt elemente imprumutate 
din recuzita poetica eminesciana. 

Ea este pusa in scena de Eliade pentru a crea cadrul 
propice al intalnirii erotice §i al nunjii, dar §i pentru ca 
autorul nostru considera ca exista taine adanci, fara de 
perceperea carora traim fara sens. 

Spre exemplu, iubirea nu se poate implini fara a 
injelege rostul adanc al existen^ei. 

Ceea ce oamenii, care nu cauta sensurile profunde ale 
firii §i ale viejii, numesc iubire, nu este decat un act sexual §i 



347 



o implinire superficiala a abisalei nevoi de celalalt din fiinja 
noastra. 

Aceste lucruri le traduce §i le explica Andronic. El 
este, la un moment dat, o inchipuire a omului primordial, care 
injelege limba padurii §i §tie sa intre in dialog cu pasarile §i 
cu toate vietajile din padure, avand o cale de comunicare 
intima cu universul (sa ne amintim §i de O, ramdi..., a lui 
Eminescu §i de pretenjia sa de a injelege glasul padurii in 
regretata varsta a copilariei). 

Dorina, care vine din Bucure§ti §i care nu §tie sa 
iubeasca natura, trebuie sa treaca printr-o serie de Jocuri", 
care sa o rupa de gandirea ra^ionalist-secularizata a omului 
contemporan, care cauta dovezi §i nu accepta prezenja unei 
realita^i transcendente. 

La sfar§itul romanului se produce transfigurarea prin 
iubire, ca la Eminescu, datorita careia insula - care trimite in 
mod explicit la insula lui Euthanasius din nuvela Cezara - 
devine §i in ochii Dorinei un paradis. 

Cei doi, Andronic §i Dorina, adorm pe aceasta insula, 
reiterand cuplul primordial intr-un peisaj edenic. 

Recursul la Eminescu este unul recuperator, pentru ca 
Eliade simte ca poate sa spuna ceva esen^ial numai in masura 
in care exploreaza fondul spiritual latent, dar extrem de 
bogat, cuprins in temele §i motivele eminesciene §i care 
desifreaza, in extenso, o viziune asupra lumii care ne aparjine 
noua, romanilor. El se simte solidar cu aceasta viziune §i 
cauta sa o amplifice. 

Daca Blaga vorbea, in Spafiul mioritic, de 
„incon§tientul lui Eminescu", in care „intrezarim prezen^a 
tuturor determinantelor stilistice pe care le-am descoperit in 

fin 

stratul duhului nostra popular" , Mircea Eliade face in 
aceste doua romane o recenzie profunda a temelor §i 
motivelor eminesciene, care apar ca romdne§ti §i arhetipale, 
iar nu romantice. 

In ambele romane se fac referiri la vraja padurii §i 
acest lucra ne-a atras atenjia. 

In Domni§oara Christina, locurile in care se petrec 
intamplarile sunt vrajite, pentru ca pe ele au existat vastele 
paduri teleormanene, codrii de odinioara ai Teleormanului §i 
Giurgiului. Iar in §arpele e vorba de padurile din jural 
Manastirii Caldaru§ani. 



517 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, op. cit., p. 202. 



348 



Credem ca este un amanunt deosebit de semnificativ §i 
care ne releva sentimentele personale ale autorului faja de 
farmecul edenic al padurilor, sentiment pe care, ca roman, 1-a 
regasit la Eminescu, in deosebi, §i 1-a purtat cu sine in India, 
unde s-a declarat cucerit de vraja junglei bengaleze. 

Semnalam marturiile in acest sens din romanul 
Maitreyi §i din nuvela Nopfi la Serampore. 

Ca §i Bacovia, Eliade face apel la Eminescu prin 
prisma propriei sale intuijii §i sinniri. Dragostea pentru codri 
§i paduri, este, spre exemplu, o caracteristica profund 
romaneasca, un loc comun al datului nostru genetic, fapt 
dovedit cu prisosinja de lirica noastra populara. 

Astfel incat, cele ce pareau a fi elemente romantice in 
poezia eminesciana, ne apar, prin aceasta lectura, ca facand 
parte din „matricea stilistica" a poporului roman. 

De fapt, Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga a avertizat cu 
justeje ca multe din temele §i motivele care par romantice in 
opera eminesciana, sunt de fapt, reflexii §i amprente ale unei 
gandiri tradi^ionale, strabune, fals romantice. 

Iar dragostea romanilor pentru codrii cei addnci nu este 
decat o expresie a nostalgiei §i a dorului pentru Raiul pierdut. 

Interpretarea „eminescianismului" pe care o intalnim in 
cele doua romane eliade§ti vine sa ne dovedeasca faptul ca 
Eliade nu il cite§te pe Eminescu numai ca pe un mare creator 
individualist, ci §i ca pe cineva care a codificat in persoana sa 
datul spiritual romdnesc §i 1-a retransmis prin opera sa. 

Eliade strapunge astfel in mod autentic dincolo de 
panza imaginii publice §i exegetice a lui Eminescu, pentru a-1 
citi in codul a§a-zis „naiv" al tradijiei romane§ti, in a carui 
matca il identifica. 

§i Eliade nu poate fi acuzat d&protocronism. 

El considera ca Eminescu trebuie citit in acest cod 
simplu, §i nu suprasolicitatfilosofico-exegetic. 

Lectura eliadesca (de§i nu neaparat fidela) asupra lui 
Eminescu este una care, in opozijie cu cea calinesciana, nu 
strive§te corola de minuni a universului sau intim, ci ii 
spore§te vraja nepdtrunsului ascuns. 

Concluzia noastra este insa aceea ca adevarata 
posteritate a lui Eminescu, in cultura §i literatura romana, este 
una cu mult mai profunda §i mai complexa decat se crede, dar 
nu a fost prea serios luata in considerare. 



349 



Bibliografia 

Resurse clasice 
(in ordine alfabetica) 



A 



Alecsandri, Vasile, Poezii, cuvant inainte de Dumitru 
Micu, Ed. Ion Creanga, Bucure§ti, 1985. 

Alexandrescu, Grigore, Poezii. Prozd, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1985. 

Ambrozie al Mediolanului, Sfantul, Comentariu la 
Hexaemeron in 6 carji, in PL 14. 

Anghelescu, Mircea, Preromantismul romdnesc, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1971. 

Idem, Clasicii nostri, Ed. Eminescu, 1996. 

Antim Ivireanul, Sfantul, Opere, edijie critica §i studiu 
introductiv de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1972. 

Idem, Sfdturi cre§tine-politice, in rev. Biserica 
Ortodoxa Romdnd, XIV (1890-1891). 

*** Arte poetice. Romantismul, coordonarea volumului 
de Angela Ion, studiu introductiv de Romul Munteanu, Ed. 
Univers, Bucuresti, 1982. 

Asachi, Gheorghe, Opere, ed. critica §i prefa^a de N. A. 
Ursu, vol. I (versuri §i teatru), Ed. Minerva, Bucure§ti, 1973. 



B 

Bacovia, George, Opere, X, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1978. 



350 



Bianu, loan, Nerva Hodos si Dan Simionescu, 

7 7 55 7 

Bibliografia romdneasca veche, tomul III (1809-1830), 
editata de Academia Romana, Bucuresti, Atelierele grafice 
Socec & Co., societate anonima, 1912-1936. 

*** Biblia sau Sfdnta Scriptura, tiparita sub 
indrumarea §i cu purtarea de grija a PFP Teoctist, Patriarhul 
Bisericii Ortodoxe Romane §i cu aprobarea Sf. Sinod, Ed. 
IBMBOR, Bucuresti, 1988. 

*** Biblia sau Sfdnta Scriptura, edn;ie jubiliara a 
Sfantului Sinod [edijia Bartolomeu Anania], tiparita cu 
binecuvantrea §i prefaja PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii 
Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2001. 

Blaga, Lucian, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed. 
Humanitas, Bucure§ti, 1994. 

Idem, Trilogia culturii III. Geneza metaforei §i sensul 
culturii, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1994. 

Idem, Opera poetica, cuvant inainte de Eugen Simion, 
prefaja de George Gana, edijie ingrijita de George Gana §i 
Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1995. 

Bolintineanu, Dimitrie, Opere III. Poezii, edijie 
ingrijita, note §i comentarii de Teodor Vargolici, Ed. 
Minerva, Bucure§ti, 1982. 

Idem, Poezii alese, Ed. Minerva, Bucuresti, 1984. 

Idem, Nepasarea de religie, de patrie si de dreptate la 
romdni, editie ingrijita si prefatata de Teodor Vargolici, Ed. 
Gramar, Bucuresti, 2007. 

~ 5 ~ 

Bolliac, Cezar, Scrieri I. Meditatii. Poezii, editie, note 
si bibliografie de Andrei Rusu, prefata de Mircea Scarlat, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1983. 

~ 5 ~ 



351 



Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gdlceava infeleptului 
cu lumea sau Giudeful sufletului cu trupul, text stabilit, 
traducerea versiunii grece§ti, comentarii §i glosar de Virgil 
Candea, postfaja §i bibliografie de Alexandru Duju, Ed. 
Minerva, Bucure§ti, 1990. 

Idem, Istoria ieroglifica, edi^ie ingrijita de P. P. 
Panaitescu §i I. Verde§, studiu introductiv de Adriana Babeji, 
Ed. Minerva, Bucuresti, 1997. 

Calinescu, Matei, Cinci fefe ale modernitdfii 
(modernism, avangardd, decaden^a, kitsch, postmodernism), 
traducere de Tatiana Patrulescu §i Radu Jurcanu, posfaja de 
Mircea Martin, Ed. Univers, Bucure§ti, 1995. 

Cernovodeanu, Paul, Eminescu si cronografele 
romdnesti, in Caietele Mihai Eminescu, II, Bucuresti, 1974. 

* * * Chrestomatie Romdna, texte tiparite si manuscrise 
[sec. XVI-XIX], dialectale si populare, cu o introducere, 
gramatica si un glosar romano-francez, de M. Gaster, vol. 1, 
Ed. F.A. Brockhaus si Socec & Co., Leipzig si Bucuresti, 
1891. 

Coresi, Psaltirea slavo-romdnd (1577) in comparafie 
cu Psaltirile coresiene din 1570 si din 1589, text stabilit, 
introducere §i indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR, 
Bucure§ti, 1976. 

Idem, Evanghelie cu invdfdturd (1581), publicata de 
Sextil Pu§cariu §i Alexie Procopovici, Bucuresti, Atelierele 
grafice Socec & Co, Societate anonima, 1914. 

Costin, Miron, Opere, vol. I, edijie critica de P. P. 
Panaitescu, EPL, Bucuresti, 1965. 

Idem, Opere, vol. II, edijie critica de P. P. Panaitescu, 
EPL, Bucuresti, 1965. 

Co§buc, George, Poezii, vol. I, Ed. Cartea 
Romaneasca, Bucure§ti, 1982. 



352 



Creju, I., Contribufii la cunoasterea scrierilor lui 
Eminescu, in Studii eminesciene, Bucure§ti, 1965. 

Idem, Din aspectele limbajului eminescian in Limba 
romdna, 2/1965. 



D 



Del Conte, Rosa, Eminescu sau despre Absolut, edi^ia 
a Il-a, ingrijire, traducere §i prefa^a Marian Papahagi, cuvant 
inainte de Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga, postfa^a de Mircea 
Eliade, cu un cuvant pentru edijia romaneasca de Rosa del 
Conte, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003 (Traducere a editiei: 
***Mihai Eminescu o dell 'Assoluto , Instituto di Filologia 
Romanza dell'Universita di Roma. Studi e Testi, Societa 
Tipografica Mondenese, Modena, 1963). 

Doina§, §tefan Augustin, Mdstile adevdrului poetic, 
Ed. Cartea Romaneasca, Bucure§ti, 1992. 

Dosoftei, Opere 1 (versuri), ed. critica de N. A. Ursu, 
studiu introductiv de Al. Andriescu, Ed. Minerva, Bucure§ti, 
1978. 

Dumitrescu-Busulenga, Zoe, Eminescu - culturd si 
creafie, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1976. 

Idem, Eminescu Viafa, edijie ingrijita de Dumitru 
Irimia, cuvant inainte Dan Haulica, Ed. Nicodim Caligraful, 
Manastirea Putna, 2009. 

Dumitrescu, Geo, Poezii, Ed. Curtea Veche, edn;ie 
completa §i definitiva, Bucure§ti, 2000. 



Eliade, Mircea, Prozd fantasticd, 3 vol., edh;ie §i 
postfa^a de Eugen Simion, Ed. Moldova, Ia§i, 1994. 

Elian, AL, Eminescu si vechiul scris romdnesc, in 
Studii si cercetdri de bibliologie, I, Bucure§ti, 1955. 



353 



Eminescu, Mihai, Opere, I, editia Perpessicius, Ed. 
Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II", 
Bucuresti, 1939. 

Idem, Opere, III, ed. critica de Perpessicius, Ed. 
Fundatia Regele Mihai I, Bucure§ti, 1944. 

Idem, Opere, IV, editie critica ingrijita de Perpessicius, 
Ed. Academiei RPR, Bucuresti, 1952. 

Idem, Opere alese, vol. I §i II, editie ingrijita §i 
prefajata de Perpessicius, col. Scriitori romani, EPL, 
Bucuresti, 1964. 

Idem, Prozd literard, postfaja de Eugen Simion, EPL, 
Bucuresti, 1964. 

Idem, Opere. Publicisticd, vol. X, Ed. Academiei RSR, 
Bucuresti, 1989. 

Idem, Opere. Publicistica, vol. XII, (1 ianuarie- 
31decembrie 1881; articole din Timpul), Ed. Academiei 
RSR, Bucuresti, 1985. 

Idem, Opere. Fragmentarium. Addenda editiei, XV, 
editie critica intemeiata de Perpessicius, Ed. Academiei 
Romane, Bucuresti, 1993. 

Idem, Poezii I, II, III, editie critica de D. Murara§u, Ed. 
Minerva, Bucure§ti, 1982. 

Idem, Lumind de lund, vol. I, editie ingrijita si prefata 
de Marin Sorescu, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1993, 188 

P- 

Idem, Lumind de lund, vol. II, editie ingrijita si prefata 
de Marin Sorescu, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1993, 495 

P- 

Idem, Dulcea mea Doamnd / Eminul meu iubit. 
Corespondenta ineditd Mihai Eminescu - Veronica Micle, 
editie ingrijita, transcriere, note si prefata de Christina 
Zarifopol-Illias, Ed. Polirom, Iasi, 2000. 



354 



Enache, George, Ortodoxie si putere politicd in 
Romania contemporand. Studii si eseuri, Ed. Nemira, 
Bucure§ti, 2005. 



Filimon, Nicolae, Escursiuni in Germania 
meridionald. Nuvele, postfata si bibliografie de Paul Cornea, 
Ed. Minerva, Bucuresti, 1984. 

*** Filocalia romdneascd, vol. II, traducere din 
grece§te, introducere §i note de Dumitru Staniloae, Membra 
de onoare al Academiei Romane, Ed. Humanitas, Bucure§ti. 

Idem, vol. IV, tradusa din greceste de Pr. Stavr. Dr. 
Dumitru Staniloae, Tipografia Arhidiecezana, Sibiu, 1948 

(Cuvdntul lui Isihie Sinaitul cdtre Teodul). 

Fundoianu, Versuri, Ed. Cartier, 1999. 
G 



Galdi, Ladislau, Stilul poetic al lui Mihai Eminescu, 
Ed. Academiei RPR, Bucuresti, 1964. 

Galeriu, Pr. Prof. Dr. Constantin, Chipul Mdntuitorului 
Iisus Hristos in gdndirea lui Mihai Eminescu, in rev. Studii 
Teologice, seria a Il-a, XLIII (1991). 

Gana, George, Melancolia lui Eminescu, Ed. Fundajiei 
Culturale Romane, Bucuresti, 2002. 

Gaster, M., Literatura populard romdnd, editie, prefata 
si note de Mircea Anghelescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983. 

Goga, Octavian, Poezii, editie ingrijita, postfata, tabel 
cronologic §i crestomatie critica de Simion Mioc, Ed. Facia, 
Timi§oara, 1984. 



355 



H 



Heidegger, Martin, Originea operei de artd, traducere 
§i note de Thomas Kleininger §i Gabriel Liiceanu, studiu 
introductiv de Constantin Noica, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 
1995. 

Holderlin, Friedrich, Poezii, in romane§te de §tefan 
Augustin Doina§, I. Negoijescu §i V. Nemoianu, Ed.Univers, 
Bucuresti, 1971. 



I 



loan Gura de Aur, Sfantul, Explicarea Epistolei a Il-a 
cdtre Corinteni a celui intre Sfinfi Pdrintelui nostru loan 
Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolei, trad din lb. 
elina, edijia de Oxonia, 1845, de Arhiereu Theodoie A. 
Ploe§teanu, Bucuresti, Atelierele grafice Socec & Co., 
Societate anonima, 1910. 

Idem, Explicarea Epistolei pastorale de la I Timotei, 
traducere din limba elina, edh;ia de Oxonia, 1861, trad. 
Arhiereu Theodosie A. Ploesteanu, Bucure§ti, ed. Atelierele 
grafice Socec & Co., Societate anonima, 1911. 

Idem, Omilii la Facere (I), in col. PSB, vol. 21, 
traducere, introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed. 
IBMBOR, Bucuresti, 1987. 

Isaac Sirul, Sfantul, Cuvinte despre sfintele nevoinfe, in 
Filocala romaneascd, vol. X, traducere, introducere §i note 
de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 
1981. 



I 



*** Invdfdturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu, 
Theodosie, text ales §i stabilit de Florica Moisil §i Dan 
Zamfirescu. Cu o noua traducere a originalului slavon de G. 
Mihaila. Studiu introductiv §i note de Dan Zamfirescu §i G. 
Mihaila. Ed. Minerva, Bucuresti, 1970. 



356 



L 



* * * Lucian Blaga cunoastere si creatie. Culegere de 
studii, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987. 



M 



Macedonski, Al., Excelsior. Poezii, edijie ingrijita de 
Adrian Marino, prefaja de Marin Mincu, EPL, 1968. 

Maniu, Adrian, Versuri, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979. 

Manolescu, Nicolae, Istoria criticd a literaturii 
romdne. 5 secole de literatura, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2008. 

Mazilu, Dan Horia, Varlaam si Ioasaf. Istoria unei 
carti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981. 

Idem, Recitind literatura romdna veche, vol. I, Ed. 
Universita^ii Bucure§ti, 1994. 

Idem, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed. 
Universitajii din Bucuresti, 1998. 

Minulescu, Ion, Scrieri I. Versuri, editie ingrijita si 
prefatata de Matei Calinescu, EPL, Bucuresti, 1966. 

***Molitfelnic, edrjia a V-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 
1992. 

Moraru, Mihai, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Ed. 
Fundajiei Culturale Romane, Bucure§ti, 1997. 

Muresanu, Andrei, Poezii. Articole, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1988. 



N 



Negoi^escu, Ion, Poezia lui Eminescu, edijia a IV-a 
revazuta, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1994. 



357 



Idem, Scriitori moderni, vol. I, Ed. Eminescu, 1996. 

Idem, Scriitori moderni, vol. II, Ed. Eminescu, 1997. 

Negrici, Eugen, Iluziile literaturii romdne, Ed. Cartea 
romaneasca, Bucure§ti, 2008. 

Nicodim Aghioritul, Cuviosul, Paza celor cinci 
simturi, versiune diortosita a traducerii romanesti din 1826, 
tiparita la Manastirea Neamt prin osteneala Arhimandritului 
Dometian, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999. 

O 

Ortiz, Ramiro, Fortuna labilis. Storia di un motivo 
poetico da Ovidio a Leopardi, Bucure§ti, 1927. 



*** Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1999. 

Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Modele cosmologice si 
viziune poetica, edn;ie ingrijita §i prefa^ata de Irina Petra§, Ed. 
Paralela45,2005. 

Papadima, Liviu, Literaturd si comunicare. Relatia 
autor-cititor in proza pasoptistd si postpasoptista, Ed. 
Polirom, 1999. 

Pillat, Ion, Poezii, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1989. 

Puscariu, Sextil, Istoria literaturii romdne. Epoca 
veche, editie ingrijita de Magdalena Vulpe, postfata de Dan 
C. Mihailescu, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1987. 



R 



Radulescu, I. Heliade, Poezii. Proza, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1977. 

Radulescu, Mihai, Antim Ivireanul. Invdfdtor. Scriitor. 
Personaj, cu un „Cuvant inainte" de P. S. Irineu Slatineanu, 



358 



editat de Fimda^ia „Antim Ivireanul" - Rm. Valcea, Ed. 
Ramida, Bucure§ti, 1997. 

***Retorica romdneasca. Antologie, in seria 
Restitutio, editie, prefata si note de Mircea Franculescu, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1980. 



Saharov, Arhim. Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu 
precum este, traducere din limba rasa de ieromonah Rafail 
Noica, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2005. 

Scarlat, Mircea, Istoria poeziei romdnesti, vol. I, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1982. 

*** Septuaginta, ed. A. Rahlfs, cf. Bible Works 7. 

Stanescu, Nichita, Ordinea cuvintelor, versuri, (1957- 
1983), vol. I §i II, cuvant inainte de Nichita Stanescu, prefata, 
cronologie §i editie ingrijita de Alexandra Condeescu cu 
acordul autoralui, Ed. Cartea Romaneasca, 1985. 

Steinhardt, N., Primejdia mdrturisirii (Convorbiri cu 
loan Pintea), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993. 

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitra, Teologia Dogmaticd 
Ortodoxd, vol. 2, Ed. IBMBOR, edijia a Il-a, Bucure§ti, 
1997. 



***Triodul, tiparit in zilele prea inal^atului nostra 
Domn Carol I, Regele Romaniei, edijia a doua, Tipo- 
Litografia „CarJilor Bisericesca", Bucure§ti, 1897. 

Idem, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000. 

*** Tudor Vianu despre Eminescu, editie alcatuita si 
prefatata de Vasile Lungu, Ed. Minerva, 2009. 



V 



359 



Varlaam, Cazania (1643), ed. ingrijita de J. Byck, Ed. 
Academiei RSR, Bucure§ti, 1966. 

Vasile eel Mare, Sfdntul, Omilii la Hexaemeron. Omilii 
la Psalmi. Omilii §i cuvdntari, col. PSB, vol. 17, traducere, 
introducere, note §i indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, 
Bucure§ti, 1986. 

***Vieta Prea Cuviosului Parintelui nostru Nicodim 
Sdntitul, Arhimandritul Lavrei din Santa Monastire Tismena, 
lucrata de Ieromonachul si duchovnicul Stefan din Tismena, 

5 3 7 

la anul 1836, dupa cea tiparita la 1763 de Episcopul 
Romnicului, Kir Partenie si dupre unu manuscriptu keviu, Ed. 
Tipografia cartilor bisericesci, Bucuresti, 1883, 82 p. 

Vinea, Ion, Or a fantanilor, Ed. Minerva, Bucure§ti, 
1982. 

Voiculescu, Vasile, Poezii, prefata de Stefan Aug. 
Doinas, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981. 

Idem, Poezii, edijie ingrijita, prefata, cronologie, repere 
critice §i bibliografie de Ion Apetroaie, Ed. Porto-Franco, 
Galati, 1995. 

Voronca, Versuri, Ed. Cartier, 1999. 



Zamfir, Mihai, Proza poetica romdneasca in secolul al 
XlX-lea, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971. 

Zilot Romanul (Stefan Fanuta), Opere complete, editie 
ingrijita, studiu introductiv, note, comentariii si indici de 
Marcel -Dumitru Ciuca, Ed. Minerva, Bucuresti, 1996. 



360 



Resurse online 

(in ordinea aparitiilor textuale) 



http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C5 %A3 escu 

Opera completd la nivel online, editia Perpessicius: 
http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu 

Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Ed. 
Fundajiei Culturale Romane, Bucuresti, 1997, p. 198. Cartea 
citata acum se poate downloada de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/04/25/de-nuptiis- 
mercurii-et-philologiae/ 

http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai- 
moraru/ 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir 

A se audia proiectul nostru online: Dr. Gianina Maria- 
Cristina Piciorus, Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf, in 3 file 
audio: 

http://www.trilulilu.ro/bastrix/00c4ad24 1 62594 

http://www.trilulilu.ro/bastrix/9ba4e00e76b302 

http://www.trilulilu.ro/bastrix/9f6bf85e0f26dd 

Referinte pentru editia critica tiparita la Ed. Meridiane, 
1977: 

http://openlibrary.org/books/OL4051245M/Erotocritul_logof 
a%CC%86tului_Petrache 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Nicodim_Aghioritul 



361 



*** Chrestomatie Romdna, texte tiparite si manuscrise 
[sec. XVI-XIX], dialectale si populare, cu o introducere, 
gramatica si un glosar romano-francez, de M. Gaster, vol. 1, 
Ed. F.A. Brockhaus si Socec & Co., Leipzig si Bucuresti, 
1891 

Poate fi downloadata de aici: 

http://www.archive.org/details/chrestomatieromOOgast 
goog 

http : //to . orthodoxwiki . org/Grigorie_Palama 

http : //to .wikipedia.org/wiki/Heliodor 

http://en.wikipedia.org/wiki/Baltasar_Graci%C3%A1n 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Cernovodeanu 

http://www.romlit.ro/profesorul_ion_c._chiimia 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C5 
%9Fulenga 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Rosa_del_Conte 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gan%C4%83 

http://atelier.liternet.ro/articol/895/Daniel-Cristea- 
Enache-George-Gana/George-Gana-Vianu-a-ramas-pentru- 
mine-un-model-intelectual-si-moral.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Cristea-Enache 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Elian 

http://www.librarie.net/carti/7256/Paza-celor-cinci- 
simturi- Sf-Nicodim- Aghioritul 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Homer 



362 



e 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Odiseu 
http : //ro . wikipedia. org/wiki/Honorius 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloa 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab 

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C 
5%A3%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiu 
l_s%C4%83u_Teodosie 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Coresi 

http : //sfintiromani .mmb .ro/? sf= 1 4 

httpV/www.cimec.ro/carte/cartev/s 1 70 110 .htm 

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/cuviosul-vasile- 
ieromonahul-staretul-schitului-poiana-marului-2.html 

http ://orthodoxwiki . org/Paisius_Velichkovsky 

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/cuviosul-daniil- 
sihastrul/sfantul-daniil-sihastru-viata-faptele-sale-69424.html 

http://tismana.afcn.ro/index.htm 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Dan_Horia_Mazilu 

http : //www . calendar-ortodox .ro/luna/iunie/iunie2 .htm 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Eugen_Lovinescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant 



363 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer 

http : //ro . wikipedia. org/wiki/S %C3 %B 8ren_Kierkegaar 
d 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Unamuno 

Nicolae Iorga, Byzance apres Byzance, o gasiti online 
aici : http ://www.unibuc .ro/CLAS SICA/byzance/cuprins .htm 

http : //ro . orthodoxwiki . org/Ioan_Gur%C4%83 deAur 

http://en.wikipedia.org/wiki/Tantalus 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bildungsroman 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_V%C4%83c%C4% 
83rescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Conachi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/ VasilecelMare 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Hortensia_Papadat- 
Bengescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin 

http://en.wikipedia.org/wiki/Nessus_%28mythology% 



29 



http : //ro .wikipedia. org/wiki/Heracle 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83rea_Phoenix 



364 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2nc 
oveanu 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Ioan_Colov 

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/Ion_Luca_Caragiale 

http://ro.wikisource.org/wiki/La_hanul_lui_M%C3 %A 
2njoal%C4%83 

http://ro.wikisource.org/wiki/P%C4%83cat. . ._%28Car 
agiale%29 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Anton_Pann 

http://www.librarie.net/carti/135348/Spitalul-amorului- 
sau-Cantatorul-dorului-Anton-Pann 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron 

http://www.hugo- 
online.org/Plays/marion_de_lorme_1829.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Afrodita 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade- 
R%C4%83dulescu 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Concep%C5 %A3 ialmacu 
lat%C4%83 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/ Veronica_Micle 

http://usriasi.ro/codreanu.html 



365 



http : //theodorcodreanu . wordpress . com/ 

Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu, 
2009, PDF, edi^ie online, revazuta §i adaugita. 

A se vedea: 

http : //www .mihai- 
eminescu.ro/images/stories/pdf/Eminescu%20- 
%20Theodor%20Codreanu.pdf 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sisif 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu 

http ://www. stefancelmare .ro/ 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_G 
oethe 

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Verlaine 

http://ro.wikisource.org/wiki/S%C4%83rmanul_Dionis 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga 

http ://cantemir . asm .md/files/u 1 /hroniculvechimeiar 
omano_moldo_vlahilor_vol_I.pdf 

http : //ro . orthodoxwiki . org/Ambrozie_al_Milanului 

http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hesiod 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Orfeu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Euridice_%28nimfa%29 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitagora 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat 



366 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Vezuviu 

http : //www. sfantulantonie .ro/ 

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Gheorghe_Asachi 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Mihai_Zamfir 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac 

Puteti downloada, in editia noastra, in doua volume, 
magistralul tratat de teologie al Sfantului Irineu al Lyonului: 

Aflarea si respingerea falsei cunoasteri sau Contra ereziilor. 

Primul volum: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/03/sfantul- 
sfin%c8%9bit-mucenic-irineu-al-lyonului-contra-ereziilor- 
vol-1/ 

Al doilea volum: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/23/sfantul- 
sfin%c8%9bit-mucenic-irineu-al-lyonului-contra-ereziilor- 
vol-2/ 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Papa_Clement_I 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Icar 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Dedal 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_Em._Petrescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Tudor_Arghezi 



367 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloa 

e 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iancu_V%C4%83c%C4% 
83rescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Atanasie_din_Alexandria 

Puteti downloada teza noastra doctorala, facuta pe viata 
si teologia Sfantului Sfintit Mucenic Antim Ivireanul de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim- 
ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-via%c8%9ba- 
%c8%99i-opera-2010/ 



http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Cantacuzin 
o 

http : I Ixo .wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_M%C4%83rturisit 
orul 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Baruch_Spinoza 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Verdi 

http ://www.y outube . com/watch?v=yOEAL3 vXZrM 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitagora 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Nichifor_Crainic 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta 



368 



http://en.wikipedia.org/wiki/Rigveda 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Atlas_%28mitologie%29 

http ://ro . wikisource .org/wiki/LuceaP/oC4%83ral_%2 8 
Eminescu%29 

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/TudorVianu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Schopenhauer 

http ://www.literaturasidetentie .ro/biografie .php 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/ YH WH 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/B aiazidl 

http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%831ia_d 
elaRovine 

http ://en .wikipedia. org/wiki/William_Shakespeare 

Editia scripturald a IPS Bartolomeu Anania o puteti 
downloada de aici: 

http://www.archive.org/details/SfantaScripturabor2001 
EditieJubiliara 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania 

http : I Ixo . orthodoxwiki . org/Grigorie_Teologul 

http://ro.wikipedia.org/wiki/ Alexandru_Vlahu%C5%A 
3%C4%83 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu 

A se audia proiectele noastre: 

Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia 
cereasca: 

http://www.archive.org/details/SfantulDionisieAreopag 
itulDespre!erarhiaCereasca20 10 si 



369 



Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia 
bisericeasca: 

http://www.archive.org/details/SfantulDionisieAreopag 
itulDespreIerarhiaBisericeasca20 1 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Rubliov 

Icoana Sfintei Treimi: 

http://ro.wikipedia.Org/wiki/Fi%C8%99ier:Angelsatma 
mre-trinity-rublev- 1 4 1 jpg 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_C%C4%831inescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Alexandre_Dumas 

http : //to . orthodoxwiki . org/Macarie_cel_Mare 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Chiril_al_Alexandriei 

http : //to . orthodoxwiki . org/Efrem_Siral 

http : //www . calendar- 
ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie28.htm 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt 

http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl 

http://en.wikipedia.org/wiki/Georges_Brassens 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hyperion_%28mitologie% 
29 



370 



http : //ro . wikipedia. org/wiki/ Vasile_C%C3 % A2rlova 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/ VasileF abian-B ob 

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:George_Cre%C5% 
A3eanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade- 
R%C4%83dulescu 

Tudor Gheorghe, Miorita (audio): 
http://chirb.it/yMK2cv 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Piuariu-Molnar 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Ilarie_Voronca 

http : //ro .wikipedia. or g/wiki/Ion_Vinea 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Adrian_Maniu 

http://fondane.wordpress.com/ 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C5%9Fbuc 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Alecu_Donici 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Ion_Minulescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Negrici 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Scarlat 

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry 



37i 



http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Augustin 
Doina%C5%9F 



u 



in 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Petriceicu_Hasde 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Filimon 

http://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%A9rard_Genette 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther 

http : //en .wikipedia. org/wiki/Friedrich_H%C3 %B 61derl 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Rainer_Maria_Rilke 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Heidegger 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Octavio_Paz 

http://www.vatican.va/holy _father/pius_x/encyclicals/d 
ocuments/hf_p-x_enc_19070908_pascendi-dominici- 
gregis_en.html 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Lev_Tolstoi 

http ://en .wikipedia. org/wiki/Nikos_Kazantzakis 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sextil_Pu%C5%9Fcariu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zilot_Rom%C3%A2nul 

http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Villon 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Plutarh 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/Euripide 

http://books.google.ro/books?id=_meJRfpN7aIC&pg= 
PR5&lpg=PR5&dq=Demetrius+din+Falera&source=bl&ots= 



372 



G5MOt32Tzj&sig=WOOx- 

nsltOFKdgfnllRZ7uwYyRQ&hl=ro&ei=bbgITPHxNYGNO 
LvjtdEP&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3&ved 
=0CB4Q6AEwAg#v=onepage&q&f=false 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tibul 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Proper%C5%A3iu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_Flaccus 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ramiro_Ortiz 

http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87 

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/Marin_Preda 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Ioan_Damaschin 

http://www.archive.org/details/IndreptareaLegii.Pravila 
CeaMarel652 

http ://www. enciclopedia- 
dacica.ro/templu/zamolxe.htm 

http ://www.librarie .net/carti/ 1833 8/Sf-Lavrentie-al- 
Cernigovului-Viata-invataturile-minunile-si-acatistul 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Novalis 

http://en.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Leopardi 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Ioan_Sc%C4%83rarul 

http : I Ixo .wikipedia. org/wiki/ Vasile_P%C3 % A2rvan 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Nicolaelorga 



373 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Papacostea 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi 

http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques- 
B%C3%A9nigne_Bossuet 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Hermes_Trismegistul 

http://fr.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Vigny 

http://en.wikipedia.org/wiki/Edgar_Allan_Poe 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Schiller 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Sofronie_%2 8 Sahara v%2 9 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Martirul_%C5%9Fi 
Filozoful 

http : //r o . ortho doxwiki . org/ Vasil ecelMare 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu 

http : //ro . orthodoxwiki . org/Siluan_Athonitul 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin 

Proiectul nostra audio: Dr. Gianina Maria-Cristina 
Piciorus, Rdspuns impotriva catehismului calvinesc: 

1. 

http ://ia3 60706 .us . archive . org/6/items/ArhivaAudio- 
videoteologiePentraAzi 1 /SfVarlaamAlMoldoveiRaspunsImp 
otrivaCatehismuluiCalvinesc 1 .mp3 

2. 

http://www.archive.org/download/ArhivaAudio- 
videoteologiePentraAzi 1 /SfVarlaamAlMoldoveiRaspunsImp 
0trivaCatehismuluiCalvinesc2.mp3 

3. 



374 



http://www.archive.org/download/ArhivaAudio- 
videoteologiePentruAzi 1 /SfVarlaamAlMoldoveiRaspunsImp 
0trivaCatehismuluiCalvinesc3.mp3 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Compania_Fanny_Tardini- 
Vladicescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Pascaly 

http://www.edusoft.ro/rol/Iorgu%20Caragiale.php 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski 

http://en.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mure%C5%9Fanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade 



375 



Cuprins 

Mihai Eminescu: intre ars amandi si ars 
moriendi. Poezie lirica ssiufilosofie poetizata! 



1 . Inceputuri ascetice urmate de romanul iubirii in trei 
capitole (4-60) 

2. Filosofia umana cu aripi de ceard versus ra^iunea 
divina inscrisa in biblia cosmica. Nostalgia Paradisului §i 
rugaciunea. Revelarea lui Dumnezeu (61-115) 

3. Cosmogeneza §i eshatologia. Ipoteze de lucru (116- 

129) 

4. Simbolismul luminatorilor cere§ti in poezia 
eminesciana. Universul material ca icoana a celui spiritual- 
ceresc. Conexiuni cu literatura romana veche (130-196) 

5. Desemnificarea cosmosului §i inceputurile 
modernitdfii ideologice in poezia romana (197-237) 

6. O alta tradijie literara: iarna ca anotimp spiritual 

(238-254) 

I. Eminescu impotriva arianismului manifestat in 
arta moderna (255-258) 

8. Alte exemple de parafraze scripturale §i patristice in 
poemele eminesciene (259-286) 

9. Rugaciunea ascultata (287-316) 

10. Demonism in poezia lui Eminescu? (31 7-336) 

II. Dubla ereditate eminesciana (337-349) 




Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus (n. 1977) a 
terminat Facultatea de Litere, a Universitatii Bucuresti, in 
2001. 

A urmat cursurile de Master, la specializarea Literatura 
contemporand, in 2002, pe care le-a absolvit cu o teza despre 
Nichita Stanescu si fenomenul poezesc. 

Intre 2002 si 2009 a elaborat teza de doctorat: Antim 
Ivireanul personalitate complexd a liter aturii romdne. 

Lucrarea de fata s-a nascut din 
aplecarea asupra textelor medievale si 
cercetarea comparative a literaturii vechi si 
moderne romanesti. 

Volumul I, se ocupa exclusiv de 
evolutia poeziei, care merita o atentie sporita, 
atata timp cat conceptul de poezie in literatura 
bizantina si in aria de cultura rasariteana este 
unul vast, diferit de eel occidental, si care 
cuprinde, in intregime sau pe spatii largi, specii 
literare diverse, de la imne la cronografe si de 
la omilii la pareneze, viziune sau conceptie care 
amprenteaza si literatura noua. 

Multumesc sotului meu, parintele Dorin 
Octavian Piciorus, pentru iubirea, incurajarea si 
toata sustinerea pe care mi le acorda 
intotdeauna, fara de care nu as fi facut nimic. 




Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate