Skip to main content

Full text of "Epilog la lumea veche, vol I. 3"

See other formats


Dr. Gianina Maria-Cristina 

Piciorus 




epuoG La 
LUMea 
vecHe 



Vol. I. (partea a 
treia) 



Literatura romana 
intre viziunea 
traditionala si 

ideologia moderna 



Mental itati, forme 
literare si univers 

5 

spiritual 



Teologie pentru azi 



Bucure§ti 
2011 



Vol.1 

(partea a treia) 

# 



POEZIA 



POEZIA MODERNISTA 

(PRIMUL MODERNISM) 



Ideea de literaturd in sens occidental 
avea sa strabata greu. Trebuia s-o pregdteascd 
alunecarea inceata a moravurilor, si pentru 
asta nu era de ajuns ca putini sa mearga in 
Apus, ci ca acest Apus sa descinda aici. [...] 

Ideea ca cultura romana e deschisa cu 
prea multa graba la orice infiltratie straina este 
complet eronata, istoria literara descoperind, 
dimpotriva, o surda si banuitoare rezistenta . 



Literatura si chiar istoria literaturii nu 
pot fi imaginate in afara religiei [...] si chiar a 
spiritului religios, a misterului, a misticii, a 
revelatiei si a altor notiuni care [...1 sunt 

5 5 5 L J 

comune celor doua domenii . 



G. Calinescu, Istoria literaturii romdne de la origini pdna in prezent, editie noua 
revazuta de autor, text stabilit de Al. Pirn, Ed. Vlad&Vlad, Craiova, 1993, p. 61 si 
683. Sublinierile ne apartin. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu. 
" Mircea Anghelescu, Clasicii nostri, Ed. Eminescu, 1996, p. 221. Sublinierile ne 
apartin. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu. 



Alexandru Macedonski: poetul in valea plangerii 



... dacd-ntre oameni sunt numaijalnice nevroze, 
E cerul incdplin de stele, si cdmpul incdplin de roze /.../ 

...dacd-ntre oameni sunt numaijalnice nevroze, 
Pdmdnt si spafiu isi urmeazd sublimele metamorfoze... 

Macedonski, Noaptea de mai 



Concepjia lui Alexandru 

Macedonski despre poeji §i chemarea lor 
in aceasta lume este pasoptistd si o 
descoperim concentrate in versuri cu o 
puternica sonoritate heliadesca : 



„ Poefi ", in valea cea de pldngeri 

Lor li se zice, insd, „ ingeri " 

E-n ceruri al lor nume! 

(Poetiif 



Nu este ceva nou in poezia romaneasca §i nici nu este o 
concepjie pur romanticd. 

Medieval si scriptural, corpul uman este inchisoare 
pentru suflet, iar pamantul este valea de vecinicd pldnsoare 
(La suflet) sau a pldngerilor vale (Excelsior). 

Sufletul este o poemd cu un cer nemdrginit (Noaptea 
de ianuarie). 

In aceasta vale a plangerii, poetii sunt harpe tainice 
atinse de suflarea nemurirei, / Spirite-ale veciniciei, raze-ale 
dumnezeirei (Noaptea de ianuarie). 

In epoca pasoptista, Gheorghe Asachi afirmase 
originea poeziei in psalmii Sfantului David, pe care il numea 
dintdipoeta. 




~ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu. 

4 Cf. Alexandru Macedonski, Opere, vol. I-III, editie de Adrian Marino, EPL, 

Bucuresti, 1966-1967. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski. 



La fel si Grigore Alexandrescu 6 - criticandu-1 pe 
Voltaire -, sustinea ca rolul poejilor este de a lumina 
constiinfele, ca ni§te adevaraji purtdtori ai razelor 
dumnezeie§ti (lampadofori). 

Versurile lui Macedonski regasesc adesea tonalita^i 
heliade§ti indubitabile. 

E notoriu faptul ca „Macedonski se revendica ritos din 

Q 

modelul spiritual al autorului Biblicelof („Macedonski, 
acest Heliade al simbolismului romanesc" 9 ). 

Scriind La moartea lui Cdrlova, Heliade avea o pozijie 
identica, in privinja destina^iei poejilor: 

Tu ai urdt o fard unde pufini ascultd / Sau unde-a ta 
cdntare cu ei nu insofesti; / Incd trdind, tu viafa o petreceai 
mai multd / Sorbit in armonia a cetelor cere§ti, / Unde osta§ 
d-aicea acolo-ai §i grdbit. // Subt tdndra ta mdnd, degetele- 
arzdtoare, / Acum se-nfioreazd lira de serafimi; / Asculfi tu 
alte imnuri, incepi altd cdntare / §i-ndemni tu alfi rdzboinici, 
vitejii heruvimi, / §i alt post mai cu slavd fi-a fast fie gdtit. // 
Acolo fi-era locul al tdu de mostenire: / Poetul aid este 
strain si calator . 

Asemenea, in poezia Destdnuirea, acela§i Heliade 
pretinde: Subt degete-mi rdsund, lira, te-nfioreazd, / Spune ce 
e poetul in ast loc osdndit..., intrebandu-se despre focul 
poetic: Fi-mi-va el spre osdndd? Fi-mi-va spre rdspldtire? 

§i pentru Bolintineanu, poetul jos in lume vaji ca un 
strein {Conrad). Iar la Eminescu am aflat aceea§i percepjie 
asupra statutului poetului in lume, de§i Eminescu nu s-a 
numarat printre poejii favorifi ai lui Macedonski, ba chiar 
dimpotriva (In Noaptea de iunie scrie: Avem pe Heliade; 
Alecsandri, un astru; /Avem Bolintinenii cu sfinte rapsodii..., 
dar nimic despre Mihai Eminescu). 

Plangand pe ruinele simtirei acestei lumi, poetul este, 
pentru Macedonski, eel care mai are sensibilitate pentru 
sublim si decanteaza uratul, strecurand aurul poeziei prin sita 
durerii: Este o poemd-ntreagd de-afi plans si suferit. /.../Este 
o poemd-ntreagd sd poti zice: „Am iubit" (Noaptea de 
ianuarie). 



5 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi. 

6 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu. 

7 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire. 

Elvira Sorohan, Ipostaze ale revoltei la Heliade Radulescu si Eminescu, Ed. 
Minerva, 1982, p. 190. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Elvira_Sorohan. 
9 Idem, p. 27. 



Contemporan cu Eminescu (dar rival al sau, ceea ce i-a 
scazut mult din prestigiu) §i considerat un poet oscilant intre 
romantism, simbolism §i parnasianism, primul nostra poet 
simbolist §i modern - asa cum a aparat el in oglinda critic- 
didactica a ultimelor decenii -, vizionar atat in sens 
traditional (dupa modelul lui Heliade Radulescu), dar §i in 
sens avangardist (scriind articole teoretice despre poezia 
viitorului), Macedonski este o personalitate in masura sa 
starneasca oricand contro verse. 

Era el insusi constient si chiar satisfacut ca s-apar 
posteritatei [ca un Nero]... si sa-i las ca o enigma caracterul 
meu bizar (Noaptea de martie). Ca un Nero poate si pentru ca 
secolul sau a intrecut in decadere morala ale Romei vechi 
epoci {Noaptea defebruarie). 

S-a observat insa o oarecare discrepanta intre 
pretentiile poetului si experienta sa poetica concreta: „A1. 
Macedonski viseaza sa schimbe poezia asa cum altii viseaza 
s-o scrie [...]. 

Starea normala a poetului este pentru Macedonski 
innoirea. Si cu toate acestea, el se pune mereu sub semnul 
traditei, sub inalta protectie a marei miscaripe care afacut-o 
Heliade, Alecsandri, Bolintineanu, Cezar Bolliac. 

Atasamentul fata de trecut dezvaluie, dincolo de unele 

5 5 ~ 

ratiuni polemice, sufletul vechi al lui Macedonski . 

Autorul Ocnelor si teoreticianul poeziei sociale este un 
romantic, un temperament retoric, inclinat sa vada in poezie 
doar mijlocul de a se destainui, de a lua o atitudine, de a 
indrepta" . 

Vom avea prilejul sa sesizam caracterul retoric-moral 
al versurilor sale, care descinde dintr-o indelunga experienta 
oratorica, pe aceste meleaguri. 

Manolescu urmeaza, in aceste precizari, calea stabilita 

11 17 1 ^ 

de studiile lui Adrian Marino , dedicate vietii si operei 
lui Macedonski, a carai concluzie este ca „directia initiala a 
spiritului sau este eminamente pasoptista. [...] 

Oricat de novator si de modernist ar parea si ar fi 
uneori Macedonski, el nu se va indeparta si nu va repudia 
niciodata aceasta orientare, care-1 defineste. 



Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, editie 
ingrijita de Mircea Mihaies, Ed. Polirom, 2003, p. 1 1 . 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu. 

11 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino. 

12 Adrian Marino, Viata lui Alexandru Macedonski, EPL, Bucuresti, 1966. 

13 Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, EPL, Bucuresti, 1 967. 



Cat de putin cosmopolit si decadent este poetul in 
esenta, reducdnd la proportii reale anumite aspecte efemere, 
experimental, sau de pura suprafata (subl. n.), ne dam 
repede seama cand constatam ca apartenenta sa la traditia 
pasoptista este revendicata de poet, in mod deschis si cu 
pasiune, in toate fazele activitatii sale. [...] 

Macedonski se proclama, de la primii pasi in literatura 
si pana la moarte, continuatorul miscarii literare si culturale 
pasoptiste, un discipol convins si entuziast al lui Heliade- 
Radulescu. Solidaritatea sa cu scriitorii pasoptisti este 
continud si totala" 14 . 

Sentimentele si ideologia sa nu se vor modifica pe 
parcurs: „la batranete se constata la Macedonski o adevdratd 
recrudescenta pasoptista" . 

Macedonski este un mare admirator in primul rand al 
lui Heliade, cat si al lui Bolintineanu, sub auspiciile caruia se 
initiaza ca poet, dar si al lui Bolliac 16 , Alexandrescu si al 
toturor poetilor, mari si mici, apartinand perioadei pasoptiste, 
„atitudine identica, in fond, cu a lui Eminescu din 

in a i o 

Epigonir . Infiintand Literatorul (1880) , Macedonski se 
declara continuatorul „miscarii heliadiste" 19 . 

In personalitatea sa recunoa§tem, fapt care va deveni 
comun de aici inainte in lirica si literatura romaneasca, acea 
mixtura dintre o concepjie de viaja profund tradijionala §i 
capacitatea vizionar-modQimist-avangardista. 

Vizionarismul lui e mai degraba un instinct, porneste 
de lafundamente vechi, daca pot sa ma exprim astfel. 

Poetul care declanseaza lirica modernista este 
continuatorul, intr-o epoca noua, al unei triade de poeti 
pasoptisti, pe care nu i-am aflat inca grupati si interpretati 
astfel, desi cred ca ar trebui: Asachi, Bolliac si Heliade. 

Cei trei au multe in comun, dintre care esential este 
prof etismul poetic, pe temeiuri biblice. 

In capitolele anterioare ale cartii am avut prilejuri sa 
sesizam aceste aspecte. 

Tot din poemul de la care am initiat dezbaterea noastra, 
aflam ca poe^ii sunt (ca §i pentru Eminescu, de altfel) cei care 
§tiu sa decodifice limbajul cosmic (concepjie pastrata §i 



14 Idem, p. 5-6. 

15 Idem, p. 39. 

16 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac. 

17 Adrian Marino, Opera lui Alexandra Macedonski, p. 43. 

18 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Literatoral. 

19 Adrian Marino, Opera lui Alexandra Macedonski, p. 8. 



transmisa numai de tradi^ia europeana rasariteana, bizantina, 
fara intrerupere, de-a lungul secolelor) §i care due o viaja 
dedicata spiritului §i idealurilor lor, pentru care sunt prigonh;i: 

Cu ei vorbesc frunzele-n cale, / Cu ei si apele pe vale, / 
§i bolfile albastre! / Iar daca au un corp de Una, / Cu 
sufletele in lumind / Plutesc mai sus de astre! // De suferinfi, 
ei sunt exemple, / Cdnd mor li se ridicd temple / §i falnice 
statute! / In viafd insd due o cruce / Pe care tofi se-ntrec s- 
apuce / Sa-i rastigneasca-n cuie! (Poefii). 

II regasim, aici, intreg, pe Octavian Goga . 

Viziunea bizantina si romanesc-medievala asupra lumii 
ca vale a pldngerii, in care sufletul §i omul in intregul sau se 
afla ca intr-un loc de incercare, prin care trebuie sa treaca ca 
sa ajunga in cer, se regase§te in mai multe poeme: 

La suflet (O! Suflet, sparge-odata ingusta-fi inchisoare 
/ §i scutura-te-odata de lutul pamdntesc, / Ce-fi pasa daca-n 
valea de vecinicd pldnsoare / Mai sunt si mai trdiesc?), La 
harpa (Noud nu ne pasa de inime-mpietrite, / De epoce 
perverse, de suflete-njosite, / De secolii in cari ne nastem si 
traim! / Planam mai sus de lume, caci noi, umbldnd prin Una, 
/ Cu sufletele suntem in raze si lumind / §i ne incepem viafa 
atunci cdnd murim!), Excelsior (Din lumi astrale / Magia 
infasuratoare / Coprinde in a ei splendoare / A pldngerilor 
vale. /.../ O! cer, natura, / O! Dumnezeu, mister albastru, / 
M-ai ridicat peste dezastru, / Peste blestem si ura), etc. 

Poetul intruneste, la Macedonski, doua trasaturi 
specifice gandirii vechi-traditionale: este un inspirat de 
Dumnezeu si un profet, la fel ca pentru pasoptisti (Coronati 
de-o stralucire de lumini dumnezeiesti, / Heruvimii se 
coboara intr-a gdndului cdntare / Pentru-a-i da si 
consfintirea armoniei ingeresti /.../ Harpe tainice [geniile 
poetice] atinse de suflarea nemurirei, / Spirite-ale veciniciei, 
raze-ale dumnezeirei... - Noaptea de ianuarie) si, pe o scara 
umana, este o ambarcatiune care-si cauta limanul linistii si al 

^ > 5 5 5 

fericirii: 

Precum in largul marei corabia s-opreste 
Cdnd vdntul nu mai sufla sipdnzape catart 
Atdrna nenstrunata sub luna ce-i zdmbeste 
Cu razele ce-asupra-i zadamic se impart; /.../ 



20 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga. 



Asa-n rastristea vietei, poetul, si el tace /.../ 

Ca el e si matrozul corabiei oprite... 

Avdntul si-l legase de-al vasului inot, 

Iar apa oglindeste priviri nensufletite, 

Si mutd se intinde oglindd peste tot. 

(Avdnt) 

Ca peste tot in literatura noastra veche, lumea...este-o 
mare cu talazuri furtunoase, iar existenta umana o corabie 
tintind tarmul, linistea: 

5 5 ~ 5 

Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase / Mi-a 
vdzut a vietei nova ici si colo alergdnd, / Dusd-n voia 
intdmpldrei pe-addncimi intunecoase, / Care n-au fast 
mdsurate nici de ochi si nici de gdnd. / 

Spre limanul care-l caut ma tot duce-a mea simtire, / 
Darpe cdnd il cred aproape nici in suflet nu-l gasesc, / Si pe 
veci aceeasi groaza port si-n minte si-n privire, / Catre niciun 
farm al vietei n-am s-ajuns sa odihnesc (Noaptea de 
ianuarie). 

Macedonski e mai receptiv la influentele luciferice din 
poezia romantica si simbolista european-contemporana, care 
sunt specifice epocii §i ilustreaza lupta interioara dintre 
gandirea nihilist-revoltat-secularista §i credinja adanca a 
sufletului in Dumnezeu (chiar in poezia europeana exista inca 
un fond crestin destul de stabil). 

Un exemplu este Imn la Satan sau poezia In noapte, in 
care Macedonski declama (versuri care i-au placut lui V. 
Streinu ): §i valuri inddrjite urea in mine ura, / Domnea 
Satan in mine, magnific ingerpal. 

Sub forma aceasta nu exista demonism la Heliade sau 
la Eminescu. 

Declamatiile si imnele satanice le initiaza Baudelaire 

5 5 5 

(a se vedea poemul sau, Posedatul), care este - inca - o 
constiinta esential crestina flagelata de multe tendinte 

5 5 5 5 O 5 

contradictorii. 

S-ar putea ca mobilul, in cazul lui Macedonski, sa fi 
fost ambitia modernista, ca obiectiv literar. 

Dar, „ostentativ cultivat, nu fara retorism in cazul lui 
Heliade si Macedonski, sarcasmul satanesc n-a fost, in 

5 ~ ~ 

general, creator de valori pentru literatura romana, care nu 



21 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu. 
~ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 



inregistreaza nicio dezlantuire de tipul litaniilor rdului din 
Cdnturile luiMaldoror " . 

Aceasta pendulare permanentd intre o constiinta care 
pastreaza coordonatele esentiale ale cugetarii vechi romanesti 
si un sentiment al secolului modern, tradus prin disperare si 
revoltd, va fi reperabila adesea, de acum inainte, in poezia 
noastra moderna. 

Problema noastra este: care dintre cele doua viziuni 
este mai puternicd si mai autenticdl 

Curentul majoritar de opinie critica ar tinde sa o 
sustina pe cea modernistd, insa cred ca exista argumente care 
pot sa ne puna pe ganduri. 

Si anume: daca exista un fond traditionalist rezistent si 

5 5 5 

profund, pe care poetii / scriitorii il asuma (chiar si camuflat) 
si sunt dornici sa-1 recupereze si sa-1 exprime, atunci 
modernismul, ca viziune si canon literar, protejat si impus de 
strategiile epocii, apare ca mai putin solidificat launtric si 
mai mult ca un dat instrumental. 

Daca fondul literar-ideatic nu exprima o mentalitate 
esential distincta de a precursorilor, atunci scriitorii n-au 
facut decat sd se adapteze unei mode, unui curent, unei epoci. 

Modernismul nu este, prin urmare, intim definitoriu 
pentru fiinta si aspiratiile lor, nu este un ideal estetic ci 
idealul unui... instrument estetic. 

O rezistenta subterand a viziunilor traditionale ne 

5 5 

confirma ca modernitatea nu se impune glorios si fara lupte. 

O recunoaste categoric si Calinescu: „Ideea ca cultura 
romana e deschisd cu prea multa graba la orice infiltratie 
straina este complet eronatd, istoria literara descoperind, 
dimpotriva, o surdd si bdnuitoare rezistenta" . 

Modernitatea sociala o precede si o alerteaza pe cea 
literara, in timp ce scriitorii o recepteaza cu ostentatie 
launtrica si cu singura satisfactie de a se afirma si a se 
impune printr-o noud esteticd pe scena istoriei culturale. 

Paradoxul acesta, al convieruirii unor viziuni, teme si 

~ 5 ~ 5 

motive literare si poetice bizantin-medievale alaturi de o 
expresie poetica moderna sau modernista, exprimand 
nelinistile veacului, ale unor spirite care nu se pot aliena de 
lumea in care traiesc, a fost ignorat. 



23 Autorul lor este Lautreamont. 



A se vedea: http://www.poezie.ro/index.php/author/0015319/index.html. 

24 Elvira Sorohan, Ipostaze ale revoltei la Heliade Radulescu si Eminescu, op. cit, p. 
191. 

25 G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 683. 



10 



S-a accentuat intrarea si acomodarea cu epoca 
moderna, scotandu-se in evidenta procesul de emancipare, nu 
si supravietuirea si rezistenta unor forme de addncime, care, 
conform teoriilor, ar fi trebuit sd dispard. 

Ele n-au disparut si daca ne contrariaza paradoxul 
coexistentei lor cu inchietudinea si sentimentul destramarii 
interioare, ar trebui sa privim fenomenul mult mai de 
aproape, pentru a observa ca si acestea din urma sunt expresia 
unor suflete tensionate in contact cu spiritul veacului, 
alarmate de incoerentele noii semantici existentiale, si nu ale 
revoltei voltairiene ori spinoziste 26 impotriva religiei si a lui 
Dumnezeu. 

Exemplele pe care le reproducem, din lirica lui 
Macedonski, contrazic de la sine concluziile atat de categoric 
formulate ale lui Ion Negoitescu: 

„Pentru Macedonski, poetul nu a fost niciodata un 
vrdjitor care descanta puterile misterioase ale naturii, mai 
putin ii parea poezia o ruga, un act mistic, desi el o oficia ca 
un preot pagan al artei. 

Dar aceasta, fiindca poetul era angajat intr-un destin 
deopotriva social si al dezordinii existentiale. lata de ce 
poetul lui Macedonski nu va capta mesaje extramundane, nu 
va sta in legdturi dubioase cu geniul naturii..." . 

Imprumutand expresia cuiva, daca tot mai avem putin 
si-1 declaram pe Dosoftei postmodernist, n-ar fi mare lucru 
ca si Macedonski sa inainteze in cariera pana la preot pagan 
al artei si poel al dezordinii existentiale. 

Sunt nevoita sa remarc o evolutie care mi se pare 
primejdioasa, a criticii literare romanesti - evolutie care ar fi 
trebuit denuntata dupa caderea comunismului -, spre o stiinta 
care evalueaza istoria exclusiv ca material depreciativ, pentru 
a formula doar sentinte asezonate cu gustul literar si 
mentalitatea zilei. 

Paradoxurile literare sunt prezentate fascicolat, eclerate 
secvential, in functie de interesul critic, pentru a putea 
sustrage concluzia dorita. 

Sunt studii critice in care descoperim personalitati 
literare dezhumate, dezradacinate din perimetrul lor istoric si 



26 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Baruch_Spinoza. 

7 Ion Negoitescu, Istoria literaturii romdne, vol. I (1800-1945), Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1991. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C8%9Bescu. 
De obicei, studiile lui Negoitescu denota suplete si savoare. Istoria sa literara pare 
afectata si de rigori sistematice. 
28 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Dosoftei_al_Moldovei. 



11 



ideatic, si fortate sa sufere un exod dramatic in 

~ n 5 

contemporaneitatea lectorilor si a exegetilor. 

Aceasta este o lectura falsa! 

Fenomenul in sine, al contemporaneizarii 
personalitatilor literare sau artistice, pentru a le facilita 
receptarea, este o anomalie din punct de vedere critic, 
destinata, eel mult, neofitilor, dar care nu trebuie sa 
fundamenteze o formula critica care marjeaza pe studiul 
matur si desubiectivizat al literaturii. 

5 

Am facut aceasta digresiune pentru a ajunge sa 
sustinem aceleasi lucruri si despre Macedonski sau despre 
scriitorii romani moderni, pentru ca si ei comporta o mare 
doza de conceptii si viziuni retrospective, marginalizate sau 
trecute mai adesea cu vederea, ignorate, scriitori carora multi 
exegeti incearca sa le modeleze substanta interioara si literara 

O 5 5 5 

dupa tiparul marilor revoltati din aria vestica a Europei. 

Negoitescu are dreptate mai degraba atunci cand 
afirma, referitor la Macedonski, ca: „in Nopti, poezia nu-i 



29 Ceea ce avertiza Zumthor cu privire la Villon, anume ca nu este contemporanul 

nostru (asa cum nici Shakespeare nu este contemporanul nostru, in ciuda insistentei 

cu care se repeta aceasta formula, ca nada pentru publicul larg) si ca face o mare 

eroare cine este tentat sa-1 considere astfel, ar trebui sa luam si noi in considerare, cu 

mare atentie, pentru ca avertismentul are la noi o arie si mai mare de aplicabilitate, 

care depaseste evul mediu, in conditiile in care si critica literara romaneasca pare mult 

mai nerabdatoare sa arda etapele istorice (chiar mai nerabdatoare decat scriitorii 

insisi, motiv pentru care se comporta procustian cu ei). 

Ca gustul si viziunea s-au modificat dramatic, intre timp, ne marturiseste cu 

sinceritate Eugen Negrici, care, in conflictul dintre Intelept si Lume, s-ar declara 

deschis de partea Lumii, caci i se pare ca Dimitrie Cantemir, „ca sa tensioneze disputa, 

nu s-a abtinut sa-i of ere Lumii, in sprijin, cele mai persuasive dovezi, care erau, in 

fond, argumentele de bun simt (subl. n.) ale oricarui cugetator" (Eugen Negrici, 

Imanenta literaturii, Ed. Cartea romaneasca, Bucuresti, 2009, p. 182). 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Negrici. 

Nu este doar opinia sa. 

Ceea ce nu se intelege - si mai ales publicul cititor nu mai intelege - este ca atitudinea 

lui Dimitrie Cantemir este indubitabil anti-estetica (impotriva teoriei estetice asa cum 

o cunoastem astazi) si ca interesul sau este polemic. 

El, autorul, nu este de partea Lumii, ci a Inteleptului. Atunci cand introduce dovezi 

persuasive in discursul Lumii (am discutat aceste aspecte in capitolul despre Divan), o 

face tocmai pentru a demonstra, retoric, ca Lumea nu are dreptate, chiar daca poseda 

argumente seducatoare pentru trestia umana, si ca Inteleptul are forta de a birui 

tentatiile. 

A-l citi astazi pe Cantemir, din Divan, pentru a savura discursul Lumii, sau Istoria 

Ieroglifica pentru a recepta procedeele anticipative ale canonului literar (post)modern, 

acestea nu-1 fac pe Cantemir contemporanul nostru in intentie. 

Simpla lectura noastra nu-1 transforma pe Dimitrie Cantemir in ceea ce nu este, ca 

viziune existentiala si intentie literara. Nici pe Villon si nici pe Shakespeare. Nici pe 

Eminescu sau pe romanticii nostri pasoptisti, care n-au cunoscut in mod intim 

resorturile interioare ale experientei europene romantice (cf. S. Cioculescu). 

E o lectura falsa din partea noastra si este problema fiecaruia dintre cititori pana unde 

alege sa se autoiluzioneze. Dar critica literara nu trebuie sa cada in aceeasi capcana, in 

plasa in care se prinde cu voiosie publicul larg, daca critica ramane o stiinta. 



12 



decat convertirea sporadica a meditatiei in starea de 
sentimentalitate. [...] 

La Eminescu te absorb gurile intredeschise ale 
meditatiei lui lirice, ca niste genuni exemplare, in timp ce la 
Macedonski navighezi pe o mare a prozei (aceasta ii e 
meditatia) [subl. n. - e tocmai proza care devine meditatie 
poetica, prin versificare, si in poezia pasoptista, in traditia 
retorted de care am amintit de multe ori si pe care o remarca 
insusi Negoitescu chiar la Eminescu], ca sa dai de insule unde 
infloreste lirismul (care e tocmai incetarea meditatiei). 

In Nopttle lui Macedonski, meditatia e alegorica si in 
plus prozaicd... [...]. 

Veritabil macedonskiana, Noaptea de mat exprima acel 
optimism sanatos, care invinge adeseori nevrozele poetului, 
risipindu-le si inlocuindu-le, de asta data, cu o prospetime 
nocturna atat de atragatoare. 

Natura...are forme... care ii sunt poetului cadrul 
reintruparii morale. [...] Noaptea aceasta [este]...un cantec 
limpede, de coloane pure, al tenebrelor care s-au transfigurat 
in trunchiuri de bucurie ..." . 

In afara de acestea, erotismul lui Macedonski (chiar 
daca uneori exacerbat), este „atat de incapabil de sentimentul 
maladiv al romanticilor, simtirea lui fata de natura era atat de 
sanatoasa, de naiva, de directa, senzualismul lui atat de 

V1U... 

Acesta este poetul dezordinii existentiale si preotul 
pagan al arteil 

Insusi apelul la tiparul Noptilor este de ordin romantic 
si chiar preromantic. 

Atmosfera aceasta predilect nocturna era specifica 
epocii romantice, incepand de la preromanticii Lamartine" 

OQ Q/1 Qf 

sau Youngs pana la Novalis" sau A. de Musset . 

Chiar daca Macedonski face trimitere la Alfred de 
Musset, in Noaptea de iunie, nu inseamna ca nu ii avea in 
vedere si pe precursori. 

Alexandru Macedonski este, ca substanta poetica, un 
numitor comun intre profetismul/titanismul retoric al lui 



30 Ion Negoitescu, Istoria literaturii romdne, vol. I, op. cit., p. 156. 

31 Idem, p. 158. 

32 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine. 
1 Idem 

34 



v- t s ..... _ttp://en. wikipedia.org/wiki/Edward_Young. 
'Idem 



35 Idem 



http://en.wikipedia.org/wiki/Novalis. 
http://en.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Musset. 



13 



Heliade si patetismul (la fel de retoric al) lui Minulescu 36 , cu 
melodioasele lui refrene. 

Desi Eminescu nu e bagat deloc in seama, ecourile 
versurilor sale se aud la tot pasul in poezia macedonskiana - 
un exemplu edificator ar fi Noaptea de septembre' - (ca, de 
altfel, la toti poetii moderni), mineralizate in stratul unei alte 
(nu neaparat novatoare) sensibilitati poetice. 

Cea mai buna localizare a poetului, pe traseul liricii 
romanesti, ne-o semnaleaza chiar un poem al lui, Noaptea de 
mai. 

Acesta surprinde foarte bine anomalia orbitala a 
poetului gravitand intre doua sfere gigant, intre poezia 
romantica si cea moderna, si ramanand in acelasi timp un 
optimist vitalist, fara sa delibereze definitiv in favoarea 
niciuneia: 

/.../ Sepoate crede ca vreodata ce efoc sacru se va stinge, - 
Cdndfrunza ca si mai nainte sopteste frunzei ce atinge? 
Cdndstea cu stea vorbe§te-n culmea diamantatului abis, 

Izvorul cdnd s-argintuieste de alba luna care-l ninge, 

Cdnd zboara freamate de aripi infundul cerului deschis?... 

Vestalelor, dacd-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, 

E cerul incdplin de stele, si cdmpul incdplin de roze, 

§ipdna astdzi din naturd nimica n-a imbdtrdnit... 

Iubirea, si prietenia, dacd-au ajuns zadarnicie, 

§i daca ura si tradarea vor predomni in vecinicie... 

Venifi: privighetoarea cantd, si liliacul e-nflorit. 

Vestalelor, dacd-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, 
Pdmdnt si spafiu isi urmeazd sublimele metamorfoze, 

Rdsare cdte-o noudfloare, apare cdte-un astru nou, 

Seface mai albastru-addncul, si codrul mai addnc seface, 

Mai dulce sunetul defluier, mai lenesa a nopfii pace, 

Mai racoroasa adierea, mai viu al stdncilor ecou; 

Mucigditul smdrc al vdii cu poezie se vestmdntd, 

Peprefiratele lui ape pluteste albul nenufar... 

O mica stea e licuriciul, si steaua este un micfar, 

In aer eparfum de roze. — Venifi: privighetoarea cantd. 

Posomordrea far a margini a nopfilor de altddatd, 
Cdnd sufletul pentru sarcasme sau deznddejde sta deschis, 



36 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Minulescu. 

37 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Noaptea_de_septembrie. 



14 



Cu focul stins, cu soba rece, rdmase-n urmd ca un vis. 

E mai si inca ma simt tdnar sub inalfimea instelata. 

Trecu talazul dusmdniei cu groaza lui de nedescris, 

La fund se duse iar gunoiul ce inalfase o secunda 

§i stdnca tot ramase started, si unda tot ramase unda... 

Se lumina intinsa noapte cupoleieli mdngdietoare, 

§i astdzi eparfum de roze si cantec de privighetoare. /.../ 

Reinviazd caprinfarmec idilele patriarcale 

Cufefi-frumosi culcafipe iarbd izbindu-se cu portocale; 

Pe dealuri clasice s-arata fecioare in cdmdsi de in, 

Ce-n mdini cu amforele goale isi umplu ochii de senin, 

§i printre-a serii lacramare de ametiste si opale, 

Anacreon re-nalfd vocea, dialogheaza Theocrit... 

Veniii: privighetoarea cdnta in aerul imbalsamit. 

E mai si inca ma simt tdnar sub indlfimea instelata... 

Halucinat cdnd este-auzul, vederea este fermecatd; 

Audce spunefirul ierbii, si vadun cer de aripiplin, 

M-asez privind in clarul lunii sub transparenfa atmosferei 

§i-n aeru-mbdtat de roze sfidez atingerea durerei 

Cu cdntece ndlucitoare cum sunt candorile de crin. 

O! f eerie a naturii, desfdsurd-te in splendoare, 

Regret suprem alfiecarui in tainicul minut cdndmoare, 

Fiindcd tu estipentru suflet repaos dulce si suprem. 

O! f eerie a naturii, vindeedtoare de nevroze, 

Ce ne-mbunesti fdrd stiinfd si ne mangaifdrd sd vrem, 

Regret suprem alfiecarui, desfasura-te in splendoare 

In aer cuparfum de roze si cantec de privighetoare. 

Venifi, privighetoarea cdnta in aeru-mbdtat de roze. 

Voindsa uit ca sunt din lume, voiesc sd cred ca sunt din cer.. 

Vestalelor, numai o noapte defericire va mai cer, 

§i-aceasta noapte fericita la gdtul ei cu sdlbi de astre 

S-a cobordtpeflori roz-albe si pe padurile albastre, 

A-ntins subfirile-i zdbranic sipeste camp sipeste vdi, 

A-nsdilat nemdrginirea cu raze de argint si aur 

§i o cusu cu mii defluturi si o brdzdd cu mii de cdi; 

A revarsat peste tot locul dumnezeiescul ei tezaur, 

In atmosfera strdvezie impaciuirea si-a intins, 

Facu sd sune glas de bucium la focul stdnelor aprins, 

Facu izvorul sa-l ingdne, padurea sd se-nveseleasca, 

Orice durere sa-nceteze, sipoezia sd vorbeasca. 



15 



Pe om in leagdnul ei magic il adormi — si el uitd — 

Cu clarobscur mascd urdtul si sterse formele prea bruste, 

Fdcu sd tacd zbdrndirea adundturilor de muste, 

§i zise dealului sd cdnte, si dealul nu maipregetd, 

§i zise vdilor sd cdnte, si vdile se ridicard, 

Cu voci defrunze si de ape, cu soapte ce s-armonizard, 

§i zise paserei sd cdnte, si laporunca uimitoare, 
Se indlfdparfum de roze si cdntec de privighetoare... 
Iar cdndsi mie-mi zise: ,,Cdntd! ", c-un singur semn 

ma desteptd, 
Spre indlfimi neturburate ma reurcd pe-o scard sfdntd... 
In aeru-mbdtat de roze, venifi: — privighetoarea cdntd. 



De la bolintinenele nopti la gat cu sdlbi de astre si 
candori de crin, trecand prin eminescienele dialoguri tainice 
nocturne, in care frunza ca si mai nainte sopteste frunzei ce 
atinge si stea cu stea vorbeste-n culmea diamantatului abis (o 
comunicare cosmica reprodusa de Eminescu din psalmi), 
Macedonski atinge corzi lirice inca neatinse, ajungand la 
bacovienele jalnice nevroze si la argheziana noapte cu 
subfirile-i zdbranic care a-nsdilat nemdrginirea cu raze de 
argint si aur / ' §i o cusu cu mii defluturi si o brdzdd cu mii de 
cdi, precum si la (de asemenea) argheziana impoezire a 
mucigditului smdrc al vdii. 

Poezia noptii cu clarobscur mascd urdtul (cred ca 
Bolintineanu semneaza aici influenta) si, in traditia limpede a 
lui Dosoftei si a psalmilor, zise dealului sd cdnte, si dealul nu 
mai pregetd, / §i zise vdilor sd cdnte, si vdile se ridicard / Cu 
voci defrunze si de ape... 

Este, asa cum va spune Ion Barbu 38 , dialectul apei si al 
vdntului, in care a-nvatat sa vorbeasca poezia lui Eminescu. 

Noaptea e o feerie a naturii, vindecdtoare de nevroze, 
care a revdrsat peste tot locul dumnezeiescul ei tezaur [de 
stele - din nou, feeria, dar si tezaurul intelectual al cdrtii 
cerului], care face sa reinvieze ca prin farmec ideile 
patriarcale, alungand jalea si disperarea romantismului si a 
epocilor istorice decadente. 

Incat: posomordrea fdrd margini a nopfilor de 
altddatd, / Cdnd sufletul pentru sarcasme sau deznddejde sta 



38 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian. 



16 



deschis, / Cufocul stins, cu soba rece, rdmase-n urmd ca un 
vis. 

Eminesciana este, intra totul, si perspectiva din care 
natura, cosmosul sunt imuabile pe traiectoria lor prestabilita 
de Creator, in timp ce numai omul devine angoasat, se simte 
singur, nelinistit si dezorientat, fara ca universul boltit asupra 
lui sa fie altul, fara sa se fi schimbat in vreun fel intre timp. 

Numai omul e altul. 

Numai natura umand s-a pervetit, constiinta omului s-a 
maculat si s-a obscurizat, in timp ce natura a ramas aceeasi: 
dacd-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, / E cerul incd 
plin de stele, si cdmpul incd plin de roze, / §i pdnd astdzi din 
natura nimica n-a imbdtrdnit /.../ ...dacd-ntre oameni sunt 
numai jalnice nevroze, / Pdmdnt si spafiu isi urmeazd 
sublimele metamorfoze, / Rdsare cdte-o noud floare, apare 
cdte-un astru nou, / Se face mai albastru-addncul, si codrul 
mai addnc seface, /Mai dulce sunetul defluier, mai lenesd a 
nopfii pace, / Mai rdcoroasd adierea, mai viu al stdncilor 
ecou... 

Cosmosul nu doar ca ramane neimbdtrdnit, dar se face, 
din contra, mai viu, pe cat veacurile curg si omul modern isi 
constata, tot mai tulburat, vitriolarea spirituald. 

Daca Virgil Candea semnala mutatii in gandirea 
Europei de sud-est din secolul al XVII, dupa modelul 
apusean - in care „desacralizata, creatia [universul cosmic] 
in care Parintii Bisericii se straduiau sa citeasca urmele 
Creatorului, va fi numai o uriasa si perfecta masind lucrand 
pentra actualizarea fascinantului univers de forme cuprinse 
potential in materie" 40 - , constatam totusi ca aceste mutatii 
nu au incd efect asupra unui poet modernist-simbolist din 
secolul XIX-XX, precum Macedonski (nu mai spun ca, in 
mod evident, nu avusesera efect asupra poetilor pasoptisti si a 
lui Eminescu). 

Macedonski mai este, inca, un poet care are 
sensibilitatea de a recepta fiorul noptii si splendorile 
suverane ale naturii, in deplina comunicare cu inaltimile 
cosmice si cu transcendenta, si nu numai de a le recepta, ci si 
de a se vindeca prin aceasta contemplare a-mpreundrii dintre 
natura rendscutd / S-atotputerea Veciniciei de om abia 
intrevdzutd. 



39 Idem: http://biserica.orgAVhosWho/DTR/C/VirgilCandea.html. 

40 Virgil Candea, Ratiunea dominanta, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 270. 



17 



Prin aceste caracteristici esentiale, Macedonski 
ramane, mai departe, un poet apartinand secolului al XlX-lea 
romanesc, inclusiv ca mentalitate poetica. 

Pentru ca secolul XX va arata altfel - dar va arata altfel 
nu din initiativa proprie si din convingeri polemice la adresa 
trecutului, ci pentru ca scriitura este sensibila la modificarea 
climatului istoric si spiritual in Europa si in lume si raspunde 
acestor modificari: cum anume, vom vedea mai tarziu. 

Poemul acesta, Noaptea de mai, printre alte cateva, 
reprezinta o dovada a sevelor poetice tari si originale cu care 
se poate incarca lirica lui Macedonki. 

Dupa Eminescu, e prima incercare de sinteza a 
geniului poetic romanesc, a traditiei si a modernitatii, in care 
Macedonski se comporta veritabil ca un poeta vates (ii 
concedem acest titlu desi, in opinia noastra, nu ar fi vorba 
chiar despre zguduitoare premonitii poetice, cat mai degraba 
de faptul ca poetii moderni au studiat atent traditia si au 
personalizat-o in operele lor). 

Bacovian 42 si mateian 43 este Macedonski si in Noaptea 
de noiembrie, cand denunta Bucurestii...cu-ntreaga lui satira 
de lux si de pacate, si, de asemenea, arghezian 44 , descriind 
propria punere in sicriu (imaginata) si ospatul viermilor din 
omul care mdnca pe celelalte ca lupul intr-o turma... / 
Mdncat vafi acuma de cele de pe urma. 

Tabloul morbid incepe cu o secventa medievald, in 
care si luna se ascunde, si candela se stinge, si cu o 
declamatie in stil heliadesc (Tacere!...Este ceasul de negura 
si taina...), pentru a continua: vederile-mi senine / Zareau din 
fundul gropii, tdrdndu-se spre mine, / Un sir de viermi oribili 
cu corpul cenusiu... . 

Sesizam si un vanitas vanitatum 45 reverberat, precum 
si un caracter pronuntat al acestei alocutiuni pe tema 
nimicniciei, in completa disonanta cu vagul simbolist. 

Privita in esenta ei, opera lirica macedonskiana este o 
satira morala. 

Noptile sale sunt alte Scrisori, cu un mesaj eminescian 
pe de o parte aproximat, pe de alta parte detaliat. 

Deasupra ororilor si a mizeriei, idealismul poetic nu 
este practicat ca abstractiune pura - ca mussetiana arta 



In latina: poeti profeti. 



42 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 

43 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale. 

44 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi. 

45 In latina: desertaciune a desertaciunilor. 



18 



pentru arta, pe care muza i-o indica poetului, in Noaptea de 
august 46 , ignorand receptarea deceptionanta a societatii , ci 
este proferat la adresa contemporanilor ca un repros. 

Recitim parca, Scrisoarea III, sub o alta forma, in 
aceste versuri macedonskiene, din Noaptea defebruarie: 

A! Civilizare! Secol depr ogres si Industrie, 

Ai masini de aburi duse, si cu trasnetul tejoci, 

Secol plin de prevedere, secol de Jilantropie, 

Tu ai intrecut desigur ale Romei vechi epoci, 

Imparat atotputernic, pe us cat ca sipe valuri, 

Ifi indeplinesti menirea si nu am de zis nimic, 

Dai femeilor calvaruri sipoefilor spitaluri, 

Secol defilantropie, cine zice ca esti mic? /.../ 

Viscolea cumplit afar a si era o noapte sumbrd, 

Se ghiceau, plutindprin colfuri, bestiale nazuinli, 

§-aratand ale lui clape, un clavir zdmbea din umbra 

Ca o tdnarafemeie ce-si arata albii dinfi. /.../ 

Inperefi, vreo doua cadre defemei in pielea goala, 

Ca in piepturi sa destepte a dorinfelor rascoala, 

Iarpe scaune, trantite, cdteva cadavre vii, 

Mute intre ele, insa, vorbdrefe dacd vii... 

Ele toate poartd-n fafd capecetie cumplita 

Sufleteasca pravalire pentru veci intiparitd.. ./.../ 

Toate fetele sunt bune, si a carnii exploatare 
Sa-nzeceasca capitalul intr-un singur an e-n stare. /.../ 

§i intrara in odaie cafiva tineri derbedei /.../ 

Unul cdte unul, ddnsii, cdte patru, disparura 

In odaile de-alaturi cufundate-n umbra sura, 

Far-a numara cadavrul ce-l avea fiestecare 

Ca mecanic sapalpite sub a buzei sarutare. 

Cdte patru, si sunt tineri! Cdte patru, si din ei 

Ce-si prostituie junefea la pierdutele femei, 

Cangrendndu-si corp si suflet cu o minte neinfeleapta, 

Se va naste viitorul, si posteritatea dreapta. 



46 A se vedea: http://r0.wikis0urce.0rg/wiki/Alfred_de_Musset:_N0apte_de_august. 
Apelul muzei este, de fapt, acela ca poetul sa scrie mai departe din dragoste pentru 
frumos, fara a se descuraja de insensibilitatea lumii. Nu este, inca, valeryana poezie 
pura. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry. 



19 



Aceste versuri recompun atmosfera din opera lui 
Eminescu - disputa cu prezentul (Au prezentul nu ni-i 
mare...?) si cu viitorul (posteritatea este inca si mai dreaptd) 
- si o anticipeaza pe cea din lirica lui Bacovia, pe care acesta 
o va reprezenta schitat, dar totusi destul de lizibil. 

Viscolul si noaptea sumbra, care alcatuiesc fundalul 
evenimentelor erotice, sunt aceleasi ca in poezia si proza lui 
Eminescu, atunci cand amoral este ori neimpartasit, ori o 
ipocrizie ori o barbarie, dar si ca in viitoarea opera lirica a lui 
Bacovia, pentra care vor deveni un cadru de neinlaturat, caci 
poetul va perpetua semnificarea lor alegorica, utilizarea lor ca 
descriptie simbolica a unui peisaj spiritual, ilustrand 
cadavrele si cangreana lumii contemporane moderne 
(viscolul si noaptea au si nuante corespondente - doar ca 
eminescianul vdnat devine violet). 

Macedonski este primul poet care introduce bordelul si 
prostitutia in poezia romaneasca, dar nu pentru a elogia 
aceasta realitate, indusa de pauperitate si de liberalizarea 
moravurilor (nu zicea G. Calinescu ca e nevoie de alunecarea 
moravurilor ca sa se nasca si la noi literatura moderna?), ci 
pentra a o deplange, pentra a-i denunta cinismul care e in 
stare ca sa smulga trandafirii dintr-un suflet virginal si sa 
transforme inima in prapastie adancd, / Pe-ale carei margini 
triste nu mai creste iarba chiar. 

Nu! Victoria cea mare, batalia cdstigata 

Nu este decdt podoaba tinereiii, dezbrdcatd 

Pe un corp ce i se dasepe-o monedd de cinci lei. 

Mai venipufin la urma un batrdn uitat de vreme, 

Ramasifa lui de zile ca sa-si dea mai iute-njaf 

Patrundea, voios si sprinten, fara s-aiba a se teme, 

Caci izbdnda barbafiei si-o gasise intr-un praf. 

Mai veni si of Unfa cuprivirile in cea fa, 

Ce intra, precum se intra in oricare cafenea, 

Ca sa-fi iei cu nepasare lingurifa de dulceafa 

§i sapleci trdntind in tava gologanii pentru ea. 

Mai venira... — nesfdrsita arputea ca sa ajunga 

Lista eel or care intra, lista celor care ies... 
Primavara, ziua creste, insa noaptea e tot lunga 



20 



Pentru carnea ce se vinde palpitdnd sub interns. 

O! si cugetdnd cd, poate, injositelefiinfe, 

Dacd n-arfifost in lipsa ticdlosului metal, 

Arfi mame, coronate cu speranfe si credinfe, 

Iarnufrunze tdvdlite intr-al ulifei canal. 

Inocenta pierduta si puritatea sufletului se recupereaza 
din amintirea satului natal si a scumpei copildrii si retinem 
acest lucru, ca esential, pentru ca va deveni un topos al 
poeziei romane moderne! 

O batrana prostituata vede zilele-i frumoase... 

Strecurdndu-se intocmai cafantasme legendari... 

Vede casa-i pdrinteascd si cu stresinile-i late 

Pe sub care se agafd cuiburile ddrdmate... 

Rdndunelele pe-aldturi dau ocoale neincetat; 

Mumd-sa-n pridvorul verde o priveste cum sejoacd, 

Fetele vin lafdntdnd, pe cdnd popa-n toacd, toacd 

La bis erica din sat. 

Soarele pe dupd dealuri cu incetul se ascunde 

§i aruncd o privire poleitd peste unde, 

Roata morii se-nvdrteste, vdntul sufldprin zdvoi, 

Turmele de lapdsune tree mugind injospe vale... 

Clopofeii de la capre zdngdnesc voios in cale. . . 

Scumpa ei copildrie se rentoarce inapoi. 

Insd scena se preschimbd, pe cdnd rduri de-armonie 

Se revarsd in cascade de sub degetele ei, 

§ipe coardele sonore trece-ntreaga eijunie, 

Trece prima ei iubire, primul vis depoezie, 

Care face sd vorbeascd inima uneifemei. /.../ 

In trecut, era iubire, erau raze, era trai... 
In prezent, ticdlosia; in trecut, un vis de mai. 



Denuntand defilarea imoralitatii, acel eros cu 
blestematele de buze de-alte buze-ndbusite, cu sufleteasca 
prdvdlire si a cdrnii exploatare, Macedonski face, in acelasi 
poem, o precizare binevenita, menita sa ne lamureasca 
pozitionarea personalitatilor poetice si literare in raport cu 
libertatea morald si sexuald, care de multe ori li se atribuie, 



21 



asertiune pe care insa, in multe cazuri, o privim eel putin cu 
circumspectie: 

Mi s-apdrut intotdeauna cd este-o crudd profanare 
Sd uifi cd mumd \i-efemeia si cd in pdntec te-apurtat, 
Nepdsdtor sdpuipe buze ofioroasd sdrutare 
Precum sepune un stigmat. 

§i cdtd osebire este intre amor si infamie, 

Intre eddere si eddere, sau sdrutdri, si sdrutdri... 

De-o parte, tainicd pldcere ce se-nfdsoard-n poezie, 

De alta, bestialitatea unei red infldedrdri. 



Macedonski stabileste diferenta intre erosul ca 
verificare a puterilor seductive si virile si erosul ca ddruire, 
ca dragoste. Poetii sunt pasionali, nu practicanti cinici ai 
amorului. 

Exista insa, in opera lui Macedonski, si semnele unui 
bucolism senzual, precum si confesiuni ale unor impulsivitati 
erotice tentate sa se dezlantuie, la care-1 impinge 
temperamentul sangvin si nu neaparat dogoarea pasiunii. 

In acelasi timp, este prezent si optimismul domestic 
heliadesc, dragostea si speranta investite de poet in familie si 
in copiii sai, subiect care va reveni, sporadic, in lirica 
romaneasca, pana la loan Alexandra . 

Noaptea de decemvrie este o alegorie cu subiect 
oriental, dupa cum arome de Divan hafizian 49 si oriental 
exala si Rondelurile (poate ca ar trebui luata in considerare si 
influenta levantind, pe langa confuzia pamasiana). 

Apetenta pentra metale pretioase sau pentra parfumuri 
de roze nu este insa pur si simplu parnasiand ori simbolistd. 

Ansamblul creatiei macedonskiene, ca si descendenta 
lui culturala si literara pasoptista, ne releva un idealist, nu un 
formalist, pretiozist, manierist. 

Palatele emiralui, incarcat de comori cu jaruri de 
pietre cu fldcdri de sori si atmosfera orientala, ca si jarul 
pustiei cu scdnteierile ei (pe care emiral le prefera in locul 
tezaurelor regale), nu sunt evocate strict decorativ nici in 



47 Idem 

48 Idem 

49 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_%28scriitor%29. 
http : //ro . wiki source . org/wiki/No aptea_de_decembrie . 
http : //en . wikipedia. org/wiki/Haf ez . 



22 



Noaptea de decemvrie, care este un poem alegoric si in care 
totul este descifrabil in aceasta cheie simbolicd. 

Tenia metalelor pretioase n-ar trebui considerate atat 
de mult parnasiand, atata timp cat in poezia romaneasca 
exista precedentul extraordinar al lui Eminescu: in descrierile 
de natura si nu numai, „poetul se inalta la un pretiozism 
cromatic de un gust aproape fabulos: rami de perle si 
smaralde, panglici de rubine in jurul unor palate de cristal, 
spre a crea un joe de strafulgerari irizate, de sticloase 
straluciri policrome, evocat cu o bogatie intr-adevar 
orientala" 50 . 

Sublima si neegalata ramane metonimia eminesciana 
Argint e pe ape si aur in aer, prin care „peisajul nocturn e in 
intregime rezolvat in lumina" , dupa cum, la Bolintineanu, 
lumina interna (prezenta stelelor care faceau ca cerul sa fie 
mai obscuf) transforma cosmosul intr-un intuneric 
supraluminos (am utilizat sintagma mistica a Sfantului 
Dionisie Areopagitul , care se referea la lumina 
dumnezeiascd). 

Lui Eminescu, „in aceasta directie ii este maestra 
traditia picturala bizantina, care se dezvolta intr-o perfecta 
corespondenta cu traditia liturgica in punerea in valoare a 
limbajului simbolic al culorii si al materiei. 

In reprezentarea Cetdtii lui Dumnezeu, asa cum ne-o 
ofera poetul, materialul pretios capata acelasi rol pe care-1 are 
in viziunea apocaliptica ioanita sau in viziunile apocrife. 

Bogatia materiei nu are aici o simpla valoare 
decorativd, ci axiologicd: giuvaerurile glorifica prin prezenta 
lor Ierusalimul ceresc" ' . 

Nu suntem deloc departe de simbolismul transcendent 
al Noptii de decemvrie, in care emirul cautaMefo/ cereascd. 

Ba chiar, poate ca Macedonski a ales acest travesti 
orientalist pentru alegoria idealismului sau poetic, tocmai 
pentru a evita o interferentd evidenta cu Eminescu. 

De la Bolintineanu 54 si Anton Pann 55 , trecand prin 
Macedonski, traditia orientalismului ajunge la Isarlikul lui 
Ion Barbu si la Craii mateieni. 



50 Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 242. A se 
vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rosa_del_Conte. 

51 Ibidem. 

52 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Dionisie_Areopagitul. 
Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, op. cit., p. 242. 

54 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu. 

55 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann. 



23 



Raman insa de studiat inceputurile cantemirene 56 si nu 
numai ale acestui traseu denotand o rezistenta subversiva si 

5 5 

intriganta la occidentalism a personalitatilor creatoare ale 
literelor romanesti, care sesizau o anumita nuanta de 

5 ~ 5 

ingerinta in sensibilitatea lor a noii culturi cu care erau 
somati sa se sincronizeze in scurta vreme si fata de care 

5 5 5 

reactionau mai intai instinctiv, apoi constient. 

Acelasi scop pe care, in sens cromatic, il au metalele si 
mineralele, il asuma parfumurile si miresmele, in sens 
olfactiv. 

Pe amandoua le descopeream la Bolintineanu (unde 
peisajele de natura deveneau Edene-mbalsamite) si 
Eminescu. 

Cu exact acelasi rol permanentizator, exprimat doar 
mult mai virulent, in absenta unei metafizici corespondente 
dorului ardent launtric, se vor revarsa parfumurile in poezia 
simbolista romaneasca, ascunzand o iminenta (unii dintre 
acesti poeti sunt tuberculosi si isi presimt sever sfarsitul) sau 
o prezenta cadaverica. 

Pe de alta parte, Noaptea de decemvrie reafirma 
conceptia despre un ideal extramundan, pe care poetul il 
atinge murind, parasind pustia lumii si viscolul contemporan. 

De asemenea, destule sunt, la Macedonski, si versurile 
care destainuie un spirit religios si inclinat spre misticd. Nu 
le putem anula pentru a ne pastra doar portretul indrdgit de 
anarhist si de poet al dezechilibrului. 

Macedonski recurge si la exprimarea revoltei, dar §i la 
mdrturisirea poeticd a credin^ei sale in Dumnezeu, ca §i a 
pacatelor, caderilor §i neputin^elor proprii, in poeme precum 
Mdngdierea dezmostenirii, Psalmii moderni sau Homo sum, 
din care vom exemplifica mai departe: 



Mdngdierea dezmostenirii 



' Mi-a rdmas addnc in minte noaptea Pastelor cea sfdnta; 

In bisericufa vaii ma revad si parc-aud 

Vocea preotului care, leturghiile le cdnta 

In memoria Acelui ce-a-ndurat martir mai crud! 

Lumea-n cere ingenuncheata sta s-asculta in tacere, 



56 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 



24 



Sute de lumdnarele se aprind insd treptat, 
Iar cocosii deodatd vestesc ora de-nviere 
§i biserica rdsund de „Hristos a inviat! ". 

Vail S-a scurs de-atunci o vreme! Multe Paste au trecut, 

Pragul sfintelor biserici n-am cdlcat de nu fin minte! 

In blestemul tinerefii am rds chiar de cele sfinte, 

Iar cu zilele rapuse, chiar pe tata l-am pierdut; 

Am pierdut chiar amintirea inocenfii de-altadata, 

Dar de cdte ori sose§te invierea lui Hristos, 

Ca-ntr-acea bisericufa ma simt iar religios 

§i imi sufar a viefii sarcina impovdratd! /.../ 



Psalmi moderni 



I Oh! Doamne 

Oh! Doamne, rau m-ai urgisit, 

In soarta mea m-am impietrit: 

Raman ca marmura de rece... 

Sapldng, sa sufar am uitat. 



Am fast un cdntec care trece, 

§i sunt un cdntec incetat: 

Raman ca marmura de rece... 

Uscat e tot ce-a inflorit, 

Entuziasmul a murit, 

§i a mea inimd a-nghefat... 

Am fast un cdntec care trece 

§i sunt un cdntec incetat. 



II Jdrdnd 



Jar ana - sunt em tofi far ana. 

E deprisos orice trufie... 

Ce-a fast, in veci n-are safie.. 

25 



Din noi nimic n-o sd rdmdnd. 

Zadarnic falnice palate 

Sunt in pdmdnt rdddcinate: 

Nicio pieire nu s-amdnd. 



Despoil, cufrunfi incoronate, 

Poefi, cu harpe coronate, 

Filosofi, oameni de stiinfd, 

Pdgdni vestifiprin necredinfd, 
Nicio pieire nu s-amdnd... 

Tdrdnd, suntem tofi fdrdnd. 



Ill Iertare 



Iertare! Sunt ca orice om! 

M-am indoit de-a Taputere, 

Am rds de sfintele mister e 

Ce sunt infiecare-atom.. 

Iertare! Sunt ca orice om. 



Sunt ticdlosul peste care 
Dacd se lasd o-ntristare 
De tofi se crede prigonit, 
Dar, Doamne, nu m-aipdrdsit.. 

Sunt om ca orice om - iertare. 



VZburam 



Zburampe aripi strdlucite. 
Copilul eel de altddatd 
Nevinovat ca si ofatd 
Nevestejitd de ispite. 



26 



E azi mocirla noroioasd 

Cu-addncime-ntunecoasd 

§i cu miasme otrdvite. 



Sunt eu de vind, sau nu sunt, 

Oh! Dumnezeule preasfdnt, 

Auzi-mi glasul pocdinfei, 

Redd-mi puterea biruinfei, 

Refd-md omul care-am fast 

Sau da-mi obstescul addpost.. 

Zburam pe aripi strdlucite. 



XDoamne, toate. 



Doamne, toate sunt prin Tine: 

§i averea, si puterea, 

Fericirea, mdngdierea: 

Ce ne trebuie stii bine. 



Dai cu dreaptd socotinfd 
Mulfumiri si suferinfd: 

Lui Iisus I-aipus o cruce 

Cdci stiai c-o poate duce; 

Cdnd dureri ne dai si noud 

Ne daipldnsul ca o roud; 

Cdnd dai marilor putere, 
Nu le dai nicio placer e, 

Cdnd dai rdilor cruzime, 

Dai bldndefe la victime. 

Esti puterea infeleaptd 

§ijustifia cea dreaptd; 

Fa oricdnd ce vrei din mine. 

Doamne, toate sunt prin Tine. 



27 



Vesnicia este, pentru Macedonski, intr-o exprimare 
teologica proprie Rasaritului, in acelasi timp pace si lumea 
sfintelor extaze. Nu e niciun paradox in aceasta definitie si 
nici confuzie eterodoxa: 

C-o admirare pref acuta sau c-un addnc entuziasm, 

Zadarnic ziceti, dulci prieteni, ca-mi uitfaptura trecatoare; 

Zadarnic singur, cdteodata, pentru-a scapa de-al meu 

marasm, 

Incerc sa cred cd este astfel si sd mdpierd cu ochii-n soare, 

In pacea spatiului vecinic, in lumea sfintelor extaze. 

Si tot zadarnic chem in suflet infldcdrarea unui psalm, 
Fdcdnddin cdntec o minuneprin impletirea uneifraze... 
[se remarca, din nou, originarea poeziei in psalmi, ca act 

spiritual] 

Ma redestept cur and acelasi, si-n mine nu seface calm, 

Ci lacrimi port sub orice vorbdpe cdnd in cdntece pun raze, 

Minciuni [poeziile] cu care caut zilnic sd-nsel necazurile 

mele. 

Poetfuratpe veci zadarnic de cerul larg si policrom, 

Azvdrle harpa de albfildes si uita calea catre stele, 

Te afli inca-n cercul vietii; Esti inca om, esti inca om. 



Unde a fi inca om si a nu a accede la pacea spatiului 
vecinic, in lumea sfintelor extaze (Homo sum) nu este nicio 
fericire si nicio implinire, ci un regret si o suferinta. 

Facem aceste precizari si insistam asupra lor, pentru ca 
aceasta stare de spirit prin care, in alt fel decat la Eminescu, 
ne era anticipat modernismul si sentimentul de rau al 
secolului (resimtit sau presimtit de Chateaubriand ), o vom 
recunoaste imediat la marii poeti modernisti interbelici, 

CO 

Bacovia, Blaga si Arghezi, asociata identic cu regretul 
(exprimat insa mult mai dureros, mai ales de Blaga si 
Arghezi, ca personalitati care au avut tangente mai puternice 
cu teologia) intangibilitatii personale cu lumea sfintelor 
extaze. 



57 Idem: 



http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-Ren%C3%A9_de_Chateaubriand. 
58 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 



28 



Viata, desi grozavd, e suportabila si chiar dulce atunci 
cand Cerul este incdplin de strdluciri, /Si a sdrutdrii flacdrd 
suavd / Umple-al nostru suflet cu-ndumnezeiri (Tu ce esti a 
naste). 

Adrian Marino 59 stabilea foarte bine locul lui 
Macedonki pe harta poeziei romanesti, precizand ca „prima 
formatie literara a poetului este romdneascd. [...] 

Ceea ce a parut unora cosmopolitism si influenta 
exotica nu reprezinta, in realitate, decat faze inevitabile de 
crestere literara, o receptivitate mai mare decat a altora la 
aspectele mai noi ale literaturii europene, sau pur si simplu 
produsul necesar si salutar al asimilarii creatoare. 

Alteori este vorba...de simple experiente literare, 
ulterior abandonate sau chiar repudiate. 

Nu se poate contesta, fireste, ca Macedonski este unul 
din spiritele poetice cele mai deschise si mai receptive ale 
intregii literaturi romane. 

Dar de nicaieri nu rezulta ca personalitatea sa literara 
si-a pierdut conturul propriu in urma frecventarilor straine, ca 
a incetat sa mai fie poet romdn, cu o fizionomie cat se poate 
de distinctd. 

Procentul de influente straine la Macedonski nu este 
mai mare decat al oricarui alt mare poet roman, Eminescu de 
pilda, care a inspirat adevarate pasiuni izvoriste. 

Ba se poate spune ca el este mai mic, intrucat 
Macedonski apare fixat chiar de la inceput pe cateva teme 
fundamentale, care raman neschimbate de-a lungul intregii 
sale opere. Si numai in functie de aceste coordonate stabile 
poetul tinde si poate sd-si afle inrudiri si corespondente 
literare (subl. n.). [...] 

Tot ce este parnasian, simbolist sau naturalist in opera 
sa reprezinta aspecte importante, desigur, dar laterale, 
excentrice. Samburele operei lui Macedonski este in mod 
esential romantic.." 60 . 

Privind din perspectiva poeziei lui Macedonski si a 
anticiparilor moderniste ale acestuia, putem spune ca 
Eminescu ar fi fost un Macedonski genial sau la puterea a 
zecea daca nu facea optiunea constienta de a rdmdne 
romantic (anacronism asumat pe care aproape ca il deplange 
Negoitescu). 



59 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino. 

60 Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, op. cit., p. 35-36. 



29 



La acest anacronism adera muzical si afectiv Bacovia, 
ideatic Barbu, ideal Arghezi si Nichita Stanescu 61 , 
asumandu-si toti derivatia, cum spunea Blaga, „de la marele 
copac: Eminescu". 

Acesta a vrut ca poezia sa sa ramana cu fata spre 
trecutul istoric si spiritual al tarii sale, iar el sa nu fie un om al 
viitorului concret, in timp ce Macedonski e cu penita 
inmuiata in trecut si cu ochii spre viitor. 



61 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 



30 



Introducere \& poezia moderna 



O inseram aici, si nu la inceputul capitolului, pentru ca 
trebuia sa discutam preliminar despre Macedonski, stindardul 
liricii romane moderne, dar care, pentru motivele expuse mai 
sus, nu face parte din secolul XX literar si nu reproduce in 
poezie tremolul acestui secol. El este, funciar, un pasoptist 
avangardist, cu toata condescendenta pe care o putem avea 
pentru aceasta expresie definitorie. 

Ceva se rupe in dialectica receptarii lumii si a 
existentei, in coerenta gandirii si a filosofiei umane, odata cu 
intrarea in noul veac. Iar literatura, dar mai ales poezia 
ilustreaza aceste cratere care il despart pe omul modern de 
continentul istoriei sale. 

Daca ar fi sa cautam o definitie pentru modernismul de 
care ne ocupam de aici inainte, deosebirea esentiala care 
circumscrie lirica moderna este fracturismul expresiei. 

Poezia foloseste cuvintele din disperare 62 , spunea 
Nichita Stanescu. De aceea, cuvintele nu se mai leaga, nu-si 
mai gasesc rostul si sensul si mai alest enunrurile, 

O 5 5 5 ~ 

comunicarea. 

De fapt, tot secolul XX folose§te cuvintele din 
disperare, incepand cu simbolistii care cautau poezia in 
inefabil, in muzica §i in corespondenjele universale tainice. 

Epoca moderna incepe sub auspiciile disperarii. 

Necuvintele lui Nichita 63 vor fi o formula esentiala, 
sintetica, ilustrand ultimul strigat al unei con§tiin^e a 
modernitajii, a epocii moderne, al unei crize existenjiale care 
nu s-a vindecat in postmodernism, ci a obosit sau s-a plictisit 



62 „Poezia folose^te cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre 
o arta a cuvantului, pentru ca nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este 
compusa. In poezie putem vorbi despre necuvinte", cf. Nichita Stanescu, Fiziologia 
poeziei, proza §i versuri,1957 -1983, edi^ie ingrijita de Alexandra Condeescu, cu 
acordul autorului, Ed. Eminescu, 1990, p. 38. 

63 Despre aceste necuvinte, Sorin Dumitresu, specificand ca stie de la Nichita, preciza 
intr-o emisiune televizata: Necuvintele sunt cuvintele lui Dumnezeu in Rai, felul in 
care Hristos vorbea cu Adam si Eva. 

Dupa caderea protoparintilor, adevarul si realitatea nu se mai confunda. 

Cuvintele invoca, atrag realul. 

Exista o diferenta intre fosnet (real) si freamat (auzit doar de poet). 

Pentru Nichita, Carlova e primul nostra poet modern, pentru ca intra in impas 

cautandu-si cuvantul corespunzator pentru ceea ce vrea sa exprime si, negasindu-1, il 

reproduce prin un ce. 

Nichita spunea ca volumul Necuvintele e un esec, dar fara el nu se poate intelege 

poezia sa. 



31 



oarecum de propria abisalitate, de spiritul prapastios §i de 
nelini§tea „fihn;iala", esenjiala, a epocii moderne. 

Modernitatea reprezinta o epoca in care fiinja umana 
i§i pierde echilibrul, i§i pierde rajiunea proclamata zeijd de 
secolul luminilor, pierde totodata §i reconfortarea romantica 
de a contempla nostalgic natura, cosmosul §i sensul istoriei. 

Arta moderna reprezinta un moment de maxima 
zguduire a con§tihr£ei creatine a Europei. Secolul XX a fost 
unul in care dezechilibrul §i deziluzia au creat in fiinja umana 
un vid, pe care ea a incercat sa-1 umple, inclusiv cu arta, 
imbracandu-se caimparatul gol din poveste. 

Moderni§tii privesc ingroziji la prapastia din propriul 
suflet, privire pe care o vor izola in subconstient sau 
inconstient, ca pe un fenomen psihologic, vrand sa gaseasca 
permanent subterfugii §i debu§euri prin care sa depa§easca 
obstacolul vidului spiritual interior. 

Dupa ce filosofia a mutat transcendentul ideatic, 
propriu platonismului antic, in constiinta umana (Kant 64 , 
Fichte 65 , Hegel 66 , Husserl 67 , Bergson 68 ), a proiectat 
eternitatea §i neantul asupra sarmanului spirit omenesc total 
imanentizat, lipsit de orice emergen^ harica, modernismul 
poeziei §i al artelor a incercat sa scape de neliniste, 
exacerband disperarea §i neantul launtric, resimjit ca realitate 
existenjiala §i nu ca narajiune. 

Ca urmare, a exaltat irajionalul, irealul, uratul, 
absurdul, chiar §i nefiinia, ca pe ni§te ma§ti ale unei 
con§tiinJe intoarse spre sine, dar nepregatite pentru monstiii 
pe care i-a vazut evadand. 

Tocmai pe ace§ti mon§tri ea a incercat adesea sa-i faca 
sa para frumo§i, minunaji, pentru ca a crezut ca acestia sunt 
chipul ei, fiinja ei cea mai intima, descatu§ata - a§a cum 
incerca sa ateste lebensfilosofia sau psihanaliza lui Freud §i 
Jung. 

Arta dar mai ales poezia a parut in acest secol ca o 
salvare, poejii au vrut sa faca din ea reprezentanta spiritului 
omenesc, mai presus de filosofie §i de §tihr£a §i unii dintre ei 
au vazut-o chiar mai presus de religie sau ca o noud religie: 
„acest tineret credea ca va gasi in cultul profund si minutios 
al ansamblului artelor o disciplind si poate un adevdr, fara 



64 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant. 

65 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Gottlieb_Fichte. 

66 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel. 

67 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Edmund_Husserl. 

68 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Bergson. 



32 



echivoc. Foarte putin a lipsit sa se creeze un fel de religie... 

[■■■] 

Idealul nostru [ . . . ] era dedus din intreaga experienta a 

literaturilor anterioare [...], era suprema floare, minunat 

intarziata, a intregii profimzimi a culturii. [. . .] 

Socotesc ca esenta Poeziei este, dupa natura spiritelor 
[care o recepteaza], fie de o valoare nula, fie de importanta 
infinita: ceea ce o face egald cu Dumnezeu insusi" 69 . 

Ea a parut multora ca cea mai nobila indeletnicire a 
spiritului, ca cea care poate sa concentreze in sine esenta 
existenjei umane, exprimand inexprimabilul, fiind un tablou 
in care trebuia sa se imprime inefabilul fiinjei §i al existenjei. 

Zina MolcuJ rezuma astfel esenta simbolismului: 
„simbolismul nu numai ca nu este un fenomen de decaden^a, 
ci are un caracter prin exelenja afirmativ §i creator..., e un 
curent care, a§a cum intuise Moreas , in Manifestul literar al 
mi§carii, sta mai curand sub semnul unei profunde renasteri a 
literaturii. [...] 

Simboli§tii [...] instituie nu numai mitul Poeziei, 
ameninjata in insa§i fiinja ei de himera scientistd lansata de 
pozitivism, ci creeaza pentru prima data Mitul Poeziei ca 
instrument al cunoasterii. 

Intr-o societate care nu mai crede decdt in lucruri 
finite, descriptibile, reduse la aspectul lor utilitar §i pozitiv 
[practic, imediat], se poate afirma despre creator intr-adevar 
ca devine bolnav de infinit. [...] 

Niciodata sufletul uman [...] n-a aspirat mai inflacarat 
spre invizibilul au-deld, far a a ajunge sa creada in el, ca in 
acest moment de criza acuta a religiei §i a filosofiei, cand 
poejii au inceput sa in^eleaga toata gravitatea §i 
responsabilitatea menirii lor, obligativitatea de a intra in 
posesia cheii perspectivelor infinite ale lumii. 

Toate marile teme ale simbolismului: Necunoscutul, 
Absolutul, Infinitul, Idealitatea, Eternitatea, Principiile sau 
Elementele, Invizibilul §i Impalpabilul, nu inseamna decat 
fajete diferite ale unei impresionante deschideri. 

Poezia dobande§te o dubla perspective spre figura 
interioara a Cosmosului §i spre figura interioara a spiritului, 



69 Paul Valery, Poezii. Dialoguri. Poetica si este tied, editie ingrijita de Stefan Aug. 
Doinas, Alina Ledeanu si Marius Ghica, Ed. Univers, Bucuresti, 1989, p. 560, 561, 
568. 

70 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Mor%C3%A9as. 



33 



adancindu-se pana in planul abisal al Inconstientului §i al 
Irafionalului. 

Baudelaire nu intamplator a orientat de la inceput noul 
§i inventivitatea spre transcenderea aparenjelor, spre 
transgresarea suprafefelor naturii, ci pentru ca el, creand 
conceptul de modernitate, in numele caruia ini^ia resurecjia, 
i-a conferit, in primul rand, accepjia de aspirafie spre Infinit. 

Simboli§tii resimjeau infinitudinea ca superioara 
finitudinii tocmai pentru ca ea insemna inseitie in straturile 
de profunzime ale lumii, in spa^ialitajile unde proliferau 
generos viziunile esenfialului in afara carora nu exista poezie, 

71 

dupa opinia lui Antonio Machado , caci absoluta realitate a 
aparentului . . . e absoluta irealitate. [...] 

Pentru prima data in simbolism se incerca 
fundamentarea unui limbaj poetic apt de a da expresie unei 
noi nn;elegeri lumii, in care asistam la mutarea interesului de 
la aspetul exterior al existenjei spre substanjialitate §i 
esenjialitate. [...] 

Stilul arhetipal al simbolismului la care se referea 
Moreas nu e, in limbajul modern, decat configurarea poetica 
trans empirica, avandu-§i intr-adevar suportul intr-un 
angrenaj structural unde simbolurile §i metaforele sunt 
prevalente. [...] 

In a doua jumatate a secolului al XlX-lea, deja asistam 
la un proces in care nelinistea de suprafafd, pe care 
Kierkegaard o repro§a oamenilor epocii lui, incepe sa fie 
substituita de nelini§tea autentica. ..[...] 

Nietzsche e eel care se raporteaza pentru prima data, in 
Prdbusirea Zeilor, la noua situate a omului in lume, 
revelandu-ne o umanitate in care dispari^ia lui Dumnezeu, 
necesara, dupa el, a lasat pentru ceilal^i vidul unei disperari 
fara limita. 

Senza^ia deconcertanta a omului de a se descoperi 
brusc aruncat intr-o lume parasita de Dumnezeu, este sursa 
marilor nelini§ti ale con§tiin^elor de la sfar§itul secolului, §i 
dupa Merejkovski . Noi suntem liberi si singuri, afirma el. 

De la lipsa de sens a vie^ii §i de la neliniste pleca, de 

HA 

fapt, Nietzsche in 1872, la inceputul perioadei simboliste, 



71 Idem 

72 Idem 

73 Idem 

74 Idem 



http : //en. wikipedia. org/wiki/Antonio_Machado . 
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%B8ren_Kierkegaard. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dmitri_Merejkovski. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 



34 



cand nu intamplator concepea proiectul supromului ca solute 
pentru surmontarea crizei" 75 . 

Randurile de mai sus ne lamuresc asupra faptului ca 
criza limbajului si a literaturii, a poeziei, sunt determinate de 
cauze spirituale profunde si nu de necesitatea pur artisticd a 
unor efecte stilistice noi. 

Nu limbajul s-a perimat, ci starea de spirit tensionata a 
noii lumi are nevoie sa-si reproduca, in arta, congestionarea. 

Revolutia limbajului este urmarea unei prabusiri a 
viziunilor si conceptiilor traditionale, a unei rupturi esentiale 
cu constant a crestina, dar care nu se produce fara cutremure 
interioare si fara sentimentul cdderii in gol. 

Nu e o ruptura brusca, pentru ca Occidentul a initiat-o 
de mult si o continua in trepte. 

In aceasta situatie, daca simbolismul (si 
impresionismul in pictura) este efectul sau consecinta, in plan 
literar si mai ales poetic, a unei crize spirituale profunde, de 
ce separam, in interpretare, poezia purd de insasi elementul 
care o fundamenteaza? 

Interpelata exclusiv stilistic, ea nu reproduce si nu 
transmite nimic, desi e sigur ca, in actul lecturii, ea comunicd, 
intr-un dialog inechivoc cu interiorul uman, capabil sa 
recepteze senzatii spirituale concrete. 

Suntem intr-un secol al crizei si poezia lui o ilustreaza 
indiferent de curente (simbolism, expresionism, avangardism, 
etc.) si de nuante stilistice. 

Nu e de mirare insa ca postmodernismului, nascut de o 
lume hipertehnologizata, i s-a facut lehamite de acele defini^ii 
indlfdtoare ale artei §i literaturii, pe care le-a considerat ca pe 
ni§te vectori inadecvaii catre spiritualitate §i religie, §i ca vrea 
sa se intoarca la exerci^iul ludic §i elementar al copilariei 
fic^ionale, pentru a se debarasa de inghiontirile con§tiin^ei. 

Postmodernismul reprezinta, de fapt, o deta§are de 
categoriile negative ale modernitajii enun^ate de Hugo 
Friedrich 76 (modernismul, ca aspirape spre Infinit, era o 
balansare intre categoriile negative ale sufletului, macinat de 
nelini§te §i dezechilibre, §i categoriile negative ale defini^iilor 
apofatice care priveau acea lume spirituals transempirica, pe 
care o aveau in vedere poejii) §i o intoarcere in campul 
pozitivita^ii, din moment ce hipertehnologizarea, 



75 Zina Molcuk Simbolismul european, vol I, Ed. Albatros, Bucurejti, 1983, p. 1-27. A 
se vedea: http://www.crispedia.ro/Zina_Molcut. 

76 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hugo_Friedrich. 



35 



cibernetizarea mediului existential §i globalizarea, 
planificatul sat planetar, modifica atenjia de la nelini§tea 
launtrica §i metafizica la nuanjele fluorescente ale viitorului. 

Traim o noua epocd pasoptista, in care umanitatea da 
semne de epuizare a efortului rationalist-metafizic si sta cu 
ochii absorbiji de lumina nevazuta dar anunfata a unei noi ere 
tehnolohice, de la care asteapta revirimentul... interior, prin 
inseminarea imui alt telos umanist cutezator. 

Revenind la poezia moderna, trebuie sa recunoastem ca 
arta a inceput treptat sa capete un ascendent in con§tihn;ele 
oamenilor, in Apus, ca expresie a spiritualitafii, incepand din 
Rena§tere, injeleasa fiind ca ars determinate de intervenfia si 
inspirafia divina. 

Era de fapt o reiterare a anticei inspiratii, cu valente 
oraculare, care ii lua in stapanire pe poeti, cum credeau 

77 7R 7Q 

Democrit , Platon sau Ovidiu . 

A devenit insa din ce in ce mai mult, culminand cu 
secolele XIX §i XX, un fel de mod de comunicare ezoteric 
sau ocult a incomunicabilului, ceva misterios si profund, 
propulsat inaintea §tiinJelor exacte, a luciditajii rationale 
(interpretate scolastic), a filosofiei sistematice, a dogmelor 
religioase ale cre§tinismului occidental, intrat iremediabil pe 
o panta a declinului. 

E un contracandidat al curentelor protestante, care isi 
afirma capacitatea oficianta si soteriologica interna si 
indipendenta de cultul traditional si de alte culte. 

Poezia s-a pretins a fi un canal de comunicare a 
sensibilita^ii umane cu Dumnezeu, un mod de comunicare cu 
Incomunicabilul (o apofanie lingvistica pentru Dumnezeu, ca 
§i Absolutul, Infinitul, Necunoscutul, Eternul, etc., scrise cu 
majuscula sau nu), dupa aproape un mileniu de experiente 
religioasa catolica §i (ulterior) protestanta, in care lui 
Dumnezeu I s-a refuzat, dogmatic, in spajiul Europei 
occidentale, comunicarea directa cu omul. 

Poezia moderna, incepand cu romantismul §i 
simbolismul, §i-a propus sa stabileasca un nou mod de 
comunicare cu Absolutul. 

Poejii au crezut ca ea e un vehicul spre sine §i spre 
Absolut, un inlocuitor al vehiculului haric refuzat omului, au 
crezut ca poezia poate sa innemureasca (a se vedea, in 



t s .._. http://ro.wikipedia.org/wiki/Democrit. 



Idem 

78 Idem 

79 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon. 

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Publius_0 vidius_Naso . 



36 



literatura romaneasca, eminescianul inmdrmureai maref sau 
cdutarea nemuririi nu este altceva decdt argumentarea 

on 

artei , in opinia lui Nichita), ca poate sa implineasca 
aspira^ia deplina a fiinjei lor. 

Arta §i mai ales poezia - incepand cu Baudelaire §i cu 
simboli§tii - a vrut sa fie un vicar al religiei, in Occident, un 
Occident pentru care experienja protestanta, a proclamarii 
adevdrului propriu (tradusa §i in filosofie, dupa exemplul 
teologiei), devenise cotidianitate §i lucru banal. 

Poejii romani pa§optisti se considerau ni§te profeji 
(cariera poetului-profet se termina cu Eminescu, desi 
cunoaste recrudescente la Macedonski), dar niciodata intr-un 
sistem concurenjial in raport cu Biserica. 

O asemenea perspective nu exista in mentalitatea §i 
societatea romaneasca - care luptase aprig in secolele XVII §i 
XVIII impotriva catolicismului §i protestantismului. 

Ei erau profeji ai trezirii neamului in pura tradijie §i 
concepjie biblica §i bizantina, in interiorul Bisericii, 
propagandu-i acesteia viziunea §i aspira^iile prin poezia lor. 

Anumite nuante centrifugale (mai mult sau mai putin 
constiente, in reala lor gravitate) se pot desprinde, totusi, si 
din atitudinea lor. 

Eminescu era singurul care, identificandu-se cu 
aspirajiile na^ionale §i spirituale ale poporului sau, in acela§i 
timp era §i privitor ca la teatru, avea puterea sa contemple ca 
un spectacol istoria, de undeva din exterior, §i injelegea, el, 
trista fire vizionara %l , ca lumea nu merge in sensul acestor 
aspirajii fericite ale contemporanilor sai ideali§ti. 

El receptase din Occident o alta Europa decat cea, 
ideala, pe care o profilau interesele politice, sociale §i 



Nichita Stanescu, Fiziologia poeziei, proza §i versuri, 1957 -1983, op. cit., p. 18. Si 
Gabriel Liiceanu sustine acelaji lucru, dar despre filosofie. 

81 Unde vizionar nu inseamna ceea ce intelegem noi astazi, ci desemna o persoana mai 
neobisnuita, care avea vedenii, ciudata, neagreata in societate. 

Citam din Nicolae Georgescu, Reprezentari scripturale eminesciene, in Revista Limba 
Romdna, nr. 5-6, anul XX, 2010: 

„Tot oamenii din ziua de astazi, epigonii, mai afirma ceva: Privim red la lumea asta - 
va numim visionari. In context actual, vizionar este o calitate deosebita a geniului; 
Domnul Profesor Florea Fugariu, caruia i-am adus in mai multe randuri mul^umiri ce 
nu vor fi insa niciodata de ajuns, imi atrage aten^ia ca in vremea lui Eminescu 
termenul avea conotatii magice, negative, pastrate pana in secolul al XX-lea, daca e sa 
citam numai definitia Dic(ionarului Candrea din 1931 la termenul vizionar. „care 
crede ca are vedenii, care are idei ciudate, extravagante". 

Pentru epigoni, inaintasii sunt doar niste „ciudati". Abia acest poem ii reabiliteaza, 
intr-o expresie memorabila: „Ramaneti dara cu bine sante firi vizionare". Po^i pune, 
aici, virgula vocativului (cum fac editiile, impotriva „Convorbirilor literare")?...", cf. 
sursa: http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=969. 



37 



economice ale Romaniei. §i nn;elesese mult mai corect noul 
spirit al Europei, din moment ce putea vorbi de apus de 
Zeitate si-asfinfire de idei inainte ca Nietzsche sa publice Asa 
grdit-a Zarathustra (1885) sau Amurgul idolilor (1888). 

Luciditatea sa il facea pe Eminescu sa se numeasca 
sceptic §i apostat, nu pentru ca era astfel, in sens religios, ci 
pentru ca aceste titulaturi exprimau coordonatele lumii in 
care traia si pesimismul lui in legatura cu prezentul 
(contemporaneitatea) si viitorul. 

Acest pesimism - pe care Calinescu il considera eronat 
schopenhauerian - era injelegerea lui cu privire la avalan§a 
de schimbari care urmareau sa marcheze devenirea neamului 
sau. 

El injelegea §i se simjea dureros de neputincios, 
voindu-se in acela§i timp mdntuit prin iubire §i retragandu-se 
in singura nadejde de fericire, la nivel eshatologic, cea pe 
care o vedea sigilatd profetic in poezia transfigurarii 
cosmice. 

De aceea el este eel care indica o cale de urmat pentru 
poezia moderna: apofatismul lingvistic (limbajul poetic creat 
in ritmurile armoniei cosmice), prin care tainele fiintei umane 
si ale universului sunt transmise numai celor stravazatori in 
profunzimile semantice ale lumii si ale limbii: 

Nenteles ramdne gdndul 

Ce-ti strdbate cdnturile, 

Zboard vecinic, ingdndndu-l 

Valurile, vdnturile. 

(Dintre sute de catarge) 

Acest apofatism lingvistic eminescian 1-a descoperit 
Ion Barbu si 1-a numit dialectul apei si al vdntului, in care i 
se parea ca ar fi stiut sa vorbeasca si poezia lui Jean Moreas 
(Jean Papadiamantopoulos), semnatarul manifestului care 
impune numele de simbolism (in locul celui de poezie 
decadenta) in definirea poeziei post-romantice. 

Recapitulam ceea ce am afirmat altadata, anterior, in 
cartea noastra, si reamintim cititorilor conceptia bizantina si 
medieval-romaneasca conform careia cosmosul este o 
protobiblie, cerul fiind o carte scrisa cu literele de foe si aur 
ale stelelor, universul este un indreptar semiotic si o lecturd 
obligatorie in sens revelational. 



38 



Aceasta este traditia pe care au primit-o romanticii si 
apoi modernii, pe care poetii romani si mai ales Eminescu o 
cunosc cu prisosinta. 

Reamintim - dintre mai multe surse care pot sa ne 
confirme - ca Palia istoricd (sau Palia bizantina) semnaleaza 
aceasta revelatie prin lectura literelor cosmice, prin care 
Dreptii Vechiului Testament, Melhisedec si Avraam, neavand 
Biblie scrisa, au citit scriptura cosmica: 

„Aceastea deaca audzi Melhii, preveghie intr-acea 
noapte, vrand sa plineasca slujba si invatatura parintelui sau 
[care i-a cerut sa pregateasca boi si vitei pentru jertfa inaintea 
zeilor] . 

Intr-acea noapte era luna foarte luminata si stealele 
straluciia foarte. Aceastea deaca vadzu Melhii, sa mira si 
gandi intra sine, dzicand: 

Oh, spre ce lucruri frumoase odihneaste Dumnedzau, 
Fdcdtoriul a toate! Duce-md-voi, de voi spune parintelui 
mieu: „Mai bine Acestuia sa indltdm jdtvd, decdt bodzilor 
[idolilor] celor muti si surzi. . . " . 

La intentia tatalui manios de a-si aduce jertfa zeilor pe 
fiul sau, pe Melhisedec, acesta fuge in Muntele Eleonului 
(Maslinilor) si se roaga Dumnezeului pe care L-a cunoscut 
prin revelatie naturald, contempland frumusetea cosmica: 

„Svintiia Ta esti Domnul Dumnedzau, cela ce ai facut 
ceriul si pamantul, soarele si luna si stealele!..." " . 

In acelasi fel se petrec lucrarile si cu Avraam: „Tatal 
lui era facatoriu de idoli. Si vadzand Avram bozii parintelui 
sau carele ii facea, zise intra sine: O, cum face tatd-mieu bozii 
si le slujaste lor, si nu poate mie a vesti pre Dumnezeu, 
Fdcdtoriul ceriului si al pdmdntului, cela ce fdcu soarele si 
luna, stelele si marea! [...] 

Melhisedec dzise: Care Dumnedzau te-au trimis? 
Raspunse Avram: Dumnedzau cela ce au facut ceriul si au 
dzidit pamantul, marea si soarele, luna si stealele...'''' . 



*** Cele mai vechi carti populare in literatura romdna (vol. IV). Palia istoricd, 
studiu filologic, studiu lingvistic si editie de Alexandra Moraru si Mihai Moraru, 
Fundatia Nationals pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 2001, p. 123. 
Cartea poate fi downloadata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/09/alexandra-%C8%99i-mihai-moraru-palia- 
istorica/. 

83 Idem, p. 125. 

84 Idem, p. 116-117 si 126. 



39 



Este o conceptie pe care am descifrat-o in Psaltirea 

Of 

versificatd a lui Dosoftei, in Cazania lui Varlaam , la Antim 
Ivireanul 86 si Dimitrie Cantemir. 

Aceasta viziune bizantin-ortodoxa asupra universului 
ca proto-scriere (protobiblie) era inca stiuta in epoca 
romantica si am sesizat altadata prezenta metaforei cerului ca 
literaturd si a stelelor ca litere incepand cu epoca medievala 
pana la poetii pasoptisti, Eminescu, Macedonski (pentru care 
cerul noptii e inca dumnezeiesc tezaur si feerie vindecdtoare 
de nevroze) si chiar si dupa ei. 

Si tocmai de aceea, indurerat de impasibilitatea 
ignorantd a contemporanilor, Eminescu isi incifra limbajul 
poetic in dialectul apei si al vantului, apa si vant (ydnturile, 
valurile) - metonimie pentru intregul logos cosmic - care 
raman pe mai departe capabile sa poarte adancul de 
semnificatie al poeziei sale. 

In aceasta poezie este o comunicare cosmica 
permanenta, a valurilor cu stelele proroace, a freamatului 
padurii cu murmurul si suspinul raurilor si izvoarelor, pentru 
care constiinta umana moderna incepe sa devina surda si 
iliterata. 

Aceasta conceptie, transmisa pe filiera patristic- 
crestina se repercuteaza in poezia europeana preromantica, 
Lamartine, spre exemplu, fiind unul dintre poetii receptivi la 
temele si motivele oratoriei crestine, de care literatura 
franceza era saturata (Bossuet este numai unul dintre 
numele pomenite adesea si care transmite flama emfatic- 
justitiara poeziei franceze romantice). 

Ca radacinile acestei traditii erau adanci ne dau 
marturie si urmatoarele versuri ale lui Baudelaire, care striga 
intr-un moment de spleen si deprimare: 

Cum te-as iubi, o, noapte, de nu aifi cu stele, 

Ce-mi tot v orb esc prin raze un graiprea cunoscut! 

Eu caut haul, vidul, pustiul absolut! 

(Obsesief* 



85 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Mo%C8%9Boc. 

86 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul. 

Teza noastra doctorala: Antim Ivireanul: avangarda literara a Paradisului. Viata si 
Opera, poate fi downloadata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 
paradisulm-via%c8%9ba-%c8%99i-opera-20 1 0/. 

87 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques-B%C3%A9nigne_Bossuet. 

88 Charles Baudelaire, Florile raului, traducere, cronologie, note si comentarii de C. 
D. Zeletin, Ed. Univers, Bucuresti, 1991, p. 128. 



40 



Daca, o, cer, tu astdzi cifre ma inveti (0,-ntelepciune, 
ai aripi de ceara! - Eminescu exclama acestea dezamagit de 
esecul cunoasterii prin eraditia filosofic-intelectuala), daca 
natura cosmica a devenit din protobiblie o simpla carte {liber 
mundi ) anonima interpretabila strict literal, adica 
explorabila doar stiintific, dupa modelul examenului biblic 
protestant - nu pentru ca ele insele, Biblia si protobiblia 
cosmica au devenit astfel, ci pentru ca astfel a evoluat 
perceptia umanitatii, cecizata si surdinizata in fata semnelor 
alegorice si a glasurilor inefabile ale creatiei cosmice - 
atunci, in consecinta, si poezia devine, ca si universul, un 
papirus de simboluri si alegorii indesifrabile pentru cei care 
au universul interior aseptizat, izolat de comunicarea cu 
natura cosmica. 

Ochiul uman a ajuns treptat imun la frumusete 
(Dostoievski 90 proclama ca, totusi, frumusetea va salva 
lumea), la vignetele si literele cosmice. 

Acesta este mesajul pe care il transmite lirica lui 
Eminescu, care devine, in subsidiar, in limbajul mistic 
(alegorico-simbolic) al poeziei, cea mai puternica pledoarie 
pentru conservarea viziunii arhaice, ortodox-bizantin- 
romanesti, asupra rationalitatii lumii, a logosului cosmic 
inseminat, de catre Ratiunea si Logosul Creator, cu ratiuni pe 
masura constiintei umane. 

Recuperarea si perpetuarea acestui misticism al poeziei 
- derivat din mistica teologica rasariteana si subsumabil 
viziunii sale -, va deveni programul fundamental al poeziei 
modemiste romanesti, dificil decelabil de sub amprenta 
teoretica a epocii literare moderne si de sub avalansa 
articolelor si a declaratiilor care declama scopul imediat de a 
inova poezia si limbajul poetic. 

Exista insa si un telos desonorizat, subimprimat in 
forma sincronizata a poeziei. 

Lovinescu 91 era degeaba adversarul misticismului - pe 
care il repudia odata cu toata traditia literara veche, 
interpretandu-1 ca ostil estetismului -, pentru ca tocmai 
acesta, transmis din literatura veche prin sevele marelui 
copac Eminescu, este fundamentul trans-figurarii limbajului 
liricii romanesti din epoca moderna. 



In latina: cartea lumii. 

90 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski. 

91 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu. 



41 



Mai pe scurt: misticismul este eel care a putut produce 
o sincronizare atat de uluitoare si rapida, veridica si valorica 
(valorica prin veridicitatea tensiunii spirituale launtrice), 
pentru ca poezia moderna s-a nascut din tensiunea dintre 
acest misticism si lumea moderna. 

Fara acesta ne-am fi bucurat de un nou pasoptism 
formal, cu importuri si imitatii, fara mari pretentii de 
autenticitate si originalitate . 

De aceea, subterfugiul impunerii liter aturii decadent e 
moral (imperios indicate de Calinescu drept instigator de 
creatie), ca valoare estetica, este un instrument de chirurgie 
plasticd nesesizat de cei care urmaresc doar rezultatul 
modificarilor. 

Acest subtext din poezia eminesciana si moderna nu 1- 
au receptat corect, din pacate, Nichifor Crainic si 
traditionalism. 

Daca samanatoristii si poporanistii inventau un asa-zis 
traditionalism, care n-avea nimic de-a face cu traditia literara 
romaneasca, gandiristii nu reusesc nici ei sa recupereze 
semnificatiile abisale ale versurilor eminesciene, determinate 
de o experienta intima si indelungata cu literatura epocii 
vechi (experienta pe care n-o mai repeta nimeni la aceste 
proportii - Arghezi fiind eel care se apropie eel mai mult). 

Tocmai de aceea, criticand literalismul Gdndirii si 
iconografia descriptiv-naiva afisata eretic 94 (e termenul lui 
Blaga) drept valoare ortodoxd, Lucian Blaga deplangea 
orientarea teoretica a lui Crainic, intr-un articol publicat insa 
in revista Gdndirea : 

„Scriind o data lui Crainic, din strainatate...rosteam 
orecare nedumeriri, ba chiar nemultumiri, din pricina ca in 
articolele sale avea obiceiul sa sublinieze cu un zel excesiv 
legaturile gdndirismului cu semdndtorismul . [...] Eu continui 
sa vad si astazi mai mult deosebirile, fiindca legaturile 



92 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu. 

93 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichifor_Crainic. 

94 „Avem bunaoara pictori care, in dorinta de a crea cat mai romdneste cu putinta, nu 
se sfiesc sa imbrace pe Maica Domnului in catrinta si sa incinga pe Iisus cu un 
bracinar din care numai cele trei culori lipsesc pentru a fi complet national. 

Avem poeti, de talent chiar, pentru care fuga in Egipt s-a petrecut/>e Arges injos. [...] 
Riscam sa ne cutropeasca tablourile cu arhangheli in cojoace de ciobani gaurite in 
spate pentru intinderea aripilor si versurile in care Dumnezeu se incrunta cu bunatatea 
balcanica a unui boier roman", cf. George Gana, Opera literara a lui Lucian Blaga, 
Ed. Minerva, Bucuresti, 1976, p. 36-37. 

Remarcam lipsa de animozitati personate virulente din acea epoca, dar care anima, 
din nefericire, relatiile dintre oamenii de cultura sau de litere ai zilelor noastre, care 
foarte rar mai suporta o polemica de idei onestd si rationald. 



42 



gandirismului, nu atat vazute, cat subterane, dar cu atat mai 
puternice (subl. n.), legaturile gandirismului, zic, cu trecutul 
se trag de la marele copac: Eminescu" 96 . 

Iar marele copac isi avea radacinile - sustine Rosa del 
Conte - in humusul natal, in cultura si literatura romana 
veche. 

Blaga a ramas insa el insusi gandirist, chiar daca in 
dezacord cu teoriile lui Nichifor Crainic despre fizionomia 
acestui curent literar. 

In platoul cultural al Europei insa - o Europa moderna 
in care distinctive regionale se estompeaza, contemplate de la 
mare distanta -, arta a ajuns, ca ideologic generala, in secolul 
XX, propulsata astfel dinspre Occident, pe un piedestal pe 
care nu urease niciodata. Ceva intangibil, tabu, sacru. 

Arta propunea - §i mai propune inca - desacralizarea 
a tot ceea ce era considerat divin §i sfdnt de catre religie 
(pentru ca nu cade sub incident experienjei empirice, 
conform datelor cre§tinismului apusean), dar considera 
sacralitatea sa ca intangibila, ca o noua religie naturala, 
reprezentand naturalul artistic (Baudelaire instituie 
frumusetea artificiald, artistica, drept adevarata frumusete), 
nu pe eel al lui Rousseau . 

§i daca postmodernismul parodiaza astazi arta 
moderna, nu se atinge, de fapt, de teza caracterului ei 
sacrosanct, ci doar de autoiluzionarea individuala a 
inainta§ilor, de credinja lor in excepfionalul artei proprii. 

Scriitorii postmoderni§ti stiu ca pot sa se autopersifleze 
lini§titi, pentru ca nu corup constiin^a adanc inradacinata, 
devenita dogma artistica, a actului scriitoricesc sau artistic ca 
act inspirat, ca o noua religie §i ca fapt superior in ierarhia 
valorilor umane, pe care destui scriitori §i mai cu seama 
critica literara o imbra^i§eaza cu exaltare. Iar meritul pentru 
aceasta revine, in mare parte, secolelor XIX §i XX. 

Cu alte cuvinte, poezia a ajuns un mit. Un mit de care 
nu te mai po^i atinge. Eminescu poate fi atacat (fapt deja 
consumat), dar nu §i poezia, ca arta. 

Aici insa intervine paradoxul. In timp ce dogmele 
catolice §i protestante II circumscriu pe Dumnezeu in 
transcendent §i singura oglindd a lui Dumnezeu pe pamant 
este papa, vicarius Christi (pentru catolici), sau Biblia 



Cf. George Gana, Opera literara a lui Lucian Blaga, op. cit, p. 41. 

97 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau. 

98 In latina: vicarul/inlocuitorul lui Hristos. 



43 



(pentru protestanji §i neoprotestan^i), in spa^iul ortodox 
dogmele Bisericii sunt enunjari dramatice (pentru 
con§tihn;ele indecise) in sensul exact contrar: cine nu ajunge 
sa II vada pe Dumnezeu, inca din aceasta existenta 
pamanteasca, sa vada lumina dumnezeiascd §i sa transforme 
via^a sa intr-o permanenta comunicare cu Dumnezeu §i 
launtral sau intr-un mediu al locuirii harului, acela e crestin 
numai la nivel onomastic §i are §anse nesigure de mantuire. 

E inspaimantator si coplesitor, dar avertismentele unor 
Sfinti ca Simeon Noul Teolog", Grigorie Palama 100 sau (mai 
recent) Ignatie Briancianinov 101 , si a multor altora (i-am 
evocat pe cei ale caror opere contin precizarile cele mai 
dramatice si mai transante in acest sens), converg in aceasta 
directie. 

Deosebirile dogmatice intre cele doua forme de 
cretinism, eel occidental §i eel oriental-ortodox, sunt 
radicale. 

Pare o problema pur teologicd, ce n-ar avea de ce sa 
intereseze literatura, insa nu este adevarat. 

Adevarul este ca aceste deosebiri religioase au 
consecinte fundamentale si dramatice asupra literaturii si ca 
ele determina, in mod analog, discrepante semnificative intre 
literatura celor doua Europe, dar ramase nesemnalate ori de 
cate ori critica ignora aspectele spiritual-religioase ale 
operelor literare. 

Dezideratul ortodox al vederii lui Dumnezeu fusese 
exprimat in literatura noastra de Neagoe Basarab , Varlaam, 
Dosoftei, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Constantin 
Cantacuzino 103 §i Nicolae Milescu-Spataru 104 §i, ceea ce este 
absolut esenjial, in contexte care se adresau nu celor care 
pardsisera lumea pentru manastire sau pentru sihastrie, ci 
credincio§ilor mireni. 

Mirenii sau crestinii obisnuiti nu sunt debransati de la 
solicitarea ascetica, urmarind telosul iluminarii mistice, 



99 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog. 

A se vedea si: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Vederea lui Dumnezeu in teologia 
Sfdntului Simeon Noul Teolog, teza doctorala care poate fi downloadata de aici: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia- 
sfantului-simeon-noul-teolog/. 

100 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama. 

101 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov. 

102 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab. 

103 Idem: http://ro. wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino ,_stolnicul. 

104 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu. 



44 



pentru ca asceza este polimorfa, iar telosul respectiv nu 
opereaza nicio excluder e. 

In toata Europa, poezia moderna continua sa stea sub 
semnul religiozitatii (n-o spunem noi, ci o spune Matei 
Calinescu). 

Poezia romaneasca nu face exceptie, dar are 
particularitati care o individualizeaza si care nu pot fi 
observate, cercetate si descrise corect fara o cunoastere a 
cauzelor profunde care le determina. 

Iar atitudinea de respingere vanitoasa a cunoasterii 
teologice si de a da cu tifla Bisericii nu va face decat sa 
treneze la nesfarsit aceasta cercetare literard. 

Atentionarile noastre urmaresc sa puna in evidenta 
deosebirile fundamentale, intre Apus si Rasarit, de 
mentalitate si de context spiritual, de atmosfera spirituals pe 
care o respira poetii romani, pentru a putea intercepta corect 
si nu divagant mesajul poeziei moderne romanesti. 

In epoca moderna, poeji ca Eminescu, Blaga sau 
Arghezi exprima tu§ant suferin^a interioara pentru aceasta 
nevedere mistica, pe care o experiaza ca pe o insuficienfa 
ontologica determinatd de un e§ec personal in implinirea 
aspirajiilor lor spirituale. 

Destui poeji §i scriitori romani cuno§teau, intr-un grad 
mai mic sau mai mare, teologia §i dogmele ortodoxe, precum 
§i tradi^ia veche literara, fiindca erau §i intimi ai practicii 
liturgice ortodoxe. 

Nu insa §i multi dintre criticii literari, care, din 
nefericire, sunt ignoranji la acest capital . §i de aici deriva o 
serie intreaga de interpretari eronate ale literaturii noastre, 
incurajate §i de epoci ostile Bisericii §i tradh;iei, parcurse 
recent de romani. 

Literatura veche fiind adesea citita si interpretata prin 
prisma categoriilor de gandire ale modernitatii, nu avem sa ne 
miram, cu atat mai mult, de traseul exegetic batatorit al celei 
moderne, in cazul careia decriptarea prin apelul la chei de 
lectura traditionaliste e intampinata ca o adevarata erezie 
provocatoare si ca semn de inadecvare si insolvabilitate 
criticd. 

Daca poezia, incepand cu romantismul - mai ales 
poezia -, in Occident, se vrea un mijloc de comunicare cu 
Dumnezeu, cu Absolutul, in Cre§tinismul nostru rasaritean, 
scriitorii §i poetii au o problema in a-§i motiva demersul 
literar: acest canal de comunicare cu Dumnezeu ei il au 



45 



deschis, Biserica lor nu le-a obturat aceasta cale, ba 
dimpotriva, dogmele crestinismului rdsdritean ti considera 
damnabili dacd nu il acceseazd. 

De aceea, primii nostii poe^i §i prozatori, in literatura 
veche §i pa§optista, se revendica din tradijia biblica a 
Sfinjilor Moise, ca istoric, §i David, ca poet. 

Ei sinonimizeaza poezia cu profetia si poetul cu 
profetul, inscriindu-se in limitele unei gandiri religioase si 
increstindnd, dupa obiceiul medieval, practica literara 
impropriate dintr-o influenta straina. 

In privinja poeziei moderne, problemele de con§tiinJa 
ale unor poeji ca Eminescu, Blaga sau Arghezi, afirmate in 
mod foarte explicit (§i totu§i de neinfeles pentru agnostici) 
sunt legate nu de disperarea de a sparge niste barter e de 
comunicare cu Dumnezeu, pe care cre§tinismul apusean le-a 
decretat ca inexpugnabile, ci de faptul ca nu au implinit 
dezideratul ortodox §i isihast de a-L vedea pe Dumnezeu, 
lumina Sa necreatd, §i pentru aceasta se considera 
neimplinifi. 

Barierele de comunicare nu sunt teologice sau 
ontologice, ci sunt neputinte personate (Dumnezeu e acuzat 
sporadic, cu jumatate de gura, dar acest aspect a fost adesea 
maximalizat), iar revolta unor poe^i inseamna un accent 
personal pus intr-o relate intimd dintre Dumnezeu §i 
persoana umana. 

In dialogul dintre Dumnezeu §i om, omul este eel care 
aduce repro§uri, pentru ca Blaga, Arghezi sau Fundoianu 
considera ca Dumnezeu ar trebui sa fie inca si mai milostiv cu 
neputinja lor decat este, fara a atinge apogeul revoltei de tip 
apusean si fara ca poetii sa ajunga sa fie cu totul refractari 
fata de mistica si religie - dimpotriva, asertiunile lor sunt 
contradictorii si paradoxale, pentru ca si starea de spirit se 
comuta des, de la insurgentd la penitentd . 

Chiar repro§ul in sine adus Domnului, de a nu Se fi 
revelat lor in mod personal, este posibil numai datorita 
faptului ca ei cred ca dialogul in sine este posibil, iar Cerul 
nu este o transcendenfd incomunicabild. 

Critica literara romaneasca nu a reperat mai deloc 
aceste aspecte absolut esenfiale ale literaturii romane, din 
cauza ca nu a integrat cercetarea literaturii si a teologiei 
romane§ti tradijionale in aparatul sau critic, in sistemul sau 
stiinfific de operare asupra textelor, ci s-a mul^umit 
lovinescian sa condamne obscurantismul religiei §i al tradijiei 



46 



ortodoxe. A venit in ajutor si o jumatate de secol de 
comunism... 

Perioada comunista a inclinat de tot balanta in favoarea 
bratului anti-religios, intr-un dialog polemic cum a fost eel 
interbelic, care ar fi trebuit sa continue cu argumente 
rationale de ambele parti si sa-si pastreze echilibrul. Una 
dintre parti a devenit insa exterminatoare, cand a avut si 
puterea politica de partea sa. 

De-abia in ultima vreme s-au auzit voci revendicative, 
din partea unor constiinte lucide si alarmate de ramanerea pe 
mai departe in acest tunel ideologic: 

literatura si chiar istoria literaturii nu pot fi 
imaginate in afara religiei (subl. n.), cu care prima se 
confunda intr-o epoca indepartata a existentei sale, si chiar a 
spiritului religios, a misterului, a misticii, a revelatiei si a 
altor notiuni care - in parte si in anumite situatii - sunt 
comune celor doua domenii. 

O lunga interdictie a acestui subiect, de peste patruzeci 
de ani, a lasat o multime de pete albe in discutia literaturii 
noastre; nici macar literatura veche [...] n-a fost scutita de 
aceasta cenzura absurda si s-a putut astfel vedea o antologie 
de literatura romana veche, din secolele XVI si XVII, 
cuprinzand texte care dezvoltau teme biblice si puneau in 
scena personaje biblice, din care erau excluse (prin 
obisnuitele crosete) toate referintele biblice, inclusiv 
apelativele sfdnt, sfdnta, mucenic, etc. si, mai presus de orice, 
numele Domnului, incat o pagina din aceasta carte intr- 
adevar antologica numara si cate douazeci de crosete sau 
pasaje lipsa. 

Cum s-ar fi putut pune problema de a discuta, fie si 
numai sub raport strict tematic, prezenta elementului religios 
in literatura moderna? (subl. n.) 

Asa se face ca singurele incercari de abordare a 
subiectului au venit numai din strainatate [...], iar noi nu 
putem astazi nici macar propune o listd de autori si de 
probleme ale domeniului, pentru a-1 circumscrie si a-1 
evalua" 105 . 

Prezenta elementului religios in poezia romana 
moderna ne preocupa si pe noi, pentru ca, pe de o parte, este 
o problema inca nestudiata si, pe de alta parte, ea reprezinta, 
de fapt, singurul element de continuitate care leaga toata 



105 Mircea Anghelescu, Clasicii nostri, Ed. Eminescu, 1996, p. 221. 



47 



literatura romana, toate epocile literare, intr-un intreg 
organic. 

Fara elementul religios (care nueo components doar a 
poeziei sau literaturii religioase), epocile literare romanesti 
sunt niste insule plutitoare intr-o mare de-ntuneric, pentru ca 
el reprezinta o viziune spirituals milenar-traditionala si 
dominanta, care nu poate fi stearsa cu buretele din constiinta 
si operele sciitorilor, doar pentru ca nu mai convine spiritului 
lumii moderne. 

Literatura noastra moderna/modernista n-a aparut din 
neant sau dintr-un imbold sincronizator vanitos, ci dintr-o 
necesitate interna de a manifesta o alta interioritate, crizata, a 
societatii si spiritului romanesc, pe care Eminescu doar o 
anticipa. 

In timp ce proza, romanul romanesc modern s-a 
sincronizat mai greu cu eel european, cu romanul subiectiv §i 
de analiza psihologica (cu excep^ia prozei avangardiste 
urmuziene, a romanelor cu totul inedite, in peisajul literar, ale 
lui Urmuz 106 , pe care le-a apreciat si recomandat spre 
publicare tot un poet, Arghezi), in poezie avangarda se 
manifesta mult mai repede §i mai pregnant. 

Acest lucru este de subliniat si spune multe. 

Despre etapele cele mai reprezentative ale sincronizarii 
romanului, respectiv Hortensia Papadat-Bengescu , Camil 
Petrecu 108 , Anton Holban 109 §i Mircea Eliade 110 , spunem 
acum doar ca Hortensia §i Eliade ni se par mai autentici decat 
Camil Petrescu 111 , care este mai degraba demonstrativ §i 
teoretizant, in timp ce primii doi tu§eaza mult mai bine 
adevarata lor substanfa interioara, in interiorul literaturii. 

Pentru ei, sincronizarea a venit de la sine, au adaptat-o 
structurii lor spirituale, in timp ce Camil pare mai artificial in 
efortul sau de a fi proustian . 

Am precizat acestea ca preambul, pentru a sublinia ca 
scriitorii romani §i-au pastrat, in interiorul modernismului, 
specificitatea, §i nu s-au putut dezice de ceea ce erau. 

Atunci cand au incercat sa fie numai moderni §i numai 
europeni, incercarea lor a scarjait, a sunat §i suna pu^in cam 



106 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Urmuz. 



107 Idem 

108 Idem 

109 Idem 

110 Idem 

111 Idem 

112 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Hortensia_Papadat-Bengescu. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Petrescu. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Holban. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Petrescu. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust. 



48 



fals, artificial, de§i critica ii recupereaza cu succes, in virtutea 
unei exegeze strict estetizante §i sincronizatoare. 

Eugen Ionescu 113 a subliniat faptul ca intre marile 
spirite romane§ti exista o evidentd inrudire, dovedind ca 
apartenenja la un neam §i la o credinfa nu se discuta, e o 
pecete care te §tampileaza din interior fara echivocuri, nu te 
po^i dezice de ea fara sa te anulezi ca valoare ontologicd §i 
personald. 

De altfel, cultura §i literatura romana, in optica 
istoriilor literare §i culturale, cunoa§te doua feluri de progres: 
un „progres prin imitate" (Eugen Negrici 114 , dupa 
Lovinescu), a Occidentului, evident, §i un progres prin 
avangarda, prin anticiparea §i devansarea Occidentului. 

La modernism §i avangarda, ortodocsii §i-au dat 
aportul, destul de important, prin El Greco 115 , Jean Moreas, 
Dostoievski, Kandinski 116 (am putea sa-i enumaram aici §i pe 
Chagall 117 , Fundoianu 118 §i Tzara 119 , ca provenind dintr-un 
spajiu ortodox), Brancu§i sau Eugen Ionescu. 

Unii sus^in ca Romania este cunoscuta in mediile 
culturale din afara granijelor ca ^ara de provenienja a unor 
mari arti§ti de avangarda. Cum insa au ajuns romanii, un 
popor ortodox cuminte, sa dea na§tere unor spirite 
avangardistel 

Credem ca raspunsul este ca acest curent de revoltd 
traduce o imensd tensiune §i neliniste interioard, §i ca 
personalita^i in esen^a lor religioase §i ata§ate puternic de un 
anumit spajiu spiritual, puteau converti in arta aceasta 
tensiune. 

Daca ne uitam mai bine, artisti ca Brancu§i, Eugen 
Ionescu, Bacovia, sau chiar Urmuz §i Tristan Tzara sunt 
spirite profund nelinistite pe temeiuri spirituale. 

Marile personality artistice sunt tocmai cele care s-au 
simjit puse in crizd intr-o societate moderna desacralizata §i 
ele au fost multe in literatura §i cultura romana. 

Ar fi de remarcat, acum, ca cele doua mari curente din 
literatura romana, eel avangardist-modernist §i eel realist- 



113 Idem 

114 Idem 

115 Idem 

116 Idem 

117 Idem 

118 Idem 

119 Idem 

120 Idem 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu. 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Eugen_Negrici . 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/E l_Greco . 

http ://en. wikipedia. org/wiki/Wassily_Kandinsky . 

http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Chagall. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fundoianu_-_Fondane. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_Tzara. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i. 



49 



1 01 

mitic (reprezentat de Mihail Sadoveanu , Vasile 

1 00 

Voiculescu , Mircea Eliade, etc.) s-au nascut din acela§i 
sentiment de gol interior intr-o lume profana §i cu acela§i 
scop de a protesta §i de a incerca sa redimensioneze 
civilizajia moderna secularizata, in a§a fel incat sa-§i aduca 
aminte de radacinile ei, de tradijia spirituals §i de sensul ei in 
sacralitate. 

Reintoarcerea omului la mituri, la religie, a fost 
programa uneia dintre aceste doua atitudini fundamentale ale 
literaturii romane, a celei cunoscute ca mitico-fantastica, in 
timp ce alternativa avangardista a lasat sa se auda strigatul 
omului terorizat din pricina deposedarii de viaja sa interioara 
§i spirituals, obligat sa accepte ideea ca este o maimuja care 
trebuie sa evolueze in mijlocul unui palat de sticla, al 
civilizajiei §i tehnologiei impersonale §i impasibile la drama 
umana. 

Ar trebui, poate, sa facem o analiza amanuntita a 
fenomenului literar si poetic romanesc al sfarsitului de secol 
XIX si al primelor decenii ale secolului XX, dar spatiul 
lucrarii de fata nu ne mai permite. 

Studiul nostru se va concentra in continuare asupra 
personalitatilor poetice care s-au afirmat si au dominat scena 
literara si spatiul modern al istoriilor literare. 

Inceputul secolului XX si perioada interbelica vor 
cunoaste doua coordonate esentiale, cea traditionalista si cea 
modernista, afirmate atat teoretic si polemic, cat si in practica 
literara. 

Aceasta polemicd nu ne intereseaza acum sa o 
expunem, nici macar succint (poate vom face referiri 
sporadice), pentru ca dorim sa ne concentram asupra 
inventarului poetic si a comunicatului sau, cu atat mai mult 
cu cat isi articuleaza o filosofie neimprimata in cuvinte. Ele 
sunt, credem, mult mai lamuritoare decat dezbaterile teoretice 
nesfarsite. 

La urma urmelor, textele teoretice nu doar ca nu 
formeaza interesul lucrarii noastre, in mod deosebit, dar ele 
nu sunt in ele insele literatura, ci au fost scrise in ideea de a 
sprijini literatura. Insa esenta acestei literaturi o putem 
discerne doar lecturand-o si explicand-o prin ea insasi, mai 
intai de toate. 



121 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu. 

122 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu. 



50 



Bacovia sau despre o frumusete isterica 



Cdta frumusete ce nu mai spune nimic... 



George Bacovia 



123 




Prejudecata curenta referitoare la 
George Bacovia este aceea ca lirica lui 
este una de stare si de atmosfera si nu o 
poezie de idei. Fals. Poezia lui Bacovia 
transmite idei, chiar si sub neobisnuita 
forma elegiacd a liricii sale. 

De asemenea, firul narativ este 
intotdeauna prezent, doar ca Q...rupt 
(sau intrerupt). 

Ion Barbu o deprecia, din aceasta 
cauza, in lipsa unor antene de receptare adecvate pentru ceea 
ce el numea pldngeri melodioase, o poezie lirica si confesivd, 
asa cum il deprecia - din alte motive - si pe Arghezi, 
neavand sensibilitatea si rdbdarea sa-i discearna cum se 
cuvine. 

Poezia lui Bacovia poate fi interpretata ca fiind de 
atmosfera, dar in mod cert nu este una abandonata de Idee, 
lipsita de mesaj sau de sens. 

Doar ca mesajul trebuie decriptat dintr-un limbaj 
simbolic si eliptic. Dar...ce poate fi nou in aceasta, pentru 
poezia modernal 

Lirica sa e simbolista prin identitatea unor tehnici 
poetice, dar mai ales prin reproducerea unui tablou profund 
interiorizat al lumii moderne, in tuse accentuate de protest la 
adresa configuratiei sale. 

Bacovia nu detine insa pionieratul viziunilor poetice 
simboliste si nici al sensibilitatii de acest tip. II precedasera 
altii si el doar clasicizeaza curentul si ajunge in preajma 
desavarsirii poetice, la acest capitol. 

„Toti simbolistii nostri minori (Tradem 124 , Iuliu C. 
Savescu , Obedenaru , Iacobescu , etc.) se regasesc in 



' George Bacovia, Versuri si proza, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1987, p. 322. 

'A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Demetrescu. 

' Idem: http://ro.wikisource.Org/wiki/Autor:Iuliu_Cezar_S%C4%83vescu. 



51 



poezia lui, ceea ce inseamna ca Bacovia reprezinta sinteza lor 
majord si incd ceva pe deasupra. 

Simbolismul poetului devine astfel o calitate 
particulard pe care unii critici si istorici literari au numit-o 
bacovianism" . 

Intr-un mod care pare profetic astazi, artistii 
inceputului de secol XX (poetii si pictorii) isi reprezentau 
lumea moderna, in zorii ei, ca pe un univers al inchietudinii si 
chiar ca un univers concentrations. 

Obsesia lor, in plan psihologic, avea sa se obiectiveze, 
devenind o realitate politicd infernald. 

Bacovia face sa se auda, incepand chiar cu primul 
volum, un strigat profund de alienare §i de neregdsire 
interioard, angoasa unui spirit terorizat de moarte, de non- 
sensul lumii contemporane §i de singuratate sfa§ietoare. 

La Macedonski, cerul incd plin de stele si cdmpul incd 
plin de roze il puteau vindeca dejalnice nevroze (Noaptea de 
mai) - acea feerie a naturii, vindecdtoare de nevroze. 

La Bacovia nu mai este cu putinta. Nevrozele devin 
toxice si incurabile, provocatoare de obsesii si inhibitii 
pentru care efectul taumaturgic al naturii nu mai este 
suficient. 

Nu mai este de ajuns nici revarsarea (im)balsamatoare 
de arome si miresme, inceputa de Bolintineanu (pe urmele 
cddelnitdrii liturgice - indurerat de moartea iubitei tinere - si 

1 9Q 

a traseului ecleziastic de continua dematerializare si 
spiritualizare a lumii) si continuata de Eminescu, Macedonski 
si de poetii pre-bacovieni: Traian Demetrescu (care, suferind 
de ftizie, receptase „o feerie de roze, de stele, de valuri, de 
reflexe, de luna, de triluri..." ' din Florile Bosforului si „vrea 
sa fie dus la groapa sub o profuziune de flori" ), Dimitrie 
Anghel " („care cade in voluptati olfactive la efuviile 
florale" ), Stefan Petica („tuberculos si el, glorifica 

126 Idem: http://agonia.ro/index.php/author/0031983/index.html. 

127 Idem: http://ro.wikisource.Org/wiki/Autor:Dumitru_Iacobescu. 

128 Gheorghe Craciun, Aisbergul poeziei moderne, cu un Argument al autorului, 
postfata de Mircea Martin, Ed. Paralela 45, 2009, p. 149. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Cr%C4%83ciun. 

129 Cand vorbim despre dematerializare nu presupunem prin aceasta disparitia 
materiei sau dizolvarea ei, ci diminuarea importantei materialitatii, in ochii fiintelor 
rationale care sunt oamenii, si dezvaluirea tot mai intensa a fundamentului ei spiritual. 

130 Cf. G. Calinescu, Istoria..., op. cit.,p. 563. 

131 Idem, p. 683. 

132 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Anghel. 

133 Cf. G. Calinescu, Istoria..., op. cit, p. 683. 

134 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Petic%C4%83. 



52 



diafanitatea florilor", intr-un „delir obosit de ftizic, sensibil la 
miresmele ce dau lesinuri" ), Iuliu C. Savescu (de asemenea 
mort de ftizie), N. Davidescu 136 , etc. 

La fel si intrumentele muzicale, ca acompaniament 
funerar - incepand de la bolintineanul clavir -, devin o 
obsesie, multiplicata apoi de wagnerismul ~ romantic si de 
ritmul muzical simbolist. 

Primul dintre pre-bacovieni, Traian Demetrescu sau 
Tradem, acuza in versuri pustiul de gdnduri si ale inimii 
ruine si anticipeaza in multe poezia bacoviana (ninsori 
monotone, corbi, tuberculoza, epave umane, aiurari, 
desfrunziri, melancolii, etc.). 

El e la mijloc de drum intre Macedonski si Bacovia, 
dar si intre Eminescu si Bacovia. 

Scriind cu douazeci de ani mai devreme decat Bacovia, 
Tradem il devanseaza precizand acea stare de spirit care il va 
face celebru pe celalalt. 

Numai ca Tradem ii socotea... bizari pe simbolisti 138 si, 
cu toate acestea, el da „liniile simbolismului" ~ romanesc. 

Ceea ce denota ca poetii romani incep sa se 
sincronizeze fara sincronizare, adica nu influenta literara este 
definitorie, ci resimtirea modificarilor categorice de climat 
spiritual in societatea contemporana 140 . 

Pana la urma, Lovinescu a teoretizat ceea ce se putea 
deja constata. 

Dar boala spirituala a devenit mult prea profunda si 
are nevoie de o solutie de tratament spiritual radicala, 
varsarea parfumelor peste cadavre nu mai este suficienta, 
pentru ca simturile cosmice ale contemporanilor moderni s-au 
necrozat complet. 

Poemele lui Bacovia sunt insa tot niste meditatii, 
sincopate, cugetari prozaice (ca cele adunate in Bucati de 
noapte) pe care el le reproduce eliptic si crizat in versuri si 
viziuni moderne. 



l35 Cf. G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 684-685. 

136 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Davidescu. 

137 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner. 

138 Cf. G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 561. 

139 Idem, p. 683. 

140 Istoria noastra critica urmareste adesea traseul literaturii romane oprindu-se si 
scotand in relief acele borne kilometrice care reprezinta culmile originalitatii 
creatoare, dar face cumva sa dispara din peisaj sau evanesceaza intr-un fundal difuz 
ceea ce formeaza restul traseului. Si, de multe ori, si acesta este fo arte important de 
analizat si de relevat. 



53 



Si lirica lui Bacovia este retorica, doar ca 
discursivizata, scurtcircuitata, nevrozata. . . 

Fracturismul expresiei este concluzia expusa unei lumi 
care nu mai asculta discursuri lungi si argumentate, ci doar de 
ratiunea impulsivitatii. 

Stilul sincopat si telegrafic reflecta sincoparea 
dialogului si a afectivitatii intre persoanele umane. 

Sentimentul de claustrare este construit in poemele 
bacoviene prin sugestia unui univers, a unui spajiu redundant 
§i constrangator, prea stramt prin dimensiunea tautologies a 
culorilor, a formelor geometrizate de liniaritatea viejii, care 
genereaza la orice atingere de ele o durere stridenta. 

Pe scurt, un univers redus la dimensiunile unui cavou, 
la a fi ecoul morfii in viafa. 

Nimic altceva nu sunt poemele lui Bacovia decat un 
strigdt de revoltd §i de neputinfa, ale celui care se simte 
ingropat sub inexorabil. 

Este oare o coincident ca primul nostra mare poet 
modernist, simbolist, scrie o poezie care e secrefia unui 
organism bolnav 141 , in timp ce prima proza moderna, cea a 
Hortensiei Papadat-Bengescu, este, cum se spune, romanul 
organismelor degenerated 

Cavoul este in poezia lui Bacovia metafora cea mai 
explicita a unei viefi ingropate in viafd, a unei morfi care pare 
viafa, a unei existence care resimte tran§ant §i abominabil 
lipsa de sens a viejii proprii. 

Culorile cu nuan^a metalizata (violet, plumburiu, 
negru, galben), ninsoarea (zapada), ploaia, apa care ingroapa 
caracterizeaza in mod esenjial lirismul bacovian §i nu sunt 
decat ni§te metafore §i simboluri asociate metaforei centrale, 
care este a cavoului imens in care a ajuns sa traiasca omul. 

In acelasj fel boala sau obsesia sangelui, a cantecului 
dezacordat §i a pustiului conduc la aceea§i sugestie a mor^ii 
sau mai rau, a morjii vii, a viejii care, in lipsa harului 
dumnezeiesc (lipseste viafa acestei viefi, zicea Eminescu), 
este mai rea decat moartea. 

Primul poem al primului volum de versuri al lui 
George Bacovia, binecunoscutul Plumb, confine in sinteza 
toate aceste sugestii de care am amintit. 



141 E. Lovinescu, Istoria literaturi romane contemporane, op. cit, p. 122. 



54 



Este luata peste picior retorica fastuoasa a mor^i, acolo 
unde ea devine un scenariu funerar baroc, care nu mai 
permite a se vedea tragismul profund al adevdrului mor^i. 

Dar resimtim aici §i o tonalitate disperatd, rezonanja 
con§tientizarii indiferenjei glaciale instaurate intre vii §i 
morji, intre vii §i vii, incat nu mai §tii care sunt viii §i care 
sunt morfii. 

Intalnim aici un avatar imaginar al poetului, a§ezat 
simbolic in mijlocul unui spectacol funerar simplificat, in 
care decorul e alcatuit din sicrie de plumb , flori de plumb, in 
care mort este el insu§i, dar §i amorul meu de plumb, cu 
aripile de plumb atarnand - simbolizand o con§tiin^a care se 
reflecta pe sine in oglinda a ceea ce i se pare eel mai 
definitoriu pentru sine: iubirea. 

Cel mort se prive§te pe sine insu§i: avem o dubla 
ipostaza a poetului, ca eel ce este mort (Stam singur in 
cavou...) dar §i ca eel care se priveste, se contempla mort 
(Stam singur langd mort... ). 

Omul modern i§i deplange cadavrul sufletului, sicriul 
inimii, biserica-n ruind a propriei existence (Eminescu - 
Melancolie). 

Scenariul moitii este de fapt un tablou al viefii umane, 
pentru ca ingredientele funebre ale viejii sunt desparjirea de 
Dumnezeu §i de umanitatea ingenua, care fac dragostea sa fie 
de plumb, sa nu mai aiba idealul indlfimii. 

Efortul funerar apare insa grotesc, pentru ca este plans 
un om care, fiind viu era mort §i murind e viu, §i care i§i 
constata cu jaleplumbul fiinjei. 

Sa fi ignorat oare poetul aici sensul cuvintelor: lasa 
morfii sa-si ingroape morfii lor (Mt. 8, 22)1 

Putem vedea in amorul intors care are aripile de plumb 
o replica la eminesciana ipostaza angelica a iubitei moarte, 
reformulate (doar la 27 de ani de la moartea lui Eminescu) in 
stil m odern ist-avangardist-expresion ist. 

Sau doar o noua dedublare a propriei ipostaze, ca 
imagine mai mult decat elocventd a singuratajii ravasjtoare §i 
a neregasirii de sine in contextul egocentrismului postulat de 
ideologia §i filosofia epocii. 

Plumbul devine sugestie cromatica a intunericului 
interior, spiritual, dar §i a totalei lipse a imponderabilitajii 
duhovnice§ti, a imposibilitajii zborului spiritual. 



55 



Scepticismul ateu nu poate sa il conduca pe om decat 
la concluzia amorului defunct (Amurg de toamna), la 
distrugerea §i neregasirea iubirii. 

Pacatele de plumb ii dau fiintei umane numai aripi de 
plumb, cu care nu poate sa „zboare" decat injos, spre infern. 

Astfel incat, inca din primul poem al volumului intai, 
Bacovia stabile§te cu mare precizie adevaratele coordonate 
ale unei lumi desacralizate: negrul %\plumbul - care sunt mai 
degraba caracteristice Infernului decat ale viefii. 

In lirica bacoviana, lumea devine un vast cavou 
(Amurg), intreg pamdntul pare un mormdnt (Note de 
toamna), timpul se preface in gol istoric (Lacustra). 

In Lacustra ne intalnim cu simbolul de origine biblica 
al diluviului, dar simbolismul potopului de pacate care ineaca 
lumea §i o conduce la pierzarea este unul destul de ortodox §i 
traditional. 

Recurgerea la o iluzorie scdpare prin regresie 
anamneticd, catre vremea locuinjelor lacustre, este derizorie, 
a§a dupa cum derizorii pentru sereniatea spiritului sunt 
teoriile despre perioade ancestrale ale omenirii, despre epoci 
glaciare, paleolitice §i neolitice... 

Teoriile stiinfifice despre om ii ofera acestuia tot atat 
de mult confort interior cat ii confera lui Bacovia gandul la 
locuinfele lacustre pentru a scapa de potop. 

Con§tiinJa omului modern, oricat de intoxicata 
ideologic, nu ii poate da pace acestuia, caci el se resimte de 
tortura interioara a renegdrii adevaratei sale ontologii. 

Pldnsul materiel din poezia bacoviana (aud materia 
pldngdnd) arata iminenja destramarii acestui val material, al 
lumii, dar este §i sugestia unui plans interior, a unei hohotiri 
a intregului suflet. 

Impresia de inecare, de scufundare in neant, are 
dimensiuni psihice §i spirituale profunde §i cauze autentic 
duhovnice§ti. 

In general, in poezia lui Bacovia, natura nu mai e un 
loc de refugiu, privilegiat, un spa^iu securizant, ca la 
Eminescu, ci e un mediu straniu - tradus in mentalitatea 
epocii -, ale carui acorduri naturale nu mai sunt armonice, ci 
dezacordate, discordante. 

Ninsoarea sau zdpada reprezinta o sugestie cromatica 
mai degraba inchisa, neagra, mohorata - un oximoron 
psihologic -, pentru ca ea ingroapa fiin^a, asociata §i cu 



56 



noaptea sau cu sdngele animal, care curge de la abator §i prin 
care se plimba corbii negri. 

Culorile, ca §i sugestiile auditive, sunt electrizate sau 
metalizate, in orice caz, isterizante, la fel ca §i peisajele §i 
intreg decorul bacovian. 

Tridimensionalitatea lumii pare anulata in poezia lui 
Bacovia, nu mai exista decat o realitate fantomatica, lipsita de 
planul adanchnii, o lume violetd §i cochetd (Amurg violet) - o 
pictura intr-o singura tusd de culoare - care se mi§ca mecanic 
pe orizontala istoriei, fara sa fie atrasa de niciun magnetism 
ideal sau spiritual. 

In mare parte, acest decor poetic presupune case din 
mahalalele bucure§tene, carciumi mizere, copii bolnavi sau 
tinere privind de la ferestre, suferind de tuberculoza, parcuri 
pustii. 

Singurul loc de refugiu, care este insa la fel de 
tautologic (§i prin urmare nevrozant) ca §i toate celelalte 
elemente poetice bacoviene, este casa iubitei §i camera in 
care aceasta canta la clavir (clavirul/pianul lui Bolintineanu, 
Eminescu si Macedonski, pe care il preiau si primii poeti 
simbolisti de pana la Bacovia), insa adesea se intampla ca ea 
sa interpreteze un mars, funebru sau sa sucombe in timp ce 
canta. Incat nu mai putem spune ca poetul gase§te cu adevarat 
vreun loc de refugiu undeva in lume. 

§i casa apare adesea ca un sicriu. 

Dorin^a de a muri impreund cu iubita, de a disparea 
din aceasta lume sumbra, acoperiji de potopul apelor sau al 
zapezii, este, in esenja, eminesciand. 

De altfel, „cel care a pastrat mai mult din substanja 
poeziei lui Eminescu, datorita afinitdfii, nu simplei influence, 
a fost eel mai important §i eel mai original dintre ei [poe^ii 

1 AD 

simboli§ti], Bacovia" 

Ideea potopului in sine, ni se pare un recurs al 
con§tihn;ei ortodoxe la moartea ca pedeaps, care §terge 
pacatele §i il mantuie§te pe om, aceasta moarte pe care §i 
Blaga o va numi bund. 

Agata Grigorescu-Bacovia 143 , sojia poetului, i§i 
amintea ca citeau impreuna Pldngerile lui Ieremia. 

Motivul ruinelor este unul vechi, de provenienta 
veterotestamentara, preluat entuziast de pasoptistii nostri, si 
pe care Eminescu 1-a interiorizat, 1-a transformat din forma sa 



George Gana, Melancolia lui Eminescu, op. cit, p. 328. 
143 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Agatha_Bacovia. 



57 



clasica (regasabila in Scrisoarea IV si Cdlin (file din 
poveste)) in motivul ruinelor interioare, al ruinei gdndirii 
(Melancolie, Memento mori). 

Macedonski facea si el aluzie la ruinele 
simtirii... (Noaptea de ianuarie). 

Poezia lui Bacovia devine una a ruinelor umanitatii. 

Decorul bacovian, cu morji, sicrie, cimitire, copaci 
fantomatici, oameni fantomatici (o realitate schematizata prin 
golirea ei de substanja interioara a vie^ii suflete§ti §i 
spirituale), un peisaj simplificat §i un spajiu geometrizat, taiat 
diametral de un zbor de corb, amurguri violete, sugestii 
nevrotice, maladive §i alcoolice, ninsori electrizate nesfar§ite, 
ploi diluviene, corbi §i lupi in cautare de sange, anamneze 
ancestrale §i locuiri lacustre, sunete §i cantece disonante §i 
funebre, etc., etc., tot acest decor pare format dintr-o recuzita 
cinematografica deosebita. 

Lumea aceasta e ameninfata cu prabu§irea, cu inecul, 
cu innoptarea, cu suprimarea. O presimjire sumbra planeaza 
asupra ei §i vibreaza in toji atomii sai. 

Iar autorul se pare ca facuse cuno§tin^a cu 
cinematograful, caci in poemul Plumb de iarna un vers ne 
spune: Ning la cinematografe grave drame sociale. 

Aceasta recuzita face parte din culisele lumii 
contemporane, dar §i ale acelei lumi care, dintotdeauna, alege 
sa traiasca fara sens: ninsoarea e seculard. 

Ninsoarea este pusa in antiteza cu noaptea, cu ro§ul 
sdngelui care curge de la abator (Tablou de iarna), cu 
cimitirul peste care ea cade (Nevroza) - deci cu intunericul 
morfii. 

In poemul Singur, oximoronul la care apeleaza 
Bacovia e §i mai elocvent: ninge-n noaptea plina depacate. 

Dupa ce, in poezia Altfel, Bacovia avertizeaza ca omul 
incepuse sa vorbeasca singur, in Plumb de iarna, poetul 
denun^a: O, cum omul a devenit concret\ 

Iar in poemul Cu voi deplange aceasta fara trista, plina 
de humor. 

In Seara trista, o femeie canta intr-o cafenea mizera 
printre nouri de fum de tigare, ascultata fiind de o ceata trista 
de barbaji: §i-n lungi, satanice ecouri, / Barbar, canta 
femeia-aceea. 

Ea barbar canta, darplin dejale... . 

Apare femeia care canta intr-o spelunca numita bar sau 
cafenea cantece barbare §i satanice, de§i nici ea §i nici cei 



58 



care o ascultau nu credeau in ele, ci se simjeau tristi pentru 
pacatele lor §i i§i inecau jalea in acel loc searbad: §i nici nu 
ne-am mai dus acasa, / §i-am plans cufrunfilepe masd. 

Sufletele celor ce ascultau §i al celei ce canta i§i 
injelegeau singuratatea, tristejea §i nefericirea dincolo de 
cuvintele stranii, barbare §i satanice ale cantecului. 

Stridenja §i vulgaritatea, uneori blasfemiatoare, ale 
formei de comunicare, ascund un cu totul alt adevdr decat par 
sa comunice: adevarul unei singurataji §i al unei triste^i 
colosale intr-o lume fara Dumnezeu, devenita mormant, 
cavou, iad, unde frumusejea devine motiv de isterie atunci 
cand nu este intrezarita transfigurarea §i invesnicirea ei. 

Ca §i lumea moderna - a§a cum o resimjea Bacovia -, 
poezia epocii sale este o poemd decadentd, cadaveric 
parfumata (Poem in oglinda). Adica inutil parfumata. Risipa 
de parfumuri nu resusciteaza/eena bolintineana si nici pe cea 
eminesciana. 

Bacovia e ironic (parodic, dupa N. Manolescu), pentru 
ca el reprezinta intransigenta, pentru secolul sau simbolist, 
asa cum o reprezentase Eminescu pentru eel romantic. 

Ca si Eminescu, Bacovia nu crede in ceea ce cred 
contemporanii sdi. Aceasta este trasatura care il propulseaza 
drept clasic. 

El reprezinta apogeul unei sensibilitati (care a 
fermentat un anumit tip de poezie) si ii pune punct. Nu 
renunta insa la poezie ca Rimbaud ori ca Ion Barbu si nici 
nu o renega ca Fundoianu. 

Bacovia nu este insa un parodist in fibra lui esentiala 
poetica, ci un idealist, ca si Arghezi, Blaga, Barbu si ceilalti 
poeti modernisti. 

Ne-o dezvaluie el insusi, inserand, printre fragmentele 
de proza la fel de halucinatorii ca si cele din poezii, multe 
reflectii lucide, intre care si aceasta receptare critica succintd 
dar precisd: 

poezia noud, in aceste imprejurari de schimbari 
sociale, nu mai poate fi lasata numai la discutiunile de 
cafenea de prin orase; menirea ei este de a fi cunoscuta cat 
mai mult, de toate clasele sociale de cititori, de unde apoi ar 
putea evolua spre acel viitor promts pe care il asteptam... 

Ar fi regretabil ca acest flux defrumos, de care abunda 
literatura noastra acum, sa nu fie raspandit, transfuzat acolo 



144 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Rimbaud. 



59 



imde se cere, zabovind in trecut cu acelasi fel de educatie 

~ 5 5 

populara, fara a se addoga partea nobild din frumosul 
creatiunilor noi. 

5 

In felul acesta operele poetilor actuali si-ar regasi 
adevdratul ecou de artd al vremii. Si fiindca vorbim de 

5 

educarea maselor populare, credem ca ele au ajuns la 
maturitatea intelegerii a oricarui fel de arta, fie ea cat de 
subtila.." 145 . 

Nu 1-am fi putut, prin perceptia obisnuita, imagina pe 
Bacovia preocupat (poporanisi) de educarea maselor 
populare, nu-i asa? 

Ce este atunci poezia noua, xmflux defrumos, de care 
abunda literatura noastrd acum sau o poemd decadentd, 
cadaveric parfumatal 

Bacovia pare paradoxal, daca nu contradictoriu. Pe de 
o parte sustine, ca Tradem, utilitatea poeziei, destinatia ei 
universale, catre toti oamenii si catre toate categoriile sociale, 
non-elitismul ei estetic si literar (ca mai tarziu Nichita 
Stanescu), pe de alta parte, o denunta cu tot cu societatea care 
a nascut-o, sesizand-o ca o oglinda/reflexie a acestei 
decadente social-istorice. 

5 

Exista aici o poeticd dubld, care se refera la doua 
aspecte diferite: pe de o parte, la estetica imediata a poeziei 
simboliste, pe de alta parte, la fluxul interior al poeziei, la 
aspectul ei ideal de a familiariza democratic omenirea cu 
impulsxAfrumosului si a ceea ce este nobil. 

Ceea ce recepteaza Bacovia din natura si din lume este 
identic cu ceea ce recepta Eminescu (si Macedonski): aceeasi 
infiorare si emotie, pentru ca ele se pot decela de sub formula 
terifianta a poeziei sale. Au sesizat si altii aceasta 
congenialitate. 

Ceea ce comunica versurile sale nu reprezinta insa 
emotia lui, ci inapetenta contemporanilor si inadecvarea lor 
(ideologica) la frumusetea eterna. 

Si recurge la aceasta strategic din altruism si 
compasiune, sentimente care il determinau si pe Eminescu sa 
se declare sceptic si apostat, desi nu era, privindu-se insa in 
oglinda veacului sau. 

Poezia lui Bacovia este un tipat de protest, un protest 
lucid conceput ca o aiurare. De aceea nu trebuie sa 
confundam mesajul cu forma mesajului. 



145 George Bacovia, Versuri si proza, op. cit, p. 329-330. 



60 



Reprezinta atunci aceasta poemd decadentd, cadaveric 
parfumatd, aspiratia spre infinit a lui Baudelaire? Singurul 
canal de comunicare cu Absolutull 

Bacovia si poetii romani mai degraba denuntd aceasta 
pretentie, decat sa o sustind. Poezia este pentru ei un canal de 
resensibilizare a unei umanitati care si-a imbracat ochii in 
armura. Nu spre Dumnezeu e canalul inchis, ci spre inima 
omului. 

Sau, altfel spus, nu calea de la Dumnezeu la om este 
blocata, ci calea de la om la Dumnezeu. 

Este interesant felul cum a receptat Calinescu aceasta 
problema: „simbolismul tindea, pe urmele lui Baudelaire, sa 
intre in metafizic, in structurarea oculta [ascunsa] a 
inefabilului, adica sa faca poezie de cunoastere. 

Un instrument de sugerare a absolutului devine 
simbolul, asa cum altadata fusese mitul. [...] 

Simbolismul infatiseaza intdia incercare sistematicd 
de hermetism, care consta in a vorbi de ordinea terestra, 
gandind totodata pe cea cosmica. 

Din pacate se intampla ca mai toti simbolistii sunt niste 
sentimentali care aterizeaza curand in evocare si confesiune, 
uitand miscarea de trans cendere. 

[Una e teoria si alta e realitatea poeticd. Sau aceasta 
formula de poezie gnosticd nu acopera tot simbolismul.] 

Le raman totusi procedee, din autenticul simbolism 
intelectual, profesat cu profunditate si fara ostentatie de 
Baudelaire si de Mallarme " 

Traducand cuvintele lui Calinescu, avem in literatura 
romana un simbolism de procedee, propulsat in liniile 
esentiale de un precursor (Tradem), care nu-i intelegea prea 
bine pe simbolisti. 

Nici mai apoi, de la Ion Barbu la Nichita Stanescu (ca 
sa-i amintesc doar pe cei care au incercat sa creeze un limbaj 
poezesc si ingeresc, asemenea cu lauda grddinii de ingeri...), 



146 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/St%C3%A9phane_Mallarm%C3%A9. 

147 G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 687. 

Aproximativ la fel gandea si V. Streinu: „simbolistii s-au abatut, pare-se, din sistema, 

de la rosturile lor spirituale, cazand perseverent pe senzatie ca material de alegere", 

senzatia fiind un „element material, greu de impuritati fiziologice. 

Poezia acestei vremi, din meditatie, care sa reabiliteze prin elevatie sufletul omenesc 

sucombat in baltoacele naturalismului, s-a preschimbat in jazz-bandul unui hedonism 

de bucurii infere. 

S-a incercat o navigare cu ancorele prinse, un zbor pur cu plumbul senzatiei in aripa", 

cf. Vladimir Streinu, Poezie si poeti romani , antologie, postfata si bibliografie de 

George Muntean, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983, p. 19 (citat dintr-un capitol, care se 

numeste: Contradictia simbolismului). 



61 



niciun poet roman nu a ridicat atat de sus pretentia, ca poezia 
sa reprezinte singurul mijloc de comunicare cu Absolutul. 

Bacovia nu se sincronizeaza cu mallarmeana pretentie 
a poeziei ca idiom adamic, originar, dar nici nu ramane un 
sentimental care a uitat de transcendere . 

De uitat n-a uitat, dar nu crede ca poezia poate realiza 
acel idiom - de aici rezulta ceea ce Nicolae Manolescu 
recepta drept „parodia simbolismului decadent" 

O parodie in intentie, dar nu cred ca doar a 
simbolismului decadent. 

Gheorghe Craciun observa ca „temele, obsesiile, 
motivele poeziei lui Bacovia sunt date. In primul rand cele 
esentiale, care au putut fi preluate din arsenalul simbolist, 
fara a fi cu adevarat simboliste. 

[Ne izbim de o situatie si o discutie identica aceleia 
despre temele romantice la Eminescu.] 

Viata, erosul, moartea, singuratatea, stereotipia 
existentei, tristetea, uitarea, timpul, vesnicia, visul sunt teme 
eterne ale poeziei. 

La fel, nici amurgul, asteptarea, casa, somnul, durerea, 
departarea, sfarsitul, gandirea, iarna, noaptea, nimicul, 
ninsoarea, orasul, ploaia, plansul, ratacirea, strada, toamna, 
umbra nu pot fi considerate niste achizitii specific simboliste. 

Unele vin din romantism, altele sunt date iminente ale 
sensibilitatii moderne. 

La Bacovia, toate aceste nuclee semantice raman 
constante de la un capat la altul al poeziei sale" . 

In opinia sa, Bacovia a fost considerat un „ sincronizat 
involuntar cu marile miscari poetice ale secolului (simbolism, 
dadaism, imagism, expresionism, futurism, obiectivism 
etc.)", fara a se sesiza ca „prin evolutia liricii lui Bacovia 
poezia moderna isi recapituleaza pas cu pas propriile 
avataruri, consumate spectaculos si in cele din urma 
falimentar intr-o ultima poetica a tacerii si paraliziei 
semantice" 150 . 

Intrebarea care se pune este aceasta: Ce formuleaza 
Bacovia, falimentul poeziei simboliste/moderniste sau 
falimentul poezieil Cu toate ca ii intrevede un viitor si ca 
leaga depoezie un indisolubil scop nobil. 



148 N. Manolescu, George Bacovia, in *** Scriitori romdni, Ed. Stiintifica si 
Enciclopedica, Bucuresti, 1978, p. 48. 

149 Gheorghe Craciun, Aisbergul poeziei moderne, op. cit., p. 150-151. 

150 Idem, p. 151. 



62 



Nu ne interogam in van, pentru ca acest faliment il 
declara si Fundoianu, iar Voronca 151 il afirma prin versuri, 
dar si prin sinucidere. 

S-a pus acut problema evolutiei bizare a liricii 
bacoviene, spre o poezie tranzitiva (folosind termenii 
clasificarii lui Tudor Vianu , poezie reflexivd si tranzitiva: 
daca lirica modernista este ermeticd, intelectuald, reflexiva, 
cum evoluazd Bacovia spre opusul acestor trasaturi?). Odata 
cu aceasta s-a remarcat tendinta prozaizanta. 

Amandoua - tranzitivitatea si prozaismul - par a-1 
propune ca precursor al postmodernismului. 

„Dar Bacovia e un tranzitiv malgre soi. Nu putem 
vorbi in cazul lui despre o constiintd teoreticd tranzitiva., ci 
despre un instinct al unui alt limbaj si despre o evolutie 
implacabild a poeziei sale spre o poeticd a denotatiei si a 
referentialitdtii cotidiene'" . 

Noi nu am vorbi aici despre instinct si nici despre 
evolutie implacabild. Si privim situatia in acesti termeni 
pentru ca ne orientdm numai spre viitor si niciodata spre 
trecut si spre traditia literara mai veche, pe care o rememorau 
poetii si o recuperau constient in versurile lor. 

Uitam sa facem relationarea intre scriitorii literaturii 
romane, uitam ca ecourile pasoptismului erau vii si vibrante 
in Macedonski, ca Tradem si simbolistii minori il 
sedimenteazd pe Macedonski, ca Bacovia e sinteza celor din 
urma (asa cum Eminescu facea sinteza pasoptismului, 
mergand insa mai departe si inaltandu-se deasupra lor) si ca 
relatia lui cu Eminescu si cu mai vechiul pasoptism nu e 
stinsd ci, mai degraba, destul de animatd. Iar lirica pasoptista, 
de care pomenim, nu facea decat sa transcrie in poezie o 
notatie preliminar prozaicd. 

Am discutat pe larg despre acest aspect si am 
exemplificat, in capitolul referitor la epoca preromantica, din 
Alexandrescu si Negruzzi. 

Acelasi fapt il semnala si Zoe Dumitrescu-Busulenga, 
observand ca peisajele din proza lui Alecsandri il confirma pe 
„peisagistul de mai tarziu din Pasteluri" 154 . 



11 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Voronca. 

152 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu. 

153 Gheorghe Craciun, Aisbergul poeziei moderne, op. cit, p. 217. 

154 Zoe Dumitrescu-Busulenga, Valori si echivalente umanistice, Ed. Eminescu, 
Bucuresti, 1973, p. 65. 

63 



Se pot urmari, in acest sens, si studiile lui Mihai 
Zamfir, atat Proza poeticd romdneascd in secolul al XlX-lea, 
cat si Poemul romdnesc inprozd. 

Spre exemplu, intr-un poem in proza al lui Bacovia, 
intitulat In cafeu, „regasim toate obsesiile existentiale din 
poemul Tarziu"; si, „in proza ca si in poezie, Bacovia nu 
trece niciodata de cotidian din punct de vedere lexical, nu 
cizeleaza absolut deloc materialul verbal" 155 . 

Singura diferenta este ca, in loc de peisaje si panorame 
naturale romantice, ceea ce metrificd Bacovia sunt peisaje 
citadine, cu mahalele, carciumi si o natura schematica, cu 
oameni evanescenti in loc de apusuri de soare, cu nocturne si 
betii alergice, in care nu persista durerea dulce a melancoliei, 
ci refuzul dizolvdrii intr-un dor existential. 

Venim cu cateva exemple din proza bacoviana: 

„Enervat de aceasta lunga agonie a unui veac suspect; 
umilit mai mult ca totdeauna, de ironica reflexiune a unui 
poet din veacul viitor al frumusetii, veneam spre casa intr-o 
noapte, tarziu, innebunit de mizeria si minciuna in care am 
apdrut. [...] 

Departarile profilau o civilizatie ca o silueta daramata, 
pamantul astepta un nou transformism, si eram ultimii 
oameni peste aceste valuri... [...]. 

Cateodata ma gandesc departe, pe langa cladiri parasite 
§i e spre seara; cladirile inca mai sunt bune, dar o stdpdnire 
necunoscutd le face parasite; sunt poate pentru cei care 
iubesc. 

§i nimeni nu poate injelege tdcerea lucrurilor. . . 

Cand ma intorc in ora§, noaptea, pana tarziu, lautarii 
canta jalnici prin cra§me §i bie^ii oamenii mananca §i beau 
pentru uitarea necazurilor; un pas §i realitatea nu vrea sa §tie 
de poezie. 

Cat de strain ma simt cand aprind lampa, in tacerea 
odaii care nu spune decat ca este §i moarte. 

Daca a§ putea scrie ceva in noaptea asta ar fi o 
filosofie, religioasa, cu cantec de biserica, cu rugaciuni care 
au fost primite in cer, dupa atata intrebare asupra celor fara 
de inceput §i fara sfar§it... [...]. 

Orasul se vede pe fereastra; din departare, zgomotul 
bate in auzul slabit si geme ca muzica unor tuburi 
dezacordate. 



155 Mihai Zamfir, Poemul romdnesc in proza, Ed. Atlas, Bucuresti, 2000, p. 286. 



64 



Cand m-am reintors prin pare am scris: In crdngul cu 
stoguri de frunze ruginite / Era un frig linistit - / Un roz si 
violet in fdsii / Peste palate se lasa; -/ Tufisele eraupustii... / 
O tacere nu se stie cum a venit, / Si respirari oprite... / O 
pasarica modula: / - Vii?!... 

Se spune ca literatura e un plus al vorbirii [e 
conceptia lui Michelangelo 156 despre pictura; mergem tot mai 
mult spre definitia literaturii ca tacere esentiala, exprimata 
insa in cuvinte sau in necuvinte], o saracie a oamenilor; 
privesc spre fereastra si as vrea sa vorbesc numai ce 
trebuie (subl. n.); se vor gasi insa cititori pentru fiecare 
scriitor. [...] 

Voi, femeilor, ati nenorocit o multime de scriitori, care 
s-au fotografiat pe un bagaj de cunostinte. [...] 

Astazi e sarbatoare; apa rece cu care ma spal ma 
trezeste; un clopot greoi suna departc.Sa ne gandim la 
Dumnezeu!... 

Imi pare rau ca numai am nimic de spus; privesc. Viata 
e pentru cei inteligenti; ei nu fumeaza fara cafea, si, desigur, 
au luat trenul spre alte zari. 

Cdta frumusete ce nu mai spune nimic, cand ai ajuns 
ca nu stii unde sa te duel... 

Cand va ninge, cat de frumos va fi prin orasul alb... 

[■■■]■ 

Vinurile ce-am baut m&predispun spre crima...mai am 

cativa bani...ma due sa-mi cumpar inca o butelic.poate 

innebunesc, poate incep sa cant... Sunt singur... 

Cei batrani, cei nefericiti pot fi indopati cu 
vin...Decadenta...Simbolism...Poezie...Se face tarziu... 
[...]" 157 ,etc. ' 

Tot Mihai Zamfir preciza: „Diferenta dintre Bacovia si 
suprarealism ramane insa totala: fragmentarismul prozei pe 
care am analizat-o nu are nimic suprarealist, desi existenta 
celor doua forme a fast paralela in timp. [...] 

Bacovia, el nu poate sesiza realitatea, pe care o refuza 
din ratiuni filozofice. [...] 

Dezordinii programate suprarealiste i se opune 
dezordinea-rezultat a lui Bacovia provenita dintr-o capacitate 
literala de apercepe integral lumea si de a si-o apropid" . 



156 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Michelangelo_Buonarroti. 

157 George Bacovia, Versuri si proza, op. cit., p. 303, 308, 319, 321-322, 328. 
Sublinierile ne apartin. 

A se vedea si antologia Acesti mari poeti mici, alcatuita de Mihai Radulescu, cf. 
http://www.cerculpoetilor.net/George-Bacovia.html. 



65 



Nu cred, prin urmare, ca „pentru a-1 descoperi pe 
Bacovia e nevoie mai intai de un ocol prin poezia americana 
contemporana" 159 ci, mai degraba, ca e nevoie de un ocol prin 
poezia romaneasca pasoptista si prin toata traditia poetica 
romaneasca, incepand cu cea veche. 

Ca aceasta poezie poate sa interfereze cu formulele 
poetice tranzitiv-postmoderne, americane, nu contestam 
faptul, dar nu apelul la viitor ne poate explica fundamentele si 
mobilurile ei, ci consonanta diacronica interna. 

Prin poezie, Bacovia se dezbracd de o realitate 
obsesiva descifrandu-i obsesiile. 

Suntem de acord deci, ca „Bacovia este un monocord 
pentru ca ceea ce-1 intereseaza e relatia eului personal cu 
lumea, in ciuda incapacitatii acestui eu de a accepta lumea. 
De aceea, poezia lui Bacovia e mai deschisa, mai putin 
complicata, si ea evolueaza spre tranzitivitate" . 

O tranzitivitate care poate fi inteleasa prin apelul la 
ratiuni interne, care tin de istorie si de istorie literara, de 
psihologie si de spiritualitate, la fel ca si avangarda 
romaneasca, si nu neaparat de sincronizare . 

Avem chiar impresia ca evolutia poetica in literatura 
romana tinde mai totdeauna spre o sincronizare cu un trecut 
din ce in ce mai indepartat si din ce in ce mai cautat pentru a 
fi descoperit si inteles. 

El este si devine tot mai mult un continent american 
fascinant continut de subsolurile constiintei si ale 

5 5 5 5 

spiritualitatii poetice. 



Mihai Zamfir, Poemul romdnesc in proza, op. cit., p. 288. 
159 Gheorghe Craciun, Aisbergul poeziei moderne, op. cit., p. 151. 



160 Idem, p. 222. 



66 



Tudor Arghezi §i dorirrja de revelare a lui Dumnezeu 



Ispitele usoare si blajine 
N-aufost si nu suntpentru mine. 

Tudor Arghezi, Psalm (Sunt vinovat ca am rdvnit) 




Fostul parinte Iosif, monah la 
Cernica §i apoi ierodiacon §i secretar la 
Mitropolie, cunoscut mai ales ca poetul 
Tudor Arghezi, este considerat ca unul 
dintre cele mai reprezentative nume in 
poezia romana moderna, alaturi de 
Bacovia, Blaga §i Barbu. 

Cei patru sunt consacrati drept 
clasicii poeziei romane moderne. 
Dupa Macedonski, care a fost purtatorul de stindard al 
modernismului (desi inca aflat cu un picior in romantism), 
am inceput discutia de la Bacovia, pentru ca el este eel mai 
aproape de reproducerea atmosferei simboliste (ba chiar o 
sintezd a unui simbolism romdnesc de atmosferd, neclarificat 
insa, ca poetica, pana la el), simbolism prin care lirismul 
european pdseste intr-o alta etapa a evolutiei sale. 

Continuam cu Arghezi pentru ca, desi acesta debuteaza 
in volum mai tarziu decat toti (Cuvinte potrivite, 1927), 
prezenta sa literara este semnalata inca din 1896, cand 
semneaza in paginile revistei Liga Ortodoxd a lui Alexandru 
Macedonski, iar influenta sa asupra poeziei inceputului de 
secol XX este de luat in considerare. 

Receptarea sa ca poet religios (asumand, prin aceasta, 
o viziune traditionald asupra lumii) este insa grav 
distorsionatd de felul in care i-au fost aplicate, in interpretare, 
§abloane de gandire de inspira|ie catolica §i protestanta, cu 
care el nu avea nimic in comun. Aceasta cand n-a fost 
declarat un ateu, eretic sau nihilist irecuperabil . 

§erban Cioculescu 161 , Pompiliu Constantinescu 162 , 
Crohmalniceanu 163 §i Nicolae Balota 164 il a§aza pe Arghezi 



161 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erban_Cioculescu. 

162 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pompiliu_Constantinescu. 



67 



intre credinfd §i tdgadd (sau intre tdgadd §i abdicare) - desi 
P. Constantinescu il considera, totusi, eel mai mare poet 
religios al generatiei sale -, iar N. Manolescu il califica de-a 
dreptul ca poet nereligios 165 , ceea ce este o exagerare. 

Caci intre a te manifesta uneori blasfemiator §i a fi 
total necredincios este o diferenfd semnificativd . 

Lauren^iu Ulici 166 nu e de acord cu aceasta calificare 
de poet al tdgadei, dar il considera pe Arghezi iconoclast, in 
timp ce Roxana Sorescu 167 se apropie mai mult de adevar, 
considerand ca esenjiala, in lirica argheziana, cdutarea stdrii 
de graiie (de har): Arghezi este „departe de pendularea 
unanim atribuita poetului intre credinfd §i tdgadd. O 
religiozitate impiedicatd sa se realizeze in transa [in extaz] 
mistica nu e mai pujin religiozitate §i a cduta gemand nu 
inseamna a nu crede". 

Insa marea eroare, in opinia noastra, este aceea ca 
Arghezi (ca §i Eminescu, ca §i Blaga, ca §i toata literatura 
noastra, de altfel) nu este, eel mai adesea, privit in contextul 
orizontului spiritual in care a trait §i al gandirii ascetice §i 
mistice ortodoxe, ci este transplantat, intr-un mod cu totul 
eronat §i impropriu, in mediul de gandire §i de semnificajie al 
teologiei apusene, catolice §i protestante. 

A§a ajunge Arghezi sa fie masurat fie in categoriile 
teologice ale lui Pascal 168 §i ale filosofilor de la Port Royal, a 
caror perspective era transcendentalistd §i predestinafianistd 
(Dumnezeu e ascuns in transcendenfd §i El predestineazd 
destinele umane), fie in termenii teologiei dialectice a lui 
Karl Barth 169 §i Emil Brunner 170 , comparat fiind cu 
expresionistii germani al caror mediu religios era protestant. 

Critica noastra literara sau o parte din ea s-a 
manifestat, in trecut, aberant, raportand totul la Occident §i 
facand abstracjie, intr-un mod care sfideaza grosolan traditia 
culturala romaneasca, de faptul ca Arghezi fusese monah 
ortodox §i continua, chiar §i dupa ce a parasit manastirea, sa 



163 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_S._Crohm%C4%831niceanu. 

164 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Balot%C4%83. 

165 Nicolae Manolescu, Teme (I), Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1971, p. 145- 
179. 

166 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lauren%C8%9Biu_Ulici. 

167 Articole personale in Observator cultural: 

http://www.observatorcultural.ro/Roxana-SORESCU*authorID_465- 
authors_detail s . html . 

168 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal. 

169 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Barth. 

170 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Brunner. 



68 



gandeasca in hotarele acestei mentalitati, cu toate deraierile 
lui de la adevarata evlavie §i doxologie. 

Trebuie sa se tina seama insa de faptul ca o istorie 
oprimanta a fortat categoriile gandirii critice: „Dupa razboi si 
instalarea unui regim care-si sprijinea ideologia, in mare 
masura, pe o propaganda extrem de tenace, de intoleranta si 
de agresiva, impotriva oricaror forme de gandire spirituals, 
religia fiind incriminata ca opium al popoarelor, ateismul 
materialist devine religie de stat, cu ore speciale in 
programele de invatamant. 

La acestea se adauga diverse activitati de indoctrinare 
antireligioasa in afara scolii. Efectele se vad imediat si in 
atitudinea fata de literatura. 

171 

Ortodoxismul este condamnat in bloc, iar opera lui 
Arghezi incepe sa fie in asa fel interpretata de critica 
marxista, incat credinta sa se vada cat mai putin, iar tdgada 
sa iasa, conform cliseului scos dintr-un citat arghezian 
trunchiat si rastalmacit, cat mai bine. 

Cliseul religiozitatii, de care vorbea G. Calinescu, 
intelegand prin aceasta doar repetarea acelorasi formule, care 
nu mai spuneau nimic, in analiza Psalmilor arghezieni, in 
primul rand, este inlocuit, in perioada postbelica, cu un cliseu 
si mai primejdios. 

Din rdsucirea pe dos a cuvantului, cu ajutorul unui 
element negativ de compunere, poetul devine, in astfel de 
comentarii, din religios, antireligios, din metafizic si mistic, 
tot anti-" . 

In aceasta atmosfera in care valorile literare erau 
reechilibrate ideologic, se putea spune orice. 

Castiga eel mai adesea etalarea de eruditie si de spirit 
inventiv hermeneutic, evazionist, gratiozitatea pe campii, in 
detrimentul adevarului elementar si al studiului aplicat. 

Asa, de pilda, de§i recunoa§te ca „poetul pande§te 

1 7^ 

necontenit o epifanie divina" , ca Dumnezeu este prezent 
peste tot in opera lui §i ca, fara Dumnezeu, universul nu mai 
are sens pentru Arghezi, O. Crohmalniceanu il separa insa de 
teologia ortodoxa, in mod arbitrar, pornind de la premise 
false. 



171 Erau dezavuate atat religia ortodoxa, cat si ortodoxismul interbelic, ca miscare 
literara. 

172 Al. Andriescu, Psalmii in literatura romdnd, Editura Universitatii „Alexandru loan 



Cuza", Iasi, 2004, p. 189. 
173 Ovid S. Crohmalnicei 
vol. II, Ed. Universalia, Bucuresti, 2003, p. 19. 



Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura romdnd intre cele doud rdzboaie mondiale, 



69 



In opinia sa, Arghezi se afla intre credinfa si tagada, 
iar „hn;elegerea articulajiei intime a acestui tip de raportare 
contrarianta cu divinitatea reclama o perspective mai 
adecvata, pe care trebuie sa o dea teologia «dialectica» sau 
«negativa», cum i s-a zis. 

Nu este vorba de a presupune ca Arghezi ar fi cunoscut 

1 HA 1 7S 

ideile unor Karl Barth, Friedrich Gogarten , Paul Tillich 
sau Emil Brunner. 

Dar o mare parte a literaturii de sensibilitate religioasa 
le anticipeaza in chip spontan, la inceputul veacului, printr-o 
ruptura violenta cu «pietismul» traditional. 

[Autorul nu Jine seama de faptul ca pietismul e o 
virtute in catolicism, dar el nu caracterizeaza duhul autentic 
ortodox §i ca in Ortodoxie e privit ca o erezie\ 

De la Claudel 176 la aproape toji expresioni§tii germani 
(Werfel 177 , Trakl 178 , Barlach 179 , Paul Kornfeld 180 , Sorge 181 
§.a.), relajia om-divinitate ia un aspect dramatic, apare ca o 
indent are sdlbatica, supusa reversurilor celor mai 
neprevazute. 

La revelafie nu se ajunge prin cucernicie, ci mai 
curdnd prin constiinfa pdcatului (subl. n.). Un asemenea 
spirit il readuce acum §i pe Dostoievski in cea mai vie 
actualitate literara" . 

Crohmalniceanu reu§e§te performanja sa pacifice 
catolicismul cu protestantismul §i cu Ortodoxia, sub umbrela 
protestanta, unindu-i dialectic pe Claudel, Dostoievski §i 
expresioni§tii germani, de§i diferen^ele dintre ei sunt enorme, 
ca viziune religioasa. 

Mai mult decat atat, il transforma nu numai pe 
Arghezi, dar §i pe Dostoievski, in pionier al teologiei 
dialectice protestante, ceea ce ne confirma faptul ca exegetul 
nostru nu cunoa§te catu§i de pujin teologia §i mistica 
ortodoxa §i nici discrepan^ele radicale care le separa de 
teologia protestanta, fie ea mai veche sau mai recenta. 



174 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Gogarten. 

175 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Tillich. 

176 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Claudel. 

177 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Werfel. 

178 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl. 

179 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Barlach. 

180 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Kornfeld_%28playwright%29. 

181 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Reinhard_Johannes_Sorge. 

Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura romdna intre cele doud rdzboaie mondiale, 
vol. II, op. cit, p. 21. 

70 



Pentru Crohmalniceanu, cucernicia §i constiinfa 
pdcatului sunt ireconciliabile . Pentru ortodoc§i insa, 
dintotdeauna, con§tiinJa pacatului nu se poate naste in 
absenfa cucerniciei, iar cucernicia nu poate exista fdrd 
constiin^a pacatului. 

Con§tihn;a pacatului, cu cat e mai autentica §i mai 
profunda, provoaca o pocainja adanca, iar pocainja duce la 
schimbarea launtrica a sufletului, la schimbarea min^ii 
(metanoia) §i la transfigurare spirituals. 

Viejuirea in linistea manastirii are drept scop 
intimizarea relajiei cu Dumnezeu pana intr-acolo, incat El sa 
Se pogoare §i sa I§i faca locas. in inima celui care se roaga. 

Acest lucru se intampla prin implinirea poruncilor, prin 
asceza §i renunjarea la sine a monahului, in urma careia 
Dumnezeu vine la el §i i Se arata - El Insusj sau Sfin^ii sau 
Ingerii Lui - in lumina dumnezeiasca necreata: aceasta este 
conceptia ortodox-bizantina. 

Problema lui Arghezi - ca §i a lui Blaga - este tocmai 
aceasta: ca el nu a putut sa indure o asceza indelungata §i 
aspra, nici lipsa femeii cu trupul moale §i balan {Psalm: As 
putea vecia cu tovarasie), cu pdrul de tutun {Psalm: Sunt 
vinovat ca am rdvnit) §i cu sanii tari, cu coapsa find 
{Mahniri) §i nici nu a suportat durerea lepadarii de sine pe 
care o cere statutul monahal in conformitate cu Evanghelia, 
pastrand mereu un reputat caracter polemic, ironic §i chiar 
mizantrop (poate mai mult afisat decat real, dar aceasta este 
alta discutie). 

Prin urmare, nici legatura personala cu Dumnezeu §i 
epifania Lui in viaja sa nu s-au produs, insa ulterior, dupa 
ie§irea din manastire, acest fapt a fost resimjit dureros de 
catre poetul Arghezi. 

Toata problematica poeziei sale religioase se reduce 
astfel, in mod esenjial, la aceasta fundamentala carenjd 
duhovniceascd, pentru ca vederea luminii dumnezeie§ti 
necreate inseamna implinirea §i indumnezeirea umanului, in 
traditia crestina rasariteana, iar nevederea ei inseamna inertie 
necrozantd. 

In catolicism §i protestantism, aceasta neliniste nu 
exista, pentru ca acolo nu exista nici credinja in harul necreat 
al lui Dumnezeu, care este slava Sa ve§nica, ci intr-o grape 
creatd acordata omului, dar care nu il indumnezeie§te §i nu il 
modifica interior. 



71 



Toata revolta lui Arghezi e una manifestata impotriva 
lui Dumnezeu pentru ca nu i-a darait §i lui aceasta revelajie, 
este o cerere indurerata si formulata asaltant la adresa 
cerului. 

Regasim mereu in poezia sa versuri de genul acestora: 
Vreau sa vorbesti cu robul tdu mai des. /.../ Cdnd magii au 
purees dupa o stea, / Tu le vorbeai - si seputea. / Cdndfu sa 
piece si Iosif, / Scris l-ai gas it in catastif 7 §i i-ai trimis un 
inger de povafa / §i ingerul statu cu el defafa. / Ingerii tai 
grijeau pe vremea ceea / §i pruncul si barbatul si femeia. / 
Dar mie, Domnul, vesnicul si bunul, /Nu mi-a trimis, de cdnd 
ma rog, niciunul. {Psalm: Nu-fi cer un lucru prea cu 
neputinfa). 

Sau: SJinfii-au lasat cuvdnt ca te-au vazut (Psalm: 
Pentru ca n-aputut sa te-nfeleaga); 

In rostul meu tu m-ai lasat uitarii / §i ma muncesc din 
radacini si sdnger. / Trimite, Doamne, semnul departarii, / 
Din cdnd in cdnd, cdte un pui de inger. {Psalm: Tare sunt 
singur, Doamne, sipiezis); 

O sutd de veacuri, cusute-n cotoare, / Aduc mdrturie si 
semn cunoscut / Ca oanteni in vremuri, alesi, te-au vazut / 
Intreg, in oddjdii de brumd si soare (Inscripfie pe Biblie). 

Acest ultim poem, Inscripfie pe Biblie, este §i o 
mdrturie solida a faptului ca poetul nu a§teapta revelarea 
scriptica a Cuvantului, ci revelarea Lui reala, extatica, a§a 
cum II vedeau oamenii alesi de odinioara (§i II vad §i astazi - 
cererea lui Arghezi ar fi lipsita de sens in absenja acestei 
credinfe): 

O mie de neamuri, plecate, domoale / Te cauta-n 
ceruri, in vis, pe pamdnt. / Ascuns Te-au gasit in Cuvdnt 
[Biblie]. / Sfardma Cuvdntul: cuvintele-s goale. 

Poetul se roaga pentru revelarea Cuvantului din 
cuvintele Scripturii, pentru inaljarea lui la o in^elegere §i o 
cunoastere a lui Dumnezeu superioara lecturii §i credinjei din 
citire. 

Acest Cuvdnt scriptic nu este Hristos eel Viu daca 
raportarea la El se face exclusiv in virtutea cuvintelor scrise 
in Biblie §i excluzand relajia directa cu El, revela^ia personala 
a lui Dumnezeu in via^a credinciosului. 

Aici nu este niciun pic de protestantism, nici macar 
catolicism, ci cea mai pura Ortodoxie! 

§i tocmai de aceea E. Lovinescu il ironiza pe poet, 
referindu-se la efectul asupra lui al „unei educajii religioase 



72 



1 s^ 

in conflict cu realita^ile vie^ii §i cu datele stiinjei" " , precum 
§i de faptul ca el avea „psihologia calugarului halucinat de 
viziunea Domnului" 184 . 

Aidoma, si Manolescu vorbeste despre „deliral" si 
Jnchipuirea bolnavd a celui caruia i s-a luat harul" . 

Nu ne e greu sa injelegem ca, prin halucinafie, 
Lovinescu denume§te de fapt teofaniile/epifaniile a§teptate §i 
dorite de Arghezi, numai ca este de neinjeles cum sa se lase 
halucinat un spirit atat de realist §i de sarcastic ca Arghezi, 
un polemist acerb §i plin de ironie ca el - doar daca nu este 
vorba de nicio halucinafie, ci de vederi care au o cu totul alta 
natura. 

Lovinescu, pe de alta parte, era §i el indeajuns de 
halucinat de viziunea Occidentului, incat sa nu mai vada nici 
cea mai mica urma de misticd sau de tradifie ortodoxd in 
toata literatura romana. 

Literatura in care ingerii au supraviejuit (inclusiv in 
poezia avangardistd a lui Arghezi), §i dupa ce Lovinescu i-a 
declarat dispdrufi 1 * 6 (nu numai el, ci si Calinescu, in articolul 
De disparitione angelorum) din peisajul lumii moderne, in 
conformitate cu datele stiinfei, atat de scumpe criticului 
nostru, incat a facut sa dispara §i vreo 16 secole de cultura 
romaneasca de pe harta istoriei. 

O poezie din categoria Psalmilor (Ruga mea e fdrd 
cuvinte) - al patrulea psalm - vorbe§te foarte limpede (pe atat 
cat se poate in limbajul frust §i eliptic al liricii argheziene) 
despre cunoasterea lui Dumnezeu in mod revelafional, despre 
iesirea din sine in mod extatic §i vederea Lui cu ochiul 
duhului nematerialnic, pentru ca mintea mea sa poata sd- 
nfeleagd / Nengenunchiata firii depamdnt. 

Pentru a ajunge insa la extazul duhovnicesc este nevoie 
de o asceza neintrerupta §i de privegheri cu rugaciuni in care 
Sageata nopfii zilnic varfu-si rupe / §i zilnic se-ntregeste cu 
metal, care sa duca la curajirea inimii pentru a-L putea primi 
in casa §i in foi§orul sufletului: Sufletul meu, deschis ca sapte 
cupe, / Asteapta o ivire din cristal, /Pe un stergar cu brdie de 
lumina. 



E. Lovinescu, Istoria literaturii romdne contemporane (1900-1937), postfata de 
Eugen Simion, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989, p. 128. 
184 Idem, p. 129. 

*** Poezia romana moderna de la G. Bacovia la Emil Botta, antologie, prefata si 
note de Nicolae Manolescu, Ed. Allfa Paideia, Bucuresti, 1996, p. XXX. 
186 E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane (1900-1937), op. cit, p. 41. 



73 



Aceste versuri sunt o buna ilustrare a faptului ca 
Arghezi este de neinjeles in afara tradi^iei isihaste §i 
monastice pe care poetul o cuno§tea in mod intim: sdgeata 
nopjii este rugaciunea indreptata cu staruinja catre 
Dumnezeu in timpul privegherilor de noapte ale monahului 
sau ale rugatorului. 

Aceasta rugaciune se transforma in incordare totald a 
intregii fiinje, concentrare care devine din ce in ce mai 
puternica pe masura ce practica rugaciunii (psalmi, 
rugaciunile Sfinjilor, rugaciunea inimii) unifica mintea cu 
inima §i puterile launtrice ale sufletului, a§a incat zilnic vdrfu- 
si rupe / §i zilnic se-ntregeste cu metal. 

Adica, in fiecare zi, nevoitorul observa ca, rugandu-se, 
sufletul §i trupul lui slabesc, obosesc, dar constata §i o 
intdrire interioard a duhului sau, prin care prinde curaj sa 
mearga mai departe §i sa fie §i mai stdruitorm rugaciune. 

Iar rugaciunea stdruitoare atrage harul dumnezeiesc §i 
descoperirea luminii dumnezeie§ti, in extaz duhovnicesc, care 
se vede cu ochii duhului §i care se produce atunci cand §i 
sufletul este plin de dor §i smerit: Sufletul meu, deschis ca 
§apte cupe, / A§teaptd o ivire din cristal, / Pe un §tergar cu 
brdie de lumind. 

Sufletul care vede lumina lui Dumnezeu este ipostaziat 
prin metafora mistica a celor §apte cupe §i prin cea a 
§tergarului, ultima fiind o varianta romaneasca a mahramei 
launtrice in care trebuie sa se imprime chipul lui Dumnezeu. 

Metafora vdndtorii apare si intr-un alt Psalm (Te 
drdmuiesc in zgomot si-n tdcere): 

Te drdmuiesc in zgomot si-n tdcere / Si te pdndesc in 
timp, cape vdnat / Sa vdd: esti soimul meu eel cdutat? / Sa te 
ucid? Sau sd-ngenunchi a cere. /.../ Vreau sa te piped si sa 
urlu: „Este!". 

Versurile par indrdznete si chiar iconoclaste. Insa 
avem aici, mai degraba, expresia rdstdlmdcitd - de poetul 
insusi - a limbajului arghezian, suie, rdsucitd, piezisd, in care 
umilinta addncd e travestita intr-o haind poeticd bizard. Un 
spirit protestant n-ar fi pretins insa niciodata pipdirea, n-ar fi 
reeditat cererea Sfantului Apostol Toma. 

Acelasi mesaj si in aceleasi imagini poetice se exprima 
Vasile Voiculescu , intr-o forma mai limpede religioasa: 
Ispita nerdbddrii ma arde ca o lava: / O, dac-asfi un vajnic, 



187 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu. 



74 



'nalt vdndtor in duh / Cat soimul rugdciunii sd mi -I reped in 
slavd / Sd Te vdneze, Doamne, din larguri de vdzduh 
(Vdndtor) . 

Daca acestea sunt felul §i rdspldtirea, adica vederea 
Domnului sau a Sfinfilor si Ingerilor Lui, in lumina Sa 
ve§nica, pe de alta parte, povara poruncilor lui Hristos §i 
renunjarea la placerile vie^ii i se par uneori lui Arghezi fapte 
prea greu de indeplinit. 

Asceza e cateodata prea dificila §i indelungata incat 
resimte ca apasatoare grelele porunci si-nvdfdminte (Psalm: 
Tare sunt singur, Doamne, si piezis). Astfel de atitudini sunt 
regasibile in poezia sa, precum §i alternan^a intre smerenie, 
recunoasterea neputiniei §i cdrtire. 

Insa, fara a trai extazul duhovnicesc §i fara revelarea 
lui Dumnezeu in mod personal in viaja sa, lumea, atat cea 
interioara cat §i cea exterioara, este - ca §i in cazul lui 
Bacovia §i al lui Blaga - marele ocol §i zarea marei stepe 
(Psalm: Pribeag in ses, in munte sipe ape) fara scapare. 

To^i ace§ti poe^i moderni sufera de claustrofobia 
infernului, in lipsa orizontului duhovnicesc al ve§niciei, pe 
care doresc sa-1 zareasca in mod real. 

Descriindu-ne categoriile negative ale teologiei 
protestante moderne, Crohmalniceanu nu face decat sa ne 
contureze trairile §i atitudinile unui spirit antagonic celui 
regasibil in operele argheziene: teologia dialectica „pune un 
accent capital tocmai pe natura divinitajii, absolut alta decat 
a omului. 

Dumnezeu ramane mereu dincolo de posibilitajile 
reprezentarilor umane. Felul paradoxal in care el injelege sa 
se faca, atunci cand vrea, cunoscut omului il marturise§te 
Scriptura. 

[Arghezi urmeaza marturiile Scripturii pe filiera 
Tradi^iei ortodoxe §i a invajaturii isihaste, nu pe cea 
protestanta a principiului sola Scriptura] 

Noua sensibilitate poetica religioasa se caracterizeaza 
astfel printr-o tending pronun^ata de intoarcere la universul 
biblic §i la glasul profejilor. 

[Arghezi vrea sd-i vadd pe profeji vestindu-i voia 
Domnului, nu sa-i reciteascd pe ace§tia din Biblie, in timp ce 
teologia protestanta dialectica nu preconizeaza decat o 



V. Voiculescu, Calatorie spre locul inimii. Poeme religioase, editie ingrijita si nota 
asupra editiei de Radu Voiculescu, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1994. 

75 



actualizare a mesajului lor, nu §i o sesizare duhovnicesc- 
reald a acelora.] 

Ca Arghezi nu este strain de aceasta orientare ne-o 
dovede§te intreaga sa opera" . 

Dimpotriva, noi credem ca intreaga sa opera ne 
dovede§te ca Arghezi este cu totul strain de aceasta orientare 
religioasd §i in niciun caz nu se poate vorbi de a putea 
recunoa§te in fenomenul poetic arghezian un eveniment 
teologic protestant anticipativ\ 

Crohmalniceanu aduce in sprijinul teoriei sale criticile 
virulente adresate, in diferite ocazii, unor ierarhi sau clerici 
de catre Arghezi, extragand de aici concluzia instrdindrii 
poetului de ritualurile Bisericii, ca in cazul unui formalism 
religios, instrainare capabila sa il apropie de cugetarea 
protestanta. 

Insa Arghezi nu ne lasa nicaieri sa injelegem faptul ca 
ar fi fost ostil practicilor liturgice §i rituale ale Bisericii 
Ortodoxe. Mai degraba depldnge, constatand, absenfa unei 
constiinfe adevdrate care sa impiedice derogdrile de la 
implinirea lor. 

Nu este primul §i nici ultimul insa, care critica 
vehement ierarhi sau clerici, din motive diverse - mulji Sfinji 
Paring sunt mai categorici decat a fost vreodata Arghezi -, 
iar faptul in sine nu poate indreptdfi pe nimeni sa-1 
converteascd format la protestantismul dialectic. 

Iar daca ne uitam la istoria romaneasca, putem sa-i 
oferim ca exemple de critici virulenti ai nevredniciei unor 
clerici, in secolul al XVII-lea si, respectiv, al XVIII-lea, pe 
mitropolitii Stefan I al Ungrovlahiei 190 (in timpul lui Matei 
Basarab 191 ) si Antim Ivireanul 192 (in epoca lui Constantin 
Brancoveanu ). 

Mitropolitul Bartolomeu Anania 194 , care a stat o buna 
perioada in preajma poetului, devenind un intim al casei sale, 
facea cateva observajii pertinente asupra limbajului corosiv 
arghezian: 



189 Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, op. 
cit., p. 21-22. 

190 A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan,_Mitropolit_al_Ungrovlahiei. 

191 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab. 

192 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Antim_Ivireanul. 

1 93 Idem : http ://ro . wikipedia. org/wiki/Constantin_Br% C 3 % A2ncoveanu. 

194 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 



76 



„Arghezi era, intr-adevar, slobod la gurd, dar nu pentru 
a ofensa urechea interlocutorului; el vorbea asemenea 
Jaranului care roste§te cu naturaleje §i candoare cuvinte §i 
expresii altfel impudice. In raporturile sale directe cu semenii, 
Poetul vadea bunsimf §i, uneori, opolitefe exageratd. 

Sunt sigur ca Nicolae Iorga 195 §i chiar Nichifor Crainic, 
care i-au infierat libertajile de limbaj, nu cunoscusera opera 
lui Clement Alexandrinul 196 , scriitor §i polemist bisericesc 

1 Q7 

din secolul al doilea, elev al lui Panten §i dascal al lui 
Origen . Citit astazi, el ne apare ca un Arghezi al timpului 
sdu, mai ales in pamflete, prin libertatea de a le spune unor 
lucmri pe nume . 

Ca §i poetul nostru, va fi avut §i el destule repro§uri, de 
vreme ce se simjea obligat sa-§i argumenteze licence de 
expresie, inclusiv pe cele privitoare la anumite madulare ale 
corpului omenesc: Dacd lui Dumnezeu nu i-afost rusine sd le 
facd, nu vddde ce mi-arfi mie rusine sd le numesc" 199 . 

Daca Crohmalniceanu - sau altcineva - Jine neaparat, 
in baza peni^ei pamfletare a poetului, sa-1 declare protestant, 
atunci exegeza noastra trebuie sa-i aiba in vedere §i pe 
Sfantul Clement Alexandrinul, eel pu^in, dar §i - dupa §tiin^a 
mea - pe multi al^i Sfinji Paring ai Bisericii, ale caror accente 
verbale flagelante nu sunt deloc minore. 

Din cele relatate de mitropolitul Bartolomeu nu reiese 
deloc ca Arghezi ar fi devenit un apostat de la Ortodoxie, 
dimpotriva, o vizita dupa cincizeci de ani la Manastirea 
Cernica provoaca vii emofii fostului monah Iosif §i hohote de 
plans la reintalnirea cu chilia sa de odinioara. 

De asemenea, Biserica i-a fost calauza §i in arta 
literara: „La manastire am citit in limba veche a Bisericii 
graiul eel adevdrat romdnesc §i as. banui ca fara car^ile 
manastirii a§ fi lucrat mai pro st decat lucrez" 200 . 

Nici faptul ca Gala Galaction (parintele Grigore 
Pi§culescu) aprecia, prin 1911, ca Theo (primul preudonim al 
lui Tudor Arghezi: Ion Theo) „e un nihilist sumbru §i 
apocaliptic'" nu ne poate determina sa ne afiliem la o astfel 



95 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga. 

96 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria. 

97 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Pantaenus. 

98 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Origen. 

99 Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprin§i, edi^ia a Il-a, Ed. Florile dalbe, Bucuresti, 
1995, p. 65-66. 

200 Idem, p. 12. 

201 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction. 

202 Cf. Nicolae Balota, Opera lui Tudor Arghezi, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1979, p. 19. 



77 



de perspective, atata timp cat integrala operei §i a biografiei 
sale nu e opledoarie in acest sens. 

Mai degraba are dreptate Vasile Voiculescu (eel mai 
mare creator de limbaj dintre ortodocsii neindoielnici, care 1- 
a intuit pe Arghezi si s-a folosit de dalta artei sale poetice, 
creand insa un stil cu totul distinct), intr-o poezie intitulata 
chiar Tudor Arghezi, in care il vede urcand in Rai peste scari 
de draci. 

E o poezie profunda, in genul Sonetelor inchipuite, si 
care trebuie interpretata cu mare atentie, pentru ca este o 
apologie a lui Arghezi si o pledoarie pentru credinta sa 
launtrica, tainica, ascunsa sub ghimpi de cuvinte: 

Ramdne-un mag al lumii, un alchimist, acel 

Ce-a injugat c-un zdmbet azurul la injurii. 

Cu subtiimi de inger elpuse-n gura urii 

Mascara grea de aur cu nimbul pur lafel. 

Afdurit sudalma asijderi unei steme, 

Cu paralei si zgriptori in smalturi de inel, 

Sa dea cu ea binete sifara a se teme 

Si-a improscat stapdnii, de-a pururea rebel. 

A dezmatat cuvdntul, usor, cape-o muiere, 

Imbortosat, prin varful condeiului de miere, 

Sd-ifete dupa voie serafi ori vdrcolaci, 

Rdvnind, lihnit, sa muste din soare si din luna, 

Si-n sombra-i semetie infernul i-e arvuna, 
S-ajunga paradisul pe schele sui de draci ' . 

Voiculescu insusi, care a surprins atent paradoxurile 
firii lui Arghezi (repercutate in expresia poetica), pare a fi 
absorbit socul arghezian (ca limbaj poetic) in lirica sa. 

Arghezi se afla insa la ani lumina distanja de teologia 
al carei unic punct de reper, in a vorbi despre Dumnezeu, este 
Biblia. 

Aceasta teologie nu asteapta nicio teofanie/epifanie 
pentru a-L cunoa§te §i a scrie despre El, rezumandu-se strict 
la interpretarea ra^ionalist-individuala a singurei cdrfi pe care 
protestantismul o contempla ca pe unicul tezaur de adevar 
absolut al lumii. 



113 V. Voiculescu, Poezii, antologie si prefata de Aurel Rau, textul stabilit de I. 
Voiculescu si V. Iova, EPL, Bucuresti, 1968. 

78 



Teofaniile §i epifaniile sunt in schimb evenimente 
absolut normale pentru traitoral ortodox, pentru isihast, §i 
tocmai acest fapt este receptat in mod dramatic de fostul 
ierodiacon: ca lui nu i se acorda ceea ce Dumnezeu daruie§te 
oricarai monah smerit sau mirean ragator din adancul inimii. 

Insa aceste revela^ii individuale, vederea luminii divine 
pe care o reclama teologia ortodoxa, constituie subiecte total 
irelevante pentru teologia protestanta, inclusiv (sau mai ales) 
pentru cea dialectica, a secolului al XX-lea. 

Ni se pare chiar ca atitudinile §i exprimarile care ating 
blasfemia, ale lui Blaga §i Arghezi, sunt mai degraba ecoul 
unor con§tiin^e de copii rdsfdfafi, care considera ca meritd 
mai mult, care cunosc multa bunatate §i blandefe a Parintelui 
lor §i tocmai de aceea nu pot sd accepte ca nu le sunt trecute 
cu vederea alunecarile lor de la dreapta cuviinja. 

Anarhismul lor e fulgurant insa. E departe de a fi o 
stare permanentd §i profunda (in ei in§i§i) de revolta. De 
multe ori se intorc catre Dumnezeu §i cer iertare pentru 
semejia care i-a cuprins sau i§i recunosc smerit marginile 
fihniale, gre§elile, neputinjele. 

De§i a parasit asceza pentru orgoliul de afi poet (chiar 
daca nu acesta a fost motivul principal), Arghezi n-a ajuns la 
apostazie si marturisea intr-un poem ca resimjea chemarea 
catre Dumnezeu ca pe vocajia neamului sau, ca dorin^a unei 
vie^i sfinte ii descoperea in sine arheologia spirituals a 
poporului sau: 

Sufletul meu isi mai aduce-aminte / §i-acum si 
nencetat, de ce-a trecut, / De un trecut ce mi-e necunoscut, / 
Dar ale carui sfinte oseminte // S-au asezat in mine far' sd 
stiu (Arheologie) 204 . 

Daca Arghezi ar fi fost necredincios, nereligios, 
iconoclast, protestant, de unde atunci atata suferin^a 
provocate de nevederea lui Dumnezeu, de unde atata cdutare 
indureratd §i implorare macar a unei cat de mici epifanii? 

De ce i§i punea poetul toata nadejdea, chiar §i dupa 
ie§irea din manastire, in mila providenfei divine, de ce tot 
echilibrul lui interior §i pacificarea lui sufleteasca atarnau de 
aceasta revelafie, daca era un spirit al contrastelor, un 
nihilist? 

Ce rost avea sa caute §i sa mai a§tepte, in afara 
manastirii, ceva ce cauta in mod deosebit monahii in 



204 Tudor Arghezi, Versuri, vol. I §i II, prefa^a de Ion Caraion, Ed. Cartea 
Romaneasca, Bucure^ti, 1980. 



79 



manastire sau in pustiu, sau sa-si mai aduca aminte de telosul 
monastic, daca totul era doar un trecut irevocabil (cum eronat 
credea si Ion Barbu)? 

Aluziile la pomii de rod cu gustul bun §i la copacul 
fepos si aspru-n inddrjire vie {Psalm: Tare sunt singur, 
Doamne, si piezis!) sunt referring categorice la starea lui 
spirituals, de ragator inaintea lui Dumnezeu, chiar §i dupa 
ie§irea din manastire, pentru ca vederea extatica a slavei lui 
Dumnezeu este rodul ascezei inddrjite. 

Pomii de rod cu gustul bun sunt Sfintii din Gradina 
Raiului, conform Psalmului 1 (si nu numai): 

Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul 
necredinciosilor...ci in legea Domnului e voia lui. ..Si vafi ca 
un pom rasadit langd izvoarele apelor, care rodul sau va da 
la vremea sa sifrunza lui nu va cddea... 

Neimplinirea acestei dorinje fierbin^i il face sa 
carteasca, sa planga, sa acuze neindurarea lui Dumnezeu, sa 
ameninje cu parasirea slujirii Lui, dar niciodata nu-si duce la 
indeplinire ameniniarea §i nu devine apostat. 

Exprimarea lui Arghezi in faja lui Dumnezeu e cu totul 
neasteptatd pentru cei care nu cunosc Dumnezeiasca 
Scripturd, care nu de purine ori conjin acest dialog al 
nepriceperii omenesti cu Dumnezeu, aceasta interogare a 
Domnului, care nu e intotdeauna vinovata sau nu e foarte 
vinovata, care vine din nestiinfa omului sau din slabiciunea 
lui. 

Sfintii striga la Dumnezeu, II intreaba §i Ii cer 
socoteala, cu toata credinta, pentru ca ei stiu faptul ca 
Dumnezeu nu va ramane indiferent. 

A fipa la Dumnezeu §i a-I spune ca nu mai po^i, ca 
suferin^a e prea mare, nu e nicio noutate pentru Scripturile 
Sfinte §i cu atata mai pu^in nu e o dovada de nihilism sau de 
apostazie. 

Vasile Voiculescu scria intr-un poem: 

In orice rugaciune-i o revolta... 

Ce spor cersiti, nemultumite slugi? 

Neascultare, pumni intorsi spre bolta 

Sunt cele mai umile dintre rugi. 

(In orice rugaciune) 



80 



Aceleasi sentimente si un limbaj foarte apropiat de eel 
arghezian reproduce ieromonahul Daniil Sandu Tudor in 
Imnul acatist al Rugului aprins, recuperand sensurile 
religioase pentru versurile apartinand poetului tdgadei: 

Cdtre Tine [Doamne] ma aplec cufruntea 

si mdna mi-opun ca Toma in locul eel sfdnt I... I. 

Cum nu Te vddde noaptea grosimii depdeate, 

Te pipdi cu sfiald, 

cu degetul nddejdii, cu degetul credintei, 

cu deget de bdnuiald, cu deget de dorire si chiar de indoiald. 

Si neajuns aspune incd si cealaltd mdnd; ... 

(CondacIX) 

Frica de moarte este un sentiment real si puternic, dar 
nici aceasta nu-1 transforma pe Arghezi intr-un sceptic. Exista 
mai multe poeme din categoria celor care abordeaza aceasta 
tenia: Poarta cernitd, Doliu, Graiul noptii, Duhovniceascd, 
Buna-vestire, Lingoare, De-a v-ati ascuns, etc. 

Frica aceasta, pe care a simtit-o si Fiul lui Dumnezeu, 
ca om, in Gradina Ghetsimani, este reclamata de poet, in 
Duhovniceascd, ca un sentiment uman profund (din fiorul 
caruia s-a nascut si lirica lui Blaga) si provocator al unei 
concentrari interioare teribile si al unei alterari a viziunii 
superficiale asupra lumii (cea care detecteaza numai 
suprafata sclipitoare a universului, numai epiderma estetica si 
perisabila): 

Ce noapte groasd, ce noapte grea! 

A bdtut infundul lumii cineva. 

E cineva sau, poate, mi se pare. 

Cine umbldfdrd lumind, 

Fdrd lund, fdrd lumdnare 

§i s-a lovit de plopii din gradina? 

Cine calcdfdrd somn, fdrd zgomot, fdrd pas, 

Ca un suflet depripas? 

Cine-i acolo? Rdspunde! 

De unde vii si ai intratpe unde? 



205 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sandu_Tudor. 



81 



Tu esti, mama? Mi-e fried, 

Mama buna, mama mica! 

Ji s-a urdt in pdmdnt. 

Tofi nu mai sdnt, 

Tofi au plecat de cdnd ai plecat. 

Tofi s-au culcat, ca tine, tofi au innoptat, 

Tofi au murit detot. 

§i Grivei s-a invdrtit in bot 

§i a cdzut. S-au stdrpit cucuruzii, 

S-au uscat busuiocul si duzii, 

Au zburat din streasina lunii 

§i s-au pierdut rdndunelele, lastunii. 

§tiubeiele-s pustii, 

Plopii-s cdrdmizii, 

S-au povdrnit pdrefii. Aputrezit odaia... 

Ei! cine strdbdtu livada 

§i cine s-a oprit? 

Ce vrei? Cine esti 

De vii mut si nevdzut ca-n povesti? 

Aici nu mai std nimeni 

De doudzeci de ani... 

Eu sdnt risipit prin spini si bolovani... 

Au murit si numdrul dinpoartd 

§i clopotul si lacdtul si cheia. 

S-ar putea safie Cine-stie-Cine... 

Care n-a mai fast si care vine 

§i se uitdprin intuneric la mine 

§i-mi vede cugetele toate. 

Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate? 

Cine scobeste zidul cu carnea lui, 

Cu degetul lui ca un cui, 

De raspunde-n r anile mele? 

Cine-i pribeag si ostenit la usa? 

Mi-e limba aspra ca de cenusd. 

Nu ma mai pot duce. 

Mi-e sete. Des chide, vecine, 

Uite sdnge, uite slava. 



82 



Uite mana, uite otravd. 

Amfugit depe Cruce. 

Ia-md-n brafe si ascunde-md bine. 



Fuga de cruce nu inseamna nici aici apostazie. Poezia 
este un instantaneu fotografic al fiorului de groaza, de panica 
teribila pe care o resimte fiinta umana in fata mortii. Iar 
Arghezi este un poet al instantaneelor psihologice . 

In aceasta poezie a avut geniul de a combina tenia 
straveche a rugdciunii din grddina Ghetsimani cu descriptia 
realistd a sentimentului uman de neputinta si teroare in fata 
mortii care nu iarta pe nimeni si nimic. 

Slava si mana sunt semnele puterii dumnezeiesti, in 
timp ce sdngele si otrava sunt simbolurile firii umane. 

Arghezi amesteca elementele biografiei sale cu cele ale 
biografiei bldndului Nazarinean (cum zicea Eminescu) - 
ultimele versuri reliefeaza cutremurarea anticipativa a 
Domnului, la rugaciunea din gradina, in fata cuielor, a 
rdnilor, a setei de pe Cruce si a Crucii insesi. 

Hristos isi asuma biografiile umane in destinul Sau 
soteriologic, de aceea ele sunt comparabile si confundabile 
pana intr-un punct, daca omul nu abdica de la telosul crestin. 

Biografia umana e ridicata in final la nivelul celei 
divino-umane a Fiului lui Dumnezeu, pentru a remarca faptul 
ca nici El nu a scapat de teroarea sfarsitului omenesc. Pentru 
a-L urma pe El, omul e chemat sa treaca prin cruce, dar si 
prin grddina Ghetsimani, adica prin frica in fata durerii si a 
mortii. 

Vecin, in limba veche, inseamna aproapele. 

Versurile finale pot sa traduca panica omeneasca si 
tentatia dezarmarii, a dezangajarii de misiunea inalta. E o 
confesiune, a neasumarii jertfei pana la capat sau a 
nevolniciei firii umane singure, fara ajutorul harului, de a 
rdmdne pe cruce. 

Dar, in acelasi timp, ele pot sa sugereze si cu totul 
altceva, si anume compasiunea poetului, care, ca un al alt 
Petru, L-ar sfatui sa fuga de pe Cruce, din mild omeneasca. 
Petru a facut-o si a auzit vestitele cuvinte: retro Satana . 



206 In latina: Inapoi, Satano! 



83 



Travestiurile religioase ale lui Arghezi, care joaca rolul 
unor personaje biblice, pot fi usor ignorate, daca nu se mai 
cunosc detaliile evenimentelor scripturale. 

In aceste ipostazieri, se descopera ca un spirit 
dramatic, in traditia lui Bolintineanu si Eminescu. Doar ca 
dramaturgia sa lirica este eminamente biblica. 

In poemele sale, Arghezi strabate o gama larga de trairi 
religioase, de la incrancenare (cerbicie) la umilinta in 
pulbere. 

Numai ca tentatiile rascularii sau starea de impietrire 
a duhului nu sunt expuse ca facand parte din galeria de 
sentimente ale ateului, nihilistului sau apostatului, ale 
instrainatului definitiv de Dumnezeu, care ar avea doar 
anamneze frugale ale unui trecut religios. 

Dimpotriva, aceste tentatii negative ca si constatarea 
pietrificarii spirituale sunt diagnosticarile unei constiinte 
religioase vii. 

Daca lucrurile ar sta exact pe dos si ar fi vorba de 
constiinta unui sceptic apostat, nu am putea remarca 
translucidul acestei constatari indurerate a starii de revolta 
sau de insensibilitate interioara. 

Nu este revolta lui Sartre si a lui Camus , pentru ca 
acolo nu exista nicio durere in aceasta stare spirituals, ci doar 
inertie, dezangajare, destindere totala. 

La Arghezi insa, versurile stau marturie pentru o 
constiinta religioasa evoluanta, care cunoaste modificari 
dramatice ale nivelului si unghiului de perceptie asupra 
capacitatii spirituale launtrice, ca si asupra lumii, odata cu 
schimbarile climatului existential. 

Ceea ce constata Arghezi in mod esential si ceea ce 
multi ignora sa observe este ca viata spirituala continua si in 
afara manastirii si ca ea se dezvolta intr-o alta etapa. Intr-o 
etapa pe care el insusi o percepe treptat. 

Damnarea nu este irevocabila. Mai mult decat atat, cu 
toate ca pacatul parasirii manastirii si a treptei de ierodiacon 
pare imens (dar nu suntem noi judecatorii lui), mai mare e 
sentimentul deznadejdii la poetii damnati (simbolisti) 
francezi si al secatuirii interioare decat se poate sesiza 
vreodata la Arghezi. 

Daca ar fi ireconciliabil certat cu Cerul, Arghezi n-ar 
pune permanent problema. participarii harului in poezia sa: 



" m A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre. 
208 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus. 



84 



Slova de foe si slova faurita / Imparechiate-n carte se 
mdritd (Testament) . 

Din contra, o preocupare permanenta a poetului este de 
a stabili daca destinul sau poetic si artistic este in opozitie 
flagranta cu vocatia sa de om religios sau poate sa i se 
integreze. 

Imboldul initial, parasind manastirea, a fost acela de a 
se considera el insusi pdrdsit, lasat singur in gestul sau de 
faur, motiv pentru care fostul ierodiacon se contempla, in 
Psalmul intai, intr-o atitudine de vanitate poetica, 
descoperitor de noua melodie si purtator de alta patimd 
cereascd, care are leacul mare-al mortii tuturor. 

Concluzia era ca faurul n-avea nevoie de harul 
inspiratiei pentru a-si compune poemele: Orisicum lauta stie 
sa grdiascd, / De-o apas cu arcul, de-o ciupesc de coarde /.../ 
Vreau sa pier in bezna si in putregai, / Nencercat de slova, 
crdncen si scdrbit. /Si sa nu se stie ca ma dezmierdai / Si ca- 

> > > > 

n mine insuti Tu veifi trait. 

Nu sunt insa afirmatii care sa se repete prea des. Ba 
chiar, aceasta formula integral negativd, este singulara. 

Si totusi...se deduce de mai sus ca Dumnezeu l-a 
dezmierdat si ca a trait in el. Nu e putin lucru. Si nu e acelasi 

5 ±55 5 

lucru cu a nu-Lfi simtit si cunoscut niciodata in viata. 



" 09 Asemenea si in poemul Flori de mucigai, in care declara neimplicarea harului (caci 
asta inseamna puterile neajutate / Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul / Care au 
lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu si lui loan) in versurile licentioase ale 
volumului omonim, scris cu stanga: 

Le-am scris cu unghia pe tencuiala 

Pe un parete de firida goala, 

Pe intuneric, in singuratate, 

Cu puterile neajutate 

Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul 

Care au lucrat imprejurul 

Lui Luca, lui Marcu si lui loan. 

Sunt stihuri fara an, 

Stihuri de groapa, 

De sete de apa 

Si de foame de scrum, 

Stihurile de acum. 

Cand mi s-a tocit unghia ingereasca 

Am lasat-o sa creasca 

Si nu mi-a crescut - 

Sau nu o mai am cunoscut. 

Era intuneric. Ploaia batea departe, afara. 

Si ma durea mana ca o ghiara 

Neputincioasa sa se stranga 

Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga. 



85 



Arghezi nota aceste ganduri pentru ca se credea el 
insusi lipsit de asistenta harului dumnezeiesc, despre prezenta 
caraia (simtita si constientizata, nu imaginard sau dezirabild) 
- paradoxal - avem o marturie tocmai in aceste versuri prea 
putin cucemice. 

Ceea ce nu se deduce prea bine, din aceste versuri care 
par sa certifice apostazia si tagada, este ceea ce va afirma (la 
fel de greu interpretabil) in alti P salmi, ulteriori (la care noi 
am facut insa referiri mai devreme), in care cerseste vederile 
ceresti, si anume: dorul si jalea dupa dezmierdarea 
duhovniceasca, dupa harul Mangaietorului. 

Ceva se va schimba in optica pdrdsitului de Dumnezeu, 
pentru ca se va rasgandi si va ajunge treptat sa fie pacificat de 
gandul ca: Nu-s prin urmare-nstrainat / Pe totdeauna de 
trecutul meu. /Mai e nadejde, mai e mdngdiere... (Denie cu 
clopote). 

Isi va aduce curand aminte de cadelnitele sufletului 
meu fierbinte si ca am cdlcat potecile lui Dumnezeu / Cu 
luare-aminte (Intdmpinare). 

Va dori (ca si Blaga, intr-un fel), cu sufletul bolnav de 
oseminte si de zei straini, frumosi in templul lor (sa fie si 
Adonisul poeziei printre ei, acel Dumnezeu de piatra din 
Testament?) sa se intoarca la o patrie interioara, precizata 
destul de limpede prin comparatia cu cocorii, vechi 
credinciosi ai turlei parasite / Si ai bisericii sarace dintr-un 
sat (Intoarcere in tar ana). 

De altfel, consecutia Psalmilor ne atrage atentia asupra 
acestei evolutii spirituale launtrice . 

Inflatia de retorism vanitos din primul Psalm nu va mai 
fi reiterata niciodata in urmatorii. 

Dimpotriva, tendinta este spre sentimentul pacificarii 
interioare prin asumarea vinovatiei si a absolvirii de greselile 
trecutului, spre recuperarea umilintei pierdute. 

Intr-un poem care se cheama Lumina Una (si titlurile 
sunt eel mai adesea sugestive prin conotatiile lor religioase), 
descoperind o albina zacdnd aci, pe-o margine de drum, isi 
declara atasamentul si admiratia fata de cei care au taria de a- 

5 5 5 5 

si implini misiunea cu pretul jertfei, care nu abdica in fata 



210 Volumul intai insumeaza poeme ce reprezinta etape diferite din devenirea poetica a 
lui Arghezi. Succesiunea lor nu e neaparat cronologica, dar poate fi sugestiva, pentru 
ca reprezinta optiunea poetului prin care putem considera ca incearca sa ne transmita 
ceva semnificativ. 



86 



obstacolelor: Cat te iubesc, frumoasa mea albind, / Ca 
sarcina chemdrii te-a ucis! 

Intr-un poem care e un memento mori arghezian, 
sustine ca sufletul trebuie sd stea / De veghe, inarmat in sea; 
/ Ca sufletul e-o sabie sticloasd / Care trebuie trasd: / Sd-i 
scdnteie stelele-n luciu! (Graiul noptii). 

In consecinta, are si o Binecuvdntare speciala pentru 
cei lipiti de carnea triumfald, lipiti de materie, care nu stiu sa 
privegheze: 

Dormifi, dormifi! 

Hipnoza nopfii sufld boare 

In muschii vostri vestejifi 

§i mdine vefi avea izvoare 

Din spor, pdmdntul sd-l stropifi 

Cu bale cdldtoare. 

Dormifi, dormifi, 

Cdci legea [Scriptura] o citeste cariul 

Cdnd voi suntefi incremenifi 

§i-n feasta voastrd-si zvdrld zarul 

Satan, cu ochii buimdcifi. 

Noroc! Fififericifi! 

Dormifi, dormifi, 

In monarhia minerald, 

Cu-obrajii, sterpi si gdlbejifi, 

Lipifi de carnea triumfald, 

Cu care, morfi, vd-nsuflefifi 

O zi si-o viafd goald. 

Cei umilifi in trudd si-n rdbdare, 

Pribegii, robii si sihastrii, 
Bdtufi de-a lunii vdndtd dogoare, 
Asteaptd stolul soimilor albastri. 
Judecdtori, stdpdni si-ndreptdfifi, 
Voi suntefi befi. Dormifi, dormifi! 

§i insumi bine-vd-cuvdnt. 

Cdci e nevoie pe pdmdnt 

Sd vd-nmulfifi, 

Sd ne-apdsafi si sd ne-nldnfuifi, 



87 



§i veacuri oarbe sa cladifi, 
Dormifi, dormifi! 



Limbajul poetic atat de abrupt, eliptic §i uneori chiar 
abraziv al lui Arghezi il face insa greu de parcurs §i cu atat 
mai greu de injeles, mai ales ca imaginile poetice au adesea 
sensuri religioase rupte din context §i total necunoscute celor 
ignoranji in materie, fragmentare, exprimate intr-un mod 
incomprehension acelora, care nu au macar pujina cultura 
duhovniceasca, monahala. 

E foarte adevarat, deci, ca „greu se lasa convinsi cei 
fara lecturi biblice repetate si nedeprinsi cu stilul arghezian, 
cu care incepe alta treapta in evolutia limbajului artistic 

,,211 

romanesc 

Concluzia lui Al. Andrei scu, din al carui studiu am 
citat, este ca „sufletul poetului este flamdnd de dumnezeire, 
intelesul eel mai adanc al psalmilor davidici. [...] 

Cand Arghezi scrie: Toate il stiu pe Domnul, niciuna 
nu il spune, gandul lui izvoraste din cuvintele Scripturii. [...] 

Acest poet este imbibat de lecturi biblice, repetate, ca 
nimeni altul in intreaga lirica romaneasca" . 

Insurgenta fiind insa mai lesne de inteles, dupa epoci 
istorice si literare care au idealizat omul revoltat, adesea 
aceasta atitudine este suprapusa, de o lectura infideld, si 
asupra acelor versuri si poeme care in realitate nu o presupun, 
in care este vorba de fapt de antipodul ei, adica de anihilare 
de sine in cenusa smereniei. 

Mircea Scarlat il intelege superficial, in ceea ce 
priveste detaliile intime ale trairii mistice, pe Arghezi eel din 
P salmi, pentru ca nu are exercitiul lecturilor religioase si nu 
pare a cunoaste sau a intui spiritul lor. 

Cu toate acestea, are onestitatea critica sa remarce ca: 
„ar fi o mare exagerare sa supraestimam prezenta tagadei in 
psalmii arghezieni... Dominant ramane, si la Arghezi, limbajul 
veneratiei si al obedientei [al ascultarii de Dumnezeu]. [...] 
Precumpanitor este tonul de ruga... [...]. Limbajul razvratirii 
este subjugat celui al pocaintei ..." . 



Al. Andriescu, Psalmii in literatura romdna, op. cit, p. 187. 

212 Idem, p. 191-192. 

213 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, Ed. Minerva, Bucuresti, 1986, p. 
174. 



88 



Si conclude: „Tudor Arghezi se impune drept eel mai 
mare poet romdn al credintei, numai Dosoftei mitropolitul 
putdndfi rdnduit in apropierea sa (subl. n.)" . 

O ierarhie cu care suntem de acord. 

Poate parea ciudat acest salt peste treptele secolelor, 
dar, in opinia noastra, perioada interbelica (mai cu seama in 
ce priveste poezia) este, in istoria noastra literara, cea mai 
religioasa dupa cea medievala. 

Efervescenta mistica a interbelicilor denota preocupari 
de ordin religios care ii fac sa surclaseze, in aceasta privinta, 
generatia epocii pasoptist-romantice. 

Explicatia ar putea fi aceea ca, daca scriitorii secolului 
al XlX-lea priveau fascinati spre Europa si isi scoteau, totusi, 
cu usurinta, traditia din buzunarele constiintei, nepregatiti 
pentru pierderea ei, cei ai secolului al XX-lea isi recauta 
temperamentul religios, surprinsi de criza spirituals acuta a 
epocii moderne. 

Revenind la Arghezi, dintr-o poezie ca Muntele 
Maslinilor, in subsidiar, se deduce sentimenul de parasire si 
de singuratate al omului modern, dar si tdnjirea dupa o 
rugaciune asceticd, cu sudori de sdnge (care, pentru monahi, 
e o harisma) si dorinta de revelare a lui Hristos. 

Ele nu apar exprimate concret, ca deziderate, nicaieri 
in poezie, ci doar lectura versurilor in cheia hermeneutica a 
literaturii medievale si patristice ne orienteaza prin acest 
relief stancos si salbatic al expresivitatii lirice argheziene, 
care altfel pare un ecou prelung al unui strigat expresionist 
de neliniste fara forma si fara contur. 

Titlul poemului face indubitabil aluzie la Hristos si 
chiar credem ca Arghezi apeleaza la o substitute metaforica 
si ca Cel caruia I se adreseaza nu e muntele, ci lui Dumnezeu, 
Care S-a facut om desavarsit, ca sa fie icoana umanitatii care 
isi are idealul in Tarie: 

Munte-ndreptat cu piscul in Tarie 

Si neclintit in visul de azur, 

Batut de-a marii veche dusmanie 

[a lumii, echivalentul vechi semantic al marii] 

Cu bici de lanturi imprejur, 

Pandit sa creased peste tine [altoit pe Tine] 

Sesul [omul] turtit, flamdnd de inaltime, 



214 



Idem, p. 175. 

89 



Si sd te-ajunga praful [acelasi om] care vine 

Stdrnit de turme [semnul binecuvantarii in VT] si desime 

[bogatia harului ]; 

Munte, cadelniti de izvoare, 

[splendida metafora mistica, ca si cele din versul urmator!] 

Altar de soimi, salas de nori, 

Care nu suferi floarea trecatoare 

Sd te imbete cu miros deflori - 

[omul, floare trecatoare, nu il poate imbia pe Dumnezeu cu 

cele ale sale] 

Tu, in hotarul marilor mister e, 

Esti ca un semn de-a pururea putere, 

Al vietii noastre ceafdrd de leac, 

Impresuratule de astre! 

[Inconjuratule de Sfinti] 

Sufletul nostru, subred si sarac, 

Nu stie de izvor [al harului] si roada [a rugaciunii cu lacrimi 

de sange], 

Nadejdea-ne pribeaga intre noi 

Isi lasa urma slaba, ca o roata 

Cu spitele de aur, in noroi. 

Vdnt de toamna este un poem remarcat pentru sensul 
lui profund religios. 

Vechea sinonimie bizantina a lumii ca biserica si ca 
lumina precum si infuzarea cosmica de lumina sunt 
exprimate aici cu destul de multa claritate, desi pecetea 
stilului arghezian este nestearsa: 

E pardosita lumea cu lumina, 
Ca o biserica defum si de rasina, 

Si oamenii, de ceruri beti, 
Se leagana-n stihare de profeti. 

Rece, fragila, noua, virginala, 

Lumina duce omenirea-n poald, 

Sipipaitu-i neted, de atlaz, 



215 Dumnezeu de la Theman va veni si Cel Slant den munte umbros, des (Avac. 3,2- 
Biblia 1688). Sau: Dumnezeu la amiazazi va veni si Cel Slant din munte umbros cu 
desime (Avac. 3,3- Biblia 1914). 

A mai fost tradus, in textele nostre vechi si ca magura cu umbra deasa (Varlaam, 
Cazania la Buna Vestire), dumbrava cea deasa (Dosoftei, Ps. 95, 56) sau dumbrava 
umbroasa (Antim Ivireanul, Opere, p. 20). In textele recente apare muntele cel cu 
umbra deasa, indicand-o astfel peMaica Domnului. 



90 



Pune gateli la la suflet si grumaz. 

Pietrisul rosu, boabe, al gradinii, 

Ii sunt, batutisi risipiti, ciorchinii. 

Plocate grele se urzesc treptat 

In carefrunzele s-au ingropat. 

Din invierea sufletului, de izvor, 

Beau caprele-amintirilor, 

Si-nfluierul de sticla al cintezii 

Sejoaca mdtele cu iezii. 

Deosibesti chemarea pruncului in vdnt 

Cantata de o voce din pamdnt. 

Nascut in mine, pruncul, ramdne-n mine prune 

Si sorcova luminii in brate i-o arunc. 



Hristos e pruncul nascut in mine, care ramdne-n mine 
prune, pentru ca poetul simte ca n-a ajuns la maturitatea 
duhovniceasca care este extazul mistic. 

Exprimarea, atat de obscura si de eliptica, pentru o 
intelegere ignoranta in materie de mistica, este reproducerea 
unor interpretari patristice (la Sfantul Simeon Noul Teolog, 
spre exemplu) de o mare subtilitate si profimzime teologica si 
care implica, in mod categoric, experienta ascetica si 
monahala. 

Sorcova luminii daruita Pruncului este poezia sa, acea 
facere de muguri si coroane (Testament), careia Arghezi ii 
imprima functie soteriologica, aducand-o ca dar Nascutului 
dinBetleem. 

Poetul o arunca Pruncului, pentru a nu se crede, 
cumva, ca se considera in rand cu cei trei magi. 

Undeva, intr-o relatare hagiografica sau de Pateric, 
exista un saltimbanc care II facea pe Pruncul din Icoana 
Nasterii sa zambeasca, prin ghidusiile sale, spre mustrarea 
celor care faceau rugaciuni cu o inima mai putin iubitoare, la 
care El ramanea inexpresiv. 

Se poate ca Arghezi sa o fi cunoscut sau sa fi avut ceva 
asemanator in gand. 

Dar tot in acest poem remarcam calitatea virginald a 
luminii care impanzeste aceasta lume si, totodata, virtuozitea 
luminii cu pipait de atlaz, care ne aminteste de subtilitatea 



91 



Creatorului din textele lui Coresi si Dosoftei, de a urzi cerul 
cu degetele, precum si de Raiul de matase al psalmilor 
dosofteieni versificati (despre care am amintit in mai multe 
randuri). 

Frecvent este, in poeziile lui Arghezi, verbul a urzi, 
alaturi de imaginea stelelor care aranca fire de lumind, 
precum apar adesea si termeni din sfera materialelor urzite: 
matase, borangic, atlaz, etc. 

Astfel, in perdeaua lui subtire [a lacului] / hi petrece 
steaua acul (Melancolie); asternut e sesul cu mdtasd, / 
Norilor copacii le urzesc brocarte (Niciodata toamna), 
noaptea... se desface Una, / ...ca dintr-un varfde caier / Urzit 
cufire de lumind (Belsug); 

Poetul este cristal rotund, pe-o umbra de velur 
(Inscriptie pe unpahar); 

Noaptea intinde scoarte, plocate si covoare, / Urzite cu 
zigzaguri si cu chenar marunt, / In care se repeta izvodul la 
culoare /Si chipurile crucii si florile, cum sunt... (Icoana); 
...tese / Soarele prinfrunze dese (Lingoare); 

Raul curge insirdnd minunea firii cu grosimea-ti de 
matase (Apa trecatoare), un fluture are trupul de catifea 
(Putin), puii sunt de borangic (Logodnd), fac pdianjenii 
dantele (Ai vdzut?) etc. 

Intr-un poem alegoric (Fiara mdrii), Arghezi ilustreaza 
vechea analogie simbolica dintre lume si mare zbuciumata, 
picturalizand in stilul lui Antim Ivireanul destinul uman, iar 
la sfarsit se intreaba retoric: Unde se duce singur, urzit in 
marea deasd? 

Este semnificativ de semnalat retinerea, din cazaniile 
vechi si din psalmii lui Dosoftei, a imagologiei si iconografiei 
actului creator. 

Daca la Eminescu descopeream ca omul creeaza lumi 
ale gandirii in virtutea asemanarii sale cu Dumnezeu - pentru 
ca Dumnezeu iaste gdnd neincetat, cum zice N. Milescu 
traducand din Sfantul Atanasie eel Mare 216 -, la Arghezi 
„omul reia cinetica arhetipala asa cum copilul imita gesturile 
maturilor. Incercand sa-1 imite pe Creator, maturul o face cu 
seriozitatea manifestata de copil in jocul de-a mama si de-a 
tata" 217 . 

Artistul care, de dor de vdnt si mierle isi pune gdnduri 
pe atlazuri si face cu acul fir deperle (Dor duf), imita pe Cel 



216 Cf. Virgil Candea, Ratiunea dominanta, op. cit, p. 89. 

217 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, op. cit., p. 152. 



92 



care toarce mdtasea si il creeaza pe om din spirit si materie: 
De cdnd Te-ai murddrit pe degete cu lut, / Vremelnic si 
pldpdnd Tu m-ai fdcut. /.../ Torcdnd mdtasea Tu o faci de 
scamd, / Si frumusetea i se si destramd (Rugdciune). 

E o rugdciune pentru nedestrdmare in acelasi stil piezis 
al lui Arghezi... 

Nu ne putem abtine sa nu sesizam faptul, cum Autorul 
divin creeaza... ca si Arghezi (de fapt, e invers, dar poetul II 
umanizeazd pe Dumnezeu pentru a nu-si deconspira 
dedicatia, adorarea, fiind in esenta o fiinta foarte pudica si 
rezervata cu exhibitionismul sentimental): 

Ai vdzut cum Dumnezeu ne pdcdleste, 

De ne tree lucrurile printre deste? 

[ne scapa, adica, printre degete, sensurile profunde] 

Ce siret! Ce calic! Ce tertipar! 

Pune un lucru tot intr-alt tipar. 

[Dumnezeu creeaza doar unicate, nimic nu se repeta in 

natura] 

Face pachete, sticle-nfundate, 

Cocoloseste, da la strung si bate, 

Rdsuceste, face mingi de ceatd, 

Inchidefdrd lipituri, coasefdrd atd. 

Pe cele-n colturi le pune rotunde, 
Rotundele-n drepte le-ascunde. 

la lumina din cui 
Si-o mutd tocmai intr-un gutui. 

Cdnd incoace, cdndincolo, ia 

De id, de colo, cdte ceva 

Si mdsluie sufletul si trupul, 

De nu stii care e albina si care e stupul. 

De ce fac pdianjenii dantele, 

Lacul oglinzi, giuvaere si betele? 

De ceface zarea depdrtatd priveliste? 

Cdnd omul std, El pune sa se miste 

In el si imprejur: totul, ape, stele, 

Codrii, luna, norii, toate cele, 

Invdrtite ca niste inele. 

(Ai vdzut?) 



93 



Nu trebuie sa ne pdcdleascd ludicul expresiei: sub 
impresia falsa a jocului de-a creatia sta cea mai sublimd 
realitate. Nu avem aici de-a face cu tema lui Deus ludens 
sau a arbitrariului divin, in niciun caz. 

Dumnezeu face sa se miste toate in cosmos si in om 
cugetarea/reflectia asupra lumii. Este o afirmatie care nu 
diferd intra nimic de ceea ce comentam la Dimitrie Cantemir 
si in literatura veche. 

Intentia poetului este de a face sa se reveleze, de sub 
valul unei cotidianitati banale, un univers tripartit, fizic, 
psihic si spiritual, de cea mai mare complexitate si framusete. 

Magnifica este, mai ales, imaginea unirii sufletului cu 
trapul, intr-o singura fiinta umana, ca albinele cu stupul: 
sufletul locuieste trupul ca albinele in stup. Desi par 
inseparabile, sufletul si trupul sunt doua lucrari diferite si, 
desi sunt diferite, par una, ca un stup. 

Ca sa nu mai vorbim de adancimea semnificatiei 
stupului, a albinei, a mierii, toate fiind simboluri care 
necesita multe randuri de analiza literara. 

Sublime, dupd asemdnare, prin urmare, sunt si 
metaforele poetice ale lui Arghezi, deghizate intr-un limbaj 
vulgar. 

O concluzie fundamentals, care trebuie trasa, este 
aceea ca poezia romana moderna, modernistd, nu este 
accesibila fara o cunoastere temeinicd, in prealabil, nu numai 
a contextului literar modern, dar si a traditiei poetice si 
literare romdnesti. 

Familiaritatea multor critici doar cu contextul literar 
european, nu si cu propria traditie veche, literara si spirituals, 
a inclinat nu de putin ori balanta obiectivitdtii spre 
interpretari profund eronate. 

Ignorarea unor semnificatii arhaice profunde, in 
conditiile unei confuzii programatice cu norma literara 
contemporana, a condus la deviatii exegetice care nu pot fi 
altfel in niciun fel evitate, fara o cercetare eruditd si 
comparativd a textelor moderne cu literatura si gandirea 
veche. 

Fiecare poet si scriitor are neaparata nevoie de o astfel 
de analiza laborioasd. Noi nu am facut, prin acest studiu, 



218 In latina: Dumnezeu care Se joaca. 



94 



decat sa atragem atentia asupra a nenumarate aspecte care au 
ramas neobservate si necercetate. 

Intr-un alt poem, Lingoare, in care Arghezi se lasa 
purtat de compasiune, indurerat de suferinta pe patul de 
moarte a tinerei fete, poetul reflecteaza cum ar fi daca trupul 
uman ar fi fost creat din alt material, insensibil la durere, 
nedegradabil, desi, la sfarsit, admite ca, de stai sa te gdndesti, 
/Mai bine safii cum esti. 

Insa gesturile creatoare (dincolo de ipostaza moderna a 
poetului carina ii trece cateva clipe prin cap ca ar putea fi 
demiurg sau consilier al mi Dumnezeu, cu toate ca e mai 
degraba un ucenic al Creatorului, care invata meserie de la 
Artistul divin) sunt identice cu cele preconizate in literatura 
medievala religioasa, respectiv in Psaltirea si Cazania 
coresiene si in Psaltirea versificata a lui Dosoftei: 

Caci nufui la inceput / Ca sa te fi fost facut, / Eu, cu 
degetele mele, /Din luceferi si inele! / Ti-as fi pus, ca sa nu 
suferi, / Pleoape zmulse de la nuferi, / Ochi cdte un bob de 
roua, / Licurici in lund noud. / Sdnii, ca doipui de mierla, / 1- 
as fi pus in cdte-o perla. /Si defiece obraz / Un rub in ori un 
topaz. / M-as fi dus sa-l vad cum tese / Soarele prin frunze 
dese, / Cum izbeste-n piatrd rdul / Si s-ascult cum creste 
grdul, /Cum isipune largul vdnt / Aripile pe pamdnt. /Si din 
tot acest stiut / Ceas cu ceas te-asfi cusut, / Si drept suflet ti- 
as fi pus / Sabie cu vdrfin sus. // Dar de stai si te gdndesti, / 
Mai bine sa fii cum esti, / Sa te-ntepi, sa te strivesti / Prin 
bucate pamdntesti. 

Ramane impresionanta imaginea creatiei ca tesatura, 
cum impresionant este si atasamentul poetului fata de aceasta 
hermeneutica veche. 

Descoperirea, intr-o dimineata, la geamul din gradina, 
a unui paianjen tesator cu o roata de matase si lumina, 
provocandu-i meditatia lirica asupra conditiei umane, ii 
sugereaza aceeasi comparatie dosofteiana: 

O roata de matase si lumina 

L-a-mpresurat cu nimb de heruvim. 

A fost vecini de zari safim. 

Imparatia lui de doua schioape 

Bate-nfiori de aur si de ape, 

In dreptu-mparatiei mele, 

Urzita de-a crucisul dinfirele cu stele. 

Aceeasi lund noud 



95 



Ne sparge borangicul din plasele-amandoua, 
(Pdianjenul) 



Si tot in oglinda mdtdsurilor din Psalmii lui Dosoftei, 
ca simbol apropiat de inefabilul spiritual (daca urzirea face 
parte din simbolistica Genezei, mdtasea era simbol 
eshatologic), Arghezi contempla cum: 

In giulgii cldtinate se leagdnd cu lacul / Fdptura, 
pretutindeni de fata si dosita [prezenta lui Dumnezeu 
manifestata evident sau tainic] / A celui [a Urzitorului] ce cu 
firul de umbra si cu acul / Scanteii, indeseste pdnza mereupe 
sitd (Heruvic). 

Tot de poetul Psalmilor versificati ne apropie si 
optiunea poetica a lui Arghezi pentru naturalete, ingenuitate, 
suavitate si gingasie (despre care vorbeste cu finete si 
patrundere Mircea Scarlat), ca rezultat al unei intreprinderi 
constiente, dupa cum specifica el insusi. 

Evocam, altadata, si comentam psalmul 83 din 
Psaltirea versificata, 

Catu-s de iubite si de dragalase 
§irurile Tale cele de salase! 

O, Dumnezau svinte, ca eu nice-n visuri, 

Nice-n desteptare nu-Tuit de siruri, 

De le duce dorul miselul mieu suflet, 

§i curfale Tale nu-m mai ies din cuget. /.../ 

Ca o vrabiufa ce sa incuibeaza 

'N stresina de casa deaca sa-nsareaza, 

§i ca turtureaua de cuib ce-s gateaza, 

De de-abia asteapta cupui sa sa vaza, 

Ase mi-e de grija sa Te vaz mai tare, 

O, Dumnezau svinte, -njartve la oltare [altare]..., etc., 

si remarcam atunci nota de sensibilitate si gingasie pe care o 
pune poetul Dosoftei in descrierea Raiului, reliefand 
suavitatea si candoarea sufletului care asteapta revelarea 
Imparatiei vesnice si a Domnului sau. 

Arghezi a fost atent la scriitura veche si a interpretat-o 
din interioritatea sentimentului religios si de aceea 



96 



„asocierea candorii cu dumnezeirea este simptomaticd 
pentru intreaga lirica argheziana" (subl. n.) . 

Urmarind un alt traseu de investigate decat al nostru, 
in poezia argheziana, Al. Andriescu semnala ca „nimeni in 
lirica romaneasca nu 1-a laudat mai miscat decat Arghezi, in 
imagini de o inegalabila puritate, pe Dumnezeu eel ascuns in 
creatia sa, confirmandu-1 pe vechiul psalmist: Umplutu-s-a 
pdmdntul de zidirea Ta (Ps. 103, 25)" 220 . 

La Arghezi, natura, cosmosul, fdptura creata cu mdna 
caldd a lui Dumnezeu, este un altar ce-n haos s-a deschis 
(Pia). Este evident atat recursul la Eminescu, cat si 
reconvertirea argheziana a expresiei. 

Natura lui Arghezi este aceea in care lumina primeste 
sd-mi lumine (Heruvic). 

Doar ca limbajul arghezian patineazd fulgerator intre 
sublim si umil si atinge parca mai adesea subteranele celui 
din urma (infernul smereniei solicitat spre atingere 
ortodocsilor) decat sferele primului (nu ignoram intentia). 

Analizand relatia dintre limbajul poetic arghezian si 
textele vechi, Andriescu facea, avand in vedere o perspective 
diacronicd, si alte observatii pe care le consideram 
importante: 

„Stilul biblic, cum le place unora sa-1 numeasca, a 
fertilizat opera unui poet modern ca Eminescu, in secolul al 
XlX-lea, dar si pe aceea a modernistului Arghezi, pe la 
mijlocul secolului trecut, si nu lipsesc astfel de exemple nici 
astazi. 

Dinspre Biblia de la Bucuresti vin spre Eminescu vagi 
ecouri din Psalmul 138, pe tema eternitatii, nemarginirii, 
singuratatii si a mortii. 



219 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, op. cit, p. 156. 

Si afirma aceasta Scarlat vorbind despre poezia Har a lui Arghezi si, fapt de retinut si 

de apreciat, neconsiderand-o blasfemiatoare ci, dimpotriva, pline de candoare, 

versurile in care „harul trece prin cartofi virginal si holtei, / Dumnezeieste" . 

Asemenea, si in cazul poemului Evolutii, care pare scandalos (adica - etimologic - 

smintitor), este de parere ca „poetul sugereaza aici o tragedie [...]: despiritualizarea 

progresiva de-a lungul dezvoltarii civilizatiei. [...] 

Jocul este aici expresia ironiei amare, iar problematica este filozofica. Doar prostii 

reduc ludicul la amuzament, confundandu-1 cu frivolitatea. Filozofia contemporana 

artistului si-a pus in repetate randuri intrebarea in ce masura dezvoltarea civilizatiei a 

slujit o reala evolutie a speciei umane; raspunsul arghezian este, aici, negativ", cf. 

Idem, p. 180. 

Mircea Scarlat considera eronata aprecierea lui Arghezi ca poet nereligios, apartinand 

lui Nicolae Manolescu, cf. Idem, p. 141, n. 3. 

~ Al. Andriescu, Psalmii in literatura romdna, op. cit., p. 221. 



97 



Versetul biblic De-m voi lua arepile mele la mdnecate 
[= in zorij si voi lacui la margenile marii primeste replica 
eminesciana, cu inclinarea balantei de la diurn (la mdnecate) 
catre nocturn (sara): In linistea serii / Sd md-ngropati, pe 
cdnd / Tree stoluri zburdnd, / La marginea marii (Nu voiu 
mormdnd bogat, O. I. [Opere, I, ed. Perpessicius], p. 221). 

In dialogul cu Dumnezeu, poetul [Arghezi] 
abandoneaza imaginea grandioasa, macrocosmica, frecventa 
la Eminescu, si se retrage in mijlocul unui sugestiv 
microunivers familiar. [...] 

Lexicul, ales cu arta de miniaturist, surdinizeazd 
plangerea poetului" si ne orienteazd, adaugam noi, spre 
interceptarea unei umilinte inserate subtil in versuri, in locul 
unei cainte trambitate mai mult sau mai putinfariseic si care 
ar fi ramas, pe de alta parte, neagreatd in contextul literar 
modernist al epocii. 

Dar „comentatorul mai putin familiarizat cu textele 
scripturale romanesti, si neatent, din aceasta cauza, la 
extraordinara lor putere de a pastra, prin arhaism, savoarea si 
capacitatea de sugestie a limbii vechi, risca sa treaca 
indiferent peste intelesurile originare preluate de poet din 
astfel de surse, sau - si mai grav - formuleaza judecati gresite 
asupra religiozitatii sale. [...] 

Multe inventii poetice care i se atribuie, pentru a fi 
laudat de unii exegeti si criticat de altii, se gasesc sau isi au 
un punct de pornire si o justificare in Cartea Sfdnta" . 

Din aceasta optiune pentru trecut deriva si o alta 
dimensiune apoeticii sale, si anume aptitudinea prozodicd: 

„Cand a optat pentru naturalete, si-a simplificat vizibil 
si prozodia, singularizandu-se odata in plus printre 
contemporani. 

Simtind criza prin care trecea literatura (criza ce dusese 
la aparitia textelor urmuziene, pretuite de autorul Agatelor 
negre), nu a vazut posibilitatea iesirii din ea prin apelul la 
versificatia libera (pentru care optasera aproape toti 
confratii), ci in practicarea unor vechi conventii 
prozodice" 223 '. 

Tudor Arghezi ramane ancorat astfel in trecut, cu o 
mare parte a personalitatii sale poetice, in mod programatic, 



221 Idem, p. 212-213. 

222 Idem, p. 215,239. 

223 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romanesti, vol. Ill, op. cit, p. 155. 



98 



reeditand, in plina etapa modernista si avangardista a artei 
europene, atitudinea lui Eminescu de la sfarsitul epocii 
romantice si inceputul epocii moderne. 

Arghezi nu privea nici el, de altfel, curentele literare ca 
definitorii pentru literaturd sau poezie in sine, „intelegand 

00 A 

romantismul ca stare de spirit" si declarand ca acesta 
Jzbucneste si dezoleazd in timpurile liturgice si ale 
interpretarilor cartilor sacre" sau sustinand ca simbolismul 
exista de cand lumea: „conceptia simbolica e veche cat si 
gdndirea" 226 . 

Asupra suferintelor spirituale ale poetului, ulterioare 
parasirii manastirii, ne avertizeaza poemul Heruvim bolnav, 
in care sisizam trairi si stari de spirit comune si lui Blaga, 
numai ca Blaga uita sa ne precizeze consecutia lor, in ordin 
biografic (nici Arghezi nu este elucidant, dar semnificatia 
versurilor e totusi mai Impede): 

Ingerul meu isi mai aduce-aminte 

Defericirile-i de mai nainte [din timpul monahismului]. 

Cerul la gust i-ajunge [acum] ca un blid 

Cu laptele amar si agurid, 

Stelele lui nu si le mai trimite 

Ca niste steaguri sfinte zugrdvite, 

[stelele sunt prapurii semantici ai cerului] 

Si vdntul serii nu-i mai da indemn 

Cu-aromele-i de vin si undelemn. 

[vdntul serii are aromele liturgice ale Vecerniei] 

Livada, cdmpul si-au pierdut sifloarea 

Si roadele si frunza si culorea. 

Apele negre due subt cerul cald 

Ndmoluri fierte, grele, de asfalt. 

[in absenta serenitdtii interioare are loc degradarea lumii si 

cobordrea in infern] 

Oriunde capul cautd sd-si puie 

Locu-i spinos si iarbaface cuie. 

[imaginile sunt biblice, ale suferintei hristice, ca semne ale 

remuscarii] 

Cocorii tree Tdriafdrd el 

Si nu-l mai cheamd zborul lor defel. 



224 Idem, p. 150. 

225 Cf. Idem, p. 150-151. 

~ 26 „Decadenta e un termen istoric, pana la proba contrarie, conceptiunea simbolica e 
veche cat si gandirea...", cf. T. Arghezi, Vers si poezie, Linia dreapta, nr. 2-3, 1904, p. 
21, apud. Lidia Bote, Simbolismul romdnesc, EPL, 1966, p. 150. 



99 



Viata veciei, cuibul din ogiva, 

[cuibul din ogiva e o imagine inspirata din Dosoftei] 

Inimii lui ajuns-au deopotrivd, 

Si-ntdia data simte, cat de cat, 

In dumicarea timpului, urdt; 

[avem aici o explicatie a urdtului si plictisului modernist] 

Caci nestiuta-ncepe sa-ncolteasca 

Pe trupu-i alb o buba pamdnteascd. 



Heruvimul bolnav sau ingerul lui Arghezi ne confirma 
interpretarea pe care o vom da ingerilor putreziciosi din lirica 
lui Blaga, ca proiectii ale interiorului sau spiritual si ale 
constiintei. 

Arghezi, primind mantia ingereasca, dar si Blaga, 
pornit initial pe drumul studiilor teologice, au esuat in 
implinirea lor pe aceasta cale. 

Esential este sa observam ca acest esec este ulterior 
resimtit cu maxima intensitate a durerii, din care se nasc 
imaginile infernale din poezia lor. 

Marturisirile argheziene ne semnaleaza insa o repliere 
anamnetica permanenta a constiintei sale, datorita careia 
Ingerul meu [eel care a primit rasa ingereasca sau omul 
launtric care aspira spre inaltimi] isi mai aduce-aminte / De 
fericirile-i de mai nainte. 

Adesea, zboara-n vazduhul instelat / Acvila amintirii 
si poetul conclude: Nu-s prin urmare-nstrdinat / Pe 
totdeauna de trecutul meu [ascetic]. /Mai e nadejde, mai e 
mdngdiere, /Mai colinda o umbra alba prin tacere, // Norul 
ce ma rapise s-a spart! / Ploaie calda! ploaie manoasa! / 
Curgi, darnica pe ogorul meu, /Din care mortile sufletului / 
S-au desteptat (Denie cu clopote). 

Luand in considerare sensurile amintirii, dezvaluite in 
versurile de mai sus, ni se lumineaza si decriptarea altor 
versuri, dintr-un Psalm (Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga), 
al carui final i-a determinat pe multi sa afirme ca este 
evidenta necredinta poetului sau ca Dumnezeul lui Arghezi e 
cam ireal, e mai mult proiectia unui ideal: 

Doamne, izvorul meu si cdntecele mele! 

Nadejdea mea si truda meal 

Din ale carui miezuri vii de stele 

Cere sa-mi inghet o boaba de margea. 



100 



Tu esti si-aifost mai mult decdt in fire 

Era sdfii, sd stai, sd vietuiesti. 

Esti ca un gdnd, si esti si nici nu esti 

Intre putintd si-ntre amintire. 

Intre putintd si-ntre amintire inseamna intre putinta de 
acum, de dupa iesirea din manastire, si amintirea a ceea ce a 
trait ca monah si stia ca se poate atinge prin asceza. 

Nu existenta lui Dumnezeu este dubitativd, ci 
capacitdtile sau puterile lui launtrice, vigoarea de a le mai 
reuni intr-un efort incordat al intregii fiinte aruncate spre 
Dumnezeu. 

Esti si nici nu esti indica o conditie a launtricitatii 
poetului si nu ridica problema existentei lui Dumnezeu. 

O asemenea tema ar fi trebuit sa presupund si un 
context poetico-ideatic cu totul diferit, in timp ce versurile 
psalmului evocat dezbat cu totul altceva: utilitatea spirituald 
a efortului sau poetic si calitatea acestuia din perspectiva 
autorului. 

Subsecvent actului de creatie divin, actul creator uman 
e o boabd de mdrgea nascuta din analogia incercata de poet 
cu miezuri vii de stele. 

Discrepanta, constatata practic, face dubitativ gestul 
artistic si revelarea lui Dumnezeu in acesta, nu insasi 
existenta Lui. 

De remarcat ca, pentru poezia romana moderna, arta e 
un joe secund si nu primar (invocarea filosofiei platoniciene 
este suprasolicitata, intentia barbiana fiind de osmozd 
conceptual-terminologica cu scop paradoxal de clarificare - 
sub stratul aparentei lingvistice, Barbu nu ne lasa a presupune 
ca ar fi luat in considerare principiile homo ludens ori Deus 
ludens), in traditia poetica romaneasca, in care eminescienele 
lumi ale gdndirii luau fiinta intrucat si Dumnezeu a facut sa 
fiinteze gandul Sau din vesnicie, aducand intru existenta 
lumea (precizam altadata ca Eminescu reedita o credinta 
traditionala specifica ariei bizantine). 

Cum spuneam si mai devreme, Arghezi a sesizat treptat 
ca este posibil sd integreze vocatia sa poetica in parcursul 
devenirii sale ca fiinta religioasa si ca nu exista o disensiune 
de neimpacat intre instrumentul poetic si eel ascetic pe calea 
implinirii destinului sau. Si poezia poate fi o asceza si o 
confesiune. 



101 



Constatarea fundamentala a lui Arghezi a fost aceea 
ca, desi nu i S-a revelat intr-un extaz mistic, care sa-i ofere o 
cunoastere a Sa nemediatd si personald, Dumnezeu n-a 
plecat din viata lui nici dupa renuntarea la viata monahala si 
la treapta ecleziastica la care fusese ridicat. 

Descoperim acest sentiment exprimat intr-un Psalm 
(Fdr-a Te sti deceit din presimtire), in care Dumnezeu este 
Cel care daruieste cu asupra de mdsurd, si cand este si cand 
nu este rugat, fara a astepta o pocdintd expozitivd. 

In lipsa acesteia, versurile argheziene probeaza o cainta 
interiorizata, intensa si o credinta profunda din partea 
poetului, launtrice, care II fac pe Dumnezeu dator sa 
raspunda cu daruri si purtare de grija fata de robul Sau: 

Fdr-a Te sti decdt din presimtire, 

Din mdrturii si nemdrturisire, 

M-am pomenit gdndindu-md la Tine 

Si m-am simtit cu sufletul mai bine, 

Poverile-mi pdrurd mai usoare, 

Ca dupa binecuvdntare, 

Si-nsetosat de Tine sifldmdnd, 

M-am ridicat in groapa mea cdntdnd. 

Cine esti Tu, acel de care gdndul 

Se-apropie necunoscdndu-l? 

Cui cere mild, sprijin siputere 

Nestiutor nici cum, nici cui le cere? 

De-ajuns a fost ca, nezdrit, 

Sa Te gdndesc si-am tresdrit. 

Tu nici nu-ntrebi ce voi si mi-l si dai. 

Ce mi-a lipsit, intotdeauna ai, 

Si-ai si uitat 

De cdte ori si ce si cat mi-ai dat. 

Hambarul ti-este plin impdrdteste, 

Pe cat il scazi, mai mult se implineste, 

Si de la sine sacul ce se scoate 

Se insuteste cu bucate, 

Dai voie buna, voia buna creste. 

Dai dragoste si dragostea sporeste. 

Izvor imbelsugat a toate, 
Tu nu dai nici-un ban pe jumatate 



102 



Sau nu-l dai nicidecum 

Aceluia ce toarce si impdnzeste fum. 

Cdnd l-am pierdut, n-apuc sa ti-l ardt 

Cd mi l-aipus adaos inddrdt. 

Stau ca-ntre sdlcii, noaptea, cdldtorul 
Si nu stiu cine-i binefdcdtorul. 



Nu putem sa-1 consideram pe Arghezi atat de nestiutor, 
incat sa nu stie Cine-i binefdcdtorul. Evident ca stie, doar II si 
descrie, in detaliu, Ii surprinde comportamentul . La fel cum 
stia si Eminescu, cand intreba: Cine esti? Intrebarile si 
cautarile nu si-ar mai avea rostul, daca poetii nostri ar fi doar 
sceptici. 

Amaraciunea din final, ca nu stiu cine-i binefdcdtorul, 
traduce ceea ce spuneam si altadata, mai sus, si anume 
dorinta vederii intime, a revelatiei personale, a vederii Fata 
cdtrefatd, aintalnirii cu Binefacatorul. 

Insa toate aceste interogatii si incertitudini sunt si vor 
ramane neclare pentru acea constiinta critica moderna ce nu 
are nici experienta si nici cunoasterea necesard, a 
fundamentelor spirituale traditionale, si care va interpune 
intotdeauna propria sa mentalitate si perceptie, alterante, 
insensibile la framantari care-i sunt cu totul necunoscute, 
intre sine si text. 

Facem o paranteza pentru a ne exprima atat 
neldmurirea cat si nemultumirea pentru faptul ca o critica 
literara moderna mai este in stare sa faca o lecturd 
superficiald si sa citeasca asemenea versuri, precum cele 
argheziene, la modul literal, facand abstractie de propria sa 
teorie despre obscuritatea limbajului si semnificantul latent al 
liricii moderniste, doar daca serveste cauzei sale, de a dovedi 
ateismul autorului si intercalarea poetilor si scriitorilor 
romani (a cat mai multi) in acolada revoltei si a 
scepticismului. 

Un apel la universul lumii rurale si traditionale apare in 
poemul Inscriptie pe o casd de tard, in care, ca si la Blaga si 
la alti poeti, universul satesc sta sub pecetea credintei si a 
sfinteniei, imprejmuindu-si linistea cu astri: 

/.../ Voi ingriji ca-nfiecare sear a 
Sd-ti ardd-n vdrfnestinsa noastrd stea, 



103 



Pe care voi aprinde-o solitard 
Cu sufletul si ruga mea. 

Iar pentru prunci si ochii-odihnitori 

Ai Preacuratei ce ne-nchise drumul, 

Vom rdspdndi prin incdperi parfumul 

Care preschimbd inimile-n flori. 

Si-ntr-un ungher, vom face din covoare 

Unpat addnc, cu perinile moi, 

Daca Iisus, voind sa mai scoboare, 

Flamdnd si gol, va trece pe la noi. 



Dar nostalgia lui Arghezi nu se opreste aici, la un 
trecut biografic si etnic-national. Ea se extinde la scara 
istoriei, rememorand timpurile biblice, patriarhale, acele 
vremuri cand inca Sfintii Patriarhi traiau o viata de foe, nu 
aveau lege scrisa si primeau hand din cddelnita de sus. 

Sunt timpuri fericite si oameni pe care ii elogia - am 
vazut altadata - Sfantul loan Gura de Aur, regretand ca 
trebuie sa scrie in carti cuvintele care, in mod natural, se 
cuvin imprimate direct pe tablele inimii si nu pe papirusuri . 

Era o traditie veche, care vine prin Apostoli si se 
mosteneste in spiritualitatea crestina rasariteana: Scrisoarea 
noastrd suntefi voi, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si 
citita de tofi oamenii, ardtandu-vd ca suntefi scrisoare a lui 
Hristos, slujitd de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul 
Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de 
came ale inimii (II Cor. 3, 2-3) . 

Varlaam enunta aceeasi traditie, in predoslovia 
Cazaniei sale, denuntand decadenta istorica, edderile 
repetate, evocate si de Eminescu in Memento mori, si il 
vedem pe Arghezi reconstituind nostalgic vremurile de 
demult, in poemul Inchindciune: 

Viata defoc! cefaci in vatra noastrd? 

Te-ndbuse chibritul si te sting 

Hdrtiile-aruncate inflacara-ti albastrd. 



~ 27 Biblia 1688: „Cartea nostra voi sunteti, scrisa in inimile noastre, stiindu-se si 
citindu-se de catra toti oamenii, aratandu-va ca sunteti carte a lui Hristos, fiind slujata 
despre noi, scrisa nu cu cerneala, ce cu Duhul lui Dumnezau celui viu, nu intru 
leaspezi de piatra, ce intru leaspezi de inima de trup". 



104 



Zalele noastre nu se mai ating 
Sd-si otdrascd solzii lor, de tine. 

Platosa noastrd n-a mai oglindit 
Vdpaia negurilor toate, pline 
Din rdsdrituri si din asfintit. 

Cdnd pdstoream cu turmele pdmdntul 

Si ne mutam usori din loc in loc, 

Si nu stiam unde ne-afi mormdntul 

Si vietuiam cu zarea launloc 

Si ne sculam cu soarele deodatd 

Si ospdtam pe-o margine de apd 

Si ne urma vecia ca o roatd 

Si-aveam toiag sifluiere drept sapd 

Si plug; si visul ne erapdtul - 

Atuncea ochii nostri zdmbitori 

Nu cdutau de subt invelitori 

Petecul unui crepuscul. 

Necunoscdnd hdrtie si cerneald, 

Cdntecul nostru se-ndlta cdntat, 

Iar nesfdrsitul vietii nu era stricat 

De un canon, un scris, o zugrdveald. 

Undepurcezi? rosteam la despdrtire 

Si ardtam cu bratul in apus, 

In miazdzi, prin aburul subtire 

Ce-l risipea cddelnita de sus. 

In miazdzi, in miazdnoapte, 
Pepatru drumurile largi alefdpturii 
Veneau cu noi, deasuprd-ne, vultiirii, 
Si ugerii, aldturi, ai vitelor, cu lapte. 

Necdutdnd in turle si orase 

Unde se-nseamnd timpul cu-o bdtaie, 

Soroacele stau scrise in stelele urmase, 

Si ne simteam acasd subt cer, ca-ntr-o odaie. 



105 



Viata de foe nu mai are loc in vatra noastrd, focul 
vietii dumnezeiesti in vatra sufletului nostru modern, in care 

5 5 ~ 

el nu mai arde. 

Receptarea cosmosului ca o casd protectoare, ca o 
bisericd universale, in care ceasornicul stelelor masoara 
trecerea timpului, in care omul se simtea liber si protejat in 
mediul natural creat de Dumnezeu, este profund traditionald 
si o descoperim, sub toate formele, la mai toti poetii romani. 

Am remarcat si la Arghezi acea metaford ce a facut 
cariera in literatura romana, de la cea medievald pana la cea 
moderna si care stabileste analogia dintre astrii ceresti si 

5 5 O 5 5 5 

faclii (candele, lumanari): 

Cine umbld fdrd lumind, / Fdrd lund, fdrd lumdnare... 
(Duhovniceascd); Usca-s-ar izvoarele toate si marea, / Si 
stinge-s-ar soarele ca lumdnarea (Blesteme), etc. 

Eminescu scrisese si el ca soarele va incepe sd 
pdlpdiascd, sd se stingd, la sfarsitul lumii (Memento mori). 

In alt poem, intitulat Potirul mistic, Sfantul este vasul 
in care se revarsa singura lumind / Ce-o altoieste cerul pe 
pdmdnt, pasul lui e ca al codrilor de stele / Cdnd s-ar misca 
din loc in loc, si-n mers / Pdstorul alb, ivindu-se-ntre ele, / 
Si-ar face drum, pdscdnd, prin univers. /.../ E o statute de- 
ntuneric sfantul, /Si ochiul care sd-l pdtrundd / Nu l-a ndscut 
din lutul lui pdmdntul, /Ca sd-l ridice peste el si undd. 

Ca si la Eminescu, intuneric are sensul de necunoscut. 

5 ~ 

Legatura dintre libertate, sfintenie si accesul la 
nemdrginirea cosmicd si la nesfdrsirea etemitdtii este, cred, 
destul de limpede. 

Dorul de libertate este ingemanat cu dorul de sfintenie 
si de vesnicie si cu nostalgia paradisiacd, iar nu cu 
imoralitatea. 

Si daca Albert Camus „spunea ca istoria lumii e istoria 
libertdtir , exaltand omul revoltat, idealul uman al epocilor 
romantica si moderna, in schimb, se poate remarca, inclusiv 
in traditia noastra literard - nu doar in cea spirituald - ca 
libertatea umand nu este consecinta razvratirii, a 

5 ~ 

anarhismului, a apostaziei sau a ateismului. 

,Jixistd - scria Camus - o fericire metafizicd in faptul 
de a sustine absurditatea lumii. Cucerirea saujocul, iubirile 
fdrd numdr, revolta absurdd sunt tot atdtea omagii pe care 
omul le aduce propriei sale demnitdti, intr-o luptd in care 



" Cf. Elvira Sorohan, Ipostaze ale revoltei la Heliade Radulescu si Eminescu, op. cit, 
p. 215. 



106 



este dinainte invins. Intreaga ideologic romantica, de pana la 
Nietzsche, a pregatit constiinta absurdului depasita prin 
creatie. Avem arta, spunea Nietzsche, pentru ca adevdrul sd 
nu ne ucidd" 229 . 

Atitudinea romanticului Eminescu, insa, „este pozitiva, 
expurgatd de negativismul egoist de factura 
schopenhaueriana", revolta lui fiind din „solidaritate generos 
umana", o fronda cu caracter „cu atat mai universal cu cat e 
mai lipsit de impuritati hedoniste, improprii conceptiei despre 
lume afirmate de Eminescu" 230 . 

Eroii sai revoltati, Toma Nour sau Muresanu, „se 
istovesc doar in excesul de gandire", iar „nostalgia neantului, 
atunci cand apare in finalul unor poeme de tinerete, e doar 
componentd a retorici poetice, o cale de iesire", in vreme ce 
nelinistea e „compensata de tot atat de persistentul vis al 
linistii eterne" ' . 

Coborand dintr-o traditie poetica care n-a cultivat 
titanismul (eel mult revolta sociald), in poezia lui Arghezi 
„marea lui ingenuitate se explica prin credinta religioasd si 
prin intreaga formatie a scriitorului" " . 

Iar „influenta decisivd asupra formatiei sale literare au 
avut-o Geneza, psalmii lui David, Evanghelia dupa loan si 
Cdntarea cdntdrilof 2 ^' - probabil si alte carti din canonul 
biblic, nu numai acestea. 

Vizionarismul cosmic al poetilor romani recupereaza 
intotdeauna dimensiunea sacralitatii si perceptia traditional- 
arhaica a unei lumi necontaminate de rau si de pacat: in 
aceasta lume omul este si se simte liber, fara sa fie nevoit sa 
recurga la fronda deicida ca sa-si castige libertatea. 

Dimpotriva, absenta lui Dumnezeu din viata si din 
constiinta oamenilor produce incatusarea fiintei si 

5 5 X > 5 5 

intemnitarea ei in orizonturi finite, strivitoare pentru setea ei 
de absolut. 

Arghezi nu se vrea lipsit de radacini in istoria 
nationals, in istoria poeziei romane si in Dumnezeu. 

Mircea Scarlat remarca versurile: Atdta cer pentru 
atdta sat! /Atdta Dumnezeu la un crdmpei (Un plop uscat) - 
ne amintesc de versurile eminesciene: Atdta foe, atdta aur, 
atdtea lucruri sfinte / Peste-ntunericul vietii ai revarsat, 



229 Idem, p. 240. 

230 Idem, p. 216,218. 

231 Idem, p. 227-228. 

~ 32 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, op. cit, p. 145. 
233 Idem, p. 150. 



107 



Parinte! - si sesiza ca Arghezi „nu descrie niciodata, 
spiritualizand totul" " , pastrand in viata de poet o atitudine 
liturgica: „a oficiat intreaga-i viata ca poet, insufland har 
celor mai umile lucruri sau fiinte intrate in raza perceptiei 
sale" 235 . 

Doar ca n-am spune: a insuflat har, ci a vibrat in fata 
harului ascuns in cele mai umile lucruri, pentru care multi nu 
(mai) au senzori spirituali sau i-au atrofiat. 

Poetul si-a cautat si si-a format treptat un glas Uric 
distinct. A reanimat cuvinte si sensuri vechi, dintr-o literatura 
medievala inaugurala si din acele carti considerate mai putin 
literatura, ale Bisericii, si care s-au dovedit folositoare pentru 
poezia moderna, prin exemplul sau paradoxal. 

A patinat si printre alte stiluri poetice, mai vechi sau 
mai noi. 

In primul volum, Cuvinte potrivite - volum tardiv si 
eclectic - insereaza si poeme in ton simbolist 236 sau altele in 
care eminescianizeaza " , ca si Bacovia. 



234 Idem, p. 137. 

235 Ibidem. 

~ 36 Cum ar fi Tarziu de toamna: 

Prin singuratatea lui brumar 
Se risipejte parcul, cat cuprinzi, 
Invaluit in somnul funerar 
Al fumegoaselor oglinzi. 



Caci prin mijloc, bolnav de mii de ani, 
Intunecat in adancimi un lac e-ntins, 
Si sangele, din vii §i din castani, 
Pe fa^a ruginie a undelor s-a prins. 

Triste^ea mea stravede printre arbori zarea 
Ca-ntr-un tablou in care nu-n^elegi: 
Boschet sau a$teptare opreste-n fund cararea? 
Si linistea-i ecoul buchetelor pribegi. 

Spital de intristare, de cain^a, 
In care-^i plangi iubirea nentamplata 
Si-^i amintesti cu dor, cu-o suferin^a, 
Faptura nentalnita niciodata. 

Molifti, ca^iva, s-au intalnit departe, 
Pe cand murmurul parcului se roaga ... 
Se-nchide inserarea ca o carte 
Si sufletul in foi, ca o zaloaga. 



" 31 Spre exemplu, in poezia Doliu: 



Mai mult, tu nu vei mai vedea 
Nimic, nici cer, nici flori. 
S-au prafuit din zarea ta, 



108 



Intr-un poem intitulat Apd trecdtoare, observam foarte 
bine metamorfoza naturii eminesciene in lirica lui Arghezi, 
dar si a limbajului poetic, faptul ca distantele dintre ei tin de 
epoca si stil, de sensibilitatea poetica si de originalitatea 
geniului fiecaraia, dar si ca poetul modern se contempla pe 
sine ca o apd care imbratiseaza in undele sale traditia. 

Undele argheziene due mai departe izvoarele lirice 
eminesciene: 

Zdmislitd nu se stiepentru ce mdhnirii noastre, 

Ai s-ajungi, fdrdmd rece, curgdtoare unde-albastre, 

Imbrdcatd cu arsifa ce te-asteaptd-n zori de mai, 

Veifi troacd si oglindd, boturilor de buhai. 

Luciul tdu, prin blestem tainic, inghefat in umbra morii, 

Va tdia din dungd luna si cresta din zbor cocorii, 

Insirdnd minunea firii cu grosimea-fi de mdtase, 

Fundul mdrilor de ceruri il vei innddi si coase; 

§i cu Dundrea, cu Nistrul, Oltul, Argesul, re\ea 

Vei urzi sd legeni cerul, paznicpe grddina mea. 



Ca niste nori. 
Nici zare nu vei mai avea, 
Nici ochi cu care s-o masori 
In geamuri prin perdea. 

De-acum straina mana ta 
I^i va §edea deoparte, 
Ca un condei, pe undeva, 
Alaturea de-o carte. 
Si ochii tai, de gura ta, 
Vor trece mai departe, 
Decat un nufar de o stea. 

Orbit-a via^a §i, cu ea, 
Si cantecul §i luna, 
Si unda-n care stralucea 
S-a stins pe totdeauna. 

Tu pentru veci nu vei mai fi, 
Si-ai fost, cumva, vreodata? 
Pustiul ma invalui, 
Cand sub un plop mi se trezi 
Tot dorul de-altadata! 

Durerea mi se pierde-n fum, 
Tot cautand un vreasc de rost 
Intr-aste drumuri fara drum, 
In care toate doar au fost, 
Si nu mai sunt acum. 



109 



Tot cdldtorind vei pune sesurilor, peste fard, 

Asternuturi vii de salbe, imprejururi de brdfard, 

§i-n pdmdnt, arat sdlbatic si-apdrat incins cufierul, 

Brazde-n lungu-i de luceferi, ingropdnd in maluri cerul, 

Prin salcdmi plecafi si sdlcii, mulfumit cd te atinge, 

Sdnul mumelor voinice il vei mdngdia si linge. 

Gdstele cuprinde-le-vei pe subt aripi si vei duce. 

Se va coboriprin tine turla rdzimatd-n cruce. 

Plumbul tdu cufeie multe va sticli ca un vitrou 

Care-n fiecare petec scapdrd un soare nou. 

§i cdnd mintea mea croieste un tipar mai lesnicios, 

Incepdnd intotdeauna lucrul cu temei, dejos, 

Tu rdstorni asezdmdntul, si o lingurd de apd 

Ma invafd ca sepoate munca §i de sus sa-nceapa. 

Inviata-n miezul nopfii, dusa linpe maini de umbra, 
Tu e§ti, fir depisc §i haos, ca o raza care umbla. 

Ce stihii strdbafi, streine de gdndirea mea miratd, 

Ce comori nepipdite nici de visuri niciodatd, 

Mdrturia mi-o aduce, intr-un tremur ca dejar, 

Licdrul neprins de sculele-a niciunui argintar. 

Insa de tresar in tine ochii-atdtor mari mistere; 

De te-ai strecurat prin cuibul tainicelor giuvaiere; 

De-asculta§i de ruga nopfii, care-fi descantasefinfa 

Ca sa-§i mdngdie cu tine sihastria, suferinfa; 

De-fi ie§ira-n drum troiene de vecii §ipiatra moartd, 

Care trebuie-n strdmtoare biruita-ncet §i sparta, 

Tuputu§i intoarce hora-mpotrivirilor §i-a humii 

§i ie§i§i marunta, sfdnta, sprintena, din legea lumii, 

Far' apierde niciunfulger, nicio za de curcubeie, 

Mi§undnd in vdlvataia insului tdu de scdnteie. 

Giulgii de lumina alba calul nostru va sapasca, 

§ipe giulgii cortul nostru creasta va sa-si hotarasca. 

Eu, ca sd-mi aduc aminte de addnc si nesfdrsit, 

Intre doud sesuri limpezi am oprit si-am poposit. 

Daca pentru Eminescu, poezia si arta, lirica modernd, 
era desemn prea sters (Icoana si privaz) in comparatie cu 



110 



natura cosmica, Arghezi, avand initial vanitatea de ctitor, de a 
pune fimdamente in poezia romaneasca, incepdnd 
intotdeauna lucrul cu temei, de jos, ajunge sa recunoasca 
faptul ca lirica sa este un segment de apd trecdtoare, care 
oglindeste lumea sa, dar care se inscrie intr-un rdu mai mare 
al poeziei romanesti. 

Izvoarele sunt in alta parte, fimdamentele au fost deja 
puse, poetul trebuie sa continuie constructia de la inaltimea la 
care au lasat-o altii: si o lingurd de apd / Ma invatd ca se 
poate munca si de sus sd-nceapd. 

Am subliniat in text cateva versuri in care Arghezi a 
vrut sa reproduca destul de limpede ecouri eminesciene (desi 
ele sunt mai numeroase si nu se limiteaza nici doar la acest 
poem), traducdndu-le prin sensibilitatea sa. 

Semnificativ este ca versurile ce urmeaza imediat dupa 
ele il individualizeazd pe Arghezi, ca glas poetic unic. 

Raul care 1-a privit peprintul eminescian, cu ochi negri 
si cuminti (O, rdmdi), il portretizeaza acum pe Arghezi: 

Insd de tresar in tine ochii-atdtor mari mistere; / De te- 
ai strecurat prin cuibul tainicelor giuvaiere; / De-asculta§i 
de ruga nopfii, care-fi descdntase flnfa / Ca sd-si mdngdie cu 
tine sihdstria, suferinfa; / De-fi iesird-n drum troiene de vecii 
si piatra moartd, / Care trebuie-n strdmtoare biruitd-ncet si 
spartd... 

Daca pentru Eminescu harul dumnezeiesc erafarmec 
smfermecare (care ii bucurase copilaria si care tine universul 
in armonie - vezi Rugdciunea unui dac, Scrisoarea I si 
Memento mori), Arghezi il simte ca pe eel ce i-a descdntat 
fiinta. 

Studiind traditia sa poetica, ea a intors in el hora- 
mpotrivirilor si-a humii. Privind adanc matca poetica 
romaneasca, a inteles ca ea nu este din legea lumii si ca 
parcursul sau spiritual intial, monahal, isi poate afla cai 
coincidente cu destinul sau poetic ulterior, fara a fi nevoit sa 
uite cd-n mine insuti Tu vei fi trait (Psalm I) sau sa nege 
istoria poeziei romanesti - va constata singur ca uitarea si 
renegarea aceasta nici nu poate si nici nu vrea sa le 
infaptuiasca. 

Intelegerile acestea recuperatoare il pacifica, pentru ca 
in fiinta lui profunda nu este un revoltat, ci un cdutdtor, ca si 
Eminescu, al linistii adanci, care-mi sund in urechi. 

Pornirile revolutionare (inclusiv cele literare, 
avangardiste) se tempereaza din ce in ce mai mult in 



111 



Arghezi, pe masura ce experienta existentiala si spirituals 
sedimenteaza in el acumuldrile de liniste, reflectie maturd si 

> ~ J > 5 

intelepciune. 

Oglindind comoara confesiunilor lirice si a 
strafundurilor spirituale a acestor personality poetice, raul 
poeziei romanesti care acumuleaza marturii poematice despre 
o experienta spiritual-umana seculara, iese din legea lumii si 
isi clarifica si sublimeaza fiinta launtrica, vdlvdtaia insului 

5 5 5 ~ 

tdu de scdnteie, desemnata sa reprezinte romanitatea. 

Departe de a fi un nelinistit si un sceptic fara 
fimdamente interioare religioase, Arghezi se autodefineste ca 
un calaret care-si inalta, patriarhal, cortul pe giulgii de 
lumind, din care isi paste calul neodihnit al peregrinarilor, 
poposind intre doud sesuri limpezi tocmai ca sd-mi aduc 
aminte de addnc si nesfdrsit. 

Cele doud sesuri limpezi sunt experienta monahald si 
cea poeticd. 

Numai stilul poetic este inconsecvent cu traditia si 
acomodat cu epoca (nici acesta in totalitate), nu si concluziile 
si dezideratele fundamentale ale fiintei sale adanci. 

Ca imoralitatea sau hedonismul nu sunt gesturi sau 
defulari necesare fericirii umane sau actului creator, este un 
fapt pe care ni-1 marturisesc, pana la urma, si poeziile de 
dragoste ale lui Arghezi - desi biografia sa retine ca iesirea 
din manastire a fost motivata, in principal, de o relatie 
pasagera. 

Poetul a fost insa implicat cu toata fibra sufletului sau 
in aceasta. poveste de iubire. 

Ca si in cazul lui Eminescu (desi acesta nu se afla in 
manastire), dragostea a patruns pe neasteptate in inima 
tanarului ierodiacon Iosif, dupa ce adoptase abstinenta. 

Arghezi relateaza vina sa, drama sa ca monah, in 
Mdhniri si Psalm (Sunt vinovat ca am rdvnit): 

E trist diaconul Iakint / Si temerile lui nu mint. /.../La 
el, aznoapte, in chilie, / A-ntdrziat o fata vie, / Cu sdnii tari, 
cu coapsa find / De aldutd florentind (Mdhniri); 

Sunt vinovat ca am rdvnit / Mereu numai la bun oprit. / 
Eu am dorit de bunurile toate. / M-am strecurat cu noaptea 
in cetate / Si am prddat-o-n somn si-n vis, / Cu bratu-ntins, 
cu pumnu-nchis. /.../ 

Iar cdnd plecam cdlare, cu trofeie, / Furasem si cdte-o 
femeie / Cu pdrul de tutun, / Cu duda tdtii neagrd, cu ochii de 
lastun. / Ispitele usoare si blajine / N-aufost si nu sunt pentru 



112 



mine. /In blidul meu, ca si in cugetare, / Deprins-am gustul 
otrdvit si tare {Psalm (Sunt vinovat ca am rdvnit)). 

Mai subtil, infiltrarea sentimentului erotic e descrisa in 
Morgenstimmung ' . 

Momentul este prezentat ca o clipa de neatentie, in care 
poetul a fost surprins cu fereastra sufletului /.../ deschisd-n 
vdnt, dupa ce anterior fusese zdvordtd bine prin asceza. 

Prin aceasta fereastra deschisd momentan, a intrat 
cdntecul feminin, desi neasteptat, si mdndstirea mi-a rdmas 
descuiatd, in fata tentatiei erotice. 

Clddirea fiintei sale, invadata de o lavandd sonord 
(prin toti senzorii), s-a narait, incat mi-s subrede bdrnele, ca 
foileflorii. 

Pentru eel care intrase in monahism, dorind sa moara 
lumii si ispitelor ei (pe care le putem oricand reevalua prin 
lectura Divanului cantemirean, spre exemplu), femeia intra in 
viata sa purtand „aura" vietii, a existentei exterioare pe care 
el o parasise pentru inedperea universului inchis al 
recluziunii de sine, monahale. 

Ea pare, antagonic, un univers deschis, o infuzie de 
viata, cu cocori, albine si frunze, dar mai tarziu poetul va 
deplange aceasta impresie, care 1-a despartit de manastire. 

Ierodiaconul Iosif se lasa dezarmat de intruziunea 
feminina, pe care o recepteaza ca o avalansd senzuald, care ii 
pare un tril inmiresmat si o desteptare primdvdraticd a 
senzatiilor, trezindu-1 dintre mortii ascetici: 

Eu veneam de sus, tu veneai de jos, / Tu soseai din 
vieti, eu veneam din morti. 

Iubirea aceasta, odata consumata, nici nu se va implini 
conjugal, nici nu se va transforma in peregrinari in cautarea 
unei icoane sau a unui inger pdzitor (ca in cazul lui 
Eminescu), ci in amarul regretului. 

Asemenea lui Eminescu in tinerete, si Arghezi va 
exclama: Femeie scumpd si ispitd moale! / Povard-acum, 
cdnd, vie, te-am pierdut, / De ce te zdmislii atunci din lut / Si 
nu-ti lasai pdmdntul pentru oale? (Jignire). 

Sentimentele lui au fost profunde insa, fapt observabil 
si din aceea ca au nascut superbe versuri de dragoste, in care 
se impletesc sfasietor iubirea si durerea. 

In poemele sale am gasit unele dintre cele mai 
frumoase definitii ale femeii: 



~ 38 In germana: dispozitie matinala. 



113 



Amestecatd-n totul, ca umbra si cu gdndul, / Tepoartd- 
n ea lumina si te-a crescut pamdntul (Cdntare): e vizibila 
amprenta eminesciana,/?reme<izta0, nu inconstientd. 

Caci gdndul si umbra sunt gemenii eminescieni, fiinta 
si nefiinta, coordonatele ontologice ale umanului, ipostaziate 
alegoric in Sarmis si Brigbel, pentru ca omul e amestec de 
fiinta si nefiinta, fiind creaturd amprentata de nihil-ul 229 
anterior aducerii sale intra existenta. 

Sau: Pdmdnt fdgdduit de ceruri, / Cu turmd, umbra si 
bucate (Psalmul de taina). 

E reprodusa aici aroma vechitestamentara a 
interpretarii feminitatii ca viatd (Eva) si belsug al fertilitatii. 

Poate fi invocata, cum s-a spus, Cdntarea cdntdrilor. 

Aidoma este alegoria din Logodnd: 

Vrei tu sd fii pamdntul meu / Cu semdndturi, cu vii, cu 
helesteu, / Cu pddure, cu izvoare, cu jivini? // Vacile ne vor 
aduce ugerii plini / Si vor mugi la poarta noastrd / De 
salcdmi cu floare albastrd. /.../ Vrei tu sd fii grddina mea,/ 
De iarbd mare si de catifea? 

Dupa moartea ei, scrie Psalmul de taina, in care iese la 
iveala tensiunea dramatica a zbuciumului sau interior: 

O, tu aceea de-altddatd, 

ce te-ai pierdut din drumul lumii! 

Care mi-ai pus pe suflet fruntea 

si-ai luat intr-insul locul mumii, 

Femeie rdspdnditd-n mine 

ca o mireasmd-ntr-o pddure, 

Scrisd-n visare ca o slovd, 

infiptd-n trunchiul meu: sdcure. /.../ 

Pe care te-am purtat brdtard 

la mdna casnic-a gdndirii. 

Cu care-am ndzuit aldturi 

sd leagdn pruncul omenirii. 

Pur trandafir, bdtut in cuie 

de diamant, pe crucea mea/.../ 

Tu care mi-ai schimbat cdrarea 
si mi-ai fdcut-o val de mare, 
De-mi duce bolta-nsinguratd 



239 



In latina: nimicul. 



114 



dintr-o vdltoare-ntr-o vdltoare, 

Si tdrmii-mi cresc injur cat noaptea, 

pe cat talazul mi se-ntinde, 

Si ai lasat sa rdtdceascd 

undele mele suferinde; /.../ 

Tu te-ai pierdut din drumul lumii 

ca o sdgeatdfdrd tintd, 

Si frumusetea tafdcutd 

pare-afifost ca sa ma mintd. 

Dar fiindca n-aiputut rdpune 

destinul ce-ti pdndi fdptura 

Si n-ai stiut a-i scoate-n cale 

si-a-l prdvdli de moarte, ura; 

Ridicd-ti din pdmdnt urechea, 

in ora noptii, cdnd te chem, 

Ca sa auzi, o! neuitatd, 
neiertdtorul meu blestem. 



Educat prin pedagogia suferintei, altadata nu mai 
repeta edderea: 

Vreau sd-mi ridic privirea si vreau sd-i mdngdi ochii... 
/ Privirea intdrzie pe panglicile rochii. / Vreau degetul usure 
sd-l iau, sa i-l dezmierd... / Orice voiesc rdmdne indeplinit pe 
sfert. /.../ O! ma ridic pe suflet s-o Strang si s-o sdrut /Dar 
bratele, din umeri, le simt ca mi-au cdzut (Toamnd); 

Fdptura vrdjitoare si duioasd! / Nu te-am oprit s- 
astepti si sa suspini /.../Mi-am stdpdnit pornirea idolatrd 240 / 
Cu o vointd crdncend si rece; / Cdci somnul tdu nu trebuia 
sd-nnece / Sufletul meu de piscuri mari de piatrd. // Durerea 
noastrd-aduce cald si bine / Celor hrdniti cu jertele [jertfa 
abstinentei si a rabdarii tentatiei] din noi. / Eu, noaptea, ca un 
pom, ascult in mine / Cdzdnd miloase,-n cuiburi, sfinte foi 
(Inscriptie pe un portret) . 

Arghezi prefera noptile vegherii (il evocam tangential 
pe Alecsandri) in care cresc piscuri mari de piatrd in suflet, 
in locul somnului alaturi de femeia care nu banuia (ca si in 
cazul lui Eminescu) ca idealurile si inaltarile sufletului sau 
catre Iubire erau mai puternice decat cele catre Eros. 



240 Termenul vizeaza idolatria anacreontica din traditia poetica romaneasca. Dar si 
idolul mdndru, femeia, din poezia lui Eminescu (Gelozie). 

115 



Niste versuri adresate unei tinere copile, ne amintesc 
de Bolintineanu: 

Tu nu esti frumusetea spiralelor candide. / In ochi tu 
nu duci moartea si perlele h chide /In cari rdsfrdng misterul 
vdpdile livide {Tu nu esti frumusetea...). 

Poemul Stihuri cere femeii sa-si recapte 
responsabilitatea sfinteniei si propune sublimarea erosului: 

N-arfi mai scumpd vremea sleindu-se-n tdcere 

Decdt bdtutd-n clopot de glasfdrd durere? 

Nu-i mai de pret arama, ce inca nencercata 

Asteaptd-n fundul lumii safe cautata? 

In visul ce ne-nalta uniti, deasupra noastra, 

De ce nu s-ar deschide doar pleoapa ta albastra, 

De ce n-am simti numai ce nu sepoate sti 

Si gdndurile noastre mereu le-am obdrsi? 

Inmormdnteaza-ti graiul oprit, subt sarutare, 

Si lasa-ti singur trupul, cu albele-i tipare, 

Invaluit de umbra, el singur sa murmure, 

Usure ca ofrunza, addnc ca opadure. 

Sa vietuiasca singur in haosul deforta 

Ce te trimite noua prapastie si tortd. 

De ce n-aifi voluta topita, de tamdie, 

Si singura mireasma, din tine sa ramdie? 

Drept pilda ia vecia ce-si mdna-n mari uscatul 

Si tainuieste-n raze potecile si leatul. 

Sifii-ne iubita in rostul tau sublim 

Sifii-ne mai scumpd prin cele ce nu stim. 

Aprinde-ti doua umbre defiece lumina, 

Fii noua deopotrivd si sora si straina. 

Fii ca o apapurd, in care se ascund 

Namolurile negre cupietrele la fund. 

Fii cdntecul viorii ce doarme nerostit, 

Zmaraldul care incape mdni n-a stralucit, 

Poteca-n palma tarii, ce nu e inca trasa 

Si poate duce-n ceruri sau poate-ntoarce-acasa. 

Fii arbor ele inca nemistuit cenusa, 

Ce ne arata vdrsta minunilor la usa. 



116 



Si dacd taina-n tine arfi sifdrdpret, 

Desipustiu bordeiul nu-ndeamnd pe drumet 

Din depdrtdri, si-acesta, gonit de rdtdcire, 

Nu-si pune pe o creangd bordeiu-n suvenire? 

Priveghe dard visul din noi sd-l impdtresti. 

Fd-i inceput de coardd dinfiecare desti. 

Fd-i pirostrii ivoriul fierbinte-al unui trup 

Cu amintiri de marmori si cu miros de stup. 

Nutreste-ni-l cu ce e in tine intdrire, 

Cetate de altar e, izvor de omenire! 

Dd-i lapte de esti mumd, dd-i sdnge - curtezand, 
Si inima-n curvie ti-ofd de Cosdnzeand. 
Priveghe insd visul, stdpdn peste duratd, 
Sd nu se depdrteze de oameni niciodatd. 

Si cdndne tiiputereape bratul ce ne leagd, 

Simtind subt sdrutare culcatd lumea-ntreagd, 

Iubirea ta sdfie asemeni unui rit, 

Ca sufletul din ruga sd iasd-ntinerit. 



Substrat religios are, in lirica lui Arghezi, si apropierea 
de lumea celor sarmani, bolnavi, muribunzi, hoti, talhari, 
puscariasi, desfranate, din volumul Flori de mucigai, lume 
din care si Domnul si Creatorul ei Si-a luat Ucenici si inca 

5 5 5 5 

mai culege Sfinti, de lumea umila, ca si de cosmosul mic, de 
lucrurile insignifiante. 

Acuzat initial de pornografie si vulgaritate, poetul se 
dovedeste a fi avand o motivatie mult mai profunda decat 
avangarda, depoetizarea ori reforma in spirit modernist a 
limbajului poetic. 

Traditionalistii care s-au simtit lezati au intuit prea 
putin fondul spiritual veritabil al lui Arghezi si au lasat drum 
liber apostazierii lui ulterioare pe cale exegetica. 

„Poetul era convins ca tot ce este uman intereseaza 
arta" , incat „Arghezi este revolutionar in contextul literar 
al epocii nu prin depoetizare, ci printr-o insolitd intelegere si 
practicare a. . .poetizdrif 242 . 



241 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, op. cit, p. 163. 

242 Idem, p. 158-159. 



117 



Desi multe din poemele sale presupun epicul, „nu este 
vorba de insertia liricului, ci de un lirism implicit, pururi 
prezent. Perspectiva este lirica. . ." . 

O perspectiva profund traditionala, alaturi de afectiune, 
compasiune, gingasie, candoare, naturalete... 



243 Idem, p. 164. 



118 



Lucian Blaga: intre aspiratia spre lumina 
§i intunericul infernal 



In strdindtate-mi, pamdntean in lacrimi, 
stau de veghe Idngd vatra mea de patimi. 

Lucian Blaga, Ldngd vatra 



ePoe|ii romani, mai ales cei cu 
inclina^ii spre mistica §i metafizica, se 
inscriu in traiectoria gdndirii tradifionale 
§i zbuciumul lor interior este unul specific 
ariei noastre de spiritualitate, este o 
neliniste care nu se circumscrie deloc, 
nici ca motivate §i nici ca teme de 
refleciie, nelini§tii de tip occidental. 

Despre Lucian Blaga, ca §i despre 
Arghezi §i Eminescu, susjinem, cu 
dovedire pe textele poetice, ca cea mai profunda cauza a 
lipsei de serenitate, a nelini§tii lor suflete§ti se afla - dupa 
propriile lor marturisiri - in faptul ca lipsea din viaja lor 
revelafia dumnezeiasca, ca nu li s-a daruit o vedere §i o 
incredinfare de la Dumnezeu, pentru ca sa nu se mai tulbure 
in de§ert. 

O asemenea a§teptare a revela^iilor dumnezeie§ti, 
repetam, nu poate exista nici macar ca dorinja in alte spatii 
spirituale decat intr-un spajiu bizantin-ortodox, intrucat 
catolicismul, la fel ca §i confesiunile protestante §i 
neoprotestante II considera pe Dumnezeu exilat in 
transcendent, fara a interveni in lume §i in via|a omului. 

In volumul Gdndire magicd §i religie 244 , Blaga face un 
excurs despre gandirea §i mistica religioasa, ajungand sa puna 
in paralel mistica cre§tina ortodox-bizantina cu cea apuseana. 
Faptul in sine ne este de ajuns ca sa afirmam ca el 
cunoa§tea teologia mistica isihasta, la care face adesea 
referire cand vorbe§te despre Ortodoxie, chiar daca nu a 
in|eles intotdeauna prea bine cum stau lucrurile, la nivelul 
experientei ascetice si mistice, sau pur §i simplu a refuzat sa 




Lucian Blaga, Gdndire magicd §i religie, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1996. 



119 



creada ori a avut orgoliul de a intemeia un sistem filosofic 
propriu, intrand astfel in mod con§tient in contradic^e cu 
teologia pe care o cuno§tea inca din copilarie §i din timpul 
studiilor teologice. 

In orice caz, inca din volumul Spafiul mioritic, Blaga a 
facut precizarea ca misticismul oriental e un misticism al 
luminii , ca monahii ortodoc§i au o liniste interioara de 
necrezut, o transparent a viefii sufletesti si o lumina care le 
strabate toata faptura 246 §i ca Ortodoxia este religia 
transcendenfei care se coboara la oameni, in timp ce in 
Apus, transcendent este inaccesibila omului, care sufera 
singur sau incearca printr-un efort individual sa se ridice, cu 
de la sine putere, catre Dumnezeu. 

Lucian Blaga apreciaza ca temelia misticii ortodoxe o 
constituie teologia Sfantului Dionisie Areopagitul, care a 
scris teologia mistica, adica doctrina despre cufundarea [fara 
confundare] omului in lumina sau "supralumina" lui 

947 

Dumnezeu . 

Numai ca, sub influenza criticii literare de tip 
occidental, il considera, intr-un mod necritic (problema a fost 
importata fara un studiu atent), pe Sfantul Dionisie, ca fiind 
un teolog necunoscut de prin sec. V d. Hr. 

El recunoa§te insa ca scrierile lui Dionisie alcatuiesc 
temeiul si aproape suma misticii de orientare ortodoxa 249 §i 
vorbe§te despre misticii crestini ortodocsi de tip areopagit . 

Crezand ca Sfantul Dionisie este un „impostor" din 
sec. V (caci ce altceva ar putea fi un om care ar pretinde ca a 
fost in areopagul atenian cand a propovaduit Sf. Ap. Pavel §i 
ca i-a fost acestuia ucenicl), in consecinja, Blaga preia §i 
teoria nascuta in mediu protestant despre faptul ca Sfantul 
Dionisie ar fi compilat din textele lui Plotin pentru a-§i 
formula teologia sa §i arfi adaptat filosofia de tip plotinian la 
dogma cre§tin-ortodoxa, ceea ce, in opinia noastra, este o 
eroare. 

El insusi recunoa§te ca modelul plotinian este 
fundamental diferit de eel al misticii dionisiene §i ortodoxe, 
ca Dionisie cladeste [teologia sa] pe fundamentul concepfiei 



245 Lucian Blaga, Spafiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1994, p. 71. 

246 Idem, p. 60. 

Lucian Blaga, Gdndire magica $i religie, op. cit., p. 294-295. 

248 Idem, p. 293. 

249 Ibidem. 

250 Idem, p. 303. 



120 



trinitare despre Dumnezeu, in timp ce la neoplatonicieni, 
logosul e numai o copie degradatd a Unicului . 

Concepjia lui Plotin era aceea ca Logosul e o copie nu 
tocmai perfectd a Unicului. [...] 

Din logos la rdndul sau emand sufletul lumii sau 
demiurg. Prin alte derivate se ajunge apoi la materialitatea 
concreta a lumii. Procesul cosmogonic ar reprezenta asadar 
unproces defatala decadenfa, emanafiilefiind copii din ce in 
ce mai imperfecte ale Unicului suprem. [...] 

Lui Plotin ii era rusine ca are un corp, si cea mai 
inaltd aspirafie a sa era extazul. Starea mistica de unire cu 
Dumnezeu omul o ajunge deci printr-un treptat urcus din 
lumea materialitafii in lumea ideilor, si de aici apoi la 
existenfa Unicului. [...] 

In filozofia lui Plotin, omul nu este identic cu 
Dumnezeu, ci o copie alterata, exterioara, periferiala, ceva 
degradat. 

Starea de unire cu Dumnezeu nu este prin urmare ceva 
in prealabil dat, ci evident un adaos la o situafie data, un 
rezultat datorita caruia omul se intrece pe sine insusi... 
izbdnda unor eforturi umane care pun in miscare si in 
prefacere insdsi natura omului . 

Extazul sau vederea luminii dumnezeiesti in Biserica 
Cre§tina a primului mileniu §i apoi in Biserica Rasariteana nu 
reprezinta o stare excepfionald §i un dat suprafiresc acordat 
foarte rar omului, ci aducerea lui, prin pocain^a §i nevoinja, 
la starea sa adevdratd, in care a fost creat, plin de harul 
dumnezeiesc. 

De§i Blaga ne anunja ca §i Plotin a§aza lumina in 
central filosofiei sale despre extaz, uita sa ne informeze ce 
natura are aceasta lumina. 

Lumina lui Plotin " este in mod fundamental deosebita 
de lumina dumnezeiascd a Sfantului Dionisie §i a Bisericii 
ortodoxe, pentru ca lumina dumnezeiascd inseamna pentra 
teologia bizantin-rasaritena energiile necreate §i ve§nice ale 
Prea Sfintei Treimi, harul necreat al Prea Sfintei Treimi, care 
susjine toate intra fiinja §i infuzeaza toata faptura, care il 
transfigureaza pe om §i il face fiu al lui Dumnezeu §i 
dumnezeu dupd har §i care va transfigura tot universul. 



251 Idem, p. 295. 

252 Idem, p. 270-272. 

~ 53 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Plotin. 



121 



Pentru crestinii rasariteni, ortodoc§i, a trdi in lumina 
dumnzeiascd este adevdrata stare a omului §i nu un moment 
pasager de generozitate din partea Divinita^ii. 

Nimic din cele create de Dumnezeu nu are a§adar 
statut inferior prin insu§i modul in care a fost creat, nimic nu 
este o copie imperfecta sau degradatd §i cu atat mai pu^in 
omul. 

Extazul §i lumina lui Plotin au rolul unor bomboane de 
ciocolata acordate omului, pe parcursul existentei sale 
mizere, in timp ce lumina dumnezeiasca (despre care s-a 
teologhisit de la inceput in Biserica), transfigureazd omul §i 
il aduce din nou la adevdrata sa demnitate din care a cazut 
prin pacat, il face plin de slavd dumnezeiasca §i de fericire 
vesnicd. 

Nu se poate ca o filosofie care vorbe§te despre 
degradare §i decddere implacabild, in care se strecoara §i 
rare momente de extaz, sa fie sursa pentru o teologie cre§tina 
cu o concepjie superioard despre om §i create §i care, in 
plus, in sec V, era deja ferm stabilita in canoane §i dogme de 
catre Sfinjii Apostoli §i Sfin^ii Paring ai Sinoadelor 
Ecumenice. 

Nu putea fi vorba, prin urmare, despre un necunoscut 
care sa poata sa introduca, in Biserica, o teologie noud 
inspirata din filosofia pagana, §i nimeni sa nu observe, ba sa 
fie, aproape concomitent, comentat §i considerat dumnezeiesc 
de catre Sfantul Maxim Marturisitorul (sec. VI)! 

Logica ne invaja ca nu este posibil ca o invdfdturd 
inferioard sa fie model pentru o invdfdturd superioard. Sau, 
dintr-o teologie sau filosofie care crede ca lumea a fost creata 
de zei mulfi §i dezmdfafi sau de catre un zeu de la care 
pornesc copii §i creajii din ce in ce mai §terse, mai degradate, 
nu se poate trage concluzia unui Dumnezeu Atotputernic §i 
Creator a toate sau a virtujilor teologice §i religioase, ci 
dimpotriva, oamenii pot cadea, prin impatimire de cele 
materiale, degradabile, de la o contemplare inaltd a 
adevarului, la o concepjie umild despre ei in§i§i §i despre 
lume. 

Blaga a cunoscut fara doar §i poate aceste lucruri, de§i 
nu le men^ioneaza, dar face precizarea ca omul este 

9Szl 

transfigurat de lumina divind care cob oar a de sus in jos , 



~ Lucian Blaga, Gandire magica $i religie, op. cit, p. 296. 



122 



precum §i ca modelul evanghelic al acestei stdri [mistice] 
este transfigurarea lui Iisus pe muntele Tabor . 

Ne intrebam atunci, daca modelul este schimbarea la 
fafa a lui Hristos pe Tabor, cum a fost influenjata practica §i 
mistica ortodoxa de filosofia lui Plotin? 

Lucian Blaga comite insa §i alte erori, din perspectiva 
traditiei spirituale rasaritene, din cauza „zelului" scientist §i 
filosofic, ca atunci cand considera ca Sfantul Patriarh Avraam 
nu reprezinta aspirapa omului de a se uni cu Dumnezeu 256 - 
nu stiu de ce tocmai Avraam, care a avut revelajia Sfintei 
Treimi, cand a primit vizita celor trei Ingeri la stejarul lui 
Mamvri - sau atunci cand afirma ca Hristos nu a fost decat 
un simplu om, pe care Apostolii §i mai ales Sfantul Pavel L- 
au „transformat" in Dumnezeu, prin indumnezeirea aparifiei 
istorice a lui Iisus din Nazaret . 

Insa afirmajiile lui Blaga nu sunt de purine ori 
contradictorii. 

El face diferenja intre credinfa §i mistica, o diferenja 
a§ezata din nou in mod arbitrar pe criterii catolico- 
protestante, specificand §i faptul ca Luther vorbea cu fafis 
dispref despre extazele mistice, car or a le contesta orice 
insemndtate §i ca Luther §i Calvin infelegeau religiozitatea 
sub forma "credinfei", ca act spiritual incheiat in sine. 
Mistica era desconsideratd ca un simplu fenomen fdrd 

258 

consistenfa . 

Din aceasta teologie protestanta, combinata cu „spiritul 
§tihn;ific" al modernitajii, se inspira §i o parte din 
intelectualitatea romaneasca, indoctrinata de doua secole 
incoace sa se „inchine" numai cdtre Apus §i sd ignore cu 
desavar§ire propria tradi^ie §i teologie, pe care o dispre^uie§te 
ca nedemna de luat in considerare, ca inferioara 
rafionalismului aristotelico-tomist. 

In volumul cu care debuteaza Blaga in 1919, Poemele 
luminii, el se autoconfigureaza ca existenfa luminoasa §i 
benefica in univers. 

In chiar primul poem - Eu nu strivesc corola de minuni 
a lumii, arta poetica - i§i face un autoportret cosmic, ca 
irizare de lumina in noaptea de mistere a lumii. 



255 Idem, p. 298. 

256 Idem, p. 306. 



luem, p. juo. 

257 Idem, p. 313. 

258 Idem, p. 313-314. 



123 



Imaginea este un vector spre poezia eminesciana (ca §i 
in cazul Plumbului bacovian), iar titlul volumului poate fi 
interpretat ca o aluzie la numele autorului insu§i, Lucian, de 
care s-a prevalat in mod speculativ. 

Apar in acest poem cateva atitudini asupra carora vom 
adasta, pentru ca exegeza literara le considera esenjiale in 
definirea poetului nostru. 

Astfel, receptam antagonismul pus pe tapet, intre 
lumina altora §i lumina mea: lumina altora este rafionalista, 
insinuanta in mod ucigas. in intimitatea fragila a viejii, in timp 
ce lumina mea este potenfatoare a misterului, nu insidioasa. 

Este limpede metafora misterului nop^ii (regim nocturn 
al tainicului, al nepatrunsului), potenjat de razele albe ale 
lunii, care surprinde o imagine oximoronica in care coexista 
lumina §i intunericul tainei. 

Prezenja poetului se vrea a fi una potenjatoare a 
misterului in lume, iar lumina fiinjei sale este o prezenja 
cosmica benefica, prin a§ezarea sa in orizontul misterului §i 
al revelarii (a§a cum a teoretizat in Geneza metaforei si 
sensul culturii). 

Poetul se straduie§te sa construiasca, a§adar, o imagine 
a sa insu§i ca entitate iradianta de lumina in acest univers, o 
taina in taina (cum va spune mai tarziu, in poezia Cutreier, 
din Ultimele poezii) . 

Credem ca se poate vedea inca de aici inceputul a ceea 
ce exegejii au numit fenomenul „mitologizarii biografiei" §i 
mai credem ca Nichita Stanescu s-ar fi putut inspira din 
„modelul Blaga", cand a recurs la aceea§i operate poetica. 

Atitudinea exprimata de poet in aceasta prima poezie 
poate fi considerate ca una ortodoxa, daca o interpretam 
astfel: infelegerea contemplativa a frumusejii universale, 
con§tientizarea fiorului cosmic §i haric, este superioara 
analizei rationale a lucrurilor §i investiga^iei cu pretenjii de 
epuizare a tainelor. 

Contemplafia reprezinta adevaratul mod de cunoa§tere 
al lumii. Aceasta viziune nu este nici pe departe straina ariei 
ortodox-bizantine. Ea a fost dominanta in cultura §i literatura 
noastra veche. 

Blaga inverseaza insa polii terminologici, pentru a se 
integra in spiritul filosofiei vremii sale, denumind atitudinea 
contemplativa drept luciferica (cu toate ca aceasta precizeaza 
o viziune traditionala in cultura romana medievala si 
romantica), si invers, pe cea rationalist-cerebralizanta o 



124 



numeste paradisiaca, desi tot medievul romanesc a detestat 
gnoza scolastic-rationalista ca aparadisiaca si a propus 
contemplatia dumnezeiasca (prin Neagoe Basarab, Dosoftei, 
Varlaam, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Nicolae 
Milescu si altii, pomeniti de mai multe ori de noi pe parcursul 
lucrarii de fata) ca singurul mod de cunoastere paradisiacd. 

De asemenea, pentru preromantici si pentru Eminescu, 
meditatia filosoficd si contemplatia reprezentau nostalgia 
Paradisului si recuperarea idealitatii edenice din tabloul 
frumusetii cosmice. 

Luciferismul sau demonismul este indisolubil legat de 
pustietate si nefericire si niciodata nu este asumat de ipostaza 
cunoasterii, sau, daca exista aceasta apropiere, atunci el 
reprezinta un esec al cunoasterii. 

In acelasi timp, nu trebuie sa confuzionam poezia lui 
Blaga cu filosofia lui Blaga: „ele constituie totusi sfere 
distincte" . Si cu toate ca „tentatia speculatiei si a 
asociatiilor este aproape irezistibila", opera este cea care 
„trebuie lasata sa vorb eased'" 260 . 

In primele doua volume de poezii, Poemele luminii §i 
Pasii profetului - chiar titlurile au sonorita^i teologice care nu 
ne pot fi indiferente - poetul se zbate intre doua extreme: 
intre gandul la moarte §i atitudinea lucif erica (dionisiaca) . 

Se observa §i se va observa mereu, o pendulare a 
poetului intre dorul de liniste §i de pace eterna §i o setc.de 
pacate, de doruri, de-avdnturi, depatimi (Lumina, din primul 
volum). 

Vom spune insa, de la inceput, ca experienta erotica, in 
versurile lui Blaga, nu este la fel de dramatica si nu atinge 
cotele de tensiune pe care le-am sesizat la Eminescu sau la 
Arghezi, spre exemplu. De aceea nu vom insista in mod 
deosebit pe aceasta latura a poeziei sale, care este prezenta, 
dar nu esentiald. 

Problema cunoasterii este subiectul fundamental, de 
altfel, si in opera lui Eminescu, numai ca acolo implicarea 
erosului produce tesiuni si conflicte interioare dramatice. Nu 
este cazul lui Blaga. 

Senzatia erotica nu apare aproape niciodata singura, ea 
se dilueaza in relatarea sentimentului metafizic. Senzualitatea 



59 George Gana, Opera literara a lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976, p. 
7. 
260 Ibidem. 



125 



e adesea coplesita de presimtirea mortii, chiar daca uneori s- 
ar parea ca lucrurile stau invers. 

Moartea e un fluviu subteran, din care mai intai rasar 
numai cateva izvoare razlete, pentru ca ulterior sa remarcam 
ca ea procura sentimentul dominant. 

Poetul incearca sa estompeze aceasta tusa, dar se 
observa curand ca ea este cea care da tonul in tablourile sale 
lirice. 

Spaima mortii §i incercarea de a se acomoda cu gandul 
la moarte sunt constantele inalienabile ale poeziei blagiene, 
sunt preocuparea lui cea mai profunda, pe care nu o va parasi 
niciodata. 

Aceasta atitudine este regasibila, in primele doua 
volume, in mai multe poeme: Gorunul, Liniste, Stalactita, 
Frumoase maini, Dar munfii - unde-s?, Mi-astept amurgul 
(in Poemele luminii), Gdndurile unui mort (in Pasii 
profetului), etc. 

Acest tip de poezie ii va da ocazia lui Blaga sa ne ofere 
unele din cele mai frumoase metafore §i imagini ale operei 
sale, ca de exemplu: Atdta liniste-i injur de-mi pare ca aud / 
cum se izbesc de geamuri razele de lund (Liniste) sau Din 
strasina curat-a vesniciei / cad clipele ca picurii de ploaie 
(Dar munfii - unde-s?). 

Forja lui de plasticizare a imaginilor o secondeaza pe a 
lui Eminescu §i se plaseaza in descendenja acestuia. 

Ceea ce este remarcabil la Blaga - §i ii este comun 
numai lui §i lui Eminescu - este modul in care, pornind de la 
ata§amentul faja de satul romanesc §i de tradijia sa, in unele 
poezii, ne sunt mijlocite refleciia §i sentimentul metafizic prin 
intermediul celor mai simple imagini, felul in care face o 
lectura simbolica, transcendentala, unor peisaje sau imagini 
absolut fire§ti, cotidiene, domestice. 

Cealalta atitudine, luciferica (critica s-a obisnuit s-o 
numeasca dionisiaca, folosind pentru cele doua tipuri de 
situare poetica, termeni imprumutaji din filosofia lui 
Nietzsche: dionisiaca §i apolinica), este expusa in poeme ca 
Vreau sa joe (in Poemele luminii), Venty dupa mine, 
tovarasi, Daft-mi un trup, voi, munfilor (in Pasii profetului), 
etc. 

In Vreau sa joe avem o aluzie la Hyperionul 
eminescian: Pamdntule, da-mi aripi: / sdgeatd sa flu, sa 
spintec / nemdrginirea, / sa nu mai vad in preajma decdt cer, 



126 



/ deasupra cer, / si cer sub mine - / si-aprins in valuri de 
lumind / sdjoc / strdfulgerat de-avdnturi nemaipomenite . 

Spre deosebire de Luceafaral eminescian, insa, Blaga 
doar aspird la aceasta ipostaza. Orientarea sa este tot spre 
pdmdnt, spre teluric, pentru a-i da putere - aripi de pdmdnt - 
ca sa cucereasca nemdrginirea. O ipostaza §i o nazuinta 
destul de paradoxal 'e\ 

Poetul pare ca se a§teapta la o transgresare §i o 
escaladare spectaculoasd a propriei ontologii, care sa nu aiba 
nicio motivate pertinentd, prin care faptura de hit sa 
transceandd limitarile sale existenjiale. Insa dorinja, de§i 
megalomana, ramane la faza de simplu deziderat, chiar §i ca 
ideal poetic. 

Venifi dupd mine, tovardsi este un alt poem in care 
aflam reiterarea idealului pagan §i luciferic al indumnezeirii 
omului fara Dumnezeu, precum §i pe eel al asumdrii unor 
foite distructive care sa dezintegreze cosmosul. 

Universul devine, aici, un loc de manifestare al 
„puterilor" barbare §i luciferice ale „supraomului" 
nietzschean, obiect al desacralizarii §i al distrugerii proferate 
de acesta. 

Aluzia la „Zarathustra" al lui Nietzsche este evidenta, 
prin adoptarea unui ton cu valence biblice, dar cu semnificafii 
contrare, anti creatine. 

Luna devine, in acest poem, un ciob dintr-o cupd de 
aur, / ce-am spart-o de boltd / cu braful de fier, semn al 
dorinjei de maltratare a cosmosului, pe care in alte poeme il 
considera o taind insondabild §i intangibild, faja de care chiar 
§i dorinfa de cunoastere, daca este brutald §i ireverenfioasd, 
e un gest profanator . 

Peisajul acestui poem este acela al unui banchet 
demonic, care vrea sa inlocuiasca Cina cea de Taina §i Sfanta 
Euharistie, Potirul euharistic, cu un fel de „liturghie neagra" 
(cum am zice azi), satanica, §i pe Hristos cu un personaj 
zarathustrian, un Antihrist care ofera tovara§ilor sai craniul 
sau, din care sa bea pelinul cdnd vi-e dor de viafd, / si-otravd 
/ cdndvrefi sd-mi urmafi. 

Unde?... 

Aspectul profanator, cu iz nietzschean, al intregului 
discurs, este mai mult decat evident. 

El este insa mai mult teatral decat tragic cu adevarat, 
pentru ca nu rezida intr-o suferinja genuina, ci intr-un orgoliu 



127 



care vrea sa-§i asume ipostaze poetice si filosofice moderne, 
de om revoltat. 

De altfel, acest elan „dionisiac" (aluzia la „bejia" 
dionisiaca, la irafionalitatea desucheatd, nu e chiar 
nepotrivitd), prezent destul de des in primul volum, nu i§i va 
mai regasi expresia in volumele urmatoare (cu mici excep^i 
in volumul al doilea), in care esenja fundamentals a poeziei, 
matca ei cea mai profunda o va constitui presimfirea morfii, 
acomodarea cu gandul mor^ii. 

Blaga nu cunoa§te angoasa infinitului, ca de altfel nici 
un alt poet roman, ci numai angoasa morfii. 

Vom reveni insa la aceasta precizare foarte 
importantd\ 

Lucian Blaga nu va adasta in acea atitudine lucifericd, 
care e una calchiata §i nu originald, pentru ca in fiinja lui se 
va dovedi a inclina mai degraba catre pace §i adevaratele lui 
nelini§ti metafizice se vor contura, in volumele ce vor urma, 
din ce in ce mai bine: durerea pacatelor, trecerea timpului, 
regretul neputinjei lui de a-§i sfin^i via^a, presimjirea unei alte 
vieji, eterne, durerea pentru absenja revelajiei dumnezeie§ti in 
viaja sa (comuna cu cea exprimata de Eminescu §i Arghezi), 
oboseala existenjiala datorata haosului patimilor §i 
peregrinarilor ideatice zadarnice. 

Inca din primele doua volume, daca suntem atenji, 
reiese cu putere ideea de epuizare a vitalitdfii pdtimase §i 
dorinja de intoarcere la o liniste pierdutd (vezi poemele La 
mare, Mi-astept amurgul, Scoica, Leagdnul), dorinja de a ie§i 
din valurile acestei lumi zbuciumate §i de a ajunge pe tarmul 
lini§tirii sau de a vedea cerul §i stelele lumii viitoare, dincolo 
de soarele fierbinte al patimilor, care ne orbesc in aceasta 
viaja (Mi-astept amurgul). 

Poemul Gdndurile unui mort din volumul Pasii 
profetului este insa o avanpremiera a unui sentiment 
cople§itor §i esenjial distinct de ceea ce a fost pana acum, §i 
care va fi fundalul volumelor In marea trecere §i Lauda 
somnului. 

El este determinat de cobordrea in infern (infernul 
propriu), iar perspectiva este aceea a unui mort inchis in 
mormdntul sau §i care nu mai are nicio percepjie asupra 
realitajii, ci doar si-o inchipuie intr-un anumit fel. 

Atitudinea este asemanatoare oarecum cu a lui 
Bacovia, pentru care lumea devine mormdnt, cavou §i decor 
de doliu funerar, dar recunoa§tem un corespondent §i in 



128 



ipostaza inimii ca sicriu din poezia Melancolie a lui 
Eminescu. 

Dramatismul infiorator al acestei realitaji interioare nu 
ne apare insa, in toata dimensiunea lui, inca de pe acum. Mai 
a§teptam piuin pana sa vorbim despre el. 

Tot in volumul Pasii profetului, in poemul oarecum 
unic Tamdie si fulgi [de zapada], intalnim pentru prima data 
recursul la Ortodoxie §i la spa^iul traditional al satului 
romanesc, ca geografie distinctd §i purd in aceasta lume, in 
care femeile au parul uns cu tamaie §i mirosind a patrafir 
(mirosind a sfinfenie), iar pastorii au clipe de tamdie si de in 
curat. 

Tamaia devine astfel sugestie a bineinmiresmarii 
spajiului interior §i a purita^i sufletesti a locuitorilor satului 
traditional romanesc. 

Trebuie sa remarcam un aspect care era prezent si la 
Arghezi, dar pe care nu 1-am precizat atunci: acum, in secolul 
al XX-lea, satul devine temelia pe care se construieste cu 
fervoare proiectia unei lumi fericite, a unui eden spiritual, de 
catre poetii moderni ai Romaniei. 

Dimensiunile cosmice ale satului sau dimensiunile 
rustice ale cosmosului apareau ca o lecturd fireascd in opera 
poetica a lui Eminescu, pentru ca nu existau semne de 
dramatism si rupturd, dimpotriva, era o continuitate Una si 
calmd, pacifica. 

Cei care pun accentul pe rerusticizarea lumii, pornind 
de la universul lor interior in care simt aceasta necesitate 
ardentd, sunt poetii modernisti, pentru ca ei sunt cei care au 
constiintele alertate de posibilitatea scufunddrii totale a lumii 
arhaice. Ei sunt nostalgici in avanpremiera dezastrului, 
simturile lor poetice acute daruindu-le aptitudini profetice. 

Recapituland, am putea trage concluzia, din primele 
doua volume, unei permanente preocupari a poetului de a se 
defini pe sine in orizontul misterului §i al reveldrii, de a-§i 
cauta un spajiu caruia sa simta ca ii apaitine. Se pare ca 
foitarea limitarilor biologice §i ontologice §i asumarea 
„distructiva" a cosmosului nu i-au creat o stare confortabild. 

In momentele in care Blaga e cuprins de efluviile 
luciferismului, ca in Venty dupd mine, tovardsi sau Dap-mi 
un trup, voi, munfilor, orbit de dorinja de putere §i de voinja 
de anihilare, el insusj i§i incalca, in modul eel mai grosolan 
cu putinja, prescrierile cu caracter de venerafie la adresa 
tainelor universului. 



129 



Dorinja de a zdrobi lima cu braful defier sau de a calca 
in picioare biefi sori zambind, nu are nimic de-a face cu 
atitudinea celui care nu ucide cu mintea tainele, a omului 
a§ezat in orizontul misterului, care se compara pe sine cu 
lumina lunii tremuratoare, ce imbogaJe§te taina lumii, la 
infinit, adaugandu-i taina sa, ca fiinja spirituals, ca fiinja de 
lumina. 

Am vazut anterior faptul ca, in literatura veche §i 
romantica, soarele, luna §i stelele erau receptate ca efigii, ca 
simboluri ale luminii dumnezeie§ti, ale lui Hristos sau ale 
Sfinjilor. 

Privind lucrurile astfel, nu ni se pare deloc 
intdmplatoare aceasta dorinja de a sfdrdma cosmosul, crea^ia 
lui Dumnezeu, incepand cu soarele §i luna. 

§i se poate observa uneori, in poezia moderna, tending 
de „a demitiza" (cum se exprima adesea exegeza literara) 
framusejea §i marejia cosmica, fa^a de care clasicii mai aveau 
inca foarte multa evlavie. 

Cautandu-§i spajiul matrice, propice sufletului sau, 
Blaga a proiectat asupra sa drama umanita^ii care traie§te in 
vremuri tulburi, in care, cum zicea Eminescu, e apus de 
Zeitate si-asfinfire de idei: drama lumii care §i-a pierdut 
credinja. 

De altfel, toji marii artisti nu sunt decat oameni care nu 
se mai simt bine in lumea aceasta §i incearca sa construiasca 
proiecjia unui spa^iu care sa fie un mediu oarecum 
confortabil §i terapeutic. 

E drept ca in primele doua volume - mai ales in al 
doilea - poezia se resimte de o anumita influenza a atmosferei 
liricii expresioniste germane, venind mai ales dinspre Trakl 
(de la care 1-a imprumutat inclusiv pe Pan), cu ipostaza 
omului strain §i insingurat, care cauta injelesuri intr-o natura 
bucolica, sub o lumina asfinjita de tristeje. 

Este insa numai o atmosferd, o stilistica totu§i 
perifericd, din care razbat adevaratele interogafii ale 
poetului. 

Din adancuri Ja§ne§te o alta viziune, care nu mai poate 
fi refulata §i care se impune in volumele urmatoare. 

George Gana o identifica astfel: 

„In zona ei centrala, poezia lui Blaga este o lamentatie 
atingand intensitatea disperarii tragice, un tipat inabusit, 
surdinizat, ale carai laitmotive sunt izolarea de cosmic a 



130 



omului, puterea devoratoare a timpului, alunecarea spre 
neant. 

E, in esenta, o jelanie individuala, a carei autenticitate 
psihologica e mai evidenta in expresiile directe ale acestui 
lirism. Trairile sunt proiectate insa intr-o perspective enorma, 
lamentatia se desfasoara pe fundalul vast al lumii..." 261 . 

Incepand cu volumul In marea trecere (1924), Blaga 
nu mai seamana deloc cu sine, eel din Poemele luminii sau 
din Pasii profetului. 

Eugen Simion opina ca de abia acest volum este 
„integral blagian", impreuna cu cele care i-au urmat: Lauda 
somnului §i La cumpdna apelor 262 . 

Diferenja esenjiala, schimbarea majora de viziune care 
se produce, incepand cu acest volum, In marea trecere, 
consta in faptul ca lumea sucomba dintr-o data pentru Blaga. 

Daca primele doua volume erau o apologie a lumii - in 
sensul in care este perceputa lumea in Divanul lui Dimitrie 
Cantemir - §i a patimilor idolatrizate, incepand cu volumul al 
treilea, nu mai avem de-a face cu niciun fel de lume, ci cu un 
peisaj prin excelenja interior §i intunecat, cu proiecjii - 
aparent realiste - asupra unui spajiu care este, in mod 
esenjial, infernal, subteran. 

Coborarea in propria con§tihn;a ca in infern, aceasta se 
intampla acum. Nu trebuie sa ne in§ele sau sa ne tulbure 
popularea lui cu ingeri negri (putrezicio§i), pentru ca ei sunt 
proiecfii simbolice §i ilustrari ale condijiei umane decazute, 
ca §i cum Blaga §i-ar fifotografiat con§tihn;a. 

Se intampla adeseori ca poe^ii sa-§i fotografieze 
subteranele con§tihn;ei §i aceasta fotografie sa ne dezvaluie o 
tulburatoare criza interioara, ni§te tablouri ireale §i 
cutremuratoare, reprezentari picturale despre trairea 
personala a infernului. 

Acest fel de pulsiune lirica, pana la un punct, poate sa 
^ina locul pocainjei creatine, coborarii in con§tientizarea 
infernului patimilor proprii, prin smerenie, iar daca poetul sau 
artistul este sincer cu sine insu§i, va recunoa§te, ca acest 
infern pe care il exteriorizeaza artistic apaitine dimensiunii 
sale interioare si va incepe sa parcuga drumul spre metanoia. 



261 George Gana, in prefata la: Lucian Blaga, Hronicul si cdntecul vdrstelor, Ed. 
Hyperion, Chisinau, 1993, p. 11. 

262 Lucian Blaga, Opera poetica, cuvant inainte de Eugen Simion, prefata de George 
Gana, edi^ie ingrijita de George Gana §i Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1995, 
p. 17. 



131 



In orice caz, daca Nicolae Manolescu era de parere ca 
„dintre poetii romani, Bacovia e singurul care a cobordt in 
Infern" 263 , convingerea noastra este ca lista unor astfel de 
poeji este cu mult mai mare, mai ales in spajiul nostra 
ortodox, §i ca ea il cuprinde, fara niciun echivoc, §i pe Lucian 
Blaga. 

Poetul care se vroia fdpturd de lumind, in primul 
volum, intruparea luminii, uneori un fel de Lucifer cu ambijii 
sadice, alteori incremenind intr-o stare de tacere (prin care se 
retragea parca de spaima indraznelii prea mari, se refugia 
intr-o nemi§care muta), acest poet obosit de fluxul §i refluxul 
patimilor, se retrage pentru a picta expresia sufletului sau 
ravas.it, indurerat de multa degringolada a sentimentelor. 

Acum, el nu mai este in poezie o fdpturd de lumind, ci 
o extensie sufleteascd ca o plaga, a acelei laturi a sufletului 
sau care ii arata un co§mar interior fara ie§ire, un tablou al 
iadului din sine, care il biciuie§te cu imaginile unei prabu§iri 
din cer in infern §i ale descompunerii interioare. 

Ce altceva sunt imaginile §i viziunile subterane 
obsesive, ale ingerilor §i apelor putrezind, ale unei lumi pe 
care a parasit-o Dumnezeu §i in care El nu vrea sa Se mai 
arate, care moare murind §i se descompune vazand cu ochii, 
fara sa se dizolve in neant? 

Ele nu sunt decat o descriere sumbra a presim^irii 
infernului vesnic, o transformare in co§mar a acelor vapai §i 
flacari ale Iadului pe care anterior le crezuse frumoase §i 
luminoase - intr-un mod foarte asemanator cu versurile din 
muzica rock de mai tarziu -, in poemul Lumina raiului din 
primul volum. 

Posibilitatea damnarii eterne, resimjirea ei con§tienta, 
il face sa vizualizeze o asemenea stare. 

Volumele In marea trecere §i Lauda somnului sunt, 
prin chiar titlurile lor, o aluzie directa la moarte, la obsesia 
moitii care il macina, dupa ce, in volumul anterior, 
marturisise la un moment dat ca o neinfeleasd teamd / de 
moarte mdpdtrunde (Flori de mac). 

In chiar prima poezie din volumul In marea trecere, 
Blaga ne avertizeaza: cuvintele sale sunt o tdcere-n afard, ele 
nu mai exprima decat un sine mut de durere, infrico§at, 
tabloul unui spajiu interior claustrat §i terorizat, ca §i eel al 
lui Bacovia, daca nu mai mult. 



263 *** p oez j a rom a n j moderna de la G. Bacovia la Emil Botta, op. cit., p. XV. 



132 



Cuvintele sunt lacrimi nepldnse, ne spune Blaga, sunt 
lacrimile celor care ar fi voit / asa de mult sd pldngd si n-au 
putut, iar ipostaza poetului este a celui care traieste §i umbla 
printre oameni mut §i cu ochii inchisi (Cdtre cititori), privind 
numai spre induntru. 

Nemaiavand lacrimi de pocainja, cuvintele, ele, devin 
lacrimi, dar amare. Ele sunt o constatare §i o consternare in 
faja unei stari suflete§ti care este o rana vie: Intre rdsdritul de 
soare si-apusul de soare / sunt numai Una si rand (Psalm). 

Acum apare in poezia sa nevoia de a fi trait extazul 
duhovnicesc, nevoia de revelafie dumnezeiascd. 

Se simte gol §i fara sens: lata, stelele intra in lume / 
deodatd cu intrebdtoarele mele tristefi. / lata, e noapte fara 
ferestre-n afar a (Psalm). 

Sufletul sau este o noapte fara fereste-n afard, fara 
ferestre catre lumina dumnezeiasca, pe care doreste sa o vada 
fara insa a implini §i cuvintele Luminii, de§i le cuno§tea. 

Absenja luminii dumnezeie§ti, a epifaniei divine, o 
imputd lui Dumnezeu, ca §i Arghezi, care nu Se arata cand 
doreste el, poetul, fara ca el sa fi implinit ce doreste si 
Dumnezeu de la el. 

Insa, a§a cum am afirmat deja, in aceste volume, 
peisajul blagian nu mai este un peisaj sublunar (deci, inca 
terestru), ca la inceput, ci unul subteran (care corespunde 
infernului vetero si neotestamentar), in care cer nu mai exista, 
ci numai glia neagrd a tdriilor (Noi, cdntdrefii leprosi) pe 
care stau cei sapte sori negri / care aduc intunericul (Liniste 
intre lucruri bdtrdne). 

E lini§te mormantala, caci nicio larmd nu fac stelele-n 
cer (Liniste intre lucruri bdtrdne) §i se poate auzi ciuta 
cdlcdnd prin moarte (In marea trecere). 

Undeva departe cerul e zdvordt, iar poetul sta aici sub 
lacatele acestui iad in care stapane§te amiaza nopjii §i unde 
singurdtatea ne omoard (Noi, cdntdrefii leprosi). 

Acei sori negri nu mai rdsar §i nu mai apun nicaieri, ci 
sunt o constantd (fictiva) a peisajului acesta al morjii, al 
subteranelor - cu un termen dostoievskian - lui Blaga. 

Poetul se mi§ca neincetat intre doua extreme: el trece 
de la luciferism direct la pogordrea in infernul sufletesc, cu 
viteza cu care se vorbeste in literatura ascetica de trecerea de 
la mdndrie la deznddejde. 



133 



Iar aceasta patinare alerta de la o traire la alta ii era 
caracteristica, pentru ca o sesizam inca din volumul de debut 
§i o urmarim §i in al doilea. 

O serie de poeme (Gorunul, Liniste, Stalactita, 
Frumoase mdini, Dar munfii - unde-s?, Mi-astept amurgul, 
Gdndurile unui mort) anunjau acolo, prin coborarea in 
presentimentul moitii, starea aceasta pe care o intalnim aici in 
mod plenar §i care caracterizeaza fundamental poezia lui 
Blaga. 

In Gdndurile unui mort (din volumul al doilea de 
poezii), pentru prima data el s-a a§ezat in postura celui mort, 
a privit lumea din perspectiva celui care nu mai are simjuri 
pentru lumea reala. 

Aceasta perspectiva va fi reluata pana la secatuire in 
poemele care alcatuiesc aceste volume (al treilea §i al 
patrulea) infiorate de spaima morjii §i a Iadului. 

Obsesia peisajului mormantal, a lumii subterane, cu 
sori negri §i izvoare astupate, cu fantanile putrezite §i cu 
luminile stinse, devine un sentiment general, in care Azi tac 
aici, §i golul mormdntului / imi suna in urechi ca o talanga 
de lut. / A§tept in prag racoarea sfdrgitului, racoare care nu 
este decat ie§irea din acest iad, sfar§itul chinului, invierea. 

George Gana remarca foarte atent ca „Blaga este insa 
un poet al lumii moderne, postromantice, pentru care 
certitudinile spirituale ale celor dinainte au devenit 
problematice sau au fost inlocuite de grave nelini§ti. 

Increderea intr-un sens al lumii §i deci al existenfei 
umane s-a clatinat, un sentiment de criza coloreaza cu 
intensitaji variabile lirismul acestor moderni. 

Poezia lui Blaga se desfa§oara pe un fond de 
melancolie, in accepjia pe care el insu§i o dadea termenului: 
Melancolia e disperarea fiiniei care nu-si mai simte 
inradacinarea organica in lume. [...] 

Intr-o lume desacralizata, lipsita de substanja absoluta, 
sau care o conserva numai in natura, de care omul s-a 
desparjit, existen^a este o alunecare spre neant, o mare 
trecere. [...] 

Atdta vreme cat transfigurarea in sens paradisiac nu 
se produce, poetul e invadat de sentimentul singurdtdfii si al 
damndrii (subl. n.), prada a timpului devorator, §i in locul 



134 



jubila^iei sau al incantarii, rasuna nostalgia dupa varsta de aur 
a copilariei sau a lumii ori strigatul de spaima" 264 . 

Varsta de aur a copilariei a devenit la noi o tema 
poetica odata cu Eminescu, pentru ca pasoptistii nu cautau un 
spatiu redemptiv in copilarie, in natura sau in dimensiunea 
etnic-spirituala a tezaurului traditional. 

Pasoptistii erau, ei insisi inca, niste copii, spirite 
juvenil-entuziaste, care nu recenzau maladia veacului. 

Incepand insa de la Eminescu, toata poezia moderna va 
cauta configurarea literar-mistica a unui spatiu reconfortant 
spiritual, pentru ca lumea din afara murea. Si murea sufocdnd 
si viata launtrica a fiintei umane. 

5 5 5 

Lumea pe care odinioara o chemase (Strigat in pustie) 
ca sa il salveze de mustrarea con§tiinJei, de propovaduirea 
Prorocului pe care il auzea strigand in pustia con§tiinJei sale, 
lumea aceasta ajunge acum o umbra care nu ii mai pune 
inima in stare de exaltare, dar care, mai ales, nu poate sa ii 
invie inima: Umbra lumii imi trece peste inima (Calugarul 
batrdn imi sopteste din prag). §i umbra aceasta trece peste 
inima cu toata greutatea parerilor de rau. 

Dimensiunile acestui peisaj interior sunt date de 
indoiala, frica, deznadejde, de frisoanele infernului. 

Un peisaj in care sunt ape verzi, linisti grele si parasite 
de om, in care orice mi§care e o povara dureroasa, caci pasii 
mei sunt niste roade putrede iar mi§carea mainilor este o 
indoiala mai mult §i toate lucrurile au un sens descendent, 
spre tainajoasa a faranii (Heraclit langa lac). 

Se deschid port, He pamdntului §i ar vrea sa vada aurore 
subpamdntesti (Bunatate toamna), adica lumina invierii, dar 
simbolul roadelor putrede ale toamnei ne releva realitatea 
nerodirii virUnilor suflete§ti. Insa §tie ca bunatatea e moarte, 
pentru ca moartea pune capat tuturor rautajilor. 

Toate se muta sub pamant: Calugarii si-au inchis 
rugaciunile / in pivnifele pamdntului. Toate-au incetat / 
murind sub zavor (Din cer a venit un cdntec de lebada). 

Din nou, se observa §i in acest poem, ca cer nu mai 
exista, nu se vede in aceasta dimensiune spirituals in care 
traie§te poetul, iar pivnifele pamdntului sunt o trimitere 
evidenta la realitatea infernala, exprimata in arealul sau de 
spiritualitate prin inchisorile Iadului, beznele sau prapastiile 
Iadului. 



264 Idem, p. 20-21,23. 



135 



Cerul acestui infern interior este §i el subteran, ca toate 
celelalte lucruri, este glia neagrd a tdriilor (Noi, cdntdrefii 
leprosi). 

Sentimental vinovdfiei este dureros §i apdsdtor, 
precum §i prezenja morbului demonic in fiinja umana: 
Cineva a-nveninat fdntdnile omului. / Fdrd sd stiu mi-am 
muiat si eu mdinile / in apele lor. §i-acum strig: / O, nu mai 
sunt vrednic / sd trdiesc printre pomi si printre pietre. / 
Lucruri mici, / lucruri mari, / lucruri sdlbatice - omordfi-mi 
inima! (Din cer a venit un cdntec de lebddd). 

Ranile sunt multe §i greu de vindecat: Sdngerdm din 
mdini, din cuget si din ochi (Din cer a venit un cdntec de 
lebddd), pentru ca pacatuim cu fapta, cu gandirea §i cu 
intenjia. 

§i iara§i: Mistuifi de rani launtrice ne trecem prin veac 
(Noi, cdntdrefii leprosi). Iar lacrimile poetului sunt ape 
moarte: din gene ape moarte mi sepreling (Amintirile). 

Este interesant ca Blaga i§i imagineaza o pogordre a 
preojilor slujitori in acest lad, ca sa se roage pentru cei 
damnaji §i chiar pentru draci: Cdlugdrii si-au inchis 
rugdciunile / in pivnifele pdmdntului (Din cer a venit un 
cdntec de lebddd) §i Subt gliile verzi o bisericd este / §apte 
popi fin si azi / liturghie in ea pentru dracu (Fiica pdmdntului 
joacd), de§i, in ultima poezie, poetul mimeazd blasfemia. 

E sigur insa ca el cunostea exemplul multor Sfhni, din 
Biserica sa, care se rugau fierbinte nu numai pentru vrdjmasi, 
dar §i pentru demoni. 

Con§tiinJa apostaziei (Doamne, Doamne, de cine m-am 
lepddat? - in poemul Scrisoare) merge mana in mana cu 
dureroasa - pana la sfdrtecarea interioara - con§tiin^a a 
iadului duhovnicesc, launtric, de care poezia nu il poate 
salva: 

Mistuifi de rani launtrice ne trecem prin veac. / Din 
cdnd in cdnd ne mai ridicdm ochii / spre zdvoaiele raiului, / 
apoi ne-aplecdm capetele in si mai mare tristefe. /Pentru noi 
cerul e zdvordt, si zdvordte sunt si cetdfile. / In zadar 
cdprioarele beau apd din mdinile noastre, /In zadar cdinii ni 
se inchind, / suntem fdrd scdpare singuri in amiaza nopfii 
(Noi, cdntdrefii leprosi). 

Tagma poejilor o nume§te cdntdrefi leprosi, cantare^i 
care nu pot scapa de lepra pacatului numai prin cantecul lor, 
prin poezie, care peregrineaza bolnavi printre oameni §i pot 
numai sa vesteasca sufletelor impietrite prezenja unei 



136 



suferinfe chinuitoare in aceasta lume §i nadejdea unei 
viitoare mdntuiri §i invieri, care nu vine de la ei. 

Metafora infernului - ca sa vorbim in termeni literari, 
de§i nu e vorba de nicio metafora, ci de o realitate interioara 
crunta - este augmentata de imaginea potopului, in care 
poetul se vede pe sine traind in pantece apelor, acoperit de 
noian, un Noe care n-a ie§it din valtori §i un Iona care n-a 
razbit afara din pantecele chitului. 

El se vede acoperit de ape, tot a§a precum in poemele 
citate anterior, se vedea inchis in mormant §i in iad: 

Dainuie vesnic potopul. / Niciodata nu voi ajunge / s- 
aduc jertfa subt semnul malt / al curcubeului magic. /.../In 
mare ramdne muntele Ararat, / de-a pururifund de ape, / tot 
mai addnc, / tot mai pierdut /fund de ape (Pe ape). 

Altadata spune: Numai eu stau aid far a folos, 
nemernic, /bun doar de-necat in ape (Fiul alfaptei nu sunt). 

Daca muntele Ararat este eel pe care s-a oprit area lui 
Noe, curcubeul este semnul impdearii dintre Dumnezeu §i 
om: 

„Apoi a mai zis iara§i Domnul Dumnezeu catre Noe: 
lata, ca semn al legamdntului, pe care-l inchei cu voi si eu 
tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de-a 
pururi, pun curcubeul Meu in nori, ca sa fie semn al 
legamdntului dintre Mine si pamdnt. 

Cdnd voi aduce nori deasupra pamdntului, se va arata 
curcubeul Meu in nori, si-Mi voi aduce aminte de 
legamdntul Meu, pe care l-am incheiat cu voi si cu tot 
sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre 
pierzarea a toata faptura" (Fac. 9, 12-15). 

Curcubeul este insa §i simbol mesianic, semnul Fiului 
omului din vedenia lui Iezechiel (1, 1-28): Cum este 
curcubeul ce se afla pe cer la vreme de ploaie, asa era 
infafisarea acelei lumini stralucitoare care-l inconjura. 
Astfel era chipul slavei Domnului. §i cdnd am vazut eu 
aceasta, am cazut cufafa la pamdnt. 

Simbolismul apocaliptic-acvatic este preponderent in 
versurile lui Bacovia, dar nici lui Blaga nu-i este strain. 

Si nici lui Ion Barbu: In tulburatu-mi suflet, am 
construit o Area / - Informa nalucire de biblic corabier, - / 
§i turme-ntregi de gdnduri pe puntea ei se-mbarca, / 
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer [seamana foarte 
mult cu popoarele de gdnduri eminesciene, din Memento 
mori, mobilizate spre a-L „cuceri" pe Dumnezeu]. // E 



137 



vremea sd se-abatd mania Lui! O ploaie / De stropi rigizi 
intinde zdbrele de of el. / Corabia aleargd... in negura 
greoaie, / Corabia se-nclind si-aleargd fdrd fel... // §i eel din 
urmd crestet de munte se scufundd... / - Spre care farm, 
Stdpdne, spre care Ararat / Din bruma depdrtdrii, ma 
poartd-addnca undd ? - / S-a cobordt pe ape linfoliu- 
ntunecat. // Aud cum se destramd in suflet undeva, / Departe, 
in a ploii acidd melopee... / E noapte-n larg... / Iar Area te- 
asteaptd, Jehova, / Pe mdrile din suflet sd fereci curcubee 
(Area). Curcubeele iertarii... 

Revenind la Blaga, pamantul apare ca damnat, ca 
osandit potopului, §i in poemul Semne, in care nici animalele 
nu mai pot supraviejui in acest mediu pamantesc sulfurat de 
pacat, unde si fdrdna invenineazd, fiindca lutul a devenit 
striat de patimile pacatoase. 

Exista inviere din acest lad? 

In Bundvestire, poetul a§teapta na§terea Fiului Omului: 
In curdnd rdnile purtate prin vdile noastre / s-or vindeca / 
inchizdndu-se ca florile la intuneric. / In curdnd picioare 
albe / vor umbla peste ape. 

Ca §i cum Hristos nu S-ar fi ndscut inca, a§a vorbe§te 
Blaga. Insa verbele la viitor sunt un reflex duhovnicesc al 
constatarii propriei necrozari, al contemplarii sale din 
interiorul mormantului sufletesc §i al infernului duhovnicesc, 
al acestui spajiu caracterizat simbolic prin porji zavorate, 
izvoare astupate, sori negri, glii negre ale cerului, fantani 
otravite, ape verzi §i Jarani veninoase, un mediu poluat de 
pacat, in care nici animalele sau pasarile nu pot supraviejui 
(Semne) §i care a§teapta inecarea/spalarea potopului. 

Insa convingerea ca va veni ziua din urmd, cand va 
avea loc invierea de obste a tuturor oamenilor §i iesirea 
trupurilor din morminte este una fermd §i ea este exprimata - 
paradoxal - prin verbul la trecut, de data aceasta, caci 
certitudinea se exprima ca §i cum evenimentul ar fi avut deja 
loc: S-ar zice ca sicriele s-au desfdeut in addnc / si din ele au 
zburat / nenumdrate ciocdrlii spre cer (Taina inifiatului). 

In alta parte, ciocarlia e Hristosul pdsdresc . 

De mai multe ori, Blaga face referire la lumea celor 
sapte zile, adica la cele sapte veacuri ale lumii acesteia. 

Iar poeme ca Am infeles pdcatul ce apasd peste casa 
mea §i Sufletul satului anunja intoarcerea catre spiritualitatea 
rurala, prin care poetul a cautat o izbdvire in volumele La 



138 



cumpdna apelor §i La curfile dorului, reconfigurand un spajiu 
matricial, in care sa simta din nou posibilitatea redempiiunii. 

G. Gana vorbe§te despre faptul ca exista, „la Blaga, o 
poezie a satului, a muntelui, a campului, a padurii, a marii, 
formand linii tematice care traverseazd toata intinderea 
operei. Sunt spafii simbolice, metafore rezumative ale 
cosmicului, nu simple peisaje, ele au o semnificafie 
existenpald, nu doar o valoare plasticd" 265 . 

Gana aproape ca 1-a statutat pe Blaga ca poet al 
satului, acel sat in care s-a ndscut vesnicia, dar si acel sat 
care este o dimensiune interioard, recuperarea fericirii ideale. 

Asertiunile sale in aceasta privinta se imbina foarte 
bine cu ceea ce am afirmat pana acum si formeaza o istorie 
coerentd a ideilor si sentimentelor in opera lirica a lui Blaga: 
„foarte curand intoarcerea in sat incepe sa insemne cdutarea 
si gdsirea permanentei, a sentimentului ei. [. . .] 

Sentimentul pierderii de sine in cosmic sau intr-o 
ordine umand nediferentiatd nu 1-a putut incerca decat 
intermitent. . . 

Lumea cu care poetul vrea sa se confunde este aceea a 
satului. [...] Aici, la izvoarele vietii (langd fdntdnile darului 
harului), moartea e anulata, infranta... 

Confundarea satului cu natura, cu ceea ce alcatuieste, 
in viziunea lui Blaga, esenta ei este, spuneam, surprinzatoare, 
insa numai aparent: pentru ca Blaga este, fundamental, poet 
al cosmicului, al raporturilor omului cu cosmicul. [...] 

Spatiile umane, satul si orasul, sunt de aceea receptate 
nu in aspectele lor istorice si sociale, ci in valoarea pe care 
le-o poate da decat legdtura cu cosmicul, asa cum spatiile 
naturale, peisajele, isi datoreaza calitatea prezentei vietii 
(luminii), nu frumusetilor plastice . [...] 

Satul romdnesc al lui Blaga e un spatiu ideal destinat 
sa satisfaca aspiratiile lui cele mai adanci: comuniunea cu 
absolutul cosmic 266 , salvarea de sentimentului solitudinii si al 
curgerii. 



265 Idem, p. 21-22. 

" 66 Absolutul cosmic e o sintagma comunista, care nu inseamna nimic - iertata-mi fie 

duritatea (ca si nefiinta divina a Ioanei Em. Petrescu). 

Pentru a nu transparentiza valoarea religioasa a unor termeni, critica literara, fie de 

nevoie, fie benevol, a trecut, sub regimul comunist, la utilizarea/inventarea de 

concepte filosofice cu sensuri echivoce. 

Ne-am folosit doar de prilej pentru a semnala acest fapt, caci G. Gana nu este nici pe 

departe singurul care uzeaza de acest tip de edulcorari terminologice. 



139 



Satul, in textele filosofice ca si in poeme, este asadar 
proiectie a unei ndzuinte, e mai mult o utopie decat o 
amintire idealizatd. Fictiunea propusa de Blaga e in acord in 
prhnul rand cu nevoia lui addnca de un asemenea spatiu" 267 . 

De ce avea nevoie addnca de un asemenea spatiu, cred 
ca am inteles. 

Mai inainte de volumele La cumpdna apelor §i La 
curfile dorului insa, peregrinarea prin infern a continuat §i s-a 
acutizat in Lauda somnului. 

Blaga e in aceste volume un Dante sau un Orfeu 
calatorind in infernul personal, calauzit de propria con§tihr£a 
insangerata. 

Lauda somnului inseamna lauda morfii. Moartea este 
in continuare perceputa ca o stare care i§i pune pecetea peste 
toate lucrurile: se linistesc pdsdri, sdnge, fard (Somn). 

Printr-o perspective rasturnata, acest univers 
unidimensionat de infernul launtric, apare ca cerul de jos 
(Fum cdzut). 

Referin^ele la Hristos se inmul^esc in acest volum. 

Aici apar, pe langa acela§i univers subteran cu 
amprenta de iad (vezi poezia Paradis in destrdmare, in care 
se sting cele din urmd lumini, paienjenii umplu apa vie §i 
ingerii putrezesc sub glie) alte doua atitudini pe care le-am 
intalnit razlej §i mai inainte: a§teptarea Invierii, a pogorarii la 
lad a lui Hristos, alaturi de nefericirea §i suferin^a personala 
provocata de faptul ca nu a avut parte sa traiasca niciun extaz 
duhovnicesc, nicio vedere a luminii dumnezeiesti. 

Cele doua aspecte au o mare legatura intre ele, pentru 
ca in Ortodoxie vederea luminii dumnezeiesti inseamna 
trecerea granijei dintr-o existen^a in umbra morfii intr-o cu 
totul alta viaja, a carei dimensiune spirituals este vesnicia 
luminoasd. 

„Iscodirea" invierii personale §i a invierii de ob§te 
devine o amprenta a volumului. In aceasta lume launtrica, cu 
luminile stinse, poetul a§teapta sa vada popi negri [aluzie fie 
la reverenda neagra, fie la intunericul subpamantean, 
infernal] vestind sub pdmdnturi soarele (Echinocfiu), pe 
Soarele-Hristos. 

In poezia Peisaj transcendent, cocosi apocaliptici tot 
strigd, / tot strigd din sate romdnesti, iar clopote sau poate 



267 George Gana, Opera literara a lui Lucian Blaga, op. cit., p. 203, 205, 207-209. 



140 



sicriile / cdntd subt iarbd cu miile, a§teptand ceasul invierii 
universale. 

In Noapte extaticd, fiind in acela§i Infern cu zavoarele 
trase §i fantanile inchise, poetul a§teapta insa o spdlare, cu 
lumina, a pacatelor: Asazd-fi in cruce / gdndul si mdinile. / 
Stele curgdnd/ne spald fdrdnile . 

Deplangerea inexistenjei revelajiei dumnezeie§ti in 
viaja sa o intalnim in poemul Tristefe metafizicd. 

Aceasta atitudine ii este comuna §i lui Arghezi, alaturi 
de lamenta^ia temporara faja de greutatea sfinjeniei, care ar fi 
prea dificil de purtat §i care apare §i ea in acest volum (in 
poezia Drumul Sfdntului). 

Mai mult insa decat aceasta lamentatie, fata de 
Arghezi, lui Blaga ii este proprie asocierea in aceeasi poezie a 
unor expresii si imagini poetice care sunt eminamente 
ortodoxe langa referinte care sunt, la fel de clar, pdgdne sau 
langa confesiuni ale unor impulsuri antagonice, ceea ce 
denota coexistenta unor atitudini contrare, care nu par sa-1 
deranjeze pe poet prin incoerenta adnotarii lor. 

Problema nu se poate elucida decat prin acceptarea 
unui referat psihologic corespondent cu datele creatiei sale. 

Aceasta alaturare, foarte des intalnita, face ca sa nu se 
mai discearna prea bine care este spiritul poeziei lui Blaga. 

Confruntata cu aceasta neclaritate, exegeza literara a 
trebuit sa constate, doar, atasamentul poetului fata de 
mitologie si de o anumita viziune arhaica a universului. 

Obscuritatea aceasta presupune si un grad semnificativ 
de premeditare din partea lui Blaga, credem, pentru a se 
distanta de alti poeti de la Gdndirea si pentru a-si asuma 
introducerea in modernism/ expresionism a gdndirismului . 

De§i crede ca Dumnezeu S-a facut om pentru oameni, 
Blaga are momente cand nu vrea sd accepte ca intruparea 
Domnului nu e de ajuns pentru mantuire, daca omul nu face 
niciun efort pentru despatimire §i curajire interioara: mi-am 
ridicat in vdnturi rdnile / si-am asteptat: oh, nicio minune nu 
se-mplineste. /Nu se-mplineste, nu se-mplineste! / §i totusi cu 
cuvinte simple ca ale noastre / s-au facut lumea, stihiile, ziua 
si focul. / Cu picioare ca ale noastre / Iisus a umblat peste 
ape (Tristefe metafizicd). 

§i, de§i cunostea dogmele, Blaga lasa de multe ori sa 
razbata in poemele sale ecouri ample ale razboiului sau 
impotriva adevaralui scriptural §i patristic, care iau adesea 



141 



forma unor blasfemii pe care am renunjat sa le mai aducem in 
prim-plan. 

Ele se recunosc u§or in actul lecturii insu§i, incat ne 
aduc uneori in situajia sa credem ca Nichifor Crainic avea 
oarece dreptate cand spunea ca Blaga a trecut prin teologie ca 
mantaua impermeabila prin ploaie. 

Razboiul acesta surd credem insa ca a fost mult 
exacerbat nu atat de o convingere launtricd profunda, cat de 
orgoliul sdu poetic, dar mai ales de eel filosofic. 

Frumoasa este insa afirma^ia din ultimul poem, 
Incheiere, al acestui volum: Frate, o boald invinsd fi se pare 
orice carte, caci, cu adevarat, o carte poate fi exorcizarea 
unor patimi §i obsesii §i ea se poate transforma, pe plan 
personal, in victoria unei patimi con§tientizate. 

Exista insa pericolul ca aceasta patima, odata 
exprimata in carte, sa imbolnaveasca pe aljii, care nu sunt 
con§tienJi de virusul ei, de molima duhovniceasca ce zace in 
ea. 

Acest poem final este frumos §i prin faptul ca este o 
cerere a rugaciunilor celor care citesc cartea, pentru eel care a 
scris-o, un epilog in stil modern, dar in duhul carjilor noastre 
vechi: 

Ji-a mai rdmas in urechi vreun cuvdnt? / De la basmul 
sdngelui spus [„basmul" pe care il spune omul trupesc, omul 
de carne §i sange] / intoarce-fi sufletul cdtre perete / si 
lacrima cdtre apus. 

Am facut pana acum o analiza a substantei mai multor 
volume din opera poetica blagiana si a evolutiei gandirii si a 
conceptiei sale poetice. Exista insa si poeme care transcriu, in 
intregime, cu destul de multa fidelitate, atmosfera cugetarii 
ortodoxe. 

Nu sunt multe de acest fel in opera sa - dar nu sunt nici 
cu totul absente -, din cauza interpunerii in viziunea sa a unei 
filosofii personale, a unui sistem de gandire elaborat din 
dorinja de a fi unpionier al filosofiei sistematice romane§ti. 

Orgoliul acesta 1-a macinat §i pe Camil Petrescu §i, 
in opinia noastra, nu a dat rezultatele scontate, dar a reu§it sa- 
1 indeparteze pe Blaga de izvorul ortodox al cugetarii 
romane§ti, pe care el 1-a avut in vedere, ca punct de plecare 
in dezvoltarea sa ca poet. 



268 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Petrescu. 



142 



La unul dintre ele facea referire George Gana, 
specificand ca „poezia tristetii metafizice isi are sursa intr-un 
sentiment existential, intr-un fel anume de a resimti raportul 
cu lumea, nu in speculatie. 

Recurgerea la elemente livresti (mitologice) si 
caracterul impersonal al lamentatiei din unele poeme nu sunt 
ale filosofului, ci ale poetului care-si creeaza, si in felul 
acesta, un limbaj menit sa comunice sensul ontologic al 
tristetii sale, al sentimentului solitudinii cosmice, clamat de 
atatea ori intr-un chip mai direct sau mai patetic (masca 
mitologica din unele poeme si pluralul din altele se explica si 
prin nevoia de discretie, de evitare a exhibarii durerii proprii 
[subl. n. - aceasta discretie ii este proprie si lui Arghezi]), ca 
in aceasta jelanie din ultimii ani: 

In strainatate-mi, pamdntean in lacrimi, 
stau de veghe langd vatra mea depatimi. /.../ 

Chem spre miaza-zi si noapte, n-am raspuns. 

Sa ard singur, orice zare sa ma-nfrdnga 

ursitoarele-nceputului m-au uns, 

si tdnjind sd-mi scape clipa cdnd o stea 

sare, ca spre-o alta lume, sa se stdnga 

si sa-nvie-n picurul din geana mea. 

(Langd vatra)" . 

Mi-astept amurgul e un poem care face parte din 
primul lui volum de poezii, din 1919, Poemele luminii: 

In bolta instelata-mi scald privirea - 

si stiu ca si eu port 

in suflet stele multe, multe 

si cai lactee, 

minunile-ntunericului. 

Dar nu le vad, 

am prea mult soare-n mine 

de-aceea nu le vad. 

Astept sa imi apuna ziua 
si zarea mea pleoapa sa-si inchida, 



George Gana, Opera literara a lui Lucian Blaga, op. cit., p. 283. 



143 



mi-astept amurgul, noaptea si durerea, 

sd mi se-ntunece tot cerul 

si sd rdsard-n mine stelele, 

stelele mele, 

pe care incd niciodatd 

nu le-am vdzut. 



Soarele este pentru Blaga soarele patimilor, 
incandescent pasiunilor juvenile. 

Se poate remarca aceasta semnificajie §i intr-un poem 
binecunoscut din acela§i volum, Liniste (ne amintim refrenul 
sau: Atdta liniste-i injur de-mi pare cd aud/ cum se izbesc de 
geamuri razele de lund), pentru ca sa regaseasca aceea§i 
metafora a patimilor fierbhni, cu referire la cei tineri, cu 
sdnge tdndr incd-n vine, / cu patimi mari in sdnge, / cu soare 
viu in patimi. 

Patimile au aici, la Blaga, exact sensul ortodox al 
patimilor pdcdtoase . A§a incat, atunci cand el spune amprea 
mult soare in mine, solaritatea aceasta nu este una fericitd, 
benefica, nu este o lumind spirituald, ci expresia de mai sus 
este un oximoron, denumind un soare intunecat, ce reprezinta 
focul patimilor irationale. 

Insu§i poetul considera o nefericire prezenja in el a 
acestui soare al patimilor. Constatarea §i regretul lui sunt ale 
omului care simte ca a fast chemat in lume pentru un scop cu 
mult mai inalt decat a trai sub soarele acestei lumi trecatoare, 
sub acest soare material, §i cu inima aplecata spre pamant §i 
spre lucrurile pieritoare. 

Dorul lui de viaja ve§nica se aprinde privind cerul 
instelat, cerul cu stele pe care Eminescu, in urma lecturilor 
sale din Scripturd §i din carjile Bisericii, il numea 
catapeteasma lumii (in Scrisoarea I). 

Pentru ca cerul instelat este catapeteasma naturala pe 
care ne-a creat-o Dumnezeu, ca oamenii sa patrunda cu 
mintea dincolo de ea, in injelegerea faptului ca exista un 
singur Dumnezeu care afdcut cerul si pdmdntul (Fac. 1, 1) §i 
despre a Carui slava povestesc cerurile (Cerurile povestesc 
slava lui Dumnezeu si facerea mdinilor Lui o vesteste tdria, 
zicePs. 18, 1). 

Iar catapeteasma din Biserica este chipul simbolic al 
Imparajiei Cerurilor, cu Soarele Hristos §i stelele Sfinjilor pe 
ea. 



144 



A§adar, Blaga, privind cerul instelat, a fost cuprins de 
dorul dupa viaja vesnica §i dupa cerul netrecator al Sfinjilor. 

In acel moment §i-a dorit sa vina mai degraba ceasul 
moitii, sa apuna soarele patimilor §i sa rasara stelele 
descoperirilor dumnezeiesti, precum §i adevarata frumuse^e 
spirituals a sufletului sau, a§a cum a fost creata de 
Dumnezeu, frumuseje care, inca in viaja fiind, era eclipsatd 
de soarele grosier §i orbitor al patimilor materiale. 

Moartea, semnalata prin metaforele amurgul, noaptea 
si durerea, inseamna desparfirea de trup §i de alipirea 
patimasa de cele materiale, si iesirea in lumina 
dumnezeiasca, acolo unde rasar stelele frumuse^ii spirituale, 
pe care a zidit-o Dumnezeu in oameni, atunci cand i-a facut 
dupa chipul §i spre asemanarea Sa. 

Blaga nu face decat sa enunje poetic §i indescifrabil, 
poate, pentru mul^i, o afirmajie dogmatica §i o viziune 
tradi^ionala in literatura romana. 

Urmatoarea poezie la care ne referim se numeste 
Suflete, prund de pdcate, din volumul Corabii cu cenusd: 

Suflete, prund de pdcate, 

esti nimic si esti de toate. 

Roata stelelor e-n tine 

si o lume dejivine. 



Esti nimic si esti de toate: 
aer, pasari calatoare 

fum si vatra, vremi trecute 
si pamdnturi viitoare. 



Drumul tau nu e-n afara. 

Caile-s in tine insufi. 

lata cerul tau se naste 
ca o lacrima din plansu-fi. 



Poezia exprima optica credinciosului smerit, care se 
vede pe sine prund de pdcate, care i§i cunoa§te necuviinja §i 
adancul vinovatiei inaintea lui Dumnezeu. 

Omul este creat in cumpana celor doua lumi, cea 
spirituals §i cea materials, avand suflet spiritual §i corp 



145 



sensibil, §i poate inclina inspre ce parte dore§te, spirituals sau 
materials, in conformitate cu voinja sa libera. 

Poate inclina spre cer §i spre indumnezeire, spre coral 
celor care lauda pe Dumnezeu, simbolizat aici prin roata 
stelelor, avand imprimat in sine chipul lui Dumnezeu, dar se 
poate apleca §i spre dobitocia (termen traditional) patimilor 
celor josnice, care il apropie de lumea celor necuvantatoare. 

Prin inmul^irea patimilor in sine, sufletul omului, in loc 
sa se lumineze, devine purtator al unei lumi dejivine. 

Dupa cum spune Sfantul Duh prin glasul Psalmistului: 
Omul in cinste fiind [in cinstea de chip §i de fiu al lui 
Dumnezeu] n-a priceput; aldturatu-s-a dobitoacelor celor 
fdrd de minte si s-a asemdnat lor (Ps. 48, 12, 21). 

Omul adund in sine trecutul §i viitoral: este trecutul 
sdu in masura in care faptele sale 1-au modelat intr-un fel sau 
altul §i este viitorul sdu, din perspectiva soartei ve§nice 
(pdmdnturi viitoare) pe care el insusi §i-o pregate§te inca de 
pe acum. 

Insa omul nu se indreapta spre lumi necunoscute §i nici 
spre orizonturi geografice, ci spre Impdrdfia lui Dumnezeu 
care este in el insu§i: Drumul tdu nu e-n afard. / Cdile-s in 
tine insufi. 

Iar aceasta Impdrdfie cereascd se na§te in om prin 
plans §i pocainja: lata cerul tdu se naste / ca o lacrimd din 
plansu-fi. 

Al treilea poem este Psalm, din volumul Cdntecul 
focului: 

Iubind - ne-ncredinfdm ca suntem. Cdnd iubim, 

oricdt de-addncd noapte-arfi, 

suntem in zi, 

suntem in tine, Elohim. 

Sub lumile de aur ale serii 
tu vezi-ne - cutreierdnd livezile. 
Umbldm prin marea sdptdmdnd 
gdnd cu gdnd si mdnd-n mdnd. 

§i cum am vrea sa te sldvim 

pentru iubirea ce ne-o-ngddui, Elohim! 

Dar numai rand a tdcerii 

e cuvdntul ce-l rostim. 



146 



Ca §i in cazul poeziei lui Arghezi, ne poticnim adesea 
§i in lirica lui Blaga de metafore poetice care ascund realitaji 
scripturale §i teologico-ascetice ortodoxe §i care, eel mai 
adesea, raman total necunoscute criticii literare, care le 
imprima sensuri destul de indepdrtate sau cu totul false. 

Prima strofa pune in antiteza noaptea pdcatului cu ziua 
harului dumnezeiesc. 

Blaga susjine ca iubirea atrage harul lui Dumnezeu §i 
ca noaptea pacatelor omenesti nu ne poate cople§i desavar§it 
daca iubim §i daca ramanem, prin iubire, in Dumnezeu. 

Strofa a doua revine la un tablou cu nuance primordiale 
§i acest parcurs este unul foarte familiar rugaciunilor 
ortodoxe, in care credinciosul II implora pe Dumnezeu sa-§i 
aduca aminte de milele Sale cele de demult §i de slabiciunea 
§i neputinja umana care este in toji §i care a dus la caderea 
din Rai a Protoparinjilor Adam §i Eva. 

Primele doua versuri sunt o parafraza a referatului 
biblic care expune tocmai despre aceasta cadere, la ceasul 
inserarii, §i a versetului de la Fac. 3, 8: Iar cdnd au auzit 
glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, in 
racoarea serii, s-au ascuns Adam si femeia lui de fafa 
Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 

Oamenii mo§tenesc din neam in neam urmarea acelei 
edderi, iar Blaga roaga pe Dumnezeu spre indurare faja de 
neamul omenesc: vezi-ne - cutreierdnd livezile. 

Urmatoarele doua versuri fac aluzie la cele sapte 
veacuri ale acestei lumi, marea saptamana, in care oamenii 
ratacesc inca, mulji, departe de Dumnezeu (sunt 
semnificative verbele: a umbla §i a cutreiera), pana la 
venirea Zilei neinserate a veacului al optulea. 

In viziunea lui Blaga, oamenii umbla ca niste copii 
ne§tiutori, gand cu gdnd si mdna-n mdna. 

Ultima strofa marturise§te, ca de multe ori in alte 
poeme, durerea poetului pentru faptul ca nu simte un raspuns 
al luminarii dumnezeie§ti in viaja sa, iar cuvantul rugaciunii 
sale il resimte ca pe o rand a tdcerii. 

Exista aici, in aceste poeme, ca si in altele, urme 
semnificative ale unei mentalitati si cugetari traditionale, care 
trebuie in aceeasi masura specificate, alaturi de influentele 
filosofice ale veacului, pentru a putea stabili coordonatele 
corecte ale poeziei, literaturii si culturii romane moderne. 



147 



La finalul celor afirmate despre Bacovia, Arghezi §i 
Blaga, vrem sa extragem cateva concluzii. 

In primul rand, trebuie sa spunem ca atitudinile 
fundamentale pe care le-am scos in evidenja, intalnite in 
poemele lor, nu sunt singulare: ele sunt foarte caracteristice 
epocii. 

Marea majoritate a poejilor i§i exprima in creajiile lor 
nelinisti de esenfa religioasa, se simt devastafi pentru 
pierderea orizontului traditional al existenjei, incearca sa-§i 
creeze, prin poezie, un spafiu propriu in care sa recupereze 
perenitatea valorilor spirituale ale satului romanesc - ca 
extensie cosmica, naturala, si ca spatiu spiritual, adapostit sub 
aripa sfinteniei -, in timp ce ora§ul li se pare monstruos §i 
ucigdtor de suflete, sau i§i Jipa durerea lipsei de sens a viejii 
§i a lumii in care traiesc. 

Este esen^ial sa spunem ca lipsesc din poezia 
romaneasca doua coordonate fundamentale ale liricii 
moderne (simboliste §i expresioniste) apusene §i anume: 

• tentafia evazionismului §i a exotismului (ilustrata masiv 
prin toposul marii, al porturilor, al calatoriilor, al trenurilor, al 
panzelor §i vapoarelor). 

Facem aici precizarea ca evazionismul §i exotismul nu 
sunt o descoperire a lui Baudelaire sau a simbolismului, ci o 
stare de spirit care urmeaza veacului iluminist, in care s-a pus 
accent pe (re)descoperirea teritoriilor pagane, pe exotismul 
oriental (musulman §i persan) §i pe eel emanat de spa^iile 
virginale americane, proaspat descoperite de Columb. 

Pornind de aici, dupa ce Rena§terea redescoperise 
paganismul in filosofia §i arta Antichitajii, Iluminismul a 
elaborat, prin Spinoza, Voltaire, Rousseau §i Darwin, un 
razboi concertat, pe toate planurile, impotriva cre§tinismului. 

• spaima de infinitul cosmic, fundamentala in 
Apus, pe care a subliniat-o Blaise Pascal. Iar catedralele 
catolice, care ni dau un sentiment „strivitor" prin 
grandoarea proiectarii lor, nu sunt decat o icoand a felului 
in care apusenii privesc spre cosmos, care li se pare 
„strivitor" prin infinitul sau. 

La noi - §i Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga a observat 
foarte bine -, nu exista o asemenea spaima la niciun poet. 

Prin urmare, a§a-zisele coordonate pascaliene ale 
poeziei lui Arghezi - spre exemplu -, pur §i simplu nu exista. 



148 



Sentimentele fimdamentale prezente in lirica 
romaneasca sunt altele, cu totul altele, decat in cea apuseana, 
de§i ve§mantul poetic poate parea asemanator: modernist, 
simbolist, expresionist, avangardist - de aici §i dificultatea 
enorma cu care exegeza reu§este sa-i integreze pe poe^ii 
romani intr-un curent sau altul! 

Nelini§tile esenjiale ale poejilor no§tri sunt, in schimb, 
urmatoarele: 

• frica de moarte, de lad sau de Judecata; 

• nemultumirea §i durerea foarte profunda pentru faptul 
ca Dumnezeu nu S-a revelat in viaja lor §i in lumea 
contemporana lor, ca nu au avut o relajie cu Dumnezeul eel 
Viu. 

Eminescu, Blaga, Arghezi - §i chiar Fundoianu - spun 
pe sleau lucrul acesta, il striga cu tarie, iar unii dintre ei, 
uneori, // acuza pe Dumnezeu, ca nu vrea sa Se mai 
descopere oamenilor ca in trecut. 

Este insa demn de re^inut ca nu erau indiferenji faja de 
dorul abisal al sufletului de a-L vedea §i afi cu Dumnezeu. 

Cu totul dimpotriva, ceea ce constituie o caracteristica 
esenjiala a poeziei noastre este cobordrea cu mintea in lad, 
fenomen ascetic §i mistic caraia, daca in proza nu avem un 
Dostoievski §i un roman al subteranelor, in schimb ii 
receptam prezenja in poezie cu o foarte mare acuitate (o 
trasatura esenjiala a liricii romane§ti), cu precadere in lirica 
lui Bacovia §i a lui Blaga. 

Gdndirea la moarte §i cugetarea la lad sunt 
coordonatele esen^iale ale filosofiei ortodoxe, de la Sfantul 
Vasile eel Mare care, in sec. III-IV, enunja ca adevarata 
filosofie este cugetarea la moarte (sau Sfantul Antonie eel 
Mare: gdndeste des la moarte si nu vei gresi niciodata) §i 
pana la Sfantul Siluan Athonitul (sec. XIX-XX), al carui 
celebru dicton este: Jine-ft mintea ta in iad si nu 
deznadajdui! 

Aceasta trasatura este preluata in literatura romaneasca 
si este omniprezenta de la Neagoe Basarab pana la 
preromantici si Eminescu, pentru ca in poezia moderna sa fie 
nu estompata, ci neclar exprimata si intrevazuta de sub valul 
limbajului poetic modernist. 

Poezia unora ca Bacovia §i Blaga - intr-o buna masura 
§i a lui Arghezi - nu este decat strigatul fiinfei incarcerate in 
infernul egoist al nefericirii proprii, unde ei stau ca intr-un 
chit §i sunt disecafi interior de o suferinfa cutremuratoare . 



149 



Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, problema 
este daca ei au mutat marturisirea poetica sub epitrahil sau nu 
sau daca macar s-au pocait inainte de moarte, pentru ca mila 
§i iertarea lui Dumnezeu covdrsesc toatd mintea. 

Daca eliminam fiorul religios §i poezia nelinistilor 
spirituale din lirica marilor no§tri poe^i, trebuie sa reevaluam 
insa§i considerarea lor ca maripoefi. 

Incercaji sa pastrami din Blaga numai poezia vitalista, 
dionisiaca §i veji observa cu u§urinja ca Blaga nu mai e 
Blaga\ 

Cele mai frumoase §i mai impresionante metafore §i 
imagini poetice din opera lui sunt cele inspirate de gdndul 
morfii sau de nelinistea constiinfei. 

Poezia Jine locul pogordrii la lad a constiinfei sau ceea 
ce Ortodoxia nume§te pocdinfd, metanoia (schimbarea 
mhnii). Nu este un reflex cultural-religios de tip orfic sau 
dantesc. Dante viziteazd infernul din proprie inijiativa, un 
infern in care intra §i iese dupa bunul plac. 

Efortul poe^ilor no§tri este unul de congtiinfd. Ei 
constatd pogorarea lor in infern, ramanerea in infernul 
spiritual propriu, pe care il exprima, il exteriorizeazd poetic. 

Nu sunt insa niciodata autonomi, ci dependenfi de 
Dumnezeu. Ei nu se pot scutura de aceasta realitate interioara 
zguduitoare printr-un gest emergent oarecare. 

Creajia poetica ii reconforteaza spiritual numai intr-o 
anumita masura, ca marturisire publicd §i exorcizare. 

Eminescu singur coboara in infernul durerii pentru 
femeie, pentru cea pe care o iube§te, dar nici el nu face acest 
gest ca semn al omnipotenjei geniale §i artistice, ci dintr-o 
compdtimire §i sfd§iere sincerd, cerand apoi mdntuirea 
pentru amandoi, de la Dumnezeu §i de la Maica Domnului. 

Zbuciumul acestor poeji este in locul rugdciunii §i al 
cugetdrii chinuitoare asupra rostului fiinjei, in locul privirii 
asupra interiorului propriu, pe care le indeplinesc monahii §i 
nevoitorii ortodoc§i, asceza specified §i unicd pe care poeji ca 
Eminescu, Blaga, Arghezi o cunosc indeaproape. Numai ca 
nu au avut puterea renunfdrii la ei in§i§i pana la capat. 

In fine, dupa ce Titu Maiorescu a desemnat ca obsesie 
najionald „sincronizarea" cu Occidentul (chiar daca intarziata 
de conceperea mai intai a fondului) §i aceasta a fost 
perpetuata apoi, ca atitudine culturala na^ionala, prin 
teoretizarile sistematice ale lui E. Lovinescu, paradoxul 
paradoxurilor care s-a petrecut in literatura noastra a fost 



150 



acela ca s-au sincronizat eel mai bine cu arta §i cultura 
europeana tocmai spiritele care au fost profundi religioase §i 
aplecate spre dimensiunea misticd a existenfei, spiritele 
profund tradifionaliste, in esenja lor, exasperate de declinul 
spirital al lumii moderne. 

Incepand cu Mihai Eminescu (om al timpului modern, 
zicea Maiorescu) §i terminand (sau ne-terminand) cu Eugen 
Ionescu §i Mircea Eliade, marile valori ale literaturii romane 
au cam depasit ideea de „sincronizare", pentru ca s-au a§ezat 
ele insele in fruntea unor curente de gandire §i de cultura 
universale. 

Eminescu - de§i nu prea se vorbe§te despre aceasta (s- 
a remarcat, de exemplu, ca, in Geniu pustiu, „in maniera 
moderna, mateiana, autorul intra in dialog cu 
personajul..." ) -, a anticipat, prin poezie, lirica simbolista 
§i modernista, iar prin proza, romanul existentialist, al 
„dosarelor de existenja" §i pe eel fantastic de factum 
moderna! 

§i toata aceasta profunzime spirituald §i vitalitate 
creatoare deriva din fondul profund religios al acestor 
personality ata§ate de tradi^ie, adanc nelini§tite de absurdul 
timpului modern §i de absenja revela^iei sacrului, adica a lui 
Dumnezeu in lume. 

De aceea, eel mai adesea, ideologia culturalista, 
filosofia culturii (Liiceanu ii gaseste §i un dumnezeu: 
dumnezeul culturii) care este, in esenja ei, eclesiofoba, 
admira §i aplauda, ca personality culturale monumentale, pe 
cei mai neobosn;i detractori ai spiritului sau luciferic-ateu. 

§i de§i acest lucru este mai mult decat evident, pare sa 
nu il sesizeze nimeni. Sau, eel pujin, nimeni nu il spune. 

Baudelaire definea modernismul ca aspirate spre 
Infinit. Poezia romana moderna, prin toji reprezentanjii sai de 
seama (Arghezi, Blaga, Bacovia, Barbu) nu exprima decat un 
profund regret pentru esecul iluminarii mistice §i al 
transfigurarii personale, pentru e§ecul nedepasirii limitelor 
umane, a neputin^elor proprii. 

Din aceasta perspective, poezia romaneasca este 
centrata pe eul propriu, este personalista mai mult decat 
lirica moderna apuseana. 

Accentele profund personale, circumscrierea privirii in 
interiorul spiritului propriu sunt mai rare in poezia lui 



270 Elvira Sorohan, Ipostaze ale revoltei..., op. cit., p. 223. 



151 



Baudelaire, Rimbaud, Valery, Verlaine, Rilke, Trakl, etc., 
decat in poezia romaneasca. Iar amprenta liricii romane§ti o 
reprezinta exprimarea regretului. 

Referindu-se la poezia romana moderna, pusa fa^a-n 
faja cu categoriile negative ale poeziei moderne, a§a cum le-a 
receptat Hugo Friedrich, E. Negrici afirma urmatoarele: 

„Pana §i poemele celor mai indrazneji moderni§ti pot fi 
descrise prin categorii pozitive. [. . .] 

Citita astazi, poezia romana moderna, imi pare, cu 
minime, rarisime excepjii, desprinsa de pe fundalul secolului 
al XlX-lea european [ca mentalitate, ceea ce confirma 
afirmajiile noastre cu privire la existenja unei puternice 
tradi^ii spirituale §i literare in scrisul romanesc, in pofida 
teoriei lovinesciene]". 

Poezia romana moderna „este inca umana, personala, 
tandra, cuminte, sentimentala", ea „nu anunja anormalitatea 
poetului §i nu seamana nici pe departe cu acel limbaj al unei 
suferinfe gravitdnd in sinea sa, care nu mai aspira la nicio 
vindecare, ci doar la cuvdntul nuanfat (H. Friedrich)". 

Poezia §i literatura apuseana nu aspira la vindecare 
pentru ca nu o mai a§teapta de nicaieri, pentru ca nu crede in 
experienja vindecarii traita in mod con§tient inca de pe acum, 
nu numai in via^a viitoare, a§a cum, dimpotriva, se crede §i se 
marturise§te in spajiul ortodox. 

Eugen Negrici preciza ca „sunt de negasit reperele, 
atributele, indiciile evocate adeseori de Hugo Friedrich: 
spaimele, tulburarile, angoasele, dominatia excep^iei §i a 
straniului, tenebrosul, atrac^ia neantului, fantezia 
scormonitoare, sfa§ierea in extreme, dezorientarea, ordinea 
pierduta, transcendent goala, incoerenja, fragmentarismul, 
reversibilitatea, fulgurarile deconstructive, imaginile taioase, 
optica asigmatica, dislocarile, disonanjele, anormalitatea. 

Este evidenta absenfa demonicului §i a categoriilor 
negative pana §i la un poet al tdgadei ca Arghezi. 

Totul in aceste poezii se afla sub masura legii. 
Plenitudinea, seninatatea launtricd a celor mai multe II 
presupun pe Dumnezeu, iar drumul sugerat de procesul 

"" 7*71 "" 

poetic [...] duce tot la El (subl.n.)" . 



271 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romdne, op. cit., p. 164-165. 



152 



Poezia lui Ion Barbu: adevarul elementar ermetizat 



Un lucru al artei e, in primul rand, un lucru moral. 



Ion Barbu 



272 




In ultima vreme am poposit mai 
mult cu mintea asupra infelesurilor 
poeziei lui Ion Barbu. §i de aceea am 
constatat, spre surprinderea noastra, ca 
nici Barbu nu este un poet care s-ar 
afla neaparat in raspar cu traditia, a§a 
cum credeam. 

§tiam despre trecerea lui pe la 
Rugul aprins (amanunt trecut cu 
vederea de aproape toate biografiile 
sale din manuale sau din mediul 
online), dar totu§i refuzam pur §i simplu sa il gdndim pornind 
de la izvoare ortodoxe, pentru ca ne obi§nuisem sa il situam 
exclusiv intre parametrii filosofico-matematici ai 
comentariului literar canonic. 

Credem insa a fi descoperit un fond ortodox (nu 
neaparat o coerenta dogmatica) al con§tiinJei §i al operei sale 
poetice, fara a specula asupra adevaratelor sensuri ale 
poeziei. 

Mai intai de toate, Ion Barbu este considerat un poet 
ermetic, unul dintre cei mai greu de descifrat poeji ai 
literaturii romane, poate chiar eel mai dificil dintre toji poejii 
§i eel mai modern. Motiv pentru care a fost condus in 
vecinatatea lui Mallarme §i Valery §i a conceptului de poezie 
purd. 

Noi credem insa ca lucrurile nu stau chiar a§a. 
Cercetarile pe care le-am intreprins asupra poeziei romane§ti, 
au stabilit pentru con§tiinJa noastra o alta ierarhie, in fruntea 
careia sta Eminescu, ca fiind poetul eel mai profund §i mai 
greu de infeles cu adevarat (in ciuda aparenjelor uneori 
inseldtoare), urmat de Nichita, de Arghezi §i de Blaga. 



" " Cf. Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, cu un cuvant inainte de Ov. S. 
Crohmalniceanu, Ed. Cartea Romaneasca, 1979, p. 194. 



153 



Poezia lui Ion Barbu este indescifrabila doar in masura 
in care nu injelegem relajia pe care el o stabile§te intre 
metafora poetica §i axioma matematicd. 

Din momentul in care aceasta ecuafte in care intra §i 
matematica, §i poezia, este rezolvata, lirica lui Ion Barbu nu 
ne mai poate surprinde printr-un inedit inexplicabil §i putem 
inainta lini§tiji in a-i pdtrunde tainele sensurilor. 

In volumul Joe secund, din 1930, precedat de un motto 
din Mallarme (...ne fut que pour vous en donner I 'idee ) - 
ne aflam totusi la destul de mare distanta de stilul mallarmean 
de a face poezie - si care 1-a statuat pe Ion Barbu ca... Ion 
Barbu, exista destul de multe metafore care nu sunt decat 
pasteluri comprimate, panorame de frumusete fosilizate si 
mineralizate intr-o sintagma metaforica ce nu este simbolicd 
(desi, poate, se vrea), ci numai schematizarea percutantd a 
unui sentiment sau expunerea frumusetii intr-un concentrat: 
fdnul razelor (Grup), timp tdiat cu sdbii reci (Statura), cerul 
lacrdmat si sfdnt ca mirul (Izbdvitd ardere), femeea / Cu 
pdrul sdpat in volute (Aura); orasul pietrei, limpezit / De 
roua harului arzdnd pe blocuri (Mod), soarele pe muchii 
curs; lumind tunsd, grea, de sobd (Dioptrie), etc. 

E un compromis (nu o achizitie datorata evolutiei 
estetice) facut constiintei modern-contemporane care s-a 
dereflexivizat (si desensibilizat) si care prefera un meniu 
artistic „la pachet", chintesentiat, in care frugalitatea gestului 
de culturd se masoarain impresionabilitate . 

Apelul la Mallarme §i Valery il face pentru a-si 
vestimenta retorica poetica. 

E o formula poetica pe care o adopta partial si nu atat 
pentru efectul estetic, impresionant si acela, cat pentru 
mecanismul poetic adoptat de cei doi, prin care promoveaza 
tiparul unui poet rational, al unui poet care e gdnditor 
profund si a carai lirica desentimentalizata rezuma idei 
filosofice, mistice, istoria culturii si a poeziei, etc. 

In acela§i timp, insa, observam ca, in ciuda limbajului 
surprinzator la primul contact §i a teoretizarilor proprii 
despre conjugarea expresiei poetice cu viziunea geometrica §i 
cu filosofia elina (teoretizari care mai mult ne incefoseaza 
decat sa ne lumineze sensurile dorite ale versurilor sale, 
pentru ca sunt mai mult deziderate programatice decat 
adevarate intrupari poetice), preocuparea §i subiectele 



' 73 In limba franceza: „. . . n-a fost decat pentru a va da ideea" 



154 



poemelor sale nu mai sunt tot pe atat de discrepant de 
moderne, pe cat e aerul limbii sale poetice. 

Multe versuri sunt simple ecuatii poetice, a caror 
descifrare e o provocare copilareasca, intracat Barbu isi 
inventeaza un limbaj liric complicat in care adesea nu 
exprima nimic iesit din comun. 

Abunda in Joe secund si in poezia de idei aluziile 
savante, mistice, mitologice, filosofice, etc., fara ca prin 
aceasta lirica lui sa capete neapdrat sau intotdeauna adancimi 
abisale. 

Asa incat titlul de clasic al poeziei romane moderne se 
acorda pentru inovatiile aduse limbii poetice, pentru 
inventarea unui dialect liric, fara ca prin el sa fie transmise 
zguduitoare sentimente sau alpine gdnduri. 

Cel mai mare atu al poetului este cultura lui vasta si 
recenzia lucida pe care o face poeziei. 

Ar fi poate mai onest sa spunem ca poetul insu§i a 
respins intotdeauna eticheta de modernist, pentru ca nici nu 
era modernist in esenta, in fondul ideatic, ci numai in formula 
poetica. 

In articolele, interviurile §i dezbaterile sale, 
matematicianul Ion Barbu a pastrat distanfa faja de claritate 
ca §i in poezii §i este dificil a decela un crez poetic omogen 
din mijlocul paradoxurilor sale teoretice. 

De ce anume a recurs la aceasta strategic? Poate pentru 
a-§i conserva o anumita aura de poet indescriptibil. Intui^ia 
noastra ramane aceea, ca sub formulele poetice puse in 
ecua^ii savante, mesajul sau liric nu este insondabil. 

Ar trebui, poate, pentru o mai limpede patrundere a 
enigmelor sale poetice, o minte matematica empatica §i un 
spirit afin care sa desjeleneasca sensurile. 

Eminescu spunea ca matematica i s-a parut la inceput 
eel mai greu lucru de pe pamant, pentru ca apoi sa-§i dea 
seama ca e, de fapt, eel mai usor. Cum n-am ajuns inca la 
aceea§i concluzie cu Eminescu, o sa ne apropiem de lirica 
barbiana tot pe traseu poetico-literar. 

§i totu§i, mai inainte de-a intra in pdinea versurilor, 
mai zabovim asupra crezurilor sale. 

Renegand „poezia lene§a" ca „retorica desfranata", 
Barbu e adeptul „cuvantului arzator §i profetic", despre care 
insa „imi dau seama cat de ridicul poate fi" in 
contemporaneitate . 



155 



Propunand un salt vizionar, poetul e resemnat ca „de la 
cantecul lumesc, care inmuia inimile bunicilor pe vremea lui 
Ion Ghica , la o poezie de experienja §i transfigurare, nu se 
poate sari intr-un singur veac" 275 . 

In disputa modernism traditionalism, care ne 
intereseaza in mod deosebit, Ion Barbu are pozi^ii 
tulburatoare pentru cine il recepteaza, in chenar didactic, ca 
modernist ermetic sau avangardist (G. Calinescu). 

S-a rejinut diatriba sa impotriva poeziei tradifionaliste 
(nu §i cea impotriva sincronismului §i a lui Lovinescu, care, 
„inofensiv in genere, pdngareste poezia cand o 
teoretizeaza" 276 ), fara a se remarca prea adesea subtilitatea 
observajiilor sale critice §i faptul ca opunea poezia 
tradifionalista practicata in epoca tradifionalismului insu§i, 
a§a cum il in^elegea el. 

Mai exact, Ion Barbu se declara fara inconjur un poet 
traditionalist - doar ca indepartat de orbita Gdndirii - in 
sensul de adept al unei poezii fara istorie. 

Dupa propriile confesiuni, Ion Barbu a inceput sa scrie 
versuri traducand o poezie din Baudelaire §i incitat de 
neincrederea declarata in valenjele lui poetice a colegului 
Tudor Vianu. Expunandu-§i crezurile, poetul afirma: 

,J\4odernism e un cuvant impropriu, sau, aplicat 
poeziei, de-a dreptul ocara. El nu se refera decat la un aspect 
secundar al recentului proces de limpezire §i concentrare 
realizat de poezie: recdstigarea prin eel mai recules act de 
amintire a unui sens pierdut de frumusefe (subl. n.). [...] Sa 
definim chiar acum pozijia noastra faja de traditionalism: 
lirica noua nu are de combatut tradijionalismul ca atare, ci 

Oil 

numai tradifionalismul timid" . 

„In poezia mea, ceea ce ar putea trece drept 
modernism, nu este decat o innodare cu eel mai indepartat 
trecut al poeziei: oda pindarica" injeleasa anistoric [poezia 
in sine e in^eleasa anistoric]: Jnvenfiunea poetica [...] se 
a§eaza imediat langa marea experien0 proustiana [...]: 
ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevarat (prezent in 



274 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ghica. 

75 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, edi^ie ingrijita de Dinu Pillat, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1987, p. 135. 

Mentionam ca, pe parcursul acestui capitol, folosim si: Ion Barbu, Opere, vol. I si II, 
prefata, stabilirea textului si aparatul critic de Mircea Colosenco, Ed. Echinox, Cluj- 
Napoca, 1997 si 1999. 

276 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 131. 

277 Ibidem. 

278 Idem, p. 107. 



156 



gandirea geometrica a lui Eudox 279 §i Apolonius 280 , ajuns la 
expansiune in oda pindarica) - aceea§i concurenja facuta 
duratei curente se afirma staruitor" . 

Poezia e un act de amintire §i o refacere a unui sens 
primordial al poeziei. Categoriile modernismului §i ale 
curentelor literare sunt superflue (ceea ce sustinea si 
Arghezi). 

„Pentru tradijionalismul mai didactic [ortodoxism 
injeles §i expus elementar, catehetic] al lui Nichifor Crainic, 
am destula stima. 

Acum zece ani, aveam chiar entuziasm. De atunci, o 
constiinja mai adancita a poeziei ma indeapta s-o a§ez intr-un 
sistem mai larg de referinje, fara coordonare de loc §i de 
timp. [...] 

E posibil, in vazduhurile Cetajii Ve§nice, ingerul din 
Apocalips sa fi sunat intaia trambija chiar in aceste timpuri; 

[■■■] 

Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor invia in 

§i mai inalte lumini 

Lirica lui Bacovia, caracterizata ca un „interregn" 
(intre Eminescu §i epoca interbelica), de§i strabatuta de o 
„netagaduita durere", i se pare o „poezie depresiva, de 
spovedanie §i atmosfera, [...] care nu confine un principiu 
eliberatof 2 ^ . 

In general, nu are nicio injelegere pentru ceea ce el 
nume§te Jristefi grandilocvente de tineri prematur 
deznadajduifr 2M §i imprima uneori poeziei accente puritane 
pe temeiuri geometric-matematice, care pot sa devina 
obositoare si pentru care ar fi trebuit sa aiba un sentiment mai 
putin despotic, in raport cu alte optiuni lirice. 

Deznadejdea la care facea referire nu era intotdeauna 
un motivfacil §i capricios de aventura lirica. 

Intrebat de Felix Aderca " ce au insemnat noile 
curente, expresionism, futurism §i dadaism, Barbu le refuza 
caracterul novator, considerandu-le vechile curente §i 
atribuindu-le virnui „in masura in care au insemnat o revenire 
la imaginativ si romantic (subl. n.)", dar denigrandu-le „in 



~ 19 A se vedea: http://es.wikipedia.org/wiki/Eudoxo_de_Cnidos. 
' 80 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Apollonius_of_Perga. 

281 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 131. 

282 Idem, p. 112-113. 

283 Idem, p. 111. 

284 Idem, p. 145. 

" 85 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Felix_Aderca. 



157 



masura in care au insemnat obraznica insurecfie, confuziune 
pederasta, reclama dezmajata. [...] Poezia e contrariul starii 
permanente de revo/w/ze" 286 . 

De§i poet ermetic, Barbu empatizeaza cu poezia 
cosmica: „§tiu versuri nemuritoare intemeiate pe adancirea 
dialectului apei sau vantului. Intreg Eminescu e aici" 

E o magnifica metonimie, care il recepteaza rezumativ 
pe Eminescu drept poet vorbitor al dialectului apei si al 
vantului. 

Pe langa Eminescu, reproduce versuri din Jean 
Papadiamandopoulos (Moreas), pe care il apreciaza „drept 
primul poet francez [grec la origine], mai mare ca Rimbaud, 
ca Mallarme §i Kafka" . 

§i pentru ca am zis de Eminescu, „ce inseamna 
Eminescu pentru noi, se masoara numai opunand nobilului 
sau romantism, formele depreciate ale celui francez" 

Cu Arghezi este foarte dur, catalogandu-1 ca „poet fara 
mesagiu, respins de Idee; ca altadata, de macerarile vie^ii 
schimnice§ti" 290 . 

Considera insa ca „datore§te strofele bune unui lucru 
despre care mi-e totdeauna greu sa-i pomenesc [crezand ca, 
in Arghezi „parfumurile duhovnice§tilor virtu^i" ar fi fost 
„irevocabil mistuite" ]. Sunt bunuri ale scurtei sale 
experience monahale. Chiar la cei mai orbifi disprefuitori 
contemptori ai Harului, aurul odajdiilor dezbracate se 
aminteste (subl. n.), posomorat numai" . 

Barbu e indignat de blasfemiile lui Arghezi §i nu ii 
concede nicio valoare poetica decat in masura in care acela 
recupereaza in versuri aurul odajdiilor dezbracate, care, dupa 
el, nu poate fi iremediabil revocat niciodata, cu toata 
apostazia (pretinsa) §i chiar daca e reprezentat literar in mod 
posomorat. 

Nu putem sa nu observam intransigent cu care Barbu 
prime§te repercutarea a ceea ce descifra ca blasfemic in 
poezia ergheziana - insistam pentru ca e lamuritor in legatura 
cu op^iunile spirituale %\poetice ale lui Barbu insu§i: 



' 86 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 113. 

287 Idem, p. 115. 

288 Idem, p. 116. 

289 Idem, p. 121. 

290 Ibidem. 

291 Ibidem. 

292 Idem, p. 124. 



158 



„Plasticitatea masei ei verbale [a poeziei] merge pana a 
se turna in grele ma§ini teologice, parodii de sfinte mistere. 
[...] Golrji tiparul acestei bucaji [al unei poezii] de conjinutul 
venerabil al elementelor biserice§ti. Veji gasi (desenata in 
drojdie) o searbada invenfie mecanicistd..", scrie Ion Barbu, 
indicand ca astfel de poezii „sunt profanatorii" . 

Sensibilitatea lui Arghezi, credem noi, trebuie cautata 
mai profund. Inadecvarea lui lingvistica la adevaratul fond 
interior este o opfiune programaticd, o reacjie dureroasd la 
realitate. 

Ion Barbu e tran§ant §i opinandu-se despre sincronism. 
Lovinescu e „un marsupial de critic" §i ideile lui „se rasfa^a 
bombate, asiatice, ca idolii lui Babel". 

Poetul se intreaba siderat: „Sub ce zbor augural de 
curci a conceput d-1 E. Lovinescu asemenea verzuie pasta?". 
Lesne observabil, „prin sincronism, d-1 E. Lovinescu 
legifereaza imitafia". [...] 

„Din supralicita^ia sincronica ce ar vrea sa provoace d-1 
E. Lovinescu, eminenja gandului interior cum sa nu iasa 
depravatal 

Nu sincronic in extensiune, ci pe linia de addncire a 
misterului individual, vom descoperi fondul nostru de 
identitate generald (subl. n.): culoarea ultima §i rembrandiana 
[lumina lui Rembrandt, despre care vorbe§te §i in alte 
ocazii], ireductibilul animal de lumina [omul]. Experienja pe 
care se va intemeia un clasicism far a laicitate, o muzicd far a 
pasiune. [...] 

Competing d-lui E. Lovinescu nu se ridica deasupra 
rdposatei poezii simfonice a simbolismului" 294 . 

Ion Barbu ia apararea inclusiv semanatorismului, 
acuzandu-1 pe Lovinescu de faptul ca i§i insu§este critica 
adusa acestuia, ca decadentism, apaitinand lui N. 
Davidescu , care „dupa cate §tim [...] n-a facut nciodata 
parte oficiala din cenaclul Sburdtorul, pentru a fi pus a§a de 
scurt la contribute" 296 . 

Pe Blaga il recepteaza la superlativ incepand cu Lauda 
somnului, cand „versurile devin versete". Pentru Ion Barbu, 
Jirismul rezidd [...] in intdrirea unei moralitdfi eterne (subl. 



293 Idem, p. 122. 

294 Idem, p. 129-132. 

~ 95 Catevapoeme ale sale: http://www.cerculpoetilor.net/N-Davidescu.html. 
96 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 133. 



159 



n.), sentiment veritabil §i permanent la d-1 Blaga, dar servit 
stdngaci de procedee echivoce" . 

In opinia noastra, e prea sever cu Arghezi §i prea 
bland cu Blaga. 

Acestuia din urma, Barbu ii repro§eaza totu§i 
atasamentul referential la spajiul romanesc, localizarea 
picturala romaneasca §i bizantina, fiindca, in opinia sa, „stilul 
d-lui Blaga nu trebuie sa fie universal, in sensul imperial al 
catolicismului, ci intemporal si ceresc, ca Ierusalimul 
ortodoxiei (subl. n.), care - in niciun caz - nu s-a refugiat in 
fundable Gdndirif 29 * . 

Miscarea de la Gdndirea este acuzata de „orgiile 
materialitafii ortodoxe [ortodoxiste, gandiriste]" , 
nemuljumit §i de acestea, ca §i de felul in care „dramurile de 
Jara scarjaie de coviltirele prozei tradi^ionaliste, oloage §i 
infantile ca un ultim meroving" 300 . 

Un traditionalism care §i-a insu§it denumirea, inainte 
de a se definiprea bine. Tocmai de aceea suntem de acord, in 
esenja - cu unele nuanjari - cu observable lui Ion Barbu. 

Pe scurt §i fundamental, in optica lui Barbu, idealul 
poeziei romane§ti este - parafrazez - sa redevenim 
„contemporanii lui Eminescu" 301 . 

Am reprodus impresiile §i problematizarile sale, pe de 
o parte, pentru ca ne putem forma o parere dGsprG justefea lor 
- in raport cu propriile noastre constatari -, dupa ce am 
parcurs, in capitolele anterioare, poezia lui Bacovia, Arghezi 
si Blaga §i, pe de alta parte, §i mai important, pentru ca el 
singur se fixeazd §i se autodefineste mai bine, prin aceste 
distanjari §i juxtapuneri empatice, in planul poeziei §i al 
spiritualitdfii (cuvant pe care il sus^ine) romane§ti - §i chiar 
universale. 

E vorba de un hermetism programatic, fara niciun fel 
de chei de lectura, o poezie din care se pot doar deduce 
anumite indicatoare de sens. 

Repet, insa, toate indiciile pe care le putem aduna 
conduc catre teme, motive si problematici traditionale ale 
poeziei. 

Ceea ce traseaza Barbu ca ideal este o poezie 
conceptuala, in care conceptele sunt antice (in sensul de 



297 Idem, p. 137. 

298 Idem, p. 137-138. 

299 Idem, p. 138. 

300 Idem, p. 134. 

301 Idem, p. 142. 



160 



vechi), eterne si chiar imuabile. E o lirica afirmativd si chiar 
reafirmativd. 

Ba chiar putem vorbi de o tematica destul de putin 
extinsa. Nu avem, in cazul lui Ion Barbu, nicio poezie de 
dragoste tulburatoare, nicio poezie a fiorului metafizic, a 
viziunilor cosmice ori a nelinistilor existentiale si abisale. 

5 5 5 

Mai pe scurt, Ion Barbu nu e nelinistit de nimic, in 
mod esential sau obsesiv. Decat de...conceperea unui limbaj 
poetic. A unei limbi poetice adecvate unei spiritualizari 
intense a fiintei umane. 

5 

Preocupari care - asa cum ne comunica el insusi - nu 
au, in esenta, nimic de-a face cu modernismul in sine. E o 

~ 5 ~ 

problema strict filosofica si Barbu vrea sa fie putin Pascal in 
poezie. 

Este, de altfel, singurul amdnunt care innobileaza 
versurile sale, alaturi de tendintele spiritual-mistice care sunt 
destul de transparente (cum zicea si Cioculescu) in 
multitudinea metaforelor aluzive si in alegerea si tratarea 
anumitor subiecte poetice, dupa cum vom vedea. 

Prea multe comentarii in plus, in acest moment, 
credem ca nu-§i mai au rostul. 

Reamintim si o alta opinie critica: „Optiunile succesive 
ale lui Ion Barbu au fost atat de derutante, incat au dat 
impresia metamorfozdrii poetului insusi. Schimbarile au 
provocat si o alta confuzie, tratarea cu nonsalanta a 
conventiilor traditionale dand impresia detasarii de ele; 
aceasta detasare nu este niciodata totala la Ion Barbu (subl. 
n.)" 302 . 

Aceastea fiind zise, ne intoarcem la poezia propriu- 
zisa, urmarind optiunile succesive si metamorfozele poetului. 

Personal, obsesiile poetice ale lui Barbu ni se par 
destul de traditionale. Nimic neobi§nuit, care sa nu fi fost 
exprimat §i altadata in poezia romaneasca sau in cultura 
romana, chiar daca sub o alta forma. 

Faptul ca Riga Crypto si lapona Enigel nu e decat „un 
Luceafar cu rolurile inversate" (N. Manolescu), este numai 
una din dovezile care ne indica integrarea lui Barbu intr-o 
tradifie, nedepa§ita, a viziunilor §i preocuparilor filosofice 
specifice poeziei romane§ti. 

Insa, ca sa nu vorbim doar la modul abstract, fara sa 
argumentam cele afirmate, ne vom opri asupra catorva poezii 



302 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, op. cit, p. 197. 



161 



din lirica barbiana, pentru a observa §i a preciza care sunt 
datele esenjiale ale discursului sau poetic. 

Si chiar avem un discurs in lirica barbiana, nu de 
purine ori, concretizat intr-o teorie poetico-filosoficd sau intr- 
un fir narativ eliptic. 

Ar mai fi poate multe de zis despre optiunea aceasta 
biografic-narativa din discursurile lirice ale unora dintre cei 
mai mari poeti romani moderni precum Blaga, Arghezi sau 
Barbu, care par sa reediteze, la o alta scard poetica, 
medievala Istorie ieroglifica. 

O preocupare esenjiala a poematicii lui Barbu, pe 
traseul evolutiei sale, este gnoseologia, precum §i aceea de a 
stabili in ce relate se afla cunoasterea/gdndirea cu erotica, 
daca cele doua se pot impaca §i al carei exponent, in mod 
preponderent sau exclusiv, dintre cele doua, este poezia. 

Nu numai problematica, dar §i elucidarea ei (vom 
vedea) este o opjiune indicata de tradijie §i nu numai de 
tradifia poetica, ci chiar de tradifia ecleziastica. 

In capitolele anterioare despre Eminescu, am vazut in 
ce termeni punea el problema erosului juvenil, pe care il trata 
cu duritatea categorica a pedagogiei hrisostomice §i 
patristice, ca nu cumva acela sa ii intunece judecata minjii §i 
ra^iunea stapanitoare a sufletului. 

Spre deosebire de Eminescu, care singur i§i asumase 
un regim ascetic, in privin^a amorului, pana cand femeia a 
luat, ca ideal, locul ingerului de paza, Ion Barbu marturise§te 
existen^a unor elanuri erotice de tinere^e carora le-a dat curs 
cu frenezie: 

Inspre tronul moalei Vineri 

Brusc, ca tofi amanfii tineri, 

Am vibrat 

Inflacarat... 

Inflacarat, dar nu cu pasiunea unica a unui Eminescu 
sau Arghezi, ci ca toti amantii tineri. 

De aceea, iubirea nu face parte din temele poeziei 
barbiene, ci doar tentatia erotica. Motiv pentru care, versurile 
lui se ocupa cu intelectualizarea instinctului sexual. 

Ca §i Eminescu, Barbu asociaza concupiscenfa cu 
simbolul zetfei Venera /Afrodita sau Venus/Vineri. 

Insa la poemul din care am citat, Ritmuri pentru nuntile 
necesare, publicat in 1924, ne vom intoarce in curand. 



162 



Pentru ca mai inainte de a vorbi despre el, vom privi 
spre alte doua poezii, Umanizare §i Panteism, prima scrisa in 
1918 §i publicata in 1920, iar a doua aparuta in 1919. 

Ele ne lamuresc asupra etapelor strabatute de poet in 
evohuia concepjiilor sale. 

Poemul Panteism vorbe§te, de fapt, de un panerotism, 
in termeni poetici care sunt destul de usor de injeles. Titlul cu 
valence religioase sugereaza o inchinare la eros, o infuzare de 
erotism a lumii. 

Poetul refuza idealului intelectual supremajia: Uitat sa 
fie visul si zborul lui inalt, / Uitatd pldsmuirea cu aripe de 
ceafa! 

Ultimul vers credem ca este o aluzie la eminesciana 
infelepciune cu aripi de ceara, adica la vigoarea epuizabila a 
min^ii umane, a rajiunii omene§ti care nu poate sa ofere 
raspunsuri, de una singura, la intrebarile §i nelinistile cele mai 
profunde ale fiinjei noastre. 

In consecinja, poetul se intoarce, pentru moment, spre 
eros (urmand traiectoria eminesciana, intr-o anumita masura), 
ca spre elanul vital capabil sa il redea viefii-universale, 
addnci. 

Poezia exprima devotament pentru noul sau ideal, eel 
erotic, pe care poetul dore§te sa il implineasca, ca prag sau 
etapd esenfiald in implinirea de sine: 

Vom cohort spre calda, impudica Cybeld, 

Pe careflori defildes ori umedputregai 

Isi infrdfesc de-a valma teluricul lor trai 

§i-i vom cuprinde coapsa fecundd, defemeld. 

Umanizare este, de asemenea, o poezie cu simboluri 
destul de simplu de injeles. Poetul divoiteaza de gdndirea din 
castelul de gheafd, care nu mi-a vorbit, de intelectul rece cu 
grandoarea lui polar a, din frigurosul burg, dar nu mai adasta 
nici in acel senzualism pagan din poemul anterior, ci 
progreseaza spre o sublimare a erosului §i a sexualita^ii. 

Este insa foarte important de observat, pentru noi, ca 
Ion Barbu repro§eaza ra^ionalismului rece faptul ca nu este o 
rdsfrdngere sau o oglindire a Adevarului, ceea ce inseamna 
ca el, ca §i Eminescu de altfel, concepea reflexivitatea umand 
ca o reflexie a harului creator, a gdndului lui Dumnezeu, in 
oglinda minjii umane. 



163 



Chiar daca nu enunja acest fapt, il sugereaza vag, 
lasandu-1 in penumbra simbolurilor: 

Castelul tdu de gheafd l-am cunoscut, Gdndire: 

Sub tristele arcade mult timp am rdtdcit, 

De noi rdsfrdngeri domic, dar nicio oglindire, 

In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. 

De data aceasta insa, este vorba nu de erosul 
senzualist, ci despre muzica ce infuzeaza cosmosul (muzica a 
formei in zbor, Euritmie!), injelegand prin aceasta cautarea 
unei inefabile frumusefi, a unei ordini §i a deplinei armonii 
universale, aflate la temelia lumii. 

Muzica aceasta nu are legatura cu materia, ci e 
revdrsare in lucruri precum se revdrsa divinul in luturi 
pieritoare; divinul nefiind decat harul lui Dumnezeu, revarsat 
in toata creajia Lui (nu credem ca mai trebuie sa respectam 
frisoanele si dezgustul fata de mistica si de viziunea spirituals 
traditionala, impuse in trecut de regimul comunist si de 
anumite ratiuni critice subiectiviste si sa ne indreptam 
pururea spre a culege explicatii numai din aria filosofiei 
antice, mai ales a celei platonice): 

Sub inflorifii arbori, sub ochiul meu uimit, 
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare, 

Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit 
Se revdrsa divinul in luturi pieritoare. 

O, cum intregul suflet, al meu, arfi voit 

Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate 

Sa spintece vdzduhul si - larg si inmiit - 

Sa simtd ca vibreazd in lumi nenumdrate... 



Este limpede aspirajia spre dezmdrginire sau 
nemdrginire, pe care am sesizat-o §i in poemele lui Blaga, din 
primele doua volume, aspirate a carei implinire este initial 
echivalata in mod eronat, de ambii poe^i, cu vitalitatea 
patimilor/pasiunilor umane exacerbate. 

Amandoi insa vor renunja la aceasta perspective 
Traiectoria lui Blaga am urmarit-o, sa vedem, deci, 
care este schimbarea de atitudine a lui Barbu, eel care va 
saluta cu entuziasm Lauda somnului, volumul al patrulea de 
poezii al lui Blaga, despre care am vorbit mai devreme. 



164 



Ion Barbu e cutremurat si de misterul mortii, pe care il 
exprima sub acelasi val poetic obscurizant, ca in versurile 
urmatoare: 

Cdnd calda stralucire a lunilor toride 

Vaprinde sd decline, cdnd soare potolit 

Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, /.../ 

Ma vei urma... Cuvdntul va depana domol 
Povesteafdrd nume a Nuntii Subterane; 
Uimit, ii vei cuprinde supremele arcane 

Din culmi nebanuite si limpezi, de simbol. 

Iar cind, topit in apa addncilor mistere, 

Zeitei chtoniene intreg te veifi dat, 

Cu miini ingemanate si gdnd cutremurat 

Iti voi aduce iarba culeasa in tacere... 

{Pentru marile Eleusinii) 



Vladimir Streinu remarca: „versificatia mi la inceput 
era una parnasiana, foarte calculata, perfecta si cam 
exterioara, dupa care a urmat un verslibrism tot asa de 
neretinut, dupa cum era de neretinut parnasianismul sau. 

Verslibrismului, pe de alta parte, i-a urmat o 
densificare a versului, asa cum il cunoastem din Joe secund. 
Deci, mersul sau era catre extreme si placerea lui era de a sari 
dintr-o extrema intr-alta" 

De aceea si hermetismul lui difera ca expunere, gradul 
de conceptualizare fiind diferit. 

Ceea ce preconiza Valery era o lirica aflata intre 
poezia sentimentalist-senzualista (a notatiei sentimentale si 
afective) si poezia filosofica. 

Ceea ce face Ion Barbu nu intra in cadrele prezumtivei 
poezii pure indicate de Valery si Mallarme, ci reprezinta 
poetizarea conceptiilor sale (amintiri, ganduri, reflectii, 
teorii, dogme, etc.). 

E timpul sa ne intoarcem la Ritmuri pentru nunfile 
necesare. Poemul, ca §i Riga Crypto si lapona Enigel, pune 
problema cunoa§terii §i a implinirii umanului. 



303 Cf. Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, op. cit, p. 330-331. 



165 



Insa aici avem lamurirea simbolurilor, o hermeneutica 
ce ne descopera sensurile, pentru interpretarea carora alegoria 
din Riga Crypto este complementara. 

Ion Barbu exprima de fapt o concepjie foarte veche, 
ortodoxa, dar intr-un mod poetic §i recurgand la un limbaj 
foarte modern, criptic, insa, in acela§i timp, la simboluri 
tradijionale, perfect recognoscibile pentru cine are intimitate 
cu literatura §i cultura romaneasca veche §i clasica. 

Putem afirma, fara frica de eroare, ca modernismul 
mo§tene§te atitudinea §i fondul mental ortodox §i prin 
literatura romana clasica §i pa§optista, Eminescu constituind, 
cu precadere (§i cu atat mai mult pentru poeji) un etalon al 
cugetarii §i spiritualitajii romanesti. 

Ion Barbu infaji§eaza, a§adar, in poezia sa, cele trei cat 
de cunoastere: senzitiva sau senzualista, rafionalista sau 
intelectuala §i calea spirituals, pur a. 

Cele trei sunt indicate prin a§ezarea lor sub incident a 
trei simboluri, al Venerei, al lui Mercur §i al Soarelui, intr-o 
parabola sau alegorie avand evidente conotajii religioase, 
intrucat cele trei rofi (Roata Venerii / Inimii, Roata capului / 
Mercur §i Roata Soarelui 304 / Marelui) sau planete care 
sugereaza fiecare o inijiere intr-o cale de cunoa§tere 
echivalenta cu un anumit cult §i cu o adora^ie exprimata in 
mod specific pentru fiecare din ele. 

Formulata intr-o maniera moderna §i nonconformists, 
nelinistea lui Ion Barbu ni se pare insa a fi identica, in planul 
esenjei, cu interogafia lui Eminescu: Au cine-i Zeul carui 
plecam a noastre inemi? Cui aducem jertfa viejii §i a energiei 
noastre creatoare? 

Pe altarul cui ne straduim sa slujim: al Venerei, al lui 
Mercur sau al Soarelui? Vom vedea a§adar cine este sau ce 
reprezinta fiecare din ace§ti Zei pentru Ion Barbu. 

In ce o prive§te pe Venera, am vazut ca Eminescu o 
denigreaza inca din tinere^ile sale, fapt pe care ni-1 
marturise§te in poeme ca Scrisoarea II, Floare-albastra, 
Cdnd te-am vazut, Verena..., Gelozie §i altele, din motive pe 
care ni le expune foarte clar: cdci nu voiam sa ardd pe-al 
patimilor rug / Al gdndurilor sdnge si sufletu-n cantare-mi 
(Cdnd te-am vazut, Verena...). 

Adica, patima erotica i-ar fi rapit, i-ar fi epuizat 
puterea creatoare. 



304 De remarcat ca sintagma aceasta, roata soarelui, este veche in limba romana si ca 
ea apare in Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir (op. cit., p. 157). 

166 



Eminescu refuza sa-i jertfeasca Venerei sdngele 
gdndurilor, iar despre intelectul care trebuia sa-1 confirme ca 
Luceafar intre mingle inalte zidite de Creator, va constata 
dezamagit ca este un Icar cu aripi de ceard (0,-nfelepciune, 
ai aripi de ceard). Nu un Lucifer, cdci n-am avut metalul 
demonilor in vine (O, stingd-se a vietii...). 

La randul sau, Ion Barbu ni se confeseazd poetic - am 
vazut mai sus - ca a cedat ispitelor carnale §i a slujit Venerei 
sau moalei Vineri, in mod naiv §i instinctiv, ca tofi amanfii 
tineri . . . 

Ceea ce a urmat a fost insa decepjia. Pentru ca aceasta 
cale senzualista, de implinire §i de cunoastere a lumii 
(Eminescu o numea academia de §tiinfi a zdnei Vineri, in 
Scrisoarea II) nu a insemnat decat energie degradatd §i, mai 
ales, nu a produs o implinire in iubire, inima ramanand in 
undire minima. 

Poetul nu face decat sa ajunga la o concluzie 
echivalenta cu predica de veacuri, anume ca erotismul 
dezcatusat nu inseamna iubire, nu conduce la implinirea 
fiinjei umane §i nici nu declan§eazd poten^ele creatoare ale 
iubirii: 

Vaporoasd 

Rituald 

O frumoasd 

Massd 

Scoald! 

In brdfara ta fa-mi loc 

Casdjoc, casdjoc, 

Danful buf 

Cu reverenfe 

Ori mecanice cadenfe. 

Ah, ingratd 

Energie degradatd, 

Brutd ce desfaci pripitd 

Grupul simplu din orbitd, 

Venerd 

Inima 

In undire minima... 



167 



Barbatul §i femeia devin, prin unire, o singura fiinja, un 
singur trup, in teologia Sfdntei Scripturi, iar poetul numeste 
aceasta realitate grupul simplu din orbitd. 

Insa numai iubirea ii face pe cei doi o singura orbitd, un 
singur trup ii face sa vada lucrurile in comun, sa fie ca doi 
ochi intr-o lumind (ca sa parafrazam un vers inspirat dintr-o 
poezie mai veche, a lui Vasile Alecsandri), sa contemple 
lumea ca o singura fiin^a. 

In timp ce patima carnala nu ii apropie, ci e brutd care 
desface pripitd aceasta unire, care distruge §i nu uneste, in 
ciuda aparenjelor. 

Ne intrebam: e ceva diferit de omileticd, in afara de 
ineditul limbajurui? 

Cel de-al doilea mod de cunoa§tere, experimentat de 
poet, este eel rafional-intelectual. 

Nu este vorba insa de rajiunea de care vorbe§te Sfantul 
Antonie eel Mare la inceputul Filocaliei romane§ti, adica de 
facultatea de a stdpdni patimile irajionale §i irascibilitatea 
sufletului, ci de intelectul glacial, de ra^ionalismul 
conflictual-polemic, pus ca atare sub semnul lui Mercur, al 
omului care nu se coboard cu mintea in inimd, cum prevede 
asceza isihasta (Barbu a facut cunostinta cu Rugul Aprins), ci 
prefera sa judece lucrurile cu mintea sa rece, cu o ra^iune 
insulard §i autonomd. 

Vorbind despre o gandire peste ingeri, §erpi §i rai, 
Barbu ne ofera un vector catre ispita dintai a demonului 
adresata primilor oameni §i o alta decriptare a felului in care 
trebuie sa in^elegem caracterul intelectual ca subiect poetic 
al sau. Tocmai de aceea, intelectul acesta mercurian este 
iconoclast, este: 

Frate pur 

Conceput din viu mister 

§i Fecioara Lucifer, 



305 „Au nu jti^i ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos? Luand deci 

madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfranate? Nicidecum! Sau nu sti^i 

ca eel ce se alipeste de desfranata este un singur trup cu ea? "Caci vor fi - zice 

Scriptura - cei doi un singur trup" . 

Iar eel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El. 

Fugi^i de desfranare! Orice pacat pe care-1 va savarsi omul este in afara de trup. Cine 

se deda insa desfranarii pacatuieste in insu$i trupul sau. Sau nu sti^i ca trupul vostru 

este templu al Duhului Sfdnt care este in voi, pe care-L ave^i de la Dumnezeu si ca voi 

nu sunte^i ai vo^tril Caci a^i fost cumpara^i cu pre^! Slavi^i, dar, pe Dumnezeu in 

trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Cor. 6, 15-20). 



168 



Inclinat pe ape caste 
In sfruntari iconoclaste, 

Cap cladit 

Din val oprit 

Sus, pe Veacul impietrit, 

O, select 

Intelect, 

Nunta n-am sarbatorit... 



Mandria intelectuala, de§i casta, de§i repudiaza 
senzualismul ca mod de cunoa§tere, totu§i nu este nici ea o 
cale de cunoa§tere valabila §i nu aduce omului nicio 
implinire: nunta n-am sarbatorit. 

Intelectul pur, rafiunea pura kantiana este Fecioara 
Lucifer, este aroganja luciferica a minjii umane de a se bizui 
numai pe capacitate proprii. 

O fecioara narcisista, un Lucifer inclinat pe ape caste, 
care nu poate savar§i nunta pentru ca se oglinde§te §i se adora 
numai pe sine, narcisist, acesta este intelectualul care nu 
agreeaza decat concluziile singulare ale rajiunii sale 
autonomizate. 

Prin urmare nici senzualitatea, nici intelectul pur nu 
sunt moduri de a uni launtric fiinja umana, de a o aduce la 
unirea crediniei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la 
starea barbatului desavdrsit, la masura vdrstei deplinatafii 
lui Hristos (Ef. 4, 13), care este idealul uman sau divino- 
uman (precizarea Sfantului Iustin Popovicr ) in oikumenele 
bizantin. 

Ion Barbu nu ne-a relatat foarte clar dacd sau cat de 
mult era familiar cu acest ultim ideal, pe care noi banuim insa 
ca l-a cunoscut intr-o oarecare masura. 

Ceea ce nu avem insa este o relatare precisd, o 
trimitere explicitd. 

Este foarte posibil ca Barbu sd se fi temut ca, prin 
astfel de declaratii, sa fie asimilat cu poetii de la Gdndirea 
(ceea ce tot s-a petrecut, chiar si in lipsa unor asumari 
declarative), a carei directie nu o aproba, pentru ca nu 
era. . .destul de traditionala, in opinia sa. 



306 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87. 



169 



Ramane cea de-a treia cale, asadar, cea 

7 5 7 

spirituala/duhovniceasca, prin care omul savar§e§te nunta §i 
accede in cdmara Soarelui. 

Acesti termeni si sintagme sunt simboluri ortodoxe, 
scripturale, patristice §i liturgice evidente, in acelasi timp 
ecouri vddite ale literaturii romane vechi. 

Nu vedem de ce Barbu ar fi avut intentia sa le imprime 
o hermeneutica polimorfa, modernistd si non-traditionald. 

Nu rezulta de nicaieri, din fondul poetic sau teoretic 
barbian, o intentie de utilizare ludicd sau blasfemicd sau 
nihilist-destructurantd a simbolismului lor vechi. 

Poezia de fata reprezinta afirmarea unei cai de 
cunoastere. Si daca nu e nici cea erotica, nici cea intelectuala, 

5 5 7 7 

ramane numai o a treia, care uneste afectivitatea si ratiunea, 
inima si mintea. 

Intdmpldtor, aceasta solutie coincide perfect cu cea 
isihastd si nu poate fi asumata dlteifilosofii sau religii. 

Simbolul nunfii, care apare frecvent in poeziile 
barbiene (Ritmuri pentru nunfile necesare, Riga Crypto §i 
lapona Enigel, Oul dogmatic) este unul cregtin, sensul 
ortodox fiind §i mai mult potenfat, in poemul despre care 
discutam acum, prin prezenja unei alte metafore scripturale 
binecunoscute, cea a camarii de nunta, camara Imparajiei lui 
Hristos, in care intra numai fecioarele injelepte, iar cele 
nebune raman afara (Mt. 25, 1-13). 

Ion Barbu vorbe§te de camara Soarelui Marelui... Insa 
in toata literatura cre§tina, Hristos este numit Soarele 
dreptafii, avand ca intemeiere profejia mesianica de la Mai. 
3, 20: §i va rasari pentru voi, cei care va temefi de numele 
Meu, soarele dreptafii, cu tamaduire venindin razele Lui... . 

Iar despre camara Mirelui, Mire care este ca un Soare 
plin de caldura iubirii, profe^e§te Psaltirea: In soare si-a pus 
locasul Sau; si El este ca un Mire ce iese din camara Sa. [...] 
De la marginea cerului iesirea Lui, si oprirea Lui pdna la 
marginea cerului; si nu este cine sa se ascundd de caldura 
Lui (Vs. 18, 5, 7). 

Barbu declara ca a§teapta, deci, luminarea unei a treia 
cai de cunoastere, spirituals §i tradi^ionala, care prefigureazd 
o innoire a veacului - in timp ce intelectul domina sus, pe 
Veacul impietrit. 

Aceasta innoire spirituals se produce prin incendiul 
timpului retrograd, adica al lumii vechi, ce va sa fie 
transfigurata, transfigurare urmata de intrarea oaspejilor, a 



170 



celor chema^i la Nunta, din parabola biblica, in cdmara 
Soarelui, adica a Impdrdfiei neinserate: 

Uite, ia a treia cheie, 

Vdr-o-in broasca - Astartee! 

§i intoarce-o de un grad 

Unui timp retrograd, 

Trage porfile ce ard, 

Cd intrdm 

Sd ospdtdm 

In cdmara Soarelui 

Marelui 

Nun si stea, 

Abur verde sd ne dea, 

Din cdlddri de mdri lactee, 

La surpdri de curcubee 
- In Firida ce scdntee eteree. 



Cdmara Soarelui, de§i poate parea incompatibild cu 
Firida, celor care nu au lectura lexicului poetic modern, se 
afla insa intr-o relate de sinonimie cu aceasta, sinonimie pe 
care ne-o releva un vers dintr-un alt poem, in care se vorbe§te 
despre Firida unde arde cu foe nestins Divinul (poezia Cdnd 
va veni declinul... , cu subtitlul Eminescianism, din 1920). 

Firida aceasta denume§te locul unde se va retrage 
poetul cdnd va veni declinul, adica moartea. 

Mai mult decat atat, spajiul acesta este unul interior 
spiritual, caci Voi reintra in mine cdnd va veni declinul..., 
fapt perfect valabil pentru con§tiinJa cre§tina, care §tie ca 
Impdrdfia lui Dumnezeu este induntrul vostru (Lc. 17, 21). 

O cheie de lectura misticd, indicata mai ales de 
termenii poetici, ni se pare mult mai plauzibild decat apelul la 
filosofia anticd. 

Ceea ce se pierde adesea din vedere cand, din toate 
incurcaturile este convocat Platon ca sd ne salveze (ca si cand 
s-ar fi predat eel putin un mileniu platonismul in Tarile 
Romane), este ca toata filosofia greaca era profund pesimistd, 
era de un scepticism si pesimism iremediabile, ceea ce nu se 
poate aplica poetilor romani si in niciun caz lui Ion Barbu. 

Filosofia lui Barbu este luminoasd si optimistd, 
idealistd si increzdtoare. 



Ill 



Barbu e poate singurul poet din epoca moderna care nu 
cunoaste cutremure si destabilizdri din nicio directie. 

5 5 5 

Cunoaste metamorfoze, schimbari de atitudine, dar care 
se produc fara dramatism si echimoze interioare. 

Nu se compara, din acest punct de vedere nici cu 
Bacovia, nici cu Blaga sau (cu atat mai mult) Arghezi. 

Arghezi si Blaga sunt zguduiti si se vindecd greu de 
traume, in timp ce Bacovia isi face din trauma un mediu 
existential. . .domestic. 

5 

Ion Barbu e imperturbabil, solar si pare a se vindeca 
prin simpla accedere, mereu, la o noud treaptd de constiintd. 
Chiar si numai prin acestea (desi nu mi se par deloc niste 
trdsdturi superficiale) cred ca nu se afiliazd constiintei 
tragice a Antichitatii, in care implacabilul era la el acasa. 

Nun si stea pot sa II denumeasca tot pe Hristos, caci 
soarele §i luna care participa ca na§i la nunta eroilor din 
basme sunt de fapt, in mod traditional literar, intruchiparea 
simbolica a lui Hristos §i a Maicii Domnului, care au fost 
prezen^i la nunta din Cana Galileii. 

De aceea, in acord cu tradijia romaneasca, la nunta 
ciobana§ului din Miorija, Soarele si luna / Mi-au finut 
cununa (cununa muceniceasca), iar la nunta lui Calin, din 
poemul eminescian, sunt prezenji Nunul mare, mdndrul soare 
§i nuna, mdndra luna. In timp ce steaua este simbol mesianic 
inca din Vechiul Testament, anun^and Nasterea Domnului pe 
pamant: // vdd, dar acum inca nu este; il privesc, dar nu de 
aproape; o stea rdsare din Iacov... (Num. 24, 17). 

A§a incat sensurile mistice ale poemului barbian nu pot 
fi ignorate, in ciuda limbajului cu totul neobi§nuit, ne- 
tradifional. 

Versurile indica a§teptarea unei transfigurdri a lumii, 
care nu poate fi portretizata intr-un limbaj descriptiv §i care 
este numai prefajatd de simboluri §i metafore care ies din 
sfera lingvistica a ceea ce denume§te faptul obisnuit sau 
banal. 

Sus^inand acestea, nu avem sentimentul ca forjam 
interpretarea unor versuri dificil de decriptat, pentru ca Ion 
Barbu ne confirma el insusj aceasta perspectivd misticd 
asupra limbajului poetic, intr-un alt poem, publicat in 1926 §i 
intitulat Timbru, in care pune problema limbii ca instrument 
al poeziei §i ca interpret al spiritualita^ii umane. 

Versurile acestui poem, formulat la fel de 
nonconformist, afirma ca piatra-n rugdciune, a humei 



112 



despuiare si unda logoditd sub cer, adica faptele §i 
infelegerile contemplative ale spiritului uman, au nevoie de o 
forma aparte de exprimare, de o expresie lingvistica ce nu 
exista ca atare in forma comuna a limbii pe care o vorbim. 

Pentru realita^i spirituale, mai presus de contingent, 
afirma poetul ca: 

Ar trebui un cdntec incdpdtor, precum 

Fosnirea mdtdsoasd a mdrilor cu sare; 

Ori lauda grddinii de ingeri, cdnd rdsare 

Din coasta bdrbdteascd al Evei trunchi defum. 

Este evidenta deplasarea lui Ion Barbu de la sensuri §i 
interpretari materialist-senzualiste ale realitajii catre o tot mai 
mare spiritualizare §i catre o din ce in ce mai acuta constiinfd 
religioasa, pe care evolujia poeziei sale o surprinde cu 
fidelitate. 

El insusj declara ca dore§te despuierea humei, 
dezbracarea de percepjia omului afiliat celor materiale. 

Poetul ne transmite ca vorbirea despre Dumnezeu §i 
despre cele ale Sale reclama cea mai inalta forma a 
limbajului, un limbaj transfigurat, pentru a putea comunica 
ceva despre o lume transfigurata spiritual, la care nu ajunge 
decat insistent impietrita (neclintita) a rugaciunii §i 
logodirea undei curate a sufletului cu cerul care se rasfrange 
in ea. 

Urmarind sensurile evolutiei lirice ale lui Ion Barbu, 
Mircea Scarlat afirma ca prozodia insemna pentru poet o 
disciplina interioara superioara si ca „atitudinea era 
ascetica... In literatura si-a reprimat expresia temperamentala 
precum ascetii trupul" 307 . 

Remarcam insa aceasta reprimare a expresiei 
temperamentale nu doar la nivel prozodic si de teorie- 
literard, ci si la nivelul evolutiei conceptiilor sale spirituale 
intime. Structura ascetica in prozodie reprezenta imprimarea 
unei configuratii cognitive care se plamadeste vazand cu 
ochii. 

Barbu poetizeaza (versifica, metrifica) idei si structuri 
filosofice si spirituale ca si Eminescu (pana la urma, ca si 
Dosoftei, ca si Miron Costin, ca si Cantemir...), doar ca intr-o 
altd etapd lirica si cu altd sensibilitate poeticd. 



307 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, op. cit, p. 214. 



173 



Tot Mircea Scarlat semnala o relatie directd cu 
Eminescu, destul de stransa, considerand ca versul 
eminescian Marea-n fund clopote are, care suna-n orice 
noapte (Egipetul) isi are corespondentul in „celebrul pasaj 
barbian in care poetul cdntec istoveste: ascuns cum numai 

OAO 

marea / Meduzele cdnd plimba sub clopotele verzi"' . 

Asemenea, versul Si-n roata defoc galben stafata-i ca 
un semn (din Imparat si proletar) ne ofera o imagine 
asemanatoare cu „cea a Soarelui, aprins inel, din Riga Crypto 
si lapona EnigeF 309 . 

Scarlat repera „sonoritati barbiene" in „Ondina 
(Fantasie): Ondina, / Cu ochii de dulce lumind, / Cu bucle 
ce-nvdluie-n aur / Tezaur! //Idee, / Pier dutd-ntr-o palidd fee 
/ Din planul Genezei, ce-alearga / Nentreaga!"' . 

Noi nu le consideram o anticipare eminesciana, ci o 
preluare constiena din partea lui Ion Barbu. 

Riga Crypto si lapona Enigel este un alt poem ce 
reprezinta o reiterare a valorilor spirituale arhaice. 

De la inceput, premisele pentru intalnirea dintre cei doi 
protagonisti, evocaji inca din titlu, sunt create de faptul ca 
ambii sunt caractere nobile, blande §i cumhni: el este riga 
bland, ea este lapona mica, linistita, lapona dreapta, 
preacuminte Enigel - virtuji ortodoxe, de altfel, ca si cele ale 
eroilor din basme (unde mila, bunatatea, jertfelnicia, 
candoarea, fidelitatea...precumpanesc in fata barbatiei si a 
curajului ori in fatafrumusetii feminine). 

Mai ales, eroii baladei barbiene sunt barfiji §i urgisiji 
pentru castitatea lor, pentru ca, fiecare in regnul sau, este o 
personalitate nein^eleasa de semeni, care nu-§i poate afla 
perechea, datorita aspirajiilor care depa§esc valorile sociale 
comune ale celor din lumea lor. 

Riga Crypto, provenind din regnul vegetal, viseaza la 
un ideal mai presus de datul sau creatural, la o nunta 
trup eased. 

El devine astfel simbolul aspirajiei spre idealul erotic, 
al materiei nespiritualizate (La umbra, numai carnea creste / 
§i somn e carnea, se desumfld, / - Dar vdnt si umbra iar o 
umfld), al carei \q\ suprem este nunta injeleasa ca implinire 
sexuald, carnala. 



08 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, p. 
61. 

309 Idem, p. 73. 

310 Idem, p. 109. 



174 



Insa acest ideal ucide. Caci erotismul injeles ca o 
contopire exclusiv trupeasca, de tip animalic, inseamna 
pentru creatura vegetald (Crypto) o depdsire a limitelor, o 
ie§ire din treapta, iar pentru fiinfa umand (lapona Enigel) o 
injosire a demnitajii ei spirituale. 

Caci o astfel de unire sau de nuntd nu pastreaza nicio 
amprenta spirituals §i sta sub semnul intunericului, preferand 
regimul nocturn sau noaptea pdcatului (invocata adesea de 
retorica literara veche), pentru satisfacerea sa. 

Dreapta Enigel nu face gre§eala de a cadea in ispita 
carnalului. Ea respinge tenta^ia sexuala, exprimata aproape 
fara perdea de catre poet: Cdnd Idngd son, un rigd span, / Cu 
eunucul lui bdtrdn, / Veni s-o-imbie cu dulceafd... 

Epitetul bdtrdn ar putea fi o indicate spre vechimea 
povestii, a ispitei, a pacatului. Tentajia e veche pe lumea 
aceasta, in randul oamenilor care au pierdut Raiul. 

Lapona preacuminte dore§te o nuntd §i o unire misticd, 
nu una trupeasca §i care ar determina-o sa transgreseze 
limita umanului, decazand spre ordinul animalic inferior. 

Spre deosebire de Crypto, care se dovede§te nebun prin 
aspira^ia lui erotico- sexuala, lapona Enigel este injeleaptd, ca 
fecioarele inielepte din parabola evanghelica. 

Enigel, care se inchina la soarele-infelept, nu il dore§te 
pe mirele poienii, ci pe Mirele cerului, pe Soarele-intelept. Pe 
Soarele Logos si Ratiune, Creator al lumii, Mirele sufletelor 
rationale. 

Daca Ion Barbu este un poet conceptual si daca 
sintagmele sale metaforice sunt concepte, sinteze dialectice, 
este de remarcat abudenta unor mesaje incriptate intr-o 
terminologie care se poate usor revendica din literatura veche 
romaneasca si din viziunea bizantina asupra existentei. 

Mallarme, Verlaine sau Valery erau convocati sa ofere 
un cifru poetic, nu si un traseu ideatic, care trebuie urmarit, 
paradoxal, dupa temele si motivele traditiei literare bizantine 
si oriental-levantine (la cea din urma nu stim daca avem timp 
sa ne oprim prea mult -ne referim la ciclul Isarlik). 

De altfel, credem ca Ion Barbu nu a facut, in Riga 
Crypto..., decat sa reformuleze §i sa ilustreze in maniera 
moderna acea parabola biblicd, insa cu o emfaza poetica prin 
care a dorit sa-si pastreze incognitoul tematic si aura tainic- 
mistica, indescifrabila, a versurilor. 

N-ar trebui sa ne mire acest fapt prea mult, pentru ca 
subiectele biblice si religioase erau destul de mult accesate de 



175 



catre scriitorii vremii, tema religioasa era una curentd si chiar 
reprezenta o provocare abordarea cat mai originald a acestor 
subiecte. 

Ele au fost insa mai intai minimalizate si apoi 
suprimate din comentariul critic, prea mult timp, pentru ca 
cititorul actual sa mai poata percepe cored si cu usurintd 
referintele de acest fel. 

Alta era perspectiva religioasa a interbelicilor, care nu 
si-ar fi inchipuit, inainte de al doilea razboi mondial, cum 
poate arata o epoca de interdictie a libertatii religioase si de 
persecutare de catre autoritatile statului a Ortodoxiei. 

Ce nu intelegem noi este ca nu mai putem sa respirdm 
aerul interbelic si ca torsiunile de mentalitate sunt, intr-un 
anumit sens, ireversibile . 

Balada lui Barbu exalta in permanent virtutea 
castitdfii, a fecioriei, precum §i pe cea a rdbddrii in faja 
tentatiei carnale, §i inielepciunea cugetdrii la cele inalte, in 
vremea cand se apropie tentatia. 

E o versificare (metrificare) a unui crez religios, prin 
care isi oferea si mdsura virtutilor poetice. 

Era o provocare aruncata traditiei literare si poetice (cu 

Oil 

sens de tumor ) - chiar o altercatie cu gandiristii, cu tiparul 
baladesc al lui Radu Gyr si Nichifor Crainic -, care va 
deveni...traditie, prin Cercul literar de la Sibiu si resurectia 
baladei. 

Riga Crypto nu este in stare sa discearna caracterul 
malefic al gandului sau erotic, care i se pare de esenja 
superioara (asa cum nici Catalina nu discerne autoamagirea 
sa), nu are ceea ce isihasmul nume§te dreapta judecata sau 
deosebirea gdndurilor, §i de aceea nu injelege ca gandul 
poate sa fie %\pahar cu otrava, cum spune poetul. 

Insa lapona Enigel are acest exercifiu al discemerii 
gandurilor, ei ii este proprie gimnastica aceasta spirituala §i 
mentala, intrucat este o fire rafionala §i contemplativd. 

Dumnezeu este Soarele care Se reflecta in fantana 
sufletului spiritual al omului creat dupa chipul Sau §i El 
deschide fiinjei umane izvoarele viejii dumnezeie§ti ve§nice, 
daca omul este atent la desavdrsirea sa duhovniceascd §i se 
fereste de pdcat: La soare, roata se mareste; / La umbra, 
numai carnea creste /.../ Frumos vorbi si subfirel [subtil, 
profund] /Lapona dreapta, Enigel... 



311 In limba franceza: turnir. 

312 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr. 



176 



Nunta mistica pe care o dore§te dreapta Enigel este cea 
pe care o prevede isihasmul ortodox §i anume cea dintre 
minte §i inimd (prin cobordrea minfii in inimd: de la polul 
Nord spre sud), care duce la nunta eterna §i desavar§ita dintre 
sufletul-fecioara §i Mirele-Soare Hristos, in cdmara Soarelui 
Marelui. 

Mintea care coboara in inima, in rugaciune, este 
simbolizata de Barbu prin coborarea laponei tot mai la sud 
din Jdri de gheaja ale intelectului, ale ra^iunii pure (ca sa-1 
parafrazam pe Kant) §i reci, din polul gandirii autonome §i 
divergente faja de puterea afectiva a sufletului. 

Pe drumul acestei asceze grele, omul urgisit, atat de 
demoni cat §i de oameni rai, trebuie sa infrunte ispita de a 
renunja la implinirea voca^iei sale spirituale §i de a deveni 
numai trup (Fac. 6, 3), de a se contopi cu carnea, in locul 
contopirii cu lumina dumnezeiasca, spre care aspira. 

De ce este insa un Luceafdr cu rolurile inversate (N. 
Manolescu) poemul lui Barbu? Pentru ca el, riga sau crai 
Crypto, inimd ascunsd (adica inimd intunecatd, aflata in 
penumbra, neluminata de har), este aici paradigma omului 
care se ridica, printr-o aspirate superioara, deasupra 
semenilor sai, dar inaljarea sa nu este desdvdrsitd. 

Pana la un punct, il putem asemana geniului artistic, 
care, de§i se inalja cu mintea §i cu idealurile mai presus decat 
cei de langa sine, totu§i, ramane supus pasiunilor. 

In timp ce ea, lapona Enigel, reprezinta sufletul- 
fecioara, mireasa lui Dumnezeu, paradigma a ceea ce este 
Sfdntul. 

De ce nu, din moment ce Barbu sustine ca „locul intai 
in Cetate e al Preotului", si de abia pe locul patru se clasifica 
Poetul. 

Un alt poem, Oul dogmatic, de§i aparent are nevoie de 
chei hermeneutice foarte complicate, noua ni se pare, 
dimpotriva, o ilustrare a unui fapt foarte concret, exprimat in 
formula extrem de pretenfioasd a liricii moderne §i a unei 
poematici ermetice. 

Gestul la care face referire poetul, accela de a ridica 
oul in soare, este unul domestic. Femeile de la Jara, pentru a 
selecta ouale care sunt bune de pus la clo§ca, le privesc mai 
intai in lumina soarelui. 

Ouale fecundate se deosebesc printr-o mica pata sau un 
firicel de culoare inchisa, in varf (ceea ce Barbu nume§te a fi 
un ou la varf cu plod) §i care este observabil prin coaja 



177 



sutyire, cand este expus in lumina solara. Mai mult decat atat, 
samanja care se vede in lumina soarelui se numeste plod 
pana in zilele noastre. 

La aceste gesturi, tradi^ionale in gospodaria Jaraneasca, 
se refera Ion Barbu cand spune: Dar viul ou, la vdrfcuplod, / 
Fdcut e sd-l privim la soare! §i Un ou cu plod / Isi vreau 
plocon, acum de Paste: / II urca-in soare si cunoaste!. 

Numai ca poetul transforma acest gest §i aceasta 
realitate banala intr-o icoana, intr-un tablou simbolic al 
cosmogenezei, intrucat crede ca marunte lumi pastreaza 
dogma. 

Adica, dovada marejiei dumnezeie§ti sta §i in lumile 
microscopice §i in faptele aparent precare §i irelevante 
simbolic, dar care au intipdritd in ele reflexia realitajilor 
spirituale mai presus de mintea umana. 

Intr-un fapt nesemnificativ, marunt la prima vedere, 
poetul descopera o hermeneutica universala exemplara. 

In „oglinda" oului fecund, facut transparent de lumina 
soarelui, Ion Barbu a facut lectura simbolicd a unor 
evenimente primordiale, asupra carora ne atrage atenjia inca 
din inceputul poeziei, intrucat motto-ul sau este: §i Duhul 
Sfdnt Sepurta deasupra apelor [cf. Fac. 1,2]. 

§i nu doar motto-ul este lamuritor, caci poetul ne 
interpreteaza negru pe alb sensurile mistice ale poeziei sale: 
Sd vezi, la bolfi, pe Sfdntul Duh / Veghind vii apefara stuh, / 
Acest ou-simbol fi-l aduc, / Om sters, uituc. 

A§a cum oul este viu §i poarta in sine plodul, samanja, 
dupa cum se poate vedea in lumina soarelui, a§a apele 
inceputului lumii erau vii, in prezenja §i sub purtarea pe 
deasupra lor a Duhului Sfant, purtare pe care Sfantul Vasile 
eel Mare, in comentariul la Hexaemeron, o asemana, in 
virtutea etimologiei ebraice §i siriace a verbului a se purta, 
cu felul in care sta closcape cuib. 

Faptul ca intregul cosmos §i toate cele ce il alcatuiesc 
poate fi lecturat, in cheie simbolico-mistica, pentru 
injelegerea unor realita^i spirituale aflate mai presus de 



313 A§a o numesc ^aranii in Teleorman, §i s-ar putea ca §i in alte regiuni ale Romaniei 
sa fie numita tot in acest fel. 

Cuvantul plod este vechi in limba romana. In literatura noastra veche, se vorbea, spre 
exemplu, despre plodul faptelor lui Dumnezeu (in Psaltirea lui Coresi de la 1 577) sau 
de Biserica ploditoare (in Cazania Stantului Varlaam), adica nascatoare de fii. 
Eminescu preia termenul cu sensul lui traditional si spune: Plodirea este rolul femeii 
pe pdmdnt, / Privifi acele rdsuri, zdmbiri, visdri, suspine, / Dorinfa de plodire o 
samdndin tine [inbarbat]. (Femeia?... mar de ceartd). 



178 



receptarea umana imediata, nu este nicio noutate pentru 
gandirea cre§tina ci, dimpotriva, este o tradifie bizantind 
transmisa prin literatura noastra veche pana la pa§optisti, la 
Eminescu §i iata ca §i literaturii moderne. 

Icoana simbolica a oului fecund provoaca a§adar 
omului anamneza. Prin urmare, omul cunoa§te, are in 
con§tiinJa sa indreptarul cu privire la adevarul despre aparijia 
lumii, despre nasterea universului §i nu are nevoie de dovezi 
peste dovezi ca sd se convingd. Numai ca. . .a uitat adevarul. 

Aceasta uitare o regasim §i in nuvelele lui Eminescu 
(Sdrmanul Dionis) §i, mai tarziu, in cele ale lui Mircea 
Eliade. 

Omul profan, al lumii secularizate, §i-a uitat originile, 
a uitat de viaja spirituals §i traie§te revelajia sacrului ca pe o 
amintire, prin relectura constants a bibliei cosmice, atat a 
macrocosmosului, cat §i a microcosmosului, a lumii mici, 
firave. 

Acest fapt dovede§te ca, in om, con§tihn;a sfinjeniei §i 
a prezen^ei in lume a Dumnezeului Creator a toate, este 
parte integranta a fiinjei lui, chiar §i atunci cand vrea sa o 
renege. 

Ion Barbu aduce in atenjie icoana acestui ou ca simbol 
pentru rememorarea timpului cosmic auroral, intr-un moment 
cu semnifica^ii religioase adanci: in ziua de Pa§te, ziua in care 
se sarbatore§te Invierea lui Hristos §i recrearea sau 
restaurarea lumii. 

Pentru a trezi con§tihn;ele adormite, poetul propune 
contemplarea oului viu §i cu plod, pentru omul fdrd saf §i 
nerod §i pentru acest trist norod neteologizat (sau 
deteologizat), needucat, care §i-a uitat credin^a §i nu injelege 
decat sd se infrupte din oul ro§u de Pa§te, fara a-1 interesa sa 
cunoasca sensurile dogmatice profunde ale evenimentului pe 
care il traie§te ritualic doar la nivel superficial. 

Altfel spus, Ion Barbu aduce in prim plan o solujie 
simbolica pentru trezirea con§tiin^elor adormite, pentru ca cei 
angajafi in celebrarea pascala sd simtd harul creator al 
Duhului Sfant, in ziua de Pa§ti, sd contemple cu ochii min^ii 
crearea lumii §i Jertfa Domnului pentru restaurarea ei, nu sa 
comemoreze Invierea doar implinindu-§i safiul. 

Oul nu este pentru pofta lor culinara, ci este o icoana a 
crea^iei, a viejii §i a morjii §i a invierii. 

Poetul ne prezinta viaja care ia na§tere §i se dezvolta in 
ou ca simbolizand parcursul intregii existence umane §i 



179 



cosmice - prin metafora oului-ceas -, ca o panorama a viejii 
la scara redusa: 

§i mai ales te infioard 

De acel galben icusar, 

Ceasornic far a minutar 

Ce singur scrie cdndsa moara 

§i ou si lume. Te-nfioara 

De ceasul galben, necesar... 

A morfii frunte-acolo-i toata. 

In galbenus, 

Sa roada spornicul albus, 

Durata-inscrie-in noi o roata. 

Intocma - dogma. 



Vremea este o roata (stiam de la Miron Costin) care 
include fiinta umana. Dar si dogma are aspect circular, 
inscriind omul mperimetrul adevarului. Din hotarele dogmei 
nu poti sa iesi asa cum nu poti sa iesi afara din timp, decat 
prin moarte. 

Oul este prezentat ca un microcosmos, care, in ciuda 
ginga§iei, scoase in evidenja cu arta de poet, reproduce 
intocmai mecanismele §i sensul de evolufie al viejii la nivel 
macrocosmic. 

Fascinajia pentru microcosmos §i pentru lumile 
marunte au manifestat-o insa §i al^i poeji in literatura 
noastra: Eminescu (finalul poemului Calin..., Cugetarile 
sarmanului Dionis, etc.), Toparceanu, Arghezi, Marin 
Sorescu. 

Indemnul final al poetului de a nu consuma oul si nici 
la closed sa nu-l pui! / II lasa-in pacea-intdie-a lui, precum §i 
ultimele doua versuri - Ca vinovat e tot facutul, / §i sfdnt 
doar nunta, inceputul -, au determinat o parte din exegeza 
literara sa considere, in mod eronat, credem noi, ca Ion Barbu 
valorizeaza increatul mai mult decat creatul. 

Nu reiese de nicaieri ca poetul pune semnul egal intre 
nefiinia sau increat §i nunta, inceputul pe care le considera 
sfinte. 

Ceea ce afirma el este ca timpul (ceasornicul, durata) 
presupune o degradare, o alterare treptata a omului §i a lumii, 
care duce inexorabil la moarte. Moarte care provoaca 
inevitabil frica §i durere. 



180 



Insa aceasta este condijia omului §i a universului de la 
caderea din Rai a oamenilor incoace §i poetul nu exprima 
nimic contrar fa^a de dogma ortodoxa, pe care, dintru inceput, 
a§a cum ne avertizeaza motto-ul, i§i propune sa o ilustreze 
prin poezia sa. 

Injelegand versurile chiar §i ad litteram, nu e nimic 
neortodox in exprimarea lui Ion Barbu: Ca vinovat e tot 
fdcutul, / §i sfdnt doar nunta, inceputul. 

Faptul ca fdcutul e vinovat nu presupune in mod 
necesar ca e vinovat gestul de a face, de a crea §i nici ca e 
mai bun nefdcutul. 

Poetul doar afirma sfin^enia timpului auroral, a 
momentelor originare §i vinovajia fdcutului care a ajuns la 
degradare nu prin simplul fapt ca a fast fdcut, ci prin voinfd 
proprie, prin voinja rea a omului, care a atras dupa sine intreg 
universul material in caderea sa. 

El denume§te ca sfdntd §i exalta, in mod precis, nu 
increatul, ci o etapa din istoria creajiei §i anume pe cea 
incipienta, cand Duhul Sfant Se purta pe deasupra apelor, 
imprimandu-le putere de viaja. Cand lumea era deja creata, 
de§i doar in parte, ids: cealalta parte era cuprinsa in apele 
gestante pe care Barbu le nume§te ape vii. 

Fascinatia aceasta pentru etape temporale din istoria 
universului care se remarca prin unicitate si nerecurentd (cu 
precadere momentele genetice si eshatologice), 
neexperimentate incd sau inexperimentabile, o avea si 
Eminescu. 

Ea nu denota o dorinta de retrogradare ontologicd a 
intregii existente in nefiintd. Este pur si simplu ofascinatie, o 
reverie cosmica si un precedent reflexiv. 

Repro§ul poetului se adreseaza nu fdcutului pur §i 
simplu, ci rdutdfii, gandului care e pahar cu otravd (cum 
afirma in poemul Riga Crypto... ), neroziei, uitdrii (poporului 
nerod §i omului sters, uituc), care fac fdcutul sa fie vinovat. 

Putem a§adar sa afirmam, in concluzie, ca pe langa 
Eminescu, Blaga §i Arghezi, am descoperit in Ion Barbu inca 
un poet roman modernist adept al exprimarii unor viziuni 
mistice in versuri, chiar daca intr-un limbaj ab scons §i 
neobisnuit. 

Barbu reconverteste simbolismul vechi si foarte 
traditional in literatura romana in limbajul aproape 
incomprehensibil al noilor curente lirice, prevalandu-se de 



181 



confuzia cu instaurarile poetico-teoretice la lui Mallarme si 
Valery. 

Ni se pare ca §erban Cioculescu gre§ea (de§i nu in mod 
esenfial, daca privim substanja poeziei) cand incerca sa-1 
asimileze pe Barbu cu poezia lui Blaga, Pillat 314 sau 

QIC 

Maniu" , dar credem ca vedea bine lucrurile atunci cand, 
considerandu-1 „poet superior al transcendentului", vorbea 
despre „crezul religios transparent" 316 al lui Ion Barbu. 

Cateodata poate ca ar trebui sa ne intoarcem cu atentie 
la receptarea criticd a contemporanilor, pentru ca 
ingenuitatea impactului cu noutatea liricd isi are meritele ei 
in definirea concluziilor exegetice (cand nu are motive 
intermediare). 

La fel, tot in perioada interbelica, Pompiliu 
Constantinescu vedea in Arghezi eel mai mare poet 

Q 1 O 

religios al generatiei . 

Barbu a rejectat o afiliere la curentul gandirist §i la 
felul in care era conceputa, in epoca, poezia ortodoxa, fapt 
care nu ne mira prea mult. 

Pe de o parte avea dreptate, pe de alta parte exagera, 
concentrandu-se sa inchida poezia in forme geometrice §i 
dezavuand orice urma de sentiment sau de picturalitate care 
ar fi putut aparea in versuri. 

Nici noi nu 1-am integra insa in mi§carea de la 
Gandirea, nici nu consideram ca acest curent reprezinta 
unicul mod de a reproduce spiritualitatea romaneasca 
traditionala in arta, §i nici ca toate demersurile literare ale 
gandiri§tilor erau corecte din punct de vedere teologic §i 
dogmatic. 

Chiar dintr-o perspective teologica ortodoxa, avem a 
aduce cateva reprosuri lui Nichifor Crainic §i Gdndirii. 

Destule viziuni literare §i artistice, considerate de 
gandiri§ti ca ortodoxe, reprezinta de fapt deviafii §i 
distorsionari ale mesajului dogmatic §i iconografic 
traditional. 

Nu §tim, spre exemplu, ce sunt acele desene cu Ingeri, 
care numai tradifionale nu ni se par, ci un mod de 



314 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat. 

315 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu. 

316 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 232. 

317 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pompiliu_Constantinescu/. 

318 Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Bucuresti, F.P.L.A., 1940, p. 64, apud. 
Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, op. cit., p. 175, n. 3. 

182 



popularizare, care facilizeaza semnificajiile ortodoxe dintr-o 
iconografie bizantina straveche extrem de complicate. 

Mai multe insa despre acest subiect nu dorim sa 
discutam acum. 

Barbu repro§a gdndiristilor ca nu sunt destul de... 
tradifionalisti. II considera cu adevarat traditionalist numai pe 
Ion Pillat, emijand pretenjia ca „astazi, cand romani de data 
recenta, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene, 
cumuleaza pentru ei §i urma§ii lor, cu gatlej rebel la atatea 
sonoritaji valahe, tot tradifionalismul, fie-mi ingaduit, mie, 
nepotul lui Ion Barbu, constructor zidar [al carui nume 1-a 
luat - tipul acesta de retorica il vom mai intalni la Nichita], sa 
arat ce inseamna instinct traditional; nu o ideologic la 
indemana oricarui strain botezat, ci o experien^a in 
ascendenfa. Cred ca accentul unui crestin milenar poate fi 
lesne deosebit de contrafaceri. Am indoieli asupra poeziei 
tradijionaliste [asupra faptului ca lirica denumita astfel poarta 
adevarata pecete §i configurate a tradijiei - §i noi avem 
unele indoieli, pe care le vom expune la timpul potrivit] 
(subl. n.)" 319 . 

S-a remarcat, de asemenea, ca poezia lui Ion Barbu 
„presupunea transcendent §i structurarea - o structurare cu 
semantism obscur, dar o structurare. 

Adica proba ca eul producator considera existentul 
valorizant, ca e dominat de rdvna idealista a desavarsirii, ca 
e manat de gandul idealitafii pure §i de credin^a ca, supuse, 
prin limbaj, unei prelucrari, unei transformari, lucrurile pot 
permite esenjei - totdeauna bune - sa se reveleze, sa se 
elibereze de realitatea limitatoare §i impura"' . 

Nu credem ca trebuie sa descoperim in teoretizarile §i 
incercdrile de clarificari literare ale lui Barbu o dogmatica 
ortodoxa, ca sa acceptam ca o parte din versurile sale pot fi 
decodificate prin apelul la teologia mistica rasariteana §i la 
tradi^ia isihasta de veacuri a culturii romanesti, care crease 
literatura in trecut si nu putea sa nu incite... 

G. Gana il vede un „spirit poetic" indatorat unei 
„religiozitati accentuate"" . 

Ca mai tarziu Nichita Stanescu, Ion Barbu sugereaza 
ascenden^a sa in marele romantism, intr-un context critic la 



319 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit, p. 106, 1 12. 

320 Eugen Negrici, Iluziile..., op. cit., p. 167. 

321 G. Gana, Melancolia lui Eminescu, Ed. Fundatiei culturale romane, Bucuresti, 
2002, p. 73. 

183 



adresa poeziei franceze suprarealiste, in care nu se poate sa 
nu remarcam renegarea prozaismului §i a tot ceea ce nu este 
viziune de addncime: 

„Consider poezia suprarealista franceza iremediabil 
ratatd prin inadaptarea tipului social, intelectual §i retoric la 
marele romantism. [...] 

Tentativele franceze de-a evoca ceva din domeniul 
visurilor de noapte, nu sunt decat o reluare a procedeelor lui 
Zola" , infati§and numai o parte din complexitatea realita^ii 
sentientului. Ca §i naturalistii, reprezentanjii acestei maniere 
sunt schematicf 323 . 

Ion Barbu face eroarea (§i nu credem ca trebuie sa mai 
revenim cu explicajii asupra faptului de ce consideram astfel) 
de a atribui iubirea pentru natura antichitafii §i nu 
crestinismului - intr-o accep^iune puritand a cre§tinismului - 
intrebandu-se: „De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor 
for^e obscure, precrestine? Lumea carmuita de cetele 
ingere§ti e sigur mai dreapta §i mai sfdnta decat lumea 
Fabulei. Dar cea din urma e maipoetica decat cea dintai" 324 . 

Toata poezia romaneasca am aratat ca deriva din 
localizarea privirii interioare spre lumea carmuita de cetele 
Ingere§ti §i de aceea respingem aceasta afirmajie, pe care o 
pun pe seama ignoran^ei poetului in materie, de care este 
vinovata §i absen^a unui interes exegetic §i a unor studii 
serioase §i profunde in aceasta privinja. 

El insu§i se caracterizeaza insa ca „suflet mai degraba 
religios decat artistic, [care] am vrut in versificarile mele sa 
dau echivalentul unor stari absolute ale intelectului §i 
viziunii: starea de geometrie si, deasupra ei, extaza (subl. n.). 

Melodioasele plangeri ale poe^ilor nu le-am prea 
injeles. §i azi cred ca locul intai in Cetate e al Preotului, 
celelalte, urmand, ale Invajatului §i Luptatorului. Dar, fara 
indoiala, al patrulea loc indata dupa acestea se cuvine 
Poetului" 325 . 

De asemenea, „o poezie lirica [...] nu ma 
intereseaza" 326 . 

Ceea ce nu sesiza el este ca melodioasele plangeri 
aveau sonuri profund religioase si nu erau simple viori 
acordate in vant, precum si faptul ca mare parte din poezia 



02 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Zola. 
23 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 107. 

324 Idem, p. 145. 

325 Ibidem. 

326 Idem, p. 111. 



184 



noastra lirica are caracter retoric, didactic si moral, creat si 
mostenit pe filiera bizantina si ca geometrizarea nu era 
singura solutie pentru o poezie a idealului, care sa presupuna 
o hermeneutica profunda. 

Eminescu, reprezentand idealul poetic (si) pentru 
Barbu, unise aticismul limbii (Scrisoarea I) cu melodioasele 
pldngeri, dezavuate aici de Barbu. Si de altfel, traditia cea 
mai veche a poeziei romanesti, imnografia si psalmodia, unea 
poezia si melodia. 

Re^inem, din declarable lui Barbu (intr-un interviu cu 
Felix Aderca), faptul ca „vream sa invit poezia noastra" la 
„puritate aeriana", „in certitudinea libera a lirismului 
omogen, instruind de lucrurile esenjiale, delectand cu viziuni 
paradisiace 

De§i ne avertizeaza undeva ca „o exegeza nu poate fi 
in niciun caz absoluta", orientandu-ne in interpretare catre un 
polisemantism al „unei poezii mai ascunse" aparjinand unui 
poet „prevazut cu oarecare matematici" , credem totu§i ca 
acest polisemantism presupune un grad mare de convergenja 
ideatica §i ca nu este vorba de sensuri contradictorii (de fapt, 
§i el afirma aceasta) §i nici de interpretari total aleatorii, 
devinatorii in sensul hazardului. 

Nimic din accep^iunile pe care el le acorda poeziei §i 
actului creator nu ne trimite catre o astfel de viziune, a unei 
lirici interpretabile printr-un polisemantism hazardat, ne- 
semnificativ. 

Articolele teoretice ale poetului au eel pujin savoare 
mistica, denota un interes religios-mistic, care ne determina 
sa reflectam §i sa nu consideram ca am suprapus versurilor 
barbiene un in^eles pe care nu 1-ar putea presupune niciodata. 

Se poate verifica oricand sensul ortodox in care Barbu 
a interpretat Craii de Curtea-veche al lui Matei Caragiale - 
a§a cum nu il mai interpreteaza analizele moderne ale acestui 
roman corintic -, autor pe care il considera al doilea dupa 
Dostoievski in literatura universala. 

Craii... reprezinta „o carte de in^elepciune, pe care un 
act de discrefie §i gust o disimuleaza sub grele catifele de 
pitoresc oriental"" §i care „oglinde§te dreapta credinja de la 
rasarit"" . 



327 Idem, p. 109. 

328 Idem, p. 114. 

329 Idem, p. 140 

330 Idem, p. 141. 



185 



E de gandit asupra acestei perspective, cat si a 
atasamentului sau fata de lumea orientala: Isarlik, inima mea, 

5 5 ' ' 

/.../ Raiul meu, rdmdi asa! // Fii un tdrg temut, hilar / Si 
balcan -peninsular... 

Dar, mai ales, in descender^ unei cugetari stravechi 
bizantin-romane§ti, Ion Barbu concepe actul creator ca 
spiritual-moral §i reflexiv-interior: 

„Niciodata piatra nu va da Bucurestiului [sau altui oras. 
romanesc] un sfert din stralucirea marilor cetaji din Apus. 

Civilizafia noastrd e sortitd sa se petreacd in virtual si 
interior [subl. n. - parca il auzim pe Cantemir sau pe Grigore 
Ramniceanul, in prefata la Triod: romanii „n-au atata 
atdrnare si trebuintd de inteleptia cea din afard, de a implini 

QO 1 

toate insusirile ce dai gheografii la Evropa"^ , adica, toate 
virtutile practice cu care sunt inzestrati europenii] . 

Neputand cladi in afard (e §i prea tarziu §i prea 
zadarnic pentru aceasta), in inimile noastre se cade sa 
intemeiem: turnuri vibratoare, speranjei; aurite boh;i, laudei; 
clopotnije, adancimi soarelui netemporal"" " - cuno§tea, deci, 
fara dubii, simbolismul medieval al soarelui §i nu am 
exagerat cand am considerat ca md-nchin la soarele-infelept e 
un vers mistic, dintr-o poezie interpretabila prin rapelul la 
surse mistice. 

Mai exista insa si o alta legatura a lui Ion Barbu cu 
traditionalismul, pe care o aminteste Mircea Scarlat: „exista 
clare indicii ca a cunoscut foarte bine opera lui Bolintineanu 
si ca a folosit-o in mod creator, astfel incat putem afirma ca 
Bolintineanu este un precursor barbian mai important decat 
Anton Pann. [...] 

Nu este vorba de ecouri intamplatoare in Joe secund, ci 
de pure preludri prin ricoseu. Frumosul inceput al poemului 
Conrad a fost neindoielnic cunoscut lui Ion Barbu, care 1-a 
folosit in Nastratin Hogea la Isarlik. 

Nu surprinde faptul ca termenul cavald, ce parase pura 
fantezie eufonica in Uvedenrode, aparea de mai multe ori la 
Dimitrie Bolintineanu, mMihnea si baba. 

In plus, sonoritatile din Dupd melci, le gasim la 
Bolintineanu in Fluturul si floarea, poem a carui idila intre 
vietati de regnuri diferite este posibil sa-1 fi inspirat pe Barbu 
si in Riga Crypto si lapona Enigel. [...] 



331 Cf. Alexandria Dutu, Coordonate ale culturii romanesti in secolul XVIII (1700- 
1821),EPL ; Bucuresti^ 1968, p. 193. 

332 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 139. 



186 



Titlul poemului Bdlcescu traind trimite clar la Vasile 
Alecsandri" \ [...] 

Barbu rescrie motive din poemele unor autori din 
vechime (Alecsandri, Bolintineanu, Pann )..." 

Ecouri largi din Bolintineanu credem ca auzim si in 
poemul Banchizele, in care poetul miriadelor de lumini si 
culori ceresti contemplate in reflexivitati marine este evocat 
de aurul stelar si de inflorirea reflexelor fluide, in timp ce 
pustietatile lichide nu au cum sa nu ne rememoreze tdrdmele 
lichide din Conrad. 

Din aspra contopire a gerului polar 

Cu verzi si statatoare pustietafi lichide, 

Sinteze transparente de straluciri avide 

Zbucnesc din somnorosul noian originar. 

Mereu ratacitoare, substratul lor inchide 

Tot darul unui soare rosiatec si avar, 

Apoi, de-a lungul nopfii, tot aurul stelar 

§i toata inflorirea reflexelor fluide. /.../ 

Eminescu este de asemenea convocat prin imaginea 
poetica a noianului originar - sintagma pe care in alta parte o 
barbinizeaza, prelucrand bacovianul noian de negru in 
glaucul noian (Pitagora) - adjectivul glauc fiindu-i 
imprumutat lui Stefan Petica. 

Dar, asemenea lui Bacovia si Arghezi, nici Barbu nu se 
abtine sa eminescianizeze, asa cum se petrece in poemul 
Peisagiu 336 - ba chiar, in prima parte, bacovianizeaza, desi 



,33 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri. 
334 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann. 
,35 Mircea Scarlat, Istoria poeziei romdnesti, III, op. cit, p. 196. 
336 Peisagiu: 

Paraginile din urma. . . 
Te uita: stersele paduri 
Stau vinete sub greaua turma 
De nori molatici si obscuri. 

Te uita: soli ai crustei albe 
Ce-o sa ne prinda, de pe-acum 
In zdrentuiri de multe salbe 
Pe tufa putreda, pe drum, 

Un puf ursuz au nins scaietii... 
Si, totusi, iata-ma venit 
In fata toamnei si-a tristetii, 
A toamnei ude napadit. 



187 



declara ca nu are afinitate pentru interregnul Uric al lui 
Bacovia. 

Cred ca tot de la Bacovia si-a insusit Barbu 
oximoronul psihologic al zdpezii asociate cufiorul tanatic, pe 
care il utilizeaza in poezia Fulgii (unde fulgii cad din 
nevdzute urne), poem in care, de asemenea, nu se sfieste sa-i 
imprumute aceluia si metafora plumbului ca greutate 
sufleteasca, asteptand ca tot plumbul meu din suflet...sd se 
topeascd in gdnduri de ninsoare, dorind vremea cdnd...pe 
gdnd descdleca-vor zdpezi neprihdnite. . . 

Sau poate ca erau locuri comune ale unei poezii a 
inceputului de secol XX... 

Barbu ne confirma el insusi, aici, ca poezia depresivd a 
lui Bacovia, pe care parea sa n-o agreeze, are un fond ideatic 



De-acelasi gand care-si destinde 
Tot mai departe largul zbor, 
Deasupra zarilor murinde: 
Prin norii desi, deasupra lor. 



De-a lungul stramtelor razoare, 
Pe care vantul gramadi 
Gateji si foi ratacitoare, 
Mangaietoare, vei veni? 

Lasandu-mi ochii tai sa caste 
Destinderi fara de hotar, 
Din golul toamnei vei renaste, 
Purtand urciorul de clestar? 

Fum zvelt, inalt! Bruma fugara, 
Strabate curbele poteci 
Intortocheate si coboara 
In toamna vanturilor reci. 

Saratul meu iti va aprinde 
Vapai ce nu se pot gandi 
Si-n ciuda umbrei ce se-ntinde 
Un scump tesut vom navadi, 

Pana cand anii vor asterne, 
In colb marunt, argintul lor; 
Si garbovit de lerni eterne 
Stapanul crunt al orelor. 

Va osteni sa mai adaste 
Ivirea ultimilor sloi 
Si bolta noptii sale vaste 
Va-ncovoia si peste noi. 



188 



si cognitiv profimd, traducand printr-un tipat dezarmant dorul 
de neprihanire si de invesnicire al romanticului Eminescu. 

Spiritual infiltrat de acelasi ideal, si Ion Barbu reclama: 
Tinuturi ale mintii, lasati sd vd-mpresoare /.../ neaua altui 
soare /.../ - O, suflete, ca lunca te-mbracd in hiacintd... 

Traseul acestor idealuri este unul batatorit de la 
romantici la moderni. 

Fara indoiala ca o analizd comparativd atenta poate 
conduce oricand la concluzii neasteptate in legatura cu 
influenta literaturii medievale si apoi a celei preromantice si 
romantice asupra liricii moderne, dar ne oprim pentru 
moment aici. 

Insa, a ajuns Barbu la acel cdntec incdpdtor precum 
lauda grddinii de ingeril Spuneam altadata ca e un deziderat 
poetic maximal, care, doar ca deziderat, se sincronizeazd cu 
pretentiile poeticii occidentale. 

Un poem din volumul Joe secund, intitulat Edict 
(initial Treime), pare a fi un manisfest anti-parnasian sau 
anti-baroc, impotriva formalismului artistic: 

Aceastd pontificd lund 

Cuvdnt adormitilor e, 

Din roua caratelor sund 

Geros, amintit: ce-ru-le. 

O sob a, cealaltd mumie. 

Domneste pe calul de sah, 

La Moscova verde de-o mie 

De turle, ars idol opac. 

Dogoarea, podoaba: rdsfete 

Un secol cefal si apter. 
- Stiu drumul Sldbitelor Fete, 
Stiu pldnsul apos din eter. 

In ciuda refuzului podoabei, al barochismului a- 
geometric, concluzia la care am ajuns, urmarind crezul poetic 
barbian, elicoidal, e ca poezia lui este un manierism. Unul 
cult, inteligent, practicat cu mult talent poetic. 

Barbu e un versificator de idei si idealuri - poetice, 
religioase, filosofice -, un Macedonski aflat intr-o alta varsta 
a literaturii romane, mai evoluatd, care viseaza formule 
poetice revolutionare, dar care nu face, de multe ori, decat sa 



189 



propund un tip de poezie, sa dispuna cum si in cefel ar trebui 
sa fie poezia. 

Cand Nichita Stanescu va defini poezia, o va face din 
interiorul unei realitati poetice palpabile, al unei experiente 
demonstrabile. Pentru Ion Barbu, poezia are valoare 
axiomatica. 

Straduinta lui este sa determine convergenta unor 
traditii poetice si spirituale romanesti intr-o formula 
mallarmeana. 

Pentru a ajunge cumva la imaterialitatea intangibila a 
poeziei, poetul pare insa, in unele versuri, ca loveste materia 
cu ciocanul pana cand aduna tandarile cuvintelor. 

Uneori ajunge la formule geniale, dar nu mai mult 
decat formule. Poezia lui e un experiment poetic, care poate fi 
valorizabil intr-un grad inalt, dar adesea nu este si o 
experientd poeticd. 

Si tot asa, uneori, e rizibil efortul critic de a-i 
dezobscuriza orice vers enigmatic si de a filosofa pana in 
prasele. 

Autorul este, retoric, un puritan al formelor si ideilor - 

QQ'7 

care vede idei precum Camil Petrescu" (si nu e singurul 
punct comun) -, dar care isi tergiverseaza crezul pe un 
parcurs nelinear intre poeziile transparent sexualiste si cele 
transparent religioase, intre poezia catartica si elogiul 
castitatii, spiritualitatii si al misticii, intre fabula antica sau 
orientals si lumea dreapta a Rasaritului. 

Ceea ce proclama Barbu este superioritatea filosofiei / 
gandirii traditionale si a unui I intr-un limbaj modern, pentru 
ca o realitate ideala / transfigurata / spiritualizata trebuie 
exprimata intr-un idiom corespunzator, printr-o comunicare 
capabila sa-i sesizeze coordonatele transcendentalizarii. 

Marea problema a poeziei moderniste (inclusiv a celei 
occidentale) este: cum sa creezi limbajul, daca nu ai mai intai 
realitatea pe care acest limbaj e chemat sa o confeseze? 

Insa poetii sunt convinsi ca pot crea o cale spre aceasta 
realitate invizibila, defrisand atat jungla vocabularului 
contingent, cat si urmarind scriptura simbolurilor literare 
(daca simboluri cosmice nu mai stiu sa citeasca). 

Asa cum am mai afirmat, pentru poetii Apusului 
european, aceasta realitate este transcendenta, adica 



137 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Petrescu. 



190 



intangibila, ca realitate dogmatica exprimata de Bisericile 
apusene. 

Poezia lor se vrea refacerea unui traseu pierdut spre 
transcendenta. 

In Rasarit insa, asa cum expune Blaga - demonstrand 
ca se cunostea acest fapt - acest transcendent coboara in 
imanent. Si devine o realitate tangibila (chiar obligatoriu!), si 
mai ales acum si nu de abia in vesnicie. 

Arghezi alearga toata viata dupa aceasta tangibilitate . 
Blaga stie ce inseamna, dar crede ca poate sa o ocoleasca 
pentru un destin depoet modernist si defilosof, dar pe care il 
implineste gravitand tot in jurul unui nucleu de idei format 
prin apelul la religie, metafizica, traditie, spiritualitate. 

Barbu este si el destul de cult meat sa cunoasca 
arhaicitatea si profunzimea acestei situatii, chiar daca nu are 
o experienta atat de intima cu realitatea insasi a acestei 
cautari si alergari epuizante, precum Arghezi si Blaga. De 
aceea e si mai senin conceptual si nu divulga o tectonica 
interioara activa. 

Desi nu era un religios sau un mistic" , Vladimir 
Streinu a intuit si afirmat existenta unor „ordini de valori 
antinomice, una transcendenta, eterna si severa, alta imediata, 
temporala si atragatoare", dar si „perpendicitatea 
transcendentului la real, [pe] de o parte, si vocatia realului la 
transcendent, [pe] de alta" , ca fiind axele poeziei lui 
Eminescu. 

Aceasta intersectie a cerului cu pamantului si aventura 
cunoasterii umane, care urmareste ambele coordonate, 
orizontala si verticala (si pe care Eminescu o descrie in trei 
poeme: Floare albastra, Luceafarul si Memento mori), 
reprezinta polii tematici in jurul carora graviteaza poezia 



" 38 De la V. Streinu pornesc anumite sugestii critice, care ignora traditia religioasa si 
literara si care isi vor gasi ulterior dezvoltari mult mai ample la Ion Negoitescu sau 
Ioana Em. Petrescu, cum ar fi: „resorbirea constiintei individuale intr-o ordine 
superioara, intr-un fel de supraconstiinta a lumii", „singura realitate, o prezenta unica 
si universala, fiinta fantastica [in Scrisoarea I, Memento mori si altele] [...], geniu care 
viseaza, fiinta lui fiind viata lumii" (Streinu nu a inteles sau nu a vrut sa accepte ca 
acest geniul este Dumnezeu, care gandeste lumile, asa cum o afirma toata traditia 
literara veche, anume ca Dumnezeu iaste gdnd neincetat, cum scria N. Milescu, sau 
Ca Domnul au cugetat cu gdndul / De le-au fdcut [cele ce exista] §i-I fan toate rdndul 
[oranduiala, ordinea], cum zice Dosoftei in Ps. 148, 15-16), „demonismul geniului 
poetic", reflexul „ataraxiei stoice", „naturalismul" lui Eminescu prin care acesta ar fi 
concepand lumea ca evoluand dintr-un sdmbur, cf. Vladimir Streinu, Poezie si poeti 
romdni, antologie, postfata si bibliografie de George Muntean, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1983, p. 90, 99, 100,' 117. 

39 In *** Studii eminesciene, EPL, 1965, reluat in: Vladimir Streinu, Poezie si poeti 
romdni, op. cit., p. 133 si 136. 

191 



romana moderna (cu cele doua ipostaze: modernista si 
traditionalista). 

Remarcand ca Eminescu e un poet ermetic („ pe cat de 
mare, pe atat de ermetic") si ca poeziile lui „trebuie a fi 
comentate cu alte versuri eminesciene din restul operei" 340 , 
tot Streinu sesizeaza ca „eminescianismul" este „un curent 
poetic pe care literatura noastra nu 1-a avut inca" 341 . 

Desi atat modernistii, cat si traditionalista au incercat 
sa-1 creeze, fiecare cu alte instrumente. 

Ramanem aici, deocamdata, cu discutia. Ceea ce am 
vrut sa demonstram e ca traditia, literara si spirituals, nu 
dispare in neant. Mai mult decat atat, ea nu reprezinta doar 
domeniul asa-numitei literaturi sau poezii traditionaliste sau 
afolclorului. 

Dimpotriva, ea formeaza fondul poeziei moderniste - 
in ciuda receptarii critice evazive sau divagante (motivate 
ideologic si politic) -, poezie care se sincronizeaza prin 
forma literara, nu si prin curentii de addncime ai gandirii 
poetice. 

Altfel spus, din avalansa de manifestari literare care 
proclama modernismul, ale primei jumatati de secol XX, se 
ridica varfuri poetice care, la o privire intransigent 
retrospectiva, nu denota atat un atasament neconditionat la 
noile orientari literare, cat mai degraba. provoaca ascensiunea 
magmei poetice seculare si proiectarea la inaltime a unei 
traditii pe care multi o cred sau o declara pierduta pe drum. 



340 Vladimir Streinu, Clasicii nostri, Ed. Casa scoalelor, Bucuresti, 1943, reluat in: 
idem, p. 96-97 . 

341 Idem, p. 92. 



192 



Benjamin Fundoianu, un evreu ortodox 




Pasul de-amnar al Domnului 
scapdrd-n ochiul minutului. 

B. Fundoianu, Coincidence 



In paginile urmatoare ne vom 
apropia de o triada de poeti care, 
paradoxal, dintr-o anumita perspective, 
pot sa ne explice mai bine fenomenul 
poeziei romanesti moderniste decat au 
facut-o clasicii despre care am vorbit 
mai sus. 

Ei ne divulga o atmosfera 
generala, de tristete si crizd launtricd, 
pe care o putem recepta mai clar, 
nemaifiind tot atat de fascinati si implicati, ca in cazurile 
anterioare, in receptarea si descifrarea unor limbaje poetice 
foarte complexe si originale. 

Arghezi, Bacovia, Blaga si Barbu sunt preocupati mai 
mult sa exprime o experientd personald si o aventurd 
cogn itivd/sapientiald . 

Personalitatea lor este prea puternica si captivanta si 
nu ofera un etalon pentru curentele literare moderne, pe care 
le transcend. 

Mai putin ermetici si urmarind o dezvoltare literara in 
alt fel a sensibilitatii lor moderniste, Fundoianu, Voronca si 
Vinea" sunt poeti pe care doar preconceptii didactice ii 
plaseaza intr-un fundal avangardist al manifestarilor poetice 
din ceea ce putem numi prima parte a epocii moderniste. 

Pe primii doi Calinescu ii considera traditionalism, in 
timp ce pe Vinea il plaseaza in randul avangardistilor, din 
cauza manifestelor lui teoretice, altfel poezia lui neavand mai 
deloc de-a face cu avangardismul . 

Si Fundoianu teoretizase avangarda, insa Calinescu nu 
considera materia poeziei lui ca fiind tot avangardista, ceea 
ce credem ca e valabil in aceeasi masura si pentru Vinea. 



342 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea. 



193 



Lovinescu ii incadreaza pe toti trei - tot in virtutea 
activitatii teoretice in slujba avangardei literare - la capitolul 
Poezia extremistd, dar observa, in acelasi timp, despre 
Fundoianu ca „inspiratia sa e traditionald, rurald am putea 
spune [...] numai accentul si notatia, cu influente de altfel 
argheziene, sunt moderniste", despre Voronca faptul ca este 
„poet dezagregat sufleteste" si cu o „sensibilitate ravasita si 
descompusa de tristetf (poetul, din pacate, va alege sa se 
sinucida), influentat de Adrian Maniu si tinzand spre ordine 
clasica, iar despre Vinea ca „tine sa-si incurce ghemul artei in 
expresii enigmatice si in libertdti fata de punctuatie" " . Cam 
ciudata poezie extremistd. 

Nicolae Manolescu il clasifica pe Fundoianu impreuna 
cu Voiculescu, Philippide si Emil Botta, dar - pe urmele lui 
Crohmalniceanu - il considera expresionist („alaturi de 
Blaga, Fundoianu este, probabil, singurul poet roman 
expresionisf MA ) in timp ce pe Voronca si Vinea ii 
investigheaza la avangardd, desi nu pare sa reclame pe 
undeva, in Istoria sa, semnele practicarii cu adevarat a 
avangardismului in poezia lor. 

Manolescu indreptateste astfel ultimele decenii de 
receptare critica si didactica, care au accentuat procesul de 
sincronizare si de eliminare a factorului religios-traditional 
din orice perspective valorizanta asupra literaturii romane. El 
acutizeaza ceea ce era tendintd la Calinescu si Lovinescu. 

Pe de alta parte, sesizeaza tot el, comentand, contrariul 
a ceea ce sustine, si anume ca, precum „Fundoianu sau 
Adrian Maniu, Vinea incepe prin a transcrie traditionalismul 
in cheie modernd (subl. n.). 

Multe din pastelurile lui sunt inspirate de natura 
rustica. [...] Aproape singurele elemente prin care Vinea se 
ataseaza avangardei poetice sunt, dincolo, desigur, de 
tematica si decor [...], stilul sincopat, telegrafic, si 
neprevazutul unor comparatii" 345 . 

Adica nu e avangardist, ci „elegiac" - doar ca nu 
suntem de acord cu asertiunea: „in gama minora" 346 . 

Aidoma, semnele avangardismului practicat poetic de 
Voronca nu sunt de gasit, poet care „prefera citadinismului 



343 E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane (1900-1937), op. cit, p. 142. 

344 N. Manolescu, Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de literatura, Ed. Paralela 
45, Pitesti, 2008, p. 757. 

345 Idem, p. 830. 

346 Ibidem. 



194 



natura vegetala" si, pe parcurs, e „tot mai dezinteresat de 
revelatiile avangardiste de ultima ora" . 

Transcrierea traditionalismului in cheie moderna 
reprezinta, in opinia noastra, frontispiciul creatiei poetice a 
celor trei - si chiar al intregii poezii romanesti moderniste -, 
chiar daca cheia moderna poate sa fie, la fiecare dintre ei, 
dupa tipar simbolist, expresionist, constructivist sau dupa alta 
formula poetica modernista. 

Nicolae Manolescu vede lucrurile exact invers: pentru 
el „traditionalismul nu e decat o forma de modernism"" ' - 
dar vom reveni asupra acestui subiect, la vremea potrivita. 

Mai important e insa ca a sesizat aceasta confuzie intre 
modernisti si traditionalisti. 

> 5 > > 

Pe undeva a intuit bine, doar ca modernizeaza alert si 
prea ideologic devenirea poeziei si a literaturii romane, din 
dorinta de a demonstra implinirea dezideratului sincronist. 

Fondul poeziei celor trei e traditionalist, asa cum, in 
privinta a numai doi dintre ei, observa si Calinescu. 

Traditionalist era si Blaga pentru Lovinescu, in timp ce 
Calinescu il analizeaza ca ortodoxist, din moment ce Blaga 
nu s-a dezis niciodata de Gdndirea, in ciuda obiectiilor pe 
care le-a avut de formulat la adresa ei. 

Contra-argumentul lui Manolescu, precizat la Voronca, 
acela ca „realitatea si-a capatat dreptul de a exista in sine, ca 
obiectul in spatiu al pictorilor cubisti..." 349 ni se pare ireal. 

Versurile poetilor aflati aici in dezbatere nu capteaza 
echidistant peisaje rurale sau provinciale pentru a le expune 
modernist-cubist, din ratiuni de sinteza artistica originala 
intre traditie si modernismul expresiei. Aceasta perspectiva 
estetizanta este suprapusa unor intentii care sunt impalpabile 
sub aceasta forma. 

Nu este vorba, la acesti poeti, de o realitate care exista 
in sine, ci de una foarte... concreta: pe de o parte, o realitate 
urbana exprimata sincopat si telegrafic (formule prin care se 
clasicizeaza si poezia lui Bacovia) din ratiune protestatara si, 
pe de alta parte, o alta realitate, contemplate nostalgic si 
exprimata prin peisaje traditionaliste, care leviteaza 
emblematic, pentru ca poetii recepteaza dureros 
destructurarea vechii lumi si a fundamentelor ei pacificante 
pentru constiinta umana nescindata. 



347 Idem, p. 835. 

348 *** p oez j a rom ana moderna..., op. cit, p. XL. 

~ N. Manolescu, Istoria critica a literaturii romane..., op. cit., p. 835. 



195 



Ar fi o expresie cubistd a unui interior colajabil in 
imagini ale memoriei proustiene, daca poetii ar fi relaxati la 
nivelul constiintei...Dar ei nu sunt. 

Vom vedea mai departe de ce nu sunt relaxati etic si 
estetic. 

Eugen Negrici vorbe§te despre „unda lirica, 
invaluitoare, vibrajia afectiva a versurilor romane§ti semnate 
de B. Fundoianu §i Ilarie Voronca. Prea limpedea prezenja a 
eului empiric identificat cu eul poetic le plaseaza in 
descendenfa unui stil Uric multisecular (subl. n.) intemeiat pe 
emo^ie §i sensibilitate"" . 

Daca s-ar fi nascut in Apus, Benjamin Wexler sau, pe 
numele sau de poet, B. Fundoianu {Benjamin Fondaine, cand 
scria in franceza) - de la Fundoaia, un sat moldovenesc - ar 
fi fost, probabil, un socialist utopist sau un anarhist nihilist 
sau un militant avangardist protestatar. 

Nascut insa intr-o Moldova mica cat o nuca, dupa cum 
spune el insu§i, §i crescand printre oameni simpli §i truditori, 
fie evrei care viseaza la o soarta mai buna §i care, in case, stiu 
vapoare ce pleaca spre New York (Herfa), fie Jarani romani 
care muncesc pe langa boi in acela§i ritm al durerii, 
Fundoianu e, ca viziune poetica, un ortodoxist cu accente 
argheziene §i blagiene de revolta impotriva lui Dumnezeu, 
dar §i cu nuance profunde de umilinfa §i de compasiune faja 
de suferinja pe care o prive§te prin ferestrele unei inimi 
ortodoxe. 

Daca Tristan Tzara 351 (Samuel Rosenstock), nascut in 
aceea§i Moldova, bacauan ca §i Bacovia (Tzara s-a nascut la 
Moine§ti, jud. Bacau), fondeaza in 1917 dadaismul la 
Zurrich, Fundoianu ramane profund ata§at de atmosfera 
rurala §i provinciala - dar mai mult rurala - a Jinuturilor 
natale, e adesea eminescian in tonalita^i, de§i pe o partitura 
modernist-simbolista, ca §i Bacovia, §i scrie o poezie care are 
multe in comun cu Blaga §i cu Arghezi. 

E posibil sa fie vorba de o stare de spirit comuna. Si 
aici ii dam dreptate lui N. Manolescu, care, vorbind despre 
Vinea, sesiza ca „in unele cazuri, nu se poate stabili 
posteritatea. Vinea i-a anticipat pe unii sau pe altii [remarca 
tonalitati comune cu Arghezi, Blaga, Barbu, Pillat, Maniu si 
Emil Botta]. A respirat insa aerul tuturor (subl. n)" . 



350 Eugen Negrici, Iluziile literaturii romdne, op. cit., p. 164. 

351 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_Tzara. 

' 52 N. Manolescu, Istoria critica a literaturii romane, op. cit., p. 831. 



196 



Toti insa au respirat aerul tuturor. e un aer comun, 
care unifica ideal aceasta epoca. De abia privita retrospectiv, 
din viitor, se remarca aceasta notd comunionald, mai 
puternica decat distantele expresiv-literare. 

Fundoianu este profund autentic §i poezia lui ne aduce 

OCT 

aminte de tablourile lui Chagall , un alt artist evreu asupra 
caraia se recunosc influentele mediului ortodox, eel rusesc. 

Ulterior, in 1929, aflat la Paris, se dezice de simbolism 
§i chiar de toata poezia sa, pe care o privise mesianic. 

Vazuse in poezie un paradis terestru, dar recunoa§te ca 
pe vremea aceea eram gol si nu ma stiam gol. 

Intelege ca arta nu mantuie§te: Am infeles, brusc, ca 
paradisul meu pamdntean, cu boi, cu belsug, cu balegi era o 
minciuna; si minciuna poemul oriunde ar fi fast. Minciuna 
Hugo, Goethe! Minciuna serafica Eminescu! [...] Daca a fi 
poet inseamna a crede in minciuna poeziei, poezia mea de 
astazi e maiprejos ca leac decat alifiile babesti. 

Insa crezuse sincer in poezie, caci §tiu ca nimeni nu 
cauta poemul cu riscul de a-l sparge, nici pe Dumnezeu cu 
primejdia de a-Lpierde. 

A injeles poezia ca pe un crez in viafa pentru care va 
da seama la Judecata lui Dumnezeu: La judecata din urma, 
poezia singura va judeca pe om, pe omul pe care poezia il 
ciopleste din lut, sau il arunca in aer cu dinamita. Adica, 
idealul in care a crezut §i pentru care a trait, il va judeca pe 
om. Credinja omului, daca e buna, il ciopleste din lut, daca e 
rea, il dinamiteaza, il face pulbere. 

Nu e o joaca, ci viitorul pozitiv, ca §i toata ve§nicia, 
depinde de atitudinea pe care vefi fi avut-o pe frdnghie, in 
timpul dansului de groaza, atunci cand Ji se cere sa alegi 
esenjial in viaja. 

Fundoianu concepuse poezia ca pe o soteriologie, 
pentru sine si pentru altii, §i aceasta poezie ar fi trebuie sa fie 
potopul care sa schimbe-obrazul lumii / §i focul sa injunghe 
statomicia-n rau {Par add). 

Fusese si Eminescu sceptic la adresa virtutilor 
soteriologice ale liricii: Natur-alaturata cu-acel desemn prea 
sters / Din lirica moderna - e mult, mult presus (Icoand si 
privaz). In timp ce Bacovia avertiza ca poezia a devenit o 
poemd decadentd, cadaveric parfumata. 



' 53 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Chagall. 



197 



Ceea ce declara Fundoianu in aceste sentinte este...ceea 
ce nu declara Bacovia atat de transant, dar subintelege si 
subimprimd in versurile sale, si anume protestul la adresa 
artei si a poeziei moderne, care nu implineste ceea ce isi 
propune sa implineasca. 

Ca §i in cazul lui Blaga sau Arghezi, lupta cu 
Dumnezeu a lui Fundoianu vine dintr-o mare suferinja 
interioara, aceea de a nu-L cunoa§te pe El in mod intim, de a 
nu-L avea aproape, de a nu Se fi revelat lui: De ce Te-ascunzi 
in ploaie si furtuni / cdnd esti in toate oasele din mine? // 
Sunt nopfi in care stelele fac semne / ...as vrea sd fie semne 
de la Tine (Psalmul lui Adam), etc. 

Este uneori „eminescian" in sonuri: Talanga scoate 
luna si-o sprijind-n amurg; / nu-i nimeni sd asculte cum 
lucrurile curg / si cum se pierd in drumuri cdruiele cu paie. 
/.../ si numai murgul singur, legat de un fdrus, / rumegd 
rotogolul ce iese din genund / si-si pune la ureche petele 
lungi, de luna (Herfa). 

A §tiut sa asculte lini§tea, tacerea, ca pe ni§te presimjiri 
ale morjii, caci nu pot mai departe de moarte sd m-ascund 
(Cdntece simple: Mario f). 

In Jinuturile unde a crescut el, aici: tacerea simpld si 
contemplarea ampld; /.../ §i nici mdcar o crimd din mo§i §i 
stranepofi. // Ne cheamd alte drumuri, Cdlugdre, in lume - / 
si totusi, e-o lumind de care nu ma rup; / lumind din lumind 
si spumd intre spume - / si nu e decdt umbra cuivafdrd de 
trup {Lui Ion Cdlugdrul), a Cuiva care e totu§i prezent in 
lume, caci in anotimp, simfi pasul lui Dumnezeu cum calcd 
(Ce simplu). 

Lini§tea e stapanitoare: e liniste...si-asa de pur e 
gdndul ca ai putea sd-l pipdi (Privelisti) - mai blagian decat 
Blaga! -, §i in aceasta lini§te pot sd pipdi glasul pddurii cu 
urechea (alt poem numit Privelisti). 

Folosind o imagine veterotestamentara dar §i adanc 
ortodoxa, poetul marturisea ca asteapta moartea ca pe o 
eliberare din trup - as vrea sd sparg ferestrele din trup - §i o 
mutare in Impara^ia ceva vesnica, unde e lumina neinserata §i 
pace: Atunci, frumos, de-a lungul si de-a latul / pdmdntului 
acoperit de zi, / boii cei simpli vor incepe-aratul / in pacea 
care se va nesfdrsi. 

El simjea tacerea care poate veni cur and §i lumina 
carepoate sd cadd-n tine. 



198 



De aceea, coace-md bine, Doamne, in camp, ca pe-un 
harbuz, / §i sparge-md, in toamna aceasta, care vine (Alte 
privelisti). 

De§i traia in atmosfera culturala a simbolismului §i 
modernismului §i a scris in mijlocul ravagiilor primului 
razboi mondial, sim^ind - bacovian si simbolist - ca sufletul 
meu moare /In aiurari de spaimd si-n cdnturi funerare... 
(Amurg de toamna), in poezia sa exista, ca in icoanele 
ortodoxe sau ca in picturile lui Rembrandt (Ion Barbu 
observa: „trebuie sa rascole§ti in domenii cu totul straine de 
literatura §i de suprarealism ca sa rezolvi problema de lumind 
imanentd ce 1-a preocupat pe Rembrandt" 354 ), acea lumina 
covar§itoare, a harului dumnezeiesc, care sta intinsa peste 
toate ca o faja de masa, pentru ca ospaj §i invita^ie la 
imparta§ire de preaplinul harului este intregul univers: 

E-asa de luminoasd toamna, asa de luminoasd! / Vrei 
tu sa stii de ce? / Pdsdri cu gusa alba s-au strdns la ospdful 
cerului, / iatd fafa de masa a luminei intinsa pe lucruri; / 
ziua ne iese-nainte cu pdinea si sarea pdmdntului, / apele cu 
pdrul rece s-au pieptdnat sa te bucuri, / pasul de-amnar al 
Domnului scapdrd-n ochiul minutului. 

Iar Jaranii arunca pe camp seminje care sunt lumind 
(Coincidence). 

Cu B. Fundoianu auzi cum invecheste frunza in clopote 
de-aramd (Herfa) §i simji mireasma de fan, ce strdbdtea 
catapeteasma (Arsifa). Veziflacdra-n genunche la cdpdtdiul 
nopfii, sau ghicesti cum gologanii si-i numdrd pdrdul (ceva 

Off 

asemanator am gasit si la Esenhr ), in timp ce in liniste s- 
aude cum incolfeste grdul (Herfa). 

Lumina cade cu buzele in lut §i tdcerea se aude cum s- 
a spdlat cu apd (Sinaia). 

Pamantul e matrice data de ziua cea dintdi, / in care 
ma asteaptd, ca-ntr-o oglindd, chipul (Femeie luminoasd). 

Iubirea este o raza din iubirea lui Dumnezeu: Dar 
poate fi mai mare iubirea ca iubirea? (Cdntece simple: 
Mdrior). 

Poetul a§teapta ca pamantul iard sd-nceapd din iubire 
(E ziua cea din urmd...) §i ca dragostea, §i ea, sa inceapa in 
ziua cea dintdia de iubire... (Preludiu). 

Poetul s-a nascut intr-o familie de oameni credincio§i: 
Bunicul intre fldcdri de sfesnic se ruga: / "Sd-mi cadd 



354 Ion Barbu, Poezii. Proza. Publicistica, op. cit., p. 107. 
' 55 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Esenm. 



199 



dreapta, limba sd se usuce-n mine / de te-oi lua vreodatd-n 
desert, Ierusalime!" /.../ Nime / nu asculta cum ddnsul 
pldngea, din addncime, / si-amesteca in capul nepotului sdu 
tamp / ruga din casa scundd cu mugetul din camp (Herfa). 

Fundoianu, ca §i al\i poeji moderni, au vazut in poezie 
o alternativd la rugaciune, dar a ajuns sd recunoascd faptul 
ca ea nu este a§a: 

Nu stiu nimic din arta cu care se cdstigd / sufletul care 
tace si carnea care striga /.../ Durerea-i mult mai mare cdnd 
moare in cuvinte, /.../ vreau sd ma rog in toamna aceasta ca 
un schimnic / si sufletul meu simplu in trupul greu si pies / sd 
infloreascd-n ruga argint, ca un cires (Vreau toamna, via... ). 

A fost denun^at autorita^ilor naziste, in Franca, ca fiind 
evreu. Arestat §i dus mai intai la Aushwitz, a murit gazat la 
Birkenau, in 1944. 



200 



Ilarie Voronca §i poezia ca deznadejde-n rugae iune 



Ce trist e safii poet. 



Ilarie Voronca, Gdnduri pentru Soveja 




Voronca, Vinea §i Fundoianu 
alcatuiesc in literatura romana, cum 
spuneam si mai sus, o triada de poe^i 
care au practicat un lirism §i au adoptat 
o formula poeticd inrudite in mod 
esenjial. 

Adesea au fost incadrati in 
categoria poejilor modernist- 

avangardi§ti - plasandu-1 pe Fundoianu 
mai mult spre simbolism/expresionism-, 
pornind de la premisa colaborarii lor la 
diverse reviste declarat avangardiste din epoca, cat §i a 
poemelor, articolelor §i manifestelor avangardiste concepute 
de ace§tia la un moment dat. 

E binecunoscut, mai ales, Manifestul activist catre 
tinerime, al lui Ion Vinea. 

Opera lor, luata in ansamblu, nu ne indreptajeste insa 
a-i considera vdrfuri de lance ale unei sensibility §i 
mentality avangardiste §i nici macar ale avangardei 
literare, a§a cum ne sugereaza teoriile sau manifestele lor 
literare. 

De altfel - am afirmat anterior acest lucru §i il 
susjinem in continuare - in literatura romana, teoria nu se 
potrive§te cu practica literara. 

Macedonski nu scrie o poezie instrumentalist- 
wagneriana, a§a cum preconizeaza articolele sale definind 
poezia viitorului, filosofia §i poezia lui Blaga nu se intalnesc 
decat sporadic (dualismul paradisiac-luciferic nu 
caracterizeaza lirismul sau profund §i reprezinta o atitudine 
care va fi, in mare, ignorata dupa al doilea volum - iar 
manualele scolare insista pe ceva ce nu il caracterizeaza in 
mod esential), in timp ce militantismul filosofico-matematic- 
ermetizant al lui Barbu se regase§te exclusiv in formula 



201 



poetica, in ecuafta metaforica, nu §i in substanfa poetica a 
carei supleje ideatica este eminamente tradifionalista. 

La fel, aderenja programatica a unor poe^i ca Vinea §i 
Voronca la modernismul extrem al avangardei, nu se 
fundamenteaza printr-o experienfa literard solidd 
avangardista. 

Substanfa poeziei lor ramane mai degraba tradifionala 
/ tradifionalista, pe fimdalul unui limbaj poetic care pare ca 
sparge tiparele gandirii §i ca afecteazd coerenja mesajului §i 
logica discursiva. 

In fond, este un mesaj traditionalist exprimat printr-un 
imagism constructivist, prin peisaje reconstitute pe criterii 
psihologice §i religioase, iar nu strict estetice. 

De origine evreiasca, ca si Fundoianu, Voronca 
impartaseste cu acesta si un destin marcat de sfarsitul 
dramatic, doar ca el nu sfarseste in lagar, ci alege sa-si puna 
singur capat zilelor. 

Si tot cu Fundoianu are in comun apetenta pentru un 
imaginar ortodox si pentru un lexic in consecinta, intre 
sublim si crepuscular. Fundoianu sustinea chiar suprematia 
lexicului slav in poezie, in defavoarea celui latin exaltat de 
epoca romantica. 

Cred ca artistii evrei se simt mai aproape de „sufletul 
slav", cu miresmele lui dureros-letargice, si apropie mai mult 
cultura romana de aceste coordonate pe care „idealul 
europenizarii" si purismul „traco-daco-roman", al romanilor 
„neaosi", le faceau sa se indeparteze. 

Revolta fondului nostru nelatin nu insemna nici pentru 
Blaga vreo reconsiderare a elementului slav din componenta 
structurii noastre etnice. 

Si nici Arghezi, cunoscator al cartilor de slujba si al 
limbajului bisericesc, adeptul democratizdrii limbii pe linia 
Hugo-Baudelaire, n-a specificat necesitatea accesarii 
palierului slav din lexicul romanesc (dar aceasta este o 
discutie care comporta o dezvoltare aparte). 

Pe langa clasicii Arghezi, Blaga, Bacovia si Barbu, 
triada Fundoianu, Voronca si Vinea alcatuieste un al doilea 
val de clasici, care n-ar trebui revizuiti sintetic. 

Ei formeaza o atmosfera si o viziune lirica 
personalizate, cu un limbaj poetic in consecinta, viziune care 
are totusi foarte multe in comun cu primii patru (asa cum si 
acestia au in comun multe lucruri de profunzime, desi sunt 
voci lirice foarte distincte). 



202 



Din pacate, spatiul lucrarii noastre si timpul nu ne 
faciliteaza posibilitatea detalierii acestui subiect. 

Pentru G. Calinescu, atat Fundoianu cat si Voronca 
sunt traditionalisti (iar Blaga e ortodoxist), tratati in Istoria... 
sa laolalta cu Pillat si Radu Gyr - ba chiar subliniaza „marea 
afinitate a lui Ilarie Voronca cu Ion Pillaf' 356 . 

Calinescu remarca foarte adevarat (in opinia noastra) 
ca Voronca isi compune o „fata de poet dificil pentru profani 
[e visul tuturor modernistilor, mostenit de la Eminescu]. E 
futurist, dadaist, suprarealistl Toate si niciuna. 

Lipsa copulatiei obisnuite intre cuvinte, a ortografiei, si 
arhitectura babilonica a paginii apartin futurismului. 

Imperecherea intamplatoare a imaginilor (scoaterea din 
palarie) este a dadaismului . 

Iar pretentia de ocultism apartine suprarealismului . 

Dar nici ortografia nu-i asa de total absenta ca sa 
vorbim de futurism, nici asociatia reprezentarilor nu e lipsita 
de oarecare gand si nici gandul nu-i asa de inefabil ca sa ne 
aflam in fata unui hermetism, profesat la noi cu consecventa 
numai de Ion Barbu. 

Poezia lui Ilarie Voronca este un impresionism (subl. 
n.) ordonat in punctul initial, dar sfaramat cu vointa prin 
procedee tipografice si metaforism exagerat [...] 

Si in ciuda pozelor revolutionare, poetul e un 
temperament retoric, sentimental, descriptiv [alte 
caracteristici, subliniez, foarte generale ale poeziei romanesti, 
incepand cu Eminescu, ramificata apoi in traditionalisti si 
modernisti], incapabil de coordonare fantastica, tentat de 
sententele somptuoase. 

In limitele acestui imagism, nu se poate tagadui lui 
Ilarie Voronca o voluptoasa receptivitate senzoriala, un simt 
al plasticii cuvantului excelent si o aptitudine de a ridica la 
rangul de material poetic orice perceptie. [...] 

„N-am iubit niciodata batjocorirea. Lucrurilor care 
scapa intelegerii mele le-am dat tarcoale cu teama, cu un ochi 
straduit sa prinda o miscare neprevazuta, o tresarire in somn 
revelatoare" [Ilarie Voronca] . 

In acest din urma punct, care nu e decat „savurarea" lui 
Ion Pillat, sta mentalitatea mai mult decat estetica lui Ilarie 
Voronca, precum si a multor poeti (subl. n.)"~ . 



56 G. Calinescu, Istoria..., op. cit., p. 867. 



357 Idem, p. 866, 868. 



203 



Ce nu spune Calinescu este ca mentalitatea aceasta, a 
multor poeti - pana la urma traditionalista, deducem din 
capitolul Istoriei literare in care au fost tratati (chiar daca 
spiritul veacului si limbajul poeziei par sd impacienteze un 
lector obisnuit sa creada in cumintenia si coerenta 
traditionale, confimdate grosolan cu logica simpld si infantild 
a discursului) - traduce o neliniste si o tdnjire care au 
coordonate religioase (atat de evidente si totusi atdt de 
trecute sub tdcere). 

Poezia lui Voronca e plina de descrieri spiritualizate, 
in care predomina elementul vizual, imaginea vizuala 
transcendentala, ca in versurile urmatoare: 

Imiport ca un copil bolnav tristefea, 

prin parcu-n care frunzele, asemenea clopotelor, pldng; 

si-aud cum creste nelinistea inceputului de toamna departe, 

si cum alearga pasarile ploii pe acoperisuri negre si sefrdng. 

(Tristefi) 

§tii ca acum sonata apelor, in care toata sfdsierea orasului 

pldngea; 

si glasul de clopot cum invaluia ca-n matase tristefea 

zidurilor plecate. 

...si sonata tacerii... si luminile tresarind sfios, 

asa ca niste note de pian in singurdtate. 

(Preumblari) 

Nelinistea sfdrsitului de azi a inchis ferestile, 

vrabiile, toate graunfele amurgului le-au ciugulit, 

nalucirea seriipe somnul apelor a trecut molateca, 

si o adiere calma, dinfrunzisul umbrelor, apornit. 

Atunci, gdndurile mele triste s-au aplecat spre tine, 

ca, spre lumina unei feresti, flori bolnave. 

§i am infeles ca viafa e o ulifa cu geamuri inalte si reci, 

sipldnsul nostru s-a infrafit cu tonul inserarii grave. /.../ 

Erau toate asa cum le stiam de mult. 

Pomii singurateci si tristi se despletisera in rugaciune, 

si noi am tacut cdnd am pasitpe langa ei, 

si am privit cum ultimul fipat al orasului apune. 

(Preumblari bolnave) 



204 



Orasul este spa^iul desacralizarii, al triste^ii §i al 
deznadejdii. Pe uli^ele orasului, lumina se desfrunze§te (o 
lumina tristd se desfrunzise). 

Mai mult decat atat, lumina nu mai e lumina in ora§: 
O! Lumina care vine de acolo de pe camp luminoasd, / intre 
zidurile orasului dezndddjduit se va innegri... 

In contrast cu ce ofera ora§ul, am vrut amdndoi 
bisericufa mica si alba de la sat... 

Sunetul clopotelor are reverberajii pascale in sufletul 
poetului §i ii trezeste o nostalgie dureroasa: clopotele, 
clopotele vesteau o poveste frumoasa cu o inviere 
(Primavara tristd). 

Ca §i lumina, linistea se opre§te la por^ile ora§ului, in 
imagini oximoronice care sunt mai mult proiecfii interioare 
decat peisaje reale (avem in vedere inclusiv oximoronul 
psihologico-duhovnicesc: zdpezile deznadejdii): 

Acum, laporfile orasului sania linistii s-a oprit. 
Ldtratul cdinilor ii std in cale si clinchetul stelelorpe noapte 

ninge. 
In mine, zdpezile deznadejdii s-au topit, 
si valul lor md-nldfuie si md-nvinge. /.../ 

Afard se fese sufletul pe care de mult il stii. 

Aceleasi sfdsieri aruncd viafa inferestrele mdhnite. 

In clavir sunt accente vechi, ca-ntr-un herbar flori pdstrate, 

si-asa, cucernic, ne-nvdluie apa amintirilor cu sear a 

revenite. 
(Insemndri) 

Eminescianul §i bacovianul clavir (de§i are vechimea 
poeziei lui Bolintineanu si o continuitate in poezia lui 
Macedonski si a simbolistilor prebacovieni) nu lipse§te nici 
din poezia lui Voronca. 

Ba chiar, in unele versuri, Voronca poate fi mai 
bacovian decat Bacovia: Prin orasul ca un cimitir, singur si 
trist, ma cobor. / Privesc biserica in lilieci sifrunze, /si asa, 
zilele tree mai departe, ca vitele spre abator (Rdtdcire). 

Ilarie Voronca este un poet care constatd dezastrul 
spiritual in care se afla, provocat de pierderea credinjei §i a 
starii de inocenta a copilariei, la fel ca §i ceilal^i mari poeji 
romani, la fel ca Eminescu §i Blaga: 



205 



Aid, pe sub mine, imi doarme copildria. 

Linistea se lasd cu bufnifele pe acoperis. 

Mai departe pustiul a-ntins pdienjenis 

si pretutindeni domneste zdddrnicia. 

Suflete! Nu esti si tu ca vrabia cdzutd acolo in ogradd? 

Copildria ta e-acum pdsdrilor de noapte pradd. 

Unde sd-fi caufi dipele, mdrgele de mult pierdute? 

Ddrdmdturile fi le-au acoperit neinduplecate si tdcute. 

(Casa copildriei) 



Este evident ca peisajele sunt pur spirituale, launtrice. 
Bufnifa, pustiul, zdddrnicia §i ddrdmdturile sunt termeni care 
ne trimit cu gandul la P salmi, iar semnificajia duhovniceasca 
a pdsdrilor de noapte e lesne de injeles pentru o constiin^a 
familara cu hermeneutica tradi^ionala: nevinovajia copilului a 
fost prdduitd de pdsdrile vdzduhului, cum ii mai denume§te 
traditia religioasa pe demoni, urmand anumitor pasaje ale 
Scripturii (traditia iudaica nu poate sa fie prea diferita, aici, 
de cea crestina, pentru ca originea acestei analogii este in 
Vechiul Testament). 

Ruinele spirituale ale sufleturui le deplangea, inca de 
multa vreme, Eminescu, in poeme ca Melancolie sau 
Memento mori. 

Una dintre constantele imagistice ale poeziei sale este 
§i universu-n rugaciune: Pomii singurateci si tristi se 
despletiserd in rugaciune (Preumbldri bolnave), apele spun 
rugdciunea de seard §i infertile ochiul lui Dumnezeu e treaz 
(poezia 1 din volumul Ulise), fruntea / sdrutd buzele apelor 
in rugaciune (18),plopii-nalfd o ruga (Doamnei Lina Pascal) 
sau asculfi ruga pietrelor (Invitafie la bal). 

Cosmosul intreg are amprenta spirituals tradijionala: 
stelele sunt contemplate drept cdlugdrife in alb (Amintire), 
primavara i§i scutura clopotele peste cetate (Gdnduri pentru 
Soveja), codrii sunt codrii buni, codrii copildriei, ca §i stelele 
copildriei care pldng (Soveja), plopii de mild se inconvoaie 



" 5S Pentru cine nu e convins, putem urmari o talmacire a lui Varlaam: „Dumnedzau nu 
lacuia^te intr'anima oamenilor celor pacatoji, ce vulpile, dracii cei vicleni, §i pasarile, 
gandurile cele de mandrie [luciferice], sa incuibadza, iara Fiiul omenesc acolo n'are 
capul unde-s pleca. Acestea audzind si tu, nevoiaste-te de srag de goneste din casa 
trupului tau vulpile eel impu^ite si pasarile cele ne curate" . (Cazania, op. cit., p. 333). 
Simbolismul la care ne referim este mai amplu si mai complex, dar nu ne extindem 
acum asupra acestor precizari. 



206 



(Casa copildriei), frunzele plutesc ca tdvi ducdnd capul unui 
ioan imaginar (poezia 17 din volumul Ulise), apusul ifi 
ddruie culorile prin frunzisul de slove (titlul unui poem din 
volumul Plante si animate. Terase), tacerile sunt albe printre 
cdinfi (acela§i poem), codrul in odajdii de amurg se arata §i 
stelele sunt, liturgic, pahare pe masa cerului curatd {Pasari 
impart somnul in indlfime), sufletul s-a umplut de vazduh ca 
o orga (Cdte statui tulpina ta apleaca), vantul are maxilare 
strdvezii ca metaniile (Frontierele vdzduhului), zapada e o 
floare a aerului care tdmdduiesti rdnile vdzduhului / florilor 
le pui un surds ca sfinfilor (Zapada floare a aerului), zorile 
rup de pe trupuri cdmdsile de pdcate §i cddelntfele sdrutului 
desfac fundele iertdrii (poemul XXXI din vol. Brdfara 
nopfilor), gliile sunt pasari vesnice sub cer, iar poetul 
declara: Extaz sd te salut / Tdrdm al linistii (Patmos 7). 

Multe imagini dovedesc o retina foarte sensibila, a 
ochiului §i a min^ii poetului, care prive§te adanc §i delicat 
realitatea: stau pe sdnul munfilor oile-salbd (Gdnduri pentru 
Soveja), munjii induiosafi si blajini, /.../ s-au strdns lafocul 
lunii sd freamdte povesti uitate (a§a cum, in poezia lui 
Eminescu, la vorbd mii de valuri stau cu stelele proroace), 
obrazul tdu desface lungi cdmpuri de secard / in or a ce se- 
alungd cu haite de lumini (poezia 1 din volumul Colombo), 
cldnfdnesc stelele argintdria lacului (poezia 3 din volumul 
Ulise), bulevardele se rumenesc capdini in brutdria diminefii 
(9), pestii fosforescenfi par afise luminoase (Balul coraliilor), 
intristarea apleaca salcia ochiului §i troica soarelui sund la 
scard, iar noaptea rdnjeste in geamul inimii (poemul XXXI 
din vol. Brdfara nopfilor), pdrul tdu a spdlat atdt de chimic 
orele (Invitafie la bal), lumina este de untdelemn gros 
(poemul XIV din vol. Petre Schlemihl). 

Poetul simte ca traie§te intr-un veac al mediocritdfii, 
un veac al asigurdrilor si al reclamei luminoase, in care 
libertatea presei e redusa la felul cum scrdsnesc din dinfi 
marile cotidiene (poezia 1 din vol. Ulise) §i pe fire electrice 
soneria Europei sundfals (Cloroform). 

Daca interbelicul a fost o perioada in care §i acestea 
puteau fi subiecte de poezie, atunci ne putem permite macar 
pu^ina candoare in privirea noastra retrospectiva. 

Este evident insa ca poezia naturii, de§i redefinita 
constructivist, adica fragmentata dupa cli§eele moderne ale 
unei sfa§ieri interioare la fel de moderne, reprezinta aceea§i 
nostalgie a Paradisului pe care o exprima §i lirica romantica a 



207 



lui Eminescu, intr-un mod nu mai pujin nebulos - in privinja 
limbajului, a metaforei poetice - decat modernismul 
avangardist. Cat §i coborarea in infernul parerilor de rau, 
numit §ipocainfa in spajiul acesta matricial ortodox. 

Acestia nu sunt poeti moderni, sunt oameni moderni in 
mod inexorabil, pentru ca s-au nascut in epoca moderna. 
Structura lor psihica, interioritatea lor nu pactizeaza cu 
modernismul ca realitate sociala si istorica. 

5 

Intentia lor nu este de a moderniza poezia, de a se 
sincroniza cu noile curente europene, ci de a-si exprima 
dezabuzarea, deziluzia. 

Manolescu are dreptate cand spune ca traditionalism 
sunt, de fapt, moderni sti - pentru ca nici aceia nu sunt tarani, 
nu traiesc rural-idealist si nici nu pot sa faca abstractie de 
contextul civilizational si cultural in care isi due existenta - 

5 5 5 5 

dar nu sesizeaza ca si modernistii sunt, de fapt, traditionalisti 
in adancul fiintei lor, in fibra lor cea mai intima. 

5 ~ 

Asa cum remarca extraordinar Mircea Scarlat - si cum 

5 5 

am aratat mai demult - filtrul procustian romanesc a 
functionat din secolele XV-XVI pana in epoca modernitatii. 
Si nu suntem siguri ca intre timp s-a defectat... 



208 



Ion Vinea: lumina cainfelor 



De ce in zadar s-au istovit vegherile, 

s-au stinsfdrd urmd fdntdnile 

sijocul lor n-a luminat cu veacul? 

Amurgul ne unge sfinfi, 
prinfoc rdtdcim cu viori de iarbd. 

Ion Vinea, Din urmd, Prag 




Ion Vinea se situeaza, ca §i Blaga, 
intre o poetica a crizei inierioare §i o 
poezie a linistii insondabile, pe care o 
cauta in permanent 

Putem spune ca toji ace§ti poe^i - 
Blaga, Vinea, Fundoianu, Voronca - aud 
§i presimt seiea lini§iii eierne, care-mi 
sund in urechi. 

Poetul are ureche pentru lini§te §i 
pentru taceri, a§a cum are ochi pentru o 
lumina nevazuta, interioara spirituala, lumina cdinfelor pe 
care o simte pogorand/ara vis [fara imagina^ie, poetica sau 
nu], pe apele moarte ale sufletului, revigorandu-le (De 
profondis). 

De la ruga din tdcere (Dosoftei) a cultului ortodox, 
Vinea a dedus abisurile sonore ale tacerii §i abisalitajile 
spirituale ale lini§tirii: pldnsul viefii suie-n fiinfd /.../ ca 
tdcerile cu rugdciunile {De profondis). 

El a auzit linistea de clopot a serilor (In memoriam) §i 
cum clopot de taind a limpezit tdcerile (Final). 

Sunetele acestea nu sunt receptate cu senzori biologici, 
facultatea senzoriala umana nu le poate sesiza, pentru ca ele 
provin de acolo de unde tacerea se confundd cu sunetul §i cu 
rugdciunea. 

In urechile poejilor romani, Biserica §i tradi^ia au 

implantat un auz imaterial, capabil a sesiza o muzica aparte, 

care e liniste eternd §i care rasuna din strafundurile ve§niciei. 

De aceea, poezia nu trebuie citita frazeologic, nu in 

semantica propozijilor sta in^elesul ei, ci trebuie contemplate 



209 



in cuvinte. Cuvintele §i sintagmele ei trebuie expuse vederii 
interioare a minjii, altfel se infaji§eaza ca un puzzle haotic. 

Imaginile poetice aluneca mereu, §i la Vinea, spre un 
repertoriu al isihiei mistice, cu vegheri, clopote, oddjdii §i 
rugaciuni. 

Practica poeticd nu exclude practica liturgicd, ba 
dimpotriva, poetul (§i poefii) cauta sa imprime versurilor 
acele sugestii, corespondent tainice, facand poezia sa 
reprezinte realitatea de dincolo de realitate, o poezie 
vizionara, urmarind transparentizarea universului existent 
dincolo de spajiul empiric, a§a cum pretindeau programele 
simboliste, lainceputul modernismului. 

Poejii romani descriu aceasta realitate de dincolo de 
realitate, fara dubii, ca pe un peisaj eclesiastico-liturgic sau 
ca o panorama ce confine atat franturile deziluziilor §i 
oglinzile sparte ale viejii lor suflete§ti, cat §i scenariul 
securizant al universalei infuzii liturgice. 

Ceea ce tradifionalistii spun pe §leau, asa-zisii 
modemist-avangardisti defragmenteaza poetic, punand 
piesele existence de penumbra la un loc cu mozaicurile 
ecleziale inundate de lumina necreata, ob^inand efecte de 
clar-obscur psihologic §i duhovnicesc remarcabil. 

Procedeul in sine, al acestui mise-en-abime 
hermeneutic, nu este insa o invenjie a modernitajii, el face 
parte si din patrimoniul cre§tin §i bizantin al Europei. 

E un scenariu modernist care se repeta identic atat in 
poezie, cat §i in pictura. 

Aceeasj - §i la Ion Vinea - spaima a dezintegrarii 
interioare destrama imagologic poezia, care devine astfel o 
geografie nelocalizabild, partial terestra (§i rurala), partial 
misticd, cu peisaj e de rai §i infern interior, contigue. 

Pare nefiresc... Dar este, de fapt, un tablou fidel al 
sufletului uman. 

Scindarea launtricd este totu§i mai pujin dramaticd 
decat la Blaga (la care e prezenta mai cu seama in primele 
doua volume), extremele psihologice §i spirituale sunt mai 
atenuate §i tensiunea lirica cedeaza mai lin, in coborare spre 
vaile lini§tii §i ale cautarii/regasirii de sine. 

Lipsesc accentele stridente de revolta §i reprosurile la 
adresa lui Dumnezeu sunt foarte rare. 

Poetul balanseaza intre o singuratate dureroasa, a 
izolarii §i necomuniunii, §i o singuratate cdutatd, a abisurilor 
suflete§ti: 



210 



Or a de linisti stelare, 

clar semn de lumifdrd nume, 

largul in ambru si-njar e, 

Thalassa-n ritmuri apune. 

Vocile sfdnt de curate, 
frunfile pure si ochii, 
cugetul gol si curat e, 
clopote cand legdnate 
tree in nuntestile rochii. 

Ora fdntdnilor lunii, 

inger soptind prin umbre 

vorbele rugdeiunii 

netdlmdcite si sumbre. 

{Ora fdntdnilor) 

Mi-am trddat inima, mi-am ucis sufletul, 

am minfit cu vorbele iubirii, 

dinaintea lacrimilor am surds. 

Ascund ursitei priviri de mult vestede. 

Dezbinat de mine, niciodatd unul, 

gdndul si cuvdntul, ca doifrafi dusmani, 

se alungd-n noaptea lui Cain si Abel. 

Ruga-n van te-ndeamnd, Cerule strain, 

In trufia-i oarbd, sd-mi sfinfesti blestemul. 

(Rdtdcire) 

lata linistea indelung chematd 

fdrdzvon cum insereazd pe frunte, 

pe chin, pe vis, cu minute de umbra, 

pe rugile aspre de singurdtate. 

E orapalidd cand dorm santinelele 

rdpuse de lupta ultimei stele. 

Veghile poate n-aufost zdamice 

dacd simt aceastd trecere, genele. 

A rdmas de ieri un cuvdnt: a fast. 

Stins e convoiul celor din urmd vedenii. 

Clopot de taind a limpezit tdcerile. 



211 



Aripa fara freamdt fulgerd pe domeniu. 
(Final) 

Lapoarta cerului strdjeri de argint, 
plopiifac cdte cincizeci depasi. 

Amurgul ne unge sfinfi, 
prinfoc rdtdcim cu viori de iarbd. 

Aburi de zodii preajma leagdnd, 

lacrima morfilor linisti incheagd. 

Unde esti, frate din pdmdnt 

in gdndsuflat cao umbra 

vechi clopot intrebarea o scufundd. 

Ceasul dejudecatd atinge 

amintirile in giulgiul lor depraf. 

Amurgul e o mascd de plumb, 

sdngele ochii ilpldng. 

Pdianjenul de lumind citeste vesnicia. 

Sufletul orb isi pipdie semnele, 

pdmdntul isi simte apele si sicriele. 

(Prag) 

Limpede din limpezime rupt 

Sfdnt viteaz si netdgdduit 

precum suie visul de argint 

alfdntdnii smulse din granit. 

Infeles neindoielnic, Stea, 

fulg defoc finut pe-ardtdtor 

cu mdndria dreaptd aflorilor: 

fa^a lui, ce plind e de Ea. 

Cd-n oddjdii propovdduind 

fier sub pumn, - si-n aur din belsug, 

Sfdntul pur si fara viclesug 

s-a simfit de adevdr sclipind. 

(Sfdnt) 

Voud, dare ore ale aurorii 

pline de statuile plugarilor, 

ce cuvdnt sfinfit vi se cuvine, 

afipurtat triunghiul ocorilor, 

afi sorbit argintul fdntdnilor. 



212 



Voi, talazuri limpezi ale zorilor 

fremdtdnd de stelele pescarilor, 

ruga mea etern sa vd strdbatd, 

aprig vinul vostru sa md-mbete 

de un vis de tinerefe vesnicd. 

(Incantafie) 

Pldnsul viefii suie-nfiinfd 
cafdntdnile cujerba sdngelui, 

ca tdcerile cu rugdciunile. 
Ce vestede-fi sunt, iubire, mdinile, 
cdnds-a dus stolul anilor coplesit, 
cdndpe drum zacflorile lui stinse. 

Sdfie ora din urmd 

care se presimte, care se v est est e, 

sdfie tot ce n-afost 

aceastd impotrivire tdrzie? 

E poate lacrima ta, 

e poate restristea ta, 

sau numai invinuirea mutd, 

sau numai blestemul, sau numai iertarea 

pe care mi-o ddrui ca-ntr-un bun rdmas 

cdnd pogoard lumina cdinfelor, 

far a vis, pe apele moarte. 

(De profondis) 



Fundamental vizual, Vinea este al doilea poet roman al 
mdrii, dupa Bolintineanu, de§i marea aceasta sta mai mult 
sub pecete simbolicd. 

Moartea §i marea sunt doua subiecte esenjiale ale 
liricii sale, urmand, in acestea, o tradn;ie poetica romaneasca 
foarte veche si vasta. 

Dupa cum observa undeva Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga, 
rari sunt poe^ii romani care au contemplat marea, care o 
integreaza afectiv in orizontul lor interior. Fiind un element 
periferic in geografia na^ionala, matricea stilistica 1-a receptat 
§i asimilat ca atare (sau nu prea 1-a asimilat). 



213 



Avem insa §i poe^i care au zdbovit la malul marii §i Ion 
Vinea este unul dintre ei. Dar nu e marea lui Baudelaire sau 
Rimbaud, nici a lui Valery. 

In versurile sale, motivul marii poate parea importat 
din poezia simbolista, acordat fiind §i cu eel al cdldtoriilor, 
numai ca aceasta nostalgie erantd este tradusa in spa^iul 
nostru literar ca un dor de moarte sau ca fior in faja 
necunoscutului, iar nu ca dorinja simbolista de vagbondaj. 

Sensul poetului strain §i singur este sincronizat cu eel 
al omului pribeag in valea pldngerii (pe care §i Vinea o 
aminte§te undeva, intr-o poezie): 

Nemdrginiri sonore, a fulgerelor pradd, 

mi-e sufletul o mare ce clocotd-n apus, 

sub zarea de miraje spre care-ncet s-au dus 

inaltele catarge cu pdnze de zapada. 

(Mare) 

Din \ar a de miazanoapte vin pasari mari 

in somn le auzi vuietul rece 

prin arborii mari ca o lira de oase. 

In aerul vrajmas se spulbera cdntecul 
rdgusit al matrozilor 
ce se zoresc sa piece. 

Sd vezi in portul vechi dansul sloiurilor, 

sa le asculfi hohotul de sticld 

si vaierul cumplit al catargelor. 

Aici vinul se-ncheagd si sparge vasele de lut 
si rdsuflarea-n jertfe argintii sefugdreste. /.../ 

Hord mutd de scitefiguri md-nconjoard, 

tofi sunt strdini si printre ei sunt strdinul, 

vorbele mele ei nu le pot infelege, 

glas de cristal innegrit tnfurtuni de blesteme, 

silabisesc vorba lor sdlbaticd in care-i inchis urletul talazului 

si rugifac din eapentru ei, pentru mine. 



Poate un mormdnt profund ca un son 



359 



' 59 Imaginea ne amintejte indubitabil de Bolintineanu. 



214 



si cold sub platosa iemilor 

sa-mi ddruie ritmul natal, - vibrdri 

pe sub pamdnt din visul palmierilor. 

Atdt de uitat cd vreau sd mor aci, 

mai singurd nu-mi vafipiatra decdt trupul. 

(Tom is) 

Sdfiu captivul tdu de veci, 
sa-mi joci albastrele sonore lanfuri, 

incercuitd Mare de-un destin 
cdntdnd in el sfdrsitul si-nceputul. /. . ./ 

O, dincolo de praguri si cuvdnt, 

prin ruga smuls edictelor avare, 

ca un suspin sd tree din lumi in lumi, 

pe un sirag de amintiri stelare. 

(Tristia) 

Dobrogea sonord ca lemnul de vioard 

si-afundd sarcofagul intre Dundre si mare 

pe valul lui Traian. 

Pe prag zebrat de drumuri vechi, 

la Pontul Euxin, 

casa cojitd de crepuscul 

e o epvd mai mult 

fdrd leagdn, fdrd cuvdnt. /.../ 

In grddind cearcdnul de granit 

alfdntdnii pdzeste 

ochiul de rdcoare din pamdnt. 

Pe arborii toamnei timpurii 

se spulberd polenul sterp al pietrelor. 

Unde sunt glasurile de altddatd? 
Poate ca zvonul lor mai intdrzie 

in umbrele rdmase aci... 
Dor dacd-n vis le mai pofi auzi. 

Unde e cugetul acestui loc si in cine 
a luminat candela lui ascunsd?... 



215 



...S-a rezimat cufruntea de masa de nuc, 

s-a odihnit cu iedera boltitd in vecie, 

carfile toate le-a citit 

si stelele, una cdte una. 

Palidapoi de tumultul launtricei aurore 

a rasturnat pe oglinda lui 

secolele, largurile, lumile, - 

si aruncate aufost zarurile: 

-pdna cdnd zabrele inguste ale soarelui? 

pdna cdnd cei trei sute depasi la farmul fara pornire 

si monotona turma a serilor, 

mascafara raspuns a localnicilor 

§i apelul patetic alfarurilor? 

pdna cdnd?... din cavoul vacanfelor 
izbucni intr-o zi de alarma 
a lui soarta cu gura de aur. 

Al lui e semnul §ters de pe poarta 

§i cheia ruginita la intrarea sparta, 

legenda fesuta de greierii lutului 

§i numele lui, ca opasare deprte. 

(Casa din Mangalid) 

Port de corabii ocolit, vdntul i-§lefuit 

pietrele milenare, uitatele cheiuri. 

Se infunda treptat in nisip 

farul stins §i neclintit. 

Orele-i daruie lumina lorfugara. /.../ 

Aici sa-mifie oare capatdiul 

pe care-mi astern la urma ratacirile 

unde vremea o sa-mi spele visele 

ca un val care sepierde in ve§nicie?... /.../ 

Aici unde mor drumurile ostenite 

ca umbre lungi de zboruri nevazute 

sa-mifie lespedea de inviere 

sau poate pragul unde sa astept 

pe eel din urma oaspe care vine. 

(Popas) 



216 



Cu o tonalitate blagiana, Vinea susjine ca La judecata 
din urma / de-aci au pornit sicriele (Chei) - §i remarcam 
recurenja in poezia romaneasca a timpului trecut (aceasta este 
percepfia liturgicd) corespuns Judecajii de apoi. 

Fiorul mor^ii este accentuat de plecarea din aceasta 
lume a celei iubite: 

Ce stor de plumb ai tras intre noi doi / cdnd fi-ai lasat 
pleoaple sd cadd / cu umbre lungi peste lumina lor, / si 
strdvezii atdt, / cu oboseala ultim-a petalelor! / Pldpdnde, 
palide sigilii / ale tdcerii-n care fi-ai zidit / insinguratul somn 
neinduplecat, / n-or sd mai tremure, / n-or sd tresard / si n-or 
sd mai intdmpine / fiorul lin al soarelui: / priveli§ti alte- 
nchizi acum in tine / si-alt gdnd asculfi in linistea de piatrd 
(Gina (If). 

Ultimele doua versuri ne amintesc de plansul lui 
Neagoe Basarab, la mormantul fiului sau: 

Iar sufletul tdu alte vederi vede, ci nu stiu dintr-acele 
vederi, care vafi vdzdnd sufletul tdu. [...] Ci ma tern ca sd nu 
fie sufletul tdu rdmas cumva nesdtul de fafa lui Dumnezeu, 
pentru pdcatele mele 360 . 

Un poem creationist, in stil modern, ne-a atras atentia: 

Ceface Dumnezeu cu atdtea pdduri si ape? 

Astdzi ca de obicei vrea sd aducd seara, 

sear a care sovdie ca unfum in bisericd, 

seara care-si trimite miresmele inainte, 

seara care sovdie in cimitire sus 

pentru cei ce mor de bundvoie. 

Ceface Dumnezeu cu atdtea clopote? 

A poruncit sd vie ceasul lor, 

prin cdmpie sunetul imbracd miresmele, 

cirezile trimit un muget trist, 

de mii de ani se tdnguie tdldngile. 

Efoarte lin pentru toate sufletele. 

Pe urma da voie stelelor, da drumul lunii 

iar pe pdmdnt cdntd oamenii, broastele, cdinii. 

(Tdlmdcire) 



360 



*** Inva^aturile lui Neagoe Basarab..., op. cit, p. 240. 

217 



In ciuda expresivitatii poetice moderniste, se remarca 
ordinea momentelor. intai seara si intai lumea spirituals, 
semnalata prin biserici, clopote si miresme. Pe urma da voie 
stelelor, da drumul lunii... 

Dar atunci cand lipseste sensul profund al vietii, clipele 
sufera / de a trdi cu adevarat si din inteles ramane doar un 
sunet care pldnge (Astral). 

Daca Bacovia remarcase cantecele barb are §i satanice, 
dar §i pline de jale, ale femeii care incerca sa delecteze un 
auditoriu masculin intr-o spelunca, Vinea scrie despre /emez'/e 
fdrmului care au obraz de mdrgean / si se vand pe stras si 
suliman (Tuzla) §i despre cum pe asfalt tdrzii prostituate, / 
cauta, cauta cainfa, / gandurile pentru somn. Niciodata (La 
ora cand cafenelele se inchid). 

In concluzie, „poezia lui Vinea, cea a lui Fundoianu §i 
chiar a lui Voronca din anii '20 nu justifica nici pe departe - 
cum am mai spus - denumirea de modernism extremist pe 
care au impus-o, cu cateva decenii in urma, istoricii literari, 
ce venisera la intalnire doar spre a confirma teoria generala a 

i -5,361 

avangardei 



Punem punct aici, deocamdata, discutiei noastre despre 
poezia modernista, desi analiza acestui subiect trebuie sa 
urmareasca si cea de-a doua jumatate a secolului XX. 

Amanam insa aceasta discutie pentru mai tarziu, dupa 
ce vom dezbate mai intai poezia traditionalistd. 

Motivele pentru aceasta separatie sunt doua: 
interferenta ideologicului politic care a despartit 
modernismul romanesc in doua perioade, pe de o parte si, pe 
de alta parte, deja semnalatul caracter unitar, la nivel ideal, al 
manifestarilor poetice din (sa zicem) prima jumatate de secol 
(pana la instaurarea nefericitului regim comunist). 

Vom compara poezia traditionalistd contemporana cu 
cea modernista pentru a sesiza apriat care sunt apropierile si 
distantdrile dintre cele doua perspective. 



361 Eugen Negrici, Iluziile..., op. cit., p. 165. 



218 



Am remarcat anterior ca modernismul Uric interbelic 
nu este, in esenta, decat un traditionalism in haina estetica 
noua (optiune care nu are insa ratiuni strict estetice). 

In vestibulul dezbaterii noastre viitoare, amintim 
reprosul formulat de Al. Philippide la adresa modemistilor. 

„Pretentia lor e de a descoperi date sufletesti noua. Ei 
sunt cautatori de Atlantide si de Patagonii inexplorate. Adica 
- cautatori de simtire noua, simtire moderna, care e cu totul 
altceva decat simtirea epocilor precedente si a 
contimporanilor care nu sunt modernisti. 

Ar fi ca si cum de vreo cincisprezece ani incoace 
sufletul omenesc s-ar fi schimbat in intregime sau ar fi fost 
inlocuit de altceva, care nu mai e suflet omenesc, cum toata 
lumea stie, ci o plasma psihica noua adusa de unde? din 
Marte ori din petele solare. 

Un suflet cu o alta flora si alta fauna, o America noua, 
mai multe Americi, sute de Australii cu canguri necunoscuti 
si arbori care cresc cu radacinile in sus si florile in 
pamant 

Interogatiile sale nu sunt superflue: are omul modern o 
alta sensibilitate, esential distincta, fata de omul premodern, 
incat sa-si sustina peremtoriu pretentia ermetizarii poeziei si 
a infiintarii unui nou limbaj, a unui cod lingvistic 
interpretabil numaiprin si pentru sensibilitatea lui? 

Propunand disjunctia cu trecutul, modernismul liric o 
face mai mult pe plan teoretic sau pe plan lingvistico-poetic. 

Insa interogatiile de mai sus, ale lui Philippide, denunta 
tocmai ceea ce spuneam si anume, ca nu substanta poeziei 
este alta, nu ea face diferenta intre modernisti si 
traditionalisti, ci doar materialul poetic. 

Sau, in cuvintele lui Valery: „S-a facut, oare, 
decoperirea ca lumina poate imbatrdniT'' 262 . 



362 Cf. G. Calinescu, Istoria..., op. cit.,p. 836. 

363 Paul Valery, Poezii. Dialoguri. Poetica si estetica, op. cit., p. 561. 



219 



^ADDENDA 



Ce este valea pldngerii? 



Am facut aluzie in mai multe randuri la valea 
pldngerii, dar nu suntem siguri ca se cunoaste foarte bine de 
unde provine si ce semnificd aceasta sintagma. De aceea ne 
luam ragazul sa scriem cateva cuvinte lamuritoare. 

Intr-un basm cules de Petre Ispirescu, Tinereje fdrd 
bdtrdnefe si viafdfdrd de moarte, se spune ca lui Fat-Framos, 
care ajunge in fara tinerefii fdrd bdtrdnefe si a viefii fdrd de 
moarte, i se intampla intr-o zi sa vaneze in valea pldngerii, §i 
se intoarce astfel la condi^ia sa anterioard, la nefericire §i la 
moarte. 

Putem injelege aceasta poveste populara ca pe o 
parabola a caderii omului din adevarata sa condi^ie, de fiu al 
lui Dumnezeu, vesjiic tdndr %\fericit. 

Basmul acesta, ca toate basmele §i pove§tile romane§ti, 
nu este decat urzirea unui fir narativ imaginar, pe marginea 
unor invajaturi cre§tin-ortodoxe foarte mult repetate in 
Biserici §i foarte profund instaurate in con§tihr£a poporului, 
pe cale orala dar si pe cale culta, prin cdrtile populare sau ca 
urmare a predicarii lor neincetate. 

Prin valea pldngerii se injeleg doua lucruri: pamantul 
ca locul de exil al omului care a parasit Paradisul din cauza 
pacatelor sale, dar §i locul in care va avea loc Judecata de 
Apoi, cunoscut §i sub numele de valea lui Iosafat. 

A§adar, prima accep^ie este aceea ca milostivirea lui 
Dumnezeu i-a darait omului pocain^a §i, ie§ind acesta din Rai 
prin pacat, la a§ezat pe pamant ca pe o vale a pldngerii sau ca 
pe o vale a lacrimilor, in care, prin plans §i strapungerea 
inimii, sa se inalje din nou la vederea Raiului §i la locuirea in 
el: 

Fericit este bdrbatul al cdrui ajutor este de la Tine, 
Doamne; suisuri in inima sa a pus, in valea pldngerii, in 
locul care i-a fast pus. Ca binecuvdntare va da Cel ce pune 
lege; merge-vor din putere in putere, ardta-Se-va Dumnezeul 
dumnezeilor in Sion (Ps. 83, 6-8). 



220 



Barbatul Sfant §i fericit, Sfantul lui Dumnezeu este 
acela care con§tientizeaza nevrednicia §i pacato§enia sa, §i 
prin urmare, cere §i a§teapta ajutor de la Dumnezeu. 

Prin ragaciune neincetata §i pocainja fierbinte, acesta 
pune suisuri in inima sa, curajindu-§i inima cu izvoarele 
lacrimilor pe care le varsa in valea pldngerii, in locul care i-a 
fast pus. 

Luptandu-se cu patimile §i cu pacatele, dupa lege (I 
Cor. 9, 21-27), va lua binecuvdntare de la Cel ce pune lege, 
adica va lua harul dumnezeiesc §i se va umple de el §i se va 
na§te din nou prin baia lacrimilor ca om duhovnicesc, 
restaurandu-se astfel in starea fireasca a omului, de mai 
inainte de cadere. 

§i cei ce iau binecuvdntare pentru ascultarea §i 
pocainja lor, aceia pun suisuri in inima lor „§i har peste har" 
(In. 1, 16) §i a§a merge-vor din put ere in putere, cura^indu-se 
§i sfin^indu-se din ce in ce mai mult §i vazand intru ei m§i§i 
lumina dumnezeiasca §i Impara^ia lui Dumnezeu, care este 
„inlauntrul vostru", dupa fagaduin^a. 

Intru unii ca ace§tia arata-Se-va Dumnezeul 
dumnezeilor, adica Dumnezeul Sfinfilor, care sunt dumnezei 
dupa har, fiii lui Dumnezeu, dupa chipul §i asemanarea 
Tatalui lor, §i ei s-au facut pe ei in§i§i cetate nedardmata a 
Domnului, Sion Sfant in care Se naste §i locuieste Dumnezeu. 

Aceasta este scara urcu§ului din valea pldngerii inapoi 
in Rai. 

Doua versete din Psaltire au recapitulat caderea omului 
§i tot urcu§ul pocainjei §i al indumnezeirii omului. Fericit 
barbatul... 

Dar valea pldngerii nu este rea, ci este darul 
milostivirii lui Dumnezeu, darul pocainjei §i al lacrimilor. 

In basmul popular, Tinere^e fara batrdnefe... , Fat- 
Frumos a vrut sa fuga de moarte §i de nefericire §i n-a putut, 
pentru ca s-a intors inexorabil in valea pldngerii §i 1-au 
rascolit amintirile. 

S-a intamplat dupa cum spun Sfin^ii Paring: trebuie sa 
plangi undeva, ori aici, pe pamant, ori dincolo, in ve§nicie, 
dar mai bine e sa plangi aici. 

Caci ce va da omul in schimb ca sa nu moara? Nimic 
nu poate sa dea, nici lumea intreaga, in schimb pentru 
sufletul sau (Mt. 16, 26). Dar poate, in schimb, sa planga 
pentru sufletul sau, in valea pldngerii, in locul care i-a fast 
pus de Dumnezeu ca sa se mantuiasca. 



221 



Un Acatist. . . traditionalist-modernist 



A fost interesant sa descoperim, intr-un Imn Acatist 
redactat de un autor ieroschimonah (dar si filosof si literal), o 
contopire literara intre vechi si nou care ne-a confirmat 
intuitiile. 

Imnul Acatist al Rugului Aprins, scris de parintele 
Daniil Sandu Tudor 364 , inchinat Maicii Domnului - 
simbolizata profetic de rugul aprins - este un poem isihast, in 
care Preasfanta Fecioara apare ca cea mai mare aparatoare a 
celor care se nevoiesc cu rugaciunea inimii, atat a celor 
lucratori (care sunt inca in stadiul practic al rugaciunii), cat si 
a celor vazatori (a celor contemplativi, vazatori ai luminii 
dumnezeiesti). 

Teoptia este precizata ca adevarata implinire a 
umanului, ca raspuns al umanitatii iubitoare la intruparea si 
jertfa Fiului lui Dumnezeu din veci si al Fecioarei sub vremi, 
desi nu reprezinta niciodata un efort pur uman, ci o actiune 
sinergica, in care efortul omenesc e sprijinit si complinit de 
harul dumnezeiesc. 

In acest efort, rugaciunile si acoperamantul Maicii 
Domnului pentru nevoitori sunt nepretuite. 

Imnul sau, ca tehnica poetica, este un melanj intre 
traditional si modern. 

Pe de o parte, Daniil Sandu Tudor a facut un Acatist 
versificat, in pura traditie bizantina, asa cum este, in greaca 
bizantina, primul Imn Acatist, introdus in cult in secolul al 
VH-lea, in Constantinopol, de Patriarhul Serghie. 

Pe de alta parte insa, recurge la mai multe tipuri de 
versificatie, atat in ce priveste rima, cat si - mai ales - 
picioarele metrice, procedeu la care recurgea odinioara si 
Sfantul Dosoftei, in metrificarea Psaltirei. 

In acest fel, alterneaza metrul asa-zis popular, de 6-7 
silabe, profund melodic si parut accesibil, cu eel lung, 
cezurat, mai complex atat din punct de vedere tehnic, cat si al 
imaginilor simbolic-poetice pe care le presupune. 

Un alt nivel in care se remarca o simbioza intre stilul 
traditional si poetica moderna este eel lingvistic, unde 
termeni vechi ca simboale, polata (camara), voroava (vorba) 



364 Ieroschim. Daniil Tudor (Sandu Tudor), Scrieri I, ed. ingrij . si pref. de Alexandra 
Dimcea, Ed. Christiana, Bucuresti, 1999, p. 23-60. 

222 



si altii stau alaturi de neologisme - fara ca autorul sa faca 
abuz de ele - in contextul unei limbi destul de acurat 
moderne si accesibile unui lector contemporan obisnuit. 

Balanta inclina putin spre arhaisme si spre intelesuri 
vechi ale cuvintelor, dar este echilibrata in schimb de 
utilizarea acestora cu valente metaforice in interiorul unei 
simbolistici confimdabile (intentionat) cu cea care este 
proprie poeticii moderniste. 

Si aici am ajuns la eel de-al treilea nivel de sinteza 
poeticd a Imnului, si care este si eel mai subtil, intre expresia 
si simbolistica misticd veche si metafora simbolicd modemd. 

Pentru noi este absolut esential de remarcat ca s-a putut 
concepe aceasta simbiozd, de catre un ieroschimonah, care n- 
a resimtit aceasta ca pe o erezie, fapt care ne determina sa 
credem ca am avut dreptate cand am interpretat poezia 
moderna asa cum am facut-o. 

Si mai este si un al patrulea nivel al Acatistului: pe 
langa chintesenta mistic-duhovniceascd, prin care se 
recapituleaza, in mod traditional, istoria sfanta si simbolurile 
profetice si care constituie subiectul dogmatic al Imnului, 
Daniil Sandu Tudor a incercat - si reusit - o sinteza culta a 
poeziei romanesti, de la Dosoftei pana la Eminescu si la 
poezia moderna interbelica, reprezentata de Arghezi, Barbu, 
Blaga sau Voiculescu care sunt inserati, ca sonuri poetice, in 
versurile Imnului, alaturi de exprimari tipice pentru acest gen 
liturgic. 

Remarcam, asadar, in versurile care urmeaza, 
mozaicuri din Dosoftei, Cantemir, Eminescu, Arghezi (din 
destul), Barbu, Voiculescu, Blaga, Pillat si altii: 

Tu ai spart cercul robirii, cere de moarte, cere de somn, 
biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn, 

prin puterea curatiei, pentru care pururea 

Celui ce ni Te-a dat sa-I rostim inflacarat: Aliluia! 

{Condacul II) 

Aprinsa floare a necovdrsitei Vdpdi, 

De Dumnezeu Ndscdtoare, 

Tu chip alpdeii vdzut in foe, intr-un ocol de rdcoare, 

apleacd-te, acum, Preabund peste noi, 

si sub bldnda ta indurare 

darnic ne da sdputem afla, 

darul eel rar, al Sfantului Fior, 



223 



rasuflul eel larg al odihnitului zbor 

din pieptul Porumbitei de argint, 

pe care si impdratul prooroc o vedea 

pe culmile Vasanului plutind. /.../ 

Si nepunepe buzele noastre intinate 

mdsura pdlpdirii celei curate 
ca saputem invapaiati a-ti cdnta: /.../ 

Bucura-te, zare arcuita cu heruvice aripe; 
Bucura-te, vecie oprita in incaperea unei clipe; 

Bucura-te, vdsla uriasa intru suisul eel ales; 

Bucura-te, sorbire a cerului, cu subtiatic inteles; 

Bucura-te, fdntdna acoperita cu unduiri de Apa Vie; 

Bucura-te, caldura iscusita crescuta din Filocalie;... 

(IcosIV) 

Ea [viata] e a Mintii de dincolo de gand si de loc, 

de dincolo de sirul clipelor ddinuirii. 

Este vddirea unui cer launtric defoc, 

peste fdntdnile inimii si-nfdptuirii. 

(Condac VI) 

Fecioara si Maica noastrd Preacuratd 

Tu esti intr-adevdr trezia, 

vointafruntii, in mir adunatd, 

ochiul eel din launtru deschis 

in rotundul zdrilor toate, 

inima cu centrul invins, 

de strdvezimea starilor curate. /.../ 

Bucura-te, cruce a inflacararii si agerimii alesului; 

Bucura-te, osia cerului, cu luceafarul intelesului; 

Bucura-te, sparger ea gdndurilor cu al lor zadarnic stup; 

Bucura-te, oglindirea cea nevazuta, de dincolo de trup; /... 

Bucur-te, psaltirion al inimii, sub arcus de gand; 

Bucura-te, strigat de cinci strune, tot una zicdnd;... 

(Icos VI) 

Rugaciunea ca un ornic al gdndului si al cerului 

curge la launtrul Tau, 

si se-ngeamdna cu limpedea 

ectenie a misterului 



224 



Idngd dragostea lui Dumnezeu. 
(Condac VIII) 

Cdtre tine venim rusinati si scdzuti 

cu sufletul apus si genunchii frdnti. 

Cd de atdta pacoste depdcat, 

inima ni s-a invdrtosat 

cum este steiul cremenii albastre, 

mohordtd nespus. /.../ 

Ne atdrndprin pdcld gdndul rdpus... 

(Icos VIII) 

Cdtre Tine [Doamne] md aplec cufruntea 

si mdna mi-opun ca Toma in locul eel sfdnt. 

Strdns, adunat in mine, asezatfdrd cuvdnt 

astept ca orbul puntea 

„Luminii din addnc, ceafdrd de inserare 

si care-i pusd-n om, ca un launtric soare 

sd lumineze intreagd, in inedperea fiintei " . 

Cum nu te vddde noaptea grosimii de pdcate, 

Te pipdi cu sfiald, 

cu degetul nddejdii, cu degetul credintei, 

cu deget de bdnuiald, cu deget de dorire si chiar de indoiald. 

Si neajuns as pune incd si cealaltd mdna; 

dar inima strdpunsd defulger de arsurd, 

indurerat de dulce, cu rdsuflarea-ngdnd 

chemarea Ta intreagd sifdrd voia mea 

bdtaia rugdeiunii aleragd spre lumind intr-un: Aliluia! 

(Condac IX) 

Primejdia si ispita sunt doard spre incercare, 

siprin chemdrile celefdrd de incetare 

ale prea-luminosului Nume deputere, 

simturile si voia inimii mele 

au intrat in praguri de tdcere. 

Slobodde ele 

[de tirania simturilor si a voii patimase] 

astept sd ma ndpddeascd 

auzul, vdzul si graiul eel dumnezeiesc. 

In mine de-acum doar acestea sd se rosteascd. 

Si Iubitul meu Insusi, Iisusul ceresc 

sd vadd, sd vorb eased si sd inteleagd 

prin chiar vdzul, auzul si voia mea intreagd. 



225 



Hristos sa vietuiasca asa 
prin toatd vlaga mea. 
(Condac XI) 

Cu alte cuvinte, Acatistul Rugului Aprins este o 
experienta poetica dificila, culta, si care nu poate fi gustat ca 
atare in necunostinta de cauzd. 

Autorul lui reconditioneaza liturgic-eclesial simbolurile 
si limbajul fracturat al poeziei moderne, refacand in sens 
in vers drumul parcurs de la misticd la poezie de poetii 
moderni, ca Arghezi, Blaga sau Barbu, care intr-un fel sau 
altul, mai mult sau mai putin, au avut tangente cu teologia si 
literatura religioasa. 



365 Idem, p. 27, 34-35, 39, 40-41, 45, 46, 48, 54. 



226 



Sufletul romanesc in modernism, intre poezie §i 
filosofie 



In 1991, se relua publicarea unui mic volum, Pagini 
despre sufletul romanesc, conjinand mai multe articole ale lui 
Constantin Noica 366 , aparut prima data in 1944, §i in care 
autorul incearca sa faca istoria lui a fi sau a nu fi posibild o 
filosofie romdneasca. 

Problema lui este sa arate daca exista, in spiritualitatea 
romaneasca veche, germenii unei filosofii moderne, ai unei 
posibile elaborari de sisteme filosofice romane§ti, in genul lui 
Leibniz 367 , Hegel 368 , Fichte 369 etc. 

Concluzia lui Noica este ca teologicul trebuie sa ne 
ofere acQa^ta filosofie, a§a cum s-a intamplat §i in Occident §i 
ca Lucian Blaga a facut primii pasi in aceasta direcjie. 

Fara a raspunde mai inainte la intrebarea ce inseamnd 
filosofia in cultura romdnd?, Noica trece direct la considerajii 
asupra trecutului spiritual romanesc, la eviden^ierea felului in 
care a trait §i a gdndit poporul roman in vechime. 

El ia ca reper (in mod foarte corect, opinam noi) doua 
personalita^i §i doua carji pe care le-a considerat 
fundamentale pentru cercetarea sa, anume Neagoe Basarab §i 
Invafaturile sale din secolul al XVI-lea §i Dimitrie Cantemir 
cu Divanul sau, din secolul al XVIII-lea. 

Ajungand in perioada moderna, dintre toji filosofii 
(sau, mai bine-zis, intelectualii romdni care au cochetat cu 
ideea de filosofie), Noica il considera pe Blaga a fi eel mai 
reprezentativ . 

Demersul sau urmare§te ceea ce el nume§te gdndirea 
romdneasca de-a lungul secolelor. 

Noica - precum §i ah;ii - vede, pe urmele dilematicului 
Toma d'Aquino 370 , inceputul filosofiei apusene la Fericitul 
Augustin " , care i se pare a fi promotorul unui alt tip de 



366 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 

367 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Gottfried_Leibniz. 

368 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel. 
' 69 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Gottlieb_Fichte. 

170 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Aquinas. 
371 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona. 



227 



cre§tinisnr , decat eel rasaritean, ilustrat de Neagoe Basarab 
in Invdfdturile catre fiul sau, Teodosie. 

Basmul acesta despre Fericitul Augustin - a carui 
inva^atura nu se deosebe§te in esen^a ei cu nimic de cea a 
Sfantului loan Gura de Aur sau a Sfantului Vasile eel Mare, 
contemporanii sai rasariteni - a fost preluat necritic, fara 
niciun fel de investigate proprie §i onestd. 

Miza lui Noica este insa mare. El se indigneaza in mod 
corect impotriva a§a-zisei filosofU romdnesti de inspirafie 
occidentald, care nu este decat o pasted penibild: „ne-am 
saturat sa cunoastem cugetul §i gandirea romaneasca prin 
filosofia lui Conta 373 , rudimentele de filozofie ale lui Titu 

'in a '^'7^ 

Maiorescu" sau filozofia gdnditorilor oficialf' . 

Insa rainane mai departe la convingerea ca este 
posibild o filosofie romaneasca pornind de la cugetarea 
autentica romaneasca, daca suntem in stare §i putem sa 
decelam in ce anume constd aceasta autentica gandire 
romaneasca. 

§i ii aduce in prim-planul aten^iei pe Neagoe Basarab 
§i pe Dimitrie Cantemir, pornind de la considerajia ca tocmai 
cre§tinismul (sau un anumit tip de cretinism, o anumita 
injelegere a cre§tinismului) este acela care na§te filosofia (!) 
pentru ca el il pune pe om in conflict cu lumea. 

Omul, zice Noica, este „singura fiinja ce poate fi 
strdind de lume" §i chiar, crede el, Jn chip absurd, impotriva 
ei" 376 . Si de aici trage concluzia (eronatd, credem noi) ca din 
aceasta rupturd se na§te filosofia: „sensibilitatea din care s-a 

'inn 

nascut filozofia e a unei rupturi, nu a unei continuitalf J . 

Dar pentru ortodoc§i, filosofia se na§te din ruptura 
omului cu Dumnezeu, nu cu lumea. 

Filosofia nu reprezinta o revoltd impotriva lumii. 
Filosofia lui Neagoe §i a lui Cantemir, da, dar nu filosofia lui 

~inQ 

Hegel §i a lui Kant" . 

Din nefericire, Noica nu ramane in matca spiritualitdfii 
sale, exprimata de Neagoe §i de Cantemir, pentru ca el 
prive§te omul in umanitatea sa cdzutd, neindumnezeita, a§a 



' 2 Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc, Ed. Humanitas, Bucure^ti, 
1991, p. 60. 

373 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta. 

374 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu. 
Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc, ed. cit., p. 46. 

376 Idem, p. 79. 

377 Ibidem. 

378 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant. 



228 



cum o priveste tot Occidental neortodox, catolic §i protestant, 
§i toata intelectualitatea care se afiliaza la aceasta perspective 
din care, precum zicea Luther, omul este un butuc. 

In conformitate cu aceasta viziune, omul nu poate sa 
fie decat dilematic, contorsionat in sine, nelini§tit §i 
intrebator. §i toate aceste caracteristici apar^in §i formeaza 
tocmai omul filosofic, la care aspira Noica sa il realizeze §i 
romanii. 

Confuzia pe care o face este aceea de a crede ca 
aspectul acesta interior, de a fi imparjit in sine al omului este 
configurat de crestinism „pe linia idealist-augustiniana" , 
prin care Occidentul ar fi ajuns la „spirit", unde spirit = 
filosofie. 

Neinjelegerea lui este aceea§i pe care o avea §i 

OOA 

Varlaam de Calabria inaintea Sfantului Grigorie Palama , 
pentru ca el considera ca Ortodoxia, oglindita in Invajaturile 
lui Neagoe Basarab, este „un tip de cretinism" din care 

•301 

„spiritul lipse§te"" , ca „niciun moment Neagoe Basarab nu 
va sfatui pe fiul sau sa se inchine efortului de luminare 
proprie"' , §i iara§i, ca „Neagoe nu se gande§te niciun 
moment sa-§i indemne fiul - intre atatea alte indemnuri pe 
care i le da - sa se lumineze, sa se chinuiascd sa afle. 

Mai degraba ii aminte§te de vorba aceea tulburatoare, 
inielepiia lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu". [...] 

Dar, in timp ce la Augustin, de pilda, inima duce la 
cunoastere, iar la Pascal duce de asemenea la adevar, 
dincoace inima e muta. Nu vrea sa stie si sa se lumineze 
(subl. n.); vrea sa se odihneasca" 2 * 2 '. 

Noica ori nu cunoaste, ori refuza sa accepte filosofia 
ortodoxa conform careia vederea luminii dumnezeie§ti, pe 
care o susjine Neagoe Basarab (dar §i Cantemir) §i catre care 
il indeamna pe fiul sau sa ajunga, pentru intreaga tradijie 
filosofica romaneasca, este cunoastere, §i nu statica, ci un 
progres vesnic in cunoastere. 

Teoptia inseamna cunoastere infinit mai presus decat 
orice raspuns rationalist §i decat orice dilema rezolvata pe 



Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc, op. cit., p. 59. 
80 A se asculta cele 16 podcasturi audio ale Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus cu titlul: 
Slantul Grigorie Palama, Despre rugaciune si vedere dumnezeiascd (2008), care se 
pot downloada de aici: 

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDum 
nezeiasca2008. 

Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc, op. cit., p. 60. 

382 Idem, p. 18. 

383 Idem, p. 59. 



229 



plan mental - mai degraba formulata §i lasatd asa decat 
rezolvatd. 

Caci ce rezolvare logicd §i rafionala poate aduce omul 
morfii sale §i perspectivei vesnicieil 

De altfel, Gabriel Liiceanu 384 ne informeaza, in 
Jurnalul de la Paltinis, ca Noica, dupa o via^a intreaga in care 
postulase serenitatea socratica, filosofica, in faja mor^ii, era 
foarte departe de afi linistit in momentele sale finale. 

Vederea luminii dumnezeie§ti este §i cunoastere §i 
odihna. Caci cum ar fi cu putinja odihna in afara cunoasteriil 

Toate textele mistice, care se refera la teoptia, vorbesc 
despre cunoastere a lui Dumnezeu §i a tainelor existence, 
mai presus de logica discursiva §i rajiunea obi§nuita §i de 
aceea e o inepjie din partea lui Noica sa sus^ina ca Neagoe nu 
vrea luminarea pentru fiul sau, pentru ca nu corespunde cu 
filosofia scolastica §i cu spiritul gandirii apusene. 

Ea este luminarea harului dumnezeiesc, conform cu 
filosofia Rasaritului, elaborate de Sfinjii Apostoli, de Sfantul 
Dionisie Areopagitul (sec. I) §i al|i Paring, §i presupune o 
cunoastere de alt tip §i de alt nivel. 

Tradijie pastrata §i in Biserica Rasaritului §i in cea a 
Apusului pana la schisma (1054), pe temeiuri scripturale §i 
revela^ionale, dupa care a fost susjinuta §i perpetuata numai 
de Biserica Ortodoxa, a§ezata fiind in volume mai ales de 
catre Sfin^ii isiha§ti, dintre care cei mai mari §i mai cunoscu^i 
filosofi ai luminii divine necreate sunt Sfantul Grigorie 
Teologul, Sfantul Maxim Marturisitoral, Sfantul Grigorie 
Sinaitul, Sfantul Calist Patriarhul, Sfantul Simeon Noul 
Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Nicodim 
Aghioritul, Sfantul Paisie Velicicovski, Sfantul Siluan 
Athonitul, etc. 

Neagoe Basarab vorbea despre vederea luminii 
dumnezeie§ti, scriind fiului sau, urmasjlor sai la tron §i 
boierilor, deci adresandu-se nu unui mediu monahal, ci 
mirean (ca §i - mai tarziu - Sfantul Antim Ivireanul, de 
altfel): „Fie-Ji drag a te ruga de-a pururea, §i fi sa va lumina 
inima si va vedea pre Dumnezeu (subl. n.)"~ , susjinand ca 
„macar de sunt §i mai pacatos decat toji oamenii, ce insa. . . n- 
am putut afla alt Raiu mai bun §i mai dulce decat fa^a 
Domnului nostru Iisus Hristos. [. . . ] 



384 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Liiceanu. 

185 *** Inva^aturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit, p. 223. 



230 



Deci, iubijii mei, imde va omul sa cerce alta mila sau 
sa se indulceascd cu cugetul de alt Raiu sau sa afle alta 
bucurie, fara numai luminata fafa lui Dumnezeu (subl. 
n.)?" 386 

Neagoe Basarab cauta o luminare, numai ca aceasta nu 
corespunde cu acceptiunea ei rationalist-scolastica din 
Occident. Ceea ce nu ne indreptdteste sa-1 denigrdm. 

Catre luminarea ca vedere a lui Dumnezeu conduce tot 
efortul ascetic spre care il indeamna Neagoe pe fiul sau, 
intrucat §i el insu§i a avut astfel de experience dumnezeiesti - 
dupa cum relateaza chiar §i Cronica Jdrii Romdnesti, in 
redactarea lui Constantin Cantacuzino, descriindu-ne una din 
aceste experience, §i anume felul cum 1-a vazut Neagoe 
Basarab pe Sfantul Nifon al Constantinopolului, in vedenie 
dumnezeiasca, cand il scotea afara pe domnitorul Radu din 
lad (Radu Negru voda, din balada Monastirea Arge§ului, 
manastire a carei construc^ie s-a finalizat in timpul domniei 
lui Neagoe). 

§i cu toate ca Noica face astfel de calificari, precum §i 
impar^irea cre§tinismului in tipuri, dintre care eel apusean ar 
fi unul de cunoagtere, in a§a-zisa linie augustinian- 
pascaliand (de§i acela§i tip de cunoa§tere ca la Fericitul 
Augustin intalnim §i la Sfantul loan Gura de Aur §i in tot 
Apusul §i Rasaritul cre§tin §i ortodox, la acea data, iar Pascal 
este omul care a pus inima inaintea rafiunii umane decdzute), 
iar eel rasaritean ar ignora, pasamite, cunoasterea, cu toate 
acestea Noica cere o „valorificare filozoficd a 
Invataturilor" . 

El considera ca este „o opera indiscutabil romaneasca; 
intdia mare carte a culturii romane§ti" 388 - intaia care ni s-a 
pdstrat, am adauga noi. 

In acest punct, precizarea pe care o facea loan 
Alexandra, intr-un context al epocii comuniste in care 
aproape toata lumea se straduia sa demonstreze caracterul 
umanist §i renascentist al operei Sfantului Neagoe, ni se pare 
absolut esenjiala. 

Acesta remarca: „Tradn;ia in care lucreaza Neagoe este 
una exclusiv orientald [a se citi: ortodoxd]. In veacul al XVI- 
lea, majoritatea catedralelor medievale europene erau pe 
picioare §i totu§i nu-i pomenita niciuna, a§a cum in Invdfdturi 



386 Idem, p. 248. 

Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc, op. cit, p. 49. 
388 Idem, p. 14. 



231 



nu apare absolut niciun nume de invdfat european care ar fi 
putut impresiona ori influenza gandirea Domnului nostru. 

[■■■] 

Gandirea lui Neagoe nu este o gandire specific 

medievald de ev mediu european, ci una specified Rdsdritului 

crescut §i angajat intr-o spiritualitate [ortodoxd] de 

continuitate testamentara, ca de la tata la fiu, care nu cunoaste 

epoci §i intreruperi, inflorire §i decadenja ca gandirea §i 

cultura apuseana. Ritmul culturii de tip rdsdritean, in care a 

lucrat Neagoe, este until neintrerupt, nu unul de intermitenie 

(subl. n.)" 389 . 

Cealalta carte filosoficd a culturii romanesti, avuta in 
vedere de Noica, Divanul cantemirean, are un mesaj absolut 
identic cu Invdfdturile: ,J\fice altd frumsefe sau lumind mai 
frumoasd si mai luminoasd decdt cea dumnezeiascd sd cerci 
(subl. n.), cace El zice: Eu sunt lumina lumii (loan gl. 8, 
sh.12). [...] 

Cace mai mult decat atata cercand, vei zice luminii 
intuneric §i intunerecului lumina. De care lucru bine sa zice: 
In intuneric ca in lumina imbld (Iov gl. 24, sh. 17). 

§i iara§i pentru aceasta sa zice: Iubird oamenii mai 
vdrtos intunerecul decdt lumina (loan gl. 3, sh. 19). Pre aceia 
vaiereaza Isaiia: Vai carii zicefi bunului rdu, ceia ce pun 
amarul in dulce, ceia ce pun intunerecul [drept] lumina si 
lumina intuneric (gl. 5, sh. 20)" 390 . 

Rememorand, ca §i Neagoe, cuvintele Sfantului Pavel, 
anume ca ,Jnfelepciunea lumii nebunie iaste langd Dumnezeu 
(Cartea 1, Cor, gl. 3, sh. 19)", Cantemir sus^ine, pe baza 
referatului biblic de la Apocalipsa §i a tradijiei ortodoxe, ca in 
Imparajia lui Dumnezeu nu va lumina nici soarele, nici luna, 
nici stelele, a§trii care sunt acum pe cer, ci lumina 
dumnezeiasca a lui Hristos, Soarele drepta^ii: Jumina 
soarelui lumii [...], inaintea Mielului (carile Soarele 
dreptdfii iaste), adicd inaintea dumnezdiestii lumini, 
intuneric si noapte iaste (subl. n.)" . 

Iar lumina soarelui lumii acesteia este, simbolic, 
injelepciunea lumii acesteia, care se va narui odata cu chipul 
lumii prezente §i va lasa locul luminii dumnezeiesti a 



* S9 loan Alexandra, Izvoarele imnului. Testamentul lui Neagoe Basarab, in vol. *** 
Neagoe Basarab (1512-1521). La 460 de ani de la urcarea sa pe tronul Jarii 
Romanesti, Ed. Minerva, 1972, p. 394-395. 
390 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 72. 
391 Idem, p. 105. 



232 



In^elepciunii Ipostatice, Hristos - conform precizarilor 
hermeneuticii cantemirene elaborate in Divan. 

Noica recunoa§te ca, intre Invdjaturile lui Neagoe 
Basarab §i Divanul lui Dimitrie Cantemir, exista o identitate 
de gdndire (fapt cu care suntem intru totul de acord), 
subliniind Jnrudirea de tonalitate §i chiar de material intre 
cele doua opere" - de§i nu precizeaza ca e vorba de un 
material scriptural §i patristic ortodox -, faptul ca „spiritul 
lucrarii lui Cantemir e acelasi cu eel al Invafaturilor lui 
Neagoe", iar „Cantemir poate marturisi pentru Neagoe 
Basarab" , ceea ce, adauga tot el, Leibniz nu poate face 
pentru Cusanus 393 . 

Recunoa§te, prin urmare, ca aceasta perspectiva a 
vesniciei in care era inscrisa istoria §i gandirea romaneasca, 
era o perspectiva rezistenta la trecerea veacurilor, imuabila in 
esenja ei, ca poporul roman, in virtutea acestei perspective 
cre§tin-ortodoxe, nu era purtat de valurile ideologiilor 
religioase sau filosofice, ca gandirea sa era unitard, atat pe 
plan geografic, cat §i pe plan istoric. 

Insa orgoliul filosofic al lui Noica il determina, ca §i pe 
Blaga, sa subsumeze cre§tinismul ortodox unei inventate 
cugetari romdnegti, care insa, in afara gandirii ortodox- 
bizantine, a matricei stilistice in orizontul misterului §i al 
revelafiei, nu are nicio alta specificitate majora. 

O asemenea matrice stilistica nu este detinuta de 
Occidentul catolico-protestant §i de nicio alta arie de cultura 
§i spiritualitate din lume. 

Aceasta atitudine a fost adoptata de marea majoritate a 
intelectualilor, transformand Ortodoxia intr-o latum a 
culturii, a unei culturi romane§ti careia i se inventeaza, ad- 
hoc, coordonate inexistente sau virtufi care aparfin, in modul 
eel mai evident cu putin^a, chiar §i pentru orbi, Ortodoxiei. 

Putem oferi ca exemplu chiar observajia lui Noica, tot 
pe marginea Invafaturilor, ca exista in spiritualitatea 
romaneasca „o dulce continuitate mtrefire §i spirit" 394 , adica 
o prelungire a duhului in materie §i nu o ruptura aberanta 
intre cele doua. Ceea ce este un dat ortodox indubitabil. 

A se observa ca autorul (§i al^ii ca el) foloseste 
termenul spirit cu multiple accepjiuni, pe care nu le explica, 



" Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc, op. cit, p. 52. 
193 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_of_Cusa. 
~ Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc, op. cit, p. 81 . 



233 



§i cititorii care nu au habar de aceasta anomalie pot sa fie 
foarte derutaji in a percepe corect sensurile. 

In esenja, ideea lui Noica este ca crestinismul a nascut 
filosofia in Apus, in trecut, §i ca o mai poate face inca o data 
§i astazi, pe teritoriul romanesc. 

El afirma ca „filozofia este disciplina cea mai 
reprezentativa pentru spiritualitatea romaneasca, pentru ca in 
ea iese prima data la iveala tensiunea, latenta pana acum, a 
sufletului romanesc, conflictul intre cele doua dimensiuni, sa 
le numim: pagdna §i crestina, ale sufletului romanesc"" . 

O concluzie care nu are nicio legatura cu Divanul §i cu 
Invafaturile, ci doar cu obsesiile epocii moderne! 

Cu alte cuvinte, nu e bine sa fii linistit §i nici sa ajungi 
la odihna, ci e bine sa fii tensionat, ravasjt in sine-Ji, sfa§iat 
de conflicte interioare, chinuit de remu§cari §i de lipsa de 
raspunsuri launtrice, pentru ca numai a§a putem sa avem 
filosofie §i daca avem filosofie, atunci e bine, suntem §i noi ca 
occidentalii. 

Aceia§i de care Noica vrea sa ne distanfam, 
propunandu-ne sa ne dezvafam de occidentalism 396 . 

Sa in^eleaga cine vrea logica de aici! 

Nici Eminescu, om al timpului modern (Titu 
Maiorescu) §i omul deplin al culturii romdne, cum il 
considera Noica, nu ar fi fost de acord cu el: 

Sunt ne-nfelese literele vremii 
Oricdt ai addnci semnul lor sters? 
Suntem plecafi sub greul anatemii 
De-a nu afla nimic in vecinic mers? 
Suntem numai spre-a da viafa problemei, 
S-o dezlegam nu-i chip in univers? 
(0,-nfelepciune, ai aripi de ceara) 

Eminescu nu gasea nicio fericire in filosofia dilematica 
de tip apusean §i nici nu vedea nascandu-se cunoasterea din 
aceste vesjiice peregrinari ideatice §i din interogajii infinite §i 
fara niciun raspuns sigur. 

De altfel, ni se pare cam absurd sa sus^ii ca Occidentul 
este de partea cunoasterii iar Orientul nu, cand tocmai 
Occidentul este eel care nu are decat probabilitafi §i dileme, 
presupozifii §i nicio certitudine. 

395 Idem, p. 96. 

396 Idem, p. 53. 



234 



Am ajuns §i la sfar§itul caitii. Pornind de la filosofia 
lui Blaga §i de la reac^ia parintelui Dumitru Staniloae (pe care 
insa nu-1 pomene§te, ci doar vorbe§te de reacjia „din tabara 

QQ'7 

teologica"" ), Noica ajunge la urmatoarea concluzie, 
perplexanta nu numai pentru un ortodox, dar §i pentru un 
simplu exercifiu de logica: 

„Noi [ca popor] nu avem vocafia filozofiei. Dar 
teologicul ne-o poate da. Nu crestinismul ortodox neaparat, 
dar teologicul. [...] Caci ne da sentimentul rupturii, al 
dezastrului. Iar dQ-aici poate incepe filozofia" . 

Mai pe scurt: renun^am la Ortodoxie §i imprumutam 
acel teologic care este capabil sa ne daruie sentimentul 
rupturii, al dezastrului, pentru ca Ortodoxia nu e in stare sa 
ne ofere decat liniste, luminare dumnezeiasca §i odihnd. 

Exista o inadvertent destul de mare intre aceasta 
concluzie a caitii §i toata demonstra^ia de pe parcursul ei 
despre invajatura cre§tin-ortodoxa a lui Neagoe Basarab §i 
Dimitrie Cantemir §i despre felul in care carjile lor sunt 
reprezentative pentru spiritualitatea §i cultura romaneasca. 

Daca Invafaturile §i Divanul con^in gandirea 
romaneasca §i mai ales daca, totu§i, conjin §i pretin§ii 
germeni ai unei filosofii romane§ti, cum ar putea atunci 
teologicul neortodox sa formuleze filosofia romaneasca 
modernal 

Care anume teologic ar fi in stare sa faca acest lucru: 
eel catolic, protestant, neoprotestant, baptist, iehovist, 
mormon? Teologicul necrestin, mahomedan sau teologicul 
anticrestin, satanist? 

Cautand raspunsul la formularea lui Noica, nu putem 
decat sa ne afundam in absurd. 

Caci dupa ce a ne pastra spiritualitatea si identitatea 
romaneasca de-a lungul secolelor a insemnat o batalie 
sangeroasa §i fioroasa impotriva catolicizarii, a calvinizarii 
sau luteranizarii noastre formate, care s-a incercat in mod 
insistent, prin cele mai diabolice metode §i subterfugii, a 
spune acum ca teologicul catolic sau (neo)protestant 
(pastrandu-ne in limite oarecum mai rezonabile) este in stare 
sa vina §i sa ne configureze identitatea na^ionala §i spirituals 
moderna, prin redimensionarea noastra filosofica dupa 
calapodul lor, ni se pare ceva infernal de greu de gdndit §i de 
susfinut\ 

397 Idem, p. 96. 

398 Idem, p. 100. 



235 



Este clar ca Noica §i-a dat seama ca teologia ortodoxa 
nu poate sa nasca niciodata vreo filosofie seculara, a§a cum s- 
a intamplat in catolicism §i protestantism, in Occident, §i 
neputand sa armonizeze afirmajiile sale in niciun fel, a 
formulat concluzia de mai sus. 

Insa este, credem noi, evident faptul, ca preten^iile sale 
filosofice nu au, de fapt, nicio intemeiere valida 399 . 



" In aceasta ultima secventa a volumului de fata, am discutat numai despre preten^ia, 
care ni se par injusta a autorului, aceea de a vedea nascandu-se sisteme filosofice 
moderne, dupa model german, din gandirea romaneasca tradi^ionala, pe care el, cu 
dreptate, a identificat-o in Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie si 
in Divanul sau gdlceava infeleptului cu lumea sau giudeful sufletului cu trupul, a lui 
Dimitrie Cantemir. 

Exista insa si multe lucruri pe care le apreciem in aceasta carte, cum ar fi identificarea 
corecta de care am pomenit, ca si recunoasterea existen^ei unei istorii unitare si a unei 
tradifii de gdndire care nu poate fi recuzata decat cu pre^ul acceptarii ca putem sa nu 
mai fim romdni, la un moment dat, daca nu mai vrem, si al transformarii in altceva, cu 
un specific etnic si spiritual nedeterminat. 

Mai este meritul sau si faptul ca pledeazd pentru autenticitatea lucrarii Sfantului 
Neagoe Basarab, sprijinindu-se mai presus de toate pe taria tradi^iei, precum si acela 
ca a stiut unde sa caute adevarata cugetare romaneasca in istoria de multe secole a 
romanilor, care - dupa cum preciza si Acad. Virgil Candea - nu poate fi ignorata sau 
aruncata la cosul de gunoi pentru a scoate in eviden^a numai ultimele doua secole de 
secularism doctrinar barbar. 



236 



Bibliografle 



1. Surse in format clasic 

Anania, Valeriu, Rotonda plopilor aprinsi, edijia a II- 
a, Ed. Florile dalbe, Bucure§ti, 1995. 

Andriescu, Al., Psalmii in literatura romdnd, Editura 
Universitatii „Alexandru loan Cuza", Iasi, 2004. 

Anghelescu, Mircea, Clasicii nostri, Ed. Eminescu, 
1996. 

Arghezi, Tudor, Versuri, vol. I §i II, prefaja de Ion 
Caraion, Ed. Cartea Romaneasca, Bucure§ti, 1980. 

Bacovia, George, Versuri si prozd, Ed. Eminescu, 
Bucuresti, 1987. 

Balota, Nicolae, Opera lui Tudor Arghezi, Ed. 
Eminescu, Bucuresti, 1979. 

Barbilian, Gerda, Ion Barbu. Amintiri, cu un cuvant 
inainte de Ov. S. Crohmalniceanu, Ed. Cartea Romaneasca, 
1979. 

Barbu, Ion, Poezii. Prozd. Publicisticd, edijie ingrijita 
de Dinu Pillat, Ed. Minerva, Bucuresti, 1987. 

Idem, Opere, vol. I si II, prefata, stabilirea textului si 
aparatul critic de Mircea Colosenco, Ed. Echinox, Cluj- 
Napoca, 1997 si 1999. 

Baudelaire, Charles, Florile rdului, traducere, 
cronologie, note si comentarii de C. D. Zeletin, Ed. Univers, 
Bucuresti, 1991. 

Biblia 1688 

Biblia 1914 

Biblia 1988 



237 



Blaga, Lucian, Hronicul si cdntecul vdrstelor, Ed. 
Hyperion, Chisinau, 1993. 

Idem, Spafiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 
1994. 

Idem, Opera poetica, cuvant inainte de Eugen Simion, 
prefaja de George Gana, editie ingrijita de George Gana §i 
Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995. 

Idem, Gdndire magicd si religie, Ed. Humanitas, 
Bucuresti, 1996. 

Bote, Lidia, Simbolismul romdnesc, EPL, 1966. 

Cdlinescu, George, Istoria literaturii romdne de la 
origini pdna in prezent, editie noua revazuta de autor, text 
stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad&Vlad, Craiova, 1993. 

Cdndea, Virgil, Ratiunea dominantd, Ed. Dacia, Cluj- 
Napoca, 1979. 

*** Cele mai vechi cdrti populare in literatura romdnd 
(vol. IV). Palia istoricd, studiu filologic, studiu lingvistic si 
editie de Alexandra Moraru si Mihai Moraru, Fundatia 
Nationals pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 200 1 . 

Coresi, Psaltirea (1577) 

Craciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, cu un 
Argument al autorului, postfata de Mircea Martin, Ed. 
Paralela 45, 2009. 

Crohmalniceanu, Ovid S., Literatura romdnd intre 
cele doua razboaie mondiale, vol. II, Ed. Universalia, 
Bucuresti, 2003. 

Del Conte, Rosa, Eminescu sau despre Absolut, Ed. 
Dacia, Cluj-Napoca, 2003. 

Dumitrescu-Busulenga, Zoe, Valori si echivalente 
umanistice, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973. 

Dutu, Alexandru, Coordonate ale culturii romdnesti in 
secolul XVIII (1 700-1821), EPL, Bucuresti, 1968. 



238 



Gand, George, Opera literard a lui Lucian Blaga, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1976. 

Idem, Melancolia lui Eminescu, Ed. Fundatiei culturale 
romane, Bucuresti, 2002. 

Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii romane 
contemporane (1900-1937), postfata de Eugen Simion, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1989. 

Macedonski, Alexandru, Opere, vol. I-III, editie de 
Adrian Marino, EPL, Bucuresti, 1966-1967 

7 7 n ~ 

Manolescu, Nicolae, Teme (I), Ed. Cartea 
Romaneasca, Bucuresti, 1971. 

Idem, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele 
romanului, editie ingrijita de Mircea Mihaies, Ed. Polirom, 
2003. 

Idem, Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de 
literatura, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2008. 

Marino, Adrian, Viata lui Alexandru Macedonski, 
EPL, Bucuresti, 1966. 

7 5 7 

Idem, Opera lui Alexandru Macedonski, EPL, 
Bucuresti, 1967. 

Molcuf, Zina, Simbolismul european, vol I, Ed. 
Albatros, Bucure§ti, 1983. 

*** Neagoe Basarab (1512-1521). La 460 de ani de la 
urcarea sape tronul Jarii Romdnesti, Ed. Minerva, 1972. 

Negoitescu, Ion, Istoria literaturii romane, vol. I 
(1800-1945)', Ed. Minerva, Bucuresti, 1991. 

Negrici, Eugen, Imanenta literaturii, Ed. Cartea 
romaneasca, Bucuresti, 2009. 

7 5 7 

Noica, Constantin, Pagini despre sufletul romdnesc, 
Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991. 



239 



*** Poezia romdna modemd de la G. Bacovia la Emil 
Botta, antologie, prefata si note de Nicolae Manolescu, Ed. 
Allfa Paideia, Bucuresti, 1996. 

Scarlett, Mircea, Istoria poeziei romdnesti, vol. II, Ed. 
Minerva, Bucuresti, 1984. 

Idem, Istoria poeziei romdnesti, vol. Ill, Ed. Minerva, 
Bucuresti, 1986. 

*** Scriitori romdni, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 
Bucuresti, 1978. 

Sorohan, Elvira, Ipostaze ale revoltei la Heliade 
Radulescu si Eminescu, Ed. Minerva, 1982. 

Stdnescu, Nichita, Fiziologia poeziei, proza si 
versuri,1957 -1983, edijie ingrijita de Alexandru Condeescu, 
cu acordul autorului, Ed. Eminescu, 1990. 

Streinu, Vladimir, Clasicii nostri, Ed. Casa scoalelor, 
Bucuresti, 1943. 

Idem, Poezie si poeti romdni t antologie, postfata si 
bibliografie de George Muntean, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1983. 

Tudor, Ieroschim. Daniil, (Sandu Tudor), Scrieri I, ed. 
ingrij. si pref. de Alexandru Dimcea, Ed. Christiana, 
Bucuresti, 1999. 

Valery, Paul, Poezii. Dialoguri. Poetica si estetica, 
editie ingrijita de Stefan Aug. Doinas, Alina Ledeanu si 
Marius Ghica, Ed. Univers, Bucuresti, 1989. 

Varlaam, Sfantul, Cazania (1643) 

Voiculescu, Vasile, Poezii, antologie si prefata de 
Aurel Rau, textul stabilit de I. Voiculescu si V. Iova, EPL, 
Bucuresti, 1968. 

Idem, Calatorie spre locul inimii. Poeme religioase, 
editie ingrijita si nota asupra editiei de Radu Voiculescu, Ed. 
Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1994. 



240 



Zamfir, Mihai, Poemul romdnesc in proza, Ed. Atlas, 
Bucuresti, 2000. 



*** 



2. Surse online 



Acesti mari poeti mici, alcatuita de Mihai Radulescu, 
cf. http://www.cerculpoetilor.net/George-Bacovia.html. 

Aderca, Felix (Zelicu Froim Adercu): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Felix_Aderca 

Alexandrescu, Grigore: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu 

Alecsandri, Vasile: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri 

Alexandru, loan (Ion Sandor): 

http : I Ixo . wikipedia. org/wiki/Ioan_Alexandru_%2 8 scriit 
or%29 

Anania, IPS Bartolomeu (Valeriu Anania): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania 

Anghel, Dimitrie: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Anghel 

Anghelescu, Mircea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu 

Antim Ivireanul, Sfantul: 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Antimlvireanul 

Appolonius din Perga. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Apollonius_of_Perga 

Arghezi, Tudor (Ion N. Theodorescu / Ierod. Iosif): 
http : //to .wikipedia. org/wiki/Tudor_Arghezi 



241 



Asachi, Gheorghe: 

http : //to . wikipedia. org/wiki/Gheorghe_Asachi 

Augustin, Fericitul (Aurelius Augustinus): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona 

Bacovia, Agatha: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Agatha_Bacovia 

Bacovia, George: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia 

Balotd, Nicolae: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Balot%C4%83 

Barbu, Ion (Dan Barbilian): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Barbilian 

Barlach, Ernst: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Barlach 

Barth, Karl: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Barth 

Baudelaire, Charles: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire 

Bergson, Henri (Henri-Louis Bergson): 
http : I /to .wikipedia. org/wiki/Henri_B ergson 

Blaga, Lucian: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga 

Bolintineanu, Dimitrie: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu 

Bolliac, Cezar: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac 

Bossuet, Jacques-Benigne: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques- 
B%C3%A9nigne_Bossuet 



242 



Brdncusi, Constantin: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2nc 
u%C8%99i 

Brunner, Emil (Heinrich Emil Brunner): 
http://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Brunner 

Buonarroti, Michelangelo (Michelangelo di Ludovico 
Buonarroti Simoni): 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Michelangelo_Buonarroti 

Camus, Albert: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus 

Cantacuzino, Constantin: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_ 
stolnicul 

Cantemir, Dimitrie: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir 

Caragiale, Mateiu: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mateiu_Caragiale 

Calinescu, George: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%831inescu 



Cdndea, Virgil: 
http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/C/VirgilCandea.ht 



ml 



Cele 16 podcasturi audio ale Pr. Dr. Dorin Octavian 
Piciorus cu titlul: Sfantul Grigorie Palama, Despre rugaciune 
si vedere dumnezeiasca (2008), se pot downloada de aici: 

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalama 
DespreRugaciuneSiVedereDumnezeiasca2008. 

Chagall, Marc (Mapic 3axapoBHH IUaran / p~ixa 

http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Chagall 



243 



Chateaubriand (Francois-Rene, vicomte de 
Chateaubriand): 

http : //en . wikipedia. org/wiki/Fran%C3 % A7 oi s- 
Ren%C3 %A9_de_Chateaubriand 

Claudel, Paul: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Claudel 

Clement al Alexandriei, Sfantul: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria 

Comte de Lautreamont (Isidore Lucien Ducasse): 

http://www.poezie.ro/index.php/author/OO 1531 9/index. 
html 

Constantin Brdncoveanu, Sfantul: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2nc 
oveanu 

Conta, Vasile: 

http : //to .wikipedia. org/wiki/ VasileConta 

Crainic, Nichifor (Ion Dobre / Ion Nichifor Crainic): 
http ://ro .wikipedia. org/wiki/Nichifor_Crainic 

Crdciun, Gheorghe: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Cr%C4%83ciu 
n 

Cusanus, Nicolaus [Nicolae al Kuesei sau Cusei] 
http://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_of_Cusa 

Davidescu, Nicolae: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Davidescu 

Idem: catevapoeme ale sale: 
http://www.cerculpoetilor.net/N-Davidescu.html. 

De Musset, Alfred (Alfred Louis Charles de Musset- 
Pathay): 

http://en.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Musset 

Del Conte, Rosa: 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Rosa_del_Conte 



244 



Democrit (ArnioKpiToq): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Democrit 

Dionisie Areopagitul, Sfantul: 

http : llxo . orthodoxwiki . org/Dioni sieAreopagitul 

Dosoftei, Sfantul: 
http://ro.orthodoxwiki.org/Dosoftei_al_Moldovei 

Dostoievski, Feodor (Oe^op MuxaimoBHH 
^ocToeBCKHH / Feodor Mihailovici Dostoievski): 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski 

El Greco (Aoiiiivikck; ©eoioKOTTouAxx;): 
http : llxo . wikipedia. org/wiki/El_Greco 

Eliade, Mircea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade 

Esenin, Serghei (Cepreii AjieKcaHTrpoBHH Ecem™ / 
Serghei Alexandrovici Esenin): 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Esenin 

Eudoxos din Cnidos (EuSo^oq): 
http://es.wikipedia.org/wiki/Eudoxo_de_Cnidos 

Fichte, Johann Gottlieb: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Gottlieb_Fichte 

Fundoianu, Benjamin (Benjamin Wexler / Benjamin 
Fondane): 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fundoianu_- 
Fondane 

Gala Galaction (Pr. Prof. Dr. Grigore Pisculescu): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction 

Georgescu, Nicolae, Reprezentdri scripturale 
eminesciene, in Revista Limba Romdna, nr. 5-6, anul XX, 
2010: 

cf- 
http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=969. 



245 



Ghica, Ion: 

http : //to . wikipedia. org/wiki/Ion_Ghica 

Goga, Octavian: 

http : //to .wikipedia. org/wiki/Octavian_Goga 

Gogarten, Friedrich: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Gogarten 

Grigorie Palama, Sfantul (rprr/opi-cx; ncdaiiaq): 
http : I /to . orthodoxwiki . org/Grigorie_Palama 

Gyr, Radu (Radu Demetrescu): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr 

Hafiz (Hafez / Khwaja Samsu d-DTn Muhammad 
Hafez-e SlrazI / o*^ ^Ij^Jl^ JIjj-jS JiaL^. .^^ j_j); 
http://en.wikipedia.org/wiki/Hafez 

Hegel, Georg Wilhelm Friedrich: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich 
Hegel 

Heliade-Radulescu, Ion: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade- 
R%C4%83dulescu 

Holban, Anton: 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Anton_Holban 

Hugo, Friedrich: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Hugo_Friedrich 

Husserl, Edmund: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Edmund_Husserl 

Iacobescu, Dumitru: 
http://ro.wikisource.0rg/wiki/Autor:Dumitn1_Iacobescu 

Ignatie Briancianinov, Sfantul (Dimitri Alexandrovich 
Brianchaninov): 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Ignatie_Briancianinov 

Ionescu, Eugen (in Franta: Eugene Ionesco): 



246 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu 

Iorga, Nicolae: 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Nicolaelorga 

Iustin Popovici, Sfantul: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Popovi%C4%87 

Kandinsky, Vasili (BacHJinii BacHJibeBHH 

KaHTTHHCKHH): 

http://en.wikipedia.org/wiki/Wassily_Kandinsky 

Kant, Immanuel: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant 

Kierkegaard, Soren (Soren Aabye Kierkegaard): 
http : llxo .wikipedia. or g/wiki/S %C3 %B 8ren_Kierkegaar 
d 

Kornfeld, Paul: 

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Kornfeld_%28playw 
right%29 

Lamartine, Alphonse de (Alphonse Marie Louis de 
Prat de Lamartine): 

http://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_de_Lamartine 

Leibniz, Gottfried (Gottfried Wilhelm Leibniz): 
http://en.wikipedia.org/wiki/Gottfried_Leibniz 

Liiceanu, Gabriel: 

http : llxo .wikipedia. org/wiki/Gabriel_Liiceanu 

Liter atorul (revista literara): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Literatorul 

Lovinescu, Eugen: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Lovinescu 

Macedonski, Alexandru: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski 



247 



Machado, Antonio (Antonio Cipriano Jose Maria y 
Francisco de Santa Ana Machado y Ruiz): 

http://en.wikipedia.org/wiki/Antonio_Machado 

Maiorescu, Titus: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu 

Mallarme, Stephane (Etienne Mallarme): 
http://en.wikipedia.org/wiki/St%C3%A9phane_Mallar 
m%C3%A9 

Maniu, Adrian: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu 

Manolescu, Nicolae: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu 

Marino, Adrian: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino 

Matei Basarab . 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab 

Merejkovski, Dmitri (,Z1,mhtphh CepreeBun 
MepoKKOBCKHH / Dmitri Sergeevici Merejkovski): 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dmitri_Merejkovski 

Milescu, Nicolae: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu 

Minulescu, Ion: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Minulescu 

Molcut, Zina (Eufrosina MolcuJ): 
http://www.crispedia.ro/Zina_Molcut 

Moraru, Mihai: 

http://www.teologiepentruazi.ro/cv-prof-dr-mihai- 
moraru/ 

Moreas, Jean (Iomvvriq A Jla^abia^avxo^oxiloc): 
http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Mor%C3%A9as 



248 



Neagoe Basarab, Sfantul: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab 

Negoitescu, Ion: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoi%C8%9Bescu 

Negrici, Eugen: 

http : //ro . wikipedia. org/wiki/Eugen_Negrici 

Nietzsche, Friedrich (Friedrich Wilhelm Nietzsche): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche 

Noapte de august (un poem al lui Alfred de Musset): 
http://r0.wikis0urce.0rg/wiki/Alfred_de_Musset:_N0ap 
tedeaugust 

Noapte de decemvrie (poem al lui Alexandra 
Macedonski): 

http://ro.wikisource.org/wiki/Noaptea_de_decembrie 

Noaptea de septembrie (poem al lui Alexandra 
Macedonski): 

http://ro.wikisource.org/wiki/Noaptea_de_septembrie 

Noica, Constantin: 

http : //ro .wikipedia. org/wiki/Constantin_Noica 

Novalis (Georg Philipp Friedrich Freiherr von 
Hardenberg): 

http://en.wikipedia.org/wiki/Novalis 

Obedenaru, Alexandra: 
http://agonia.ro/index.php/author/003 1 983/index.html 

Origen (Qpiyevrig): 

http : //en .wikipedia. or g/wiki/Origen 

Ovidius, Publius Naso: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso 

Palia istoricd (ed. 2001) poate fi downloadata de aici: 
http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/05/09/alexandra- 
%C8%99i-mihai-moraru-palia-istorica/. 



249 



Pann, Anton (Antonie Pantoleon-Petroveanu): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann 

Panten, Sfantul: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Pantaenus 

Papadat-Bengescu, Hortensia: 
http : //ro . wikipedia. org/wiki/Hortensia_Papadat- 
Bengescu 

Pascal, Blaise: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal 

Peticd, Stefan: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Petic%C4 
%83 

Petrescu, Camil: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Petrescu 

Pillat, Ion: 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Ion_Pillat 

Platon (IIA,aT(ov): 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Platon 

Plotin (Il/lcoTLvog): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Plotin 

Proust, Marcel (Valentin Louis Georges Eugene 
Marcel Proust): 

http://en.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust 

Rimbaud, Arthur (Jean Nicolas Arthur Rimbaud) 
http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Rimbaud 

Rousseau, Jean- Jacques: 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Jean- JacquesRousseau 

Sadoveanu, Mihail: 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Mihail_Sadoveanu 

Sartre, Jean-Paul (Jean-Paul Charles Aymard Sartre): 



250 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre 

Sdvescu, Iuliu Cezar: 

http://ro.wikisource.Org/wiki/Autor:Iuliu_Cezar_S%C4 
%83vescu 

Simeon Noul Teolog, Sfantul: 

http ://ro . orthodoxwiki . org/Simeon_Nou ITeolog 

Sorescu, Roxana: articole personale in Observator 
cultural. 

http://www.observatorcultural.ro/Roxana- 
SORESCU*authorID_465-authors_details.html. 

Sorge, Reinhard Johannes: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Reinhard_Johannes_Sorge 

Sorohan, Elvira: 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Elvira_Sorohan 

Spinoza, Baruch: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Baruch_Spinoza 

Stanescu, Nichita (Nichita Hristea Stanescu): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu 

Streinu, Vladimir: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu 

Stefan I al Ungrovlahiei. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan,_Mitropolit 
alUngrovlahiei 

Teza doctorald a Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, 

Vederea lui Dumnezeu in teologia Sfdntului Simeon Noul 
Teolog, poate fi downloadata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.r0/2OO9/l 1/1 8/vederea- 
lui-dumnezeu-in-teologia-sfantului-simeon-noul-teolog/. 

Teza noastra doctorald. Dr. Gianina Maria-Cristina 
Piciorus, Antim Ivireanul: avangarda literard a Paradisului. 
Viata si Opera, poate fi downloadata de aici: 



251 



http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim- 
ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-via%c8%9ba- 
%c8%99i-opera-2010/. 

Thomas alAquinului. 

http : //en .wikipedia. or g/wiki/Thomas_Aquinas 

Tillich, Paul: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Tillich 

Tradem (Traian Rafael Radu Demetrescu / Traian 
Demetrescu-Tradem): 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Demetrescu 

Trakl, Georg: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl 

Tudor, Sandu (Alexandra Teodorescu/ Ieroschim. 
Daniil de la Rarau): 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sandu_Tudor 

Tzara, Tristan (Samuel Rosenstock): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_Tzara 

Ulici, Laurentiu: 

http ://ro .wikipedia. org/wiki/Lauren%C8%9Biu_Ulici 

Urmuz (Demetra Demetrescu-Buzau): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Urmuz 

Valery, Paul (Ambroise-Paul-Toussaint- Jules Valery): 
http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry 

Varlaam, Sfantul: 

http : //ro .wikipedia. or g/wiki/ Varlaam_Mo%C8 %9B oc 

Vianu, Tudor: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vianu 

Vinea, Ion: 

http : //ro .wikipedia. or g/wiki/Ion_Vinea 

Voiculescu, Vasile: 



252 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu 

Voltaire [Francois-Marie Arouet] : 
http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire 

Voronca, Ilarie (Eduard Marcus): 

http ://ro . wikipedia. org/wiki/Ilarie_Voronca 

Wagner, Richard (Richard Wilhelm Wagner): 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner 

W erf el, Franz: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Werfel 

Young, Edward: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Young 

Zola, Emile: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Zola 



253 



CUPRINS 



POEZIA MODERNISTA (Primul modernism) 

Alexandria Macedonski: poetul in 
valea plangerii 4 

Introducere la poezia moderna 31 

Bacovia sau despre o frumusete isterica 51 

Tudor Arghezi §i dorin^a de revelare a 
lui Dumnezeu 67 

Lucian Blaga: Tntre aspirajia spre lumina §i 
Tntunericul infernal 119 

Poezia lui Ion Barbu: adevarul elementar 
ermetizat 153 

Benj amin Fundoianu, un evreu ortodox 193 

Ilarie Voronca §i poezia ca deznadejde-n 
rugaciune 201 

Ion Vinea: lumina cain{elor 209 



*ADDENDA 

Ce este valea plangerii? 220 

Un Acati st. . . traditionalist-modernist 222 

Sufletul romanesc In modernism, Intre poezie §i 
filosofie 227 

Bibliografie 237 



254 




Gianina Piciorus (n. 1977) a terminat Facultatea de 
Litere, Universitatea Bucuresti, in 2001. 

A urmat cursurile de Master, la specializarea 
Literatura contemporana, in 2002, pe care le-a absolvit cu 
o teza despre Nichita Stanescu si fenomenal poezesc. 

Intre 2002 si 2009 a elaborat teza de doctorat, 
Antim Ivireanul - personalitate complexa a literaturii 
romdne. 

Lucrarea de fata s-a nascut din aplecarea 
asupra textelor medievale si cercetarea 
comparative a literaturii vechi si moderne 
romanesti. 

Volumul I, se ocupa exclusiv de evolutia 
poeziei, care merita o atentie sporita, atata timp 
cat conceptul depoezie in literature bizantina si in 
aria de cultura rasariteana este unul vast, diferit 
de eel occidental, si care cuprinde, in intregime 
sau pe spatii largi, specii literare diverse, de la 
imne la cronografe si de la omilii la pareneze, 
viziune sau conceptie care amprenteaza si 
literatura noaa. 

Multumesc sotului meu, Parintelui Dorin 
Octavian Piciorus, pentru iubirea, incurajarea si 
toata sustinerea pe care mi le acorda intotdeauna, 
fara de care nu as fi facut nimic. 



255 




P TEOLOGI E PEIWRU ' AZI 

Toate drepturile rezervate 




256