Pr. Prof. Dumitru Staniloae: Sfanta Treime, structura supremei iubiri

F.*«

I • '

Pr. Prof. D u m i t r u ; S t a n 11 o a e

■

■

<

>

-*

I

\

C -T

J>

4910, pay. 333 ~3f £.,**. fH .

Manuscrlsele nepublicaie nu se restitute. Coluboratorii sin/ rugafl
sd-s/ pdstreze copie de pe manuscrlsele pe care lc trimlt RedactfeL

Manuscrlsele, edr///e, comunicdrile of ic tale ale Eparhiiloi, revlstele
perlodice, abonamentele $1 orice lei de corespondent^ priviUxuc la
icvistd se trimit pe adresa : Edltura Institutului Biblic $i de Mislune
Ortodoxa, Inirarea Patrlarhiei nr. 9, sectorul V, Bucure$tl, conU

49.8.01.000 — Banco Nafionula a R. S. Romania, Filialu sectorului V,
cu menpunea : peniru tStudii Teologice», revista Institute lor Teologice
din IhUriarhia Romunti.

SFiNTA TREINIE, STRUCTURA SUPREMEI 1UBIRI
Formatripersoualaomousianicaa lulDuinnczcu *l tntelewrUe.

facul -funle g.indltoare_^i^or.bitoare ; _s-

~"~" *" ' uIuti

despre E\ nu-L

seam, in *cela*l inSpcYglmlun e : ,i «v,n ;,, — — -^ ^
cuprind deplin, asa cum eta s ine. *le sint nit /> ^^

rrlsrnt* din admcimile mi st""' ui Lui negra G— e?^
"oastre despre DumnexeiTsmt < i acelas. t ^^LJ ^-^i— ^^^

ffV r . \, 1° °." S of l,n' Pv perienla atingcrii Lul doj un. Oar no, ,

o

n oastre. ele n'e deviril

Tiideiinil al oceanu

ji fcTe slnt finitul deschis spre uvlinit. sir a
aceasta pot intretine in noi o via'a spi-

■J^rvjil 1

vezii pentru infinit. Pnn

Credincto^ii Isi dau seama ^ ^ ail B cufundlndu-s< u

dizolva In el, comuniclnd cu el la modui un umbllnd

scafandrul fiintei si fonmiielor ^ *" ' " ^ lins . ule din -

pe Intinsurile U.i intr-o barcS consirmu up. Ml* c . nnUwUlu i

rienta oceanului insusi, deci adecvata lul, dai pomvi

uraane. ... rn*ni*/1«»s rice; «Se poate spune cd asa

Miir i ) 1 2pJitulcr I ec_^^ ta Hristos ce \ tstoiic

cum'lntruparea ^^^^ umana, prin «re -slnt

revefite taine ascunse de la int ^ ierea «- H)lrU pa» in .1onnul-jljL-5 1

sau Adevarul^^
•T hjfel .cojTf.miri n^oiil!}!^^ ele «JS2U

■Mev^uUnXen^^ Ea Su-

Ij Vi" aspect aT Trmativ sajL-^jciMic, seryiun ^ :111 ..„,iriva con

I

nTSn^uanTTn n^ccsU!^^ L =

irii. De aceea s-a revelat in "^^"StoiS. Un D SU S

nezeu a coborit !ntre oamem pentru a __

■A'devarui in ifn »»» -- .^^- r :-. , . : - t v: [, v \ rrp dinciosuuu «iu «-«
T ^-o^craf irmatlvsaj^ arftri ipotri ve cone
J^rtu A -in reTRzaTeruirspiritual < u t s i § , ,

,i,ov gresite pe care ntel^enta ng^H exprosia .jjL- - *;

alLa Tiartg^le nu^injjAd^var^^ ^ d p MiUj o

1970, nr. BW, p. 40, v

w,

t>PM!TRU STANII.OAE

2

ner.soane apajvnn', mcnmcsimu u nw^, v^. M . -~ Y - -„„,-

Dumm u persona] si mfnhiitnr oste un Dumnezeu in acelagi timp
rTTT ^mlnni s~ 7-rP v o I al i n im anonU In VecTOiil Testament, undo Dum-
.10/lmi rSmhu? inc\l niimai transcendent, chiar claca actioneazfi de la

mpra istoriej, nu se reveleazS ca Treime.

Revelarea Troimii s-a realizat in Mristos prin fapinl -ca o persoana

ininfuiasca pe oameni, iar a lta persoana en-

' n — » — o — 1 .. ! iv — rm rs

\ inS s-a

\'irid <

famt om c a .s.i

r.'imas deasuora oamenilor, ca persoana —

ritlica pe nameni la porsoana divina neintrnpatd, transcendenta.

divina devenila om sH

M &__ ridica pe oaineni
Fiul se faro om, dar lata"! ramine Jinta

< e

relenre a Pniliii ncvenil om

[rnpat nil p nfea ramfne

;a aroasla.tin'ta de referin|a, cad in .acest caz n-ar fi putut iinprima
fnturor credindosilor tensiunea spre ea 1

Fiul se fare om ponl.ru ca sa fie modolul $i centrul din care trebuie

faca a semenea Lui, in-
care devin

ie prinripiul intim [

S3 i radio /e o for[a prin rare rrndinrio$H

/iiiTTpre Umnne /en-Talal . .Acea sta lort.i.

In uilenorul rierarul om~care credo, dar ramine superioara lor, este o
a Ireia p e rsoana divina. 'lisle D uh ul Sf in t in care Dumnezeu se face
deplin

seen dent. JJ_
noj rrosli

imanent % dar imprimJndu-Ie tensiunea spre Dumnezeu eel tran-

J Stint trebuie sa fie persoana tpentru a ne dezvolta §i

ii ca persoane. Dar trehuie sa lie egal cu Dumnezeu eel

fra nscemlent ca sd ne poata (luce , ., ^,, ^ ,,^ t „, ,,„ ^w^, ,„„»» ,-

JU Jdn-ne, inl~n relalie de adevara(i parteneri cu Dumnezeu, t

Dumnezeu! in Treime, revelindu-nJ-se, ni se reveleazS ca JJusnne-
ze " itultor ?i ca Dumnezeu-trfiit de noi in actiunea mintuitoare
eve: la de el asupra noaslrS ?i in noi; ni se reveleazS ca Treime

m Dar in aceasta revelare a sa, Treimea ne indica si anumite or e-

mise^lo^pre raprriiirjle jntrjnsecl ajiL_p_crsoaneIor divine. Invatatura

"ilea riespie Sfmln Treime in' sine se haVo.v/,1 no a p«ct ,'»riir.« c \ ^

mlnljiitoare.

/ I 2iLl im-/,(ui n nin s i

a a

introit in acelasi timp este un mister dinrolo

'alitate ap ofatica. Dar

vi e( i spir-llnale si
Trituala. N.

o

a

Lvarat

e suprema tre=>
mla spre care nazuie$te cnnlinuiLQ^stuuU, i ca4il^

rflal .-, — t cre5 mii "e voim una si necofundaU intre noi "ca sS

. v..|« jpMM! bogaH , vota sS realiZ »„ echSbm He-

Sf/,vr.l TREIME, STRUCTVRA SI'PPEMF.I IIIUIRI

•

Uitii de porsonne ji de iubin ie el., <.i ca tublre i 3 in per-

soane §i intre persoane.

Icoloqul riis Boris irinskay ricef «Unitatea ( ia nu t -hi

«uiuil din afributele» lui Dumnezeu j e mai degrabB viata lui

fundS ?i fructul iubirii rare exists Intre persoanole divine. U: : i

nu e nki o confuzie depersonaUzanta, nlci o structura a mo lelor.
nici suma pSrlilor unui intrecj. Niiinai in Dumnezeu unitatea abigura o
completa uniune care salveazS calitatile distinctive §i absolute ale

persoanelor* 2 .

4. Dumnezeu este subiect pur. Dar caracterul de subieel pur se
traieste niimai de eel ce nu se triiieste pe sine in nici un [el ca obiect
al altuia, sau nu traieste pe altul de acelasi lei cu sine, ca obiect al
sau. Aceasta ar crea o anumila opunere intre ei. In ace-,t caz fiecare
eu s-ar trai si pe sine ca obiect al celuilalt. Eul divin ca subiect ;,m
trebuie trait ca a tare de alt eu divin si trebuie sa trSiasca ca alare
pe alt eu divin. Sujbiectivitatea divina purj se traieste in comuniu nga
perfects a unor euri unite intr-o unicti subiectivitate. De aceea rbim
de un Dumnezeu (un unic sub.iect) si de trei euri (Irei subiecte).

Invaititura crestinu aiirma, pe baza RevelaUei, ca TatSl naste ■ n
pe Fiul. Aceasta nastere nu e actiunea unui subiect asupra altuia. pe
care 1-ar face prin ace-sta in oarecare privint.a obiect al sSu. De aceea
se spune despre Fiul co este nascut - -de TaUil. dar si ca se naste -dm
Tatal Iar nasterea este eterna, ceea ce indica acelasi caracter de su-
biect'pur si pe seama Fiului. Nasterea Fiului din Tatal exprlma numai
pozitia neschimbata a celor doua persoane si unitatea intre ele _prm
termenul de nastere. Fiul este etern in miscarea nastern dm 1 nt-

Termenul purcede nu indica nici el o pasivilate a Duhulm Simt.
care 1-ar face in oarecare pr.ivint.3 obiect al Tatalui Mmtmtorul a spus
ca Duhul «de la Tatal purcede* (loan XV, 26). Duhul este tof=™*=
care eterna de purcedere de la Tatal. Dar nici Tale nu e pus prin a«m-
ta Intr-T) pasivitate. Duhul purcede. dar 5 i Tatal il P^^;^ 1 ^"^.
terii Fiului si actul purcederii Duhului Sfmt smt ac te de p urf y ub ec
tivitate comuna, primul al Tatalui si al Fiului, al rtoilea al Ta«J^ »
al Sfintului Duh. Dar in aceste acte comune lecare JjmPjJJ
proprie. Tatal si Finl sint uniti. dar si distincti in actul na, » »n

act de pura subiectivitate, Ei traiesc impg a acest a. .1 .
contopeasca intre ei. De asemenea sint umt, g .tincU. WWl gi^fln
tul Duh, in actul purcederii SImtului Duhr Mmtm
5. Subiectivitatea d.ivina nu poate ^ ^biectivitatea unm s ur
eu. Un eu fara alt eu si fara obiect. un subiect scufunda in sine. .
gol de realitate. Confmutul eului divm Irebu.e sa o^tea «J hi
biecte sau obiecte opuse, ci in alte subiecte inter loare 1,
intersubiecUvitate interna. Neavind natun posedato separ^
vine isi pot fi perfect interioare. O persoana divina ep osec I.
celelalte persoane ca continuturi propnu-zise, reU\
trebuie conceputa ca o comuniune atit ^ perfects tnci re s

biect trebuie sa se traiasca pe sine ca sul t nitre... ca S ct W

2. The continuity of the Church and Orfhodoxy. In <Soborr>o.«l». Mfh

S, tif.

^ r

••

. , ■. S WILOAB

s - s , schimbe pozljia proprie. fatal se Iraiesjo j a Tata

rm, d<

.

,Vial [hlerioara tfe cum ii
■ ,ia -i fiuluj a.

este ii

Uerioara uriul lata pamintesc subiectivi-

trairii unci mame care se poate
|e. Dar precum 1 atSl tra-
tea sa, dar totusi ca T*t8,
Tatalui. dar ca FJu TotuL

in acest conuin modurile

e cpinun in Trerm* '-"-' >° ~

teateirairJi CQBlUBUUiU rre(|illcios pentru altul, rugSciunea

,: ' ° en SSTtrorade imperfecta ale substituirii reel-

5 a

divine, grade imperfecte ale unci

ce . face pentru alhil. rcpre

p; permanente a persoanelo ci

.ntificari permanente ffirS contopwe> . .

K ;inm„l.nra exis.eniei, do care tine ,1 bucuna si fencroa de-

pjj pjenitudine care nu poate

civea

dec it forme de subieclivitate

e
e

' ' ' . n l i" traits de in sinqnr en. Bucuria de unul simjur nu .

CuriTdeDHna « i ■ nicio plo. Uuliue de existenta. lar bucuria fi

SITSS :;:,' lenn Jaltui en treluno sS fie in S-~^

nrreTTe^ primes te. Deci si plenitudinea

mna daTuiroa deprtna c ~S unni cii altui

din sine sau din bunurile sale. Ea tre-

tptalfi a umii eu de cStre alt eu pen-

> existenta, Dar ac
rt; hu nuvial 5 daruire a ceva

buie sS rie o daru ire si o pnmii^_

[,„ a reaUza~un~feI cuprindere reciproca a eunlor care pe de alta

ramtn distincte in aceasta cuprindere,^-. -^ _ ^~- —*•«•*

^-©aratwsta ttiseannia cfrCHimneeetf-fstrffinveci un act comun de

iubire pe- mSsura caracterului Sau absolut >si a sutoiectivitSUi Sale

pure. In iubirea deplinS persoanele nu se daruiesc numai reciproc si

tin aTcepT3 nuiiiai, ci se -i afinna, so pun in existenta prin daruire

"Ttdprc Tubbed divinS este atoteticienta. Tatal ipune pe Fiul din

veci in exlstentf, prin dSruirea integrals a Sa, iar Fiul afirma pe Tatal

continuu ca fata, prin laptul ca se accepts pus in existenta prin Tatal,

prin faptul cS se dSruieste TatSlui ca Fiu. lar Oumnezeu nu poale fi

lipsit d iubire perfects si vosnica. Puniindu-se reciproc In existenta

prin iubirea perfects, actele prin care se savirseste aceasta sint acte

din veci si au un caracter de acte cu totul personate, desi sint acte in

ire rsoanelc divine sint impre unS active.

htbirea lni Oumnezeu numai fata de fiin|e condilionate care au
iflcepul s8 fie, ar fi si ea o iubire care a inceput si care este conditio-
nal,!. \i lni wia cS in Dumnezeu iubirea inccpe sS fie, provoefnd o
a hiiTFfjare H»por4*«W in FI, sau ca uitfirea mi este esenttatS l.ui. Aceas-
ta ar fec§ inoNplicabila apniifia si RTTSTenfa iubirii si i-eir acorda Utl
CqJ lipsit de important^ in existenta peste tot. Pe de altS parte, ca sS
iubeas lume conditfonata, iDumnezeu trebuie sS o aducS la exis-

tenta, ad licS sS ajba o iubire fata de ea, Inainte ca ea sa fie. Numni djjj
acini infinii gj vesnjc de iubire se poate explica ere area allor exislenje
le .! i iubirii lni Dumnezeu fata de ele. Iubirea livbuie s,i
'' n Dmnuezeii tnlnror actelor indreplate spre exterior, tre-

X

#■

5

SFINTA TREtME, ' ' I >' Ml Rl

337

;eea si u

aceastS ur

buie sa fie legatB de existenta LuJ elernu. li^irea i
licy.eu*', SBte «actUl lui subslanliaU- *.
* — Desiqur insS cfi iubirea, ca si bunfttalea, nu trebuie
tr-un mod care exclude tot oceanul do Snsu^iri billl

tei divine, ca iubire in sensul special al CUVUntului. ^ctul
iubire care este in Oumnezeu inseamna diiruirea reciproca si
niunea perfects intre eu si eu eu lot ce inseamna ele. Aceasta
uiune inseamna si a.i ii si exi te f**tecl* W caracter
[iecare insusire sau act divin so imp ■ toate eelelalte. In uibae e

totul.

7 I a Dumnezeu iubirea intre euri este perfects i de ac
tatea'lor este superlativa. Tolusi eurile nu sint anulalc in a
tate caci alt'fel n-ar 'fi posibila relafia vie intre ele.

Daca iubirea fine fiintial de Dumnezeu, atun S3 raportarea l

uroca in care se BSaniiesta iubirea SB inUaia. In Dumnezeu trebuie

sa fie o raporlare, dar o raportare ca de la ecjalla^yal, mi ca la ^ cevi a

• Superior sau inferior, cum se IntimplS la_oainevu. Pe de alta parte^J ra-

portarea nu trebuie sa se refere ca la ceva ^ R ^X? ea lui S
ca IDumnezeu are lipsa de ceva deosebit de sine, jiapo^a^ealui Dura
nezeu trebuie sa alba toe in El insu 5 ». pu^jfi'/ou trebuie SO
teze la sine, dor acesl sine la ca> e raportfiUft treb »^^ a «
lasi limp un altul, ca raportarca si prm urmare iubirea sa fie reaia.
iSStrtM paradoxale a acestora ii raspunde strnctura treiunca a 1,

DU "ca Z sa' mentinem deiimUa iubirii ca act Sjn ^^"^T
lasi timp definifia acestui act ca relate, tar Inula divinS ca .una, e

comunS in Dunmez^L.jiesi .iecare. P^°™* ^ U . , ' , -

soana se manifests in danure \ ^ «" f iu glg^J T m

pentru tine, inseamna a nu te buuua cie « ei

line din capacitatoa altuia de « ^nU a el 1 > -^ ■

' capacitatea ta de a-1 putea da altuia. i.ucruiue c

iubirii intre persoane.

intre persoane. --- voUl mul si calitatea a

, cit e nuii mare nibuea, , ii ati I • mul ' l

^te^mai mare, ajuru,i,ulu-se pma la ea a^ U

^ tvan«fonua P e col care danuesie d,

, ,ce dHrffirc Ivansfonna pe «n care ««««»"; "^ovedirea iub

3 . P . FloriM^Kv. r-e, rfciler unci ' Qrundfestt -
ltntum» II. Philosophic MQnchen, J92&, p -17.
fiint., dlvlna ca bunatale. 4- Op cit, p- 35

in

- ■

as

^

$3$

!T RU S W*

a

a^raawSra. ts

, oamem ni

" " ' Istenta pmprie s3 se aclauae

n „ r recini . ,i tntre persoanele co se iup««-, i-,,, ~ -

ne . Astfel bucu. IMm care are etern

" |ndoIW ; aceea de a se darul. puntnd in eris-

a care's! tTprim, darul, care sa so poata Impreun,

,, ,i, plenitudlnea fiintei, si aceea de a primi mrasi funta

m „ al lubim celeilaite Un lata omenesc care te to-

Hulul sfiu are o bucurle man- cind fare el aceasta j dar bunirta

,p, eta nurna j r j nd C opilu] ii tntoarce din ceea re a onmit ^e

i^ Tmrm-S nV ceva numai in mSsura in care o primeste

allul ca semn a] iubirii eceluia. C a ce liraneste- exisl-n|n fie-

f n fond iubirea altuia. ESStenffl WW iubire-nu conshlme

^lp fo > q bucurTe.

i Fiu] -i pSstreazS lns3 in aceasta recinroca daruire pozi^ia

vpronrie. Fiul se bucurS de darn] existentei primitp de la-Tatal, I<ar

Tatai se bucurS de dam! darului sSu primit de la Fiul.

9. Crestlnll an constiinta cS toti oamenil sint frati. Dar fratfi se
nasc dintr-un lata comun si dintr-o mama comuna, ceea ce inseamnS
rS oan fnt frati pentru c<i sint dintr-o snrsa fiintiala cnmunS, pen-

tru c3 l$i Iraq i istenta din aceasta snrsa comuna. In fiecare om,
fraMe meu, en trebuie sS v8d mWifestata in alt fel, intr-un fel care
ma ci , .' sursS care se manifests si in mine. De aceea

trebuie sfl m ucur de toate darurile lui, pe care eu mi le am, de toa-
te lui si el sS intindS aceasta binefacere a darurilor si succe-
ssor sale $i asupra me a, pentru ca en slnt intr-un fel in el, si el este
in mine, sail ac snrsa m.inifestata in e] inii este proprie si mie.
-Aceflsla-csto~omousignit3fpfl nna.sjraj.inia mi * Dar in aceasta omousia-
nilal ioi slntem dileriti, cum mi slnt persoanele divine, si ne com-
pletam reciproc \« ;ta provine dintr-o anumitS separate a noastra,
pe car ' '" face nia i mare sau mai mica ,• provine din faptnl ca na-
ture umana" se repeta distinct cu fiecare eu. Totusi separa|ia nu e
totaia. Nu e onto ica, mi e ca de la nature" la natura.

Omousianitatea noastra, dar si imperfecta ei realizare se arata in
faptul ca desi e u pot z/ce eu, sint constient ca sint eu numai cind zic

. Ji ;::: c : )™ c z s ir e ca ,,rbios ** tde ° mi,,a cu i,oi dupa —-«■*■

7

5/ I TREIME, STRULrUKA SOi

tu, sau ctnd sint consl un tu fl . iar pe tu tl Oav A *

mi-1 prndur din mine. De aid pmvine taptul ■

splrituale, sau a ui nasteri la consl apartenen^el noastre c -

plimentare, care este nasterea la ronsliinla i Lin*.

Tit apartii existentei mele, caci tara tine en n-ag la-

rea de inconstienta, sau ni-as prabusi in di rare. Dar lu aparl'ii er -
tentei mele ca tu neprodus de mine. Cind zic no/, accentuez mai m
unitalea noastra, neconfundata totusi ir.lr-un eu. ' eu-tu,

scot in relief mai mult deosebirea noastra si totodat are rul com-
plimentar al eurilor noastre.

Eu nu pot zice eJ decit dupa ce am constiinta despr^: ie. t
pronumele celui ce-mi poate deveni tu, sau a incetat pentru o vreme
sa-mi fie tu. Este manifestarea faptului ca nu fiecare persoe
ooate fi In mod simultan cu alta, tu. Dar este si manifestarea faptului,
ca despre el nu prea vorbesc singur, ci impreuna cu tine.

Deci si el imi apartine mie, sau apartine unita\ii eu-tu, fund un
complement al ei. Eu nu sint complet nici in relat,ia cu tu, ci mai am
lipsa si de relafia cu el^Fj ecare ne_J niplinim pjintr-un numar

nit al celor numiti pe rind in sau el.

Omousianitatea acestor trei persoane este la Dumnezeu perlecta.
Dumne/eu este modelul perfect al formei tripersonale omousia: s
a existentei umane, al interioritafii reciproce perfecte a celor trei

persoane.

10. Omousianitatea perfects nu poate exista decit intre subiectele
care nu treneazS dupS ele nici o povarS de caracterul lucrului sau
obiectului si intre care iubirea este perfects. Pe cmd lucrunle se
compun din parti, subiectul este un intreq necompus si nedecc -
pozabil. Un subiect nu poate cuprinde alt subiect dent intreg, fce -
tr-un crad mai mic, fie intr-unul mai mare. Dar obiectele nu pot fi
cuprinse Intreqi de un subiect, desi exists intre subiect si Jucruri le
din cosmos, sau intre toate lucrurile din cosmos, o leqatura care le
face un intreq compus. Persoanele umane nu se pot cuprinde i ele
in intreqhne pentru cS au ?i corpuri. Ele se cuprmd ca subiecte ■«
mult sau mai put/in, pentru cS corpurile lor, desi intra * ele in
leaatura, nu-§i pot deveni intru totul interioare si de : aceea - -
nele umane nu-si pot deveni total interioare. Crestmul piiveste ^ ^la
trupul sau care-i apartine in qradul eel mai mare numai lm. ca] o
parte a sa, intr-un fel exterioarS a lui. O mbire dephnl ^Ww i «»«
ar face ca tofi sa se inoriieasca de toti si in ce p'^te^^
trupesti. iar transfiourarea trupurilor l^n n iy iere introduce pec
dinciosi intr-o existenfS cu adevarat omousiamca Hris c ; md pe

. de o fiinta cu noi si transfinurat cu trupul si mtru totu urat, da
brin Sfinta Impartasanie trupul Sau.

11. Dar mai e o piedica in calea omousianit noas ^ e de ^
Fiecare ins se trSieste pe sine in relatie n

5 i le trSieste pe acelea ca tu el Dar f eca e trai a

de acele persoane ca tu si el. Fiecare are simultan acesi eit s

e/Morlin Buber: «Ich verde am Du> tn : Ich und Dn.

H U S3 l«

fi

SFtNTA TRB1ME, STRUCT URA $VP*EMBl WBlRl

■
: 1

ot (rata mai ...... t - « "r ob ; ecti cee .a ce poate

j ,„,,„, „ revolt* ™**ftSf^iSSSSS5i de a ,Hta

$S« SSftfSMS^S c.m„n.»nc .pre deoseoue
,lc ,„r la car.- o il ■..". Si n« om i. n . u n u. in

uwSiiiUlea fiecaruia sporeste in masura In care se desclude altera

5 ^ si a tlf se deschid lui. Numai in aceasta reciproca inteno-

tate care e o traire a subiectivltatfi cetoriafl. se intareste subaecti-

itatea proprie §i se inainteaza in oinousianitate. ..„«-*.

Duninezeu este din veci si pina in veci o asttel de omousianitate

perfecta, din care ia putere si spre care inainteaza otnousianitatea su-

biectelor create. ,.,„ .

12. A fost o vreme clnd coincidenta celor opuse era socotita m-

rompatibila cu rajiunea. Oriunde intilnea o sinteza de felul acesta —
si toata realitatea este asa — ratiunea o faramita in notfuni lreconci-
liabile, contradictorii.

Dar cunoasterea stiintifica mai noua a constitutfei unitar-pluralisle
a atomului si a Intregii realilaU materiale a obisnuit - ratiunea sa
uneasca" principiul distinclici si al unitatii In inlelegerea realitatfi in asa
mSsurS incit nu-i mai este de loc greu sa vada modul antinomic de a
fi al intregii realitali. Pentru ea este azi un fapt general ca jiluralitatea
jui sfisie unitalea-si-unitatea nn anuleaza pluralitatea. Este un fapt ca
phiralil a-este mod necesar intettsara unilalii sau cj unitatea se
jfiflnifesla in pluralitate. Este un fapt cfi pluralitatea menl'me unitatea
unitatea pluralitatea $i ca slabirea sail disparilia uneia din acestea
inseamna slabirea sau disparilia celeilalte, inseamna disparilia vielii.
unei entitStf oarecare. Acest mod de a fi al realitalii e recunoscut azi
ca superior notiunii de odinioara a ralionalului, iar noliunea raliona-
lului a devenit, sub forla realitalii, mai complexa_si antinomies. Afir-
malii care se considerau odinioara ca irationale din nricina caracte-

■

'

mini lor ai>arenl contradictorlu, s-au recunoscut acum ca
reapta ireasca spro care trebuie sa se intinda BatfnM* c n, supra-
aUo»al care constitute destinul iiresc al ratfunii, fart ca acest de

si se instaleze de la sine in modul de functionare cpUdjan al ratft .

ci 'solieitind un continuu e'tort. ..... -„ . ,,

Acest efort spre snpraralional ca destin itiresc al raUunn in nazumla
ei de a se^nuLnla .si InUf este solicitala si de inv&tfitura enftb*

tSSS rfSSr ei nu ajunge ca sa se rWce, urcind pe iinia j-
bilitatilor ei naturale, la un rezultat intra totul cores: puny, a lor ctechne.
revSate cl e necesar ca el sa lie si un elort de depasire a posibihrt-
tSorei actuate, prin smerenie «i respect in fala datului Revelaliei.
entru ca acceptind invatatura despre Tieime prin harul «edin\ei sa
se faca-parlasa, ca de o binecuvintare, de harul intetegeru mar presu,

de r St^ne^l unSer s^tinclia in ordinea spiritual* sint de
un alt ordin decit in planul lucrurilor naturale. Lucrunle nu au o um-
tate ntedoara indestructibila. De aceea ele stau ^ i ^^JSJlS-
prin elementele componente, sau se contopesc in mod indistinct. Per
soanele sint Insa in primul rind euri interioare, necompuse ?i nede-
ompozablle. Ele se Jot uni ca unita U interioare ^ in ^^^^ "
se piarda ca unitali. Pe culmile unei desavirsin spirituale putem cu
qeta la o omousianitate a lor, la o identitate a conlmu lulu lo trad
?r icomun ?i totusi pastrindu-se distincte. Aceasta se mtimpla in mod

mta S£S^ V ^m^finm natur-ii sate, eul iese din limitarea
sa t mp"al a In ve^nicil Acolo intregul proves a rapor aru rec,

^rdeosebit de acela! ^-V^l^^t^a^^

2»JS5K £ ^nezeu^IcS^litate ale ca esen.a

ei iufoirea* '. . ■ t c i,;„{- m interioare

13. Dar faptul ca lucrunle ch.a ^ ^ 5 ™ M ' c » eul le cu-
ca euri.e, stau intr-o contmmtate, se ara ta ace. (

Kr\ 8

unei mai mari sau mai mici asemanan

7. -P. Florensky, op. ci/.. p. 62. . , ^ pe | a , ?n|l

8.«lonl.ta Areopagilnl * SI. Maxim Ma,, «

■

■

A

1

WKm

. , ra „ rnnronltat 8 CUI la In felul 1"' totul.

In , ctua m i mo, tual.

„«ll»t, cu i» -

"V 1 !" "'i: :,i cuprinde total si

( " 1 . ''"'. ! n .. dLt : ,' ,,, ....„.-■ intr-un iutrec.

a n un intrecj « " - — • in treguri intr-un Intreg,

I! ;'::;;;i%i cuprinde toate radacinile lucru-

n e de a ft intr-o unitate perfects, iar dupa

;rL% ,?ria\.lvl„a * furicire. lul Dumnezeu

I

a euUii uman, de

u j a tit de <i li al eului umanj

rilor in _

'5"Sj5S ^nn-eu'^-etotul cuprinde alte

e totul -si fiecare din aceste euri cuprinde pe cela-

ll nuS tatimpina din exterior, cum se intimpina

iurile o Shi. i^ sint ^eci desavir.it interioare. cum aspira

euriIe olm „es t i. Totul divin nu e mu tiplkat exterior

ca la oameni, in acest caz divinitatea n-ar maa i ^soima JE

Snlne dcs.-.v irsit unul si totu Unl trei rnodun de a fi, fiecare mod

cuprinzind | I In sine si celelaHe moduL Fiecare este, oa s5

a, -nnivrrsul, divin infinit in mure intenoara cu celelalte

euri divine. NicJ un eu divin nu-si poate separa «umversul» sau divin

de alte euri. «Universul» divan este propriu fiecarui eu divin m co-

muniune reclproca interioara cu fiecare eu divin. .

Tetai, flind «imiversul» divin intr-un mod, cuprinde celelalte doua

moduri i\c a fi ale aceluiasi «univers», nu in sens de .perfects egali-

tati e identitate. E ca si cum un alt eu launtric eului meu ar fi

titularu] a tol ce sint eu, lara s3 incetez a fi si eu titularul a ceea ce

lutatea in|elegerii pentru noi sta in faptul ca la Dumnezeu un

eu nu e titularul a ceea ce are alt eu, ca deosebit de al eului propriu,

ci al aceluiasi contimit. De aceea la Dumnezeu nu e posibil ca un eu

sa se afirme in i a ( a celuilalt eu, ci il socoteste continuu pe celalalt

ca inlocuitor al sciu . Fiecare eu divin pune in locul sau pe tu. Fiecare

de pumai in reiape'cu celalalt. Tata] nu se vede, decit ca subiect

al lirfi Ft ului, nTflndu-se pe Sine in orice alta privinta. Nu se vede

decit in relatye cu Fiul. Dar eul Tatalui nu se pierde prin aceasta,

c3ci e aiirmat de Fiul, care la rindul sau nu stie de Sine decit ca iubitor

al Tatalui, uitind de Sine. El se afirma pe Sine numai implicit, intrucit

afirma pe Talal. Aceasta este circularea (uepiyap-qaic = circuminsessio)
fiecarui eu divin in jurul altuia ca centru. Ele sint trei, dar fiecare

■_ - —

r.|e nn e in afari 5I nepirta?8 de relafla generaia, naturals cu cele mai clnstile. Cilcl toate
cclc ce se dlsllng fnlreolalta |-r hi deosebirile propril sFnl unite, ca geniirl, prin identitallle iinl-
eraaJe si commie si sint impinse impreuna spre unitatea si Identitatea dintie ele pentru oarecare
ratlune generals a fliii> (Amblgua, tikuirea la cuvinlele : «Se innoiesc flrile .si Dumnezeu se
ficc om>). p. Florensky fop. ci/„ p. .10) spune cliiar ca cunoasterea teoretlca are si un caracter
ontologic: cCuPOastere este iesire reals din sine a celul ce cunoaste sou - ceeea ce e acelas
lucru - o Intrare reals a cees ce e ciniosciit in eel ce cunoaste, reala unlre intre cunoscator

5l CUNOJCIlt*.

I)

rrukA supri ;»'

riveste numai spre celalalt, le traieste numai pe acelea. Ta
este numai pe Fiul, Fiul numai pe Talal, re
mod reciproc la eul celalalt, la un singui eu. lai lie doua

soane din Treime, recluse la una, vad numai pe a treia, redu B

toate trei numai la una. Fiecare persoana d« nu t >i

doua cite doua nu eul lor, ci pune sau pun in id.d p 1.

ascuzlndu-se asa-zicind sub acela. De aceea in car.. las se

vedea celalte. «Vezi, prin' urmare, zice Stintul Vasile eel
uneori Tatal descopura pe Fiul, alteori Fiul pe Talal. Deci toata Dum-
nezeirea (i se arata uneori in Tatal, alteori in Fiul si m Duhul» *. «<
racterul ipostasului Sfintului Duh este de a iubi stergindu-se, cum Tatal
iubeste, uitindu-se, pe Fiul in care el a pus toata oucuria sa, si cum
Fiul este iubit pentru ca se dezbraca de eul sau, ca Tatal sa se ma-
nifeste si Duhul sa straiuceasca» l0 . . , ]

Treimea este culminaUa smereniei si a jerttei iubirii. Ea reprez.
mortificarea continua a iiecarui eu, a carui aiirmare face imposibiia
unitatea desavirsita a iubirii, dind nastere individualismului. Pacatui
individualismului ne impiedica sa inlelegem deplin Slinia_Ti ■■> ^

*r,.T.^.,; r ^[a identificare a eurilor, fara pierderea de fiipi^s-TOtr

_ l0 . Atirmarea eului filial prin eul patern si viceversa se manifesta

concret in faptul ca toate lucrarile Tatalui sint savirsite de Fiul si
viceversa. Asa trebuie inteleasa ideea ca toate lucrarile divine e
comune celor Trei persoane. In actul etern de reciproca punere a al-
tui eu in locul eului propriu, initiativa o are continuu Tatal. El lace
pe Fiul titularul real sau purtatorul actului de int.elepciune care rasare
in fond din Tatal. Sfintul Atanasie spune : «Apoi Tatal, cum a . spxis
Pavel, fiind singur intelept, Fiul este inbalepciunea Lui f . .In Uiam a
Tatalui de a se'socoti reprezentat prin alt eu este impltca a n actul
care se numeste in sens apofatic «nasterea» Fiulm din Tatal F u e
it de mull inlocuitor si revelator al Tatalui dar prin voia TataUn.
incit Sfintul Grigore de Nisa il numeste pe Fiul o ^ «^ a X ata-
i ui . «Dar eel ce vede f****™ ^ ^ 'J^Xsfin^cela
^Tl^tiJ*^^ M-a vazut pe Mine, a vazut pe

^^Rep^eze^ea^Tatalui prin eul filial si viceversa e atit d, er-
fectS pS ca eul filial, acest alt mod de a fi al umversului i

e nascut de TataL m A ^ n * Al ^ n pre

16. Sensul najterii divine depa 5 e 5 te once FWJ*™**!
umana. Dar de 5 i na 5 terea Fiului e conforms ™™%*£££*
necesar de existenta Lui divina, pentru ca numai mvpartasmd o

r

9. Adversos Eunomium. lib. V; P.O.. XXIX. 756 Jm».-4Ai

,0. E. Kovalevaky Sat* Trinite,. In ^^^™ j 5 . S ne ale

11. Epist. ad Serapionem, P.O., XXVI, 576.

12. Contra Eunomium. lib. 11 ; P.O.. XLV, 493.

va*

Pr i

12

TA i *M **ri

i ,, lir i* rlADlinfi cle plenitu

Du,

torn I aib ''

in L ... « l de bim '' nu

toiler* 2

.filial pei el.

ca « l cl , u divinS si cu vo.a

iinu I se te

,,,e- «fiin< este pururea hi Dum-
,e J!jeu caea rata al unui llel de

nezeuce), «e; d , ml vrea

'V pit , iarvolnd ,i putlnd, er firesc

ru -ffnic « vol«fte binele. ». Fiul pro-

1 , cr ,„l, Dai El e nas-

,e din i|d ldtcilui*. v exis _

e d ^nu a poate avea un singui eu. umai a*a e cunoscuta §i

Sta asta plenitudine, true ,umui pn;. aceasta eaeo

"tate depli luaia. De ul e pentru latal si eel prin care

e. caci Fiul e chipul rea eierna a Talului. Fiul

e .ciunea Tataiui, e Cuvintul I ator al plenitudUl i Liu. pre-

;,, s, este i rul »teh iuni si al vmtului revelator.

I De a< . se obisnuieste s e considere nasterea Fiului din

latal ca qindirea | are Tatal d< re sine insusi, lar Fiul ca un

, chip , Te spun unii Parlnti orientali, sau ca Logosul

lea (**k) patera*. Pesigur, in «existenta cu adevarat exis-
, di orice act e substantial, e pSrtas de existenta. La Dum-

nezeu qmdirea nu e una si existenta alta. Gindindu-se p sine, Fatal
se redu| i i| . fara sa se du ca Uinta. Gindindu-se pe

sin< 1 se cu ste pe sine si ca eel ce gindeste si ca eel gindit, cu-
m e si riveste pe Fiul, «Ac ;rul» ipostatic, adica pe sine

i alt eu, sliind B in acelasi timp ca i/.vorul acestui «chip»
perfect al Sau.

18. ScriitomI elvetfan Ramuz a spus «exprimer e'est agrandir*. Dar
exprimarea este o gindire comunicatS. De aceea chiar gindirea "ma-
rc * realitatea gindita. Pe de alta parte eel ce mareste lucrurile prin
gindire, se mareste si P ine usi. Dumnezeu ins3 nu numai mareste
e existente prin gindire, ci le si creeaza. De altfel insasi raa-
rirea unei realit.iti prin gindire este o oarecare creare prin ceea ce

ideste lucrului g 1 din sine, fara a-1 priva de o origi-
nalitate a lui si fara a se imputina pe sine. Tatal gindind creeaza lu-

I tgott it Nis*. Contra Eunomlum, III VIII j P.G. XLV, 789.

I ttt. al Re I90I I. p. 67. ■ .

ci daca o si vrea a ndu-le dl

sa

jar in i>. pil d 1 atfil gin-

Aceasta e - »•! ira<i

pei ite din iubirea

imfim i mult un altul ne sporeste pi gindirea

i it de mult ne mod -i in bine, ne «re

— si confirm pe Stall s-

tenia tot mal sporita si mal inaltfi pi i imag atfa gindiri
( i-o ( omunic. In i ip ma spore

Constiinta mea, deci si e istenta mea In gradul superior 6*-
constienta, i • conditio] 5 de contjnutul ndtt al altuia ■

spune cS si Dum i este fiinta suprema, deel si constienta prin

faptul ca E leste, adica e un cm care gindeste un alt eu, un eu a

carui constiinta e plinS vesnic de alt eu. Fara sa ti deventt cindva
prin aceasta 'lata si Fiu, este vesnic lata si Plu prin aceasta gindire
iubitoare comunicata.

Purcederea Sfintului Dull din Tatal si relat,ia lui cu Fiul
1 Tatal nascind pe Fiul prin gindire, il si iubeste. Di itea e

-un act etern, unic §i intreit in mod simultan, un act unic intr-o coi -
tinua intreire, adica Tatal gindindu-se sau nascmdu-si diipul bau si

iubindu-se sau iubindu-si chipul. r *»-. M »-« t*\s\ la

Aceasta inseamna o dubla autoraportaje a lui Dumnezeu Talal la
Sine, care, pentru ca e la Dumnezeu, e o raportare ipostatica sau
; la De alt e cunoasterea sau constiinta insasi nu poate avea loc de
n raporure. In orice eunoastere, 5 i deci in constiint? t^Qfid.
mrlira ne de o parte un confmut deosebit de eu si totoaata iv
e^u tu?a ontoloqka cu eul. Mai mult, in raportare, fiecare il >
mod dUect ; pe celalalt si numai indirect pe sine. Tatal se cunoas e pe
Sne t Fuul si Duhul^Aici apaie smerenia -suprema a dragosta -

Piem 2 e 'Comunlunea a doua euri e necesara pe nlni a «nitu [
extetentei dar nu e suHcienta. Ea , se tra, ^ [XVXs^T. -
trei euri. Comumunea m do J„ esle 9 1 e ^ ? " " '^. ei unui a l ea.

DacS eul «ra drmeijs.une poate rep «e« <- '
. (ia eu-lu ca o llnle de la miulta a u . al trei ea P v^

nCm se -« «aafi« ss

^t^.Ti'refr-a/r'.unlcul ^iu a, unlcuU, 1

de ttait- ■ «re e*«e "^M

,5.0 3 ,. a ai , a ,o E ie: .Obiec.u, czrtj

clrculatla lor dinamlcfi rcvcleazS Intr-un
dc Saint Er6nte», Paris. Juin juillei. 1961,

ar.

W).

S. T.

A*

*

tni butih

14

ft

** ' ' c #™ Ttfitftl si Fiul orice inteles

! ?S&S lor dole gene-

i ;, re a celor dole gene

I ,i Numai pentn. cl a

n™ne?iu ei? icfi craarea unei lumi nume-

•;;'.',, nW^leiubirea divinS to alto- ••

ii "" I"" 1 jMa l nentiu ca fiecare vede pe

KfilJE Sivitate de vis, ate orbirea a
tin eu Inchis In staj iml "!j?"° L altcinevs pastreaza si ea inti-o
llolli euri mi. o -''''-VTn ui ■■ M..U de vis, al unei incerh-

oarecare mSsurf caraclc.nl . nei ■ J ne deplina unilate intre-

<ie 'r 1 " S'JS fteSnie de ce?alalt, . . pe de alta parte

ini . ,„ ti ,,are din «e d mo lace . un ^ ^^ iubim

si se deride prin sine. Dar acest mod inseamna la Dumnezeu cei
Sf cons rnoa de pditet* o subiectivitate obiecUva sau o obiec-

n W obiecttv-subiect^
rreilea. Al Treilea reprezinta «obiectul», intreg «ob,ectul» exi: te ei
re nu este si al deplin dedt in comumunea a dona euri. Dar la pum-
n , totul e la modul ejdstenjei perfecte de subiect. Deo si «obiec-
tul» e tot subiect, chiar daca detine local obiectului. _ >

Al Treilea detime rolul obiectului numai prin faptul ca-i uneste
pe eel doi in .sine, prin faptul ca e recunoscut in comun de cei doi si
prilejuieste bucuria lor comuna de a-1 cunoaste si avea. Detine rolul

lulul. pentru ca cei doi depttfi
al treilea, fa, tn care se maru a pleni

adevarului. Se poate spune ca <K In al It

sublectivitatea lor i nu e d con Ea u » r

tiva, kdevarata, prin Intilnirea in «obiecluU lor c are es. \ \

5 Al treilea Implineste rolul sau de «o1 , de oi

faotul ca pazeste pe cei doi de a se confunda Intr-o unitaU
prb exclusivilatei iubirii intre ei. Iubind pe *1 doilea, and nu u-
iea l treilea si prin aceasta e retfnut de la conlundarea cu al
Acelasi rol il are al treilea .fata de al doilea. La oameiu ace<
seamna o oarecare detasare a unui eu din vra a abisala a celmlc
pe tea liecare S 3 se gindeasca la al treilea. Deci altreile,
constiinta in iubire §1 caracterul personal distinct a Iiecaruia i ce
do" Dar de la al treilea, devenit pentru unui sau altul din cei

oiea cefdoi revin la comuniunea intre ei. CKcl intre tirnp , fiee are a
luat fata de celalalt functiunea celui de a treilea. Revemrea a

ca o reaprindere a iubirii, imbogafita prinlr-o noua rrfk stlel al

treilea are in principiu rolul unui factor de reaprindere a iubirii 51 de
soorire in iubire a subiectelor umane. i«Kirii

in al treilea coincide cu qonlirmarea sutoiechvi an «ta ■ *>i to
'ISntt Cad evistenta confirmala ca adevar e existenta traita nu
: de un subiect sau de mai multe subiecte i/olate, ci de doua
' h c U omut hf rapo U rtarea la al treilea De aceea « .poate drfuu -;

acest mod de trai r ^.^ Uud]

tenlS, pen^Smarea celor doi in e^,^ treUea £ i-
tot ce mai poate fi dincolo de doi, toa rea U tea i„ ca.
: firma cei doi. Al patrulea e Si el uot un a tieii ea

rea nu cunoaste decit trei P e ^ a ^f l^U* „S

sau a relatiei eu-tu. nu se poate ^ merge pn al m

. treilea, pentru ca nu are unde :« ^i^JSuri h Ei
«Vo.i fi intrebat : «dece exista tocrnai ^ei l pos i {

numarul «trei» ca de unui imanent ^™\^Stf,
pot exista mai P u U n ca trei caci numa trm ipost
din vesnicie ceea ce smt. Numai m u m \^ a c e r

tionate, care pot ii sau pot sa nu I. pentru SUbleCtul ,

348

Pr . Prof. OUMITM StANlLOAB

- p* ■ ■ ?u«ki :^ri.""" >riu *

ifi

mai bine s3

jfj

, u ni.." s p~ ?f^sr,

7. Am vfizut ca

ire nu Jiuaiai leaga p^

ESSiwt«a!£S¥:

punte

[el trei-

irc nu iiuu.a. — a - r - jne Jace cn inereu si se rea-

a, chemlnd pe unul <in ce do «| re s • . intre ei . La Du m-

prindi rui In fiecare ^ «» *» ^J** intensitate continua. Aceasta

,,zeu. Duhul tine aceast Mb lie I J |Jolriv e $ te cu inielegerea

pozitle ? acest rol al eel i de a^ «*e ^tre cei d oi vie 5» deci

lui C a Duh, sau ca Via^ care "c a t pe puhul Sfint « Viata

Ulxe. SHntul Ma^ Mfirturteitorui > . j~ junea ipos .

IpostaUca a Tattlui». precum pe hui uj^^ 7irfi . aCJ|ci in sin)
taticS a Lui»

S±?3a«K« c-seTa^^n KaUunea sau Cu-

^""^.ai. vazindu-* chip* iposUsUc JiFW -^^^ r ^e.t!e

fubirea Sa care este «P r f^XKe il reVeeaSa tot asa de
un ai, n.od de reyelare ' Sj; °« u j mo<l <» reU^ ^

ftVJl « S J modu?i impVeun- cu intreaga Blnt« div ."a?

eca e ipostas poarta toata duoinezeirea, dar in modul propria Si toate
tref shit necesare penlru a ipostasia plenitudinea dumnezeirii. In spe-

a s neceslre P m odul «ch.i,>ului*, sau al -AdevtoluU 91 al alubl-
3S Pentru a ?evela pe Tatal in care adincul abisal al dumnezeirii e
un mod neoriginat si de originare a modunlor revelatoiare

De aceea se poate spune si de Quhul ca e ^Adevarul. , .n trucit lace
posibila cunoasterea completa a adeyarulm, dar pe <le ^P rte . El e
strins legal de adevar si leaga de adevar. ca viata « ^varului ?: 1 ca
insufletitor pentru adevar. In acelasi limp, Adevarul e V a la 1 sau e
strins legal de via t a si de lubire, ca unul ce e Adevar s vred mc de
iubire. In acest sens teologul bizantm Iosiv Vnenie vorbeste de reldtia
reciproca intre Fiul si Duhul Hint, socotind.pe Ouhul, 'Duh al Fiului,
Duh al Adevarului si al Cuvintului, iar pe Fiul, Cuvmt al Duhului .
Dar in mod mai speciafcFiul este «chipul Tatalui», sau modul in care
Tatal se cunoaste, iar Duhul este viata Tajalui sau iubirea Lui, adu
modul in care se traieste si se iubeste Tatal, ceea ce inseainna ca se
iubeste si «in chipul sau».

Tatal nu poate sa nu-si iubeasca tchipul*. Iubirea e o «Suflare>, un
Duh, care leaga de Adevar si pe care AdevSrul cere, de care Adevarul

*

13. P. Florensl.y. cp. cit., p. 36.

19. RAspunsuri ctitre Taiaste, 13; lilocalia. III, p. 46, AT.

20. Op. cit., 23, Filocalia, III, p. 108.

21. Sf. loan Damaschin, nuim'sle pe TatSI, *abis al I'iint'i* ?t *Mlnte», ca tablS al Ra-
lmnii» (Dogmaiica, parlea I. cap. XII. trad. rem. de Pr. D. Pecloru, Bucurestl, IW8,, p. ^U

22. Ale lui losif Vricnie, Cuvinte dou&zecifidouH penlru purcedarea SfMulut Duh, BuzJ
1832, p. 3«.

17

SFINTA TREIME, STRUCTURA SUPREME! lUBlRI

MO

I

e leqat. Iubirea face togatttca, ca Dub al Adevaruiui, Jntre; ce\ ce
noa?te Adevarul 5 i Adevarul insu 5 i, in ca/.ul acesto Lntre Tatal 31 *\-

1,1,1 Selnnr^ieSat'ui rolul de punte al Duhului S.inl lntre TjWjJ
Fiul sau, cit si ori-iinea Lui din Tatal, ca iubirea Lui de Mc-var, care

^^^pSST^oao-ct chlpid sau, fara sa-l iubeasca, M*-

rea e relatia necesara ifa\a de adevar , iubirea e singula relate a cuwa
fata de Adevar, o data ce adevarul exists. -Ha e ch.ar modu de cunoas-
eedenlina a adevarului. Din acest fel de intelegere a Dul.u lui denva
HnntHirarea iubirii cu cunoasterea in invalatura ortodox»».
9 ExSenta . se epuizcaza in iubire, dar e in mod esen .al iwor de

8 Deosebirea dintre adevar si iubire. sau intre «cbipul» TaMhn

cunoasca pe sine insasi, pe emu ll desiaur orin aceasta 51

ginata pentru «chipul> ei, pentru adevar „ gJ^P™^

tru existenla din care iradiaza. _lubire a se inflrea, iub -.

a Duhului". in acebi *«u a Y w„i 4« rare
nincl din Tatal, str fiocefto §i prin M ^ ^^■^-'de iubire infinita,

acest sens, ca al Tre, lea, s .1 an bia «t* «ej l * de fll lreilea , sau

in oare se scalda raportid C J "*" ^^o™ raporlul en-tu omenesc. In
intregli realitati obiective ; n fare « ar loc I

iradiaza « P rin ifapUd ca exista Fiul 51 P e % u u ^i, El iradiaza si pentru

^V^T^tZ^"^^ cunoaste si in modul s.u

iUl ^ermenul ^rcedere. a ^M%T^

ticula «prln FiuH, reda acest rol de punte ^ ^

111

DocWn . ,, ta «!-««*• wj- rsr^K.^ss

in cRevue

■

23 m. Lot. Borodlne, ■</' _ (6

dtrislolre des rtUglonw. t VII. J»" v -

(•„p 4 /. «f«p« dragoste. I. 10. 12. 21. «. 3... »7,

21. ThofflM I 7 . Tocrence red,
de sti.dll patrlatiet de la Aarhus
expi.nn pe sine cl hil«l*e«a re
.I ne fnre capabHl de Intel m --•"•-; c M< ^rfcno.-;, III.

si 4d .S?rnrj["^ri/ % m l

I.,, ,.„„„„„ „ in „, lumln. cc nu potto II L'^"" 1 ', VAeMau , ,„ rev. • tttto. ", « J**- J

,s,/n^,/ DBfc. XXXVI. CD. Itr In -ft. [" ^ ;TlA cseculul. dad to "" *» ." '
s , ri e: .Or.ee tncercare In nces. .en a .to ol« e^ ^ ^ , Mu ,
,,„„„„,,,, ;i ,i s a o prlndem ca o reaiuaw ■ i

.«l itrte de r,n. prea.obi . se ^Jff^^ , p . ,3,,

cu tborul el cfltie Bl. prlmlnd de U ea prezema

Moi no »l MU

■J T# mr

ilndune

:

.. WMITRU WAHIIOM

it Total flar are o relalie

x ii u\ are exlrtenta dm law'- c,ai

> persoana «i«

ssc sH punS tn

exclud Iubirea

SWWM rtWMi IWUCTWM «W If J WWfJ

I ii I inl.

IV ,!,• nll.1 parte,

I-,, de allfl parte, '•»". " . ,,„ ' , ,,,, Duhul. Nnmai

JMffSySST" * p i«-. o- •

n

rel

z=- ^^gs^r^^W-^ftS

I

a K?«^

ttaul (SJ* 'Purcederea^nu InseamnS pornirea pe un to
mI duce nicMtarf. Duhul Mint pomejte din Tatal -pre! *d, dk
odihneste In Fiul,, «ram!ne» in Piul (loan I, ^/JfVJ^gSJ
Duhului Sflnl in I inl nn si are mn/n intr-o oboseala a DuhuM Sflnt,
,, ,,, ,.„„„, e| Rul este 1J..I.. Lui Mai bine 7.1s .Tatal 11 pwcede pe
Duhul dindu-l ra tints pe Fiul. Tatal insu$i se odihneste prin iubirea

proiectata din sine asupra Fiului. , ,

,.,;,, aceasta rfimtnere a Duhului in Fiul se deosebeste El de rail,.

eld Fiul nu se'odihneste in nici persoana. Dar ca e-xpnmS si relat,ia

intre Fiul si Duhul, relatte in care Heqare din ei, fei are pozl-

tia deoseblta si care exclude in a.elasi timp pornirea Duhului mai de-

rte Aceasta «odihn8» sau «rSmlnere» a Duhului in Fiul, nu exprnua

terhporara .1 Duhului cu Fiul, ci una eterna, relatia temporarS

[ntre ei refleclind doar relatia eterna. Sfintul Gricjore Palama spune :

«D 1 Irebuie sfi ne fntrebSm : tesind Duhul din T,iiiil, prin aceasta ne-

aratatS si neinteleasg miscare, oare are, dupa Scripturi, si el pe cineva

tntrti cere se odihneste, in mo. Inl in care se cuvine lui Dumnefceu I

25 ■ Snfflli Trlnttt ,., p. 3: iDuhul nu poott II Iubirea Tatatul si n Flulul ;

did Duhul Iubirea Tatllul si i Flulul, El nu mat <-ste o persoanl. cl naturl, Totusl ic poale

ii. i cJ lubtrca rcclpiocl dintrc Tall ?l Flu >■•(<• purtatl dc Sfintul Dull*.

9S|

Dnp.ce a ,s,e n,cn, ;- | Jfjj **

gorle Palarn attnui. : «$l ca si JJ xy

zei^scul Damaschln oare scric in- ; »«•.

dem «1 In Sfintul Duh care din ^« lP^edej ^

e inir-o eternB areata de la Tatal

p'uhul Bind la tlnta >» 8 e fL* l * ] . , n , tax - ' f

esto «suflarea» de viaia a laiaiui spns , n e§te»

S?«e««tT»« H in eel "^•^ ll ^VS

Duhul nu merge fnai depai te de a i u. » ( ; ma , a d ,

dincolo de Fiul, spre a ^^^J"?^ Vuhul Sftnt i h

nitatii. El este etern «lntre» Tatal jl nm ^ Rul

Joe Intre eel nenascut s, eel j ^ -^ a oihului din, ■ de Flu .

spune Sfintul loan Damasch n - OlnttnUr ,,, VUi , .,,.

p'n, Fiul, ar face jne.phcabda oprirea pr ^ . wh.1 caudal

Precum Fiul cauzat ar putee « I la rlndul sau a ^

. ' de un cauzal sau .1 de un cauzat, u MpwtM U? ^ on

soane divine «i asa in irfimt ^.{J^^iS la infinit. Duh flu e
Sfinta Treime, care « ^^SPS^SS Sqatnrt cu Fiul. In acest
purees nici pentru a sta aid li n cU. 1 , tar i-g lun „ e dlvine s . aT

car,, de asemenea, nu s-ar p e f.; n ^; e ^ fi °» (li u -, n du-se continuu pnn
opr l la doua si nu s ; ar mulUoUca la nfnn^ d U w ^ ,

SS^fi 1 ?*?^^ 5i ve5,m; "

tat6 ^ul reprezinta Intoa-rea ^2^^^-^^

riunarea ei, reunificarea ei pe planu n on ge arat& ,

ne personals, f ara^sa - anuleze l acert mod ^ ^ tte , evi-

Duhul ca Struotura, ca ma ca nte e so n i ^^ - m mnmen,ul

tlnd atit lipsa de «9^ er °f^*^ r Xea plurality! infinite. Odjta-
existentei impersonale, .^ ^zo rrtine P de u ia t de

rtmia suit in fond o existenta lipsita ae m desavlrsita, dm

totul de o Dumnezeire nehbeia, I

.si de creaUe. le pe jatal si 1 B«l ?« »«

12. Duhul Stint este c ef celeste 1

Duhul este eel ce unesie 51 1
persoane, lasiiulu-le libere.

IT. '-^,w- .... r L «g ««; J «'

I

&■

m* W

p, Prof, 0UM1TRU STAMLOAB

20

■
21

S PI NT A TREIME, STRUCTURA SUPREME! WBIRI

I Mi area

, , • • •-» T»t«1 si Fiul.ca legatura vie intre amin-
, efl Duhului talK> ■ l.'l ■■' » ■ . J d , ca iubirea dintre
ol. P»nmtlnd c. El sa ie conridm r to mod gad 1^ § .

■Ml 51 '"".i. P eITOlte s * ■ sl „ ); • a « , ului Sfint intre Tatal si Fiji ca
tal ,l1 . 1 - ■■' rea . co " ! "f,.fi ihul nu purcede decit de la

[u] (;| ,,„„„ p alanw ^P" m v a in ^^ a D ^nezeu din Dumnezeu are
Flu] si Duhul). He aceea s> C in mi il lm "« • , Cuvmtu i ui

Tata! S i odihnlndu-se in El pr n uni atea »"£".. , , C uvintului...

S^?&*£££%Z&%S£%.!l de m<lc, -jf

(! - \ - ran mihiil Sfint este aceasta bucune dinainte

£1*^£%ThS mnd U comun * in ce private folosirea
t*S*£ £S 1-ntru care e 9 i trimis de amindoi la cei vredmci.
dar e numai al Tatalui fin ce priveste exislenfa , de aceea numai dm
EI purcede dup3 existenla» 3n . "

14 Conjuqind ideea aceasta cu cea a Sfintilor Pannd, ca Duhul
purcede din Tatal, dar strSluceste prin Fiul sau din Fiul se poate ^ spli-
ne ca strfllurirea Duhului din Fiul nu e dedt raspunsul plm de bucu-

rie al tubirii Fiului fa(a de iubirea initiatoare a Tatalui, care purcede
pe Duhul. Iubirea Tatalui, odihnindu-se in Fiul, ii . strSluceste Tatalui dm
Fiul nu numai intrucit prin ea culioaste pe Fiul iubindu-1, ci §i intrucit
Fiul se face cunoscut Tatalui ca eel ce raspunde iubirii Sale. Fiul nu
unoscut de Tatal prin iubire ca obiect pasiv, ci ca eel in care mbi-

a Tatalui se rasfringe ca iubire catre Tatal. Ha nu-isi are onginea In
Fiul, ci in Tatal, dar proiectindu-se asupra Fiului, ca asupra unui

biect activ, se reflects spre Tatal, angajind subiectivitatea Fiului in
area sin reflectafe, in aceasta Intoarcere a iubirii spre Tatal, asa cum
Duhu] Tatalui impSrtasindu-ni-se noua se intoarce spre Tatal, anga-
jind simtfrea noastra iubitoare de fii. Tatal. intreg se proiecteazS spre
Fiul in iubirea sa. Dar aceasta iubire a Sa se "nnprima in. Fiul si stra-
luceste Tatalui, sau se Intoarce spre Tatal imprimata in subiectul Fiu-
lui, ar8tindu-se in miscarea acestui subject spre Tatal, intrucit §i iubi-
rea Tatalui este miscare si se imprima ca miscare in subiectul Fiului

■re si El este activ in calitatea de subject. Astfel Duhul Tatalui se
face neincetat $i Dull al Fiului. Faptul ca Fiul il iubeste pe Tatal prin
Duhul Tatalui nu inseamna ca nu-1 iubeste si' el insusi prin Duhul.
Duhul a devenit si al Fiului, ceea ce inseamna ca 1-a umplut si pe

29 In Irlii.i-iri Athim Ctprlan, Antropologia Sf. Grigorc Pal'ama, Paris. Ymca Press,

3- 1 *, P' Uli iceaaU luiil asa : «?i Insusi Cuvfntul prealuhil si Fiul lui Dumnezeu se In-

tmrrr <pre N Itorul prin D-«liul trint, ca Iubire, si arc Duhul iesil din Tatil si odilinindu-se
•i El (In sine)
30. Capete teologlce, cap XXXVI, In Fttocalia greacH, ed. 11, vol. II. Atena, 1893, p. 315.

* *1

L -

Fiul de iubirea ce vine cle la Tatal, de?i Duhul este si al T g

pentru ca este prin origine al Tatalui, numai pentru ca 1 ace
Tatal. E ceea ce se intimplfi intr-un grad nesflr^U max n cu

noi- 'faptul ca noi iubim pe Tatal prin Duhul re ne vine de a lalal.
u inseamna ca nu iubim ,1 noi Inline prin Duhuh Ouhu Ta .103-
trunzind in noi ca iubire paterna ne incalzesle subiectivitatea noastra
I cT^a devina subiectivitate iubitoare fiHali, in care in acelasi top-
: ' ma.nfesta si Duhul insusi. Intrucit S -a imprimat activ in noi _ e . de
: Duh filial al nostru, nedesparlit de subiectivitatea noastaa ^halS co. o
rat de ea. Ni se lumineaza aici adevarul ca once simlire deplinS a
cuiva fata de altul nu e numai a lui, ci se resimte si de s.mtirea ace-
iiiia fii ad (i)rovocata de aceea. ' m

15 in afara de explicaiia aceasta a iubirii Fiului fall ft™**
a expres iei «Duhul Fiului, nu ar rainine decit douS, dar amindoua s nt

Kt tbS M?y i v^r^t^^

a ul dec it Duhul Tataluiv. Dar aceasta explicate care ar corespunde

din esenta coinuna a Tatalui $ i« Fmlm. mar I I pers08 nele. caie

Ha persoana la persoana. E o e%plicati| «k s co J g _

face iiinta izvol de persoana. Pe lnnga aceea, in am Ta

catii, Duhul isi plerde cajtatea de Duh de Vm Pg»* ^ ^ H

tr-o relatie filiala cu Tatal. . . invalaturii orlodoxe nu

Dimpotriva, ^M^ to . c ;. cor ^ESS e i^i^Sle doua persoa,

pozitia de Tata $i Flu. in iubirea eterna dii ntre ace si ^

lleci 1 mentine deoseb irea loi :p«^ Jg^ vreunuia <u,

intr

V

I'-

c

tur

de El, ad

nasterea Fiului din Tata! aauce uj- - ■ ■ - din Fhll ca

dica purcederea Duhului, si ^„S Xe f aSul ca Cuvintul Ta-
Duh al Fiului! ca iubire ™ al %^ U ^Tfn2-Ss rTspuns d ■ Tatal
tttd, care e si Cuvint dttigMtt ^f^^

CuAdnt sau raspuns plm de Duhul, e Uivmi ^ ^^

bului prin Fiul 5 i invers, cum ^1 fiecare purl a urnv

proce intre persoanele u,ane -1 u ; a u

pe cealalta in sine. Ea a est redata c - »

care a aratat cum Fiul S« Duhul au, pe I u ua

Si pe linga numele corespun.^r ^ o re a e &

cite un nunie corespunzaloi ei. El spun* .

354

rr.

Pro! Dt'MITRU STANILOAE

22

doI In raport cu Tatfl, c*ci este Fiu mnnai al linuj

al celui cv its si se zice Tata in raport cu persoana cea tmpreuna
'J, , It DuVnu este ,i nu se zice mimai al Tatalui, ci numaidec
ad 'evaral si a ] Philul , Ins3 al Tatalui este si se zice Duh ca cd

.. , -.le dintr-fnsul, iar al Fiului nu ca ce] co are existenta dintr-Insul,
d ca col ce printr-Insul (adicS Impreuna si pentru Hi — n. n.J din la-
ta) iese si ca.ce] ce este de o fiinla >si tie o alava cu El» .

17 Strfnsa imire a Duhului Sflnt cu Fiul si reciprocitatea Lui cu
Flul, l,u,i purcederea lui din Fiul, se reflects si in lucrarea persoaiie-
loi divine asupra celor umane. Pentru ca Duhul «rSmlne» in Fiul. si
nu pleacS mai departe In ordinea dumnezeiascB, numiai aduna\i in Fiul
co! tntrupal ne inrpartasim .si noi de r.iminerea Duhului in noi. Noi nu-1
putem avea pe Ouhul in afar a de Hristos, sau pe Hristos fara Duhul.
Noi mi cunoastem pe Hristos fara Duhul si pe Duhul fara Hristos. Noi
il avem pa Piiliul pentru ca sintem adunati, recapitulati in Hristos, pen-
tru ca am devenit, nni|i cu Fiul unul nascut al Tatalui, fii prin adop-
liune ai Tatalui. Noi avem Duh de fii pentru ca Duhul Fiului devine .si
Duhul nostiu. Noi sfntem pusi in Fiul prin aceasta in relatie di recta cu.
Tat.il, asemenea Fiului. Fiul s-a intrupfct, s-a rSstignit, a murit, a ftiviat
5i s-a Inaltat nu nUmai ca sa ne mintuiasca pur si simplu, ci pentru
s8 ne Fi< a lii ai Tatalui .si impreuna mostenitori cu sine. Facin-

ca

dune fii ai Tatalui intrudt sintem readunatj in Fiul, Duhul e forta
noastrS de comuniune si puntea corauniunii intre noi, fara sa anuleze
libertatea noastifi de fii de egaia cinste ai Tatalui ceresc.

18. In general, immature ortodox* despre Sfintul Duh >se distinge

rin urmfitoarele tr8saturi : al prinireductitoilitatea Duhului la Fiul si

prin afirmarea importantei Lui eqale cu a Logosului ; b) prin nesepa-

rarea Fiului sau a Logosului (a Ratfifhii) $i a Duhului, prin leqatura

lor ' iolutoi ; <•} prin pastrarea raportului filial al Fiului fata de

T ' o d.u.i , u afirmarea Duhului ca Duh de Fin, ceea ce face din

Fiului o prezenta din care .iradiaza simtirea filial 3, viata, mis-

dumne lasca In oatneni ; d) prin Intelegerea Duhului ca factor

de unrficare, de punte, de mlscare comunicaliva intre euri, fara stin-

rirea lifcfertStli lor. !

trSsSturi se reflects in eclezioloqia- ortodoxa. Aceste

irasatun 1. in mare r, ur3 ecleziologiei catolice si crestinismului

lal I te tot, din cauza lui Filiogue. Ecleziologia a devenit acolo

|uri. impersonal, teologia strict rational** si toata cultura occi-
dentals la fel.

it ett a m.

2.5

SFINTA TKB1ME, STRVCTin ''P™'' "■'*'

J

9SS

t>

. Diminuarea inq ortantei Duhului in com
Filioque, reducerea lui oarecum la Logosul, ■ cauza r
B iserica Romano^CatolteS s-a vorbil tot a pre

rea Duhului. Hristos-Logosul, transmitted puterea sa \xA Petru otk -
Jilpr lui si in parte urmasilor orlaltf apostoli si retr se in

planul transcendent la tn&Uara, line la sine § i pe t Duhul 1
imprimat un carectei de societate juridica, lusa Ta\ton**ia

lutist de papa, nemaivazindu-se prezenl-a activa permanent a uur.
n ea si in toU cedinciosii si incjisolubil legata de ea W*™&**J
tos Papa, episcopii, preolii, tin locul lui Hristos eel absent, nep e.
prin Duhul in inimile credinciosilor (teoria vioarialfi) , ei nu e inv -
nile chipurile vizibile ale prezen\ei invizibile sacra 5»

See a' lui Hristos (ca in Ortod, , » Car ? cl,r„l ula ,« Hlia^ -
dinciosilor fata de Tatal si al strinsei comuniuni Intre el m Hristos, pre
zent in ei prin Duhul Sfint, s-a slabit de asemenea.

De aceasta sla'bire s-a resimfit si Protestantismul care i

imanenta.

i ■

i if.

* p h ,,«p Sherr.rd W. >* |„

... aglican view, by Dene W. Ail
dies. CatlioHc-Prole5tant-Orlho.K.x». Di

.in

OOWMl Ol

to:

v. i. m ^