Praedicationes (vol. 1)

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

t

PRAEDICATIONES

(vol. 1)

Teologie pentru azi

Bucuresti
2011

Cuprins

1. Despre regdsirea linistii proprii. La Nasterea Domnului
[25 decembrie] (4-6)

2. Despre simplitatea care cucereste. La sfarsitul anului
civil [31 decembrie] (7-12)

3. Intre smerenie si infatuare. La Duminica a 3 3 -a dupa
Rusalii (a Vamesului si a Fariseului) (13-16)

4. Pe cine intdmpindm noi? La Intdmpinarea Domnului [2
februarie] (17-21)

5. Fiul eel mare/ bdtrdn si fiul eel tdndr. La Duminica a 34-
a dupa Rusalii (a Fiului risipitor) (22-25)

6. Logica iertdrii lui Dumnezeu. La Duminica a 5-a din
Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca) (26-30)

7. Cine sunt Sfintele Femei Mironositel Femeia in Biserica.
La Duminica a 3-a dupa Pasti {a Mironositelor) (3 1-34)

8. Vindecarea sldbdnogului de la scaldatoarea Vitezda [In.
5, 1-15]. La Duminica a 4-a dupa Pasti (a Sldbdnogului) (35-38)

9. Aog Mol iTelv Da-Mi sd beau! La Duminica a 5-a dupa
Pasti [In. 4, 1-42] (a Samarinencii) (39-42)

10. Cine sunt orbiil La Duminica a 6-a dupa Pasti [In. 9, 1-
38 / F. Ap. 16, 16-34] {a orbului din nastere) (43-50)

11. Ce inseamna Indltarea Domnului! La Indltarea
Domnului (51-55)

12. Predica la Duminica a 7-a dupa Pasti. Duminica Sfintilor
Pdrinti de la Sinodul I Ecumenic (325 d. Hr.) (56-62)

13. Predica la praznicul Pogordrii Sfdntului Duh si la eel al
Preacuratei si Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru (63-69)

14. Ei, cei de care lumea nu era §i nu este vrednicd. La
Duminica intai dupa Rusalii (a tututor Sfintilor) (70-77)

15. Iertare si vindecare. La Duminica a 6-a dupa Rusalii
(vindecarea paraliticului/ sldbdnogului din Capernaum) (78-84)

16. Predica la Duminica a 9-a dupa Rusalii [Mt. 14, 22-34]
(Umblareape mare - Potolirea furtunii) (85-89)

17. Predica la Schimbarea la Fata a Domnului [6 august]
(90-96)

18. Tanarul bogat sdrac. Predica la Duminica a 12-a dupa
Rusalii [Mt. 19, 16-26] (97-106)

19. Se va da Impdrdtia. acelora care vor face roadele ei.
Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii [Mt. 21, 33-44] (107-1 13)

20. Sa te iei in stdpdnire, ca sa urmezi Domnului! Predica la
Duminica dupa Inaltarea Sfmtei Cruci [Mc. 8, 34-38; 9, 1] (114-
120)

21. Veti pescui oameni! Predica la Duminica a 18-a dupa
Rusalii. Pescuirea minunatd [Lc. 5, 1-11] (121-128)

22. Rugaciunea care inspaimanta. Predica la Duminica a 19-
a dupa Rusalii [Lc. 6, 31-36] (129-135)

23. Despre Dumnezeul milei. Predica la Duminica a 20-a
dupa Rusalii. Invierea fiului vdduvei din Nain [Lc. 7, 11-16] (136-
141)

24. Sdmdnta cuvdntului. Predica la Duminica a 21 -a dupa
Rusalii. Pilda Semdndtorului [Lc. 8, 5-15] (142-147)

25. Cat a facut Dumnezeu pentru tine. Predica la Duminica
a 23-a dupa Rusalii [Lc. 8, 26-39] (148-155)

26. Daca nu ascultd... tot nu vor crede. Predica la Duminica
a 22-a dupa Rusalii [Lc. 16, 19-31] (156-162)

27. Despre cele cuputintd. Predica la Duminica a 30-a dupa
Rusalii [Lc. 18, 18-27] (163-168)

28. Sa nu stai departel Predica la Duminica a 29-a dupa
Rusalii. Vindecarea celor 10 lepro§i [Lc. 17, 12-19] (169-175)

29. Cer§e§te-ti lumina duhovniceascd a ochilor tai! Predica
la Duminica a 31 -a dupa Rusalii. Vindecarea orbului din Ierihon
[Lc. 18, 35-43] (176-180)

30. Dumnezeule, milostiv fii mie, pdcdtosului! Predica la
Duminica a 33-a dupa Rusalii. Parabola vamesului sj a fariseului.
Inceputul Triodului [Lc. 18, 10-14] (181-186)

31. Cdnd va veni Fiul Omului. Predica la Duminica
Idsatului sec de carne sau Duminica Infricosdtoarei judecdfi a
Domnului [Mt. 25, 31-46] (187-192)

32. Acolo l\\ va fi si inimal Predica la Duminica Idsatului
sec de brdnzd sau a izgonirii Protopdrintelui Adam din Rai [Mt. 6,
14-21] (193-197)

Despre regasirea linistii proprii. La Nasterea
Domnului [25 decembrie]

Iubiti frati si surori intru Domnul 1 ,

5 5 5 ~

sarbatorile Na§terii Domnului sunt momente de regdsire,
daca le intampini cu inima fina, Una, deschisa bucuriei. Bucuria
duhovniceasca a sarbatorilor este o intdlnire cu iubirea lui
Dumnezeu, Care S-ajdcut tuturor toate [I Cor. 9, 22] pentru ca sd
ne mdntuiascd pe noi.

Cand a§teptam Nasterea Domnului o a§teptam insa
rendscdndu-ne zilnic pentru ea.

Scrisa in data de 1 9 decembrie 2006.

Daca nu ne renastem zilnic prin Hristos, intru Duhul Sau eel
Sfant, catre Tatal Cel ceresc nu putem sa fim stdpdnifi de bucuria
acestei mari sarbatori.

Na§terea Sa este un inceput, este inceputul mdntuirii
noastre.

Insa in fiecare zi traim via^a ca pe un nou inceput.

Intoarcerea la noi, la lini§tea noastra, inseamna trairea
sarbatorii nu ca pe un sfdrsit, ci ca pe un inceput continuu, ca pe
un inceput care ne face si mai profunzi, pentru ca ne face si mai
buni.

Na§terea Domnului este un imn al simplitdtii §i al curdiiei
pentru eel care o contempld duhovniceste.

Prea Curata Fecioara II na§te mai presus de fire pe Fiul lui
Dumnezeu. Pe§tera era simpld, umila, nu era a lor, de§i Pruncul
Iisus era Stdpdnitorul lumii.

Stapanitorul lumii nu are un ldca§ ca sa Se nascd.

Animalele i§i cunosc mai bine Stdpdnul decat oamenii.

Insa §i oamenii Ii aduc daruri. Vin pastorii, vin magii,
Ingerii se minuneaza.

Bucuria inundd intreaga lume care astepta venirea Lui.

Cre§tinii ortodoc§i care au asteptat prin post, prin curdfirea
mdntuitoare a postului pe Fiul lui Dumnezeu, pentru ca El sa Se
nascd in ei, cred ca sunt bucurosi.

Bucuria noastra inseamna tocmai renuniarea la noi pentru
El. Gdsirea Lui se petrece tocmai cand uitdm de noi §i ne
concentram, cu mare dor, spre persoana Lui.

Na§terea Sa inseamna pecetluirea faptului ca Dumnezeu ne-
a iubit incredibil mai mult decat ne putem inchipui noi.

Nasterea Sa inseamna iubirea Lui pentru noi, iubirea Lui
inspdimdntdtor defrumoasd.

Traind iubirea Lui, iertarea Lui, cunnia Fiului lui Dumnezeu
intrupat, a Domnului nostra, ne gasim linistea proprie, cu care
putem sa mdncdm §i sa ne veselim crestineste de sarbatori.

Cand sim^i ca El te-a schimbat, ca El te sensibilizeazd
continuu pentru ca sa fii bun, iertator, sa fii omenos, §tii sa te
bucuril Cand primesti sa te bucuri atunci te linistesti prin El §i El
Isiface casd intra tine.

Bucuria inseamna sdfii locuit de Hristos.

Cunuia bucuriei de a fi cu Hristos se revarsa din noi, este
evidentd, pentru ca e candoare, e pace, e liniste, e curdfie
frumoasd.

Frfi frumosi, iubrfii no§tri, §i lasa^i-L pe Hristos sa va arate
cat defrumoasd e bucuria Lui!

Bucura^i-va de na§terea Lui zilnicd in voi §i vefi fi fericiii pe
deplin.

Domnul sd binecuvinteze §i sd infrumuseieze cu harul Sau
pe to^i, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin!

Despre simplitatea care cucereste. La sfdrsitul
anului civil [3 1 decembrie] 2

Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul,

niciodata nu m-am sim^it mai bine, va marturisesc cu toata
inima, ca in compania oamenilor care nu ma sfideazd cu privirea
lor, cu manifestarea interioritdtii lor, ci ma lasa sd md scufund in
ochii lor §i in inimile lor, ca intr-o lini§te de acasd, ca intr-o acasd
a mea din ei.

Nimic maifrumos decat ace§ti ochi limpezi, neparsivi, unde
n;i vezi toata finrfa ta primita ca un prieten, ca un iubit mai bine-
zis, §i care te primesc/ara refineri.

Aveam o femeie in varsta in satul meu 3 , care, atunci cand
ma vedea, i se lumina ochii §i nu mai §tia cum sa /;' multumeascd
lui Dumnezeu pentru faptul ca.... ma vede.

Pe atunci nu Qvampreot.

Abia intrasem la seminar...

Eram foarte tanar, aveam 14-15 anL.si nu stiu ce intelesese

~ lit

ea despre mine...de proceda, de fiecare data, in acestfel...

Scrisa in data de 3 1 decembrie 2006.
In Scrioastea, judetul Teleorman.

Si imi ura, oricand ma intalnea si oriunde ma intalnea un
singur lucru: sa ma fac preot si sa fiu un preot care sa vorbesc cu
tarie oamenilor, sa fiu un adevdrat preot al lui Dumnezeu.

Nu stiu ziua cand a murit...

Dar si acum ii vad fata, basmaua ei neagra si mainile ei
muncite, batatoritc.cat si nevoid ei de preoti verticali, frumosi,
Sfinti...

Si de fiecare data eram uimit de ea...

Am ajuns j^rectf... Dar nu cred ca sunt preotul real,
adevdratul preot, pe care acea femeie, nu prea §tiutoare ea de
carte, si-l dorea odinioara.

Si poate ca in aceasta zi, in aceasta ultima zi a anului, e bine
sa elogiem, sa fim recunoscdtori fat.a de iubirea gratuita (a§a e
intotdeauna iubirea: gratuita, nemuritor de gratuita) pe care ne-au
daruit-o, ne-au adus-o in viafa noastrd oamenii de langa noi.

Simplitatea unei iubiri reale. Simplitate care ifi apleacd
grumazul, care te coboard in smerenie §i care te invafa evlavia de
a vorbi despre teologie.

Nu imi pot inchipui voca^ia mea preo^easca fara suma
tuturor acestor invdfdturi orale §i vizuale pe care le-am dobandit
de-a lungul vie^ii mele, cand am inva^at sa suport simplitatea ca pe
o mdngdiere §i sa o caut ca pe o iubire, ca pe o implinire totald a
vie^ii mele.

Credincio§ii simt daca e§ti Pdrintele lor.

Dumneavoastra sim^i atat sldbiciunile mele cat §i rdvna
mea in a va sluji, in a va vorbi...

Si eu simt sldbiciunile dumneavoastra §i vi le port, vi le
rabd, dupa cum dumneavoastra ma rdbdafi pe mine. Nici nu se
poate altfel.

De fiecare data cand vedem naturalefea cu care cineva ne
intreabd despre cele sfinte, cand sim^im dorul de viafd sfdntd al
oamenilor, cand vedem cat de mult doreste omul sa se lepede de
metehnele lui, cat de prost se simte cu ele, de ingreunat, atunci
suntem ni§te oameni care inva^am din simplitatea faptului de a trdi
crestineste, a altora.

Cuvintele, dupa cum spunea Sfantul Grigorie Palama 4 intr-
un tratat teologie al sau, potfi negate de alte cuvinte. Insd faptele,
suportabilitatea noastra, ramanerea noastra in via^a, intr-o via^a

A se audia: Sfantul Grigorie Palama, Despre rugdeiune si vedere dumnezeiascd (2008),
packet defile audio care poate fi downloadat de aici:

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumnezeias
ca2008.

buna, cu toate intemperiile istoriei, acestea nu se pot nega, pentru
ca nu pot fi scoase din noi §i nimeni nu ni le poatefura.

Simplitatea de a rabda...

Rabdarea ta, rabdarea cu care ti-1 rabzi pe du§manul tau,
rabdarea cu care il rabzi pe fratele tau, frumusetea care ti se
petrece in via^a ta sunt cuceritoare pentru eel care are nevoie de
sprijin interior in via^a lui.

To^i avem nevoie de sprijin, de rugaciunea care sa ne duca
mai departe, de umarul pe care sa pldngem, de bra^ele care sa ne
imbrdiiseze cu drag, de tdcere §i de odihnd integrald.

Acestea toate se oferd §i trebuie sa se ofere cu simplitate,
fara grandilocven^a, fara ranchiuna, fara obedien^a.

Mainile tdbdeite de muncd ale bunicilor §i parin^ilor no§tri
vorbesc despre simplitatea de a rezista, cat §i despre greutatea de
a rdmdne in picioare.

Nu e u§or sa rdmdi normal intr-o mare de anormalitate.

Lumea postmoderna in care traim e o lume a conflictului, a
maimutarelii de sine, a competrfiei de jungla 5 .

E foarte greu sa rezi§ti necontaminat de rdu.

Insa nu e imposibil sa rezisti, daca Hristos, Dumnezeul
nostra, Care a invins lumea in Sine [In. 16, 33], ne da puterea sa o
invingem §i noi in fiin^a noastra.

Rezistenta interioard a cre§tinilor, a noastra, se bazeaza pe
ragaciune, pe iertarea pacatelor, pe imparta§irea deasa cu Domnul,
pe iubire §i ingaduin|a.

Teologia este comoara din launtrul nostru, care poate fi
deschisd numai prin umilinia si simplitatea de a urma viafa
sfinieniei.

Comoara aceasta, Hristos Dumnezeu, e in noi de la Sfantul
Botez §i nu trebuie sa ne temem sdfimfrumosi, sa ne sfin^im via^a,
adica sa cooperdm cu El, sa ne intimizdm cu El, cu El, Cel mai
addnc decat sinele nostru.

Vorbim despre simplitate, despre simplitate sj timp.

Viafa in timp e scurtd, e simpld, atunci cand o gdndesti pe
patul morjii sau al suferinfei §i e complicatd, atunci cand vrei sa
uifi de tine, sa te negi pe tine, sa fii furios pe tine §i pe mai te miri
cine.

In ceea ce ma prive§te, dragii mei, cred ca am fost
binecuvdntat, ca §i dumneavoastra, cu multa iubire, iertare §i
frumusefe in via^a mea.

A se vedea cartea noastra: Lumea postmoderna si depersonalizarea omului, care poate fi
downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-
%c8%99i-depersonalizarea-omului/.

Au trecut oameni prin via^a mea care m-au inva^at sa fm
frumos, sa fiu sincer, simplu, sa am o perspectiva larga asupra
viefii, sa nu fiu badaran sau semidoct in ceea ce inseamna bucuria
de a comunica.

Am primit lec}ii de simplitate, de cuceritoare, de magnified
simplitate.

Am sim^it cum iese iarba din pamant, cum aratd vdntul prin
spicele de grau, cum e gustul laptelui sau al painii aburinde, cum
cdntd pasarelele, cum §i cat de mult ma rdnesc si ma
entuziasmeazd durerea §i bucuria umana, compdtimind §i
bucurdndu-md deopotriva, cum aratd prietenia, dragostea, cat de
dulce este unirea reald, finniala, cu Dumnezeul nostru in Sfmtele
Taine, cum ii sim^i pe Sfm^i §i pe Ingeri slujind cu tine realmente,
oriunde trebuie sa fiu ca sa slujesc ca preot, cum e sa vezi
minunea iertdrii de pdcate a oamenilor, cum arata adevdrata
mucenicie a celor care // iubesc mult pe Dumnezeu, cum arata
smerenia care te face sa te simfi mic, neglijabil de mic... cum arata
impacarea, da, impacarea cu tot ce sepetrece cu omul.

Sunt convins, §tiu, presupun ca §i dumneavoastra sunte^i
plini de astfel de bucurii.

Nu se poate sa traim fara bucuria revelarii personale a lui
Dumnezeu in persoana noastrd §i in al}ii, in intreaga naturd §i
existenid, in intreaga istorie.

Nu se poate fara bucurie.

Dar nu se poate fara bucurie cand l\\ asumi, foarte discret
dar §i foarte energic in acela§i timp, calea viefii duhovnicesti ca
singura ta viafa, ca singura viafd frumoasd pentru afi trditd.

Tinere^ea exagereazd mult. Oricand se exagereaza, la orice
varsta. Insa, cu precadere, adolescenta §i prima tinereie sunt o
continud exagerare, care ne demonteazd foarte mult la nivel
emotional.

Ne scuturdm de entuziasm prea devreme. Mult prea
devreme devenim ni§te bdtrdni ai schimonoselii, ai plictiselii, ai
ura^eniei, cand noi nu suntem bdtrdni ci foarte tineri.

Ma infiora, ma cutremura fe^ele urate, scdlciate de pacate
ale copiilor §i ale tinerilor. Ni§te fe^e de teatru, fe^e mdsti, ni§te
ma§ti cu ochi rdi, edulcora^i, care ififac rdu cand le vezi.

Pacat ca nu ne vedem prea des din afara, prin ochii lui
Dumnezeu, ai harului, ca sa ne dam seama cat de urdii suntem
fara bucurie in noi.

Dar nu cu o bucurie de doi lei\

Nu pe asta ne-o doresc la tofi.

Nu cu o bucurie de o zi ii vreau pe toti, ci cu bucuria
harului in inima noastra, cu bucuria Duhului Sfant, singura §i
adevdrata bucurie incdntdtoare a omului.

Daca tot ceea ce vorbim acum nu e realitate, lucru interior,
e doar o predicd fadd pentru dumneavoastra.

E corect: nu v-a^i putea bucura §i nu ne putem bucura de
irealitdti. Daca aceste lucruri nu sunt si in dumneavoastra, atunci
nu existd deloc pentru dumneavoastra.

Ne-am inva^at sa credem ca predicile se fac numai din
fariseism, din imposturd. Nu e a§a! Predicile se fac, cand au
constiinfd aceste predici, din suferin^a, din rabdare, din lacrimi §i
din multa bucurie, din bucuria de a oferi vestea mantuirii, mesajul
bucuriei tuturor.

Bucuria Na§terii Domnului a fost reald numai pentru cei
intru care Hristos Se simte prezent, Se simte mereu viu, mereu
acolo, in noi.

Nu po^i mima o iubire pe care nu o ai, o suferin^a pe care nu
o ai...

Ne-am bucur at... daca ne bucurdm. Daca ne bucurdm mereu.

Daca nu ne bucurdm mereu, am mancat numai carne prajita,
§orici, rulouri, prajituri, portocale...si cam atdt...

Cam atat a fost bucuria.

Binein^eles am primit mesaje, telefoane, am mancat
impreuna cu familia etc. Dar toate acestea, dupa cum bine §tim, nu
sunt bucuria reald, daca inima nu ne-a inflorit precum crinul [Is.
35, 1] in acest decembrie 2006.

Bucuria nu sta in afard, ci induntru.

Daca ni s-a confiscat simplitatea de a ne raporta la
evenimentul sarbatorii, la evenimentul duhovnicesc al sarbatorii,
atunci ni s-afurat bucuria.

Nu numai obiceiurile de Crdciun au suferit schimbdri
majore, ci §i modul nostra de a simti viul sarbatorii a inceput sa se
dilueze.

Nu am pierdut Duhul sarbatorii, ci nu ne mai deschidem
catre haral Duhului Sfant, care/ace sdrbdtoarea in noi §i in afara
noastra.

Am ramas numai cu straiele popular e dar nu §i cu
simplitatea poporului, cu smerenia §i pudoarea curatd, cu
delicateiea poporului nostra.

Am inva^at dupa ureche faptul ca noi, romanii, suntem
inferiori altora. Dar asta de la cei care nu mai simt sdrbdtoarea de
afi crestin, de afi romdn, de afi om simplu.

Credem ca orice cuvant e demagogic, pana in momentul
cand noi inline, cand vrem sd spunem cuvinte (noi, cei care nu ne
credem „demagogi") incepem sa vorbim in coliul gurii sau
apdsat, fandosit, afectat despre cele mai simple si curate bucurii
ale noastre.

Unde ne-am dus noi?

Ce s-a ales din noi, din frumuseiea noastrdl

Ce ne facem cu noi, daca nu ne mai place de noi in niciun
fell

Nu sunt intrebari goalel

Sper ca mul^i dintre dumneavoastra sa infelegefi durerea
mea, acum, in momentul cand spun aceste cuvinte.

Unde suntem noi, noi, cei care nu mai suntem intregi, cei
care nu ne mai simfim deplinill...

Simplitatea hainei, a mesei, a casei. Simplitatea vorbei,
adica addncul experieniei noastre.

§i cine a cobordt in addncurile sale nu se teme ca va fi
jefuit de vreun huligan anume de bogdfia interioard ci,
dimpotriva, simte, crede, §tie, vede, cum orice addnc cheama un
addnc si mai mare, ca addncul pe addnc cheama [Ps. 41, 9], in
desfatarea apei care vine din cer §i care izvora§te in noi ca o apd
pururea curgdtoare spre via^a ve§nica [In. 4, 14].

Mesajul meu pentru dumneavoastra, acum, la o zi inainte de
a ne vedea intrafi in Uniunea Europeand §i mai inainte de a trece
intr-un nou an civil, in 2007, e acela ca a merge inainte inseamna
a te avea deplin, m\VQg,pe tine insufi.

Nu putem sd mergem inainte daca ne uitdm pe noi insine,
daca ne negdm identitatea.

Nu putem inainta orbecdind, ci vdzdnd bine, clar.

Va doresc sd vedefi clar drumul spre care mergem, sa ave^i
viziune de ansamblu, perspectivd duhovniceascd in via^a
dumneavoastra §i sd nu va temefi de orice zvon, atata timp cat
Dumnezeu e cu noil

Va doresc sa fi^i frumosi intru Duhul, destepfi intru
smerenie §i cuminfi intru simplitatel

Avem nevoie de cuminienie §i de simplitatel

Dar nu de una a pdmdntului, ci de una a cerului, a lui
Dumnezeu I

Va doresc la mulfi ani sj multd pace in inimile
dumneavoastra!

6 Saitul oficial: http://europa.eu/index_ro.htm.

A

Intre smerenie si infatuare. La Duminica a 33-
a dupa Rusalii {a Vamesului si a Fariseului) 1

Iubitii mei,

5 3

ceea ce ne aminte§te de fiecare data perioada pregdtirii
pentru Sfdntul si Marele Post e aceea ca pocdinfa nu este o stare
interioard invechitd, ci aceasta se constituie intr-o continud
intoarcere reald la noi insine.

Pocain^a vamesului, in care to^i ne regdsim, dupa cum ne
regasim §i in rugdciunea infumuratd a fariseului, ne arata
depotriva ca indlfarea inseamna smerire, ca ori de cate ori ne
autoidolatrizam in^elegem ca ne dezlipim de Dumnezeu in fiinia
noastrd, ca ne rupem de iubirea lui Dumnezeu.

Smerenia inseamna con^tientizarea finitudinii proprii §i a
pdcdtoseniei proprii.

Daca nu ne-am fi indljat cu mintea § i nu am fi pdcdtuit nu
am fi sim^it golul interior §i devastatoarea rdceald a singuratafii,
care se dished din noi numai prin pocainfa.

De-a lungul timpul am con§tientizat faptul ca regretul §i
pocdinfa pentru o faptd formeaza o stare in care omul intra de la
sine, dar din care iese foarte usor daca ea nu este o pocdinfd in
fata lui Dumnezeu.

Simpla durere pentru un pdcat nu e de ajuns.

Durerea pentru pdcat trebuie sa fie inso^ita de nddejdea in
iertarea lui Dumnezeu.

Pericopa Vamesului si a Fariseului de astazi nu ne
scufunda in deznddejde ci in bucurie. Urmarea pocain^ei nu e
intristarea ci bucuria.

Pocain^a reald ne aduce iertarea lui Dumnezeu, pentru ca
trebuie sa spunem pacatele noastre §i Dumnezeu ne iartd interior,
ne face sa simfim iertarea Sa.

7 Scrisa in data de 27 ianuarie 2007.

Smerenia insa vine ca urmare a constientizdrii pdcatelor dar
§i ca urmare a constientizdrii marilor daruri pe care le-am primit
de la Dumnezeu.

Smerenia e o addncd §i fundamentald inielepciune, pentru
ca este o evidenid reald a viefti proprii dar §i o evidenid si mai
reald a bundtdiii lui Dumnezeu cu noi.

Smerenia este o addncime impenetrabild cand e reald,
pentru ca ea nu se epuizeazd nici in comportamentul evlavios, nici
in cuvintele smerite §i nici in atitudinile publice disparate.

Smerenia reald, in comparatie cu cea falsa, cu fdidrnicia,
este starea noastrd interioard in fatl lui Dumnezeu, in care ne
recunoa§tem, fara eschive, abisul farddelegilor noastre alaturi de
abisul abisurilor milei lui Dumnezeu faid de noi.

Fa^arnicia incearca sa vanda addncime inchipuitd unor
oameni care nu preferd nici ei addncimile personate. Un fel de
castraveft vdnduft la grddinari sau de ceapd degeratd data ca
salatd lafripturd.

Smerenia este o harismd pentru ca e o addncire in pocdintd
§i in recunostinid in acela§i timp, in sensibilitate §i in indrdzneald
cuvioasd, in atenfie §i in revdrsare de inimd.

Smerenia nu exclude indrdzneala, TTappr|oi.a grecului, in
care eel care urea, prin pocainja, la intimitatea cu Dumnezeu are
indrdzneald cdtre Domnul in rugdeiunea sa.

Intimitatea cu cineva presupune delicatefe dar §i
indrdzneald, transanteitate , spunerea lucrurilor in mod franc,
raspicat.

Smerenia reald e plina de indrdzneald cuvioasd dar §i de
recunostinid nemdrginitd.

Fariseul nu gresea pentru ca-I mulfumea lui Dumnezeu sau
pentru ca se ruga, ci pentru ca interioritatea sa vedea in
recunostinid o laudare de sine, o grandomanie §i nu o preasldvire
a lui Dumnezeu.

Rugaciunea este spafiul interior al spunerii directe, a
rela^iei directe cu Dumnezeu, cu Prea Curata Stapana, cu Sfm^ii,
cu Sfm^ii Ingeri.

Rugaciunea e directeie.

Dar o directefe smeritd, iubitoare, delicata, nu un
barbarism, nu presupunerea faptului ca ft se cuvine ceva, nu o
gddilare apropriului orgoliu.

In rugaciune nu oferi ceva lui Dumnezeu ci te deschizi Lui.
Te oferi pe tine insu^i.

O forma substantivala derivata de la adj. transant.

Ale Tale dintru ale Tale al Sfintei Liturghii traduce tocmai
darea noastrd de sine lui Dumnezeu, faptul ca ne dam pe noi §i tot
ce gdndim §i ce facem §i ce avem Lui, pentru ca sd slavim
bundtatea Lui.

Ii reintoarcem lui Dumnezeu darurile Sale, dar I le
reintoarcem amprentate de deschiderea noastrd iubitoare, smerita,
recunoscatoare fa^a de El.

Infatuarea insa nu e atat neputinfa de a percepe realitatea
adanca a darurilor lui Dumnezeu ci ea se naste in noi, mai degraba,
ca urmare a uneifolosiri utilitariste a darurilor Lui.

Ramanem la suprafafa lucrurilor §i ne laudam cu ceea ce
amfacut sau cu ceea ce credem ca facem, nevazand scopul addnc
al cunoasterii.

Cunoasterea duhovniceasca, implinirea interioara nu e o
treabd de trei cdrfi citite sau de doud milostenii /acute, ci e o
treabd continud de o via}a intreaga, care se va continua in
intreaga ve§nicie.

Cunoasterea lui Dumnezeu prin tot ceea ce facem §i
cunoasterea de sine sunt complementare si ele nu se sfdrsesc odata
cu via^a aceasta.

Ve§nicia buna, fericitd, ca §i cea nefericitd, adica Raiul §i
Iadul presupun crestere spre ceea ce e§ti centrat, spre ceea ce ai
tins toata via^a, bineinteles unii crescdnd in bine iar altii in rdu.

Dintr-o asemenea perspective eshatologica, dintr-o
perspective a vesniciei, cunoasterea i§i gase§te adevarata ei
valoare, pentru ca cunoasterea are drept scop induhovnicirea
noastra, sfm^irea noastra, transparentizarea 9 fiin^ei noastre.

§i cunoasterea se dobande§te numai din relaiii personate cu
fringe sau obiecte, printr-o intimizare cu ele.

Cunoasterea care se reduce la orgoliul inielegerii de sine, a.
in^elegerii din sine si pentru sine se nume§te infatuare.

Infatuatul i§i reduce cunoasterea la prea pufin: numai la
ceea ce poate percepe §i experia el insusi.

In masura in care se /drama centrarea pe sine a infatuatului
el in^elege cat de vasta e cunoasterea, experien^a personala, ca si
alfii au experience personate, ca §i ale lor sunt tot la /el de bogate
§i de paradoxale ca si a lui §i asta il smereste.

Publicanul {dupa cum spune americanul vamesului} nu era
un exemplu de/aptd bund prin ceea ce facea el in mod cotidian.

Vame§ul facea multe rele. Numai ca pocain^a lui e cea care
l-a indltat. Si 1-a inaltat de fapt recunoasterea de sine.

9 O substantivizare a adj. transparent. Vrem sa spunem prin acest cuvant ca persoana umana
devine o realitate transparent^ pentru slava lui Dumnezeu.

Fariseul era un om invaiat, un posibil preot, un slujitor al
templului. Si nu inva^atura lui, rugaciunile §i milosteniile sale au
fost nepldcute lui Dumnezeu ci ambitusul interior pe care il avea
in urma acestora.

In loc sa exceleze in muliumire, excela in autosufwien0.

Trecerea de la semeiirea de sine la umilin}a ca §i rocada
acestora se face foarte repede.

Si nu numai prin aceste stdri de spirit trecem zilnic. Suntem
traversal de manie, de pofta, de enervare, de iritare interioara, de
frica, de somnolen^a, de griji...

Toate ne incearcd, ne schimbd, ne contorsioneazd in chip §i
fel interiorul nostru.

Insa asta inseamna viafa §i infelegerea fiecdrei stdri
inseamna cunoastere interioara, duhovniceasca.

Pledoaria Sfintei Biserici din aceasta zi este ca trebuie sa ne
acumuldm cunoastere duhovniceasca, bucurie, recuno^tin^a,
impacare, pentru ca prin acestea toate sa traim un optimism linistit,
realist, intre vederea de sine §i bucuria de minunile lui Dumnezeu
cu noi sj cu intreaga umanitate.

Pe cine intdmpinam noi? La Intdmpinarea
Domnului [2 februarie] 1

110

Iubi^i frat.i §i surori intru Domnul,

din Lc. 2 reise foarte clar faptul, ca intdmpini pe Hristos
numai daca vii mdnat de cdtre Duhul in Biserica [a se vedea Lc. 2,
27].

Sfantul Simeon vine la indemnul Duhului in Templu pentru
ca sa primeasca in bra^e pe Pruncul Iisus, pe Mdngdierea lui Israel
[IIapaKA.r|OLV toO 'Iopar|A.: Lc. 2, 25, GNT].

Cel care are in el pe Duhul lui Dumnezeu, eel care este
biserica vie, personala a Dumnezeului Celui Preainalt vine in
Biserica slavei Sale ca sa primeasca pe Domnul.

1 Editata online pe 2 februarie 2007.

Simeon, al carui nume inseamna semn in limba greaca, semn
care inseamna §i minune (semnele lui Dumnezeu cu noi = minunile
Lui cu noi) prime§te pe Mdngdierea lui Dumnezeu, pe Unsul lui
Dumnezeu, adica pe Hristos.

Vine la indemnul Duhului in Biserica §i vecfe j^rm Duhul pe
Pruncul Iisus §i cunoa§te ca El este Dumnezeul eel intrupat pentru
noi, ca e Celpe care el II astepta, cf. Lc. 2, 26.

Asteptare §i intdmpinare.

Numai eel care II asteaptd pe Dumnezeu 7/ intdmpind, II
prime§te in bra^e, in fiin^a lui, II lasa sd intre in el.

De ce Biserica nu a numit acest preadumnezeiesc praznic de
astazi intdlnire, ci intdmpinare, ie§ire inainte in fa^a Lui?

Poate pentru ca intdmpinarea presupune umilinia celui care
Te intampina, umilinia §i bucuria lui, fapt pentru care nu i§i
permite sd monopolizeze prezenfa lui Dumnezeu, ci se retrage
degrabd din cadru, ca §i loan Botezatorul, §i II lasa pe Mire s«
creased in ochii lumii.

Sfantul Simeon §i Sfanta Ana ac/wc mdrturie in Biserica
despre Hristos Dumnezeu. Rolul lor, dupa cuvintele Sfantului
Luca, e acela de a garanta zkAcesta este Mesia.

Amandoi vorbesc profetic despre Domnul. Spun cele ce vor
fi, ce se vor intampla cu El §i cu Prea Curata Lui Maica.

Troparul sarbatorii insa o are in prim-plan pe Ndscdtoarea
de Dumnezeu, pe Cea plina de har, Careia Simeon ii spusese in
mod profetic: „prin sufletul tau va trece sabia [po^atoc, Lc. 2,
35]", subsecventiatd de Bdtrdnul eel Drept, de Sfantul Simeon.

Cand troparul praznicului se refera la Maica lui Dumnezeu,
el vorbe§te despre Hristos ca despre Soarele dreptdfii, Care a
rdsdrit din pantecele Fecioarei, „luminand pe cei dintru intuneric"
§i din umbra morfii [Is. 9, 1] dupa cum spusese Sfantul Isaia.

Cand in a doua parte a troparului, in prim-planul cantarii
apare Sfantul Simeon, Hristos Dumnezeu e numit „Izbavitorul
sufletelor noastre" ^inandu-se cont de Lc. 2, 38, unde Hristos e
numit „mantuirea", mantuirea care era asteptatd in Ierusalim.

Din cuvintele Sfantului Luca observam ca nadejdea,
asteptarea lui Mesia nu era o realitate revolutd, uitata, ci una
foarte vie.

Sfantul Luca vorbe§te despre prezenfa harului Sfantului
Duh in Simeon, §i mult mai umbros, dar evident din context, §i in
Sfanta Ana.

Cei doi sunt praznui^i maine, pe 3 februarie, primul cu
titulatura de Sfantul si Dreptul Simeon, de Dumnezeu primitorul
iar Sfanta Ana cu numele de Sfanta Prorocitd Ana.

A§a dupa cum e obiceiul Bisericii, a doua zi dupa un mare
praznic e inchinata Sfin^ilor, care au avut un rol capital in
atmosfera praznicului din ziua precedents.

Fara indoiala ca Sfantul Luca a chintesentiat lucrurile,
evenimentele si nu le-a relatat pe larg.

Sfantul Simeon nu a spus numai celebra §i arhicunoscuta
cdntare de la Lc. 2, 29-32 §i cateva cuvinte catre Prea Curata
Stapana, dupa cum nici Sfanta Ana nu a spus decat doua-trei
lucruri despre Mesia...caci de aia se nume§te Prorocitd.

Praznicul de astazi ne pune in fa^a insa realitatea simfirii lui
Hristos de catre Sfm^i, in Biserica §i faptul ca cei care se pregdtesc
prin faptele lor de sfm^enie pentru sesizarea lui Dumnezeu, II simt
in mod real, ca pe unfoc in trupul §i in oasele lor.

Condacul vorbe§te despre sfm^irea pantecelui Fecioarei cu
na§terea Sa, despre dimensiunea interioara a praznicului. Cum a
sfin^it pe Fecioara prin zamislirea Sa dintr-Insa, tot la fel prin
Duhul, impreauna cu Duhul Hristos ne sfm^e^te pe noi, intreaga
Treime ne sfm^e§te, pentru ca I§i face loca§ in noi §i este cu noi.

Hristos, spune condacul praznicului, a sfiniit pdntecele
Fecioarei §i mdinile lui Simeon care L-au intampinat, L-au
cuprins, L-au imbnui^at.

Insa nu trebuie sa nrfelegem ca numai pdntecele §i mdinile
lor s-au sfiniit sau ca numai o parte a trupului nostru dobande§te
sfin^enia §i nu intregul trup.

Insa Dumnezeiescul imnograf a esen^ializat mesajul
hristologic, ca §i Sfantul Luca, a spus multe in purine cuvinte,
pentru ca sa in^elegem ca Intruparea Fiului a insemnat sfinfirea
Prea Curatei Stdpdne si ca primirea lui Hristos euharistic cu
mainile sufletului nostru, adica simiindu-L cu sufletulpe Hristos in
trupul nostru, ne sfnu;e§te §i pe noi, cei care // intdmpinam, cei
care // invitam in casa noastrd §i El vine in noi §i sfinieste toate, le
face pe toate noi, pline de noutatea sfinieniei.

La Pa§ti suntem aten^iona^i ca trebuie sa ne curdiim
simiirile suflete§ti §i trupe§ti pentru ca sd-L vedem pe Hristos.

La fel la Botezul Domnului, vedem ca loan II vede pe
Mielul lui Dumnezeu numai prin harul Duhului, numai curdiit de
pdcat.

Sfnuii Apostoli // vdd pe Domnul pe Tabor pentru ca sunt
plini de harul Duhului Sfdnt.

Acum, la intampinarea Sa, ambii exponent principali ai
intampinarii, care nu fac parte din familia lui Hristos dupa trup,
adica in afard de Prea Curata Stapana §i de Sfantul Iosif, vin cu
simiiri transfigurate la Hristos. Vin plini de har.

Dupa cum Prea Curata Stapana §i Sfantul Iosif erau plini de
har la fel erau §i Sfin^ii Simeon §i Ana.

Cei Sfhni se recunosc intre ei. Recunosc ca liantul lor e
harul Treimii. Si nu se ceartd Sfhnii intre ei atata timp cat vad ca
sunt cu tofii in har, ca sunt plini de har.

Intampinarea Domnului e un indemn perpetuu la
interiorizarea relafiei noastre cu Hristos intru Duhul. Ca sd II
simfi pe Hristos viu, intru tine, trebuie sd II simfi intru Duhul,
pentru ca Hristos nu e niciodata fara Duhul §i fara Tatal.

Intoarcerea noastra trebuie sa fie mereu spre harul Treimii,
spre adorarea Treimii in unime §i a unimii in Treime.

Ca sa cinstim Treimea ca Treime adevdratd nu trebuie sa
vedem persoanele Treimii ca impdriind fiin^a una, ca segmentand-
o, dupa cum nici fiin^a Dumnezeirii nu trebuie vazuta ca
neexistand in Treimea persoanelor dumnezeie§ti sau ca una care se
suprapune fa^a de persoanele Treimii.

Ci Treimea are o singura fiinfd, o singura lucrare, o singura
stapanire dintotdeauna §i pentru totdeauna, pentru ca Dumnezeu e
Treime de persoane care imparta§esc aceea§i fiin^a, intr-o continud
cuprindere personald a fiecareia de celelalte doua.

§i via^a noastra este o continud cuprindere a celorlalii §i a
unei muliimi de lucruri §i, in acela§i timp, nu devenim mai multe
persoane, ci ne addncim interior propria persoana §i, in mod
concomitent, ne gasim in legdturd interioard cu alfii §i cu noi §i cu
Dumnezeul iubirii noastre.

Intampinarea celorlalii, primirea altora in fiin^a noastra,
iubirea §i rugaciunea pentru alfii nu ne depersonalizeazd, ci ne
personalizeazd continuu.

Cu cat primim pe mai mulfi in noi, cu cat iubim pe mai mulfi
§i avem relafii cu cat mai mulfi, rela^ii de iubire, de cunoa§tere
reciproca, de mare intimitate duhovniceascd cu atat ne infelegem
pe noi §i pe ei, cu atat via^a noastra e mai plind de sens, de valoare
sT de addncime personald.

Daca ii intdmpindm pe alfii insa, trebuie sa nu ne
transformam in stdpdnii lor, ci in intimii lor, care le dau o mare
largime interioard §i exterioard.

Prietenia nu suprimd libera voinja ci ii devoltd adevarata ei
manifestare, o permanentizeazd in bine.

Cine inva^a din iubire, inva^a sd nu asupreascd cu insistent
§i cu opiniile sale pe celalalt ci sd se propund ca factor de
calmitate §i de intdrire pentru el.

Va doresc safifi intdmpinaii bine de cei care va iubesc §i sa
fiti intdmpinaii cu respect, chiar daca nu manifest, de cei care va
depreciazd in vreun fel anume.

Fie ca bucuria iubirii lui Dumnezeu sa fie in dumneavoastra,
in fiecare in parte §i, prin ea, sa ave^i ochi bldnzi, de porumbel, cu
cei cu care va intdlniii §i sdfiii vdzufi cu adevarat de cei care au
nevoie de dumneavoastra.

Mdrturia fiecdruia in parte este o marturie despre cdte
minuniface Dumnezeu cu noi. Amin!

Fiul eel mare/ batrdn si fiul eel tanar. La
Duminica a 34-a dupd Rusalii {a Fiului risipitor) 11

Iubi^ii no§tri,

adesea am auzit comentarii la aceasta parabola care il
nedreptdpau pe fiul eel mare, pe eel despre care textul grecesc
spune ca era vpeofivxepoc, [Lc. 15, 25], mai batrdn, imbatranit in
bine, in sfin^enie.

Adesea am auzit ca acest fiu mai mare este un egoist, ca el
nu §tie sd se bucure de pocain^a fiului mai mic, a desfranatului, a
risipitorului care se pocaie§te.

Insa daca incepem inielegerea parabolei de astazi cu Lc. 15,
3 1 , observam ca Tatal nu il blameazd pe fiul eel batrdn pentru
atitudinea lui dreapta fa^a de eel mai tanar, ci ii da sa vada
dreptatea lui Dumnezeu ca fiind plind de mild, de indurare.

Cum am putea vedea in fiul eel batran un om cu o atitudine
proastd fa^a de via^a corecta, dreapta, atata timp cat via^a lui este
una a sfinjenief!

Scrisa pe 4 februarie 2007.

Cum il putem blama pe eel care este Sfdnt in faptele lui, care
vine seara de la farina [Lc. 15, 25], adica care lucreazd zilnic,
neintrerupt fapta cea buna, §i il putem lauda, sau sd fim de acord
cu un flu risipitor, care §i-a risipit averea harului printr-o via^a
depravata [Lc. 15, 13]?

La o prima vedere lucrurile par sd se batd cap in cap. Pentru
ca, pe de o parte, avem un destrdbdlat care pleca de la Tatal §i
traie§te cum vrea, adica avem un postmodern, care nu are niciun
Dumnezeu, cum spune romanul iar, pe de alta parte, avem un om
Sfdnt, care traie§te nedespdrfit de Tatal, care niciodata nu a cdlcat
porunca Acestuia [Lc. 15, 29], ci Ii slujeste Lui cu toatd inima.

Avem destrdbdlare §i viafd cdzutd versus viafd sfdntd §i
evlavioasd.

Cum putem a§adar sd blamdm via^a sfanta, corecta a fiului
celui batran, a celui chibzuit, care nu a facut ocolul durerii §i al
dezamdgirii pentru ca sa revina la Tatal, ci a stat in mod statornic
cu Tatal?

Tatal nu il blameazd pe fiul eel mare ci, dimpotriva, spune
ca el este mereu cu Sine §i ca tiolvxcl to' E|ia act ecruiv, adica: toate
ale Mele ale tale sunt [Lc. 15, 31, cf GNT].

Pentru noi versetul al 31 -lea este capital. El da dezlegarea
corecta sl cazului nostra.

§i ne da dreapta infelegere a textului evanghelic, pentru ca
ne arata ca Tatal nu desconsiderd via^a sfanta ci, dimpotriva,
spune ca eel Sfdnt e mereu cu El §i se imparta§e§te din toate cele
ale lui Dumnezeu, adica de slavd Sa dar, in acela§i timp, spune ca
fiul eel mai mic nu e respins de catre El, daca acesta isi vine intru
sine [eiQ eauT6v...4A.0a)v, cf Lc. 15, 17, GNT] §i se pocdieste.

Lc. 15, 17, cu revenirea intru sine a fiului celui mic §i Lc.
15, 3 1 ni se par a fi punctele de greutate ale parabolei de astazi.

Venirea intru sine, metanoia, pocain^a fiului celui mic e
primitd de Tatal cu mare bucurie dumnezeiasca.

Fiul eel mare s-a mdniat [copYLoGri, Lc. 15, 28] la auzul
veseliei Impara^iei Cerarilor pentru un pacatos care se pocaie§te,
pentru ca el dorea ca pacatosul sd fie judecat dupd pdcatele sale.

Cei Drep^i §i Sfin^i doresc sd se facd dreptatea lui
Dumnezeu, sa se elimine rdul de pe pamant § i sa se faca pace §i
bucurie pe pamant ca si in cer.

In Apoc. 6, 10, ii auzim pe Sfhuii Mucenici ai Bisericii
strigand catre Tatal: „Pana cand, Stapane Sfmte §i Adevarate [mai
amani, §i] nu vei judeca §i nu vei rdzbuna sangele nostra, fa^a de
cei ce loeuiese pe pamant?". In versiunea 1988 a Sfintei Scripturi,
edi^ia BOR, gasim aceastd traducere.

Intr-o versiune greceasca se spune mult mai clar, fara nuan^a
de viitor: „Pana cand Stapane Sfinte §i Adevarate nu judeci §i nu
rdzbuni sangele nostru?" [cf. ed. Nestle-Aland, Greek-English
New Testament, editio XXVII, p. 644 12 ].

Deci Sfnrfii vor dreptatea, vor sa fie pe pdmdnt ca §i m cer.

Numai ca iubirea lui Dumnezeu vrea §i pocdinia, pentru ca
El asteaptd indelung pe cei care pacatuiesc, pentru ca sd iifacd vii
prin pocainja.

Asadar a doua duminicd pregdtitoare pentru Sfdntul §i
Marele Post are drept obiectiv pe acela de a ne spune ca e de
preferabil viafd sfdntd, fara de prihana. Dar daca am pdcdtuit §i ne
dam seama ca e greufdrd Dumnezeu, ca avem o viafd oribild fara
El, sufocanta, El primeste pocdinia noastrd §i ne face vii prin
harul Sdu.

Insa nu trebuie sd blamdm sfnrfenia pentru ca exista §i
pocdinfa sau sfuxfenia trebuie vazuta ca o continud pocdinia §i
accept are a celor care vin la credinid.

Noi, ortodoc§ii, in mare parte, suntem cam reticenfi cand
vine vorba sd acceptdm pe marii pdcdtosi in Biserica, pentru ca nu
ii vedem prin ochii Tatalui ceresc.

Logica lui Dumnezeu intrece logica noastrd, pentru ca El ii
primeste deopotrivd pe Sfm^i, cat §i pe cei care se sfinfesc §i care
vin in Biserica dupa o via^a dezma^ata.

Ii primeste cu aceea§i bundtate nemdrginitd.

Cand vine un om nou printre noi, la Biserica, trebuie sa ne
bucuram de venirea lui printre noi, chiar daca nu inielege el prea
multe. Si aceasta, pentru ca oricine vine la Biserica cu inimd
deschisd e semn ca Dumnezeu il atrage aid, alaturi de El.

Finalul Evangheliei de astazi cuprinde esenfialul viefii
crestine: sd ne veselim §i sd ne bucuram [Lc. 15, 32] de tofi §i de
toate.

Sa ne bucuram de Sfinfi §i sd invdfam de la ei, dar sa ne
bucuram §i de intoarcerea pdcdtosilor tocmai pentru ca pot sd
devind Sfinfi.

§i la noi, in Biserica lui Dumnezeu cea una, sunt mul^i
Sfm\ifosti curvari, vrajitori, avari, petrecare^i, care s-au dezis de
via^a lor de dinainte §i s-au umplut de harul Duhului, s-au umplut
de sfm^enie, pentru ca Dumnezeu i-a primit la El, ca §i pe Sfnrfii
care nu au avut mari abateri de la drumul drept al vie^ii ortodoxe.

Via^a dezma^ata insa are abisurile ei de infelegere, daca §tii
sd le vezi atunci cand vii la Domnul. Pentru ca acolo unde se

12 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece.

inmulieste pacatul, spune Dumnezeiescul Pavel, cand te pocdiesti,
vine belsug de har, de in^elegere, de in^elepciune [Rom. 5, 20].

Fiecare dintre noi am avut perioade negre in via^a noastra,
de care ne e rusine. Insa Domnul ni le-a curdiit pe ele, ne-a
vindecat de ele, pentru ca. L-am ales pe El mai mult decat pacatul.

Ne pregatim de post inva^andu-ne sa avem inimd largd,
buna, milostiva.

Iertarea lui Dumnezeu §i dreptatea lui Dumnezeu nu se
exclud reciproc ci se trdiesc in tot paradoxul lor viu, adanc.

Sim^im iertarea lui Dumnezeu pe masura ce ne umplem de
dorul dupd dreptatea Lui, dupa prezen^a Lui.

Fie ca bucuria iertdrii sa fie §i bucuria noastra §i primirea
altora sa fie cu senindtate §i cu pace, in masura in care §i noua ni
s-a iertat mult.

Va dorim o zi binecuvdntata in continuare §i multd liniste
sufleteascd. Amin!

Logica iertdrii lui Dumnezeu. La Duminica a
5 -a din Postul Mart {a Cuvioasei Maria
Egipteanca) 1

kl3

Duminica a 5 -a a Marelui Post are in ea logica iertarii lui
Dumnezeu atata timp cat Sfanta Maria Egipteanca 14 , ca si femeia
pacatoasa de la Lc. 7, 37-50, desi apacatuit mult i s-a iertat mult.

In lumea noastra, unde se cauta trecut ireprosabil, CV
nepatat, o faima buna, logica iertarii lui Dumnezeu vine ca o
adevarata palmd peste constiinta noastra.

In casa fariseului, unde Hristos Dumnezeu pranzeste, apare
femeia pacatoasa, femeia fara nume in Evanghelie si ea intrece
cutuma locului.

Scrisa pe data de 25 martie 2007.
4 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca.

Cu banii din desfranarile ei aceasta cumpdrd mir si cade la
picioarele Domnului si le spala cu lacrimi si cu mir.

Saruta picioarele Domnului spre stupefactia fariseului, a
gazdei, care vedea acest gest ca incompatibil cu un Rabbi sau cu
un Proroc, cum era Hristos pentru el.

Insa Domnul arata ca iubirea Sa nu are parametrii umani
secatuiti de orgoliu si de imagine de sine.

El ne arata ca nu imaginea de sine si nici trecutul nostru nu
conteaza inaintea Lui ci statutul prezent, ce facem noi acum, cum
ne raportam noi la El in clipa asta.

Ce am facut ieri conteaza mai putin. Ce am facut e trecut.
Iubirea e mereu prezent. Iubirea e un prezent.

Iar daca iubirea nu e in prezent inseamna ca nu mai e. Si in
urma parabolei cu datornicii, cu cei doi datornici, fariseul
raspunde drept. II va iubi pe camatar eel caruia i s-a iertat mai
mult.

Duplexul acesta are logica lui.

Hristos trece de la realitate la parabola pentru a se intoarce
la starea interioard a femeii din fata Lui.

Femeia avea un trecut infam, avea o viatd dezordonatd.

Daca Sfantul Luca spune ca era pdcdtoasd inseamna ca era
foarte pdedtoasd. Si Domnul recunoaste acest lucru, cf. Lc. 7, 47.

Dar aceasta femeie nu sta distantd fata de Domnul. Nu ia o
atitudine de egalitate fata de El, ci ea se aruncd la pdmdnt, se
arunca cu toata fiinta si dragostea, si cu darul ei la pamant, cu acel
mir scump, si isi arata din destul dorul ei pentru Domnul.

Iertarea lui Dumnezeu nu vine ca o rdsplatd a mirului, nu
vine pentru sdruturi, pentru ca si Iuda stia sa sdrute, nu pentru ca
a cdzut la picioarele Lui si si-a recunoscut pdedtosenia, ci pentru
ca iubirea ei era imensd, era reald pentru El, vazand in El pe
Stdpdnul lumii, pe Cel ce o intelege pe ea si nu o va trece cu
vederea.

Iubirea credintei pentru Dumnezeu, iubirea colosala,
magnified, tulburatoare la maximum este logica lui Dumnezeu,
este o invdtare a inimii noastre de catre Dumnezeu.

Iubirea calculatd, iubirea hoata, iubirea interesata nu are
nimic dumnezeiesc in ea.

Ea este un contract, o relatie de complezentd.

Insa iubirea pentru Dumnezeu, iubirea vdpaie, iubirea ca un
torent de foe spre El este dumnezeiasca, e nebunie curatd pentru
omul de rand, pentru ca e iubirea cu care Dumnezeu ne iubeste si
pe care ne-a insuflat-o si noud.

Iubirea lui Dumnezeu si iertarea Lui nu le intelegem pentru
ca nu avem inima aprinsd defoc, de vapaia Duhului.

Daca nu intelegem cdtd iubire are Dumnezeu, meat Se
coboara ca sa ia trup pentru noi, sa fie hulit de niste oameni
nemernici, sa fie schinguit, sa fie omorat de lucrul mdinilor Lui,
nu putem intelege de ce iartd El pe aceasta femeie, pe care nu o
iarta nimeni.

Cei care nu stiu sa ierte si sa creadd in schimbdrile de
addncime ale oamenilor, arata ca nu s-a petrecut cu ei nicio
schimbare.

Daca nu ai avut o viatd rea si nu te-ai intors la Domnul si
nu ai gustat iubirea si iertarea Lui din destul, nu stii cum este
logica, care este logica lui Dumnezeu, a iertarii Sale.

Daca ai avut o viata cu pdcate mici, daca ti s-a iertat putin, e
semn ca nu ai strigat din Iadul eel mai dejos spre Domnul, ca El
sa te audd.

Iubirea si iertarea au o logica care nu se inscrie intr-o viata
comodd. Femeia noastra, aceasta dumnezeiascd femeie, primeste
iertarea pacatelor ei ca si Sfanta Maria Egipteanca, pentru ca s-a
trezit in ea iubirea care inspdimdnta logica inceatd a lumii.

Cand intra in tine logica iubirii dumnezeiesti atunci nu mai
ai logica lumii, asta in care albul e alb pentru ca asa vrem noi, ci
atunci cand traim logica lui Dumnezeu negrul devine alb, se
curdteste prin har si eel care era odinioara pdedtos incepe sa faca
minuni coplesitoare.

Noua ne place sa dispretuim femeia curva in societate si sa
ne gandim la ea cu placere cand suntem singuri.

Suntem duplicitari. Ne place sa nu dam nicio sansd celor
care par afundati cu totul in pdcat, in lad.

Insa Dumnezeu da o sansd tuturor. El il scoate pe fiecare
din Iadul in care se afla si stie sa ierte mult si cu asta il edstigd pe
tot pacatosul.

Secretul dragostei lui Dumnezeu intrece orice logica
canonicd a noastra.

La noi, daca a pacatuit intr-un anume fel cineva il canonisim
cu atdt, il tinem la respect. Insa Dumnezeu il ia pe eel care se
pocaieste imediat in brate, imediat ce a inceput sa ii para rdu, sa
nu mai poata fdrd El, sa simta ca moare fdrd El, ca este ca un
peste pe uscat.

De ce a pus Dumnezeiasca Biserica tocmai astazi, inainte de
duminica Floriilor, pe Sfanta Maria Egipteanca in cadrul acestei
duminici a 5 -a si a facut din ea o emblemd a zilei, cand ea e
pomenita la I apriliel

Pentru ca sa mustre pe cei care se cred drepti.

Ca sa mustre pe cei care au postit, pe cei care nu s-au
murddrit de pacate trupesti, pe cei care se cred indreptdtiti sa fie
iubiti mai mult de catre Dumnezeu, pentru ca au o viata
ireprosabild.

Insa Dumnezeu arata ca nu face doi bani ireprosabilitatea
noastrd, daca nu este dor imens, iubire imensa pentru Dumnezeu.

Viata noastra curatd, ca si a fecioarelor nebune, daca e un
bun in sine, o lauda de sine, o indreptdtire la mdntuire e ofeciorie
pdgdnd.

Trebuie sa ai in trupul tau mult mai mult decat dreptate,
feciorie, curatie: trebuie sa ai foe, sa ai pe Duhul, sa ai lumind.

Daca ti-ai pregatit casa cu de toate, cu toate virtutile si nu-1
ai in tine pe focul ceresc, daca nu ai slava Duhului si pe a Mirelui
Bisericii si pe a Tatalui Celui Preavesnic, slava Prea Sfintei Treimi
esti un palat frumos dar mormdntal, pentru ca veselia nu se afld in
el.

O sarbatorim astazi pe cea care ne-a dovedit ca sfintenia
inseamna ceva bulversant, ceva care nu are logica lui sunt un
crestin bun, pentru cdfac tot ce trebuie.

Sfanta Maria Egipteanca ne spune ca nu e niciodata prea
mult ceea ce facem pentru Dumnezeu si ca nu avem nicio
indreptdtire sa credem ca suntem cineva in fata Lui.

In acest an, iubirea cdreia i se iartd mult, adica Sfanta
Maria Egipteanca, e sarbatorita odata cu Prea Curata Maria,
Imparateasa lumii, Cea mai desfatata decat cerurile.

Binevoirea, acceptarea intrupdrii intru Prea Sfintia sa a
Mantuitorului lumii e bunavestirea faptului ca iubirea lui
Dumnezeu nu are termeni de comparatie, ca ea este coplesitoare,
ca ne bulverseaza mintea, ne-o umple de dragoste si de lumina
dumnezeiasca.

Prea Curata Stapana intrece intreaga creatie cu curatia ei
fara nicio pata.

Dumnezeiasca Maria a Egiptului, dupa o viata destrabalata,
care a atins cote inimaginabile, a ajuns la o sfintenie mai mult
decat inimaginabila.

Cea Prea Curatd si cea plind de sfintenie, castigata dupa o
viata de curvie, stau inaintea noastra spre addnca smerenie. Pentru
ca in Biserica cuvintele nu stau pe gol, nu stau pe nimic, ci
cuvintele stau pefapte.

Daca exista in tine fapte exista si cuvinte cuputere.

Cand Domnul rostea cuvinte catre oameni cuvintele Lui
umpleau de vapaie, de dragoste coplesitoare pe cei care le auzeau.

Ele intrau pdnd in strdfundul lor.

Cei care ascultam astazi cuvintele Lui traim aceeasi mdretie
a vocii si a dumnezeirii Sale in cuvintele Evangheliilor si ele sunt
hrana noastrd.

Dar ca sd iubesti mult trebuie sa simti coplesitoarea mild si
iubire a lui Dumnezeu, desi nimeni nu ddpe tine doi bani.

Ca sa uimesti trebuie sa fii umit de iubirea lui Dumnezeu.

Ca sd inspdimdnti in cuvintele tale pe altii trebuie sd te fi
inspdimdntat Dumnezeu cu iubirea Lui, sa fi primit foe de la El,
foe care mistuie intregul trup, care il face vdlvdtaie.

Insa daca nu ai suferit transformdri addnci in fiinta ta,
duminica de astazi e una plictisioare, pentru ca aici e vorba de
lucruri care cer o inimd largd, prea incdpdtoare.

Cei care nu inteleg iubirea lui Dumnezeu si credinta in El
nu inteleg de ce cinstim noi pe Prea Curata Stapana a lumii si de ce
iubim curatia, nevinovatia.

Intelegerea e partea iubirii multe. Nu poti sd ai ceva, daca
nu il ai in tine. Tot ce avem in noi ne apartine cu adevdrat.

Cine sunt Sflntele Femei Mironositel Femeia
in Biserica. La Duminica a 3 -a dupa Pasti {a
Mironositelor) 1 5

Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul,

Potrivit sinaxarului zilei de astazi {Penticostar, Ed.
IBMBOR, ed. 1999, p. 100-101) din grupul Sfintelor Femei, care
au venit cu miruri ca sd ungd trupul Domnului in ziua Invierii,
duminica, fac parte: Sfanta Maria Magdalena [adoarme la Efes §i

1 7

e inmormantata de Sfantul loan Evanghelistul ], Sfanta
Salomeea 18 [fiica Sfantului Iosif, logodnicul Prea Curatei], Sfanta
Ioana 19 [femeia lui Huza, ispravnicul §i iconomul imparatului

.20

Irod], Sfintele Marta §i Maria [surorile Sfantului Lazar eel a

patra zi

Suzana.

9 1

patra zi inviat din mor^i], Sfanta Maria lui Cleopa §i Sfanta

15 Scrisa in data de 21 aprilie 2007.

16 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie22.htm.

17 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie26.htm.

18 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august03.htm.

19 Idem: http://calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie27.htm.

20 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie04.htm.

21 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm.

Dar, continua sinxarul: „au mai fost inca si mai multe altele,
care, dupa cum istorise§te Dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos
§i Ucenicilor Lui, din avutul lor" (Cf. Idem, p. 101).

Sfmtele Mironosrfe sunt deci reperabile in Sfanta Tradrfie a
Bisericii §i ele reprezinta monumente de dragoste, de devotament
fa^a de Domnul §i Mantuitorul nostru.

Expresiile batjocoritoare la adresa Sfintelor Femei
Mironosrfe nu sunt venite, este evident, din partea Bisericii.

Daca e§ti o mironositd nu e§ti o prefdcuta, o perversa
acoperita de vdlul fals al unei religiozitdii indoielnice ci e§ti o
purtdtoare de miruri, de miresme.

Bunicii §i parin^ii no§tri §i noi, cei care mergem la cei
adormi^i ai no§tri la cimitir §i aprindem o lumanare, ingrijim de
morminte, punem flori, venim §i ne rugam §i plangem pentru ei
suntem ni§te mironosiie, ni§te purtdtori de rugdciune §i de
milostenii pentru iertarea celor adormrfi din familia noastra.

Recunostinia fata de cei adormiii nu e un lucru de rds, de
ru§ine. A-^i manifesta dragostea prin faptd §i cuvdnt pentru cei
adormiii e lucrul eel mai demn sj mai generos cu putin^a.

Cine nu are recunostinfd fa^a de inainta§i e un om care vafi
uitat atunci cand va muri.

Duminica de astazi, inchinata Sfintelor Femei Mironosiie,
este o laudd §i o apreciere adusa tuturor femeilor.

Sfmtele Femei Mironosiie sunt primele vestitoare ale
Invierii. Ele due mesajul Invierii Apostolilor §i sunt primele care 77
vad pe Domnul.

§i prin aceasta, tu§eaza sinaxarul, femeia care fusese
blestematd la inceput pentru pacatul ei, ca sd simtd dureri cand
na§te §i sd fie plecatd catre barbatul ei, e indemnata acum de
Domnul sd se bucure.

Mesajul acestei duminici e mesajul pascal al bucuriei.
Bucuria primeaza. §i bucuria nu exclude pe femeie, pe copil, pe
barbat, pe batran, nu exclude pe nimeni. Bucuria este a tuturor.

De ce este femeia prefuitd in Biserica? Sau de ce nu suporta
lumea seculara preiuirea femeii pe care o mdrturiseste Biserica?

Pentru ca in Biserica femeia nu e o sclava, ci o partenerd
evlavioasa §i supusd barbatului, pe care barbatul o iubeste §i o
cins teste pentru virtu^ile ei.

Ea este pruned, fecioara, mama sau vaduva care e plind de
dor pentru Sfintele Slujbe, pentru rdvna Casei Domnului.

Ea nu e subapreciatd ca in ideologia pornografica §i nici
supraevaluata ca in ideologia feminista.

Ea e partenerd in credin0 si viafa, sprijin si intdrire pentru
barbat sau slujitoare a Domnului zi si noapte ca mirifwile noastre
maici din manastiri.

Femeia in Biserica nu e nici obiect si nici idol. Ea are locul
ei, bine stabilit, pe care fiecare il invafa si il prefuieste in smerenie
si dragoste.

Si intr-o comunitate ortodoxa autentica, echilibrata, nu se
pune niciodata problema emancipdrii, a revoluiiei sexuale sau a
ierarhizdrii drepturilor si a obligaiiilorfamiliale.

Femeia crestina este femeia iubitd in mod sfdnt, curat, de
barbatul ei, care naste prunci cu dragoste si ii creste in fried de
Dumnezeu, care nu sta spectator la durerile si ispitele lui ci este
impreund luptdtoare si rugdtoare pe calea mantuirii.

Familia ortodoxa autentica e o mdndstire in lume, e o tor^a
de foe, de daruire, de munca, de nadejde, de dragoste pentru cei
care o vdd si se minuneazd de ea.

Numai acolo unde dragostea si smerenia sunt un lux
inexistent se pune problema falsa a conducerii.

Cei care se iubesc si sunt crestini nu au cap decat pe
Domnul iar iubirea e intotdeauna o solufie si nu o dilemd.

Cand iubirea se gdndeste si se rdzgdndeste de trei ori intr-o
zi vizavi de un anumit lucru e semn ca in iubire a intrat, ca un
vierme in mar, orgolii meschine si s-a denaturat.

Familiile se despart dintr-o dragoste viciatd, denaturata.

Am cunoscut multe cazuri de oameni care s-au despdrfit
iubindu-se sau care s-au despdrfit pentru ca nu mai stiau cum sd
vorbeasca de dragoste, despre dragostea lor.

Au ajuns la divor^, s-au recasatorit si se gandeau si cugetau
la iubirea lor prima si la barbatul lor prim fara sa o recunoasca
prea des.

Pentru ca iubirea are nevoie de ascultare reciproca, de
smerenie reciproca, de cuviinid pentru ca sd se dezvolte si nu de
desfrdu si de umilire meschind reciproca.

Daca ne iubim familia si vrem ca impreuna cu ea si cu
intreaga lume sd mostenim Impara^ia lui Dumnezeu atunci
duminica de astazi e o certitudine, o certificare a faptului ca
iubirea e binecuvdntata si ea este bucurie.

Daca iubesti frumos, sfant, atunci te bucuri. §i daca te
bucuri frumos nu esti nicidecum in afara Impara^iei ci induntrul
ei.

Dorim tuturor in aceasta zi sd se bucure si sd binecuvinteze
pe Dumnezeu ca sunt iubifi si ca iubesc, pentru ca cunosc iubirea
sau sa se roage ca harul iubirii sa coboare in inima lor.

Cred ca rugaciunea pentru iubire este intotdeauna
ascultata. Pentru ca Domnul nu vrea nimic altceva decat ca noi,
fiii Sai in har, sa ne iubim unii pe al^ii cu atdta putere §i sfinfenie,
asa dupa cum §i El ne-a iubitpe noi. Amin!

Vindecarea sldbanogului de la scaldatoarea
Vitezda [In. 5, 1-15]. La Duminica a 4-a dupa Pasti
{a Sldbanogului) 21

WMJJoU

Iubi^i fra^i si surori intru Domnul,

vindecarea slabanogului de la Vitezda ne certifica anumite
lucruri foarte importante despre Domnul si despre noi.

Primul dintre ele este acela ca Iisus, ca Dumnezeu intrupat,
cunoaste vie^ile oamenilor §i §tie suferirrfele lor, cf. v. 6. El §tia ca
omul era bolnav de 38 de ani §i ca singura lui dorintd era
vindecarea. Tocmai de aceea il intreaba daca vrea sd il vindece,
pentru ca §tia ca omul vrea sd se vindece.

Boala, imbolnavirea noastra este cunoscutd de catre
Dumnezeu: acesta e lucrul pe care Evanghelia de astazi ni-l
certified.

' A fost scrisa in data de 28 aprilie 2007.

Cu toate ca El stie boala noastra, ca un Dumnezeu
atotstiutor §i ca Facatorul nostru, El ne intreaba mereu daca vrem
sa ne vindece de boala pacatului.

De ce nu vindeca Dumnezeu toate bolile sau de ce bolile
sunt ingdduite de catre Dumnezeu? Pentru ca boala e o urmare a
pacatului §i pentru ca <iz« pacat, din boala se iese prin credinfa in
Dumnezeu §i prin dorinia de a lepdda pdcatul.

Boala, a§a cum vorbeam §i alta data, este inifiatoarea a mult
bine in fiin^a noastra, pentru ca ea «e trezeste la con^tiin^a faptelor
noastre.

Omul dorea sa aiba «« om, un sprijin §i «« il avea. Faptul ca
Iisus, Dumnezul nostru, vine §i il intreaba pe om daca vrax sa se
vindece, arata ca El nu uitd §i «« trece cu vedereape nimeni.

Dumnezeu, Cel care ne stie pe toft, nu ne uitd pe niciunul.

Avem aici prestiin0 §i providen}a\

Dumnezeu, Cel ce §tie toate, Care ingaduie boala noastra ca
pe o trezire la viafa duhovniceasca, Care ne poarta de grija, Care
este singurul ajutor nebiruit al fiecaruia dintre noi §i adevaratul
sprijin in toate, vine §i ne ridicd din boala, din necaz, din ispita,
atunci cand suntem pregati^i sa infelegem important sdndtdfii
reale.

Boala vine cel mai adesea cand nu preiuim via^a pe care ne-
a dat-o Dumnezeu, cand ne indreptdm spre rele mai mult decat
spre cele bune, cand ajungem sa devenim insensibili la pacatele
noastre.

§i cand vine boala si ne treze§te, cand vedem cat de subfire
este firul vie^ii §i cum el se poate rupe oricdnd §i ca nu suntem
pregdtifi pentru a trece, prin moarte, la Domnul, atunci infelegem
ca viafa §i sdndtatea au sens, ca ele sunt importante cand sunt
resim^ite ca w« mare dar dumnezeiesc.

Cuvintele Domnului, cf.v.l, prin care vindeca pe slabanog
sunt lapidare, puternice §i definitive. Sanatatea vine ca o poruncd
divind, ca un mesaj puternic de a se debarasa de pacat, de via^a de
pana acum, pentru o noud mergere in via}a.

Pentru a te ridica din pacat trebuie sa te scoli, sa te treze§ti,
sa n;i schimbi mintea, sa ifi porfi fiinfa ta spre Dumnezeu, sa te
por^i in bine §i sa umbli in caile Sale.

Patul slabanogului, firea umana lovita de pacat, e cea pe
care trebuie sa o purtam in caile Domnului §i sa o cura^im.

Ia-fi patul si umbld inseamna, intr-un mod mai inalt, poartd-
te ca un om viu, ca un om duhovnicesc, cu sim^uri noi, care mergi
in caile Domnului.

Fiecare trebuie sa ne purtdm patul cu noi, adica firea
noastra, trecutul nostru, dar totodata sa ne schimbam in bine, sa
mergem spre bine §i sa nu stam.

Daca stam, daca ne oprim din dorirea noastra dupa
Dumnezeu nu ramdnem in bine ci decddem din rdu spre tot mai
rdu.

In via^a trebuie sa mergi, trebuie sa acfionezi §i nu sa pierzi
vremea.

Sdndtatea integrald inseamna sa te manifest prin toata
fiin^a ta ca un omplin de har. Trebuie sa umblil

Un alt mesaj a§adar este acela ca viafa bund este o miscare
continud in bine, in a face binele.

A fi bolnav nu inseamna a suferi de o boald anume ci a nu
mai avea nddejde, a cadea in nesimfire fa^a de Dumnezeu, a nu
mai dori vindecarea sufletului daca trupul, sa zicem, a suferit un
accident grav.

Sanatatea este recuperabild.

Intotdeauna, la nivelul sufletului nostru, ne putem schimba,
ne putem schimba intr-o clipd, daca pentru trup e nevoie de ani de
zile pentru vindecare.

Acolo unde omul este intr-o boald incurabild cu trupul
poate sa fie viu cu sufletul. §i daca e viu atunci nu e bolnav cu
adevarat, ci are numai o suferin0 temporard.

Pacatul insa e o suferin^a nu atat temporard ci vesnica. Daca
pacatul nu este curdfit din noi, daca nu este eliminat din noi el este
cu adevarat boala noastra.

Vindecarea s-a facut sdmbdta (v. 9). Vindecarea i-a
nemulfumit pe evreii (v. 9-13) care respectau litera Legii dar §i nu
Duhul Legii.

Legea spune sdfaci bine aproapelui tdu §i nu sa il ignori.

Sarbatoarea, ca sa fie una vesela, una reald, trebuie sa aiba
participant sdndtosi, in special sdndtosi la suflet. Iar daca nu te
bucuri de o minune pentru ca trebuie sa respec^i o odihnd fizicd,
atunci se vede treaba ca nu mai ai o ierarhie bund a lucrurilor.

Ce e mai de pre} o zi libera de 1 mai sau o bucurie, o
vindecare reald, adanca a trupului §i a sufletului nostru?

Daca alegem un picnic la iarbd verde in loc de o bucurie
reald, de o minune, atunci avem o problemd cu adevarat gravd in
fikrfa noastra.

Numele Binefacatorului ramane, pentru un timp, necunoscut
slabanogului, pentru ca el sa murfumeasca in mod real lui
Dumnezeu.

Slabanogul este gasit peste ceva timp in templu de catre
Domnul, semn ca omul era bucuros §i II lauda pe Dumnezeu
pentru minunea petrecuta cu el.

§i cand il gase§te in templu, la rugaciune probabil, pe omul
vindecat, Domnul il aten^ioneaza ca pacatul (v. 14) nu trebuie
inmuliit in noi, pentru ca el, pacatul, il adusese in acea stare de
mai inainte, in slabanogire, §i ca pacatul e rdul de care suferim.

Barbatul se arata mulfumitor (v. 15).

El le spune iudeilor ca Iisus este vindecdtorul sau iar aceia
doreau sd II omoare ca incalcd sdmbdta (v. 16).

Pe ei ii interesa sdmbdta §i nu omull

Tocmai de aceea, fiecaruia dintre noi Evanghelia de astazi
ne spune sa nu punem pre^ pe aspectul exterior al sdrbdtorilor ci
pe interiorul lor, pe harul lor sj sd nu-i dispreiuim pe oameni, sa
nu dispreiuim faptul a face binele cand putem, pentru ca
milostenia, sfatul bun, ajutorul rugaciunii sunt elementele reale ale
slujirii §i ale iubirii lui Dumnezeu.

Nu putem disocia slujirea noastra adusa lui Dumnezeu de
grija pentru fra^ii no§tri §i pentru lumea peste care suntem pu§i sa
fim stdpini milostivi.

Dumnezeu, Care §tie inimile §i adancul vie^ii noastre,
realitatea noastra, cere sa fim milostivi §i buni cu cei pe langa care
trecem, cu cei cu care traim §i muncim, pentru ca. a fi viu §i a fi
sdndtos inseamna sdfii bun.

Daca nu e§ti bun ajungi o umbra de om, un om fara inima,
un om sldbdnogit de iubire, sarac de iubirea de Dumnezeu §i de
oameni.

Mesajul lui Dumnezeu pentru noi este acesta: sa nu credem
niciodata ca El nu stie cine suntem noi §i sa nu credem vreodata ca
suntem singuri, ca suntem pdrdsifi de catre El.

Chiar sj atunci cand ne e greu, chiar §i cand nu mai stim ce
safacem, El este cu noi §i nimeni impotriva noastral

Dumnezeu sa va binecuvinteze §i sa va umple de pace in
aceasta zi §i in toata via^a dumneavoastra. Amin!

Aoq Moi tt€lv Da-Mi sd beau! La Duminica a
5-a dupa Pasti [In. 4, 1-42] {a Samarinencii)

Iubiti frati si surori intru Domnul

23

:24

Discutia Domnului cu viitoarea Sfanta Fotini , cu
samarineanca, care cdutdnd apd a gasit apa viefii, imi aminte§te
intotdeauna despre rolul intdlnirilor dintre noi: acela de a ne
umple, in mod reciproc, de har.

Intdlnirile dintre cre§tinii ortodoc§i trebuie sd aducd mult
har §i sd ddruie har.

Rolul nostra este acela de a sddipacea peste tot, de a umple
pe toft de frumusefe, de a ne ruga pentru binele tuturor si de a
face binele pentru toft.

La fantana 25 Sfantului Patriarh Iacov, la ceasul al saselea din
zi, intalnirea dintre Domnul si femeie a fost capitald pentru ea.

Aceasta dorea apd si L-a intdlnitpe Mesia.

' Predica de fata a fost scrisa pe data de 5 mai 2007.

'A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie26.htm.

' Idem: http://www.lumeacredintei.com/sct_6/c_l/yy_2006/art_l 149/fntnaluiiacob.htm.

Ea dorea sa ia apa, un fapt banal, cotidian, §i a dat peste
Stdpdnul lumii §i peste Ddruitorul tuturor bundtdiilor.

Hristos Dumnezeu vorbeste cu ofemeie pentru a arata ca nu
a venit numai pentru bdrbaii, ci pentru bdrbaii §i femei
deopotrivd.

Este confesiv cu ea cum nu a fost cu mulfi dintre barba^i.

Ei ii vorbeste despre apa viefii, despre har, despre prezen^a
harului Sfantului Duh in noi, care este ca un izvor pururea viu plin
de bucurie §i defrumuseie.

Ei ii spune ca din neamul iudeilor vine mdntuirea, pentru ca
El S-a intrupat din Fecioara Maria, Care era de neam evreiesc, dar
si ca adevdrata inchinare va fi una duhovniceascd, va fi una a
inimii, care inmulte§te apa viefii, harul, in noi.

Domnul o surprinde pe aceasta femeie delicata, profunda,
care devine evanghelizatoarea Samariei. O surprinde cu
adevdrurile Sale dumnezeiesti pentru ca ea era avidd de
infelepfire, de sfin^enie.

Domnul vorbeste cu ea in particular, aratand rostul adanc al
sfatuirii: indreptarea omului.

El o inva^a pe femeie despre rostul omului, despre
addncimea omului, dovedindu-i ca §tie cine este §i, mai ales, ce
doreste cu adevdrat.

Femeia nu dorea numai apa ci §i har.

Nu avea doar probleme minore de via^a, ci // astepta pe
Mesia si dorea sa §tie cat mai punctual care e rostul inchindrii §i
cum seface inchinarea in fata lui Dumnezeu.

Am avut, personal, multa bucurie in via^a ori de cate ori am
meditat la acest episod tulburdtor din via^a Domnului, unde
Stapanul este deschis pentru om §i unde omul percepe, foarte
intim, deschiderea lui Dumnezeu cdtre el.

Iar astazi Domnul nu e mai pufin deschis catre noi in
comparatie cu atunci.

Nu e nicio diferenid intre sensibilitatea §i deschiderea
tulburdtoare a Domnului catre Fotini §i cea pe care o are cu
fiecare dintre noi in rugdciune. Ori de cate ori rugaciunea ne
umple atunci Domnul ne indicd ce, cum, unde sa mergem, ce sa
facem, ce atitudini sa avem.

Vorbirea despre izvorul harului nu e intamplatoare.

Duminica de astazi §i tot acest ciclu post-pascal este o
asteptare a inal0rii Sale si apogordrii harului Sfantului Duh.

Vorbim despre har pentru ca sa asteptdm harul. Iar
praznicul Pogordrii Sfantului Duh nu e numai o reamintire a unor

vremuri trecute ci o retrdire la nivel eclesial §i personal a minunii
simiirii harului.

Daca orice rugaciune §i orice gand al nostru atrage harul lui
Dumnezeu in noi atunci §tim ce este acea continua cerere,
epicleza a Duhului.

In masura in care nu mai sim^im in noi ca vine ceva la
Sfanta Liturghie, ca suntem populafi de har, ca suntem plini de
bucurie, atunci nu mai sim^im izvorul §i fundamentul Bisericii:
harul Treimii.

Daca sim^im ca suntem in har atunci suntem membrii
constienfi §i indumnezeifi ai Bisericii.

Frumusefea sarbdtorii este aceea ca e o prezenfd reala a
bucuriei, ca e un timpplin de bucurie interioard.

Bucuria pluteste pe langa noi §i in noi. Suntem plini de
frumuse^e cereasca.

Daca luam aminte la aceasta bucurie nepieritoare atunci
sim^im ce a simfit §i Sfanta Fotini, cand a in^eles darul lui
Dumnezeu cu ea §i bucuria harului.

Orice lucru e trecdtor dar nu §i aceasta bucurie.

Mesajul Bisericii lui Dumnezeu e acela ca bucuria nu are
sfdrsit §i ca ea este in noi, in fiecare madular al Bisericii.

Ceea ce ne-a facut sa fim membri ai Bisericii este harul lui
Dumnezeu primit la Sfdntul Botez. Iar ceea ce ne face sa rdmdnem
in Bisericd §i sa fim vii duhovniceste este aceasta scoatere
continua de apa, de har, din inima noastrd prin via^a in Biserica.

Sfanta Fotini a ajuns ofdntdnd a harului.

Noi suntem fdntdni ale harului, ale bucuriei celei ve§nice.

§i bucuria aceasta nu se va lua de la noi, daca nu vom stinge
Duhul [I Tes. 5, 19], daca nu ne vom indepdrta de Datatorul
tuturor bunata^ilor.

'Eyco el|j,i, 6 XaXtiv ooi, spune textul grecesc. Adica: Eu
sunt, Cel care vorbesc cu tine [In. 4, 26, GNT].

Daca in^elegi ca Eu sunt Cel pe care II caufi, ai in^eles tot
ceea ce este esenfial.

Daca in^elegem ca convertirea reala este a crede in El
deplin §i a ne deparazita de tot ce inseamnd trecutul nostru, vom
incepe sa sim^im in noi cum curge apa vie^ii.

Experienfa harului, o experien^a incomparabila, e tocmai
ceea ce ne defineste ca ortodocsi.

Cine sta spectator in Biserica, cine nu simte ca acolo, la
slujbe, se petrec cele mai frumoase clipe ale vie^ii lui inca nu vede
prea bine sensul sdu acolo.

Pentru noi, din prima clipa a convertirii noastre, slujbele
sfinte si atmosfera Bisericii, orice carte a Bisericii, to^i Sfin^ii
Bisericii au ajuns adevarata noastrd via}a si singura.

Autenticul viefii noastre sta in simiirea viului Bisericii,
adica a viefii Treimii.

M-a oprit cineva pe strada ca sa vada daca eu sunt preot sau
nu sunt. Nu avea dileme ca nu as fi, dar vroia sa vada ce mare
lucru stie un preot.

Mi-am aratat nestiinfa in multe probleme, m-am vorbit de
rau pe mine insumi...si omul nostra nu putea sa isi find emofia in
frau, bucuria ca l-afdcut pe preot, ca el nu prea stie prea multe si
ca meseria (cum zicea el) sau vocafia (cum ziceam eu) de preot, in
ultima instanta, «« valoreaza prea mult.

Dupa ce 1-am lasat sa traiasca cateva minute <ie bucurie, am
intors placa si i-am spus ce cam fac eu toata ziua. Pe om il apuca
trepida^ia vazdnd cu ochii, pentru ca nu prea isi inchipuia ca
lucrarile pot sta chiar as a.

§i cdnd avefi timp de toate astea?, ma intreaba el. Nu stiu, i-
am raspuns Qu...Insd, am continuat sa-i spun, lucrul eel mai
important pe care il face preotul e sa aducd oxigen infiecare om,
infiecare casa, in intreaga lumeprin rugdeiunile sale. El nupoate
sa faca prea multe, dar Dumnezeu, Cdruia el Ii slujeste, leface pe
toate.

Vede^i: o altfel de intdlnire si aici!

Intdlnirile adevarate trebuie sa scoatd la lumind fiinia
omului, adancul lui.

Pentru noi, intalnirile cu oamenii sunt spovedanii pe masura
celor care ne interpeleazd. Trebuie sa te lasi in inimile oamenilor.

Ddra de frumuseie din inima celor care te-au cunoscut naste
in ei rugdeiunea pentru tine. §i invers: faptele lor bune si sfinienia
lor nasc in mine rugdeiunea pentru ei.

Bucuria de a va vorbi e un dar de la Dumnezeu si ma bucur
ca aceastd minune se repetd.

Va dorim tuturor multd pace si bucurie duhovniceasca si sa
fitifdntdni care sa izvorasca frumuseiea. Amin!

Cine sunt orbiil La Duminica a 6-a dupa Pasti
[In. 9, 1-38 / F. Ap. 16, 16-34] {a orbului din
nastere) 16

Iubrfii mei fra^i si surori intru Domnul,

minunea de astazi, ca si intalnirea cu Sfanta Fotini de
duminica trecuta, prilejuiesc din partea Domnului doua marturisiri
private, in amble cazuri El marturisind despre Sine ca este
Hristosul.

Tocmai de aceea sunt si puse dupa Pasti aceste Evanghelii
ca sa autentifice faptul ca Hristos, Cel inviat, este Mesia. Ca El
este Cel care trebuia sa vina si sa mdntuiasca pe poporul Sau,
adica este Fiul lui Dumnezeu intrupat.

Primul amanunt pe care doresc sa il subliniez acum e acela
ca Hristos il vindecd pe orb cu propriul Sau scuipat si cu tina
pdmdntului (cf. v. 6).

Desi El putea sd-l vindece cu cuvdntul, de departe, fara ca
nimeni sa nu II vada in mod fizic, in trup, El prefera in acest caz sa
amestece pdmdntul cu scuipatul Sau cel dumnezeiesc si sa il
vindece pe orb.

In teologia ortodoxa acest gest al Domnului este un
fundament pentru Sfintele Taine pe care El le-a instituit.

Scrisa in data de 12 mai 2007.

Acest gest arata ca materia, creata de Dumnezeu, este
proprie harului, ca ea e penetratd de har §i ca prin ulei sfintit se
vindeca la Sfantul Maslu bolnavii, prin Sfantul Mir se da harul
Sfantului Duh celui botezat, prin painea §i vinul euharistic
transfigurate II primim pe Insu§i Domnul, prin apa sfintita primim
harul in fiint.a noastra §i prin binecuvantarea preo^easca, cu mana
aceasta zidita de Dumnezeu, se scurge in cei credincio§i viafa
vesnicd la Sfanta Spovedanie §i ori de cate ori cereti
binecuvantarea noastra.

Materie nu este inchisd harului, lui Dumnezeu, ci materia e
deschisd, e un spafiu penetrat de harul lui Dumnezeu.

Icoana e plina de har, Sfmtele Moa§te sunt pline de har, apa,
mancarea, hainele, casele, binecuvantate §i sfintite, sunt pline de
har. . .Numai sd ai ochi sd vezi §i inimd sd simfi toate acestea.

Cine sunt orbiil Nu cei care nu vdd, pentru ca s-au ndscut
asa, pentru ca s-au nascut bolnavi, ci cei care nu simt viat.a lui
Dumnezeu in Biserica Sa §i pretutindeni in crea^ia Sa.

Sunt orbi cei care nu au mild, care nu simt iubire, care nu
pldng §i nu se pdtrund pentru nedreptate, care nu compdtimesc §i
care nu se sfinfesc ca sa perceapa prezenfa plina de mdrefie a lui
Dumnezeu in oameni §i in lumea Sa.

Toti suntem orbi mai mult sau mai pu^in, pentru ca to^i
suntem pdcdtosi. Iar eel care spune ca nu are pdcat nu e de la
Dumnezeu [I In. 1, 8], ci s-a infract cu demonii, care nu i§i vad
caderea ci §i-o aduleaza.

Orbul e trimis la Si loam, e trimis la apa ascultdrii, e trimis
sd asculte §i sd vadd.

Se spald §i vede.

Dar nu pentru ca s-a spdlat in Siloam vede, ci pentru ca
fusese atins de mana Domnului, Care indreaptd toate §i leface pe
toate spre slava Sa §i pentru ca acesta^ewse ascultare.

Cei orb vine vdzdnd (v. 7). Ce ipostaza cople§itoare, plina
debucurie!

97

Sfantul Simeon Noul Teolog il nume§te pe orice cre§tin
care nu vede slava lui Dumnezeu un om orb, pentru ca nu a vazut
lumina cea adevdratd, cea neziditd §i vesnicd a Treimii.

Iar orbul acesta vine plin de bucurie, de incredere in acest
Iisus, pe care II apara inaintea fariseilor, in a§a fel incat e dat

A se vedea: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Vederea lui Dumnezeu in teologia Sfantului
Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009.
E vorba de teza noastra doctorala, care poate fi downloadata de aici:
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia-sfantului-
simeon-noul-teolog/.

afara, cf v. 34, (nu se in^elege daca din sinagogd sau din templu)
§i care se inchind Lui (v. 38) crezand ca £7 c Domnul.

Fostul orb are uappriaiav 28 inaintea fariseilor. Are
indrdzneala pe care o dau certitudinile din via}a ta.

Cand §tii care e adevdrul, cand §tii dm experienia care e
adevarul, atunci ai indrazneala pe care o da experienia,
indrazneala care nu trebuie sa devina obrdznicie §i nici bdddrdnie.

§i parin^ii lui sunt cutezdtori §i afo'/j, in^elepti. O cutezan^a
abild, nu o cutezan^a trufasd. Nu se iau /« ceartd cu fariseii ci
mdrturisesc adevdrul cu atenfiape care ne-o da inielepciunea.

Insist pe acest detaliu. Apdrarea credinfei nu se face cu
versete, cu injurii, cu toporul, ci cm mdrturia certitudinilor din
viafa noastrd, cu evlavia §i adevdrul addnc al vie^ii Bisericii.

Cei din afara Bisericii vin cm mofturi, vin cu degetul
indreptat cdtre pdcatele unuia sau «/c altuia, vin cu preludri
doctrinare dupd ureche, dar nu vor sa vada cum arata intreaga
infelegere a Scripturii §i a Tradi^iei Bisericii de la inceputul lumii
pana astazi.

In fa^a lor noi nu trebuie sa venim cu alte cuvinte, incat sa
ne certam toata ziua ca la usa cortului, ci trebuie sa venim cu
constiinia noastrd intru Duhul Sfdnt, cu mdrturiile §i certitudinile
pe care le aduce viafa noastrd in Bisericd.

La cuvinte nu se raspunde cu cuvinte, ci cufaptel

La cuvinte insolente se raspunde cm irapp^aiau, cu
indrdzneala pe care o aduce experienia veridicd in Biserica.

A§a face fostul orb §ipdriniii acestuia: ei nu merg j^c fexfe,
ci vin cu adevdrurile minunii, cu faptele petrecute.

Fariseii vin cu textul ca ei stiu ca El e om pdcdtos. A§a cum
vin ereticii la noi §i spun ca noi ne-am pierdut harul sau nu suntem
Biserica lui Dumnezeu, pentru ca a§a le-a spus lor pastorul nu §tiu
care, de tristd amintire pentru amintirea Bisericii.

Ei vin cufraze.

Acestor guri zvdpdiate (pe care Scriptura ii nume§te adesea
porcii sdlbatici care rup gardul viei Bisericii §i stricd via [Ps. 79,
13-14, cf. ed. BOR 1988], adica pe cei slabi in credinfd, pe cei
care nu sunt intdrifi in credin^a Bisericii una, care strica via lui
Dumnezeu, pe Care El a strdns-o cu sdngele Sau) vin cu texte, pe
cand noi venim cu certitudini, cu minunile credinfei, cu Biserica
care are Sfinfi §i in care Dumnezeu face minuni zilnice.

28 Cuvant in limba greaca. Transliterat: parrisian la Ac. sg. (ca aici) si parrisia la N. sg. si
inseamna vorbire libera, deschisd, franca, cu indrazneala.

Mesajul trebuie sa aibd acoperire. Biserica lui Dumnezeu
nu e biruita de timp, nu e secatuita de oameni, nu a suferit
transformdri care au dus-o la apostazie, ci ea s-a desolidarizat de
eretici in mod pasnic darferm, cu fermitate, in toate secolele, §i nu
are/Wale nici in romano-catolicism, nici in protestantism §i nici in
bisericile de doua secole sau de 3 ani.

In hotdrdrea dureroasd de la 1054, cand partea de apus a
Bisericii, cazand in erezie, s-a rupt de trupul Bisericii, exista punct
cu punct motivele pe care paring de atunci le-au avut pentru a
anatematiza pe cei care s-au desprins de Biserica.

Cand am tradus textul in latina al acestei hotarari, dupa cate
imi aduc aminte, sunt in§iruite acolo Filioque, abaterile de la cult
§i de la alte aspecte tipiconale, printre care era si acela ca preo^ii
din Apus incepusera sa isi tai barba §i pdrul, pentru ca sa para
preo^i de alta factura, progresisti.

Postul in alte zile decat cele randuite de Tradi^ia Bisericii,
erezia dogmaticd intercalate in Crez, amanunte divergente fata de
practica liturgica a Bisericii una, toate aratau ca in spatele acestor
schimbdri era o mentalitate strdind de cea tradiiionald.

§i in partea noastra de rasarit, in Biserica Ortodoxa, au
existat eretici dupa schisma din 1054, care au vrut o modernizare
in esen^a a Bisericii, pentru ca nu mai stdteau in asceza, in viafa
bisericeascd de zi cu zi §i in modul de a gdndi al Parnuilor.

§i se observa faptul, ca atunci cand oamenii nu mai sunt una
cu tot ce spune Biserica, cand exista pdreri personate mai
importante decat unanimitatea sau majoritatea glasurilor Parin^ilor
intr-o chestiune de credin^a, apare ideea ca trebuie sa schimbe
ceva, ca ce e numai place.

Fostul orb ii infruntd pe cei orbi cu adevarul evident: cu
minunea din viafa lui dar §i cu adevarul credinfei.

Argumentul sau e zdrobitor.

„A raspuns omul §i le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea:
ca voi nu stifi de unde este §i El mi-a deschis ochii. §i noi §tim ca
Dumnezeu nu-i ascultd pe pdcdtosi; dar de este cineva cinstitor de
Dumnezeu §i face voia Lui, pe acesta il ascultd. Din veac nu s-a
auzit sdfi deschis cineva ochii unui orb din nastere" (In. 9, 30-32,
cf. ed. BOR 1988).

Argumentul credinfei zfapt, nu ideel

Dacd Hristos a inviat, vom invia si noi! [I Cor. 15, 20, 22]:
acesta e argumentul lui Pavel despre invierea morfilor.

29 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Pavel.

Argumentul lui are in spate certitudinea faptei §i nu vorbe in
vdnt. Daca exista Sfinfi §i exista miununi reale inseamna ca exista
§i dreaptd credinfd.

Daca la Ierusalim vine foe din cer numai la ortodoc§i , daca
Sfanta Agheasma nu se impute de§i pare apd obisnuitd, daca
Sfanta Imparta§anie ne sfinieste in mod simiit, real, daca demonii
ies din oameni cu glas mare la rugaciunile de exorcizare, daca
Sfmtele Icoane §i Sfintele Moa§te fac minuni, daca ni se arata
Sfintii ca oameni vii §i care se roagd pentru noi, daca exista fapte
§i nu vorbe, cine contesta Biserica Ortodoxd ca nefiind Biserica
lui Dumnezeul

Noua nu ne plac certurile nesfdrsite de cuvinte [I Tim. 6, 4;
II Tim. 2, 14], ci ne place ca viafa sdfie o icoand a credinfei.

Daca inima ta e plind de pacea Sfdntului Duh §i daca viat.a
ta e plind de bucurie, atunci in tine e raiul §i acest rai e mdrturia,
e irapprjOLa ta, e indrdzneala ta infafa oamenilor dar, mai ales, in
fata lui Dumnezeu.

Oamenii pot fi prostifi, in§ela^i in asteptdrile lor.

In Apostolul de astazi am auzit despre cum insela dracul pe
oameni din femeia cu duh pitonicesc, din cea care ghicea cu
dracul, prin rautatea aceluia, dar care se dadea de slujitoare a lui
Dumnezeu (Fapte 16, 16-17).

Cat era Sfantul Pavel de bland §i de asezat, faptul ca femeia
tot se dadea de sfanta, 1-a enervat intr-o zi, 1-a maniat atat de mult,
incat a scospe drac dinfemeie (v. 18) §i la revedere! cu ghicitul.

Imi aduc aminte, in acest context, de o disputd cu o
adventista cand eu eram elev seminarist. Eram la vie, culegeam
strugurii §i ea venise sa vada cum progresez cu citirea Scripturii.

Ei daca au numai Scriptura lui Cornilescu , tradusa ca vai
de mama ei, §i o carte de imne tradusa din engleza, credea ca eu
numai despre Scriptura inva^ toata ziua.

Insa, avea dreptate: eu studiam Scriptura impreund cu
Sfiniii Bisericii, fara sa merg pe ardturd, cum vreau §i cat imi
place.

§i vine §i ma ia la bani mdrunfi cu sabatul , cu cat de hofi
sunt preo^ii, cu cat de dreaptd este ea §i cat de prost e drumul pe

30 Cum s-a petrecut minunea in 2010: http://www.youtube.com/watch?v=mHN7UuITd3g.

31 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/09/09/sfanta-scriptura-editia-dumitru-
cornilescu-ed-neoprotestanta/.

Depre traducator: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Cornilescu.

32 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sabatul_biblic.

care merg acum, pentru ca Biserica Ortodoxa a intrat in tragedia
veacurilor §i si-a pierdut harul.

Femeia (baiatul ei a ajuns acum pastor advent §i imi era
prieten, ca §i acum de altfel) nu i§i dadea sema cat de penibild este
in aplombul ei §i se enerva ca eu «« ripostam, dupa cum ii spusese
ei pastorul, ca trebuie sa riposteze ortodocsii la astfel de mesaje.

Ea avea fexte §i se a§tepta ca §i eu sd vin cu texte, ca ea imi
aduce altele §i o ^ineam a§a toata saptamana, daca nu toata via^a.

§i cand ea facuse cldbuci la gurd de atata propovaduire,
dupa ce ma amenin^ase ca m« due in lad, ca sunt pe calea
pierzdrii, ca ajung §i eu «« infractor al credinfei ca §i preoiii mei,
ma apropii de ea mai mult (ea era mai mica ca indliime decat
mine), ii pun mana pe umarul drept, §i ii fac semnul Sfmtei Cruci
pe trupul ei, a§a cum se inchina un mirean.

Femeia nu numai ca se panicheazd la gestul meu ci o
cuprinde ddrddiala, se palette la fa^a, amu^e^te deodata, tace
brusc. . .§i simte sd steajos.

Cand se petrece acest gest ii spun: „Tanti Maria (Vedeti: are
numele Prea Curatei Stapane, poarta numele ei §i spune ca ea este
o femeie oarecarel), daca as. fi preot acum, unul din aia pe care
mata ii insul^i, li-a§ pune epitrahilul pe cap §i ai vedea ca^i draci ar
tipa din mata si din credin^a matale".

S-a ridicat, a tacut, a plecat, nu ne-am mai salutat vreo
ca^iva ani, 7-8 ani, pana intr-o zi, cand am intrat, preot fund, la ei,
in casa de adunare, nepoftit de nimeni, si to^i au rdmas mascd.

Se a§teptau sa ma dau de ortodox la ei in casa de rugaciune
§i sd iasd scandal.

Insa eu am intrat §i le-am zis: Slavit safe Domnull (§tiam
ca lor le plac versetele psalmice, ca tot se dau de apostoli §i de
evanghelizatori) §i le-am cerut voie sd particip la slujba lor.

Bucuria lor era mai mult decat evidenta.

Prietenul meu de fotbal de odinioara dar §i de discufii
teologale era acum pastorul comunitdiii §i era fiul Mariei,
predicatoarea de care v-am vorbit.

Dupa mica lor slujba, predica, §i dupa o cantare (toate la
pre} de trei sferturi de ora) a venit momentul discutiilor, la care m-
au invitat §i pe mine.

L-am lasat pe colegul pastor sa le propovaduiasca despre
starea paradisiacd, despre om, Scripturd...

,3 Aluzie la titlul si la continutul cartii de aici: http://www.scribd.com/doc/282816/EG-
White-Tragedia-veacurilor.

Nu a atacat puncte nevralgice (ceea ce am salutat in inima
mea, dovedind bun simf), ci a discutat, pentru prima data, fara
ira ,farsimdnieproletara.

I-am laudat, le-am explicat ce spun Sfm^ii no§tri despre
locurile grele din Scriptura, despre care ei nu aveau habar §i i-am
entuziasmat. Atunci, in inima ei, tanti Maria s-a impdcat cu mine.

A venit la bunica mea §i m-a laudat §i ea pentru cdte lucruri
le-am spus §i pentru omul care am devenit.

Pentru ei a fost o surprizd uluitoare sa ii bage un ortodox in
seama §i, mai mult decat atat, sa ii mai si laude. Ei au mentalitate
de minoritari, de asuprifi, de persecutafi §i cand faci un gest mai
brutal se panicheaza, se scandalizeazd.

Deci, concluzia povestirii mele e aceea, ca nu conving
textele rupte din context, nu conving disputele, vorbele, ci conving
faptele zdrobitoare, evidence.

Despre o astfel de evidenfd imi povestea cineva, care venise
de la Manastirea cu pricina.

Ni§te maici ortodoxe de la o Manastire transilvana au fost
atacate la un praznic ortodox de o ceata de neoprotestan^i cu duh
evanghelizator, ca duhul pitonicesc din Faptele Apostolilor.

Dan§ii, evanghelizatorii platrfi pe bani straini, au vrut sa
dardme Icoana facatoare de minuni a Prea Curatei scoasa in curtea
manastirii spre inchinare. Se pare ca nu aveau forte de ordine §i de
pazd.

Maicile s-au repezit la icoana ca sa o apere §i, in
invalma§eala aia, Sfanta Agheasma dintr-o galeata, prospat facuta,
s-a varsat §i apa l-a atins pe unul dintre neoprotestan^i, care a avut
o reacfie tulburdtoare pentru el la sim^irea apei sfm^ite pe propria-
i piele: a inceput sa ^ipe ca il arde.

Maicile au fost incurajate de eveniment §i ceata de vreo 10-
1 5 oameni a fost intdmpinatd cu Sfanta Agheasma, aruncata peste
ei, in timp ce aceia. fugeau rusinafi.

Evident: o minune addncd in esenfd, de§i poate parea
nostimd la suprafa^a!

Cine sunt orbiil Noi tofi, cei care stam in afara adevarului
§i in patimi de rusine. Pentru noi nu trebuie texte, ci argumente
faptice.

Cine vrea sa aiba argumente §i nu texte, nu doar texte,
trebuie sa aiba viafa aceea de sfinienie, care sa debusoleze pe cei
care ii stau inainte numai cuprezenfa lui.

34 In latina: ira, irae = manie, resentiment, furie.

Caci daca tacerea din noi nu vorbeste altora, atunci nimic
nu nepoate schimba din propria noastra inselare.

Fie ca Domnul sa va bucure in aceasta sfanta zi, §i sa ne dea
sa ne vedem, sa ne vedem a§a cum suntem, pentru ca sa nu mai ni
se para ca suntem altfel. Acest lucru e mdntuirea noastra: sa §tim
cwm suntem §i ewe suntem.

Ce inseamna Indltarea Domnuluil La

f

Inaltarea Domnului 35

Iubi^ii mei,

7 36

troparul praznicului de astazi ne arata faptul, ca inaltarea
Sa cu trupul la cer a produs bucurie §i incredinfare Sfitrfilor
Apostoli:

„Inaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru,
bucurie facand Ucenicilor, cu fagaduiirfa Sfantului Duh,

' Scrisa pe 16 mai 2007.

' A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Tropar.

incredinidndu-se ei, prin binecuvantare, ca Tu esti Fiul lui
Dumnezeu, Izbavitorul lumii".

Inal^area Sa, cu trupul luat din Prea Curata Fecioara, in
slava Treimii arata asadar, ca intruparea e reald, ca El nu Se
leapddd de trupul pe care l-a indumnezeit prin moarte si inviere,
ci it ridicd in sdnul Treimii, pentru ca sa ne dea puterea, prin harul
ce curge din umanitatea Sa, sa ne sfin^im ca si El.

Inal^area Sa inseamna ca El nu mai este printre noi cu
trupul, nu mai este langd noi, ca sa II percem cu simfuri
nerendscute, ci El se urea la Tatal si la Duhul cu trupul, de Care nu
a fast despdrfit niciodata, pentru ca sa vind, duhovniceste, infiinia
noastrd.

Ceea ce s-a petrecut la Cina din Emaus, unde cei care s-au
impdrtdsit cu El, L-au simtit in ei si nu L-au mai vazut cu ochii
fizici, acest lucru se petrece si cu noi, cu fiecare dintre noi, pentru
ca prin coborarea Duhului la oameni, coboara Hristos si Duhul,
intreaga Treime in noi, prin harul Sau, pentru ca sdfie cu noi.

Troparul sarbatorii acesteia pline de lumind ne vorbeste
despre faptul, ca Hristos a intrat in mod deplin cu trupul in slava
vesnicd a Treimii.

Ieri, in ante-ziua Indlfdrii Domnului, am sarbatorit odovania
praznicului Invierii Domnului.

Conform tipicului liturgic Pastiul ortodocsilor nu tine o zi
sau trei zile, ci de la Pastipdnd in preziua Indl0rii.

Ieri am terminat prazincul cantand: Hristos a inviatl, iar
astazi ne salutam cu: Hristos S-a indliat!

Pentru ca la noi sarbatoarea nu este doar comemorarea unei
zile, ci o stare, o stare duhovniceascd a vie}ii noastre.

Noi incepem anul bisericesc toamna, la 1 septembrie, cand
se Strang roadele. Ca si in cazul crearii lumii: a fast seard si a fast
dimineaid [Fac. 1, 5] si nu: a fast dimineaid si apoi a fast seard.

Dumnezeu creeaza lumea frumoasd si bund, curata si fara
aspecte dizgraiioase. Noi, prin pacat, am coborat de la bine la rdu
si nu invers: de la rdu spre bine. Asa si acum: noi trecem de la: afi
langd Hristos la: afi Hristos in noi.

Ritmul vie^ii Bisericii e o taind imensd pentru eel care este
integrat cu totul in el.

Noi incepem anul bisericesc toamna, toamna spre iarna si
intram in praznicul nasterii Fiului, mpraznicul intrupdrii.

Cand avem de-a face cu anul nou calendaristic, noi suntem
dupd praznicul nasterii Domnului si ne pregatim sa urcdm spre
marele si centralul praznic al Invierii.

Invierea, primavara invierii noastre, dulcea primavara e de
fapt jumdtatea anului bisericesc.

Dupa perioada Triodului (cu cele 4 saptamani antecedente
postului, cu postul de §ase saptamani §i cu Saptamana Sfmtelor
Patimi), avem praznicul Invierii pana la Inal^are, bucuria invierii,
dupa cum se observa, intinzdndu-se pe 4 luni si ceva.

Avem astfel patru luni de atmosferd pascald, de pregdtire
pentru Pa§ti §i de trdire a bucuriei Pa§telui, dupa cum praznicul
nasterii Domnului e format din postul de 40 de zile §i de
saptamana de dupa aceea, pana pe 3 1 decembrie.

Nasterea §i invierea Sa ne umplu de bucurie, indliarea Sa
ne cheamd la bucurie, postul Sfnuilor Petru §i Pavel, anul acesta
de o lund de zile, si cele doud saptamani inainte de Adormirea
Preacuratei, toate ne cheamd la bucurie.

Cel care trdieste ritmul Bisericii, circularul ritm al Bisericii,
§tie ca via^a Bisericii e o chemare continud la bucurie, ca in post e
bucurie, ca in slujbd e bucurie, ca in suportarea greutdiilor si a
necazurilor e o mare bucurie.

De§i Ucenicii se despart de Domnul, ei se umplu de bucuria
asteptdrii Mangaietorului §i se umplu de certitudinea ca El e Fiul
lui Dumnezeu, Izbdvitorul, Mdntuitorul lumii.

O despar^ire plind de veselie.

Troparul zilei vorbe§te despre bucurie §i incredinfare, si nu
despre necredinid §i indoialal

Unii cercetatori eterodoc§i ai Scripturii au negat indliarea
Domnului la cer cat §i cobordrea Sa la lad pentru ca sa nu para ca
Biserica cre§tina e o intoarcere la paganism, unde se credea intr-o
lume cu trei etaje.

Avand oroare fa^a de lad §i fa^a de indumnezeirea trupului,
ace§ti cercetatori denigratori ai Scripturii §i ai Tradrfiei, au gasit
de cuviin^a sa radd din via^a noastra orice face referire la
indumnezeire §i reala vesnicie a oamenilor.

§i condacul zilei este plin de teologie §i de bucurie:

„Plinind rdnduiala cea pentru noi §i cele de pe pamant
unindu-le cu cele cerebri, Te-ai indlfat intru slavd, Hristoase,
Dumnezeul nostru, nicicum despdrfindu-Te, ci ramanand
nedepdrtat §i strigand celor ce Te iubescpe Tine: Eu sunt cu voi si
nimeni impotriva voastrdT.

Daca El nu S-a despdrfit de Tatal §i de Duhul, ca Unul care
are in comun, din veci, firea divind cu Aceia, nici de noi nu se

37 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Condac.

desparte, pentru ca are in comun cu noi, cu fiecare dintre noi, prin
intruparea Sa din F ecioar a, fir ea umana.

Inal^area e finalul, a§a cum ne spune condacul zilei, al
rdnduielii, al iconomiei mantuirii, al lucrdrii Sale pe pdmdnt.

Insa inal^area Sa nu e o rupere de noi, ci e o ridicare afirii
Sale umane §i o sedere a ei de-a dreapta Tatalui, pentru ca sa fie
mereu cu noi.

Prin inal^area trupului de-a dreapta Tatalui, firea umana S-a
ridicat peste toate Puterile cerebri §i a intrat in sanul Treimii.

De aceea s-au unit cele ceresti cu cele pdmdntesti, pentru ca
in persoana lui Hristos dumnezeirea s-a unit cu umanitatea §i El a
ridicat firea umana indumnezeitd in Treime.

§i in aceasta situate cum sa nu iconizdm chipul Domnului §i
cum sa nu ne inchindm Lui, daca toate Puterile cerebri o fac cu
frica §i cutremur?

Vazand in slava pe Hristos, inal^andu-Se cu trupul la cer,
Ierarhiile cerebri se bucura §i se cutremura, impreuna cu Biserica,
de taina iubirii lui Dumnezeu.

De ce iubirea lui Dumnezeu e taina cea din veac ascunsd si
de Ingeri nestiutdl Pentru ca iubirea Lui pentru noi inseamna
intrupare, propovaduire, minuni, indumnezeirea trupului,
rastignire, inviere, inal^area de-a dreapta Tatalui, inseamna acte
abisale.

Iubirea nu e vorbal Iubirea efapt, e daruire, e suferinid, e
bucurie pentru altul. Iubirea vorbeste cu glas tare. Faptele iubirii
sunt evidente §i nu dubioase.

Faptele iubirii sfintesc, pentru ca El este cu noi §i nimeni
impotriva noastrd.

§i cum nu ne-am bucura acum, cand bucurie este in cer §i
pe pamant depraznicul Bisericiil

Cum sa ie§im din ritmul bucuriei pentru ritmurile tristeiiil

Sfantul Apostol Pavel ti atenfiona pe credincio§ii vremii
sale, ca nu cumva sa fie in§ela^i de inielepciunea desartd a lumii §i
de false inchinari, de false dogme, de false ontologii umane [I Cor.
2, 4; II Cor. 2, 17; Gal. 1, 8-9; 6, 7-8; Efes. 2, 15; 3, 17-18 etc.].

Daca in locul ontologiei indumnezeirii, a transfigurarii
trupului §i a sfm^irii sufletului punem idolatrizarea trupului, a
decaden^ei, nu facem decat sa elogiem moartea §i nu indlfarea
Domnului cu trupul la cer.

Daca nu Sfiniii sunt modelele noastre ci artisul nu stiu care,
care nu a fdcut nimic pentru noi in comparable cu mijlocirile
Sfiniilor pentru noi, nu facem decat sd-i elogiem pe cei care nufac

nimic pentru noi §i sd-i dispreiuim pe cei care ne feres c de multe
rele.

Inal^area Domnului reprezinta puterea de a ne sfinfi cu tofii
viaia. Daca Hristos a ridicat trupul Sdu la cer atunci fiecare dintre
noi, luand putere din puterea lui Hristos, putem sd ne sfiniim
trupurile si sufletele.

§i fie ca aceasta sd se petreacd cu fiecare dintre noi, care
dorim mdntuirea Lui §i ne rugam ca sa vina in noi, §i pe pdmdnt,
Impdrdiia Sa. Amin!

Predica la Duminica a 7-a dupa Pasti.
Duminica Sflntilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
(325 d. Hr.) 38 '

rniwuh m\% mmm ■■ mm<\ mm* %5

Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul,

duminica de astazi, o duminica a teologiei prin excelenfd, ne
propune sa addncim rugaciunea Domnului de la In. 17, 1-13.

Ne propune sa intelegem ce insemna preas I dvirea Domnului
mai intai, adica tot ce a facut Domnul ca sa indumnezeiascd firea
Sa umana §i care este rostul iconomiei mdntuirii Sale cu noi.

§i, dupa cum se observa, duminica aceasta, in care se
resdrbdtoreste invingerea lui Arie de catre cei 318 Sfin^i Paring
de la Niceea , vine ca sa puncteze faptul ca Hristos e Dumnezeul
nostru rdstignit si inviat, Fiul Tatalui §i nu o creaturd, cum dorea
al doilea Iuda, cum e numit Arie in cantarile de la Vecernie.

Pentru ca Evanghelia de astazi tocmai despre aceasta relate
din veci, a Fiului cu Tatal, ne vorbe§te.

Preasldvirea Fiului de catre Tatal nu este o problema pusd
in umbra de Sfnnii Paring ci, dimpotriva, e parte components a
hristologiei §i a soteriologiei, adica a inva^aturii despre persoana
lui Hristos §i a invataturii despre mdntuirea noastrd.

Scrisa in data de 19 mai 2007.

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29.
1 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic.

Preaslavirea Fiului de catre Tatal nu inseamna decat
trecerea Lui prin moarte, pentru ca sd invie §i sd indumnezeiascd
trupul Sdu omenesc. Preaslavirea Sa nu se refera la dumnezeirea ci
la umanitatea Sa. Firea umana impropriate de Cuvantul este
preasldvitd, este transfiguratd, e umpluta de slava cea vesnicd sl
Fiului §i a Treimii.

§i va propun o citire a textului sub forma de comentariu, o
citire comentatd, pentru a pune in evident coniinutul teologic al
Sfintei Evanghelii de astazi.

Parinte, a venit ceasul ca Tu sa preaslave§ti pe Fiul Tau,
adica a venit ceasul pe care // asteptdm Amandoi, acela al
Patimilor Mele.

Ceasul patimirilor a venit §i acum e vremea sd ardji slava
Ta intru Mine, ca prin Mine sd fim preamdriti Amandoi de catre
oameni. A venit ceasul ca oamenii sa vada ca Eu sunt Fiul Tau,
Caruia Tu I-ai dat stdpdnire peste tot trupul, pentru ca Eu Mi-am
pdstrat trupul far a prihand.

Pentru ca Eu Ma rdstignesc pentru oameni, de aceea dau
via^a tuturor celor pe care Tu Mi i-ai dat Mie prin propria lor voie.

Eu dau viafd tuturor pentru ca Eu sunt Viafa.

Via^a ve§nica inseamna ca top, sd Te cunoascd pe Tine,
Preaiubite Tata al Meu, sa Te cunoasca prin experienid in fiin^a lor
§i pe Mine totodata, caci Tu M-ai trimis pe Mine in lume ca sa-i
mantuiesc pe oameni.

Mdntuirea inseamna sa cuno§ti ca Tatal are un Fiu din veci
sT ca din Tatal purcede din veci Sfdntul Duh.

Mdntuirea inseamna sd experiezi infiinia ta slava Treimii.

Caci a cunoaste inseamna a vedea, a trai, a te impdrtdsi de
sfinienia lui Dumnezeu.

A cunoaste inseamna a intelege din experienid §i a rdmdne
totusi necuprins inielesul experienfei.

Ceea ce se poate cuprinde nu inseamna experienid ci idei.

Ideile se nasc din experienid §i nu invers: adica din idei sa
se nasca experienia. Atata timp cat invdidm idei nu avem nicio
experienid. Cat timp copiem din afard ideile, cat timp le memordm
nu §tim ce coniin ele inauntru.

Pentru ca aceasta e viaia vesnicd: a-L cunoaste pe Tatal, pe
Fiul §i pe Duhul. Si a cunoaste inseamna a experia prezenia Lor in
tine, a iubi Treimea, afi mereu cu Ea.

Daca cunoa§terea ta nu e iubire, nu e adoraiie, daca
cunoa§terea ta nu inseamna slavoslovie, daca cunoa§terea ta nu
inseamna vers, imn de slava, atunci Dumnezeu nu ifi vorbeste §i tu
nu ai inimd pentru El.

§i Domnul spune ca aceasta e viafa vesnicd §i nu doar
simplul mod de viafa.

A trai bisericeste legdtura cu Treimea nu inseamna doar a
trai, ci a trai in ritmurile vesniciei, a trai pe pdmdnt §i, in acela§i
timp, in cer.

Intraripatd via^a bisericeasca!

Dumnezeiascd viafa nein^eleasa, pentru ca nu e iubitd §i
trditdl

§i cum sa nu fie dumnezeiascd, daca noi stdm cu Sfin^ii §i
cu Ingerii in fa^a Prea Sfintei Treimi §i slujim impreund cu eft

Ce via^a seculard avem noi, daca ea e plind de har §i de
mdntuirel

Caci aceasta e viafa vesnicd: sa traim in harul Treimii!

Eu Te-am preaslavit, Tata, pe Tine, pe pamant, prin
minunile §i cuvintele cu care i-am uimit pe to^i. Am savar§it lucrul
mantuirii, pe care Tu Mi 1-ai dat sa-1 fac.

S-au sdvdrsit toatel Caci Stapanul S-a intrupat din Fecioara,
dupa cum au spus Prorocii [Mt. 1, 23 // Is. 7, 14], nu s-a gasit loc
pentru El [Lc. 2, 7], L-a primit ieslea [Lc. 2, 12; 16], apoi a fugit
in Egipt pentru ca a fast prigonit [Mt. 2, 14], pentru ca sa revind [
Mt. 2, 21] §i sa vindece casa lui Israel.

El, Cel care nu avea unde sa-§i piece capul [Lc. 9, 58] a
vindecat pe orbi §i pe ologi, pe demoniza^i §i pe garbovi, a
propovaduit Impara^ia lui Dumnezeu, a vestit pe Treimea cea de o
fiin^a §i nedespar^ita, a chemat pe to^i la Biserica Sa, ca to^i sa fie o
turmd si un Pastor [In. 10, 16].

S-au sdvdrsit toate, Tata. A venit vremea, Parintele Meu, sa
preasldvesti trupul §i sufletul Meu cu slava pe care am avut-o §i o
am impreuna cu Tine mai inainte de afi lumea, din veci.

Am aratat numele §i persoana Ta oamenilor pe care Tu Mi
i-ai dat din lume, pentru ca ei au vrut sa Ma iubeascd pe Mine ca
pe Tine. Pentru ca Te-au iubit pe Tine M-au iubit si pe Mine,
Creatorul lor.

Pentru ca Tu e§ti Tatal Meu §i Eu Fiul Tau cunosc ca toate
sunt ale Tale ca §i ale Mele.

Le-am dat cuvintele Tale, pentru ca cuvintele Tale sunt viafa
daca le intrupeaza cineva. Apostolii Mei au crezut in Tine §i in
Mine.

Au sim^it puterea dumnezeirii Mele cei pe care i-am
vindecat, cei carora le-am vorbit.

Cei care au auzit grduntele cuvintelor Tale, au dat rod dupa
darul dat lor. Cuvintele Tale au cazut pe sol bun in cei pe care Mi

i-ai dat. §i pentru ei Ma rog, pentru Apostolii Mei Ma rog, pentru
ca sunt si ai Tdi, Parinte Sfmte.

Caci noi avem toate in comun, fiindca fiin^a noastra e
comuna. §i eel care Ne iubeste §tie ca fiin^a Noastra e una, pentru
ca Eu Ma preasldvesc in ei si ii incrediniez de adevarurile Noastre
spre mantuirea lor.

Cei incredinfafi sunt umplufi de viafa cea vesnicd.

Cei incredin^i trdiesc vesnicia in trup.

De aceea, pentru unii ca ei moartea e un edstig [Filip. 1,
21], pentru ca e trecere la tot mai multd viafd.

Cei care traiesc incredintarea adevdrului, adica viafd de
sfinienie, se vad in lume, dar ai Treimii.

Pentru ca Eu vin la Tine prin cruce, pentru ca vin Jerftdfdrd
prihand, buna mireasma adusa Tie, paze§te-i pe Apostolii Mei, ca
ei sa fie una in cugetele §i in inimile lor, dupa cum Noi suntem
una.

§i ei pot fi una, o singurd turmd §i un neam impdrdtesc,
pentru ca Eu sunt Pdstorul §i Domnul lor. Eu i-am pazit cat am
fost cu ei in lume, langa ei, ca Dumnezeu intrupat, §i n-a pierit
niciunul, in afara de Iuda vanzatorul, fiul pierzdrii, dupa cum a
spus Scriptura cea veche [Ps. 108, 7].

§i pentru ca acum vin la Tine §i venirea Mea ii va face pe ei
sa Se bucure cand o vor in^elege, fa ca bucuria Mea intru ei,
bucuria § i veselia mantuirii sa fie deplind in ei, desavar§ita.

Finalul, verstul al 13-lea, ramane un accent pus pe bucurie,
pe bucuria lui Hristos Dumnezeu de noi, daca §tim sa fim una, sa
ne sim\im frafi, sa ne iubim §i sa ne respectam dumnezeie§te.

Cine aude astfel de cuvinte §i ne mai crede idealisti
inseamna ca nu a inieles nimic din viafa bisericeascd.

Via^a Bisericii e viafa Treimii, e via^a ve§nica trditd in
faldurile istoriei, este margaritarul ascuns in inima [Mt. 13, 46],
estefocul ascuns in oasele §i maruntaiele noastre [Lc. 12, 49], care
arde toata necura^ia §i care ne va imbrdca pe deplin, cu totul, cand
Domnul va veni intru slavd sa judece viii §i morjii.

Afi idealist nu inseamna afi crestin ortodoxl

Ortodoxia este experienid directd, e luare de contact la
maximum cu taina §i frumuseiea lui Dumnezeu, cu mare^ia
cople§itoare a puterii §i a luminii Sale.

Ortodoxia inseamna sa trdiesti minuni in via^a ta sj sa fii
mereu doxologic, mereu cu gura si cu inima si cu mintea pline de
maririle aduse lui Dumnezeu.

Pururea, spune Prorocul, e lauda Lui in gura mea [Ps. 33,
!]•

Pururea, mereu, tot timpul gdsesc motive, am motive sd-L
laud pe Dumnezeu §i cand fac cele bune §i cand ma ridica din
odder ea pacatelor mele.

Realismul duhovnicesc al acestei duminici este de fapt
rdvna coplesitoare a Sfm^ilor Paring de la Niceea care au zdrobit
filosofia demonicd a ereticului Arie, care strica Treimea §i o facea
o persoand, numai Tatdl, iar pe Fiul §i pe Duhul Ii vedea ca fiind
creaturi apar^inand temporalita^ii.

De aceea, Dumnezeul lui Arie avea multe in comun cu acel
Unul singur §i rece al evreilor §i al mahomedanilor 41 .

Daca il punem pe „nemuritor §i rece" 42 al lui Eminescu in
dreptul Dumnezeului filosofat de Arie avem tabloul lamentabil al
teologiei sale.

§i Arie nu era un om incult ci un filosof strdlucit, cu multa
putere de convingere.

Insa punctul de plecare al teologiei sale eretice nu era
Evanghelia ci filosofia pdgdnd, fapt pentru care Fiul §i Duhul erau
mai mult puteri ale Unului, acest Unu fioarte iubit de mul^i dar nu
§i Treimea.

§i daca doriji sd evaluaji vreodata filosofia rationalists a
ultimilor 2000 de ani, va rog sa fi^i aten^i la ce voga are Unul
pagan in detrimentul Treimii revelate de Fiul.

Pentru ca oamenilor le place sd jongleze cu ideile lor, cu
fantasmele lor, decat sd se supund dogmei, adevdrului paradoxal
al dogmei Treimii, in care Dumnezeu e din veci intreit in persoane
dar aceste persoane au in comun o singurdfiinfd.

Treimea nu intra in capul acelor oameni, care se
incapa^aneaza sa creada ca noi putem sa in^elegem adevdruri
despre noi §i despre existenfd in afara Revelafiei dumnezeiesti §i a
lumindrii noastre de catre El.

Penibilul gandirii filosofice consta in aceea, ca se propune
inifiatoare de realitdfi, cand demersul filosofic onest are menirea
tocmai de a descoperi calea catre adevdrprin experientd.

Pentru ca noi nu putem sd cunoastem ceea ce nu ni se
descoperdl

§i fara luminare dumnezeiascd ne invartim in gol pdnd

intelegem voia Lui, dupa cum s-a petrecut cu evreii timp de 40 de

ani prin pustiu [Deut. 8, 2-5; 29, 5]. Pentru ca fara El nu se poate

face nimic stabil, pentru ca El este stabilitatea, El este tdria

universului §i a noastrd, fundamentul tuturor.

41 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Monoteism.

42 Ultimul vers din Luceqfarul. A se vedea textul integral:
http://ro.wikisource.org/wiki/Luceaf%C4%83rul_%28Eminescu%29.

Filosofia reala este o cale catre credinid, un antreu §i nu un
punct final. Cautarea trebuie sa duca la certitudini §i nu la un
pustiu sufletesc.

Filosofia seculard insa, care este o excrescenid teologicd
diluatd, o suma de erezii pastisate, nu poate sa spuna nimic
crestinismului autentic, pentru ca in Hristos S-au rezolvat toate
neinielegerile reale ale omului.

Filosofia a fost bund pana la Hristos. De aici incolo,
filosofia de dupd Hristos, demersul filosofic de dupa Hristos
devine un tip de discurs sectar, un fel de mentalitate
gnosticd/agnosticd, care i§i propune sa caute, tocmai pentru ca nu
vrea sa accepte evidentele si nu pentru ca nu exista adevdr §i
mdntuire.

Omul nu mai are ce sa caute atata timp cat a fost cdutat §i
gdsit, mdntuit de Pdstorul eel bun, Care are grijd de oile Sale.

Ce ontologie, ce teleologie, ce axiologie mai buna poate
exista decat cea care tefiace vesnicl

Daca cautarea are un capdt, daca vrea un rdspuns, ce
raspuns mai credibil poate afla omul, daca nu accepta adevdrurile
Creatorului sdul

Sistemul filosofic al lui Kant 43 , al lui Hegel 44 , al lui
Nietzsche sau Kierkegaard nu dau niciun fel de certitudine in
comparable cu aceasta experienfa a viefii vesnice pe care o traim
noi in Biserica.

Am privit cu zdmbetul pe buze de la un moment dat tot
efortul omului de a se situa in afara voii lui Dumnezeu, care e
destinat, fatalmente, dezastrului.

Adevarul cdutdrii omului trebuie sa constea in implinirea
lui. Moartea e adevarul omului. Daca moartea ne gase§te plini de
bucurie, de a§teptare a intdlnirii cu Domnul, atunci a meritat sdfii
citit mii de tomuri toatd viafal

Moartea e adevarul viefii. Pentru ca adevarul viefii este
experienia viefii vesnice in noi, trairea intimitdiii cu Dumnezeu in
noi.

Daca Parhuii Bisericii au luptat cu ereticii e pentru aceea ca
sa pastreze adevarul crediniei necenzurat, intreg.

Pentru aceste adevaruri, ca Treimea e din veci, ca Hristos e
Dumnezeu si om deplin, ca in Biserica sunt Sfintele Taine ale
mdntuirii, ca exista viafd vesnicd §i judecatd, s-au dus lupte

43 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant.

44 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel.

45 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.

46 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%B8ren_Kierkegaard.

imense cu diferi^i smecheri ai istoriei, care inventau noi §i noi
opinii despre cele ale lui Dumnezeu.

Daca acum, in duminica a §aptea dupa Pa§ti, sarbatorim
victoria impotriva ereticului Arie, odata cu aceasta victorie,
Biserica traie§te, retraie§te toate victoriile impotriva ereticilor de
ieri §i de astazi.

§i de aceea am spus ca astazi e o duminica deplin teologica,
pentru ca e o victorie a crediniei, a teologiei impotriva necredinfei,
a ateismului §i a ereziei.

Sarbatorim dumnezeieste o astfel de zi, daca incepem sa fim
atenfi §i sa gdndim §i sa cunoastem addnc dogmele si credin^a
noastra ortodoxa.

Noi cunoastem trdind credin^a, caci pe masura ce o
cunoastem o si trdim §i ne bucurdm intru ea.

Bucura^i-va dar intru Domnul pentru ca bucuria noastra sa
fie deplinal

Bucura^i-va cu con§tiinJa ca bucuria e a unitdiii §i a pdcii,
ca bucuria e a smereniei §i a sfin}eniei\

Iar daca con§tientizam faptul, ca nu avem atdta bucurie in
noi cat ne cere Domnul, ruga^i-va ca sa frfi umplufi de bucuria cea
vesnicd, care intrece orice minte.

Dumnezeu sa va umple cu harul Sau, El, Tatal nostru, Care
e slavit impreuna cu Fiul §i cu Duhul Sau, acum §i pururea §i in
vecii vecilor. Amin!

Predica la praznicul Pogordrii Sfdntului Duh si
la eel al Preacuratei si Preasflntei Treimi,
Dumnezeul nostru 47

Preaiubitii mei,

vom incerca astazi sa vedem semnificafiile addnci ale
acestor doua praznice, pe deplin teologice, pe deplin dumnezeie§ti,
in care reactualizdm venirea Duhului Sfant peste Sfirrtii Apostoli
§i in care marturisim adevdrul necenzurat al Dumnezeului nostru,
ca este Treime de persoane si unime de fiin^a, ca este intreit in
persoane dar unul dupafiinfa Sa.

In istoria Bisericii, Sfin^i Paring au \imit cuvdntdri
cople§itoare la aceste preasfmte praznice, pentru ca au fost cu

47

Scrisa pe data de 27 mai 2007.

totul plini de incrediniarea ca fara aceste inielegeri pe care ni le
dau aceste doua praznice noi nu putem sd avem mdntuire.

In primul rand, pogordrea Sfdntului Duh, dupa prorocia §i
fagaduin^a Domnului [In. 15, 26; 16, 13; F. Ap. 1, 8], i-a umplut
pe Apostoli de harul indumnezeirii, de harisma vorbirii in limbi §i
afacerii de minuni, de inielepciune inaltd §i de teologia cea de sus
§i prin acestea toate pescarii s-au facut vdndtori de oameni, cum
spune troparul de astazi §i i-au adus pe to^i in turma Bisericii.

Pentru ca iconomia mantuirii era aceasta, ca atunci cand
Hristos Se preaslave§te prin moartea, invierea §i inalfarea Sa la
cer, cand firea Sa umana e sldvitd de toata faptura ca una
impreund-sezdtoare pe tron cu Tatal §i cu Duhul, atunci Fiul sd II
trimitd pe Duhul in lume [In. 15, 26], pe Cel ce purcede de la
Tatal sau, mai bine zis, ca Fiul sa vind impreund cu Duhul §i cu
Tatal in Apostoli, pentru ca sa fie cu ei §i in ei [In. 17, 21-23] §i sa
apara astfel Biserica lui Dumnezeu, cea a Noului Legamant, care
sd lumineze §i sd mdntuiascd pe tot omul ce vine in lume [In. 1, 9].

Venirea Duhului, a Mangaietorului peste Apostoli, venirea
harului in ei nu inseamna decat ca Treimea incepe sdfie trditd din
interiorul lor de Apostoli §i de tot eel ce crede in Hristos spre
mantuire.

Cand vine Duhul, Impara^ia lui Dumnezeu vine in noi, cea
atat de asteptatd de poporul lui Israel §i pe ea o trdim ca unii care
suntenij^/zw de bucurie.

Semnificafiile praznicului Pogorarii Sfantului Duh sunt
acelea ca Treimea ne devine interioard prin harul Ei, ca Biserica
se formeazd pe fundamentul Treimii, al slavei Treimii §i ca nimeni
nu o poate scoate de pe acestfdgas, ca harul Duhului se pogoara la
cei care tin dreapta credinfd §i predaniile cele curate ale
Apostolilor si ca Biserica adevdratd e Biserica fideld invdidturii
Apostolilor §i a Pdrintilor, care e sfdntd §i e una, pentru ca
Treimea e una.

Sfinienia Bisericii este sfinfenia lui Dumnezeu.

Sfintele Taine ale Bisericii sunt continue epicleze, cereri
staruitoare ca Duhul sd vind §i sd vieze intru noi, sdfie viu in noi.

Rugdciunea Bisericii e o continud umplere de harul
coplesitor al Treimii, care umple toate, care e in toate §i
tine/sustine toate.

Prezenfa lui Dumnezeu in lume este interioard lumii §i
rodeste viafa lumii din interiorul ei desj Dumnezeu depdseste
crea^ia pe care a facut-o §i nu Se poate confunda cu ea.

In Biserica, Dumnezeu lucreaza in noi to^i mdntuire, pe
masura ce noi ne deschidem harului Sau prin fapte bune §i prin

implinirea poruncilor iubirii Sale celei prea mari §i conlucrdm cu
El, cu Fdcdtorul §i Mdntuitorul sufletelor noastre.

Dupa cum se observa in Sfanta Icoana a praznicului, Sfir^ii
Apostoli privesc spre noi in mod personal §i fiecare are un
vesmdnt special, semn ca fiecare a primit pe Duhul pe masura lui
§i ca harul lucreazd, in funciie de voinfa noastrd §i de ddruirea
noastrd, harisme diferite in unul sau altul.

To^i ne umplem de har la Botez, in Mirungere, in
imparta§irea cu Domnul, la fiecare Sfanta Liturghie, Taina §i
slujba.

Nu exista din partea lui Dumnezeu o discriminare a cuiva:
fiecare prime§te pe masura lui. Fiecare prime§te har din belsug.
Numai ca fiecare se imbogafeste in har personalizdndu-se prin har
§i personalizdnd infiinia lui harul in anumitefapte.

§i dupa cum §tim, cei care lucreaza cele ale bundtdfii §i ale
evlaviei ajung sd facd minuni, sa aiba cuvdnt de invdidturd, sd
scoatd demoni, sa scrie inalt, sa aiba vederi §i lumindri
dumnezeiesti, fiecare dupa dorinia §i lucrarea personald pe care a
addncit-o prin har.

Caci darul §i harisma nu apar in noi daca noi nu ne-am
aratat intreaga muncd §i ddruire pentru virtute. Pe masura
curdtirii §i a muncii cu sine, Dumnezeu ne umple de darurile Sale.

Caci dupa cum nu po^i sa ajungi violonist genial numai daca
f/z" cumperi vioard, ci trebuie ^a exersezi in continuu, tot la fel nu
po^i sa ajungi desdvdrsit doar pentru ca te-a/ botezat, ci daca
lucrezi cu acrivie, in mod constant, cu mult zel, cu multa ravna
cele ale despdtimirii §i sfinieniei si daca mergi dupa regulile
cresterii duhovnicesti.

Fiindca dogmele Bisericii sunt statorniciri ale adevdrului
scrise §i gandite §i receptate cm mdrime de inimd §i cm multa
sfinienie §i ele nu pot fi asimilate fara o muncd asidud §i fara
mi//?« smerenie §i iubire de adevdr.

Dogma Sfmtei Treimi a avut de-a lungul timpului mul^i
opozanfi §i mul^i oameni care au denigrat-o.

Unii II vedeau pe Dumnezeu doar ca pe o persoana care
poarta trei nume in mod succesiv, acelea de Tata, Fiu §i Sfdntul
Duh, fara ca numele sa reprezinte realitdfi personale .

Unii vorbeau despre Tatal ca despre singurul Dumnezeu §i
despre Fiul 49 §i Duhul 50 ca despre ni§te creaturi ale Sale.

48 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Modalism.

49 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arianism.

50 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Macedonians_%28religious_group%29.

Aljii au vorbit despre Tatal ca fiind mai mare decat Fiul
negand egalitatea Tatalui, a Fiului §i a Sfantului Duh §i lipsa
oricdrei anterioritdfi in Treime.

Unii au vorbit despre Duhul ca despre o emanafie din
Dumnezeu §i nu ca despre o persoana dumnezeiasca.

A\\\\ au vorbit despre o fiinfa simpld a lui Dumnezeu din
care s-ar fi iscat, in mod succesiv, cele trei persoane, adica
unitatea nascand Treimea, pe cand al^ii au vazut Treimea ca lipsitd
de viafa, pentru ca au negat slava lui Dumnezeu sau harul ca
energie necreatd §i vesnica a Treimii, care se revarsa in afard §i
sfinieste toate.

To^i ereticii antitrinitari nu au vrut sa accepte ca Dumnezeu
e mai presus de tot ce putem gandi noi §i ca numai Fiul ne-a
descoperit noud ca Dumnezeu e Treime de persoane.

Nefiind smerrfi in fa^a Supremului nostra Inva^ator, fiecare a
gandit intr-un mod uman, intr-un mod decdzut via^a lui
Dumnezeu, caci nu au in^eles ca Dumnezeu e din veci §i pdnd in
veci Treime de persoane §i ca fiecare persoana dumnezeiasca le
imbrdiiseazd §i le asumd pe celelalte doua pentru ca le confine pe
celelalte doua datorita faptului ca au aceeasi fiintd din veci.

Intimitatea negrditd de iubire dintre persoanele Treimii a
scdpat §i scapd celor din afara Bisericii, ca unii care nu sunt
pdrtasi la intimitatea cu Treimea in fiinfa lor.

Pentru ca, a§a cum in noi vine, in mod personal si obiectiv
in acelasi timp, Treimea prin slava Sa, iar noi traim inimitatea cu
Ea fara ca sa credem ca aceasta eprodusul miniii §i al sensibilitdiii
noastre, ci ca realitate energeticd a Treimii, tot a§a cele trei
persoane dumnezeie§ti Se asumd §i Se con^in din veci una pe alta,
conlocuind aceeasi fiinfa una, fara ca Tatal sa devina Fiul sau Fiul
sa devina Tatal §i fara ca Duhul sa devina la randul Sau unul
dintre cei Doi.

Treimea e unime §i unimea e Treime spune coral Teologilor
Bisericii, pentru ca Dumnezeu e, mai presus de orice in^elegere
umana, in trei persoane, Tatal, Fiul sj Sfantul Duh §i El e
fundamentul intregii crea^ii §i al Bisericii §i, in acela§i timp, cele
trei persoane sunt o singurd Dumnezeire, Care nu cunoa§te mutare
sau umbra de schimbare, dupa cum spune Sfantul Vasile eel
Mare 51 .

Daca nu marturisim acest adevar capital §i daca nu ne
ragam lui Dumnezeu ca Treime de persoane suntem in afara
Bisericii lui Hristos, a Celui care ne-a invdfat pe noi, ca Tatal este

51 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Vasile_cel_Mare.

intru Sine si El intru Tatal [In. 14, 11] si ca Duhul de la Tatal
purcede [In. 15, 26] si ca Acesta Se odihneste peste Fiul si m Fiul
[Mt. 3, 16].

Reactualizdrile anuale ale acestor praznice vor sa ne ^ina
intr-o continua aprofundare a credin^ei noastre.

Daca vrei sa ai o vie buna, trebuie sa o privesti si sa o cultivi
neincetat. Daca vrei s<2 fe intdresti in credinfd, daca vrei sa
aprofundezi credinfa ta, atunci ceea ce injelegi sa fad si ceea ce
faci l\i vor aduce o si mai mare infelegere a ceea ce aifdcut.

Caci credin^a noastra nu se adanceste in noi numai daca
citim o data Scriptura sau de doud ori sau niciodatd, ci doar o
rdsfoim sau daca ne rugdm si mergem de doud ori la Bisericd
toatd viaja. Ci credin^a se adanceste si se injelege printr-o
continua citire, continua rugaciune, continua pocain^a, prin
fidelitatea cu care mergem la slujbe, prin post si rabdarea ispitelor
si a necazurilor, prin dragoste si ingaduin^a.

Inielegi pentru ca te smeresti si accept adancimile de gand
ale Bisericii.

Insul singuratic, retras, care nu suportd ascultarea si nici nu
ingdduie neputin^ele altora nu poate fi un ucenic al lui Hristos,
pentru ca el nu suporta adevarul, comuniunea si smerenia.

Nu po^i sa inielegi dogma Treimii, sa o trdiesti intru cdtva
in tine daca nu vrei sa fii in comuniune cu fra^ii tai, daca nu vrei sa
fii in iubire §ifrumusefe cu toft.

§i nici nu po^i sa ai o familie frumoasa, daca nu inielegi ca
dragostea §i ingdduinia reciprocd sunt cele care consolideazd
relaiiile, dupa cum dragostea desavdrsita a Treimii e dragostea
totald a Unuia fa^a de ceilalfi Doi in acelasi timp.

Sfdnta Icoand a Treimii , zugravita dumnezeieste de
Sfantul Andrei Rubliov , arata ca cele trei persoane dumnezeie§ti
Se sorb Una pe Alta din priviri §i ca Una Se pleacd in fa}a
celorlalte Doud intr-o iubire fdrd margini.

Pentru ca numai acolo unde dai intdietate altuia, numai
acolo unde vezi darurile lui Dumnezeu din aproapele, numai acolo
unde ierfi pentru ca §i ^ie fi s-a iertat mult [Lc. 7, 47] §i unde
acoperi gre§elile §i nu le dai la weald [Fac. 9, 23] este adevarata
intimitate cu Treimea, cu Dumnezeul nostra.

§i nu aratam astfel doar prin vorbe ci §i prin fapte credin^a
noastra. Caci credin^a se arata prin faptele iubirii §i ale smereniei
[lac. 2, 18].

Cand ?# fl^Mm/ dogma Treimii trebuie sa ni asumi §i
dragostea care iartd toate. Iar cand vorbesti despre Duhul, Care
mdngdie §i sfinfeste, trebuie sa ni asumi §i aceea de a fi
mdngdietor pentru arfii.

Caci numai cei care ii mdngdie pe arfii, care ii incurajeazd
pe al^ii la tot lucrul bun sunt umplufi §i ei de incurajarea Duhului,
de rdvna dumnezeiasca. Iar cei care incurajeazd frumuseiea e
semn ca s-au impdrtdsit cumva de ea.

De aceea, in aceste doua praznice traim din plin bucuria de
a fii umplufi mereu §i mereu de Duhul §i de a trdi in intimitate cu
Treimea noastra. Cei care iubeste Treimea trebuie sa se roage ca
Sfantul Grigorie Teologul 54 Treimii §i sa spuna: Treimea mea,
miluieste-md si ma umple de nemurirea care vine de la Tine!

Caci praznicele acestea sunt praznicele adevarului §i ale
dreptei cinstiri de Dumnezeu, banchetele inimilor noastre, in care
noi ne veselim de Domnul nostra, caci cu El suntem.

§i a§a putem in^elege de ce la Vecernia plecdrii genunchilor
de astazi am strigat: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul
nostra? Tu e§ti Dumnezeu, Carefaci minunil".

Caci daca El este in noi via^a noastra e o minune plind de
veselie.

52 Existenta in pagina anterioara.

53 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Rubliov.

54 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul.

Sa fi^i plini de har, de bucurie dumnezeiasca, slavind pe
Treimea cea deofiin^a §i nedespar^ita, pe Tatal, pe Fiul §i pe
Sfantul Duh, Dumnezeul nostru, acum §i pururea §i in vecii
vecilor. Amin!

Ei, cei de care lumea nu era §i nu este
vrednicd. La Duminica intai dupa Rusalii {a tututor
Sflntilory

\55

$3'^ >^ p *

yjUu

Iubi^ii mei,

duminica intaia dupa Rusalii ne face sa fim atenfi la
multitudinea nesfdrsitd de Sfin^i stiufi dar, mai ales, nestiufi de
catre oameni, ultimii nefiind cinsti^i in mod solemn si nominal in
Biserica.

Acest nor de mdrturii [Evr. 12, 1] al Bisericii, Sfinjii lui
Dumnezeu, sunt cinsti^i astazi sub egida Duminicii Tuturor
Sfinfilor si ne face sa re-constientizdm faptul daca i-am cinstit pe

Scrisa pe data de 2 iunie 2007.

Sfinfi, daca ne-am rugat macar odata fiecarui Sfant pe care il
cunoastem.

Datorita dramatismului caderii omului in pacat, episod atat
de mult trucat in teologia protestanta §i a unei unde de opinie, care
ii socote§te pe Sfintii Vechiului Testament drept Sfinfi de mdna a
doua ai Bisericii, ca §i cum nu ar fi deplini daca au trait inainte de
venirea lui Hristos in trup, se vede la o parte a ortodoc§ilor
inabilitatea de a incepe sirul Sfiniilor cu Protopdriniii neamului
omenesc: cu Sfintii Paring Adam si Eva.

Duminica a 28-a dupd Rusalii insa, adica penultima
duminicd de dinaintea praznicului Nasterii Domnului are un §ir al
Sfiniilor Vechiului Testament in sinaxarul zilei care incepe cu
Sfantul Adam.

Iconografia ortodoxa vorbe§te despre scoaterea Sfiniilor
Paring Adam §i Eva din lad in Icoana Invierii, Evanghelia
vorbe§te despre Invierea Sfiniilor, ie§irea lor din morminte, ca
eveniment posterior rastignirii Domnului iar imnologia ortodoxa,
cantarile ortodoxe vorbesc despre veselia celor doua Sfinfi la
izbavirea lor din lad.

§i cu toate acestea, se observa ca in unele Icoane cei doi nu
au aureole, se tinde a fi numi^i mai mult Drepfi decat Sfinfi,
dandu-se impresia ca Drepfii sunt altceva decat Sfintii, de§i
Drepfi, Sfintii, Mucenicii, Marturisitorii sunt tot Sfinfi sau pur §i
simplu nu se discutd realitatea Sfinfilor Vechiului Testament,
numarul lor, in afara acelei insiruiri de care vorbeam, din sinaxar.

Exista prea purine studii facute pe sanctologia
vechitestamentara, avem in mod slab prezentata Tradi^ia credibila,
asumatd de Biserica din mozaism, §i lucrul care ma doare eel mai
mult este acela ca la nivelul evlaviei populare Sfantul Hie §i
Sfantul David, spre exemplu, sunt foarte laudafi, dar Sfantul Abel
sau Sfantul Avraam sau Sfantul Solomon sunt aproape de negdsit.

Aceasta indiferenfd fa^a de unii Sfinfi §i prea marea
apropiere doar de unii in detrimentul altora este un exces, este o
atitudine non-ortodoxd.

Atitudinea interioard normald e aceasta, credem noi, ca
daca iubim in mod special pe cineva, pe vreun Sfant, e un lucru
normal. Dar a vedea numai unul, doi, 100 de Sfinfi iar de tofi
ceilalfi sdfii indiferent aceasta e o greseala enormd.

Necunoasterea vieiilor Sfiniilor e cauza pentru care nu ne
pasd de Sfintii Vechiului Testament §i nici de cei ai Noului
Testament la modul exhaustiv dar, mai ales, rdvna tot mai scdzutd
pentru desdvdrsire, pentru sfinienie.

Daca ar exista cea din urmd, Sfir^ii ar fi cei care ni s-ar
perinda toata ziua prin cap, pentru ca i-am cunoaste cu asiduitate.

Insa §tiu foarte bine, ca numdrul lor, chiar §i al celor
cunoscufi este enorm §i ca in afara de ce avem in limba romana,
trebuie sa §tim cateva limbi foarte bine, pentru ca sa citim §i
despre mulii aliii despre care nu avem habar acum.

Insa atitudinea de cunoastere a Sfinfilor, dorin^a de studiere
a vie^ii §i a operelor lor trebuie sa fie unaferventd in noi pentru ca
sa avem evlavie pentru Sfin^ii lui Dumnezeu.

Daca pornim de la ideea cu totul ingratd, plina de superbie,
ca noi putem sa infelegem Scriptura, via^a Bisericii, car^ile lor fara
sa ne rugdm §i sa ne smerim in fa^a Sfiniilor, nu ajungem prea
departe in cunoastere, avem o viafd confuzd §i nicio grijd de
evlaviafaid de Sfinfi.

Marile pelerinaje la Sfintele Moa§te ale Sfiniilor din
Romania, ca cele de la Sfantul Dimitrie Basarabov §i Sfanta
Cuvioasa Parascheva sunt lucrdri providenfiale ale lui Dumnezeu
prin care ne da sa nu uitam ca a-i cunoaste pe Sfinfi inseamna a
rdbda, a astepta sa te inchini lor §i sa ii sdrufi cu dragoste.

Rdvna de a astepta ore intregi, in frig, in ploaie sau in
caldura torida pentru ca sa te inchini Sfintelor Moaste arata un
sdmbure viguros de evlavie care trebuie hranit cu citirea asidud a
Sfiniilor.

§i fara indoiala ca oamenii nu ar sta ore in sir ca sa se
inchine pentru o clipd Sfiniilor, daca nu ar stii nimic despre
Sfantul respectiv §i daca nu ar fi cunoscut, macar de la alfii,
minunile pe care leface.

Ceea ce cuprind vie^ile Sfiniilor se observa in ajutorul §i
minunile pe care ei le fac acum, cu noi, ca §i in timpul vie^ii lor
pamante§ti.

Pentru ca daca atunci faceau minuni numai intr-un loc,
acum fac peste tot unde sunt chemafi cu credinid, ca unii care sunt
apdrdtorii §i mijlocitorii mdntuirii noastre.

Numai ca nu trebuie sd-i disociem pe Sfin^ii lui Dumnezeu,
in inima §i evlavia noastra, pe unii de aliii §i nu trebuie sa ne uitam
cu evlavie numai la cei pe care i-am cunoscut direct, ci la toil
Sfiniii pe care Biserica ii cinsteste sau la toft Fericifii Paring, care
s-au dovedit cu o viaid sfanta, dar nu sunt inca canonizaii de catre
o Biserica locala §i acceptafi de catre toate celelalte Biserici
surori.

Pentru ca noi, spre exemplu, am canonizat de curand pe
Sfantul §tefan eel Mare 56 , pe Sfantul Dosoftei al Moldovei 57 , pe

CO

Sfantul Calinic Cernicanul . Dar ei sunt Sfinti nu de cand ii
canonizdm noi, ci din timpul vieiii lor, in care se sfinfesc cu
Dumnezeu.

Canonizarea Sfiniilor nu inseamna ca cineva nu era Sfdnt
pdnd la canonizarea lui iar dupa aceea a devenit Sfdnt dintr-o
data. Ci canonizarea este o recunoastere oficiald, pentru intreaga
Biserica a sfinieniei cuiva, a unei sfinienii reale, care a fost
mdrturisitd de cei care l-au cunoscut pe Sfdnt in timpul vieiii lui.

§i Biserica ii recunoaste pe Sfin^i, pe unii dintre ei, pe cei
pe care ii cunoastem sau pe care ni-i aratd Dumnezeu in mod
minunat, spre folosul nostru si nu spre folosul lor.

Noi avem nevoie de ajutorul Sfiniilor in viat.a noastra,
pentru ca sd ne sfiniim la rdndul nostru ca si ei si nu ei au nevoie
de noi ca sd ii lauddm.

Sfnuii se bucurd foarte mult cand noi ii iubim si ii cinstim
cu fapta si cu cuvantul, cand scriem cdrfi despre ei, cand le facem
slujbe si Icoane, pentru ca se bucura ca noi avem dragoste de
Dumnezeu si smerenie si o ardtdm cu imbelsugare.

Insa Sfintii au o amprentd marcantd in viat.a lor: grija si
fidelitatea fatl de ortodoxia credinfei.

Din credinfa dreaptd iese sfinienia si nu daca cineva se
aratd afiom bun iese sfinienia.

Exista oameni buni, destepfi, mdrinimosi in toate religiile.

Insa ei nu pot fi niciodatd Sfnuii Bisericii Ortodoxe, a
Bisericii lui Dumnezeu.

De ce? Pentru ca Sfintii trebuie sa arate in primul rand unire
interioard, in credinfa si in har, cu Sfin^ii de dinaintea lor, o mare
rdvnd pentru bine, daruri si harisme dumnezeiesti si Sfinte
Moaste.

Sfm^ii sunt Sfinfi nu pentru ca sunt exemple de moralitate,
buni organizatori ai Bisericii, ierarhi sau mireni de seamd ai
societa^ii in care au trait, ci pentru ca au trait credinfa ortodoxd
fdrd seddere, au trait cu rdvna credinfei celei una si cu smerenie si
ascultare fafd de dogmele Bisericii.

Iar corul Sfiniilor este perplexant si pentru cei dinduntrul
Bisericii cat si pentru cei din afara ei.

Avem prunci strivi^i de pietre sau arunca^i in foe, martiriza^i
ca si parhnii lor. Avem Sfin^i Mucenici de toate felurile, din toate

56 A se vedea: http://www.stefancelmare.info/.

57 Idem: http://sfintiromani.mmb. ro/?sf=4.

58 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica.

categoriile sociale, mai recer^i sau mai din vechime, care au fost
uci§i in chinuri inimaginabile.

De aceea exista mul^i contemporani ai no§tri care cand
incepem sa le citim un martiraj nu pot sa suporte §i pleacd. Nu
vor sa audd asemenea scene ce bat orice film.

Avem in primul rand pe Apostolii Domnului, pe cei 11, pe
Matia, pe Pavel, pe cei 70/72, Sfmtele femei Mironosi^e, pe Sfm^ii
ierarhi ai primelor comunita^i creatine §i pe Sfm^ii ierarhi §i preo^i
§i diaconi din toate timpurile, ceata Mucenicilor care nu se termina
in Biserica, pentru care Biserica lui Hristos e insdngeratd mereu,
Cuvio§i Paring ai Pustiei sau traitori in ora§e, Sfinte Cuvioase
femei, Sfin^i nebuni pentru Hristos, Sfin^i celibatari, Sfin^i
casatorrfi cu femei cu care nu au avut raporturi sexuale, Sfin^i
zavora^i in chilie, Sfin^i traitori pe stalpi, Sfin^i fara case, care
traiau prin pustii §i paduri, Sfin^i Proroci, Sfin^i evanghelizatori,
Marturisitori pentru Sfmtele Icoane, Sfin^i impara^i §i imparatese,
Sfin^i negustori, brutari, profesori, fo§ti vrdjitori, fo§ti demonizafi,
militari, agricultori...

§i fiecare cu viafa lui, cu virtufile lui, fiecare o floare
diferitd de alta prin virtu^i dar cu acelasi miros al sfinieniei.

Ce facea un nebun pentru Hristos nu facea un stdlpnic.

Mdrturisitorul pentru credinid era unul care §tia acrivia
credinfei §i pentru ea rabdsipdna la sdnge §i moarte.

Ierarhul luminat propovaduia credin^a pe inielesul tuturor,
Cuviosul pustiei ii lumina pe cei din lume, mul^i Sfin^i din lume
traiau o via}a ascunsd in Dumnezeu, care era descoperitd unuia
sau altuia mai induhovnicit.

§i daca am cauta sa ii facem pe to^i sdfie lafel, sa spunem
ca ei aveau o viafd lafel inseamna sa miniim in mod flagrant.

Ei aveau aceeasi credinid dar o traiau in ritmul lor, dupa
darul lui Dumnezeu cu ei §i in locuri foarte diferite §i dificile.

Carole ramase de la ei sunt foarte diferite ca stil, prezentare,
subiect. . .S-au pierdut multe, nespus de multe cdrfi ale Sfin^ilor.

Ceea ce avem noi acum, de§i este imens numarul lor, este
\o\u§\ foarte mic.

Credin^a s-a transmis de la Apostoli la ucenicii lor, Ierarhii
si Mucenicii Bisericii. Credin^a se transmitea din gurd in gurd, in
scris, in predici, prin minuni §i fapte minunate.

Cei ai Bisericii erau atenfi cui vorbesc.

De frica faptului ca credin^a sa nu fie rdstdlmdcitd de
ereticii timpului, care erau filosofi mai mult decat credinciosi,
epistolele erau citite §i pdstrate in Biserica, in fa^a credinciosilor
botezafi, de care se stia §i ereticii erau combdtuii la sdnge.

Nu se putea sus^ine de catre cineva ca e membru al Bisericii
daca nufusese botezat §i nu il recunosteau ceilalfi.

Cele mai multe dintre apocrifele care au ajuns pana la noi
erau incercdrile acestor eretici, pagdni sau evrei gelosipe credinia
Bisericii, care incercau sd-i discrediteze pe credinciosii Bisericii.

Insa ele erau recunoscute imediat ca fiind falsuri, pentru ca
niciunul dintre ierarhi nu le acredita.

§i Biserica pdstra §i pdstreazd numai cdrfile Sfiniilor,
dogmele Sinoadelor Ecumenice, marturiile date din timpul
martirajelor §i datele despre Sfiniii recunoscufi de catre toft.

Existau liste ale episcopilor din fiecare cetate §i ale
patriarhilor ortodocsi. Fiecare sarbatoare era cunoscutd de catre
to^i, Pantile era stabilit de catre patriarhii locului §i daca incerca
cineva sa sus^ina pareri contrare credin^ei una era imediat
discutatd erezia lui.

A§a ca in Biserica noastra, in singura Biserica, oranduirea
Bisericii vine de la Hristos Domnul §i de la Apostoli, prin
succesiunea credinfei §i a harului.

Un ierarh legitim al Bisericii are acelasi har cu al
Apostolilor §i hirotoneste preo^i §i diaconi care mdrturisesc
aceea§i credinia una a tuturor veacurilor.

In acest fel exista o evidenfd strictd a celor care aparfin
Bisericii §i a celor care nu aparfin ei.

§i to^i cei care sunt in afara ei nu sunt ai Bisericii, ci sunt
schismatici, eretici, pagdni sau cum am mai vrea sa le spunem,
mai apropiafi sau mai indepdrtafi de credinia Bisericii, care nu
sunt alipifi trup si suflet de Biserica una, pentru ca nu recunosc
invdidtura ei §i nu primesc Sfintele ei Taine.

De aceea, cum am mai spus §i alta data, §i cum este evident
pentru to^i, in calendarul Sfiniilor nu apare vreo sarbatoare sau
vreun om pe care alta biserica sau asociafie religioasd il cinste§te
in cadrul ei.

Sfiniii Bisericii sunt Sfiniii cinstifi in toate veacurile, sunt
Sfiniii recunoscu^i in partea de apus §i de rdsdrit a lumii ortodoxe
pana la schisma din 1054, §i dupa aceasta data, pe care i-a
recunoscut ca Sfinfi unul dintre cei patru patriarhi ortodocsi: al
Constantinopolului, al Ierusalimului, al Antiohiei §i al Alexandriei
si apoi toti cei canonizati de catre Bisericile Ortodoxe autocefale
surori.

In orice edi^ie criticd sau necriticd ortodoxd a Vie^ilor
Sfiniilor ii ve^i gasi numai pe acesti Sfiinii §i ei trebuie urmaii cu
acrivie.

Din acest motiv, nu trebuie sa submindm autoritatea si
sfinfenia Sfinjilor care au trait in Apus pdnd la 1054 ci trebuie sa ii
receptdm ca pe adevdraiii Sfinii ai lui Dumnezeu, dupa cum, dupa
1054, nu trebuie sd-i impdrfim pe Sfinii in greci, sarbi, rusi,
bulgari sau romani si sa ii cinstim preferential, ci sa vrem sa ii
cunoastem pe toft la un loc si pe toft sa ii cinstim drept Sfinii ai lui
Dumnezeu.

Sfinfenia nu se depreciazd in timp, ci dimpotriva numarul
celor care au primit ajutorul Sfin^ilor este si mai mare.

Numai ca trebuie sa avem constiinia faptului ca sunt enorm
de mul^i Sfiniii nestiufi de noi si stiufi numai de Dumnezeu, ca au
existat Sfinii in trecut pe care noi nu ii mai cinstim ca Sfinii desi
Biserica ii recunoaste ca Sfinti, ii stim si noi, dar tot nu avem
evlavie la ei sau exista Sfinii incd in aceastd viaia pe care
majoritatea nu dam doi bani pe ei.

Exista mul^i Sfinii care astepatd sa ii cinstim.

Sfinii Martiri si Marturisitori ai inchisorilor comuniste din
Romania, Martirii revolu^iei romane, al^i Sfinii romani de peste
veacuri astepatd sa ii cinstim cum se cuvine.

Iar daca noi nu ii cinstim pe cei pe care ii vedem cu o viaia
sfdnta, pe cei de aid, de langa noi, despre care Dumnezeu ne-a
luminat ca harul Duhului Sfdnt este intru ei, cum i-am cinsti pe cei
de care ne despart veacuri?

Cred ca trebuie sa incepem mai intai cu cinstea catre ierarhii
si duhovnicii nostri, catre Parin^ii mari ai momentului, pentru ca sa
ne inva^am sd-i cinstim sipe Sfiniii lui Dumnezeu muta^i de la noi.

Duminica de astazi este o bucurie fata de toft Sfiniii si a
Sfinfilor fata de noi.

Sa ne traim asadar bucuria de a fi in comuniune cu to^i
Sfiniii si de a vrea sd-i cunoastem pe cat mai mulfi Sfinfi dupa
viafa si opera lor.

Cand eu m-am convertit la credin^a, cand am devenit

constient de mdntuirea si bucuria lui Dumnezeu cu noi prinjertfa

eroilor si a martirilor revolufiei din decembrie 1989, imi era

foame sa cunosc autenticul Bisericii, si de aceea bucuria mea era

Scriptura, Sfiniii si slujbele Bisericii.

§i citind mult, din ce in ce mai mult si niciodata
nepotolindu-mi setea de adevdrul Sfinfilor Bisericii, am
constientizat faptul ca eel care e rdnit de adevarul Sfin^ilor nu va
inceta vreodatd in via^a lui sa caute adevarul lor.

Va doresc sa fi^i rdnifi de dorul de Dumnezeu si de iubirea
pentru Sfiniii Lui, si ve^i in^elege ca daca tot e sa traim viaia
aceasta nu merita sa o traim decat ca pe o viaia de sfinienie.

§i, la fel, ca ce putem citi aid, in vie^ile lor, e atdt de
copledtor, incat tot ce am citi dupa aceea ni se pare fad,
copilaresc, ceea ce §i este cu adevarat.

Dumnezeu sa va dea tuturor multd bucurie in via^a
dumneavoastra §i multd foame de adevdrul care sfinfe§te viafa
noastrd. Amin!

Iertare si vindecare. La Duminica a 6-a dupa
Rusalii (vindecarea paraliticului/ sldbanogului din
Capernaum)

Iubi^i fra^i si surori intru Domnul

59

importanfa viefii se constientizeaza in mod acut in durerea
bolii. Cand boala tinde sa te insingureze si sa atenueze rela^iile
tale cu oamenii, in^elegi ca viafa e, mai presus de orice,
comuniune, ca esenfa viefii este bucuria de Dumnezeu si de
oameni.

In duminica de astazi suntem pusi in fa^a unei videcari a
unui sldbdnog [uapaADTiKoc;], caruia Domnul ii vede credin^a si ii
spune sa indrdzneascd intru credin^a lui fa^a de Dumnezeu si sa
ceard vindecare, pentru capacatele ii sunt iertate.

Mt. 9, 2 ne pune in fa^a realitdfii bolii si deopotriva a
credinjei pe care o avea un om bolnav, care nu se putea misca de
unul singur.

Paraliticul zdcea pe pat. El era purtat pe pat. §i cu toate
acestea, boala care il devastase nu putuse sa ii misoreze credin^a,
sa i-o intunece.

Omul care sldbeste in credinjd in timpul bolii, a necazului, a
durerii, confunda neincetarea imediatd a durerii si a bolii cu
indiferenfa lui Dumnezeu fa^a de noi.

59 Scrisa pe data de 7 iulie 2007.

El presupune in mod fals, ca daca nu e vindecat imediat,
daca nu e ajutat imediat, Dumnezeu nu are grijd de El §i nu vrea
sd il ajute.

Insa pedagogia bolii, rostul bolii §i al durerii este sd ne
dezlipeascd de noi, de increderea in noi, pentru a ne alipi de
nddejdea in El.

Daca vrem sd nefacem sdndtosi, lucru bun vrem.

Daca reu§im sd ne insdndtosim prin mijloace biserice^ti §i
medicale, iara§i e un lucru bun §i ne bucurdm in fa^a lui
Dumnezeu de mila Sa cu noi.

Dar daca vindecarea intdrzie sau vindecarea bolii noastre e
mai presus de orice nddejde umand, atunci rostul bolii noastre are
in comun relafia noastrd cu purtarea de grijd a lui Dumnezeu §i
ne este data ca mijloc de curdfire interioard.

Am spovedit §i imparta§it recent, pe patul mor^ii, pe o
doamna in varsta, care a zacut, paralizata la pat, aproape 3 decenii
de via} a.

A cerut un preot imediat.

§tia ca o sd moard.

Pentru ca familia ma cuno§tea printr-un membru al ei mai
tanar m-a sunat pe mine §i am venit infoarte mare grabd, crezand
ca efoarte rdu, ca atunci std sd moard.

Cand am spovedit-o era foarte lini§tita, senina, impacata cu
sine. Am intrebat-o: Credefi ca boala pe care afi suferit-o atdta
timp este o pedeapsd sau o binefacere dinpartea lui Dumnezeu?

§i m-a privit cu zambetul pe fa^a: E din cauza mea...

Suferin^a o maturizase, o pregatise pentru a trece la Domnul
si a trecut in pace la cele ve§nice.

Cred ca slabanogul nostra din Sfanta Evanghelie avea
aceea§i maturitate pe care o aduce boala, pentru ca credin^a lui se
inmulfise §i nupdlise in fa^a gdndurilor demonice ale deznddejdii.

Mt. 9, 2 ne arata ca acest slabanog era un om special.

Suferea...dar nu i se diminuase credin^a lui.

Domnul il nume§te fiu al Sau, adica tgkvoc; §i ii iartd
pdcatele fara ca slabanogul sa I-o ceard in mod expres.

Acest cuvant grecesc ne-a dat pe tehnicd in romana, adica
pe ceea ce seface.

Omul efdcut, e ndscut, de aceea e t£kvoq.

Iar in teologia ortodoxa omul nu este bun §i curat prin
nastere, ci numai prin Botez omul se naste de sus, devine fiul lui
Dumnezeu prin har, adica prin nasterea cea de a doua §i este bun
§i curat daca se nevoieste sdfacd binele §i sd sefereascd de rdu in
fiin^a lui.

§i cand cineva devine/z«/ lui Dumnezeu devine numai prin
indrazneala credinfei §i prin iertarea pdcatelor, adica prin cele pe
care le avea §i le-aprimit slabanogul, paraliticul nostra.

Credin^a nu este un set de precepte despre Dumnezeu §i
rolul omului, pe care le invefi, pe care le memorezi §i prin aceasta
te crezi mdntuit.

Credin^a este acceptarea harului lui Dumnezeu in fiinia ta,
care te inva^a sd II primesti pe El ca pe Domnul §i Dumnezeul tdu.

Credin^a este iradierea noastrd de cdtre harul lui
Dumnezeu, este un contact direct cu slava lui Dumnezeu, care ne
face sa sim^im ca totul trebuie sdfie altfel de aici incolo.

Credin^a e convertire §ifaptd a indrdznelii.

Daca pana mai ieri indrdzneai la rele, de astazi, din
momentul cand incepi sa vezi ca Dumnezeu existd, sa sim^i ca El
este in Biserica Sa, ca tu e§ti creafia Lui, devii indrdznei in cele
bune.

De aceea ii spune Domnul slabanogului, care era purtat pe
pat, sa indrdzneascd spre Dumnezeu, pentra ca El i-a iertat
pacatele.

Pentra ca credin^a aduce indrazneala, aduce rdvna pentru
fapte bune, pentra ascezd, §i acestea ne fac proprii iertarii lui
Dumnezeu.

Iertarea lui Dumnezeu ne acoperd daca o lasam sd intre in
fiinia noastra, daca lasam harul lui Dumnezeu sd domneascd, sa
stapaneasca in noi.

E§ti fiul lui Dumnezeu daca sim^i ca in tine iertarea lui
Dumnezeu te sfinieste.

Nu po^i sa ai indrazneala obraznicd in fa^a lui Dumnezeu,
daca e§ti in toate min}ile\

Cel care indrdzneste intru Dumnezeu, in fa^a lui Dumnezeu,
e eel care are o credinfd mare §i o mare intimitate cu Dumnezeu.

Cel care indrdzneste sd se roage pentru un altul, care si-l
asumd pe altul §i strigd pentru el in fata lui Dumnezeu trebuie sa
aiba certitudinea, neclintita certitudine in fiinia lui, ca Dumnezeu
il va ajutape cel pentru care se roagd.

§i cine poate sd ifi creeze o astfel de certitudine in tine decat
Dumnezeul §i cum po^i sa ai certitudini daca nu {i s-au implinit
ragaciunile tale? §i cum ai putea sa ai indrazneala, tocmai in fata
lui Dumnezeu, daca tu nu ai avea nimic din El, nimic din cele ale
Lui in tine?

Oamenii, in general, se dau mari la apd mica, se lauda cu
cdrufele lor §i cu caii lor [Ps. 19, 8], cu oamenii pe care ii cunosc,
cu banii §i rela^iile pe care le au...

Dar sunt foarte pu^ini cei care au indrdzneald cu adevarat in
fafa Stdpdnului stdpdnilor §i a Domnului domnilor.

Pe om po^i sd il minfi, po^i sd ii inchizi gura cu ameniirfari,
cu promisiuni, cu targuieli. . .

Insa in fafa lui Dumnezeu, cu adevarat mari, cu adevarat
important, cu adevara^i unici sj de pre} sunt doar Sfiniii Lui, adica
cei de care lumea nu este vrednicd, dar pe care noi ii consideram
scursura lumii.

Sentimentul mdrefiei in fa^a unui om il ai in fafa Sfinfilor,
pe care ii percepi, daca e§ti curat la inimd, ca pe ceva care nu sunt
din lumea aceasta, de§i par ca tine.

Cdrturarii [tgov ypa\\\iaxk(Siv\ scepticii, cei care §tiau sd
scrie, cei care §tiau sd citeascd, dar nu prea stiau sd creadd, sa fie
simpli §i buni, iau imediat atitudine.

Luarea de atitudine e corecta, normala, cand ai dreptate,
cand sim^i ca adevdrul te invesmdntd. Dar cand e§ti de partea
neadevdrului, sl Satanei, a lua atitudine se traduce prin afi ipocrit.

Fariseizarea, ipocrizarea virUrfii nu inseamna decat mimarea
ca sunt ceea ce nu sunt.

Ma dau in spectacol sau ma dau de Sfdnt dar eu sunt
smecher.

De§i germanul Schmecker inseamna persoand cu gusturi
rafinate, in romana, smecherul e sinonim cu delincventul, cu hoful,
cu parsivul.

Iar carturarii i§i spuneau in sinea lor ca Hristos Dumnezeu
blasfemiazd [Mt. 9, 3].

Insa ace§tia primesc o probd de scanare a gdndurilor lor, de
atotstiinid dumnezeiascd, pentru ca Domnul le spune gdndurile.

Faza aceasta, cu citirea gdndurilor nu prea le prinde bine §i
nici noua nu ne cam cade bine la stomac.

Postmodernul se ascunde in gandurile sale, se baricadeazd
in trupul §i in mintea lui, crede ca e in siguranfd in sine §i in casa
lui §i nu vrea nicidecum sd i se afle gdndurile.

Gandurile sale sunt tabuuri pentru arfii.

El are niste gdnduri. . .

§i carturarii aveau niste gdnduri, nu prea diferite de ale
noastre. Ei credeau ca sunt de partea lui Dumnezeu §i ca se dezic
de Hristos, de Cei care era un blasfemiator pentru ei.

Insa cine se dezice de Hristos, se dezice de Tatal §i de
Duhul, se dezice de mdntuire.

Cine are alte gdnduri decat voia lui Dumnezeu, cine are alte
biserici decat Biserica lui Dumnezeu, cine are alte tabieturi decat
cele ale ortodoxului nu este potrivit cu viafa sfdntd.

De ce? Pentru ca cugetd cele rele in inimile lor [Mt. 9, 4].

Mt. 9, 4 este un loc scriptural care fundamenteaza din plin
rugdciunea inimii §i adevarata tradiiie ortodoxa a Bisericii cum
ca inima este centrul puterii de gdndire al omului.

Numai cand mintea se coboard in inima, numai cand mintea
§i inima sunt de acord, cand sunt pline de har gandirea §i inima
atunci avem gandirea sau mintea lui Hristos.

De ce cugeta^i cele rele [uovripa] in inimile voastre? [Mt. 9,
4]: aceasta e intrebarea lui Dumnezeu pentru oameni.

De ce presupunefi lucruri care nu existdl De ce gandrfi in
inima voastra impotriva iertdrii lui Dumnezeu, cand tocmai
iertarea lui Dumnezeu e viafa si mdntuirea oamenilorl

Daca fi se iartd pdcatele traie§ti din plin harul, via^a lui
Dumnezeu in tine insufi.

Am spovedit-o §i imparta§it-o de curand pe bunica mea,
care ma a§tepta cu mare dor sa vin acasa. Era bolnava pentru ca se
sim^ea grea de pacate.

§i cand am spovedit-o, cand am impdrtdsit-o §i am avut
amandoi bucuria sa zdmbim fiind plini depacea §i de dulceafa lui
Dumnezeu, mi-a spus: Acum simt ca sunt usoara, ca nu mai am
nimic. Simt ca zbor...

De ce sa nu zburdml De ce sa gandim cele rele in inima
noastra, lucru care ne face grei, ca plumbuTt

Cand Sfantul Iona adoarme pe fundul vasului, dupa ce
pacatuise impotriva voii lui Dumnezeu [Iona 1, 5], marele loan
Gura de Aur comenteaza ca adormise de durere, cu un somn greu,
pentru ca simfea acut povara pacatului.

Cand e§ti plin de zoaie, de murdarie, eliberarea de pacate e
cea mai mare dorintd a omului, e o dorin^a disperatd, o dorin^a a
tuturor dorinielor.

§i cand ave^i dureri, nelini§ti, dezechilibre in via^a
dumneavoastra nu da^i fuga in primul rand la medic, ci veni^i la
Medicul medicilor, pentru ca nu exista numai boli ale trupului, ci
bolile sufletului sunt mult mai grele decdt ale trupului iar bolile
trupului vin din cele ale sufletului.

Paraliticul avea pacate §i de aceea boald in trupul sau. Dar
cand Medicul medicilor il iartd, cand ii vindeca sufletul, §i trupul
prime§te vindecare, caci e mai de pre^ vindecarea sufletului decat
cea a trupului [cf. Mt. 9, 5].

Privesc oamenii in drumurile §i in calatoriile mele §i vad ca
apasarea lor, triste^ea lor, deznadejdea lor nu are nimic de-a face
cu sdrdcia sau boala trupului, cu grijile de totfelul § i cu neputinia,
ci in primul rand cu lipsa de iertare a pdcatelor.

Iertarea pdcatelor este adevarata sanatatel

§i in fa^a oamenilor tri§ti, apasa^i, amara^i eu arborez
intotdeauna un chip calm, o fa^a senina, un suras in^elegator,
pentru ca oamenii au nevoie de pace §i de echilibrul harului in ei,
de iradierea pe care o putem aduce in fiin^a lor.

De multe ori §i eu sunt amdrdt, sunt cdzut, sunt bolnav, dar
tot incerc sa fiu pozitiv, calm, zdmbitor, pentru ca §tiu ca asta ma
va vindeca sipe mine cat §ipe cei care ma vdd.

Reprezenta^i-va iradierea harului ca pe unjet de spray, care
inundd nasurile tuturor din camera.

Rugaciunea care atrage harul lui Dumnezeu e ca acest miros
frumos, care aduce celor din jurul tau pace, lini§te, bucurie,
luminare a min^ii.

Rolul rugaciunii tainice pentru oameni, in mijlocul lor, este
acela de a-i umple de linistea din inima ta.

§i vor observa cu timpul, ca linistea fdsneste din tine §i ca le
este bine cdnd sunt cu tine. Daca de la al^ii simt furie, excitaiie sau
indispozifie, langa tine, eel ce te rogi tainic §i esti band cu ei, vine
mirosul Impdrdiiei, vine pacea care face bine §i oamenii acestei
lumi tocmai de ea au nevoie.

Pace voudl, nu e vorba goala. Cei care au in ei pacea lui
Dumnezeu o pot da altora printr-o scrisoare, printr-un cuvdnt,
printr-un gest, printr-o imbrdiisare, prin rugaciunea de la distanfa.

Pacea lui Dumnezeu nu e ca pacea lumii, aceasta trepidanta
stare de confort material.

Pacea lui Dumnezeu e plind de viafd chiar §i in mijlocul
bolii, te veseleste chiar §i in mijlocul saraciei lucii, e cu tine chiar
si cand nu mai vezi decat negru in fa^a ochilor.

Pacea lui Dumnezeu este iertarea lui Dumnezeu.

Ea coboara in noi cand suntem impdeaii cu Dumnezeu prin
spovednie §i prin imparta§ire, cand facem voia Lui §i rdspldtim
rdul cu bine.

Hristos Dumnezeu le arata carturarilor ca la El iertarea §i
vindecarea sunt tot la fel de usor de dat daca exista indrazneala
credinfei.

In Mt. 9, 6, Hristos Domnul le spune despre puterea Sa,
despre e^ouoiav pe care o are de a ierta pdcatele oamenilor.

Cand preotul il dezleagd pe credincios de pacate, aminte§te
de puterea ce ii este data de catre Hristos pe pamant pentru ca sa
ierte §i sa curdfeascd pe oameni de pacate.

Prin punerea mdinilor episcopului, prin hirotonie si
hirotesie, preotul prime§te de la Hristos puterea Sa de a ierta

pacatele sau Hristos, prin preot, de fiecare data, iarta pacatele
celor pe care El i-a ndscut, prin preot, in cristelnifa Botezului.

Apelativul de Pdrinte dat preotului nu este eufemistic §i nici
nonrealist.

Preoiii sunt pdrintii duhovnicesti ai oamenilor credinciosi,
pentru ca ei ii nasc prin Botez, ii cresc in sfinfenie prin Sfintele
Taine §i ii ingrijesc spre mdntuire.

Preotul este un Pdrinte pentru ca este un om care se
ingrijeste de hrana duhovniceascd, de via^a duhovniceasca a
oamenilor, dupa cum paring naturali s-au ingrijit §i se ingrijesc
de nasterea §i cresterea si educarea lor.

Hristos Dumnezeu il nume§te/z«/ Sau pe slabanog pentru ca
ii curdfeste pacatele §i ilface mostenitor al vieiii si al sdndtdiii.

§i Dumnezeu, Care este Viafa prin excelenid arefii plini de
viafa Lui. Nici nu ar putea fi altfel.

Daca nu sinuim ca gdlgdim de viafa Duhului e semn ca
suntem in boald §i ca vindecarea este imperioasa.

Trebuie ca cerem vindecarea prin rugaciune §i spovedanie §i
fapta buna. Trebuie sd ne nevoim pentru a fi plini de bucuria lui
Dumnezeu, de via^a.

Slabanogul s-a ridicat §i s-a dus la casa sa.

El sj-a regdsit casa mergand pe picioarele sale.

Oamenii, gandind trupeste vizavi de Cel care facuse
minunea, II socoteau drept un Profet, un Sfdnt cu putere de la
Dumnezeu pe Iisus, §i nu ca pe Fiul lui Dumnezeu [cf. Mt. 9, 8].

S-au inspaimdntat §i L-au slavit pe Dumnezeu, se spune in
finalul Evangheliei de astazi.

Frica § i doxologia nu se exclud.

Frica de Dumnezeu e plina de implinirea poruncilor §i viafa
plind deporunci este o doxologie continua.

Sa ave^i o duminicd plind de har §i safifi zdmbitori, macar
bine dispusi, daca nu veseli in inimile dumneavoastra!

Predica la Duminica a 9-a dupa Rusalii [Mt.
14, 22-34] {Umblarea pe mare - Potolirea furtunii)

it

Iubi^ii mei

•60

dupa cum stim cu to^ii, e foarte usor sa te afunzi in apa
grijilor desarte si e foarte greu sa stai deasupra apei, deasupra
grijilor care te impresoara din toate parole.

E foarte greu sa nu te afunzi atata timp cat nimeni nu ne
ajuta, cat nimeni nu ne sprijind.

In duminica de astazi, Domnul ne vorbeste despre cum sa
dam sprijin cuiva, despre ajutorul pe care trebuie sa il dam celor
care sunt in aceleasi dureri ca ale noastre.

Sfantul Petru se indreapta spre Domnul pe valurile rebele
ale marii. Privea spre El si mergea spre El. Insa privind vantul,
puterea vantului [v. 30], a inceput sa se scufunde.

Pentru ca s-a ingrijorat mai mult decat trebuia, pentru ca a
maximalizat puterea vantului, nu a mai putut sa mearga drept ci a
inceput sa se afunde in grijd si, deopotriva, in valuri.

Via^a noastra are prea multd grijd in con^inutul ei. Prea
multa grija, prea multa teama. In locul rugaciunii, al bucuriei de
Dumnezeu si de via^a, de frumosul viefii preferam mai degraba sa
ne umplem capul cu tot felul de strategii despre viitor.

Care viitor? Viitorul nu e in posesia noastra, ci el este un
dar al lui Dumnezeu ca si viaja de acum, din prezent.

Predica scrisa in data de 28 iulie 2007.

Ce folos am din fried, din teama de viitor? Penru ca una e sa
fim prevdzdtori §i alta e sa fim panicarzi.

Sfantul Petru se afunda cand si-afdeut griji §ifrici, cand si-
a inventat griji §ifrici.

De fapt noua nu ne e fried de viitor [pentru ca nu §tim cum
vafi viitorul nostru personal §i viitorul global al lumii pe care vom
apuca sa il traim] ci ne inventdm o fried de viitor, prevazuta pentru
viitor.

Academicianul Eugen Simion 61 , intr-o prefa^a despre poetul
Geo Dumitrescu , vorbea despre cei care inventeazd apocalipse,
despre cei care inventeaza frici cosmice, scenarii lugubre,
macabre.

Unii inventeaza teorii catastrofice globale, arfii personate.
Cei care i§i imagineaza viitorul in negru, panicarzii individualist,
nu vad deasupra sau in viafa lor mana lui Dumnezeu, purtarea Sa
de grija.

Unde II expulzam pe Dumnezeu din via^a noastra, daca ne
imaginam, daca concepem un viitor far a Ell Cine poate sa ne dea
un viitor fara El? Sau, cum spunea psalmistul: De la fa fa Ta unde
voifugi? [Ps. 138, 7].

Domnul mergea pe ape in mijlocul furtunii. Sfin^ii Apostoli
s-au inspaimantat §i au strigat de spaima, crezand ca e ndlucd [v.
26]. In versiunea greceasca Nestle-Aland a textului de la Matei
avem de-a face cu OavTao|j,a, cu un Ghost, cu un Duh. Li s-a parut
ca e un Duh pentru ca nu-§i inchipuiau un om mergdnd pe ape.

De ce a mers Domnul pe ape? Pentru ca ei sa confirme ca El
este Fiul lui Dumnezeu, v. 33. Ei I s-au inchinat §i au marturisit ca
e Fiul lui Dumnezeu. Pentru ca numai Dumnezeu e mai presus de
toate legile pe care El le-a pus in univers §i pentru ca toate ascultd
de Sine.

Noi credem astazi in meteorologie, adica in forma seculard
sj deformatd cu totul a providen^ei dumnezeie§ti. Parin^ii no§tri
credinciosi voii lui Dumnezeu credeau ca ploaia §i seceta, zapada
§i caldura, adica sdrdcia §i prosperitatea sunt date de cdtre
Dumnezeu spre folosul sau spre pedeapsa noastra.

Insa astazi noi credem, mai degraba, in previziuni meteo,
discredited pe Cei care sta deasupra tuturor norilor, a curen^ilor
de aer §i a posibilita^ilor de formare a cutremurelor sau a
uraganelor.

Tradrfia rugdciunilor pentru ploaie §i ascultarea
rugdciunilor §i a pocainfei noastre de catre Dumnezeu strica

61 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion.

62 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu.

uneori previziunile meteo, care sunt calcule matematice pur
umane.

La fel rugaciunile de ferire de cutremure, de alungare a
demonilor, de zdmislire de prunci sau de vindecare de boli ii
uimesc pe cei necredincio§i §i ii veselesc pe cei credincio§i.

Acolo unde Dumnezeu modified traiectoria vie^ii, a bolii, a
climei se observa ca Dumnezeu merge peste ape, pe deasupra
tuturor stihiilor, ca Unul caruia nimic nu I Se impotriveste.

Daca nu am trait minuni in via^a noastra nu §tim cum e sd
mergipe deasupra apei. Via^a noastra insa e plind de minuni, fapt
pentru care nu mai §tim de care sd ne minundm mai degraba §i mai
mult.

Harul lui Dumnezeu ne ridicd din moarte de fiecare data,
dupa pu^ina pocain^a. Pe fiecare zi primim semne dumnezeiesti ale
iubirii Sale fa^a de noi §i ale Sfm^ilor Sai.

Prin rugaciunile Bisericii se fac multe minuni, negraite
minuni. Insu§i Domnul vine la noi §i Se da pe Sine drept mdncare
§i bduturd... Cg minune mai mare vre^i decat aceasta?

Putem oare sd infelegem minunea fara sd ne bucurdm de ea,
fara sa fim prea bucurosil §i care e minunea cea mai mare pentru
noi, decat cea care ne vizeazd, care ne schimbd via^a?

Minunile evidente, e adevarat, sunt pentru oamenii tari la
inimd, pentru oamenii care au nevoie de supraexplicitarea
prezen^ei lui Dumnezeu in via^a noastra.

Minunile la vedere sunt pentru cei grosi la inimd.

Minunile tainice, minunile care ne schimbd continuu sunt
insa cele care ne vindeca neputiniele interioare, marile noastre
boli personate.

Sfantul Petru era langd Domnul. Nu departe de El. §i totu§i
s-a cobordt in grijd. Cand a strigat dupa ajutorul Sau, cand s-a
lepadat de grija desartd, a vazut ca Domnul era acolo, ca §i mai
inainte, §i ca nu exista niciun motiv depanicd.

Furtuna aceea era ingdduitd de catre El.

Cand s-a suit in corabie vantul s-a potolit §i odata cu el §i
marea, v. 32.

Cand marea s-a linistit, cand grija de§arta a pierit din inima
a ramas numai Domnul §i lini§tea, pacea Sa.

Grijile §i durerile noastre, ispitele noastre, toate durerile
noastre sunt un taifun intr-un pahar de apd.

Cand suntem in mijlocul lor credem ca as a o sd ne fie
vesnic. Cand ele se due §i ramane marea inimii noastre intr-o
tdcere profunda, observam ca temerile noastre au fost puerile. Au
fost temeri de idnci, de copii de \2l\2l §i nu de oameni maturi.

In mijlocul durerilor, al bolii §i al ispitelor nu trebuie sa
uitam ca w'mz'c nu ne omoard, pentru ca Dumnezeu nu ingdduie o
ispita maipresus de puterile noastre [I Cor. 10, 13].

Ispitele ne cdlesc fiiirfa, ne umplu de rdbdare, de mdsurd, de
incredintare in mila lui Dumnezeu. Treaba e sa nu dezertdm
tocmai cand trebuie sa ludm cununa rdbddrii noastre.

Walter Mehring 63 , un critic de arta expresionist 64 de la
inceputul secolului trecut, spunea ca un pictor bun este „un spin in
ochi" 65 pentru contemporanii sai.

Am recitit de curand unele pasaje din carte, despre impactul
artei expresioniste, cubiste 66 §i suprarealiste 67 la inceputul
secolului al XX-lea.

Imaginea sa despre pictorul bun, despre pictorul care stie sa
dezvaluie ceea ce al}ii nu vor sa vadd, cred ca este o imagine
proprie §i pentru eel care propovdduieste astdzi credinia
ortodoxd.

A vorbi despre adevdrul mdntuirii oamenilor §i a trdi in
sfinienie inseamna sdfii un ghimpe in ochii celor cu viafd lejerd.

Stai in ochii lor. Ii mustri prin ceea ce esti tu. Persoana ta ii
face sa se intrebe de ce nu sunt §i ei la fel ca tine. Iar reflectia
creeaza nepldceri interioare.

Daca nimeni nu mai vorbe§te despre adevar, despre
dragoste, despre feciorie, despre cuminienie, despre delicate}e,
despre cuviin}a, despre tins te...oamGmi le uita, daca nu le
practicd. Ce nu practicam uitam. Iar ceea ce uitam §i ceea ce nu
practicdm ni se par lucruri banale, demne de dispret, de§i, odata,
ele au fost elemente fondatoare ale fiin^ei noastre.

Exista copii fara rusine, fara cuminienie, fara feciorie? §i cu
toate acestea, odata cu trecerea timpului, vor sa se dispenseze de
aceste calita^i pentru ca sa nu sefacd de rusine.

Dau rusinea bund pe rusinea perversa.

Insa odata ce pierdem calita^ile, virtu^ile care ne asigurau
fericirea, adica cuminienia, fecioria, simplitatea, delicateiea etc.,
devenim tot mai singuri, tot mai blazafi, tot mai incoerenfi cu noi
insine. Ajungem sa detestdm tocmai ceea ce neface bine §i tdnjim
dupa ceea cene distruge.

63 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Walter_Mehring.

64 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism.

Walter Mehring, Pictura excomunicata. Despre pictor i, cunoscatori si colecfionari, trad. §i
cuvant introductiv de Victor H. Adrian, Ed. Meridiane, Bucure§ti, 1975, p. 17.

66 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cubism.

67 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Suprarealism.

Pacatul ne afunda in nesimiire, in necunoastere, in uitare.
Ne punem capac, ne inchidem in propriul nostru mormdnt pe
masura ce ne adundm pdcate.

Orice fapta buna, orice spovedanie, orice iesire din
mormantul pe care ni-1 zidim cu propria noastra lipsd de
infelepciune inseamna o inviere.

Daca Sfantul Petru intra in apa, daca se afunda, murea. Insa
el a primit o mdnd de scdpare, mana Lui, care era mereu cu el §i a
fost mustrat pentru pufina credinfd §i indoiald [v. 31]. De aici §i
legitima noastra cerere, ca Dumnezeu sd ne sporeascd credinia,
lucru care ne reteazd ir\Ao\Q\i\Q,falsele indoieli.

De ce ne temem? De cine ne temem? Ne temem de draci, de
e§ec, de boala, de moarte, de saracie...Adica ne temem de lucruri
care sunt ingdduite de Dumnezeu.

Tocmai pentru ca avem pufind credinfd, o credinia cu
indoieli, de aceea avem si temeri, panici, micime de suflet.

Un prieten cu credinia pu^ina sau un sot cu credinia pu^ina e
gata sd te vdndd pentru ca sd iifie mai bine. Dar cum sa ii fie mai
bine daca nu mai are pe eel care il iubea §i il susiinea in nevoi, in
dureri sau in bucurii?

Credinia pu^ina, fara ravna, cerebralizata, schematizata, in
care con^tiin^a se atrofiazd repede e credinia care nu indrdzneste
pdnd la capdt in Dumnezeu.

Sfantul Petru a mers pe ape cat a indrdznit in purtarea Lui
de grija. Cat timp a crezut in imposibilul posibil, in ajutorul Sau, a
mers bine, a mers deasupra.

Dar cand nu a mai crezut ca imposibilul de la om e posibil la
Dumnezeu atunci s-a scufundat in pdrerea de sine, in singurdtatea
de sine, care, atunci cand devine cronicd, striga catre Dumnezeu
pentru scdpare, pentru ajutor. §i bine face ca face a§a! Macar in al
1 1 ceas, pe patul mor^ii, sa strigi catre El, ca sa faci imposibilul
posibil.

Va dorim o zi binecuvantata de Dumnezeu cu bucurii
tainice, duhovnice§ti §i o saptamana extrem de frumoasa.

Dumnezeu sa va binecuvinteze §i sa va dea pacea §i bucuria
Sa, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin!

Predica la Schimbarea la Fata a Domnului [6
august]

Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul'

68

praznicul prealuminat al Schimbarii la Fafa a Domnului de
anul acesta, dupa adormirea Pariarhului Teoctist al Romaniei 69 , are
un aer aparte.

' A fost scrisa in data de 4 august 2007.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u.

Ne-am schimbat addnc in aceste zile, ne-am rdscolit in
fiin^a noastra, ne-am umplut de o mai mare constientizare a
rolului si a modului de afi al unui crestin ortodox in lume.

Am nrfeles ca nu pdcatul ne schimbd in bine, ca nu el ne
ajutd, ci bundtatea, curdfia, sfinienia sunt cele care ne transformd
la infa^isare, care ne induhovnicesc din launtrul nostru.

Nu stiu ce perspective ar fi mai proprie in acest moment: sa
vedem evenimentul mantuitor, hristologic de pe Tabor in sine sau
sa unim acest eveniment al iconomiei mdntuirii cu evenimentele
pe care noi le trdim in aceste momente?

Cred ca ar trebui sa facem o sintezd a amandurora.

In timpul slujbei de inmormantare a Parintelui Patriah am
trait pacea unei vie^i care urea mereu pe noi trepte de
induhovnicire, cu greuta^i pe care nu le spune multora.

Am trait pacea viefii sale, cu harul lui Dumnezeu, alaturi de
durerea celor care l-au iubit si au venit, intr-un numar masiv, sa
si-o manifeste.

Am fost atent, cu precadere, la oamenii care l-au iubit si
care trdiau suferinia despdrtirii de Prea Fericirea sa.

Aceasta durere ne inva^a ca urcarea pe munte, ca iubirea si
mergerea in iubire alaturi de cineva inseamna sa te bucuri dar si
sa suferi impreund cu el.

Sfin^ii Apostoli, cei trei, au fost lua^i de catre Domnul si
urca^i intr-un munte inalt: in muntele curdiirii depatimi, pentru ca
sa vada cum Se schimbd El la infdiisare in fa^a lor.

In Mt. 17, 2 avem pe laeTe^opc^wGri ca sa vorbim de
schimbarea, transfigurarea infa^isarii Domnului.

Noi vorbim despre schimbarea Sa la fafd, insa, in fapt, nu
mxmai fa}a Sa s-a schimbat ci intreaga Sa umanitate.

Intreaga Sa umanitate S-a umplut de lumind, lucru care
rezulta din textul scriptural: „S-a schimbat la infdiisare inaintea
lor si fa^a Sa a strdlucit ca soarele, iar vesmintele Sale s-au facut
albe ca lumina"[Mt. 17, 2, cf. v. gr. a lui Nestle-Aland 70 ].

Comparaiiile din textul de la Matei, ca si cele de la Marcu si
Luca, nu reprezinta echivalenie.

Fa^a Sa era foarte luminoasd, parea a fi un soare iar
vesmintele sale pareau a fi ca lumina de albe. Insa lumina
dumnezeiasca care izvora din persoana Domnului a fost si este mai
presus de orice echivalenfd umand.

Noi vorbim in termeni umani si de aceea Sfin^ii
Evanghelisti au comparat fafa Lui plind de lumind cu soarele,

70 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece.

pentru ca in sistemul nostru de referin^a soarele e eel maiputernic
exemplu de stralucire. Insa fa^a Lui stralucea mai presus decat
orice stralucire pdmdnteascd.

Tocmai de aceea in troparul praznicului aflam textul:
„ardtdnd Ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea". Pentru ca nu
au vazut lumina lui Dumnezeu in mod absolut, ci dupa puterea §i
sporirea lor duhovniceascd.

Din cercetarile noastre scripturale a rezultat faptul ca
realitatea metamorfozeila transfigurdrii trupului se regase§te in
mod explicit in Scriptura numai in cele trei pericope ale Schimbdrii
la Fa0: Mt. 17, 2; Mc. 9, 2 si Lc. 9, 29.

In textul grecesc avem de-a face cu exprimarea unei
transfigurdri totale a trupului lui Hristos in fa^a Ucenicilor, care a
fost perceputa in mod extatic sj nu cu ochiifizici.

Textul romanesc exprima prin schimbare nu o alterare sau o
depreciere a fe^ei sau a trupului lui Hristos, adica o experienid
negativd, ci o umplere de slava dumnezeiasca a trupului Sau §i cea
mai pozitivd experienid umand, experien^a prin excelen}a.

Implinirea omului este umplerea lui de lumina
dumnezeiasca.

Sfinienia este o umplere a noastrd de har, de lumina
necreatd, de lumina lui Dumnezeu, de viafa lui Dumnezeu.

Evenimentul Schimbdrii la Fafd i§i are important capitald
in mantuirea noastra, prin aceea ca ne arata cum trebuie sd fie
omul, unde trebuie sd ajungd.

Sfinienia nu este un deziderat, un ideal perpetuu, o fata
morgana pe care nu o putem atinge nicidecum, ci este o realitate
in fiin^a noastra, daca suntem in lumina lui Dumnezeu. Cei care au
sfinienia au §i experienia luminii lui Dumnezeu in fiinia lor, ca o
realitate trditd personal, traita cu toatd bucuria §i cutremurarea.

Praznicul de astazi este eel care ne diferenfiazd fundamental
de orice alta bisericd sau cult.

Biserica adevdratd este acolo unde se experiazd lumina lui
Dumnezeu §i unde sfinienia este o realitate personald dar trditd in
trupul Bisericii, ca mddular viu al Bisericii.

Pasajele scripturale ale Schimbdrii la Fafd nu pot fi
interpretate nicidecum simbolic smfantezist.

Sfnuii Apostoli au vazut slava vesnicd a. Fiului lui
Dumnezeu stralucind din dumnezeirea Sa prin trupul Sau.

Persoana Sa era un centru iradiant de lumina pentru ei §i
este centrul iradiant de lumina dumnezeiasca al intregii lumi, ca
Cel ce este Lumina lumii, Care strdluceste in lume §i lumineazd pe
tot omul care se naste [In. 1,9].

In Sfanta Icoana cu care am prefafat acest cuvant al nostru
se observa ca lumina necreatd care izvora§te din trupul Domnului
e pictata in negru §i albastru §i nu e alba sau galbend.

Din punct de vedere iconografic nu e nicio eroare §i nicio
nestiinfd a textelor evanghelice.

Taina pictarii in culori inchise a luminii care izvora§te din
trupul lui Hristos consta in aceea, ca iconarul a vrut sa exprime
faptul ca lumina dumnezeiasca este cu neputinid de cuprins cu
mintea §i cu inima §i cu fiinia noastrd in intregime, ca ea este
taina negraita §i neinieleasd chiar §i cand o vedem §i ca nu poate
fi cuprins a de noi chiar daca o experiem.

Lumina pe care o vedem in mod extatic, in extaz, ne apropie
de Dumnezeu dar apropierea de El nu e niciodata o epuizare a
inielegerii Sale §i a luminii care izvordste din Sine.

Raspunsul Sfantului Petru este raspunsul unui om plin de
bucurie, bulversat de mdrefia vederii luminii dumnezeie§ti.

Umbrirea lor de norul luminos al slavei dumnezeie§ti §i
glasul Tatalui ii fac sa cadd pe fefele lor, spune textul grecesc,
pentru ca erau inspdimdntafi, infrico§a^i foarte de frumuseiea
vederilor dumnezeiesti.

Nu erau panicafi, ci cutremura}i\

Cum sa iiifie bine intr-un anume context §i, in acela§i timp,
sa vrei sa o iei lafugaV.

Inspaimantarea, cutremurarea lor nu are nuanfe horror ci
nuanfele unei bucurii cutremurdtoare, ale unei bucurii imense.

Domnul le-a ardtat dumnezeirea Sa. Le-a reconfirmat faptul
ca El este Fiul lui Dumnezeu (pentru ca sa creadd acest lucru fara
niciun dubiu) si ca drumul Sau este spre Cruce, cf. Lc. 9, 31:
Moise si Hie se arata in slava §i „vorbeau despre iesirea [e£o5ov]
Sa, care avea sa se implineascd in Ierusalim".

Moartea in Scriptura apare ca iesire, mutare, adormire,
trecere... De aceea avem rugaciuni la iesirea sufletului §i ii numim
pe cei morfi cu titlul de adormifi, pentru ca, in esen^a, moartea
este un somn al trupului, pe cand sufletul e viu.

Noi nu propovaduim o trecere in nefiinid a omului sau o
moarte eternd, ci la noi moartea e gandita in termeni temporari,
pentru ca noi „asteptam invierea mor^ilor si via^a veacului ce va sa
vina", ce vafi.

Invierea mor^ilor se va petrece la transfigurarea lumii
acesteia, transfigurare ardtatd astdzi in trupul Domnului.

Invierea tuturor acelora care au trait pe acest pamant va fi
un eveniment mondial complesitor pentru ca oamenii vor invia in
trupuri transfigurate.

Numai ca unii vor fi plini de lumina lui Hristos, pe cand alji
vor fi far a prezenia ei in fiin^a lor. Distincfia dintre unii §i al^ii va
fi evidentd pentru to^i.

Venirea Domnului intru slava va fi un eveniment perceput
de cdtre toft, un eveniment planetar §i la fel va fi §i invierea
morfilor, cat §i Judecata finald.

Transfigurarea lumii a inceput deja, a inceput in fiinia
noastrd, numai ca atunci vafi evidentd pentru toft.

Marejia acestui praznic consta in aceea ca a anticipat starea
noastra intru slava, ne-a aratat cum vor fi Sfinfii cu Dumnezeu.

In slava dumnezeiasca au aparut Sfantul Moise 71 , adormit,

79

§i Sfantul Hie , mutat in car defoc la ceruri.

Prin aceasta s-a aratat ca Sfinfii adormifi cat §i cei care nu
au murit ci au trecut in vesnicie fdrd sd moard, ca Sfantul Enoh §i
Sfantul Hie, sunt cu Dumnezeu, sunt vii §i nu morfi, pentru ca
Dumnezeu este Dumnezeul celor vii si nu al mortilor [Mt. 22, 32].

Dumnezeu S-a aratat pe Tabor, ca §i la Iordan, ca Dumnezeu
treimic: ca Tata, ca Fiu §i ca Sfant Duh, ca Dumnezeu tripersonal
viu din veci.

Orice teorie aberantd despre Dumnezeu, ca Dumnezeu
nepersonal, ca Dumnezeu esenfd, ca Dumnezeu mort sau care se
confundd cu lumea cade in fa^a teofaniei de pe Tabor.

Aici Dumnezeu Se aratd ca Dumnezeu cutremurdtor de
frumos §i de bun, ca Dumnezeu al iubirii, ca Dumnezeu treimic, ca
Dumnezeu Cdruia Ii pasd de mdntuirea oamenilor, Care doreste
mdntuirea oamenilor §i Care prin intruparea Sa nu e mai pu^in
Dumnezeu, ci dimpotriva a ridicat umanitatea Sa la cea mai inaltd
treaptd de indumnezeire.

Lecfia Taborului este lecfia sfinieniei.

§i lecfia sfinieniei este urmatoarea: ne sfinfim §i ne umplem
de viafd dumnezeiasca, pentru ca Dumnezeu e viu si ne umple de
viafa Sa.

Dumnezeu este inepuizabil de bun §i defdcdtor de sfinienie,
este atoatecunoscator, atoateinfrumusetator, atoateimplinitor, mai
presus de orice sfinienie §i desavar§ire.

Via^a duhovniceasca, sfiniitd este posibild, e o realitate
personald, care se dobande§te prin unirea cu slava lui Dumnezeu,
care iradiazd din Dumnezeul treimic, adica dintr-o realitate
tripersonala, caci trei persoane impdrtdsesc, au in comun aceea§i
fiinia.

71 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Moise.

72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Ilie.

Noi ne personalizdm prin vederea slavei Sale pentru ca
vedem lumina personald a Treimii.

Vederea lui Dumnezeu nu ne face sa ne pierdem identitatea
ci, dimpotriva, sa ne intdrim identitatea prin puterea §i curatia
harului dumnezeiesc.

Pacatul ne depersonalizeazd, ne face mai pufin oameni sau
brute. Fapta buna ne umple de unitate interioard, de simplitate.

Vederea luminii divine ne simplified, ne unified puterile
sufletului §i ale trupului nostru, ne face sa fimfdelii aprinse din
lumina cea vesnicd.

Cine crede ca aceste cuvinte sunt metaforice se insula!

Indreptarea, mdntuirea, sfinienia sunt realitdii personate,
traite amplu, plenar in fiint.a noastra §i nu sunt realitdii metaforice,
de nivel lingvistic.

In aceasta consta marea despdrfire intre cei care cunosc
pasii spre mdntuire §i cei care fabuleazd despre ei: mantuirea e o
realitate de care ne bucuram incd de acum §i nu este un ideal, o
realitate probabild sau indefinitdl

Singur Luca face din Schimbarea la Fafd un eveniment care
a dus, din punct de vedere istoric §i al tainei iconomiei mdntuirii,
spre Cruce.

Insa evenimentul dumnezeiesc al Taborului nu proiecta
persoana lui Hristos numai pana la Cruce, ci pana in vesnicie,
pentru ca Crucea nu era punctul ultim al iconomiei mantuirii, ci
doar un punct de trecere.

Punctul ultim era urcarea umanitdfii Sale de-a dreapta
Tatdlui, asta pentru Sine iar pentru noi punctul ultim este
ajungerea tuturor intru slava Sa.

Praznicul Schimbdrii la Fafd, ca unul care se afla
intotdeauna in Postul Adormirii Maicii Domnului , ne vorbe§te
despre moartea care ne face vii, despre moartea fa^a de voile
trupului pentru ca sa traim dupa voia Duhului dar §i despre
moartea care eplind de nemurire, de via0.

Cand a fost lasat trupul Parintelui Patriarh in mormant am
cantat cu to^ii, in mijlocul verii, troparul Pa§tilor, cantand despre
biruinia viefii asupra mor}ii, despre biruin^a lui Hristos,
Dumnezeul nostru, asupra mor^ii, a diavolului §i a pacatului.

Nici aici nu a fost nicio gresealdl

Invierea e sensul vie^ii noastre §i nu moartea.

Parintele profesor Alexandra Stan 74 , intr-o emisiune TV
prilejuita de adormirea Parintelui Patriarh, vorbea despre cat de

73 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustl5.htm.

74 Idem: http://www.valahia.ro/old/faculties/teologie/stan.htm.

impropriu este pentru un cre§tin sa vorbeascd despre moarte, mai
ales pentru un monah.

Sensul vie^ii noastre, de la Botez, nu mai este moartea, ci
invierea §i viafa. Caci, dupa cum spunea Preadumnezeiescul §i
Preafrumosul Apostol Pavel: „M-am rastignit impreund cu
Hristos; §i nu eu mai trdiesc, ci Hristos trdieste in mine. §i via^a de
acum, in trup, o traiesc in credinfa in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a
iubit §i S-a datpe Sine insusi pentru mine''' [Gal. 2, 20].

Via^a cre§tina autenticd e plina de nemurire, de bucurie, de
impdcare.

Am remarcat §i a^i remarcat cu to^ii, ca in aceste zile mul^i
au vorbit despre Parintele Patriarh Teoctist ca despre omul
bldndefii, al in^elepciunii, al echilibrului.

Frumuseiea persoanei induhovnicite e frumusefea
echilibrului, a maiestuozita^ii smerite. Daca §tii sa faci rai in tine
§i in cei din jurul tau, daca §tii 5a primesti in inima ta § i Idngd tine
oameni care sa se bucure ca te-au intdlnit, care sa se minuneze de
roadele dragostei, ale blande^ii §i ale dragostei tale, atunci, fara
doar §i poate, e§ti locuit de slava lui Dumnezeu, care ti uneste pe
cei de departe §i ii usureazd de neinielegeri si de neiubire pe cei
de aproape.

Trebuie sa ne usurdm unii altora poverile sufletului §i ale
trupului, ale programului zilnic. Trebuie sa inva^am sa ne vedem
mai addnc, mai frumos, mult mai eseniial.

Daca ne vedem numai depdrtafi pe unii de al^ii, daca nu
sim^im ca avem nevoie de toft pentru ca sa fim plini gandim sectar
§i nu in Duhul Bisericii ecumenice §i sobornicesti, adica nu avand
grija ca „toti sa fie una" [In. 17, 21].

Trebuie sa ne ostenim sa trecem peste limitdrile personate,
nafionale, peste inielegerile care despart.

Pana nu vom respira iubirea care inmulfeste pacea §i bucuria
intre oameni, vom fi tot mai singuri, tot mai tristi.

Fie ca Domnul slavei sa va bucure intra Schimbarea Sa la
Fa^a §i fie ca sj noi sa avem o fafd tot mai pldcutd pentru al^ii, tot
mai doritd.

Pentru mine, cea mai mare bucurie este fafa care imi
zdmbeste §i ma iubeste prin Duhul lui Dumnezeu. Prin ea, eu aflu
viafa, pentru ca ea insasj a aflat viafa.

Sa gasim cu to^ii viafa cea vesnicd, intra Iisus Hristos,
Domnul nostra, a Caruia este cinstea, slava §i puterea, impreuna
cu Tatal eel fara de inceput §i cu Preasfantul §i atotcuratul Sau
Duh, acum §i purarea §i in vecii vecilor. Amin!

Tanarul bogat sdrac. Predica la Duminica a
12-adupaRusalii [Mt. 19, 16-26]

Iubi^ii mei

75

exista uneori feme predicatoriale resim^ite ca ingrate, ca cea
asupra proprietdiii, a. averii, ca in cazul de astazi, pentru ca
mentalitatea seculara adancita in noi catalogheaza in astfel de
momente mesajul evanghelic drept iresponsabil, pdgubitor la nivel
personal.

Cum sa renunf la averea mea, ca sa fiu desdvdrsit? Mai
bine rdmdn nedesdvdrsit, ^ipa in noi un glas demonic, decdt sa imi
pierd averea, decdt sa ma dezlipesc de ceva.

De ce sa renun^am la ceva pentru ca sa fim crestini
ortodocsi?

De-a lungul timpului mul^i crestini ortodocsi au renuniat cu
totul la averi pentru viafa monahald sau pentru asceza pustiului
sau pentru nebunia intru Hristos, pe cand al^ii au in^eles
renunfarea la averi ca renunfare la alipirea de averi §i §i-au
folosit judicios averile, construind Biserici, Manastiri, dand
milostenii §i ajutand in diverse moduri societatea in care traiau.

75

Scrisa in data de 1 8 august 2007.

Dar in con§tiin^a noastra cea mai adanca exista o rand vie
atunci cand auzim aceste cuvinte ale Domnului: „vinde-|i averile,
da-le saracilor §i vei avea comoara in cer; §i vino de-Mi urmeaza
Mie", cf. ed. BOR 2001.

Personal, aceste cuvinte ma dor §i ma vor durea enorm tot
timpul, pentru ca nu am renunfat la proprieta^ile personale, la
car^i, la mine insumi.

Posed lucruri § i ma posed, ma am sub libera mea alegere §i
nu sub continua ascultare a altcuiva. Iar daca i|i e§ti |ie insumi
conducdtor, l\i asumi §i ifiporfi greselile de unul singur.

Insa, pe de alta parte, nu to^i au chemare spre monahism sau
spre casatorie sau celibat. A impune cuiva un mod de viafd pentru
care nu este pregatit sd il suporte inseamna a-1 destructura interior
pe acel om, a-1 omori inainte de vreme.

Ca sa traie§ti cu bucurie, sim^ind ca te implinesti prin ceea
ce faci, trebuie sa sim^i ca trdiesti dinplin. §i traie§ti ceva dinplin
numai daca sim^i ca e§ti chemat de Dumnezeu la o anumita forma
de viafd, spre anumite virtufi, la anume lucrdri in Biserica.

Toata lumea vorbeste despre alegerea noului patriarh al
Romdniei, dar prea pu^ini se roagd pentru alegerea noului patriarh
al Romaniei.

Vorbele, discu^iile interminabile nu ne ajutd precum
rugaciunea pentru viitorul nostra patriarh.

Rugaciunea il clddeste pe om, il susfine.

Rugaciunile intregii Biserici, daca le-am simfi, daca le-am
vedea cu ochii inimii am fi coplesifi, pentru ca formeaza un torent
inimaginabil de putere duhovniceascd.

Ca sa avem un nou patriarh trebuie sa avem noi inimi.

Ca sa fim alfii trebuie sa renun^am la a ne mai lauda cu
binelepe care l-am fdcut pdnd acum §i sa vrem sa fim desdvarsifi
in credin^a, rabdarea §i dragostea noastra.

Cuvintele Sfintei Evanghelii de astazi sunt dureroase, prea
inalte pentru a fi epuizate sau implinite vreodatd desdvdrsit.

Desavar§irea, in ea insa§i, inseamna umplere de o sfinfenie
intotdeauna nedeplind.

Desavar§irea omului e mereu nedesdvdrsitd, e mereu avidd
de implinire dumnezeiasca, pentru ca starea noastra in ve§nicie va
fi o continua §i vesnicd experiere a desdvdrsirii.

A desar§irii cui? A lui Dumnezeu. Noi ne umplem de haral
lui Dumnezeu, de slava lui Dumnezeu, de desdvdrsirea lui
Dumnezeu in mod continuu, §i acum §i in ve§nicie, §i totu§i, ca
ni§te creaturi ale lui Dumnezeu nu epuizdm niciodatd cre§terea in
desavar§ire.

Cum in^elegem atunci Mt. 19, 20: „Daca vrei sa fii
desavdrsit . . ."? Pentru ca Scriptura e scrisa de degetul lui
Dumnezeu, adica de Sfantul Duh, pe cand atunci cand e receptata
cu o minte telurica, neinduhovnicita percepi numai dizarmonii,
nereguli in ea, contradictii.

Exista car^i intregi in mediul protestant cu contradictii ale
Scripturii.

Insa Scriptura §i scrierile Sfnuilor Paring nu con^in
contradictii ci doar unele edi{ii critice sau manuscrise au unele
lipsuri mai mult sau mai pu^in inteniionate.

Aici nu avem de-a face cu o contradiciie.

In discu^ia cu tdndrul bogat, la prima vedere, Domnul pare a
fi in animozitate interioard cu acesta.

Cand tanarul II nume§te 5«« pe Domnul §i cere sa afle
lucrarea care sa il ducd la via^a ve§nica, El ii raspunde ca nu e
Bun, ci numai Dumnezeu e Bun, ca §i cand El nu ar fi fost
Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu.

Mantuitorul Hristos nu il minte pe tanar referitor la Sine, ci
raspunsul Sau catre acesta ne arata ca in inima lui, a tanarului,
Hristos era un Rabin, un Invafator §i nu Fiul lui Dumnezeu, de§i
dorea sa afle de la El un lucru a§a de mare: drumul spre mdntuire.

Intrebarea tanarului e o intrebare a acfiunii.

Ac^iunea nu creeaza niciodata contradictii ci numai mintea
care speculeazd, care gande§te in abstract via^a §i ac^iunea vede
lucruri insurmontabile.

Cand te nevoiesti, cand cau^i sa ajufi, cand iubesti, cand vrei
sa te indrepfi din pdcat nimic nu ^i se pare prea mult, nimic nu ^i
se pare insuportabil, nimic nu ^i se pare prea greu de facut.

Cand vrei sa intri in via^a, cand vrei sa fii vesnic cu Hristos,
cand vrei sa fii ortodox autentic atunci trebuie sa te inve^i cu
renunfatul, cu grew/ durerii, cu greul ispitirilor de tot felul, cu
nein^elegerea unora sau a altrora, cu rdutatea tuturor.

Ca sa intri in viafd, nu ca sa ajungi in Rai, ci ca sa intri
doar, trebuie sdpdzesti poruncile [cf. v. 17].

Via^a duhovniceasca incepe in noi cand ne hrdnim interior
cu toate poruncile lui Dumnezeu, traite in fiinfa noastrd §i nu
teatral.

Sufletul nostra se hrdneste cu binele, cu poruncile lui
Dumnezeu, cu voia lui Dumnezeu cum se hrane§te trapul cu apa §i
mancare.

Hrana pentru suflet devine primordiald atunci cand ajungem
sa in^elegem ca sdndtatea sufletului e mai importantd decat o
durere de mdnd sau decat palpitaiiile la inima.

Cand ajungem sa sim^im nevoia stringentd de hrana
duhovniceasca, de har, atunci alergdm repede spre Sfanta
Spovedanie, spre impartasirea cu Preacuratul Trup si Preasfantul
Sange al Domnului, spre rugaciune, spre milostenie, spre citiri si
ascultari duhovnicesti, pentru ca sa tresdltdm de bucurie si de
implinire.

A tresdlta duhovniceste nu insemna a dansa hip hop\

A tresdlta duhovniceste inseamna a trdi o bucurie
duhovniceasca imensd, cu o mare intensitate, adica a trai din plin
in bucuria harului lui Dumnezeu, bucurie la care participa si
trupul.

Daca va inchipui^i ca va vorbim din cdrfi toate aceste lucruri
si ca ne plac vorbele frumoase dar neadevdrate, va inselaii.

Nu po^i indemna la bucurie si la fericire dumnezeiascd pe
cineva, daca nu ai trait si tu din harul lui Dumnezeu.

§i nu po^i vorbi despre viafa Bisericii daca nu tresalfi
duhovniceste in ea.

Nu am fi avut habar de taina Bisericii daca Dumnezeu nu
ne-ar fi dat sa inielegem si sa trdim prezenfa lui Dumnezeu in
Biserica Sa si relafia noastrd cu Sfm^ii.

Caci ce altceva inseamna pentru un ortodox sa fie desavdrsit
decat sa fie Sfdntl Iar sfm^enia nu tine numai de mdndstire sau
numai de preofi, ci sfinienia este o realitate pentru toft, o realitate
pe care o pot trai tofi crestinii ortodocsi, pentru ca sfm^enia este
atmosfera normala, fundamentals a Bisericii.

Pai nu este Biserica una, nu e sfanta, nu e soborniceascd, pe
temelia Sinoadelor Ecumenice si apostolicd, adica vine de la
Apostolil

In Biserica, sfm^enia este la ea acasd. Numai pacatul este
eel mai impropriu lucru din Biserica si de care Biserica ii spald
mereu pe credinciosii Domnului.

Deci, daca vrem sa intrdm in viafa cu Dumnezeu, trebuie sa
intram pe usa poruncilor Lui pentru ca sa devenim ca El.

Tanarul implinise poruncile.

Domnul enumera 5 porunci din Decalog si o porunca din
Legea extinsa: sa iubesti pe aproapele tdu ca pe tine insufi [Cf.
Lev. 19, 18, apud. ed. BOR 1988].

Porunca iubirii din Levitic e o frdnturd de text printre alte
prescript, careia puteai sa nu ii dai prea mare valoare.

In Vechiul Testament sunt atat de multe prescrip^ii...si
totusi Hristos Dumnezeu vorbeste despre una care nu avea prea
mare reperabilitate la prima vedere.

Daca iube§ti pe aproapele tau ca pe tine insufi nu vrei sa il
ucizi, pentru ca daca ai vrea sa il ucizi, ai vrea sa te sinucizi §i tu
insuti.

Daca ifi iubesti §i ifi respecfi copilul tau, pe nepo^ii tai, pe
rudele tale, pe vecinii tai, pe tot omul, nu vrei sa abuzezi sexual de
ei.

Crima §i desfraul sunt ireconciliabile cu iubirea.

Daca iubesti pe cineva nu ilfuri.

Daca iubesti pe cineva nu vrei sa cdstigi un proces prin
mdrturie strdmbd, falsa.

Daca ifi iubesti parin^ii §i bunicii §i rudele §i so^ia nu vrei sa
le ei gdtul cu toporul sau sa ii otrdvesti.

Iubirea e implinirea Legii, pentru ca il invata pe om sa se
comportd fa^a de sine §i fa^a de al^ii in cele mai juste propor^ii.

Iubirea §tie sa protejeze, sa asculte, sa se milostiveasca, sa
ierte, sa renun^e la ceea ce desparte, §tie s# impund respect §i
venerafie.

Iubirea §tie sa te invefe.

Iubirea §tie ce ifi lipseste §i ce lipseste multora §i astupd
neputin^ele, le acoperd.

Averea, cand devine o pereche de cdtuse pentru sufletul tau,
cand devine o boald de piele care nu te lasa sa dormi, cand te
transforma intr-un monstru este o calamitate. §i este o calamitate
nu f« szwe ci in modul in care tu te raportezi la ea.

Nu boga^ia e de vind ca noi am ajuns ni§te monstri fdrd
inimd ci dorinia noastrd nestdpdnitd dupd avere, orgoliul §i
nemilostivirea noastra!

Ca sa fii desdvdrsit, ca sa fii propriu desdvdrsirii, ca sa
respiri aerw/ Bisericii, adica sfinfenia, trebuie sa renun^i la ceea ce
te acoperd cu blam.

Trebuie sa renun^i la averea urdtd a patimilor.

Averea patimilor este cea condamnatd in aceasta situate!

Ca sa fii desavar§it trebuie sa ifi vinzi patimile, sa le dai
inapoi demonilor patimile, adica sa renunfi la ele §i sa cumperi
sdrdcia duhovniceascd a inimii curate, simple, ca sa traie§ti ca
Avraam §i ca Iov in mijlocul boga^iilor de tot felul §i sa nu te mai
atinga pldcerea de ele.

A avea bunurile necesare viefii zilnice e una. Dar a crdpa de
ciudd ca nu ai tot ce e nou pe pia^a se nume§te altcumva.

Daca in sens direct, literal, in Mt. 19, 21, vinderea averilor
inseamna deposedarea noastrd prin milostenie de ceea ce avem, in
sens duhovnicesc, intim, vinderea averii saracilor inseamna a
vinde, a da inapoi saracilor demoni patimile pe care le avem,

adica a lasa lor patimile, pentru ca sa mergem sa facem voia
Domnului.

Renuniarea la averi nu face decat sa continue lepdddrile de
Satana ale Botezului. Ne departam de toata infatuarea demonilor,
de toata trufia vietii, de toata lauda §i inchipuirea de sine.

Renuniarea la patimi este adevarata comoard §i pe ea o
traim in cerul inimii §i o vom trai §i ve§nic, in imparatia lui
Dumnezeu.

Cine nu se deposedeaza de la sine de prostie, de infatuare,
de nesimtire, de badaranie, de invidie, de placerea trucata,
nesatioasa de a avea posesiuni in mod egoist, de totpdcatul intr-un
cuvant, mai grosier sau mai fin, ramane in tristefea lui, in
marasmul de care tot ne pldngem.

Tanarul bogat, intr-o in^elegere duhovniceasca, fiind o
expresie a miniii noastre care se crede bogatd §i desteaptd, atunci
cand e pusa in fa fa saraciei duhovnice§ti, a simplita^ii gandurilor, a
sfin^eniei, pleaca intristatd foarte, pentru ca are multe avu^ii
puerile, adica o mare incredere despre ea insdsi.

Tocmai de aceea am pus in titlul predicii de astazi sintagma
oximoronica „bogat sdrac", pentru ca bogatul nostra era sdrac la
cele cu adevarat bune, de§i, in aparen^a, era bogat foarte §i
implinitor al Legii.

Discu^ia cu tanarul bogat sdrac se incheie mai inainte ca sa
inceapd cu adevarat.

In urma ei, Domnul vorbe§te despre greutatea pe care o
traiesc bogafii in pdcate vizavi de intrarea lor in Impara^ia
Cerurilor [cf. v. 23].

V. 24, interpretat conform mai multor manuscrise, ridica
greutatea translarii lui cdmild/camild §i a expresiei urechile acului.

Fara a intra in detalii asupra contextului hermeneutic, editia

lf\ A 77

BOR 2001 a IPS Bartolomeu al Clujului alege varianta
imposibilului grandios, a camilei care nu poate intra niciodatd prin
urechile unui ac de cusut.

Omul pacatos e un om gonflabil la suflet. El are trupul mic
dar cu sufletul se crede duhul lui Alladin 78 , care zboara mai presus
de un dumnezeu pe care si-l inchipuie el §i in capul caruia tot ce
zboara se §i mananca.

De aceea §i Sfantul Solomon scria in Ecclesiast: „Graiurile
gurii celui injelept sunt har, iar buzele celui nebun il doboard.

76 Sfanta Scriptura, ed. BOR 2001 poate fi downloadata de aici:
http://www.archive.org/details/SfantaScripturabor2001EditieJubiliara.

77 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania.

78 Idem: http://www.coolwallpapers.org/view.php?wallz=2382.

Inceputul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfar§itul graiului lui
nebunie curata. Nebunul sporeste vorbele..."[Eccl. 10, 12-14, cf.
ed. BOR 1988].

Sporim vorbele cand ne prezentam altcineva decat suntem
sau atunci cand aparam minciuna in fa^a adevarului.

E imposibil sa se intample imposibilul, ne spune v. 25.

Sfnuii Apostoli se mird, spune ed. BOR 2001, cand aud
aceste vorbe ale Domnului despre boga^i.

Sfantul Clement Alexandrinul scria despre aceasta tenia,
despre boga^ii care se mdntuiesc, in secolul al 2-lea d. Hr.

Tenia bogdiiei a fost amplu discutata de catre Sfin^ii Paring
ai Bisericii §i de fiecare data s-a precizat ca alipirea de bogdfii §i
nedreptatea lipsei de milostenie trebuie eradicate din via^a
noastra.

Cine poate sa se mdntuiascd, indiferent daca are sau nu
proprieta^i multiple?

Hristos Dumnezeu, in ultimul verset al pericopei
evanghelice de astazi, nu ne spune ca imposibilul este imposibil, ci
ca imposibilul nostru e posibil la Dumnezeu.

Cine poate sa se sfinfeascdl Tot omul poate sa se sfinieascd
§i sa mosteneascd Impanuia lui Dumnezeu.

Cum a§a? ! Pentru ca Dumnezeu, daca ne punem increderea
numai in El, ne aratd in fiin^a §i in via^a noastra ca imposibilul
nostru devine posibil cu El.

Imposibilul, incredibilul, nea§teptatul uman devine o
pradoxald minune cu Dumnezeu.

Noi gandim mai mereu liniar sau fracturist pentru ca nu
putem sa vedem in taina providen^ierii noastre de catre Dumnezeu
sau in viitorul nostru.

Noi gandim prin excluderi §i nu prea avem geniul sa
imbindm mai multe incredibiluri la un loc.

Ni se pare anacronic, paradoxal, sa ne lafim mintea, sa ne-o
lumindm, ca sa cuprindem mai mult, ci ne permitem luxul malefic
de a ne ingusta capacitate de in^elegere ale vie^ii noastre cu
Dumnezeu §i in fa^a lui Dumnezeu.

Daca II traim pe Dumnezeu ca fiind sus si noi jos §i intre noi
exista doar apd de ploaie, unde TV §i de telefonie mobild §i deloc
har, lumina dumnezeiasca, discufia despre Dumnezeu e un cdscat
continuu.

Daca II traim pe Dumnezeu numai din cdrii §i pentru ca sa
scriem cdrii senzafionale, din vise si din pase magnetice, din
rememordri transmigrafionale, daca II vedem prin ochi eretici,
pdgdni sau oculfi, Dumnezeu e un subiect de presd, un subiect

vandabil atat la col} de stradd cat si in mediile academice, e
subiect ce starneste vii polemici sterile si, in rest, te lasd cu burta
goald.

Daca Dumnezeu e trait ca singura, unica si reala prezenid
care umple toate si ne umple, ca fii ai Bisericii una si vesnice, ai
Bisericii Ortodoxe, daca traim in Biserica Sfinfilor si cu Sfinfii,
daca El ne lumineaza din noi si lumineaza in mod real pe tot omul
care vine in lume si se apropie de Sine, numai atunci discufia
despre Dumnezeu si relafia cu El este una reala.

Noi nu creditam oricefel de experienid religioasd.

Nu credem in experience religioase veridice si mdntuitoare
in afara Bisericii Ortodoxe, nu avem Sfm^i fara via}a sfdnta, nu
avem ideea ca putem fi Sfinfi fara implinirea poruncilor lui
Dumnezeu si fara ca sa sim^im asta cu toatdfiinfa noastrd.. .

Dupa cum strfi credin^a ortodoxa nu se epuizeazd in predici
ci ea este un fapt experiabil, mereu experiabil si niciodata
epuizabil.

Taina Bisericii nu se epuizeazd in timp ci ea umple timpul si
spa^iul, umple orice fiin^a si lucru.

Taina Bisericii nu este ceva abscons, nu este ceva lugubru,
nu este ceva destinat doar elitelor sau doar babelor.

Taina Bisericii consta in harul Treimii care ne inunda pe to^i
fiii Bisericii si care este singura noastrd realitate care ne face
crestini, care ne intdreste in sfinienie si care ne desdvdrseste prin
asceza noastra si prin implinirea poruncilor Domnului.

Am sfm^it de curand casa unei matusi a noastre in absenfa ei
dar la rugdmintea ei. Eu am fost singur in casa, am facut slujba de
la cap la coada, m-am rugat ca harul lui Dumnezeu sa se pogoare
in casa ei si sa o schimbe cu totul.

Ea era la muncd cat timp eu i-am sfinfit casa.

Singurele semne vizibile la venirea ei acasa au fost crucile
cu ulei sfinfit de pe perefi, Sfanta Agheasma pe care i-am fdcut-o
intr-un vas si mirosul de busuioc din manunchiul de busuioc cu
care i-am sfm^it casa.

Insa, mi-a spus la telefon, ca de pe holul etajului a sim^it
acel ceva care nu era inainte si care spunea ca il simfise si in
camera mea plind de cdrfi.

Harul lui Dumnezeu nu se simte daca nu ai fiinfa pregdtitd
de ceva, adica defapte bune.

Matusa mea, desi nu prea dusd la Biserica, a dat multe
milostenii in via^a ei si s-a rugat cum a stiut ea in toate suferin^ele,
prea multe, din via^a ei, lucru care a pregdtit-o sa simtd harul lui
Dumnezeu.

Inima trebuie sa fie smeritd §i doritoare de adevdr ca sa
perceapaj9/o/« depe land a harului.

Dupa vreo luna-doua de la evenimentul acesta, pe 1 5 august,
pentru prima data in via^a ei §i la ziua ei patronimica, Prea Curata
Stapana a invrednicit-o sa o spovedesc de toate pdcatele ei §i sa o
impdrtdsesc a doua zi.

Nu am dus nicio muncd de lamurire cu ea ca sa faca acest
lucru. Nu am evanghelizat-o §i nici stresat-o cu predici.

Eu nu prea agasez cu predici in particular pe nimeni.

A agasa pe cineva cu textele Scripturii §i a crede ca asta este
evanghelizare e o mare eroare.

Evanghelizarea cu forfa se nume§te orgoliu §i nu faptd
bund.

Pe ea a inva^at-o binele harul lui Dumnezeu, harul a chemat-
o la liniste, harul i s-a aratat ca bucurie, ca liniste, ca odihnd, in
mijlocul nevoin^elor §i al milosteniilor sale §i tot el i-a provocat
lacrimi cand am imparta§it-o pentru prima data dupa 50 de ani de
zile de via^a.

Eu am asistat la bucuriile imposibile la oameni dar posibile
la Dumnezeu, pe care El leface in taind, foarte tainic.

Dumnezeu nu fipd in piafd la megafon pentru ca sa crezi in
El, ci El Insu§i Se apropie de noi, de fiecare in parte §i ne vorbe§te
prin harul pe care il lasdm sa intre in noi prin faptele noastre
bune, iubitoare, milostive.

Cum sa intre harul, delicatefea prin excelenfd intr-o inima
de mdrlan, intr-o inima grosierd, tare ca stdncal

Dumnezeu vorbe§te, vorbe§te cu putere, dar numai celor
care se pleacd cu cutremur §i cu dragoste in fa^a Sa, si nu
chiparosilor §i cactusilor care se cred geniile lumiil

Daca incercam cu evanghelizarea, daca incercam inforfd sa
fac ceva nu as. fi putut sa ii dau posibilitatea sa experieze gustul
vietii duhovnice§ti.

In casa, pentru cineva rdtutit de pdcat, ar fi mirosit numai a
busuioc depopd.

Pentru ea a mirosit a ceva din eternitate, a ceva care nu are
nimic de-a face cu sarlatania sau impostura, pentru ca a mirosit
mireasma viefii vesnice.

§i nu a mirosit o zi, o saptamana, sau o luna, ci miroase
continuu, §i acum si mai mult.

Astazi m-am trezit in sunetul telefonului ei ca sa imi
mul^umeasca ca se simte si mai bine dupa ce am impdrtasit-o .

§i aceasta, pentru ca e cu neputinfd la oameni sa gandeasca
despre schimbarile de suflet §i de situafie pe care ni le rezerva
Dumnezeu.

Frumosul, mdrefia schimbdrilor din via^a oamenilor ne
vorbe§te despre mdreiia insondabild a vie^ii lui Dumnezeu §i
despre rela^iile Sale paradoxal de simple §i de addnci cu oamenii.

Sa nu va fie teamd de imposibilul care pare sa existe in
fiin^a §i in via^a dumneavoastra!

Sa nu da^i loc imposibilului grijii §i al descurajdrii in via^a
dumneavoastra, ci sa stafi tari, fiind intarifi pe piatra credin^ei
noastre, Care este Hristos Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Celui
viu, a Caruia este stdpdnirea §i puterea §i slava, impreuna cu
Preasfantul §i ve§nicul Sau Parinte §i cu Preasfantul §i de via^a
facatorul Sau Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin!

Se va da Impardtm acelora care vor face
roadele ei. Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii
[Mt. 21,33-44]

Iubi^ii mei

79

parabola din Evanghelia de astazi nu este o imagine
confeciionata §i pusa sd ilustreze un adevar, ci este o imagine
criptatd a intregii istorii, care are in central sau iconomia mdntuirii
Domnului §i Mantuitoralui nostra Iisus Hristos.

Domnul le vorbe§te arhiereilor §i fariseilor despre istoria lui
Israel §i despre ce se va petrece cu El in Parabola lucrdtorilor
celor rdi, intr-atat incat, in Mt. 21, 45 se spune: „au in^eles ca
despre ei vorbeste" [Cf. ed. BOR 2001].

Capii iudeilor au in^eles ca ei sunt cei vizafi §i ca lucrarile
despre care Domnul le vorbise s-au petrecut § i se vor petrece in
mijlocul lor.

79

Scrisa in data de 26 august 2007.

Parabola de la Mt. 21, 33-44 vorbe§te despre Biserica §i
poporul lui Israel, pentru ca via Sa, sl Tatalui, era Biserica
Vechiului Testament, era poporul lui Israel.

Omul Stdpdn [v. 33] e Stdpdnul universului, e Creatorul §i
Atot^iitorul Dumnezeu, e Dumnezeu Tatal.

El a sadit o vie, care nu era §i a facut-o a Lui. El a facut ca
poporul lui Israel sa fie via Sa §i cu ea a facut multe legaminte,
inielegeri de credinciosie.

El nu §i-a lasat via fara gard, ci i-a dat drept gard Legea §i
cultul de la Cort, apoi de la Templu.

A sapat tease in ea, adica a dat oamenilor puterea de a-si
vedea pdcatele §i de a se nevoi pentru dreptate.

Jertfele Legii trebuiau sa eviden^ieze in oameni nevoia de
iertare, de mdntuire, pdedtosenia personald §i asteptarea lui
Mesia.

In via Sa era §i tease dar §i ?«r«.

Era constiinia de sine §i dorinia dupd un Mdntuitor dar §i
cdlduzirea prin Proroci spre Domnul.

Caci Sfin^ii Proroci erau farurile calduzitoare, ei erau
turnurile mdrefe ale cunoa§terii §i ale sfin^eniei care indicau
sensul mesianic al implinirii lui Israel.

Israel trebuia sa astepte pe Hristos §i intra El sa isi gdseascd
viafa.

Arderea de tot era jertfa „spre bund mireasmd inaintea
Domnului" [Ies. 29, 25; Lev. 1, 3; 1, 9; 1, 13; 1, 17; 8, 21; 8, 28;
17, 4; 23, 18 etc., cf. ed. BOR 1988], insa §i constientizare a nevoii
de ddruire integrald lui Dumnezeu.

Via a fost data lucrdtorilor, preo^iei iudaice, pe cand
slujitorii Domnului, Sfnuii Proroci, au fost trimi§i sa strdngd
roadele viei Tatalui.

Slujitorii au venit la „vremea roadelor" [6 Kmpoc; twv
KapiTcov: Mt. 21, 34, cf. GNT], nu mai inaintel

Trebuiau sa primeasca roade de la preofia lui Dumnezeu,
adica inielegere dumnezeiascd a Legii si a prorociilor, §i au primit
in schimb bdtdi §i moarte [v. 35].

Intre v. 33-36 se afla criptizate, spuse tainic, toate
evenimentele petrecute in Scriptura Vechiului Testament.

Trebuia sa se aduca roade §i, la plinirea vremii, cum spune
Sfantul Pavel, cand a venit Hristos, preotimea iudaica, care avea
Legea §i prorociile, § i trebuia sa priveascd prin ele, nu au privit cu
ochi curafi, adoratori pe Fiul Tatalui, ci au zis: „Acesta este
mostenitorul; venrfi sd-l omordm §i sa avem noi mostenirea
lui!...",c/v.38.

Versetul 38, venit din gura Domnului, ne arata ca iudeii
stiau cine este El, stiau cefac.

§i dracii stiau cine este El, atata timp cat primele trei
repetari ale sintagmei Fiul lui Dumnezeu in NT le aflam din gura
dracilor, cf. Mt. 4, 3; 4, 6; 8, 29.

§i preotimea iudaica §i dracii stiau cine este El, dar nu prin
prisma dragostei fa^a de El ci a rdutdiii §i a invidiei fa^a de Fiul
Stapanului.

Avem, cum spunea Blaga , o cunoastere lucifericd in
aceasta situate; cunoa§terea prin negare, cunoa§terea prin lupta
acerbd cu propriul tau Dumnezeu.

Daca nu vrei sd II recunosti de bund voie pe Dumnezeul
treimic in inima ta, cu toata smerenia §i dragostea, atunci vei
cunoa§te ce inseamna neiubirea lui Dumnezeu, chinul fara
Dumnezeu §i consecin^ele luptei proste§ti cu El.

Tu vei cauta liniste fara. El, vei cauta prosperi tate, vei cauta
sd cadd bani din cer fara El §i nu vei avea nicaieri odihnd.

Numai cand vei termina cu aceasta vrajbd impotriva
Dumnezeului tau iubitor, a Creatorului tau, vei vedea ca pacea ta
este El.

Hristos e scos afard din vie, afara din cetate §i omordt, v.
39, cf. Mt. 27, 33; Mc. 15, 21-22; Lc. 23, 26- 33; In. 19, 17.

Stdpdnul viei este insa §i Hristos Dumnezeu, Care prin
moartea §i invierea Sa ne-a facut pe noi vie a Sa, roditoare spre
mantuire.

El a dat via Sa, via pe care a mantuit-o, Biserica Sa, altor
lucratori, preotimii Sale de astdzi, ca aceasta sa aduca roadele la
vremea lor, adica sd-i conducdpe oameni la mantuire.

Versetul 42, o implinire a Ps. 117, 22-23 [cf. ed. BOR
1988], vorbe§te despre fundamentul hristologic al Bisericii, care
nu exclude fundamentul treimic al Bisericii.

Piatra, A,(.0oc;-ul Bisericii este Hristos, ca Cel care a murit
pentru noi moarte pe cruce §i ne-a inviat, intru Sine, prin invierea
Sa, spre via^a ve§nica.

Insa Hristos este Unul din Treime, nedisociat in lucrarea
mantuirii de Tatal §i de Duhul. Nu doar Hristos ne-a mdntuit, ci
Tatal prin Fiul intru Duhul Slant.

Cre§tinii ortodoc§i trebuie sa vada treimic apari^ia lumii,
crea^ia, trebuie sa vada treimic pregdtirea lumii pentru intruparea
Cuvantului, iconomia mantuirii, Biserica, asteptarea noastrd §i
viafa vesnicd.

1 Lucian Blaga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga.

§i cum sa vedem treimic tot ce a fdcut, face §i va face
Dumnezeu cu noi? Prin aceea ca trebuie sa vedem intreaga Treime
conlucrdnd la fiecare act al creafiei §i al mdntuirii noastre.

Prea Curata §i Prea Sfanta Treime, Dumnezeul nostra ne-a
creat, ne mdntuieste si ne primeste intra Impara^ia Sa.

Daca incercam sa facem din Domnul nostra Iisus Hristos un
Mantuitor rupt de Treime, nu mai putem sa avem dimensiunea
triadologicd la care ne cheama Sfanta Liturghie, care incepe cu
strigarea: „Binecuvantata este Impara^ia Tatalui si a Fiului §i a
Sfantului Duh acum §i purarea §i in vecii vecilor. Amin!".

Noi II binecuvantam pe Dumnezeul Cel in trei ipostasuril
persoanelfeie, pentra ca este preabinecuvdntatd bucuria
Impantfiei Sale, domnia Sa in cei credinciosi.

Intr-o rugaciune ortodoxa tainica, rostita in taina inimii sale
de catre preot, vorbim despre Cel care §ade pe Heruvimi, adica de
Hristos.

Dar §i Tatal §i Duhul stau pe Heruvimi ca pe un tron, pentra
ca Dumnezeul nostra este Treime depersoane.

Chiar daca ne ragam unei singure persoane dumnezeie§ti,
chiar daca chemam in noi doar pe una, nu trebuie sa traim cu
con^tiin^a ca Tatal e separat de Fiul §i de Duhul ci, cand chemam
o per so and, chemam de faptpe toate trei prin aceea.

Piatra Bisericii este Hristos, cf v. 42.

Falsa dogma a „primatului" petrin, transformat in „primat
papal", se autoanuleazd in contact cu Mt. 21, 42.

Ziditorii vechitestamentari, preo^ia iudaica nu a vrat sa
construiascd stabil, pe Insa§i Piatra viefii, nu a vrat sa recunoasca
faptul ca Hristos e piatra, fundamentul, ci numai unii dintre
israelii au vazut cat de „minunatd [Gauiiaorf]] este [Ea] in ochii
no§tri".

S-a luat accesul de la Impara^ie pentra iudei §i s-a pus la
indemdna cre§tinilor, cf. v. 43.

Nu s-a produs o translare a fagaduin^elor de la poporal lui
Israel in Biserica, ci Biserica s-a format deopotriva din adevaraiii
israelii, fara vicle§ug in inima lor §i dintre pdgdnii care s-au
luminatprin Botez.

Ma voi opri asupra acestui amdnunt pentra a prezenta o
direc^ie extinsd, istorica.

Israelul care nu a crezut in Hristos a cazut din fagaduinfa,
din mdntuire. Mul^i, pu^ini, cei care nu au crezut in Hristos §i nu
au devenit prin Botez membrii ai Bisericii lui Dumnezeu nu au
mostenit fagaduin^ele Domnului facute lor prin Avraam, Isaac §i
Iacov §i prin to^i Sfin^ii Proroci.

Neintrarea in Biserica te face sa fii neeclesial, neimbisericit,
nereinnoit. Biserica Ortodoxa, Biserica lui Dumnezeu are o
singurd poarta: Sfantul Botez.

Poarta sacramentald a Botezului este cea care te face
adevarat israelit, mostenitor al fagaduin^elor Parin^ilor din toate
veacurile §i crestin dreptsldvitor, care mdrturisesti drept pe
Dumnezeul treimic.

Cand, de-a lungul istoriei, s-au desprins de Biserica
monofizrfii, nestorienii, romano-catolicii, stili§tii etc., Biserica nu
a ramas ciuntitd, nedeplina, ci intreagd, iar cei care au iesit din ea
deposeddndu-se, ca §i iudeii care nu L-au primit pe Domnul, de
mdntuire §i har, au devenit madulare uscate, moarte, rupte de
trupul Bisericii.

Ruperea de Biserica nu s-a facut cu forfa, ci din libera
alegere.

Nimeni nu te indeamna: Frate Gheorghe, Ja-fi o biserica a
ta, alta decdt cea care vine de la Domnul si crede in ce vrei!

Strabunii monofizrfilor §i ai catolicilor de astazi, strabunii
ereticilor care s-au rupt de Biserica Ortodoxa sunt de vind ca si-au
pierdut eclesialitatea.

E adevarat, ca ei, sarmanii, au numai neajunsul de a se naste
acolo unde nu e Biserica, unde nu e Biserica adevdratd.

Insa, credem ca orice om care cautd adevdrul §i vrea sa il
gdseascd, trebuie sa deruleze firul istoriei Bisericii §i sa observe
unde si cum a supravieiuit Biserica adevarata in istorie.

A reinventa Biserica, a reforma-o, a schimba-o, a retu§a-o
nu este o mentalitate crestind, ci mentalitatea cre§tina autenticd se
manifesto ca o atentd, smeritd §i preaiubitoare apdrdtoare a. tot
ceea ce s-a mostenit in Biserica.

Nadab §i Abiud, care au dorit sa inventeze o noua cddire
inaintea Domnului, o noua tdmdiere, o noua jertfd, cf. Lev. 10, 1-
2, au fost mistuifi de focul ce a iesit de la Domnul.

Asta in Vechiul Testament, unde totul era umbra §i imagine
tipologicd a lui Hristos, nu in Noul Testament, cand avem de-a
face cu insdsi Biserica lui Hristos, Cel rastignit §i inviat pentru
noi!

Cum ne-am putea permite sa rdsturndm Sfanta Liturghie
care vine de la Sfhnii Apostoli, Sfintele Icoane, cand Sfantul Luca
Evanghelistul a pictat chipul Prea Curatei Stapane, sa necinstim
Sfintele Taine, sa renegam hirotonia, pe Sfin^i §i Sfintele Moa§te,
cand Biserica lui Hristos le-a cinstit §i le-a pdzit de orice minte
rdtdcitdl

Fiii adevarafi nu i§i renegd paring, chiar daca sunt rdi la
culme. Insa, cand noi avem nu ni§te paring josnici, ci milioane de
Sfinii inaintea noastrd, pe Sfiniii Bisericii, care au trait §i au
crezut ca si noi, de cine §i de ce sa ne temem §i de ce sa schimbam
credin^a care mdntuieste cu o pseudofilosofie umand sau cu o
credinfa ereticd?

Cel care cade pe Piatrd se sfdrdmd. Iar eel peste care va
eddea Piatra se va zdrobi, cf. v. 44.

Cuvintele finale ale Sfintei Evanghelii de astazi ne vorbesc
despre cat de greu e sa cazi in mainile Domnului, adica sa fii
pedepsit de catre El, pentru ca i-ai renegat Biserica §i randuielile
dumnezeie§ti ale Bisericii Sale §i ^i-ai inventat biserici dupa
marimi umane sau, mai bine-zis, ai creat pesteri de tdlhari.

Scriptura vorbe§te foarte greu, foarte aspru despre eretici.

Daca in Mt. 7, 26 ei sunt porcii care calca mdrgdritarele
mdntuirii in picioare, in Filip. 3, 2 ei sunt cdinii de care trebuie sa
ne pazim §i lucrdtorii cei rai, lucru precizat §i de Apoc. 22, 15.

§i, pentru ca sa vede^i care era pdrerea Sfm^ilor Paring
despre eretici in vechime, ca sa nu fm acuzat de interpretdri
subiectiviste, va voi cita coniinutul unor sfmte canoane/legiuiri ale
Bisericii lui Hristos, ca sa vede^i ce asprime avea Biserica
odinioara fa^a de aceste persoane.

Canonul 45 al Sfinfilor Apostoli interzicea clericilor sa se
roage impreuna cu ereticii.

In canonul 64 apostolic, clericul care intra in casa de
rugaciune ca sa se roage impreuna cu ereticii era caterisit, adica
scos din preofie.

Canoanele 46 §i 48 apostolice sj canonul 1 de la Cartagina
arata ca botezul ereticilor §i al schismaticilor nu este valid, adica
nu e adevarat.

In canonul 68 apostolic se precizeaza ca hirotonia ereticilor
nu e valida.

Clericul care admite botezul §ijertfa ereticilor e caterisit cf.
can. 46 apostolic.

Cf. can. 19 de la Sin. I Ecumenic, a canonului 7 de la
Sinodul II Ecumenic, a can. 95 de la Sinodul VI Ecumenic, a can.
7-8 de la Laodiceea, a can. 1 si 47 ale Sfdntului Vasile eel Mare §i
a can. 3 al Sfdntului Atanasie eel Mare, ereticii care se convertesc
la Ortodoxie se primesc, unii, prin mirungerea cu Sfdntul Mir, al^ii
prin Botez, iar al^ii, daca dau scrisori de anatematizare a ereziei
lor.

Cf. canonului 75 apostolic, ereticii nu pot depune mdrturie
intr-un proces impotriva preo^ilor.

Cf. canonului 6 de la Sinodul II Ecumenic §i a canonului
129 de la Cartagina, ereticii nu pot ridica acuzd, cu caracter
bisericesc, impotriva clericilor. Adica un eretic nu este luat in
calcul in timpul unui proces bisericesc, daca acuza pe cineva din
ierarhia bisericeascd de un anume pacat.

Cf. canonului 93 de la Cartagina, daca ereticii sunt
intolerant §i ii terorizeazd pe membrii Bisericii, trebuie sa se
ceara ajutorul autorita^ilor lume§ti.

Iar potrivit canonului 1 de la Sinodul II Ecumenic orice
erezie §i orice eretic, implicit, este dat anatemei de catre Biserica.

Ca sa fiu urmdrit asupra datelor pe care vi \e-amfurnizat, va
rog sa consulta^i Arhidiac. Prof. Dr. loan N. Floca, Canoanele
Bisericii Ortodoxe. Note si comentarii, Sibiu, 1993, 557 p.

Dupa cum se observa, sdndtatea membrilor Bisericii era
foarte atent controlatd in vechime, dupa cum, poporului lui Israel i
se interzicea contactul cu popoarele pagane care il inconjurau.

Astazi, avem contacte, discu^ii, intdlniri cu ereticii §i
paganii, incercam dialoguri amiabile, pentru ca trebuie sa
convieiuim in pace.

Unii dintre noi se smintesc cand aud de intdlniri ecumenice,
arfii se panicheazd foarte mult, arfii se indoiesc de hirotonia celor
care fac astfel de lucruri. . .

Insa eel mai corect mod de a gdndi rela^iile inter §i extra-
eclesiale, credem noi, e acela de a ne intdri in credin^a Sfin^ilor lui
Dumnezeu §i, in acela§i timp, de a putea sa rdspundem, lini§tit,
despre nddejdea mdntuirii noastre.

Trebuie sa semdndm pace injur §i nu vrajbal

Ca sa ne ca§tigam constiinia Bisericii, adevarata noastra
dimensiune interioard defii ai lui Dumnezeu este un drum lung §i
greu.

Insa nu trebuie sa ne temem ca nu stim prea multe, ca
suntem prea slabi sau ca suntem prea ingreunafi cu multe, ci sa
avem nddejde, indrazneala sfdntd, ca totul e in mdna lui Dumnezeu
§i ca El nu-i va pierde pe robii Sdi.

Va dorim multd pace in via^a dumneavoastra §i o saptamana
cat mai placutal Amin.

Sa te iei in stapdnire, ca sa urmezi Domnului!
Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfmtei Cruci
[Mc. 8, 34-38; 9,1]

Prea iubi^ii mei 81 ,

Dupa bucuria alegerii noului Patriarh al Romaniei §i dupa
bucuria postului din ziua Inal^arii Sfmtei Cruci, traim astazi
atmosfera duhovniceasca a puterii Sfmtei Cruci in via^a noastra.

Traim biruinja crucii in trupul nostru, biruin^a mantuirii lui
Hristos in noi, pentru ca puterea Sfmtei Sale cruci, inchipuirea ei
pe trupul nostru dar §i crucea, ca greutate a fiecarei zile, sunt
datatoare de bucurie.

Pentru noi crucea este bucurie §i putere, arma impotriva
demonilor §i rusinare a vrdjmasilor Bisericii.

Crucea, dupa cum spune acatistul, este „sfdnta privire a
Sfm^ilor". Pentru ca ei nu au privit crucea din afara lor ci crucea
datatoare de bucurie, crucea nevoin^ei din ei insisi era insdsi
vederea cu care 7/ vedeau pe Hristos.

Triumfalismul mantuirii nu ne este specific! Pentru noi
mantuirea trece prin cruce, trece prin moartea fafa de noi insine,
fa^a de pofta trupului §i a ochilor, fa^a de trufia §i moda vremii,
pentru a ne duce la inviere, la invierea sufletului nostru din
moartea pacatului §i a patimilor.

Crucea este expresia vie}ii ortodoxe, pentru ca via^a fiecarui
cre§tin ortodox in parte, care e constient de valoarea viefii §i de
dorul mantuirii, se nevoie§te, se ucide zilnic, i§i ucide patimile,
pentru ca sa traiasca prin Duhul lui Dumnezu, da, prin Acela care
teface viu.

Duminica de astazi, prin Evanghelia sa de la Marcu, este o
vorbire mai intai despre luarea noastra in posesie.

Scrisa in data de 15 septembrie 2007.

Se vede, din titlul nostru, ca nu e vorba despre luarea crucii
mai intai, ci despre rdpirea noastrd din altfel de vrdji, din altfel de
interese, pentru singurul lucru necesar [cum spun Sfin^ii ru§i, mai
ales], adica pentru dorul de Dumnezeu.

Ca sa dai curs chemdrii Sale, ca sd vii dupa El, trebuie ca
mai intai sd te ai, sa te posezi, sa §tii cine esti, ce po^i, ca sa po^i sd
mergi dupd El.

Daca crezi ca pofi sd mergi dupa El oricum, vei in^elege ca
\\i trebuie pregdtire, antrenament pentru o via^a duhovniceasca,
sfanta §i pentru in^elegeri enorme, fidele, adanci ale cuvintelor
Sale.

Ca sa ajungi in spatele Lui [ottloco Mod, v. 34], trebui ca mai
intai sa fii in tine insufi. §i ca sd te ai, trebuie sa iji sco^i inima din
vrdjile acestei lumi, sd te dezvrdjesti, sa te dezici de lucrurile
slabe ale acestei lumi, pentru lucrurile tari, pentru lucrurile care te
fac viu.

In primul rand, ca sd ifi revii, sa ni vii in fire trebuie sd te
recunosti pdcdtos.

Sa vezi pacatul tau, cat e de mare §i sa te compor^i zilnic in
functie de tabloul interior pe care 1-ai con§tientizat.

A nufi pervers cu tine insusi inseamna a nu te considera in
fa^a altora altfel decat te consideri in fa^a lui Dumnezeu §i a
con§tiin^ei tale in timpul rugdciunii §i alprivirii la tine.

Ca sa te insdndtosezi trebuie sa arunci de la tine pdcatele
grosiere, superstiiiile tale, trebuie sa devii atent cu via^a ta, sa fii
prezent la Biserica, sa intri in ritmul liturgic al viejii ortodoxe, sa
incepi sd postesti, sa te rogi regulat, sd citesti cdrfi teologice, sa ni
cumperi cdrfi de rugdciune, sa nu mai fi lax la minciuna, la prostie
personala §i la decaden^a.

Radicalizarea interioara a vie^ii tale insa nu trebuie sa te
faca sd te inchizi in tine sau sa consideri, ca daca tu ai infeles ceva
mai mult, cei care nu au infeles nu mai merita atenfia ta.

Ci, dimpotriva, pasii sporirii personate se vad in gradul de
inielegere §i de dialog neincruntat cu tine § i cu al^ii.

Ca sa mergi bine nu trebuie sa i^i alegi o via}d a extremelor.

Cei mai murfi convertrfi la Ortodoxie incep prin a posti
excesiv, prin a citi mult §i a cauta, in rugaciunile lor, semne ale
prezen^ie harului substantiate, cu care sd se laude chiar §i numai
pentru ei insisi.

Pericolul suficieniei este la antipodul indifereniei.

Daca mai ieri nu cam faceai nimic, astazi, daca faci ceva,
sim^i ca ai implinit toatd dreptatea, dar urfi sa te mai crezi §i
nevrednic.

Venirea in sine reala aduce o imbogdfire continua a
con§tiinJei ca nu faci pe cat ar trebui sa faci, insa §i linistea
harului incepe sa te umple, pentru ca privesti spre El constant.

Cine voie§te/ vrea sa vina in spatele Meu/ dupa Mine [tic;
QeXei ottloco Mou ccKoXovQeiv] trebuie sa se dispenseze de sine, sa
se lepede de sine, sa renim^e la voia sa, la judecata cu care era
invdfat, pentru ca sa inve^e o logica dumnezeiascd, paradoxals.

Daca pana mai ieri in^elegeai ca puterea §i frumuseiea ta
stau in bodybuilding §i in caii-putere pe care ii are ma§ina ta,
odata cu renunfarea la mentalitatea ta, in^elegi ca bogdfia §i
frumuseiea ta sunt curdiia trupului §i a sufletului tdu.

In^elegi ca fericirea e o constiinfd care nu te mustrd, ca
bucuria e sclipirea de bucurie din ochii celui pe care il ajufi, ca
frumuseiea vieiii sta in ascultare §i recunostinid.

Vi se pare ca nu sunt compatibile ascultarea cu
recunostinial Ba da, sunt compatibilel Sunt compatibile §i
dreptatea cu iubirea, mila cu mustrarea, milostenia cu postul,
ascultarea cu mulfumirea.

Pai ce «e cere Domnul astazi?

Sa venim, sa plecam din noi §i sa mergem in spatele Lui.

Iar a veni in spatele cuiva inseamna a fi recunoscdtor ca
cineva se gdndeste la tine §i te duce la bine.

Iar cum El este Via}a §i Calea in acela§i timp, daca mergi in
spatele Lui nimeresti chiar in Rai.

Daca te recolectezi, te readuni din lume, te intorci de pe
unde haladuiai tu §i incepi sa mergi in spatele Lui, incepi sa te
aduni in tine, sa te vezi si sa con§tientizei ca drumul crestinului
ortodox e acela de a trece prin moarte.

Da, l\i trebuie un mare eroism sa traie§ti gestul liturgic al
Botezului in viafa ta de adult, pentru ca Hristos ^i-a dat sa traie§ti
moartea §i invierea Lui in apele Botezului, ca singurul mod de
viafa pe care tu trebuie sa il retrdiesti in intreaga ta via|a.

Via^a noastra e de la moarte la viafa.

Noi ne na§tem morfi §i devenim vii prin Botez. Noi suntem
morfi §i in stdpdnirea puterii diavolilor pana cand ne botezdm, iar
cristelni^a, vasul Botezului, ca un al doilea uter, ca o a doua mama
ne na§te drept fii ai lui Dumnezeu prin har, ne face fii, mddulare
ale lui Hristos §i ale Bisericii Sale §i ne da sa trdim moartea
pentru pdcat ca viafa in Duhul.

Adica sa trdiesti bine e pentru noi sa mori bine. Sa mori in
Hristos §i cu El, sa retrdiesti mereu moartea Lui, care te duce la
invierea ta cu El.

Moartea ca bucurie e regasibila in cimitirele noastre §i in
casele noastre.

Cimitirele noastre sunt adevdrate oaze de flori, de arbu§ti
ornamentali, de iarba din destul, de racoare §i lini§te.

Crucile adevarat ortodoxe sunt umile, sunt de lemn, piatra e
acoperita repede de bruma de verdeafd a zidurilor iar zilele de
tamaiere §i de aprindere a lumanarilor fac din cimitirele noastre
locuri tainice, prevestitoare ale invierii ce va sa fie.

Casele ortodoxe sunt pline de har.

Cele care se sfinfesc prin sfin^irea facuta de preot §i prin
rugaciunea §i frumuse^ea vietii familiei, miros a tamaie §i candela
aprinsa, miros a cozonaci §i coliva in sarbatori, miros a casa de om
gospodar §i primitor, miros a. ..normalitate.

Miros a via^a de la moarte la viafd nu de la moarte la
moarte.

Moare eel pacatos §i mo§tenirea lui o ia altul, dar nu traie§te
bucuria Impara^iei. Bucuria Impara^iei o traie§te eel care se lasd
de via^a lui de pdcat, de nesimiire a lui Hristos §i merge tdcut,
bucuros, recunoscator, in spatele Pastorului eel bun, Care i§i
cunoa§te oile Sale dar §i ele II cunosc pe El.

Adica cre§tinii ortodoc§i stiu care e fafa lui Hristos, a
Dumnezeului-om, Care Se face om fara a renun^a la afi Dumnezeu
§i nu II confunda nici cu Muhammad 82 , nici cu Buddha 83 , nici cu
Zoroastru 84 , nici cu Demiurgul 85 .

Hristos este Hristos, Cel nascut din Fecioara, Caruia
animalele din iesle I-au suflat, cdldurd ca sa-I faca. El este Fiul
Prea Curatei Stapane, pe Care L-a nascut nu din poftd bdrbdteascd
§i nici din impreunare omeneascd §i fara stricarea fecioriei sale, ci
de la Duhul Sfdnt, nascandu-L/ara lehuzie, fara striedciune §i care
a rdmas Pururea Fecioara.

Noi urmdm Celui pe care // stim.

Nu II confunddm cu altul, nu II schimbdm cu altul, ci II
adoram ca pe Unul din Treime, impreuna inchinat §i slavit cu Tatal
§i cu Duhul, ca Cel ce este Cel mdrturisit de Proroci §i care a
venit, la plinirea vremii [Gal. 4, 4], §i S-a dat rdscumpdrare pentu
mulfi [Mt. 20, 28], adica pentru to^i ca^i au fost, sunt §i vor fi.

82 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Muhammad.

83 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha.

84 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zarathustra.

85 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Demiurge.

De aceea mergem, cu toate pacatele noastre, dupa El, §i
dupa Sfintii Lui Apostoli, nu dupa Evanghelia lui Iuda 86 .

Mergem dupa Sfintii Apostoli care au hirotonit episcopi,
preoti §i diaconi, care au lasat canone §i reguli de viatl
duhovniceasca, care ne-au dat Jertfa fara de sdnge a. Sfintei si
Dumnezeiestii Liturghii.

Dupa Sfintii care au trait prin pe§teri §i prin crapaturile
pamantului, dupa Ierarhii care 1-au surpat pe Arie 87 , pe
Macedonie 88 , pe Eutihie 89 , pe iconocla§ti 90 , pe fal§ii vdzdtori ai
fiin^ei lui Dumnezeu 91 , dupa Cuvio§ii Lui, dupa Mucenicii Lui,
dupa Marturisitorii Lui, dupa Maicile §i Parintii no§tri cei multi ca
stelele cerului §i ne. ..crucifwdm.

Trecem de la moarte la viat.a, ca, dupa cum am trait moartea
Lui, sa ne invrednicim §i de invierea noastrd duhovniceasca de
aici, de invierea cea prin vederea luminii necreate, a harului
Treimii Celei Preasfinte.

Adica nu ne place crucea pentru ca vrem sa rdmdnem la ea,
ci crucea e un stadiu. Ea e drumul cdtre invierea §i indlfarea
noastrd duhovniceasca, catre trairea noastra, inca de acum, in
simfirea constientd a harului in fiin^a noastra.

De aceea, lepddarea de sine §i luarea crucii inseamna a
pornipe drumul urmdriiLui induntrul fiiniei noastre.

Nu plecam peste deal sau prin oras. cu ditamai crucea in
mana sau nu ne punem o cruce de trei kilograme la gat, pentru ca
a§a suntem mai credinciosi sau pentru ca asa urmdm pe Hristos, ci
ne luam angajamentul interior de a suporta toate pentru evlavia
crediniei.

A trdi crucea inseamna a trdi cu bucurie triste^ea, durerea,
priva^iunile, incercarile de tot felul, moartea.

E adevarat: nu te mai incdntd Ortodoxia daca auzi ca trebuie
sa poste§ti, sa te rogi, sa renun^i la ideile tale fanteziste despre
Dumnezeu §i crearea lumii §i om, despre ce inseamna dreptate §i
echitate.

E greu sa inve^i sa gdndesti paradoxal, adica sa te bucuri de
saracie, de boala, de nereu§ite ca de cele mai mari lucruri §i sa te
intristezi cand e§ti indemnat sa pdcdtuiesti sau sa te destrdbdlezi.

N Despre ea: http://www.descopera.org/evanghelia-dupa-iuda/. O traducere a ei in limba
romana, pentru download: http://www.scribd.com/doc/31469/filehost-Evanghelia-dupa-Iuda-
traduc ere -romana .

87 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Arius.

88 Idem: http://orthodoxwiki.org/Macedonius_I_of_Constantinople.

89 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Eutyches.

90 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Iconoclasm.

91 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hesychast_controversy.

E greu sa te simii sub povara a multe greuta^i, adica sub
povara crucii tale. Dar fara ea nu po^i sa te bucuri de bucuria
nesfdrsitd a Sfm^ilor Lui.

Insa, dupa cum am spus, traim zile de bucurie §i nu de
calamitate. Pentru ca, daca suntem gata sa ne pierdem prostia,
nesim^irea, badarania, nemilostivirea, ura, dispre^uirea celor cu
handicap, perversitatea, infatuarea din sufletul nostru, atunci il
scapam pe sarmanul nostru suflet ca pe pasare din laful
vanatorului.

Caci daca vrei sa i^i mdntuiesti luciferic sufletul, dandu-i de
toate, pacate de toate felurile, il pierzi. Dar daca vrei sa il pierzi,
aruncand din el rufele murdare ale patimilor, atunci il scapi de
moartea cea ve§nica §i de chinurile Iadului.

Ca daca te dezici de neamul acesta desfrdnat §i pdcdtos [xr\
yevea taikr) xr\ |_iolxo6A.l6l Km a|iapTcoA,co, v. 38], de tabieturile
societa^ii civile, de cultura fara Duh, de imaginea fara inimd
curatd, de regula fara constiintd, de atavismul vieiii de zi cu zi, in
care tinerii mostenesc, pentru ca vor, pdcatele parin^ilor §i ale
bunicilor lor, nu te vei rusina la Judecata Sa, pentru ca in tine deja
s-a produs invierea spre viaja.

§i, pentru ca aceste cuvinte au direc^ia vederii lui
Dumnezeu, caci cap. 9 din Sfantul Macu e capitolul Schimbdrii la
Fa0 a Domnului, Acesta le spune ca Impdrdiia lui Dumnezeu [tx\v
BaaiXeiav tou Oeou, v. 1] vine cu putere, intru putere [kv
5uva|j,ei], intru puterea vederii lui Dumnezeu, la cei care se
rdstignesc pe ei insisi.

§i cine este Impdrdiia decat harul lui Dumnezeu? §i unde
locuieste Dumnezeu eel mai bine decat in fiin^a omului, ca sa o
indumnezeiascd §i sa o faca asemenea trupului Sau preaslavit prin
inviere, plin de slavdl

De aceea, va repet, ziua de astazi §i crucea ne vorbesc nu
despre fatalism, nu despre plans, nu despre cataclisme, ci despre
bucurie.

Crucea, care pentru unii e nebunie, pentru al^ii e sminteald
[I Cor. 1, 23], pentru al^ii e prostie, pentru al^ii e motiv ca sdfacd
vraji cu ea sau sa o profaneze, pentru noi e semnul puterii lui
Dumnezeu [I Cor. 1, 24], e puterea rdstignirii lui Hristos, prin care
noi mostenim viafa §i bucuria cea netreedtoare.

A§adar, ceea ce al^ii renegd, noi iubim §i ce al^ii iubesc, noi
dispreiuim. Fiecare cu iubirea lui, nu?

Important e sa nu confunddm ceea ce nu este cu ceea ce
este. Sa nu confundam usa Bisericii cu usa casei de adunare sau
cu usa restaurantului si nici dreapta credin^d care mdntuieste pe

tot omul care vine in lume [In. 1, 9] cu filosofia §i desarta vorbire
despre Dumnezeu §i cu inveniiile teologice ale unor min^i inflate
de demoni §ifarsoare.

Sa iubim ceea ce vine de la Hristos §i de la oamenii Sfinfi §i
nu de la oamenii pdcdtosi §i rebelil

Sa iubim ceea ce zideste pe om, adica nevoin^a personala,
Sfintele Taine, milostenia, toata fapta cea buna, ascultarea §i
recuno§tin^a fa^a de toate darurile lui Dumnezeu.

Suntem in ceas de toamnd, cand ne strangem roadele §i in
bucuria faptului ca avem al saselea patriarh al romanilor.

Sa ne bucuram pentru ambele daruri date noua de catre
Dumnezeu §i sa facem in a§a fel, prea iubi^ii mei, incat sa nu ne fie
rusine ca suntem urmasii acelora de care lumea intreaga nu este
vrednicd [Evr. 11, 38].

Dumnezeu sa va dea multd pace, mult har §i multa bucurie
in via^a dumneavoastra iar noua sa ne dea bucuria de a sti cum sa
vorbim §i sa trdim in fa^a lui Dumnezeu §i a oamenilor, in a§a fel
incat sa fim mireasmd a vieiii spre viafd pentru cei ai lui
Dumnezeu §i mireasma a morfii spre moarte pentru cei care calca
in picioare Prea Sfintele Patimi ale Domnului [II Cor. 2, 16].

Va dorim o sdptdmdnd preafrumoasd §i multd senindtate in
via^a dumneavoastra. Amin!

Veti pescui oameni! Predica la Duminica a 18-
a dupa Rusalii. Pescuirea minunata [Lc. 5, 1-11]

Prea iubi^ii mei fra^i si surori intru Domnul

92

intotdeauna la aceasta Sfanta Evanghelie imi tresare inima,
pentru ca e vorba de harisma preofiei, a celor chema^i la a fi
pescarii de oameni [avGpcoiToix; ((joypoov, v. 10] ai lui Dumnezeu.

Imi tresare inima si ma gandesc la responsabilitatea noastra,
a preo^ilor, care nu e deloc mica, ci. ..imposibild.

Gandita in parametri umani sau in parametri
postmodernitdtii noastre, preofia este o viafd supra-umand,
ingereascd, ceva absolut imposibil de trait la exigenjele ei
maxime, pentru ca inseamna sa traiesti la exigenfele celei mai
desdvdrsite sfinienii.

Preo^ia este culmea tuturor virtufilor si a intregii sfinfenii,
ca unii care stdm in fa^a lui Dumnezeu si aducem Jertfe
duhovnicesti, insusi Trupul si Sangele Sau euharistice, pentru via^a
lumii, a tot celui ce vine in lume si crede intru El, botezandu-se
spre infiere si sfinfire, si facem toate cele ale mdntuirii oamenilor.

De aceea, resim^im acut nevrednicia noastra ori de cate ori
ne apropiem sa slujim Domnului.

92 Scrisa in data de 23 septembrie 2007.

§i cum ar putea sa fie altfell Cine se crede atdt de curat §i
de drept incat sa creada ca poate sluji Domnului, Celui de care se
cutremurd intreaga fire §i // preasldvesc Ingerii §i Sfnuii cu o
bucurie fara seaman, extatica, paradoxals?

Sfin^ii §i Puterile cerebri sunt ie§iti din ei m§i§i, intr-un extaz
perpetuu, cu mintea lor cea prea duhovniceasca §i mult preasfm^ita
§i sunt lipifi, prin contemplarea min^ii §i prin dragostea lor de
Treimea Cea mai presus de orice incepatorie §i domnie.

Preo^ia este o minune inspdimdntdtoare, un adevarat munte,
o incomensurabilitate, pe care nu o po^i ridica din loc, daramite sa
o maiporfi, fara mult har de la Dumnezeu.

Imi spunea un Pdrinte duhovnicesc despre momentul
hirotoniei sale celei de Dumnezeu binecuvantate.

Imi spunea cu o claritate inspdimdntdtoare despre ceea ce
trdise in clipa cand Preasfm^itul Episcop §i-a pus mainile peste
capul sau §i 1-a hirotonit. Mi-a spus aceste lucruri sub jurdmdnt,
cum ca toate sunt adevdrate.

§i mi-a spus: „Parinte draga...cand eram jos, ingenuncheat
in fa^a Episcopului meu hirotonitor, atunci cand am fost facut
preot, m-am sim^it ca albia unei mdri, in care s-a cobordt mult har
dumnezeiesc, asemenea unei lumini infinite. §tiam de la Sfin^i, ca
astfel de vedenii au cei care se pregdtesc pentru preo^ie §i primesc
preo^ia care vine de la Domnul, prin Sfin$ii Sai slujitori...dar nu
§tiam cat de mdreafd este aceasta punere a noastrd in tagma
preo^iei. Atunci am in^eles minunea ca eu nu mai sunt diaconul X,
ci am devenit preotul lui Dumnezeu, celpus ca sa slujesc pefiii lui
Dumnezeu.

Tot la fel, cand am fost facut duhovnic, ca sa pot spovedi,
am vazut cum lumina care ma preofise, care ma umpluse prin
mainile Episcopului meu, care fusese ca o mare de lumina, acum
era ca un foe ceresc, care m-a umplut de o rdvnd imposibil de
descris.

Tocmai atunci am §tiut ce ma asteaptd sau ce e acela un
duhovnic: un om care sa vorbeascd §i sa acfioneze prin Duhul lui
Dumnezeu. Adica nu oricum, ci tocmai prin acest Duh al lui
Dumnezeu, Care sfinfeste toate §i ne ajutd in toate slujbele
noastre".

Binein^eles ca aceste cuvinte, ca §i pe dumneavoastra, §i pe
mine m-au inspdimdntat. M-au inspaimantat de-a dreptul, pentru
ca si noi ar fi trebuit sa avem astfel de trdiri dumnezeiesti.

De ce? Pentru ca Dumnezeu Cel Preasfant ne vrea Sfinfi, ne
vrea curafi, ne vrea plini de lumina Sa, pentru ca sa fim in
intimitatea Sa, in cele dinlduntru ale slavei Sale.

Ziua de 23 septembrie a fiecarui an este ziua in care se
praznuie§te in Biserica lui Hristos pomenirea zamislirii Sfantului
loan Botezatorul. Nu a nasterii ci a conceperii sale in pantece!

Grija noastra a§adar nu este numai pentru eel care s-a
ndscut ci §i pentru eel ce sta sa se nasca.

Noi nu consideram copilul neformat deplin, din uter, o
mdna de celule neper sonalizate, ci o fiinfa umand, o persoana,
care trebuie ajutatd sa se nasca.

§i iata cum Dumnezu a imbinat astazi ziua zamislirii cu ziua
pescuirii. Caci eel care se zdmisleste trebuie sa fie pescuit pentru
Dumnezeu, sa fie botezat pentru Dumnezeu, ca sa ajunga/z«/ Sdu
prin har.

Ce ne spune Scriptura de astazi? Despre ce ne vorbe§te atdt
de pdtrunzdtorl Despre ascultare, despre teologia ascultdrii.

Mul^imea [tov 6xA,ov] II imbulzea pe Domnul, venea din
toate parole ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu [tov Xoyov tou
Oeou] [v.l]; a§a cum facem unii dintre noi la Boboteaza, cand ne
inghesuim ca sa luam apa sfm^ita. . .

Ei se ndpusteau asupra Lui neuitandu-se la decenfd, la Cel
din fa^a lor. Dadeau buluc. Asta in planul real al desfa§urarii
evenimentelor.

Interpretata duhovnice§te aceasta graba, aceasta imbulzeala,
ajungem sa vedem ca e un lucru bun sa te imbulzesti, sa te ba^i
pentru un loc mai in fa}a sau pentru o audifie mai bund a.
cuvintelor lui Dumnezeu. §i cu cine sd te baftf Cu patimile din
tine §i nu cu alp, ascultdtori ai cuvantului lui Dumnezeu.

Imbulzeala enorma pentru a-L asculta. Iar El sta langa
^armul lacului Ghennisaret [revvnoapei;].

Iar dupa numele lacului, un nume ebraic, ajungem sa
in^elegem ca Domnul vorbea oamenilor cu scopul de a-i introduce
in pdmdntul nasterii, adica in Botez.

Sta langa lac, langa Botez, ca sa vorbeasca oamenilor despre
nasterea din nou.

§i Sfantul Luca spune ca Domnul a vazut doua luntre, doua
barci [6uo -ulola] §i pe pescarii care i§i spalau mrejele, dar El se
urea in luntrea lui Petru [v. 2-3].

Domnul a vazut doua luntre, pentru ca doua feluri de viafd
pot exista: in credinid sau in necredin0.

§i credinciosul §i necredinciosul isi agoniseste multe in
via^a aceasta. Numai ca eel pacatos pleaca, cum spune Scriptura,
adica moare, iar averea lui o mosteneste altul [Ps. 108, 7-14]. Nu
pleaca cu mo§tenirea lui in cer, ci o lasa aici, §i o mdndncd
...trecereaanilor.

Exista doua luntre, pentru ca avem in fat.a noastra moartea
§i viafa. §i noi alegem departea cui vrem sa fim. Noi alegeml Dar
pentru ca nu alegem bine (pentru ca Deuteronomul vrea sa alegem
viafa), noi alegem perimetrul morfii, alegem viafa in pacat, care
duce de la moarte la moartea vesnicd.

§i unde S-a urcat Domnul? In luntrea credinfei, a lui Petru.
Caci piatra credinfei Apostolilor e fundamentul Bisericii lui
Dumnezeu. El S-a urcat in luntrea credinciosilor, ca Unul care
este Capul Bisericii.

§i cand S-a urcat la Petru in luntre, caci El e cu noi
intotdeauna, 1-a rugat pe Petru sa depdrteze de farm corabia,
luntrea §i de acolo, din luntrea depdrtatd de mal, invdfa mul^imile
[48i.8aoK6v roue; oxXovq] [v. 3].

Adica? Aici e vorbire tainicd despre monahism. Despre ce
inseamna sa te indepdrtezi de lume pentru ca sa invefi cum trebuie
sa vorbesti lumii despre Dumnezeu.

Daca stai in imbulzeala multor patimi toata ziua, daca nu
devii monah, adica singur, daca nu te insingurezi de patimi, nu
po^i sa auzi pe Cel singur care rfi vorbe§te, pe Domnul tau.

Oricine se poate insingura de patimile §i de moda lumii in el
insu§i §i trebuie sdfacd astal

Oricine se poate sj trebuie sa se indepdrteze de pacat, pentru
casafie viu.

Ieri seara priveam la televizor pe doamna avocat a parintelui
ieromonah Daniel Corogeanu 93 , a celui nedreptdfit de catre to^i,
care ii lua apdrarea in emisiunea lui Stelian Tanase 94 .

Lini§tea, delicate^ea, pacea ei, gentilefea ei m-au umplut de
bucurie, m-au facut sa o aplaud in fa^a televizorului. Acea femeie,
pe care o vazusem pentru prima oard, o cre§tin-ortodoxa cu mult
bun simf §i inteligenfa, m-a facut sa vad cum arata crestinul
infelept in mijlocul unora care vor sa invdrta adevarul pe degete §i
sa iasd victorioasd minciuna.

Ca sa vezi, adica sa pofi vorbi detasat de patimi §i interese
meschine, trebuie sa te faci al adevarului §i sa spui adevarul asa
cum este.

Nu sa presupui ca spui adevarul sau sa faci un adevdr care
aduce bani, aplauze, rating. . .

Ci sa mdrturisesti un adevar care vine din cer §i care il
infiord pe eel care il ascultd.

93 A se vedea: http://www.mediafax.ro/social/fostul-preot-daniel-corogeanu-vizitat-in-
inchisoare-de-mitropolitul-moldovei-2950880.

94 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Stelian_T%C4%83nase. La Realitatea TV.

Hristos Domnul Se retrage, vorbe§te din Biserica Sa
oamenilor, multimii neinvdfate din afara Bisericii, in mod tainic.

El e pretutindeni, El umple toate cu slava Sa, dar e Capul
Bisericii, ale carei madulare suntem noi inline, prin Botez §i prin
hranirea cu Sine.

El e in noi §i in afara de noi §i mai presus decat tot ce
exista, El fiind Existenfa cea mai presus decat orice existenfa.

§i El, Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, Fiul Tatalui, Cel
inchinat §i slavit impreuna cu Tatal §i cu Duhul, ne vorbe§te tainic
tuturor, ne conduce pe to^i la El, pe masura ce multimea gandurilor
noastre se linistesc, pe masura ce nu mai sunt haotice si atunci
cand vrem sa auzim cu urechea inimii noastre cuvantul care te
face viu, cuvantul viejii, mireasma vie^ii spre via}a a Cuvantului
Cel ve§nic al lui Dumnezeu.

Domnul inceteazd sa vorbeasca la un moment dat, ne spune
Dumnezeiescul Luca, §i ii veorbe§te lui Petru, omului credin^ei [v.
4]. §i ce ii spune e coplesitor pentru noi.

Ii spune sa o duca mai la addnc [to Pa0oc;], sa duca luntrea
mai in largul lacului, §i sa arunce mrejele [ra 6(.KTua] ca sa
pescuiasca.

Acest addnc [cand vorbea Fericitul Constantin Galeriu 95
despre acest addnc te cutremurai, fi se zbdrlea pielea pe tine]
reprezinta esenfa propovaduirii ortodoxe, sl ceea ce inseamna
pentru noi a propovadui credinfa.

Pentru ortodoc§i nu e de ajuns sa ai Scriptura in mdnd §i sa
pleci la evanghelizat §i sa te dai de apostol.

In calendarul nostru, cand cineva e numit Apostolul Rusiei
sau al Serbiei, adica Evanghelizatorii autentici ai acestor neamuri
sau intocmai ca Apostolii, atunci e vorba despre oameni care sunt
addnci, care merg la addnc, in adancul dogmelor §i al vie^ii cu
Dumnezeu, care sunt plini de sfm^enie §i §tiu sa vorbeasca
oamenilor din adancul celei mai cutremuratoare sfin^enii despre
Teologie, despre iconomia mantuirii lui Hristos, despre Biserica §i
mantuire, despre create §i eshatologie, despre cura^ire de patimi §i
dreapta in^elegere a cultului ortodox, a adevaratei inchindri in fa^a
lui Dumnezeu.

Nu a§a, oricine §tie trei lucruri despre Scriptura, a citit in
graba Vie file Sfinfilor §i merge la Biserica este. . .apostol.

A te crede cineva atdt de mare e semnul unei reale inseldri
satanice, al unei pareri prea bune despre un ompdcdtos ca tine.

95 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu.

Sa privim insa ce face Simon, care nu era inca Apostol, ci
trebuia sa fie pescuit de catre Domnul spre propovdduirea
credinfei mdntuirii.

Omul, fiind pescar, ii spune ca toata noaptea s-a trudit,
impreuna cu arfii, §i nu a prins, nu a luat nimic [oi)8ev 4A,aPo|j,ev]
[v. 5]. Adica zero peste.

Dar, dupd cuvintele Tale [em. 5e tco pipa-ci Sou], ii spune
Simon/Petru, o sa arunc mrejele, facand astfel ascultare de El,
de§i §tia ca nu prinseserd nimic toata noaptea.

Unde fugiserd pe§tii, nu?!

Unde plecasera de el nu putuse sa prindd nimic?

Omul se gandea la hrana lui, la via^a lui. . .cum e normal.

Insa Petru auzise cuvintele Lui §i credea ca e un Profet. De
aceea II asculta pe Iisus Domnul §i arunca mrejele.

§i acum aflam de ce duminica aceasta avem o Evanghelie
care se nume§te pescuirea minunatd: pentru ca „au prins mulfime
mare de pe§te, ca li se rupeau mrejele"[ouveKA,6Loav -rrA.f|9oc;
IxOucov ttoA,u, 8Leppr|006T0 8e xk 8'LKtua airccov][v. 6].

Cum a§a?! Ei statusera toata noaptea dupa pe§te, cu ochii in
apa, in mreje si niciun peste §i acum, pentru ca El le vorbise §i le
porunciseastSL, li se rupeau mrejele? \ !

Cum puteau altfel sa priveascd acest lucru decat ca pe o
mare, negraita minunel

Pentru ca pe§tele asculta de Creatorul Sau §i vine in plasa
lui Petru, de ce?, pentru ca §i Petru ascultase de Dumnezeul Sau §i
a aruncat mrejele, de§i §tia ca se munciserd degeaba toata
noaptea.

Lec^ia dumnezeiasca a ascultdrW. Cel care ii poruncise lui
Petru ascultase de Tatal §i venise in lume, sa ia chip de om §i la
infa^i§are sa fie ca oamenii.

Era Fiul Tatalui, Fiul ascultdtor de Tatal, Care, tipologic,
prin prorocie, fusese vazut in Isaac care se pleacd lui Avraam ca
sa fie adus jertfd sau m vinderea lui Iosif in Egipt, care isi iartd
fra^ii pentru ca sa le aduca, prin vinderea lui, viafa lor.

§i avem pe viitorul Petru, actualul Simon, a carui credin^a in
dumnezeirea Fiului §i in identitatea de fiin^a a Sa cu Tatal §i cu
Duhul este fundamentul Bisericii, care acceptd sa arunce mrejele,
desj el era un profesionist alpescuitului.

Daca era sa vorbeasca profesionistul din Petru i-ar fi spus
Domnului ca El nu stie cum std treaba cu pestele, pentru ca El nu
e pescar. Dar in Petru vorbeste credin^a, ascultarea, vorbe§te
imposibilul, vorbeste supralogica, cea care intrece evidenfa . . .§i se

pomene§te cu luntrea plina, §i cu a doua luntre plina, de erau sa se
scufunde ambele luntre [v. 6-7].

§i daca se umplu ambele luntre e pentru ca sa arate ca §i
Drep^ii §i pacato§ii sunt chemaii la mdntuire, pentru ca am venit,
spune Domnul, mai ales pentru pdcdtosi, §i nu pentru cei Drepii
[Mt. 9, 13; Mc. 2, 17: Lc. 5, 32], care §i a§a erau cu Mine.

Petru ascultd de Fiul ascultdtor al Tatalui §i apare...m«/£
peste, adica mw/?« inielepciune.

Daca asculfi de poruncile lui Dumnezeu §i nu treci cu
vederea nici j9e ce/e m«n §i nici j^e ce/e mici te umpli fife peste, de
pestele felurit al inielepciunii §i «/ virtuiilor.

Te umpli de atat ]9<?£fe duhovnicesc incat dai sj altora §i
vistieria ta nu se mai termina, pentru ca de unde dai \\ se da si mai
mult, caci in^elepciunea nu se termina cdnd o dai ci se inmulieste.

Daca nu aveji mult peste... acesta e motivul: neascultare,
neaten^ie la detaliile vie^ii ortodoxe!

Ca sdfii trebuie sdfaci.

Ca sdfaci trebuie sa asculfi.

Ca sa asculfi trebuie sa te smeresti.

Ca sa te smeresti trebuie sa sim^i cine este Dumnezeu tdu.

§i daca sim^i cdldura dragostei Lui, curdfia Lui,
cutremurarea frumuseiii Sale, atunci §tii cum e sdfii ortodox, cum
e sa fii ortodox sj ce cutremurare e sa fii preotul lui Dumnezeu, al
Dumnezeului celui viu.

Petru al ascultarii cade/ se prosternd la genunchii lui Iisus
[iTpooeiTeaev xoic, yovaaiv Tnaot), v. 8].

Te inchini, §tii sa te inchini, cand trdiesti addncul lui
Dumnezeu, adancul vie^ii Sale in via^a ta. Cat timp Dumnezeu nu
rfi arata ^ie, personal, mare^ia slavei Sale, nu §tii sa te inchini sau
te inchini in necunostinid reald de cauza.

Ai nevoie de certitudine, de certificarea interioard a
credin^ei tale ca sa §tii cum sta treaba cu... du mai la addnc, la §i
mai mare addnc mintea ta §i propovaduirea ta.

Ca a§a e u§or sa moralizdm, sa spunem nu la aia, nu la
cealalta, sa batem cdmpii in cuvantarile noastre sau sa ne lauddm
pe noi in loc pe Domnul, §i sa nu spunem nimic despre sfinienia
crediniei la care am fost chemaii.

Dar ca sa vorbesti trebuie sa duci mintea ascultatorilor tai la
mai addnc, la mai greu, sa obosesti cu greul mare^iei cuvintelor lui
Dumnezeu §i nu sa la§i pe oameni la lucruri usoare, de inceput.

Trebuie sa mergi la mai addnc, la mai greu, la imposibilul
ascultarii §i al inielegerii ascultatoarel

§i cand Petru simte cum sta treaba cu sesizarea addncului
sfinfeniei la care te duce ascultarea, atunci cade la picioarele Lui §i
ii spune, cu inima smereniei, a cutremurarii prea mari: ,Jesi de la
mine, Doamne, ca sunt ompdcdtosV ["E£eA,0e an' 4|j,ou, on dvf|p
d|iapTcoA,6(; el|ii, Kupie'] [v. 8]...

Adica nu a zis, da, acum vreau sdfiu Apostol, pentru ca am
prins peste si sunt mare si tare, ci a marturisit ca nu e vrednic de o
asemenea onoare, vizita, prezen^a.

§i pentru ca s-a crezut nevrednic de El, pentru ca s-a
inspdimdntat §i el §i Iacov §i loan, fiii lui Zebedeu,
tovara§ii/comunionalii [61 kolvcovoI] lui [v. 9-10], atunci Iisus i-a
zis lui Simon, dar §i celorlarfi deopotriva: „Nu te teme! De acum
vei fi pescar de oamenf [Mf| (jmPoir'AiTO tou vuv dvGpcoiToix; eor\
(GOYpwv] [v. 10].

§i ei au ascultat deplin de El, pentru ca si-au lasat luntrele
cu pe§te, pline ochi, „lasand toate, [§i] I-au urmat Lui" [d^eviec;
uavta fiKoA,ou9r|oav Autco] [v. 11].

Pentru patronul roman de astazi, acest mod de a te comporta
e o adevdratd iresponsabilitate, o nebunie totala. Adica la§i
ditamai bogdfia de peste in mijlocul drumului si tu pleci dupa Fiul
lui Dumnezeu.

Insa, ceea ce trebuie sa in^elegem noi este ca nebunia
propovdduirii este nebunia dragostei dumnezeiesti, care te face/oc
aprins, vijelios, cand traie§ti evidenfa mdrefiei lui Dumnezeu.

Daca nu simfi, nu vezz pe Dumnezeu, e§ti un butuc, o piatrd
sau o gwra care vorbeste despre cele mai sfinte lucruri fara sa aiba
w'mz'c de-aface cu ele.

E§ti o masind de cuvinte, parut frumo as e. . .§i cam atat.

Insa, cand ai experienfa simiirii, a vederii, a cutremurarii
Sale, deodata jey* din logica lumii si « omului cdzut §i intri in
logica vesniciei, traind §i vazand toate cu mintea omului ce va sa
fie.

Sa ne dea §i noua Domnul logica dumnezeiascd prin care sa
vedem lumea, adica rav«« Duhului, care sa ne duca acolo unde
vrea El §i la sensibilitatea pe care El ne-o cere.

Sa rugam pe Domnul milostivirilor §i al indurarilor, Care nu
voie§te moartea pdcdtosului ci sa se intoarcd de la calea lui cea
rea §i sa fie viu [Iez. 18, 23], ca sa ne faca §i pe noi vn, ca sa ne
bucuram vesnic intru mare^ia slavei Sale, impreuna cu Prea Curata
Stapana §i cu to^i Sfm^ii §i Ingerii Sai, acum §i pururea §i in vecii
vecilor. Amin!

Rugaciunea care inspaimanta. Predica la
Duminica a 19-a dupa Rusalii [Lc. 6, 31-36]

Iubi^ii mei

•96

una dintre cele mai nducitoare §i cutremurdtoare,
inspaimantatoare m ce/ mai bun sens cu putin^a, in sensul fericit al
realita^ii, este rugaciunea pentru vrdjmasii nostri; rugaciunea care
binecuvinteazd §i cere venirea in fire, intuirea de catre ei a
drumului spre dreapta credinja §i mdntuirea lor.

Rugaciunea care inspaimanta este rugaciunea care smereste
nesimfirea, smereste furia, smereste ura oarbd, smereste
neasteptarea celor ce se luptd cu noi.

Caci ce e mai cutremurdtor decat fapta celui caruia tu ii faci
zilefripte iar el te cutremurd cu o constiinfa cereascd?

Tu e§ti un cdine cu el §i el un domn cu tine.

El e o fiard ce i§i arata pe fiecare zi cohii iar tu un om care
ierfi cu sfinfenie.

Nimic mai inspdimdntdtor a§adar, ca oamenii care ne fac
bine §i ne vorbesc de bine, dupa ce noi am fost incredibil de rdi cu
ei.

Insa, rugaciunea pentru vrajma^i, nu trebuie sd ne inseldm,
este o harismd a celor mari, a Sfin^ilor, §i nu inseamna numai a
zice din gura: te iertl §i deodata lucrurile nu mai sunt roze ci sunt
albe. Nu! Rugaciunea autentica, reald pentru vrajma§i e apanajul
dragostei dumnezeiesti, e apanajul unei mari constiinfe delicate §i
nu a unui ipocrit.

96

Scrisa la data de 29 septembrie 2007.

Pentru a ajunge la iertarea aproapelui §i la rugdciunea
pentru el, trebuie sa incepi de la a sti sa lasi loc de bund ziua §i de
la a nufi, in inima ta, un om rdzbundtor ca §i el.

Pericopa evanghelica de astazi, de la Sfanul Luca, vine,
providential, tocmai la intronizarea Parintelui nostru Patriarh
Daniel , care, mai inainte ca sa fie ales a fost hulit de catre mul^i
§i astazi, cei care l-au hulit, ar fi bine sa se roage pentru el: mdcar
atdt. Daca au §tiut sa se teamd sau sa blesteme, sa vedem daca §tiu
sa si binecuvinteze. Caci daca §tii sa binecuvintezi §i sa te
pocdiesti avem de-a face cu ortodocsi §i nu vorbim despre ni§te
veleitari 98 .

Caci duminica de astazi, in cadrul acestui grandios
eveniment eclesial, ne invatl sa avem mai multd constiinid
decat. . . dreptate personald.

Pentru ca, dreptatea personala necrestind zice: sa moard si
capra vecinului daca a mea e bolnavd de lingoare".

Insa dreptatea crestind §tie sa treacd cu vederea, sa uite §i
sa vada mai departe, pentru ca: „§i toate cate vre^i sa vdfacd voua
oamenii, face^i [§i voi] asemenea acestora" [kkl KaGcoc; Geleie Xva
ttolcoolv i)|ilv ol avGpcoiTOL iToieiTe autolc; 6|j,oi.(j0c;] [v. 31].

A vrea sdfie bine in lume inseamna a vrea sdfaci binele pe
care fi-l doresti §i altora, tuturor.

Daca vrei ca numai tu sa ai palat iar celalalt cocioabd, dar
sa fifi unul lagd altul, asta te arata fara simi estetic (ca sa nu mai
vorbim despre inima-ti nemilostivd), pentru ca, langa palatul tau
luxos vei vedea o ddrdpdndturd iar despre tine, eel cu palat, nu
vom zice cu to^ii numai laude, cand te vedem cat de impropriu e§ti
numelui de om.

Toate cate vrefi...

Pai eu vreau sa fiu sdndtos, lini§tit, smerit, iubitor, sa ma
mantuiesc, sa §tiu §i sa fac cat mai multe lucruri bune pe fiecare zi.
Iubesc frumosul, binele, dreptatea. . .

Deci daca asta vreau cu mine, atunci aceste lucruri trebuie
sa vreau sdfie si la altul in fiin^a.

Iar daca vreau asta, daca sunt omul principialitdfii atunci
inseamna ca §tiu sa iert sj sa ma rog.

Eu trebuie sa fac altora ceea ce mi-ar placea sa mi sefacd,
§i, poate, nu mi seface.

97 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Daniel_%28Ciobotea%29_al_Rom%C3%A2niei.

98 Idem: http://dexonline.ro/definitie/veleitar.
Lingoare = febra tifoida.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Febr%C4%83_tifoid%C4%83.

Daca eu vreau sa fie lumea simfita cu mine, atunci eu
trebuie sa fiu simfit cu toti nesimfyii.

Daca vreau sa mi se faca cadouri de suflet, atunci eu trebuie
sa iau prin surprindere pe cunoscutii §i necunoscutii mei cu
initiative §i cadouri frumoase.

Daca cineva se a§teapta de la mine ca sa fm dur cu el, atunci
voi fifoarte bland cu el iar daca cineva se crede steaua de pe cer,
trebuie sa fiu bun cu el, §i sa ii spun, ca nici mie §i nici lui nu ii
este de folos sa mergem in lad.

Dorint.a mea de mdntuire trebuie sa o transfer §i in viat.a
prietenului §i a vrajma§ului meu.

Vrajma§ul meu, in inima mea, e un mare prieten al meu,
pentru ca eu ii doresc §i lui ceea ce imi doresc mie.

§i, in acela§i timp, prietenul meu este un tot la fel de bun
prieten pentru mine, numai ca el ma foloseste pentru ca ma
linisteste, iar vrajma§ul ma foloseste pentru ca ma smereste.

Insa vrajma§ului meu nu ii este de folos sa stea toata ziua cu
cearta pe mine.

Dracii sunt unii dintre cei mai buni prieteni ai no§tri in sens
negativ. Cum a§a?! Pai ei, direct sau prin oameni, ne ajuta sa ne
mdntuim. Cum a§a, Parinte?! Prin actiunile lor sdcditoare, prin
ademenirile lor sa pacatuim, prin ingrozirile §i piedicile pe care ni
le pun ei vor sa nefacd rdu, eel mai mare rau.

Dar daca §tim sa ne folosim in bine de rautatea lor, vazand
ce vor ei sa faca cu noi, atunci, in fiin^a noastra, convertim
rautatea §i indemnurile lor spre rdu §i toate sicanele lor in
uneltele mantuirii noastre.

Ei vin cu toptanul §i ne inva^a tot felul de erezii pe care
le-au predat cu generozitate §i altora, sa avem o bund pdrere
despre noi, ne spune ca suntem sfinfi, ca suntem niste oameni de
marcd, ca avem calitdfi §i daruri paranormale, ca trebuie sa
curvim ca sa ne simfim bine, ca trebuie sa ne ludm 3 masini ca sa
parem oameni normali, ca e bine sa imifac lifting pentru ca a§a
e dragostea mai frumoasa, ca studiile multe ne fac semizei chiar
daca noi suntem ni§te oameni rosi de invidii §i pasiuni marunte,
ca...la un moment dat, o sa ne ludm zborul de atata cuminienie
cata avem in noi.

A§a ca, in predica Domnului, in predica paradoxului
perpetuu sj multiplu al Ortodoxiei, dracul, dusmanul §i prietenul
sunt fdedtorii nostri de bine, binein^eles, cu specifwaiiile de care
am vorbit.

Cu multaforfd.
101 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Facelift.

Dracul §i du§manul ne fac bine fara sa doreascd asta,
prietenul: prin alegere binevoitoare.

Caci ura dracului §i a vrajma§ului sunt intoarse de catre
Dumnezeu, sunt folosite spre binele nostru, ca metode de
disciplinare §i de organizare interioard.

§i, in acest fel, iubirea prea mare a marilor Sfuxfi, care se
rugau pentru om, animal, piatra, drac, planeta. . .trebuie in^eleasa in
aceasta profunda ordine a binelui pentru alpi.

Daca mie imi e bine, cu alte cuvinte, de ce sa nu le fie bine
la toji? §i daca eu vreau ca eu sdfiu in har, de ce sa nu fie top §i
toate in har?

Insa avem numeroase rugaciuni pentru vrdjmasi §i pentru
demoni ale Sfnuilor, care au aratat ca unii nu vor in ruptul capului
sa se intoarca la gdnduri mai bune.

Se ruga Sfantul §i omul cuvios pentru vrajma§i iar aia il
luau la ciomdgeald, ca pe Sfantul Serafim in pustia Sarovului .

Sau, se ruga Sfantul pentru mdntuirea dracilor §i veneau
dracii, sub diverse forme §i ii mulfumeau spunandu-i diverse hule.

A§a ca unele rugaciuni, oricat de sfinte ar fi §i de cat de
Sfinp ar fi cei care le fac, nu cam j9rm<i pe nicaieri, pentru ca
destinatarii sunt opaci, sunt impenetrabili prin libera voinja la
harul lui Dumnezeu, care vrea so treacd prin ei §i nu ii gase§te
niciodata acasd.

Adica te cautd Dumnezeu pe acasd §i tu esti plecat cu
sorcova. El vrea sa ip facd bine iar tu e§ti ca buduroiul de la
fdntdna: nu po^i sdplutesti, ci te duci la fund.

Sdfacem §i noi, deci, ceea ce am vrea sa ni sefacd. Dar sa
facem si mai mult decat vrem sa ni se facd. Ca sa aratam ca
suntem/zn' Celui Preainalt §i nu, doar ni§te oameni. ..civilizap.

Pentru ca a^i vazut ca astazi civilizapa §i specializarea
minpi da cu bomba, n;i ia casa prin tertipuri avocdiesti, te
discrimineazd pe motive de sdndtate sau de origine, se arata
nesimpp, l\i taie beregata instant sau el e inginer, dar pentru a
ca§tiga banu' mai repede s-a apucat de filme porno 103 .

Civilizapa, se pare, ca nu ne prea ajutd sa iertam.

Nici intelectualizarea noastra nu ne face mai r as drip decat
eram inainte.

Banii ne cam s tried la creier.

Func^ia ne face sa o ludm razna.

102 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Serafim_de_Sarov.

103 Caz mediatizat la TV, in care sotul si sotia, ambii intelectuali romani, s-au apucat de filme
porno daca au vazut ca sunt mai rentabile.

Daca avem maniere elegante le folosim numai in unele
locuri, nu in toate, §i comportamentul adecvat e doar o garderobd
de or as §i nu de camera.

Daca in oras. suntem atenfi cum ne stergem nasul acasa
putem sa ne luam mucii cu mdneca.

Dar nu ma refer la mucozitatea nazald, fireasca §i neaparata,
ci la modul duplicitar in care «e existdm, la modul duplicitar in
care ne vindem, fara succes, marelui public.

Imi aduc aminte de o print.esa rusoaica, care a venit sa il
viziteze pe un Sfdnt nebun pentru Hristos pentru sfdtuire . A
venit galanta, imbracata ca in societatea unde traia. . .

§i Sfantul Teofil a primit-o la el in chilie, unde era o
alandala teribila , pentru ca el se prefdcea un om cam nebun .

Dar el era nebun de iubire pentru Dumnezeu §i nu de

/ -106

scteroza .

§i i-a spus sa tina rochia, rochia ei lunga §i frumoasa, ca sa
ii puna in poala ni§te vechituri de-ale sale, ca sa le spele la o apd
din apropiere.

§i, deodata, s-a pomenit prin^esa cu poala plina de murdarie,
cu fa^a plina de ru§ine, pentru ca a§a s-a dus cu ea, cu rochia
suflecata §i cu ru§inea pe obraz, ca sa spele lucrurile ce i le pusese
Sfantul Teofil.

Adica, morala prima, aia gre§ita: Ce nechibzuit monah?! I-a
stricat toaleta cea scumpd afemeii! Morala asta e falsa.

Prin^esa venise sa ceard sfat de la Sfant, dar nu nimerise
bine nici imbrdcdmintea §i nici nu se pregatise cu starea cea bund
a intrebdtorului care cautd mdntuirea.

Adica venise cu inteniii bune dar cu sufletul, cu poalele
sufletului nepregdtite ca sa primeasca sfatuirea dumnezeiascd a
Sfantului.

§i Sfantul Teofil a rezolvat problema pregdtirii acurate
imediat: i-a pus ni§te murdarie in poale, ca aia avea in suflet, §i a
trimis-o sa spele doua strachini de-ale lui §i, sa se spele, in acela§i
timp, de buna pdrere despre sine.

Morala secundd, 2l\2l buna: conteaza ce esti pe sub haine, ce
ai in suflet §i nu ce i}i pui pe tine ca sa maschezi urdienia
sufletului tau sau ce spui despre tine idealizdndu-te.

- Nu a fost prea dur, Parinte, cu ea?

104 Viata Sfantului Teofil, in traducere romaneasca, poate fi downloadata de aici:
http://www.scribd.com/doc/33655722/Vladimir-Znosko-Viata-Sf-Teofil-Nebunul-pt-Hristos.

105 O dezordine pusa la cale de catre el, dorita...ca sa dea aparenta de om neintreg la minte.

106 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/scleroz%C4%83.

- Nu! Ci a y orbit corect, propriu pentru un om care cduta
acest lucru: trezirea spre mdntuire; trezirea spre constientizarea de
sine; trezirea pentru a te apuca de faptele mantuirii.

Sfantul Teofil i-a facut eel mai mare bine prin^esei.

Un astfel de bine i-a facut §i parintele ieromonah Daniel de
la Tanacu machi^ei care a murit nu din cauza lui: a vrut sd o
linis teased. §i maicu^a s-a linis tit, chiar daca a adormit.

Maicu^a a primit, prin muncirea ei de catre demoni, cu
ingaduin^a lui Dumnezeu, iertarea pdcatelor ei iar parintele §i
maicile care acum sunt dusi prin tribunale au facut ceea ce era
corect, chiar daca nu se potriveste cu corectitudinea seculard,
unde, e corect sa dai pe un om afard din casd §i sd il lasi pe
drumuri, daca asa zice legea, dar nu e bine sd alini, daca o faci cu
prea multd constiintd.

Daca vizam mdntuirea omului, duritatea aceasta
pedagogicd nu omoard, ci vindecdl

Duritatea mustrarii, acel: a spune verde in fafd omului,
inseamna de multe ori salvarea omului §i cei care au sedpat de
homos exualitate, de dependent de alcool, de dependent de
tutun, pornografie sau droguri, cele care au fast oprite sa nu
avorteze sau sa nu se prostitueze, §tiu ce spun acum: duritatea
altora a fost mdntuirea lor.

Daca erau lasafi de capul lor acum se rdsuceau prin lad.

Insa, daca au fost trezifi de ai lor sau de vreun crestin
trezvitor §i s-au indreptat, acum se bucurd ca au ie§it din mrejele
demonilor.

§tiu ca aceste lucruri sunt foarte grele pentru mul^i, insa
adevdrul, chiar daca te doare sau te bucurd, e tot adevdr §i nu
minciund.

Daca-i iubim numai pe-ai nostri, ne spune Domnul, daca
dam milostenie numai celor care ne favorizeazd in chip §i fel sau
daca dam cu imprumut ca sd ni se restituie [v. 32-34]... nu facem

r 7-107

mare scojala .

E in limita echitdfii sa faci toate astea.

Rugaciunea §i iertarea maipresus de echitate, adica de drept
sj nedrept, e cea in care ierfi §i /?«/?;' nu pe ala care trebuie, ci pe
ala pe care nu «r mai trebui sd il ierfi, daca e sa vezi prin ochelarii
drepta^ii umane.

Insa noua ni se cere ca sa fim fiii Lui. Adica sa implim
aceasta: iubifi pe vrdjmasii vostri\[ayaT[axe tovq kxQpobc, u|j,cov] [v.
35].

107 Un lucru mare, impresionant.

Sa. ti agapdm, sa le aratam iubire din iubirea lui Dumnezeu
revdrsatd in noi. Ca de aici vine agapa, sdfacem o agapa. Adica
sa intindem o masa de bucate sau de cuvinte aproapelui nostru ca
sa il hrdnim pe el.

Sfantul loan Gura de Aur are numeroase predici in care le
spune ca au venit credincio§ii la masa duhovniceascd, la masa
propovdduirii ortodoxe, sl credin^ei ortodoxe, ca oamenii sa se
desfdteze §i cu cuvdntul lui Dumnezeu dar §i cu Trupul §i Sangele
Fiului omului.

Noi trebuie sa facem agapa pentru vrajma§i, sa dam
milostenie, ca sa traim starea de bundtate a lui Dumnezeu, pe
masura noastra, acea stare in care El, Dumnezeul nostru: „este bun
cu cei nemultumitori/ aharistus §i ra.i/ ponirus" [xpr\oxoc, koxiv gitl
tovq ccxapioxovQ kcli T[ovr\pohc,] [v. 35].

Caci harismatic inseamna a fi om plin de har, de bine
dumnezeiesc iar poniros inseamna sa fii ponosit, sa fii stricat de
rdu ca o carpeta mancata de molii.

§i sa observati aici, ca a fi hristos / xpvpxoc, [e un adjectiv
substantival la masculin], in greaca veche, inseamna a fi un om
bun. Omul hristos, omul bun e inva^at bundtatea de catre Hristos
Dumnezeu.

Versetul ultim al Sfintei Evanghelii de astazi ne spune ca
iertarea inseamna milostenie.

A fi milostiv inseamna a fi oIktlphgov/ ictirmon [v. 36].

A fi milostiv inseamna a te face casd a bundtdtii, a iertarii
dupa cum Dumnezeu e vesnic bun §i mereu milostiv cu fiecare
dintre noi.

Daca §tim ca ni s-a iertat mult, sa iertam mult.

Iertarea \ir\Q de constiinia sincerd fa^a de ceea ce s-a
petrecut cu noi ataxia ani.

Dumnezeu sa va dea tuturor pace §i puterea de a incerca sa
iertafi, ca sa fifi iertaii; puterea de a vrea sa fiii buni, de a fi
sinceri cu dumneavoastrd, de afifideli constiintei dumneavoastrd.
Amin!

Despre Dumnezeul milei. Predica la Duminica
a 20-a dupa Rusalii. Invierea flului vaduvei din
Nain [Lc. 7, 11-16]

[Lc. 7, 11-16]

Kal kykv^xo kv top kE,f\c, euopeuGri dc, it6A.iv KaA,ou|jivr|v
Nalv Kal ouveTropeuovco Autcj ol Ma0r|Tal Autou Kal B^A-cx;

TTOA-UQ.

cog 6e , nYY L06V T tl ttuAt) -ufjc TroA-ecoc;, Kal l6oi) e£eKO|ii(eTO
T£0vr|Ka)c; liovoyevric; uloc; xr\ |ar|rpL autou Kal autri fjv x^prc. KaL
o^A-oc; Tfjg iToXeax; 'iKavoc; fjv ouv autfj.

Kal I8cbv autriv 6 Kupiog koi\XayxyioQr\ 4tt' auifj Kal
eliTev auTfj, Mrj /cAaie.

Kal TTpooeA,0a)v ■nij/ato trie; oopou, ol 8e Paara(ovTec;
'iaxr\aav, Kal el-rrev, Neana/ce, ooi Aeyco, eyepOrjn.

Kal aveKaGiaev 6 veKpog Kal rjp^aTO A,aA,elv, Kal e6a)Kev
autov tfj |j,r|Tpl autou.

16 eXafiev 8e fyofioc, -navxaq Km e6o£a(ov tov ©gov Xeyovxec,
otl npo^riTric; [leyaQ fiyepGri ev t\[Tiv Km otl 6TT60K6i);aTO 6 QeoQ
tov Xabv Autou.

Iubi^ii mei 108 ,

in comparatie cu cei care va vorbesc despre Dumnezeul care
nu ascultd rugaciunile sau despre Dumnezeul mort, invechit al
Bisericii Ortodoxe, in duminica de astazi Dumnezeu Insu§i ne
vorbe§te despre Sine ca despre Dumnezeul milei, al indurarilor §i
al iubirii de oameni.

In timp ce unii va vorbesc despre modul in care Biserica,
oamenii Bisericii va manipuleazd sau va sterg creierul intr-un
mod pasiv, Evanghelia de astazi ne vorbe§te despre un Dumnezeu
care ne convinge prin mila Sa fa^a de noi §i nu prin dreptatea Sa.

Dreptatea lui Dumnezeu este infricosdtoare §i, dupa faptele
noastre, nimeni nu e drept in fa^a lui Dumnezeu, chiar daca via^a
lui ar fi §i numai o singurd zi.

Daca am vrea sa ne dam de drepii in fa^a lui Dumnezeu
lucrurile nu ar fi prea frumoase pentru noi, pentru ca nu suntem
prea drepii in fa^a Lui.

Din acest motiv, dreptatea noastra, nadejdea noastra de a
considera ca ne vom mdntui vine prin harul Sau, prin mila Sa, prin
pdsuirea noastra spre pocain0.

La ce folos ca via^a noastra e lunga, daca rezultatul de pe
patul mor^ii e...ca la 20 de ani, unde nu ai casd §i nici nu ai
bani 109 , adica nu esti pregdtit pentru a trece la Domnull

Despre eel ce moare de tdndr, §i moare bine, in nevinova}ia
lui, noi spunem ca Dumnezeu l-a luat la El ca sa nu i se schimbe
mintea spre rele.

E drept ca mamele §i ta^ii, §i bunicii, §i fra^ii...nu prea
in^eleg, nu pot sa accepte prea repede ca...fiul, nepotul, fratele lor
e de domeniul istoriei pentru ei, §i ca pentru a se raporta la el
trebuie sa vorbeasca la timpul trecut.

Noi vrem mereu cu prezentul.

Vrem sa fie langd noi cine vrem noi.

108 Predica scrisa pe 6 octombrie 2007.

109 Aluzie la piesa Ca la 20 de ani, a trupei Voltaj, in voga pe atunci. A se vedea:
http://www.versuri.ro/versuri/ljfdh_voltaj+ca+la+20+de+ani.html.

Vrem acum, aici, langa noi, sa fie fiul nostru care a murit
intr-un accident, din cauza unei complica^ii chirurgicale sau a
murit, a§a.,fdrd veste. . .

Moartea e greu de infeles, ca §i viafa de altfel. . .

Moartea e o adevarata groazd daca nu §tii ca exista nadejde
de viafd §i ca exista vza/a dupd moarte.

Moartea e una dintre cele mai terorizante realita^i, realitatea
universale care coco§eaza cand este... netradusd in termenii
realita^ii.

Insa, cand vezi moartea nu ca pe o pacoste, nu ca pe un
lucru care nu are de-aface cu noi, moartea ne devine. . .prietend.

§i prietenia mor^ii §i a gandului la moarte nu terorizeazd pe
un cre§tin nevoitor, pe un om duhovnicesc, pentru ca tocmai
moartea este invdldtoarea noastra spre nevoinja §i spre viaja.

Dar ca sa ajungi de la moartea care te subjugd, la con^tiin^a
ca moartea te elibereazd.. .trebuie sa treci trepte intregi de curdiire
interioard §i de inielegere a voii lui Dumnezeu cu oamenii.

Mie personal, mi-e lafel de bine la moarte ca §i la nuntd.

Inmormantarea te face sa te intdlnesti cu durerea ta, pe cand
nunta te face sa te intalne§ti cu bucuria ta §i, deopotriva, sa te
intalne§ti cu tine, eel care trebuie sa treci prin/oc §i prin apd ca sa
ajungi /« odihnd. Daca vrei numai ap« bucuriei fara/ocw/ durerii
§i al necazurilor cre§ti ca firul de iarba la umbra.

Clorofila vie^ii, a vie^ii duhovnice§ti, via^a din bel§ug e
formata din durere §i bucurie, din renun^ari §i lupte, din pierderi §i
victorii.

Nu poji sa te faci ca vrei numai binelel Nu po^i sa ceri
numai pdine albdl

Trebuie sa §tii sa transformi painea neagra in mulfumire §i
sa te bucuri pentru ca o ai.

Cand Domnul intra in Nain §i ajunge la por^ile ceta^ii [ifj
ui)A,r) xfjc; TTolecoc;], vede cum il duceau la groapa pe \iovoyivr\c, xhbc,
ttj |ir|TpL auroO [copilul, fiul unul-nascut, al mamei lui].

In limba greaca dVoq inseamna fiu, \iovoy^vr\c, inseamna
unul-ndscutlsingurul-ndscut.

Locul acesta de la 7, 12 insa este o evocare deopotriva a
Fiului lui Dumnezeu intrupat, Care este Movoyevfic;/ Unul-Nascut
Fiu al Tatalui, dupa dumnezeirea Sa, dar §i unul-nascut, singurul
nascut dupa omenitatea Sa, al Prea Curatei Fecioare Maria.

Acest lucru apare in cantarile noastre ortodoxe, cand se
spune ca Te-ai nascut mai inainte de luceafdr din Tatal, §i mai
apoi, din Fecioara, ne-ai rdsdrit noua, adica in timp.

Face parte din dogma hristologicd specificarea faptului ca
Hristos este deofiinia cu Tatal §i cu Duhul dupa dumnezeirea Sa,
dar dupa umanitatea Sa e deofiinia cu fiecare dintre noi, ca Unul
care a devenit om ca noi, afara de pacat.

Dupa ce ca femeia nu mai avea sof, pentru ca era vaduva
[r\v 5cnP a > v - 12], acum nu mai avea nici pe singurul ei fiu. Era
inconjurata de muliime mare de oameni din cetate, semn ca era
iubita de oameni sau compdtimitd §i...pldngea.

§i Domnul o vede, o prive§te pe ea §i I Se face mila de ea
[koT[Xayxy'ioQr\ err' aurfj, v. 13]. Se patrunde de mila ei Domnul,
simte ca un Dumnezeu §i ca un om in acela§i timp mild de ea, de
aceasta femeie care este chipul Mamei Sale, ce va fi plind de
ranile dragostei pentru El sub Cruce.

Daca vrem sa aflam delicatefea dumnezeiascd a Domnului
pentru Preacurata Sa Mama trebuie sa o inielegem de aici intru
catva, din aplecarea Lui plind de mild spre suffering ei, spre chinul
ei, a vaduvei fara copil din Nain.

§i dupa cum spune realitatea dogmei hristologice, cum ca
Hristos nu facea numai ca un Dumnezeu cele dumnezeie§ti ci §i ca
om §i nu facea toate numai ca om ci sj ca Dumnezeu in acela§i
timp, avem aici o narafiune dumnezeiascd despre Fiul lui
Dumnezeu intrupat care Se umple de mild ca Dumnezeu §i om in
acela§i timp... pentru durerea sfdsietoare a unei femei, a unei
mame.

Nu cred ca putem exprima in cuvinte o mai mare delicateie
decat aceasta! 1 s-afdcut mild de ea reprezinta insa§i iconizarea in
act a dogmei hristologice §i a raporturilor lui Dumnezeu cu
oamenii, pentru ca El este Dumnezeul milei, Care nu dore§te
moartea pacatosului, ci sa se intoarcd acesta ca sa fie viu.

Dumnezeul nostru nu e o pozd, nu e o statuie rece, nu e o
himerd, nu e o energie nepersonala, nu e marele gol sau marele
plin, nu e marele anonim, nu e o inexistenid pioasd... ci
Dumnezeul care este intotdeauna Dumnezeul iubirii si al milei.

Cand Moise L-a intrebat pe Dumnezeu despre numele Sau,
El i-a spus ca El este Cel care este [Ies. 3, 14].

Cand loan Evanghelistul a vorbit despre numele lui
Dumnezeu ne-a spus ca. Dumnezeu este iubire [I In. 4, 16].

Cand Biserica vorbe§te despre Dumnezeu, potrivit
Evangheliei, spune ca Dumnezeu e Treime de persoane.

Dar Dumnezeu este §i Treime de persoane §i Cel
neschimbat, unic §i absolut, cat §i iubire.

Neschimbabilitatea lui Dumnezeu nu contravine iubirii
Sale, pentru ca dintotdeauna Dumnezeu e neschimbat in iubire, e

plin de iubire si de mild si nu doar cu vdduva din Nain, ci cu
intreaga lume.

§i Hristos Dumnezeu S-a apropiat de ea, de vaduva, si i-a
spus: Mf| KAme [Nu plange!]. Nu a stat distant, ci §i-a exprimat
compasiunea vizavi de ea, mila Sa infmita si i-a spus cu cuvantul
ce trebuie sa faca: sa nu planga, sa nu mai planga.

De ce? Pentru ca El a venit sa steargd toata lacrima de pe
fa^a pamantului. El a venit sa aducd bucuria acolo unde era
tristefe, viafd acolo unde era moarte, fericire acolo unde era
neordnduiald, lumind, acolo unde era un intuneric al inchindrii la
idoli.

El S-a apropiat de pat si i-a spus tanarului mort: NeocvioKe,
ool Xeyu>, eyepOTiTL [Tinere, ^ie ni zic, scoala-te/ ridica-te!][v. 14].

El S-a apropiat. . .

El nu a stat departe...§i ceea ce a zis cu cuvantul s-a
implinit cu puterea Sa cea dumnezeiascd, ca Cel ce e Creatorul
vie^ii. El 1-a readus din moarte pefiul mdngdierilor, dupa cum El
Insusi va invia din mor^i ca un Atotputernic, zicand celor din lad:
Iesifi! si celor din adancuri: Eliberafi-va!

Pentru cei care se indoiesc de inviere, de invierea altora sau
a lor, acest aveKricGioev 6 veKpbc, [s-a ridicat mortul] reprezinta
gestul la fel de fir esc pentru vremea aceea, cand si ei vor invia din
mor^i.

Dupa cum a inviat acesta, fara nicio intdrziere, fara nicio
impotrivire, la fel vom invia si noi, cei care asteptdm sau nu
invierea morfilor, pentru ca invierea este un dar pentru top, din
cauza invierii Sale din mor^i, cea de a treia zi.

Pentru ca El a luat toata firea noastrd intru Sine si cu ea a
inviat, pe ea a indumnezeit-o, de aceea atunci toji mor^ii vor invia,
numai ca unii spre viafa vesnicd iar al^ii spre moarte, spre chin
vesnic.

Restul Evangheliei este usor de infeles: bucurie si uimire
mare in to^i cei prezen^i.

Numai ca aceasta Evanghelie o putem in^elege si mai
duhovniceste, daca vedem in tanarul din Nain sufletul nostru mort
de pdcate, omorat de pacate, care e inviat de Domnul prin Duhul
Sau eel Sfant.

Mama noastra, constiinia noastrd ne jeleste, ne indeamna sa
facem voia lui Dumnezeu si nu a trupului, voie care ne omoard
sufletul. De aceasta mama, de constiinia noastrd lui Dumnezeu Ii
e mila. Si Se milostiveste de noi si ne invie, atunci cand noi cautam
sa cunoastem care este viafa cea mai bund.

Daca nu cau^i sa te inielegi §i sa inielegi ce trebuie sa fie cu
via^a ta, crezi ca via^a e numai de baut, §i de mdncat, §i de dormit.

Dar daca vrei sa vezi cum te afli, sa i|i vezi mama care
plange pentru tine, trebuie sa pldngi §i tu pentru tine, sa te
curate§ti cu lacrimile tale, sa te speli cu ele ca si cu un alt Botez,
pentru ca sa vezi cum arata moartea interioard §i cat de urdtd este
ea in comparable cu viafa din belsug in fiin^a ta.

§i atunci, atunci cand te speli pe ochii inimii, cand te scapi
de cataracta de la ochii sufletului, po^i sa vez cat de bun §i
milostiv este Domnul, cu cata iubire «e c#«ft5 si nepoartd de grija,
cum «<? cheama, cu ce dor ne imbie sa urmarm poruncile Sale care
sunt insa§i viafa noastrd.

Va doresc sa invia}i\

Nicio urare nu mi se pare mai mare ca asta.

Va doresc sa inviafi zilnic din moartea pacatului, sa va
deziceii de pacatele §i patimile dumneavoastra zilnic §i sa fi^i
frumosil

Invierea din pdcat e plina de frumuseie, e frumusetea
noastrd reald.

Sa inviafi zilnic §i sdfip, frumosil

Dumnezeu sa va dea frumusetea de a invia mereu din
moarte, pentru ca sa sta^i f« s/ava Lui, cu to^i Sfm^ii Sai, acum §i
pururea §i in vecii vecilor. Amin!

Sdmdnta cuvdntului. Predica la Duminica a
21 -a dupa Rusalii. Pilda Semdndtorului [Lc. 8, 5-
15]

Iubi^ii mei fra^i §i surori intru Domnul

no

duminica de astazi, cazand in aceea§i zi cu pomenirea de
peste an a Sfmtei Prea Cuvioase Parascheva 111 , dar situandu-se §i
in perioada in care se fac insamdnfarile de toamna, ne vorbe§te in
acela§i timp despre rodirea de viajd duhovniceascd a cuvantului
lui Dumnezeu in inima noastra, in paralel cu rodirea de viafa a
grdului, sub pamant, pentru noua pdine a anului viitor.

Suntem intr-o zi a bucuriei, a sarbatorii duhovnice§ti, pentru
ca tot astazi sarbatorim §i pomenirea Sfm^ilor Paring sinodali de la
al VH-lea Sinod Ecumenic al intregii Biserici, unde s-a restabilit
cultul Sfintelor Icoane §i al Sfmtelor Moa§te, al Sfmtei Cruci §i al
cuviinfei in Biserica lui Dumnezeu.

Nimic nu se face fdrd cuviin}a §i ascultare in Biserica lui
Dumnezeu!

Exista semdndtori ai cuvdntului lui Dumnezeu §i pdmdnturi
unde se seamdnd, adica inimile credinciosilor, §i aceste inimi,
dupa cum spune Domnul, sunt mai degajate de patimi sau cu
multe patimi, incat nu poate rodi cuvantul lui Dumnezeu in ele.

Daca to^i am fi preofi §i invdfdtori pe cine am mai invafal

Scrisa pe data de 13 octombrie 2007.

A se vedea: http://www.doxologia.ro/vietile-sfintilor/viata-sfintei-cuvioase-parascheva.

Daca nu ar exista slujitori ai lui Dumnezeu §i oameni care
trebuie slujifi cu dragoste, cum ar mai exista rdnduiald §i crestere
in sfinfenie in Biserica lui Dumnezeu?

Insa, in pilda Semanatorului se observa ca unii au sdmdnfa
cuvdntului de la Dumnezeu in inima lor iar alfii sunt ogoare care
se lasd semdnate de catre semdndtorii lui Dumnezeu.

Dar ca sa existe aceasta lucrare divino-umand in Biserica,
lucrare de invdfare, sfinfire si conducere a. credincio§ilor spre
mantuire, unii trebuie sd slujeascd, sa fie preofi, iar al^ii sa fie
poporul lui Dumnezeu, care se lasd condus §i slujit de catre robii
lui Dumnezeu, preoiii Bisericii.

De aceea, daca se incur ca slujirile, daca se confundd in
Biserica preoiii cu credinciosii sau credinciosii cred ca sunt preofi
s-a dus cu slujirea §i cu linistea, cuviin^a este in pericol iar
mantuirea la fel. Pentru ca nu po^i sd te mdntui fara sa fii
cuviincios, smerit, ascultator fa^a de cei care te conduc.

Problema viefii personale a preo^ilor e una falsa, cand e
supralicitatd de catre cei credincio§i. Prin mainile preo^ilor curge
apa viefii a cuvantului lui Dumnezeu §i a harului, pentru ca ei sunt
conductele apei viefii catre cei credincio§i.

Insa, daca o conducta ruginita face ca apa sd se strice, in
ceea ce prive§te harul lui Dumnezeu care se lucreaza prin mainile
preo^ilor nu se stricd din cauza pacatelor lor, pentru ca e viafa lui
Dumnezeu, ci atinge via^a credincio§ilor prin slujbele pe care le
fac ace§ti preofi, chiar daca ei, preoiii, nu au o viafa de Sfinfi. Nici
cei care se sfinfesc prin ei nu sunt Sfinfi §i, cu toate acestea, ei
primesc harul lui Dumnezeu.

In fa^a lui Dumnezeu to^i suntem sfintiti de catre El. Numai
ca unii sunt pu§i de catre Sfantul Duh sa fie preofi, sa conduca
turma Bisericii lui Dumnezeu iar al^ii sunt pu§i sd asculte de
conducatorii Bisericii §i sd se supund lor ca Domnului [Efes. 5,
22], ca unii care privegheazd la mantuirea lor [Evr. 13, 17].

§i, in acest fel, daca tu, ca mirean, crezi ca nu trebuie sd
asculfi de ierarhia Bisericii sau eu, ca preot, la fel, sd nu ma supun
ierarhilor Bisericii, inseamna ca nu §tim niciunul ce suntem ca
ortodocsi, nu ne cunoa§tem lungul nasului.

Numai daca nu iesim din starea noastra fiecare, ci ne facem
datoriile care ne revin, §tim unde suntem, ce suntem §i stdm cu
fried de Dumnezeu §i cu dragoste in Biserica lui Dumnezeu,
slujind in treapta rdnduitd noud.

Adica ierarhul este ierarh, preotul e preot, diaconul e diacon,
monahul e monah, cantare^ul bisericesc e cantaret bisericesc,

clopotarul e clopotar, lumanararul vinde lumanari, femeia e mama
ssiufecioara, barbatul mirean e tata sau celib.

Daca fiecare §tim cine suntem §i ce rol avem in Biserica nu
ne sarim treapta. Nu gandim §i nici nu vorbim ca §i cand am fi mai
mari sau mai mid decat suntem in Biserica.

Semanatorul [6 HiTeipcov] Hristos a iesit de la Tatal ca sa
semene saman^a Lui [toO oiTeipai tov auopov AutoO, v. 5].

Fiecare preot hirotonit legal al Bisericii iese de la Tatal §i
seamana samdnia cuvdntului Fiului intru puterea Sfantului Duh in
ogorul simiit al Bisericii.

Acest sporon (tov ouopov) [de unde spor, sporire, care e
samdnia, ca §i drojdia din faina] este puterea de via}a fdcdtoare a
harului lui Dumnezeu.

Cuvdntdtorii de Dumnezeu se cunosc dupa sporul
cuvdntului, dupa impactul saman^ei cuvantului lui Dumnezeu in
inimile credincio§ilor.

A predica cu putere dumnezeiascd inseamna a lovi inimile
oamenilor, a rani cugetele lor cu dragostea de Dumnezeu.

§i este observabil aici ca semanatorul [6 ottglpcov] se
defme§te in Biserica prin aceea ca este una cu cuvdntul rostit de
catre el.

In masura in care semanatorul se indentificd cu saman^a
cuvantului lui Dumnezu avem cuvdntatorul infdptuitor al
cuvdntului lui Dumnezeu, insaman^atorul care s-a lasat §i se lasd
schimbat de catre cuvantul lui Dumnezeu. Caci nu po^i vorbi
credibil despre schimbdri in fiin^a oamenilor, daca tu insu^i nu ai
trecut printr-un proces radical de schimbare interioard.

Vorbitorul autentic este un ascultdtor autentic. Caci cum
poate vorbi cuvantul lui Dumnezeu cineva, daca nu 1-a receptat,
daca nu 1-a auzit cu fidelitate in inima lui, daca nu s-a lasat brdzdat
de cuvintele lui Dumnezeu pana intr-acolo, ca a devenit el insu§i
un pdmdnt mdnos, productiv, producator de virtufi §i de pace
dumnezeiascd?

Insa cuvintele lui Dumnezeu, care izvorasc din inima
noastra, cad in pdmdnturi diferite §i rodesc paradoxal de diferit.

Unele cad -uapa xx\v bbov [langa cale], langa oameni care nu
au inima cu totul lipitd de dorul cuntfirii de patimi sau cad in
inimile unor oameni care cred in mod rdtdcit in Dumnezeu.

A fi langa cale, paralel cu calea inseamna a fi al Bisericii
dar a nu trdi ca Biserica sau a sta langa Biserica, taiat de ea prin
erezie, sj mandrindu-te in nebunia ta ca e§ti al lui Dumnezeu.

Cuvantul propovaduirii Bisericii cade §i langa cale, nu
numai pe cale.

Dar daca cade langd cale, cuvantul credin^ei §i al faptuirii e
cdlcat in picioare [KaT6iTaT'r|0r|], este socotit ceva prostesc sau vin
pdsdrile Iadului §i ne mdndncd samar^a lui Dumnezeu din inimi
[to iT6T6Lva tou oupavou KaTe^ayev autd].

De ce am talmacit pdsdrile cerului [to iTereiva tou
oupavou] prin demonil Pentru ca Scriptura nume§te adesea
vdzduhul unde locuiesc demonii §i de unde ne rdzboiesc pe noi
drept cer. Ei sunt pdsdrile care infulecd foarte repede graul lui
Dumnezeu din inima noastra, prin gdnduri eretice §i prin
nepdzirea lucrdrii pocdiniei.

Cuvantul cade insa §i pe piatrd, pe inimi de piatrd [em xr\v
TTetpav, v. 6]. Daca ai inima de piatrd, haina, de animal rdpitor, de
om nemilos, crud, auzi cuvantul, rasare ceva din el, dar piere
repede pentru ca nu ai umezeala [lic|ia6a] lacrimilor, pentru ca sa
faci sa rodeascd cuvantul lui Dumnezeu in inima ta.

Pentru ca in troparul Cuviosjlor Paring sta scris, cu litere
adanci, ca numai prin „curgerile lacrimilor" po^i sa faci sa
rodeascd nerodirea pustiului sufletului tau. Ca sa sade§ti oazd in
pustiu, ca sa faci pustiul inimii tale sa rodeascd pomi cu virtufi
alese, trebuie sa uzi cuvantul lui Dumnezeu cu lacrimi, sa
impline§ti poruncile lui Dumnezeu jelindu-te ca pe un mort, ca
Dumnezeu sa se milostiveasca de tine §i sa faca sa fii mdnos, sa iti
dea sa rodesti vldstare de viafd.

Va aduce^i aminte, probabil, de ucenicii care erau pu§i sa
ude un lemn mort, pentru ca ascultarea lor sa rodeascd viafd. A
uda tot timpul un bat mort, ca el sa rodeasca, sa invie, inseamna sa
crezi ca imposibilul se va intdmpla, ca minunea viefii este darul lui
Dumnezeu, care se da celui ce ascultd §i persevereazd in fapta
pocain^ei.

A te ruga pentru so^ul tau sau pentru parin^ii tai, pentru ca
Dumnezeu sa se milostiveasca de ei §i sa vina la pocain^a
inseamna sa uzi lemne moarte in nadejdea ca ele vor invial
Inseamna sa te baft cu evidenfa, sa nu te ui^i la evidenfa, ci la
Dumnezeu, Care face sa cadd turnurile Ierihonului [Iosua 6, 20],
acele turnuri ale vrdjmdsiei cu Dumnezeu, de§i ele par de neclintit.

Multe lucruri par de neclintit, dar nu sunt de neclintitl

Multe lucruri par incredibile pana nu sepetrec.

Multe lucruri nu au sens pana nu te la§i prefdcut de
Dumnezeu, pana nu devii din lup un miel, din rdpitor un om bland
§i smerit cu inima.

Saman^a cuvantului lui Dumnezeu, cea a tot sfdntd, cade
langa drum, cade pe piatrd, cade in mijlocul spinilor [kv |ieoco tgov
aKav0cov, v. 7], a maracinilor, a balariilor de tot felul.

Ea cade ca ploaia: §i peste locuri fericite §i peste locuri
blestemate, §i acolo unde trebuie §i acolo unde nu e asteptatd.

Tocmai de aici se vede milostivirea dumnezeiascd, cea care
nu cauta la fa fa omului [Gal. 2, 6]: ca vine §i acolo unde e doritd
ascultarea lui Dumnezeu §i acolo unde clopotele Bisericii ii
enerveaza pe oamenii care vor sd doarmd in zi de sdrbdtoare.

Mdrdcinii care indbusd cuvantul lui Dumnezeu sunt toate
grijile noastre desarte, toate fricile noastre pentru viitor, toate
grijile noastre irealiste, utopice.

Pentru ca ne gandim la o mie si una de nopii de chin,
pierdem din vedere ca via^a noastra se poate scurta chiar in
noaptea aceasta.

Planificarile, grijile erodante, panicile, relaxarile uitatoare
de noi inline... sunt spinii care ne indbusd, sunt neghina §i
paldmida care ne sufocd cugetarea la Dumnezeu §i pocain^a inimii
noastre.

Dar daca ea cade pe unde nu e primitd, ea cade §i acolo
unde e primitd, in pdmdntul eel bun \xr\v yr\v xx\v dyocOfiv] §i aici
ea creste §i face rod insutit [Km 4>i)ev eiToi.r|06v Kap-uov
6Kon;ovTaiTA,aai.ova, v. 8].

Paradoxal, nu?! Acolo unde sunt drdcuiii to}i dumnezeii §i
toft Sfiniii cuvantul lui Dumnezeu nu e prea breaz, nu da roade,
iar acolo unde e pdmdntul inimii lucrat prin ascultarea de poruncile
lui Dumnezeu, orice cuvant al Sau este urmat de o sporire
uluitoare, de o cre§tere de vegetafie haricd inspaimantator de
abundenta.

Deci nu cuvantul lui Dumnezeu s-a perimat, ci inima noastra
s-a umplut de totfelul de reptile, de beton, de palamida, de tenta^ii
sinuciga§e §i cuvantul lui Dumnezeu este ca omul cu pieptul
dezgolit in fa^a a multe gloan^e.

Cum sd ferim, sa ocrotim cuvantul lui Dumnezeu, saman^a
lui Dumnezeu in inima noastra, ca ea sd rodeascd insutit?

Asta da intrebarelE o intrebare teologicd.

Pai ca sd rodim trebuie sa fim pe cale si nu in afard de cale.
Adica sd fim in Biserica lui Dumnezeu, sa avem cugetul Bisericii
drept cugetul nostru, sa ne zdrobim inimile cu post §i cu plans
pentru pacatele noastre §i cu rugaciune, sa nu ne ingrijim de multe,
ci de mdntuirea noastra §i celelalte se vor adduga noud [Mt. 6,
33].

Vegetafia cea mare a curdfiei, virtu^ile cele multe vin din
ascultare de Biserica, din zdrobirea inimii §i din negrija de multe.

Daca te pierzi in multe te legi de multe, te legi de timp §i nu
mai po^i sd zbori spre ve§nicie.

Daca te ingreunezi la inima cu poftele si cu grija acestei
vie^i te faci un ciment neroditor. Iar daca nu cau^i sa fii cu totul al
Bisericii, ci ai tending de a iesi afara, de a da mai mult loc

119

dubitaiiilor personale sau patimilor, atunci vin si te iau in
gheare graurii 113 Iadului si te poarta cum vor ei.

In versetele 11-15 Domnul le tdlcuieste cuvintele Sale
Sfin^ilor Apostoli, si le spune ce este sdmdnfa, cine sunt cei intru
care nu rodeste cuvantul lui Dumnezeu, cine este eel care rodeste
din plin...§i talmacirea Sa e una ce prinde unele aspecte, aspectele
principale ale parabolei.

Insa cuvintele Sale, ale Cuvantului au multiple semnifwaiii
teologice si personale si nu se reduc doar la talmacirea. pe care El
a facut-o in acel moment Sfinjilor Apostoli. Tocmai de aceea, prin
El putem vedea multiple infelesuri ale cuvintelor Sale.

In acest fel, Sfin^ii Paring ai Bisericii au vazut si vad
multiple infelesuri dumnezeiesti ale unor cuvinte ce nu par sa
spuna prea multe unora. Insa ele sunt pline de semnifwaiii
dumnezeiesti pentru via^a noastra, si Dumnezeu ne poate lumina ca
sa in^elegem care este semnifwaiia teologicd si expereniiald care
noua ne trebuie acum, astazi.

De aceea trebuie sa rodim intru rdbdare [KapiTo^opoiJoLv kv
i)-rro|j,ovfj, v. 15] cuvintele lui Dumnezeu, sa le implinim indelung
pentru ca sa le cunoastem roadele din noi insine.

Daca implinim porunca cunuiei, a postului, a iertarii, a
rugaciunii pentru vrajmasi, a smereniei, a dragostei...stim sa
vorbim despre ele insele din noi insine.

Ele nu mai sunt atunci din cdrfi, ci din noi.

Aceasta inseamna sa rodesti in rdbdare, in nevoin^a: sa
devii eel intru care au odrdslit poruncile lui Dumnezeu!

Va dorim tuturor sa va bucurafi in aceasta zi si in aceasta
noua saptamana care sta la usa, chiar daca vremea de afara este
posomordtd si chiar daca intretinerea o sa fie cam mare in iarna
asta. Sa ne bucuram pentru ca suntem ai lui Dumnezeu si El
lucreazd intru noi, dupa credin^a noastra, pe cele ale Sale, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin!

112 Indoielilor, nelinistilor personale.

113 Graurii sunt pasari mici, negre si nu niste pasari gigant, care ne-ar purta la propriu in
ghearele lor.. .Insa, desi par mici gandurile demonice la inceput...mai apoi ele nasc mari
nelinisti interioare daca le dam atentie.

Cat a facut Dumnezeu pentru tine. Predica la
Duminica a 23 -a dupa Rusalii [Lc. 8, 26-39]

Iubi^ii mei

114

aceasta duminica, prin Evanghelia ei de la Sfanta Liturghie,
este o duminica a umilin}ei; a umilirii celor care, §i in sculare, §i in
culcare, sunt. . .cu dracu in gura.

De ce? Pentru ca avem in fa^a noastra minunea vindecarii
demonizatului din ^inutul Gherasinilor [xt\v xupuv tcov
Tepaorivcov, v. 26], a unui demonizat intr-o stare critica, jalnica,
„care era demonizat; [§i] de multa vreme el cu haina nu se imbraca
§i in casa nu mai locuia, ci in morminte" [e^wv 5ai|j,6via Km
Xpovco iKavcp oijk kvedvoaxo i|j,aTiov Km kv o'lkloc ouk e^ievev aXX'
kv xolc, |j,vr||j,aoLV, v. 27].

De aceea, cand vreun tinerel, caruia i s-au sucit mingle, vine
in fa^a dumneavoastra §i o da cu rockul, cu satanismul, cu anarhia,

Scrisa in data de 20 octombrie 2007.

cu flower-power , cufacefi dragoste si vd imbdtaii ca porcii, cd
asta e viafa...sa. va amintrfi de acest tdndr [dcvrip, cf. Ibidem], de
acest anir jalnic la vedere, pe care dracii il inva^au sa mearga gol
§i sd locuiascd departe de oameni, adica in mormintele de la
periferia ceta^ii.

Deci dracilor nu le placea sd il vadd imbrdcat... ci sd
mearga nud. Dracii au apeten^a pentru nud, pentru ipostaza in care
tu e§ti ridicol, pentru cea in care tu e§ti de plans pentru oamenii
intregi la minte.

§i haine nu avea, de spalat nu se mai spala. . .§i mai locuia §i
in morminte.

Ne putem inchipui ce fel de om era acest om? Nu prea cred!
O astfel de ardtare de om ar fi o inspdimdntare cruntd pentru
oricine ar da nas in nas cu el.

Acest om insa // intdmpind pe Domnul [v. 27]... §i, la
vederea Lui [v. 28], se petrece ceva....pQ care noi, postmodernii,
incercam sa il aruncdm intr-un utopic secol al tenebrelor istoriei.

Adica, pe de o parte, copiii no§tri sunt inva^i la §coala ca
ne tragem din lanjul trofic iar, pe de alta parte... vine la
televizor unul sj altul §i spune...ca demonizarea este o chestie de
ev mediu intunecat. Pai, bine, frate, daca eu sunt fiul maimuiei. . . §i
nu exista decat materie evolutivd . . .iar eu, omul, sunt o spontanee
Jdpturd, nimerita prin increngdturi, presupuse posibile de 1 la 1
miliarde . . . demoni de unde sd existed

Daca omul e doar materie... atanci nu exista spirit, suflet in
om. Iar daca omul s-a facut din intdmplare, de unde dracii

Deci, cei care spun ca demonizarea este de ev mediu dar, in
acela§i timp, sunt atei evolufionisti, vorbesc despre contradicfii in
termeni. Pentru ca, daca omul e materie, e doar corp, trup, §i nu
exista nici draci, nici ingeri §i nici Dumnezeu... atunci toate
manifestable noastre dereglate sunt normale §i nimeni nu mai e
nebun, psihopat, pdcdtos.

Insa exista un singur Dumnezeu, Care este Treime de
persoane, Tatal, Fiul §i Sfantul Duh §i lumea aceasta vdzutd, cat §i
cea nevdzutd, sunt creafia iubirii Sale.

Dumnezeu a creat §i mdna §i celula, sj spafiul, §i timpul, §i
floarea, §iplaneta, §i vdntul, sj apa, §i creierul, §i pe Inger. ..tot.

Iar demonii sunt ingeri cdzufi, din mandrie, din infatuare;
care au cazut in pacat din propria lor voin^a, ca ni§te fiinfe libere
create de Dumnezeu, ca §i omul.

115 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Flower_power.

116 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lan%C8%9B_trofic.

Iar demonii cauta sa cuprindd fiin^a omului, datorita
pacatelor lui. . . §i sd-l stdpdneascd.

In v. 28 avem glasul demonilor din acest tanar, care striga,
ca un singur glas, catre Domnul.

Sfantul Luca spune ca tanarul a strigat, ca a cazut inaintea
Lui §i ca ceea ce a spus a spus cm glas mare [avaKpdE,ac,
iTpoaeiTeaev Autco Km ^covfj \i^yciXr\, v. 28].

De \afonos, vine foneticd, antifon [adica o cantare de la o
strana careia i se raspunde cu o altd cantare de la cealalta strana],
megafon [de la care se aude vocea cu putere], afon, saxofon.. .

§i ce spun demonii?! Ce spun ei, ca §i cand or fi unulV.

Aceste lucruri spun: "Ti 4lioI km. Sol, Tr|aoiJ Yle tou ©eou toO

'Yijjlotou; 6eoLiaL Sou, Lir| Lie paoavLoric;" [Ce mi-e mie §i Jie,

Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Ma rog Jiq, sa nu ma

chinuie§ti/sa nu ma torturezi!], v. 28.

Acest paaavLCco inseamna eu chinui, eu torturez, eu arunc de
colo-colo ceva, pe cineva.

Dupa cum se observa, demonii marturisesc teologic, fac
teologie.-.pentru ca ei sim^eau cine este Cel din fa^a lor.

Ce avem noi in comun, Doamne?, spun dracii. Ce lucru
mare e sa ne chinuiesti pe noi, cand Tu esti Creatorul tuturor si al
nostru? §i cine este El, Cel marturisit de catre draci: Iisus, Fiul
Dumnezeului Celui Preainalt, Fiul Tatalui, Cel nascut mai inainte
de luceafar, adica mai inainte de toft vecii din Tatal.

Dracii stiau cine este El. Dracii §tiau §i stiu ce o sd-i astepte
§i ce dureri suferd §i acum pentru rdutatea lor asumatd. Tocmai
de aceea razboiul lor cu noi e unul bezmetic, e pe viafd si pe
moarte, e fara nicio reguld...ca sa atraga cat mai mulfi de partea
lor, ca sa se laude cu faptul ca aufost in stare sa omoare ve§nic pe
cat mai mul^i oameni.

117

Razboiul demonilor cu noi e unfull combat zilnic, 24 din
24. Cand vad ca incepem sa ne pocdim, cand vad ca suntem
laudafi pentru faptele noastre bune, cand vad ca ne smerim, ca ne
rugdm asiduu, ca iertdm, cand vad ca vrem sa iubim §i sa trdim
frumos, duhovnice§te, in malddrul de murdarie interioara §i
exterioara din societatea noastra, ei innebunesc, te ataca orbe§te, te
ataca cu o violen}d incredibild, cu o urd dementd la culme.

Tocmai de aceea vezi ca fi se stricd masina din senin, ca ^i
se sparge pantoful cand vrei sa il incal^i, ca unuia i se pune pata pe
tine, ca ucenicul tau nu te mai ascultd, ca mama ta are ceva cu
tine, ca fiul tau fi se impotriveste...csi ai ispite in trup, ca te apuca

In engleza: un razboi total.

boli din senin, care apoi tree din senin, ca te apuca nervii, ca
deznadajduie§ti, ca ffi vine sa te sinucizi, sa te imbe^i, sau sa
curve§ti cu prima care i^i iese in fa^a, pentru ca ti se pare ca este
zdna zorilor...

Dracii, mai pe scurt, inventatorii tuturor scdrnaviilor, cum

110

ii nume§te Sfantul Ambrozie al Milanului in rugaciunea de
exorcizare 119 ce ne-a ramas de la Prea Sfnuia sa, au legatura
cu... inopinatele noastre stdri de spirit.

Te apuca din senin pandaliile 120 , durerile, nervii,
ispitele...Insa nu sunt din seninl Au la baza lor inrdurirea
demonilor in viat.a noastra.

Dracii se roaga, a§adar, sa nu ii chinuiascd §i se tern de Fiul

191

lui Dumnezeu. Ei nu se dau grande in fat.a Lui. Nu se considera
dumnezei, ci creaturi condamnabile.

De ce strigau demonii din tanar? Pentru ca El poruncea [le
poruncea ca Dumnezeu, nu ii ruga sa iasal] duhului necurat sa
iasd din om [^apr\yy^vXiv yap tco uvei)|j,aTi rep dcKaGaptco kE,eXQeiv
aiTO toO dvGpcoiTou, v. 29].

Cataros inseamna curat, pe cand acataros inseamna
necurat.

Exista in istorie m§te eretici care se numeau catari , pentru
ca ei se considerau ca sunt curafi, alesi, nepdtafi . . .dar nu aveau
nimic de-a face cu curdfia.

Nu trebuie sa ne mire faptul ca Sfantul Luca vorbe§te despre
un duh necurat in v. 29, iar demonii spun in v. 30 ca sunt o
legiune, adica o mie de demoni in bietul tanar.

Sfantul Luca a vrut sa spuna altceva mult mai important
cand a vorbit la singular, in v. 29, vorbind de un duh necurat. El a
vrut sa spuna ca demonii, de§i mulfi in om, se comporta in el ca §i
cand ar^z www/, dupa cum harul Duhului Sfant, locuind in om, de§i
e unul harul, multe sunt virtu^ile pe care le aduce harul.

O mie de draci erau in tanar §i fiecare drac aducea o altd
patima, o alta ins elare... Dar cand era vorba de mutate, rautatea
tuturor celor o mie era una, nu mai multe. Ca dracul curviei e
prieten cu eel al mandriei §i cu eel al ereziei, chiar daca sunt trei

118 Opera Sfantului Ambrozie al Milanului:

http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_40_0339-0397-

_Ambrosius_Mediolanensis _Sanctus.html.

119 A se vedea: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Traduceri patristice (vol. 1), Teologie pentru

azi, Bucuresti, 2009, p. 36-38. Cartea poate fi downloadata de aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/19/traduceri-patristice-vol-l-2009/.

120 Furiile.

De mari, de importanti in fata Lui.
122 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Catarism.

draci si nu unul. De ce? Pentru ca top trei sau top o mie vor acelasi
lucru: sa te inchida in lad, sa te puna la zid pentru vesnicie.

Tu, pentru ca esti slab la minte...po|i sa razi auzind aceste
lucruri de taind, duhovnicesti. Pentru ca aceste lucruri sunt
cunoscute de catre cei care se luptd cu demonii zilnic, in fiin^a
lor... si nu de cei care citesc despre ele, ca ar fi sau ca s-ar fi
intdmplat cu mai stiu eu ce Sfant din vechime.

Dar, pentru folosul tuturor, Sfm^ii lui Dumnezeu vorbesc
despre ele si trebuie sa vorbim si noi, pentru ca oamenii sa stie ca
Sfin^ii Bisericii cunosteau multiplele siretlicuri ale demonilor si ca
ei s-au mdntuit, cu harul lui Dumnezeu, desi zecz de m» de lafuri
sunt intinse pentru noi la tot pasul.

Continuarea v. 29, ca si sfarsitul v. 27, formeaza si
intregeste imagmea jalnica a tanarului.

Desi era tanar, deci nu avea 30 de ani, cand incepe
maturitatea, barba^ia, demonii il stapineau de mul^i ani [woXXoIq
yap xpovoic; auvripiTaKei autov, v. 29].

Din copilaria lui, sarmanul om, era legat in laniuri si-n obezi
[kkl e8eo|j,6U6TO aluoeoLV Kal TTeSaic; (j)i)A,aaa6|j,evo(;], adica nu ca la
mdicuia de la Tanacu, ci in laniuri groase, cu lacate pe el, iar
copilul, si mai apoi tdndrul demonizat, rupea lan^urile [5iappr|aaa)v
to 8eo|j,a], rupea desmele, laniurile de pe el... si „era gonit de
demon in pustiu" [filauveio {jtto tou 8aL|iov(.oi) ele; xuc, eprniouc;, v.
28].

Adica era David Copperfield 123 cu puteri demonice, pe care
nu stdteau laniurile, care te frdngea in maini, care urla si mergea
dezbracat si care locuia prin morminte si de unul singur, prin
locuri pustii, pe unde il manau dracii.

Un om haituit de draci, renegat de oameni, care inspdimdnta
pe toata lumea cu siguran^a...si care nu avGaprieteni. Singurii sai
prieteni execrabili erau dracii din el, care erau o mie, nu ca la
domnul Lorin Fortuna 124 , unde e numai un drac in om si dansul il
deparaziteazd de demon prin televizor, printr-un hocus-pocus
televizat.

Aici erau o mie de draci fiorosi, nebuni, care vroiau sa
omoare un om, un singur om, si care, paradoxal, desi a stat mul^i
ani cu dracii in el §ipe langd el. ..nu a murit si nici nu a innebunit.

Cunosc o doamna din Romania, care acum bate la por^ile
monahismului, si care a trecut prin ceva asemdndtor, dar de mai

123 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/David_Copperfield_%28illusionist%29.

124 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lorin_Fortuna.

mici dimensiuni, care avea o mulfime de draci in ea...§i care avea
o privire de te bdga in lad.

Cand m-am intersectat cu privirea dumneaei pe la 16-17 ani
era sa cad jos din cauza §ocului pe care 1-am avut. O mutate §i o
putere satanica atat de complesitoare erau concentrate in fiin^a §i
in ochii dumneaei incat nu te puteai uita la o asemenea urdfenie
parsivd, demonica. . .fara sa nu ai un soc profund.

A§a ca, fra^ii mei, cei care ave^i dubii in ceea ce prive§te
demonizarea, sa dea Dumnezeu sa nu avefi in familia sau in via^a
dumneavoastra un asemnea caz grav sau chiar minor de posesie,
ca vd lecuifi de necredinfd cat a^i zice pestel Pentru ca, daca aveti
un copil care deodata incepe sa retina toatd Biblia pe de rost §i va
pare ca e superman sau unul care a inceput sa inve^e limbi straine
pe bandd rulantd sau unul care rdde din senin ore in sir sau care
incepe sa aiba comportamente excentrice, adica sa stea in cap, in
maini, sa mearga pe pere^i la propriu sau sa manance in nestire §i
sa bea orice. . .atunci trebuie adus la un duhovnic pentru Molitvele
cele mari §i pentru Sfdntul Maslu.

Sau, daca vede^i ca o pisica intra prin zidul casei
dumneavoastra si nu se mai vede sau auzi^i cum troscdne din senin
mobilierul sau vd cade lustra in cap fara sa aiba nimic sau vi se
striga numele noaptea, la geam sau va vine sa vd aruncafi de la
balcon sau sa va aruncafi in fantana. . .sa nu va mire aceste lucruri,
pentru ca demonii vor sa vd vind de hac.

Pentru toate acestea §i multele altele, cu care nu mai vreau
sa va inspdimdnt, apela^i la rugaciunile Bisericii §i la rugaciune §i
post personale.

Nu sunt ni§te noutdfi, ci sunt vechituri ale demonilor!

Nu sunte^i primii pe care demonii vor sa ii inspdimdnte §i
nici ultimii.

De aceea, nu va temefi de acest fel de manifestdri demonice,
ci iineii-vd cumpatull

Domnul ii intreaba pe demoni ca^i sunt [v. 30], ca oamenii
din jur sa audd ce spun demonii din tanar §i sa ia aminte.

Legiune [AeyLcov], spun demonii [v. 30]. §i Sfantul Luca
adauga, in mod concis: „otl dof\XQev bai[iovia uoAAa el<; autov"
[caci intrasera mulfi demoni in acela] [Ibidem].

Deci mulfi, domnule Fortuna, nu unull In dumneavoastra
cred ca sunt tot mulfi... dar dumneavoastra puteai sa crede^i ce
vre^i.

In v. 31, sldbiciunea demonilor este la ea acasa. Pentru ca
demonii II rugau pe Domnul sa nu le porunceasca sa mearga in

addnc, in abisul fdrd fund al Iadului [Km uapeKaylouv Aircov Ivol
\ir\ einra£r) autolc; elg ir|V afivooov aveXQeiv].

De aceea, in Molitvele de exorcizare ale Bisericii, ierarhii si
preo^ii poruncesc demonilor, in numele Domnului, sd iasd din
oameni, dupa cum poruncea Domnul legiunii din tanar.

Sfantul Vasile, Sfantul loan, Sfantul Ambrozie si al^i Sfin^i
Paring care au scris Rugdciuni de exorcizare, care s-au pastrat sau
nu, au folosit ideea de poruncd, pentru ca au putere, de la Domnul,
prin hirotonia lor, sa calce peste serpii si peste balaurii din lad,
adica au putere sd-i izgoneascd pe demoni din oameni.

Domnul le ingdduie demonilor sa intre in turma de porci [v.
32]. Nu intra de caput lor, ci din ingdduinfa Sa.

Demonii ies din tanar si intra, la imbulzeala, in porci [xohc,
Xoipouc;] si intreaga turma face un gest perplexant pentru
ingrijitorii ei: se arunca, de la inal^ime, in mare si, binein^eles,
moare in intregime [v. 33].

Tanarul, se spune, in v. 35, dupa ce au iesit demonii din el,
s-a imbrdcat si era intreg la minte si stajos, la picioarele lui Iisus
[l|j,aTLO|j,6vov Kod oco4)povoOvTa iTapa roue; iToSac; tou 'Ir|oot3].

Acum era oco^povouvra, adica in toate minfile si nu mai
alerga ca un bezmetic prin cavouri, prin pustii si prin locuri
intunecate.

Daca era dus la un spital de boli nervoase era catalogat ca
nebun incurabil. Dar demonizarea nu e nebunie, ci locuirea ta de
fiinfe spirituale, de demoni, care se lipesc de trupul si de sufletul
tau si se manifesto, cu accep^iunea ta, prin gandirea, sufletul si
trupul tau. Adica e o trdire parazitara a unor fiinfe in tine, care nu
ies decat atunci cand sunt gonite de harul dumnezeiesc.

Deci la draci po^i sa le dai perfuzii, injec^ii,
medicamente...ca nu ii alungi de acolo nici mor^i. Ci ei pleaca
numai cand sunt gonifi, prin rugaciune si post, de oamenii lui
Dumnezeu, de preo^ii Bisericii, care se roaga pentru acest lucru si
ii alunga din oameni, cu puterea Sfantului Duh, adica cu degetul
lui Dumnezeu, cum spuneau descantatorii Egiptului, cand au vazut
ca Moise si Aaron au facut sa apara ^an^ari cu toiagul si ei nu au
putut sa ii imite.

Deci, nu mai sunt demonii in e/...si tanarul isi recapdta
intreaga minte!

Maica de care va spuneam anterior, din Romania, care a fast
demonizatd, cand ieseau demonii din ea avea o privire atdt de
calmd si o voce atdt defrumoasa...DsiY cand intrau demonii in ea,

1 9 S

sa te ^ii, frate! Atunci o ^ineau 5 zdragoni de barba^i iar ea vroia
sa il sugrume pe unul dintre preo^ii care o exorcizau cu epitrahilul
aceluia.

Adica ea avea vreo 70 de kilograme, sa zicem, iar cinci
barba^i in toata firea o ^ineau pe o femeie care era slabita de post §i
de ascezd, sj cand o imputernicea dracu, scapa din mainile alora,
se smucea, si sarea cu insulte si cu tot felul de dracii la gura ei, ca
sa ii omoare pe preo^i, pentru ca spunea ca o arde rugaciunea lor,
ca nu o mai suporta.

Oamenii erau cuprinsi de fried mare [4>6pcp [leyaXu, v. 37].

Tanarul, in bucuria lui imensa §i in recuno§tin^a sa, dorea sa
rdmdnd cu Domnul [v. 38].

Dar Domnul ii spune: „'YiT6aTpe(t)e el; xbv oIkov aou Kal
8Lr|Yoi) Baa aoi 6iToi.r|oev 6 ©eoc;", v. 39 [Intoarce-te la/ in casa ta
§i spune cat afacut Dumnezeu pentru tine!].

Omul a§a a facut: s-a facut propovaduitor al milei lui
Dumnezeu cu el [Ibidem], lucru la care suntem chemafi §i noi.

Sa nu ne jucam cu lucruri care nu sunt dejucat, dragii mei!

Aceasta lec^ie dumnezeiasca este o lecfie perend, una care
ne vizeazd in mod direct.

Nu e niciunul dintre noi fdrd de pacat, adica fdrd inrdurirea
demonilor in via^a noastra. Fara o viafd curatd, autentic ortodoxa,
nu ne putem mdntui niciunul, chiar daca nu am avea nicio erezie in
capul §i in mintea noastra. Nu e de ajuns sa credem drept §i sa
stdm in Biserica lui Dumnezeu ci sa §i traim drept, sfdnt.

Dumnezeu sa ne intdreascd pe fiecare in parte §i sa ne
bucure cu bucuria Sa negraita, acum §i pururea §i in vecii vecilor.
Amin!

125 O tineau cinci barbati in putere.

Daca nu asculta... tot nu vor crede. Predica la
Duminica a 22-a dupa Rusalii [Lc. 16, 19-31]

■k\%-

Iubi^ii mei

126

avem atata «or <ie marturii [Evr. 12, 1] in via^a noastra si in
jurul nostru, pretutindeni, despre prezenfa si dragostea lui
Dumnezeu, incat a mai spune ca nu credem e o adevdratd nebunie.

Sa nu crezi in Dumnezeu, dupa atatea imense dovezi de
frumuse^e §i de bunatate dumnezeiasca incalificabila inseamna sa
fii orb rdu, marsav la inima.

Avem dovezi incalifwabile de frumuseje si dovezi de
incalificabila dezumanizare. Daca in inima unuia gasim atata
sfinjenie incat ne vine sa cddem instinctiv la picioarele lui si sa-i
sarutam pasii pe unde calca, in inima altuia gasim atata rdutate si
atdt satanism incat ne inghea^a sangele in vine privindu-i faptele.

Unul ne ingrozeste cu frumusefea lui, altul ne ingrozeste cu
inima lui rece, cu lipsa lui de constiin^a, cu crimele pe care leface
si e in stare sa le faca, cu modurile ultraperverse prin care stoarce
bani de la al^ii, ascunzandu-se sub diverse mdsti, de la cele ale
pdrutei cucernicii pana la atitudini mafiote.

Parabola de astazi, in care un plusios [ttIouoloc;, v. 19], un
om bogat, e adus in fa^a noastra pentru a vedea o inima maijoasd
decat cea a cainilor, cred ca ne-o pune in fa^a Domnul, Domnul
milei, pentru ca sa vorbim cored despre demnitaftle sociale si
despre ce au in spate hainele frumoase.

Scrisa in data de 3 noiembrie 2007.

Cu siguran^a, dumneavoastra stifi aceasta parabola... Noi
vom incerca sa problematizam teologia practicd a acestei
parabole, pentru a decela unele aspecte importante, credem noi,
pentru aceasta duminica.

Ca sa vorbeasca despre viitorul eshatologic personal a doi
oameni, Domnul ne vorbe§te despre un ttIouoloc;, despre un bogat,
fara nume, care nu merita sa i se spuria numele, care se imbrdca in
porfira si vison [4v68l8uok6to iTop^upav Km Puooov, v. 19] §i un
same, un ptohos [ittgoxoc;, v. 20], al carui nume era Lazaros [tic;
6v6|j,aTL Aa(apoc;, v. 20].

Ca sa ne prezinte eshatologia acestor doi oameni, a acestor
doi barba^i, din ranguri sociale diferite, Domnul ne vorbe§te
despre modul cum isi trdiesc ontologia §i libertatea pe pamant.

Cu alte cuvinte, ca sa ifi spun cine veifi trebuie sa ifi ardt
cine esti, ce sfdnt sau ce brutd e§ti.

Dupa cum te construie§ti, in libertatea ta, dupa cum ifi
construiesti cu Dumnezeu fericirea ve§nica, in acela§i mod te vei
bucura vesnic cu Sfnuii §i cu Drep^ii in Impara^ia lui Dumnezeu.

Libertatea, a§adar, creeaza starea interioard de incredinfare
a mantuirii §i libertatea de a alege sfinfenia cu Dumnezeu ui
asigura o vesnicie intru lumina Treimii.

Bogatul, prevalandu-se de libertatea §i de pozifia sa sociald
prosperd, in moduri strict egoiste, pe fiecare zi se veselea/
benchetuia in mod stralucit [eu({)paiv6|j,evoc; kocG' rpepav Xa^ntptiQ,
v. 19].

Bogatul, nu o data la o lund se veselea in bachete, ci Ka0'
rpepav, pe fiecare zi. La el era bairam, party full time 127 , non-stop,
de diminea^a pana seara.

Domnul vorbe§te de un mod stralucit [AoqjiTpGoc;] de veselie
al bogatului, dar asta dupa mentalitatea omului pdedtos , care crede
ca dansul, muzica §i mdncatul, plus bdutul pana la refuz inseamna
§i distracfie, §i viafd fericitd . . .

Insa modul stralucit [AoqjiTpGoc;] de viafa al bogatului... 1-a
cam costat vesnic. El a mancat pentru el, s-a veselit pentru el, §i-a
facut poftele, adica s-a pldcut pe sine, §i-a facut toate poftele... dar
Lazaros, saracul, sdracul cu nume, saracul bolnav, saracul
handicapat, saracul credin^ei, saracul care nu il invidia pe bogatul
luxuriant in dorin^e, acesta zacea, statea in fata u§ii, a por^ii
bogatului, cu bube pe el [4pepA,r|T0 upoc; tov in)A,cova aircou
elA,Kco|j,4voc;, v. 20].

In engleza: distractie neincetata, clipa de clipa.

In curte era dezmdf al simfurilor. . .la poarta era un trup plin
de durere, sim^uri secatuite de durere, de foame si de sete, o
priveliste jalnica, pe care nu o vedea nimeni.

Tocmai de aceea libertatea de a vedea, puterea de a vedea
durerea te face responsabil deprezenfa ei.

Daca o vezi si o treci cu vederea e§ti vinovatl

Daca durerea sta langd tine si tu po{i sd faci ceva, dar nu
faci, ci te doare in cot de ea si dai muzica la maximum... atunci
vesnicia ta arata in negru, dupa cum vom discuta.

Bogatul cu fericirea lui inumana...pQ cand Lazaros si-ar fi
dorit sa manance din cele care cddeau de la trapeza, de la masa
bogatului [Km 4iti0i)|j,g)v xopxaaQr\vav duo tgov ttltttovtcov duo xf|c;
TpaiTeCnc toO ttIouolou, v. 21].

Sarmanul Lazaros nu dorea sa fie la masa cu bogatul! El isi
stia condi^ia sa de handicapat, de paria al societa^ii, de om bolnav
si nespdlat, plin de bube, care stia ca arfi inconfortat pe bogat. . .

El nu dorea un loc la masa, ci dorea sa manance ce se
arunca la cdini de la masa bogatului.

Ar fi dorit oasele, firimiturile, resturile. . .

Lazaros, ca adevdratul sdrac, nu cerea sd ii dai haina de pe
tine, ci, daca ai ceva cu care sa-1 aju^i, cu ceva, cu orice. . .

El se mulfumea cu orice, pentru ca starea in care se afla era
extremd, de extremd neputinid si de extremd durere si sdrdcie.

El se mulfumea cu ce cddea.

Re^ine^i: cu ce arfi cazutl

Dar nu cam cddea de la bogat nimic; nimic nu cadea spre
usa. ..spYQpilona, spre poarta cur^ii.

Lazaros privea prin poarta, era la poarta.

§i apare in parabola Domnului, in pilda, in imaginea Sa care
trebuie sa ne cutremure, sa ne trezeasca din nesimfirea
noastrd...cdinii.

Daca in alta parte cdinii [01 Kuveg] sunt expresia rdutdfii, a
satrei care vine si atacd Biserica, aici cainii sunt expresia cea mai
fidela a proverbului nostra, cum ca ei, uneori, cainii, sunt prieteni
mult mai de nddejde decat oamenii.

Cainii bogatului vin si il ajutd pe Lazaros! Lazaros, cu
moartea pe el, primeste prietenia cainilor, caci oamenii nu aveau
timp de el, de un alt om.

Cainii vin, se apropie [4px6|j,evoi]; parca cu delicatefe, ca la
un om bolnav si nu se indreapta ca spre unul care venea sd ilfure
pe stapanul lor; si ii ling bubele lui [eiTeleixov xa eA,Kr| ocutoO], ale
bolnavului, ale muribundului.

Ar trebui sa retineti doua verbe: cddeau... si lingeau.. .

Doua verbe fundamentale despre buna convieiuire intre
oameni.

Saracii de langa noi vor ceea ce noua ne cade de la masa, ce
ne prisoseste. Adevara^ii saraci vor ceea ce e in plus la noi, ceea ce
ne-a ramas mic, un ban care noua ne prisoseste sau pe care l-am da
pe cine stie ce prostie si, in loc sa cumparam lucrul de nimic
pentru noi...le dam banii lor. Deci: a cddea. Sa inva^am pe a
cddea, adica pe afi milostivi.

Al doilea verb, e un verb pe care il inva^am de la
cdini. . .VQ\mQ\i\, si nu de la oameni.

Daca cainii bogatului vin si ling ranile, bubele omului, noi
trebuie sd-l ridicdm din boald pe om, sa il spitalizdm sau sa ii
facem viafa mai usoard.

Daca ei lingeau ranile... noi sa imbrdiisdm suferinia
oamenilor, sdrdcia lor si sa o facem a noastra, dupa puterea
noastra!

Deci a cddea... si lingeau din parabola se traduc prin...^
avem o milostenie care sa imbrdiiseze, sa vindece suferinia
oamenilor.

Domnul ne vorbeste despre cdini, pentru ca sa ne indice, ce
nu mai sunt oamenii!

Cainii au naravul sa muste, nu sa lingd ranile!

Oamenii, care au chipul lui Dumnezeu in ei, au obiceiul sa
fie buni, sa fie milosi... pentru ca asa e omul in fiin^a lui: o fiin^a
nobild si nu ofiaral

Dar omul devine mai jos decat o fiara, o brutd sinistra prin
folosirea in mod rdu a libertdiii sale...O bruta care nu mai stie sa
imbrdiiseze, sa ierte sau sa uite, ci mxmm... sa facd abstraciie de
al^ii.

§i bogatul afdcut abstraciie de Lazaros pana cand acesta a
murit la poarta lui.

Dar...eshatologia lui, a saracului pe care nu dadeai doi
bani...ne infiora! De ce? Pentru ca a murit sdracul [diToGavelv tov
tttcoxov, v. 22]... nimic special in asta!...dar „ccT[evexQr\vai ambv
{jtto tcov ' AyyeA-cov el; tov koXttov 'APpaa|i" [a fost dus acesta de
Ingeri in sanul lui Avraam].

Ingerii l-au condus in Impantfia lui Dumnezeu; sanul lui
Avraam nespunand altceva decat aceea: ca dreaptd i-a fost via^a si
Drept a fost Lazaros multrdbddtorul si multsuferindul de la usile
bogatului si de aceea, acum se odihneste intru dreptatea lui, caci
dreptatea Dreptului eplind de nemurire.

Versetele 19-21 prezinta viafa sociald a celor doi, in v. 22
avem sfdrsitul lor, moartea lor si trecerea lor in vesnicie, pe cand

in versetele 23-31: o discuiie foarte profunda despre vesnicia
dubld, despre Rai §i lad.

Bogatul doar moare...§i este ingropat \kxa§x\, v. 22]. Adica,
dupa o via^a de mdncat §i bdut, dupa o viafd de petreceri §i
dezmdi... bogatul mort, mort mai inainte de moarte cu sufletul,
moare si cu trupul. ..§ipunct.

Dupa aceasta moarte nu mai apar Ingerii, ci v. 23 incepe cu
lucrul de care ne e noua eel mai mult fried, de care rddem §i pe
care il disprefuim in cuvinte . . .dar care ne paste: adica cu faptul ca
el, bogatul, este in iad [kv ico oc6r|].

§i nu ajunsese in lad pentru ca era bogat... ci pentru ca ««
ma/ avea m/ma de om. Cainii lui fusesera mai oameni decat el,
pentru ca aceia ii linseserd bubele, ca un alint, ca o mdngdiere
adusa mucenicului intru suferinid §i rdbdare, Lazaros.

Adica i se urease bogdfia la cap in a§a fel incat uitase sa
mai fie om, uitase ca este om, ca vine si scadenfa, adica moartea §i
judecata faptelor !

Tocmai de aceea il gasim pe bogatul fdrd nume, pe
nenumitul bogat in lad, in chinuri §i cu ochii sufletului sdu privind
spre Avrram §i spre Lazaros care era cu Avraam [v. 23].

Spre cine prive§te bogatul acum... decat spre eel pe care il
cunostea, spre eel pe care il vedea la poartd toata ziua, dar pe care
nu isi da nici mucii, cum zice romanul?

Tocmai de aceea am subliniat anterior, ca aici e vorba
despre a face abstracfie de Lazaros . . . §i nu despre faptul ca nu a
stiut ca e la usa lui.

Bogatul il stia pe eel care abia mai rdsufla la u§a lui... dar
nu avea timp...de atdta muzica. Nu dorea sa piardd vreun
cdntec. . . sau vreun vin negustat. . .

De aceea, in lad fiind §i in chinuri, in chinurile de dupa
huzururi, cere mild la Parintele Avraam, pe care il vedea de
departe [duo |iaKpo0ev], foarte indepdrtat de el, de locul unde
domnea el in lad.

Bogatul din lad ii vede pe cei din Rai, ii repereaza pe
Avraam §i pe Lazaros, §tie cine e unul §i cine e altul, il vede pe
Avraam §i ii cere ajutorul, ii cere sa ii fie mild de el, adica ii cere
sd-l trimitd pe Lazaros ca sa ii rdcoreascd suferinfa pe care i-o
produce vapaia Iadului [v. 24].

Pasajul acesta, sfar§itul cap. 16 de la Luca e plin de indicafii
eshatologice extrem de importante din punct de vedere dogmatic.

Adica avem aici indica^ia clara ca exista Rai §i lad, ca cele
doua locuri vesnice sunt separate, ca sufletele sunt vii §i constiente
dupa moarte, ca nu exista reincarnare ci suferinid vesnica sau

bucurie vesnicd, ca sufletele sunt lucide, sunt constiente de locul
unde sunt §i de via^a lor istorica, anteriora mor^ii, ca Sfin^ii se
recunosc intre ei §i sunt impreund, ca dreptatea e rdspldtitd §i
via^a depravata §i nemilostiva e pedepsitd, ca Iadul e suferinfd, e
stare intr-un foe duhovnicesc, adica in nesuportarea iubirii
dumnezeiesti care ii arde, care e resim^ita de cei din lad ca un foe
mistuitor [ca ce doare mai mult decat iubirea neimpdrtdsitd?\], ca
cei din lad vor alinarea care exista in Rai §i vor sa fi fast gdsifi
vrednici de Impantfia Sa, ca regretele celor din lad sunt
zadarnice...

Ce strigd bogatul din lad?

Miluieste-md, ai mila de mine \kXkr\oov \ie, v. 24]!

Cere mild eel care nu afdeut mild. Iara§i vrea numai pentru
el, adica o sedpare egoistd.. .

Dupa o viafd egoistd vrea o mdntuire egoistd.

Insa nu a ajuns in lad pentru ca asa a vrut Dumnezeu, ci
pentru ca inima lui a fast, este si va rdmdne improprie dragosteil

Nu a vrut sa fie al dragostei, nu s-a inva^at cu dragostea, nu
s-a indragostit de mild §i de iubirea de aproapele, nu a vrut sa aibd
constiin}d... mr acum, in lad, cere mild...t\ neavand cavitate in
inima lui pentru altul, neavand inima de om, de frate, inima de
carne [Iez. 36, 26], ci mai rea decat a unui animal.

Vrea degetul lui Lazaros pe care il ura odinioara. Vrea apa
harului ca sa stinga/ocw/ vdpdii [v. 24].

§i Avraam, numindu-1 pe bogat/m al sau, il pune pe acesta
sa-§i aminteasca [lucru eel mai greu de suportat pentru el!] ca a
primit cele bune [to ayaQd] in via^a lui . . . §i ca acum a venit porfia
chinului [v. 25].

Intre Rai §i lad exista prdpastie mare [xuo\iu laeyoc] . . . exista
Mat, exista separate... care e intarita de alegerea proprie, care e
formata j9n« alegere.

Unii vor cm infocare Impara^ia lui Dumnezeu §i s<? sz/esc
pentru ea, pe cand al^ii doresc cu infocare sa isi distrugd
frumuse^ea, sa ardd in lad.

Am ascultat multe piese rock care aveau formulata in mod
expres dorin^a de a arde vesnic in lad. Deci Iadul nu e o

i no

chinopastie pentru postmoderni, ci Q...un loc dorit, un loc la
alegere, un loc ales in mod democratic]

Adica, ce stii tu, bd, despre viafa de apoi? Noi trdim cum
vrem. la mai scuteste-ne...§i ii scute§ti pe fra^i...Si...se due acolo
unde n-ar fi vrut safe in via^a vie^ii lor. . .

128 Un lucru nedorit, un cataclism.

E simplu! Alegi democratic. .fie cu infocarea pentru
dreptate, fie cu infocarea dupd anarhie. §i daca alegi, alegi .. .Dar
supor^i si conseciniele. Si nu o secundd sau un an, ci vesnic. Insa
nici nu cred ca putem gandi ce inseamna vesnic. . .

Bogatul nu vrea ca familia lui sd ajungd in locul acesta de
chin [xbv tottov toutov xt\q paoavou, v. 28], ca §i el; in adancul eel
mai de jos al Iadului. El vrea sa ii avertizeze.

Insa Sfantul Avraam ii spune ca trebuie „sa-i asculte pe ei"
[aKouoaTcooav mjtgov, v. 29]. Pe cine? Pe Sfinfii Bisericii. Daca
vrei sd nu ajungi in lad trebuie sa-i ascul^i pe ei, pe Sfiniii lui
Dumnezeu.. .pentru ca sd ififie bine vesnic.

Daca vrei sd i}i fie bine doar temporar... ascuUi de moda
timpului. Dar daca vrei sd nu ifi mdndnci binele doar aid, atunci
ai nevoie sa faci voia lui Dumnezeu, dupa sfatul Sfm^ilor lui
Dumnezeu din vesnicie sau care traisc incd cu noi la masd.

Bogatul, dandu-se de destept §i in lad, de colfos, ii spune
Patriarhului Avraam ca daca ar invia un mort §i l-ar vedea cei vii
§i le-ar spune ce §i cum e prin lad, oamenii l-ar crede §i si-ar veni
in fire [v. 30]. Insa Avraam le spune ca trebuie sd asculte de Sfinfi,
pentru ca singurd ascultarea de Sfiniii lui Dumnezeu duce la viafd
iar invierea unui mort va trece drept un lucru senzafional, §i doar
atdt, pentru muni [v. 31].

Si ne intorcem, iubi^ii mei, la titlul cuvantului nostru de
astazi...Ajungem la el, cu constatarea...ca ascultarea creeazd
via0.

Daca nu asculfi de Sfiniii lui Dumnezeu, daca nu te supui
ierarhiei Bisericii, daca nu acoperi pdcatele fratelui tau cu
dragoste §i cu rugaciune, daca nu ierfi pentru ca sd fi se ierte, daca
nu te milostivesti pentru ca sa te umpli de mila Sa, nu putem sa fim
nici crestini autentici §i nici oameni printre oamenii

Sfiniii Ortodoxiei sunt munfi de sfinienie, de milostivire §i
de dragoste. Sunt oamenii ascultdrii, care se bucura intru bucuria
cea negraita de vederea slavei Prea Sfintei Treimi §i de vederea
fe^ei tuturor Sfm^ilor Bisericii lui Dumnezeu, din toate timpurile §i
din toate locurile.

Daca vrem sd avem viafd, trebuie sd credem ascultdrii lor §i
sd le urmdm exemplul, dupa puterea noastra!

Dumnezeu sa va umple de pacea Sa si de rugaciune, de
rugaciunea unuia pentru altul, pentru ca sa ne putem mdntui
firumos in Biserica lui Dumnezeu. Amin!

Despre cele cu putintd. Predica la Duminica a
30-a dupa Rusalii [Lc. 18, 18-27]

Iubi^ii mei

129

intr-o lume a eficienfei §i a materiel, unde materia te atrage
§i unde imaginea te absoarbe, cele ce sunt cu putintd sau nu...ne
pun in fa^a unui test greu de credinfa; unui test al credinfei
noastre.

Acolo unde primeaza regula, unde primeaza: sd nu
desfrdnezi, sd nu furi, sd nu minfi, sd nu inseli... acolo unde
primeaza negafia . . .cq\q ce sunt cu putintd in via^a noastra se vad
in culori inchise.

Daca ai o via^a formata numai din interdicfii inseamna ca
e§ti inca robul unor infelegeri mici despre viaja ortodoxa. Daca te
temi de propria-fi umbra... nu ai libertatea Duhului, credin^a ta e
mai mult fried si lege. . .§i nu vezi ca sensul Legii este dragostea.

Dar ca sa vezi cum a nu desfrdna, spre exemplu...are
legatura cu dragostea, cu implinirea dragostei fa^a de Dumnezeu §i
de oameni...trebuie sa urci spre Dumnezeu mereu, sa urci real, sa
urci cu modificdri vizibile in interioritatea ta.

De aici §i frictiunile, nein^elegerile intre cei care sunt robii
legii §i cei care sunt robifi de dragoste, pe care dragostea i-a
dezrobit de fried.

129 Scrisa in data de 24 noiembrie 2007.

Daca pentru cineva a nu desfrdna inseamna a nu te culca cu
cineva . . .pentru altul a nu desfrdna inseamna a nu pdta dragostea
de Dumnezeu, increderea in El, cu afacerile care nefac prosperi.

Fidelitatea fafd de Dumnezeu are foarte multe nuanfe. Le fel
§i fidelitatea fafd de oameni. Daca in mintea ta §i in fiin^a ta nu
e§ti gata sd mori pentru eel pe care il iubesti . . .e§ti un desfrdnat.
De ce? Pentru ca intinezi dragostea fa^a de eel pe care il iubesti cu
o fried lasd, cu micimea de inimd.

Scriptura vechitestamentara denumea desfrdnarea drept
idolatrie. Dumnezeul nostra, un Dumnezeu gelos, un Dumnezeu
posesiv, un Dumnezeu care ne vrea numai pentru El, considera
orice interpunere intre El §i noi. ..idolatrie, adica desfrdnare.

§i ne dam seama ca interesul nostra, iubirea noastra pentru
ceva anume. . .ne face idolatrii, pentru ca interpunem intre El §i noi
altceva.

Acest altceva nefiresc.enerveaza! §i nefirescul altceva
enerveaza §i pe Dumnezeu §i pe oameni.

Cand nu te }ii de cuvdnt e§ti enervant. Cand promifi §i nu
faci...indispui. Cand nu e§ti atent la detalii . . .treci drept orb,
insensibil. Iar cand incalci un cuvdnt fa^a de cineva... e§ti un
ucisag de suflet, de incredere in tine. Adica e§ti un desfrdnat,
pentru ca intinezi dragostea celuilalt fa^a de tine. E§ti un fur, un
ho} al increderii, pentru ca tefaci necredibil.

Nu e de ajuns sd dai flori parin^ilor tai §i sd pupi mdna
duhovnicilor tai...ca sa fii ascultdtor. Ca sd asculfi trebuie sd-i
urmezi sj sa treci in fa^a altora, cu exemplul primit, drept urmas al
lor.

Daca nu devii un om pe picioarele tale, daca, tu, ucenicul,
nu devii un maestru in timp. . .nu ai ascultat cum trebuie.

Ascultarea inseamna prezenl a.

Ascultarea inseamna sdfii ceea ce ai auzit.

Ascultarea inseamna sd continui, sa consolidezi, sa
inmulte§ti cunoa§terea §i frumuse^ea de suflet.

A asculta inseamna a te umple de eel pe care il asculfi, a te
umple de dragostea lui.

Arhonul [ap^cov] de astazi, dregdtorul, cum e in ed. BOR
2001 [v. 18]...nu in^elesese ca Legea te duce la Hristos, ca te face
sd II simfipe Hristos in tine.

De aceea el implinise poranci disparate, in mod
incomplet... dupa. capul lui, fara sa ajunga sa II surprindd, sa II
cuprinda in mod necuprins pe Cel care era implinirea Legii [Mt. 5,
17].

Problema arhonului e problema multor ortodocsil Pentru ca
ei cred ca implinesc poruncile Domnului, se arata aprigi certarefi
cu tine daca le spui ca sunt neimplinitori ai legii, ai poruncilor, in
Duhul lor.

Ei §tiu ce trebuie... q\ §tiu legea . . .dar nu §i Duhul Legii. Ei
§tiu ce trebuie dar nu §i c«? trebuie, cum trebuie, ca sa ajungi acolo
unde trebuie.

Din acest motiv raman la tYGzpta....scoaterii ochilor cu
legea. Ei raman fixafi in lege. §tiu ca trebuie sa poarte batic,
barba, reverenda, ca trebuie sa find post, ca trebuie sa se roage, ca
trebuie sa ierte, ca trebuie sa asculte. . .

Dar toate astea nu se leagd in ei... pentru ca nu §tiu cum
trebuie §i unde... trebuie sa ajunga. §i, ca §i acesta, se vor lauda
mereu cu implinirea legii, vor avea orgoliul de a fi ortodocsi, se
vor sim^i curafi, ortodocsi curafi, nepdtafi pentru ca au o bund
pdrere despre ei. . .dar Dumnezeu nu ii voteaza, nu ii cunoaste.

Cum a§a?! Daca ei sunt curafi, ortodocsi curafi, nepata^i,
care nu sunt nici masoni, nici ecumenisti, nici comunisti, nici
teologi, nici oameni rdi, pdcdtosi ca alfii, nici eretici... cum sa nu
ii cunoascd Dumnezeu? ! ! !

Daca ei sunt. . .de ce nu ii cunoaste Dumnezeu?! ! !

Pentru ca ei nu cunosc cum arata Dumnezeu in ei. Pentru ca
ei nu II simt pe El in ei, Care Se manifesta mereu cu multa
delicatefe, cu multa trecere peste legea care ucide rdvna buna.

Ortodoc§ii curafi... sunt oamenii legii. Tocmai de aceea ei
nu vor ajunge niciodata nebuni pentru Hristos, Martiri sau
Mdrturisitori, pentru ca ei nu pot sa vada nuanfele vie^ii ortodoxe,
ci ei vad totul numai in parametri. . .blocului depiatrd.

Blocul depiatrd e legea. Cand vor sa te extermine cumva, ei
dau drumul blocului de piatra la tine in cap. Daca faci aia, ailalta,
§i pe cealalta...e imposibil sa nu fii gasit cu o mie de lucruri pe
care nu le faci. §i, indiferent daca ai facut o mie de lucruri bune,
daca nu 1-ai facut §i pe al o mie unulea, ei vor da drumul la
piatra .. .si piatra legii te va strivi cu prisosin^a.

Adica scot canoanele Sfinfilor, scot cufitele Scripturii §i ale
Pdriniilor, l\i aduc in fa^a exemplul unui Sfdnt pe care il doresc
ei. . .§i rji cer sa fii ca toft odatd sau ca tofi infiecare moment.

De ce? Pentru ca lespedea legii e numai pentru... alfii.
Pentru ez'...sunt doar vorbele §i increderea bund in ceea ce
sunt. ..§inu simt nimic din El.

Daca L-ar intalni pe strada pe Hristos §i Hristos ar sta de
vorba cu un evreu sau cu o desfranata, cu siguran^a ca L-ar da
anatemei.

Ar gasi ca nepermis, ca neortodox faptul ca Hristos sa fie
bun cu pdcdtosii sau sa stea cu ereticii de vorbd. De ce? Pentru ca
superortodocsii curaii sunt nepdtafi, ei sunt implinitori ai
Pdrinfilor, ei sunt s/m/z din cuvinte, la nivel lexical, ei sunt in stare
sa te ia la palme daca nu e§ti sfdnt ca ei, pentru ca ceea ce
conteaza e sa pari ca esti. . .nu safiil

Versetul al 22-lea din Evanghelia de astazi...» sminteste pe
hiperortodocsii fdrd Duh ortodox in ei! De ce? Pentru ca trebuie
sa renunii la tot pentru ca sa fii acolut, urmas al lui Hristos.
Trebuie sa renunii la tot ce esti, la toata buna impresie despre tine,
la toata infelegerea ta ca e§ti bun §i indreptat, la toata increderea
in tine §i prefiozitatea, ca sa mergi. . .pe urmele Lui.

Ca sa incepi sa mergi... nu sa _/n7, trebuie sd...te vinzi.
Trebuie sa renunii la tine, la tot ce ai § i esti, la tot ce crezi ca porfi
in tine... pentru ca sa §tii sa gdndesti paradoxal, sa sim^i
paradoxal, sa fii paradoxal, adica. . .sa po^i sa Li urmezi Lui.

Si ca sa Ii urmezi Lui trebuie sa ifi vinzi prostia, lenea,
necumpatarea, bigotismul, obscurantismul, indelicatetea,
infidelitatea, uraciunea de suflet, graba, nestatornicia,
individualismul, superbia, arogan^a, maladiva incredere in tine,
hipercorectitudinea fariseica, sa i le dai pe toate Satanei, sa i le
reintorci Satanei care \\ le-a dat, care te-a inva^at sa le
iubesti... pentru ca sa vii gol, despuiat de ideea ca ai fdcut ceva
bun in viafd, in fa^a Lui, ca El sa te iubeascd sT sa tefacd ucenic
preaiubit al Lui.

Cand devii monah te lepezi de hainele tale...te pui sub
mantie, gol, fara tine eel vechi... ca sa te imbraci in ve§mantul
nestricaciunii pocain^ei.

La Botez, la fel: te desfaci de hainele de piele ale pacatului
§i te imbraci in vesmdntul mdntuirii [Is. 61, 10], care e Hristos
Domnul.

Cand devii preot...te ingropi in referenda, imbraci
vesmdntul morfii fa0 de lume... ca. sa fii al cucerniciei, al
cuvio§iei, al prosternarii in fa^a lui Dumnezeu.

De aceea, legalistii sunt plini de ei...§i nu pot fi dezgolifi,
despuiafi de buna lor incredere in ei, pentru ca ei se cred drepii in
ochii lor.

Ca sa fii al Lui trebuie sa te cutremuri de dragostea Lui pe
care o sim^i in tine, sa te minunezi de delicate^ea §i de iubirea de
oameni pe care El, Inva^atorul tau, o revarsa in tine...csi sa fii
bland §i smerit cu inima [Mt. 11, 29] §i nu bdddran ortodoxl

§i, cu siguran^a, daca ochii tai ar fi indrdgostifi de dragostea
de Dumnezeu. . .tu ai arata frumos, preafrumos pentru lumea asta.

§i daca ai fi plin de har, de valvataie, to^i am amu}i
privindu-te, pentru ca ai fi o minune vie, o cutremurdtoare
prezenfd langa noi, care ne-ai face sa fim lei ai iubirii Lui.

Daca e§ti legalist... e§ti numai o maid sireatd, care sta sa
vina soarecele la cursa, sa cadd curs a si tu...sa te lauzi ca l-ai
prins in canoane si sub blesteme.

Atunci cand ne bucuram ca al^ii au cdzut intr-un pdcat sau
credem ca trebuie sa h anatematizdm pe unul sau pe altul...avem
alt duh in noi. . .decat Duhul lui Hristos.

§i de aceea nu putem sa vedem ce ar fi fdcut El, daca era
acum, in anul 2007, cu noi, la masa, la computer, in pia^a, pe patul
de spital sau pe locomotiva, unde muncim si trdim noi. Sau, mai
bine-zis, nu II lasdmpe Hristos, Care e viu §iprezent si in 2007 cu
ortodocsii Sai, ca sa ne invete ce sa facem, ce ar fi mai
bine... decat...

De aceea ajungem sa nu inielegem cum e treaba cu v. 27,
versetul de addncime paradoxald al Evangheliei de astazi.

Caci: „xa dbvvaxa uapa dvGpcoiTOLc; 8uvai;a uapa tco 0ec3"
[ceea ce nu se poatel nu e posibil la/ pentru oameni, acelea se pot
implinil sunt cuputin}d la/ pentru Dumnezeu].

Daca la noi, care nu vedem decat ce credem ca
vedem . . . lucrurile sunt cu neputinid, la Dumnezeu, Care ne poate
face sa vedem ceea ce nu am fi sperat sa vedem si sa simiim
vreodatd, toate sunt cu putinfa, daca vii gol de tine, gol defumuri,
gol de ipocrizie, gol de dedesubturi sufletesti murdare.

Da: cele cu neputinid sunt cu putin{a\ Cele care nu sunt
inteligibile, cand esti tu cu tine si te dai de rotund... cele care sunt
cw neputinid pentru logica umana, sunt cu putinid cand Dumnezeu
te umple de slava Sa si in^elegi, si spui, si traiesti lucruri m«;
presus de orice este incredibil.

Incredibilul sta cu tine la masa, sta in tine... daca esti
paradoxal, daca esti suplu, daca esti plin de nemurirea iubirii.

Daca esti numai cored, daca te bucuri ca «w £?ft' afr^ de
pdcdtos incdt sa ajungi in lad, daca te crezi mdntuit, daca te crezi
provideniial, de neinlocuit, un geniu al geniilor si wn z"«ger negru
care ai aripi poleite in alb. . .ai w« drumfidrd intoarcere.

§i ceea ce crezi tu... nu se poate. E cu neputin^a ceea ce tu
astepii sa se intdmple: adica sa te indreptezi prin propria ta buna
par ere despre tinel

Asa se face ca e greu, mai mult decat imposibil de greu. . .sa
fii ortodox si e foarte usor sa fii extremist sau eretic. Ca sa fii una
din doua sau ambele trebuie sa te dai mare la apd mica, sa

moralizezi, sa te eschivezi, sa te autopropui, sa dai cu papagalul 130
toata ziua. . .Nimic mai comodl

Dar eel mai greu e sa te crezi prost, primul din lad,
nesim^itor, bolnav, un om mort sufleteste, un cadavru... Pentru ca
ajungi la asemenea sentimente numai daca esti gol de
corectitudine.

§i de aceea putem in^elege, intr-o asemenea logica
paradoxals, inversa, cum e cea ortodoxd, care nu are o
raiionalitate calpd, de ce Sfnuii se credeau pdedtosi §i primii din
lad si nu i§i arogau niciun temei ca sa osdndeascd pe aproapele lor
iar extraordinarul in ochii lui, care se lauda cu masinile lui §i cu
conturile lui, se crede indreptdiit sd judece.

Suntem intr-o zi a alegerilor. Mergem sa dam un vot pentru
societatea romaneasca §i pentru Europa in ansamblul ei dar, in
acela§i timp, mergem, a§a cred, spre a fi crestini cat mai autentici.
Trebuie sa rim cat mai autentici, cat mai responsabili, cat mai
sinceri cu ceea ce suntem, vrem si trebuie safacem.

Va dorim multd bucurie in via^a dumneavoastra §i
senindtate de inimd. Amin!

130 Sa barfesti toata ziua.

Sa nu stai departel Predica la Duminica a 29-a
dupa Rusalii. Vindecarea celor 10 lepro§i [Lc. 17,
12-19]

Iubi^ii no§tri

- 131

singuratatea pare ojoaca, o vorba, atunci cand nu o cunosti.
La fel §i boala. Daca ai prieteni mulfi, daca ai sdnatate viguroasa
§i e§ti fericit, crezi ca toata lumea Qfericita, ca nimeni nu e bolnav
§i ca via^a e confortabila pentru to^i.

Insa via^a nu e confortabila eel mai adesea §i durerea, cand
e impreuna cu singuratatea in via^a §i in casa noastra, e un pustiu
imens, pe care nu muni il pot suporta.

Oamenii vaduvi §i tinerii care i§i cauta parteneri de viafd
sunt eel mai aspru biciuifi de singuratate, din care cauza sunt
predispusi sa isi caute, acolo unde nu trebuie, fericirea, impacarea,
alinarea.

In mod fundamental avem nevoie, deopotriva, de
comunicare, de comuniune cat §i de singuratate.

Singuratatea ne invaja sa prejuim impreuna-vorbire cu
oamenii, ne smere§te, ne face sa constientizam nevoile reale ale
persoanei noastre, pe cand comunicarea ne inva^a ca a darui, a te
ddrui cuiva inseamna a te cunoaste, a te personaliza.

131

Scrisa in data de 19 ianuarie 2008.

Numai ca exista §i singurata^i imobilizate in pat, singurata^i
care nu plac, ca singurdtatea celor 10 leprosjri cu care Domnul s-a
intdlnit intr-un sat din Israel [v. 12].

§i lepro§ii, vazandu-L, au stat departe \eoxr\oav TToppcoGev,
v. 12], pentru ca se stiau bolnavi dar §i pentru ca stiau cine este El.

Acest a sta departe de Domnul e cea mai mare drama a
umanita^ii de astazi! Pentru ca zece, acest zece, numarul lepro§ilor,
acest numar al desdvdrsirii, strata, ca umanitatea intreagd, to^i
oamenii sunt bolnavi daca stau departe de El.

Lepra, ca orice alta boala, afec^iune a trupului, are in spate
§i o sdndtate rea a sufletului. Boala, eel mai adesea, e o consecin}d
a pacatului, §i vindecarea trupului se poate redobdndi sau nu prin
tratament §i exerci^ii recuperatorii, insa, in mod fundamental,
trebuie sa avem, mai presus de toate, sdndtate duhovniceascd, har
in inimile §i in trupurile noastre pentru ca sa ne simiim vii.

Ce folos ca e§ti intr-o pozifie sociald prosperd daca e§ti
departe de Domnulll

Ce folos ai ca e§ti laudat pentru anumite atuuri ale tale,
daca in tine nu sim^i frumuseiea bucuriei lui Dumnezeu, nu sim^i
ca pulseaza viafa Duhului, nu sim^i smerenia, candoarea,
bunatatea lui Dumnezeu?! !

Adevarata umanitate, adevarata implinire o ai cand sim^i ca
e§ti viu din cauza harului lui Dumnezeu, chiar daca ai dureri de
spate, de inima, de cap sau saracie cat cuprinde.

Implinirea ^ine de harul lui Dumnezeu.

Implinirea \ir\Q de implinirea voii lui Dumnezeu care te face
viu.

Cei 10 lepro§i erau vii dar bolnavi. Erau vii dar. . .morfi.

Daca sim^i sa stai departe de Domnul e§ti mort. Caci atunci
cand vezi ca nu te pofi bucura, ca te gande§ti numai la defectele
tale §i nu po^i uita de tine pentru ca sa vezi pe altul, atunci e§ti
prizonierul tau, al egoismului tau.

Insa prezenfa Domnului i-a impins, pe cei care stateau
departe, sa se apropie.

§i, ca oricare dintre noi, ne apropiem de El prin rugdeiune,
prin increderea ca El ne aduce largime, vindecare, bucurie in via^a
noastra. §i s-au apropiat cu inima, cu sufletul de El, caci §i-au
ridicat vocea, glasul §i au cerut sa fie miluifi, ajuta^i, vindeca^i de
catre El, cerandu-I: „Iisuse Inva^atorule, miluie§te-ne!" ['Iriaou
'EiTLOTaTa, kXer\oov rpac;, v. 13].

Au strigat din durerea lor catre El! §i atunci cand strigdm
cu toata fiin^a catre Dumnezeu El este aproape de noi, pentru ca
atunci strigam real.

Strigam pentru ca realmente sim^im ca avem nevoie de El,
ca nu maiputem, ca ne prdbusim sub durerea, singuratatea, saracia
§i pacato§enia noastra.

Un strigat fiiniial. Un strigat de om care a facut experienia
din plin a neputin^ei proprii.

§i cand strigi §i iti in^elegi neputinfa ta, irrfelegi ca depinzi,
ca via^a ta depinde de mila lui Dumnezeu.

De aici incepe toata inielegerea §i experienia noastra
teologicd, toata inielegerea lui Dumnezeu din via^a noastra, din
aceea ca ne simiim neajutorafi cu totul, goi fara prezen^a Lui in
noi. §i atunci cand nu mai avem m'cz'o sansd, cand nu mai vedem
nicio lumind §i nu ne mai zdmbeste niciun chip §i niciun lucru,
in^elegem ceva fundamental: ca pocain^a, caderea in fa^a Lui ne
umple de tot ceea ce ne lipse§te!

Printr-o strigare, printr-un muget al intregii noastre fiin^e
primim certitudinea §i experienia implinirii noastre: varsarea
harului Sau in noi, in via^a noastra §i in toate cele ale noastre.

Dar rugaciunea lor a contat pentru ca era o rugaciune care i-
a durut. I-a durut pentru ca nu ii dorea nimeni. I-a durut pentru ca
erau ai nimanui.

§i, crede^i-ma, ca rugaciunile acestor oameni care nu au
casd si dorm pe stradd, pentru care Dumnezeu inmoaie frigul ca ei
sa poata rezista pana la primavara, sunt inspdimdntdtor de primite
de El, in comparable cu rugaciunile multora dintre noi care sunt
orgolioase, care pretind ca trebuie sa le dea Dumnezeu de toate,
pentru ca ei si-au implinit toate datoriile fa^a de Biserica.

Insa rugaciunea reald e rugaciunea care recunoaste ca nu
face doi bani, ca nu meritd nimic, ca nu i se cuvine nimic.

Rugaciunea reala e rugaciunea care isi asumd intreaga
drama a umanitdfii §i care spune, la fiecare pacat §i oroare auzita
ca acestea s-au intdmplat din cuza sa.

Bolile, cataclismele, teroarea §i furia lumii noastre, ipocrizia
§i mojicia ei sunt lucrurile de care trebuie sa ne pdtrundem, care
trebuie sa ne doard, daca vrem sa fimfiii Celui Preainalt [Lc. 6,
35].

Versetul 14 incepe cu vederea Domnului: „§i vazandu-i"
[Km l6a)v]...

Cum sa ii vada Domnul numai de doud clipe, cum sa ii vada
tocmai acum, cand El ii stia de mai inainte de a fi lumea, din
ve§nicie? De ce i-a vazut tocmai acum...pe ei, care stdteau
departed

I-a vdzut pentru ca au inceput sd-L vadd §i ei pe El, prin
rugaciune. Una e sd vezi pe Domnul §i alta e sd II ai in inimd. Una
e sa ai unfiu §i alta e sd mori de dorul si de dragostea fmlui tau.

§i numai cand il ai pe cineva in inimd incepi sd il vezi,
pentru ca incepi sd il preiuiesti, sa fii afabil cu el, sd te pierzi de
dorul lui.

Tot la fel e §i cu credinja: una e sa ai credinid de rob §i sd te
temi depdcat mai mult decdt te temi sd calci dragostea Luifa}d de
tine §i alta e sd mori de dorul Sdu, sa fii nebun dupd El, sa nu po^i
fi far a El.

Cand crezi fara sa fii inamorat, fara sa fii in dragoste pentru
El crezi calculat, te compor^i calculat, ierji calculat. . .Si nu te sim^i
nici tu prea bine, pentru ca numai ceea ce e foarte mult ne
satisface deplin.

§i orice am vrea: bani, droguri, sex, distractic.nu ajung sa
ne satisfaca deplin setea, dorul de implinire, decat dragostea de El
poate asta, paradoxal, pe masura ce cazi in ea, dorind sa fie dor
peste dor de El in via^a ta.

Daca v-afi indrdgostit vreodata de cineva...atunci
considera^i ca de o mie de ori mai mult e dragostea pentru
Dumnezeu §i de milioane de ori mai implinitoare, mai relaxants,
mai eliberatoare §i ca ea te aduce in mod real cu picioarele pe
pamant, in timp ce te umpli de slava Sa cea vesnicd.

In mod real realisti, care simt ca trdiesc din plin sunt
oamenii duhovnicesti, sunt Sfiniii, pentru ca §tiu ca au bucurii
rezistente, statornice §i nu bucurii tulburi, cum sunt bucuriile
pdtimase: adica binele §i raul fiind amestecat in ele.

Daca vre^i §i vrem sa fim realisti atunci trebuie sa vrem sa
fim Sfinfi cu tofii, sa ne facem proprii lui Dumnezeu, pentru ca
asta le-a spus celor 10 lepro§i Domnul: nopeuGevrec; 4iTL86i.^aT6
eautouc; xolc, lepeuaiv [Merged §i vd ardtafil va prezenta^i pe voi
preo^ilor!, v. 14]. Adica nu mai sta^i departe de sursa voastra de
sfiniire §i de vindecare ci indrazni^i sa va prezenta^i §i sa va
spovedi^i pacatele preo^ilor, pentru ca sa Ma vede^i bine §i sa nu
mai vreji sdplecafi de la Mine!

E o trimitere adanca, pe care trebuie sa o resim^im cu to^ii
ca pe singura noastra vindecare: Mergefi la preoiii Mei spre
vindecare si nu vd mai uitafi la viafa lor, ci smerifi-vd, ca Eu,
Care lucrez prin ei, sd vd vindec neputinfele, cdderile si patimile
voastre!

Oamenii care se tern de spovedanie se tern de faptul de afi
vindecafi. Se comporta ca cei care nu stau in scaunul dentistului ca
sa le treaca durerea, ca cei care fug de bisturiu §i mor de tineri sau

ca cei care nu vor sa vorbeasca cu nimeni §i se adancesc in
paranoia lor.

Spune pacatele tale, Domnului, §i El le va lua de la tine!

Spune pacatele tale preotului, ca de fata e Domnul, ca sa
prime§ti prin dezlegarea preofeascd dezlegarea de pdcate a
Domnului!

§i dumneavoastra, cei care §ti^i cum arata iertarea
Domnului, imi confirma^i, ^nnfefele §i bucuria dumneavoastra, ca
a^i fost vindecafi prin mainile preo^ilor de povara pacatelor
dumneavoastra §i sunte^i vii acum cu duhurile.

Trebuie sa mergi, sa te ara^i ca o carte deschisd preo^ilor,
pentru ca sa prime§ti vindecarea Domnului! Trebuie sa ai
incredere, sa vrei sa te vindeci, sa fii plin de dorinia iertdrii §i a
unei viefi noi, mereu noi.

§i atunci ve^i vedea ca prin mainile mele, ale unui preot
pacatos §i nevrednic, ca prin mainile oricarui arhiereu §i preot al
lui Hristos, curge viafa dumneavoastra §i ve^i in^elege ca nu noi
suntem rezervoarele viefii dumneavoastra, ci Domnul nostru e
viafa noastra si a dumneavoastra.

§i atunci, cu to^ii, ne sim^im vii §i suntem vii, pentru ca
ludm viafa din continua smerire de sine a cugetului nostru.

Observam mereu ca nu cunostinfele noaste, nu faptele
noastre bune, nu inteniiile noastre bune ne vindecd, ci harul
iubirii Sale, care ne umple de frumuse^e, de pace, de bucurie
dumnezeiasca.

§i cand le ai pe acestea in tine trdiesti teologic, traie§ti
ortodox, traie§ti ores tines te\

De aceea §i increderea in Domnul i-a curdfit de boald pe cei
10 barba^i lepro§i [v. 14].

Daca nu ascultau, nu se vindecaul

Insa to^i se vindeca, spune Sfantul Luca, Evanghelistul
nostru, dar numai unul dintre ei vrea sa se vindece si duhovniceste,
pentru ca numai unul imeorpeiljev [iexa (j)a)vf|(; [ieyaXr\Q 8o£a(a)v
tov ©gov [se intoarce, cu glas mare, sldvindu-L pe Dumnezeu, v.
15].

Acest se intoarce e fundamental pentru fiecare dintre noi!

Se intoarce pentru ca nu mai vrea sa stea departe de El. Se
intoarce pentru ca nu mai vrea sa fie un mort viu, un mort care tot
colinda prin lume dar nu are niciun sens in via^a.

§i cand se pocaie§te §i se vindeca trupe§te, omul nostru
in^elege ca via^a e bucurie, ca via^a e muliumire, ca via^a e
recunostinid §i ca sensul viefii e bucuria cu si de Dumnezeu.

§i cei noua s-au vindecat dar nu au dorit mai mult. Nu au
vrut sa fie muliumitori. §i cand vrei sa fii muliumitor, sa
multume§ti, cand vrei sa lasi slava lui Dumnezeu sa te locuiasca
inve^i sa te bucuri de Dumnezeu §i sa i}i vezi marginile.

Pe cat ne vedem marginile, neputiniele pe atat §tim sa fim
mai muliumitori. Pe cat §tim s<3 vedem minunile lui Dumnezeu cu
noi sj sa mul^umim pentru ele cu atat ne facem cu gura mare, cu
gura dreptslavitoare, cu gura doxologica, mulfumitoare in fa^a Sa.

Pentru ca via^a se primeste §i se pdstreazd prin muliumire.
Daca nu te bucuri ca ai prieteni ii pierzi. Daca nu te bucuri ca ai
viafa §i sandtate le pierzi.

Daca nu §tii sa muliumesti pentru toate §i sa te multume§ti
cu pufinul tdu, pierzi §i ceea ce credeai ca ai.

Pentru ca ramai cu forma bucuriei, a prosperita^ii, dar nu ai
fondul ei, care e harul.

Daca nu muliumesti ai cazut din har! §i daca nu ai harul lui
Dumnezeu, care te inva^a sa faci tot binele §i toatd lucrarea cea
bund, cazi in toate gropile, ca un orb §i ca un secdtuit defericire.

Cand ajunge in fa^a Sa, barbatul, unul din 10, cade cufafa la
picioarele Sale [v. 16].

Toata lumea e destinata mantuirii, e predestinatd mantuirii,
adica iubirii vesnice cu Dumnezeu. Pe to^i ii vrea Dumnezeu
mantui^i, nu mimaipe unii.

Insa doar unul din 10, adica pufini se umplu de infocarea
dragostei pentru Dumnezeu sj Ii mul^umesc cu invdpdiere mare,
cu glas mare, pentru binefacerile din via^a lor, pentru mantuirea
lor. §i Dumnezeu primeste mulfumirea noastrd cand e din toata
dragostea, pentru ca El e al dragostei.

Cea mai mare judecatd e dragosteal Pentru ca atunci cand
Cel care te-a facut vrea sa te ierte §i sa te iubeascd nespus, sa rfi
arate iubirea Lui sj tu nu e§ti vrednic de ea, asta e cea mai mare
judecatd dreaptd facuta fa^a de noi, pentru ca ne iubeste Cineva pe
care nu II meritdm.

§i cea mai mare dreptate e aceea de afi iertafi de Cineva pe
care noi L-am tratat cu mare nepdsare, pentru ca iubirea §i iertare
Lui ne dezarmeazd, ne lasa fara replica.

Cel de-al zecelea, singurul, unicul muliumitor, cade la
picioarele Stapanului: aceasta e pocdinfal

Ceri iertare pentru ca §tii ca veiprimi iertare, pentru ca e§ti
incredin^at ca nu se poate sa fii izgonit de la fa^a Iubitorului de
oameni Hristos. Asta e spovedanial

Vii la Cel ce te vindecd §i nu la cineva care ifi taie capul.
Vii cu incredere §i cu doxologie mare §iprimesti dupd credinfa ta.

Primes^ cat speri. Prime§ti cat crezi. Prime§ti cat iube§ti.
Prime§ti cat nu-fi, inchipuiai ca poti primi.

Cel de-al zecelea, euharisticul, era samaritean [v. 16].
Fuses e samaritean pagan, am spune noi! Acum nu mai era
samaritean, ci era un fiu al lui Avraam, al credin^ei Parintelui
Avraam, pentru ca crezuse in Cel ce da bucurie, vindecare §i
dezrobire oamenilor.

Acum era viu §i se bucura ca un om viu. Era prea entuziast,
QYaprea plin de multumire si de bucurie. §i de aceea era liber, era
vindecat, era mantuit de anchilozarea pe care o aduce egoismul,
departarea.

Acum nu mai era al depdrtdrii ci al apropierW. Acum sta nu
numai aproape de El, ci la picioarele Lui. De aceea, el, cel de alt
neam, care nu fusese crescut in asteptarea Celui dorit, acum aude
de la Acesta, pentru increderea sa prea mare §i pentru mul^umirea
sa prea plina: 'Avaorac; uopeuoir r\ ttlotlc; aou oeocoKev ae
[Scoala-te/ ridica-te/ inviaza §i du-te! Credin^a ta te-a mantuit, v.
19].

Credin^a ta te-a invd}at sa fii cu gurd mare, cu gura plina de
slavoslovii la adresa lui Dumnezeu. §i e fermecdtor de bine sa ai
gurd mare, plina de evlavie §i de infelepciune cand ii inve^i pe
oameni cele bune §i sa ai gurd mica cand spuiprostii.

Sa avem inima muliumitoare si sa inva^am sa mul^umim lui
Dumnezeu §i oamenilor pentru toate, iubrfii no§tri!

Atunci ne vom sim\i plini §i radiosi. Dumnezeu sa va dea §i
sa ne dea o duminica plina de bucurie, de gdnduri de bucurie §i o
saptamana cu fapte coerente, de care sa nu ne simfim rusinafi.
Amin!

Cer§e§te-ti lumina duhovniceasca a ochilor tai!
Predica la Duminica a 31 -a dupa Rusalii.
Vindecarea orbului din Ierihon [Lc. 18, 35-43]

Iubijii mei 132 ,

presupun ca orbirea fizicd e o situafie existenfiald foarte
incomodd, care incomodeaza pe cei care o au, insa, cu sigurarrfa,
ca necredinta §i orbirea duhovniceasca sunt mult mai
dezavantajante pentru noi decat prima.

Daca ai ochii din afara orbi §i ai sufletul sfdnt lucrurile sunt
bune. Insa, daca vezi §i nu nrfelegi, daca privesti § i totu§i nu vezi
lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii §i prezen^a Lui in mijlocul
nostra §i in via^a noastra atunci nu ai contact real cu realitatea lui
Dumnezeu §i, prin urmare, e§ti orb.

Adevdrata orbire e nesesizarea interioard §i in lume a
prezenfei si a lucrdrii lui Dumnezeu.

Daca nu 7/ simp, pe El §i nu ai contact cu El nu te
dezndddjdui, pentru ca po^i sta, ca §i orbul din Ieriho ['Iepixco], in
Biserica lui Dumnezeu §i sd cersesti mila lui Dumnezeu [18, 35].

Tocmai de aceea, intr-o duminica ca aceasta, de starlit de
ianuarie, unde ne indreptam spre tot mai mult soare, Biserica lui
Dumnezeu ne invita sd iesim nu numai in soarele primdverii, ci §i
in lumina slavei lui Dumnezeu.

132 Scrisa in data de 26 ianuarie 2008.

Sa dorim lumina Sa, harul Sau, vederea Sa, sesizarea Sa,
fiecare dupa dorinia §i mdsura noastrd duhovniceascd.

Multimea trecea impreund cu Domnul [18, 36].

Din perspectiva Bisericii noastre, noi ne invartim, ne rotim
in jurul Domnului, mereu ne unim cu El §i II facem pe El sa fie si
mai vizibil in noi, dupa cum in cerul eel mai presus de ceruri
Ingerii si Sfin^ii, intr-un entuziasm preadumnezeiesc, se rotesc in
jurul Treimii celei mai presus de fiin^a §i de in^elegere, imprejurul
lui Dumnezeu.

daniuire dumnezeiascd e tot ciclul slujbelor Bisericii in
fa^a Treimii. Noi ne bucuram cu bucurie negrditd de Domnul
nostra §i suntem cu El tot timpul, pentra ca El este cu noi tot
timpul.

Daca putem da semn despre mdrturia prezenfei Sale cu noi
§i in noi, atunci II putem sesiza pe El §i in aproapele nostra §i in
intreaga lume, ca fundament al lumii, al existen^ei oricarei suflari
de via^a, a oricarei fringe create de catre El, ca Stapan §i Tiitor-a-
toate, ca Mantuitor §i Judecator al lumii, ca Mire al Bisericii §i ca
Cel care Se bucura vesmic cu §i de Biserica Sfm^ilor Sai.

Orbul auzea zgomot, ramoare §i intreaba ce este.

1 se veste§te lui ca Iisus Nazoreul ['Irioouc; 6 NaCcopalog]
trece [18, 37]. Lui i se veste§te, i se bineveste§te ca trece pe langa
el Iisus din Nazaret. Cu alte cuvinte, ca trece un. . .om.

Insa orbul nostra e paradoxal, ne uime^te. El nu II nume§te
Invafator, nu spune ca e din Nazaret ci, deodata, il aud strigand:
„'Ir|oou, Yle Aaui.8, kXkryabv |ie"[Iisuse, fiul lui David, miluie§te-
ma!][18,38].

Cu siguran^a ca acest orb a fast luminat de catre Dumnezeu
sa recunoasca acest nume Domnului §i sa iipe o asemenea
ragaciune. Pentra ca el strigd, este observabil asta, prin prisma
unei certitudini. El crede ceea ce strigal

Nu striga ca sa se afle in treabd.

Nu striga pentra ca sa strige, ci pentra ca sa mdrturiseascd
ceea ce nu vedeau cei care // vedeau cu ochii pe Domnul §i Se
imbulzeau pe langa El.

I se marturisise de catre cei care II vedeau pe Domnul ca
trece Iisus Nazoreul, adica un Invdidtor, un om remarcabil al
acestei ceta^i a lui Israel. . .

Dar el le spune altceva lor, celor care vedeau §i totu§i nu
aveau o mare inielegere despre El, §i anume: ca acest Om efiul lui
David, ca are in Sine semnul regalitdiii, ca nu e un Invafator
oarecare din Nazaret ci ca El este Mesia, caci nu e numai om ci §i
Dumnezeu.

De aceea orbul ii inva^a pe vazatori, pentru ca orbul care
§edea incepe sa vadd cand incepe sa strige spre Fiul lui David. §i
cum David inseamna Cel iubit, orbul nu spune decat mdrturia
Tatalui despre Fiul la Botezul Sau in Iordan, ca Acesta e Fiul Sdu
cel iubit [Mt. 3, 17].

§i astfel, avem aici scheletul paradigmeil al modelului/ al
exemplului rugdeiunii lui Iisus, al rugdeiunii isihaste, lini§titoare a
addncului fiin^ei noastre, care ne face din orbi vazatori de
Dumnezeu. Care face din cei care nu sesizeazd slava Sa cea
ve§nica, niste umili §i entuziasti vazatori ai slavei Sale.

Caci orbul, fostul orb, fostul orb cu sufletul II vede pe Cel
pe care nu II vedeau ochii ageri §i // infelege pe Cel pe care nu II
vedea §i striga catre El, cu o imensa certitudine interioara: „Iisuse,
Fiul Cel iubit al Tatalui, ai mila de mine!".

Pentru ca mila Domnului e vedere a ochilor fizici dar, in
primul rand, e vedere a ochilor inimii.

§i mild inseamna aici vederel

Da-mi sa Te vad pe Tine, Fiule Cel Unul-Nascut §i Cel
Preaiubit al Tatalui Tau! Da-mi sa Te vad pe Tine, Lumina lumii!
Caci cei care Te vad pe Tine au lumina viefii, au slava lui
Dumnezeu in ei, care e viafa lor cea vesnicd.

O strigare teologicd de mare intensitate, de mare profunzime
din gura §i din fiin^a unui orb nebdgat in seamd.

Orbul devine Teologul lui Dumnezeu, vorbitorul despre
Dumnezeu.

Caci a vedea nu inseamna a privi ci a inielege pe cel din
fa^a ta. §i Teologia nu e discurs despre nevederea Lui, ci despre
ceea ce ai vdzut si ai inieles ca e Dumnezeu §i via^a cu Dumnezeu.

Inielegerea vederii, a ceea ce vezi, e vedere.

In^elegerea Sa din vederea Sa §i impreuna-vietuire cu
Domnul, continua vie^uire cu El inseamna concreta §i reala
cunoastere a lui Dumnezeu.

Pentru ca ceea ce spui §tii din tine, din rela^ia ta cu El §i
ceea ce argumentezi e mai intai experienid, e realitate personald
pentru ca sa fie apoi cuvdnt, idee,frazd, expunere, tratat teologic.

Daca iubesti pe cineva §i nimeni nu te crede, nu e nicio
problemd pentru tine! Pentru ca tu ai realitatea a ceea ce e
dragostea. Aceasta realitate po^i sa o povestesti altora sau po^i sa
taci male §i sa nu zici nimic.

Daca eu nu te cred ca iubesti, tu nu o sa-mi marturise§ti
nimic, nu o sa-mi spui modul in care dragostea ta a devenit §i
devine poem, act, lucru, imbrdiisare §i cel carepierd sunt eu.

La fel, daca ma muliumesc numai cu citirea unui Sfant, a
unei car^i, doar a unei rugaciuni si nu cunosc cdfi mai mulfi Sfm^i,
cat mai multe car^i, rugaciuni, filme, realita^i, experience... eu sunt
maipuiin decat asfipututfi.

Daca nu accept experience si mdrturii de experience noi eu
sunt mai pufin. Eu pierd, pentru ca nu sunt deschis noutdiii
transmiterii de experienfa.

Cei care mergeau in fa^a, in fa^a orbului, il puneau sub
epitimii, sub certari/ dojane/ mustrari pe orb si ii cereau o cuviinfd
fdrd mdrturisire, adica doreau sd ilfacd sd tacd [18, 38].

Lisa orbul avea o incapa^anare sora cu increderea
neidrmuritd in Dumnezeu si, pe cat ei doreau sd il reducd la
tdcere, pe atat orbul isi iipa si mai mult rugdciunea mdrturisitoare
[Ibidem] despre Fiul lui Dumnezeu intrupat, despre Dumnezeu-
omul Iisus Hristos, Stapanul lumii.

§i orbul a ^ipat, n-a tacut si a primit suprema binecuvantare,
pe care o cer si isihastii lui Dumnezeu: ca El sa vina, sa Se
apropie, sd coboare in fiin^a lor. El a stat si a poruncit ca sd Ii fie
adus orbul [18, 40].

§i cand Domnul 1-a intrebat ce doreste/ ce vrea sa i se faca
lui de catre El, orbul, paradoxalul credincios al Domnului, nu mai
II numeste nici Fiul lui David, ci Ii spune de-a dreptul si
dumnezeiesc: Kupie, Doamne,\va dvapA,ei)/a), ca sd vddl [18, 41].

A vrut sd-L vadd pe El si sa se bucure de frumuseiea Sa
dumnezeiascd. Nu a vrut doar ochi. Ce sa faca cu ochii, daca el
deja// vdzuse, II nrfelesese?

Cei care mergeau cu Domnul si vedeau in El numai pe
Invdtdtorul din Nazaret aveau nevoie de ochi.

Orbul, acest Teolog al cersitului, acest cersetor al vederii lui
Dumnezeu, dorea sd II vadd pe El, sa vada slava Sa, a Celui Prea
Iubit al Tatalui. Lui, Iisus Domnul ii spune: „Vezi! Credin^a ta te-a
mantuit!"[18,42].

Strigarea ta care parea aiurea, care parea deplasatd, si care
venea dintr-un ocean de credinid te-a mantuit, adica }i-a dat sd
vezi cu ochii inimii si acum si cu ai trupului.

§i asa se face ca cersetorul vederii lui Dumnezeu primeste si
vederea trupului si devine un acolut, un urmdtor fervent al
Domnului, a carui via^a s-a transformat intr-o sldvire necontenitd a
lui Dumnezeu [18, 43].

§i, se pare, ca si poporul incepe sa vadd, pentru ca da slava
lui Dumnezeu cand vede ceea ce se petrecuse cu fostul orb
[Ibidem].

Vederea lui Dumnezeu ne transforma via^a intr-o continua
doxologie. Daca pana mai ieri nu vedeam nimic sfdnt §i
disprefuiam Biserica lui Dumnezeu, ierarhia, Sfmtele Carji, postul
§i rugaciunea, astazi, ca^i primim sesizarea lui Dumnezeu ne
bucuram tocmai de ceea ce disprefuiam odata.

Cand e§ti orb \\ se pare ca toata lumea e acoperita de o
negurd. Cand e§ti or& vezi in culori gri fericirea §i via^a.

Insa, cand te vindeci de glaucom, cand cataracta cade de pe
ochii tai, cand lumina lui Dumnezeu coboard in tine §i te face sa
vezi pe Cel nevdzut §i mai presus de orice vedere, atunci vezi
lumea scaldata in marea de lumina a Dumnezeului treimic §i e§ti
numai bucurie, numai mul^umire, numai incantare.

Sa ne dorim sa vedem si sa ne bucuram de ceea ce vedem!
Sa ne dorim sa ne bucuram sa ne vedem §i sa-i vedem pe oameni
in culorile rugdciunii.

Sa ne colordm vie^ile cu dragostea rugaciunii ca sa devenim
picturi ale comunicarii, ale fra^ieta^ii §i ale rugaciunii, picturi
insuflefite ale lui Dumnezeu, pictate de Duhul Sau Cel Preasfant!
Dumnezeu sa ne umple de pacea §i de bucuria Sa, acum §i pururea
§i in vecii vecilor. Amin!

Dumnezeule, milostiv fli mie, pacatosului!
Predica la Duminica a 33 -a dupa Rusalii. Parabola
vame§ului §i a fariseului. Inceputul Triodului [Lc.
18, 10-14]

Iubi^ii mei 133 ,

acum, la inceputul pregatirii pentru postire, Evanghelia zilei
este un deget indreptat spre fiecare dintre noi, pentru ca via^a
omului este intre mdndrie si smerire.

Cand m-am inal^at cu mintea, Tu m-ai smerit, Doamne! §i
de aceea ma bucur ca m-ai smerit, pentru ca am inva^at
indreptdrile Tale [m 8LKaLco|j,aTa Sou] [Ps. 118, 71].

Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi am fost si farisei, si
laudarosi, oameni seme^i, care se incredeau numai in ei in§i§i si se
bucurau de ceea ce faceau la modul egoist, dar si vamesi, pentru ca
Domnul ne-a smerit, ne-a facut sd ne vedem pdcatele si sa vrem
pocain^a ca mijloc de revenire la viafd, ca mijloc de indreptare.

133

Scrisa in data de 16 februarie 2008.

Cuvintele Domnului care indeamna la pocdinid sunt ca un
dus rece in mijlocul iernii, pentru ca au darul de-a te trezi din
dormitarea pacatului, daca con§tiin^a ta este inca acuta, vie.

§i parabola de acum are darul de a te pune infafa ta, de a te
face sd te vezi cu proprii tai ochi, fara sa vrei sd divaghezi.

Domnul te intreaba: e§ti un simulacru de crestin sau un
crestin smeritl §i tu rdspunzi in inima ta Domnului, ii spui
adevdrul tau. Raspunsul, inevitabil, trebuie sa aiba concretefea a
ceea ce esti.

§i un ortodox autentic va raspunde intotdeauna, a§a credem
noi, ca are nevoie de mila Sa, pentru ca e un om pdcdtos. Este un
om pacatos pentru ca simte ca nu poate fi fara depdcat, pentru ca
e un om slab §i care cade mereu, zilnic, in tot felul de pacate.

Rugaciunile particulare ale unui crestin ortodox, cele de
diminea^a §i de seara, ca intregul cult ortodox, sunt o continud
mdrturisire a pdcdtoseniei proprii pentru a ne face vrednici de
mila Sa, de harul Sau.

Rugaciunea ortodoxa nu este superbie, nu este insirare de
elogii personate ci, dimpotriva, e o insirare a pdcatelor proprii; o
insirare necru0toare sl pacatelor proprii.

Va amintesc a treia rugaciune de seara, cea catre
Dumnezeu Sfantul Duh in care ne acuzdm de diverse pacate: „ori
de m-am jurat cu numele Tau, ori de 1-am hulit in gandul meu, sau
pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit [am vorbit de rau
n.n.] in mania mea, sau am scarbit [am parut nesuferit pentru
cineva n.n.]; sau de ceva m-am maniat, sau am min^it, sau fara de
vreme am dormit [am dormit mult n.n.], sau vreun sarac a venit la
mine §i nu 1-am socotit [nu 1-am bdgat in seamd, nu 1-am miluit
n.n.], sau pe fratele meu 1-am scarbit, sau m-am sfadit [m-am
certat pe lucruri de nimic, m-am contrazis prosteste n.n.], sau pe
cineva am osandit [amjudecat §i condamnat in mintea mea n.n.],
sau m-am marit [m-am increzut n.n.], sau m-am trufit [m-am
socotit de neinlocuit n.n.], sau m-am maniat, sau, stand la
rugaciune, mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau
rdzvrdtire am cugetat [nespunere n.n.], sau prea m-am saturat [am
mancat mult n.n.], sau m-am imbatat, sau nebune§te am ras [am
ras fara contenire, pentru lucruri de nimic n.n.], sau ceva rau am
cugetat, sau frumusete straina am vazut §i cu dansa mi-am ranit
inima [mi-a ramas inima la o persoana sau la un obiect care nu imi
aparfin n.n.], sau ce nu se cuvine am grait, sau de pacatul fratelui
meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumdrate, sau de rugaciune
nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut §i nu-mi aduc aminte; ca
acestea toate §i mai mari decdt acestea am facut".

Aceste reamintiri ale pacatelor noastre sunt absolut
necesare, pentru ca neamintirea lor inseamna semefire.

La fel, continua citire a Sfmtei Scripturi, a Sfm^ilor Paring,
a Vie^ilor Sfin^ilor, a dogmelor §i canoanelor Bisericii, participarea
la slujbe §i rugaciuni sunt absolut necesare pentru ca reamintirea
continua inseamna adastarea in ele, ramanerea in acest mod de a
gdndi lucrurile §i lumea inseamna o continua imbisericire a min^ii
§i a vie^ii noastre.

Cand nu te mai apleci in smerenie in fa^a lui Dumnezeu,
cand nu te mai inchini §i nu mai faci metanii cu smerenie incepi sa
vorbe§ti cu un Dumnezeu inchipuit, cu un Dumnezeu dupd mintea
ta. §i rugaciunile noastre devin atunci elogii de sine, fariseisme,
manifestari cameleonice, pentru ca luam in seama numai ceea ce
ne place.

Spovedania e marturisirea a ceea ce nu ne place ca suntem
dar suntem. Mustrarea Domnului primitd prin duhovnicii §i fra^ii
no§tri intru credin^a, de§i nu ne place la momentul respectiv este
mai apoi izvordtoare de multd bucurie.

Cdderea in pdcat e o drama. O drama personald §i
eclesiald, pentru ca atinge intreaga Biserica orice pacat al nostra.
Ie§irea din pacat, ridicarea din pacat e nddejde in iertarea
Domnului §i ea aduce bucurie. Recunoa§terea pacatelor proprii,
aceasta osdndire de sine, necra^are de sine are drept scop
umplerea noastrd de bucuria iertdrii Sale.

Marturisirea pacatelor §i pocdinia pentru ele este o
eradicare a mor^ii, a intristarii, a pacatului din fiin^a noastra, deci
un moment de bucurie, de§i imbraca aparen^a unei dureri §i rusini
enorme.

In mijlocul marturisirii e dorinfa de indreptare §i, pe cand
noi marturisim ceea ce am pdcdtuit, devenim ceea ce haral ne da
sdfim: ierta^i de mila lui Dumnezeu.

Insa iertarea cere mdrturisire. Pentru iertare trebuie sa
mdrturisesti pdcatele tale §i sa }i le asumi, sa spui ca acestea sunt
boala ta de care vrei sa scapi.

De aceea constiintele sensibile nu suporta sa stea cu pdcatul
in casd ci se marturisesc des, foarte des. E normal sa fie a§a.

Cine dore§te sa stea cu murddria in casd §i sa o
contempleV. Cine poate fi asa de nesimfit incat sa considere ca e
mai bun mirosul de veceu decat mirosul de aer prospdt de
pddurelW

De aceea, pacatul este evacuat imediat, este spovedit din
fiin^a noastra, pentru ca sa traim fericirea celor carora li s-au iertat

fdradelegile §i ale caror pacate li s-au acoperit [Ps. 31, 1], li s-au
trecut cu vederea.

Rugdciunea vamesului este o definite a normalitdiii. A fi
5e5iKma)|j,6vo(; [Lc. 18, 14], indreptat, a te indrepta, a te insanato§i
inseamna a-fi mdrturisi pdcatele tale §i a te umple de iertarea lui
Dumnezeu.

Nu suntem oameni Drepfi §i Sfinfi sau nu ajungem Sfinfi
pentru ca nu am avut pacate, ci pentru ca nu am lasat pdcatul sd
fie suveran in noi, sa ne conduca.

Daca vame§ul a plecat indreptat de la templu, dupa ce
cobordse in smerenie §i si-a recunoscut pdcatele sale cele multe, e
pentru ca a recunoscut ca nu poate fi independent in fa^a lui
Dumnezeu, ci dependent total de El.

Sim^irea faptului ca numai recunoasterea pdcatelor in fa^a
lui Dumnezeu ne aduce normalitatea, ii face pe cre§tinii ortodoc§i
care ies de sub epitrahilul duhovnicilor lor sa simta ca zboard, ca
sunt ni^te fiinfe intraripate, pentru ca sunt despovarafi de pacate.

Astazi suntem indrumafi a§adar sa ne vedem cu acuitate
maxima via^a §i sd mdrturisim in fa^a lui Dumnezeu lucrurile care
ne fac grei, care ne impovareaza.

A-fi luapietrele de pe inimd inseamna a-fi spovedi pdcatele.

A te elibera de greutdfi inseamna a te umple de libertatea
harului. §i a te umple de libertate duhovniceasca inseamna a
mulfumi cu adevarat, din adancul inimii tale bunata^ii lui
Dumnezeu, pentru ca S-a ardtat preamilostiv §i iubitor de oameni
cu tine, cu via^a ta.

Gre§eala noastra cafarisei, ca oameni dubli, nu e ca vrem
sa-I mulfumim lui Dumnezeu §i, enumerand faptele noastre bune,
Dumnezeu ar fi scdrbit de faptul ca noi facem lucruri bune. Nu!
Lui ii place sa ii spui faptele tale bune, alaturi de pacatele tale, dar
sa recuno§ti ca aceste fapte bune le-ai facut cu harul Sau.

Cum sa nu ii placa lui Dumnezeu rugdciunea de
muliumireV. Cum sa nu Ii placa lui Dumnezeu multumiri ca
acestea: Doamne, Dumnezeul meu, Ifi muliumesc ca mi-ai dat mie
pdcdtosului sd tree cu bine examenul acesta sau aceastd stare de
boald, in care mi-am vazut adancul neputiniei mele si am vazut ca
numai Tu m-ai ajutat sd tree prin ele.

Insa Lui nu ii place sa vii in fa^a Sa cu sentimentul, cu starea
de spirit ca I-ai spune lucruri pe care nu le stie. Sau sa vii in fa^a
Sa cu sentimentul ca faptele tale te indreptdfesc sa condamni pe un
altul, pacatos sau Sfant.

Starea noastra de dreptate, de sfinfenie, nu ne da dreptul sd-l
dezndddjduim pe fratele nostru, sd-l calomniem sau sd il ironizdm.

Sporirea duhovniceascd nu este un motiv de a ne crede
speciali in fa^a altora, ci este o datorie de constiinid care ne face sa
ne sim^im mereu datori la a face binele, decat la a-i indatora pe
al^ii la a ne ridica statui.

Cu cat sunt mai addnc in vz'«/a mea cu Dumnezeu cu atat
trebuie sa ma comport maz delicat cu confra^ii mei, pentru ca
addncirea mea in sfinienie ma face sa vad £z mai complex, si mai
adanc, starea mea de neputinfd, pacatosenia mea.

De aceea indreptdiirea de sine a fariseului nu venea din
constiinia delicatd a sfinieniei ci din starea de judecdtor impasibil
a celor care erau sub el, sub felul viefii sale.

El se compara cu cei pe care ii intrecea.

El stia ca nu a fdcut unele pacate, ca are o via^a inscrisd
intr-o anume ordine. Dar considera ca ordinea viefii lui e singura
ordine posibild.

Greseala fundamental^ in raportarea noastra la al^ii e
aceasta: de a considera ca to^i au aceeasi viziune asupra vie^ii ca si
noi sau ca trebuie sa aibd.

Fariseul cerea vamesului sa aiba aceeasi viafd cu el pentru
ca isi considera percepiia asupra vie}ii ca fiind singura percepiie
posibild.

Insa vamesul respinge ideea de contorizare de sine, nu vrea
sa se inscrie intr-o ierarhie a valorilor autonome, statutate de el
insusi, ci vine la Dumnezeu ca lipsit de orice valoare.

Renunfarea la sine a vamesului e rugdciune de pocdinid. In
rugaciunea sa, vamesul, renun^and la pdrerea de sine, la orice
parere de sine, intra in supralogica lui Dumnezeu, care nu da
iertare pentru ca esti mai Sfdnt sau pentru ca esti mai pdcdtos ci
pentru ca recunosti ca nupofi trdifdrd El.

Ierarhia valorica interna a fariseului isi pierde orice
fundament prin renunfarea la ierarhizarea faptelor personale din
fiin^a vamesului.

Vamesul, prin aceea ca recunoaste ca nimic nu e bun in sine,
ajunge la adevarata valoare a vie^ii: afi impreund cu Dumnezeu si
indreptat de cdtre El. Fariseul nu se simte atat de impdcat ca
vamaseul, pentru ca el nu vrea sa renunfe la sine, la ceea ce crede
ca a facut bine sau rdu, pentru a avea intimitate cu El.

Vamesul vrea intimitatea cu Domnul dincolo de binele sau
rdul lui, nadajduind numai in Domnul, pe cand fariseul vrea binele
lui, pe care il vrea pus in fafa lui Dumnezeu, gasindu-si mai
degraba bucuria in ceea ce a fdcut el decat in ceea ce poate primi
prin mila Sa.

De fiecare data cand ne intemeiem deciziile numai pe noi
ajungem sa constatam, ca fariseul, ca nu ne sim^im atdt de
impdcafi pe cat ne-am dori. Facem lucrul, il putem face foarte
bine, dar nu ne sim^im implinifi.

§i observam atunci ca lucrul cu adevdrat bun era sau trebuie
sa fie altul, daca meseria, orientarea sociala pe care o avem acum
nu ne aduce libertatea interioard a harului.

Cand insa in^elegem ca ceva ne aduce libertate §i ne
impline§te, atunci ne sim^im cdlduzifi §i indreptaii de catre
Dumnezeu §i atunci suntem in bucuria Sa, pentru ca sim^im ca
traim o implinire profunda prin ceea ce facem.

Va doresc, ne dorim tuturor sa avem un drum spre Invierea
Domnuluij9/m de bucurii duhovnice§ti, de impliniri interioare!

Cred ca e cu putintd, ca totul e cu putinid daca e voia
Domnului in viafa noastrd.

Cobordrea in smerenie si in corecta raportare a noastrd la
Dumnezeu ne aduce indliarea, indreptarea vie^ii noastre.

Fie dar sa ne umplem de indreptarea Sa §i sa ne bucuram cu
bucurie negrditd, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin!

Cdnd va veni Fiul Omului. Predica la
Duminica lasatului sec de carne sau Duminica
Infricosdtoarei judecdfi a Domnului [Mt. 25, 31-
46]

Iubi^ii mei

134

duminica aceasta e duminica iertdrii §i a pocdinfei. Fiecare
intram in pre-sdptdmdna Sfantului §i Marelui Post, §i ascultand
cum va fi judecata Domnului, ne dam seama ca fiecare trebuie sd
isi ceard iertare de la aproapele sau, de la eel care §tie sd ierte §i
sd se roage pentru cei care nu stiu sd ierte sau nu in^eleg ca
iertarea inseamna usurarea inimii.

Evanghelia de astazi e greu de infeles pentru intreaga
faptura, atata timp cat venirea Lui la noi va fi o surprizd absolutd.
Asta, pe de o parte.

Pe de alta parte, fiecare dintre noi vom merge cu
interioritatea noastrd, cu rela^ia noastra cu Domnul la El, cu via^a
noastra §i niciodata nu po^i sa te sim^i plin §i desdvdrsit in fa^a
Celui atotfrumos §i supradesdvdrsit.

Imi aduc aminte acum de o credincioasa adventa care traia o
mare superbie in fa^a mea, cum ca ea va fi primitd la Domnul,
pentru ca se credea mdntuitd §i imi spunea ca abia asteaptd ca El
sd vind pentru ca sdfie vesnic cu El.

Pozitivitatea ei exacerbatd nu avea §i nu are intrepdtrundere
cu starea noastra de spirit.

134 Scrisa in data de 1 martie 2008.

In Ortodoxie, niciodata un om smerit nu se crede vrednic sa
moara §i sa mearga la Domnul, nu se crede indeajuns de pregdtit
pentru intdlnirea cu El. Noi nu avem in existen^a noastra o
accentuatd incredere in vrednicia noastra de a-L vedea ci
precumpdneste pocdinia.

Asta nu inseamna ca inima noastra nu striga: Vino, Doamne!
Facd-se voia Ta intru mine si mdntuieste-md!

Insa aceasta aplecare in smerenie in fa^a Domnului
[Scriptura nume§te adesea aceasta aplecare fiin^iala: cddere pe fafa
noastra, o cadere a minfii in inima, o intrare a min^ii in cele din
launtru ale inimii] vine din aceea ca ne uitdm in noi, vedem multe
pacate, §i maipuiin sau deloc slava lui Dumnezeu.

De astazi, cantarile Triodului vor vorbi despre goliciunea
noastra, despre sdrdcia noastra de iubire §i de bunatate. §i cand
marturise§ti ca e§ti pdcdtos, cand nu te cruii, afli in tine
indreptare, pace, lini§te, paradoxal, cand tu sim^i ca e§ti impropriu
acestora.

Cand crezi ca ai ceva sau, §i mai satanic, ca esti mdntuit,
atunci fi se ia §i ceea ce crezi ca ai: harul smereniei, al bunei
poziiiondri in fa^a lui Dumnezeu §i a oamenilor.

Daca in fa^a lui Dumnezeu ai smerenie, caci te vezi mic §i
netrebnic, in fa^a oamenilor trebuie sa ai cumsecddenie, sfiala
buna.

Nu po^i 5a faci §i ^a intrebi pe cineva tot ceea ce fti trece
prin cap!

Nu po^i sa la§i orice gand sa se audd\

Nu poti sa fii propriu iubirii daca nu vezi flamanzirea,
insetarea, goliciunea, intemni^area ta si a altora in singurdtatea
pdcatelor.

Caci Cel ce va veni §i va §edea pe tronul slavei Lui [0p6vou
b6E,r)Q Autou, v. 31] va vrea ca §i noi sa fim imbracaii in lumina
Sa. §i lumina Sa, harul Sau e eel prin care vedem cine fldmdnzeste
de dragoste, cine nu are bdutura iubirii in via^a lui, cine e gol de
prietenie, pentru ca noi sa ii devenim prieteni, cine sta singur,
nebdgat in seamd, pentru ca noi sa il ludm la masa inimii noastre.

Fapta facuta pentru El e fapta facuta in harul Sau §i cu
iubirea Lui. §i harul Sau e eel pe care il primim prin negarea ca
suntem buni sau ca avem fapte bune, prin de§ertarea de sine, de
placerea de sine, pentru ca El sa ne imbrace in ve§mantul
nestricaciunii Sale.

Daca cerem ca vamesul primim ca el indreptare.

Daca cerem iertare ca fiul risipitor primim iertare ca eel ce
se pocdieste.

Dar daca suntem indeajuns de buni pentru noi §i cei mai
buni atunci harul lui Dumnezeu nu intra in noi, pentru ca trebuie
sa ne socotim cei mai rdi §i depravafi cu putinid, cei mai sdraci
cersetori ai milei Sale dumnezeie§ti.

§i cum e iubirea Lui? Este aceea unde mergi pdnd la capdt,
unde dai tot cepofi pentru binele aproapelui tau.

§i dai pentru ca }i se da.

§i inielegi pentru ca e§ti inielepiit.

§ipofi pentru ca e§ti intdrit.

§i mergi mai departe pentru ca totul e har, totul e minune.

§i vezi ca nu e§ti tu eel care pofi, ci harul lui Dumnezeu e
eel ce ifi da puteri peste puteri, care te face sa te ridici in fiecare zi
la noi in^elegeri, la noi fapte, la noi certitudini.

E o certitudine, iubi^ii mei, faptul ca vom sta inaintea Lui la
judecatd pentru ca sa fim aforisifi [dcfrnpiaei, v. 32], despdrfili unii
de al^ii. Nu despar^rfi aiurea, ci despar^rfi conform cu alegerea
noastrd.

De aceea conteaza foarte mult ca El ne-a dat darul eel mare
al libertdiii, al liberta^ii de a alege sa fii cu El sau impotriva Lui,
pentru ca fericirea ve§nica sau nefericirea ve§nica sunt alegerile
noastre §i mxfatum, nu soartd, nu predestinare.

Libertatea nu e o povara, ci libertatea e un dar prea
minunatl

Faptul ca te pofi pocdi, ca po^i alege pocain^a, via^a
cuvioasa, ca po^i alege multiple forme de a te umple de frumuseie
nu este un chin ci un mare privilegiu.

De ce? Pentru ca iube§ti pe Dumnezeu cu toata inima ta
pentru ca vrei §i te bucuri intru El §i nu pentru ca trebuie. Via^a nu
trebuie traita pentru ca trebuie ci trebuie traita pentru ca e o
minune.

Puteai sa nu te nasti niciodata, puteai sa nu fi lasat sa te
nasti niciodata §i, daca e§ti, simte-te fericit §i muliumeste-I lui
Dumnezeu ca po^i sa muliumesti pentru via}a ta.

§i intuiesti sensul, sensurile, ca toate sensurile lumii §i ale
viefii te due la El, cand ai grija sa te imbraci in harul Sau §i sa
reversi dragoste, care ii imbracd pe oameni.

Daca a^i trait minunea de a yd intdlni cu un om cu adevarat
in nevoie §i care v-a muliumit din toata fiinia pentru iubirea
voastra dezinteresatd, pentru ca 1-a^i ajutat cumva, atunci puteai
in^elege de ce iubirea lui Dumnezeu e viafa noastrd.

Fara aceasta finere a lui Dumnezeu cu noi, fara aceasta
privire a Lui peste noi toate intra intr-o umbra dureroasd.

Te pogori in iadul demen^ei, al singurata^ii, al urii infernale
pe to^i daca nu ai iubirea care sa te find. §i cuvintele noastre nu
sunt retoricd, ci subliniere a faptului ca atunci cand e§ti singur,
cand realmente nu sim^i de nicaieri un zdmbet real, atunci chinul
este chin de iad.

Raspunsul Drep^ilor, al Sfin^ilor lui Dumnezeu din
Evanghelia de astazi e ca niciodata nu au facut ceva pentru
Domnul. La binecuvantarea Lui ei vor intreba, neprimind sa
creada ca li se cuvine binecuvantarea Lui: Kupie, ttotg Se el5o|j,ev
[Doamne, cand Te-am vazut?, v. 37].

Cand Te-am vazut pe Tine pe mdsura Ta?! Cand Ti-am
slujit Tie pe mdsura bundtdfii §i a milei Tale, ca sa meritam atata
mulfime de binelW Cand om fi facut noi ceva atdt de bun meat sa
Te uiii, sa meritam sa Te uifi la noi, la fa^a Caruia Puterile cele
fara de trupuri se tern aprivilW ! Doamne, cand Te-am vazut? V. ! !...

Un strigat de smerenie, care sa ne intre in toatdfiinia §i care
sa nu ne faca sa credem, nici macar pentru o clipa, ca putem fi
proprii mantuirii §i vie^ii.

Rugdciunile tdnguirii din acest dumnezeiesc post spun ca
intreaga conduita a noastra e plind de pdcate §i ca nu avem niciun
motiv sa ne incredem in noi ci toata nadejdea noastra e pusa,
trebuie sa fie pusa la Domnul nostra, la Prea Curata Sa Maica, la
Sfm^ii §i Ingerii lui Dumnezeu.

Postul e tdnguire §i asteptare, nu incredere in sinel

Postul e ferirea de ceea ce te ingroasa la cuget.

Postul e golire de intenfii rele pentru a te darai, in smerenie,
bunelor inteniii ale inimii.

Caci imbrdcarea celui gol de iubire inseamna iubire.

Caci adevdrul lui Dumnezeu spus altora e adevdratd
potolire de insetare.

Daca mdndnc cu tine sinceritatea atunci ne simfim oameni
unul cu altul.

Daca te vad bolnav de intristare sj te inseninez sau daca §tii
ca te pofi baza pe mine inseamna ca nu mai esti bolnav de inimd
rea.

O, daca te sim^i in lumea asta ca intr-o temnifd §i te vezi
strain, daca te vezi al nimdnui, §i eu stiu sa te vad, atunci tu e§ti
impreund cu mine §i eu cu tine §i amdndoi ne finem in nadejdel

Caci ce altceva inseamna frafii Mei cei prea mici, cei prea
umili, neinsemna^i, nebaga^i in seama [a8eA,(t)d)v Mou twv
elaxLOTcov, v. 40] decat ridicarea oricdrui om la cinstea pe care
trebuie sa I-o dam lui Hristos Insusi?

Daca stii sd vorbesti tuturor ca Domnului atunci stii sd II
respecfi pe El in oameni, §tii sa vezi addncul umanitdtii tale si al
lor si sd nu trecipe nimeni cu vederea.

Carole Sfnuilor sunt pline de cugetari la Rai si lad
deopotriva, de pozifiondri continue fa^a de fericirea si jalea
vesnicd. Mereu se indulceau si ne indulcim cu fericirea Raiului si
ne amdrdm inima si mintea cu nefericirea suferin^ei celei vesnice,
adica cu depdrtarea de preascumpa si preaduce fa^a a Domnului.

O necontenita pendulare intre cele doua stari. O continua
trdire a bucuriei lui Dumnezeu si a amaraciunii pacatelor proprii.

Tocmai de aceea e dumnezeiasca libertatea de a iubi: pentru
ca tu, care ai bucurii si tristefi, vrei sa fii cu un altul, care are si el
bucurii si tristeii si nu de unul singur.

§i pentru ca vrei sd fii cu altul si sd il vezi, sa il admiri
vazandu-1, sa ?/ doresti vazandu-1, sa fe incdnfi vazandu-1 tocmai
de aceea // vezi pe Domnul, pentru ca te vezi in relafie si nu in
continua inamiciiie cu altul.

II vezi pentru ca nu ifi ajungi.

II vezi pentru ca vrei sd te afli.

La fel, // caufi pe El pentru ca vrei sd te umpli de El. II
doresti pe El si Te spdnzuri de dorul Lui intre cer si pamant pentru
ca nu vrei cu tine, nu vrei so fii singur, ci vrei sa fii cu Cel ce
implineste toate, toate dorurile, in to^i.

Versetul ultim, v. 46, vorbeste despre mergere, despre
dinamism si spre rdu si spre bine.

Mergi unde ai dorit, unde ai dorit in mod constant.

Mergi unde esti invdiat sd mergi.

De aceea, cand unii nu vd suportd pentru ca merged acolo
unde ei nu prea merg, in Biserica lui Dumnezeu si nu ave^i
manierele pe care ei le au sa va aminti^i ca libertatea e w« cw/zY cm
^m^/m tdis: pe de o parte, te opereazd de patimi iar, pe de alta
parte, teface sd cazi in toate gropile. §i, cum ai ceea ce ifi strdngi,
cu ce te umpli, nimeni nu e vinovat ca tu ai dorit ceea ce vei avea.

De-a lungul timpului au existat teologi si crestini ortodocsi
si nu numai, care si-au pus problema vesniciei Iadului ca pedeapsa
prea mare pentru nimicnicia umand.

Insa, daca e sa ra^ionam cored, atunci pentru o via^a in
pocain^a, prin care Dumnezeu ne invredniceste de slava Sa, ar
trebui sa nu meritam nici atunci bucuria pentru ca e mai mare
decat via^a noastra.

1 ^S

KQzoXv&YQdifalsei aporii \mz insa de libertatea noastra.

135

Falsei probleme de nerezolvat.

Daca te-ai potrivit intreaga via^a cu unfel de viafd, cu un fel
de a simfi §i trdi lucrurile, cum sa fii propriu altei viefi, daca aici,
pe pamant, nu \i-ai pregatit fiin}a pentru frumuseiea vesnicieil

Aici ne pregdtim, suntem in stadiul de a ne crea mddulare,
organe pentru vesnicie. Ca sa rezonezi cu ve§nicia, ca sa fii un
mediu transparent pentru slava lui Dumnezeu trebuie sa fii de
acum, trebuie sa tefaci de acum.

De aceea §i Domnul cere imbrdcarea noastrd in slava
pentru atunci cand va veni sa impartd pe unii de al^ii, sa imparta
alegerile noastre.

Aici avem de-a face cu adevarata crizd, adica judecatd.
Judecata e cea care ne aratd cum suntem, nu cum vrem safim. §i
de aceea judecata nu poate sa ne arate puri, pe noi, cei care din
pantecele mamei noastre am inceput sa intuim §i sa ne miscdm cu
miscdri pdcdtoase.

Dumnezeu sa ne dea tuturor gdndul eel bun, gandul
pocdiniei, in care sa nu judecdm pe aproapele nostru ci sa ne
judecdm doarpe noi.

Dumnezeu sa va binecuvinteze pe to^i §i sa va dea pace §i
multd liniste in via^a dumneavoastra. Amin!

Acolo iji va fi si inimal Predica la Duminica
lasatului sec de brdnzd sau a izgonirii
Protopdrintelui Adam din Rai [Mt. 6, 14-21]

Iubi^ii mei

136

va doresc un post binecuvdntat de Dumnezeu! Asta ca sa
incep cu sfdrsitul. Strategia aceasta, de a merge de la sfdrsit spre
inceput este adanc inradacinata in metalitatea ortodoxa, pentru ca
noi privim postul nu de aici spre Pasti ci de la Pasti spre not

Nu postim pentru ca trebuie sdfacem astapdnd la Pasti sau
pentru ca, desi nu are nicio logicd si mai ne si imbolndvim din
cauza postului, noi trebuie sa postim, ci postim pentru ca sa ne
pregdtim pentru bucuria invierii Domnului.

§i nu numai jcas^/m, cum ne spune Evanghelia de astazi, dar
ne exersam §i iertarea §i iubirea, pentru ca ne exersam iertarea §i
dorinja de a face milostenie.

Scrisa in data de 8 martie 2008.

Avem un post plin. Un post plin nu numai cu privafiuni ci §i
cu bucurii. Pentru ca iertarea celor care ne-au gresit sau ne urdsc
§i ne vorbesc de rau pe nedrept §i rugdciunea pentru iertarea lor
ne aduc o mare bucurie, cum ne aduce o mare bucurie §i
milostenia pentru fra^ii no§tri.

In mijlocul privatiunilor, a nevoin^elor gasim mult har, mult
ajutor, multa fericire duhovniceasca.

Pentru ca fericirea noastra vine de la Dumnezeu §i nu de la
oameni. Cine ne spune asta? Domnul nostra: daca ve/z ierta vq\\ fi
iertafil Insa iertarea noastra este ca iertare de oameni, pe cand
iertarea lui Dumnezeu e o iertare ca de la Dumnezeu spre oameni:
dumnezeiascd §i neinieleasd.

Ce ne cere Domnul? Sd incercdm sd iertdm, sa ne inva^am
cu iertarea, cu nefinerea de minte a rdului pentru ca sd trdim
iertarea lui Dumnezeu.

El ne spune sd nu ne inchidem inimile spre cei care ne-au
gre§it, sa nu fim rdi §i calpi 137 in actiunile noastre, pentru ca
duplicitatea ne urates te in mod groaznic.

§i ce rost are sa nu mananci carne §i sa nu bei vin §i sa nu
faci dragoste cu so^ia ta daca acest post, amestecat cu duplicitate,
te face un mdscdrici, un farsor?

Postul trebuie sd te goleascd de multe sucuri, de multe
mancarari, de excese. Dar, in acela§i timp, el trebuie sd ifi
simplifice mintea, sa te inve^e sa fii simplu in cugetarea §i
pozi^ionarea ta fa^a de al^ii. Nu cu doud fete, ci prin iertare, prin
uitarea certurilor §i a disensiunilor sa mergem mai departe, sa fim
alfii.

Neiertarea inseamna sd batem pasul pe loc.

Daca ne amintim de ce am zis §i amfdcut noi acum 3 zile, 5
ani sau 25 de ani inseamna sd tot batem pasul pe loc, cand noi
suntem alfii sau ar trebui sdfim al}ii.

Iertarea are nevoie de vederea de sine, de con§tientizarea
repercusiunilor gesturilor §i cuvintelor tale. Tu ierji pufine lucruri
§i Dumnezeu te iartd pe fiecare secundd de ceva anume.

Dar pana nu ierfi sj nu te rogi pentru iertarea tuturor §i nu
te rogi pentru toft oamenii adormifi, vii sau care se vor naste in
lumea asta nu sim^i sensul addnc al postului, care e umplerea
noastra de inviere.

Postul e inviere. El te ridica de la viafa in trup la viafa celor
fdrd de trup, la via^a duhovniceasca.

137

Falsi, fara delicatete.

Iertarea din post, iertarea cu post, iertarea din inima in
postul facut cu toata inima aduce inviere duhovniceascd in noi,
ridicare dintr-un univers inchis intr-unul deschis pretutindeni §i
fafd de toft.

Ce ne mai spune Domnul? Ca postul trebuie sa aiba bucurie
§i sa aiba dorul dupd simiirea lui Dumnezeu.

Ungerea capului §i spdlarea fefei [v. 17] au legatura cu
ascunsul in care neprezentdm lui Dumnezeu [v. 18].

Numai cand ne ungem mintea cu har putem avea fafa
radioasd, plina de lumina dumnezeiasca.

Numai cand mintea noastra e plina de bucuria iertdrii §i de
smerenie putem iradia in afard.

Caci fata spune pe cele ale inimii. Si fata noastra, care e
pozifionarea noastra vie cdtre alfii e cea care ne introduce in
rela^ii.

Cand facem cunostintd cu cineva facem cu fafa noastra §i
nu cu spatele nostru. II privim in fata pe eel cu care dam mdna, cu
eel cu care legdm o comunicare, care se poate transforma intr-o
prietenie durabild, daca ne ostenim amdndoi la asta.

Ce facem in noi, in taina, iese pe fata, iese pe trap. Trapul
nostra subliniazd via^a sufletului nostra pentra ca legatura dintre
ele este contigud. Intrepatrunderea sufletului cu trapul, umplerea
trapului in intregime de catre suflet e cea care imprimd bucuria §i
triste^ea in intregul trap.

Fiecare parte din noi vorbeste. §i depinde ce vorbe§te, cum e
receptata. De aceea igiena postului presupune igiena gesturilor, a
cuvintelor, a gandurilor. Conteaza ce spui, cum spui, cum te misti,
ce la§i sa se inieleagd.

Postul inseamna iertare, inseamna dezlipire de confort,
inseamna bucurie §i mai inseamna, ne spune Domnul,
§i...impartasire de bucurie.

Milostenia este o impdrtdsire de bucurie din bucuria ta, din
omenitatea ta, din bunul tau sim^ pentra al^ii.

Aceste Grioaupoix; kv oupoevco [comori in cer, v. 20] pe care
ni le cere Domnul trebuie sa fie impdrtdsirea noastra de dragoste
fa^a de ahii, care sa ne faca inima un cer de bundtate, de ddruire.

Caci cum putem avea o comoard reald daca nu o avem in
inima noastra? Daca iubim ceva trebuie sa si pdstrdm cu noi. §i
pdstrdm cu noi iertarea gre§elilor altora, bucuria postului §i
dragostea ca milostenie. Pastram in noi ceea ce vine de la
Dumnezeu in noi: harul §ifrumuseiea Sa.

Astfel putem in^elege de ce lumea §i lucrarile din ea sunt
impldntate, sunt inradacinate, i§i au fundamentul in harul lui

Dumnezeu §i cum ele sunt mediul prin care noi ne manifestdm
interioritatea.

Floarea ddruitd e floarea care ne transmite bucuria noastra
de altcineva. Numai cand floarea e insofita de dorinfa de a ne
exprima ea este un mediu de transmitere a interioritdtii noastre,
pe langa frumuseiea ei specifica.

M-au intrebat mai mul^i, de-a lungul timpului, de ce
crestinii ortodocsi sdrutd mdna preoiilor si a ierarhilor nostri,
adica de ce sd sdrufi mdna unui bdrbatl Raspunsul sta aici: pentru
ortodocsi materia eplind de har sj e finutd in har.

Se saruta mana preoiilor §i a ierarhilor pentru ca mainile lor
sunt slujitoare ale sfinieniilor lui Dumnezeu, adica se umplu de
harul Sfintelor Taine pe care le slujesc.

§i credincio§ii no§tri cinstesc prin acest sarut nu pe noi
insine ci slava lui Dumnezeu, care coboard in Bisericd prin
slujitorii Sdi §i se imparte tuturor.

Saru^i mana prin care e§ti iertat §iprimesti Sfmtele Taine.

Saru^i mana celui care te inva^a sa devii din om pdcdtos un
inger in trup, dupa cum sarutam mainile bunicilor, parin^ilor,
so^ilor §i so^iilor noastre sau ale copiilor no§tri cand dorim sa le
aratam marea dragoste §i cinste pe care le-o purtdm.

Ba, mai mult, trebuie sa cautam sd-i sarutam pe obraji §i pe
mdini §i pe dusmanii nostri, pe cei care ne hulesc toatd ziua, ca sa
aratam cufapta §i cu cuvdntul ca nu sta in noi duhul urdciunii §i al
infatudrii.

Da, acest mod de a te manifesta e unul paradoxal, e unul
bisericesc §i nu secular. §i el se leaga de rafiuni addnci,
dumnezeie§ti §i nu de cutume oarbe.

In lumea unde vezi degetul lui Dumnezeu lucrdnd peste tot
sj impodobind toate §i pe Dumnezeu prezent in ea ca Rafiunea
tuturor lucrurilor §i ca fundamentul viefii §i al fericirii tuturor te
compor^i altfel, mai presus de etichete neroade §i de conformdri
improprii la cadrul social.

De ce? Pentru ca noi traim viafa lui Dumnezeu in trup §i nu
viafa noastra. Noi nu mai traim ci Hristos ne locuieste din ce in ce
mai mult fiin^a noastra [Gal. 2, 20], pentru ca sa ne inalfe in slava
iubirii Sale.

Postul se include in aceasta logicd dumnezeiascd a vie}ii
Bisericii.

Postul, iertarea, milostenia, cura^ia trupului §i a sufletului,
in^elepciunea dumnezeiasca sunt insusiri ale modului divino-uman
de vietuire a omului in Biserica.

§i cei care le imbraca, care se imbraca in virtuiile Bisericii
in^eleg pe fiecare zi cat de prealogicd este logica dumnezeiasca a
Bisericii.

Cel ce a facut toate, Dumnezeul §i Parintele nostru ceresc,
prin mdinile Sale cele preasfinte, adica prin Fiul §i Duhul Sdu, sa
ne daruiasca noua frumusefea de a ne nevoi §i de a ne inielepii
continuu, traind in §i spre orizontul vesnic al vie^ii cu El, acum §i
pururea §i in vecii vecilor. Amin!

Teologie pentru azi

2011

Editia de fata este o editie

5 5 5

online gratuita

si e proprietatea

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus.

Ea nu poate fi tiparita
si comercializata

5

fara acordul direct

al

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus.

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate