Skip to main content

Full text of "Prof. Dr. Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae"

See other formats 


Miftai Moraru 




D.e nuptiis 
Mercurii et 
Philologiae 



EDITUQA FUNDAflEI CULTUDALE &OMANE 



Coperta de FLOAREA TUTUIANU 



EDITURA FUNDATIEI CULTURALE ROMANE 

Aleea Alexandra nr. 38 

sector 1, Bucuresti 71273 

ROMANIA 

Tel. 212.25.43, 212.14.03 

Fax: 230.75.59 

Email = fcr @ tag. vsat. ro 



ISBN 973-577-077-6 



MIHAI MORARU 



De 

nuptiis 

Mercurii 

et 
Philologiae 



e 



EDITURA 
FUNDATIEI CULTURALE ROMANE 

Bucuresti, 1997 



umanismul european 

§1 identttatea vechh culture scree 

romAne§ti 



Analiza caracterului istoric al notiunii de Europa este necesara 
si posibila tocmai datorita uneia dintre caracteristicile principale 
inculcate stiintei de spiritul european - istoricitatea notiunilor. 
Doua sunt trasaturile care ar putea fi considerate permanent* in 
istoricul raporturilor dintre conceptul si ideea de Europa: caracteml 
expansiv pe care il au a tit conceptul cat si ideea si functia 
exhortadvaz ideii in cadrul procesului de expansiune. Aceasta din 
urma trasatura este evidentiata si de faptul ca, in tncercarile 
contemporane de analiza a notiunii, apar unele determinante 
menite sa sublinieze functia activist! a ideii in sintagme de tipul: 
idee-forta, idee motrice. 1 Poate mai putin transant afirmata dec^t in 
perioada interbelica sau in cea conteraporana, aceasta functie a avut 
in permanenta si un rol modelator fata de concept. Data fiind 
labilitatea limitelor geograftce ale „pseudo-continentului" european 
si, mai ales, daca se poate spune astfel, cea a „limitelor cunoasterii . 
acestor limite", s-a afirmat chiar ca apartenenta la Europa ar fi mai 
mult o optiune decat o stare de fapt. Formularile derivate din 
perspectiva actuala asupra conceptului acorda o importanta 
deosebita expansiunii spre nord si est a limitelor geografice si 

1 V. prefata lui G.P. Orselo (p. 13) si nota introductivS a lui Dino Pasim 
(p. 26) l a ed a Il-a a lucrani lui Carlo Curcio, Europa. Stoiia di un' idea, Torino, 
W8, precum si consideratiile lui Curcio (p. 41-42) asupra rolului ideii de Europa. 



politice ale acestuia 1 , accentuand asupra importantei pe care, din 
punct de vedere politic, o prezinta pentru definirea conceptului 
secolului Luminilor si apoi romantismul, precum si asupra momen- 
tului de cenzura dintre FAncient Regime si era nationalitatilor. 

Pentru a oferi o mai dreapta situare examinarii caracterului 
european al literaturii romlne din secolele XV-XVIII este necesara 
insa reliefarea catorva elemente care au un statut diferit de eel actual 
Jn definirea conceptului de Europa asa cum se prezenta el pana spre 
sfarsitul secolului al XVIII-lea. Este vorba In primul rand de centrul 
ariei politice si culturale a conceptului. Se observa astfel ca Iargirea 
ariei cuprinse sub numele de Europa, de la denumirea regiunii 
continentale din nordul Egeii (in opozitie cu Peloponesul si 
insulele) pana la cuprinderea sub aceasta denumire a intregii coaste 
nordice a Mediteranei, spre vest pana la Gibraltar si spre est plna la 
coasta nordica a Marii Negre, se face Jn jurul unui centru de 
gravitatie sudic care risca s3 devina excentric In geometria acestui 
spatiu. Rolul sau de centru se mentine insa datorita faptului ca el 
asigura filtrarea si modelarea influentei asiatice. Chiar daca nu 
acceptam una dintre explicatiile etimologice curente (Europa-Apus; 
Asia-Rasarit), nu putem totusi sa nu observam ca zona contactului 
cu Asia este si zona de definire, opozitiva, a spiritului european. De 
altminteri, aceasta zona de contact este cea in care apare prima data 
si toposul Hterar al confruntarii dintre Europa si Asia 2 . Urmarirea 
diacronica a acestui topos arata ca, incepted de la primele atestari si '' 
pana la cele mai recente reluari ale acestuia, unitatea spiritual^ 
europeana s-a afirmat in special in perioadele cand amenintarea 
exterioara" era mai puternica. Ceea ce incearca sa apere in atari 
situatii purtatorii de cuv3nt ai spiritului european este numai in 



r 

tir, -ana rent; 



1 Istoria geografiei mentioneaza c3 In sec. al XV-lea contururile nordice ale 
continentului nu sunt cunoscute lnc3 sau cS !n secolul urmator Donul mai era 
considerat granitS tntre Sarmatia europeana si cea asiaticS (Hmiti mentinuti In 
cartografii pan3 In a doua jumitate a sec. al XVIII-lea). 

2 Gh. Ceausescu, Un topos al literaturii antics ve$nicul rSzboi dintre Europa 
si Asia, In Revista de istorie si teoiie literati, XXX, 1981, nr. 4, p. 501-508. 



aparenta unitatea europeana, in fond dreptul la diversitate oferit de 
aceasta. Patrunse in Europa in mai multe randuri, ideile de imperiu, 
momrhie, monoteism sunt treptat dizolvate de spiritul european. 
(v. de ex.: Roma ca urmasa a Troiei si elenizarea Imperiului Roman; 
monoteismul si apoi accentuarea asupra ipostazierilor divinitatii, 
democratismul implicat in cultul sfintilor, laicizarea gandirii prin 
miscarea umanista, analiza critica a textului religios derivata din 
polemica religioasa etc.). 

Considerand precumpanitoare in definirea spiritului european 
confruntarea desfasurata in zona contactului direct al acestuia cu 
influentele asiatice, nu ne vom ocupa aici de numeroasele castiguri 
pe care expresia literara le are de pe urma contactului cu spiritua- 
litatea Asiei, ci doar de felul in care acest contact determina 
constientizarea trasaturilor pertinente ale europenismului. In teri- 
toriul de contact capata acuitate observarea si compararea sistemelor 
politice si a credintelor, ceea ce constituie nu numai o prima treapta 
a analizei critice, ci si una spre legitimarea diversitatii. fn acest sens, 
de la Herodot, cu numeroasele sale observatii asupra credintelor si 
obiceiurilor egiptene, si pana la Cantemir din Sistemul religiei 
muhammedane, gasim o serie de trasaturi pe care am fi poate tentati 
sa le punem numai in seama unor influente directe sau mediate 1 , 
daca ele nu s-ar diferentia de cele ale operelor unor alti autori prin 

1 Intre cei doi autori exists desigur o diferenta de atitudine, dar In ambele 
cazuri este comunS tendinta polemica: la Herodot polemica este subiacenta, 
manifestandu-se In felul in care el selecteazS, prezinta si interpreteaza, dintre 
credintek egiptene, pe cele care pot servi afirmSrii trSsSturilor spiritului elin; la 
Cantemir polemica este manifests, determinata de insusi mobilul scrierii, daca 
admitem opinia editorului lucrarii lui Cantemir, Virgil CSndea, ca" mobilul nu ar 
fi constituit numai de cererea lui Petm eel Mare, ci si de dorinta autorului fnsusi de 
a oferi o analiza stiintificS, din perspectiva spiritului european, unui sistem 
contravenient acestuia (v. Virgil Candea, Studiu introductiv la Sistemul sau 
totocmirea religiei muhammedane, Bucuresti, 1977, p. XII-XIII). Pentru raporrurile 
lui Cantemir cu opera lui Herodot v. si nota 1 139 a lui V. Candea in ed cit. si 
comparS de asemenea descrierea Labirintului egiptean din Istoriile lui Herodot cu 
descrierea cetatii Epithimiei din Istoria ieroglifica a lui Cantemir (ed. 
p P- Panaitescu, I. Verdes, Bucuresti, 1965, vol. I, p. 161-171). 



faptul ca sunt marturii ale unui contact nemijlocit cu tipul de cre- 
dinte descris. Importanta constientizarii europenismului in 
teritoriile de contact si mat ales importanta factorului cultural in 
cadrul acestui proces reiese mai pregnant daca privim formele poli- 
tice care au mijlocit sau impus acest contact. Cronologic, formele 
politice care inglobau teritorii euro-asiatice in estul Mediteranei 
detin, din secolele VI-V i.e.n., cand se cnstalizeaza intr-o prima 
forma conceptul de Europa, si pana in secolul al XlX-lea, o indu- 
bitabila preponderenta, ceea ce a si facut necesara si indreptatita 
folosirea, pentru studierea ideilor si a formelor politice si culturale, 
a conceptului de traditie mediteraneana 1 . Secolul al XV-lea mar- 
cheaza insa pentru acest concept, prin importantele modificari 
survenite arit la confinele sale de est, clt si la cele de vest, o revolutie 
cu repercusiuni importante si pentru spatiul romanesc. In lunga 
istorie a formelor politice euro-asiatice din estul Mediteranei 
perioada dintre secolele XV-XVIII se caractenzeaza prin cateva 
mutatii de o deosebita importanta. Cele doua descoperiri epocale 
(tiparul si drumul spre Lumea Noua) survenite putin timp dupa 
caderea Constantinopolului sunt considerate cruciale si pentru 
istoria unitatii culturale europene. Faptul ca, fata de Imperiul 
Roman sau de eel bizantin ca forme politice care cuprindeau 
teritorii europene si asiatice, Imperiul Otoman se diferentiaza prin 
aceea ca in cadrul lui rolul conductor revine elementului asiatic a 
fost absolutizat si considerat, impreuna cu marea schisma din 1054, 
drept un moment determinant in restrangerea conceptului de 
Europa la eel de Occident In fapt, el nu putea modifica funda- 
mental structurile spiritului european din estul Mediteranei, ci a 
provocat numai o sciziune temporara, mai degraba o disparitate 
intre conditiile in care continua sa se desfasoare procesul de 
modelare a influentei asiatice in tiparele spiritului european din 



1 V. prezentarea lucrarilor colocviului La tradition mediteraneene en 
litterature (Zagreb, 1973) Acuta de Nicolae-Serban Tanasoca, In Cahiers roumains 
d'etudes litteraires, nr. 1, 1976, p. 146-147. 



8 



ariik importante situate: in cadrul Imperiului Otoman (atat in 
straturile populare, cat si in ierarhia ortodoxa), in diaspora si in 
tentoriile degranitacaxe veneau in contact cu Imperiul Otoman, in 
Occident (in cercurile umaniste si reformate). 

Daca acceptam generalizarile propuse de D.J. Geanakopolos 1 cu 
privire la raporturile dintre Bizant si cultura occidentala (sec. IV-XI: 
dominatia culturii bizantine asupra celei occidentale; sec. XI-XIII: 
contacte, in perioada cruciadelor, intre cele doua culturi, simbioza, 
confruntare; sec. XIII-XV: perioada de stagnare a dezvoltarii 
organice a culturii bizantine, confruntare deschisa cu cultura 
occidentala, schimb de valori; XV-XVI: continuarea activitatii 
culturale in diaspora) si incercam sa situam cultura rom^neasca din 
secolele XV-XVIII in cadrul acestor relatii, vom observa ca acti- 
vitatca culturala romaneasca se dezvolta similar si concordant, ca 
tendinte generale, cu activitatea culturala a diasporei grecesti, dar ca 
este mai putin marcata de tendinta, regenta in cadrul diasporei (mai 
ales in cea rasariteana, din sec. XV pana in sec. XIX), de recucerire, 
de restabilire a traditiei imperiale bizantine si mai apropiata de 
tendintele umaniste din diaspora occidentala de continuare si 
revivificare a acelor laturi ale traditiei culturale bizantine care 
conservau patrimoniul cultural antic (v. de pilda filosofi antici si 
scnitori bizantini antologati in Floarea DarurUor care patrunde si 
prin editii grecesti in tarile romane; difuzarea neoaristotelismului; 
cunostintele de istorie si mitologie antica, patrunse, prin 
intermediul cronografelor de traditie bizantina tiparite la Venetia, 
m tarile romane etc.). Aceasta situate a culturii romanesti, 
explicabila ca tendinta generala prin constiinta apartenentei la 
traditia culturala europeana anterioara secolului al XV-lea, se 
vadeste a fi, daca analizam in parte componentele si destinul 

D.J. Geanakopolos, Interaction of the „Siblmg" Byzantine and Western 
p fures in f^e Middle Ages and Italian Renaissance (330-1600), Yak University 
m!"' l976> apud AIexandru Du t"» Modele, imagini, privelisti. Incursiuni In 
"""' europeana moderna, Cluj-Napoca, 1979, p. 258. 



operelor literaturii romane vechi, formatia si activitatea perso- 
nalitatilor culturale, fenomenele si tendintele din politica culturala, 
determinate de un complex de factori cu pondere diferita 
cronologic. 

Intre cele doua momente importante care ilustreaza par- 
ticiparea romaneasca la cultura europeana din sec. XV-XVIIL 
Invataturile lui Neagoe Basarab si opera lui Dimitrie Cantemir, 
cultura romaneasca isi defineste nu numai fizionomia specifica in 
cultura europeana, ci si mijloacele de expresie artistica in limba 
national! in acest proces specificitatea ei se defineste continuu prin 
trasaturi pertinente, accentul cazand asupra aceleia dintre ele care o 
putea individualiza, intr-un anumit context istorico-politic. fn toate 
momentele cautarii identitatii sale, literatura romana face apel la 
una sau alta dintre formele de manifestare universalista ale 
umanismului european. 

In cadrul curentului umanist, universalist prin tendintele si 
prin expresia sa, opozitia fata de national, ca si relevarea contributiei 
nationale sunt, teoretic, inoperante, avand valabilitate numai pentru 
raportarea umanismului la fazele ulterioare ale uneia sau alteia 
dintre literaturile nationale. Studiul valorilor artistice din scrierile 
reprezentantilor curentului umanist este, tot din aceasta perspective, 
irelevant pentru istoriile literaturilor nationale, deoarece scrierile 
umaniste folosesc ca mijloc de expresie o limba de cultura, „moarta" 
(de unde teza disjungerii culturilor „nationale", a opozitiei dintre 
aulic si popular etc.). Dincolo de masura apartenentei la un spatiu 
cultural, manifestarile umaniste sunt insa acelea care ofera premisele 
intelegerii specificitatii literaturilor nationale; mai mult decat atit, 
ele sunt cele care ofera argumentele necesare dstigarii identitatii 
culturilor nationale. Principala caracteristica a miscarilor europene 
de tip umanist consta in circulatia si propagarea mai lesnicioasa a 
valorilor si modelelor culturale; contributia unui popor m cadrele 
acestui circuit de valori consta in afirmarea unor idei si concepte 
specifice, dar si in largirea patrimoniului spiritual al ariei respective 



prin receptarea, crearea sau propagarea unor valori necunoscute 
pana atunci in acel spatiu cultural. In modul eel mai general, se 
poate spune ca studiul mi$carii umaniste la un popor este studiul 
efortului de cunoastere pe care il intreprinde acesta pentru a se 
apropia de umanitate. Aparitia, o data cu curentul umanist 
occidental, a unor tendinte ca: pretuirea culturii antice, 
enciclopedismul, critica filologica s.a., isi are corespondente, in varii 
proportii si in momente cronologice diferite, si In componenta 
miscarilor culturale din alte arii. Dintre acestea, dteva momente ale 
culturii de tip umanist in spatiul ortodox nu vor ramdne fara 
consecinte pentru configurarea umanismului romanesc 

O prima etapa, care premerge manifestarilor umaniste de tip 
occidental de la noi, este situabila la sfarsitul sec. al XV-lea si in 
prima jumatate a sec. al XVI-lea. Ea se concretizeaza in receptarea 
masiva a culturii bizandne si sud-slave, in crearea unor opere literare 
in spiritul traditiei bizandne, in cultivarea unor genuri si specii 
literare din aceeasi traditie, in propagarea culturii sud-slave la slavii 
de rasarit. Analiza operelor si a faptelor de cultura din aceasta 
perioada {Invataturile lui Neagoe Basarab, Cronica lui Stefan eel 
Mare, incadrarea istoriei romanesti in istoria universala, sprijinirea 
tiparului slavon, alcatuirea unor redactii, caracterizate prin acu- 
ratetea textului, prin caligrafiere si ornamentica, pentru o serie de 
scrieri de traditie bizantinS) a relevat dimensiunile contributiei 
rom3nesti ^ m aceasta perioada, si a accentual asupra specificului 
acestei contributii, precum si asupra notelor umaniste si 
renascentiste ale acestei miscSri culturale. Dintre trasaturile acestei 
penoade care vor contribui la dezvoltarea umanismului romanesc 
din veacul urm2tor notam, in afara de receptarea culturii antice prin 
intermediul celei bizantino-slave, aparitia si dezvoltarea 
istoriografiei, preocuparile filologice si cele lexicologice, receptarea 
unor cunostinte enciclopedice, a unui inventar de locuri comune si 
de modele retorice. 



10 



11 



Cum se stie, veacul al XVMea este pentru cultura rornana si 
veacul care marcheaza impunerea limbii romane ca iimba de 
cultura. Determinarile interne si externe ale acestui fenomen sunt 
multiple, iar cercetarea lor arata ca acest proces datoreaza, in mod 
paradoxal, multe dintre impulsurile sale curentului umanist, in 
special datorita impunerii, prin intermediul operelor umanistilor, a 
constiintei originii latine a limbii romane. 

Deschiderea spre universalitate se manifests in literatura 
rornana medievala intr-un mod specific, adecvat cadrului istoric si 
politic, caci, asa cum arata Virgil Candea 1 , „in toata epoca de creatie 
culturala asumata de romani, linia fundamentals de conduita, cu 
grave implicatii politice, trebuia sa fie fidelitatea fata de singura 
forma de europenism acceptata de Poarta in cuprinsul Imperiului 
Otoman: traditia bizantina". Vocatia creatoare romaneasca gasea 
totusi in acest cadru cultural nu numai posibilitatea temporara de a 
se manifesta ca literatura europeana, ci si pe aceea de a-si pregati 
afirmarea plenara din veacurile urmatoare. 

Daca, asa cum am vazut, pentru majoritatea problemelor 
referitoare la conceptul de Europa, termenii pe care ii folosim 
actualmente isi mentin sensurile fixate in perioada umanista a 
culturii europene, atunci intre Europa antichitatii greco-latine si 
Europa natiunilor puntea de legatura o reprezinta fara indoiala 
republica umanista a literelor. Numeroasele defmitii care s-au dat 
perioadei umaniste au pus accentul fie pe redescoperirea antichitatii, 
fie pe conceptia antropocentrica, fie pe ideea tolerantei religioase.] 
Indiferent de rolul pe care il atribuie uneia sau alteia dintre trasa- 1 
tunle umanismului, studiile asupra acestei perioade sunt unanime 
in a recunoaste ca ea se caracterizeaza prin modificarea tipului de 
relatii intre elementele constitutive ale sistemului de valori umane. 
In ce masura a contribuit filologia la aceste modificari? 

1 Virgil Candea, Ratiunea dominants, Ed. Dacia, Cluj 1979, p. 13. 



UMANISMUL FILOLOGIC SI TRADUCEREA BIBLIEI IN 
LIMBA ROMAnA 



Umanismul filologic se naste dm dorinta restaurarii formei 
prime, nealterate a mesajului divin (ma refer la manifestarile 
umanismului filologic in literatura medievala). Pentru a reconstitui 
aceasta forma trebuie insa sa se recurga la critica de text, tn acest 
moment credinta in caracterul sacru al textului se transfera de la 
textul propriu-zis, pe care scribul sau editorul umanist il are in fata, 
la un text ideal, care trebuie reconstituit. Filologul opereaza, deci cu 
o copie, un aspect (eidos), una dintre identitatile posibile ale textului 
ideal. El poate cauta acest text ideal aprofundand cunoasterea 
limbilor moarte dar, in acelasi timp, poate da viata noua mesajului 
din textul ideal, transpunandu-1 intr-o limba vie. In faza umanista si 
in cea renascentista a culturii europene, aceste doua directii sunt 
reprezentate deseori de aceleasi personalitati. Emulatia dintre antici 
si moderni va duce la aparitia unui concept nou in arta si literatura 
- conceptul de originalitate. Ambivalenta termenului originalhate 
este foarte semnificativa pentru mutatia produsa in sistemul de 
valori culturale europene: acea originalitate (Ursprunglichkeit) a 
unui text pe care o cauta filologul clasic este foarte diferita de 
originalitatea (Besonderheit) pe care o cauta, de pilda, poetul 
romantic. Exista, de altfel, multi termeni care, datorita aparitiei 
unor noi limbi de cultura si, mai ales, datorita unor modificari in 
sistemul de determinari dintre sacru si profm, isi schimba sensul 
sau, mai exact, exprima acum un tip de relatii diferit de eel pe care 
d exprimau pdna in perioada renascentista. Unui dintre acesti 
termeni este chiar eel care se referea la limbile barbare - gentes; acest 
termen, dupa o lunga perioada medievala in care, alaturi de termenul 
idiot (vorbitor in idiom), avusese numai conotatii peiorative, intra 
acum in componenta unor concepte precum eel de gentilezza, 
de finind omul de lume, gentilomul. De altfel si idiotul, ca personaj 



12 



13 



comic din intermediile medievale, va fi mlocuit prin personajul 
comic ai ktinistului (v. infra, p. 102). 

Antinomia sacru/profan, cu aplicare speciala la fenomenul 
diglosiei, se caracterizeaza prin doua fenomene apropiate intre ele, 
dar care au totusi semnificatii deosebite: 1) traducerea Bibliei; 
2) folosirea unei limbi populare ca limba de cult. 

In istoria ariilor culturale si in cea a culturilor nationale 
europene exista aspecte specifice si diferente cronologice Intre aceste 
doua fenomene. fn toate cazurile fnsa, normarea limbii unui popor 
survenita fn urma folosirii ei ca limba de cult a dus la imbogatirea 
capacitatilor expresive ale acesteia. Ma refer nu atit la transferul de 
figuri de stil realizat prin actul traducerii, cat la favorizarea 
producerii de fapte de stil prin devierea de la norma. 

In afara atitudinii fata de limba sacra, in perioada umanista 
exista desigur si multe alte luari de pozitii: fata de ritual, dogma, 
insemne religioase etc. Pozitiile care se stabilesc in perioada aceasta 
isi mentin pina astazi rolul important in defmirea statutelor unor 
orase, provincii, tari, minority nationale sau religioase. Pentru 
dotandirea si mentinerea acestor statute s-au desfasurat lupte, s-au 
tinut sinoade si concilii pe care istoria le-a retinut. Exista, alaturi de 
datele istorice, si evenimente mai putin spectaculoase, dar, poate, 
mai semnificative pentru istoria spiritului european. Aceste 
evenimente sunt cele care akatuiesc istoria contactelor intre diferite 
comunitati nationale si religioase prin intermediul traducerilor. 

Pentru cultura romana un astfel de eveniment il reprezinta 
tiparirea Bibliei de k Bucuresti (BB) in 1688. Daca vom spune ca 
pentru cultura romana acesta este un eveniment defmitoriu, 
cuvantul „definitoriu" nu are aid un sens circumstantial, ci este 
folosit cu intelesul sau primar: in 1688 se incheie in cultura romana 
o actiune care dura de mai bine de un veac, anume tiparirea textului 
biblic in limba nationals. Din bibliografia chestiunii as rezuma 
doar unele aspecte, privitoare la dimensiunile colaborarii europene 
in perioada traducerilor umaniste. 



Textul romanesc tiparit la Bucuresti in 1688 reprezinta tra- 
ducerea textului grec al Septuagintei si al Nouiui Testament, 
traducere facuta in cea mai mare parte de catre Nicolae Milescu pe 
vremea cand se afla la Constantinopol. Editia de care s-au folosit 
atat Milescu cat si, partial, revizorii ulteriori ai traducerii sale este o 
editie greceasca aparuta la Frankfurt pe Main in 1597 (BF). Editia 
de la Frankfurt este o editie critica bazata cu precadere pe versiunea 
greaca din Hexapla lui Origen, pe versiunea lui Luchian si pe cea 
din Codex Sinaiticus. Milescu nu a tradus decat textul de baza al 
editiei critice din BF. Textul de baza din BF reprezinta si insumeaza 
colaborarea mai multor editori si filologi din cadrul asa-numitului 
„al doilea umanism", protestant, in vederea reproducerii cat mai 
apropiate de original si in vederea emendarii unor lectiuni din 
textul Septuagintei, care aparuse pentru prima data in Europa in 
cadrul Bibliei Complutensis, tiparita' la Alcala de Henares in greaca, 
ebraica, aramaica si ladn2 intre 1514 si 1517. Traducerea lui Milescu 
era literala; ea contine, atat cat se poate intrevedea din urmele lasate 
de protograful traducerii sale in doua manuscrise ulterioare si in 
textul tiparit in 1688, un numar mare de locutiuni, expresii si 
sensuri mentinute ca atare inc2 din textul ebraic. Dorinta de 
originalitate (in sensul Ursprtlnglichkeit) este probata si de folosirea 
unei editii ebraico-latine, probabil cea de la Geneva din 1618. 

Mentiuni referitoare la folosirea unor editii ale textului ebraic 
in traduceri romanesti aparusera la noi si inainte de Milescu. Mai 
cunoscute sunt mentiunile din Paha de k OrMie (1581-1582), 
traducere partial^ a Pentateucului, elaborata si tiparita cu sprijin 
calvin, si cele din Psakirea de k Balgrad(A\ba Iulia, 1651), editie 
bazata, din cate ne-am putut da seama, pe rezultatele criticii de text 
la care ajunsesera filologii si editorii din jurul oficinei tipografice a 
lui Henri Etienne. Sporadic mai apar urme ale contactelor cu texte 
in limba ebraica in Psaltirea versificatS a lui Dosoftei din 1673. 
Declarable privitoare la folosirea textelor in limba ebraica sunt ceva 
mai numeroase, dar ele nu au intotdeauna acoperire in text, fund 
vorba eel mai adesea de un simplu topos privitor la puritatea 



14 



15 



original a textelor. Din pacate singurul invatat care ar fi putut sa 
controleze veridicitatea acestor declaratii, anume Mozes Gaster, nu 
s-a ocupat decat in treacat de traducerile romanesti ale textelor 
biblice. Putinele mentiuni pe care le face Gaster asupra acestei teme 
se refera de fapt la un text parabiblic, Palea Historic*. Unele studii 
mat recente asupra apocrifelor religioase, studii datorate lui Emil 
Turdeanu, in special cele privitoare la Testamentul celor 12 patriarhi 
si la Cronica luiMoiseln literaturile slave, fac referire la ongmalele 
ebraice si, Iucru semnificativ pentru traducerile biblice, prezinta si 
unul dintre fbcarele de raspandire a unor traduceri din ebraica direct 
in slavona rusa a unor texte parabiblice, Acest centru de traduceri 
religioase din perioada umanismului timpuriu in spatiul est- 
european este Novgorodul. Novgorodul avea, in a doua jumatate a • 
sec. al XV-iea, stranse legaturi cu orasele hanseatice. Pana la 
supunerea sa sub stapanirea moscovita (1494), activa aici contorul 
hanseatic de la Petershof. Mai multe texte se traduc direct din 
germana in slavona de redactie rusa. Contactele culturale si 
religioase, atmosfera cosmopolita a orasului, relativa libertate 
religioasa au favorizat si inflorirea studiilor ebraice. Este, de altfel, 
perioada in care capatase. raspandire aici asa-numita erezie 
ludaizanta (v. N. Kazakova, I.S. Lune). Acestei miscari i se 
datoreaza, intre alte texte de exegeza biblica si gnoza, traducerea, 
direct dm ebraica in slavona de redactie rusa, a urmatoarelor texte 
biblice: Daniii, Esther, Cantarea Cintanlor, Ruth, Pildele lui j 
Solomon, Ieremia. Faptul eel mai interesant este ca reactia i 
impotnva acestei miscari se produce simultan cu cea dintr-o alta 
extremitate a Europei: Spania. Mai mult, reactia aceasta, 
reprezentata in special de catre episcopul Ghenadii, recurge pentru 
combaterea ereziei iudaizante la apropierea de propaganda catolica; 
intre alte marturii ale acestei apropieri se numara si completarea 
traduceni Bibliei cu celelalte card dupa textul latin al Vulgatei(v 
A.D. Sedelnikov). Biblia lui Ghenadii sta la baza Bibliei tiparite la 
Ostrog in 1580-1581 (v. G. Friedhof) de catre Ivan Fedorov, ale 
carui legaturi cu Moldova sunt cunoscute. Biblia de la Ostrog a'fost 



folosita la traducerea integrals a Bibliei in limba romana, dar nu 
pentru textul tradus de catre Milescu si tiparit apoi, dupa o revizie 
n u foarte temeinica, in editia din 1688, ci pentru o alta traducere, 
pastrata in unul dintre cele doua manuscrise mentionate mai sus, 
anume in ms. 4389 din colectiile Bibliotecii Academiei Romane. 
Desigur, aceasta traducere, nefiind tiparita, nu s-a bucurat in cultura 
romana de posteritatea pe care a avut-o textul tradus dupa editia 
Septuagintei de la Frankfurt. Existenta ei este insa semnificativa 
pentru istoria contactelor culturale in urma carora a fost realizata 
traducerea integrala a textului biblic in limba romana. In acelasi 
timp, existenta acestei a doua traduceri este semnificativa si pentru 
optiunea facuta de catre cei care au tiparit textul Bibliei de la 
Bucuresti. Putinii cercetatori care s-au ocupat de raporturile Bibliei 
de la Bucuresti cu Biblia de la Frankfurt (V. Candea, Paul Miron, AL 
Andriescu) admit ca optiunea lui Milescu pentru textul BF a fost 
determinate de prestigiul stiintific al acestei editii a Septuagintei. 

Metoda folosita de editorii BFindica destul de clar faptul ca, In 
situatiile in care textul era corupt sau ininteligibil, ei au evitat sa 
opteze pentru o anumita solutie, prefeiind sa pastreze ca atare 
formele din izvoarele editiei. Aceeasi metoda este urmata si de 
Milescu, dupa cum se poate observa din formele existente in ms. 45, 
Biblioteca Filialei Academiei - Cluj, si in textul tiparit in BB. lata, 
spre exemplu, numai in primele capitole dintr-o singura carte 4 Regi 
(A Imparatiei, a patra) cate cuvinte cu sens obscur sau cu forma 
corupta sunt mentinute pana in textul romanesc tiparit: in ochidu 
(HI, 4),gomor(V, 17), havratha (V, 19), elmoniCVl, 8), mahivar (VII, 
15), manaa (VIII, 8), affo (X, 10), mesthaal(X, 23), mesai, adiroth 
(XI, 6) etc. Daca adaugam la astfel de exemple numeroasele pasaje 
dificile rezultate din traducerea literala a unor locutiuni (ex. a lua 
capul / incepatura : „a numara" in Num, I, 2 si XXXI, 49 sau a 
cunoaste obrazul: „a partini" in Deut. I, 17) sau din respectarea 
foarte fidela a topicii originalului, vom vedea ca solutia adoptata de 
traducatorii, revizorii si editorii Bibliei de la Bucuresti reprezinta o 
maniera conservatoare de a infaptui un act novator, cum era eel al 
traducerii si tiparirii integrale a Bibliei in limba romana. Tendinta 



16 



17 



conservatoare are si rezultate pozitive, cum sunt, in afara de 
traducerea Tratatului despre ratiunea dominants, analizata de catre 
V. CSndea, si multe alte exemple de pasaje (v. Gen. XXXII, 30; 2 Regi, 
XII, 1 etc.) sau versete (v. 4 Regi, I, 19-20) care lipsesc cu totul in 
versiunile derivate din Vulgata. Pe de alta parte insa, sunt multe 
cazuri in care versiunea din ms. 4389, provenita, prin traducerile de 
la Novgorod si Ostrog, din Vulgata ofera un text romanesc mai clar. 
Este vorba mai ales de exemple in care unele sensuri calchiate 
prezente In BB nu s-au incetatenit in limba romana (v. Gen. XXXV, 
2, unde, in BB, apare un sens astazi mai rar al verbului a radica, 
anume acela de „a elimina"; „Radicati pre bodzii cei striini...", fat2 
de „Lepadat dumnezeii cei streini...", cum apare in ms. 4389). 

Cercetarile comparative asupra surselor folosite de tra- 
ducatorii Bibliei in limba romana incep sa devina mai lesnicioase 
in ultima vreme, pe masura ce avanseaza editia conceputa, sub 
auspiciile Universitatii din Freiburg im Breisgau din Germania si ale 
Universitatii iesene, in seria Monumenta linguae daco-romanorum. 
Aceasta editie, al carei prim volum a aparut la Iasi in 1988, ofera un 
pretios material de studii atit pentru compararea celor doua directii 
(Septuaginta: Biblia Complutensis - Biblia de la Frankfurt - Biblia 
de la Bucuresti; Vulgata: Novgorod - Ostrog - ms. 4389), dt si 
pentru a putea fi urmarita posteritatea solutiilor de traducere 
adoptate in sec. al XVII-lea si viabilitatea acestora pentru o traducere 
actuala a textului biblic in limba romana. 



EMULATIA UMANISTA SI DIVERSIFICAREA 
PREOCUPARILOR CULTURALE 



Revolutia renascentista inseamna o schimbare de perspective 
in relatia de tip medieval si umanist timpuriu dintre greutatea 

18 



auctoriala a modelelor antice si epigonismul contemporan. Trezirea 
spiritului de emulatie va atrage dupa sine pretuirea novatorism.ului 
si in ultima instanta, cautarea originalitatii creatoare. La fel insa 
c um idealul renascentist al perpetuarii numelui («perpetuandi 
nomini desiderio» la Boccaccio) deriva, pe de o parte, din emulatia 
in raport cu modelele antice, dar, pe de alta parte, constituie o 
riposta la tema medievala a egalitatii in fata mortii, si originalitatea 
creatoare a miscarilor renascentiste europene se defineste atat fata 
de patrimoniul antic, cat si fata de traditia culturala medievala. 

Ca scrieri independente, artele poetice si manualele de retorica 
reprezinta rezultatul preocuparilor de teorie a artei din Renastere, 
perioada cand specia tratatelor, unitara formal, se aplica celor mai 
diverse subiecte si teme. Trat^nd erudit, cu exemple din literatura 
antica si din cea contemporana lor, problemele artei poetice si ale 
discursului, aceste tratate mentin sistemul poeticii aristotelice si 
principiile retoricii ciceroniene. tn perioada Contrareformei, ele 
capata un tot mai pronuntat caracter normadv si didactic, tn special 
tratatele de retoricS, a caror utilitate practica in elocinta diplomatica 
si judiciara, in «arta guvernarii* politice sau in propaganda 
confesionala era recunoscuta, Isi gasesc locul in programele scolare, 
alaturi de celelalte arte liberale. 

Preocuparile de poetica, gratie in special teoriei platonice 
asupra inspiratiei poetice, teorie reluata mai tntai in apologetica 
crestina si apoi in neoplatonismul renascentist, au fost mai putin 
expuse statuarii unor norme imuabile. Echilibrul mobil al rapor- 
turilor poeticii cu filosofia, cu gramatica si cu istoria, fluctuana 
conceptiilor asupra normelor prozodice fata cu inspiratia poetica 
si, mai ales, manifestele poetice ale autorilor au determinat mereu 
noi atitudini in problemele poeticii. Comparativ cu locul modest 
pe care il ocupa notiunile de poetica in gramatici, rolul problemelor 
de poetica in «viata literara» a miscarilor renascentiste se vadeste a fi 
atit de important incat se poate afirma ca intreg fenomenul 
renascentist este de fapt ilustrarea unei probleme de poetica, anume 
aceea a raportului dintre imitatie si creatie. 

19 



Definite™ pent™ aprecierea caracterului renascentist al lino, 
momente dm evolutia diverselor literaturi europene pot I 
considerate, din acest punct de vedere, urmatoarele trasaturi 
pretuirea individuality creatoare, perceperea caracterului specific! 
al opera de arta, conf.gurarea traditnlor culturale proprii ale unor 
entitati Iingvistice vii. 

Importanta Renasterii italiene in declansarea procesek, 
evolutive care au dus la afirmarea literatunlor nationale europene 
este un fapt mcontestabil. Pent™ a distinge insa Intre faza istorka a 
contactelor unei culturi cu manifestable Renasterii si faza In care In 
evolutia respective! culturi, sunt insumate trasaturile defmitoriiale 
fenomenulm renascentist trebuie sa avem In vedere specified 
dialogulwdmtr, cultura care se afirma si traditia culturala fata de 
care ea se defineste. 

Din aceasta perspective, in configurarea renasterii romanesti 
putem distmge doua momente principals pnmul dintre acestea 
situabi m sec al XVI-Iea, se caracterizeaza pnntr-o serie de actiuni 
culturale influentate fri resorturile lor de contactele cu manifestable 
uraamst-nnascimentale apusene si cu asa-numitul «al doilea 
umani Sm », reformat; celalalt, situabil In a doua jumatate a sec al 
XVIHea, constituie, pnn implinirea tendintelor aparute fri cadrul 
pnmului moment si, mai ales, prin realizable artistice specifice si 
organic dezvoltate, adevarata epoca a renasterii rominesti. In cadrul 
pnmu ui dmtre abate doua momente, ponderea o detin mani- 
festarile de tip umanist. Dificultatea deosebita pe care o prezinta 
anahza acestor manifestari umaniste dm spatiul romanesc se 
datoreaza faptului ea, fntre sfirsitul sec. al XV-lea si eel al secolului 
urmator, tendintele care intra in disputa reprezinta compnmarea 
mtr-un interval cronologic relativ restrims, a unor tensiuni dialogice 
multiseculare. Principala intre acestea este cea dintre limba 
populatiei romlnesti si limba de cultura slavona. Dar, in afara ei se * 
rnanifesta acut in aceasta perioada si impactul dintre cultura'de ' 
trad,tie bizantma si cultura occidental! De asemenea, capata 
acuitate tensiunile existente in cadrul fiecareia dintre cele doua 

20 



traditii culturale. In cultura de traditie bizantino-slava repercusiunile 
mediate ale «renasterii paleologe», ale curentului isihast si ale Scolii 
de la Tarnovo s-au concretizat in spatml romanesc prin tendinta 
umanist-filologica exercitata asupra redactiilor manuscrise ale unor 
scrieri bizantine si slavone. Specificul acestui umanism filologic 
slavo-roman a fost generat de faptul ca, in spatiul romanesc, limba 
slavona nu era supusa decat sporadic influentei uneia sau alteia 
dintre limbile slave vii. El s-a concretizat in functia conservatoare 
si chiar restauratoare a versiunilor (redactiilor) slavo-romane. In 
acelasi timp se produce si afirmarea specificului unei politici 
culturale romanesti exercitate prin intermediul culturii slavone. 
Aceasta politica culturala romaneasca are drept teluri legitimarea 
mostenirii traditiei culturale bizantine si recunoasterea, in plan 
european, a rolului politic al romanilor. Alaturi de politica .culturala 
dusa la nivelul aulic, in cultura slavo-romana intalnim o 
receptivitate deosebita fata de literatura asa-zis «eretica». Dimen- 
siunile fenomenului au fost exagerate sau unilateralizate uneori, 
deoarece in aceasta categorie au fost inglobate si scrieri parabiblice, 
istorice, oraculare sau exegetice, care, fara a contraveni esential 
literaturii canonice, reprezentau incercari de ordonare si de interpre- 
tare politica sau ideologica a scrierilor canonice, constituind astfel 
o treapta in desacralizarea acestor texte. Este interesant faptul ca 
tendinta conservatoare si restauratoare existent! in textele canonice 
si aulice de redactie slavo-romana apare si la nivelul acestor texte 
«populare», ca si la eel al literaturii beletristice. De altfel la slavii 
ortodocsi caracterul popular al unor texte de acest tip nu apare la 
nivelul lingvistic, ele nefiind texte in limba vernaculara, ci la nivel 
tematic si stilistic. Totodata aceasta categorie de texte este cea in care 
se produc si unele contacte ale literaturii occidentale medievale si 
umaniste cu literaturile slave de est. Intre aceste contacte poate fi 
notata si contributia literaturii slavo-romane la transmiterea 
literaturii sapientiale umaniste catre slavii de est. 

Contributiile romanesti, in aceasta perioada, la dezvoltarea 
unianismului in limbile de cultura greaca si latina, fara a avea 



21 



amploarea celor din domeniul culturii slave, nu sunt totusi ma 

putin semnificative. In activitatea Scolii de la Putna si in cea 

umanistilor transilvaneni gasim tendinte pe care le intllneam si i 

cadrul manifestarilor uraaniste slavo-romine si anume restaurare. 

traditiei culturale bizantine (in cazul Scolii de la Putna) si restabill 

rea legaturii genetice cu spatiul romanic prin afirmarea descendenteU 

latine (in cazul lui Nicokus Olahus). La fel de important este insa* 

o trasatura care apare, in proportii diferite, in cadrul tuturor 

domennlor de actiune umanista in lirabile de cultura numite mai 

sus: fuziunea dintre ideea universalista a unei republici a literelor si 

ideea dreptului la diversitate si la particularisme Jn cadrul acesteia, 

Odata" acceptata ideea translatiei studiilor din greaca in latina si 

skvona, se creeaza si premisele continuarii acestui proces Modelul 

glosarelor greco-Iatine justifica lexicografia greco-slavona si pe cea 

slavo-romana. Ca avem de a face, in cazul activitatii lexicografice 

cu o manifestare de sorginte umanista se vede din analiza unei 

categorii de texte a caror prezenta a fost explicata prin necesitati 

didactice sau prin necesitatea justificarii canonicitatii textului 

romanesc. Este vorba despre textele bilingve slavo-romane Dispu- 

nerea specifica a pasajelor slavone si rom^nesti, neconcordanta 

intalnita uneon Jntre textele romanesti si cele slavone intercalate 

precum si faptul c3 in textele romanesti se dau deseori echivalente 

multiple si chiar versiuni diferite pentru acelasi cuvant ori pasai 

slavon ingaduie afirmatia ca ne aflam in fata unor exercitii stilistice 

de interpretare a textului slav. Categoria textelor bilingve este ins3 

destul de raspdndita in intreaga epocg umanista europeana digL 



;iosia 



reprezentind chiar, in unele texte dramatice, o opozitie de registre 

StlllSti— T— *-i^.i.:« . &" uc 



stice. Textele bilingve slavo-romdne, alaturi de alte manifestari 
ale dialogului dintre culturi din perioada umanista, chiar daca nu 
ajung sa capete valente stilistice, nu sunt totusi mai putin impor- 
tante pentru configurarea umanismului romlnesc, deoarece 
elementele de teorie a traducerii si glosarea de tip enciclopedic sunt 
prime etape ale criticii de text. Pe acest traseu, eliberarea de 
superstitia sacrahtatii scrisului va conduce treptat spre afirmarea 



individualitatii creatoare. Totodata, prin intermediul traducerilor, 
gloselor si al instrumentelor lexicografice, limba vernaculara isi 
insuseste primele notiuni de teorie a literaturii. Tot umanismului 
filologic i se datoreaza, grade preocuparilor etimologice, formele 
incipiente ale constiintei originii latine a limbii romane. Alaturi de 
receptarea pe cale livresca a ideii descendentei latine, etimologismul 
este eel care fixeaza aceasta idee si chiar o aplica in asa-numitele 
grafii etimologizante, care apar nu numai in textele romanesti cu 
alfabet latin, ci si in cele scrise cu alfabet chirilic. Si in acest 
domeniu umanismul filologic are repercusiuni mai largi pentru ca, 
de la etimologism ca «forma de gandire», se ajunge la definirea 
identitatii nationale si apoi la legitimarea limbii nationale ca limba 
de cultura. Un alt aspect: dupa cum se stie, intre explicatiile date 
aparitiei primelor texte in limba rom^na precumpanesc cele care, 
pornind de la existenta, intre aceste texte, a unui grup de scrieri 
religioase cu caracteristici lingvistice comune, au presupus diferite 
influente externe (catolica, husita, luterana, calvina etc.) sau 
determinari interne, fn mod foarte general se poate insa afirma ca 
la impunerea scrisului literar romdnesc au concurat mai multi 
factori, constituenti ai unui climat umanist romanesc (umanismul 
reformat, luteran sau calvin, in cazul unor tiparituri precum 
Catehismul sibian din 1544, tntrebare crestineasca, Brasov, 1560 
sau, respectiv Cartea decantece, cea. 1570, Palia dela Orastie, 1582; 
umanismul catolic, receptat probabil prin intermediul tiparului 
Venetian, Floarea Darurilor, cea. 1592-1604, sau umanismul 
popular, in cazul unor traduceri de apocrife religioase si scrieri 
parabiblice). Complexul de factori istorici si politici care a dus la 
crearea unui climat umanist in tarile romane (mai ales in 
Transilvania, dupa 1526, si in Moldova) a determinat nu numai o 
mult mai rapida circulatie geografica a ideilor umaniste in cadrul 
unei elite intelectuale, ci si o circulatie intre straturile sociale si 
culturale. Intre contestarile intelectuale si ereziile populare apar 
aliante pana atunci de neconceput. Discutarea dogmelor, privirea 
istorica asupra ideilor si fenomenelor, examenul critic al formelor 



23 



poiitice inseamna in primul rand o eliberare de sub tutela Jui no 
legitur. ' 

Daca protestantismul a fost acuzat de a fi spart frontul unitati 
crestme antiotomane si a fi avut un prea pronuntat spirit pra til 
nu se poate nega mutatia important P e care spiritul sau practic 
adus-o m aprecierea realista a unor fenomene poiitice. Umanisti 
format, sunt intr-adevar m care au marturisit faptul ca, in seel 
XVI-iea, ImpenuJ Otoman facea parte de mult din echilibrul politic 
european si tot :« au transformat ld eea cruciadei anriotoman n 
•dee a ^ruaadet cu turale, Prin acest al doilea umamsm, reto ri j 
medieval* se dizolva complet in fata reahtatilor poiitice j 

&F?cS i ^ Siml Sec " XIV - ka si de prima ***** - 

a XV-lea cand batah, precum cele de la Nicopole (1396) p Varna 
(1444) on expedit.a burgunda de la Dunare (1445) mar au caract 
de cniaada a crestmatatii (forte multinational sprijm papa sn e 

Ketone, (1476) umamstulm Ph. Buonaccorsi (Callimachus) cu 
eferire la acnunile poiitice ale M Stefan eel Mare se combm 1 
vertismentul «ho dl e mihi, eras tibi», dar nu mai are pu'rea "e a 
pune m m,care expeditii. Formula retorica se mentin" insa si in 
ec al XVI-lea, actiumle lui Mihai Viteazul mai sunt considerate 
m drept derive 1 dm «amore christianitatis, dar rezuS p n 
pal al mutator de mentalttate provocate de umanismul 23 
v de hmpede: tmta actiunilor lui Mihai Viteazul este alta numiS 
pnntr-o alta formula retorica umanista, restitutio Daciae O d 
cu moartea lui Mihai Viteazul se incheie o epoca in care m^ca 
umamsta generase, ca in atatea alte cazuri, trezL sptntulur n o na 
• fl -Pmsese pana la a-si gasi forma pohtica corespunzL'e 

Etapa urmatoare, o etapa de tranzitie, desi mai contine 
mamfestan mteresante din punctul de vedere al dialogului cultura 

25SSS3 - 620 ' de pm > tn care istori " rom ^ 

si gaseste locul in cadrul istonei universale, intr-un sistem fnc3 
se departeaza tot mai mult de tdeile umaniste de tolerant*, fiind o 
24 



epoca a polemicii confesionale, a actiunilor contrareformei orto- 
doxe, a sinoadelor si caterisirilor, a ripostei la tot mai pronuntatele 
actiuni de prozelitism, combinate cu opresiuni poiitice. In cadrul 
acestei epoci se pun totusi bazele renasterii romanesti, care se va 
afirma plenar in a doua jumatate a secolului, mai ales dupa 1670. In 
aceasta perioada, in Tara Romaneasca si in Moldova se manifests, 
pe teren cultural, influenta Academiei kievomovilene, se intensified 
activitatea tipografica in limba romana, se reorganizeaza invata- 
mantul. Activitatea literara, continuata de invatati precum Varlaam, 
Ureche, Udriste Nasturel, Daniil Panoneanul, Simion Stefan, 
Eustratie logofatul s.a., reia unele dintre directive epoch anterioare 
(traduceri, umanism erudit, afirmarea descendentei latine) si 
introduce in procesul castigarii identitatii nationale probleme noi 
(cele ale limbii romine literare, ale raporturilor ei cu alte limbi 
romanice, ale unitatii nationale si religioase). Prin intermediul 
istoriografiei umaniste poloneze si al manualelor kievene devin 
cunoscute o seama de elemente ale traditiei antice (figuri mitologice, 
eroi politici ai Antichitatii si vorbele lor memorabile etc.), precum 
si unele notiuni de poetica existente in cadrul gramaticilor de cole- 
giu (excerpte din Gramatica lui Meletie Smotritki, traduse de Staicu 
gramaticul de la Targoviste). De sursa kieveana, avand la baza 
Lexiconul lui Pamvo Berinda, sunt si o serie de manuscrise 
romanesti cu caracter lexicografic, prin intermediul carora deveneau 
de asemenea cunoscuti unii termeni de teorie a literaturii si o serie 
de personaje mitologice. 

Si totusi formele acute ale luptelor confesionale si poiitice 
mfluenteaza negativ atat receptivitatea culturala, cat si afirmarea 
creatoare. Nu atat fondul disputelor confesionale, care, de fapt, nici 
nu mai puteau prezenta elemente noi, pozitiile/tezele fiind definite, 
cat felul in care era respinsa discutia asupra dogmelor va readuce in 
Prim-plan obtuza formula non legitur. La 27 octombrie 1639, 
Meletie Sirigos, in biserica Patnarhiei din Constantinopol, il ataca 
in termeni drastici pe filosoful neoaristotelian Teofil Coridaleu si 
porunceste, din ordinul patriarhului si al sinodului, sa nu citeasca 



25 



nimeni Martunsirca lui Chiril Lucaris; «Iar cd ce va citi va fi izgoni 
dm bisenca lui Hri S tos». Din fencire, respingerea tezelor lui Lucari; 
de ortodoxia romana nu s-a facut prm intermedin! incriminari 
hlosofiei, lar curentul neoaristotelismului a fost in tariie roman 
unul dmtre dementele care au contribuit din plin la structure 
Platfonnei ideologice a invatatilor romani, chiar in cursul sec. a 
XVH-lea. Alaturi de influenta kieveana si de activitatea elevilor I 
Condaleu, tipanturilegrecesti de la Venetia si contactele invatatiloi 
romani cu centre culturale din Rasarit (Constantinopol, Kiev) 1 
Apus (Padova, Viena, Londra) au dus la o considerable largire'J 
onzontului lor cultural. Ceea ce este esential in definirea renasterii 
romanesti consta in faptul ca, in aceasta etapa, cultura romana ard 
vigoarea de a naturaliza influentele cele mai diferite (de la receptarea] 
antitnnitansraului in Divanullm Cantemir si pana la includere] 
unor scneri apocrife in Vietik svintilor a lui Dosoftei si chiar in 
Bibha de la Bucuresti) fara a-si teme f.inta. Nationalizarea 
servtciului liturgic, inceputa sporadic in secolul anterior prin unele 
tipantun coresiene, isi gaseste in vremea lui Dosoftei si a lui! 
leodoae Vestemianul realizarea deplina. Traducerea si tipanrea 
Bibha, mceputa si partial realizata, intr-un cere restrans de carturari 
din mitianva calvina, la 1582, se realizeaza integral, in 1688 prin 
conlucrarea invatatilor din toate provinciile romdnesti. Reluarea 
unora dintre initiativele umanismului romanesc denota preocu- 
parea pentru stabilirea unei traditii culturale romlnesti (vezi de 
pildS propunerile de sanctificare a unor sihastri moldoveni 
introduse de Dosoftei in cuprinsul Vietilor svintilor pe care le 
tipareste la Iasi). Defmka prin trasaturi pertinente fata de culturile 
pe care le mosteneste si fata de cele cu care vine in contact, cultura 
romaneasca Ssi fixeaza in aceasta epoca si modelul ideal de creator 
in portretul caruia eruditia mai detine inca o pondere insemnata' 
dar capacitatea creatoare intra si ea intre criteriile de apreciere 
lotodata, acum se impune constiinta fictiunii literare. Un singur 
exemplu dintre multele posibile: convorbirea lui Milescu, la numai 
cateva lum dupa venirea lui in Rusia (1671) cu Simeon Polotki 



Epifariie Slavinetki si Paisie Ligaridis, asa cum se afla ea consemnata 
Intr-un manuscris rusesc aproape contemporan cu evenimentul, 
reprezinta ndndoielnic o confruntare de cunostinte dogmatice, dar 
si o confruntare de atitudini, in cadrul careia Milescu se diferentiaza 
destul de vizibil de primii doi dintre conlocutorii sai prin faptul ca 
el face diferentierea dintre parabola si istorie, in timp ce Polotki 
respinge chiar si sensul alegoric, admitand numai sensul literal al 
textului sacru. Tiparirea de catre Dosoftei, la inceputul Psahirii sale 
in versuri (1673), a recomandarilor de lectura bazate pe cele patru 
sensuri ale textului indica o relatie activa cu textul literar, lucru pe 
care, de altfel, il arata cu prisosinta si rezultatele efortului sau artistic 
de versificare a psalmilor. 

Cel mai de seama castig pe care istoria literaturii roma^ne il va 
avea la finele epocii de renastere sta in crearea unei opere, originale 
de fictiune: Istoria ieroglificS. 



26 



' 



CONFIGURAREA RAPORTURKOR CU 

IJlTBRATURAUNIVERSAlJL CARTILE 

POFULARE 



Uefinirea cSrtilor populare presupune convergent mai multor 
criterii. Primul si eel maiuzitat este criteriul circulatiei. Acest 
criteriu nu este specific cartilor populare, nu poate fi decat un 
auxiliar in determinarea structurii lor; el este rezultatul apartenentei 
unei carti la domeniul cartilor populare, iar nu criteriul de definir'e 
a acestei apartenente. Circulatia cartilor populare poate fi studiata 
cu mijloacele sociologiei literaturii. Materialul faptic il constituie 
insemnarile de carte, insemnarile copistilor, atestarea prezentei unei 
carti in diferite biblioteci, iar pentru perioada mai tarzie, din jurul 
lui 1800, eventualele stabiliri ale tirajelor. Rezultatele studiuiui pot 
defini rolul si functia acestor carti in diferite epoci si in diverse 
medii sociale, dar nu pot determina diferenta dintre opera de autor, 
opera cu autor fictiv etc., categorii incluse cartilor populare tocmai 
pe baza criteriului circulatiei. Romanul eroic, romanul de aventuri, 
romanul erotic nu circula pe cale orala in integhtatea lor 1 , iar 
circulatia orala independent^ a unor elemente unitare nu poate fi 
luata in considerate din punct de vedere statistic, pentru ca nu vom 
sti niciodata de cate ori s-a recitat sau ba o anumita fabula sau un 
pasaj de sine statator, sau de cate ori a fost rostit un proverb. Urmele 
circulatiei trebuie cautate in schimbarile din planul formal. 



1 1.C. Chitimia si Dan Simonescu, In Studiul introductivh Cartile populare 
to literature romaneasca, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1963, p. XVI, admit 
C S „numai naratiuni si rezumate din cartile populare au avut printre tarani o 
drculatie orala". 



29 



Descendenta sau ascendenta cartilor populare prin paturi 
sociale este greu de probat in cazul unor clase sociale «nivelate pri 
hpsa de cultural. Daca teoria descinderii cartilor populare dh 
patunle Jnalte spre clasele de jos si a infiltrarii acestor carti in folclo; 
nu este dovedita (majoritatea copistilor si traducatorilor de car 
populare sunt died, calugari, ba chiar copii in casa, ucenici d 
pavalie* etc, traducerea romanului Varham si Ioasafde cal 
Udriste Nasturel, atestarea, in B.A.R. 2183, a unui alt manuscris 
tradus de... sau in posesia lui loan, protopop la manast^ 
Bodescului, sunt cazuri izolate), in schimb este vadit ca perceperea 
caracterulu; de fictiune al acestor carti survine mai intai intre 
oamenu cultivati, care puteau avea cunostinta de izvoarele istoric] 
exacte asupra unor fapte si personaje din cartile populare. E drepl 
ins5 sa ne intrebam daca din marturiile citate de obicei (Miron 
Costin , stolnicul Constantin Cantacuzino) reiese si perceperea 
caracterulm de fictiune artistic, pe care 1-ar avea aceste carti Vadit 
ca nu. De altminteri ar trebui sa extindem intrebarea asupra intregii 
noastre ltteraturi vechi, si studiul sociology ar avea de urmarit epoca 
in care se impune constiinta fktiunii artistice, pentru <2 ea 
ecnivaleaza cu intentia scriitoriceasca. Intrarea in universal fktiunii 
este marcata in basmul popular prin formule stereotipe; cartile 
populare, prin titluri si ton, mSrturisesc dimpotriva intentia de a 
inspn-a incredere de a parea adevarate (unele chiar sunt mai mult 
decat s-a crezut ). Caracterul cartilor populare, asa cum apare 
P^cizat^n secolul al XVIII-lea in numeroase predoslovii L 

1958, Mr" C0StIn, ° PCre ' BUCUfe?tI ' MtUra d£ Stat P £ » fr " datura * «* 
4 LC. Chitimia si Dan Simonescu, op. tit, p. XII, nota 1. 



ticesc ? j j e zabavaw 1 . Eticesc va sa insemne ca instructia era 
indreptata in primul rand spre educatia morala a individului, dar 
aceasta nu inseamna ca se reducea la atat. Cartile populare ar putea 
fi clasifkate cu destula usurinta dupa ramura stiintei (ulterior 
distinct!) pe care, la acea epoca, o inlocuiesc: zoologia - Bestiariile, 
piziologul; mineralogia - Lapidariile; istoria - hronografele, 
romanele pseudo-istorice; geografia - cosmografiile etc. Pentru a fi 
mai verosimile, unele carti populare sunt atribuite unor autori 
fictivi (Gromovnicul lui Iraclie imparat) 2 . Urmarind o problem! - 
cartile populare -, stabilite prin enumerare, iar nu definite structu- 
ral - studiul circulatiei cartilor populare considera, in fapt, evolutia 
istorica a mentalitatii diverselor epoci raportata la aceste carti. In 
directia aceasta s-au orientat, la noi, studiile lui N. lorga 3 . Acesta este 
si scopul (singurul m&rturisit de N. Cartojan in laconica prefata a 
Cartilor populare in literatura romineascaf cercetarii in domeniul 
cartilor populare. Daca orientarea generala spre studiul epocilor de 
cultura, cu consecintele lor asupra traducerilor dintr-o limba sau 
alta a cartilor populare, este vizibila in structurarea celor do.ua 
volume ale lucrarii lui Cartojan, in alcatuirea fiecarui capitol exista 
anumite criterii de organizare care atesta o preocupare anumita 
pentru studiul formelor. Altfel, autorul nu teoretizeaza prea mult in 
jurul problemei. Stadiul cercetarilor impunea, in primul rand, 
strangerea si ordonarea cronologica a unui material foarte bogat. 



1 Al. Dutu ia In considerare cartile «desfi$t3toare sau de ziSbava* In cap. I 
(pp. 23-65) al cartii sale Coordonate ale culturii romanesti In secolul XVIII, 
Bucuresti, Editura Academiei, 1968, iar cele eticesti fac obiectul lucrani CSrtile de 
intelepciune in cultura romana, Bucuresti, Editura Academiei, 1972. 

2 B.P. Hasdeu, op. tit., p. XXXI. 

3 Mai ales Faze sufletesti si carti reprezentative la Romani cu specials privire 
h legaturile «Alexandriei» cu Mihai Viteazul, In Analele Academiei RomSne, Mem. 
sect, ist., seria II, t. XXXVII. 

4 «textele poporane constituie pentru noi pretioase documente culturale, 
P r in mijlocul cSrora putem patrunde si intelege mentalitatea generatiilor 
disparute», in Prefatah vol. I - Epoca intluentei sud-slave, Bucuresti, Editura Casei 
Scoalelor, 1929, p. V. 



30 



31 



Defanindu-1 lap.dar pe Cartojan «un savant eminent» 
Calmescu rezuma fiz.ologia insulin abstras de preocuparile marunt 
ale vietn cotidiene, dedicat unor probleme prea putin cunoscu 
publiculu, y. Valabda ar fi aceasta descifrare a subtext J 
propozitiei lu, Calmescu, daca n-ar exista si acel revers al «activitj 
savante», si anume convingerea lui Cartojan ca face o opera na J 
nala foarte necesara si ca, pentru ducerea la bun sfarsk a dificii 
mtrepnnden, e nevoie a crea si scoala in cercetare. Si intr-adevar 
o mare nnportanta a fost aplecarea lui Cartojan asupra domenmlu 
cartilor populare si, mai larg, al istoriei literaturii romane vechi 
pentru ca a obisnuit un mare numar de cercetaW, cu studiul serio 
U prob al manuscriselor, editnlor, izvoarelor externe, cu problem] 
filologtce, cu criteriile de datare si de stabilire a filiate textelor I, 
aceasta directie, opera lui Cartojan - Cardie populare in literati 

ZuwTT" "/ XCekaZl LUCfarea dUGe in circuitul internationa 
mult tudmea de vanante si de probleme speafice circuktiei cartilo, 
populare pe sol romSnesc, oferind totodata istoncului literaturl 
romane un material vast, altminteri greu accesibil, un material de 

co'ntrolaf Pte ^ "^ * C3ZUn ^ mai ^ neVoie de a \ 

cu f^7%T tn SmdlU J 1 dr ' l0r P ° PUkre le ^ tura ac ^™ 
cu olclorul, Cartojan are in vedere elementele care intra in circulatia 

orala m reprezentarile iconografice etc. Legatura cartilor populare 

cu foldonil este general dupa distinctia pe care o facea Hasdeu de 

c^cterulpoporan al acestor card, caracter care, subiacent, slujit 

si el la defimrea categonei cartilor populare. 



Acest criteriu, in masura in care, legat de eel al circulatiei, are 
Ifinalitatea emiterii unor consideratii de psihologie sociala, foloseste 
iarasi cartile populare ca simplu instrument de investigate, 
fcaracterul poporan include insa doua laturi: cea de mai sus, 
referitoare la sociologia gustului literar si a receptarii; alta, consi- 
dered materia cartilor populare ca o premisa a adoptarii lor. 
Materia aceasta, avand initial sorginte folclorica, permite poporului 
!a se recunoaste intr-insa, de unde larga raspandire a cartilor 
populare, formate din elemente cunoscute in genere 1 ; tot de aid si 
perenitatea acestor carti. Cum insa cartile populare nu se traduc 
doar, ci se transforms de la o epoca la alta si de la un popor la altul, 
este mai greu de spus ce anume permite identificarea perenitatii unei 
carti. Studiile care descopera originalul (forma primara?) unei 
povestiri sau al unui episod pleaca de la anumite similitudini de 
anecdota, Urmarirea unui motiv epic in foklor, in cartile populare 
si in literatura culta poate remarca, si poate demonstra chiar, 
dependenta unei lucrari fata de o alta. Exista insa dificultati in 
definirea unitatilor epice. Unui dintre cele mai raspandite sensuri 
In care este luat motivul literar este acela de nucleu epic foarte redus, 
un fel de ultima de-compunere a materialului epic. Este vadita insa 
imposibilitatea limitarii sigure a motivului astfel definit fata de 
tenia, sau, mai degraba fata de teme, comparatistii acordand celor 
doi termeni, de multe ori, valori sinonime. 



M. Gaster, Literatura populara romana, Bucuresti, Editura Ig. Haimann, 

1883, p. 145 (despre Zadig): ><Aceast5 carte, desi insSsi in forma in care se afla ast5zi 

nu este deloc populara, totusi are toate elementele pentru a deveni populara, cSci se 

compune din povesti si istorii foarte cunoscute si foarte raspimdite». M.Ciobanu, 

•ii Prefata la Viata luiBertoIdo, CSrti populate, Bucuresti, Editura pentru literaturS, 

J ■ *■•• 1968, p. XX: «Consideram ca lectorul a aflat In cartile populare confirmarea 

'panta a unui fond anecdotic dinainte cunoscut, in forme mai mult sau mai putin 

e partate textului». Aceste opinii privesc cunoasterea elementelor formative ale 

c _ rtuor populare. Pentru originea folclorica a acestor elemente v. I.C. Chitimia, 

roblemede baza ale literaturii romane vechi, Bucuresti, Editura Academiei, 1972, 

PP. 351-353. 



32 



33 



Care sunt insa limitele de-compunerii epicului si unde devin 
fragmentul epic irecognoscibil, In cate motive sau trasatur 
fundamentale se imparte o tenia etc., nu se poate preciza. 

Importante sunt - privind de asta data lucrurile din perspec 

tiva teoriei literare in genere si nu din aceea a comparatismului - 

doua caracteristici luate mai putin in seama ale motivuld 

caracterul sau mobil (etimologic derivat de la moveo - movere) 1 

repetabilitatea sa. Aceste doua caracteristici, comune si aplicarii 

termenului in celelalte arte (in artele decorative, unde inseamni 

ornament liniar repetat, in muzica, unde asigura unitatea unei open- 

prin repetarea combinatiei armonice, ritmice etc.), indreptatesc 

intr-o urmarire diacronica, realizarea unei viziuni evolutive ; 

epocilor si curentelor literare. Un motiv literar predilect intr-c 

anumita epoca poate permite consideratii asupra fizionomiei aceste: 

epoci; modalitatea de a trata insa intr-o epoca un motiv care revine 

persistent in tntreaga istorie a literaturii poate permite si o definirt 

a trasaturilor epocii prin raport cu celelalte. Astfel, in dasicism, ur 

motiv ar aparea cu o puternica latura morals si moralizatoare, ir 

romantism ar fi Hat direct personalitatii artistului care-i infuzeazJ 

o puternica nota subiectiva, in epocile manieriste linia motivului a, 

fi incarcata de o ornamentatie excesivS etc. (consideratiile acestea 

privesc, in trasaturile extrem de generale, o posibila urmarire a unu 

motiv care traverseaza mai multe curente). 

Urmarirea sincronica a unui motiv in literaturile national 
permite consideratii etnopsihologice. 

Dreapta asezare a motivului literar este tn cadrul unei card 
pentru ca in functie de structura acesteia nucleul epic fei dobandeste 
exacta valoare. Si trebuie remarcat ca principala caracteristica a 
cSrtilor populare este tocmai alcatuirea lor laxa, care permite 
nucleelor epice, indiferent de dimensiunea lor (proverb, parabola, 
pilda, fabula, episod), sa aiba o existenta independenta. At^t pere- 
mtatea, cat si mobilitatea cartilor populare deriva din caracteristicile 1 
lor formale. Personajele sunt tipuri literare (caracterele complexe 
sondajul psihologic asupra firilor indecise lipsesc) in jurul carora s 



coaguleaza situatii-tip. Elementele care intra in structura cartilor 
populare pot diferi dupa epoca si tara, schema epica asigura esenta: 
relatia de un anumit tip intre termeni. 

Schema denumeste tipul de relatie care poate exista intre 
elementele unei carti si care ramane identic atunci dind elementele 
sunt inlocuite prin altele similare (din aceeasi clasa), in functie de 
mentalitateaepocii sau de terenul etnic; structura denumeste schema 
reaiizata prin elemente specifice unui moment al evolutiei, in asa 
fei incat acestea sa fie concordante cu compozitia si viziunea 
generala a operei. 

Ca structura, cartile populare sunt deschise si mobile, ca tip de 
relatii ele ilustreaza schemele esentiale. 

Diferitele nivele ale operei asupra carora actioneaza tra- 
ducerile, transformarile, contaminarile, prelucrarile atesta, in cazul 
cartilor populare o mobilitate deosebita. 

La nivelul lexical, cartile populare sufera mai usor penetratia 
termenului din limba populara sau a termenului dialectal, desi 
uneori actioneaza asupra copistului tendinta copierii ne varietur, 
imprimata de scrisul religios. tn privinta vocabularului mai intere- 
seaza valoarea noua pe care o pot dobandi cartile populare pentru 
literatura actuala, atdt in primenirea vocabularului poetic 
(vocabular a carui nutrire din lexicul arhaic este vizibila, ca si 
propensia spre cuvdntul cu etimon slav, mai vag, mai net opus 
stilului stiintific), cdt si in folosirea cu valoare stilistica a arhaismu- 
lui. Aceasta valoare este nou5 pentru ca folosirea arhaismului de 
catre scriitori actuali este intentionata, pe cind in cartile populare 
cuvintele, devenite mai in urma arhaisme, erau curente. Altfel spus, 
gasim acum valori expresive acolo unde era doar intentie tranzitiva. 
Calcul lingvistic, influenta sintaxei limbii din care se traduce au 
mvportanta in studiul cartilor populare numai in masura in care pot 
Pnlejui identificarea filiatiei unui text, tn rest, acestea releva aceleasi 
caracteristici observate la nivelul vocabularului. 

Locutiunea, prin sdmburele epic pe care il poate confine, prin 
f aportarea la situatia care a generat-o, ocupa o treapta intermediara 



34 



35 






(intre fenomenul pur lingvistic si eel stilistic). Ea poate fi pusa in 
legatura cu un context genetic 1 , poate, de altfel in aceeasi masura ca 
si cuvantul, sa aiba o istorie proprie. De asemenea, locutiunea poate 
porni de la un proverb (ex.: «a o lua la sanatoasa»). Locutiunea 
dobandeste sensuri diferite in functie de context, intelesul deplin 
fiind relevat de relatia cu un alt element (compara: «Iar odanaoara 
un slujitor s-au insalat de-au facut sila unii muierii de i-au luat o 
gaina cu sila» 2 «... Iuliia, fata lui Amulie caria o au fostu prinsu un 
om cu sila. Si cum i-au facut sila, cum au si purees gria cu doi 
cuconi deodata» 3 ; aici opereaza si interdictia tabuistica). Locutiunile 
intereseaza in studiul mijloacelor stilistice in mSsura in care pot fi 
relationate cu proverbele si in mSsura in care pot marturisi un 
«indice de refractie» specific in preluarea temelor literare generale. 
Ele nu sunt specifice domeniului cartilor populare, dar abunda in 
special in aceste carti. 

Caracteristici ale locutiunii, dar o leg5tura mai stninsa cu 
proverbul, prin referirea la o situatie epica initials si prin caracterul 
mai autonom, are zicStoarea. Mai sec definitS: ea este un termen 
dintr-o constructie binar3 deschisl si se afla intr-un raport de 
complementaritate cu contextul. 

Proverbul, maxima, parabola pot sa apara izolat de context, 
dar acest context este banuit. tncercand sa determine caracteristica 
generala a proverbelor si aspectul lor metaforic, Pavel Ruxandoiu, 
in lucrarea citata mai sus, enumera urmatoarele categorii incluse in 
clasa proverbelor: «Caracterul extrem de eterogen, din punct de 
vedere etnic si genetic, al proverbelor duce la o mare varietate 
structural, ale carei trasaturi generale si limitative sunt greu de 
precizat. Cercetatorul este obligat sa includa in aceeasi categorie 
vechi sentinte populare, poante sau replici desprinse dintr-o snoava, 

1 P. RuxSndoiu, Aspectul metaforic al proverbelor, In Studii de poetica si 
stilisticl Bucuresti, Editura Academiei, 1966, pp. 94-113. 

2 1.C. Chitimia si Dan Simonescu, op. cit., vol. II, p. 262 (hronograf-ms. 
B.A.R. 4793 - f. 273 v.). 

3 Ibidem, p. 245 (este reprodus hronograf, ms. B.A.R. 86-f. 128). 



36 



formule moralizatoare in spatele carora banuim o fabula, versuri 
izolate de contextul lor poetic, vorbe memorabile ale unui persona) 
istorie, maxime biblice, parabole orientale contrase intr-o fraza etc. 
si sa le intuiasca anumite caracteristici comunew 1 . Se observa din 
aceasta enumerare caracterul relational pe care il au toate formele 
numite, rolul lor apropiat de eel pe care il are sinecdoca (aceasta atat 
in raport cu contextul genetic, cat si cu contextele de aplicare, 
pentru a pastra terminologia autorului citat) 2 . 

Contextul genetic poate fi uneori lamurit, el are o legenda 3 ; eel 
mai adesea el este insa presupus. Rezultatul aplicarii proverbului este 
stabilirea unei comparatii intre planul narativ care 1-a generat si 
planul narativ la care se aplica. fn cazul existentei planului narativ 
genetic (fabula si morala sa) sunt presupuse contextele la care poate 
fi aplicata moraia. Aceste doua posibilitati principale de aplicare a 
proverbului definesc caracterul sau de element de relatie. 

Prin proverb se stabileste totodata o relatie intre fondul etic 
comun si exprimarea specific-etnica. Defmind o notiune a fondului 
etic (nu are importanta daca acest fond etic poate fi localizat prin 
compararea proverbelor diferitelor popoare sau daca ii presupunem 
o geneza policentrica) proverbul o imbraca lapidar in forme 
specifice unui popor sau altuia. De asemenea, pot exista pentru 
aceeasi notiune etica mai multe forme de exprimare. Exprimarea 
ideii de injustice, de pilda, presupune necesar o scara ierarhica' ale 
c2rei elemente pot diferi (dac3 exemplificarea se face cu mijloacele 
fabulei: lupul si mielul, leul si iepurele etc.) in raport cu o ierarhie pe 
care traditia populara o consemneaza 4 . Importanta este existenta 

1 P. RuxSndoiu, art. cit, p. 95. 

2 Ibidem, pp. 99 si 103. 

3 lata una, hazlie, In culegerea de proverbe a lui Iordache Golescu: Acum 
scuipS-ne s? ne las5 (mergand un tanSr cu o tan3r3 la bisericS si s5 cunune, preotul 
In loc d-ale cununiilor le citea d-ale botezului si ajungand la troparul unde zice st 
suflS asupra lor, a zis c3tre tineri: „lntoarce-v3-ti ca sS v3 suflu"; tinerii supSrandu-sS 
d i prostiia preotului li ziseiS: „la halul ce ne-ai adus, scuip3-ne si ne lasS"; si s3 zice 
ca o pildS c3tre cei ce ne aduc la dazn3d3jduire» - In ms. B.A.R., 213 -f.4). 

4 S. FI. Marian, Ornhologia poporana rominS, Cernauti, 1883, vol. I, p. 134, 
legenda: DupS ce si-au ales pSsSrile ImpSratul... 



37 



ierarhiei si stabilirea unor corespondente intre un animal si o 
calitate sau un defect uman (v. exemplificarile din Floarea 
Darurilor 1 , trase la randui lor din Fiziolog si din fabule esopice, 
apoi, pentru universul ierarhizat, Poricologosul, Opsarologosul, sau, 
pe teren occidental, Lapidariik). Elementele intre care se stabileste 
corespondenta, precum si cele care formeaza scara ierarhica pot insa 
diferi de la un popor la altul, precum pot difen tropii, iara nu ideile. 
Aparitia proverbului in florilegii marcheaza numai raportarea 
la principiul etic; «pura placere paremiologica» e resimtita mai in 
urma, aici deocamdata rostul e transmiterea «intelepciunii». 
Gruparea proverbelor in jurul unui principiu etic le da alt rol decat 
atunci cand ele apar intr-un text spre a sublinia sau rezuma 
desfasurarea actiunii. Gaster ar intelege prin fond etic ceea ce este 
cuprins numai in maximele filosofilor, caci iata cum vede el relatia 
maxima-fabula-proverb: «Trecerea de la maxima la proverb o face 
fabula, care, precum am vazut, nu este altceva decat incadrarea unei 
maxime generale in figura unei povesti speciale (- teoria lui Lessing, 
explicata in aceeasi lucrare de M. Gaster - n.n. ) si moralizatiunea 
sau invatatura cu care se sfarseste fabula a trecut adesea in gura 
poporului, ca proverb sau locutiune proverbiala» 2 . Termenii relatiei 
exista insa in fraza de mai s'us. Asijderi exista si observarea unei 
diferentieri intre maxima si proverb, diferentiere care tine de 
caracterul mai plastic al celui din urma, precum si de permanenta 
raportare existenta intre elementele relatiei exprimate de proverb si 
o anumita scara ierarhica a corespondentelor virtutilor si viciilor. 
Aceasta in timp ce maxima poate opera cu termenii abstracti 
necesari, stabilind numai relatia intre termeni. De aici traduc- 
tibilitatea deplina a maximei. lata de pilda, tot in Floarea Darurilor: 
«Solomon au zis: „Mai buna iaste inteleptiia dedt toate bogatiile 



1 In Floarea Darurilor, cap. XIV - PScatul nebuniei: «tnca: Mai bine sa te 
intampini cu un leu si cu un urs' cahd k iau puii, decat cu nebunul cand iaste 
raanios»... etc. 

2 M. Gaster, op. tit., p. 198. 



38 



lumiiV, dar, pentru a ilustra aceeasi virtute (inteleptia), exista si 
formulari diferite etnic. In traducerile de card populare un proverb 
este inlocuit atunci cand traducatorul simte o constructie nefireasca, 
iar pentru un traducator constructie nefireasca nu poate fi decat 
aceea care tine de specificul fiecarei limbi 2 . Principiul etic in jurul 
caruia se face gruparea proverbelor si maximelor asigura unitatea 
capitolelor si constituie liantul eventualelor aluviuni. Totodata, 
aparitia proverbelor ca unitati independente fata de un context epic 
le mareste polisemia (pentru a defmi astfel numarul mai mare de 
contexte la care proverbul se aplica mental in acest caz). Persists insa 
un anumit nucleu semantic, relationat cu ideea etica. 

Aceeasi schema (corespondenta binara de tip sinecdotic) este 
manifesta si in cazul enigmelor si ghicitorilor. Acestea constituie, 
In schema traseului, momentul probei inteligentei, putand fi una 
dintre manifestable luptei (lupta cu monstrul, de pilda). Definitia 
lor cea mai larga este insa aceea de alegorii deschise si finite 3 . 
Ambiguitatea este posibila prin referirea la multiple serii de relatii de 
acelasitip. Caile de realizare a ambiguitatii oscileaza intre maxima 
generalitate a planului narativ si convergerea tuturor detaliilor 
planului narativ spre un alt raspuns decat eel exact. Initial, in cadrul 
cartilor de ImrebSri si raspunsuri (Joca monachorum) predomina 
caracterul enigmistic, pentru ca majoritatea manuscriselor din 
secolul al XVIII-lea sa certifice deplasarea spre menirea pedagogica a 
transmiterii informatiilor privitoare la biserica si Biblie 4 . 



1 Pentru inteleptie - cap. XIII, in I.C. Chitimia si Dan Simonescu, op. tit, 
vol. II, p. 282. 

2 V. si I.C. Chitimia, Paremiologie, in Studii si cercetSri de istorie iiterara si 
foidor, IX (1960), pp.' 461-484. 

3 T. Vianu, Desprestii si artS Iiterara, Bucuresti, Editura Tineretului, 1965, 
p. 107, cu precizarea: «Desi deschise, deoarece cotnparatiile care le constituie sunt 
numai completabile, dar nu complete, ghicitorile sunt totusi comparatii 
virtualmente finite, deoarece termenul regasit al comparatiei completate "in cele din 
urni3 este o idee sau o impresie bine constituit3...». 

4 V. Al. CiorSnescu, tntrebari si raspunsuri, In CercetM literare, I, 1934, 
pp. 37-82. 



39 



^ Voire sunt ambiguitatea si polisemia in formularile predictice 
(earn de ghicit, gromovnice, treptenice, coliadnice, bobi-Roata lui 
Solomon; unele dintre acestea cuprind o serie de invataturi trase din 
Bibhe sau din Iiteratura patristica). Daca in cazul enigmelor si 
ghicitonlor relatia presupunea un termen care sa rezume exact 
planul narativ, aid formularea este conceputa in asa fel incat sa 
poata fi aphcata unui nuraar dt mai mare de situatii, eventual chiar 
contradictorii 1 . 

Fabula, parabola, pilda se tncadreaza acestei scheme ele 
continind planul narativ si substratul alegoric rezumat'sau 
explicit de morala si talcuire. Desprinzandu-se din structura 
cartilor populare, aceste elemente, care pot avea si ele un caracter 
umtar, au capatat eel mai adesea circulate independenta in folclor 
sau au mtrat in alcatuirea altor carti populare. Ceea ce probeaza 
raptul d aceste unitati nu sunt considerate ca atare in mod arbitrar 
a alcatuiesc un nivel reprezentativ in formarea cartilor populare ' 
La diverse nivele - lexical, parimistic, alegoric - se observa o 
structura binara a elementului in sine, de unde caracteristica de 
element de relatie intre doua planuri (plan narativ-morala 
formulare predictica-planuri de aplicare) si, totodata, caracterul de 
relativa independenta prin raport cu un plan superior sau cu o 
schema mai larga. 

Episoadele, parabolele, proverbele care tree dintr-o carte 
populara in alta (din Fiziolog si Alexandria Floarea Darurilor 
dm Archirie si Anadan in Viafa lui Esop; altele care sunt comune 
aclului solomonian si cartii lui Archirie si Anadan etc.), limitele 
labile dintre episoade, circulatia independenta (Istoria IuiSkhdersi 
Smdipa, Erotocrituhi Filerot si Anthusa) dovedesc materia comuna 
si structura formala similara a acestor carti. 

iaste ost^Sa?1 pa " ea K boilor ** P aile - ** » <"> °ame, ^ stritosoare ta ft 
w* I au ?~ 1 Pre d ° blt0ace vei avea P arte > numai n "-i va fi Indestulat de 

sirs: 1 ? 'f 5 fir ' de vindecare ' nu ° pou pune ia ^-2 



40 



1 



Romanul eroic are in compozitia sa apologuri, fabule, 
maxime, proverbe, locutiuni etc. Mai mult, el poate avea in intregul 
sau caracter exemplar. Diferenta dintre romanul eroic cu caracter 
exemplar si florilegiu (intelegand aci si culegerile de fabule centrate 
in jurul unui personaj, proverbele lui Archirie etc.) este numai in 
planul formal; amlndoua sunt deschise receptarii, dar sunt de tipuri 
diferite. Ele ilustreaza cele doua scheme principale: traseul si cadrul. 
Aceste doua scheme formale pot fi opozitive, complementare sau 
subsumate. Aparent, schema traseului este coercitiva pentru c2 
presupune succesiunea episoadelor intr-o ordine necesara. In fapt, 
aceasta schema apare rareori integral (Alexandria); majoritatea 
cartilor populare ce pot fi socotite ca uzind de aceasta schema 
reprezinta un episod sau altul al acesteia, care, dezvoltat, capata 
proportiile unei carti. Numai in acest sens, daca gasim intt-o carte 
doua elemente (de pilda: nasterea miraculoasa si initierea) ele trebuie 
sa se afle intr-o succesiune necesara. Mai evident la cartile care 
cuprind schema integrals este faptul ca exists aceasta succesiune 
tocmai pentru ca schema traseului rezuma traiectul existential 
(succesiunea este cea cronologica). Cu aceste precautiuni luate, 
putem avansa: in schema traseului, tipul de relatie intre elemente 
este eel de succesiune. in schema cadrului, tipul de relatie este 
corespondenta binara. Traseul are caracter exemplar si poate ingloba 
si el corespondenta de tip binar, dar numai printr-un tip de alegorie 
interpretative (luand in considerare planul narativ ca o fabula fara 
morala - «De te fabula narratur»). 

De asemenea, exista corespondenta de tip binar in pildele si 
proverbele din romanele care ilustreaza schema traseului. 

in cadrul schemei traseului pot fi distinse, dupa tipul de 
personaj, doua modalitSti de realizare: prima si cea mai importanta 
este aceea a traseului eroului. A doua este aceea a traseului 
personajului esopic. Prima se apropie de tipul basmului, a doua de 
al snoavelor, de genul celor coagulate, in folclor, in jurul lui Pacala, 
ceea ce se observa lesne, fie si la o sumara comparare a Vietii lui 



41 



I 



Bertoldo cu tipul stabilit pentru ciclul snoavelor despre Pacala de 
utila lucrare la Typologk bibliographique des faceties roumaines 1 . 

Diferenta intre aceste modalitati porneste de la momentul 
initiatic deosebit si de la utilizarea scheraei raahiei (in primul caz 
proba luptei; in al doilea, proba inteligentei). Tipul personajului 
esopic, la care se adauga: Bertoldo, Simplicius, personajul picaresc, 
Pacala, Nastratin, Eulenspiegel etc., percepe si denunta universul fals 
(contradictia aparenta-esenta). Este un disimulat. Directia cartilor 
de acest tip este etica si criticista. 

Traseul eroului se preiungeste in taramul fabulosului. Gesturile 
eroului probeaza virtutea si vitejia. Cadrul este fabulos, gesturile 
arhetipale. 

Distinctiile se observa chiar si in infatisarea exterioara a celor 
doua tipuri: personajul esopic si similii sai au un portret quasi- 
identic 2 ; descrierea eroului cuprinde imaginea despre frumosul fizic, 
caruia i se adauga agerimea in lupta si magnanimitatea. Pildele 
referitoare la erou vin sa sublinieze tocmai aceste calitati: «Si iar iesi 
un om inainte lui Alexandru si zise: - Miluieste-ma, imparate! 
Alexandru ii dete o cetate cu tinutul ei. El zise: Imparate, nu mi sa 
cade mie sa flu eu in cetate! Alexandru zise: - Nu socotesc eu cum ti 
sa cade tie, ci socotesc cum sa cade mie sa-ti dau!» 3 . Uciderea tatalui 
este in Alexandria o urrnare a oracoiului, dar si a vointei eroului de 
a impinge limitele cunoscutului, prin proba 4 . Un fel de aplicare 



1 Cornelia Sabina Stroescu, op. tit, I— II, Bucuresti, Editura Academiei, 1969, 
V. Le cycle de Pacala, nr. 3000, vol. I. 

2 Esop era «grebanos si malecos, grumazii ii era strambi si nasul ii era dtrn- 
badrn, negru la obraz si buzat... etc.», Bertoldo: «cu capul mare, lung3ret, ca un 
ou, cu p3rul rosu si ratunzat, urduros la ochi si genele pre margini rosii... etc.» 
{Dupa cum se vede, In descrierea udtului, inventia portretistica este neostoita. 
Portretul eroului nu este atat de detaliat.). 

3 Alexandria, In I.C. Chitimia si Dan Simonescu, op. tit, vol. I, p. 78. 

4 Ibidem, p. 16: «Netinav zisa: - Stiu, de la un fecior al mieu voiu muri. 
Alexandru gandi: „Fecior n-are; vedea-voi eu, fi-va aceasta? Si-1 Impinsa din foisor 
jos. Atunci grai Netinav: O, sufletul meu, Alexandre! Crez, spusu-t-am eu, c3 voiu 
muri de la un fecior al mieu? Si tu-mi esti fecior, si nimenea n-au stiut, fM numai 
Olimpiiada... Si Netinav murk 



42 



psihanalitica ar gasi aci certificate imboldurile expeditionare de mai 
tarziu ale lui Alexandru. 

Pildele in centrul carora se afla personajul esopic trebuie sa 
ilustreze istetimea acestuia. Procedeele ceie mai uzitate sunt: 
afectarea simplitatii, crearea perplexitatii, dovedirea inteligentei. 
Acest procedeu, comun si in folcorul romanesc lui Pacala (a carui 
disimulare este formulata mai putin pretentios, mai laconic si mai 
exact de locutiunea populara: «a face pe prostul») extins ca procedeu 
de tehnica literara in romanele si povestirile care uzeaza de fictiunea 
strainului (bunul salbatic, ingenuul) se caracterizeaza prin intrebarea 
voit naiv2 asupra unor concepte si fapte, explicarea lor prin 
procedeul simulat al cercului mental inchis, stabilirea discrepantei 
concept-realitate, relevarea unei corespondente ascunse intre lucruri. 
Intregul procedeu tine de factura enigmei, asa cum este'ea defmita 
mai sus, ca alegorie deschisa si finita. 

Dincolo de aceste disocieri, o observatie asupra rolului comun 
pe care il au, in raport cu ceie doua tipuri, pildele: acela de a proba 
o calitate neindoielnica, intrinseca, data, in romanul popular eroic 
datum-ul (caracterul eroic al personajului principal) este anuntat 
prin mijloace comune cu ceie ale basmului (nasterea miraculoasa, 
comprimarea timpului initiatic etc.). In romanele cuplului erotic 
datum-ul este pasiunea. Nu exista dubiul, deliberarea, nasterea 
pasiunii. Legatura erotica a eroilor acestor romane apare spontan, 
nu exista sondajul psihologic al starilor incipiente. Peripetiile sunt 
doar probe ale iubirii (virtutii, eroismului - respectiv pentru eroina 
si erou). Probele sunt: lupta, deghizarea, mal-entendu-ul, precum si 
diferite forte ale soartei potrivnice: pirati, animale monstruoase etc. 
Combinarea cu calatoria explica Iipsa introspectiei. Echilibrul 
dintre romanele de calatorie si ceie de sondaj psihologic releva 
inversa proportionalitate a celor doi termeni (cunoasterea eului prin 
cunoasterea Iumii sau actionarea in spiritul maximei antice care 
certifica prevalenta cunoasterii de sine asupra cunoasterii lumii). 
Comportarea personajelor este previzibila. Elementele constitutive 
ale cartilor pot fi comune si cunoscute, fara ca aceasta sa constituie 



43 



o regula. In schimb, tnlantuirea si deznodamantul lor trebuie sa fie 
previzibile. Aceasta caracteristica a cartilor populare poate fi pusa 
in legaturl cu succesul lor. Caracterul previzibil permite aditionarea 
elementului nou, asigurindu-i acestuia unitatea cu restul cartii. 
Traseul eroului poate capata noi episoade similare, daca acestea nu 
altereaza marca eroului (invincibilitatea in fata fortei adverse). 
Personajul esopic, avand de ilustrat, din schema traseului, proba 
inteligentei, se defineste prin elemente (enigme, fabule, pilde, 
proverbe) care uzeaza de corespondents intre doua planuri. Cum 
acest tip de relatie este specific schemei cadrului, personajul esopic 
apare in card populare in care schema traseului si cea a cadrului sunt 
complementare, fie ca partile care ilustreaza aceste doua scheme 
sunt distincte ( Viata si pildele lui Esop 1 , Archirie si Amdan - 
povestirea si culegerea de proverbe), fie ca ele se interfereaza 
(Bertoldo si Bertoldino, Euknspiegel, Nastratin Hogea). 

Cele doua scheme pot aparea in cadrul aceleiasi carti si 
subsumate. Romanele orientale (Halima, Sindipa) realizeaza un joe 
perpetuu al celor doua scheme, la diferite mvele (In Sindipa, pentru 
a urmari compozitia mai succinta din schema traseului apar: 
nasterea miracuioasa, initierea, lupta - dezbaterea in situatie-limita; 
pildele se orSnduiesc deci in cadrul ciclului dezbaterii, fund 
antagonice, ca si in Floarea Darurilor - ordonarea virtutilor si a 
viciilor; fiecare pilda poate confine, la randul ei, fragmentar, schema 
traseului, in planul narativ - mai evident in Halima: calatoriik lui 
Sevah Thalasinos etc.). 

Opozitive sunt cele doua scheme atunci cand le intelegem ca 
doua modalitSti diferite de organizare a unor elemente comune sau 
cdnd le privim in legStura lor cu factorul receptor (predominanta 
etica sau predilectie spre fabulos). Realizate in «structuri 
semnificative*, cele doua scheme se succed intru influentarea 



1 SemnificativS tn aceastS privintS este akatuirea Vietii lui Esop, ca o 
complinire a pildelor. In compozitia ViefJJ lui Esop intra si o parte similarS panS 
!n am3nunt cu Ardiirk siAnadan, v. I.C. Chitimia, Esopia In circulatie europeanS 
si roinineascS, in Probkme de bazS ale literaturii romine vechi, p. 371. 



44 



spiritului public: directia etica raspunde epocilor de fortificare a 
dogmei si de stabilitate - semnificativa data tiparirii Fiorii Darurilor 
- 1700; evaziunea, fabulosul, caracterul eroic raspund epocilor de 
largire a orizontului geografic, politic, fazei de emergenta a misca- 
rilor social-culturale, in acest sens este semnificativa data tiparirii 
Alexandria - 1794 1 . Aceasta legatura cu factorul receptor ramane 
inca a fi probata, si studiile sociologice au un teren fertil la dispo- 
zitie 2 , putandu-se prea bine ca legatura presupusa mai sus sa fie 
infirmata. Din circulatia manuscrisa este mai greu a desprinde sem- 
nificatii privitoare la grupurile sociale si mentalitatea lor, deoarece 
mare parte din copiile manuscrise s-au pierdut, iar existenta unei 
copii nu poate fi atit de semnificativa ca tiparirea unei carti 
populare. Se observe totusi c5, in conditiile unei circulatii diacronice 
neintrerupte a acestor carti, survin amendamentele epocii prin 
adaugirile copistilor si cititorilor, adaugiri care atesta o intelegere a 
cartii determinata de momentul istoric sau cultural. 

Alexandria, de pilda, sufera un puternic amendament etic, 
Chiar primul manuscris cunoscut al acestei carti 3 confine o 
insemnare relevant^: «Adeca eu, multgresit si ticalos popa Ion, din 
sat din Slnpetru, scris aceasta carte ce s5 cheama Alixandrie... sa 
ceteasca si sa socotiasca bine ce este imparatie cestii lumi desarte si 
manganoasa...». 

Mai interesant - urmarind opozitia schemelor - este faptul ci 
acest amendament putea proveni, pe teren romlnesc, din Floarea 

1 Consideram data tiparirii ca relevanta pentru observarea legaturii dintre 
spiritul cSrtii si receptarea sa. Pentru definirea orientarii traducerilor de la sftrsitul 
sec. al XVIII-lea si tnceputul sec. al XlX-lea, v. studiul lui Paul Cornea: Ce ne 
dezvaluie traducerile de la sfarskul secolului al XVIII-lea si tnceputul secolului al 
XlX-lea, In Oiigimk romantisihului romanesc, Bucuresti, Editura Minerva, 1972, 
pp. 95-114. 

2 N. Iorga, op. tit., p. 546, considera mai ales influenta cartilor populare 
asupra spiritului public: ele au constituit «un model de viatS pentru ataxia dintre 
ai nostri, cari dac3 n-ar fi fost aceste carti In mintile lor, dacS n-ar fi aflat m3car 
indirect cuprinsul lor, ar fi fost altfel, ori n-ar fi fost tocmai asa» - s. a. 

3 Ms. B.A.R. 3821 - Codex Neagoeanus. 



45 



Darurilor, tradusa inaintea Alexandriei 1 si unde un capitol intreg, 
tradus la randul lui din Gesta Romanorum, urmareste sa aplice 
destinului lui Alexandru tocmai amendamentul eticii ecleziastice: 
«Cand se prestavi Alexandru, pusera-1 boiarie lui intr-o racla de 
argintu poleita si candu-1 dusera sa-1 ingroape multi tllosofi mergea 
dupa-nsul si asa incepura a-1 plange: Iulia dzise: Acesta e cela ce 
imparatia rasarita si apusul si acumu fn racia cu patru picioare sta... 
Persam dzise: Nu era nici un lucru pre lume sa stea inaintea lui 
Alexandru si sa nu biruiasca el si el nu putu sa stea inaintea 
mortiei... Venic dzise: O, intunecate de rninte, o, giudecatei 
napastuitoare, o, a buna ruda pierdzatoare, o, frumuseatei gonitoare, 
o, bucuriei jeluitoare, o, indraznirei fugatoare, ce va face lume de 
acmu inainte deca muri Alexandru, marale imparat si noi cumu-1 
vrem uita si sa nu-1 plangem?» 2 . 

Un episod important al Alexandriei (descinderea in infern) 
primeste in rriai multe copii manuscrise astfel de adausuri: «Frate 
cititoriule, care ti se va tampla a ceti pe aceasta carte aceasta istorie 
in car<e> scrie de unde ar fi intrat Alexandru intru aceea pestira, 
carele zic sa fte fostu iadul, eu n-am scris-o cu dovada ca aceia care 
sa fie de crezut, ce dup<a> cum am aflat si eu scris de alti istornici 
asa am scris si eu ca sa s<a> a fie aice. Iara lucru cu adevarat si cu 
dovad<a> n-am pus fiindca omul cu trup sa intre in iadu si apoi sa 
mai ias<a> de colo nicidecum nu s<a> poate crede. Grigori dascal 
graiesti asa, dovidind dintru alte scripturi pentru aceasta fiindca in 
iad numai Hristos au intrat; iara de au fostu alta pestira unde au 
intrat Alexandru, de aceasta nu putem sti, iara in iad n-au intrat 3 *. 



1 Chiar daca nu se pSstreaza traducerea pe care N. Smochina si N.N. 
Smochina (in Bisehca ortodoxa rominS, nr. 7-8 din 1962, pp. 712-741: O 
traducere romaneascS din secolul alXV-ka a cartii «Floarea Darurilor») o situeaza 
In secolul al XV-lea - 1492?, r3man totusi a fi luate in considerate ms. 559 si 4 620 
B.A.R., care pot fi situate inaintea textului din Codex Neagoeanus. Textul din ms. 
559 nu este htat in discutie de Cartojan, dat fund numarul mic de pagini al acestuia 

- V. «Fiore di virtu» In literatim romineasca In Analele Academiei Romine, Mem. 
sect, lit, seria III, t. IV, mem. 2, pp. 85-191. 

2 Ms. B.A.R. 4620, pp. 482-484. 

3 Ms. BAR. 6001, din 1802 - f. 80 v ; scris de Grigorie, dascal in Tarnauca; 

- f. 38. 



46 



Nu spiritul unei carti populare este definitoriu, cartea putand 
fi inteleasa mereu altfel (pentru Alexandria: demonstrate a 
perisabilitatii celor omenesti, mai ales a Faimei, hrana a dorintei de 
fabulos si de tinuturi necunoscute, suscitare a eroismului national 
prin pilda faptelor de vitejie ale unui popor redus numeric, exemplu 
de eroism mesianic 1 pentru viitorul pasoptist Eliade 2 ; de unde 
incadrarea ei in diferite categorii: literature etica, literatura pseudo- 
istorica, literatura romantica 3 etc.), ci tocmai schema sa, care ii 
asigura si perenitatea prin aceea ca, fiind esentiala, poate primi firesc 
atat elemente specifice, cat si interpretari diferite. Aceeasi schema in 
oranduirea bolgiilor infernului si cea a «muncilor pacatosilor» din 
Umblarea Maicii Domnului pre la munci, ierarhizarea pacatelor, 
comuna si altor carti populare - Vamile vazduhului, ierarhizarea 
treptelor desavarsirii - Scara lui loan Scarariul; influenta opereaza 
la nivelul elementelor ei. Intre pacatosi apar: ispravnicii (varianta 
lui Anton Pann), preoti, calugari, pruncucigase (varianta din Codex 
Sturdzanus). In Alexandria se muncesc in iad dumnezeii elinesti, 
Darius imparat, Por imparat, «domni si boiari nemilostivi». fn 
Umblarea Maicii Domnului pre la munci, rolul «ducelui» il 
indeplineste arhanghelul Mihail, in Apocalipsui apostolului Pavel 
si in Vedenia sfantului Macarie, un inger. Situarea infernului poate 
fi combinata cu datele basmului despre taramul celalalt: «un voinic 
de treidzeci de ani de ar pravali o piatra si o ar slobodzi in gios sa 
zboare in trei ani sa cadza acolo, acolo este munca pacatosilor» 4 . 



1 Alexandria primise numeroase infuzii crestine: Alexandru InvatS cu 
Aristotel Psaltirea, la Ram i se prooroceste ca va fi, precum morogul (trimis spre 
m&ntuire - in Fiziolog), invingator al berbecului — Por imparat, toate implinin- 
du-se, spune Alexandru «cu voia lui Dumnezeu», la Ierusalim se inchina lui 
Savaot etc. 

2 Care marturiseste a fi cunoscut romanul. V. incercarile si dispozitiile mele 
de literatura, In Versuri si prozS, Bucuresti, Editura Minerva, 1972, p. 296. 

In aceastS categorie o incadreaza Gaster, referindu-se mai degraba la sensul 
prim al cuvantului «romantic». 

4 Dupa B.P. Hasdeu, op. tit., t. II, p. 412. 



47 



Elementele care se schimba in cadrul unei scheme pot certifica 
nu numai influenta epoch, ci si o tendinta vadita de a folosi 
(dandu-i relief) un episod insolit in desfasurarea traditionala si 
previzibila a schemei. Introducerea elementului insoiit poate avea 
ratiuni polemice: schimbarea in planul narativ angreneaza 
schimbarea in descifrarea alegoriei si in acordarea unui alt sens 
religios, politic etc, 1 . Dar utilizarea elementului insolit poate fi 
generata si de reactia artistului fata de schema epica. Implicarea 
•atitudinii fata de schema genereaza disociatii a caror corespondenta 
in planul formal este mai greu perceptibila si releva un 
inconvenient: includerea operelor, indiferent de genul caruia ii 
apartin, in aceeasi categoric S-ar gasi astfel la un loc epopeea si 
epopeea eroi-comica, moralitStile medievale si farsa tragica etc. S3 
consideram un exemplu mai cunoscut: traseul mesianic si traseul 
quijotesc. Fazele schemei pot fi comune, don Quijote reface un 
traseu mesianic, el poate fi identificabil cu Crist, un Crist tardiv si 
fara rost intr-o lume ostili De asemenea intra in alcatuirea roma- 
nului lui Cervantes procedee si elemente ale romanului cavaleresc. 
Reactia autorului fata de schema tratata parodic presupune insa 
cunoasterea acestei scheme. lar interpretarile paradoxale, actua- 
lizarea unor scheme epice si a unor alegorii carora le este schimbat 
sensul, mizeaza pe complicitatea spectatorului sau cititorului intru 
cunoasterea schemei. Este procedeul folosit pe larg in teatrul 
modern, uneori si in roman si chiar daca termenul anti-climax, 
specializat, denumeste numai procedeul obtinerii efectului comic 
prin contrariere, el poate fi folosit si acum destul de bine pentru a 
denumi in general reactia la scheml Daca reactia la schema prin ne- 
gare sau reinterpretare se refera la un tip de relatii cunoscut si poate 
fi deci grupatS in ciclul operelor care uzeaza de o schema comuna, 
alte doua modificari cer precautiuni din partea cercetatorului: 



1 Vezi schimbanle pe care le suferS o carte ilustrativi pentru schema traseului: 
Cronica luiMoise, In functie de tendinta religioasa, Emil Turdeanu, La Chronique 
de Moise en russe, tn Revue des etudes slaves, t. XL VI, 1967, p. 63; reluat In 
Apocryphes slaves etroumains del'Ancien Testament, Leiden, E.J, Brill, 1981, p. 304. 



48 



(a) dezvoltarea independents a unei parti a schemei ca modalitate 
unitara de constructie a unei opere; (b) disolutia episoadelor in 
productive lirice (folclorice sau culte) - exemplu tipic: Cintecullui 
Ioasaf, care ajunge, in circulatia folclorica, o doina de instrainare. 

In primul caz (a) trebuie reamintit faptul ca schemele epice 
reprezinta un tip de relatie care se poate realiza in structuri de 
dimensiuni diferite 1 , ceea ce se vede mai ales in cazul schemei 
cadrului, unde corespondenta binara de tip sinecdotic apare la dife- 
rite nivele. C&t priveste schema traseului, aceasta, ca si tipul unic pe 
care Propp il gasea pentru basm 2 , este de fapt o reductie a multi- 
tudinii aspectelor vietii umane la momentele ei hotadtoare: 
nasterea (miraculoasS), lupta (sau dezbaterea), obtinerea trofeului, 
ingratitudinea, proba, cas5toria etc., ponderea unui element sau a 
altuia putand diferi. Moralitatile medievale folosesc dezbaterea 
pentru a situa omul in fata mortii, de unde aceasta modalitate nu 
mai vine a sublinia eroismul personajului, ci egalitatea oamenilor 
in fata mortii. Cartile de tipul dezbatere reprezinta de fapt o 
derivatie a probei inteligentei din schema traseului. In unele din 
aceste carti nu este vizibila decat dualitatea constructiei (specifica 
atator opere ale Evului Mediu). Altele, mai putin remarcate la noi, 
au tangente mai mari cu schema traseului. In schema traseului, 
proba inteligentei se desfasoara intr-o situatie-limita' (reproducem 
formula din basm, mai succinta, pentru definirea situatiei: «De nu, 
unde-ti stau picioarele, acolo iti va sta capul»): eroul in fata 
monstrului, eroul din basm in fata imparatului rau, rezumand, 
eroul in fata fortei malefice. Legatura cartilor de tipul Intrebari si 
raspunsuri cu acest episod este probata de un text aparent hibrid: 
Istoria un ui voinic intalept si invatat, intrebindu-se din ponturi cu 
o fata a unui tmparat 3 unde intalnim elemente folclorice frecvente 



1 Initierea, care In Alexandria ocup3 numai diteva pagini, face substanta 
romanului Varlaam si Ioasaf, proba inteligentei este recurenta In Archirie si 
Anadan, Esopia, Viata lui Bertoldo etc. 

2 V,I. Propp, Morfologia basmului, Bucuresti, Editura Univers, 1970. 

3 Ms. B.A.R. 1344, f. 1 [ -1I V . Text descoperit de I.C. Chitimia: Un basm 
necunoscut inregistrat in secolul al XVHI-lea, In Revista de istorie si teorie literara, 
t. 17, 1968, nr. 1. Textul se g^seste si in ms. B.A.R. 5937. V. infra, p. 87 sq. 



49 



in basm pentru a defini situatia-limita, dar materia propriu-zisa este 
alcatuita din Intrebari si raspunsuri comune si celorlalte manuscrise 
(Joca monachorum). 

O carte populara (inclin sa cred aceasta judecand atat dupa 
structura ei, cat si dupa numarul mare de copii manuscrise) neluata 
in seama pana acum este Voinicul si moartea 1 , in care elementul 
preponderent devine tocmai situatia-limita. Cartea, care in spiritul 
ei se apropie de moralitatile medievale, urmeaza si in constructia sa 
transformarea unui moment al eposului eroic intr-o structura de 
sine statatoare, constituita tocmai pe schema universului dual- 
opozitiv. Fortele care se infrunta, ca mai peste tot unde apare 
schema luptei, au locuri diferite in ierarhia riguroasa a medievalitatii 
(carele alegorice, alaiurile, «triumfurile» situeaza Faima, depasind 
Moartea, dar roasa de actiunea Timpului). Aceasta conceptie 
opereaza asupra textului Alexandria generand o suma de lamentatii 
asupra soartei lui Alexandra, precum si aparitia numelui sau intr-o 
serie de cugetari versificate care au in centrul lor motivul ubi sunt. 
Numele pomenite in productele de acest gen sunt in mod 
obligatoriu ilustre. Ierarhizarea aceasta priveste numai eroul exem- 
plar, in timp ce omul obisnuit (Every man, Jedermann in morali- 
tatile medievale 2 ) in confruntarea cu moartea nu poate beneficia 
nici macar de paleativul faimei postume, ci doar, in spiritul 
propovSduirilor ecleziastice, de faptele bune facute in timpul vietii 
care il urmeaza si dincolo de moarte... Daca, in cazul eroului in 
lupta cu monstrul, schema luptei nu face decat sa probeze calitatea 
data a eroului, conventia literara si ierarhia stabilita excluzand 
victoria monstrului, in infruntarea om-moarte, inegalitatea celor 
doua elemente este si mai evidenta; se reliefeaza faptul ca nu 
intereseaza in folosirea acestei scheme lupta in sine sau surpriza 
victoriei unei parti, ci doar ilustrarea unei ierarhii preexistente. 



' 



1 Biblioteca Astra Sibiu - Carte manuscrisa 45, ff. 8-15, v. infra, p. 84 sq. 

2 V, Vera Calin, Alegoria si esentele, Bucuresti, Editura pentru literature 
universal, 1969, pp. 54-55. 



La tel trebuie privita ordonarea antinomies a virtutilor si viciilor 
in Floarea Daruriloi: Este vorba de o modalitate de expunere care uzeaza 
de schema mahiei pentru a evidentia superioritatea cultivarii virtutilor. 

Numarul mare de opere care uzeaza de schema mahiei (lupta 
cu monstrul, proba inteligentei, psihomahia) 1 face ca aceasta sa 
derive numai prin origine din schema traseului, altminteri ea 
putand fi situata alaturi de schema traseului si de cea a cadrului, 
intr-o posibila clasificare a cartilor populare. De altfel, o clasificare 
dupa criteriul formal a cartilor populare nici nu ar avea rostul 
stabilirii unor compartimentari riguroase, ci pe acela de a releva 
similitudinile formale ale acestor card si materia comuna care le 
asigura unitatea. Rolul cartilor populare in vehicularea unui fond 
comun de procedee literare, popular prin origine si receptare, face 
ca intre ele sa existe un flux continuu de material. 

Schema cadrului reprezinta cea mai libera modalitate de orga- 
nizare a acestui material 2 . Schema traseului, prinprev/z/£>iiWdesfa- 
surarii si prin esentialhatea sa, inglobeaza, la diferite nivele, episoade 
noi 3 . Clasificarea de mai jos, stabilind ca principale modalitati de 
constructie in cartile populare schema cadrului si cea a traseului, 



1 Vera Calin, op. cit., p. 82. 

2 Pentru a denumi aceasta modalitate de organizare a materialului epic, 
Gaster foloseste un termen mai plastic (probabil calchiat) - «cercevea». «Astfel viata 
lui Solomon a ajuns sa fie ca o cercevea, care coprinde In sine un sir Indelungat de 
istorii si povesti, adeseori de origini cu totul streinS, cari s-au grupat si cristalizat 
tn jurul acestui punct frx» - In Apocrifele in literatura romanS, seria IV, Conferinte 
pubiice tjnute la Atheneul Roman, 1883-1884, p. 243. 

3 In Alexandria, de pilda, limitele cuceririlor lui Alexandra sunt limitele 
lumii cunoscute, la acea vreme (Alexandra «lu3 lumea toat3»). El cucereste: Atina, 
Ramul (apoi prin capitanii sai: Vizantiia, Antiohia, Tara LesascS, Tara ArapeascS 
etc.), Egiptul, Troia, Ierusalimul, Persia, India, Tara Mersidonului, insula 
Brahmanilor (care, ca descriptie, contine elementele utopiei; se fac scurte 
consideratii asupra sistemului institutional al acesteia). Depasirea acestui cadru 
cunoscut se petrece nu uumai in afara lumii locuite, ci si in afara taramului 
omenesc. Dincolo de limitele acestui cadru se afla tinuturi pline de animale 
fabuloase, apoi rami si iadul. Ca Alexandria trebuia sS cuprinda majoritatea 
cunostintelor asupra spatiului si populatiilor o dovedeste inglobarea intre 
expeditiile lui Alexandru a unei inexistente cuceriri a Romei. Atunci cand 
cunostintele geografice ale copistului sau ale traducStorului le depasesc pe cele 
cuprinse in osatura romanului, cadrul este completat. Cel mai cunoscut exemplu 



51 



urmareste sa evidentieze permanenta interactiune a acestor doua 

scheme. 

Schema cadrului 

- florilegii: Floarea Darurilor 1 sau Albinusa, Pilde filosofesti 
(carte populara care nu ocupa locul cuvenit in lucrarea lui Cartojan, 
desi atit structura, dt si circulatia si materia ei o asaza cu 
mdreptatire intre cartile populare importante din veacul al 
XVIII-lea 2 ), Albina* sau Melissa, Fiziologuf, 

Desi prin menirea lor cartile de preziceri se incadreaza altei 
categorii dedt aceea a florilegiilor (In acelasi tip de relatie totusi), 






este eel privitor la episodul expeditiei spre Dun3re (335 l.e.n.): «Ptolomeiu si Filon 
mearsera pre uscat spre Tara Lesasca si spre tara Acram Tatar ce se chiamS Ardeal si 
Moldova si Tara RumSneasca si luarS cetati multe si prinseri pre crai vii si-i legara 
si-i adusera la Eghipet.. (ms. B. A.R., 5 496 - f. 37 v.). Pasajul acesta sufera modificari 
chiar In functie de provincia In care este scris manuscrisul, fund si un criteriu de 
localizare a manuscriselor, V, I.C. Chitimia si Dan Simonescu, op. tit., p. 31, nota 3. 

1 Descrierea ms-elor si editiilor de c3rti populare, precum si cea a studiilor 
critice despre acestea se aria In Bibliografia analiticS a literaturii romane vechi, Edit. 
Acad, 1976-1978 (BLRV). Mai multe texte au fost editate In Crestomatie de 
literaturS mining veche, I-II, Edit. Dacia, 1984-1989. O serie de editii de cSrti 
populare este pregStka de Institutul de lingvistka Bucuresti si urmeazS sa aparS la 
Edit. Minerva. Textele mai multor versiuni rominesti si str3ine ale Florii Darurilor 
au fost editate de Pandele Olteanu, la Edit. Mitropoliei Banatului, In 1992. 

2 Culegere de maxime orientale, Pildele filosofesti pStrund la noi prin 
traducerea lui Antim Ivireanul dup3 textul grecesc pe care loan Avraraios 11 
tradusese din italianS dup3 traducerea lui del Chiaro din franceza (traseu complicat, 
ca al majoritatii c3rtilor populare). Cartojan ia In considerare editiile acestei carti. 
Pentru circulatia manuscrisa a acestei cSrti. pentru modificarile pe care le sufera pe 
teren romjinesc etc. studiile lui Al. Dutu: Un livre de chevet dans les pays roumains 
au XVIU-i sikle «Les Dits des Philosophes*, In Revue des etudes sud-est europe'enes, 
1966, nr. 3-4, pp. 513-533 si Peregrinarea cSrtilor de «desfStare» br&ncovenesti, In 
Coordonate ale culturii..., pp. 25-116 ofera tot matenalul, facand inutila 
enumerarea manuscriselor aici. 

3 Albina nu a avut nici circulatia si nici importanta Florii Darurilor, fiind In 
plan formal prolix3, f3rS organizarea antinomica a Florii Darurilor. 

4 Fiziologul uzeaza si de schema universului ierarhizat. Parte din versiunile 
manuscrise atesta pierderea caracterului moralizator al cartii si atentia acordati 
fabulosului descriptiei. La ms-ele descrise in BLRV trebuie adaugata o versiune a 
Fiziologului are a circulat sub titlul Cuvhit de smerita Intelepciune (copiat pe la 
1700 de Serafim de la Bistrita; v. Cataiina Velculescu, Carti populare si culturS 
romineasci, Edit. Minerva, 1984, pp. 110-116). 



52 



una dintre ele si anume Roata lui Solomon (bobi) prin materia sa 
si prin organizare este tot un florilegiu, o culegere de maxime 1 . 
Minunile Maicij Domnului, viziunile, Mantuirea paciitosilor 
(Amartolon sotimf, sunt culegeri de pilde, elementul miraculos 
avand substrat alegoric si directie etica. 

Apocrifele religioase se pot afla fn raport de complinire sau in 
raport de adversitate cu cartea canonica. Cum al doilea caz tine de 
polemica religioasa (rareori evidenta; devierea de la dogma este 
observata ulterior), intereseaza mai putin acum. Apocrifele 
explicative pornesc de la pasajele obscure sau de maxima generalitate 
si selecteaza din multimea de interpretari posibile una, de obicei 
interpretarea literala a textului. Samburele multor apocrife se poate 
afla in marginaliile comentatorilor, marginalii care alegeau un singur 
nivel interpretativ. Privite astfel, apocrifele se vadesc a,fi legende, in 
intelesul prim al cuv^ntului 3 . Ele sunt figurative si asigura 
explicitarea textului de la care pornesc printr-o exprimare plastica. 
Tipul de relatie cu textul prim este eel specific schemei cadrului. 

Am aratat mai sus cum apare corespondenta binara de tip 
sinecdotic in pilde, proverbe, fabule, parabole, enigme. Acestea sunt 



1 Pentru preziceri erau utilizate carti care nu avuseserS initial aceasta menire. 
V. - la romani - sortes vergilianae, sau, mai tarziu Psaltirea. 

2 In cartea I si a Il-a caracterul etic este vidit. Cartea a Ill-a cuprinde 
Minunile Maicii Domnului, care circula si independent. 

3 Gaster opereazS si o Impartire a apocrifelor (pe care le numeste legende 
extinzand sfera termenului astfel: «si romanele sunt legende, si nu legende 
religioase, ci legende sociale si psihologice») care porneste, cum mai tarziu a lui 
Cartojan, de la textul c3ruia i se aplica legenda: «Suma de legende din cari se 
compun apocrifele romane se poate Imparti in: legende biografice sau povestiri 
privitoare la viata si petrecerea personajelor biblice, a apostolilor si a sfintilor; apoi 
legende eshatologice, cari caut a r3spunde la vecinica Intrebare a vietii adic3 legende 
despre moarte $i viata dup3 moarte, in sfarsit legendele despre Antihrist, sfarsitui 
lumii ?i judecata de apoi». - in Apocrifele in literatuta romani, IV, seria de 
Conferinte publics tinute la Atheneul Roman, 1883-1884, p. 230. Pentru 
clasificarea noastra nu am adoptat acest procedeu, ci am considerat hagiografiile, 
descinderile In infern, lupta ca facand parte din schema traseului, iar legende 
propriu-zise le-am socotit a fi pe cele care explica un fenomen (obiect, Insusire a 
obiectului etc.), gen: legenda lemnului crucii, legenda vitei de vie s.a. 



53 



elemente de compozitie in schema cadrului si pot avea circulatie 
independent! Cartile de preziceri, amuletele, formulele raagice pot 
intra in aceeasi categorie daca mentionam ambiguitatea unora si 
legatura (corespondenta de tip totemic) intre lucru, boa la, fiinta etc. 
si denumirea acestora, in cazul celor din urma. 

Schema cadrului si a traseului: 

- complementare: Esopia (Viata sipildelelui Esop)', Viata lui 
Bertoldo si a lui Bertoldino 2 , Archirie si Anadan 3 ; prin scopul ei, 
culegerea de proverbe ar putea fi incadrata ciclului initiatic din 
schema traseului; altfel ea nu difera de florilegiile obisnuite, 
pierzand, in circulatia sa, caracterul specific derivat din anecdota 
cartii populare, Till Buhoglinda, Nastratin Hogea. 

- subsumate: Sindipa 4 , Halima. 

Schema traseului: 

1. completa: Alexandria 5 . 



1 Textele romanesti ale Esopiei au facut obiectul tezei de doctorat a Violetei 
Barbu, sustinuta in 1996. 

2 Studiul si editia versiunii romanesti a Vietii lui Bertoldo... au fost Scute 
de Irmgaard Lackner in teza sa de doctorat sustinuta la Salzburg in 1981. Impreuna - 
cu versiuniie Sindipei si ale Genovevei de Brabant, textele romanesti ale lui 
Bertoldo au facut obiectul vol. Marinei Marinescu, Mythologikon Syntipas, 
Bertoldo, Genovefa, aparut in 1992 la Franckfurt pe Main. 

3 O moiiografie asupra textelor acestei carti a publicat C. Cmchindel, 
Povestea lui Archirie filosoful, Edit. Minerva, 1976. 

4 V. supra, nota 2. 

5 Parti dintr-o proiectata editie a unor texte romanesti ale Alexandriei 
publica C. Velculescu si F. Zgraon sub titlul Alexandria in manuscrise romhiesti 
inedite, in Revista de istorie si teorie literarS, 1989, nr. 3-4, 1990, nr. 1-3, 1991, 
nr. 3-4. Mai multe ms. slavo-romane semnaleaza Klimentina Ivanova in vol. 

B-bJirapCKH, CptGcKH H MOJIMOBJiaKEHCKK KHpXJICKH 

p-bKonncH b cSapKara Ha M. n. Uoroaas. Sofia, 1981, pp. 407-410, 
Contributii pretioase la studiul ms-elor slavo-rom^ne ale Alexandriei a adus E.I. 
Vaneeva, KuescKHH cimcoK AJieKcaHgpHH XVI Beica, m Tpymi 
OraeJia apeBHepyccKoii JiHTeparypa, XXXIII (1979), pp. 288-292 
si PyccKHe crrncKH CepScKOft AJieKcaHapiix XV-XIX be. to vol. 
PyccKax h apMHHCKaa cpezweBeKOBiie jmTeparypii , 
Leningrad, 1982, pp. 57-69; In acelasi volum, in studiul lui A.A. Simonian despre 
Pseudo-Callisthenes'in literatura armeana medievala, pp. 39-56, se afla o mentiune 
deosebit de interesanta pSstrata in ms. Matenadaran 7993, if. 258-259 despre 
circulatia oralaz textului Alexandriei in Moldova inainte de sec. al XVI-lea. 



2. quasicompleta: hagiografii. 

Ne multumim aici a pomeni o hagiografie mai putin luata in 
seama: Viata sfantului Macarie Ramleanul 1 , care confine elemente 
demne a fi considerate din punct de vedere al tehnicii literare: este 
scrisa la persoana intai, apoi releva, chiar din primele randuri, un 
mobil al declansarii actiunii comun in genere romanelor de 
calatorii. In afara unor motive literare care pot fi intalnite in basme 
sau in alte hagiografii (motivul cerbului-calauza, al sarpelui-pazitor; 
calauze mai sunt asinul si porumbita), Viata sfantului Macarie 
Ramleanul confine numeroase episoade din Alexandria in 
componenta sa. (O analiza a motivelor literare cuprinse in 
hagiografii ar putea releva rolul foarte important pe care acestea 1-au 
avut in introducerea in circulatie a unor motive, mai cu seama daca 
vom tine cont si de faptul ca mare parte din aceste hagiografii erau 
citite in biserica in zilele sfintilor respectivi). 

3. ciclul initiatic: Vaiiaam si Ioasaf 2 , Intrebari si raspunsuri. 

4. ciclul erotic 

Cartile din acest ciclu contin asa cum am aratat mai inainte si 
alte elementee din schema traseului: initierea, lupta, trecerea in alt 
taiim. Limite labile la confluenta cu traseul eroului: propriu-zis este 
vorba de situarea in centrul cartii a cuplului erotic si de lipsa unor 
elemente din traseul eroului, pentru ca altminteri succesiunea 
multor episoade este identica. 

Intra in aceasta categorie: Ethippicele (cunpscute mai mult sub 
numele autorului: Iliodor, in manuscrisele romanesti), Erotocritul 3 , 



1 Un comentariu mai detaliat la acest text publicat prima data de Dosoftei in 
Vietile svintilor si cunoscut de catre Cantemir si Eminescu (v. infra, pp. 201-204) 
se afla in Crestomatie deliteraturS rominS veche, vol. II, pp. 122-132. 

2 Versiuniie romSnesti ale romanului nu au fost editate. Pentru problemele 
traducerii si receptarii sale pe teren romanesc, v. D.H. Mazilu, Variaam si Ioasaf. 
Istoria unei carti, Edit. Minerva, 1981. 

3 Pentru receptarea Erotocrituluih noi, v. CStalina Velculescu, Intre scriere 
si oralitate, Edit Minerva, 1988, pp. 112-127. 



55 



Filerot si Anthusa 1 , Aitidalis si Zelidia, Imberie si Margamna, 
Arghir si Elena, Polition si Miiitina etc. 2 . 

Calatoria nu este nici ea perfect suprapusa cu schema traseului, 
pentru ca peripetia, descrierea locurilor necunoscute prevaleaza 
asupra urmaririi traiectului eroiilui. 

5. ciclul descinderii in infern (pentru traseul eroului, mai ales 
in basm: calatoria in tatimul celalalt; descinderea in infern este o 
forma specifica de realizare a acestui episod si un prilej pentru 
foiosirea altor elemente specifice de constructie: universul ierarhizat, 
antinomia): Umblarea Maicii Domnului pre la munti, Apocalipsul 
apostolului Pavel 

6. ciclul luptei si al dezbaterii: Lupta arhanghelului Mihail cu 
Satanail, Viteazul si Moartea 3 . Istoria poamelor (combinatie cu 
universul ierarhizat), Intrebari si raspunsuri (intre dezbatere si 
initiere prin metoda dezbaterii). Tot aid intra majoritatea textelor 
religioase despre lupta cu diavolul, iar, prin materia continuta, prin 
circulatie: Divanul sau galceava inteleptului cu lumea saugiudetul 
sufletului cu trupulz lui Cantemir, opera care cunoaste, in afara 
editiilor, si o oarecare circulatie in manuscrise. Tot aid se incadreaza 
operele din schema cadrului care uzeaza de constructia antinomic! 

Nu au structura de carti populare hronografele : ele pot insa 
contine elemente care sa aiba circulatie independenta sau sa intre in 
compozitia cartilor populare. Aceeasi remarca despre Istoria 
Troadei, cu mentiunea ca forma care ajunge in circulatia ro- 
maneasca este foarte paupera in elemente tocmai pentru di 



1 Studiul textului romanesc al Istoriei lui Filerot si a Anthusei a aparut la 
Roma in 1996, sub titlul La storia di Filerot e Anthusa, Edizione critica, 
introduzione e traduzione a cura di Angela Tarantino. 

2 Simpla enumerare a titlurilor acestor romane suscitS imaginea schemei 
unice de constructie. Lectura lor confirma pan3 la saturatie previzibilitatea 
elementului insolit pe care incearca a-1 coiitine aceste c5rti. Singura asupra careia 
vrem sa atragem atentia este Arghir si Elena, carte care, prin substratul alegoric si 
prin unele particularit3ti de constructie, ar merita o privire specials. 

3 V. infra, pp. 84 sq. 



reprezinta un stadiu destul de inaintat in drumul spre incadrarea 
intr-un arhetip, prin pierderea amanuntelor circumstantiale (desigur 
ca, in aceeasi masura, si a suflului mitic). 

Rostul prezumtivei clasificari a cartilor populare sta si in 
relevarea permanentei succesiuni a formelor in circulatia acestor 
carti. Asa cum exista intre literatura de dominanta etica si literatura 
cu caracter eroic o succedere in receptarea lor de catre constiinta 
publica, exista si o succedere a formelor specifice fiecarei epoci. 
Alexandria si Floarea Darurilor sunt doua carti reprezentative in 
literatura romana si sub acest raport. Circulatia lor interna, ataT in 
planul temporal, cat si in eel spatial (cele mai vechi traduceri, cele 
mai multe manuscrise si editii) se poate explica si prin caracterul lor 
tipic, ilustrativ pentru cele doua scheme. In fond, clasificarea lui 
Gaster (literatura estetica, etica si religioasa) pornea de la observarea 
diferentelor dintre aceste doua carti (drept este ca el introduce 
Floarea Darurilor si la capitolul Literatura estetica, luand aci in 
considerare pildele cu care se incheie capitolele cartii si care pot fi, 
datorita dimensiunilor lor, tratate ca apartinand eposului - 
«romanticului»). Consideratiile asupra spiritului unei carti 
ingreuneaza clasificarea, pentru ca pilde, proverbe etc. exista si in 
Alexandria (mai mult, menirea ei poate fi etica), dupa cum nuclee 
epice gasim in Floarea Darurilor, Esopia etc. Distinctia pe aceasta 
baza nu poate duce decat la stabilirea unor grupe destul de 
eterogene, rezultate din acceptarea unei conventii asupra 
semnificatiilor unor termeni vagi. Domeniul literaturii religioase 
pare a iesi din sfera literaturii, daca Iuam in considerate cartile 
religioase in spiritul lor (care se infuzeaza, de fapt, unor scheme 
literare preexistente; sunt cunoscute exemple de parabole si fabule 
care capita interpretari diferite fara a suferi si schimbari in unitatea 
lor - in Varlaam siloasaf, roman religios, care serveste conversiunii 
budiste sau celei crestine prin aceleasi elemente, fiind romanul unei 
initieri, cu o schema care poate fi reactualizata in structuri diferite; 
in circulatia folclorica independenta a acelorasi pilde, directia 



56 



57 



interpretative se schimba din nou 1 ). Respectul pentru forma 
canonizata face ca in cartile de lit - ample materialuri pentru 
cercetarea schemelor si structurilor epice - sa nu se produca 
receptarea de elemente in decursul a multe veacuri si aceste carti sa 
permita doar vehicularea unui mare numar de parabole, parimii, 
tipuri de personaje si situatii. In directia studierii literaturii religioase 
au fost avute in vedere o serie de texte mai ales prin prisma rolului 
lor in unificarea limbii literare sau a eventualelor influence ale 
ereziilor si devierilor de la dogma intru stimularea scrisului in limba 
romana. Or, necesara si importanta ar fi urmarirea temelor, a 
motivelor, a personajelor biblice in circulatia lor folclorica si culta 
independent! si luminarea felului in care acestea reintra in schemele 
esentiale, pentru a primi alte elemente specifice (v. Visul Maicii 
Domnului si figura lui Tudor Vladimirescu, ca sa reiau exemplul lui 
Hasdeu) 2 . Gasirea sub forme crestine a urmelor mitologiei precres- 
tine poate beneficia de fundarea cercetarii pe studiul schemelor 
formale si al structurilor semnificative. Necesitatea studierii acestora 
in cartile religioase sau in cele populare se vede lesne daca vom 
incerca sa ne intrebam asupra istoricului conceptului de literature 
universal! Urmarirea diacronica si evolutiva a acestui concept in 
relationarea lui cu literatura nationals are de relevat rolul acestor 
carti in deschiderea spre fondul de idei si spre tehnicile literare din 
patrimoniul universal. Descoperirea cartilor populare, In 
retrospective, este descoperirea conceptului de literatura universale 
in formele sale genuine. Neindoielnic ca marea importanta care se 
da relatiei carti populare - folclor este o latura a cercetarii izvorata 
si nutrita din dorinta lamuririi relatiilor dintre folclorul unui popor 
si patrimoniul universal al temelor si motivelor. Carti de colportaj 



1 v. Lucian Predescu, Influents romanului «Varham fi Ioasaf» "in folclorul 
rominesc, in Biserica ortodoxa romanS, LXXXIV, 1966, nr. 1-2; D.H. Mazilu, op. 
tit, pp. 214-237. 

2 B.P. Hasdeu, op. tit, t. II, p. 400. 



58 



sunt cartile populare, dar nu in sensul in care s-a inteles, ci in sensul 
ca ele au purtat si mentinut un inventar de teme si motive literare, 
trecandu-1 dintr-o literatura intr-alta, dintr-o epoca intr-alta. De aici, 
pe de o parte, o anumita valoare stilistica redusa, rolul lor principal 
fund acela de a asigura pastrarea si transmiterea, iar, pe de alta parte, 
interesul care trebuie acordat circulatiei nationale independente a 
unor teme si motive literare, pentru ca acesta este terenul pe care se 
realizeaza noi structuri semnificative. 

Exista o selectare operate de spiritul national asupra inven- 
tarului de teme si motive 1 , dar aceasta selectare nu este identica in 
toate fazele dezvoltarii unui popor (de unde posibilitatea existentei 
unor curente mai largi, care sa depaseasca limitele etnice si care s3 
fie concordante, chiar daca trasaturile comune nu pot fi deslusite 
atat de bine in fazele prime ale dezvoltarii unei literaturi). Exista de 
asemenea o dominanta specifica fiecarei literaturi 2 si care opereaza 
asupra fondului selectat. Acestea nu pot fi observate atunci dind 
includem in tematica elemente care tin de atitudine. Temele, 
motivele, schemele se refera la epica, privesc tipul de relatie intre 
elemente, iar nu sentimentele 3 sau imprejurarile si trebuie sa fie 
cercetate in functia lor compozitionala, mijlocind cunoasterea 
circumstantelor si a incarcaturii afective. In acest sens, definirea 



1 V. si recenzia lui Mircea Eliade la lucrarea lui Cartojan: Cartile populare In 
literatura romaneasca, In Revista Fundatiilor Regale, nr. 4, 1939, p. 2: «fiecare grup 
etnic si-a asimilat ceea ce era conform cu structura sa mentals si cu nivelul sau 
spiritual...*; tot acolo, despre dinamica celor doua procese: Incadrarea in arhetip si 
redobandirea unor caracteristici circumstantiale. 

2 I.C. Chitimia, Folclorul rominesc In perspectiva comparatS, Bucuresti, 
Editura Minerva, 1971, p. 54: «fiecare literatura are dominanta sau dominante de 
gen, pe care numai studiile comparate le pot determina...». 

3 Probabil c3 o cercetare tematica de acest fel, aplicata liricii are in vedere 
D. Caracostea: «A mSrgim cercetarea literarS la tematicS, insemneaza a alcatui un 
cimitir de locuri comune, asa cum sunt, obisnuit, in literatura. Indeosebi in liricS 
se vede desertaciunea unor atari etichete: iubire, ur3, revolts, blestem, plangere etc., 
etc. sau te miri ce gaselnita a efemeridelor literare*, in Problemele tipologiei 
folclorice (impreunS cu Ovidiu Birlea), Bucuresti, Editura Minerva, 1971, p. 13. 



59 



formala a cartiior populare echivaleaza cu stabilirea unor premise 
metodologice. 



STRUCTURI NARATIVE IN ROMANUL EROIC. 
ALEXANDRIA 



Termenii pe care ii folosim in cercetarea de fata i-am definit cu 
alt prilej 1 . Amintim aici, pentru a stabili un consens cu cititorul, ca 
intelegem prin schema relatia stabila de un anurnit tip care exista 
intre elementele naratiunii, iar prin structura, realizarea schemei 
fntr-un anumit context social, istoric, psihoetnic. Elementul epic 
este termenul care intra tn relatia exprimata de schema. Obturarea 
elementelor epice, dificultatile legate de delimitarea lor provin din 
adoptarea a doua criterii nepotrivite: criteriul semantic si eel 
dimensional. Criteriul semantic devine deseori inoperant din cauza 
acceptiilor noi pe care acelasi element epic le capata in fiecare epoca 
si tn cadrul fiecarei opere. tncercarea de a aplica criteriul semantic 
in izolarea elementului epic si in definirea lui inverseaza drumul 
cercetarii pentru ca, daca pornim de la sensurile unui element epic 
intr-o anumiti oper2 dintr-o perioada anume a unei literaturi, 
asezam de fapt concluziile cercetarii in locul premiselor. De aici 
necesitatea recurgerii la schema formala pentru a determina, pe baza 
urmaririi diacronice si sincronice a elementelor ei, caracteristicile 
unei literaturi nationale in complexitatea legaturilor ei cu un spatiu 
cultural, intr-o epoca. 






1 Mihai Moraru, CSrtile populare — Incercare de definire structural, tn 
Postfeta la ed operei lui N. Cartojan, CSrtile populare fn literatura romaneascS, Edit. 
Enciclopedica Roman3, Bucuresti, 1974, II, pp. 487, 494, 503; v. supra, p. 41 sq. 



60 



Gtt despre dimensiunile realizarii elementului epic, acestea nu 
afecteaza tipul de relatie, adica schema. Daca luam in considerare 
modalitatea de constructie antinomica a disputei (Alexandru- 
Diogene, Alexandru-brahmani, Archirie-faraon, Bertoldo-imparat, 
loasaf-Thevda etc.), vom observa ca in unele cazuri disputa intervine 
in cadrul unui roman initiatic in intregimea sa (Varlaam si Ioasat) 
sau ca dimensiunile pe care le ocupa elementele acesteia in naratiune 
difera foarte mult. Difera de asemenea termenii disputei (erou- 
intelept, erou-monstru, trup-suflet, intelept-lume etc.). Diferentele 
nu privesc doar cadrul de desfasurare a disputei si argumentele 
invocate, ci chiar evidentierea victoriei unuia sau altuia dintre 
termenii antagonici 1 . Relatiile elementelor in cadrul naratiunii sunt 
de succesiune (cele mai frecvente in cazul schemei traseului), de 
antinomie, de complementaritate, de subsumare. Pentru succesiunea 
necesara a elementelor din cadrul schemei traseului trebuie luate in 
considerare inca doua fenomene ale desfasurarii epice, anume 
recurenta si ritmul. Recurenta are o sfera de aplicare larga, 
cuprinzand nu numai stereotipiile la nivelul frazeologic sau la 
nivelul episoadelor, ci si revenirea nuantatS, amplificata, a unui 
element sau a unei scheme in sintaxa naratiunii. Ritmul indica 
perioadele in succesiune, amplitudinea si accentuarea elementelor 
recurente ale eposului. 

Literatura romdna veche ofera un camp vast de aplicare 
cercetarii bazate pe structurile narative ca instrumente de 
investigatie. Scopul nostra este in primul rand acela de a indica 
existenta anumitor structuri narative in opere care, desi incluse in 
istoria literaturii romane vechi, tin de conceptul de literatura 
universala, urmlnd ca de aici sa poata fi studiata psihologia 

1 Al. Cizek, Disputa eroului si a inteleptului in versiunile romanesti ale vietii 
lui Alexandru, comunicare prezentata la al Ill-lea Congres de studii sud-est 
europene, Bucuresti, 1974, unde urm3rind disputa din versiunile primare ale 
Alexandriei constats cS „sensul confruntSrii celor dou3 teze se muta progresiv de 
la triumful eroului la triumful inteleptului contemplativ, culminand cu anularea 
tezei eroului, faza definitivat3 In paleocrestinism". 



61 



receptarii lor active. O remarca se impune: asa cum nimeni nu ar 
putea considera fondul de universalii din folclorul national drept o 
nota de paupertate a productiei folclorice nationale, nici prezenta 
masiva a unor scheme epice universale in literatura culta nationals 
nu poate proba decat consonanta perena a literaturii respective cu 
contextul literaturii universale. 

Trei sunt domeniile teoretice de la care cercetarea aceasta se 
revendica si fata de care se delimiteaza: geneza mkwilor (arheti- 
pologia), poetica istorica, tipologia compozitionala. 

Sursologia, studiul «migratiei motivelor» au facut obiectul a 
nenumarate volume, unele de o eruditie remarcabila. Acumularea 
de similitudini, inexplicabile prin teoria migrationista, a dus la 
modificarea sensului eforturilor comparatiste inspre universaliile 
psihologice si sociologice ca generatoare ale miturilor comune. 
Cercetarea genezei miturilor este o Intreprindere pasionanta, dificila 
si cu un tel ultim iluzoriu. O paralela cu reconstructia formelor 
lingvistice: importanta eforturilor nu sta In obtinerea formei 
reconstituite, ci in detasarea legilor dupa care se produc diversele 
transformari. Orientarea tot mai neta a studiului arhetipologic spre 
psihologism dovedeste o intelegere noua a scopurilor cercetarii 
comparate a miturilor. Metodele psihologice si sociologice au si 
avantajul de a nu sucomba in fata formelor moderne ale discursului, 
care, eel putin o data cu romantismul, pun In perplexitate 
arhetipologia traditionala 1 . 

Poetica istoricS, urmarind dialectica relatiilor dintre traditie si 
inovatie, pe baza unor elemente de stil, face de la bun tnceput 
abstractie de geneza miturilor, racordandu-se directiei autogenezei 
in virtutea «identitatii proceselor psihologice* si a „influentelor de 
ordin istoric" 2 . Interesanta este si o alta opinie exprimata de autorul 
Poeticii istorice cu privire la „conditionarea si evolutia elementelor 



r 

I formale", modelate „fn raport cu alternarea succesiva a idealurilor 
sociale" 1 . Efortul de a gasi locul factorului estetic in acest proces de 
continua interconditionare a tiparului formal cu continutul 
faptului social- istoric este insa de natura sa submineze clara curgere 
dialectica a procesului, pe de o parte vorbindu-ni-se de „evolutia 
elementelor formale", iar pe de alta echivalandu-se caracterul estetic 
cu perenitatea formei 2 . Aceasta pentru ca inca o data este 
considerata schema ca avand valoare estetica in sine 3 , in timp ce ea 
este doar purtatoare de valoare estetica, studiul axiologic urmand a 
se aplica structurilor realizate pe baza aceleiasi scheme. 

In ce priveste tipologia compozitionala, sa remarcam mai intai 
castigul metodologic pe care il aduce aceasta fata de tipologia 
traditionala, prin introducerea conexiunii inverse in raportul 
motivului cu compozitia intregii opere si prin considerarea functiei 
indeplinite de fiecare element, iar nu a caracteristicilor acestuia 
(Propp). De asemenea, importanta este, in cadrul tipologiei 
compozitionale, acordarea unei functii in naratiune stereotipiilor. 
Explicarea simplista a existentei formulelor iterative in naratiune ca 
avand un simplu rol mnemotehnic este astfel depasita, gasindu-se 
valori compozitionale ale recurentelor 4 . Efectul sporului metodo- 
logic amintit se manifests insa in primul rand asupra evolutiei 



1 G. Durand, Les structures anthropologiques de I'imaginaire (Introduction 
3 1'archetipologieginerak), P.U.F., Grenoble, 1960. 

2 A. Veselovski, Poetica istorica, cap. I: Motiv si subiect, in vol. PoeticS si 
stilisticS. OrientSri moderne. Antologie de Mihai Nasta si Sorin Alexandrescu. 
Trad. Tamara Gane. Edit. Univers, Bucuresti, 1972, p. 447. 



1 Ibidem, p. 446. 

2 Ibidem, p. 449. 

3 A. Veselovski, ed cit., p. 449 considera" ca dac3 „o imagine - sau o asociatie 
de imagini - se mentine in traditia omenirii pe o durata de timp mai IndelungatS, 
suntem cu atSt mai indreptatiti sa conchidem asupra caracterului ei estetic". 

4 N. Rosianu, Stereotipia basmului, Edit. Univers, Bucuresti, 1973, p. 39, 
observS cu indreptatire functia formulelor traditionale din basm, acestea 
exprimand „pozitia povestitorului fata de continutul basmului", precizind deci 
registrul actiunii si constituind prologul acesteia. Recurenta formulelor indica si 
unitStile temporale ale cursului naratiunii. Actiunea lor asupra unitatii naratiunii 
nu consta numai In marcarea episoadelor, ci si In asigurarea coerentei acestora intre 
ele si in raport cu intregul. V. D. Caracostea, Ov. Barlea, Probleiuele tipologiei 
folclorice, Edit. Minerva, Bucuresti, 1971, p. 339: „Dac3 distingem insa anumite 
categorii de situatii initiale, se observa ci ele se conjuga cu urmarea si mai cu seama 
cu finalul basmului". 



62 



63 



criteriilor de clasificare 1 . Evolutia criteriilor de clasificare este si in 
folclor numai o premisa a studiului valorilor estetice 2 si a 
conditionaiilor social-istorice reflectate in structurile narative. 

Excursul in domeniul teoretizarii asupra formulelor narative 
se soldeaza cu observarea unei directii pe care studiul structurilor 
trebuie sa o adopte: relatiile elementelor epice sunt modalitati de 
investigare a fenomenului estetic asa cum apare el modelat de 
psihologia colectiva si individual^; rolul factorului socio-etnic este 
determinant in selectia si adoptarea anumitor scheme. Este 
important deci sa indicam fie si prezenta schemelor narative in 
cadrul literaturii nationale, apoi circulatia si rolul structurilor 
realizate, in raport cu schema. 

Problema relatiilor dintre psihologia colectiva si cea indi- 
viduals are un caracter specific in literatura romdna veche, datorita 
mai multor factori: tendinta reproducerii invariabile a textelor, 
imprimata de scrisul religios, caracterul antologic, compozit, al 
multor opere ale literaturii romane vechi, intelegerea originalitatii 
mai putin ca perfectionare in domeniul mijloacelor de expresie si 
mai mult ca largire a cdmpului cunostintelor (schema nu este 
imbogatita ascensional, prin structuri cu o mai bogata lncarcatur3 
emotionala, ci aditional, prin primirea de elemente similare sau prin 
Inlocuirea elementelor schemei cu altele de acelasi tip). Actul 
selectiei (al antologarii, al omiterii) are insa un suport estetic. 
Receptia fabulosului, acuitatea luptei pentru primat intre delectarea 
utila prin receptarea de maxime si cea aparent gratuita a „zabavei 
fanteziei", intrepatrunderea si succederea dominantei etice sau 
estetice a actului literar sunt probleme cu o pondere specifica in 
evolutia literaturii romdne vechi. O determinare a interpolator si 



1 D. Caracostea, ed. at., p. 321; ..Tipologiile folclorice, elaborate dupa 
criteriul tematic, ale imaginilor, motivelor si tipurilor se cuvin a fi Inregistrate 
printr-o tipologie a modalitStilor si sistemelor compozitionale". V. si observatiile 
asupra Morfologiei basmului a lui V.I. Propp, la pp. 336 sq. 

2 Idem, p. 342: „Clasificarile si tipologiile folclorice nu alcStuiesc scopul 
final al cercetarilor folclorice, ci de-abia inceputul lor, fiind instrumente si c3i de 
orientare", pe baza cSrora se poate trece „la studierea estetic3 a materialului". 



aditionarilor tine tot de psihologia receptarii, pentru ca ele se fac in 
functie de un anumit Intel es acordat structurii narative, inteles care 
se concretizeaza in actiunea asupra compozitiei operei. Congruenta 
elementelor noi in structurile narative este facilitate de indistinctia 
genurilor. Istoriografie, carti populare, cronici versificate, literatura 
de ceremonial, opere de polemica religioasa, hagiografii, uzeaza 
toate de scheme si elemente comune, au un sistem radicular comun. 
Individualitatea creatoare se ascunde sub formule de umilinta. Daca 
mutatiile produse de originalitatea creatoare nu sunt intotdeauna 
manifeste, aceasta nu insemneaza ca ele nu sunt perceptibile. Capata 
insa un rol mai mare cercetarea transformarilor produse in 
mentalitatea sociala 1 ca determinante si determinate ale perso- 
nalitatii individuate. Dupa aceste precizan metodologice vom 
incerca sa desprindem unele semnificatii din studierea elementelor 
care alcatuiesc schema traseului. 

Schema traseului I. Traseul reprezinta cea mai generala schema 
narativa, in care elementele epice se afla intr-un raport de succesiune 
temporala. Succesiunea elementelor traseului are o ordine impusa 
de tehnica naratiunii si de Iogica desfasurarii evenimentelor. fn 
aceasta schema pot fi inglobate elemente care au un caracter aparent 
independent; introducerea lor in schema se face prin inlocuirea unui 
alt element de acelasi tip sau prin racordarea la o serie de elemente 
similare tipologie. Traseul eroului este echivalent in planul 
compozitional cu ceea ce se numeste de obicei basm fantastic cu 
profil biografic 2 . Elementele epice ale acestei scheme au o desf2- 
surare lineara, dar linearitatea nu priveste deck nivelul interstitiilor, 
care sunt in acelasi timp lianti ai momentelor discursului. Asa cum 
linearitatea comunicarii la nivelul propozitiei este negata de ideea 
„constelatiei simbolice" 3 , putem afirma ca si linearitatea semni- 
ficantului este organizata concomitent in focare de comunicare prin 

1 Cercetarea menf alitltilor sociale in legatura cu evolutia literaturii romane 
vechi face obiectul mai multor volume ale lui Al. Dutu, Coordonate ale cuhurii 
rominesri In sec. XVIII, 1968. Cartile de Intekpciune In cultura rom&na, 1972; 
zmtez$ si originaiitate in cultura rominS, 1972. 

2 D. Caracostea, op. tit., p. 341. 

3 G. Durand, op. tit., p. 22. 



64 



65 



accentuare, topica, intonatie. In planul discursului observam ca 
linearitatea traseului eroului este o conventie, un instrument de 
cercetare, dar ca, de fapt, fiecare moment al acestui traseu constituie 
un focar, o constelatie simbolica. 

Nasterea miraculoasa a eroului. I a. Momentul initial al 
traseului eroului, nasterea miraculoasa, este legat de intreaga 
desfasurare a naratiunii, dreia !i imprima un anumit curs. El este o 
marca a tipului de naratiune. Subiacent, el determina celelalte 
momente ale schemei traseului: initierea, lupta cu monstrul, 
calatoria pe celalalt tMm. Datul nasterii miraculoase nu numai ca 
motiveazS celelalte elemente ale schemei, fiind inclus In fiecare 
dintre ele, dar este conditia indispensabila a existentei acestora In 
schema narativa. Elementele narative din cadrul schemei se 
conditioneazS reciproc. Existenta unui element sau a altuia in mod 
independent presupune existenta mentala a seriei. Prin legaturile cu 
formulele oraculare, nasterea miraculoasa este prologul naratiunii, 
factorul declarator al acesteia. Totodata, el precizeaza registrul 
desf&surarii naratiunii si constituie modelulei 1 . 

Exemplificam aceasta afirmatie prin analiza legaturii formulei 
oraculare privitoare la nasterea si faptele lui Alexandru Machidon 
cu Intreg cursul naratiunii din romanul popular respectiv. 
Alexandria romlneasca confine, la Inceput, doua formule oraculare 
aflate In raport de succesiune. Proiectia lor in planul naratiunii este 
diferita: prima formula oraculara expliciteaza retrospectiv nasterea 
miraculoasa, cea de-a doua Isi proiecteaza modelul asupra cursului 
ulterior al naratiunii. Filip craiul „mtr-o noapte vazu un vis... si sazu 
dinaintea cortului si chieml pre Aristotel. Si spunea visul 
filosovului si zisa: - Vazut-am asta-noapte In vis, unde-mi adusa 
Amon dumnezeu un cocon mic. Aristotel zisa: - Bucura-te, Filipe, 
ca ai doblndit fecior din Olimpiiada! Si povestind el asa, veni un 
vultur mare si trecu peste Filip si-si lasa oul jos si cazu oul to poala 
lui Filip. Iara Filip sa sparie si sari din scaun si oul cazu jos din poala 



1 N. Rosianu, op. cit., p. 39 (v. si supra, p. 63, n. 4). 






lui Filip. Si crapa oul si iesi un sarpe mic din ou si incungiura oul 
Si cand vru sa intre to ou, el muri la gura oului. Aristotel zisa: 
Craiule Filipe, sa stii ca visul tau deplin va fi, ca" acel ou iaste 
pamantul, iara acel sarpe mic iaste feciorul tau. Si va lua lumea toata 
si la mosiia lui nu va mai merge" 1 . 

Cele doua formule care decurg una dintr-alta (numai una, 
„visul lui Filip", desfasudndu-se insa to domeniul marcat a! 
fictiunii), numesc urmatoarele caracteristici ale schemei traseului: 
eroul are origine supranaturala, raportul de succesiune nu se 
stabileste Intre erou si fatal sau de drept, principiul patern este solar 
(Amon-vulturul), dubla apartenenta a eroului in linie succesorala, 
dubla natura a eroului, solara si terestra (sarpele), circularitatea 
traseului eroului, angrenarea eroului In cSutarea paradisului terestru 
(echivalente: locus amcenus, stadiu prenatal, loc de bastina). 
Legaturile existente intre aceste elemente fac ca ele sa se presupun2 
si sa se expliciteze reciproc In cursul naratiunii. Astfel inaugurarea 
de catre erou a unui nou ciclu istoric, social, religios etc. impiica 
lupta cu monstrul In general, uciderea tatalui, in cazul Alexandriek 
echivalarea eroului, chiar in aceastii succinta formula oraculara, cu 
sarpele ?i a principiului patern, solar, cu vulturul-Amon proiecteaza 
diacronic antagonismul. Acesta nu mai este reprezentat prin lupta 
cu monstrul, care s-ar desfasura sincron, ci prin uciderea tatalui, care 
presupune succesiunea, inaugurarea noului ciclu. Este vorba insa, 
in planul semantic, de acelasi moment pe care II figura uciderea 
ntuala a animalului totemic, considerat si stramos al tribului. 

Caracterul de model epic al formulei oraculare face inevitabila 
aparitia ei in directa legatura cu nasterea miraculoasa a eroului. Cele 
doua formule oraculare reproduse mai sus prezinta avantajul de a fi 
cupnnse in cadrul unei structuri complete, bazate pe schema 
traseului eroului. Este motivul pentru care am ales Alexandria ca 
text de referinta pentru observatiile noastre. Elemente ale schemei 

1 1.C. Ch.timia si Dan Simonescu, CSrtile populate In lkeratura roimneasca 
Wit. pentru literature, 1963, 1, p. 15. 



66 



67 



traseului exista insa si in alte naratiuni si, acolo unde exista, 
caracterul inextricabil al legaturii dintre formula oraculara si actele 
eroului este la fel de clar. Sa urmarim, de pilda, inceputul Istoriei 
Troadei: <dupa o vreme> „au purees iara grea imparateasa. Deci 
intr-o noapte au visat imparateasa un vis groaznic si ciudat, unde 
au esit dintr-insa un taciune aprins si dintr-insul s-au aprins toata 
cetatea Troadei si au ars pana in pamant impreuna cu toate satele 
ceale de prin prejurul ei..." 1 . Continutul Istoriei Troadeieste desigur 
cunoscut, dar vom aminti aid dteva elemente care succed formulei 
oraculare, pentru a releva o alta caracteristica a acesteia. Imparateasa 
ii povesteste imparatului visul ei, urmeaza „sfatul vrajitorilor si 
filosofilor elinesti" (rilcuitorii formulei oraculare) si apoi 
momentele cunoscute de fapt si din alte naratiuni care uzeaza de 
schema traseului: aruncarea copilului, sluga miloasa, recunoasterea 
copilului de catre imparat etc. Exista aici similitudini evidente cu 
rolul oracolului din tragedia antica. Formula oraculara este un 
datum, ceea ce probeaza legatura cu oracolul din tragedie; ea este 
insa si un prolog al actiunii, si acest aspect intereseaza din punctul 
de vedere al tehnicii narative/ 

La nasterea lui Alexandru mai exista, in versiunile primare ale 
romanului, un element de legatura cu formula oraculara: oglinda 
astrologica. Cercetdnd iconografia nasterii lui Alexandru, Andre 
Grabar stabileste o serie de similitudini cu iconografia orientals a 
nasterii lui Messia 2 . Cautand sursa unor elemente iconografice, 
autorul reuseste sa adune unele argumente in sprijinul tezei dupa 
care romanul popular s-ar fi constituit la Alexandria in primele 
secole ale erei noastre. Notam aceste bbservatii, utile pentru 
cercetarea orientarii naratiunii in jurul eroului fondator, Acum insa 



1 CSrtik populare... ed. cit, p. 89. Textul citat aici, dupa Istona Troadei 
copiata de Matei Voileanu (sec. XVIII), ms. 81 in Bibl. Jud Craiova. 

2 Andre Grabar, Recherches sur les influences orientaies dans I'art 
balkanique, Paris-Oxford, 1928, pp. 108-133, si plansele XII-XVI, cap. le roman 
d'Alexandre illustre de la Bibliotheque de Sofia. 



68 



ne intereseaza un alt aspect si anume aparitia, in iconografia nasterii 
lui Alexandru din manuscrisul slavon 1 pe care il studiaza A. Grabar, 
a reprezentarii oglinzii astrologice. Ea este considerata ca o copie a 
oglinzii lui Alexandru sau, mai bine zis, a globului de la farul din 
Alexandria 2 . Aparitia sa in cadrul unei reprezentari a nasterii eroului 
marcheaza legatura cu alcatuirea zodiilor. In textul Alexandriei 
exista un pasaj semnificativ in acest sens: „Ceasul nasterii veni. Si 
enema pre Netinav si zisa: - Ceasul nasterii iaste. Si cauta Netinav 
pre stele si zise: - Sa tii putinel, sa nu nasti, ca iaste ceas rau. Si 
planetele nu s-au tocmit pre stare si crugul sta pre luna si zodiile 
n-au purees si stelele stau pre loc. Si de vei naste acuma, tu vei naste 
om prost ca si alti oameni. Si tinu putinel, pina statura planetele 
pre tocmeala. Si nascu cocon. Si Netinav il luo in brata si-1 
blagoslovi 3 si zisa: - Sa-i punem numele Alexandru" 4 . Alcatuirea 
zodiilor in momentul nasterii asigura nu numai modelul actiunilor 
eroului, ci, dupa cum se stie, stabileste si durata vietii sale (sorocul). 
Configurada zodiacala este semnul de identitate al eroului. 5 

In schema traseului din romanul cavaleresc nu mai apare 
legatura clara cu determinarile astrale sau cu originea supranaturala 
a eroului. Aceasta nu inseamna Insa ca in noua structure nu ar mai 



1 Ms. slavon 771 (381) scris probabil in Macedonia In sec. XV. Descrierea 
ms-ului in B. Tonev, OnKC Ha phKOimcHTe h craponevaTHKTe 
khhth Ha HaposHara BnSjiHoreKa Coipna, Sofia, 1910, p. 518.. 

2 A. Grabar, op. cit, p. 124, „le miroir d'Alexandre, e'est adire le miroir du 
phare d'Alexandrie qui refletait le del, la terre et toute la nature, talisman auquel se 
trouvait attachee la fortune de la ville d'Alexandrie"; v. din nou legatura cu eroui 
fondator. 

3 In versiunea latina din Pseudo-Callisthenes, Nectenab ridica pruncul c3tre 
soare (Anion); blagoslovirea din textele slavone si romanesti este fie o traducere 
inadecvata, fie o remaniere cresting. 

4 CSrtik populare... ed cit, p. 14. 

Frazer, vorbind despre magia homeopatica, aminteste ca la chinezi 
distrugerea imaginii cuiva are efect numai cand pe aceasta imagine este inscris 
numele si horoscopul respectivului. V. le roi magicien dans la societe primitive, 
Paris, 1935, 1, p. 47. ' . -.■ . . 



69 



fi respectate functiile formulei oraculare. lata cum este formulat 
datum-ill actiunilor eroului si cum este fixat registrul actiunilor sale 
tn romanul cavaleresc Altidalis si Zelidia: Altidalis, „fiiul craiului, 
era nascutcu atata fericire si sporiu a firii, ca cea mai mica vredniciia 
ci era asupra lui il arata a fi fiiu de craiu. El era di o frumusatea 
nemarginita, cu care dstiga inimile tuturor cealor ci-1 vide\ o 
intelepciune cari tn ce dintam vlrsta a lui nu sa afla la altul asemine, 
o marire a inimii si o barbatie ci era la dlnsul, face tot norodul a-1 
cinsti si a sa teami de dlnsul. Copilarie lui Alexandru eel Mare n-au 
fost mai vestita si mai minunata declt a lui; nu treace o zi ca sa nu 
zica sau sa faca vreun lucru de cari sa se minunezi toata curtea. Aciia 
ce stiu mestesug de a hotar! norocul oamenilor prin chipul 
fisionomii videfntru a sa fagaduinte demulte mad si nemaivazute 
Intimplari" 1 . 

Am subliniat in acest text unele pasaje. Primul numeste datum-\A, 
al doilea unicitatea actiunilor eroului, al treilea stabileste registrul 
faptelor, este insemnul romanului cavaleresc (sa ne amintim cum in 
cazul lui Alexandru eel Mare magnanimitatea era probata prin mai 
multe exemple, dintre care mai cunoscut este eel cu darul pe care il 
face Alexandru in functie de maretia sa, iar nu de persoana careia ii 
face darul 2 ). Al patrulea pasaj contine referirea la exemplul ilustru, 
eel in care se realizase eel mai bine schema. Ultimul pasaj este eel care 
indeplineste functia formulei oraculare, intr-un cadru nou. Exista 
formule oraculare ale caror legaturi cu elementele naratiunii sunt 
mai putin stabile. Este vorba de prorociile privitoare la nasterea 
eroului. Ele se caracterizeaza printr-o mai mare ambiguitate. Aparitia 
acestui tip de formule oraculare se petrece o data cu destramarea 
relatiilor stabilite de un ciclu social; ele anunta sflrsitul ciclului si 
aparitia unui erou care va institui o nouS ordine. Talcuirea lor este 
postuma aparitiei eroului. Printre acestea, cele mai cunoscute sunt 



1 Istoria lui Altidalis si a Zelidiei, in ms. B.A.R. 5545 (din 1783). 

2 CSrtile populare... ed cit., p. 78; v. supra, p. 42. 



interpretarile oracolelor sibiline ca vestitoare ale aparitiei lui Messia 1 . 
Determinarea psihologica a aparitiei acestora consta in perceperea 
caractensticilor fazei finale a unui ciclu. Distinctia intre oracolele 
privitoare la nasterea eroului si cele privitoare la actiunile eroului 
este importanta in analiza naratiunii pentru ca, in timp ce primele 
sunt relationate, in principal, cu mutatia istorica, celelalte privesc 
intreg traiectul existential al eroului. Nu ar fi Iipsita de interes o 
analogie a formulei oraculare - model epic - cu obiceiurile folclorice 
legate de nastere. Ursitorile din folclor „determina ziiele, norocul si 
viitorul omului" 2 . Dar cum ele fac aceste oficii in a treia zi dupa 
nasterea omului, desigur ca prin „viitor" trebuie sa intelegem de fapt 
intreg „traiectul existential" al celui ursit. Un amanunt este revelator 
in obiceiurile folclorice privitoare la ursitori: obiectele care se pun 
pe masa pentru a fi alese de noul-nascut sunt, pentru baiat „carte, 
sapa, secure, cosor si alte obiecte de munca", iar pentru fata „uneltele 
trebuitoare la tors, cusut si tesut" 3 . Obiectele pe care trebuie sa le aleaga 
fata fac parte de fapt dintr-un domeniu limitat; ele sunt legate de 
obiceiul ursirii mai strans decat s-ar parea. Figurarea traiectului exis- 
tential cu ajutorul unor termeni legati de tors si tesut (Parce, Moira, 
firul vietii, firul povestirii etc.) este frecventa. Ea implica ritmicitatea 
actiunilor umane, si, implicit, a elementelor narative 4 . Un exemplu 



1 C. Alexandre, Excursus ad Sibyliina seu de Sibyllis... Paris, Firmin Didot, 
1856. Pe teren slav si romanesc alte proorocii privitoare la nasterea lui Hristos In 
care apar doua elemente interesante — legitura dintre momentul nasterii si con- 
figuratia stelelor si aparitia lui Messia intr-o perioada In care ,je stiicS obiceiurile", 
in ms. publicat de St. Novakovic, CpncKOCJlOBeHCKH sCopmiK H3 BpeMe 
sa jjecnora Cretpaiia JlasapeBHva, CrapHHe, IX, 1877, pp. 14-22 
si ms. slav din sec XIII, publicat de N. Tihonravov tri JTaM^THHKir OTpeneHROH 
pyccKOH JiHTepaTypH, Moscova, 1863, ms. continand una dintre legendele 
de mare ciiculatie, Povestirea lui Afroditian persul. De acest text In literatura ro 
mana s-a ocupat Dan Simonescu, Legenda lui Afroditian persul, Bucuresti, 1942. 
Acelasi a publicat un studiu despre Sibileleln literatura romaneascS, Bucuresti, 1929. 

2 I. Muslea, Ov. Barlea, Tipologia folclorului (din rSspunsurile la 
. cbestionarele lui B.P. Hasdeu), Edit. Minerva, Bucuresti, 1970, p. 427. 

3 Ibidem, p. 428. 

G. Durand, op. cit., p. 348 sq. 



71 



mitologic (firul Ariadnei) ne va ajuta sa apropiem aceste semnificatii 
ale „ursirii" de un alt element al traseului eroului: lupta cu 
monstrul. Echivalarea labirintului cu traiectul existential 1 explica 
legatura dintre formulele oraculare ca dat al eroului si momentul 
luptei cu monstrul. Semnificatiile acestui moment nu sunt aceleasi 
in basmul fantastic cu profil biografk, unde figurarea monstrului 
este foarte clara, si romanele de tipul Alexandriei, unde predomina 
determinarile istorice si chiar faptele istorice. Substratul istoric, in 
cazul Alexandriei, are ca axa organizatoare lupta dintre puterea 
regelui si cea a preotului, iar, derivat din aceasta, momentul trecerii 
de la politeism la monoteism. Relatiile dintre rege si preot sunt, in 
diferite epoci, destul de incordate. In plan sincronic puterea statala 
si cea religioasa si detinatorii acestora se determina reciproc intr-un 
mod destul de complicat 2 . Frazer leaga imaginea mitica a gemenilor- 
regi de aceste relatii 3 . 

Pentru explicitarea unor elemente epice din Alexandria ne 
intereseaza mai mult declt raporturile existente in cazul sincroniei, 
raporturi relevante totusi 4 , lupta pentru putere si schimbarile 
marcate de succederea epocilor. Nehtinav, tatal lui Alexandru in 



1 Mai pe larg am vorbit despre aceste relatii In Constructia labirinticS si 
semnificatiile ei in Istoria ierogliftca, In Revista de istorie si teork literati, 1973, 
nr. 2; v. infra, p. 153 sq. 

2 Louis Dumont, La conception de la Royaute dans I'lnde ancienne, in vol. 
Homo hierarchies. Essai surle systems des castes, Paris, 1967, p. 354: „La relation 
entre les fonctions de pretre et de roi revet dans le concret un aspect double. Tandis 
que spirituellement ou absolument, le pretre est superieur... il est en mfane temps, 
d'un point de vue temporel ou materiel, assujetti et dependant" etc. 

3 J.G. Frazer, op. of., I, p. 35. 

4 Idem, Les origines magiques dela royaute, Paris, 1920, p. 241 ofera bogate 
exemplificari legate de natura ignee a principiului patern, magic al regalitatii, mai 
ales to legendele romane. Cea mai cunoscuta dintre aceste legende, cea privitoare 
la nasterea lm Romulus si Remus, apare si in Hronicul... lui Cantemir, cartea a Il-a, 
cap. VIII, fund apoi introdusa in cursul HroniculuL. (teoria privitoare la descendenta 
troiana a regilor legendari). Un alt episod legat de succesiunea mag-monarh capSta, 
in legatura cu afirmatiile lui Frazer privitoare la gemenii-regi, posibilitatea unei 
noi interpretari: este vorba de uciderea unuia dintre fratii gemeni; v. infra, p. 229 sq. 



72 



versiunile romanesti ale Alexandriei 1 , este un preot-magician al 
templului lui Ammon. Domeniul magiei este destul de clar definit. 
Nehtinav „carele era filosof mare si fermecatoriu si vrajitoriu si 
cetitoriu de stele... era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata 
de la patru tari, adeca graul, vinul si untul. Si era tara lui toata 
sanatoasa si plina de toata dulceata lumii, iara in tarile altora era tot 
foamete si boale grele si cine mergea asupra Netinavului nu-1 putea 
bate. Facea farmece si batea ostile... si pre el nimenea nu-1 putea 
bate" 2 . Practicile sale sunt magice si divinatorii. Gind asupra 
Egiptului se ridica tarile invecinate, „Netinav facu niste vrajitorii: 
topi ceara si o varsa intr-o tipsie de aur, facu osti de'ceara. Si vazu 
Netinav oastea lui sparta si vazu pre dumnezeul persilor la Eghipet 
indarapt" 3 . Marea raspandire a magiei la egipteni este cunoscuta 4 . 
In versiunea din Pseudo-Callisthenes legaturile lui Nectenab cu zeii 

1 In versiunea Pseudo-Callisthenes din care de altfel, priu intermediar latin 
(?) si in orice caz slavon, Alexandria romaneasca deriva, momentul conceptiunii 
lui Alexandru este mult mai pe larg expus, insistandu-se asupra rolului lui 
Nectenab de mediator al principiului patern (Ammon) si asupra straduintelor lui 
Nectenab de a-1 face pe Filip sa accepte situatia. Versiunea romaneasca, la fel ca si 
cea sarbeasca, nu acordS nici o atentie acestui fapt, pentru ca accentul naratiunii 
cade asupra nasterii miraculoase, a caracterului supranatural al principiului patern, 
personajul tatalui de drept neprezentand nici un interes ca element epic. Un 
exemplu similar, dintr-o alta carte populara, vine sa ne intareasca aceasta impresie; 
ill Filerot siAnthusa nasterea eroului cuprinde cam aceleasi momente: imparateasa 
se duce la o capiste „ca s3-i dezlege nerodirea de fn", la capiste era slujitor un preot 
„varsta lui ca de treizeci de ani, foarte procopsit la invatatura si frumos la fata, 
carele, fiind si Imparateasa frumoasa, foarte o indragise si nu stia cu ce mijloc ar 
indupleca-o intru sSvarsirea pohtii lui", fapt pentru care intra intr-un idol si o 
amageste pe imp3rateas5, fiind „lmbracat in haine albe si pline de lumina". Un 
roman modern, care respecta explicatia fiecarui fapt, ar cuprinde undeva in cursul 
sau vreo mentiune privitoare la razbunarea imparatului sau ceva similar. Acest 
Jucru nu se intampla in romanul popular citat, ceea ce probeaza ca alta este logica 
inlantuirii evenimentelor in cadrul sau. V. CSttile populare... ed. ck, vol. II, pp. 
92-93. ' 

2 Ibidem, I, pAh 

3 Ibidem, p. 12. 

J.G. Frazer, Le roi magicien... ed. cit., p. 52. 



73 




din cer si cu cei ai infernului este mai pe Iarg expusa 1 . In aceeasi 
forma a romanului lui Alexandru un episod relevant pentru 
semnificatiile legaturilor eroului cu Nectenab si cu zeul Ammon: 
Alexandru consult! oracolul lui Ammon, inaintea intemeierii 
orasului Alexandria 2 . Este interesant de asemenea cum a evoluat 
cultul zeului Ammon la egipteni, pentru ca el nu a fost de la Inceput 
foarte raspandit, dar s-a ajuns la un moment dat sa fie identificat cu 
regele zeilor, creatorul si stapanul universului (oscilatia politeism- 
monoteism era foarte sensibila). Fiul zeului Ammon este zeul-luna 3 . 
Lui Ammon i se dadeau metalele pretioase, granek (sa remarcam ca, 
traversand mai multe epoci, aceste date despre sacrificiile aduse lui 
Ammon ajung sa fie in Alexandria romaneasca identificate cu graul, 
vinul si laptele, adica cele trei alimente care constituiau hrana 
initiatica si dintre care primele doua au corespondente cu vegetatia 
paradisiaca in colindele populare romdnesti). Zeul egiptean a fost 
identificat in mitologia greco-latina cu Zeus si Jupiter- Ammon, deci 
cu zeul suprem. 

Sa vedem acum care este infatisarea sub care Nehtenav, ca 
trimis al zeului Ammon, vine la Olimpiada. Alexandria romaneasca 
prezinta astfel acest moment: „Iara el fu sagetat la inima de 
frumusetele ei si zisa: - Vaz ca va sa fie cu tine Ammon dumnezeu 
si vei face cocon. Iar ea zisa: - Cum stii, asa sa faci. El zisa: - Veni- 
va Amon dumnezeu, iara" tu sa fii singura intr-o casa si sa-mi arati 
usa. Si ce vei vedea sa nu te sparii... Si mersa sara Netinav la 
Olimpiiada si sa culca cu ea si sa facu cu capul de leu si cu picioarele 
de vultur si cu coada de aspida si cu doao aripi: una era neagra, alta 
era de aur. Si stinsS luminarea si sa culca cu ea. Iara dimineata fu om 
ca si altii... 4 



1 V. Pseudo-Callisthenes primum edidit Carolus Mullerus accedit 
itinerarium Alexandra In Scriptorum Graecorum bibliotheca, XXVI, Paris, Firmin- 
Didot, 1877, 1, 1; 1, 4 etc. 

2 Pseudo-Callisthenes, ed cit, XXX-XXXII. Formula oracular3 prin care i se 
indicS lui Alexandru locul Intemeierii Alexandriei este versificati 

3 Despe rtatura duals a eroului si despre legStura sa cu simbolica selenarS v. 
G. Durand, op. cit, pp. 301-353. 

4 CMile populate..., ed. cit, p. 14. 



74 



Luate in parte fiecare dintre elementele care alcatuiesc fiinta 
supranaturala constituie un insemn. Astfel leul, dupa cum apare si 
in Fiziolog, opera nutrita din traditiile elenistice si egiptene, este 
„imparat tuturor gadinilor" 1 , detinind locul suprem in ierarhia 
animala si avand corespondente celeste si alchimice 2 . Vulturul este 
in religia egipteana zeul prin excelenta, cu ideograma sa fiind 
determinate toate numele zeilor in ieroglife. Are o natura solara, 
trasaturi apropiate de fenixul grecesc. Vulturul Hor, transformat in 
soare, are un castel celest. Fiziologul consemneaza traditia luptei 
vulturului cu sarpele (identificat in formula oraculara cu Alexandru). 
Amandoua elementele fiintei fantastice numite mai sus sunt 
identificabile si cu principiul masculin. Semnificatiile celei de-a treia 
componente a fiintei supranaturale sunt mai ambigui, eel putin in 
forma in care Fiziologul rominesc le pastreaza. Aspida este 
asemanatoare cu sarpele si este otravita, dar moartea pe care ea o 
provoaca, la fel ca germenele mortii cuprins in insasi conceptiune, 
nu este neplicuta: „mai duke moarte nu este alta decat muscarea 
aspidei. Pentru aceasta imparateasa Cleopatra, muerea lui Ptolomei, 
imparatul Alexandriei, cand s-au omorat barbatul ei la razboi, avea 
ea in palaturik ei o aspida si o au pus-o de au muscat-o ca sa moara 
duke sa nu ia alt barbat" 3 . Deja pasajul acesta este polisemantic, iar 
eel urmator vine sa incarce printr-o reprezentare emblematica 
sensurile descrierii aspidei din Fiziolog: Ca sa o prinda, oaraenii 
suna continuu din „organe si tobe", iar aspida, „sbuciumandu-sa, 
mergand si viind, din rautatea ei, isi baga coada in urechile ei si asa 
sa otraveste si moare, precum zice si David: Ca o aspid2 surdS, ce-si 
astupa urechile sale, ca sa nu auza glasul vanatoriior, otraveste-s3, 
otravindu-sa" 4 . Prin insemnul pe care il sugereaza acest al doilea 

1 Ms. B.A.R., 1436. 
., . Dragos Moldovanu, L'esotirisme baroque dans la composition de 
i "Moire hieroglyphique, In Dacoromania -Jahrbuch fur Ostliche Latinitat, 2, 
19 74,p.262. 

Pentru aspida, In Fiziologul publicat de C.N. Mateescu, tn Calendarul 
revisteilon Creanglpe 1914, p. 41. 

Ibidem. 



75 



pasaj aspida apare legata de sarpe si de viziunea ciclica 1 existenta si 
fn formula oracular* de la inceputul Alexandria (sarpele 
inconjurand oul). Dintre cele trei elemente componente ale fiintei 
supranaturale paterne, aspida, prin simbolistica ei, este similara 
eroului (sarpelui). De asemenea, specificarea culonlor aripilor este 
corespondents cu natura eroului, tocrnai prin complementantatea 
sa opozitiva. Aurul si culoarea neagra sunt corespondente ale naturu 
duale (diurna si nocturna, solara si selenara etc.) a eroului. 

O prima observatie asupra elementelor din care este alcatuita 
fiinta supranaturala ar fi ca acestea sunt insemne ale zeului Ammon 
si aceasta observatie ar fi, partial, intemeiata. Urmarirea incadraru in 
arhetip a acestor elemente se bazeaza insa pe detasarea functiei lor. 
tn primul rand trebuie sa remarcam ca din aceste elemente este 
formata o fiinta compozita, al card corespondent folcloric, usor de 
observat, este zmeul. Fiinta supranaturala formata din elementele 
amintite are rolul de mediator al principiului patern. Aceasta este si 
una dintre functiile zmeului 2 . Aparitia nocturna, legata de ritualul 
erotic, a fiintei supranaturale, o apropie pe aceasta si de un alt 
personaj folcloric, a carui functie erotica este mai pregnanta, de 
zburator. Zmeul si zburatorul sunt confundabili in foarte multe 
circumstante infinite in folclor (amindoi avand natura ignee) si 
reprezentarile lor certifica aceasta 3 . Zburatorul apare sub forma 
unui „sul de foe", „sul luminos", „rosu ca focul sau ca para lui", 
„fasie de foe", „vultur", „stea", „sarpe". Natura ignee este si ea 
probata de credintele folclorice 4 , in directa legatura cu functiile 
zmeului din basmul fantastic 5 . Mult mai rar este confundat 
zburatorul, de pilda, cu balaurul, fiinta legata de simbolismul 



1 V frecventa reprezentarii figurale a sarpelui cicloid In Hieroglyphic* lui 
Horapollus, apud Janusz Pelc, Obraz-shwo-znak (Studium o embkimtach w 
literaturze st3ropolskiej),W?AK 1973, pp. 48-49. 

2 V.I. Propp, RMacinile istorice ale basmului fantastic, Edit. Univers, 
Bucuresti, 1973, cap. VIII, pp. 268-331. 

3 Ion Muslea, Ov. Bailea, op. cit., pp. 182-184, 189-194. 

4 Ibidem. 

5 V.I. Propp, op. cit, loc. cit. 






76 



acvatic, dedt cu zmeul. Zmeul este determinat prin epitete atribuite 
soarelui, dar este legat si el de simbolismul acvatic (v. de exemplu 
„curcubeul identificat cu un zmeu care bea apa" 1 ); reprezentarile sale 
in acest caz dovedesc uniunea cu elementul acvatic, feminin. 

Raporturile eroului cu fiinta supranaturala, mediatoare a 
principiului patern, motiveaza lupta dintre erou si monstru, 
constituind totodata si o explicate a momentului pe care il 
reprezinta in schema narativa a Alexandria uciderea lui Nehtinav 
de catre AlexandiuCaracterul succedaneu al antagonismului explica 
si pastrarea unora dintre caracteristicile principiului patern in figura 
eroului inaugurator ai unui nou ciclu. (Propp vorbeste chiar de o 
confundare a eroului cu zmeul). Exista elemente care probeaza 
continuitatea asigurata de erou principiului patern: natura duala a 
fiintei supranaturale si a eroului, similitudinile aspida - sarpe ca 
simboluri ale ciclului. O alta semnificatie a relatiilor dintre erou si 
principiul patern o furnizeaza etnologia, atunci cand aminteste 
identificarea dintre erou si animalul totemic: animalul totemic 
devine insemn al eroului, iar, pe de alta parte, mormdntul eroului 
este identificat cu locul unde se fac sacrificiile in cinstea animalului 
totemic, ceea ce, dincolo de intelesul pe care il atribuie elementelor 
narative examinate mai sus, prilejuieste si explicarea legaturii dintre 
sarpe si cetatea intemeiata de Alexandra. Sa remarcam mai intii 
intemeierea cetatii lui Alexandru in Egipt, locul unde era venerat 
zeul Ammon si regatul de unde fusese izgonit Nehtinav. Aceasta 
face ca Alexandria (daca acceptam parerea cea mai raspandita, dupa 
care ar fi fost scrisa in orasul Alexandria) sa se incadreze in tipul de 
naratiuni care explica intemeierea unei cetati. Legendele despre eroul 
eponirn se desfasoara dupa o schema generala si, in mare parte, 
elementele care deosebesc versiunea Pseudo-Callisthenes si apoi 
Alexandria romaneasca de faptele istorice fac parte din schema 
narativa a acestui tip de legende. 

Ion Muslea, Ov. Barlea, op. cit, p. 184. 



77 



Se explica astfel caracterul interpolator survenite in cadrul 

Alexandria, unele inca din versiunea greceasca, altele abia pe teren 

romanesc, toate insa legate de eroul fondator si de mutarea centruiui 

lumii, echivalenta cu transmiterea puterii (Troia-Roma-Ierusalim- 

Alexandria). In versiunile romanesti este interpolata legenda despre 

Dragos descalecatorul, fie in legatura cu episodul Troiei, fie in 

legatura cu expeditia lui Alexandru la Roma sau cu impartirea 

imperiului lui Alexandru. Cum se petrece insa transmiterea puterii 

si deplasarea centruiui mundan in Alexandria? S-a observat ca 

versiunea romanesca a faptelor lui Alexandru confine un element 

neprobat istoric expeditia la Roma. Aparitia interpolarii se explica 

prin aceea ca limitele cuceririlor lui Alexandru sunt, in roman, 

limitele lumii cunoscute in momentul formarii romanului (deci 

Roma nu putea lipsi dintre cetatile cucerite de Alexandru) si prin 

aceea ca traditia istoriografica si literara mentiona ciclul troian si 

ciclul latin in perioada formarii versiunii romanesti a istoriei lui 

Alexandru. Sunt cunoscute legendele legate de Eneas, Romulus si 

Remus, incit nu mai insistam acum asupra lor. S3 vedem insa care 

sunt momentele ce marcheaza in roman trecerea puterii in mainile 

lui Alexandru la cucerirea Romei si a Eghipetului. Cucerind Roma, 

Alexandru merge „la biseraca ce o facuse Savela impSrateasa, sora 

lui Solomon" (alta inadvertenta, motivata insS in planul epic de 

legatura dintre erou si formulele oraculare). „Si sazu Alexandru in 

scaunul Ramului. Si incepura a scoate daruri, o mie de blide de aur, 

si scoasera plasca si ermulucul lui Solomon, tot cu ochi de sarpe; si 

era intr-insul trei pietri, de avea 12 tocmele si toate boalele vindeca; 

si scoaser^ sterna imparatesei Saveii cea de mult pret si scoasera un 

farij, adeca un cal alb cu saoa de piatra de adiamant si de piiale de 

aspida si scoasera sabia lui Aremleus-craiu de la Troada si scoasera 

sulita lui de os de elifant, tot cu margaritariu, si scoasera pavaza lui 

Patrichie-imparat, invaluita cu piiale de aspida. Acesta fu poclon 

imparatesc" 1 . IncS doua elemente merita a fi reliefate: sabia ca 

insemn al puterii si pielea de aspida ca marca a descendentei. 



Cartile populate..., ed cif., p. 29. 






78 



Episodul cuceririi Egiptului incheie ciclul relatiilor de succesiune 
erou-principiu patern. Acest episod este din nou anticipat si modelat 
de formula oraculara. La izgonirea din Egipt, Nehtinav las5 o 
scrisoare care are caracter de formula oraculara: „Scnu voao, 
eghiptenilor. Nu putuiu rabda sa vaz raul vostru, ci ma dusei de la 
voi batran si voiu veni tanar de treizeci de ani si scoate-va-voiu din 
mana lui Darie-fmparat" 1 . Un amanunt vine sa probeze ca 
desfasurarea epica este cuprinsa in formula oraculara: in cursul 
romanului apare mentionata si in alt loc 2 cucerirea tarii 
Eghipetului, dar neincadrarea acestei mentiuni in cursul naratiunii 
modelat de formula oraculara face ca ea sa fie complet atrofiata in 
epica romanului. fn schimb episodul cuceririi Eghipetului relationat 
cu formula oraculara confine toate elementele care reiau si 
expliciteaza momentul nasterii miraculoase: eghiptenii il roaga pe 
Alexandru sa crute cetatea lor: „Ci te milostiveste, Alexandre, 
feciorul lui Netinav imparat!.../.../ si zise Alexandru: - Cum stiti ca 
sunt feciorul lui Netinav, imparatului vostru?" 3 . Din r3spunsul 
eghiptenilor reiese clar legatura cu formula oraculara cuprinsa in 
scrisoarea Iasata de Nehtinav: „ Si asa zice cartea ca s3 va duce de la 
noi batr3n si va veni tanSr; si noao asa ne pare, sa fii tu acela! Si 1-am 
varsat de aur si 1-am pus intr-un stalp si i-am pus sterna in cap si 
cartea in man! Alexandru mersa sa-1 vaz2... iar sterna cazu in capul 
lui Alexandru si sa mirar3 toti de aceia minune. Alexandru facu acolea 
alt stalp foarte inalt si sa scrisa in stalp, Mnga ratal sau, Netinav" 4 . 
Caderea stemei, cei doi stllpi, Alexandru-Nehtinav tlnar, iar, in alte 
episoade din roman, luptele cu Darie, izgonitorul lui Nehtinav, 
accentueaza caracterul succesoral al relatiilor erou-principiu patern. 
Determinarile social-istorice ale acestei scheme narative sunt explicate 
de J.G. Frazer, pe baza unui amplu material, considered ca in 
anumite comunitati magia constituie o explicatie a nasterii 

Cartile populate..., ed tit, p. 13. 
2 Ibidem, p. 30. 
' Ibidem, pp. 35-36. 

Ill iAa .n 




Ibidem. 



79 



monarhiei, bineinteles fara a admite ca regii sunt intotdeauna, 
istoriceste, descendenti sau succeson ai magicienilor 1 . Frazer gaseste 
un sens progresist in acest act, oferind totodata posibilitatea unei 
explicatii a succeselor lui Alexandru 2 si, implicit, o explicatie a 
succesului romanului lui Alexandru. O alta explicatie, bazata pe 
studiul elementului formal, se refera la esentialitatea schemelor 
vehiculate de Alexandria. Nasterea eroului legata de viziunea ciclica 
a istoriei si uciderea animalului emblematic legata de tntemeiere 
sunt elementele care aditioneaza eel mai bogat material national in 
versiunile romanesti ale Alexandriei. Interpolarile din manuscrise 
se grupeaza in jurul acestor elemente ale schemei traseului, pe baza 
similitudinii si a schemei comune. Frecventa in textul Alexandriei 
romanesti este interpolarea, dupa episodul cuceririi Troadei, a unei 
versiuni rezumate a Istoriei Troadei si, in pofida dimensiunilor 
foarte reduse ale acestui rezumat, nu lipseste mentionarea formulei 
oraculare privitoare la nasterea lui Paris, pe care am citat-o mai sus 
pentru similitudinea ei formala cu cea din Alexandria. O alta 
interpolare generata de atractia formala este cea a legendei 
Semiramidei, adausa de copist (Ionita Arhip) din „istoriile 
litopisatilor". O fata din Balasconia „pre care mai pre urma - au 
cinstit-o paginii in chip de dumnezeita", „zamislind un nascut parte 
femeiasca", de rusine o arunca in pustii, „unde au fost hranita de 
paseri"; o gasesc niste pastori care ii pun numele „Semiramisa, ce sa 
talcuiesti pasere de pe limba sirinasca"; este luata de Memnon 
voevodul, ceruta apoi de imparatul Nin; Memnon se spinzura, 
Nin era foarte batran, „iara e au cerut imparatie toata numai pe 
trei zile, iara Nin i-au dat-o, iara e, dac-au luat pecetile si scriptu" 
a poruncit sa-1 omoare si dupa aceea, in imparatia ei, „daca n5ste 



1 J.G. Frazer, Le roi magicien... edcit., I, p. 287 sq. 

2 Ibidem, I, p. 83: „Din momentul In care tribul Inceteaza" de a mai fi condus 
de sfaturile timorate, adesea divergente, ale strSmosilor (consultarea stramosilor 
morti - n.n.) pentru a se supune directiei unui singur spirit viguros si hotarlt, ei 
devine redutabil pentru triburile vecine si intra pe drumul unei mSriri care, In 
primele stadii ale istoriei, este adesea mult mai favorabila progresului social, 
industrial si intelectual". ■ 



80 



muiere fecior, il omora, iar daca era fata, o arde cu focu tala cea 
dreapta, ca sa fie indemana a sageta. Si sa nume Amazone" 1 . Aceasta 
scurta legenda confine toate elementele legate de schema traseului, 
inclusiv schimbarea de sens pe care o aduce un nou ciclu al puterii, 
in succederea dominatiei masculine sau feminine. Apare de 
asemenea animalul care il hraneste pe erou In pustiu (devenind 
emblema a eroului, in cazul de fata prin nume), momentul 
transmisiunii puterii figurata prin insemnele specifice: pecetile si 
sceptrul, precum si uciderea imparatului, reprezentantul relatiilor 
vechiului ciclu. Interpolarea acestei istorii in Alexandria romaneasca 
este un exemplu tipic de legenda, urmarind explicarea originii unor 
personaje cuprinse in romanul popular (Amazoanele). 

De mare interes este interpolarea privitoare la eroul 
intemeietor. Aceasta vine sa inlocuiasca un element al schemei 
traseului care existase in versiunea romanesca a istoriei lui 
Alexandru. Daca versiunea romineasca nu mai pastra, in episodul 
intemeierii Alexandriei, indicarea locului prin animaM-ciliuza sau 
prin uciderea animalului (existent^ in Pseudo-Callisthenes 1 ), 
observam insa ca apare aceasta interpolare, aparent nemotivata, a 
legendei despre Dragos si bour, legata de originea romanilor: „Iar 
dupa acel Traian-imparat, multi imparati s-au petrecut prin lume si 
domni panS s-a sculat Dragosi voevod /.../ cu oaste /.../ si incepura 
a goni o fiiara anume buur salbatec si-1 gonira cu duloi si cu copoi 
si-1 dobdndira. Si de atunce este In pecete moldoveneasca cap de 
buur 3 ". Aparitia acestei interpolari ilustreaza foarte bine atdt 
mecanismul omisiunii in receptarea schemei formale, cat si pe eel 
al intregirii schemei (perceputa' ca o unitate) prin elementul 
national. Interpolarea elementelor noi, similare tipologic cu cele pe 
care le inlocuiesc in schema narativa indicS, pe de o parte, 



1 Pentru interpolanle din manuscrisele Alexandriei romanesti v. N. 
Cartojan, Alexandria In Hteratura romineasca. Noui contributii. Studiu si text, 
Bucuresti, 1922. 

2 Pseudo-Callisthenes, ed. cit., XXXI. 

3 N. Cartojan, op. cit., p. 24. 



81 



esentialitatea scheme! narative, iar, pe de alta parte, circulatia 
independenta sau in structura altor opere (cronici, hagiografii, 
romane oratii, povestiri in versuri) a elementelor epice amintite. 



SISTEMUL TRADITIONAL AL GENURILOR 
SI ELEMENTELE GENULUI DRAMATIC 



tn aria culturala postbizantina, da tori ta unei vitalitSti 
deosebite a manifestarilor folclorice, precum si datoritS asimilarii 
organice a unor influence medievale cuke, perioada cuprinsa intre 
secolele al XV-lea si al XVIII-lea, are, in plan cultural, un caracter 
mai unitar si totodata mai refractar examenului critic comparatist. 
Acest examen ramane grevat, eel putin pentru domeniul literaturii, 
de irelevanta sau ambiguitatea unor concepte cu care are de operat. 
Mentionam intre acestea: 1. persistenta unui concept inoperant, 
anume eel de literatura veche (tn ciuda unor incerclri actuale tot 
mai asidue, curentele sau tendintele umaniste, baroce si clasiciste nu 
sunt suficient de clar si convingator delimitate fata cu literatura 
medievala, care se pare ca ramane principalul echivalent sinonimic 
al conceptului de „literatura veche"; 2. mentinerea indistinctiei, de 
sorginte romantica, intre literatura traducerilor, influenta folclorica 
§i literatura originala din aceasta - perioada; 3. considerarea 
apocrifelor, scrieri religioase in fapt, drept expresie a „sufletului 
popular" care, aprioric si global, este socotit ca stand sub semnul 
laicului, desi laicii, adica poporenii, nu sunt neaparat din dasele de 
J os > ^ r ce t ' ca re apartin acestor clase nu sunt automat „liber- 
cugetaton". Exista date specifice culturii postbizantine care 
motiveaza intr-o masura indistinctiile numite, dar aceste date nu 
pot rezulta decat tocmai din examenul comparatist. Limitandu-ne 
la perioada de la sftrsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XlX-lea, 

82 



vom incerca sa vedem in ce masura tratamentul unor texte 
drama tice patrunse in literatura rom^na ar putea permite observatii 
cu caracter mai general. 

Doua sintagme, rod al unor meditatii profunde asupra 
substratului arhaic, asupra matricii stilistice a literaturii romane si 
asupra aportului ei cultural in aria bizantino-slava, sintagme 
apartinand, prima, lui Mircea Eliade si cea de a doua lui Ernil 
Turdeanu, au incercat sa cuprinda specifkul si dimensiunile vechii 
culturi romanesti. Aceste sintagme sunt: „crestinism cosmic" si 
„umanism popular". Prima se refera cu precadere la caracterul 
credintelor populare romanesti, cealalta la caracteristici redactionale 
si filologice ale textelor asa-zis medievale care au circulat la noi. 
Amandoua aceste sintagme sunt, de fapt, reflexe indepartate ale unei 
faze romantico-pozitiviste a cercetarii culturii romanesti - faza 
Hasdeu. Mai mult decat elaborarea unor teze, a caror validare 
materialul fdologic si folcloristic strans de atunci incoace a facut-o 
mereu, Hasdeu a inaugurat si o metoda de cercetare („in raport cu 
literatura cea nescrisa"), metoda ale carei ecouri se vad destul de clar 
la editorul sau, Mircea Eliade, sau la emulii ori elevii sai, filologi si 
istorici precum Iorga, Cartojan, Turdeanu s.a. Dintre distinctiile 
metodologice pe care le facuse Hasdeu, cea dintre poporan si 
popular a fost insa ulterior ignorata, unul dintre cele mai evidente 
cazuri constituindu-1 statutul asa-numitului teatru popular. 

Tratate atat in cadrul capitolelor de folclor ale istoriilor lite- 
rare, capitole care, cu purine exceptii, fac abstractie de criteriul cro- 
nologic, cSt si in sintezele de istorie a teatrului, textele si manifes- 
tarile de teatru popular nu sunt totusi clar definite teoretic si istorie 
Persistenta unor texte medievale culte pana in manifestable teatrale 
populare din secolul nostru a determinat retro-proiectia „carac- 
terului popular" asupra unor perioade anterioare, in defavoarea 
examenului critic al problemelor originii si functiilor istorice ale 
textelor respective. Daca aceasta confuzie dintre medieval si popular 
provine din faza romantica a istoriei literaturii, una dintre cauzele 
ei sta, probabil, si in aceea ca, spre sfdrsitul secolului al XVIII-lea, o 



83 



r 



serie de texte manuscrise prezentau date ale regimului circulatiei 
folclorice ca: anonimatul autorului, libertatea interventiilor in text si 
chiar, in cazul notarii unor texte intoarse din circuitul folcloric, urme 
formale ale circulatiei orale. Primele doua dintre acestea erau insa 
caracteristici cvasigenerale ale textelor medievale. De aceea consi- 
deram necesara o examinare a textelor manuscrise din secolul al 
XVIII-lea in raport cu prototipurile lor si cu formele lor ulterioare. 

Din secolul al XVIII-lea dateaza primele texte cunoscute ale 
literaturii dramatice in limba romana. Importanta acestora consta 
in faptul ca ele exercita o presiune asupra sistemului genurilor 
literare din literatura romana a epocii, pe care, conjugate desigur cu 
alti factori, il vor modifica substantial in cursul secolului urmator. 
In secolul al XVIII-lea insa, la nivelul categoriei culturale a 
traducatorilor si copistilor romani, coercitia sistemului era inca 
suficient de puternica pentru a determina schimbarea carac- 
teristicilor unor texte din registrul dramatic in eel narativ. Vom 
exemplifica prin istoricul a doua texte care au circulat in literatura 
manuscrisa romaneasca din secolul al XVIII-lea, texte a caror situare 
originara poate fi facuta in cadrul contrastelor dramatice. Primul 
dintre acestea, nestudiat la noi pana acum, „Istoria Voinicului cu 
Moartea", isi are sursa indepartata in „Dialogul Omului cu 
Moartea", incadrabil in genul de teatru medieval carnavalesc 
(„Fastnachtspiele") si a avut, prin intermediul tipariturilor germane 
ale lui Bartolomeus Gotan, o deosebita raspandire in orasele 
hanseatice. El a fost tradus in slavona, probabil la Novgorod, inainte 
de 1494. Variantele slavo-ruse si slavo-ucrainene ale acestui dialog 
prezinta similitudini remarcabile cu episodul mortii lui Digenis din 
ciclul akritic, cu epopea medievala oguza, dar si cu formele teatrale 
de origine apuseana raspandite in literatura poloneza si in literatura 
dramatica a uniatilor ucraineni 1 . 

Manuscrisele roiMnesfi datate ale acestei scrieri se incadreaza 
cronologic intre 1777 si 1835. Dintre aceste manuscrise unul 



1 Vezi P. n. JjMHTpneBa, UoBecTb o cnope XH3HH h 
CMepTH, Moscova-Leningrad, 1964. 



84 



pastreaza in modul eel mai vizibil urmele formei spectaculare a 
textului. Este vorba despre manuscrisul BAR. 5507, de la inceputul 
secolului al XlX-lea. Acest manuscris (in care apar trei personaje: 
Viteazul, Moartea, Copilul) reprezinta traducerea romaneasca a 
versiunii dramatice ucrainene mentionate in cursul secolului al 
XVIII-lea (1746-1747) ca intermediu intr-o drama liturgica a lui G. 
Koniski. Alt manuscris romanesc in care caracterul dramatic 
transpare si din alte trasaturi formale (urme ale unei forme 
versificate a recitativului Mortii) dealt forma dialogata, comuna 
tuturor manuscriselor romdnesti, este manuscrisul B.A.R. 2507, 
provenit din Transilvania si copiat in 1797. Manuscrisele romanesti 
ale scrierii, derivate din versiuni slavone, pastreaza forma dialogata 
a expunerii: dar, dupa cum se vede din majoritatea titlurilor si din 
forma textelor, elementul narativ devine precumpanitor, in spiritul 
procesului inceput de altfel pe teren slavon. Astfel 5 manuscrise 
(B.A.R. 1500, 3013, 4360, 5507, 5918) au in titlu cuvantul Jstorie" 
(a voinicului cu moartea), altele 3 (B.A.R., 5501, 5937 si Bibl. Astra- 
Sibiu, ms. 45) cuvantul „Poveste... K , altele 2 sau 3 (B.A.R. 3644, 6036 
si probabil 6040, acefal, dar copie literals dupa 6036) cuvantul 
„Cazanie"..., iar celelalte sunt fie fara titlu (B.A.R. 1698), fie cu 
titluri din care rezulta caracterul de disputa dramatica al textului (v. 
mai ales, ms. B.A.R. 2507: Jnceputa pentru despotatia unui viteaz 
voinic"), dar si dificultatile traducatorilor sau copistilor in stabilirea 
genului scrierii: Jntalnirea unde sa pricea moartea cu viteazul" 
(B.A.R. 1151), „Vitejia voinicului viteaz ce au facut cu moartea" 
(B.A.R. 1735, 3518), „Lupta voinicului cu moartea" {3390; titlu 
adaugat, se pare, ulterior). Faptul ca „Dialogul Omului cu Moartea" 
este receptat in literatura romlna ca text dramatic incadrat in specia 
medievala a disputei cu caracter exemplar (cazanie) indica doar 
lucrul stiut ca in spatiul ortodox manifestarile spectaculare nu au 
decat caracter sporadic, In zonele marginale sau de contact. Dar 
faptul ca acelasi text constituie simburele dramatic al baladelor 
folclorice de tipul „Valean si Moartea" (in variante: „Ciuma", 
„Holera") arata ca in mediul folcloric bahda suplineste, existenta 



85 



spectacolului teatral (exemplul nu este izolat: cf. realizarile 
dramatice occidental ale subiectului „femeia lui Putiphar" si 
baladeie de tipul „Vartici"). Replicile dramatice, lamentoxA Iiric 
(asemanator moralizarii medievale), recitativele personajelor, 
heterometria constituie, in balada si in cronicile rimate, marci destul 
de evidente ale caracterului spectacular. Daca tinem cont si de 
trasaturile formale ale textelor originare care, atat cit se poate stabili 
drept relatii certe de filiatie, fac parte din specia contrastelor 
medievale, vom observa ca marcile respective, estompate in 
traducerea si circulatia manuscrisa, pot fi regasite, cu o singura 
exceptie, at3t In contraste cat si in balade. Astfel, contrastele se 
caracterizeaza prin faptul ca sunt compozitii dramatice, recitate sau 
reprezentate de zicatori (performeri) in locuri publice; sunt foarte 
adesea versificate, intr-o varietate de metri, corespunzatori pasajelpr 
lirice, dramatice sau narative, iar personajele au foarte adesea 
caracter alegoric („Sufletul si Trupul", „lngerul si Diavolul", „Cel 
viu si Cel mort", „Omul si Moartea" etc.). Ultima trasatura, 
alegorismul, reprezinta deci singura marca distinctiva; chiar daca ea 
poate fi intilnita si in unele balade folclorice, nu este totusi 
definitorie pentru acestea. Alegorismul constituie o trasatura culta 
existenta in textele medievale si, probabil resuscitata, in reluarile 
livresti ale temei confruntarii omului cu moartea din omiletica, din 
teatrul baroc si din literatura iluminismului; in folclor, datorita in 
primul rand unei incompatibilitati formale, coerenta alegorica a 
textelor medievale este erodata, iar extindere capata elementele lirice. 
Asa cum o gasim in manuscrisele romanesti, „Istoria Voini- 
cului cu Moartea" este un text dramatic cult de origine medievall 
Caracter popular capata acele parti ale sale care, schimbandu-si 
functia, se intrepatrund cu specia „iertaciunilor la morti", iar 
caracter folcloric are incadrarea acestor elemente in ritualul funebru 
si in balada. Intr-o insemnata" m5sura, disolutia elementelor textului 
dramatic este favorizata de faptul c3, prin originea sa, acest text 
reprezenta o imitate compoziUL 



86 







Acest lucru este evident si in cazul celui de al doilea text pe care 
il prezentam: „lstoria unui voinic intalept si Invatat, intrebandu-se 
din ponturi cu o fata a unui imparat". El a fost considerat, pe baza 
unor elemente de expresie si a atestarilor circulatiei folclorice a 
temei, o naratiune populara inregistrata in scris 1 . Tema este 
confruntarea dintre o fata de imparat si un voinic (cavaler) intelept, 
confruntare desfasurata intr-o situatie-limita („saraiul imparatesc" 
este inconjurat cu capetele puse in teapa ale altor voinici indrazneti, 
element de cadru care apare, cum se stie, si in basmul eminescian 
„Fat-Frumos din lacrima") si constand, in cele trei zile ale dezbaterii, 
in trei serii de enigme, cu caracter acuzat livresc, provenite din 
literatura medievala a Jntrebarilor si raspunsurilor". In finalul 
istorisirii, voinicul invingator ii pune si el o intrebare fetei de 
imparat, intrebare al carei raspuns aceasta il afla, patrunzand 
deghizata la gazda voinicului, dar uitandu-si acolo inelul pe care, a 
doua zi, acesta il va folosi drept proba. Dupa cum se vede subiectul 
acesta nu este altul decat eel al cunoscutei „fiaba teatrale" a lui Carlo 
Gozzi, „Turandot", tradus sau prelucrat si de Schiller, pus in scena 
de Goethe si frecvent intalnit in teatrul de opera (Weber, 
Puccini etc.). 

Daca urmarim istoric materialul folcloric si eel cult care 
ilustreaza motivul Turandot, vom observa ca avem de-a face cu un 
conglomerat destul de greu de definit printr-un termen comun. 
Difera, in primul rand, chiar numele eroinei: Tawadud (1001 de 
nopti), Turandocte (1001 zile), Turandot (Gozzi, Tieck s.a.), 
Turadonta (ms-ele romanesti ale Haliwalei), doncella Tudor (editii 
spaniole), Turandik (povestiri populare ale tatarilor din Dobrogea), 
Tudora (Halima, ed. romaneasca a lui Gherasim Gorjan, din 1835). 
Difera, de asemenea, numele eroului si al altor personaje ca si 
numarul acestora. Difera titlurile povestirilor si ale pieselor: 
Histoire du prince Kalafet de la belle Turandocte (Petis de la Croix), 

1 I.C. Chitimia, Un basm necunoscut Inregistrat in sec. al XVIII-ka, In 
Remta de istorie si teorie UterarS, 1968, nr. 1. 



Tawadud. Paroles pour les 99 tites coupees (Galland), La bella 
principesa misantrope (Gozzi), La Princesse de la Chine (Lesage - 
d'Ornevals), Intrebarile fetei cu tanarul sau Povestea desprefata cea 
inteleapta (versiunile armenesti), Istoria lui Kiylap, fiul lui 
Temurtash, si a frumoasei Turandik, fiica lui Altyn-khan (poveste 
populara de la tatarii din Dobrogea), Istoria unui voinic Intalept 
care s-au intrebatin ponturi cu o fata de imparat... (ms. rora., sec. 
XVIII). Difera atitudinea fata de subiect si, implicit, cea fata de 
eroina. Difera speciile literare si chiar genurile in cadrul carora se 
situeaza' lucrarile cu aceasta tema. 

Ce ramane totusi comun acestor „variatiuni pe o tema data"? 

Ceva mai important decat nucleui epic, anume tehnica 
povestirii dramatizate. Aceasta reprezinta de fapt elemental 
definitoriu al motivului Turandot in perioada si in versiunea 
considerata in literaturile vest-europene drept versiune de bazS (Pens 
de la Croix - C. Gozzi) pentru prelucrarile ulterioare (F. Rambach, 
Schiller-Goethe, Tieck, E.T.A. Hoffmann, B. Brecht). 

S-a remarcat pana acum in multe randuri ca destinul european 
al lui Turandot este strans legat de momentul cunoasterii de catre 
Europa occidentals a lumii mirifice din 1001 nopti (1704-1708) in 
versiunea lui Antoine Galland si din 1001 zile (1710-1712) In 
versiunea lui Petis de la Croix. Izvoarele basmului teatral (fiaba 
teatrale, Marchenkomodie, Marchenspiel) al lui C. Gozzi La bella 
principessa misantrope (1762) au facut obiectul unor studii 
amanuntite si s-a aratat cu destula precizie care sunt raporturile 
dintre piesa de teatru a lui Gozzi si Histoire du prince Kalaf... din 
culegerea lui Petis de la Croix. Si totusi, un amanunt, remarcat doar 
in treacat in una dintre cele mai ample monografii de pSna acum 
asupra lui C. Gozzi (1720-1806) si a operei sale 1 , este de natura sa 
puna in alti termeni raporturile dintre cele doua scrieri. Este vorba 
despre faptul ca in fiaba teatrale a lui Gozzi cetatea printesei 



1 Gerard Luciani, Carlo Gozzi (1 720-1806), L'homme et l'oeuvre, I— II, 

Lille-Paris, 1977, p. 511. 




Turandot este inconjurata de capetele taiate si infipte in pari ale 
pretendentilor anteriori la mana printesei. Acest element de cadru, 
destul de important, dupa cum vom vedea, nu se afla in Istoria 
printesei Turandot din 1001 zile, ci, sub titlul Paroles pour les 99 
tetes coupees, in Istoria printesei Tawadud $m 1001 nopti. 

Era firesc ca explicatia cea mai simpla a acestui amanunt sa fie 
urmatoarea: din moment ce aparitia in Europa a celor doua culegeri 
a fost relativ contemporana (Galland, 1704-1708; Pe'tis de la Croix, 
1710-1712) si anterioara, oricum, piesei lui Gozzi (1762), 
dramaturgul italian a fost eel care a combinat elementele celor doua 
istorisiri in piesa sa. Aceasta cu arit mai mult cu cat in Halima 
greceasca (ed. I., Venetia, 1757), in care, dupa cum se stie, sunt 
combinate elemente din cele doua culegeri, Istoria printesei 
Turandot nu contine episodul capetelor taiate de pe zidul cetatii. 

Daca raportam insa versiunea lui Gozzi la formele primare ale 
Istoriei printesei mizantroape, anume la versiunea lui Nizami 
(1 141-1203) din Haft flaifcir (1 198-1 199) sau Cele sapte povestiri 
narate de iubiteie regelui Bahramgur si la versiunea lui Mohammad 
Aufi (1228), vom observa ca in acestea apare arit episodul cu 
capetele taiate, cat si eel al probei de istetime. Din moment ce aceste 
versiuni primare, dupa cum le considera F. Meyer, al carui studiu 
asupra versiunilor persane ale motivului Turandot ramane p3na 
astazi principala referinta in bibliografia de specialitate 1 , contin 
ambele episoade, este mai firesc sa ne intrebam daca Gozzi nu a 
cunoscut una dintre formele primare ale Istoriei printesei 
mizantroape. tn sprijinul acestei ipoteze un argument important il 
aduc versiunile romanesti ale motivului. Aceste versiuni, care au 
circulat in literatura romina din sec. al XVIII-lea si care nu sunt 
derivate din traducerea romdneasca a Halimei grecesti, nu au fost 
mate in considerate pana acum in bibliografia critica a motivului 
Turandot. De altfel, dintre cele 4 versiuni manuscrise romanesti 

1 F. Meyer, Turandot in Persien, in Zeitschrift der Deutschen 
M °rgenlSndischen Gesellschafi, XLV, 1941. 



independente fata de Halima, pe care am putut sa" le identificam 
pana acum, numai una a fost publicata, in 1968, ca basm popular 
si fara a se identifica legaturile ei cu raotivul Turandot 1 . Pe langa 
aceasta versiune lacunar! pastrata intr-un ms. din Moldova de nord 
din l797,Istoria printesei mizantroape se mai afla in inca 3 ms-e, 
unul din jurul iui 1788 si doua de la inceputul sec. al XIX-lea, 
provenind din aceeasi zona geografica 2 . Comparand versiunile 
romanesti cu versiunea lui Nizami din Haft Paikar si cu continutul 
altor doua versiuni ale formei primare a motivului Turandot, cea 
alcatuita de Mohammad Aufi si cea pastrata in ms. Aya Sofia 1814, 
amandoua acestea din urma descrise amanuntit de F. Meyer in art 
tit, am constatat ca in versiunile romanesti se pastreaza cu destula 
fidelitate toate elementele versiunii primare. Faptul ca aceasta 
versiune primara s-a pastrat si a continuat sa circule pdna in 
secolului al XVHI-lea si chiar mai tarziu ne indreptateste sa credem 
ca, printr-o filiera sau alta, ea a putut fi cunoscuta si in literatura 
italiana din sec. al XVIH-lea. 

Ipoteza existentei acestei forme intermediare (U 2 ) de tipul 
versiunilor primare (U 1 ) poate fi sustinuta si prin analiza unor 
„motive oarbe" (Max Liithi) din continutul versiunii primare. tntre 
acestea eel mai important ni se pare a fi tocmai episodul capetelor 
taiate. lata cum apare el in piesa lui Gozzi: „Actul I. (In fata unei 
porti a orasului Pekin; pe creasta zidurilor, mai multe land de fier, 
in v^rfurile carora sunt infipte cateva capete rase (s.n.), cu smocul 
de par, dupa obiceiul turcesc" 3 . S-a remarcat mai demult, in exegeza 
semnificatiilor p'sihice si mitice ale motivului Turandot, ca incinta 
strajuita de capete taiate reprezinta o „structur3 antropologica a 
imaginarului" (G. Durand) in care „die Frau ist die Hilterin von 
Lebensgeheimnissen, und wer in ihren Bezirk eindringt ohne den 



1 V. supra, p. 87, nota 1. 

2 M. Moraru, Teatru cult si teatru popular in literatura romana din sec. al 
XVIII-lea, In Studii si cercetari de istoria artei, Teatru, XXXI, 1984, pp. 75-78. 

3 Carlo Gozzi, Basme teatrale, trad. N.AL Toscani, Bucurejti, 1981. 



Sinn des Mysteriums zu kennen, ist dem Tode verfallen, wer aber 
den Rechten Zugang hat, erl5st sie und sich selbst, und Mann und 
Frau konnen sich vereiningen" 1 . (C Hentze, E. Frenzel). Pentru 
aceasta interpretare arhetipala pledeaza si episodul initierii tinarului 
print, asa cum apare atat in Haft Paikar, dt si in ms. Aya Sofia 1814. 
tn acest din urma ms., personajul magului fntelept initiator poarta 
numele Barak („mitos, paros, flocos"). (Printr-o bizara coincidenta, 
Barac este si numele unui traducator roman al Halimei, dupa 
versiunea germana a lui Habicht, von der Hagen si Schall). Aceasta 
specificare confera un sens mai profund si amanuntului subliniat 
de noi in textul lui Gozzi (capete rase), deoarece se stie ca, in timp ce, 
in descrierea magului initiator (Melhisedec-Avram, pentru a cita 
exemplul eel mai cunoscut), acesta este de obicei reprezentat intr-o 
stare de salbaticie, cu parul foarte lung, in descrierea celui ce se 
initiaza' si urmeaza deci sa fie supus mortii rituale acest „pretendent 
sau candidal este reprezentat cu capul ras. Desigur ca aceste 
elemente de scenariu ritual s-au p2strat in numeroase scrieri literare 
(hagiografii, apocrife religioase etc.); pe noi, acum, ne intereseaza 
semnificatia si rolul acestora numai din perspectiva tehnicii 
povestirii dramatice. 

O comparatie cu cunoscutul personaj al teatrului de umbre 
turc, karagdz, se impune aid. Toti calatorii care mentioneaza, 
incepand din sec. al XVI-lea, karagdz oyunu, insista asupra faptului 
ca personajul principal al jocului, Karagdz, este reprezentat complet 
ras pe cap. Explicatiile care s-au dat pana acum acestui fapt 
(similitudinea cu personaje din basme - keloghn, sau, la persi, Kecel 
Pehlevan, precum si cu obiceiul unor membri ai ordinelor religioase 
de a-si rade parul de pe cap - ordinul numit Kalenderiyye) nu fac 
decat sa intareasca afirmatia lui Propp privitoare la „legatura 



C. Hentze, Religiose und -mythische Hintergrunde zu Turandot, In 
Amahs, 1, 1959; E. Frenzel, Stoffe der Weltliteratw, 6 Auflage, Stuttgart /1983/, 
PP. 767-769. 



generica dintre acest amanunt si ritul initierii 1 . Daca raportam acest 
amanunt si la numeroasele „chinuri" (bastonade, lovituri etc.) 
suportate de personajul Karagoz, precum si la legendele privitoare 
la originea sa („jertfa la zidire"), desigur ca putem afirma despre 
personajul Karagoz ca reprezinta transmutarea actului jcrtfei din 
registrul mitic sau eroic in eel al farsei si parodiei 2 . Existenta unor 
corespondente tematice si a unor diferente de registru (gama, 
tonalitate) intre latura grava si cea comica reprezinta un fenomen 
bine cunoscut in studiul raporturilor istorice dintre misterele 
medievale (mai ales scenariul Calvarului) si farsele populare 
europene din sec. XV-XI; el a fost analizat din punct de vedere 
lingvistic, stilistic, tematic etc. S-au stabilit astfel diferente de registru 
marcate prin procedeul diglosiei, al contrapunerii limbii aulice cu 
cea populara, al opozitiei dintre sublimkas si humilitas, dintre 
traditia liturgica si cea mimetica (G. Cohen, E. Auerbach, P. 
Zumthor, M. Bahtin, W. Noomen s.a.). Pentru perioada de sfarsit a 
Evului Mediu, istoria genurilor literare a adoptat ca viziune 
procesuala de ansamblu, valabila pentru literaturile din spatiul euro- 
asiatic, trecerea de la formele eposului eroic, ale romanului cavaleresc 
si ale eroticii rnistice, la preeminenta, din umanism incoace, a 
antropocentrismului, a literaturii mimetice si a spiritului laic. In 
cadrul acestui proces se produce o schimbare de mentalitate care 
presupune nu numai degradarea sacrului, ci si refugierea lui sub alte 
forme (M. Eliade). 

In acest sens putem depista si pentru trecerea de la poemul 
eroic cu caracter romanesc de-tipul mesnevi din perioada clasica a 
literaturii turce, o refugiere a motivelor, prin intermediul povestirii 
populare de tip hikaye sau al recitativului baladesc meddahlik, pana 
in farsa populara de tip karagoz oyunu. Puntea de legatura Intre 
sacral si profan in karagoz oyunu 3 o asigura ghazelul introductiv, 



1 V.I. Propp, Radacinile istorice ale basmului fantastic, cap. IV, p. IS. 

2 V. Dinescu, Teatrulde timbre turc, Bucuresti, 1982, pp. 17-18. 

3 V. Dinescu, op. tit, pp. 87, 204. 



92 



mentinut stilistic in registrul grav. S-a opinat chiar ca, fara existenta 
laturii filozofice si rnistice din ghazelul introductiv, insasi 
reprezentarea jocului de umbre ar fi fost interzisa sau, eel putin 
dezavuata 1 . Intr-adevar, echivaland, in spiritul doctrinei tasavvuf, 
intreaga existenta a umanitatii cu un joe de umbre si iluzii, 
spectacolul isi autoadmonesta superbia (infatuarea) creatoare si 
accentua caracterul exemplar (ibret) (cu ambele sensuri, de pilda si 
de monstru - lucru de aratat) ca ratiune a existentei sale 2 . 

Dar tema vietii ca vis sau cea a lumii ca teatru, foarte frecvente 
in aceste ghazeluri, teme care au facut o cariera cu totul remarcabila 
in dramaturgia baroca, s-au impus in detrimentul unei teme 
congenere eel putin la fel de importante in traditia medievala, 
anume cea a lumii-carte (in literaturile moderne, a lumii-bjblioteca: 
J.L. Borges, Umberto Ecco). Pentru literaturile medievale occi- 
dentale o analiza amanuntita a acestei teme si a importantei sale a 
intreprins, dupa cum se stie, E.R. Curtius 3 . In ultimul capital al 
acestei analize, intitulat, in spiritul Divanului lui Goethe, West- 
Ostliches, Curtius citeaza o serie de exemple revelatoare privind arta 
caligrafica (elif-ul), sacralitatea cartii si mistica scrisului in 
literaturile orientale, oprindu-se in mod special la realizarea 
toposului lumii-carte la. Nizami, in Iskender-Name („Dein Kiel ist 
die Weisheit, dein Schreibbuch die Welt"), intre formele de realizare 
a acestui topos pe care le citeaza Curtius figureaza si doua care ne 
intereseaza in mod mai special, din perspectiva semnificatiilor 
primare ale motivului Turandot. Este vorba despre metafora lumii 
incifrate si despre cea a scrierii cu singe. Originea destinului 
european al primeia dintre aceste metafore este situata de Curtius in 
aria culturala islamo-spaniola. Pe noi ne intereseaza aceasta forma 
specifica a toposului lumii-carte deoarece ne ofera cheia unui 
episod din formele primare ale povestirii despre printesa 
mizantroapa care, aparent nu are prea multa legatura cu restul 

V. Dinescu, Teatrul de umbre turc, Bucuresti, 1982, pp. 87, 204. 

Ibidem, p. 89. 

E.R. Curtius, Literatura europeana si Evul Mediu latin, cap. XVI, p. 1-10. 



93 



povestirii. Chiar la inceputul povestirii, eroul, prototipul lui Kalaf, 
se intalneste cu un alt calvaler cu care vrea sa se prinda tovaras de 
drum. Acestuia ii obosise insa calul, motiv pentru care nu poate sa-1 
insoteasca pe eroul nostru. Intrucat cavalerul intalnit trebuia sa duca 
o scrisoarepecetluhacatK imparatul acelor locuri, eroul, afland de 
aceasta, gindeste (citam dupa versiunea romaneasca): „Oi lua eu de 
la sini - de la el, n.n. - cartea aceasta si poati max bunu prilej si 
prkipiri voi avea cu dansa... /.../.. Dar voinicu cil intalept, di acole 
mergand multa cali, au inciput a gandi: Oari ci-i scrii intr-aciasta 
carti ci o due la imparatu? Si, dispecitluind carte, au gasit intr-insa 
ca oricini ar da carte aciia la imparatu, aceluia om i se va taia capul 
Atunce voinicul cil intalept gandi intr-insul: Oari ci voi faci cu carte 
aceasta? Si, gandind, au rupt-o. Si, dand lauda lui Dumnezeu cS i-au 
vinit in socoteala di au cetit carte, decii viind la targu aciala undi 
sade acel imparat, si (cu sensul: indata) vazu saraiu (aici: palat) cil 
imparatesc incungiurat cu apa dimpregiur impregiur. Si impregiurul 
saraiului era tot capiti di multi voinici intapati" {aici: trasi in teapa). 
Dupa parerea noastra, acest episod are urmStoarea semnificatie: 
eroul povestirii cunoaste taina mortii sale despecetluind scrisoarea, 
care nu reprezenta altceva decat „rolul" sau de victima. Scena 
figurata in finalul paragrafului prin palatul imparatesc in care 
locuieste printesa mizantroapa, palat inconjurat de capetele taiate 
ale altor pretendenti, nu este numai cu sensurile primitive de 
„Eingang in den Schoss der Muttererde; das Symbol der Vulva", 
dupa J. Winthuis, ci si un loc de executie pentru pretendentii 
neinitiati (Buhne/BlutbUhne-esafod) 1 . Spre deosebire de personajul 
Karagoz, ale carui chinuri sunt, cum spuneam, expresia figurata a 
unei initieri prin moarte, eroul povestirii noastre, povestire pastrata 
inca in registru eroic, este deja un initiat, a cunoscut moartea rituala 
descifrand cartea existentei. (O forma mai dezvoltata si mai explicita 



1 K. Homme!, in Wdrterbuch der Symbolik, hrsg. von M. Lurker, Stuttgart 
(1979), pp. 574-576; cf. si p. 576, la J. Genet, scena ca „iocul eel mai apropiat de 



moarte 



94 



a episodului tovarasului de drum ca initiator o gasim in realizarea 
motivului Turandot la Andersen, in Der Reisekamerad: mortui 
recunoscator care il ajuta pe erou sa rezolve enigmele printesei). 
Episodul scrisorii despecetluite, situat la inceputul povestirii, nu mai 
este, in cazul in care acceptam aceasta interpretare, izolat de restul 
povestirii, ci are un corespondent in partea finals a povestirii. In 
aceasta parte finala, dupa ce eroul raspunde cu succes unui numar, 
variabil de la o versiune la alta, de intrebari puse de printesa, dstiga 
dreptul de a pune si el o intrebare printesei. Intrebarea din final 
reprezinta expunerea, sub forma de enigmj, a intamplaYilor pe care 
le-a trait eroul. Este de fapt o forma" rezumata a scenariului 
povestirii. 

Raspunsul la intrebare constituindu-1 numek eroului, o 
interpretare posibila ar fi cea privitoare la magia numelui, la 
obtinerea stapinirii asupra unei persoane prin cunpasterea numelui 
ei. Dar nu in toate versiunile apare drept important! in sensul 
magiei cabalistice cunoasterea forrnei fonetice sau scrise a numelui 
eroului. fn versiunile primare si in cele derivate din ele, raspunsul 
este pur si simplu Tu. Am aratat cu alta ocazie 1 ci modelul acestei 
parti din povestirea despre Turandot este in VT, Istom lui Samson 
(Judecatori, 12-18). Episodul din finalul povestirii are rolul de a 
intari echivalenta dintre enigma si existentS: daca in partea 
introductiva, despecetluind scrisoarea, eroul isi salveaza viata, in 
episodul final, viata sa constituie materia enigmei. Ambiguitatea 
dictonului vechi egiptean „Cel al carui nume este rostit, acela 
traieste", a dat loc multor interpretari privitoare la pierderea 
numelui (identitatii) si la imposibilitatea de a trSi o alta existenta, 
datorita intreruperii ciclului avatarurilor. in cazul de fata, aceasta 
alta existenta este de fapt existenta printului ca erou dramatic. Felul 
in care trebuie si actioneze eroul povestirii, rolul sau deci, ii este 
transmis de intelepciunea divina („Dupa ce se gandeste", eroul rupe 



' V. supra, p. 90, nota 2. 






95 



scrisoarea care reprezenta condamnarea sa la moarte si da lauda lui 
Dumnezeu „ca i-au vinit in socoteala di au cetit carte"). Este exact 
sensul pe care il are si replica Chimenei din Cidul, citata de Curtius 
pentru exemplificarea metaforei scrisului cu sange: „Son sang sur la 
poussiere ecrivait mon devoir" 1 . Indidnd drept sursa a metaforei 
lui Corneille manierismul spaniol, Curtius citeaza si o propozitie 
din Guillen de Castro: „Escribio en este papel con sangre mi 
obligacion", propozitie semnificativa si din perspectiva interpretarii 
eroului povestirii noastre ca erou dramatic, deoarece papel are in 
spaniola, cum se stie, atat sensul de hartie, cat si pe eel de rol 
dramatic. Cadrul dramatic in care se desfasoara dezbaterea, acea 
„proba de istetime", este astfel realizat prin intermediul unui 
element de decor cu un sens, dupa parerea noastra, esential in forma 
primara a povestirii: acela de a sublinia situatia-limita in care se 
desfasoara dezbaterea. Observatia lui F. Meyer, dup£ care forma 
primara a povestirii (die alte Fassung), „sehr spannende", „enthalt 
auf eine Weise alle Motive der spatern Grossform in nuce, ist der 
Ur-Roman" 2 , ar trebui emendata in sensul ca, de fapt, aceasta forma 
primara contine toate elementele dramatice (decor, personaje, 
actiune, situatii) care au stat la baza prelucrarilor dramatice 
ulterioare. Comparativ cu 1001 nopti, cu 1001 zik sau cu Sindipa, 
scrieri cu care Istoria printesei mizantroapez fost deseori corelatS, 
observam c2 Turandot cuprinde in nuce si modalitatea de 
organizare dramatica pe care o aflam in aceste scrieri: orinduirea 
povestirii in functie de o situatie-limita si anume amenintarea 
continua a mortii. Povestirea orientals constitute astfel o continua 
evaziune din fata mortii. Acest sens al fictiunii dramatice pe care il 
ilustreaza in ossatura sa fiaba teatrale despre Turandot este eel care 
a asigurat fortuna literara cu totul remarcabila a acestui motiv in 
romantism. Afirmatiile criticii despre Gozzi vazut ca un 
preromantic arata ca el a anticipat, in orice caz, cateva dintre 



motivele predilecte ale romanticilor 1 . Italia, avand relatii vechi cu 
lumea Orientului, receptase inca de la inceputul sec. al XVIII-lea o 
serie de teme si atitudini care vor face cariera in romantism. Epoca 
Lalelei (Lale Devri, 1718-1730), care a fost vazuta ca o epoca de 
occidentalizare a literaturii turce, reprezinta, in aceeasi masura si o 
epoca de contacte, fertila pentru literatunle europene. Faptul ca 
literatura romantica germana este receptiva, chiar in cadrul 
contactelor sale cu literatura italiana, la temele de origine orientals, 
dupa cum o dovedeste chiar istoria motivului Turandot, a fost 
explicat in special prin prisma interesului pe care Goethe il 
manifests pentru literaturile orientale 2 . Nu trebuie insa neglijat 
faptul ca in literatura germana existau, inca din sec. al XVI-lea, 
contacte destul de stranse cu lumea Islamului (Crusius, Leunclavius 
s.a.). Tot din sec. al XVI-lea dateaza si contactele remarcate de 
numerosi cercetStori dintre commedia dell arte (mai ales la Venetia) 
si spectacolele populare turcesti. Pe acest fond, motivele orientale 
din scrierile lui Gozzi revigorau, in sec. al XVIII-lea, acele contacte, 
adudnd insa si o nota de tragism care va fi receptatS in perioada 
romantica. 

_ Un fenomen similar se va produce ?i in cultura romana, unde 
filonul, probabil oriental, al unor povestiri cu scenarii dramatice 
precum cea de mai sus, desi nu duce, in sec. al XVIII-lea la 
reprezentan scenice (institutionalizate), va contribui totusi la 
transmiterea catre scriitorii romantici a unor elemente de „basm 
dramatic". 



1 E.R. Curtius, op. cit, p. 10-15. 

2 F. Meyer, op. cit, p. 7. 



! F. de Sanctis, Storia delk ktteratura kalians, Einaudi, 1962, vol II cap 
^ u = 8c. 13 si 15. 

2 K - Mommsen, Goethe und 1001 Nacht, Berlin, 1960; Grete Tartler, Motive 

on ^ ' ; 3rabe ln " Divanul occidental-oriental", in Secolul 20, 1982, nr. 7-8-9, 
PP' i29-136. 



96 



97 



VALORI STILISTICE ALE DIGLOSIEI tN TEATRUL 
POPULAR ROMANESC 



Teatrul popular romanesc confine elemente de ritual folcloric, 
de reprezentatie liturgica, de spectacol de balci oriental, de teatru 
alumnal cu trasaturi baroce, de pastoraia, de drama romantica etc. 
Toate aceste elemente se intrepatrund si formeaza un conglomerat 
variabil (in miscare). Daca !n privinta scenariului variatiile sunt mai 
reduse, sub aspect lingvistic ele au o pondere atat de insemnata melt 
au fost deseori considerate „defecte" ale limbii literare din textele de 
acest fel. 

fncercind sa determinam contributia literaturii medievale la 
configurarea speciei teatrului popular am observat ca exista totusi, 
Jn cadrul variatiilor de registru stilistic din textele de teatru popular, 
si unele tendinte care nu pot fi socotite intru totul fortuite si ca 
anumite asa-zise defecte, care merg pana la obturarea sensului unor 
replici, isi gasesc, urmarite genetic, explicatii satis facatoare, 

lata, de exemplu, un lexem destul de bizar care apare in mai 
multe dintre versiunile unei cunoscute piese de teatru popular 
romanesc, Jocul cu Constantinul, piesa ce relateaza episodul tragic 
al uciderii domnitorului valah Constantin Brincoveanu (1688- 
1714) de c5tre turci, la Constantinopol. Contextul tn care apare 
cuvdntul este eel al tntilnirii (confruntarii) dintre Brancoveanu si 
sultan: 

Voda (Brancoveanu) catra fmparatul turcilor: 

- „Miogagakta", Inaltate imparate! 
Cu ce viclesuguri mare m-ai aflat 
de ase foarte tare m-ai legat? 

Ion Muslea (1899-1966), ale carui merite nu numai in 

culegerea teatrului popular romanesc din Transilvania, ci si in 

studierea complexa, comparative si istorica, a acestui fenomen, sunt 

deosebite, s-a ocupat, intre altele, si de acest cuvint. In privinta altor 

forme lexicale ciudate din textul piesei amintite, Ion Muslea a 



observat legatura ce exista intre acestea si anumite formule de salut 
din ceremomalul aulic medieval slavo-romin. Cit despre cuvantul 
„miogagaleta", el socotea insa „ca e vorba de un cuvant tiganesc sau 
ca e o s.mpla formatie lexical! cu effect comic, cum se obisnuia in 
piesele scohstice"!. Cum scena confruntarii dintre voievod si sultan 
este departe de a se desftsura in regtstru comic sau parodic, era putin 
probabil sa avem de-a face cu acest din urma caz. R. Werner a aratat 
mai demult, intr-un excelent articol^ la ce forme bizare pot ajunge 
anumite formule exorcistice in carti populare (pliegos de cordel) 
columbiene (intre acestea se afla si unele formule in limba slavona') 
Si in cazul de fata este vorba tot despre estropierea unor formule 
cuvantul miogagaleta" face si el parte, alaturi de cele pe care le 
mdicase I. Muslea, dintre formulele uzuaie de salut in limba slavona- 
-or. AeT4 . . P3strarea S3j cu deforrn5riJe ineremej p|n3 }ntrun ^ 

de teatru popular romanesc din perioada interbelica (cca. 1938 3 ) 
pare sa fie doar un caz ceva mai neobisnuit de longevitate a unor 
atari formule. Mai interesant este insa faptul ca, reconstituind 
rephcile slavone pe care le schimba voieodul romiln cu sultanul si 
cu un tonus al acestuia, vom constata ca ele se afla intocmai in 
aceeasi forma st in aceeasi succesiune, in cartea populara cu cea mai 
mare raspanchre dm mediul romanesc, anume Alexandria sau Istork 

Z f, U Cd , Mare - EpiS ° duI !n Care a P ar formu1 ^ ^ salut 

^avone m Alexandria romSneasca este eel al intilnirii lui Alexandru 

Macedonai gymnosofistii (inteleptii goi, urmasi ai lui Sith). 

folclol auM%4 SSJ SS 1 ? COm T '"' !n Stud " de »<one liters s, 
vol. II, ij; 263-314 #&*&**. defoklor, ed Ion Tabs, 1972, 

^hm^^roZt^f^ SPM ™« "Weber Fonneln 'in 



98 



99 



Aceste formule slavone din textul romanesc reprezinta unul 
dintre arguraentele In baza carora Nicolae Cartojan (1883-1944) 
tragea, in studiul sau monografic din 1922 asupra Alexandria 
romanesti, incheierea ca versiunea romaneasca este tradusa din 
siavona 1 . Fara a avea intentia de a discuta aceasta opinie, remarcam 
totusi ca se ridica o intrebare al card raspuns nu poate fi exclusiv 
textologic: De ce traducatorul, care a putut sa transpuna in 
romlneste destul de cursiv tot restul textului, s-ar fi impotmolit 
tocmai la aceste banale si hiper-uzuale formule de salut slavone? 

Explicatia nu poate fi, credem, decat aceea ca traducatorul a 
lasat in mod intentionat aceste cuvinte in limba slavona, vrfnd sa 
marcheze astfel functia inter-comunitara a limbii de cultura. Daca 
incercam sa gasim o explicate si pentru folosirea acestor formule 
de salut din Alexandria in textul Jocul cu Constantinul, nu putem 
face insa abstractie de contextul in care apar ele aid. Cum se stie, 
dialogul lui Alexandru cu gymnosofistii reprezinta o confruntare 
intre idealul eroic si eel ascetic, una dintre cele mai cunoscute 
realizari literare ale toposului disputei erou - intelept. Diferenta de 
sens Intre contextele In care apare in cele doua scrieri schimbul de 
replici exprimat prin formulele slavone amintite este destul de mare. 
Dialogul lui Alexandru cu gymnosofisii din Insula Fericitilor se 
desfasoara in cadrul unei calatorii fabuloase cu sens initiatic de tipul 
iter ad paradisum combinata cu viziunea eschatologica (aid In 
sensul spatial al eschatief). Eroului ii este refuzata insa conditia 
edenicl - accesul in casta inteleptilor goi, a fericitilor -, deoarece el 
apartine lumii mirului, adica lumii pamantene, iar raiul nu poate fi 
vazut dedt cu sufletul, dupa suferinta finala (tcc eoxccTa TraSei v). 
tn ciuda remanierilor crestine destul de puternice in versiunea 
Pseudo-Callisthenes care sta la baza Alexandriei asa-zis sarbesti si a 
celei romlnesti, figura lui Alexandru isi mentine, in cadrul 
dialogului cu inteleptii goi, trasaturile de erou cuceritor. Pentru a fi 



1 N. Cartojan, Alexandria hi literatura romaneascl Noui contributii, Studii 
si text, 1922. 

100 



putut capata trasaturile de martir, de erou dramatic, el ar fi trebuit 
sa se supuna penitentei, ceea ce nu se poate afirma nici macar despre 
episodul mortii sale, eel mai puternic infuzat cu elemente dramatice 
de nuanta crestina. De aceea, pornind de la semnificatia religioasa a 
acestui dialog, am putea identifica in modelul din Alexandria, 
personajele dramatice akjocului cu ConstantinuMn felul urmaton 
sultanul = Alexandru, iar Constantin = Ivantie. !n sprijinul acestei 
interpretari pot fi invocate numeroase exemple de transformare a 
dialogului dintre erou si intelept In confruntare dintre persecutor si 
martir. 

Drama liturgica si numeroasele hagiografii dramatizate dupa 
modelul scenariului Patimilor..., impun, mai ales in perioada 
Contrareformei, din nou figura martirului pentru credinta ca erou 
dramatic. Cum insa, intre universalismul religios medieval si 
literatura Contrareformei, in literaturile Europei se impusesera 
limbile nationale ca limbi de cultura, martirul ca erou dramatic 
dobandeste si el unele dintre trasaturile pe care, mai t^rziu, drama 
romantica le va statua in figurile de eroi nationali. tn acest context, 
primele drame istorice romlnesti (Occisio Gregorii vodae..., cca! 
1778-1780 1 ; Jocul cu Constantinul, sec. XVIII? 2 ) introduc in 
scenariul Patimilor... figurile unor martiri nationali. 

Fata de dualitatea culturala a Evului Mediu, in care diglosia 
din textele dramatice pastreaz3 opozitia dialogica cler-popor din 
scenariul liturgic, in teatrul „popular" de dupa impunerea limbii 
nationale ca limba de cultura diglosia va deveni un procedeu 
stihstic, cu functii diferite de la o epoca la alta. Persistenta acestui 
procedeu, in ciuda modificarilor de sens suferite, arata ca opozitia 
dialogica pe care o marcheaza el reprezinta chiar unul dintre 
Pnncipiile de organizare a jocului dramatic. 1 ntr-adevar, nu este greu 

1 Al. Cioranescu, Occisio Gregorii vodae. Cea mai vechepiesa de teatm in 
romance, In Revista Fundatiilor Regale, IV, 1928, nr. 8; L. Drimba, Occisio 
^regoru m Moldavia vodae tragedice expressa, editie, studiu si note de.„, Cluj, 1983. 
V. opiniile lui I. Muslea privitoare la datarea textelor in ed. cit 1972 
PP- 296-297. 



101 



de observat ca aceasta opozitie dialogica este cea care asigura, pe de 
o parte, legatura dramei liturgice cu insusi fenomenul considerat a 
sta la originea dramei antice, anume separarea dialogica a corurilor, 
dar si ca, pe de aha parte, tot ea este cea care constituie mobilul 
emanciparii „poporenilor" (initial cu sensul de „turma de credin- 
ciosi"). Opozitia dialogica dintre icXfjpos si Xado in cadrul litur- 
ghiei 1 apare si se dezvolta tocmai o data cu cresterea rolului corului. 
Redus ca rol in primele secole ale crestinismului, corul era exclus de 
la taina eucharistica (dyac^opa), dar, cu timpul, participarea sa cu 
cuvinte si cantari a castigat pondere. Tensiunea dialogica dintre 
actanfii sacramentului si laicis-a manifestat m drama liturgica de la 
sfarsitul Evului Mediu prin opozitia lingvistica dintre limba (sacra) 
de cultura si idiomul (vulgar). Aceasta opozitie pastra desigur si 
unele dintre conotatiile initiale, dar, in aceasta noua faza, ea tinde 
sa devina o marca stilistica definitorie pentru registrele actiunii 
drama tice. 

Ca „fi!onul popular", patrunzand prin fisurile oferite de 
intermedii, modifica treptat intregul echilibru al jocului teatral 
desacralizandu-1, - iata o teza care pare sa ignore faptul ca tensiunea 
dramatics a acestuia se bazeaza tocmai pe principiul dialogic si ca, 
in consecinta, o opozitie dialogica originara cum este cea numita 
mai sus (actanti-cor, cler-popor) nu poate sa dispara cu totul, ci doar 
se modifica si tsi „camufleaza" esenta 2 . Poporul apare in aceste 
intermedii mai intai ca tinta a batjocurii din partea „literatului" si 
toposul „idiotului vulgar" se mentine, mai ales prin piesele de teatru 
alumnal, pana spre sfarsitul sec. al XVIII-lea. Desi inca din comedia 
Renasterii pedantul prevestea tipul comic al ,JatinistuIui" totusi de- 
abia in romantism se realizeaza abilitarea „popoarelor", a „limbilor" 



1 Ca lucrare publics, liturghia esteadiesatS „poporenilor" (Xsitov = Xii'itov 
< Xadc). 

2 Teza ocultarii sau „camuflajului" elementelor sacrale a fost sustinuta si 
aplicata de M. Eliade tn mai multe studii consacrate miturilor si folclorului; v. mai 
ales Survivances et camouflage du mythe tn „Diogene", 41, 1963, pp. 3-27, reluatS 
in Aspects du mythe, 1963. 



102 



(arapul, turcul, tiganul etc.), ca personaje dramatice pozitive si 
batjoconrea latinistului, cu „pasareasca" sa. 

Teatrul popular romanesc, asa cum ne putem da seama din 
texte consemnate eel mai devreme o data cu sfarsitul sec. al 
XVIII-lea, confine si o sene de elemente care pot fi considerate rem* 
niscente ale unor forme institutional^ ale unor uzante sau conceptii 
medievale. Cea mai mare diflcultate in depistarea unor astfel de 
elemente o reprezinta, in piesele culese la sfarsitul sec. al XlX-lea si 
in secolul nostru, „falsele medievalisme" datorate romantismului si 
hteratuni populare de sorginte postromantica (romane si piese cu 
haiduci, biografii romantate sau dramatizate de domnitori etc.). 

Se adauga, de asemenea, si un alt element important, anume 
presiunea sistemului riturilor calendaristice (folclorice) asupra 
adoptiunilor din repertoriul cult. Da tori ta acestei presiuni se 
produce dispantia treptata a coordonatelor spatio-temporale initiale 
ale textelor. De aceea gasim in scenariile teatrului popular cele mai 
cmdate si mai inexplicabile anacronisme, „un adevarat «ghiveci» de 
expresn teatrale" 1 . Acest mozaic mobil de texte tinde totusi sa se 
orgamzeze in jurul unor date cu semnificatie rituala. Pe langa 
ntunle calendarului agricol, riturile calendarului religios (in special 
ciclul Nasterii Domnului si Usata Secului - inceputul postului 
I astilor, Inmorma.ntarea Dulcelui) contrag eel mai mare numar de 
texte alogene. Se poate observa, ca o nota comuna a spectacolelor 
de Craciun, organizarea scenariilor in jurul unui conflict dramatic 
in registru grav (Anul Nou si Anul Vechi, Irozii) iar in cazul 
spectacolelor carnavalesti - in jurul unui conflict desfasurat in 
registru parodic. In spectacolele de teatru popular, registrul actiunii 
?i functia reprezentatiei sunt marcatecu maximum deeconomie La 
rd ca si locurile comune (stereotipiile) din balada folclorica unele 
elemente aparent ilogice din teatrul popular au totusi o functie bine 
deternunata. Intre acestea, formule lingvistice de tipul celei citate 
mai sus au rolul de marci ale registrului desfasurarii actiunii Chiar 
m forma estropiata (miogagakta) in care o intdlnim, ea ramane o 

! Horia Barbu Oprisan, op. cit, p. 21. 



103 



marca a caracterului cult aulic al limbajului din scena respectiva; 
mai pot fi citate si alte asemenea formule: kiralesa <Ku'pie eXeioov 
intalnita ca formula de inceput pentru colindat 1 , ca marca a 
cadrului religios (preotul vesteste Nasterea Domnului; impreuna cu 
el vin in procesiune si copiii din sat 2 ); Hristos vascris (formula 
slavona din troparul Invierii, Hristos a inviat, folosita in textul 
romanesc in obiceiul Junilor brasoveni, cu ocazia ingroparii rituale 
a conducatorului - „vatafului" - junilor; formula nu mai era 
inteleasa, fapt probat de traducerea maghiara a acesteia: Krisztusirt 
nektek. Cristos v-a scris 3 ). Pastrarea acestui tip de formule lingvistice 
arata ca ele, chiar daca nu mai erau intelese ca sens, continuau sa-si 
Indeplineasca rolul de marci stilistice, indicandu-i spectatorului 
registrul desfSsurarii actiunii dramatice. 



VERSIFICATIE SI COMPOZITIE f N BALADELE POPULARE 
SI IN POVESTIRILE ISTORICE IN VERSURI 



Faptul ca timp de aproape o jumatate de secol (cam tntre 1730 
si 1775), in istoria literaturii rom^ine, cu exceptia Letopisetului (cca 
1743) lui Neculce, nu pot fi mentionate decat lucrari istoriografice 
minore, genealogii, encomioane, literaturii de ceremonial si 
traduceri, a facut ca povestirile istorice in versuri (cronicile rimate) 
din aceasta perioada sa se bucure de o oarecare atentie. Dar, cum 
imaginea acestei perioade este raportata, de obicei, in sintezele de 
istorie a literaturii, la epoca anterioara, din jural lui 1700, sau la cea 
a Scolii ardelene, necesitati de organizare a expunerii fac ca ea sa fie 



1 Horia Barbu Oprisan, op. tit, p. 28. 

2 Ibidem. 

3 1. Muslea, Noi contributii la studiul Obiceiului Junilor brasoveni, to ed 
tit., 1972, p. 119. 



104 



pusa in antiteza cu acestea, lar calificativul global de „penoada de 
decadere sa fie aplicat necesarmente sj acestor cronici. Rar specie a 
literatun. romane care sa-si mai fi atras atatea dezonorante judecati 
de la nume atat de dustre. „Gen nenorocit, pe care-1 poate salva' 
numai un marc talent sau o aplecare spre gluma...", caci „numele-i 
singur e o condamnare: pare ca ai zice sonet in prozaT, spune Io rca > 
despre cronica rimata ca gen, ,ar despre p le sele subsumate genului 
si despre autoni acestora are urmatoarele pareri: Istom Tarn 
Romanesude la let 1769 este scrisa „in versuri foarte rele" 
povestirea despre moartea lui Potemkin, in „cele mai plate, mai 
schioape si mai neajutate versuri ce se pot inchipui"; cea despre 

ooeric? , ^^ ' ' CUZa C "° POmtire ™ hm " * bodoganeala 
rTf ^ g3 'u 1 " 3 ? ln Vmuri proaste " des P re uc iderea ^ 
ri nK S? e "° ? PMngCre versifkat2 '' »<> nantiune difuza 
si pahda, ftra mci un element adevarat dramatic intr-insa, ftra un 
cuyant energy si o comparatie justa", in ea insirandu-se „tacticos 
potnvit cu adevarul, cum s-au petrecut lucruriie" de catre auto? - 

CnZ eSI ° niSt l! tCrar PemrU aSaSmatde P° litice " » un Alitor de 
tragice , eel a htonei ce au scos domnilor si boierilor este sluga 
cu mintea shba si cu gura rea«, compunerea sa ilustrand poezfa 
Muca de bucatarie in tarile romane- In cursul sau di/l9 27 
1928 cu caracter de Introduce* sintetka pentru Istoria literaturii 
romanesn contemporane*, cronicile rimate sunt gradate (prin 
ignorare), dar .maginea asupra veacului pe care acestea l-'au ilustrat 
ramane aceea a unui „secol sarac, aproape sterp pentru noi"*. Sextil 
1 uscariu, desi reia atat viziunea de ansamblu a lm Iorga tratind 
penoada 720 - cca. 1780 sub titlul Epoca dedecadenta, S't si SS 
din acuzele pnvitoare la banalitatea, prozaismul si virtutile soponfice 

7«n ''i^Sf, 10 ?* ISt0 " a literaturh romane in secolul al XVIII-lea (1688- 
1821), ed I, 1901; ed a II-a, 1926; ed a Ill-a, 1969, vol. II, p 76 

Ibidem, vol. I, p. 4 1 0, vol. II, p. 72-76. 

I - II, 1934 (se ocupa de perioada 1900-1934) 

ed a lui^f p. S^f T" "%£? ^T' "^ ^ ^ ' ^ 



105 



ale cronicilor rimate 1 , remarca totusi anume „revarsaii lirice" (legate 
- si aici gaseste a nota „un progres" - de „starea trista a tarii ?i a 
poporului"), precura si „gluma si ironia, desi cam tare si triviala" (la 
pitarul Hristache) si „chiar o rima neobicinuita: Brava Mavrogheni, 
brava / altul ca tine mai sta-va?" 2 . D. Popovici, In cursul sau din 
1938-1940, gasea ca versurile din cronicile rimate sunt „lipsite de 
orice relief artistic" 3 . Calinescu gusta umorul, voluntar sau 
involuntar, al acestor cronici rimate din a doua jumatate a secolului 
al XVIII-lea, care „apartin unei productii mahalagesti, cu stingacii 
savante, ritmuri inegale si o mare mascarie populara, prevestind 
pseudofolclorul suprarealist" si le gaseste, mai ales pentru cazul 
pitarului Hristache, note de „poem burlesc" si de „grotesc2 litografie 
populara" 4 . N. Cartojan considera ca, de pilda, povestirea despre 
uciderea lui Brdncoveanu („a doua cronica rimata in literatura 
noastra") „nu are o valoare literara deosebita", pentru ca „fiorul 
tragediei nu a gasit in sufletul carturarului anonim flacara caldurii 
emotive si mijloacele de expresie adecvate care sa transfigureze 
materia istorica in materie de arta" 5 . 

Observarea unor clisee comune in aceste povestiri istorice 
versificate, precum si maxima raspandire a cronicilor Jntr-o 
perioada relativ unitara au dus la gruparea lor in capitole speciale 
ale lucrarilor de sinteza, inca mainte de aparitia editiei de referinta 



1 Sextil Puscariu, Istoria literaturii routine. Epoca veche, de... ed 1, 1920; ed. 
a 11-a, 1930, p. 207-208; autorul caut5 si explice si raspandirea de care sebucurau 
cronicile rimate, prin aceea cS „nervii versificatorilor, si mai ales ai ascultatorilor, 
erau mai putin rafinati decat ai nostri, Incat suportau potopul ritmului 
monoton.,.", versurile din aceste cronici fund potrivite „pentru cea mai gustata 
trecere a vremii, somnuT, 

2 Ibidem, p. 209-210. 

3 D. Popovici, Literatura romtoi In epoca Juminilor", versiunea francezi 
a lucrarii a ap2rut In 1945; cea romaneasca In D. Popovici, Studii literate, 1, 1972, 
p. 147. 

4 G. Calinescu, Istoria literaturii romine deb origin! pinS in prezent, 1941, 
p. 56-57 si Istoria literaturii romine. Compendia ed. 1, 1945, ed. a H-a, 1946; ed 
a Ill-a, 1963, p. 34-36. 

5 N. Cartojan, Istoria literaturii romane vechi, vol. Ill, 1945, p. 263. 



106 



a Am Dan Simonescu'. Al. Pi rU) m Li ter 3 tur 3 rominS veche* 
t teaza unele povestin istorice versificate, la un loc, dupa Iken^a 

Sr ■ 1St0n T fie ' Inamtea UnU ' C3 P itol ™^ Lite** 
XVII-lea, acorda spatm unor productiuni folclonce mentionate in 
epoca sau command elemente ce permit situarea lor cronoloeS n 
acea epoca) * a paragrafelor consacrate cartilor populate C u mid 

aceasta incadrare. fntre modificari, o jumatate de £L 
circumstantiala avertizeaza ca: „0 atentie'speci in ist 

"S™:^ povestinior tn vii * ~: 

7 secolu ' al ^m-lea, impropnu numite cronici rimate..."* ( spre 
deosebire de inceputul frazei din cartea lui Al. Piru- Din a dZ 
jumatate a secolului al XVIII-lea dateaza dteva povest Since ? n 
versun impropnu numite..." etc*). Alte modificari ar 5 so re 
deosebire larasi de cartea lui Al. Piru, in Tnt* PMngerel mfcS 
& W. este incadrata la paragraful R ad u Bum, /,/""" 
despre uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino este doa 
mentionata intre traducenle facute de Radu Greceanu Grupar 
acestor poeme morice aducea cu sine neceskatea de a abord 
problema ongmn lor care se considera ca „pare a fi cu It! 

cS i PItai " UlU1 HriSt3Che ?i Iui Zilot R ^lnul" 

Ga and un Io c comun acestor cronici (nu toate cite ar fi putut fi 

MC T ^n" ^ SCmnalate tn C ° ntribu * Ie ™ -hi ale ui 
M. Gaster, N. Draganu, I. Breazu, E. Turdeanu s.a. - vezi biblioerafia 
cestor contnbutii in lucrarea citata supr* a lui D. SS 
aducand in discutie problema originii lor, remardndT unek 
oar^rmlitati literare ? i luSnd in consideratie existenta, in "adrui 

; w*k+£E^ rersiflC3te{Sec - XVII " XVIII) ' m7 - 

Istoria literaturii romine, 1, 1964 p 702-711 

4 Ibidem, p. 704. 

5 AL Piru, Opxit., ed. a Il-a, p. 439. 



107 



gruparii, a unor cronici cu caracter de pamflet, capitolul respectiv 
lasa pentru volumui al II-lea al Tratatului... alte cateva cronici 
rimate, intre care cea a lui Zilot Romanul si cea a pitarului 
Hristache, asezate, impreuna cu cele anonime despre N. Mavrogheni 
si despre C. Hangerliu, in raftul cu cronicari intarziati, vor fi privite, 
in cadrul acelui volum, drept anacronice 1 . O atitudine similara a 
autorilor de poeme istorice (multi dintre ei necunoscuti) fata de 
evenimentele narate, unele procedee stilistice si chiar expresii 
comune au facut ca mare parte dintre cronicile in versuri sa fie 
considerate drept creatii a numai doi autori (anonimul A si 
anoniraul B), care s-ar fi si influentat reciproc 2 , ipotezS semnificativa 
pentru congruenta speciei cronicilor rimate. In timpul scurs intre 
aparitia primului si a celui de al doilea volum al Tratatului academic 
(1, 1964; II, 1968) apSruse, in 1967, sub egida Institutului de istorie 
N. Iorga, ca al Vl-lea volum din seria Cronicile medievale ale 
Romaniei, editia critica a lui Dan Simonescu 3 , cuprinzand, dupa 
sumar, 22 de cronici si povestiri versificate din sec. al XVII-lea - al 
XVIII-lea; cum pentru textele I, IV, XII, XVIII, XX, XXII, erau 
reproduse in intregime cate doua sau trei variante substantial 
diferite, editia cuprinde 30 de texte de cronici rimate, scrise 
aproximativ intre 1673 si 1806. Maturate si dnduite cronologic, 
povestirile istorice versificate se arata a avea un numar destul de 
mare de caracteristici comune, a caror apartenenta la sfera literarului 
este judecata mai ales prin raportare la folclor. Cele din perioada de 
dupa 1770 au putut fi puse la contribute si ca posibile surse 
autohtone pentru o serie de motive literare devenite dominante in 



1 Istoria literatuni romine, II, De la Scoala ardeleanS hjunimea, 1968, 

p. 123-143. . 

2 N A. Ursu, Contributii la stabilirea paternitStii unor povestm istorice in 
versuri. Anonimul A, in Limba romanS, an XV (1966) nr. 1 si idem, Noi 
contributii la stabilirea paternitStii unor povestiri istorice In versuri. Anonimul B, 
In Limba romanS, an. XV (1966), nr. 2. 

3 Vezi supra, p. 107, nota 1. 



108 



preromantism sau in romantism (M. Anghelescu 1 , P. Cornea 2 ). Ca 
indici de mentalitate, raportate la baroc (D.H. Mazilu 3 ) sau la 
iluminism (Al. Dutu \ Ov. Papadima 5 ), cronicile rimate au facut 
obiectul unor capitole sau paragrafe din lucrari cu caracter de 
monografii de curente culturale si literare. Astfel privite, desigur ca 
ele tsi dovedesc utilitatea, valoarea documentary pentru istoria 
culturala, dar statutul lor literar ramane incert. Pentru a le putea 
examina in calitate de creatii apartinind literaturii culte si, eventual, 
pentru a le putea aprecia valoarea din acest punct de vedere, este insa' 
necesar sa gasim acele caracteristici formale specifice care le-ar 
diferentia fata de domeniile conexe si anume fata de folclor si fata 
de istorie. Capitolul de fata urmareste relevarea unor particularitati 
compozitionale ale elementelor de versificatie in balada populara si 
in cronicile rimate. 

Caracterul „simili-", „pseudo-'*, „quasi-", ba, chiar „semi-'< 
folclonc mentionat intr-un numar apreciabil de lucrari consacrate 
cronicilor rimate, considerat „un bun clstigat" pentru comentariul 
istonco-literar, este folosit in consecinta in tratate, dictionary 
manuale si cursuri. Curios este insa ca, desi in afirmarea caracterului 
„simili-foIcloric" se aduce ca argument mai ales versificatia, nu 

! Mircea Anghelescu, Contributii la stabilirea unor premise ale literatuni 
romanesti modeme (1750-1780), in Limba si HteraturS, an. XV (1968)- idem 
^ontinuitatea si transformarea motivelor In romantismul rominesc , In vol' 
Komanmmul romanesc si romantismul european, 1970; idem, Preromamismul 
rominesc(panala 1840), 1971, p. 51-65. reromantismui 

ideilnr P ^ 1Corne ^ Originileromantismuluirominesc. Spiritul public, miscarea 
•teilorvhteratura intre 1780-1840, 1972, p .120-134. 

1 91 (. °T ^° ria Mazilu ' BaTocul m Hteratura romanS 'din secolul al XVII-lea 
15 /f, cap. In loc de Inclieiere, p. 309-316. 

p. 231 AlaandruDu * u ' Coordonate ale culturii rominesti In secolul XVIII, 1968, 
cBlJ™1 i \ Pa ^" na ' Ilummismul si clasicismul Intirziat. Opinii despre 
romhiesc ST*™ llT™ ^^ ^ idem ' ^^ * iluminismul ™ 



109 



aflam vreo lucrare consacrata examenului comparativ al versificatiei 
folclorice si al celei din cronicile rimate. Condamnarea „proastelor" 
versuri ale cronicilor rimate se face pornindu-se de la prezumtia 
nedovedita de nimic ca autorii cronicilor rimate si-ax fi luat drept 
model de urmat poezia populara 1 , iar elogierea unor pasaje izbutite 
se face tot prin prisma unei reusite imitatii a modelului popular. 
Singurul cercetator care isi propune sa supuna „unei verificari 
atente" afirmatia lui Iorga privitoare la modelul folcloric al 
cronicilor rimate si care demonstreaza, in urma unui exemplar 
examen critic bazat pe urmarirea genetica a pieselor si pe studiul 
stereotipiilor, ca „atat arhitectura interioara a acestor cronici rimate, 
cat si mentalitatea autorilor, sunt profund deosebite de tectonica si 
viziunea lumii specifice baladei noastre populare" si ca „autorii 
acestor cronici nu au avut niciodata preocuparea de a lua poezia 
noastra populara ca model", considera totusi ca „ceea ce le apropie 
de poezia populara este - la multe dintre ele - versificatia 
asemanatoare" 2 . tntre elementele de versificatie comune cronicilor 
rimate si poeziei populare, Ov. Papadima numeste: versul trohaic 
de 5-8 silabe, lipsa formelor strofice, prezenta asonantelor si a 
gruparilor monorime; se considera ca autorii de cronici rimate au 
adoptat aceste elemente ale versificatiei populare deoarece „le 
veneau mai la indemana si !i obligau la un mai mic efort in 
povestire" 3 . Desigur ca prezenta acestor elemente (care, dupa cum 
arata autorul, nici nu caracterizeaza In intregime categoria 
cronicilor rimate) se poate explica si astfel, dar o indoiala staruie, in 



1 Incepand de la Gaster care, desi ne-am fi asteptat ca, potrivit tezei ce 
urmareste in Literatura populara romana, 1883, sa caute modelul cult al cronicilor 
rim'ate, considers totusi trei cronici rimate citate in lucrarea sa (p. 472-473: 
Uciderea lui Grigore Ghica, Uciderea lui Bogdan si Cuza si Stihuri pentru Mono, 
voevod) drept „adevarate tintece populare, balade in adevaratul sens al 
cuvSntului", continuand cu Iorga care afirma ca autorii de cronici rimate „prinsese 
a scrie", „dupa exemplul poeziei populare, pe cari nu puteau s-o ajunga totusi" 
(op. fit, p. 72), majoritatea istoricilor literari citati mai sus nu se Indoiesc de 
modelul popular care sta In fata autorilor de cronici rimate. 

2 Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului rominesc, pp. 106, 1 12. 
i Ibidem, p. 106. 



110 



pnmul rand pentru ca unele elemente (gruparea mononma, versul 
alb) nu apar decat foarte sporadic in cronicile rimate, altele ca hepta- 
si octosilabul trohaic se pot intalni si in posibilul model cult al 
povestirilor noastre istorice in versuri (cronicile rimate grecesti), iar 
asonantele sau dominanta nmei imperecheate, fara forme strofice, 
erau specifice si poeziei romanesti culte de dinainte de 1700. In al 
doilea rand, pornind de la premisa ca o opera literara se 
caracterizeaza prin unitatea de ansamblu a procedeelor stilistice, 
cum putem presupune ca numai unul dintre elemente'ar proven! 
dintr-un domeniu exterior nu numai genului, dar chiar sistemului? 
Intrucat, dintre formele versificatiei folclorice, eel mai adesea 
baladele (epica versificata) au fost considerate a avea legatura cu 
cronicile rimate, continutul lor fund oarecum asemanator, sa 
incercam urmarirea paralela a cdtorva elemente de versificatie in 
balada si in cronicile rimate, cu atentie mai ales asupra acelor 
elemente care, desi tin de versificatie, pot fi considerate si stereotipii. 
Epica versificata populara, ca si cronica rimata, este 
considerata o specie limitrofi, o conjugare specifica a versului cu 
naratiunea. Reprezentand expunerea in versuri a unei actiuni, epica 
versificata trebuie sa imbine planul expozitiv (narativ, proza, 
„avansarea in chip linear" 1 ) cu repetabilitatea (versul < versus, de la 
vend, -ere: a intoarce, dar si a se schimba, a se preface) manifestata 
la nivelul piciorului, la eel al versului, al distihului, al gruparilor 
strofice si, fenomen specific, la eel al episodului. In repetitia 
unitatilor formate, in cazul accentuarii dinamice, prin gruparea 
silabeor in modele ritmice in jurul unui accent dinamic, principiul 
de izolare si definire a modelelor ritmice si a succesiunii acestora in 
cadrul versului este iteratia (ocurenta); versificatia analizeaza 
lepetitia la nivelul versului, deci ocurenta unui complex ritmic 
acordat cu un complex sintactic si semantic. La nivelul unitatilor 
"mice, se observa abolirea semanticii: modelul formal' nu 
orespunde unui semantem decat in mod aleatoriu (la fel cum 

Mihai Bordeiauu, Versificatia romaneasca, 1974, p. 16. 



Ill 



silaba, in cazul cuvantului monosilabic nu constituie decat o 
coincidenta aleatorie a planului semantic cu eel fonetic); daca 
exceptam acest caz, se poate afirma ca pana la nivelul versului, nivel 
la care se produce fuziunea planului semantic cu eel ritmo-fonetic, 
cele doua planuri nu coincid in unitatile lor formative. Marcarea 
complinirii (fuziunii) planului semantic cu eel ritmic se face prin 
cezura (in cazul hemistihului), pauza (la sfarsitul versului), 
coincidenta fonetica sau rima (intre versuri). Concurenta cu pauza, 
rima pare redundanta, dar ea trebuie vazuta nu ca marca a sfarsituiui 
de vers, ci ca element de unire a doua sau mai multe versuri. 

In privinta rimei din piesele folclorice, exista opinii dupa care 
lipsa ei ar denota arhaicitatea piesei. Privind istoric problema, 
opinia pare justificata, dar o comparatie, de pilda, intre balade din 
ciclul Fantasticesi cele din ciclul /uma/e orak 1 , primele considerate 
mai arhaice, iar celelalte mai recente, arata ca, eel putin pe baza 
actualelor clasificSri ale baladei, opinia nu poate fi sustinuta cu 
exemple doveditoare. Daca tn balade din ciclul Fantastice precum 
Iovan Iorgovan (4 versuri albe din 161) 2 , sau Mistriceanul (10 
versuri albe din 420) 3 gSsim procente de 2, 4 si respectiv, 2, 3 versuri 
albe, In balade ca Barbu sau Bimbasa Sara din ciclul Jurnale orak 
putem sa nu mtalnim absolut nici un vers alb din 106 si, respectiv, 
70 de versuri 4 . Domeniul rimei din versificatia popular^ a fost 
cercetat intr-o lucrare monografid 5 in care se fac si utile comparatii 
statistice intre speciile folclorice m privinta bogatiei rimei sau a 
numSrului de versuri legate prin rima. Examenul cantitativ releva 
ca procentul de versuri albe (independente, nelegate prin rima de 
context) este mult mai mic decat ne-am astepta in balade. Conform 



1 Dup3 clasificarea HcutS de Al. I. Amzukscu !n antologia sa Balade 
popuhre roinanesti,l-lll, 1964; aceeasi clasificare in Tratatul de istork a liters turii 
romine, vol. I, citat mai sus. 

2 Al. I. Amzukscu, op. cit., pp. 319-323. 

3 Ibidem, pp. 323-333. 

4 Al. I. Amzukscu, op. cit, III, pp. 402-407. 

5 Nicolae Constantiaescu, Rima in poezia populara romineascS, 1973. 



112 



tabelului statistic efectuat de autorul monografiei, in balade 
procentul de versuri albe este 5,1%, adica de patru ori mai mic decat 
in colinde (22%) si numai de vreo doua ori mai mare decat in poezia 
lirica (1,68%). Tot in aceasta lucrare se intreprinde si o analiza a 
valorilor stilistice purtate de sau realizate prin rima, aportul eel mai 
substantial constand in relevarea rolului compozitional al rimei 1 si 
al versurilor albe 2 . In balada versurile albe apar de foarte multe ori 
intr-un context asemanator, in piese diferite sau in variante ale 
aceleiasi piese. Uneori ele introduc vorbirea directa, prin 
cunoscutele propozitii interogative. („Dar... ce-mi graia?"), servind 
implicit pentru a introduce personajek actiunii si pentru a marca 
un nou episod al acesteia. Realizarea acestor propozitii intr-un vers 
cu rima zero este menita tocmai a le distanta de context si a le 
evidentia rolul in structurarea textului. Dac3 izolam versurile albe 
dintr-o balada si le asezam in ordinea succesiunii lor in text, 
obtinem un fel de sinopsis al actiunii. lata, de exemplu, oranduite in 
acest fel, versurile albe din balada Mistriceanul 3 : 

a. Savai Mistricean voinic/ El Doamne cdnd s-a nSscut... 

b. Pui de searpe sugS-mi-te,/ De sub talpa casei noastre... 

c. Cal la bordei aseza/ Totpe Negrul, pintenogul/ A! lui ta-su din 
tinerete... 

d. fn vanatoare ca-mi pkca/ El, Doamne, ca s3-mi vineze... 

e. Pui de searpe suga-mi-te/ De sub talpa casei noastre... 

f. lncepu Negru d-a fugea, /Dar nu fuge cum si fuge... 

g. De cutite ascutite/ Searpek nu poate sa-l Inghita./ Si din drum 
el caA tragea... 

h. Voinicelul ca sosea... 

'• Ce bad calul si drumul?/Fa, frate, un mare bine... 

Nicolae Constantinescu, Rima in poezia populara romSneascS, 1973, 
PP. 28-38, 68 sq. 

- Ibidem, pp. 104-112, cap. Rolul structurator al rimei zero. 
Al. I. Amzukscu, op. cit., pp. 323-333; vezi N. Constantinescu, op. cit., 
PP- 150, 159-160. 



113 




/. Dobandisem fratior/ Vezi, cu mils si cu dor/ N-avusei parte de 
el... 



Rostite intr-un alt ritm, versurile albe se constituie si intr-un 
fel de explicitare fn proza a cursului actiunii. Fenomenul acesta este 
bine rep'rezentat intr-o piesa din colectia Nic. Densusianu [Legends 
Tarigradului]: C3nd s-o facut iumea din fmparatia greceasca, Marcu 
a fost nanasu lu Iancu, iara Iancu o avut fiu pa Novae si li s-o dat 
lor lumea de s-o-ntemeiet pamantu. Dumnezeu le-o dat putere sa fie 
tari imparati. Si le-o poruncit Dumnezeu ca ei unde vreau sa se 
lucre, lucru si bani sa nu sa cheltuie si sa nu munceasca. 

P3nS ei o-mparatat 
Taligradu s-o Scut 
Iancu imparat 
O porunca mare-o dat 



ca un om pa cal calare sa mearga-nt-o zi de vara cat el o pute mere 
si sa vina sara pa alt loc [...] O grait Iancu-mparat: „Posasoru meu, 
care te-am manat eu pa tine, feri-te-nt-o parte, ca zidu sa se talneasca 
pacum am poruncit! 

CiSlaretu sa fere 
Si zadu ca sa talne 
Taligradu sa fike... [...] 
Lume-atuncea nu munce 
Nici banii nu cheltuie - 
Bine lume-atunci traie 1 . 

(Dupa cum se vede, avem de a face aici cu un exemplu tipic de 
legenda a Memeierii, situata in timpul mitic; acestei legende care 
poate fi raportata la exemple din literatura culta, in special la 
episoadele din cronografe, nu ii gasim un corespondent Jntre 



1 Nic. Densusianu, Vechi cantece si traditil populare rominesti. Texte 
poetice din Raspunsurik la „Che$iiomrul istoric" (1893-1897), ed. I. Oprisan, 
1975, pp. 118-119, 



114 



cronicile rimate rominesti, unde unele piese se incadreaza mai degraba 
in tipul historia destnictionis..:, rf. totusi Piangerea manastirii Silvasului). 

Datorita faptului ca versurile albe din balade nu numai ca apar 
in aceleasi contexte, dar sunt foarte adesea si identice formal, mai 
ales atunci cand marcheaza gradatia actiunii intr-o suita de episoade, 
s-ar putea considera ca, in aceste cazuri, este vorba, in ciuda unor 
variatiuni, de acelasi vers, care se supune si el principiului de baza 
al versificatiei: repetabilitatea, chiar daca aceasta se realizeaza dupa 
interstitii mai mari, la nivelul episoadelor. Cum se stie, si debutul 
nararii actiunii este adeseori realizat printr-un vers alb aflat in 
raport de coordonare adversativa fata de formula initial! In general 
raportul sau fata de context este contrastiv, dar opozitiile nu se 
realizeaza rigid. Dimensiunile episoadelor nu sunt codificate strict, 
dupa cum nu este strict codificata marimea grupurilor strofice legate 
prin rima si nici numarul de silabe al versului (variabil intre 4 si 8 
silabe) sau cantitatea (incarcatura fonetica, „bogatia") rimei. fn toate 
aceste cazuri, intre elementele formale ale baladei folclorice se 
stabilesc relatii de interdependenta care determina unicitatea fiecarei 
variante si nu incorseteaza originalitatea creatorului, ci ii ofera o 
serie de elemente maniabile pe care sa le poata utiliza in actul artistic 
al performarii. fntre acestea, versul alb poate fi considerat, aliituri 
de formulele stereotipe mai dezvoltate, un element constitutiv al 
sistemului compozitional al baladei populare. 

Este dificil a gasi aceste caracteristici functionale ale versului 
alb si in povestirile istorice versificate. Foarte multe dintre textele 
acestor cronici nu contin deloc versuri albe (stihurile lui Miron 
Costin, poemul cronologic al lui Dosoftei, traducerea cronicii 
despre uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino, oda catre 
Rumeantev, versurile lui Zilot Romanul s.a.) sau contin aparente 
versuri albe, in fapt simple erori de copist, introvertiri sau omisiuni, 
fiind deci consecinte ale transcrierii si, uneori, chiar ale editarii 1 . 

Vezi Cronici si povestiri istorice versificate, ed. Dan Simonescu: primele 

1 r\ lexte nu cou tin nici un vers alb; in textul al IV-!ea, Uciderea lui Constantin 

lancoveanu, p. 64, v. 131 („Donmul cu pace sa te pazeasca"), dupa cum se vede 

ciiar din varianta reprodusa In aparatul critic, este urmarea unei omisiuni de co- 



11. 



Dintre cele cateva versuri albe pe care le putem gasi fntre miile de 
versuri ale cronicilor rimate 1 , si mai purine se dovedesc a avea un 
rol functional, iar aceasta se intampla cu precadere in anumite 
variante a caror prezenta printre textele de cronici rimate trebuie 
privita cu precautiune. Reproducem mai jos (cu cursive) cele cdteva 
versuri albe tnrilnite In textele povestirilor istorice versificate: 
I. In Plangerea manastirii Silvasului (ed. cit, p. 81, v. 306-310): 

„Ci numai ca o hiara au ragnit 
In viiata cat au trait. 
Acestea cite s-au spus, toate s-au fficut 
Ca cei ce Ie-au vazut si le-au auzit 
Ei le-au marturisit. 



pist („Domnul sS se milostiveasca/ Cu pace sS te pazeasca"); la fel v. 179, p. 6.5; in 
varianta cu refren, Plingi, neam rominesc (cca. 1813), p. 68, v. 39 nu are caracter 
functional, in Plangerea mMSstirii Silvasului, p. 80, v. 287 rimeaza, probabil, in- 
tr-un mod foarte aproximativ, cu primul hemistih al versului urmator. in Uciderea 
luilordaclie Stavarache, p. 95, v. 34 („Tarigrad si Moscoviia bine inchipuita") are 
cuvantul ultim la plural, rimand cu „zugr3vite" din v. 33; Intre v. 55-56, un vers 
omis (cf. varianta In note), la fel ca si cazul versurilor 94-95, p. 96, al v. 141-142, 
p. 98; v. 230, p. 100 era, probabil, !n vorbire directs: „Lui Stavarache ce sa-i facu?". 
In Cronica Hotinuiui, v. 150, p. 110 confine evident doua versuri (cf. p. 112, v. 
222-223), dupa cum indic3 rima si mSsura; v. 188, p. Ill are forma corecti In 
varianta din note; la v. 264-265, p. 1 13, o data se noteaza pronuntarea dialectaia, o 
data nu: „Pe vizirul s3-I rSdice/ Ca pe-un ghiaur far de legi". Desigur cS pot fi 
inmultite atlt exemplele In care rima poate fi reconstituita cu ajutorul variantelor 
(p. 194, v. 263; p. 205, v. 49-50; p. 215, v. 455-456; p. 220, v. 605-606; p. 266, v. 
406; p. 296, v. 5-6; p. 337, v. 33), ceea ce ar proba ca forma primara era f3rS versuri 
albe, cat si exemplele in care notarea pronuntiei dialectale este oscilanta, ceea ce 
ridka un semn de Intrebare privitor la principiile de transcriere. Dar neglijarea 
unor chestiuni de versificatie In editarea textelor manuscrise si, uneori, si in 
editarea textelor foldorice, este foarte frecventa si se datoreaza mai ales rigiditStii 
unor norme de interpretare a grafiei sau de transcriere a pronuntiei (vezi Mihai 
Bordeianu, op. cit, p. 9-10 si I. Funeriu, Versificatia romaneascS, 1980, p. 6-7 si 
capitolul Versificatia - argument filologic in editarea textuM poetic, p. 144-156). 
1 Am urmarit rimele in textele tuturor cronicilor rimate cuprinse in ed. cit., 
supra, precum si in unele texte necuprinse in aceasta editie (pentru Versul 
Hotinuiui, Versul lui Napoleon, Uciderea lui Grigorie Ghica). Pe langa cazurile de 
aparente versuri albe citate mai sus, exista si numeroase rime „aproximative", care 
nu sunt insS versuri albe, dupa cum o dovedeste nelndoidnic contextul in care apar 
ele, cele mai multe in distihuri. 



116 







(Versul apare intre doua distihuri; chiar daca adoptam 
dispunerea grafica: „Acestea cate s-au spus / Toate s-au facut, / Ca 
cei ce le-au vazut/ Si le-au auzit / ei le-au marturisit", permisa de 
masura oscilanta a versurilor acestei cronici, primul vers ramane tot 
izolat intre distihuri). 

II. In Razmerita la intrarea rusilorin Bycuresti (p. 136, v. 311-3 12): 

,,/jd zioa sfmtei Ecaterini 
Pentru-al UnpMtesi nmne". 

(„ln zioa sfintei Ecaterine (?)"; versurile sunt In disdh). 

III. In Fuga fiibr lui Ipsilanti (p. 223, v. 53-57): 

„Care mai denainte, 
Le era fag3duite, 
La douS ceasuri din noapte, 
Socotesc si mi s8 pare 
SI fie acea plimbare". 

(desi rime aproximative de felul fagaduite / noapte nu sunt o raritate 
in cronicile rimate, totusi faptul ca In text nu intalnim nici o alta 
grupare monorima de trei versuri si ca v. 55 nu se grupeaza sintactic 
cu v. 53-54, ci cu v. 56-57 ne determina sa-1 consideram vers alb 
intre doua distihuri; v. 91 si 99 din aceeasi cronica erau probabil 
unul dupa altul, iar versurile 93-94 pot sa fie rezultatul unui 
burdon). 

IV. In Istoria faptelor lui Mavrogheni voda a pitarului Hristache 

(p. 267, v. 411-415): 

„Si porunci c3rti de scrise 

Prin judete le trimise 

Intr-auz si le citeasc3 

Cu bunS pliroforie 

De aceasta batllie". 
(este posibila omisiunea unui vers). 

V. In Mazilirea lui Alexandru Moruzi (p. 300, v. 27-28): 

Jnsa si mSriia sa dupS ospStu [ospStare?] 
Pleac3 cu halaiu mare". 



117 



VI. in <Mazilia si uciderea lui Hangerli voevod > (p.312), daca v. 

197-198 ca final al cronicii („Ca sa-1 vaza lumea toata, / Sa stea si 

sa-i priveasca") isi are coraplinirea in varianta reprodusa In note 

(dupa ms. B.A.R. 3162, copist Iordache Furduescu): „Ca altu sa se 

fereasca [...]" totusi si finalul variantei din ms. 3162 este realizat 

printr-un vers alb: 

„Peste muntii iadului, 

Sa-1 duca intru lmp3ratia cerului. 

$i asa s-au sfarsit ticSlos Angeriiu". 

VII. in Istoria voevodului Hangeri (p. 312-320), reprodusa dupa ms. 

BAR. $193 t v. 280-283: 

„Precumu domnu Mavrogheni 
Qci au taiat p2 Petrache, 
Asa si mania fa: 
Cad pierdusi pa" Dumitrica". 

(Dumitrache? < Turnavitu >, vezi p. 319, nota 11). 

VIII. in Stihurile pre-maltatului domnu Alecsandru Costantin 
Moruzi voevod, 1806, 1, (p. 334, v. 3-8): 

„Maziliia lui Moruzi 
Jalnica si nu-i de spus: 
Maziliia fSra vesti, 
SambatS noapte sa sa stie, 
Toata tara sa se strlngS: 
Pre-naltate Doamni sa zica,.." 

(rima aproximativa?) 

2. (p. 334, v. 12-13): 

„Intr-3ceasta tara crestineasca", 
Cu pace si odihna". 



EX. in Stihurile lui Moruzi voda, varianta cu multe deosebiri fata de 
textul anterior: 

1. (p. 337, v. 48-49): 

„0, cS s-au facvt 
Un nespus piansu!" 

2. (p. 338, v. 58-61): 



118 



Jara cand au vrut sa Intre in saraiuri 
Au auzit ca de la imparltie 
(Si ferman i-au aiatat) 
CS imparStia 1-au mazilit 
Si cand vra sa iasa la Galata, "... 

(este mai degraba, un recitativ in proza). 

3. (p. 338, v. 65-66): 

„Dar n-au putut, nici n-au gash 
Pe la curte sa nu mearga". 

4. (p. 338, v. 90-92): 

„Ramai, tara, sSnStoasa. 
Si de mine fie in pace. 
In veci. amin". 



5. (p. 338, v. 67-71): 

„Sade Moruz drept curte 
Pllnge cu lacrimi multe 

Si din e,ura asa zici: 
- Multa lume prifScutS 
Si nestatornicita!" 



(aceasta din urma varianta a Stihurilor lui Moruzi, cu un numar 
deosebit de mare de versuri albe, copie tdrzie, de pe la 1818, are 
forma unui text de tranzitie, reprezentind disolutia textului prim 
scris, dar fara a fi capatat inca particularitatile textului folcloric). 

Cu toate ca, dupa cum se vede din exemplele de mai sus, nici 
macar in cazul putinelor versuri albe pe care le-am gasit in textele 
de cronici rimate, nu putem fi siguri ca n-ar fi vorba tot de niste 
„false versuri albe", explicabile prin erori de copist, totusi s-ar putea 
considera ca anumite trasaturi comune, manifestate in raporturile 
lor cu contextele in care apar, permit alaturarea acestor versuri in 
functie de unele caracteristici functionale. O prima caracteristica 
functionala, aceea de a numi momentul actiunii, apare in exemplele 
H» HI, VIII, 1. a doua, aceea de a marca Incheierea unui episodsau 
a intregii relatari apare in exemplele I, V (?), VI, VII (?), VIII, 2, IX, 

119 



4. Cazul eel mai interesant din punctul de vedere al apropierii fata de 
balada folclorica il prezinta exemplul ultira (IX, 5) unde versul alb 
are acelasi rol ca si interogatiile retorice urmate de verbs declarandi, 
frecvente in balada: acela de a marca introducerea vorbirii directe. 
Exemplele IV, IX, 1, 2, 3 nu sunt relevante sub raportul 
functionalitatii versului alb. 

Diferentele cantitative ar fi insa prea putin semnificative (am 
vazut ca exista si balade populare in care nu gasim deloc versuri 
albe 1 ), daca ele nu ar fi conjugate cu o serie de repercusiuni 
compozitionale care probeaza diferente sistematice intre balada 
popular^ si povestirea istorica versificata. Functionalitatea versului 
alb fiind in poezia populara aceea de marca a episodului (delimitare 
a secventelor) 2 , iar secventele de continut realizandu-se foarte adesea 
in grupari monorime 3 , inseamna ca si gruparile monorime se vor 
realiza altfel si vor avea alte caracteristici in cronica rimata decat in 
balada populara. 

Gruparea de baza a versurilor in povestirea istorica versificata 
este distihul (cronicile in care nu am intalnit nici un vers alb sunt, 
cu exceptia formelor strofice cultivate de Zilot Romanul, scrise in 
distihuri; in celelalte nu intalnim decit rar grupari monorime de 
mai multe versuri, iar majoritatea gruparilor au un numar par de 
versuri, ceea ce arata ca, de fapt, este vorba de grupari aparute 
intSmplator datorita rimei gramaticale din distihuri consecutive), 
tn balada populara intalnim, dintre genurile poeziei populare, eel 
mai mic procent de distihuri (3 1,45%) 4 , cu mult mai mic decat eel 
din cronicile rimate. Si in acest caz nu este vorba numai de diferente 
cantitative. Sintaxa naratiunii, sintaxa frazei si sistemul de 
versificatie fiind corespondente, distihul va reprezenta si el, pentru 
majoritatea secventelor naratiunii, o forma de realizare a fuziunii 
dintre epos si versificatie. Dar pentru secventele mai ample, rolul de 



1 Vezi supra, p. 112. 

2 N. Constantinescu, op. tit, p. 108-109. 

3 Ibidem, pp. 92-103. 

4 Fata de 44% In poezia ritualS si 63, 14% in lirica, ibidem, p. 109. 



r 

marca nu-1 mai indeplineste versul alb contrastiv cu gruparea 
monorima, ci variatiile metrice sau ritmice, a caror prezenta in 
cronicile rimate o remarca G. Calinescu (vezi supra, p. 106, n. 4). 
Astfel incat, in timp ce balada populara, in care nu intalnim decat 
forme de ritm trohaic, posibilitati reduse de variatie metrica (5-8 
silabe) si o dominanta neta a imperfectului ca timp al naratiunii, 
uzeaza de un sistem compozitional bazat in special pe rima ca 
marca a structurii (si in stereotipii), in cronica rimata, rolul 
contrastiv in succesiunea episoadelor este indeplinit de variatiile de 
m5sura si ritm, precum si de un sistera mai complex de relatii in 
concordanta timpurilor 1 . Ca variatiile de mSsura si de ritm in 
cronicile rimate au rolul de marci ale episoadelor se vede limpede 
din dteva exemple. Astfel in Plingerea manastirii Silvasului, dupa 
invocatia in versuri de 8-15 silabe, oscilante arit ca ritm (cezur2 
fiotanta, regularizare a finalurilor de vers, dominanta a formelor 
iambice), dt si ca mSsura (de la 8 silabe in v. 4 si 1 1, la 15 silabe in 
v. 6 si 15) 1 : 

„Ia aminte, ceriule, si voiu gr3i, 

Plangind cu amar, m3 voiu tangui. 

Auzi-mi, pSmantule, cuvintele 

Si sa-mi cuprinzi lacr3mile". 

(ed. cit, p. 74, v. 1-4). 

Comparand verbele purtatoare de rima din componenta unei balade 
Populare {Al. I. Amzulescu, ed. tit., p. 124-130) si a unei cronici rimate (Dan 
Mmonescu, ed af., p. 60-66) cu subiect comun (Uciderea lui Brancoveanu si a 
mor sai), observam ca, In timp ce In prima gasim, In cele 262 de versuri ale 
extulm, 99 de versuri cu rima la imperfect, 1 la perf. comp., 5 la ind. prez., 9 la 
onct prez., 3 la conj. prez., 5 la viitor si 1 la infinitiv, iar grupSrile monorime In 
^omponenta carora intra rimele verbale sunt 6 distihuri, 1 tristih, 3 grupari de cite 

sS" " l , dte ° grUpare de 5 ' 8 ' 14 ' 17 ' 20 ' 25 ' 48 ?" S7 de versuri > 5n cea de a doua 
8 am in cele 236 de versuri ale textului de bazS 36 de versuri cu rima la imperfect, 

22 k r e : SmplU< 4 ° k PCrf - C ° mPj 1? k nLiac P- 2 la con '- P"*"- 15 ia inA P rez - 
rime! J - p f z - 51 13 la vlltor » largrupiri monorime tn componenta cSrora intra 
^ «e verbale sunt 56 de distihuri, 3 tristihuri, 3 grupari de cate patru versuri, 1 
monor enUn " 2 de 6 versuri - Se observa c3 raportul tntre numeral grup3rilor 
cu din? 6St ? ' nVers P ro P 01 t ional c" «1 al timpurilor verbale folosite si, fireste, 
<-u<Jimensmnile grupSrilor monorime. 



120 



121 






Incheierea proemiului se realizeaza tot printr-un contrast de masura 
si ritm intre v. 121-122 (p. 77), de 14-16 silabe, cu cezura oscilanta 

si v. 123-124, decasilabice 1 : 

Jnsa la neamui lui pururea sa pomeneste, 

Fiindca si o particica din moastele lui sa gaseste: 

Pana aicea s-au umplut. 

Cuvantul eel din inceput 

Acea istorie pentru mine graitl,.". 

De asemenea episodul ultim, care reia invocatia: 
„Iar acum la inceput intorc cuvantul 
Si voiu face si sfarsitul: 
Cum ceriului am vestit 
Si pamSntului m-am tanguit". 

(p. 89, v. 646-649) 

In Uciderea lui Iordache Stavarache variatiile metrice au rolul de a 

marca interventia naratorului in desfasurarea actiunii, interventie 

realizata prin adresarea directa, ceea ce releva nu implicarea 

naratorului in actiune (cum se intampla in balada populara), ci 

distantarea sa fata de participant^ la actiune. Interventia este 

similara celei a corului antic sau celei a rezoneurului: 

„Dar hanul toate le-au luat, dar gandul nu 1-au mai schimbat. 

Daruri destule i-ai dus, sarace, 

Dar vei vedea maine hanul ce-ti va face. 

El iti sap5 o rapa adanca si mare, 

Ca s3 te dea pe tine, caimene, acolo, in iad, di vale. 

lar hanul, dupa ce-au vorbit cu inparatul, au plecat". 

(ed dr., p. 97, v. 120-125) 

„imp3ratul gandea cS si in zid vor fi bani bagati. 
Dar eu zic cS cele din vant adunate 
Dracul acele le stSpaneste acelea toate. 
Poate va fi fScut si milostenii multe, 



1 Vezi schema metrica a invocatiei din aceasta cronica rimata la L. Galdi, 
Introduces in istoria versului romanesc, 1971, p. 404. 

122 




Dar toate acelea di la crestmi au fost rapite. 
Vedeti, boiari, aveiea cea multa ce face..." etc. 

(p. 191-192, v. 276-281) 

Aceste mijloace formale specifice servesc totodata pentru a se 
introduce perspectiva moralizatoare, reliefarea laturii de spectacol 
tragic a actiunii narate. 

Apartenenta cronicilor rimate la traditia literaturii culte este 
vizibila si in privinta altor elemente de versificatie. Rimele inexacte, 
asonantele si contrasonantele 1 nu se raporteaza nici functional, nici 
genetic numai la poezia populara. Ele erau admise si in poezia noas- 
tra culta de dinainte de 1700. Asa cum s-a aratat destul de clar cu 
aplicare la poezia lui Dosoftei, o serie de rime bazate pe contraso- 
nantele consonantice de tipul surd-sonor sau pe contrasonante in 
grupuri de consoane care au in componenta lor o lichida se inca- 
dreaza intr-un sistem de versificatie specific?; Acest sistem a avut un 
caracter normativ in poezia noastra veche timp de aproape un secol 
si jumatate. Ori, cum se stie ca de fapt colindele si versurile fa morti 
(iertaciunile), invocate eel mai des pentru a proba „modelul folclo- 
ric" al cronicilor rimate, sunt, in buna parte, psalmii lui Dosoftei, 
intrati, fragmentar sau in intregime, in circuitul folcloric 3 , prin 
intermediul asa-numitului folclor diecesc, influenta folclorica asu- 
pra poeziei lui Dosoftei ar fi de studiat mai cu indreptatire si, poate, 
mai cu folos. Predominanta ritmului trohaic in cronicile rimate, 
luate global, nu este nici ea probanta pentru a se sustine influenta 
poeziei populare caci, pe de o parte, nu il gasim in toate cronicile 
"mate, dimpotriva, cele mai vechi cronici au forme de ritm iambic, 
P e de alta, nici in poezia greaca ritmul trohaic nu era absent, ci 

ionm , VeZ1 V ° L colectiv Limbaj poetic si versificatie in secolul al XlX-lea (1870- 
}90 0),l978,p.62sq. 

■ - Ml ' lal ° inU ' Sistemul rimei la mitropolitul Dosoftei: o fonologie sui 
K 'ms, iii Swdii si cercetari de lingvistica, an. XXIX (1978) nr. 2, p. 197-207. 

. Vez, notele lui N.A. Ursu la Dosoftei, Psaltirea in versuri, 1974, si L. Galdi, 
°P-dt., p. 101. 



123 






octosilabul epic era trohaic. Desigur, nici in acest caz nu putem 
oraite din explicate traditia poeziei noastre culte. 

Specificitatea sistemului compozitional al cronicii rimate In 
comparatie cu eel al poeziei populare este evidential si in procesul 
de penetratie a cronicilor rimate in folclor, caci ea face sa nu fie 
posibila circulatia orala a povestirilor istorice versificate In intregul 
lor. Dar, la fel cum motivele muzicale ale melosului cult intra 
fragmentar in circulatia folclorica 1 , si in cazul cronicilor rimate, 
intrarea in circuitul folcloric presupune mai multe etape 2 : selectarea 
unui anumit mOtiv, incadrarea lui in sistemul de repetitii, in masura 
versului popular si in spiritul acestuia, prin adaptarea la dominanta 
de gen a folclorului rominesc (lirica 3 ). Atestarea diverselor stadii ale 
incadrarii in folclor a unor motive din cronicile rimate poate fi 
urmarita deja catre sfirsitul secolului al XVIII-lea, cand incep sa fie 
inregistrate in scris si balade populare autentice 4 sau unele cronici 
care se intorc din circuitul folcloric in manuscrise 5 . De aceea, in 
cazul mai multor variante de cronici rimate nu este necesar s2 
cautam intotdeauna un raport de filiatie, in sens filologic strict, cu 
textul prim, ci putem apela si la mijloacele stilisticii. Exista in 
aceasta perioada si unele compozitii culte in stil folcloric (de 



1 E. Dolinescu, Patrunderea unor creatii culte si semiculte in cSntecul 
popular, in Revista de etnografie si folclor, 1964, nr. 3. 

2 Similare cu cele care apar si in cazul cSrtilor populare; de altfel nu sunt 
singurele similitudini care Indreptatesc opinia lui V. Gatak, dupa care regimul 
cronicilor rimate in epoca ar fi fost asemana'tor celui al cartilor populare; vezi vol. 
$ojikjiop h MOJiaaBCKo-pyccKo-yKpaHHCKne HCTopnvecKiie 
CBRSa, 1975, p. 118. 

3 Vezi I.C. Chitimia, Folclorul rominesc In perspective comparata, 1971, 
p. 54. 

4 De pildS balada popularS Ilencuta Sandului, copiatS fragmentar In ms. 
BAR., 3372 (databil cca 1781-1793) sau Cintecul lui Stanciu GSman, in acelasi 
ms.; Ilencuta Sandului a avut oarecare circulate tn manuscrise vechi, cSci o g3sim 
notati si in ms. BAR. 2747 de la Inceputul secolului al XlX-lea. 

5 in aceastS situatie pare a fi Versul Hotinului, variantele publicate de 
M. Gaster, in Revista pentru istorie, arheoiogie si Hlologie, an I, vol. II, 1883, pp. 
335-336, N. DrSganu, In Dacoromania, V (1927-1928), pp. 521-522 si I. Lupas in 
Anuarul Institutului de istorie nationala, V (1928-1930), pp. 462-463. 



exemplu textul intitulat Plingi, neam romanesc, avind ca subiect 
Uciderea lui Brancoveanu 1 ; prezenta refrenului, exemplul biblic, 
directia moralizatoare avizeaza insa ca este vorba de o creatie culta), 
in analiza carora studiul versificatiei poate oferi criterii de disociere. 
De fapt, probabil ca in observarea cuprinsului miscelaneelor de la 
sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator isi are sursa 
opinia privitoare la modelul folcloric al cronicilor rimate. 



Dan Simonescu, in introducerea capitolului (ed. til, p. 59), opineaza: „ln 
1813, un versificator ardelean, poate chiar preotul Pavel Popovici din Diesig (daca 
acesta nu a fost un simplu copist) sub inlluenta lecturii vechiului cintec despre 
rancoveanu (s.n.) din care reproducem un fragment, a compus (s.n.) si el mai 
multe versuri istorice cu caracter elegiac..." Daca textul este scris „sub influenta 
ecturu" cronicii rimate sau reprezinta reminiscenta audierii unei lecturi colective, 
procedeu uzitat In epoca (vezi Al. Dutu, op. tit, p. 51) sau este prelucrarea unui 
• «t tolcloric, este greu de stabilit. Oricum, din punct de vedere formal el nu are 
caracteristicile unui text folcloric. 



124 



125 



MANIERISME FORMALE 



ACROSTIHUL SIBILIN LA DOSOFTEI 



In Parimiile prcste an... tiparite in 1683 la Iasi, Dosoftei 
introduce, pe l£nga cea de a doua versiune a poemului cronologic 
despre domnii Moldovei, 33 de versuri sibiline in limba latina (cu 
traducere romaneasca interlineara), 40 de versuri in limba polona 
despre judecata postuma, traducerea romaneasca in proza ritmata a 
unui fragment cu caracter eshatologic dupa Epitome divinarum 
instkutionem (66-67) a lui Lactantius (cca. 260- cca. 325) si doua 
fragmente cu caracter oracular dupa Lexiconul lui Suida (sec. X). 
Prezenta acestor texte in cuprinsul tipariturii lui Dosoftei isi afla 
justificarea in faptul c3 oracolele sibiline fusesera puse, in arta si 
literatura medievala, in legatura cu galeria profetilor, ale caror texte 
formeaza, in mare masura, materia Parimiarului. fn cronografe si 
in erminii, oracolele si figurile sibilelor sunt incluse in cadrul unor 
programe centrate pe vestirea nasterii Mantuitorului. Textele au 
caracter emblematic; ele contin descrierea iconica a figurilor 
sibilelor cu atributele lor simbolice si un text scurt, o lemma sau 
devisa, care apare de obicei si pe filacterul sibilei pictate. Numai ca, 
in timp ce in cronografe si in textele literare care reunesc profetii 
Vechiului Testament si inteleptii elini apar mai multe sibile (8-12), 
in functie de traditia istoriografica si de cea a editiilor umaniste ale 
oracolelor sibiline, in vechile programe iconografice romanesti din 
Moldova apare de obicei o singula sibila, in cadrul temei arborelui 
lui Iesei si al celei a Bunei Vestiri(V. Grecu, A. Paleolog). Din textele 



127 



cuprinse pe filacterul sau, se vede ca aceasta unica sibila era menita 
sa rezume figural, din amplele texte ale oracolelor sibiline, ideea 
mesianica si cult ul Fecioarei. 

Mentiunile despre sibile, disparate si contradictorii la scriitorii 
antici (Cicero, Virgilius, Plinius eel Batran, Tacitus etc.) si la primii 
scriitori crestini (Clement din Alexandria, Lactantius, Eusebius din 
Cesareea, Ieronim, Augustin s.a.) sunt supuse, o data cu sfarsitul sec. 
al XV-lea, criticii de text. Simultan, In tiparituri, multe fragmente 
ale oracolelor sibiline se raspandesc ca parti componente ale unor 
scrieri cu tendinte confesionale si politice diverse. 

Istoriografia umanista, chiar daca nu considera ca intre 
miscarea astrelor si anumite evenimente istorice ar exista legaturi 
cauzale, cultiva totusi semnele („Astrae et stellae rerum signa non 
causae") si formulek oraculare In ordonarea narativa a eveni- 
mentelor. Rolul semnelor si al prezicerilor in structura naratiunii 
istorice este deosebit de important si In istoriografia umanista 
romaneasca (v. cronica lui Ureche). in cronidle universale din sec. 
XV si XVI, fenomenul era si mai evident. In Liber chronicarum 
(Niirnberg, 1493) a lui H. Schedel (1440-1514), imaginile sibilelor 
insotesc, in versiunea latin5, textul istoric (v. p. 56, 64, 69, 78, 93- 
94). in Cronica universalis, lui J. Nauclerus, continuata de Nicolaus 
Baselius pdna la 1514 si tiparita la Koln in 1544, referirile la textele 
sibiline si la alte texte oraculare sunt de asemenea numeroase. 
{Dosoftei, prin grija c&ruia este cump3rat2 aceasta editie pentru 
biblioteca Mitropoliei, face mai multe msemnan in dreptul 
referirilor la sibile; v. I. Bianu, N. Vornicescu). in Kronika 
wszytkiego sviata a lui M. Bielski (1495-1575), tiparitS la Cracovia 
in 1551 (ed. a Il-a, 1554; ed. a Ill-a, 1564), apar 12 sibile, asa cum, 
prin analogie cu num2rul profetilor, ap3reau sibilele si in pictura 
renascentista. Direct sau prin intermediar (Skazanje o 12 sivillah, 
inclusa in cronografele rusesti de redactie apuseana, v. I. Franko), 
mentiunile despre sibile din cronica lui M. Bielski au fost cunoscute 



128 



lui Dosoftei si lui Milescu. Din aceasta cronica provin de altfel 
versurile poloneze despre sibile din Parimiarui lui Dosoftei. 

Si in cronografele de traditie bizantina (Dorotei, Kigalas) rolul 
formulelor oraculare in economia naratiunii este destul de mare, dar 
referirile directe la sibile lipsesc Cronicile universale umaniste au 
introdus figurile sibilelor in desfasurarea istorica a evenimentelor, 
au selectat in sens politic textele oracolelor sibiline si au configurat, 
simultan cu editiile umaniste ale oracolelor, tema literara si 
iconografica a sibilelor. 

In a doua jumatate a sec. XVII, in spatiul ortodox se produce o 
recrudescenta a tematicii oraculare. Reaparitia motivului icono- 
grafic al sibilei si profetilor la biserica de la Cetatuia-Iasi (1672), 
alcatuirea tratatului despre sibile (1672-1673) de catre N. Milescu, 
aparida sibilelor in erminii rusesti {Podlinnik-d din 1672; v. V Grecu, 
Darstellungen..), tiparirea versurilor sibiline de catre Dosoftei in 
Parimiarui din 1683, traducerea romaneasca de la sfaTsitul 
sec. al XVII-lea a scrierii lui I. Galeatovski (m. 1688) Cernou (1665), 
folosirea manticii cu directie politics la Cantemir, circumscriu un 
fenomen cu determinari multiple, arit de ordin cultural, cat si politic. 

Fata de Milescu care, in tratatul sau despre sibile, urmareste, cu 
eruditie enciclopedica si bazat pe o vasta bibliografie ordonata in 
spintul definitiilor logice, sa alcatuiasca o scriere cu un pronuntat 
caracter politic (v. talcuirea antimahomedana a moto-ului scrierii) 
sau de Ioanichie Galeatovski care selecta din cronografe, ca material 
suphmentar, numai prorociile sibilelor despre Fecioara Maria ale 
carei miracole le confine cartea sa, la Dosoftei si la Cantemir, 
oracolele sibiline sunt preluate si datorita particularitatilor stilistice 
ale acestui fel de scrieri. 

Versurile oraculare tiparite de Dosoftei in Parimiile preste 
an... au o tema comuna cu fragmentul din Lactantius, si anume 

roi " TC - tUl lati " re P rodus cu chirilice de Dosoftei 5n Parimiar si traducerea 
II ?!l ad a acestuia se aflS Publicate in Crestoimtk de literaturS rominS veche, 
IU989 .PP- 183-186. 







129 



aceea a judecatii din urma si a semnelor care o vestesc. In cuprinsul 
Parimiarului aceste texte sunt situate inaintea canonului 
Blagovesteniei (Bunei Vestiri), ceea ce concorda cu sensul 
programelor iconografice si cu eel al ordonarii materialului in unele 
tipuri de cronografe si rodoslovii. In structura celor 33 de versuri 
traduse din latina de catre Dosoftei, primele 26 au ca tema judecata 
din urma, ultirnele 7 vestesc jertfa mesianica si constituie un elogiu 
ai acesteia. Diferenta tematica nu se manifest! insa si In plan formal, 
ceea ce face ca ipoteza adaugirii ulterioare a ultimelor 7 versuri sa 
fie greu de sustinut (C. Alexandre, Excursus..., p. 335). Dimpotriva, 
unitatea stilistica a poemului, care face parte din cartea a VHI-a a 
Oracolelor sibiline (versurile 217-250), i-a asigurat o circulate 
independenta cu totul remarcabila, pe parcursul a aproape doua 
milenii. Spre deosebire de scrierile oraculare de genul Apocaiipsului 
lui Pseudo-Metodie Patareanuha.\i de Palia istoricasi de rodoslovii, 
poemul sibilin tradus de Dosoftei nu organizeaza cursul expunerii 
pe baza corelatiei dintre episodul pacatului originar si eel al jertfei 
mesianice, ci pe baza corelatiei dintre episodul judecatii postume 
(„dzua giudetului", dies irae) si eel al Bunei Vestiri. Prima parte a 
poemului foloseste acelasi arsenal de imagini ca si fragmentul dupa 
Lactantius despre „dzua giudetului", cu care poemul sibilin se 
completeaza, deoarece in Lactantius ponderea o define descrierea 
semnelor judecatii. Spre deosebire de imnul Dies irae si de versiunea 
poloneza din Parimiar, de fapt o prelucrare a primei parti din textul 
latin al acrostihului sibilin, poemul, in versiunea reprodusa si 
tradusa de Dosoftei, isi bazeaza unitatea tocmai pe corelatia celor 
doua parti. Unitatea ideatica a poemului este sustinuta de unitatea 
formala; fiecare parte a poemului corespunde temei enuntate in 
cuvintele obtinute prin insumarea initialelor fiecarui vers (pentru 
ultimele 7 versuri, acrostihul stavros ~ cruce; despre explicitarea 
textului oracular prin acrostih se vorbeste in una dintre primele 
mentiuni ale acrostihului, la Cicero, De divinatione, II, 54, p. 111). 



130 



Probabil de origine iudaica, acrostihul sibilin a fost remaniat 
in sens crestin pe la jumatatea sec. al Ill-lea. Forma greceasca a 
acestui acrostih este considerata impecabila. Ea constituie un 
summum si prin faptul ca reprezinta un acrostih in acrostih, 
deoarece, la randul lor, initialed primelor 5 cuvinte ale acrostihului 
formeaza cuvantul \\®vo, simbol eristic. Versiunile latine ale 
acrostihului reprezinta, gradual, incercari de a egala forma greceasca. 
Versiunea augustiniana (De civitaeDei, XVIII, 23} este inca departe 
de a reprezenta o reusita; initialele versurilor latine nu corespund cu 
acrostihul grecesc. In editiile umaniste latinesti ale lui Eusebius din 
Cesareea, apare o forma intermediara a acrostihului, cu initialele 
latinesti Iesus Christus Dei Filius. Servator. Crux (Vita Constantini, 
IV). Faptul ca Dosoftei mentioneaza drept sursa a textului latinesc 
reprodus de el cartea a V-a a Vietii lui Constantin 'eel Mare a facut 
sa se presupuna ca originea textului latin din Parimii se gaseste in 
Ad sanctorius ccetum (Cuvantarea la soborul sfmtilor de la Niceea), 
care figureaza in unele editii drept cartea a V-a a Vietii lui 
Constantin eel Mare (V. Candea, Ratiunea dominanta, p. 172). 
Acrostihul sibilei Eritreea a circulat insa si independent, cu indicatia 
ca provine din aceasta a V-a carte. Pe un pergament grecesc din 1095 
a fost adaugata, nu mult mai tarziu, forma greceasca a acrostihului 
cu mentiunea provenientei sale din a V-a carte a Vietii lui 
Constantin eel Mare (P.N. Papageorgiu). De asemenea, in culegerile 
de Oracole Sibiline exista aceasta mentiune (v. ed. Paris, 1607, p. 26). 
Un exemplar al acestei editii, provenit la B.A.R. din biblioteca lui 
losif Naniescu, confine, la p. 437, forma latineasca identica celei 
reproduse de Dosoftei in Parimii. 

La inceputul sec. al XVI-lea, acrostihul sibilei Eritreea circula, 

a Constantinopol, in numeroase manuscrise (v. J. Hartung, 

Biblwtheca...) si, in apus, in editii, ca o scriere independenta (v. E. 

urdeanu, Apocryphes..., p. 167). In Transilvania sunt cunoscute 

d oua editii brasovene ale lui J. Honterus (1498-1549), in care, in 

cuprinsul unor culegeri cu caracter mai larg, este tiparit si acrostihul 



131 




sibilin: in 1539 (forma latina augustiniana) si in 1540 (forma 
greceasca) (v. N. Vornicescu, Primeie scrieri patristice, pp. 192-197). 
N. Milescu, in tratatul sau despre sibile, reproduce forma greceasca 
a acrostihului, cu mentiunea ca a folosit o versiune manuscrisa 
(v. ed. O.A. Belobrova, p. 66). Doua versuri (3-4) din forma 
greceasca a acrostihului sibilin apar si pe filacterul sibilei de la 
Cetatuia-Iasi. Dupa tiparitura lui Dosoftei, acrostihul este reprodus 
intr-un ms. din 1748, de catre Matei Voileanu, care compune si niste 
versuri privitoare la prorocia sibilei Eritreea despre surparea Troiei 
(BAR., ms. rom. 3399, f. 198). 

Succesul deosebit pe care 1-a avut acrostihul atribuit sibilei 
Eritreea este datorat nu numai faptului ca aceasta sibila era „mai 
cinsteste", cum zice Dosoftei, decat alte sibile (v. si ed. venetiana 
mentionata. In bibliografie), ci si predilectiei pentru anumite 
manierisme formale, fntre care, In traditia iudaica, elenistica,. 
alexandrina si bizantina, acrostihul nu reprezenta o formS prea 
complicata, comparativ cu technopaignion-ul (carmina figurata), 
cu mesostihurile, telestihurile, criptogramele s.a. Dimpotriva, 
acrostihul reprezenta chiar un mijloc mnemotehnic uzitat In 
didactica medievala. Numeroase invataturi monahale sunt 
oranduite in asa-numitele capete cu acrostihida si in stihuripe al fa- 
vita (N. Vornicescu, Primele scrieri patristice...). De asemeni o serie 
de rugaciuni, al caror model il constituie psalmul 118 din Bibiia 
iudaica sunt ordnduite dupa alfa-vita. Cea mai cunoscuta este, in 
domeniul slav, asa-numita Azbucna molitva, alcatuita in sec. al X-lea. 

Dosoftei, care in Psaltirea sa din 1673 realizase o versiune a ps. 
118, cu respectarea „buchiilor evreiesti", prezente ca atare in 
tiparitura sa, acorda si in Parimii o atentie deosebita acrostihului 
(v. f. 106 rv ). La f. 138 r din tiparitura sa intllnim chiar un acrostih 
in ordinea inversa a alfabetului grecesc („Peasna 9, pre az, veade, 
indarapt...). 

Acrostihul avea menirea de a marca ordinea si dispozitia 
dezvoltarii temei si de a explicita sensul formulei oraculare (v. supra, 



132 



Cicero, De divinatione...). Stilul eliptic, prezenta asyndetonului, 
ambiguitatea semantka, predominanta viitorului ca timp verbal si, 
deci, dificultatea marcarii consecutiei timpurilor sunt caracteristici 
ale formulelor oraculare carora punerea in evidenta a temei prin 
acrostih le ofera o cheie interpretativa. Obscuritatea si esoterismul 
originar, complicate, in cazul traducerii romlnesti a lui Dosoftei, 
de respectarea fidela a topicii latine, ba chiar si a locului accentelor 
(recte cantitatii) silabelor, presupun din partea interpretului o 
initiere in mistica numerelor. Mistica numerelor constituie o alta 
cheie pentru lectura acestui acrostih. Numarul de versuri (33), egal 
cu varsta lui Hs. (cf., de ex. Testamentul lui Villon, strofele 3 si 33, 
unde este mentionat numele lui Hs.), diverse calcule bazate pe 
valoarea cifrica a literelor, aseaza acrostihul sibilin in randul 
scrierilor cu compozitie numerica (v. E.R. Curtius, Literatura 
europeana si EvulMediu latin, excursurile XV si XVI). Interesat de 
mistica numerelor, cum se vede si din fragmentul I din Suida, 
reprodus tot in Parimii (f. 139 r ) si de sensurile textului literar in 
general, cum se vede din Cuvantul catre cititori al Psaltirii in 
versuri, unde, dupa Dosithei al Ierusalimului, mentioneaza ca 
„aceste patru intalesuri le-am scris pentru cetitoriul iubit ce va avea 
osardie sa-ntaleaga intr-adancul acestii svinte carti", Dosoftei era 
preocupat nu numai „sa poata trage hirea omului catra cetitul", ci sa 
determine efortul interpretativ al acestuia. 

TEXTE: Preclarum Erithree Sibille Vaticinium ab Excidio Trojano 
usque ad seculi consummationem in Orthodoxe fidei 
Testimonium, in vol. Opera nuper in lucem prodeuntia, Venetia, 
1522 (apud E. Turdeanu, Apocryphes... p. 167); J. Hartung, 
Bibliotheca sive Antiquitates Urbis Constantinopolitanae, 
Argentoratae, 1578; Oraculla Sibyllina, Paris, 1607; Dosoftei, 
Parimii preste an... Iasi, 1683. 



133 






STUDII: C. Alexandre, Oraculla Sibillyna, I-II, 1841-1856; idem, 
Excursus ad Sibyllina, 1869; Matei Voileanu, Codicele Matei 
Voileanu, 1891; I. Franko, Apokrifi i legendi, II, 1896; K. 
Krumbacher, Die Akrostichis in der gnechischen Kirchenpoesie, in 
Sitzungsberichte Bayer. Akad. der Wissenscbaften, IV, 1903; I. 
Bianu, Insemnari autografe scrise intr-o carte veche de Dosofteiu 
Mitropolitul Moldovei (1663-1686), in An. Acad. Rom., Mem. sect, 
lit., seria II, t. XXXVI, 1915; T. Pamfde, Sibile si filosofi in Ikeratura 
si iconografia romaneasca, 1916; V. Grecu, Darstellungen 
altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kircbenmalerei des 
Morgenkndes, in Acad. Roum., Bulletin dela Section Historique, 
t. XI, 1924; Dan I. Simonescu, Sibilele in literatura romaneasca, 
1928; V Grecu, Card de pictura bisericeasca bizantina, 1936; St. 
Ciobanu, Din legaturile culturale romSno-ucrainene. Ioanichie 
Galeatovschi si literatura romana veche, in An. Acad. Rom., Mem. 
sect, lit., seria III, t. VIII, mem. 8, 1938; V. Grecu, Filozofi pagani si 
sibile in vechea noastra pictura bisericeasca, 1940; Stock, Pseudo- 
Methodius und die Babylonische Sibylle, in Bizantinisch- 
neugriechischejahrsbucher, XV, 1939; D. Stanescu, Cultul Maicii 
Domnului la romani. Sibilele. Prorociik lor... (1941?); Teodora 
Voinescu, Un aspect putin cercetat in pictura exterioara din Tara 
Romaneasca: motivulsibilelor, in SCIA, seria Arta Plastica, t. 17, 
1970, nr. 2; O.V. Tvorogov, Drevnerusskje hronografy, 1975; R. 
Creteanu, L'influence des livres populaires sur les beux-arts, in 
Synthesis, 1976, nr. 3; V. Clndea, Ratiunea dominanta, 1979; 
A. Paleolog, Pictura exterioara din Tara RomAneasca, 1984. 






ALEGORIA ANIMALIERA SI FANTASTICUL ANIMALIER 
IN ISTORIA IEROGLIFICA 

(Contributia Fiziologului) 



Rama"n inca acceptate, in mijlocul curentului de reconsiderare 
a Istoriei ieroglifice, pareri potrivit carora opera s-ar situa prin 
bizareria ei (mai exact prin bizareria formei sale) in afara gustului 
echilibrat, clasic. S-a incercat in studiile despre Istoria ieroglifica 
traducerea ei printr-o incarcata referire la personajele vremii 
domnitorului, considerarea ei ca forma a virulentei polemice 
(pamflet politic) sau, in alta directie, selectarea unui material digest 1 . 
Alte lucrari tind a-i acredita caracterul baroc 2 . Insa caracteristici ale 
barocului occidental pot fi depistate in Istoria ieroglifica doar in 
masura in care putem gasi chiar in barocul occidental teme de 
sorginte asiatica. Caracterul sententios deriva din vechea tema a 
zadarmciei celor omenesti (motivul „ubi sunt" este prezent in 
literatura romana in nenumarate redactii de la Costin pana in 
preromantism). 

Alegoria, infloritoare in baroc, este asiata, fie, inteleasa ca 
figura de stil, prin originea ei, fie, inteleasa ca modalitate de 
constructie a unor opere literare de proportii largi, prin apartenenta 
la conceptia universului dual-opozitiv. Schema alegorica nu este 
insa nuda. fnvelisul ei tine, eel mai adesea, de sfera fantasticului 3 



Editiile urtnatoare celei din 1883 {Opereie principelui Demetriu Cantemir, 
Ed. Acad. Rom., vol. VI), mai ales cele ale lui Em. Grigoras, selecteaza din corpul 
°perei sententiile (Sententii, Bucuresti, 1933), reduc naratiunea la: Lupta dintre 
Inorog si Corb (Bucuresti, Ed. Casa Scoalelor, 1927) sau o prezinta fragmentar 
(Povesti, Bucuresti, f.a.). 

Vezi Manuela TSnasescu, Despre Istoria ieroglificS, Bucuresti, 1970. 
George CSlinescu, Chskism, romantism, baroc, In Impresii asupra 
turii spaniole, Bucuresti, E.L.U., 1965, p. 1 1: „Arta asiata in general cultivS 
nionstrul si animalul [...], zeitele terifice infernale au toate trup omenesc si cap de 
'ara: de tigru, de sacal, vultur, corb, cal, mistret, sarpe, urs, scorpion, pupaza, cerb, 
b °u> capra si elefant". 



135 






(spre deosebire de alegoria occidentals careia ii este predilecta 
moralizarea - propovaduirea si irapunerea eticii eclesiei). Deosebirea 
aceasta se poate releva cu usurinta urmarind traseul unei carti de 
larga circulatie in Evul Mediu - Fiziologul, reprezentat in literatura 
romana atat prin traduceri din limba greaca, cat si prin traduceri din 
slava (v. supra, p. 52). Bestiariilor - corespondente pe teren apusean 
ale Fiziologului bizantin - le este nelipsita partea moraiizatoare, care 
in multe din redactiile romanesti manuscrise este lasata la o parte 
in favoarea elementului descriptiv 1 . Cele mai frecvente interpretari 
alegorice din Bestiarii sunt acelea legate de preceptele religioase. fn 
literatura italiana titlul obisnuit al cartii este Bestiario moraiizzato; 
in literatura franceza este cunoscut un Bestiaire d'amour al lui 
Richard de Fournival, in care insusirile animalelor sunt un punct de 
plecare pentru o codificare stricta a modului de manifestare a 
sentimentului. Codificarea si ierarhizarea presupun o sistema 
corespondenta ordinei divine. 

Suprimarea exemplificarii morale in unele redactii romanesti 
manuscrise atesta interesul indreptat asupra descrierii propriu-zise 
a animalelor cu insusirile lor fantastice. Interesant este faptul ca 
versiunile care cuprind o mult mai dezvoltata parte descriptiva sunt 
tocmai cele care deriva din textul grecesc al lui Damaschin Studitul, 
text care cunoaste in secolul al XVII-lea doua editii, la Venetia, in 
1643 si 1671, precum si o larga circulatie in manuscrise (unul, din 
1598, pastrat la Constantinopol) 2 . Versiunea greceasea, cu atat mai 
mult cu cat a fost si editata, i-a fost desigur cunoscuta lui Cantemir. 

Felul in care Dimitrie Cantemir foloseste materia Fiziologului 
nu priveste numai transferul fabulei sau al intelesurilor ei (fabula 

Margareta D. Mociomita, Traduceri romanesti din Fiziolog, tn Cercetari 
literare,l, 1934, p. 85. 

2 Emile Legrand, Bibliographic hellenique ou description raisonne'e des 
ouvrages publie's par des grecs au dix-septieme siecle, tome premier, Paris, 1894, 
pp. 441-445; pentru editia din 1671-t. II, p. 263 (In N. Cartojan, Cartile populare 
in literatura romaneasca, vol. 1, p. 191 sunt indicati ca ani de aparitie ai primelor 
editii grecesti: 1743 si 1744, ceea ce este inexact). 



este specia cea mat simpla si cea mai cunoscuta a alegoriei 
animaliere). De relevat in relatia Istoriei ieroglifice cu Fiziologuf este 
adoptarea alegoriei animaliere ca modalitate de constructie unitara 
a intregii opere 2 . (Inorogubpersonaj central si aparitia formelor 
hibride, inter-regnale, sunt legate de asemenea de cartea populara). 
Opera lui Cantemir este dedarat alegorica si permite o diminuanta, 
pentru valoarea cartii, dar totusi coerenta si reala raportare istorica' 
Limitele alegoriei animaliere sunt labile la confluenta cu alte scheme 
alegorice. Asa cum Fiziologul romanesc este mult mai putin tributar 
didacticismului si moralizarii (in versiunea publicata de C.N. 
Mateescu 3 , ca si in versiunile manuscrise din aceeasi familie, 
derivate din versiunea lui Damaschin Studitul) decat Bestiariik 
occidentale, intrebuintarea modalitatii alegorice in Istoria ieroglifica 
cunoaste si ea aceeasi deviatie a liniilor inspre sfera fantasticului. 
Modalitatea de realizare a fantasticului este tocmai aceea a descrierii 
minutios, obsesiv-naturahste. Descrierea minutioasa a unui animal 
inexistent, plasmuit, chiar daca se desfasoara in limitele alegoriei 
(adica exista raportarea la un plan secund), face ca pianul prim sa 
dobandeasca o existenta independenta de sistemul de raportare si sa 

p 13 r> ! Q Fiziolo S ui s " a "umarat print re lecturile lui Cantemir este sigur (vezi si 
1 .1 . 1 anaitescu, preiata la Istoria ieroglifica, Bucuresti, 1965, p. LXXXVI- Al Piru 
Literatura romana veche, Bucuresti, 1962, p. 232, s.a.). 

• " P.l. Papadopol, Dimitrie Cantemir si inceputurile fabulei romanesti in 
Kewsfc Moldova nr. 3-4-5 din 1924. Autorul observa cadrele prea stramte ale 
termenului tabula cu aplkare la Istoria ieroglifica si considers ca este vorba despre 
aiegone ca modalitate de constructie a Intregii opere. Printre cauzele negliiarii 
Utorm ieroglifice, Papadopol enumera la punctul (e):... „Jipsa noastra desavarsita 
aenteres pentru astfel de opere care nu contin !n ele mci intrigi amoroase, nici 
aventun dubioase, si deloc o continue sftdare a moralei si bunului simt. Socotim 
ceasta una dm capitalele greseli ale educatiunii noastre didactico-sociale si ma 
waoiesc de va vem tunpul s3 redevenim altii (sic!)". 

Inn r CN :^ ateescu . Un Fiziolog romanesc din veacul al XVIU-lea? 5n revista 
CreSTffLV 1 (19H) ' VIH (I915) ' IX ( 1916 ) P ln Calendars reviste, Ion 
Pemr ! rl V6Z1 ^ din aceea?1 familie ln Margareta Mociomita, artcit. 
si din ^ f^ ? fizi ' o/ ^ tr ™'tenle vor fi Kcute la editia din revista Ion Creanga 
■ am Calendarul revistei. 



136 



137 



il anuleze 1 . Fara ca modalitatea de constructie a operei sa se 
schimbe, planul de suprafata al alegoriei capata autonomic Este de 
citat aici cunoscuta descriere a Hameleonului: „Chipul decat altor 
jiganii mai mult broastei se asamana, numai capul spintecatura gurii 
pestelui ce-i dzic lacherda sa raduce. Grumadzi n-are, gura mult 
spinticata si pana la umere agiunge, cad, ca si pestele grumadzi 
n-are, ce capul cu spinarea la un loc i sa tine. De la cap pana la coada 
spinarea ca a porcului grebanoasa si garbova-i ieste. Peste tot trupul 
par sau alt felu de piiele nu are, ce in chipul sagriului soldzi manun- 
tei si in virv ascutitei are. La ochi albusuri in giurul impregiurul 
luminii ca alte jiganii nu are, ce pre unde ar fi sa fie albusul ochiului, 
iarasi soldzisori ca si peste tot trupul are, numai mai manuntei; tot 
ochiul in chipul movielitii din melciuri afara ca a broascai ies si de 
la radacina fn sus, de ce marg, sa ascut, iara in varvul ascutiturii 
lumina ochiului cat un graunt de mac galbinind sa vede. Qnd 
intr-o parte si intr-alta va sa caute, nu capul, ce melciurile ochilor 
isi intoarce, cu carile in toate partile slobod cauta... [...]. Coada cat a 
soarecelor celor mari ieste de lunga, cu carea nu mai putin decat cu 
manule prinde ce ar fi de prins, caci cand va sa suie sau sa coboare 
pre varga suptire, precum cu brancele apuca, ase si coada in giur 
impregiur isi impleticeste, ca din mana de s-ar scapa, de coada 
spandzurat ramaind, iarasi a sa apuca sa poata... [...]. Iara cand 
prindea mustele, precum s-au dzis, nu pentru hrana, ce pentru 
gioaca le prindea, si daca le inghitiia, indata si pre gios le lepada, 
nicicum musca betejind, caci musca, daca cadea, cu picioarele misca 
si, multe dintr-insele dezmetecindu-sa, iarasi zbura. Alt glas sau 
cantec nu are, fSr2 numai ca un foale, de vazduh impMndu-sa, cand 
sa rasufla, ca foalele cdnd sa razsufla, cosul ii razsuna" 2 . 

Am insistat mai mult asupra descrierii Hameleonului intrudt 
sunt cuprinse aici mai multe caracteristici ale fantasticului animalier 



1 Vera C31in, Alegoria si esentele, Bucuresti, 1970, p. 19. 

2 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificS, editie P.P. Panaitescu si I. Verdes, 
Bucuresti, Editura pentru literaturS, 1965, vol. II, p. 13-14; editie din care vom rita 
si In continuare. 



138 



la Cantemir: mai intai ideea rapof tarii la cercul mental inchis 1 - 
sunt facute referiri la animale cunoscute sau presupus cunoscute 
(„chipul... [...] mai mult broastei sa asamana...", „spinticatura gurii 
pestelui ce-i dzic lacherda sa raduce...", „ca si pestele grumadzi 
n-are...", „spinarea ca a porcului grebanoasa si garbov3-i ieste..."), 
fantasticul fund obtinut din combinarea neasteptata a elementelor 
cunoscute 2 , apoi constructia hibrida, obiceiurile neobisnuite si de 
nejustificat (astfel cruzimea Hameleonului ar fi indreptatita daca el 
s-ar hrani cu mustele, ci el are doar voluptatea cruzimii). Fantasticul, 
fabulosul, parodicul presupun existenta unui univers ierarhizat si 
ordonat dupa o schema tipica. Parodia ca modalitate critica trebuie 
sa descopere aceasta schema tipica a unei creatii (in cazul de fata - a 
unui gen, acela al mahiei; povestirile Hulpii despre luptele Lupului 
cu dulaul sau cu armasarul urmeaza schemele tipice ale epopeii), iar 
fantasticul rezulta din augmentarea cantitativa a acelorasi elemente 
cunoscute. In judecata Lupului asupra Strutocamilei sunt mai intai 
descrise minutios camila si strutul; caracterul fantastic este dat de 
forma hibrida, inter-regnala, nu tine de natura fiecarui element in 
parte. 

Lumea animala are o ierarhie stricta. Leul si Vulturul sunt, asa 
cum acceptia stabila a alegoriei animaliere o impune, in fruntea 
lerarhiilor 3 : „Noi, Vulturul si Leul, monarsii vazduhului si a 
pamantului si intr-aceste doai stihii a tuturor lacuitoarelor pasiri si 
dobitoace aftocratori si obladuitori, zburatoarelor pana preste nuiri 

Edgar Papu, CalStomk Renasterii si noi stmcturi Hterare, Buc, 1967 cap 
i sra tantastica a. preotului loan, passim. 

Mai explicit, urmatorul pasaj din Povestea porcariului (II, 126): , lad 

vnm° » »? altUl (carile din Cetate Viind ' P re acolea a trfe » s3 tamplase) in 
ce^t C3dzind ' P entru numele cet ^" In urechile porcariului sa suna. Deci 

area, ce si cum ar fi, nicicum in mintea lui s2 Incapa nu putea, ce fantaziia, 
i o 7i ? " n , cuptonu ' alteori ca un cotlon . iara alteori ca pre o gur3 de dobitoace 

zugravna (ca fantaziia la prosti ce7e vadzute numai a tnchipui poate)" s.n., MM. 

aleee me cunQscut ' du P s p - p - Panaitescu, motivul pentru care Cantemir nu 

Rom3 m °? a pemm lumea P atru P edel or bourul, asa cum alesese pentru Tara 

determi aS t C t mSemnUl heraldic ; ins ^' 1 coerenta sisteniulm alegoric putea sa-1 fi 

unat, bourul nefigurlnd in ierarhiile cunoscute ale alegoriei animaliere 



139 



si margatoarelor pana peste marginile pamantului in stive facem..." 
(1, 238). 

Leul, „prea vartoasa si puternica jiganie fund", are in 
apropierea sa „acelea jiganii... carele sau in colti, sau in unghi, sau 
intr-alta a trupului parte arme de moartepurtatoare poarta, precum 
ieste Pardosul, Ursul, Lupul, Hulpea, Ciacalul, Mata Salbateca si 
alkie ca ace'stea, carile de varsarea singelui nevinovat sa bucura si 
viata hiresa in moartea streina le staruieste" 1 (I, 30). La ospatul 
Leului, asezarea la mese este riguros stabilita dupa rangul animalului: 
„Dupa imparateasca porunca toate sa gatara... Fietecarile dupa 
cinstea si stepana sa la deosabite mese, cinesi dupa neamul lui si 
feliul lui sa oranduira"... (tipica pentru irumperea fantasticului, a 
terifiantului in universul strict ierarhizat este invazia mustelor 
asupra acestui ospat cu mese asezate „dupa stepana") (I, 243). 

Cea de-a doua treapta ierarhica (oranduiala a doua) o for- 
meaza: „cainii, ogarii, coteii, matele de casa, Bursucul, Nevastuica, 
Guziul, Soarecele si alte chipuri asemenea acestora, carele pre cat 
sint vinatoare, pre atata sa pot si vana..." (I, 32), iar cea de a treia este 
alcatuita din animale carora traditia fabulei sau Fiziologul le 
atribuie insusiri si obiceiuri inofensive: „Boul, Oaia, Calul, Capra, 
Ramatoriul, Iepurile, Cerbul, Caprioara" etc. 

Vulturul („carile precum tuturor zburatoarelor imparat ieste 
cinesi poate prepune?") are in apropierea sa „paserile carile sau in 
colti sau in unghi, lance otravite, aducatoare de rane netamaduite 
au, precum ieste Brehnacea, Soimul, Uleul, Cucunozul, Coruiul, 
Haratul, Balabanul, Blendaul si altele asemenea acestora, carile 
Intr-o dzi singe de nu vor varsa si moartea nevinovatului de nu vor 
gusta, a doua dzi perirea sa fara gres o stiu" (I, 30-32). In tagma a doua 
stau: „Corbul, Cioara, Pelicanul, Cotofana, Puhacea, Cucuvaia, 
Caia si altele lor asemenea, carele mai mult de prada gata cu truda 



1 A se observa ca, dac5 ierarhia alegoriei ammaliere nu este deformata, in 
schimb intelesurile date in cheie pentru c^te un animal difera (Pardosul este, de 
pilda, trecut la cheie „Iordachi Vornicul", dar in lupta cu Leul reprezinta Lehia. In 
ambele cazuri Insa se afla pe treapta a doua a ierarhiei. 



140 



' 



altora agonisita, fie macara si imputita, decat de proaspata, cu a lor 
osteninta gatita, sa bucura" (enumerarea Pelicanului aci nu 
concorda cu cartea populara). Treapta a treia, la fel ca si in imparatia 
Leului o ocupa inofensivele pasari domestice, opuse celor de rapt: 
Ginsca, Rata, Curca, Porumbul, Gaina, Turtureaoa. Atat traditia 
populara cat si cartile poporane situeaza vulturul in fruntea ierarhiei 
pasarilor; de remarcat - in Istoria ierogliikS Vulturul si Leul nu 
reprezinta un pretendent la domnie sau altul, o raportare istorica nu 
este posibila. Rolul lor este acela de a intregi si domina clasificarea 
ierarhica. 

In Fiziolog, vulturul „iaste imparat tuturor pasarilor 
zburatoare" si „niciodata, in toata viata lui, apa nu bea, caci i sa cade 
lui, de vreme ce iaste imparat tuturor pasarilor, sa nu fie sluga spre 
toate voile trupului". Mancarea prisosinda o puneintr-un copac si 
sufla asupra ei de nu mai indrazneste alta pasare sa se apropie. 
Broasca testoasa o arunca din inaltime, o sparge si o mananca. 
Puterea sa s-ar rasftinge, totemic, si asupra penelor: „Zic dara unii 
ca de vei pune pene de ale valturului in tulba ce are sagetile si are 
pene de alte pasari, indata cad penele sagetilor acelora". 

Legenda populara 1 asaza si ea in fruntea ierarhiei pasarilor 
Pajura sau Vulturul, iar treptele urmatoare ale ierarhizarii sunt 
similare celor din Istoria leroglificS: „Dupa ce si-au ales pasarile 
Imparatul... [...].. s-au pus la cale: care preste care sa fie mat mare, 
care sub care sa vie. Si asa, dupa multa chiteala si chibzuiala s-au 
intdes intre sine, ca Pajura sa fie cea mai mare preste toate... [...]. Sub 
Pajura sa fie Soimul, sub Soim, Hultanul eel negru sau Hultanul de 
campul, sub acesta Hultanul negru sau Hultanul de piatra cu 
grumazul gol, sub acesta Hultanul negru sau Hultanul de piatra cu 
coada vargata, apoi Cilihoiul, Caia, Uliul gainilor, Ulml pasarilor...". 
Apantta Pajurei, iar nu a Vulturului, este regresiv determinata de 
componenta ierarhiei alcatuite in mare parte din pasari de rapt; 
a )ura, pe de alta parte, are mai multe legaturi cu lumea de dincolo 



S. Fl. Marian, Ornkologia popularS romans, 1883, vol. 1, p. 134. 

141 



- celalalt taram (in basm, deseori, apare fn aceleasi contexte 
Zgripturoaica) etc. 

In Fiziolog insa, la fel ca in Istoria ieroglifica, vulturul este 
corespondent al imparatului ceresc, la fel ca si Leul. Este amintita, in 
acest context, lupta sa continua cu sarpele (acesta apare si in basmul 
popular, cand Pajura cere ajutorul eroului in lupta impotriva 
sarpelui, balaurului sau zmeului care ii mananca puii): „Atata se tern 
serpii de el, cat numai s-auza sunetul si vajuitul arapilor lui cand 
zboara, numai decat indata sa ascund intru adancu pamantului, ca 
sa nu-i prinza si sa-i sfasie cu unghiile lui". 

Bestiariile occidentale identifka Vulturul cu Mantuitorul; in 
Fiziolog referirea alegorica este mai putin clara;, doua dintre 
trasaturile alegorizate ar putea fi contaminari cu legenda pasarii 
Phoenix (finicsul, finezul) si cu aceea a Pelicanului: „Traieste dara 
ani multi, mai mult decat o suta si, cand imbatrineste, cad penele 
lui si fac altele tinere, noaua si intr-acestasi chip sa face iarasi tanar, 
precum zice proorocul David: Innoi-se-vor ca ale vulturului 
tineretile tale" si, respectiv, „pajarul, neiasita slavoneste, iar greceste 
pelican, carea iaste invrajbita cu sarpii ci ii omoara puii, iar el se 
scobeste cu pliscul in piept si lasa sange preste iei si-i invie" 1 , si 
numai una singura, aceea citata deja, referitoare la faptul ca nu bea 
apa caci „nu i se cade lui, de vreme ce iaste imparat tuturor pasarilor 
sa fie sluga spre toate voile trupului..." poate avea un substrat 
religios. Cu referire religioasa, vulturul apare la Cantemir intr-un 
pasaj cu tonalitate de prevestire apocaliptica, in care Vulturul ar 
putea fi identificat mai degraba cu Antihrist: „... catra eel ceresc 
Vultur, lacrami de sange varsand, cu suspinuri de foe vor striga..." 
(II, 181). In mai toate locurile in care este pomenit Vulturul ceresc, 
alaturi de Leul ceresc, referirea la Isus este cea mai frecventa (pentru 
Leu identificarea apare si la cheie: „Leul ceresc Isus Cristos, 
Mantuitorul lumii"): „Si acum, lauda fie Vulturului si Leului 




1 Dictionar slavo-romhi din 1673, cf. Maria Golescu, Sunbolica animals In 
sculptura veche bisericeasca, in Revista Fundatiilor Regale, an VI, 1939, nr. 4. 



ceresc..." sau „... Leul si Vulturul ceresc in veci laudat sa fie" (din 
plecaciunea Hameleonului catre Inorog); motivarea ei poate fi gasita 
in corespondenta ierarhiilor. O data stabilita ierarhizarea unei lumi 
(animala, minerala, umana, celesta, cosmica - vezi zodiile in elegia 
la prinderea Inorogului), raportarile intre treptele corespondente ale 
ierarhiilor este obisnuita. Astfel Dumnezeu este Leul, Vulturul, eel 
de aur, diamant etc., adica elementul prim al oricareia dintre aceste 
scari. Schema alegorica a universului ierarhizat este comuna mai 
multor scrieri de mare circulatie in literatura bizantina: Imparatia 
poamelor sau judecata strugurelui (Poncologosul), Imparatia 
pestilor sau judecata obktelui (Opsarologos) vezi si Fiziologui, 
pentru lumea pestilor: „Endropul iaste in mare domn pestilor...". 

Pe treapta a doua a ierarhiilor se afla in imparatia pasarilor: 
Corbul, Cioara, Uleul, Brehnacea, Caia. In credintele populare ele 
sunt prevestitoare de nenorociri, moarte, despartire. Gatlejul de 
cucuvaie este folosit la vraji 1 . Corbul este blestemat (de Noe - 
influenta a aprocrifelor religioase?) sa-i fie penele negre ca inima 
plina de suparare, iar hrana sa-i fie numai hoiturile. Initial corbul 
avusese pene albe. Pupaza este blestemata sa se hraneasca cu 
necuratenii. 

In Istoria ierogiifica, Pupaza desemneaza pe unul dintre 
pretendentii la domnie: „Corbul [...] toate maestriile viclesugului 
prin toate locurile isi intindea si cu mari giuruinte de multe jirtfe 
pre la bodzi si pre la vrajitori ispitiia, ca pre o pasire, a cariia si 
numele, si traiul, si lacasul imputit si scirnav ii este, epitrop 
monarhii dobitoacelor sa faca siliia" (II, 6 1 ). 

Corbul, fn Fiziolog, „acest obicei fara de lege are: cand e 
flamand, isi mananca puii lui, cand sant mici", Cantemir aminteste 
acest obicei al corbului: „... clontul Corbului, precum in cele streine, 
a?e in cele ale sale a ciocani stie si jigania carea puii din trup a-si 
lepada nu sa milostiveste sau catra priietin si tovaras dreptatea va 
putea tinea". Veninul Corbului este bun de leac, dar cand oamenii 

Simion Florea Marian, op, cit., p. 196. 



142 



143 



vor sa-1 prinda ,,isi rasapeste fierea in trupul lui si spintecandu-1 
oamenii nu gasesc nimic venin" (vezi obiceiul castorului din 

Esopia). 

Caracteristicile pasaiilor din tagma a treia, atat in constructia 
romanului, cat si in credintele populare sau in Fiziolog sunt opuse 
celor ale pasaiilor numite mai sus. G^sca, in Fiziolog, „are si alta 
intalepciune, ca, cand zbor, gastele ceale salbatice tin cite o 
pietricica in gura, ca sa nu graiasca si sa strige si apoi sa le auza 
vulturul sau soimul si viind sa le rapeasca". 

Starea a treia in imparatia dobitoacelor este tinuta de Bou, 
Oaie, Capra, Iepure, Cerb, Caprioara, adica animale pe care traditia 
fabulei ne-a obisnuit a le vedea supuse, inofensive. Rolul lor in carte 
este marunt: sunt docili semnatari ai vreunei conventii sau executori 
ai poruncilor. Oaia este unul dintre semnatarii „hirografului de 
obste" (numele ei intra in componenta Provatolicoelefasului: „ase 
dara toate firile intr-una botind, blandetea oii, intelepciunea 
lupului, cunostiinta pardosului, greuimea filului, iutimea inorogului 
si virtutea leului in sine nebetejite si nesmintite le feriia si, din dzi In 
dzi, tnca mai adaogindu-le, la stepana cea mai de sus le inalta si le 
suia"). Capra, de asemenea, in adunarea animalelor, este unul dintre 
dobitoacele supuse, alaturi de Ramatoriu, Iepure, Cerb etc. 

In Fiziolog, boul „iaste vita cunoscuta de toti" si „iaste prea 
folositor vietii omenesti, caci lucreaza pamintul si face lapte bun"; 
ramlne folositor si dupa moarte „ca din carnea lui se fac albinele si 
din capul lui sa fac, adica se naste imparatul albinelor". Cerbul se 
lupta cu serpii (iarasi e pomenita) „reintinerirea": „cind 
imbatraneste se duce si gaseste cuibul sarpelui... [...]... pune gura lui 
in gaura sarpelui si-si trage suflarea de multe ori, pa cind sa traga 
afara pa sarpe sa-1 manance. tnsa in ceasul acela cere apa sa bea si 
deaca nu gaseste apa ca sa bea, indata moare, precum zice David: tiS 
ce chip doreste cerbul de izvorale apelor", iar „cand va sa sa 
impreune cu cerboaica, sa duce cerbul si pune edera si alte buruieni 
in coarnele lui si asa merge si sa impreuna si face cu chip ca acela ca 
sa arate frumos"). 



144 




Corespondenta trasaturilor animalelor din Fiziolog si Istoria 
ieroglifica nu este determinata numai de influente directe. 
krarhizarea stricta si respectarea ierarhizarii permit coerenta 
sistemului alegoric si a interpretarii acestuia. Confuzia elementelor 
planului de suprafata ar insemna ruperea coerentei interpretative 1 , 
ar incadra opera modalitatii de constructie a alegoriei abstruse. 
Ierarhizarea aceasta este comuna insa, cum am vazut, si universului 
fabulei, este comuna Lapidariilor, Poricologosului etc. 

In cadrul universului ierarhizat formele de inter-regn sunt 
desfacute cu minutie in partile lor componente. Discursurile despre 
natura Strutocamilei, a Vidrei, a Liliacului, chiar a Batlanului sunt, 
de fapt, eforturi spre sistematizare, spre includerea in ierarhie a 
elementului aberant. Himera, care In Iliada era un monstru de 
origine divina, cu partea dinainte de leu, cu mijlocul de capra, cu 
coada de sarpe si careia ii iesea foe pe gura, in Eheida este numai 
monstru „intr-armat cu flacari", pentru ca mai tarziu sa apara, din 
imposibilitatea conceperii monstrului (pierderea capacitatii mitice 
de a gandi lumea) sau din nevoia ordonani, ierarhizarii, raportarea 
alegorica 2 . 

In Istoria ieroglifica, Vidra pune la indoiala posibilitatea 
existentei Himerei: Jntr-acesta chip si eu mai denainte pentru 
himera filosofilor nu savarsiiam a ma mira si peste putinta a fi in 
fire socotiiam". Traseul trecerii miticului in alegoric poate fi urmarit 
si in evolutia sensuriior pe care in Istoria ieroglifica le ia cuvlntul 
traghelaf, care Jnseamna initial (etimologic) „capra-cerb", sau 
antilopa, o ingemanare hermafrodita de animale din aceeasi clasa, 
pentru ca apoi sa semnifice fiinta imaginara alcatuita din tap si 
elefant si, in sfarsit, sa fie folosit cu intelesul de „absurditate, 
nonsens". Este comparat cu Strutocamila: „Strutocamila este 
himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor si traghelaful firii". 

1 Vera Calm, op. dr., passim. 

2 Jorge Luis Borges, Manual de zoologia fantastica, Buenos Aires, 1966, 



Traghelaful sugereaza tocmai absurditatea, imposibilitatea existentei 
unei astfel de imbinari (strut si camila). In context, „traghelaful 
chitelii" 1 ar insemna „traghelaful judecatii, absurditatea logica". 

Formele hibride sunt insa ordonate in functie de trasatura lor 
esentiala naturala: „de s-ar afla dobitoc in doui picioare, cu cap si 
nas si cu toata alalta forma a omului, nuraai sa aiba aripi si sa 
zboare, iara socoteala si rasul sa-i lipseasca, adevarat dobitocul acela 
pasire, iara nu om ar fi. De care lucru aievea ieste ca la fiecare 
dihanie deosabirea si hirisiia i sa socoteste, iara alalta forma a 
chipului nici cum...". 

Trasatura esentiala nu este mutabila: „OuI cioarei, de pieptul 
paunului, o mie de ani de s-ar cloci, din gaoace, tot de cioara, iara nu 
de paun puiu va iesi". 

Lungile denumiri ale animalelor fantastice sunt formate prin 
inglobarea numelor si insusirilor fiecarui animal in parte, procedeul 
uzand si de schema alegorica a luptei. Astfel, la Provatolicoelefas, 
biruinta asupra Pardosului il face sa devina el insusi si Pardos si, in 
aceasta noua ipostaza, se lupta cu Leul. El intruneste caracteristicile 
esentiale ale fiecarui animal al carui nume intra in componenta 
numelui sau: de la oaie are blandetea, de la lup, intelepciunea, de la 
fil, greuimea, 2 iar de la inorog, iuteala 3 . Trasatura caracteristica 

1 Vezi si nota editorilor pentru traghelaf - numek este inventat de Aristotel 
„pentru a demonstra ca despre un nume fictiv nu se poate emite o definitie de 
esenta, ci numai una nominala", II, 344. 

- In Fiziolog, trSsatura caracteristica a lupului este tot intelepciunea. Tot 
acolo Intalnim si monomahia (in Istoria krogUBca lupta cu armasarul): „Cand 
dara sS lupta cu taurul sa feme de coarnele lui. Pentru aceasta sa suie la loc inalt si 
sarind il apuca de gat si asa il biruiaste si-1 mSnanca". Intelepciunea lupului mai e 
probata si de un alt obicei al sau: „Lupii, cand vor s3 treaca vreo apa, sa adunS 
rniilti, apoi pun pre cei mai batram Inainte si unul, altuia, tinand coadele lor in 
gurS, asa tree apa si nu le e fricS sa-i ia curgerea apei pre dansii". 

Filul este atat de greoi incat puii sai trebuie sa se nasca in apa pentru a se 
putea ndica in picioare, iar la trecerea apelor obiceiul este sa mearga puii inainte, 
pentru ca altmmteri s-ar Ineca in gaunle facute de picioarele celor batrani. 

Inorogul, „cand va sa marga, fuge curand (alearga - n.n. MM.) si merge 
curand in pustietate, sa nu vaza oameni, ci numai singur va sa fie". 

146 









fiecarui animal ii este alaturata, asemeni epitetului homeric, in tot 
cursul romanului. Inorogul este, de fiecare data, „cel iute" sau „cel 
mai iute la minte". Elegia la prinderea Inorogului incepe astfel: 
„Plecatu-s-au cornul Inorogului, impiedicatu-s-au pasii celui iute...". 

Nota fantastica nu sta insa in trasaturile caracteristice, nici in 
functia emblematica a fiecarui , animal, ci in infatisarea unor 
obiceiuri animaliere care depasesc sfera alegoricului pentru a 
ramane eel mai ades neexplicate. 

Curios cum n-a fost observat un pasaj din Fiziolog (in 
capitolul despre Inorog), in care un obicei al Inorogului devine 
cauza aparitiei formelor hibride si a impreunarilor nelegiuite: „In 
pustie apa stiinsa in gavanele pamantului, de soare sa face amara" si 
numai cornul Inorogului (virtutile curative ale acestuia sunt 
amintite mereu in Istoria ieroglifica) o poate indulci: „Si bea intai 
iel, apoi celelalte gadini. Si acolo unde s3nt adunate gadinile si 
asteapta pe Inorog, sa impreuna straine cu straine gadini si sa fac 
ceale mai preaslavite dihanii. Adeca pardosul sa impreuna cu camila 
si sa naste aceasta Camilopardos, adeca Zurnapa. Asijderea si alte 
gadini sa impreuna; lupii cei mari salbatici ai Indiei cu cainii cei mari 
de la tara Indiei i proci...". Cornul Inorogului este unealta expierii. 
Venirea Inorogului se petrece atunci cand multimea pacatelor o cere: 
„Acel corn oamenii il au de mult pret de vreme ce biruieste puterea 
otravii" (sau, in Istoria ieroglifica: „caci otravurile acestea, cornul 
Irodului - Inorogului - le va indulci" ). Inorogul, izbavitor, este opus 
lumii gadinilor. Hameleonul, muncit de puii viperei care se nasc in 
pantecele sale, implora Inorogului izbavirea. Atmosfera fantastica 
este legata de iesirea din limitele universului ordonat si din cele ale 
alegoriei, in taramul incoerentei onirice. Hameleonul... „cu ochii 
deschisi somna si cu toata fantazia desteptata visa. In care vis parerea 
chipuri ca acestea inchipuindu-i ii zugraviia: Hameleonului, cu aer 
a sa paste si cu vant a sa hrani firea fiindu-i".. . „precum o zare de 
foe vede i sa paru, spre carea cu toata nevointa nazuind si la dansa 
a propiindu-sa, vadzu ca atata de mare era focul carile cu mare vapaie 
ardea, cat cu virvul parai nuorii ceriului patrundea, unde stihila 




focului cu apa nuarului mari si groznice trasnete si plesnete facea 
(precum aceste doai trupuri de stihii goale unul pre altul a nu priimi 
si vrajmaseste una pre alta a strica si a imprastiia obicinuite sint)". 
Dimensiunile cresc brusc, mahia capata grandoare universal! 
Elementul fantastic este generat totusi de augmentarea datelor 
realului: „Iara in mijlocul focului o jiganie groznica vadzu, carea la 
chip ca sopdrla, insa cu multul mai mare si mai groasa a fi i sa 
parea". Scene din Fiziolog referitoare la salamandra („Salamandra 
iaste jiganie cu patru picioare in chipul soparlei... [...] insa atata 
lucrare are ca de o ar pune cinevas pre carbuni aprinsi, sa stinge 
carbunii si ea nu pate nimic si cu picioarele ei amesteca carbunii si 
cenusa si-i arunca spre oamenii cei ce au pus-o in foe") pare o copie 
miniaturala a acesteia: „Aceasta in toate partile prin para 
primbMndu-sa, fara satiu jaratecul pastea si de mare lacomie si 
spudza inghitiia, nemica cevasi de adta infocata vapaie 
betejindu-sa". 

Obiceiul de a paste foe este specific unui singur animal. 
Hameleonul, care trebuia sa se fi hranit numai si numai cu vazduh, 
are de suportat consecinte groaznice atunci cind indrazneste a 
minca foe: „Hameleonul ase cu duke mancarea sulimendritii 
vadzind..." incearca sa manatee foe, sa-si altereze cu alte cuvinte 
trasatura specific! Leacul natural prilejuieste iarasi, pornind de la 
Fiziolog, descrierea chinurilor intraorganice: „... oaile ohendrii in 
calduros plntecele Hameleonului coborandu-sa, nu spre mistuire, 
ce spre zamislire clatire a face incepura, si acmu embrionati, puii 
ohendrei, dupa a lor fire, pantecele ii farama si, pentru ca in lumina 
sa iasa, vintrele ii spinteca...". 

Viziunea iesirii puilor de ohendra este terifianta: „Puii 
ohendrii din pantece-i iesind, peste trup i se impleteciia, de 
grumadzi i sa colaciia, il pisca, il musca, si nu laptele, carile nu avea, 
ce singele, carile din prin toate vinele i sa scurea, ii sugea. fntr-acesta 
chip puii ohendrii si nascutii lui si atata de cumplit din toate partile 
de viata desertandu-1, si cu toapsac si venin implandu-1, in dureri ase" 
mari si chinuri ase nesuferite, indata otesirea in minte nu-i veniia 



[...]. Ce mai tardziu de mare si minunata puterea cornului 
Inorogului asupra a toata otrava aminte tsi adusa..." 1 (I, 68-71). 

Dupa cum se observa si in Fiziolog, prezentarea obiceiurilor 
ciudate ale animalelor se autonomizeaza, isi pierde caracterul 
alegoric; animalele nu sunt fantastice prin alcatuirea lor, ci prin 
insusirile lor. Uneori chiar unor animale foarte cunoscute si pe teren 
romanesc, Fiziologul le atribuie obiceiuri inexplicable, rezultate fie 
din contaminarea motivului cu un altul, fie din situarea animalului 
in tara sa de origine (de obicei India) care apare ca un taram al 
fabulosului. Deplasarea liniilor alegoriei animaliere inspre 
fantasticul animalier este generata la Cantemir si de preluarea unor 
motive asa cum se gasesc ele in Fiziolog. 

Scopul acestor observatii in marginea Istohei ieroglifice este 
mai putin urmarirea stricta a unor legaturi cu Fiziologul, cat 
relevarea unui sens comun in care sunt prelucrate motivele 
cunoscute si privirea asupra influentelor ca semne ale non-izolarii 
Istoriei ieroglifice de contextul literar al epocii. 

Este vizibila in Istoria ieroglifica atat legatura relevata mai sus 
cu cartile populare care uzeaza de scheme alegorice (dezbaterea, 
universul ierarhizat), cat si cu acelea care folosesc pilda cu substrat 
alegoric (vezi parabola Inorogului in Varlaam si Ioasaf, unde 
referirea alegorica este religioasa) sau cu cele in care fantasticul 
animalier este legat de motivul calatoriei - Alexandria; 
P.P. Panaitescu vorbea si despre asemanarea modalitatii de 
constructie cu cea a romanelor orientale - Sindipa, Halima; este 
cunoscuta legatura cu romanul lui Heliodor, Aethiopica. Incadrarea 
lui Cantemir in contextul literar al epocii si in eel al literaturii 
bizantine poate cuprinde, alJturi de preluarea modalitatilor de 



1 Obiceiul este din nou tras din Fiziqlog, unde gasim la capitolul „pentru 
nSparca": „... cand vor si se Impreune unul cu altul pentru rodirea lor, bagS 
barbatusul capul in gura muieruscii si muierusca, de dulceata lui, strange si taie 
capul si-1 omoarl Iara cand vrea sS nasca pre puii ei, nu are fisin, adic3 partea cea 
de rusine a trupului sa nasca. Numai aceia spre r2spl3tirea tatSlui sau, c3 dinlauntru 
mananca pantecele ma-sii si asa ies. Atuncea naparca, pana nu moare, cati ajunge, 
manlnca, iar ceilalti fug tncoace si incolo si sa mantuiesc de moarte". 



constructie amintite, si predilectia lui Cantemir pentru stilul 
sententios, ornat 1 , precum si cunoasterea heraldicii, numismaticii 2 , 
genuri limitrofe alegoriei aniraaliere in opera literara. 

Acolo insa unde alegoria animaliera nu irumpe in fantastic, 
sub ea se citesc tendinte moralizatoare, urmarirea caracterologiei, 
prin relevarea trasaturilor specifice aratind o tending clasicista de 
dominare a materialului fabulos. 



CONSTRUCTIA LABIRINTICA SI SEMNIFICATIILE EI iN 
ISTORIA IEROGLIFICA 



Modelul alegoric al labirintului poate fi considerat ca un 
moment al traseului eroului: lupta cu monstrul pazitor urmata de 
patrunderea in incinta. In fapt insa, constructia labirintica figureaza 
irationalitatea unui sistem atunci cand principiile de organizare a 
acestuia nu sunt conforme cu legea Naturii. In acest caz, personajul 
angrenat in strabaterea traiectului labirintic probeaza inutilitatea 
cautarii, imposibilitatea luptei, refuzul ratiunii de a deslusi 
resorturile executarii unei constructii umane malefice. 

In tehnica literara raportarea la imaginea labirintului cunoaste 
mai multe trepte: cea dintai ar fi aceea pe care intalnim numai 
mentionarea labirintului - simpla figura de stil si loc comun in 
fraza: labirintul dragostei, labirintul lurnii etc.; o a doua ar fi cea 
care, echivaland traiectul existential cu traiectul labirintic, foloseste 
corespondenta aceasta ca modalitate de constructie a operei si 

1 Dragos Protopopescu, Stilul lui Dimitrie Cantemir, in Amide Academic! 
Romane, Mem. sect, lit., seria II, torn XXXVII, 1915, p. 137. 

2 Mihai Guboglu, Dimitrie Cantemir - orientaliste, In Studia et acta 
orientalia, III, 1961-1962, p. 141. 



150 



mentine tot timpul coerenta raportarii alegorice; pe o a treia s-ar 
situa operele care, cu toate ca nu folosesc referirea la constructia 
labirintica, prilejuiesc alegoriei interpretative aceasta referire. 

O legatura se vadeste a fi intre epocile manieriste si cultrvarea 
imaginii labirintului ca loc comun sau a modelului alegoric ca 
modalitate de constructie unitara a operei. Alegorizarea medievala 
vehiculeaza pe un traiect labirintic personificari, alcatuieste o harta 
complicate, combinata cu numere fatidice etc., incat, in cele din 
urma, este intunecata insasi esenta utilizarii acestei imagini, esent^ 
care consta in echivalarea imaginii cu inanitatea cautarii umane in 
planul lurnii teres tre. Pe de alta parte, mentinerea periplului initiatic, 
indiferent daca rolul „ducelui" il poate indeplini aci o faptura 
diabolica, vrea sa dovedeasca faptul ca initierea ar oferi totusi un fir 
necesar si ca sentimentul ori ratiunea ar putea avea nu numai un rol 
manuductor, dar ar da si un tel cautarii labirintice. Mai ales in 
desenele de pe pavimentele bisericilor aparitia imaginii labirintului 
este strict asociata cu repetarea chinurilor Mantuitorului; cre- 
dinciosii urmeaza in genunchi liniiie desenate; actul este ritual si se 
raporteaza la Calvar. Expierea presupune deci un tel de atins, fie el 
chiar postum. Sensul nu este mult diferit de eel pe care il are 
modelul alegoric al traseului in genere 1 . Juan de Mena, scriind El 
Laberinto dek Fortuna repeta schema Divinei Comedii, dand doar 
o pondere mai mare Timpului si desfasurarii ciclice a acestuia 2 ; la 
Comenius, in concordanta cu viziunea (metoda chiar) desfasurarii 
ciclice a actului pedagogic, modelul alegoric al labirintului este strcins 
legat de actul initierii. fntaUnim astfel in Labirintul lurnii si raiul 
inimii (1631) toate momentele alegoriei traseului: starea de 
simplitate, perceperea dezacordului aparentS-esenta, jocul oglinzilor 




1 Pentru alegoria traseului In general, v. Vera Calm, Traseul in cap. Schemele 
alegorice, din vol. Alegoria si esentele, E.L.U., Bucuresti, 1969. 

2 Similara imagine, tot pe sol iberic, la Cervantes, In Don Quijote, partea a 
H-a, cap. XLII. Tot Cervantes Isi mai intituleaza una dintre entremesas: El laberinto 
del amor, dar aici imaginea priveste numai intriga si complicatiile actiuuii. 



151 



(ochelari din stick Iluziei 1 ), trepteie disimularii etc., dimpreuna cu 
majoritatea alegoriilor adiacente: schema mahiei, lumea inversata etc. 

Ceea ce intereseaza insa in toate aceste aparitii ale modelului 
este faptul ca labirintul e inteles ca sistem uman, irational, 
apropiindu-se astfel de constructia makfica; labirintul nu este rodul 
actiunii legii naturale, ci este o interventie impotriva acesteia 2 . De 
aici echivalentele pe care le va capata referirea alegorica la sistemul 
statal neconform cu legile dezvoltarii firesti (in expresionism, la 
Kafka), la raporturile individului cu acest sistem; tot de aici 
caracterul monstruos al constructiei labirintice. 

fn sensul acesta se poate vorbi de constructia labirintica la 
Cantemir 3 , iar ilustrarea cea mai pregnanta e de gasit in Istoria 
ierogiifica (Cetatea Epithimiei). Astfel, considered miscarea ciclica 
In evolutia ei ca fireasca si previzibila (... „miscarea naturala se sileste 




1 lnteresant ar fi aci de amintit si ideea labirintului optic, In care iluzia este 
perpetuata la nesfarsit; un astfel de labirint voia sa construiasca da Vinci, v. Gustav 
Rene Hocke, Manierismus in der Literatm, Rowohlrs Deutsche Enzyklopedie 
1959. ' 

2 Chiar la Comenius referirea la hbirintul lumii accentueazS caracterul 
organizat In directie irationala, spunand ca labirintul Cretan „nu era decat un joe 
de copii, in comparatie cu labirintul acestei luini, mai ales asa cum este el organizat 
acum" (Johann Amos Comenius, Das Labyrinth der Welt, G. Kiepenheuer Verlag 
Weimar, 1958, p. 16). 

3 Nu am mai considerat referirile scurte si intamplatoare la labirint, referiri 
care tin de topoi, Cantemir gloseaza termenul in Istoria ieroglifica, desi de folosit 
explicit nu-1 foloseste in carte decat o singura data, in acest context „... a Ciorai glas 
pre cat mai mult sa tMcuia, pre atata mai mult in lavirinthul necunostintii sa 
incuia, al caruia cheie cand sa va afla si a cui mana a o prinde si cu dlnsa lavirinthul 
a deschide sa va invrednici supt vremile de apoi ieste sa asteptam" (s.n. M.M.) - 1, 
153. In Divanul termenul este folosit mai des, ceea ce il ob!ig2 pe un copist ardelean 
de la 1795 la urmatorul excurs: „Pentrv lavirinth ce iaste. Mult m-am mirat afland 
la pontum 76, 77, list 61-62 scris pentru lavirinth si nestiind ce iaste am aflat mai 
pre urmi intr-un lexicon slovenesc c5 lavirinth sant neste temnite zidite de un 
Imparat dasc3I mare ce-i era numele Dadel cu mestesug si cu usi multe unde bSga 
vinovatii dezlegati si nu putea s3 iasa afarS numai ce muriia acolo; si s^nt f3r3 
tacuietori. De acest fealiu de temnita era zidite In patru locuri In Eghipet si In Crit, 
aceale doao stau si p&riS. astazi, iar doao au fost in Limnon si in Galiia, acealea s-au 
stricat. Lavirinth si intalege luarea firii omenesti s3 nu poata priceape..." La acea 



sa desavarseasca cercul" 1 ), ramane ca intamplarea 2 este generatoarea 
formelor Impotriva firii si ca totusi aceste forme trebuie sa dispara 
pentru ca evolutia naturala sa-si urmeze cursul. Aplicarea acestei idei 
asupra cursului istoriei permite urmatoarea talcuire (in 
Monarchiarum physica examinatio): „Cu toate acestea, precum nu 
arareori se poate observa si la celelalte fapturi naturale ce se 
zamislesc, se nasc si cresc uneori in afara de rtnduielile naturii, unele 
se abat de la calea naturala, datorita adica unei int^mplari straine si 
venite din afara, care li se pune impotriva si le impiedica; in cazul 
acesta, fie ca apare un avorton, fie ca se naste un monstru de care se 
infioara legea naturii, fie ca nu creste dupS planul si ideea naturii. 
Astfel se poate socoti ca fiind foarte asemanatoare acestora 
groaznica monarhie a otomanilor. Aceasta ca un avorton si odrasla 
in afara de legile naturii a tntarziat intrudtva propasirea ca 
monarhie a fiului si urmasului veritabil, natural si legitim, adica a 
monarhiei din miazanoapte si i-a intarziat catva timp cresterea ei 
naturala si meritata" 3 . Pieirea celor incepute in chip nenatural este 
considerata de Cantemir ca fund tot o axioma. Interpretarea 
alegorica nu difera prea mult in scurta lucrare asupra monarhiilor de 
talcuirea pe care Cacavelas o facea iepurelui cu doua capete, ivit in 
vremea lui Serban Cantacuzino 4 . E de luat in consideratie, mai mult 
decat echivalarea alegorica, distinctia pe care o face Cantemir aici, ca 
si in Istoria ieroglifica, intre elementul esential, care este supus legii 



data termenul mai putea fi intalnit si in traducerea romaneasca a Aethiopicelor (v. 
de pilda, ms. B.A.R. 3531, din 1782), dar ramane destul de semnificativ apelul 
copistului la un lexicon slovenesc si mai ales cantitatea de material pe care o putea 
furniza un astfel de lexicon. Nota se aflS In ms. B.A.R. 6005, f. 44v si li apartine 
unui Nicolae Olah. Ms. este descris si in St. Pasca, Des copies du „Divan" de 
Demetre Cantemir en Transylvanie, In Academie Roumaine. Langue et littirature, 
Bulletin de la section litteraire, vol. II, 1943, p. 1 16-124. 

In I. Sulea-Firu, O scrisoare ineditS a lui D. Cantemir: Monarchiarum 
Physica examinatio, in Studii si cercetSri de bibliologie, V, 1963, p. 275. 
" Labirintul apare deseori asociat cu hazardul si optiunea. 

3 Text in I. Sulea-Firu, art. cit. 

4 v. Hurmuzaki, XIII, p. 204-206. Text din iunie 1688. 



152 



firii si, deci, previzibil, si elementul akatoriu; lucrurile luraii acesteia 
le imparte Cantemir in „fiintasti" 1 si „tamplatoresti" (fiind 
intamplatoare si imprevizibile acestea din urma nu pot fi supuse 
judecatii rationale sau morale: „... lucrurile tamplatoare cum vor 
vini si cum vor cadea, nime dintre muritori deplin si cum sint cu 
mintea a le cuprinde poate, nici vreodsinaoara cineva radacina 
adevarului pentru cele fiitoare, afara din tot prepusul, cu socoteala 
a atinge s-au vazut"... /.../; „De care lucru, a celor tamplatoare, pana 
sfarsitul nu le videm, nici de rele a le huli, nici de bune a le lauda 
fara prepus putem" (1, 25 1). 

Nu este insa inutila aplecarea ratiunii asupra fenomenului 
aleatoriu, pentru ca, odata stabilita neesentialitatea lui, se deduce ca 
fenomenul este si temporar, de unde armarea psihica a individului 
intelept in fata acestui soi de fenomene. 

In acest context faptul ca descriptia cetatii Epithimiei apare in 
cadrul unui hrizmos - formula oraculara - (al Camilopardalului 
catre Ras) si faptul ca animalele monstruoase, inter-regnale, suporta 
lungi „discursuri asupra naturii lor" - eforturi de incadrare in sistem 
(pentru ca, dovedita incompatibilitatea lor cu universul ierarhizat, 
acestea sa sufere, in urma, si ostracizarea) se arata a fi cele doua fete 
ale elementului rebel rationalizarii. Acestea sunt totodata si cazurik 
in care, din autonomizarea descriptiei, se naste pasajul pur literar. 
Primul caz priveste fantasticul animalier, al doilea tine, daca il vom 
privi doar ca pe o eventuaia marturie istorica, de hrismologie sau 
oniromantie, dar acestea nu vor lamuri nicicum valoarea sa literara. 
Privitor la statutul literar al formulei oraculare, vom observa ca 
trebuie facuta o distinctie intre formula oraculara incoerenta onirica 
(sau chiar rod al halucinarii) si intre formula predictica de tipul 
sortes virgiliame (divinatie pe baza frazelor izolate de context, din 
epopei, din Biblie- rapsodomantie, stihomantie). Polisemia primeia 



1 „FiintSsti" cu sensul de „esentiale"; calc dup3 essentia, v. Petru Vaida, 
Calcul lingvistk ca procedeu de creare a terminologies filozofice la Dimitrie 
Cantemir, In Limba romana, XV, 1, 1966, p. 6. 



154 



deriva din incoerenta planului formal, cea de-a doua capata 
polisemia prin izolarea de context si prin generalitatea ei ( maxima 
ca morala autonoma a unui numar infinit de fabule). Hrizmosul 
Camilopardalului confine in fapt ambele feluri de formule. 
Adunarea, stupefiata de descriptia cetatii Epithimiei, cere 
explicitarea hrizmosului printr-o morala univoca si cat mai 
deslusita: „Rogu-te, Camilopardale, in taina, fara meteahna si-n 
ascuns, fara prepus, sa vorovim [...] invalatucite cuvintele 
hrizmosului tau ce vor sa insamnedze aievea sa-mi spui te poftesc" 
(I, 188). Ceea ce probeaza ca toata partea dintai a pildei (la fel ca si 
visul Hameleonului sau ca descrierea infatisarii acestuia) iesise din 
sfera stricta a alegoricului. Dincolo de maruntele talcuiri ale cate 
unei locutiuni, cetatea Epithimiei este o uriasa constructie 
labirintica. Sensul ei nu este acela al unei satire camiiflate, pentru ca 
fenomenele nefiresti nu pot fi supuse judecatii morale. Asijderi, 
locul Pleonexiei, al Lacomiei poate fi luat de orice alta dorinta - 
agent care sa insufleteasca venele sistemului. Principiul motor al 
acestui sistem este amoral si national („fapturile si urdziturile acelea 
toata socoteala muritorilor covarseste" - I, 164; „Acolo chipurile 
bodzilor vechi sa fii vadzut, icoanele a tuturor imparatilor sa fii 
privit, unele de arama si poleite, altele de argint si de aur priine 
varsate si vasuri in minunat chip Iucrate, supt dansele alcatuite si 
alte lucruri minunate in multime nenumarate, in framsete 
neasemanate sa videa, carile nu numai a ochiului privala, ce si a 
mintii socoteala ametiia si uluia" (I, 166). 

Capistea Pleonexii vertebreaza intreg acest sistem; ea 
corespunde gurii Tartarului (1, 177). 

Corespondents unor elemente descriptive cu zilele si noptile 
anului, cu zilele saptam^nii, cu stihiile, cu datele strangerii birului, 
precum si o serie intreaga de referiri si aluzii ramase din fericire 
obscure, vadesc doar faptul ca organizarea sistemului ii era prea bine 
cunoscuta lui Cantemir; caracterul modern si literar al textului 
survine abia in urma eforturilor de a supune unui sens rational acest 
sistem („... nici inceputul, nici savarsitul a pricepe puteam" - 1, 171). 



155 



Elementul decorativ in constructia labirintica poate avea si un 
rol figurativ, alegoric, si atunci am reveni la sensul initiatic al 
parcurgerii labirintului, ori rostui principal al multimii de cercuri, 
sfere, unghiuri era tocmai derutarea (fie si daca ne gandim la initiala 
menire a labirintului de a ascunde si de a face inviolabil un 
mormant - al faraonilor si al crocodililor zeificati). Acelasi rol il au 
elementele decorative tn descrierea cetatii Epithimiei: „Iara fietecare 
stalp supt radacina patru lei de arama preafrumoasa si ca aurul de 
luminoasa avea, si tuspatru, cu dosurile la un loc impreunandu-sa, 
cu capetele, doi spre camp, iara doi spre apa cauta, deasupra a carora 
stalpul sa razima. Asijderea in varvui a fietecarui stilp, de la un loc 
si mai fn sus, patru zmei incepea a sa impleteci, si, dupa ce ca la trii 
coti in sus sa rfdica, capetele isi despartiia si putintel can in gios le 
pleca, si doi spre un stalp, iara doi spre alt stalp ce le era dimpotriva 
cauta [...]. Iar din cerbicea a patru zmei arc sclipuit de marmure 
foarte frumos sclevesit in sus sa radica si, foarte cu mare mestersug 
peste apa intindzandu-sa, spre stalpul ce-i era dimpotriva sa lasa si 
in cerbicea iarasi a ceior patru zmei sa asedza" (I, 163-164). 

In cadrele prefigurate de elementul decorativ exista si o 
tesatura labirintica a relatiilor inter-individuale. Aristotel, dupa ce 
fmpartea vietuitoarele in solitare, gregare si civile, includea in aceasta 
din urma clasa omul, alaturi de album, viespe, furnica, cocor 1 . Un 
element comun pe care mai mult traditia fabulei dedt zoologia il 
gaseste vietuitoarelor pomenite mai sus este spiritul de previziune. 
Felul in care apare acel nod de dihanii intrulocate pe peretii capistii 
Boadzii Pleonexiei figureaza un alt labirint dedt eel al elementelor 
decorative, un labirint animat si absurd prin lipsa de tel a unei 
goane perpetui sub imperiul imediatei pofte: „Asijderea, tot feliul 
de pasiri, de jiganii, de lighioi peste toate locurile sa arata, unele in 
pomsori cuiburile isi facea, altele, acmu facute, pe oal clociia, altele 



1 Aristotehs opera omnia, graece et latins, volumen tertium, De animalibus 
historiae, liber I, p. 3, Paris, 1854. 



156 



hrana puisorilor isi aducea, unele muste prin aer goniia, altele 
lacuste prin pajiste prindea, caile puii closcii sa apuce sa slobodziia, 
starcii ca prin apa imbland, piticii si pestii a prinde chitiia, pajorile 
serpii (carii printre frundzele ederai sa sipuriia) sa-i apuce clonturile 
isi varaia, brehnacea de sus iepurile supt s tinea vMt, cand va iesi, 
in unghi sa-1 apuce pandiia, mlta, carea pre soarece pe supt 
frundzele din copaci cadzute, precum imbla simtind si cu urechea 
asculta, ni pasul prea cu lineste spre sunet muta, ni cum 1-ar apuca 
si cum mai fara veste s-ar rapedzi, cu picioarele cumpanindu-sa, sa 
gata, vulpea prin pomi si prin copacei gainele si pasaruicele 
scociorSia si unele acmu vdnatul dobandind, cu coada barzoiata spre 
barlogul tincilor sai, cum putea mai tare sa ducea" etc. (I, 167). 

Intru intelegerea acestei imagini labirintice mai trebuie adaugat 
un element, si anume distinctia lege-instinct. Cantemir considera 
legea Naturii ca fiind unica 1 , indreptata in sens evolutionist si 
exprimand un raport de ierarhizare si succesiune pe principii 
melioriste. Raportul ramanind acelasi, indiferent de planul in care 
actioneaza legea, inseamna ca exista si o corespondenta deplina intre 
planuri diferite. Nu au importanta dimensiunile fenomenului at3ta 
timp cat el are modelul strict ierarhizat in concordanta cu legea natu- 
rii. (Ca domnitor refugiat, Cantemir cere privilegii care sa-i permita 
organizarea comunitatii pribegite dimpreuna cu el, in asa fel incdt 
modelul de guvernare sa-si aiba corespondenta stabilita cu ordinea 
imediat superioara si sa fie concordant cu legea dezvoltarii firesti 2 ). 
Exemplu de corespondenta (deci de actiune identica, pe diferite 

v, Petru Vaida, Dimitrie Cantemir si umanismul, Ed. Minerva, Bucuresti, 
1972, p. 239, nota 1. 

Cantemir ti scrie lui Petru eel Mare: „fn afara de Dumnezeu si de 

Maiestatea Voastra imperials alti (ocrotitori) n-am si nici nu doresc sa am", Isi tine 

supusu mai strans decit in Moldova, incearca adic3 aplicarea principiului de 

guvernamant pe care 11 socotea valabil (v. Stefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir in 

tea, in Analele Academiei Romine, Mem. sect, lit, seria III, torn. II, mem. 5, 

nexa VIII). lorga, incercand sa urmareasca activitatea de domn a lui Cantemir, ia 



15 



planuri, a unei singure legi) este si eel privitor la stadiile dezvoltarii 
organice si cele ale dezvoltarii istorice 1 . 

Pe de alta parte, corespondenta intre sisteme intregi presupune 
identica lor structurare. Aristotel considera principiul unic al 
sistemului osos — coloana vertebrala, al vaselor — inima etc. 
Corespondenta limbajelor trebuie sa se bazeze si ea pe principiul 
denominatiei diferite a aceleiasi realitati mentale, identic organizata. 
De asemeni corespondenta numerelor cu obiectele carora li se aplica 
trebuie sa contina nu numai posibilitatea raportarii, ci si o 
organizare identica, mai vizibila in cazul gnomei numerice ca 
exprimare a succesiunii ierarhice a obiectelor, fenomenelor 2 (II, 236, 
II, 239, II, 240 etc.), dar si in cazul numeralelor cardinale, a caror 
organizare tn sistem urmeaza unei legi ciclice a acumularii 
progresive (sistemul zecimal, de pilda). Tot aici mai pot fi amintite: 
scara cifrica (sistemele criptice), corespondenta an-secol (in Cetatea 
Epithimiei) etc. Unele formule magice actioneaza pe baza aceleiasi 
legi a corespondentelor intre planuri ori sisteme. Libertatea consta 
in posibilitatea ratiunii de a contempla si de a prevedea actiunea 
legii unice, in fiecare clasa de fenomene, iar actiunea malefica 
(magia neagra) este cea care incearca a tulbura ordinea cores- 
pondentelor; blestemul, de asemeni, creeaza prin negari succesive 
un tarim al non-existentei, scoate obiectul din relatiile sale. 



in consideratie scurta perioada de domnie si ajunge sa exulte avantajele pe care 
Moldova le-ar fi binemeritat de la o mai tndelunga domnie a lui Dumitrasco vodS, 
numai ca „nu o data Imprejurari neprevazute au stricat norocul acestui popor" 
(Practica domneascaa unui ideolog, In Anakk Academiei Romans, Mem. sect, ist., 
sena III, torn. XVI). 

1 In aceasta directie Cantemir se releva a fi un deschizator de drumuri ca 
teoretician al biologiei politice, crede Radu Dragnea in Cantemir si filosofia 
istoriei: „Nu intr-alta lucrare, ci in Istoria lui Cantemir avem sa cautam inceputul 
filosofiei politice biologiste, aplicate pe rand impermlui hasburgic, „nenatural", 
intindeni „artificiale" a imperiului rus si politicii germane de suprunare a micilor 
„organisme" nationale" (Scrisul romanesc, an I, nr. 2, dec. 1927, p. 50). 

2 v. E.R. Curtius, Literatura europeana si Evul Mediu latin, Bucuresti, Ed. 
Univers, 1970, p. 587. 



158 




Alta trasatura a constructiei labirintice este deci anihilarea 
libertatii individului prin asezarea sa intr-un sistem incom- 
prehensibil (pentru ca nu este subordonat actiunii legii dezvoltarii 
firesti). Aceasta lege, fara a avea constiinta intru sine, ofera totusi 
repere si poate prilejui fiintei rationale cunoasterea ori chiar 
previziunea: „... toate lucrurile firesti, cu una si singura a soarelui 
paradigma, precum sa cade a sa intelege sa pot. Ca precum soarele de 
la punctul Racului pana la punctul Capricornului sa suie si sa 
pogoara si in tot anul, macar ca toate locurile imblarii sale negresit 
atinge si cerceteadza, insa nici curgerii sfarsit a face, nici odihnii a 
sa da poate, fara numai cat cu apropierea si departarea sa de la 
locurile ce priveste, mutarile si schimbarile vremilor pricineste, si 
aceasta afara din toata socoteala si simtirea sa" (II, 174). Nu altul 
este rostul Soarelui (Minotaurul era zeu solar, Pasiphae-zeita 
selenara) in interpretarea alegorica a labirintului Cretan, decat acela 
de a oferi un reper fix miscarii celorlalte astre. 

Universul labirintic (Cetatea Epithimiei) este populat de 
fapturi infraumane. Acestea nu pot percepe legea fireasca in 
inaltimea ei si nu pot resimti nici discrepanta actiunilor lor cu 
aceasta lege. Vazand omul rational ca un corespondent, in planul 
terestru, al Creatorului, Cantemir ii confera acestuia si posibilitatea 
judecatii etice, in timp ce faptura infraumana este asezata, cum 
aratam mai sus, intr-o zona amorala. Judecata etica a omului este 
de obSrsie divina („nu din fireasca sa vrednicie, ce orecum impotriva 
si peste fire, o intelegere mai mult decat fireasca si dumnedzaiesc si 
ceresc oarece - caruia suflet intalegatoriu ii zicem - in sine 
stralumineadza, carile, preste cele firesti hotara ra'dicandu-l, la cele 
metafizicesti, ithicesti si teologhicesti cunostinte il povatuieste" - 
% 175), dar acest lucru nu indrepta teste nici ignorarea legii firesti 
care asigura miscarea ciclica perpetua si nici situarea omului 
mzestrat cu ratiune in zona amorala. Felul in care intelege Cantemir 
°mul drept corespondent terestru al Creatorului pare un act de 
semetie: „Deci precum toate alalte, cate supt ceriu zidiri sa afla, din 
ziditoriu sa deosabasc, caci socoteala nu a sfarsitului, ce a poruncii 



159 



numai au, ase una numai ziditoriului sau mai aproape si a sa 
asamana sa dzice, caci precum a poruncii fireasca socoteala, ase a 
sfarsitului fericirii si nefericirii, a binelui si a raului sau chibzuiala 
si adevarata hotaiare a cunoaste poate" (II, 175). 

Trebuie dar ca un act uman sau un sistem de relatii 
neconcordante cu legea fini (care actioneaza vesnic si a carei 
fmalitate este stiuta de Creator si de omul rational) vor fi constructii 
maleflce din amandoua perspectivele. Omul trebuie sa actioneze 
impotriva raului sistem si va fi indreptatit de divinitate in actiunile 
sale. Este ceea ce Cantemir incearca sa faca: este ceea ce fi talcuieste 
mereu lui Petru eel Mare vorbind despre monarhia acviionica sau, 
asemeni lui Filotei din Pskov, despre o a treia Roma. Acestea ca acte 
politice. In planul creatiei artistice lupta ratiunii intru aprehen- 
siunea universului labirintic, rezumand, ar duce la urmatoarele: 
Constructia labirintica este un fenomen in afara firii, condamnat 
la pieire de insasi actiunea miscarii ciclice in cadrul careia acesta 
survine ca o anomalie, este un fenomen amoral in sine si imoral din 
perspective uman-rationala, torturant pentru individul care, 
judecdndu-l din aceasta perspectiva, nu gaseste In complicatele 
resorturi ale acestei constructii fmalitatea rezonabila. Perplexitatea 
rationalistului Cantemir in fata acestui fenomen genereaza un sir 
intreg de propozitiuni care vor sa arate ca pana sa nu este vrednica 
a insira aceste lucruri de nepriceput („Cetatea dara ase era, iara 
orasul si casele orasului ce era intr-insa, pre amanuntul, cine poate 
povesti? Caci fapturile si urdziturile acelea toata socoteala 
muritorilor covarseste" - 1, 164; „La capetele baltilor si in gura garlii 
am aflat un oras preafrumos, cu cetate preafrumoasa" - I, 161 etc. 
etc.) 1 . 

Perplexitate fertila si binecuv^intata, caci din ea izvorasc 
paginile cele mai izbutite, artisticeste, ale Istohei ierogHfice. 



1 Toate citatele din htoria ieroglificS au fost date dupa editia IngrijitS de 
P.P. Paiiaitescu si I. Verdes, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1965. 



160 



CALIGRAMELE LA IORDACHE GOLESCU 



Titlul acesta, fara a fi impropriu, nu defineste totusi exact 
figurile poetice cu care Iordache Golescu exemplifica partea finala 
a Gramaticii sale (Partea VII - & 211-213). Termenul sub care sunt 
cuprinse de obicei versurile care, prin imbinarea lor, alcatuiesc 
forma (conturul) unui obiect, poarta denumirea mai rar uzitata 
actualmente de technopaignia (Figurengedichte). Desi, asa cum o 
dovedesc caligramele moderne, numarul obiectelor care pot fi 
reprezentate figural este nelimitat, in antichitatea clasica, In 
perioada alexandrinismului si chiar mai tarziu in elenismul 
secolului al XVI-lea francez, numarul acestor caligrame nu era prea 
mare. Curtius, care analizeaza acest tip de manierism formal intr-un 
scurt paragraf din cartea sa Literatura europeana si Evul Mediu 
latin, considera ca aceste caligrame au o „vechime apreciabila" si ca, 
in afara de elenismul sec. al XVI-lea, ele au fost cultivate si In 
literatura persana. 

Pare deci destul de curioasa obstinatia cu care aceleasi obiecte 
sunt figurate in acest gen artificial, intr-o perioada de timp destul 
de lunga si prin epoci culturale destul de departate una de alta, 

E de presupus ca exista anumite afinitati care ne fac sa regasim 
caligrama syrinxului de la Theocrit la Iordache Golescu, cu naiul 
sau format din versuri. Explicatia ar sta, pe de o parte, in 
perpetuarea traditiei clasice si in existenta unor spirite erudite, 
indreptate spre cultivarea mostenirii antice, in orice epoca, iar, pe 
de alta parte, in revenirea perpetua in desfasurarea tabloului istoriei 
uterare si culturale a unor epoci, sau mai bine zis sfarsituri de epoca, 
ln care predilectia pentru artificiu si pentru virtuozitatea 
manieristica isi va cauta corespondentii peste timp. 

Este interesant insa de urmarit felul in care, ca si in cazul 

emelor, motivelor si locurilor comune care traverseaza mai multe 

e Poci culturale, fiecare epoca imprima caracterul sau acestor scheme 



161 



sau procedeelor compozitionale. De aceea, sa cautam a vedea si 
transformarile pe care le suporta aceste caligrame de la Theocrit si 
pana la Iordache Golescu, transformari care pot fi mai relevante 
chiar decat descoperirea faptului ca poemele figurale ale lui Iordache 
Golescu isi au sursa In Theocrit. In adevar, desi Golescu nu-1 citeaza 
pe Theocrit, caligrama sa despre Dukeata muscalului (adica a 
naiului) trebuie ca isi are sursa in acest poet si in poemul sau in 
forma de syrinx. Ce ar fi putut determina insa alegerea tocmai a 
acestui poem si nu a uneia dintre idile? 

In primul rand, necesitatea ilustrarii tehnicii formale in partea 
de poetica a Gramaticii sale; in al doilea rand, traditia ilustrarii 
gramaticilor si mai ales a tratatelor de metrica prin texte care sa 
uimeasca si sa incite prin virtuozitatea lor formal^; in al treilea rand, 
gustul epoch si gustul lui Iordache Golescu pentru ludic, pentru 
artifex. 

Sa luam acum in ordine inversa aceste trei considerente: 
Iordache Golescu isi orneaza culegerea de proverbe cu maxime ale 
anticilor, cu „Vorbe si raspunsuri potrivite"; este un erudit de 
dimensiuni insa insuficient relevate, poliglot, autor de piese de 
teatru si traduceri, autor al unei grama tici, al mai multor dictionare 
etc. Folcloristul Iordache Golescu, este in fapt, un degustator al 
„purei placeri paremiologice". Virtuozitatea sa, bogatia lexicala a 
limbii sale sunt un perpetuu prilej de admiratie. Exista insa, in toate 
preocuparile sale, o predilectie pentru jocul formal, un apetit pentru 
Intelepciune, dar si pentru paradox si artificiu. Aceasta explica de ce 
el se raliaza, prin folosirea acestor caligrame, unei traditii a 
alexandrinismului, a manierismului. 

In adevar, pentru opera lui Theocrit hu este reprezentativa 
aceasta Figurengedicht a syrinx-ului. Mai mult, atribuirea ei lui 
Theocrit nu este prea limpede. Editorul Idilelor lui Theocrit in 
1579, Henric Stephan, asaza versurile lui Theocrit din caligrama 
naiului sub acest titlu: „Ejus Simmiae, aut secundum alios Theocriti 
syrinx, id est fistula": adica fara a se pronunta daca autorul 
versurilor este Theocrit sau este Simmius din Rhodos. Care vor fi 



162 



fost insa mobilurile pentru care eruditul editor al lui Theocrit 
reuneste, in 1579, in cuprinsul aceluiasi volum, idilele lui Theocrit 
si technopaignia lui Simmius din Rhodos ar fi greu de spus exact. 
Nu putem insa inlatura de la bun inceput singura supozitie ce poate 
fi facuta si anume aceea ca un criteriu putea fi tocmai aplecarea 
acestor doi autori aproape contemporani spre jocul formal. Daca 
lui Theocrit i se poate atribui insa cu rezerve, numai aceasta 
caligrama a syrinx-ului, Simmius din Rhodos este autor, prin 
excelenta, de astfel de poeme figurale. fn cuprinsul aceluiasi volum 
(de notat ca exemplarul B.A.R. 1 45 01 1 al acestei editii a facut parte 
din Biblioteca Colegiului Sf. Sava) se afla poeme figurale ale lui 
Simmius din Rhodos, in forma de ou, aripi, secure (bipennis - 
secure cu doua taisuri). Toate acestea (dar nu numai pe acestea) le 
vom regasi la Iordache Golescu. Sa mai retinem si faptul ca Theocrit 
si Simmius din Rhodos, autori precrestini, prin samburele epic al 
poemelor cuprinse in aceste forme, se revendica de la ilustrarea 
mitologiei grecesti. lata insa ca apelul la traditia formala face ca 
artificiile lui Theocrit si Simmius din Rhodos sa fie reluate de poetii 
alexandrini, de Dosiadas si de Besantinos, care imita procedeul, dar 
scriu poezii in forma de altar. Primul dintre acesti doi poeti, 
Dosiadas va fi imitat la randul sau de Publius Optatianus Porfyrius, 
care scne si el o poezie in forma de altar. Poetii latini minori 
exceleaza la randul lor in astfel de artificii poetice: Ausonius, 
primul, se pare, care foloseste termenul technopaignion, este poetul 
manierist prin excelenta, autor de versuri cu terminatie monosi- 
labica (astfel de artificii vom regasi si la Iordache Golescu), de 
logodedalii etc.; Fortunatus scrie acrostihuri in forma de cruce (De 
ugnaculo sanctae cruris); Sidoine Apollinaire, este imitator al lui 
Ausonius si al poeziei mitologice; Alcuin este influentat de 
fortunatus, iar apoi discipolul sau, Raban Maur, ii imita pe 
orfynus si Fortunatus. Technopaignion-ul revine in perioada 
elenismului la Mellin de Saint-Gelais care scrie si el un poem avand 
rorma unor aripi desfasurate. 



163 



Acest perpetuu lant de imitatii si imitatori in epoci diferite 
pare sa ilustreze tocmai acele doua caracteristici de care vorbeam 
mai sus, anume cultivarea traditiei clasice (pana la imitarea servila) 
si corespondenta epocilor manieriste. Este limpede ca in preluarea 
acestor technopaignia de la autori pagani si in figurarea, cu aceeasi 
tehnica, a unui altar sau a crucii, mai importanta este predilectia 
pentru forma, decat pentru continutul poemelor, mai important 
este cum se ilustreaza, decat ceeste de ilustrat. 

Mai putem nota si faptul ca, attt prin originea lor elena, dt si 
prin cultivarea lor in epocile de influenta a elenismului, caligramele 
acestea nu apar intSmplator nici la Iordache Golescu. El, de altfel, 
indica tocmai prin acest termen mai general provenienta 
caligramelor din Gramatka sa: „Elinii obisnuia da inchipuia stihuri 
si in chipul aripilor, muscalului (nai, n.n.), toporului s.cl, dupa care 
o pilda adaogaram si noi aid" (& 213). 

Adaugand si noi obiectele caligramelor lui Iordache Golescu, 
mai multe decat inventarul celor create, cum am vazut, pina la el 
(aripi, topor, nai, cruce, ou, piramida, scara, roata), putem trece la 
al doilea aspect, si anume traditia ilustrarilor tratatelor de metrica 
prin texte dt mai multe si mai de prestigiu. Cum era dificil de a gasi 
intotdeauna exemple potrivite pentru fiecare din numerosii tropi 
clasifkati cu osardie de autori, acestia recurgeau uneori si la 
ilustrarea pSrtii teoretice cu exemple faurite ad-hoc. E de la sine 
inteles ca virtuozitati formale de tipul technopaignia trebuie sa se fi 
pastrat aproape neschimbate, dintr-un tratat intr-aitul, autorii de 
metrici incumetandu-se greu la astfel de intreprinderi cum faurirea 
unui poem figural. Vom vedea deci ca putem gasi, aproape 
neschimbate, doua dintre poemele figurale ale lui Simmius din 
Rhodos in tratatul de Metrica al lui Zenovie Pop tiparit la Viena in 
1803 (poemul despre secure si eel despre ou). Simmius din Rhodos 
este citat in nota explicativa (p. 395) la capitolul Antithetica, iar 
poemul apare cu marunte deosebiri fata de eel cuprins in editia din 
1579, la care ne-am referit. Trebuie insa sa aratam ca Zenovie 
Constantin Pop, elev al Academiei domnesti de la Bucuresti, 



164. 



datoreaza mult, in tratatul sau despre metrica, profesorului Lambru 
Fotiadis, caruia ii este dedicat tratatul, in termeni foarte elogiosi. 

Stim insa ca elev lui Lambru Fotiadis la Academia domneasca 
i-a fost si Iordache Golescu, care invata greceste cu Fotiadis, latineste 
cu Constantin Vardalah, italiana cu Stefan Comitas si franceza cu 
Antonio Gazis, si ca Zenovie Pop nu face in tratatul sau de metrica 
decat sa reproduca cursurile pe care Fotiadis nu apucase a le tipari. 

Nu putem sti deci, desi Knos il califica pe Pop drept unui 
dintre cei mai buni elevi ai lui Fotiadis, daca au fost reproduse in 
Metrica sa toate exemplele pe care Fotiadis le folosise in cursul sau 
si e probabil ca acestea sa fi fost mai multe. Pe de alta parte, la 
Academia domneasca, erau folosite si alte gramatici, retorici, 
manuale epistolare, precum cele ale lui Teodor Gazis, Manuil 
Moscopoliteanu, Alexandru Mavrocordat, Antonie Catiforos (eel 
citat de Ienachita Vacarescu), Constantin Vardalahos, a carui 
Retorica va fi influentata de ideile luministe. De asemeni, erau 
folosite Enchiridion metrichi a lui Gherasim Vlahos, care studiase 
la Venetia, Epistolarul lui Coridaleu etc. lata un c3mp foarte vast 
din care Iordache Golescu putea primi influente in domeniul artei 
cuvantului din teritoriul culturii elene. Faptul ca gasim doua din 
poemele figurale ale lui Simmius din Rhodos in Metrica lui Zenovie 
Pop este semnificativ in aceasta directie, dar, gasind filiera, nu am 
epuizat problema receptarii, ci ramSne sa trecem la eel de al treilea 
aspect si ultimul, anume cum, in spiritul epoch si potrivit 
propensiei firesti a lui Iordache Golescu, au devenit poemele figurale 
in Gramatka lui Iordache Golescu. 

Ca Iordache Golescu tine sa ilustreze partea Despre poezie a 
Grama ticii sale cu compuneri proprii sau cu texte de sorginte clar 
folcloric-rom3neasc2, o dovedesc celelalte texte din cuprinsul 
capitolului. Pentru a sublinia miiiestria stihurilor „scurte in 
slomniri", exemplifica astfel: „Cine vine la fiintlna/ sa se plimbe 
s>n gradina". Sau, in elegiile care exemplifica rima: „Catre fata ce 
sa duce fara vremea ei: Du-te, du-te si gateste/ Si cu fiori 
impodobeste/ Loc in veci de locuinta/ Dup-a noastra trebuintS"... 



165 



sau... „Vaz un jat impodobit/ Ca un pom tot inflorit/ Si-n mijloc 
pusa o glastra/ lucrata da alavastra/ c-o garoafa prea frumoasa/ ca o 
micsunea stufoasa/. Tu esti a noastra iubita / ce pierduram 
inflorita..." 

Contributia sa, in chiar cadrul poemelor figurale, este 
remarcabila, Astfel caligrama despre aripi capata directie morala: 
„Pentru cei ce sa mandresc piste fire"; la fel Porunca toporului: „Cea 
mai buna, cea mai tare/ Unealta spre lucrare/ Este-acest topor/ Cu 
care si verzi si-uscate/ La pamant dobor"...; Dukeata muscalului 
(naiului) este o demonstrate de virtuozitate eufonica....„si cu un 
somn usor si duke/ o amortire prea dulce/ da patimi ne aduce/ 
duke, dulce, dulce"; caligrama oului este inchinata oului de Pasti, 
caligrama Piramidei este o oda cu sonuri grave: ■„... arata voinicia... 
a acelora ce-acum pentru-a lor iubita tara,/ pentru a lor insusi cinste 
si a lor buna dreptate,/ viata lor s-au rapus-o...". 

Cu caligramele „Pentru scara", „Nestatomicia lumii" si 
„Ontarea spre lauda roatei", vedem infuzandu-se in schema, in 
procedeul formal, lamento-ul epocii, cugetarea asupra norocului 
nestatornic. 

Contributia lui Iordache Golescu mi se pare de netagaduit in 
preluarea si ilustrarea acestor scheme formale. 

In plan mai general, urmarirea traiectului acestor caligrame la 
noi arata ca, pe langa textele studiate in Academia domneasca, pe 
langa Esop, Hesiod, Teofrast, Plutarh, Pindar s.a., prin intermediul 
cursurilor de retorica si metrica, patrundeau si opere atribuite lui 
Theocrit sau lui Simmius din Rhodos, opere care se bucurau de 
raspandire in perioade manieriste de cautare a unitatii formale; cazul 
lui Iordache Golescu, este un fericit exemplu de imbinare a 
procedeului formal cu limba armonioasa si bogata pe care vornicul 
o cunostea in toate cutele ei. 



166 



CRITICI HLOLOGIGE 



V 



A POST MILESCU IN ITALIA? 



In 1978, O.A. Belobrova a publicat o editie cuprinzand patru 
dintre scrierile lui Nicolae Milescu: Cartca akasape scurt despre cele 
nouamuze si despre cek sapte arte liberate, Cartea despre Sibik,.., 
Arkmologhia... si Cartea kroglifica.J. in cea de a doua dintre acestea 
se afla un pasaj povestit la persoana I, pasaj are ocupa ff. 27 r - 3 l r din 
ms. folosit de editoare 2 . Este vorba despre o relatare de calatorie la 
Cumae (Campania - Italia). Relatarea face parte din capitolul despre 
Sibila Persica sau Babilonica. Autorul relatarii Ssi exprima 
nedumerirea cu privire la ttanslatia sibilei challdeice in orasul italian 
si apoi descrie pe larg templul in care profetea sibila, precum si 
discutiile lui cu cetatenii din Cumae. 

Pe baza acestui pasaj, O.A. Belobrova afirma in studiul 
introductiv al editiei sale urmatoarele: „Educatia multilaterala si fn 
general educatia sa laica (N. Milescu) Spatarul a primit-o la 
Constantinopol si in Italia " 3 . 

In 1982, traducand din limba slavona in limba rom^na si 
editand Arkmologhia... lui Milescu 4 , P. Olteanu consacra un spatiu 
mai larg din studiul monografic ce insoteste editia sa „calatoriei de 



1978. 



! HHKOjiaH CnatfapHii, EcTeTH^iecKHe TpaKTaTH, Leningrad, 



- Ms. 227, col. Rumiantev, Bibl. de Stat din Moscova. 
Ed. cit, p. 3. 

Nicolae Milescu, Aritmologhia, Etica si originalele lor latine, ed. critic!, 
Mdill monografic, trad., note si indici de Pandele Olteanu, Bucuresti, Editura 
Minerva 19R? 



167 



studii"a lui Milescu in Italia. Problema este destul de importanta si 
ea a trezit pe buna dreptate interesul pentru ca datele privitoare la 
primii ani ai formarii intelectuale a lui Milescu sunt putine si 
incerte. Chiar despre studiile sale la Academia Patriarhiei din 
Constantinopol nu exista date concludente, motiv pentru care 
diversele conjecturi referitoare la perioada sa constantinopolitana 
ramSn deocamdata ipotetice 1 . In general insa, fn termeni mai 
retinuti sau mai categorici 2 , se admite posibilitatea ca Milescu sa fi 
urraat cursurile Academiei Patriarhale din Constantinopol. 

De o perioada italiana in biografia sa intelectuala nu se vorbise 
insa cu vreun temei pina acum. De aceea afirmatia facuta de O.A. 
Belobrova si datele continute in textul despre Sibila Persica au fost 
socotite o utila bazS documentary care venea sa umple o lacuna 
biografica si sa confirme o serie de prezumtii. Preluand aceste date 
in studiul monografic care insoteste editia din 1982, P. Olteanu 
considers ca „acum putem afirma cu toata certitudinea" ca Milescu 
a fost in Italia si ca „stia si limba italiana", deoarece „pe temeiul 
autoatestarii spStarului din cartea despre Celt douasprezece Sibile, 
despre numele si prorociile lor, 1674, stim sjgur" acest lucru 3 . De 
asemeni, din analiza textului pe care il reproduce in slavonS si in 
traducere rorMneasca sunt socotite interesante „stiriie culese din 
popor ca de un manor ocular" si faptul c5 „prin aceasta notabila 
relatare, spStarul Milescu aduce contributii originale despre istoria 



1 La inceputul cap. II, Viata si operele spStarului Milescu, cu contributii noi 
la studiul modelelor, originalelor si izvoarelor, din ed cit. supra, P. Olteanu se 
exprima astfel despre aceasta perioadS din biografia lui Milescu: „Se pare c3 a 
studiat s,i In Inalta scoall a Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopole, unde predau 
5 i profesori veniti din Italia", pp. 33-34) (s.n.); cf. M. Anghelescu, Scriitori si 
curente, 1982, pp. 31, 38. 

2 Chiar in cadrul studiului citat mai sus, P. Olteanu face si o am afirmatie, 
in termeni de astS data categorici, privitoare la studiile constantinopolitane ale lui 
Milescu: „Mai adancit, acest contact (allui Milescu cu Italia -n.n.) s-a petrecut la 
Academia Patriarhala din Constantinopole, la care predau si profesori din 
Occident, poate chiar italieni" (ibidem, p. 38). 

3 Ibidem; O.A. Belobrova, ed cit., p. 6, datase Cartea despre sibile... In 1672- 
1673; P. Olteanu nu explicS temeiurile dat3rii sale. 



168 



sibilei Persida si ne dS stiri concrete despre calatoria sa de studii in 
orasul Cuma din Italia si ca vorbea activ limba italiana" 1 . Dupa 
aceea se emite ipoteza vizitarii unor centre culturale din Italia si se 
propune datarea 1665-1669 pentru aceasta calatorie. 

Intrudt opiniile de mai sus pot capata circulatie mai larga, 
credem ca un examen critic al textului care le-a generat ar putea 
Iamuri unele lucruri. Pentru aceasta este insa" nevoie sa analizam 
functia fragmentului referitor la vizitarea orasului Cumae. fn cadrul 
capitolului despre Sibila Persica acest fragment, in intregimea sa, are 
rolul de a ilustra un topos al literaturii sibilinice, eel privito'r la 
alterarea si degradarea, prin traducere si prin pierderea traditiei 
culturale, a formulelor oraculare (v., de exemplu, acest topos cu 
aplicare la acrostihul sibilin, de la Cicero, De divinatione, II, 54, & 
111 pana la fericitul Augustin, De civitate Dei, XVIII, 23).' Acest 
topos apare in paragraful imediat anterior relatSrii despre calatoria 
la Cumae, dezvolrind tema alterarii formulelor oraculare si 
incercind sa explice ambiguitatea acestora atlt prin lipsa de 
mstructie a celor ce le-au notat, cat si prin degradarile suferite in 
procesul circulatiei. Ideea este reluata, cu neinsemnate modificari de 
expresie si in cadrul fragmentului care relateaza" calatoria la Cumae. 
De asemeni, la inceputul capitolului (f. 25^ apare o mentiune 
pnvuoare la faptul ca Sibila Persica ar fi fost fiica lui Virosos 
JBerosos), eel care a scris istoria chaldeica, mentiune repetata si la 
inceputul fragmentului referitor la orasul Cumae (f. 21 r ). Inceputul 
capitolului se bazeaza, dup5 cum specific^ Milescu, pe informatiile 
n LOTco «^lui Suida si pe cele ale lui Varon romanul 2 . Repetarea 
acestor date la o mica distanta in interiorul capitolului indica faptul 
a Mdescu se adreseazS acum unei alte surse 3 , pe care, de altfel, o si 
c »teaza la fel de corect si exact ca si in cazul lui Suida si Varro. Sursa 



Ibidem, pp. 38-40. 
arais Terentius Varro; v. si 13 r-v din ms. 227, unde Varro apare citat cu 



2 M 



„ — - "«'"u) * ai iu: v. si io r-v ain ms 

^rtea despre lucrSrile teologice adresata lui Cesar. 

Pasajul reprodus dupS Suida se incheie la f. 26v 



169 



citata (f. IT) este de asta data Iustin filosoful, Cuvantul catre limbile 
pagane 1 . Aceasta sursa apare citata dupa incheierea paitii de inceput 
a capitolului, parte bazata pe Suida si Varro, si inaintea fragmentului 
continand respectiva relatare de calatorie. Insa pentru a vedea care 
sunt dimensiunile citatului din Iustin filosoful trebuie sa 
reproducem si contextul in care apar citatul din Iustin si textul 
relatarii de calatorie 2 : 

Sfantul Iustin, filosof si mucenic, in al sau Cuvint catre 
limbile pagine, scrie pe larg astfel: <spusele lui> le punem aici 
pentru ca din ele sa poata fi cunoscuta si viata celorlalte sibile), Caci 
spune asa: „Prea usor v-ar fi voua sa cunoasteti buna credinta din 
invataturile vechilor sibile care, invatandu-ne prin precizari de o 
adanca inspiratie, sunt aproape de invataturile prorocilor". 

Aceasta sibila - spune el - era de neam din Babilon, chiar fiica 
a lui Virosos haldeianul. Nu stim insa cum a ajuns ea in tara Italiei, 
in Campania, si cum a rostit acolo prorocirile sale, intr-un oras 
numit Cuma, sase mile departare de orasul Vaia, unde sunt bai, 
adica izvoare calde, in Campania. Noi insine am ajuns in acel oras 
si am vazut un loc unde se aria o basilica, adica un palat imparatesc 
mare, taiat intr-o singura piatra mare, lucru maret si demn de 
admiratia oricui, in care isi rostea prezicerile sale acea sibila. Asa 
ne-au spus cetatenii acelui oras, precum auzisera din spusele 
stramosilor lor. 



1 Logos parainetikos pros Ellinas (Ad. Graecos sive Gentiles cohortatoria 
oratio), atribuitS lui Iustin Martirul sau Filosoful in manuscrise medievale si in 
majoritatea editiilor umaniste, grecesti si latine, ale scrierilor acestuia. Opiniile 
criticii filologice, de mai bine de un secol incoace, sunt unanime in a contesta 
paternitatea lui Iustin asupra acestui text, dar cele privitoare la data alcatuirii lui si 
la eventualul autor sunt mai sovaielnice, inclinand totusi spre situarea sa in 
perioada urmatoare (sec. IV) celei asa-zise apologetice (sec, II— III). 

2 Am tradus textul dupa ed. O.A. Belobrova (pp. 59-60); textul slavon se afl5 
transcris in Revista de istorie si teorie literara, 34, 1985, pp. 113-114. 



170 



In mijlocui acelui palat imparatesc ne-au aratat trei vase, taiate 
din aceeasi piatra, pe care spuneau ca, umplandu-le cu apa, se spala 
in ele si, imbracandu-se in odajdii,^ intra inauntrul sanctuarului 
acelui palat, taiat din aceeasi piatra. In mijlocui sanctuarului statea 
pe o treapta inalta si un pristol, si asa isi rostea prezicerile. 

De aceasta sibila asemeni unei prorodte pomenesc si multi 
altii dintre istorici. Scrie si Platon filosoful in dialogul Fedra. Noi 
credem ca Platon, pretuindu-i pe proroci si cunoscand prorocirile 
sibilei despre care am vorbit mai sus ca se indeplinesc, s-a minunat 
si pentru aceasta si, laudandu-i, in cartea sa Catre Menon, pe proroci 
cu aceste cuvinte, a scris astfel: „lntr-adevar ii numim divini - sau, 
cum 11 se spune acum, proroci si prezicatori -, pe drept cuvant divini 
si de mare inspiratie si insuflati de zei, caci aceia implinesc, vorbind, 
multe si minunate lucruri, dar ei nu stiu nimic despre cele pe care 
le vorbesc clar si limpede". Cu privire la prezicerile sibiline spune 
Platon acestea, caci [sibila] nu facea precum poetii, care, dupa ce 
creau versurile, puteau sa le desavarseasca artistic si mai ales sa le 
armonizeze dupa regula metrica, ci isi realiza prorocirea in timpul 
cat era inspirata. 

Si mai spune de asemenea: „Odata incetata inspiratia, 
inceteaza si amintirea celor zise". Si aceasta este cauza pentru care 
nu fiecare masura a versurilor sibiline este intreaga. 

Caci noi insine am fost in orasul mai sus numit si am luat 
cunostinta de toate acestea. Si le-am ascultat de la mai marii 
orasului, care [au obiceiul de] ii due pe straini in casele lor si care 
ne-au aratat si locul in care prorocea sibila si un vas de arama in care 
spuneau ca se pastreaza relicvele acesteia. Si intre altele, spuneau si 
aceasta, cum auzisera de la stramosii lor, care, atunci cand primeau 
Prezicerile sibiline si le scriau, nefiind invatati, in multe locuri 
gresisera. Si aceasta spuneau cl ar fi cauza incorectitudinii metrice a 
nor versun ale prorocitei, care, dupa incetarea inspiratiei divine, 

invv am ' ntea Unde CUVintC kr scriitorii > din ca "za lipsei de 

atatura, greseau in privinta masurii artistice. Pentru aceasta si 

sus pomenitul Platon, vorbind despre prorocirile sibiline 



171 



spunea asa despre prorori, mai clar zicand cum ca rostesc lucruri 
raulte si mari, nestiind nimic despre ele. 

Ceea ce inseamna asadar, barbati elini, ca nu in masura poetica 
sta adevarul sfintei scripturi si nici in acea de voi pretuita invata tuii 
care ramane la masura si la cuvintele mestesugului artistic [In 
continuare textul shvon neclar; sensul pasajului, r. 56-60, conform 
textului original, ar ft: ... daca spre prezicerile sibiline va indreptati 
nu numai cu atentie studioasa, ci si cu sufletul, veti cunoaste pana 
la urma cit de bun va fi viitorul celor buni, venirea Mantuitorului 
nostru Isus Hristos prezidnd-o clar, cu cuvinte diferite]. Daca insa, 
barbati elini, nu ganditi ca ar fi mai de cinste mdntuirea voastra 
decat nalucirile mincinoase ale zeilor neadevarati, ascultati, cum 
v-am spus, pe cea mai veche si mai Inteleapta dintre sibile, ale carei 
carti se pastreaza In toata lumea, cum ne invata, prin prorociri 
puternic insuflate, despre zeii pagani ca sunt neadevarati. Asa cum 
si despre Mantuitorul nostru Isus Hristos si despre viitoarea lui 
venire si despre toate cate vor fi de el facute, va mainte-lamureste 
sibila. Si v-ar fi folositoare aceasta invatatura a ei ca si prorocirea 
despre sftntul-om. Dar daca cineva se indoieste cum ca sibila a 
prezis cuvantul despre Dumnezeu, invatlnd de la vechii si slavitii 
filosofi, sa-i asculte pe Acmon si pe Ermis de trei-ori-marele, 
filosoful. Caci Acmon in cuvintele sale despre Dumnezeu 11 
numeste pe Acesta Cel intru totul acoperit [In textul grecesc: 
Pagkryphon]. Si Ermis vorbeste clar si luminos cum ca pe 
Dumnezeu, cu puterea mintii, oridt de mare ar fi aceasta, este greu 
sa-1 intelegi, iar cu vorbirea este imposibil. Trebuie de aci sa se stie cu 
tarie cum ca despre Dumnezeu sau despre adevarata credinta nu se 
poate tnvita nimic decat ceea ce prorocii Insist, prin divina 
inspiratie, ne invata. 

Astfelprea bine scrie Iustin Blosoful si martirul, despre cele de 
mai sus. 

Am marcat in text (r.3-4, r.7 si pasajul final) cuvintele prin care 
Milescu noteaza paternitatea lui Iustin asupra intregului text, 
inclusiv asupra referirilor la Platon, cu care este intretesuta relatarea 



172 



de calatorie. Unele dificultati prezinta numai lipsa semnelor de 
punctuatie care sa specifice, in editarea moderna, citarea textului lui 
Iustin de catre Milescu. Astfel, in r. 4 din original, dupa Povestvuet 
bo sice... trebuia sa fi urmat doua puncte, ghilimele si majuscule; in 
r. 7, intre rodoslovksja si giagokt trebuia marcata incidenta celui de 
al doilea verb, care nu este impersonal, ci are un subiect determinat 
(Iustin). 

Textele vechi neavand semne de punctuatie speciale pentru 
marcarea citatelor, este de datoria editorului modern ca, in masura 
posibilitatilor, sa le identifice si sa le marcheze 1 . In cazul acestui text 
din scrierea lui Milescu marcarea pasajului este insa facuta expres de 
autor, pentru ca, la sfarsitul intregului fragment, el „inchide citatul" 
cu urmatoarea propozitie: Sice Justin filosofi mucenik o vyse 
recennyh preizrjadno piset. 

Intreaga relatare avea drept scop sa probeze, printr-o marturie 
culeasa „la fata locului", adevarul spuselor lui Platon despre procesul 
degradarii formulelor oraculare. Ea nu putea sa apartina 
sec. al XVII-lea din mai multe motive. Mai Jntai pentru ca, dupa 
cum se stie, puternicele miscari tectonice din 1539 au facut ca dupa 
aceasta data sa nu mai ramana in picioare presupusul templu 
sibilin 2 , care era, probabil 3 , unul dintre numeroasele edificii termale 
romane, in paragina in primele secole ale erei noastre. Apoi pentru 
ca pasajele in care autorul ii mustra crestineste pe barbatii elini nu 
aveau desigur nici un rost in vremea lui Milescu, dnd acestia se 

Modalitatile obisnuite in vechile mse. si tiparituri erau: diferentierea 
cernelunlor (rubricarea) si citarea marginals, aceasta din urmS tot mai rar foiositS 
n tiparul modern, desi era un auxiliar comod in regasirea pasajelor care 11 interesau 
pe cmtor. In ms. 227, marginal sunt indicate volumul si capitolul lucrarilor citate 
ext, iar Intre paranteze, din cate ne-am putut da seama, sunt cuprinse 
romentarnle critice ale lui Milescu la textul citat. 

Puteol' T eZ1 relatarea lui ° n "phrius Patavinus [Panvinius] care viziteaza orasul 
unde f SCU " tlmp dup3 cutremurul din 1539 ?' nu mai P oate v edea decat locul 
<!ih n USeSe tera P lul descr 's in Pseudo-Iustin, la a carui marturie se refera, In One. 
°">-> Fans, 1607, p. 49. 

Ch. Dubois, Pozzuoles antiques, 1912, pp. 166, 397, 400. 



173 



crestinasera demult. Prezenta pasajului, In intregimea sa, in textui 
editiilor umaniste ale scrierilor lui Iustin care contineau si apocriful 
Cuvint parenetic catre elini 1 , cat si in editii din secolele al XVI-lea 
si al XVII-lea ale oracolelor sibiline, unde se alia, de obicei, si o suma 
de marturii ale vechilor autori despre sibile 2 , arata ca autorul 
relatarii nu este in nici un caz Milescu, asa cum el nu este, de fapt, 
nici Iustin filosoful (v. supra, p. 170, nota 1). Atribuirea acestui text 
lui Iustin nu este insa indmplatoare, pentru ca scrierea corespunde 
tendintei generale a apologeticii lui Iustin, anume aceea de a cauta sa 
puna de acord istoria precrestina cu evenimentele Noului 
Testament. Aceasta tendinta se regaseste si in mai multe dintre 
scrierile lui Milescu, in care elemente crestine, gnostice si umaniste 
se subsumeaza insa directiei politice, precumpanitoare in scrisul sau. 
Apelul lui Milescu la opera lui Iustin este o fireasca urmare a 
corespondentelor existente intre conceptiile celor doi scriitori 
asupra patrimoniului cultural. Fata de mentionarea lui Iustin, 
preluata dintr-o sursa indirecta, in predoslovia traducerii lui Milescu 
din Vechiul Testament 3 , numeroasele referiri din Cartea despre 
sibile... la scrierile lui Iustin 4 indica o familiarizare a lui Milescu cu 
acestea 5 . Preluarea amplului pasaj din pseudoiustiniana cohortatie 
catre elini se explica prin sursele pe care le avea la dispozitie Milescu 
in 1672-1673, dnd critica filologica nu se pronuntase inca asupra 
paternitatii acestui text. De altfel chiar pana in sec. al XK-lea, cdnd 
scrierea este publicata in seria Migne (PG. I, pp. 306-311) cu 



1 Am folosit pentru comparatie ed. J. Lang, (Heidelberg) 1593, unde la p. 27 
sq. figureaza textui identic celui aflat In Cartea despre sibile... a lui Milescu. 

2 Orac. Sib., edcit, pp. 82 sqq. 

3 V. Candea, Ratiunea doimmnta, 1979, p. 1 12. 

4 In Cartea despre sibile... mai sunt citate si urmatoarele scrieri: A doua 
apologie crestma (catre Antoninus Pius), la f. 20 v si Intrebari catre ortodocsi, la 

f. 33 r - v , 

5 Milescu putea folosi si un ms. al scrierilor lui Iustin, asa cum procedeaza 
in cazul reproducerii formei grecesti a acrostihului sibilin (v. f. 45 r , unde Milescu 
mentioneaza acest lucru). 



174 



specificarea ca ea nu ii apartine lui Iustin, titlul editiei propriu-zise 
continua sa il numeasca pe acesta drept autor al respectivei scrieri. 
Depistarea sursei relatarii de calatorie la Cumae din textui 
Cartii despre sibile... a lui Milescu nu inseamna desigur excluderea 
posibilitatii ca Milescu sa fi cunoscut vreodata Italia, ci doar 
excluderea valorii probatorii in acest sens a textului analizat. Scopul 
rectificarii noastre a fost acela de a impiedica raspandirea unei 
informatii eronate privind biografia lui Milescu si de a pleda, 
implicit, pentru o editare critica a interesantelor sale scrieri, a caror 
punere in valoare, atat prin editia si studiile de pana acum ale 
cercetatoarei O.A. Belobrova, cat si prin cele ale lui P. Olteanu, V. 
Candea, L. Onu, Zamfira Mihail s.a., a necesitat o munca filologica' 
deosebit de anevoioasa, in urma careia insa, dimensiunile si 
contururile eruditei personalitati a lui Nicolae .Milescu incep sa 
devina mai Iimpezi. 



LOCA OBSCURA IN BIBLIA DE LA BUCURESTI 



Scopul randurilor de mai jos este acela de a urmari fdologic 
mecanismele aparitiei unor pasaje obscure in textui romanesc al 
Bibliei editate la Bucuresti in 1688. 

Dintre cauze, una care genereaza multe pasaje neclare in 
versmnea romaneasca din 1688 este punctuatia. Consideram insa ca 
Problema punctuatiei nu este specifica numai textului de care ne 
ocupam si ca marcarea punctuatiei adecvate reprezinta, pentru 
editnle actuale ale vechilor texte romanesti, o chestiune de la sine 
|nteleasa. Aid ar fi de mentionat numai un aspect, specific textului 
^blic, anume raportul punctuatie / impartire in capitole si versete; 
lntre unita tile gramaticale si impartirea in versete neexistind 



■ 



intotdeauna o situatie de echivalenta, punctuatiei ii revine rolul de 
a lamuri unele pasaje prin marcarea unitatilor logico-gramaticale. 

Intelegerea actuala a textului romanesc tiparit in 1688 
intampina apoi dificultatile care tin de distanta in timp a cititorului 
de azi fata de un text reflectand realitatile limbii romane de acura 
trei secole: prezenta unor termeni iesiti din uz, a unor termeni 
regionali, notati prin grafii oscilante (unele dintre ele reprezentand 
o traditie grafica, altele reflectand pronuntii curente in epoc2), a 
unor constructii sintactice specifics Nici dintre aceste probleme nu 
le-am retinut decat pe acelea care pot oferi unele indicii asupra 
traiectului urrnat de textul traducerii rominesti pana la forma sa 
tiparita de editorii din 1688. Aceste indicii grafice ale unor fapte de 
natura fonetica, lexicala sau frazeologica au fost selectate din mai 
multe carti -ale Bibliei; ele probeaza maniera de lucru a 
traducatorului, dand totodata si masura aportului revizorilor si 
editorilor textului. 

lata, mai intai, un pasaj a carui emendare presupune drept 
cauza a aparitiei sale diferenta dintre fonetismele intalnite de 
revizori-editori in copia dupa protograful traducerii lui Milescu pe 
care au folosit-o si fonetismele de uz curent din editia 1688: „... sS 
radice de acolo cate o piatra fiestecarele pre umerele sale, dupa 
numarul neamurilor fiilor lui Israil, / Pentru ca sa fie voao aceastea 
intru samnu zicandu pururea, ca, cand te va intreba feciorul tau 
maine, zicand: «Ce sant aceastea pietri noao?», / Si tu vei arata 
fiiului tau..." (Is. Navi, IV, 5-7). 

Pentru cuvintele subliniate de noi, in Sept. apare urmatorul 
pasaj: eie trriueiov icdnevov, verbul KeT[iai insemnand a zacea, 3 
sta sau a fi Intr-o anumita pozitie, a fi asezat Exact aceeasi gresealS 
apare si in 2 Regi XIII, 32. In textul romanesc avem de-a face cu 
pasaje inteligibile, dar eronate. Pentru a explica aparitia lor trebuie 
sa presupunem ca, in faza tiparirii, tendinta a fost de a se introduce 
in text o serie de forme sudice. Aceasta intentie nu a fost aplicata in 
mod consecvent, caci se mai intalnesc o serie de grafii care indica 
fapte fonetice ce pot fi atribuite zonei nordice: a pentru a proton (a 
re taalta - Is. Navi, III, 7), palatalizarea lui f(si vom hi- 2 Regi, X, 1 1; 



176 







De ar hi tie parintii tai de fata... - 3 Mac. 737/2, r. 42; hiara - 3 Mac 
738/1, r. 31, 40, 739/1, r. 1, 16; peste hirea omeneasca - 2 Mac. IX, 
8; viermii herbea - 2 Mac. IX, 9 etc.), notarea lui g (batgiocura- Int. 
Sol. XII, 20). Numarul lor este insa relativ redus. Daca nu tinem 
seama de o serie de grafii de tipul: copsde(Fac. I, 22), cunoste-se-va 
(Iez. XXXIX, 7), intorce (3 Regi II, 21), intorcerea (2 Mac. IX, 2), 
morte(Fac. XII, 27; fnt. Sol. XII, 20; 3 Mac, 738/2, r. 43), nostre 
(Fac. XII, 40); scrisorei (1 Ezdra V, 6), tota (2 Fatal VI, 13), vostre 
(Iez. VI, 6), diseminate in intregul text, inclusiv in NT: sopte(2 Cor. 
20), vostra(l Cor. VIII, 9; 2 Cor. VII, 7 etc.), a caror prezenta nu 
este sigur ca ar reflecta reminiscenta unor forme nordice, si daca 
admitem ca prezenta palatalizarii lui fnu era exclusa, la sfarsitul 
secolului al XVII-lea, din unele texte muntenesti, ramane totusi sa 
consideram ca tendinta inlocuirii formelor de tip nordic cu cele de 
tip sudic poate fi probata prin aparitia unei erori precum cea citata 
mai sus, mai ales ca intilnim si grafia ^kkha pentru zicand (3 Mac. 
738/2, r. 45). 

Este desigur dificil a se discerne in cazul unor grafii oscilante, 
care apar deseon chiar in acelasi verset si in acelasi rand, ce anume 
reprezinta interventia revizorilor si a editorilor, ce reprezinta 
initiativa sau obisnuinta tipografului si ce ar putea fi considerat ca 
apartinlnd unor „norme editoriale". Pentru a intelege cum a fost 
posibila aparitia anumitor pasaje obscure ar trebui sa mai invocam 
si un alt fapt, probat de pasajul de mai jos, ilustrativ pentru felul in 
care a fost tiparita Biblia de la Bucuresti: „... tuturor s-au aratat 
scrisoarea numelor 52 Sasezeci si 7 si am fagaduit acolo post 
tinerilor" (3 Ezdra VIII). Explicatia aparitiei numeralului 67, 
reprodus partial cu litere in acest pasaj este destul de simpla: 
conform Catastihului Ezdrii, in interiorul versetului 52, se afla 
inceputul celui de al 67-lea subcapital, care are in catastih urmatorul 
mcipit: „67. Si am fagaduit acolo post tinerilor". Dar in tot 
cupnnsul cartii a treia Ezdra, precum si in alte carti care mai au o 
astrel de impartire, cifrele care o marcheaza sunt reproduse cu corp 
irerit de cele care noteaza inceputurile versetelor, iar cazuri de 
scriere desfasurata a acestor cifre nu am intalnit. Aceste elemente 



177 



indica deci un fapt, care poate ca nici nu este cu totul neobisnuit, 
stiuta fiind graba cu care s-a tiparit editia din 1688, anume acela c5 
unele portiuni din text au fost tiparite dupa dictare. Numai ca 
aceasta constatare este de natura sa impuna prudenta afirmatiilor cu 
caracter de generalizare in privinta interpretarii grafiilor din BB. 

Evocand aici un singur caz, eel al slovelor dubie, vom observa 
ca aparitia anumitor grafii poate sa presupuna cauze cu totul 
diferite. Astfel, o grafie precum *h»h. (Fac XXV, 7), in urmatorul 
context: „Si acestea-s anii vietii lui Ismail - 137 de ani", ar putea fi 
luata si drept o grafie etimoiogizanta, desi, dupa parerea noastra, ea 
reprezinta o simpla greseala de tipar, posibila in cazul slovelor 
suprascrise; pentru slova dubla aa, care este in general o reminiscenta 
a scrisului slavon (v. grafia taaA caecku), se poate presupune ca ea 
nota pronuntia unui a lung sub accent in exemple precum: He-nuTt 
(Fac. XIV, 6), no K Mq-h (Ex. XXII, 27), ^aau* (Is. Navi, VI, 1), dar si 
in cazul acestei slove duble intalnira exemple in care este vorba doar 
de greseli de tipar sau de inadvertente: grafia Avraam, in Fac. XIII, 8, 
cind Avram nu fusese numit inca Avraam - Fac. XVII, 5. Slova 
dubla aa poate proveni in unele cazuri nu din scrisul slavon, ci 
direct din forma greceasca: uavaa (Sept., BF, 4 Regi VIII, 8-9; in 
ms. B din Sept., apare forma uaava). Daca !n cazul cuvintelor 
romanesti cetatea, fata, povatas.a., in randul carora il putem include 
neindoielnic si pe sad, transliterarea slovei duble nu ar avea nici un 
rost, pentru cuvantul mmixa, data fiind si varianta citata uaava, 
optam pentru transliterare, echivalarea acestui cuvant cu sensul de 
edstig, profit si, eventual, dar a cuvantului romanesc mana < si. muh 
< gr. \idvva fund putin probabila, alte cazuri de slove duble, 
precum S$ (si 8o Y ) in aS^ai* (Fac. XXIV, 51) si in aSShaSo, sau oo 
(si m») in AeNK-bTpco (Fac. XIII, 3) sau n&> im a*t©w .... (Fac. 
XXXVIII, 26), pot fi considerate notatii ale unor fenomene de 
acomodare fonetica sau ale unor pronuntii populare (cf. grafiile *ac» npe 
AAe - Lev. IX, 2; toKpc.tT.S - Fac. XVIII, 15; kewto P h - Ex. XXXVI, 10, 
unde, in versetele 12 si 15 apare si grafia KeSmopM. KSpS NA iv - 2 Mac. 
XIV, 36 si Apoc. XVI, 8, dar K$ps.H A h 2 Mac. XIV, 44 si Apoc. XXII, 
20) etc. 



Cauzele aparitiei anumitor grafii fiind atat de diferite, desigur 
ca si solutiile de emendare vor fi diferite. fn fiinctie de acestea din 
urma, textul devine mai usor accesibil sau, dimpotriva, mai 
eomplicat; oricum fnsa, cazurile in care raporturile pronuntie / 
grafie pot avea implicatii asupra sensului unor portiuni de text nu 
sunt foarte numeroase. Mult mai frecvente sunt mutatiile de sens 
generate de anumite coruptele grafice. Cele mai evidente sunt 
desigur erorile tipografice, mai ales cele al caror rezultat este un 
cuvant estropiat, fara sens. Am constatat insa ca proportia unor 
asemenea greseli in BB este destul de mica. Mai mare este numarul 
greselilor care fac parte dintr-o alta categorie, anume cea in care 
cuvintele aparute in urma unor asemenea erori au sens in limba 
romana. Cum in unele cazuri acest sens nici nu pare aberant in 
context, coruptela risca sa devina „litera de evanghelie" intr-o 
anumita versiune, fiind apoi, „pro vulgo consuetudine", greu daca 
nu imposibil de inlaturat. 

Cand cuvintele rezultate in urma unei greseli grafice sau 
tipografice distoneaza in context, emendarea lor nu ridica probleme 
deosebite, forma corecta putand fi reconstituita cu usurinta: 

„Voi ocarmui noroade, si Iimbi sa vor spune mie" (a spune 
trebuie sa fie corectat cu a supune - uiroTaooto; Int. Sol. VIII, 15 - 
Sept. VIII, 14). „... buna asezare dela a nostre lucruri" (euaraSeiav 
uapexei tois -n'ueTepois TTpaynaoiv; textul grec arata ca sensul 
dtaduc, produc trebuie sa fi fost reprodus in protograful traducerii 
prin da cu sensul aduce, 3 Mac. 739/1, r. 43-44). 

„..- eel ce era randuit spre chemari, vazand pre cei chemati ca 
s-au strans, viind musca pre imparatul". (BS: „... s-a dus la rege ca 
sa-1 trezeasca"; Sept.: eVu^ev < vugo^ - imping, lovesc; trebuie 
corectat deci in misca; 3 Mac. 737/1, r. 50-5 1; acelasi tip de greseala 
?! m Int. Sol. V, 12; muscindu-se arepile pentru miscandu-se). 

Alte exemple: a u alergat pentru au legat(Iudith VI, 15, alias 13; 

textul grec eSTjoai/ < 6eu - mchid, kg; conluzie, in protograful 

aducerii, cu Sioiicu - urmaresc, persecut?); au tmpartit pentru au 

mparatit (4 Regi IX, 13); hartie pentru hatrie - viclenie (1 Cor. XIV, 

10; cf. Fapt Apost. XVIII, 14; cuvantul apare in DA cu atestare la 



178 



11 



Dosoftei, in VS, numai forma de plural); le-am ajutat pentru le-ai 
ajutat (3 Mac. 734/2, r. 13; exemplele de acest fel sunt foarte 
numeroase - cf. am zis pentru auzis In 4 Regi VIII, 19, greseala care 
se pare ca provine din protograful traducerii, deoarece ea se poate 
explica prin oscilatia vorbire directs/ vorbire indirecta; in ms. 45 
apare forma corecta, dar scrisa peste cea corupta); luand pentru 
Iaudand(3 Mac. Tib/2, r. 44) etc. tn afara de luarea In consideratie, 
pentru cazurile intilnite in cuprinsul VT, a formei ipotetice din 
protograful traducerii, o corecta emendare trebuie sa tina seama si de 
specificul unor grafii din BB (cu observatia ca acest criteriu nu poate 
fi absolutizat, din cauza existentei multor grafii oscilante). lata un 
exemplu in acest sens: 

„Insa In pacatele (Tn-hKameAe) casii lui Ierovoam, feciorul lui 
Navat, carele au pacatuit pre Israel, ce-au (it$) lipit, nu s-au departat 
de catra eale" (4 Regi 1, 20). Pentru interpretarea sintagmei ce-au lipit 
dispunem de posibilitatea de control prin faptul ca ultimele doua 
versete ale capitolului I din 4 Regi se repeta, intr-o forma aproape 
identica In primele trei versete ale capitolului II al aceleiasi card 
(motiv pentru care in majoritatea versiunilor se omit aceste ultime 
doua versete din capitolul I; in ms. 45 versetele 19-20 figureaza Jn 
capitolul I, nenumerotate; ms. 4389 le omite. In capitolul III pasajul 
are forma urmatoare: „lnsa de pacatele lui Ierovoam, feciorul lui 
Navath, carele au pacatuit pre Israil, s-au lipit, nu s-au departat de 
la eale". Sensul fiind in acest verset clar si corespunzand exact 
formei grecesti 6coXXtj0ti ramane totusi sa fie explicata grafia HtS 
pentru s-au, iar pentru aceasta trebuie sa tinem cont de frecventa 
grafiilor de tipul rfe£, MitS in BB. 

Alte exemple privesc frecventele oscilatii din BB si din mse. in 
privinta scrierii „impreunate" a unor cuvinte sau sintagme: 

„... si au tabarat in mijlocul Ghevei si a cetatii si chithilor(... uw 
KH«.HAop)" (Iudith III, 11). Pasajul corespunzator in textul grec este: 
mi KaTeoTpaTo-neSeuoav dvo. ^eoov TaiPai kcu Zku9wv 
iTo'Xeus. Prezenta grafiei ujh km*.ma©p nu credem ca se poate datora 
tiparirii dupa dictare, ca in exemplul citat mai sus (3 Ezdra VIII, 52), 

180 




decat daca am admite ca tipograful a mai facut si greseala de a nota 
slova 8 intr-un cuvant unde nici etimonul cuvantului romanesc khiti 
nu o avea (gr. ktjtos). Aparitia acestei forme nu poate fi pusa nici 
in seama autorului traducerii, fapt dovedit atat de echivalarea pe 
care o face acesta, in alte pasaje, intre sciti si tatari (2 Mac. IV, 47), cat 
si de prezenta formei corecte (Cetatea Schitilor), recurenta in 2 Mac. 
XII, 29-30: „... s-au pornit asupra Cetatii Schithilor" si, in versetul 
urmator, „schitopoliteanii". Pentru cuvantul sichh cu sensul de aici 
BB ofera o atestare mai veche decat cea din DLR; cuvintele schit sau 
schit nu figureaza in DLR. Coruptela din Iudith III, 11 ne face totusi 
sa presupunem o varianta schitsau, ca si in cazul lui scheau, scheau, 
sicheai, o varianta "'sichit. Cat priveste echivalarea schit-tatar ea 
apare, inaintea lui Miron Costin, in mod consecvent in traducerea 
romaneasca a Istoiiilor lui Herodot; tot acolo, frecvente oscilatii in 
notarea formelor de plural la cuvinte precum persi, persi si chiar 
perssi. Forma corupta pare deci sa fie datorata intelegerii gresite a 
unui text scris. 

Mai evidenta este cauza grafica a unui pasaj obscur in 
exemplul urmator: „Si om cirmuiaste toate cu folos" (Int. Sol. VIII, 
1). Textul grec nu explica in nici un fel prezenta cuvantului om in 
acest pasaj, dar forma corecta a propozitiei poate fi usor 
reconstituita pornindu-se de la posibilitatea confuziei intre slovele 
m si m in scrisul chirilic si de la constatarea inconsecventelor care 
apar in mse. si in BB in notarea limitelor cuvintelor. Cum pot 
aparea sensuri eronate din aceasta cauza se vede mai ales in cazul 
unor prepozitii si conjunctii. lata de pilda un pasaj in care apare din 
nou un cuvant din familia lui a o (t) cirmui, anume otcirmuitoriu, 
dupa prepozitia pre. „ npe «t / cirmuitoriul" (2 Mac. IV, 2); 
deoarece despartirea in silabe a unui cuvant la capat de rand nu este 
notata, o lectiune posibila ar fi deci si preot carmuitoriul, evident 
eronata. Prepozitiile si locutiunile prepozitionale sau cele adverbiale 
pot avea sensuri diferite, in functie de felui in care sunt scrise, motiv 
pentru care editorul actual trebuie sa faca distinctia pornind de la 
deducerea sensului din context. Astfel, daca in majoritatea cazurilor 



181 



deasupra, ca adverb sau ca prepozitie, trebuie transcris intr-un 
cuvant, exista totusi si unele cazuri in care, indiferent de grafia din 
BB si urmand sensul dedus din context, trebuie ma rear faptul ca 
avem de-a face cu o locutiune prepozitionala sau adverbiala: 

„Stii ca ia astazi Domnul pre domnul tau de asupra capului 
tau?" (4 Regi II, 3); „Si sa muta Israil de asupra pamantului lui la 
asiriani" (4 RegiXVll, 23); „Celm de asupra vazatoriu Dumnezeu" 
(2 Mac. VII, 35); „... rugandu-se ca sa mute sfatul eel nedirept de 
asupra lor" (3 Mac. V, 8 - 737/1, r. 29). Altminteri pasajele capata 
sensuri eronate. 

Mecanismul aparitiei unor coruptele grafice datorate 
nemarcarii limitelor cuvintelor este acelasi si in cazul particulelor 
deictice. lata, de pilda, urmatorul pasaj: „Si acolea, si catra Ierusalim 
fund ei..." (2 Mac. XI, 8). Textul grec corespunzator este avroei 6c 
upas rots l€pooo\uuois ovtcuv, unde Se are valoare parapliro- 
matica pe langa auTo9i, care deja are marcat deicticul. Este clar ca in 
protograful traducerii trebuie sa fi fost cuvantul acoleasi si ca grafia 
AKOAt, ujh cu virgula determina o fntelegere eronata a textului, 
motiv pentru care in DA, pentru acoleasi cea mai veche atestare este 
considerate cea din Hronicul... (1717-1722) lui Cantemir si nu cea 
din 1688. Problema marcarii limitelor cuvintelor apare si atunci 
cand nu este vorba de prepozitii, conjunctii sau particule deictice. 
In pasajul urmator: „Preste jlrtavnicul eel mare aducea de dimineata 
ardere de tot si jartva cea de sara... si tot slngele jarrvei preste eale vei 
turna", 4 Regi XVI, 15, de abia sfarsitul versetului indica faptul ca 
pasajul este la imperativ si ca deci grafia * A ^t trebuie transcrisa: 
adu cea de dimeneata ardere de tot; in ms. 45, 327/2 - aceeasi grafie 
iA&it, ; in ms. 4389: sa aduci. 

Exista desigur si alte probleme de interpretare a grafiilor din 
BB, generate de inconsecventa marcarii limitelor cuvintelor: de m 
stanga / direapta care apare deseori si cu grafia Aen ha cTsiHr* ca in 
AeNNAnoA, a6hhahntc si AeNAMNTc, ceea ce ar putea conduce, tinand 
cont de notarea unor formatii cu prepozitia a („... de moartea care 
era gatita la a picioare" - 3 Mac. 737/ 1, r. 3 1), la transcrierea den a 

182 




stanga, desi interpretarea curenta care se da acestei sintagme, 
frecventamai ales la Dosoftei, in VS, este: de + prep. si. na + stanga; 
probleme similare apar si in cazul unor grafii ca: AeHKntoape, 
AeNien^T, k^naacScSa. npeNnpewSp si mtllte altele. 

Nu ni se pare insa ca aceste oscilatii grafice ar putea genera 
obscuritati sau mutatii de sens importante. 

Problemele intelegerii corecte a textului devin relativ mai grele 
atunci cand abordam domeniul lexicului, pentru ca, in afara 
raporturilor dintre traducerea, revizia si editarea textului BB, 
intervine aici si problema raporturilor cu BF, precum si aceea a 
raporturilor acestei versiuni, care a servit drept sursa traducerii celei 
mai intinse parti a BB, cu alte versiuni ale Sept. {v. supra, p. 14 sq.) 

In privinta elementelor lexicale, aparitia celor mai multe pasaje 
obscure este considerata a fi fost generata de prea marea fidelitate a 
traducerii romanesti. V. Candea a aratat in mod convingator ca 
modalitatea traducerii literale era un procedeu curent, recomandat 
si chiar tinut sub observanta, in cazul textelor sacre (exagerarea in 
aceasta directie ajunge pana la a se cere respectarea unor pasaje 
corupte). Intr-o anumita masura aceasta maniera nu era 
condamnabila, pentru ca multe pasaje neinteligibile se gaseau chiar 
in original si a alege o solutie sau alta pentru a le face sa devina clare 
ar fi necesitat pentru actul traducerii o perioada de timp incom- 
parabil mai mare, daca nu cumva ar fi periclitat insasi realizarea 
intreprinderii. Sarcina de a face inteligibil textul traducerii lui 
Milescu ar fi revenit revizorilor acesteia, dar, asa cum s-a observat, 
acestia nu au intervenit in chestiuni de fond. 

Pe de alta parte, trebuie sa se tina seama de faptul ca textul 
bl blic si „stilul biblic" se caracterizeaza, in afara altor trasaturi, si 
pnn sensurile speciale pe care anumite cuvinte le au in contextul 
re spectiv. Asa cum se analizeaza formarea terminologiei stiintifice, 
Pe domenii, si studiul formarii limbii literare ia in consideratie 
stilurile specifice diferitelor scrieri incluse in categoria scrierilor 
terare. Din aceasta perspectiva, efortul lui Milescu este, pentru cea 
mai mare Parte din corpusul textelor biblice, eel al unui deschizator 



183 



de drumuri. Constiinta acestui fapt explica de ce el a preferat, in 
multe cazuri, sa atribuie sensuri noi unor cuvinte, sa creeze forme 
lexicale si expresii. Numarul destul de mare de termeni pastrati ca 
a tare din sursa traducerii, datorita negasirii unui echivalent 
romanesc satisfacator, este compensat cu prisosinta de varietatea si 
bogatia lexicului romanesc cunoscut si folosit de traducator si de 
revizorii traducerii sale, precum si de termenii nou-creati viabili care 
apar in cuprinsul BB. Gasim in textul BB multe formatii lexicale 
care provin din protograful traducerii si care indica efortul creator 
al traducatorului. Acest efort este preponderent directionat spre 
exactitatea traducerii, dar rezultatele sale se rasfiing si in domeniul 
faptelor de stil. Unele cuvinte precum gingasi (substantivizat, cu 
sensul mai-marii cetatii), hrana '(cu sensul doica), a inimi (cu sensul 
a inviora, a insuthti) si multi altii, ale caror sensuri noi din BB nu 
sunt inregistrate in DA, au o remarcabila concretete; faptul ca 
sensurile noi cu care apar acesti termeni in BB sunt calchiate dupa 
greaca nu afecteaza, in cele mai multe cazuri, nici inteligibilitatea 
lor, De altfel, trebuie spus ca, pentru majoritatea acelor sensuri 
calchiate pe care le au in BB unele cuvinte uzuale, sensurile din BB 
nu sunt izolate in contextul epocii. 

Un cuvant cu sens special foarte frecvent in BB este putere cu 
sensul armata. fn BB folosirea cuvantului cu acest sens reprezinta 
un calc dupa greaca. Sensul acesta este insa curent in epoca, avand 
atestari a tit din scrieri bisericesti, cat si laice, din toate provinciile; 
termenul armatS, care apare si el in BB, desi, dupa DA, prima 
atestare este la Maiorescu, are si sensul de armadS (tlota), tradudnd 
in aceste cazuri pe oto'Xws (v. 2 Mac. XII, 9: „... au aprinsu vadul cu 
armata"). Cazuri similare intainim si la alti termeni, precum berbece 
(masina de lupta), unde din nou avem de-a face cu un calc dup3 
greac3: icpios, care are si in greceste ambele sensuri; dar, cum 
cuvdntul era necesar, cei care 1-au folosit in alte scrieri au recurs si ei 
la acelasi procedeu al calchierii, fie exact in aceeasi forma" ca si in 
BB, adica berbece (in DA - prima atestare a sensului, la Sincai), fie 
folosind un alt cuvant, sinonim pentru toate sensurile cu primul, 



anume arete (v. Cantemir, 1st. ierogi, in contextul: „Voi monarhia 
Leului, cu fel de feluri de areti si mihanii a o izbi... nu v-ati saturat?"; 
cf. in BB: „... pre cela ce fara de berbeci si unealte de mestersuguri 
au surpat Ierehonul". - 2 Mac. XII, 15). De altfel expresia (a rep) 
icpiwv Kai \ir\xavtSv pare sa fie un topos. 

O situatie similara intainim si in cazul lui a inimi, pe care, 
chiar daca nu are alte atestari, nu il putem considera totusi drept o 
solutie de traducere silnica, pentru ca sensul a insuikti, a anima este 
usor de dedus din context; pe de alta parte atestarile lui a inima, 
folosit si de Odobescu, arata ca e vorba despre oscilatii obisnuite in 
cautarea unui echivalent romanesc cat mai exact pentru o anumita 
notiune; optiunile privesc cuvantul-baza {suflet, anima, mima), in 
functie de sensurile caruia derivatul va avea si el o anumita adresa 
sub raport semantic. Pentru aceeasi notiune de a-(se) anima, gasim 
in BB si urmatorul pasaj: „... si acoperi /Elisei/ preste copilas; si sa 
imbarbata copilasul pana de 7 ori, si deschise copilasul ochii lui". 
(4 Regi IV, 35). Conform DA, sensul lui a se imbarbata ar fi aici 
(caci este reprodus chiar acest citat, s.v. sensul I): a creste mare, a se 
face barbat, diferit de sensul II (animer, encourager), desi citatele 
reproduse sub acest al doilea sens nu indica vreo deosebire, nici ca 
regim, nici ca inteles. Comparatia cu pasajul corespunzator din Sept. 
(ed. Rahlfs): tcai ouvetcau^ev hi to iraiSdpioy ewe eiTTaiaK, 
tai ifvoi^ev to uaiSapiov toxjc 6<j>0aXp.owc aOToO nu ne poate 
lamuri asupra sensurilor cuvantului romanesc al carui corespondent 
nu exista in textul grec. Din consultarea BJ, unde gasim, pentru 
pasajul subliniat de noi; „... atunci copilul stranuta si deschise 
ochii", vedem ca textul ebraic avea nevoie la randu-i de o glosS, 
pentru a fi explicat faptul ca stranutul semnifica intoarcerea la viata, 
cu tnmitere la Fac. II, 7 (Dumnezeu insufla spiritul vietii lui Adam) 
5* la Isaia II, 22 (suflarea omului muritor). Nota din BJ referitoare 
a acest pasaj arata insa si ca in BJ se intervine in ordinea textului 
ebraic, aplklndu-i-se topica din greaca si din Vet. Lat.; nu se ofera 
^xphcatii pentru omisiunea din textul grec. Comparand pasajul din 
c u BF, observam ca textul grec al acestei versiuni explica pe 



184 



185 



deplin versiunea romaneasca: koi ovviKaXvfynv [ceea ce corespunde 
cu versiunea Origene din aparatul critic al Sept.] eni to ■naiSdpioi' 
Kal fjvSpiaaTo to iralSapiov ctus eTfTdicis Kai rfvoi^ev etc. 
S3 imbarbat3 copilasul din versiunea romaneasca traduce exact 
pe rjvSpiaaTo, radacina perfectuiui de la dvSpeidw - capat energie, 
ma imbarb3tez; topica BB este, urmand BF, cea din textul ebraic, 
pana de 7 ori determinand astfel sa imbarbata si nu pe 

ouv€(caXu4 iev - 

Pornind de la acest exemplu, se pot face urmatoarele observatii 
cu caracter mai general: - BB, urmand fidel BF, se adreseaza unei 
bune traditii textologice; - procedeul echivalarii romanesti a textului 
grecesc pe baza radacinii cuvantului de tradus este in multe cazuri 
mai exact si mai eficient decat eel al echivalarii notionale. 

Exemplul citat este potrivit si pentru a ilustra raporturile 
dintre manuscrisele traducerii VT si editia din 1688: 

Pentru pasajul subliniat, ms. 45 ofera urmatoarea forma: „... si 
acoperi preste copilas si sa infierbanta copilasul pan de sapte ori, si 
deschise copilasul ochii lui" (315/2); ms. 4389 corespunde aici cu 
Sept., deci omite pasajul. Forma din ms. 45 pare sa reprezinte o 
lectiune gresita dupa protograful traducerii, lectiune influentata si 
de finalul versetului 34: „... si sa incalzi trupul copilasului". 

(Celelalte doua posibilitati, anume ca: 1. - in protograf sa fi 
fost lasat loc gol, completat apoi in mod gresit de cei care au revizuit 
protograful in vederea obtinerii formei din ms. 45 — sau 2. - in 
protograf sa fi fost forma sa infierbanta, corectata apoi de edkorii 
BB printr-o noua confruntare cu BF — ni se par mult mai putin 
probabile). Rezulta de aici ca protograful traducerii lui Milescu a 
suferit putine modificari lexicale pentru editia din 1688, astfel ca, 
de pilda, in primeie trei capitole din 4 Regi gasim numai 
urmatoarele diferente lexicale intre BB si ms. 45: furma / aleagerea 
I, 7; degraba / de sarg I, 1 1; povatuitoriu al treilea capitan de 50 / 
povStuitor preste 50 al treilea I, 13; teame / spamantel, 15; osebi/ 
impartill, 11; cautara / cercarall, 17; cate 3 / tustrei III, 10; turna 
/varsalll, 11; taberele/ agonisitele III, 17; tare/ mare III, 19. 



Dintre acestea, exemplul de la III, 19 reprezinta probabil o 

simpla greseala de copist in ms. 45, eel de ta III, 10 este mai mult o 
optiunegrafica, iar celelalte exemple reprezinta interventii de mica 

important! Interventiile revizorilor si editorilor s-au indreptat mai 
mult spre obtinerea unei mai mari fluente a textului prin folosirea 
unor prepozitii mai adecvate, prin eliminarea unor constructii 
sintactice mai dificile, care, se poate presupune, erau mai numeroase 
in protograf; in ms. 45 si in BB au ramas insa multe cuvinte 
„tehnice", mai ales cele privitoare la constructia si podoabele 
Templului si la anumite realitati geografice sau economice ale epocii, 
descrise indeosebi in cartile cu continut istoric. Daca eliminam din 
categoria cuvintelor straine acesti termeni tehnici, vedem ca 
elemente lexicale grecesti, patrunse ca atare in limba roma'na prin 
intermediul traducerii VT sunt foarte putine. In 4 Regi nu am 
intalnit decat un singur „grecism": apfo sau affo, cuvant rar si in 
greaca, insemnand, se pare, deci, acum („Unde e Dumnezeul lui Hie 
apfo?" - II, 14 si „Vedeti affo ca nu va cadea den cuvantul Domnului 
la pamant..." - X,10; in BF, in ambele cazuri: acfxpuj). Traducatorul 
roman a echivalat si denumirile geografice sau numele proprii, ori 
de cate ori textul grec i-a oferit suportul necesar pentru aceasta. 
Urmand fidel textul grec, a tradus denumirea locurilor de 
inchinaciune pentru Astarte (lshtar) prin desisuri = Td d'XoTi, dar, 
atunci cand in textul grec nu mai intalneste lexemul traductibil, ci 
numele propriu Astarte, il lasa ca atare si in textul romanesc (cf. 4 
Regi XXIII,14, si respectiv, 2 Paralipomenon XXIV.18). 
Inconsecventele si obscuritatile textului grec tradus se mentin si in 
textul romanesc (v. supra, p. 17); unele exemple in care s-ar parea ca 
trebuie sa avem de-a face cu pasaje corupte in traducerea romaneasca 
se vadesc a proveni din textul folosit ca baza a traducerii. Astfel in 
P as ajul „... s j S 3 nu ne treaca pre no j f| oarea V a Z duhului". (int. Sol. 

. 7 ), unde este de presupus ca forma floarea vazduhului reprezinta 
COru Ptela, vedem ca, de fapt, traducerea romaneasca este fidela 
" neia dmtre familiile de manuscrise ale Sept. (Vat. gr. 1209 si 

maiticus), in care se incadreaza si BF in cazul de fata, continand 



186 



187 






forma, probabil, corupta, aepos pentru aV9os eapos (floarea 
primaverii). 

Incercarile de a restaura filologic un text ar trebui sa nu ignore 
si posibilitatea, e drept rara, ca un text tradus si chiar un text corupt 
sa ajunga a avea valori stilistice dobandite, noi. Daca vom compara 
urmatorul citat din versiunea romaneasca a celei de a IV-a carti a 
Regilor: „[Ghiezi] veni la intunerec si luo den manile lor si puse in 
casa", (V, 24 Lepra lui Neeman) cu versiunea greaca si cu cea ebraica 
(Sept: els to atcoTeivo v - la intunecime; are si sensul de pe ascuns; 
BJ: „Cand sosi la OpheL. "; Ophel, nume propriu, are si sensul de 
culme), vom vedea cum ceea ce presupunem a fi fost la origine o 
glosa de copist care indica un loc obscur in text (oicoTavds 
inseamna intunecos, tainic, dar si obscur, de neinteles) ajunge in 
versiunea greaca si !n cea romaneasca sa fie un calificativ cu 
incarcatura stilistica pentru actiunea rusinoasa a slugii lui Elisei. 

Un alt exemplu, mai elocvent pentru ca valoarea stilistica noua 
apare in cursul echivalarii textului grecesc cu eel romdnesc, se refera 
la asa-numitele „figuri etimologice". Pe langa numeroasele figuri 
etimologice care apar in versiunea romdneasca drept urmare a 
traducerii corespondentelor lor grecesti, putem intilni si un pasaj 
in care o ampla figura etimologica se realizeaza in versiunea 
romaneasca independent de textul grec: „Pentru ca toata lumea cu 
luminata lumina lumina..." (Int. Sol. XVII, 20) / o\os yap 6 
koodoo Xa^iTpij itaTeXantreTO <j)am. 

Este, poate, un exemplu menit mai mult sa compenseze 
viziunea prea pesimista a degradarii continue a textului, pe care 
observarea atator locuri obscure si pasaje corupte ar putea s-o 
inculce filologului. Dar ce cdntaresc astfel de locuri obscure fata de 
tensionarea creatoare la care este supusa limba romlneasca prin 
traducerea Bibliei de la Bucuresti si fata cu aducerea la lumina, acum 
trei secole, a atator fapte de limba, intrate nu numai in urzitura 
lexicoanelor, ci si in cea a intregii noastre literaturi? 



188 



PRECIZARI PRIVIND UNA DINTRE SURSELE 
DIVANULUILVl CANTEMIR 

Dioptra (1095) lui Filip Solitarul (Philippos Monotropos, 
sec. XI), a fost considerata drept una dintre cele mai importante 
surse ale Divanului lui Cantemir. Afirmatia cea mai categorica in 
privinta raporturilor dintre cele doua scrieri ii apartine lui P.P. 
Panaitescu. Acesta, in monografia sa din 1958 1 , considera ca 
Dioptra lui Filip Solitarul «este fara indoiala modelul pe care I-a luat 
Cantemir in Divan». 

Plecand de la o afirmatie mai putin categorica a lui D. Russo 2 , 
P.P. Panaitescu ajunge la concluzia ferma de mai sus pe baza unor 
argumente ce pot fi sistematizate astfel: 1. „Scrierea (Dioptra lui 
Filip Solitarul, n.n.) a fost tradusa in romaneste (din slavoneste) inca 
din veacul al XVII-lea sub titlul Dioptra care se chiama OglindS sau 
inchipuirea cea desarta a vietii omenesti in lume den multe 
dumnezeesti scripturi siparintesti dogmate tocmita». Cunoscuta si 
sub titlul Trei dioptre, aceasta traducere din slavona a circulat in mai 
multe manuscrise romanesti (sunt citate ms. B.A.R. 2341 din sec. al 
XVII-lea, scris de dascalul Staico, 273, 2340, 334 din 1789 si 2472 
din 1688) si a fost cu siguranta cunoscuta lui Cantemir; 2. Ideea 
generala a celor doua scrieri este aceeasi (opozitia intre intelepciune 
si lume); 3. Demonstratia tezei foloseste aceleasi mijloace (citate din 
senptura); 4. Planul Dioptrei este la fel cu eel al Divanului lui 
Cantemir (opera tripartita continand «invinuirea lumii, docu- 
mentarea invinuirii cu citate din scriptura si sinteza morala»). 

P.P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viata si opera, pp. 48, 50. 

D. Russo, Manuscrisek grecesti dm Biblioteca Academiei Rowine, 1901 

(extras din Noua revista romanS, III, 1901), p. 10, afirma c3 «Dioptra lui Filip 

olitarul, foarte raspandita in evul mediu a gMt si la noi multi imitatori, iar 

>vanu] lumei» lui Cantemir a fost probabil inspirat (s.n.) de Dioptra lui Filip (In 

care cearta intre suflet si trup se desftsoara in versuri dnguitoare fira sftrsit)», Insa 

«e mai sigura influenta Dioptrei intr-o perioada mai veche a literaturii romane» 

fe.alXVI-lea-n.n.). 



189 



Dupa opinia lui P.P. Panaitescu, originalitatea lui Cantemir 
fata de modelul sau, de la care «a imprumutat ideea siplanul» const! 
totusi tn tratarea personala a subiectului, in pozitia ideologica 
diferita (mai ales tn partea a Ill-a a Divanului) si in unele diferente 
formale: la Cantemir apare forma dialogata a expunerii, inexistenta 
in Dioptra «care se multumeste cu forma greoaie a predicii 
bisericesti», iar forma versificata care caracterizeaza Dioptra 
bizantina nu apare la Cantemir, caci acesta «desi introduce in 
scrierea sa un numar de versuri, se mentine in general la forma 
prozei». 

Chiar urmatorul studiu de ansamblu consacrat lui Cantemir 1 
reia problema raporturilor dintre Dioptra bizantina si Divan. 
Pornind de la argumentele lui P.P. Panaitescu, dintre care il preia pe 
eel dintai (Dioptra lui Filip Solitarul, foarte rasp3ndita in Orientul 
european, «nu a putut ramine necunoscuta lui D. Cantemir», iar 
cat despre traducerea romaneasca din slavona - Trei dioptre - 
«putem fi siguri ca a fost si ea cunoscuta lui Cantemir») si pe eel de 
al patrulea (opere tripartite; prezenta celei de a treia parti la 
Cantemir, dupa D. Badarau, nu este ceruta de dezvoltarea temei si 
«nu se poate explica deck din dorinta sa de a se conforma unui 
model preexistent»), D. Badarau pune sub semnul intrebarii faptul 
ca Dioptra i-ar fi dat lui Cantemir «ideea de a compune Divanul si 
ca ar fi constituit un model permanent pentru acesta in timpul 
redactarii» (p. 116), dar afirma totodata si ca «putem foarte bine 
considera ca Divanul primeste primul indemn, ideea ca si planul, 
dela Dioptra lui Filip» (p. 1 18). Comparand Divanulcu Dioptra lui 
Filip Solitarul in editia din Patrologia greaca a lui Migne, unde este 
reprodusa traducerea latina din editia lui J. Pontanus, D. Badarau 
rectifica afirmatia lui P.P. Panaitescu dupa care in Dioptra lui Filip 
Solitarul nu ar apare forma dialogata, sustinind ca Dioptra 
cuprinde, eel putin in traducerea latina, «un dialog intre doua 
personaje alegorice» (p. 117). 



1 D. Badarau, Filozofia lui Dimitrie Cantemir, 1964, pp. 1 16-118. 



190 



Un examen mai amanuntit al raporturilor lui Cantemir cu 
posibilele sale surse intreprinde, in 1969, Virgil Candea in studiul 
introductiv (pp. XXVI-XXVIII) si in notele sale (v. mai ales p. 471) 
la editia Divanului, Largind mult aria referintelor, V. Candea 
compara si el textul Divanului cu Dioptra publicata in seria Migne, 
ajungand insa la concluzia ca «este mai prudent poate sa afirmam 
ca Divanul face parte din genul literar al disputelor dintre Suflet si 
Trup», renuntand la stabilirea unei dependente directe intre Divan si 
una sau mai multe dintre scrierile pe tema dispute! dintre suflet si 
trup. Aceasta dupa ce adaugase argumentelor lui P.P. Panaitescu unul 
important si anume acela ca in Cartea catra cetitoriu Cantemir 
insusi mentioneaza «titlul obisnuit al scrierii lui Filip in 
manuscrisele medievale (Trei dioptre), comparandu-si opera cu „trei 
luminoase si nepravuite oglinde" oferite cititorului pentru a-si 
exprima calitatile si defectele» si dupa ce adaugase listei manuscriselor 
romanesti ale Dioptreims. B.A.R. 494 tradus de Milescu la 1661. 

Comparatia Divanului cu Dioptra lui Filip Solitarul in 
traducerea latina o face si Petre Vaida 1 , referindu-se indirect la 
afirmatiile lui P.P. Panaitescu si direct la cele ale lui D. Badarau si 
constatand, ca si acesta din urma, ca «nici structura, nici continutul 
Dioptrei nu seamana cu cele ale Divanului*, dar si ca «Divanul 
cuprinde trei parti, Dioptra - patru, la care se adauga versurile 
intitulate PMngerile» iar problematica si forma expunerii difera in 
cele doua scrieri. Aceste observatii intemeiate, existente numai 
partial la D. Badarau, care, cum am vazut, era dispus totusi, in urma 
analizei comparative, sa considere ca forma tripartita este comuna 
celor doua opere, il conduc pe Petru Vaida la concluzia prudenta ca 
autorul Divanului, «daca s-a inspirat intr-adevar din Dioptra, a luat 
dm ea numai ideea dialogului dintre suflet si trup ca atare». 

Contradictiile dintre afirmatiile lui P.P. Panaitescu, bazate pe 
compararea Divanului lui Cantemir cu manuscrisele roma"nesti ale 
Dioptrei, si cele ale lui D. Badarau, V. Candea si Petru Vaida, bazate 

P- Vaida, Dimitrie Cantemir si umanismul, 1972, p. 54, n. 1 



191 



pe compararea Divanuluicu textul Dioptrei din seria Migne, privesc 
mai ales caracteristicile formale ale celor doua opere: forma 
dialogata, versificatia, structura scrierilor. Aceste contradictii nu pot 
fi elucidate dealt printr-un examen comparativ al editiilor slavone 
si manuscriselor romanesti ale Dioptrei cu textul scrierii bizantine. 
In urma acestei analize am constatat ca intre editiile slavone, 
manuscrisele traducerii romanesti a acestora si textul lui Filip 
Solitarul nu exista, in afara de titlu, care nici el nu este de fapt 
identic, nici o legatura. 

Dioptra din manuscrisele romanesti reprezinta traducerea unei 
scrieri a lui Vitalie de la Dubna, scriitor ucrainean de la inceputul 
sec. XVIMea. Acest fapt este mentionat in majoritatea ms-elor 
romanesti si a fost cunoscut si unora dintre cei care s-au ocupat de 
aceste mse. romanesti ale Dioptrei, dar confuzia generata de 
coincident^ de titluri cu scrierea lui Filip Solitarul a facut ca Vitalie 
sa fie socotit traducatorul in slavona al Dioptrei bizantine si nu 
alcatuitorul unei scrieri independente care poate fi incadrata intr-o 
specie a literaturii medievale de edificare moral-religioasa, aceea a 
Dioptrelorszn Oglinzilor, specie persistenta pana in iluminism. 

tnca din cursul primelor cercetari ale unor biblioteci 
manastiresti intreprinse mai ales de N. Iorga 1 , gasirea unor manu- 
scrise romanesti cu titlul Dioptra a facut ca acestea sa fie puse in 
legatura cu scrierea bizantina a lui Filip Solitarul. Dupa ce D. Russo 
a incadrat, fara a verifica atribuirea aceasta, manuscrisele romanesti 
cu titlul respectiv in categoria scrierilor de provenienta bizantina 2 , 
informatia nu a mai fost pusa la indoiala si s-a proliferat in 
cataloage de manuscrise, precum si in multe monografii si studii. 
Aceasta in ciuda faptului ca nici in editiile slavone, nici in ms-ele 
romanesti nu se specifica faptul ca Vitalie ar fi tradus Dioptra lui 
Filip Solitarul, ci, dimpotriva, se mentioneaza ca el, fiind cunoscator 
de greaca si latina (ed. Evie. 1612, f. II V ), si-a alcatuit Dioptra, adausa 



1 N. Iorga, Manuscrisele manastirii Cerntea, in Bis. ort. rom., XXVI, 1902, 
p. 230; idem, DouS biblioteci de manastiri: Ghighiu si Arges, 1904. 

2 D. Russo, Studii bizantino-romane, p. 1907, p. 9, nota; idem, Elenizmul 
In Romania In Studii istorice greco-romane, II, 1939, pp. 529-530, nota 2. 



■ scr i S a (prelozena i napisana) din mai multe surse (ot mnogih 
sviatyh bozestvennyh pisanjii oteceskih dogmat sostavlenna - s.n.; 
de ex. ms. B.A.R. 2574, f. 238 r : Dioptra adeca oglinda din sfintele 
scripturi si dogme ale multor sfmti si dumnezaiesti parinti facuta si 
asezata, scrisa pre limba sloveneasca de cuviosul parintele Vitalie) 1 . 
Continutul scrierii lui Vitalie de la Dubna nu difera desigur 
prea mult, ca tendinta generals, de Dioptra lui Filip Solitarul, dar 
apropierile nu pot fi extinse in nici un fel la aspectul formal al celor 

doua opere. 

Dioptra lui Vitalie nu utilizeaza forma dialogata, ci, cum 
spunea P.P. Panaitescu, referindu-se aparent la Dioptra lui Filip, «se 
multumeste cu forma greoaie a predicii bisericesti». Materia cartii o 
constituie infatisarea desertaciunii celor lumesti; sunt examinate, 
din perspectiva vremelniciei lor, bogatia, frumusetea trupeasca, 
demnitatile, distractiile etc., argumentandu-se inanitatea acestora; 
apoi sunt examinate moravurile, cu scopul de arata «ca iaste lumea 
intoarta Intra naravurile ei»; partea ultima este un elogiu al vietii 
pustnicesti. Ca tendinta, Dioptra lui Vitalie se incadreaza intr-o serie 
intreaga de scrieri de felul Imitatiei lui Hs., a lui Thomas Kempis si 
al acelor raspandite Artes moriendi. In plan formal scrierea lui 
Vitalie reprezinta o compunere destul de armonioasa, ceea ce explica 
intr-un fel circulatia ei intensa in cursul secolelor al XVII-lea si al 
XVIII-lea nu numai in literatura romana 2 . Cele trei parti ale 
Dioptrei prezinta corespondente intre unele capitole si sunt dispuse 

1 De abia o data cu ed. Kutem, 1654, apare meritiunea «din greaca in slavona 
adaugata si scrisa», iar nu tradusS, cum ar fi fost de asteptat din moment ce se 
■iidica o arie de provenienta, motiv pentru care mentiunea aceasta este probabil un 
adaos conjunctural. 

" P.P. Panaitescu, loc. dr., mentioneaza 3 editii (Evie, 1612 si 1642 si 
Movilau, 1698) ale Dioptrei slave, recte ale Dioptrei lui Vitalie de la Dubna. 
Victionarul bibliografic al vecbii iiteraturi ucrainene (Ukrainski pis'menniki, I, 
Kiev, I960) indicS o editie si la Vilno in 1642, doua editii la Kutein (1651 si 1654) 
?' una la Klintsy in 1786 (exemplarul vazut de noi din aceasta ultima editie este din 
12 sept, 1787). Mai este ainoscuta si o editie a lui I. Trediakovski in tipografia 
mversitatii din Moscova la 1781 care reprezinta, dupS cum se spune in 
predoslovie, «o noua traducere». Mse. din Bulgaria ale acestei scrieri, la Bibl. Nat. 
dl » Sofia: ms. 1035, 1 185, 1335. 



192 



193 



Jntr-o ordine conforma cu caracterul de educatie ascetica al scrierii. 
Fiecare capitol se bazeaza pe dezvoltarea temei, de obicei un citat 
biblic, exemplificat apoi cu pilde selectate mai ales din Vechiul 
Testament si se incheie cu unul sau mai multe adagii cu caracter 
exhortativ, care in priraele editii ale scrierii sunt versificate 1 . Este 
curios ca, desi alcatuita in climatul de aprinsS poleraica religioasa de 
dupa uniatia de la Brest, Dioptra lui Vitalie nu contine accente 
polemice, ceea ce s-ar putea explica fie prin folosirea uneia sau a unor 
surse unanim acceptate, fie prin tendintele umaniste de tolerant! 

In literatura romana din secolul al XVII-lea, ca traducator al 
Dioptrei este cunoscut Staicu gramaticul de la Targoviste 2 , care a I 
mai tradus si alte scrieri provenite din mediul cultural ucrainean de 
la inceputul si mijlocul sec. al XVII-lea (eronograful lui Iosif Lamski, 
gramatica lui Meletie Smotritki, lexiconul lui Pamvo Berinda s.a.). 1 
Din manuscrisele romanesti ale Dioptrei se vede insa ca au existat 
mai multe traduceri si prelucraYi romanesti ale scrierii lui Vitalie de 
la Dubna, dintre care inca una, independent! de cea a lui Staicu, ; 
dateaza tot din secolul al XVII-lea 3 , 



1 Destul de putin cunoscut chiar in istoria literaturii ucrainene, Vitalie de la 
Dubna este mentionat mai ales ca versificator, datorita acestor adagii versificate In 
slavoneste, v. Iv. Franko Zabytij ukrains'kij virSopisets XVII viku, In Zap. Nauk. 
Tov. wn. T. Sevcenka, XXII, 1898, pp. 1-16. Mai de curand versurik din Dioptra sa 
au fost reproduse In antologia Ukrainska poezija (kinets XVI-pocatok XVII st.), 
Kiev, 1978, pp. 385-388. 

2 De activitatea culturala a lui Staicu grSmSticul se ocupa teza de doctorat a 
lui Diomid Strungaru, Staicu grSmMticul. Contributii la istoria scrisului romanesc 
din sec. al XVII-lea, 1973. Idem In RsL, IV, 1960; V. Papacostea, m Rsi, V. 1962; 
N.A. Ursu, LR, XXX, 1981, nr.5. 

3 B.A.R., ms.rom. 2135, f. 226: «Aceast3 carte ce se cheamJ Oglinda" am scos 
eu, pacatosul, Ilarion ot RScica, de pre slovenie dirept rumaneaste... 1673...». DupS 
grafie ms-ul pare ulterior datei din Insemnare, ceea ce nu pune Insa* sub semnul 
indoielii efectuarea traducerii de cStre Ilarion la data mentionatS. Ms. nu contine 
pasaje versificate. Versiunea lui Staicu se pSstreazS in BAR. ms. 2341 (cca. 1670) 
si 2472 (cu unele diferente de grafie si de lexic; copiat de Silvestru Moldoveanul In 
Tara Romlneasc3 la 1689). Versiunea lui Staicu a fost prelucrata, c5ci era «veache 
si fara de lnteleagere» de catre Gherasim ierodiaconul la 1789 si se pastreazS In 
B.A.R., ms. 334 din 1789, 1902 (sec. XIX Inc., fost Cernica 213), 1919 (post 1789, 
fost Cernica, 211), In B.C.U. - Iasi, ms. 111-32 (post 1789) si In Bibl. Muz. Jud. 



D. Cantemir putea sa fi cunoscut nu numai manuscrisele 
traducerii romanesti a Dioptrei lui Vitalie, ci si una dintre nume- 
roasele editii slavone mentionate, Intre care cea de la Movilau era 
contemporana cu aparitia Divanului. In orice caz, din Cartea catra 
cetitoriu rezulta ca el se refera la o scriere intitulata Trei dioptre, titlu 
sub care a fost cunoscuta numai Dioptra lui Vitalie de la Dubna, nu 
si cea a lui Filip. In cazul in care Cantemir a cunoscut si Dioptra lui 
Filip Solitarul, el a putut preiua de aici numai forma dialogata a 
expunerii 1 , desi in Dioptra bizantina nu avem de a face cu un dialog 
intre pareri adverse ai caror reprezentanti sa fie sufletul si trupul. In 
partea a IV-a a Dioptrei bizantine tntalnim de fapt alt model 
compozitional, eel al lamentatiei (cap. XX: Flebilis lamentatio et 
quaerimonia adversus animam) care este, tematic si formal, similar 
cu asa-numita a cincea carte a Dioptrei 2 . Aceasta prezumtiva a 
cincea parte a Dioptrei lui Filip este singura care a circulat si in 
literatura romina. La ea face referinta de fapt D. Russo in discutia 
despre textul publicat de Hasdeu in Cuvente den betrani si tot 
aceasta a cincea parte este cea existent! si intr-un ms. grecesc (nr. 
140) pastrat la B.A.R. (ms. cu care relationeaza Virgil Candea 
traducerea romaneasca a Plingerilor unui monah pacatos catre 
sufletul sau facuta de Nicolae Milescu in 1661 si pastrata in ms. 

Oltenia, ms. 34 din 1793. Alta traducere, fiira versun, al carei eel mai vechi ms. a 
tost copiat de Ilarion de la Bistrita In 1750-1791 (B.A.R., ms. rom. 2574), se 
pastreaza la B.A.R. si in ms. rom. 2340 (ante 1781, fost In posesia lui Radu 
lempea), 2664 (cca. 1760; versiune remaniatS, selective) si 3379 (cca. 1790- 
fragment din cartea I, cap. XV). 
1 P. Vaida, ibidem. 

■ - Asupra apartenentei celei de a cincea parti (Plangerile unui monah...) la 
'Optra lui Filip Solitarul exista dubii. Ea a fost atribuita unui loan Monahul (v. 

kT' J" 7, ln BibL dei 'ecole des hautes etudes, 1875, 22-eme fasc. pp. 13-14 si 
1897*7 er> Geschicht€ der byzantinischen Literatur, ed. a Il-a, Miinchen, 

■ . 'A™ Tot aceste Plangeri... trebuie sa fi constituit si materia scrierii al carei 
_ipn il citeaza M. Crusius in Turcogrecia sa, f. 198; v. si nota lui j. Gretser la editia 

annus zDioptrd, in Migne, EG. CXXVII, 1864, coL 703-704. D. Russo, care 11 
ca de* Pe n UVray ' dlscuta totu ^ des P re m s. grec 140, continand numai Plangerile... 
nn , S P re n D '°P' ra lui Filip Solitarul In intregimea ei (v. Studii bizantino-romane, 

rf- °> H, 9, 11) 



194 



195 



rom. B.A.R. 494 1 ), precum si intr-un interesant miscelaneu slavon 
copiat la Athos si ajuns apoi la manastirea Neamtului 2 . 

Similitudini intre textul Divanului si eel propriu-zis (primele 
4 carti) al Dioptrei bizantine nu intalnim (la nivelul citatelor, al 
pasajelor sau al expresiei}), dupa cum nu gasim similitudini de 
aceasta natura nici cu Dioptra lui Vitalie (fata de care aria 
referintelor Divanului este mult mai larga). Totusi, in cazul acesteia 
din urma, modelul compozitional tripartit, examinarea vanitatii 
lucrurilor lumesti in primele doua parti, referinta din prefata 
Divanului ne fac sa presupunem intentia lui Cantemir de a da prin 
Divanui sau o replica tendintei anahoretice a scrierii lui Vitalie 
intr-o opera In care modelul tripartit sa constituie o unitate 
perihoretica si un elogiu al actiunii umane indreptate atat in sensul 
perfectionarii sale ca fiinta morala, cat si ca fiinta social! 




EMINESCU $1 VECHIUL SCRIS ROMANESC 



1 V. Candea, JV. Mikscu si Inceputurik traducerilor umaniste in limba 
romana, in LimbS si literatura, VII, 1963, p. 33, n. 3 (reluat in vol. Ratiunea 
dominanta, 1979, pp. 84-105) si studiul introd. la Divauul, p. XXVII, al. Un alt 
ms.rom. continand PISngerik... se pastreaza in Bibl. Muz. Jud. Oltenia, ms. 44 (sec 
XVIII, inceput). 

2 Ms. slav se p5streaz5 la B.A.R. sub cota 135 si a fost descris de 
P.P. Panaitescu, Maimscrisele slave din Bibl. Acad R.P.R., I, 1959, pp. 163-168, 
fira a identifica textul respectiv ca facand parte din Dioptra lui Filip Solitarul 
(ff. 365-372). Textul Plangerilor este aici incomplet, dar este interesant faptulca el 
se aflS In miscelaneu alaturi de Viata sf, Vasile eel Nou cu care presupunea o 
contaminare D. Russo pentru textul intitulat de Hasdeu CugetSri in ora mortii. 



196 



.: 






Am adoptat acest titlu, impus de o lucrare de capetenie in 
domeniul cercetarii raporturilor lui Eminescu cu literatura in limba 
romaneasca de dinaintea sa, iucrarea lui Al. Elian aparuta in 1955 
in „Studii si cercetari de bibliologie", nu numai spre a aduce un 
modest omagiu autorului ei, ci si pentru ca formularea titlului 
acestei contributii istorico-literare este foarte adee'vata a numi si 
cuprinde o suma de scrieri intre care si unele ce, fara a fi propriu-zis 
lucrari originale romanesti, au avut totusi un foarte important rol 
lingvistic, stilistic si tematic in faurirea operei eminesciene. La finele 
exemplarei sale cercetari, Al. Elian isi exprima „... nadejdea ca, odata 
semnalate, cele cateva manuscrise si tiparituri vor trezi interesul 
cercetatorilor si ca preocupanle de limba si cultura ale poetului, ca 
si unele din motivele sale de inspiratie vor iesi mai limpezite din 
confruntarea operei lui cu izvoarele vechi si uitate care 1-au incintat 
candva" 1 . Identificarea, in fondurile Bibliotecii Academiei Romane, 
a vechilor manuscrise si tiparituri la care tinea atat de mult poetul si 
a caror „pierdere" ingreunase atata cercetarea izvoarelor operei sale 
a fost^un fapt care echivala cu deschiderea unui important „front de 
lucru" pentru eminescologi. Studii ulterioare consacrate rapor- 
turilor lui Eminescu cu vechiul scris romanesc si av^nd ca punct de 
P'ecare contributia lui Al. Elian ii datoram lui I. Cretu 2 , Dan 

Al. Elian, Eminescu si vechiul scris romanesc, in Studii si cercetari de 
'W'o%ie,I > l955,p. 158. 

" Cre ' U ' En,inescu P Carticka sfStuitoare a monahului Nicodim, In Bis. 
scri 'T", LXXX111 ( 196S )> nr - 5 - 6 > PP' 574-583; Contributii la cunoasterea 
pent f E '"' ne . scu ' ln Studii eminesciene, 1965, pp. 569-575 (despre MSrturie 
™ st. Calist... folosita in art. despre dezvelirea statuii lui Eliade). 

197 




Zamfirescu 1 , N. A. Ursu 2 , Floricai Dimitrescu 3 , lui Dan 
Simonescu 4 , Virgil Candea 5 , Paul Cemovodeanu 6 . Ele au servit in 
buna masura editorilor actual! ai operei eminesciene 7 , ca si unor 
lucrari teoretice sau comparatiste 8 . Dar nu se poate nega faptul ca 
nici munca editoriala 9 , pe de o parte, nici unele lucrari de istorie a 
literaturii sau de literatura comparata 10 , pe de alta parte, nu au 
folosit, fie ignorindu-1, fie referindu-se la ei in mod incomplet si 
nesistematic, materialul oferit de lucrarea citata. Mai ales contributia 
tematica a vechilor manuscrise si tiparituri cunoscute lui Eminescu J 
la etapele genezei operelor sale poetice ni se pare a nu fi fost 
indeajuns pusa in lumina. Cauza prima sta in dificultatea accesului 



1 Dan Zamfirescu, Eminescu si literatura rominS veche, In Luceafarul, an. 
VII (1964), 25 apr., p. 4; reluat in vol. Studii si articoie de literatura romhfa veche, 
1967, pp. 35-49 si Contributii la istona literaturii romine vechi, 1981, pp. 43-53. 

2 N.A. Ursu, Un manuscris necunoscut din care a extras Eminescu mil 
multe „c£ntece defame", in Limba rominS, an. XVII (1968), nr. 6, pp. 485-495. 

3 Florica Dimitrescu, Mihai Eminescu si limba veche, in vol. Contributii la 
istona limbii romine vechi,/ 1976/ pp. 246-256; reluare a art. cu acelasi titlu aparut 
in Rev. Univ. Buc, seria St. soc. nr. 2-3, 1955, pp. 167-186. 

4 Dan Simonescu, Din nou despre Eminescu si limba noastra veche, in 
Caietele Mihai Eminescu, 1, 1972, pp. 109-111. 

5 Virgil Candea, Glosse la „ferestile gandirii", in Caietele Mihai Eminescu, 
II, 1974, pp. 34-40. 

6 Paul Cemovodeanu, Eminescu si cronografele romanesti, In Caietele 
Mihai Eminescu, II, 1974, pp. 55-74. 

7 M. Eminescu, Articoie si traduced, I, 1974, ed. critica de Aureha Rusu, 
p. 557; M. Eminescu, Opere, VII, editia academics, coord. P. Crefia, note 
D. Vatamaniuc, p. 339, 377; idem, IX, p. 824. 

8 Amita Bhose, Eminescu si India, 1978; Dan C. Mihailescu, Perspective 
eminesciene, 1982. 

9 Vezi notele Aureliei Rusu, ed tit, supra, pp. 532-533, la cunoscuta recenzie 
a lui Eminescu la Pomaritul lui D. Comsa, unde se reproduce un fragment din 
cronograful lui Moxa, cand, in lipsa cronografului Kigalas-Danovici - exemplarul 
eminescian -, s-ar fi putut face doar mentiunea existentei textului in alte 
manuscrise ale aceluiasi tip de cronograf. in ed. academic!, IX, p. 506 si p. 826 nu 
se identifies sursa proverbelor citate de Eminescu, anume colectia lui Iordache 
Golescu (B.A.R., ms. rom. 213, ff. 573 v -574 r ) - v. infra, p. 202, n. 2. 

10 Studii privitoare la Eminescu si Schopenhauer, la motive ca viafa-vis, 
lumea-teatru, la geneza interioarS a unor poezii eminesciene, la raporturile lui 
Eminescu cu romantismul european, cu literaturi orientale, cu folclorul etc. 




la aceste texte. Intre scrierile vechi folosite de poet se afla, pe langa 
cele cateva editate (Psaltirea lui Dosoftei, Divanul lui Cantemir, 
cronicani moldoveni, cronicile rimate, unele irmoase), foarte multe 
texte voluminoase ramase in manuscrise si editii vechi cu chirilice 
S au editate numai fragmentar (cronografele, vietile sfintilor, 
Varkam si Ioasaf, Erotocrhul, //jvaraturiiemitropolitului moscovit 
Platon, Cartea pentru pazirea celor cinci simturi a lui Nicodim 
Aghioritul, Apocalipsul lui loan Bogoslovul, Gromovnicul, 
rugaciunile si imnurile lui Grigore Palamas, Anastasie Sinaitul si ale 
altora, cugetarile lui Oxenstierna, Zabava fandasiei, Istoria de obstie 
a lumii, Etiopicele lui Heliodor, Criticon-ul lui Gracian si multe 
altele). Chiar cand aceste texte sau fragmente se afla editate, nu sunt 
decat prea rareori marcate grafic, notate separat sau analizate in 
amanunt sublinierile lui Eminescu, apropierile textuale, posibilele 
influente tematice. Alta cauza este imprecizia identificarii 
izvoarelor, ceea ce duce la lipsa unor date mai bogate si sigure 
privitoare la sursele unor texte vechi si creeaza diflcultati 
incercarilor de a le situa in cadrul unui anumit curent si de a 
discerne aluviunile datorate intermediarilor sursei 1 . In identificarea 
izvoarelor trebuie luata in consideratie si posibilitatea unei surse 
diferite de cea despre care se stie ca a facut parte dintre lecturile 
poetului 2 . Pot parea exagerate precautiunile de mai sus, dar iata 
cateva exemple din care se vede ca aspectul filologic al chestiunii are 
repercusiuni prea importante asupra unor probleme de fond ale 
creatiei eminesciene spre a putea fi trecut cu vederea. 

Este cazul traducerilor romanesti din Etiopicele lui Heliodor, din 
Crjf/conu/lui Grecian, din Zabava fandasiei a lui Loredano etc. a cSror receptare 
in literatura romlnj trebuie vazuta prin raportare atat la sursele primare, cat si la 
rnomentul si filiera receptSrii. Ar trebui sS existe, pentru o serie intreagS de 
raduceri care au ficut parte dintre lecturile poetului, analize comparatiste asupra 
semnificatiilor pe care scrierea receptata" la noi le-a avut in istoria literaturii din 
care P ro vine (exemplara in aceasta directie analiza pe care o face V. Candea, v. 
su Pra, nota 5, valorii si semnificatiilor scrierii lui Nicodim Aghioritul In Europa 
r «Sntean3). 

Este, de exemplu, cazul reproducerii de cStre Eminescu a unei p3rti din 
■ttconul lui Gracian, v. infra, p. 208 sqq. 



198 



199 



In studiul sau citat mai sus (v. p. 198, n. 6) Paul 
Cernovodeanu, pornind de la contributiile lui lulian Stefanescu 1 si 
Al. Elian, trateaza problema raporturilor creatiei lui Eminescu cu 
trei dintre tipurile de cronografe care au circulat in literatura veche 
romaneasca (Moxa, Danovici-Kigalas, Dmitri Rostovski), 
semnal^nd posibile influente la nivelul tropilor, dar si in tema 
cosmogonica, in structure Luceafarului, ca si in cea a poemului 
Memento mori. Este, prin argumentele oferite si prin prudenta 
ipotezelor, o lucrare proba, in sugestiile careia exegeza eminesciana 
poate gasi multe puncte de sprijin. Totusi unele studii ulterioare nu 
iau in discutie ipotezele si apropierile textuale semnalate de Paul 
Cernovodeanu 2 . Nu vrem desigur sa sustinem ca raporturile care se 



1 lulian Stefanescu, Cronografeie romanesti de tipul Danovici, in Rev. 
ist.rom, IX (1939), pp. 1-77, reluat in vol. Opere istorice, 1942 (la pp. 141-142, 
referire la ms. de cronograf fost in posesia lui Eminescu). 

2 Studiul Amitei Bhose, Cosmbgonia indium si Scrisoarea I, aparut in nr. 
urmator al Caietelor M. Eminescu (II, 1975, pp. 61-68) si reluat in vol. Eminescu 
si India, 1978, pp. 115-124, dupa ce analizeaza comparativ raporturile dintre 
fragmentul din Scrisoarea I, de la versul „La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici 
nefiinta..." si pana la versul „Si in sine impacata stapanea eterna pace!" cu Inmul 
creatiunii din Rigveda, spune despre versurile urmatoare ca sunt „... versuri care \ 
descriu procesul cosmogonic", dar, „nu sunt legate de textul Imnului", Eminescu 
exprimand aici „conceptia cosmogonica din strofele 4 si 5 ale imnului prin prisma 
propriei g^ndiri". Desigur, nu e vorba acum de valabilitatea unei opinii sau a alteia 
(nou3, de pilda, ni se pare cS fragmented citate de P. Cernovodeanu din 
cronograful lui D. Rostovski sunt mult mai importante pentru figurarea distrugerii 
armoniei cosmice in poemele „denionice" ale lui Eminescu; p. 73, nota 59), ci doar 
de necesitatea luarii in discutie a ipotezelor privitoare la raporturile lui Eminescu 
cu vechile scrieri romanesti. Zevin Rusu, ocupandu-se in studiile Contributii noi 
cu privire la geneza Luceafarului lui Eminescu, in Rev. deist.si teorielit., 27 (1981) 
nr. 4, pp. 509-523, Luceatarul In literatura romantics, ibidem, 30 (1981) nr. 1, 
pp. 51-67 si Luceatarul si Demonul, ibidem, 31 (1982), nr. 1, pp. 17-25 de geneza 
Luceafarului si de legendele apocrine privitoare la insotirea dintre ingeri si fiicele 
oamenilor (Cartea lui Enoh), subliniaza originalitatea lui Eminescu intre poetii 
romantici europeni care au tratat tema si mentioneaza posibila influenta a 
cronografelor, dar nu staruie asupra natuni acestei influente care fusese probata" 
documeutar. V. Emil Turdeanu Le mythe des anges dechus, lit ,R/V. di studi biz. e 
slavi, II, 1982, p. 1 16; v. si infra, p. 228 sq. 



not stabili intre poezia eminesciana si scrierile vechi cunoscute 
poetului sunt singurele indreptatite, caci ar insemna sa micsoram 
cu mult dimensiunile universului spiritual al lui Eminescu. A ignora 
insa aceste raporturi nu inseamna acelasi lucru? Si apoi, sunt aceste 
vechi scrieri doar documente care vor prilejui mereu „contributii 
documentare"? Valoarea lor literara remarcabila ar avea nevoie, spre 
a fi apreciata cum se cuvine, nu de o neinsemnata pledoarie, ci de 
punerea lor in lumina prin tiparire. Sa luam de pilda Proloagele 
aparute la Iasi in 1682-1686. Admirabila colectie de povestiri si 
stihuri hagiografice a lui Dosoftei i-a fost, dupa cum aratase inca 
din 1942 I.C. Chitimia 1 , cunoscuta lui Eminescu. Totusi nu exista 
pana azi un studiu consacrat aportului ei la creatia eminesciana. De 
asemeni, daca tinem cont si de iporeza paternitatii lui Dosoftei sau, 
eel putin de cea a colaborarii sale la traducerea cronografelor de tip 
Kigalas-Danovici 2 in limba romana, cronografe in care se afla multe 
pasaje versificate, alaturi de atatea legende si povestiri istorice, un 
studiu privind legaturile lui Eminescu cu opera lui Dosoftei in 
ansamblul ei (lexic, teme, versificatie) ar putea dezvalui si preciza 
multe aspecte ale artei poetice eminesciene. Pentru problemele de 
versificatie lipseste de asemenea o cercetare comparativa intre poezia 
lui Dosoftei si cea a lui Eminescu 3 , cercetare care sa discearna, poate, 
mai exact si influenta folclorica din versificatia lui Eminescu de 
influentele datorate circulatiei folclorice a psalmilor lui Dosoftei 4 . 
Ca astfel de distinctii intre sursa folclorica si cea culta sunt necesare 
ne-o arata mai ales confuziile care se petrec la nivelul asa-numitelor 
locuri comune literare, pe care la intalnim in literaturile antice, in 

I.C. Chitimia, Afore. Despre primul volum din „Viata si petrecerea 
srintilor" de Dosoftei, cu o notita semnata de Eminescu, In Rev, Fundatiilor Regale, 
& (1942), nr. 2, p. 473. 

- N.A. Ursu, Dosoftei necunoscut, in Cronica, XI (1976) nr. 6 (6 febr.), 
PP- 4-5; Dosoftei, Opere, 1, 1978, ed. criticS de N.A. Ursu, pp. 488-492. 

Unele indicii sumare la Mihai Bordeianu, Dosoftei - deschizltor de 
drumuri In lirica rom&neasci, in Cere. ist. (serie nou3), V, 1974, pp. 153-160. 
4 Dosoftei, Opere, I, ed cit., pp. 428-434, 442-445, 451. 



200 



201 



cele medievale si in folclor. Vanitas vanitatum, ubi sunt, fortuna 
labilis, memento mori, viata-vis, lumea-teatru sunt numai cateva 
asemenea motive prezente in scrierile religioase, in poemele 
medievale, in teatrul baroc, in bocetele populare; pana si 
comparatistii cei mai inversunati au ostenit a mai cauta sursele cand 
intalnesc asemeni topoi intr-un text sau altul. Credem totusi ca, 
atunci dnd realizarea formala a unui topos literar are suficiente date 
specifice pentru a ingadui stabilirea de filiatii intre doua scrieri si 
atunci cand avem si date documentare pentru a proba existenta 
unor relatii directe, nu trebuie sa ne mefiem de urmarirea locurilor 
comune literare. Pornind de la nivelul cliseelor verbale (se stie cat 
aprecia Eminescu specificul locutiunilor) si continuand cu 
stereotipiile narative sau cu procedeele compozitionale, putem 
ajunge la o intelegere mai complexa si nuantata a viziunii poetice. 

Eminescu selecta din scrierile vechi in primul rand cuvinte si 
expresii. Reproducand aici unele, mai mult cu scopul de a incita 
curiozitatea eminescologilor, suntem constienti ca, desprinse din 
montura lor textual;!, ele isi pierd din valoare (de aceea am pleda 
pentru marcarea sublinierilor lui Eminescu in editiile unor scrieri 
vechi pentru care s-au pastrat chiar exemplare cu sublinierile sale, 
cum sunt cronografele de tip Dmitri Rostovski 1 , Pildele lui Iordache 
Golescu 2 , Varlaam si Ioasaf, Etiopicele s.a.). 

Si sanuba ti cu noroc atita de luminat si prea norocit, o viata 
strSina si ratacita si intristatoare... 

... Upovirnea spre patima... 

... barfelnice si copilaresti plangeri... 

.. au venit fameni, aducind ramasuturi oarecum din masa cea 
satrapiceascS in vasa de aur, care covirs'ua tot felul de des&tare... 



i Reproducerea sublinierilor din cronograful D. Rostovski (BAR., ms. rom. 
2769), In artxit. al lui P. Cernovodeanu, pp. 60-61 si passim. 

2 Despre sublinierile lui Eminescu 1n ms. cit. (BAR, ms. rom. 213) al 
colectiei de pilde si proverbe a lui Iordache Golescu, v. Perpessicius, Iordache 
Golescu - kxicografsi foldorist, In Mentiuni de istoriografie literari si folclor 
(1948-1956), /1957/, pp. 214-218. 



202 



... desapleacala cele afrodicesti... 

... pentru ca au batjocurit-o cu fagaduintik si au amagit-o cu 
minciunile... 

... te vei imbogati intru satiu (Etiopicele, ms. B.A.R. 2774) 

Mii de ori am asamanat infatisare ta cu dumnezaii, mil de ori 
am crezut cum ca manrile raiului era adunate la frumusata fetai tale. 

Socoteam fara iscusinta mestersugul si fire spre a afla chip ca 
sa inchipuiasca pre un chesar ce ar ti putut sa se asamine tie. 
Maguleam pohta mea pentru ca te crede'm un dumnezau in chip de 
om. Cu adevarat numai aceasta au intartat urgie ceriului, de vreme 
ce nu sapoate a sa crede aceia ce covarsasti fire omeneasca, fara 
numai cu cereasca silnicie. Nu iaste obisnuit Ramu a naste namile 
ca aceste... si cum ca la umbra dafmilor tai nu pot sa sa nasca serpi 
ca sa otraveasca buna norocire a mea. (Zabava fandasiei, ms. B.A.R 
2798). 

E dificil a cauta ce au devenit aceste cuvinte si expresii in limba 
poetica a lui Eminescu atat timp cat nu avem un dictionar complet 
al limbii sale poetice. Totusi, in cazul unor pasaje mai ample, pot fi 
facute unele apropieri. Astfel, elemente ale descrierii fabuloase a sf. 
Macarie Ramleanul din tiparitura lui Dosoftei („Si luted aminte 
spre rasarit de la pestera, vadzum inchipuitura de podoaba de barbat 
groznic, cu nemica alta imbracat, fM numai cu peri albi. Ca veniia 
adevar fericitul Macarie. Si-i crescusa pSrul capului de ai multi si-i 
acoperiia tot trupul.../ .../ ... Si-i era parul alb ca omatul, ni se punia 
pre ochi ceata de albiia lor. Si vadzum fata lui. Si de multe batriniate 
nu i sa vedia ochii, ca-i era slobodzSte sufruncialele preste ochi. Iara 
unghile la mini si la picioare dte de un cot era. Iar2 musteata 
acoperindu-i gura pogoriia de sa mesteca cu barba si-mpreunS-i 
agningia pana la picioare. Si dnd grJia t-paria ca graieste de fund. 
>i era pialia ca de tastul de broasca... 1 ) reg2sim in multe dintre 
Wrtretele de „magi intelepti" din poezia eminesciani Cele mai 

1 Bibl. Univ. „M. Eminescu" - Iasi, R.V.V-6, 23 oct. 



203 




frapante asemanari apar in descrierea magului din Strigoii: „Pe-un 

jilt taiat in sdnca sta tapan, palid, drept,/ Cu carja lui in mana, j 

preotul eel pagan;/ De-un veac el sede astfel - de moarte-uitat, 

batiin/ In plete-i creste muschiul si muschi pe al lui san/ Barba-n 

pamant i-ajunge si genele la piept.../ .../ ...Batranul cu-a lui carja sus 

genele-si ridica,...". Cum, la randul ei, descrierea din hagiografia lui 

Macarie Rimleanul are evidente trasaturi comune cu cea a lui 

Melhisedec din varianta posedata de Gaster a Paliei bizantine in 

versiunea romaneasca de pe la jumatatea sec. al XVII-lea 1 , desigur ca 

apropierile relevate nu tin sa indice o relatie textuala mecanica 2 , ci 

doar, luand in seama fertilitatea contactelor lui Eminescu cu scrisul 

vechi romanesc, mai ales in perioada ieseana 3 , sa arate posibila 

sorginte a unei imagini care, recurenta in creatia eminesciana 4 , ii 

determina specificul. Important ar fi sa vedem daca aceste bead 

comune nu sunt predilecte unei anumite epoci literare, pentru ca 

atunci, pe de o parte, am avea o mai lamurita parere asupra 

romantismului eminescian, pe de alta am vedea mai nuantat tabloul 

asa-zisei „literaturi vechi" de la noi. Un exemplu: Se stie ca un topos 



1 B.A.R., ms.rom. 469, f. 9 V , f. 20 r . Melhisedec este „om salbatec, cu unghiile 
de un cot si cu pirul capului si cu barba panS la picioare". 

2 Imagines ridicSrii genelor cu carja nu se regaseste in cele doua descrieri dm 
vechile texte romanesti. A. Fochi, Estetica oralitatii, 1 980, p. 286 arata ca In foldor 
ea „nu s-a solidificat In expresie Indeajuns"; sursa ei este, credem, livresca, atat la 
Eminescu, cat si in piesele folclorice citate de A. Fochi. 

3 §i aici pot fi mentionate, pe langS studiile cu caracter de sinteza privitoare 
la formatia culturala a lui Eminescu In aceasta perioada, indicii ale unor 
corespondente textuale cu scrisul vechi romanesc, Astfel, Eminescu d3 partii a doua 
din poemul Strigoii un moto din Indreptarea legu (1652); anul 1876 este eel dm 
care dateaza" si versificarea unor parti din cartea lui Nicodim Aghioritul, sub titlul 
Pentru pizirea auzului, Vezi studiile citate ale lui I. Cretu, V. Candea, Dan C. 
Mihailescu. . 

4 Descrierea lui Zamolxe („Ca o negura-argintie barba lui flutura-n soare/ 
Pletele-n furtun3-nflate albe cad ca o ninsoare"), si a lui Odin, a magului din 
Povestea magului cSlStor in stele („Sprancenele-i batrane se-ntunecau stufoase... ) 
si a atltor alte personaje eminesciene arat5 ci elementele descriptive trase din 
scrierile vechi se constituie in mSrci, epitete homerice am zice, ale figurilor 
fabuloase de magi intelepti. ' ■■» 



umanist foarte frecvent este elogiul Italiei. Gasim acest topos, intr-o 

forma destul de apropiata de cea din literatura inaintasilor sai, 

romani sau straini, si la Eminescu, in piesa Amor pierdut, viata 

pierduta. Emmi: „0, de-ai vedea Italia, copila mea... Unde cerul e de 

doua ori mai senin si marea limpede si calda ca smaraldul topit.../ .../ 

O, Emma, Italia-i o gradina frumoasa cu alee de naramze, unele-n 

fiori de ai-gint, allele cu poame de aur..." 1 . Autohtonizarea acestui 

topos fuse.se facuta inca in epoca lui Miron Costin, Dosoftei, 

Cantemir 2 ^ La Eminescu, replica Emmei, imediat urmatoare in 

textul pies'el, preia localizarea toposului, „citand" chiar sursa: „Mie 

nu-mi place Italia ca... Bucovina"; acolo eroinei i-ar placea sa stea la 

gura sobei si sa citeasca „istoriile cronicelor colbaite ale tata-meu". 

Din aceeasi epoca a scrisului rominesc (sflrsitul sec. al XVII-lea) 

dateaza si motive conexe acestui topos: filozofia ciclica'a istoriei 3 , 

idealizarea peisajului autohton, ba chiar si germenii dacismului, 

.prezenti mai ales la Cantemir. La Eminescu insa, cum s-a remarcat 

fn numeroase rdnduri, antiteza romantica tensioneaza descrierea 

fabulosului „rai dacic" si titanomahia daco-romana prin raportarea 

la pigmeismul vremurilor contemporane. „Demonismur romantic 

eminescian nu poate fi inteles deplin fara analiza unor scrieri de 

inceput in componenta carora hiperbolizarea mitului arcadic se 

^ M. Eminescu, Opere, IV, Teatru, ed. critica de Aurelia Rusu, 1978. 

Cf. nu numai cunoscutul elogiu al Italiei din De neamul moldovenilor 

Ueste tara Italiei plina, cum sa zice, ca o rodie...", dar si elogiul Moldovei din 

oema polona. Analiza localizSrii toposului a lost facuta de Andrei Pippidi, Pentru 

istona umanmnului romanesc. Tiei note de lecturS, in Rev. de ist. si teorie lit, 30 

Kmi) nr. 2, pp. 191-193. La Cantemir In Deschptio Moldaviae, dar si la Dosoftei, 

« 'a care se pastreazS o elocventa Jnsemnare pe un exemplar al cronicii lui 

aictaus, in margmea capitolului despre Suabia: ,.Ce framsete de tara, mai sa 

to nveste cu Moldova!" (v. Mihai Bordeianu, art.cit, p. 154) apare si opozitia 

tie idealizarea peisajului, loc de desfasurare a unor actiuni eroice, si „vremuriie" 

"ecazute, contemporane autoribr. 

din Af ° p ° Zltia timp '"'tic-timp istoric e formulata in finalul episodului Dacia 

germ " 3f ° lno " ("S^mburele crud al mortii e-n viatS... Si-n marire / Afli 

m . r - , cadeni - Astfel toate sunt in fire,/ Astfel au cazut romanii, mari in bine, 

""•■■ ) in termeni care-i situeaza ortginea in scrierile cronicaresti. 



204 



205 



combina cu referiri la mitul insulei fericitilor (cf. si numele lui 
Macarie din hagiografia amintita, persona] descins din mitografia 
despre gymnosofisti). Si aceste eiemente de viziune poetica 
eminesciana provin in mare masura din vechile scrieri cunoscute lui 
Eminescu, de-ar fi sa amintim aid numai Alexandria, cu care Viata 
lui Macarie are multe episoade comune, si unele pasaje din 
Fiziolog 1 , dar In cadrul lor si din ele se dezvolta o conceptie tipic 
romantica asupra eroului abstras din lume, exprimand eugetari 
stoice (aid e de amintit si cunoasterea Cugetadlor lui Oxentierna 
de catre Eminescu), ravnind maiestria artistica - manifestare 
demiurgica - sau distrugerea creatiei - manifestare demonica. Apare 
si antiteza romantica erou-plebe, inexistenta m vechile scrieri citate 
mai sus. Comparand numai trei versuri din doua poeme apropiate 
cronologic (Memento mod - 1872 si Muresanu, 1869-1876), vedem 
cum intre imaginea magului inteleptsi cea a eroului demonic exista, 
dincolo de similitudini portretistice vizibile in chiar treptele 
transgresiei unui personaj intr-altul 2 , o prea neta diferenta de 
viziune asupra lumii spre a nu fi fost nevoie de o lamurire a cauzelor 
care au putut s-o genereze. Astfel, in timp ce in episodul Egiptului 
din Memento mod magul egiptean afla „samburul lumii" in „tot 
ce-i drept, frumos si bun", cugetarea ce insoteste finalul episodului 
Daciei suna: „S;imburele crud al mortii e-n viata...", iar in Muresanu 
eroul cugeta „ca simburele lumii e-eterna rautate!!" („omoar3 
fericirea unui popor, i-alunga / A veacurilor pace pe vreme 
indelungata/ Si esti erou...") si purcede sa reinvie legenda lui Satan 



1 Vezi, de exemplu, in Memento mod: imaginea vulturului confundata cu 
cea a pSsani Phoenix isi are sursa In Fiziolog, dar interpretarea eminescianS 
simbolizeaza, tocmai prin referirea la forma clasicl a alegorezei toposului, moartea 
credintei !n mit: „PrefScute-n vulturi ageri cu aripi fulger3toare / Cu-ochi adanci 
si plini de mite, i-au trimis in cer sa zboare,/ Dar, orbite, cu-aripi arse, pe pamant 
cadindSrit...". 

2 Portretui taniruiui rege-cSlugSr din Povestirea magului cSlStor In stele 
reprezinta o treapta intermediara intre „mostenitorur lui Euthanasius - Ieronim - 
si eroul demonic. 



206 



in tonalitate imnica: „0, Satan, geniu mandru, etern al desperarii...". 
E vorba, in eel de al doilea poem, de un romantism programatic (v. 
si decorul din varianta 1871 a poemului, care trebuia sa infatiseze 
„un peisagiu de-o romanticitate salbateca"), echivalent in Memento 
mod cu un singur episod, eel al stingerii revolutiei, dar nu cu ideea 
generala a poemului („Caci gandirile-s fantome, cand viata este vis") 
cantonata in locul comun, oriental si apoi baroc. Rezumand foarte 
mult explicatiile care s-au dat modificarii de conceptie poetica ce se 
observa in creatia eminesciana cam intre 1871-1874, vedem ca s-a 
considerat in genere ca ea este urmarea unei crize a personalit3tii 
determinata fie de abandonarea, „modelului cosmologic 
platonician" 1 , fie de oscilatii intre intelegerea hegeliana si cea 
schopenhaueriana a istoriei, explicatii ce au fiecare articulatii 
demonstrative prea ample pentru a le discuta amanuntit acum. 
Fondate mai ales pe analiza incarcaturii filozofice a scrierilor 
eminesciene si pe unele marturii documentare (scrisori, evocari, 
note de curs), lucrarile lui T. Vianu, G. Calinescu, Liviu Rusu 
accentueaza asupra raporturilor existente la nivel teoretic intre 
poezia lui Eminescu si filozofia schopenhaueriana. Relevirii acestor 
raporturi teoretice li se adauga uneori si ilustrari privind influenta 
lui Schopenhauer asupra unor locuri comune din poezia 
eminesciana {viata-vis, viata-teatru sunt eel mai des invocate 2 ). E 
vorba, cum se vede, de topoi a caror eflorescenta se situeaza in baroc, 
si mai exact, in barocul spaniol, dar nu numai in scrierile marilor 
dramaturgi, ci si in romane si sonete. 

Una dintre operele reprezentative ale barocului spaniol, 
romanul Crkicon al lui Baltasar Gracian a fost, cum se stie, tradus 
pnn filiera franceza, apoi, poate, italiana si, sigur, neogreaca si in 



1978. 



Ioana Em. Petrescu, Eminescu, modele cosmologice si viziune poeticS, 

T. Vianu, Din istoria unei feme poetice: lumea ca teatru, in Studii de 
'teraturi universal si comparataJ1963/, p. 136; L. Rusu, Eminescu si 
Schopenhauer, 1966, p. 29 sq. 



207 



limba romana la sfarsitul secolului al XVIlI-lea 1 . La lasi, in 1794, 
sub titlul Critil si Andronius, se pubiica primele noua carti din 
aceasta opera alegorica, impregnate de aforisme, exemple, 
ingeniozitati verba le. Eminescu cunostea tiparitura romaneasca, 
precum si f'aptul ca ea continea numai primele noua „critice" din 
vol. I al romanului; aceasta se vede din partea de inceput a unui 
articol publicat sub titlul O alegorie veche si pururea noua in 
„Timpul" din 13 iulie 1882. Poetul cunoscuse insa desigur, cu mai 
bine de un deceniu inainte, si aforismele lui Schopenhauer, dupa 
cum probabil ca nu ii era straina nici pretuirea peTare acesta o 
acorda operei lui Gracian, al carui Oncol manual il tradusese in 
limba germana 3 . Perpessicius, plecand de la faptul ca la inceputul 
articolului amintit din „Timpul" este mentionata editia romaneasca 
din 1794, considera ca sursa lui Eminescu ar fi aceasta editie 4 . 
I. Cretu, remarcand ca pasajele reproduse de Eminescu nu se afia in 
primele noua capitole ale romanului, ca si faptul ca limba naratiunii 
din articolul eminescian nu indica folosirea de catre poet a unei 



1 Adriano Camariano-Cioran, Precizan si identificSri privhid unek 
traduced romanesti din greaca (sec. al XVlH-ka), in Rev. de ist, si teorie lit. , 22 
(1973), nr. 2, pp. 274-278. 

1 V. Titu Maiorescu, prefata la trad. rom. a Aforismelor lui Schopenhauer, 
1890: „0 prima traducere a lor (a aforismelor - n.n.) am incercat-o sunt acum 20 
de ani, cu singura intentie de a le aduce la cunostinta amicilor [iterari din Junimea 
de la lasi, care nu stiau nemteste"; din 1872, in Conv. lit. se pubiica fragmenre din 
traducerea aceasta. G. Calinescu, Viata lui Mihai Eminescu, 1964, p. 162: 
„Redactorul Convorbirilor (I. Negruzzi - n.n.) ii mai darui, acum (in vara lui 1870, 
la Viena - n.n.) sau in alta imprejurare, opera complete a lui Schopenhauer, pe care 
Junimistii, indeosebi Maiorescu, o pretuiau tot atat de mult ca si Eminescu, f3r3 s3 
fie prin aceasta pesimisti". Ideni, despre graciamsmul aforismelor lui Maiorescu, 
In Impresii asupra lit. spaniole, 1946, p. 259. Pentru momeiuul contactului lui 
Eminescu cu opera lui Schopenhauer, contact care e mai probabil ca a inceput cu 
Aforismek impregnate de gracianism inainte de a ajunge la „opera completa", v. 
A. Petrescu, PrecizXri privind momentul din care Incepe influenta lui 
Schopenhauer asupra lui Eminescu, in Limba si literature, XIII, 1969, p. 234; idem, 
Eminescu. Originik romantismului, 1983, p. 75. 

3 in 1832, Ed. postum3 :Handorakel undKunst der Weltklugheit, 1862. 

4 M. Eminescu, Opere, III, p. 84. 



208 



traduced romanesti mai vechi, conclude ca Eminescu, „ori a avut la 
Indemana o traducere veche a altor capitole din romanul Criticon 
in care se afia povestirea sa, o traducere probabil pierduta mai apoi, 
on ca a luat cuprinsul alegoriei sale dintr-o parte a romanului 
spaniol netradusa in romaneste, dar care ii putea fi la indemana intr-o 
talmacire germana" 1 . D. Vatamaniuc identifica in editia excelentei 
traduceri romanesti actuale facute de Sorin Marculescu 2 si in editia 
spaniola care a servit de baza acestei traduceri 3 pasajele reproduse de 
Eminescu (Criticon, III, 4, cap. Lumea descifrata) si face unele 
referinte la traducerea de catre Schopenhauer a Oracolului manual 
al lui Gracian. Cum insa nu se cunoaste o traducere germana din 
secolul trecut a Crkiconului si nici manuscrise romanesti care sa 
contina traducerea completa a romanului lui Gracian, sursa 
imediata a pasajelor reproduse de Eminescu a ramas 
neidentificata 4 ; aceasta sursa nu este alta decat prefata la editia I 
(reprodusa si in editia a Il-a) a scrierilor etice ale lui Schopenhauer 
Despre libertatea vointei omenesd si Despre fundamentul moralei, 
unde sunt reproduse in traducere germana, facuta dupa editia 
spaniola de la Anvers din 1702, exact pasajele care apar in articolul 
eminescian. Scopul reproducerii acestor pasaje de catre 
Schopenhauer in prefata respectiva era polemic 5 , ca si eel al lui 

1 1. Cretu, Eminescu si romanul Criticon al lui Baltasar Gracian, in Rev. de 
ist. si teorie lit., 13 (1964), nr. 3-4, pp. 778-779. 

■ Baltasar Gracia'n, Oracolul manual si aria prudentei. Criticonul, I— III, trad, 
prefata, note de Sorin Marculescu, 1975. 

3 Baltasar Gracian, Obras completas, ed. Arturo del Hoyo, 1967. 
D. Vatamaniuc, Literatura universal! hi manuscrisele eminesciene siproza 
sapolitica, in Viata RomaneascS, 1983, nr. 3, pp. 7-9. 

• Legat de respingerea de la premiere a lucranlor sale Ober die Freiheit des 
nienschhchen Willens si Ober das Fundament der Moral de cStre Academia daneza". 
Motivut respingerii: tonul foarte critic la adresa lui Kant si Hegel. V. prefata la ed. 
, din 1840 a lucrarilor amintite, reprodusa si in ed. a Il-a, Die beiden 
^undproblemen derEthik, 1860; pasajele reproduse de Eminescu, la pp. XXXII- 
XXXIX. 



209 



Eminescu 1 . Aid ne intereseaza insa mai mult caracterul literar al 
acestei alegorii, caci in cadrul ei apare, intr-o forma ampla, aplicata 
la sfera politicului, metafora teatrului lumii Intr-o tratare mai 
deosebita: regizorul este aid un sariatan, iar accentul cade nu atit 
pe repetabilitatea actiunilor („alte masti, aceeasi piesa"), cat pe iluzie 
(engano) 2 . De aceea consideram ca foarte judicioasele conciuzii ale 
lui Vianu din finalul articolului consacrat toposului theatrum 
mund? ar putea fi nuantate in sensul ca versurile din Glossa 
eminesciana considerate expresie a „vointei" schopenhaueriene isi 
au de fapt sursa in barocul tarziu spaniol (Falsirena lui Gracian); 
Vianu are insa deplina dreptate sa afirme ca versuri precum: 

Cu un cantec de sirenS 
Lumea-ntinde lucii mreje; 
Ca sS schimbe-actorii-n sceni 
Te momeste in vSrteje, 



1 D. Vatamaniuc, ibidem, p. 9. 

2 In art. lui Eminescu, ca si In prefata lui Schopenhauer, dlSuza care In 
Gracian, Criticon, HI, 4 este Descifrador (Entzifferer la Schopenhauer) apare 
echivalata cu caliuza ..permanent!" a celor doi calatori: Desengafio (DezamSgirea). 
Cel de al doilea art. eminescian citat de D.Vatamaniuc In legStura cu Gracian 
(..Articolele ce ni le trimite..."/, In Timpul, 23 oct. 1882 nu ofer3 suficiente indicii 
pentru a-1 deriva din alta sursS decat citata prefata" a lui Schopenhauer. Lui 
Eminescu li puteau fi cunoscute unele dintre pasajele reproduse de Schopenhauer 
din Gracian si dintr-o traducere romaneascS mai veche, semnatS Un buna verde 
din Brasov si aparuta In Albina din Pesta la care Eminescu colaborase: O veche 
rapsodie spamola. Data la Brasiov acuma pentru prima oarS rominesce, in uzul 
Hegelianilor politici moderni, si cu deosebire pentru mamelucii acestora, in 
Albina, VI, 1871, nr. 40, p. 3, dar, In 1882, el nu se foloseste de aceasta mai veche 
traducere romaneasca. 

3 T. Vianu, studiul tit. supra, nota 35, p. 136, referitor la Glossa eminesciana: 
„Cine este actorul si regizorul spectacolului? La Eminescu el nu mai este nici 
providenta stoica, nici divinitatea crestina a poetului baroc (T. Vianu se referS la 
Calderon, v. pp. 125-127 - an.). Conducatorul spectacolului este acum o putere 
obscura si inselatoare in care putem recunosate „vointa" din filozofia lui 
Schopenhauer". 



210 



difera de tratarea toposului in Antichitate, sau, in Secolul de Aur, la 
Calderon si ca ele marturisesc „atitudinea fara iluzii a unui om 
hranit din protestul iluminismului si din substanfa filozofiei mai 
noi" 1 - Numai ca acest om modern este deja Gracian, a carui 
receptare de catre Schopenhauer tocmai astfel se expiica. Despre 
modernitatea lui Gracian, despre Gracian ca precursor al 
iluminismului s-a scris in repetate dnduri 2 .Un element interesant 
in relatia Gracian-Schopenhauer-Eminescu il reprezinta confi- 
gurarile succesive ale antitezei erou-plebe, sau, spre a pastra termenii 
lui Gracian, personalitate-vulg, antiteza destul de important^ la 
Eminescu, dupa cum se poate vedea mai ales din urmarirea genezei 
unor poeme precum Oda in metru antic. Alaturi de celelalte 
explicatii ale modificarii viziunii poetice eminesciene la inceputul 
deceniului al optulea ar putea fi notata, credem, si influenta 
sentimentului tragic al existentei, provenita din barocul spaniol in 
special prin intermediul lui Schopenhauer. 

Totodata, traducerea romaneasca din sec. al XVIII-lea, ca sj 
circulatia pe teren romanesc a manuscriselor continand traducerea 
greceasca a romanului lui Gracian prezinta importanta si pentru 
definirea trasaturilor iluminismului din tarile romane 3 ; se vede de 
aid ca nu doar exegeza eminesciana are de castigat din raportarea la 
vechile scrieri romanesti, dar si ca istoria literaturii noastre de 
dinainte de 1800 capata o conformatie mai limpede privita din 
perspectiva operei eminesciene. 



1 Idem, ibidem. 

2 V. Prefata lui Sorin Marculescu, la ed tit. supra, pp. XXII, XXV, XXXVII, 
precum si K. Borinski, Gracian und die Hoflkeratur in Deutschland, 1894; 
A. Morel-Fatio, Gracian interpret^ par Schopenhauer, in Buletin hispanique, 1911, 
P- 378, V. Bouiller, Gracian etNietzsche, in Revuedelit. comp., 1926, p. 381 etc. 

' D. Simonescu, Un roman spaniol in Moldova secolului al XVIII-lea, in 

Anuarul liceului National din lasi, 1942-1945, p. 63, considera chiar ca receptarea 

romanului spaniol In Moldova, la sf. sec. al XVIII-lea, ar constitui o manifestare 

e tip preromantic: „... Iasul acesta, cu simtul critic cunoscut, a «flerat» si acest 

lumos roman spaniol cu numeroase elemente commie preromantismului". 



211 



„0 ALEGORIE VECHE SI PURUREA NOUA" 



In articolul cu acest titlu din ,,Timpul" (13 iulie 1882), 
Eminescu reproduce un fragment din romanul lui Baltasar Gracia'n 
(1601-1658) EI Criticon (I-I1I; 1651-1653-1657) 1 . Fragmentul 
confine „o istorie de o actualitate permanent!", „un fel de alegorie 
a timpului de fata": un pehlivan infatiseaza gloatei un magar pe care 
privitorii sunt tinuti a-1 vedea drept vultur al lui Jupiter, „care 
vorbeste si argumenteaza... /.../ ... glumeste ca Zoylus si inghimpa 
cu vorbe ca Aristarch", apoi „un omulet mare ca de la cot in palma, 
un nimic, un pigmeu in orice privire, in fiinta si in fapta", dar, dupa 
spusele pehlivanului, urias „vestit in toata lumea, pe langa care cei 
mai mari uriasi sunt pitici", gigant si namila nemaivazufa. 
Sarlatanul, „un Sinon modern", mai infatiseaza plebei si uriasi 
adevarati pe care ii facea sa treaca drept pitici, precum si un fenix pe 
care-l prezinta drept gandac. In continuarea capitolului din Criticon 
(III, 4: Lumea descifrata 2 ) mai urmeaza o parte in care sarlatanul 
aduce in fata multimii o oglinda mare prezentata drept cristal al 
minunilor, mai de lauda decat celebra oglinda (Pharos) din 
Alexandria. Aceasta ultima parte nu mai apare in articolul 
eminescian, asa cum nu apare nici in sursa traducerii eminesciene, 
prefata lui Schopenhauer la editia I si a Il-a a scrieriior Despre 
libertatea vointei omenesti si Despre fundamentul moralei 3 . 

Articolul acesta al lui Eminescu este citat de catre Perpessicius 
in comentariile la Glossa eminesciana, in legatura cu o posibila 
influenta a lui Gracian in tratarea motivului lumii ca teatru la 



1 1. Cretu, Eminescu si romanul Criticon si lui Baltasar Gracian, in Revista 
de istorie si teorie literara, 13 (1964), nr. 3-4, pp. 778-779. 

2 D. Vatamaniuc, Literatura universale in maimscrisele eminesciene siproza 
sa politics, In Viata Romaneasca, 1983, nr. 3, pp. 7-9. 

3 A. Schopenhauer, Die beiden Grundproblemen derEthik, ed. I, 1840, ed. 
a II -a, 1860; pasajele reproduse de Eminescu, In ed. a Il-a, pp. XXXI1-XXXIX; 
M. Moraru, Eminescu si vechiul scris romanesc, in Viata Romkieasca, 1983, nr. 12, 
pp. 42, 45. v. supra, pp. 208-210. 



212 



Eminescu 1 . Importanta scurtului fragment reprodus de Eminescu 
consta in faptul ca, pornind de la alegoria citata si tradusa din 
Criticon de Schopenhauer si apoi de Eminescu, pot fi enuntate 
unele consideratii privitoare la raporturile poetului cu literatura 
barocului si pot fi nuanfate unele afirmatii referitoare la raporturile 
gandirii sale poetice cu filozofia lui Schopenhauer. Intre aceste doua 
obiective nu este o distanta atat de mare cum ar parea; dimpotriva 
ele sunt atat de legate intre ele incat exegeza opera lui 
Schopenhauer, indeosebi a Aforismeloi; dar si a sistemului sau 
filozofic si etic, nu se poate dispensa de analiza contributiei 
literaturii secolului al XVII-lea european si mai ales spaniol. lata in 
aceasta privinta un citat elocvent din opera lui Schopenhauer: 
„Cunosc trei opere alegorice de larga respiratie: prima, in care aluzia 
e limpede si marturisita, este incomparabilul Criticon al lui Baltasar 
Gracia'n, bogata tesatura de alegorii ingenioase, inlanfuite intre ele; 
sub o forma placuta, ele impartasesc inalte adevaruri morale, carora 
le confera si evidenta de ordin intuitiv, autorul uimindu-ne totodata 
si prin bogatia inventivitatii sale. Celelalte doua opere, in care 
alegoria este mascata, sunt Don Quijote si Gulliver in Liliput" 
(Lumea ca vointa si reprezentare, I, 3, & 50) 2 . 

In toate aceste trei opere alegorice principalul procedeu de 
tehnica literara este perspectivismul. Daca toposul lumii rasturnate 
este antic (Vergiliu, Bucolice, VIII), iar relativizarea relatiei om- 
cosmos este in principal opera lui Erasmus 3 , perspectivismul este, 

' M. Eminescu, Opere, III, ed. Perpessicius, p. 84. 

2 A. Schopenhauer, Die Welt als Wille und Vorstellung, Leipzig, 1859, 1, 3, 
Die Platonische Idee: das Objekt derKunst, p. 284: „Drei ausftihrliche allegorische 
werke sind mir bekanut; ein offenbares und eingestandliches ist der 
unvergleichliche Criticon des Balthasar Gracian, welcher in einem grossen reichen 
^■ewebe an einander geknijpfster hochst sinnreicher Allegorien besteht, die hier zur 
heitern Einkleidung moralischer Wahrheiten dienen, welchen er eben dadurch die 
grosste Anschaulichkeit ertheilt und uns durch den Rekhtum seiner Erfmdungen 
iu Erstaunen setzt. Zwei verstekte aber sind der Don Quijote und Gulliver in 
Lilliput". 

Vezi Zoe Dumitrescu Busulenga, Renasterea umanismului si dialogul 
melor, 1971, p. 82. 



213 



neindoielnic, procedeul care caracterizeaza barocul. in fiecare dintre 
operele citate de Schopenhauer avem de-a face cu viziuni simultane 
diferite asupra acelorasi lucruri (realitati) care, pe masura 
desfasurarii lor, devin (sunt vazute ca...) spectacol. 

In Criticon se pleaca de la tema umanista, prezenta si la 
Cantemir, a lumii ca modalitate de cunoastere a Creatorului si se 
ajunge in final la limanul stoic, insula nemuririi (iarasi la fel ca la 
Cantemir, care recomanda A stoicilor porunci zeace). Traseul 
alegoric al cunoasterii este relativizat mereu de dubla perspective a 
celor doua personaje itinerante (ca si tn Don Quijote). Fata de marea 
priveliste a lumii ca imagine a Creatorului si de spectacolul lumii 
regizat de providenta (Calderon 1 ), fragmentul din Gracian ales de 
Schopenhauer reprezinta proiectia deriziunii asupra spectacolului 
vulgar, iluzionist, caruia stiinta, numai impreuna cu dez-amagirea, 
ii pot descifra resorturile. 

Spectacol de balci, perpetuu dans macabru (vezi si dubla 
perspectiva asupra mortii, Criticon, III, 1 1, p. 263 2 ), joe de iluzii este 
si istoria politica din aceasta perspective 3 . „Alegoria veche si pururea 
noua" a lumii ca teatru sta si la baza poemelor de meditatie 
filozofica asupra istoriei ale lui Eminescu si, totodata, prin distinctia 
clar exprimata la Schopenhauer lume/cosmos (v. infra) ea 
organizeaza poezia filozofica a lui Eminescu. 

Motivul lumii ca teatru si eel al insufletiriLunui chip prin 
magia artei, acesta din urma realizat in forme literare desavarsite mai 
ales la Shakespeare, au in fond radacini comune, fiind contopite in 
actul demiurgic. La Gracian actul demiurgic este uneori doar 
ingeniozitate, ori chiar engano (v. Artemia si eclipsa in 

1 T. Vianu, Din istoria unei teme poetice: lumea ca teatru, to Studii de 
literatura universal si comparata, [1963]. 

2 Folosim traducerea romaneascS a lui Sorin Marculescu: Baltasar Gracian, 
Oracolul manual si ana prudentei. Critkonul, I— III, 1975. 

3 Zoe Duraitrescu Busulenga, Eminescu si poezia de meditatie filozofica, in 
Lucea&rul, VII (1964), nr. 7 (28 martie), p. 4; Gh. Ceausescu, Filozofia poeticS a 
istonei, to Caietele Mihai Eminescu, II, 1974, pp. 41-54; Marin Bucur, Variafiuni 
pe„tema desartMunii" in teatrul eminescian, ibidem, pp. 78-95. 

214 



Criticon, I, 10), derivate amandoua din cunoasterea legii naturii de 
catre intelept. Conceptia aceasta este strans legata de ceea ce Curtius 
numea metafora cartii pentru cartea naturii 1 . Sursa conceptiei este 
desigur motivul golemului asa cum il gasim in Psalmi, 139, 15-16: 
„... cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in 
adancimile pamantului. 16. Cand nu eram decat unplodfarS chip 
(traducere pentru ebraicul go/em - substanta informa, apoi element 
feminin), ochii tai ma vedeau si tn cartea ta (s.n.) erau scrise toate 
zilele care-mi erau randuite mai inainte de a fi vreuna din ele" (cf. 
Andrenio: „... nu stiu sa am vreo ruda, Fiu al nimicului fiind...", 
Criticon, II, 12), ceea ce la Schopenhauer devine principiu 
organizator al sistemului filozofic („Die Welt ist Ausdruck jener 
Nichtigkeit", dar „Der Kosmos ist Schauspiel"). Echivalarea creatiei 
cu o combinatie de litere deriva din incercarile cabalistice de a imita 
iogosul divin prin formule magice, de a repeta antropogonia prin 
regasirea si rostirea unei combinatii de litere. Tot de aici deriva insa 
si excrescenta alegorezei baroce a teatrului, a praviristii. Cum se stie, 
motivul golemului in configurarea sa literara isi are prima realizare 
notabila in acel Theatrum Machinarum a lui Heron (sec. I e.n.) in 
diaspora iudaica a Alexandriei. Numai c2, in timp ce conceptia 
demiurgica si motivul golemului, prin formele congenere 
(liomunculus-Paracelsus) vor face cariera in romantism, forma 
intermediary, theatrum mundi, pare sa ramana un motiv cantonat 
in epoca baroca si resuscitat abia in teatrul expresionist. Totusi 
poemul sociogonic romantic (titulatura folosita destul de impropriu 
pentru a desemna poezia meditatiei filozofice asupra istoriei) ii este, 
mai ales in cazul lui Eminescu, debitor. Unele titluri de poeme 
eminesciene sunt in acest sens elocvente: poemul Imparat si proletar 
purta intr-o varianta titlul Umbre pe pinza vremii, poemul 



1 E.R, Curtius, Literatura europeanS si Evul Mediu latin, Bucuresti, Editura 
Univers, 1970, p. 367 sq.; v. si echivalarea, la scriitori omiletici, Intre scientia 
creaturarum si liber naturae, fn Imitatio Christi, care a circulat si in literatura 
romanS veche: „... omnis creatura speculum vitae et liber sanctae doctrinae esset". 
Punctul de plecare este Insa psalmul 139. 



215 



Memento mori, subintitulat Panorama desertaciunilor, purta intr-o 
variants titlul Diorama. Aceste titluri subliniaza elementul vizual 
si caracterul iluzionist al reprezentarilor. 

Sarlatanul din fragmentul gracianesc amintit pare a fi, atjlt 
prin emblema sa („norui de sepia"), cat si prin acteie reprezentatiei 
sale, un istoric mincinos, din cei care irapun „tirania faimei 
masluke" (Criticon, III, 5). O impune el insa posteritatii, cum pare 
a lasa sa se inteleaga anecdota plasata de Gracian la sfarsitul 
capitolului, sau contemporanilor si atunci sensul fragmentului 
priveste guvernarea politica, asa cum o dovedeste „ploaia de 
dubloni" care se varsa pe capul lui Andrenio atunci c^nd concede 
sa elogieze dimensiunile „uriesesti" ale pigmeului? Fragmentul din 
Gracian fusese ales de Schopenhauer si asezat cu scopuri polemice 
in prefata scrierilor sale respinse de la premiere de Academia 
daneza 1 ; tot scopuri polemice se pare ca 1-au condus si pe Eminescu 
in reproducerea aceluiasi fragment 2 . Pentru a putea folosi in scopuri 
polemice un anumit citat este de presupus a-1 avea la indemana, a-1 
fi selectat candva dupa criteriul valorii literare si a fi ramas cu el 
proaspat in minte. In 1882, Schopenhauer, ca si Gracian erau 
cunoscuti de mai bine de un deceniu lui Eminescu 3 . Contactul 
poetului cu opera lui Schopenhauer poate data chiar de dinaintea 
perioadei studiilor vieneze 4 ; in orice caz, in jural anilor 1869-1870, 



1 v. supra, p. 209. 

2 v. supra, p. 210. 

3 v. supra, p. 208, nota 2. 

4 D. Caracostea, Opera lui Mihail Eminescu (curs tinut in 1931-1932), 
prelegerea despre tabloul dramatic Muresanu, reprodusa de Ion Dumitrescu, 
CursurikluiD. Caracostea despre Eminescu, hi Caietele Mihai Eminescujl, 1974, 
p. 1 18: „Toata aceasta critics, prin care valorik morale sunt reduse la samburul de 
egoism, la setea de a domina, poartS o intipanre atat de inrudita cu aceea a lui 
Schopenhauer incat se naste intrebarea daca nu cumva p3rti din acest filozof nu 
fusese cunoscute de poetul nostra chiar inainte de sosirea ia Viena, sau daca ele nu 
vin de la vreun moralist francez, La Rochefoucauld bunaoara, care necontemt a 
demascat egoismul sub decorul virtutii". 



216 



Eminescu putea cunoaste una dintre cele doua editii anterioare 
(1840, 1860) ale scrierilor morale ale lui Schopenhauer, iar in 1871, 
in „Albina", la care colaborase cu mai mult de un an inainte cu O 
scriere critica 1 putea citi chiar fragmentul din Gracian- 
Schopenhauer 2 pe care il va publica in 1882. Tot din 1870, prin 
intermediul Aforismelor lui Schopenhauer traduse si publicate in 
„Convorbiri literare" de Titu Maiorescu, contactul mijlocit cu opera 
lui Gracian devine probabil mai strans, pentru ca, in perioada de 
dupa intoarcerea de la studii, mai ales din jurul anului 1876 sa dateze 
si aforisme de factura gracianesca 3 reproduse de Eminescu in 
articolele sale politice in seria carora se va Incadra si „0 alegorie 
veche si pururea noua". Ca si in cazul cugetarilor lui Oxenstierna 
sau al proverbelor, cronologia exacta a cunoasterii vechilor 
manuscrise si tiparituri de catre poet este mai greu de stabilit. 
Oricum este mai plauzibil ca moralistul'presupus de D. Caracostea 
ca fiind cunoscut lui Eminescu inaintea perioadei studiilor (La 
Rochefoucauld) sa fie de fapt Gracian 4 . Aceasta supozitie se bazeaza 
pe faptul ca poemele de meditatie filozofica asupra istoriei contin 



1 lata un fragment elocvent din aceasta cunoscuta scriere critic3 impotriva 
Pucine-lor cuvinte... ale lui D. Petrino: „Ce ar fi d.e., daca un spectra, inamic 
neimpacat al goliciunii de idei, fie asta imbracata panS si in vestmantul eel sant al 
versurilor, ar arunca razele sale patrunzatoare si reci in mormantul de versuri 
frumoase ale junelui nostra poet?"; Eminescu, Articole si traduceri, I, ed. Aurelia 
Rusu, 1974, p. 10. 

2 v. supra, p. 210, nota 2. 

3 E vorba de aforisme reproduse dm Cugetarile lui Oxenstierna (impregnate 
de gracianism) si din Pildelelui Iordache Golescu (B.A.R., ms. rom. 213, if 573 v - 
574 r ) in „Curierul de Iasi" din 13 iunie 1876:- Pentru comedia cea de obste (Opere, 
IX, p. 506, unde insa nu este identificata sursa pentru proverbele romanesti - v. p. 
826). 

4 Un exemplar din Critil si Andronius (editia ieseana din 1794 a traducerii 
rominesti a primelor noua carti din Criticon) cu o semnatura „M. G. Eminovici, 
1845" semnaleaza M. Bodinger, Cartea romaneasca veche in coiectiiie Bibliotecii 
Centrals Universitare din lasi, 1976, poz. 252, dar insemnarea aceasta este dubioasa. 
Proba pozitiva pentru cunoasterea de due Eminescu a vechii tiparituri romanesti 
ramane citarea ei, cu detalii asupra continutului, In preambulul articolului „0 
alegorie veche si pururea nou5". 



217 



deja o conceptie asemanatoare celei situate in descendenta filozofiei 
lui Grecian si Schopenhauer. Acest lucru este desigur mai important 
in planul creatiei poetice eminesciene decat reproducerea in scopuri 
polemice, in articole politice, a unor „citate" din acesti autori, dar el 
dovedeste totodata unitatea scrisului sau si o conceptie filozofica si 
poetica in cadrul careia motivul „teatrului lumii" pare sa fie un 
motiv central. Asa cum apare la Gracia'n, Oxenstierna, 
Schopenhauer si Eminescu, motivul teatrului lumii difera de 
formele intalnite la Calderon sau Hoffmanstahl 1 pentru ca, pe de o 
parte, este accentuata, in spiritul fazei de declin a idealurilor 
umanismului (Erasmus, Swift), relativitatea actiunilor omenesti (la 
Swift cu accentuarea legii proportiilor) si caracterul van si ridicol al 
acestora, iar pe de alta parte, la Schopenhauer si Eminescu, 
filozoful-poet se identified, printr-un act de romantica superbie, cu 
spectatorul comediei istoriei umane. 



CLOSE LA GLOSSA EMINESCIANA 



in limba greaca sfera semantica a cuvantului glossa (si at. 
ghtta) era deosebit de vasta. CuvSntuI romanesc corespunzator, 
HmbS, este de asemeni polisernantiq sensurile coincid in marea lor 
majoritate, de la eel de „organ al vorbirii" si p3na la eel de „limba 
de curea". Prin intermediul traducerilor din greaca si slavona" a 
p5truns in limba romdna si sensul mai nou, din Noul Testament, 
de „neam pag3n". Dar unul dintre sensurile cuvantului grecesc' 
anume acela de „zicere arhaica (foarte veche) sau poetica, rara sail 
streina, prin urmare neobicinuita" (dupa G. Ioanid, Dictionar elino- 
rominesc tradus dupe al lui Scarlat D. Vizantie, Bucuresti, 1864), 



1 E.R. Curtkis, op. cit., pp. 641, 171-172. 



218 



nu poate fi redat prin intermediul cuvantului romanesc limba. Acest 
sens, al patrulea in dictionarul citat, sub voce, este eel care asigura 
puntea de legatura intre sensurile cuvantului mai vechi limba si cele 
ale neologismului glosa, acesta din urma avand, dupa DA, 
urmatoarele sensuri: „1. (Gram.). Explicare a unui cuvant rar sau 
invechit. 2. (Poetica). Poezie care comenteaza (in genere in chip 
burlesc) in dte-o strofa intreaga fiecare vers dintr-o tenia sau dintr-o 
alta poezie". Pentru aceste doua sensuri DA nu da atestari, dar la 
sensul al doilea este mentionata Glossa lui Eminescu. Specificarea 
ca glosa ar comenta ,Jn genere in chip burlesc" versuri tematice sau 
dintr-o alta poezie pare sa fie preluata dintr-o sursa lexicografica 
straina, caci, la prima vedere, ea nu poate fi dedusa din sau aplicata 
la analiza Glossei lui Eminescu. Totusi, indicii formale din poezia 
lui Eminescu ofera posibilitatea de a apropia Glossa sa de 
productiunile poetice din faza de diglosie a culturii europene. 
Opozitia sacru - profan, dominant! in acea faza, are desigur la 
Eminescu o tratare specifics. Sciziunea intre cele doua lumi, 
existenta in majoritatea poemelor lui Eminescu, este axata in Glossa 
mai ales pe antiteza aparenta - esenta. 

Reproducerea cu litere cursive, in poemul eminescian, a strofei 
de 8 versuri de la inceput, a celor 8 versuri finale ale fiecarei strofe 
precum si a celor 8 versuri finale este menita sa sublinieze 
circularitatea ordinii poemului. In acelasi timp, este marcata 
unitatea si congruenta temei in cadrul variatiunilor ce o ilustreaza. 
Termenii tema si variatiuni se gasesc mentionati expres de poet 
intr-o varianta a versiunii Dj, adica, de fapt, cea mai apropiata de 
versiunea D 2 , tiparitS in editia Maiorescu: 

. Alti actori, aceeasi piesa 
Variind aceleasi tone 
Am3git atat de-adese 
Nu spera si nu te feme. 

Varianta adoptat3 !n forma tipanta va fi ins5 pentru aceste patru 
versuri urm5toarea: 



219 



Alte masti, aceeasi piesa 
Alteguri, aceeasi gama 
Amagit atat de-adese 
Nu spera si nu ai team! 

Observam ca modificarile textuale mai importante privesc versul al 
doilea; aici in loc de Variind acekasi feme, care realiza rima 
plenisona cu versul ultim, poetul a optat pentru forma Alte guri, 
aceeasi gama; in prirnul dintre aceste versuri, emistihul AM acton 
este inlocuit prin Alte masti. Fiecare dintre optiunile respective are 
ratiunea sa. In primul caz, optiunea pentru versul Alteguri, aceeasi 
gama ni se pare ca se poate larnuri mai bine prin urmarirea 
versiunilor ulterioare, a caror aducere in discutie poate fi de folos 
pentru a deslusi directia modificarii de sens, aparent neinsemnate, 
pe care o implica introducerea sintagmei Alte guri. Dupa cum 
opineaza Perpessicius, variantele E si F, ulterioare versiunii tiparite 
D 2 , ar reprezenta trepte formal superioare acesteia. Totusi, exista 
cateva fapte care par sa indice ca versiunile E si F nu reprezinta 
incercari de a desavSrsi formal versiunea D 2 , ci, mai degraba, 
versiuni preliminare ale unui alt poem, de aceeasi factura, dar cu o 
alta inlantuire de motive poetice (apar motive noi: axis mundi, 
muzica sferelor etc.). Este greu de crezut ca, dupa realizarea 
performantei de a crea un poem perfect simetric, de 10 strofe, cu 
strofa-tema si strofa recapitulativa, cu o unitate desavarsita a ideilor 
si a formei poetice, numeroasele motive noi, modificarile insemnate 
si materialul nou constand din aproape 30 de versuri existente in 
versiunile E si F ar mai fi putut fi armonizate cu poemul existent, 
fara a modifica substantial versiunea cunoscuta (D 2 ). Nu putem 
presupune evolutia ulterioara a acestor versiuni; notam din cadrul 
lor doar cele doua variante (existente in versiunea F) care ar putea 
oferi un suport in intelegerea optiunii pentru forma Alte guri, 
aceeasi gama. in versiunea F gasim urmatoarea strofa: 

Deci cu sunete de limbS [s.n.] 
Lumea nu o vei urni-o 
Ale ei ea nu le schiinbS 
Orisicum ai potrivi-o. 



220 



cu varianta: 

Cu idei si glas de Hmba [s.n.] 
Tu din loc nu vei unii-o 
Tu te schimbi, ea nu se schimba 
Orisicum vei socoti-o. 

Comparativ cu versiunea tiparita gasim in versul al doilea al acestor 
doua variante, Lumea nu o vei urni-o si Tu din loc nu vei urni-o, 
expresia intentiei unei actiuni destinate sa modifce, „sa urneasca" 
datul lumii; in versiunea tiparita, ipotezele care ar implica un raport 
cu Lumea sunt: a inclina „recea cumpana-a gandirii inspre clipa ce 
se schimba", a spera, a te lasa „momit in v^rteje" si a te „prinde lor 
tovaras", expresii in fond ale seductiei exercitate de Lume (cf. Circe 
din variante, cantecele de sirena; in ms. BAR 3141, fost in posesia 
lui Eminescu, este subliniat pasajul urmator: „Laudatorii mincinosi 
sunt asamine cu sarinile care sant minune de pe mare si au fata 
muiereasca si cu atita dulceata canta cat adormupe cei din corabie 
cand stau si le aud - s.n. - si dupa aceea ii arunca in mare si-i 
ineaca") prin „sunete de limba". Accentuarea asupra aspectului 
fonic al iimbii nu este intamplatoare. Ea se coreleaza cu urmatoarea 
forma pe care varianta F 2 o confine pentru versul din D 2 Alteguri, 
aceeasi gama (cu grafia gamma in C 12 ): 

Alti actori care se cearta 
Alte iimbi- aceeasi drama [s.n.] 
Cad In tod i-aceeasi arta 
Precum toate sunt de-o seama. 




Observam deci ca in multe variante sunt contrapuse urmatoarele 
serii de termeni: guri, limbi (sunete de limba, glas de limba)/ drama, 
gama. Termenii apartin unor categorii opozitive; contradictia dintre 
ele este subsumabila (nu numai in Glossa, dar cu precadere aici, daca 
tinem seama de locul central pe care il ocupa in compozitia 
poemului motivul lumii-teatru) tipului de contradictie aparenta- 
esenta. Esenta este eterna, dar nu imuabila. Ea se deduce din 



221 



repetarea acelorasi aparente, tn forme variabile, consunand astfel pe 
deplin cu procedeul compozitional al glosei. Factorul temporal, 
marcat prin opozitia alte / aceeasi, reprezinta incipitul si desinitul 
glosei: „Vreme trece, vreme vine". Recurenta factorului temporal in 
cuprinsul Glossei (viitor/trecut: capat/inceput; tot ce-a fost ori o sa 
fie) asigura poemului perfecta circularitate si situeaza Glossa intr-un 
etern prezent, Nici un verb la trecut nu exist! in toata structura 
Glossei; din nici un vers nu strabate impulsul actiunii. Poem 
gnomic al deplinei ataraxii, Glossa inchide in sine insasi propria-i 
substanta: limba poetica. La fel cum in Scrisoarea I tabloul 
cosmogonic este inchis intre versul: „Si in sine impacata stapanea 
eterna pace" si versul final: „Caci in sine impacate reincep eterna 
pace", Glossa inchide traiectul creatiei poetice a lui Eminescu, 
inceput cu un tablou al trecerii in nefiinta a dascalului sau, Aron 
Pumnul: 

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o, geniu nalt si mare 
Colo unde te-asteapt5 toti ingerii in cor 
Ce-ntoarna" tainic, dulce-a sferelor cantare 
Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare, 
Cununi de albe flori!, 

pentru a se incheia reprimind in sdnu-i „nepasarea trista" a celui 
siesi redat in Oda in metru antic Entuziasmul poetic este stins „si 
muta-i gura dulce-a altor vremuri/ Iar timpul creste-n urma mea. 
Ma-ntunec". 

„Limba veche si-nteleapta", rostita de „gura dulce-a altor 
vremi" este limba glosata de Eminescu aici. Numai daca raportam 
Glossa ataractic! la entuziasmul poetic al celui care voia si re-invie 
si sa lamureasca (in sensul alchimiei verbului) limba unei lumi 
mitice, vom fntelege titlul si sensul Glossei. Pasajele cursive ale 
Glossei nu reprezinta doar relieve formale ale perioadei de inflorire 
a gloselor filologice si poetice la sfirsitul unui ev mediu. Urme ale 
diglosiei se mai vad in variantele Glossei. La fel ca in glosele 
medievale, ca in caffele poeziei orientale sau ca in misteriile cu text 
sacru si intermedii in limba vernaculara, primele variante ale Glossei 



222 



eminesciene ilustreaza moto-uri in latina si greaca. Intrepatrunderea 
de sensuri intre glosa si limba, cuvinte care au, cum spuneam la 
inceput, aceleasi laip sfere semantice in greaca si romana, nu trebuie 
exclusa din analiza valentelor poetice ale diglosiei la Eminescu. 



G£M£JV77CERESTI SI LUCEAFARUL 



Desi elaborate in acelasi interval de timp, poemul Luceafarul 
si postuma Gemenii nu au fost studiate comparativ sub raportul 
semnificatiilor de profunzime. Exista intre cele doua" poeme vizibile 
transferuri de material poetic, iar studiul variantelor indica 
similitudini care privesc nu numai aspectele filologice sau de 
versificatie, ci si configurarea ideatica a poemelor. De altfel, daca ar 
fi sa ne referim numai la forma finita a celor doua poeme, si tot nu 
am putea face abstractie de citeva similitudini formale si de 
continut. Astfel, in cadrul dialogului dintre Tomiris si Brigbelu 
gasim nu numai o situatie similara celei din Luceafarul, ci si un Iexic 
comun, chiar rime comune, fapt semnalat de Calinescu: 

Dar lasa-ma - ea strigS. Ce galben esti la fata, 
Suflarea ta ma arde si ochiul t3u ma-ngheatl 
Ce ma privesti atlta? A ta cautaturi 
Ma doare, cum m3 doare suflarea ta din gurl 
Ce ochi urat de negru! Cum e de stins si mort! 
tnchide-1, ah, lnchide-1, privirea ta n-o port. 

De asemenea, sfarsitul monologului lui Sarmis este consubstantial 
strofelor ultime ale Luceafaruiui, fara a ajunge desigur la cadenta 
implacabila a acestora: 



223 



Cereasca fenctre nu se putea sa tina, 
Nu se putea s-o aiba o mana de tarana. 
In lumea de mizerii si lacrimi nu e loc 
Peutru atata mila si pentru-atat noroc... 
De-aceea-n codri negri ma-ntorc s3 ratacesc, 
In umbra lor eterna eu umbra-mi mistuiesc. 



Ceea ce lipseste acestor versuri din Gemenii ar fi sentimentul 
distantei cosmice pe care versurile ultime ale Luceafamlui o stabilesc 
intre „cele doua lumi". Datorita recuzitei dacice, poemul dramatic 
Gemenii are o anurae situare temporal! si spatiala; cu toate ca este 
evident faptul ca universul astfel constituit nu este nicidecum un 
univers istoric, el pare totusi mai apropiat de contingent decit 
universul poetic al Lucca farului; pe de alta parte, existenta unor 
vaienfe deschise (compozitionale si ideatice) in Gemenii este 
probata si de desprinderea unor fragmente independente, mai mult 
sau mai putin unitare, dintre care eel mai cunoscut este Rugaciunea 
unui dac; in aceasta categorie intra si poemul Sarmis - congener cu 
Afar de frageda - care dezvolta motivul raiului dacic, descarcat insa 
de ritualismul institutional si ierarhizat al pantheonului dacic din 
Gemenii (Brigbelu, rege tanar din vremea cea carunta/ Pe zeii vechii 
Dacii i-a fost chemat la nunta.../.../ fncolo voievozii, boiarii dupa 
treapta...), pentru a-1 mentine in limitele de cadru erotic, cunoscute 
din poemele naturiste. Existenta acestor ramificatii nu face decat sa 
arate care anume sunt acele parti ale poemului care ar fi putut avea 
o dezvoltare de sine statatoare. Ar fi epuizat insa aceste directii 
substanta poemului? Nu exista, dincolo de aceste ramificatii, si o 
virtuala substanta „mutanta" ce nu urmeaza nici una dintre aceste 
directii? 

Daca revenim asupra versurilor care enunta retragerea si 
distantarea lui Sarmis de lumea fenomenala, supusa principiului 
raului, dupa cum se vede din monologul lui Brigbelu (Din patime a 
multimii fa scara la marire.../ Si sigur fii: la rele de-a pururea urma- 
va..,), atunci vom gasi in formularea: 



224 



De-aceea-n codri negri ma-ntorc sa ratacesc, 
In umbra lor eterna eu umbra-mi mistuiesc... 



ceva mai mult decat ideea revenirii la starea primordiala, cea de 
dinaintea desfasurarii dramei. Fata de alte exprimari ale unor idei 
poetice similare, in care termenii initiali si cei finali coincid 
(haos/haos in Luceafarul; eterna pace/ eterna pace in Scrisoarea I), 
in Gemenii, prin identificarea finala dintre Sarmis si Brigbelu, adica 
dintre umbra si fiinta, caci la inceputul poemului ei sunt definiti 
astfel: 

Brigbelu, ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni 
Ca umbra cu fiinta sunt amandoi asemeni..., 

se produce de fapt identificarea membrilor unei perechi antinomice. 
Gemenii reprezentand, cum se stie, un proiect dramatic, caracterul 
antinomic al celor doua personaje este foarte pronuntat. Tehnica 
procedeului, poetic si dramatic in acelasi timp, a fost relationata de 
Calinescu cu cunoscuta tema a dublului, indicandu-se mai multe 
paralele din literatura universala, mai ales din cea romantica, 
precum si similitudini cu „tema corespondentei magnetice intre 
indivizi si, implicit, cu credinta in comunicarea dintre oameni si 
duhuri" (Opera lui Mihai Eminescu, ed. 1970, vol. II, p. 157). 
Interpretarea data de Calinescu, in acest sens, poemului Gemenii 
este urmatoarea: „ln Gemenii tema dublului este reluata (dupa 
Avatarii faraonului Tla - n.n.). Fara indoiala ca Brigbelu si Sarmis, 
ca gemeni, trebuie sa fie asemanatori, oricum exista intre ei o 
legatura «magnetica», in virtutea careia reprezinta o singura unitate 
organic! Astfel, atunci cind Brigbelu loveste cu pumnalul pe 
Sarmis, cade mort el insusi" (ibidem, p. 156). Elementele descriptive 
din portretul lui Sarmis indreptatesc situarea aparitiei sale in galeria 
revenantilor, a duhurilor, de factura romantica: 

Nebunul Sarmis care-i cu craiul frate geamSn 
Ca umbra cu fiinta-i ei amandoi s-asaman, 
Dar galben e la fatS si ochii ard In friguri 
Si vanSta-i e gura. EI vine cu pasi siguri... 



225 



Desi afit Muresanu, cat si Gemenii fusesera puse in legatura cu 
romantismul byronian inca tnainte de aparitia lucrarii lui 
Calinescu, de catre D. Caracostea, in 1931-1932 (v. Opera lui M. 
Eminescu, pp. 481-482, 485), abia studiul lui Emil Turdeanu, 
„Oscar of Alva" de Lord Byron. Izvoare apusene si reflexe 
romanesti, aparut in 1944 in „Studii literare", vol. Ill, Sibiu, pp. 1- 
79 (reluat in vol. care reuneste Studii si articole literare ale lui E. 
Turdeanu si Letitia Turdeanu-Cartojan, aparut sub ingrijirea lui 
Mircea Angheiescu la Editura Minerva in 1995, pp. 77-136 si 260- 
261) va trata exhaustiv tema, acorddnd poemului Gemenii ponderea 
meritata, atat in ilustrarea influentei byroniene, cit si in preiuarea 
unor imagini din carti populare (Varlaam si Ioasaf) in tabloul 
distrugerii Lumii. Dintre numeroasele realizari literare ale temei 
dubluluiin forma specifica a motivului fradlor rivali, fara indoiala 
ca relatia pe care o stabileste pentru prima data Emil Turdeanu este 
eel mai bine si mai convingator argumentata. 

Desprinderea temei dublului de „cadrul spaniol" (care este 
foarte des prezent in localizarea temei, dupa cum se vede nu numai 
din poemul byronian, ci si din predilectia pe care o aratase Antonio 
de Guevara temei, preludnd din Plutarh povestirea despre cei doi 
tetrarhi, Synatus si Synorix, indragostiti de Camma, preoteasa a 
Dianei - v. E. Turdeanu, op, dr., ed. 1995, p. 89, nota 1 si 
M. Angheiescu, ibidem, pp. 260-261, cu mentiunea prezentei 
povestirii in Adunare de pilde... a lui Dinicu Golescu — , sau din 
prezenta Povestirii Rebecai, de care va fi vorba mai jos, in 
Manuscrisul gash la Saragosa a lui Jan Potocki) si situarea ei in 
„universul dacic" eminescian confera insa temei o mai mare 
apropiere de mitologie si de corespondentele simbolice celeste ale 
personajelor. 

Exista mai multe elemente in structura poemului Gemenii 
care marcheaza situarea lui Sarmis in galeria eroilor de tip astral. 
Daca pornim de la forma poetica a invocatiei catre „duhul" lui 
Sarmis, vom observa ca ea are nu numai trasaturile tipice ale 



226 



invocatiei catre un astru disparut, ci si elemente de lexic poetic care 
accentueaza aceste caracteristici: 

.... Bngbelu, iata ora 

C2-n numele multimii si-n fata tuturora 
Venii sa cliem de trei ori pe rege-n gura mare 
Si, daca nici acuma din umbra-i nu rasare, 
Sa-ti oferim coroana 

Invocatia propriu-zisa, cu caracter ritual (pe un tripod s-aduce catuia 
aurita.../ Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii) suna astfel: 

fn numele Celuia, al c3rui vecinic uume 
De a-1 rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, 
Cand limba-i neclintita la cumpenile vremii, 
Toiagul meu s-atinge tncet de varful stemei 
Regesti, si pentru dansa te chem, dac3 trSiesti, , 
O, Sarmis, Sarmis, Sarmis! rasai de unde esti. 

Credem ca versul care ofera, alaturi, desigur, de titlul insusi al 
poemului, cheia interpretarii astrale a naturii celor doua personaje 
este eel din miezul sextetului invocator (Cand limba-i neclintita la 
cumpenile vremii...); acest vers poate fi interpretat ca o figurare a 
momentului de cumpana al zodiei Gemenilor sau Dioscurilor, cand 
se produce trecerea alternative, antinomie si identitate in acelasi 
timp, intre cele doua jumatati ale sferei zodiacale, cea boreala si cea 
australa. Cum se stie, literal, termenul dioscuri (AioaKoupoi) 
insemna fiii lui Zeus, mai exact adokscenti tnaintea tunderii rituale 
(tcoupoi < tceipw - a tunde), ca si rom. flacau, cuvint cu etimologie 
necunoscuta), pletos. fn Gemenii gasim de altfel mentionata destul 
de clar aceasta caracteristica, precum si calcul denumirii: 

La mijlocul de mas5, pe tronu-i sade el 
Cu plete lungi si negre, intunecos Brigbel, 
$i razimat pe spata, al zeilor fiastru (s.n.) 
Privea-n ochii miresei, al cerului albastru. 

Zei ai luminii, protectori ai navigatiei (ca si Luceafarul care „pe 
miscatoarele carari/ Corabii negre duce"), zburand in aer pe 
armasari albi, participant! la expeditia argonautilor, dioscurii sau 



227 



Gemenii lasa si in descrierea raiului dacic din Gemenii cateva urme, 
intre care enigmaticii „cai albi ai marii": 



sau, in Sarmis: 



Iar langS vechi fantane de lume date-uitarii 
Privesc in iarba nalta sirepii albi ai mani, 

Iar caii albi ai marii si zimbrii zanei Dochii 
tntind spre apa gatul, la cer inalta ochii. 



Raportand aceste imagini din Gemenii si Sarmis, precum si altele, 
din Luceafarul, la un text pana acura neinvocat in legatura cu 
Eminescu, anume Povestirea Rebecai din ziua a paisprezecea a 
Aventurierilor din Siena Morem, mai cunoscut sub denumirea de 
Manuscrisulgasitla Saragosa, opera fantastica, bizara, de o uluitoare 
modernitate, scrisa in frantuzeste si tiparita la Petersburg, in primii 
ani ai secolului trecut, de un si mai bizar persona), Jan Potocki 
(1761-1815), credem ca felul in care s-a produs sublimarea 
substantei poetice a Gemenilor in erotica si mistica poemului 
Luceafarul ar putea deveni mai limpede. 

Problema structurii antinomice a Luceafarului nu consta 
desigur doar in opozitia dintre perechea Catalina-Catalin si 
Luceafar. Luceafarul, ca personaj, are in poem doua nume si se 
intrupeaza de doua ori, o data crescand din apa marii, a doua oara 
venind „plutind in adevar/ Scaldat in foe de soare". Antinomia 
interioara, dramatica, a Luceafarului 11 dusese pe parintele Zevin 
Rusu, intr-o comunicare despre Cartea lui Enoh si Luceafarul 
(publicata apoi in mai multe numere din Revista deistoriesi teorie 
literara, v. supra, p. 200), la concluzia ca de fapt cele doua ipostaze 
ale Luceafarului sunt personaje simbolice diferite. Neindoielnic ca 
raportarile la Cartea lui Enoh nu pot face abstractie de caile de 
transmitere a mitului ingerilor cazuti, iar, intre aceste cai, de 
poemele romantice occidentale, motiv pentru care Emil Turdeanu, 
cunoscator avizat al apocrifelor si al vechilor manuscrise romanesti 
citite de Eminescu, recepteaza cu prudenta afirmatiile privitoare la 
contributia Cartii lui Enoh la geneza Luceafarului {op. tit, ed. 1995, 



228 



pp. 46-47). Ca in atatea allc cazuri, lopirea sursclor in poezia 
eminescuna este atat de perlecta indt nu ingiiduie afirmalii 
definitive, ci doar apropieri gratluale de csenta semnilicatiilor 
acestcia. Fara a intentiona sa adauge sursclor eminesciene inca un 
nume, eel al lui Jan Potocki, despre a carui cunoastere de catre 
Eminescu nu avem date (desi traduceri germane ale unor parti din 
Mamiscrisulgasit la Saragosa au fost editate la jumiitalea sec. al XIX- 
lea, iar altele puteau sa fi fost publicate in periodice} si despre ale 
carui raporturi cu o anumit 3 versiune a Cartii lui Enoh de asemenea 
nu avem date pozitive, comentariile de mai jos incearca doar sa 
lumineze raporturile genetice dintre Gemenii si Luceafarul prin 
intermediul sugestiilor oferite de un text inrudit tematic si, uneori, 
chiar la nivelul expresiei, cu cele doua poeme eminesciene. 

Eroina povestirii din Manuscrisul gasit la Saragosa, Rebeca, 
este sora unui cabalist pe care fatal sau il destinase sa se insoare cu 
cele doua fiice ale reginei din Saba. Pe Rebeca fatal sau voia s3 o 
marite „cu cele doua genii din fruntea constelatiei Gemenilor", idee 
care, la inceput, nu pare sa o incante. Fratele Rebecai invoca umbra 
tatalui sau, a lui Mamun, iar Rebeca, inspaimantata de blestemele 
acestuia, incepe studiul Cabaiei de la Setiroth, pornind mai intai „de 
la alcatuirea silabelor, trecand apoi la cuvinte si formule". Intre timp 
surprinde unele scene erotice ale servitoarei sale si are manifestari 
despre care, spre a nu le mai descrie in amanunt, vom spune doar ca 
sunt manifestari tipice ale fetelor chinuite de Zburator. Trecem de 
asemeni peste alte elemente descriptive privind virtutile exorcistice 
ale copertilor Sefirothului (coperti sculptate din lemnul Sfantului 
Chivot), peste episodul alaptarii eroinei de catre o ursoaica din gura 
careia iese apoi un duh rau in forma de sarpe inaripat, Nemrael 
(spirit de ultimul grad), pentru a ajunge la momentul in care eroina 
povesteste intalnirea sa cu „egregorii"; „lndata am auzit cuvinte 
rostite in limba egregorilor, cei mai renumiti ingeri dintre cei cazuti, 
si am inteles ca imi fac cinstea de a ma intovarasi la prima mea 
intrare in lumea fiintelor de mijloc. Limba este aceeasi in care si-a 
scris Enoh cartea sa, opera asupra careia am meditat profund. 



229 



In sfarsit, Semiasa, printul egregonlor, a venit sa ml anunte ca 
e vremea s3 tncep. Am iesit din pestera, mi-am desfasurat esarfa cu 
constelatii, am deschis cartea si am rostit cu glas tare teribilele 
formule pe care pana atunci abia indrazneam sa le citesc pe 
soptite.../.../. Am asteptat pana ce soarele avea sa intre sub semnul 
Gememlor; atunci, in acea zi, sau mai bine tn acea noapte, m-am 
apucat de lucru. Mi-am Jncordat toate puterile; in sfarsit m-a toropit 
somnul caruia nu m-am putut impotrivi. A doua zi, dis-de- 
dimineata, cand Sulaicha mi-a adus oglinda, am vazut stand in 
spatele meu doua figuri omenesti. M-am intors, dar n-am mai zarit 
nimic. Iar m-am intors sa ma uit in oglinda si iar am vazut acelasi 
tablou... Am vazut doi tineri ceva mai inalti la statura decat oamenii 
obisnuiti. Erau lati in spate, dar cu umerii putin rotunjiti, ca la 
femei; si pieptul avea, de asemenea, forme feminine; in afara de asta 
nu se'deosebeau cu nimic de barbati. Bratele indoite in afara se 
sprijineau de solduri ca la statuile egiptene; parul blond, stralucitor, 
le cadea in inele pe spate. Despre trasaturile fetei, ce sa mai spun? Iti 
poti inchipui frumusetea unor semizei, cad erau in fapt gemenii 
ceresti, i-am recunoscut dupa micile flacari lucindu-le deasupra 
capetelor. - Cum erau imbracati acesti semizei? am intrebat-o pe 
Rebeca. - Nu erau deloc imbracati, raspunse ea, fiecare din ei avea 
patru aripi, din care doua porneau din brate, iar celelalte doua se 
impreunau in jurul mijlocului. Desi erau transparente, totusi 
scanteile de aur si argint cu care erau brazdate le acopereau indestul 
tot ceea ce ar fi putut sa-mi atinga pudoarea. 

Acestia sunt, asadar, mi-am zis, cei doi tineri ceresti carora 
le-am fost destinata ca sotie. In sinea mea nu ma puteam stapani sa-i 
compar cu tanarul mulatru care o iubea atit de sincer pe Sulaicha, 
dar la gandul acesta m-am inrosit toata. M-am uitat in oglinda si mi 
s-a parut ca cei doi semizei imi aruncau priviri manioase, de parca 
ar fi ghicit gandurile mele si s-ar fi suparat ca indrazneam, fara voia 
mea, sa-i injosesc cu aceasta comparatie. Csiteva zile in sir, de teama, 
n-am mai privit in oglinda. Pana la urma m-am incumetat s-o fac. 
Gemenii divini, cu mainile incrucisate pe piept, blanzi si cu priviri 




galese, imi imprastiara teama. Nu stiam totusi ce sa le spun. Ca sa 
scap de aceasta incurcatura, m-am dus sa caut un volum de opere al 
lui Edris, eel pe care voi il numiti Atlas. Este cea mai frumoasa 
poezie pe care o avem. Sunetele versurilor lui Edris imita armonia 
corpurilor ceresti. Nu cunosc prea bine limba acestui autor. 

Sulaicha, venind sa ma dezbrace, a adus si oglinda./.../ M-am 
culcat si am adormit, dar curdnd cele mai ciudate vise au pus 
stapanire pe mine. Mi se parea ca in abisul cerurilor vad doua stele 
superbe, care alunecau maiestuos pe bolta Zodiacului. Brusc s-au 
abatut din drum, dar dupa o clipa au aparut din nou, ducand dupa 
ele mica nebuloasa din constelatia Vizitiului. 

Aceste trei corpuri ceresti parcursesera impreuna drumul prin 
aer, apoi s-au oprit, capatind forma unui meteor de foe. Dupa aceea 
au devenit trei inele de lumina si, rotindu-se multa vreme separat, 
s-au unit intr-un singur focar. Atunci s-au schimbat intr-o mare 
glorie, adica cere de lumina, inconjurind un tron de safir. Pe tron 
stateau cei doi gemeni, intinzand mainile catre mine si aratlndu-mi 
locul pe care aveam sa-1 ocup intre ei. Am vrut sa ma avdnt spre ei, 
dar in clipa aceea mi s-a parut ca mulatrul Tanzai ma apuca de mdna 
si ma opreste". /In acest moment, Rebeca se trezeste si asista la noi 
scene erotice intre mulatru si Sulaicha, apoi lesina. Dupa o vreme, 
fratele ei, cand soarele urma sa iasa de sub semnul Gemenilor, o 
indeamna sa-si reia operatiile cabalistice/. 

„ Atunci m-am trezit parca din somn. Am inceput sa tremur la 
gandul ca n-am sa-i mai vad pe semizeii mei si ca am sa ma despart 
de ei pentru 1 1 luni... am hotarit sa ma due in camera inalta a 
castelului, unde se afla o oglinda venetiana mare. Am luat cu mine 
cartea lui Edris, cuprinzand poemul despre facerea lumii. M-am 
asezat departe de oglinda si am inceput sa citesc cu voce tare. Apoi 
am cutezat sa-i intreb pe cei doi Tamini daca au fost martori tuturor 
acestor minuni /.../ mi-au zambit din oglinda raultumiti, 
inclinamdu-si capetele In semn ca intr-adevar fusesera prezenti in 
momentul faceni lumii si ca totul se intlmplase cu adevarat asa cum 
scrie Edris. In acel moment curajul a pus stapanire pe mine, am 



230 



231 



inchis cartea si mi-am cufundat privirea in ochii divimlor mei 
iubiti. Aceasta clipa de uitare putea sa ma coste mult. In mine mai 
era inca mult din ceea ce este omenesc din fire, ca sa pot suporta o 
atat de apropiata intalnire cu ei. Flacara care stralucea in ochii lor 
era cat pe-aci sa ma arda. Mi-am plecat privirea si, venindu-mi putm 
in fire, am inceput sa citesc mai departe, cantul al Il-lea, in care 
poetul'descrie dragostea fiilor lui Elohim cu fiicele oamenilor./.../ 
Atunci ochii mei s-au indreptat fara voie spre oglinda si mi s-a parut 
ca vad cum cei doi Tamini tea asculta glasul cu o placere din ce in 
ce mai sporita. Intindeau mainile catre mine,/.../ isi desfasurau 
aripile luminoase ale bratelor; am observat totodata tremurul usor 
al aripilor pe care le aveau pe solduri. De teama ca le vor desfasura 
si pe acestea, mi-am ascuns ochii cu palma si in aceeasi clipa am 
simtit-o atinsa de un sarut, la fel si palma in care dneam cartea. 
Atunci am auzit cum oglinda se sparge in maini in mii de bucatele. 
Am inteles ca soarele a iesit din zodia Gemenilor./.../ A doua zi, in 
alta oglinda, am vazut parca doua umbre ale celor doi divini iubiti 
ai mei, apoi totul a disparut. Atunci, ca sa-mi a lung dorul, am 
inceput sa-mi petrec noptile in observator si sa-i urmaresc pe mbitii 
mei pana dispareau. In starsit, cand coada Racului disparea din ochii 
mei, plecam sa m5 eule, dar asternutul meu era adesea scaldat fara 
voie de lacrimi, a caror pricina singura n-o puteam deslusi". 

Am preferat citarea relativ compacta a acestui fragment din 
Povestirea Rebec3i(A patra zi a celui de al Il-lea decameron din 
Manuscrisul gSsit h Saragosa; citat dupa trad. rom. din polona 
facuta de catre Mihai Mitu si aparuta in 1989; in ed. franceza a lui 
Roger Caillois, Gallimard, 1958, povestirea se afla la p. 212 sq.) 
pentru a nu desprinde din structura povestirii acele motive care, 
prin mtermediul postumei Gemenii, au trecut in structura 
Luceatarului si pot fi recunoscute cu destula usurinta: iubirea in 
oglinda, Hyperion care asista la cosmogonie, dragostea intre 
astrii-ingeri si fiicele oamenilor, locul aripilor, limba ingerilor sau a 
egregorilor etc. Pentru a putea accepta totusi existenta unei relatu 
intre aceste doua texte, sunt necesare unele date care sa se refere la 



232 



mutatiile pe care le-a suportat „tema dublului". Un element esential, 
necesar pentru a proba traiectul textologic al poemului Lucealarul 
pana la forma sa finita pe care o cunoastem, poate fi adus de 
invocarea unui exemplu similar, eel al poemului filosofic Oda (in 
metru antic) unde „geneza interioara a poemului", dupa cum arata 
Alain Guillermou, a dus la purificarea formei finale de orice 
referinta istorica (Napoleon); a fost accentuata in schimb tensiunea 
ideatica a poemului prin contragerea unei dualitati agonice 
{Hercul/Nessus; v. comentariul Ioanei Em. Petrescu la Oda in metru 
antic in Dacoromania, VIII, 1991). Daca dualitatea tragica a 
poemului Luceafarul nu consta in contrapunerea Hyperion/ 
Catalin, ci, la fel ca in povestirea dupa Cartea lui Enoh, asa cum se 
afla ea in Manuscrisul gasit la Saragosa, tragismul este dat de 
tensiunea existenta in unitatea gemelara a unui inger si a unui 
demon, vazuti prin ochii fetei de imparal, atunci trebuie sa admitem 
ca ipostaza Hyperion preia si confine in sine aceasta tensiune. 

Pentru a urmari desprinderea de situarea istorica sau, mai exact 
mito-istorica existenta in Gemenii sunt necesare de asemenea cateva 
amanunte privitoare la rolul pe care Eminescu il atribuie 
Dioscurilor in emblematica universului fabulos al Daciei. Pe de o 
parte, imaginea acestora este reflectata in agonia dramatica dintre 
Brigbelu si Sarmis, iar, pe de alta parte, simbolistica funerara a 
Dioscurilor capata o noua incarcatura semantica prin echivalarea, 
frecventa la Eminescu, intre lumea stramosilor (a celor disparuti) si 
lumea fabuloasa a poeziei: 

Nebunul Sarmis care-i cu craiul frate geamSn./.,./ 
Se uitS turbur, pare cS si-ar aduce-aminte 
De-o veche povestire, cu jalnice cuvinte. 
Cu glasul lui ce suna adanc, ca de arami, 
El noaptea cea etenvf din evii-i o recheaiul, 
(s.n.; cf. si imaginea clopotului de la Putna, infra) 
Arata cum din neguri cu umeri ca de munte 
Zamolxe, zeul vecinic, ridicS a sa frunte 
Si, decat toati lumea de doua ori mai mare, 
Isi pierde-n ceruri capul, In jos a lui picioare, 
Cum sufletul lui trece vuind prin neagra ceata, 



233 



Cum din adanc ridica el universu-n brata, 
Cum cerul sus se-ndoaie si steiele-si asterne, 
O boltS rasarita din negure eterue... 

Fata de enuntul alb al motivului poeta vates, asa cum il intalnim de 
pilda in Nu ma-ntelegi (1882): 

Si azi cand am puterea ce-o are numai Domnul, 
Din chaosul uitarii s-alung pe-o clipa somnul, 
Pe schelea lumii noastre urate si-ntr-un chip, 
cu vorbe-mpestritate, zidite din nisip, 
Eu s3 zaresc o alta - un rai, o priniavara 
Si-n codri piini de umbra lucire de izvoara./.../, 

in fragmentul citat mai sus din Gemenii apare o tratare specifica a 
motivului, caci este vorba de evocarea creatiei, a cosmogoniei. La fel 
ca Taminii din Cartea lui Enoh si la fel ca Hyperion care „Jur 
imprejur de sine/ Vedea ca-n ziua cea de-ntai (s.n.)/ Cum izvorau 
lumine...", fiind rasarit din genuni o data „c-o intreaga lume", 
Sarmis recheama „noaptea cea eterna", cea de dinainte de evi sau 
eoni. Lumea poetica a Daciei eminesciene nu este secular! Ea este 
creata prin acea putere „ce-o are numai Domnul". 

Aminteam mai sus de „enigmatich" (dupa S. Cioculescu) cai 
albi ai marii, a caror prezenta in raiul dacic pare a nu se explica; 
mentionam ca este vorba de o emblema foarte cunoscuta a 
Dioscurilor. De altfel prezenta Dioscurilor ca marca a unui locus 
amoenus constituie un topos literar destul de vechi. (v. la Teocrit, 
descrierea vaii Tempe si encomionul dioscurilor in Idile, XXII, 
36 sq.; E.R. Curtius, Europaische Literatur und lateinisches 
MitteMter, X, 6; trad, rom., 1970, pp. 233-234). In ce masura se 
poate insa vorbi si despre caracteristicile astrale ale acestei imagini? 
Reprezentarea Dioscurilor ca zei calari pe cai albi (desi chiar 
denominatia Aeiknnroi arata ca ei erau deseori identificati cu sau 
substituiti de acesti cai albi) la prora corabiilor indica faptul ca ei 
pluteau pe mare (v. K. Jaisle, Die Dioskuren als Retter zur See bei 
Griechen und Romern und ihr Fortieben in den chrisdichen 



234 



iegenden, Tubingen, 1907). Ca zei calari, iesind din mare, Gemenii 
apar in folclorul germanic si in eel baltic; ori, se stie ca in figurarea 
universului dacic Eminescu foloseste, conform echivalarii goti-geti, 
elemente ale vechii mitologii germanice. Daca vom lua in 
considerare si proiecteie dramatice ale lui Eminescu, contemporane 
elaborarii poemului Gemenii (1875-1881), aparitia repetata in 
aceste proiecte dramatice a unor imagini precum „steaua din urma 
a noptii vietii" adica moartea (in Stefan ce] Tanar, cea. 1869-1870); 
Opere, VIII, p. 163), sau ciudata comparatie „lumina-i o balanta" 
(ibidem, p. 167), sau echivalarea, in Alexandru Lapusneanu, cea. 
1879-1880, a Luceafarului marilor cu Hristos, atunci va trebui sa 
presupunem ca intre primele proiecte dramatice si Luceafarul s-a 
produs o decantare a imagisticii poetice astrale. Mutatiile care se 
produc in poemele propriu-zise, de la imaginea iubitei ca astru-inger 
la imaginea fetei de imparat indragostite de un astru-inger, sunt 
perceptibile si in proiecteie dramatice (v. Stefan eel Tinar, 
personajul Mira, icoana a Fecioarei si „arhanghel frumos al 
cerului... tu esti aceea ce visezi /veghezi? - n.n./ asupra marei", 
ibidem, p. 151; v. de asemenea imaginea Fecioarei ca Luceafar al 
marilor si ca liman al celor aflati in valuri si bantuiale in Rugaciune 
si in Bogdan-Dragos/Repliti razlete/, ibidem, p. 123, imagine 
similara celor din Paraclisul Precistei; la Dosoftei: „Celor ce-s in 
valuri/ Le esti adaposteala../'). De aceea va trebui sa refacem calea 
invers pentru a vedea cand si cum anume se produce echivalarea 
Dioscurilor cu Luceafarul ca patron al corabierilor (in Luceafarul: 
„Pe miscatoarele carari/ Corabii negre duce..."; aceeasi imagine in 
Apari sa dai lumina..., 1882) si daca evolutia cultului Dioscurilor ca 
penati si protectori conduce catre eventuale similitudini cu trama 
soteriologica din Luceafarul. 

Mai intai trebuie spus ca mentiunile cele mai vechi privitoare 
la Dioscuri (de pilda in Homer) nu contin referiri despre 
simbolistica astrala a acestora. Functia lor soteriologica va aparea 
abia dupa identificarea cu semnul zodiacal. Una dintre primele 
mentiuni literare in acest sens se afla in Fastele lui Ovidiu (V, 693- 



235 



720); idenlilicjrea Dioscurilor ccrcsti cu lucealarul do scani si eel 
de dimineala a pa re in perioada imperials. In crcdintele populare 
pcrsista cchivalarca lor cu stramosii mitici, cu mortii carora li se 
aduc ofrande (Cabirii, sarbatoarca xcniilor, clc; eehivalarea sti\vn- 
morl cslc foarte frccventa si in folclorul limcrar romancsc: ..dalbul 
dc pribcag", ca si in poezia lui l-minescu; pentru predominant 
„albului selcnar" in descrierea lumii mortilor la Emincscu, 
cxcmplele, ;itat in pvoza, cat si in poezia sa, sunt foarte numeroase). 
Mcnlincrca folelorica a credintclor legate de simbolistica funcrara 
si de funetia soleriologica a Dioscurilor pana in sec. V-VI a 
determinat transgresia unor atribute ale accstora in simbolistica 
crestina. Ca un exemplu sigur (spre deosebirecle allele, mai put in 
sigure, dime de |.R. Harris in The Dioscuri in the Christian 
Legends, Londra, 1903), in Reallexicon fur Antikc und 
Christen! urn, HI, Stuttgart, 1957, col. 1134, este mentionata 
construirea bisericii San Paolo Maggiore din Neapole, inchinala 
sfintilor Petra si Pavel, pe locul unui templu al Dioscurilor. lot in 
Reallexicon... mai este amintit si faptul ca vasul cu care ajunge Pavel 
in Italia avea ca insemii Dioscurii (&fp£ Apost, XXVIII, 11). Ar 
putea li invocata de asemenea si situarca sarbatorii sfintilor Petru si 
Pavel la 29 iunie, in prcajma solstitiului de vara. 

Faptul ca in poemul eminescian Gemenii imaginca 

Dioscurilor apare ca emblcma a unei lumi ideale, pierduta in uitare 

(„De-aceea-n codri ncgri ma-ntorc sa ratacesc/ !n umbra lor eterna 

eu umbra-mi mistuicsc./ Privesc cum peste frunze uscate, fara 

urmc,/ Alearga zimbrii negri si cerbii fug in turme,/ hr langa vechi 

fantane de lume date-uitarii/ Privesc in iarba naha sirepii albi ai 

mariL"), in timp ce in Luceatarul lumea de deasupra eon-urilor este 

definita apofatic („Caci unde-ajunge nu-i hotar/ Nici ochi spre a 

cunoaste/ Si vremea-ncearca in zadari Din goluri a se naste...") se 

explica prin aceea ca intre lumea evocata in Gemenii si cea din 

Luceatarul exista o difcrenta a gradului de abstractizare a 

simbolurilor, diferenta ale carei trepte intermediare sunt oferite pe 

de o parte de materia apocrifelor biblice de l'elul Cartii lui Enoh, pe 



236 



de alta de simbolistica crestina infatisata explicit in proiectele 
dramatice contemporane elaborarii celor doua poeme. tn timp ce 
in poeme legatura cu simbolistica crestina a Luceafarului este mai 
putin evidenta (doar in Apan sa dai lumina si in Rasai asupra mea 
apar mai clar referirile Luceafar-Hristos si, respectiv Luceafar- 
Fecioara Maria), in proiectele dramatice, datorita caracterului de 
laborator al acestora, relevat cu multa acribie de Perpessicius si, mai 
recent, in comentariile la volumul al VHI-lea, de catre Petru Cretia, 
se poate vedea mai clar ce anume a preluat Eminescu din poezia 
ritualului funebru crestin si ce sensuri a dat elementelor preluate. 

Asezarea drept moto a versurilor din prohod („Marea vietii 
vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul tau eel lin 
alergand, strig catre tine: Scoate din stricaciune viata mea, 
multmilostive") in Dreptate!, versiunea A., p. 207, sau 
intrepatrunderea replicilor aceleiasi piese, in versiunil'e A si B, cu 
versete din ritualul funebru, pp. 207 si 217, contribuie la inchegarea 
unei imagini poetice pe care o socotim esentiala pentru simbolistica 
poetica, filosofica si religioasa a acestor proiecte dramatice, anume 
aceea a unei ideale carmuiri de catre Hristos a Tarii Moldovei: 

Dumnezeu aiege Domnii si nu omul./.../ 

De voiti un Domn hi tara^sa nu fie din pamant, 

Caci hi el fiestecare o sa puie crezamant. 

Oare cine-n astS lume sa ne fie de fobs 

Si ce Domn este mai mare peste lume ca Hristos? 

/.../ 
Caci altfel ne va fi tara si Moldova cea strabuna 
O corabie pe mare, bantuita de furtuna, 
In primejdie credinta si pamantul, iegea, totul; 
Mamie frangand cSta-vom unde-i Domnul si pilotul 
Care cu o vorba nuinai ne invata si lie scapa 
Ca o stea care rasare calatorilor pe apa. {p. 210). 

In versiunea B ultimul vers este inca mai explicit: 

Un luceafar ce rasare calatorilor pe ap3 (p. 219). 
Situate, in versiunea B, p. 219, in imediata urmare a imaginii 
clopotului lui Stefan de la Putna ca o cumpana a vremurilor (,.... ce, 



237 



cand vremile se schimba/ Misca pururea de sine, greu, prorocitoarea 
limba"; legenda referitoare la momentul cand clopotul lui Stefan 
„va suna de /sine/ insusi, cand sf/anta/ manastire Putna se va 
lumina din morminte"- s.n. - apare consemnata intre materialele 
razlete de la Cel din urmaMusatin, p. 198), versurile de mai sus nu 
pot fi intelese, credem, fara o referire mai ampla la simbolistica 
Dioscurilor ca piloti ai corabiei (aici: tara, comunitate), asa cum a 
trecut ea in simbolistica crestina. 

Cum se srie din NT, Fapt. Apost., XXVII, Saul, prigonitor al 
crestinilor, devenit, dupa revelatia de pe drumul Damascului, eel ce 
va fi Pavel, apostol intre neamuri, se urea de la Mira Lichiei spre 
Italia pe o corabie alexandrineana si, trecand dincolo de locul numit 
Limanuri Bune, salveaza corabia de la un naufragiu iminent, in lipsa 
oricarei posibilitati de orientare, caci nici soarele, nici stelele nu se 
aratau de mai multe zile (v. XXVII, 5, 6, 8, 20). Ajuns, impreuna cu 
ceilalti calatori in insula Malta (v. la Eminescu, materiale razlete de 
la Cel din urmaMusatin: „Cine m-a iubit odata intra-n ordinul de 
Malta...", p. 195), Pavel scapa nevatamat dupa muscatura unei vipere 
(v. prezenta serpilor in imaginile cultului Cabirilor si al Dioscurilor 
reproduse in R. Vulcanescu, Mitologie romdna, 1985, pp. 225, 228) 
si apoi pleaca spre Italia tot cu o corabie din Alexandria, care iernase 
pe insula si care purta insemnul Dioscurilor. 

Daca Eminescu tine sa foloseasca termenul pilot, oarecum 
distonant in contextul unei evocari cu atmosfera de ev mediu in 
pasajul citat din proiectul dramatic Dreptate, se poate presupune ca 
poetul dorea sa marcheze cu exactitate un anumit mesaj. Echivalenta 
Hristos - Luceafar (protector al corabiilor) era de asemenea o 
echivalenta pusa in evidenta prin situarea ei in finalul scenei (asa- 
zisa „scena a mortului" - v. comentariile lui Petru Cretia) evocarii 
legamantului de la Putna. Daca trama povestirii fostului prigonitor 
Saul ajuns apostol li vor fi fost in minte poetului pentru a da o aura 
simbolica legamantului de la Putna este greu de spus. Natura duala 
a personajelor sale dramatice este insa incontestabila. In poemele 
sale aceasta natura este sublimata si subsumata intelesului adanc pe 



238 



care poetul il da dorului dupS lumea ideata. Daca plansul fetei de 
imparat („Si tainic genele-mi le plec/ Caci mi le imple plansul/ cand 
ale marii valuri trec/Calatorind spre dansul") sau cel al eroinei din 
Manuscrisui gasit la Saragosa („... dar asternutul meu era adesea 
scaldat fara voie de lacrimi, a caror pricina singura n-o puteam 
deslusi") ar fi doar expresia chinului erotic pe care il provoaca 
Zburatorul tinerelor fete, atunci Luceataiular fi ramas un simplu 
basm versificat. Daca Luceafarul ar reprezenta doar planul figural 
al unei alegorii a soartei geniului in lume, inca tntelesul sau nu ar fi 
nascut atatea interpretari felurite si atatea controverse. Este Insa in 
poemul lui Eminescu mai mult dedt atat. Poetul insusi mai are o 
marturisire, mai putin cunoscuta decat cea privitoare la alegoria 
soartei geniului in lume. Aceasta marturisire se afla in ms. B.A.R. 
2257, f. 429 v si, contine, probabil, o referire la o faza mai avansata 
a elaborarii: „Legenda Luceafarului - modificata si cu mult inaltat 
sfarsitul, a la Giordano Bruno". Urmeaza La steam, iar deasupra, 
subliniate, cuvintele: „Caballa (sic) Lucis" (v. Opere, II, p. 453). 
G. Bogdan Duica, primul care vorbeste in treacat despre Dioscuri 
in legatura cu Luceafarul, fara a face insa referiri la Gemenii si la 
proiectele dramatice, nu reusise sa descifreze partea de sus a 
insemnarii. El analizeaza comparativ unele scrieri ale lui Giordano 
Bruno si Eminescu, dar nu in legatura cu imaginea Dioscurilor (v. 
Despre «Luceafarul» lui Eminescu, in „Anuarul Liceului Andrei 
Saguna", Brasov, 1925; in alt articol, intitulat De pe linga 
«Luceafaivl», publicat in „Buletinul Mihai Eminescu", IV, Cernauti, 
1933, Bogdan Duica se refera la legenda indica a fratilor dusmani 
Sundas si Upasundas, care merg la Tatal ceresc spre a-i cere 
nemurirea. Legenda se afla publicata in limba germana in culegerea 
lui Franz Bopp din 1824 si ii putea fi cunoscuta lui Eminescu). 

Dupa parerea noastra, puntea de legatura Intre natura duala a 
personajelor dramatice din piese si din Gemenii si intre poemul 
Luceafarul este probata de citeva versuri dintr-o varianta a 
Luceafarului, versuri care atesta reminiscente ale motivului dacic in 
poem: 



239 



Si-n noaptea noastra vom chema 
Povestea z3nei Dochii, 
Gihd ochii pritid a lacrima, 
Se-nsenineaza ochii. 

(Opere, II, p. 384) 

Aceasta lume ideala, a carei limba ingereasca (iimba egregorUor) pare 
a fi si a fost interpretatl ca o chemare de tip orfk, este lumea 
ataraxiei obtinute prin ridicarea deasupra lumii patimiior. De altfel 
citata alegorie a luminii (Cabala Lucis) desemneaza tocmai traiectul 
unei astfel de abstrageri. Daca vom compara versurile din 
Luceatarul in care ftta de imparat marturiseste ca nu intelesul 
propriu-zis, comun, al vorbelor fngerului ii scapa („Desi vorbesti pe 
inteles/ eu nu te pot pricepe...")> ci, probabil, un inteles mai adane, 
care sta dincob de vorbe, cu urmatorul pasaj din Acatistul Precistei 
(citam dupa editia Ramnic, 1820, fosta fn posesia poetului): „Limba 
carea nu o cunostea (s.n.) au auzit-o Nascatoarea de Duranezeu ca 
graia catra dansa Arhanghelul graiurile Bunei Vestiri, pentru aceasta, 
cu credinta priimind inchinaciunea, Te-au zamislit pre Tine, 
Dumnezeul eel mai nainte de veac..."), vom vedea ca, intr-adevar, 
poemul are „mult inaltat sBrsitul" prin exprimarea sensurilor 
mistice ale suferintei si mantuirii. 



240 



INDICEDENUME 



A 

Acmon 172 

Alcuin 173 

Alexandre, C. 71, 130, 134 

Alexandria 68, 69, 74, 77, 79, 215 

Alexandrescu, Sorin 62 

Amzulescu, Al. I. 112, 113, 120, 

121 

Anastasie Sinaitul 199 

Andriescu, Al. 17 

Anghelescu, Mircea 109, 168, 226 

Antoninus Pius 174 

Antim Ivireanul 52 

Apollinaire, Sidoine 163 

Ardeal, v. Transilvania 

Aristotel 146, 156, 158 

Arges 192 

Athos 196 

Auerbach, E. 92 

Aufi, Muhammad 89, 90 

Augustin 169 

Ausonius 163, 164 

Auvray, Emm. 195 

Avramios, loan 52 

B 

Bahtm, M. 92 

Baiae (Vaia, Bales) 170 



Barac, loan 91 

Barbu, Violeta 54 

Baselius, Nicolaus 128 

Badarau, Dan 190, 191 

Barlea, Ovidiu 59, 63, 71, 76 

Belobrova, O.A. 132, 167, 168, 170, 

175 

Berinda, Pamvo 25, 194 

Berosos 169, 170 

Besantinos 163 

Bhose, Amita 198, 200 

Bianu, loan 128, 134 

Bielski, M. 128 

Bistrita (Tara Rom.) 52, 195 

Boccaccio, G. 18 

Bodescu (min.) 30 

Bodinger, M. 217 

Bogdan Duica, G. 239 

Bopp, Franz 239 

Bordeianu, Mihai 110, 116, 201, 

205 

Borinski, K. 211 

BorgesJ.L. 93, 145 

Boui!lier,V.211 

Brasov210 

Brancoveanu, Constantin 98, 99 

Breazu, I. 107 

Brest 194 



241 



Theatrum Machinarum 215 
tipologie compozitionala 62, 63 
traditie culturala alexaiidrina 132, 
162, 163,174,215 

-bizantina9, 11, 12,20,21, 
82, 129, 143, 149, 161-166, 189, 
196, 204 

— egipteana 74, 75, 206 

— elenistica 75, 132 
-iudaica 131,132,215 

— persana 161 
translatio studii 22 

Trei dioptre (Vtfahe) 189-196 

trepetnice 40 

triumfuri 50 

tropare 104 

Turandot 87-90, 93, 95-97 

U 

ubi sunt 50, 135,202 

uciderea fratelui 72, 224; v. dublul 

- tatalui 42, 67 
umamsm 7, 10-12, 20, 92, 127, 
128, 194,205,218 

-filologic 13,21-23 

- popular 83 

- reformat 9, 20, 23, 24 
-romanesc 11, 82, 128, 174, 

175, 196 



Umblarea Precistei pre la niunci 
47, 56 
ursitori 71, 72 



vanitas vanhatum 202 

Varlaam si Ioasaf, 30, 49, 55, 57, 

149,202,226 

Vartici, 86 

Vasile eel Nou, v. hagiografii 

Valean si Moartea 85 

Vamile vazduhului 47 

viata-vis 93, 198, 202, 207 

Vietile svmtilor (Dosoftei) 26, 55, 

180, 183,201 

VisulMaicii Donmului 58 

Vita Constantini (Eusebius) 131 

Viteazul si Moartea 50, 56, 84, 86 



Zabava fandasiei 199, 203 
Zburator 76, 229 
zicatori 36 
zmeu 76, 77 
zodii 69, 143, 227 

WOlnopti 87-89, 96 
1001 zile 87-89, 96 






258 



CUPRINS 



I. UMANISMUL EUROPEAN SI IDENTITATEA VECHII 
CULTURI SCRISE ROMANESTI 5 

- Umamsmul filologic si traducerea Bibliei in limba romana . . .13 

- Emulatia umanista si diversificarea preocuparilor culturale . .18 

II. CONFIGURAREA RAPORTURILOR CU LITERATURA 
UNIVERSAL! CARTILE POPULARE 29 

- Structuri narative in romanul eroic. Alexandria 60 

- Sistemul traditional al genurilor si elementeie 

genului dramatic g2 

- Valori stilistice ale diglosiei in teatrul popular romanesc 98 

- Versificatie si compozitie in baladele populare si in povestirile 
istorice in versuri 104 

III. MANIERISME FORMALE 

- Acrostihul sibilin la Dosoftei 127 

- Alegoria animaliera si fantasticul animalier in 

Istoria ieroglifica 135 

- Constructia labirintica si semnificatiile ei in 

Istoria ieroglifica 159 

- Caligramele la Iordache Golescu 161 

IV. CRITICI FILOLOGICE 

- A fost Milescu in Italia? 167 

- Loca obscura in Biblia de la Bucuresti 175 

- Precizari privind una dintre sursele Divanului 
luiCantemir 189 



259 



V. EMIMESCU SI VHCHIUL SCRIS ROMANIC m 

- ..O ;ilcgorie veche si purine.) noii.T 212 

- Close Li Glosmi eminesdau<i 2 IS 

- Gpiipim iceresli si Lucenfitrul 223 

Indicc Jo nume 14\ 

Indicc rem.uic 249 



Tehnoredactor: CORNEL CRISTESCU 

Bundetipar:25XI1996 

Anui apariliei: 1997 

Coli de tipar: 16,25 

IMPRIMAT LA ROMCARTEXIM S.A. 
Tel: 211.30.16; 211.39.81 



Volumul reune$te studii $i articole despre unia- 
nisnml romSnesc, cfiryle populate, teatful popu- 
lar, alegoria $i fantaflttcul tn vechea literaturS ro- 
mana, D. Cantemir, Biblia dc la Bucure$ti, N. Mi- 
lescu, Emineacu. 

Autorul preda" cursufi de istorie a litcraturii 
romfine, perioada veche, la Facultatea dc latere 
si la Facultatea de Teologie din Univeraitatea Bu- 
curesti. 



ISBN 973-577-077-6 Lei 8 000 



©Copyright 2010 

Toate drepturile rezervate autorului. 

Copierea sau comercializarea cartii este strict interzisa.