PS Acad. Melchisedec Stefanescu, Viata si Scrierile lui Grigorie Tamblac (2010)

PS Acad. Melchisedec Stefanescu

\)iata si Scrierile

s ?

lui

Grigorie Tamblac

li— — *»

Adaptare a textului
de Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Teologie pentru azi

Bucuresti
2010'

Textul adaptat de catre noi este conform editiei:
Vieta si Scrierile lui Grigorie Tamblacu de Episcopulu
Melchisedec, Membra alu Academiei Romane,
Bucuresci, Tipografia Academiei Romane, 1884, 109 p.

Grigorie Tamblac

Grigorie Tamblac este una dintre putinele
persoane eclesiastice romanesti a carei amintire s-a
pastrat pe taram literar in secolul al XV-lea, cand limba
literara de la noi, ca de altfel si la popoarele slave, era
slavona-sudicd, dupa cum se numea la noi, adica cea
sdrbeascd.

Amintirea si faptele lui insa s-au pastrat: 1. in
scrierile sale, conform colectiilor pastrate in biblioteci
din Rusia, Serbia si Moldova; 2. la scriitorii rusi din
secolul al XV-lea, care au scris despre Biserica si
literatura rasa; si 3. in letopisetele Moldovei si in
insemnari istorice, pastrate in cartile vechi, care mai
exista in Moldova.

Din toate aceste informatii rezulta faptul, ca
Tamblac a fost un romdn de peste Dundre, care s-a
nascut in Bulgaria. A fost educat la Constantinopol si
apoi a venit in Moldova, unde a fost atasat la mitropolia
Sucevei, ca ieromonah al mitropoliei din Suceava, cat si
ca dascal si predicator al Marii Biserici a Moldovei.

Din Moldova a trecut in Rusia si a fost eel dintai
mitropolit al Litvei 1 , care isi avea jurisdictia asupra
Rusiei vestice.

De acolo a trecut in Serbia, unde a fost egumen al
manastirii Deciana. Apoi, pe la sfarsitul domniei lui
Alexandru eel Bun si sub urmasii acestuia, il gasim din
nou in Moldova, participand la dezbaterile Sinodului de
la Florenta, pentru ca apoi sa devina mitropolit al
Moldovei si egumen al manastirii Pantocrator, adica al
manastirii Neamt.

Pe baza acestor date istorice ne vom stradui sa
ilustram viata si activitatea literara si arhipastorala a
acestui distins barbat al Bisericii [Ortodoxe] Romane si
al celei slave, care a trait in secolul al 15-lea.

Ca atare, vom grupa toate datele pe care le avem
in urmatoarele capitole:

1. Despre familia lui Tamblac si despre locul
nasterii si eel al educatiei:

1 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Latvia.

2. Timpul cand a venit prima data in Moldova;

3. Despre mitropolitul Ciprian, unchiul lui
Tamblac;

4. Despre mitropolia lui Tamblac din Rusia
apuseana;

5. Despre timpul petrecut in Serbia;

6. Despre a doua sa venire in Moldova;

7. Despre scrierile pe care acesta le-a lasat in
urma si care dau marturie despre cunostintele, vocatia si
zelul sau pastoral;

8. Despre traditia pe care Moldova a pastrat-o
despre Grigorie Tamblac.

1. Familia romdneasca si locul
nasterii lui Tamblac

Cronicarii nostri moldoveni il numesc pe
Grigorie: Tamblic, pe cand scriitori nisi il numesc, cu
precadere: Tamblac si Samvlahu, desi se gasesc si unii
care ii schimonosesc numele de familie in Timvlac 2 sau
Semivlak .

Cu toate acestea, scriitorii rusi ii deriva numele de

~ 5

la KaM(bi) 4 si vlahu, care arata originea romdneasca a
familiei lui Grigorie Tamblac sau vlaha sau, mai pe
intelesul nostru, pe aceea de: romdn neaos.

Terminatia numelui, aceea de la Tamblacu,

5 ~ > J

Samvlahu sau Semivlahu ne spune faptul ca el a fost o
persoana care a trait si a lucrat si cu grecii si cu slavii si
cu romanii, motiv pentru care autorul nostru este,
deopotriva, si al grecilor si al bulgarilor si al romanilor
si al rusilor si al sarbilor.

5 5 5

Familia Tamblac este pomenita si in cronicile
bizantine ale secolului al XlV-lea. Asa se face ca, pe la
anii 1330-1350, un anume Arsenie avea acest nume de
familie si el era dregator la curtea imperials de la
Constantinopol. Arsenie poseda o insemnata avere in
orasul Tesalonic 5 .

5

Grigorie marturiseste, in panegiricul pe care 1-a
facut mitropolitului Ciprian al Moscovei, ca s-a nascut
in capitala Bulgariei, adica la Tarnovo, unde a fost
primit cu mare stralucire de catre Eftimie, patriarhul
Bulgariei; ca [mitropolitul] Ciprian 1-a vizitat si pe
fratele sau, adica pe tatal lui Grigorie; ca Grigorie, desi,
pe atunci, era copil, 1-a tinut bine minte pe mitropolit si
[de aceea iti aminteste] ca a fost binecuvantat de catre
acesta prin punerea mainilor peste capul sau. Insa de
atunci nu 1-a mai vazut nici macar la batranete.

5

Altceva nu mai stim despre copilaria lui Tamblac.
Numai ca aici subliniem faptul, pe baza acestei marturii,
ca in anul 1379, cand a fost vizitata familia Tamblac, la

' YcTpajioB, PyccK. HcTopia, 1849, 1. 1, p. 168.

3 HcTop. pyccK. LJepKBH. OnnapeTa, 1862, t. II, p. 4.

4 Litera presupusa.

5 Istoria cantacuzinilor, 1. II, cap. 22, p. 267 si 24, p. 273, cartea a Ill-a, cap.
42, p. 488-489, cartea a IV-a, cap. 32, p. 838.

Tarnova, de catre mitropolitul Ciprian, Grigorie spune
ca atunci era de vdrsta copilariei, adica ar fi avut vreo
10-12 ani.

Iar din faptul ca parintii lui Tamblac ocupau o
pozitie sociala de frunte in capitala Bulgariei, se poate
deduce cultura extinsa a fiului lor, care prin stiinta si
atuurile sale a ajuns sa fie unul dintre cei mai important
pastori si parinti ai Bisericii ortodoxe din veacul al XV-
lea.

Eu cred ca Tamblac si-a desavarsit cultura in

5 5 5

capitala imperiului bizantin, de unde a venit in Moldova,
la porunca patriarhului [ecumenic], dupa cum
marturiseste in Cuvdntul sau, rostit la data de 20

5 ~

decembrie, la pomenirea Sfantului Filogonie [patriarhul
Antiohiei] 6 .

Laudand evlavia poporului din Biserica, care
venise sa-1 asculte, spune printre altele: „asa ne veseleste
de mult sporirea voastra, incat vom vesti acest lucru
imbucurator, adica sporirea voastra, si patriarhului care
ne-atrimis" [aid].

El a petrecut o vreme si in Muntele Athos, unde a
invatat vietuirea monahala, precum ne da sa intelegem
din Al patrulea cuvdnt al sau, unde a spus: , ,Eu cunosc
Muntele Atonului!".

Grigorie Tamblac a venit in Moldova fiind
ieromonah, pentru ca cele dintai Cuvinte ale sale sunt
intitulate: „ale lui Grigorie, smeritul monah si
prezbiter".

6 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/20_decembrie.

2. Timpul primei veniri a lui
Tamblac in Moldova

Alexandra eel Bun , cand a ajuns pe tronul
Moldovei, a gasit o mare divergenta intre Biserica
Moldovei si Patriarhia [ecumenica] de la
Constantinopol.

Tara il dorise ca mitropolit pe Iosif, persoana
aleasa din cleral local si rada cu domnitoral tarii. Din
acest motiv a fost hirotonit de catre mitropolitul Galitiei,
ca episcop pentra episcopia de la Cetatea Alba ('Aairpo
Kacrrpov), care era sub jurisdictia bisericeasca a
mitropoliei Galitiei.

Patriarhia de Constantinopol insa, dorid sa aiba
jurisdictia si asupra Moldovei, trimise ca mitropolit al
Moldovei pe mitropolitul grec Ieremia, decretandu-1, de
la Constantinopol, drept „mitropolit al Moldovei".

Dar tara nu 1-a primit. Din acest motiv patriarhul
s-a maniat si a excomunicat si pe mitropolitul Iosif cat si
intreaga tara [a Moldovei] .

Acest lucru se petrecea sub predecesorul lui

o

Alexandra eel Bun, sub Iuga Voda .

Insa in timpul lui Alexandra eel Bun, prin
interventia curtii imperiale si a domnitoralui Munteniei
Mircea-Voda 9 , s-a trimis la Patriarhia de la
Constantinopol o delegatie si aceasta a cerut iertarea
mitropolitului Iosif si ridicarea excomunicarii deasupra
tarii, obtinandu-se un raspuns afirmativ la ambele cereri.

Ca raspuns din partea patriarhului, au sosit in anul
1401, la Suceava, doi trimisi patriarhali, adica „cinstitul
intre ieromonahi si parinte duhovnicesc si cdlugdr al
patriarhiei, Domnul Grigorie [Tamblac] si preacinstitul
Dascal al Sfintei Evanghelii si diaconul, Domnul
Emanoil, arhontele, intru Duhul Sfdnt iubiti fii ai
smereniei noastre, dupa cum spune Patriarhul Matei in
raspunsul sau, ca sa cerceteze acestea acolo, la fata

7 Idem

8 Idem

9 Idem

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Bun.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuga_al_Moldovei.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n.

locului, pentru mai multd incredintare si lamurire a
adevdrului" etc.

Din aceasta se observa, ca eel dintai Cuvdnt al
sau, de care am amintit mai sus, a fost rostit de Tamblac

~ ~ 5

in Biserica Mitropoliei din Suceava, in calitatea sa de
trimis al Patriarhiei, ca sa impace conflictul religios din
Moldova.

Primele 8 Cuvinte ale lui Tamblac poarta titlul:
„ale monahului si prezbiterului". Patru dintre ele contin
indicii de continuitate intre ele, pe de o parte iar, pe de
alta parte, ne dau de inteles ca Tamblac a petrecut in
Moldova mai mult timp si ca el si-a rostit Cuvdntdrile
tot in Suceava.

Vom reproduce aici cateva fraze din eel dintai
Cuvdnt al lui Tamblac, pe care 1-a rostit in orasul
Suceava, in calitate de delegat al patiarhului [ecumenic]
Matei, din care am citat si mai sus.

~ 5

Si aceste cuvinte sunt pretioase, fiindca ele ne
formeaza o idee despre evlavia pe care o aveau
moldovenii la inceputul secolului al XV-lea.

Tamblac, adresandu-se credinciosilor aflati in

5 ~ 5 5

Biserica, spune la un moment dat: „Vad dragostea
voastra, care primeste cu dulceata cuvantul invataturii,
precum un pamant bun si gras primeste semintele...

Si pentru aceasta va laud ravna voastra cea calda
mai inainte de toate, sarguinta de a veni la Biserica, asa
precum copiii vin la mama lor, dupa cum vine bolnavul
catre doctor, precum vine eel insetat ca sa bea din izvor,
dupa cum corabia tinde catre liman.

Si, tot asa, si pe noi ne veseleste sporirea voastra,
fapt pentru care vom fi vestitorii ei, a bucuriei pentru
fapta cea buna, si fata de patriarh, care ne-a trimis aici".

Iar in alt loc al ei spune: „Dar si despre invierea
de obste, pe care o asteptam cu totii, va voi vorbi
dragostei voastre, pentru ca stiu nesatiul dorintei voastre
pentru aceasta, din care fapt si eu m-am aprins mai mult
spre iubirea voastra.

Caci de cate ori am semanat in auzul vostru ceva
din Dumnezeiasca Scriptura, voi, ca un pamant bun si
gras, in putin timp ati aratat rasarirea acelor seminte,
fapt pentru care ne-am veselit pentru cele de dinainte si
ne-am umplut de osardia de a ne ocupa si de altele.

10 Cf. corespondentei pastrate in Cronica Romanului, partea I, p. 75-

De aceea fericesc osardia pe care o aveti spre a
invata" 11 .

5

Iar pentru mine nu e nicio indoiala faptul, ca
ieromonahul Grigorie, trimisul patriarhului [in
Moldova], este Grigorie Tamblac, de care noi ne
ocupam.

Si a fost ales de patriarh, si pentru ca era romdn
din nastere, dar si pentru ca el cunostea limba si istoria
romdnilor, [romani] cu care patriarhul era in tratative si
cu care dorea sa stabileasca legaturi duhovnicesti intre
patriarhia de la Constantinopol si Moldova.

In cele spuse anterior am subliniat faptul, ca in
anul 1379, cind mitropolitul Ciprian, unchiul sau, a
vizitat orasul Tarnovo, Tamblac era inca copil si locuia
in casa parinteasca, adica avea circa 10-12 ani.

In functie de aceasta varsta de atunci, putem
spune ca in anul 1401, cand a fost trimis de catre
patriarh in Moldova, avea mai mult de 30 de ani, poate
chiar 35 de ani.

Pentru ca noi credem, ca Grigorie Tamblac, dupa
ce si-a terminat misiunea de impdcare bisericeascd intre
Moldova si Patriarhia de Constantinopol, la dorinta lui
Alexandru eel Bun, cat si a mitropolitului Iosif, a ramas
in Moldova in calitate de Dascal si de ,^rezbiter al
Bisericii celei mari a Moldovei", adica al Mitropoliei
Sucevei.

Titlul de „Prezbiter al Marii Biserici a Moldovei"
il gasim deasupra titlurilor mai multor Cuvinte ale lui
Tamblac, mai inainte ca el sa devina mitropolit al
Kievului.

Titlul sau de Dascal, adica de profesor, dupa cum
se spune astazi, s-a conservat in unele insemnari istorice
din cartile vechi ale Moldovei, insemnari care, desi nu
cu o mare exactitate istorica, pastreaza trasaturile
principale ale vietii lui Tamblac.

Astfel, intr-o carte sarbeasca , care cuprinde mai
multe ierurgii arhieresti, scrise 13 de insusi Tamblac,
gasim o insemnare, unde printre celelalte trasaturi ale
vietii lui Tamblac e amintita si aceea de invatator sau de

5 5 5 >

dascal in tara Moldovei: 6biBinaro npe>K,n,e yHHTena

11 Sevyrev, op. cit., p. 386.

12 Adica scrisa in limba slavona.

13 Compuse de catre el sau transcrise de catre el?

aeMjiH MOJiflOBjiaxiiicKifl a fost (mai inainte de a fi
mitropolit) Dascal in tara Moldo-Vlahiei 14 .

Pahomie, episcopul Romanului, ne-a lasat, pe la
inceputul veacului al XVIII-lea, intr-o carte sarbeasca 15 ,
aflata la Manastirea Neamt 16 , aceasta insemnare despre
Tamblac: ,Aici se afla si mucenicia Sfantului loan eel
Nou [de la Suceava] , scrisa de Sfantul Grigorie
Tamblac, care a fost primul dascal al Moldovei" .

Calitatea de dascal, in Moldova, a lui Grigorie
Tamblac, in timpul lui Alexandra eel Bun, ne pune in
fata stabilirii unui adevar istoric si anume, ca Alexandra
eel Bun, inca din primii sai ani de domnie, a infiintat o
Scoala la Suceava.

Alexandra eel Bun, care a organizat tara in
conformitate cu statele civilizate ale vremii lui, a
organizat Biserica prin infiintarea a trei mitropolii 19 , a
organizat dregatoriile tarii, si de aceea nu putea sa nu
infiinteze si o scoala, pentru formarea oamenilor
carturari, adica pentru trebuintele Bisericii si ale statului,
care nu se pot satisface fara sa inveti carte.

Primul dintre moderni, care a vorbit despre Scoala
din Suceava de pe vremea lui Alexandra eel Bun, a fost
A. Hasdeu, conducatoral scolii de la Hotin. lata ce a
spus acesta, intr-un discurs catre elevii scolii
mentionate, in anul 1837, la examenul din 25 iulie,
vorbind despre vechea nazuinta a Moldovei catre
civilizatie:

„Printul Alexandra eel Bun, primind diadema
imparateasca de la imparatul grec Andronic Paleologul,
a intemeiat in Suceava o scoala juridica dupa modelul
celei din Constantinopol, in care, oameni invatati, adusi
din Bizant, talcuiau pravilele numite Vasilicale, precum

14 Despre aceasta insemnare, precum si despre nota istorica din ea vom vorbi
intr-alt loc din aceasta carte.

15 Slavona.

16 A se vedea:
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Neam%C8%9B.

17 Idem: http://sfantulioancelnou.ro/.

18 A se vedea Catalogul cartilor slavone din biblioteca Manastirii Neamt, si
anume Sbornicul nr. 106.

19 Letopisetele Moldovei spun ca Alexandra eel Bun a infiintat o mitropolie si
doua episcopii. Insa cronicarii [moldoveni] le-au numit pe doua dintre ele
episcopii, precum se practica faptul in vremea lor.

Dar documentele istorice numesc mitropolii si episcopiile de la Roman si
Radauti, in tot cursul veacului al XV-lea. Iar cea de la Roman poarta acest titlu
si in veacul al XVI-lea.

10

si scoala greco-latina-slavona pentru clerul bisericesc, in
care mitropolitul Teocrit era singurul care talcuia
invatatura bisericeasca dreptmaritoare" .

D. Hasdeu nu ne arata insa izvorul de unde a luat

5

informatia, ca exista scoli in Suceava in timpul lui
Alexandra eel Bun. Insa informatiile pe care noi le-am
strans despre viata lui Tamblac confirma aceasta
informatie, si anume ca Tamblac a fost eel dintdi dascdl

5 ? 5 5

al Moldovei, la Suceava.

Insa suntem datori sa rectificam greseala
strecurata in discursul lui A. Hasdeu si sa spunem, ca in
Moldova nu a existat niciun mitropolit cu numele de
Teocrit, ci au existat doi cu numele de Teoctist. Insa
niciunul dintre ei nu a fost contemporan cu Alexandra
eel Bun. Teoctist I a trait pe la jumatatea veacului al
XV-lea.

Si de aceea conchidem, ca Grigorie Tamblac, in
intaia sa perioada de existenta in Moldova, a fost dascal
la scoala din Suceava, si predicator si prezbiter al
Bisericii celei mari a Moldovei, adica al Mitropoliei
Sucevei.

La aceasta perioada a activitatii sale predicatoriale
se refera cuvintele din antetul scrierilor sale: „ale lui
Grigorie, smeritul monah si prezbiter".

Aceste Cuvinte ramase de la el [dupa cum am
spus si anterior] sunt in numar de 8:

1. Despre Dumnezeiestile Taine. Acesta trateaza
faptul, cum trebuie sa se cerceteze pe sine eel care
doreste a se impartasi si despre netinerea de minte a
raului, despre datoria pe care o are omul de a se pocai in
cele cinci zile premergatoare Craciunului, si despre
iudeii care intrebau: Oare Dumnezeu si-a luat femeie,
pentru ca sa nasca un fiu? Si tot aici vorbeste despre
Fericitul Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei.

Si Cuvantul acesta [dupa cum am mai spus] a fost
rostit la 20 decembrie, la pomenirea Sfantului Filogonie.

2. Despre cei adormiti, despre viata pe pamant ca
o calatorie, despre Antihrist, si despre invierea mortilor,
si cum ca viata omeneasca este plina de desertaciune si

5 5 ±55

20 Cf. Curierul romdn, 1839, nr. 10 si 1 1. De asemenea: Isahar al D. Eliadi, p.
71.

11

de osteneala, si despre moarte ca somn si repaos de
osteneli, si despre milostenie.

Se pare ca acest al doilea Cuvdnt al sau a fost
rostit intr-una dintre sambetele, cand se face pomenirea
celor adormiti.

5

3. Despre viata monahala, care este asemenea
Ingerilor, si impotriva celor care se imbogatesc din
nedreptate si rapirea bunurilor altora.

Din continutul sau intern se vede ca are legatura
cu al doilea Cuvdnt si ca s-a rostit dupa el.

4. Cuvdnt de laudd la adresa Cuviosilor Parinti,
tinut in sambata lasatului sec de branza.

Din inceputul acestuia se deduce faptul ca el a fost
rostit dupa eel de al 3 -lea.

5. Cuvdnt la nasterea Inaintemergatorului si
Botezatorului loan. Supratitlul: „Grigorie, monahul si
prezbiterul".

6. Cuvdnt de laudd adus corifeilor Sfintilor
Apostoli Petru si Pavel. Supratitlul e aidoma cu eel de la
Cuvdntul al 5-lea.

7. Cuvdnt la preacinstita nastere a Prea Sfintei,
Stapdnei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu. Supratitlul
fiind ca si la cele doua de deasupra.

8. Cuvdnt de laudd pentru Sfintii trei tineri si
pentru Prorocul Daniel, despre ispitele si greutatile care
vin in viata Sfintilor pentru dovedirea virtutilor lor si

5 5 X 5 5

despre Sfanta Euharistie.

Acestea sunt cele 8 Cuvinte, pastrate in limba
slavona, care au ajuns pana la noi. Insa Tamblac, in
Mitropolia Moldovei, fara indoiala, le-a rostit in limba
romana. Caci daca le rostea in alta limba, ele nu ar fi
fost intelese de catre popor, care nu stia slavona.

Iar faptul ca poporul roman, aflat la Suceava,
intelegea predica lui Tamblac, il marturiseste chiar
predicatorul nostru, in cuvintele pe care le-am citat mai

12

sus, si care vorbesc despre iubirea cu care era ascultata
predica sa.

Si redau din nou pasajul unde Tamblac ii lauda pe
moldoveni pentru iubirea cu care il ascultau: „de cate ori
am semanat in auzul vostru ceva din Dumnezeiasca
Scriptura, voi, ca un pamant bun si gras, in putin timp,
ati aratat rasarirea acelor seminte" etc.

Insa eu mai cred faptul, ca Tamblac, in Moldova,
a rostit mult mai multe predici in limba romana. Insa,
din pacate, limba noastra, neavand pe atunci carte si nici
scrisoare, ele s-au pierdut, afara numai de un mic numar
dintre ele, pastrandu-se numai acelea pe care Tamblac
le-a tradus in limba slavona, pentru a le transmite
posteritatii. Fiindca slavona, pe atunci, avea literatura si
era comuna carturarilor romani, atat celor bisericesti cat
si celor civili.

Urmarind mai departe viata lui Tamblac, aflam ca
el a ramas in Moldova numai pana in anul 1407, cand a
fost chemat in Rusia, de catre unchiul sau, mitropolitul
Ciprian al Moscovei, precum spune insusi Tamblac in
panegiricul pe care i 1-a facut lui Ciprian.

13

3. Mitropolitul Ciprian al Rusiei

Aici vom intrerupe, pentru o vreme, biografia lui
Grigorie Tamblac, pentru a face cunostinta cu un alt
barbat de seama al veacului al XlV-lea, care a trait pana
la inceputul veacului al XV-lea.

E vorba despre Ciprian, mitropolitul Rusiei, un alt
roman de origine si descendent din familia lui Tamblac.

Si am luat informatiile despre el din cartea lui
Muraviev, intitulata: ^Kwtia CBATbixB pocincKOH
U,epKBH, TaK^ce HBepcKHXB h cjiaBaHCKHxt si, pe 16
septembrie, se descrie viata acestui Sfant ierarh intre
paginile 235-276.

Ciprian s-a nascut in orasul Tarnovo, capitala
Bulgariei. S-a nevoit si s-a calugarit la Muntele Athos.
In anul 1377 a fost hirotonit de catre patriarhul Filotei al
Constantinopolului, si trimis in Rusia, pentru a fi
mitropolit.

Patriarhia [ecumenica] dorea sa-si pastreze
vechiul obicei si anume, pe acela de a numi, de-a
dreptul, pe mitropolitii Rusiei, insa marii cneji
incepusera deja sa isi manifeste pretentia, ca ei sa
recomande Patriarhiei pe candidatii la treapta de
mitropolit.

Marii cneji ai Rusiei mai pretindeau si faptul, ca
in Rusia sa fie numai un mitropolit, la Moscova, pentru
intreaga Rusie, pentru ca ei tindeau in politica lor sa
uneasca toate cnezatele sau provinciile sub sceptrul
marelui cneaz al Moscovei.

Kievul insa, cat si Novgorodul, doreau si ele
mitropoliti. In Moscova, la acea vreme, traia inca
mitropolitul Alexie, care se intitula: Mitropolit a toatd
Rusia.

Politica Patriarhiei, aceea de a avea mai multi
mitropoliti in Rusia, era contrara politicii moscovite,
aceea de a avea numai un mitropolit pentru toata Rusia.

Din acest motiv, se subintelege faptul, de ce
mitropolitul Ciprian a fost primit necalduros de catre
rusi. Cu toate acestea, Ciprian a ramas in Kiev pentru

21 Printii rusi.

14

mai multi ani, pana ce a murit Alexie, mitropolitul
Moscovei.

Marele cheaz Dimitrie Donscoi n-a dorit sa il
primeasca pe Ciprian la Mitropolia Moscovei, pentru ca
devenise mitropolit si venise in Rusia fara voia lui, si 1-a
ales drept candidat la mitropolie pe duhovnicul lui: pe
Mihail Mitiai .

Acesta a fost trimis la Constantinopol, impreuna
cu o mare suita de clerici si de laici, pentru a fi hirotonit
drept mitropolit.

Dar odata ajuns in portul Constantinopolului,
Mitiai, candidatul la mitropolie, a murit pe neasteptate.

Insa suita lui, pentru ca sa nu fie zadarnica intrega
lor calatorie, a ales, dintre ei, drept candidat, pe Pimen
Pereiaslavski, si 1-au prezentat patriarhului.

Ciprian, dupa o asteptare de doi ani in Kiev,
vazand ca nu a fost bagat in seama de marele cneaz, nici
macar atunci cand mitropolia era vacanta, s-a intors, in
graba, la Constantinopol, mai inainte ca sa vina trimisii
cneazului pentru hirotonia noului mitropolit si aceasta,
pentru ca sa-si sustina dreptul sau de Mitropolit al
Rusiei.

Aici insa, la Constantinopol, se petreceau
schimbari multiple. Patriarhul Filotei, protectorul
mitropolitului Ciprian, fusese destituit si inchis intr-o
manastire si, in locul sau, fara alegere sinodala, noul
imparat a pus pe un anume Macarie.

Insa imparatul care il pusese patriarh a pierdut, in
mod neasteptat, tronul imperial, iar Sinodul il declara pe
Macarie drept rdpitor al scaunului patriarhal, il destituie
si il trimite in exil.

Decizia sinodala a fost semnata si de catre
mitropolitul Ciprian. Sinodul, in anul 1380, 1-a ales
drept patriarh pe Nil.

Ciprian, fiind sustinut de catre Patriarhie, se
reintoarce in Kiev, moment in care a vizitat Tarnovo,
locul nasterii sale.

Si ne vom opri putin aici, pentru ca sa-1 ascultam
pe Grigorie Tamblac, care descrie modul in care a fost
primit mitropolitul Ciprian de catre cei din Tarnovo. Iar
citatul urmator e de la Sevyrev, care a citit panegiricul
lui Tamblac:

; A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Dmitry_Donskoy.

15

„Cumplita ispita si multe necazuri 1-au intampinat
pe Ciprian in calea sa (spre Constantinopol) pe tarmul
Bugului ~ : el a fost jefuit.

Dar patria lui i-a acoperit acest necaz cu bucurie si
cu cea mai calda primire. S-a veselit Ciprian, cand a
vazut ca Biserica din tara lui e condusa de un om demn,
de Eutimie.

Locuitorii cetatii, aidoma valurilor unui rau ce
curge repede, s-au raspandit peste tot pentru a-1
intampina pe ierarh. Nimeni nu a ramas in casa, nici
macar pazitorii caselor.

Negutatorii nu si-au inchis dughenele, ci si-au
lasat marfurile in piata. Robii au lasat pe stapani,
industriasii au lasat lucrul lor. Si locuitorii Tarnovului,
alaturi de strainii din cetate, au iesit in afara de cetate
[pentru ca sa-1 intampine] .

Chiar si tata, care nu isi parasea casa, si-a uitat
rusinea si s-a dus impreuna cu poporul. Batranii si
neputinciosii se tarau in urma tuturora.

Era o mare dulceata pentru popor ca sa vada
sfanta fata a lui Ciprian. Caci nu numai prin invatatura si
prin cuvant, ci prin insasi privirea sa introducea in suflet
toate cele bune.

Unii se apropiau de el, se atingeau de picioarele
lui, ii sarutau mainile; pe cand altii il priveau de departe
si se mulrumeau numai cu binecuvantarea sa.

Femeile, indeosebi, se prosternau cu umilinta
inaintea ierarhului, si ii puneau pe copii si pe bolnavi
sub picioarele lui. Caci harul credintei se revarsa pe
urmele sale, ca in timpurile apostolice cele cu multa
putere [dumnezeiasca] .

Binecuvantarea lui sfintea pe poporul credincios
si daruia mangaiere in suferinte" .

23 Sevyrev, langa numele raului Bug, pune in paranteza numele Istru, ceea ce
inseamna, ca in unele manuscrise ale panegiricului lui Tamblac, in loc de Bug e
Istru, adica Dunarea.

In cazul acesta trebuie sa presupunem, ca Ciprian s-a dus la Constantinopol

prin Moldova, adica a trecut Dunarea, pe la Chilia, pe unde era, din vechime,

punct de trecere peste Dunare, si unde si alti calatori straini au fost jefuiti, dupa

cum ne arata documentele istorice.

Traditia despre hotia antica de la Dunare s-a pastrat pana astazi in gura

poporului roman din Moldova, in expresia: haraminul de Dunare.

Haramin = haiduc.

24 Sevyrev, op. cit., p. 170.

16

Marele cneaz, informandu-se cu privire la cele
petrecute in Constantinopol si afland de moartea
candidatului sau favorit si de uneltirile noului candidat,
ale lui Pimen, de a deveni mitropolit fara voia lui, 1-a
recunoscut pe Ciprian drept mitropolit, 1-a chemat la
Moscova, si la 23 mai 1381 a fost primit acolo, cu mare
solemnitate, de catre marele cneaz si de poporul
moscovit.

Pimen, al doilea candidat la mitropolia Moscovei,
a ramas in Constantinopol, unde, prin mijlocirea banilor,
a capatat si el demnitatea de mitropolit al Moscovei, si a
plecat spre scaunul sau.

Marele cneaz insa a dat ordin ca sa nu fie primit la
Moscova, ci sa-i ia toate insemnele mitropolitane si sa-1
exileze ca pe un calcator de lege.

In 1382, cu ocazia unei rascoale in Moscova,
Ciprian, neputand domoli multimea infuriata, a fost si el
pradat si s-a retras in Tver.

Cneazul Tverului era in dusmanie, in aceasta
vreme, cu eel al Moscovei. Din acest motiv, marele
cneaz Dimitrie Donscoi s-a maniat pe mitropolitul
Ciprian si 1-a destituit din scaunul mitropolitan al
Moscovei si 1-a gratiat pe urgisitul Pimen si 1-a pus
mitropolit al Moscovei.

Ciprian se retrage din nou in Kiev. Marele cneaz
insa, desi la manie 1-a adus pe Pimen la mitropolia
Moscovei, pentru ca nu avea incredere in el, a mijlocit
pe langa Patriarhie ca sa fie ales mitropolit al Moscovei
Dionisie, episcopul Suzdalei, care a si plecat la
Constantinopol.

Patriarhul insa, hirotonind pe acest al 3 -lea
mitropolit [pentru Moscova], 1-a chemat pe Pimen la
judecata, la Constantinopol, care fusese denuntat pentru
faptul ca ocupase mitropolia in mod ilegal.

Dionisie, intorcandu-se in Rusia, a socotit ca
trebuie sa astepte in Kiev, pana ce se vor stabili lucrurile
cu privire la mitropolia Moscovei. Insa Vladimir,
cneazul Kievului, i-a interzis sa slujeasca si 1-a certat,
pentru ca s-a facut mitropolit fara voia cnejilor rusi.

Dionisie a murit in Kiev, dupa un an de zile dupa
ce fusese oprit sa slujeasca.

Pimen, mitropolitul Moscovei, ducandu-se la
judecata Patriarhiei din Constantinopol, a fost retinut

17

acolo timp de 3 ani, imde si-a facut multe datorii dar a
izbutit sa fie din nou numit drept mitropolit al Moscovei.

Tot atunci patriarhia a intarit si scaunul de
mitropolit al lui Ciprian la mitropolia din Kiev.

Pimen, intorcandu-se la Moscova, a facut sa se
iste din nou cearta si mare dezbinare intre el si marele

5 5 5

cneaz, meat Pimen, dupa 9 luni de zile, a fost nevoit sa
se reintoarca la Constantinopol si sa ceara ajutorul
patriarhului. Insa cand a ajuns in oras a murit.

Marele cneaz trimite o delegatie la Patriarhie prin
care a cerut stramutarea lui Ciprian de la Kiev la
Moscova si recunoasterea lui ca singurul mitropolit a
toata Rusia.

Stramutarea s-a petrecut prin confirmarea
patriarhului Antonie. Ciprian, fiind insotit de catre cinci
episcopi, doi greci si trei rusi, a parasit Kievul si s-a
stramutat in Moscova, in anul 1390.

A fost primit cu mare solemnitate de marele cneaz
Vasilie Dimitrievici si de Eudochia, mama sa.

5 ~

Ciprian a administrat Biserica Rusiei cu mare
demnitate, pana la moartea sa, adica pana pe 16
septembrie 1407. In total el a pastorit Biserica Rusiei
aproape timp de 30 de ani.

Lasand altora [datoria] de a scrie pe larg viata
mitropolitului Ciprian, noi ne vom margini numai la a
spune, ca el a fost unul dintre cei mai mari arhipastori nu
numai ai Rusiei, ci dintre toti ai Bisericii Ortodoxe, fiind

~ 5 ~

un om eminent si ca monah si ca ierarh si ca om de

5 5 5

liter e.

Activitatea sa, mai ales cea literara, o descrie bine
profesorul Stefan Sevyrev in lectia a 13-a a operei sale:
HcTopia Pyccoii CjiOBecHocra, partea a Ill-a, Moscova,
1858, p. 169-187.

Cu patru zile inainte de moartea sa, Ciprian a scris
o gramata de iertare pentru turma sa, care, dupa cum el a
voit, s-a citit in catedrala Adormirea [Maicii Domnului]
din Kremlin, la inmormantarea sa.

Citirea gramatei bunului pastor a fost insotita de
plangerea si tanguirea poporului din Biserica.

El a fost inmormantat in aceasta catedrala, in locul
pe care el insusi il insemnase, adica langa perete, in
latura dreapta, alaturi de mitropolitii de dinaintea lui:
Petru si Teognost.

18

Pentru ca la mormantul sau au inceput sa se faca
minimi, in anul 1472 Sfintele sale Moaste au fost

7 5

dezgropate si el a fost numarat impreuna cu Sfintii
Bisericii Ruse, fiind pomenit la 16 septembrie.

Profesorul Sevyrev ne spune, ca mitropolitul
Ciprian s-a preocupat si de propaganda latina , care
incepuse sa-si intinda mrejele sale in Rusia sudvestica.

Atentia fata de aceasta si combaterea acestei

5 5 5

propagande dusmanoase la adresa Ortodoxiei se facea
cu mare greutate de la Moscova, pentru departarea
dintre ea [si alte tinuturi] si pentru greutatea cu care se
comunica.

Ciprian, in toata arhipastorirea sa la Moscova,
abia putuse sa viziteze de doua ori eparhiile sale
sudvestice.

Aceasta grija a sa 1-a insufletit sa aiba un
mitropolit si la Kiev, pentru ca sa poata lupta, din
apropiere, cu papalitatea ofensiva.

De aceea el 1-a chemat la sine pe nepotul sau
Grigorie Tamblac. Si de aici incolo revenim la biografia
lui Tamblac.

25 Romano-catolica.

19

4. Grigorie Tamblac merge in
Rusia si devine mitropolit al Kievului,
avdnd jurisdictia asupra ortodocsilor
din mar el e ducat al Litvei

Desi n-am gasit nicio dovada despre locul de unde
Tamblac a plecat in Rusia, conform cu cele pe care le-
arn stabilit anterior, noi afirmam ca Tamblac a plecat din
Suceava, pentru ca sa mearga la Moscova si a plecat pe
calea spre Litva.

Cand a ajuns la raul Neman, el a primit vestea
trista a mortii uchiului sau Ciprian.

Iar Tamblac, vorbind despre aceasta intamplare,
in panegiricul inchinat unchiului sau, spune: „locul de
Gheena, pentru mine, a fost raul Neman, care curge prin
Litva, si aici intampinandu-ne vestea nu puteam nici a
plange

Daca ne arancam privirea pe o harta a Rusiei din
secolul al XV-lea, vedem ca marele cnezat al Litvei se
intindea, la sud, pana in Moldova, de care il despartea
raul Nistru .

Iesind din Moldova, Tamblac s-a dus drept la
Vilna, capitala Litvei, pe langa care curge raul Neman.

Cu alte cuvinte, Tamblac era in Vilna cand a

7 5

primit vestea despre moartea unchiului sau, desi el nu
spune acest lucru, in mod lamurit, in panegiricul pe care
1-a rostit la Moscova, la mormantul unchiului sau si
aceasta, fara indoiala, din motive politice.

Tamblac, fiind chemat in Rusia de catre Ciprian,
pentru mitropolia Kievului, care era sub domnia marelui
cneaz al Litvei, nu spera sa ajunga la aceasta demnitate
fara consimtamantul marelui cneaz al acestei tari.

De aceea el a trebuit sa se opreasca la Vilna, unde
era resedinta marelui cneaz al Litvei, care atunci era

5 5 ^

Vitold.

n6 Sevyrev, op. cit., p. 382-383.

11 Din acele vremuri ale invecinarii cu Litva, cred ca a ramas expresia
romaneasca: Litva spurcata. Litva s-a increstinat abia la starsitul secolului al
XlV-lea. Locuitorii ei aveau moravuri crude si murdare.

20

Trebuie sa presupunem, ca Tamblac s-a dus la
Vilna cu recomandare de la Alexandra eel Bun,
domnitoral Moldovei, care era in bune relatii cu Vitold,
marele cneaz al Litvei, si fratele regelui polon Vladislav
Iagelo 28 .

In timp ce mitropolitul Ciprian dorea infiintarea
mitropoliei de Kiev, pentra a apara Ortodoxia de
papalitate, si marele cneaz al Litvei, Vitold, dorea acest
lucru, insa din considerente politice.

Din acest motiv, candidatul la mitropolie,
Tamblac, a fost binevenit pentru Vitold, cu atat mai mult
pentru faptul, ca Tamblac era strain si neimplicat in
politica moscovita. Si de aceea i s-a parat a fi mult mai
propriu pentra planurile sale politice, prin care dorea sa
se desparta Rusia sudvesticd de cea moscovita.

Sa ascultam insa ce ne spune istoricul Filaret,
istoric al Bisericii Ruse, care descrie hnprejurarile
politice si bisericesti din Rusia sudvestica, vorbind
despre politica lui Vitold, pe care el il numeste Vitovt,
conform cronicilor rusesti.

„Peste Rusia sudvestica domnea cnejii Litvei.
Eparhiile sudvestice erau foarte departe de Moscova,
care era resedinta mitropoliei Rusiei.

Si au existat doua imprejurari principale, care au
despartit sudvestul Rusiei de autoritatea mitropoliei
Moscovei.

Vitovt, marele cneaz al Litvei, privea cu neliniste
legatura provinciilor supuse lui, in materie de credinta,
cu o mitropolie ce exista intr-o tara straina.

Adunarea veniturilor din eparhiile sudvestice in
profitul mitropoliei Moscovei si nu in profitul tarii
Litvei, i s-a parat insuportabila lui Vitovt.

Clerul din eparhiile sudvestice era de acord cu
Vitovt, pentra ca mitropolitul din Moscova ajungea
foarte rar in eparhiile sudvestice.

Cu toate acestea, despartirea de mitropolia
Moscovei nu s-a facut fara greutati si fara certuri.

Biserica ruseasca avusese numai un mitropolit
pana acum si era invatata sa primeasca mitropolitul de la
Constantinopol.

' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladislav_al_II-lea_al_Poloniei.

21

Totodata exista temerea, ca cneazul Litvei, fiind
romano-catolic, va influenta pe mitropolitul din
subordinea sa nu in folosul Ortodoxiei.

Aceasta imprejurare nu putea sa nu-1 puna pe
ganduri pe patriarhul de la Constantinopol. Moscova, si
ea, nu putea sa renunte usor la vechea onoare si anume
aceea de capitald spirituald a Rusiei.

Vitovt insa dorea acest lucru atat de mult meat s-a
incumetat sa lupte cu toate piedicile. Cand a murit
Ciprian, in anul 1406 , Vitovt a trimis la Constantinopol
pe Teodosie, episcop de Polotk, spre a fi confirmat ca
mitropolit de Kiev.

Patriarhul Constantinopolului, Antonie, inca din
1393, pe cand traia Ciprian, pusese ca mitropolit peste
intreaga Rusie pe un grec erudit si strict, pe Fotie. Din
acest motiv, patriarhul Matei n-a dorit sa consfinteasca
pe Teodosie ca mitropolit de Kiev, ci 1-a trimis in Rusia
pe Fotie, care a sosit in Kiev in 1409 si in Moscova in
1410 30 .

Vitovt s-a scarbit de refuzul patriarhului si a cerut
faptul, ca macar Fotie sa ramana pentru totdeauna la
Kiev.

Fotie, atat in 1411, cat si in 1412 a vizitat
eparhiile sudice, a hirotonit in Kiev un episcop pentru
Smolensk, in Lutca unul pentru Turov, a fost si in
Galitia, dar s-a intors in Moscova.

Si, dupa cum se observa, noul mitropolit Fotie nu
era de acord cu opinia predecesorului sau Ciprian, aceea
de a infiinta o a doua mitropolie ruseasca la Kiev.

Si marele cneaz al Moscovei, Vasilie Dimitrievici,
era de aceeasi parere.

Vitold insa, marele cneaz al Litvei, a ramas
neclintit in hotararea sa, aceea de a infiinta o mitropolie
separata, in Kiev, pentru cnezatul sau.

29 Noi am spus, mai sus, ca anul mortii sale e 1407, dupa marturia lui Sevyrev.

30 Sevyrev, in opera citata, in biografia mitropolitului Fotie, spune ca marele

cneaz Vasilie Dimitrievici, dupa moartea mitropolitului Ciprian, a cerut de la

patriarhul Matei sa trimita un mitropolit pentru intreaga Rusie.

Patriarhul 1-a ales pe Fotie, care era un grec originar din Morea, si care venise

la Constantinopol cu insarcinari din partea staretului sau Acachie, mitropolitul

Moreei.

Fotie a fost facut mitropolit si trimis in Rusia, insa el nu cunostea limba rusa,

fapt pentru care a luat cu sine pe ieromonahul bulgar Pahomie si pe monahul

grec Patrichie. Toate datele cf. HcTopia Pyccoii Cjiobcchocth, partea a Ill-a,

lectiaa 15-a,p. 314-315.

22

In aceasta vreme, Grigorie Tamblac isi astepta in
Vilna viitorul, pe atat de imbucurator, pe cat era de greu
si de trist prezentul.

In acest interval de asteptare, Tamblac a fost de
doua ori la Moscova, fara doar si poate pentru a se face
cunoscut si a-si dobandi trecere la inaltele sfere
guvernamentale.

Din intaia sa vizita in Moscova, in anul 1410, ne-a
ramas panegiricul pe care 1-a facut la mormantul
unchiului sau Ciprian.

Si reproducem aici cateva pasaje din acest
panegiric, asa dupa cum le gasim in opera mi Sevyrev:

„Pe el 1-a nascut patria noastra";

„S-a dus de aici bunatatea aceea, care covarsea
lucirile soarelui, iar pentru voi a fost cea mai dulce, caci
va suntem dintre cei mai buni frati, pentru ca si parintele
vostru, care este motivul plangerii noastre, a fost frate cu
tatal nostra";

„Noi sfanta lui fata ne-am invrednicit putin timp a
o vedea, pe cand eram copil. Si indata s-a dus de la noi,
incat ajungand acum spre batranete, nu 1-am mai vazut
nicidecum, caci sunt de atunci ca la 30 de ani, cand el
plecand de la noi a venit in aceasta mare si imparateasca
cetate";

„Atunci, fratilor, 1-am vazut noi pe acest mare
luminator si sfintitele lui maini atingadu-se de capul
nostra, totodata binecuvantandu-ne si graindu-ne mai
inainte cele ce aveau sa se intample cu noi".

Vorbind despre iubirea poporalui pentru Ciprian
si dupa moartea acestuia, oratorul spune: ,J3ragostea
voastra catre Parintele se intinde nu numai pana la doi
sau trei ani, care au trecut, ci in toata intinderea anilor";

„Iar mie, raul Neman, care curge prin Litva, mi-a
fost in loc de Gheena, caci acolo ne-a intampinat vestea,
de nu puteam nici sa plangem" .

Panegiricul acesta poarta in titlul sau numele:
„Grigorie, monahul si prezbiterul, egumenul manastirii
Plinairalui".

Titlul de egumen al manastirii Plinairului e un
lucru nerezolvat de istorici, atata timp cat toti biografii
lui Tamblac nu cunosc aceasta manastire.

31 Cf. Idem, p. 382-383.

23

Sevyrev se multumeste doar cu derivarea numelui
localitatii din limba greaca ("rrA,r|v + di^p = afar a de aer,
adica ceva ce nu exista in atmosfera pamantului nostru).

Si, cu adevarat, Tamblac nu avea atunci niciun
post determinat in Biserica Rusiei sau altundeva, ci era
un simplu candidat la mitropolie, ales pentru aceasta de
catre Ciprian si adoptat de catre Vitold, marele cneaz al
Litvei.

A doua calatorie spre Moscova, Tamblac a facut-o
in anul 1414, care este anul in care a fost ales mitropolit
al Litvei .

Insa nici aceasta vizita la Moscova nu a avut alt
rezultat, decat acela ca a fost martor la minunile
savarsite de catre o icoana facatoare de minuni, adusa in
Moscova de la Coloci, adica de la mosia cneazului
Andrei Dimitrievici .

Ramanand fara succes toate incercarile sale facute
la Moscova, pe calea bunei intelegeri, pentru dobandirea
unei a doua mitropolii, marele cneaz Vitold, in anul
1414, a intrunit sinodul de la Novgorod, pe toti cnejii
supusi Litvei, si pe toti episcopii eparhioti, precum se
vede din gramata confirmarii mitropolitului Tamblac
primita din partea lui Vitold.

Episcopii prezenti au fost 8 la numar: al
Polotkului, al Smolenscului, al Cernigovului, al
Turovului (Pinscului), al Lutcai, al Vladimirului, al
Holmului si al Peremislei.

Vitold a spus in fata Sinodului, ca Fotie,
mitropolitul Moscovei, nu numai ca negijeaza
provinciile sudice, dar le si distruge prin dari.

Si le-a cerut episcopilor sa renunte la ascultarea
fata de Fotie, sa-si aleaga un nou mitropolit si sa-1
trimita, pentru consacrare, la Constantinopol.

Episcopii insa, pentru ca respectau dispozitiile
patriarhale, nu s-au invoit cu cneazul mult timp, dar au
fost nevoiti, in cele din urma, sa consimta voii lui
Vitold.

Si ei 1-au ales pe eruditul si bunul Grigorie
Semivlahu.

32 S-a petrecut dupa ce a fost ales de catre Sinodul de la Litva.

33 Filaret, Istoria Bisericii Ruse, tomul al II-lea, 1862, p. 155.

24

Fotie a dorit sa inlature acest lucru printr-o
intalnire personala cu Vitold, insa, pentru ca nu a fost
primit de catre el, s-a intors la Moscova.

Vitovt il trimite pe Tamblac, insotit de o
ambasada a sa, la patriarhia din Constantinopol, pentru a
fi consacrat si confirmat ca mitropolit al Kievului.

Acest lucru il aflam si dintr-o circulara a
mitropolitului Fotie, scrisa impotriva alegerii lui
Grigorie.

Patriarhul Constantinopolului, Eutimie (1410-
1416), 1-a respins pe Grigorie in mod categoric, fara
doar si poate pentru ca fusese prevenit de catre Fotie,
care vedea in noua mitropolie o primejdie pentru
Biserica Ortodoxa Rusa.

In favoarea lui Fotie, si impotriva lui Grigorie, a
fost si imparatul bizantin Manuil Paleologul 34 , care era
inrudit cu casa marelui cneaz al Moscovei, anume Ion,
fiul imparatului Manuil, luase in casatorie, in anul 1414,
pQAna, fiica marelui cneaz Dimitrie Vasilievici.

Vitovt, iritat de acest al doilea refuz al patriarhiei,
in luna martie, a trimis o alta ambasada la imparat si la
patriarhul din Constantinopol, cu declaratia, ca daca ei
nu vor consimti ca sa dea Rusiei sudice un mitropolit, pe
acesta il vor alege insisi episcopii tarii.

Acest lucru li s-a comunicat si ambasadorilor
imparatului si ai patriarhului care se intorceau din
Moscova.

Dupa rugamintea acestora, Vitovt a amanat data
consacrarii mitropolitului celui nou pana la data de 14
noiembrie, desi, in prima faza, se decisese sa se astepte
hotararea patriarhala numai pana la data de 1 5 august.

Termenul final se apropia dar raspunsul se lasa
asteptat.

Se convoaca un nou Sinod la Novgorod. Nici
atunci, unii dintre episcopi, nu doreau sa il consacre pe
Grigorie fara voia patriarhului.

Dar Vitovt a starait in decizia sa si Grigorie
Tamblac a fost consacrat mitropolit in ziua de 15
noiembrie [1415].

Sinodul si-a justificat alegerea in felul urmator: in
Bulgaria si in Serbia, de multa vreme, episcopii locali il
aleg pe arhiepiscop.

34 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Manuel_al_II-lea_Paleologul.

25

Rusia era sub Iziaslavu. Insusi patriarhul trimitea
in Rusia cate doi sau trei mitropoliti in acelasi timp.

Dar ce e mai important e acela ca harul Duhului
Sfant nu se margineste la persoane si canonul eel vechi
da voie episcopilor sa puna horepiscopi.

Si Sinodul a scris: „Noi pastram canoanele
Parintilor, blestemam eresurile, il cinstim pe patriarhul
de la Constantinopol si pe toti ceilalti, avand aceeasi
credinta cu ei, insa respingem autoritatea nelegiuita pe
care si-o aroga imparatii greci in treburile bisericesti".

Gramata consacrarii lui Grigorie s-a intarit prin
decizia lui Vitovt. In aceasta gramata se arata tot
parcursul lucrurilor pana la consacrarea sa ca mitropolit.

Intre alte lucruri scrise in ea, Vitovt pomeneste si
de acuza, venita din partea unora, cum ca el nu ar fi fost
de credinta ortodoxd si de aceea sufera Biserica, si
totodata se justifica in aceasta gramata a lui Grigorie,
subliniind faptul ca el nu 1-a ales pe Grigorie ca
mitropolit prin autoritatea sa ci a chemat in Sinod pe toti
cnejii rasi, pe episcopi si pe arhimandriti.

Si datele de pana aici sunt de la Filaret, istoricul
Bisericii Ruse.

Astfel, la data de 15 noiembrie 1415 incepe
arhipastorirea lui Tamblac in Rusia apuseana si anume
la Kiev, avand titlul de arhiepiscop al Kievului, al
Galitiei si al intregii Rusii, contrar vointei mitropolitului
de la Moscova si a patriarhului de Constantinopol,
alegere statutata de Sinodul provinciilor sudvestice ale
Litvei si cu confirmarea marelui cneaz Alexandru
Vitovt.

Istoria Rusiei ne spune, ca mitropolitii Litvei
petreceau mai mult la Vilna, capitala marelui ducat,
uneori in Novgorod, arareori la Kiev si aveau sub
jurisdictia lor pe pe episcopii ortodocsi ai Polotcului,
Smolenscului, Cernigovului, Brianscului, Turovului,
Luticai, Vladimirului, Helmului, Galitiei .

Arhipastorirea lui Tamblac insa a fost foarte mult
combatuta si de la Constantinopol si de la Moscova.

Fotie a scris o enciclica, pe larg, catre episcopi, in
care dovedea ca Grigorie e pus nelegitim, pentru ca nu a

35 YcTpfljioB, RyccK. HcTop. , I, p. 189.

26

fost pus de catre patriarh sau dupa voia patriarhului si le
cerea sa nu comunice cu el, ca unul care e nelegitim 36 .

Intr-o alta epistola, de data aceasta trimisa catre
episcopii Litvei, Fotie ii invinuie foarte mult pe Grigorie
si pe episcopii care 1-au pus mitropolit, si ii indeamna pe
toti credinciosii sa nu mai comunice cu cei care au

5 5

stricat vechea ordine bisericeascd si care si-au incalcat

5 5

legamantul de a fi fii credinciosi ierarhului Moscovei.

Grigorie a marturisit, ca a mers la Constantinopol
la patriarh, si a incercat prin multe daruri ca sa capete
invoirea aceluia de a-1 ridica la treapta de mitropolit,
insa nu a fost ascultat de catre acesta ci respins.

Cu toate acestea insa, sprijinul pe care il avea din
partea cneazului Vitovt, alegerea sinodala si ravna sa
pentru Ortodoxie, 1-au facut pe Tamblac ca sa nu se
teama de amenintarile si invinovatirile ierarhului

5 5 5

Moscovei, care, intre altele, aveau la baza faptul, ca
Grigorie ar trece la romano-catolicism.

Insa predicile cu multa elocventa ale lui Tamblac
ajungea pana in Rusia moscovita, unde numele sau era
hulit.

Cronicile rusesti spun insa, ca la un moment dat
mitropolitul Tamblac 1-a intrebat pe protectorul sau
Vitovt: de ce se tine de credinta latind si nu de cea
ortodoxd, careia ii urmeazd rusii, care cuprind partea
cea mai mare a supusilor sdi.

Marele cneaz i-ar fa raspuns atunci: „Daca voiesti
ca eu si toti litvenii sa fim de legea ta, adica ortodocsi,
apoi du-te la Roma si dovedeste-i papei si inteleptilor lui
neortodoxia lor. Daca nu, pe voit toti va convertesc, de
indata, la credinta romana ".

~ 5

Si, intr-adevar, Vitovt 1-a trimis pe Tamblac nu la
Roma, precum spun cronicile rusesti, ci la Sinodul de la
Constanta/Konstanz .

Acest Sinod, care in Apus e socotit ca al 16-lea
ecumenic, a inceput in 1414 si a durat pana in 1418. La
acest sinod a trimis si imparatul Manuil Paleologul doua
delegatii, cea dintai fiind de 21 persoane, iar, peste doi
ani, a plecat a doua.

36 Cf. Filaret, IstoriaRusiei, tomul II, p. 1-7.

37 Romano-catolica.

38 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Constance.

27

Aceste delegatii au plecat cu scopul de a declara,
ca ortodocsii primesc unirea cu Biserica Romei, nu
numai in credinta ci si in slujbe, daca li se da ajutor
impotriva turcilor 39 .

Sinodul acesta s-a intrunit in Apus pentru a curma
dezordinea ce se iscase in Biserica Romei, in timpul
schismei celei mari, care s-a petrecut acolo dupa
mutarea scaunului papal la Avignon.

Regele Poloniei si cneazul Litvei doreau sa isi
arate zelul lor pentru Biserica Romei, spre a se apara de
acuzele primite din partea germanilor.

Delegatia Litvei, fiind compusa din Grigorie
Tamblac si alti patru episcopi, au ajuns la Konstanz pe
la finalul sedintelor sinodului.

Ea a fost prezenta in sinod la sedinta din data de
18 februarie 1418, impreuna cu trimisii imparatului
Manuil, care erau imputerniciti ca sa trateze problema
unirii bisericesti.

Sinodul acesta, fiind ocupat cu chestiuni grave ale
Bisericii apusene, precum: detronarea unui papa,
alegerea altuia, judecata si condamnarea lui Hus 40 si a
lui Ieronim 41 la ardere [pe rug], etc., nu a putut sa se
ocupe de chestiunea unirii bisericesti, si aceasta s-a
amanat pentru alta vreme. Lucru care s-a petrecut peste

AO

20 de ani, la Sinodul de la Florenta .

Delegatiile ortodoxe, greaca si litvana, au fost
primite pompos si in tot timpul petrecerii lor acolo nu
numai ca nu au suferit niciun fel de stramtorare, ci li s-a
permis si sa isi savarseasca slujba lor 43 .

Noi presupunem, ca la acest sinod Grigorie
Tamblac a fost imputernicit ca sa reprezinte si Biserica
Moldovei.

Cf. Pichler, Geschicht. derkirchl. Trennung. , p. 383.
Poate fi downlodata de aici:

http://books.google.ro/books?id=E5EYAAAAYAAJ&ots=4weaxdv5Fo&dq=P
ichler.%2C%20Geschicht.%20der%20Kirchl.%20Trennung.&pg=PR10#v=on
epage&q&f=false.

40 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Hus.

41 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Girolamo_Savonarola.

42

43

Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Florence.

Despre delegatia greaca a se vedea la Siropulos, Vera historia unionis non
verae..., L. II, c. 5-6.

Despre cea litvana a se vedea: Wessemberg, Die Grossen
Kirchenversammhmgen der 15 und 1 6 Jahrhunderts , 2 Band, 5, 255.
Despre ultimul autor citat:
http ://en. wikipedia. org/wiki/Ignaz_Heinrich_von_Wessenberg.

28

Ea s-a putut petrece dupa interventia curtilor
Poloniei si Litvei, cu care domnitorul Alexandru eel Bun
era in relatii amicale, precum si dupa interventia
imparatului bizantin, care umbla mortis dupa unirea
Bisericilor, pentru ca sa determine tot apusul romano-
catolic sa lupte impotriva turcilor.

Prin aceasta reprezentare a Moldovei de catre
Tamblac se poate intelege traditia pastrata peste timp, ca
Tamblac a fost, din partea lui Alexandru eel Bun, la
sinodul apusean.

Traditia aceasta, cu timpul, a fost falsificata,
schimbandu-se din cadru Constanzul cu Florenta, ca si
cand sinodul de la Florenta s-ar fi tinut pe timpul lui
Alexandru eel Bun si trimisul sau la Florenta ar fi fost
Tamblac.

Insa in 1419, cand Tamblac se intoarce la Litva, el
pierde scaunul de mitropolit. Numele sau, de aici incolo,
nu mai apre in cronicile rusesti.

Unii au crezut ca el ar fi murit in 1419, precum
Filaret, istoricul Bisericii Ruse. Altii insa arata chiar
locul imormantarii lui in Biserica catedrala din Vilna, cu
hramul Adormirea Maicii Domnului, care fusese a
unitilor [cu romano-catolicii] si apoi, in timpurile din
urma, redata ortodocsilor, si reinnoitain anul 1865 44 .

Exista insa o nota foarte importanta despre
Tamblac si in catalogul mitropolitilor Kievului, facuta
de Mihail Cazacinski, arhimandrit de Slutka, unde se
spune ca Grigorie nu a fost doar 4 ani mitropolit (adica
intre 1415-1419) ci 22 de ani si adauga totodata, ca
Grigorie, inca traind, din cauza pizmei lui Fotie al
Moscovei, a plecat din scaunul arhieresc 45 .

Din aceasta insemnare rezulta, ca Tamblac s-a
retras din scaunul de mitropolit al Litvei dupa cativa ani,
a plecat de acolo si a mai trait inca mult timp.

Insa unde s-a retras? Cronicile rusesti nu ne dau
acest amanunt. Insa cronicile din Moldova si alte
documente istorice ne arata faptul, ca a trait in Moldova
dupa moartea lui Alexandru eel Bun, in timpul

44 A se vedea CoBpeM. JIhctokb., 1865, nr. 76, p. 5.

45 3apncKH O/ieccKaro o6mecTBa, 1844, p. 292. Articolul: CjiaBHHCKaa
Ha/iniicB Bt KHJiiiicKOH LJepKBH CBHTaro Hmconaji.

29

Sinodului de la Florenta, care s-a tinut intre anii 1438-

5 ? 5

1439, precum vom vedea mai departe 46 .

Referindu-ne la cauzele pentru care Tamblac si-ar
fi putut parasi scaunul, enumeram:

1 . marea ura pe care a starnit-o mitropolitul Fotie
al Moscovei in clerul rusesc, care nu putea sa suporte
langa el un rival periculos;

2. dorinta lui Vitold de a-1 converti la romano-

5

catolicism, impreuna cu toti ortodocsii pastoriti de catre
el, caruia el i s-a opus.

Filaret, istoricul bisericesc rus, descrie in
urmatorii termeni ravna lui Tamblac pentru Ortodoxie:

„Grigorie, ajungand mitropolit in Rusia apuseana,
s-a supus unei aspre acuzari din cauza impartirii
mitropoliei. Insa nici Fotie nu 1-a acuzat niciodata ca a
facut vreo concesie romano-catolicismului.

Dimpotriva, Grigorie a infruntat in mod deschis
parerile latinilor despre Sfanta Euharistie".

Si aici istoricul enuntat mai sus, ne citeaza din

5 5 ~

Cuvdntul lui Tamblac despre impartasire: „Asemenea
iudeilor fac si aceia, care aduc jerfa Domnului din
azime...neascultandu-l pe invatatorul neamurilor, pe
Pavel, care striga si zice: <In noaptea in care S-a predat,
ludnd pdine..., nu zice: azimd... [Pentru ca] painea nu se
numeste niciodata azimd, ca una care nu e desdvdrsitd.

Caci cum se poate numi pdine hrana formata din
apa si fara aluat, care poarta chipul mortalitatii? Caci in
a 14-a zi a lunii, seara, se junghia mielul, cand si
Stapanul nostru, lasand jertfa cea randuita de Lege, S-a
jertfit pe cruce >".

Si aceeasi ravna pentru Ortodoxie, dupa marturia
aceluiasi istoric, a aratat Tamblac si la Sinodul de la

5 ~ 5 5

Constanz, unde a spus ca e gata sa vorbeasca despre
credinta sa dar el nu se supune papei .

O a treia cauza a departarii lui Tamblac de la
mitropolia Litvei ar putea fi schimbarea politicii lui
Vitold, care era intre doua curente politice potrivnice,
unul moscovit iar celalalt polon, contra carora el trebuia

46 Multe dintre datele despre Tamblac le-am preluat dintr-o revista teologica
ruseasca: TBopem cbhtbixb OTiieBt, publicata in Moscova, anul X, nr. 2, p.
235, 237-240, 244, 247-249.
47 Cf. Filaret, IstoriaRusiei, tomul II, p. 55, 56.

30

sa se lupte, luandu-si drept aliat cand pe unul, cand pe
celalalt.

Cand Vitold, pentru a micsora influenta Moscovei
asupra Litvei, a despartit Biserica Litvei de cea a
Moscovei, si a infiintat o mitropolie proprie, in care
mitropolitul a fost Tamblac, o persoana straina de
politica Moscovei, acest lucru a fost pe placul Poloniei.

Insa, la scurta vreme, Vitold a trebuit sa se apere
de politica cotropitoare a Poloniei.

Istoricul rus Ustrialov, descrie politica lui Vitold
fata de vecinii sai nisi si poloni in urmatorii termeni:

„Vitold s-a ingrijit, in mod necontenit, de
pastrarea indepedentei principatului Litvei. Din acest
motiv, el a intemeiat in statul sau o mitropolie separata
de cea a Moscovei.

Pentru ca nu a putut sa fie indiferent la
dependenta clerului ortodox [rus] apusean de ierarhul
Moscovei, de aceea, sub pretextul ca Fotie nu se
ingrijeste de turma, a cerut de la patriarhul de
Constantinopol un mitropolit diferit pentru statul sau.

Insa, fiind refuzat de catre patriarh, acesta a
poruncit episcopilor, cu propria sa autoritate, sa-1 aleaga
pe Grigorie Tamblac drept mitropolit al Kievului.

Episcopii, mult timp, nu s-au invoit sfatului sau, si
au acceptat numai cand au fost siliti si amenintati chiar

A 5 5 5 5

cu moartea.

Rupand legatura spirituals cu Moscova, Vitold s-a
hotarat sa rupa si legatura politica pe care o avea cu
Polonia, si pentru a pune principatul sau pe picior de
egalitate cu Polonia, dorea sa isi aroge titlul de rege.

Iagelo, regele Poloniei, pe de alta parte, influentat
de sfaturile clerului romano-catolic, s-a silit din rasputeri
sa inlature acest lucru atat de daunator Poloniei, 1-a rugat
pe papa ca sa nu-i dea binecuvantare, a deturnat pe
imparat, n-a precupetit darurile si, in cele din urma, cand
nimic nu a functionat, in mod viclean, a consimtit sa ii

5 ~ ~ 5

dea lui Vitold coroanapolond.

Marele cneaz [a renuntat la planurile sale] si a
chemat pe multe capete incoronate in Litva pentru a fi
martori la incoronarea sa. Insa moartea sa naprasnica a

A Q

narait toate planurile sale" .

48 Ustrialov, Istoria Rusei, vol. 1, p. 168.

31

Cum ca desfiintarea mitropoliei Litvei si
indepartarea mitropolitului Grigorie din ea a fost o
necesitate temporard a politicii lui Vitold, se poate
deduce si din aceea, ca aceasta mitropolie s-a infiintat
din nou sub urmasii sai si, in Rusia, a continuat sa existe
doua mitropolii ortodoxe independente una de alta, pana
la caderea Rusiei apusese sub stapanirea Moscovei.

Iar aceasta o cerea atat politica polona, cat si cea
papala, dupa vechea maxima: „divide et impera" 49 ,
devenita comuna atat machiavelilor 50 politici cat si celor
religiosi.

Asadar lupta lui Vitold cu Polonia 1-a silit sa caute
alianta cu Moscova, fapt pentru care a trebuit sa il
jertfeasca pe Tamblac si sa se impace cu Biserica
Moscovei, supunand din nou mitropolia Litvei sub
jurisdictia celei a Moscovei.

Si, intr-adevar, istoria Bisericii Ruse ne spune, ca
indata dupa retragerea lui Tamblac, Vitold s-a impacat
cu Fotie, care de la sine s-a intalnit cu Vitold, impreuna
cu un ambasador grec.

Impacarea s-a facut in anul 1420, in luna lui iunie,
si Fotie a redevenit mitropolit si peste Rusia sudvestica,
dupa cum fusese si inainte de venirea lui Tamblac.

Dupa impacare, Fotie a dat o encliclica pastorala
catre preotii si mirenii ortodocsi din Litva, in care,
printre altele, a spus:

„iarasi a introdus Hristos, pe smerenia mea, in
Biserica Sa, prin sfaturile marelui cneaz Alexandru
[Vitold]" 51 .

Din locul citat anterior din istoria lui Ustrialov se
observa in ce ipostazd nefavorabild a fost pus Grigorie
Tamblac drept mitropolit al Litvei: a fost ales fara
bunavointa episcopilor locului, era o persoana straina de
tara lor, incalca dreptul acelora care erau ai locului, a
fost respins de catre mitropolitul Moscovei, cat si de
catre patriarhul Constantinopolului, ambii avand doi
sprijinitori puternici: pe tarul Moscovei si pe imparatul
bizantin Mihail Paleologul.

In latina: imparte si conduce.

50 Aluzie la Niccolo Machiavelli:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Niccol%C3%B2_Machiavelli.

51 Cf. Filaret, Istoria Rusiei, tomul II, p. 7.

32

Si astfel, Tamblac, dupa o arhipastorire de 4 ani
asupra Litvei, care i s-a adus atatea impotriviri, a fost
pus in fata unei grele alternative: ori se retrage de unul
singur de la conducerea mitropoliei Litvei ori va fi
destituit cu neciste.

Si, se pare, ca el a ales prima optiune. Pentru ca a
considerat, ca omul de stiinta, omul moral, omul cu simt
si devotament crestinesc nu trebuie sa cada in itele

5 5 5

perverse ale diplomatiei lumesti.

33

5. Tamblac paraseste mitropolia
Litvei si se retrage in Serbia

Din cauza mitropoliei Litvei, Tamblac a devenit
neplacut si pentru Moscova si pentru patriarhia de la
Constantinopol. Polonia si Litva, amble romano-
catolice, il urau din cauza ca era un adversar religios al
lor.

Alexandru eel Bun, domnul Moldovei, era amic si
in bune relatii si cu Polonia si cu Litva si cu Moscova, si

5 5 5 5 7 5

cu curtea bizantina si cu patriarhia ecumenica de la
Constantinopol.

Si, din acest motiv, el nu prezenta garantia unui
azil sigur, unde sa se retraga fostul mitropolit al Litvei.

De ce insa nu s-a retras la Tarnovo, de unde era
originar? Pentru ca Bulgaria isi pierduse independeta
politica si bisericeasca, fiind sub dominatia turcilor inca
de la inceputul secolului al XlV-lea.

Atunci capitala Bulgariei, Tarnovo, a fost arsa si
daramata iar Euthimie, ultimul patriarh al ei, care il
cunostea pe Tamblac, a fost destituit si exilat, murind in
exil.

Patriarhia bulgara a fost desfiintata si Biserica
Ortodoxa de aici era administrate de catre mitropoliti
greci trimisi de patriarhia de la Constantinopol.

De aceea, Tamblac nu putea sa mearga nici acolo.

Singurul loc de scapare ce ii mai ramasese era
Serbia, care mai avea o parte din independenta sa
politica si bisericeasca.

Domnitorii Serbiei se numeau despoti pe atunci,
desi erau sub suzeranitate turceasca. Mitropolia era
autocefala, nefiind depedenta de patriarhia [de la
Constantinopol] .

Si spre Serbia s-a indreptat si Tamblac pentru a-si
gasi azilul dorit.

Dovada acestei alegeri o gasim chiar in scrierile
sale. Din panegiricul facut de Tamblac Sfintei
Parascheva, se deduce faptul ca a rostit acest Cuvdnt in
Belgradul Serbiei, unde se aflau pe atunci Sfintele
Moaste ale Sfintei noastre.

La finalul Cuvdnului, Tamblac adresandu-se
despotului George al Serbiei, care era de fata, ii lauda

34

cucernicia si ii cere rugaciunile ei asupra lui si asupra

CO

tarii, numindu-1: domnul nostru, George .

Din istorie se stie, ca acest despot sarb, George

CO

sau Iurie Brancovici, a domnit intre anii 1427-1457 ~ .

Asa ca, pe la inceputul domniei lui George si
aproape de moartea lui Alexandru eel Bun, Grigorie
Tamblac traia in Serbia.

O alta dovada a faptului ca Tamblac era in Serbia
la acea data o gasim in Istoria despre tarul sdrb Stefan
Dusan 54 , scrisa de Grigorie Tamblac, unde se numeste
pe sine egumen al manastirii sarbe Decianal Visoki
Decani 5 * '.

Manastirea aceasta exista pana astazi si, dupa
spusa IPS Mihail, mitropolit in Serbia, ea se afla in
vechea Serbie, aproape de Prizren si apartine de
mitropolia de Ipec.

Despre manastirea in discutie se face referire si in
viata Sfantului Nicodim de la Tismana 56 .

Ea se numeste in aceasta carte Visoka Decianal
Visoki Decani si in ea se afla Moastele Sfantului

5 5

en

Stefan , craiul Serbiei si ctitorul Manastirii, si se
specifica si faptul, ca manastirea nu e departe de Novi-
Pazar, ai carui locuitori merg intotdeauna ca sa se
inchine la Sfintele sale Moaste .

Mai jos, vom reproduce tot acest fragment din Panegiricid Sfintei
Parascheva compus de catre Grigorie Tamblac.

rony6HHKC. HCTop. npaBocnaBH. IlepKB. Bonrap. Cep6cK. MonflOBJiaxcK. , p.
441.

54 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aaratul_S%C3%A2rb.

55 Idem: http://www.kosovo.net/edecani.html.

56 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana.

57 Idem: http://www.kosovo.net/svkrlj.html.

18 *** Viata Prea Cuviosului Nicodim..., Bucuresti, 1883, p. 78. Acesta e
fragmentul la care se face referire aici:

r Vvu-ci, si prin rugamintea lor in multe re"nduri: ^i ke-
Kefjiiir-ea pentru no5f, de a bea avoitti TixreiT, de no-ati
data drumu, iiise liid&rat in Servia, far mi iiiainto,
la tjisa monastire Pafcriarcliio. Dar fiind. cu apropiere
aeestii moiiastLre tie distil oi-asti INovi-PajHtr, cale de
patru cesurJ, cat si altii mo^iasstire, ce-I dice Visoca
Deciana, care $i act'stH santA rti6tiastire are luti-egt
saute md^ce ale sa-ntuliiK Graf Stefan, ctitorul acestcl
sfinto moaastirl. Merg: in toft anil disi'f oliriytiaiii: din
ISTovi-pazar, pentru hiJdnarej s$i tamaduire la tottt
fcslul de foozle la disele santele monastirl, caril ^i a-
ce^tia, cu care am vorbitu si It-am irrtrebatti pentru
sfintele ratface ale santiilut, astmenea ne-a spas, pre-
cxina s'ail dls ma* sus, ca suntti sfintele m^oe la
<JIsa rnoiiastire Patrieroliie, de se uumo^ce Sfinfcul Ni-
codim cu adevSrata sji fare deg-etQ, cam si dioa praz-
jluirW sfi-nttalut, in 2t> Deceixibrie, preeutm %i aice in

35

Asadar, in Serbia, Grigorie Tamblac a fost primit
cu simpatie pentru invatatura si cuviosia lui si a fost pus
egumenul uneia dintre cele mai importante Manastiri ale
Serbiei.

In acea manastire, fiind in preajma patriei sale
Tarnovo, credem noi ca Tamblac a scris panegiricul
patriarhului Euthimie [al Bulgariei], ultimul patriarh al
Tarnovului 59 .

Si aici e de subliniat faptul, ca in timp ce toate
Cuvintele lui Tamblac, rostite de el ca mitropolit al
Litvei, poarta titlul de: Grigorie episcopul ori
arhiepiscopul Rusiei, tot ceea ce a scris dupa ce nu a mai
fost mitropolit a semnat cu titlul de monah,prezbiter sau
e gum en.

Si acest lucru ne da sa intelegem, ca treapta de
arhiepiscop si de mitropolit il dezgustase foarte mult,
incat nici nu mai dorea sa aminteasca de ele,
multumindu-se sa se numeasca cu una dintre treptele
bisericesti inferioare lor.

Pe la anii 1419-1420, cand credem ca Tamblac a
venit in Serbia, domnea acolo despotul Stefan,
supranumit Decianul (1389-1427). Si Tamblac a fost
bine primit de acest despot al Serbiei si a fost pus
egumen al manastirii pe care el o zidise, adica Deciana,
asa cum se numea ea in vechea Serbie.

Din biografia acestui despot, scrisa de catre
Tamblac, in calitatea sa de egumen al manastirii
Deciana, se intelege ca Tamblac a fost la inmormantarea
lui la Belgrad, in anul 1427.

Cu aceasta ocazie, patriarhul sarb Nicodim, care
venise de la resedinta sa in Belgrad, precum si voievodul
ostirilor {George, succesorul lui Stefan), 1-au insarcinat
pe Tamblac ca sa scrie biografia raposatului despot.

Tamblac, dupa 4 ani [de cercetare si scriere], a
implinit aceasta insarcinare, facandu-i o biografie destul
de extinsa domnului sarb raposat.

Marea iubire pe care o arata Tamblac persoanei
raposatului despot (subiectul scrierii sale) si laudele

Cartea din care s-a citat acum poate fi downloadata de aici:

http ://tismana. afcn.ro/.

59 Noi il cunoastem, cu precadere, ca Sfdntul Patriarh Eftimie al Tarnovului, a

carui viata o avem, in romana, intr-o editie recenta:

http://www.sophia.ro/Viata-Sfintei-Filofteia-de-la-TA%A2rnovo.-Viata-

Sf A% A2ntului-Patriarh-Eftimie-de-TA% A2rnovo-de-autor-ro-3 8 1 .htm.

36

aduse virtutiilor acestui domn, ca: crestin desdvdsit,

5 ~ > > ~

mare viteaz, om politic si diplomat abil, stimat de cdtre
toate curdle domnitorilor vecini, ne arata faptul, ca
Tamblac si-a implinit si datoria de constiinta fata de

5 5 A 5 5 5 5

raposat, pe care il considera protectorul si binefdcdtorul
sau.

Si ne vom opri putin la biografia sau la
panegiricul pe care Tamblac i 1-a facut despotului
Stefan. Si noi citam acum din biografia mi Stefan, pe
care o gasim in Vietile Sfintilor, pe lima octombrie, pe
care a scris-o Muraviev, in care sunt incluse vietile mai

~ 5

multor Sfinti sarbi, si care poarta numele: Viata
Sfdntului si Dreptului Stefan, noul despot al sdrbilor.

Pentru a scrie [viata Sfantului despot Stefan],
Muraviev s-a folosit de un manuscris sarb, numit
Serbliac sau Vietile Sfintilor sarbi, scris in secolul al
XVI-lea 60 .

Muraviev incepe astfel viata Sfantului despot
Stefan: „Scriitorul [vietii sale], care a fost contemporan
cu viata despotului Stefan, era cu totul patruns de durere
pentru pierderea acestui mare barbat al Bisericii si al
tarii sarbe".

5

El il aseamana cu Moise, care 1-a condus pe Israel
40 de ani prin pustie (pentru ca si Stefan a domnit
aproape 40 de ani). Si il asemana apoi si cu alti mari
barbati Sfinti din istoria Bisericii Vechiului Testament,

5 5 ~

precum Iisus al lui Navi, profetul Samuil, imparatul
David, imparatul Solomon, profetul Daniel, si apoi 1-a
laudat pe imparatul Kyr al Babilonului.

Iar de la lauda adusa lui Stefan, Tamblac trece la

5 ~ 5

lauda tarii si a poporului sarb. Si el lauda aceasta tara
pentru temperatura buna a aerului si pentru roadele
imbelsugate produse de pamantul ei.

Aseamana Serbia cu raiul pdmantesc, iar pe raul
Istru sau Dundrea, care trece pe langa Serbia, il
aseamana cu raul Fison, despre care Biblia spune ca
acesta curgea din rai, laudand si raul Sava, ca pe eel mai
insemnat rau [al Serbiei], care curge in Dunare.

Despre poporul sarb el spune urmatoarele: „Sa nu
gandeasca cineva insa, ca eu, daca le laud pe cele

A se vedea: Muraviev, Vietile Sfintilor rusi, iviri si sdrbi. Luna octombrie, p.

222-274.

37

neinsufletite, voi tacea despre ultima si cea mai buna
creatura a lui Dumnezeu, adica despre om.

Buna este tara, care produce spicul graului, si da
30, 60 si o suta, insa mult mai buna este ea prin fiii ei. Si
ei sunt barbati mai multi decat toti, ceea ce e de toata
cinstea in om, dupa spusa inteleptului Solomon, dar si
pentru toata lucrarea.

Si oriunde sunt chemati se grabesc spre a asculta,
sunt retinuti la vorbire cand lucrurile le stau impotriva,
insa se grabesc spre a raspunde oricui ii intreaba si se
inarmeaza si pentru cele de-a dreapta si pentru cele de-a
stanga, dupa vorba Apostolului (II Cor. 6, 7).

Cu curatia trupeasca si cu sangele eel luminat
[sarbii] covarsesc toate semintiile [pamantului] . Pe langa
aceasta sunt milostivi si iubitori de prieteni. Daca
vreunul ajunge in saracie, altii le implinesc pe cele
trebuincioase lui din averea lor.

Oricui le cere ei sunt gata sa-i serveasca, nu
numai cu darea, dar si cu o indoita iubire de oamenL
dupa cum spune Solomon: „cel care il cinsteste pe sarac
face mila cu el" (Pilde 14, 31) 61 .

Iar viata lor in aceasta tara este dupa cum invata
Biserica lui Dumnezeu, si nu ca la alte popoare, care
incalca asezamintele ei. Aici, din varsta tanara, de la eel
mai mare si pana la eel mai mic, sunt invatati cu totii ca
sa cerceteze, de doua ori pe zi, Bisericile lui Dumnezeu.

Iar cinstea lor catre parinti este atat de mare, ca
niciun fiu, nici chiar in casa lui, nu indrazneste sa guste
hrana impreuna cu tatal sau, ci ca un servitor sta la masa
lui.

Si acest lucru se poate vedea nu numai la cei
bogati, ci si la oamenii grosolani si care se afla in ultima
saracie.

Niciodata nu se aude ca cineva sa fie scarbit de
tatal sau de mama sa, ci intra Hristos implinesc toate
porancile, si unul pe altul se cinstesc mai mult, si se
saluta unul pe altul numindu-se domn, decoperindu-si
capul...

61 In LXX insa, avem urmatoarea afirmatie aici: „Cel care il inseala pe eel sarac
[nu] face decat sa II manie pe El, iar eel care II cinsteste pe El il miluieste pe
eel sarac".

38

Iar mai presus de toate virtutile exista aceea, pe
care o lauda Apostolul [Pavel], pentru ca dragostea e
covarsitoare la poporul sarb".

Dupa aceasta, Tamblac descrie si lauda viata
ascetica din manastirile si sihastriile Serbiei. Si
descrierea denota faptul, ca el a vazut si a cunoscut
multe tari si popoare, stiindu-le moravurile si
deprinderile mai putin laudabile, in comparatie cu sarbii
contemporani siesi.

Dupa aceasta caracterizare generala a Serbiei si a
sarbilor, scriitorul nostra ne vorbeste despre originea lui
Stefan, enumerandu-i pe toti predecesorii lui, incepand
de la Vulcan, intaiul crai sau rege al Serbiei si pana la
cneazul Lazar, care impreuna cu sotia sa Milita, 1-au
nascut pe despotul Stefan.

Lazar 62 , in batalia de la Kosovo, cazand in mainile
turcilor, a fost luat rob de catre Baiazid, impreuna cu
toate capeteniile sarbesti si a fost decapitat in data de 1 5
iunie 1389, zi in care este pomenita in Serbia, pana
astazi, martirizarea acestui domnitor.

Moastele lui au fost aduse si puse in manastirea
Ravenita, zidita de insusi Lazar in timpul domniei sale,
unde se pastreaza pana astazi. Iar Serbia, dupa batalia de
la Kosovo, a devenit platitoare de tribut catre turci, iar
Stefan, fiul lui Lazar, a fost pus de catre Baiazid pe
tronul umilit al Serbiei.

In anul 1395, puternicul Baiazid si-a adus ostile
asupra Ungrovlahiei si a trecut Dunarea ca sa se bata cu
slavitul voievod, robul lui Dumnezeu, Mircea. Mult
sange s-a virsat atunci din ambele tabere.

Impreuna cu sultanul erau, dintre domnitorii
crestini, craiul Marco al Bosniei si puternicul Constantin
[?], care au pierit acolo. Si impreuna cu ei era si cneazul
Stefan al Serbiei, care se lupta de partea autocratului
Orientului 63 .

Vorbeste apoi de batalia de la Nicopole 64 , dintre
Baiazid si monarhii Europei, care facusera o noua
craciada impotriva turcilor. Stefan s-a luptat, impreuna
cu Baiazid, contra lui Timur .

62 A se vedea: http://orthodoxwiki.org/Lazar_of_Serbia.

63 Adica de partea sultanului.

64 A se vedea:
http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83ha_de_la_Nicopole.

65 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Timur_Lenk.

39

La intoarcerea sa din acest razboi, trecand prin
Constantinopol, a fost foarte bine primit de imparatul
loan, care conducea imperiul in locul lui Manuil, care se
dusese la Roma sa ceara ajutor impotriva turcilor.

Imparatul bizantin 1-a onorat pe Stefan cu titlul de
despot si 1-a incoronat cu diadema.

Profitand de timpul de pace, Stefan zideste in
Belgrad mitropolia Serbiei, impreuna cu Biserica
Adormirea Maicii Domnului, si o inzestreaza cu

~ 5

pamanturi si case. Langa ea, in gradina, zideste si o
Biserica in cinstea Sfintilor Trei Ierarhi, pentru a servi
ca [Biserica] a cimitirului, unde se vor ingropa
arhiepiscopii sarbi.

Mai zideste si o bolnita/un spital pentru straini, cu
o Biserica in cinstea Sfantului Ierarh Nicolae [al Mirelor
Lichiei] .

In anul 1407 a inceput sa zideasca, intr-un loc
retras si pustiu, ales de catre el, o mare manastire
inchinata Prea Sfintei Treimi.

Pentru zidirea ei s-au facut mari cheltuieli,
aducandu-se mesteri straini din Orient. Aici i-a adunat

5

pe cei mai buni monahi, atat din Serbia cat si de la
Muntele Athos, si le-a randuit viata chinoviala si,

~ 5 5 5 ~

curand, aceasta lavra, prin darnicia lui Stefan, a inceput
sa covarseasca in bunacuviinta vechile lavre sarbesti si

5 5 5 5

grecesti de la Muntele Athos.

Manastirea era impodobita cu aur, cu marmura si
cu mozaic. In ea despotul Stefan si-a pregatit si cimitirul
in care a dorit sa fie ingropat.

A fost sfintita in duminica Cincizecimii, cand se

5 ~

praznuieste Prea Sfanta Treime, si la aceasta mare
solemnitate a participat patriarhul sarb Kiril, cu tot
sinodul de arhierei al Serbiei, cu egumeni si prezbiteri,
de fata fiind despotul si intreaga adunare nobiliara.

Si aceasta e manastirea Deciana, in care, dupa
cum am spus mai sus, se pastreaza pana astazi Sfintele
Moaste ale Sfantului Stefan Decianul, ctitorul ei.

5 5 ~

Si noi am dat aceste detalii pentru ca sa se vada
consideratia imensa de care s-a bucurat Tamblac, in

5 5 ~

Serbia, din partea despotului Stefan, atata timp cat a fost
pus egumenul celei mai mari, mai frumoase si mai
insemnate manastiri din Serbia. Poate ca el a fost primul
egumn al lavrei dupa sfintirea acesteia.

40

Continuand biografia lui Stefan, Tamblac spune,
ca in luptele dintre cei trei sultani, pentru tronul lui
Baiazid 66 , Stefan a luat partea lui Musa. Acesta a fost
alungat de catre Soliman si s-a refugiat in Valahia si,
dupa indemnul lui Mircea, a ridicat armele impotriva
fratelui sau.

Soliman insa s-a aliat cu grecii impotriva lui
Musa, iar sarbii erau de partea lui Musa. In batalia de
sub zidurile Constantinopolului, pe care Musa dorea sa
il cucereasca, s-a terminat defavorabil pentru el si a
scapat numai prin fuga.

De asemenea si Stefan a scapat [de mania lui
Soliman] numai datorita unui favor special primit din
partea imparatului grec Manuil, care 1-a condus cu
corabiile sale pana la gurile Dunarii, in tara Valahiei,
unde a fost primit cu cinste de slavitul voievod Mircea,
care de mult timp dorea sa se indulceasca de vederea
fetei sale.

Voievodul [roman] i-a dat cai si insotitori de
drum, pentru ca sa se intoarca acasa fara primejdie, si
insusi Mircea 1-a petrecut prin toata provincia sa pana la
orasul Golubeti [rojry6eirb] .

Musa, fiind persecutat de Soliman, a fugit in
Serbia, la despotul Stefan.

Apoi acesta continua descrierea razboielor intre
pretendentii tronului turcesc Soliman, Musa si
Mahomed, pana la moartea lui Musa.

Despotul Stefan ii sustinea cand pe unul, cand pe
altul.

Stefan a fost casatorit cu Angelina, nepoata
imparatului Manuil.

El suferea de podagra. De aceea, temandu-se de
moarte, inca de pe cand traia, 1-a desemnat drept
succesor pe ginerele sau George, care era capetenie a
armatei sarbe si luase parte la multe batalii, ca ajutor al
turcilor.

In ultimii sai ani de domnie, despotul Stefan a mai
purtat doua razboaie: unul impotriva sultanului Amurat,
care il banuia pe despot ca s-a unit cu ungurii si de aceea
1-a atacat si altul impotriva Bosniei, si in ambele a fost
invingator.

66 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Baiazid_I.

41

In cele din urma moare in data de 19 iulie 1427.
Iar Tamblac exclama:

„Ce tipete pline de plans nu s-au auzit atunci!
Lacrimi de sange curgeau din ochii tuturor, si fiind
disperati de mahnirea cea mare se plecau la pamant. Toti
il plangeau nu doar ca pe un parinte, ci ca pe un parinte
iubif\

El a fost inmormantat in manastirea [Treimii]
facatoare de viata [Deciana], unde isi alesese locul.

Iar Tamblac incheie: „Iar noi, chiar daca nu vream
si era peste puterile noastre, am primit de la sfantul
patriarh al tarii sarbesti si al litoralului marii, domnul
Nicon, care venise atunci in Belgrad, si de la voievodul
ostirilor, si de la ceilalti alesi, insarcinarea de a scrie
despre viata acestui Sfant despot.

Dar atunci, din cauza timpului nefavorabil, am
amanat acest lucru.

Insa dupa trecerea a 4 ani de la adormirea lui,
insusi el, Fericitul, mi s-a aratat in vedenia somnului si
m-a amenintat cu pedeapsa pentru neascultare,
poruncindu-mi sa-mi implinesc fagaduinta.

Iar lucrul care mi se parea a fi imposibil de facut,
pe acela m-am sarguit sa il due la bun sfarsit...

Daca altii, care i-au cunoscut mai bine faptele, si
care au convieruit cu el, fiind mai destoinici sa
vorbeasca despre el si mai ageri la minte ca mine, vor
scrie si ei despre viata lui, atunci acest lucru este foarte
bun.

Insa, daca nimeni pana astazi nu s-a ingrijit sa
scrie viata sa, atunci sa fie bine primita aceasta
nedesavarsita si smerita scriere, pe care am facut-o
pentru a implini porunca.

De aceea, ajungand noi la liman si curatindu-ne de
mahnire, strigam acestea catre dansul:

Bucura-te, bunule implinitor al poruncilor
dumnezeiesti!;

Bucura-te, eel care ai fost luminat impodobit cu
stapanirea cea pamanteasca! ;

Bucura-te, Davide al nostru in sfaturile cele
intelepte!;

Bucura-te, noule Solomon intru intelepciune! ;

Bucura-te, tainuitorul eel negrait al milosteniei! ;

42

Bucura-te, dreapta cea pururea deschisa a
darurilor eel or mari! ;

Bucura-te, infrumusetatorul palatelor celor
dumnezeiesti!;

Bucura-te, eel ce ai impropriat tot ce este ales in
omenire!;

Bucura-te, eel ce de departe, intotdeauna, ai
propovaduit cele dumnezeiesti! ;

Bucura-te, despotule Stefan, podoaba
domnitorilor!;

Slava Celui ce te-a dat pe tine spre lauda
crestinilor pentru generatiile viitoare!".

Si de aici observam adanca smerenie a monahului
Grigorie, care nu se putea decide sa inceapa scrierea
vietii acestui mare barbat al Serbiei, si care nu si-a
permis sa aminteasca nimic despre relatiile sale
personale cu el si nici despre modul cum 1-a protejat si
de protectia caraia s-a bucurat in timpul domniei lui
Stefan, despotul Serbiei.

Iar din aceasta opera a lui Tamblac deducem
faptul, ca el a ramas in Serbia inca 4 ani dupa moartea
lui Stefan, si anume in timpul domniei lui George
Brancovici, succesorul lui Stefan.

Insa din aceasta perioada mai avem inca o opera a
lui Tamblac, si anume panegiricul sau facut la
pomenirea Sfintei Parascheva, ale carei Sfinte Moaste se
aflau pe atunci in catedrala de la Belgrad.

Si vom reproduce aici un fragment din panegiricul
acesta, pentru interesul istoric pe care il reprezinta.

Insa, inainte ca sa facem acest lucru, trebuie sa
dam cateva minime date despre viata Sfintei
Parascheva 67 , ale carei Sfinte Moaste, acum, se afla in
Romania, la Iasi.

Ele au fost aduse la noi de Vasile Voda, din
Constantinopol, in anul 1641, si au fost depuse in
manastirea cea noua a Sfintilor Trei Ierarhi.

Viata Sfintei Parascheva a fost scrisa de catre
Euthimie/Eftimie, ultimul Patriarh bulgar de Tarnovo 68 .

67 Idem: http://www.sfantaparascheva.com/.

Sfantul Euthimie/Eftimie de Tarnovo a trait la finele secolului al XlV-lea. El
a fost eel din urma patriarh al Bulgariei, inainte ca bulgarii sa fie cuceriti de
catre turci. Dupa ce turcii au ocupat Bulgaria si orasul Tarnovo, ei au
transformat catedrala patriarhala de la Tarnovo in geamie.

43

In Mineele rusesti, numite ^eTbn Mhhch, care in
romaneste sunt traduse sub numele Vietile Sfintilor, se
pune la inceputul Vietii Sfintei Parascheva aceasta
notita, pe margine: „scrisa de Euthimie, episcopul
Tarnovului" 69 .

Insa Muraviev, in Vietile Sfintilor rusi, iviri si
slavi, adunate si publicate de catre el cu 20 de ani in
urma, descriind viata Sfintei Parascheva, ne spune ca
Euthimie a scris numai acea parte din viata ei, care se
termina cu stramutarea Sfintelor ei Moaste de la Epivat
la Tarnovo iar restul vietii sale a fost scris de catre
Grigorie Tamblac, fostul mitropolit al Rusiei.

Dupa opinia scriitorilor bisericesti, Sfanta
Parascheva ar fi trait pe la inceputul veacului al Xl-lea.

S-a nascut intr-o familie nobila si cucernica, in
satul Epivat din Tracia, aproape de orasul Silivria. A
fost educata in casa parinteasca.

Era foarte cucernica si iubitoare inca din copilarie,
incat isi da saracilor chiar si hainele si podoabele pe care
i le daruiau parintii ei, fapt pentru care a fost dojenita si
certata de multe ori.

Dupa moartea parintilor ei (altii spun ca in timpul
vietii lor), Parascheva se ascunde in pustietate, unde isi
dedica intreaga ei viata contemplatiei duhovnicesti.

Ea avea si un frate, care s-a calugarit si el, si care,
mai apoi, pentru virtutile sale, a fost hirotonit episcop.

Parascheva a calatorit si la locurile sfinte, a fost si
in Constantinopol, in capitala imperiului, unde a cercetat
toate Bisericile.

S-a intors in cele din urma in satul ei natal, in
Epivat, locuind langa Biserica Sfintilor Apostoli, traind
pana la moartea ei intr-un loc necunoscut.

Dupa ce Sfintele sale Moaste au fost preaslavite,
ele au fost scoase din mormantul umil in care erau si
asezate in Biserica Sfintilor Apostoli.

Cand cruciatii au ocupat Constantinopolul si au
devenit stapanii imperiului bizantin, Ion Asan era
regele romanilor si al bulgarilor.

Euthimie/Eftimie a fost exilat in mai multe localitati din Macedonia unde a si
murit. Viata sa a fost scrisa de catre Grigorie Tamblac. Despre acest insemnat
barbat si despre scrierile sale vom da mai multe amanunte cu alta ocazie.

Lima octombrie, ziua a 14-a, p. 71.
70 A se vedea:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dinastia_As%C4%83ne%C8%99tilor.

44

Epivatul, imde se aflau Sfintele sale Moaste, a
ajuns sub dominatia francilor [romano-catolici] . Regele
Asan a cerut Sfintele Moaste ale Sfintei Parascheva de
la franci si, primindu-le, le-a adus in Tarnovo, unde era
capitala regatului sau.

Aici se sfarseste scrierea lui Euthimie despre
Sfanta Parascheva.

Continuand istoria Moastelor Sfintei Parascheva,
Tamblac, in panegiricul pe care 1-a facut in Belgrad, ne
da urmatoarele detalii istorice despre ele:

„Dupa ce au trecut multi ani de prosperitate ai
statului bulgar, s-a ridicat deodata o furtuna
infricosatoare din partea unui imparat barbar asupra
slavitei cetati a Tarnovului.

Sultanul Baiazid a descins in tara bulgarilor, a
acoperit-o ca pe un cuib de pasdre cu mana sa cea
puternica, insa apropiindu-se de capitala tarii s-a oprit
pentru un timp, fiind contrariat de taria ei.

Fiindca, din toate partile, era ingradita de munti
prapastiosi si inconjurata de ziduri inalte, iar, pe
dinauntru, era intarita cu cinstitele Moaste ale placutilor
lui Dumnezeu.

Barbarul si-a simtit neputinta in fata ei. Insa, dupa
cum i s-a spus lui Moise, de catre Domnul, in mania Sa
asupra lui Israel: nu te ruga pentru oamenii acestia, si
Prorocului Ieremia: iesi din cetatea aceasta, cdci
rugdciunea ta, ca un perete de aramd o ingrddeste
impotriva maniei Mele, asa si aici, daca n-ar fi fost
pacatele oamenilor, niciodata nu s-ar fi putut cuceri
aceasta, despre care imi e greu sa povestesc".

Si continua Tamblac: „Stiu, ca daca as descrie
dragostei voastre cu de-amanuntul ceea ce s-a intamplat
atunci, v-as face sa fiti tristi si sa plangeti, insa pentru
solemnitatea acestei zile tacem, chiar daca povestirea
noastra ar fi fost folositoare, si voi vorbi in cuvantul
meu numai despre Cuvioasa.

Si cand toate cele care erau slavite in cetatea
aceea au fost aduse in fata cuceritorului, au fost aduse si
Cinstitele Moaste, care fusesera dezbracate de
podoabele cele pretioase si invaluite in niste trente.

Le-a cerut insa si le-a dobandit de la sultanul turc

5

stapanitorul Moldovlahiei , care domnea peste orasele

71 La Muraviev, Mircea e numit „domn al Moldovlahiei".

45

de la Dunare si el a adus la sine aceasta comoara, dar nu
pentru mult timp.

Pentru ca regele Ungariei, Sigismund, trecand
Dunarea, a cuprins tara Valahiei, si s-a asezat in
Nicopole impreuna cu ostirea francilor.

Stapanitoral otoman, Baiazid, renuntand la asediul
asupra Constantinopolului, si-a intors armele asupra
acestor doi dusmani, si o strasnica lupta a apusului si a
rasaritului a avut loc pe campia de la Nicopole.

Multe mii de franci au pierit atunci in Dunare.
Victoria a fost de partea ismaelitenilor si ingamfatul lor
duce a intrat in hotarele Valahiei. Fara frica i-a iesit
intru intampinare domnitorul acelor hotare, fiind
incurajat de vestea de pace.

Insa Mircea a fost tradat, legat si exilat in Brusa.
Caci nenumaratele lui comori au fost dorite de catre
sultan si au ajuns ale lui.

Dar s-a intamplat, ca cucernica cneghina a
Serbiei, Angelina, vaduva Sfantului si pururea
pomenitului cneaz Lazar, sa il viziteze pe puternicul
stapanitor otoman si nu singura, ci impreuna cu cei doi
fii ai ei, despotul Stefan si cu Vulcan, fratele lui si
impreuna si cu cneghina Eutimia, sotia viteazului despot
Ugles.

Cneghina Serbiei era impodobita cu toate virtutile
pustnicesti si pe multi ii intrecea cu intelepciunea. Si ea
s-a apropiat cu indrazneala de sultan, care a stimat-o
pentru aceasta, si a cerut de la el nu oarecare cetati, nici
pamanturi imprejmuitoare (adica avere de scurta durata,
a carei dulceata trece repede), ci fiind insufletita de o
inalta dragoste catre Cuvioasa, a cerut Sfintele ei
Moaste.

Necredinciosul sultan a ras la cererea ei cucernica
si a intrebat-o: Pentru ce nu imi ceri ceva mai pretios, in
loc de niste oase uscate si nemiscatoare? Insa cucernica
femeie, intarindu-si cuvantul ei, i-a propus sa ii dea in
schimbul lor intreaga ei avere pentru aceasta comoara.

Atunci, laudand virtutea ei (pentru ca si barbarii
stimeaza virtutea), s-a invoit cu cererea acesteia. Iar ea,

Insa noi ne indoim de faptul ca asa ar fi fost sens in orginalul lui Tamblac,

pentru ca el deosebea Moldovlahia, adica Moldova, de Ungrovlahia, adica de

Muntenia.

Insa aici ni se da impresia ca amandoua tarile romane ar fi fost sub conducerea

lui Mircea si ca ele s-ar fi numit Moldovlahia.

46

cuprinzand cu dragoste Sfintele Moaste ale Sfintei, s-a
lipit de ele cu buzele si cu inima, varsand lacrimi de
bucurie.

Si neavand la sine o racla sfintita, ea le-a infasurat
cu aromate si cu vesminte aurite, si cu mare cinste le-a
stramutat in tara. Acolo le-a pus in Biserica ei, si precum
ea a pastrat trupul Cuvioasei de mainile barbarilor,
nadajduid a se ferici, impreuna cu dansa, in Imparatia
Cerurilor, asa si Domnul a aparat si marit imparatia ei
pamanteasca.

Cand tarile dimprejur, pana la urma, au fost
daramate de barbari, incat abia se mai puteau gasi in ele
Biserici si preoti, aceasta tara a fost pazita de
Dumnezeu si, desi a fost atacata multi ani de catre
vrajmasi, ea a inflorit ca o vie ingradita, pentru
rugaciunile Cuvioasei.

Locuitorii ei, sub umbrirea cucernicilor lor crai
(regi), se impodobeau cu cucernicie.

Unde insa, in acele tari sau cetati, sunt atatea
locasuri monahale, unde sa petreaca, in tacere, imitatorii
Serafimilor, care intraripeaza privirea lor de la pamant la
cer? Unde sunt, ca aici, episcopi si prezbiteri si unde mai
gasim atata cucernicie atat la stapanitori, cat si la cei
stapaniti?

Doar aici, unde a binevoit a fi Cuvioasa, cand
Domnul a luat de la dansa slava bulgareasca si i-a
darait-o pe cea sarbeasca, caci asa a placut proniei Lui".

Si, la final, biograful nostru exclama: „Insa ce dar
vrednic iti voi aduce tie, Cuvioasa [Maica]?

Caci atunci, la timp, nu m-am pregatit spre
intampinarea ta, desi acum spun ceea ce doream sa spun
atunci: tu, ca o mama iubitoare, primeste darul meu eel
de pe urma ca pe cele dintai, desi nimic nu e vrednic de
tine!

In ceas bun ai venit tu la noi, frumoasa mireasa a
lui Hristos, porumbita curata, aurita de Sfantul Duh,
lauda fecioarelor si locuitoare a pustiei, convorbitoare cu
Ingerii, care ai plantat pe pamant raiul eel inteligibil cu
virtutile tale.

Te fericim pe tine, frumusetea poporului sarb,
aparatoarea si pazitoarea lui, cu care se lauda tara
noastra!

72 Serbia.

47

De cate ori stapanii barbari au vrut sa faca rau
tarii tale, si sa necinsteasca locul unde zac Moastele tale,

t ~ 5 5 ~

tu, ca o arhistratega viteaza, cu puterea data tie de
Mirele eel dumnezeiesc, ai intors intra rasine fata lor.

~ 5 5

Ceata hnparateselor tarilor inconjoara cinstita
racla ta, aducandu-ti tie darari cu cucernicie. Caci tu esti

~ 5 5 5

imparateasa (tarina), desi nu ai imparatit pe pamant.

Fiindca binefaceri necontenite curg de la racla ta,
prin multele tale minuni si vindecari.

0, Cuvioasa Maica Parascheva, cea care vezi
acum fata cdtre fata, ceea ce mai inainte vedeai prin
oglinda si prin ghicitura, roaga-te pentru pacea intregii
lumi si pentru cucernicul nostra despot domnul George,
care la tine si-a pus nadejdea sa!

Apara-1 de cei potrivnici si pe toti cei care s-au
adunat acum in Biserica ta umbreste-i cu ocrotirea ta. Iar

5

pe incepatorii turmei celei cuvantatoare intareste-i, ca sa
pasca turma incredintata lor la pasunile cele
duhovnicesti, si sa o introduca in Imparatia cea
cereasca .

Si acum vom extrage cateva notiuni istorice
privitoare la tara noastra, din istoria Sfintei Parascheva
si a Moastelor ei, dupa cele spuse de catre Tamblac in
acest panegiric.

1 . Mai intai de toate aflam, ca panegiricul a fost
rostit de catre Tamblac in Belgradul Serbiei, la
pomenirea Sfintei Parascheva (negresit pe 14
octombrie), in prezenta despotului George al Serbiei sau
Iurie Brancovici, a familiei domnitoare si a poporalui
sarb al capitalei.

Despotul George Brancovici a domnit in Serbia
intre 1427 si 1457.

5

Tot aici Tamblac ne spune despre sine, ca pe cand
Angelina a adus Moastele Sfintei in Serbia, luate de la
sultan, el era acolo.

Acest lucru se observa din cuvintele sale spuse
catre Sfanta: „caci atunci, la timp, nu m-am pregatit spre
intampinarea ta, desi acum spun ceea ce doream sa spun
atunci".

73 Aluzie la doamnele si domnitele tarilor sarbi.

74 Acest fragment dupa Cuvdntul lui Tamblac, pe care 1-a rostit la Belgrad, 1-am
reprodus asa dupa cum 1-am gasit in rusa, tradus din sarba in rusa de Muraviev,
in viata Sfintei Parascheva, din luna octombrie, p. 307-312.

48

2. Tamblac, fiind contemporan cu evenimentele,
vorbind despre domnul Munteniei, Mircea eel Mare,
care a domnit intre 1383 si 1419, ne furnizeaza despre el
urmatoarele date istorice:

a) ca era stapan deplin [BjiacraTejiB
AptacaBCTOBaBiniH] pe cetatile de la Dunare;

b) ca el a cerut si a dobandit Moastele Sfintei
Parascheva de la sultanul Baiazid si le-a transportat de la
Tarnovo in tara munteneasca, lucru din care se poate
trage concluzia ca Mircea devenise aliatul sultanului;

c) ca regele Sigismund al Ungariei, impreuna cu
aliati apuseni, a pornit razboi impotriva lui Baiazid, a
ocupat tara munteneasca si Mircea a fost banuit de
faptul ca s-a asociat cu ei;

d) ca dupa batalia de la Nicopole (1396), turcii,
iesind invingatori, si-au gonit dusmanii pana peste
Dunare, moment in care multi dintre fugari s-au inecat
in fluviu;

e) ca Baiazid, fiind manios, a trecut in Muntenia,
a pradat-o si a devastat-o;

f) ca Mircea, crezand in propunerile de pace ale
lui Baiazid, a avut curajul sa ii iasa in intampinare, dar
ca, atunci cand s-au intalnit, acela, intr-un mod tradator,
1-a legat si 1-a exilat in Brusa;

g) ca tot ca razbunare a luat, cu oceasta ocazie,
Moastele Sfintei Parascheva, pe care le-a darait apoi
cneghinei Angelina, care le-a transportat la Belgrad;

h) in fine, ca Mircea era un domnitor foarte bogat
si toate „nenumaratele lui comori" au cazut in mana
vrajmasului Baiazid.

Iar asupra acestor date istorice ne pronuntam in
urmatorii termeni:

a) ca pana la alianta cu turcii Mircea era stapan
deplin si neatarnat de nimeni peste toata Muntenia si
dincolo de Dunare (Ungrovalahia), peste toate cetatile
de peste Dunare, impreuna cu toate teritoriile lor
adiacente. Avea suprematie si asupra Olteniei si, se pare,
ca si peste Moldova, adica el domnea peste toata
Romania actuala si peste tarmul drept al Dunarii, cu
cetatile sale de la Marea Neagra, avand stapanire si
asupra Bugecului / Buceagului tataresc.

75 Care nu cuprindea si Transilvania, pentru ca aceasta carte a fost editata la
sf arsitul secolului al XlX-lea.

49

Acest lucru il aflam din titlurile pe care le avea
Mircea in hrisoavele pe care le semna la sfarsitul
secolului al XlV-lea si inceputul celui de al XV-lea:

„Domnitor a toata tara Ungrovlahiei si a laturilor
muntene (3anjraHHHCKHM CTpaHaM) si a celor doua laturi
de pe toata Dunarea si pana la Marea cea mare (Marea
Neagra) si la cetatea Drastra (Silistra)".

Intr-un hrisov din anul 1406, Mircea adauga la
titlurile sale si pe acela de: „domn al partilor tataresti,
duce al Almasului si al Fagarasului, si domn al
Banatului Severinului" 76 .

Insa acelasi Mircea, in gramatele sale din anii
1382 si 1387 se numeste pe sine: „domn de sine
stapanitor (caMOAepacaBnbiii) a toata tara
Ungrovlahiei" .

De asemenea, si alti domni de mai inainte, precum
Vladislav, in anul 1342, s-a numit: „domn a toata
Ungrovlahia" .

Desi, precum am opinat mai sus intr-o nota, ca nu
credem ca Mircea s-a intitulat domn al Moldovlahiei,
dupa cum spune Muraviev, totusi trebuie sa recunoastem
faptul ca Mircea, la finele secolului al XlV-lea, avea
dorinta de a domni peste toata Romania actuala, adica si
peste Moldova.

Iar acest lucru se poate observa din amestecul sau
in treburile Moldovei. Despre acest fapt ne spune, pe
scurt, chiar Letopisetul moldovenesc, cand arata, ca
domnia lui Iuga Voda s-a sfarsit prin aceea, ca „a fost
luat la sine de Mircea, domnul muntenesc".

Si din aceasta se intelege ca si Alexandru eel Bun,
succesorul lui Iuga, a fost pus domn tot de catre
Mircea 79 .

Oare din aceste titluri ale lui Mircea, prin care el
se arata stapanitor, nu exista vreunul care sa indice
suprematia sau pretentia la suprematie si asupra
Moldovei? Eu cred ca da: exista.

Si eu vad aceasta exprimare a suprematiei in
expresiile din titlul sau: „rocno£HH'b...3aiijiaHirHCKbiM'b

76 Despre aceste hrisoave a se vedea: Venelin, B/iaxo-6ojirapcKiui rpaMaTa, p.
18-22.

77 Idem, p. 9 si 26.

78 Idem, p. 5.'

79 *** Letopisetul moldovenesc, tomul I, Iasi, 1852, p. 102. Despre acest lucru
am mai scris si in Cronica Romanului, partea I, p. 69.

50

emeace h TaTapcKMM erpaHaMb", adica: „Domn al tarilor
de dincoace de munte si al celor tataresti".

Si care sunt tdrile de dincoace de munte si cele
tataresti? Si noi intelegem ca ele sunt, in afara de
Banatul Severinului , pe care Mircea il numeste
deosebit de celelalte, partea de la Olt si pana la Milcov
si apoi Moldova, care sunt situate pe marginea sud-
estica a Carpatilor, pentru ca toate sunt zaplanie sau
peste munte sau/?e langa munte.

Iar prin tdrile sau laturile tdrdresti noi intelegem
Bugecul/ Buceagul si latura apuseana a Marii Negre,
unde locuiau tatarii.

Asupra acestora din urma, adica asupra pdrtilor
tataresti ale Moldovei, stim ca domnii munteni si-au
revendicat domnia, lucru care a fost curmat in
momentul, cand cetatile Chilia si Akerman (Cetatea
Alba) au vazut sub dominatia turca.

Iar ca prin expresia: 3anjraHHHCKbia CTpaHbi, adica
tdrile sau laturile din partea sud-esticd a Carpatilor,
care erau locuite de romani, se intelege latura dinspre
Carpati a Romaniei actuale, ne putem convinge si din
aceea, ca Mircea, in afara de Amlas/Almas si Fagaras,
pe care le numeste deosebit, nu poseda nimic peste
munti, adica in Transilvania sau Ungaria.

De aceea prin 3anjiaHHHCKbi CTpaHbi el intelege
provinciile romdnesti in general, adica cele situate
dincoace de Carpati, in Romania actuala, latura in care
se poate intelege, fara indoiala, si Moldova.

3anjiaHHHa, in mod literal, inseamna latura de
peste munte. Insa, dupa cum romanii au schilodit limba
slavona, acest cuvant poate inseamna si langa munte sau
de munte.

3anjiaHHHa, in intelesul originar al cuvantului, e o
transliterare a latinescului Transalpina, cu care scriitori
unguri numesc tara romaneasca de dincoace de Carpati.

Dar 3anjraHHHa in Tara Romaneasca si Muntenia
sau Tara munteneascd in Moldova au fost aduse in
Romania de dincoace [de Carpati] prin colonistii romani
stramutati aici din Transilvania, in veacurile XIII si
XIV, si s-au folosit aici tot cu intelesul pe care il aveau

80 Prin Banatul Severinului se intelege Oltenia actuala, adica partea dintre
Carpati si Olt.

51

in Transilvania, adica pentru a desemna tarile sau
laturile situate la sud-estul Carpatilor.

In Tara Romaneasca cuvantul 3anjiaHHHa sau
Muntenia, cu timpul s-au pierdut, fiind inlocuite de
cuvantul: Ungrovlahie . Insa in Moldova s-a pastrat
pentru a denumi Ungrovlahia sau Valahia.

Asadar, cand Mircea se numeste domn al tarilor
sau al laturilor de langa muntii Carpati, 3anjiaHHHCKHM
CTpaHaMt, putem sa intrevedem aici si pretentia lui de a
domni si peste Moldova.

Aceasta pretentie, desi nu se mai regaseste la [alti]
domnitori munteni [ulteriori] in titlurile lor, totusi, intr-o
anume vreme, ei au manifestat pretentia de stapanire
asupra partii de langa Carpati, adica peste judetul Putna
si Muntii Vrancei de astazi.

Si cearta aceasta s-a incheiat la inceputul secolului
al XVI-lea, prin pacea dintre Bogdan Voda al Moldovei
si Radu eel Mare al Munteniei.

b) Tamblac ne mai spune, ca dupa batalia de la
Nicopole, turcii au trecut in Tara Romaneasca sau in
Muntenia, au devastat tara si dupa ce Baiazid a chemat
pe Mircea sa inchie cu el pace, iar acesta calcandu-si
fagaduinta, 1-a prins si 1-a exilat in Brusa, a facut toate
acesta pentru ca era ademenit de tezaurul pe care il avea
Mircea.

Insa Mircea i-a promis lui Baiazid alianta sa, a
fost eliberat din exil, s-a reintors la tronul sau si a
domnit pana in 1419, perioada in care a avut alianta cu
turcii, asigurandu-si astfel tara si independenta interna,
lucru pe care, mai tarziu, peste aproape 100 de ani, 1-a
facut si Bogdan Voda, pentru a asigura Moldova.

In fine, incheiem aceste observatii istorice ale
noastre cu aceea, ca toti domnitorii romani, fie ca erau
munteni sau moldoveni, inca din timpurile cele mai
vechi, au incercat, cu diverse ocazii, sa uneasca tarile
romane intr-una singura, pentru ca sa faca un popor si o
tara, o Romanie mare si nedespartita, care prin fortele
sale proprii, fizice si morale, sa poata rezista in fata
cuceritorilor din afara.

Iar din cele spuse pana acum noi am vazut, ca
Tamblac a ramas in Serbia inca 4 ani dupa moartea lui
Stefan Decianul, in timpul domniei lui George
Brancovici, adica pna la anul 143 1 .

52

Insa se observa faptul, ca anii acestia din urma nu
i-au fost favorabili in Serbia. El insusi da de inteles acest
lucru, cand vorbind despre cauza care 1-a intarziat sa
scrie viata despotului Stefan, zice ca a fost impiedicat de
timp nefavorabil.

Si acest timp nefavorabil, in cele din ruma, 1-a
determinat sa piece din Serbia, si sa caute in alta parte
azil pentru batranetile sale.

Se pare ca faptul ca era strain si pozitia buna pe
care o ocupa in Serbia, ca egumen al celei dintai
manastiri a Serbiei, au nutrit in inimile multora invidie si
rivalitate, fapt pentru care Tamblac a trebuit sa
paraseasca, odata cu egumenia, si tara sarbeasca.

Iar daca facem socoteala varstei lui, intelegem ca
la anul 1431 trebuie sa fi avut circa 65 de ani, si aceasta
pe baza faptului, ca la intaia sa vizita in Moldova, in
1401, el ar fi trebuit sa aiba circa 32-35 de ani.

Cronicile noastre si alte consemnari istorice ne
asigura de faptul ca, in timpul Sinodului din Florenta,
Tamblac se afla in Moldova. Ba chiar scrierile din urma
ale lui Tamblac ne asigura de acest lucru: ca el se afla in
Moldova, dupa cum vom vedea in continuare.

De aceea noi afirmam, fara pic de indoiala, ca
Tamblac, dupa ce si-a platit datoria de recunostinta fata
de protectorul sau, despotul Stefan, a parasit Serbia si a
venit iarasi in Moldova pe la anii 1431-1432.

53

6. A doua venire a lui Tamblac in
Moldova

Vom incepe discutia asupra celei de a doua
perioade a lui Tamblac in Moldova, invocand
documentul istoric, care atesta petrecerea lui in Moldova
in anii din urma ai vietii sale, dupa cum marturisesc
cronicarii tarii.

Vornicul Ureche, descriind domnia lui Alexandra
eel Bun, incepe astfel capitolul al V-lea:

„In anul 6940 (1432) [de la facerea lumii], in
zilele acestui Alexandra Voda, s-a facut sobor mare in
Florentina [Florenta], ca sa se poata uni Biserica
rasariteana cu cea a apusului, datorita multei
neingaduinte si certurilor pentra capitolele legii, la care
sobor a participat insusi patriarhul Tarigradului
[Constantinopolului] si imparatul Ion Paleologul, alaturi
de multi episcopi si mitropoliti. Iar din tara noastra a
fost trimis Grigorie Tamblac" s. c. 1.

Miron Costin insa, rectificand si completand intra
catva informatia lui Ureche despre misiunea lui
Tamblac, arata faptul ca el nu a fost trimis la Florenta ci
la Constantinopol. „A trimis si Alexandra Voda, cu voia
tarii, soli impreuna cu Grigorie Tamblac. Dar solii lui
Alexandra Voda nu 1-au aflat nici pe patriarh si nici pe
imparatul de la Tarigrad.

Dar nedorind sa se intoarca acasa fara rezultat, s-
au dus la Ohrida, unde 1-au gasit pe episcopul de Ohrida
si i-au dat lui solia, pentra ca erau trimisi pentru
invatatura legii, si au luat de acolo si preoti si carti
sarbesti pentra intreaga randuiala bisericeasca" .

Insa aici trebuie sa stabilim adevdrul istoric
despre Sinodul de la Florenta, pentra ca sa dispara
contradictia care pare a exista intre spusele cronicarilor
moldoveni, care par sa nu fi stiut, ca Sinodul de la
Florenta nu s-a tinut pe timpul lui Alexandra eel Bun,
adicain anul 1432, ci intre anii 1438-1439.

Tratativele de unire ale Bisericilor, care au
provocat sinodul de la Florenta, s-au inceput cu multi

81 Abreviere: si celelalte.

82 Letopisetul lui Miron Costin, tomul I, p. 106.

54

ani inainte, prin trimiteri de delegatii dintr-o parte si
alta, pentru ca sa se discute asupra contradictiilor
existente si pentru ca sa se realizeze unirea, cea atat de
dorita, mai ales de catre imparatul Constantinopolului
loan Paleologul, care vedea ca turcii ii vor destrama
imperiul, si spera, ca prin aceasta unire a Bisericilor, sa
aduca toate puterile crestine, prin papa, in favoarea sa si
impotriva turcilor.

Aceste tratative au intrat pe o traiectorie finala
incepand cu anul 1431, cand a devenit papa Eugeniu al
IV-lea ~ , care era de partea ideii unirii, si la care a sosit o
delegatie greceasca de la Constantinopol pentru a trata
despre unire.

Tratativele au durat pana in anul 1437, pentru ca
existau neintelegeri asupra locului unde sa se tina
sinodul. Unii au propus Bazelul, altii Constantinopolul,
altii Ferara, pe cand altii Florenta. Amanarile au survenit
si din cauza discordiilor existente in Apus intre papa si
clerul sau M .

Trebuie insa sa presupunem, ca invitatia de a
participa la Sinodul pentru unirea Bisericilor s-a facut
din timp pentru Moldova, fara indoiala, mai intai, din
partea Constantinopolului, pe cand Alexandra eel Bun
era in viata, adica pe la 1431 sau 1432, anul mortii lui
Alexandra.

Alexandra eel Bun a consimtit la faptul de a
trimite la Constantinopol o delegatie, pentru a se
informa asupra scopului viitoralui sinod. Iar in frantea
acelei delegatii a fost Tamblac.

Iar oricat de laconice ni s-ar parea informatiile
primite din partea cronicarilor moldoveni, ele sunt foarte
pretioase pentru noi, pentru ca ne vorbesc despre faptul,
ca la sfarsitul vietii lui Alexandra eel Bun, Tamblac era

5 5 ~ 5

in Moldova, si ca el a fost desemnat drept conducatoral
delegatiei din partea tarii, conform lui Ureche, pentru
sinodul ce trebuia sa se intraneasca la Florenta, iar dupa

83 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Eugen_al_IV-lea.

84 Despre tratativele purtate inainte de sinodul de la Florenta a se vedea:
Pichler, Geschichte der kirchlichen Trennung..., I Band, Seite 384-389.
Cartea citata poate fi downloadata de aici:

http://books.google.ro/books?id=E5EYAAAAYAAJ&ots=4webzeu9Kt&dq=P
ichler%2C%20Geschichte%20der%20kirchlichen%20Trennung&pg=PR2#v=o
nep age& q&f =f al se .

55

Miron Costin, pentru a se duce la Constantinopol, pentru
a trata despre probleme ale legii, adica ale Bisericii.

Iar noi trebuie sa presupunem, ca dupa plecarea
lor, 1-a scurt timp, s-a produs moartea lui Alexandru eel
Bun si, odata cu ea, s-a schimbat si politica Moldovei
fata de Imperiul bizantin si fata de Patriarhia de la
Constantinopol.

Tot cu aceasta ocazie trebuie sa observam faptul,
ca incercarile bizantine de a unii Biserica Ortodoxa cu
cea romano-catolica erau rau privite si cu neincredere,
atat de catre romani cat si de slavii din sud, pentru ca nu
figureaza printre delegati nici membri din Muntenia si
nici din Ohrida, si nici de la vreo mitropolie sarbeasca.

Chiar si Biserica Rusiei era impotriva acestor
incercari de unire iar tarul rus a trimis un singur delegat,
in persoana mitropolitului grec Isidor, si asta numai din
cauza insistentelor imparatului bizantin si cu conditia, ca
delegatul rus sa nu primeasca nicio schimbare in

Of

credinta si obiceiurile ortodoxe .

Ca sa intelegem mai bine rezultatul misiunii lui
Tamblac in Constantinopol, trebuie sa ne facem o idee
mai lamurita asupra ceea ce se intampla in Moldova si in
Biserica Moldovei la acea data.

Potrivit datelor istorice, stim ca la inceputul
domniei lui Alexandru eel Bun era mitropolit Iosif,
primul mitropolit al Moldovei.

Patriarhia de la Constantinopol insa nu a dorit sa-1
accepte si a trimis in Moldova un mitropolit grec de la
Constantinopol, pe care insa Moldova nu 1-a primit.

Si 1-au refuzat pe acest mitropolit grec, pana ce
patriarhia de la Constantinopol, datorita tratativelor
diplomatice purtate, 1-a recunoscut pe Iosif si mitropolia
Moldovei.

Dupa moartea mitropolitului Iosif insa, petrecuta
pe la anul 1416, tara a ales un nou mitrpolit: pe Macarie.
Insa el nu a fost recunoscut de catre patriarhul Eutimie,
care dorea sa aleaga un mitropolit grec.

In cele din urma, Macarie a fost recunoscut drept
succesorul mitropolitului Iosif.

Mitropolitul Macarie trebuie sa fii pastorit pana pe
la anul 1430-1431, pentru ca in anul 1429 el se numeste
pe sine mitropolit al Moldovei, in inscriptia greceasca a

85 Filaret, Istoria Rusiei, tomul II, 4 § 16, p. 67-70.

56

unui epitaf, facut de el in Constantinopol, in anul 1429 si
dat de catre el in Mitropolia Sucevei 86 .

Aici se spune ca epitaful s-a facut pe vremea lui
Alexandru si ca Macarie purta titlul de: „Mitropolit al
Moldovlahiei si al partilor de langa mare" .

Se intelege asadar de aici, ca pe la finele domniei
lui Alexandru eel Bun a murit mitropolitul Macarie.

Poate ca tocmai aceasta vacantare a scaunului de
mitropolit, in aceste vremuri grele, a motivat chemarea
lui Tamblac din Serbia in Moldova sau el a venit in
Moldova din motive personale si aceasta venire a lui a
fost la timpul oportun.

Tinandu-ne, in mod strict, de detaliile lui Miron
Costin, care spune ca Grigorie Tamblac, impreuna cu
delegatia moldoveneasca, a fost trimis la Constantinopol
de catre Alexandru eel Bun, de aceea putem afirma
faptul, ca Tamblac a venit in Moldova inca pe cand traia
Alexandru sau poate ca el a venit chiar la cererea lui
Alexandru.

Alexandru eel Bun cunostea de mult timp
vrednicia lui Tamblac. Vitold, marele duce al Litvei,
murise de mult timp si in locul sau domnea fratele sau
Svitrigailo, prin urmare Alexandru nu avea nicio
susceptibilitate politica de inlaturat in privinta lui
Tamblac, in fata puternicului sau vecin, cu care era
amic.

86 Aceasta insemnare istorica despre epitaf am gasit-o intr-un letopiset bizantin,
tradus in romaneste (foaia 323) si scrisa de catre Gavriil Dascalu in anul 1723.
Eu am daruit acest letopiset Bibliotecii Seminarului din Husi, pe cand eram
rector la acest seminar, intre anii 1856-1861.

Vezi alte note istorice despre Biserica Moldovei si in opera lui Golubinschi:
KpaTiciH OHepKt npaBocjiaBHtixt IlepKHeii, Moscova, 1871, p. 376-377.

87 Patriarhia de la Constantinopol numise drept succesor al lui Iosif pe un
mitropolit numit Antim, insa nefiind primit in Moldova s-a tuns ca monah (?)
intr-o manastire. Insa, dupa aceea, fiind rugat de Sinod, a redevenit episcop,
impotriva canoanelor.

Despre acest Antim aminteste ieromonahul Grigorie Mama[s], care in anul

1446 era patriarh al Constantinopolului.

A se vedea Golubinski, HcTop. npaBocn. II BonrapcK. Cep6cK. h

Mon/iOBajianicKOH, p. 377.

In letopisetul bizantin de care am amintit, la anul 6937 (1429), se spune despre

mitropolitul Macarie si despre epitaful sau, ca epitaful avea urmatoarea

inscriptie in limba greaca: „Acest slant si dumnezeiesc a\ivoq (miel) s-a facut

in timpul domniei robilor lui Dumnezeu Alexandru Voievod si a Marinei, prea

evlavioasa, si a fiului lor Hie, prin conlucrarea Preasfintitului Mitropolit al

Ungrovlahiei si al partilor de langa mare, in anul 6936 (1428)".

Tot aici el spune ca epitaful s-a facut la Constantinopol si ca a fost dat in

Mitropolia Sucevei.

57

De aceea, Alexandra, impreuna cu sfatul tarii, 1-a
ales drept succesor al lui Macarie pe Grigorie Tamblac
si, cu ocazia pregatirilor pentru sinodul care planuia
unirea Bisericilor, 1-a trimis la Constantinopol, printre
altele si pentru a primi recunoasterea patriarhala.

Cronica moldoveneasca subliniaza faptul, ca
delegatia moldoveana negasindu-1 acolo pe patriarh, si
nici pe imparat, s-a dus la Ohrida, si s-a consultat cu
arhiepiscopul pentru lucrarile bisericesti, pentru care nu
gasise lamuire la Constantinopol.

Insa modul laconic in care se exprima cronica lasa
multe lucruri nedezlegate.

Daca nu era la Constantinopol, nici patriarhul si
nici imparatul, nu putea sa ii astepte?

In lipsa lor nu era nimeni care sa gireze afacerile
Bisericii si ale imperiului?

Nu erau acolo nici ministrii imparatului, nici
sinodul sau alti demnitari ai patriarhiei, carora sa le lase
solia?

Ce a determinat delegatia din Moldova, ca sa mai
faca inca un lung dram pana la Ohrida, spre a dobandi
de acolo rezultatul, pe care nu 1-a putut obtine la
Constantinopol?

Insa toate aceste intrebari ni se deslusesc, daca
intelegem politica Constantinopolului, atat pe cea
imperiala, cat si pe cea bisericeasca, atat din trecut, cat
si din timpul de care ne ocupam.

Aceasta politica tindea sa aiba acolitii ei in toti
mitropolitii ortodocsi, fie ca vorbim de imperiul bizantin
sau de toate tarile ortodoxe.

In prezentul istoric de care ne ocupam, politica
bizantina dorea sa aduca toate tarile ortodoxe in discutia
despre unirea religioasd cu Apusul romano-catolic,
fiindca de la aceasta unire astepta victoria impotriva
turcilor, pentru a-si apara imperiul si capitala.

Mitropolitii greci, prezenti peste tot in mediul
ortodox, erau cei mai favorabili ideii.

Iar pentru a intelege acest lucru vom cita un caz
analog, din Rusia moscovita.

In vara anului 1431, murind Fotie, mitropolitul
Moscovei, inamicul lui Tamblac, taral, clerul si senatul
rus 1-au ales ca succesor de mitropolit pe Iona, barbat

58

recunoscut pentru cuviosia sa, si care, in cele din urma,
a fost inscris in randul Sfintilor nisi.

Insa, la Constantinopol, a fost numit mitropolit
pentru Moscova un mitropolit grec, Isidor, originar din
Tesalonic, cunoscut om devotat politicii unioniste a
imparatului Paleologul, si care fusese delegatul
imparatului si la Sinodul de la Basel, care a precedat
celui de la Florenta, si unde dobandise amicitia papei
Eugeniu al IV-lea.

Vasile, marele cneaz al Moscovei, din cauza
inrudirii sale cu curtea bizantina, si tinand cont de
grelele imprejurari prin care trecea aceasta, nu s-a opus.

Isidor a fost primit ca mitropolit al Moscovei,
apoi, mergand la Sinodul de la Florenta, impotriva
vointei marelui cneaz, a fost eel mai infocat aparator al
unirii si a subscris decretului de unire.

Prin acest act al sau si-a atras iubirea papei, incat,
dupa moartea patriarhului Iosif la Florenta, a propus
grecilor sa-1 aleaga patriarh, lucru neacceptat de catre ei.

Dupa sinod, Isidor, intorcandu-se in Moscova,
impotriva asteptarii tuturor, a pomenit, in mod public, in
Biserica, numele papei, lucru pentru care a fost aspru
infruntat de catre marele cneaz si intemnitat.

Insa, scapand de acolo, pe furis, a fugit la Roma si
a fost cinstit de papa pana la moartea sa.

Acesta a fost ultimul mitropolit pe care
Constantinopolul 1-a trimis in Rusia. Rusii nu au mai
dorit sa fie condusi de catre politica bizantina, lucru care
s-a intamplat prin caderea imperiului sub dominatia
turceasca.

Dupa fuga lui Isidor, in Moscova, a devenit
mitropolit Iona, eel care fusese ales anterior .

Astfel, tendinta politicii bizantine, de a se
amesteca, prin patriarhie, in politica tarilor ortodoxe, le-
a silit, mai intai de toate, pe tarile slave, de la sud, de a
se debarasa de politica patriarhiei de la Constantinopol,
fapt pentru care si-au format Biserici autocefale,
pastrand numai unitatea dogmatica si canonico-
disciplinara cu patriarhia.

Filaret, Istoria Rusiei, tomul al II-lea, p. 67-72 si Ustrialov, Istoria Rusiei,
tomull, p. 188, 189.

59

Mai intai a purees la acest lucru statul romano-
bulgar de peste Dunare, apoi statul sarb si, impreuna cu
ele, statele romane de dincoace de Dunare si apoi Rusia.

Iar ceea ce s-a intamplat in Rusia la vacantarea
scaunului de mitropolit, s-a intamplat si in Moldova.

Dupa moartea mitropolitului Macarie, tara 1-a ales
pe Grigorie Tamblac. Insa patriarhia a trimis in Moldova
un mitropolit grec.

De aceea, se intelege faptul, ca delegatia
moldoveana, condusa de catre Tamblac, fost mitropolit
al Litvei, nu a fost bine vazuta la Constantinopol. In
aceasta circumstanta, s-au rupt relatiile cu patriarhia de
la Constantinopol si s-a reinnoit vechea relatie cu
Ohrida, acum arhiepiscopie autocefala, care detinea
drepturile Justinianei Prima, fondata de imparatului
Justinian in anul 541 dupa Hristos, si careia i se
subordonase, din punct de vedere canonic, Bisericile din
privincia Dacia, adica provinciile de acum din sudul
Ungariei, Bosnia, Serbia, Transilvania, Moldova si

on

Muntema .

Ohrida sau dupa pronuntia sa greceasca: Ahrida,
pe la jumatartea secolului al XV-lea, se afla sub
stapanirea Serbiei.

Fara indoiala, ca arhiepiscopul Ohridrei era
Nicon, pe care Tamblac il cunoscuse, si despre care
Tamblac vorbeste in viata despotului Stefan, numindu-1:
patriarh al Serbiei.

Mitropolia aceasta si-a pastrat autocefalia si sub
turci, chiar daca nu mai avea independenta politica 90 .

Aici, in Ohrida, locuiau si romani si slavi.
Locuitori ai Romaniei au ramas acolo pana astazi,
bineinteles intr-un numar mult mai mic decat in
vechime. Multi insa dintre ei s-au slavizat sau grecizat.

lata cum descrie un calator rus, acel oras, pe la
anul 1840:

„Ahrida se afla pe malul lacului nord-estic
Ahrida, asezata pe doua mari dealuri de la tarmuri si pe
colinele lor. Are o priveliste frumoasa si pitoreasca, dar
interiorul ei nu corespunde exteriorului ei.

Justiniana Prima se afla in Albania si se numeste Praevalis pana astazi. A se
vedea: Geschichte der christlichen Kirche , tomul I, 1882, p. 121.
90 A se vedea Golubinski, cu opera citata anterior, p. 106-145, unde se face
istoricul arhiepiscopiei de la Ohrida si al ierarhilor ei.

60

In interior, e un orasel sarac si noroios, insa nu cu
putini locuitori. Populatia Ahridei, in timpul de fata, e
formata din bulgari, valahi, turci, greci si albanezi.
Majoritatea o formeaza bulgarii, din care, o treime, sunt
musulmani.

In total sunt 9.000 de locuitori in Ahrida. Vechea
catedrala arhiepiscopala, Sfanta Sofia, e prefacuta de

■ /v • ii 91

turci in geamie

Judecand dupa spusele cronicarilor moldoveni si
dupa consecintele istorice ale mergerii la Ohrida, putem
spune ca rezultatele au fost urmatoarele:

1 . neparticiparea moldovenilor la sinodul unionist,
care era in pregatire;

2. recunoasterea suprematiei arhiepiscopiei de
Ohrida de catre Mitropolia Moldovei;

3. recunoasterea mitropolitului Grigorie Tamblac
de catre arhiepiscopul de Ohrida;

4. cererea si dobandirea de acolo de carti si de

5 5 5

preoti pentru oranduielile bisericesti savarsite in limba
slavona, care erau proprii si Moldovei.

Si deducem de aici, ca preotii adusi de Tamblac
de la Ohrida trebuiau sa fie romani cunoscatori de limba
slava, precum era si Tamblac. Caci daca nu ar fi fost
romani, cum s-ar fi inteles cu poporul pe care il
pastoreau?

Si acum se produce separarea Bisericii Moldovei
de Constantinopol, pe care evenimentele ulterioare
(Sinodul de la Florenta si caderea Constantinopolului)
au cimentuit-o si, cu incetul, s-a pregatit si format
autocefalia Bisericii Moldovei si a intregii Romanii.

Separarea Moldovei de Constantinopol a durat
doua veacuri, pana in timpul domniei lui Vasile Lupu.

Principele Dimitrie Cantemir, considerand drept
cauzd a ruperii Moldovei de Constantinopol unirea cu
Roma, la sinodul de la Florenta, primita de patriarhul de
la Constantinopol, aduce drept dovada epistola
patriarhului Partenie al Constantinopolului catre Vasile
Voda, in care acesta, amintind cauza dezbinarii, il roaga
pe Voda sa incheie relatiile bisericesti cu Ohrida si sa
reinnoade vechile relatii cu Biserica cea Mare.

91 Idem, p. 144, 145.

61

Si pentru aceasta, reproducem chiar scrisoarea
patriarhului Partenie , care spune, in mod literal, acest
lucru:

„Facem cunoscut si dam in scris Mariei Tale, ca
Biserica Moldava, odinioara, a fost supusa Bisericii
Rasaritului, ca mamei sincere si binevoitoare a intregii
crestinatati, si ca mitropolitul ei, ca toti ceilalti, primeau
binecuvantare de la ecumenicul scaun al
Constantinopolului .

Asa a fost cateva secole (?), pana cand, sub
imparatia lui loan Paleologul, pseudopatriarhul Mitrofan
a subscris deciziilor sinodului de la Florenta, si prin
aceasta a adus in suspiciune [bine]meritata pe intaiul si
ecumenicul scaun al Constantinopolului inaintea tuturor
celor iubitori de Biserica Ortodoxa.

Dar dupa tulburarile acestea, s-au stins indata si
autorii si instrumentele bolii celei rele, si Sfanta Biserica

5 7 5

a lui Dumnezeu, ca Mireasa fara pata a Mielului celui
Sfant, a intrat iarasi in pacea de mai inainte si in
splendoarea ei cea veche. Si, deodata cu acestea, a
incetat si caderea sa si toate suspiciunile adverse.

Asadar ne pare lucru greu si necuviincios ca
Biserica moldoveneasca, care a fost una dintre membrii
de frunte si cei mai alesi ai Bisericii Catolice, acum sa

5 5 ~

nu isi mai caute sfintirea mitropolitilor sai la scaunul eel
mai mare [de la Constantinopol], ci la eel mai mic [de la
Ohrida] .

Drept aceea, atat smerenia noastra, cat si intregul
Sfant Sinod, il roaga, cu toata umilinta, pe Maria Ta, a
binevoi a restitui membra cea mai nobila a Bisericii
iarasi scaunului celui mai nobil, si sa ordoni ca

5 ~ 5

Mitropolia Moldovalahiei (asa cum numesc grecii
Moldova) sa-si ceara binecuvantarea, ca si mai inainte,
de la scaunul nostru ecumenic si patriarhal.

Caci, cu siguranta, aceasta va fi intru lauda lui
Dumnezeu si spre onoarea mamei noastre, a Bisericii
Catolice".

52 Pe timpul lui Vasile Voda au fost doi patriarhi ecumenici cu numele
Partenie, unul fiind numit: „cel Batran" iar altul: „cel Tanar". Cel pe care il
citam e Partenie eel Batran, care era patriarh la anul 1640.
In timpul lui s-a tinut Sinodul de la Iasi, la care face aluzie si Cantemir in
finalul scrisorii. A se vedea: Meletie, Istoria Bisericii, partea a Il-a, tomul III,
p. 167-168.

62

Si Cantemir adauga amanuntul, ca in timpul
Sinodului de la Iasi ' , din ordinul lui Vasile Voda, s-a
facut si actul de relegare spirituals a Mitropoliei
Moldovei de Patriarhia de la Constantinopol, act care a
fost confirmat, mai apoi, de catre toti patriarhii, cat si de
patriarhul Ohridei 94 .

Sa revenim insa la delegatia moldoveana care a
mers la Ohrida. Tamblac, pentru ca fusese mitropolit al
Rusiei apusene, n-a avut trebuinta de hirotonie, ci numai
de recunoasterea unei Biserici surori si autocefale.

De aceea, implinindu-si misiunea pe care i-a dat-o
tara si delegatia care il insotea, s-a intors acasa, si a
inceput sa administreze Mitropolia Moldovei.

E adevarat insa ca documentele noastre istorice nu
il numesc pe Tamblac mitropolit al Moldovei, insa nu ne
arata niciun alt mitropolit, care sa fi pastorit in acea
vreme.

De aceea timpul de la moartea mitropolitului
Macarie si pana la mitropolitul Teoctist, adica mai bine
de 20 de ani, nu pastreaza niciun nume de mitropolit al
Moldovei.

Pentru a intelege aceasta lacuna ne vin in ajutor
scriitorii straini.

Le-Quien 95 , in opera sa Oriens christianus (tomul
I, p. 1252) ne spune, ca inca din timpul certii dintre papa
Eugeniu si Sinodul de la Basel, despre locul unde sa se
tina sinodul de unire al Bisericilor, papa a corespondat si
cu diverse persoane din tarile ortodoxe invitandu-i la
unire.

Dintre corespondentele papei cu ortodocsii, Le-
Quien aminteste pe cea cu imparatul din Trapezunt, cu
Boleslav, marele cneaz al Litvei, si pe cea cu
mitropolitul Grigorie al Moldovlahiei.

Trebuie sa reamintim faptul, ca Sinodul de la
Basel, inceput in 1431, a durat multi ani si ca Sinodul de
la Florenta i-a intrerupt lucrarile numai pentru o vreme.

Sincai, in Cronica sa (tomul I, p. 393), ne da si
anul in care papa Eugeniu a corespondat cu mitropolitul

93 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_de_la_Ia%C5%9Fi.

94 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Academiei, Bucuresti, 1875, p.

159-160.

95 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Michel_Le_Quien.

63

Grigorie: 1435. Si acesta ne spune, pe scurt, ce
cuprindea epistola papala:

„Eugeniu al Vl-lea, papa al Romei, in anul 1435,
in lima martie, i-a scris din Florenta lui Grigorie,
Mitropolitul Moldovei, o epistola, despre care Aloisie
Guera spune:

<Grigorie, Arhiepiscopul Moldovei, fiind primit
cu toata cinstea de catre Patriarhul Eugeniu, i-a fagaduit,
in fata sa, ca va tine toate obiceiurile Bisericii Romei.

De aceea Eugeniu a primit mare incredintare ca
acesta ii va aduce pe toti cei de sub el, de lege greceasca
[adica ortodoxa], la marturisirea aceleiasi credinte
[romano-catolice] .

Adica, aceeasi marturisire sa o ceara Grigorie de
la ai sai, cea despre purcederea Sfantului Duh, si despre
conducerea Bisericii Romei>" s. c. 1.

Astfel, din scrisoarea papei Eugeniu se observa ca
la anul 1435, in Moldova, mitropolit era Grigorie
Tamblac, ca papa il cunostea in mod personal si ca el i-
ar fi promis papei ca va primi toate obiceiurile Romei si
ca ii va face si pe cei ai sai sa le urmeze.

Nota aceasta ne da unele indicii care se potrivesc
cu viata lui Tamblac, pe cand altele sunt smintitoare si
in afar a adevarului istoric.

Caci, cu adevarat, in acel an, Grigorie era
mitropolitul Moldovei, dupa cum am vazut. Insa nu
putem admite faptul ca el s-a dus la Roma ca sa il
intalneasca pe papa, ci papa il cunostea personal de la
Sinodul de la Constanz, unde Eugeniu, mai inainte de a
fi papa, a lucrat energic pentru acest sinod.

Pichler, in opera sa: Geschichte der kirchlichen
Trennung, vol. 1, p. 385, ne spune, ca „inca inainte de
intronizarea sa (1431), Eugeniu a fost trimis ca delegat
in Orient, inca si la Constanz a fost activ pentru unire".

Si, in aceasta situatie, fara doar si poate, papa
conversase, in mod particular cu Tamblac, pentru ca
sinodul de aici nu tratase nimic public si, in mod oficial,
despre unire, ci a amanat aceasta problema pentru alta
data.

Raspunsurile nedecise ale lui Tamblac au putut,
poate, sa ii dea sperante lui Eugeniu ca are un bun
purtator de cuvant in persoana lui si, in aceasta
scrisoare, se raporta la aceste amintiri ca la o cvasi-

64

decizie a lui Grigorie de a adopta toate doctrinele si
obiceiurile Romei si a indupleca la aceasta si pe
pastoritii sai.

Sau poate ca Aloisius Guerra, de la care Sincai
imprumuta descrierea continutului epistolei a exagerat,
cum le este obiceiul scriitorilor romano-catolici, in
profitul Bisericii lor.

Iar noi am observat ca Tamblac nu a fost
credincios Bisericii Romei ci Bisericii Ortodoxe si ne
convinge de acest fapt si din atitudinea sa fata de
Sinodul de la Florenta.

De aceea eu cred, ca scriitorii romano-catolici,
vorbind despre epistola papei Eugeniu catre Grigorie,
mitropolitul Moldovlahiei, il confimda pe [Grigorie]
Tamblac cu un alt Grigorie, tot bulgar de neam, [dar]
ucenic al lui Isidor, mitropolitul Moscovei, prin care
Isidor a corespondat cu papa pentru pregatirea sinodului,
trimitandu-1 la Roma ca pe un confident al sau si caruia,
la intoarcere, papa i-a dat si o carte de siguranta pentru
drum (salvus conductus), de care mentioneaza Theiner 96
in Monumenta...Slavorum Meridionalium, tomul I, p.
374 97 .

Acest Grigorie a fost impreuna cu Isidor si la
Florenta, apoi, dupa sinod, s-a intors cu el la Moscova,
si de acolo a fugit impreuna cu stapanul sau la Roma,
continuand de acolo intrigile romano-catolice de unire
ale Bisericii Ortodoxe Ruse cu Roma.

Sub protectia papei si a lui Isidor, acest Grigorie,
pe la jumatatea secolului al XV-lea, a devenit mitropolit
al Rusiei apusene .

Din cele spuse mai sus, noi suntem convinsi de
faptul ca papa i-a scris lui Grigorie in anul 1435, aceluia
care a devenit mitropolit al Sucevei dupa moartea
mitropolitului Macarie.

Insa se pune aici urmatoarea intrebare: cine a fost
mitropolitul grec, rivalul lui Tamblac, ales la
Constantinopol? Raspunsul il aflam din istoria Sinodului
de la Florenta.

96 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Augustin_Theiner.

97 Pentru download:

http ://www. archive.org/details/monumentaspectaO 1 umj egoog.

98 Filaret, Istoria Rusiei, tomul 2, cap. 4, p. 71. De asemenea si la Ustrialov,

Istoria Rusiei, tomul I, p. 189.

65

Intre cei care au semnat sedintele acestui sinod,

5 5 J

care au fost 25 la numar, gasim si un mitropolit care
semna ca al Moldovlahiei, adica alMoldovei.

Iar la finalul ultimei sedinte, mai intai, au semnat

5 5 ~ ~

papa si cardinalii, apoi imparatul si clerul ortdox. Intre
clericii ortodocsi semnatari ai actelor sinodale de la

5

aceasta ultima sedinta, pe locul al treilea, de la urma in
sus, gasim urmatoarea subscriere: o tottivck;
liriTpoTToAiTriq MoA,5opA,a%Lag Km tov tottov etrexov toO
SePaoxiag Aa|iLavog apKeioq eTreypcalm.

Adica: „smeritul mitropolit al Moldovlahiei si
loctiitorul Sevastiei, Damian, am subscris cu

5 ~ ~

multumire".

5

Si astfel aflam care era mitropolitul grec, dorit de
Constantinopol, pentru Moldova, in timpul lui Grigorie
Tamblac.

5

Impreuna cu mitropolitul Damian, dupa episcopii
si abatii latini, a mai susbscris sinodului inca o persoana
bisericeasca, care se declara membra a Bisericii
moldovene: „Archypresbyter Constantinus et vicarius
muldoblachensis subscripsit". Adica: „arhiprezbiterul
Constantin si vicarul moldovlah a subscris".

5

Insa noi credem ca aceasta persoana, care nu face
parte dintre membrii ortodocsi, ci a fost pusa in randul
abatilor latini, nu poate fi membra a clerului ortodox
moldovean, ci trebuie sa fi fost superiorul misiunii
romano-catolice din Moldova, precum o arata si numirea
lui, aceea de vicar al papei in Moldova (vicarius
apostolicus).

Chiar si pronuntia schilodita a numelui tarii
(muldoblachensis) arata ca era strain de neamul nostru si
de limba romana.

Iar treapta de arhiprezbiter e una romano-catolica.

La romani se intrebuinta titulatura de
protopoplprotopopas, in greaca si latina .

99 Aici avem inca o dovada a faptului, ca in secolul al XV-lea, romano-catolicii

nu aveau episcopi in Moldova, ci doar conducatori de misiune numiti vicari

apostolici.

A se vedea pentru asta datele despre sedintele Sinodului de la Florenta, in

marea opera greco-latina a lui Harduin. Un exemplar din ea se alia in

Biblioteca Seminarului de la Bucuresti, unde am conspectat-o.

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Hardouin.

66

Despre acest mitropolit grec Damian, istoricul
Sinodului de la Florenta, Siropulos, care a fost prezent la
acest sinod, ne spune urmatoarele:

„Cu doi ani inainte de sinodul florentin (adica pe
la anul 1436) imparatul loan Paleologul i-a poruncit lui
Damian, care venise in Constantinopol, ca atunci cand
se va intoarce in Biserica sa sa depuna toata sarguinta
pentru a lucra pentru cauza sinodului din Italia, ba inca
i-a trimis si epistole pentru acest lucru, lui si principelul
Moldovei.

In anul urmator, Damian iarasi a venit la

7 5

Constantinopol, insotit de protopopul Neagu: Damianus
rediit Constantinopolim, habens in commitatu
Neagogum protopapam" .

Din marturia lui Siropulos se vede treaba, ca
Damian a venit in Moldova ca mitropolit, s-a reintors la
Constantinopol de mai multe ori, in anul 1437 insotit de
catre un protopop moldovean, Neagu, si ca rolul sau in
Moldova era acela de a indemna si de a pregati Moldova
pentru Sinodul de la Florenta.

In alt loc, tot la Siropulos, aflam ca Damian fusese
facut mitropolit de catre patriarhul Iosif. Iar spre finalul
sinodului florentin, patriarhul Iosif ii dojeneste pe
ierarhii care purtau numele Moldovlahiei, Amasiei si
Tarnovului, pentru ca sunt printre primii care arata ca nu
sunt de acord cu unirea bisericeasca:

„Pentru ce nu ma ascultati? Nu din chilia mea ati

~~ 5 5

iesit voi? Nu eu v-am ridicat la treapta episcopala?
Acum, pentru ce ma faceti de rusine? Pentru ce nu
urmati sfatul meu?".

5

Insa, totodata, vedem din ezitarea lui Damian de a
subscrie unirii de la Florenta faptul, ca se temea pentru
demnitatea sa de mitropolit al Moldovei, care nu era
sigura, si pe care o spera mai curand sau mai tarziu,
lucru evident si din faptul, ca el a dat marturie, ca
moldovenii nu doreau unirea cu Roma.

Dar pentru ca intreaga sa nadejde era la imparat si
patriarh, care il sprijineau, a subscris si el deciziilor
sinodului.

Unirea florentina nu numai ca nu a adus unire si
pace intre Rasaritul ortodox si Apusul romano-catolic, ci
a aprins ura ortodocsilor fata de romano-catolici,

100 Siropulos, Istoria conciliului florentin, sectiunea a 3-a, cap. 18.

67

datorita greutatilor si nedreptatilor pe care romano-
catolicii le-au facut fata de ortodocsi.

5 5

Rezultatul a fost acela, ca in toate tarile ortodoxe,

7 5 7

incepand cu imperiul bizantin, in Rusia, Gruzia,
Moldova si in alte tari ortodoxe 101 , s-au adunat sinoade

5 5 7

locale, care au respins si anatematizat toate deciziile
florentine, cat si pe cei care le-au subscris.

Iar Damian a fost unul dintre cei anatematizati

5

pentru ca au semnat unirea. El s-a reintors de la Florenta
in Constantinopol, unde e amintit la un sinod din 1450
impotriva unirii florentine.

Si anume, Macarie al Nicomidiei, subscriind

5 ~ ~

decizia sinodala, zice ca a fost insarcinat, in mod verbal,
ca sa subscrie si pentru Damian al Moldovlahiei: „e%ov
Km tov A,6yov toO Aa|iLavou MoA,5opA,axLag" .

Asadar, Damian a purtat titlul de Moldovlahias
inca multi ani dupa sinodul de la Florenta, si s-a lepadat
de unire, in mod fatis, la sinodul din 1450.

~ 5 5 ~

Si aceste notiuni istorice despre Damian le punem
in legatura cu situatia din Moldova, pentru ca sa putem
trage o concluzie.

Dupa moartea lui Alexandru eel Bun, in 1432, in
Moldova, a urmat anarhie si lupte crancene pentru
succesiune intre cei 2 urmasi ai domnitorului: Ilias si

5 5 5

Stefan.

5

Ilias era succesorul legal. Insa Stefan a apelat la
ajutorul lui Vlad al Ill-lea, domnul muntean si, cu ajutor
armat de la acela, 1-a detronat pe Ilias si a devenit domn.

Ilias a cerut ajutor de la poloni, cu care era inrudit
prin casatorie, si a incercat, de mai multe ori, prin lupte
sangeroase, saisi recapete tronul.

Luptele intre cei doi au continuat pana in anul
1437, cand, sub calauzirea Poloniei, Moldova a fost
impartita in doua: Ilias avea Moldova de nord, cu
cetatile Suceava si Hotin, pe cand Stefan avea Moldova
de sud, cu cetatile de la Dunare: Cetatea Alba si Chilia.

~ 5 5

Pacea aceasta insa era facuta cu sila si era

5

ipocrita.

101 A se vedea *** Cronica Romanului, partea I, p. 84, 85.

102 Allatius, De perpetua consensione , p. 1387. A se vedea:
http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_Allatius.

68

Peste 7 ani, Stefan isi prinde fratele coregent,
printr-un viclesug si ii scoate ochii iar prin aceasta fapta
criminals devine singurul domn al Moldovei.

Dupa alti 4 ani, unul dintre fiii lui Ilias isi razbuna
tatal, taindu-i capul unchiului sau si devine domn al
Moldovei.

Insa acesta, dupa un an de domnie, a fost alungat
de varul sau Petru, care a devenit domn cu ajutorul
ungurilor, carora le-a cedat Chilia drept multumire. Si
acesta a domnit doar un an 103 .

Din cauza acestor domnii zbuciumate din
Moldova, se intelege ca Damian nu a dobandit nimic si
nici nu a putut sa convinga in favoarea unirii.

Singurul lucru pe care 1-a facut a fost sa aduca cu
sine, la Constantinopol, un preot moldovean, caruia el i-
a spus: protopopul Neagu, dar care nici el nu 1-a urmat
la Florenta, pentru ca numele lui nu figureaza intre
semnatari.

La 24 noiembrie 1437, Damian, impreuna cu
patriarhul, cu clerul grec si cu imparatul loan
Paleologul, au plecat din Constantinopol spre sinodul
din Italia, unde au stat vreo 2 ani, pana in vara lui
1439 104 .

Patriarhul Iosif, protectorul lui Damian, a murit in
Florenta. Intorcandu-se la Constantinopol, el a fost de
partea partidei unionistilor in fruntea careia era
imparatul loan Peleologul.

Dar antiunionistii, in anul 1443, avandu-i in frunte
pe patriarhii Alexandriei, Antiohiei si ai Ierusalimului,
au publicat o carte sinodala, prin care au condamnat
sinodul de la Florenta, pe care 1-au numit un „sinod
talharesc", iar pe Mitrofan, pe care imparatul il facuse
patriarh in locul lui Iosif, 1-au numit „ucigator de mama"
si „eretic" 105 .

Damian, numai dupa moartea imparatului,
petrecuta in 1449, a renuntat la unire, adica la sinodul ce
s-a tinut la Constantinopol, in anul 1450, contra unirii.

Acolo, dupa cum am vazut, mitropolitul
Nicomidiei a declarat ca are autorizare de la Damian

103 *** L e t pi se t u i Moldovei, tomul I, editia veche, p. 108-1 1 1 .

104 Pichler, Geschicht. derkirchl. Trennung., tomul I, p. 390-397.

105 Idem, p. 397.

69

exov tov A,6yov pentru ca sa subscrie sinodului contra
unirii.

Izvoarele istorice slave ne spun ca, in Moldova, in
acea vreme, s-a facut un sinod contra celui florentin si
impotriva celor care au participat la el.

Ca urmare, Damian, ca unionist si partizan al
romano-catolicismului, nu avea ce sa caute in Moldova,
si de aceea credem ca el a ramas toata viata la
Constantinopol si ca mitropolit, de facto, a fost Grigorie
Tamblac.

Insa, trebuie sa precizam faptul, ca Grigorie, in
aceasta vreme, nu se semneaza ca mitropolit in scrierile
sale, ci ori: „monah si prezbiter al marii Biserici a
Moldovlahiei", ca in Viata Sfdntului loan eel Nou, pe
care a scris-o dupa moartea lui Alexandru eel Bun, pe
cand el era mitropolit, ori: „monah si egumen al
Manastirii Pantocrator (Neamt)", precum in Cuvintele
rostite in acea vreme.

Insa aceste titluri trebuie intelese ca o dovada a
marii lui smerenii si a ravnei ascetice, lucruri care se
observa in toate scrierile vietii sale.

Tot acestea au fost motivele pentru care el a
renuntat la titlul de: „mitropolit al Kievului si al Rusiei",
pe care nu 1-a mai folosit in nicio scriere ulterioara.

Poate ca la acest lucru 1-au condus si certurile si
discordiile care se provoaca in Biserica pentru aceste
demnitati.

Ne mai ramane acum sa explicam doar titlul sau
de egumen al Manastirii Pantocrator, pe care Grigorie
si-1 asuma.

In pomelnicul manastirii Neamt, Grigorie
Tamblac este al 3 -lea intre egumenii ei, dupa Pimen si
Siluan. Din istoria manastirii, scrisa de ieromonahul
Andronic, pe baza documentelor manastiresti, reiese
faptul ca Grigorie Tamblac a fost egumen intre 1440-
1450.

Din aceste date, nu putem decat sa concluzionam
faptul, ca Grigorie si-a luat asuma sa si egumenatul
Neamtului, desi el era mitropolit al Sucevei.

Poate ca aici dorea sa isi pregateasca un loc de
retragere la sfarsitul vietii.

Manastirea Neamt se fondase pe la sfarsitul
secolului al XlV-lea, de catre trei parinti asceti, veniti

70

aici, impreuna cu ucenicii lor, de peste Dunare, pentru
ca Bulgaria fusese cucerita de turci.

Ei au pus bazele unei sihastrii in Moldova, la
poalele muntilor Carpati. Au fost bine primiti si stimati
in Moldova si se numeau: Sofronie, Pimen si Siluan.

5 1 5

Stefan Voda, supranumit eel Batrdn (cTapbiii),
care a domnit intre 1390-1398, le-a zidit o Biserica mica
din piatra, cu hramul Inaltarea Domnului, si le-a darait
si un clopot, cu data de: 6901, 12 septembrie (1392) si
le-a dat pentru hrana 3 mosii din dreptul domnesc:
Dvorenscii, Buzatii si Fantanelele.

~ 5 5

Alexandru eel Bun le-a mai dat si el o mosie,

5 5 ~

numita: Oncea, in anul 1422.

Cum ca aceasta manastire poarta numele
Pantocratorul (Atottiitorul), inca din vechime, e usor de
cunoscut, daca citam o inscriptie slavona, dintr-o carte,
daruita de Grigorie Tamblac manastirii in 1567.

El spunea aici:

„Cu vointa Tatalui si cu conlucrarea Fiului si cu

11 9 5 5

savarsirea Sfantului Duh, din dragoste dumnezeiasca
aprinsa cu duhul, smeritul Grigorie, mitropolitul
Sucevei, dorind a se adapa din aceasta dumnezeiasca
carte, numita pravila, si a rodi insutit cele zise a se darai
de catre Preamilostivul Domn Iisus Hristos.

De aceea, cu sarguinta a aflat-o, a scris-o si a
infrumusetat-o si apoi a dat-o dupa moartea sa, intra
ruga pentru sine si pomenire a parintilor sai, in Biserica
inchinata Inaltarii Domnului nostra Iisus Hristos, in

5 ~

Manastirea Pantocratof\ s. c. 1.

~ 5

Si astfel nu putem sa nu admitem faptul, ca pe la
anul 1440, Grigorie Tamblac a primit si egumenia
Manastirii Pantocrator. Insa admitem acest lucru, nu ca
si cand ar fi demisionat din treapta de mitropolit al
Sucevei, ci a primit egumenia ca loc de retragere si
linistire a batranetilor sale.

> 5

Pe atunci avea 73 de ani.

Ceea ce ne intareste in convingerea ca Tamblac a
fost mitropolit al Moldovei si dupa ce a devenit staret la
Neamt e aceea, ca nu se cunoaste un alt mitropolit in
locul sau.

Alaturi de el, cunoastem si alti mitropoliti care au
fost si egumeni la Neamt. Un exemplu concret: Teoctist
al II-lea intre anii 1476-1517.

71

Intr-o inscriptia a acestuia dintr-un tetraevanghel
pastrat la Neamt, spune ca la anul 1496 era si egumen al
Neamtului, adica atunci cand s-a sfintit Biserica cea
mare, care dureaza pana azi, cu cheltuiala Marelui
Stefan, si la a carei zidire s-a ostenit si el impreuna cu
fratii, fiind egumen al manastirii 106 .

De asemenea, istoria manastirii Neamt tocmai la
anul 1503 vorbeste de un alt egumen, succesorul lui
Teoctist: Macarie.

Conform documentelor istorice, se pare ca
mitropolitii Sucevei, in veacul al XV-lea, traiau prin
manastiri si sihastrii, unde duceau o viata strict ascetica.

Asa se face ca intr-un uric [document] din anul
1446 al lui Stefan Voda se vorbeste despre o manastire
la Boiste (langa targul Neamtului), unde a fast chilia
vlddicdi Iosif, adica a mitropolitului Iosif (cf. unui
document din Manastirea Neamt).

Viata lui Tamblac credem ca a durat pana pe la
anul 1450, caci in istoria manastirii Neamtului, la anul
1452, era egumen ieromonahul Simeon.

Din acest motiv conchidem, ca Tamblac, la
moartea lui, ar fi avut 83 sau 84 de ani. Iar moartea lui s-
a petrecut in timpul domniei lui Alexandra, fiul lui Ilias
(1451-1456).

In Letopisetul Moldovei citim, ca acest domn i s-a
adresat arhiepiscopului sarb Nicodim, de la Ohrida, in
zilele binecredinciosului cneaz sarb: despotul
Gheorghe 107 .

Si, intr-adevar, daca ne uitam in istoria Serbiei,
gasim ca patriarh al Serbiei si arhiepiscop al Ohridei era
Nicodim (1446-1451) iar despot era Iurie Brancovici,
cneazul Serbiei (1427-1457) 108 .

Trebuie sa spunem aici si cateva cuvinte despre
mitropolitul Teoctist, succesorul la mitropolia Moldovei
al lui Tamblac. Pentru ca au fost doi mitropoliti, unul
dupa altul, care au purtat numele de Teoctist.

Primul mitropolit Teoctist e numit eel Bdtrdn
(cTapbiii) in istorie iar noi il vom numi: Teoctist I iar pe
eel de al doilea: Teoctist al II-lea.

A se vedea: Catalogul cartilor slavone de la Neamt, nr. 91 .

107 Idem: Letopisetul Moldovei, tomul I, n. de la p. 113.

108 Idem: Golubinski, op. cit., p. 477, 441 si 133.

72

Despre Teoctist I, Letopisetul Moldovei mai
aminteste inca de trei ori si anume: la ungerea ca domn
al lui Stefan eel Mare (p. 118), cu ocazia sfintirii
Manastirii Putna (p. 123) si cand se aminteste de
mormantul lui, in anul 1476 (p. 132).

Principele Dimitrie Cantemir ne da inca cateva
amanunte despre mitropolitul Teoctist I, care, pe de o
parte, se pot baza pe documente pe care el le-a consultat
dar, pe de alta parte, exista si pure inventii ale lui
Cantemir.

Astfel, in Descrierea Moldovei (ed. Bucuresti,
1875), lap. 158, Cantemir spune: „Marcu, arhiepiscopul
Efesului, a trimis mitropolit in Moldova pe arhidiaconul
sau, bulgar de origine, dar foarte laudat pentru evlavia si
ortodoxia lui".

Iar, la pagina 168, vorbind despre literele
moldovenilor, spune: „Mai inainte de conciliul florentin,
moldovenii au scris cu litere latine, ca toate popoarele a
caror limba se deriva din limba veche romana.

Insa, dupa ce mitropolitul Moldovei... a mers la
acel conciliu, si acolo s-a dat de partea romano-
catolicilor, succesorul sau, Teoctist, diaconul lui Marcu
al Efesului, bulgar de origine, ca sa starpeasca tot aluatul
romano-catolicilor din Biserica Moldovei, 1-a indemnat
pe domnul Alexandru eel Bun, nu numai sa exileze din
tara pe cei eterodocsi, dar si sa scoata literele latine din
toate scrierile si cartile, si sa introduca in locul lor pe
cele slavone" etc.

Mai tot cuprinsul acestor asertiuni sunt pure
inventii, fara nicio baza istorica, dupa cum s-a inteles in
cele din urma.

Cantemir, fiind lipsit de documente istorice, le
suplineste cu fantezia lui, bazandu-se, poate, pe niste
traditii vagi si degenerate ale contempornailor sai si care
nu au nicio legatura logica cu adevarul evenimentelor
istorice, antecedente si consecvente evenimentelor la
care el face referire.

Astfel, Cantemir nu stia ca Alexandru eel Bun nu
a fost contemporan cu Teoctist I; ca limba slavona era
introdusa in Biserica si in cancelariile romanesti cu mult
timp inainte de Alexandru eel Bun; ca Marcu al Efesului
nu putea sa trimita mitropolit in Moldova; ca Teoctist I
nu a fost succesorul mitropolitului, care purta titlul de

73

Moldovlahias la Sinodul de la Florenta si s-a unit cu
romano-catolicii etc.

Cateva insa din asertiunile lui Dimitrie Cantemir
pot fi acceptate ca adevdruri istorice, dar cu unele
lamuriri si acelea. Astfel, faptul ca Teoctist I ar fi fost
bulgar, ca a fost diaconul lui Marcu al Efesului si ca a
fost laudat pentru evlavia si ortodoxia lui.

Despre [Sfantul] Marcu, mitropolitul Efesului,
supranumit EvghenicullEugenicul, stim ca el a fost unul
dintre cei mai puternici aparatori ai Ortodoxiei la
Sinodul de la Florenta, datorita stiintei sale teologice, a
elocintei sale, si prin credinta cea tare si convingerile
nestramutate in dreptatea Bisericii careia ii apartinea.

El nu a dorit sa subscrie deciziilor acestui sinod,
cu toate straduintele imparatului, ale patriarhului si ale
colegilor sai, meat papa Eugeniu, cand a fost informat
de neclintirea lui Marcu, a exclamat: Atunci nimic n-am
fdcut!

Dupa ce s-a intors la Constantinopol, Marcu a fost
eel mai aprig luptator impotriva unionistilor. A luptat
activ impotriva lor si la Sinodul de la Constantinopol,
din anul 1450 109 .

Teoctist ar fi putut fi diaconul lui Marcu al
Efesului. Se prea poate sa fi fost un om invatat si
evlavios. Ar fi putut sa fie din Bulgaria. Insa noi credem
ca el a fost roman si ca a stiut romana, pentru ca altfel
nu ar fi putut sa fie mitropolit al Moldovei.

Nu credem insa nici ca el a fost diaconul lui
Marcu al Efesului, pentru ca acesta nu a avut nicio
relatie cu Biserica Moldovei.

Mai degraba putem crede, ca el a fost chemat in
Moldova de Grigorie Tamblac, care il cunostea sau
caruia ii era ruda, caci, dupa cum stim, si Tamblac era
bulgar.

Sau poate ca Teoctist a emigrat de peste Dunare in
Muntenia sau Moldova, fiindca exista un curent de
emigratie despre care vom vorbi mai departe. Teoctist I
insa a fost bine apreciat in Moldova, si pentru meritele
sale a devenit mitropolit, dupa moartea lui Tamblac.

Mitropolitul Grigorie Tamblac, conform istoriei
Manastirii Neamt, e inmormantat in Biserica mare a
manastirii.

109 Meletie, Istoria Bisericii, tomul al Ill-lea, parte a Il-a, p. 40.

74

Parintele Andronic incheie astfel detaliile despre
egumenia lui Tamblac: „Iar mormantul lui este alaturi de
eel al parintelui Siluan, in pridvorul din mijloc, unde
sunt doua pietre alaturea, in partea dreapta, inaintea
icoanei Sfintei Inaltari [aDomnului]" 110 .

Tot aici, parintele Andronic spune, ca de la
mitropolitul Grigorie Tamblac a ramas in Manastirea
Neamt o Liturghie slavona scrisa de catre el si semnata
inca de cand era mitropolit al Kievului si ca acea
liturghie se pastreaza in Biblioteca slavona a manastirii.

In aceasta vara, eu am vizitat manastirea Neamt si

7 55

am revazut toata biblioteca slavona a manastirii, insa nu
am gasit aceasta liturghie.

Pentru a gasi un raspuns, m-am adresat autorului
istoriei manastirii, care acum traieste in Basarabia, in

~ 5 ~

manastirea moldoveneasca de acolo, care e numita Noul
Neamt, si i-am cerut explicatii despre aceasta Litughie si
despre inscriptia de pe ea.

Si apropo de parintele Andronic. El e originar din
Moldova, a intrat in manastirea Neamrului in 1831, unde

~ 5 ~

s-a calugarit si unde a devenit unul dintre cei mai
cuviosi monahi ai manastirii.

5

Si el, cu o ravna extraordinara, impins de un nobil
instinct, acela de a cunoaste trecutul manastirii, s-a

~ 5 ~

ocupat de studierea documentelor ei, care erau foarte
numeroase, si pentru cele slavone a fost ajutat de un alt
parinte, de duhovnicul Chiriac, care cunostea limba
slavona si care a tradus multe carti din limba slavona,

5 5 ~

unele fiind tiparite iar altele ramanand manuscriptice 111 .

Rezultatul ostenelilor lui Andronic a fost istoria
Manastirilor Neamt si Secu, scrisa si sub o forma scurta

> > ~ 5

si sub una prelungita.

110 In urma reparatiilor f acute in Biserica mare a manastirii Neamt, acum nu
mai exista acele doua pietre. Ele au fost indepartate sau au fost incluse in
podeaua Bisericii, pentru ca aceasta a fost pardosita, in mod integral, cu lespezi
de marmura.

111 Chiriac era un roman originar din Sistovul Bulgariei. El venise in Moldova,
inca din copilarie, impreuna cu tatal sau, cu ocazia unui razboi intre Rusia si
Turcia. Tatal sau a fost primit in Moldova si a fost preot in Barlad. Chiriac, de
timpuriu, a fost dat la manastire, unde s-a facut monah si s-a distins prin ravna
sa pentru literatura.

El a tradus mai multe carti in limba romana, printre care: Prastia si
Cronograful Sfantului Dimitrie al Rostovului, care s-au tiparit la Manastirea
Neamt. A tradus si cronica lui Baroniu, o carte voluminoasa, in mai multe
tomuri, in folio, pe care am vazut-o in manastire si care era scrisa de mana lui.
A trait in manastirea Secu si eu 1-am intalnit in anul 1872 pentru ultima data,
cand era obosit de batranete. A murit cu 5-6 ani in urma.

75

Cea pe scurt are titlul : „Istoria Sfintelor Manastiri
Neamt si Secu, adunata in scurt".

55 7

Aceasta lucrare e sub forma unei brosuri, in folio,

5 7 7

de numai 9 file, si a fost tiparita la Manastirea Neamt in
1857. Ea a fost adaugata Ceaslovului tiparit tot aici.

Intr-o alta lucrare insa, Andronic a expus mult mai
pe larg istoria manastirilor si a dat date despre staretul
Paisie , care a reunit cele doua manastiri sub aceeasi

~ 5

administratie duhovniceasca si economical

5 5

Aceasta se pastreaza, in manuscris, in biblioteca
manastirii Neamt, de unde mi-am tras si eu o copie.

Spre deosebire de numele care i se da, noi vom
numi aceasta varianta: cea mijlocie.

In anul 1858, parintele Andronic a facut o
calatorie la locurile sfinte din Athos si Ierusalim. Cand

5

s-a intors insa in 1859 a gasit multe transformari in
Moldova: averile manastirii erau secularizate,
administratia manastirii era facuta de un comitet, si acest

5 ~ 5

comitet a refuzat sa il includa pe Andronic intre
vietuitorii manastirii, spunandu-i ca pentru aceasta
trebuie sa ceara autorizarea ministerului.

Acest lucru 1-a mahnit foarte mult pe parintele
Andronic si el, cat si alti parinti nemulrumiti de
reformele facute in manastire, au trecut in Basarabia,
unde guvernul rus le-a dat loc de petrecere pe o mosie a
manastirii Neamt, numita Chitcani si unde a format

5 ~ > 5

manastirea de acum: Noul Neamt.

Aici, Andronic si-a continuat istoria Manastirilor

~ 5

Neamt si Secu, compunand o lucrare voluminoasa,
formata din mai multe tomuri in folio, si in care sunt

~ 5

reproduse urice [documente] si hrisoave ale manastirii,
pe care el le copiase inca de pe cand traia in Manastirea
Neamt.

5

La cererea mea, ca sa imi lamureasca mai multe
date despre Tamblac, intre care si cele referitoare la
Liturghia ramasa de la el, si despre care parintele
Andronic vorbise in istoria de mijloc, acesta a fost de o
rara abnegatie si cu un viu interes pentru stiinta, mi-a
comunicat tot ce stia despre Tamblac, atat de prin cartile
bibliotecii manastirii Neamt, cat si de la autori rusi.

112 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_de_la_Neam%C5%A3.

76

Mi-a trimis astfel 6 coli de hartie, scrise cu mana
lui. Despre Liturghia lui Tamblac, pe care nu am mai
gasit-o, iata ce mi-a spus:

„La inceputul anului 1857, cand eu am copiat
inscriptia din Liturghia lui Tamblac, cartea aceasta era
in biblioteca manastirii, care era sub clopotnita (adica
cea slavona) si care cuprindea multe carti scrise de
mana".

Si mi-a trimis si copia acelei inscriptii, spunandu-
mi totodata ce cuprindea Liturghia lui Tamblac:

„el [Tamblac] a scris-o cu mana, foarte frumos, in
limba slavona si ea cuprindea:

Randuiala sfintirii Bisericii; Randuiala facerii si
sfintirii Sfantului Mir; Randuiala hirotoniei arhiereilor, a
preotilor, ierodiaconilor si a hirotesiilor; Desfiintarea
hirotoniei preotului celui nevrednic; Blestemele ce s-au
obisnuit a se savarsi de sfanta, soborniceasca si
pravoslavnica noastra Biserica asupra tuturor ereticilor,
in fiecare an, in duminica Ortodoxiei si altele

Pe dosul filei 340 (TM) a acestei carti exista o
insemnare a sa [a lui Tamblac]: <Cie wcBinenie rrpKBH
nnca% a3"b p8kok> Mweio CMepeHHBiH TpHropiH
U,aM6jraKa MUTponojiurb KieBCKiH h ranniiKiH h Bcea
Pwcin>, adica: <Aceasta sfintire de Biserica am scris-o
eu, cu mana mea, smeritul Grigorie Tamblac,
Mitropolitul Kievului, al Galitiei si al intregii Rusii>.

La inscriptia aceasta a lui Tamblac mai sunt
adaugate alte cateva randuri dar, in mod invederat, ele
sunt o adaugare ulterioara si foarte proasta, pentru ca ea
contrazice si gramatica si istoria. De aceea nu vom pune
aici [aceste randuri], ci vom vorbi despre ele in alt

i 114

113 Dupa cum se observa avem de-a face cu xmArhieraticon.

114 Despre posibilitatea pierderii acestei carti valoroase, parintele Andronic ne-
a comunicat urmatoarele:

„In anul 1865, pe un lipovean si anume pe Cornei de la Vilcov, care ne aducea
peste la manastirile noastre, cand eram si noi acolo, 1-am vazut vanzand o carte
mare, dintre cele vechi, in limba slavona, scrisa de mana, cu invataturile
pustnicesti catre monahi ale Sfantului Vasile [eel Mare], pe care am cunoscut-o
ca fiind din biblioteca manastirii si am facut tot ce mi-a stat in putere ca sa o
cumpar.

El spunea ca a cumparat-o de la un mezat [o licitatie publica] facut in targul
Neamtului, aratandu-mi si adeverinta nr. 884, din 10 aprilie 1865, de la comisia
targului din Neamt, cu pecete, in care comisia adeverea ca a primit 1 5 galbeni
pentru 120 de carti, si era iscalita de „Lazar Teodoru" si un altul, al carui nume
nu 1-am putut deslusi.

77

De aceea, de la Tamblac trebuie sa fi ramas multe

7 5

carti slavone in manastirea Neamt. Poate ca unele carti

5 5 5

ale sale se aflau alaturi de manuscrisele slavone, care se
pastreaza pana astazi in biblioteca manastirii Neamt.

Insa nu putem sa afirmam acest lucru cu tot
sufletul, pentru ca manuscrisele slavone de aici, mai
toate aproape, nu au nici inceput si nici sfarsit.

Ceea ce putem sa afirmam e faptul, ca unele
dintre ele pastreaza numele scriitorului lor si anume pe
eel al lui Gavriil, care era contemporan cu Tamblac.

Vom aminti aici, spre exemplu, sbornicul slavon,
in care se afla si Viata Sfdntului loan eel Nou, care e
scrisa de Tamblac.

5

Sbornicul acesta insa a fost scris de catre Gavriil
in luna septembrie a anului 1438 (6947 de la facerea
lumii), adica in timp ce Tamblac era mitropolitul
Moldovei. In catalogul nostra, sbornicul la care ne-am
referit acum are numaral 106.

Rezumdnd acum, dupa tot ceea ce am gasit despre
viata lui Grigorie Tamblac in izvoare romanesti,

5 O 5 5 ~

slavone, rasesti etc., spunem urmatoarele:

Insa n-am putut sa cumpar cartea [de la lipovean], pentru ca cerea 30 de ruble

pe ea si eu nu aveam acesti bani.

De atunci nu 1-am mai vazut pe aici. Dar am gasit, la altii, vandute inca 18 carti

de catre acest lipovean, intre care si una de psaltire, scrisa de catre mana mea,

si daruita de catre mine Bisericii celei mari a Neamtului, inca din anul 1844.

Inca si o Evanghelie tiparita in anul 1693 de catre mitropolia Ungrovlahiei, in

limba greaca si romana, daruita Manastirii Bogdana de catre Constantin Duca

Voda, precum se scrie in ea, am facut tot posibilul sa o rascumpar, si am

inzestrat cu ele biblioteca acestei Sfinte Manastiri Noul-Neamf.

Observam de aici, ca lipovenii fiind fanatici pentru cartile slavone, au acaparat

cele mai pretioase carti slavone de prin manastirile noastre. Caci ei numai pe

cele vechi, anterioare veacului al XVII-lea, le credeau adevarate carti

bisericesti ortodoxe, crezand ca cele mai noi sunt eretice si corupte.

Monahii nostri insa fiind necarturari [fara scoala], necunoscand valoarea

cartilor vechi, indiferent de limba in care erau scrise, fiind ademeniti de banii

lipovenilor, au instrainat din manastirile noastre acele carti, pe care le

considerau netrebuitoare pentru ei.

Multe dintre cartile acestea au fost luate de la noi si de catre calatori straini, cu

precadere rusi.

In anul 1858, un librar rus din Kiev a cutreierat toate manastirile Moldovei

adunand manuscrisele vechi slavone scrise pe pergament.

Mi s-a spus ca de la o manastire a dobandit un tetraevanghel slavon, scris

foarte frumos, numai pentru ca i-a promis egumenului manastirii ca are sa-i

mijloceasca o decoratie ruseasca.

Cu toate aceste pradari ale bibliotecii manastirii Neamt, s-au pastrat aici o

insemnata colectie de manuscrise vechi slavone, pe care noi le-am descris intr-

un catalog, in toamna anului 1883.

78

El a fost roman de neam si s-a nascut in Tarnovo,
in Bulgaria. Si-a facut educatia la Constantinopol, unde
a fost si calugarit.

In calitate de ieromonah a fost trimis de catre
patriarhul Matei al Constantinopolului, la inceputul
veacului al XV-lea, in Moldova, ca imputernicit al
patriarhiei, pentru a stabili pacea bisericeascd intre
Biserica Moldovei si Patriarhia de la Constantinopol.

Dupa ce a implinit aceasta misiune, Tamblac a
ramas in Moldova ca prezbiter al marii Biserici a
Moldovei si ca profesor la scoala domneasca din
Suceava.

In anul 1407 s-a dus in Litva si a devenit
mitropolitul Kievului, cu jurisdictie asupra Rusiei
apusene si a Galitiei.

Pe la anul 1420, retragandu-se din scaunul
mitropolitan, a plecat in Serbia si a devenit egumen al
lavrei Deciana.

Pe la anii 1431-1432 a revenit in Moldova, unde a
fost atasat Bisericii celei mari a mitropoliei din Suceava,
si apoi, in curand, a fost ales mitropolit al Moldovei.

Cea dintai masura bisericeasca pe care a luat-o in
aceasta calitate a fost aceea de a rupe relatiile
mitropoliei Moldovei cu patriarhia de la Constantinopol
si sa reinnoade vechile relatii cu Arhiepiscopia
autocefala a Ohridei.

Pe la anul 1440 si-a luat si egumenatul manastirii
Neamt si de acolo a continuat sa conduca mitropolia
Sucevei, pana la moartea sa, care s-a petrecut in anul
1450.

Acum ne mai ramane datoria sa vorbim despre
mai multe scrieri, pe care Tamblac le-a lasat posteritatii.

Insa, mai inainte de a face acest lucru, trebuie sa
vorbim despre starea culturala si literara de la acea
vreme din Moldova si din intreaga Romanie si despre
cei care o produceau.

Se stie faptul, ca desi romanii aveau limba
proprie, nu aveau parte de carte [in limba lor], si inca
din vechime au preluat limba slavona, de la cei din sud,
cu care au avut relatii politice si bisericesti.

Si, se vede treaba, ca au trait mult timp impreuna,
incat romanii se considerau ca facand parte din familia
popoarelor slave.

79

Aceasta deprindere cu limba slavona a dus la
faptul, ca si dupa infiintarea domniilor romanesti, in
secolele XIII si XIV, cartea slavona sa fie folosita si in
Muntenia si in Moldova, precum ne da marturie uricele
domnesti si inscriptiile din acele veacuri, care au ajuns
panalanoi.

Se naste acum intrebarea: pentru ce romanii, dupa
formarea statelor romanesti, au purtat jugul moral al
unei limbi straine si neintelese de catre popor si
cunoscuta doar de aceea care o invatau asiduu, pentru a
ajunge carturari, scriitori, dascali si preoti?

Pentru ce a trebuit sa mai treaca ceva timp, pana
in veacurile XVII si XVIII, pentru ca romanii sa scrie
carti in limba lor, si pentru Biserica lor, si pentru
trebuintele sociale si pentru cultura lor intelectuala?

Aceasta deprindere a romanilor cu limba slavona
s-a bazat pe o traditie tenace si fara nicio ratiune, care
a luptat impotriva necesitdtii organice a romanilor de a
avea carti in limba lor?

5

Pentru ce niste barbati luminati ca Tamblac si ca

5 5 5 5 5

Teoctist, care stiau ca toate celelalte popoare, printre
care ei au trait si pe care le cunosteau si anume: grecii,
bulgarii, rusii, sarbii au carte in limba lor, au ezitat sa
puna pentru romani fundamentele cartii in limba
romdnd si sa lase posteritatii primele incercdri de carte
romdneascd, cand ei au vorbit si au predicat in limba
romdnd?

Dar ca sa raspundem la aceste intrebari trebuie sa
ne aducem aminte urmatoarele:

1) ca la acea vreme egoismul national [constiinta
nationald, dupa cum se spune astazi] nu se desteptase
inca la romani.

Noi ne conduceam dupa fraternitatea evanghelica,
care il facea pe om sa iubeasca toate natiunile, mai ales
pe cele care au o credinta cu noi.

Cartea era pe atunci un lucru sfdnt. Si ea avea
relatie stansa cu Biserica si cu credinta, incat limba in

5 5 5 ~

care se scriau cartile era aceea a Bisericii careia ii

5

apartinea poporul.

Iar pentru ca romanii tineau de o Biserica, care era
comuna si slavilor, cu care traisera impreuna multe

80

veacuri, de aceea considerau ca limba Bisericii lor
trebuie sa fie tot slava, chiar daca putini o intelegeau.

Dascalii lor, slavi de origine, in mod negresit ca ii
intarea in aceasta idee.

2) Pe la finele veacului al XlV-lea, turcii
ocupasera pe rand provinciile crestine din rasaritul
Europei, Tracia, Macedonia, Tesalia, Bulgaria, Serbia.

Iar dominatia asupra lor a inceput prin acte
barbare, pentru ca turcii i-au ars pe crestini, i-au ucis, i-
au pradat de averi, le-au daramat Bisericile si
Manastirile.

Groaza in fata acestor bestialitati i-a determinat pe
multi oameni carturari, preoti si monahi, de
nationalitatea romana cat si de cea slava, sa caute
scapare in tarile romane de dincoace de Dunare, si de a
se imprieteni cu diverse persoane si de a functiona pe la
Biserici, ca dascali de copii si ca slujitori bisericesti.

Multi dintre acestia, monahi, si-au gasit scaparea
in munti, unde au infiintat schituri si apoi manastiri, atat
in Muntenia cat si in Moldova 115 .

Si vom da cateva exemple:

Pe la finele secolului al XlV-lea, Sfantul Nicodim
[eel Sfintit, de la Tismana] 116 , originar din Serbia, a
venit de la Sfantul Munte [Athos] si s-a stabilit in

115 Domnul Constantin Ios. Jirecek, in Istoria Bulgariei (cf. ed. ra., de la Odesa,
1878, p. 450-454), descriind ultima catastrofa a regatului Bulgariei si a orasului
Tarnovo spune, ca in anul 1393, Baiazid, luand capitala Bulgariei cu asalat, a
transformat Bisericile, o parte in geamii, iar o parte in bai si grajduri, Sfintele
Moaste au fost aruncate si arse, preotii izgoniti, palatul regal a fost ars,
patriarhul Eutimie/ Eftimie a fost alungat din casa sa, amenintat cu moartea si
apoi exilat.

Boierii, in numar de 110, au fost ucisi intr-o Biserica, unde au fost chemati la

consultari cu noul comandant turc.

Toti locuitorii de frunte din Tarnovo au fost stramutati in provinciile Orientului

si, in locul lor, au fost adusi colonisti turci.

Cu aceasta ocazie, toti ucenicii patriarhului Eutimie/Eftimie s-au raspandit in

Rusia si Serbia (noi adaugam: si in Romania) si au dus cu ei carti bulgaresti,

dupa cum invatatii greci au imbogatit Apusul cu clasicii antici dupa caderea

Constantinopolului .

Descriind batalia de la Vidin si modul cum a cucerit Baiazid acea cetate, in

anul 1398, autorul nostra spune ca turcii au transformat in pustietati provincii

intregi si pretutindeni au ars Biserici si Manastiri.

Locuitorii de la ses au fugit in munti si acolo au infiintat noi orase. Multime de

popor insa, impreuna cu boierii si cu cleral, au emigrat in Valahia, in Ungaria

si in Serbia.

Foarte multi bulgari, mai ales cei care erau bogomili, au primit islamul (Idem,

p. 461).

116 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana.

81

pustietatile Olteniei, ridicand aici doua manastiri:

Vodita 111 si Tismana 119, .

> 5

Manastirea Neamtului 119 , dupa cum am spus
anterior, a fost fundata la finele veacului al XlV-lea de
catre 3 monahi veniti din Rasarit.

5

Manastirea Bistrita , din Moldova, a fost

5 ~ ~

infiintata pe la inceputul veacului al XV-lea de catre
Alexandru eel Bun, tot la indemnul monahilor emigrati
de peste Dunare, precum deducem din pomelnicul
slavon ce s-a facut la intemeierea manastirii, si care a

~ 5

fost purtat de catre acei monahi prin toate tarile slave de
la sud si nord, pentru a strange milostenie, dupa
exemplul monahilor din Orient.

Tot atunci, alti monahi veniti din Orient au fundat

~ 5 5

sihastrii prin munti, la Bisericani, iar apoi o manastire.
Si de aceea s-a numit Bisericani , pentru ca aici s-a
instituit modul de viata al neadormitilor, adica slujeau zi
si noapte.

De asemenea s-a infiintat si sihastria si manastirea

5 5 5

Pangarati, numita astfel de la sihastrul Pangratie, care
se nevoia in muntele, care, pana astazi, poarta numele
sau.

1 00

Pobrata/Probota e cea mai veche manastire din
Moldova, numita, la inceput: Manastirea de la Poiana,
si a fost zidita tot pe la finele secolului al XlV-lea.

Pe la inceputul veacului al XV-lea, Alexandru eel
Bun a zidit manastirea Moldovita in Bucovina.

5

Muntii in care s-au nevoit multi sihastri veniti din

5 5 5 5

Orient si care poarta pana astazi numele lor se numesc:
Simeon, Gherman, Pangratie, Pahomie, Chiriac etc.

117 Idem:
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Vodi%C8%9Ba.

118 Cf. Viata Sfantului Nicodim, Bucuresti, 1883.
A se vedea si:
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Tismana.

119 A se vedea: http://neamt.mmb.ro/.

120 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistn%C8%9Ba_%2
8jude%C8%9Bul_Neam%C8%9B%29.

121 Idem:

http://www.neamt.ro/Info_utile/Manastiri/M-rea_Bisericani.htm.

122 Idem:
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Probota.

123 Idem:
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Moldovi%C8%9Ba.

82

1 OA

Manastirea Agapia poarta numele primului
sihastru de aici, Agapie, care s-a nevoit pe locul imde era
schitul Agapia din deal.

Toate manastirile noastre vechi au si ele
intemeierea minunata a manastirilor vechi din Orient.

Unuia i-a aratat Dumnezeu, in vedenie, unde sa
zideasca manastirea, precum Sfantului Nicodim. Si
Tismana a fost zidita in locul indicat in vedenie, adica la
Pisetori, adica acolo unde curge un izvor dintr-o pestera
si cade jos, de pe stand.

Altora li s-a aratat Maica Domnului si le-a aratat
locul unde a dorit sa fie Manastirea si Biserica sa,
precum sihastrilor de la Bisericani.

Altora li s-a aratat un Inger, care canta noaptea
intr-un arbore, si el le-a aratat locul si le-a spus numele
patronului viitoarei manastiri.

Minunile care au stat la baza altor manastiri au
legatura cu Icoanele facatoare de minuni, dupa cum s-a
petrecut, adesea, in Muntele Athos.

Toate aceste manastiri si cele infiintate de domni
si de boieri au slujit drept azil pentru calugarii emigrati
din Orient, care au transplantat in Romania ascetismul
monahismului oriental si au fost focare de cultura
religioasa si de carte slavona.

Monahii emigrati din tarile orientale, atat romani
cat si slavi, care erau educati si invatati din copilarie in
limba slavona, au adus-o cu ei si au intarit-o in
manastiri.

Manastirile erau pe atunci scolile unde se formau
slujitorii bisericesti romani. Aici erau educati viitorii
episcopi si mitropoliti, care stiau limba slavona, si pe
care, mai apoi, o propagau prin scolile de la episcopii si
mitropolii, in orase, ba chiar si la sate, in scolile
infiintate de boieri pe mosiile lor.

Din aceste scoli mici ieseau pe atunci micii
carturari, adica diecii [copistii/secretarii] de cancelarie,
tdrcovnicii si popii.

Cultura care se putea invata in scolile slavone din
manastiri consta in:

a) citirea cartilor slavone dupa care se slujea in
Biserica, adica a Ceaslovului, a Psaltirii si a altor carti
bisericesti:

124 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Agapia.

83

b) invatarea cantarilor bisericesti din niste
carticele care contineau colectii de imne, numite
Osmoglasnice sau Catavasiere.

c) notiuni de gramatica slavona, pe baza citirii din
Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti, pentru ca elevii sa
ajunga sa inteleaga perfect limba slavona si sa o scrie.

Si se observa acest fapt in cazul multor episcopi si
mitropoliti, care intelegeau bine limba slavona, desi unii
scriau destul de stricat in limba slavona.

Limba slavona s-a invatat in Moldova pana in
timpul principelui Dimitrie Cantemir, care spune
urmatoarele:

„De aceea, nici fiii boierilor nu invatau alta limba
decat cea slavona, in care, dupa ce se deprindeu sa
citeasca, pentru ca nu aveau de unde invata alte stiinte,
trebuiau sa invete, pe de rost, Orologiul Bisericii
Ortodoxe, Octoihul si Psaltirea.

Dupa aceea li se explica Evanghelia, Faptele
Apostolilor, Pentateuhul sau cele cinci carti ale lui
Moise, si celelalte carti din Vechiul Testament, dar
acestea foarte rar.

Totul era numai ca sa priceapa ceva din Biblic.si

1 7S

rar invata cineva gramatica limbii slavone" .

Monahii carturari din manastiri, mitropolitii si
episcopii, precum si dascalii mireni prin orase si sate, se
ocupau cu copierea cartilor slavone necesare in cult si a
sbornicelor, adica a colectiilor de predict ale Sfintilor
Parinti.

Aceasta era si o ocupatie profitabila, pentru ca, pe
atunci, cartile erau rare si scumpe. O multime de astfel
de copisti traiau din aceasta meserie. Biblioteca
bisericeasca, care avea nevoie de astfel de copisti, era
numeroasa.

Si vom enumera aici lista cartilor slavone scrise
pe atunci, si ale caror resturi se pastreaza in unele
biblioteci manastiresti din Romania.

Astfel: Ceaslovul, Psaltirea, Tetraevanghelul,
Praxa sau Apostolul, Angherestul sau Octoihul, Triodul,
Trifologhiul sau Trifoloiul, numit, mai apoi,
Antologhionul, care cuprinde slujbele anuale ale
sarbatorilor, Penticostarul sau Triodul florilor, 12 Minee
lunare, Osmoglasnicul sau Prescurtarea din Octoih

125 Descrierea Moldovei, Bucuresti, 1875, p. 170.

84

pentru cdntareti [Catavasierul], Pravila cea mare sau
Nomocanonul, adica legile imparatesti bizantine si
canoanele sinoadelor sau precum, fara logica, au tradus
vechii traducatori romani: „indreptarea legii", Tipicul,
Sbornicele si Vietile si invataturile Sfintilor Parinti etc.

Si, mai toate, sunt carti voluminoase. De aceea, pe
unii dintre copisti ii vedem ca s-au ocupat de acest lucru
toata viata.

Astfel, spre exemplu, pe monahul Gavriil, de care
am pomenit mai inainte, care a fost contemporan cu
Tamblac, il gasim copiind carti de pe la anul 1429, cand
a copiat un Tetraevanghel pentru domnul Alexandru eel
Bun, manuscrins care astazi se afla in biblioteca de la
Oxford 126 , si pana pe la anul 1450.

Si numele acestui copist apare pe mai multe
manuscrise in limba slavona existente in bibliotecile
manastiresti de la noi.

5

3. Un alt motiv pentru care curentul slavon a
persistat la noi a fost frica de romano-catolicism.

Principele Dimitrie Cantemir, cand spune ca dupa
sinodul de la Florenta, mitropolitul Teoctist si cu
Alexandru eel Bun s-au sarguit sa starpeasca tot aluatul
romano-catolic din Biserica Romana, si sa scoata din
ecuatie orice posibilitate ca tinerii sa citeasca sofismele
latine, desi greseste la nivel de detain, are insa dreptate
in teza fundamentala.

Pentru ca, in tara, mai ales dupa sinodul de la
Florenta, s-a intarit frica de propaganda romano-
catolica, si asta s-a petrecut nu numai la noi, ci in toate
tarile ortodoxe.

Papii romani, desi nu au putut sa uneasca
Bisericile, desi deciziile de la Florenta au fost combatute
si anatematizate de catre ortodocsi in toate tarile, desi
dezbinarea intre Ortodoxie si romano-catolicism a
devenit mult mai mare, aprigd si decisiva, totusi papii
romani au luat de bune si drept valabile deciziile
florentine si, in aparenta, facandu-se ca nu dau
importanta deciziilor ulterioare luate in Ortodoxie, au
inceput cu toate mijloacele morale, materiale si politice
sa propage unirea florentina si sa formeze biserici unite

Pumnu, Privire repede [succinta] asupra proprietatilor mdndstirilor din
Bucovina, p. 26.

85

cu Roma printre greci, printre popoarele slave, care erau
dominate de natiuni romano-catolice precum italienii,
germanii sau polonezii.

Acolo unde nu biruiau cu amenintdri, se
impuneau prin forta, inchizand Biserici ortodoxe si
persecutand clerul ortodox.

Iar, in atare situatie, limba slavona i-a legat si mai
mult pe ortodocsi. De aceea, orice mica abatere de la
slujba veche a Bisericii era privita ca o inclinare spre
romano-catolicism.

Si, intr-o asemenea situatie, cine se mai putea
gandi sa schimbe limba de cult a romanilor, cand slava
era limba tuturor popoarelor ortodoxe din regiune?

Iar slava fusese cizelata timp de 600 de ani, ea
avand o literatura bisericeasca destul de bogata,
modelata si acomodata chiar prin sfortari uneori cu
limba greaca bisericeasca.

Termenii slavoni bisericesti si dogmatici aveau o
mare precizie filologica si dogmatica dupa exemplul
celor grecesti.

Iar in slavona erau traduse, desi cu unele locuri

~ 5

neclare, toate cartile serviciului bisericesc anual, toate

~ 5 ~

acestea formand o biblioteca insemnata.

Cartilor bisericesti de slujba li se adaugau operele
celor mai mari Sfinti Parinti, in greaca si slavona,
precum Vasile eel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie al
Nyssei, Hrisostom, Damaschin, ascetii Efrem si Isaac
Sirul, loan Scararul si multi altii.

~ 5 5 5

Apoi li se adaugau acestora numeroase Sbornice
sau Cuvinte ale Parintilor Bisericii, care se citeau la

5 ~

slujba, Nomocanoane sau Pravile bisericesti si
Letopisete bizantine, care cuprindeau date despre istoria
Bisericii si despre cea a imperiului crestin al Rasaritului.

Ideea de a traduce toata aceasta bogatie literara
intr-o limba vulgara, neculta si saraca, ca cea a
poporului roman, dascalilor slavoni li se parea a fi un
lucru imposibil si chiar primejdios pentru Ortodoxie.

Aceasta ingrijire fata de Ortodoxie si de
prezervarea limbii slavone, care era vazuta ca facand
parte din elementul nostra ortodox, a durat in Moldova
si Muntenia cateva secole.

5

Cartea in limba romana, din acest motiv, a aparat
in scrieri particulare de nivel social, pe la sfarsitul

86

secolului al XVI-lea, iar in Biserica pe la mijlocul
secolului al XVII-lea, si aceasta numai sub forma
cartilor de predict.

Fiindca poporul roman credincios avea nevoie sa
auda predica in limba romana si cu predica in limba
romana era deprins de mult.

Si in Muntenia, cat si in Moldova, primele carti in
limba romana sunt cate o Carte de predict sau o
Cazanie, una fiind tiparita la Iasi, sub domnia lui Vasile
Voda, iar cealalta in Muntenia, sub domnia lui Matei
Basarab.

Toate celelalte carti bisericesti au continuat,

5 5 "

pentru ceva timp, sa fie in slavona.

Cand mitropolitul Dosoftei a publicat, pe la
sfarsitul secolului al XVII-lea, intaia oara Liturghia [in
limba romana], iar Serban Cantacuzino, in Muntenia, tot
pe atunci, a publicat prima oara Sfanta Scriptura in
limba romana, au cerut amandoi, in prealabil,
binecuvantare patriarhala.

[Sfantul] Dosoftei a cerut binecuvantare de la
patriarhul Partenie al Alexandriei, care se afla la Iasi, iar
Serban Cantacuzino a cerut binecuvantarea patriarhului
Dositei al Ierusalimului, pentru ca, la o adica, sa se
poata justifica contra celor care huleau noutatea aceasta,
adica faptul de a traduce sfintele si dumnezeiestile
rugaciuni si cuvantul lui Dumnezeu in limba comuna a
poporului.

Pentru ca doreau sa ii convinga pe toti, ca prin
aceasta traducere a cartilor sfinte in limba romana nu se
strica legea crestina. Si tocmai de aceea au avut nevoie
de binecuvantare patriarhala.

4. Cu timpul, crestinii din imperiul otoman s-au
invatat cu stapanirea turcilor si au vazut ca pot trai si
alaturi de ei. De aceea si-au rezidit Bisericile si
Manastirile, si au incetat sa mai emigreze, din sud, peste
Dunare, in Romania.

Astfel cultura limbii slave in Romania a inceput
sa se diminueze, limba slavona a degenerat, pentru ca a
fost corupta de limba romana.

Pentru ca dorinta romanilor de a avea carte in
limba lor incepe sa se manifeste spre sfarsitul secolului

127 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei.

87

al XV-lea sau pe la inceputul secolului al XVI-lea, cu
precadere in cadrul romanilor emigrati in Moldova din
tarile slave din sud.

Si am tras aceasta concluzie din resturile unei
carti romanesti descoperita de curand. E vorba de
manuscrisul publicat de Academia Romdnd sub numele
de Codicele voronetean.

Codicele acesta este o praxd, dupa cum se numea
in vechime cartea bisericeasca pe care, acum, o numim:
Apostol, pentru ca ea incepe cu cuvintele: irpa^aq tcov
AttootoAwv / Faptele Apostolilor.

Multiplele rotacisme ale codicelui, cuvintele si
forme slave, articolul lu in loc de lui, ortografia foarte
veche, de asemenea forma literei

si intrebuintarea ei, precum si litera p
nevocalizata si care are o forma diferita, pe care
scriitorii de la sfarsitul secolului al XVI-lea o puneau
deasupra randului, toate acestea asadar arata vechimea
cdrtii iar scriitorul ei poate fi un roman din tarile
balcanice, pentru ca nu e nici muntean si nici
moldovean.

Pe multe dintre rotacismele codicelui noi le
consideram sfortdri ortografice pentru a exprima sunetul
macedo-romanesc ni (gni in franceza), ca spre exemplu
in cuvintele:

TH^pE (llgne) MX-f pXMHE

magnance) h\mm (gnaiate), cnBtipH (spugni) etc,

Insa aceasta incercare de a scrie in limba romana
nu a reusit ci a rams numai ca un experiment izolat. Si
codicele nu a fost luat in seama, ci a fost uitat, si s-a
pastrat, in mod minunat, pentru a ajunge pana la noi.

88

5. Curentul slavon in Romania a prins din nou
putere, la sfarsitul secolului al XVI-lea si, in parte, in
secolul al XVII-lea, printr-o noua emigrare in Moldova
a carturarilor si monahilor slavi dar, de aceasta data, nu

5 7 7

din sud, ci din nord.

Ajungandu-se la uniatie in Galitia si Rusia
apuseana, care era promovata de catre iezuiti si sustinuta
de guvernul polon din motive politice, aceasta a produs
multe dureri ortodocsilor.

Si anume: li s-au inchis Bisericile, li s-au luat
averile bisericesti si li s-au dat iezuitilor; Bisericile

5 5 5 7

ortodoxe, in unele locuri, erau arendate evreilor;
ortodocsii au fost lipsiti de drepturi politice; s-a semanat
si nutrit vrajba intre mitropolitii si episcopii ortodocsi,
pana ce, in cele din ruma, uniatia a coplesit Ortodoxia si
i-a luat locul.

Bisericile ortodoxe, in integralitatea lor, au fost
luate de catre uniati, Manastirile ortodoxe au fost
transformate in manastiri uniate, numite de catre
romano-catolici: vasiliene.

Domnii si boierii, precum si mitropolitii Moldovei
au facut tot posibilul ca sa-i ajute pe ortodocsii din
Galitia, pentru a rezista in lupta cu romano-catolicii.

Si i-au ajutat si la nivel politic si la nivel material.

Societatea ortodoxa infiintata in Liov, sub numele
de BratstvolFratie, pentru ca sa apere Ortodoxia, a fost
foarte mult ajutata de catre moldoveni.

Domnii si boierii erau membrii ai societatii, le
trimiteau bani, ii ajutau ca sa tipareasca carti bisericesti
ortodoxe, le-au zidit in Liov Manastirea Adormirea
Maicii Domnului, numita si Volosskaia, adica

~ 5 > ?

Moldoveneascd.

Mitropolitii Moldovei aveau intre titlurile lor si pe
acela de „exarhi ai plaiurilor", adica ai tarilor limitrofe,
fapt pentru care au primit de la Constantinopol
autoritatea duhovniceasca de a priveghea si Ortodoxia
din Rusia apuseana, mai ales din Galitia, unde
mitropolitii nostri, nu odata, au hirotonit si trimis preoti.

Si aceasta, pentru ca in Galitia ortodocsii nu mai
aveau episcopi, fiindca toti trecusera la uniatie.

Insa toate aceste eforturi ale ortodocsilor au ramas
fara roade.

Ortodoxia, in Galitia, a fost inlocuita de uniatie.

89

Societatea din Liov a fost desfiintata prin
intermediul intrigilor iezuite, pentru ca i-au facut pe
societari sa nu se mai impace cu episcopul lor Balaban,
si, in cele din urma, au trecut si ei la uniatie.

Iar Biserica moldoveneasca construita in Liov a
devenit a uniatilor si, mai apoi, a fost transformata in
manastire romano-catolica, dupa cum e pana astazi.

Toti ortodocsii, care n-au consimtit unirii cu

5 5? 5

Roma, au emigrat in Romania ortodoxa, mai ales
oamenii carturari si monahii, fapt pentru care s-a intarit
iarasi curentul slavon la noi, pentru ca cei veniti la noi
au devenit dascali ai scolilor manastiresti si episcopale si
copisti de carti slavone, care se intrebuintau in Bisericile
din Romania, de asemenea secretari ai cancelariilor
statului.

Limba slavona a documentelor moldovene din
acea epoca poarta urmele limbii rutene din Galitia, care
e plina de cuvinte poloneze.

Insa, cand cei din Galitia s-au obisnuit cu uniatia,

7 5 5 5 ^

au incetat sa mai emigreze in Romania, fapt pentru care
limba slavona a decazut la noi si s-au imputinat si
dacalii, care puteau sa o predea in mod temeinic.

De aceea, pe la jumatatea secolului al XVII-lea,
mitropolitul Varlaam al Moldovei , ca sa dovedeasca
cat de necesar e sa cream carte in limba romana, spunea:

„Cu anevoie este a intelege cartea altei limbi, atat
pentru lipsa dacalilor ei, cat si a invataturii. Caci pe cat
erau oameni invatati mai de mult, pe atat nu mai invata
nimeni acum"

Si auzim si ce spunea mitropolitul Teodosie, al
Tarii Romanesti, si cum deplangea el lipsa cartilor in
limba romana la anul 1680:

„Pentru noi este lucru de plans si de jeluire, pentru
ca atat de mult a fost umilit si calcat in picioare poporul
nostru romanesc, care, odata, era intre neamurile cele
puternice, si intre oamenii cei tari se numara, incat
umilirea si ocararea lui merge pana acolo, ca nu avem
nici invatatura si nici stiinta, nici armata, nici legi si

5 5 55? ^ C?5

niciun obicei.

Si cand spunem romdni, ii cuprindem aici si pe
moldoveni, ca toti dintr-o singur izvor suntem.

128 Idem: http://sfintiromani.mmb. ro/?sf=14.

129 Din prefata la cartea de predici a lui [Sfantului] Varlaam.

90

Caci ca niste nemernici si ca niste orbi ne invartim

5 5 5

si ne invesmantam de la straini si de la barbari, adica de

55 n ~

la vrajmasii neamului nostru, si cerem de la altii si
impramutam si carti, si limba, si invatatura.

O, grea si dureroasa stare!" ~ .

Insa, in aceasta stare de decadere a invatarii limbii

~ 5

slavone si in lipsa cartilor in limba romana, ce faceau
oare romanii si oamenii Bisericii, mai ales cei de prin
sate sau de la tara, cum se spune acum?

La aceasta intrebare ne raspund anecdotele
pastrate pana astazi, despre blasgoniile, becistniciile,
bazaconiile si nastardmbele taranilor bisericosi.

5 5 5

Pentru ca gasim modul in care erau parodiate
cantarile si rugaciunile bisericesti in limba slavona, tot
felul de substituiri de cuvinte ciudate, inventate si

~ 5

purtand o oarecare analogie cu cele slave, asa cum le
percepea omul simplu.

Spre exemplu: „Oce nasca tasca, da buna-i
budasca".

5

Sau: „0 ce nase ije ese si ne b...Da prinde tarca,
da-i buliarca si chliban". O parodiere a rugaciunii Total
nostru in limba slavona: „Otce nasu" etc.

Sau: „Ije, ije (seu mije, mije) panimatca.
Kotobeica, cutitele domnului, sabia curcanului,

5 7 5 7 7

limbirici, custurici, cioc, boc, treci la loc".

Tot cuvinte fara niciun inteles, precum era atunci
limba slavona pentru poporul roman, sunt repetate pana
astazi in jocul numit Mijorca.

Eu cred ca cuvintele repetate aici reprezinta o
parodiere a Heruvicului, pe care dascalii de limba
slavona il incepeau cu: Ije, ije.

Preotii de la tara inventau cuvinte pentru cantari si
rugaciuni, amestecate cu slavona si romana, ajungand la
intelesuri chiar imorale.

5

Astfel, traditia ne vorbeste de un anume preot,
care umbland cu icoana [Nasterii Domnului] in zi de
ajun, impreuna cu dascalul sau, Filip, canta: „Christos
rajdaetse slavite. Sterge dalta Filipe".

Iar dascalul ii raspundea tot prin cantare: „0
stersei, si in traista o pusei, dar insa ma si fripsei".

Iar preotul incheia prin a spune: „iaco proslavise".

130 A se vedea pre fata la Liturghia pe care a publicat-o la Bucuresti, in anul
7188 de la facerea lumii, adica in anul 1680 d. Hr.

91

Prosomia slavona a Sfantului [Mare Mucenic]
Gheorghe, care incepe cu cuvintele:

pentru ca nu era inteleasa de catre dascalii romani
a fost parodiata in urmatorii termeni, cantand-o ca pe o
cantare religioasa:

„iaca Dobra cu papuci galbeni, strange-o in brate,
Gheorghe, s-o saruta si ii da drumul sa se duca! ".

Un alt preot canta, adresandu-se catre dascalul
Pascal: „Dascale Pascale, 1-ai adus pe behehel".
Dascalul raspundea: „Ba, naiba sa te ia, ca mi 1-au luat si
pe mihoho, si mi-au dat pe bububo".

Tot traditia ne spune, ca erau preoti, care luau in
maini cate o carte slavona si intrebau pe popor: „Oameni
buni! Stiti voi ce este in cartea asta?".

Daca ei raspundeau: „Nu stim!", le raspundea ca
nici el nu stie. Iar daca ei raspundeau ca stiu, preotul le
spunea: „apoi, atunci, ce sa va mai spun eu?". Si
conversa cu ei despre alte lucruri si ii binecuvanta.

Alt preot, nestiind sa citeasca slujba de prohodire
a mortului, se inchidea el singur, in Biserica, impreuna
cu eel adormit si lasa poporul la usa Bisericii. Dupa ceva
timp, deschidea usa si ii invita pe credinciosi sa duca
mortul la groapa.

Preotii mai evlaviosi isi compuneau singuri
rugaciuni, in care introduceau cuvinte si fraze slavone
trunchiate, dupa cum le memorasera, dar care nu aveau
niciun inteles si nicio legatura cu celelalte lucruri spuse
in rugaciuni, asemanandu-se rugaciunile lor cu
descantecele batranelor vrajitoare.

Exemplu de o astfel de rugaciune avem in cartea
preotului Toader din Bodesci, sub titlul: Molitva, cdnd
naste femeia prune 131 .

Taranul roman, care nu intelegea nimic din aceste
blasgonii ' preotesti, avea rugaciuni romanesti
traditionale, si care aminteau de increstinarea veche a
romanilor si de Dacia.

Unele dintre ele se pastreaza in popor pana astazi.

A se vedea Cronica Husilor. Apendice, p. 96-97 '.
132 Prostii, dupa cum numea poporul incult rugaciunile bisericesti citite in
limba slavona.

92

Ca spre exemplu:

„Cruce-n casa,

cruce-n masa,

cruce-n tus patru unghiuri

de casa.

Si nu-i casa,

ci-i cetate,

cu usile ferecate,

cu ferestrele-n zaoate.

Sede in mijlocul casei

' Sfantul Nichita 134 ,

care tine dracii de par.

Cu straie scurte,

cu sabia scoasa,

si ne vegheaza,

ne privegheaza de cu seara

pana la cinioara,

de la cinioara
pan' la cantatori,
de la cantatori
pan' la revarsat de zori" etc.

Sau:

„Cruce buna,
adoarme-ma!

Inger sfant,

pazeste-ma,
din greu somn

trezeste-ma,

de duh rau
fereste-ma!".

Sau o alta catre Ingerul pazitor:

„Inger,
Ingerasul meu,

133 Toate.

134 E vorba de Sfantul Sfintit Mucenic Nichita, episcopul Daciei, care a fost
martirizat in timpul dominatiei gotilor pagani asupra Daciei.

Altii insa, in loc de Nichita, il pomenesc aici pe Sfantul loan Botezatorul:
„Sfantul loan, nasul Domnului Dumnezeu".

135 Se refera la cantarile Utreniei, a slujbei de dimineata, care se facea
dimineata devreme, inainte de ivirea zorilor.

93

crucita lui Dumnezeu,

5 3

apara sufletul meu,

zi si noapte,

pan' la ceas de moarte!

Inger

pazitor de casa,

Dumnezeu cu noi la masa" etc.

Si se observa din acestea toate, pe de o parte,
greaua nestiinta a preotilor, care erau cu totul neinvatati
in ultima perioada a slavismului in Romania, pentru ca
nu stiau nici limba slavona si nici carti in limba romana

5 5 5

nu aveau iar, pe de alta parte, se observa si frica fata de
Calvinism a romanilor, care patrunsese in Transilvania si
de acolo incepuse sa tipareasca carti eretice pentru
romani.

Insa toate aceste pericole i-au indemnat atat pe cei
din Muntenia, cat si pe cei din Moldova sa tipareasca
carti ortodoxe in limba romana.

5

Lupta insa cu calvinismul, inradacinat adanc in
Biserica noastra, a mai durat inca un secol, pana ce
cartea romaneasca s-a format si a fost introdusa, in mod

5 ^

deplin, in Biserica Romana, spre multumirea tuturora, in
secolul al XVIII-lea.

Daca din vremea lui Tamblac pana inspre noi a
mai trebuit sa treaca inca 400 de ani pentru ca sa ne
dezbaram de limba slavona, atunci se intelege faptul de
ce nu ii cerem lui Tamblac, traitor in secolul al XV-lea,

5 ^ J

sa fi scris in limba romana.

Si acum ne vom ocupa de scrierile lui Tamblac,
pe care acesta le-a lasat posteritatii.

94

7. Scrierile lui Grigorie Tamblac

De la Grigorie Tamblac ne-au ramas predici si
panegiricile unor persoane, pe care el le-a iubit si stimat,
toate scrise in limba slavona.

Pe langa Cuvintele de care am vorbit anterior, pe
care el le-a rostit in Mitropolia Sucevei, in prima sa
venire in Moldova, intre sbornicele slavone ale
Manastirii Neamt se mai gasesc urmatoarele:

a) In sbornicul nr. 20:

1 . Un cuvdnt - foarte lung - spre lauda Sfdntului
Mare Mucenic Gheorghe, intitulat: „al lui Grigorie
monahul si prezbiterul si egumenul Sfantului locas al
Pantocratorului".

Din titlul sau se intelege faptul, ca a fost scris in
Moldova si, fara doar si poate, a fost rostit de ziua
hramului Mitropoliei din Suceava, care este inchinata
acestui Sfant Mucenic, care, din vechime, e ocrotitorul
armatei romane.

2. Cuvdnt la luminata sarbatoare a purtarii
florilor (stdlparilor) si despre aceea ca intre
Evanghelisti nu exista nicio neconglasuire si despre
evrei.

Si acest Cuvdnt a fost semnat cu titlul: „A1 lui
Grigorie monahul si prezbiterul si egumenul locasului
Pantocratorului".

Dupa titlu si acest cuvant a fost scris in Moldova,
ori la Suceava ori la Manastirea Namt.

b) In sbornicul slavon nr. 106, gasim:

3. Martiriul sau muncirea Sfdntului si Slavitului
Mucenic loan eel Nou, care a fost martirizat in Cetatea
Alba (Belgrad). S-a semnat: „A fost scrisa de Grigorie
monahul si prezbiterul in Marea Biserica a
Moldovlahiei".

In lista lui Sevyrev apare, pe langa titlul de mai
sus si aceea, ca este egumen al manastirii Pantocrator.

Insa o intreaga colectie de scrieri ale lui Tamblac
s-au pastrat in sbornicele sarbesti si rusesti, care se afla
in mai multe biblioteci din Rusia.

95

Profesorul Sevyrev, care a studiat in detaliu opera
lui Tamblac din sbornicele rasesti ne spune:

„Lucrarile lui Tamblac eu le-am studiat dupa doua
manuscrise aflate in Biblioteca Sinodala, sub nr. 384
(52) si 386 (308), amandoua in 4°, de asemenea, in mare
parte dupa marele Ceti-minei ale mitropolitului Macarie,
unde, in afara de o carte, care cuprindea toate cuvintele
lui Grigorie in tomul lui iulie, cu intreg titlul lor, [altele]
sunt imprastiate, cu precadere la sarbatorile in legatura
cu care s-au facut.

De asemenea, pe altele le-am citit dupa
manuscrisele aflate in biblioteca lui I. N. Tarski, cand
ele apartineau inca raposatului lor colector si el se afla in
Moscova".

Si iata care sunt titlurile Cuvintelor extrase din
manuscrise, dupa cum le da Sevyrev:

,,/4/e lui Grigorie, smeritul monah si prezbiter" .

Pe aceste cuvinte noi le-am prezentat deja si le-am
raportat la timpul primelui lui veniri in Moldova. Aceste
Cuvinte sunt in numar de 8, si nu le mai numim aici.

Ca arhiepiscop al Litvei, el a scris:

1. Cuvantul rostit la mormantul mitropolitului
Ciprian, la Moscova, unde se semneaza: egumen al
Plinairului.

2. Cuvdnt la slavita Inaltare a Domnului nostru
Iisus Hristos . Semnat: Grigorie, episcopul Rusiei .

3. Cuvdnt in duminica stdlparilor. Se semneaza:
Grigorie, arhiepiscop al Rusiei.

4. Cuvdnt la dumnezeiasca Schimbare la fata a
Domnului si Dumnezeului si Mdntuitorului nostru Iisus
Hristos. Se semneaza: Arhiepiscop al Rusiei.

5. Cuvdnt la preacinstita adormire a Preaslavitei
Stapdnei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea
Fecioara Maria.

6. Cuvdnt la taierea capului cinstitului si
sldvitului Proroc si Inaintemergator si Botezator loan.

1 . Cuvdnt la inaltarea cinstitei Cruci a Domnului.

8. Panegiricul Sfdntului, sldvitului, Marelui
Mucenic si Izv orator de mir Dimitrie. Cuvintele 5, 6, 7
si 8 sunt semnate: „ale lui Grigorie, Arhiepiscopul
Rusiei".

96

9. Cuvdnt de laudd Sfdntului si marelui intre
Mucenici si Purtatorului de biruinta Gheorghe. Sevyrev
spune ca acest Cuvdnt nu e semnat de catre Grigorie.

Insa noi am reprodus din el dupa sbornicul aflat la
Neamt, care, conform semnaturii, era din vremea
egumenatului sau la Neamt.

10. Un stih la adormirea Preasfintei Nascatoare de
Dumnezeu. El a fost descoperit de catre V. M. Undolski,
sub titlul: „la adormirea Preasfintei Nascatoare de
Dumnezeu cantam acest stih, la saratare, care e facere a
lui Kir Grigorie al Rusiei, Tamblac".

S-a tiparit pe langa articolul: 3aMT>Hamji ^jia
HCTopin U,epKOBHaro in>Hbi bt> Poccin, in revista
istorica: ^TeH. Mock. Hcrop. o6m,-, 1846, nr. 3.

In Serbia a scris:

1 . Panegiricul celui intre Sfinti, Pdrintelui nostru
Eutimie, Patriarhul Tdrnovului;

2. Povestire despre Sfdnta Parascheva, despre
cum a fost adusd in sldvita tara sdrbeascd, scrisd de
Grigorie Tamblac;

3. Povestire despre tarul sdrb Stefan Decianul,
scrisd de Grigorie, egumenul Decianei .

Cele pe care le-a scris in timpul egumenatului la
Neamt, alaturi de cele enumerate de Sevyrev si semnate:
egumen al Pantocratorului, avem:

1 . Panegiricul Sfintilor 40 de Mucenici;

2. In Sfdnta si Marea Joi, la Ceasuri, despre
tradarea Domnului si Dumnezeului si Mdntuitorului
nostru Iisus Hristos, si despre Iuda, si despre cei ce
aduc azime la Taine, si despre iubirea de argint;

3 . In Sfdnta si Marea Vineri, la Ceasuri, despre:
„veti vedea Viata voastra spdnzurata inaintea ochilor
vostri" si impotriva ereticilor, si despre cuvintele pe
care le-a zis la rastignire Domnul si Dumnezeul nostru
Iisus Hristos: „Femeie, lata fiul taul", iara ucenicului:
„ lata mama ta!";

97

4. Panegiricul Sfdntului Proroc si Vdzdtorului de
Dumnezeu Hie. E semnata: „egumenul Manastirii
Pantocrator" 136 .

Domnul Sevyrev ne da si o analiza asupra
cuprinsului operelor lui Tamblac si face asupra lor si o
apreciere critica 137 .

Intinderea prea mare "' a lucrarii noastre ne
impiedica sa reproducem aici si analiza sa, insa, cei care
doresc, o pot citi la el.

Insa reproducem aprecierea sa critica:

„Dupa analiza pe care am facut-o Cuvintelor lui
Grigorie ~ , fiind ademeniti de adancimea ideilor sale,
mai ca nu ne-am uitat la retorica bizantina si la florile

5

retoricii scolastice, din care am citatin anumite locuri.

Aceasta, in mod negresit, este cea mai slaba latura
a cuvantului lui. Predicatorul a platit cu ea tributul pe
care trebuia sa il dea veacului si scolilor grecesti in care

5 5 C 5

a invatat.

5

Insa inaltimea adevaralui marturisit de catre el, il

5 ~

ridica mai presus de carentele timpului si ale scolii. Ele
se desprind si cad precum o coaja la pamant iar adevarul
pastrat in adancimea cuvintelor sale ramane acelasi, de
sine statator si neschimbat, ca piatra care are propria ei
culoare.

Acest adevar strabate prin toate veacurile, mai
vechi si mai noi, si leaga la un loc toate cuvintele
predicatorilor nostri cu o legatura nevazuta, intr-un
intreg armonios si logic".

„Numai asa se poate explica faptul, cum
predicatorii ulteriori ai Rusiei se intalnesc cu cei din
vechime, cu Grigorie, cu Fotie etc. Fiindca adevarul eel
vesnic nu e diferit in veacul al IX-lea de veacul al XV-
lea. Se schimba numai formele in care il exprimam,
pentru ca el ramane acelasi".

„Pe aceeasi treapta a constiintei se arata la noi
adevarul dumnezeiesc al mintilor reprezentantilor
Bisericii, indiferent daca s-au nascut in Grecia, Bulgaria,
Rusia, si in formele oricarai veac s-ar exprima.

136 Sevyrev, HcTopia pyccK. KJioBeK., partea a Ill-a, Moscova, 1858, p. 383-
388,

137 Idem, p. 348-375.

138 Ca sa observam diferenta dintre ce insemna carte mare in secolul al XlX-lea
si ce inseamna astazi, in secolul al XXI-lea, carte mare.

139 Sevyrev, Hcropia pyccK. KJioBeK., partea a Ill-a, Moscova, 1858, p. 375.

98

Ca soarele, el, adevarul, lumineaza deopotriva tot
cuvantul nostru predicatorial din toate veacurile si Tl
strabate cu o egala profunzime.

La inceputul secolului al XV-lea, in alte tari ale
Europei veti vedea diverse productii ale mintii omenesti,
insa cu greu veti gasi altundeva, in afara de Bizant, care
era surghiunit, adevarurile credintei crestine atat de
adanc constientizate, ca in cuvintele acestor doi
predicatori ai Rusiei: Fotie grecul, mitropolitul
Moscovei si Grigorie Tamblac".

Dintre toate scrierile lui Tamblac, noi am ales
pentru sfarsitul cartii de fata panegiricul lui despre
martiriul Sfantului loan eel Nou de la Suceva, pentru ca
gasim in el notiuni istorice despre Moldova.

Pe acesta 1-am tradus dupa sbornicul slavon
amintit mai sus si care se pastreaza la Manastirea
Neamt.

5

In sbornicul slavon aceasta lucrare a lui Tamblac
are numele:

ftfr cfro h cwKHuro mum hkw \km \m n fiw^k M*HiiiiiuarocA,

Adica: „Martiriul Sfantului, slavitului Martir loan
eel Nou, care a fost martirizat in Cetatea Alba. A fost
scris de catre Grigorie monahul si prezbiter in Marea
Biserica a Moldovlahiei".

Pe margine, in sbornicul slavon, in dreapta
numelui autorului, este scris si numele de Tamblac
(IiaMBjiaic), tot de atunci 140 .

Citind viata Sfantului loan, scrisa de Tamblac,
dupa sbornicul nemtean, mi-am dat seama ca ea a fost
tradusa de mult in romana si, mai intai, a fost introdusa
in Cazaniile mitropolitului Varlaam, care au fost
publicate la Iasi in anul 1643 141 . Insa Varlaam nu
numeste acolo si numele autorului.

140 Faptul ca am gasit acest sbornic slavon in biblioteca Manastirii Neamt si
apoi faptul ca am citit in el panegiricului dedicat Sfantului loan, m-a
determinat sa scriu aceasta carte, pentru a improspata, cu ajutorul ei, amintirea
lui Grigorie Tamblac printre romani.
1 : In partea a doua, f. 79.

99

Ea se mai gaseste si in Vietile Sfintilor, traduse
din ruseste si tiparite la Manastirea Neamt in anul 1813.
Aici, in manuscrisul slavon, viata Sfantului loan e

~ ~ 5

pusa la data de 2 iunie si e cuprinsa intre foile 17 si 25.

In editia din anul 1813 a Vietilor Sfintilor se
specifica faptul ca Viata Sfantului loan e „scrisa de
Grigorie ieromonahul, egumen al Manastirii Pantocrator
si preot al Bisericii celei Mari a Moldovei".

Continutul celor doua editii tiparite e acelasi, cu
diferente de limbaj .

Insa editia de la Neamt se doesebeste de cea a lui

5 5 5

Varlaam si a lui Tamblac, pentru ca adauga la cele scrise
de el si istoria Sfintelor Moaste, de la stramutarea

5 5 ~

capitalei in Iasi, si anume ducerea lor in Polonia, in
timpul lui Sobietki, de catre mitropolitul Dosoftei si
readucerea lor la Suceava, in timpul imparatului Iosif al
Austriei, dupa ce Bucovina a fost instrainata de
Moldova.

Comparand de aproape traducerea din Cazaniile
lui Varlaam cu originalul aflat in sbornic, mi-am dat
seama ca traducerea din Cazanii e prea libera si ca
cititorul nu isi poate face din ea o idee exacta despre
stilul lui Tamblac.

5

In al doilea rand, la Varlaam exista un mare
anacronism: el prezinta cum arata Cetatea Alba, dar nu
aceea din vremea Sfantului loan, ci pe aceea din timpul
sau, din anul 1643, cand ea era condusa de turci si

~ ~ 5

mahomedanismul era religia principala.

Insa Tamblac ne spune, ca in timpul martirizarii
Sfantului loan, pe la inceputul veacului al XlV-lea,
Cetatea Alba era sub stapanirea persanilor, adica a
acelora care adorau focul, soarele si stelele.

~ 5

In afara de acest lucru, originalul lui Tamblac ne
da si unele notiuni istorice pretioase despre Moldova.

Tocmai de aceea am transcris viata Sfantului loan,

5 ~

si am pus pe o coloana originalul lui Tamblac si pe
cealalta coloana traducerea noastra.
Si iata ce ne spune Tamblac:

100

H\\CM HHTEACTBA II ^E ftO-
gp'k, H IAK07KE KKIIMOGE^HO
ITOffiHBUlfHX HfipA§H. ftT
HII\'!t\E OyRO EA,HHt ECT'i M
llpKhklh HACTWLJIIH, A14JE )i
Bp'b.VlEHHKLUI, AUIOronp'fcWE-
CTBIEiWh nOCA^HIH ilOK^AC^
HE K\i Hp'AEArO Bp^AIENE TX.
^iiR CTpAA,AAIJA B'fellUhl flflHhTE BAflKA
HA H HHHt HAtKSCA^ftOKh ftEEpS UTBpK-
^dETh npOllpOA+vB^ljJHAA, j{ rliMHIKA,l
T^b Bagft'liBtlA NbCTMffiE It, AApWBAHJII.
GaOBA OVEO UT §A,E HAHNA flOE'RCTt
ittJHHOy /\0&AECT£EH0iUOY soiiHoy, XEoy
H ficnASHEKOMOy KAf'AJEII ^4. KTO/KE
K'k VI WT KA^Oy H KOTOptiAlt UKpA§OA1b

crpa^AEHtCTBd AHKoy ke ii B"knuoy crio-

ftOEHCA. TpailEiJttHTA CEIO II^IIECE MA-
SK*. rpAA,b MABEHh H BEAIlKb. BSCTOWfe -
O\K0 HAAEJKAIjJk H KR rtCV piWAtk EAI1-
ffikUIH. BEAWKkU ?K£ ApMEMA Kicfl.AlJJC4
np^^AWM. HE T2KMCXE, (Iff! HB'AC^X h
M0pCKUH\'k riAAEATEAHblH)(b KCAp npH-
CTATEAENb. pAj\H AAHOrO CAOBHAWO H T0-
E§OBATEAHArO EX BCEAlk. EAMA Itpii AlOpH
CA1JJE Affe'eTO H JKHTEAIE rpAflA KOyiTAX-
CTBOAU NAABAHU ffiHTEACTBWBAd\ - A KOy-

85

Fost-au multc perstine, cart
aO vie|uitQ dupre investors' bine
si precum place lui DurnnedeG.
UnulQ dintrc dinsele- si primulO.
este si acestu presents, macaru
ca s'a aretatu in urma, dupa
multa trecere de tirapu. Cad sta-
panulu nu numai pe patimitorii
eel din timpulu d'intaiu I-a cin-
stitu cu cununi, dam si acum
pe urma deschide usa celorQ ce
voescu. si le da aceeasl cinste
si daruirl Cuvintulu decl de aid
incepe povestsa lui Idnu vitezulul
ostasu aln lui Christosu, si pli-
nulul de charurile Duchulul. Dar
cine a lost elu, si de unde? Si in
ce chiptt s'a invrednicitu elu de
ceta patirnitoi'iloru si de cununa?

Trapezonta a produsn pre a-
cestfi b&rbatfi: cetate slavita si
mare, situate la resaritu si raal
aprope de Asirient, si se atinge de
hotarele Anneniel eel marl, Nu
numai atata, ci ea este si limanu
tuturoru vaseloru ce plutescu pe
mare, pentru ca este multu grS.-
itfi (renumii#) si imbe-Isugata ta-
tru tdte, fiindu una locu chiar la
mare, si locuitoril ceta til traiafl cu
negotulu navigatiei. Deci loanu,

101

86

I1AA AOROAHA BX^EME 'iftjHHX (ISHBHS
JIAAEAAUJE, HA AOEflO^'k'T'kAh M&JKA
HfcB&pWJKNO E^ g^EE Ilp-fenECTH

RDaroy.

3pA TOrO lAtTO AIQiUUMCA nOCTAljJA-
K'A EXCb'KOMOy KAArOHpARMA H EArOnpH-
CTfldlNA. MHAOyAlJIA JfiE H HfKE EX KOpft-
EHH AHWEHlA pAftH CTpAffiAftl)IH][li. (xhilO
Ell (A£§E HCHAXHHEh H pftO npOCTtipAA
CTpAfi/VfilJIH)[li OyVkuHAUJE, C14 KX (Est

B&jiia. r^Ko noMUoyEiuH, itOMmonAHh

Eit'aEUJH. ll IftKO OyVg'llMUJH, OyrfolJEHh
RjF ftlUIH, T&AffiE BS£A.BHJBE HAN HANAA-
HHKA KWpAKAlO, AATHNCKhIA EDECH CKIJJA
H MHOrOCOpORA IRE H EE^IilAMtlA. BpA-
IfS^H IKE RHHA HA MNlia'k BSCIIOA^BMIHCa,
IAK0 B7L K^AhlH rpAAR CMlfE HApHljAEMMH

rpcTAiiiA, fas kx Rft'ciiopoy, u hjke
wa,a v" nappy rpaflA, ujEftt okaereto-

\'ETK MHHKA NEptty OyEO TOMOy csijioy,
H OTHlnp^AHHOH llp'iiAKCTH TONAOy
XPAHMTEAIO. H UEAXI'a'nIE CHifEBP. SfTS

PENE ft HrEAWHE AAASKh HIRE (X A1NWR
5AE npl'HftE, WnhCRArQ oyEoxm WT-
CTMHTH npt^W'l'A, H^plCTlAllCKKU UT-
TOyjfiflHTIKA E'Ephl, TEOEfi KE B^pt llpll-
CTfiflHTH JOTA H np-fe^AHIEMh 'EAUJHME

86

cumparatura multaluandu, naviga
noianulu. Dar vrajrnasulu n'a
putut& lesne suporta fapta cea
buna a barbatulul

IM vedea adesea rugandu-se,
postindu; catre toll cu buna pur-
lare si bine apropiabiui, si milu-
icidu pre cet ce suteriaCi in co-
rabie din causa lipsei ; cu ochiT
plini de lacrimi si cu mana in-
linsa, mangaia pre eel sufcrindl
dicendu intru sine aceslea : pre-
cum vel milul, asa vet fi milu-
itQ, si precura vet mangaia, asa
vel fi mangaiatu. Prin acesla
r^dica asupra Jul pre capita-
nulu corabict, carele era de ere-
sulu latinescu si forte furiosu si
nromenostt. Pricina vrajmasiei
raultu invapaindu-se, daca s'a o-
prilu in asa rmmita Cctalca-alba
carea este la Vospor, ducendu-
se clevetesce pre muceniculO la
celti de atunct iparchfi aiu cetatil
carele era Pcrsu si caldti pazi-
tora alu amagirit predale de la
parinfjt lul, si a mintitu astfelu :
«EsLc, o igcmtfne, (|ise elu, unit
barbata, carele veni aid cu mine
si voindu a se departa de la Ira-
ditiune, si a se instiiina de cre-
dinta crestinesca. voesce a trece
la credinta ta si a fi partasu
traditiunilom vostre , carl sunt

102

8?

CXOEEIJIWttKb EblTH ('^B'kcTN^HUJH. MN\£-
rjJBMH KU tofo CTE RAATBAMH BX MOJI-
CKOAlb HftABAHfH NgB&TH. T'&WKE EKE
NEA1K NACKOp'k TBOpff (ipOMhlllUENlE.
HfMAft&IREW C l' Al h CEKE 'ka6jR« ^cXftCA,
ECTX KW MUOfOtAOBHAI ?KE H MNOrofi"
MOBHTEHb, tj MPtt'lttiKE BTOpblH, EX flpX'
fibH^ REAMfljKEtl Tpft()E§w'n l TEA rpAAd.
C'lA CAkiUJAEK NEHMTHBAA ONA AOyiflA, M
AOB&\H0 rAEMblHMh BX MEAlb, «.''(! pA,\0-

EiWk hfEKAKO 8*ACTi(Eb li HA W EkfoNOMk

Aviitrk craijum ftp^cR^, nobe.vk. ra

fbtTiffi KX HEAWy HpHgBATH MMHK4 H

ifiKo up-fe^hcri, r,\d kx HEMoy v'riapx^'

ftffiE 01 KO QTfEt fcOBOAfW UblSIAXb ft'
BX M^KEXb MgpA^HWM. H KAKO EilAro-
WTttBOft HAILED HRXCEMOIVKIJJEfl B'lifiOffi
OyAOEAEHb KblCTX. H NEAUAO t£& AfOKOS'l^

oynJ!§fincA. TakobI ew ectx nauja B-k'pA,

MHCTWMk Mb it MS Ka'cAETU. HCl'x'b c ('A'l a
KX CBOEt'i BXCIIAA'KETb AK>SbH. KAi'.t'OTE-
Wl'lE JKE JlOftAETb JKHT1I0. II ftAXFWfi

A<&rwjab, he itacHH npoHEE A^oyrwEb

CTQHNHM AAAE4E WTAOiKHfib, np'E&AHU
ffiE H 5AKWHU T't^b CB^TAOMh IWACCAtb-
I1OX0VAH. np-kftb BX« NipWANblHAi (KM*

3?

mal renumite. Ml-a declaratu a-
cesta prin multe juraminte, plu-
tindd pe mare. De aceea curend
sa fad cu elu cele dc cuviinta ;
cacl elu nu cu putina lauda s'a
tac&rcatii pre sine : ca este re-
mimitti a cu multa avere, si in-
tra nimica aid doilea intre eel
d'intaiQ no bill aT cetatel Trape-
zuntel.

Acestea audindu necucerniculG
acela sufletft, si raul(umitu Intra
sine de celc graile, 6re-cum cu
bucwie sculandu-se si presedendu
obicinuitulfi locu de judecata, a
poruncitu sa chierae la sine cu
cinste pre mueeniculn. $i cand
i-a statu Inainte a disu iparchulu
catre dinsulu : Cele despre tine
cu muKurnke le-am auditu , o
alesule barbatu, si eft te-ai v£-
natti de cucernica si totu puter-
nica nostra credit^, si nu cu
pu^ma dragoste te-ai rcinitu de
dinsa ; cacl asa este crcdinta
nostra, se atingc de eel cu gan-
dire curata, si invapaeza inimele
lorft cu dragostea sa, si da buna
curgere vietel si an! indelungatf.
Deci nu inlardia. alesule aid pri-
etenilom, ci lepUdSndQ departe
(credinta) crestinescft cea vred-
nica de rlsG, traditiile si legile a-
celora cu glasft luminatQ hulc-

103

bS

CXEHW pHIJJOAth. CEFO Gtt |)Aj\H KO^HNO
EXCH ffiENAMH 7RE H A/fef AIM C&HHj\\VUlAtA,
CAhillJAEUIE TEKE flpOllOB'b^mA'k NHN'fe
XOTA^iA EhiTH , CB'KTAkk HAUJEA II
KAArOHApOHHThlfl R-£pU. rpA^ll FlpOHEE
w' W.AKHE, CTAIIH CX HAMH It UXU, H
CB'kTA&iWHAlb rAAOOME, CB"kTO§t{pHOE
fipOCAABIt CAIIlfE. fl HkCTK U^Ati V. HIKE

TOiwoy npi^BxcuiMijjoii 35^5^, II

TXKAW ariETOMh T-^Alh giUIABAftlJJHAfe
ffip'ATBU lipHHECH. H T4K0 \VT l|pt %-
CTEAth H CAttOMk CI1QAOGIIWHCA CX HA-
MM n\KO EpATX JipiiCNU II CAAftMAHlillH
RSck',Mh MAKlVMk HACAAftHWHCA fill EOT,

6a HEAHKOSKE CIA nxCTpWH ONX |ftO"
KO& H KWEAplthlH PAAAUII, iVaHHX Mkl-
CAZHMA #HH SX§EEA,E HAIlOAIOljJh IjpH^bl-
BdAUIE pEKUJAArO BAK*. «$Vp BEAWH
«K,^ETE np-i^L L[pH it KHA3H HMEHH
«M0£TO pAA,H, HE npt^v^E flOOHAHTECA
*W B&grAETE IUI1 HTO WTltyjAETE
CBS OHS W. AACTLGOCA BAMh PAS EAW-
*yrKE HEBX5M'/r^T4 flpOTHBiMTATH
«IlpWTHBA'kftljJEItU EAME.» TAffi! HW-

EECTZEIJhlAlAw'^IAVl RX§p : &Bk NA AVITAt,
p,T,KA3iE JlpCCTEpU. RAPO^pSigHOSEHHO W8-

sce-le inaintea acestei adunarl a
to tQ poporulul; cacl de aceea
top impreuna cu muiert si cu
copii s'au adunatu, ca sa te a-
sculte pre tine celu ce voescl sa
fit propoveduilorQ aid luminatei
si renumitel nostre credinte.

Decl vino, o miuunatule, stal
cu not si cu omenil, si cu prea
luminatu glasii proslavesce sorele
celu stralucitoru si da cinste si
stelel, carea stralucesce inaintea
lui. si numai aces torn lumim
stralucitdre ad a jertfa. Si asa te
vet invrednici de cinste si dire-
gatorie de la iniperatulu, si cu
nol ca una. irate de apr6pe te vel
indulci de traiulu celu prea dulce
tuturorti omeniloru.*

Pe c&ud acelu pestritu de rS-
utate si viclenu graia acestea,
loanu, redicandu 1 ochil celintelcc-
tuall, chieraa in ajutoru pre sta-
panulu celu ce a olisu : tcSnd veti
fi dusi inaintea imperatiloru si
a domniloru pentru numele meu
sa\nu v£ Invfitap mal inainte
ce sa graitl si ce sa respundetK
intr'acelu ciasu ; cacl se va da
voue cuvintu, caruia nu-i voru
pute sta irnpotriva protivnicil
vostri. Apol si cu ochil cei
simtuall cautandQ la muncito-
rulu, isl redica mana si cu

104

89

S9

■eijja. MnHiiiHiWKc.4 phe Aa'rATH hYe-

MWNE REECTZRNO, HEEWMWH EJ^TZ I'AbJ
E!KE WTBp'ATUEUti £A fflOETO. AA HE e^-
A6Tb. HJR HHffiE #L ftdtTK K MOH iV j(C

ha <^Mh cIe kot^a np'i'irni mh. oyAiwiu-

Ol^ATBOEFO. K8UJ£A> KW BX TA GMifl CBO-

eYo ee^iecti'a ftOcrdMHk at*p. » to-
ko;k ivnVb rec'^\o\'a, kx naroyeii npiie-

A&JJH IIAA^ETCA, H GA H,i,\\i7h WTCT*-
flHTH HCTHHHA. CX HHEIAUt RXci'.MH BH-
ftHMblMH USE II NfBHp.HMMH TBApMH II
CAAIOAlOy TOiV.Oy CAH[(0y C^ATEIvfc.
e'pOIKE 'Ftil np'l! AhCTH TRWO/ft ttAP&IBK«b.
"IkTEflJH Il\KO B4. KJSliR HkCTh EEgOyMNt
npHHOa TBApM- n ^ E ^ £ A«2 WT MENE
kCTHIfU TAHHCTBO oyE-li^ f?EK, WTAOSKIi
AWAATfl UAAEfiAljIAUTGOEli AJHK MSFAtt
HHtCTIA, H CR^TA CHX ShITH CIIDAOEIICA.
HAVE CANIJA CIAA GJKECTZEMrO KpljlEHIA
gApfeftH, A HE EA CIE HEIUJIOt'M CB'k'I'IIAO
CALJIE, H IMTO'Mk HA CAOyjUEfi OytT ABAEHO
VI T H§j\dBUIAro. UTHKHArOMvE cfylbC'I'SA
CfclJIE. H EX METfifi'ATUH j\Hk CS|A,AHH0
KAKO oyEO K'i CKg^AHlE. ff KSflHO CilA\l1
tAWBECM-, BU^AEE pftU/K HA NEO. H
W4H CSRpOTArXj BSpilH ffiKC ftT B&PBjffc

bun^ indrasnelft respunse : Mi
se pare , dise , ca veditO min-
testi, igemone ! CacI nu sunt ale
mele graiurile celc despre lepa-
darea de ChristosulG meu. Sa nu
fie ! Dar nici sS. dea DomnuIG
meu Isusu Christosu, ca s&*ml
vie vre-odatS. ace^ta in minte.
Nascodrf sunt acestea ale vraj-
masulul adevemlul, ale Satanei
tatalul teU Cjtci intrandu elu
intru tine, ca intr'unu vasfl vred-
nicfl de necinste, si prin tine
vorbindQ mie, nftdajduesce a m£
trage la peire, si a me sili sa
me" departezu de adevgratulu
Dumnedeu, creatorulii, impreuna
cu tote faptuvile cele v&jute si
nevedute, si alu insusl acelul sore
pre care tu, fiindu cuprinsu de
negura inselaciuniT, 11 ft cinstescl
ca pre Dumnedeu, aducSndu ca
unu fera de minte cinstea cea
dumnedceasca faptureT. Mat v§r-
tosft tu insutl cunosctodfl de la
mine taina adcverului, lepada,
rogute, negura necucerniciei, ca-
rea a infS.suratu suflctulu teu, si
invrednicesce-te a fl fiiQ alu lu-
minet stralucindu mat multu de
catu sorele prin aurorele Dum-
nedecsculuT bote^fi; iara sa nu
socotescl ca este Dumnedeu a-
cestft luminltoru , carele este

12

105

90

1)0

CAblttlATIO, A * HE EA'^ET A1H tt'TKp'k-
LpUCA TEKF \l, CR GE§HAHAANMMTH W-
i}EMh M np'kCThlHMb A](0IWl». KEriOKAOHACA

cAHqoy. nejiocaShwK wrnw. iiEnoiKpffi

SB't^t T85OHMENHTOH EAtt^A c ' r P<*"
(TH.

Ci'S MHHKOy (\pX5H0K:\EMHMMK CA0KO-
MK r.UIJlS It >\HqA VV'spf^OGAmEMh, AltlJE
HA (TO HgM'frckdWE MHTAb, \M EX HA-
TpX rH'ISBA fiJCnAAttAUs IVTHEMb. H HE-
MOrkl HAMHWSt MJilKA TpXII^TH CXHpO-
THKAEUi'E. EA IrCJKE OH'A^A'liAUJE nOCfjf-
A'B TSMOHliCAXIIdrO Hdptt'AA. IU llcTHNHA
lV<\NHOiVth lipOIIOB'i'^OVEAlAj TOriffiHli-
pfi II AMI ffiE flp'fc'AUCTb hCTHHH'iHUIE
pEIJitl. ftO KOHqA HHJAAraEMft, !10BE,\I
BOHNWMK U'T W^EJK^A CXKA'kljUl AtHIIKA
H tEMOy NEffiE CAOKA IKOptE EhlBllloy,

iura nocptA^ ctoawe, hike ex p 6-

KA^HEIINblH, TiiifiE II ffiEIJAU AIIUViKKCTEO
HP'ficTABHTII (IOBEA'6. 1) BX§f/fc'sh MHilKOy

pustt spre servirea omeniloru de
catre Creatorulfi, fiindQ fiinta
de focfi, si creata in diua a pa-
tra, Cum decl esto Dumnedeu
creatura? §i Impreuna cu a-
cestc cuvinte, redicandu m anile
la ceru T a strigatu, ca sa fie a-
ucjitu de toti: *Sa nu fie mie
s& me* lepadu de tine ChrisWse,
de pari n tele teu celu fara de in-
eeputft si de prea santulii Duchu.
Nu me voiu Inchina sorekn, nu
voiu sluji focului, nu voiu jertfi
stelei eel nuraite cu numele pa-
timcV curviel.*

Acestea gr&indu-le muceniculu
cu cuventu indr&zne(.u si cu fata
irabucuratore, muncitorulu ade-
seaisjl schimba fata, aprinsti de fo-
culQ celQ din launtru alu maniei, si
neputendu mal raultu suferi lm-
potrivirea barbatului, pre al c&ruia
Dumnedeu elu flu hulise in mij-
loculu unul poporu ftrte nume-
rosti, (vSdSndu) pe adcvSraiulu
Dumnedeu propoveduitu de Ioanu,
iarS. pre credinta lui numita prea
dreptu amagirc, si resturnata*
pan& la sfirsitQ, porunci ostasi-
lom a desbr&ca de haine pre
muceniculu, si acesta f&c6ndu-se
mal degraba de cat ft cuvintulu ,
golu statu in mijlocu celu irnbrcU
catu intru Ghristosu, apol a po-

106

91

pElf. EACIIOtEAgiTEAh Sh'lTH NAAJt HEO-

eiiijiACA, iis nenoAE^Mhir'R ckoeas B'lipu

UTAlETNHKh. KZ IWUlElf IKE CB'tlTA'fcM Oy -

cpx^no npTHTii R't;p'b, ti hawhavi oyKpi-

CIITKtA 5AKIVHM OK*fcLJJACA. flpOHEE j\AXrftA
rift AHXOrfldH'lA OCTilBAti, IIIAIKE OS'filJIACA
HCMA'iHH. €G*kT05ApH0AVS? CAHljS NOKAO-
Hl'lECfl. AIJIEAII NH, TAKO Mil BAftroHApO-
»lllTkJrft HAIUE,Y. G'Upfilj HETKKA10 CSUUi
IfiE^A&All! TBO.i CKAJJOKAA IlAliTH, HrT.
HHklMH 3'kAH"iiMLl]ttA1M H ECTRCTBOy HE-
CRTpailHAIklAIH MSKiliWH licKOWUOy. H
K0HE!(3, ropMAHIJIOII CKAtjmi lip'kj\AA1!i.

Havinkb, hekacmocaobhhkii a^x iakoibe tki

rAEIIIli W BAC'ijKOJR CBBpKNM JICnAK H EHE.

Hifi MtTHWHftro Eft paeb ii imb npono-

K'k^HMKb.. IfJKE liZ TpOHL)!l CAABHMdFQ IKE

H ITOKAAH'lvEAUfO. eVo SEWT Itp'fcpW/y'l-
TEaTm fKE tl pO,\MTEMH HAHfciKOX'* B-fcpO-
BA.TH H TOMOy e',\|'iHOA\0Y NOKAAH'liTliCA
II TOAlOlf JKpaTBft \'eaaehTa npllNOtimi
HTOrO BAC'e'aAIi CK£ f \ aTEaHi (WcTi^p'ACTEO-
RATI1 ?BE » licnOE'Kj\OEA'!'lf. H TOrO HAtt
CififtlSi ffil'lBEIAtb H MpRTRMAUi. H?KE flp'l-
MftETfe. EA3ft4A KOmOyiKAO J10 ft^AWttb

91

runcitu a sc aduce loege rnulte.
Si cautandu la muceniculu dice :
«nu te-al fagaduitS ntfue a fl spu-
itoru de fabule, ci te-al fagaduitti
a te lepada de credin|a ta cea
nefolositdre, si cu osardie a veni
la credinta nostra cea luminata si
a te infrurnuseta cu legile nostre ;
decl lasa ac£sta graire zadarnica
si ltnplinesce ceea ce al faga-
duitti, inchinandu-te sdrelul celul
stralucitoru. Iara daca nu, te m-
credint£za, pe credinta nostra
cea renumita, ca voiu sdrobi
carnurile tale nu numal cu a-
ceste toege, ci te voiu ispiti si cu
alte munct ma* cumplite si fire!
nesuportabile, si la urmS te void
preda celel inal amare morO».

Si Muceniculu (respuuse) : *nu
sunt eu spuitoru de fabule, pre-
cura tu clicl, o plinule de t6ta
pangariciunea, ci robu alu adevS-
ratulul Dumnedeo, si acum pro-
poveduitoru alu celul in Treime
slavitu si inchinatti, intru carele
a crede de la stramosf si de la
parin.ll rn'ara deprinsu, si lul
unuia a m6 inchina si lut a-i a-
duce jertfa de lauda, si pre din-
sLilu a-lu socoti si a-Iti marturisi

i

creatoi'Q, si pre dinsulu ilu asteptu
judecatoru viiloru si mortiloru,
carele va veni resplatindu fie-cui

107

93

n

ire. Erj\a h rie ha cao\jkg.k hakwiwk

OyCTABAENNOE CAHIJE, TOrO nOBEA'ENIEMb.
riOMpRKNETd. Tt'AUKE flp04£E WO TAKOBO
tUsUUATH WT MEUE HAH Rl'^TH HENA-
ftliHCA. SffiE BW H llp'AB'ke p'ijjli, CIE II

Hmrb peks , dm \mw&mi tbV

ap'tiftknOShT/Ti IVT giifi.v'tTtAt. HH3H
(kwaonaca TBApunaHf tagAAEOiaro, a,oh-

^EffiE MOlVo Fuk ECA1& f&MMCAJ. npiEE
NKXCHA ,\*ii.UTEMO HEIIpi\B,\H. Nft Kpb.1-
JIUjilRCA EX PEKt flECi'H Npm II KESh-
MAMHtvltl ftBAENX CXTIMpH. H' CEEE OVEO
WT riOHEHEHiH iVlffiKI. CBOBC^rt, A1EHEXE]
KAKOB'isittt OySO pjJEUJH CXMpTH U'EpA-
gOfflh 3tlAAIffl0M0yMH EAU'k H KOy (iptft
not AH. ft A HE Itt ittHtt'st TR01IAUI NE-
>ttKT^«UIHMH I'AbJ AW A WrAAtM&TCA
OVU1H W NHlpKE pEME flppOKS l&flZ ACH/i-
^EHE II Oft OytTHAMH N^h, (j BflCE CKRp7ll-
HOE Til Alll^E A,ft NE H4ft&sr0 MOHMJ §J)H-
TCA WHimA, t£ TH (l&TN Hp'klAEKA'a

roTWRW H WKHAffiENM, Kill ffiE?MEMh,

ttTHEJWh CKIKHMfl. HO T Wi ,\AK['l. ME'HFMk
CSftp4EA"bH. II HI4AA ,\l)IE KAA HMAtUH
CHX^ AIOTKJJUM, HftNOCiiTH A\H HE kit-
HHCA. CIA EO EStt rOTOBh EC.Y12 CA^lfE
JlOflATH 54 AWEORt JfA ftolrS.

dupre faptele sale, cand si acesttt
s6re asedatti spre slujba dmeni-
lorQ, prin porunca lull se va intu-
neca. De aceea sft nu nadajduescl a
audj de la mine sau a vede
alta-ceva, Cele ce am disti mal
tntaiu, aceleasl le dicu si acum,
eft nicl odata nu voiu prefera
CreatoruM faptura, nicl me 1 voitt
inchina iapturel mal multu dc
cata CreatoruM, pan a" cand sunt
stapanO pe cugetarea mea. Dec!
nu inlardia, lueratorule alQ ne-
dreptatil, ci fa v&ditu naravulii
teu celu canescu si neomenosu,
ce sc ascunde Intra line, si slo-
botjesce-te de grija munciloru,
iara pre mine, cu ori ce felu de
mrjrte voescl, trimite-me' main-
tea doritulul meu stapanfl si
DumnedeQ, pentru ca nu inde-
lungu urechile m'elc sS auda prea
necucernicele graiurile talc, desprc
care (Jice proroculu: «otravade
aspida sub buzele loru> ; si ca
fata ta cea pangarita sa nu se
vadci indelungu de ochiT melf.
lata tp prestau cirnurile gata si
desgolite ; bale cu toegele, arde
cu focu, inneci in apa, sd robe-
see cu sabia, si orl-ce mal cum-

plite de catu acestea nu te lenevi
a aduce asupra mca; cacl t(5te
acestea eu sunt gata a le suferi cu

108

93

A\tAlTlilX<KE COypOBCTEOAUi NWKNWTEAfc

rJko ci'I camwa ri\Ku , pA^ropiiRCA

rH'liBOMh. llOBEA'llEJETt R8 CROpt wo
n6§EMM1 npOTAfHiRTH, H JKE§ftlEMb C*
K.lTUI.Wk NEAtllAOCTHENO KHTH. BZ TOAl'l-
KOffiE COypORETEO IlpO tl^hJ^WlIJA KA§NA"
IJJEH. (MM CIJJENNUHM ofsO WH'liAlh IIA'A-
TEME C£ ftpWEHTHCA, H fK^AU CZ
BZ§H0CHTH CA HA E!A5 r \°VX h * KPSiil.fiiKE

fa&rpwr&a r&oemoy ahijoy noAAiaai-
ijjAro MliCTd. a,a iko;nE bxch'xkeee Eii^t

CTJ)AA4AEH8j HA HBO EK5EEA, OyMNtH
WHH. E.\ArOj\ApA TA pHE BAKO tl BE
HONEffiE A\A MO EH CIIOAOEH.\E ECU KpKBI^
KpLJJEHMCA rp'is\w'RHtlA CKBpKHU 4HCTO
WTA1UTHCA.

IIorhiE'kAHlH fFE UOBE \VT HJfiKE pE4E
MWKh Bpw'cTH HAHH KHAZHWECA CHljE
CSftpWKHIllA pANftMH, tMO H TAAtOy eVo
llp-kcKljJHCA np04EE. TAJKE flOHEHJE REMEpH
HACTOrtUJEj ftEWHiWH CBA§dRUJE EEpi'irAMH,
BZ TEMHHL}* TAKO H'e'kMII Alps' TliBfj Tp Sy-
ria BXA\E*rA^Tt, ez oyTp-kiuniN Tore

BEAHHftttUiEMOV' JfpAHA TOMAEHT8, Bx 'y-

TptlUHIH JKE MA OEklMHOAlk AVfe'cT'E Hp"fe-

dulce|a pentru dragostca Chris-
tosului meti.»

Si raulte graiurl ca acestca
ascultandu muncitorultt cu cru-
dime, aprindendu-se de manie,
poruncesce de sirgii sa-lu intindd
pe pamintu si fara mila s^-lD
bata cu toege nodurdse. La atata
crudime au venitu casnitoril, in
catu santele acele carnurl s'afl
sdrobittt §i cu toegelc se ridica
in aeru, iar& fa|a loculul unde
zacea elu s'a rositu de sange.

V&iendu-se patimitorulu intra
acestea, redicandu ochil eel min-
tall la certt djse : *Multumcscu
tie, stapane alu ceralui, pentru
ca mfal Invrednicitu sa m£ bo-
tczu cu sange si s& me" spalu
curatu de pangariciunea paca-
telorfl.»

Iara fiil periciunii implandu-se
de furic pentru cele ce a disu
muceniculu, asa l'att sdrobitu
cu ranele, in catu mal departe
i s'a curmatu si glasulu. Apol
fund-eft sosise sera, legandu-lu
cu dduS Ian turf ilu aranca in te-
rn nita ca pe unu cadavru mortu,
pastrftndu-lu pe diminetft pentru
cea raal mare selling iuire. Iara
ditnin^a. presedendu la loculu

109

TUHUIlk ECU B'lin^K H>KO MM MJKaHUJdd
TEKE W ! ?KHj\4*Th p«A. H' NWHIffib,

CX^pUEAIIIHblHXMH ILViTEIfli « Ctf.,\'l'H, HH
MAAO nODENIHIA A§5 TGOp,*. « IIOEAHKOV"
EU BXH"EUJHIh MAWis HAKS (tACTlkijlAITtA,
onOTOAfiKOy BXHATpXU'llI OEIUBvksTtA.
EEAiiKWU pEHE AflAS,* AloE iT!E HQHEIEhTE
Nt HMO, pAjfit EIRE nptTp&R^TH flO
KONU,A HANKCMR4A tttii WT TEEE, Oflip^-

ftCltyh 9B'bpOBji<\NklH OHS, TOAlOy np'E
A,CTABfmi IWIIIKA nOSEA'L ftA li\KOJKE npt-
ACTA CE#TAOttb A II HE Alb H pAftOCTHeiK

Awe<r, EZ5p'bBK n.iHh c«A,in irA cv-a,"'

RAEH1E noJUMAWf, CfikTAOE ffiE AliiJE H
w'EfiAiVCEAHHOE. H KAKO EX TOAl'lKO CX-
^pOEAEHH'kAlh, II pAgC'liAMN'k.Wb T^AECH,
AUU II ELflE OBp KTAE™. M' r.W its
HEiWOy. §ftl'lllHAtl l' WAN HE Elfi KOTOpSE
GEJ^IlIcTIE TEOHMh HElldKOpCTBOAlE npliEE-
AEH Ehj'cTZ, fAKO CA,{/\KAro It AKJEE^It'kll-
Ulftro E7,ck,\\K fAttl'MIt BEJMAM AH lit II-
TMCA fKllBCTA | OKA l IE AIJJE AWEMOy pA-
§OyMOf IIOBliHElUdCA; POTOB3 ILAVKJt EX
MAlUdJfli ftfljp, CaflpMAEHUHItt Til fU»-
TEA\E 5APAKIE, G/Y.T EW of NAC BpAHESE
AUIOI'O Jf^U-'ifiHfl, \VT KHftiAJBE H I'lEp-
{HA>1 npHUIE^UJEM. AljIE Aft (j EljJE \'pit-

94

obiclnuita acela cu chipulu de
feii, poranci s£ i se iafaLiseze
maceniculfi.

VMendu-lGjudecatorulu c£sta
ca fata luminOsa si cu suflelO
bucaiosu, Fa pusu in mi rare faj,a
cea iuminosa si bucurdsa, si
cum intr'uno trupu at&tu de
sdrobitu si risipitti se afla IncS
sufletfl, si a grSitfi catre d insula :
«VedI, Ioane, la ce necinste al
fostti adusu prin nesupunerea ta,
in catii puiinu a ibstu sa te Iip-
sesci dc vieta cea dulce si prea
iubita tuturoru omcniloru ; insa
de te vel supune socotintei mele
a! gala in putiue dile sanitate a
sdrobticloru tale carnuri, cS,ci
la nol sunt raultl doftorl m ester!
din India si din Persida venift ;
iara dac& inca esci cvestinu, sa.
scii, ca inca mal multe rele te
asteapta.*

Si muceniculu (a disa) : «o ju-
decatoaile ! ea nicl cat de putinu
rm portu grije de c^rnurile mele
cele sdrobite: cacl cu catti omulo
nostru celu din afara putre^esce,
pe atata se innoesce celu din ]&-
untnij (|ice Marele Apostolfl, In-
grijirea mea nu este alta, de cat,
ca, prin Christosu celu ce me
intSresce, sa rabdu p&na in star-
situ (relele) aduse mie de tine;

110

%

%

ii,\ , e,y 1 ijiiiauw \"£. Gam kw~ pE4E. npt-
Tpari'lsBtin aȣ fto KOH14& tI ciketu.

AljJE Oy"KO HTO HOB-g'hIUEE OyMWCAHIU FCII
TKOpH. np&BWA BUT TH pAHU Nil EX
HTOTi .\lltt ESM^NHIlfftCA, GlIAtll lurk-
M f i,\ pMMH P A U AVI H UK A , G E£0 yMH M H A\<Yi-
MHTMk nOCpdMSEN 1 KfvlKI^ It C'ATpftCKA
rNi'sOAH* II IM0 SK'fcp' pu'tftlMfi, (14KW
ftpOCTpXTJ !l6§Ei\UH AVIHMKJ, AWT'lifilUE
I1CGEVK GIlTH. II 'Mil OyRO SHA^A "P^*

AvktrliRA^ijJE ftpofra ftpoyra, i&ko ha-

TJWNUk CS HHUMtl B&t'lATpXHIHMH ftO-
BOANO KOCNttTHCA. 0" N/KE MATE A 111 Ml-
tjhIemu OyCTElU HA^HAA\EHABAA1U£. a a
NLKO II BYV11NH H5NE.V\6rOJim KlifclJJE AA.4-
MANTCRU* Oliu" fttfi* OV^M, II BS&CEKb
EX^pACTA I1C 5WpCTB8,T 1 1)11 MX'h BWIIaUM

NA cKBpRHHiro m\\x, rorb HEMHAOCTIt-
bmh oyiuMiiauiRijiE h npaRs ii coypos-

GTGO,[IOEE,vii npHKECTH Ktt'tlt HEOV'AWIEIW
y CEfjriOlA. H IIW'S* ISftHHKft TWO
Wn.VI.IJli Kp'GJIKO llpHEA§ATM. B&ffjCTH M
HAN' IftHHOMOY WT BWMMk, II HOtT&r-
NtMAb rp(\A4 EAHKA C, ' Ad " r ^" KW ' N10, * f

ciwoy KMEiiJoy, u&vm K-k cf tin no

BStllBOy PpA^Oy. BH^'flMTE 0V.V1MAEHO EAA-
rOMECTIIBldHXb wNllAU. fld IftKOffil npH"

cacl insulu a disu : celti ce va
rabda pan& in sfar^itu, acela se
va mantui, De at nascocitu ceva
mat nou, fa ; caci ranele talc cele
d'intaiu eu nu le socotft intra
nimic;!. »

De acestepreatn^eleptegraiuri
ale mucenicului muncitondO fi-
indu rusinatu, si tremuraudG de
manie, si rugindG ca o fcra, iarasl
inlindendu pe pamentu pre rau-
ceniculu, a porancitu sa-lu bata
mat curaplitu. Deci unii Vail ba-
tatfl schimbandu-se unit cu altii,
in calu intcriorulu lul de ajunsu
s'au atinsG de cele lalte marun-
taie. Iara elu pria soptirea buze-
lorfl insemna rugaciunea. Cand
si pstasil au ostenitu ba tend ft
madularile acelul sufletu de dia-
mantft, si privitorii de tola v&x-
sta strigati asupra patigaritulul
judecatovu, defaimatidii n&ravulii
lui celG nemilostivu si salbaticia,
porunci (acela) sa se aduca unG
calu netnvetatu si sire'pu, si sa
lege tare picidrele mucenicului
de coda aceluia, si unulu din
ostasl sa incalece pe dinsulu, si
in tola putcrea calalui sa alerge
■ pe ulitele cetatil. Fftc^ndu-se a-
c^sta, fu taritu santulu prin tota
cetatea. Vcdere trista pentru o-
cbil celorti cucernicl! Iara cand

111

%

JfOJKAWUIE HIKE efrO RAdMAM CKBSjk tsy-
A,EKCKAA ffillMMJU. BSftf.\)[ift AMU* pai,-
BpdtjJMilJJE I'g^EE. II C'A fl!KE EX prtKg
ttfip^TUllMMCA. ,\\ETdA\'A MA C'iTO, Ciwii-

XKi KE5VHNHI1U nfton'§n^ca!)iE ii nifiik-

[1U. 8'j\HN ffiE WT WHJft E'/i )[pAYltilttt
BXTEKt. H MEM' H5fiA'liKli HMThJKE C'iTO

11 SkTe h nttft etc rAaesi WTckni, h

TflKO U (lp04EE T"iiAO U h T p&UmTE, M
M'iJtT'fe w'cTdBHUU CR rA.\BOA AEftUtjU
MEKf'krOiWA. HHKOMOy IKE WT EAJTO'JEC-
TMBKIH^ CEAlOy npHKicHJRTHfft CM&&-

fix Mop IKE TOH ,UMS4|\UMII ttThl
IAKHUIACA rWpatjJE, IM \ MW6E tIIai),
H Tpll |H£L]Th CldiTOEHflHifH MiTi/RIE. HE"
"§PE%ENN4 H'UKU C[jlEt)HOC.\w'i;CTECiV,Y,Lj]£
H KAIf^EHIA Tfiw'p/MJIE. CfASflZ ttTHEHh
CX NRCE NJft T'b:\ECEMd CTI'O oifTRp&IU-

^lJaiiieca.

GHE OyKO MKW'SH EHfltlllA. EftHtURf
W I'gftEH EttoflKE Ii JpAIVlfiMA 6AB3b
E'lilUE, ^BKE HMHOro CTpd^AflHOE AE-
ffirtUJE T'&U), AlH'kKX IAKO CljlEUNHKM )fpT-
CT'LUICT'i'H Ilf/iHfltt'lUA TOH EX§ATU (I 0-
Kli'twli f)()'tlj\i{TH IIOrp£GElHS,BX§EV AftKB
CSC CTjrflMifUl iMHCI'O lipHEAHffiHBCA, X^"

celii ce ttra pe santulfl a ajunsfl
intre locuintele Jidoviloru, chi-
tiiad Jidovil, tntorcendu-sl fetcle
si cu cele ce se aflati in mainile
loru aruncau asupra s&ntului,
producendu chicote fara de ran-
duiala si absurde. Tar£ unulu
dintre ei, alergandu In casa si
scotendu o sabie a ajunsu pre
santulii si in data I- a taiaiu cinsti-
tululu: capu, si asa deslegandu si
restulu tmpulul, 1'au lasatii la
unft locG cu capultt, zScSndO
dispref.uUfi. si nicl unulu dintre
cuceroid nefodrasnindu a se a-
tinge de dinsuid.

Iara tn noptea aceea s'au ara-
latu lampe de focd ardertdu d'a-
supra trupului mucenicuM, si
ore-care trel barbati cu ehipfl
de lumina vostindu nisce cavinte
ssLnte, si facendn cadire, si unit
stalpa de focfi s'att int&ritu din
cera d'asupra trupului santului.

Dec! acestea mult! le-au vC-
dtitu. Iara unulu dintre Iudel a
camia casa era mai aprope (de
Ioculfl) unde zacea raultu pati-
mitoriulu trupu, socotindu cS.
preotil crestini au vetiitii sa-lu
iea s,i dupre obiceiu sa-lu predea
ingroparil, luanduunuarcu cu s^-
g^ta si rnultu apropiindu-se, voia

112

07

97

TA OyCTp'^UlTH EAHHOro W AWHMMHjfk
\V N^k tuJEHHHKk. jV 1 laK0 OyKW nf)0-
TUffiE EAHKA EAlSy CKAA R^lUE, lipii GMCTX

cTp*kAfl oyso ca t^thbom npHAxnujii ks

/VECUKlfVL ETC ptfKkl npXCTO,\1b, A&K&E
EX A'tjBOH. HIIXE GW" HA lUVVEpEll'lE flDy

cthth aiwtkauje CTjrkA.v;, miike iuku

CBO,?!pff,U,t WT Ch\'k Nitt'liTH tn6GWA,HkJ.
H CH1HT AKJTOE OHO TOiUAENIE flp'bjk BXC.?'
IfClflh npliTflXM'B. HIKE E'\'H<yiAAl M5*UA' e
ESJJEHHb, AHEBII IKE CKHTA^lflOV 11 HlSftHH
AH 11 M Tiffi'lE HEBttAHMH Kkj'llU II CE'li'i'WEE

*«H no&ofiWj h npocTo bz;^kii isgpurs

tS'MlKASHJlKa §p^)f» w'KAAHtlLirO ONO-
ro CT[/fcAU,A. OtlfKE (lOTEHKOy EXCE CKA-
§OEiUli1£. TAIKECBL 0\'EW CBOBOflffi KA§NH
flpHEAUETk, AlffiWTEA IKE 0'EAW ofKQABCA
1 llp'kCAAGH'RAIb. Eu'EUl'iH\'li,)[pitT"i.\HWMb
nOBEA'liEAETk llorpEGCTII 'lijAO EIKE BV
§EMUJE H ftOCTOIMO A"frlN3 llOHbTUlE, BX
rnrhiU 1 IIOAw'lKHllJA AvKtT'E. ^NEAAJKE
ME MHtt'rUM ,YlHA;OlUEA,UI11Mk (pp^rx 0118
HIKE cffO HA AVIHIE llptflACTX K'ACX^^
EPO OYKpAiTH » B» CBCA WTHECTH. H' EX
Ej\HHk WT HWIJ1EH SUI'JflOAOV MHO E|HSMiA
c'gp-kTh, I) CA WW AMI DpHUJEA h Rxc ^"
(1ARAAUJE \'OTAH§.iVrH AUv'^JM. E£ TXIKE

a sageta pre unulu dintre acel
preotl parutl. Dar cand a trasfl
pe catu I-a fostu puterea, a re-
masu sageta cu corda Iipite de
degetele nianei drcpte a lui, iara
arculu, de mana stariga, in catu
du putea nici sageta sa o slo-
bdda dup;e scopO, nicf manele
a si le slobcxp dintr'insele. Si
asa ac?a cumplita chirm ire o a
suferitu lota ndpt^a ace.lu evred
puiti alu vipereloru. larS dupa ce
s'a luminatu de d.iufl si s'au fa-
cutu neveduti acel barb at! mi-
nunati si asemenea luminet, fara
osebire (dmenit de) tota varsta
adnnandu-se priviau pre acelfi
ticalosu sagetatoru ; iara elu cu
amaruntulu a spusu tote. Apol
dobandesce si clu slobodire de
pedepsa. Iara muncitoriulO forte
temenda-sede prea fiiavitele (fep-
te) celc mtamplate, poruoci ere-
stinilorCi sa ingrdpe trupulQ, caril
luandu-Iii si dupre cuviinta cir>
stin da -Id I'ad pus& tntr unil locu
cinstitu.

Trecendti nu multe dile, Fran-
gulQ acela. carele predase pre
santula la muncire, a voitfl
siVlu fure d sa-lu due a la ai scl
Si Intru o ndpte, aflandu timpu
bine potrivitrj si venindti cu ai
s6I, a sapatO voindu sa iea.mds-

13

113

W IftKltlTtB JfB3 BOMNb. np£58HTEp0y

4P"kbe OHo,i cnAijJoy, Bsnm ru bx

CKOpt TEH II KX 4RKBH CEKW OfKpACTH
AU X* TKTb. (JnffiE EAHKO TOAWY CKO-
pOCTb. EXCTMBH II NA M&T'fc Ekl'sh. OEp'k'-
TE rpOKK pACKOIMNk II "NlAO SEgWAAfl
HIWTHEttNO. CXpflBb OyEO K.WQNUTK
EhJA MOftH H KbJBWEE CKflyABK, HpOCAAEH-
IJIA BA CTWA CBOA npOCAABA'bftlJUrO.
fTHWSffiE (lW WftlfJH HgEMUlf, BX CTOMb.
IRp'iTAKHHU/k IlOAwVuiM EAH^b CThJtf

Tpanigu h tako rip-feEu'cTa 5 h mhw-

XUM H-feVftE A'BTk

GDT TQAH HE nptCTjUJA SHE K3KTXBHAA
H^BAd IAEA Em A HACTO lft BA^THCA BX
pA§AIIHHKlflXh HWlJIEXh OBOrAA OyEO CTAX-

na wrtjEHh eAx°AAipf* h rrofcipk ha"a

rpOKOMb MHHttA. BOrAAfKE CHAbJ (diKUA
KfRTABH^HtUA CSp^AAJJI*. O'sOr^A

cet'tw n-e'kwa, h katoaxahTj it£km

VVT T^Y HCX0A*l^ J . ftiKE H B& CA0y](A
nplHAW'JJJA HIKE TOl'AA EA TOHKCT HE4I'0

rotiiO(\CTBoyfli!jjo,\wy k&ce/k moaaobaaxuk

I) lIOMOpft, X*\i AlOKEJNijMlUOAWy H BEAII-

KOMoy BWEao^t iV aaeBa«AP°V' MM^y

WHUIMH 0\'KO OyKpAUIAAIJIOVCA EAAI'MMII

98

tele. Intra acelasl ciasii se a-
rata ostasalfi lul ChristosQ presbi-
teralul Bisericel aceleia In somnQ
dicgndu-1: «Sculandu-te al6rgade
graba la Biserica, ca voescu sa
mS fare.* Iara el a cu mare graba
sculandu-se si venindQ la loco,
afla mormintulu sapatti, si putinu
lipsise de a nu fi fosiu trupulu
luatu. Decl chiamandu 6me.nl
cucertiicl si spuindu-le cele In-
Umplate, au proslavitu preDum-
nedeu, carele proslavesce pre
santulu. Si luandu acele cinslite
moste, le-afl pusa in santulti al-
taru aprope de s£nta trapeza,
si asa au remasu septe-decl de
aril si ceva mat multu.

De atunci n'aQ incetata a se
a rata adese 6re-care aratarl dum-
nedeescl in deosebite noptf : u-
neorl unu stalpu de foeQ pogo
randu-se si standu d'asupra mor-
mintulul muceniculul, alte orl
ore-care puterl prea dumnede-
esci pogorandu-se si ore-carea
buna miresma esindo de acolo.
Acestea au venitu la audulu celul
ce atuncea cu cucernicie dornnia
preste tota Moldo-Vlachia si pe
tgrmulQ rnaril , iubitonulu de
Christososi marele Vosvodu Ioanu
Aiexandru, carele era barbatu
infrumusetatu si cu alte bunatatT,

114

HA H MSHKOAIOKHOY CttljJOy. SftMA ONX
AWlWbCKfclH\*b OyB'^A'fe AHVlpEH, H C«X h
mEAAKTEMIiORbATli EblKb, H CX CaB"(sT0M(i
HIKE TOI^A UJIkVbHAA ApABAlJIArO (LjJEN-
HtHBMTO ipXfenfflM iu/cM(|)A, riOCHAAET
BEAMffJKA CX ^OEW^HbJKMK EWMIKTEO.YLh,
CX BEAHKOrt HbCTltf lipfcNECTH K& MEMOV
^«TiHH5CftA8HM M>1M4 T"&\0. 8/fiE flJW-
LUb EX CKOp'b, CI A,OCTOHHO,Y, %£Tl« t'
nOAOKAAljJIH.Mii oftpXA/lEMb gcp'liTAETb
CX BSC&AMI CAABNMMH CBOH MH, II MNWX4
MtUHMIi wifMffitta AM A HI GffiiltXb EtJJE SI
H ApX'lEPEWMb »' BXC&Mb. ^KW'bHUH
Iipil WbT0A\b, CX CE'ktpAAW If' KtyUlJ, «'
fflv'pu KArOBw'nHU,VlH. npHIIAftAETb KX
pAIf&cfrO. OEbEMAETh MHOroCTp^AAHOE

» . I ' , . v ,

HOT'RAO. DpUAArAETb CROH WSH H QyCTH'E
KX TOr' pAKAMh, CAK§M H*gftM EAETb W
pA^OCTH ftORW Any, WO np-fifl AAFAFTh
XpANHTEA'li [RoiU AP&ffiA&l II TAK0 EX
C-rttlUJOH MHTpWIIOAiH nOAAPAETh mthc,
EX CB'bTA'klUb CBOEAAb TpA^t CWMABt,
CEftEMk CTftilt. Sbl BimtlXiKE TOrftA KC-
utAEUIH, C'A^pXmHMblAlhHAlh W pA§AHV-
NhlH^b NEA/RrbJ OCTAEAJ T'ljAlh tAAVEMh
DpOIIOEtAOGATH OK,\r<\ETEACTEWEANHbJH-
Mh. OkAME CtiqEEb H^M-fe A%l'A KOHEM&

99

dar si iubitoriu de mucenicL
Cand elu s'a InsciinfatiJ de

m6?tek muccniculul, si cuprinsu
fiindu de dorinta loru, si cu sfa-
tulu celul ce atunci carmuia cele
bisericescl, a prca sfin|itulul ar-
chiepiscopu Iosifu, trimite unQ
boiaru cu destula oste, sa aduca
la dfnsulft cu marc cinste vred-
niculQ de slava trupu alfi muce-
oiculul, pe carele in graba pri-
mindu-lu cu cinstea c^a vrednica
si cu osardia cea cuvenita, iluin-
timpina cu top eel slavin ai sel
si cu forte multu poporQ din 6-
menil Jul Durnnedeu, IncS si cu
archierel si cu tola clerutQ bi-
sericescu, cu faclil §i cu tamie
si cu miruri bine mirositore.
Sc prostenie la racia, cuprinde
multu patimiloriula acela trupu ;
atinge ochii si buzele sale de
manele aceluia, varsa lacraml de
bucuric destule, \\t\ propune pa-
zitoru alO statulul s60, si asa ilu
pune cu cinste in prea santa mi-
tropolie in luminala sa cetate
Suceva, (unde era) scaunulQ s^Q.

Despre vmdecaiile loste atunci
celorft coprinst dc felurite nepu-
tinte, lasfl sa pcopoveduesca
in^il eel ce ail primitu bine-face-
rile.

Decl astfeliO de sfarriitu alu

115

100

100

ill 1 MUX. CllljE HEHfeCTH B4I*0 (WpAMH
v"n4pX'l. CHI(EIIi Rtl'jiEiflA EK n^EHS?fe 130-
KAjd. (II L)ERbIMM!l It' EiHlfbl fffellMACA

nr n^EWenoiojnHaiBi pAKsTi. ch lie ao-

SpOKO^nAZfTM iWilHtfOEO. MMfl J4CTS,
AUtOrOM (IpIIOKlJ'lvTE, Hilfi'kTHUKOy 1"EA&
IS KOIKE Gp'KM KTtftt, HEOT&W|f B£
TpAllf^WHTifij M.ft n BLIIIIHEMoy lEpA-
AWy StTpXMHU, EH AU1UCEUH AH KX IJKO
AVlNKX, EX ;\E[.A 1 UWBO H'KAJtO EX CEAEHfa
tTXb, Bb (ptT&HiUpA KATAA. EX Ipz-
TurUHETA'llNU, HE^d'IMHCTXliHli TpH*
CT'bll h' Ufl'kK^TRRH'blfUJOJI flp&TOA
TpOHljH, Ittli CAAfU. ftp&KA&J HMTk.
REAMKOA-fellTE. IKE H flOKAJlfEHll. HHWtiKE II
BK EE£KOIIE'IHUA E^K* M K'kffbl, ilvUI Mb.

rnuceniciei a avulu Toanfi; asa a
MsinatO elu pre necuoerniculi>
iparchfi; asliWiB de lupta a ara-
talii elu intra nevoin^; cu ast-
feliu de cununT a's incununatu
elfl de c^tre mSna puitoraliii
de nevoinfl.

Astfeliu cste negu'atoria cca
buna, a lul Toanfi. Pu(inu da si
roultQ a casligalti, Hebelultfi a
lisatti trupulu ca pre o sarcini
si a nazuitO la lerusalimulfi celu
de susd, in ceta muceniciloru
ca unu muccnicfl, to atnulfi lul
AvraamB, in locasurile sanldoru,
In limanulft celu founfj, in pala-
turile cele neputredit6re, pres-
tfindfl fara mijlociloru prea san-
tel si pr?a dumiiecjeesctl Treiml,
careia cste slava, stapanirea,
cinslea, marea-cuviinta si inchi-
naciunea, acum si intra nes-
fardtele ve'cml ale vecunlor. A-
mintt,

„Au fost multe persoane [de-a lungul timpului],
care au vietuit dupa buna invatatura si dupa cum Ii place
lui Dumnezeu.

Una dintre ele este si [barbatul] acesta, despre
care dorim sa vorbim, chiar daca a trait in zilele din
urma.

Fiindca Stapanul nostru nu numai pe Patimitorii
dintai i-a cinstit cu cununi [mucenicesti], ci El deschide
si celor din urma usa [Imparatiei Sale], daca doresc acest
lucru, si le da si lor cinste si daruri [dumnezeiesti] .

Iar cuvantul nostru de fata este despre loan,
viteazul ostas al lui Hristos si eel plin de darurile
Duhului Sfant.

Insa cine a fost si de unde a fost acesta? Si in ce
chip s-a invrednicit el de ceata Patimitorilor si de
cununa [muceniceasca]?

116

Acest barbat s-a nascut in Trapezonta, o cetate
slavita si mare, situata la rasarit si in apropierea
asirienilor si care este la hotarele Armeniei celei mari.

Cetatea aceasta este un port pentru toate vasele
care plutesc pe mare, fapt pentru care este renumita si
imbelsugata cu de toate, locuitorii ei ocupandu-se cu
comertul pe mare.

Iar loan, cumparand multe lucruri, naviga pe
mare. Insa vrajmasul [diavol] nu suporta cu usurinta
faptele cele bune ale barbatului.

Pentru ca il vedea adesea ragandu-se si postind si
cum se comporta fata de toti cu buna purtare si
chibzuinta. Pentru ca el dadea milostenie celor care
sufereau pe corabie de diverse lipsuri, avand ochii in
lacrimi si mangaind pe cei in suferinta.

Iar intra sine isi spunea loan: „Precum vei milui,
asa vei fi miluit si precum vei mangaia, asa vei fi
mangaiat".

Faptele lui insa 1-au facut pe capitanul corabiei,
care era romano-catolic si foarte furios si neomenos, sa
se porneasca impotriva lui.

Si capitanul a inceput sa il dusmaneasca intr-atat
de mult, incat atunci cand a acostat corabia in Cetatea
Alba, care este la Vospor, s-a dus sa il vorbeasca de rau
pe Mucenic la eparhul cetatii.

Acesta era persan si pazea cu ravna amagirile
primite de la parintii lui. Tocmai de aceea si capitanul 1-
a mintit pe persan si i-a spus:

„Este, o, ighemonule, un barbat aici, care a venit
impreuna cu mine si care dorind sa se departeze de
traditia lui, adica de credinta crestineasca, vrea sa treaca
la credinta ta si sa fie partas traditiilor voastre [persane],
care sunt mai renumite.

Si mi-a declarat acest lucru prin multe juraminte,
in timp ce calatoream cu el pe mare. De aceea, sa faci cu
el, foarte repede, cele de cuviinta, caci nu e unul fara de
cinste. Caci mi-a spus ca este renumit si ca are multa
avere, si ca este al doilea intre nobilii Trapezuntei".

Si auzind acel necucernic suflet aceste [minciuni],
fiind multumit intra sine de cele pe care le aflase, s-a
sculat cu bucurie si a stat pe scaunul sau de judecata si 1-
a chemat la sine pe Mucenic.

Si cand i-a stat inainte, eparhul i-a spus:

117

„Am auzit cele despre tine cu multumire, o,
barbatule ales, cum ca ai fost vanat de cucernica noastra
credinta si nu cu putina dragoste ai fost ranit de catre ea.

Caci asa este credinta noastra: se atinge de cei cu
gandire curata si invapaiaza inimile lor cu dragostea de
sine si da buna curgere vietii si ani indelungati.

Deci nu intarzia, alesule al prietenilor, ci leapada
departe credinta crestineasca cea vrednica de ras,
traditiile si legile acelora si, in mod luminat, huleste-le

5 5 O 5 ~ ~ 5

pe ele inaintea acestei adunari si a tot poporul.

Caci de aceea, cu totii, impreuna cu femei si copii
s-au adunat acum, ca sa te asculte pe tine, pe eel care
care voiesti sa fii propovaduitor al luminatei si renumitei
noastre credinte.

5

Deci vino, o, minunatule si stai cu noi si cu

~ ~ 5 5

oamenii, si cu prealuminat glas proslaveste soarele eel
stralucitor si da cinste si stelei care straluceste inaintea

5 5 5

noastra, si numai acestor lumini stralucitoare le adu

~ 5

jertfa.

Si asa te vei invrednici de cinste si de dregatorie

5 5 5 O

de la imparat si, impreuna cu noi, ca un frate de aproape,
te vei indulci de traiul eel prea dulce al tuturor
oamenilor".

Pe cand acela, plin de rautate si de viclenie graia
acestea, loan si-a ridicat ochii intelegatori [la
Dumnezeu] si a chemat in ajutorul sau pe Stapanul, Cel
care a spus: „Cand veti fi dusi inaintea imparatilor si a
domnilor pentru numele meu, [atunci] sa nu invatati,
mai dinainte, ce sa graiti si ce sa raspundeti in acel ceas,
pentru ca vi se va da voua cuvant, caruia nu-i vor putea
sta impotriva dusmanii vostri".

Si apoi si cu ochii trupului a cautat la muncitorul
sau, a ridicat mana si cu buna indrazneala a raspuns:

„Mi se pare ca spui lucruri mincinoase,
ighemoane! Pentru ca nu sunt ale mele cuvintele cele
despre lepadarea de Hristosul meu.

Sa nu-mi fie mie aceasta! Insa nici sa dea Domnul
meu Iisus Hristos, ca sa-mi vina vreodata in minte acest
lucru.

Ci acestea sunt inventii ale vrajmasului
adevarului, adica ale Satanei, ale tatalui tau. Caci intrand
[Satana] intru tine, ca intr-un vas de necinste, si vorbind
prin tine, nadajduieste sa ma traga la pieire si sa ma

118

sileasca sa ma indepartez de adevaratul Dumnezeu, de
Creatorul nostru, si al tuturor fapturilor vazute si
nevazute, si al soarelui, pe care tu, fiind cuprins de
negura inselarii [demonice], il cinstesti ca pe Dumnezeu,
aducand, ca unul fara minte, cinstire dumnezeiasca
acestei creatii a Sa.

5

Ci, mai degraba, tu invatand de la mine taina
adevaralui, leapada, rogu-te, aceasta negura a
necucerniciei [de la tine], care a infasurat sufletul tau, si
invredniceste-te a fi fiu al luminii, stralucind mai mult

5 7

decat soarele prin aurorele Dumnezeiescului Botez.

Insa nu socoti ca este Dumnezeu acest luminator
[ceresc, soarele], fiindca el a fost creat de catre
Creatorul [nostru] spre slujirea oamenilor, fiind o creatie
de foe, care a fost creata in ziua a patra.

Cum deci este Dumnezeu o creatura?".

Si dupa ce loan a spus acestea, si-a ridicat mainile
spre cer si a strigat, pentru ca sa fie auzit de catre toti:

„Sa nu-mi fie mie a ma lepada de Tine, Hrisoase,
de Parintele Tau fara de inceput si de Prea Sfantul [Tau]
Duh.

Nu ma voi inchina soarelui, nu voi sluji focului,
nu voi jertfi stelei, care e numita cu numele patimei
curviei".

Si graind aceste cuvinte pline de indrazneala cu
fata bucuroasa, muncitorul s-a schimbat de mai multe
ori la fata, aprinzandu-se de focul interior al maniei.

Si nemaiputand sa suporte impotrivirea
barbatului, care ii hulise dumnezeul in mijlocul unui
popor foarte numeros, si auzind propovaduirea
adevaratului Dumnezeu, facuta de loan, in timp ce
credinta lui era numita, pe drept, amagire, si rasturnata
pana la sfarsit, acesta porunci ostasilor sa il dezbrace de
haine pe Mucenic.

Si lasandu-1 gol, acesta statea in mijlocul celor
imbracati intru Hristos.

Iar ighemonul a poruncit sa fie aduse multe
toiege. Si privind catre Mucenic i-a spus:

„Nu te-ai fagaduit noua sa fii graitor de fabule, ci
te-ai fagaduit sa te lepezi de credinta ta cea nefolositoare
si sa vii cu osardie la credinta noastra cea luminata si

5 5 5

infrumusetata cu legile noastre.

119

Deci lasa aceasta vorbire zadarnica si implineste
ceea ce ai fagaduit, inchinandu-te soarelui celui
stralucitor.

Iar daca nu, te incredintez de faptul, ca in numele
credintei noastre celei renumite, voi zdrobi carnea ta nu
numai cu toiege, ci te voi chinui si cu alte munci, mult
mai cumplite si cu fiare insuportabile si, in cele din
urma, te voi lasa sa mori de o moarte amara".

Insa Mucenicul i-a raspuns: „Nu eu sunt un
graitor de fabule, precum spui tu, o, eel plin de toata
pangarirea, ci sunt rob al adevaratului Dumnezeu si
acum sunt un propovaduitor al Celui in Treime slavit si
inchinat, intra Care m-am deprins sa cred de la stramosi
si de la parinti si numai Lui sa ma inchin si Lui sa-I aduc
jertfa de lauda si pe El sa II socotesc si sa II marturisesc
drept Creator, si pe El II astept ca Judecator al viilor si
al mortilor, Care va rasplati fiecaruia dupa faptele sale,
cand soarele acesta, asezat spre slujirea oamenilor, din
poranca Lui, se va intuneca.

De aceea sa nu nadajduiesti sa auzi de la mine sau
sa vezi ca fac altceva.

Cele pe care le-am spus prima oara, le spun si
acum, faptul ca niciodata nu voi prekra fdptura in locul
Creatorului, atat timp cat voi fi stapan pe propria mea
cugetare.

Deci nu intarzia, lucratorule al nedreptatii, ci
vadeste tuturor naravul tau eel cainesc si plin de
neomenie, care se ascunde intra tine, si termina cu grija
muncilor, si pe mine, cu orice fel de moarte doresti,
trimite-ma inaintea doritului meu Stapan si Dumnezeu,
pentru ca nu doresc sa aud mult timp vorbele tale cele
necucernice, despre care Prorocul spune: „otrava de
aspida [au] sub buzele lor" si nici fata ta cea pangarita sa
nu o vada indelung ochii mei.

lata stau inaintea ta cu trapul gol. Bate-ma cu
toiege, arde-ma cu foe, inneaca-ma in apa, zdrobeste-ma
cu sabia, si munci mai cumplite decat astea nu te lenevi
sa faci asupra mea.

Caci sunt gata sa sufar toate aceste lucrari cu
dulceata pentru dragostea Hristosului meu".

Si multe cuvinte asemenea acestora ascultand
muncitorul cu crazime, aprinzandu-se de manie, a

120

poruncit sa fie intins la pamant si sa fie batut, fara mila,
cu toiege noduroase.

Si atat de cruzi au fost, incat i-au zdrobit carnea
Sfantului si cand loveau imprastiau bucati de carne peste
tot, de s-a umplut de sange pamantul unde era lovit.

Si vazand Patimitorul nostru acestea petrecandu-
se cu el, ridicandu-si ochii mintali la cer, a zis:

7 5 7

„Multumesc Tie, Stapane al cerului, pentru ca m-
ai invrednicit sa ma botez cu sange si sa ma spal si sa
ma curatesc de pangarirea pacatelor".

Iar fiii pieirii, umplandu-se de furie pentru cele pe
care le spusese Mucenicul, intr-atat de mult i-au zdrobit
ranile, incat n-a mai putut vorbi.

Apoi, fiindca se facuse seara, 1-au legat cu doua
lanturi si 1-au aruncat in temnita ca pe un mort, pentru ca
dimineata sa il schingiuiasca si mai mult.

Iar dimineata, sezand la locul obisnuit eel cu chip
de fiara, a poruncit sa fie adus Mucenicul in fata lui.

Si vazandu-1 judecatorul ca sta cu fata luminoasa
si cu sufletul bucuros, acest lucru 1-a facut sa se mire de
fata lui luminoasa si bucuroasa si cum de intr-un trap
atat de zdrobit si sfasiat mai se afla inca suflet, si a grait
catre el:

„Vezi, Ioane, la ce necinste ai fost adus pentru
nesupunerea ta, si cat de usor te-ai dezlipit de viata cea
dulce si prea iubita de toti oamenii?

Insa, daca te vei supune sfatului meu, in putine
zile vei avea, din nou, sanatatea carnurilor tale zdrobite,
caci la noi sunt multi doctori experimentati, veniti aici
din India si Persia.

Dar, daca inca esti crestin, sa stii ca mai multe
rele te asteapta".

Iar Mucenicul a zis: „0, judecatorale! Eu nu ma
ingrijesc mai deloc de carnurile mele cele zdrobite.

Fiindca, cu cat omul nostru, eel din afara,
putrezeste, cu atat se innoieste eel din launtru, cum zice
Marele Apostol [Pavel] .

Iar grija mea [de acum] nu e alta, decat aceea, ca
prin Hristos, Care ma intareste [pe mine], sa rabd pana
la sfarsit (relele) aduse mie de catre tine.

Caci El a zis: Cel ce va rabda pana in sfarsit,
acela se va mdntui.

121

[Astfel], daca ai nascocit ceva nou, atunci fa-1!
Caci ranile tale cele dinati eu le socotesc ca fiind
nimica".

De aceste cuvinte ale Mucenicului s-a rusinat
muncitorul, si tremurand de manie si ragind ca o fiara,
iarasi 1-a intins pe pamant pe Mucenic si a poruncit sa il
bata si mai cumplit.

Si 1-au batut in schimburi, incat maruntaiele lui au
iesit afara. Iar soaptele buzelor lui aratau ca se roaga. Iar
cand soldatii au obosit sa tot bata madulare acestui suflet
de diamant si privitorii de toate varstele strigau
impotriva pangaritului judecator, defaimand naravul lui
eel nemilostiv si salbaticia, acela a poruncit sa fie adus
un cal neinvatat si sirep [salbatic] si sa lege, cu putere,
picioarele Mucenicului de coada acestuia si unul dintre
soldati sa incalece pe cal si, cu toata puterea calului, sa
alerge pe ulitele cetatii.

Si facandu-se aceasta, a fost tarat Sfantul prin
toata cetatea...O vedere trista pentru ochii celor
cucernici!...

Iar cand eel care il tara pe Sfant a ajuns intre
locuintele evreilor, acestia au inceput sa chiuie, si
intorcandu-si fetele, aruncau cu tot ce aveau in maini
asupra Sfantului, scotand chiote fara de randuiala si
absurde.

Iar unul dintre ei, alergand in casa, a adus o sabie
si ajungandu-1 pe Sfant i-a taiat, indata, cinstitul sau cap.

Si astfel, i-au dezlegat si restul trupului si 1-au
lasat la un loc cu capul, ca sa zaca sub dispretul lor, si
niciunul dintre cei cucernici nu au indraznit a se atinge
de el.

Insa, in noaptea aceea, s-au aratat lampi de foe
arzand deasupra trupului Mucenicului, si trei barbati, cu
chip luminos, rosteau cuvinte sfinte si faceau cadire si
un stalp de foe s-a intarit, din cer, deasupra trupului
Sfantului.

Si multi au vazut [aceasta vedenie]. Insa unul
dintre evrei, a carui casa era mai aproape (de locul) unde
zacea mult patimitorul sau trap, socotind ca preotii
crestini au venit sa-1 ia si, dupa obicei, sa il predea
ingroparii, luand un arc cu sageata, si apropiindu-se mult
[de locul acela], dorea sa sageteze pe unul dintre preotii
pe care ii vedea [in mod minunat] .

122

Insa cand a tras cu arcul, cu putere, i-a ramas
sageata si coarda arcului lipite de degetele mainii drepte
iar arcul in mana stanga, incat nu putea sa traga si nici sa
isi dezlipeasca mainile de arc.

Si acest cumplit chin a suferit acest evreu, acest
pui de vipera, toata noaptea.

Iar dupa ce s-a luminat de ziua si s-au facut
nevazuti acei barbati minunati si toti il vedeau pe eel cu

5 5 5 5 5 A

arcul cum arata, el le-a spus, cu de-amanuntul, ce s-a
petrecut noaptea.

Si dupa ce a povestit tuturor, acesta a scapat de
pedeapsa lipirii mainilor de arc.

Muncitorul insa, temandu-se de preaslavitele
(fapte) care s-au petrecut, a poruncit crestinilor ca sa
ingroape trupul. Si acestia 1-au luat si, dupa cuviinta, 1-
au cinstit si 1-au pus intr-un loc de cinste.

Netrecand multe zile, Frangul acela, care il daduse
pe Sfant spre muncire, a dorit sa fure trupul si sa-1 duca
la ai sai.

Si, intr-o noapte, afland timp potrivit si venind cu
ai sai, a sapat groapa si a dorit sa ia Moastele.

Insa, in ceasul acela, s-a aratat ostasul lui Hristos
prezbiterului Bisericii aceleia in somn si i-a spus:

„Scoala-te si te du degraba in Biserica, ca vor sa
ma fure!". Iar el, cu mare graba s-a sculat si a venit la
locul unde era pus si a aflat mormantul desfacut, caci
putin lipsise ca sa fie furat trupul Mucenicului.

Si el, chemand oameni cucernici si spunandu-le
cele petrecute, au preaslavit pe Dumnezeu, Care II
preaslavise pe Sfant.

Si luand acele Cinstite Moaste le-au pus in sfantul
altar, aproape de Sfanta Masa si asa au ramas timp de 70
si ceva de ani.

5

Si nu au incetat vedeniile de atunci, pentru ca in
anumite nopti, cobora ba stalp de foe si sta deasupra
mormantului Mucenicului, ba o Putere dumnezeiasca se
pogora si iesea buna mireasma de acolo.

Aceste lucruri au ajuns la auzul aceluia, care cu
cucernicie domnea peste toata Moldovlahia si peste
tarmul marii [Marea Neagra], iubitorul de Hristos si
marele Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Alexandra, care
era barbat infrumusetat si cu alte bunatati si iubitor de

5 5 5 5

Mucenici.

123

Si cand el a luat stiinta de Moastele Mucenicului,

5 5 5 5 ?

atunci a fost cuprins de dorirea lor, si la sfatul celui ce
atuncea carmuia cele bisericesti, al Preasfintitului

5 ^ 5

Arhiepiscop Iosif, a trimis un boier cu destula oaste, ca
sa aduca la dansul, cu mare cinste, vrednicul de slavire
trup al Mucenicului, pe care, in graba, 1-a primit cu
cinstea cea vrednica si cu osardia cea cuvenita 1-a

5

intampinat cu toti cei slaviti ai sai si cu foarte mult
popor dintre oamenii lui Dumnezeu, inca si cu arhierei si
cu tot clerul bisericesc, cu faclii si cu tamaie si cu miruri

~ 5 5

binemirositoare.

Si a venit si s-a prosternat la racla [Sfantului] si a
cuprins acel trup mult patimitor, si-a atins ochii si buzele
sale de mainile aceluia, a varsat destule lacrimi de
bucurie, si 1-a propus pazitor al statului sau, si astfel 1-a
pus cu cinste in Preasfanta Mitropolie, in luminata sa
cetate Suceava, (unde era) scaunul sau [de domnie] .

Iar despre vindecarile ce s-au petrecut atunci celor
cuprinsi de felurite neputinte, ii las sa propovaduiasca pe
cei care au primit acele binefaceri.

Deci astfel de sfarsit al muceniciei a avut loan si

5 5

astfel 1-a rusinat el pe necucernicul eparh, astfel de lupta
a aratat el intru nevointa, cu astfel de cununi s-a

5 ~

incununat de catre mana Puitorului de nevointe.

5

Si aceasta a fost negutatoria [comertul] cea buna a
lui loan. A dat putin si mult a castigat. Pentru ca a lasat
trupul ca pe o sarcina si a nazuit la Ierusalimul eel de
sus, la ceata Mucenicilor ca un Mucenic, in sanul lui
Avraam, in locasurile Sfintilor, la limanul eel bun, in

~ 5 5 ~ ~

palatele cele neputrezitoare, slujind, fara mijlocitori,
Prea Sfintei si Dumnezeiestii Treimi, Careia Ii este

5 5 ~

slava, stapanirea, cinstea, marea cuviinta si
inchinaciunea, acum si in nesfarsitele veacuri ale

~ 5 5

veacurilor. Amin!".

Cand au fost aduse Moastele Sfantului loan eel

5

Nou in Suceava, de la Cetatea Alba, pe la inceputul
domniei lui Alexandra eel Bun , noi stim ca Tamblac

~ 5 5

era in Moldova si, fara doar si poate, la acea mare
solemnitate el a tinut predica in limba romana.

Iar notiunile fundamentale despre martiriul
Sfantului loan eel Nou, credem ca Tamblac le-a cules

142 Cf. Letopisetul Moldovei, tomul I, p. 103.

124

chiar din Cetatea Alba, din traditia pastrata acolo printre
cei batrani sau dintr-o carte a Bisericii, de acolo de unde
au stat Moastele Sfantului pana la transportarea lor la
Suceava.

Iar detalierile, probabil, au fost opera lui Tamblac,
dupa stilul si tiparul tuturor relatarilor bisericesti despre
Mucenici.

Insa acest martiriu, Tamblac 1-a scris dupa
moartea lui Alexandru eel Bun, in limba slavona, pentru
a-1 face cunoscut pe Sfant si popoarelor slave.

Acum insa vom releva cateva locuri din
panegiricul lui Tamblac, care ne dau detalii particulare
despre istoria tarii noastre.

1 . Mai intai sa stabilim anul cand a fost martirizat
Sfantul loan in Cetatea Alba. Tamblac ne spune, ca
Moastele Sfantului loan, dupa dezgroparea lor, au fost
depuse in Biserica din Cetatea Alba, iar de atunci pana
la stramutarea lor in Moldova a trecut peste 70 de ani.

Presupunand faptul, ca primul mormant, de unde
denuntatorul si calomniatorul sau, Frangul, dorea sa il
fure, au tinut Moastele Sfantului eel putin 10 ani de zile
(caci nu indata dupa moarte se preaslavesc Sfintii si
Moastele lor, ci dupa un timp oarecare), admitem faptul
ca de la moartea Sfantului pana la aducerea Moastelor
sale la Suceva au trecut eel putin 80 de ani.

Iar pentru ca stim faptul, ca in letopisetul tarii, se
spune ca Alexandru eel Bun a adus Moastele Sfantului
loan in Suceava, de la Cetatea Alba, in al doilea an al
domniei sale, adica in anul 1402, conchidem ca martiriul
Sfantului loan s-a petrecut pe la anul 1320 sau, mai larg,
pe la inceputul veacului al XlV-lea.

2. Tamblac ne spune, ca in timpul martirizarii
Sfantului nostru, Cetatea Alba era supusa unui eparh de
religie persana, care se inchina focului, soarelui si
Luceafarului/Venerei, si ca dorea sa il converteasca si pe
loan la aceasta religie, mai intai cu momeli iar, mai apoi,
cu schingiuiri.

Pe guvernatorul cetatii il numesc eparh, ceea ce
inseamna ca acela era supus unui domnitor mai mare. Se
vede treaba de aici ca el avea legaturi cu Persia si cu

125

India, caci i se lauda Sfantului ca are doctori veniti din

7 5

Persia si din India.

5

Daca consultam insa istoria emigrarii popoarelor
asiatice in Europa, gasim ca locurile de la Marea Neagra
au fost ocupate de catre cumani pana la jumatatea
secolului al XHI-lea.

Dupa aceea stepele ponto-caspice au cazut sub
stapanirea tatarilor. Cumanii, o parte trecusera in
Ungaria, pe cand o parte ramasesera in Moldova, unde
au fost botezati 200.000 dintre ei in raul Siretului.

5

Rosier, de la care imprumutam aceste informatii,
citeaza chiar pe un calator, Vilhelm de Rubruc, care a
calatorit in anul 1253 prin tarile tatarilor, care stapaneau
tarmurile Marii Negre si ale Marii Caspice .

Tatarii, care in veacurile XIV-XV stapaneau
tarmurile Marii Negre si Azov, intre Don si Nistru, sunt
cunoscuti in istorie sub numele de nogai 144 .

Dupa marturia lui Tamblac, inseamna ca acei
tatari, pe la inceputul secolului al XlV-lea, nu primisera
inca islamul, ci se tineau de religia lui Confucius, care
domnea in Persia, de sub a carei dominatie ei emigrasera
in Europa.

Asadar, Cetatea Alba, pe la inceputul secolului al
XlV-lea, era stapanita de catre tatari de religie persana.
Si aici locuiau, deopotriva, tatari, crestini si evrei.

Crestinii aveau acolo preoti si o Biserica. Evreii
locuiau intr-un cartier aparte, acolo unde a fost taiat
capul Sfantului loan. Numai religia crestina era tolerata,
pe cand tatarii o propovaduiau pe a lor, apeland si la
silnicii si omoruri.

Evreii, ca intotdeauna, aveau aceeasi ura si

~ ~ 5 5

dusmanie fata de crestini.

5 5 5

Nu putem insa hotari cat de mult va fi durat
dominatia tatara asupra Cetatii Albe. Insa putem afirma
faptul, ca tot in secolul al XlV-lea ea a trecut sub
stapanirea Moldovei. Nu putem spune insa in timpul
carui domnitor.

Este lucru sigur insa, ca in anul 1392, Roman
Voda se numeste: „domn al tarii Moldovei, de la Munti

5 ~~ 5 ~ 5

si pana la Mare" 145 .

Rumdnische Studien, Leipzig, 1871, p. 334.

Bouillet, Dictionnaire universal d'histoire et de geographie, la sectiunea:
Kaptchak.

126

Tamblac ne spune, ca Alexandru eel Bun domnea
peste toata Moldova si peste latura limitrofa a marii (h

HOMOpiK)).

Asadar Cetatea Alba, pe timpul lui Alexandru eel
Bun, era sub stapanirea Moldovei. Acest lucru il
deducem si din spusele lui Tamblac despre aducerea
Moastelor Sfantului loan, unde el vorbeste ca de o
simpld strdmutare a lor dintr-un oras al Moldovei intr-
altul, fapt pentru care nu a fost nevoie de nimic altceva,
decat de un detasament de oaste pentru parada si pentru
buna oranduiala a convoiului religios.

Cetatea aceasta, sub Marele Stefan, a fost
fortificata si aparata cu energie contra pretentiilor
straine, polone si ungare, apoi turcesti.

Insa, in cele din urma, la anul 1484, dupa o lupta
crancena a lui Stefan pentru apararea ei, impotriva
sultanului Baiazid, cetatea a cazut sub stapanire
turceasca, impreuna cu teritoriul din imprejurimile sale.

Cetatea Alba, in toate monumentele vechi ale
literaturii slave, precum si in panegiricul slavon al lui
Tamblac se numeste Belgrad, adica Cetatea Alba.

Aceasta numire au preluat-o si turcii, pentru ca au
numit-o: Akerman.

Situata la varsarea Nistrului in Marea Neagra, la
hotarul rasaritean al vechii Moldove, Cetatea Alba, inca
din vechime, a fost un loc unde s-a facut comert cu
popoarele si orasele orientale, intre care erau si
Trapezonta.

In veacurile XIII si XIV, navigatia comerciala pe
mari si-o disputau doua republici italiene: Venetia si
Genova. Corabiile lor faceau comertul pe mare.

Tamblac nu spune anume carei cetati comerciale
apartinea capitanul vasului, pe care Sfantul loan si-a
transportat marfurile de la Trapezonta la Cetatea Alba,
ci se margineste numai la a-1 numi „frang" si a spune ca
era romano-catolic si ca il ura pe ortodoxul loan.

Popoarele ortodoxe din Orient, precum din
vechime si pana astazi, ii numeste pe crestinii romano-
catolici, fie dupa nationalitatea lor, fie cu epitetul franci,
pronuntat in grGaca: franghi .

Cronica Romanului, partea I, p. 5.

127

3. Tamblac numeste Moldova: Moldovlahia. Si

5 5 5

asa au inceput sa numeasca bizantinii Moldova incepand
cu secolul al XV-lea, spre a o deosebi de Muntenia sau
Ungrovlahia.

Bizantinii, pe la sfarsitul secolului al XlV-lea
numeau Moldova: Rusovlahia, adica Romania dinspre
Rusia, spre deosebire de Ungrovlahia, adica de Romania
dinspre Ungaria.

4. Tamblac, fiind contemporan cu Alexandra eel
Bun, mentioneaza in mod lapidar despre sine si il
numeste: „Marele Voievid, robul lui Dumnezeu,
Alexandra" si spune, ca pe langa religiozitate, el era „un
barbat inframusetat si cu alte bunatati".

5 5 5

5. Tamblac spune, ca pentru aducerea Moastelor
de la Cetatea Alba, [Alexandra eel Bun] a trimis „pe un
boier cu destula oaste".

De aici deducem faptul, ca in acea vreme boierii
erau comandanti de osti si ca tara avea multi ostasi.

128

8. Traditia pastrat a in Moldova
despre Tamblac

Dupa cum am vazut pana acum, Tamblac a fost o
persoana importanta in secolul al XV-lea, atat pentru
Biserica slava cat si pentru cea romana.

Din nefericire insa, despre el s-au pastrat putine
date istorice, pentru ca nu exista carte romaneasca si nici
scriitori romani in acea vreme.

Datele istorice despre sine noi le-am luat din
monumente literare slavone si de la scriitori rusi
moderni, care au scris despre istoria Bisericii Ortodoxe
Ruse si despre vechea literatura slavo-rusa.

Insa, cu toate acestea, traditia despre sine s-a
pastrat cu tenacitate in Moldova si, cu precadere, in
Manastirea Neamt, unde Grigorie Tamblac a fost
egumen.

Iar traditia aceasta ne-a pastrat, in diverse note
despre Tamblac, urmatoarele detalii despre sine: ca a
fost contemporan cu Alexandru eel Bun si cu
mitropolitul Iosif, precum si cu Sinodul de la Florenta;
ca a fost dascal in Moldova si apoi mitropolit al
Kievului; ca a fost la Moscova; ca a fost egumen al
Manastirii Neamt, care, din vechime, se numea
Pantocrator si ca a fost un mare bogoslov/teolog.

Insa, cu timpul, traditia a devenit tot mai vaga, au
inceput sa se confunde persoanele, timpurile si locurile
indicate in viata lui, astfel ca, fara o metoda critica, nu
se poate restabili, ceea ce este adevarat in traditia despre
sine si ce este un adaos din nestiinta.

Si noi vom aduce aici diverse note traditionale
despre Tamblac, pe care le-am gasit fie in carti scrise de
mdna, fie in cele tipdrite.

Si incepem cu nota slavona din Liturghia lui
Tamblac, pe care ne-a comunicat-o parintele Andronic,
care este cea mai veche dintre ele:

1.

Die wtsijiEiiiiE i|p niicftj ^i pBKWio \\m cmkpehhuh rpiirop'iii }\m-

EMM MHTpOROAHT K'IEGCKIh H FAiXHL^kTfI If KCA pOCUH.

129

Ea pare sa fie a lui Tamblac si el scrie si vorbeste

A 9 9 9 9

despre sine la prezent, ca despre mitropolitul Kievului.

Dupa aceasta mai este un adaos, care vorbeste
despre Tamblac la trecut, care nu ii apartine, pentru ca
nu avea de unde stii, in postura de mitropolit al
Kievului, ca va fi egumen la Neamt si ca va fi la sinodul
de la Florenta.

Si iata si adaosul despre care vorbim, cu idei
traditionale despre Tamblac:

«EkiEUJArw

npESK^E 81HTB* 5EWMI MO^Ott^HtKU H W\Ui\\l CTKIH EEAHKTH AUTpk niUTU'-
KpATOpWBa EfCE .HMEHSETCA IIAMl|K, H RklBUJArW HJ MMWffi CORWpis M f W-

Traducerea adaosului: „care a fost, mai intai,
dascal in Tara Moldovlahiei si egumen al Sfintei [si]
Marii Manastiri a Pantocratorului, care se numeste

~ 9

Neamt, si a fost la sinodul al 8-lea din Florenta".

> ~ 9 9

Si remarcam, mai intai de toate, ca avem de-a face

9 ~ ~

cu o limba slavona defectuoasa, atat la nivel sintactic cat
si ortografic, fapt care arata ca e vorba de un monah
roman, care cunostea foarte putin limba slavona.

Iar faptul ca acesta aminteste de participarea lui
Tamblac la sinodul de la Florenta, ne da sa intelegem ca

9 9 ~ 9 c

insemnarea lui a fost facuta tarziu, in secolul al XVI-lea,
cand, la nivel traditional, incepuse sa se confunde
sinodul de la Florenta cu eel de la Constanz, la care, cu
adevarat, participase Tamblac, cand era mitropolit al
Lirvei.

Insa nota aceasta, gasita chiar intr-o carte a lui
Tamblac, a servit ca fundament pentru altele.

2. Mitropolitul Gheorghe (1723), in istoria sa
referitoare la icoana Maicii Domnului de la manastirea
Neamt, incepe cu cuvintele:

„Facem instiintare aici despre obiceiul pamantului
Moldovei, ca intamplandu-se aici a fi domn, Maria sa,
Alexandru Voievod si mitropolit Preasfintitul Kir Iosif,
care a fost si la soborul al 8-lea, si cu parintele

130

ieromonah Gheorghe Tamblac, fiind mare
Bogoslov/Teolog (care s-a si savarsit la Moscova)" etc.

Insa, dupa cum se observa, aceasta nota cuprinde
doua inexactitati istorice:

a) faptul ca mitropolitul Iosif, impreuna cu
Tamblac, ar fi fost la sinodul al 8-lea, adica la eel de la
Florenta;

b) ca Tamblac ar fi murit la Moscova; o asertiune
reiesita din aceea ca Tamblac ar fi fost si mitropolitul
Rusiei 146 .

3. In sbornicele slavone din manastirea Neamt
gasim doua note traditionale despre Tamblac, scrise de
catre Pahomie, episcopul Romanului (1707-1714):

a) In sbornicul nr. 20, Pahomie a scris:

„In aceasta carte (este) si viata Sfantului Pavel
Theveiskii (Tebeul?), si a altor multi Sfinti, de foarte
mare folos, si sunt si doua Cazanii foarte folositoare:
una la Sfantul Gheorghe, Marele Mucenic si alta la
duminica Floriilor, scrise si facute de Sviati [Sfantul]
Grigorie Tamblac, care a fost egumen aici, in manastirea
Neamt si a fost si la Soborul al 8-lea si, mai pe urma, a
fost mitropolit al Kievului, caruia i-am saratat si Sfintele
Moaste in pestera".

b) In sbornicul nr. 106, Pahomie scrie:

„Aici este si mucenicia Sfantului loan eel Nou,
scrisa de Sfantul Grigorie Tamblac, care a fost, mai
intai, primul dascal al Moldovei si egumen aici, la
Neamt si, mai apoi, mitropolit in Kiev, caruia i-am
saratat si Sfintele Moaste acolo".

Pahomie insa face multe erori:

a) amesteca perioadele vietii lui Tamblac, punand
egumenatul la Neamt in paralel cu perioada sa de dascal
in Moldova, iar perioada sa ca mitropolit al Kievului o
asaza dupa sinodul de la Florenta.

b) il socoteste pe Tamblac intre Sfintii Bisericii
Ruse, il prezinta ca pe unul care ar fi murit in Kiev, unde
a fost mitropolit si afirma ca i-a saratat Sfintele Moaste
acolo, care ar fi depuse in pesterile din Kiev, impreuna
cu ale altor Sfinti rasi.

146 A se vedea Minunile Maicii Domnului, Manastirea Neamt, 1847, f. 148.

131

Insa toate aceste erori sunt rezultatele slabirii
traditiei despre Tamblac in Moldova si denota lipsa unor
notiuni sigure si implinirea lor prin fantezie.

Fiindca nici macar izvoarele rusesti despre viata
lui Tamblac nu spun nimic despre locul unde este
inmormantat, ci sustin ca a murit la Litva, pe la anul

1 AH

1419, cand si-a incheiat mitropolia acolo

Pahomie insa, a avut o idee inalta despre viata
ascetica a lui Grigorie si despre mitropolia lui la Kiev, 1-
a crezut Sfant si ca Moastele lui, in mod negresit, se afla
in pesterile din Kiev.

Iar episcopul acesta, Partenie, era si el un mare
Cuvios si a fost, mai intai, staret al manastirii Neamt. Ca
staret la Neamt a facut un pelerinaj in Kiev, unde s-a
inchinat Sfintelor Moaste de acolo.

In acest pelerinaj, el s-a intalnit si cu marele
predicator rus de atunci, cu Sfantul Dimitrie al
Rostovului, care 1-a intarit in calea sa ascetica.

Pahomie, pe la anul 1714 a parasit episcopia, s-a
retras in sihastria pe care o fundase in muntii manastirii
Neamtului, la Pocrov, apoi s-a retras in Kiev, unde a si
murit pe la anul 1730 148 .

Dar intre Sfintii ale caror Moaste sunt in pesterele
de la Lavra Pecerska, care sunt in numar de 112, doar 3
poarta numele de Grigorie:

a) Grigorie, Facatorul de minuni, care a trait pe la
anul 1064;

b) Grigorie Zugravul, care nu se stie cand a vietuit
si

c) un alt Grigorie, Facator de minuni, despre care,
la fel, nu se stie cand si unde a trait 149 .

Fara doar si poate, Pahomie, in dragostea lui
pentru pomenirea lui Tamblac, a crezut ca Tamblac este
ascuns sub numele acestui ultim Sfant Grigorie, Facator
de minuni de la Pecerska, a carui biografie e nestiuta.

Iar urmele acestui pelerinaj al lui Pahomie la Kiev
se vad pana astazi, pentru ca a dus cu sine un deget al
Sfantului Arhidiacon Stefan, de la Manastirea Neamt in
Kiev .

147 A se vedea: Omicame KieBO-co(|)iHCKaro co6opa h KieBCKoii Iepapxin,
Kiev, 1825, p. 104.

Cf. Cronica Romanului, partea I, p. 322-352.

149 A se vedea: yKa3aTent CBHTtiHH...KieBa, Kiev, 1850, p. 40-65.

150 Idem, p. 25-26.

132

4. Traditia pastrata in Manastirea Neamt despre
moartea lui Tamblac in aceasta manastire si mormantul
sau acolo, are toata probabiblitatea de adevar istoric,
precum ne-o prezinta parintele Andronic.

Trebuie insa sa presupunem faptul, ori ca inainte
de a se fi zidit actuala Biserca de catre Marele Stefan,
acolo fusese o alta Biserica, ori ca actuala Biserica s-a
zidit pe locul unde au fost inmormantati primii egumeni
ai manastirii, intre care Tamblac a fost al 3 -lea.

Acestea sunt datele pe care le-am putut aduna
despre Grigorie Tamblac, pentru a putea sa improspatez,
in istoria si literatura romana, memoria acestui distins
barbat roman din secolul al XV-lea.

133

Addenda

Viata Sfdntului loan eel Nou, scrisa de Grigorie
Tamblac, a fost editata aici dupa un sbornic
manuscriptic aflat in biblioteca manastirii Neamt.

Acesta a fost scris pe hartie, in manastirea Neamt,
de catre monahul Gavriil, la anul 1438, confonn
insemnarii din facsimil (nr. 2) si a celor cateva randuri
de la inceputul manuscrisului (nr. 1).

Hartia manuscrisului are drept semn de fabrica o
foarfeca deschisa (nr. 3), iar foaia prima e alba si are
semn de fabrica o figura in forma de coroana (nr. 4).

1. Inceputul sbornicului scris de catre monahul
Gavriil in anul 1438.

KttTlfOtCiTipjlKTKcAOIlOOMWi

' mm ja foWroA'iAiwAflV'cfi

134

2. Nota finala a sbornicului

3 . Primul semn de fabrica al hartiei

4. Al doilea semn de fabrica al hartiei

135

Cuprins

Introducere. Grigorie Tamblac (3-4)

1. Familia romaneasca si locul nasterii lui
Tamblac (5-6)

2. Timpul primei veniri a lui Tamblac in Moldova
(7-13)

3. Mitropolitul Ciprian al Rusiei (14-19)

4. Grigorie Tamblac merge in Rusia si devine
mitropolit al Kievului, avand jurisdictia asupra
ortodocsilor din marele ducat al Litvei (20-33)

5. Tamblac paraseste mitropolia Litvei si se
retrage in Serbia (34-53)

6. A doua venire a lui Tamblac in Moldova (54-
94)

7. Scrierile lui Grigorie Tamblac (95-128)

Aici e cuprinsa si Viata Sfdntului loan eel Nou de
la Suceva: textul slavon si traducerea autorului, pe doua
coloane (101-116) si adaptarea traducerii facuta de catre
noi (116-124)

8. Traditia pastrata in Moldova despre Tamblac
(129-133)

Addenda (134-135)

Teologie pentru azi

2010

Editia de fata este o editie
online gratuita
si e proprietatea
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Ea nu poate fi tiparita

si comercializata

fara acordul sau

direct

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate