SFINTUL VASILE CEL MARE
S C R I E R I
(c)\ «PARINTI §1 SCRIITORI BISERICESTI* ft»)
A P A R E
DIN 1NITIATIVA PATRIARHULUI
IUSTIN
SI SE CONTINUA SUB 1NDRUMAREA
PREA FERICITULUI PARINTE
T E O C T I S T
PATRIARHL'L BISER1CII ORTODOXE ROMA.NE
-c^e)
Digitally signed by Apologeticum
DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca
teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com
Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document
Location: Romania
Date: 2005.08.10 15:14:32 +03W
COMISIA DE EDITARE :
Pr. DUMITRU SO ARE (pre$edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE,
Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr.
Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU
ELIAN, | Pr. Prof. DUMITRU FECIORU | , Prof. IORGU IVAN,
Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE,
ION CIUTACU (secrertar)
pArinti $i scriitori biserice§ti
12
SR9^~ ^^©)S
Y SFINTUL VASILE^
CEL MARE
S CRIERI
v~v^. PARTE A A TREIA ^-sfc~>
DESPRE SFlNTUL DUH.
CORESPONDENTA (EPISTOLE)
CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA
PREA FERICITULUI PARINTE
TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
TRADUCERE, INTRODUCERE, NOTE §1 INDICI DE
Preot Prof. Dr. CONSTANTIN CORNIJESCU
}i Preot Proi. Dr. TEODOR BODOGAE
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE
AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
BUCURESTI, 1988
CUV I NT INAINTE
Un nou volum din scrierile Sfintului Vasile eel Mare, talmacit in
grai romanesc, Vede acum lumina tiparului in colectia «Parinti si
scriitori bisericesti», imbogatind tezaurul teologiei si spiritualitatii
noastre strabune cu inca doua nestemate patristice de mare pret :
tratatul Despre Sfintul Duh si un manunchi de Epistole
ale ilustrului arhipastor din Cezareea Capadociei.
Cu cartea de fata ni se impartasesc darurile unei mosteniri unice,
atit prin continutul cit si prin valoarea ei permanenta, a cSrei impor-
tanta se situeaza intr-un context ce nu trebuie neglijat. Astazi crestinul
dreptmaritor considers ca lucru firesc si lesne de infeles marturisirea
credintei sale in Sfinta, dumnezeiasca si de viata facatoarea Treime :
Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Dar citi din cei ce aduc marturie despre
nnicul si adevSratul Dumnezeu Cel in Treime inchinat si slavit isi aduc
aminte ca lnva|atura aceasta, ca si celelalte adevaruri de credin^a cres-
tina, s-a lamurit cindva, cristalizindu-se definitiv in primele veacuri ale
Bisericii, cu pre^ul multor framintari si jertfe.
Asa s-a intimplat si cu invatatura despre Sfinta Treime, aflata
implicit in Sfinta Scripture si primita nemijlocit, ca realitate duhovni-
ceasca, de catre primii crestini. Aceasta invStatura, exprimata pe scurt
in Simbolul de credinta de la Niceea, alcatuit de Sfintii Parinti ai pri-
mului Sinod ecumenic (325), a fost rastaimacita de unii rauvoitori cu
suflete pline de trufie, care, neintelegind Scripturile si neascultind de
predania apostolica, au incercat sa dezbine unitatea de credinta a Bise-
ricii. Asa se face ca inca din secolul al IV-lea — acel «secol de aur»
al teologiei si vietii crestine — o seamS de rataciti de la adevarata
credinta, care incercau sa patiunda taina dumnezeirii mai mult cu
puterea gindirii omenesti decit cu lumina izvoarelor Descoperirii di-
vine, au ajuns sa nege deofiintimea celor trei Ipostase divine — Tatal,
Fiul si Sfintul Duh — , considerind ca intre Acestea ar exista deosebire
de esentS si deci de cinstire.
II TEOCTIST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Ingrijorat de primejdia raspindirii unor asemenea invataturi gresite,
Sfintul Vasile eel Mare — care se bucura de nepieritoare cinstire in
evlavia dreptcredinciosilor crestini, impreuna cu ceilalti mari dascali si
ierarhi, contemporani lui, Sfintul Grigorie Teologul §1 Sfintul loan GurS
de Aur — s-a ridicat cu sabia cuvintului impotriva ereticilor pnevmato-
mahi, precum la vremea ^a se ridicase biruitor Sfintul Atanasie, «stilpul
Ortodoxiei», impotriva arienilor. El a intocmit astfel vestitul tratat
Despre Sfintul Dun, in care inf£tiseaza adevarurile f undamen-
tale cu privire la cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, privita atit
in esenta si actiunile ei in sinul dumnezeiril, cit si in iconomia lucririi
sale in lume, in istoria mintuirii si in viata sufleteasca a credinciosu-
lui. De-a lungul veacurilor, generatiile de crestini care au zSbovit
asupra acestei lucrari au descoperit acolo cele mai inalte valori spi-
ritual, puse in lumina prin lucrarea Duhului Sfint, «Domnul de viat^
facatoruI», care se oglindeste in slova inspirata a marelui parinte ca-
padocian. Aceleasi valori le descoperim si noi astazi, adincindu-ne in
cugetarea Sfintului Parinte, care ne dezvaluie adevarul ca Ortodoxia
este o necontenita Cincizecime, o neincetata revarsare a Duhului Sfint
peste intreaga faptura creata de Tatal si restaurata prin Fiul.
Impreuna cu tratatul amintit, sint redate in acest volum, in
dulcele nostru grai romanesc, si din E p i s t o 1 e 1 e Sfintului
Vasile eel Mare, adevarate modele de elocinta, rezultate din adincul
celor mai diferite preocupari ale vietii crestine, in care vasta cultura
si inalta daruire literara a ilustrului parinte se impletesc in modul eel
mai fericit cu zelul filocalic al iubirii de Dumnezeu si dorul des§virsirii
sufletesti. Mai mult decit atit ; scrisorile vasiliene cuprind nu numai un
bogat material de stiri referitoare la viata, lucrarea si profilul spiritual
al autorului lor, ci si o nepretuita comoara de informatii privitoare la
vremea sa, la contemporanii sai si indeosebi la istoria Bisericii Rasa-
ritene din secolul al IV-lea. Astfel putem spune ca ele zidesc sufleteste,
dar si invafa pe toti cei ce nazuiesc spre cercetarea izvoarelor curate
ale cugetarii patristice.
CUV1NT INAINT E ___ __v
Epistolele Sfintului Vasile eel Mare alc&tuiesc laolaltS un
adevarat univers de gindire si povatuiri, de care nu ne putem apropia
decit cu respectul si veneratfa cea mai adfncd. Dlversitatea uimltoare a
preocuparilor lor sta mSrturie grSitoare despre genial si bogata daruire
a sfintului ierarh capadocian. Unele din ele sint imne de neintrecutS
frumusete inchinate prieteniei si vietuirli in Hristos ; altele sint mesaje
tnflacarate pentru sprijinirea celor aflatt in suferintl ; o seama de scrl-
sori au continut canonic, urmirind *s5 indrepte anumite nereguli dis-
ciplinare ; nu pufine sint epistolele cu caracter dogmatic, in care dreapta
credint& este limpede formulate, spre a risipl invifaturile eretice ; la
fel se inscriu scrisorile cu continut liturgic deosebit de valoros pentru
istoria veche a cultului crestin, precum si o serie de epistole istorlce,
caxe marturisesc framintarile si Izbindirile vietli crestine din acel
secol de aur.
Volumul de fata" — eel de al treilea si totodatS ultimul din princi-
palele opere ale Sfintului Vasile eel Mare incluse in colectia «PSrintl
si scriitori bisericesti» — aduce un important spor de prestigiu teologiei
ft evlaviei romanesti, atit de receptive, dintru inceput, la cugetarea si
hicrarea vasiliana. Poporul nostra se poate mfndri cu faptol c5 scrierile
Sfintului Vasile, si indeosebi Liturghia sa si regulile monahale, au in-
safletyt si au hrSnit de-a lungul veacurilor cele mat alese forme de
annlfestare a spiritualitdtii romanesti. Alituri de folclorul religios al
•trimosilor sau de vechile cartl de cult, cercetirtle rivnitoare ale pro-
fesorilor de teologie din trecut si de astdzi au imbogStit necontenit *
aostenirea vasilianS, care poate fi considerate astfel ca o permanent^
tfabojica a Ortodoxiei romanesti.
Scrierile Sfintului Vasile eel Mare au preocupat, dupa cum se stie,
cagetul multora din destoinicii nostri inaintasi in ogorul Biserlcii str5-
Mme, fapt marturisit de o impresionantS salba de talmSciri ale acestora
la limba romdnS, atit in vremurile mai vechi, cit si in cele noi. Nu
iadstam aici asupra lor, deoarece bogSJia unor asemenea traduceri,
exegeze si comentarii se afIS infa^isate intr-un volum special pe care
■serica noastra I-a dedicat marelui dascSl la implinirea a 16 secole de
IV TEOCT1ST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
la savirsirea vietii sale pamintesti (Sfintul Vasile eel Mare. Inchinare
la 1600 de ani de la savirsirea sa, tiparit cu binecuvintarea Prea
Fericitului Parinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, colectia
«Biblioteca teologica,» 3, Ed. Institutului Biblic si d;e Misiune,
Bucuresti, 1980).
Conslderam ca" aceasta noua traducere romaneasca a unor scrieri
reprezentative din tezaurul teologlei patristice — datorata oslrdiei
pSrintilor profesori Constantin Cornitescu si Tebdor Bodogae — con-
firms valentele teologlei romanesti contemporane si totodata maturi-
tatea duhovnlceasca a vle^i Bisericii noastre drefptmaritoare.
Cti asemenea gindurl, binecuvlntSm aceasta noua podoaba a cul-
turii teologice romanesti, dorind cititorilor volumului de fata mult spor
si depline izbindiri in urmarea si trairea credintei noastre drept-
miritoare.
f TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
La sarbStoarea Sfinjilor Trei Ierarhi :
Vasile eel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvintatorul
?i loan GurS de Aur — 30 ianuarie 1989.
I NTRODUCERE
1. 1MPREJURARILE In care a fost scris tratatul
«DESPRE SFtNTUL DUH»
Sinodul de la Nlceea (325) s-a intrunit pentru combaterea ereziei lui
Arie, referitoare la Fiul, a doua persoana a Sfintei Treimi. Problema
Stintului Duh nu se pusese mca, de aceea Sinodul a foimulat ciedinta
in Sfintul Duh taia vreo precizare 1 . Precizarile s-au facut la al doilea Si-
nod ecumenic, cind a iost combatutd erezia «pnevmatomahiloT», «a lup-
tdtorilor impotriva Duhuluh 2 .
Dot erezia pnevmatomahilor nu era strdind de Invdfatura lui Aiie 3 .
Acesta afirma cd numai Tatdl este tiintd fdrd inceput si cu totul transcen-
dentd, iar tot ceea ce existd in afaia Lui este creaturd, cu fire
aparte de tiiea Sa 4 . Intre creaturi, Fiul define un loc deosebit, Hind
creatura piin care Tatdl cieeazd. Desi si Arie poate ii considewt un
pnevmatomah, el insd nu pune problema Sfintului Duh. Aceastd pro-
blema o vor pune mai tirziu adepfii sdi 5 , arienii moderafi numifi si
1. La Sinodul I ecumenic ~e include in simbol urmatoarea formula: Ka't etc t6
'Ajio-t IlveOfxa.
2. La Sinodul II ecumenic s-a facut adaosul : zb Kuptov, zb Cgjotcoion, zb i% too
IlaTpoC exjropeoojisvov, zb XaXifcav 5ta t<5W ^pocflToiv. Ambele simboale la 'I. Kapjji^prjc,
&o"Hiaii%a t.a\ co^SoXixa frusta fiji; 'Opfto565oo Ka8oXi%'ij<: 'Ex*.X'>)oiaC, 'ASijvai, p. 58 ?i
77. 'I. KaXoYiipiJC, To xpiaSixov JipoSX^fJia xaza xov A' aiaiva, ©EaaaXovix?;, 1969, p. 370.
G. Hahn, Bibliothek dei Symbole und Glaubensregeln der alten Kirche, 1962, p. 161.
3. Sf. Atanasie, Ctttre Serapion, 1, 2, P. G. 26, 532 : «T<ov piv ouv 'Apstavtov ob%
aXXoxpiov xi\ zouzo Ivfl-ufi^iJia. "Arca? fap apvoujxevot tov zou ©sou Xq^ov eioto-cwC zk auta
tax %aza tou IT,iEup.aT0C 8oa9i)|ioosi>.
4. Idem, Impotriva arienilor 1, 6, P.G. 26, 24 : «MefX£pttifisvai t^ tpuaet, %a\ ajtejevw-
{livai, ■x.ai aXXtnptot, t.a\ h\s.izo"foi eiaiN aXXi]Xo>N at ouoiai too IlaxpbC ■x.ai too Tioo ■x.al
zob 'Al'iou IIvsufjiaTOS xai tie autoC e^SeYlato avofioioi 7ta(ji7cav aXX^Xwv xaTc xe ooaiaiC ocat
8o£nc etafv s7i'aEeipo\».
5. Este indeobste cunoscut ca arienii s-au impartit in 3 grupari : prima grupare
a fost a arienilor rigurosi, care nu acceptau ca Logosul este Dumnezeu, dar nici macar
asemenea Lui (avojxoioc). De aceea, au si fost cunoscuti ca anomei. Marturisirea lor de
credinta a fost aprobata in 357 si este cunoscuta ca «a doua formula de la Sirmium».
A doua grupare este a arienilor moderate care acceptau ca Logosul este Dumnezeu
avind o esenta asemenea cu Tatal (6[xotouoio<:). De aceea au fost cunoscuti ?i ca omo-
iousieni. Marturisirea lor de credinta a fost aprobata in 358 si a fost cunoscuta ca «a
treia formula de la Sirmium». In sfirsit, a treia grupare era a arienilor propriu-zisi. Ei
recunosteau ca Logosul este asemenea (ojjioioc) cu Tatal, dar nu voiau sS spuna in
ce consta aceasta asemanare si respingeau atit termenul onoouato? cit si pe opoio-jatoc.
Au fost cunoscuti ca homeeni. Marturisirea lor de credinta a fost aprobata in anul 359
si este cunoscuta ca «a patra formula de la Sirmium».
SFINTUL VASILE CEL MARE
omiousieni, adeptii lui Eustatiu de Sebasta 6 . Dacd acestia nu afirmau ca
Arie ca. Fiul este o creatura, — ei afirmau ca Fiu.1 este o fiinta superi-
oara cu o naturd asemandtoare celei a Tatalui 7 , — ■ despre SHntul Duh
afirmau, impreuna cu anomeii, ca este o creatura 8 , un duh slujitor ase~
menea ingerilor 9 .
Momentul crucial pentru izbucnirea noii erezii a fost ruperea comuni-
unii dintre Sfintul Vasile si Eustatiu 10 . Pina in momentul ruperii co-
muniunii, intre Sfintul Vasile si Eustatiu erau relatii de prietenie. Sfin-
tul Vasile aflase ca Eustatiu profereazd o erezie, dar din cauza ca vedea
In el pe organizatorul viejii monahale din Asia Mica si mai ales pentru
ca voia cu once pret sd evite dezbindrile din Bisericd, a mentinut mult
timp bunele legdturi cu acesta. El a redactat insd o epistold 11 , in care
apdra divinitatea Sfintului Duh, cdrela, vrind sa-i dea autoritatea unei
marturisiri de credintd, cerea sd. fie aprobatd cu pecetile lor de episcopii
din Asia Mica. Eustatiu a fost printre primii care au iscdlit epistola. Mai
tirziu insd a pus pe seama Sfintului Vasile o scrisoare cdtre Apolinarie si
niste apocrife pentru a-i umbri reputafia. Atunci Sfintul Vasile a inteles
ca Eustatiu nu-i este prieten, cd, din contrd, ii este dusman si «capetenia
ereziei pnevmatomahe» n . In anul 376 Sfintul Vasile ii reprosa faptul de
a fi naufragiat de la dreapta credintd 1S .
6. Erezia nu capata amploare pina in anul 359 — 360. In acest moment, in Egipt,
o grupare eretica, ce nu facea parte pina atunci din tabara arienilor, interpretind ale-
goric (sau tropic, de unde adeptilor li se da si numele de tropici) afirmafiile Sfintilor
Parinti referitoare la Sfintul Duh, sustine ca in Duhul Sfint trebuie sa se vada «un duh
s!ujitor», care se deosebeste de ingeri doar dupa treapta (Sf. Atanasie, Scrisoarea I-a
catre Serapion, I. P. G., 26, 532 a). Sfintul Atanasie lamureste lucrurile prin 4 scrisori
doctrinale adresate lui Serapion, episcop de Tmuis, iar sinodul din Alexandria din 372
da anatemei pe cei ce zic «ca Sfintul Duh este o creatura si ca este separat de sub-
stanta lui Hristos» (Sf. Atanasie, Tomos catre Antiohieni, 3, P. G., 26, 800 a).
7. Epifaniu, Ilavapiov 3, 1, P. G., 42, 337 : «IIvEU[jatofxaTou/o! ouxot' -ept xou Xptaxou
t.akia'Z ex° U3t > ™ ITvE5(J.a x6 a^ftov SAatj^ijji.ouji, xxisxov auxo 6pi£6;j.evoi f.il oix ov ix xtjc
&ei6x7]xo;».
8. Ibidem, col. 12 : « 'Apsiavol xal 'ApEiojiaveTxai, oi x6v Tiov xou Oeou y-xiajia
XT!a[xaxot». Vezi si Sf. Vasile eel Mare, Contra lui Eunomiu, 33, 1, P. G. 29, col. 649 b.
9. Socrate, Istoria bisericeasca, II, 45, P. G. 67, 360 a, b.
10. Loofs, Macedonius, in «Protest. Realencyclopedie», XII, 47.
11. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 125, P.G. 32, 545.
12. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 263, 3, P. G. 32, 980 b.
13. Idem, Epistola 244, P. G. 32, 921 b. Pentru amanunte, in legatura cu raportul
dintre Sf. Vasile si Eustatiu, a se vedea II. Xpijuxou, Elaa-yoi-fi; Etc k-ia-.o\az BaoiXeiou
Jtpo" EuarsShoM, in colecjia «"EXXt;v£X Ilaxlpsx x^c 'ExxXijsia"*, OeasaXoMt'y.i), 1974, vol. 2,
p. 60 §i urmatoarele.
INTRODUCERE
Dar atitudinea blindd aratatd de Sfintul Vasile inainte de ruperea
comuniunii a fost gresit interpretatd atit de acesta, cit si de ortodocsii ri-
gurosi. Eustapu s-a ardtat mai stdruitor in greseald, esuind in cele din
urmd ca eretic, iar ortodocsii au crezut cd Sfintul Vasile sovaie in legdtu-
rd cu persoana Sfintului Duh. Sfintul Grigorie de Nazianz 1-a informat cd
la o adunare a prietenilor sai, unul dintre acestia ar fi afirmat cd pe cind
invdtdtura Sfintului Vasile despre Tatdl si Fiul este corecta, sovaie si are
rezerve in privinfa Sfintului Duh u . Aceleasi zvonuri au ajuns pina la
Sfintul Atanasie ; calugdrii din Cezareea au expus bdnuiala lor Sfintului
Atanasie prin intermediul unui confrate de-al lor pe nume Paladius. Atit
Sfintul Grigorie de Nazianz cit si Sfintul Atanasie au analizat atitudinea
Sfintului Vasile si au gdsit-o justd in imprejurdrile in care acesta isi
desfdsura activitatea 15 .
Data fiind aceastd situatie, Sfintul Vasile a gdsit cd este necesar sd
rdspundd intr-un fel acuzafiilor ce i se aduceau. Ocazia i s-a dot la 7 sep-
tembrie 374. tn aceastd zi, inconjurat de credinciosii din Cezareea si de
horepiscopii din toate pdrtile provinciei, a serbat amintirea Sfintului
Evpsihi. Era de fata, ca invitat al Sfintului Vasile, si Amfilohie, episco-
pul de Iconiu, care intr-o vizitd anterioard ldsase aici o impresie deose-
bitd 16 . S-a adus, mai intii, slavd Sfintei Treimi, printr-o doxologie de
forma traditfonala : «Slavd Tatdlui prin Fiul in Sfintul Duh», iar dupd ci-
tirea psalmilor a urmat o noud formula de mdrire a Sfintei Treimi, cin-
tata de episcop cu tot poporul : «SIavd Tatdlui si Fiului si Sfintului
Duh» 1J . La sfirsitul rugdciunii, unii dintre cei prezentf au acuzat pe Sfin-
tul Vasile cd introduce inovatii in invdtdtura si cultul Bisericii, prin fap-
tul cd pune pe aceeasi treaptd pe Duhul cu Fiul si cu Tatdl.
Amfilohie, martor la calomniile lansate impotriva Sfintului Vasile
de niste oameni suspecti «pentru a le fi folositor sau, daca raul este fard
remediu, pentru a pune in sigurantd pe cei care il vizitau» ls , a cerut
Sfintului Vasile sd alcdtuiascd o lucrare in care sd explice sensul prepo-
14. Si. Grigorie de Nazianz, Epistola 58, 8, P. G 37, 136 : «uTC09aivet (iev a(AuSp«J^ *ai
olo'i axtafpatpet tov 'kofov, on Ttapflatdtexai hk ^v aXii8stav».
15. Idem, Cuv'mtarea 43, 68, P. G 38, 78 : «Pnevmatomahii — spune Sf. Grigorie
de Nazianz — abia a?teptau ca el sa spuria direct ca Sf. Duh este Dumnezeu, pentru
ca sa-1 poata alunga (pe Vasile) din cetate si sa aiba in acesta un motiv pentru a
ravasi intreaga Biserica». Vezi si Scrisoarea 58, P. G., 37, 113.
16. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 176, 263 b ; P. G. 32, 653 b.
17. Idem, Despre Slintul Duh I, 3 ; III, 3 d ; P. G. 32, 72 c.
18. Ibidem.
SFINTUL VASILE CEL MARE
zifiilor de care se serveste pentru sldviiea Siintei Treimi. De altfel, Sfin-
tul Vasile anunfase cu alte ocazii cd are intentia so. alcdtuiascd «largi
expuneri» cu baza scripturisticd 19 in legatura cu divinitatea Sfintului
Duh.
Profitind de aceasta ocazie, sub pretext cd-si justified doxologia,
scrie o impundtoare lucrare in care trateazd pe larg despre a treia per-
soand a Sfintei Treimi 20 .
Inceputd dupd sdrbdtoarea Siintului Evpsihi din anul 314, lucrarea
este terminata in anul urmdtor. tntr-o scrisoare adresatd episcopului
Amfilohie, la siirsitul anului 375, il anunfd pe acesta ca lucrarea pe care
i-a sugerat-o este deja gata 21 .
Lucrarea cuprinde 30 de capitole si in afard de primul $i de ultimul
capitol, ce tin loc de introducere si incheiere (in capitolul I expune im-
prejurarile in care a scris lucrarea, iar in capitolul XXX descrie incer-
cdrile prin care trecea Biserica, asemdnindu-le cu o luptd navald), poate
fi impdrfitd in trei parti. In prima parte (capitolele 2 — 5) expune si corn-
bate sofismul ereticului Aetius dupd care lucrurile deosebite dupd fire
sint in mod necesar deosebit enumerate in vorbire. Sau &lucrurile sub-
numdrate (enumerate) sint in mod necesar deosebite dupd fire». Dupd
acest ginditor, faptul ca Sfintul Pavel afirmd deseori cd «toate vin de la
Tatdl, prin Fiu, in Sfintul Duh» (cf. I Cor. 8, 6) folosind expresii diferite
pentru Tatdl, Fiul si Sfintul Duh, ar arata in acelasi timp deosebirea de
naturd si inegalitatea ce existd intre persoanele Sfintei Treimi. Sfintul
Vasile demonstreazd mai intii cd acest mod de gindire este preluat din
cugetarea laicd (cap. 3), cd este necunoscut Siintei Scripturi (cap. 4), cd
Sfinta Scripturd foloseste lard deosebire prepoziliile ex (din) ha (prin)
$i sv (In), atunci cind vorbeste despre Tatdl, Fiul si Sfintul Duh (cap. 5)
In partea a doua (cap. 6 — 8), trateazd despre Fiul, reafirmind egali-
tatea Lui cu Tatdl (cap. 6), stabilitd in Sinodul I ecumenic, apoi demon'
streazd cu texte scripturistice (cap. 7 — 8) cd prepoziliile folosite intr-un
anumit context pentru a exprima lucrarea Tatdlui sint folosite in alt
context pentru Fiul si invers.
In sfirsit, in partea a treia, partea cea mai mare din lucrare (cap.
9 — 29), expune, pe baza celor afirmate in Sfinta Scripturd si de Sfintii
Parinfi, invdfatura corectd despre Sfintul Duh si combate afirmatiile
celor ce-I negau divinitatea.
19. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 105, 200 ,- P. G. 32, 513 b.
20. Lucrarea se intituleaza Despre Slintul Duh si se afla in P. G. 32, col. 62 — 218.
21. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 231, 354 d ; P. G. 32, 861 c.
INTRODUCERE 9
Tiebuie piecizat de la inceput cd Stintul Vasile, desi vrea sd de-
monstreze divinitatea si egalitatea Duhului cu celelalte persoane ale
Slintei Treimi, nu-I atribuie niciodatd apelativul de Dumnezeu. Nu 111-
seamna cd se indoieste de aceasta Sfintul Vasile, dai n-o lace din mo-
tive de «iconomie» pentru a nu supdra pe adversari si a-i lace sa res-
pingd orice dialog si, mai ales, pentru a nu ii indepdrtat de ei de pe
scena apdrdtorilor dreptei credinte.
La 28 martie 364 Valens ocupa tronul imperial din Orient. Conver-
tit la arianism, el fdcea peste tot jocul sectei. Episcopii care n-au iscdlit
mdrturisirea de la Rimini au lost constrmsi sd facd acest lucru, iar in
caz de refuz au lost exilafi. «Biserica este rdvdsitd», avea sa spund Siin-
tul Vasile insusi, «se afld intr-un moment de naufragiu» 22 . Impdratul a
voit sd-1 facd sa iscdleascd formulele ariene, dar a tost invins de epis-
cop 23 . El a reusit sd Una scaunul timp de 4 ani, «fiind pentru unii zid pu-
ternic si meterez, iar pentru alfii topor ce taie stinca si toe aruncat in
spini, precum zice Scriptura» u . El era «singura scinteie a adevdrului,
singura tdrie in mijlocul captivilor» 25 .
A reusit acest lucru datoritd «iconomiei», iaptului de a folosi sau
accepta iormule teologice, care nu aveau nimic eretic in ele si exprimau
voalat, in mod indirect, adevdrul ortodox. El insusi spune acest lucru in
doud din scrisorile sale : una adresatd preofilor din Tars pentru a-i asi-
gura de ortodoxia unuia dintre ei, pe nume Chiriac, alta adresatd lui Chi-
riac insusi. El dddea urmdtorul sfat, reieritor la atitudinea ce trebuia
avutd fata de cei care se preocupau de problema Sfintului Duh : «Sd fie
primifi in comuniune cei care aiirmd cd Stintul Duh nu este creaturd...
si sd nu fie primip in comuniune cei ce sustin aceasta» 26 .
Aceasta atitudine a fost just apreciata de corifeii Bisericii din vre-
mea aceea. «Vasile — spunea Sfintul Atanasie eel Mare — este gloria
Bisericii ; el se luptd vitejeste pentru adevdr si invatd pe cei ce au ne-
voie de aceasta. El nu trebuie combdtut, ci mai degrabd trebuie sd ac-
22. Idem, Epistola 82 ; III, 175. P. G 32, 460 a ; Vezi ?i Despre Slintul Duh, cap.
30 ; III, 64 e, P. G. 32, 209 d.
23. Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvlntarea 43, 47 ; 2, 52, P. G. 37, 83 $i 17 ; Sf. Va-
sile eel Mare, Epistola 99, 193, P. G. 32, 497 b.
24. Sf. Grigorie de Nazianz, Epistola 32, 2, P. G, 37, 63.
25. Idem, Epistola 58, P. G., 37, 116 c.
26. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 113, III, 205, P. G. 32, 528 a; Idem, Epistola 114,
III, 206 e, P. G. 32, 528 b.
10 SFINTUL VASILE CEL MARE
ceptdm buna lui intentie» 27 . Acelasi lucru avea sa-1 spuna si Sfintul
Grigorie de Nazianz : «Nu este nici un rdu pentru noi sd stim ca Duhul
este Dumnezeu, prin intermediul unor expresii echivalente (celoi orto-
doxe).... ; rdu ar fi dacd ar fi scos din Biserica acela care exprimd in
acest fel adevdrul» 2S .
Atitudine asemdndtoare, ingdduitoare, adoptase de dragul unitdfii
crestine si Sfintul Atanasie eel Mare fata de terminologia «omoiousiand»
a lui Vasile de Ancira Z9 . Insd, cu o logicd de neintrecut, el lasa pe ad-
versarii Duhului Sfint sd deducd si sd mdrturiseascd faptul ca este Dum-
nezeu.
2. iNVATATURA SFlNTULUI VASILE CEL MARE
DESPRE SFINTUL DUH
Principiu a tot ceea ce existd, inclusiv al Fiului si al Sfintului Duh,
este Dumnezeu Tatal. Tatdl este nendscut, Fiul este nascut, iar Sfintul
Duh este purees din Tatdl 30 . Dacd nasterea Fiului nu poate fi conceputd
de firea omeneasca 31 , cu atit mai mult nu poate fi conceputd purcede-
rea, care nu are analogie in cele pdmintesti 3Z . O imagine, dar si aceea
destul de imperfecta a purcederii, crede Sfintul Vasile ca este modul in
care iese din trup sutlul gurii. Dar, fine sd completeze ca «gura nu tre-
buie infeleasd ca modular al lui Dumnezeu, nici Duhul ca o suflare ce
se risipeste, ci gura trebuie inteleasd intr-un chip vrednic de Dumnezeu
si Duhul ca o fiintd vie, datdtoare de sfin\.enie. In felul acesta este ex-
primata comuniunea cu celelalte persoane si se pastreazd insondabil mo-
dul provenience! sale» 3S .
27. Sf. Atanasie eel Mare, Eplstola catie Paladiu, P. G. 26, 98.
28. Sf. Grigorie de Nazianz, Epistola 58, II, 50, P. G. 37, 113.
29. Loofs, Leittaden zum Studium der Dogmengeschichte, p. 257 ; A. Harnack,
Lehrbuch der Dogmengeschichte, vol. II, p. 261.
30. Nicaieri Sf. Vasile nu afirma purcederea Sf. Duh si de la Fiul. Acest fapt 1-a
subliniat la vremea sa Harnack, Dogmengeschichte 2, 295. Insa teologul Schermann,
Die Gottheit des heiligen Geistes nach den griechischen Vatern des vierten Jahrhun-
derts, in rev. «Strassburger theologische Studien», Freiburg 1901, p. 114, sustine ca
Sf. Vasile afirma purcederea Sfintului Duh si de la Fiul. De aceeasi parere este si Bar-
denhewer (Geschichte des altkirchlichen Literatur, Darmstadt, 1962, vol. 3, p. 161).
Insa K. Holl ((Amphilochius von Iconium in seinem Verhaltnis zu. den grossen Kappa-
doziern, Darmstadt, 1969, p. 168), analizind textele pe care Ie invoca Schermann, este
de parere ca Sf. Vasile nu sustine ca Sf. Duh purcede si de la Fiul.
31. Sf. Vasile, Impotriva lui Eunomiu, 2, 22 si 24 ; P. G. 29, 620 si 624.
32. Idem, Despre credinfa 4, P. G 31, 688. Idem, Epistola 236, 1 ; P. G. 32, 877 ;
Idem, Epistola 214, 3, P. G 32, 788.
33. Idem, Despre Sfintul Duh, P. G, 32, col. 152.
INTRODUCERE 1 1
Nature! simpld, neperceptibild cu simturile trupului 34 , Duhul Sfint
este cunoscut dupd lucrdrile Sale. Si cum sfera de activitate a Duhului
este nelimitatd, variate sint si energiile Lui. Lucrarea Lui mcepe inainte
de cieaiea lumii sensibile si poarta pecetea desdvirsirii. Desavirseste
opera Tatdlui si a Fiului. Din Sfinta Scripturd reiese cu prisosinfa cd Du-
hul nu este o creaturd si cd este creator 35 . El participd atit la crearea
lumii vdzute, cit si a lumii nevdzute, a ingerilor, care, numai datoritd ha-
rului Sdu capdtd o relativd desdvirsire chiar de la creatie 36 . Cu toate
acestea, deosebirea dintre El si duhurile slujitoare nu este de grad, ci de
esentd, este deosebirea dintre'mester si lucrarea miinilor lui. Stintul
Dun viazd in intimitatea dumnezeirii, aldturi de Tatdl si de Fiul 37 , este
egal cu Tatdl si cu Fiul 38 , are aceleasi insusiri, intre care se poate aminti
faptul cd este preexistent fata de toate creaturile 39 , este pretutindenea
prezent uo , stiinfa Sa nu are limite kl , lucrdrile Lui transpird desdvirsi-
rea 42 si poarta pecetea divinitdtii. El este ddtdtorul vietii w , pronietorul,
34. Sfintul Vasile tine sa precizeze si cu alta ocazie — combatind afirmatia lui
Eunomiu, dupa care Dumnezeu poate fi cunoscut dupa natura Sa — ca Dumnezeu este
inaccesibil dupa natura (ooaia), insa este accesibil dupa lucrari (evEp-fiat). Nici Insu-
sirile ipostatice nu alcatuiesc <oi<sia et (atj -j-vwptJua-coi sjiidewpoufxeva ttj obaiq». Sf. Va-
sile eel Mare, Impotriva lui Eunomiu 2, 28 ; P. G 29, 636—637 ; Idem, Epistola 38,
4; P. G. 32, 332.
35. Idem, Despre St. Dub. 18, P. G. 32, 152. Preotilor Bisericii din Tars, pentru a
distinge pe credinciosii cu care vin Jn comuniune, Sf. Vasile le da un criteriu elemen-
tar : «Acestia sa nu afirme ca Duhul este o creatura si sa refuze a fi in comuniune cu
cei care sustin aceasta». Idem, Epistola 113 si 114, P. G., 32, 525 s. u. Iar in marturi-
sirea de credinta pe care o iscaleste si Eustatiu revine aceasta idee insotita de noi
precizari. «Se cade sa fie anatema cei ce zic ca Sfintul Duh este o creatura si nu numai
acestia, ci si cei care gindesc asa, cei care nu marturisesc ca El este sfint prin na-
tura, cum prin natura este sfint Tatal si Fiul ; cei care II indeparteaza de natura di-
vina si fericita». Idem, Epistola 125, P. G. 32, 549 a, b.
36. Idem, Despre Stintul Duh 16, P. G. 32, 140.
37. Ibidem, 18, col. 152 s.a.
38. Trimitindu-Si ucenicii la propovaduire, Mintuitorul le da porunca de a boteza
omenirea «In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh» (Malei 28, 19). De aci re-
zulta ca «numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh ni s-au dat in acelasi chip.
Relafia in care se afla Fiul fata de Tatal este aceeasi cu relatia Duhului fata de Fiul...
Iar daca Duhul este pus pe acelasi plan cu Fiul si Fiul pe acelasi plan cu Tatal este
clar ca si Duhul este pus pe acelasi plan cu Tatal». Ibidem, 17, P. G, 32, 148 ; Ibidem,
10, P. G., 32, 112.
39. Ibidem, 19, col. 156.
40. Ibidem, 9, col. 108 : «Cind auzi cuvintul «duh» sa nu-ti inchipui o fiinta limi-
tatS, supusa schimbarilor si transformarilor sau intru totul asemenea creaturilor, ci
indreptindu-ti mintea catre cele superioare, este necesar sa te gindesti la o fiinta spi-
rituals cu putere infinita, a carei existenta nu se masoara cu secole si cu ani». Vezi
si col. 168—169.
41. Ibidem, 16, col. 137.
42. Ibidem, 9, col. 108.
43. Ibidem, 24, col. 173.
12 SFINTUL VASILE CEL MARE
sfinfitorul si «lumina cea duhovniceasca» H , cea care se da oricarei pu-
teri spirituale pentru aflarea adevdrului» 45 .
Sfintul Duh este, aldturi de Tatdl si de Fiul, fauritorul mlntuirii noas-
tre. Este prezent la toate actele iconomiei divine, de dinaintea si dupd
intruparea Fiului : la binecuvintdrile patriarhilor, la darea legii, la fap-
tele minunate ale lui Iisus * 6 . El readuce, aldturi de Fiul, din moarte la
viafd, redd omului libertatea, frumusefea chipului divin din el si-1 face
cetacean al cerului 47 . El va ii prezent si la judecata obsteascd, atunci
clnd harul Sdu se va da ca rdsplatd si coroand celor drepfi 4S . tn prezent
Duhul Stint acfioneazd In Bisericd pentru improprierea lucrdrii m'mtui-
toaie sdvirsite de Mintuitorul Hristos. Aceastd impropriere se 'mcepe in
momentul contactului cu apa botezului. Atunci se realizeaza atit omo-
rirea omului celui vechi, a omului pdcatului, dar si renasterea acestuia
prin harul Sfintului Duh 49 . Sfintul Duh se afld totdeauna in cei vrednici,
fdra sd acfioneze totdeauna ; El acfioneaza atunci cind este nevoie si pe
mdsura nevoii fiecaruia 50 . Familiar itatea cu El se capdtd prin indepdr-
tarea patimilor •, patimile, intocmai ca un vdl, intunecd ochiul sufletului,
indepartarea lor redd chipului lui Dumnezeu din om frumusefea dintru
inceput, iar ochiului minfii claritate si pdtrundere 51 . Din comuniunea cu
Duhul se realizeaza o transformare calitativd a sufletelor : sufletele nu
smt doar luminate, ci devin ele insele surse de lumina pentru cei ce le
stau lmprejur 5Z .
Intr-un cuvint, Duhul Sfmt este Cei ce vegheazd ordinea in uni-
vers 53 . El este principiul ordinii morale 5i si idrd El este imposibil sd
44. Ibidem, 16, col. 136; Ibidem, 19, col. 156.
45. Ibidem, 9, col. 108.
46. Cine neaga ca actiunile intreprinse de Marele Dumnezeu $i Mintuitorul nostru
Iisus Hristos, izvorite din bunatatea lui Dumnezeu in vederea mintuirii omului, s-au
implinit prin harul Duhului ? Fie ca vrei sa cercetezi pe cele din trecut : binecuvinta-
rile patriarhilor, ajutorul dat prin lege, tipurile, profetiile, bravurile in razboaie, minu-
nile dreptilor, fie ca cercetezi dispozijiile referitoare la intruparea Domnului, toate
au fost realizate prin Duhul... Apoi orice lucrare a Fiului se savirsea in prezenta
Duhului... Nu L-a parasit nici dupa ce a inviat din morti». Ibidem, 19, col. 157. ^
47. «Faptul de a fi fost facut liber din rob, de a fi num'it fiu al lui Dumnezeu si a
fi adus din moarte la viaja, de nimeni altul nu se poate realiza, decit de Cei care prin
fire se afla in intimitatea lui Dumnezeu si nu este supus robiei. Caci, cum va putea
eel strain sa aduca pe altii in intimitatea lui Dumnezeu ? $i cum va elibera pe altul
eel ce insusi se afla sub jugul robiei ?». Ibidem, 12, col. 117.
48. Ibidem, 16, col. 141.
49. Ibidem, 16, col. 142 ; Ibidem, 19, col. 157.
50. Ibidem, 26, col. 180 ; Ibidem, 9, col. 108.
51. Ibidem, 9, col. 109; Ibidem, 22, col. 168.
52. Ibidem, 9, col. 109; Ibidem, 21, col. 164—165.
53. Ibidem, 16, col. 136 ; Ibidem, 19, col. 157.
54. Ibidem, 16, col. 140.
INTRODUCERE 13
cunoasca cineva pe Dumnezeu 5S . Credinta in Tatal si in Fiul nu foloseste
la nimic daca lipseste credinta In Duhul Sfint. Cel ce nu crede in Duhul
nu crede nici in Fiul, nu crede nici in Tatal. «Pentru cd nimeni nu poate
sd spund cd Hsus este Domnul, decit in Duhul Slint» (I Cor. 12, 3) 56 .
Sfintul Vasile era deja mort pe cind se tinea Sinodul II ecumenic,
dar opera sa nemuritoare, lormulatd in dogma, fdcea sd triumie credinta
cea adevdratd. Drept multumire, pentru inegalabila sa opera, posteritatea
avea sd-1 aseze in galeria «marilor dascali» si Ierarhi ai Bisericii.
EDITH MAI IMPORTANTE ALE TEXTULUI :
1. O prima editfe critica, dupa diferite manuscrise, a fost realizata de benedictinii
din congregatia Sfintului Maur, sub conducerea lui Dom Gamier {-f 1725). A fost pu-
blicata de Dom Maran (1730), cu titlul : Opera omnia Sancti Patris nostri Basilii Caesa-
reae Cappadociae archiepiscopi.
2. Textul a fost revizuit si publicat de C. F. H. Johnston, Insotit de note si de o
scurta introducere, sub titlul : The book oi saint Basil the Great Bishop of Caesarea in
Cappadocia on the Holy Spirit. A revised text with notes and introduction, Oxford,
Clarendon Press, 1892.
3. Textul benedictinilor a fost reimprimat de catre fratii Sinner si Jahn Gaume,
Paris, 1839, apoi de
4. J. P. Migne, In vol. 32 din Patrologia graeca.
Traduceri:
1. Benoit Pruche, Basile de Cesaree, Traite du Saint-Esprit, Introduction, traduc-
tion et motes, in col. : «Sources chretiennes», Paris, 1945, vol. 17. La paginile 94 — 104
da o lista bogata cu editiile critice ale textului si o lista bibliografica.
2. M. Blum, Basilius von Caesarea, fiber den Heiligen Geist, 1967.
3) 0eo8o>pou Zijarj, Bctii/UtoC 6 Meya?, Aofpaztxa, in vol. X al colecfiei "BXXijveC
Ilaxepec xr(Z 'Ey/xATjaiaec, Oeaaa^oviXTj, 1974.
4. Traduceri partiale ale textului gasim la : E. Amann, he dogme catholique dans
les Peres de l'Eglise, Paris, 1922 ; Gross J„ La Divinisation du Chretien d'apres les
Peres Grecs, Paris, 1938 ; St. Giet, Les idees et factions sociales du saint Basile,
Paris, 1941
5. Pentru traducerea textului in limba romana am folosit Iucrarile lui Teodor
Zisis, Benoit Pruche si Migne, iar impartirea textului am facut-o dupa impartirea
facuta in colectia Migne. Cuvintele din paranteze ne apartin. Le-am introdus pentru
a da cursivitate textului.
55. Ibidem, 26, col 185.
56. O singura cale a cunoasterii lui Dumnezeu exista : «ora6 hbz n-veujiato?:
ht><: Ttou E7tt tov eva IIaTEpa». Ibidem 26, col. 185; Ibidem, 18, col. 153.
|4 Sf'tNTUl, VAS1LE CKL, MARK
B IBLIO GH AFIE
pentru partes introductlvfi
1. A 1 1 a r d P., Saint Basile, in col. «Les Saints», Paris, 1920.
2. C o n (j a r Y., La divinisation dans la tradition spirituelle de I'Orient, Vie spi-
lituvlh, vol. -43, 1935.
3. Grandsire, Nature et Hypostases divines en saint Basile, In col. «Recher-
< lies de Science Religieuse», vol. 13, 1923.
A. Lot-Borodin e, la doctrine de la deification dans l'Eglise grecque jus-
qn'au X/-e siecle, in «Revue de l'histoire des Religions», 1932.
5. Puech A., Histoire de la litterature grecque chretienne, Paris, vol. Ill, 1930.
6. R i v i e r e J., Saint Basile, in col. *Moralistes chretiens», Paris, 1925.
7. Schermann, Die Gottheit des Heiligen Geistes nach den griechischen Vo-
ter n des vierten Jahrhunderten. Freiburg im Breisgau, 1901.
8. Swete J., The Holy Spirit in the Ancient Church, Macmillan, London, 1912.
DESPRE
SPINTUL DUH
INTRODUCERE,
IN CARE (SE DEMONSTREAZA)
CA ESTE NECESAR STUDIUL *
CELOR MAI PUTIN INSEMNATE
CAPITOLE ALE TEOLOGIEI
(Col. 68). Am laudat zelul si dragostea de a cunoaste, o, frate Amfi-
lohie, cap iubit §i mie mai scump decit orice, si m-am bucurat mult (va-
zind) inclinarea catre studiu si agerimea mintii tale, care (te fac) sa
socotesti necesar a nu lasa necercetat nici un cuvint din cele cite, in
mod necesar, se rostesc, (vorbind) despre Dumnezeu. Pentru ca ai in-
{eles bine indemnul Domnului (cuprins in cuvintele) : «Oricine cere
primeste si oricine cauta gaseste» 2 , mi se pare ca prin straduinfa (ta)
in a cere ai putea dispune sa comunice (ceea ce cunoaste) chiar si pe
eel mai putin dispus (sa faca aceasta). Dar, ceea ce admir si mai mult
la tine este faptul ca nu pui intrebari pentru a (ma) incerca, ci pentru
a afla care este adevarul (in chestiunile controversate). Pentru ca sint
destui 3 aceia care ne asculta acum cu curiozitate si ne intreaba cu sta-
ruinta, dar este foarte greu sa afli un suflet domic (cu adevarat) sa cu-
noasca, (un suflet) care sa caute adevarul, pentru a nu ramine in necu-
noa?tere 4 . Asemenea cursei razboinicilor si capcanei vinatorilor cu mo-
meala mestesugit ascunsa sint intrebarile celor (mai) multi ; acestia
pun intrebari, nu pentru a trage vreun folos din ele, ci pentru ca, in
cazul in care vor gasi ca raspunsurile nu concorda cu dorinta lor, sa
para ca au un motiv intemeiat de cearta.
Daca nesabuitul care intreaba este considerat in^elept 5 , de cita
(prefuire) vom socoti vrednic pe ascultatorul intelept, pe care prof etui
1-a comparat cu un sfetnic minunat ? 6 . Este drept sa dam toata cinstea
si sa (ajutam) sa progreseze pe cei care impSrtasesc zelul si toate ne-
vointele celui care se indreapta spre desavirsire. Pentru ca faptul de
a nu trece 7 cu usurinta peste cuvintele cu continut teologic si a incerca
1. Substantivul este la plural: studiile, cercetarile.
2. Luca XI, 10.
3. Mare abundenta.
4. Pentru vindecarea ignorantei.
5. «Nesabuitului care intreaba i se va socoti (aceasta drept) intelepciune», Prov.
XVII, 28.
6. Isaia III, 3.
7. A asculta.
2 — Sfintul Vasile eel Mare
18 SFINTUL VASILE CEL MARE
sa gaseasca sensul ascuns al fiecarei expresii si al fiecarui cuvint nu
este (insusirea oamenilor) pu^in evlaviosi, ci a acelora care cunosc
scopul chemarii noastre. Pentru cM am fost chemati s& ne asemSnam lui
Dumnezeu pe cit este cu putinta firii umane. Asemanarea, insS, nu (se
realizeaza) fara cunoastere, iar cunoasterea (este imposibila) fara inva-
tatura. Baza 8 (oricarei) invataturi este discursul : parole (alcatuitoare)
ale discursului sint cuvintele si expresiile. De aceea, nu este fara sens
examinarea expresiilor. Ar putea afirma cineva ca, intrucit unele cu-
vinte 9 sint mici, se cuvine a le trece cu vederea ,• dar, intrucit adeva-
rul (se lasa) cu greu surprins, trebuie sa-1 cautam pretutindeni. Pentru
ca, daca evlavia, intocmai ca si mestesugurile, creste prin mici adaugiri,
nimic nu trebuie neglijat din cele care conduc la cunoastere ; daca ci-
neva va trece cu vederea nojiunile elementare 10 (socotindu-le) ca fSra
important, nu va ajunge niciodata la culmile intelepciunii. «Da» si «nu»
sint doua expresii ,• deseori, insS, eel mai mare dintre bunuri, adevarul,
si ultima expresie a rautatii, minciuna, sint redate prin aceste cuvinte
mici. Dar ce spun acestea ? Cineva a fost socotit implinitor a toata cu-
cernicia, facind numai semn cu capul, pentru a marturisi pe Hristos.
Daca asa stau lucrurile, care dintre cuvintele (cu continut) teologic
este atit de neinsemnat — exprimind el fie ceva bun, fie ceva rau — sa
nu aiba mare influenta pozitivH sau negativa ? §i daca din lege nu va
trece nici o iotS, nici o cirta 11 , cum vom fi in siguranta lasind la o parte
fie si pe cele mai neinsemnate (cuvinte) ? Prin urmare, (cuvintele) pe
care tu ne-ai cerut sa le lamurim sint in acelasi timp mici si mari ,- mici
(in ceea ce) priveste extensiunea 12 pronuntarii ,• din acest punct de re-
dere poate si de dispretuit ,• mari, insa, prin forta celor pe care le de-
semneaza, — dupa chipul (grauntelui) de mustar, care, desi este eel mai
mic dintre semintele copacilor, insa invrednicindu-se de ingrijirea ne-
cesara si dezvoltindu-se puterea sadita in el, creste (copac) destul de
inalt. Daca cineva ride vazind poliloghia noastra in legatura cu expre-
siile, — pentru a vorbi ca ps'almistul 13 — , acela sa stie ca va culege ro-
dul nefolositor al risului ; noi, insa, nu vom intrerupe cercetarea, cedind
batjocurilor oamenilor, nici nu ne vom lasa infrinti de dispretul lor.
Sint atit de departe a ma rusina de aceste (cuvinte) ca de niste (cu-
vinte) neinsemnate, incit, daca as reusi sa surprind o infima parte a
valorii lor, as socoti ca m-am invrednicit de (lucruri) extraordinare ; (a?
8. Inceputul, principiul.
9. Intrebari.
10. Primele elemente, primele notiuni, probabil literele.
11. Matei V, 18.
12. Conciziunea, scurtimea.
13. Ps. 118, 85.
DESPRE SFlNTUL DUH 19
sustine, in acelasi timp) ca folosul fratelui care cerceteaza impreuna cu
noi, nu este mic. Deci, vazlnd ca este vorba de o mare lupta pentru
cuvinte mici, nu evit truda in speranta c§ voi fi rasplatit. Sint convins
ca aceasta dezbatere va fi fructuoasa pentru mine, iar pentru cei ce o
ascultS aducatoare de folos netrecator. De aceea, cu ajutorul insusi al
Duhului Sfint, s& zic asa, voi purcede numaidecit la explicare. Si daca
vrei sa apuc drumul expunerii, ma voi referi pe scurt la originea con-
troversei.
Nu de mult, pe cind ma rugam cu poporul, slSvind pe Dumnezeu-
Tatal in doua feluri : cind cu Fiul, impreunS cu Duhul Sfint, cind prin
Fiul in Duhul Sfint, ne-au acuzat unii dintre cei de fata ca folosim cu-
vinte straine si, in acelasi timp, contradictorii. Tu, mai ales pentru fo-
losul acelora, — iar daca boala lor este fara remediu, pentru a feri pe cei
cu care intretin relatii — , ai cerut sa fie formulata clar invatatura despre
sensul acestor expresii. Se cuvine, deci, s5 vorbesc concis, pornind de
la un fapt acceptat de toti.
II
Unde is; are punctul de plecaie preocuparea ereticilor in legatura
cu expiesiile
Minutiozitatea cu care acesti oameni cerceteaza silabele u si cu-
vintele nu este intimplatoare, dupa cum s-ar putea crede, nici nu con-
duce la un rau neglijabil ; ea ascunde un plan bine conturat si ascuns,
(indreptat) impotriva dreptei credinte 1 3 . (Acestia) incearca sa demon-
streze ca felul in care ne exprimam despre Tatal, Fiul si Sfintul Duh
este diferit, pentru ca din aceasta (demonstratie) sa scoata o dovada
usoara a deosebirii dupa fire (a persoanelor). Asadar, folosesc un vechi
sofism, inventat de Aetius 16 , seful acestei erezii, care a scris undeva
in epistolele sale asa : «cele deosebite dupa fire sint numite diferit si
invers : cele numite diferit sint deosebite dupa fire». In sprijinul afir-
matiei sale invoca pe Apostolul (Pavel), care zice : «Unul este Dum-
nezeu si Tata, de la Care sint toate si unul este Domnul Iisus Hristos,
prin Care sint toate» 17 . Astfel, zice (Aetius), (raportul) in care se afla
cuvintele intre ele va fi si (raportul) dintre firile desemnate de aceste
14. In legatura cu puterea existenta In aceste silabe.
15. Pietatii.
16. Este vorba despre unul din corifeii sectei anomeene, gruparea cea mai radicals
a arianismului. Aceasta grupare socotea pe Fiul absolut deosebit ( a\Sy.oio<:) de TatSl.
Eunomiu era ucenicul lui Aetius. Sf. Vasile cunostea bine doctrina si sofismele acestei
grupSri si o combatuse pe larg in cele trei carti *Contra lui Eunomiu* (P. G. 29,
479—669).
17. / Cor. VIII, 6.
20 SFINTUL VASILE CEL MARE
(cuvinte). Or, deosebite (fiind expresiile) «din Care» si «prin Care», deo-
sebit este si Fiul de Tatal. De la aceasta ratacire provine si poliloghia
acestor barbati in legatura cu cuvintele despre care este vorba. De
aceea, ei atribuie lui Dumnezeu-Tatal, ca privilegiu deosebit, (expresia)
«de la Care» ; lui Dumnezeu-Fiul, (expresia) «prin Care», iar Sfintului
Duh, (expresia) «in Care» 18 . Suspln ca acest mod de folosire a expre-
siilor 19 nu se schimba niciodata, pentru ca, dupa cum am zis, deosebirea
expresiei presupune deosebirea firilor. Dar n-au putut sa ascunda (fap-
tul) ca prin minutiozitatea (aratata in examinarea) cuvintelor nu fac alt-
ceva decit sa sprijine doctrina lor eretica. Ei vor ca expresia «de la
Care» sa desemneze pe creator, expresia «prin Care» sa desemneze pe
colaborator sau instrumentul, iar expresia «in Care» sa desemneze
timpul sau locul. (Fac astfel de afirmatii) pentru ca (Fiul), creatorul tu-
turor, sa nu fie considerat cu nimic superior unui instrument, iar Duhul
Sfint sa para ca nu ofera creaturilor (nimic altceva) decit spatiul si
timpul.
Ill
Felul de a analiza cuvintele 20 imita logica 2I ce7or din afara 22
(Col. 76). La aceasta ratacire i-a condus si imitarea logicii celor «din
afara», care atribuiau expresiile «din care» si «prin care» lucrurilor de
natura diferitS. Pentru ca, dupa socotinta acelora, expresia «din care»
indica materia, pe cind expresia «prin care» desemneaza instrumentul
sau, in general, pe eel ce asista.
Dar, ce oare ne impiedica sa ne referim la intreaga invataturS si
sa aratSm pe scurt indepartarea acestor barbati de adevar si dezacor-
dul lor cu (filozofii) insisi ? Cei ce s-au preocupat de filozofia
greaca 23 , cind explica natura cauzei in multe feluri si scot in eviden^a
sensurile proprii, zic ca unele dintre cauze sint primare, altele secun-
dare sau auxiliare, iar altele au sens de cauze necesare. Fiecareia dintre
acestea ii rezerva o denumire specials, incit altfel este numit creatorul
18. Pentru Tatal expresia IS ou, pentru Fiul hi' ou iar pentru Sfintul Duh sv <p.
19. Pentru cuvintul «expresie» intrebuinteaza pe eel de «silaba».
20. Expresia tntrebuintata de Sfintul Vasile este aceea de «tehnologia silabelor».
Aceasta expresie mai este folosita si de Sf. Grigorie de Nisa (Contra lui Eunomiu,
P. G. 54, 297 c — 337 a) si se pare ca ambii au preluat-o de la Teodoret de Cyr (P. G.
83, 430 b).
21. Cuvintul «intelepciune» are aici sensul de «logica».
22. Prin expresia «cei din afara» se desemneaza de obicei, de catre Parintii ca-
padocieni, Sfintul loan Gura de Aur, filozofii greci. Vorbind despre filozofia lor, o ca-
racterizeaza ca «desarta» ( [xaxaiav tptXogo^iav ), spre deosebire de invatatura Sfintelor
Scripturi pe care o socotesc tot filozofie, dar o caracterizeaza drept «adevarata filozo-
fie» sau filozofia prin excelenta.
23. Intelege filozofia greaca in contrast cu doctrina crestina, pe care o numeste
«filozofia cea adevaratan sau simplu, «filozofie».
DESPRE SFlNTUL DUH 21
si altfel este numit ihstrumentul. Creatorului, socotesc ei, trebuie sa i
se atribuie (expresia) «de catre care» 24 pentru ca, zic ei, de obicei se
spune ca scaunul a fost facut «de» timplar. Instrumentului (trebuie sa i
se atribuie expresia) «prin (cu) care» 25 , pentru cS, zic ei, se spune ca
scaunul se lucreaza «cu» 26 toporul, «cu» burghiul si «cu» alte (instru-
mente). In acelasi chip, ei socotesc ca expresia «din care» 27 revine ma-
teriel, pentru ca (se spune ca) scaunul este «din» lemn ,• ca expresia
«dupa care» 28 exprima planul sau modelul propus mesterului, pentru
ca (se presupune) ca acesta, fie ca si-a planuit mai dinainte opera si
apoi a transpus inchipuirea in fapta, fie privind un model a cautat sa-1
imite. Expresia «pentru care» vor s-o raporteze la scop ; pentru ca, (se
spune) ca «pentru» oameni a fost facut scaunul. Expresia «in care» 29 ar
sugera spatiul sau timpul. Pentru ca (la intrebarea) : Cind s-a intimplat
aceasta ? se raspunde : «ln» acest timp. $i unde ? «In» acest loc. Desi
acestea (timpul si locul) nu adauga nimic la ceea ce s-a facut, totusi farS
ele nu este posibil sa se faca nimic. Pentru ca cei care actioneaza au
nevoie de loc si de timp. Aflind si admirind aceste invataturi in cugetarea
greceasca 30 , (ereticii) le transpun in invatatura simplS a Scripturii 31 pe
de o parte spre micsorarea Cuvintului lui Dumnezeu, pe de alta parte
spre negarea Duhului Sfint. Ei n-au ezitat sh atribuie stapinului tuturor
cuvintul rezervat de «cei din afara» instrumentelor neinsufletite si ser-
vului umil, — inteleg (expresia) «prin care» — si nu se rusineaza (ei)
crestinii sa atribuie stapinului lumii expresia (cuvenita) fierastr5ului sau
ciocanului.
IV
Scriptuia folose^te iaia deosebire aceste expresii
(Col. 77). Recunoastem, desigur, cS si Scrip tura 32 foloseste adesea
aceste expresii. Zicem, insa, ca libertatea Sfintului Duh nu este aservita
intru totul logicii 33 celor din afara, ca in fiecare imprejurare (Scriptura)
acomodeaza" expresiile dupa nevoi. De exemplu, expresia «din (de la)
.24. a<p' oo.
25. St' oo.
26. Am tradus prepozitia prin prepozitia «cu», prepozitie care indicS
instrumentul.
27. e6 ou.
28. xa&' 6.
29. es-'l .
30. Cugetarea greceasca este numita de aceasta data «zadarnica» si «goala, tnse-
latoare».
31. A Duhului.
32. Prin cuvintul adevSrului desemneaza Sf. Scriptura.
33. Prin cuvintul «meschinarie», micime, caracterizeaza modul de gtndire al «ce-
lor din afar5».
22 SFlNTUL VASHJE CEL MARE
care», in Scriptura nu se refera totdeauna la materie, — cum li se pare
acelor (filozofi) — , ci, de obicei, se atribuie cauzei supreme. Ca in (afir-
matiile) : «Unul este Dumnezeu, de la u Care sint toate» M si «Toate sint
de la Dumnezeu» 36 . Alteori, insS, Scriptura foloseste aceasta expresie
in legatura cu materia, ca (de exemplu) cind zice : «Sa faci corabie din
iemne neputrezitoare» 37 , «Sa faci candelabru din aur curat» 38 , «primul
om (f&cut) din pamint a fost pSmintesc» 39 , «din pamint ai fost facut tu
ca si mine» 40 .
Or, acestia, pentru a sustine deosebirea de natur3 41 , dupa cum am
mai spus, au legiferat ca numai Tatalui se cuvine acest cuvint. (In rindul
al doilea), preluind principiile teoriei lor de la cei din afara, nu-i ur-
meazS pe acestia intru totul.
Astfel, pe cind pe Fiul — urmind modului de gindire al acelora —
il socotesc instrument, iar pe Duhul Sfint loc, — pentru c5, zic ei ca la
aceasta concluzie duce afirmatia c3 creajia lumii s-a fScut «prin Fiul»,
«in Duhul» — , atribuind lui Dumnezeu-Tatal expresia «de la (din) care»
nu mai urmeazS pe cei din afara, ci dau expresiei sensul apostolic,
eel din spusa : «Voi de la El sinteti in Hristos Iisus» 42 si «Toate sint de
la Dumnezeu» 43 .
Prin urmare, care este concluzia acestei analize (a ereticilor) ? C3
alta este firea cauzei, alta a instrumentului si alta a iocului. Ca atare,
Fiul este deosebit de Tatal dup§ fire, pentru ca instrumentul se deose-
beste de mester, iar Duhul se deosebeste (de Tatal si de Fiul) pentru ca
locul si timpul se deosebesc fiintial de instrumente si de cei care le
minuiesc.
V
Expresia «prin Care» (atribuita exclusiv Fiului de cdfre eretici)
se foloseste (In Scripturd) si in legdturd cu Tat&l, iar expresia «din Care»
(atribuita. exclusiv Tafflui) se foloseste si in legatura' cu Fiul si cu Duhul
Acestea 44 sint (pSrerile.) acelora. Noi, insS, vom demonstra ceea ce
ne-am propus : ca expresia «de la Care» nu se atribuie doar Tatalui, ca"
Fiului nu I s-a rezervat expresia «prin Care» si ca Fiul n-a exclus pe
34. Am tradus prepozitfa s% prin «de Ia», $i nu prin «din».
35. I Cor. VIII, 6.
36. 7 Gor. XI, 12.
37. Fac. VI, 14.
38. le?. XXV, 30.
39. T Cor. XV, 47.
40. lov XXXIII, 6.
41. Intre persoanele Sflntei Treimi.
42. / Cor. I, 30.
43. / Cor. XI, 12.
44. Cele expuse In capitolul precedent.
DESPRE SFlNTUL DUH 23
Duhul — asa cum sustin acestia — de la partasia expresiilor «din Care»
si «prin Care» (col. 80). «Unul este Dumnezeu si TatS, de la Care Sint
toate si unul este Iisus Hristos, prin Care (s-au facut) toate» 45 . Acestea
nu sint cuvintele unuia care legifereaza, ci ale unuia care distinge
ipostazele 46 . Apostolul se exprimS asa nu pentru a sublinia vreo diferenta
de natura, ci pentru a face distinctS notiunea de Tata si Fiu. Ca expre-
siile nu se opun unele altora, nici — cum se fntimpla in razboi cind se
trece in tabara dusmana — nu combat naturile carora apartin, se vede
si de acolo ca fericitul Pavel, zicind : «Toate (s-au facut) de El, prin El si
in El» 47 , a atribuit acele trei expresii unuia si aceluiasi subiect. Ori-
cine va cerceta cit de putin sensul frazei, de bunS seamS va zice ca acest
(text) se refera la Domnul. Pentru cS, dupa ce Apostolul a citat din pro-
fetia lui Isaia, textul «Cine a cunoscut gindul Domnului si cine a fost
sfetnicul Lui ?» 48 , a adSugat : «de la El, prin El si in El (sint toate) » 49 . Ca
acestea s-au spus profetului despre Dumnezeu Cuvintul, Creatorul in-
tregii lumi, pot,i afla din cele ce urmeaza : «Cihe a m&surat apa cu
pumnul, cerul cu palma §i tot p&mintul cu cSusul palmei ? Cine a pus
muntii la cintar si vilcelele la cumpSna ? Cine a cunoscut gindul Domnu-
lui si s-a facut sfetnicul Lui ?» 50 .
Aici, cuvintul «cine» nu exprima imposibilul, ci raritatea, ca si in
textul : «Cine se va ridica impreuna cu mine impotriva celor rai ?» 51 ,
«Cine este omul care doreste viafa ?» 52 si «Cine se va sui in muntele
Domnului ?» ^ Acelasi este cazul si aici : Cine este eel care cunoaste
gindul Domnului si este partas la vointa Lui ? «Pentru cfi TatSl iubeste
pe Fiul si pe toate I le descopera» M . El (Fiul) este Cel care tine pamin-
tul si-1 cuprinde cu palma, El este Cel care a infrumusetat $i a pus or-
dine in toate, Cel care a pus echilibru in munti, mSsuri apelor si rin-
duiala in toate cite exista in lume ; El cuprinde cerul cu o infima parte
45. J Cor. VIII, 6.
46. Se poate spune ca sensul termenului ipostas (u7t6ataat<:) s-a precizat de catre
Sf. Vasile. La Sinodul I Ecumenic acest termen a fost folosit cu sensul de substanta.
S-a spus despre Fiul ca nu este diferit de TatSl (e£ ex^pac tt%o<s%aom<; t] ouaiac), cS este
de aceeasi natura ca si El. AceastS confuzie avea sa provoace multe tulburari. Sf.
Vasile vine cu precizarea cS in Dumnezeu este o singurS natura in trei ipostase
([xia oooia, tpeTc uTtoaxaoEi 1 : . El d5, deci, notiunii de moaxaaiz sensul de rcpoaaMtov sau
persoanS. (Despre Slintul Duh, P. G. 32, col. 148, 149 b, 154 c; Omilia 24, P. G. 31,
604 ; Epistola 210, P. G., 32, 776 c).
47. Rom. XI, 36.
48. Isaia XL, 13.
49. Rom. XI, 34—36.
50. Isaia XL, 12—13.
51. Ps. XCIII, 16.
52. Ps. XXXHI, 13.
53. Ps. XXIII, 3.
54. loan V, 20.
24 SFtNTUL VASILB CEL MARS
a puterii Sale, (parte) pe care cuvintul profetic, !n chip figurat, a nu-
mit-o palma 55 , De aceea, in sensul propriu (al cuvintului) Apostolul a
adaugat : «De la El, prin El si in El (sint) toate» 56 (col. 81). «De la El»
pentru c& El este cauza celor ce exists, conform vointei lui Dumnezeu
Tatal. «Prin El» pentru ca Lui I se datoreste conservarea tuturor ,- dupa
ce le-a zidit pe toate, a adaugat fiecareia dintre cele f acute (insusirile
necesare) pentru conservare. De aceea, cu o dorinta irezistibila si o dra-
goste de negrait, catre El, Stapinul si DatStorul vietii, s-au indreptat
toate, asa cum s-a scris : «Ochii tuturor privesc cu speranta catre
Tine» 57 si iarasi : «Toate nadajduiesc in Tine» 58 , «deschizi Tu mina Ta
Si orice vietuitoare se umple de bunavointa» 59 .
DacS (adversarii no$tri) se impotrivesc acestei pareri a noastra, ce
rationament vor aduce pentru a nu fi in contradicfie flagrante cu ei in-
sisi ? Pentru ca daca nu sint de acord cS cele trei expresii se refers la
Domnul (Hristos), este absolut necesar sa atribuie lui Dumnezeu-Tatal
expresiile «de la El» (e$ aotoo) «prin El» (St'autoo) si «in El» (sv auTffi).
Datorita acestui (rationament) teoria lor, in mod vadit, cade. Pentru ca
Tatalui se atribuie nu numai expresia «de la Care» ( e$ autoS), ci si ex-
presia «prin Care» (Si' o5). Daca aceasta 60 nu exprima nimic umilitor, de
ce o atribuie Fiului in semn de inferioritate ? Daca in mod necesar ex-
prima (acjiunea) de slujire, atunci sS ne raspunda : carui demnitar este
sluga Dumnezeul slavei si Tatal lui Hristos ? In felul acesta, deci, acei
(oameni) se anihileaza singuri, pe cind noi sintem tari in ambele cazuri.
Caci daca se adevereste (pSrerea) cS (in textul respectiv) este vorba des-
pre Fiul, (atunci) expresia «din Care» 61 va trebui atribuita Fiului ,• si daca
staruie cineva sS raporteze Cuvintul profetului la Dumnezeu 62 va trebui
sa acorde lui Dumnezeu (Tatal) si expresia «prin Care» (8t' oo), astfel
incit fiecare dintre cele doua expresii 63 va avea aceeasi valoare, pentru
ca (ambele) sint raportate in egala masura la Dumnezeu, la una si ace-
easi persoana. Dar sa revenim la subiect.
Scriind efesenilor, apostolul zice : «credinciosi adevarului, in dra-
goste sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul,
55. Isaia XL, 12.
56. Rom. XI, 36.
57. Ps. CXXI, 15.
58. Ps. CHI, 27.
59. Ps. CXLIV, 16.
60. Expresia «prin care».
61. Expresia «i£ ou» am tradus-o uneori prin expresia «din care», alteori prin
expresia «de la care».
62. Aici, ca si in multe alte locuri, Intocmai ca si Apostolul Pavel, atribuie
denumirea de Dumnezeu primei persoane a Sfintei Treimi.
63. Se refera la expresia «e£».
DESPRE SFlNTUL DUH _*
Hristos. Din El, tot trupul, bine inchegat si strins legat, prin ceea ce da
fiecare incheietura, isi primeste cresterea potrivit cu lucrarea fiecarei
parti" 64 - lar in Epistola catre Coloseni a zis catre cei care nu cunosteau
pe (Fiul) Unul-Nascut : «Cel ce se tine de Hristos, de Cel ce este Capul,
— de la Care este tot trupul (col. 84) hranit si bine inchegat, cu ajutorul
incheieturilor si legaturilor — , isi primeste cresterea pe care i-o da
Dumnezeu» 65 . Ca Hristos este cap al Bisericii, am aflat din alta parte,
(de acolo unde) apostolul zice : «$i pe El, cap 1-a pus in Biserica peste
toate» 66 si «din plinatatea Lui noi toji am luat» 67 . Domnul insusi zice :
«Din al Meu va lua si va va face cunoscut» 6S .
Intr-un cuvint, multiple i se vor arata, celui ce cu rivna aduna (tex-
tile respective), intrebuintarile (expresiei) «din care» (e£ oo). Pentru ca
si Domnul zice : «Am simtit o putere iesind din Mine» 69 . De asemenea f
am remarcat ca in multe locuri (expresia) «de la care» (kl ou) se refera
la Duhul Sfint : «Cel ce seamana in Duhul, de la Duhul va secera viata
vesnica» (zice Apostolul Pavel) 70 . «Din aceasta cunoastem ca este intru
noi, de la Duhul care ni s-a dat» 71 , (zice) loan. «Cel conceput in ea
este de la Duhul Sfint» 72 , (zice) ingerul. 9i Domnul zice : «cel nascut
de la Duhul, Duh este» 73 .
Asa stau lucrurile in aceasta chestiune.
Se cuvine sa demonstram (acum) ca Scriptura foloseste expresia
«prln care» (St' ou) in mod egal pentru Tatal si pentru Fiul si pentru
Sfintul Duh.
Pentru (ca se foloseste in legatura cu) Fiul este de prisos sa se aduca
marturii, pentru ca sint cunoscute si de ele se face caz de catre adver-
sary Noi insa demonstram ca (expresia) «prin care» s-a aplicat si Ta-
talui : «Credincios este Dumnezeu prin Care ati fost chemati la parta-
sia Fiului Sau», zice (Apostolul Pavel) 74 . Acelasi (Apostol zice) : «Pavel
prin voia lui Dumnezeu, Apostol al lui Iisus Hristos» 75 . «Nu mai esti
rob, ci fiu ; iar daca esti fiu, esti si mostenitor prin Dumnezeu» 76 . «Dupa
cum Hristos a fost sculat din morti prin slava Tatalui» (asa si noi) 1 K
64. H/es. IV, 15—16.
65. Col. II, 19.
66. Eies. I, 22.
67. loan I, 16.
68. loan XVI, 14.
69. Luca VIII, 46
70. Gal. VI, 8.
71. / loan III, 24.
72. Matei I, 20.
73. loan III, 6.
74. / Cor. I, 9.
75. U Cor. I, 1.
76. Gal. IV, 7.
77. Rom. VI, 4.
26 SFlNTUL VASILE CEL MARE
Isaia zice : «Vai voua, celor ce faceti planuri in aseuns, dar nu dupa
(Zict) voia lui Dumnezeu» 78 . (In sprijinul afirmatiei) ca aceasta expresie
se atribuie si Duhului se pot cita multe dovezi. «Noua, zice (Apostolul
Pavel), ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfint» 79 . Si-n alta" parte :
«Depozitul eel bun pastreaza-1 prin Duhul Sfint» 80 . Si iarasi : «Pentru ca
unuia i se da prin Duhul darul in{elepciunii» 81 .
Aceleasi lucruri avem de spus si in legSturS cu prepozitia «in» (iv),
(anume) cS Scriptura a folosit-o si cind s-a referit la Tatal. De exemplu,
in Vechiul Testament : «In Dumnezeu, zice (Psalmistul), vom capata pu-
1ere» 82 . «In Tine ma voi lauda totdeauna» 83 . Si iarasi «In numele Tau
an§ voi bucura» M . La Pavel : «ln Dumnezeu, zice, care a zidit toate» 85 ,
«Pavel, Silvan si Timotei (col. 85) Bisericii Tesalonicenilor, in Dumne-
zeu Tatal» 8 *. Daca (stS) an voia lui Dumnezeu, voi putea'veni la voi 87 ,
«Lauda-te, zice, in Dumnezeu» 88 . $i cite (altele) pe care nu este usor
nici a le enumera. Scopul nostru, insa, nu este de a face caz de multi-
mea marturiilor (pe care le cunoastem), ci de a face dovada ca obser-
vatiile lor nu sint corecte. Nu vom demonstra, — considerind ceva cu-
noscut — , faptul ca aceasta expresie se foloseste si in legatura cu Fiul
$i cu Duhul. Socotim, insa, necesar sa spunem ca pentru un ascultator
ln^elept este suficienta combaterea spuselor lor din inversarea ra^iona-
mentului. Anume, daca expresiile diferite indicS o deosebire de esenta
— asa cum spun ei — , (atunci) identitatea expresiilor trebuie sa-i faca
sa marturiseasca acum cu sfiala ca esenfa este identica.
Cuvintele se folosesc unele in locul altora, nu numai cind se vor-
foeste despre Dumnezeu, ci deseori (in vorbirea curenta) are loc o co-
municare reciproca a sensurilor, cind o expresie ia locul alteia. De
exemplu : «Am dobindit un om «prin» Dumnezeu» 89 , zice Adam, ceea
ce echivaleaza cu «de la» Dumnezeu. In alt loc (se spune) : «Cite a po-
runcit Moise lui Israil prjn porunca Domnului» 90 . $i altundeva :
«Explicarea lor nu se face «prin» (ajutorul) lui Dumnezeu ?» 91 . Despre
78. Isaia XXIX, 15.
79. I Cot. II, 10.
80. II Tim. I, 14.
81. I Cor. XII, 8.
82. Ps. CVII, 14.
83. Ps. LXX, 6.
84. Ps. LXXXVIII, 17.
85. Efes. Ill, 9.
86. II Tes. I, 1.
87. Rom. I, 10.
88. Rom. II, 17.
89. Fac. IV, 1.
90. Lev. VIII, 21.
91. Fac. XL, 8.
DESPRE SFtNTUL DUH 27
vise vorbind Iosif cu cei aflati in temnitS cu el, in loc sa spuna «de la»
Dumnezeu, a zis <(prin» Dumnezeu. Invers, Pavel foloseste prepozitia
«din» in loc de «prin», cind zice : «Nascut din femeie» 9Z . Ca despre fe-
meie se cade a spune cS s-a nascut «din» barbat, iar despre barbat ca (s-a
nascut) «prin» femeie, acest lucru ni 1-a explicat clar in alta parte, in
cele ce zice : «Dupa cum femeia este din barbat, la fel barbatul este
«prin femeie» 93 . Aici insa, (Pavel), facind dovada ca expresiile se pot fo-
losi diferit (decit se obisnuieste), corecteaza, in acelasi timp in treacat,
greseala unora care socotesc ca trupul Domnului este spiritual. (Vrind)
sa arate ca trupul purtator de Dumnezeu a fost alcatuit din framintatura
omeneasca, a preferat termenul eel mai expresiv (pentru cS expresia
«prin femeie» putea sa sugereze o riastere aparenta, pe cind expresia
«din femeie» putea sa indice suficient partasia firii fiului la firea mamei).
Nu se contrazice ; arata numai cit de usor se substituie prepozitiile
unele altora. Prin urmare, cind si in (cazurile) in care, de obicei, se folo-
seste expresia «prin care» s-a pus expresia «din care», ce ratiune —
pentru ponegrirea dreptei credin^e exista sa facem distinctie intre cu-
vinte ?
VI
Raspuns celor care afirmd ca Fiul nu este «cu Tatal» (peta too naxpo?)
ci «dupd Tatal» (jiexa -cov Ilaxepa). In acelasi timp se expun dovezile
in favoarea egalitdl'ri de cinstire
(Col. 88). Nici la scuza ca din nestiinta (zic acestea) nu pot sa re-
curgS, (daca se are in vedere) cu cit mestesug si cu cita rautate sustin
discutia. Ei se minie, vadit, impotriva noastra, pentru ca preamarim pe
(Fiul) Unul-Nascut, impreuna cu Tatal si pe Duhul Sfint nu-L separam
de Fiul. De aceea, ne numesc introducatori de credin^e noi, inovatori,
inventatori de cuvinte si cite nume din cele dezonorante nu ne dau ?
Sintem atit de departe a ne supara de injuriile lor, incit dacS nu ne-ar
aduce mihnire si neincetata durere vatamarea pe care si-o provoaca,
as zice ca le datoram multumire pentru ocara, ca unora care ne aduc fe-
ricirea. «Pentru c§», zice (Mintuitorul), «fericiti veti fi cind va vor ocari
din cauza Mea» u . (Problemele) pentru care se tulbura sint acestea :
«Fiul, zic ei, nu (trebuie cinstit) «cu Tatal», ci «dupa Tatal» ,• Tatalui I
se cuvine marire «prin» El (adica prin Fiul), si nu «cu El». Pentru ca, pe
cind expresia «cu El» exprima egalitatea de cinste, expresia «prin Care»
sugereaza ideea de slujire. Nici Duhul, zic ei, nu trebuie pus (pe aceeasi
92. Gal. IV, 4.
93. I Cor. XI, 12.
94. Matei V, 11.
28 SFlNTUL VASIL.E CEL MARE
treapta) cu Tatal si cu Fiul, ci sub Fiul si sub Tatal, riu pe acelasi plan,
ci subordonat, nici connumarat, ci subnumarat, Cu astfel de cuvinte
strica simplitatea si naturaletea credintei. Prin urmare, ce scuza pot sa
aiba, (invocind) necunostinta, cei care, prin indiscretia lor, hu lasa nici
pe altii in «necunostinta» ?
Noi, mai intii, le vom pune aceasta intrebare : in ce sens zic ei ca
Fiul este «dupa» Tatal ? Datorita faptului ca este posterior in timp sau
datorita locului (pe care il ocupa) sau datorita virstei (care I se da) ? In
privinta timpului, (socotim) ca nimeni nu este atit de fara minte, incit
sS spuna cS Facatorul veacurilor este al doilea (in timp) pentru ca nici
o perioada de timp nu se intercaleaza in legatura fireasca a Fiului cu
Tatal. Dar nici dupa mintea oamenilor nu se poate spune ca Fiul este
posterior Tatalui ; nu numai pentru ca sint conceputi totdeauna Im-
preuna, ci si pentru ca cronologic se zic «al doilea» acele (fapte) care
sint mai apropiate de prezent, si invers, se zic «primele» acelea care sint
mai indepartate de prezent. De exemplu, cele intimplate pe timpul
lui Noe sint anterioare celor intimplate in Sodoma, pentru ca sint inde-
partate de prezent, si acestea (cele intimplate in Sodoma) sint poste-
rioare acelora (din vremea lui Noe), pentru ca par cumva sa se apropie
mai mult de prezent (col. 89).
Or, a masura cineva existenta vietii care este mai presus de orice
timp si de toate veacurile, cu distanta raportata la prezent, oare nu de-
nota lipsa de evlavie si o mare lipsa de cugetare ? In felul in care se
spune despre lucrurile facute si stricacioase, la fel (a spune) ca Dum-
nezeu Tatal este superior lui Dumnezeu Fiul, Cel existent inainte de
veci, (nu denota lipsa de cugetare) ? O atare superioritate a Tatalui este
de neconceput si pentru motivul ca nici o minte nu poate merge mai
departe de nasterea Domnului, pentru ca loan (referindu-se la aceasta)
a limitat mintea noastrS la doua notiuni, atunci cind a zis : «La inceput
a fost Cuvintul» 95 . Mintea nu poate sa mearga mai departe de notiunea
«a fost», iar inchipuirea nu poate sa treaca de (notiunea) «inceput». Pen-
tru ca, oricit de sus te vei lansa cu mintea, nu vei trece de notiunea «a
fost». Si oricit te vei forta sa concepi existenta din vesnicie a Fiului, nu
vei putea sa treci de «inceput». In felul acesta, deci, este lucru cucer-
nic a gindi ca Fiul este deodata cu Tatal.
Daca ei inteleg o coborire a Fiului fata de Tatal in sens local, asa
incit Tatal sa stea deasupra si in continuare in jos sa fie Impins Fiul,
sa marturiseasca acest lucru si noi vom tacea ; ca acest lucru este ab-
95. loan I, 1.
DESPKE SFINTUL DUH 29
surd, se va vedea de la sine. Acestia, deci, nu atribuie Tatalui (calitatea)
de a fi peste tot, — pe cind dupa socotinta celor ce cugeta sanatos, Dum-
nezeu umple toate — , nu sint consecvenfi in ra^ionamentele lor, nici in
acord cu profetul, care zice : «Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo ;
dacS ma voi cobori in iad, Tu de fata esti» 96 , ei care atribuie separat
Tatalui si Fiului (locul) de sus si de jos. Eu voi inceta a combate nesti-
inta acelora care atribuie un loc (in spatiu) celor netrupesti ; razboiul si
impotrivirea atit de nerusinata pe care o fac Scripturilor le vor fi insa
temperate de textele : «$ezi de-a dreapta Mea» 97 si «a stat de-a dreapta
maretiei lui Dumnezeu» 98 . «De-a dreapta» nu indica un loc de jos (dupa
cum zic ei), ci un raport de egalitate ; si intrucit «dreapta» nu trebuie
luata in sens corporal (pentru ca astfel ar trebui sa" existe la Dumnezeu
?i o stinga), prin cuvinte care exprima cinstea de a fi asezat linga ci-
neva, Scriptura exprima marea cinste (de care se bucura) Fiul. Le ra-
mine, asadar, sa sus|ina (col. 92) ca prin aceasta expresie se indica o
demnitate de ordin inferior. Sa afle, deci, ca «Hristos este puterea si in-
telepciunea lui Dumnezeu» ", ca este «chipul lui Dumnezeu celui neva-
zut» 10 °, si ca «pe Acesta L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal» 101 , imprimind in
El toata fiinta Sa. (Ce trebuie) asadar sS spunem : ca aceste marturii, si
cite altele se afla raspindite prin Sfinta Scriptura, sint umilitoare sau ca,
asemenea unor proclamatii, fac cunoscute splendoarea Fiului unic si
egalitatea slavei Sale cu a Tatalui ? Sa auda si pe Domnul insusi Care
spune clar ca slava Sa este egala cu slava TatSlui, atunci cind zice : «Cel
care M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal» 102 . Si acestea : «Cind Fiul va
veni intru slava Tatalui» 103 ,• «Pentru ca sa cinsteasca pe Fiul, dupa cum
cinstesc pe Tatal» 104 ; «Am contemplat slava Sa, ca pe slava Fiului unic
al Tatalui» 105 ; «Dumnezeu Unul-Nascut care este in sinul Tatalui» 106 .
Neluind in seama nimic dintre acestea, ii dau Fiului locul harazit dus-
manilor. Pentru ca sinul parintesc este scaunul care se cuvine Fiului, pe
cind locul de sub picioare revine celor care trebuie sa se smereasca.
96. Ps. CXXXVIII, 8.
97. Ps. CIX, 1.
98. Evi. I, 3.
99. / Cor. I, 24.
100. Col. I, 15.
101. loan VI, 27.
102. Joan XIV, 9.
103. Marcu VIII, 38.
104. loan V, 25.
105. loan I, 14.
106. loan I, 18.
30 SFINTUL VASILE CEL MARE
Pentru ca avem sa ne ocupam si de alte (aspecte), am adus marturii
numai in treacat ; tu, insa, culegind pe-ndelete dovezile, pofi sa cunosti
bine inaltimea slavei si puterea nemasurata a Fiului. Totusi, nici aceste
(marturii) nu sint fara important pentru un ascultator injelept, numai
daca nu intelege «dreapta» si «sinul» in sens inferior si trupesc, incit
sa limiteze pe Dumnezeu la un loc si sa-I atribuie forma, chip si pozitie
corporala, (insusiri) care indeparteaza foarte mult de notlunea : (finrfa)
simpla, infinite si necorporala. De altfel, aceasta interpretare inferioara
ar afecta pe Fiul in mod egal ca si pe Tatal. Cel ce da o atare interpre-
tare nu micsoreaza numai cinstea (data) Fiului, ci, pe deasupra, atrage
asupra-si condamnarea pentru blasfemie impotriva lui Dumnezeu. Pen-
tru ca toate cite ar indrazni (sa spuna) despre Fiul se atribuie, in mod
necesar, Tatalui. Cel care, pentru a pune mai presus pe Tatal, ii atribuie
un loc mai sus, iar despre Fiul zice ca sta mai jos, acesta, consecvent
rationamentului sau, va accepta (pentru ambele persoane) caracteristi-
cile corporale care urmeaza (de aici). Aces-tea sint inchipuiri de betivi
si de nebuni. Corect este insa ca pe Cel unit (cu Tatal) dupa fire, slava
si vrednicie, sa-L adore si sa-L slaveasca impreuna cu Tatal cei care au
fost invatati de el ca :
(Col. 93). «Cel ce nu cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal» 107 .
Pentru ca, ce vom putea zice ? Ce justificare vom avea in vremea infrico-
satorului si a toata lumea judet comun, daca, pe cind Domnul promite
clar ca va veni intru slava Tatalui 108 , pe cind $tefan (afirma ca) L-a
vazut pe Iisus stind de-a dreapta lui Dumnezeu 109 , pe cind Pavel martu-
risind in Duh despre Hristos zice ca se afla de-a dreapta lui Dum-
nezeu 110 , pe cind Tat&l zice : «$ezi de-a dreapta Mea» lU , iar Duhul da
marturie ca a stat de-a dreapta majestatii lui Dumnezeu 112 , noi, pe Cel
de aceeasi cinste ?i de acela§i tron (cu Tatal) II coborim din raportul de
egalitate (la un rang inferior) ? Eu socotesc ca faptul de a sta sugereaza
neschimbabilitatea firii. De aceea si Baruh, referindu-se la neschimbabi-
litatea vietii lui Dumnezeu, a zis : «Tu ramii in veac, iar noi pierim in
veac» 113 . Iar locul din dreapta indica egalitatea de vrednicie. Prin ur-
mare, nu este nesabuit faptul de a lipsi pe Fiul de partSsia laudei, ca si
cind s-ar cuveni sa fie asezat intr-un loc de mai mica cinste ?
107. loan V, 23.
108. Mate/ XVI, 27.
109. Fapte VII, 55.
110. Rom. VIII, 34.
111. Ps. CIX, 1.
112. Evr. VIII, 1.
113. Bamh III, 3.
DESPRE SFlNTUL DUH 3 J
VII
Cdtre cei care afirmd ca nu se cade sa se spuria despre Fiul
«cu Care» ((xe$' oo)j, ci *piin Care» ((8i* w)
A folosi expresia «icu care», zic ei, este ceva cu totul strain si ne-
obisnuit, pe cind expresia «prin care» este foarte obisnuita in textul
Scripturii si des folosita de catre frati. Deci, ce (vom raspunde) acestor
(afirmatii) ? Ca fericite sint urechile care nu le-au auzit si inimile care
s-au pastrat neranite de cuvintele acestora. Voua, insa\ celor care iubiti
pe Hristos, va spun ca Biserica cunoaste ambele expresii si c& la nici una
dintre ele nu renunta, pentru motivul c3 nu contrazice una pe cealalta.
Cind contemplam mSrirea si stralucirea demnitatii (Fiului eel) Unuia-
Nascut, zicem ca slava Sa este «cu Tatal» ,• cind avem in vedere bunurile
pe care ni le-a dat sau aducerea (noastra) la Dumnezeu si familiaritatea
cu El, marturisim ca acest har s-a facut lucrator in noi «prin El», si «in
El» (in Hristos). Astfel, pe cind expresia «cu care» este proprie celor ce
aduc lauda, expresia «prin care» este nimerita pentru cei care multu-
mesc. Este minciuna si acea (afirmatie) ca expresia «cu care» nu este
folosita de cei cu bunS credin^a pentru ca (to^i) aceia, de la sat sau oras f
care pentru statornicia moravurilor au preferat noutatii marturia anti-
chitatii si au pastrat nealterata tradifia pSrintilor, se folosesc de aceasta
expresie. Insa acestia, care s-au saturat de cele obisnuite, care se ridica
impotriva celor vechi ca (impotriva unor lucruri) invechite, acestia sint
cei care accepta inovatiile (col. 96), dupS cum in materie de im-
bracaminte, iubitorii de gateli prefera intotdeauna imbracamintea ex-
centrica celei obisnuite. Poti, asadar, sa vezi ca (multi dintre) sateni
inca si acum (folosesc) expresia in sensul vechi, pe cind la acesti come-
dianti, dibaci in luptele de cuvinte, vorbele poarta stigmatul noii inte-
lepciuni 114 . (In ceea ce ne priveste) ceea ce spuneau parintii nostri, spu-
nem si noi, (anume) ca slava este comuna Tatalui si Fiului si de aceea
aducem marire Tatalui «cu Fiul». Desigur, nu socotim suficient faptul
(ca acest adevar asa a fost formulat) de tradi|ia parintilor ; (stim insa c8
51 aceia au luat drept ghid sensul Scripturii, scotind principiile din m&r-
turiile scripturistice pe care vi le-am expus putin raai inainte. Pentru ca
strSlucirea (slavei) este conceputa impreunS cu slava, imaginea cu
prototipul si Fiul totdeauna cu Tatal. Nici perindarea numelor, nici
m£car firea lucrurilor nu admite departarea.
114. Se refera la cngetarea eretica.
32 SFlNTUL VASILE CEL MARE
VIII
In cite sensuri (se foloseste) expiesia «piin care» f8t' ouj
si cirid trebuie pieieiata expiesia «cu caie» (jj.efr' ou). In acelasi timp
se expliea in ce sens Fiul «piimeste poiunca» si in ce sens «este trimis»
Prin urmare, cind Apostolul multumeste lui Dumnezeu «prin IisUs
Hristos» 115 si zice ca «prin El» a primit harul si apostolia de a aduce la
ascultarea credintei toate neamurile, sau (atunci cind zice) ca «prin El»
am fost introdusi in aceasta (stare de) har in care ne aflSm si de care
sintem mindri 116 , prezinta binefacerile (lui Hristos) fata de noi, Care o
data ne transmite bunuri de la Tatal, alta data ne conduce El insusi la
Tatal. Cind spune «Prin Care am primit harul si apostolia» l17 , (Apostolul)
arata de unde vine distribuirea bunurilor, iar cind spune : «Prin Care am
fost introdusi» l18 , arata ca ridicarea la Dumnezeu si familiaritatea cu El
s-a facut prin Hristos. Oare, marturisirea ca harul s-a facut lucrator in
noi prin El echivaleaza cu o impu{mare a slavei (lui Hristos) ? Oare, nu
este mai corect sa spunem ca enumerarea binefacerilor este un motiv de
lauda ? De aceea am gasit ca Scriptura nu ne vorbeste despre Domnul
(numindu-L) cu un singur nume, nici numai cu acele nume care vorbesc
despre Dumnezeirea si marirea Sa.
Uneori, referindu-se la (insusirile) caracteristice firii Sale (dum-
nezeiesti), zice ca numele Fiului este mai presus de orice nume U9 , ca
este Fiu adevarat, Dumnezeu Unul-Nascut, puterea lui Dumnezeu, Inte-
lepciunea si Cuvintul. Alteori, avind in vedere multiplele forme (sub
care ne-a daruit) harul, — (har) pe care-L daruieste in bunatatea si in-
telepciunea Sa celor ce 1-1 cer, (Scriptura) 11 numeste cu foarte multe
alte nume (col. 97) : cind II numeste pastor, imparat si doctor ; cind
mire, cale, poarta, izvor, piine, secure si piatrS. Aceste (nume) nu se
refera la firea Sa, ci, dupa cum am zis, la multiplele haruri pe care, din
indurare fata de creaturile Sale le acorda celor care I le cer pentru di-
ferite trebuinte. Pe de o parte, pe cei care au recurs la ocrotirea Lui
si au reusit, suportind prigoane, sa transmits (credinta) ii numeste oi
si se considera pastorul lor, — al acestora care asculta glasul Sau si
nu iau in seamS invataturile straine («Pentru c§, zice, oile Mele as-
115. .Rom. I, 18.
116. Rom. V, 2.
117. Rom. I, 5.
118. Rom. V, 2.
119. Filip. II, 9.
BBSPRE SFINTUL DUH 33
culta glasul Meu») 120 . Pe de alta parte, El este rege al celor care deja
s-au ridicat (la cer) si au nevoie de ocrotirea legitimS. Este (numit)
poarta pentru ca prin dreptarul poruncilor Sale conduce la fapte impor-
tante si pentru ca ofera adapost sigur celor ce cauta, prin credinta in El,
bunul cunoasterii 120a . De aceea, spune : «Daca intra cineva prin Mine,
(acela) va intra si va iesi si pasune va afla» l21 . (Este numit) piatra 122
pentru ca El este pentru credinciosi o fortareata puternicS, de nezdrun-
dnat si mai puternica decit orice zid. De aceea, expresia «prin El» este
preferabila si semnificativa atunci cind se vorbeste (despre Hristos) ca
poarta isau cale. Ca Dumnezeu si ca Fiu, are slava «cu Tatal» ( jiexa
Ilatpo?) si «impreuna cu Tatal» (abv ILrcpt). «Pentru cS in numele lui
Iisus se va pleca tot genunchiul al celor ceresti si al celor de pe pa-
mint si orice limba va marturisi ca Iisus Hristos este Domn intru slava
lui Dumnezeu Tatal» l23 . De aceea, folosim ambele expresii ([ie&' oo si
Ji* ou), printr-una facind cunoscuta demnitatea Sa, printr-alta, harul Sau
(dat) noua.
Dat fiind ca prin intermediul Sau (vine) tot ajutorul sufletelor, pen-
tru fiecare solicitudine s-a gasit si o denumire specials. Cind sufletul
curat, asemenea unei fecioare caste, fara pata, nici zbircitura, I se in-
credinteaza, este numit mire. Cind primeste (acelasi suflet) vatamat de
rSnile viclene ale diavolului si-1 vindeca de boala grea a pacatului,
este numit doctor. Oare, astfel de solicitudine fata de noi (trebuie) sa
ne duca cu mintea la ceva care umileste ?
(Col. 100). Sau, din contra, (trebuie sa) provoace admiratie pentru
puterea cea mare si-n acelasi timp pentru dragostea de oameni (aratata
de) Mintuitorul, Care a acceptat sS Se faca partas al slabiciunilor noas-
tre 124 §i a putut sa coboare (si sa ia asupra-?i) slabiciunile noastre.
«Pentru ca cerul, pamintul, imensitatea mSrilor, vietatile marine si
de pe uscat, plantele si astrele, aerul, anotimpurile si frumusetea uni-
versului nu vadesc atit de mult puterea nemasurata a lui Dumnezeu,
cit faptul ca Dumnezeu eel necuprins a putut, prin intermediul trupului,
120. loan X, 27.
120 a. Termenul «f^<oaic» a avut o larga circulatie in antichitate, iar curentele
gnostice faceau mare caz de el. Sf. Vasile, care avea o vasta cultura, il cunoa?te $i-l
folose$te insa cu alt sens decit eel pe care il avea pin5 atunci. P§ntru el^adavacala-
cnnoa$tere (gnoza) se dqbindeste in Biserica, in cunoasterea invataturii Mintuitorului
Hristos si prin implinirea poruncilor Sale.
121. loan X, 9.
122. / Cor. X, 4.
123. Filip. II, 10—11.
124. Tit III, 4 ; Evr. IV, 5.
3 — Sflntul Vasile eel Mare
34 SFlNTUL VASILE CEL, MARE
sa infrunte moartea fara patimire pentru a ne darui nepatimirea» l25 .
$i cind Apostolul zice ca : «in toate acestea noi biruim cu ajutorul Ce-
lui care ne-a iubit» 126 , cu aceasta expresie nu face aluzie la vreo slu-
jire umilitoare (a Fiului), ci la ajutorul pe care il da in virtutea pu-
terii Sale. El, legind pe eel puternic (pe diavol), i-a smuls instrumen-
tele 127 , (adica) pe noi, de care se folosea in orice fapta rea, ?i ne-a
facut instrumente placute Stapinului, gata, prin vointa noastra libera,
pentru orice fapta buna.
Prin El am fost condusi la Tatal, am fost mutati din irnparatia in-
tunericului in locul revenit sfinfilor, «in impSratia luminii» 128 . (Prin ur-
mare), sa nu socotim iconomia Fiului l29 ca pe o slujire fortata, urmare
a situatiei Lui de supus, ci ca pe o voita purtare de grija fata de crea-
tura Sa, inspirata de bunatate si milostivire, conforma vointei lui Dum-
nezeu-Tatal. Numai asa ne putem considera drept credinciosi, (in ma-
sura) in care vedem reflectindu-se, in toate cele f Scute, puterea desa-
vir$ita a Fiului $i nu separam niciodata (vointa Sa) de vointa Tatalui.
La fel, cind Domnul este numit «cale» sa nu luam acest cuvint in
sensul obisnuit, ci sa ne ridicam cu mintea la un sens mai inalt. Pentru
ca prin cuvintul «cale» (trebuie) sa intelegem progresul catre desavir-
sire, progres care se realizeaza continuu si ordonat, prin savirsirea fap-
telor dreptatii $i prin iluminarea (venita) din cunoa§tere. In acest pro-
ces dorim continuu pe cele ce ne stau inainte si tindem 13 ° catre cele
care ne lipsesc, pina cind vom ajunge la sfir$itul fericit, la cunoa§te-
rea lui Dumnezeu, pe care Domnul o daruieste celor care au crezut in
El. Intr-adevar, Domnul nostru este calea ce buna, cea fara bifurcari
ratacitoare, cea care duce la ceea ce prin excelenta este bun, la Tatal.
125. Compara §i Omiliile la Ps. 44, 5 j I ; P. G. 29, 400 AB. Nepatimitor prin insa?i
natura Sa, fiindca era Dumnezeu, Hristos a putut totusi, ca om, sa indure patimi
si sa moara fara ca impasibilitatea Lui sS fie atinsa. Urmarea suferintelor Sale a
fost readucerea omului la pesibilitatea realizarii menirii pentru care a fost creat.
§i mai mult decit atit, s8 devina fiu al lui Dumnezeu. Aceasta idee fusese formulata
cu putin timp Inainte de catre Sf. Atanasie eel Mare, care spunea : «Cuvtntul lui
Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul sa se faca Dumnezeu» (Despre Intrupare
54, P. G. 25, 192 b).
Una dintre urmSrile IntrupSrii Fiului lui Dumnezeu asupra firit omenesti a fost
aceea ca i-a dat «nepatimirea» (anafeia). Si acest termen era des folosit de cStre
curentele filozofice, indeosebi de catre stoici. Cunoscindu-1 si folosindu-1, Sf. Vasile
ii d5 un sens nou. Pentru el, axafeia nu inseamna total3 indiferenta fata de lume ;
inseamna instrainare de patimi, de pacat, unirea cu Dumnezeu — Cel care prin fire
nu este supus patimilor — , In ultima instants, tndumnezeirea.
126. Rom. VIII, 37.
127. Matef XII, 29.
128. Col. I, 12.
129. Prin oixovofua Pfirintii din sec. IV desemnau Intruparea Mintuitorului.
130. Filip. Ill, 14.
DESPBE SF1NTUL DUH 35
«Pentru ca», zice, «nimeni nu vine la Tatal, decit numai prin Mine» l31 .
Acesta, deci, este urcusul nostru catre Dumnezeu prin Fiul.
In continuare, vom arata ce f-el de bunuri ne vin de la Tatal prin
ajutorul Fiului. Pentru ca firea intreaga, atit cea vazuta cit si cea ne-
vazuta, infrucit este creata, are nevoie (col. 101) de ajutorul divin pen-
tru a subzista. Cuvintul creator, Dumnezeu Unul-Nascut acordS aju-
torul sau fiecSruia dup3 nevoile sale si da daruri care, datoritS diversi-
tajii celor miluiti, sint multe si de multe feluri. Pe cei care se afla in
Intunericul necunostintei ii lumineaza, de aceea este lumina cea ade-
varata. Judeca si, dupa valoarea faptelor, acorda" (fiecSruia) rasplata
cuvenita ; de aceea, este judecator drept. «Pentru ca Tatal nu judeca
pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului» l32 . Ridica din cadere pe
cei care de la un inalt grad de viaja morala au alunecat in pScat. De
aceea, este inviere 133 . Actioneaza in baza bunei Sale vointe si face to-
tul prin (simpla) atingere a puterii Sale. Pastoreste, lumineaza, hranes-
te, conduce, vindeca, inviaza. Aduce la existenta pe cele care nu exis-
ta, iar pe cele create le conserva. Astfel, bunurile lui Dumnezeu ajung
la noi prin Fiul, Care implineste cele de care are trebuinta fiecare, cu
o iu$eala mai mare decit se poate spune. Pentru ca nici fulgerele, nici
propagarea luminii in aer, nici clipirile precipitate ale ochilor, nici mis-
earile cugetului nostru nu sint atit de repezi (ca lucrarea Fiului). Fie-
care dintre acestea sint intrecute in repeziciune de lucrarea divina mai
mult decit sint intrecute In miscare cele mai greoaie animale, — n-as
spune de pasSri, de vinturi sau de miscarea astrelor — , ci de insusi gin-
dul nostru. Pentru ca, de ce durata de timp poate avea nevoie Cei ce
pe toate le tine cu puterea Sa 134 , Cei ce nu lucreaza in felul celor
trupesti, nici nu are nevoie pentru a crea, de munca" manuala, iar cele
create ll urmeaza fara sovaire ? DupS cum spune Iudit : «Tu ai gindit
si toate cite ai gindit Ti s-au infatisat» 135 . Dar, pentru ca, datorita gran-
doarei celor savirsite sa nu fim tentati a crede ca Domnul este f&ra
principiu l36 , ce zice Cei ce este viata prin excelenta ? «Eu traiesc prin
Tatal» 137 . (Cei ce) este puterea lui Dumnezeu ce zice? «Fiul nu poate
sa faca nimic de la Sine» 138 . (Ce zice) Cei ce este ins&si intelepciunea ?
•Porunca am primit ■ ce trebuie sa spun si sS vOTbesc» 139 . Prin toate
131. loan XIV, 6.
132. loan V, 22.
133. loan XI, 25.
134. «Cu cuvintul puterii Sale», Evr. I, 3.
135. Iudit IX, 5—6.
136. avapxo 1 :. Principiul Fiului este Tatal.
137. Joan VI, 57.
138. loan V, 19.
139. loan XII, 49.
36 SFlNTUL VASILE CEL MARE
.acestea ne conduce la cunoasterea TatSlui si li atribuie faptele minu-
nate, pentru ca prin El sa cunoastem pe Tatal. Tatal nu trebuie con-
siderat (ca atare), pornind de la o deosebire a lucrarilor, de la faptul
,c& ar vadi o lucrare proprie si distincta (de a Fiului), «pentru ca toate
cite vede pe Tatal facind, face si Fiul» 14 °, ci (este considerat Tata si)
culege admiratia prin stralucirea celor savirsite, fiind laudat si slavit
decei care II cunpsc ca Tata,
(Col. 104). al Domnului nostru Iisus Hristos, — prin Care si pen-
tru Care toate s-au facut 141 . De aceea, Domnul zice : «Toate ale Mele
ale Tale sint» pentru a face din Tatal principiul celor create. «Si
ale Tale ale Mele sint» 142 (pentru a ar§ta) ca mobilul creatiei
li este inspirat de El, ca nu are nevoie de ajutor pentru a sa-
virsi ceva, nici ca I ■ se incredinteaza aparte implinirea fiecarei lu-
crari. Pentru cS un atare (rol) este (rolul) sclavului si nu cadreaza
deloc cu demnitatea divinS. Incarcat de bunatStile parintesti, Cu-
vintul, reflectind stralucirea Tatalui, toate le face asemenea Celui
care L-a nSscut. Daca dup& esen^a este intru totul asemenea (Ta-
talui), intru totul asemenea trebuie sa fie si in privinta puterii. (Per-
soanelor) a caror putere este egalS, de buna seama; egala le este si
lucrarea. Pentru ca Hristos «este puterea lui Dumnezeu si intelepciunea
lui Dumnezeu» 143 . Astfel, (zicind) : toate prin El s-au fScut si toate prin
El si pentru El s-au zidit l44 , (credem cS pe cind savirseste ceva) El nu
are rolul unui instrument, nici pe eel al unui supus, ci ca impline$te
in mod constructiv voia Tatalui.
Deci, cind zice : «Eu n-am vorbit de la Mine insumi», «Eu vorbesc
asa cum Mi-a spus TatSl» 145 , «Cuvintul pe care il auziti nu este al
Meu, ci al Celui ce M-a trimis» 146 si in alta parte : «Eu fac asa cum
Mi-a poruncit Tatal» 147 , nu se foloseste de aceste expresii pentru ca
ar fi lipsit de libertate sau initiativS, ci pentru a arata ca vointa Sa
este totdeauna aceeasi cu a Tatalui. Prin urmare, sa nu luam asa-zisa
poruncS drept un ordin emis verbal, ordin prin care se pune in vedere
Fiului, ca unui supus, ceea ce trebuie sa facS, ci sa in^elegem (acest
cuvint) intr-un mod vrednic de Dumnezeu, sa intelegem transmiterea
voin^ei care atemporal porneste din Tatal si trece in Fiul, asemenea
infSti§arii unui chip in oglinda. «Pentru ca Tatal iubeste pe Fiul si li
140. loan V, 19.
141. Evr. II, 10.
142. loan XVII, 10.
143. / Cor. I, 24.
144. loan I, 3 j Col. I, 16.
145. loan XII, 50.
146. loan XIV, 24.
147. loan XIV, 31.
PESPRE SFINTUL DUH 37
arata Lui toate» l58 . Incit toate cite sint ale Tatalui, sint ale Fiului, nu
prin o posedare progresiva, ci deodata (Fiul) avindu-le.
Daca printre oameni este posibil ca acela care si-a insusit o me-
seiie si o stapineste bine printr-o practicare indelungata sa nu poata
efectua uneori ceva singur, aplicind principiile stiintei pe care o poseda,
trebuie (oare) sa credem ca si Fiul, Care este intelepciunea lui Dumnezeu,
Creatorul a toata zidirea, Cel pururea desavirsit, inva|at fara a fi instruit,
puterea lui Dumnezeu, in care sint ascunse toate comorile intelepciu-
nii si ale cunoasterii 149 are nevore de supraveghere la fiecare lu-
crare de un supraveghetor care sa-I defineasca felul si masura actiu-
nilor ? De buna seama, in zadarnicia cugetelor tale, tu vei deschide si
§coala
(Col. 105) si pe unul il vei face sa stea in locul dascalului, iar pe
altul sa stea in locul ucenicului neexperimentat, care incet-incet, prin
acumularea de invataturi devine intelept si se desavirseste. (Pornind)
de aici, daca vrei sa fii consecvent in rationamentele tale, vei gasi ca
Fiul invaja totdeauna si ca niciodata nu poate sa ajunga la desavirsire,
dat fiind ca intelepciunea Tatalui este infinita, iar la capatul infinitului
nu se poate ajunge. Incit, eel ce nu socoteste ca Fiul are toate cali-
tatile de la inceput, niciodata nu va socoti ca Fiul va ajunge la desa-
virsire. Ma rusinez de josnicia gindurilor la care am ajuns urmind acest
rationament. Deci, sa revenim la ideile mai inalte ale discursului.
«Cel care M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal» 150 , desigur (n-a
vazut) figura, nici forma (Tatalui), pentru ca natura divina este mai
presus de orice compozitie ; a vazut, insa, bunatatea Lui, care tine de
esenja Lui, esenfa care este asemenea si egala cu a Acestuia (a Fiului),
mai mult chiar, este considerate identica in Tatal si in Fiul. Deci, ce
inseamna : «S-a facut ascultator» ? 151 si «S-a dat pe Sine pentru noi
toti» ? 152 (Vrea sa spuna) ca lucrarea mintuitoare porneste de la Tatal
§i se realizeaza prin Fiul. Asculta si acestea : «Hristos ne-a rascumparat
din blestemul legii» 153 si ca : «Inca pacatosi fiind noi, Hristos a murit
pentru noi» 154 . la bine aminte la cuvintele Domnului : pe cind ne instru-
ie§te in legaturS cu Tatal, se foloseste de termeni care inspira suve-
ranitatea, ca atunci cind zice : «Vreau, curateste-te» l55 — si «Taci, in-
148. loan V, 20.
149. Col. II, 3.
150. loan XIV, 19
151. Filip. II, 8.
152. Rom. VIII, 32.
153. Gal. Ill, 13.
154. Rom. V, 8.
155. Matei VIII, 3.
38 SFlNTUL VASILE CEL. MABE
chide-ti gura» 156 , «Eu insa zic voua» 157 «demon mut si surd, Eu iti
poruncesc» 158 si cite altele asemenea acestora. Pentru ca prin acestea
sa cunoastem pe Stapinul si pe Creatorul nostru, iar prin acelea sa
aflam pe Tatal Stapinului si Creatorului nostru. Astfel, de pretutindeni
se adevereste cuvintul ca faptul de a crea Tatal prin intermediul Fiului
nu face imperfecta lucrarea creatoare a Tatalui, nici nu micsoreaza (va-
loarea) lucrarii Fiului ; (prin acest cuvint) se demonstreaza unitatea
vointei (Lor), Prin urmare, expresia «prin care» ne vorbeste despre cauza
primara si nu (este folosita) pentru desconsiderarea cauzei creatoare.
IX
(Col. 108). Sensurile denumirilor Stintului Duh,
pe baza lnvatatuiiloi Scripturilor
Este deja timpul sa examinam sensurile denumirilor Sfintului Duh,
(denumiri) pe care le-am cules din Scripturi sau le-am mostenit din tra-
ditia nescrisa a Parintilor. Mai intii, cine este acela care, auzind vor-
bindu-se despre Sfintul Duh, nu este rascolit in cugetul sau si nu se
ridica cu mintea la o fire superioarM ? Este numit Duhul lui Dumnezeu,
«Duhul adevarului Care din Tatal purcede» l59 , «Duh drept» si «Duh
conducator» 160 , insa numele Sau prin excelenta este Duhul Sfint. Acesta
este numele (care se da fiintei) celei fara de trup, nemateriale si sim-
ple. De aceea si Domnul pentru a inva^a pe (femeia) care socotea ca
Dumnezeu trebuie adorat intr-un anume loc 161 , fiindca Cel netrupesc
este nelimitat (in spatiu) zice : «Dumnezeu este Duh» 162 .
Prin urmare, nu este posibil ca atunci cind auzi (cuvintul) Duhul
sa-ti inchipui o fiin^a limitatS, supusS schimbarilor si transformarilor
sau intru totul asemenea creaturilor, ci, indreptindu-ti mintea catre cele
superioare, este necesar sa te gindesti la o fire spirituals, cu putere
infinita, nelimitata (de spatiu), (a carei existenta) nu se mSsoara cu
secole si ani, care abunda de bunatati. CStre El se indreapta toate cite
au nevoie de sfin^enie, pe El II doresc toate cite au nevoie de virtute,
ca si cind ar fi udate de sufletul Sau si ajutate in realizarea scopului
pus in firea lor. Desavirsitor al altora, El nu duce lipsa de nimic. Tra-
ieste nu pentru ca I-a daruit cineva viata, ci pentru ca El (insusi) este
dStStorul vietii.
156. Marcu IV, 3S.
157. Matei V, 22.
158. Marcu IX, 25.
159. loan XV, 26.
160. Ps. L, 12—14.
161. Pe femeia samariteanca.
162. loan IV, 24.
DESPEE SFINTUL DUH 39
Nu se desSvirseste treptat, ci este de la inceput desavirsit. RezidS"
In Sine si se afla peste tot. Este cauza sfinteniei, lumina duhovniceasca
ce da oricarei puteri spirituale un fel de iluminare pentru aflarea ade-
varului. Este inaccesibil dupa natura si perceput doar dup& bunatate ;
pe toate le umple cu puterea Sa, dar se comunica doar celor vrednici,
$i acestora nu in aceeasi masura, ci imparte harul dupa credinta (fie-
caruia). Este simplu dupS esenfa, dar variat dupa lucrari ; se afla in
intregime in fiecare si in intregime se afla peste tot prezent. Se im-
parte fara sa sufere ceva si se comunica in intregime, asemenea razei
solare,
(Col. 109). a carei lucrare, pe cind se pare c& este prezenta numai
deasupra celui care se bucura de ea, straluceste deasupra uscatului si
a marii, este amestecata cu aerul. La fel si Duhul, pe cind se afla in
fiecare dintre primitori ca si cind ar fi singurul, imparte in continuare
totreg harul Sau tuturor. Cele cite se ImpartSsesc (de Duhul) se bucura
de harul Sau pe cit este cu putinja (firii lor), nu pe cit Acela poate (sa
se impartaseascS).
Unirea intima a Duhului cu sufletul (nu consta) intr-o apropiere
in spajiu pentru ca, cum s-ar putea apropia eel trupesc de eel ne-
trupesc ? — , ci in abtinerea de la pacate, care ulterior adaugate
sufletului, datorita iubirii de trup, 1-au instrainat de intimitatea lui Dum-
nezeu. Prin urmare, cind se va curSti cineva de rusinea pe care a con-
tractat-o din rautate si va reveni la frumusetea fireascS si va reflecta
prin curatire, ca intr-o oglinda imparateasca, vechiul chip, numai atunci
va putea sa se apropie de Paraclet.
Acesta insa stralucind, precum straluceste soarele inaintea ochiului
curat, ii va arata acestuia in el insusi imaginea Celui nevazut. In fericita
contemplare a chipului vei vedea frumusetea arhetipului. Prin Duhul
inimile se inalja, cei neputinciosi slnt condusi de min&, cei ce sint pe
calea virtutii se desavirsesc. Luminind pe cei care s-au curatit de orice
pata, ii arata duhovnicesti, datorita comuniunii cu El. 'Si dupa cum (se
intimpla cu) corpurile stralucitoare si cu cele transparente, cS atunci
cind o raza cade peste ele devin mai stralucitoare si alta stralucire por-
neste din ele, la fel se intimpla si cu sufletele purtatoare si iluminate de
Duhul, ele insele devin duhovnicesti si rSspindesc altora harul. Urmare
a acestui fapt este prevederea celor viitoare, tilcuirea tainelor, cunoas-
terea celor ascunse, harismele, viata cereasca, convietuirea cu ingerii,
bucuria fara margini, raminerea permanenta (in comuniunea) cu Dum-
nezeu. Asadar, aceasta este conceptia noastra despre Duhul, pe care
ne-am format-o din maretia si valoarea lucrSrilor Sale, dupa insesi cu-
40 SFlNTUL VASILE CEL, MARE
vintele Duhului. Este timpul sa venim la cei care ne contrazic si sa in-
cercam a combate obiectiunile lor, pe care ni le prezinta in numele
unei false cunoasteri.
X
Cdtre cei care zic cd nu. tiebuie sa aseiam pe Duhul Sfint
In aceeasi ordine cu Tatal si cu Fiul
Nu trebuie, zic ei, sa fie Duhul pus pe aceeasi treapta cu Tatal si
cu Fiul, pentru ca se deosebeste (de Ei),
(Col. 112) dupa natura (si Le) este inferior dupa vrednicie. Acestora
este drept sS raspundem cu cuvintul apostolilor : «Se cuvine a ne supune
mai degraba lui Dumnezeu decit oamenilor» 163 . Pentru ca, daca Domnul,
la instituirea botezului mintuitor, a poruncit clar ucenicilor sa boteze
toate neamurile in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh 164 , —
fara s5 considere dezonoranta comuniunea (cu Duhul) — , zicind acestia
ca nu trebuie sS fie pus Duhul pe aceeasi treapta cu Tatal si cu Fiul nu
se opun vadit poruncii lui Dumnezeu ? Daca o astfel de asezare la un
loc (a celor trei persoane) nu desemneaza — dupa cum spun ei — o
comuniune si'o unitate, s& spuna ei cum trebuie inteleasfi aceasta
(frazS) ?
Ce alt mod mai adecvat au (pentru a desemna) unitatea ? In tot
cazul, daca Domnul L-a pus la botez pe Duhul alaturi de Sine si de
Tatal, sa nu ni se mai impute noua ca am facut aceasta. Pentru ca noi
nu gindim si nu spunem ceva deosebit. Daca acolo (Duhul) este pus
pe aceeasi treapta cu Tatal si cu Fiul, nimeni sa nu fie atit de nerusi-
nat incit s5 sustina altceva si sa nu ne mai acuze daca urmam Scriptu-
rilor.
Dar, pregatirea razboiului impotriva noastra s-a terminat si gin-
dul tuturor este indreptat spre noi, iar limbile birfitorilor aruncS aici
sagetile lor cu mai multa violenta decit (au aruncat) atunci cu pietre
in Stefan ucigasii lui Hristos. Dar sa nu uitam ca noi sintem doar pre-
text pentru razboi si ca ei tintesc mai sus. Impotriva noastra, chipu-
rile, pregatesc masinatiile si cursele si se indeamna reciproc sa dea
min3 de ajutor, — pe masura experientei si puterii pe care o are fie-
care. In realitate, insS, credinta este cea atacata, iar scopul comun al
tuturor dusmanilor invStaturii celei sanatoase este de a clatina temelia
dreptei credinte si de a distruge temelia ei si traditia apostolica. De
aceea, ca niste pretinsi debitori recunoscatori, invoca dovezile scoase
din Scripturi si resping mSrturia nescrisa a parintilor ca fara vreo va-
loare. Dar noi nu vom ISsa sa fie ciuntit adevarul, nici nu vom trada,
163. Fapte V, 29.
164. Matei XXVIII, 19.
DEgPRE SFINTUL DUH 4f
din lactate, alianta cu el. Prin urmare, daca Domnul a ISsat ca adevax
necesar pentru mintuire asezarea pe aceeasi treapta a Sfintului Duh cu
Tatal, iar acestia, nefiind de aceeasi parere, (incearca) sa smulga pe
(Duhul), sa-L separe si sa-L transpuna in ordinea firii slujitoare (a in-
gerilor), nu inseamna ca dau mai multa important blasfemiei lor decit
poruncii Stapinului ?
(Col. 113). Ei bine, lasind la o parte cearta, sa cercetam impreuna
(piesele) pe care le avem la indemina.
Cum am devenit crestini ? Prin credinta, ar putea spune fiecare.
In ce fel ne mintuim ? De buna seama, renaseindu-ne prin harul bote-
zului. Altfel, de unde ? Deci, dupa ce am cunoscut mintuirea prin Ta-
ta], Fiul si Sfintul Duh, sa parasim invatStura pe care am primit-o ?
Vrednic de mari suspine ar fi faptul daca acum ne-am afla mai de-
parte de mintuire decit atunci cind am crezut, daca pe cele pe care
atunci le-am acceptat, acum le negam. Egala este paguba fie cS moare
cineva fara sa fie botezat, fie ca accepta ceva care lipseste din tradi-
tie. Cel ce nu pastreaza tot timpul si nu-si inconjoara toatS viata ca
de o fortificatie sigur3 de marturisirea pe care am depus-o la intrarea
in Biserica, — atunci cind abandonind idolii a venit la Dumnezeu eel
viu — , acela se instraineaza de promisiunile facute lui Dumnezeu, con-
trazicindu-si propria iscaliturS pe care a depus-o la botez, cind a mSrtu-
risit credinta. Daca botezul inseamna inceputul vietii mele, iar prima din-
tre zile este aceea a renasterii, este clar ca cuvintul eel mai de pret
dintre toate este eel rostit (la primirea) harului infierii. Traditia, deci,
care m-a condus la lumina si mi-a daruit cunoasterea lui Dumnezeu f
— prin care am fost aratat fiu al lui Dumnezeu eu, eel care, din cauza
pacatului, ii eram cindva dusman — , pe aceasta s-o tradez inselat de
probabilitatile lor ? Imi doresc sa merg la Domnul cu aceasta marturi-
sire, iar pe acestia ii indemn sS pastreze credinta nealterata (pina) in
ziua (aratarii) lui Hristos, sS tina pe Duhul nedespartjt de Tatai si de
Fiul, sa mentina in marturisirea credintei si in doxologie invatatura
(subscrisa) la botez.
XI
Cei ce neaga pe Duhul slnt apostati
Cui (au fost adresate) vaiurile ? Cui (ii este rezervata) intrista-
rea ? Cui, incercarea si intunericul ? Cui, condamnarea vesnica" ? Nu
apostatilor ? Nu celor care s-au lepadat de credinta ortodoxa ? $i care
este dovada lepadSrii ? Nu este faptul ca au negat propriile marturi-
siri ? Ce au marturisit si cind ? Ca cred in Tatal si in Fiul si in Sfin-
tul Duh cind, — lep5dindu-se de diavol si de ingerii sai — , au spus
42 SFINTUL VASILE CET. MARE
acel cuvint mintuitor. Deci ce nume potrivit a fost dat acestora de cS-
tre fiii luminii ? Nu sint ei numiti c&lcatori de lege pentru ca au tra-
dat aliantele (pe care le-au incheiat in vederea) mintuirii lor ?
(Col. 116) Deci, cum sa numesc pe eel ce neaga pe Dumnezeu?
Cum (sa-1 numesc) pe eel ce neagS pe Hristos ? Cum, altfel, decit cal-
c&tor de lege ? Iar celui care a negat pe Duhul ce nume vrei sa-i pun ?
Nu (meritS) acelasi nume, ca unul care a incalcat (aliantele) incheiate
cu Dumnezeu ?
Prin urmare, daca m&rturisirea credintei in Duhul ne aduce feri-
cirea rezervata" dreptcredinciosilor, iar tagaduirea ei atrage condam-
narea pentru impietate, nu este ingrozitor faptul s§-L tagaduim acum,
cind n-avem a ne teme de foe, sabie, cruce, biciuiri, roata, instrumente
de torturS, ci pentru cS.am fost amSgiti de sofismele luptatorilor im-
potriva Duhului ? Asigur pe oricare om care mSrturiseste pe Hristos,
insa tSgSduieste pe Dumnezeu, c5 Hristos nu-i va folosi la nimic ?
(asigur) pe eel care invocS. pe Dumnezeu, iar pe Fiul il tSgaduieste, ca
zadarnica este credin^a lui ; (asigur) pe eel care lasS la o parte pe
Duhul, cS va fi zadarnica' credinta lui in TatSl si in Fiul si ca nu poate
s-o aibS pe aceasta daca" lipseste (credinta) fn Duhul. Pentru ca eel
care nu crede in Fiul nu crede nici in Tatal. «Pentru ca nu poate sa
spunS (cineva) ca Iisus este Domnul, decit in Duhul Sfint» 165 . $i «pe
Dumnezeu nimeni nu L-a vSzut vreodata, afara de (Fiul) Unul-Nascut,
Care se afl5 in sinurile TatSlui (si pe Care) noua ni L-a descoperit» 166 .
Acesta 167 nu este capabil (sa aducS) nici cult adevarat. Pentru ca nu
este posibil sa adore (cineva) pe Fiul decit numai in Duhul Sfint, nici
nu este posibil sS invoce pe TatSl decit numai in Duhul infierii.
XII
Catie cei care zic ca este suficient sa. se boteze cineva
nurhai (in numele) Domnului
Pe nimeni sa nu-1 amSgeasca faptul ca Apostolul (Pavel), refe-
rindu-se la botez, omite adesea numele Tatalui si al Sfintului Duh, si
de aceea sa nu creada ca invocarea numelor este fara importan^a. El
zice : «Citi in Hristos v-a|i botezat, in Hristos v-ati imbracat» l68 si
«Ci\i in Hristos v-ati botezat, in moartea Lui v-ati botezat» 169 pentru
ca marturisirea lui Hristos echivaleaza cu marturisirea intregii (Sfinte
165. 7 Cor. XII, 3.
166. loan I, 18.
167. Cel ce neagS pe Duhul.
168. Gal. Ill, 27.
169. Rom. VI, 2.
DESPRE SFlNTUL DUH 43
Treimi) ,• (aceasta marturisire) indica si pe Dumnezeu, Care a uns, si
pe Fiul, Care a fost uns, (dar) si pe Duhul, Care este ungerea, dupa
cum am fost invajati de Petru in Faptele (Apostolilor) : «Pe Iisus din
Nazaret pe Care Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfint» m .
(Col. 117). De Isaia : «Duhul Domnului, cu care m-a uns (a venit)
peste mine» ln . §i de> psalmist : «De aceea, Te-a uns pe Tine, Dumne-
zeule, Dumnezeul TSu, cu untdelemnul bucuriei mai mult decit pe
partasii T3i» 172 . Uneori InsS (Apostolul Pavel vorbind) despre botez,
aminteste doar numele Duhului. «To{i ne-am botezat, zice, in Duhul
si am devenit un trup» 173 . Acelasi sens il are si aKrmatia : «Voi ati fost
botezati in Duhul Sfint» 174 . $i aceasta : «E1 vS va boteza in Duhul
Sfint» 175 . Cu toate acestea, nu poate sustine cineva ca acel botez la
care a fost invocat numai numele Duhului este desaVirsit. Pentru ca
trebuie sa r5mina totdeauna intactS traditia care s-a dat odata cu ha-
rul de via|a facator. Cel care a rascumpSrat din stricaciune viata
noastra ne-a dat puterea renasterii, (putere) cuprinsS in mister, care
aduce sufletelor mintuirea. Astfel, faptul de a indepSrta ceva sau de a
adSuga ceva echivaleaza" cu pierderea vietii vesnice. Prin urmare, dacS la
botez separarea Duhului de TatSl si de Fiul este periculoasS pentru eel
ce executS botezul si vatamatoare pentru eel care-1 primeste, cum
vom fi noi in sigurantS separind pe Duhul de TatSl si de Fiul ? Cre-
dinta si botezul sint doua conditii ale mintuirii si sint legate, de ne-
despartit, una de alta. Pe de o parte, credin^a se desavirseste prin
botez ,• iar pe de alta parte, botezul se intemeiazS pe credinta; ambele
sint depline (prin invocarea) acelorasi nume. Pentru ca dupa cum
credem in Tatal si in Fiul si in Sfintul Duh, la fel ne si botezam in
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Marturisirea precede
credinta, care duce la mintuire, insa botezul, eel ce pecetluieste asen-
timentul nostru, il urmeaza de aproape.
XIII
Explicarea motivului pentru care lngerii sint pu$i de catre Pavel
alaturi de Tatal $i de Fiul
Dar exista si alte (fiinte), zic (adverSarii nostri), care, desi con-
numarate cu Tatal si cu Fiul, nu sint slSvite impreuna (cu Ei). De
exemplu, Apostolul a amintit pe ingeri atunci cind, conjurind pe Ti-
170. Fapte X, 38.
171. Isaia LXI, 1 ; Luca IV, 18.
172. Ps. XLIV, 9.
173. I Cor. XII, 3.
174. Fapte I, 5.
175. Luca III, 16.
44 SFlNTUL VASILE CEL MARE
motei a zis : «Te conjur inaintea lui Dumnezeu (Tatal) si a lui Iisus
Hristos si a ingerilor Lui alesi» 176 . Pe acestia nici nu-i osebim de res-
tul creaj;iei si nici nu acceptam sa fie connumarati impreuna cu Ta-
tal si cu Fiul. Eu, desi (socotesc) ca rationamentul nu merita raspuns,
dat fiind ca absurditatea lui poate fi constatata de oricine, voi spune
numai cS inaintea unui judecator indulgent si blind, — gata sa accepte
ca indreptatrte argumentele celor acuzati — , poate sa prezinte cineva
ca martor pe confratele sau de robie. Insa faptul de a fi facut cineva
liber din rob, faptul de a fi numit fiu al lui Dumnezeu si de a fi adus
din moarte la viatS, de nimeni altul nu se poate (realiza), afar a de Cel
care prin fire se aflS in intimitatea lui Dumnezeu si robiei nu este supus.
(Col. 120). Caci cum va putea eel strain (de Dumnezeu) sS
aduca pe altii in intimitatea lui Dumnezeu ? §i cum va elibera
(pe altul) eel ce insusi se afla sub jugul robiei? Prin urmare,
nu are acelasi sens amintirea Duhului si a ingerilor ? pe cind Du-
hul (este amintit) ca Stapin al vietii, ingerii (suit amintiti) ca
protectori ai celor ca si ei robi, ca martori credinciosi ai ade-
varului. Pentru ca sfintii obisnuiesc sa comunice poruncile lui
Dumnezeu in prezenta martorilor, asa cum rezulta din indem-
nul lui Pavel catre Timotei : «Cele pe care le-ai primit de la mine, in
prezenta multor martori, pe acestea incredinteaza-le la oameni cre-
dinciosi» 177 . El cheama acum ca martori pe ingeri pentru c3 stie ca
ingerii se vor afla alaturi de judecator, cind va veni intru slava Tata-
lui ca sa judece lumea cu dreptate, asa cum spune (Evanghelistul) : «Pe
eel care II va marturisi inaintea oamenilor, Fiul Omului il va marturisi
inaintea ingerilor lui Dumnezeu» 178 . $i Pavel in alt loc : «Cind se va
arata Domnul din eer (venind) cu ingerii» 179 . Pentru acest motiv, inca
de aici, cheama ingerii ca martori, ca sa-si pregateasca dovezi incon-
testabile pentru marele judet- $i nu numai el (Pavel), ci toti, in gene-
ral, carora li s-a incredintat misiunea de predicatori, nu inceteaza nici
un moment sa recurgS la martori. Ei invoca (drept martori) chiar si ce-
rul si pamintul 18 ° pentru ca orice fapta se savirseste inlauntrul lor
si, de aceea, la examinarea faptelor (acestea) vor fi alaturi de
cei judecati, «C5ci va chema cerul si pamintul ca sa judece po-
porul Sau», zice (Psalmistul) 1M . «Iau ca martori inaintea voastra
cerul si pamintul» l82 ( zice Moise, trebuind sS transmits poporului
176. / Tim. v, 21.
177. // Tim. II, 2.
178. Luca XII, 8—9.
179. // Tes. I, 7.
180. Prin cer intelege de obicei puterile spirituale. In cazul de fata, prin cei
$i pamint Intelege spatiul In care omul i§i petrece viata.
181. Ps. XLIX, 5.
182. Deut. IV, 26.
DESPRE SFINTUL DUH 45
poruncile (lui Dumnezeu). Si atunci cind spune cintarea, (zice) : «Ia amin-
te, cerule, si voi grSi. AscultS, pamintule, cuvintele gurii mele!» 183 .
(Zice) Isaia : «Asculta, cerule, si pleaca ureehea ta, pamintule» m .
Ieremia vorbeste chiar despre o incremenire a cerului la auzul cu-
vintelor nelegiuite ale poporului : «Cerul s-a mirat de aceasta si s-a
infiorat inca si mai mult, pentru c3 poporul Meu a savirsit doua pacate
ingrozitoare» l85 . §i Apostolul, pentru ca stia ca ingerii au fost pu§i ca
pedagogi si guvernatori ai oamenilor, i-a invocat ca martori. Cit pri-
veste pe Isus (fiul) lui Navi, el a luat ca martor al cuvintelor sale o
piatra. Cindva a fost luata de Iacob, ca martor (al cuvintelor sale), o gra.-
mada de pietre J 86 . El zice : «Piatra (pe care o inalt) intre voi astazi, va
fi marturie,
(Col. 121). pina la sfirsitul zilelor, ori de cite ori vepl minti
pe Domnul Dumnezeul nostru» 187 . Credea, probabil, c3 datoritS puterii
lui Dumnezeu si pietrele vor grai impotriva calcatorilor de lege, daca
nu, in mod sigur constiinfa fiecSruia va fi socata de avertisment. Prin
urmare, ace$tia carora li s-a incredintat mintuirea sufletelor, oricare ar
fi ei, pregatesc dovezi pe care sa le prezinte mai tirziu. Cit priveste pe
Duhul, El a fost pus pe aceeasi treapta cu Dumnezeu, nu dintr-o nece-
sitate trecatoare, ci datorita comuniunii Sale firesti (cu Dumnezeu) : N-a
fost impus (aci) de noi, (aci) a fost asezat de Domnul.
XIV
Raspuns la obiecpunea fed Duhul nu trebule pus pe aceeasi treapta cu
celelalte doua. peisoane ale Slintei Treimi), pentru cd (se spune ca) unii
(oameni) au fost botezati «in (numele) lui Moise» si au crezut in El. In
acelasi timp se vorbeste despre reprezentdrile tipice m .
Insa, zic ei, nici faptul ca ne botezam «in 189 (numele) Duhului Sfint»
nu justified faptul de a-L pune pe aceeasi treapta cu Dumnezeu. Pentru
183. Deut. XXXII, 1.
184. Isaia I, 2.
185. let. II, 12—13.
186. Fac. XXXI, 47.
187. Isus Navi XXIV, 27.
188. Sf. Vasile vorbeste despre «typi» (tutcoi). «Tipii» sint persoane si eveni-
mente din Vechiul Testament care au prefigurat persoane si evenimente din Noul
Testament. Asa de exemplu, despre Adam se spune c& este «typ» al lui Hristos ; tre-
cerea prin Marea Rosie este «typ» al botezului. $arpele confectionat din aramS de
catre Moise, la porunca lui Dumnezeu, pentru a se uita la el cei muscati de serpii ve-
ninosi in pustiu, pentru a se InsanStosi (Num. XXI, 6 — 9), a fost «typ» al rastignirii
Mlntuitorului. O astfel de interpretare tipica a dat acestui episod lnsu$i Mintuitorul
in convorbirea cu Nicodim. El a zis : «precum Moise a ridicat sarpele In pustiu, la fel
se cade sS fie ridicat (pe cruce) Fiul Omului» (loan 3, 14).
189. De data aceasta vorbeste despre prepozitia eic.
40 ■rlNTUL VKKtt OBL MASK
ctt uuii au fost botezatf In (numele) lui Molse, «In nor» si «In mare» 19 °.
Do asemenea, se spune ca s-a crezut In oameni. «Ca a crezut po-
porul in Dumnezeu si in Moise, sluga Sa» 191 . Atunci, zice (adversarul),
de ce, (pornind) de la credintS si de la botez, preamaresti intr-atita pe
Duhul Sfint si II pui raai presus de creatie, cind este atestat faptul ca
credinta si botezul s-au facut si in (numele) oamenilor ? Deci, ce vom
zice ? (Vom zice) ca credinta in Duhul (are aceeasi important^) ca si
credinta in Tatal si in Fiul ; asemeni si botezul. Pe cind credinta in
Moise si (botezul) in nor (au avut sensul) de umbra si tip.
Intrucit cele divine se anunta prin (lucruri) mici si omenesti, (nu
hiseamnS) ca natura lor, pe care deseori typii au prezentat-o acoperita
do umbrS, este neglijabila. Pentru ca typul le descopera pe cele astep-
tate si arata voalat viitorul, imitind adevarul. Astfel, Adam este typ al
(lui Adam) eel viitor 192 , piatra (reprezinta) tipic pe Hristos 193 si apa
(care a izvorit din piatra) este typul puterii de viata facatoare a Cuvin-
tului. «CSci, zice, daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea» 194 .
Mana este typul piinii celei vii, care s-a coborit din cer l95 , iar sarpele
spinzurat pe stilp este tipul patimii mintuitoare care s-a sSvirsit pe
cruce ; de aceea, (toti) citi priveau
(Col. 122) celtre el (cu credinta) erau salvati 186 . Inca si cele
rcferitoare la iesirea lui Israil au fost istorisite pentru c3 sint typ
al mintuirii prin botez. Intiii nascuti ai israelitilor au fost salvati,
ca si trupurile celor care se boteaza, pentru ca celor insemnati
cu singele (mielului) li s-a dat har. Singele mielului era typ al
singelui lui Hristos, iar intiii n&scuti erau typ al primului (om) creat ,• —
fiindca acesta, in virtutea succesiunii, exista in mod necesar in noi,
pcrpetuindu-se pina la sfirsit. De aceea, in Adam toti murim 197 si moar-
tea a stSpinit pina la plinirea legii si pina la venirea lui Hristos. Intiii
nfiscuti au fost pastrati de catre Dumnezeu pentru a nu fi atinsi de catre
exterminator, ca semn ca noi, cei adusi la viat& prin Hristos, nu vom
mai muri in Adam. Marea si norul au condus atunci la credinta, iar
prin impresia (pe care o provocau) in acelasi timp preinchipuiau harul
care avea sa vina. «Cine este intelept sa priceapa toate acestea» 198 .
190. / Cor. X, 2.
191. /e?. XIV, 31.
192. Rom. V, 14.
193. / Cor. X, 4.
194. loan VII, 37.
195. Deut. VIII, 3.
196. Num. XXI, 3.
197. I Cor. XV, 22.
198. Ps. CVI, 43 ; Osea XIV, 10.
DIBFWE arlMTUI. DUH A7
Cum a preinchipuit marea botezul ? Prin faptul cS a separat (pe israe-
lii) de faraon, dupa cum baia aceasta (separa) de tirania diavolului.
Aceea ucidea in (valurile) ei pe dusman, in aceasta (baie) este ucisa
dusmania noastra, cea catre Dumnezeu. Din aceea, poporul (Israel) a
iesit nevatamat ; din apa (botezului) noi ne ridicam ca inviati din
morti, mintuiti prin harul celui care ne-a chemat. Cit despre nor, el era
o umbra a darului Duhului, (dar) care stinge flacara patimilor, prin
omorirea madularelor.
Adica ce ? Daca s-au botezat (aceia) in chip tainic in Moise, pentru
aceasta harul botezului este neinsemnat ? In felul acesta nici unul din-
tre elementele credintei noastre nu poate fi maret, daca depreciem da-
torita typilor ceea ce este mSret in fiecare (dintre ele). Nici iubirea lui
Dumnezeu fata de oameni, faptul ca pe Fiul Sau Unul-Nascut L-a dat
pentru mintuirea noastra nu este un gest mare si supranatural, pentru
ca nici Avraam nu si-a crutat fiul. Nici patima Domnului nu este stra-
lucita, pentru ca in locul lui Isaac, un berbec era typul ofrandei sacri-
ficiale. Nici coborirea la iad nu este un fapt extraordinar, indata ce
Iona timp de trei zile si tot atitea nopti a realizat mai dinainte typul
mort.ii. La fel face si in legaturS cu botezul, eel care comparS adevarul
cu umbra, cu typul celor desemnate prin el si incearca (invocind pe
Moise si marea), sa denigreze Intreaga iconomie. Ce fel de iertare a pa-
catelor si ce fel de reinnoire a vietii (a avut loc) in mare?
(Col. 125). Ce harisma spirituals (s-a primit) prin Moise? Ce omo-
rire a mortii (a avut loc) acolo ? Aceia n-au murit impreuna cu Hris-
tos si de aceea nici n-au inviat impreuna cu El 199 . Nu purtau in ei chi-
pul Celui ceresc 200 , nici moartea lui Iisus in trupul (lor). Nu s-au dez-
t>racat de omul eel vechi si nu s-au imbracat in omul eel nou, reinnoit
Spre cunostinta dupa chipul Celui care l-a creat. Deci, de ce compari
botezurile, care au comun doar denumirea, pe cind deosebirea dintre
ele este atit de mare, pe cit este (deosebirea) dintre vis si realitate si
(aceea dintre) umbra si imagine si (obiectele) existente In realitate ?
Dar si credinta in Moise nu infirma credinta in Duhul, ci, mai de-
gfaba, afirma credinta in Dumnezeul tuturor. «Pentru ca, zice (Scrip-
tura), a crezut poporul in Dumnezeu si in Moise, sluga Sa» 201 . Prin ur-
mare, (aghiograful) a raportat (credinta poporului) la Dumnezeu si nu
la Duhul si (Moise) a prefigurat pe Hristos si nu pe Duhul. Pentru ca„
199. Rom. VI, 8.
200. / Cor. XV, 49.
201. 7e?. XIV, 31.
■I-INTUL VASItB CKL MAJRC
In slujba legii fiind, a preinchipuit pe Mijlocitorul dintre Dumnezeu si
oameni 208 . N-a preinchipuit Moise pe Duhul, pentru faptul ca a fost
mijlocitor intre Dumnezeu si popor. Pentru ca legea s-a dat prin ingeri,
in mina mijlocitorului, la dorinta poporului care zicea : «Vorbeste-ne tu
?i sa nu ne vorbeasca Dumnezeu» ™ 3 . Prin urmare, credinta in el pre-
figureazfi (credinta) in Domnul, Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni,
Cel care a zis : «Daca ati fi crezut in Moise, atf fi crezut si in Mine» 204 .
Oare, pentru faptul ca a fost preinchipuita prin (credinta) in Moise,
credinta in Domnul este un lucru mic ? Nu, nici daca s-a botezat cineva
{crezind) in Moise, (nu este un motiv) sa minimalizam harul (primit)
la botez de la Duhul Sfint. In plus, am de spus ca se obisnuieste in
Scriptura sa se desemneze prin Moise Legea, ca in afirmatia : «Au pe
Moise si pe profeti» 205 . De aceea, referindu-se la botezul legii (vechi),
s-a zis ca (Israil) s-a botezat in Moise. Pentru ce, deci, acestia, care,
sprijinindu-se pe umbra si pe typi si minimalizind (in felul acesta) ade-
vfirul, socotesc de dispretuit speranta si darul bogat al lui Dumnezeu
si MintuitorUlui nostru, Cel care reinnoieste tineretea noastra ca a
vulturului ? Faptul de a ignora marea taina a mintuirii noastre (denota)
intr-adevar minte de copil, de copil care are nevoie de lapte, pentru
ca in baza unui principiu pedagogic, inainte de a ne exersa in dreapta
credinta si inainte de a ajunge la desavirsire, (era normal sa) ni se dea
elementele pe care le putem pricepe mai usor, pe masura cunostintei
.(noastre). In felul acesta Guvernatorul vietii noastre ne conduce pro-
<gresiv cStre marea lumina a adevarului, intocmai cum (progresiv sint
obisnuiti cu lumina) ochii tinuti la intuneric.
(Col. 128). Din grija fata de slabiciunea noastra si in virtutea ne-
pfttrunsei Sale intelepciuni a facut sa vedem mai intii umbrele corpu-
rilor, pentru ca, obisnuindu-ne, sa vedem soarele mai intii (reflectin-
<lu-se) in apa, sa nu fim orbiti la vederea luminii celei adevarate. Exact
In acelasi fel si Legea, care este umbra celor viitoare ** si prefigurarile
profetilor care fac aluzie la adevar, au fost concepute pentru a exercita
ochii duhovnicesti, pentru ca in felul acesta sa se faca usor trecerea la
intelepciunea ascunsa in mister. Aceasta, deci, in legatura cu typii. Nu
€Ste posibil sS staruim mai mult (asupra acestui aspect), fiindca in felul
acesta, paranteza ar deveni mai mare decit ideea capitolului.
202. I Tim. II, 5.
203. ;e?. XX, 19.
204. loan V, 46.
205. luca XVI, 29
206. V.vr. X, 1.
DKHPM artNTUL DUH
49
XV
Raspuns la obiecfiunea posibild : «Cd $i in apd ne botezam».
In acela$i timp se vorbeste despre botez
Ce sa mai adaugam la acestea ? Pentru ca sint buni sa formuleze
(argumente) destructive. «$i in apa ne botezam, (zic ei), si de buna
seama ca nu vom da mai multa cinste apei decit celorlalte creaturi, nici
nu-i vom da cinstea pe care o dam Tatalui si Fiului». De genul acesta
sint argumentele lor, (argumente) care se potrivesc (cu mintea) unor
oameni miniosi, care, datorita faptului ca li s-a intunecat ratiunea de
patima, nu cruta nimic pentru a se razboi cu eel care i-a suparat. Noi,
insa, nu vom ezita sa vorbim si despre acestea. Pentru ca, daca nu stiu
ceva, ii vom invata, iar daca vor sa savirseasca raul, nu le vom per-
mite. Dar (sa revenim) la problema discutata pu{in mai sus.
Iconomia lui Dumnezeu si Mintuitorului nostru in vederea mintuirii
neamului omenesc consta in ridicarea (acestuia) din caderea (adusa de
pacat) si readucerea lui din instrainarea adusa de neascultare, in (sta-
rea) de intimitate cu Dumnezeu. Pentru aceasta s-a intrupat Hristos, (a
dus) viata smerita, (a suferit) patimi, cruce, inmormintare si inviere,
pentru ca, imitindu-L, omul mintuit sa recapete acea veche infiere. Prin
Urmare, pentru desavirsirea vietii (spirituale), este necesara imitarea
lui Hristos nu numai prin blindete, smerenie si marinimie, ci si prin
moarte,
(Col. 129), dupa cum spune Pavel, imitatorul lui Hristos : «M-am
asemanat cu El prin moarte (cu speranta) ca voi ajunge la invierea din
morti» 2Q7 .
Cum, insa, imitam moartea Sa ? Prin faptul ca ne ingropam impre-
una cu El prin botez 2Sia . Si cum ne ingropam ? $i care este folosul imi-
tarii ? In primul rind, este necesar sa intrerupem felul de viata prece-
dent. Acest lucru, insa, este imposibil daca nu ne nastem de sus, dupa
spusa Domnului. Pentru ca renasterea, dupa cum spune si numele, este
inceputul celei de a doua vieti. Prin urmare, inainte de a incepe cea de
a doua (viata) se cuvine sa punem capat celei precedente. Caci, dupa
cum — in cazul celor care se intrec (pe stadion in proba de) cursa du-
bla — intre cele doua curse are loc o incetinire oarecare si o oprire,
la fel si in cazul schimbarii celor (doua moduri) de viata intervine moar-
tea, punind capat (faptelor) celor precedente si inceputul celor ce urmea-
za. §i cum ne coborim la iad ? Imitind prin botez ingroparea lui Hristos,
pentru ca trupurile celor care se boteaza sint ca ingropate in apS. Prin
207. Filip. Ill, 10—11.
208. Rom. VI, 4—5.
4 — Sfintul Vasile eel Mare
50 SFlNTUL VASILE CEL MARE
urmare, la botez (are loc) simbolic lepadarea de faptele trupului, dupa
spusa Apostolului, care zice : «A{i fost taiati imprejur cu o taiere nefa-
cuta de mina, (care consta) in dezbracarea de trupul pacatului ; cu taie-
rea imprejur a lui Hristos, intrucit v-ati ingropat impreunS cu El in
botez» 209 . Botezul este ca un medicament care curate§te sufletul de mur-
daria pe care a contractat-o cugetind la cele ale trupului, asa cum s-a
scris : «Spala-ma-vei si mai alb decit zapada voi fi» 210 . De aceea, nu ne
imbaiem in felul iudeilor, dupa fiecare intinare, ci cunoa§tem un singur
botez mintuitor. Pentru ca una este moartea (suferita de Fiul lui Dum-
nezeu) pentru (mintuirea) lumii si una este invierea din morti, al carei
typ este botezul. De aceea, Domnul, Iconomul vietii noastre, ne-a lasat
ca testament botezul, care este typ al mortii si al vietii. Chipul mortii
este apa (care ne acopera), iar arvuna vietii ne-o da Duhul. Socotesc ca
prin aceasta s-a clarificat problema dezbatuta : de ce apa a fost legata
de Duhul. Pentru ca botezul are de realizat doua scopuri : pe de o parte
sa suprime trupul pacatului 211 — pentru a nu mai face roade vrednice
de moarte — , pe de alta parte sa traiasca in (atmosfera) Duhului §i sa faca
roade sfinte 212 . Apa reda imaginea mortii (prin faptul) ca prime^te (in
ea), trupul ca intr-un mormint, iar Duhul trimite puterea de viata faca-
toare, care ne reinnoie^te sufletele, (aducindu-le) din starea de moarte
produsa de pacat, la viata cea dintru inceput. Aceasta, deci, inseamna a
se naste cineva de sus, din apa si Duh ,• prin apa moare pentru pacat,
(Col. 132) iar prin Duhul se renaste la o via^a noua. Prin trei afun-
dari si tot atitea invocari se savirseste marea taina a botezului ,- in felul
acesta se preinchipuie moartea, iar sufletele celor care se boteaza se
lumineaza cu cunoasterea lui Dumnezeu. Incit, daca in apa exista vreun
har, acesta nu se datoreste firii apei, ci prezen{ei Duhului. Pentru ca bo-
tezul nu are ca scop indepartarea murdariei trupesti, ci consacrarea unei
constiinte curate lui Dumnezeu. Pregatindu-ne, deci, pentru inviere,
Domnul impune ca mod de viata pe eel evanghelic si ne indeamna la
blindete, rabdare, curatie,' cumpatare, incit pe acele (virtuji) care in acel
veac se implinesc in mod firesc, noi sa le realizam (in acest veac in mod)
deliberat. Daca, insa, cineva, miniat, ar zice ca (viata propusa de) Evan-
ghelie prefigureaza viata de dupa inviere, mi se pare ca nu greseste. Sa
revenim, insa, la tema noastra.
Prin intermediul Duhului Sfint (are loc) restabilirea in paradis, ri-
dicarea in imparatia cerurilor, redobindirea infierii, indrazneala de a
numi pe Dumnezeu-Tatal nostru, impartSsirea de harul lui Hristos, vie-
209. Col. II, 11—12.
210. Ps. L, 9.
211. Rom. VI, 6.
212. Rom. V, 22.
DESPRE SFINTUL DUH 51
tuirea ca fii ai luminii, partasia la slava vesnica si, intr-un cuvint, impar-
tasirea de toate binecuvintarile in acest veac si in eel viitor. Astfel, bu-
nurile promise noua, din care, prin credinta, asteptam sa ne infruptam,
le vedem ca in oglinda, ca deja prezente 2l3 . $i daca arvuna este atit
de mare, cit de mare va fi plata, si daca pirga este atit de mare, cit
de mare va fi rodul intreg al (secerisului) ?
Deosebirea dintre (botezul care da) harul Duhului si (simplul) botez
in apa este cunoscuta si de acolo ca pe cind loan a botezat cu apa spre
pocainta, Domnul nostra Iisus Hristos (a botezat) cu Duhul Sfint. Pentru
ca, zice (loan) : «Eu va botez cu apa spre pocainta, insa Cel ce vine dupa
mine este mai tare decit mine si incaltamintele Lui nu sint vrednic sa le
tin ; Acesta va va boteza cu Duhul Sfint si cu foc» 214 . Prin botezul fo-
cului, (loan intelege) incercarea de la judecata. Asa spune si Apostolul :
«Focul va cerca (si va arata) cum este lucrarea fiecaruia». Si iarasi :
«Caci ziua (aceea) o va arata descoperind-o prin foc» 215 . Deja unii, in
luptele (sustinute) pentru dreapta credinta, intrucit au suportat moartea
pentru Hristos, cu adevarat si nu prin imitare, n-au avut nevoie, pentru
a se mintui, de simbolismul apei. Pentru ca au fost botezati in singele
propriu. Spun (toate acestea) nu pentru a minimaliza (valoarea) bote-
zuiui in apa, ci pentru a combate rationamentele celor care se ridica im-
potriva Duhului, adica pe cei care
(Col. 133) amesteca pe cele ce nu sint de amestecat si pun pe ace-
la^i plan pe cele ce nu se comparS.
XVI
Duhul este nedespdrfit de Tatdl si de Fiul din orice punct de vedeie,
atit la crearea lumii spirituale, cit si la mintuirea oamenilor
si la judecata viitoaie
Sa revenim, deci, la tema de la inceput : in ce fel Duhul este intru
toate nedespartit si absolut nimic nu-L separa de Tatal si de Fiul. Scriind
corintenilor, la locul (in care vorbeste) despre harisrna glosolaliei,
(Apostolul Pavel) zice : «Daca toti profetiti si intra vreun necredincios
san vreun neinitiat, (acela) este dat pe fata de catre toti, este cercetat
de toti si cele ascunse ale inimii lui devin cunoscute si asa, cazind cu
fa|a la pamint, se va inchina lui Dumnezeu si va spune ca Dumnezeu cu
adevarat este cu voi» 216 . Deci, daca (pornind) de la profetie — care se
213. / Petru III, 21.
214. Mate/ III, 11.
215. / Cor. Ill, 13.
216. / Cor. XIV, 24—25.
42 arlimrL vahh,* ckl, mark
exercita ca har al Duhulul — recunoaste cinova ca In profeti se afia
Dumnezeu, sfi ia aminte acestia, ce loc atribuie Duhului Sfint. Care din-
tre cele doua alternative este mai justa ? Sa-L consideram Dumnezeu
sau creaturS ? Dar, replica lui Petru adresata lui Safira : «De ce v-ati
sfatuit s8 ispititi pe Duhul Sfint ? Nu atl mintit oamenilor, ci lui Dum-
nezeu» 2l7 , oare nu arata ca pacatele (savirsite) impotriva Duhului Sfint
sint considerate ca pacate (savirsite) impotriva lui Dumnezeu? De aci
po(i afla c3 Duhul participa la orice actiune a Tatalui si a Fiului. Cind
Dumnezeu imparte darurile iar Domnul slujirile, Duhul este de fata,
hot&rlnd distribuirea harismelor, asa cum crede de cuviinta, dupa vred-
nlcla fiecaruia. Pentru ca zice : «Exista diferite harisme, dar acelasi Duh
(In toate). Si slujiri diferite, dar acelasi Domn (care le imparte), si dife-
rite lucrari, dar acelasi Dumnezeu care lucreaza totul in toti» 218 . Pe
toate acestea le opereaza «unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia, dupa
cum voieste» 219 . Desigur, pentru ca Apostolul a amintit aici mai intii
de Duhul, in rindul al doilea de Fiul si in rindul al treilea de Dumnezeu
si Tatai, nu trebuie sa-si hichipuie cineva ca ordinea s-a inversat. Pen-
tru c3, pentru acest fel de a vorbi, Apostolul s-a inspirat din relatiile
dintre noi. Atunci cind primim daruri, intilnim mai intii pe eel ce le
distribuie, apoi ne ducem cu gindul la eel ce ne-a trimis (darul) si in
cele din urma ne ridicam cu gindul la sursa si cauza bunurilor.
(Col. 136). Ai putea deduce unitatea (de fiinta §i actiune) dintre Du-
hul, Tatai si Fiul si de la creatie. Puterile curate si spirituale sint numite
sfinte si sint (cu adevarat) sfinte pentru ca au obtinut sfintenia de la
harul care li s-a dat de catre Duhul. S-a trecut sub tacere modul in care
au fost create puterile ceresti ; eel ce a redactat crearea lumii ne-a
descoperit numai ca Creatorul (s-a adresat) lor 2z0 . Tu, insa, care ai pu-
tero, (pornind) de la cele vazute, sa ajungi cu mintea la cele nevazute,
mflreste pe Creatorul, Care pe toate le-a facut, fie ele vazute, fie ne-
vazute, fie incepatorii, fie puteri, fie tronuri, fie domnii 2 21 si oricare alte
flrt rationale, care nu sint enumerate (aici). Socoteste drept cauza pri-
mordiaia a existentei acestora pe Tatai, cauza creatoare pe Fiul si de-
sHylrsitoare pe Duhul. Prin urmare, duhurile slujitoare exista prin voia
Tatalui, au fost aduse la existenta prin lucrarea Fiului si s-au desavirsit
prin prezenta Duhului. Iar desavirsirea ingerilor inseamna sfintenie §i
217. Fapte V, 9, 4.
218. I Cor. XII, 4—6.
219. / Cor. XII, 11.
220. Din acoasta fraza nu rezulta cu claritate cele propuse in propozitiunea pre-
codcnlfi (iniilolcti do flints si actiune intre cele trei persoane).
221. Col. I, 10.
DKgPftK SFINTUL DUH 53
rfiminere in sfintenie M2 . Nimeni s3 nu-?i inchipuie cS (sint obligat) sS
zic fie ca sint trei principii 223 , fie cS accept ca lucrarea Fiului este ne-
desavirsita. Pentru c3 Principiul celor ce exista este unul, Care creeaza
prin Fiul si desavirseste prin Duhul. Lucrarea Tataiui — Care lucreaza
totul in toate — nu este nedesSvirsita, nici lucrarea Fiului nu prezinta
lipsuri, daca nu se desavirsesc de Duhul. Pentru ca Tatai putea sa cre-
eze humai prin vointa, lipsindu-se de (concursul) Fiului ; insa a voit (sa
creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, daca ac-
tiona asemenea Tataiui, insa El a voit sa desavirseasca prin Duhul. «Ce-
rurile s-au facut, (zice Psalmistul), cu Cuvintul Domnului si toate pu-
terile ceresti, cu suflarea gurii Lui» 224 . Cuvintul nu trebuie inteles ca o
anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o su-
flare a gurii, provenita din caile respiratorii, ci Cuvintul trebuie inteles
ca existind de la inceput cu Dumnezeu (Tatal), El insusi fiind Dumne-
zeu, iar Duhul gurii lui Dumnezeu (trebuie) inteles ca fiind «Duhul
adevarului, Care de la TatSl purcede» 2ZS . Asadar, sa intelegi ca exista
trei (persoane) : Domnul care porunceste, Cuvintul care creeaza si Du-
hul care intareste. Iar «intarire» ce altceva ar putea sa insemne, daca nu
desavirsirea in sfintenie, nestramutarea si staruinta in bine ? Sfintenia
nU (se capata) fara (ajutorul) Duhului. Puterile ingeresti nu sint prin fi-
rea lor sfinte,
(Col. 137) — altfel nu s-ar deosebi intru nimic de Sfintul Duh f lor
li s-a dat sfintenia de la Duhul, pe masura vredniciei. Dupa cum caute-
rul este conceput ca facind una cu focul — altceva fiind materia (din
fcare este alcatuit) si altceva fiind focul — , la fel si in cazul puterilor in-
geresti : esenta lor este duh aerian, daca exista (o asemenea esenta), sau
foe imaterial, conform textului Scripturii : «Cel ce face pe ingerii Sai
duhuri si pe slugile Sale para de foc» 226 ,• de aceea se si afia intr-un loc
si se fac vazute, infatisindu-se celor vrednici cu corpurile proprii, pe
tind sfintenia este ceva exterior naturii lor si le-o aduce comuniunea
cu Duhul. Pastreaza starea (la care au ajuns) prin staruinta in bine,
(pentru ca desi) au libertate de alegere, nu se indeparteaza niciodata de
adevaratul bine. Incit, daca suprimi cu mintea pe Duhul, s-au destramat
eetele ingerilor, ierarhiile arhanghelilor au disparut, confuzia s-a aster-
222. Un studiu in legStura cu sfintirea Ingerilor de catre Duhul, in conceptia Sf.
Vasile a scris A. Heisig, Der Heilige Geist und die Heilligung der fingel in der Pneuma-
tologie des Basilius von Caesarea, in rev. «Zeitschrift fur Katholische Theologiea, 87
(1965), 257—308.
223. Zice c5 exists trei «ipostase initiale», nu in sens subordinationist, ci in
sensul c5 Tatal este principiul din care Fiul si Sfintul Duh isi au existenta.
224. Ps. XXXII, 6.
225. Joan XV, 26.
226. Luca I, 26.
54 WrtNTUL VAWtH! C«L MAHM
nut peste tot, viata lor (devino) fHrSdolege, dczordonata si fflrfi seas.
Old cum (pot) sfi spuna tngoril : «SlavS Intru cei de sus lui Dumne-
zeu » ni , nofiind intSriti de Duhul ? «Pentru c& nimeni nu poate sa spuna
ca Iisus oste Domn, declt numai in Duhul Sfint si nimeni, in Duhul lui
Dumnezeu vorbind, nu anatematizeaza pe Iisus» 228 . Acest lucru ar face
<•« duhurile s3 poata deveni rele si potrivnice (lui Dumnezeu) ; caderea
primilor ingeri dovedeste spusa c8 puterile nevazute au libertate de a
(i lege Intro virtute si rautate si de aceea au nevoie de ajutorul Duhului.
Hu zic cfi §i Gavriil n-a putut sS prezica in alt chip pe cele viitoare 2z9 t
declt datorita harismei profetiei (data lui) de Duhul. Pentru ca profetia
(>.slc una dintre harismele pe care le distribuie Duhul. De cine a lost
Inv&tcit (Gavriil), cSruia i s-a poruncit sa descopere lui (Daniil) — omul
iubit do Dumnezeu — tainele viziunii 23 °, daca nu de Duhul Sfint ?
Doscoporirea tainelor revine indeosebi Duhului, asa cum zice Scrip-
tura : «Dumnozeu ne-a descoperit noua prin Duhul» 231 . Cum ar putea
petroco viata fericita tronurile §i domniile, incepatoriile si puterile, daca
nu ar vodea continuu fata Tatalui din ceruri ? Insa aceasta contemplare
nu (so roalizoaza) fara (ajutorul) Duhului. Caci, dupa cum in timpul nop-
tii, dac3 indepSrtezi lumina din casa ochii orbesc, puterile devin inerte,
lucrurilo de valoare sint de nerecunoscut, iar aurul si argintul, din necu-
nostinta, .sint cSlcato in picioare,
(Col. 140) — la fel si in cazul celor rationale : este imposibil sa
dainuiasca acea viata dupa lege fara (ajutorul) Duhului. Ordinea in ca-
zarma nu se poate pastra cind comandantul lipseste, nici armonia in cor
In lipsa dirijorului. Cum ar putea zice serafimii : «Sfint, Sfint, Sfint" 232
dac3 n-ar fi fost invatati de Duhul de cite ori se cade sa rosteasca aceasta
doxologio ? Prin urmare, fie ca toti ingerii II lauda pe Dumnezeu, fie ca
1 1 laud a toate puterile Lui, (fac acest lucru) cu concursul Duhului. Daca
mil $i mil de ingeri se afla de fata si zeci de mii de slujitori savirsesc
Iroproijabil slujba lor, (fac aceasta) cu puterea Duhului. Este imposibil
a fl mentinuta, fara purtarea de grija a Duhului, toata aceasta armOnie
dp negrSit si mai presus de ceruri (atit) in slujba lui Dumnezeu, citsi
fntr<* puterile cele mai presus de ceruri. Duhul este de fata la crearea
(Ingerilor) — care nu se desavirsesc prin progres (moral), ci sint desa-
vlr$iti chiar de la creare — si ofera harul Sau in vederea constituirii de-
savlrsirii fiintei lor.
227. Luca II, 14.
228. / Cor. XII, 3.
220. Ixwa I, 26.
2M. Dnn. X, 10.
231. I Cor. II, 10.
232. Isnia VI, 3.
OESPRK SrtNTUl, DUH
Cine noayii ca actiunile Intreprinse de Marole Dumnezeu si Mintui-
torul nostru Iisus Hristos, izvorite din bunStatea lui Dumnezeu, in ve-
derea mintuirii omului, s-au implinit prin harul Duhului ? Fie ca cerce-
tezi pe cele din trecut : binecuvintarile patriarhilor, ajutorul dat prin
lege, typurile, profetiile, bravurile in razboaie, minunile dreptilor, fie
c3 cercetezi dispozifiile referitoare la intruparea Domnului, (toate au fost
realizate prin Duhul). In primul rind a fost prezent in insusi trupul Dom-
nului, fiindu-I ungere si insotitor inseparabil, conform spuselor Scrip-
turii : «Peste Cel care vei vedea pe Duhul coborind si raminind peste El,
Acesta este Fiul Meu Cel iubit» 233 . $i : «Pe Iisus eel din Nazaret, pe
Care L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfint» 234 . Apoi, orice lucrare (a Fiu-
lui) se sSvirsea in prezenfa Duhului. Duhul era de fata chiar si cind
i(Iisus) a fost ispitit de diavol. «Caci, zice (Scriptura), Iisus a fost condus
de Duhul in pustiu, pentru a fi ispitit» 235 . Si cind a savirsit minuni (Du-
hul) era de fata. «Pentru ca, zice, daca Eu scot demonii cu Duhul lui
Dumnezeu...» 236 . Nu L-a parasit nici dupa ce a inviat din morti. Pentru
ca, in lucrarea de reinnoire a omului, de a-i reda harul — pe care (il
primise) din suflarea lui Dumnezeu, dar il pierduse — • Domnul, suflind
peste ucenici, a zis : «Luati Duh Sfint. Carora veti ierta pacatele,
(Col. 141) vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute» 237 . Or-
ganizarea Bisericii nu se savirseste, in mod evident si incontestabil, prin
Duhul ? «Pentru ca Acesta, zice (Scriptura), a dat Bisericii in primul rind
apostoli, in al doilea rind profeti, in al treilea rind pe cei cu darul mi-
nunilor, apoi pe cei cu darul tamaduirilor, al cirmuitorilor, binefacato-
rilor si cu darul (vorbirii in diferite) limbi» 238 . Aceasta ordine a fost
stabilita dupa darurile Duhului.
Daca cerceteaza cineva cu atentie va gasi ca si la vremea asteptatei
celei de a doua veniri a Domnului din cer Duhul Sfint nu va lipsi, asa
cum socotesc unii. Din contra, va fi de fata si in ziua aratarii (Domnu-
lui), cind fericitul si singurul Suveran va judeca lumea cu dreptate. Cine
n-a auzit de bunurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei vrednici,
incit sa nu stie ca coroana dreptilor, care se va da fiecaruia mai bogata
si mai stralucitoare ■ — dupa actele de virtute savirsite — este harul Du-
hului ? Pentru ca la Tatal, in atmosfera stralucitoare a (vietii) sfintilor,
233. [oan I, 33 ; Luca III, 22.
234. Fapte X, 38.
235. Matei iV, 1.
236. Matei XII, 28.
237. loan XX, 22—23.
238. I Cor. XII, 28.
50 irtNTUL VABILK Ctl, MAHK
«multe Ificasuri slnt» 239 , adlca diferite vrednicii. «Dup& cum o stea se
deosobeste In strSlucire de o altS stea», la fel (se va Intlmpla) si la In-
viorea mortilor 240 . Prin urmare, cei pecetluiti de Duhul Sfint 241 pentru
ziua izbfivirii, care au pfistrat intactS pirga Duhului pe care au primit-o,
ac ostia slnt cei care vor auzi : «Bine, slugS buna si credincioasa, peste
putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune» 242 . Cit despre cei
care au Intristat pe Duhul Sfint cu rautatea faptelor lor 243 , si despre cei
rare n-au fructificat darul primit, de la ei se va lua harul primit si se
va da altora, sau, dupa cum spune unul dintre evanghelisti, «vor fi taiati
In dou8» 244 , Intelegindu-se prin taiere in doua instrSinarea in intregime
do Duhul. Pentru c3 nici trupul nu se imparte, incit o parte sa fie predata
ladulul, iar alta nu ,- acest lucru ar fi o poveste care nu cadreaza cu un
judecator drept care, pe cind trupul intreg a pacatuit, il pedepseste doar
jumState ; nici sufletul nu se taie in doua, dal fiind ca in intregime po-
soda cugetul pSc&tos si in intregime colaboreaza cu trupul la savirsirea
rflului. Tfiierea in douS fnseamna, dupS cum am spus, vesnica instra-
inaro a sufletului de Duhul. Pentru ca acum, desi nu se amesteca cu cei
novrednici, se pare totusi cS se afla in cei care au fost o data pecetluiti
si astoapta Intoarcerea si mintuirea lor, insa atunci se va indeparta in
introgime de sufletul celor care au pingarit harul Sau.
(Col. 144). De aceea, (s-a zis) ca «nu poate sa laude cineva pe Dum-
nozcu in iad, nici sa-si aminteasca de Dumnezeu dupa moarte» 245 , fiindca
nu are ajutorul Duhului. Deci, cum este posibil sa gindeasca cineva ca
Judecata (viitoare) se va savirsi fara (asistenta) Sfintului Duh, cind
Scriptura spune ca El este premiul dreptilor, iar condamnarea pacato-
silor va consta In faptul ca li se va lua si ceea ce li se pare ca au de la
El ? Ins8, cea mai mare dovada a unitatii Duhului cu Tatai si cu Fiul (este
spusa Scripturii), ca se afia in acel raport cu Dumnezeu in care se afia
duhul nostru cu (fiinta) fiecaruia dintre noi. «Caci, cine dintre oameni
$tlo cele (ascunse) ale omului, daca nu duhul din el ? La fel si cele
(ascunse) ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, afara de Duhul din
El» S4g . Acestea slnt suficiente in aceasta problema.
239. loan XIV, 2.
240. 1 Cor. XV, 41 — 42.
211. Eles. I, 13—14.
242. Matei XXV, 21.
243. Este vorba despre cei care au recazut in pacat dupa primirea botezului 51
ii-iiu fficut poc3inta nccesara.
244. Matei XXIV, 51.
24. r ). Ps. VI, 6.
240. / Cor. II, 11.
DKSPRK BFINTUL DUH 57
XVII
Ctitre cei care zic cd Duhul Stint nu trebuie connumdrat cu Tatdl
pi cu Fiul, ci subnumdrat (Lor). In acela$i timp se aduc argumente
pentiu connumdraiea (Duhului) cu Tatdl si cu Fiul
Nu este lesne de inteles ce numesc ei subnumarare si in ce sens
folosesc acest termen, insa toata lumea stie ca termenul a fost preluat
din cugetarea profana. Sa cercetam daca are vreo tangenja cu cele de
fata. Deci, zic acestia, priceputi in cele zadarnice, ca unele notiuni sint
generale si au sens foarte larg, altele au sens specific si altele au sens
si mai restrins. De exemplu, notiune generala este (cuvintul) fire : prin
ea se exprima toate firile in mod egal, cele insufletite si cele neinsufle-
tite. (Cuvintul) «animal» este>o notiune specifics si prin ea se exprima
mai putine entitati decit prin prima. Cu sens si mai restrins decit no-
tiunea «animal» este notiunea «om» si decit aceasta cea de «barbat» P
apoi cea care priveste pe fiecare individ in parte, ca Petru, Pavel sau
loan.
Deci, nu cumva ei inteleg subnumararea ca pe o impartire a notiunii
generale in entitati mai mici ? Nu pot sa cred ca au ajuns la atita ne-
sabuire, incit sa-si inchipuie ca Dumnezeul universului este o notiune
generala fara existenta (reala) si ipostas, pe care o concepem doar cu
mintea, care se divide in notiuni cu sens mai restrins, iar aceasta sub-
diviziune sa fie numita subnumarare. Nici nebunii n-ar putea sustine
asa ceva. Pentru ca, pe linga faptul ca arata lipsa de evlavie, se opun
propriei lor intentii. Pentru ca cele care se subdivid au aceeasi esenta
cu cele din care au provenit. Insa, data fiind marea lor nebunie, se pare
ca nu avem
(Col. 145) argumente s-o combatem si astfel, cu nebunia lor, mi se
pare ca ceva cistiga. Asa dupa cum corpurilor moi nu li se pot aplica
lovituri puternice, pentru ca nu opun rezistenta, in acelasi fel nu pot
fi combatute cu putere argumentele unor nesabuiti. Ar trebui, deci, sa
trecem sub tacere impietatea lor ingrozitoare, insa iubirea fata de frati
si perversitatea adversarilor nu ne lasa linistiti.
Ce sustin ei ? Ascultati cuvintele fanfaronadei lor : «Noi sustinem
ca trebuie connumarate cele de aceeasi cinste si subnumarate cele infe-
rioare». $i ce inseamna afirmatia pe care o faceti ? Fiindca nu inteleg
neobisnuita voastra intelepciune. Care din doua : aurul trebuie connu-
marat aurului, iar plumbul, datorita faptului ca este un material mai ief-
tin, nu trebuie connumarat, ci subnumarat aurului ? Atribuiti atita pu-
tere numarului, incit sa ridice valoarea lucrurilor fara de pret, iar valoa-
rea celor pretioase s-o coboare ? Pentru ca, de buna seama, si pe aur
M HKINTU1, VAMIt.K Ct;l, MAHUi
11 ve(i subnumflra pietrelor protloase, iar pietrele mai mlci si mai putiu
stralm itoaro, la rindul lor, le voti subnumara celor mai mari si mai stra-
lucitoare. Dar, la ce te po{i astepta s& spunS (acesti oamoni), care uu
lac nimic altcova decit sfi spuria si sa auda" ciudatenii ? Sa fie num.'irati,
(lc( i, cu sloicii si epicureii, contabilii impietatii ! Pentru ca, co fel de
subnumararo a lucrurilor de mai putin pret poate exista fata de cele
prolinase ? Cum va fi subnumarat obolul de arama stativului de aur ?
»Nu zi( em, afirma ei, sa se compare doua monezi (diferite), ci doua nio-
ac/i de acelasi fel». Deci, care dintre ele va fi subnumarata celeiialte
indala cc slnt din acelasi material ? Daca numeri pe fiecare in parte,
prin faptul cii le numeri la fel, le socotesti de aceeasi valoare, iar daca
It* unosti numarindu-le impreuna, iara§i le faci egale. Daca (moneda)
care a lost numSrata ca a doua va fi (socotita) ca enumerata, sta la in-
demina celui ce numara sa inceapa numaratoarea de la (moneda de)
arama. Dar sa lasam combaterea ignorantei lor si sa ne intoarcem la csle
care edificii credinta.
Prin urmare, sustineti ca Fiul (trebuie) sa fie subnumarat Tataiui si
Duhul Fiului, sau limitati subnumararea doar la Duhul ? Pentru ca, daca
si pe Fiul II subnumSrati, iarasi reinnoitji acea impietate (arianismul), (in-
vatftlurile eronate ca) deosebirea de esenfa (dintre Tatal si Fiul), inferi-
orilalea Fiului (fata de Tatal), nasterea nu din vesnicie (a Fiului) si, iti-
tr-un cuvint, toate blasfemiile (emise) la adresa (Fiului) Unuia Nascut.
Nu am intentia s& rSspund acum acestor (impietati),
(Col. 148) mai ales ca ele au fost combatute, dupa puterile noastre,
■de c&tre noi 247 . Insa, daca socotesc ca numai Duhul (trebuie) subnuma-
rat, s& afle cS Duhul este invocat impreuna cu Fiul in acelasi fel in care
Fiul este invocat impreuna cu Tatal. Pentru ca numele Tatalui si ai Fiu-
lui si al Sfintului Duh ni s-a dat in acelasi chip. Relatia in care Fiul se
aflfi fata d« Tatal este aceeasi cu relatia Duhului fata de Fiul, conform
cuvlntului spus la botez. Iar daca Duhul este pus pe acelasi plan cu Fiul
>i Fiul pe acelasi plan cu Tatal, este clar ca si Duhul este pus pe acelasi
plan cu TatSl. Ce posibilitate mai ramine sa sustina cineva ca unul (tre-
buie) connumarat, iar altul subnumarat, indata ce numele sint puse s pe
acelasi plan ? Intr-un cuvint, ce lucru, fiind numarat, s-a indepartat de
natura sa ? Nu cumva cele pe care le numaram nu ramin cum erau la in-
ceput si nu cumva numarul nu se foloseste ca semn destinat sa faca cu-
noscutS pluralitatea subiectelor ? Pentru ca, pe unele dintre corpuri le
numaram, pe altele le masuram, iar pe altele le cintarim ,• pe cele a ca-
ror nature este difuzS le masuram pentru a le percepe, pe cele distincte
le numanim — afar8 de cele prea mici, pe care de asemeni le masu;am
247. Intelccje. cele Trei cuvinte indrcptate impotriva lui Eunomiu.
PWHK WrtNTDI, DUK ___ !HL
-, iar pe cole groin le clnt&rim. Pentru cS am conceput semne pentru
cunoasterea unei cantitati, nu inseamna" c& am si schimbat natura celor
pe care le desemneazS. DupS cum pe cele pe care le cintarim (sa zicem
asa) nu le subcintarim pe unele altora, chiar daca un (obiect) este de aur,
iar altul este de cositor, nu subnumaram lucrurile masurabile, la fel
nu trebuie sa le subnumaram pe cele numarabile. Or, daca nimic dintre
acestea nu primeste sa fie submasurat cum sustin ei ca Duhul trebuie sa
fie subnumarat ? Numai cei atinsi de maladii pagine socotesc ca cele
inferioare dupa demnitate sau esenja trebuie sa fie subnumarate.
XVIII
Cum se pastreaza credinfa intr-un singm Dumnezeu, marturisind trei
ipostase. In acela$i timp sint combatuti cei caie sustin ca Duhul
(trebuie) subnumarat
Transmitind (invatatura) despre Tatal, Fiul si Sfintul Duh, Domnul
nu s-a folosit de numere. El n-a zis : (Sa botezaji) in primul rind (in
numele Tatalui), in al doilea rind (in numele Fiului) si in al treilea rind
{in numele Sfintului Duh), nici in numele a unu, doi sau trei (Dumne-
2ei), ci ne-a facut cunoscuta credin^a care duce la mintuire (folosin-
du-se) de nume sfinte. Pentru ca credin^a este aceea care ne mintuieste,
iar numarul a fost conceput ca semn care ne face cunoscuta totalitatea
persoanelor.
(Col. 149). Insa acestia, care de pretutindeni isi ingramadesc pa-
gube, se folosesc impotriva credintei chiar si de puterea numarului. Pe
cind nimic dintre celelalte nu se schimba prin adaugarea numarului, ei
se tern sa se foloseascS de numar (cind vorbesc) despre Dumnezeu, ca nu
cumva prin intermediul lui sa se intreaca masura cinstei datorate Para-
cle'tului. Dar, o preainfeleptilor, cele de necuprins sint mai presus de
orice numar ; evreii demult exprimau prin anumite semne numele eel
de negrait al lui Dumnezeu si prin aceasta (fapta) aratau ca Dumnezeu
este mai presus de orice (cuvint). Insa, daca trebuie sa si numaram, (se
cuvine a fi aten{i) ca nu cumva prin aceasta sa pacatuim impotriva ade-
•varului. De aceea, ori cinstim prin tacere pe cele de neqrait, ori ena-
meram cu pietate pe cele sfinte. Unul este Dumnezeu si Tatal si Unul
este Fiul Unul-iNascUt si Unul este Duhul Sfint. Pe fiecare dintre per-
soane o enuntam separat ; si daca trebuie sa le connumaram, sa nu
ajungem de la o (conceptie) gresita despre numarare la o conceptie
politeista (despre Dumnezeu).
00 ^ WrlNTUL VAIHUi CKI, make
Pentru c& noi nu juim&ram (persoanele Sfintei Trelmi) In sensul cd
pleclnd de la unitate ajungem la pluralitate, pentru ca nu zlcem unu,
rioi si trei, nici primul, al doilea si al treilea. «CSci Eu slnt Dumnezeu
primul si ultimul» 248 . De al doilea Dumnezeu n-am auzit pinS azi. Prin
urmare, adorlnd pe Dumnezeu, din Dumnezeu, m5rturisim specificul
lpostaselor si rSmlnem la credinta intr-un singur Dumnezeu ; conside-
r&m cfi In Dumnezeu-Tatal si in Dumnezeu-Fiul exista acelasi chip,
can* reflects imuabilitatea divinitatii. Fiul exista In Tatal si Tatal in
Fiul, pentru c3 Acesta este la fel ca si Acela, iar Acela ca si Acesta, si
In felul acesta cei doi slnt una, incit privite dupa specificul persoanelor,
slnt una si una, insa dupa identitatea firii, cele doua sint una. Cum,
deci, dac3 exista unul si unul, nu exista doi Dumnezei ? Pentru (moti-
vul) c3 si chipului regelui se zice rege, dar nu (avem) doi regi. Nici
puterea nu se scindeaza, nici slava nu se imparte. Si dupa cum autori-
tatoa care ne stSpineste este una, (si nu mai multe), la fel si slava data
nouS este una, si nu mai multe, pentru ca cinstea data chipului trece
asupra prototipului. Deci, ceea ce aici prin imitare este chipul, aceasta
oste acolo, dupa fire, Fiul. $i dupa cum in cele realizate de tehnica ase-
nulnarea rezida In formS, la fel si in natura diving si simpla, unitatea
rezida In participarea la divinitate. Unul este si Duhul Sfint, enun^at de
asemeni separat,
(Col. 152) dar unit cu Tatal eel unic prin Fiul eel unic, Care comple-
teaza prea Sflnta si fericita Treime. In-timitatea Sa cu Tatal si Fiul o va-
deste foarte clar faptul ca n-a fost riinduit printre creatuxi, ci aparte, pen-
tru cfi El nu este o (creatura) dintre cele mai multe, ci unul (creator).
Dupa cum Tatal este Unul si Fiul este Unul, la fel si Duhul Sfint Unul
este. Prin urmare, atit de departe se gaseste fata de natura creata, pe
clt de departe se afla Cel ce este unic fata de creaturile cele ce sint
multe (la numSr) ,• este atit de unit cu Tatai si Fiul, pe clt de unita este
celula de celuia.
SI nu se vede numai de aici ca participa la firea (lui Dumnezeu), ci
*i din faptul c3 se spune (despre El) ca este «din Dumnezeu» ,- nu dupa
cum provin de la Dumnezeu toate (creaturile), ci provine din Dumne-
zeu (ca Dumnezeu), nu prin nastere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale.
Desigur, gura (nu trebuie inteleasa) ca madular (al lui Dumnezeu), nici
Duhul, ca o suflare ce se risipeste, ci gura (trebuie inteleasa) intr-un
chip vrednic de Dumnezeu si Duhul ca fiinta vie, datatoare de sfinte-
nle. In felul acesta se exprima intimitatea (cu celelalte persoane) si se
248. Isaia XLIV, 6.
DUPRE ■FtNTUL DOH 61
p&streaza insondabil modul provenienfei (Sale) 249 . (Duhul) se mai zice
si Duh al lui Hristos, pentru c& este legat fiintlal de El. «Daca cineva nu
are Duhul lui Hristos, acesta nu este al lui Hristos» 25 °. De aceea, numai
El II mareste pe Domnul dupS vrednicie. Pentru ca, zice (Domnul) : «E1,
(Duhul), M5 va slavi» 251 , nu, dupa cum creatura, ci ca Duh al Adevaru-
lui, facind sa" straluceasca" adevarul, si ca Duh al intelepciunii, descope-
rind in mSretia Sa pe Hristos, Puterea si Intelepciunea lui Dumnezeu. II
slSveste apoi ca Mingiietor, facind cunoscuta in El bunatatea Paracle-
tului care L-a trimis 252 si in vrednicia Sa (facind sa straluceasca) stra-
lucirea Celui din Care a provenit.
Prin urmare, (exists doua feluri de slava) : cea naturala (care tine
de natura lucrurilor), asa cum lumina este slava soarelui ; si cea din
afara, cea voit data in cunostinta de cauza celor vrednici. (Cea din
urma), la rindu-i, este de doua feluri, pentru ca zice (prof etui) : «fiul
slaveste pe tatal sau si robul pe domnul sau» 253 . Slava adusa de rob
este slava adusa (lui Dumnezeu) de create, pe cind — sa zic asa — cea
familiala este adusS de Duhul. Fiindca, dupS cum (Domnul) a zis despre
Sine : «Eu Te-am mSrit pe pSmint, lucrul pe care Mi 1-ai dat sa-1 fac,
1-am savirsit» 254 , la fel a zis si despre Mingiietor : «Acela Ma va slavi
si din al Meu va lua si vS va face cunoscut» 255 . Si dupa cum Fiul este
slavit de TatSl, Care zice : «Te-am slavit si iarasi Te voi slSvi» 256 , la
fel este slavit si Duhul,
(Col. 153) in virtutea comuniunii (Sale) cu Tatal si cu Fiul si a mar-
turiei Fiului Unuia-Nascut, Care zice : «Orice p&cat si blasfemie se
va ierta voua, oamenilor, dar blasfemia (impotriva) Duhului nu se va
ierta (voua)» 257 .
Pe cind, ajutati de o putere iluminatoare, contemplam frumusetea
lui Dumnezeu Celui nevazut si de la Acesta ne ridicam (cu ochii mintii)
la spectacolul rapitor al arhetipului, Duhul cunoasterii este undeva de
249. Singurul aspect al pnevmatologiei, pe care Sf. Vasile ni-1 discuta, este pur-
cederea. Considerind purcederea un mister, a carei vaga asemanare este suflarea gurii,
el continua traditia alexandrina. Vezi : Sf. Atanasie eel Mare, Epistola I catre Serapion,
P; G., 26, 565 c — 580 b ; Epistola a IV-a catre Serapion, P. G. 26, 641 — 645 j Sf. Gri-
gprie de Nazianz, Discursul 31, P. G. 36, 141 ab ; Didim eel Orb, Despre Treime 2, 1,
P. G. 39, 438 c.
250. Rom. VIII, 2.
251. loan XVI, 14.
252. Sf. Vasile il numeste si pe Mintuitorul Iisus Hristos Paraclet, avind in ve-
dere textul de la loan XIV, 16: «Si Eu voi ruga pe TatSl si alt Paraclet va va trimite».
253. Mai. I, 6.
254. loan XVII, 4.
255. loan XVI, 14.
256. loan XII, 28.
257. Mafef XII, 31.
02 KrlNTUL VA1IUD CM< UAMK
lata. EI da celor ce iubcsc adevrtrul puterea cle a contempla chipul, nu
le arata din afara chipul, ci li conduce sa-1 cunoasca prin (intermediul
vletii) in El. De aceea, clupd cum «nimeni nu cunoaste pe Tatai afara
numai de Fiul» 25K , la fel «nimeni nu poate sa numeasca pe Iisus Domn
dcclt in Duhul» 25fl . Pentru c8 nu s-a zis «prin Duhul», ci «in Duhul».
«Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina in duh si adevSr trebuie sa
I se inchine» 260 . S-a scris : «Intru lumina Ta vom vedea lumina» 26] ,
udicti in iluminarea Duhului (vom vedea) «Lumina cea adevarata, care
iumincaza' pe tot omul care vine in lume» 262 . Astfel, «in El» se desco-
pcra slava Unuia-Nascut si se face cunoscut Dumnezeu.
Prin urmare, drumul cunoasterii lui Dumnezeu porneste de la Du-
hul eel unul, (trece) prin Fiul eel unul (si ajunge) la Tatal eel unul. Si
invers, bunatatea, sfintenia si demnitatea imparSteasca (pornesc) de la
Tattil, (tree) prin Fiul eel unul si ajung la Duhul. In felul acesta sint re-
cunoscute persoanele, iar doctrina pioasS, referitoare la unicitatea lui
Dumnezeu, nu este atinsa. Acestia care introduc subnumararea prin fap-
tul ca zic primul, al doilea si al treilea, se stie ca introduc in doctrina
iftra prihanS a crestinilor ratacirea politeista. Pentru ca la nimic altceva
nu conduce nelegiuirea subnumararii, decit la marturisirea unui prim,
unui al doilea si unui al treilea Dumnezeu. Pentru noi este suficienta
relatia intre persoane stabilita de Domnul, pe care eel ce o tulbura gre-
seste la fel ca si necredinciosii. (Socotim) deci, ca s-a vorbit destul (in
legfttura cu faptul) ca intru nimic nu este atinsa comuniunea dupa fire
(a persoanelor) prin faptul subnumararii. Dar sa revenim la certaretul
si infumuratul (eretic) si sa acceptam ca (lucrul) care vine al doilea
dupd ceva se subnumara. Sa vedem ce rezulta din (acest) rationamenL
«Primul om, zice Apostolul, (fiind facut) din pamint, era pamintesc ,• al
doilea om, Domnul, era din cer» 263 . Iar in alt loc se spune : «Mai intii
(apare) ceea ce este psihic si dupa aceea ceea ce este duhovnicesc ,-
ceea ce este duhovnicesc urmeaza dupa ceea ce este psihic» 264 . Deci,
daca eel de-al doilea se subnumara celui dintii iar eel subnumarat este
Inferior celui fata de care se subnumara, atunci, dupS voi, omul duhov-
nicesc este inferior celui psihic si eel ceresc este inferior celui pa-
mintesc.
258. Matei XI, 27.
259. / Cor. XII, 3.
260. loan IV, 24.
261. Ps. XXXV, 10.
262. loan I, 9.
263. / Cor. XV, 47.
264. I Cor. XV, 46.
XIX
Catre cei care zic cd Duhul nu trebuie sldvit
«Fie, zice (adversarul), dar nu se cuvine (sa aducem) slava Duhu-
lui si sa-L preamarim in cintari de lauda». De unde, deci, am putea sa
scoatem dovezi in legatura cu vrednicia Duhului ■ — Care intrece orice
minte — daca comuniunea (Lui) cu Tatal si cu Fiul n-a fost luata in
considerate de catre acestia, in acest sens ? De buna seama, ne putem
face o idee in legatura cu marepla Duhului si in legatura cu neintrecuta
Lui putere luind aminte la semnificapia numelor, la maretia lucrarilor
si la binefacerile Lui fat§ de noi si fata de intreaga lume. Este numit
Duh (ca si Tatal si Fiul) in textele : «Duh este Dumnezeu» 265 si «Hris-
tos, Domnul, este Duhul viejii noastre» 266 . Este numit «Sfint» si este
fefint, dupa cum sfint este Tatal si sfint este Fiul. Daca pentru creatip
sfintenia este ceva adaugat din afara, pentru Duhul sfintenia este un
apanaj al firii Sale. El nu este sfintit, ci sfintitor. Este numit bun, pen-
tru ca bun fiind Tatal, bun este Cel nascut din El. Bunatatea este esenfa
Sa. Este denumit Cel fara ocolisuri, ca si Domnul Dumnezeu 267 , pentru
ca adevarul si dreptatea este in Sine si nu se inclina intr-o parte sau
dlta, in virtutea neschimbabilitatii firii Sale. Este numit Paraclet ca si;
Fiul Unul-Nascut ; El insusi spune : «Voi ruga pe Tatal Meu si alt
Paraclet va va trimite» 268 . Prin urmare, Duhul are nume comune cu
Tatal si Fiul in virtutea participarii la aceeasi fire. Altfel, carui fapt (se-
datoresc acestea) ? A fost numit apoi Duh stapinitor, Duh al adevarului
§i al infelepciunii. «Duh divin este Cel care M-a creat» 269 . «Pe Veseleel,
zice, i-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de intelepciune, de pricepere
si de. stiinta» 270 . Deci, acestea sint numele Duhului, mari si suprafiresti
si nu cuprind nici o exagerare.
Iar lucrarile Lui care sint ? Manmea lor este imposibil de redat, iar
multimea lor este imensa. Cum este posibil sa intelegem pe cele ce sint
dincolo de timp ? Care erau lucrarile Lui mat inainte de crearea lumii
rationale ? Cite sint binefacerile Sale fata de creatie ? Care va fi pu-
terea Sa in veacurile care urmeazS ? A existat, a preexistat si a ooexis-
tat cu Tatal si cu Fiul mai inainte de veci, incit, chiar daca vei concepe
ceva (ca existind) dincolo de timp, vei gasi ca este posterior Duhului.
265. loan IV, 24.
266. Pllngerile lui leremia IV, 20.
267. Ps. CXL, 16.
268. Toan XIV, 16.
269. Iov XXXIII, 4.
270. Ie?. XXXI, 3.
44 urtNTUt vaihi,k cm. make
(Col. 157). Si dacfl te g!nde?ti la create, (vel vedea atuncl) c& pu-
torile cerurilor (Ingerii) de Duhul au fost Intarite ; prin intarire se iu-
telege statornicia in practicarea binelui. Prin urmare, intimitatea cu
Dumnezeu, indiferenta fat& de rau si rSminerea in permanenta in feri-
ciro (s-au dat) puterilor ingeresti de catre Duhul. Avea s& vina Hristos,
Duhul i-a luat-o inainte. Are loc intruparea, Duhul este nedespSr^it. S-au
savlr§it minuni, (s-au acordat) harismele vindecarilor, (toate s-au facut)
prin Duhul Sfint. Demonii au fost alungati in (numele) Duhului lui Dum-
nezeu. Cind diavolul a fost certat, Duhul era de fata. Izbavirea de pa-
cate (s-a fScut) prin harul> Duhului. Caci «v-ati spalat si v-ati sfintit in
numele Domnului nostru Iisus Hristos si in Duhul Sfint» 271 . Apropierea
•de Dumnezeu (s-a facut) prin Duhul, caci : «a trimis Dumnezeu pe Duhul
Flului S3u in inimile noastre care striga : Ava, (adica Tata)» 272 . Inviere
■din morti (se va sSvirsi) prin lucrarea Duhului. «Caci, (zice Psalmistul),
voi trimite Duhul TSu si se vor zidi si vei innoi fata pamintului» 273 . Daca
intologc cineva zidirea ca pe o reinsufletire a celor ce s-au descompus,
oare nu oste mare lucrarea Duhului, Care se ingrijeste de viata noastra
•de dup3 inviere si adapteaza sufletele noastre la acea viata spirituals ?
Iar dacS se zice zidire, aducerea celor de-aici, care cazusera in pacat,
la o stare mai buna, pentru ca asa obisnuieste sa o numeasca Scriptura
prin Pavel, cind zice : «Daca cineva (traieste) in Hristos, este o zidire
nouS» 274 , oare aceastS reinnoire si trecerea de la viata paminteasca la
<:ea cereasca operate in noi de Duhul nu ne conduce sufletele la o mare
admiratie (fata de El) ? De care din aceste doua (variante) sa ne temem ?
Sfl nu-I atribuim o cinste mai mare decit I se cuvine sau mai degraba
sft nu ne formam o conceptie umilitoare despre El, chiar daca ni se pare
ca-I atribuim cele mai inalte calitati pe care le-a conceput mintea ome-
neasca ? Acestea zice Domnul : «Coboara-te si mergi cu ei fara sovaire,
flindca Eu i-am trimis» 275 . Sint cuvinte folosite cu sensul de «Acestea
zice Duhul Sfint». Nu cumva sint acestea cuvintele unui umilit si infri-
co^at ? «Osebiti-mi pe Saul si pe Barnaba pentru lucrul la care i-am
chemat» 276 . Nu cumva asa vorbeste robul ? ?i Isaia (zice) : «Domnul m-a
trimis si Duhul Sau». In legatura cu afirmatia : «a coborit Duhul (trimis)
de Domnul
(Col. 160) si i-a condus» 277 , sa nu consideri iarasi faptul de a con-
duce ca pe o slujbS umilitoare, pentru ca Scriptura asigura ca acest
271. I Cor. VI, 11.
272. Gal. IV. 6.
273. Ps. XIII, 30.
274. II Cor. V, 17.
275. Fapte X, 20.
276. I'apte XIII, 2.
277. Isala XL VIII, 26; LXIII, 14.
DEiPHi) ■rtNTUT, DUH 05
(fapt) este lucrul lui Dumnezeu. «Ai condus, zice, ca pe oi pe poporul
t3u» 278 . Si : «Cel ce ai condus pe Iosif ca pe o oaie» 27fl . $i : «i-a condus
(doar) cu speranfa si nu s-au temut» 280 . Astfel, cind auzi ca «(atunci)
cind va veni Minglietorul, Acela vS va aminti si va va conduce la tot
adevarul» 281 , sa intelegi actiunea de a conduce dupa cum ai fost invatat
si sa nu-i alterezi sensul.
«Dar, zice (adversarul), se roaga (lui Dumnezeu) pentru noi» 282 , in-
cit, pe cit de inferior este eel ce se roaga fata de binefacatorul sau, tot
pe atit este si Duhul fata de Dumnezeu, dupa vrednicie. Dar tu n-ai au-
zit si despre (Fiul) Unul-Nascut ca sade de-a dreapta lui Dumnezeu si
se roaga pentru noi ? 283 «Nu intristati pe Duhul Sfint» 284 . Ascultati ce
zice Stefan, primul dintre martiri, pe cind mustra poporul de neascul-
tare si nesupunere : «Voi totdeauna stati impotriva Duhului Sfint» 285 .
Si Isaia : «Au miniat pe Duhul Sfint si le-a devenit dusman» 286 . $i in alt
loc (al Scrip turii) : «Casa lui Iacob a miniat pe Duhul Domnului» 287 . Las
in seama cititorilor sa aprecieze daca aceste (cuvinte) sugereazS (sau)
nu o putere suveranS. Cind auzim (toate) acestea ce trebuie sS socotim :
pS (Duhul) este instrument si supus, de aceeasi cinste cu creaturile si
rob ca si noi, sau ca trebuie socotit de catre dreptcredinciosi drept
foarte mare greseala chiar si faptul de a spune aceasta blasfemie ? Nu-
mesti pe Duhul rob ?». Dar robul, zice Domnul, nu stie ce face domnul
s3u 288 , pe cind «Duhul cunoaste pe cele ale lui Dumnezeu, dup5 cum
cunoaste duhul omului, pe cele din om» 289 .
XX
Cdrre cei care zic cd Duhul (nu trebuie asezatj nici In rindul robilor,
nici In rindul st&pinilor, ci In rindul celor liber i
«(Duhul), zic ei, nu este nici rob, nici stapin, ci liber». O, ce nesim-
tire, ce indrazneala (vadesc) cei ce afirma acestea ! Ce sS depling mai
intii, prostia sau blasfemia ? Ei calca in picioare dogmele teologiei (fo-
losindu-se) de exemple (scoase din realit&tile) omenesti si incearca sa
278. Ps. LXXVI, 21.
279. Ps. LXXIX.
280. Pa. LXXVII, 53.
261. loan XIV, 26 j XVI, 13
282. Rom. VIII, 26.
283. Rom. VIII, 34.
284. Efes. IV, 30.
285. Papte. VII, 51.
286. Isaia LXIII, 10.
287. Mih. II, 7.
288. Joan XV, 15.
289. / Cor. II, 11.
S — Sflntul Vasile eel Mare
.„ iFlNTUl, VAHUJ) CKh MARK
00
nplice nulurii divine (tnsuyiri dupa) obiceiul de aid — uncle demnitatile
sint diferite — ffirS sa se gindeasca 1 cd intre oameni nimeni nu cste rob
din fire. Pentru cfi, fie au fost dusi In robie cu forja,
(Col. 161) ca prizonieri, fie au fost robiti datorita" sfirSciei, ca egip-
tenii de c&tre Faraon, fie au ajuns robi ca urmare a unei dispozitii a pa-
rintilor, (in virtutea careia) copiii rai au fost condamnati sa slujeasca
celor cuminti si buni. Aceasta (hotarire) ar numi-o un judecator drept
dl iaptelor nu condamnare, ci binefacere, intrucit, pentru eel lipsit de
mlnte si pentru eel ce nu are in sine pe stapinul firesc (al actelor sale),
este mai de folos sa devina proprietatea altuia ,• pentru ca fiind condus
de ratfunea celui ce-1 stapineste, este asemenea unui car luat in seama
de vizitiu si asemenea unei corabii care are cirmaci la cirma. Pentru
m est motiv Iacob, prin binecuvintarea tatalui (sau a devenit) stapin al
lui Esau, pentru ca fiul eel neintelept sa primeasca, chiar si impotriva vo-
intei sale, binefacerile celui intelept, (sa fie condus), pentru ca mintea
proprie nu-i este conductor 290 . «$i Canaan, copilul, a fost sortit sa
lie sluga fratilor sai» 291 . (A devenit rob) pentru ca n-a fost invatat vir-
tutea, dat fiindca" fatal sau Ham a fost fara minte. In felul acesta au
ajuns unii sclavi. Liberi sint cei care au evitat saracia, razboiul si cei
ce n-au avut nevoie de tutela altora. incit, chiar daca unul se zice sta-
pin, iar altul sluga, (noi) toti, datorita cinstei egale cu care am fost
Inzcstrati si faptului ca sintem posesiuni ale celui ce ne-a creat, sintem
tnviirflsl de robie. Acolo (in cer) ce poti sa sustragi robiei ? Toate se
pleaca lui Dumnezeu si Ii dau ca unui stapin cinstea cuvenita si slava
ce Ii revine Creatorului. «Fiul slaveste pe tatal sau si robul pe stapinul
siliM 292 . Dintre acestea doua, Dumnezeu pretinde neaparat una. «Pentru
ca zice, dacS Eu sint Tata, unde este slava Mea ? §i daca sint Domn,
unde este frica Mea ?» 293 . Desigur, viata ar fi mai nenorocita decit toate
(celelalte), daca nu s-ar afla sub supravegherea Stapinului. Deci, pe cine
numestl liber? Pe eel ce nu este condus, dar nici nu este capabil sa
stfipineasca pe altul ? Printre creaturi nu exista o asemenea fiinta, iar a
gindi cineva asa ceva in legatura cu Duhul, este — de buna seama — o
impietate. Prin urmare, daca a fost creat, tre'buie socotit asemenea crea-
turilor. «Pentru ca, zice (Psalmistul), toate (creaturile) sint slujitoare
Tic.. 294 , iar daca este mai presus de cele create, este partas la domnie.
290. Fac. XXVII, 29—40.
291. Fac. IX, 25—27.
292. Mai. I, 0.
2(i:t. Mai. I, G.
291. /»s. CXVIII, 91.
PKfcPKIC WlNTUL 1WH g 7
XXI
Mdrturii (scoase) din Scripturd. (din care rezulta cd)
Duhul este numit Domn
(Col. 164). $i de ce trebuie sa ne luptam cu (argumente) de ordin
inferior si sa obtinem victoria prin cuvint, cind putem sa demonstram
ca stralucirea slavei (Duhului) este mai presus de orice cuvint, invocind
(argumente) de ordin superior ? Desigur, daca ne vom referi la cele ce
ne-a invatat Scriptura, fiecare dintre adversarii Duhului va vocifera cu
violent^ si astupindu-si urechile va apuca pietre si ceea ce va gasi la in-
demina si va arunca asupra noastra. Insa nu trebuie preferata adeva-
rului siguranta personals. La Apostolul (Pavel) vom gasi (aceasta
urare) : «Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dum-
nezeu si sa va intareasca sa suportati necazuri pentru Hristos» 295 .
Cine este Domnul care conduce la iubirea lui Dumnezeu si la rab-
darea necazurilor pentru Hristos ? Sa raspunda cei ce fac din Duhul un
rob. Pentru" ca daca s-ar fi referit la Dumnezeu-Tatal, de buna seama
ca ar fi zis : Domnul sa va conduca la iubirea Sa. Iar daca s-ar fi referit
la Fiul (ar fi zis) : Sa va conduca la rabdarea Lui. Sa cerceteze, deci, ce
alta persoana este vrednica a fi cinstita cu numele de Domnul. Asemeni
afcestuia se afla altundeva textul : «Domnul sa va faca sa cresteti tot
mai mult in dragoste unii fata de altii, cum (facem) si noi fata de voi,
sa va intareasca inimile neprihanite in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu
$i'Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos impreuna cu
toti sfintii Sai» 296 . Carui Domn se roaga sa intareasca inimile credin-
ciosilor din Tesalonic, incit sa se prezinte ei curati si sfinti inaintea lui
Dumnezeu si Tatal nostru la venirea Domnului ? Sa ne raspunda acestia,
c,ar : e pun pe Duhul pe aceeasi treapta cu ingerii, care sint trimisi sa im-
plineasca diferite slujbe. Insa nu au (ce sa raspunda). De aceea, sa asculte
?i alt text in care Duhul este numit in mod clar «Domn». «Iar Domnul,
zice (Apostolul), este Duh», si in continuare : «Ca de la Duhul, ca de la
Domnub) 297 . §i pentru a nu lasa nici un pretext de contradictie, voi cita
cuvintul insusi al Apostolului : «Pentru ca pina astazi aceeasi mahrama
ramine neridicata cind se citeste Vechiul Testament, si numai in Hristos
este data la o parte. Cind insa (cineva) se intoarce la Domnul,
■■ (Col. 165) mahrama este data la o parte (pentru el). Iar Domnul este
Duhul» ^ Ce sens are aceasta ? Ca eel ce staruie asupra sensului obis-
■J95. II Tes. Ill, 5.
296. / Tes. Ill, 12—13.
297. II Cor. Ill, 17—18.
298. // Cor. Ill, 14 $i 16—17.
■FlNTUL VAitLB OIL MARC
nult al literei (Vechiulul Testament) st se ocupa de dtspozitHle Juridice,
se aseamana unui (om) care $l-a acoperit inima cu un val. Sufera aceasta
pentru cfi nu stie c& odata cu venirea lui Hristos observarea ad-litteram
a legii a fost abrogate, ca tipurile au devenit adevar. Lfimpile palesc in
prezenta soarelui ; la fel si legea inceteaza si profetiile amutesc cind se
aratft AdevSrul. Cel care a reusit sa pStrundS adincul sensului legii si,
lndepartind ca pe un val obscuritatea ei, sa ajunga la cele tainice, a
imitat pe Moise — care, pe cind vorbea cu Dumnezeu, isi scotea
mahrama m — si a trecut de la literS la Duh. Astfel mahramei de pe fata
lul Moise ii corespunde obscuritatea prescriptiilor legii, iar intoarcerii
ia Domnul (ii corespunde) contemplarea duhovniceasca. Deci, acela care,
pe cind citeste legea, nu se opreste la literS si vine catre Domnul (aici
Domnul este numit Duh), devine asemenea lui Moise, care avea fata sla-
vltS de cind i S-a aratat Dumnezeu. Caci dupa cum (lucrurile) aflate in
preajma culorilor stralucitoare se coloreaza si ele de la coloritul care le
scaldS, la fel si eel care priveste cu ochii curati catre Duhul — datorita
slavei Aceluia — se transforms devenind mai luminos, pentru cS ade-
vfirul Duhului ii lumineaza inima ca o lumina. Aceasta inseamna spusa
«este transformat de slava Duhului (care devine) slava sa proprie» 30 °.
(Aceasta slava) nu este putin&, ci este pe masura posibilitatilor celui lu-
minat de Duhul. Nu te rusinezi, omule, de Apostolul care zice ca tem-
plul lui Dumnezeu sintep: si Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ?» 301 .
Oare a fost cinstita vreodata locuinta robului cu numele de templu ?
Nu cumva cugeta ceea ce nu se cuvine cei ce socotesc Scriptura ca inspi-
rata de Dumnezeu, pentru cS a fost compusa sub inspiratia Sfintului
Duh?
XXII
Dovadil a comuniunii dupa fire a Duhului cu Tatal $i cu Fiul (scoasd)
din laptul cd este la fel de greu (ca si Acestia) de contemplat
Superioritatea firii Duhului iese in evidenfS nu numai din faptul ca
are aceleasi denumiri si este partas la actiunile Tatalui si ale Fiului, ci
si din faptul cS este la fel de greu de contemplat. Pentru ca, cele ce
Domnul spune despre TatSl si despre Fiul, ca fiind mai presus de mintea
omeneasca, aceleasi zice si despre Duhul. «PSrinte drepte, lumea nu
Te-a cunoscut» 302 . Aici prin (cuvintul) «lume» nu intelege universul al-
catuit din cer si pamint, ci vietuitoarele acestea trecatoare, care sint su-
299. le?. XXXIV, 34
300. II Cor. Ill, 18.
301. I Cor. III. 16.
302. loan XVII, 21.
PMPW1 ■rlNTUL DUH gg
puse la nesfir$ite transformer!. Vorbind despre Sine, (Domnul) zice :
«Incfi putin si lumea nu MS va mai vedea, insS voi MS vedeti» m . Aici
iar&si numeste «lume» pe cei care slnt atasati vietii materiale si tru-
pesti, pe cei care accepts adevSrul numai (dacS il vad) cu ochii (lor
trupesti). Acestia, datoritS necredinfei in inviere, nu aveau sS vadS cu
ochii inimii pe Domnul nostru. Exact aceleasi (lucruri) a spus si despre
Duhul : «Duhul adevSrului, zice, pe care lumea nu-L poate primi, pentru
cfi nu-L vede, nici nu-L cunoaste. Voi insa II cunoasteti pentru ca ra-
mine la voi» 304 .
Omul trupesc, fiindca nu are cugetul exersat cu contemplarea sau,
mai degraba pentru ca este afundat ca in noroi in cugetari trupesti, nu
pokte sS priveasca spre lumina spirituals a adevarului. De aceea, «lu-
mea», adica oamenii robiti pornirilor trupesti, nu primesc harul Duhului,
dupS cum ochiul bolnav (nu suporta) raza soarelui. Insa ucenicilor — de
curatenia vietii carora Domnul insusi da marturie — le recunoaste deja
de acum capacitatea de a contempla pe Duhul. «Pentru ca, zice, voi deja
sinteti cura^i din cauza cuvintului pe care vi 1-am vorbit» s05 . «De aceea,
lumea nu-L poate primi (pe Duhul) pentru ca nu-L vede. Voi, insS, Il
cunoasteti, pentru ca locuieste intru voi» 306 . Acelasi lucru zice si Isaia :
«Cel ce a intarit pamintul si cele de pe el, Cei ce da suflare poporului
(ce trSieste) pe el si pe Duhul celor ce II dispretuiesc» m . Pentru c8
cei care tree peste cele pamintesti si se ridica deasupra lor au fost so-
cotiti vrednici de darul Sfintului Duh. Prin urmare, cum trebuie sa-L
socotim si cum sa-L cinstim dupa cuviinta pe Cei pe Care lumea nu-L in-
cape si numai sfintii II contempla, datorita curatiei inimii lor ?
XXIII
A enumera atributele Duhului Inseamna a-L sldvi
Se crede ca fiecare dintre ingeri 308 se afla intr-un anume loc. Pen-
tru cS ingerul care s-a prezentat lui Corneliu nu era in acelasi timp si
linga Filip 309 , nici eel ce se intretinea cu Zaharia la jertfelnic 310 nu se
afla in acelasi timp in cer, la locul sau. Din contra, despre Duhul se
crede ca a lucrat simultan in Avacum si in Daniil
303. Joan XIV, 19.
304. loan XIV, 17.
305. loan XV, 3.
306. loan XIV, 17.
307. Isaia XLII, 5.
308. In cazul de fa{3 prin «celellate puteri» Intelege pe ingeri.
309. Fapte VIII, 26 ; X, 3.
310. Luca I, 11.
70 SFINTUL VASILE CEL MARE
(Col. 169) pe cind se afla in Babilon 311 , ca a fost alSturi de Ieremia
la cascada 312 si cu Iezechiel la (riul) Chobar 313 . «Pentru ca Duhul Dom-
nului a umplut lumea» 314 (zice infeleptul Solomon), iar psalmistul ex-
clania : «Unde sa ma ascund de Duhul Tau si de fata Ta unde sa
fug ?» 315 . $i profetul (adauga) : «Pentru ca Eu sint cu voi, zice Domnul,
si Duhul Meu S-a salasluit in mijlocul vostru» 316 . Deci, pe Cel ce este
pretutindeni si impreuna cu Dumnezeu, de ce natura se cuvine a-L so-
coti ? (De natura Celui care) cuprinde toate sau (de natura celui care
este) limitat la anumite locuri, asa cum am vazut ca este (natura) inge-
rilor ? Cine ar putea sa spuna (aceasta) ? Prin urmare, pe Cel divin dupa
fire, necuprins dupa marime si puternic in lucrari, sa nu-L preamarim ?
Sa nu-L slavim ? Eu socotesc ca a-L slavi nu inseamna nimic altceva de-
cit a enumera atributele Lui minunate. Incit, daca ne vor porunci
sa nu amintim de bunurile primite de la El, in tot cazul, expunerea atri-
butelor Lui echivaleaza cu cea mai mare slava.
Pentru ca nici pe Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos,
nici pe Fiul Sau Unul-Nascut nu putem altfel sa-L slavim, decit numai
enumerindu-Le, dupa puterea noastra, faptele minunate.
XXIV
Prin compararea cu creaturile carora H se aduce slava. se combate
nesabuirea celor ce nu slavesc pe Duhul
Apoi, orice om este incununat cu slava si cu cinste 317 , iar slava,
cinste si pace se promite oricui face binele 318 . Exista si o slava aparte a
lui Israil : «A lor, zice (Apostolul) este infierea, slava si inchinarea» 319 .
Psalmistul vorbeste si despre o slava a sa (cind afirma) : «Cind slava
mea iti va cinta» 320 si : «Ridica-te slava mea» 321 . Dupa Apostolul (Pavel)
exista o slava a soarelui, a lunii si a stelelor 322 , iar (darea legii care s-a
facut) slujitoare a condamnarii (a avut loc) in slava" 323 . Deci, atitea (fi-
311. Dan. XIV, 33.
312. lei. XX, 2.
313. /ez. I, 1.
314. Inf. Sol. I, 7.
315. Ps. XL VIII, 7.
316. Agheu II, 4—5.
317. Ps. VIII, 6.
318. Rom. II, 10.
319. Rom. IX, 4.
320. Ps. XXIX, 13.
321. Ps. XVII, 2.
322. I Cor. XV, 41.
323. II Cor. Ill, 8.
DESPRE SF1NTUL, DUH 71
inte si lucruri) fiind slavite, tu vrei ca dintre toate numai Duhul sa nu
fie slavit, cind (Apostolul) zice ca slujirea Duhului se face in slava?
Pentru ce Duhul nu este vrednic a fi slavit,
(Col. 172) cind, dupa Psalmist, mare este slava dreptului ? 324 Nu ti
se pare ca prin aceste cuvinte te afli in situatia de a atrage asupra-ti
pacatul care nu se iarta ? 325 Daca omul, care se mintuieste prin faptele
dreptatii, slaveste inca si pe cei care se tern de Domnul, cu atit mai
mult nu trebuie sa lipsim pe Duhul de slava ce I se cuvine. «Fie slavit,
zic (adversarii), dar nu impreuna cu Tatal si cu Fiul». Si ce ratiune are
faptul de a imagina alt loc pentru Duhul, indata ce au parasit pe eel
rinduit de Domnul si sa-L lipsim de partasia la slava pe Cel care pretu-
tindeni este unit cu divinitatea : la marturisirea credintei, la botezul iz-
bavirii, la savirsirea minunilor, locuind in sfinti si (impartind) harismele
celor ce I se supun ?
Pentru ca absolut nici un dar nu ajunge la creaturi fara (ajutorul)
Duhului, si nici macar un cuvint nu sint in stare sa spuna (Apostolii)
cind se apara (in procesul care li se face) pentru Hristos, daca nu sint
intariti de Duhul, dupa cum am fost invatatl in Evanghelie de Domnul
Si Mintuitorul nostru 3Z6 . Nu stiu daca cineva (dintre cei care sint) partasi
ai Duhului Sfint va fi de acord sa trecem cu vederea toate acestea si ui-
tind partasia intru toate a (Duhului), sa-L separam de Tatal si de Fiul.
Deci, unde sa-L rinduim ? Impreuna cu creaturile ? Dar, intreaga crea-
tura (zice Scriptura) este sclava, pe cind Duhul elibereaza. «Pentru ca
unde este Duhul Domnului acolo este libertatea» 327 . Desi as putea aduce
multe (argumente) pentru a demonstra ca nu se cuvine a numara pe
Duhul Sfint printre creaturi, voi amina pentru alta data aceasta discutie.
Pentru ca, daca am aduce propriile noastre argumente si am combate
(argumentele) invocate de adversari — dupa cum importanta problemei
o impune — - va fi nevoie (sa tlnem) discursuri lungi, si extensiunea car-
tii ar obosi pe cititori. De aceea, lasind aceasta problems (pentru o abor-
dare ulterioara), sa revenim la cele de care ne preocupam.
Sa examinSm pe fiecare in parte. (Duhul) este bun din fire, dupa
cum si Tatal este bun si Fiul este bun. Creatura, din contra, participa
la bunatate, alegind binele. (Duhul) cunoaste adincurile lui Dumne-
zeu 328 , pe cind creatura cunoaste pe cele de negrait prin mijlocirea Du-
324. Ps. XX, 6.
325. Matei XII, 31.
326. Matei X, 19—20; lAica XII, 11—12.
327. II Cor. Ill, 17.
328. J Cor. II, 10.
72 ■rtNTOt. VA»It,B CHL MAHK
hului. (Duhul) este creator al vietii. impreunfi cu Dumnezeu (Tatfil), Cel
care po toate le insuflefeste, si cu Fiul, Care d& viata. «Cfici, zice
(Apostolul), Cel ce a inviat pe Hristos din morti va insufleti §i trupurile
noastre muritoare,
(Col. 173) prin Duhul Sau, Care locuieste in voi» 329 . Iar (Domnul)
zice : «Oile Mele ascultS glasul Meu si Eu le dau viata ve§nica» 330 . Dar
si Duhul face viu, zice (in alta parte) M1 . $i (Pavel) zice din nou : «Duhul
oste viata spre indreptarea (voastra)» 332 . $i Domnul mSrturise§te ca
« Duhul este Cel care face viu si ca trupul nu foloseste la nimic» 333 .
Deci, (avind in vedere toate acestea), cum o s3 socotim pe Duhul strain
do puterea care da viata si sa-L rinduim intre creaturile care au nevoie
do viata ? Cine este atit de rautacios, cine este atit de lipsit de darul
ceresc §i de necunoscator al cuvintelor lui Dumnezeu, cine este atit
do lipsit de sperantele vesnice incit sa puna pe aceeasi treapta pe Duhul
cu creatura si sa-L desparta de divinitate ?
«Noua, zice (adversarul), ni se da Duhul de catre Dumnezeu, ca dar.
Or, de buna seamS, darului nu i se dau aceleasi onoruri ca Aceluia care
a fdcut darul». Intr-adevar, Duhul este dar al lui Dumnezeu, insa este
dar care da viata. «Pentru ca, zice (Apostolul), legea Duhului vietii ne-a
eliborat» 334 . $i este dar care da putere : «Pentru ca (zice Mintuitorul) ,
veti lua putere cind va veni Duhul Sfint peste voi» 335 . Oare, pentru
acest (motiv) trebuie dispretuit ? N-a daruit Dumnezeu si pe Fiul Sau ?
(El, zice Apostolul Pavel), Care n-a crutat nici pe Fiul Sau, ci L-a da-
ruit pentru noi toti, nu ne va darui impreuna cu El toate (bunurile) ?» S36 .
Si in alt loc : «pentru ca sa cunoastem cele daruite n oua de Dumnezeu» 337 ,
intolegind prin aceasta taina intruparii. Nu au intrecut cei ce sustin
acestea chiar si nerecunostinta iudeilor, luind marea bunatate (a lui
Dumnezeu) drept motiv de blasfemie ? Ei dispretuiesc pe Duhul care ne
dfl indrazneaia sa numim pe Dumnezeu Tatal nostra. Pentru ca, de
acoea a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre care
striga : Ava, adica Tata 338 , pentru ca sa devina glas al Duhului, glas al
color care L-au primit.
329. Rom. VIII, 11.
330. loan X, 27—28.
331. loan VI, 63.
332. Rom. VIII, 10
333. loan VI, 63.
334. Rom. VIII, 2.
335. Fapte I, 8.
336. Rom. VIII, 32.
337. J Cor. II, 12.
338. Gal. IV, 6.
OBIPflE ■rtNTUL DUH 73
XXV
Scriptura iolose$te prepozitia 339 ev (in) locul prepozitfei ouv
(impreuna'). In acela$i timp (se demonstieazd) cd conjunctia xal ($i)
are §i sensul prepozifiei ouv (impreund)
Cum se face, zice (adversarul), ca Scriptura nu zice nicaieri ca Duhul
este slavit impreuna cu Tatal si cu Fiul, ci, evitind cu grija sa spuna
«impreuna cu Duhul», a preferat pretutindeni, ca mai adecvata in doxo-
logii, expresia «in el» ? Eu insumi nu as zice ca prepozitia (ev) «in»-
prezinta un sens care cinsteste mai putin ; din contra, daca este inje-
leasa corect, ridica mintea la inaltime foarte mare. De altfel, am remar-
cat ca este adesea folosita (in Scriptura) in locul prepozitiei (ouv) «im-
preunS». Ca in (textul) : «Voi intra in casa Ta «in» olocauste» 340 ,
(Col. 176) in loc de «impreuna» cu olocauste. «$i i-a scos in argint
si in aur» 341 r adica impreuna cu argint si cu aur. $i textul : «Nu vei iesi
«in» puterile noastre» 342 , in loc de «impreuna cu» puterile noastre si mii
de asemenea (texte). Insa, cu deosebita placere (as vrea) sa aflu de la
noua injelepciune, in ce fel de doxologie a compus apostolul cu prepo-
zitia (sv) «in» dupa regula pe care acestia acum o formuleaza ca (ve-
nind) din Scriptura. Pentru ca nicaieri n-am aflat zicindu-se : «Tie (Ta-
talui) se cuvine cinstea si marirea prin Fiul Tau Unul-Nascut, in Duhur
Sfint> -, (formula) care le este mai familiara, sa zic asa, decit insasi respi-
ratia. Pe fiecare dintre aceste (prepozitii) o putem gasi separat, dar nu
pot fi aratate (toate) nicaieri in aceasta ordine. Daca (adversarii) arata
minu|iozitate in (cercetarea documentelor) scrise, sa arate de unde au
luat (ceea ce sustin). Iar daca accepta un obicei, nici pe noi sa nu ne
impiedice (sa facem acelasi lucru).
Noi folosim ambele expresii pentru ca ambele sint folosite de cStre
credinciosi. Sintem convinsi ca prin ambele expresii se aduce aceeasi
slava Duhului, iar cei care denatureaza adevarul sint adusi la t&cere
mai degraba prin acest cuvint (inteleg prepozitia (o6v), careia acestia
acum i se impotrivesc), luat in locul conjunctiei (xal) «si». Pentru ca
este egal a zice : «Pavel si Silvan si Timotei» U3 si «Pavel, impreuna cu
Silvan si cu Timofei», intrucit legatura numelor la fel se realizeaza
prin ambele expresii. Deci, daca Domnul a zis : «Pe Tatal si pe Fiul si
pe Sfintul Duh», iar eu as zice : «Pe Tatal si pe Fiul, impreuna cu Sfin-
339. Pentru termenii conjunctfe, prepozitie $i particulS folose?te f3ra prea mult
discernamint corespondentii din limba greaca : ouXXaS^. ofiu.aMr.vpaai':, piiaic.
340. Ps. LXV, 13. *
341. Ps. XIV, 37.
342. Ps. XLIII, 10.
343. / Tes. I, 1.
74 BKtNTUL VAHII.K t'Kl„ MAHUi
lu I l)uh», (aceasta insiHimiirt) eft am spus allceva, In ceea ce prive>U»
pulema ? Pentru legarea numelor cu conjunctia «si» (avem) multe m.ir-
lurii. «C<ici, zice (Pavel), haru! Domnului nostril Iisus Hristos si dra-
uostea lui Dumnezeu si impurlasirea Sfintului Duh» ' M 'K Si in altS part" :
<>\'t"i roy prin Domnul nostru Iisus Hristos si prin dragostea Duhului» "'"'*.
Deci, dac& in locul (conjunctiei) «si» ne-am folosit de prepozitia (<jov)
«impreun&», ce diferenta am facut ? Eu nu vSd (deosebirea), afara nuaiai
(Idea cineva, (urmlnd legilor) reci ale gramaticii, prefera conjunctia ca
termen care sugereazfi o imitate mai strinsa si respinge prepozitia, ca
ncavind aceeasi putere. Dar, daca ar trebui sa dam seama de acestea,
poate c3 nu am avea nevoie de un discurs prea lung pentru a ne apara.
(Col. 177). Acestia, insa, nu vorbesc (cu adevarat) despre vorbe,
nici despre sensul acesteia sau al acelei expresii, ci despre lucruri care
se deosebesc foarte mult ca putere si ca realitate. Din aceasta cauza, si
pentru faptul ca credinciosii folosesc fara discernamint aceste vorbe,
acestia incearca sa impuna pe unele, iar pe altele sa le indeparteze din
Biserica. Eu, insa, desi cu cele cite am spus am aratat folosul (prepo-
zitiei) (<n>v), voi arata si motivul pentru care parintii nostri, inca de tira-
puriu, au folosit aceasta prepozitie. Pentru ca, in afara de faptul ca pra-
pozitia (ouv) rastoarna cu aceeasi putere ca si conjunctia (xai) rataci-
rea lui Sabelie 345a , stabileste ca si aceea deosebirea persoanelor, cum
este cazul in textele : «Eu si Tatal vom veni» 346 si «Eu si Tatal una sin-
tem» 347 ; pe deasupra atesta fara tagada comuniunea vesnica si unitatea
ffira sfirsit (a persoanelor). Pentru ca, eel ce zice ca Fiul este «impreuna
cu Tatal», a exprimat (doua lucruri) : deosebirea ipostaselor si comu-
niunea lor. Acest lucru il poate vedea cineva si in (relatiile) omenesti.
Conjunctia (xal) indica, oarecum, si comuniunea. De exemplu : «Pavel
si Timotei au navigat catre Macedonia, iar Tihic si Onisim au fost tri-
mi§i la Colose». Din aceste (afirmatii) reiese ca au savirsit acelasi lucru.
InsS, dacS auzim ca au navigat impreuna si au fost trimisi impreuaa,
slntom informati ca ei au implinit in colaborare actiunea. In felul acesta
este nimicit Sabelie si odata cu el ereticii diametral opusi (lui). Inteleg
pe cei care, prin intervale de timp, separa pe Fiul si pe Sfintul Duh de
TaUil. Prepozitia (oov) se deosebeste de prepozitia (ev) prin faptul ca pe
cind prepozitia (ouv) indica relatia de comuniune dintre cei care se afla
344. II Cor. XIII, 13.
345. Rom. XV, 30.
345 a. Voind sa salveze cu orice pret realitatea si unitatea persoanelor Sfintet
Tioimi, Sabelie a cazut in greseala de a afirma ca unul este Dumnezeu, care S-a'
mnnllcstat In decursul timpuiui, mai intii ca Tata, apoi ca Fiu, apoi ca Dull SHnt. El
tlni'ii unitatea firii, !ns5 desfiinla Treimea ipostaselor.
346. loan XIV, 23.
347. loan X, 30.
dmprk sFlNTur. mm
In comuniuno, ca do oxomplu, rolafia In caro so afla cei caro navighoaza
im proline, locuiese impreuna sau (intr-un cuvint) sSvirsesc ceva in co-
mun, prepozitia (ev) indica relatia dintre (oameni) si obiectul In care
se afla atunci cind s-a'savirsit ceva. Cind auzim ca «navigheaza» si «lo-
cuiosc» ne si gindim la corabie si la casS. In limbajul obisnuit, aceasta
este deosebirea dintre aceste (prepozitii), dar ea poate fi gasita ca si mai
mare de catre cei sirguinciosi. Eu insa nu am timp sa ma ocup de parti-
cule. Deci, fiindcS s-a demonstrat ca prepozitia (oov)reda foarte semni-
ficativ ideea de imitate, incheiati cu ea legamint, daca voiti, si incetati
razboiul implacabil si penibil (dus) impotriva ei. Insa, cu toate ca pre-
pozitia are un sens atit de semnificativ, daca
(Col. 180) place cuiva sa lege numele si sa-L slaveasca pe Domnul
folosind conjunctia (xai) dupa exemplul celor relatate in Evanghelia re-
feritoare la botez : «Pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh», fie si asa ni-
meni nu va face obiectii. Acestea fiind zise, daca vi se pare (necesar),
hai sa depunem (armele). Dar, (ti-ai gasit) ; ar prefera sa li se taie limba
decit sa accepte aceasta expresie. Prin urmare, aceasta este chestiunea
care a dat nastere razboiului penibil si implacabil (dus) impotriva noas-
trS. Ei zic : sa aducem marire lui Dumnezeu «in Duhul Sfint», iar nu «si
Duhului» ; apoi, din tot sufletul, atribuie (prepozitiei) (sv) sens care umi-
leste pe Duhul. De aceea, nu este fara importantS sa vorbesc mai pe larg
despre aceasta. Cunoscind (argumentele) noastre, sint sigur cS vor
respinge (prepozitia) ca trSdatoare, ca pe una care trece in tabSra celor
care aduc slava Duhului.
XXVI
Diversele sensuri ale prepozitiei (ev) sint aplicabile si Duhului
Cind am cercetat problema am ajuns la concluzia ca, desi prepozi-
tia ev este mica si simpla, are multe si diverse sensuri. Cite sensuri se
dau prepozitiei ev tot atitea se folosesc si in legatura cu Duhul. Se
spune cS forma este «in materie», puterea «in» eel ce o primeste si obi-
ceiul «in» eel care il are, si multe allele. Intrucit Sfintul Duh este pu-
terea care desavirseste fiintele rationale, are rolul de «forma». Pentru
c8 acela care nu mai traieste dupa trup, ci, condus de Duhul lui Dum-
nezeu, devine al lui Dumnezeu si se face asemenea chipului Fiului lui
Dumnezeu, se numeste duhovnicesc. Si ceea ce este la ochiul san&tos
puterea de a vedea, acelasi lucru este lucrarea Duhului in sufletul curat.
De aceea, Pavel ureaza" efesenilor ca ochii lor sa fie luminati cu Duhul
Intelepciunii 348 . Si ceea ce este meseria pentru eel ce a deprins-o,
348. Eies. I, 17—18.
7fl ■ITINTUL VABILB C»L MAM
aeelaji lucru este 9! harul Duhului pentru eel ce 1-a prlmit : este tot-
dcauna prezent in el, chiar daca nu lucreazS continuu. Dupa cum me-
srrla este detinuta virtual de meserias, (chiar daca n-o practice) si de-
vine realitate atunci cind se actioneaza dupa legile ei, la fel si Duhul :
exisla totdeauna in cei vrednici, insa lucreaza doar la nevoie (fScin-
du-si vizibilci prezenta) prin profetii, vindecari sau alte lucrSri minu-
nate, In felul in care sanatatea si c&ldura rezida in trup, in acelasi fel
Duhul rezida in suflet ( nu ramine in cei care — datoritS instabilitatii
caracterului lor — resping cu usurinta harul pe care 1-au primit, (in cei
care) se aseamanS lui Saul
(Col. 181) si celor 70 de batrini ai fiilor lui Israil, in afara de Eldad
si Medad — pentru ca dintre toti numai in acestia se pare ca a ramas
Duhul — si, intr-un cuvint (nu ramine) in oricare se aseamana aces-
tora prin preferin^e. $i, dupa cum cuvintul se afla in suflet, sub forma
de gind si este exprimat cu (ajutorul) limbii, sub aceeasi forma se afla
si Duhul Sfint (in noi) cind striga in inimile noastre — de acord cu
duhul nostru — «Ava, Parinte» 349 , cind vorbeste in locul nostru — asa
cum s-a spus — ca : «Nu sinteti voi cei care vorbiti, ci Duhul Tatalui
este Cei care vorbeste prin voi» 3S0 . Apoi, Duhul este conceput ca tota-
litatu (care insumeaza) partile, in momentul impartirii harismelor. Pen-
tru cii (noi) toti sintem madulare, unii altora, insa «avem harisme di-
ferite, dupa harul lui Dumnezeu eel dat noua» S51 . De aceea, «Nu poate
ochiul sS zica miinii :,n-am nevoie de tine, nici capul picioarelor : n-am
nt'voie de voi» 352 . Toate membrele alcatuiesc impreuna trupul lui Hristos,
In unitatea Duhului si isi trimit reciproc folosul (obtinut) din harisme.
Pentru ; ca Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare dintre ele
cum a voit. Membrele se ingrijesc de binele comun, dat fiind ca intre
ele exists simpatie, in virtutea unitatii lor spirituale. De aceea : «daca
suferS un madular, sufera toate madularele ; iar daca este slavit un
modular, se bucura toate madularele» 353 . Si dupa cum partile se unesc
intr-un tot, la fel si noi ca persoane sintem uniti in Duhul ; pentru ca
noi toti, ca un singur trup, am fost botezati intr-un singur Duh.
Desi curios, nu este mai pu'tin adevarat ca Duhul este numit adesea
«loc» al celor care se sfintesc. Se va arata, insa, cS nici acest fel (de
a vorbi) nu injoseste pe Duhul, ci din contra, ll cinsteste. Pentru ca
deseori Scriptura — pentru mai multa claritate — desemneaza notiuni
de ordin spiritual prin nume de lucruri. Am remarcat ca Psalmistul
349. Rom. VIII, 15.
350. Matei X, 20.
351. Rom. XII, 5 — 6 ; / Cot. XII, 4—11.
352. J Cor. XII, 12.
353. / Cor. XII, 26.
PMPHE ■FWTUL DUH 77
zice despre Dumnezeu : «Fii mie apSrator, Dumnezeule, si loc de sca-
pare ca s3 ma mintuiesti» 3M , iar despre Duhul zice (Scriptura) : «Iata
loc ltngS mine si stai pe piatr8» 356 . (Prin cuvintul) «loc» ce altceva se
infelege dacS nu contemplarea in Duhul, (stare) in care aflindu-se
Moise, a putut sa vadS pe Dumnezeu, Care i se infatisa in masura in
care putea fi cunoscut ? Acesta este locul propriu pentru o veritabila
adorare. Zice (Scriptura) : «Ia seama sa nu aduci olocaustele tale in
orice loc, ci in locul pe care il va alege Domnul Dumnezeul tau» 356 .
Care este dec) olocaustul spiritual ? Este jertfa de lauda (adusa lui
Dumnezeu) 357 . In care
(Col. 184) (alt) loc o aducem ? In «locul» Duhului, asa cum spune
Domnul : «Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in Duh si ade-
var» 358 . Pe acest loc vazindu-1 Iacob, a zis : «Domnul se afla in acest
loc» 359 . Duhul este cu adevarat locul sfintilor. Iar sfintii sint locul po-
trivit pentru Duhul, pentru ca se ofera ca locuinta lui Dumnezeu si
devin templul Lui.
(De exemplu) : Dupa cum Pavel vorbeste «in» Hristos (cind zice) :
«Inaintea lui Dumnezeu, in Hristos vorbim» 36 ° si Hristos (vorbeste)
prin Pavel, asa cum Insusi indirect afirma : «Ori cautafi dovada ca
Hristos vorbeste prin mine ?» 361 , la fel (Apostolul) vorbeste «in» Duhul
despre taine, iar Duhul la rindul Sau vorbeste prin el 362 .
Despre creaturi se spune de mai multe ori si in mai multe chipuri
ca au pe Duhul in ele ; insS (vorbind) despre Tatal si despre Fiul, este
mai cucernic a zice ca (Duhul) «coexista» cu ei, si nu ca «este in» ei.
Intr-adevar, despre harul (primit) de la El, (har) care locuieste in cei
vrednici si lucreaza (prin ei) cele ale Duhului, bine se spune ca se
afla in cei care il primesc. Insa, atunci cind vorbim despre existenta
cea mai inainte de veci si despre vietuirea fara incetare cu Fiul si cu
Tatal, se cuvine (a folosi) verbe care exprimS unitatea Lor din veci. Or,
despre (fiinte) care exista impreuna, nedespar^ite unele de altele, se
spune la propriu ca coexista. Zicem, de exemplu, despre cSldura, ca
exista in fierul inrosit, (dar si ca) coexista cu focul. (Zicem) despre sa-
nState ca exista in trup, iar despre viata ca coexista cu sufletul. Astfel,
acolo unde unitatea este proprie (lucrurilor si fiintelor), naturala si de
354. Ps. XXX, 2.
355. /e?. XXXIII, 21.
356. Deut. XII, 13—14.
357. Ps. XLIX, 14.
358. loan IV, 21.
359. Fac. XXVIII, 16.
360. II Cor. II, 17.
361. II Cor. XIII, 3
362. / Cor. XIV, 2 §i XIV, 11.
78 SFINTUL VASILE CEL MARE
nedespartit, se foloseste mai corect prefixul oov (con), pentru ca suge-
reaza ideea de unire inseparabila. Insa acolo unde harul Duhului poate
sa vina, dar sa si dispara, pe buna dreptate se foloseste verbul «a
exista in», chiar daca harul ramine uneori fara incetare in cei care 1-au
primit, datorita statornicei lor inclinatii catre bine. Incit, atunci cind
avem in vedere slava personals a Duhului, II consideram cu Tatal si
cu Fiul, iar cind ne referim la harul care lucreaza in cei care 1-au pri-
mit, zicem ca Duhul este in noi. Si doxologia pe care o aducem «in
Duhul» nu da marturie despre slava Lui, ci despre slabiciunile noastre ,•
(prin aceasta) aratam ca singuri nu sintem capablli nici lauda sa aducem,
ca puterea noastra vine de la Duhul Sfint, de catre Care fiind intaritf,
aducem mulpamirile noastre lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care
le-am primit. (Fiecare dintre noi) primeste ajutorul Duhului, unul mai
mult, altul mai putin, — pe masura curatirii de rautate — pentru a
aduce jertfe de lauda lui Dumnezeu. lata, deci, un fel
(Col. 185) de ,a aduce slava, cu cucernicie, «in Duhul», desi este
foarte greu sa afirme cineva ca are in sine pe Duhul lui Dumnezeu si
ca aduce slava, fiind intelepjit de harul Sau. .Cu toate acestea, Pavel
foloseste expresia : «Socotesc ca si eu am pe Duhul lui Dumnezeu» 363
si in alt loc (zice) : «DepozituLcel bun pastreaza-1 cu ajutorul Duhului
Sfint care locuieste in noi» 364 . Si despre Daniil (s-a zis) ca : «Duhul
lui Dumnezeu era in el» 3G5 . (Acest lucru se poate spune despre) oricine
se aseamana acelor (oameni) dupa virtute.
Al doilea sens, corect si acesta, este ca dupa cum in Fiul vedem pe
Tatal, la fel in Duhul (vedem) pe Fiul. Inchinarea in Duh lumineaza
mintea noastra. Acest lucru il deducem din cele ce a spus (Iisus) sama-
rinencei 36 °. Aceasta, amagita de obiceiul locului, (credea) ca adorarea
se cuvine a se face intr-un anumit loc ; Domnul a inva{at-o ca inchi-
narea .trebuie sa se faca in Duh si adevar, int,elegind ca El este ade-
varul. Adorind pe Fiul, adoram pe Cei ce este chipul lui Dumnezeu si
Tatal ; adorind pe Duhul adoram pe Cei ce arata in Sine divinitatea Dom-
nului. De aceea si in adorare Duhul Sfint este nedespartit de Tatal $i
de Fiul. Si daca te afli in afara harului Duhului, nici nu vei adora cu
adevarat ; iar daca te misti inlauntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa
de Dumnezeu. Pentru ca este imposibil sa vada cineva chipul lui Dum-
nezeu eel nevazut, fara iluminarea Duhului. Prin iluminarea Duhului
vedem stralucirea slavei lui Dumnezeu, adica pe Fiul, iar de la Fiul ne
ridicam cu mintea la Tatal, a Carui imagine si pecete este Fiul.
363. I Cor. VII, 40.
364. II Tim. I, 14.
365. Dan. V, II.
366. loan IV, 24.
DEEPRE SFINTUL DUH 79>
XXVII
Cum a inceput a se tolosi piepozifia ouv (con) §i care este sensul
ei. In acelasi timp (se vorbeste) si despie legile nescrisc ale BisericiL.
«Deci, pentru ce, zic ei, pe cind prepozifia lv (in) se potriveste in-
deesebi Duhului si este in stare (sa exprime) toate sensurile pe care le
poate avea, ati introdus aceasta prepozijie noua ?i ziceti (oov) «impreuna
cu Duhul», si nu «in Duhul Sfint ?». Folositi un limbaj care nu este nici
neoesar, nici aprobat de Biserici. Ca prepozijia «in» nu este atribuita
(in Sfinta Scriptura) exclusiv Duhului Sfint si ca este atribuita in mod
egal si Tatalui si Fiului, s-a spus mai inainte 367 . Socotesc ca s-a vorbit
suiicient si despre faptul ca nu numai nu imputineaza ceva din slava
Duhului, ci (din contra) ridica mintea celor ce nu sint in intregime
pervertiti, la cea mai mare inaltime.
(Col. 188). Ramine sa spunem cum a inceput (sa se foloseasca) pre-
pozitia auv (impreuna), care sint sensurile ei si ca nu contravine celor
relatate in Scriptura.
Dintre dogmele pastrate in Biserica, pe unele le avem din invata-
tura scrisa, iar pe altele le-am primit din traditia apostolilor. Ambeie
(foir/.e de transmitere) au aceeasi putere pentru credinta. Si oricine are
o initiere cit de mica in chestiunile bisericesti nu va ridica obiectii
(impotriva acestei afirmatii). Fiindca, daca am incerca sa lasam la o
parle obiceiurile (care n-au temei) scris, ca si cind n-ar avea mare in-
serr.natate, am gresi, pagubind Evanghelia in cele esentiale. De exemplu,.
ca sa amintesc de primul si eel mai obisnuit : ce temei scris au cei
ca;e spera in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se insemneze
cu semnul crucii ? Din ce scriere am invatat sa ne intoarcem spre ra-
sarit in timpul rugaciunii ? Care dintre sfinti ne-a lasat in scris cu-
vint- le epiclezei, (care se rostesc) in timpul sfintirii piinii (sfintei) Euha-
ristii si al potirului binecuvintarii ? Nu ne multumim cu acele (cuvinte),,
pe care le aminteste Apostolul sau Evanghelia (si de aceea) inainte si
dup-:-. Euharistie zicem si altele, pentru ca stim din invatatura nescrisa
ca au mare putere in savirsirea tainei. In virtutea caror scrieri bine-
cuvintam apa botezului, untdelemnul ungerii,si pe eel care se boteaza ?
Nu in virtutea traditiei (transmise) in mod tainic ? In care scriere avem
terrei pentru ungerea cu untdelemn ? Obiceiul de a.afunda de trei ori
pe omul (care se boteaza) de unde 11 avem ? Si celelalte obiceiuri le-
gate de botez, cum este lepadarea de satan si de ingerii lui, in care
scriere (isi au temeiul) ? Nu (provin toate acestea) din invatatura
per'ntilor nostri pastrata in taina,
367. Capitolul XV.
.'80 SFINTUL VASILE CEL MARE
(Col. 189) care bine au stiut cS prin tacere se pastreaza caracterul
sacru al tainelor ? De altfel, cum era posibil sa fie exprimat in scris
sensul acelora pe care nici sa le vada nu este permis celor neinitiati ?
Oare ce a voit marele Moise cind a dispus sa nu fie accesibile tuturor
toate (incaperile) templului ? 36S Celor intinati nu le-a permis sa intre nici
jnacar in curtile templului. Acceptind pe cei curafi in primele curti,
numai pe levifi i-a socotit vrednici sa aduca jertfe lui Dumnezeu 369 . Si
dupa ce a rinduit ea sacrificiile, olocaustele si oricare alta slujba sa
fie facuta de preoti, numai unuia dintre ei a permis sa intre in sanc-
tuar 37 °, si nici acestuia totdeauna, ci intr-o zi a anului si la o anumita
■ora, pentru ca inmarmurit de unicitatea si neobisnuinta (privelistei) sa
contemple cu frica Sfinta Sfintelor 37x . Moise, in intelepciunea sa, stia
bine ca usor disprejuieste cineva ceea ce este obisnuit si accesibil, pe
cind ceea ce este departat si (constituie) o raritate este considerat in
mod natural foarte insemnat. In acelasi fel, apostolii si paring, care au
rinduit de la inceput cele ale Bisericii, au pastrat in taina si in tacere
■caracterul sacru al tainelor. Altfel, inceteaza sa fie taina ceea ce cu
usurinta poate fi aflat de oricine. Un fel de tacere este obscuritatea de
■care se serveste Scriptura, prin care ingreuiaza intelegerea dogmelor
in folosul cititorilor. Pentru acest motiv, pe cind (noi) toti privim spre
rasarit in timpul rugaciunilor, pu^ini sint aceia care stiu ca (in felul
•acesta)
(Col. 192) cautSm spre vechea patrie, spre paradisul pe care 1-a
sadit Dumnezeu in Eden, (care se afla) la rasarit 372 . Facem rugae iuni
stind in picioare, in zi de duminica, dar nu cunoastem toti motivul.
{Facem aceasta) nu numai pentru a ne reaminti prin aceasta pozitie,
in ziua invierii, de harul care ni s-a dat — de faptul ca am inviat im-
preuna cu Hristos si cS trebuie sS privim catre cele de sus — ci si pen-
tru cB. (aceasta zi) pare s& fie chipul veacului viitor. De aceea, desi este
inceputul zilelor (sapt3minii), nu a fost numita de Moise prima, ci una.
«Pentru ca, zice (Scriptura), s-a facut seara si s-a facut dimineata (si
a avut loc) o zi» 373 , ca si cum aceeasi zi avea sS aiba loc de mai multe
ori. Aceasta zi este una si in acelasi timp a opta si (simbolizeaza) pe
acea cu adevarat una si a opta zi, la care s-a referit PsalmistuI in
unele suprascrieri ale psalmilor 374 ; este starea care se va arSta dupa
368. Num. IV, 20.
369. Num. XVIII, 21—22.
370. Ie?. XXX, 10.
371. Lev. XVI, 2.
372. Fac. II, 8.
373. Fac. I, 5.
374. Ps. VI $i XI.
DKSPRE SFlNTUt DT3H gj
acest timp, ziua cea fara de sfirsit, care nu cunoaste seara nici a doua
zi, acel veac netrecStor si fSra sfirsit. Prin urmare, Biserica isi In-
vafa fiii sS se roage in aceastS zi stind in picioare, pentru ca prin con-
tinua reamintire a vietii celei fSrS de sfirsit, sa nu neglijeze (s&-si pro-
cure) merindele (necesare) in vederea mutarii (la alta viata). Viata vi-
itoare, despre care credem ca va avea loc in veacul viitor, este simbo-
lizata de toata (perioada) Cincizecimii. CSci acea zi una si prima, in-
multita de sapte ori cu sapte, alcStuieste perioada de sapte saptamini
sfinte ale Penticostarului. Incepind cu Duminica, se reia acel ciclu de
50 de ori, sfirsind cu Duminica. In felul acesta (aceasta perioada) se
aseamanS vesniciei, care, ca intr-o miscare ciclicS, incepe de la un
punct si la acelasi punct ajunge. Biserica ne-a invatat ca in aceasta
perioada sa facem rugaciuni stind in picioare, pentru ca sa ne ridicam
cu mintea de la cele prezente la cele viitoare. Dupa fiecare ingenun-
chere ne ridicam pentru a arata ca datorita pacatului am cazut la pa-
mint, insa datorita iubirii de oameni a Celui care ne-a creat, am fost
chemati in cer.
(Col. 193). Nu-mi va ajunge o zi ca sa vorbesc despre invataturile
nescrise ale Bisericii. Dar le las pe celelalte 375 . Prin urmare, cind exista
atitea (invataturi) nescrise, care au atita insemnatate pentru credin-
ta 376 , nu ne vor permite (sS folosim) un cuvint care ne-a venit de la
Parinti, pe care noi 1-am gasit mentinindu-se in virtutea unui obicei
quasi-natural, in Bisericile care pastreaza dreapta credinta, (un cuvint) a
carui ratiune nu este mica si nu putin contribuie la intarirea credintei?
S-a spus, deci, care este insemnatatea fiecareia (dintre cele doua)
expresii. Se va spune acum in ce se potrivesc si in ce difera intre ele.
iDeosebirea) nu merge pina la contrazicere si fiecare dintre ele con-
tribuie, dupa specificul propriu, la intarirea credintei. Prepozitia ev
se foloseste indeosebi cind se exprimS relatia dintre Duh si noi, iar pre-
pozitia ouv, cind se exprima comuniunea Duhului cu Dumnezeu. De ace-
ea, ne folosim de ambele expresii : de una, pentru a sublinia valoarea
Duhului, de alta, pentru a afirma ca harul S§u (lucreaza) in noi. Astfel,
aducem slava lui Dumnezeu «in Duhul» si «impreuna» cu Duhul. Ex-
presia nu ne apartine ; ea este imprumutata din invatatura Domnului,
care (pentru noi) este regula dupa care toate celelalte se reglemen-
teaza. Am socotit necesar ca acela care este connumarat la botez tre-
buie connumSrat si in credinta. Din marturisirea de credinta (f acuta la
botez) am facut, oarecum, inceputul si mama doxologiei. Ce sa facem ?
Sa ne invete acum sa nu (mai) botezam dupa cum am pomenit, sa nu
375. Urmeaza un text confuz.
376. Notiunea : «Credinta» este redatS prin cuvintele «taina piettittt».
6 — SfSntul Vasile eel Mare
■rorrub vamue oil mam
crcdem dupa cum am marturlslt la botez sau sa nu slfivim dupa cum am
crezut. Dar nu lnceteaza de a spune, Intr-o parte si-n alta,
(Col. 196) eft slavirea celor doua persoane ale Sfintei Treimi «im-
preuna cu Duhul» este fara temei si nescripturisticS si cite (altele) ase-
menea. Deja s-a spus ca acelasi lucru este a zice : SlavS Tatalui si Fiu-
lul si Sflntului Duh si (a zice) : Slava Tatalui §i Fiului impreunS cu
Sflntul Duh. Desigur, nimeni nu poate sS steargS conjunctia «si», care
provine din insasi gura Domnului, insa nimic nu ne impiedica sa ac-
ceptam prepozitia care o echivaleaza, in legaUira cu care am aratat in
cele precedente in ce se deosebeste si in ce se aseamSna cu conjunctia.
Cuvintul nostru este adeverit si de apostolul, care foloseste fara deo-
sobire pe fiecare dintre expresii. Uneori zice : «ln numele Domnului» ^ 7 r
alteori, «Adunindu-va voi si duhul meu impreunS cu puterea Dom-
nului Iisus» 378 , socotind (ca nu intervine) nici o diferentiere de sens
clnd pentru legarea intre ele a substantivelor se foloseste conjunctia
sau prepozitia.
XXVIII
Adversarii refuzd (sd spund) despie Duhul ceea ce Scriptura spune
despre oameni, anume cd voi Impdratf Impreund cu Hristos
Sa vedem daca vom afla vreo justificare la parintii nostri in
legatura cu folosirea acestei (particule). Pentru ca, mai mult decit noi
se afla sub invinuire cei care au inaugurat acest fel de a vorbi. Scriind
corintenilor, Pavel zice: «Pe cind voi erati morti in pacat si in neta-
iere imprejur, Dumnezeu v-a inviat, impreuna cu Hristos» 379 . Prin ur-
mare, pe cind Dumnezeu a harazit la tot poporul si Bisericii (intregi)
viata «Impreuna cu Hristos», Duhului (sa nu I se acorde) convietuirea
«ImpreunS» cu Hristos? Nu este absurd sa spunem ca sfintii sint «im-
preuna cu Hristos» — pentru ca Pavel zice ca plecind din trup merge
la Domnul 380 si c5 dupS moarte este «impreun5 cu Hristos», 381 — , iaF
acestia sa nu atribuie Duhului existenta impreuna cu Hristos nici citS
se atribuie oamenilor ? Pavel se numeste pe sine colaborator al lui Dum-
nezeu in lucrarea sa de raspindire a Evangheliei, iar daca numim cola-
borator pe Duhul Sfint, prin care Evanghelia rodeste in toata zidirea
de sub cer, sintem acuzati de impietate ? (Ei) cred ca viata celor care
au nadajduit in Domnul a fost tainuita in Dumnezeu, «impreuna cu Hris-
tos», iar cind Se va arata Hristos, viata noastrS, atunci si acestia se
377. / Cor. VI, 11.
378. I Cor. V, 4.
379. Col. II, 13.
3H0. II Cor. V, 8.
881. Filip. I, 23.
Btmrnm wiirrvb ouh
83
vor arSta cu El In slava 1 382 , InsS pe Duhul vietli, pe Cel care ne-a eli-
berat de sub legea pScatului 383 , nu-L socotesc vrednic a fi impreuna
cu Hristos, nici
(Col. 197) in viata aceasta (in care traim cu El) in mod tainic, nici
la aratarea slavei, de care noi asteptam sa se bucure sfintii. Noi sintem
mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna cu Hristos, iar pe Duhul II dez-
mostenim si II excludem de la comuniunea cu Dumnezeu si cu Hris-
tosul Sau ? Pe cind Duhul «da marturie, impreuna cu duhul nostru, ca
sintem fii ai lui Dumnezeu» 384 , noi nu marturisim in legatura cu comu-
niunea lui cu Dumnezeu nici ceea ce am aflat de la Domnul. Culmea ra-
tficirii, noi sperSm cS prin credinta in Hristos cea in Duhul vom invia
Impreuna cu Hristos si vom sedea impreuna cu El in ceruri — dupa ce
trupul nostru umil va fi transformat din psihic in duhovnicesc 385 — , iar
despre Duhul nu zicem ca va fi slavit, nici ca va sta impreuna cu Hris-
tos. Si nu acordam (nici unul dintre favoruri) de care credem a ne in-
vrednici — conform promisiunii nemincinoase a Domnului — Duhului,
socotind ca intrec vrednicia Lui. Tu speri ca dupa ce vei fi rapit in
nori in intimpinarea Domnului s5 fii intotdeauna cu El, insa negi ca
Duhul va fi impreunS cu Hristos ?
Mi-este rusine sa adaug si pe celelalte : ca astepti sa fii slavit im-
preuna cu Hristos — «pentru ca daca patimim impreuna cu El, vom fi
si slavitj. impreunS cu El» s 86 — , dar nu slavesti impreuna cu Hristos pe
Duhul sfinteniei, ca si cind n-ar fi vrednic nici macar de aceleasi ono-
ruri pe care le primes-ti tu. Speri, pe de o parte, sa te impartasesti
Impreuna cu Hristos, iar pe de altS parte insulti pe Duhul, rezervin-
du-I rangul robului. Spun toate acestea nu pentru a arata ce slava li
datoram Duhului, ci pentru a-i mustra pe cei care nu-I dau slava cu-
venita si nu-L fac partas de aceeasi slavS cu Tatal si cu Fiul. Cine poate
sS treaca cu vederea toate acestea farS sa suspine ? Chiar si pentru un
copil este clar ca situatia aceasta este un preludiu pentru disparitia
credintei, de care am fost preveniti 387 . Cele incontestabile sint puse
la indoiala. Credem In Duhul, iar in marturisirile noastre de credinta
li declaram rfizboi. Ne botezam (in numele Duhului), apoi II combatem.
11 invocSm ca pe un autor al vietii, apoi 11 dispretuim ca pe un tova-
?Ss de sclavie. Am fost hiv&tati (sS-L punem pe acelasi plan) cu Tatal
si cu Fiul, dar II necinstim ca pe o creaturS. (Acesti oameni), care nu
382. Col. Ill, 3^1.
383. Rom. VIII, 2.
384 Rom. VIII, 16.
385. Filip. Ill, 26 ; I Cor. XV, 40.
386. Rom. VIII, 17.
387. Laca XVIII, 18.
M ■IWTUL VAUTLt CM. MAKE
stlu ce trebuie s& cearfi In rugSciuni 3M , dacfi sint pusi In situatia s&
vorbeascfl despre Duhul,
(Col. 200) se si socotesc In stare de aceasta si, In felul acesta, umi-
losc pe Cel ce este mai presus de minte. Ar trebui sa depllngem sia-
blclunea noastrS, faptul c3 nu putem sa exprimam In cuvinte multumi-
rea pentru binefacerile primite. Pentru c3 (Duhul) depaseste orice min-
te si aratS neputincioasS logica (umanS), care nu poate reda nici cea
mai micfi parte a vredniciei Sale, dupa cuvintul (cartii) intitulata In-
telepciunea : «Inaitati-L, zice, clt puteti, El este si mai sus ; Inmultiti-va
pentru a-L 13uda ,• nu v5 lasati. (Cu toate acestea), la El nu veti putea
ajunge» 389 . Desigur, voua (va revin) responsabilitati infricosatoare pen-
tru astfel de cuvinte, voua care a{i auzit de la Dumnezeu — Care nu
minte — c a blasfemia impotriva Duhului Sfint este de neiertat 390 .
XXIX
Enumerarea (oamenilor) iluftri ai Biseiicii, care au tolosit In scrierile
lor particula ouv (impreuna)
In legatura cu afirmatia ca slavirea (celor doua persoane) «impre-
una cu Duhul» este nescripturistica si neatestata in operele Sfintilor
Paring, spunem acestea : daca nimic din cele ce nu au baza scripturis-
tica (nu este acceptat), nici aceasta (parere) sa nu fie acceptata, iar
daca multe dintre obiceiuri 391 au prins la noi, fara a avea temei in
Scriptura, cu acestea sa fie acceptat si acest (mod de a slavi). De altfel,
socotesc ca faptul de a starui cineva in traditiile nescrise este apos-
tolic. «Va laud — zice Apostolul — pentru ca totdeauna va aduceti
aminte de mine si tineti traditiile asa cum vi le-am predat» 392 . Si a-
ceasta : «Tineti traditiile pe care le-ati primit fie prin cuvint, fie prin epis-
tolfi» 303 . Una dintre aceste traditii este si cea prezenta. Pe aceasta, cei
care au formulat-o la inceput au predat-o, iar cu timpul folosirea ei
s-a latit, si ea s-a inradacinat in Biserici. Oare, daca — intocmai ca la
tribunal — din lipsa de dovezi scrise, v-am aduce o multime de martori,
nu ne veti da dreptate ? Eu asa socotesc, pentru ca : «orice cuvint ade-
verit de doi sau trei martori este adevarat» 394 . Daca vom arata ca
388. Rom. VIII, 26.
389. Inf. Is. Sirah XLIII, 34—35.
390. Matey XII, 31 ; Marcu III, 29 j luca XII, 10.
39). In limbajul clasic desemnau ceremoniile misteriilor de la Eleusis. Prin acest
cuvint Sf. Vasile Intelege ritualul Sfintei Liturghii, al tainelor etc.
392. 7 Cor. XI, 2.
393. 11 Tes. II, 15.
394. Dcut. XIX, 15 i Mate! XVIII, 16.
DiaPHE WtWTUL DUH 8J
timpul precedent pledeazS In favoarea noastrS, nu vS va pSrea cuminte
sfl va convingefi cS nu trebuie sS ne facefi acest proces ? Pentru ca in-
vfitSturile cele mai vechi au mai multe sanse a fi adevarate, vechimea
le face mai venerabile, intocmai ca virsta Inaintata pe bStrini. Deci,
v8 voi enumera pe apSrStorii expresiei — intre acestia, desi nu este
amintit, socotiti si timpul — pentru c3 expresia n-a fost lansatS de noi.
De unde (vine) ? Cu adevarat noi sintem (numai) de ieri, dupS cuvin-
tul lui Iov 395 , In comparafie cu aceasta expresie, care exists de un timp
atlt de indelungat. Eu insumi, daca" trebuie
(Col. 201) sa amintesc si propria mea (marturie), pSstrez acest ter-
inen ca pe o mostenire parinteasca. L-am preluat de la un barbat care
a petrecut mult timp in slujba lui Dumnezeu, care m-a botezat si m-a
promovat In serviciul Bisericii 396 . Cautind singur (sa aflu) care din-
tre bSrbatii fericiti care de mult (s-au stins) a folosit acesti termeni,
controversati acum, am gasit c3 multi, pe care faptul ca au trait cu
mult inainte ii face demni de crezare, iar constiinciozitatea lor nu se
aseamana (celei a oamenilor) de acum. Dintre acestia, unii (au folosit)
prepozitia, altii conjunct, pentru a lega (numele persoanelor Sfintei
Treimi) in doxologie. N-au socotit ca instituie prin aceasta vreo deo-
sebire in sensul corect al bunei credinje.
Renumitul Irineu, Clement Romanul, Dionisie Romanul si Dionisie
Alexandrinul, lucru curios, in a doua epistola adresata omonimului sau,
lntitulatS «Combatere si ap5rare», termina asa (voi insera insesi cu-
yintele bSrbatului) : «$i noi, zice, de acord cu toti acestia, luind de la
presbiterii de dinaintea noastra model si regula, (de credinta), intr-un
glas cu ei aducem multumiri si incheiem epistola cu doxologia : «Lui
J)umnezeu-Tatal si Fiului, Domnului nostra Iisus Hristos, impreunS cu
Duhul Sfint fie slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin» 397 . Nimeni
nu poate sa sustina ca aceste cuvinte sint un fals. DacS Sr fi zis : «in
E?uhul» (asa cum sustin adversarii), n-ar fi trebuit sa staruie atit de
njult ca a preluat aceasta (formula) ca model si regula (de credin|a)
pentru ca expresia era obisnuita, pe cind prepozitia ouv avea nevoie de
apfirare. Acelasi, pe la mijlocul epistolei, zice asa la adresa sabelieni-
lor : «Daca prin faptul ca ipostasele sint trei, ei zic ca (in acest fel),le
separam, ele sint trei chiar daca ei nu voiesc ; altfel, sa suprime com-
plet Sfinta Treime» 398 . $i iarasi : «De aceea, dupa unitatea prea sfinta
vine Treimea» 3 ". Dar si Clement (a spus aceasta) intr-un mod mai ar-
395. Iov VIII, 9.
396. Dianios al Cezareei.
397. Clausula totius operis (fragm.), 6, P.L. V, 128 B.
398. Circa medius operis (fragm.), 16, P.L. V, 128 A.
399. Ac rursum (fragm.), 16, P.L. V, 128 B.
■rtNTXJL VAiXLl 0»L MAM
So
hale : «Viu, zice, este Dumnezeu si Domnul Iisus Hristos si Duhul eel
Sf!nt»» *°°. Sft ascultam cum aminteste de Duhul Sflnt In lucrarea sa in-
dreptata impotriva ereziilor Irineu, care a trait aproape de vremurile
apostolice : «Pe cei nelnfrlnati, zice, si pe cei lasaji prada poftelor lor,
po cei care n-au nici un
(Col. 204) fior al Sfintului Duh, pe bunS dreptate apostolul ii nu-
mosto «trupesti» 401 . ?i in alt loc zice : «Apostolul a exelamat ca trupul
nu poate sa mosteneasca ImpSrfttia cerurilor, pentru a nu ne instraina
de Sflntul Duh si a nu pierde Imparatia cerurilor» «*. Acelora care soco-
tesc pe Eusebiu al Cezareei demn de crezare pentru multa lm experi-
enttt, noi le aratam ca foloseste aceiasi termeni In «Nedumeririle»> sale
In legatura cu poligamia celor de demult. El Isi incepe lucrarea asa :
«Noi am numit pe Dumnezeu Sflnt, iluminator al profetflor, prin Mm-
tuitorul nostru Iisus Hristos impreuna cu Sfintul Duh» 403 .
Inca si pe Origen in multe dintre discursurile sale la psalmi, 1-am
gasit aduclnd slava (Tataiui si Fiului) «Impreuna cu Duhul Sfint», desi
nu are totdeauna p&reri sanatoase despre Duhul. In multe locuri si el,
cmotionat de puterea obisnuintei, s-a exprimat cu respect la adresa Du-
hului. Acesta, in a sasea carte, mi se pare, a «Comentariilor la Evan-
ghelia dupa Ioan», a declarat deschis ca Duhul trebuie adorat. El a sens,
cuvlnt dupa cuvint, cele ce urmeaza : «CS baia in apa simbolizeaza
purificarea sufletului de toata murdaria (provocate de rautate. Odata
cu aceasta (botezul) devine principiu si izvor al harismelor pentru eel
care, odata cu invocarea, recunoaste divinitatea Treimii celei adora-
te,» **. 5i iarasi, in «Comentariile la epistola cStre romani», zice : «Pu-
terile sfinte inteleg (taina) Unuia-Nascut si a divinitatii Duhului Sfint» 4 «».
Astfel, cred, forta traditiei a impins deseori pe barbati sa contravina
propriilor afirmatii. Dar nici (Iuliu) Africanul, istoriograful, n-a ignorat
o astfel de doxologie. (Acest lucru) se vede din a cincea carte intitulata
<«Prescurtarea timpurilor»> in care spune : «Caci noi, care stm Insemna-
tatea acelor cuvinte si nu ignoram harul (primit) prin credmta, mulju-
mim Tataiui, Celui care ne-a daruit noua, alor Sai, pe Mintuitorul tutu-
ror si pe Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia (se cuvine) slava si ma-
rirea Impreuna cu Sfintul Duh In veci» *» Se poate sa nu fie crezute
celelalte (mftrturii). Daca slnt falsuri, rautatea cu greu poate fi desco-
400. De Spirltu Sancto (fragm.), P.L. 1, 457 D.
401 / Cor. Ill, 3 i irineu, Combatere, V, 8, 2 ; P.G. VII, 1142.
402. Combatere, V, 9,3 ; P.G. VII, 1145-1146 A.
403. Este vorba despre o lucrare pierduta a lm Eusebiu de Cezareea.
404 P.G. XIV, 949, nota subliniara 83.
405. Comcntar la Romani 6, 17 ; P.G. XIV, 257 A.
406. P.O. X, 93 A.
PMPM SrlWTUL DUH 87
perita, pentru ca deosebirea constfi intr-o silabS. Cele pe care le-am
expus pe larg scapa de aceasta uneltire.
(Col. 205). Insa faptul care altadata, probabil, ar fi fost fara impor-
tanja a fi amintit, il voi invoca acum ca argument valoros pentru ve-
chimea lui, eu, eel acuzat de inovatie. Parintii nostri au crezut ca nu
este bine sa primeasca in tacere lumina de seara, ci sa multumeasca
lui Dumnezeu indata ce apare. Cine este parintele acelor cuvinte ale
multumirii de seara, nu putem spune. Poporul rosteste (in acest imn)
vechea formula si nimeni n-a crezut vreodata ca gresesc cei care zic :
«Laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh, Dumnezeu» 407 . Cine cu-
noaste imnul lui Antinogen, pe care, intocmai unui cuvint de adio, 1-a
lasat ucenieilor sai, pe cind mergea la moarte, moarte care avea sa fie
prin foe, stie ce credeau martirii despre Duhul. Acestea ajung.
Dar pe Grigorie eel Mare 408 si cuvintarile lui unde sa-1 punem ?
Oare nu cu apostolii si cu profetii ? El a fost un barbat care a umblat
In acelasi Duh ca si aceia, a calcat pe urmele sfintilor si a implinit cu
exactitate in toata viafa sa morala evanghelica. Eu zic ca am fi ne-
drepti daca nu am enumera acel suflet printre cei care se afla aproape
de Dumnezeu, pe el, care a strSlucit in Biserica lui Dumnezeu ca o fa-
clie. El avea o putere extraordinarS impotriva demonilor, datorita asis-
tei4ei Duhului si primise un asa dar al cuvintului, pentru a aduce nea-
murile la credinta, incit gasind numai 17 crestini (in orasul Constanti-
nopol), a condus tot poporul de la sat si oras la cunoasterea lui Dum-
nezeu. Acela a schimbat cursurile apelor — poruncindu-le in numele
eel mare al lui Hristos — si a secat un lac, care era motiv de cearta
pentru fra^ii lacomi. Prezicerile sale (referitoare) la cele viitoare erau
de asa natura ca nu erau cu nimic mai prejos decit cele ale profetilor.
S-ar lungi mult cuvintul daca am relata minunile (acestui) barbat, care,
pentru abundenta harismelor cu care era daruit, era numit de insisi dus-
manii Bisericii, al doilea Moise. Astfel, in tot ceea ce zicea si facea,
(Col. 208) — prin harul (care i se daruise) — stralucea o lumina,
semn al puterii ceresti, care il insotea in mod nevazut. Inca si acum,
mare este admiratia localnicilor pentru el, iar amintirea lui, neintune-
cata de timp, este proaspata si mereu vie in Biserici. Nici o fapta, nici
un cuvint, nici o formula nu s-a adaugat Bisericii in afara de cele la-
sate de el. Pentru acest motiv, multe dintre cele savirsite de el par
sa fie incomplete pentru ca se savirsesc intr-un mod care cadra cu si-
tuatia de demult. Cei care au condus prin succesiune Bisericile au refuzat
sS adauge (vreo formula) inventatS dupS el. Or, una dintre (formulele)
407. Este vorba despre imnul «Lumin5 lina».
408. Este vorba despre Grigorie al Neocezareeii facatorul de minuni (213 — 270).
88 irlNTUL VAIILB PEL MAM
lui Grigorle este doxologia acum controversatfi, transmisa de la el si
pAstratQ. In Bisericfi. Nu este nevoie de mare obosealS s& se deplaseze
cincva $1 sfi se informeze despre aceasta. Discursurile pe care le-a 1S-
sat aratfl c3 Firmilian al nostru (a avut) aceeasi credinta. Si renumitul
Meletie — spun cei care i-au fost apropiaji — este de aceeasi parere 409 .
Dar, do ce sa vorbim de trecut ? Si acum, In rasarit, singurul mijloc
pentru crestini de a recunoaste pe cei de buna credinta este acest cu-
vlnt, de care se folosesc ca de un criteriu. Dupa cum am fost informat
do (un om) din Mesopotamia, cunoscator al limbii (locuitorilor) de acolo
si bfirbat cu judecata sanatoasa, nu este posibil sa formuleze altfel do-
xologia in limba locului ; chiar daca ar vrea (sa o formuleze altfel nu
pot) si slnt obligati sa o formuleze folosind expresia (conjunctia) xai
sau alti termeni echivalenti cu aceasta, conform unui vechi obicei. $i
(noi), capadocienii, la fel spunem in limba populara, pentru ca Duhul a
prevAzut Inca de la impartirea limbilor folosul (acestui) cuvint 410 . A-
proape intreg apusul, de la Iliric pina la frontierele imperiului, sustine
acest termen.
Deci, pentru ce eu sint invinuit ca inovator de expresii noi, cind
autori si aparatori ai termenului sint neamuri intregi, orase, un obicei
foarte vechi $i barbati — stilpi ai Bisericii — care straiucesc prin pu-
terea si cunoasterea (pe care le-a hSrazit-o) Duhul ? Pentru acest motiv
s-a pus In miscare impotriva noastra" aceasta masa de razboinici. Toate
orasele si satele sint pline de calomnii la adresa noastra. Desigur, (toate)
acestea aduc tristete si durere celor care cauta pacea. Dar, pentru ca
mari sint recompensele celor care indura suferinte pentru credinta 411 ,
ascuta-se sabia si toporul, foe mai puternic decit eel din Babilon sa fie
aprins 412 si orice instrument de tortura sa fie pus in miscare
(Col. 209) impotriva noastra. Pentru mine nimic nu este mai infri-
co§fitor decit faptul de a nu se teme cineva de amenintarile pe care
Domnul le-a rostit impotriva celor care defaima pe Duhul. Deci, cele
cite s-au spus (constituie) pentru oamenii recunoscatori (de harul pri-
mit) o dovada c3 acceptam termenul atit de iubit si de familiar sfintilor,
adeverit de un obicei atit de indelungat — care isi are inceputul pe
vremea cind a Inceput predica Evangheliei — si, ceea ce este mai im-
portant, cu sens (plin) de pietate si sfintenie. In vederea marelui judet,
ce ap3rare ne-am pregatit? (Apararea noastra) consta in faptul ca la
slfivirea Duhului ne-a impins in primul rind cinstea (data Lui) de Dom-
nul, care L-a pus pe aceeasi treapta cu Sine si cu Tatal (prin cuvintele)
409. Meletie, episcop de Antiohia (361—381).
410. Aluzie la Facere XI, 1—9.
411. Bvr. X, 35—36.
412. Dan. III.
DMPHE irlWTUL DUH 89
de la boloz 4l3 , apoi faptul c& El a condus pe fiecare dintre noi la cu-
noasterea lui Dumnezeu, prinaceeasi mistagogie si, mai presus de orice,
frica de amenintarile (Domnului), aroenintari care indeparteaza din min-
tea noastrS orice gind umilitor. Insa adversarii ce vor spune ? Ce apa-
rare (care sa-i absolve de pacatul) defaimarii vor aduce aceia care n-au
respectat nici onorurile (aduse Duhului) de Domnul, nici nu s-au te-
mut de amenintarile Sale ? Dar ei sint inca in masura sa-si hotarasca
soarta si sa se pocaiasca. Cit despre mine, doresc ca bunul Dumnezeu
sS ne daruiasca pacea Sa, care sa domneasca in inimile tuturor, incit
acestia, care se infierbinta impotriva noastra si s-au rinduit in front
puternic, sa fie retinuti de Duhul blindetii si al iubirii. Iar daca s-au
Inrait cu totul si nu este posibil sa se linisteasca, atunci fie ca (Dum-
nezeu) sa ne dea indelungS rabdare pentru a suporta (atacurile) lor.
Pentru cei ce sint condamnati la moarte 414 nu este dureros a suferi
pentru credinta ,• insuportabil este faptul de a nu te fi luptat pentru ea.
Pentru luptatori nu este atit de neplacut faptul de a fi raniti in lupta,
cit acela de a nu fi admisi sa se lupte 415 . Sau, nu cumva, acesta este
timpul tacerii eel prezis de inteleptul Solomon ? 416 . Pentru ca, intr-ade-
var, (este de prisos) sa strigi in vint cind o furtuna asa de violenta a
cuprins viata. Din cauza ei cugetarea tuturor celor ce au primit cu-
vintul (evangheliei) a fost tulburata — intocmai cum ochiul (este je-
nat) de praf — , urechile tuturor vuiesc de reprosuri grele si nemaiau-
zite ; toate se clatina si sint in pericol sS cada.
XXX
Expunere a situafiei Bisericii
Deci, cu ce vom asemui situatia prezentS ?
(Col. 212) Seam&na\ intr-adevar, unui razboi naval, izbucnit intre
marinari razboinici, din cauza unor vechi frictiuni ,• imagineaza-^i, deci,
acest tablou : flota (parjilor beligerante) porneste din ambele par^i la
atac cu mult elan. Apropiindu-se corabiile una de alta, minia ajunge
la culme si (barbatii) incep lupta. Presupune, daca vrei, ca in acelasi
timp corabiile sint zdruncinate de o furtuna violenta si ca o intunecime
densa, provocate de nori, invaluie totul, incit sa nu se mai poata face
deosebire intre prieteni si dusmani, iar semnele lor distinctive nu mai
pot fi recunoscute din cauza confuziei (generale). Sa mai adaugam
tabloului, pentru a-1 face mai viu, o mare agitata, o ploaie toren^iala
413. Matei XXVII, 19.
414. // Cor. I, 9.
415. Este vorba despre luptele sportive.
416. Eel. Ill, 7.
SO ■«WTUL VAULB OIL MAM
?i valurl r.dicate de furtuna. Apoi, un vlnt puternic, sufllnd din toate
pfirtile, cfitre acela§i punct §i vasele ciocnindu-se (tntre ele). (In aceasta
situate), inchipuie-fi c8 unii dintre luptStori trfideazS, trecind in cursul
luptei In tabSra dusmana, altii incearca s& conduct vasele purtate de
vlnturi, impotriva atacantilor, iar altii (cuprinsi) de revolta pe care le-a
inspirat-o invidia fata de superiori si de dorinta de a fi fiecare stapin,
sp ucid reciproc. Adauga acestora un zgomot confuz (provocat) de vin-
turile care suierS, de ciocnirea corabiilor, de valurile care fierb si de
tipetele luptatorilor, care profera tot felul de cuvinte din cauza celor
ce suferS, incit sS nu se auda nici vocea comandantului, nici a cirma-
ciului si peste tot sB. se astearna o dezordine si o confuzie infricosa-
toare, multe greseli comitindu-se din cauza disperarii. Adauga acestora
si o extraordinary boala a doxomaniei, incit, desi corabia se scufunda,
cearta pentru intiietate sa mai preocupe inca pe pasageri.
Treci acum de la imagine la prototipul insusi al rautatii. Fracti-
unea ariana, separindu-se de Biserica lui Dumnezeu, nu parea mai de
mult a fi singura grupare dusmana ? Ei bine, dupa o lunga si penibila
•disputa, s-a pornit razboi deschis impotriva noastra, iar odata pornit,
rfizboiul s-a lajit si a luat forme multiple, trezind in toti suspiciune
§i ura neimp3catS. Aceasta agitate a Bisericilor nu este mai rea decit
■orice furtuna pe mare ?
(Col. 213). In timpul ei, orice limita pusa de paring este depasita
si dogmele sint clatinate. (In aceasta disputa) se cutremura si se darima
toate. Cazind unii asupra altora, sintem doboriti unii de altii. Chiar
dacti dusmanul nu ajunge sa te loveasca, insotitorul (tau) te raneste.
Chiar dac& (dusmanul) cade lovit, tovarasul (tau) de arme intervine.
Sintem in comuniune unii cu altii, atita timp cit urim impreuna pe dus-
mani. Dar, indatS ce dusmanii sint indepartati, ne si privim unii pe
altii ca dusmani. Apoi, cine ar putea sa enumere mulfimea naufragi-
ilor ? Unii se scufunda din (cauza) atacului dusmanilor, altii din (cauza)
complotului secret al aliatilor, altii din (cauza) lipsei de experienfa a
conducatorilor. Biserici intregi au pierit lovindu-se de momelile ereti-
c.ilor ca de niste stinci si multi au naufragiat de la credinta, pentru ca
preluind frinele (Bisericii) n-au inteles sa urmeze pe Mintuitorul pina
la patima. Tulburarile pe care le provoaca conducatorii acestei lumi nu
tulbura popoarele mai puternic decit orice furtuna ?
Intr-adevar, un intuneric apasator si sumbru s-a asternut peste Bi-
•sorici, pentru ca luminatorii lumii, pe care Dumnezeu i-a pus sa lumi-
noze sufletele oamenilor, au fost indepartati. $i P e cni d ne temem ca
totul va fi distrus, pofta de cearta ii face (pe sectari) sa nu perceapa
nicest prricol. Pentru ca dau mai multa important^ nemultumirii per-
PMPBi synrrot puh 9j
sonalc declt (faptului cfi poate izbucni) un rSzboi general ,• dorinta de a
stfipini peste adversari este pusa Inaintea folosului obstesc ; satisface-
rea imediatS a egoismului este preferatS recompenselor care se vor da
mai tirziu. De aceea, toti, f&ra" exceptie, fiecare cum poate, ridica miini
ucigase impotriva aproapelui. Tipetele celor care se lupta intre ei, im-
preuna cu un vuiet nedeslusit, (provocat) de amestecul zgomotelor ne-
intrerupte, au umplut deja aproape toata Biserica, ducind la exagerari
si la alterarea dreptei credinte. Pentru ca unii, confundind persoanelc
^ajung) la iudaism, iar altii sustinind ca firile (spirituals si materials)
se dusmanesc, sint condusi spre paginism. Nici Scriptura, de Dumnezeu
inspirata, nu ajunge sa-i impace, nici traditiile apostolilor. Una este
conditia pentru a le cistiga prietenia : sa li se vorbeasca magulitor. O
nepotrivire de pareri este de ajuns (a constitui) motiv pentru dusmani.
Asemanarea in greseala le da Increderea pentru participarea la rebc-
liune mai mult decit orice fel de legamint. Teolog este oricine (vor-
beste despre Dumnezeu), chiar daca are sufletul intinat de nenumarate
pacate. De aceea, inovatorii au foarte multi partizani. De aceea, (per-
soane) de sine hirotonite,
(Col. 216) urmarind prin orice mijloc (posturile mari), isi impart
conducerea Bisericilor, ignorind iconomia Duhului Sfint. $i, pe cind
institutiile evanghelice sint in intregime ravasite, se observa o nedescri-
sa alergare dupa putere ; fiecare dintre cei care vor sa ajunga la cirma
Isi dS silinta s3 iasa in evidenja. DatoritS acestei iubiri de stapinire,
o anarhie infricosatoare domneste si intre popoare. Recomandarile con-
ducatorilor sint cu totul nefolositoare si farS rezultat, pentru ca fie-
care socoteste ca nu mai este obligat sa dea ascultare cuiva, ca fiecare
crede ca este chemat sS conduca pe al^ii.
De aceea, am considerat ca este mai folositor a tacea decit a vorbi,
pentru ca nu poate sS se auda cuvintul omului prin astfel de zgomote.
Pentru ca, daca sint adevarate cuvintele Eclesiastului ca «in liniste se
aud cuvintele inteleptilor» 4lT , este departe de a fi oportun ca in prezenta
situatie sa vorbim despre acestea. Imi amintesc apoi si acel cuvint pro-
fetic : «Cel intelept va tacea in acel timp, pentru ca timpul este rau» 418 .
$i este rau, intr-adevar, acest timp, pentru ca unii pun piedici, aljii sar
Imprejurul celui c3zut, altii aplaud§ si nu este eel ce intinde mina din
compasiune celui care a ingenuncheat, desi dupa legea veche este con-
damnabil si eel ce trece (indiferent) pe linga animalul dusmanului, ca-
zut sub povara* 19 . Acum nu mai au valoare astfel (de principii). Din
417. Bel. IX, 17.
418. Amos V, 13.
419. Ie?. XXIII, 5.
03 irlNTUL VASILI CRL MARS
ce cauzfl ? Pentru cfl lubirea s-a rficit peste tot si buna infelegere a
dispfirut, iar armoniei i se lgnoreazfi chiar numele. Au dispSrut admo-
ncstarlle, facute din iubire, nic&ieri nu exists inimfi crestinfi, nicaieri
(nu se vars3) lacrimS de compStimire. Nu vine nimeni in ajutorul celui
slab in credinta si atita urS s-a aprins intre cei de acelasi neam, incit
fiecare se bucurS mai mult de nenorocirile aproapelui decit de suc-
cesele proprii. Si, dupa cum in epidemiile de ciumS aceleasi (necazuri)
suferS si cei care respects cu toata strasnicia regimul alimentar, pen-
tru cfi se contamineazS prin contacul cu cei infectati de boala, la fel
si acum (noi) toti sintem purtafi ca de o ciumS, de duhul de cearta care
ne-a cuprins sufletele de zelul celor rai. De aceea, pe cmd judecatori
neiertStori si cruzi stau (sa judece) pe cei ce gresesc, judecatori ne-
drt?pti §i rSuvoitori stau sa judece faptele celor buni. DupS cit se pare,
atit (de mult) s-a salasluit raul in noi, incit am devenit mai fara de
minte decit animalele ,- pentru ca daca acelea fac impreuna cu cele de
aceeasi ras& o turmS, noi purtSm razboiul eel mai nenorocit impotriva
alor nostri.
(Col. 217). Deci, pentru toate acestea trebuie sa tac, insa iubirea
m-a atras de partea cealaltS, ea care nu caut5 folosul personal si pre-
tinde (omului) sS invinga orice greutate (impusa) de timp si de impre-
Jurfiri. Apoi, tinerii (aruncati in foe) in Babilon ne-au invStat ca,
chiar dacS nimeni nu exista de partea bunei credinte, se cuvine sa ne
facem datoria. Ei, din mijlocul flacarii, lSudau pe Dumnezeu fSra a lua
In seamS multimea celor care dispretuiau adevarul — si trei fiind, se
sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a infricosat multimea
dusmanilor, ci, punindu-ne nSdejdea in ajutorul Duhului, am predicat
adevSrul cu toata indrazneala. De altfel, ar fi eel mai rau lucru dintre
toate ca, pe cind cei care defaima pe Duhul sa-si ia curajul a infrunta
dreapta credintS cu atita usurinta, noi, cei ce avem un astfel de aparS-
tor, sfi ne temem a sluji inv&tatura pe care am primit-o de la pfirinti
pe cailea traditiei.
Dispozitia noastra (in a expune adevarurile de credintS) a fost
animatS de flacara iubirii tale neprefacute si de calmul caracte-
rului tau, care garanteaza ca nu vor fi facute cunoscute multora
cele scrise ; nu pentru cS acestea nu trebuie sa fie cunoscute, ci pen-
tru ca marg&ritarele sS nu fie aruncate inaintea porcilor.
Acestea am avut de spus in legatura cu aceasta tema. DacS \i se
pare ca sint de ajuns, sa punem aici capat discutiilor. Daca ti se pare
c:<1 lipseste ceva, n-am sa ma supSr daca te vei deda cu sirg cercetarii
!>i prin intrebSri, fara duh de cearta, vei completa ceea ce trebuie cunos-
rut. Domnul va da, fie prin mine, fie prin altii, implinirea celor ce lip-
sc.se, prin cunoasterea pe care o da Duhul celor vrednici de darurile Sale.
SFlNTUL, VASILE
CEL MARE
Scrisori
TRADUCERE, STUDIU INTRODUCTIV, COMENTARII §1 INDICI
PREOT PROF. T. BODOGAE
STUDIU INTRODUCTIV
Inainte de a fi avut tratate dogmatice, expuneri istorice ori colectii
de predici, Biserica crestind a avut o literaturd de gen epistolar. Din
eele 27 de carp ale Noului Testament 21 sint epistole. Prin ele slujitorii
tdtaielor $i mirenii insisi isi desfdsurau activitatea ori isi exprimau pa-
rerile, luminind pe semenii lor asupra tutuior problemelor ivite in de-
cursul timpului. In conditiile de atunci diaconifa Febe, cdreia Sflntut
Pavel ii incredintase in Coiint inminarea Epistolei catre Romani 1 in-
deplinea aceeasi muncd de epistolat, muncd pe care peste 120 de ani o
voi indeplini «robii lui Hiistos», prietenii martirilor din Lyon si Vienne,
cind voi «intdri pe frafii lor» din Asia si Frigia cu istorishea in chip
de epistold a suieiinteloi lor mucenicesti 2 . Tot gen epistolar a Imbr&cat
$i in secolul HI literatura de felul «Exortafiei la martiriu», pe care ma-
rele dascdl Origen o trimitea in anul 235 unor clerici s .
Desigur, la redactarea acestor lucrdri autorii lor nu vor fi avut la
dispozifie prea mult timp nici in portul Chenchrea, in veacul I, si nici
m Alexandria veacului al TV-lea, unde Sfintul Atanasie se grdbea sd
incheie, tot sub formd de epistold, «Viafa Sfintului Antonie», cind «se
apropia vremea plutitului» *, iar din exilul sdu nici Sfintul loan Gurd de
Aur nu va ti avut nici el prea mult timp sd slefuiascd stilul minunatelor
sale «Scrisori catre OHmpia» 5 . In ce priveste via^a crestinilor din pdrtile
Dundrii se stie ce importantd deosebitd prezinta stirile epistolare in le-
g&tura cu moartea martiricd a Sfintului Sava eel inecat in Buzdu, despre
care vom reproduce si noi citeva mdrturii documentare In cele ce
uimeazd.
1. Rom. 16, 1.
2. TextuI ei In Actele martirice traduse de pr. prof. I. RSmureanH, ta «P. S. B.»
11, Bucuresti, 1982, p. 61—72.
3. Tradusa de pr. prof. C. Galerin In «P. S. B.» 8, pag. 351 — 395. A se vedea §1
lucrarea lui Pierre Nautin : Lettres et ecrivains chrbtiens des W-e ei lll-e siecles, Pa-
ris, 1961.
4. Text In colectia Migne 26, 835, iar In romane?te de Stefan Bezdechi : Buc&tf
alese din opera Sfintului Atanasie eel Mare, patriarhul Alexandiiei, Clu], 1925, p. 18.
5. St. Jean Chrysostome, Lettres a Olympia, ed. A. M. Malingrey, oSources chre-
tiennes» vol. 103, Paris, 1964.
1X1 ■rlNTUL, vAitti.r. ckl mark
Cu excep(la lui Isidor Pelusiotul e , si a lui Nil Sinaitul de la nici un
alt scriitor bisericesc nu ni s-au pdstrat atltea epistole ca de la Silntul
Vasiie eel Mare, pc care Je prezenfdm acum In traducere romdneascd.
$i cu toate cd via/a lui s-a hint inainte de a ii Implinit nici mdcar 50 dc
ani, asa cum *Istoria bisericeasca» a lui Eusebiu de Cezareea ne-a
pdstrat aproape intreaga memoiia primelor tiei veacuri creatine, asa
putem spune cd cele 366 (resp. 368) de epistole pdstrate sub numele
Sflntului Vasiie n-au pereche In toatd literatura crestina piin mulpmea
$t varietatea informatiilor piivitoare la viafa bisericeascd in general, la
controversele dogmatice, morale, ascetice, canonice, dar si literare si
culturale din acel timp. Personalitatea lui uriasd a lost primul factor
care a contribuit la iormarea aproape a unui cult la adresa lui. Fratii sai
Grigorie si Petru il numesc «cel mare» si «sfint» inca Hind in via/d 7 .
Retorul Libaniu recunostea cd in redactarea scrisorilor Vasiie se ardta
adeseori biruitor 8 . lmpdratul Valens si ministrii lui au trebuit sd dea
lnapoi atunci cind 1-au amenintat cu exilul 9 , in aceeasi situate punin-
du-se si guvernatorii, cind au indrdznit sd-i ceara socoteala in ce scop
ridicd asezdminte filantropice 10 .
Dar ceea ce a contribuit si mai mult la cresterea prestigiului deose-
blt al Sflntului Vasiie pe tdrlmul literaturii epistolare a iost admiratia
marelui sdu prieten Grigorie de Nazianz, care a si dispus sd se multiplice
textul scrisorilor sale si sd tie prezentate ca *model al genului», incit
nu va rrece poafe un veac de la moartea sa si un numdr insemnat din
colectia epistolelor sale vor ii deja strinse in volum, care se va imbogdp
r.u timpul.
Desigur, cd, in vederea acestui scop, s-a vorbit, nu fdrd temei, de o
reald influenfa a epistolografiei grecesti din epoca sofisticii tirzii asupra
^criitorilor capadocieni. Semnificativd este In aceastd privinfd epistola
51 a Sflntului Grigorie de Nazianz adresatd unui nepot al sdu, Nicobul,
In care, imitlnd principiile retoricii unui Gorgias din dialogurile lui Pla-
ton, recomanda un sen's cu fraze cit mai concise, cit mai dare si com-
pute clt mai fermeedtor si mai elegant. Cdci, zicea el, «cea mai bund si
mai reusitd epistola e cea care va putea convinge in acelasi timp atit pe
omul simplu, cit si pe eel cult, fdrd sd mai fie nevoie de comentarii. Fru-
musefea frazei nu o dau nici ornamentul si nici incdredtura podoabei, c;
6. NumSrul scrisorilor pSstrate de la Isidor Pelusiotul (f 440) depase?te cifra de
2000 M. Balancj: 'Ioi8o>po« 6 riiiXouaioTiic, Atena, 1922, p. 17. Ale Sflntului Nil Sinaitul
tree peste 1050. Cayre : Patrologie, ed. Ill, Paris, 1938, vol. I, p. 496.
7. Grcgorii Nysseni, Opera, vol. VIII, 2 : Epistulae, ed. G. Pasquali, Leiden, 1959,
p. 45- -46 ; 85 i 88 — 89 } 91.
8. Eplst. 338 (In accst volum) etc.
!). Grig. Naz„ Oratio, 43.
10. Epist. 94 (In acest volum).
■CHUOWI 97
felul In care folosesti o sentintd, o zicald, o glumd chiai, dar sd le stii
doza In asa fel Inclt sd nu abuzezi alectlnd prin grosoldnie, prin risipd
de vorbe ori prin aluzii prea provocatoare. Cea mai mare fmmusefe
constd In aceea de a nu te Iduda cu ea» u .
Or In privinta aceasta Sfintul Vasile s-a dovedit un maestm al ge-
nului. tnsusi Grigorie, care a fost un poet si un scriitor genial, va declara
lntr-o alta" epistola .- «Totdeauna am pus pe Vasile deasupra mea, cu
toate cd el gindea cd lucrurile ar sta invers. Din respect fa/d de adevar
totdeauna am pus scrisorile lui inainte, abia pe locul al doilea ldsind
sd urmeze ale mele. Doresc sd fim mereu pusi unul llngd altul fdrd sd
md dau pe mine drept pilda de cumpdtare si de condescend n .
In ieul acesta, ca prim initiator al colectiei trebuie socotit Siintul
Grigorie de Nazianz, acelasi care ne-a salvat si copierea si multiplica-
rea textului *Filocaliei» (intocmit& de Sfinfii Vasile si Grigorie dupd
operele lui Origen), atunci cmd a cerut episcopului Teodor din Tiana sd
innoiasca textul acestei lucrdri care *se deteriorase» 1S . De altlel cititorul
atent va putea surprinde si din textul mai multor epistole diierite cazuri
clnd Insusi Sfintul Vasile a folosit tahigraii pentru copierea si rdspin-
direa unora din scrierile sale, dar si cazuri clnd colaboratorii mai apro-
piafi (asa cum a tost Amiilohiu de Iconium) i-au sugeiat compunerea
unora din aceste scrieri (inclusiv din epistole), ba au lost cazuri clnd
Insusi Sfintul Vasile a trimis spre consultare sau «recenzare» unele din
epistolele sale.
La inceput, colecfia intocmitd de Nicobul a cuprins, cum era si fi-
resc, epistolele trimise de Vasile lui Grigorie de Nazianz, precum si ale
unor rudenii ale sale. Dar e tot asa de posibil ca sd se fi incadrat aici si
o serie intreagd din epistolele nesemnate, asa cum putem vedea destule
din cele cuprinse intre numerele 291 — 360. Desigur, va fi jucat un rol
deosebit in cresterea colectiei si contactul pe care Sfintul Vasile il va
fi avut cu retorul Libaniu, probabil si cu Iulian Apostatul. In chipul
acesta unii cercetdtori sint de pdrere cd incd nu va fi trecut un veac
de la moartea ierarhului si colectia va fi si ajuns aproape de comple-
tare. La nici 50 de ani dupd moartea Sflntului Vasile, 11 auzim pe Isidor
Pelusiotul exprimindu-se despre el cu respect, numindu-1 «inspirat de
Dumnezeu» u . Cei mai cunoscuti codici care confin epistolele marelui
ierarh dateaza din sec. X — XII. Acestia contin Intre 200 — 300 epistole,
deci majoritatea absolutd a epistolelor cunoscute azi 15 .
11. Migne P. G. 37, 105.
12. Migne P. G. 37, 109.
13. Origen, Scrieri alese, vol. II, trad. T. Bodogae, In «P.S.B.», 7, 299.
14. Isidor, Epistole I, 61. Citat dupS M. Balanos, op. cit, p. 50.
15. Athous Vatopedi 72, Patmiacus 57, Barrocianus 121 si Marcianus 61.
Sfintul Vasile eel Mare
■rlNTUL VASILB CBL MARK
Sd ddm si clteva mastre de cxprimare clcgantd si concisd de care a
dat dovadd arhieplscopul Capadochlei, care explicit pe deplin iaima
cpistolelor sale.
Drept exemplu de concizie, lui Olimpiu, un bogdtas din Neoceza-
reca, vechi prieten al ierarhului, dar cam lenes la scris, li adeseazd un
scurt bilet In care-i spune In iarna lui 363—364 : «Dupd cum toate pro-
dusele isi au un anotimp al lor : floiile primdvara, grinele vara si poa-
melc toamna, tot asa un produs al iernii pot fi scrisorile» ie . Altuia ii
trimite rlndurile urmdtoare : «Dacd existd un semn cd esti in viatd, acela
cuvlntul. Cum s-ar putea crede cd mai esti pe pdmint dacd tu nu vor-
bevti nicicind ? Pune capdt tdcerii, scrie-mi si aratd cd mai esti in
viatd» ".
Sau altcuiva : *Sa stii cd-mi e$ti drag, iatd U-o spun si in scris. Cd
tu md urdsti, am Infeles-o din iaptul cd md freci sub tdcere. Scrie mdcar
dc acum inainte, iar pe cei care te iubesc, iubeste-i si tu cu un condei r
cu cerneald si cu o foitd de Mrtie» 18 .
Alte modele de claritate :
Unui episcop : «Dacd nu esti invitat, te plingi -, dacd esti invitat, nu
rdspunzi la chemare. Ceea ce s-a intimplat acum, a doua oard, dove-
deste cd de prima oard te-ai servit doar de un pretext ireal. In realitate
n-ai ii venit nici dacd ai ii iost invitat. Drept aceea, rdspunde acum pe
loc invitatiei pe care U-o iac si nu fi iardsi absurd, cdci stii cd o acuzatie
noud dd tdrie dubld celei vechi, f&cind-o si mai neintemeiatd. Mereu
3// cer sd md asculfi §i pe mine ; dacd pe mine nu md pofi vedea, ar ii cu
dreptate sd nu treci cu vederea mdcar pe sfinfii martiri, cdci tocmai pen-
tru slujba de pomenire a lor ai fost pus pe listd. Aratd-p, dar, bundvointa
atit fafd de unii din noi, clt si fafd de ceilalfi ; dar dacd nici acest lucru
nu-1i convine, atunci Hi binevoitor mdcar pentru cei mai venerabili,
adicd iatd de martiri» 19 .
iatd si o scrisoare plind de delicatefe si eleganfd, prin care tlndrul
ascet Vasile ceartd pe la anul 360 pe acelasi Olimpiu, care-i mai idcea
donatii in bani si in alimente : «Ce-ai de gind, minunate prietene ? De
ce vrei sd-mi alungi din casd pe iubita-mi sdrdcie, mama supremei fi-
lozoiii ? Cred cd dacd ar avea grai U-ar intenta un adevdrat proces de
expulzare, spunindu-U : «Iatd, eu asa mi-am ales dinainte sd convietu-
iesc cu Vasile pentru cd el admird nu numai pe Zenon iilozoful, care
16. Eplst. 13.
17. Eplst. 332.
18. Epist. 330.
19 Epist 282. Sfintul Vasile cauta sS popularizeze cultul unor martiri care au
pflllmit chlnuri si moarte cu vreo 10 ani Inainte, pe vremea lui Iulian Apostatul.
■CHMOM
88
dupd ce a pierdut total lntt-un nautragiu n-a scos din gurd nici un cu-
vlnt greu, ci doar a exclamat : «Bravo, destinule, vdd cd tu md fad sd
imbrac mantaua sdrdcdcioasd a iilozoiului I», ci si pe ucenicul sdu Cleant,
care noaptea sdpa flntlni pentru ctyiva bdnufi, din care sd poatd trdi, dar
9i ca sd-si plateascd ziua lecfiile de tilozofie. $i tot asa nu inceta deioc
sA admire pe Diogene pentru iaptul cd fdcea orice numai sd nu pretindd
de la viafd mai mult declt dd natura, incit intr-o zi a aruncat din mind
cupa de lut, cdci invdtase de la un copil cd tot asa de bine se poate bca
fi clnd te pleci sd-tf iei apd In cdusul palmelor. Iatd, dar, ce mustrdri si
lnfruntdri fi-ar putea lace sora mea, sdrdcia, cu care md obisnuisem in
casd si pe care ai alungat-o acum prin bucatele cu care m-ai incdrcal
tu. ?i ti-as mai putea spune vorbe si mai grele : dacd te mai prind pe
aid am sd-ti dovedesc cd traiul ce 1-ai pus pind acum pe mine seamdna
culuxul sicilienilor si cu pldcerile sibaritilor italieni» 20 .
Desigur, nu toate epistolele sint scrise cu aceeasi cochetdrie. Multe
din ele sint adevdrate tratate cu continut istoric, ascetic, moral, dogma-
tic sau canonic. In aiard de ordinea cronologicd, in care ni le-au pre-
zentat cdlugdrii maurini in secolul XVIII, ordine care a rdmas in mare
aceeasi pind azi, s-a incercat de cdtre editorii si traducdtorii in greaca
modernd 20 bis si o clasare a epistolelor dupd confinutul lor. E adevdrat
cfi aceastd grupare nu e usor de intocmit si nici deplin eficientd, intrucit
multe din epistole contin material diferit. Totusi, pentru a ne da seama
in general de cuprinsul celor 366 de epistole pe care le prezentdm, e
[ bine sd incercdm si noi o grupare similard.
[ Pentru mediul familial si in general despre relafiile cu rudeniile
f" kale Vasile nu ne-a ldsat, din pdcate, informant prea bogate. Vom amin-
| li totusi cd in cele patru epistole mari cu numerele 204, 207, 210 si
I iB23 se descrie intre altele foarte pe scurt atmosfera religioasa in care
i a crescut ierarhul si iniluenta binefdcdtoare, pe care a exercitat-o asu-
\ pta lui Sfinta Macrina cea Bdtrind. Mai amintim apoi, alte trei epistole,
care ne infafiseazd un anumit aspect privitor la raporturile Sfintului
Vasile cu unele din rudeniile sale. E vorba de intreita *fraudd» comisd
de Grigorie (viitorul episcop de Nyssa) pentru a impdea pe iratele sau
ajiins de curlnd arhiepiscop la Cezareea cu bdtrinul lor unchi, numit
tot Grigorie, care-si avea scaunul de episcop undeva nu departe de
metropola Capadochiei. Nu stim care a iost motivul supdrdrii dintre ei,
poate invidia sau lipsa de condescend fafd de noul lor superior ori
20. Epist. 4.
20 bis. In colectia ^EXXrivec naxepec zi\<z ExxXriaiae : M. BaaiXstoo "Ep7a», 3 vo-
lume, ingrljite de o echipa de cercetatori sub conducerea prof. P. Hristu si St. Sakkos,
Tesalonic, 1972—1973.
100 irlNTUL VA1ILB OIL MAM
poate si o lipsd de tact din partea proaspdtulul arhlepiscop. Orlcum, ln-
tre eplscopli sufraganl se va fi simtlt o opozifie oarecare fa\d de Vasile,
mai ales dupd ce se dusese zvonul cd prin presiunile prefectului Modes-
tos din anii 371 — 372 se auzise cd Sfintul Vasile va ii exilat. In aceastd
situatie «naivul» {rate (Grigorie) pldsmuieste In trei rlnduri cite o scri-
soare ca venind din partea unchiului si cerlnd Impdcarea lor. Ne putem
lnchipui reacfia Slintului Vasile. «Cum sd atribui numai naivitafii tale
asemenea tapte ?» li scrie el. «lnseldciunea a lost descoperitd abia in
clipa clnd episcopul insusi mi-a spus cu gura lui cd. nu el a scris-o. Ce
lei de minte slabd poate li aceea care dupd prima si a doua greseald, ii
dd drumul tot necontrolat si la a treia ?». Dupd *sapuneala» aceasta,
Sfintul totusi rdspunde, incheind scrisoarea adresatd fratelui Grigorie 21 ,
cd se duce bucuros la intilnire cu unchiul, cdruia (dupd ruperea ghetei),
li scrie doua scrisori 2Z de condescendenfd de la superior la inferior, ex-
primlndu-si bucuria impdcdrii («dacd pdcatele mele sint cauza celor in-
tlmplate, tie ca din clipa aceasta sd inceteze amdrdciunea mea») •, iar in
cealaltd epistold dupd ce «de curind» 1-a cercetat, il roagd «sd aibd grijd
de el» ca o rudd apropiatd ce este.
Despre relatii cu prietenul Grigorie de Nazianz ne vorbesc patru
epistole : 2, 7, 14 si 11. Cronologic se pare cd cea dintii a fost redactatd
cea de sub numdrul 14, in care ii aduce aminte prietenului de fdgdduinta
tdcutd incd indatd dupd intoarcerea de la Atena cd i se va aldtura in
viata de retragere de pe valea Irisului. Celebrd este in aceasta epistold 23
descrierea locului unde s-a gindit sd-si gdseascd «asezarea pentru toata
viata» u . In altd epistold iS , scrisd credem in preajma hirotonirii, Sfintul
Vasile cerea prietenului sdu sd se «dedice cu totul apdrdrii adevdrului
crestin». Era vremea cind el lucra la redactarea tratatului «Contra lui
Eunomiu», prima sa scriere. Cea mai extinsd dintre epistolele adresate lui
Grigorie este cea de sub numdrul 2, care e o adevdratd pravild sau in-
dreptar spiritual al monahului, care cautd sd practice «filosofia inaltd»
a slujirii integrale a lui Dumnezeu si a omului. Cu epistola 11 redactatd
In anul 311 incep sd se desprindd deja marile frdmintdri de ordin spi-
ritual si administrativ in care ierarhul nostru cere si mai energic prie-
tenului sd nu dea ascultare bdtrinului episcop din Sebasta Armeniei,
Eustatiu, care fusese si pentru Vasile unul din organizatorii monahismu-
lul In Asia Mica, dar care alunecase acum spre orientdri ariene, si-i
spune «lasd pe oamenii acestia in treaba lor si vino sd lucrdm impreund
21. Epist. 58.
22. Epist. 59 $i 60.
23. Epist. 14.
24. Epistola era scrisS prin anul 360, ctnd nu era inca nici preot.
25. Epist. 7.
■cmiom 101
in lupta care ne asteaptd». Era epoca celei mai infocate persecutii re-
gizate de regimul Impdratului Valens, care nu s-a rusinat sa Incarce pe
o corabie pe 80 de episcopi care apdrau linia crezului ortodox de la
Niceea si sd-i Inece In mare 26 . Erau anii cind pentru a fringe curajul
marelui ierarh din Cezareea Capadochiei, care n-a vrut sd se piece noi-
lor curente, i s-a dezmembrat in doua arhiepiscopia ca sd-i sldbeasca
autoritatea, asa cum ne istorisesc multe din eplstolele Sfintului Vasile.
Un mare numar de epistole au conjinut amical, de recomandare §i
de interventie. A fost una din trdsdturile fundamentale ale caracterului
s&u de mare pastor al Bisericii, un om de acfiune prin excelentd 27 ,
cceasta o dovedeste felul in care a stiut sa vorbeascd oamenilor si cum
s-a priceput sd-i atragd spre initiative bune si mari. Asa cum a stiut fo-
losi ca pufini altii si mostenirea culturii clasice, asa intilnim in eplsto-
lele sale pagini neintrecute in care, ca si in asezdmintele sale filantro-
pice, stia sd vind in ajutor unor nedreptdtfti sau unor nevoiasi, idrd s&
figneascd pe unii si tdrd sd linguseascd pe altii.
lata, de pildd, ce scria unui guvernator al Capadochiei! 28
«Cind ti-am primit epistola am incercat un sentiment straniu : in
clipa in care am pus mina pe ea aveam senzatia cd primesc un comu-
nieat oticial si in timp ce desfdceam sigiliul de ceard ca sd citesc m-a
apucat o teama ca si cum m-as ii asteptat la o sentinta de osindire, asa
cum primeau spartanii in vremea veche». «Dupd ce am citit textul scri-
sorii am inceput sd rid de-a binelea, nu numai pentru cd nu-mi trimiteal
nimic periculos, dar si pentru cd am inceput sd-ti compar scrisoarea cu
a unui al doilea Demostene», dupd care i-a cerut sa ia mdsuri impotriva
imor rduidcdtori care au comis lurturi pe o mosie a lamiliei din satul
Annisa.
«De ce nu scrii ?» (intreabd in altd epistola pe soiistul Leontiu, fost
coleg de scoala) 29 , cdci se stie doar cd «un sofist n-are alt lucru decit sd
scrie ? Mai mult, pretextind cd {i-e lene sd pui mina sd scrii, nu tf se
va cere nici sd scrii pentru cd un altul ifi poate lua locul la masa de
scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba ta, pentru cd atunci cind ea
nu vorbeste, va face acest lucru careva din cei apropiatf ai tdi. Iar dacd
nimeni din ei nu-i de fata, atunci poti sta de vorbd cu tine insuti, dar in
orice caz nu vei tdcea, cdci esti doar in acelasi timp si sofist si attic,
dupd cum nici privighetorile nu mai tac din clipa in care primdvara le
26. Socrate, Istoria bisericeasca, IV, 16.
27. Epist. 74 — 76. P. Alland, Basile de Cezaree, in «Dictionnaire de Theologie
Catholique» II, 444 — 445.
28. Epist. 3.
29. Epist. 20.
102 ■I'INTUL VAIILB CBL MARE
tot Jndeamnd sd cintc». «Dar acum sd vorbesc despre altceva. Ji-am
trlmis o lucrare scrisd de mine lmpotrlva lui Eunomiu. Ai putea-o socoti
drcpt incercare copildreascd, ori ceva mai serios declt asa, — vei ju-
deca singur». Semnaleazd-mi ce observi in ea, «cdci mai ales prin aceea
so deosebesc prietenii de lingusitori : unul vorbeste numai ce stie cd
piace, pe clnd celdlalt nu ezitd sd spuna si cuvinte care supdrd».
Felicitlnd altddatd pe un inalt dregdtor, cu ocazia intidrii lui in
slujbd, Sflntul Vasile cere sd tie scutit de ddri un bdtrln care-si pier-
dusc singuml lecior, rdmlnlnd acum cu grija de a hrdni si pe nepotul sdu
In vhstd de abia citiva ani so . Se stie cd listele de ddri se revizuiau destul
de des In Imperiul Bizantin. *Presupun, zice ierarhul, cd nu acest mic
prune va ajunge sd facd parte din senatorii care vor propune stingerea
ddrilor ori vor pldti solda militarilor si nici nu va fi nevoie ca tocmai
perii albi ai acestui nenorocit mosneag sd He din nou necinstiti» (prin
astiel de mdsuri nedrepte).
Cdtre prefectul Modestos, eel care-1 amenintase in anul 371 cu exi-
lul, Sflntul Vasile adreseaza in anul urmdtor urmdtoarele rinduri Sl :
«dacd chiar mdrinimia Ta mi-a ingdduit sa-fi scriu, atunci te rog sd
acorzi in duhul adevdratei iubiri de oameni izbdvirea acestei regiuni
agricole nenorocite, reducind la o cotd acceptabild obligatiile pe care le
au pentru Intretinerea armatei locuitorii din regiunea de granlld a mun-
(ilor Taurus».
Sau un alt fragment 3Z ; «A? vrea sd intreb pe cei care mereu siciie
urechile Tale loiale : ce gresim noi fafd de cei mai mari dacd ne admi-
nlstrdm noi bisericile ? Aducem vreun prejudiciu cuiva cind ridicdm
Dumnezeului nostru cite un locas de rugdeiuni sau clnd ridicdm spitale
si aziluri pentru strdinii sau pentru bolnavii care tree pe aici ? Sau cind
facem locuinfe pentru infirmieri, pentru medici, addposturi pentru ani-
malele de povard, atelierele pentru muncitori si tot ceea ce mintea ome-
neascd a putut ndscoci pentru menfinerea unei vietf onorabile ?».
Alteori intervine sd fie redus numdrul prea mare de cai sechestrali
pentru muncile publice 3S .
Prin clteva rinduri, Sfintul Vasile exprimd multumiri unei vdduve
mai Instdrite pentru cd i-a impmmutat catlrii, folosifi probabil la lucrd-
rile a.^ezdmintelor lilantropice 3i . Patrologul J. Quasten a constatat cd
30. Epist. 84.
31. Epist. 110.
.12. Epist. 94, cStre Hie, guvernatorul Capadochiei.
.13. Epist. 303.
34. Epist. 296.
BCRmoni 103
din cele 366 eplstole 72 sint amlcale, iar 66 de iecomandare, deci un
numdr apreciabil 35 .
Un numdr de 18 epistole sint de consolare, de Imbarbatare 36 . Si cu-
vintul de consolare se indreaptd nu numai In cazuri de pierdere fizicd
sail deces al unui sof (de pildd cazul cu pierderea sopei lui Nectarie, vi-
itorul arhiepiscop de Constantinopol, ep. 4), sau a unui copil, ci si de
pierdere a unui pastor dintr-o comunitate oarecare. Asa avem cazurile
relatate de epistolele 28 si 29, cu ocazia morfii episcopului Musonios din
Neocezareea, respectiv Vasile de Ancira, apoi de epistola 62 pentru epis-
copia de Parnasos, dar avem si de Imbdrbatare si chemare caldd spre
unitate si simtfre ortodoxd, asa cum a iacut-o In epistolele 101, 134, 140,
238, in care depllnge lipsa de unitate suileteascd in comunitdfi fruntase
ca Alexandria (unde Sflntul Atanasie murise la 2 mai 373), ca Antiohia,
unde schisma dura de aproape 40 de ani, Neocezareea si Nicopole, unde
spiritul de rivalitate si partid a adus multd amaraciune In sufletul ma-
relui ierarh, care, cu toatd sandtatea lui subrezitd, cduta sd adune, so.
mingiie, sd ridice moralul tuturora.
Nu i-au scdpat acestui neintrecut pastor atenfii si de genul celei
amintite in epistola 206 in care mingiie pe episcopul Elpidiu, care-si
pierduse un nepot, dar nici fapte ca acelea din epistolele 256 — 257, in
care cautd sd mingiie pe niste cdlugdri prigoniti de arieni.
Fara indoiald cd cea mai importantd categorie de epistole sint cele
cu continut istoric-documentar in care trebuie sd Incadrdm numeroasele
scrisori trimise Sfintului Eusebiu de Samosata, confidentul sau eel mai
apropiat, cdruia ii adreseazd nu mai pufin de 22 epistole, apoi lui Me-
letie de Antiohia cdruia ii adreseazd sase epistole, Amiilohiu de Iconium,
poate eel mai apropiat colaborator nu numai pe tdrim strict bisericesc,
dar si pe eel literar, cdtre care ni s-au pdstrat 11 epistole, Sfintului Ata-
nasie al Alexandriei, cdruia i-a scris de 6 ori, Diodor din Tars cu 2
epistole, Epifanie de Cipru cu o epistola, Asholiu de Tesalonic si 3m-
preuna cu el credinciosii de la Dundre, cdrora le-a scris patru epistole,
spre a nu uita multele epistole In legdturd cu episcopii si credinciosii
din Armenia Mica si Pont, locul unde si-a petrecut el copildria, lata de
Care se simfea toarte apropiat, dar cu care a si avut multe framintdri si
amdrdciuni chiar din partea unor vechi colaboratori ai sai, cum a lost
35. Quasten, Initiation aux Peres de l'Eglise, vol. Ill, Paris, 1963, p. 320. Cele
amicale sint : 1, 3, 4, 7, 12—14, 17, 19—21, 27, 56—58, 63—64, 95, 118, 123—124, 132—
135, 145, 149, 150—158, 162—165, 168, 172—176, 181, 184—186, 192—196, 198, 200—201,
208—210, 232, 241, 252, 254—255, 259, 267—268, 271, 278, 282, 284, 285, 320, 332—334.
Cele de recomandare si de interventie : 3, 15, 31—37, 72—78, 83—88, 96, 104, 108—112,
137, 142—144, 177—180, 271, 273—276, 279—281, 303—319.
36. Num. 5, 6, 28—29, 62, 101, 107, 139—140, 206, 227, 238, 256—257, 269, 300
—302.
104 SrlNTUL VAIII.IC ckl make
Euscblu de Scbastu si chlar rudenla sa cplscopul Atarvios do Neoccza-
rcca, in sflrslt cci mai depdrtall ca distantd si care s-au ardtat din pdcate
dcstul de reel si de distanfi ; cplscopii din Italia si Galia, cdrora le-a ce-
rut (In 7 epistole) concursul pentru a face /a/d asalturilor ariene si mai
ales a lichida schisma din Antiohia care dura de atltea decenii din pd-
cate si din vina lor, cdci n-au susfinut pe episcopul local (Meletie), ci
pe un episcop apusean (Paulin). Cititorul e rugat sa. citeascd si sd reci-
t cased acesie emofionante apeluri pentru revenirea la unitate si pace in
Biserici, la care chiar si clnd scria unor simpli soldati 57 , studenti 38 , cu-
noscutf, dintre ei mari dregatori, cum era comitele Terenfiu 39 , marele
medic Eustafiu 40 , dar si calugdri si c&lugdrite 41 , v&duve 42 , agenti fis-
call w , tuturora Sflntul Vasile cduta sa le presare in inimd, Intr-un veac
In care discupile teologice ajunseserd o adevdratd pasiune, evlavie ade-
v&ratd, pentru cd, dupd cum zice Jnfr-una din epistole, in Joe sa se rd-
mlnd la *teologie», care trebuie sd insemneze preamdrirea lui Dumne-
zcu, s-a translormat intr-o «tehnologie» u . Se stie cd nefiind stabilit incd,
prin sinod, in{elesul clar al termenilor «usia» si «ipostasis», acum cind
episcopul Apolinarie de Laodiceea insinua denaturarea doctrinei hristo-
logice, care va hdminta mai tirziu intreg Rdsdritul crestin, iar rdtdcirea
lui Eunomiu si a lui Macedoniu nu vedeau in Duhul Slint mai mult decit
o fdpturd a lui Dumnezeu, strddania impresionantd a marelui Vasile, care
in bundtatea lui preconiza reprimirea in comuniunea Bisericii chiar si a
urienilor, care nu infelegeau toate implicafiile lui «omousios» doar sa
declare cd primesc formula niceeand, va reusi totusi sd pregdteascd at-
moslera de la sinodul II ecumenic desi atunci el nu va mai ii in viafd.
Vor rdsuna neuitate cuvintele prin care se deplingea sifuafia neno-
rocitd in care ajunsese Biserica : «ndpasta ratdcirii ariene nu se reduce
acum doar la doud-trei biserici, ci-si intinde pustiirile ei de la granifele
Iliriei si pind la Tebaida Egiptului. Trufia oamenilor, care nu mai cu-
nosc frica de Dumnezeu, urcd in primele rinduri. Demnitatea preofeascd
a dispdrut, lipsesc pdstorii care sd indrume cu infelepciune turma lui
Hristos, in vreme ce vindtorii de mdriri folosesc banii bolnavilor... sub
masca luptei pentru ortodoxie, mulU isi ascund dusmdniile personale... tn
multe locuri mirenii fug sau sint fugdriti din biserici si, printre suspine
37. Epist. 106.
38. Epist. 276, 300.
39. Epist. 99, 105, 214.
40. Epist. 151, 189.
41. Epist. 44—46, 52, 123, 154, 173, 295 etc.
42. Epist. 10, 107, 174, 283 etc.
43. Epist. 88, 142, 284, 285, 299, 312—313.
44. Epist. 90, 2.
■CIU1QH1 105
si lacrimi, Inaltd alarH, pe clmp, sau In pustietdti, miinile IntrebQtoare
cdtre Dumnezeu» * 5 .
In astiel de vremuri de restriste, Siintul Vasile cautd si gdseste pri-
lejuri sd intdreascd credinfa preotilor din comunitdfile rdmase idrd pas-
tor, de multe ori chiar si a mirenilor insisi, imbdrbdtindu-i cu mflacarare
cd ziua biruintei nu va intirzia. Asa se aude cuvintul din Nord pind in
orasele de Iingd Mare 4fi , in Samosata, Berea, Chalchida si Edesa Siri-
ei i7 , in Coloneea, Nicopole, Satala si alte orase din Armenia Mica si dirt
Pont. «Con)ur pe orice om temdtor de Dumnezeu si care asteaptd ju-
decata lui Dumnezeu sa nu se lase dus de invdtaturi strdine», zicea el
intr-o epistold adresatd celor din Sozopole 48 . «Nu va inecafi la mal, mai
sint doar citeva zile pind cind toate se vor indepdrta» * 9 , spunea el in
alt loc.
Pentru noi, romdnii, in aiard de «Scrisoarea Bisericii din Gotia cd-
tre Biserica din Capadochia» , care vestea Marelui Vasile modul cum a
patio-iit Siintul Sava de la Buzau, rdmin tot atit de mult grditoare cele
patru epistole 50 care au in vedere stdrile de lucruri din Biserica stid-
romdnd si prin care Siintul spunea : «Cind am vdzut pe atlet f = Siin-
tul Sava), am tericit pe indrumdtorul lui, pentru cd a pregdtit pe multi
a lupta pentru credin{d» 51 , cdci, mai adaugd el, «m-am imbogatit su-
tleteste gustind cu bucurie cele scrise despre un martir luptdtor in pa-
mint barbar» 52 peste Dundre.
Ar trebui sa stdruim prea mult subliniind in chip deosebit impor-
tant epistolelor la adincirea concepfiei lui moral-ascetice, la precizarea
crezului sdu dogmatic ori la indrumdrile lui hotaritoare pe t&rlm litur-
gic §i canonic.
Cum spunea si in altd parte 53 «omul nu-i animal monastic». Chiar
dacd a caldtorit peste mdri si fdri 54 , trdsdtura iundamentald a crezului
sau ascetic se apropie totusi mai mult de monahismul sirian decit de eel
egiptean, al lui Pahomie. Marturiseste el insusi acest lucru atunci cind
45. Epist. 92, 2.
46. Epist. 203.
47. Epist. 219—222, 224.
48. Epist. 261, 3.
49. Epist. 243.
50. Epist. 154, 155, 164, 165.
51. Epist. 164.
52. Epist. 165.
53. Migne, P.L., 31, 917.
54. Epist. 204, 6.
100 MTtNTUL VASil.tt CKL MAflK
recunoaste In Eustatlu de Scbasla pc primul sdu lndrumdtor M . Chinr
si In tratatul sdu *Cdtre tineri» Sflntul Vasile preconiza o teologie a
ascczel. De aceca, pe bund dreptate, s-a afirmat 56 cd Epistolele 2 si 22
(.u multele lor citate biblice sint minunate incercdri de fundament are
biblicd a vederilor lui ascetice. Tot asa ne 3/iva/d si alte epistole 57 . in
schimb, fata de exagerdrile lui Eustafiu de Sebasta, care vedea in mo-
nahlsm o via/d dusd numai in retragere eiemiticd si in rugdeiune (ma-
sallunlsm), Sllntul Vasile recomandd munca si rugdeiunea, departe de
llnia anahoreticd si legatd mai mult de viafa sociald 58 .
Pentru viaja liturgicS de mare insemndtate sint cele relatate in-
dcoscbi in doud din epistolele sale, in care se descrie rinduiala celor
sapte laude si a cintdrii alternative, asa cum se obisnuia intr-o forma
destul de avansatd pentru veacul al patrulea 59 .
S-au bucurat de o apreciere rar intilnitd in istoria vietii duhovni-
cesti : rinduielile canonice stabilite de Sfintul Vasile nu numai in cele
trel *epistole canonice» m , care cuprind sub forma celor 92 canoane
normele pedagogice si educative care au intrat in legislafia Bisericii
Rds&ritene, bucurindu-se de o apreciere neintrecutd si intrate ca atare
$i In viafa spiritualti a popoarelor ortodoxe ei , ci si multe alte epistole
care prevdd norme morale si de drept de o raid disciplind. Merita sub-
Hnlat Intre altele principiul ca epitimia sau canonul sd nu se dea dupd
cantitate, ci dupd intenfia penitentului S2 . La fel se apreciazd concep-
lla sa superioard despre post es . Patrologul J. Quasten enumerd nu mai
putin de 41 de epistole confinind indrumdri canonice si moral-
ascetice 64 .
55. Eplst. 223, 2.
56. J. Gribomont, Le monachisme au TV-e siecle, in «Studia Patristica», II.
57. Eplst. 181, 116—117, 229.
58. A se vedea J. Gribomont, Saint Basile, in «Theologie et la vie monastique»,
Paris, 1961, p. 109—110.
59. Epist. 204, 207.
60. Epist. 188, 199 si 217.
61. Ralli-Potli, Sintagma slintelor ?/ dumnezeie$tilor canoane, vol. I, Atena, 1852
(tn 1. greacft), Indreptarea Legii, editia Academiei R.S.R., Bucuresti, 1962. Pitra, Juris
ecc/es. Graecorum historia et monumenta I, Roma, 1864. N. Milas, Canoanele Bise-
rtcll Ortodoxe II, 2 p. 39 — 149 ; K. Bones, Cele trei epistole canonice ale Stintului Va-
sile eel Mare, In «Byz. Zeitschrift», 1951, p. 62 — 78. I. Ivan, Opera canonica a Siintului
Vasile eel Mare si importanfa ei pentru unitatea Bisericii crestine, in vol. *Sfintul
Vasile eel Mare», Bucuresti, 1980, p. 355—377.
62. Epist. 240.
03. A se vedea can. 20.
64. Epist. 2, 10—11, 14, 18, 22—26, 49—65, 83, 85, 97, 106, 112, 115, 116, 173,
174, 182—183, 219, 220—222, 246, 249, 251, 277, 291—299, 366.
■cmsom 107
tn canonul 84 se spune la un moment dat : «Temlndu-ne de dreapta
judecatd si avlnd mereu inaintea ochilor ziua cea intricosatd a ras-
pldtirii Domnului, noi nu vrem sd pierim deodatd cu cei ce trdiesc in
pdcate, drept aceea sd-i indrumdm pe tofi cei incredinfafi noua... sir-
guindu-ne sd ne mlntuim sufletele», un adevdr pe care-1 repetd foaite
adeseori in epistolele sale, care ne oferd astfel eel mai bogat material
atit pentru cunoasterea vietfi lui, clt si a multor aspecte din viata spi-
ritual a vremii.
Dintre cele peste 20 de epistole cu continut dogmatic, — desi ele-
mente de acest soi intllnim In mult mai multe din ele 65 — , amintim
clteva pasaje mai semnificative.
Epistola 9, datlnd din vremea retragerii la Annisa (anul 361 — 362),
e adresatd unui vechi cunoscut cu numele Maxim Filosoful, cdruia ii
face o expunere a felului in care s-a rdspindit erezia antitrinitard si
anume din pricina neputintei episcopului Dionisie eel Mare al Alexan-
driei (258 — 268) de a combate erezia lui Sabelios, care spunea cd in
Stlnta Treime nu ar ii trei persoane, ci ar ii numai una, care odatd ar
apdrea ca Tata, f= Creatorul), altd data ca Fiu f= Mintuitorul), iar alta
data Duh Stint (= Siintitorul). Vrind sd combatd acest antitrinitarism
modalist, Dionisie a trecut In extrema cealaltd, idcind, zice Siintul Va-
sile, «ca un grddinar care vrind sd indrepteze un pom tindr crescut
strimb il rdsuceste silit incit trece tocmai in sens contrar», idcind aluzie,
desigur, la antitrinitarismul monarhic al lui Pavel de Samosata, care
coniunda fiinfa cu persoanele.
Epistola 52 e adresatd unor cdlugdrife care nu erau nici ele in clar
cu deosebirea intre (Unfa si persoane, de aceea li se dau ldmuriri in le-
gdturd cu termenul «deofiintd», insistind si asupra divinitdtii Duhului
Sfint dupd formula urmatd si in trataul «Despre Duhul Sfint», ca noi
*trebuie sd credem dupd cum ne-am botezat si sd ne botezam dupd
cum credem», alirmind prin aceasta egalitatea iiintiald a celor trei per-
soane treimice.
Epistola 105 adresatd liicelor comitelui Terenfiu, care erau dia-
conife rivnitoare in apdrarea credin\ei, vorbeste cam tot de aceleasi
probleme.
Despre dumnezeirea Duhului Sfint ne vorbeste Siintul Vasile in
multe alte locuri, accentuind indeosebi faptul ca dacd n-ar fi in El pu-
65. Intre ele amintim in chip deosebit cele de sub nr. 8 si 38, desi unii le atribuie
fratelui sSu Grigorie.
108 ■MNTUI, VA8I1.K CBL MARE
tore dumnezelascd nu s-ar putea explica In general cresterea si dezvol-
tarea Biscricli In lume 6<s .
O importantd deosebitd prezintd epistola 125, care este o mdrturisire
de credinfd semnatd de mai multf episcopi, intre ei si de Eustatiu de Se-
bosta, vec/ii admirator al lui Arie si foarte nestatornic In ale credinfei,
Intre altele sustinlnd cd Duhul Silnt ar ii numai fdpturd, nu Dumnezeu.
Dar cele mai importante sint cele 4 epistole adresate Sfintului Amfi-
lohiu de Iconium 67 , in care Sfintul Vasile rdspunde la o serie intreaga
de Intrebdri de ordin apologetic, moral si dogmatic. Astfel : despre pu-
terea de cunoastere a rafiunii omenesti, despre fiinta si energiile di-
vine, despre fiinta si ipostas, despre cunoastere si credinfa, despre destin
?i Providenfd, despre egalitatea iiintiala a persoanelor divine.
Din atenpa deosebitd pe care o purta monahilor Sfintul Vasile tri-
mite ascefilor de sub indrumarea sa 68 o lungti scrisoare in care le atrage
atenjia sd nu se increadd in calomniile care circulau la adresa lui, e
drept si din pricind cd nu propovaduiau cored credinfa despre deofiin-
fltnea Fiului si a Duhului Sfint cu Tatdl, dar poate si mai mult din pri-
cina intrigilor si a intereselor personale, incit au incercat sd introducd
$1 doi spioni printre cdlugarii din asezdmintul Sfintului Vasile, care spoi
au fost demascafi ca Hind o acfiune nedemnd a episcopului Eustatiu.
O altd inscenare nedemnd a acestui Eustatiu este invinuirea adusd
Sfintului Vasile cd ar intrefine relatii cu Apolinarie si ar susfine chiar
Invdfdturi ale acestuia, intrucit ar exista si unele dovezi scrise pe care
Eustafiu le-a si multiplicat, raspindindu-le printre cei prezenti la intru-
niri I Amdrlt peste masurd, marele ierarh rdspunde mai intii intr-o lun-
gd epistold adresatd direct lui 69 , dar in acelasi timp plingindu-se de
*lipsa de bund credinfd» si de duplicitatea acestui om, revine in multe
din epistole asupra acestor «relatii» care ar fi existat intre el si Apoli-
narie. Mai tirziu, Sfintul Vasile a cerut sd se aducd de fafa dovada ori-
ginald a scrisorii, care de fapt era numai o copie falsificatd. In al doilea
rind, el recunoaste cd a scris acelui om inainte cu 20 — 25 de ani, dar
numai o scrisoare confinind simple salutdri, fdrd sd fi susfinut vreodatd
66. Epist. 113—114.
67. Eplst. 233—236.
60. Eplst. 226.
69. Epist. 223. Istoricul Socrate (1st. bis. I, 3, 14) afirma ca unii spun ca Eustatie
or fl nutorul AsceMcon-ului lui Vasile. N-am putut avea la IndeminS studiile lui
J. Grlbnmont, Uistoire du texte des Ascetiques de Saint Basile, Louvain, 1953.
•cwwom loo
Vienna din *lnv&l&tuiile stricate» ale acestui eretic. Dai inscenaiea se
vede cd a avut un ecou destul de puternic intre contempoiani, Inclt
multf dintie corespondent!, episcopi, cdlug&ri, preofi ori simpli laid il
Intreabd 70 . Iatd ce declaid el in sciisoarea c&tre pieotul Genethlios :
«Niciodata pind acum nu m-a chemat nimeni vreme de atifia ani sd md
Judece cd as fi suspnut asa ceva. N-am sen's, nu apiob astiel de rdtdciii
(ca ale lui Apolinarie) si le anatematizez chiai, pentru cd el confundd
jpostasele ca si Sabelios» 71 .
In general, cum am mai amintit, Siintul Vasile a luat asupra sa, In-
cepind cu anul mortfi Siintului Atanasie (2 mai 373), rolul de condu-
ctor al apdrdtoriloi crezului ortodox stabilit la Niceea, incercind sd
adune intr-un front unic toate grupdrile separate ale Bisericii. Din pd-
cate, reacfiunea atingea etapa maxima de prigoand. Grigorie de Nyssa,
fratele Siintului Vasile, urma sd fie si el arestat 72 . Unul din vechii apd-
rdtori ai crezului niceean Marcel de Ancira a gresit, imbratisind pdreri
upr opiate de ale lui Sabelios si Apolinarie. Epistolele 243 si 263 descriu
ultimele incercdri disperate ale Sfintului Vasile catre papa Damasus si
cdtre episcopii apuseni pentru a-i veni intr-ajutor. Sinodul de la Cizic din
anul 376 agravase si mai mult situatia. Noroc cu precipitarea evenimen-
telor, care au adus si moartea lui Valens, in anul 378, si care va in-
semna rechemarea din exil a tuturor episcopilor in frunte cu Eusebiu de
Samosata, cdruia Sfintul Vasile i-a asigurat si acolo, in Tracia, unde fu-
sese surghiunit, trimiterea regulatd a corespondentei 7S .
Peste toate amardciunile nu trebuie sd uitdm opera caritativS, spri-
jinitd cu tot entuziasmul de Sfintul Vasile. Scrisorile 27 si 31 ne infor-
meazd despre activitatea lui in timpul foametei din anul 368. Intr-o e-
pistold el invitd pe Siintul Amtilohiu de Iconium sa-i viziteze azilul de
sdraci n , iar din alte epistole 7S aflam cd si la fard horepiscopii sdi (epis-
copii de la fad) organizaserd astfel de asezaminte de binefacere 76 . Astfel
de lucrdri il ajutau pe stint sa-si uite accentele de mizantropie 77 sau de
susceptibilitate exageratd de care dadea uneori dovadd, poate din pri-
70. Epist. 129, 131, 224, 244, 263, 265.
71. Eplst. 224.
72. Epist. 100, 225, 237.
73. Epist. 141, 223, 239, 268.
74. Epist. 175.
75. Epist. 162, 163, 164.
76. Epist. 53, 54.
77. Epist. 244.
J JO ■rlNTUL VAilLlC C1L MAHK
clua sdndtdtii lui gteu lncercate, dar desigur si din cauza nimicniciei con-
tcmporanilor.
De altiel va rdmine pentru de-a puturea strddania sa pilduitoare de
ajuturarc, de apdrare si de ocrotire a intereselor tuturor celor ce-1 soli-
citau. In aceastd categoiie se grupeazd cele mai multe din epistolele
sale, pe care cititorul ar ti bine sa le aiba sub ochi in mod deosebit
sprc a Intelege mai usor de ce acest siint ierarh a piimit inca de pe
c.Uxd era In trup supranumele de «cel Mare». De aceea gdsim potrivit
dc a Insira 7S chiar si numai cu numarul aceste epistole : 15, 32 — 33,
35- -37, 73, 83—85, 88, 96, 104, 107—111, 142—143, 147—149, 177—180,
273—276, 280—281, 284—299, 303, 305—309, 311—313, 315—319.
JVu vom avea deplin rotunjitd personalitatea Sfintului Vasile dacd
nu vom lua In atenta considerare munca sa de disciplinare a clerului si
In general de imbundtdtire a moralitdtii tuturor credinciosilor incredin-
tali lui spre pdstorire. Clasice au rdmas cuvintele lui prin care comba-
te simonia : «Mi s-a umplut sufletul de durere atlind acest lucru care nu
p&rea de crezut. Dacd dupd ce va primi scrisoarea mea va mai sdvirsi
vreunul asemenea fapte, acela va trebui sa fie indepartat de la altar, cdu-
tlndu-si loc altundeva» 79 .
Ne putem Inchipui cum vor ii sunat in urechile multora cuvinte ca
ucestea : «Mult ma intristeazd faptul cd de acum canoanele Pdrintilor
au ajuns sd fie trecute cu vederea», scrie el horepiscopilor. «Sd curdpti
In lntregime Biserica, scoflnd din sinul ei pe cei nevrednici, iar in viitor
sd nu primitf decit pe cei vrednici» 80 .
Cam atit am crezut necesar sd spicuim din multimea epistoleloi
sale spre a intelege de ce au zis multi din cei care i-au apreciat scrisul
cd epistolele formeazd «fdrd indoiald partea cea mai importantd a acti-
vitdtii literare a Sfintului Vasile» 81 .
Pentru cd, in fond, In ciuda «neindrdznelii $i timiditdtii tipice» 82 tie
care vorbeste Intr-o scrisoare, oriclt de mult s-ar scrie despre viafa si
opera acestui om, totusi ai impresia cd n-ai spus destul si cd mereu rd-
min si altele care ar trebui spuse.
Despre limba epistolelor Sfintului Vasile s-a scris cu elogii. Cu toate
cd se InWnesc in scrisul sdu si unele expresii folate, unele din ele cu-
prinzlnd expresii compuse din 2 — 4 cuvinte M sau unele provincialisme,
78. Y. Courtonne, op. cit., I, XI— XII.
79. Epist. 53.
80. Epist. 54.
81. M. Balanos, Patrologia, Atena, 1930, p. 30i.
112. Rplst. 48.
83. A so vodea, de pilda, In epistolele 40 §i 365 citeva speoimene de acest soi.
■cmiowi in
totusi *dintre toate operele corespondenta sa a fost cea mai ingrljitd. si
prin urmarc si cea mai cltitd» 8 *.
Pe llngd laudele pe care i le-au adus dintre contemporani Stintul
Grigorie de Nazianz si marele retor Libaniu, amintim cele spuse de pa-
triarhul Fotie 85 : «in toate sciieiile sale Vasile e excelent : abil in mi-
nuirea stilului curat, clar si just, cu un cuvlnt demn de tribuna si de ca-
tedra cea mai clasicd. Atunci cind e vorba de ordinea si de curdfia gin-
durilor, el strdluceste in primul rind, nimeni nu-1 intrece : vrea sd con-
vingd, e pldcut, sclipitor, stilul e curgdtor, spontan. In asa mdsurd con-
vinge stilul. De aceea cine ar lua ca model predicile sau scrisorile lui,
unul ca acela, In caz cd nu-i de tot ignorant, n-ar mai avea nevoie nici
de Demostene, nici de Platon». Ceea ce-i mai important decit totul, cum
Insusi declara, el nu scria ca sd afiseze, ci ca sd zideascd sufleteste 86 .
Nu-i de mirare cd un polihistor ca Erasmus de Rotterdam il socotea
eel mai mare cuvintdtor al antichitatii crestine 87 , iar un Cassiodor gdsea
in scrisul lui cea mai reusitd incercare de reinviere a stilului antic atti-
cizant 88 . Un contemporan de al nostru subliniazd si el cd «taina scri-
sului lui a constat tocmai in faptul cd a imbrdcat adevdrul vesnic al
crestinatdtii in haina frumoasd a limbajului clasic» 89 . £i totusi hotdrirea
unanimd a crestinatdtii, care a ridicat pe vremea lui Alexie Comnenul
(1081 — 1118) la treaptd de cinstire si de sfintenie deosebitd vrednicia
Sfinfilor «Trei lerarhh, a tost laptul cd in ce-i privea pe el si-a pus
*-toatd puterea pentru reclddirea Bisericii lui Dumnezeu», cum mdrtu-
risea adeseori in epistolele sale.
E drept cd in colecfia scrisorilor sale sint unele care au iost atri-
buite altor scriitori. Totusi noi am tradus intreaga colecfie de 366 epis-
iole, asa cum se alia ele in edipa Migne si in cea publicatd de Yves
Com tonne, semnalind, desigur, in locul respectiv care dintre epistole au
iost socotite neautentice sau apocriie. Iatd, dupa o publicafie recentd 90 ,.
84. A. Pueck, Histoire de la litterature giecque chretienne, Paris, III (Par, 1930).
85. Fotie, Biblioteca, cod 141 si 143, Migne, P. L., 103, 310, 420—421.
86. Epist. 135. Daca exista si destule pagini cu perioade lungi de fraze retorice,.
in schimb nu i se poate tagadui sinceritatea si buna credinia.
87. In pref. ed. din Basel a scrierilor sale.
88. Institutiones, Migne, P. L., 70, 1110.
89. St. Papadopulos, Mersul gindirii teologice a Si. Vasile, In «Mitrop. Ardealu-
lui», 1979.
,90. P. F. Fedwick, A Commentary of Gregory ot Nyssa on the 38-th Letter of
Basil of Caesareea, in «Orientalia Christiana Periodica», Roma, 1978, pag. 32. Acest
autor numara 368 de epistole atribuite Sfintului Vasile, intre ele aflindu-se si una
scrisa pe papirus.
Intrucit nu-i usor sa deduci unde se ioloseau in epistole formele pluralului de
politete si eel maiestativ am cautat o formula intermediara, mai apropiatS cititorului
de azi. Altfel era greu sS alegi intre trei astfel de termeni folositi intr-o singura-
epistoia (cf. ep. 143).
112 ■flNTUL VATLIC CtL MAHB
llsta acestor eplstole : 8, 10, 16, 39—45; 47, 50, 81, 166—167, 169-171,
189, 197, 2 ; 321 , 347—360, 365—368 si probabil 46.
Multumind Bunului Dumnezeu pentru bucuria de a putea prezenta
cltitorilor nostri cuvlntul atlt de ziditor al scrierilor marelui ierarh din
Cezareea Capadochiej, rog din toatd inima pe acest mare stint sa-mi He
Impreund rug&tor c&tre Cel de Sus pentru eventualele neajunsuri ale
unei lucrdri atlt de grele, iar Prealericitului nostiu Patriarh Teoctist ii
adrcsez cu acest prile) Intregul men omagiu de giatitudine pentru posi-
bilitatea de a putea evoca in limbajul lui duhul de mare indrumdtor
si de mare dascdl al celui care a fost Sfintul Vasile eel Mare.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Editil
1. Venefj'a 1499, sub ingrijirea cunoscutului umanist Aldo Manutius (se publicau
doar 44 epistole, intre ele si cele 22 din corespondenta cu Libaniu).
2. Hagenau (Alsacia) 1528, editor Vincent Obsopocus (cuprinde 59 epistole si 59
ale Sf. Grig. Naz.).
3. Basel, 1552 (reeditate Venetia 1536 si aceeasi Basel 1551) ingrijita de Ieronim
Frobcnlus si cu prefata de Erasmus de Roterdam (cuprindea 99 epistole).
4. Paris 1618 (reed. 1638), Ingrijita de Frontou le Due si CI. Morel, cuprindea 214
«plstole cunoscute anterior sub numele Sf. Vasile si Grig, de Nazianz, la care se adauga
«lte 214 ale Sf. Vasile. Textul epistolelor a fost confruntat si cu clteva variante manu-
scrise. In 1679 apare la Paris sub Ingrijirea lui Fr. Combefis o editie si mai ingrijita.
5. Paris 1729 — 1730 sub ingrijirea calugSrilor benedictini din ordinul Sf. Maur
jmaurlnt) J. Gamier si Pr. Maran, care publics de altfel IntreagS opera Sfintului Va-
sile In trei volume (corespondenta se aflS in volumul HI). Textul a fost controlat
dupi 9 variante manuscrise si constituie o opera intr-adevar meritorie. Au fost pu-
bllcate 365 de epistole in text paralel grec-latin si cu multe note critice. Pina ast3zi
■a rlmas In mare parte neschimbat5 cronologia epistolelor in trei mari grupe :
1) lnainte de episcopat (1 — 46).
2) din timpul episcopatului (47 — 291).
3) cu data necunoscuta si unele dubioase (292 — 366).
Editla maurina a fost reeditata numai cu text latin la Venetia, 1750 — 1751, la
Bergamo In 1793 si la Paris 1835 — 1840. Cu text grec-latin a mai fost reeditata editia
maurinS In 1839 la Paris de L. de Sinner, iar in 1857 de colectia Migne, Patrologia
graeca, vol. 32, col. 219 — 1114, care a mai sporit cu una num3rul epistolelor (366).
6. In veacul nostru s-a exprimat adeseori dorinta de a se reedita o editie critica
a epistolelor Sfintului Vasile. S-a realizat acest lucru prin reeditarea unora dintre
epistole, iar pentru toata colectia notam trei editii :
a) Yves Courtonne, Saint Basile, Lettres, 3 volume, Paris, 1957, 1961, 1966.
■CKWOIU . | [tlP
b) R. Y. Di'IcrrarUMc. Gurio, Saint Basil, the Letters, 4 volume Londra — Cam-
bridge (Mass.), ] MO 19.03.
c) 'EXXtjvjc llatifn": tijc 'ExxXijaiac : M, BooiXefovi, "Ep-ja I — III, ed. P. Hristu—
St. Sakkos, V. Psevtoga si T. Zisis, Tesalonic, 1972—1973 (cu traducere paralela In
greaca modern3).
Traduceri
1. Germane: Basilius, samiliche Werke, Kempten, 1838 — 1842.
Basilius, samtliche Werke t ausgewdhlte Briefe (97) hrg. V. Grone, Kempten, 1881.
.•■•- Bibliothek der Kirchenvater, 46, 4: A. Stegman, Kempten, 1925. W. D. Hauschield,
Stuttgart, 1973.
2. Engleze : B. Jackson, A. Select Library 0/ Nlcene and Post-Nicene Fathers oi
the Christian Church, ed. P. Scheff and H. Wace, Buffalo and New York, 1866—1900.
Reeditata in «Grand Rapids», 1952, etc. ser. 2, vol. 8 (1895), p. 109—327; R. Deferrari,
op. cit., A. C. Way, in «The Fathers of the Church», ed. R. J. Deferrari, New York,
J947, 13 (1951), 28 (1955).
3. Franceze : Yves Courtonne, Lettres, 3 vol., Paris, 1957—1966.
Studii*
^mand, Dom David, Essai d'une histoire critique des editions generates grecques et
greco-latines de St. Basile, Louvain, 1940 — 1946.
Balanos, M. S„ Patrologia, Atena, 1930 (In 1. greac3).
Bardenhewer, O., Geschichte der altkirchlicher Literatur, vol. Ill, Freiburg, 1923.
fiessieres M., La tradition manuscrite de la correspondance de St. Basile, Oxford, 1923.
Bodogae, T., Corespondenta Stintului Vasile eel Mare si str&dania sa pentru unitatea
Bisericii crestine, in volumul «Sfintul Vasile eel Mare», inchinare la 1600 de
ani de la savirsirea sa, 1980.
Bonis, K., Cele rref epistole canonice ale Si. Vasile c&tre Amtilohiu, in «Byzantinische
Zeitschrift», 1951, Munchen, p. 62—78 (in 1. greacS).
•Cavallin, A., Studien zu den Brief en des hi. Basilius, Lund, 1944.
Coman, L Gh., Patrologia, Bucure$ti, 1956.
Courtonne, Y., Saint Basile et l'Hellenisme, Paris, 1934.
DrSseke, J., Apolinarius von Laodiceea, Leipzig, 1892.
Jsmst. v., Basilius des Grossen Verkehr mit den Occidentalen, in «Zeitschrift fur
Kirchengeschichtei), 10/1896, p. 626—664.
Fialon, E., Etude historique et litteraire sur St. Basile, Paris, 1869.
■Gribomont, J., Le monachisme au IV-e siecle en Asie Mineure de Gangres au messa-
linisme, in «Studia Patristica», II, Berlin, 1957.
Hristou, P., Vasile eel Mare, Epistole, in seria «Parintii greci ai Bisericii», vol. 1 — 3,
Tesalonic, 1972—1973 (in 1. greaca).
Laube, A., De litterarum Libanii et Basilii commercio, Breslau, 1913.
Loofs, F., Eustatius von Sebaste und die Chronologie der Basiliusbrieie, Halle, 1898.
* N-avem pretentla de a prezenta o informatie bibliografica completa. In co-
mentariile fiecarei epistole am mai indicat deseori unele date bibliografice necesare.
Aid amintim doar citeva scrieri mai cunoscute. A se vedea si bibliografia mai bogata
la volumul prim al «Scrierilor» Sfintului Vasile.
8 — Sfintul Vasile eel Mare
114 SFINTU1, VASILE CEL MARE
Maas, P., Der Brielwechsel zwischen Basilius und Libanius, In «Sitzungsberichte der
preuss. Akademie d.W., Phil. hist. Klausse», Berlin, 1912.
Martin, V., Essai sur les Iettres de St. Basile Ie Grand, Nantes, 1865.
Melcher, R., Der achte Brief des Basilius ein Werfc des Evagrius Ponticus, Munster,
i. W., 1923.
Quasten, J., Initiation aux Peres de I'Egllse, III, Paris, 1963.
Rudberg, S. Y., Etudes sur la tradition manuscrite de St. Basile, Upsala, 1953.
Seeck, O., Die Brieie Libanius zeitlich geordnet, in «T. U.», 30 (Leipzig, 1906), p. 30 —
34; 468—471.
Stmtul Vasile eel Mare, jnchinare la 1600 de ani de la sdvlrs/rea sa, Bucuresti, 1980
(cu 20 de studii diferite).
Siintul Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei (329 — 379), traducere de Iosif, Mi-
tropolit Primat, Bucuresti, 1898.
Truecker, B., Politische und sozial-geschichtliche Studien zu den Basiliusbrielen,
Bonn, 1961.
Volker, H., Basilius, Epistel 366 und Clemens AJexandrinus, In rev. «Vigiliae christia-
nae», Leiden, 1953, p. 23—26.
I
SCRISORI DATlND INAINTE DE EPISCOPAT
EPISTOLA 1
C5tre Eustatfu Filozoful 1
Scrisa prin anal 356
Imi pierdusem deja nadejdea din pricina nedrept&filor sortii, datoritS
carora a aparut mereu cite o piedica in calea intilnirii noastre, dar, in-
tr-un chip minunat, tu mi-ai redat entuziasmul si m-ai mingiiat prin
scrisoarea trimisa. Ajunsesem aproape sa ma intreb daca nu cumva e
drept ceea ce spun adeseori cei mai multi oameni, ca exista o necesitate
si un destin care dirijeaza treburile noastre, atit cele marunte, clt si cele
mai importante, si ca noi oamenii nu sintem stapini pe nimic. Or, in caz
ca lucrurile nu stau chiar asa, atunci nu cumva un noroc oarecare rin-
duieste parca toata viaja omului ? Vei intelege mai bine si rostul acestor
ginduri, cind vei afla pricinile care m-au adus aici.
PSrasisem Atena disprejuind starile de lucrurl de acolo din pricina
renumelui ce-1 aveai ca filozof. Am trecut in graba, prin orasul asezat
pe malurile Helespontului 2 , asa cum nici un Odiseu n-a facut-o ca sa
scape de cintecele fermecate ale sirenelor 3 . $i Asia Mica mi-a stirnit
muJta admiratie, eram insS grSbit s-ajung In metropola acestei provincii *.
Deindata ce am ajuns acasa te-am cautat ca pe tot ce aveam mai de pret,
dar nu te-am putut gSsi, pentru c3 mi s-au ivit multe si variate piedici.
CSci se vede c-a fost un destin necrutator sa ma imbolnavesc, iar din pri-
1. Filozof pagin admirat de Sf. Vasile atit de mult, incit chiar $i dupa intoarcerea
-a din calatoriile pe la loca^urile mtn5stire5ti din Orient, dorea sa-1 revada. J. Gribo-
mont {Eustafiu de Sebasta ?i c&l&toiiile tin&iului Vasile din Cezareea, in «Revue d'hist.
eccles., 1959) identifies pe acest Eustatiu cu viitorul episcop de Sebasta, cu care va avea
destule conflicte, dar cu care se va imp3ca pin8 la urm5. De la el a luat unele su-
gestii in privinta vietii monahale, dar a si combatut orientarea ingusta si potrivnica
societatii acestuia.
2. Constantinopol.
3. Od/seea, M 158.
4. Cezareea Capadochiei.
116 SFlNTUL VASILE CEL MARE
cina aceasta sa stau departe de tine, si astfel sa nu pot veni impreuna cu
tine, cind a fost vorba sa pleci prin„Orient, iar cind, in sfirsit, dupS ne-
numSrate oboseli, am ajuns in Siria, s-a intimplat sa nu mS pot intilni
cu filozoful meu, care plecase intre timp in Egipt. Si iarasi am fost ne-
voit sa pomesc la drum, de astSdata spre Egipt, cum zice poetul 5 , «un
drum lung si greu», dar nici aici n-am gSsit pe cine cautam.
Atit de nefericit ma simteam in dorinta mea, incit imi venea ori sa
apuc drumul spre Persia si sa ma afund in cautarea ta cit mai departe
cu putinja «prin tinuturile barbarilor» (caci de buna seama ca si pina
acolo ajunsesesi, atit de mare era rautatea diavolului) ori, daca nu, sa
ramin aici, in tara lui Alexandru, ceea ce s-a si intimplat. De altfel se
pare ca daca as fi renuntat sa te caut, asa cum se tine mielul credincios
de pastorul lui, tu te-ai fi incumetat sa treci pina si dincolo de padurea
Nyssei din India 6 , iar daca s-ar fi gfisit pe pfimint vreun colt mai inde-
pSrtat, tu te-ai fi rStScit si pina" acolo ? 7 Dar de ce atitea vorbe ?
Ca sa incheiem, acum cind si tu traiesti in aceeasi \ar& cu mine, se
vede ca nu mi-a fost dat sS ma reintilnesc cu tine, fiind impiedicat de
indelungate suferinte. $i daca si de acum inainte aceste boli vor fi tot
atit de grele, atunci nici macar iarna nu voi putea sa reintilnesc pe
intelepciunea Ta. Nu sint oare toate acestea niste ispravi ale destinului,
cum te'exprimai tu insuti ? Nu sint ele un fel de fatalitate ? Astfel de
nepotriviri n-au intrecut oare pina si legendele poetilor privitoare la
Tantal ? 8 . Dar, cum spuneam mai adineauri, acum ma simt mai bine dato-
rita epistolei Tale si de acum nici nu mai stSrui in vechile mele pareri.
Eu spun ca trebuie sa fim recunoscatori lui Dumnezeu atunci cind ne
face partasi la bunatatile Sale, dar nu trebuie sa ne suparam nici cind
El nu ni le daruieste indata. Asa si noi, in caz ca ingaduie sa ne reintilnim
unul cu altul, sa vedem in acest lucru Binele eel mai mare 9 , precum si
placerea cea mai aleasa, dar daca El aminS reintilnirea noastra, atunci
sa suferim aceasta durere cu blindete si rabdare pentru ca fara indoiala
ca. El rinduieste treburile mult mai bine decit am putea s-o facem noi
insine.
5. Odiseea, D 483. :
. , . ■ 6. Ora?, in Pakistanul de azi, socotit de cei vechi patria lui Dionisos.
7. Fictiune literara folosita de Sf. Vasile spre a arata dorul sau dupS viata mo-
nal^ala.
8. Dupa mitologia greaca, rege al Frigiei, osindit la foame si sete vesnicS pentru
yina de a-si fi servit propriul sau flu la un ospat, dat zeilor.
9. Frumoasa incheiere cu referire la Binele eel mai mare dupa ce a inceput amin-
tind de credinta in destin. Regret ca n-am putut avea la indemlna studiul lui X, Gri-
bomont, Eustathe le Philosophe et les voyages du jeune Basile de Cesaree, in «Rev.
d'hist. eccl.», 1959, p. 115— 124.
scr*sori jilt
EPISTOLA 2
Catre prietenul Grigorie (de Nazianz) 1
(din timpul retragerii 360—361)
I
Ji-am recuposcut scrisoarea asa cum recunosti indata pe copiii
prietenilor, a caror infatisare- seamana leit cu aceea a parinpllor lor. Intr-
adevar, tine de felul tau tipic de judecatfi afirmatja faeuta inainte de a
sti'ceva despre modul in care vietUim si sintem organizati aici, anume
ca friimusetea acestui peisaj 2 n-ar putea fi unimbold serios, in stare
sa-ti pfovoace o astfel de stare sufleteasca, incit sS doresti s3 vii aici
cu noi. Se vede ca in socotelile tale toate cele pSminte?ti sint nimic in
comparatie cu fericirea fagaduita de Evanghelie.
Mi-e rusine oarecum si mie sa descriu cu amanuntul ceea ce fac
ziua §i noaptea in aceste locuri retrase. E drept ca am parasit viata de
ora§, socotind-o prilej pentru tot felul de rautati. Dar pe mine insumi
n-am reusit inca sa ma depasesc. Dimpotriva, am ajuns asemenea celor
ce ealatoresc pe. mare, care, din pricina neobisnuintei in ale navigatiei,
devin nelinistiti, simtind cS-i apuca raul de mare, sint prost dispusi din
prjcina leganarii corabiei, yazindu'se zgudui^i cind dintr-o parte cind
din.alta, iar atunci cind urea intr-o barca ori intr-o luntre ii apuca raul
si ameteala, pentru ca greata §i crizele de ficat i-au insotit peste tot.
Cam printr-o astfel de stare sufleteasca tree si eu, intrucit pretutin-
deni port inca incuibate in mine patimi, care continuii ma tulbura, asa
ca din toata aceasta schimnicie si retragere in singuratate inca n-am
dobindit aproape nimic deosebit 3 .
In orice caz, din cite af trebui sa facem si prin care ne-am putea in-
vfednici sS pSsim pe urmele Celui Care ne-a aratat calea mintuirii,
atunci cind ne-a zis «Oricine vrea sa vina dupa Mine, acela sa se lepede
de sine, sa-si ia crucea sa si sa-'Mi urmeze Mie» 4 , cele mai importante
sint urmStoarele.
II
Mai intii sintem datori s3 ne pastram lini$tea cugetului, care e ca
un ochi. Dup5 cum ochiul, care se roteste incontinuu, cind intr-o parte,
1, Poate tocmai fiindca se deosebeau profund In temperament- $i atitudini, cei doi
mari pSrinti s-au lubit $i s-au iatregit, iar ptna la ufma au format un cuplu Ideal, nu
numai pe bancile universitatii din Atena, ci si mai tirziu, In viata.
2. Annisi, actuala Sunisa, la marginea Neo-Cezareii, la 8 — 10 stadii de satul Ibora,
pe malul riului Iris.
3. Sincer si modest, Sfintul Vasile vrea sa cistige pe Grigorie si printr-o sustinuta
iroriie.
4. Matei 16, 24.
IH »rlWTUL VASILB OBt. MA—
ctnd tntr-alta, odat& tn sus, altftdatfi In Jos, nu e In stare sft vad4 llm-
pede ce se aflS !n fata lui, ci trebuie mai IntH sfi-si fixeze privlrea spre
obiectul pe care vrem sS-1 cercetSm, tot asa nici mintea omului nu-i in
stare s8 vadfi limpede adevSrul atunci ctnd ea este asaltata de nesfir$ite
griji lumesti. Pe eel care incS nu-i unit prin legStura cSsStoriei 5 il tul-
burS adeseori furia patimilor, pofte greu de potolit si tot felul de do-
rinte trupesti primejdioase, pe cits vreme pe eel care trSie$te in leg&-
turi familialS 11 iau in primire alte soiuri de griji ; daca" n-are copii,
le va duce dorul ,• dacS are, II nelinistesc grijile pentru cresterea lor,
pentru supravegherea sotiei, pentru gospodarirea familiei, pentru con-
trolul asupra slugilor, piefderile la contracte, certurile cu vecinii, nepla-
cerile de la tribunale ,• frica de faliment in comerf ; munca pinS la ex-
tenuare in agricultural
Fiecare zi posomor&ste sufletul cu cite o supSrare noua, pe cind
noptile, care preiau ingrijorarile zilelor, amagesc si mai mult cugetele
cu nftlucirile lor. Fa^a de toate acestea exists numai o singura scapare :
s8 te desparti cu totul de grijile lumesti. Dar despSrtlrea de lume nu in-
seamnfi pur si simplu plecare trupeasca din mijlocul ei, ci rupere sufle-
teascS de poftele trupesti in asa masura\ incit sa nu simti dorul de a tr5i
In oras, de a avea casS, avere, prieteni, proprietate personals, mijloace
proprii de trai, pofta de a face comerf, de a aparea la intruniri publice,
de a nu te mai dori dupa" InvStSturi omenesti, in schimb sa" fii gata sS
primesti in inima indrumSri izvorite din invafatura dumnezeiasca. $i o
astfel de pregatire a inimii insemneaza tocmai dezv&tul de obisnuintele
rele, care pusesera pina atunci stapinire pe ea. Nici pe tSblita de ceara
nu poti scrie daca n-ai sters de pe ea ceea ce a fost scris acolo inainte,
dar nici in suflet nu se pot intipari invataturile dumnezeiesti daca nu
s-au scos din el mai intii prejudecatile obisnuinjei. De aceea, in vederea
acestui scop, retragerea noastrS aici, in singuratate, ne este de eel mai
mare folos, pentru ca" potoleste patimile, dind prilej mintii s8 le stir-
poasca cu totul din suflet. Caci, dupa cum fiarele imblinzite sint usor
dfl «taplnlt dacfi le aratam iubire, tot asa si dorintele puternice, cum sint
poftele, mlniile, temerile si mihnirile, aceste rele care invenineaza su-
fletul, pot fl potollte prin viata traita in liniste, in loc sa le ati|am, sa
le aprindem mai tare prin tulburare neincetata, si astfel le biruim mai
usor prin puterea mintii. Cu o conditie : sS fie locul macar asa cum este
5. Desigur, SfintuI Vasllc nu condamnS casatoria. Aici se are in vedere ruperea
di> iiduhul lumii», care Intr-un fcl e normativa pentru toti crestinii, nu numai pentru
moiuilil
■citiaoiii
lie
al nostru de aicl, rupt de orice contact cu lumea, Inch asceza continua
sfi nu fie intreruptfi prin nimic exterior 6 .
Deprinderea evlaviei hraneste sufletul cu gindiri ceresti. $i ce lucru
poate fi mai fericit decit sa imiti, aici pe pamint, cetele ingerilor, care
mlneca la rugaciune inca din revarsatul zorilor si preamaresc pe Facu-
torul lumii in laude si in cintece, iar dupa ce soarele a ajuns sa stralu-
ceasca pornesc la munca insotind astfel pe om pretutindeni in rugae iuni,
punind in munca imnuri de laudS, asa cum ai da gust mincarurilor
atunci cind pui in ele sare si mirodenii ? Caci mingiierea imnurilor no
revarsa in suflet intr-adevar o stare de adinca seninatate si voiosie.
Asadar linistea este inceputul curatlrii 7 . Cind ai liniste sufleteasca
atunci nici limba nu mai discuta despre lucruri omenesti, nici ochii nu
se mai rasucesc sa surprinda culorile frumoase ori simetria organisme-
lor trupesti, dupa cum nici auzul nu tulbura puterea sufletului prin
ascultarea cintecelor compuse anume ca sa placa, sau prin vorbe ale
oamenilor usuratici sau infumurati, lucruri care se stie ca au putore
deosebita de a slabanogi trezvia sufleteasca. Caci mintea care nu se Im-
prastie si n-o ia razna prin simturi spre lucruri omenesti se intoarce
acasa si se ridica prin puterile sale ca sa cugete la cele dumnezeiesti.
$i cu cit e mai patrunsa si mai luminata de acea frumusete, cu atita isi
uita parca si de cele trecatoare si nu mai da prea mult pe hrana, nici nu
se ingrijoreaza de imbracaminte, ci, libera de griji pamintesti, isi in-
dreapta intreaga rivna spre dobindirea bunatatilor celor vesnice, ne-
voindu-se numai dupa intelepciune si bSrbatie, dupa dreptate si cumpa-
tare 8 , precum si dupa celelalte virtuti care izvorasc din acestea si care
dau apoi putinta crestinului sa-si indeplineasca toate datoriile vietii.
Ill
Dar calea de capetenie pentru descoperirea adevarului mintuitor
este cercetarea Sfintelor Scripturi, pentru ca in ele ni s-au transmis atit
poruncile privitoare la faptele noastre, cit si vietile fericitilor barbati,
care stau in fa|a noastra, vrednice de a fi imitate ca niste icoane vii
6. In fond, sflntul Vasile nu predica fuga.de lume, de societate, ci In primu
rtnd ancorarea In activism. Cf. R. Truecker, Politische u. sozialgeschichtliche Studio;
zu der Basiliusbrieten (Diss. Frankfurt, 1960), Bonn, 1961. Dem. Savramis, Theologk
und Gesellschatt, Miinchen, 1971.
7. ' rouxfet — revenirea In sine (eTtavEijxi si casautiv) vor fi doi piloni de baza In spi
ritualitatea rSs3riteana vreme de peste 1000 de ani, culminlnd cu isihasmul.
8. E vorba de virtutile cardinale, cf. P. S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea si'm
tului Vasile, In volumul «Sfintul Vasile eel Mare.», Bucuresti, 1980, p. 105 s.u.
120'. __ SFlNTUL VASILE CtiL MaM?
ale vietuirii in Dumnezeu. $i astfel> in orice parte sirrite fiecare cre$-
tin ca-i lipseste ceva, aici isi afla, ca intr-o farmacie de dbste, leacul
potrivit pentru boala lui, bineinteles daca va fi hotarit sa-si urmeze
modelul.
De pildS, daca indr^geste cineva f ecibria, citeste adeseori istoria
lui 1 iOsif 9 , invatind din faptele lui cum sa se pSstreze curat, si anume
mr numai sa se infrineze de la plScerile trupesti* ci $i cum sa stSruiasca
mai mult in virtute. Barbatia o poate invata de la Iov, care nu numai
cind via^a i s-a schimbat cu totul, incit intr-o clipita din b6gat a ajuns
sarac si din tata a multi copii S3 nu mai aibS nici unul, a rSttas neclintit,
pastrindu-^i tot timpul neincovoiata credinta sufletului sau, ci n-a cirtit
de minie nici atunci cind prietenii veniji sa-1 mingiie 1-au luat in ris si
i-.au sporit prin aceasta si mai mult durerea. $i iara§i, daca chibzuieste
cineva cum ar fi cu putin^a ca in acelasi timp sa fie si blind si marini-
mos, incit §i de minie sa se foloseascS prin blindete ca de o unealta im-
potriva rautatii oamenilor, atunci va afla pe David curajos in faptele
lui razboinice, dar blind §i stapinit in raspunsurile fata de dusmam. Tot
asa a fost si Moise, care cu grea minie si-a ridicat intreaga lui staturS
impbtriva tuturor celor care au pacStuit fa^a de Dumnezeu, dar cind a
fost vorba de invinuirile care i s-au adus, el a rabdat toate cu senina-
tate sufleteasca. $i peste tot, asa cum pictorii, care zugravesc icoanele
dupa model, isi indreapta incontinuu privirile spre original, ca sa-i poata
prinde aidoma trasaturile, tot asa si eel ce vrea sB. se desSvirseascS in
toate felurile trebuie sa priveasca la vie^ile acestor sfinti ca la niste
icoa'ne vii si lucrStoare si sa-si ihsuseasca bunatatile lor, urmindu-le
intocmai.
IV
Dar si rugaciunile, care insotesc citirile biblice, fac sufletul mai in-
tinerit si mai imbunatatit, pe masura ce acesta se simte mai plin de dorul
dupa Dumnezeu. Caci rugaciunea cu adevarat buna este aceea care face
sa se infiripeze in suflet o concepjie clara despre Dumnezeu, iar salas-
luirea lui Dumnezeu in noi consta tocmai in a avea pe Dumnezeu temei-
nicit in gind. Numai atunci devenim temple ale Duhului, cind gindirea
statorniea la El nu se mai lasS intrerupta de grijile pamintesti si cind
cugetul nu se lasS tulburat de patimi trecatoare. Cel ce iubeste pe Dum-
nezeu lasa totul de-o parte si se retrage in el, alurigind orice patima
care-1 atita spre necumpatare si savirsind fapte care due la virtute.
9. Istoria lui Iosif, asa cum ne-o descriu imnele '51 sinaxarul Saptaminii Patimilor
e foarte apropiata de cugetarea Sf. Vasile.
seateoHi . „ .. . _ iH
Si mai intii de toate trebuie sa ne straduim sa nu folosim cuvintele
in chip neintelept, sa nu punem, intrebari in chip, artagos, nici sa raspun-
dem, necuviincios, sa nu intrerupem pe om cind acesta povesteste ceva
fplosi.tor, nici sa nu intervenim fortat peste altii; cu un cuvint, sa pas-
tram .mdsura atit la vorbe, cit si la ascultare. Sa nu ne fie rusine sa ne
ma,i cultivam, dar nici sa nu tinem invatatura numai pentru noi, fiind
invidiosi cind si altii ar vrea sa invete, asemanindu-ne cu femeile
desfrinate, care prezinta pe copiii altora ca §i cum ar fi ai lor, ci sa re-
cunpastem deschis cine este parintele cuvintelor respective. Sa alegem si
e intonatie naturals in vorbire, care sS nu puna in situate neplacuta pe
eel mai slab de ureche, dar nici sa nu-1 supere prin graire prea tare, sa
ne examinam mai intii in noi insine ce avem de spus si abia dupa aceea
sa ne exprimam. Sa nu fim morocanosi in discutii, ci atragatori in vor-
bje, dar sa nu cautam sa folosim un anume grai usuratic, ci sa pastram
farmecul povetelor binevoitoare. Chiar si cind sintem. siliti sa mustram f
de fjecare data sa ne ferim de a fi grosolani, pentru ca numai daca ai
dat dovada mai intii tu insuti ca esti modest si smerit, numai atunci te
vei putea apropia usor de eel care are nevoie de indreptare. Caci ade-
seori ne este de folos acest fel de pedepsire intrebuintat de proorocul
caie atunci cind a gresit n-a pronunjat el insusi sentinja la condamna-
re 10 , ci a facut apel la o alta persoana, pe care a facut-o ca judecator al
propriului sau pacat, pronuntind dinainte pedeapsa care ar fi cazut pe
el, ca sa nu-1 mai poata acuza acum cineva care 1-ar fi confundat.
VI
Unui suflet smerit si retras ii sta bine o privire serioasa si indrep-
tata numai spre pamint, o tinuta mai putin pretentioasa, o frizura nu
pre.a ingrijitS, o imbracaminte mai ponosita, incit ceea ce se vede la
cei ce tin doliu sa apara la noi ca ceva nesilit. Rasa sa fie strinsa usor
cu o Centura pe corp, briul sa nu stea deasupra coapselor, pentru a nu
asemana pe calugar femeilor, dar nici sa nu fie prea liber incit haina sa
apara incretita, caci aceasta ar fi semn de molesire. Nici umbletul sa nu
fie prea taraganat, ca si cum ar da dovada de slabanogire a sufletului,
dar : nici sa nu fie prea grabit sau prea pompos, ceea ce ar tr§da o rasco-
litoaje agitatie launtrica. Rostul imbracamintei este unul singur, acela
10. II Reg! 12, 1—14.
122 WXNTUL VABIUK CMU MAKI
— — —-—'■- ■ — -■ 1 - ■ - ' ii .... . r
do a acoperi trupul dupi necesltate, atlt iarna clt §i vara, dar la hainc
nu trebuie cflutate nici culori Inflorite, nici tesSturi fine si moi, pentru
eft dacfi ar umbla cineva neapfirat dupS haine si culori deschise ar da
pe fata dorul dupa infrumusetare, ca femeile care, de dragul modei, isi
boiesc obrajii si pSrul cu sulemeneaia straina. Dar si grosimea tesaturii
trebuie s& fie de asa fel incit sa nu trebuiasca sa mai fie luata peste
■on Inc3 o a doua imbracaminte pentru a tine mai cald celui ce o poarta.
In acelasi timp si inc<amintea trebuie sa fie din material ieftin, dar
lucrata In asa fel Incit sa corespunda Intru totul necesitatii.
Desigur, daca in privinta imbracamintei se cade sa ne marginim la
strlctul necesar, tot astfel si cind e vorba de hrana, e de ajuns pentru
fntretinere piinea, iar pentru sete, apa, pe linga care se va adauga con-
sumarea diferitelor legume pentru mentinerea vigorii trupesti, in md-
sura In care sint necesare. La masa nu trebuie sa se vada ca mincam cu
lacomie, ci s3 pSstram tot timpul stapinire de sine, seninatate si cum-
p8tare in toate, nel3sind nici atunci cugetul sa rataceasca departe de
Dumnezeu, ci si din prilejul gustfirii alimentelor si din felul in care e
alcdtuit organismul, pe care il hranim, sa facem prilej de preamSrire a
lui Dumnezeu, intrucit pina si din multele soiuri de bucate lasate pen-
tru intretinerea trupului omenesc se poate vedea cS ele au fost lasate
de Ziditorul tuturor lucrurilor. Inainte de a ne aseza la masa, se cade
sa InSltam sufletul catre Dumnezeu rugindu-L sa ne invredniceasca de
darurile Lui atit in prezent, cit si pentru cele ce ne rezerva pentru
vlitor. Dup3 prinz trebuie sa ridicam iarasi cugetele spre Dumnezeu spre
a-I multumi pentru toate darurile primite si spre a-I implora bunatatea
pentru cele pe care ni le-a fagaduit. Trebuie sa se rinduiasca pentru
masa o anumita or3, aceeasi in fiecare zi, din 24 ore ale zilei ; numai
oceasta ora s8 fie inchinata grijii de trup, pe cind pe celelalte ascetul
sfl le daruiasca nevointelor duhovnicesti.
Somnurile s5 fie si ele usoare si scurte, in consonants cu hrana mai
usoarS care s-a consumat, ba vor exista si intreruperi, din cind in cind,
pentru a se ocupa sufletul cu marile probleme ale mintuirii. Pentru ca
lBsarea in grija unui somn greu, atunci cind toate madularele sint isto-
vite de oboseaia si cind usor pot cadea prada nalucirilor celor mai ne-
bunatice, duce pe cei adormiti in felul acesta la moarte zilnica. Ceea ce
cste rdsaritul soarelui pentru ceilalti oameni, aceea este miezul noptii
pentru coi se nevoiesc in evlavie, caci atunci acea liniste nocturna odih-
neste sufletul in chip deosebit, pentru ca atunci nici ochii, nici urechile
■CWUOHt 123
rtu transmit In inim4 auditii primejdioase, ci cugetul intreg comunicS
numai cu Dumnezeu, iar imbunatatfndu-se pe sine prin aducerea aminte
de pacatele sSvirsite si fixlndu-si reguli pentru ocolirea r&ului, cere de
la Dumnezeu ajutor pentru ducerea la indeplinire a hotSririlor luate ".
EPISTOLA 3
Catre Candidian 1
ScrisS pe la anul 360
Cind ti-am primit epistola am incercat un sentiment straniu : in clipa
in care am pus mina pe ea am avut senzafia ca< primesc un comunicat
oficial, iar in timp ce desfaceam sigiliul de ceara, ca sa citesc, m-a apu-
cat o teama ca si cum ar fi trebuit sa ma astept la o sentinta de osin-
dire 2 , asa cum primeau spartanii in vremea veche. DupS ce am dat insa
la o parte pielea din jurul sulului si am citit textul scrisorii pina la ca-
pSt, am inceput sa rid de-a binelea, nu numai pentru ca nu-mi trimi-
teai nimdc periculos, dar si pentru ca am inceput sa-ti compar scrisoa-
rea cu a unui al doilea Demostene. Caci acel mare orator, cu toate ca or-
ganiza o adevarata orchestra de dansatori si flautisti, totusi nu mai voia
sS fie numit Demostene, ci doar un dirijor oarecare 3 . Or, in calitatea Ta
de guvernator, Tu, conduci pe mai multe zeci de mii de supusi decit or-
chestra aceluia. §i iata nu mi-ai scris sub forma de poruncS, ci intr-un
mod cu totul familiar, dar, in acelasi timp, n-ai uitat deloc nici de
rivna pentru bunele exprimari ca un fel de Platon 4 care, in «Republica»
lui, cere ca si atunci cind treburile sint amenintate de furtuna si de
grinding, sa ne pastram sufletul linistit si adapostit ca dupa un zid de
11. S. Y. Rudberg a studiat (Etudes sur la tradition manuscrite de saint Basilc,
Upsala, 1953) aceasta epistol5 pe baza a 123 de variante manuscrise, socotind-o ca
una din. cele mai complete scrieri ale sale In privinta conceptiei lui ascetice $i morale.
Partial, aceasta epistolS e cuprinsa si in «Vechile rfndueli ale viefii mdnahala», {dupa
«ditia rusa a episcopului Teofan, aparuta la Moscova in 1892), editura manastirii
Dobrusa, 1929, pag. 243—248.
1. Candidian era guvernator al Capadochiei. Ca atare a cunoscut si pe Sf. Gri-
gorie de Nazianz (Migne, P.G. 37, 36 — 41).
2. S%utaXr] era initial «un bat de o anumita grosime, care servea spartanilor sa
asigure secretul unor mesaje publice, ca sentintele sau ordinele trimise de efori
generalilor plecati in expedite. Acesta putea fi citit numai dupa ce era infasurat pe
un bi{ de aceeasi dimensiune. Cuvintul i<scital» a ajuns sa insemne insu$i mesajul tri-
tnis». (Enciclopedia civilizatiei grecesti, in romaneste de Ioana si Sorin Stati, Bucuresti,
1970, p. 482—483).
3. Horegul, 6 Xoplf^. era dirijorul, care conducea si instruia pe cheltuiala pro-
prie corul, care insotea sub forma unei «opinii publice» desfasurarea unei actiuni tea-
trale. Enciclop. civiliz. gr, p. 281.
4. Platon, Republica, partea Hl-a, 496 D. (Bd. Noica-Crejia, p. 291—293).
j24 arlNTUt, vash.k cki Mawi
Jnt/irlro, nelflslndu-l prada 1 nlci unei patimi, eel putih atit cit ne stfi ! fie-
rfiruia tn putere. Astfel de lspravi slnt cele mai mari si mai minunate
pentru oamenii capabili, desi daca le judeci dupa viata pe care o due,
(>1p nu sint in sine ceva chiar atit de iesit din comun. Acum insa asculta
u n caz cu adevarat exlraordinar, care era sa dea peste mine.
Un om de nimic, din cei care traiesc pe mosia noastra de la Annisa,
dupa ce a auzit ca ne-a murit omul de serviciu, fara sa spuna ca ar fi
avut vreun contract si fara sa fi venit sa ma caute, dar si fara sa se fi
plins pentru ceva de mine, fara sa-mi fi cerut ceva din ceea ce si asa
aveam de gind sa-i fac parte — si fara sa ma fi amenintat ca-si
luce dreptate daca nu i s-ar fi dat nimic, — la un moment dat in-
so{indu-se cu inca vreo citiva, tot asa de nebunatici ca el, a atacat casa
si a inceput sa snopeasca in batai pe femeile care purtau grija acolo de
gospodaria noastra si, dupa ce au fortat intrarile, au luat tot ce au ga-
sit, insusindu-si nu numai oe credea el ca ar constitui partea lui, ci a
indemnat si pe ceilalti sa fure si ei tot ce voiau. Fata de toate acestea,
ca sa nu fim lasa^i in ultimul hal de parasire si pentru ca sa nu aparem
in fata tuturor ca am ajuns prada oricui, dovedeste-ti, Te rog, intere-
sul ce ni 1-ai aratat totdeauna in toate imprejurarile. Numai atunci cred
ca ^m putea scapa de griji daca am fi luati sub energica, Ta purtare de
grijti. Am fi multumiti daca numitului i s-ar da o pedeapsa, si anume
sa lie arestat de autoritatile comunale si sa fie osindit si trimis pentru
o vreme oarecare in temnita. Asta n-ar constitui numai o mica satis-
factie pentru cite am patimit, ci ar constitui si un fel de invatatura pen-
tru viitor.
EPISTOLA 4
Catre Olimpiu 1
Scrisa intre anii 360—361
Ce-ai de gind, minunate prietene ? De ce-mi alungi din casa pe' iii-
bita-mi saracie, mama supremei filozofii ? Cred ca daca ar avea grai
ti-ar intenta un adevarat proces cu expulzare nedreapta, spunindu-t.i :
«Iatcl eu asa mi-am ales dinainte sa convietuiesc impreuna cu Vasile,
perttru ca el admira nu numai pe Zenon Filozoful 2 , care dupa ce a pier-
dul totul intr-un naufragiu, n-a scos din gura nici un cuvint greu, ci
1. Olimpiu era om instarit, care trimitea donatii in bani $i alimente pentru a
sprljlni «oxpcrienta ascetilor», a tinerilor Vasile §i Grigorie. Vasile il dojene?te blind.
2. Naufragiul lui Zenon (336 — 263 i.d.Hr.), intemeietorul stoicismului, pare a fi
tost un tupt real, zice comentatorul lui. Diogene Laertios, Despre vie}Ue ?j doctrinele
lilosolilor Iriid. niilmus, comentarii Ar. Frenkian, Bucure?ti, 1963, pag. 330 ?i 657.
WW" 123
a exclamal doar : «JJravo tlestinule, v3d ca tu mil faci sa imbrac man-
taua sSracacioasa a filozofului !» 3 , ci si pe ucenicul sau Cleant, care
noaptea sSpa fintini pentru citiva banuti, din care sa poatd si trSi, dar
$i sa-si plateasca ziua leetiile de filozofie *. $i tot asa nu inceta deloc
sa. admire pe Diogene 5 , pentru faptul ca facea orice numai sa nu pre-
Unda de la via^a mai mult decit ii dadea natura, incit a aruncat din
, punS cupa de lirt, caci invatase de la un copil ca tot asa de bine se
poate bea si atunci cind te pleci sa-\i iei apa in.causul palmelor».
■ lata, dar, ce fel de mustrari si de infruntari ti-ar putea. face sora
nxea, saracia, cu care ma obisnuisem. in cas>a si pe care ai alungat-o
acum prin bucatele cu care m-ai incarcat tu. $i t>as mai putea spune
vprbe si mai grele : «Daca te mai prind pe-aici am sa-ti dovedesc ca
traiul ce 1-ai dus pina acum seamana cu luxul sicilienilor si cu placerile
Sibaritilor italieni 6 . $i pentru aceasta sa §tii ca am sa ma razbun cum
numai eu stiu ! »
, Cam atita despre saracia mea. Incolo, m-am bucurat auzind ca ai
Inceput deja sa faci un tratament. Doresc sa-si faca efectul, caci, in fond,
ceea ce ar prinde mai bine sufletului tau curat ar fi tocmai un organism
, pentru care nu ar trebui sa-ti mai faci nici o ingrijorare.
EPISTOLA 5
Scrisoare de mingiiere
1 adresata lui Nectarle
Scrisa pe la 359
N-au trecut nici trei zile de cind am auzit despre nenorocirea ire-
parabila care a dat peste tine, dar am stat inca la indoiala, pentru ca
eel care mi-a transmis aceastS stire trista nu-mi putea da amanunte de-
spre felul cum s-au intimplat lucrurile, iar pentru ca nu eram dispus sa
admit ceea ce nici n-as fi crezut ca poate fi adevarat, am asteptat pina
ce am primit o epistola de la episcopul locului, care mi-a eonfirmat in-
3) TpiPiiviov era mantaua groasa (mai scurta decit ifiittov). Era haina tipica a lui
Socrate si a filozofilor. Cf. Benseler — Schenkl, Griech.-deutsch. Vorterbuch, Leipzig-
Berlin, 1911 s.v.
"4. Despre Cleante, sapStorul de fintini, D. Laertios, art. cit., VII, V, p. 373 si
despre felul cum a baut Diogene apa, ibid. p. 304.
5. Filozof cinic, contemporan cu Alexandru Macedon.
>i 6. Orasul Siberis a fost intemeiat in sec. VIII i.d.Hr. pe tarmul vestic al golfului
rarent de ni$te colonisti greci. Din pricina fertilitatii solului cetatenii orasului trSiau
In lux ?i desfrlu, cf. Enciclqp. civijiz. gr., 504.
1. Admirator; a} Sf. Vasile, Nectarie pare a fi una si aceeasi persoana cu viitorul
arhiepiscop al Cohstantinopolului (381 — 397). P. Hristu, art. cit., Ill, p. 442—443.
126 SFINTUX, VASH.E CEL MAKE
grozitoarea veste. Ce nevoie ar miai fi sa-Ji spun cit de mult m-a indu-
rerat si cite lacrimi am varsat pentru asta ? Caci intr-adevar, cine ar
putea avea asa o inima de piatra ca sa-si iasa din fire in asa masura
incit sS treaca peste astfel de loviituri cu indiferenta, ori sa treaca prin
astfel de imprejurari cu total& nepasare ? Mostenitorul unei case stra-
lucite, reazemul familiei, nadejdea patriei, vlastarul umor paring evla-
viosi, care a fost rodul atitor rugaciuni, a plecat, fiind rSpit din bra-
tele tataiui sau, in floarea virstei sale. Ce inima, de-ar fi ea tare ca dia-
mantul, n-ar inmuia-o de tot? Drept aceea, nu-i de mirare ca aceasta
pierdere m-a atins in chipul eel mai profund si pe mine, care m-am
apropiat de tine din toatS inima incS de la inceput atit de mult, incit
bucuriile si durerile tale erau si bucuriile si durerile mele. Pe cit se
parea pina acum ca prea putin te-au incercat necazurile, acum dintr-o
data, prin pizma diavolului, ti-a disparut toatS tragerea de inima si toata
voiosia din casS, iar in locul lor am bagat de seama ca toate s-au im-
bracat in negru. De aceea, chiar dac§ am vrea sa plingem pentru cele
intimplate si sa IScrimSm, tot nu ne-ar ajunge via^a intreaga, ba nici
daca toti cunoscutii nostri ar plinge impreuna cu noi, tot n-ar fi in
stare sa egaleze cu tristetea lor aceasta suferinja. $i chiar valurile riu-
rilor de s-ar transforma in lacrimi, nici ele n-ar putea sS plinga indeajuns
durerea pe care am incercat-o 2 .
Dar daca am vrea acum sa punem in lumina darul pe care Dum-
nezeu ni 1-a pus in inimi, adica acea judecatS inteleapta, care e in
stare sa pastreze in sufletele noastre masura adevarata, atit in clipele
de fericire, cit si in cele de intristare, ea ne va aduce mereu aminte
de cite am vazut si de cite am auzit, vom intelege ca aceasta viafa e
mai mult durere si neputin^a. Cu toate acestea, cei ce credem in Hris-
tos nu trebuie sa ne intristam pentru cei ce mor, ca si cei ce n-au na-
dejdea in inviere 3 , caci numai prin rabdare indelunga vom dobindi
mari cununi de m3rire in preajma Celui Care s-a luptat si se lupta
inca impreuna cu noi, incit numai daca vom ingadui acestui cuget la-
untric sa ne sopteasca fara incetare acest adevar al nostru, poate ca
numai atunci vom putea afla o alinare cit de mica.
Drept aceea, Te rog ca pe un bun luptator ce esti sa primesti cu
cuget impacat si cu tarie aceasta lovitura grea si sa nu ingenunchezi,
lasindu-te coplesit de intristare, lSsindu-^i sufletul napadit de ea. SS
fii convins ca, chiar daca motivele celor rinduite de Dumnezeu nu le
2. Procedeu literar folosit adeseori de scriitorii capadochieni adSpati la scolile
culturii greco-romane, hlperbola sau folosirea de expresii exagerate spre a impresiona,
e adeseori tntilnitS mai ales In «Pasiunile epice ale aghiografiei din sec. IV». N. Dele-
haye, Les passions des martyrs et les genres litt<kraires, Paris, 1921, p. 237 §.u.
3. / Tes. 4, 13.
■cmtoai ' Ijy
pm-epem, totusi rSsplfitile care ni se rlriduiesc de cfitre Cel Intelept,
Care ne iubeste, le vom gusta odata si odata, chiar dac8 pinS atunci
vom avea si de rSbdat multe dureri. Pentru cS El stie ce si cum sS rin-
duiascd fiecfiruia din ceea ce-i este de folos si pentru cS ne rinduieste
dincolo de moarte rasplSti mai mari decit cele pe care le-am avea aid.
CSci, intr-adevSr, exista unele cauze neintelese de noi oamendi ; de ce
anume unii pleaca de aici mai devreme, pe cind altii sint lasaft sa se
chinuie timp mai indelungat in aceasta viata fSra de dureri ? De aceea
pentru toate trebuie sa preamarim iubirea Lui de oameni si sa nu ne
pierdem nadejdea, aducindu-ne aminte de acea adinca si vestitS vorbS
rostita de marele luptator care a fost Iov, cind a vazut la o cina cum
i s-au prapadit cei zece copii si cind a zis : «Domnul a dat, Domnul a
luat, fie numele Domnului binecuvintat» 4 . Sa savirsim si in viata
noastra aceasta minune. Poate ca aceasta-i si plata Dreptului Ju-
decator pentru cei care se fac vrednici de astfel de isprSvi. Sa zici,
dar : «N-am pierdut pe fiul nostru, ci 1-am daruit Celui ce ni 1-a dat.
Viata lui nu s-a nimicit, ci a fost schimbata cu una mai buna. Nu 1-a
astupat glia pe dragul nostru baiat, ci 1-a primit cerul in lacasurile lui.
Sa mai avem putina rabdare si ne vom regasi iarasi cu eel dorit. Nu-i
prea lunga vremea despartirii, pentru ca in viata aceasta to^i sintem
pe drum si toti ne grabim spre salasul nostru al fiecaruia, pe care unul
1-a apreciat mai devreme, altul e acuma pe drum, iar un altul se gra-
beste si el, dar pina la sfirsit toti vom ajunge in el. Si chiar daca el
si-a ispravit drumul mai repede, asteapta acelasi salas» 5 .
Numai de ne-am asemana si noi cu acest fiu al nostru in curatenia
virtutii, incit sa ne invrednicim si noi de o odihna atit de fericita pe cit
de nevinovata e si viata pruncilor care petrec cu Hristos !
EPISTOIA 6
Catre sotia lui Nectarie
ScrisS intre anii 360—364
I
Ma gindisem sa nu rup tacerea in fata decentei Tale, socotind ca f
intocmai ca la un ochi inflamat, cea mai usoara atingere provoaca iri-
tare, tot asa si in sufletul lovit de adinca mihnire, cuvintul, oricit ar in-
cerca el sS aducS vreo mingiiere, s-ar putea ca oricum s§ provc-ace tul-
burare cind intervine in astfel de clipe zbuciumate. Dar pentru ca mi-am
4. Iov, 1, 21. Acelaji citat ?i In epist. nr. 2.
5. Plutarh, Eticele 113 C
J28 SFlNTUL VASILE CEL JH^RB
dat seama ^ca e vorba de o femeie cre§.tina l , educatS in cele sfiate
inca de multa vreme, si care a trecut prin multe in viata, n-,am
crezut c-ar fi bine sa lipsesc de la datoria mea. Stiu ce-i in suf letul ma-
melor si, mai ales cind mi-aduc aminte de purtarile dumitale bune-^i
blinde fata de toata lumea, imi inchipui cit de mare trebuie sa fie sufe-
rinta pentru pierderea recenta. Ai pierdut un fiu pe care-1 fericeau .toate
mamele cit timp a trait, fiu cum si-ar fi dorit sa fie si copiii lor, iar .cind
el a murit au plins cu toatele, ca si cind si-ar fi ingropat propriul loreo-
pil. Moartea lui a ranit inima a doua patrii, a noastra, a celor din.Ga-
padochia, si a celor din Cilicia 2 . Deodata cu el.s-a si stins un neam mare
$i vestit, s-a prabusit parca cu temelie cu tot. .:.;••:.
O! Ce fatala isprava ai facut, diavole 3 , ce groaznica nenorocire ai
adus ! O! tu pamintule ! ce te-a facut sa ingSdui o astfel de patimjre ?
Cred ca si soarele s-ar fi ingrozit, daca ar fi avut simtire, de o asa pri-
veliste trista. Si ce-ar putea spune eel care ar exprima durerile, pe-care
deznadejdea unui astfel de suflet ar incerca s-.o spunS?
II ;..;■
Dar, dupa cum am inva^at din Evanghelie, nimic din cite se intimpla
nu-i sa nu fi fost cuprins in purtarea de grija a Providentei, pentru ca
nici o vrabie nu piere farS stirea Tatalui ceresc 4 , incit tot ce se intim-
pla e dupa voia Celui Ce ne-a pazit. Caci voii lui Dumnezeu cine-i poate
4Sta impotrivS ? Sa privim, dar, cu intelegere tot ce se intimplS, pentru
ca daca ne-am ridica impotriva celor rinduite de sus n-am aduce nici
o indreptare celor intimplate, iar pe deasupra ne mai pierdem si pe noi
insine. Sa nU ne ridicam, dar, impotriva dreptei judecati a lui Dumnezeu,
pentru ca sintem cu mult mai nestiutori decit ca sS controlam judecatile
cele negraite ale Lui. Acum ai bunul prilej de a lua ca pilda de rab-
dare soarta mucenicilor. Mama Macabeilor a stiut de moartea ce-
lor sapte fii ai ei 5 , dar n-a plins, nici n-a varsat singe nedemn, ci prin
rugaciunile ei de mulpamire c&tre Dumnezeu, in ceasul in care i-a va-
zut desfacindu-se de legSturile trupului prin foe, prin sabie si prin chi-
nuri cumplite, a ajuns bine placuta lui Dumnezeu, iar in fata oameni-
lor a ramas neuitata. Mare e suferinta, marturisesc si eu, dar mari sint
si raspiat,ile pe care le dobindesc de la Domnul cei ce le sufer§.
1. Desi tonul acestei epistole intitulate «cea de mingtiere» difera de al celei an-,
terioare, totusi e cald, impresionant. P; Hristu, (art, cit. II, 349) crede ca sotia lui Hec-
tarie ar fi fost originara din Cezareea $i ca Sf. Vasile va fi cunoscut pe ambii soti:de;
,1a Constantinopol, unde Nectarie ar fi fost retor.
2. Patria lui Nectarie. . ■ • ■ 1 1 ■ ■
3. Fac. 2, 17.
4. Mafei 10, 29. i
5. II Mac. 7, 1, 20.
SCBISORI f29
Din clips in care ai ajuns mama si ti-ai vazut copilul §i I-ai multu-
mit lui Dumnezeu, cred ca n-ai uitat tofusi ca el e muritor si ca ai adus
pe lume tot un muritor, Iar in cazul acesta, ce-ti pare asa de straniu ca a
incetat din viaja un muritor ? Vei zice : m-a intristat ca acest lucru s-a
intimplat prea devreme. Pare necunoscut ceea ce nu-i binevenit si asta
pentru ca nu stim sa distingem ceea ce e in folosul sufletelor noastre §i
nici nu putem sS hotarim termene fixe in viaja omeneasca. Arunca-U
ochii pretutindeni in jur, unde locuie$ti, si vei intelege ca toate cele
vazute sint muritoare, ca toate sint supuse stricaciunii. Priveste cerul
de deasupra Ta ; odata §i odata §i el va disparea. Uita-te la soare : nici
el nu va ramine in veci. Toate stelele, toate vietatile uscatului §i ale
marilor, toate minunatiile de pe lume, pamintul insu§i, toate sint pieri-
toare, de la o vreme nici una nu va mai exista. Cugetarea la toate aces-
tea sa aduca asadar o mingiiere pentru tot ce s-a intimplat la voi ! Nu
masura durerea in ea insasi, pentru ca atunci iti va parea cu neputinta
de indurat, ci doar daca o pui in cintar alaturi de toate celelalte lucruri
omenesti, abia atunci vei gasi si in ea vreo mingiiere si, rriai presus de
toate acestea, ti-as spune un lucru si mai important : cru^a intristarea
so^ului tau, mingiiati-va unul pe altul ! Nu ingreuia peste masura su-
ferin^a, macinindu-te la nesfirsit in tinguire ! In genere nu cred ca exista
motiv care sa ne poata mingiia deplin, dar tot asa cred ca la o intristare
cum este cea de fata ne trebuie si rugaciune.
Doresc, deci, ca Insusi Domnul aprOpiindu-Se de inima Ta sa-ti
aprinda cu putere negraita o lumina in suflet spre ginduri mai bune si
spre a regasi din launtrul tau izvoarele mingiierii.
EPISTOLA 7
Catre prietenul sau Grigorie (de Nazianz)
ScrisS intre anii 360—363
N-am uitat niciodata, mai ales cind scriam unui om luminat ca
tine 1 , ca pina si cea mai precisa definitie e mult mai neputincioasa decit
1. La ezitarea repetata a Sfintului Grigorie Teologul de a se hotari intr-un fel
sau altul, arareori a formulat Sfintul Vasile argumente mai hotaritoare ca in aceasta
scurta epistola. Era epoca in care i$i arata influenta sa primejdioasa erezia lui Eu-
nomie, care voia s5 refaca intreg sistemul argumentarilor ariene In denaturarea inva-
taturii despre deofiintimea persoanelor Sfintei Treimi. Daca si a?a — zice Sf. Vasile
— omul nu poate cunoaste adincul tainelor, din pricina saraciei cuvintelor, atunci ma-
car putinul cit il putem face, sd-1 tacem. Asa s-a nascut prima lucrare a Sf. Vasile, tra-
tatul Contra lui Eunomie, pe care-1 va completa apoi fratele sau, Sf. Grigorie de Nyssa.
Stia el, Sf. Vasile, de ce era nevoie s3 mobilizeze gindirea si condeiul neintrecut al
prietenului sau : «iti pun la inima, asa cum te-am rugat si altadata., sa te dedici cu
totul aparSrii adevarului crestin». Si stim cit de salvaloare vor fi cele cinci cuvintari
teologice ale Sfintului Grigorie de Nazianz.
9 — Sfintul Vasile eel Mare
130 irlNTUL VAULB CBL MAM
gindirea celui ce vorbeste si declt curiozitatea celui ce cugetS. Aceasta
pentru cS, in mod firesc, cuvlntul nu poate fi In stare s& redea toata
adincimea ideilor. §d atunci, daca puterea noastrS de glndire e slabfi,
tar si mai neajutorata declt ea e puterea de exprimare a limbii, oare la
ce altceva va trebui sa ne asteptSm de pe urma spuselor noastre, decft
ia scuza cS sintem prea sSraci tn cuvinte ? Desigur, insa, cS acest lucru
n-ar putea constitui o pricina pentru care sS ne putem opri vreodata de
a mai cerceta si intreba, caci ar fi o adevarata tradare daca nu ne-am
sili sa punem la indemina tuturor celor ce iubesc pe Dumnezeu raspun-
surile teologice cele mai potrivite. Dar fie ca aceste indrumari sint
clestul de clare, fie ca mai au nevoie de lamuriri, ele mai pot fi totusi
imbunatatite, atunci cind imprejurarile o cer. Deocamdata iti pun la
Inima, asa cum ite-am mai rugat si altadata : sa te dedici cu totul apa-
rarii adevarului crestin si, cu avintul pe care Dumnezeu ti 1-a sadit in
cuget, sa ajufi la consolidarea pozitiei corecte a invataturii, caci nu tre-
buie sa ne marginim doar la aceste obiective, fara a mai nadajdui spre
nimic altceva, caci fiind si asa cu mult mai slabi decit s-ar crede, mai
multa primejdie aducem invataturii crestine prin slabiciunea cuvintului
nostru, decit adaugind mult prea putina noastra vigoare pentru apa-
rarea adevarului.
EPISTOLA 8
Catre locuitorii din Cezareea, pentru
a-si justifica retragerea 1
I
M-am intrebat adeseori cu ce v-am putut supara si cum v-ati putul
lHsa biruiti de smerenia mea, un om atit de mic si de neinsemnat, care
poate ca n-are nimic placut, in sfirsit, de ce m-ati indemnat, facind amin-
tlre de patria mea si de prietenie, ca si cum v-ati fi silit in dragoste
pSrinteasca sa ma aduceti la voi, pe mine, un Uransfug oarecare. Cit
m8 priveste, eu recunosc ca sint un transfug, fapt pe care nu 1-as putea
tftgftdui, dar pricina o veti afla indata daca vreti. Am ramas atunci
foarte mirat de un lucru neprevazut, asemeni celor ramasi incremeniti
pe neasteptate de niste zvonuri neasteptate, asa incit nu mi-am mai
1. Epistola de fata e cuprinsa numai in codicele Parisinus Supp. gr. 1020 din sec.
XI. Adresantii nu pot fi locuitorii Cezareii. Nici stilul nu pare a fi al Sfintului Va-
silo. De aceea multi cercetatori o atribuie lui Evagrie Ponticul. R. Melcher, Dei achte
Brlcl des Basilius eln WerJc des Evagrius Ponticus, Miinster, 1923. Totusi indeosebi
pnsajole privind apararea divinitatii Duhului SfSnt sint tratate in mod similar si ia
mMc oplstole ale Sf. Vasile.
■cnuoni 131
putut stfiplni gtndurile ?1 am luat-o la s&natoasa, adSpostindu-ma
undeva departe de vol, dar de la o vreme parca" mi s-a furisat in suflet
un dor dupS invSt&turile cele dumnezeiesti si dupfi filozofia lor. CSci
mfi intrebam : cum mi-as putea stSpini pacatul care saia$luieste in mine ?
cum mi-a? putea cistiga si eu un Laban 2 care sa mS ocroteasca de pri-
goana lui Esau 2 si sa ma deprinda in cea mai inalta filozofie ? Dar in-
trucit, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-am atins pe cit a fost cu putinta
acest scop, prin faptul ca am gasit acest «vas ales» 4 si aceasta fintina
adinca, vreau sa spun pe Grigorie 5 , gura lui Dumnezeu, mai lasat>mi
putina vreme, va cer si va rog, nu pentru ca as fi indr3git viata de prin
drase, (cad nu uit ca prin asemenea obisnuinte prinde in cursa eel rau
pe oameni), ci pentru ca ma gindesc ca intilnirea cu cei sfinti este de
eel mai mare folos. Din vorbirea, cit de modesta, despre sfintele inva-
taturi si din ascultarea lor cit mai deasa ne putem obisnui cit mai mult
cu contemplarea, de care nu stiu cum m-as putea lipsi. Dupa parerea
mea iata cum stau lucrurile :
II
Dar, o ! dumnezeiestii mei si prea iubitii mei, paziti-va de pSstorii
filistenilor 6 , ca nu cumva fara sa bagati de seama sa va astupe izvoa-
rele si sa va tulbure curatia cunostintelor privitoare la credinta ! lata
ce pun ei mereu la inima : sa nu luminal cu ajutorul dumnezeie?tilor
Scriptura sufletele cele plapinde si sa nu strimbati adevarul cu aju-
torul intelepciunii din afam ! Cel care introduce in credinta noastra
notiuni de felul lui «nenascut» si «nascut» 7 si care invata dogmaitizind
ca Cel din veci a fost o vreme cind El nu exista, ca Acela care exista prin
firea Lui si e mereu Tata, ca Duhul Sfint nu-i vesnic 8 , unul ca acela
nu-i oare un fel de filistean? Eu iubesc prea mult oile Patriarhului
vostru 9 , pentru ca sa bea din apa curata ce tisneste spre viata de
veci 10 si sa nu-si atraga asupra lor vestirea proorocului : «Pe Mine,
Izvorul apei celei vii, M-au parasit si si-au sapat fintini sparte, care nu
pot tine ap3» li , atunci cind trebuiau sa recunoasca cum ca Tatal e Dum-
nezeu, Fiul e Dumnezeu si Duhul Sfint e Dumnezeu, dupa cum ne-au
2. Unchiul lui Iacob.
3. Acest frate al lui Iacob il urmarea pe acesta pentru ca reusise sa-i ia dreptul
de Sntii nascut.
4. Fapte 9, 15.
5. Grigorie de Nazianz.
6. Popor dusman al evreilor.
7. TemS frecventa in scrierile Sf. Vasile, mai ales in tratatul Contra lui Eunomie.
8. Teme curente in lupta anti-arianj .
9. Aluzie la Hristos, Pastoral cel bun (loan 10, 11).
10. loan 4, 19 ; let. 2, 13.
11. Ier. 2, 13.
132 SFINTUL VASILE CEL MARE
invatat dumnezeiestile cuvinte si cei care au scos din ele cea mai inalta
intelepciune. Iar celor care ne arunea in fata invinuirea ca ne-am in-
ehinat la trei dumnezei sa li se spuna asa : noi recunoastem numai un
singur Dumnezeu, j dar, pe El nu-L intelegem numeric, ci dupa fire.
Intr-adevar, tot ceea ce se spune despre unul ca numSr, acela nu-i nimic
in realitate si nici simplu de la nafurS, pe cind Dumnezeu e recunoscut de
toti ca simplu si necompus. Asadar, Dumnezeu nu-i unul ca numar.
Iar ceea ce spun, asa este. Spun, de pilda, ca lumea este numericeste
numai una, dar nu una priri fire, dupa cum nici simpla nu este, intr-un
fel eel pupln, Intr-adevar, noi o impartim dupa elementele care o cpm^
pun, in fier, apa, aer si pamint. La rindul sau si despre om se spune ca-i
Unul numericeste. Caci zicem adeseori «un om». Dar, intr-un anumit.fel,
acest om nu-i ,ceva simplu, intrucit e format din trup si din suflert. Tot
asa ,si despre inger vom spune c5-i unul ca numar,, dar prin firea luiel
nu-i nici unul si nici simplu, intrucit ne reprezentam ippstasul inge-
rului ca fiind o fiinta insotita de sfintenie. . :,,,-,.-,
Or, daca nimic din ceea ce este unul ca numar, nu-i unul prin fire,
si daca ceea ce este unul prin fire si, simplu nu-i unul ca numar, si daca
zicem ca Dumnezeu e unul prin fire, atunci cum ne pot ei atribui nu-
marul pe 'cita vreme noi il excludem cu totul diti aceasta fericita si
spirituals natura ? Intr-adevar, numarul tine de cantitate si cantitatea
e adaos la firea corporala. Or noi am crezut dintotdeauna ca Domiiul
este Creatorul triipurilOr. Tocmai de aceea orice numar designeiaza
lucruri a caror soarta este sa aiba o fire materiala si delimitata ,• faptul
cS ceva este unic e o caracteristica a substantei simple si de neinteles.
Asadar, eel care admite cS Fiul lui Dumnezeu sau Duhul Sfint 'sint nu-
mar ori creatura, unul ca acela introduce in ei, fara sa vrea, o fire ma-
teriala si delimitata. Si numesc «delimitata» nu numai firea cuprinsa
intr-un anumit spatiu, ci si pe cea inteleasa de prestiinta Celui care
trebuia sa-1 aduca pe om din nimic la viata, lucru care pbate fi u$or de
inteles chiar $i prin stiinta. Deci orice fiintS sfinta, care are o fire de-
limitata si are o sfintenie dobindita, poate fi banuita ca ar putea inciina
spre rau. Insa Fiul si Duhul Sfint sint Ei Insisi izvor de sfintenie, prin
care orice fSptura'cugetatoare se poate sfinti pe masura virtutii sale 12 .
Ill
Or, potrivit invataturii celei drepte, noi nu spunem nici ca Fiul se
aseamana cu Tatal 13 , nici ca nu se aseamana, caci atit primul cit si eel
12. A se vedea A. Grillmeier, L6 Christ dans la tradition chretienne, Paris,. 1965,
p. 330 si urm. .
13. Se cunosc variantele ereziei ariene : omiusieni, omei, anomei. A se vedea
Istoria bisericeasca universala, I, p. 234 si urm.
SCRISOBI 133
de-al doilea din acesti termeni sint deopotriva" de imposibili. Intr-adevar
ndtiunile «asemanator» ori «neasemanator» se atribuie unor cali-
tati. Recunosclnd identitatea naturii, noi admitem deofiintimea, si pen-
tru Dumnezeire nu admitem ideea de compus pentru ca Cel Care, dupa
fiirita, este Dumnezeu si Ta^a, a nascut pe Cel Care, dupa fiinta, este
Etamnezeu si Fiu. Acest f apt este cel cafe ne ingaduie sa evidentiem
cansubstantialitatea sau deofiintimea. Intr-adevar, Cel Care, potrivit Sub-
stantei sau fiintei Sale, este Dumnezeu, Acela este deofiintS cu Cel Care,
dupa fiinta, este Dumnezeu, intruclt si omul e numit uneori dumne-
ieu, de pilda: «Eu am zis : Dumnezei sinteti» l4 . Chiar si demonul este
Dtiriiit dumnezeu, de pilda : «caci toti dumnezeii neamurilor sint
idoli» 15 . Insa aceia sint numiti asa priritr-un favor, pe chid acestia,
printr-o minciuna. Singur Dumnezeu este Dumnezeu dupa fiinta sail
dupa substanta. Iar cind spun «singur» subliniez tocmai fiinta lui Dum-
nezeu, substanfa cea sfinta si necreata. Intr-adevar cuvintul «singur»
semai foloseste si in legatura cu un om oarecare si in legatura cu firea
luata in chip absolut si in general. Despre un om oarecare, cum am
spune.de pilda, despre P.avel, care «a fost rapit singur pina la al treilea
cer si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i slobod omului a le grain 16 .
Despre fire in general, asa cum a spus Pavel : «Omul ca iarba» n . Aici
du se are in vedere un anume om, ci firea omeneasca in general. Caci,
Intr-adevar, orice om e trecator si muritor. Tot asa credem ca au fosl
rostite tot in legatura cu firea: «Cel Care Singur are nemurirea» ^ 8 si
•Unuia infeleptului Dumnezeu» l9 sau «Nimenea nu este bun decit unul
Dumnezeu». Intr-adevar, cuvintul «singur» denota acelasi lucru ca si
«eu singur» 20 . Si «E1 singur este Cel ce intinde cerurile» 2l . La fel «sa
te temi de Domnul Dumnezeul tau si numai Lui sa-I slujesti» 22 si «nu
este Dumnezeu in afara de Mine» 23 . Cuvintele «unul» si «singur» sint
spuse de Dumnezeu in Scriptura nu pentru a-L deosebi de Fiul ori de
Duhul Sfint, ci impotriva celor care nu sint dumnezei si care nu sint
numiti asa decit in chip mincinos. De pilda : «si au lepadat de la ei pe
dumnezeii cei straini si au inceput s5 slujeasca numai Domnului» 24 . Si
•au indepartat fiii lui Israel baalii si astartele si au inceput sa slu-
14. Ps. 81, 6.
15. Ps. 95, 5.
16. // Cor. 12, 2—4.
17. Ps. 102, 15.
18. J Tim. 6, 16.
19. Rom. 16, 27.
20. Luca 18, 19.
21. /ov 9, 8.
22. Deut. 6, 13.
23. Deut. 30, 2.
24. Jud. 10, 16.
|34 IrtNTUL VAlILt CM. M*M
Jeascfi numai Domnuilul» «. $i larasi, Pavel : «caci desi sint unli numlti
dumnezei, fie in aer, fie pe pamint, totusi pentru noi este un singur
Dumnezeu, Tatai, din Care sint toate, prin Care stot toate» 26 .
Dar noi ne intrebam aici de ce, dupa ce a zis «un singur Dumne-
zeu", nu s-a multumit cu acest cuvint (noi am spus ca expresia
«singur» §i cuvintul «unul» atunci cind e vorba de Dumnezeu, arata
nature) si de ce a adaugat cuvintul «Tatal», specificind si «Hristos» ? Eu
banuiesc ca Pavel, vasul alegerii, a crezut ca nu era destul sa vesteasca
numai ca Fiul este Dumnezeu si Duhul Sfint este Dumnezeu, ceea ce a
aratat prin expresia «un Dumnezeu», daca nu arata prin adaosul «Tatal
de la Care vin toate», daca n-ar fi designalt prin mentiunea Domnului,
Cuvintul, Cel prin Care sint toate si daca prin adaosul «Iisus Hristos»
n-ar fi descoperit Intruparea, daca n-ar fi pus sub ochi patima si daca
n-ar fi aratat cu claritate infierea. Or expresiile «Iisus Hristos» ne des-
coperS tocmai astfel de idei. De aceea, inainte de patima, Domnul a re-
fuzat ca sa fie anunfat ca Iisus Hristos si obliga pe ucenici sa nu spuna
nimanui ca Bl este tocmai Iisus Hristos 27 . Jntr-adevar, dupa ce si-a
tmplinit misiunea, adica dupa invierea din morti si dupS inSltarea la ce-
ruri, abia atunci i s-a propus sa dea ucenicilor incredintarea ca El este
cu adevarat Iisus Hristos. Aicesta-i intelesul pasajului urmator : «sa Te
cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Hristos pe Care
L-ai trimis» 28 . $i tot a?a de la acelasi apostol : «credeti in Dumnezeu,
credeti si in Mine» 29 . Pretutindeni cugetul nostru e asigurat prin Duhul
Sfint, ca nu cumva mergind spre o realitate, sa N ne indepartam de cea-
lalta, ca dedicindu-ne teologiei sa nu dispretuim planul dumnezeiesc al
mintuirii §i pentru ca, in neincrederea noastrfii sa nu ajungem la
nelegiuire.
IV
Cuvintele Dumnezeiestii Scripturi, pe care dusmanii le minuiesc,
deformindu-le dupa cugetul lor propriu, si pe care ni le pun in circa
spre pierderea mSririi Fiului Cel Unul-Nascut, sa le examinSm in ace-
lasi fel si, dupa putintele noastre, sa le explicam intelesul. $i mai intii
sa ne legam de expresia «Eu viez pentru Tatal» 30 . «lntr-adevar acest
cuvint e una din sagetile trimise spre cer de cei care se slujesc de ea
25. J Regi 7, 4.
26. / Cor. 8, 5—6.
27. Mate/ 16, 20.
28. loan, 17, 3.
29. loan 14, 1.
30. loan 6, 57.
■cwuowi 133
Intr-un chip nevrednic. Dar aid textul nu are in vedere viata de dina-
inte de veci, dupa cum cred eu (dintre toate fiintele care sint vii din
pricina altcuiva, nimeni nu poate fi viu prin el insusi, dupa cum eel
care a fost incalzit de altul nu poate fi el caldura insS§i ; or Domnul
nostru a zis : «Eu sint viaja») 31 , ci aceasta viata care s-a petrecut in
trup si in acest timp pe care L-a trait din pricina Tataiui. Intr-adevar
prin vointa Lui a venit sa Se salasluiasca in viata oamenilor ; si n-a
zis : «Eu am trait din cauza Taitalui», ci «Eu traiesc din cauza Tataiui»,
cu specifiearea ca actiunea se petrece la timpul prezent. S-ar putea
parea ca ar vrea sa vorbeasca si despre viafa pe care o traieste Hristos
avind in sine cuvintul lui Dumnezeu.
Iar ca acest lucru vrea sa ni-1 spuna, vom arata in cele ce urmeaza.
«$i eel ce Ma maninca pe Mine va trai prin Mine» 32 . Intr-adevar noi
mincam Trupul Sau si bem Singele Sau facindu-ne participant (prin
Intrupare si viata sensibila) ai Cuvintului si ai Intelepciunii. El a numit
«trup» si «singe» itoata petrecerea Lui tainica si a descoperit invata-
tura alcatuita din cunostinte practice, fireste si teologice, care hraneste
In acelasi timp sufletul, pregatindu-1 inca de pe acum la contemplarea
realitatii. Probabil ca acest lucru il descopera textul.
V
Dar iarasi i«Tatal este mai mare deciit Mine» 33 . Fapturile cele
nerecunoscatoare, neamurile diavolului, s-au servit si de acest text. Or,
eu cred cu tarie ca chiar aceste cuvinte arata ca Fiul e deofiinta cu
Tatai. Intr-adevar oomparatiile stiu cS se fac din capul locului, intre
lucruri de aceeasi natura. Zicem, de pildS, despre un inger ca e mai
mare decit alt inger, un om mai drepit decit alt om, o pasare mai rapida
decit alta pasare. Daca, deci, comparatiile se fac intre lucruri din
aceeasi specie si daca prin comparatie Tatai a fost mai mare decit Fiul,
atunci Fiul e deofiinta cu Tatai.
Dar poate ca mai e si alta idee ascunsa in acest text. Ce mirare ar
fi daca s-ar recunoaste ca Tatai e mai mare decit El, din moment ce
El e Fhi si S-a facut trup, intrucit a fost vazut inferior ingerilor ca
mSrire si oamenilor oa infatisare ? «Mic9oratu-L-ai, spune Scriptura, pe
Dinsul cu putin fata de ingeri» 34 . Si iarasi : «pe Cel ce, scurta vreme,
a fost pus mai prejos de ingeri» 35 . Si apoi «si L-am vazut pe El si n-avea
31. loan 11, 25.
32. loan 6, 57.
33. loan 14, 28
34. Ps. 8, 6.
35. Evr. 2, 9.
130
BFtNTUl. VAilLE dt MAM!
nlrl chip, nici frumusete chipul Lui necinstit si mai sf!r?it dcclt
al tuturor oamenilor» 30 . El a rSbdat toate Injosirile din pricina marii
I.ui bunStSti fat** de lucrarea Sa, pentru ca sa gaseascS oaia pierdutS si
s-o mintuiasca, sS insanatoseze si sS mintuiasca pe omul coborit de la
Jcrnsalim la Ierihon si care din pricina aceasta a cSzut intre tilhari 37 .
Nu cumva ereticul 11 va invinui si in leg&turS cu leagSnul, prin care
atunci cind inc& nu se slujea de puterea mintii era hrSnit de Cuvintul si-L
vt\ oslndi oare din cauza sSrSciei pentru ca Fiul teslarului n-a avut nici
mncar bucuria sa aiba un pat ? Acesta-i motivul ca Fiul e mai mic decit
Tatai ! El a murit pentru tine ca s& te mintuiasca din pierzania mortii
si sS te facS sS ai parte de o viata cereasca. Aceasta-i ca si cum ai in-
vinui pe un doctor pentru cS se apleacS spre suferintele bolnavilor luind
parte la mirosul greu al bolii, spre a vindeca pe cei incercati de
suferinte.
VI
Din pricina ta El nu cunoaste nici ceasul si nici ziua judecatii si:
totusi nimic nu scapa adevaratei Intelepciuni, caci toate au fost facute
prin Ea. De altfel niciodata n-a fost om care sa stie tot ce a facut. Numai
cii El rinduieste in felul acesta lucrurile, din pricina neputinciosiei tale,.
pentru ca aceia care au gresit sa nu cada in deznadejde din pricina
scurlimii sorocului, ca si cum n-ar mai ramine timp pentru cainta si,
pentru ca si cei care due lupta grea impotriva puterii dusmane sa nu
piece de la locul lor din pricina lungimii timpului. De altfel nu-i cruta
nici pe unii, nici pe altii prin ignoran|a sa pref acuta : pentru unii
prescurteaza sorocul din cauza luptei lui viteze, pe cind altuia ii re-
zervS un prilej de pocainta din pricina pacatelor lui. Oricum, dupa ce
S-a socotit in Evanghelii cu cei care nu stiu 38 , din cauza — cum am
zis — a siabiciunii numarului mare, in Faptele Apostolilor, ca si emm
El ar sta de vorba cu cei desavirsiti, zice facind exceptie cu El insusi :
«nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in sta-
pinirea Sa» 39 . Asadar sa admitem ca aceste vorbe, pe temeiul atacului
de mai inainte, ar fi fost un raspuns cam prea scurt. De aceea trebuie
cercetatS cea mai inalta insemnare a acestui text si batut la poarta
sliintei ca sa vad in ce chip as putea trezi pe stapinul casei, care sa
dea piini duhovnicesti celor care le cer, pentru ca pe prieteni si p»
i rati ne grfibim sa-i ospatam.
36. Isaia 53, 2—3 (ed. 1914). r
37. luca 10, 30—34.
38. Marcu 13, 32.
39. Fuptc 1, 7.
■crt»»o?» iy>
VII
Sfintii ucenici ai Mintuitorului dupa ce au ajuns pina dincolo de
contemplare, alita cit e ea cu putinta la oameni, si dupa ce au fost
curatHi prin cuvintul lui Hristos, urmaresc sfirsitul si sint nerabdatori
sS cunoascS fericirea din urmS, ceea ce Insusi Domnul nostru a spus,.
ca. nici ingerii si nici El nu stiu. El numeste «zi» intelegerea deplina si
exacts a planurilor lui Dumnezeu, iar «ceas» numeste contemplarea a
ceea ce este singur si unic, a cSrui stiinta o atribuie numai singur Ta-
tglui. Presupun deci ca Dumnezeu aceea a zis ca stie ce, de fapt, exists,,
si apeea nu stie, ce nici nu exista. Intr-adevar, Dumnezeu a zis ca drep-
tatea si intelepciunea o cunoaste, pentru ca, prin natura Sa, El este in-
susi dreptatea si intelepciunea, in schimb spune ca nu cunoaste nedrep-
tatea si rautatea, caci El, Dumnezeu Cel Care ne-a creat nu este nici
nedreptate si nici rautate. Daca, deci, se spune despre Dumnezeu ca
stie despre Sine ca este ceea ce de fapt este, precum si ca nu stie ceea
ce nu este, si daca Domnul nostru nu este — potrivit ideii de intrupare
si unui invatamint cit de sumar — ultimul bine ce s-ar putea dori,
atunci Domnul nostru nu cunoaste sfirsitul si nici fericirea cea mai de
pe urma. Caci se spune : «nici ingerii nu stiu» 40 , adica nici contem-
plarea care este in ei, nici temeiurile slujirii lor nu sint ultimul bine ce
s-ar putea dori. Intr-adevar, cunoasterea acestor lucruri este grosolana
in., comparatie cu cea fata catre fata. «Singur Tatal stie», ni se
spune, pentru ca El e sfirsitul si extrema dorinta. Cind nu mai cunoas-
tern pe Dumnezeu ca prin oglinda ori in ghicitura 41 , ci cind ne vom im-
partasi din El direct si fara intermediar, atunci si noi vom ajunge la
ultima tinta. Dar Domnul nostru inca este sfirsitul si extrema fericire
potrivit conceptului despre Cuvint. Caci ce zice Evanghelia ? «Si Eu
il voi invia in ziua cea de apoi» 42 .
El numeste «inviere» trecerea de la cunoasterea materiala la cea
nemateriala, iar «ziua cea de apoi», cunoasterea dupa care nu mai este
alta. Atunci cugetul nostru e imboldit si ridicat la o inaltime fericita,
cind contempleaza singura si unica fericire a Cuvintului. Insfi intrucit
cugetarea noastra, care se ingrosase prin lipirea ei de pamint, care-i
amestecata cu noroi si nepuitincioasa de a se stabili pe o cunoastere di-
rects, din aceasta pricina, fiind dusa parca de mina de frumusetile in-
rudite ale trupului sau f se orienteaza dupa lucrarile Creatorului si de
acum invata sa sesizeze cauzele dupa efecte pentru ca — fiind de acum
crescut putin cit de putin — sa aiba cindva puterea de a se apropia,
40. Marcu 13, 32.
41. J Cor. 13, 12.
42. loan 6, 40.
|38 irlNTUL VAUI.E CEL MAWB
direct chiar de DumnezeJre. Cred ca" in acest inteles a fost rostit acel
cuvinit «Tat8I mai mare dec.it Mine este» 43 precum si «nu este al Meu
■a da, ci se va da cSrora s-a pregStit de cStre Tatai Meu» 44 . Intr-adevar
$i aici avem o mutare pe oare Hristos o face din imp3rStia Lui spre Cel
Care e Dumnezeu si Tata pentru ca e pirga, iar nu sfirsit, dupa o in-
vfitaturfi mai sumarS, cum am spus si mai inainte, si care a fost spuslt
ca din partea noastra, iar nu ca din partea Fiului lui Dumnezeu insusi.
$i ca sfi dovedeascS cum c& asa stau lucrurile, la intrebarea apostoli-
lor din Fapte «Doamne, oare in acest timp vei aseza Tu, la loc, im-
ipftrfitia lui Israel ?», le raspunde : «nu este al vostru a sti anii sau vre-
murile pe care Tatai le-a pus intru stapinirea Sa» 45 , cu alte cuvinte nu
celor care s-au legat de trup si de singe le e data cunoasterea unei
■astfel de imparatii. O asitfel de contemplare Tatai a pus-o in stapinirea
Sa proprie, prin «Stapinire» intelegind pe cei aflati sub puterea Lui, iar
«proprii» pe cei in care necunoasterea lucrurilor inferioare n-are nici o
parte. Cit despre «anii si vremurile» sa nu ti le inchipui prea sensibil,
ci ca pe niste intervale de cunoastere aduse de soarele eel intelegator.
Dar trebuie sa ducem pina la capat aceasta rugaciune a Stapinului.
CSci in realitate Iisus este Cel Care s-a rugat : «da-le si lor sa fie una,
dupfi cum Tu, P&rirute, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi
s8 fie una» 46 . Initrucit Dumnezeu este unul, daca vine in fiecare, atunci
face din toti unul singur, atunci numarul piere prin sosirea unitatii. In
clt m8 priveste, m-am apropiat de acest text ca un al doilea Esau. Da,
daca" cineva poate vorbi mai bine sau daca poate sa raspunda mai cres-
tineste la o astfel de intrebare, sa spunS si sa raspunda, si Domnul il
va rfispiati in locul meu. Eu nu stiu ce-i invidia, pentru ca nu prin do-
rinta de rivalitate, nici prin marire desarta am venit la acest examen al
■cuvintelor inspirate, ci din dorinta de a fi folositor fra^ilor, pentru ca sa
nu d3m impresia ca vasele de pamint, care cuprind comoara lui Dum-
nezeu, ar fi c3zut pe mina unor oameni cu inima de piatra, ni§ite ne-
tfiia{i Imprejur, care se intr-armeaza doar cu o injelepciune nebuna.
VIII
Mai mult, potrivit Pildelor inteleptului Solomon, cuvintul a luat
Inceput dupa cum sta scris : «Domnul M-a zidit la inceputul lucrarilor
Lui» 47 . Mai e numit inceput al cailo-r evanghelice, care ne due spre
lmparatia cerurilor, nu prin niste creaituri dupa fiinta, ci face drum
43. loan 14, 28.
44. Matei 20, 23.
45. Fapte 1, &— 7.
4(5. loan 17, 21.
47. Pilde 8, 22.
■OWMOWI uw
dupa" planul dumnezelesc, cfici cuvintele «a fi fost fficut» sau «a fi fost
creat» au acelasi In^eles. El a fost menit s& fie cale, us3, p&stor, inger,
oaie, mare preot si apostol : toate aceste numiri sint date dupa" o anu-
mita" considerate sau dupS alta. Si ce ar mai putea spune ereticul in
legatur3 cu Dumnezeul Cel nesupus si care «S-a facut pScat pentru noi» ?
Caci intr-adevar asa scrie : «iar cind toate vor fi supuse Lui, atunci si
Fiul insusi se va supune Celui ce I-a supus Lui toate» 48 . Nu te temi de
Dumnezeu, omule, ca din pricina ta El e numit «nesupus» ? Isi insu-
seste supunerea si din opozitia fata de virtute e numit El insusi ne-
supus. Tot in acest infeles a grait intr-o zi, pe cind era prigonit : «Saule,
Saule, pentru ce Ma prigonesti ?» 49 pe vremea cind acesta alerga spre
Damasc cu gindul sa ducS lega^i pe ucenicii lui Hristos. Ba se mai nu-
meste si gol, daca vreunul dintre fra^i e gol : «gol am fost si M-ati
imbracat» 50 . Cind cineva e in temnita, Se socoate El insusi intemnita't,
cSci El S-a incarcat cu neputintele noastre si a purtat slabiciunile noas-
tre. Iar una din aceste slabiciuni este neascultarea : si pe ea a luat-o
asupra Lui. De aceea greut5t.ile care s-au ivit, Mintuitorul Si le insu-
seste, ia asupra Lui suferintele noastre in virtutea acestei comunitati
prin care petrece cu noi.
IX
Dar si vorbele «Fiul nu poate sa faca nimdc de la Sine» 51 dusmanii
Dpmnului le iau ca sa incurce mintile celor care ii asculta. Dupa pa-
rerea mea si acest text ne da sa in^elegem tocmai faptul ca Fiul este de
aceeasi Fiinta cu Tatal. Si de fapt, daca fiecare faptura cugetStoare
poate face ceva prin ea insasi pentru ca are libertatea sa se decida
pentru mai rau ori pentru mai bine, pe cind Fiul nu poate face asa ceva,
insemneaza ca El nu-i faptura. Or daca nu-i faptura, urmeaza ca-i deo-
fiinta cu Tatal. Mai mult, nici o faptura nu poate face tot ce vrea. Or
Fiul a facut tot ce a vrut in cer si pe pamint, asadar Fiul nu-i o fap-
tura. Si mai mult, toate fapturile ori sint alcatuite cu ajutorul contra-
riilor, ori sint in stare sa primeasca aceste contrarii. Or, Fiul e drepta-
tea insasi si e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatura, iar daca nu-i una
dintre acelea, atunci e deofiin^a cu Tatal.
X
Acest examen al textelor propuse, pe care 1-am facut, este destul
cind luam in considerare puterile noastre. Ca sa nu mai initirziem, s8
48. I Cor. 15, 28.
49. Fapte 9, 4.
50. Matei 25, 36.
51. loan 5, 29.
140 SrlNTUL VABH.K Cth MAKE
ne tntoarcem cuvlntul spre fed care se impotrivesc Duhului Sfint, cal sS
ml§coram In ei orice glnd trufas care se ridica impotriva cunoasterii
lul Dumnezeu. Tu zici c:a Duhul Sfint e o creatura. Dar orice creaturS
f» roabd a Creatorului ei. Scripture spune : «toate sint slujitoare T ie » 52 -
lar daca e roaba, ea are si o sfintenie cistigata si tot ce are o sfintenie
cistigata si tot eel ce are o sfintenie cistigata e susceptibil de o incli-
nare spre rciu. Or Duhul Sfint care e sfint prin fiinta Lui e numit «izvor
do sfintenie». Asadar, El nu-i o creatura, caci era deofiinta cu Dum-
nozeu. Si spune-mi cum poti tu numi rob pe Cel Care prin Botez te
scapft din robie ? Caci zice Scriptura : «Legea duhului vietii in Hristbs
Ilsus m-a eliberat de legea pacatului» 53 . De aceea tu nu vei mai in-
drfizni sa zici cS Fiinta Lui e supusa schimbarii, daca te uiti la natura
puterii potrivnice, care a cazut ca un fulger din cer si a cazut de la
viafa cea adevarata pentru ca avusese numai o sfintenie cistigata, a?a
incit schimbarea a venit de la sine, ca un semn rau. De aceea atunci
cind s-a prabusit din unitate si si-a pierdut vrednicia de inger fiinta lui
.s-a schirabat in diavol, pentru ca se stinsese si starea lui primordiala
si fericita si se aprinsese in el aceasta putere vrajmasa.
Iar daca mai zice ca Duhul Sfint e creatura, prin aceasta vrea sa
ne dea sS intelegem ca firea Lui e marginita. Dar atunci cum ar mai sta
In picioare acest cuvint : «Duhul lui Dumnezeu umple lumea» M §i altul
«Unde ma voi duce de la Duhul Tau $i de la fata Ta unde voi fugi ?» 55
Dar se pare cS el nici nu mai recunoaste ceea ce e simplu dupa firea
sa. Or, daca Duhul Sfint nu-i simplu, atunci e alcatuit din fiint& si din
sfintenie. Cea ce se prezinta in felul acesta aceea e compus. Si atunci
cinp va fi atit de nebun sa spuna ca Duhul Sfint e compus si nu e
deofiinta cu Tatal si cu Fiul tocmai din pricina acestei simplitati ?
Daca in acest cuvint ni se cere sa ne indreptam, sa inaintam spre
probleme mai importante si sa ni se ceara sa le discutam, atunci sa pri-
vim de acum cit se poate mai mult spre puterea dumnezeiasca a Du-
hului Sfint. In Sfinta ScripturS am aflat trei creatiuni anumite : una si cea
dintti e aducerea din nefiinta la fiinta,- a doua e schimbarea din mai
rfiu in mai bine, iar a treia este invierea din morti. Or, in aceste crea-
tiuni mereu vei afla pe Duhul Sfint colaborator al Tatalui si al Fiului.
Ce zice David despre ceruri, cind acestea au fost chemate la viata ? «Cu
cuvintul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata pu-
. r )2. Ps. 118, 91.
M. Rom. 8, 2.
M. Inf. Sol. 1, 7.
. r ). r ,. Ps. 138. 7.
qcmfow; _ Ul^
terea lor» M . Iar omul se $tie c& a fost creat din nou prin Botez : «daca
este cineva In Hristos, este fSpturS nou8» ". Si : «mergind invStati toate
neamurile, botezindu-le In numele TatSlui si al Fiului si al Sfintului
Duh» 58 . Vezi, asadar, cS §i aici Duhul Sfint e de fata impreuna cu Tatal
$i cu Fiul.
$i ce vei mai spune despre invierea din morti, odata ce noi vom fi
disparut §i ne vom fi intors in pamintul din care am fost luati ? Caci
«pamint» sintem numiti §i in el vom merge, intrucit «va trimite Duhul
Sau §i se vor zidi si va innoi fata pamintului» 59 . Iar ceea ce Pavel a
numit inviere, David a numit innoire. Sa ascultam din nou pe eel care
a fost rapit pina la al treilea cer. Ce zice el? «Voi sinteti templu al
Duhului Sfiot, Care este in voi» 60 . Insa orice templu este templu al lui
Dumnezeu, iar daca noi sintem templu al Duhului Sfint, urmeaza ca Du-
hiil Sfint este Dumnezeu. Intr-adevar, «Ziditorul a toate este Dumne-
zeu» 61 . Or, daca sintem templu al Duhului Sfint pe motivul ca" Lui ne
inchinam si salasluieste in noi, vom recunoaste ca El e Dumnezeu. «Dom-
nului Dumnezeului tau sa te inchirii si Lui singur sa-I slujesti» 62 . Iar
daca nu admitem cuvintul «Dumnezeu», atunci sa ne invete ce vrea sa
insemneze acest cuvint. El s-a numit Dumnezeu tocmai pentru ca El a
asezat si pentru ca vede de toate Iucrurile. Or, daca e numit Dumnezeu
pentru ca a a§ezat $i prive§te spre toate Iucrurile si dacS Duhul cunoaste
tot ce teste de la Dumnezeu, dupa cum si duhul care este in noi, cu-
noaste ce e al nostru, atunci Duhul Sfint e Dumnezeu. Mai mult, daca
«Sabra Duhului este cuvintul lui Dumnezeu» 63 , atunci urmeaza ca Duhul
Sfiht este Dumnezeu. Intr-adevar, sabia se tine de Cel dupa care e numii
§i cuvintul. Iar daca e numit si «dreapta Tatalui», «dreapta Domnului m-a
inaltat, dreapta Domnului a facut putere» M si «Mina Ta cea dreapta,
Doamne, pe vrajmasi i-a sfarimat» 65 si daca Duhul Sfint e degetul lui
Dumnezeu, potrivit cuvintului : «iar daca Eu cu degetul lui Dumnezeu
scot pe demoni» M sau, ceea ce scrie in alta Evanghelie, «Eu cu Duhul
lui Dumnezeu scot pe demoni» 67 , atunci Duhul Sfint este de aceeasi
fiinta cu Tatal si cu Fiul.
56. Ps. 32, 6.
57. // Cor. 5, 17.
58. Matei 28, 19.
59. Ps. 103, 31.
60. I Cor. 6, 19.
61. Evr. 3, 4.
62. Matei 4, 10.
63. Etes. 6, 17.
64. Ps. 117, 16.
65. Ies. 15, 6.
66. Luca 11, 20.
67. Matei 12, 28.
142 WIWTUL VA«n,K CEL MAH8
EPISTOLA 9
CStre Maxim Filozoful
361/362
I
Intr-adevSr cuvintele sint un fel de icoane ale sufletului. Asa te-am
rocunoscut si pe tine, cu ajutorul scrisorii, recunoscind, cum se spune,
loul dup3 ghiare 1 , si m-am bucurat cind am aflat ca nu te arati cu le-
ncvie fatS de «cel dintii si eel mai mare din bunuri : iubirea fa{a de
Dumnezeu si iubirea fata de aproapele» 2 . Ca semn al celei de-a doua,
socot prietenia ce mi-o ara^i, iar pentru cea dintii, rivna pe care o ai
pentru dobindirea cunostintei celei dumnezeiesti. Ca totul se cuprinde
in aceste doua feluri de iubiri e un lucru cunoscut de orice ucenic al lui
Hristos.
II
Scrierile lui Dionisie 3 , pe care le cauti, au ajuns pina la noi si inca
in numSr mare ; in schimb, acum nu le am la dispozitie, de aceea n-am
putut sa ti le trimit. Cit despre mine, iata ce cred despre ele : nu toate
scrierile acestui barbat sint de admirat, iar unele sint de-a dreptul de
condamnat. Aceasta. nelegiuire care se raspindeste acum pretutindeni,
cu alte cuvinte cea a neasemanarii, este, dupa cit pot sti, cea dintii
care a pus in oameni semintele acestei faimoase nelegiuiri a anomeilor.
Iar pricina raspindirii ei cred ca nu sta atit in ratacirea cugetfirii, cit
mai ales in dorin^a hotaritS cu care Dionisie a vrut sa combats pe Sa-
beliu *. Pe el 1-as compara cu un gradinar care vrea sa indrepte un pom
tinSr crescut strimb si pe care-1 rasuceste in mod silit in partea opusa,
dar rasucindu-1 prea tare, pomul se indeparteaza de cresterea lui fi-
roasca si creste in sens contrar. Cam asa ceva cred ca s-a intimplat si
cu acest om : in lupta sa necrutatoare, pe care a dus-o impotriva Iibi-
anului Sabeliu, Dionisie s-a dus fara voie in raul opus tocmai din dorul
exagerat de a-1 cinsti mai mult. I-ar fi fost destul sa arate ca Tatal si
Fiul nu sint o singurS persoana si in felul acesta ar fi cistigat biruinta
impotriva blasfemiatorului ; dar acest om, vrind sa cistige o biruinta si
1. Lucian de Samosata, Hermotim sail Despre secfe, 34.
2. Mate! 22, 38.
3. Elcv al lui Origcn, Dionisie eel Mare a fost arhiepiscop al Alexandriei intre
(inii 248—264.
4. Sabeliu, erotic antitrinitar notoriu, care confunda persoanele Treimii.
■cnmoRi ~ 143
mai stralucitoare $1 mai deplinS, nu admite numai o deosebire Intre
ipostase, ci si o diferenta de substanfa, de grade in putere si o inega-
litate de mSrire. $i astfel, in urma acestei greseli, el a ajuns s& schimbe
un rau cu alt rau, indepfirtindu-se de justetea credintei. $i tot din pri-
cina aceasta el se contrazice adeseori in scrierile sale : o data InlSturS
termenul «deofiinta», din pricina celui care-1 folosise in chip gresit, ca
sfi arate ca nu accepts trei ipostase, alta data il admite, atunci cind
scrie omonimului 5 sau, luindu-i apararea. Mai mult, chiar si cind e vorba
de Duhul Sfint, el a evitat expresiile care se potrivesc foarte putin unui
oro care traieste dupa Duh si prin care a privat Divinitatea de o cinstire
care I se cuvine, coborind-O intru citva si punind-O in rindul fapturilor
create si menite doar slujirii. Acesta-i asadar omul.
Ill .
Cit despre mine, daca ar trebui sa-mi spun si eu parerea, accept
expresia «asemanator ca fiin|a» daca se pun inaintea lor si cuvintele
«cu totul», daca e injeleasa ca «de o fiinta», desigur in intelesul sanatos
al acestei expresii «de o fiint3». Asa au cugetat si Parintii de la Niceea
atunci cind, numind pe Fiul Cel Unul-Nascut «Lumina din lumina, Dum-
nezeu adevarat din Dumfiezeu adevarat» si recunoscindu-I si alte in-
susiri de acest fel, la urma I-au adaugat si expresia «de o fiinta». DupS
cum nu-i cu putinta ca cineva sa-si inchipuie c-ar exista vreo deosebire
intre lumina si lumina, intre adevar si adevar, tot asa nu se poate con-
cepe deosebire intre fiinta Celui Unul-Nascut si intre cea a Tatalui, din
Care S-a nascut. Daca intelege cineva lucrurile in acest fel, atunci si eu
accept expresia asa cum am spus. Dar daca nu intelege sa lege cuvintul
«cu totul» de «asemanator ca fiintS», cum au procedat si cei din Con-
stantinopol 6 , atunci ma indoiesc asupra acestei expresii, intrucit socot
ca prin ea se micsoreaza marirea care trebuie recunoscuta Fiului Cel
Unul-Nascut. $i de fapt noi obisnuim sa intrebuintam adeseori terme-
nul «asemanator» chiar si pentru imaginile mai putin c}are si mai in-
departate de originalele lor. Or eu folosesc cuvintul «de o fiint&» toc-
mai pentru cS prin el nu se mai poate ajunge la vreun inteles banuilor
sau inselator. Dar de ce nu vrei sa ne faci o vizita Tu insuti, dragul
meu, pentru ca sa stam de vorba personal despre aceste lucruri si sa
nu lasam pe seama unor litere neinsufletite lucruri de o valoare atit
5. Dionisie al Romei (258 — 268), care Inca scrisese impotriva lui Sabeliu.
6. E vorba de sinodul din 360 condus de partida omeilor, care sustfneau doai
o «asemanare» generala a persoanelor treimice.
144 SKlNTUl, V AW IMC CKL MAR*
1 " I
de mare, cu atit mai mult cu cit nici nu m-am hotfirlt sfi fac cunosr.ute
ta public aceste pfireri ale mele ? Dar s& nu-mi spui si Tu ceea c:f».L,-a
spus §i Diogene lui Alexandru eel Mare 7 , cS adic& tot atit de departe e
drumul de la Tine pfna" aid, cit si de aici pina la Tine ! Pentru cS din pri-
cina suferintei putin lipseste ca sa nu fiu tinut mereu in acelasi loc, ca
si cum a? fi un copac Jinut de radacinile lui, ca sa nu mai spun si
aceea cS socot cS trairea retrasS este una din cele mai mari binefac.eri.
In schimb tu, dupa cit mi se spune, esti sanatos, si ca unul care ai ajuns
sa fii si un fel de cetacean al lumii intregi, dreptatea ar impune cai Tu
sa vii aici, asa cum te-ai duce tocmai in tara ta. $i daca intr-adevar un
om activ ca tine e familiarizat cu popoarele si cu orasele, unde-ti arati
prin pilda proprie faptele care indeamna la virtute, in schimb pentru
■contemplare si pentru lucrari duhovnicesti, prin care ne legam de Dum-
nozeu, gindeste cit de pretios ajutor ne este linistea ! Or in retragerea
noastrS, noi cultivam tocmai aceasta bogata si nesfirsita liniste 8 , de-
■sigur in unire cu Cel care ne-a harazit-o, cu DumnezeU. $i daca trebuie
neapdrat s5 ne aratam cit mai respectuosi fa^a de cei mai mari si sa fi'm
•dispretuiti ca unii care sintem aplecati pina la pamlnt, scrie-ne eel pu-
4in Tu si alte scrisori, ca prin aceasta ne faci si mai mare bucurie.
EPISTOLA 10
Unei Vaduve
Scrisa in timpul retragerH
IatS ce siretlic folosesc cei care vor sa prinda porumbei : dupa ce
au prins unul, il imblinzesc pina intr-atita, incit pasarea vine si se'asa-
zfi in palma omului si se hraneste de acolo. Atunci i se ung aripile cu
ulel bine mirositor si apoi i se da drumul sa zboare liber spre stolul
celorlalti porumbei. Buna mireasma a acestui ulei face intreg acest Sstol
sfllbatic proprietate a stapinului porumbelului celui imblinzit, intrucit
se lasS si ele atrase de eel care miroase bine si astfel intra si ele in
rolivie.
De ce' credeti ca mi-am inceput scrisoarea tocmai cu acesta istori-
oflra ? Pentru cS prinzind pe fiul tau Dionisie, eel numit altadata D'io-
mido ] , si ungindu-i cu parfum dumnezeiesc aripile sufletului lui 1-am
7. Diogene Laertios, Viata.
8. P. Hristu, (op. cit., Ill, 376) identifies credem, gre?it, pe acest Maxim Filozoful
in Mtixim Cinirul, prieten al Sf. Vasile si al ST. Grigorie Teologul, dar care a iiwat
un rol funest tn viata Sf. loan Hrisostomul.
1. Cuiiosiut erou din ciclul troian, rege tn Argos.
■CHUOKI • |£ji
trimis cuviosioi Tale, pentru ca si Tu sS-{i iei zborul si s& ajungi la
cuibul pe care 1-a pregfitit eel despre care tl-am vorbit. DacS voi ajunge
sS vfid aceste lucruri atita vreme cit mai shit inc3 in viata, daca-mi va
fi dat s3 Te vad pe cuviosia Ta inaitata-intr-o viata si mai imbunatatita,
atunci as ramine profund indatorat Bunului Dumnezeu pentru astfel de
binefaceri 2 .
EPISTOLA 11
FSra adresa, unui prieten
Scrisa in retragere
Dupa ce am petrecut cu darul lui Dumnezeu ziua cea sfinta, im-
preuna cu fiii nostri, si am praznuit o adevarata sarbatoare inchinata
Domnului, in semn de coplesitoare dragoste fata de El, i-am trimis
mai departe, deplin sanatosi — Ilustritatii Tale, rugind pe Iubitorul de
oameni Dumnezeu, sa le harazeasca un inger de pace, ocrotitor si in-
sotitor de drum si sa Te gaseasca deplin sanatos si intr-o stare de pace
desavirsita, asa mcit ori unde Te vei afla, slujind Domnului si aducin-
du-I multumiri, sa ne bucuri cita vreme vom mai fi in lumea aceasta
prin cele ce ne vor fi date sa le auzim despre Tine.
$i dacS Bunul Dumnezeu ifi va ajuta sa scapi cit mai repede de
Ingrijorarile prin care treci acum, Te rog sa nu socotesti altceva mai pre-
tios decit petrecerea Ta la noi. Pentru ca nu cred ca vei gasi oameni
care sS-ti arate atita dragoste si atita pretuire ca noi. Drept aceea in
timpul cit dureaza aceasta despartire invredniceste-ne de mingiierea
scrisorilor Tale la orice prilej care ti se iveste 1 .
2. O alta fictiune literara, prin care autorul ?tia ?i sa mingiie si sa sugereze cu
finete retragerea spre monahism sau spre opera de caritate.
Editorul epistolelor Sflntului Grigorie de Nyssa, G. Pasquali (Gregorii Nysseni
Epistulae, editio altera, in colectia «Gregorii Nysseni», Opera, vol. VIII, pars II,
Leiden, 1959) observa ca acelasi text este intilnit si in epistola 21 a Sf. Grigorie de
Nyssa, adresat5 lui Avlavios, de aceea contests paternitatea Sflntului Vasile asupra
acestei epistole (p. LXVIII — LXX si pag. 73). Avlavios pare a fi fost sofist (Gr. Naz.
Epist. 233), hirotonit mai tirziu episcop de Niceea. Varianta din Grigorie de Nyssa
are Diogene in loc de Dionisie. A se vedea si I. Opelt (Die duftgesalbte Taube ah
Lockvogel, in «Jahrbuch fur Antike und Christentum», Munster, W. 1958, p. 109—111),
care tagaduieste si el paternitatea Sflntului Vasile asupra acestei epistole.
1. IncS un model de atragere discrete spre stradaniile calugaresti. Sf. Vasile a
gfizduit la min3stire pentru citeva zile pe fiii unui prieten (in scrisoare ii numeste
«fiil nostri»), iar acum invitS pe tatal lor sa treaca pe la minastire. P. von der Muehli,
(Basilius u. der letzte Brief Epikurs, in «Museum Helveticum», 1955, 47 — 49) aflS ca
Inceputul epist. 11 aminteste pe Epicur.
10 - Sfintul Vasile eel Mare
j40 ■riNTUL VAtlLB OIL MAKE
EPISTOLA 12
Citre Olimpiu 1
(362—364)
ScrlsS tntre anii 362—364
Daca pina nu demult abia-mi scriai cite ceva, acum vad ca nu mai
scrii deloc, cSci zgircenia ta la scris pare a face asa de mare progres,
Inclt cu timpul pare a se transforma Intr-un mutism deplin. Intoarce-te
mai bine la obiceiurile dinainte §i nu-fi voi mai reprosa nici dacS-mi scrii
laconic, cum faceau spartanii. Dimpotriva, oricit de scurte ar fi scriso-
rile ce-mi vei trimite, ele vor fi m&rturia unei mari afectiuni, pe care o
voi pre|ui in mod deosebit, numai s5-mi scrii.
EPISTOLA 13
Catre Olimpiu
ScrlsS in vremea retragerii la Annisa, prin a. 361
Dup3 cum toate prpdusele isi au un anotimp al lor : florile prima-
vara, grinele vara si poamele toamna, tot asa un fel de produs al iernii
pot fi scrisorile 1 .
EPISTOLA 14
Catre prietenul Grigorie (de Nazianz)
Scrisa In anul 360
Fratele meu Grigorie imi scrisese de multa vreme ca vrea sa ma
viziteze 1 , adaugind cS si tu ai fi luat aceeasi hotarire, dar stiindu-te
greu de convins, ca unul care deseori m-am in§elat si fiind, pe drept si
peste masura de ocupat, n-am mai putut sa te astept, caci a trebuit s& ma
due In Pont, unde, intr-o bun& zi, daca Dumnezeu va vrea-o, voi pune
cap&t drumetiilor mele. Caci dup5 ce cu mare greutate a trebuit sa re-
1. Acelasi Olimpiu, care coplesise altadata pe Si, Vasile cu daruri (Epist. 4),
era acum ocupat peste m3sura cu agricultura. El ii va ramine ata^at suflete§te ?i
mai tirziu, intereslndu-se mereu de activitatea Sfintului (cf. Epist. 131, 211), care, cu
o dcosebita atentie, stia s3-l tin3 apropiat de sufletul lui.
1. Epistola nr. 13 este poate cea mai scurta din cite ne-a lasat Sfintul Vasile.
1 . E vorba de Grigorie de Nyssa.
•CKWom 14^'
nunfla de$artele speranfe pe care mi le pusesem In tine, Sau, ca sS pre-
cizez si mai mult, dupfi ce am renuntat la visuri (cfici am admis pe eel
care a spus ca sperantele sint visuri ale oamenilor treji), am plecat In
Pont, ca sS-mi fac o asezare potrivitS pentru toata" viata 3 . Acolo mi-a
aiatat Dumnezeu un loc care se potriveste cu felul meu de viata, ajun-
ghid astfel sa vSd in realitate in fa{a ochilor mei ceea ce de multe Ori
ma obisnuisem sa plSnuiesc in gind in clipele de ragaz si de odihna.
■ H
Elista acolo un munte inalt, acoperit de o padure deasa si udat in
partea nordica de ape racoroase si limpezi. La poalele lui se intinde o
cimpie lina, adSpatS continuu de apele care se preling diii munte. O
pSdtire, care a crescut parca de la sine jur imprejurul acestei cimpii,
bogyta in arbori variafi si de toate speciile, inebnjufa cimpia ca un zid.
Nici insula nimfei Calipso, pe care Homer lauda 8 , parca mai mult decit
pe 'c'elelalte, pentru frumusetea ei, nu se pdate compara cu'acest loc.
Dar putin lipseste acestui loc ca sa fie cu adevarat ca o insula, pentru
ca din toate partile este marginit. Caci de-o parte si de alta se cas'c3
doua prapastii adinci, iar in fa{a un torent mare de apa tisneste dintr-o
stinca, formind apoi el insusi un zid continuu si greu de trecut. Muntele
se intinde de-a lungul celei de-a patra laturi, impreunindu-se cu alte
doua prapastii prin niste stinci inasive in forma de semiluna, neinga-
duind astfel trecerea nici din spate. Exists, asadar, b siiigura intrare,
acolo unde ne-am facut salasul. Propriu-zis, locuinta noastra e in spate,
intr-un alt defileu de care se sprijina coama principals a unui masiv
muntos, de unde poti avea in fata toata intinderea cimpiei si dc unde
poti vedea chiar si valurile rhiletului care o inconjoara. Cred ca nici
privelistea fermecatoare pe care ^ar oferi-o fluviul Strymon 4 , cind il
privesti pe la Amfipolis, nu te' incinta mai mult decit aceasta, caci prin
cursul lui lenes, Strymonul se baltuieste, ajungind chiar sa nu mai se-
mene cu un fluviu, pe cind acest riu al nostru, avind curgerea cea mai
rapida din cite cunosc, se rostogoleste ca un sSlbatic din pricina stin-
cilOr eare-1 gituiesc, incit, la un moment dat, se aruncS furtunos intr-o
2. Dezamagit ca ?i episcopul Dianios al Cezareii Capadochiei semnase o formulS
ariana, Sfintul Vasile (care intre tiinp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa,
In Pont. Aici fag5duiser3 cei doi Grigorle (de Nyssa si de Nazianz) c3 vor veni 5i el.
Fostul coleg de la Atena ti declarase in scris (Epist. 53 Migne, P. G. 37, 102) cS va
ImbrStisa aceeasi viata de retragere minSstireasca. Dar el tot amina acest pas. Uneorl
propunea (ep. 98) ca loc de retragere o prapastie de llng5 Nazianz. Sf. Vasile descria
cu erituziasm regiunea Annisei. Fragmentar, descrierea e cuprinsa' si In Vechile rln-
dueii ale vietii monahale, ManSstirea Dobru^a, 1929, p. 242.
3. Homer, Odiseea, I, 51.
4. Strymon (— Struma) izvorS?te din masivul Vitosa de llngS Sofia si se varsS
In golful Orfani din Marea Egee.
*&_
■rtNTUL VA1IMC CBL MAltB
adlncS bulboana, fapt care nu numai cfi produce o priveli?te exceptio-
nal de plftcutti atit pentru mine clt si pentru orice privitor, dar in acelasi
limp §i satura din destul pe toji din jur prin multimea nesf irsita de pesti
care seadun3 in viltorile lui.
SS-ti mai pomenesc si de vazduhul inmiresmat al {inutului si de
aorul rScoros de pe valea riului ? Sint destui care rSmin fermecati de
multimea florilor ori de ciripitul incint&tor al pSsarelelor. Eu insa n-am
vreme s3 ma gindesc la asa ceva. Admiratia cea mai mare, pe care a?
putea-o aduce locurilor acestora, este aceea ca fiind in stare sa ofere
tot felul de bunuri folositoare vietii, locurile acestea ne dau roadele
cele mai plScute din cite pot exista, si anume : linistea, aceasta nu nu-
mai pentru c& aici esti departe de zgomotul oraselor, ci mai ales pentru
ca ele nu lasa pe nici un calStor sS treacS pe aici, in afara de cei care
vin si ne ajuta la vinat. CSci sa nu uit ! in afara de alte bunatati, tinutul
acesta este si foarte bogat in animale salbatice, nu atit in lupi sau ursi
— Doamne fereste ! — cit mai ales in cirezi intregi de cerbi si caprioare,
$au iepuri, care-si afla aici din destul hrana, si tot felul de alte asemenea
animale 5 .
Intelegi, dar, in ce primejdie ar fi cazut prostul de mine, daca as fi
acceptat sS schimb acest loc cu Tiberina, care-i una din vagaunile si
prapastiile 6 cele mai adinci ale lumii.
S3, nu iei in nume de rau ca abia apuc sa ajung in acele minunate
tinuturi ale Pontului ! Dupa ce a aflat insulele Echinadelor Ionice nici
Alcmeon nu si-a mai continuat drumetiile 7 .
EPISTOLA 15
Catre Arcadie,
Comitele vistieriei imparatesti 1
ScrisS in anul 360
Dindu-mi prilej de a scrie Ilustritatii Tale, m-am bucurat de un ser-
viciu mai mare decit eel pe care 1-au primit cetatenii metropolei noastre.
5. §tim $i din Via\a stinlei Macrina (trad. T. Bodogae, Sibiu, 1947, p. 18—21) ca
hrana clstigata aici se facea (ca si pe vremea bunicilor lor) prin vinatoare.
6. Acolo, linga Arianz, pe proprietatea lui, invitase Sf. Grigorie de Nazianz pe
Vaslle, spre a trSi in retragere.
7. Alcmeon din Argos a fost urmarit de furii pentru ca a omorit pe tatal sau
la tndemnul mamei sale, dupa cum ne spune tragedia Cei $apte contra Tebei.
1. «tncepind de la Constantin eel Mare, conducerea sectarului financiar al im-
p8ratiel bizantine era in mina asa numitului «comes rerum privatarum» (aceasta bine-
Intck's raportat la procesul de centralizare crescinda a puterii impfiratului, G. Ostro-
yosski, GcschicMe des byz. Staates, Munchen, 1963, art. cit., p. 31). In felul acesta
liiti-lcycni lonul curtcnitor al acestei epistole.
iortHom 141
Cfici bunStatea Ta, de pe urma cSreia el au prlmit de la mine aceastS
scrisoare, le-a fost evidenfiata Inc8 Inainte ca eu sS Va fi scris, dato-
rita blindetei cu care ne-afi obi$nuit si pe care firea a s&dit-o in atitti-
dinea Ilustritatii Tale fata de totl.
Cit despre mine, eu am socotit a fi de eel mai mare folos prilejul de
a putea saluta in Tine o cinste nemaiintilnita, de aceea rugam pe Bunul
Dumnezeu sa inaintezi cit mai mult in a le fi pe plac, ca straiucirea care
te inconjoara sa sporeasca si sa creasca in asa fel, incit si noi sa ra-
minem fermecati de ea si sa gustam si noi din bucuria celor miluiti. In
sfirsit, sa primim cindva pe cei care tl-au inminat scrisoarea, preama-
rind si ei aiaturi de toti oamenii bunatatea Ta, fara sa uitam vreodata
ca mijlocirea mea pe linga cinstea Ta nemaivazuta nu le-a fost nici lor
f3ra folos.
EPISTOLA 16
Impotriva ereticului Eunomiu 1
Cel care afirma ca cunoasterea lucrurilor e posibiia, va fi urmat
bficum o anumita cale pentru a-si indruma ciigetarea spre cunoasterea
acestor realitati, si numai dupa ce se va fi deprins sa patrundS in adin-
fcime toate lucrurile de mica important^, abia atunci se va fi putut
ridica pina la aceasta imaginatie comprehensiva care e mai presus decit
orice judecata.
Sa spuna, deci, eel care se lauda ca a priceput stiinta ultimelor rea-
litatir sa ne explice cum e alcatuita fiinta celei mai mici dintre viet.ui-
tbarele pe care le vedem cu ochiul liber, sa ne spuna, asadar, cum e al-
catuita fiinta unei furnici, daca viata ei se mentine prin rasuflare si prin
respirare, daca trupsorul sau e divizat prin oase, daca pe ramificatiile
ei sint fixati nervi si ligamente, daca pozitia nervilor e dictata de un
invelis de mu$chi si de glande ,- daca maduva se intinde impreuna cu
articulatiile spatelui incepind din crestetul capului si pina la coada ;
daca prin invelisul membranei nervoase da ea putere motrica membra-
nelor care se misca ,• daca exista si in furnica ficat, iar deasupra lui un
vas cu bila ; daca exista rinichi si inima, artere, vene, pielite, pereti ;
daca e animal ori daca are peri, daca merge pe un singur picior ori
daca are picioare in forma de degete ; cit timp traieste si in ce chip se
inmulteste, cit timp dureaza gestatia puiului, de ce nu toate furnjcile
1. Aici n-avem propriu-zis o epistola, ci e capitolul X din tratatul St. Grigorie de
Nyssa Contra lui Eunomie, Migne, P.G. XIV, 828. Nu se ?tie cum a putut intra acest
capitol al Sf. Grigorie intre manuscrisele cuprinzind textul epistolelor Sf. Vasile.
IS.
■rttfTUL VAIILI CBL
umbla pe Jos si nu toate au arlpi, de ce unele fac parte din vletuitoarele
care umblfi pe jos, pe clnd altele zboarfi prin vflzduh. Cel care se laudft
cA ar cunoaste toate sfi ne explice mai Intli firea furnicii si abia dupS
aceea s& discute despre natura puterii dumnezeiesti, care depfiseste
orice intelegere. Dar dacS tu n-ai inteles nici m&car alcStuirea unei biete
furnici, cum te potf l&uda cS pofi cuprinde in mintea ta puterea cea
netnteleasS a lui Dumnezeu ?
EPISTOLA 17
Catre Origen *
Scrisa tntre anil 361—363
Chiar numai auzindu-ti cuvintele, retore Origen, ma farmed, iar
clnd Iti citesc si scrisul, trezesti in sufletul meu bucurii si mai vii. Multe
multumiri trebuie sfi aduc Bunultii Diimnezeu, Care n-a ingaduit sa se
intunece adevSrul crestin in urma JtradSrii venjte oarecum chiar din
cercurile cele mai inalte ale Imperiului, si Care, prin mijlocirea scrie-
rilor tale, a apSrat deplin invStatura cea adevarata. Aceia intr-adevar,
oa niste cucute, niste maselarite, ori ca alte buruieni otravitoare, dupS
ce au inflorit, in scurta vreme.se vor vesteji, pe cind Tie drept rasplatS
pentru cuvintul rostit iti va harazi Domnul ca numele LuisS inflore;ascS
si sS r5minS tot timpul proaspat. ,Drept aceea, sa rinduiasca Dumnezeu
fericire deplina casei Tale si sa reverse binecuvintarea Lui asupra co-
piilor copiilor TSi ! Iar pentru acesti prunci, stralucitoare mostre ale bu-
niWtii Tale, care mi-au facut totdeauna multci placere si pe care i-am
imbrStisat cu drag, ma voi ruga ca Domnul sa reverse asupra lor tot
ceea ce pSrintele lor insusi cere in rugaciunile lui.
EPISTOLA 18
CStre Macarie si loan *
Scrlsi sub Iulian (361—363)
Pentru tSrani truda plugSriei nu-i ceva nou, dupS cum nici pentru
marinari furtuna nu-i ceva neasteptat, tot asa nici pentru negustori, su-
1. Retor si prleten cu Sf. Vasile, acest Origen a apSrat In scris pe crestini, ImbSr-
bittndu-i pe vremea lui Iulian Apostatul. Pentru aceasta Sflntul Vasile 11 feliciti si-i
blnecuvintS stradaniile.
1. Nu $tim din alts parte cine au fost aceste doua persoane. Unii cred ca au
ficut parte dintre monahl. Un lucru este sigur, el au fost prigoniti pe vremea Im-
piratulul Iulian Apostatul pentru credinta lor. Sf. Vasile li incurajeazS In credinta lor.
■cw»om m
dorile verii nu-s ceva nemailntllnit si desigur nici pentru cei ce au ales
sfi tr&iasca* In chip evlavios, tristetea clipei de fa^fi nu-i ceva nepretuit.
La fiecare din indeletnicirile arState se Intilneste o oboseala specif ictS
si cunoscutfi : nimeni nu-si alege vreuna din aceste Indeletniciri numai
de dragul ei, ci pentru ca sS se desfateze astfel de binefacerile asteptate.
Nadejdile care tin si mentin In alcStuirea lor toata" viata omului II incu-
rajeaza" pe acesta Impotriva greutatilor din fiecare etapa. Desigur c3
exists si oameni care se obosesc numai pentru soarta roadelor pa-
mlntului si care s-au vazut cu totul Inselati in nadejdile lor ; unii ca
acestia n-au cunoscut cu adevarat placefea declt in Inchipuire. Caci
tocmai cei care au vazut faptele corespunzind asteptarii lor au avut
aevoie apoi de o nouS nSdejde, pentru c5 cea dintii s-a scurs si s-a
mistuit repede.
De aceea numai cei care au rabdat oboseala de dragul pietStii si al
credintei, numai lor minciuna n-a putut sa le nimiceasca nadejdile, iar
sfirsitul nu le-a intinat stradaniile pentru c§, sigura si statornica, Impa-
rStia cerurilor numai pe ei i-a primit.
Drept aceea nu va lasati tulburati de calomnii mincinoase, nici nu
va speriati de amenintarile puternicilor zilei ! Risetele ?i batjocurile cas-
nicilor vostri sa nu va intristeze, cu atlt mai putin osindele aduse de
oameni, care dau sa se mteleaga ca se ingrijoreaza de voi ori se prefac,
Incurajindu-va atita vreme cit inv&tStura adevarului va fi aparata de noi.
Dreapta judecata sa biruie si s& roage pe Invatatorul credintei,
Domnul nostra Iisus Hristos, ca sa ne stea intr-ajutor ! Indurata de dra-
gs! Lui, suferinta e o placere, iar moartea un cistig 2 .
EPISTOLA 19
Catre Prietenul Grigorie 1
ScrisS cam prin anal 365
Alaltaieri-ti-am primit epistola si ti-am recunoscut-o indata, nu
atit dupa caracterele ei grafice, cit mai ales dupa stilul in care a fost
redactata. Ai scris doar citeva cuvinte, dar ele spun mult. Nu ti-am ras-
puns de indatS pentru ca plecasem de acasa, iar eel care mi-o adusese
abia a ajuns s-o predea cuiva din colaboratorii mei si repede a si sters-o.
Acum Insa rog pe fratele Petru 2 sa-ti transmita felicitarile mele, pe de-o
2. Filip. 1, 21.
1. de Nazianz.
2. Viitorul episcop de Sebasta.
152 ■rtNTitt, VAiruc c«l mawh
parte, pentru ca ti-ai facut datoria de a-mi trimite salutfiri, lar pe do
alta, pentru c8 ml-ai dat ocazia s3-ti scrlu si eu o a doua scrisoare. De
bunS seamS cfi redactarea unor astfel de scrisori laconice, cum sJnt cele
care-mi vin de la tine, nu produce prea mare dbosealfi la citit 3 .
EPISTOLA 20
Catre sofistul Leontiu
ScrisS la sfirsitul anului 364 si inceputul anului 365
E drept ca si eu iti scriu rar, dar scrisorile Tale sint mult mai rare
decit ale mele, si aceasta se intimpla aproape totdeauna cind vin la noi
mulfi din oamenii de pe la Voi. Daca ai incredinta fiecaruia din acestia
cite o scrisoare, nimic nu m-ar impiedica sa am senzatia ca ma aflu cu
Tine si ca Te-as surprinde cu mine, atit de continuu este numarul celor
sositi de la voi la noi. Si atunci, de ce nu scrii ? Se stie doar ca un
sofist 1 n-are alt lucru decit sa scrie. Mai mult, pretextind ca ti-e lene
sa pui mina la scris, nu ti se va cere nici sa scrii, pentru ca un altul iti
poate lua locul la masa de scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba
Ta, pentru cS atunci cind ea nu vorbeste, va face acest lucru careva din
col apropiati ai tai. Iar daca nimeni din ei nu-i de fatA atunci poti sta
de vorba cu tine insuti, dar in nici un caz nu vei tacea, caci esti doar
In acelasi tlmp si sofist si atic 2 , dupa cum nici privighetorile nu mai
tar, din clipa in care primavara le tot indeamna sS cinte.
Pentru mine multiplele ocupatii in care ma aflu ar putea servi ca
un fel de scuze pentru intirzierile scrisorilor, iar pentru ca am pierdut
eleganta stilului, in urma desei intrebuintari a limbajului popular, e fi-
3. Se poate observa dojana fina fata de «datoria» cu greu implinita de prietenul
de In care se a?tepta, desigur, nu humai la scrisoare, ci sa vina personal alaturi de el,
la Aimisa, in retragerea duhovniceasca, asa cum promisese.
1. Cuvintul «sofist» n-a avut la inceput nimic peiorativ, dimpotriva, el se atribuia
until om priceput, in special unui profesor de filozofie ori de retorica. Sofistii au aparut
c:4trp mljlocul secolului V i.d.Hr. Inainte tinerii primeau doar o invatatura elementara
do la un gramStic (scris, citit si socotit), apoi de la un paidotrib (care era un fel de
profesor de gimnastica) si de la un horeg (care preda muzica). Sofistii au fost, asa-
/lc:lnd, primii profesori de invatamint superior. Ei plecau mereu in.turnee, de unde
iidiucau idei noi, dar si cistigau mult. Cf. Enciclopedia civ. grec, p. 519. N. Balca,
Isioria tilozoiiei antice, vol. I, Bucuresti, 1982, p. 82 s.u.
In epistola 21 i se spune Leontiu, alta data e numit Iulian, desigur o confuzie
(i copi.vitilor. De.si de acum Sf. Vasile era preot, totusi el gaseste o adevarata placere
«u foloseascS limbajul retorilor si al sofistilor, dar nu In sensul ca s-ar fi «uitat peste
urriilr la altii» (cum ni se spune In Viafa Sf. Macrina, p. 17), dar totusi cu sentimentul
unui urn superior (Epist. 223). Cit despre curierii atit de desi — de care se amintesto
la Inceputul epistolei — se stie ca altadata ei lipseau cu totul ori erau greu de gasit.
2. Carac teristicile aticismului erau : delicatetea, masura, eleganta, puritatea sti-
lului. Sltiilul Vasile le avea pe toate, cum se va vedea din textul lor. Cf. Epist. 337 — 338.
■Pnuom
103
rose sfi nu lndrttanosc sft mfi adresez unui sofist ca tine, care, daca aude
ceva nevrednic de lntelepciunea lui, se tulbura si nu rabda.
E adevarat ca, In ce Te priveste, Tu folosesti orice ocazie spre a-ti
fate auzit glasul in public, pentru cfi, din cite cunosc, nimeni nu vorbeste
o greceasca atit de aleasa ca tine. Incit n-ar fi nici o scuzfi pentru tine
daca taci.
Dar sa vorbim despre altceva.
Ti-am trimis lucrarea scrisa de mine contra lui Eunomiu. Ai putea-o
socoti drept incercare copilareasca, ori ceva mai serios decit asa, — te
las sa judeci singur. Caci daca in ce te priveste Tu n-ai nevoie sa mai
fii indoctrinat, sper eel putin sa-ti foloseasca drept arma potrivita im-
potriva certaretilor pe care-i vei intilni. $i spun asta nu ca si cum
m-as increde prea mult in lucrarea mea, ci pentru ca stiu bine ca esti
dibaci si capabil sa te orientezi repede' in astfel de probleme daca ai
la indemina citeva puncte de minecare. Daca-ti vor parea mai nereusite
decit te-ai fi asteptat in vreuri punct oarecare, sa nu stai la indoiala
sS mi le semnalezi. Caci mai ales prin aceea se deosebeste prietenul de
lingusitor : unul vorbeste numai ce stie ca place, pe cind celalalt nu
ezita sa spuna si cuvinte care supara.
EPISTOLA 21
Citre sofistul Leontiu
Scris3 pe la 364 — 365
Se pare ca bunul Iulian vrea sa traga un profit din starea generala
a lucrurilor, exploatind situatia in scopurile sale proprii. I s-au adus
pina acum reclamatii si a fost osindit cu tarie, dar mai ales in z'Jele
hoastre tofi il coplesesc cu acuza{ii. Astazi, insa, nu-i vorba atit de
restante in contributii, cit mai ales de scrisori. Propriu-zis, nu prea $tiu
eu cum a ajuns el debitor, pentru ca el totdeauna trimitea si primea.
Dar se pare ca si la Tine a ajuns in deosebita cinste aceafaimoasa «im-
patrita pedeapsa» (pentru cei restanpleri la impozite). De fapt nici pita-
goreicii i insisi n-au cinstit atit de mult numarul «impatrit» pe cit il cin-
stesc azi colectorii de impozite. Cred totusi ca ar fi fost mai firesc ca, in
calitate de sofist si inzestrat cu un atit de mare talent oratoric, sa fi
1. La pitagorei multiplii cifrei «patru» constituiau ceva sflnt. Diog. Laertiu a.c. VII 1
7, p. 397 — 398. Dar nu trebuie uitati nici zapciii care incasau darile, cerind adeseori
pliitii impatrita a darilor. Se folosea in acest scop chiar si teroarea, cum relateaza
pe 1h anii 300 scriitorul cre?tin Lactantiu. Autorul mustra astfel cu delicatete pe
prielen.
154 ■I'UfTUI. VAMLI) CEL MAM
fost $1 Tu pus la sechestru de mine, pentru a-mi plati «Imp4trit» cu
scrisorile tale. Sa nu crezi cumva cfi as, fi suparat scriindu-U asa. Mi-ai
face chiar bucurle criticlndu-m8, pentru cfi slnt sigur ca Intre oamenii
buni tot ce se lucreazS produce plficere, asa c3 ptna" si supirarile si
mlniile sint un fel de distractie. De multe ori esti mai bucuros vazind
pe cineva supSrindu-se declt sS stai pe llngS altul care te copleseste
numai cu complimente. Asa ca, s3 nu incetezi vreodata de a face re-
prosuri ! Scrisorile, iata cine vor fi acuzatorii nostri, si nici un cuvint
nu-mi poate fi mai pretios si nici nu-mi poate face mai multa placere.
EPISTOLA 22
Despre desavirsirea
vietii calugaresti 1
ScrisS in anul 364
Din multele lucruri pe care ni le arata Scriptura cea inspirata ca tre-
buind indeplinite de cei hotariti a binepl&cea lui Dumnezeu am socotit
cfi e nevoie acum sa insemnez intr-o scurta lista numai pe acelea care
au fost semnalate deocamdata intre voi, iar marturia pentru fiecare pro-
blems fiind usor de gMsit, voi lasa s-o descopere cei obisnuifi cu citirea
Scripturii si care vor putea apoi s-o aminteasca si altora. Iata-le :
ca crestinul trebuie sa cugete lucruri vrednice de chemarea ce-
reasca si s& duca viaja «vrednica de Evanghelia lui Hristos» 2 ;
cfi nu-i voie ca crestinul sa aiba mintea imprastiata si nici sa se
lase atras de vreun lucru departe de amintirea lui Hristos, de vrerile
$i de judecatile Lui ;
cS, intrucit e superior intru toate celor care s-au indreptatit dupa
lege, crestinul n-are voie nici sfi jure 3 si nici sa minta ,•
cd nu trebuie sS defaime nici sa huleascS 4 , nici sa bata, nici sa se
rfizbune, nici sa r&spiateasca raul cu rau 5 si nici sa se minie 6 ;
1. La data cind scria aceste rtnduri Sflntul Vasile era preot in Cezareea. Aici se
cuprind pe scurt principiile generate ale marelui ierarh in legatura cu organizarea
vietii c41ug5resti, despre care a tratat mai amSnuntU in Regulele pe scurf $i pe larg.
N-am putut avea la indemlnS studiul lui I. Lazzati, Aristatele perduto, Milan, 1938.
In parte, epistola 22 e reprodusa ?i in volumul Vechile rindueli ale vietii monahale,
p. 258—262.
2. Filip. 1, 29; Luca 12, 29.
3. Matel 5, 34.
4. Tit 3, 2 i I Tim. 1, 13 i U Tim. 2, 24.
5. Rom. 12, 19; 17.
G. Mnlci 5, 22.
155
ca trebuie si fie rabdStor T , orice ar fl sS pfitimeascS, si sa certe tn
chip cuviincios pe eel care 11 nedreptajeste 8 , nu Insa din dorinta de
r&zbunare, ci ca s& Indrepteze pe fratele sau dupa" porunca Domnului 9 ,•
ca" nu trebuie sa spuna nimic impotriva unui frate absent, cu scopul
de a-1 defSima, lucru care in fond e calomnie chiar daca sint adevarate
cele spuse 10 ,•
c8 trebuie sa" ne intoarcem cu dezgust de la eel care vorbeste cu
rautate despr'e u'n frate u ;
c3 nu trebuie sS graiesti lucruri usuratice n j
ca" nu trebuie sa rizi, nici sS-^i placa sa se spunS glume l3 ;
ca nu se cade sa" spui desertaciuni Ingaduind vorbaria goals, care
hU foloseste nimic nici celor care asculta 14 , nici trebuintelor zilnice ale
omului, dar nu sint plScute nici lui Dumnezeu. Chiar si cei Ce lucreazS,
sa se ingrijeasc5 pe cit se poate sa lucreze in liniste, spunind vorbe
bune celor care au ajuns sa - le fie incredintati, sa foloseasca cu buna
rinduiala invat^tura de zidire a credintei, ca nu cumva sa se supere
E)uhul Sf int al lui Dumnezeu is .
ca nu trebuie ca cineva, care vine in urma altora, sa-si ia curajul
sa se apropie de unul dintre frati sau sa-i vorbeaisca, inainte ca aceia care
au fost insarcinati sa vegheze la buna orinduiala s5 cereeteze cum ii
place lui Dumnezeu spre f olosul ob§tesc al tuturora ,•
nu trebuie sa ne robim vinului 16 si nici sa fim pofticiosi dupa min-
caruri cu came 17 , pe scurt spus sa nu cautam placere nici in mincare
si nici in bautura, caci eel ce se lupta duhovniceste este cumpatat in
toate.
Din cite ne-au fost date fiecaruia spre folosul nostru nimeni n-ar
trebui sa socoata cS ar fi ceva al lui propriu ^ 8 si nici sa-1 depoziteze,
ia schimb trebuie s-avem grij a de toate, ca nimic sa/nu se dispretuiasca
din ceea ce se va fi putut arunca sau pune de o parte, fiind aten^i si
convinsi ca e avutul lui Dumnezeu.
7. lacov 5, 8.
8. Tit 2, 15.
9. Matei 18, 15.
10.7/ Cor. 12, 20; I Petru 2, 1.
11. I Petru 3, 16—17; Jacov 4, 11.
12. Etes. 5, 4.
13. Luca 6, 21 i Jacov 4, 9.
14. Eies. 4, 29.
15. Eles. 4, 30 j I Tim. 1, 4.
16. Tit 2, 3.
17. Rom. 14, 21.
18. Fapte 4, 32.
|5fl «rtNTUU VA1U.K CtL MAWtt
Nimeni nu are vole sa sc facft stapln pe sine insusi, ci In asa fel
sa cugote si sft lucreze, ca si cum am fi fost predafi de Dumnezeu in
robie frafilor de aceeasi credinfa 19 si, in general, fiecare sa rSmina
in rlndul cetei lui ' M .
II
Nu trebuie sa murmurSm 21 si nici sa oftam pentru ca ne-ar lipsi cele
netosare, dar nu trebuie nici sa ne plingem c«i ne oboseste munca, pen-
tru ca in fiecare caz judecata o fac cei incredinJaU cu autoritatea co-
rrspunzatoare,
Nu se cade sa se auda strigate, nici sa ai vreo atitudine ori vreun
gcsl in care sa se resimta pornirea sau distractia unui cuget, care nu
mai are constiin|a deplina ca Dumnezeu e de fata 22 ,
Intonarea glasului nu trebuie sa se faca mai mult decit e nevoie.
Nu trebuie sa raspundem ori sa^i facem cuiva ceva in ciuda ori cu
dispret, ci in orice imprejurare sa se arate altora masura si respect 23 .
Nu trebuie sa se faca semn cu ochiul in chip viclean ( nici nu trebuie
avutfi alta atitudine sau gest care ar putea intrista ori batjocori pe
frate 24 .
Nu trebuie sa cauti sa te imbraci numaidecit cu haine mai frumoase
ori sa umbli numai in incaltSminte frumoasS, asa ceva denota usuratate 25 .
Nu trebuie sa cheltuiesti mai mult decit e necesar, nici sS faci lux,
asa ceva inseamnS abuz.
Nu trebuie sa umbli dupa onoruri ori s-astepti sa ti se dea intiie-
tate 2B .
Fiecare trebuie sa cinsteasca pe altul mai mult decit pe sine insusi 27 .
N-ai voie sa fii nesupus 2S .
N-ai voie sa maninci daca nu muncesti 29 , ci chiar si cind esti ocu-
pat cu una din lucflprile a carei execute ai vrea sa fie desavirsita, si in
astfel de cazuri trebuie, pentru marirea lui Hristos, sa te sfortezi sa lu-
crozi dupa puterile tale 30 .
19. / Cor. 9, 19.
20. / Cor. 15, 23.
21. / Cor. 10, 10.
22. Eles. 4. 31.
23. Rom. 12, 10 ; I Petru 2, 17.
21. Rom. 14, 10.
25. In general, Sfintul Vasile recomanda simplitate in trgiul monahilor. A se
vodoa opistola 2.
26. Marcu, 9, 35.
27. Filip. 2, 3.
28. Tit 1, 10.
29. II Tvs. 3, 10.
30. J 7V.v. 4, 11.
•giksom igy
Fiecare trebuie s4-?i ispr&veasca" lucrarea sa cu injelegere $i sigu-
ranta as,a cum au apjrobat-o mai marii sSi, chiar si cind e vorba de min-
care ori de bfiuturS, cu convingerea c& totul trebuie fScut pentru ma-
rirea lui Dumnezeu 31 .
Nu trebuie s3 treci de la un lucru la altul fara aprobarea celor pusi
de regulament in problemele respective, afara de cazul cind ai fost
chemat neapSrat pe neasteptate de o nevoie oarecare in fata ajutoru-
lui cuiva cfiruia ii lipsesc puterile.
Fiecare e datcf sa stea la locul unde a fost rinduit, f5r& s& treaca
peste granitele lui, dacS ar vrea sa inceapa lucruri care nu i-au fost
incredintate, afara doar de cazul ca cei carora li s-a incredintat aceasta
grija socot cS cineva ar putea avea nevoie de ajutor.
Nimeni nu are voie sa fie aflat cS umbla dintr-un atelier intr-altul.
Nimeni n-are voie sa faca ceva din duh de gelozie sau de rivalitate.
Ill
Nu trebuie s& invidiezi buna faima a altuia 32 , nici sa te bucuri de
•netehnele altcuiva.
In dragostea de Hristos trebuie sa ne mihnim si sa ne intristSm de
neajunsurile fratelui, precum si sa ne bucuram de izbinzile lui 33 .
Nu trebuie sa raminem nepasatori fata de cei care gresesc 34 si nici
sa-i aprobam tacind.
Cind certi pe cineva fa-o cu toata dragostea 35 , minat fiind de teama
fata de Dumnezeu si cu gindul de a schimba pe eel care a gresit 36 .
In caz ca cineva e acuzat nu-i voie ca de fata fiind acuzatul sau
altii sa contrazica acuzatorul, ci, daca unuia i s-ar parea cS acuza e ne-
dreaptS, acela sa se adreseze in particular acuzatorului si sa-1 convinga
ori sa se lase convins.
Trebuie ca fiecare, pe cit il ajuta puterile, sa potoleasca pe eel care
are ceva impotriva lui.
Nu trebuie sa porti urn pe eel care ti-a gresit si care vrea sa se
pocaiasca, ci sa-1 ierti din inima 37 .
31. r Cor. 10, 31.
32. / Cor. 13, 6.
33. I Cor. 12, 26
34. I Tim. 5, 20.
35. U Tim. 4, 2.
36. Iacov 5, 20.
37. II Cor. 2, 7.
156 1FPCTUL VAIIL1 Oil MAKE
Trebuie ca acela care zlce c& se cSi«$te de p&cat nu numai sK tie
p&truns de remuscari fata de ceea ce a gre$it, cl si sS fac8 fapte vrednlce
de pocfiintfi 38 .
Daca eel care a fost pedepsit pentru primele greseli si a fost soco-
tit vrednic de iertare greseste din nou, acela isi preg8teste o judecata
de minie mai grea decit cea dintii 39 .
Trebuie ca omul care si dupa prima si dupa a doua pedeapsa staruie
In pdcatul sau, sa fie semnalat superiorului s8u ; in ca? ca observa
ca se rusineaza s-auda de mustrarile mai multora. Daca nici asa nu vjrea
s8 se Indeparteze, sa fie scos ca o sminteaia ?i s8 fie sqeotit «ca un
pBgtn §i vames» 40 pentru siguranta celor care observa cu rivna ascul-
tarea, potrivit celor scrise : «cind oad aceia, dreptii se umplu de frka» 41 .
Dar pe un astfel de om trebuie sa-1 si deplingem, intrucit e un madular
rupt din trupul nostru.
Nu trebuie ca soarele sS apuna peste minia fratelui 42 , ca nu cumva
sa vina noaptea si sa ne desparta pe unul de altul si sa fie acest lucru
pentru ziua judecatii o acuza de neinlaturat.
, Nu trebuie sa asteptam un anumi|: prilej ca sa ne indreptam. pentru
c8 nu sintem siguri pe ziua de miine 43 , intrucit mul^i din cei care-si fa-
cusera astfel de planuri n-au mai trait pina a doua zi.
Nu trebuie sa te lasi inselat de ghiftuirea pintecului din care proyiri
vedenii de noapte.
Nu trebuie sa ne apucam de vreun lucru de care nu sintem in stare
$i nici s3 trecem marginile necesarului, dupa cum spune Apostolul :
«avind hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati» 44 , pentru
cfi belsugul care depaseste strictul necesar seamana a lacomie, iar 13-
comia e ca un fel de inchinare la idoli 45 .
Nu trebuie s8 fim iubitori de arginti $i nici s8 stringem ca sa cum-
p8r8m lucruri nefolositoafe si de care n-avem nevoie 46 .
Cel care vrea sa se apropie de Dumnezeu trebuie sa imbratiseze
sSrScia sub toate aspectele ei si s8 aiba gindul atintit spre frica de Dum-
nezeu dupS spusa Scripturii : «str8punge cu frica Ta trupul meu, ca de
judec8tile Tale m-am temut» 47 .
38. Luca 3, 8.
39. / Cor. 10, 26.
40. Mate/ 18, 16—17.
41. Pilde 29, 16 (ed. 1914).
42. Eies. 4, 26.
43. Mate! 24, 44 ; Luca \2, 40.
44. I Tim. 6, 8.
45. Col. 3, 5.
46. Manu 10, 23 ; Luca 18, 24.
47. Ps. 118, 120.
■cmtom ia»
Sa va dea Dumnezeu sS primiti cele spuse cu deplinfi convingere 9I
sa aratati pentru slava lui Dumnezeu roade vrednice de Duh cu buna
voihta a lui Dumnezeu si cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos,.
Amin 4S ,
EPISTOLA 23
Recomandari unui calugar *
ScrisS In timp ce era numai preot In Cesareea
Un om oarecare osindind — cum zice el — desertaciunea vietir
atesteia, convins ca placerile veacului isi gasesc inca de aid. de pe pa-
mlnt pieirea, intrucit ele nu pregatesc decit o hrana a focului vesnic si
ca de altfel si trecerea lor este repede, a venit sa ma caute, vrlnd sa se
desparta de aceasta via^a nefericita si vrednica de plins, sa se lase de
placerile carnii si sa intre de acum inainte'in calea care duce la locasu-
rile Domnului. Daca s-a lasat condus in chip firesc de dorinta dup5 o
vietuire cu adevarat fericita si daca a dobindit in sufletul sau dragostea
cea buna si de lauda, iubind pe Dumnezeu «din toata inima, cu toat§
puterea si din tot cugetul» 2 , atunci mai trebuie sa i se arate din partea
cuviosiei Tale si greutatile si asprimile «caii celei strimte si inguste» a
si sa se intSreasca el insusi in nSdejdea bunatatilor pe care nu le vede
acum, ci pe care fagaduintele Domnului le tin pe seama celor care vor
fi vrednici de ele.
Drept aceea, scriindu-ti aceste rinduri, rog incomparabila Ta des§-
virsire, cea in Hristos, ca ea sa prinda forme si in acel om, aducin-
du-i-se la indeplinire ruperea de viata lumeascM, daca se poate fara sa
faci pomenire de mine, ci numai din dorul ca sa fie bine placut Domnu-
lui §i sa-si insuseascS elementele de baza ale credintei, asa cum au fost
ele hotarite de Sfintii Parinti si cum au fost alcStuite si in scris. Mai
departe, sa i se puna in fata ochilor tot ce se tine de aspra discipline as'-
cetica si asa sa fie indrumat in viat&, apoi sa ia asupra-si si legamin-
tul ca va indura greutatile luptei pentru credinta si ca va duce bucuros
jugul blind al Domnului 4 si, in sfirsit, ca va vietui dupei pilda Celui Care
48. Dupa cum se vede, epistola de fata e o fundamentare scripturistica a prega-
tirii ascetice si calugaresti preconizate de Sflntul Vasile. Nu poti admira destul
curStia sufleteasca ?i daruirea totala, pe care le recomanda cu atita caldura Sfintul
Vasile celor dornici dupa desavlsire.
1. Desi in adresa e vorba de un anumit cSlugar, scrisoarea de fata e un apeJ;
pentru toti calugarii din Pont, si cuprinde sfaturi pentru cei care vor sa devina.
calugari.
2. Luca 10, 27.
3. Matei 7, 13.
4. Matei 11, 29.
Jfl0 WtNTUL VABII.K CKU MAUK
«bogat fiind, a sftracit pentru noi» 8 luind asuprfi-si trup si avintindu-so
potrivit tintel pe care o urmflrea spre rlisplata chemSrii de sus, ca sit
■cloblndeasca bunapiacere a Domnului.
Eu 1-am aminat penlru mai tirziu, cu toata rivna pe care o are de a
lua aici cununa dragostei celei dupa Dumnezeu, intrucit doream ca im-
preunS cu Cuviosia Ta sS-1 ungem in vederea unor astfel de lupte si sa-i
dttm ca dascSl pe unul dintre voi, tocmai pe eel pe care 1-ar fi cerut el,
ca sfi-1 deprinda deplin si ca sS facem din el, dupa dorinta lui vie si fe-
ricitfi, un luptator incercat, in stare sa rSneascS si sS culce la pamint pe
c&petenia intunericului si, impreunS cu el, si pe duhurile rSutatii, cu care
■averr^ de luptat, dupS cum ne spune Apostolul 6 . Cu alte cuvinte, ceea..
ce voisem sa fac cu tine, dragostea ta in Hristos s-o aduca la indeplinire
§i far a mine 7 .
EPISTOLA 24
Catre Atanasie, tatil episcopului Atanasie
ScrisS in anul 368
Ca viata omului sa scape de calomnii, e unul din lucrurile cele mai
<jrele, s3 nu spun din cele mai imposibile ; eu eel putin sint convins de
acest lucru si cred ca nici bunatatea Ta nu se indoieste de acest ade-
var. Dar ca sa nu-ti pese deloc nici de cei care cern prin sita marunta
lucrurile si nici de cei care, ca sa ne faca necazuri, pindesc orice gre-
seaia a noastrS, asa ceva e cu putinta mai ales celor care-si due viafa
cu intelepciune si al caror scop este numai trairea virtuoasa.
Cit despre mine, sa nu ma crezi aitit de usuratic si de credul, incit as
^dmite fara control observatiile rautacioase ale primului venit 1 . Caci
mi-aduc aminte de porunca sfinta, care ne cere sa nu luam aminte la
orice zvon desert 2 . $i cu toate acestea, chiar si Tu, care practici ora-
toria 3 , spui ca cele ce se vad sint semne ale celor nevazute. Or, iata
care e modesta mea parere. (Sa nu ite superi din pricina aceasta, intrucit
si eu ma exprim ca un dascal, pentru ca tocmai «pe cele slabe si nebune
5. // Cor. 8, 9.
6. Eles. 6, 12. ,_ , .,
7. Epistola e reprodusS §i in Vechile rinduieli ale vietn monahale, ed. cit., p. 2o.>—
256. Se vede cS Sfintul Vasile nu primea prea u?or pe oricine in monahism.
1. Batrinul Atanasie, tatal episcopului de Ancira, auzind ca Sf. Vasile stie de
uncle calomnii in legatura cu felul cum si-a educat el copiii, cere sfintului sa-i spuria
de unde stie acest lucru. Sfintul Vasile ii raspunde asigurindu-1 ca nu Timotei
horeplscopul ar fi eel care i-a spus asa ceva. In fond, nu vorbele conteaza, ct fap-
li'lc, zice Sfintul.
2. /C5. 23, 1.
3. Batrinul Atanasie fusese retor, poate cunoscut cu Sfintul Vasile dm vremea
sludiilor.
■CTMom ' 101
ale lumiiii * lo-a ales Dumhezeu si de ele-se slujeste, ca sfi fac8 parte
de mlntuire celor ce o cautfi). Asadar ceea ce spun si ceea ce sfatuiesc
aceasta e : sa fim cu grijS in tot ce graim si tot ce facem trebuie sS-
virsit cu atenjie pentru ca, dupa porunca apostoleascS, sa nu dam nici
o sminteaia 5 intru nimic. Caci eu cred, intr-adevar, ca un barbat a asu-
dat mult pinS a ajuns sa cunoascS invataturile crestine, incit sa trezeascS
vilva asupra multimilor §i oraselor, cautind sa ajunga in virtute pe
stramosi, incit viata lui sa fie data ca pilda de virtute.
De aceea indrumarile pe care vrei sa le dad acum fiilor tai nu tre-
buie sa le prezinti in cuvinte, caci e multa vreme de cind ii inveti,
intrucit esti doar tatai lor, asa incit nu trebuie sa ai fa^a de ei numai
aten^ia fireasca, pe care o arata si vietuitoarele necuvimtatoare fata de
puii lor, dupa cum ai spus-o tu insu^i si dupa cum o stim din experi-
en^a, ci esti dator s3 le ara^i o dragoste si mai fierbinte, printr-o sfor-
tare de voin^a libera, cu atit mai mult cu cit ifi vezi dotati copiii cu
niste calitati care-i fac vrednici de rugSciunile parin^ilor. De altfel nu-i
nevoie sa incerci sa ma convingi despre acest lucru : ajunge marturia
faptelor. Totusi nu va fi nepotrivit s-o punem si pe aceasta in interesul
adevarului : nu fratele Timotei horepiscopul e eel care mi-a transmis
aceste zvonuri, caci nici din grai viu si nici din ceea ce mi-a scris nu
se vede sa fi purtat astfel de povesti lungi sau scurte despre tine si care
s3 semene a fi calomnioase. De aceea daca nu tagaduiesc ca as fi au-
zit spunindu-se ceva in acest sens, atunci pot spune eel pu^in ca nu Ti-
motei este eel care a scornit impotriva Ta aceste calomnii. In orice caz,
cind le vom auzi, daca nu facem altceva, vom face macar ceea ce a fa-
cut Alexandru (eel Mare, n.tr.) : vom tine una din cele doua urechi as-
tupate pentru eel pe care-1 calomniaza 6 .
EPISTOLA 25
Catre Atanasie, episcopul Ancirei
ScrisS in anul 368
I
Citiva din cei care au venit de la Ancira ne-au spus — si sint multi
acestia, incit nu-i usor nici sa-i numar, in orice caz toti sint de aceeasi
parere — cS Tu, prea iubite frate, (nu stiu cum s-o spun mai putin grav)
vorbesti despre mine in cuvinte nu prea de lauda si nu in modul cuviin-
4. / Cor 1, 27.
5. II Cor 6, 3.
(i. Plutarh, Viefile paralcle; Viafa lui Alexandru 42, 2 in trad. rom. vol. Ill, 401.
11 — Sfintul Vasile ecl Mare
.„ iWNTUL VAitLB CB L MAUI
10* ■ .— - — ■—
clos In care ne obisnutsem J. Oricum, te Informez ca pe mine nu m8
mai impresioneaza deloc purtarile oamenilor, oricit de neasteptata ar
fi schimbarea oricarora dintre ei, pentru ca am tnvatat de multa vreme
sa cunosc slabiciunea firii omenesti si nestatornicia ei. De aceea nu
dau prea mult pe faptul ca intre noi au intervenit, intr-un fel sau altul,
unele neajunsuri, si in locul stimei, de care ma bucuram pina acum, mi
se adreseaza batjocuri si jigniri. Dar ceea ce din prima clipa mi-a pa-
rut straniu si monstruos a fost faptul ca tocmai Tu esti eel care te-ai
pornit atit de cumplit impotriva mea, incit nu numai ca te-ai umplut de
ura §i de mlnie, ci inca ma §i ameninti, dupa cum m-au informat citfva
din cei care te-au auzit !
Ca sa-tf spun drept am ris din toata inima cind am auzit de ame-
nintariie tale. As fi, intr-adevar, prea copilaros daca m-as teme de astj
fel de sperieturi. Dar ceea ce mi s-a parut ingrozitor si vrednic de toata
Ingrijorarea e faptul ca integritatea ta morala, de care credeam ca va fi
si pentru altii un reazim in credinta, iar pentru Biserica o mingiiere,
care va rodi ca o saminta a unei vechi si adevarate iubiri (cum am cu-
noscut-o), a ajuns in ultima vreme sa decada ajtit.dfe jos, incit la Tine
calomniile lansate de orice trecator trag mai greu la cintar decit o in-
delungata si verificata prietenie, cum a fost cea pe care o aveam noi
doi. Or acum vad ca fara nici un temei te la$i prada celor mai grele ba-
nuieli si absurditati. Ce zic de banuieli ? Cine poarta minie §i e in stare
sa ameninte, cum mi se pare c-o faci Tu, acela da dovada de ura por-
nitS din convingere clara si incontesrtabila.
II
Dar, cum am mai spus-o, sa punem vina pe vremurile grele de azi.
Caci ce oboseala ar fi fost, minunatule, daca ceea ce ai fi vrut sa dis-
cuti numai cu mine ai fi spus-o intr-o epistola sau chiar sa ma fijehe-
mat pina la tine ? $i daca, intr-adevar, ai vrut sa-tf exprimi o parere
proprie, iar minia ta, greu de potolit, numai suferea aminare, atunci
puteai face uz, ca ajutor al gindurilor tale, de trimiterea pina la mine
a unuia din cei mai devotati si mai discreti prieteni pe care ii ai. Acum
Insa cSruia dintre cei care m-au viziltat, indiferent cu ce probleme, nu
i-ai impuiat urechile cu invinuirea ca eu as scrie si as nascoci fel de
fel de lucruri respingStoare ? Pentru ca chiar cei care repeta cuvint cu
cuvint din spusele tale marturisesc ca acesta \i-e limbajul.
1 Fiu al unui episcop cu acela?i nume (despre care s-a vorbit In epistola nr.
24) acest Atanasie acuza pe Sf. Vasile de lipsa de ortodoxie, motiy pentru care
acostaTcere socoteala, mustrlndu-l. Nu se 5 tie precis de ce acuza Atanasie pe Sf.
Vas'le. ProbabU pentru ca recomanda primirea in comuniune a anemlor care doreau
sJl rcvina Hi ortodoxia niceeana. Cf. Ep. 204.
aciuaom ■ 103
Pe mine lnstt, cu toate c8 m-a chtauit mult atitudinea aceasta, nlmic
nu m& poate scoate din nedumerirea creatfi. Ba am ajuns pina" acolo $8
cred urm&toarele : nu Intimpl&tor un eretic oarecare, ca sfi semneze prin
Inselficiune numele meu pe vreo operS a luji, tf-a pfitat ortodoxia si te-a
Indemnat s8 afirmi acel cuvlnt ? Pentru cS, de bunS seamS, nu vei putea
indrSzni s5 spui c8 acea expresie jignitoare ai luat-o din scrierea mea
indreptatS impotriva celor ce au avut curajul sS spiinS cS Fiul lui Dum-
nezeu n-are nici o asem&nare fiintialS cu Dumnezeu-Tatai 2 , precum si
Impotriva acelora care hulesc pe Duhul Sf int, spunind cS e f apturfi
sau creaturaY De aceea, ca unul care a du!s inainte mari $i grele lupte
pentru apararea dreptei credinte, m-ai scoate din incurcatura dac3
mi-ai comunica, farS rezerva, care a fost motivul care te-a indemnat s3
porti atita minie pe mine ?
EPISTOLA 26
Catre Cezarie,
fratele lui Grigorie (de Nazianz) 1
ScrisS In anal 368
Se cuvine sa multumim lui Dumnezeu, Care si-a aratat minunile
5i prin tine, pentru ca te-a izbayit de o astfel de moarte, spre bucuria
atit a patriei, cit si a noastra. Prin urmare, ceea ce ramine de invStat
aici este s§ nu ne arStSm nemultumftori $i nevrednici de aceastS bine-
facere atit de mare, ci, dimpotrivS, trebuie ca, pe cit putem, sS vestim
tainele lui Dumnezeu si sa-I preamarim iubirea de oameni, pe care am
cunoscut-o, pe care sa ne-o exprimSm riu numai cu cuvinte, ci fiecare
din noi s^ se convinga a?a ca si tine acum, cind vedem cS Dumnezeu
este eel ce savir§este minuni prin noi.
Te indemnSm, dar, ca de acum incolo sa servesti si mai mult lui
Dumnezeu, sporindu-ti intr-una respectul fata de El si inaintind astfel
In desavirsire, incit sa ajungi iconom intelept 2 al viet.ii, pe care ne-a
'■"■' 2. Adeseori revine Sf. Vasile asupra acestei probleme. Tratatul Contra lui Eu-
nomiu a fost scris incS prin anii, 364—365.
1.' Cezarie, fratele Sf. Grigorie de Nazianz, facuse studii temeinice de medicinS
In Alexandria, ajunglnd medic al imparatilor Constantiu $i Iulian Apostatul. Pe
vremea lui Valens a fost numit trezorier imperial in Niceea. Aici 1-a surprins cutre-
murul din 10 oct. 368, care i-a distrus parte din agonisita lui. Vazind in salvarea sa un
gest al Providen^ei, el s-a retras din serviciu, raminind «doctor fara de argintia. A
primit botezul In Nazianz, unde moare la inceputul lui ian. 369. Inainte de a murl a
lBsat prin testament toat3 averea sSracilor. In afarS de cuvintele de mingiiere adresate
de Sflntul Vasile In aceasta epistola si in cea cu nr. 32, stiri mai bogate despre el se
pistreazd de la fratele s3u, care i-a compus si un panegiric.
2. Mare/ 25, 14—23.
... WINTUL VAin.lC CBL UM
184 ... -^— ^ — — — — — — — —
lncr«dintat-o bunfitatea lul Durnneieu. Pentru cfi daca tuturora ni s-a
dat porunca sd ne InffitMm pe, noi lui Dumnezeu ca inviati din mor.U 3 .
cu atit mai mult s-a dat acelora care s-au ridicat de la portile mortii.
$i aceasta poruncS se poate Jmplini, cred eu, daca ne vom hotari sa
avem totdeauna acelasi cuget pe care 1-am avut in timpul prime jdiei,
■Pentru c3 o astfel de imprejurare " ne-a convins si mai mult de de-
$ertSciunea vietii omenesti si de faptuLca nimic din cele omenesti nu
slnt statornice sau durabile, intrucit se schimba foarte usor. Fara nici o
indoialS ca si in mine s-a produs o oarecare parere de rau pentru cele
ce Srau intimplat, si am fagaduit d"e repetate ori ca daca voi fi salvat
voi sluji lui Dumnezeu si voi fi cit mai atent la mine insumi. Or daca,
in<tr-adev3r, primejdia iminenta a mortii mi-a provocat astfel de guv
duri, cred ca din clipa aceea si in sufletul tau se vor fi iscat astfel de so-
coteli, cSci sintem facuti raspunzatori pentru plata datoriei obligato-
rs
Acestea mi-am luat indrazneala sa le amintesc desavirsini Tale,
ca sa exprim bucuria ca te-ai impartasit de darul lui Dumnezeu, pe de
alta parte, ca o grija pentru viitor. Sta la d,ispozitia Ta sa primesti cu
bucurie si cu placere cuvintele mele, cum obisnuiai sa faci cind discutam
Impreuna fata catre fata.
EPISTOLA 27
Catre Eusebiu, Episcopul Samosatelor 1
ScrisS In anul 368
Cind cu ajutorul lui Dumnezeu si al rugaciunilor Tale paream ca
ma refac putin, dupa boala si dupa ce-mi adunasem toate fortele sa ma
inzdravenesc, rata ca a dat iarna peste mine, inchizindu-ma in casa si
obligindu-ma sa ramin pe loc. Dar chiar daca iarna ar fi mai usoara de
3. Rom. 6, 13. „
4. Aluzie la primejdia cutremurului din care a scapat.
1. Eusebiu de Samosata (sau Arsamosata) fusese cunoscut de Sf. Vasile inca de
orin anii 358—359, cind ajunsese si in partile Siriei, ca sa se documenteze in legatura
cu organizarea vietii minastiresti. Se pare ca Eusebiu 1-ar fi si ajutat pe sfint sa urce
pe scaunul Cezareii (Cf. ep. 47). Cei peste 200 km, care desparteau resedmtele lor,
nu i-au oprit a pSstra cele mai strinse legaturi si mai tirziu, asa incit, cu exceptia
eplstolelor trimise lui Amfilohie de Iconium, cele mai multe epistole pastrate de la
S( Vasile sint cele adresate lui Eusebiu, care a fost ca un fel de duhovnic al bt.
Vasile Om de o ortodoxie neclintita, Eusebiu a avut parte si de un exil de 4 am
(Intre anii 374—378) in Tracia, iar dupa moartea imparatului Valens, cind s-a intors
din exil Eusebiu a murit, fiind omorit de niste fanatici. Epistola de fata, redactata in
anul 3C8 dcscrie asprimea iernii anatoliene, dar ne lasa sa intelegem ca, fund ocupat
peste masura cu seceta urmata de foamete (cind a facut minuni de ajutorare a celor
Infomptuti), n-a putut sa-I cerceteze.
■omnoRi
165
tndurat declt de oblcei, totu$i a fost destulfi ca s3-mi ia orice poslbili-
tate nu numai de a mai cfil&tori pe toatS durata ei, ci si de a risca sS
scot maaar nasul afarS din camera. Totusi pentru mine bucuria de a ma
invrednici sa stau in relatii de coresponden^a cu Prea Sfintia Ta e un
mare avantaj, si asta imi da putere inca de pe acum prin nadejdea ras-
punsurilor pe care mi le vei da. Daca vremea ne-ar lasa, dac8 viata
ne-ar harazi inca putin timp liber si foametea nu m-ar impiedica sa
plec la drum, prin rugaciunile Tale repede as implini ceea ce dorim
amindoi si, intilnindu-te, la caminul nostru, vom putea atunci savura
CU ragaz din marile comori ala intelepciunii Tale.
EPISTOLA 28
Cuvint de mingiiere
adresat Bisericii din Neocezareea 1
Scris5 in anul 368
Cele intimplate la voi cereau desigur sa fiu si eu acolo, atit pentru a
arata impreuna cu voi ultima cinstire raposatului episcop Musonios, eel
atit de drag voua, cit si pentru a exprima regretul pentru pierderea lui
^n imprejurari atit de apasatoare si pentru a lua impreuna cu voi ho-
taririle necesare. Dar intrucit multe sint cele care au impiedicat intil-
nirca noastra, a ramas sa luam legatura prin scris, pentru a face fata
starii de azi a lucrurilor.
Desigur ca n-as putea cuprinde intr-o singura epistola minunatele
calitati ale raposatului, a carui pierdere ireparabila a dat peste noi, iar
pe de alta parte, nu gasesc momentul potrivit sa insir multele lui reali-
zari, intrucit acum sufletele noastre sint coplesite de durere. Caci care
,din faptele lui au putut fi de valoare atit de mica incit sa o fi scapat
din memorie sau care sa fi putuit fi trecuta cu vederea ? Nu le putem
numi pe toate si deodata, iar daca am aminti pe citeva numai, am gre$i
fata de adevar.
A plecat dintre noi un om 2 care si-a intrecut in chip izbitor con-
temporanii prin toate bunele sale insusiri : bastion al patriei, podoaba
1. Pe linga Viafa siintei Macrina, scrisa de Sf. Grigorie de Nyssa, impresio-
nante evocari despre Neocezarea $i Annisa ne da Sfintul Vasile in marile sale epis-
tole 204, 207, 208, 210, 223. In epistola de fata el mingiie pe credinciosii din Neoce-
zareea pentru pierderea vrednicului episcop Musonios. <
2. Sf. Vasile compara pe Musonios cu Sf. Grigorie Taumaturgul, a carui influents
asupra Armeniei si Pontului a fost hotaritoare.
jgg irtNTUL VABILK OB. MAM
a fliserlcilor, «stllp ?i intarlre a adevarului» 3 , temei al credintel tn
Hrlstos, siguranta pemtru ai sSi, luptator neinfricat impotriva dusma-
nllor, paznic al asezamintelor parintesti, dusman al inovatiilor, expri-
mind prin infatfsarea sa vechiul chip al Bisericii si modelind, parca
dupa o icoaiia sfinta, vechea rinduiaia a Bisericii in asa masura
Incit cei care au trait cu el s3 creada ca au trait impreuna cu parintii
de mai bine de acum 200 de ani, care straiuceau pe atunci ca niste
luceferi. Astfel, acest om n-a suferit nici daca ar fi venit de la el
si nici de la altii vreo nascocire noua in problemele credintei, ci, dupa
cuvintul binecuvintat al lui Moise, a stiut sa scoata din adincul inimii
sale comoara cea mai buna, infatisindu-ne «vechiul ca nou si noul ca
vechi» 4 .
In intrunirile cu cei de aceeasi chemare nu s-a socotit vrednic de
locul eel dintii dupa virsta, in schimb ii intrecea pe totf prin batrinetea
Intelepciunii sale, unde cu tofii apreciau ca, el era pe locul eel dintii.
Nimeni nu va pune in discutie la ce folosea aceasta comportare a lui,
daca va arunca privirile spre vol. Caci, intr-adevar, voi sinteti singurii
din citi cunosc sau dintre foarte putinii care, in mijlocul unei astfel de
furtuni si al unui astfel de uragan, ati dus via^a linistita tocmai dato-
rita directiei sanatoase date de acest intelept cirmaci. Voi n-a|i fost
atinsi nici de ameteala furtunilor eretice, in stare sa aduca usor catas-
trofa si naufragierea sufletelor care usor isi pierd cumpatul. $i da,
Doamne, ca acesti crestini sa nu fie niciodata atinsi, caci Tu ai fost Cei
ce ai dat de mult robului tau Grigorie (Taumaturgul, n.tr.), eel care de la
inceput a pus bazele acestei Biserici, darul unei linisti atit de indelun-
gate ! $i aceasta sa nu va paraseasca nici in vremurile de astazi si sa
nu plingeti ori sa lasati prada durerii aceasta traditie, dind astfel pri-
lej dusmanilor, care va pindesc, sa-si implineasca scopul. Iar daca sin-
tem oricum nevoiti acum sa plingem — fapt pe care nu-1 recomand,
pentru ca sa nu ne asemanam prin aceasta celor ce n-au nadejde 5 — ,
daca credeti de bine, atunci adunindu-va parca intr-un cor funebru,
sub bagheta noului vostru conducator 6 , plingeti fara bocete, armonios,
Impreuna cu el, cele intimplate.
II
Cu toate ca omul pe care-1 deplingem n-a ajuns pina la adinci ba-
trlneti. totusi daca se are in vedere timpul in care a condus Biserica
3. / Tim. 3, 15.
A. Lev. 26, 10.
5. I. Tes. 4 13.
G. S3 fi banui't sfintul c5 tn loc sa fie ales un urmas vrednic de premergatorul
s«U, va fl ales tocmai un batrln lnacrit si inrait, Atarvie, care, desi ruda cu Sf. Vasile,
totusi va fuce jocul arienilor ?
■cmioHi 197
voastrfi, atuncl el n-a avul viatS chiar atlt de scurtS. Cu trupul n-a cul-
tivat decit relatil strict necesare, pentru a ar5ta clt e de mare puterea
lui sufleteascS In mijloeul suferintelor. Poate ca-mi veti da dreptate c<1
pentru el timpul va aduce cu sine un spor de simpatie si un adaos de
iubire, In loc sS fie prilej de scirbS, si veti simti astfel si mai mult golul
ISsat, convingindu-vS InsivS, cu clt veti gusta mai mult din binefacerile
pe care le-a lasat el, c5 pentru oamenii credinciosi pina si umbra unui
simplu muritor isi are vrednicia ei.
Si ar fi de dorit ca sa fie ohiar multi dintre voi care nutresc
aceasta parere, cSci eu nu spun ca trebuie sS dispretuim pe om, ci vS
dau sfat chiar sa deplingeti pe raposat, dar dupS cuviintS. A§a Incit din
tot ceea ce s-ar putea spune despre doliul omenesc, nimic nu-mi scapa.
Doar ca acum nu trebuie sa mai auzim limba care asurze§te urechile
ca un ocean ,• in schimb adincurile inimii, pe care nimeni nu le putusc
Intelege pina atunci, zboara si se pierd ca un vis, in mSsura eel putiii
In care aceasta inimS s-ar adresa exclusiv oamenilor trupe§ti 7 . Cine a
fost in stare ca el sa prevada viitorUl ? Cine a avut un caracter atit de
statornic ?i de ferm ca el, in stare sa patrunda in acela?i timp lucrurile
mai repede decit fulgerul ?
Sarmana cetate, Neocezareea, care de atitea ori ai fost incercatii
de tot felul de calamitati 8 , dar care niciodata n-ai fost ca acum atit de
pSgubita pina in maduva ! Acum ti s-a vestejit cea mai falnicS po-
doaba : Biserica a amutit, adunarile sint in doliu, sfintUl sinedriu i?i
deplinge cSpetenia, tainicele cuvinte ale Scripturii isi a?teapta exege-
tul, copiii pe pSrintele lor, batrinii pe eel de o virsta cu ei, marii dreg.l-
tori pe conducStorul lor, poporul pe intiistStatorul, cei nevoiasi pe hrani-
torul lor ,- toti il cheanm cu cele mai dragi nume si fiecare-si exprima
In durerea proprie regretul lui personal.
Dar cum de se lasa rapit cuvintul meu de duiosia lacrimilor ? Oare
n-ar fi mai bine sa ne intelegem si sa ne recistigam stapinirea de sine ?
Sa nu privim mai bine spre Parintele nostru al tuturora, Care dupa ce a
Ingaduit fiecaruia dintre sfintii S3i sa-si slujeasca propria generate, i-a
rechemat la Sine pe fiecare la timpul potrivit ? Acum ar fi momentul sa
va aduceti aminte de vorbele pe care vi le adresa, cind in cadrul sluj-
belor nu inceta sa v3 faca atenti 9 : «pSziti-va de ciini ! Paziti-va de lu-
cratorii cei rai, caci sint multi ciini». ?i ce zic ciini? mai mult decit
7. Se observS aici o oarecare incoerenta In gindirea autorului, cf. Y. Courtonne,
a.c. I, p. 68.
8. Neocezarea fusese distrusa in anul 344 de un cutremur.
9. Filip. 3, 2 j Fapte 20, 29.
108 »rlNT»L VA«tt,« cut, ma,w»
utit slut «lupl rilpitorU, care-gi ascuncl viclenia sub blanu de oaie,
sfisiind turma lui Uristos de pretutindeni. Sa ne ferim, dar, de ei, pu-
ninclu-ne sub paza unui pastor treaz ! E de datoria voastra sa v& cereti
acum un pSstor bun, ferindu-va inimile curate de orice cearta si de
orice pizmS. E lucrarea Domnului s& vi-1 rinduie, El Care, incepind de
la Grigorie, marele ocrotitor al Bisericii voastre, si pina la raposatul
Musonios, v-a rinduit pe to^i pastorii, unul dupa altul, asa cum ai pune
in ordine una linga alta pietrele pretioase, ca pe un dar minunat al
pica frumoasei Sale Biserici. De aceea sa nu ne pierdem nadejdea ca
nu vom mai primi pastori ! Domnul Isi cunoaste pe ai Sai si ne poate
da pe unii la care nici nu ne asteptam.
Ill
Voiam de mult sa pun capat cuvintului meu, dar durerea inimii nu
mi-a ingaduit-o. Va conjur, deci, in numele Parintilor, al dreptei cre-
dinte si in numele raposatului, sa va inaltati suflete$te. Fiecare sa faca
din ceea ce-i stradanie generala problema sa personala si sa fie incre-
dinjat ca participa el eel dintii la succesul ori la esecul de obste. Nu
faceti cum fac mul^i din cei ce lasa in seama vecinului grija de inte-
rosele comunitatii, pentru ca pe urma, din pricina ca n-a dat aproape
nici o insemnatate lucrurilor importante, sa ajungeti, fara nici o indo-
iulfi, uneltele propriei voastre nenorociri din pricina neglijentei voastre-
Primiti, dar, cu drag sfaturi, fie c-o faceti din simpatie ca va vin
de la un vecin, fie din comuniune de sentimente fa{a de oameni care au
aceleasi cuvinte, fie — $i in acest caz e eel mai adevarat — pentru ca.
vor s3 asculte de legea dragostei si sa se fereasca de primejdia tacerii
si a nepSsSrii. S-ave^i convingerea ca sinteti mindria noastra, asa cum
si noi sintem lauda voastra la ziua Domnului, incit dupa ce \e\i primi
pe noul vostru pastor, ori sa fim $i noi mai strins uniti cu voi, prin le-
gntura dragostei, ori daca nu, atunci sa stiti ca mergem spre dezbinare
(otald. SS dea Dumnezeu sa nu se intimple asa ceva si cu ajutorul Lui
cred cS nu se va intimpla, iar cu aceasta n-as vrea sa mai spun nici un
cuvint nesocotit.
In schimb vreau sa sti^i ca chiar daca din pricina unor anumite idei
prec'oncepute n-am ajuns, cum mi-a confirmat-o el insu$i, sa colaborez
mai strins cu raposatul la pacificarea Bisericilor, totusi iau martor pe
Dumnezeu si pe cei care au trecut prin aceleasi incercari ca mine, ca
nieiodata n-am uttat sa ma pun de acord cu raposatul in problemele de
doctrinal <ji sa-1 chem totdeauna partas la lupte impotriva ereticilor.
■cmtom ■ leg
EPISTOLA 29
Catre Biserlca din Ancira
Scrisa In anul 368, incep. anului 369
Uluirea provocate de trista veste a nenorocirii intimplate J m-a silit
Sa pastrez tacere multa vreme. Dupa ce mi-am mai revenit intrucitva
din mutismul pe care 1-am indurat, asemeni celor ale caror urechi au
fost zdruncinate de o puternica descarcare de traznet, ma vad silit acum
sa gem din pricina celor intimplate ?i sa va trimit, printre lacrimi,
aceasta epistola nu ca-sa va consolez — caci ce cuvinte ar putea vindeca
asemenea unui doctor o durere atit de mare ? — ci ca sa va arat, pe
aceasta cale, in masura in care pot, cit de mult mi-a indurerat inima
aceasta intimplare. As avea nevoie acum de tinguirea unui Ieremia si a.
altora dintre acei fericiti barbati, care au dat glas plinsului cu prilejul
unor astfel de nenorociri. A cazut un om care intr-adevar s-a dovedit
«stilp si temelie adevarului» 2 , sau mai bine spus, el insusi a fost rapit
de la noi, mutindu-se la viafa cea prea fericita. In schimb, nu mica este
primejdia de a vedea cazind deodata cu el un mare numar 3 , acum cind
acest sprijin le-a fost luat, si astfel uriciunile sufletesti ale unora din
ei sa se faca vazute. Inchisa e acum gura care graise indraznet. si drept
si de pe a caror buze au zburat multe valuri de cuvinte cu har pentru
zidirea sufleteasca a fratilor. Plecat-au sfaturile unei minti care vietuia
cu adevarat in Dumnezeu.
Oh ! de cite ori (invinuindu-ma pe mine insumi) mi-a venit in minte
sa ma supar pe acest om pentru ca, fiind stapinit in intregime de dorul
de a pleca dintre noi si de «a fi cu Hristos» 4 , a dorit «mai curind sa ra-
mina in trup» de dragul nostru ! Cui ii vom mai incredinta de acum
grijile Bisericii ? Pe cine sa luam partas la suparari, pe cine partas la
bucurii ? Oh ! singuratate cu adevarat infricosatoare si trista ! Cit de
mult ne asemanam cu pelicanul din pustie ! 5 Dar de buna seama ca
membrii Bisericii, care fusesera pina acum uniti intre ei intr-o singura
simtire si intr-o comuniune strinsa sub indrumarea acelui conducator
ca si cum ar fi fost doar un singur suflet, sint pazi^i si pe mai departe
statornic prin legatura pacii, traind toti in aceeasi atmosfera duhovni-
1. Moartea episcopului lor, Atanasie, care a avut loc in anul 368.
2. / Tim. 3, 15.
3. De?i fusese ales de o partida de semiarieni, in sinodul din Constantinopol ti-
nut in a. 360, totu$i Atanasie a tinut eparhia in unitate si Sf. Vasile il respecta. In
epistola sa marele ierarh ii mingiie, cerindu-le sa ramina uniti- A se vedea si episto-.
lele 24—25.
4. Filip. 1, 23.
5. Ps. 101, 5.
170 BFtNTUL VABH. K CM, MA Ml
< ' ' "" " '
t
ceascB, asa Inclt, cu ajutorul lul Dumnezeu, el vor fi mereu pttzlti ca sa
ramlnfi nezguduite si hotSrlte faptele acelui suflet sflnt, fapte si hola-
rlrl pe care le savirsise pentru Bisericile lui Dumnezeu. E de la sine
lnteles c3 nu-i mica" nici lupta care trebuie dusfi pentru a fmpiedica
unele certuri si nelntelegeri, cum au fost cele ivite cu prilejul alegerii
celul rfiposat, si astfel s& se zadamiceasca tot ce s-a ridicat cu atita
trudS.
EPISTOLA 30
Catre Eusebiu, Episcopal Samosatelor
ScrisS in anul 368/369
Daca" as fi descris pe rind, una dupa alta, toate cauzele care m-au
retinut aici pinS acum, oricit de mult as scrie cuviosiei Tale, ar fi tre-
buit sS compun istorii nesfirsite si lungi. Las deoparte imbolnavirile care
s-au tinut lant, asprimea iernilor, precum si presiunea ocupatiilor, pen-
tru cS toate acestea sint lucruri cunoscute si pentru ca au fost aduse la
cunostintS incS de mai inainte Desavirsirii Tale 1 . Acuma insa, mi-am
pierdut si acea ultima mingiiere pe care am mai avut-o in viata, pe
mama, si incS din pricina pacatelor mele. §i sa nu-mi iei in ris faptul
ca mfi pling, inca la virsta mea, c-am ramas orfan, si sa ma ierti ca
n-am puterea s3 indur usor despartirea de un suflet, ca si care cu
greu as gSsi altul, caci nu vad altul cu care sa se poata asemana 2 .
Acum iar a dat boala peste mine, iar m-am intins in pat, simtin-
•du-mfi ca si cind as avea ultima putere si asteptittdu-mi parca in orice
clipS sfirsitul inevitabil.
Situatia Bisericilor este si ea cam asa cum se simte organismul
meu, si nu vad de nicaieri vreo nadejde de mai bine, intrucit trebu-
rlle merg tot mai prost. Nu de mult Neocezareea si Ancira au hotarit
si au reusit sa-si puna urmasi dupa" episcopii plecati (din viata, n.tr.) 3 .
Plna" in clipa de fata Bisericile lor stau linistite. E adevarat ca nici cei
care au complotat n-au reusit pina acum sa fac& vreo greutate pe
potriva cugetului si a rautatii lor, fapt pe care eu il atribui interven-
tiilor Tale in folosul Bisericilor. De aceea nici sa nu obosesti rugindu-te
si mijlocind pentru Biserici ajutorul lui Dumnezeu. Transmiteti calde
salutSri celor ce s-au invrednicit sa slujeasca impreuna cu Cuviosia Ta.
1. A se vedea epistola 27, prima pe care Sf. Vasile o trimisese lui Eusebiu.
2. Scrilnd aceastS epistola' plinS de emotie Sf. Vasile avea 40 de ani.
3. Musoniu si Atanasie, despre care ni se vorbeste In epistolele 28 §i 29.
acHMom 171
EPISTOLA 31
Catre Episcopul EvSevona
ScrisS In anul 368
Foametea inca nu s-a sfirsit si de aceea raminerea mea in oras e
necesarS a tit la impartirea proviziilor, cit si pentru mingiierea celor si-
nistra^ 1 . Pentru aceea n-as putea sa stau mai mult intr-ajutor respec-
tabilului frate Ipatie, pe care nu intimplator obisnuiesc sa-1 numesc
«frate», ci din pricina rudeniei firesti care exista intre noi, intrucit
sintem din acelasi singe.
De unde provine cauza neputinfei lui nu poate fi necunoscut vred-
niciei Tale. Ma intristeaza insa faptul ca pentru el s-a exclus orice na-
dejde de usurare intrucit cei care au darul medicinii nu permit apli-
carea, in cazul lui, a unui tratament obisnuit. De aceea face apel iarasi
la ajutorul propriilor voastre rugaciuni. Te rugam, a§adar, sa-i arati
ocrotirea obisnuita, atit pe temeiul dragostei pe care o ai fa{a de cei
suferinzi, cit si pe temeiul mijlocirii mele proprii penitru el. Daca se
poate mai cheama linga Tine si alti frati evlavio^i, in asa fel incit
toate aceste rugaciuni sa se savirseasca in fata Ta, iar daca acest lucru
nu se poate, atunci fa-mi placerea si impartaseste aceasta dorinta,
mScar in scris, fratilor de care am pomenit.
EPISTOLA 32
Catre Magistratul Sofronie 1
ScrisS in anul 369
I
Are si el parte de binefacerile timpului in care traim, prea iubitul
nostra frate in Hristos, episcopul Grigorie 2 . SuferS intru adevSr si el
1. Intrucit foametea din anul 368 nu se sflr?ise inca, Sfintul Vasile se scuza ca
nu poate pleca din oras s5 cerceteze pe clericul Ipatie, care-i este chiar ruda de
singe. In schimb, intelegind ca boala lui Ipatie lasa putine sanse de vindecare, Sfintul
Vasile recomanda asistenta duhovniceasca prin rugiciuni, la care e bine sa fie che-
mati si alti credinciosi.
1. Sofronie, destinatarul acestei epistole, era un fost coleg de scoala al Sfintilor
Vasile si Grigorie, de aceea nu ne miram ca adresate celui dintii ni s-au pastrat 6
epistole, iar celuilalt 4 (epistolele : nr. 21, 29, 37 si 39). Notam ca era originar din
Cezareea Capadochiei. Nu stim cita vreme si-a putut mentine postul de prefect al
capitalei (corespunzator celui de «praefectus Urbi» de la Roma), creat doar in anul
359 ; cf. L. Brehier, Les institutions byzantines, Paris, 1970, p. 86. Dupa cum stim din
epist. 26, Cezarie, fratele Sf. Grigorie de Nazianz, ISsase prin testament toatS averea
pentru saraci. Acum apar «creditori» prea multi. Se cere interventia lui Sofronie, atit
din partea Sf. Grigorie (epist. 29), cit si a Sf. Vasile.
2. Pe atunci Grigorie de Nazianz nu fusese inca hirotonisit episcop. Aici pare a
fi intervenit vreun copist atribuindu-i pe nedrept acest titlu.
172 HrlNTUL VAMILK CIL MAM
ca si toti ceilalti, injurii venlte una dup8 alta ca din senin. Oameni care
nu se torn de Dumnezeu si care mai slnt poate in acelasi timp si minati
de patimi mari, il nSpdstuiesc spunimd, chipurile, cS atit timp cit a fost
in viat<1, doctorul Chezarie ar fi luat bani de la ei.
Pentru Grigorie nu-i mare lucru pierderea banilor, pentru c5 a in-
vfltat de multS vremie sa-i dispretuiasc§, ci il supSrS altceva ! Grigorie
si tatfil sSu (episcopul de Nazianz, n.tr.) n-au ajuns sa ia decit foarte
putine din lucrurile mortului, pentru cS ele incSpusera pe miinile oa-
menilor lui de serviciu si a unora a cSror purtare nu se deosebestede
cea a unor slugi. Atit unii cit si ceilalti si-au impartit intre ei tot ce
a fost mai de valoare, nemailasind adevSraJilor mostenitori decit foarte
purine lucruri. Acestia, convinsi ca putinul ce le-a rSmas nu mai era
ingreuiat de nici o ipoteca, au impartit repede totul la saraci, atit pen-
tru c8 asa credeau ei, cit si pentru ca aceasta fusese si dorinta raposa-
tului, intrucit in clipa in care isi daduse sfirsitul Cezarie 3 scrisese :
tivreau ca tot ce ramine dupa mine sa fie impartit la saraci», lucru pe
care executorii testamentului 1-au si facut. Numai ca acum se afla de
o parte s&r&cia calugSrului crestin, iar de cealalta, afacerea baneascS a
negustorului.
In aceasta situate m-am gindiit sa prezint problema inaintea dis-
tinsei Tale bunavointe, pentru ca sa cinstesti pe acest om, pe care-1
cunosti de atita vreme, si ca sa preamaresti pe Dumnezeu Cel Ce pri-
meste de bune toate cite se fac de catre robii Lui, dar preamarindu-ne
in acest fel si pe noi insine, care ne numaram intre prietenii tai.
Te rog, dar, sa spui si comitelui Tezaurului 4 cele ce trebuie scrise
despre Grigorie, iar pe de alta parte, gaseste in marea Ta intelepciune
un mijloc de a-1 scapa de acesti indivizi obraznici si de aceste incurca-
turi insuportabile.
II
Mai intii, nu exista nimeni din cei ce-1 cunosc pe Grigorie, care
sfi-1 bSnuiasca in stare de acea necinste si sa creada ca de dragul banilor
el s-ar preta la asemenea lucruri 5 . De aid si posibilitatea de a proba
cinstea lui. El e in stare sa daruiasca bucuros statului tot ce a mai
rfimas din bunurile fratelui sau Cezarie, mai intii, pentru ca acestea sa
se p&streze mai sigur, iar in al doilea rind, pentru ca avocatul Tezau-
rului s3 trateze cu reclamantii si sa le ceara dovezi, intrucit acesti
oameni ai nostri sint incapabili de asemenea tirguri murdare. E usor
3. El a murit la inceputul anului 369.
4. Echivalent cu Ministrul de Finance.
. r ). Fire de poet, intelectual fin §i cu viata de sfint, Grigorie era cu totul strain
do orice combina|ii b3ne§ti, cu atit mai putin de afaceri dubioase.
■ewniom 179
pentru Intelepciunea Ta s8 te convtngi c8 in mHsura in care a fost po-
sibil, nimeni nu a p^ecat fSrS sS.fi primit din ce a ceruit, dar pe de alta
parte, fiecare a luat din ce a vrut, ba cei mai multi regretau cS n-au
cerut mai mult de la inceput. Asa se si explica inmul^irea calomniato-
rilor ,• luindu-se unul dupa altul, fiecare din ei veneau cu noi si noi pre-
tentii, acuzindu-se ca n-au luat destul.
Drept aceea, rugam pe Serenitatea Ta sa pui capat acestor uneltiri,
s& le zagazuiesti, cum se zagazuieste un torent, si sS curmi desfa-
surarea raului. $tii singur cum sa rezolvi problema, fara sa astepti sa
te invatSm noi, caci necunoscind aproape ndmic din experien^a vietii,
habar n-avem cum ar fi cu cale sa fim scosi din cauza. Sa ne fii a?adar
§i sfetnic si patron, gasind singur, cu intelepciunea Ta, si modul
salv§rii 9 .
EPISTOLA 33
Catre Aburgios ' l
» j ■ ■ ■ • •
Scris3 in anul 369
Cinie e in stare ca tine sa pretuiasca o veche prietenie, sa res-
pecte virtutea §i sa se intristeze dimpreuna cu cei af lati in suferinta ?
Drept aceea, intrucit prea iubitul nostru frate intru Hristos, episcopul
Grigorie (de Nazianz), a dat peste niste incurcaturi de nesuferit ?i cu
totul contrare caraoterului lui, am crezut ca eel mai bun lucru este sa
apelam la patronajul TSu si sa g3sim la Tine o cale sa scapam din
necazuri. intr-adevar, e o insuportabilS nenorocire sa trebuiasca sa se
trateze negustore?te cu un om care din fire si prin dispozitii e cu totul
strain de asa ceva, si sa vrei sa ceri bani de la el, sarac cum e, sa-1
tirSsti prin tribunale si sa cauti sa cistigi acolo, pentru el, bunavointa
opiniei publice, dupa ce el de mult se decisese sa-$i petreaca toata
viata in linistea minastirii. Asadar fie ca crezi ca e mai bine sa vor-
besti cu comitele Trezoriei (ministrul de finante, n.tr.), fie ca preferi sa
te adresezi altora, noi lasam problema in seama intelepciunii Tale.
6. Se stie ca Grigorie de Nazianz a intervenit atit la Sofronie, cit $i la alti
demnitari pentru rezolvarea acestor probieme (Epist. 24).
1. Aburgios, strateg al Bizantului, era got de origine, iar mama lui, capado-
chiana. §i lui i s-a adresat Sf. Vasile in repetate rinduri, intre altele §i in rezolvarea
incurcaturilor legate de mo§tenirea lasata de Chesarie {Epist. 32). Tot lui ii mai suit
adresate 5i epistolele nr. 75, 147, 198 $i 304. Uneori el avea misiunea de a aproviziona
armata, alteori pe cea de a trata cu triburi straine (cf. P. Hristu, a.c, II, 231).
174 WtNTUL VABXLt CHL MAIt«
EPISTOLA 34
Cfitre Euseblu, episcop de Samosata
Scrlsa In anal 369 orl la tnceputul lul 370
Cum as putea sa nu vorbesc despre situatia prezenta a Bisericii,
iar daca nu pot indura asa ceva, atunci cum as putea gasi temeiuri
sigure care sa explice evenimentele, incit glasul meu sa nu semene nu-
mai cu o tinguire, ci de-a dreptul cu un bocet, care sa constituie pe
deplin o marturie despre gravitatea situafrei ? Ne-a parasit si Tarsul K
$i ceea ce-i mai g'rav nu-i numai atita, cu toate ca si aceasta e ceva de
nesuportat ,• exista ceva si mai rau decit aceasta, si anume f aptul ca un
oras atit de mare, cu o pozitie atit de favorabila, incit prin Tars se face
legatura atit cii cei din Isauria, cit si cu capadochienii si cu sirienii,
a tos\ dat pieirii ca urmare a nebuniei unuia sau a doi oameni, in
timp ce Tu te afli acum in lipsuri, stai de vorba si va uitafi unul la altuL
De aceea socot ca eel mai bun mijloc ar fi sa ne insusim metoda doc-
torilor (vezi la cite exemple ne due suferintele care dau peste noi).
Doctorii, cind vad ca marimea suferintei devine insuportabila, recurg
la potolirea durerilor prin medicamente. De aceea sa ne rugam si noi
ca sa aflam vreun calmant si pentru sufletele noastre, ca sa nu ne
a puce dureri de nesuferit.
Dar oricum, cu toate ca ne aflam intr-o astfel de mizerie, avern
totusi o mingiiere, aceea de a ridica privirile spre blindetea si buna-
tatea Ta si sa potolim astfel tristetea sufletului prin privirea si aminti-
rea Ta 2 . Caci asa cum se intimpla cu ochii : atunci cind vreodata, pri-
vim obiecte foarte stralucitoare, ochii se odihnesc daca se intorc din nou
spre culoarea albastra sau verde ,• tot asa si in sufletele noastre amin-
tirea blindetii si a ordinii e ca un fel de atingere placuta, care indepar-
teaza orice senzatie dureroasS, mai ales cind tinem seama ca Tu tji-ai
facut to^ta datoria cita era de asteptat de la tine. Prin faptele Tale ai
dovedit, pe de-o parte, ca nu s-a pierdut nimic din pricina ta, daca ju-
decam bine lucrurile, iar pe de alta parte, U-ai cistigat de la Dumnezeu
o mare rasplata prin rivna Ta spre bine.
1. DupS moartea episcopului Silvan, credinciosii din Tarsul Ciliciei n-au reusit
sfi se mentinS unitari, a$a incit arienii profita si reusesc sa aleaga pe un candidat
do-al lor. Totusi multi credinciosi din Tars vor pastra legatura cu Sf. Vasile. A se
vedea, Intre altele, epistolele 113, 114, 244 etc.
2. Cind scria aceste rinduri, Sf. Vasile era numai preot. Prietenia lui cu Eusebiu
a durat toata viata. Se $tie c& Eusebiu a fost pentru Sf. Vasile nu numai confidentul
eel mai bun, cd si omul care va sfirsi ca martir pentru statornicia sa de caracter. A
se vedea cpisf. 48, 95, 98, 100, 127, 145, 162, 198, dar mai ales 237, 239 si 268.
■cmiioRi
Fie ca Domnul sa te tina pentru noi $1 pentru Bisericile Lui, spre
binele vietii si spre Indreptarea noastra §i sa mfi tnvrednicesti iarasi de
favorul de a te reintllni.
EPISTOLA 35
Fara adresa, pentru Leontju 1
Inainte de episcopat
Ti-am scris in legatura cu multe probleme care ma interesau, dar
sS stii ca-ti voi scrie si despre mai multe. Nu-i cu putin^a sa nu mai
existe oameni saraci, dar nu-i cu putinta nici ca sa refuzam sa-i aju-
tam. §i totusi nu exista om care sa-m'i fie mai apropiat, nici care sa fie
mai in stare sa ma consoleze prin tpate favorurile, cum. este prea sti-
matul frate Leontiu. Foloseste-te de casa lui ca si cum m-ai gasi in ea
pe mine insumi, desigur nu in aceasta saracie in care ma aflu acum cu
Pumnezeu, ci capatuit cu o oarecare indestulare si cu mosii la \aia. Se
vede, intr-adevar, ca Tu nu m-ai saraci, ci mi-ai pastra neatinse ave-
rile de acum sau mi-ai spori si mai mult indestularea. Acest lucru te
rugam sa-1 faci la casa de care vorbesc, cea a omului acestuia. Rasplata
pentru toate aceste fapte bune va fi cea pe care o dau de obicei : o ru-
gaciune adresata lui Dumnezeu Cel sfint pentru oboseala pe care ti-o
dai, omule desavirsit, care preintimpini cererile oamenilor ajunsi in
lipsuri.
EPISTOLA 36
Fara adresa, pentru cerere de ajutor
Inainte de episcopat
. Preotul din acest sat e cunoscut cred, de multa vreme Ilustritatii
Tale, pentru ca a crescut deodata cu mine 1 . Ce ar trebui, dar, sa spun
mai mult, ca sa-ti trezesc bunatatea si sa ajungi sa-i fii binevoitor si
sS-i vii intr-ajutor in greutatile pe care le are ? Daca-i drept ca ma
iubesti, dupa cum stiu intr-adevar ca ma iubesti, e sigur ca vei dovedi
atita intelegere ca sa usurezi din toata puterea pe cei pe care ii socot
1. Fost coleg de studii din vremea tineretii, a?a cum ne arata §i epistolele nr.
20 — 21, Leontiu era acum cre?tin, dar practica retorica mai departe. tntr-un stil plin
de curtoazie, Sf. Vasile Si cere sa Vina intr-ajutor unui oarecare tinar, care se vede
cS avea neplaceri cu impozitele.
1. O noua cerere de intervenjie adresata unui inalt demnitar financiar. De asta
data e vorba de familia doicii care a alaptat chiar pe Sf. Vasile si careia i-au fost
impuse impozite prea man
1M
■rlNTUt, VA»tLK CEL MAUD
ca si cum ar fi vorba de mine Insumi. Si ce cer in fond ? Sft riliuitui
acest preot cu vechea irapunere de impozit. Intr-adevSr, ol nu s:» dil
tnapoi de la nici o oboseald ca s& ne stea intr-ajutor si s3 ne ingaduie
sS kfiim, pentru ca, dupfi cum stii, noi n-avem nici o avere personal* si
ne multumim doar cu ofrande de-ale prietenilor si ale rudelor noas-
tre. Socoate casa acestui frate ca si cum ar fi casa mea sau mai curind
a Ta, iar pentru binefacerea ce i-o vei arata Dumnezeu iti va da Tie,
casei tale si intregii tale familii, sa-U pastrezi toate inlesnirile Lui. Sa
stii cS tin foarte mult ca acest om sa nu sufere nici o pagubire nici
mdcar din pricina acestei echivalente (a impozitului ? n. tr.).
EPISTOLA 37
FirS adresa. Pentru un fost coleg de scoala J
Inainte de episcopat
S3 $itii ca nu ma prea incinta multimea scrisorilor ! Silit si pentru
ca nu mai pot indura stingherirea celor care ma cauta mereu, imi vine
uneori sa strig. Cu 'toate acestea scriu, neputindu-mi inchipui alt mod
de a m3 scapa de ei decit acela de a le preda scrisori pe care le cer cu
fiecare prilej. De aceea mi-e teama ca fiind multi curieri, nu curava
fratele acesta sa fie socotit doar un oarecine. Marturisesc ca in |ara
mea am multi prieteni si rude si c3 din pricina acestei chemari, in care
ne-a asezat Dumnezeu, am fost pus in rindul parintilor. Dar acesta fiind
singurul fiu al doicii care m-a hranit si pe mine, Te rog ca acea casa,
In care am fost crescut, sa ramina scutita de dari, pentru ca nu cumva
prezenta Ta, care de altfel s-a dovcdit binefacatoare pentru toti, sa fie
pentru el o pricina de suparare. Si pentru ca si acum sint hranit tot
in aceeasi casa, pentru ca n-am nici o alta avere personala, ci ma n;ul-
tumesc cu mici daruri de la cei care-mi sint dragi, iti cer sa cruti aceasta
•casa in care am fost crescut, pentru ca in felul acesta sa aiba si ei din
ce itrai. Pentru aceasta sa dea Dumnezeu sa Te invrednicesti de odihna
cea vesnica ! Vreau totodata ca vrednicia Ta sa cunoasca eel mai curat
•adevar : cei mai multi dintre robii acestui om au venit la noi, acesta e
pretul cu care parintii au platit-o pe doica mea. Si acest pret nu-i un
simplu dar, ci-i un uzufruct viager. De aceea daca s-ar intimpla vreun
necaz, s-ar putea ca ei sa fie trimisi inapoi, si atunci eu insumi voi fi
supus pe alta cale la impozite si la executori.
1, I'robabil c3-i vorba de preotul Dorotei, despre care probabil ca s-a \ orbit si
In rpistola 36, si care era singurul fiu al doicii care alaptase pe Sf. Vasile. iater-
von|Ui privcsU' scutire do impozite.
EPISTOLA 38
CStre fratele Grlgorie, despre deosebirea dintre
fiintd $1 ipostas'-
ScrisS prin anil 369—370
I
Intrucit in dogmele noastre tainice multi nu fac nici o deosebire
ftitre fiinta, care e comunS, si intre ideea despre ipostase sau persoane,
care sfint diferite, din pricina ca le confunda una cu cealalta, gindin-
du-se c-ar fi indiferent daca spui fiinta ori persoana (de unde se si
Intimpla ca unii din cei care admit astfel de lucruri, fara sS le cerceteze,
vorbesc de un singur ipostas, atunci cind vorbesc de o singura fiinta,
§i invers, pe temeiul aceleiasi aprobari, cei care accepta cele trei ipos-
tase cugeta ca au drept si ei sa vorbeasca de impartirea fiintei dupa
acelasi numar), in urma acestui fapt pentru ca sa nu ti se intimple
acelasi lucru, ani facut pentru tine un scurt extras rezumativ al pro-
blemei. lata, spre a le explica in citeva cuvinte, care e intelesul acestor
termeni :
II
Dintre toate numirile intrebuintate numeric pentru mai multe lu-
cruri diferite, unele au o insemnare intrucitva mai generals, de pilda
cuvintul «om». Cei care a folosit-o, aratind cu ajutorul acestui cuvint
fiinta comuna, prin acest cuvint el n-a deosebit de ceilalti pe un om
anumit, eel care ar fi recunoscut propriu-zis prin aceasta numire. Caci
intr-adevar Petru nu-i mai «om» decit Andrei, decit loan ori decit Iacob.
Deci ceea ce s-a specificat in mod generic, referindu-se la toate fiintele
1. Editorii maurini observa ca aceasta epistola apare In toti codicii manuscrisi
<;are cuprind epistolele Sflntului Vasile. Ei isi intemeiaza parerile lor $i pe faptul ca
epistola a fost citata si de actele sinodului IV ecumenic (Mansi, Cone. Coll. 7, 464).
Bardenhewer crede insa c3 aceasta citare se refera la epist. 125. Mai nou insa au
ap^rut o serie de studii care neaga paternitatea Sf. Vasile, atribuind-o fratelui sau,
Grigorie, intre altele pe motivul ca termenii ouaia si uTtoaxaaic au fost utilizati mai
ales de Sf. Grigorie (A. Cavallin, Studien zu. den Brielen des hi. Basilius, Lund,
1944, iar mai recent R. Hiibner, Gregor v. Nyssa als'Veriasser der sog. Epist. 38 des
Basilius, in «Epektasis», J. Danielou, Paris, 1971, pag. 462 — 490). Cercetatorii sint im-
pSrtiti. Harnack sustine uneori pe Vasile, alteori pe Grigorie ca autor. Se stie ca
terminologia dogmatica nu era inca stabilita definitiv. Dar faptic, Sf. Vasile, sustine
si in epist. 214, 3—4 idei similare cu cele de aici, folosind in loc de uKoaxaaiQ ter-
menul Ttpoawwa pentru cele trei persoane treimice. Oricum ar sta lucrurile, «epistola
38 e capitals pentru toata analiza teologica a capadochienilor(», zice A. Grillmeier,
Le Christ dans la tradition chretienne, Paris, 1973, p. 331. Chiar daca epistola vorbeste
adeseori de «comunitatea de substanta» in loc de «fiinta», totusi ea e clar opusa
«proprietStilor deosebitoare», deci persoanelor sau, cu alte cuvinte, «ipostasul este
suma insusirilor specifice fiecarei persoane», dovada ca prin aceasta epistola s-a
ddus o serioas3 contributie la precizarea dogmei hristologice.
12 — SHntul Vasile eel Mare
17H HftNTUk VAMLB 0»L MAM
clusate sub acest nuinc, trebuie sS se Imparts Intr-o subiciiviziune care
no ajutS sa cuno.astem nu pe «om» in general, ci special pe Petru sau
pc« loan. In acelasi tirrip, celelalte numiri au o valoaro demonstrativa
mai deosobita, datorita careia nu comunitatea naturii se are in vedere
in ceea ce s-a specificat, ci o inspire deosebitoare a unui obiect oare-
care, insusire pe care daca o judecam in ea insasi, n-are nimic comun
cu ceea ce-i de aceeasi natura, de pilda cu Pavel ori cu Timotei. O astfel
de numire nu se mai raporteaza la comunitatea de natura, ci deosebind
de semnificatia colectiva o notiune clara a unor anumite obiecte defi-
nite, o prezinta cu ajutorul numelor. Cind, asadar, doi oameni sau chiar
mai mulji sint luafi impreuna, de pilda Pavel, Silvan si Timotei, si cau-
tam o definitie a fiintei umane, atunci nu vom mai da o definite spe-
ciaia pentru Pavel, alta pentru Silvan si alta pentru Timotei, ci ter-
menii care ne vor ajuta sa identificam pe Pavel.se vor potrivi si pen-
tru ceilalti, care sint intre ei de aceeasi fiinta 2 , pentru ca sint specif i-
cati prin aceeasi definitie a substantei. In schimb, du P a ce ne-am lamu-
rit asupra insusirilor comune, voi cauta sa iau in considerare insusr-
rile specifice, prin care se deosebeste unul de celfilalt, definitia potrivita
pentru a cunoaste un lucru, oricare ar fi el, nu se va mai potrivi deplin
cu cea data de oricare alta, chiar daca se intimpia ca sa aiba cu ea
citeva puncte comune 3 .
Ill
Sustinem asadar urmatorul lucru : ceea ce-i specificat intr-un chip
propriu e aratat prin cuvintul «ipostas». Intr-adevar, cind spui «om» Ifi
intra in ureche — prin specificarea nedefinita a acestui cuvint — o
idee cam imprastiata, astfel incit daca natura e indicata cu ajutorul
acestei numiri, ceea ce se subintelege si care-i indicat propriu-zis prin
numele sau nu-i specificat. Dimpotriva, cind spui Pavel, atunci arafc
tocmai fiinta indicata prin acest nume. Acesta-i ipostasul : nu notmnea
nedefinita a substantei, care nu gaseste nici o stabilitate in urma co-
munitatii lucrului specificat, ci acea notiune care delimiteaza si defi-
neste ceea ce-i comun si nehotarit intr-un anume obiect determmat cu
ajutorul insusirilor sale proprii. E un procedeu asemanator cu eel pe
care Scriptura obisnuieste sa-1 intrebuinteze in multe locuri, in special
In istoria lui Iov. Intrucit ea trebuia sa descrie suferintele lui, a
amintit mai intii ceea ce avea comun si cu ceilalti, si a zis «om» ; apoi
2. in text : 6|xoo6oiot.
3. Cu aceste ultime cuvinte autorul pregate?te pe cititor asupra miezului temei
trututo : pe de o parte, fiinta comunS tuturor celor trei persoane trinitare, iar pe de
tiltti purlc, persoana sau ipostasul fiecSreia.
■CHHOHI __^_ 170
indata 1-a dfost'bit prin ceea ce avea specific, adSugind cuvlntul «oare-
care» 4 . Descriorea substantei sale, care in ochii Scripturii nu avea nici
un folos pentru scopul propus in istorisirea sa, 1-a trecut cu vederea,
pc cind pe acest cuvint «oarecare» il caracterizeaza cu ajutorul unor
semne particulare, aratind locul, insusirile caracterului si tot ce s-a
putut aduna din afara si care trebuia sa deosebeasca acest personaj si
sS-1 departeze de insemnarea comuna, pentru ca descrierea celui despre
care ne informa istoria sa fie clara in toate privinfele gratie numelui,
locului, insusirilor sufletesti proprii, precum si insusirilor exterioare pe
care le putem lega de persoana respectiva. Daca ea ne-ar fi dat o defi-
nite a substantei sau a fiintei nu s-ar fi facut nici o specificare despre
ceea ce s-a spus privitor la persoana. Ar fi fost vorba de aceeasi defi-
nite si pentru Baldad de Sanchita, Sofar din Mineea si ceilalti de care
se face pomenire.
Asadar principiul deosebirii, pe care ai recunoscut-o, in cazul
nostru, dintre fiinta si ipostas, daca-1 transpui ca sa-1 aplici la dogmele
divine nu te vei insela. Tot ce gindirea ta ifi poate sugera in legatura
cu modul de existenta al Tatalui (si e cu neputinta ca mintea sS se
bazeze pe vreo idee subordonata din cauza convingerii pe care o avem
cS aceasta existenta e mai presus decit orice cugetare) vei putea s-o
Cugeti atit despre Fiul, cit si despre Duhul Sfint. Intr-adevar notiunea
de «necreat» si de «neinteles» e unica si-i aceeasi atit pentru Tatal si
pentru Fiul, cit si pentru Duhul Sfint, pentru ca nu-i adevarat ca unul
fir fi mai de neinteles si mai necreat si ca altul ar fi mai pu^in. Si in-
trucit in Sfinta Treime deosebirea dintre persoane se face tinind seama
i de notele proprii ale fiecareia din ele, tot asa stau lucrurile si cind con-
;' Sideram ceea ce e comun tuturor celor trei persoane, de pilda cind
,i Vorbesc de o fiinta necreata sau care e mai presus de orice intelegere,
S tau orice altceva asemanator nu o vom concepe global pentru ca sa
deosebim ceea ce-i particular ; vom cauta numai semneje care ne vor
Ingadui sa distingem clar si fara confuzie notiunea despre fiecare per-
8oana de cea a persoanelor considerate global.
IV
lata si modul in care mi se pare potrivit sa cautam principiul aces-
tei deosebiri. Tot ce primim ca bun din partea puterii dumnezeiesti zi-
cem ca-i lucrarea acestui har care lucreaza totul in toti, cum zice apos-
tolul : «si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fie-
cfiruia deosebit, dupa cum voieste» 5 .
4. Iov 1,1: «Era odata un om pe care-1 chema Iov».
5. / Cor. 12, 11.
] gQ SFlNTUI, VAR1I.K CKI. MARK
Intrebindu-no dacfi bunurile care urmeaza a fi tmpfirtfisite celor
vrednici provin numai de la Duhul Sflnt, slntem Indemnati In acelasi
timp de Sfinta Scriptura sfi credem ca" autorul si cauza impartial bu-
nurilor pe care Duhul le lucreaza in noi este numai Dumnezeu Fiul eel
Unul-Nascut. Caci «toate prin El s-au facut» 6 si «prin El sint asezate
toate» 7 , dupa" cum ne-a invStat insSsi Sfinta Scriptura. Si iar&si, ori de
cite ori ne ridicam pina la aceasta idee, dusi fiind de mina unui inspi-
rat de sus, Intelegem ca toate lucrurile au fost aduse la viata din nimic,
dar ca ele nu de fiecare data vin de la aceeasi putere fara inceput, ci
mai presus de toate exista o Putere care subzista fara sa fi fost nascuta
vreodatS, fiind fSra inceput si Care-i cauza cauzei a tot ce exista. Caci
intr-adevSr, din Tatal se naste Fiul, prin Care au fost fScute toate si
de Care e subinteles inseparabil si Duhul Sfint, caci nu poti ajunge sa
te gindesti la Fiul fara sa fi fost mai intii luminat de Duhul. Deci intru-
clt Duhul Sfint, din Care izvoraste asupra creafiei orice impartire de
bunuri, e in strinsa legatura pe de o parte cu Fiul, cu Care II si con-
cepem in chip imediat, dar pe de alta parte e strins legat si de Tatal
(Care e cauza Lui, caci din El purcede) judecind-o dupa ipostas, in-
susirea proprie a Duhului II situeaza in urma Fiului si impreuna cu Fiul,
dar fiinta $i-a luat-o prin purcedere de la Tatal. Caci Fiul e Cel care
face cunoscut si pe Duhul Cel purcezator din Tatal, ca unul Care fiind
singur nascut in chip unic a iesit stralucind ca o lumina din Lumina cea
nen3scuta 8 , asa incit potrivit acestei insusiri distinctive El nu se con-
fundS nici cu Tatal, nici cu Duhul Sfint, ci se recunoaste singur dupa
insusirea de care am vorbit.
Cit despre Dumnezeu Cel peste toate 9 , singurul Care are ca semn
distinctiv si intrucitva privilegiat al ipostasului SSu pe acela de a fi
Tata si de a nu subzista prin efectul nici unei cauze si ca atare, datorita
acestei insusiri, este si El cunoscut intr-un chip cu totul deosebit. Din
pricina aceasta, in comunitatea de substanta declaram ca nu se impaca
si nu se transmit semnele distinctive care se intilnesc in Sfinta Treime
si prin care se incheagS particularitatea persoanelor care ne-au fost
transmise in credinta : fiecare persoana e inteleasa in chip diferit, da-
torita semnelor distinctive particulare, in asa fel incit cu ajutorul aces-
tor insusiri, de care am amintit, se poate descoperi ceea ce separa ipos-
tasele intre ele. Pentru faptul cS Dumnezeirea e nesfirsita, neinteleasa,
necreatel, nemarginita de nimic si pentru toate atributele de acelasi fel,
6. loan 1,3.
7. Co/. 1, 17.
H. i<Lumin3 din Lumina», cum se spusese la Sinodul I ecumenic.
9. Expresic des intilnita si la Origen.
aCHliOHI ]B
nu oxista nici o diferentfi intre fiinta cea datatoare de viatl (m8 gin-
desc la cea a Tatfilui, a Fiului si a Duhului Sfint), ci putem considera
c8 intre ele exista un fel de comunitate continua si indivizibiia. lar ob-
servatiile care ne ajuta sa intelegem maretia uneia sau alteia dintre
persoanele pe care credinja le admite in Sfinta Treime ne vor ingadui
s8 mai observam ca nu-i nici o deosebire pentru Tatal, Fiul si Duhul
Sfint atunci cind cautam sa-I vedem marirea l0 , fara ca sa existe intre
Tatai, Fiul si Duhul Sfint nici un interval unde cugetul ar inainta in gol.
Intr-adevar nu-i nimic care sa se introduca intre cele trei persoane, nici
altceva care ar subzista alaturi de fiinta dumnezeiasca si care sa se
poata imparti in chip intim prin interpunerea vreunui element strain,
nici vreun interval fara consistenta care sa produca o absents in armo-
hia intima a substantei divine si care sa strice armonia prin intercala-
rea vidului. Ci cind ne gindim la Tatal, atunci II concepem in El in-
susi, cuprinzind in acelasi timp si pe Fiul prin reflexie, iar cind II con-
cepem pe Acesta, atunci nu ne despartim nici de Duhul Sfint, ci in
chip logic si deodata, potrivit fiintei, ti-o reprezinti in ea insasi, con-
ceputa in asa fel incit sa fie numai una credinta in cele trei persoane.
Cind zicem doar Duhul, prin aceasta marturisire intelegem in acelasi
timp pe Cel al carui Duh este. ?i fiindca Acesta e Duhul lui Hristos,
H vine de la Dumnezeu, cum zice Pavel " : caci dupa cum atunci cind
prinzi una din marginile unui stejar, automat tragi si pe cealalta, tot
' asa cind tragi Duh, cum zice proorocul 12 , prin El tragi in acelasi timp
& pe Fiul, si pe Tatal. Daca intelegi cu adevarat pe Fiul, II vei vedea
din amindoua parole, El va aduce, pe de-o parte, pe Tatal si din cea-
lalta pe Duhul Sau propriu. Intr-adevar, Cel Care e mereu in Tatal,
Acela nu va putea fi rupt de Tatal si nu va fi niciodata despartit de
i Duhul Sau, Care lucreaza totul in toti. Si tot asa, daca primesti pe
Tatal, prin puterea Lui primesti in acelasi timp si pe Fiul si pe Duhul,
; pentru ca nu-i cu putinta in nici un fel sa-ti inchipui o intrerupere sau
impartire in asa fel incit Fiul sa fie cugetat fara Tatal sau ca Duhul
sa fie despartit de Fiul, ci concepi in acelasi timp in Ei o comunitate
§i o deosebire negraita si cumva neinteleasa, fara ca deosebirea ipos-
taselor sa rupa continuitatea fiintei, fara ca aceasta comunitate de sub-
stanta sa elimine particularitatea semnelor distinctive. Si sa nu te miri
daca zicem ca Acelasi e in acelasi timp si unit si despartit, caci de fapt
concepem, ca intr-o ghicitura, un fel de despartire unita si o unire des-
10. DupS cum se poate observa $i din alte epistole, Sfintul Vasile foloseste ex-
presn $i imagini originate, plastice $i pline de nuante.
11. Rom. 8, 9.
12. Ps. 118, 13 (ed. 1914).
j >2 ■rtNTUL VABU.K CKt, MAHB
pftrtita. Dacfi nu ascultam aceastfi cuyintare In duh de disputfi ori in
scop de calomnie, atunci .se poate g8si ceva similar chiar si In obioc-
tele noastre sensibile.
V
Primeste cuvintele mele ca pe o pilda si ca pe o umbra 13 a rea-
lit&tii, nu ca realitatea insasi a lucrurilor, cSci nu-i posibil sa vezi adap-
t!ndu-se perfect, ceea ce am amintit in aceste exemple, la scopul pentru
care s-au folosit ele. Cum vom putea spune, dar, ca ceea ce este in
acelasi timp si despartit si impreunat poate fi dedus din analogia lu-
crurilor care apartin simturilor noastre? Desigur ca ai contemplat,
uneori, prim&vara stralucirea curcubeului, acel arc de pe cer, pe care
limbajul zilnic 1-a numit iris. Cunoscatorii in materie spun ca el se
formeazS de fiecare data cind o anumita umiditate s-a unit si s-a ames-
tecat cu aerul, cind puterea vintului stringe si schimba in ploaie ume-
zeala din vazduh, care se ingroasa si se face ca un nor. lata cum se
spune cS se face curcubeul. Cind razele soarelui au patruns oblic in
partea indesata si opaca a norilor care acopera vazduhul si dupS ce au
imprimat direct cercul lor intr-un nor oarecare, atunci se intimpla ca
lumina sa se intoarca asa zicind si sa revina spre ea insasi, pentru ca
strSlucirea lui se reflecta din partea umeda si stralucitoare pe fata
opusd.
Intrucit stihiile firii sint prezente in vibratiile luminoase ale raze-
lor solare in asa-fel incit cazind pe o suprafata neteda ele se reflecta
acolo, iar, pe de alta parte, figura pe care o descriu este rotunda, impri-
mindu-se prin mijlocirea acelor raze pe partea umeda si neteda a vaz-
duhului, urmeaza ca si vazduhul invecinat cu norul e cuprins de luci-
rea luminoasa dupa formarea cercului solar 14 . Or, in sinea ei, aceasta
lucire e in acelasi timp si continua si impartita, caci avind intr-un fel
multe culori si multe aspecte, ea se amesteca cu ea insasi in chip ne-
vfizut prin florile variate ale culorii ei, mpind ochilor, fam ca sa ob-
serve nimeni, intilnirea unora cu altele, a pallor a caror culoare e
diferita. in asa fel incit n-ai putea descoperi vreo regiune intermedial
Intre albastru si rosu, cea care amesteca prin ea insasi si care desparte
diversitatea acestor culori sau cea care se afla intre rosu si purpuriu
sau intre aceasta culoare si cea gaibuie a chihlimbarului. Lucirile multi-
colore si variate ale acestor raze, cind le vezi clipind de departe, rapesc
ochilor posibilitatea de a distinge modul cum s-au unit unele cu altele,
asa incit nu te lasa sa spui pina unde merge rosul sau verdele din
13. Evr. 10, 1. . l ... „
II. Nu puk-m acuza pe Sfintul Vasile pentru descnerea nu tocmai stuntifica c
iiioduliii cum se produce curcubeul.
■CRIIORI
1B3
curcubeu $i de undo incep sfi nu mai fie aceste culori pe care le vezi
in aceastfi luminatie InfloritS si straiucitoare.
DupS cum, dar, In pilda noastra deosebim clar diferentele culorilor
fSrS insa sa se poata sesiza cu simturile unde se desparte una de alta,
tot asa ai putea privi, prin analogie, si dogmele creatine, pe de o parte,
insusirile ipostaselor, intocmai ca oricare din florile care apar in
curcubeu, stralucesc in fiecare din persoanele pe care credinta le ad-
mite in Sfinta Treime ,• pe de alta parte, cit priveste felul in care ni se
prezinta fiinta, nu pofi face nici o deosebire intre ele, in schimb in co-
munitatea de substantS insusirile distinctive stralucesc in fiecare per-
soana. Potrivit pildei amintite, si acolo Unde fiinta care raspindeste
acea stralucire multicolora era numai una: cea reflectata de razele so-
lare, dar floarea care se vedea avea mai multe aspecte. Asadar, chiar
§i prin create, mintea ne invaja sa nu ne lasam tulbura^i fara motiv de
judecatile asupra dogmei, atunci cind — aplecati asupra acestei pro-
bleme dificile — sintem dusi de virtej inaintea asentimentului ce tre-
buie dat ideilor pe care le exprimam. Dupa cum pentru obiectele va-
zute de ochii nostri experien^a s-a dovedit totdeauna mai buna decit
explicarea rationala a cauzelor, tot asa si pentru dogmele care ne de-
p&sesc, credinta e mai buna decit perceperea prin rationamente, atunci
cind invata atit despre ceea ce-i separat intr-o persoana, cit si atunci
cfnd vorbim despre ceva unit in aceeasi fiinta. Intrucit, dar, am vorbit
pe de o parte de ceva comun in Sfinta Treime, iar pe de alta parte, si de
ceva care e specific sau particular, mintea ne spune ca ceea ce-i co-
mun se refera la fiinta, pe cind ipostasul sau persoana e semnul pro-
priua ceea ce-i specific sau particular 15 .
VI
Dar s-ar putea crede ca invatatura pe care am expus-o in lega-
tura cu ipostasul sau persoana nu s-ar impaca cu ceea ce cugeta apos-
tolus atunci cind scria despre Fiul ca e «stralucirea slavei si chipul
fjintei lui Dumnezeu» 16 . Or, daca am invatat ca ipostasul e suma in-
susirilor specifice fiecarei persoane si daca admitem ca in Tatal exista
ceva care e socotit in chip particular si prin care e recunoscut numai
El singur, tot asa avem aceeasi credinta si cind vorbim despre Fiul
eel Unul-Nascut, atunci de ce in acest pasaj numele ipostasului e atri-
buit de Scriptura numai Tatalui si de ce zice ea ca Fiul este chipul
15. Formulare clara : fiinta e ceea ce-i comun in Sfinta Treime, ipostasul e
ceea ce-i particular sau specific persoanelor Sfintei Treimi.
16. Evr. 1, 3. Aici Sf. Vasile construieste o argumentare fara sens, intrucit in
Epist. catre Evrei e vorba nu de persoana Tatalui, ci de fiinta divinitatii.
184 artimUi vasilk cat, mahb
— I ' ■■ —— .■ ■■ ■— ■ ■■ I - I.. — ill! I I ... H I ■ ■ — ■■■■! -I.I - Ill | «^— — ■ ■
Fiintoi Sale caracU'rizut prln st>mne specifico, iar nu prin cele ale Ta-
ta lui ? Dae a ipostasul este semnul particular al fiecSrei persoane si dacfi
admitem cS proprietatea specifics TatSlui este nasterea pe cind Fiul
este descris prin proprietStile specifice ale Tat&lui, atunci nu mai li-
mine Tatalui ca insusire principals decit s9 se spuna despre El ca-i
nonfiscut desigur daca existenta Fiului Cel Unul-Nascut s-a caracterizat
tocmai prin insusirea specifics a Tatalui.
VII
Or nu, eu spun ca vorbirea apostolului vizeaza aici un alt scop, si
tocmai pentru ca apostolul isi fixase privirea asupra acestuia, de aceea
s-a servit de aceste cuvinte : «stralucirea slavei si chip al fiintei».
DacS-ti faci din acest scop o idee exacta, atunci nu vei intilni nimic
potrivnic la cele ce am zis, ci vei vedea ca vorbirea lui a fost condusa
de un gind cu totul deosebit. Cuvintul apostolului nu s-a facut ca sa
deosebesti persoanele unele de altele prin notele lor specifice, ci pen-
tru ca sa intelegi realitatea ca pe o continuitate, si intimitatea legatu-
rilor Fiului cu Tatal. Asa cum n-a spus : «E1, Care fiind marirea Tata-
lui). (dar totusi e Adevarul) si a lasat deoparte acest lucru, fiind un
lucru admis, tot asa vrind sa ne inve^e sa nu ne gindim la o alta forma
de mfirire pentru TatSl si alta pentru Fiul, el a definit marirea Fiului
Cel Unul-NSscut ca strSlucire a maririi Tatalui insusi si indeamna cu-
cjetarea sS impreune pe Fiul cu Tatal dupa pilda luminii. Intr-adevar,
dupS cum stralucirea vine de la flacara fara ca lucrarea ei sa se pro-
duca in urma flacarii, ci flacara luceste in acelasi timp in care stra-
luceste si lumina, tot asa vrea si apostolul ca Fiul sa fie conceput ca
vonind din Tatal fara ca vreo intindere sau vreun interval sa desparta
pe Cel Unul-Nascut de existenta Tatalui, vrind astfel ca deodata cu
cauza sS fie conceput si Cel Care provine din ea.
In acelasi fel, ca si cum ar interpreta cugetarea de adineaori, el
mai adaugS : «si chipul fiintei» si cu ajutorul exemplelor scoase din
trupuri, el ne duce de mina si la cunoasterea lucrurilor nevazute. In-
tr-adevSr, -trupul se cuprinde cumva si in chip, dar altul este intelesul
chipului si altul cel al trupului, iar definitia ce s-ar da uneia din aceste
douS cuvinte nu s-ar potrivi cu cea a celeilalte ; totusi, cu toate ca
mintea poate face deosebire intre chip si intre trup, fiinta nu admite
aceasta deosebire, ci le concepe impreuna, unul cu altul. Asa crede
apostolul cS ar trebui sa cugetam. Cu toate ca doctrina credintei invata
v?i deoscbirea dintre ipostase e clara si distincta, totusi ea nu ne arata
cfi Fiul Cel Unul-NSscut ar fi mai putin unit cu Tatal si prin cuvintele
rostilo constituie un trup impreunS cu El si aceasta nu pentru ca Cel
NCR1BORI
I8.V
Unul-Nascut n-tir fi El insu^i ipostas aparte, ci pentru ca nu admite nici
un intermedial" in unirea Lui cu Tatal. lata cum, daca privim atent cu
ochii sufletului caracterul Fiului Cel Unul-Nascut, ajungem si la inte-
legerea ipostasului Tatalui, nu ca insusirile avute in vedere s-ar schim-
ba ori s-ar contopi ca si cum am presupune fie in Tatal calitatea de
nascut, fie in Fiul pe cea de nenSscut, pentru ca nu-i posibil daca ii
despartim pe unul de celalalt s-o concepi singura si prin ea insa§i insu-
sirea care ramine. De fapt, e cu neputinta ca pronuntind numele Fiu-
lui &a nu ajungi sa infelegi si pe Tatal, caci prin relate aceasta numire-
desemneaza in acelasi timp si pe Tatal.
VIII
Asadar, intrucit «Cel ce a vazut pe Fiul vede $i pe Tatal» 17 , cum
zice Mintuitorul in Evanghelie, pentru acest motlv apostolul zice ca
Fiul Cel Unul-Nascut este chipul fiintei Tatalui. Iar ca sa se faca si mai
usor de inteles acest gind, voi mai lua si alte expresii ale apostolului,
in care ne spune ca El e «chipul lui Dumnezeu Celui nevazut» 18 si tot
asa si cbipul bunatajii Lui, nu pentru ca chipul e diferit de modelul
Lui, atunci cind avem in vedere caracterul Lui nevazut ori atotbun, ci
pentru ca sa se dovedeasca cum ca El este acelasi lucru c& si modelul,
chiar daca El este altceva. Nici nu ni s-ar fi pastrat notiunea chipului
daca el n-ar cuprinde in el ?i asemanarea express si neschimbabila. Deci
dacfi intelegem frumusetea chipului ajungem in acelasi timp si la in-
telegerea modelului, iar daca concepem rational cam ce poate fi fap-
tura Fiului, atunci implicit deducem si pecetea fiintei paterne : prin
Acela II vedem pe Acesta. Aceasta nu-i ca si cum am vedea in chipul
conturat calitatea de nenascut a Tatalui (in realitate aceasta ar fi exact
acelasi lucru, nu ceva diferit), ci ai recunoaste Bunatatea nenascuta in
Bunatatea nascuta. DUpa cum, adica, uitindu-se cineva intr-o oglinda
curata ar vedea reflectindu-se in ea contururile acelei fiinte si ar re-
cunoaste astfel chipul celui reorezentat acolo, tot astfel daca cunoas-
tem pe Fiul recunoastem in inima Lui si pecetea persoanei paterne prin
cunoasterea Fiului. Intr-adevar, tot ce apar^ine Tatalui le putem ve-
dea oglindite in Fiul, intrucit Fiul ramine intreg in Tatal, si in acelasi
timp El are pe Tatal intreg in Sine insusi 19 . De aceea ipostasul Fiului
e intr-un fel faptura si infajisarea care ar permite recunoasterea Tata-
lui, iar ipostasul Tatalui e recunoscut sub forma Fiului, desi atributele
pe care le stim in Ei ramin spre deosebirea neta a ipostasurilor.
17. loan 14, 9.
18. Joan 1, 15.
19. loan 14, 11.
186 artNTUL vahile cm. maur
EPISTOLA 39
Iullan c5tre Vasile '
Proverbul spune : «Tu nu vei declara rSzboi», la care eu a? adauga
aceste cuvinte din comedie : «0 ! ce vestitor al unor cuvinte de aur !».
lii bine, aratS-te prin fapte si grabeste-te s& vii la mine, caci vei veni
a?a cum merge un prieten la alt prieterl. Ocupatiile obstesti si nesfir-
site ale conducerii par — e adevarat — povar& pentru cei care si le ia-
di'plinesc ca pe un lucru de putina important, dar pentru cei care le
tnfeleg asa cum se cuvine sint convins ca ele isi au rostul lor bine ju-
decat si in stare de a aduce cele mai bune rezultate. De aceea imi pot
lua un ragaz ca sa ma pot si odihni, dar fara sa neglijez nimic din datori-
ile mele. LegSturile pe care le avem unii cu altii nu-s insotite de
prefScfitorii specifice curtilor imparatesti, de care cred ca te-ai izbit
si tu destul pina acum, si care pun in laudele pe care le inspira o ura
at!t de mare cum n-ai dori-o nici celor mai rai dusmani, ci — intrucit cu
Intelegerea cuvenita ne mai indreptam unii altora greselile si ne mai
aruncSm cite o dojana de fiecare data cind trebuie — , nu aratam unii
•altora mai putina dragoste decit tin laolalta prietenii cei mai uniti. Pe
aceastci cale, lasind la o parte invidia, pot munci serios chiar si in vre-
mea concediului, dupa cum si cind am revenit la munca pot ocoli obo-
scala, dar si sa dorm fara teama, intrucit e lucru firesc ca odata trezit,
cu nu-s mai treaz pentru mine decit pentru toti ceilalti.
Poate ca-ti par vorbe goale si fleacuri cele cu care te-am obosit sub
imperiul unui sentiment usuratic (ma aprob pe mine insumi ca un al
doilea Astidamas), dar toate acestea le-am scris numai ca sa te conving
ca prezenta ta va fi folositoare pentru noi, pentru ca va fi aceea a unui
om iscusit, care nu va lasa sa piarda ceva din aoeasta ocazie favorabila.
Gr3beste-te, dar, cum ti-am spus, ca sa te poti folosi si de trasura im-
periaia. Dupa ce vei fi petrecut cu mine atita vreme cit iti va placea,
vei merge escortat, in mod cuviincios, de oamenii mei acolo unde vei
voi.
EPISTOLA 40
Iulian catre Vasile
Numai ca sS-fi dovedesc seninStatea si bunatatea sadite in mine
inca din copilSrie, am adus pina acum in puterea mea pe toti care lo-
1. Nici unui dintre cercetatorii serio$i nu socot autentica aceasta epistola. De
nltfcl In nici unui din codicii care cuprind epistolele Sfintului Vasile ea nu e cu-
prlnsii. Ti'xtul u fost reprodus dupa colectia Migne. Persoana careia ii este adresiti
«k ivistA cpistolci nu este Sfintul Vasile eel Mare.
■CR1HORI (07
cuiesc sub soarc. lata, dar, cS toate neamurile barbaro pina la tarmu-
rile Oceanului au venit sfi-mi aducS daruri. Si tot asa si sagadarii ] , pe
care i-a hr&nit tinutul Dunarii, acesti oameni cu diferite infatisari f r u-
moase ( : ) cu forme pure, dar care n-au aspect omenesc, ci au un exte-
rior sSlbatic, pina si ei se rostogolesc la picioarele mele si-mi faga-
•duiesc cS vor face tot ce v.a fi pe placul domniei mele 2 . $i nu ma mul-
tumesc numai cu atita, ci trebuie sa ajung cit mai repede si in Persia,
s8 infring si pe Sapor, acel nepot al lui Darius, silindu-1 sa-mi plateasca
bir, iar deodata cu ei va trebui sa pustiesc si tinuturile inzilor si ale
saracenilor, obligindu-i sa. ma recunoasca stapin si sa-mi plateasca si
ei tribut. Iar Tu, cu intelepciunea Ta te tii ca ai intrecut si puterea lor,
caci de cind ai spus ca te-ai imbracat in evlavie, ti-ai luat obraznicia
s& raspindesti zvonul ca eu m-am facut nevrednic de Imperiul Roman.
Te faci ca nu stii ? Doar e lucru cunoscut ca eu sint urmasul prea pu-
ternicului imparat Constans.
Dar cu toate ca asemenea lucruri mi-au fost spuse despre tine,
totusi nu ma departez nici acum de sentimentele de prietenie fata de
tine, acelea pe care tu si cu mine, inca de pe atunci cind eram tineri,
le-am impartasit unul fata de celalalt. $i lata ca acum in blindetea su-
fletului meu ifi poruncesc ca sa-mi trimiti 1000 de livre de aur, cu
ocazia trecerii mele prin Cezareea, intrucit sint nevoit sa plec pentru
razboiul cu persii.
Asadar, despre aurul de care am vorbit sa faci socoteala, pune
suma pe cintar si trimite-mi-o prin unul din credinciosii tai cei mai
apropiati, fireste dup'a ce vei fi sigilat sacii cu inelul tau. Deci, desi
sintem in intirziere, va veni o zi cu mai multa blindete pentru Tine in
urma sumelor trimise, caci sint gata sa nimicesc cu totul capitala im-
paratiei 3 , rasturnind operele de arta ridicate acolo, zidind in acel loc
temple si altare si silind pe locuitorii ei sa dea ascultare impSratului
romanilor si sa nu se mai ridice altele.
1. Poate sadagerii, trib barbar din Scitia Minor, de care pomeneste Iordanes,
Pontes Historiae Daco-Romanae, II, 429.
2. Nici un cercetator nu a admis autenticitatea epistolei acesteia §i a celei
urmatoare. Ele figureaza totusi in multe din manuscrisele care cuprind epistolele
Sf. Vasile, probabil ca «exercitii de $coala» ale unor copi?ti care au vrut sa puna
in lumina atit aspectul religios al celor doi reprezentanti tipici ai crestinismului ?i
paginismului, dar si ai mod'ilului de scris epistolar antic. De fapt ambele epistole
sint lipsite cu totul de valoare literara. Dar ceea ce repugna mai mult sint nepo-
trivirile si contradictiile interne ale epistolelor. O data se vorbeste de «obraznicia»
Sf. Vasile, alta data de «bunatatea» lui Iulian. Si apoi suma imensa de aur, de unde
•s-o dea Vasile ?
3. In text orasul Cezarului.
IBB SKtNTUL, VAS11.K CEL MARS
EPISTOLA 41
Vasile cStre Iulian
I
De asta data sint mici ispravile soartei si cu totul deplorabile fap-
tele de vitejie pe care le-ai dus nu impotriva mea, ci impotriva ta in-
suti, Incit ma priveste, ma cutremur ori de cite ori ma gindesc cum ai
imbraeat purpura imparateasca si cum, capul tau eel necinstit se im-
podobeste cu coroana, podoaba care, nefiind insotita de bunatate, schim-
ba chemarea imparateascS nu in onoare, ci in necinste i .
De altfel nimeni n-a judecat vreodata lucrurile in mod mai ridicol
decit o faci Tu : dupa ce te-ai ridicat si ai ajuns la cea mai inalta dem-
nitate, unde diavolii, care disprepaiesc si urasc binele, te-au dus la atita
nesSbuintS, incit sa te crezi superior nu numai oricaror fapturi, te se-
metesti acum sa te ridici chiar si impotriva lui Dumnezeu, ba mai ai acum
curajul sa infrunti si Biserica, maica noastra, a tuturor, prin aceea ca-ml
pui in vedere, mie celui mai neinsemnat dintre oameni, sa-^i trimit nu
mai putin de 1000 de livre de aur. Povara acestui aur, oricit de grea ar fi
ca, nu mi-a incremenit insa cugetul, ci m-a facut doar sa vars lacrimi
umare pentru pierderea ta 2 . Ma gindeam intr-adevar la timipul cind
fnvatam amindoi literatura frumoasa si cum parcurgeam impreuna
Scriptura cea inspirata de Dumnezeu 3 : pe atunci nimic nu-ti scapa, dar
azi nu mai ai nici o masura, pentru ca o mindrie bolnavicioasa a pus
stapinire pe Tine. $tiai bine ca niciodata eu n-am suferit de pofta ne-
satuia dupa bogatii, si iata ca azi imi ceri sS-ti trimit 1000 de livre de
aur ! Poate vei binevoi sa ma cruti, prea bunule, pentru ca eu atitea
rezerve de hrana am, incit daca am sta sa le consumam, atunci nici
noufi nu ne ajung. La noi maiestria bucatarilor nu mai are de lucru,
cutitul lor n-a mai dat prin carne de mult. Cele mai bune bucate sint
la noi ciorbele cu zarzavaturi alternate cu o piine foarte ordinara si cu
citeva inghitituri de vin slab, pentru ca nu cumva, speriate de lacomie,
simturile sa se puna in lucrare intr-o dorinta de nepotolit 4 .
1. Cu atft mai putin se pot imp&ca insultele grosolane din aceasta epistola cu
mSsura ?i eleganta, de care $tim ca dadea totdeauna dovada Sf. Vasile.
2. Un rfispuns demn de cugetarea Sfintului Vasile.
3. S3 fi lost doar un simplu artificiu literar pentru a incurca mai mult constiinta
Apostatului, ori vor fi parcurs cei doi intr-adevar impreuna si citirea Scripturilor
Sllutc pv ( ind so afJau In Atcna ? Nu se poate sti.
■I. Dcspro austeritatea recomandata de Sfintul Vasile in cercurile monahale de
!ti Aiiuisd (i se vedea aici si mai sus, Epist. 22.
■CKMORI j HI)
II
Lausus, vestituj T8u tribun, eel pe care soarta 1-a rinduit s& se puna
In slujba unor lucrfiri serioase, mi-a fficut cunoscut ca o femeie oare-
care a pStruns la LuminStia Ta pentru c&-si pierduse un fiu care a murit
otrSvit cu carne de peste, fapt pentru care Tu ai dat un decret ca sa
nu mai existe pesti nicSieri, iar unde se vor mai gasi, sa fie nimiciti
toti, iar in felul acesta n-ar mai fi ramas in viata decit cei folositi la
«lupta» impotriva fiarelor raufacatoare. Acest decret chiar daca 1-ai
dat pe dreptate, mi-a parut lucru ciudat. Intr-adevar se stie ca un ase-
menea gest provoaca risul : Tu incerci sa vindeci cu niste leacuri nein-
semnate cele mai grele dureri care pot provoca rani. Pentru ca ai in-
draznit sS infrunti pe Dumnezeu, in zadar te arati ca porti grija de va-
duve si de orfani 5 . Gestul eel dintii e nebun si primejdios, eel de al
doilea denota pe un om milos si cuminte. Daea mie imi vine greu sa
dau lectii si sa ma impotrivesc unui imparat, pentru ca eu sint doar
un simplu particular, cu atit mai greu va fi pentru Tine cind vei ajunge
sa dai socoteala inaintea lui Dumnezeu. Caci pe cine ai putea gasi ca
mijldcitor intre Dumnezeu si om ? Ceea ce ai citit, se vede ca n-ai in-
teles, caci daca ai fi inteles, desigur ca n-ai fi condamnat 6 .
EPISTOLA 42
Catre Hilon, ucenicul sau i
ScrisS inainte de episcopat
I
Am sa ma fac pentru tine, adevaratul meu frate, pricinuitor al lu-
crarii de mintuire, daca vei primi cu bucurie sfat de la mine pentru
ceea ce ti se cuvine sa faci, cu deosebire pentru cele la care insuti m-ai
5. Ce rost are aici episodul cu pe$tii ? Pentru promovarea sanatatii publice
amenintate de un caz de intoxicare era oare potrivit sa se evoce pretentia imparatu-
lui cu cele 1000 livre de aur ? O oarecare noima are, desigur, punerea tn clntar a
celor doua teze, a imparatului si a Sfintului Vasile, dar problema e stufos prezentata.
Desigur scrisoarea e apocrifa.
6. Aluzie la decizia lui Iulian : «am citit si am condamnat», cu care osindea
orice rinduiala crestina.
1. Dintre manuscrisele care cuprind epistolele Sfintului Vasile aceasta scrisoare
s-a pastrat numai In codicele Parisimus 967 din sec. XIV, pe care benedictinii mau-
rini nu-1 cuno^teau atunci cind au publicat textul care a fost reprodus si in colectia
Migne. Unii cercetatori o atribuie Sf. Nil de Ancira (sec. V). A?a Migne, P.G. 29 LIV.
C. Ho 11, Amphtiochius von Ikonium, Tubingen, 1904, p. 14. In romaneste epistola a
circulat adeseori. - Asa' In «Vasile eel Mare ?i Grigorie Bogoslavul : Cuv/n(e», Bucu-
resti, 1826, p. 110 — 112, apoi Vechile rindueli ale viefii monahale. Manastirea Do-
brusa, 1929, p. 263—270.
Igf) BriNTUI. VABII.B CXU KADI
> ______ ^_— — -^— __ __ -__ _ — _ _
ruy«t sa te sfatulosr. Crtcl pentru a se Incumeta sa purceadfi la viata
slnyuratica multi vor fi indrflznit, dar poate ca putini sint cei care s-au
si ncvoit s-o duca la indoplinire asa cum se cuvine. Oricum, pentru ca
sa ajungi la o aslfel do indeplinire nu-i destul numai s-o fi planuit, ci
ubia sfirsitul it,i poate da deplin cistigul nevointelor. De aceea nu-i de
asteptat nici un folos de la cei ce nu se grSbesc spre finta rinduita, care
mnrginesc doar la inceput toata viefuirea monahiceasca, dar ce este
inai do ris, este faptul ca ei leapada chiar hotarirea luata, lucru pentru
cure necrestinii ii invinuiesc de lipsa de barbate si de statornicie 2 .
Despre unii ca acestia zice Domnul : «Cine dintre voi vrind sa zideasca
un turn nu stS mai intii si-si face socoteala cheltuielii, cu ce sa-1 is-
prfiveasca ? Ca nu cumva punindu-i temelia si neputind sa-1 termine,
tofi cei care vor vedea sa inceapa a-1 lua in ris, zicind : Acest om a
inceput sS zideasca, dar n-a putut ispravi» 3 .
Drop I aceea dupa un astfel de inceput se cade sa urmeze si sir-
guinta de a inainta in bine. Pavel, acel prea viteaz luptator, nevrind
ca noi sa raminem doar la faptele noastre bune din trecut, ci ca in fie -
care zi sa inaintam cu spor in drumul nostru spre bine, zice : «uitind
ceea ce sint in urma mea si tinzind la cele dinainte, alerg la tinta, la
rfisplata dumnezeestii chemSri de sus» 4 .
Asa este toata viata omeneasca : ea nu se indestuleaza cu cele tre-
cuto, ci se hraneste mai putin din trecut, cit mai ales din viitor 5 . Caci
ce foloseste omului satiul pe care pintecul lui 1-a cunoscut ieri, daca
astfizi, flSminzind din nou, nu gaseste hranS pentru a se satura ?
Tot asa nici sufletul n-are nici un folos dupa fapta buna de ieri
dacS in ziua de azi el s-a lasat de lucrarea dreptatii. CSci zice Scriptura :
«Cum te voi afla, asa te voi judeca» 6 .
II
Desarta este, dar, osteneala celui drept si neosindit ca si obiceiul
pacfttosului, dacS dupa ele urmeaza o schimbare : pentru acela, daca se
trece de la mai bine la mai rau, pentru acesta, de la mai rSu spre mai
bine. Putem asculta acest adevar si de la Iezechiil, care ne invat& ca
$i cum ar fi de fata Insusi Domnul, cind zice : «chiar si dreptul daca
2. E fireascS zeflemeaua cu care paginii priveau aceasta «omorire a madularelor
cnre sint pe pfimtnt», Col. 3, 5, pe care o preconizau monahii.
3. Luca 24, 28—30.
4. Fillp. 3, 13—14.
5. In fond, oricare cre$tin (nu numai caiugarul) va fi judecat dupS starea su-
fU'teasc j a din clipa mortfi, dovada ca tilharul de pe cruce a putut fi primit in rai In
ultlmul ceas al victii. Luca 23, 43.
6. Luca 19, 22.
■viuawni
101
s«> va abate de la caloa sa $i se va purta cu nedreptato ; toate faptele
lui bune nu .se vor pomeni si pentru nelegiuirea sa, pe care a facut-o,
va muri in pacat» 7 . Acelasi lucru il spune si pentru pacfitos : «cel ne-
legiuit dacS se intoarce de la nelegiuirea sa si face judecata si dreptate,
isi intoarce sufletul sau la viata» 8 . Unde au ramas atitea osteneli ale
lui Moise, sluga Domnului, cind impotrivirea sa de o clipa 9 1-a oprit de la>
intrarea in pamintul fagaduintei ? Ce s-a ales de mergerea lui Ghehazi
la Eliseu 10 , cind din pricina iubirii de argint si-a atras asupra-si lepra ?
Ce folos a avut Solomon din atita noian de intelepciune n si ce a
cistigat din aceea ca si-a indreptat intii cugetul spre Dumnezeu, dacS
mai tirziu patima lui nebuneasca dupa femei 12 1-a f Scut sa cada in ido-
latrie ? Dar nici pe dreptul David ratficirea cea de o clipa nu 1-a lasat
neosindit din pricina greselii lui ia\a de femeia lui Urie 13 . Pentru eel
care vrea sa duca o viatS dupa Dumnezeu ar fi destul sa pomenim ca-
derea lui Iuda de la bine la rau : dupa ce ati^ia ani a fost ucenic al lui
Hristos, el a vindut pe un pret de nimic pe Domnul, iar pentru aceasta
si-a agonisit spinzurare. Asadar acest lucru sa-Ji fie tie bine cunoscut,
frate, ca nu eel care incepe bine este desavirsit, ci eel care sfirseste
bine, acesta este bine incredintat §i placut inaintea lui Dumnezeu. De
aceea, frate, «nu da somn ochilor tad, nici dormitare genelor tale, ca sa
te mintuiesti ca o caprioara din cursa vinatorului si ca o pasare din
latul lui» u . Gindeste-te, dar, ca ai sa treci printre curse si sa umbli pe-
virful unui zid inalt, de unde nu fara primejdie poate cadea oricine.
Asadar nu te avinta prea devreme spre culmile nevointei, nu te in-
crede orbeste in tine insuti, pentru ca nefiind inca destul de iscusit,
sa nu cazi de la inaltimea nevointei. Ca mai bine este sa inaintezi in
bine putin cite putin 15 . Sa te lepezi, dar, incetul cu incetul, de placerile
vietii, stirpind din tine orice obisnuinta rea, pentru ca nu cumva rasco-
lindu-ti toate placerile vietii deodata, sa atragi asupra-ti multime de
ispite. Ci dupa ce vei fi biruit de tot placerea unei patimi, sa te poti
intrarma impotriva alteia si astfel cu timpul vei birui toate placerile.
Caci numele placerii este unul singur, insa luCrarile ei sint diferite si
de multe feluri.
7. /ez. 18, 24.
8. 7ez. 18, 27.
9. Num. 20, 3.
10. IV Regi 5, 21—27.
11. Ill Regi 4, 29.
12. Ill Regi 11, 1.
13. // Regi 11, 24.
14. Pilde 6, 4—5; Ps. 131, 4—5.
15. Daca «$i geniul e o indelunga rabdare», cum se spune adeseori, procesut
Snaintarii in virtute este o «epectaza» continua (Grigorie de Nyssa, *Viata lui Moise*
si tOmilia 6 la Cintarea Cinfdn'ior*;.
1B2 BrtNTUt, VAKILICBiMARr
De aceea, frate, stt HI mai Intii rabdator la orice ispito. Caci prin
cite feluri de ispite nu-i Incercat eel credincios : pagube lumesti, iuvi-
nuiri, minciuni, nesupuneri, clevetiri, prigoniri ? Prin acestea si prin al-
lele de felul lor e pus la Incercare eel credincios.
In al doilea rind s3 petreci in liniste, infrinat la vorba, neindarat-
nic, neiubitor de marire desartS ,• nu le rast&lmaci pe toate, ci iubeste
credinciosia ; nu fi vorba lunga, ci treaz si scurt la cuvint, gata oricind
a invata tu de la altii, iar nu de a inva^a tu pe al|ii. Nu umbla dupa
Stiri din viata lumeasca, pentru ca din asa ceva nu vei avea nici un
folos, dupS cum spune psalmistul : 16 «sa nu graiasca gura mea lucruri
•omenesti». Caci eel cSruia-i place sa graiasca bucuros despre treburile
oamenilor pScatosi, acela repede trezeste in sine pofte spre placeri. Mai
curind fii domic sa cunosti viata oamenilor drepti, caci aceasta ifi va
fi de mare folos.
Sa nu doresti sa te arati in lume inconjurind satele si casele oa-
menilor 17 , ci ocoleste astfel de prilejuri ca pe niste curse ale sufletelor.
Iar daca cineva, pentru multa evlavie, te-ar pofti sa intri in casa lui,
unul ca acesta sa invete a urma credin{a sutasului, care atunci cind
Iisus se silea spre el pentru vindecare, 11 oprea, zicind : «Doamne, nu
slnt vrednic s& intri sub acoperamintul meu, ci zi numai cu cuvintul si
■se va vindeca sluga mea». Iar cind Domnul a zis : «Du-te, fie tie dupa
cum ai crezut», sluga lui s-a vindecat in ceasul acela» 18 .
Dar aceasta sa-ti fie stiut, frate, ca nu prin venirea lui Hristos, ci
prin credinta celui ce a stiut s-a vindecat bolnavul de dureri. Tot asa
si acum. : daca te rogi din locul in care te afli si daca bolnavul crede
•ca prin rugaciunile tale va fi ajutat, i se vor implini toate dupa dorinta
lui.
Ill
Mai mult decit pe Domnul sa nu iubesti pe semenii si pe casnicii
tHi, dupS cum este scris : 19 «Cel ce iubeste pe tata sau pe mama sau
pe frati mai mult decit pe Mine nu este vrednic de Mine». Si ce crezi
ca vrea sa spuna porunca Domnului ? Nimic altceva decit ceea ce s-a
zis in alt loc : «cel ce nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine nu
16. Ps. 16, 4.
17. Poate c3 in felul in care pune drept tinta a vietfi monahale fuga de lume
sfl poat5 g5si un argument serios impotriva autenticitatii acestei epistole, caci Sfintul
Vaslle chiar dac3 vorbe?te de o daruire totala in monahism (cf. ep. 2, 7, 22 etc.),
totu?i el vede «cetatenia» calugarului nu in pustie, ci aproape de comuniunea cu
oamenii. Desigur $i el este impotriva celor vagabonzi — «girovagilor». Milas, Ca-
-noanc/e, I, 2, comentar la can. 4 al Sin. IV ecum.
18. Mnrei 8, 8 j 13.
19. Mafei 10, 37.
acRiaoRi 103
poate sfi fie uccnlcul Mou» M . Dacfi fat& de rudelo tale dupS trup tu ai
murit Impreunfi cu Hristos, de ce mai vrei s& petreci iarSsi impreunS
cu dinsele ? Si daca ceea ce tu ai stricat de dragul lui Hristos vrei s&
le zidesti din nou pentru rudeniile tale, cSlc&tor de lege te faci. De aceea
sS nu te retragi din locul tau de dragul rudelor tale, caci daca vei pa-
rSsi acest loc s-ar putea sa te retragi si tu din viat,a pe care o duci 21 .
Nu dori dupa locuri cu lume multa, nici nu indragi satele sau ora-
flfele, ci iubeste singuratatea, ramii de-a pururea in tine insuti 22 , nu lasa
mintea sa se imprastie, rugaciunea si cintarea de psalmi sa-ti fie preo-
cuparea neincetata. Nu uita nici citirile, in primul rind cele din Noul
Testament, pentru ca din Vechiul Testament adeseori ne putem vatama,
nu pentru ca s-ar afla acolo scrieri vatamatoare, ci pentru ca judecata
celor care s-ar putea rataci este neputincioasa. «Toata Scriptura este
insuflata de Dumnezeu si de folos spre inv&tatura» 23 . Toate piinlle sint
hrSnitoare, dar pentru cei bolnavi ele pot fi pagubitoare, de aceea nici
In Vechiul Testament nu se cuprinde nimic spurcat, dar daca totusi ci-
neva crede ca acolo s-ar gasi ceva necurat, acela sa nu uite ca doar
dupa mintea lui se poate vorbi de necurafie acolo. «Toate sa le incer-
cati, tineti ce este bun. Feriti-va de orice infat^isare a raului» 24 , caci
«toate imi sint irigaduite, dar nu toate imi sint de folos» 25 .
Sa nu fii, asadar, pentru cei ce te intilnesc prilej de poticnire, ci
sS fii vesel, iubitor de frati, placut, smerit la minte, sa nu calci porunca
de a fi primitor de straini prin aceea ca le gatesti bucate scumpe, ci
Indestuleaza-te cu cit se gaseste, neluind de la nimeni mai mult decit
cele de trebuinta fara sa iei nimic pentru via^a calugareasca, dar mai
yirtos fugi de aur, ca de un vrajmas al sufletului, tata al pacatului si
Slujitor al diavolului. Nu cumva vrind sa ajuti pe saraci sa te faci vi-
novat si iubitor de avutii, iar daca cineva iti va aduce bani pentru sa-
raci si daca cunosti cine sint cei mai lipsiti, atunci sfatuieste pe eel
care a adus banii sa se duca el insusi sS-i dea nevoiasilor, ca nu cumva
primind tu banii sa-ti pingaresti cugetul 26 .
20. Luca 14, 27.
21. Luca 9, 59—62.
22. Nu impra$tierea, ci raminerea in sine e una din virtutile cele mai indra-
■gite de monahii rasariteni, tncepind de la loan Casian si Evagrie Ponticul ptna la
Simeon Noul Teolog si Grigorie Palama (Viller-Rohner, Aszese u. Mystik in der
V&terzeit, Freiburg, B. 1939, p. 122 s.u.
23. // Tim. 3, 16.
24. I Tes. 5, 21.
25. I Cor. 6, 12.
26. PSrintii veacului IV osindesc aspru arghirofilia si mai ales pe camatari. Asa
se face c3 Sfintii Vasile, cei doi Grigorie (de Nazianz si de Nyssa) ca si loan Gura
de Aur ne-au dat cele mai avintate cuvintari despre aceste probleme. Idealul in-
tllnit la toti este comuniunea perfecta din epoca apostolicS j Fapte 2, 44 — 46 si 4,
34—35.
13 - Sftntul Vasile eel Mare
lf)4 ■FtNTUt. VA»n,K CM, MAKE
IV
Fugi de pl&ceri, iubeste infrinarea, deprinde-ti trupul cu osteneli,
iar sufletul obisnuieste-1 sfi se ImpotriveascS ispitelor. Socotind ca des-
pfirtirea sufletului de trup aduce izbaVirea de toate relele, asteapta des-
ffitarea bunatatilor celor vesnice, de care s-au imparta?it toti sfintii.
Cumpdnind acestea tot timpul, pune in fata nalucirii diavolesti cugetul
eel temator de Dumnezeu, lasind acestuia dreptul ca la lasarea cinta-
rului el sa traga mai mult. $i cu deosebire cind un gind viclean se va
razvrSti in tine, zicind : «Ce folos ai tu ca-ti petreci viata in aceste
locuri retrase ? Ce dobinda ai ca te-ai departat de impreuna-vietuirea
cu oamenii ? Au nu stii ca aceia care au fost asezati de Dumnezeu
ca episcopi ai Bisericilor lui Dumnezeu, traiesc de obicei impreuna cu
oamenii si sSvirsesc neincetat intrunirile si praznuirile cele duhovni-
cesti 27 , de la care cei ce sint de fata trag mare folos ? Caci acolo se
dezvSluie tainele pildelor pe care le istorisesc invataturile apostolice,
tilcuirea povetelor evanghelice, invatarea stiintei dumnezeiesti, intilni-
rile cu fratii duhovnicesti, care, ingaduindu-le sa le vada fata, aduc
mare folos celor cu care se intilnesc. Iar tu te-ai instrainat de bunatati
atit de mari raminind aici si salbaticindu-te ca fiarele. Doar vezi ce
singuratate mare si ce pustiire aproape neomeneasca e aici ! Nu ga-
st'sti aici nici o bruma de invatamint, esti despartit de ceilalti frati, in
cuget e o mare nepasare pentru tinerea poruncii lui Dumnezeu».
Deci, cind acest gind viclean, razvratindu-se in tine, vrea sa te
abata din cale cu' aceste momeli si cu altele asemenea lor, atunci in
gindul eel bun sa pui in fata acestora iscusinta adevarata si sa zici :
«Pentru ca-mi spui ce bine e in lume, tocmai de aceea m-am mutat aici,
pentru ca m-am judecat pe sine-mi ca sint nevrednic de acele bunatati
ale lumii. CS intr-adevar in lume sint amestecate cele rele cu cele bune,
dar mai mult covirsesc cele rele. Mergind eu intr-o zi la intilnirile cele
duhovnicesti abia am gasit pe un frate, care parea ca e temStor de Dum-
nezeu, dar care in firea lui era stapinit de diavolul, si am auzit de la
el cuvinte fermecatoare si alcatuite mestesugit, parca anume ca sa in-
S(>le pe cei pe care ii vedea. Dupa el am mai intilnit o sumedenie de
furi, de tilhari si de asupritori ; am vazut si chipul schimonosit al celor
ce se imbatasera si singerarile celor care au avut de suferit. Am vazut
27. Ce pacat cS nu ni se descrie modul in care se desfasurau aceste intruniri !
A se observe tns<1 si insinuarile ispititorului !
■chuohi , e5
apoi si frumusetftt femeilor, care mi-a pus la incercare curfitia. E drept
eft de desfrinare am scfipat, dar In cugetul inimii totusi mi-am intinat
fecioria. Am auzit si multe invStaturi bune si folositoare sufletului, insa"
la nici unul din dascSli n-am gasit fapta buna care s& se fi potrivit cu
cuvintele lor. Dupa aceea am auzit nenumarate cintece imbracate in
versuri dezmierdatoare. Asa am auzit alauta rasunind placut, baterea
din palme a celor ce jucau, glasurile celor ce spuneau pozne, in sfirsit,
am auzit multe prostii si nazbitii precum si strigatele unei multimi in-
tregi. Am vazut lacrimile celor jefuiti, durerile celor ce erau dusi in
robie, plinsetele celor dati la cazne. Toate acestea le-am vazut si iata
nU era o adunare duhovniceasca, ci era o mare inviforata si razvrStita
de furtuna care ameninta sa-i acopere pe toti cu valurile ei».
«Spune-mi atunci, o gind rau si dub al dezmierdarilor trecatoare si
al mSririi desarte, ce folos am eu sa vad si s& aud toate acestea, daca
nu pot s-ajut pe nimeni din cei asuprifi, nici sa apar pe cei slabi sau
sa indrept pe cei gresi^i, ci mai curind pot sa-mi gatesc mie insumi pie-
irea ? Ca dupa cum putina apa curata se imprastie si e prafuita de vint,
tot asa si faptele bune, pe care credem ca le savirsim in viafa aceasta,
se pierd in noianul faptelor rele M . Ca la veselie si la bucurii pina si
clntecele celor ce petrec in lume se infig in noi ca niste bolduri, ca
sS intunece cura^ia cintSrilor de psalmi, iar vaetele si tipetele celor ce
li se face strimbState vin tot de la cei din neamul lor, parca anume ca
s5 puna la incercare rSbdarea saracilor.
Atunci ce cistig eu din viata aceasta dacS imi tulbur numai su-
fletul ? IatS de ce ma mut la mun^i ca o pasare, cum spune psalmistul
«ca o pasare m-am izbSvit de cursa vinatorilor» 29 . lata dar, «socoteala
mea sucita», de ce petrec eu in pustia in care a petrecut si Domnul. Aici
e stejarul din Mamvri 30 , aici scara ce duce la cer si cetele ingerilor
care s-au aratat lui Iaoob 31 . Aici e pustia in care poporul curatindu-se
a capatat Legea 32 , si astfel intrind in pamintul fagaduintei a v^zut pe
Domnul. Aici e Muntele Carmilului, pe care salasluindu-se Hie s-a fa-
28. Multe lucruri neplacute se intilneau in veacul IV si cu ocazia pelerinajelor,
dupa cum ne informeaza cunoscuta epistola a Il-a a Sfintului Grigorie de Nyssa.
(Epistulae, ed. I. Pasquali, Leiden, 1959, p. 13—19).
29. Ps. 123, 7.
30. Fac. 18, 1—33.
31. Fac. 28, 12.
32. /c?. 19, 1—25.
19 _ BrlNTUL VA«It,K CKt, MAHK
cut pliicut Domnulul 33 . Alcl e valea in care duclndu-se Ezdra a gasit,
dupa porunca Domnulul, cartile cele Insuflate de Dumnezeu 34 . Aici este
pustia in care, hranindu-se cu lacuste, fericitul loan a propovaduit oa-
menilor pocainta 35 . Aici este Muntele Maslinilor, pe care S-a suit Hris-
tot ca sa Se roage si ne-a invStat si pe noi sS ne rugam 36 . Aici aflam
pe Hristos eel iubitor de pustie. Caci zice : «unde sint doi sau trei adu-
nati in numele Meu sint si Eu in mijlocul lor» 37 . Aici e calea cea
strimta si ingusta care duce la viata 38 . Aici sint dascalii si proorocii
care «au ratacit prin pustie si in munti si in pesteri si in crapaturile
pamintului» 39 . Aici sint apostolii si evanghelistii si viata cSlugarilor in-
cetateniti in pustie 40 .
«Iata, dar, ce am primit eu de buna voie, ca sa dobindesc cele fa-
gadmte mucenicilor lui Hristos si tuturor celorlalti sfinti, ca si eu sa
pot zice in chip nemincinos : «pentru cuvintele buzelor Tale eu am pa-
zit cai aspre» 41 . Ca stiu ca iubitorul de Dumnezeu Avraam a ascultat
glasul lui Dumnezeu si s-a mutat in pustie, stiu de Isaac eel asuprit,
de patriarhul Iacob eel care mult a pribegit, de Iosif eel neprihanit si
vlndut, de cei trei tineri pazitori ai curatiei, care s-au luptat impotriva
focului, de Daniil, eel aruncat in groapa leilor, de indraznetul la vorba
leremia, care a fost osindit si aruncat intr-o groapa cu noroi, de Isaia,
vizatorul tainelor celor ascunse care a fost taiat cu fierastraul, de Is-
rael, care a fost dus in robie, de loan, eel care a infruntat preacurvia
si a fost taiat de sabie, precum si de mucenicii lui Hristos, cei care au
fost ucisi 42 .
«$i pentru ee sa mai lungesc cuvintul, cind si Insusi Mintuitorul
S-a rastignit pentru noi, pentru ca prin moartea Lui sa ne dea viata
si pentru cape toti sa-i indemne si sa-i atraga la rabdare ? Catre El
ma grabesc si catre Tatal si catre Duhul Sfint. Pentru aceasta ma ne-
33. Ill Regi 18, 42.
34. / Uzdra 10, 3.
35. Marcu 1, 6.
36. Luca 22, 39—40.
37. Matei 18, 20.
38. Matei 7, 13.
39. Evr. 11, 38. ' . ..
40 Ca si arhidiaconul Stefan (Fapte 6—7) dar cu referire mai ales la mbitorii
de singurState, autorul acestei epistole face o ^manuntita istorisire a poporului evreu
de la Avraam pin3 la Hristos.
41. Ps. 16, 4. ' .. x, - -
42. Firc^te atit cei alesi ai Domnulul cit si cei ce au ales slujirea calugareasca
mi pot uita ca oa c jcrtfS si suferinta. Matei 23, 34.
■cnitoni j 07
voiesc ca sil mfl fac plficut Lui, ca unul care ma socotesc novrednic
de bunatatile lumii. De altfel nici eu nu sint pentru lume, nici lumea
pentru mine».
Acestea, asadar, socotindu-le In sine-ti, implineste-le cu silinta
precum ti s-au spus, lupta-te pentru adevar pina la moarte, caci si de-
spre Hristos s-a zis : «ascultator facindu-Se pina la moarte» 43 . Dar si
apostolul zice : «luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, la vreunul din
voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul
eel vlu» 44 . Ci indemnati-va si ziditi-va unul pe altul pina ce putem sa
Zicem : «astazi», caci cuvintul acesta, «astazi» 45 insemneaza tot timpul
vietii noastre. Deci, daca asa vei petrece, frate, si pe tine te vei mintui
§i pe noi ne vei bucura si pe Domnul in veci de veci ll vei slavi. Amin.
EPISTOLA 43
Mustrare catre tineri 1
Inalnte de episcopat
Ca unul care duci viata singuratica si ca om credincios si iubitor
de evlavie, deprinde-te odata si baga-ti in urechi rinduielile evanghe-
lice, strunirea deplina a trupului, smerenia cugetului, curatia gindirii,
stingerea miniei ! Oricit vei fi de coplesit de treburi, fa-ti si mai multa
vreme pentru Domnul ; chiar daca te-a jefuit cineva, nu-1 purta prin
judecati ; de te uraste cinev^, tu raspund-e-i cu iubire ; daca esti pri-
gonit, rabda ; daca esti defaimat, roaga-te ; fii mort pacatului, rastig-
neste-te impreuna cu Hristos ; arunca-ti toata povara grijilor pe spatele
Mintuitorului, pentru ca sa te afli si tu printre miile de ingeri, adunSrile
celor intii nascuti 2 , tronurile apostolilor, scaunele de cinste ale prooro-
cilor, toiegele patriarhilor, cununile mucenicilor, laudele dreptilor. Sa
doresti si tu sa te numeri impreuna cu cei drepti, in Hristos Iisus, Dom-
nul nostru. Lui fie marirea in vecii vecilor. Amin.
43. Filip. 2, 8. .
44. Evr. 3, 12.
45. / Tes. 5, 11 ; Evr. 3, 12—13.
1. Fragmentul acesta nu-i intilnit in nici un manuscris care cuprinde epistolele
Sflntului Vasile. El a fost strins de calugarii maurini in editia pe care o reproduce
$i colectia Migne. Autenticitatea ei e discutabila. In orice caz, ea nu-i propriu-zis
epistola, ci pare mai curind o omilie trunchiata. Probahil a fost vorba de mai multi
«tincri» ; or aid se foloseste mereu singularul.
2. «intii nascutii», adica crestinii. Expresia «adunarile. celor intii nascuti» o in-
tilnim in Epistola c&tre Evrei 12, 22 — 23.
100 SFINTUL VAIILB CBL MAKV
EPISTOLA 44
Catre un cilugdr care a cSzut 1
I
Nu-ti trimitem salutSri, pentru ca nu se cuvine s& saluti pe cei ne-
legiuiti. PSstrez inea o indoiala si nu-mi intra" la inimS o astfel de mon-
struozitate, o fapta atit de urita, o farSdelege atit de mare, pe care ai
fflcut-o, daca peste tot a fost cu putinta o astfel de fapta cum o stim
de acum cu totii. Ma intreb, intr-adevar, cum s-a putut calca in pi-
cioare o intelepciune atit de mare, cum a putut fi uitata o rinduiala atit
de exacta, cum te-a putut cuprinde o orbire atit de nea§teptata, incit,
ffirS s& te mai gindesti la nimic, ti- a i putut pierde cumpatul intr-un
chip atit de cumplit ? Caci nu mai incape nici o indoiala ca ti-ai aruncat
sufletul intr-o adevarata prapastie si, dupa cum ii auzi pe toti cei ce
vorbesc de aceasta nelegiuire, tu te-ai pus parca in fruntea tuturor. Ai
18sat de o parte credinta, ai uitat de lupta cea bunS. Nu-ti poti inchi-
pui ce supSrare mare mi-ai facut ! Ce preot nu se va plinge auzind o
astfel de veste ? Ce slujitor al Bisericii nu se va bate in piept de du-
rere ? Care dintre mireni nu se va intrista ? Ce schimnic nu se va tin-
gui ? S-ar putea ca chiar si soarele sa se intunece din pricina caderii
tale, cSci pinS si tSriile cerului s-au zguduit auzind cum ai ajuns de
te-ai pierdut. Chiar si pietrele nesimtitoare au plins din pricina nebu-
niei tale, poate ca si dusmanii au varsat lacrimi din pricina nelegiuirii
tale, care a intrecut orice masura. O ! ce grea impietrire ! O ! ce cru-
zime InspSimintatoare ! Nu \i-e frica nici de Dumnezeu si n-ai nici ru-
$ine de oameni, nu ti-a pasat de prietenie, te-ai inecat dintr-o data,
te-ai dezgolit dintr-o data. $i acum iata-ma din nou suparat din pricina
ta, nenorocitule ! Tu, care spuneai la toti ca te silesti sa prinzi impa-
rStia 2 (cerurilor, n.tr.), iata acum ai cazut din aceasta imparatie ! Tu,
care voiai sa inspiri tuturora frica de care vorbeste invatatura cres-
tinfi, iata cS nu ai dat dovada de aceasta frica nici macar pina in fata
oohilor t&i ! Tu, care te l&udai cu saracia, te-ai facut acum de rusine
sSvIrsind jaf ! Tu, care vorbeai in cuvintarile tale despre pedeapsa lui
Dumnezeu, ti-ai atras insuti o astfel de pedeapsa ! Cum sa ma mai pling
din pricina ta ? Cum voi putea sa indur aceasta suparare ce mi-ai fa-
1. Textul acestei epistole s-a pastrat numai in doi codici grecesti : Parisimus
Qr. 967 din sec. XIV si Parisimus Suppl. gr. 1021 din sec. XIII. Recent el a fost
ctimparat cu col redat de caiugarii maurini si care a fost apoi tip&rit si in colectia
Mlgnc. Unii cercetatori se pronunta impotriva autenticitatii lui. Astfel, A. Cavallin,
SHidlen zu don Rrielen des hi. Bas., Lund, 1944.
2. Ma/c/ 11, 12.
a cwiom _______^__ 109
cut? Nu stii cum a cftzut luceaffirul eel ce se scoalfi de dimineatfi 3 91
carp a fost aruncat la pfimint ? Tuturor oamenilor le vor tiui amindoua
urechile cind vor auzi de aceasta isprava a ta. Cum a fost cu putinta
ca nazarineanul 4 eel mai strSlucitor decit aurul sa se faca" mai negru
decit funinginea ? Cum a fost cu putinta ca neamul eel de cinste al Sio-
nului sS ajunga un vas netrebnic 5 si de necinste ? Cel pe care-1 po-
meneau Sfintele Scripturi fiind cintat in toate glasurile si-a vazut azi
cum ii piere pomenirea cu rasunet mare. Cel care avea o minte agera
a pierit repede. Cel care avea o cugetare cuprinzatoare a savirsit un
pScat cu multe ascunzisuri. Intr-adevar, cei care isi dadeau seama ca se
ajutoreaza cu invataturile tale au suferit o mare paguba prin pierderea
ta. Cei care ciuleau urechile sa-ti asculte predicile si le-au astupat acum
cind a venit zvonul despre pierderea ta. Cit despre mine, nu ma mai
opresc din plins, fata mi s-a posomorit, m-au parasit toate puterile, in
loc de piine parca maninc cenusS si punindu-mi un sac pe rani nu mai
prididesc adresindu-tl laude sau mai bine zis alcatuindu-tl cuvint de in-
mormintare, fara sS cer nici sa ma mingiie cineva, nici sa ma usureze,
pentru ca mingiierea mi-a ocolit privirea ochilor si pentru ca pe ei nu
poti pune nici bandaj, nici IegSturi. Aceasta-mi este rana cea dureroasa.
De unde-mi va veni vindecarea ?
II
Drept aceea, daca ti-a mai ramas vreo nadejde de mintuire, daca
te mai gindesti cit de putin la Dumnezeu, daca te mai doresti cit de
cit dupa bunurile ce vor sa vina, daca mai pastrezi ceva din frica de
pedepse care ii asteapta pe cei nepocaiti, atunci intoarce-te din nou la
viata de infrinari, inalta-ti privirile spre cer, revino in sine-ti, scutu-
rS-ti amorteala simturilor, lasa-te de patimi, scutura-te de ame^eala
care te-a cuprins, ridica-te impotriva celui care te-a doborit 6 . Aduna-ti
toate puterile si ridica-te de jos. Adu-ti aminte de Pastorul cel bun,
Care te va insoti si te va ridica. $i de te-ar ^ine cel rau de amindoua
miinile sau chiar de te-ar prinde si de urechi, tu salta-te si fugi din
preajma celui ce te-a ranit. Adu-ti aminte de ceea ce sta scris : 7 «au
doara cel ce cade nu se mai scoala ? sau cel ce se abate nu se in-
toarce ? Or, cel ce a fost batut iata ca poate fi ingrijit, cel atacat de
fiare le poate imblinzi, cel care marturiseste nu-i respins. Intr-adevar.
3. Isaia 14, 12.
4. Ucenicul lui Hristos sau cre?tinul.
5. Pling. lei. 4, 2 ; II Tim. 2, 20.
6. Impotriva diavolului.
7. Ier. 8, 4 (edifia 1914).
200 wrlWTut, vAwii.r, cm mar k
«Domnul nu vrca mourtcn pflcfitosului, ci s& so Inloarcfi si sft fie viu» 8 .
Nu fi nepfisator la yindul c& ai cSzut si cfi de acuma ai rfimas In pra-
pastia rclelor. A vonit vremoa sa te ridici, ai avut destuia vreme si de
Indi'lungS rSbdare, e vremea sa te vindeci, vremea sS te indrepti. Ai
ulunocat ? Trezeste-te ! Ai pficStuit ? UsureazS-te ! Nu mai umbla pe
fttlea pacatosilor 9 , ci sari afarS din ea ! DupS ce te vei fi intors si-ti
voi fi plins pScatele, atunci vei fi mintuit, cSci sanatatea ne-o da truda,
lar mintuirea, sudorile 10 .
S3 bagi de seama ca vrind sa-ti tii legamintul incheiat cu alti oa-
moni sS nu calci legamintele fata de Dumnezeu, pe care tu ti 16-ai luat
do fatS fiind multi martori. Nu sta, dar, la indoiala'ta, din pricina unor
socoteli omenesti, sa uiti sa vii la mine. Eu imi voi primi mortul, il
voi ]eli, il voi ingriji, voi plinge cu amar pentru loviturile suferite de
fiica neamului meu lx . Toti te vor primi, toti vor fi alaturi de tine in
suferintele tale. Nu te lasa abatut, adu-ti aminte de zilele de altadata.
Exista mintuire, exista indreptare. Ai incredere, nu deznadajdui. Nu
exista lege care sa osindeasca la moarte, ci o iertare care amina pe-
depsirea, care asteapta indreptarea. Usile nu s-au inchis inca, mirele
nsteapta 12 , nu pacatul e stapin. Incepe lupta din nou, nu mai sta la
indoiaia, fie-ti mila de tine insuti si de noi toti in Hristos Iisus Domnul
nostru, Caruia fie marirea si puterea acum si in vecii vecilor. Amin 13 .
EPISTOLA 45
Catre un calugar care a cazut 1
Data scrierii necunoscutS
I
O teama indoita a cuprins cutele cugetului meu din pricina sim-
tSmintelor pe care le nutresc fata de tine. In primul rind ma cople-
8. Iez. 18, 32.
9. Ps. 1, 1.
10. Idee centrals in viata duhovniceasca a monahismului rasantean. Macarie-
Eglpteanul, Omilii duhovnice?ti, 5, trad. rom. C. Iordachescu, ed. II. Chisinau, 1932,
p. 32 s.u.
11. let. 11, 1.
12. Matei 25, 1—12.
13. Nici stilul, nici incheierea nu sint cele obisnuite In epistolele Sfintului Vasile.
Poate nici usurinta cu care e reprimit pacatosul.
1. Textul acestei epistole a fost tradus si in romaneste si a circulat si prin ml-
nastirile noastre. A se vedea codicele manuscris nr. 1552 f. 139 — 140 de pe la finele
sec. XVIII, «a Sfintului Vasile trimitere pentru un calugar cazutt». Nu se stie unde
va fi trait si ce va fi gre$it acest monah. Sfintul Vasile va fi adunat in sufletul sau
dcstulo exporionte, in caiatoriile de informare prin Orient, inainte de a infiinta ase-
zBmlntclc sale cfilugaresti. Dar experienta sa a crescut mereu si in timpul pasto-
rutfei.
aciuaoHi
201
Seste o slaro de sclrbfi lipsitfi de milS, care m3 duce pina la rfiutate r
in al doilea rind, dimpotriva, daca a? vrea sa privesc lucrurile mai cu
mils, starea aceasta m-ar sili s3 ma schimb in chip nedrept pina a ma\
arata prea ingaduitor fata de pacat. Asa se face ca pe cind ma prega-
team sa compun epistola aceasta am ajuns ca, pe de-o parte, in urma;
unor anumite considerente, sa-mi fac mai sprintena mina care-mi fusese-
amortita pina atunci ; pe de alta parte, fata care-mi era nedumerita in,
urma incurcaturii in care tu m-ai pus, n-am avut puterea s-o schimb-
deloc : atit de tare ma coplesise rusinea, din pricina gre§elii tale, incit
trasaturile gurii mi s-au slabanogit dintr-o data, iar buzele au inceput
sa tremure.
Vai ! Ce sa scriu sau ce sa gindesc, cind stau crucit si imi aduc
aminte ca prima parte a vietii tale era stapinita de atita mindrie si cind
bogatia curgea girla tirindu-se cu fala in jurul tau ? Ma cutremur ! Pe
atunci roiau in urma ta o multime de lingusitori, era voluptatea cu pla-
cerile ei scurte, insotite de primejdii evidente si de nedreptati acope-
rite ! O data temeri inspirate de slujbasii tribunalelor aruncau in vint
idei de mintuire, alta data zgomotul afacerilor publice iti tulbura ca-
minul si nenorocirile care se tineau lant te opreau sa te adresezi spre
Cel Care era singurul in stare sa te ajute ; cu timpul, incet-incet, ai in-
ceput sa-ti dai seama ca Mintuitorul era Cel Care, in folosul tau, te
punea la incercare, speriindu-te cu cite-o suferinta, dar Care te scapa
si te ocrotea pe tine, care, de altfel, te bucurai de El in ceasuri de li-
niste, asa incit de la un timp ai inceput sa-ti schimbi purtarea si sa
traiesti mai intelept, dispretuind belsugul plin de primejdii si de neso-
cotiri ale casei tale, pina chiar a sotiei tale 2 .
Intors in intregime spre cer ai inceput de acum sa strabati satele
si orasele intocmai ca un strain si ca un calStor, te-ai grabit s-ajungi
si la Ierusalim, unde eu insumi, ramas impreuna cu tine, te-am felicitat
pentru aceste ispravi vrednice de un atlet, cind, postind saptamini in
?ir, stateai de vorba cu Dumnezeu, ferindu-te (tocmai ca sa te poti re-
trage) de la contactul cu prea multa lume, asa incit prin liniste si singu-
ratate ai scapat de zgomotul oraselor. Fara mila iti intepai trupul aco-
perindu-1 cu un sac aspru, cu o cingatoare zgrunturoasa iti stringeai
rinichii si astfel cu rabdare iti striveai oasele. Folosind hrana tot mai
putina, coastele ti s-au inmuiat, spre sira spinSrii, n-ai vrut sa te mai
incingi nici macar cu o panglicutS moale si, stringindu-ti pintecele ca
2. Avem aici iara?i un pasaj caracteristic scrisului Sfintului Vasile, oare ade-
seori leaga laolalta, fara conjunctie, cite doua sau trei fraze. Pe de alta parte, ca
sub patrafir, de unde la inceput aveai impresia ca ni se prezinta ca si in prima parte-
a epistolei nr. 44 o viata condamnabila, in cele urmStoare se insista asupra unui,
aspect cu totul de alta natura. E impresionanta aceastS mortificare.
702 nrtNTUi. vahii.k cm. makig
Intr-o vontuzfi, to sfortal sft tp lipesti de reglunile rinichilor ; apoi go-
lindu-ti carnea do toata grSslmea ei ai zvintat curajos canalele. asezato
sub stomac, iar prin abstinente, stringindu-ti stomacul in aceste indoi-
turi, ai fScut din regiunile costale o iesiturfi care acoperea pSrtile buri-
rului. In chipul acesta, reducind la minimum intreg organismul, dadeai
slav& lui Dumnezeu, mingiindu-ti barba udatS de riuri de lacrimi.
Dar la ce-mi foloseste sS insir toate amanuntele acestea? Adu-ti
aminte cite guri sfinte ai atras spre tine pentru cite o sarutare, cite
trupuri sfintite ai imbratisat, citi oameni ti-au strins miinile cu caldura
pentru ca le vedeau curate, iar ca sa te cinsteasca, multi slujitori ai
Domnului au alergat sa-Ji imbratiseze genunchii.
II
$i cu ce scop amintesc toate acestea ? O acuza de adulter zvonita
din multime a zburat mai repede decit sageata si mi-a ranit auzul in-
figindu-si cu putere acul ei ascujit tocmai in inima mea. Ce uneltire
atit de meste$ugitS a celui rau te-a putut duce la o cadere atit de ne-
norocita ? Ce mreaja intortocheata a diavolului te-a putut cuprinde,
punind dintr-o data cap multelor tale indeletniciri ? Pina unde nu se
dusese vestea despre lucrarile tale ? $i ar fi oare lucru drept sa nu dai
crezare acestor zvonuri ? $i cum s-ar putea ca ceea ce e evident sa nu
lase totusi sa acceptam ca vrednic de crezare ceea ce pina atunci ra-
masese ascuns ,- daca-i adevarat ca tu ai inchis in juraminte infrico-
?fitoare sufletele care-si gasisera scapare la Dumnezeu, cita vreme se
stie ca ceea ce-i mai mult decit «da» sau «nu» 3 a fost atribuit numai
diavolului ? $i astfel, drept chezasie te-ai folosit de un juramint fals 4
9i in acelasi timp prin necinstea pe care ai adus-o si vietii sihastresti
ai facut sa se rasfringa rusinea pina la apostoli si la Mintuitorul insusi !
Ai facut de ris mindria fecioriei, ti-ai batut joe de votul cumpatarii. Noi
insine ne-am transformat intr-un teatru de prizonieri : iudeii si pagiriii
rid In comediile lor de noi. Ai impartit cinstea calugarilor in doua
cete : pe cei mai constiinciosi i-a dus la spaima. si la lasitate, facin-
du-i sa se mai si mire de puterea diavolului ; din cei caldicei tu ai facut
oameni care se iau la intrecere cu desfrinatii. Ai nimicit pe cit ti- a
stat in putere mindria lui Hristos, Care a zis : «Indrazniti, Eu am biriiit
lumea». Pentru patria ta tu ai umplut pina sus vasul necinstei. Ai im-
3. Mate! 5, 37.
A. So mirS ?i editorul acestei epistole cum de nu d5 Sflntul Vasile precizari mai
clare In loqaturj cu natura juramintului facut de calugar fata de celelalte suflete:
Y Courtonne, op. cit., I, p. 114. ■
acHiaom ^ 203
plinlt Intr-adevSr ceea ce se spune In cartea Pildelor : «ca un cerb rSnit
cu sSgeata la ficat» 5 .
$i ce-i de fScut acum ? Fortareafa principals a vietii n-a cSzut cu
atita, frate ; leacurile care pot insSnatosi din nou nu si-au pierdut pu-
terea, n-a fost zSvorita incS cetatea de adapost. De aceea nu te situa
mai jos decit toate rautatlle, nu te duce cu gindul pina la a te face
ucigas ! Domnul stie cum sa ridice pe cei care au cazut. Nu fugi de-
parte, ci intoarce-te iar spre mine. Reia-ti din nou lucrarile din tinerefe
si nimiceste prin fapte virtuoase voluptatea cea lipicioasa care se ti-
raste pe jos. Indreapta-fi privirile spre ziua sfirsitului, cea atit de apro-
piata de viafa noastra, injelege cum au ajuns de acum fiii lui Israel si
paginii sa fie dusi spre inchinarea ce se cuvine lui Dumnezeu si nu te
indeparta cu totul de Mintuitorul lumii. Nu te lasa sa ti se potriveasca
aceasta hotarire infricosatoare : «Nu va cunosc pe voi» 6 .
EPISTOLA 46
Catre o fecioara care a cazut *■
Data scrierii nu e cunoscuta'
I
E vremea sS strigam si noi, ca si proorocul, si sa zicem : «Cine va
da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa pling ziua
$i noaptea pe cei loviti ai fiicei poporului meu ?» 2 . Cu toate ca o ta-
cere adinca le inSbusa, cu toate ca au adormit, naucite pentru totdeau-
na de o lovitura ingrozitoare, si desi rana lor mortala le-a eliminat de
acum pina si sentimentul raului in care au dat, totusi noi nu trebuie
sa" lasam sa treaca fara lacrimi o cadere atit de nenorocita. Daca Ie-
5. Pilde 7, 23 (dupa editia din 1914).
6. Luca 13, 27. Bunatatea lui Dumnezeu ?i nadejdea crejtina biruiesc pina la
sfir$it. Desigur ca tocmai acest adevar va fi atras con?tiintele multora asupra acestui
caz de intoarcere a unui suflet la Dumhezeu. Ca unul care ne-a lasat aproape 100
de canoane privind pocainta, Sfintul Vasile ne-a dat §i aici o descriere impresionanta
privitoare la problematica pastoratiei cre§tine de totdeauna.
1. Epistqla aceasta ni s-a pastrat in doi codici Mediceus 4 ?i 14 din Florenta
din sec. XI si Coislianus 237 din Paris din sec. XI, care cuprind aproape toate episto-
lele Sfintului Vasile. Dupa ce epistola anterioara ne-a descris soarta unui «calugar
care a cazut», aici ni se prezinta soarta unei fecioare cazute in pacat si a carei re-
primire in rindul credinciosilor, ca un profund duhovnic ce era, Sfintul Vasile o
descrie intr-un limbaj de o rara patrundere psihologica si cu un retorism impresio-
nant. Pentru autenticitatea ei vorbeste si faptul ca inca in primdi ani ai sec. V Rufin
a tradus-o tn latineste, Migne, P.L. 31, 1785 — 1790. .
2. let. 9, 1.
204 HrtNTut. vAMii.n cut. mare
remia socotea vrednlei de nesttr^ite plinsete pe cei ale cfiror trupuri
fusoserS rSnite in lupta, ce s-ar putea spune despre o atlt de mare ne-
norocire sufleteasca ? «Ranitii tfii, ne spune Scripture, nu slnt raniti de
sabie si n-au murit in luptS» 3 . Boldul mortii adevSrate si c3derea
gravfi, pe acestea le depling si sSgetile aprinse ale diavolului care au
plrjolit in chip salbatic atit sufletul, cit si trupul. Desigur c& legile lui
Dumnezeu 4 ar provoca mari plinsete daca ar vedea pe pamint o'astfel
de farfidelege, intrucit ele au oprit mereu savirsirea ei, atunci cind stri-
gou : «sS nu doresti femeia aproapelui tau» 5 ca si repetarea ei de cStre
Evanghelie : «oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savirsit adulter
cu ea in inima lui» 6 .
Oh, cit se intristeaza aceste legi cind vad cum insasi mireasa Sta-
pinului sSvirseste adulter fara nici o teama ! Nici macar in cugetele
sfintilor nu mai g&sesti pe careva care sa nu ofteze ; Finees eel rivni-
tor 7 , pentru ca nu-i era ingaduit sa ia in miini arma, a trebuit ca pen-
tru desfrinarea la care s-a dedat sa sufere pedeapsa trupeasca ; in
schimb loan Botezatorul, pentru ca nu a putut ocoli porunca data de
sus, ci a trebuit — ca si altadata in pustie — sa alerge sa ocarasca pe
eel care calca legea si, desi stia ca va trebui sa sufere, a ales mai cu-
rind pedeapsa capitals decit sa nu vorbeasca cu toata indrazneala. Acest
lucru e cu atit mai adevarat cind e vorba de cei drepti. Caci ca si in
cazul fericitului Abel, care, desi mort cum este, parca tot mai vorbeste
Incfi, tot asa si azi striga si vocifereaza un loan mai mare decit eel de
altfidatS in legatura cu Irodiada : «nu ti se cuvine s-o ai de sotie» s .
Dar, chiar dacS, potrivit necesit&tii firesti, trupul lui loan ar fi trebuit
sS accepte limita fixata de Dumnezeu, chiar si daca limba lui ar fi ta-
cut, «cuvintul lui Dumnezeu totusi nu se leaga» 9 . Daca acest om si-a
pSstrat vorbirea lui indrSzneata pina la moarte, intrucit vedea nesoco-
tita cfisStoria unui sot de robie 10 , care ar fi fost simtamintele cind ar
fi vfizut o astfel de necinstire adusa locasului sfint al Stapinului ?
3. Isaia 22, 2.
4. Y. Courtonne, (op. cit., I, 116) vede aici o personificare sau prosopopee a
legllor ca la Platon {Criton, ed. C Noica, I, 79), desigur Sn locul legilor figurlnd
Hrlstos.
5. Deut. 5, 21.
6. Matai 5, 28.
7. Num. 25, 6—8 ; I Regi 2, 25.
8. Matei 14, 4.
9. II Tim. 2, 9.
10. In intelesul de rob al lui Hristos, gindindu-ne ca dacfi crestinismul n-a putut
mUico prin lego desfiintarea sclaviei, el a facut-o pe alta cale, mult mai eficienta.
•CWMOKI 20,'i
II
Dar tu, tu ai cSlcat in picioare jugul acestei dumnezeiesti comu-
niuni si ai fugit din cSmara curata a ImpSratului Celui adevarat il , cS-
zind cu rusine in acest necinstit si nelegiuit desfriu, iar pentru ca nu
mai §tii cum sa scapi din aceasta mistuitoare invinuire si pentru ca nu
ai alt mijloc de scapare si alta dibacie ca sa-Ji ascunzi pacatul tau in-
■grozitor, tupasesti totusi cutezatoare, $i deoarece ca si orice nelegiuit
cazut in adinci rautati, care se zbate sa se arate nepasator, tagaduiesti
pina,si legamintul incheiat cu Mirele ceresc, strigind ca nu esti fecioara
§i ca n-ai facut niciodata o astfel de fagaduinta, iata iti aduc aminte
ca nenumarate sint zaloagele fecioriei pe care tu le-ai primit, nume-
roase sint si cele pe care tu ins&ti le-ai aratat. Adu-Ji aminte 12 de fru-
moasa marturisire pe care ai facut-o inaintea lui Dumnezeu, in fata in-
gerilor si a oamenilor ! Adu-ti aminte de distinsa multime a celor pre-
zenti, de sfintitele cete ale fecioarelor, de intilnirea Stapinului cu Bi-
Seric'a cea sfinta a credinciosilor. Adu-ti aminte si de batrina ta bunica
in Hristos, a carei virtute, abia iesita din tinerete, ajunsese la eel mai
ihalt grad, de mama ta cafe se lua la intrecere cu ea intru Domnul si
Ore, prin munci intrucitva straine si neobisnuite, se silea sfi inlature
puterea obisnuintei ,• tot asa si de sora ta, care le imita si ea in asa ma-
SUrS incit sa le intreaca in multe lucrari, incit, datorita intiietatii
fecioriei, intrecea si cele mai frumoase fapte ale bunicilor, care, atit
prin cuvintele ei, cit si prin viata ei, fara sa se teama de oboseala, te
■enema la aceleasi lupte, pentru sora ei, gindea ea.
Adu-ti aminte de toate acestea, de ceata ingerilor care insotea pe
Domnul, de viata duhovniceasca in trup si de cetatenia cereasca de
pe pamint. Adu-ti aminte de zilele linistite, de noptile luminate,
<ie cintarile sfinte, de psalmodiile armonioase, de sfintele ruga-
ciuni, de somnul linistit, de mesele cumpatate, de mersul tau
feciorelnic 13 . Unde este tinuta serioasa pe care o aveai, unde e acea cu-
r&tie a moravurilor, acea imbracaminte simpla, care se potrivea atit de
bine unei fecioare, acea frumoasa si pudica roseata si acea nobila pa-
Mditate, acea floare a abstinentei si a vegherii care stralucea cu mai mult
farmec decit cele mai frumoase culori ? De cite ori nu vei fi varsat tu
lacrimi cind te rugai sa-ti pastreze fecioria nepatata ? Cite scrisori n-ai
11. $i in Vechiul Testament «poporul ales» era privit adeseori ca fiind logodnica
lui Iehova. Despre personificarea din Cintarea Cintarilor nu mai vorbim.
12. Incep aici acelea$i perioade obisnuite in scrisul Sfintului Vasile. Repetarea :
«adu-U aminte» duce pe cititor mai intii in trecut, pentru a face apoi comparatie cu
prezentul apasator. Sint pasaje cu adevarat emotionante.
13. Idee similara $i in epist. 204.
200
artNTui, vasilk cat, mare
scris tu sfintilor, cerltulu-lo s« se roage pentru tine, nu ca sfi ajungi la
o cfisatorie omeneascfi, si cu atlt mai putin la aceastfi josnica desfrlnare,
el ca sfl nu te mai desparti de Domnul Iisus ? Cite daruri n-ai primit tu
de la Mire ? Ce sS mai vorbesc de onorurile pe care, tot din pricina Lui,
ti le-au hSrfizit sfintii Lui ? viata dusa impreunS cu fecioarele ? iesirile
JmpreunS cu ele ? salutSri din partea fecioarelor ? laudele adresate
fecioriei tale ? binecuvintSrile fecioresti ? scrisori scrise unei fecioare
oarecare ? Dar pentru c£ ai primit cea mai mica adiere de vint, care
lucrcaza acum in fiii neascultSrii 14 , tu te-ai lepadat de tot, iar acest
bine prefios, pe care trebuia sS-1 pastrezi cu orice pret, iata acum 1-ai
schimbat pe ceva plScut $i de scurta durata, care-ti unge pentru moment
gltlejul cu o plScere, pe care mai tirziu o vei afla mai amara decit fierea.
Ill
In fata unei astfel de nenorociri, cine n-ar spune plingind : «Cum a
ajuns ca o desfrinata cetatea cea credincioasa» 15 a Sionului ? Cum nu
va spune Insusi Domnul unuia din cei care umbla acum cu duhul lui
Ioremia i6 : «ati auzit ce lucruri peste masura de uricioase a facut
fecioara lui Israel ?». «$i te voi logodi pe tine mie intru dreptate si intru
judecata si intru mila si intru indurari», cum i-am fSgaduit prin proorocul
Osea 17 . Dar ea s-a indragpstit de niste straini si, pe clnd inca traram eu,
sotul ei, ea se comporta ca o adultera si nu se teme sa se dea altui
bfirbat. §i ce ar spune eel care conducea pe cea logodita, dumnezeiescul
si fericitul Pavel, atit eel vechi, cit si eel nou 18 , datoritS invataturii
cfiruia ai lasat si tu casa pSrinteasca pentru ca sa te unesti cu Dom-
nul ? Oare n-ar spune oricare din ei in urma unei nenorociri atit de
mari : «frica de care m-am temut a venit asupra mea si de ce m-am
speriat, aceea m-a intimpinat» 19 si «Eu te-am logodit unui simplu barbat r
ca s& te InfStisez lui Hristos fecioara neprihanita ?». 2° Mereu ma temeam
ctt Intr-un fel sau altui, asa cum a amagit sarpele pe Eva, prin viclenia
lui, sfi nu ti se spurce intr-o zi si cugetele tale 21 . lata de ce ma sileam
prin nenumSrate sfortari sa stapinesc tulburarile patimilor tale si prin
nenumSrate griji si vegheri sa pazesc mireasa Domnului. Mereu iti
descriam cu amSnunte viata femeii nemaritate si-ti explicam ca singura
14. llies. 2, 2.
15. Isuia 1, 21.
16. Icr. 18, 12.
17. Osea 2, 19—20.
18. S3 fie o aluzie la Pavel eremitul pe care-1 compara cu Pavel apostolul ?
19. /ov 3, 25.
20. // Cor. 11, 2.
21. // Cor. 11,3.
■CB UOIU 207
<>a, femcia nemSritata, poate purta grija" de lucrurile StSpfnului, ca s&
fie sfintS cu trupul si cu duhul 22 , iti arfitam vrednicia fecioriei si, nu-
mindu-te templu al lui Dumnezeu, iti d3deam parcS aripi ridicindu-te
spre Iisus prin focul dorintei ; in sfirsit, prin teama de primejdie, iti
veneam intr-ajutor ca sa te impiedic sa cazi, zicind «de va strica cineva
templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el» 23 .
Mai adaugam si siguranta rugaciunilor in nadejdea ca trupul tau t
sufletul tau si mintea ta ar putea fi inca pSstrate neatinse si nepingarite
in vederea venirii Domnului nostru Iisus Hristos. Dar nu, in zadar m-am
obosit : acest rau pentru tine si amar pentru mine a fost sfirsitul tutu-
ror acestor dulci stradanii, asa incit n-am avut incotro si a trebuit sa
pling tocmai din pricina celei pentru care ar fi trebuit sa ma bucur.
lata, asadar, cS te-ai lasat amagita de sarpe mai cumplit decit Eva.
$i' nu numai cugetul ti s-a intunecat, ci si trupul ti s-a tulburat. Ceea
ce-1 face pe acest trup sa tremure, chiar daca as ezita s-o spun si daca
nu pot tacea (parca mi s-a aprins un foe in oase, slabesc din toate si
nu ma pot tine pe picioare), e faptul ca ai luat mSdularele lui Hristos
ca sa faci din ele madulare ale unei desfrinate 21 . Aici e raul eel mare
si care intrece orice comparatie. El a adus in viatxi oamenilor o cute-
zanta neobisnuita : «Treceti in ostroavele Hetimului si vedeti, si in
Chidar trimiteti $i socotiti foarte si vedeti de s-au fScut unele ca
acestea. De si-au schimbat vreun popor dumnezeii sai, desi aceia nu
sint dumnezei» 25 . Or, fecioara si-a schimbat marirea pe o rusine. Ce-
rul a ramas incremenit, iar pamintul a fost cuprins de un cutremur si
mai infricosat. Nu mai poti sta la indoiala, ca sa nu zici impreuna cu
Domnul : «doua lucruri rele a facut poporul Meu : M-a parasit pe Mine r
Mirele eel adevarat si sfint al sufletelor curate, si s-a dat in mina unui
desfrinat nelegiuit si nedrept, care strica si trup si suflet. Asa s-a des-
partit si ea de Dumnezeu Mintuitorul ei, facind madularele ei roabe ale
necuratiei si faradelegii» 26 . Pe Mine M-a uitat si s-a dus la iubitul ei 27 .
IV
Mai bine ar fi fost pentru el ca moara invirtitS de un magar sa-i fi
fost pusa lui de git si sa-1 fi aijuncat in mare decit sa sminteasca pe o
fecioara a Stapinului 28 . Ce rob nerusinat ar ajunge pina la atita nebu-
22. / Cor. 7, 34.
23. / Cor. 3, 17.
24. I Cor. 6, 15.
25. lei. 2, 10—11 (ed. 1914).
26. lei. 2, 13 ; Rom. 6, 19 (citatie libera).
27. Osea 2, 13.
28. Matci 18, 6; Luca 17, 2.
208 BrlNTtJL VAllILK CW, MARK
nie, lnclt sfi se urce pe patul st&pinului sfiu ? Ce tilhar s-ar 18sa dus de
o prostie atlt do maro, lnclt s8 puna mlna pe darurile aduso lui Duin-
nezeu, nu a unor obiecte nelnsufletite, ci de niste trupuri vii in care
sfllfisluieste un suflet fficut dupS chipul lui Dumnozeu ? De cine s-a mai
auzit altadatS spunindu-se ca toemai in mijlocul unui oras si in plina
amiazS sS fi avut indrazneala sa deseneze formele unor porci nec.uratf
pe chipul unui imparat ? Daca cineva necinsteste casatoria unui barbat
-ar putea fi omorit fara mila in prezenta a doi-trei martori. Cu o pe-
<ieapsa oare de cite ori mai mare crezi ca va fi judecat eel care va fi
cSlcat la picioarele Fiului lui Dumnezeu pingarindu-I mireasa, care se
unise cu El prin fagSduinte 29 , batjocorind duhul fecioriei ? Numai ca
<>a a fost cea care 1-a dorit, zice el, nu fara voia ei m-am atins de ea.
Fiind lipsita de rusine, cea desfrinata s-a innebunit dupa frumusetea lui
Iosif, insS nebunia unei nerusinate n-a putut birui virtutea acestui bar-
bat nevinovat si, cu toate ca a pus miinile pe el, totusi nu 1-a putut sili
la nelegiuire. — Or, in cazul acesteia ea a fost cea care 1-a hotarit, pen-
tru ca nu mai era fecioara, si daca el n-ar fi vrut, ea totusi s-ar fi pinga-
rit cu altul. — Mai trebuia, zice Scriptura, ca Fiul Omului sa fie vindut,
dar vai acelui om prin care este vindut ,• sminteala trebuie sa vina, dar
vai omului aceluia prin care vine sminteala 3o .
V
$i atunci «oare eel ce cade nu se mai scoalS, iar eel ce rataceste
drumul nu'se mai intoarce ?» 31 . De ce s-a indepSrtat fecioara intr-un
chip atit de nerusinat, ea care auzise pe Hristos, Mirele ei, zicind prin
gura lui Ieremia : «Dupa ce a facut toate acestea i-am zis : intoarce-te
la Mine ! dar nu s-a intors» 32 . «Au doara nu mai este balsam in Ga-
laad ? Au doar& nu mai este acolo doctor? De ce, dar, nu se vindeca
fiica poporului Meu ?» 33 . Desigur ca in Sfinta Scriptura vei mai gasi
mult ajutor impotriva raului tau, multe leacuri care sa duca de la pieire
la multumire ; tainele care inconjoara moartea si invierea, cuvintele
despre judecata cea infricosatoare si pedepsele vesnice, invataturile des-
pre pocaintS si despre iertarea pacatelor, tot atitea pilde despre indrep-
tare ; drahma, oaia, fiul care si-a mincat averile cu femeile desfrinate,
care era pierdut si s-a aflat, mort si a inviat 34 .
29. Evr. 10, 28—29.
30. Marcu 14, 21 ; Matei 18, 7.
31. Ier. 8, 4.
32. let. 3, 7.
33. Icr. 8, 22.
34. lAicu 15, 4—7; 9—10; 11—32.
■CHMOM
209
Sa folosim aceste pllde ca ajutor Jmpotriva rfiului nostru si prin ele
sa ne vindecam si sufletul. Inchipuie-ti judecata din urniS, cfici tu nu vei
fi singura care vei trSi vesnic : groaza, inSbusirea, ceasul mortii, sen-
tinta dumnezeiasca" gata s3 se pronunte, ingerii care aleargS, sufletul in
tot mediul acesta tulburat ingrozitor, m&cinat tot timpul de biciul unei
constiinte a pScatului si care se intoarce cu jale spre lucrurile de pe
pamint si cu necesitatea neinduplecata a acestui drum lung 35 . Inchi-
puie-ti in cugetul tau icoana ultimului deznodSmint al vietii universale,
cind Fiul kii Dumnezeu va veni intru marire cu sfintii S3i ingeri, caci «va
veni si nu va tacea» &, iar cind va veni, va veni sa judece viii si mortii,
sa dea fiecaruia dupa faptele lui ,• cind trimbita de pe celalalt tarim va
scoate un sunet puternic si ingrozitor si va trezi pe cei ce dorm de la
inceputul veacurilor ,• o vor lua inainte cei ce au facut binele, pentru
invierea vietii, iar cei ce au facut rele, spre invierea osindirii 37 . Adu-ti
aminte de vedenia dumnezeiasca a lui Daniel, cum ne infatiseaza el ju-
decata : «am privit, zice el, pina cind au fost asezate scaune si S-a asezat
Cei vechi de zile ; Imbracamintea Lui era alba ca zapada, iar parul capu-
lui Sau, curat ca lina ,• tronul Sau, flacari de foe, rotile Lui, foe arzator,
un riu de foe se varsa §i iesea din el : mii de mii li slujeau si miriade
de miriade stateau inaintea Lui ! Judecatorul S-a asezat, iar cartile au
lost deschise» 38 . Binele ca si raul, ceea ce-i vadit ca si ceea ce-i ascuns,
faptele ca si gindurile si cartile, toate se descopera dintr-o data cu cla-
ritate ca sa se auda de toti, ingeri si oameni. In aceasta descoperire ce
se alege de cei care au trait in rautati ? Unde se va ascunde acest suflet
care se va arata, intr-o clipita, plin de rusine privirilor atitor specta-
tor! ? Cu ce fel de trup vei suferi aceste nesfirsite lovituri de bici, acolo
unde e un foe ce nu se stinge, un vierme razbunator, care nu moare, pra-
pastii adinci, intunecate si infricosatoare, plinsete amare, urlete de du-
rere nemaiauzite, gemete si scrisniri de dinti, iar relele nu mai au sfir-
sit ? De acestea nu te poti mintui nici dupa moarte si nu exists nici o
nascocire sau viclesug care sa ajute pe cineva sa scape de aceste nemi-
loase pedepse.
VI
Si totusi acum e posibila o fuga. Si cita vreme e posibila, s-o desco-
perim, din caderea noastra, si sa nu ne pierdem orice nadejde despre noi
35. Descrierea fricii prin care trece in ceasul mortii celei pacatoase precum si
a infricosatoarei judecati constituie una din paginile cele mai emotionante ale scrisu-
lui Sfintului Vasile.
36. Ps. 49, 3.
37. loan 5, 29.
38. Daniel, 7, 9—10.
14 — Sfintul Vasile eel Mare
2)f) BFTNTUI, VAUtLK CHI, MARK
din clipa In carp stim rum s» ne ferim de rfiut&tf. Iisus Hristos a venit
in lume tocmai ca s« mlntuiascg pe cei p8catosi : «Veniti s8 ne inchinam
si s& c8dem In genunchi inaintea Lui si s& plingem inaintea Domnului»> 39 .
Cftci cind ne cheamS la intoarcere, cuvintul striga, bubuie. O cale a min-
tuirii totusi exists dacS o dorim. Moartea si-a inghitit prada, pentru cS ea
a tost cea mai tare, dar, sa stii bine, Dumnezeu a sters toate lacrimile
de pe fata tuturor celor ce se pocaiesc. Domnul este credincios intru
toate cuvintele Sale. El nu minte atunci cind zice : «De vor fi pacatele
voastre cum e cirmizul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ce. purpura,
ca Una alba le voi face» 40 . Marele Doctor al sufletelor e gata sa vindece
si raul tau. Cuvintele Lui ne-au spus-o gura Lui, izvor de dulceata si de
mintuire, atunci cind a zis : «nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei
bolnavi, ca n-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pScatosi la po-
cainta» 41 . Mintuitorul vrea sa te curateasca de rana ta cea dureroasa
si sa arate lumina dupa intuneric. Pastoral eel bun te cauta, dupa ce a
lSsat oile care nu se ratacisera. Daca tu te redai pe tine tje-tf, E1 nu va
mai sta la indoiala si acest Prieten al oamenilor 42 nu se va da inapoi de
a te lua pe umerii Lui, fericit ca a gasit oaia cea pierduta. Tatal sta si
asteapta intoarcerea ta din ratacire. Vino numai, iar pe cind inca vei fi
departe, El va alerga si se va arunca pe grumajii tai si, cu o strin-
gere prieteneasca, va imbratisa ceea ce cainta curatase deja ! El va im-
brfica in haina dintii un suflet care s-a dezbracat de omul eel vechi si de
faptele lui, va pune un inel in miinile care se spalasera de singele mortii
si va incaita picioarele care se intorceau acum de pe calea cea rea de dra-
gul chemarii la Evanghelia pacii. Va instiinta pe ai Sai, ingeri si oameni,
c:3 aceasta e 'ziua bucuriei si a veseliei, praznuind in tot felul mintuirea
ta. Caci zice : «Adevarat zic voua : va fi mai multa bucurie pentru un
pacatos care se intoarce» 43 . Iar daca vreunul din cei care se cred in
picioare se va plinge ca te-a primit prea repede, acest bun Pastor va
raspunde in locul tau si va zice : «trebuie insa sa ne bucuram si sa ne
veselim pentru ea aceasta fiica a mea moarta a fost si a inviat, pierduta
a fost si s-a aflat» 44 .
39. Ps. 94, 6.
40. Isaia 1, 18.
41. Matei 9, 12—13. .
42. De retinut cum ?tie Sfintul Vasile sa arate apropierea lui Dumnezeu fata de
om Nu degeaba el este intre cei mai umanisti parinti ai Bisericii. Filantropia subliniata
de cl rar si-a gasit o exprimare mai deplina si mai Inaltatoare ca In rugaciunea pe
c ;:re nc-a lasat-o in Liturghia sa in timpul Axionului.
43. Luca 15, 7.
44. Luca 15, 32.
II
SCRISORI DIN TIMPUL EPISCOPATULUI
EPISTOLA 47
Catre prietenul Grigorie 1
«Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel ?» 2 sau cum s-ar putea
Innoi batrinefea mea, ca sa pot trece peste intinderea care ma desparto
de Tine, prea iubite, ca sa-mi astimpar dorul si sa istorisesc suparSrile
SUfletului si sa regasesc prin Tine o mingiiere oarecare in necazurilo
mele ? Intr-adevar, dupa moartea fericitului episcop Eusebiu o mare
teama m-a coplesit. Cei care pindeau altadata Biserica metropolei
noastre si voiau s-o umple de neghinele eretice nu voiau ei oare sS
prinda acum un prilej de a smulge prin invStaturile lor tulburatoare cre-
dinta care fusese semanata cu multa oboseala in sufletele oamenilor si sS
destrame unitatea acestei Biserici ? Tocmai acest lucru 1-au factit in multo
Biserici 3 . Or, cind au sosit scrisorile clerului, care ne rugau sa nu tre-
tem peste voia lor tocmai intr-o clipa atit de grea, am privit in jurul
meu si mi-am adus aminte de dragostea Ta, de credinta Ta dreaptS si de
rivna pe care ai depus-o totdeauna pentru Biserica. lata de ce am trimis
pe prea iubitul Eustace, diaconul nostru, sa faca apel la intelepciunea Ta,
pentru ca la toate insarcinarile grele pe care le-a implinit in folosul Bi-
sericilor sa mai adauge si pe cea de azi : sa-mi linisteasca batrinetea in-
tilnindu-se cu ea si sa invioreze credinta dreptei Biserici, dindu-i im-
preuna cu mine (daca, bineinteles, voi fi socotit vrednic sa particip si eu
la aceasta actiune sanatoasa) un pastor dupa voia Domnului 4 ; care sa
fie in stare sa indrepteze poporul sau. Eu am in fata ochilor un barbat r
1. Potrivit parerii calugarilor maurini, care au editat epistolele Sfintului Vasile,
autorul epistolei acesteia e Grigorie de Nazianz senior, care cere episcopului Eusehiu
de Samosata sa sprijine candidatura Sfintului Vasile la scaunul episcopal din Cezareeu
Capadochied.
2. Ps. 54, 7.
3. E vorba de arieni, care IncercaserS sa puna si in Cezareea un episcop arian,
aja cum facusera in aproape toate celelalte centre mai importante.
4. Acest pastor e tocmai Sfintul Vasile, care avea pe atunci 40 de ani. Cel care
vorbcu de batrinete era tatai Sfintului Grigorie de Nazianz.
■FINTUL, VAHLli OBI. MARK
31^ — ■ ' ■— '' —^— "™
care nu-i necunoscut nlcl Proa Sfintiei Tale : daca sintem socotiti vred-
nici de a-L dobindi, vom fi clsUgat o mare sigurantS In fata lui Dumne-
zeu si vom savirsi cea mai mare binefacere pentru poporul care ne-a
chemat. Dar, Te rog de o mie de ori, las3 la o parte orice sovaiala.
EPISTOLA 48
Catre Eusebiu, Episcop de Samosata
Scrisa in anul 370 (371)
Abia am reusit sa aflu un curier care sa mearga in directia Sfintiei
Tale, intrucit aici oamenii se inspaiminta de iarnS atit de mult, incit
nu IndrSznesc nici macar sa-si scoata nasul din camera lor. De fapt atit de
mult ne-au inecat ninsorile in iarna aceasta, incit dupa doua" luni parca
abia azi ne-am trezit din culcusurile noastre, atit de adinc ne-am virit in
salasurile noastre *. In orice caz, sa ma ierti, caci cunosti si neindraz-
neala mea tipica, si miscarea greoaie a capadochienilor, pentru ca nu
ti-am scris mai devreme si n-am adus la cunostinta vredniciei Tale nou-
tatile privitoare la situatia Bisericii din Antiohia, care s-a mucegait si
a degerat de tot, spre a nu-ti mai spune si altele, despre care cred ca
vei fi auzit de mult, cum e firesc 2 . Intrucit insa nu cred ca va fi un
lucru obositor pentru Tine nici daca ti-as spune lucruri cunoscute, U-am
trimis epistolele pe care le-a adus curierul meu. Atit despre aceasta.
Cei din Constantinopol au de multa vreme ca episcop pe Demofil 3 ,
dupa cum iti vor fi comunicat verbal curierii nostri si dupa cum sigur
va fi aflat Cuviosia Ta. Ceva urme de ortodoxie si de evlavie se zvo-
nesc despre el, asa am inteles de la toti care vin de pe acolo, asa incit
chiar si pSrtile dezbinate ale Bisericii din capitals se vor reuni si (spe-
rdm cS, n.tr.), unii din episcopii vecini vor primi unirea.
Ai mei * nu s-au aratat a fi peste asteptari, pentru ca intr-una din
vizitele pe care mi-au facut-o dupa plecarea ta au spus si au facut multe
lucruri urite. Ce mai calea-valea, pina la urma au plecat asigurindu-ma
cS s-au despartit de mine. Acum, numai singur Dumnezeu stie daca si-
tuatia s-ar mai putea imbunatati si daca rautatile vor mai inceta.
1. Vestita era asprimea iernilor capadochiene. Sf. Vasile face adeseori aceste
constatari. , ., , .
2 Episcopul Meletie de Antiohia revenise de curind din eel de-al doilea surghiun.
3 Arian moderat, urcat in anul 370 de imparatul Valens, fara voia poporului,
po sc-aumil patriarhal din Constantinopol, Demofil va fi depus in anul 380 de impa-
ratul Teodosie eel Mare pentru ca nu acceptase crezul niceian.
4 O mica partida de semi-arieni din Capadochia,, pe care Sf. Vasile a stmt totusi
sa-i Una lu respect. Dupa cum reiese din aceasta epistola (si dm altele), Sf. Vasile
cautu cu rivna readucerea la comuniune a arienilor moderati.
BCH1B0M 213
Restul Biseridi, cu ajutorul lui Dumnezeu, se tine bine si se roaga
deodata cu venirea primaverii sa Te vada din nou pe meleagurile noas-
tre si sa se reintineteasca prin buna Ta propovSdanie. Cit priveste sta-
rea organismului meu, ea nu-i mai buna decit m-a obisnuit sa fie.
EPISTOLA 49
Catre episcopul Arcadie l
Scrisa in anul 370
Am multumit Dumnezeului celui sfint ca am primit epistola Cu-
viosiei Tale, si ma rog si eu sa fiu vrednic de nadejdea pe care v-o
punefi in mine. Pentru cinstea pe care mi-o aratati in numele lui Iisus
H-ristos, doresc si eu ca pentru aceasta cinste sa luaji rasplata. Indeo-
sebi imi exprim multumirea pentru ca, angajindu-va sa dati dovada de
adevarat crestin, ridicati casa in cinstea numelui lui Hristos, pentru ca
intr-adevar «ati iubit buna cuviinta a casei Domnului» 2 , cum spune
Scriptura. Astfel v-aft pregatit salas ceresc gatit spre odihna pe seama
celor ce iubesc numele lui Hristos.
Daca voi putea sa descopar moaste ale martirilor, atunci ma voi
bucura, intrucit doresc si eu sa contribui la rivna Cuviosiei Tale, pentru
cfi daca «intru pomenire vesnicS va fi dreptul» 3 , atunci poate ca si eu voi
fi partas pomenirii celei bune, care dorim sa Vi se daruiasca de la
feunul Dumnezeu.
EPISTOLA 50
Catre episcopul Inochentie 1
1 (ScrisS la inceputul episcopatului)
In cine s-ar cadea sa se increada cei fricosi si cine ar putea trezi
pe cei somnorosi, daca nu in Tine, care esti o intrupare a credinciosiei
fata de Dumnezeu, ca unul care mi-ai dat o noua dovada de desavir-
1. Nu se stie unde-$i avea scaunul acest episcop, caruia ii mul{ume?te pentru
•uranle facute cu ocazia alegerii intru episcop, promitindu-i totodata ca-i va comu-
nica daca a aflat moaste de martiri.
2. Ps. 25, 8.
3. Ps. Ill, 6.
1. Nu cunoastem pe cine si unde pastorea acest episcop. Sa fie una si aceeasi
persoana cu cea din epistola 81 si care cerea sa i se asigure o buna succesiune la
scaunul episcopal? In epistola de fata se aminte$te totusi ca Inochentie scrisese ina-
Inte ierarhului nostru, pentru care-i multumeste acum.
J. Wittig {Studien zur Gesch. des Papsts Innozenz I und der Papstwahlen des 5
Jht. «Thol. Quartalschrift Tub. 1902, 388—439), crede ca epist. 50 si 81 au fost scrise
de Sf. loan Hrisostom papii Inochentie I (401 — 417).
2U arlNTUL vAmt.r, cm. make
$ire in toa/te si care ai primiit sd te cobori pinS la smerenia mea, ca un
adevarat ucenic al Celui Care; a spus : «Eu sint in mijlocul vostru» 2 , nu
ca un oaspete, ci «ca unul ce slujeste ?». Ai binevoit sa-mi dai din
bucuria Ta duhovniceascS, sa-mi intaresti sufletul cu o prefioasa scri-
soare, si, ca sa zicem asa, sa string! in brajele maririi Tale micimea mea
de copil. Roaga-te, dar, — cer acest lucru de la buna Ta inima — sa
mn invrednicesc a gusta din ajutorul unui om mare ca Tine si sa pri-
mesc grai si intelepciune, ca sa indraznesc sa raspund unui om ca Tine,
care esti condus de Duhul S'fint, iar intruciit am inteles ca esti priete-
nul Lui si ca Tu II preamaresti intr-adevar, sint adinc multximitor pentru
dragostea Ta statornica si nezguduita fata de Dumnezeu. Ma rog dar
ca partea mea sa fie aiaturi de inchinatorii cei adevarati, printre care
sint convins ca se afia si desavirsirea Ta : Cer acest lucru marelui si
adevaratului Episcop, care a umplut toata lumea cu minunile Lui,
Domnului.
EPISTOLA 51
Catre episcopal Bosforiu
[ScrisS in anul 370 (?)]
r
Cit crezi ca m-am tulburat sufleteste cind am auzit de calomnia
cu care ma invinuiau unii din cei care nu se tern de Judecatorul, Care
«va pierde pe toti cei ce graiesc minciuni ?» 1 . Aproape intreaga noapte
n-am putut inchide ochii, dupa spusele iubirii Tale, intr-atita mi-a atins
tristete inima. De fapt, zice Solomon, «mindria injoseste pe om» 2 si
nimeni nu-i atit de nesimtit sa nu-1 doara sufletul si sa nu se piece pina
la pamint cind aude din guri usuratice minciuni si birfeli. Iar toate
trebuie sa le trecem cu vederea si sa asteptam, lasind r8zbunarea in
grija lui Dumnezeu, Care nu ne va trece cu vederea, intrucit «cine
gr8ieste de rau pe eel sarac minie pe Cei ce 1-a facut pe el» 3 .
De altfel cei care scornesc asitfel de blasfemii urite impotriva mea
nu-ti fac impresia c-ar mai crede in Dumnezeu, Care a spus ca va tre-
bui s8 d8m seama in ziua judecatn pina si de orice cuvint desert pe
care-1 rostim 4 . Spune-mi, dar, am vorbit eu vreodata de rau pe feri-
citul episcop Dianios ? 5 Caci asa sint invinuit. Unde si cind ? Cine mai
2. Luca, 22, 27.
1. Ps. 5, 7. , .., , M
2. Pilde 29, 23. Sf. Vasile adeseori se plinge de calomnnle colegilor.
3. Pilde 14, 32.
4. Male/ 12, 36.
r>. Episcop al Cezarcii Capadociei, care a botezat pe Sf. Vasile. El a munt tn
muil 3li2. Dupa el a urmat Dionisie, antecesorul Sfintului Vasile.
ticmnom 2\a
era de fata acolo ? In ce imprejurari ? Verbal sau si in scris ? Luindu-
ma dupa altul ori incumetindu-mS insumi la o astfel de indrazneala ?
Vai ! cu cita nerusinare si cu cits usuratate vorbesc acesti oameni ! Cit
de mult calca ei in picioare judecatile lui Dumnezeu ! Afara daca nu
cumva — adaugind dupa inchipuirea lor si aceasta tragedie — voi fi fost
cumva nebun si atunci nu voi fi stiut nici ce graiesc. Or, dupa cite imi
pot da seama, nu stiu sa fi facut ori sa fi spus asa ceva, si nici nu aveam
de gind s-o fac. In schimb, ceea ce stiu sigur e faptul ca inca din virsta
copilSriei am nutrit dragoste fata de el si ma uitam la el ca la un om
minunat, cu infatisare venerabila, generos si evlavdos in comportare.
Dupa" ce am ajuns la virsta discretiei, 1-am cunoscut si dupa calitatile
lui psihice si am avut bucuria de a-i cunoaste si anturajul, observindu-i
si nevinovajia. §i nobletea manierelor, precum si celelalte insusiri po-
sitive ale unui om, cum sint bunatattea, marinimia si blindetea, chiar
jovialitatea si calmul impreunate cu condescendenta si seriozitate :
dupa toate aceste virtuti, pe care le-am cunoscut la el, eu il numaram
intre cei mai alesi si mai virtuosi oameni.
II
Dar spre sfirsitul vietii — nu voi ascunde adevarul — m-am indu-
rerat nespus de mult, impreuna cu al|i compatriot^ de ai mei, tematori
de Dumnezeu, pentru ca a subscris marturisirea de credinta ceruta de
■cei din Constantinopol, condusi de episcopul Gheorghe 6 . Apoi ca unul
care privea cu blindete si cu ingaduinta pe toti, ca un parinte indura-
tor ce era, cazut intr-o boala din care va si muri, m-a chemat intr-o
buna zi si mi-a spus : «mi-e martor Dumnezeu ca desi am consimtit,
semnind textul din Constantinopol, dar nicicum nu m-am gindit sa
aduc vreo stirbire credintei expuse de Sfintii Parinti de la Niceea si ca
nici acum n-am pe inima altceva decit ceea ce s-a statornicit de la
Inceput, si ma rog, mai ales, sa nu fiu scos din ceata acelor fericiti epis-
copi ai celor 318, care au vestit intregii lumi invatatura cea adeva-
ratS». $i m-a rugat sa inlatur orice indoiala, sa refacem comuniunea
si sa punem capat supararii.
Acestea au fost legaturile mele cu el. Daca spune cineva ca m-as
fi facut vinovat fata de el defaimindu-1, sa n-o spuna slugarnic si pe
ascuns, ci sa aduca lucrurile la ivealS, avind curajul sa ma invinuiasca
deschis 7 .
6. Gheorghe Capadochianul a fost pus cu sila de imparatui Constantin arhi-
episcop in Alexandria. Aici e vorba de formularul semi-arian de la Rimini (359), care
anula credinta niceana, dar despre care Dianios nu-51 daduse seama ca ar cuminde
o erezie, de aceea s-a cait, asa cum ne va spune aici insusi Sf. Vasile.
7. Desigur, cei care-1 acuzasera pe Sf. Vasile de defaimarea binefacatorului sau
au facut acest gost din invidie.
2j fl WlNTUr, VAUttiK cm, MAKE
EPISTOLA 52
Unor caiugirite
Scrisa la Inceputul episcopatulul
I
Pe clt m-a intristat mai inainte o veste dureroasa care a ajuns la
urechile mele, pe atit de mult m-a bucurat episcopul prea iubit al lui
Dumnezeu, fratele Bosforius 1 , cu cele mai bune stiri pe care mi le-a
dat despre eUviosiile voastre. El mi-a spus ca, har Domnului, toate
aceste zvonuri erau doar scornituri ale unor oameni care nu cunos-
toau bime adevarul in legatura cu voi. A mai spus, apoi, ca a desco-
pcrit chiar si intre voi niste calomnii tndreptate tot impotriva mea si
care sint atit de nelegiuite cum numai aceia le pot spune care nu se
gindesc ca vor da socoteala inaintea Judecatorului la ziua dreptei ras-
pliitiri chiar si pentru fiecare vorba spusa in desert.
Dar am adus multumiri Domnului pentru ca n-am vrut sa ma supar
de o stire tot atit de vatamatoare, de asta data, la adresa voastra 2 ,
care desigur ca a fost pusa la cale tot de calomnia unor oameni, dar ca
apoi v-ati schimbat si voi parerile nedrepte, pe care le avea^i despre
mine, in urma asigurarilor pe care vii le-a dat insusi acest frate al
vostru. Caci atunci cind si-a exprimat inaintea voastra parerile, el a
arfitat ca si ale mele erau la fel.
Intr-adevar, felul in care se crede e acelasi, atit la voi, cit si la
noi, si aceasta pentru ca sintem mostenitorii acelorasi Parinti, care au
vestit odinioara, la Niceea, marea invatatura a crezului crestin. Dar
daca din dogmele acestea nici una nu pune greutaji in calea intelegerii,
in schimb cuvintul «de o fiinta» a fost rau primit de catre unii, si mai
sint si azi din aceia care nu vor sa-1 primeasca. Pentru aceasta, pe
buna dreptate, i-ai putea si osindi, dar i-ai putea judeca si cu ingadu-
inta. Pentru c& a nu urma pe Sfintii Parinti si a nu acorda graiului lor
mai multa autoritate decit iti spune propria ta parere, e o atitudine
vrednicS de condamnat, intrucit e plina de infumurare ,• dar si a socoti
acest cuvint ca suspect numai pentru ca a fost respins de altii, o astfel
de atitudine s-ar parea ca te scoate intrucitva din invinuirea precedenta.
drept ca episcopii care s-au intrunit sa judece pe Pavel de Samo-
1. Episcop de Colonea, despre care s-a vorbit in epistola 51.
2. Atit din epistola 51, cit si din cea de fata, reiese ca Sf. Vasile nu avea o
parere prea buna despre tinuta morala si teologica a calugaritelor. Trecind peste unele
( •tivinte calomnioase la adresa sa, de care se facusera vinovate calugaritele, Sfintul lo
cxplicii adevfiratul inteles al cuvintului «de o fiinta».
■CKUOWI 21T
sata s au atacat aceasta expresie socotind-o neclarfi. Ei ziceau c& terme-
nul «de o fiintci» ne duce cu gindul in acelasi timp atit la fiinta, cit si
la ceea ce provine din fiinta, asa incit, odatS impartitS, fiinta da nu-
mirea «de o fiint5» si celor in care a fost impartitci. O asemenea con-
ceptie poate avea o noima tntr-o oarecare masurS. atunci cind vorbim
de bronz si de monedele confectionate din bronz, dar in Dumnezeu-
Tatal si in Dumnezeu-Fiul substanta sau fiinta nu-i mai batrina decit Ei
insisi, asa incit persoanele divine nu pot fi socotite una mai mare decit
cealalta, caci ar fi mai mult decit nelegiuire sa cugeti sau sa spui despre
Dumnezeu asa ceva.
Intr-adevar, ce ar putea fi mai vechi sau mai batrin decit Cel ne-
nascut ? Printr-o astfel de blasfemie nimicesti insa?i credinta in TataL
si in Fiul, caci sint fra|i cei care-si iau inceputul dintr-o singura fiinta.
II
$i intrucit existau si atunci 4 unii care ziceau ca Fiul a fost adus.
din nefiin^a la fiinfa, pentru a elimina aceasta impietate, Parintii au
adaugat termenul «de o fiinj;a». Intr-adevar, unirea Fiului cu Tatai e
vesnica si continua. Chiar si cuvintele anterioare arata ca aceasta era
credinta acestor oameni. Dupa ce au spus «Lumina din Lumina» si dupa
ce au marturisit ca Fiul e «nascut, iar nu facut» din substanfa ori din
fiinta Tatalui, ei au adaugat la aceste declaratii cuvintul «de o fiinta»,
vrind sa arate prin aceasta ca explicarea care s-ar da cuvintului «Lu-
mina» pentru Tatal s-ar potrivi si Fiului. Caci intre o lumina adevarata.
si alta lumina adevarata nu exista nici o deosebire. De aceea, intrucit
Tatal e o lumina fara inceput, iar Fiul e o lumina nascuta, cu alte cu-
vinie, intrucit si unul e lumina $i celalalt e lumina, Parintii anume au
spus < de o fiinta» pentru ca sa se vada ca si unul §i celalalt se bucura
de aceeasi demnitate a firii, si nu s-a spus «de o fiin{a», ca sa se arate
ca cele doua persoane sint intre ele ca fratii, cum au gindit unii, ci
deoarece cauza $i ceea ce isi ia inceputul din ea, sint de aceeasi fire,,
cu alte cuvinte sint «de o fiinta».
Ill
Acelasi termen corecteaza si ratacirea lui Sabelie 5 , intrucit aceasta
desfiinfeaza identitatea ipostasului si introduce si notiunea de persoana
• 3. Eretic antitrinitar, osindit in mai muite sinoade intre 264 — 270, pentru ca, in<
ratacirea lui, el sustinea ca Fiul ?i Duhul Sfint nu sint persoane dumnezeiesti, ci niste
creaturi ale Tatalui.
4. In vremea Sinodului de la Niceea.
5. Eretic antitrinitar modalist (sec. Ill), care tagaduia existen^a personals a Fiu-
lui >;i a Duhului Sfint. Pentru el, Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint moduri diferite ale-
une'ui si accleiasi persoane, care, actionind, actioneaza o data ca Creator (— Tatal),,
alta data ca Mintuitor (— Fiul) si alta data ca Sfintitor (= Duhul Sfint).
218 nrlNTUL vawh.i: cku maw b
complexcl. Cfici doofilntimea nu-i ceva ce se refers la sine insusi, ci e o
raportare a unei realitatj cfitre alta realitate. Prin urmare ol precizoaza
bine si dupa cuviinta deosebirea dintre ipostase si evidentiaza neschim-
babilitatea firii. Cind inv3tSm deci cS Fiul este din fiinta TatSlui, si anu-
mc ca e nascut, iar nu facut, atunci nu trebuie sS ne ducem cu gindul
la niste intelesuri trupesti ale fenomenelor naturale. Caci fiinta Tata lui
nu a fost imp&rtita, asa incit de la Tatal sa treaca sa ajunga si la Fiul,
si nici nu se naste printr-un fel de scurgere sau prin producere, a?a cum
se intimpla cu pomii care rodesc, ci chipul na§terii dumnezeie^ti nu se
poate explica si nici in^elege de cugetarea omeneasca. E un semn de
cugetare nedemna si senzuala sa asemeni lucrurile vesnice cu cele stri-
cacioase si trecatoare si sa crezi ca Dumnezeu se naste asa cum se nasc
fiinjele trupesti, cita vreme in vederea dreptei credin|e trebuie sa cu-
get5m cu totul altfel, gindindu-ne ca numai fiin^ele muritoare se com-
ports asa, pe cind in cazul lui Dumnezeu, Cel nemuritor, lucrurile stau
•cu totul altfel. Asadar, nici nu trebuie sa tagaduim nasterea dumneze-
iasca, dar cind contemplam pe Dumnezeu nu trebuie nici sa ne intiaam
cugetul cu notiuni materiale.
IV
In acelasi timp si Duhul Sfint e socotit a fi de aceeasi marire si
cinste alaturi de Tatal si de Fiul, pentru ca si El intrece orice faptura,
fiind rinduit de Domnul, asa cum am fost invafati de Evanghelia Lui,
unde se spune : «Mergind botezati in numele Tatalui si al Fiului si al
Sfintului Duh» 6 . De aceea, cine pune pe Duhul inaintea Fiului, ori cine
crede ca El e mai batrin decit Tatal, un astfel de om se impotriveste
poruncii date de Dumnezeu si se indeparteaza de credinfa cea sana-
toas5, intrucit nu respecta felul de cinstire pe care 1-a primit, ci scor-
neste el insusi un grai nou, ca sa fie pe placul oamenilor. Caci daca so-
cotim ca Duhul e superior lui Dumnezeu, atunci El nu mai e de la Dum-
nezeu, in timp ce in Scriptura se vorbeste de «Duhul eel de la Dum-
nezeu» 7 . Or, daca El este «de la Dumnezeu», atunci cum ar putea fi El
mai bfttrin decit Cel de la Care $i-a primit fiinta ? §i ce nebunie mat poa-
te fi si aceea, cind nefiind decit un singur «nenascut», sa spuna ca e
alta fiinta superioara Celui nenascut ? Or Duhul Sfint nu-i nici inaintea
Fiului cel Unul-Nascut, intrucit nu exista nici un mijlocitor intre Fiul
si intre Tatai. Pe de alta parte, daca Duhul nu-i «de la Dumnezeu» si
daca a venit prin Hristos, atunci El nici nu exista din capul locului. De
aceea, aceasta innoire privitoare la rangul Lui, insemneaza, nici mai
G. Ma lei 28, 19.
7. f Cor. 2, 12.
mutt, nici mai putin, decit nimicin>a oxistentei Sale Insasi, o lagaduire
a intrcyii noastrn credinte. Asadar, e un lucru cu totul nelegiuit si sS
cobori po Duhul Sfint pina la mSsura fSpturii, dar gresit este si sa-L pui
mai presus decit Fiul ori mai prejos decit Tatal, atit ca timp, cit si ca
rang 8 .
Acestea sint, in legatura cu ceea ce m-am gindit sa spun, lamuri-
rile pe care cuviosiile voastre le doreau, iar daca Domnul ne va ajuta
sa ne intilnim cindva, atunci voi putea spune mai multe, ori voi afla
poate si de la voi vreo informatie in plus, la problemele care ne pre-
ocupa 9 .
EPISTOLA 53
Catre horepiscopi 1
ScrisS la inceputul episcopatului
I
Ciudata e imprejurarea care m-a facut sa va scriu, fie si numai
pentru ca a dat nastere la banuieli si vorbarii dar, indeosebi, pentru
ca mi-a umplut sufletul de durere, intrucit pina acum asa ceva
nici nu parea de crezut ! De aceea tot ce va scriu in aceasta privin|a
sa fie socotit ca uh leac pentru eel care-si da seama ca a gresit, ca o
masura preventiva pentru eel care n-a gresit si ca un protest pentru eel
nepasator, de care de altfel n-as dori sa se gaseasca nici unul dintre
voi.
In fond despre ce credeti ca va vorbesc ? Se zvoneste ca unii dintre
voi primesc bani de la cei hirotoniti, ascunzind acest lucru sub masca
evlaviei 2 . Si acesta e un rau si mai mare, caci cind savirsesti un rau
8. Ca si in tratatul Despre Duhul Stint Sfintul Vasile a adus o contributie ma-
jora la formularea invataturii despre divinitatea celei de a treia persoane din Sfinta
Treime, tocmai prin formula simpla de a crede precum ne botezam si de a ne boteza
asa cum credem.
9. Fara sa jigneasca, Sfintul Vasile Une sa precizeze cu o ironie fina eventua-
lele «noi informatii» dogmatice pe care i le-ar putea sugera aceste calugarite.
1. Despre horepiscopi ne vorbesc can. 13 Ancira, 8 si 10 Antiohia, 15 Neoceza-
reea. Dar si can. 2, sin. IV ec, can. 14 sin. VII ec. Dupa N. Milas [Dreptul bis. Ori-
ental, Bucuresti, 1915, p. 326). La inceput puteau si hirotoni preoti la tara, cu timpul
supravegheau numai pe parohii de la tara, neputind hirotoni. Pe urma, simpli loc-
tiitori, apoi au disparut cu totul. Milas, Canoanele, II, 1, p. 17.
2. Primirea banilor pentru impartasirea celor sfinte, in primul rind a hirotoniei,
a fost stigmatizata pentru prima oara de Sfinfii Apostoli, cind au combatut pe Simon
Magul, care voia sa cumpere cu bani darul lui Dumnezeu. De aici numele «simonie»,
dupa numele lui. Simonia a mai fost condamnata de can. 29 apost, de can. 2 al sin.
Calcedon, de can. 90 al Sfintului Vasile etc. Sfintul Vasile combate si el acest pacat.
Notam ca in sec. IV nici horepiscopii (arhiereii de la tara) si nici cei de la oras n-aveau
salariu.
220
SFlNTUL VASILR CEI. MAKE
t firuia te silesti sft-i dai fnfatl$area de bine sau de vrednicie, atunci Iti
atragi o pedeapsS dubia : faci ceva ce nu se cade, iar ca sa des&virsesti
asa ceva ai, cum s-ar spune, drept complice, binele. DacS asa stau lu-
crurile, sa nu se mai intimple de acum incolo astfel de fapte, iar pSca-
tosul sa se indrepteze, caci celui ce primeste rasplata trebuie sa-i spui
veea ce Apostolii au spus celui care voia sa dea bani ca sa-si cumpere
participare la Duhul Sfint : «Banii tai sa fie cu tine spre pierzare» ! 3 . In-
tr-adevar, e mai usor pScatul celui care vrea sa cumpere din ignoranta
darul lui Dumnezeu, decit pacatul celui care-1 vinde. Caci exista si vin-
dcro, iar daca tu vinzi ceea ce ai primit ca dar, vei fi lipsit de iertare,
ca si cum te-ai fi vindut pe tine insu^i lui Satan.
Prin simonie tu introduci mica ta negustorie in lucrurile duhovni-
ccsti si in Biserica, in care am primit in ga] Trupul si Singele lui Hris-
los. Iar acestea n-ar trebui sa se intimple ! Am sa va spun si de ce sire-
tenie se folosesc acesti oameni : ei isi inchipuie ca nu pacatuiesc pentru
ca nu primesc argintii inainte de a primi taina hirotoniei, pe care n-o
primesc decit mai tirziu. Or, a «primi» insemneaza tot a primi, oricind
or avea loc aceasta primire.
II
VS rog deci sa va lipsiti de acest venit sau mai curind de acest
drum care duce la iad si sa nu va intinati miinile cu astfel de cistiguri,
pentru ca sa vS puteti invrednici de a savirsi Sfintele Taine. Iertati-ma,
pentru cS la inceput nu credeam, dar dupa aceea am crezut ca trebuie
,sa amenint. Daca dupa ce va primi scrisoarea mea va savirsi vreunul
asemenea fapte, acela va trebui sa fie indepartat de la altarele de aici
Si sa-si caute alt loc unde sa cumpere si sa vinda darul lui Dumnezeu.
C3ci noi si Bisericile lui Dumnezeu n-avem asemenea obiceiuri. Numai
din cauza lacomiei se produc astfel de lucruri. Or lacomia este radacina
tuturor relelor si se cheama «inchinare la idoli» 4 .
Pentru citiva arginti sa nu pretuiti idolii mai mult decit pe Hristos !
Nu mai urmati pilda lui Iuda, tradind din nou, pentru citiva arginti, pe
Cc<l Care S-a rastignit o singura data pentru noi, pentru ca atit cimpi-
ile, cit si miinile celor care primesc astfel de roade, se vor numi Ha-
chcldama 5 .
3. Fapte 8, 20.
4. Col. 3, 5.
5. Mate! 27, 8 : pret de singe, cu care Iuda si-a agonisit osinda. Scrisoarea 53
ii cliculat si in romancste prin minastiri. Asa in volumul Sfintului loan Gura de Aur :
C.iv/ii/o, liucurcsti, 1829, p. 133—135 (B.R.V. II, 1074; 1121) etc.
■cmaom 221
EPISTOLA 54
catre horeplscopi
ScrisJt la tnceputul episcopatului
Foarte mult ma intristeaza" faptul cS deja de acum canoanele PSrin-
tiior au ajuns sa fie trecute cu vederea, iar orice buna rinduiala si
discipline sa fie alungate din Biserici, ba mi-e teama ca, incetul pe in-
cetul, nepasarea isi va face drum si treburile Bisericii vor ajunge intr-o
totaia zapaceala.
Potrivit unei traditii incetatenite de mult, nimeni nu putea ajunge
slujitor al Bisericii decit dupa o foarte amanuntita cercetare. Intreaga
lor viata era aspru controlata, daca nu cumva erau clevetitori, befivi,
certareji, daca isi infrinau patimile tineretilor, incit sa poata ajunge la
o viata de cit mai multa sfintenie, fara de care nimeni nu va vedea po
Dumnezeu *.
Rezultatul acestei cercetari, pe care o faceau preotii si diaconii care
locuiau in apropierea candidatilor 2 , il raportau horepiscopilor care,
dupa ce luau si avizul unor martori de incredere, il comunicau episcopu-
lui, dupa care, in sfirsit, treceau pe slujitor in rindul celor vrednici de
preotie.
Acum vad ca intii si intii afi trecut peste noi si, fara macar sa
consimtiti sa fiu si eu instiintat, v-ati luat asupra voastra toata raspun-
derea. Dupa aceea, in urma neglijentei in aceasta problems, ati dat voie
preotilor si diaconilor sa introduca in Biserica pe toti nevrednicii pe ca-
re-i doreau ei, fara sa le mai controleze viata, minati doar de un senti-
ment pe care-1 explica inrudirea sau alt motiv de simpatie 3 . De
aceea cu toate ca poti numara in fiecare tirg multi slujitori, totusi nu-i
nici unul din ei sa fie vrednic sa se apropie de altar, dupa cum recu-
noasteti voi insi-va, asa incit vS lipsesc si oamenii din care sa pute^i
alege pe cei mai buni.
Deci, deoarece vad ca raul a ajuns de nevindecat, mai ales pentru
ca cei mai multi, de teama de a nu fi inrolati ca soldati, se inghesuie sa
intre in preotie, m-am hotarit din nou sa cer neaparat reintroducerea
canoanelor Parintilor, si va poruncesc sS-mi trimiteti lista slujitorilor
din fiecare sat, indicind pentru fiecare de cine a fost indrumat si care le
este viata. Dar sa aveti si la voi aceasta lista, ca sa se poata face com-
paratia intre acestea si intre cele pe care mi le-ati trimis, asa incit sa
1. Evr. 12, 14.
2. Aici se are In vedere clerul inferior, indeosebi citetii si ipodiaconii.
3. Om al discipline!, Si. Vasile nu putea tolera scaderea nivelului moral al slu-
jitorilor Bisericii.
222 BFt WTUL VAH11.B CEL MAWE
nu fie ingfiduit nimfinul sfi Inscrie, in chip necorect, pe cine nu se cade.
Prin urnuiro, dupa primul an al indictfonului 4 , daca exista de aceia care
au fost introdusi de preofi dupa prima promovare, aceia sa fie scosi
afarS, in rindul mirenilor. Cercetarea situatiei lor sa fie in intregime re-
fficuta de noi, si daca sint vrednici, votul vostru s3-i admits. Curatiti
In intregime Biserica, scotfnd din sinul ei pe cei nevrednici, iar in viitor
cercetati pe cei care sint vrednici si numai pe ei sa-i primiti. Dar nu-i
lnscrieti inainte de a-mi fi relatat sau sa luati la cunostinta ca va fi so-
cotit laic eel care va fi admis fara avizul meu 5 .
EPISTOLA 55
Preotului Grigorie 1
Scris5 la inceputul episcopatului
Ti-am citit scrisoarea cu toata rabdarea si m-am mirat de ce, in loc
sS-ti aperi cauza prin fapte, scurt si usor, ai ales mai bine o atitudine
de condamnat, incercind sa vindeci, prin cuvintari lungi, niste rele de
nevindecat. Nu eu am fost eel dintii si singurul care sa hotarasc, Gri-
gorie, ca femeile n-au voie sa convietuiasca sub acelasi acoperamint cu
bSrbatii. Citeste canonul aprobat de Sfintii nostri Parinti la Sinodul din
Niceea, care opreste riotarit ca episcopii sa duca viata comuna cu fe-
meile 2 . De aceea, daca cineva care a fScut legamint ca va duce viata
virtuoasa, iar in schimb el traieste ca si oamenii casatoriti, aceia ne da
s8 Intelegem ca, daca urmareste cinstea care cuprinde in sine si fecioria,
totusi nu se fereste de a vietui in necinste.
Ar trebui dar, cu atit mai usor, sa asculti de cererea mea si sa
te rupi de orice placere trupeasca. Nu cred, intr-adevar, ca un barbat
de 70 de ani sa locuiasca in chip patimas cu o femeie, iar dacS am ho-
tarit ceea ce am hotarit, aceasta nu-i pentru ca s-ar fi savirsit intr-adevar
4. Indictionul era o perioada de 15 ani, introdusa pentru prima oara, in Impe-
riul Bizantin, la 3 sept. 312, de catre Constantin eel Mare, iar pe linie bisericeasca,
pentru durata pastoririi Sfintului Vasile, primul an incepea la data de 1 sept. 372
fi se incheia la 31 aug. 374.
5. Nu degeaba spunea despre Sfintul Vasile un teolog de acum citeva decenii,
cfi el a fost in primul rind un barbat cu harul conducerii, al disciplinei (P. Allard,
Baaile, «Dict. de Theol. cath. 2, 445).
1. Alta meteahna, din vremea aceea, a unor clerici era cohabitarea cu femei
sub acelasi acoperamint (feminae subintroductae), lucruri care provocau sminteala In
rlndurile credincio?ilor. Preotul Grigorie a protestat, spunind ca a mentinut femeia
numai pentru ca sa-1 ingrijeasca la batrinete. (El avea 70 de ani, dupa unele ma-
nuscrlse, doar 65 de ani). Totusi, Sf. Vasile a cerut Indepartarea femeii.
2. Con. 3 de la Niceea, reluat si de canoanele 5 trulan si 22—23 de la sin. VII
ecumenic.
RcniRoni 223
vreo fapta ruslnoasH, cl pentru c& am invfitat de la Apostoli sfi nu dam
fratelui prilej de poticnire sau de sminteala 3 .
$tim c& dacS unii se poartS intr-un chip ireprosabil Intr-o astfel de
Imprejurare, altii in schimb vor gSsi si intr-o astfel de purtare prilej de
pScat. lata de ce am hotarit, potrivit poruncii date de Sfintii Paring, sS
te desparti de aceasta femeiusca.
$i atunci de ce mai invinuiesti pe horepiscop si mai pomenesti si de
o veche dusmSnie ? De ce imi bagi de vina ca urechile mele ar fi puse
numai s-asculte calomnii in loc sa te invinuie§ti insuti ca nu poti indura
sa te lipsesti de tovarasia acestei femei ? Alunga-o de la tine si trimite-o
la minastire ! Locul ei sa fie la un loc cu fecioarele si lasa-te slujit de-
barbaji «pentru ca din pricina voastra numele lui Dumnezeu sa nu fie
hulit intre neamuri» 4 . Cita vreme, insa, te incapatinezi sa nu faci asa,.
oricite mii de lucruri ai putea scrie, ele nu-ti vor ajuta la nimic : vei
muri in munci si vei da seama inaintea Domnului despre nepasarea ta.
Iar daca fara sa te fi indreptat vei persista sa mai slujesti la altar, vei
fi afurisit de tot poporul, iar cei care te vor acoperi vor fi excomunicati
de intreaga Biserica.
EPISTOLA 56
Lui Pergamios i
Epislola scrisa la inceputul episcopalului
D.n fire sint inclinat sa uit si la aceasta se mai adauga si o multime
de treburi care se rasfring si asupra firii mele bolnavicioase. De aceea,
cu toate ca nu-mi aduc aminte sa fi primit de la Domnia Ta vreo scri-
soare, sint convins totusi ca mi-ai scris, fapt pentru care nu cred ca ai
fi putut spune minciuni. Dar daca atunci n-am raspuns, nu eu voi fi fost
de vina, ci eel care nu mi-a cerut sa-i raspund. Acum insa pleaca de la
mine aceasta scrisoare care cuprinde si o scuza pentru trecut, dar, in
acelasi timp, ea transmite si un prilej pentru o a doua epistola. Drept
aceea si cind imi vei scrie, sa nu ai sentimentul ca ai inceput un nou
curs de scrisori, ci ca te platesti de ceea ce esti dator pentru scrisoarea
de fata. Pentru ca, cu toate ca epistola mea ar fi un raspuns la o scrisoare
anterioara, intrucit ea intrece masura cu mult mai mult decit dubla, va
sluji totusi ca raspuns si la cea dintii scrisoare.
3. Rom. 14, 13.
4. Rom. 2, 24.
1. Prin subtilitatf sofistice, dar elegant combinate, Sflntul Vasile scrie probabil
uriuii fost coleg de $coal3, Indemnindu-1 prieteneste la corespondents regulata.
224 • ■rtNTUL, VASU.E cxu mari;
Vezi la ce sofisticarii ne sileste lenea ? Dar tu, Excelenta, sa nu uiai
formulezi in fraze scurte acuzatii mari, taja de care nu exista allele
mai rele, intrucit uitarea prietenilor si dispretul bazat pe putere le iu-
trece pe toate celelalte la un loc. Intr-adev5r, daca nu ne iubim unii
pe altii, cu toata porunca Mintuitorului, noi nu mai avem alta insusirc
dupfi care ne-ar cunoaste cineva 2 , iar daca sintem plini de infumurare,
de cugetare departs si de trufie, atunci mintea ni se intuneca si nu mai
scfipfim de sub osinda diavolului. De aceea, daca te-ai folosit de acele
cuvinte, intrucit aveai astfel de pareri despre mine, roaga-te sa ma las
de rSutatea pe care ai bagat-o de seama in purtarile mele, iar daca
limba Ta a ajuns, poate fara sa-si fi dat seama, la astfel de cuvinte, sa
ne mingiiem unul pe celalalt si sa rugam bunatatea Ta sa aduca martu-
ria faptelor.
$i sa stii bine acest lucru : necazul de acum mi-a slujit drept prilej
pentru a ne face mai smeriti. Oricum, numai atunci te voi uita cind nu
vom mai vrea sa ne cunoastem. De aceea sa nu lasi vreodata ca ocupa-
tiile Tale sa devina prilej de suferinta si de obisnuinta rea.
EPISTOLA 57
Catre Meletie, episcopul Antiohiei l
ScrisS in toamna anului 371
Daca Cuviosia Ta ar putea sa-si dea seama cam cit de mare e bucu-
ria ce-mi face ori de cite ori imi scrii, atunci sigur ca n-ai lasa sa treaca
nici un prilej sa nu-mi trimiti vreo epistola, ba le vei si provoca, inte-
legind astfel de prilejuri, intrucit stii ce rasplata pregateste Atotbunul
Dumnezeu pentru astfel de cazuri de intarire sufleteasca a celor intris-
tati. Aici toate sint pline de suferinte, asa incit singurul refugiu
din astfel de nepasari este gindul la Prea Cuviosia Ta, pe care con-
tactul cu epistolele Tale, pline de multa infelepciune si har, il fac totusi
vioi. De aceea, ori de cite ori pun mina pe o epistola de a Ta, ma uit
2. Toan 13, 35.
1. In calitatea lui de arhiepiscop, Vasile primea ?i trimitea scrisori tuturor, chiar
$i celor care nu se bucurau ca le-a venit un superior tlnar. Dar el tinea contact cu
aproape to{i ierarhii timpului, fie din Rasarit, fie din Apus. Intrucit schisma din Antio-
hia dura de aproape 30 de ani, e lucru firesc ca legaturile Si. Vasile cu acest scaun sa
fie din cole mai statornice. Aceasta e prima epistola adresata epicopului Meletie, care
potrecoa In exil in tinuturile muntoase ale Armeniei Mici, deci oarecum in apropiere
de provincia Pont, unde a copilarit Sf. Vasile.
acnmoHi 2a5
mai intii eft e de Jungfi : ea-mi este cu atit mai dragS cu cit trece peste
rrulrimoa obisnuita a epistolelor. Apoi, pe mSsura ce incep sa o citesc
mS bucur de fiecare cuvfnt pe care-1 intilnesc ,• in schimb, cu cit ma
apropii de sfirsitul ei, ma intristez. lata cita desfatare gust chiar si nu-
mai din cititul epistolelor Tale ! $i aceasta pentru ca bunatatea care se
desprinde din inima Ta e mereu prisositoare.
Iar daca ma voi invrednici, prin rugaciunile Tale, ca atita vreme
cit voi trai pe pamint sa ne si intilnim vreodata fata catre fata, ca sa iau
prin viu grai hrana folositoare din invataturile Tale, atit pentru viata
aceasta, cit si pentru cea viitoare, acest lucru il voi pretui ca pe eel
mai mare dintre bunuri si-1 voi socoti ca semn al bunavointei lui Dum-
nezeu fata de mine. $i am si realiza aceasta dorinta daca ne-am comporta
intre noi ca frati adevaraji si iubitori.
$i ca sa nu mai consemnez si in scris aceste propuneri, iata le-am
spus verbal fratelui Teofrast, ca sa le relateze el cu de-amanuntul
Cuviosiei Tale.
EPISTOLA 58
Catre fratele Grigorie (de Nyssa)
Scrisa in anul 371
Oare in ce chip sa ma bat cu tine prin scrisori ? Cum sa le atribui
numai naivitatii tale ? Spune-mi, cine cade de trei ori una dupa alta in
aceleasi curse ? Cine cade de trei ori in aceeasi plasa ? Nici o fiinta lip-
sita de minte nu poate face asa ceva ! Tu ai compus o prima scrisoare
si tu singur mi-ai prezentat-o ca si cum ea ar fi fost scrisa de prea ve-
neratul episcop, unchiul nostru comun 1 , inducindu-ma astfel in eroare
pentru motive pe care eu nu le inteleg. Am primit-o, totusi, ca pe o scri-
soare a episcopului, desi adusa de tine. De altfel, de ce n-as fi primit-o ?
Am aratat-o mai multora dintre prietenii mei, fiind coplesit de bucurie,
si multumeam pentru asta lui Dumnezeu. InselSciunea a fost descope-
rita abia in clipa cind episcopul insusi mi-a spus cu gura lui ca nu el
a scris-o, fapt care ne-a facut pe amindoi sa ne inrosim de rusine. As
fi preferat sa se deschida atunci pamintul si sa ma inghita, asa acoperit
de necinstea minciunii si de necinstea inselaciunii.
Mai tirziu mi s-a adus si a doua scrisoare trimisa, chipurile, de
acelasi episcop, de astadata prin intermediul slujitorului tau Asterios.
1. Cu numcle tot Grigorie.
15 - Sfintul Vasile ecl Mare
226
■FINTUL VASILB CUL MAHW
Dar nici aceasta n-o trimisese unchiul, pentru ca el lnsu^i a protostat
in fata Prea Sfintitului Antim 2 , cum mi-a confirmat-o el insusi.
Dupa aceea a sosit si a treia scrisoare pe care mi-a adus-o un al
treilea, Adamantios.
Cum ar trebui privite scrisorile trimise de tine si de ai tai ? As fi
doril s& am inima de piatra, ca sa nu-mi mai amintesc nici de cele tre-
cute, dar nici sa simt prezentul, pentru ca, cu ochii in pSmint, sa indur
toate loviturile ca un dobitoc. Ce fel de minte slaba poate fi aceea care,
dupa prima si dupS. a doua greseala, ii da drumul tot necontrolat si la
a treia ?
Daca am scris asa, am facut-o cu scopul de a te mustra pentru nai-
vitatea ta 3 , care, dupa cum judee eu, se va fi potrivit poate cu crestinii
simpli din alte imprejurari, dar in timpurile de fata nicidecum ; de aceea,
eel putin pe viitor, sa te feresti de a mai face asa ceva, iar pe mine sa
ma cruti pentru ca trebuie sa ti-o spun deschis — in astfel de cores-
pondente faci impresia unui slujitor, care nu-i vrednic de nici o incre-
dere. Asadar, oricine ar fi fost autorii scrisorilor, fiecaruia li s-a raspuns
dupS cuviinta.
Deci, fie ca m-ai pus tu din nou la incercare, fie ca ai primit de
liecare data epistola de la episcop si mi-ai trimis-o, raspunsul il ai acum.
In orice caz, tu ar trebui sa ai alte preocupari in vremurile acestea, pen-
tru ca tu esti fratele meu, care nu poate uita legaturile firesti dintre
noi si care nu poti vedea in mine un dusmam : intr-adevar, noi am in-
trat intr-o viata care ne macina trupul si ne chinuie sufletul in asa ma-
sura incit intrece puterile noastre. $i pentru ca si tu ai intrat in acelasi
fel de lupta, va trebui de aici inainte sa-mi stai si tu intr-ajutor si sa
participi altfel la problemele noastre bisericesti 4 . Scriptura spune doar
ca «In nenorociri prietenul ti-e ca un frate» 5 .
Iar daca intr-adevar prea sfintii episcopi accepta o intrevedere cu
mine, atunci sa-mi fixeze un loc si un timp precis si sa-mi trimita oa-
meni care sa ma invite. Dar dupa cum nu evit sa merg sa ma intilnesc
cu unchiul nostru, tot asa daca invitatia nu se face dupa procedura cu-
venita, nu voi accepta sa merg.
2. Episcop de Tiana, un om foarte ambitios, care va cauza muke suparari Sfintului
Vtisile. A se vedea de pilda epistola nr. 121.
3. Naivitatea stratagemei Sfintului Grigorie a ajutat totusi la impacarea unchiu-
lui sc'm cu fratele Vasile, cum reiese din urmatoarele doua epistole.
4. So stie ca in acelasi an (371) au fost hirotoniti, oarecum cu sila, cei doi
C!ri(|'>rie (de Nyssa si de Nazianz) ca sa stea si mai mult in ajutor Sfintului Vasile in
liiplii impotriva arienilor.
.'.. I'ihlc 17, 17.
■CItlBORl
227
EPISTOLA 59
C5tre unchlul Grigorle
Scrisa cam in anul 371
«Am tacut, dar oare vesnic voi tot tacea si voi rabda» * si pe mai
departe sa se intareasca impotriva mea pedeapsa insuportabila a tacerii,
fara ca eu sa scriu si dumneata sa mi te adresezi ? Intrucit am staruit
pina acuma in aceasta intunecata hotarire, cred ca mi se potrivesc si mie
de acum cuvintele proorocului : «Rabdat-am ca femeia care asteaptS sa
nasc§» 2 . Tot timpul am dorit ori intilnire, ori discutie, dar se vede ca,
din pricina pacatelor mele, de nimic nu m-am invrednicit. Intr-adevar,
nu-mi pot inchipui care sa fie pricina intimplarilor la care sintem mar-
tori, decit ca ramin convins sa ispasesc vechile pacate izvorite din des-
partirea de dragostea Ta. §i daca pot folosi acest cuvint «despartire»,
cind vorbesc de tine, in intelesul in care e cu putinta sa te desparti de
cineva ca de un prim venit, atunci cu atit mai mult doare acest cuvint
cind ma gindesc la noi, caci Tu mi-ai fost de la inceput ca un al doilea
lata.
Dar acum pacatul, care ma acopera ca un nor gros, m-a facut sa nu
mai inteleg din toate acestea nimic, pentru ca tinind seama ca, in afar a
de supararea pe care ne-o facem unul altuia, noi nu cistigam de aici
nimic, atunci cum sa nu atribui starile de fata propriilor mele slabiciuni ?
$i daca pacatele mele sint cauza celor intimplate, fie ca din clipa
aceasta sa inceteze amaraciunea mea ; si daca in aceasta privinta s-a
urzit si un complot, atunci iata ca el si-a dat roadele din plin fata de ce
s-a planuit, caci nu de scurta durata 3 a fost aceasta pierdere. De aceea
fiindca nu mai puteam rabda, iata ca am ridicat eu eel dintii glasul, ru-
gfndu-te sa-ti aduci aminte si de mine si de Tine, Tu care, mai mult decit
o rudenie oarecare, tot timpul mi-ai fost ca un protector si care iubeste
de acum acest oras oarecum si pentru mine, in loc sa te instrainezi de
el din pricina mea.
II
Or, «daca este vreo mingiiere in Hristos, de este vreo partasie a
duhului, daca e vreo voire buna a dragostei, atunci implineste-mi rugS-
mintea» 4 : pune capat intristarii si da-mi de acum fncolo temei de bucu-
1. Isaia 42, 14.
2. Isaia 42, 14.
3. P. Hristu (op. cit., I, 93) crede ca supararea dintre unchi si nepot va fi durat
doar citeva luni. In schimb, cu alt unchi, Atarvios, episcop in Neocezareea, relatiile
vor ramine aprinse toata viata, oricita stradanie va depune Sfintul Vasile. (Cf. ep.
204, 207, 210. Pina la urma acest batrin inrait va trece la erezia sabeliana)
4. Flllp. 2, 1—2.
„„_ ' BFINTUL VA»IUC CtL MAKB
rlo, Indrumindu-nc> Tu insuti pe toti, iar nu merglnd pe urmele altuia
care a gresit ! Pentru cS prin nimic nu se manifesta adevarata fire a
omului atit de mult ca prin str&daniile lui de pace si de blindete. S-ar
cftdea, dar, ca prin calitatfle pe care le ai sa atragi si pe altii spre tine
Insutf si s3 ingSdui sS vina in juru-ti toti cei ce vor sh le dai din buna-
tatea firii Tale un fel de miros de buna mireasmS. CSci chiar daca si
acum se mai simte o oarecare impotrivire, nu peste mult se vor vedea
$i roadele pScii. Dar atita vreme cit, din pricina dezbin&rii dintre noi,
vor avea loc defaimari, de buna seama cS banuielile vor creste si se
vor inmulti fSra incetare.
De aceea, daca nu-i frumos ca ceilalti s& ma ignoreze, atunci cu atit
mai putin fratia Ta. $i daca gresim intr-o privinta oarecare, ne putem
indrepta daca ne vom fi atras reciproc atentia. Dar asa ceva nu-i cu
putintS pina nu ne intilnim. In schimb, daca nu am facut nici un rau,
atunci de ce sint inca urgisit ? lata ce as spune pentru a ma apara.
Ill
Caci ce anume ar putea spune despre ele insele Bisericile care n-au
nici ele nici un cistig de pe urma dezbinarilor noastre, mai bine sa nu
vorbim. Eu nu intrebuintez acest limbaj ca sa mihnesc si mai mult, ci
ca sa pun capSt mihnirii. Dar inteligentei Tale nu numai ca nu tf-a tre-
cut nimic neobservat, ci ai putea afla in cuget posibilitatea de a spune
altora lucruri si mai mari si mai deosebite decit ne-am putea noi inchipui,
pentru ca ai prevazut pierderile acestea care au cazut pentru Biserici si
stiu ca te intristezi mai mult decit noi, ca unul care ai fost invatat de
Domnul sa nu dispretuiesti nici macar lucrurile cele mai marunte. Or,
astSzi perieolul nu se margineste numai la un om sau la doi, ci orase
§i popoare intregi au ajuns sa patimeasca de pe urma supararilor dintre
oameni. Ce este nevoie sa popularizam zvonul ca as fi surghiunit dincolo
de granitele tarii ? 5 Ar f i mai bine sa dai dovada de marinimie si sa lasi
pe seama altuia pofta de cearta, ba, daca s-ar putea, sa le-o scoti chiar
din suflet si sa te ridici insusi deasupra oricaror suparari. Razbunarea
e o insusire a oricarui om ajuns la minie, dar ca sa ajungi sa-tf infrinezi
si minia proprie, asa ceva tine numai de Tine si de cei care U se asea-
mSna prin virtute. Numai aceea n-as spune-o, anume ca eel ce se su-
para pe mine, acela arunca minia asupra unui om care nu ne-a facut
nici un rau.
5. Intro altelo, unchiul §i cei din jurul lui popularizasera zvonul ca — in ame-
nintflrilo prcfoctului Modostos — Vasile e surghiunit peste granita. (!)
■cwtaom 229
Asadar, fie prln prezenta Ta fizicS, fie prin scrisoare, prin invitatia
do a te vedea aici sau In orice fel vei voi-o, mingiie-mi sufletul. Dorinta
mea este sa te arSfi in BisericS, pentru ca sS ma usurezi si pe mine si
poporul prin predicile Tale inaltStoare. Daca asa ceva e cu putinfa,
atunci cu atit mai bine ; iar daca hotarasti altceva, vol primi si aceasta
numai sa-mi faci bucuria sa ma incunostiintezi ce ai hotarit.
EPISTOLA 60
Catre unchiul Grigorie
Scris3 !n anul 371
$i pina acum era o placere cind imi vedeam fratele. De ce ar fi altfcl,
din moment ce e fratele meu, si inca ce frate ? Acum de curind, cind m-a
cercetat, m-am bucurat tot asa de mult, fara sa-mi fi scazut afoctiunea
fata de el. O ! de nu s-ar mai intimpla niciodata sa ajung sa-mi uil de
rude si sa ma lupt cu cei apropiati ai mei ! In schimb, in suferintele melo
trupesti, pe linga care se adauga si destule dureri sufletesti, am privit
ca o mingiiere prezenta acestui om, iar scrisoarea, pe care mi-a adus-o
din partea Prea Sfintiei Tale, m-a umplut de bucurie 1 . Caci de mult timp
doream sa vina numai si numai pentru ca nu voiam sa se mareasca si
mai mult istoria intunecata a vrajbei dintre doua rude apropiate, vrajbu
urzita spre bucuria vrajmasilor nostri, spre supararea prietenilor si mai
ales a lui Dumnezeu, in timp ce Domnul ne-a cerut sa ne iubim inlro
noi, ca semn ca sintem ucenicii Lui 2 . De aceea, raspunzindu-ti, ma simt
indatorat sa te rog sa inalti rugaciuni pentru noi, iar pe viitor sa por|i
grija de mine ca de o ruda apropiata ce-^i sint.
Cit despre evenimentele care se petrec acum si pe care din pricina
nestiintei mele nu le pot in^elege, m-am hotarit sa socot ca adevarat
cam ceea ce vei binevoi sa-mi infatisezi.
Dar ar trebui sa rinduim sa ne intilnim intr-un loc anumit si la a
data precisa, pentru a rindui si restul problemelor. A$a incit daca vei
vrea intr-adevar sa cobori pina la nevrednicia mea sa-mi impartasesti
vreo vorba in acest sens, fie numai mie, fie si in prezenta altora, voi
asculta, pentru ca m-am hotariti odata pentru totdeauna, sa te servesc
1. Epistola nr. 60 confirms primirea unui raspuns de Jmpacare din partea un-
chiului. Sf. Vasile recunoajte totodata ca a fost prea dur fata de fratele lui. In alto
dou8 epistole (nr. 170, 171), nu va mai vorbi despre «naivitatea», ci despre «nevino-
vfi(ia» SfSntulul Grigorie.
2. loan 13, 35.
230 ' WrlNTUl. VAiilLK CEL MAKE
cu dragoste si sS fac in toato privintele ceea ce imi vei scrie, spre ma-
rirea lui Dumnezeu.
Cit despre Prea Cucernicul fratele meu, eu n-am vrut sa-1 silesc
sS-mi spuna nimic prin viu grai, pentru ca pinS in clipa aceea vorba lui
n-a fost confirmata de fapta 3 .
EPISTOLA 61
Catre Atanasie,
episcopul Alexandriei
ScrisS In anul 371
Am citit epistola Cuviosiei Tale, in care exprimi supararea pentru
atitudinea acestui barbat fatal, guvernatorul Libiei 1 . $i am deplins chiar
si patria noastrS, care e mama si educatoarea unor astfel de nenoro-
ciri, dar am deplins si vecina noastra Libia, care gusta si ea din relele
noastre deosebite, ca una careia i-a fost harazit acum un barbat cu suflet
de fiara, care se traduce prin cruzime si desfrinare. Asa era si intelep-
ciunea despre care se spune la Ecclesiast : «vai tie, cetate, al carei im-
pfirat este tinar — si ceea ce e si mai rau — - boierii tai nu maninca de
seara» 2 , ci se intind la desfriu pina spre amiaza, atacind nebuneste si pe
sotiile altora mai grosolan decit dobitoacele. Pe un astfel de om il as-
teaptS biciul dreptului judecator, ca sa-1 masoare cu aceeasi masura cu
care a asuprit el pe sfintii Lui.
Din epistola Cuviosiei Tale s-a facut cunoscut si in Biserica noastra
cS toti va trebui sa ne ferim de acel om si sa nu avem comun cu el nici
foe, nici apa si nici adapost, daca o osinda comuna si unanima ar mai
putea fi de vreun folos unor oameni atit de bolnavi sufleteste. Ca sa se
vadS caracterul lui nelegiuit e destul sa se citeasca in toate tmuturile
epistola Ta. In orice caz eu nu ma voi lasa sa nu le-o arat tuturora, atit
rudelor, cit si strainilor. Oricum, chiar daca pedepsele nu-1 ating curind,
ca pe Faraon, cindva, mai tirziu, tot ii va veni o grea si dureroasa
pedeapsS.
3. Aluzie la stratagema «falselor» scrisori.
1. Aceasta e prima dintre scrisorile trimise «Parintelui Ortodoxiei», Sfintului
Atanasie eel Mare, pe care Sfintul Vasile voia sa-1 clstige pentru planul lui general
de combatere a arianismului. Din epistola se desprinde curajul deosebit al Sf. Vasile,
denm de modul in care va infrunta pe prefectul Modestos. Tonul si mai indraznet al
scrisorii provine si din faptul ca guvernatorul Libiei, care se dovedeste a fi si el
un iiprh) sprijinitor al aricnilor, era de origine tocmai din Capadochia.
2. 'V.ccl. 10, 10 (ed. 1914).
SCH1SORI
231
EPISTOLA 62
Catre Biserlca din Parnassos
ScrisS In anul 371
Urmind vechiului obicei, care s-a incet&tenit in urma unei indelun-
gate aplicari, si dovedindu-va dragoste intru Dumnezeu, pe care v-o
aducem ca pe o dovada de rod al Duhului, cercetam pe Cuviosiile Voas-
tre, cu aceasta scrisoare, luind parte cu voi impreuna la mihnirea care
v-a lovit si in ingrijorarea pentru lucrurile care va stau in fata.
Cit despre cele care Va mihnesc, zicem numai atita ca e un prilej
de a lua seama la poruncile Apostolului si «sa nu va intristam, ca si cei
ce n-au nadejde» 1 , dar nici sa nu aratam nesimtire pentru tot ce se in-
tfmpla, ci, dimpotriva, si noi sa luam parte la pierderea care s-a abatut
asupra-ne, sa nu ne clatinam din pricina tristetii, ci sa fericim pe pastor
pentru sfirsitul pe care 1-a avut, parasind viata la batrinete inaintata si
plecind sa se odihneasca in cea mai inalta cinste pe care o poate da
Dumnezeu.
Incolo, n-avem decit sa va sfatuim ca se cade ca, lasind la o parte
orice intristare, sa dobinditi stapinire de sine si sa luati asupra Voastra
grija de treburile Bisericii, incit Bunul Dumnezeu sa poarte de grija de
turma Lui si sa va dea pastor dupa dorinta Lui, ca sa Va pasca cu in-
telepciune 2 .
EPISTOLA 63
Catre guvernatorul Neocezareei 1
ScrisS in anul 371
«Pe barbatul in^elept, daca ar locui intr-o tara indepartata si chiar
daca ochii mei nu 1-ar vedea niciodata, tot prieten 1-as socoti», asa spu-
nea tragedianul Euripide. lata de ce, daca zicem ca sintem prieteni si
cunoscuti unul cu altul, cu toate ca inca nu stiu sa ne fi intilnit fata
catre fata, pentru a ma fi bucurat sa cunosc pe un dregator de atit de
1. / Tes. 4, 13.
2. A?ezat pe malul riului Halis, ora$ul Parnassos (din eparhia Capadochiei) si-a
pierdut pastoral, pentru care Sf. Vasile li mlnglie, Indrumindu-i sa fie cu grija sa-si
aleaga un episcop ortodox, opunindu-se arienilor care fac presiuni ca sa-si puna
unul de al lor. Banuielile ierarhului s-au implinit in persoana lui Ipsis, care, dupa
scurt timp, in a. 373 a fost detronat tot de arieni, fiind inlocuit cu Ecdicos.
1. Fara sa linguseasca, dar cu multa eleganta la scris, precum si cu multa con-
descendenta fata de mai-marii zilei, Sf. Vasile prezinta in epistola aceasta un model
al genului. Roprezentind drept motto un vers din Euripide (Fragmente, ed. Naurk,
ni". 902), in legatura cu prietenul care, chiar daca e departe (la Neocczareea), tot
piicton ramine, ierarhul nostru felicita pe noul guvernator cu ocazia instalarii lui.
232 ' arlNTUt, vajhl,k ckl mark
mare prostigiu, To rog sa nu socoti aceste cuvinte ale mele dropt lingu-
sin\ Avem oricum ca mijlocitor al prieteniei noastre renumolo, care
proclama cu glas tare vredniciiie Domniei Tale fnaintea tuturor oame-
nilor. Oricum, dupa ce am ajuns sa cunosc pe prea vrednicul Elpidios-,
aveam credinta ca Te cunosc tot asa de bine si pe Dumneata si ma simt
cucerit cu totul, ca si cind Te-as fi vizitat de multe ori si ca si cind o
lunga experienta a vietii m-ar fi ajutat sa-ti cunosc de mult calitatile
exceptionale pe care le ai. Omul amintit — Elpidios — n-a incetat sa-ti
clcscrie, una cite una, calitatfle cu care esti impodobit : marinimia sufle-
tului, distinctia sentimentelor, blindetea manierelor, experienta vietii,
judecata pStrunzatoare, seriozitatea gindirii, voiosia temperata, puterea
cuvintului si toate pe care le-a enumerat cind a stat de vorba cu mine,
dar' pe care eu nu le pot insira fara sa lungesc peste masura textul epis-
lolei. Oricum, am putea oare sa nu avem drag un astfel de om ? Cum
m-as putea opri sa nu-mi arat prin strigate de bucurie emotia sufletului
mcu ? Primeste, dar, prea onorate domn, salutul ce ti se infatiseaza. ca
o expresie a unei prietenii adevarate si sincere, caci felul meu de a fi
o departe de orice lingusire slugarnica. Inscrie numele meu intre prie-
teni, iar prin scrisori mai dese fa-ma sa-ti cunosc si fiinta, mingiindu-ma
chiar si pentru ca nu Te avem fata catre fata.
EPISTOLA 64
Catre Hesichios 1
ScrisS in anal 371
Multe erau, inca de la inceput, cele care ma legau de vrednicia Ta r
indeosebi dragostea noastra comuna fata de invatatura care a fost ras-
pindita in mai multe locuri de catre cei care o stiu din experienta, pre-
cu'n si vechea noastra prietenie cu acel minunat b§rbat care este Te-
rent'.u. Dar cind a sosit eel care este in toate privintele eel mai bun si
care-i eel mai vrednic de titlul de prieten, prea cinstitul frate Elpidios,
si cind a descris amanuntit toate calitatile Tale nobile (pentru ca !n-
2. Fost guvcrnator in Neocezareea, Elpidios a fost transferat ca asesor al lui
Thcraios in capitala Capadochiei.
1. Hesihios, fost coleg de scoala al SfSntului Vasile, ajuns acum mare dregator
tmparatesc, era atit de mult apreciat chiar si de o ruda a imparatului (comitele
Tercntiu, adeseori pomenit in aceste scrisori (ep. 99, 105, 214, 215, 216) si de gu-
vcrnatorul adjunct al Capadochiei, Elpidios (ep. 63, 78, 231), tacit e invitat sa cultive
( ortspondenta prieteneasca. E intr-adevar uimitor ce tact si cit5 deschidere sufle-
tcusca a dovedit acest ierarh pina si in cercurile cele mai neasteptate ale societStii
( ontemporane lui.
■CR18URI 233
1r-<idev<"ir « si col mhl capabil de a deosebi virtutea omului 91 s-o caracte-
rizeze prin c uvinte), el a aprins in mine o dorinta atit de mare fata de
Dorrnia Ta, incit Imi exprim dorinta de a Te vedea cindva in vechiul
noslru camin, pentru ca s& ne desfatam de calitStile Tale, nu numai prin
auzite, ci si prin cunoastere personals.
EPISTOLA 65
Catre Atarvios J
anul 371
Care va fi sfirsitul tacerii, daca eu, provocindu-ma, la vechimea
virstei, astept sa incepi Tu eel dintii cu salutarile, pe cind dragostoa Ta
dorc^te sa staruie si mai multa vreme intr-o decizie pagubitoare de <i
nu intra in comuniune ?
Incit ma priveste, socotind ca atunci cind e vorba de iubiro o in-
fringere valoreaza cit o biruinta, marturisesc ca in aceasta lupta a Ta
Gu recunosc ca ai dreptate sa crezi ca"m-ai biruit, asa incit inccp sa
Scriu eu eel dintii, pentru ca stiu ca «dragostea toate le nadajduiostc,
toate le rabda», «nu cauta ale sale» si pentru aceasta «niciodatS nu
cade» 2 . Cfici eel ce se pleaca din dragoste inaintea aproapelui, acela
hu e deloc de dispretuit. Asa incit si Tu, aratind de acum inainte prima
foada a Duhului : iubirea, sa inlaturi tonul posomorit al oamenilor mi-
niosi, pe care-1 arati fa^a de mine, prin tScerea Ta, si sa-ti sadesti in
itiima veselie si pace fata de fratii tai de aceeasi credinta, precum si
silinta si grija pentru buna pastrare a Bisericilor Domnului. Caci tro-
buie stiut ca daca nu preluSm asupra noastra lupta pentru Biserici, la fol
cu cea pe care o au cei care se impotrivesc invataturii ortodoxe, ca sa-i
doborim si sa-i nimicim cu totul pe vrajmasi, nici o piedica nu va mai
sta in calea pieirii adevarului dupa ce acesta va fi biruit de cei r&i.
De aceea, sa ne angajam si noi sa-i osindim cumva, intrucit nici noi
n-am aratat o grija sporita pentru unirea Bisericilor cu toata silinta si
neintirzierea, pentru buna intelegere dintre noi si pentru impacarea voin-
telor fiecarora.
Te rog, asadar, sa-ti indepartezi din suflet orice gind ca n-ar mai fi
nevoi'e sa mai pastram comuniune cu altii.
1. Aceasta ciudata persoana, Atarvios, episcop al Neocezareii, era rudenic cu
5f. Vasile, dar va face mult singe rau marelui arhiepiscop, care voia sS impace pe
Drtodocsi cu arienii (A se vedea epistolele 59 si 60). In realitate Atarvios se va arat&
uusmSnos pina la capSt (vezi epistolele 204, 207, 210 etc.). OricitS bunavointa )i
•irfita nepotul, unchiul nu voia sa cedeze.
2. I Cor. 13, 5j 7 1 8.
'JM •WNTUJ. VASILK CKL MARK
Ca sfi tc rupa pe Tine insufi de leg&tura cu fratii nu-i o insusiro a
omului care tr3ie§te dupfi principiul dragostei si care zice cS implineste
porunca lui Hristos. Buna Ta intense sa nu uite si aceea cS nenorocirea
r&zboiului ne da tircoale si-si va putea face uneori aparifia $i la uoi,
•daca" impreunS cu alpli nu ne vom impotrivi atacurilor lui si nu vom
gfisi si noi oameni care sa ia parte la durerea noastrS, pentru cS in vre-
mea veseliei noastre ne-am adus si noi partea de contribute la ajuto-
-rarea celor nedreptatifi.
EPISTOLA 66
Catre Atanasie, episcop al Alexandriei
ScrisS In annl 371
I
Nu cred ca exista cineva, pe care sa-1 doara atit de mult ca pe
Cuvio?ia Ta situatia plina de tulburari in care se afla Biserica cre§tina,
pentru ca, fScind comparatie intre ceea ce a fost altadata §i ceea ce
•este acum, singura Fratia Ta poti aprecia cit e de profunda schimbarea
care s-a produs, a$a incit sa poti trage concluzia ca daca lucrurile se
vor inrSuta^i si mai mult, atunci in scurta vreme nimic nu va mai putea
opri Biserica sa se transforme in asezamint cu totul strain de chemarea
ei *. Am stat adeseori si m-am gindit asa : Daca mie mi se pare ca tre-
burile merg atit de mizerabil, oare ce fel de pareri isi va fi facut unul
care cunoaste din proprie experienta buna rinduiala de altadata si armo-
nia dintre Biserici in privinta problemelor de credinta ?
$i fiindcS tocmai Prea Sfintia Ta a fost atins in chipul eel mai greu
de loviturile acestea, cred ca si partea cea mai mare de ajutor pentru
imbunStatirea situatiei Bisericii tot de la intelepciunea Ta trebuie s-o
asteptSm.
1. Se stie ca in sinodul tinut in Alexandria in anul 362 s-a stabilit o formula
de impacare intre episcopii crestini, in sensul formulei «o fiinta in trei ipostaze»
ijl ca, chiar daca nu se recunoaste formal expresia «de o fiintap, e primit in comu-
niune oricine accepts divinitatea lui Hristos. Tot asa se stie ca la inceput episcopul
Meletie al Antiohiei semnase o formula semiariana, dar ca pe urma a revenit la
crodinta niceana. Din pacate, intre timp, in Antiohia s-a creat o schisma care va
dura de peste 30 de ani. A fost o mare durere faptul ca Sf. Atanasie, marele campion
al ortodoxiei, intervenind in problema Antiohiei n-a reusit sa obtina nici un rezultat.
Sf. Vasile preia si el stafeta de la Sf. Atanasie cautind sa ajute la lichidarea schismei
antlohicne. Era firesc s5 spuna ca eel mai greu e faptul ca s-au dezbinat ierarhii
lJisericil. Iipistolele 66 — 69 au mai fost traduse si de Pr. N. Petrescu (Mitropolia
llunatului, 1979, p. 636—642).
aCRMORt 23.0
In ce mfl private, dupa cite mfi ajutft puterea mintii de a Intelege
lucrurile, eu am ajuns de multa vreme la concluzia ca pentru Bisericilo
noastre singura scSpare ar fi dacS si episcopii apuseni 2 ar fi de aceeasi
parere cu noi. Daca ar arata macar atita intelegere fata de altarele
noastre cita au dovedit-o macar citorva din cei ce au raspindit invata-
turi eretice in Apus, cred ca ne-ar fi de mare folos tuturora, in primul
rind, pentru ca cei de la cirma statului tin seama de parerile celor multi,
iar in al doilea rind, ca multimile ne vor urma in acest caz f3ra ezitare.
Si cine oare ar fi mai potrivit sa duca la indeplinire acest lucru daca
nu intelepciunea Prea Sfintiei Tale ? Cine altul ar putea patrunde lucru-
rile mai adinc si sa ne spuna ce ar fi de f8cut ? Cine ar fi mai destoinic sa
puna lucrurile in actiune ? A mai aratat cineva intelegere atit de mare
fata de durerile fratilor ? Cine-i mai respectat in intreg Apusul decit c3-
Tuntetele Prea Sfintiei Tale ? Mai lasa inca o data drept mostenire noua
celor muritori amintirea nobilului suflet pe care-1 ai, Prea Sfintite ! Impo-
dobeste cu inca una din miile de lupte, pe care le-ai dat pentru apararea
dreptei credinte ! Trimite la episcopii apuseni citiva delegati incercati din
Biserica Prea Sfintiei Tale, descrie-le starile apasatoare de la noi, propu-
ne-le vreo cale de scapare, fii un nou Samuil pentru mintuirea Bisericilor
crestine, impartaseste soarta popoarelor napastuite, ofera-le conditii
demne de pacificare, implora harul lui Dumnezeu, doar, doar, se va in-
dura sa trimita Bisericii un semn de pace. Stiu ca scrisorile mele nu pot
fi in stare sa-ti dea ultimul sfat pentru o cauza atit de mareata. Dar, pe de
alta parte, mai stiu ca nici nu ai nevoie de altcineva care sa te imbar-
bateze, dupa cum nici luptatorii cei mai curajosi nu asteapta aplauzele
copiilor. Caci nu ne gindim sa dam lectii unui nestiutor, ci vrem doar
sa-ti impintenim rivna ca sa pui lucrurile in miscare.
II
De altfel, si in celelalte probleme ale Orientului iti va fi de mare
folos sa colaborezi cu mai multi, iar in aceasta privinta va trebui sa
a§tepti pe cei din Apus. Dar in primul rind e limpede ca reglementarea
Situatiei din Biserica Antiohiei atirna tot de puterea de evlavie a Prea
Sfintiei Tale : in masura in care vei reusi sa tratezi pe unii cuingaduinta,
iar pe altii sa-i indemni la liniste, in aceeasi masura vei reusi ca pina
la urma sa readuci prin buna intelegere vigoarea de alta data a Bisericii.
Caci stii mai bine decit oricare altul ca, dupa pilda celor mai intelepti
doctori, cind e vorba de a aduce vindecareB, atunci trebuie sa incepi
2. Planul Sf. Vasile tintea intr-acolo ca prin mijlocirea Sf. Atanasie sa se recu-
noasca in Antiohia, ca episcop canonic, Meletie, eliminindu-se Paulin care era recu-
noscut de apuseni.
236 SFINTUL VASILE CEL, MARE
mai intii de la madularele de prima importanta. Or, dintre Bisericile
lumii, care alta ar fi mai insemnata decit cea a Antiohiei ? Indata ce in
aceasta biserica se va fi reintrodus buna intelegere, nimic nu va mai
putea impiedica Biserica, odata ce capul ei s-a insanatosit, sa ajunga
la insanatosirea intregului ei trup. Numai ca, intr-adevar, metehnele din
Biserica Antiohiei au nevoie de toata intelepciunea si intelegerea evan-
ghelica a Prea Sfint,iei Tale, pentru ca ea-i dezbinata nu numai din pri-
cina ereticilor, ci e macinata si de alte grupari crestine 3 . Iar reunifi-
carea acestor partide si stringerea lor din nou intr-un corp compact o
poate face numai Acela care prin puterea Lui neinteleasa poate face sa
creasca din nou nervi si carne chiar si pe niste oase uscate 4 . Intr-adevar,
mari lucruri savirseste Dumnezeu prin cei care sint vrednici de El.
NSdajduim, asadar, ca si aici rezolvarea unor probleme atiit de
grele cade tot in sarcina genialitatii Tale, linistind poporul tulburat si
alungind dihonia dezbinarii dintre ei prin aducerea tuturor la dragoste
frajeasca si prin reintronarea disciplinei bisericesti.
EPISTOLA 67
Catre Atanasie,
episcopul Alexandriei
ScrisS in anul 371
In scrisoarea trecuta am crezut ca-i suficient daca spun Prea Sfin-
tiei Tale ca toata acea parte din poporul Antiohiei, care a pasitrat inca
invatatura ortodoxa, trebuie sa fie indrumata la unire si infelegere, ur-
mind astfel ca toti cei care au fost pina acum despartiti sa caute sa se
uneasca laolalta si sa recunoasca de singur conducator pe prea iubitul
nostru episcop Meletie x . In acest scop, intrucit si diaconul nostru Do-
rotei 2 — care fusese utilizat in acest sens atit ca sol catre apuseni, cit
si catre Meletie — mi-a cerut sa-mi expun si eu cit mai deschis punctul
meu de vedere in aceasta problema ; am socotit necesar sa subliniez
ca in intreg Rasaritul 3 , Meletie este persoana cea mai bine vazuta, cu
3. In toate cele ?ase epistole adresate Sfintului Atanasie (nr. 61, 66, 67, 69, 80,
82) ca $i in alte doua (nr. 132 $i 266) trimise urma^ilor Sfintului Atanasie, care in-
chidea ochii la 3 mai 373, Sfintul Vasile urmarise acelasi scop : de a obUne unanimi-
tatea episcopilor rasariteni si apuseni pentru rezolvarea schismei antiohiene.
4. Iez. 37, 8.
1. In epistola 66 Sfintul Vasile a precizat planul de lucru al punerii de acord a
episcopilor rasariteni si apuseni, in legatura cu schisma Antiohiei.
2. Din epistola 66 reiese ca presbiterul Dorotei s-a Snfatisat inaintea Sfintului
Atanasie si i-a cerut sa vina la Antiohia sa actioneze in acest sens. Dorotei era antio-
hian si a fScut servicdi de legatura atit cu Atanasie, cit si cu papa Damasus.
3. Adica Asia Mica, Siria si Palestina.
SCEISORI 237
care ma aflu in comuniune si doresc in tot chipul sa-1 vSd conducind
treburile Bisericii lui Dumnezeu din Antiohia, pentru ca este ireprosabil
In credinta 4 , iar in conduita lui morala nimeni nu i se poate asemana.
De aceea putem spune ca el este de fapt un fel de intiistatator al intre-
gului <trup al Bisericii, pe cind celelalte grupari sint doar niste madu-
lare rupte din acest trup.
De aceea e nevoie si, in acelasi timp, de dorit, in toate privintele,
sa unim in jurul acestui barbat pe toti ceilalti, asa cum piraiele mici
se aduna in riuri mari. Pentru celelalte tabere, sa se procedeze cu tactul
necesar pentru ca sa poata fi ci^tigati §i ei, si astfel sa se infrateasca
tot poporul in chipul in care va gasi de folos intelepciunea Ta in urma
cunoscutei experience si rivne de care ai dat de atitea ori dovada.
Desigur nu va scapa neintrecutei Tale intelepciuni nici faptul ca
si apusenii de aceea§i credinta accepts aceleasi pareri, dupa cum mar-
turise?te si epistola pe care ne-a adus-o fericitul Silvan 5 .
EPISTOLA 68
Catre Meletie,
episcopul Antiohiei
anul 371
Am voit, pina acum, sa re^in pe linga mine pe preaevlaviosul frate
Dorotei, subdiaconul, pentru ca trimitindu-1 abia dupa ce vom fi ispravit
lucrarea noastra, sa facem cunoscut prin el, in amanuntime, Cuviosiei
Tale rezultatul lucrarilor. Intrucit le-am tot aminat de pe o zi pe alta, s-a
pierdut multa vreme iar acum nemaiavind alta iesire din incurcatura,
mi-a venit o idee despre ce anume ar fi de facut si am trimis pe numitul
barbat sa caute pe Cuviosia Ta §i sa-ti raporteze verbal totul, prezen-
tind $i parerea mea, asa incit daca ideile noastre vor parea folositoare,
sa se puna repede in lucrare de Cuvio§ia Ta x .
Vorbind cit mai pe scurt, la noi s-a incetatenit parerea ca fratele
Dorotei sa mearga pina la Roma, ca sa indemne pe unii din Italia sa ne
viziteze, venind pe mare, aceasta ca sa nu se intilneasca cu cei care
eventual i-ar fi putut impiedica. Pentru ca am inteles ca cei puternici
4. Du^manii lui au contestat ortodoxia lui Meletie.
5. Din pacate nu s-a fructificat acest gind de a fi recunoscut Meletie titular, si
Paulin sa ramina doar onorific. Apusenii au susfinut mereu pe Paulin.
1. Rezolvarea schismei din Antiohia a fost unul din planurile cele mai statornice
ale activitatii marelui ierarh capadochian. Se gindea la convocarea unui sinod general,
ori macar ]a aducerea la unison, prin corespondenfa, a parerilor celor mai impor-
tant! ierarhi contemporani. Acest plan reiese clar din aceasta epistola. Tot pentru
acest plan s-a adresat el si Sfintului Atanasie de Alexandria, Sfintului Eusebiu de
Samosata, episcopilor apuseni, inclusiv papei din Roma.
238 SFINTUL VASILE CEL MARE
de pe linga Curtea imparateascS nu vor si nu pot sa cistige interesul
imparatului pentru cei exilati 2 , ci socot ca ar fi un cistig sa nu vina
acestia, ca nu cumva sa se produca ceva mai rau pentru Biserici. Daca,
asadar, parerea aceasta pare a fi socotita folositoare si de intelepciu-
ciunea Ta, V-as ruga sa intocmiti epistole si sa redactati memorii in
legatura cu care probleme si cu cine anume sa discute. Iar ca sa aiba
valoare epistolele sa introduce^ oricum si numele aderentilor vostri,
chiar daca acestia nu sint de fata.
Aici aceste lucruri nu sint inca sigure, pentru ca a venit si un
oarecare Evipios, dar acesta inca nu si-a dat pe fata parerile. In orice
caz ameninta cu intrunirea aderentilor atit din Tetrapolia Armeniei, cit
si din Cilicia 3 .
EPISTOLA 69
Catre Atanasie,
episcopul Alexandriei
ScrisS in toamna anului 371
I
Parerea pe care o am de multa vreme despre Prea Sfintia Ta se
confirma cu fiecare zi, ba pot spune ca prestigiul ei creste tot mai mult,
dupa cum o dovedesc ultimele fapte. Caci in vreme ce majoritatea epis-
copilor se multumesc sa poarte de grija doar de problemele lor, Prea
Sfintia Ta nu Te declari multumit numai cu atita, ci porti grija si de
toate celelalte Biserici, indeosebi de cele pentru care Te-a incredintat
Bunul Dumnezeu. Caci iata, nu pierzi nici o ocazle de a discuta, de a
indemna, de a trimite scrisori care sa aduca noi propuneri. Asa se face
ca am primit si noi deunazi pe Prea Cucernicul frate Petru, trimis de
obstea clerului de la Voi, ale carui planuri le-am aflat de bune, ca unele
care tmtesc — potrivit indrumarilor ce le-ai dat — la impacarea gru-
parilor contrare.
Intrucit as vrea sa vin si eu cu unele propuneri privitoare la
aceasta actiune, am crezut ca eel mai potrivit lucru ar fi ca toate Bi-
sericile sa recurga la sfaturile in^elepte ale Prea Sfintiei Tale si sa fii
conducatorul nostru al tuturor, sfetnic si indrumator la toate. In acest
inteles am trimis, iata a treia oara, la Prea Sfintia Ta pe fratele Do-
rotei 1 , diacon, provenit din Biserdca Prea Sfintitului Meletie, caci e om
2. Imparatul Valens (364 — 378), patimas arian, nu aproba eliberarea episcopilor
ortodoc$i exila{i.
3. Planul acestora era sa contracareze initiativele Sf. Vasile.
1. Scrisa in continuare cu epistola 67, Sflntul Vasile tine sa precizeze ca preotul
Dorotei a fost trimis de trei ori pina acum, rugindu-1 pe Sf. Atanasie sa mijloceasca
pe linga episcopii apuseni pentru ridicarea schismei din Antiohia.
8CRISORI 239
plin de rivna sfinta pentru dreapta credint,a si plin de dorint,a de a ve-
dea iarasi pacea in Bisericile noastre, pentru ca, urrriind sfatturile Prea
Sfintiei Tale, (pe care singur esti in stare sa le dai, atit in virtutea virs-
tei, cit si a bogatei experience si a darului de condueere primit de la
Duhul Sfint in masura mai mare decit oricare altul) sa se puna in apli-
care planul comun de actiune.
Sint convins ca-1 vei primi pe acest sol cu bucurie si-1 vei vedea
cu dragoste, intarindu-1 cu puterea rugaciunilor Tale si prevazindu-1 cu
scrisori de drum, ba poate ii vei da si cifiva insot,itori dibaci, care sa-1
calauzeasca pe drumuri sigure. Am mai gasit de cuviinta, totodata, sa
in$tiint,am $i pe episcopul Romei, ca sa acorde atentie cauzei noastre si
sS-si exprime si punctul sau de vedere, trimitindu-ne, in acest sens, si
o delegatie cu o hotarire generala sinodala, cu alte cuvinte sa ia el in
miini problema si sa aleaga oamenii in stare sa suporte greutatile dru-
mnlui, distinsi in blinde^e si in statornicie de caracter, spre a putea in-
drepta pe aceia dintre ai nostri care s-au ratacit. Dar totodata ei vor
trebui sa aiba atita dibacie la cuvint si atita putere de convingere cit
$i intreg dosarul celor discutate la sinodul semiarian de la Rimini 2 ,
pentru ca sa se poata anula ceea ce s-a facut acolo prin sila. Bine ar
fi ca acei delegati sa cSlatoreasca pe mare, fara ca sa faca zgomot si
Bra ca sa prinda de veste dusmanii pacii.
II
Ci|iva dintre episcopii frumtasi de la noi cer un lucru de folos r
anume ca apusenii sa osindeasca si ei erezia lui Marcel (de Ancira,
n.tr.) 3 , ca primejdioasa, stricatoare si straina de credinj;a cea sanatoasa.
Pina acum, in toate scrisorile pe care le trimit, ei au blestemat doar
numeie urgisitului Arie, pe care nu s-au obosit sa-1 scoata din Biserici f
pe cind impotriva lui Marcel (care afiseaza o erezie tocmai contrara,
hulincl insasi existen^a divina, a «unuia nascut Fiul lui Dumnezeu «si
folosincl gresit expresia «Cuvintul»), se pare ca apusenii n-au exprimat
inca nici o critica.
Intr-adevar Marcel crede ca sub titlul de «Cel Unul-Nascut» s-a
dat nume Cuvintului, Care a venit in lume ca o necesitate «la pli-
nirea vremii», dar Care apoi S-a intors din nou in locasurile de
2. La Sinodul din Rimini din anul 359 au luat parte numai episcopi ortodocsi din
Apus. Dar fiindca n-au putut fi de fata marii susjinatori ai crezului nicean, pe care
imparatul Constan(iu fi surghiunise, cind delegafii Bisericilor orientale au ajuns la
Constantinopol au fost forta^i sa accepte deciziile partidei semiariene asa cum au
fost ele formulate la sinodul din Nike (in Tracia). Presiunile imparatului au silit pe
ccilalii participant! de la Rimini sa semneze si ei formula semi-ariana.
3. Se stie ca Marcel de Ancira a fost la inceput un mare admirator al crezului
dm Niceea. Mai tirziu el a cazut in ratacirea extrema, sabeliana, ca si ucenicul sau
Fotin de Sirmium.
: 240 SFlNTUL VASILE CEL MARK
unde iesise, aceasta pentru ca «E1 n-a existat nioi inainte de iesirea din
fiinta Tatalui si nu exista nici dupa reintoarcerea Lui acolo. O dovada
•despre aceasta invatatura nebuna sint cartile pe care le-a lasat si din
care se pastreaza citeva si la noi. Pe fata se pare, insa, ca Marcel n-a
fost osindit, cu toate ca persists vina ca 1-au primit in comuniunea Bi-
sericii, poate pentru ca la inceput nu cunosteau starea de fapt a lucruri-
lor. Situajia de azi cere, insa, ca apusenii sa treaca si pe Marcel la locul
cuvenit 4 , pentru ca cei nevinovati, care n-au prilejul, dar care vor sa
poata trece de partea Prea Sfintiei Tale si care sovaiesc in credinta, sa
vada limpede cu totii ca, de acum incolo, ii recunoastem ca fiind de o
credinta cu noi, caci nu lupctam orbecaind ca noaptea, cind nu se pot
-deosebi prietenii de dusmani. Va rugam, asadar, sa trimiteti pe diaconul
amintit cu prima ocazie, pentru ca macar anul viitor sa se realizeze
macar o parte din ceea ce dorim.
Lucrul pe care-1 cunosti, fara ca sa ti-1 mai spunem, si de care Te
rugam sa te ingrijesti este acesta : cind, cu vrerea lui Dumnezeu, vor
veni delegatii din Apus sa nu ingadui sa se mai continue dezbinarea
Bisericii, ci sa aduni laolalta, pe toate caile, pe toti cei de o credinta,
pentru ca sa nu se faramiteze §i mai mult poporul nostru eel credin-
cios. Caci trebuie sa privim fara ezitare ca totul sa treaca pe planul al
doilea fata de tinta pacificarii, prima grija trebuind s-o avem fata de
Biserica din Antiohia, a carei grupare ortodoxa sa nu slabeasca si mai
tare, dezbinindu-se si pe motive personale. Te rog, dar, sa porti de grija
-de toate acestea si sa pui toti factorii in miscare pentru ca, pina la
sfirsit, sa se introneze iarasi pacea in Biserici.
EPISTOLA 70
Fara adresa, despre un sinod 1
ScrisS in anul 371
Innoirea legilor dragostei si ale pacii de altadata propovaduite de
Sf. Parinti, acest dar ceresc si mintuitor, pe care ni 1-a lasat Hristos,
dar care s-a vestejit in ultimul timp, iata un lucru pe atit de necesar
si folositor despre care stim bine ca va placea si inimii Tale atit de iu-
bitoare de Hristos.
4. In duplicitatea cu care s-au aratat ?i prin amestecul necanonic in Antiohia
(unde au hirotonit pe Paulin in locul Sf. Meletie), iata acum o altfi duplicitate a epis-
copului Romei i?i a celor apuseni : faptul ca de?i eretic, Marcel de Ancira era socotit
de ei ca ortodox.
1. De$i in manuscris epistola n-are destinatar, totu$i locul precum si continutul
legat de persoana lui Atanasie ?i de ideea de a mijloci prin intermediul episcopilor
apuseni pentru clarificarea schismei din Antiohia, ne due cu gindul spre papa Da-
masus, caruia i s-a cerut si in epist. 69 convocarea unui sinod in acest sens.
scrisori 241
Intr-adevar, ce-ar fi mai placut decit sa vezi uniti in acelasi trup
al lui Hristos oamenii pe care-i despart atit de mari distante geografice,
care, insa, colaboreaza intre ei in intelegere prin lucrarea dragostei ?
Prea Cinstite Parinte, aproape intreg Orientul (si prin Orient inteleg
tinuturile din Egipt pina in Iliric), e bintuit si zguduit de o puternica
furtuna din pricina ereziei semanate altadata de acel dusman al
adevarului, care a fost Arie, dar care iarasi se ridica acum fara rusine
din radacinile lui amare si produce niste roade catastrofale. De acum
erezia a ajuns sa domine, pentru ca din aproape toate eparhiile repre-
lentantii de seama ai dreptei credinte au fost alungati din Biserici prin
denunturi si amenintari, iar la putere au ajuns acum cei care terori-
xeaza constiint.ele crestinilor de rind. Singura scapare din aceste neno-
rociri o vedem in vizita binevoitoare a Prea Sfintiei Tale.
Totdeauna in trecut ne-a mingiiat dragostea Voastra deosebita si
sufletele noastre s-au reconfortat pentru o vreme prin stirea plina de
bucurie ca ne veti vizita. Dar in clipa cind am pierdut aceasta spe-
ranta, nemaiavind rabdare, am ajuns la ideea de a Va cere, prin
aceasta scrisoare, sa ne veniji in ajutor si sa trimiteti incoace pe unii
din cei care au aceleasi vederi ca si noi, fie pentru ca sa impace pe cei
dezbinati, fie ca sa readuca la impacare Bisericile lui Dumnezeu, fie
eel putin a identifica mai precis pe autorii tulburarilor, pentru ca pe
viitor sa stiti si Voi cu cine e bine sa stati in comuniune.
Incolo, noi nu cerem absolut nimic nou, ci numai ceea ce era
obisnuit si la fericitii iubitori de Dumnezeu de altadata, cit si la Voi.
Caci stim din tradifie, informindu-ne de la parintii pe care i-am intrebat
atit oral, cit si prin scrisoarea care se pastreaza inca la noi, ca Dio-
nisie, acest prea fericit episcop, care se distingea la Voi prin dreapta
credinta si prin alte virtuti, tinea contact prin scrisori cu Biserica Ceza-
reei 2 , mingiia prin scrisori pe parintii nostri si trimitea oameni sa ras-
cumpere cu bani pe fratii nostri 3 ajunsi in robie. Or acum imprejura-
rile sint si mai grele si mai intunecate, asa ca ne cer o intelegere si mai
mare. In fond, noi nu deplingem distrugerea unor constructii pamin-
testi, ci caderea in robie a Bisericilor. Nu mai e vorba de o robie tru-
peasca, ci ceea ce vedem zilnic implinindu-se de cei ce lupta pentru
biruinta ereziei e o adevarata robire a sufletelor. De aceea daca nu Va
veti ridica inca de acum ca sa ne veniti intr-ajutor, in scurta vreme
nu veti mai afla pe nimeni cui sa-i intindeti mina, pentru ca to\i vor
ajunge sa fie dominati de eretici.
2. Dionisie, episcopul Romei, a pastorit intre anii 258 — 268. Eusebiu de Cezareea,
Istoria bisericeasca, VII, 25.
3. E vorba de pustiirile facute de goti ?i de sciti. Sozomen, 1st. bis., II, 6.
M — Sflntul Vasile eel Mare
242 SFtNTUL VASILE CEL, MAKE
EPISTOLA 71
Catre Prietenul Grigorie (de Nazianz)
Scris3 In anal 371
I
Am primit scrisorile Cuviosiei Tale prin intermediul prea cucerni-
cului frate Elinios, care mi-a istorisit cu de-amanuntul si sincer tot ce
mi-ai dat sa injeleg si cred ca nu-i greu sa. ghicesti starea sufleteascS
ce m-a cuprins auzind de toate acestea *. Dar, intrucit dragostea ce-tf
port o socot a fi ceva mult mai mare decit orice suparare, am primit
tot ce mi s-a adus la cunostint,a in modul in care se cuvenea sa ma
rog Bunului Dumnezeu, ca nici in restul zilelor si ceasurilor vietii mele
sa nu-mi scada pretuirea pe care ti-o pastram si pina acum, intrucit nu
stiu sa-|i fi gresit cu nimic, nici putin, nici mai mult.
Iar daca unul sau altul se va fi mindrit cu aceea ca abia de curind a
inceput sa \ina rinduielile vietii crestine, venirea lui alaturea de mine
i-ar aduce o marire oarecare, inchipuindu-si lucruri pe care nu le-a
putut auzi si talmacind fapte pe care nu le-a in^eles, lucru care nu-i de
mirare. Dimpotriva e de mirare si straniu lucru ca-i dau ascultare pina
si cei mai de incredere dintre voi, fratilor, si, dupa cit se pare, nu nu-
mai ca asculta astfel de lucruri, ci incep 2 sa le si urmeze. Daca un
astfel de om a ajuns sa fie luat drept dascal, iar eu sint jertfa bataii
de joe, insemneaza ca vremile tulburi prin care trecem ne-au invStat
sa le intimpinam toate cu rabdare. Caci din pricina pacatelor noastre
ne-am obisnuit de multa vreme cu ticalosii mai rele si decit aceasta. Dar
daca eu n-am adus pina acum nici o marturie in legatura cu conceptia
mea despre Dumnezeu 3 , atunci n-o sa raspund nimic nici de asta data.
Pentru ca pe cei pe care nu i-a putut convinge atitudinea mea de atlta
amar de vreme, cum ar putea-o face oare o scurta scrisoare de-a mea ?
Caci purtarea mea de atita vreme e destula marturie, pe cind cele spuse
de calomniatorii mei nu trebuie privite decit ca flecareli. Oricum, insa,
1. Cind scria aceasta epistola Sf. Vasile era pus la grea incercare. Provincia
Capadochia era scindata in doua si sprijinirea episcopilor arieni se facea pe fata. El
insusi era amenintat cu exilul si cu confiscarea avutului.
2. Nu ni se da numele. Se pare ca eel vizat e Eustatiu de Sebasta.
3. Pare a fi o aluzie la invatatura despre divinitatea Duhului Sfint, pe care o
tagaduiau macedonienii. Sfintul Vasile se exprimase despre ea in chip «iconomicos»,
cerind sa se adopte formula uzitata la Botez. E drept c3 in lucrarea sa Despre Duhul
Stint, Sf. Vasile nu foloseste expresia «de o fiinta», dar in doua locuri din tratatul
Contra lui Eunomiu (III, 4 ; III, 5) el foloseste atributul «divin».
SCRISORI 243
data am ingaduit gurilor neinfrinate si inimilor nesimt,ite sa spuna ce
vor si am plecat cu placere urechile sa le ascultam, atunci nu numai
noi am fi cei care ne-am potrivi lor, ci si altii s-ar lua dupa noi 4 .
II
Pricina acestor lucruri sta in ceea ce de multa vreme te-am prevenit.
Acum sint dezamagit si tac pentru ca sa nu fac tulburare si mai mare.
Pentru ca daca noi am fi trait impreuna in spiritul vechii int,elegeri si
in conformiitate cu raspunderea pe care ne-am asumat-o fa^S de sfinta
Biserica, atunci n-am fi dat nici un prilej pentru astfel de birfeli.
Iar Tu daca crezi, lasa-i pe oamenii acestia in treaba lor si fa-mi
placerea si vino sa lucram impreuna in lupta care ne asteapta spre a
face de rusine pe dusmanul care s-a intrarmat impotriva noastrS. Chiar
si numai aratindu-te, le vei stavili acestora avintul si vei imprastia pe
cei care s-au legat sa rastoarne linistea imparatiei, cSci din darul pe care
ti 1-a dat Dumnezeu, le vei arata ca Tu esti conducatorul luptatorilor
nostri 5 , incbizind orice gura nelegiuita care graieste faradelege impo-
triva lui Dumnezeu. Daca acest lucru se va intimpla, atunci fapele vor
arata cine te va urma pe drumul eel bun si cine ezita si tradeaza, in
chip viclean, invatatura cea adevarata. Iar daca interesele Bisericii sint
tradate, atunci putin ma intereseaza sa mai conving prin vorbe pe oa-
rr.snii care ma pretuiesc atit cit ar putea pre^ui cei ce n-au inva^at nici-
odata sa se masoare cu ei insisi.
De altfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, in scurta vreme, calomniile
vor fi date pe fata prin marturia faptelor, din clipa in care simt ca vom
avea sa suferim incercari si mai grele 6 pentru cuvintul adevarului. Iar
daca acest lucru nu va avea loc, atunci tot vom ajunge sa fim alun-
ga^i din Biserica si din patrie. Daca nimic din toate acestea nu se va
intimpla, atunci judecata lui Hristos nu este departe. De aceea daca
doresti sa ne intilnim in interesul Bisericilor, sint gata sa-ti ies intru
intimpinare pina acolo unde doresti, iar daca ceri sa combat calom-
niile, apoi la asa ceva n-am vreme s& raspund.
4. Acuzele ar putea sa se refere si la Sf. Grigorie.
5. ll vor fi durut pe Sf. Vasile cuvintele de refuz rostite de Sf. Grigorie cu
ocazia hirotonirii «silnice» pentru Sasima «n-am sa iau armura» (epist. 48, Migne, P.G.
37, 100), totusi insistenta Sf. Vasile Isi va da roadele, mai tirziu.
6. Presimtire avuta de Sf. Vasile In Igatura cu amenintarile lui Modestos. Totusi
trebuie observat ca nici Imparatul n-a indraznit sa meargS prea departe in legatura
cu soarta Sfintului Vasile.
244 SFINTUL VASILE CEL MARE
EPISTOLA 72
Catre Hesichios 1
ScrisS In anul 371
Cunosc dragostea pe care o ai fata de mine si rivna de a face bine.
De aceea, trebuind sa linistesc pe prea doritul meu fiu Calistene, m-am
gindit cS daca ti-as impartasi si Tie grijile mele, mi-as duce si eu mai usor
la indeplinire treburile mele. Acest om a ajuns la suparare cu prea in-
vatatul Eustochios si supararea lui pare ca a venit pe buna dreptate.
Invinovateste pe slugile acestui Eustochios ca s-au purtat cu el cu prea
mare obraznicie si chiar nebuneste. li cerem drept aceea sa puna capat
supararii, sa inceteze cearta si sa ierte, multumindu-se cu frica pe care
a produs-o asupra acestor nesocotiti si chiar si asupra stapinilor.
In felul acesta va cistiga doua lucruri : fata de oameni un nume
bun, iar fata de Dumnezeu se va face bine placut. Chiar si Tu daca ai
ceva legaturi prietenesti cu acest om care-i acesta, iar celor pe care-i
cunosti in oras, in stare sa-1 aduca la tacere, impartaseste-le si lor
aceasta grija a mea, spunindu-le ca si colaborarea mea imi va face mare
bucurie.
Trimite inapoi pe diacon dupa ce-si va fi indeplinit lucrarea pen-
tru care a fost trimis. Cind oamenii se refugiaza la mine ma copleseste
rusinea ca nu le voi putea fi intru nimic de folos.
EPISTOLA 73
Catre Calistene x
ScrisS in anul 371
I
Am dat slava lui Dumnezeu cind am avut norocul sa citesc scn-
soarea vredniciei Tale, mai intii pentru ca mi-a venit o salutare din
partea unui barbat care tine sa ma cinsteasca (si eu dau mare impor-
tanta legaturilor cu personalitatile cele mai de vaza), iar in al doilea
rind, pentru frumoasele amintiri care ne leaga pe unul de celalalt. §i
1. Scrisoare tipic3 de Impaciuire. Hesichios ne este cunoscut si din epistola 64.
A se vedea si ep. 73.
1. E vorba de impaciuirea apiintita in ep. 72. Slugile lui Eustochios se vede
ca s-au ridicat cu injurii impotriva lui Calistene. Scena se va fi petrecut pe soseaua
din apropiere de Sasima. Oamenii trebuiau pedepsiji, pentru ca nu mai voiau sa con-
tinue lucrul. Se pare ca si Calistene va fi avut vina in calitatea lui de antreprenor
sau constructor de santier. In aceste imprejurari se face apel la bunele oficii ale
Sfintului Vasile, care cauta sa convinga pe Calistene sa-i ierte.
SCHISORI ^ 245
drept semn al acestor amintiri e insasi scrisoarea primita. Abia am
luat-o in mina ca i-am si inteles sensul, de aceea am admirat chipul in
care, dupa parerea tuturor, imi inspirai un respect pe care nu-1 aratam
decit parintilor. Faptul ca un om aprins de minie si pornit sa se raz-
bune fata de cei care s-au ridicat impotriva lui, ajunge sa renunte
aproape cu totul la masuri drastice, numai ca sa mS faca pe mine arbitru
al acestui diferend, iata ce mi-a dat prilejul sa m3 bucur de comportarea
lui ca a unui adevarat fiu duhovnicesc. In fata mea, in fata unui ase-
menea gest nu imi ramine altceva de facut decit sa te felicit si sa-ti
nrez numai bine.
Dea Domnul sa fii eel mai indragit de prieteni, eel mai de temut de
dusmani, cinstit de toti, incit si cei care si-au uitat cum sa se com-
porte fata de Tine, cunoscindu-ti bunatatea, sa regrete ca au gresit
fa|a de un om ca Tine.
II
Dar intrucit ai poruncit ca slugile sa fie aduse la locul unde se
dovedisera neascultatori fata de tine, am pretentia s3 stiu ce scop isi
propune aici bunatatea Ta. Daca te vei prezenta si Tu insuti in per-
soana si daca vei dicta insuti pedeapsa pentru ceea ce au indrSznit ei
sa faca, desigur ca ei se vor prezenta. Pentru ca ce altceva ar putea
face daca asa ai judecat ? Dar in acest caz nu stiu ce multumire am
avea din partea Ta, daca nici atita putere n-avem ca sa scutim pe acesti
oameni de la pedeapsa. Iar daca vei fi retinut de alte treburi la santie-
rele soselelor si nu vei putea veni personal, cine va fi acolo ca sa pri-
measca pe oameni ? $i cine e vorba sa pronunte pedeapsa in locul Tau ?
Daca peste tot ai hotarit ca ei sa se prezinte in fata Ta, porunceste ca
ei sa fie dusi pina la Sasima 2 si acolo sa-ti arati blindetea sufletului si
marinimia.
intrucit, asadar, iti arati inca o data puterea ta asupra oamenilor care
te-au provocat si, dupa ce vei fi aratat prin aceasta ca demnitatea nu
trebuie sa fie dispretuita, lasa-i teferi, cum te-am rugat in scrisoarea tre-
cuta, facindu-mi si mie o bucurie, iar Tu luind de la Dumnezeu rasplata
pentru cite faci.
Ill
Spun acest lucru nu pentru ca asa trebuie sa se aranjeze lucrurile,
ci pentru ca ramin indatorat si supus in fata miniei Tale. Nu cumva o
parte din furia Ta sa nu se mistuie si, dupa cum la ochii care sufera de
2. Sasima, cea atlt de dispretuita de Sfintul Grigorie de Nazianz, era destul de
departe de Cezareea. Faptul e semnificativ pentru prestigiul de care se bucura Sfintul
Vasile pin3 si intr-un tinut atit de indepSrtat.
246 SFINTUL VASILE CEL MARE
inflamatie par dureroase pina si leacurile cele mai usoare, tot asa si cu-
vintul meu s-ar putea mai curind sa te tulbure, decit sa te potoleasca.
Or tocmai rezolvarea cea mai cinstita e singura care ti-ar putea aduce
si cea mai mare faima si care ar fi indeajuns pentru prieteni si pentru
cei de o virstS cu noi 3 , aceasta fund si razbunarea cea mai potrivita. In
orice caz, chiar daca te-ai jurat sa-i pedepsesti dupa lege, nici pedeapsa
pe care am da-o noi n-ar fi cu nimic mai putin onorabila decit legile
care se aplica in viata oamenilor. Ei ar putea deci fi pedepsiti aici dupa
legile noastre, unde si tu ai inca nadejde de mintuire, seapind astfel de
necesitatea de care te-a legat juramintul si dindu-le o pedeapsa in pro-
portie cu faptele lor.
Dar vad ca scrisoarea mea iarasi se lungeste. Straduindu-ma din
toate puterile ca sa te conving, nu ma pot da inapoi trecind cu vederea
una din ideile care-mi tree prin minte, de teama ca nu cumva pedeapsa
sa fie fara rezultat, pentru ca nu te-as fi lamurit deplin. Dar Tu, eel mai
cinstit dintre oameni, adevarata doica a Bisericii, intareste-mi nadejdile
pe care le-am pus in Tine, convinge-i pe toti de blindetea si de bunata-
tea Ta. Scrie si soldatului sa piece de la mine 4 indata, caci pina acum
n-a scapat nici un prilej de a ma supara si injura, pentru ca mai curind
nu vrea sa te supere pe tine, decit sa ma aiba pe mine bine, rudenie si
adevarati prieteni.
EPISTOLA 74
Catre Martinian
ScrisS in anul 371
I
Cit as da sa ne putem intilni cindva si sa fim impreuna citva timp,
sa ma desfatez de toate calitatile de care dai dovada ! Daca e un mare
semn de cultura pentru cineva, sa fi vazut multe orase si sa fi cunoscut
modul de cugetare al multor oameni, cred ca acela ar fi si mai repede
rasplatit de o astfel de placere daca ar ajunge sa poata sta de vorba cu
un om ca tine 1 . Caci ce lucru ar fi mai mare : sa vezi pe rind unul dupa
3. Eustochios, Calistene $i poate $i Sf. Vasile nu mai erau, se vede, atit de tineri.
Ei se cunosteau mai demult.
4. Sa fi avut Calistene o paza militara pe durata lucrarilor de santier ? Posibil.
1. Profesor de retorica, cunoscut de Sf. Vasile, probabil, inca din tinerefe, Mar-
tinian se bucura de mare trecere in cercurile conducatoare ale capitalei Imperiului
Bizantin, cum deducem din aluziile la scrierile homerice si din pierderea prestigiului
Cezareii ca oras al culturil. In aceasta epistola i se cere sa opreasca dezmembrarea
provinciei Capadochiei. Acelasi obiect il au si urmatoarele doua epistole (nr. 75 — 76).
SCRISORI 247
altul, multi oameni 2 , ori sa vezi numai pe unul, dar care a adunat in el
experienta lumii intregi ? Mai mult, as putea spune chiar ca din cunoas-
terea binelui si din descoperirea pe scurt si fara de rautate a virtutii ob-
tinem mai repede marturii de superioritate, fie ca e vorba de o fapta
buna, de un cuvint demn de tinut minte sau de rinduieli politice conce-
pute de oameni mai dotati decit altii. Or, toate acestea se afla ca intr-un
depozit in comoara sufletului Tau. Asa incit a? dori sa te ascult nu nu-
mai un singur an, ca Alcinoas 3 pe Ulise, ci o viata intreaga, chiar dacS
ea nu mi-e prea fericita.
Dar, in definitiv, de ce scriu acum, cind trebuia sa ma aflu linga
Tine? Pentru ca Patria mea intristata ma.constringe sa merg dupa ea.
Caci nu cred, Prea Bunule, ca nu stii cit a avut ea de suferit : ca pe un
nou Penteu al Tebei 4 menadele furioase sau demonii insisi au sfisiat-o
in bucati. O dezbina si o ciopirtesc ca niste doctori slabi, care imbolna-
vesc si mai rau bolnavul prin ignoranfa lor. Iar pentru ca sufera de pe
urma acestor dezbinari, Patria trebuie tratata ca un bolnav. Concetate-
nii ma tot preseaza, prin scrisori, sa ma intorc repede, nu ca si cum ar
crede ca in felul acesta le-as usura singuratatea, ci ca sa nu fiu acuzat
de dezertare de la datorie. Caci ?tii ca cei afla^i in suferinta usor incli-
na spre speranta, dar sint si usurei la defaimare, osindind ceea ce nu li
s-a putut implini.
II
De fapt tocmai pentru acest motiv as vrea sa Te intilnesc si sa-mi
spun parerea, mai bine-zis, sa Te rog sa gasesti vreo solu^ie indrazneafa
si vrednica de inteligenta Ta, sa nu ramii nepasator fata de patria noas-
tra atit de ingenunchiata azi, ci sa Te arafi la Curte si sa le spui deschis
sa nu creada ca au doua provincii in loc de una. Intr-adevar ei n-au
adaugat dintr-o alta tara teritoriu ca sa faca o noua provincie, ci au fa-
cut ca omul care are un cal sau un bou, pe care ii taie in doua, crezind
ca astfel are doi cai sau doi boi, caci acum nu numai ca n-are doi, ci
a nimicit si singura vietate pe care o avea. Spune, dar, dregatorilor ce-
lor mari, sa nu «inmulteasca» si imperiul in felul acesta, pentru ca pu-
terea nu consta in numar, ci in fapte. CSci credem ca unii fac acest lu-
cru poate din necunoasterea adevarului, altii pentru a nu cadea asupra-le
cu vorbe grele, iar altii, pentru ca nu le pasa ; cu un cuvint toti privesc
fara atentie la ceea ce se intimpla. Daca ai putea intra la imparat ar fi
eel mai bine si mai indicat. Daca insa acest lucru ti-ar fi peste mina, fie
2. Odiseea, T. 3.
3. Rege al Feacilor, Homer, Odiseea VI, 12.
4. Rege al Tebei dat de Dionisos pe mina menadelor sau a bacantelor furioase
care 1-au sfi^iat de viu. (Enciclop. civil, gr., p. 342).
248 SFlNTUL VASILE CEL MARE
ca n-ar fi potrivit momentul sau ar fi la mijloc virsta, care, cum zici Tu,
adesea insoteste lenevia, atunci sa nu-ti fie greu macar sa scrii.
Iar daca Te vei hotari sS fii patriei in ajutor, prin scris, atunci s3 fii
atent mai intii sa nu lasi la o parte nimic din ceea ce-ti sta in putere, iar
prin aceea ca ti-e mila de Patrie vei aduce mare mingiiere si celor apa-
sati. O, daca ai putea sa fii de fata ca sa poti vedea cu ochii proprii si-
tuatia tragicS a patriei ! Atunci te-ar impresiona macar aparenta clara si
ai scoate si tu vreo vorba, care s-ar potrivi atit cu nobletea Ta, cit si cu
darimarea orasului. Nu dezminti increderea ce mi-am pus-o in interven-
tie ! De ce n-avem un Simonide sau pe un alt poet, care sa se priceapa
sa deplinga dezolarea in toata gravitatea ei ? Ce zic de Simonide ? De
Eshile trebuia sa vorbesc sau de altul 5 , care sa reuseasca" sa descrie cu
tarie si s& deplinga toata nenorocirea noastra.
Ill
Caci acele intruniri, cuvintari si discutii ale oamenilor celebri din
agoraua noastra, si tot ceea ce a facut alta data vestit orasul nostru,
ne-au parasit. De acum tot mai rar se vor putea vedea plimbindu-se prin
oras vreun om cult sau mare orator, asa cum era cazul altadata la Atena,
unde nu apareau cetateni certati cu omenia sau cu miinile necurate. In
locul lor a intrat ignoranta ca la sciti sau la masageti 6 . Nu se mai aude
azi decit un singur strigat, acela al agentilor de dari 7 , precum si al ce-
lor biciuiti de ei. Porticele halelor redau acum si de-o parte si de alta
ecoul lor lugubru, oftind parca de tristetea vremurilor de azi.
Gimnaziile inchise si noptile neiluminate nu ne ingaduie sa ne mai
gindim la altceva decit la frica de viata. Caci nu-i mic pericolul ca in-
data dupa retragerea de pe strazi a dregatorilor, totul sa se prabuseasca,
parca ar fi un cutremur general. Ce cuvintare ar fi in stare sa descrie
aceasta nenorocire ? Unii ,au pornit-o la fuga, o parte din consilieri (si
nu cei mai slabi) au preferat exilul pe viata decit sa mearga la Podanda.
Cind vorbesc de Podanda ma gindesc la o localitate pe care lacedemo-
nienii o numesc Keades 8 , sau la o prapastie a naturii, cum poate ai mai
5. Simonide din Keos, mort pe la anul 468 I.d.Hr., a fost unul din marii poetf
lirici.
Despre Eshile (f 455 I.d.Hr.), unul din cei mai mari poeti tragici ai grecilor, nu g5-
sim necesar sa mai vorbim aici.
6. Popoare nomade din sudul Rusiei, vestite mai mult prin vitejie, decit prin cul-
tura (Enciclop. civil, gr., p. 482).
7. Aspect tipic al fiscalismului bizantin apasator. Se pare c5 tocmai el a dus la
scindarea in dou8 a Capadochiei.
8. Keades era temnita sau prapastia subterana unde erau aruncati criminalii (Plu-
tarh, Viefiie paralele, Agesilau 19, trad. N. Barbu, Bucuresti, 1969, vol. IV, pag. 200).
BCRISORI 24»
vazut undeva in lume, o localitate de iad caronian 9 , iscodita vrind-ne-
vrind pentru a designa aceste paragini, care exala un aer nesanatos.
Gindeste-te oricum la ceva asemanator pentru Podanda. O treime din.
slujbasi fug acum cu femeile si cu copiii. O a doua treime sint dusi spre-
Podanda 10 ca niste aresta^i, pe cind cei mai multi din ei, fosti fruntasi ai
orasului, ofera prietenilor lor o priveliste de plins, implinind dorinta dus-
manilor, ca si cum ar fi dat peste noi un blestem greu. Desigur, cea
de a treia parte a ramas pe loc, dar nenorocitii acestia incapabili de a
suporta plecarea colegilor lor si convinsi in acelasi timp ca sint prea
slabi pentru a putea face fa{a necesitatilor, au ajuns pina la a refuza
chiar sa mai traiasca.
Aceasta situatie Te rog sa o faci cunoscuta tuturora prin grai viu,
si cu legitima franchete pe care ti-o imbie viata. Avertizeaza-i ca daca
lucrurile nu se vor schimba, nu vor mai avea pe nimeni cui sa le dove-
deasca umanitatea. Vei fi astfel util binelui comun sau vei face macar
ca Solon care, neputind apara libertatea concetatenilor, pentru ca ce-
tatjiia era deja ocupata, a luat armura si s-a asezat in fata portii ca sS,
arate prin atitudinea lui ca nu aproba ceea ce s-a intimplat n .
Totusi e ceva ce stim sigur (chiar daca aceasta nu-i si parerea Ta),
ca pentru bunavointa si cumin^enia Ta vei primi cele mai mari laude cind
se va vedea ca lucrurile s-au petrecut asa cum le-ai prezis.
EPISTOLA 75
Catre Aburgios
ScrisS in anul 371
Oricit de multe ar fi calitatile, care inalta caracterul Tau peste al
altora, nici una dintre ele nu-i atit de deosebita ca iubirea pe care o ai
fata de Patrie sau de locul unde te-ai nascut. Sa stii ca prin ea iti pla-
testi datoria ia\a de cea care te-a facut sa fii atit de mare \ incit faima
Ta a ajuns sa fie cunoscuta de toata lumea. Dar Patria care te-a nascut
si te-a crescut 2 a ajuns azi intr-o stare atit de deplorabila, ca in vechile
povestiri, incit nici unul din cei care au cunoscut-o alta data foarte bine
si care ar veni acum in ea n-ar mai recunoaste-o, atit de pe neasteptate
s-a schimbat intr-o pustietate. Dintre slujbasii publici multi au fost in-
9. A se vedea si epist. 14. Charon era luntrasul care trecea pe morti in infern.
10. Prima capitals a noii provincii Capadochia secunda a fost Podanda. Ulterior,
ea s-a mutat la Tiana.
11. Plutarh, Vie}ile paralele, viafa lui Solon, 42.
1. Pentru omul antic «Patria» era locul unde au trait parintii (xi TicttptaJ.
2. 'H otv.ou(j.e-<ij — toata lumea locuita.
250 SFINTUL VASILE CEL MABS
departati inca de mai inainte, iar acum de curind aproape toti au fost
•dusi intr-un sat cu numele Podanda (un fel de mama zmeului). Despar-
titi intre ei prin aceasta transferare, cei ce au ramas pe loc au cazut in-
tr-un fel de deznadejde extrema, intr-o descurajare atit de mare, incit
de-acum orasul nu mai are decit cifiva locuitori si tmutul intreg a de-
venit un fel de singuratate ingrozitoare 3 . Spectacol lamentabil pentru
prietenii nostri, dar care a ajuns multa bucurie si voie buna pentru dus-
mani, care de multa vreme unelteau la caderea noastra.
Cine sa ne mai intinda acum o mina de ajutor ? Cine sa mai verse,
dar, vreo lacrima de durere, daca. nu inima Ta blinda, Tu care imparta-
sesti pina si suferintele unui oras strain, ca sa nu mai vorbim de ale ce-
lui 4 in care te-ai nascut ? Asadar, daca mai poti face ceva, arat-o acum
pentru noi, in necazul care ne apasa ! Ai doar de la Dumnezeu mare tre-
cere in fata celor mari : Nici o clipa nu Te-a uitat, ci Ti-a dat multe do-
vezi de bunavointa. E nevoie doar sS te hotarasti sa pui la inima toata
<jrija pentru noi si sa faci uz de toata autoritatea, pe care o ai, spre a
veni in ajutorul concetatenilor Tai.
EPISTOLA 76
Catre Sofronie Magistrul
ScrisS in anul 371
Marimea nenorocirilor care s-au abStut dintr-odata asupra Patriei
noastre m-ar fi obligat sa ma infatisez eu insumi la Curtea imparateasca
pentru ca sa istorisesc in fata Excelentei Tale si a altora, care au o influ-
ents deosebita in treburile politice, tristetea care a pus stapinire peste
orasul nostru. Intrucit inscLgreaua mea suferinta trupeasca si griiile Bi-
sericilor ma tin pe loc, ma grabesc sa fac cunoscute prin scris plingerile
mele inaintea marinimiei Tale. Marturisesc ca nici o corabie, amenintata
3. Lumea veche nu cuno^tea libertatea individuals. Daca erai intr-un serviciu
statul nu te intreba de interese familiale. Ca individ, nu puteai alege decit ascultarea
(Y. Courtonne, St. Basile, Lettres I, p. 176). De$i Si. Vasile nu spune cine a facut scin-
■darea, se $tie ca acest lucru 1-a decis imparatul Valens.
4. Precizare clarS privind locul de na$tere §i deci «patriotismul» lui Aburgios.
1. Sofronie Magistrul era unul din cei mai inalti dregatori imparate?ti (magister
■officiorum) cSruia li era incredintata toata administratia imperiului (G. Ostrogorski
op. cit., p. 39), dar si unul din cei mai apropiati ai Sf. Vasile (ep. 76, 96, 177, 180, 192,
272).
In scrisoarea aceasta se cere sa intervina impotriva scindarii in doua a provin-
ciei Capadochiei.
SCKISORI 251
in mijlocul marii de vinturi napraznice, n-a disparut vreodata atit de
neasteptat, nici un oras nimicit de cutremur si inghitit sub ape n-a ajuns
sa-si piarda urma atit de deplorabil, cum s-a intimplat cu aceasta pier-
•dere subitS in care a dat orasul nostru, inghitit de aceasta noua orindu-
ire de stat. Din tot ce am avut inainte a ramas acum doar o poveste. Dre-
■gatorii obstesti au plecat, intreaga multimea locuitorilor, descurajati de
fuga autoritatilor superioare, parasesc orasul ca sa rataceasca pe la tara.
Nu mai gasesti nimic pe piata. Orasul care mai inainte se falea cu bar-
ba^ii iui invatati si cu multe altele, care fac sa infloreasca oraseie, in
care oamenii traiau fara frica, a ajuns acum o priveliste de plins.
Singura mingiiere in aceste nenorociri, cum se intimpla in astfel de
cazuri, ar fi sa ne plingem necazurile in fa{a Excelentei Tale si sa Te ru-
gam, daca \i-e cu putin^a, sa dai o rnina de ajutor orasului care a inge-
nunchiat. Chipul in care ai putea interveni in aceste necazuri nu sint eu
in masura sa Ji-1 arat, dar numai de Tine depinde sa ne po{i veni in aju-
tor datorita intelegerii Tale, folosindu-te de ceea ce vei gasi de cuviinfa,
prin puterea pe care Dumnezeu ti-a daruit-o.
EPISTOLA 77
Fara adresa, in legatura cu Terasios l
Scrisa in anul 371
lata una din binefacerile de care m-a invrednicit marea dregatorie
a bunului Terasios : e vorba de prezenja continua a Luminatiei Tale la
noi. Dar am pierdut aceasta binefacere deodata cu pierderea lui. intrucit
cele ce ne-au fost daruite de el sint vii si statornice in suflete, datorita
reciprocitatii amintirilor, cu toate ca sintem despar^iti, ne scriem adese-
ori si comunicam unul altuia ceea ce socotim ca-i de trebuin^a, mai ales
cind iarna ne-a facut drept dar acest armistitiu. Speram ca nici Tu nu
te vei departa de un om atit de admirabil, care e Terasios, si ca" vei con-
sidera ca este bine sa impartasesti cu acest om astfel de griji si nu vei
pierde nici un prilej care-ti va ingadui sa vezi pe prietenii tai si sa
fii vazut de ei. As avea multe de spus si despre multe lucruri, dar le las
pentru o intilnire viitoare, intrucit cred ca nu-i fara primejdie sa in-
credinjezi slovelor lucruri de acest fel.
1. Terasios era guvernatorul imparatesc al provinciei Capadochiei. Epistola e de
altfel adresata lui Elpidios, adjunctul lui Terasios (Ep. 63 — 64). Tcma scrisorii e voalat
vizibila : aceeasi scindare a temei Capadochiei. Deocamdata, ierarhul nu cere nimic,
ci adreseaza cuvinte alese de curtuoazie.
252 SFINTUL VASILE CEL MARE
EPISTOLA 78
Fara adresa pentru Elpidios
ScrisS in anul 371
N-am uitat ca porti un interes atit de mare prea stimatului nostra
tnsotitor Elpidios, si nici ca prin intelegerea Ta deosebita ai dat prefectu-
lui prilej ca sS-si arate omenia fata de noi. Acum, prin aceasta scrisoare,
Te rugam sa ne faci bucuria deplina si sa ceri prefectului ca, printr-un
ordin special, sa puna in fruntea Patriei noastre pe acest om, care a luat
asupra-si grija, aproape intreaga, a tuturor treburilor obstesti. $i vei gasi
multe si bune temeiuri ca sa le sugerezi prefectului, prin care sS poata
determina pe Elpidios sa ramina mai departe in tara noastra. Care anume-
e situatia si ce se cere unui om ca sa indrepteze bine treburile obstesti,
desigur ca nu ai nevoie sa ti-o spunem noi, caci, datorita inteligentei Tale,
Tu insuti o stii foarte bine.
EPISTOLA 79
Catre Eustaiiu, episcop de Sevasta
Scrisa in anul 371
$i mai inainte de a-{i primi epistola cunosteam oboseala ce ti-o dai
pentru orice suflet si in chip deosebit pentru smerenia mea, care m-am
avintat in Iupta aceasta.
In clipa cind scrisoarea mi-a fost predata de mina prea Cucernicu-
lui Eleusinios, am avut senzatia ca Te am cu adevarat in fata mea, de
aceea am dat slava lui Dumnezeu ca mi-a harazit un astfel de ocrotitor
si de impreuna-luptator spre intr-ajutorare duhovniceascS in lupta pen-
tru dreapta credinta. $i stie neintrecuta Ta evlavie ca pina acum am
avut citeva atacuri impotriva mea din partea unor mari dregatori, unii
din ei deosebit de cumpliti, pentru ca eparhul (sau prefectul Capitalei —
n.tr.) si cu sambelanul Palatului x s-au declarat ca sprijina pe vrajmasii
nostri, dar pina in clipa de fata orice atac s-a oprit pe loc, din mila lui
Dumnezeu, Care m-a socotit vrednic de ajutorul Duhului, Care ne inta-
reste in slabiciuni.
1. Aceea$i problema ca $i in epistola precedenta : scindarea provinciei Capa-
dochia. E impresionant atasamentul expriraat la adresa lui Elpidios.
1. Aici Sf. Vasile aminteste de cele doua lupte principale pe care le-a avut de
dus cu doi din cei mai puternici reprezentanti ai administratiei centralizate bizaratine,
si anume cu Modestos, prefectul pretorului (un fel de Prim-Ministru), si cu Demostene,
magistrul Palatului. G. Ostrogorski, Geschichte des byz. Staates, ed. HI, Miinchen,
1963, p. 30 — 31. E celebra scena avuta cu eel dintii, despre care ne informeaza Sf.
Grigorie Teologul (Orat. XLIII).
Aceasta epistola e o dovada ca in anul 371 relatiile dintre Vasile si Eustatiu erau
inca bune.
aCHISORI 253
EPISTOLA 80 4
Catre Atanasie, episcopul Alexandriei
Scrisa pe la inceputul anului 371
Pe masura ce situajia Bisericilor devine tot mai de plins, tot mai des
gindul meu si al tuturora se indreapta spre desavirsirea Ta, pentru ca
avem incredintarea ca singura mingiiere care ne-a mai ramas e ajuto-
rul pe care Prea Sfinfia Ta ni-1 poti oferi. Intr-adevSr, to^i citi Te cu-
noastem mult-pujin, din auzite ori din intilniri personale, cu tojii avem
credinta ca numai Prea Sfintia Ta ne mai poate mintui de furtuna care
s-a abatut asupra noastra, atit prin puterea rugaciunilor Tale, cit si prin
indrumarile si ajutorul de a iesi din raul in care ne zbatem l .
Drept aceea Te rugam sa nu incetezi a face rugaciuni pentru sufle-
tele noastre si a ne ridica moralul prin scrisori. De-ai sti cita nevoie
■avem de amindoua, n-ai lasa sa treaca nici o ocazie fara sa ne scrii !
Daca ne-am putea invrednici de rodul rugaciunilor Tale si am ajunge sa
Te ?i vedem la fata" si sa gustam astfel si mai mult din darurile Tale, ada-
ugind la istoria vietii noastre si pe acela de a ne intilni cu marele si cu
adevarat apostolicescul Tau suflet, am crede ca insasi bunatatea lui
Dumnezeu ne rasplateste si ne mingiie de toate asupririle prin care tre-
cem.
EPISTOLA 81
Catre episcopul Inochentie 1
Scris5 in anul 372
Pe cit de mult mi-am adus aminte de dragostea Ta, cind ti-am pri-
mit scrisoarea, pe atit de mult m-am intristat cind m-ai coplesit cu greu-
tatea grijilor care intrec puterile mele. Caci cum am putea face fata,
de la o distanta atit de mare, la o administrare atit de grea ? §i cita
vreme Te are Biserica, ea se bizuie pe Tine ca pe temelia ei ,• in schimb
daca Domnul va rindui altceva in legatura cu viata Ta, pe cine as putea
trimite, dintre cei de-o seama cu Tine, ca sa poata purta grija de fratii
de acolo ?
1. Prin felul fn care e redactata, e u§or de Inteles de ce majoritatea cercetatorilor
socot, pe buna dreptate, ca aceasta epistola a fost trimisa inaintea celor de sub nu-
merii 66, 67 si 69.
1. Curioasa cerere a facut acest Inocentiu aflat intr-o eparhie indepartata de cea
a Capadochiei, dar nu sub jurisdictia ei. $tiindu-se batrin, Inocentiu cere lui Vasile sa
trimita un administrator (un fel de episcop vicar), care sa-i si ramina mai tirziu ur-
mas, caci, zice el, as fi linistit sa inchid ochii, cunoscindu-1. Sf. Vasile ii propune un
nepot al fostului episcop Hermoghen de Cazareea, eel care a dat citire simbolului cre-
dintei in sinodul I de la Niceea. A se vedea si notele de la epistola 50.
254 SFINTUL VASILE CEL MARE
^.ceasta e ceea ce ai cerut si ai procedat bine si intelept cind ai spus
prin epistola ca vrei sa vezi, cit timp vei mai trSi, pe eel ales de Tine
ca sa conduca mai tirziu turma Domnului, asa cum 1-a dorit si fericitul
Moise si 1-a si vazut 2 .
Intrucit eparhia Ta este intinsS si importanta si activitatea Ta e cu-
noscuta de multi si «vremurile sint rele» 3 , si fiind nevoie de un pastor
destoinic, in stare sa faca fata furtunilor si vijeliilor neincetate care bin-
tuie in Biserica, n-am gasit ca ar fi bine ca sa actionez fara temei serios
in cazul de fata, mai ales cind mi-am adus aniinte de cite ai scris : ca
s-ar putea ca in fata lui Dumnezeu Tu sa devii potrivnicul meu si sa ma
invinuiesti ca n-as fi fost destul de saritor fata de Biserici.
De aceea, pentru ca s& nu ajung in contrazicere cu Tine, dar mai
ales pentru ca sa gasesc partas al apararii mele in fata lui Hristos, arun-
cindu-mi privirile asupra corpului preotesc al cetatii, am ales «vasul»
eel mai de pref, pe odrasla fericitului Hermoghen, care a transcris ma-
rele si inatacabilul simbol al credintei, la acel mare sinod (din Niceea r
n. tr.). *■:
El e de multi ani preot al Bisericii, statornic in caracter, cunoscator
al rinduielilor canonice, corect in ale credintei, traieste pina acum in
cumpatare si asceza, si cu toate ca rivna pentru o vietuire aspra i-a ma-
cinat de-a binele trupul, este totusi sarac ?i n-are nici un venit pe lumea
aceasta, incit n-are bani nici pentru piine, ci-si asigura cele ale trupului
prin lucrari manuale pe care le face laolalta cu fratii cu care traieste im-
preuna. Acesta este barbatul pe care doream sa ti-1 trimit.
Daca un astfel de om iti poate fi de folos, iar nu vreunul mai tinar,
potrivit pentru munca de curier, sa te slujeasca doar la nevoile traiului,
hotarSste-te sa-mi scrii repede, iar cu primul prilej sa-ti trimit acest om,
care-i alesul lui Dumnezeu si potrivit pentru slujire, respectuos cu cei
pe care-i intilneste si destoinic sa mustre cu blindete pe cei cu idei
gresite.
Pe acesta 1-as putea trimite chiar acum, dar, intrucit tu mi-ai luat-o
inainte, cerind un anumit om, care si in alte privinte este bun si devo-
tat, dar st3 cu mult tnapoi fata de barbatul de care am amintit adineaori,
am voit sS-fi fac cunoscutS parerea mea, pentru ca, in caz ca-ti trebuie
omul de care am vorbit, ori sa trimiti pe careva dintre frati ca sa-1 ia in
primire cam in vremea postului, ori sS-mi scrii, in caz ca nu ai pe cineva
potrivit sa indure oboseala drumului pinS la noi.
2. Pe Iisus Navi (Iosua).
3. Efes. 5, 16.
SCBISORI 255
EPISTOLA 82
Catre Atanasie, episcopul Alexandriei
Scrisa la sflrsitul anului 371, sau la inceputnl lui 372
Cind imi indrept privirile spre evenimentele de azi si cind cercetez
greutatile prin care orice pas inainte e oprit, ca si cum ni s-ar pune bete
in roate, ajung la totala deznadejde. Cind insa ma intorc iarasi si privesc
spre in|elepciunea Ta si ma gindesc ca" pe Tine te-a rinduit Domnul sa
fii doctor al bolilor prin care tree Bisericile, atunci prind din nou curaj
si, din deznadejdea in care cazusem, ma indrept iarasi cu nadejde spre
zile mai bune. Intreaga Biserica e dezmembrata, lucru care de altfel nici
intelepciunii Tale nu-i necunoscut. Tu vezi in toate chipurile, ca de sus,
dintr-un turn de veghe, cu mintea Ta patrunzatoare, ceea ce se intim-
pla in fiecare loc, ca si cum in acelasi spatiu ar pluti mai multe corabii
purtate §i izbite de puterea vinturilor, una impotriva celeilalte, asa incit
naufregiul este iminent, atit din pricini exterioare, datorita vinturilor
care agita cu putere marea, cit si din tulburarea care cuprinde pe navi-
gatorii care se intilnesc §i se ciocnesc unul de altul. E destul sS-mi
opresc cuvintul asupra acestei imagini, intrucit nici intelepciunea Ta nu
cere mai mult si nici imprejurarile nu ne ingaduie sa" graim mai des-
chis. $i ce cirmaci poate fi la inaltimea acestor imprejurari ? Cine e
oare atit de vrednic de incredere, incit sa trezeasca pe Domnul l , pentru
ca Acesta sa certe vinturile si marea ? Cine altul decit eel care inca din
tinerete a luat parte la lupta pentru dreapta credinta ?
Intrucit, dar, acum intre noi tot ce inseamna credinta sanatoasa, e
sincer inclinat si legat de credinta in unitate si in pace cu toti cei care
au aceleasi simtiri, mi-am luat indrazneala sa vin si sa ma adresez indul-
gentei Tale sa ne trimiti tuturora una si aceeasi scrisoare si sa ne sfStu-
iesti ce anume sa facem. Caci toti vrem ca de la Tine sa se faca incepu-
tul intrunirilor care sa restabileasca intercomuniunea Bisericilor 2 .
Iar intrucit poate amintirea evenimentelor din trecut ar putea sa-ti
para banuitoare, fa urmStorul lucru, parinte prea iubite de Dumnezeu :
trimite episcopilor scrisori, fie prin vreun om de incredere de la ei, fie
prin fratele Dorotei, diaconul nostru ; odatS ce le voi fi primit, eu nu le
1. Luca 8, 24.
2. Si. Vasile il implorS pe Sf. Atanasie sa inceapa de la el iwitiativa de a se face
«$nceputul intrunirilor sinodale ca sa se restabileasca intercomuniunea Bisericilor».
Diaconul Dorotei venise proaspat de la Roma si era pregatit sS mearga din nou cu
mesajele acestea. Impresionant este modul in care Sf. Vasile roaga pe Sf. Atanasie
sa-1 dezlege de aceasta misiune de impScare a Bisericilor, daca el nu primeste initia-
tiva.
Vom vedea in celelalte epistole catre Apuseni, cit de nepasStori s-au aratat aces-
tia (Ep. 90, 91, 92 etc.).
256 SFINTUL VASILE CEL MARE
voi da inainte de a avea raspunsurile episcopilor ; daca nu as face eu
acest lucru, atunci «vinovat sa fiu fata de tine toate zilele vie|ii mele» 3 .
Desigur ca acest cuvint n-a trebuit sa inspire mai multa frica celui care
1-a spus mai intii tatalui sau, decit mi-ar inspira mie, care ti-o spun
tie, parintele meu duhovnicesc.
$i daca nicicum nu vrei sa faci ce te-am rugat, dezleaga-ma de gre-
^eala in care as putea cadea, prin rivna slujbei mele, caci nu am venit
cu viclenie si nu cu mestesugire, ci din dragostea pentru pace si pentru
unire frateasca a celor care avem aceleasi simtaminte pentru Domnul,
3uind asupra-mi aceasta solie si aceasta mijlocire.
EPISTOLA 83
Catre un cenzor sau agent fiscal l
Scrisa in anul 372
N-am avut decit foarte putine legaturi cu Domnia Ta, iar intilnirea
noastra personals a fost de scurta durata ,- dar cunostinta pe care o am
<iin auzite si prin care m-am apropiat de multi din barbatii mai de vaza,
nu-i lipsita de important^ si nici nu este de dispretuit. $i chiar daca dupa
zvonuri ai vreo banuiala fata de mine, Tu singur stii mai bine. In orice
caz, parerea pe care mi-am facut-o eu despre Tine este aceea pe care
am descris-o adineauri.
Dar pentru ca Dumnezeu te-a chemat la o slujba, in care se poate
da dovada de iubire fata de oameni si prin care se poate ridica Patria
noastra, care s-a pustiit de tot, cred potrivit sa dau bunatatii Tale sfa-
tul ca, in nadejdea rasplatii dumnezeiesti, sa binevoiesti a Te arata des-
tul de omenos, ca sa Te poti arata vrednic de o faima" nemuritoare si
sa mostenesti odihna vesnica, pentru ca le vei fi usurat sarcinile celor
care au fost apasati 2 .
Iar pentru ca si eu am o mosie oarecare in tinutul Hamanenilor, Te
rog sa o ocrotesti ca si cum ar fi a Ta. Nu te mira ca socot ca si cum ar
fi ale mele cele ale prietenilor mei, intrucit am invatat sa pun alaturi de
alte virtuti si prietenia, aducindu-mi aminte de eel care a spus cu inte-
lepciune 3 ca «prietenul e ca un al doilea eu». Mosia aceasta, care apar-
3. Fac. 43, 9. Acest cuvint greu a fost rostit de Iuda, feciorul mai mare al lui
Iacob, cind i-a cerut sa-1 duca ?i pe Veniamin in Egipt.
1. Scrisoarea cuprinde un apel al Sfintului Vasile, adresat noului conduc3tor al
serviciului financiar al provinciei «Capadochia prima», de a se arata intelegator in
problemele fiscale.
2. Abuzurile multor agenti fiscali constituiau o adevarata plaga a vremii. A se
•vedea cele spuse in epistola 110.
3. Aristotel, Etica nicomahica, IX, 4. 9.
■CRISORI 257
tine prietenului meu, o incredintez vredniciei Tale, ca si cum ar fi a mea,
si Te rog sa Jii seama de greutafile pe care le-a cunoscut aceasta casa si,
in schimbul anilor tercuti, sa le dai mingiiere pentru viitor si sa le faci
placuta locuinta lor acolo, care si asa e trecatoare si a fost parasita din
pricina multelor dari la care a fost impusa. De altfel, ma voi stradui sa ma
si intilnesc personal cu distinsa Ta persoana, cind vom discuta mai pe
larg despre fiecare problems.
EPISTOLA 84
Catre Guvernator 1
Scris3 in anul 372
I
Ceea ce am de gind sa scriu e aproape de necrezut, dar de dragul
adevarului o voi spune : cu toata" dorinta ce o aveam de a ma intilni cit
mai curind posibil cu bunatatea Ta, acum cind mi s-a ivit acest prilej de
a-ti scrie, nu m-am grabit sa folosesc acest noroc, ci am stat la indoiala
si m-am retras. Aceasta ciudatenie consta in faptul cS, ceea ce am dorit
sa" se intimple, indatS ce mi s-a oferit, n-am mai primit-o. Iar pricina e ca
mi-e rusine sa par ca as scrie nu din prietenie curata, ci ca sa mS folo-
sesc de fiecare data de o nevoie oarecare.
Dar peste cugetarea mea s-a facut stapin gindul (pentru care si
vreau sa iei si Tu seama si sa nu crezi ca noi punem la cale intilniri in
scopuri negustoresti, iar nu prietenesti) ca trebuie sa fie o oarecare deo-
sebire intre felul cum se adreseaza cineva c§tre autoritati si intre felul
In care tratam cu particularii. Pentru cS nu-i drept sa discutam in acelasi
fel cu un medic, cum am discuta cu oricare prim venit si de buna seama
nici cu un inalt dregator la fel ca $i cu un particular, ci va trebui sa ne
folosim si de iscusinta unuia, ca si de puterea bratelor celuilalt. Caci
dupS cum cei ce umbla in soare sint urmati oricum si de umbra lor, chiar
si daca ei n-ar vrea-o, tot asa si intilnirile cu marii dregatori sint inso-
tite de un fel de usurare si de ajutorare pentru cei nevoiasi.
Asadar, eel dintii scop al compunerii acestei scrisori se indeplineste
tocmai prin salutarile pe care le transmit Excelentei Tale. Acest lucru si
trebuie vazut ca primul temei serios, chiar daca nu ar mai fi nici un alt
motiv de a scrie. Primeste, deci, salutarile mele, prea bunule, si fie ca
1. Felicitindu-l cu ocazia intrarii tn slujba (probabil e vorba de Hie, de care ne
infonneaza epistola 94), Sf. Vasile prezinta un interesant caz despre felul In care se
faceau abuzuri de catre organele financiare. II roagS sa intervina.
II — Sflntul Vasile eel Mare
23B irtNTUI. VAIILB CEL MARK
toata viata Ta sS poji fi do folos pentru totf, urclnd din treapta In treapta
si ajutorind de fiecare data pe altii cu puterea pe care o ai. E un obicei
do al meu sS procedez asa, iar pe de alts parte, si Tu te simti dator s8
ajuti cu ceva pe cei lipsiti de cea mai micS destoinicie in conducere.
II
DupS aceste urari, primeste si rugamintea mea pentru acest neno-
roc.it bStrin, pe care un decret imparatesc 1-a desarcinat din slujba, sau
mai degraba pentru omul caruia insasi batrinetea lui ii acordase in pre-
zonta imparatului scutirea de dari. Si Tu insuti ai confirmat acest drept
dat de sus din respect pentru fire si din intelepciune pentru intereselo
Statului, cred, de teama, ca nu cumva sa se calce legile publice de catre
un om a carui minte s-a slabit din pricina batrinetii.
Dar cum de ti-a scapat, prea minunatule, si cum de 1-ai readus pe
altci cale pe batrin iarasi in locul lui de munca ? Atunci cind ai poruncit
ca nepotul lui, care n-are inca nici patru ani, sa fie cooptat in Consiliul
de impunere al darilor, ce altceva ai facut decit sa readuci iarasi, din
ordin, in serviciu public, pe batrin prin mijlocirea nepotului ? Acum te
rugam sa-ti fie mila de aceste doua virste si sa-i scutesti pe amindoi, gin-
dindu-te la temeiurile pentru care amindoi sint de plins : unul nu si-a
vdzut si nu si-a cunoscut parintii si numai prin miini straine a intrat in
acoasta viata, orfan de tata si de mama, inca din leagan ; celalalt a ra-
mas multa vreme in viata, pe care n-a crutat-o nici un fel de nenorocire.
Lui i-a fost dat sa-si vada moartea prematura a singurului sau fiu, apoi
si-a vSzut casa fara mostenitori, iar de acum inainte, daca nu gasesti o
rczolvare vrednica de umanismul Tau, va vedea ceea ce 1-a consolat 2 ,
din lipsS de copii, aceasta va fi pentru el prilej pentru nenumarate rele !
Presupun ca nu acest mic prune va ajunge sa faca parte dintre senatorii
care vor stringe miine darile ori vor plati soldatilor solda 3 si nici nu va
fi nevoie ca tocmai perii albi ai acestui nenorocit mosneag sa fie din nou
nocinstiti. Da-i, deci, iertare, potrivit legilor si potrivit firii : porunceste
sa se ingSduie aceluia sa ramina la el pina cind va implini virsta majo-
ratului, iar acesta sa-si astepte moartea in pat. Sa continue altii astfel
do servicii si sa ia asupra lor astfel de obligatii ! Desigur ca nu-ti sta in
firo sa dispretuiesti pe cei nenorociti, nici sa faci caz de legi sau sa re-
zisti la cererile prietenilor, chiar daca te afli in mediul treburilor in caro
to fnconjoarS oamenii.
2. «C.onsolarea» o constituie tocmai nepotul.
3. Administratis Imperiului Bizantin prevedea ca in fiecare localitate sa se con
slltuic un Consiliu de Impunere (PouXi)), care sa ajute, intre altele, la strlngerca dari-
lor *i la plata soldatilor (cf. Epist. 88).
■CH1BOM a3B
EPISTOLA 85
CS nu se cade si te Juri x
ScrlsS tu annl 372
Nu incetam sS protestam in toate intrunirile si indeosebi in intil-
nirile particulare sS vorbim despre aceeasi problem^ pentru ca la strin-
gerea darilor publice slujbasii financiari sa nu mai ceara Jaranilor sa
depuna si jurSmint.
In legatura cu acest lucru trebuie sa protestam si in scris, atit ina-
intea lui Dumnezeu, cit si in fa{a oamenilor, caci se cade sa incetam
odata de a mai duce la moarte sufletele oamenilor, sa cautam un alt
chip de a rezolva lucrurile si astfel sa lasam oamenii sa-si pazeasca su-
fletele intregi. Iji scriu aceste lucruri nu pentru ca ai avea nevoie sa fii
Incurajat prin cuvinte (caci ai deprins de acasa temeiurile temerii de
Dumnezeu), ci pentru ca toti cei care depind de Tine sa invete de la
Tine, sa nu mai supere pe Cel Sfint, si pentru ca in urma unei rele obis-
nuinte, sa nu mai priveasca cu nepasare lucrurile sfinte.
Intr-adevar, ei nu cistiga nimic din faptul ca cer oamenilor sfi se
jure, iar pe deasupra mai si sSdesc in suflete un rau sigur. Pe masura ce
oamenii s-au obisnuit sa jure strimb, ei nu se mai grSbesc sa fie ierta^i,
gindindu-se ca au in juramint o arm.3 inselatoare si un prilej de ami-
nare. Deci fie ca Domnul pedepseste pe loc juramintul fals, si atunci in-
casatorii darilor n-ar mai avea pe nimeni sa raspunda in justice pentru ca
datornicii ar pieri din pricina osindei lor. Fie, dupa cum am spus adi-
neauri, in marinimia Lui, Domnul Se arata indurator fata de cei care, cu-
noscind din experienta ce inseamna rabdarea Lui, ajung sa dispretu-
lasca bunatatea Lui. De aceea sa nu ealce fara nici un folos legea si sa nu
atite impotriva lor insisi minia dumnezeiasca. Am spus ce mi se cadea
ca preot ,• cei care nu vor sa asculte, vor vedea.
EPISTOLA 86
Catre Guvernator 1
Scrisa in anul 372
Stiu ca cea mai mare si cea dintii grija a vredniciei Tale este sa
aperi in tot chipul dreptatea. In rindul al doilea, ifi cunosc si dorinta de
1. Un alt gen de abuz facut de organele fiscului, de asta data uzind §i de jura-
mintul fals. A se vedea si cele prevazute de canoanele 80—81 ale Sfintului Vasile,
ceJe privitoare la jur3mintul fals.
1. Amindoua aceste epistole (86 si 87) au ca obiect restituirea unor pagube sufe-
rite de preotul Dorotei.
200
■rlNTUL VASILK CKL MAM
a face bine prietenilor si de a ocroti pe cei care cauta scapare la mi-
rintmia Ta. Acestea sint si motivele care ne-au indreptat spre Tine, pen-
tru ca si cauza pe care o aparam e dreaptS, iar mie mi-ar fi si plScuta,
ca unuia pe care ai binevoit s3-l numeri intre prieteni si la fel si celor
care-si gasesc ajutor la bunatatea Ta, pentru cele ce au avut de suferit.
Griul, din care prea doritul nostru frate Dorotei avea destul pentru trai,
a fost furat la Berisos de unul din cei cSrora li se incredintase admi-
nistrarea bunurilor obstesti, fie cS au venit ei insisi la aceasta fapta
oprita, fie ca altii i-au indemnat s-o faca. De altfel, in nici o privinta,
fapta lor nu poate fi socotita condamnabiia, caci de ce ar fi mai pu^in
rau eel rau de la sine decit eel care se pune in slujba rautatii altora ?
Pentru cei care au suferit-o, paguba e aceeasi. Totusi eu cer ca omului
nostru sa i se dea inapoi griul de c3tre cei care 1-au luat si s& nu le
fie ingaduit sa puna vina pe altii pentru indrazneala lor. Pretul pe care
trebuie sa-1 dai fericirii de a scapa de mizeria lipsei de griu e eel cu
care vom pretui binefacerea, pe care o vom primi de la vrednicia Ta,
dac5 bineinteles vei binevoi sa ni-1 dai.
EPISTOLA 87
Fara adresa, despre aceeasi problema
M-am mirat cum a fost cu putinta sa i se faca o paguba atit de
mare preotului nostru, incit sa i se rapeascS singurul lui mijloc de trai
si aceasta sub guvernarea Ta. $i ceea ce e si mai ingrozitor e faptul
ca cei care s-au incumetat sa savirseasca acest fapt pun vina actiunii
lor pe porunca Ta, care nu numai ca n-ar fi trebuit s3-l ingaduie, ci
s8 Impiedice cu toata puterea sa se intimple asemenea lucru impotriva
oricui, si mai ales impotriva preo^ilor nostri, iar dintre ei, impotriva
tuturor celor care au aceleasi idei cu noi si care pasesc pe acelasi drum
al credintei ca noi.
Dac3, asadar, ai vrea sa-mi redai linistea, fa in asa fel incit lucru-
rile sa se indrepteze fara intirziere.
Cu Dumnezeu poti da cui vei vrea si aceste reparatii, ba chiar si
mai mari. Am scris si conducatorului patriei noastre, pentru ca in cazul
in caro nu vor sa se respecte legea, ei sa fie siliti s-o faca prin hota-
riroa Tribunalului.
9CRISORI 20]
EPISTOLA 88
F5r§ adresa, in legatura
cu un incasator de dari l
ScrisS In anul 372
Greutatea stringerii aurului pentru confectionarea hainelor mi-
litare o cunoaste prea cinstia Ta mai bine decit oricine, iar in saracia
lnea n-am nici un alt martor dec it pe Tine care, datorita marii iubiri ce
b araji oamenilor, ai dovedit si pentru mine intelegere, aratindu-mi tot
ajutorul posibil, fara ca vreodata sa-ti schimbi blinde^ea linistitoare a
atitudinilor de teama ameninfarilor celor puternici.
Intrucit, dar, din intreaga suma ne mai ramine doar o cantitate mica
de aur si intrucit pe acesta trebuie sa-1 stringem printr-o contributie
la plata careia am facut apel la intreg orasul, rog blindetea Ta sa amine
planul acestei operatii pina ce vom fi in^tiintat ?i pe cei care locuiesc
In "afara ora?ului, pentru ca, dupa cum bine ftii, cei mai mulfi din dre-
gStori lucreaza la fara. Daca, deci, se ingaduie ca din aurul strins sa
Se trimita cu atitea livre mai putin (adica tocmai atita cit trebuie pla-
tit), te rugam sa ne faci cunoscut, urmind ca restul sa-1 trimitem mai
tirziu. Daca, dimpotriva, e absolut necesar ca intreaga suma sa se verse
deddata in trezorerie, macar scaden^a sa fie aminata, asa cum am amin-
tit inainte.
EPISTOLA 89
Catre episcopul Meletie
La Pantile anului 372
Atunci cind Bunul Dumnezeu imi imbie prilejuri de a trimite salu-
tari cucerniciei Tale, imi alina o puternica dorinta. Caci El e martor si
§tie cit de mult doresc sa vad persoana Fratiei Tale si cit de mult ma
desfateaza invatatura ta buna si ziditoare de suflete. $i acum, prin prea
cuviosul si prea vrednicul frate Dorotei, subdiaconul, care vine la Fra-
tia Ta, Te rog mai intii sa ma pomenesti in rugaciunile Tale, ca sa nu
fiu piedica in popor si nici sa stau impotriva rugaciunilor Tale, pentru
a dobindi milostivirea lui Dumnezeu.
1. O impunere tipicS f acuta locuitorilor din provinciile orientale : sa cumpere haine
pentru soldati. In celelalte provincii imbracamintea o dadea imperiul. In cererea al5-
tarata se cere o amlnare a pl5(ii. A se vedea si epistolele 84, 110 etc.
2Q2 SMNTUIj VASILE CEL M/VRK
In al doilea rind tyi aduc aminte ca trebuie sa redactezi o expunere
de credinffi cu toate cele necesare 1 pentru fratele de care am amintit,
iar dacfi este nevoie s3 o si trimiti in Apus, pentru cS situatia o cere
neapSrat, iar pe de alta parte, le voi trimite si eu scrisori prin curierul
nostru. In orice caz sa lasi sS se inteleagS cS scrisorile pleach si de la
Tine insuti 2 . In urma intilnirii cu Sabin, diaconul trimis de ei, eu am
trimis scrisori catre cei din Iliria si catre episcopii Italiei si Galiei, iar
In mod special si catre unii care mi se adreseaza personal 3 . E de Id
sine Inteles ca ar fi bine sa trimiti ?i tu vreun delegat care sa duca o
noufi scrisoare din partea conducerii sinodale, pe care sa ceri sa ti se
redacteze.
II
In legatura cu venerabilul episcop Atanasie, aduc aminte marii Talo
Intelepciuni, care de obicei cunoaste bine lucrurile, c5 este cu nepu-
tintS ca scrisorile mele sa poata fi predate si ca sa se realizeze ceva din
cele care sint necesare 4 daca nu s-ar primi si din partea Fr&tiei Tale
vreo confirmare despre acest lucru, c&ci Tu ai vrut inca de atunci sa
intri In comuniune cu el 5 .
CSci, se spune, el s-a straduit mult ca sa se uneasca cu noi si a
f&cut tot ce a fost cu putinta din partea lui, dar s-a intristat ca a tre-
buit s8 piece fara sa fi putut restabili comuniunea, iar astazi nadejdilo
ce se mai pun In el sint foarte slabe 6 .
Cum merg treburile in Rasarit desigur ca nu va fi scapat atentioi
Cuviosiei Tale si-ti va istorisi verbal si amanuntit fratele de care am
mai amintit. Te rog deci sa-1 trimiti indata dup§ Pasti pentru ca as-
teaptS si rSspunsurile din Samosata.
Trimite-1 deci, intrucit i-ai laudat bunavointa, si intareste-1 si cu
rugSciuni.
1. A se vedea ep. 92 care intr-adevar a fost redactata de Sf. Meletie si pe care
n expediazS apoi Sftntul Vasile.
2. Deci Sf. Vasile aminteste Sfintului Meletie ca pentru rezolvarea schismei din
Antlohia era necesar ca el insusi sa redacteze o marturisire de credinta si s-o trimiKi
In Apus, probabil insotita si de un memoriu ca regreta vechea simpatie pro-arianS.
3. In categoria aceasta intra epistolele 90, 91, 197, 242, 243, 263.
4. A se vedca epistolele 66, 67 si 69.
5. Despre incercarea Sf. Atanasie pentru stingerea schismei din Antiohia Sf. Vasile
va spune mai tirziu in epistola 258, capitolul 3 : «prea fericitul Atanasie venind tocmai
din Alexandria dorea fierbinte sa intre in comuniune cu Meletie, dar, din greseala
unor rai sfetnici, unirea lor a fost aminatS pe o data mai tirzie. Ce bine ar fi tosl
daca nu s-ar fi procedat asa !».
6. La 2 mai 373 Sf. Atanasie va muri.
HCRMORI 203
EPISTOLA 90
Catre Prea Sfintftfi fraU $i paring ai Apusului l
fnaintea Pastilor anului 372
I
Bunul Dumnezeu, Care nu lasa niciodata' supararile neinsotite de
mingiieri, ne-a facut parte si noua acum de o mare bucurie prin scri-
sorile pe care Prea Cinstitul Parinte Atanasie le-a primit de la drept-
credinciosia Voastra si pe care ni le-a transmis si noua ca pe o mar-
turie a credintei celei sanStoase si ca pe o dovada a nezdruncinatei
uniri si simtiri care domneste la Voi, fapt care caracterizeaza pe pastorii
care calca pe urmele parintilor si care pastoresc cu buna stiint.a poporul
lui Dumnezeu. Toate acestea ne-au bucurat atit de mult, incit au pus
capat tristetii noastre si au picurat in sufletele noastre putina bucurie
!n intunecata stare de lucruri In care sintem acum.
Domnul ne-a sporit mingiierea prin preaevlaviosul nostra frate si
diacon Sabin, care ne-a hr5nit inimile prin relatari amanunfite despre
situajia de la Voi, iar de ceea ce s-a putut convinge despre felul cum
stSm noi va va aduce la cunostinta si Voua, incit, in primul rind, sa va
Intreceti impreuna cu noi in rugaciune fierbinte si staruitoare catre
Dumnezeu, iar in al doilea rind, sa nu va da^i inapoi de a aduce Bise-
Hcilor strimtorate mingiierea pe care o puteti. Pentru ca aici toate s-au
slabanogit, prea cinstiti fra^i, si, in urma loviturilor neincetate ale vraj-
masilor, Biserica sta sa se scufunde ca o corabie izbita si dintr-o parte
?i din alta de valurile potrivnice ale mSrii infuriate, afara poate daca
bunatatea lui Dumnezeu nu ne va cerceta.
Dupa cum, dar, pacea si unirea din Biserica Voastra le socotim ca
si cum ar fi si ale noastre, tot asa Va rugam sa aratati si voi intelegere
fata de dezbinarile de la noi si sa nu va departati de noi pe motivul dis-
tantarii geografice dintre noi, ci, dimpotriva, intrucit sintem uniti prin
legatura Duhului, sS. ne primiti in armonia unui singur trup.
1. Oricit de cald a fost apelul Sfintului Vasile, Apusul s-a aratat neintelegator.
E drept ca diaconul Sabin a sosit cu o inttrziere de citeva luni, dar reprezentantii
celor doua Biserici vorbeau, se vede, limbaj diferit. Apusul n-a intreprins nimic In
sensul celor cerute cu un an inainte in epistola nr. 70, in ciuda celor relatate intre
timp de Sfintul Atanasie al Alexandriei, care dadea Rasaritului nadejdi ca Apusul
totusi va raspunde solicitarilor ras5ritene. Sfintul Vasile e tot mai deprimat c8 dis-
cutiile sterile seamana «mai mult a tehnica decit a teologhisire». In multe locuri
credinciosii din Rasarit au trebuit sa piece din Bisericile lor si s& se roage prin pustii.
La urma Sf. Vasile face un fierbinte apel pentru statornicirea unei invataturi corecte
despre Sfinta Treime in sensul in care se va exprima in epistola-tratat Despre Duhul
Stint, adresata lui Amfilohiu de Iconium. Desi aceastS epistola e adresata in general
Bisericii, ea pare a fi fost inmlnatS totusi papii Damasus.
204 ■fIntul vahii.k cel make
II
Suferintele noastre sint cunoscute chiar daca nu le InfatisSm acum,
pontru ca" de mult timp s-au f&cut cunoscute In toatS lumea. Dogme-lo
Sfintilor PSrinti sint disprejuite, traditiile apostolice nu mai sint bagato
in seamS; in locul lor stSruie acum in Biserici scornituri noi, oamenii
nu devenit tehnicieni ai cuvintului omenesc ; in loc sa teologhiseascci
dcspre Dumnezeu, intelepciunea lumeascS a ajuns sa conduca dupa co
a dat deoparte bunul nume al Crucii. Pastorii sint surghiuniti, in locul
lor sint adusi lupi rapitori, care sfisie turma lui Hristos ; casele de ru-
gficiuni sint goale acum, in schimb pustiurile sint pline de oameni can*
pling. B&trinii IScrimeaza cind compara vremurile de altadata cu celo
i\v acum, tinerii sint si mai de plins, c§ci nu-si dau seama ce au pierdut.
Desigur ca si numai insirarea acestor fapte poate provoca compa-
timirea in cei care stiu ce este dragostea lui Hristos, dar in comparatu*
cu realitatea adevarata cuvintele sint prea slabe. De aceea «daca mai
este in voi vreo mingiiere a dragostei, cu orice impSrtasire a Duhului,
cu orice milostivire si indurare» 2 , atunci hotSriti-va sa ne veniti in aju-
tor I Aprindeti-va de rivna pentru dreapta credinta si scapati-ne din
aceasta furtunS ! 3 . Sa rasune si la noi iarasi acea propovaduire buna
a Sfintilor Parinti, care darima erezia nelegiuita a lui Arie si care zi-
doste Bisericile in invatatura cea sanatoasa, in care Fiul e marturisit
ca fiind de o fiinta cu Tatal, iar Duhul impreuna marit si inchinat cu
aceeasi cinste ! In felul acesta sa ni se daruiasca si noua, prin rugaciu-
nile Voastre, prin impreuna-lucrarea Voastra, libertatea pentru cuvintul
adevarului si bucuria de a marturisi adevarul in Dumnezeiasca si Min-
tuitoarea Treime.
De altfel numitul impreuna-slujitor va va face cunoscuta mai pe
larg starea de lucruri de la noi. Ne-am dat si noi consimj;amintul la tot
ce ati hotSrit canoniceste, aderind si noi la rivna Voastra pentru or-
todoxie.
EPISTOLA 91
Catre Valerian, episcopul Iliriei 1
ScrisS hi anul 372
MulfumitS se cuvine Domnului, Care mi-a dat ocazia sa vad in Fra|ia
Ta un rod al vechii iubiri dintre noi. Desi Te afli trupeste la o distan^a
2. Filtp. 2, l.
3. Greu s-ar putea justifica lipsa de intelegere a episcopilor apuseni fata de
aceasta vibranta 5I disperatS cerere dup5 ajutor.
t. Valerian, arhiepiscopul Aquileii, era un ortodox convins, care a stiut s3 so
tnconjoare de cre^tini instruiti, !ntre ei numarindu-se si Fer. Ieronim.
SCRISORI 205
atit de mare, totusi te-ai unit cu noi prin scris, imbratisindu-ne C u
dragoste duhovniceasca" si sfintS, sSdind in inima noastra" o iubire
nespusa. Caci am cunoscut acum, prin experienta, ce insemneaza cu-
vintele inteleptului : «precum e apa rece pentru un trup insetat, asa e
vestea cea buna dintr-o tara indepartata» 2 .
Caci, prea cinstite frate, in tinuturile noastre exista o mare foamete
dupa dragoste. Iar pricina ne-o spune Evanghelia : «Deodata cu inmul-
tirea pacatului s-a racit iubirea multora» 3 . Tocmai de aceea scrisoarea
ce mi-ai trimis-o mi s-a parut foarte pretioasa si-ti rSspund prin acelasi
prea evlavios frate si impreuna-slujitor Sabin, prin care Te si insti-
intam si Te rugam sa veghezi in rugaciuni pentru noi, pentru ca Bunul
Dumnezeu sa dea cindva pace si liniste in treburile noastre bisericesti
si sa certe vinturile si marea infuriate, ca sa scapam de furtuna si de
tulburarea care a dat peste noi, caci altfel ne ameninta pieirea.
Intre timp, in. marea Sa milostivire fata de vremurile grele de azi,
Domnul ne-a facut bucuria sa auzim ca Voi traiti in intelegere si unire
si ca la Voi invatatura crestina se vesteste nestingherita 4 . Caci (daca
cumva nu va inceta curgerea vremii, ci vor mai ramine si alte zile
pentru viafa omenirii), prin impreuna-lucrarea Voastra odata si odata
va trebui sa se innoiasca credinta si in RasSrit si astfel, la vremea cu-
venita, sa-i aducefi un fel de rasplata pentru toate bunurile pe care
le-ati luat de la el. Intr-adevar, partea sanatoasa de la noi, unde se mai
ocroteste credinta Parintilor, s-a istovit indeajuns, pentru ca diavolul
a zguduit-o prin multe si felurite atacuri, pe care le unelteste si le pune
la cale cum vrea.
Dea Domnul ca prin rugaciunile voastre, care iubiti pe Domnul,
sa se stinga erezia cea rea si inselatoare a ratacirii lui Arie si sS stra-
luceasca din nou credinta cea dreapta a Parintilor care s-au adunat la
Niceea, pentru ca felul de inchinare adusa fericitei Treimi sS se faca
potrivit savirsirii Botezului celui mintuitor 5 .
2. Pilde 25, 25.
3. Matei 24, 12.
4. Se stie ca, spre deosebire de orientarea pro-arian5 a imparatului Valens, Apu-
sul s-a bucurat de regimul mai pa?nic al lui Valentinian I (364 — 375). De fapt, arienii
ajunsesera intr-o vreme dominanti $i In Sirmium ?i chiar in nordul Italiei, inclusiv
in Aquileea, dar pina la 381 arienii au fost infrinti. N-am putut avea la indeminS
studiul lui M. Tadin : La lettre 91 de S. Basile a-t-elle ete adresse a l'ev&que d'Aquilee
Valerin, in «Recherches de Science Religieuse», Paris, 1950, p. 450 — 468. El tagadu-
ieste acest fapt.
5. Aceeasi idee din tratatul Despre Duhul Slint.
208 BFINTUL VAMIl.r. CKI. MMIK
EPISTOLA 92
Catre episcopii Italiei si Galiei *
Scris4 In anul 372
«De Dumnezeu iubitorilor si sfintilor frafi Impreuna slujitori din
Italia si Galia si iubitilor lor episcopi cei de aceeasi simtire cu noi,
salutare intru Domnul de la episcopii Meletie (de Antiohia, n.tr.), Eu-
sebiu (de Samosata), Vasile (de Cezareea), Bassus, Grigorie de Nazianz
(senior), Pelagiu (de Laodiceea), Pavel, Antim (de Tiana), Teodot (de Ni-
copole), Vitus (de Cara, in Mesopotamia), Avraam (de Urima, in Siria),
Iovin, Zeno (de Tir), Teodoret, Marcian, Baruh, Avraam (de Batria, Si-
ria), Libaniu, Talasiu, Iosif, Bosthus, Athreus, Teodot, Eustafiu (de Se-
basta), Barsumas, Ion, Cosroe, Isac, Marsex, Maris, Grigorie si Dafnus».
Pentru inimile indurerate aduce adeseori oarecare mingiiere chiar
si numai un oftat iesit dintr-un piept inteleg&tor, dup5 cum o lacrima
•a cuiva iti alinS durerile cele mai adinci. Nou5 nu ni se oferS insa spre
mingiiere numai un oftat sau o lacrima, pentru a Vfi putea descrie su-
ferintele noastre, ci pentru noi infloreste o nadejde mai buna, anume
faptul ca\ dupa ce V3 vom infStisa tristele imprejurari in care traira,
poate vom reusi sa va hotarim sa ne luati apararea pe care de atita
vreme o asteapta de la Voi Bisericile RasSritului, dar de care inca nu
ne-am invrednicit pentru ca Domnul, Care cirmuieste cu intelepciune
toate rosturile noastre, se vede ca a gasit de bine, dupa chibzuiala
cea neinteleasa a dreptatii Sale, ca sa mai fim inca multa vreme pusi
la Incercare prin suferinte.
Pentru c3 stim, cinstiti frati, ca nu va e deloc necunoscutS situatia
noastrfi, intrucit vestea despre ea a ajuns pina la marginile pamintului
?i nu sinte^i nici Voi atit de nepasatori fata de frafii de aceeasi cre-
dintS, deoarece sinteti ucenicii apostolului, care ne invata ca iubirea
de aproapele e «plinire a legii» 2 . Numai ca, dupa cum am spus, rivna
voastrS a fost oprita de judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, Care se
vede ca 1 a trimis aceste napaste peste noi cam dupa masura pacatelor
noastre.
1. De5i redactata In numele a 32 de episcopi rasariteni, Intre care si a Sfintului
Vasile, totusi unii cercetStori recent! cred ca aceasta epistola a fost compusa de
Sf. Meletie al Antiohiei. In sprijinul acestei idei, sa se vada epistola 129. Cf. W.-A.
Jurgens, A Letter ot Meletius ol Antiochia, in «Now Rev. Theol.», Tournai, 1960, p.
251 — 260. In modestia lui, autorul ei crede ca ezitarea episcopilor se va datora tot
«pflc:atelor noastre». In descrierea dramatica a situatiei, nu se vorbeste numai de
ariunlsm, ci de o adev5rata criza a ierarhiei bisericesti.
2. Rom. 13, 8.
acKrtom 207
De asta data tns8 Va cerem ca m3car In ceasul acesta s& v& ridi-
cati cu tarie pentru adevar si cu intelegere pentru noi, pentru ca tot
ce a sc&pat pina acum urechilor Voastre sa le intelegeti de acum mai
bine de la cucernicul si impreuna-slujitorul nostru Sabin, care Va va
putea istorisi si tot ce se afla in scrisoare. $i prin el va conjuram sa
va indurati si sS va milostiviti, lasind la o parte orice ezitare, si sa va
aprindeji de rivna iubitoare pentru noi neuitindu-va nici la lungimea
drumului, nici la interesele de acasa sau la alte considerente de ordin
omenesc.
II
Primejdia nu ameninta azi numai o singura Biserica, numarul celor
lovite de aceasta furtuna nu se reduce doar la doua sau trei, ci na-
pasta acestei rataciri isi intinde pustiirile sale cam de la granifele Iliriei
si pina la Tebaida Egiptului. Saminta ei rea a fost aruncata mai intii
de Arie, eel de trista amintire, iar pentru ca s-au gasit.multi dintre noi
care au cultivat cu rivna aceasta nelegiuire, erezia a prins radacini
adinci si da acum roade distrugatoare. Invatatura dreapta e rastalma-
cita, asezamintele Bisericii calcate in picioare. Trufia oamenilor, care
nu mai au frica de Dumnezeu, urea in primele rinduri, afisindu-si in-
tiietatea in chip simtit cu pre^ul multor nelegiuiri, incit eel ce se defaima
mai tare e socotit ca eel mai vrednic de a ajunge pastor. Demnitatea
preoteasca a disparut, lipsesc pastorii care sa indrume cu intelepciune
turma lui Hristos, in vreme ce vinatorii de mariri folosesc banii bolna-
vilor numai pentru interesul lor propriu si pentru cadouri. A siabit as-
primea canoanelor, in locul ei a crescut libertatea de a pacatui. Caci
cei ce au ajuns la conducere prin stradanii prea pamintesti isi arata
multumirea fata de ei prin aceea ca ingaduie celor pacatosi tot ceea
ce stiu ca le face placere. Nu mai exists o judecata dreapta, fiecare
umbla dupa poftele inimii, rautatea nu mai are masura, poporul nu mai
cunoaste lege, mai-marii Bisericii nu mai au curajul sa vorbeasca. Cei
ce si-au dobindit scaunul episcopal prin interventii sint sclavii celor ce
i-au ajutat sa parvina. Pentru unii chiar si apararea ortodoxiei e nas-
cocita ca arma de razboire reciproca, caci sub masca luptei pentru or-
todoxie ei isi ascund dusmaniile personale. Altii, in schimb, — ca sa
nu-i invinuim de cele mai nerusinate fapte — atita popoarele si se urasc
nebuneste intre ei, pentru ca sa-si ascunda, de fapt, sub aceasta ura
rautatile lor. Asa se si explica de ce este atit de neimpacata aceasta
lupta, pentru ca cei ce au urzit aceasta calamitate se tern ca nu cumva
pacea generala sa dea pe fata nerusinarile lor ascunse.
268 srtNTUt vabujc ckl mawb
Am ajuns do risul pfig!nilor, cei slabi In credinta sovaie, credinta
e Indoielnicfi. Ignoranfa pune stfiptnire pe suflete, pentru cS cei ce schi-
monosesc credinta din r3utate dau a se infelege ca ei spun adevSrul.
Gurile color drepti au amutit, limba clevetitorilor nu mai cunoaste friu,
relc sfinte sint profanate, cei mai sSn&to$i la cap dintre mireni fug do
blserici, vSzInd in ele tot atitea scoli ale nelegiuirii si, in pustietati,
printre suspine si lacrimi, inalfa spre ceruri inimile lor intrebatoare ca-
tre Dumnezeu. De buna seama ca si pina la Voi va fi ajuns stirea despre
ccoa ce se intimpia in cele mai multe orase de la noi, anume ca po-
porul, adicS femeile, copiii si batrinii, se due dincolo de zidurile ora-
sului, sub cerul liber, si acolo isi fac rugaciunile singuri, indurind cu
multfi rabdare orice intemperii ale vremii, numai sa ceara in liniste si
evlavie ajutorul lui Dumnezeu.
Ill
Cum am putea deplinge, dar, aceasta calamitate ? Ce izvor de la-
crimi ar ajunge pentru misterele atit de mari ? De acum, cita vreme
mai stau inca in picioare citiva din cei buni, cita vreme mai este vreo
urmci din vechea stare de pace si de buna intelegere, inainte ca Bise-
rlcile s3 naufragieze de tot, grabiti-va spre noi, veniti repede, caci asta
v-o cerem : prea iubiti frati, intindeti mina de ajutor celor ingenun-
chiati ! Sa se induioseze de noi dragostea Voastra de frate, puteti varsa
chfar lacrimi de compatimire ! Nu ingaduiti ca jumatate pamintul sa
fie Inghitit de ratacire, nu lasati sa se stinga credinta in cei de la care
a pornit mai intii.
Ce va trebui sS faceti ca sa ne veniti in ajutor si cum va trebui
s& vfi aratati dragostea fata de cei aflati la strimtorare, aceasta n-aveti
nevoie s-o aflati de la noi, Insusi Duhul Sfint v-o va spune-o. Se cere,
Ins3, urgenta ca sa salvam pe cei ce au mai ramas si se cere prezenta
clt mai multor frati, incit, numarul celor ce vor veni aici sa formeze un
sinod la care nu numai vrednicia celor trimisi, ci si numarul lor sa
creeze increderea necesara ca se vor restabili iara treburile 3 . Ei ar putea
reinnoi crezul stabilit de parintii de la Niceea ca sa readuca unirea intre
toti crestinii.
Caci in realitate acesta-i lucrul eel mai de plins : ca si partea care
se pare c£ a mai ramas sanatoasa e dezbinata in sinul ei 4 , incit mi
se pare ca au dat si peste noi aceleasi nenorociri care au dat peste Ieru-
salim in momentul cind era asediat de imparatul Vespasian. Caci atunci,
3. Sfintul Vasile vedea salvarea Bisericii numai prin convocarea unui sinod ecu-
menic. Din pScate el nu a mai prins sinodul II ecumenic.
4. Aluzla la situatfa Bisericii din Antiohia e evidenta aici.
*»»01U _26B
pe de o parte, orasul era impresurat din afarS de dusmani, iar pe de
altfi parte, In interior era m&cinat de rSscoala concetatenilor. La noi,
in afarS de lupta deschisS, dusa de eretici, mai este una, care a izbucnit
intre cei ce pSreau ortodocsi. Si eu cred ca aceasta a dus Bisericile la
eel din urma" grad de istovire. De aceea si avem mare nevoie de spri-
jinul Vostru pentru ca mSrturisitorii credintei apostolice sa inlature
schismele scornite si pe viitor sa le supuna autoritatii Bisericii.
$i astfel, recistigindu-si vlaga, trupul lui Hristos sa se intregeasca
iarasi in toate madularele lui si sa nu fericim numai binele pe care-1
vedem la altii, asa cum o facem acum, ci sa ne straduim ca §i Biseri-
cile noastre sa-si recapete vechiul renume de «dreptcredincioasa».
Caci de fapt merita sa fie socotita drept cea mai mare fericire darul
ce s-a dat de Dumnezeu de a deosebi ce-i fals de ceea ce-i drept si
curat, precum si de a vesti fara rezerve credinta Sfintilor Paring, aceasta
credinta pe care si noi am primit-o si o tinem mai departe pentru ca
poarta in ea pecete apostolica, aprobind-o si pe ea ca si pe celelalte
invataturi de credinta stabilite canoniceste in scrisoarea noastra sino-
dala 5 .
EPISTOLA 93
Catre patriciana Chesaria, in legatura
cu comuniunea cu Sfintele Taine
Scris5 in anul 372
Desigur ca impartasirea zilnica x si hotarirea de a primi zilnic sfin-
tul Trup si Singe al lui Hristos e un lucru bun si folositor, caci El in-
susi o spune limpede «cel ce maninca trupul Meu si bea singele Meu are
viata vesnica» 2 . Cine se indoieste ca participarea continua la viaja n-ar
fi acelasi lucru cu a trSi pe mai multe planuri ?
Cu toate acestea noi ne impartasim numai de patru ori pe sapta-
mina : duminica, miercurea, vinerea si simbata, precum si in alte zile
cind se face pomenirea vreunui sfint deosebit.
Faptul ca in vremurile persecutiei unii erau nevoiti, in lipsa preotu-
lui sau a liturgului, sa ia cu miinile lor Impartasania, e de prisos sa
5. Sflntul Vasile se ginde$te aici la formula ortodox3 de la Niceea, dar ?i la
epistola pe care a trimis-o episcopilor sub nr. 125.
1. In legatura cu Impartasirea deasa (de 4 ori pe saptamina) ni se relateaza
un caz tipic : credinciosii simpli pot lua cu ei acasa Sf. Impartasanie si se pot cumi-
neca ei Insisi clnd vor.
Pentru aceasta problema a se vedea si E. Braniste, Liturgica specials, Bucuresti,
1982, p. 35.
2. loan 6, 54.
270 irtNTUL VA8ILE CEt, MAH 1I
mat spunem cS nu constituie nici o gresealS, pentru cS altUdata prac-
tica aceasta era inttirita dc o lunga obisnuinta confirmata de faptele
lnse?i. Toti cfilug&rii care locuiesc in pustie, unde nu se gaseste preot,
pfistreazS cuminecStura acasS la ei si o iau cu mina lor proprie. La
Alexandria si in Egipt, chiar si fiecare laic are in mod obisnuit Imparta-
$ania la el acasa si se impartaseste singur cind voieste. Din clipa cind
preotul a savirsit jertfa si a impartit-o, eel care a primit-o odata ca in-
treg, daca" participa la ea zilnic, trebuie sa creada pe buna dreptate ca
ia parte la ea si o prirneste din miinile celui care i-a dat-o. Intr-adevar,
in BisericS preotul da partea care i se cere, eel care o primeste o pas-
treazS cu toatS libertatea si o duce la gura cu mina lui proprie. Aceasta
vroa sfi spuna ca primeste de la preot o singura particica sau mai multe
pfirticele dintr-odata.
EPISTOLA 94
Catre Hie, guvernatorul provinciei Capadochia l
Scrisa in anul 372
Intentionam de mult sa Te vizitez, macar pentru a nu fi pus in
inforioritate fata de calomniatorii mei, pentru motivul ca traiesc prea
distant, dar intrucit in ultimul timp boala m-a suparat mai rau decit
tie obicei, am fost nevoit sa recurg la calea scrisului.
Ultima data cind Te-am intilnit, prea minunate, primul meu gind a
fost sa stau de vorba cu Luminatia Ta despre toate afacerile curente,
iar la urm& sa discutam si despre situatia Bisericii, pentru a nu da pri-
le] la acuze nedrepte. Dar am renuntat atunci, crezind ca as fi parut
iildiscret daca as fi aratat un zel atit de exagerat si oarecum egoist,
provocind griji inutile unui om care si asa e peste masura de coplesit
cu o multime de treburi. Dar in acelasi timp trebuie sa spun drept ca
1. Despre acest persona] nu avem alte ?tiri decit cele pe care ni le of era epis-
lololo cu nr. 94 ?i 98. Din prima epistola deducem ca Hie a fost pus, intre altele,
en sS-1 supravegheze special pe Sf. Vasile. Cu toate amenintarile imparatului Valens
$1 ale prefectului Modestos, totusi, impresionati de planul mare al constructiilor «Va-
sllliidci", precum si de hranirea Infometatilor de pe urma sccetei si foametci din
nnul 368, 1-au dat mina libera, in schimb, se stie ca 1-au subminat, dezmembrind in
doufi provincia Capadochia si urmarindu-1 de aproape in activitatea lui filantropica.
Epistola de fata lasa sa se intrevada ca s-ar fi facut si denunturi scrise impotriva
SflntuUii. Cu o deferents deosebita, dar si cu o demnitate rar intilnita, Sfintul Vasile
]usliflc8 importanta umanitarista si culturala a actiunilor sale. Ascultind probabil si
di> sfiitnl Sfintului de a imita pilda imparatului Alexandru Macedon de a-si astupa
o urt'iho cind i se raporta vreo calomnie, Hie isi pierde postul, poate si din pricina
cfl nu ar fi fost destul de vigilent. Asa se explica de ce Sfintul Vasile intervine pe
lliKlfi mauistrul Sofronie in favoarea acestui dregator «care a facut pentru provincia
Capadochia doar in citiva ani ceea ce altii n-au reusit sa faca in multi ani» (Epist. 9(5).
■cjWRom L , 7r
mi-a fost teamfi cfi prin discutiile noastrc in contradictoriu as putea
ajunge intr-o zi s3-tj. spun ceva ce ar jigni un suflet care, dupS evlavia-
lui curata fata" de Dumnezeu, va trebui sa se invredniceascS de cea
mai deplina rasplata" a virtutii.
Intr-adevar, daca Te-as incarca cu toate problemele noastre, ti-as
lasa prea pufin timp pentru afacerile publice si as face ca si eel care
incarca peste masura cu marfa pe un cirmaci care conduce pentru prima
oara un vapor nou in timp de furtuna, tocmai cind ar fi trebuit sa su-
prime o parte din incarcatura si sa-1 usureze cit mai mult posibil. De
aceea, cred ca vazind ce bogat program de construct^ ne-am propus,
marele nostru suveran ne-a ingaduit sa ne administrSm noi insine Bise-
ricile noastre.
Caci as vrea sa intreb pe cei care siciie mereu urechile Tale loiale :
ce gresim noi fata de Stat, sau ce fel de interes obstesc, mic sau mare r
se nesocoteste daca noi ne administram singuri Bisericile ? Afara, poate,.
de cazul ca ar putea spune cineva ca aducem prejudicii statului atunci
cind ridicam Dumnezeului nostru cite un lacas de rugaciune mai spa-
tios, cu citeva locuinte in jurul lui, din care una mai ar&toasa rezer-
vata episcopului, iar celelalte mai modeste pentru slujbasii bisericesti
din subordine, asa cum se petrec lucrurile, de altfel, si in via^a de stat.
Pe cine nedreptatim noi oare cind construim hotele si aziluri pen-
tru strainii care vin pe la noi in trecere si care au vreo suferinta de
tamaduit ? Sau, in sfirsit, cind facem asezaminte trebuitoare usurarii
lor, cu infirmieri, doctori, animale pentru povara, cu personal auxiliar ?
Caci a fost nevoie, intr-adevar, sa mai prevedem aici si multe feluri
de meserii si ateliere necesare vietii, precum si tot ceea ce mintea ome-
neasca a putut nascoci pentru mentinerea unei vie^i onorabile. In fine
?i alte spatii pentru diferite munci manuale ,- lucruri care in totalitatea
lor sint o adevarata podoaba pentru orasul nostru si un temei de min-
drie pentru guvernatorul nostru, caci si asupra lui se revarsa buna faima
a acestor lucrari.
Dar daca ai fost pus de sus anume ca sa ne indrumi, nu insem-
neaza ca numai Tu singur esti in stare, gratie puterii inteligentei Tale r
sa reinnoiesti lucruri pe care timpul le-a ruinat si sa a?ezi oamenii in
tinuturi nelocuite, intr-un cuvint sa transformi deserturile in orase. Deci
cu cei ce-?i dau concursul la aceste opere ce ar fi oare mai rezonabil
sa faci : sa-i alungi si sa-i ocarasti ori sa-i cinstesti si sa-i tratezi cu
atentie ? Si apoi, sa nu crezi prea bunule domn, ca noi ne marginim
doar la vorbe ; am pornit deja la lucru, materialele sint deja procurate.
lata, dar, cuvintul de aparare pe care-1 adresam guvernatorului
nostru. Cit priveste raspunsul pe care trebuie sa t>l dau in calitate de
272 HFtNTUL VAStl.K CF.L MAflO
crestin si de prieten, grijuliu de reputatfa mea In fata plingerilor pirf-
sllor mei, pentru moment cred ca n-ar trebui sa-1 dau aici, pentru cd
ar depasi lungimea unei scrisori si nici n-ar fi indicat sS-1 incredinto/.
unor litere f£ra viata. Iar ca nu cumva pina ne vom revedea din nou
so" Te lasi inselat de calomniile unora si astfel sa le retragi o parte din
bunaVointa Ta, fS ce fScea Alexandru eel Mare 2 .
C&ci se spune ca acela, in timp ce i se prezentau calomnii asupra
unuia din prietenii sai, a intins o ureche spre calomniatori, iar pe cea-
lallfi a astupat-o cu podul palmei, aratind astfel ca daca vrei sa judeci
drept nu trebuie sa te predai in intregime si dintr-o data celor care te-au
vSzut prima oara, ci sa pastrezi spre aparare, pentru cei care nu sint
utunci de fatS, eel putin jumatate din puterea ta auditiva.
EPISTOLA 95
Catre Eusebiu, episcop de Samosata
ScrisS in mai 372
Epistola aceasta am adresat-o Cuviosiei Tale mai de mult in le-
gfitura cu alte probleme, cu care ocazie mi-am propus sa Te si intilnesc,
dar planurile de atunci n-au reusit, asa incit ea n-a ajuns in miinile
Cuvio$iei Tale. In realitate, raposatul diacon Teofrast a ridicat epistola
de la mine, dar intre timp, pe cind fusesem nevoit sa plec neaparat in-
tr-o c&iatorie oficiala, omul n-a predat-o Cuviosiei Tale pentru ca s-a
Imbolnavit rau si a murit.
De aceea m& simt indatorat sa-ti scriu din nou si nu pot sa tiag
nici un folos din aceasta epistola, intrucit limitele de timp care mi s-au
fixat sint mult prea reduse. Caci prea sfintitii episcopi Meletie si Teo-
dot x ne-au cerut sa le facem o vizita, socotind aceasta intilnire ca un
semn de dragoste, vrind totodata sa se discute si despre o indreptaro
a lucrurilor care ne intristeaza acum atit de mult 2 si propunind ca data
a Intilnirii mijlocul lunii viitoare, Tunie, iar ca localitate, satul Farga-
mus 3 , cunoscut dupa vestitii lui mucenici 4 si dupa intilnirile nume-
roase care au loc acolo in fiecare an.
2. Plutarh, Viefi'/e paralele, Alexandru, 42.
1. Episcop de Nicopole (Armenia Mica).
2. Pentru rezolvarea cazului dureros al schismei din Antiohia Sf. Vasile propuseso
n Intilnire in trei : Meletie, Teodot din Nicopole $i Sf. Vasile. Din pacate intilnircM
n-a putut avca loc din pricina atitudinii schimbatoare a celui mai nestatornic dintre
contemporanii Sf. Vasile, Eustatiu de Sebasta, care urma sa ia parte si el la in-
tllnlrca fixata. Faptul a suparat mult pe Sf. Vasile. A se vedea epistola 99.
3. Fargamus, oras In Armenia Mica.
4. Cf. ep. 14 j 34 ; 158, 240.
■cwTiowi 273
Intrucit, dupa Intoarcerea mea am aflat de moartea raposatului dia-
con si am dedus c& epistola a rSmas aici, neatinsfi, n-am mai avut li-
niste, deoarece mai ramasesera 33 de zile pinS la termenul fixat pentru
tntilnire, asa ca am expediat in graba" aceste epistole prea cuviosului
Eustatfe, colaboratorului meu, ca el s5 le transmits Cuviosiei Tale si tot
prin el s& mi se expedieze cit mai degrafta" si raspunsurile. $i daca
este cu putinta si daca-Ji face placere pofi sa vii acolo unde ma vei
intilni si pe mine ; daca nu, cu voia lui Dumnezeu, vom plati altadata
datoria intilnirii de anul trecut, daca bineinteles pentru pacatele noas-
tre nu ne va surprinde iar&si vreo piedicS, urmind ca intilnirea cu
episcopii aceia s-o aminam pentru o alta data.
EPISTOLA 96
Catre Magistrul Sofronios *•
ScrisS fn anul 372
Cine-i oare atit de bun patriot incit sa-si iubeasca orasul si sa-si
cinsteasca Patria care 1-a nascut si 1-a crescut intocmai ca pe parintii
sai, asa cum o face Excelenta Ta, care te rogi pentru inaintarea intre-
gului oras in general precum §i a fiecarui cetacean in special, si care
nu Te multumesti numai sS te rogi, ci mai confirmi puterea rugaciunilor
si prin actiuni personale ? Intr-adevSr, mare este puterea pe care o ai
de la Dumnezeu, si sa |i-o tina vreme mai indelungata, asa dupa cum
^esti ! Cu toate acestea, pe vremea conducerii Tale, Patria s-a imbogStit
numai in vis, caci eel de la care ai preluat-o 2 a fost un om (spun cei
1 care cunosc mai adinc istoria tinuturilor noastre), cum n-a mai fost
altul pe scaunul de guvernator, dar acum slujba i-a fost luata de rauta-
tea unora, care s-au folosit de caracterul lui prea liberal, care nu stia
ce-i lauda, pentru ca s3-i declare razboi si sa spunS impotriva lui tot
felul de calomnii, inselind astfel urechile Excelentei Tale. lata de ce
intreg orasul, pina la unu, s-a intristat cind l'e-a fost luat guvernato-
rul, pentru ca era singurul care ar mai fi fost in stare sa ridice orasul
nostru din starea in care a ajuns ingenunchiat 3 , fiind un scrupulos paz-
nic al dreptatii, prevenitor cu victimele nedreptatii, necrutator fata de
1. In aceasta epistola, Sfintul Vasile intervine pentru readucerea guvernatorului
.Hie, cazut in dizgratfe. Vezi comentarul la epist. nr. 94.
2. Guvernatorul Hie.
3. Cf. epistolele 74, 75 §i 76.
II - Sfintul Vasile eel Mare
274
■FtNTUL VAKUB CEL MARE
eel ce calcS legea, acelasl atlt pentru sfiraci, clt si pentru bogafi si, mai
mult decit orice, omul care se silea sS aduca viata crestina la cinstea ei.
Am trecut sub tScere faptul ca el era persoana cea mai integra din
cite cunosc si care nu ierta pe nimeni, daca ar fi cSlcat legea, si aceasta
am facut-o pentru c& astfel de merite sint lucruri marunte fata de ce-
lelalte virtuti ale lui. •>
La drept vorbind, marturia pe care o aduc acum este tardiva, dup&
cum fac si cei ce cinta singuri ca sa se incurajeze pe ei insisi, dar cut
asta nu mai imbunatatesc situatia cu nimic. Dar nu-i fara importanfa
faptul c8 marele Tau suflet isi aminteste de acest om si ca pastrezi
pentru el recunostinta ca pentru un binefacator al patriei, iar daca unul
din cei ce s-au suparat ca n-au fost preferati dreptatii s-ar lega de Hie,
pe care si Tu il aperi si-1 protejezi, atunci sa le arati tuturora ca Tu 1-ai
avut de prieten. Jar drept dovada ca 1-ai avut in familiaritatea Ta e buna
mfirturie pe care ai adus-o despre el si despre experienta lui in admi-
nistratie, experienta care n-a mai fost intrecuta de al^ii de atunci in-
coace. Intr-adevar, ceea ce altul n-ar fi facut in rastimp de mai multi
ani, el a adus la indeplinire intr-un timp scurt. De aceea noi vom primi
destuld favoare si consolare pentru cele intimplate daca il recomanzi
tmparatului si daca opresti calomniile impotriva lui.
$i sa mai stii ca aceste cuvinte Patria este cea care ti le adreseata
prin glasul meu si spune ca vointa tuturora este ca sa se reverse asupra
acestui om un dram de fericire prin mijlocirea Excelentei Tale.
EPISTOLA 97
Catre sfatul ora?uIui Tiana l
Scrisa in anal 372
Dumnezeu, Care descopera adincurile si da pe fata dorintele ini-
milor, a dat si celor smeriti putere sa inteleaga si uneltirile cele gre*
de explicat pentru unii. Caci nimic nu ne-a scapat si nici n-a rSmas
ceva ascuns din tot ce s-a savirsit. Noi, insa, n-avem ochi si urechl
1. Tiana devenise capitala provinciei Capadochia Secunda in urma scindarii Aim
h. 371. Ambitiosul episcop Antim devenit de acum mitropolit al Tianei s-a purtat ram
fatfl de Sf. Vasile, atunci cind va hirotoni necanonic pe Faust (semiarian), episcopal
Satalelor (cf. epist. 126). Sf. Vasile a dovedit multa rSbdare fata de el, asa incit re-
lntillc dintre ei vor fi de atunci inainte prietenesti (ep. 122, 128, 210 etc.). In aceastS
opistoia Sflntul se adreseazS direct Sfatului orasenesc din Tiana, IndemnindH-i si
p«ar«sca unltatea credintei intra legatura pacii.
Bcniaowr 275
pentru altceva declt pentru paced lui Dumnezeu, pentru toate cite ne
due spre ea. Iar daca altii sint puternici si mari si se incred numai
In ei insisi, fireste c& noi, care nu sintem nimic si nu sintem vrednici
de nimic, nu ne vom face despre noi o astfel de parere, incit sa credem
eg am putea consolida situatia daca am trai in izolare, pentru ca stim
sigur ca avem nevoie de ajutorul fiecaruia dintre frati mai mult decit
are nevoie o mina de alta.
De altfel, chiar din clipa in care ne-a zidit cu trap, Domnul ne-a
aratat cit este de necesara oamenilor comuniunea. Cind ma glndesc ca
un madular nu-i in stare sa se ajutoreze cita vreme e despartit de ce-
lalalt, atunci cum sa cred ca in treburile vietii eu ma voi mul^umi nu-
mai cu serviciile prestate de mine insumi ? Nici un picior nu poate
umbla singur daca nu se sprijina pe celalalt ,• nici un ochi nu poate
vedea limpede daca nu sta in legatura cu celalalt, daca nu se fixeaza
fmpreuna cu celalalt asupra obiectivelor vazute. Auzul e si el mai clar
eind percepe vocea cu amindoua timpanele urechilor, iar pipaitul e mai
sigur si el cind se face cu degetele unite. In general, nimic din cite
vedem implinindu-se atit in lumea firii, cit si in a celor facute cu
voie libera, nu se realizeaza fara participarea celorlalte. Chiar si ruga-
ciunea, atunci cind nu are mai multi partasi e cu mult mai slaba decit
eea savirsitS impreuna cu altii, caci si Domnul ne-a fagaduit ca va fi
de fata in mijlocul a doi sau trei credinciosi, acolo unde acestia cheama
mimele Lui in acelasi gind 2 .
Insasi iconomia mintuirii a luat-o asupra Sa Domnul, ca sa impace
eu singele crucii Lui cele pamintesti cu cele ceresti 3 .
Pentru toate acestea sa dorim ca zilele cite vom mai fi in viaja
sa fim pe pace si sa cerem ca si la sfirsit, cind vom Inchide ochii, lu-
crul sa se savirseasca tot in pace. Pentru aceasta pace m-am hotarit sa
nu eru| nici o obosealS, sa nu spun sau sa fac ceva nevrednic, sa nu ma
sperii de lungimea calatoriilor, s5 nu ma dau inapoi de la nici o obo-
seala, numai pentru ca s3 ma invrednicesc si eu sa am rasplata faca-
torului de pace 4 . Si dacS va veni cineva dupa mine pe acest drum, ur-
mlndu-ma ca pe un conducator, aceasta va fi pentru mine eel mai bun
si mai drag lucru. In schimb, dacS o va apuca pe drum contrar, sS se
stie ca eu nici atunci nu-mi voi schimba hotarirea. La ziua raspl&tii'
liecare va ajunge s3-si recunoasca singur roadele faptelor proprii.
2. Matei 18, 20.
3. Col. 1, 20.
4. Matei 5, 9
2fH ■rlNTUL VABILB CEL MAM
EPISTOLA 08
CStre Euseblu, eplscop de Samosata 1
ScrisS tn anal 373
Eram tare nerSbdator sa vizitez orasul Nicopole, dar dupa ce. am.
primit scrisoarea, in care Prea Sfinjia Ta spuneai ca nu vei veni, am
renunfat cu pSrere de rau. Mi-am adus aminte, e drept, si de starea sa-
nfttatii mele total subrezita. Dar mi-a venit in minte totodata si faptul
c4 cei care ma chemasera 2 au f5cut-o doar ca sa-si impace sufletul,
intrucit dupa ce ca ne facusera invitatia doar in treacat, prin colectorul
de dari Helenios din Nazianz, ei n-au mai binevoit sa trimita macar un
curier care sa-mi confirme aceasta invitatj.e. $i apoi, intrucit le sint
cam suspect din pricina pacatelor mele, m-am temut sa nu le tulbur
bucuria intilnirii. Daca as fi stiut ca este de fata si nobletea Ta, eu
nu m-as fi dat inapoi s3 pornesc la drum si pentru probleme mai grele,
dar singur nu ma vad in stare sa privesc in fata nici probleme din cele
mai mici si, gindindu-ma ca scopul intrunirii era rezolvarea unor pro-
bleme de inalt interes bisericesc, am lasat sa treaca timpul si am ami-
nat Intilnirea pentru o data mai linistita si mai lipsita de tulburSri, pre-
ferlnd sa vin la Nicopole sa discutam aceste probleme bisericesti si cu
de Dumnezeu iubitul episcop Meletie, daca el ar refuza sa se duca la
Samosata. Daca n-ai fi refuzat, ne-am fi repezit toti, cu conditia sa ne
fiti amindoi indrumatori, atit el insusi, prin raspunsul pe care ni-1 va
trimite (caci ii scrisesem), cit si Prea Sfintia Ta.
II
' Ar fi trebuit sa ne intilnim intre timp si cu episcopii din Capadochia
Secunda, dar acestia, dupa ce au luat numele altei eparhii, repede si-au
Inchipuit ca pentru noi ei au devenit «oameni ai altei natiuni si ai altei
rase», intrucit n-au mai vrut sa mai stie de mine, n-au mai luat nici o
legatura cu mine si nici n-au mai stat mult de vorba cu mine. Ar fi
fost de asteptat si o intilnire cu preavenerabilul episcop Eustatie, lucru
pe care 1-am facut eu. Dar intrucit multi strigau impotriva lui ca ar fi
falsificat intr-o masura oarecare credinta, am intrat in discutie cu el
1. Potrivit celor spuse in epistola 95, trebuia sa aiba loc in Nicopolea Armeniei
o Intilnire Intre Vasile, Meletie al Antiohiei si Teodot al Nicopolei. Sf. Vasile descrie
esuarea Intilnirii. Totodata trebuia sa se Intilneasca ?i cu Eusebiu, dar acesta n-a
putut veni.
2. Teodot, episcopul Nicopolei.
SCRMORI
— 277
9i am constatat ca, slavS Domnului, el urmeaza cu infelepciune linia
ortodoxfi.
Scrisorile episcopilor n-au ajuns la Prea Sfintia Ta, cred ca din pri-
cina celor care trebuiau s-o trimita si pe a mea, dar poate si din vina
mea, caci din cauza multor treburi se vede ca mi-a scapat din vedere.
Cit despre fratele nostra Grigorie, as fi dorit si eu sa-i incredintea
admmistrarea unei episcopii potrivite cu firea lui. Asta ar insemna in-
treaga Biserica de sub soare concentrata in una singura 3 , dar cum asa
eeva nu-i cu putinta, atunci sa fie facut episcop, dar nu ca sa fie cinstit
dupa scaun, ci ca scaunul sa fie cinstit dupa el. Caci, insusirea omului
mare nu se masoara dupa promovarea la scara ridicata, ci tine mai cu-
rind de ridicarea celor mici prin puterile proprii. Ce-i de facut cu Psal-
matios care, cu toate avertismentele fratilor lui, se afla tot in solda
lui Maxim 4 , in exercitii ? $i totusi ei nici acum nu ezita sa-i scrie, caci,
din pricina slabei lor sanatati si a multelor treburi, ei nu-1 pot vizita.
Dar sa stii, de Dumnezeu iubitule, ca starea lucrarilor mele pas-
torale cere imperios prezenta Ta aici si va fi nevoie sa-ti mai pui la fn-
cercare inca o data cinstita Ta batrinete, ca sa vii in sprijinul Capado-
chiei, care s-a subrezit de acum si e gata sa se prabuseasca 5 .
EPISTOLA 99
Catre Comitele Terentiu x
ScrisS In anul 372
I
Cu toate ca m-am sirguit cu toata rivna sa dau ascultare, eel putin
in parte, ordinu lui imparStesc, precum si scrisorii prietenesti a Domniei
*«wo frT- d c< Sf A . Gri 9° rde de Nazianz. Merita subliniata aprecierea Sf. Vasile
tTtSfZ^V S -i Gr S 190ne - P ? ? ^ Parte ' pare c5 Eusebi « este «* care -a
Soptit Sflntului Vasile ca episcopia de Sasima nu-i potrivita pentru un om ca Grigorie
i o fi'^fv^n 11 ™ 3 ' ^ " ie ° a 9» vernator al Capadochiei. Din descrierea pe care
s 1 KtSeYa^^'pS e srss? m pneteftos fata de ortodoc5i ' dar mai ™» s ' a
c^a'^stcSu^SsS 38 e1 ' CaPad ° Chia M f ° St Silita sa dea «Ptacopl e,ila t i,
„ « h T f^ Xi ^ ? eneral ?i comite bizantin, comanda in anul 372 in Georoia o ar-
mata de 12 legiuni de soldati. Era un om de o rara cultura - cum rete£ dta epfst
SL^ , 51 <» e » d toci convingerl religioase. Doua fete ale lui erau dlaconite In
Samosata, cum deducem din epist. 105. ,In acelasi timp, insa, Terentiu era sumu noil
ticn duse de imparatul Valens, de sprijinire a ariartsmului. Se £r ca ^ a fc 1
eel dmth (poate inainte de prefectul Modestos) care a incercat sa intimideze pe Sf
Vasile pnn amenintari. Nu va fi fost nici strain de scindarea provincief Capadochfa
In •dumb, epistolele urmatoare ne dovedesc din plin ca deparie de a se fMSsat in-'
,_. ^ BFINTUL VABILE CVL, MAKE
I
Tale 2 , ale caror motive si hotariri sigur cS sint pline de intentii si de
sontimente bune, totusi nu mi-a fost dat sS-mi due zelul pin5 la capSt.
Prima cauza si cea mai adevSrata sint p&catele mele, care-mi stau pre-
tutindeni in cale si-mi impiedica implinirea oricarui demers. A doua e
Instrainarea si lipsa de colaborare tot mai pronuntata, pe care mi-o arata
episcopul sufragan Teodot.
Intr-adevar, nu stiu ce sa se fi intimplat cu Prea Sfintitul frate Teo-
dot, care-mi fagaduise, nu de mult, ca ma va ajuta in toate, si care se
grabise sa ma duca de la Gitasa 3 la Nicopole, dar cind m-a vazut sosit
acolo 1-a apucat asa o frica si groaza de pacatele mele, incit n-a mai
vrut sS mS primeasca nici la slujbele de dimineata, nici la cele de seara !
Sa zicem ca va fi procedat cu dreptate fata de un pacatos ca mine, dar
o astfel de hotarire a lui nu s-a dovedit deloc a fi folositoare impacarii
Bisericilor noastre. Ca motiv al acestei atitudini a fost acuzatki ca as
fi acceptat sS intru in comuniune cu episcopul Eustatiu 4. Or, iata ce am
facut eu in aceasta privinta :
II
Cind am fost invitat sa particip la intrunirea convocata de fratele
Teodot, lucru pe care nu-1 puteam refuza, caci eram animat de toata
dragostea, am crezut potrivit sa intru mai inrtii in contact cu pomenitul
frate Eustatiu, pentru a nu lasa sa se dovedeasca desarta si fara folos
intrunirea noastra. I-am aratat acestuia toate acuzatiile doctrinale de
care amintea fratele Teodot, precum si altele, si 1-am rugat sa ne spuna
daca de acum inainte urmeaza credinta cea dreapta, pentru ca sa pas-
tram si pe mai departe comuniunea cu el, iar in caz ca invatatura lui
consuna cu a noastra, atunci se stie ca-1 vom trata in consecinta. Am
discutat mai mult laolalta si am pierdut toata ziua ocupindu-ma numai
de aceste lucruri, iar la venirea serii, ne-am despartit fara a fi ajuns la
, nici o intelegere. A doua zi, incepind din sedinta de dimineata, am re-
luat discutiile in aceeasi problema. Acum sosise si fratele Pimeniu,
tlmldat, Si. Vasile va ci^tiga pe cei doi demnitari $i va stabili relatfi bune cu ei si
Probabil c5 datoritS lui Terentfu s'-a obtinut de la Warat aprobarea ca hiro-
tonirea si instalarea episcopilor din Armenia Mica — nu de mult intrata in admi-
nistrate bizantina — sa fie facuta de Sf. Vasile impreuna cu Teodot episcopul Nico-
polei. Epistola 99 cuprinde raspunsul hotarit al Sfintului ca n-a fost posibila colabo-
rarea cu Teodot din pricina ca acesta n-a vrut sa colaboreze cu Eustatiu de Se-
basta, eel mai cunoscut episcop al regiunii, dar care inclinase spre ananism. AstK-i
celc doua zile petrecute in Satala au fost cu esec.
2 Deci Terentiu va fi pus la oale decizia imperiala (despre Armenia Mica). _
3 Gitasa era o localitate retrasa, unde isi petrecuse Sf. Meletie «exilul» jsau.
4. Mai mult de o jumatate de zi s-au purtat discutii, cind a fost vorba sa se
confirms si in scris intelegerea, Eustatiu si Teodot au negat totul. Poate sa fi fost
si Hi. Vasile prea idealist, prea .pretentios. Nu se stie.
SCRISOHI
— _ 279
preot din Sebasta, care a apfirat cu ardoare pozitia opusS. Incet, incet,
m-am dezvinovStit de acuzele pe care mi le adusese « si am reusit sa-i
conving in asa masura de dreptatea atitudinii mele, incit cu ajutorul lui
Dumnezeu nu se mai putea descoperi intre noi rilci eel mai mic dezacord.
Pe la ora noua ne-am ridicat sa facem rugaciunea, sa dam multii-
mire lui Dumnezeu pentru ca am ajuns sa cugetam la fel si sa graim la
fel. Mai trebuia sa primesc de la acest om doar o marturisire scrisa,
pentru ca sa vada si vrajmasii lui ca s-a supus cu adevarat, lucru
care ar fi fost o marturie clara si pentru ceilalti. Dar pentru a fi si
mai siguri, am vrut sa am o intrevedere cu Teodot si cu fratfi din jurul
lui, spre a primi in scris si de la ei o marturisire de credinta, ca s-o
prezentam celui de care a fost vorba, pentru a ob^ine un dublu re-
zultat : pe de o parte, sa biruie dreapta credinta, iar pe de alta, sa fie
si ei multumiti ca propunerile lor au fost acceptate si satisfacuti ca nu
mai exista impotriva lor nici un motiv de contestatie. Dar inca inainte
de a ajunge sa pricepem de ce trebuia sa ne consfatuim si ce rezultat
ar iesi de aici, episcopul Teodot a socotit ca n-ar mai trebui sa fim in-
vitati si noi. Asa ca m-am intors inapoi de la jumatatea drumului,
descurajat ca se zadarnicisera oboselile depuse pentru pacificarea
Bisericii.
Ill
Asadar, fiind nevoit sa fac drumul in Armenia, ca unul care cu-
nosteam caracterul ciudat al acelui om si intrucit am vrut sa dau soco-
teala prin marturie sigura si de atitudinea mea si in acelasi timp sa
mulfumesc si pe acel om, am plecat la Gitasa, locul unde petrecea de
Dumnezeu iubitul Meletie, si unde ne-am Imtllnit din nou cu omul in
cauza, cu Teodot. Daca^as fi fost acuzat de ce stau in comuniune cu
Eustatiu, as fi anuntat rezultatul intilnirii, cu care ocazie 1-as fi adus sa
lmpartasesc toate convingerile mele, dar intrucit Teodot spusese ca
Eustatiu tagaduise, dupS ce ne pSrasise, declarind el insusi ucenicilor
sai ca in realitate nu se pusese de acord cu mine in privinta nici unui
punct de credinta, eu i-am raspuns — spune-mi, preaminunatule, n-am
facut oare lucrul eel mai just si mai sigur ? - ca in ce ma priveste
eram convins, sprijinindu-ma pe statornicia de care a dat dovada tot-
deauna acest om, ca nu se lasa totdeauna prea usor atras in atitudini
contrare si ca daca admite odata ceva, el nu o face pentru a tagadui
ce-a spus inainte 6 .
5. Atit Teodot, cit 5 i Pimeniu, ar fi vrut sa impace pe Sf. Vasile cu Eustatiu
Poate ca ?i pretentiile Sf. Vasile vor fi fost prea mari.
6. Eustatiu era un fel de «a wa XXaS», un om care-si schimbase mereu parerile
280
■FtNTUL VABILI CHL MARE
El e un om care fuge de minciunS ca de ceva groaznic, chlar si
atuncl cind e vorba de problemele cele mai neinsemnate, ca-i departe
de a se opune adevSrului, mai ales cind e vorba de lucruri atit de im-
portante si al caror ecou e atit de general. DacS. totusi s-ar intimpla
ca aluziile Tale repetate s& fie intemeiate, ar trebui §S-i prezinji for-
mularul scris, care sa confinS. expunerea intreaga a credintei ortodoxe.
DacS voi vedea acest consimtSmint al lui confirmat de iscalitura lui,
ou voi rfimine in comuniune cu el, dar daca voi sim^i ca se retrage,
voi renunta la contaetul cu el. Intrucit aceste conditii au fost aprobate
de episcopul Meletie si de confratele Diodor, preotul care a fost de
fata, la intilnire, prea respectatul frate Teodot si-a dat si el consim-
ttlmintul rugindu-ma sa cobor la Nicopole sa-i vizitez Biserica si sa-1
iau ca insotitor pina la Satala, despartindu-se de noi la Gitasa. -
Dar cum am ajuns la Nicopole 7 , uitind si vorbele pe care le auzise
de la mine si de fSgaduielile pe care mi le-a facut, m-a coplesit cu tot
felul de batjocuri si fel de fel de serrnne de dispret, cum am relatat
mai sus, si s-a despartit de mine.
IV
Cum as fi fost, dar, in stare, prea stimate, isa due la indeplinire sar-
cina propusS si sa asez episcopi in Armenia 8 , din clipa in care eel ce
ImpSrtSseste aceleasi r3spunderi se poarta cu mine in felul acesta ? $i
totusi cu ajutorul lui nadajduiam ca voi gasi oamenii care-mi trebuie,
pentru ca in eparhia lui sint destui oameni evlaviosi si intelepti, care
vorbesc limba localnicilor si care cunosc multe alte insusiri deosebite
ale acestor popoare. $i cu toate ca stiu numele acestora, totusi nu-i voi
divulga pentru a nu primejdui, eel putin pentru alte vremuri, situafia
din Armenia. $i acum, dupa ce am venit pina la Satala cu sanatatea
mea atit de subrezita, totusi cred ca datorita ajutorului M Dumnezeu
am rinduit bine lucrurile, impacind pe episcopii din Armenia si dindu-le
IndrumSrile cuvenite, ca sa lase la o parte neintelegerile vechi si sa
vinS din nou la rivna adevarata a casei Domnului. Le-am lasat §i
regulamente in legatura cu cSlcarea rinduielilor in Armenia si le-am
spus cum sS lucreze pentru a-si vedea de menirea lor. Am primit si o
cerere a Bisericii din Satala, in care ma rugau sa le dau un episcop.
Totodat5 m-am mai ocupat si de calomniile ihdreptate contra fratelui
Ciril, episcopul Armeniei, si am aflat, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca
7. Atit Nicopole cit 51 Satala erau situate in Armenia Mica, dar sediul mitro-
politan era la Satala.
8. Inca o marturie despre respectul recunoscut Sfintului Vasile chiar §i dinco!<
do granUelo arhiepiscopiei lui.
BCHISOHI 28|'
aceste calomnii erau nelntemeiate si erau pornite numai din defaima-
rea rivalilor lui, cum mi-au mar<turisit-o chiar ei insisi. Cred cS intr-o<
mSsurS oarecare am contribuit la apropierea lui de poporul din Satala,
in asa chip ca acestia sa nu se mai fereasca de a veni in comuniune-
cu el.
Astfel de lucruri se pare ca nu sint de prea mare important^ dar
daca nu putem face mai mult, cauza provine din neintelegerile care ne
despart pe unii de altii in urma vicleniilor diavolului. Ar fi trebuit sa
nu va spun aceste lucruri, ca sa nu fac impresia ca dau in vileag si
propriile mele rusini, dar pentru ca nu era, alt' mijloc de a ma apara
fata de Luminatia Ta 9 am gasit necesar sa spun tot adevarul si sa isto-
risesc amanuntit tot ce s-a petrecut.
EPISTOLA 100
Catre Eusebie, episcopul Samosatelor 1
_, ScrisS in anul 372
Ma uitam la scrisoarea Ta prea iubita, pe cind ma aflam in tinutul
vecin al Armeniei, cu plScerea cu care navigatorii zSresc de pe vapor
scinteind in depSrtare, la orizont, o lumina salvatoare, mai ales cind
se intiaipla sa fie invaluiti de furia vintului salbatic. Intr-adevar daca
scrisoarea intelepciunii Tale e prin ea insasi fermecatoare si min-
giitoare, insemneaza ca imprejurarile i-au sporit si mai mult farmecuL
Ce anume a fost si cit de mult m-am intristat, nu ti-as putea spune,
caci m-am hotarit ferm sa uit supararile, dar, in schimb, diaconul nos-
tru impreuna-slujitor, care-ti aduce aceasta scrisoare, ti le va istorisi
pe toate.
Sanatatea mi s-a subrezit de tot, incit nu pot intreprinde, fara sa-mi
cauzeze dureri, nici cele mai mici miscari. Dar as vrea, daca s-ar putea r
cu ajntorul rugaciunilor Tale, sa-mi implinesc macar acum vechea mea
dorinta, cu toate ca acest drum mi-a fScut atitea neajunsuri : tre-
burile Bisericii noastre au fost prea mult timp neglijate ! Daca ati-
ta vreme cit mai traiesc, Dumnezeu ma mai gaseste vrednic sa
ne mai vedem o data, Prea Sfintite, in Biserica noastra, voi avea
intr-adevar buna nadejde de a nu fi lipsit cu totul de darul lui
Dumnezeu. $i daca aceasta vizita va putea avea loc, as avea do-
rinta ca ea sa se faca in timpul hramului, cind ne adunam in
9. Se vede cS fusese acuzat ?i in scris.
1. Scrisa din Satala Armeniei in august 372, dupa e?ecul provocat de Teodot
(cf. epist. 99), Si. Vasile dorea s5-si revada prietenul cu ocazia hramului Sf. mucenic
Eupsihie (7 sept.).
2g2 BFINTUL VAHU.E CKL MARE
fiucare an la pomenirea Fericitului mucenic Eupsihie 2 , la o data" destul
de apropiatft, anume la 7 septembrie. Pentru c8 In afara de altele, e
vorba atunci si de o bogatS desfSsurare a unor lucr&ri vrednice de soll-
citudinea Ta si care impun si colaborarea Ta, atit pentru a hirotoni
<"piscopi noi, clt si pentru a delibera si a examina ceea ce planuieste
contra noastra naivitatea lui Grigorie (de Nyssa), care a convocat si
sinoade in Ancira si care nu lasa ocazia de a lucra farS sa ma intrebe 3 .
EPISTOLA 101
De mingiiere x
Scrisa in anul 372
Ar ii fost de dorit ca prima scrisoare pe care ti-o trimit sa aiba o
tema mai de bueurie. In ce ma priveste, asa a? dori-o, pentru ca vreau
ca toti citi si-au pus in gind sa urmeze viata evlavioasa sa paseasca zi
de zi tot spre mai bine. Dar intrucit Domnul, Care indruma totdeauna
viata noastra, dupa intelepciunea Lui cea negraita, spre folosul nostra
sufletesc, a rinduit sa aiba loc si altfel de intimplari, care ti-au adus
multe dureri, m-a indrumat cu iubire, ca pe unul care sint legat de tine
prin dragostea cea intru Dumnezeu, si cum am aflat de la fratii nostri
despre intimplarea care a dat peste tine, am socotit de cuviin^a sa-ti
adresez un cuvint de intarire si de mingiiere.
Daca ar fi fost cu putinta sa vin prin parole unde, ai ajuns si-ti
ai resedinta, as fi facut-o cu toata bucuria. Dar pentru ca boala tru-
peascS si multimea treburilor care ma absorb au facut ca si drumul pe
care 1-am intreprins sa provoace mare paguba Bisericilor noastre, am
hotarit sa-ti fac o vizita macar prin scrisoare, aducindu-ti aminte ca
IntristSrile nu vin fara rost peste robii lui Dumnezeu, Care ne indruma
viata ca s& ne incerce dragostea adevarata fata de El, Creatorul nostru.
DupS cum pe luptatori nevointele alergarii ii due la rasplati, tot asa si
pe noi crestinii incercarea ispitelor ne indruma spre desavirsire, daca
jirimim cele rinduite de Dumnezeu cu rabdarea cuvenita si cu toata
bucuria. Toate sint indrumate de bunatatea lui Dumnezeu. Nimic din
cele ce se intimpla nu trebuie sa le primim cu intristare, chiar daca ele
ne-ar provoca penitru un timp vreo neplacere. Pentru ca si daca n-am
cunoaste motivele pentru care tot ce se intimpla in viata noastra sint
2. Martirizat recent sub Iulian Apostatul, Sfintul Eupsihie e amintit si in episto-
lele 142, 176, 200, 252. Despre el Sozomen, 1st. bis., Migne, P.G. 67, 1248—1249.
3. Despre «lipsa de experienta» a Sf. Grigorie de Nyssa, cf. epist. 58, 225, 231.
1. Fara sa indice nici un nume, Sf. Vasile vrea sa mtnglie pe cei din Npocc-
zareea si Nicopole, fiind zdrobit sufleteste din cauza episcopului Eustatiu de Sebasta
Jt'pist. 99), care n-a acceptat sa intre in comuniune cu el.
acmioRi 283
v&zute de Dumnezeu ca burie, .totu^i sfi fim convinsi cS oricum totul e
in folosul nostru, fie ca r3splata pentru rSbdare, fie pentru un suflet
care ni s-a rSpit : dacS ne-am ISsa coplesiti de r&utatea care salaslu-
ieste in lume, am ajunge s3 fim stapiniti de pacat. DacS nadejdea cresti-
nilor s-ar margini numai la viata de pe pamint, desigur ca s-ar crede
cS despSrplrea timpurie a sufletului de trup ar fi ceva ingrozitor* dar
daca desfacerea -sufletului de legaturile trupului e numai un inceput al
adevaratei viepi, pentru cei ce traiesc dupa Dumnezeu, atunci de ce sa
ne intristSm ca si cei ce n-au nadejde ? 2 Primeste, a§iadar, cuvintul meu
de mingiiere ca sa nu cazi in suferinte, ci sa dovedesti ca esti deasupra
lor si ca le-ai biruit deja.
EPISTOLA 102
Catre ceta^enii din Satala
ScrisS in anul 372
Miscat de cererile Voastre si ale intregului popor, am primit sa
port grija de Biserica voastra si am fagaduit inaintea lui Dumnezeu sa
nu tree cu vederea nimic din ceea ce sta in puterea mea sa fac. De
aceea m-am silit, cum este scris, sa port de grija de voi ca «de lumina
ochilor» \ caci atit de deosebita e dragostea ce Va port, incit ea nu
m-a lasat sa-mi aduc aminte de nimic, nici de rude si nici macar de
legaturile obisnuite pe care le aveam cu acest om 2 inca de cind era
copil. Dimpotriva, uitind de toate temeiurile personale, care ar putea
indreptati legaturile mele cu el, fara sa tin seama nici de multele re-
grete ale poporului de unde vine si care se vede acum lipsit de con-
ducatorul lui, nici de lacrimile tuturor rudelor lui si netinind seama nici
de supararea caruntei sale mame, care mai sufla numai datorita ingri-
jirii date de el, in ciuda tuturor acestor motive luate laolalta, oricit de
mari si de numeroase ar fi ele, n-am avut decit un singur scop : sa
impodobesc Biserica voastra cu un conducator bun si sa-i stau in-
tr-ajutor, pentru ca de acum e ingenunchiatS din pricina ca a fost multa
vreme lipsitS de un indrumator si pentru ca acum are nevoie de indru-
mare spre o directie sigura si hotarita, ca sa se ridice din nou 3 .
2. / Tes. 4, 13.
1. Zah. 2, 12.
2. Pimeniu.
3. Satala era capitala provinciei Armenia Mica. In anul 372 cind St. Vasile a
vizitat Satala i-au ie$it inainte reprezentanfii localitatii, cerindu-i sa le dea episcop.
lntructt era singur (caci nu 1-a insotit si Teodot, episcopul Nicopolei), nu li s-a putut
implini cererea. Acum ii anunta ca situa|ia s-a schimbat si ca le-a ales ca pastor pe
Pimeniu, prieten si ruda a sa (ep. 99). A se vedea si ep. 122.
284
■rlMTUIi VAIILE CEL MARK
Acestea slnt cele ce voiam sfi vi le spun din partea mea ; clt despre
voi, va cer ca pur tare a voastra sa nu fie sub asteptSrile nadajduite si
nici mai prejos decit fag5duielile pe care le-am dat acestui om, ca\
adica, 1-am trimis. la rude si la prieteni. Prin urmare, fiecare dintre voi
trebuie sa o ia inaintea celorlalti, prin zelul si iubirea fat,a de acest orru
Pretijid, asadar, sa aratati aceeasi buna intrecere si printr-o deose-
bitfl purtare de grija sa-i mingiiati inima, facindu-1 sa uite o patrie, sa
uite rudele si un popor atit de dependent de conducerea lui pe cit e un
prune legat de sinul mamei lui. Din partea lui v-am trimis nu de mult
pe Nicias, de aceea sS ajunga cunoscute de topi cele implinite, pentru
ca sa praznuiti mai devrerrue bucuria si sa aduce^i multumiri Domnului r
Care a birtevoit sa vi se implineasca dorinta.
EPISTOLA 103
Catre credinciosii din Satala
A dat Domnul sa se implineasca oererile poporului Sau si, prin
mijlocirea smereniei mele, le-a dat un pastor vrednic de numele Lui 1 ,
care nu negustoreste prin cuvinte, cum fac cei mai mul^i, si care si mai
mult, pentru mine, care iubesc curatenia invataturii si care am primit
sa vietuiesc dup& poruncile Domnului, e in stare sa se faca iubit mai
presus decit orice granita, in numele Domnului. El 1-a umplut de daru-
rile Sale cele duhovnicesti.
EPISTOLA 104
Catre prefectul Modestos l
ScrisS tn anul 372
Fie si numai faptul ca scriu unui barbat atit de insemnat, chiar
atunci cind nu e cazul unui prilej special, e un lucru care aduce o
cinste in plus celor care inteleg insemnatatea acestei indrazneli, pen-
tru ca legaturile cu oamenii care intrec cu totul pe cei obisnuiti, consti-
1. Plmeniu de la cuvintul grec ^ot(x-»iv - pastor. Epistola de fata trebuie pusa
In legfiturfi cu cea de sub nr. 102. Aceea e adresata conducatorilor, respectiv deputati-
lor orasului Satala ; aceasta e adresata poporului. ,
1. Acesta e Modestos, celebrul «prefect al pretoriului», care a amenintat pe Sf.
Vaslle, dar care apoi s-a aratat prietenos cu marele ierarh, dovada c& avem. aici nu
mol putln de 6 epistole privind relatiile prietenesti dintre cei doi. In aceasta epistola
Sf. Vaslle cere scutire de dari pentru cler, asa cum notarise inca imparatul Constantin
col Mare.
SCRMOIM
285
tuie cea mai mare distlnctie pentru eel care slnt vrednici de aceasta.
Ca unul care lupt pentru o IntreagS patrie, ma vSd silit sS infatisez
aceasta intimpinare Exoelentei Tale, pe care-1 implor s-o primeasca cu
blindefe, asa cum ii este caracterul, si sa-si intinda mina spre patria
noastra, care e de acum ingenunchiata cu totiil 2 . lata si pricina pentru
care prezint aceastajugammte.
Pe cei care isi inchina viata lor slujirii lui Dumnezeu, pe preofi si
pe diaconi, vechea legiuire financiara ii scutlea de impozit. Or acum,
cei care vin sa facS recensamintul (pentru piata impozitelor, n.tr.), ca
si cum n-ar fi primit nici o porunca in acest s6ns de la Excelen|a Ta, i-a
inscris si pe ei, cu exceptia poate doar a cftorva, care §i asa erau scutiti
•din motive de virsta. Cer, dar, ca macar ace$t favor s3 ni se mentina
ca un semn al bunavointei Tale, care sa-Ti poata pastra de acum ina-
inte tot timpul o buna amintire. Aproba, dar, 'ca sfintitii slujitori sa fie
tratati dupa vechea legislate fiscaia si scuiirea sa nu fie legata de
persoana celor inscrisi acum (caci atunci scu/tirea ar putea trece si la
urmasi, or nu totdeauna se intimpla ca aceiei sa fie vrednici de preo-
tie), ci ca dupa modul obisnuit in registrel^ de dare, sa se dea, pe
fata, clericilor o scutire generala, asa incit intiistatatorii Biserioilor sa
poata acorda scutire de impozite oelor care profeseaza preotia in orice
localitate 3 . Hotarirea aceasta va asigura marijnimiei Tale marire netre-
catoare in urma acestor fapte bune, obligind be multi sa se roage pen-
tru casa imparateasca, dind statului si un mafe cistig pentru ca noi nu
acordam scutire clericilor fara sa facem deojsebire, ci pe rind tuturor
celor care sint in serviciu, lucru pe care-1 facem in mod liber, in ad-
ministratia noastra, dupa cum poate vedea oVicine vrea sa-1 cunoasca.
EPISTOLA 105 j
Unor diaconite, fiicele comijtelui Terentiu l
Scris3 4n anul 372 j
Clnd am vizitat Samosata, am nadajduiti ca voi intilni pe Excelenta
Ta, iar cind am constatat ca n-am reusit, am rabdat cu greu aceasta
2. Aluzie la dezmembrarea in doua a provinciei capadochiene.
3. Sf. Vasile cere sa se dea aceasta scutire inj mina episcopului, care poate sa
cotitroleze pe clericii din subordine. Scutirea a intrai si In legislatia de Stat. Cf. Cod.
Theod. lib. VI, Tit. II.
1. In anul 372 Sf. Vasile vizitase Siria si speilase sa Intilneasca si pe comitele
Terenfiu, dar nu s-a putut, de aceea trimite scrisofcre macar fiicelor lui (calde spri-
jfnitoare ale activitatii filantropice a sfintului, dar ?i rivnitoare In ale credinfei orto-
doxe), fSctndu-le si un rezumat al credintel trinitard. A se vedea si epistola 99.
280
SrlNTUL VABILB CVL MAKE
piordere, cfici imi faceam tot felul de planuri, adicS daca ar fi mai usor
s& mS apropii eu de Unutul D-voastra ori ar fi mai de dorit s& vizitezi
Domnia Ta patria noastrS. Dar acestea ramin la voia lui Dumnezeu.
Pentru moment, intrucit am -aflat ca fiul meu duhovnicesc Sofronie
merge s'pre Voi, i-am incredintat cu placere aceasta epistoia, care Vn
aduce salutari si exprima gindul ca nu uit, cu ajutorul Domnului, sa Va
pomenesc si sa aduc multjumiri Domnului pentru ca sinteti un bun vlas-
tar, dintr-o buna radacina, care da roade bune, fiind intr-adevar ca niste
crlni inconjurati de spinil Dar cu toate ca sinteti impresurate de atita
rfiutate a unor oameni care sint in stare sa schilodeasca invajatura cea
adevaratS, totusi nu va lasati duse in ispita si nu parasiti marturisirea
credinjei apostolice, ca s& imbratisati inovatiile ajunse acum la putere.
Cum sa fie o astfel de purtare nevrednica de cea mai mare recunos-
tinta a lui Dumnezeu si cum sa nu atraga ea, pe buna dreptate, laudele
celo mai mari ?
Credeti in Tatai, in Fiul si in Duhul Sfint. Nu tradati aceasta co-
moara ! In Tatai, Care e jinceputul a toate ; in Fiul, Cel Unul-Nascut ;
nascut din Tatai, Dumndzeu adevarat, desavirsit din Cel desavirsit ;
Icoana cea vie, Care refjlecta in El pe Tatai intreg ; in Duhul Sfint,
Care-si are existenja diri Tatai, fiind izvorul sfdnjeniei, Putere data-
toare de viata, Har care desavirseste, prin Care omul e infiat si ceea
ce era muritor devine neVuritor, unit cu Tatai si cu Fiul in toate, in
m8rire si in vesnicie, in jputere si in imparatie, in stapinire si in dum-
nezeire, cum marturiseste )si tradijia Sfintului Bote'z.
Iar citi spun ca ar fij faptura ori Fiul ori Duhul sau care injosesc
cu totul pe Duhul, coboriip.du-L la rang de slujitor si de rob, aceia sint
departe de adevar si trebuje sa evitam orice legatura cu ei si sa ne ferim
de convorbiri cu ei, ca d^ ceva care strica sufletelor. Si daca ar fi sa
ne intilnim cindva, Va voiki desfasura mai pe larg problemele legate de
credinta, pentru ca sa putfeti recunoaste, prin dovezi scoase din Scrip-
tura, aitit puterea adevarul^i, cit si siabiciunea ereziei.
EPISTOLA 106
| Unui soldat 1
ScrisS In sural 372
Orictt de multe ar fi Oele pentru care ar frebui sa multumim lui
Dumnezeu ?i de care a gasit de cuviinfa sa ne Invredniceasca in decursul
1. Se dau sfaturi pentru alupta cea dreaptan la Jnjelesul wlor din Epistoia «atn
Efeseni 6, 10—17.
acHMom 2g 7
vietii, am judecat c3 eel mai bine dintre toate aceslea este cunoasterea
vredniciei Tale, pe care mi-a hfirazit-o Domnul. Am ajuns astfel sS
cunosc un om care ne arata ca si in viaja de soldat se poate dobindi
desavirsirea dragostei de Dumnezeu si ca semnul ei deosebit nu se
vede in bogatfa hainei cu care esti imbracat, ci in starea sufleteasca a
crestinului. Eram minat de cea mai vie dorinta atunci cind voiam sa-1
intilnesc ,• iar de fiecare data cind mi-1 aduc aminte ma bucur in chip
deosebit.
Poarta-te, dar^barbateste, fii tare si sileste-te mereu sa nutresti §i
sa-ti dezvolti dragostea fata de Dumnezeu, pentru ca si tu, la rindul
tSu, sa fii eel caruia ii da daruri din ce in ce mai bogaie. Sa-ti aduci
aminte de mine. N-am nevoie de nici o alta dovada ca sa fiu sigur ca,
nu ma uiti, intrucit am marturia faptelor.
EPISTOLA 107
Catre Iulita 1
Scris3 in anul 372
Tare m-am intristat cind am inteles, din scrisoarea nobletei Tale„
ca te impresoara din nr^ ^eleasi necazuri. Ce sa faci cu oameni de
un caracter atit de nestatornic, cane vorbesc o data intr-un fel, alta
data intr-altul si care nu ramin la angajamentele pe care si le-au luat ?
Daca, dupa fagaduielile luate in fata mea si a fostului prefect, omul e
de parere si acum ca el n-ar fi zis nimic, cu toate ca ziua scadentei se
apropie, dupa parerea mea un astfel de om pare a fi pierdut cu totul
once rusine. Cu toate acestea i-am scris din nou, certindu-1, si i-ara
adus aminte de faglduielile facute.
I-am scris si lui Heladios, prietenul prefectului, pentru ca prin el sa,
afle situatia si prefectul insusi. Intr-adevar, nici eu'n-am crezut ca-mi
va fi ingaduit sa merg atit de departe cu un astfel de judecator, pen-
tru ca nu-i scrisesem niciodata intr-o problema particulara, ba m-am
temut ca ma va respinge, pentru ca, dupa cum stii, oamenii de rang
mare sint tare sensibili in astfel de situatii. Daca totusi va fi vorba sS
primim vreun raspuns favorabil, va trebuie sS-i muljumim lui Heladios,
caci e om bun si cu sentimente prietenesti fata de mine, temator de
Dumnezeu si cu un curaj de neinchipuit fata de prefect. Mare e Dum-
nezeu, El sa facS sa treci peste toata supararea, desigur cu conditia sS
nSdajduim si noi in El cu inima deschisa si sincera.
1. DHpa cum se Tede si din epistola 109, St. Vasile comunica acestei vSdura ci,
a mtervenit chiar la primul ministru (prefectul pretoriului) pentru a-i yeni In aiutor
In nedreptatee c« i se face.
2M ■FtNTUt VA«L» CMt, MAKB
EPISTOLA 108
CStre tutorele mo^tenltorllor Iulitei
Scrisa in anul 372
M-am mirat auzind ca tu ai uitat acele frumoase fagaduinte, vred-
nice de marinimia Ta, si ca adresezi acum acestei surori o pretentie din
cele napraznice si de nesuferit. Ce trebuie sa-mi inchipui dupa aceste
zgomote nu pot spune. Intr-adevar, cei cu care ai lucrat marturisesc —
o $tiu chiar de la Tine — despre marea Ta generozitate, si-mi aduc
aminte si de fagaduintele pe care le-ai facut in fata mea si a acestui
•om : tu ai spus ca pui o aminare foarte scurta, dar pe urma ai consimtit
la una mahlungS, pentru ca ai vrut sa te supui asprimii legii §i sa acorzi
o u?urare acestei vaduve, silita sa piarda din casS dintr-odata o suma
■atit de mare de bani. Care-i de fapt pricina din care s-a hotarit o astfel
de schimbare, nu-mi pot inchipui. Totusi, oricare ar fi ea, iti cer sa-ti
aduci aminte de vechea Ta generozitate, sa mai indrepti privirile spre
Domnul din cer, Care rasplateste bunele glnduri, si sa-i dai aminarea
pe care ai fagaduit-o inca de la inceput, pentru ca ea sa-si poata vinde
bunurile si sa-si plateasca datoria. E limpede ca-mi aduc aminte si de
urmfitoarea fSgaduinta pe care ai mai facut-o : daca ai primi aurul,
pentru care te-ai infeles, ai da femeii de care-i vorba toate actele de
■care se facuse invoiala si care fusesera intocmite inaintea autoritatilor,
precum si cele care fusesera scrise in particular.
Te rog, deci, fa-ne cinstea si fa-ti in fafa Domnului o fapta de
laudfi ! Iti vei aduce aminte de fagaduintele facute ^ vei recunoaste ca
nu esti decit om si ca si tu trebuie sa astepti clipele cind vei avea ne-
voie, la timpul TSu, de ajutorul lui Dumnezeu. Nu te lipsi de el din pri-
cina asprimii Tale de acum, ci atrage asupra-ti toate milostiyirile lui
Dumnezeu, aratind fata de cei intristati o bunatate si o dreptate deplina.
EPISTOLA 109
Catre comitele Heladios x .
Scris3 in anul 372
Nu vreau nicicum sa fiu spre greutate bunatatii Tale, din pricina
marimii puterii cu care ai fost inscaunat, ca nu cumva sa para ca as in-
1. In fata unui mare demnitar Sf. Vasile cere sprijin pentru o vaduva : sa i se faca
usurSri la plata impozitelor. A se vedea si epistolele 74, 75, 76.
1 Dregator cunoscut de Sf. Vasile (ep. 107, 109, 281), Heladios e rugat sa ajutc
pe o femeie vaduv3 Intr-un proces de mostenire. N-am putut avea la IndeminS stu-
dlul lui A. Cavallin: Zum VerK<nis zwischen regierendem Verb und Participmm
■con/u/icJum, In revista «Eranos», Goteborg, 1946, p. 280 — 292.
■cmtom 2bq
trece mfisura si as abuza de prietenia Domniei Tale. Totusi temeiuri pu-
temice nu m8 lasS sfi nu vorbesc.
Asadar, aceasta sora, ruda a mea, mihnita din pricina vSduviei si in-
grijorata de averea unui copil orfan, cind am vazut-o coplesitS de obli-
gate apasatoare, care tree peste puterile ei, mi-a fost mila, m-am in-
tristat in sufletul meu si m-am grfibit sa-ti adresez rugamintea ca, daca-ti
sta in putere, sa binevoiesti sa stai intr-ajutor omului trimis de dinsa.
Intrucit plStise pina acum cu banii ei ceea ce fagaduise, potrivit sfatu-
lui meu, in calitate de supravietuitoare, ar urma de acum sa fie eliberata
de orice nedreptate care s-ar mai putea ivi. Ea a fag&duit intr-adevar, in
condifia aceasta, ca dupa ce va fi piatit capitalul, ii vor fi remise ei do-
binzile. Dar in clipa de fata, cei care se ocupa de aceasta mostenire in-
cearca sa scoata, pe lingS capital, si dobinzile. Ca om care stii ca Dum-
nezeu socoteste banii vaduvelor si ai orfanilor ca banii Sai proprii, gra-
beste-te sa-ti pui rivna in slujba acestei cauze, in nadejdea rasplatii date
de Domnul nostru insusi. Cred, intr-adevSr, ca daca ingaduinta prea mi-
nunatului prefect afla cS deja capitalul a fost achitat, s-ar milostivi si de
celelalte necazuri ale acestei case, ca una care a fost total ingenunchiata
§i ciare nu mai are putere sa se impotriveasca jignirilor si amenintarilor
venite din afarS. Te rog, deci, iarta neoesitatii care m-a facut sa te su-
par si ajuta sa se reglementeze aceasta afacere, atita cit iti ingaduie pu-
terea ce Ti s-a dat. Caci e$ti saritor si bun in felul Tau de a lucra, in-
trucit in numele binelui angajezi avantajele pe care le-ai primit.
EPISTOLA 110
Catre pf efectul Modestos 1
ScrlsS in anul 372
Pe cita cinste si intimitate ne arati, cind te cobori pin& la noi, prin-
tr-un aer familiar, pe atita si IncH mai mult sM-ti sporeasca Bunul Dum-
1. Modestos era «prefect al pretoriului», ceea ce corespunde intr-un fel prim-mi-
nistrului de azi. Pe cum ne istorise$te Sf. Grigorie Teologul, Modestos a fost eel care
a Insotit pe imparatul Valens in Cezareea !n anul 370, care a indraznit sa ameninte
pe ierarh cu exilul. Dar chiar in anul urmator, cind imparatul a venit a doua oara in
Cezareea si cind a semnat hotarlrea de a scinda in doua provincia Capadochiei, n-a in-
draznit sa semneze edictul de exilare. Mai mult, se pare c5 tocmai Modestos ar fi fost
eel care ar fi intervenit la imparat sa nu-1 exileze, caci, dupa cum spusese cu .ocazia
primului drum, nici un alt episcop nu i-a rSspuns atit de curajos ca Sfintul Vasile.' Din
clipele acelea Modestos devine unul din admiratorii sfintului. Din cele sase epistole,
din cite s-au pastrat de la Sfintul Vasile catre Modestos (nr. 104, 106, 110,
279, 280, 281), cea de fata este o mterventie pentru reducerea impozitelor unor
locuitori din regiunea de granita a muntilor Taurus. Vasile spune ca insusi Mo-
destos i-a dat voie sa scrie. Dupa cum se stie, aici, pe Eufratul superior, pe linga Me-
1» - Sfintul Vasile eel Mare
nriinm vabim: crx mam:
2B0 — — -1 —
nezeu faima si bunul numc pe Intreaga viata Ta ! Ca unul care de mult
dorcam sd-ti scriu si sa ma bucur de pretuirea Ta, am fost retinut de res-
pectul fata de inaltul rang pe c'are-1 ocupi si m-am tomut sa nu se creada
ca as abuza de franchejea cu care m-ai tratat.
Acum, insa, doua motive m-au impins sa-mi iau indrazneala : Intli
lngfiduinta de a-ti scrie, pe care am primit-o de la marinimia Ta oea
neasemuita, iar in al doilea rind, durerea celor ce se afla in deznadejde.
$i dac3 rugSciunile celor mici au vreo trecere in urechile celor tan,
atunci ingaduie, prea minunatule, sa te rugam sa acorzi, in Duhul adeva-
ratei iubiri de oameni, izbavirea unei regiuni agricole nenorocite, redu-
rtnd la o cota acceptabiia obligatfile pe care le au de sustinut pentru in-
tretinerea armatei locuitorii din regiunile de la granita, din muntii Tau-
rus, ca sa nu fie ruinati de tot si pentru ca serviciile lor sa fie inca
multa vreme spre folosul obstesc, lucru despre care, sintem convinsx, se
intereseaza eel mai mult un mare filantrop asa cum e Domnia Ta.
EPISTOLA 111
Catre prefectul Modestos x
ScrisS in anul 372
In alte imprejurari n-as fi indraznit sa tulbur pe Excelenta Ta, caci
rnd stiu aprecia eu insumi si cunosc si posibilitatile mele ; dar cind am
vazut pe acest prieten coplesit de greutati, pentru ca a fost chemat sa
apara inaintea judecatii, mi-am luat indrazneala sfi-i dau aceasta scn-
soare, ca s-o arate sub forma de cerere si sa dobindeasca o bunavointa
oarecare. Oricum, cu toate ca nu-s vredmc de nici o considerate, mo-
destia crede ca chiar si numai singura isi poate lua dreptul de a induiosa
pe eel mai intelegator dintre dregatori si sa ma ierte, pentru ca daca nici
o greseala n-a fost savirsita de acest om, atunci sa fie salvat gratie ade-
varului insusi, iar daca a gre§it, s&4 fie iertata greseala din pricma mea,
a celui care scriu aceasta rugaminte. In ce stare stau lucrurile aici, cine
le stie mai bine decit Tine ? Tu vezi sl&biciunile de care se face vmovaL
fiecare si tu conduci totul prin neasemuita purtare de grija de care da,
dovada.
"ii'tTma * fost nranita rasariteana a Imperiului Bizantin, dar tot de aici au pornit 51, no-
'""'"-, VinteSonTte P if«.M.« locmai In t.vorul to.tulu, prefect Modesto,, ac.m
,li/.,r.-ii''i' Sf. Vasile declara ca sta chezas pentru bunatatea lui.
■"Uiom . 281
EPISTOLA 112
Catre Guvernatorul Andronlc 1
Scrlsa fn anul 372
I
Daca as fi atit de sSnStos incit sa fiu in stare sS iau asupra mea cu
usurinta greutatile cal&toriei si sS indur asprimile iernii, n-as fi scris, ci
as fi venit s3 caut eu insumi pe mSrinimia Ta, si aceasta din doua mo-
tive : mai intii, ca sa platesc o datorie facuta printr-o veche fagaduinta
(stiu ca promisesem sa mS due la Sebasta si sS ma bucur de desavirsirea
Ta ; e bine ce ai facut, dar eu am ratat intilnirea pentru ca am sosit cu
ceva mai tirziu decit Excelenta Ta), apoi, pentru ca sa ma platesc per-
sonal de solia pe care eu insumi mS temeam s-o trimit, pentru cS ma sim-
team prea mic pentru a dobindi o favoare atit de mare. Ma" mai gindeam,
totodata, ca prin exprimarea in scris, nimeni n-ar reusi sa convinga in
nici o privinta pe nici un dregStor sau poate nici chiar pe vreun particu-
lar atit de bine ca atunci cind ar fi fost el de fata si s-ar putea respinge
unele invinuiri, pentru altele s-ar putea cere ingaduinta, iar pentru al-
tele s-ar putea cere chiar iertare. Or, nimic din toate acestea nu s-ar pu-
tea rezolva prin scris. La toate aceste temeiuri n-aveam pe nimeni pe
care sa-1 pun in fata decit pe Tine, capetenie imparateasca ce esti : va fi
destul sa-ti fac cunoscutS parerea pe care o am despre problema* res-
pective, asa incit restul va ramine- in seama Ta. Or, asa ceva nici nu
am mai stat la indoiala sa fac.
II
lata dar si calea pe care o apuc, in vreme ce nu vreau, parca de
frica, sa descopar cauza care ma face sa-ti tin aceasta cuvintare. Acest
Domitian e un prieten apropiat, datorita unor vechi raporturi familiale,
asa incit nu fac nici o deosebire intre el si un frate. Dar, in fond, de ce
n-as spune adevarul ? Caci, de altfel, atunci cind am aflat pricina pen-
tru care a indurat aceste suferinte, am spus ca si el merita sa fie pedep-
sit. Intr-adevar, nu exista om care dupa ce a comis o greseala mica sau
mare sa scape de pedeapsa ! Dar fiindca am vazut pe acest nenorocit tre-
murind de frica pentru gresala facuta si stiind ca mintuirea lui de-
pinde de Tine, m-am gindit cS-i destula atita pedeapsS, de aceea te
rog sa te arati fata de el, si marinimos si intelegator. Ca sa reduci din
1. Ca 51 In epistolele 72 — 73, a¥a si aici se face interventia cerindu-se usurare
la judecarea unei «infractiuni» serioase. Se dau doua citate din «Istoriile» lui Herodot
care militeaza pentru iertare ?i tmpacare.
■FlNTUL VA-ILI! CBL MAM
892 — — —
putere pe cei care se impotrivesc e o Inspire a unui om si a unui con-
ducator ; dar ca sa fii bun si blind cu cei Intristati e o fapta de om care
Intrece pe ton prin maretie sufleteasca si blindete. De aceea ai putea,
dacS vrei, sa-ti arfiti, prin aceeasi fapta, marinimia, fie ca sa te
razbuni, fie ca sa salvezi dupa voia Ta. Sa fie pentru Domitian destula
pedeapsa aceasta fricS de pedeapsa la care se asteapta, si pe care-si da
seama cfi ar merita-o , Te rugam sa nu mai adaugi si Tu alta pedeapsa.
Cindeste-te : printre cei care au trait mai inainte au existat mulU oa-
moni care au gresit fata de stapinii lor, dar urmasilor lor nu li s-a trans-
mis nici macar numele, in schimb numele celor care si--au stfiplnit minia
si care, prin filozofie, s-au ridicat cu mult deasupra multimu, au ramas
nemuritoare pentru toti oamenii. Sa adaugam dar si aceasta insusire la
istorisirile in care se va vorbi despre Tine ! Ajuta pe cei care vrem sa-Ti
preamarim ispravile ca acestea sa intreaca plldele de bunatate cintate
de cei vechi. Astfel, se spune ca Cresus si-a retras minia fata de eel care
i-a ucis fiul, care se predase el hisusi spre a fi pedepsit*, pe cind Cirus
eel Mare, dupa ce a cistigat biruinta asupra lui Cresus, a facut dm el un
prieten3. Te vom numara- printre acesti oameni vestiti si pe cit ne va sta
in putere vom face cunoscute aceste fapte, binemteles daca nu cumva
vom fi socotiti ca vom fi niste vestitori prea neinsemnati pentru un om
atit de mare.
Ill
La toate acestea mai trebuie spus si aceea ca pe cei care savirsesc
vreo nedreptate oarecare ii pedepsim nu pentru cele deja intimplate,
(caci prin ce s-ar putea opri oare sa nu se implineasca ceea ce s-a intim-
plat ?), ci pentru ca sa se faca ei insisi mai buni in viitor, on pentru ca
sa serveasca drept exemplu pentru altii, ca sS-i faca mai bum. Or in ca-
zul de fata s-ar putea spune ca nimeni n-ar invoca nici una, nici cealalta,
caci Domitian isi va aduce aminte despre acest necaz chiar si dupa
moarte, dar si ceilalti cred ca slut aproape morti numai cind se uita Id
el. De aceea, daca am adauga la aceasta pedeapsa orice lucru cit de mic ;
s-ar parea ca ni s-ar potoli minia ; or as putea .spune ca mult ar trebui
ca asa ceva sa fie adevarat, si n-as mai face nici o aluzie daca n-a§ fi m-
teles dreptatea spusei sfinte cS-i «mai fericit a da decit a lua»* Si .ma-
rinimia atitudinii Tale nu se va vesti doar inaintea citorva, caci toti ca-
padochienii vor vedea ceea ce se va intimpla, iar eu le-as don sa so-
coata aceasta maretie sufleteasca in rindul calitatilor pe care le ai de 3 a
de mult. *
2 Herodot^torii, I, XLV, trad. rom. Ad. Piatkovslci, Bucute S ti, 1963, p. 33.
3. Idem, I, LXXXVIII.p. 56.
4. Fapte 20, 35.
■CRItORI
203
Mi-e teamfi sfi mS opresc din scrls, cfici cred cfi as fi pSgubit dacS as
lasa ceva neamintit. Doar un singur lucru as mai adauga : Domijian are
scrisori de la multi care-i cer achitarea, dar a considerat-o pe cea primita
de la mine mai pretioasa decit toate pentru c3 a inteles, nu stiu cum, ca
eu as avea 6 oarecare crezare din partea Excelentei Tale. Deci ca sS nu
se insele nici el in nadejdile pe care si le-a pus in mine si ca sa putem
scoate de aici o oarecare prestanfa in fata cetatenilor nostri, ingaduie,
Excelenta, tuturpr sa te roage si ei. In orice caz Tu n-ai socotit lucrurile
omenesti a fi de mai putina valoare decit oricare din filozofii din trecut
si stii ce comoara a fost pusfi deoparte, de multa vreme, pentru oricine
ajuta pe cei nevoiasi.
EPISTOLA 113
Catre preotii din orasul Tars
ScrisS In anul 372
*
Mare bucurie am simtit in Domnul, cind mi-a fost dat sa intilnesc
pe acest trimis al vostru, pentru ca prin prezenta lui m-a mingiiat in
toultele mele suparSri si pentru ca prin el mi-a fost dat sa gust marturia
Iimpede a dragostei ce-mi purtati 1 . Iar bucuria adusa de un singur om
mi-a dat sa inteleg rivna pentru adevar a voastra a tuturor. La timpul
sau el va va transmite ceea ce am discutat impreuna, dar pina atUnci
am sa va fac si eu cunoscut un lucru, iar acela este urmatorul : Vremu-
rile de azi sint foarte pornite spre surparea Bisericilor, lucru de care
m-am convins de mu,lta vreme. Lucrarea de zidire a Bisericii, o indrep-
tare a greselilor, de ajutorare a celor napSstuiti si de apSrare a fratilor
eu credinta sanatoasa — toate acestea au disparut cu totul. Nici de vin-
decarea celor ce patimesc de boli si nici de purtarea de grijS fata de cei
amenintati de molimi nu se mai aude nimic. Ca sa folosesc o comparatie,
poate cam indrazneat&, situatia Bisericii de azi seamanS cu aceea a unei
haine vechi, care e gata sS se sfisie la prima intrebuintare, f5r5 nadejdea
de a putea fi readusa la vechea ei menire. Or, in astfel de imprejurSri
trebuie sa depunem multa rivna si multa sirguintS ca sS mai putem aduce
© imbunatcitire cit de mica Bisericii. Cei mai bun lucru care ar trebui fa-
eut este reunificarea bisericutelor care s-au dezbinat una de alta de atlta
vreme. $i aceasta unire s-ar putea face numai daca vom dovedi rabdare
1. intre sup5r5rile de care vorbe?te Sfintul Vasile este desigur dezmembrarea pro-
vlnciei Capadochia, despre care ne vorbesc mnlte din epistolele sale.
294 BFINTUL VABILE CEL MARK
fatS de cei neajutorati si daca vom acfiona In asa fel incit s& nu mai pro-
vocam noi zguduiri sufletesti 2 .
Intrucit, dar, s-au deschis multe guri gr&ind impotriva Duhului Sfint
si s-au ascutit multe limbi hulind impotriva Lui, Va rugam ca, in m&-
sura in care v5 sta in putere, sa micsorati cit mai mult numarul acestor
hulitori, primind in comuniune pe cei care nu socotesc ca Duhul Sfint e
o creatura, pentru ca in felul acesta ori sa se micsoreze numarul lor si
sii se intoarcS rusinati la adevar, ori, daca totusi mai staruie in ratacire,
s4-si regaseasca credinta cind vor vedea cit de putini au mai ramas.
Deocamdata sa nu le cerem nimic mai mult, ci sa propunem fratilor care
vor sa se uneasca cu noi sa recunoasca simbolul stabilit la sinodul din
Niceea, iar daca primesc acest lucru, sa le cerem doar atita : sa nu spuna
despre Duhul Sfint ca ar fi o creatura. Mai mult decit atita Va rugam sa
nu le cereti, pentru ca sint convins ca in urma contactelor indelungate
si' a strSdaniilor pasnice orice ar mai fi nevoie, pentru clarificarea lu-
crurilor, ne-o va darui Dumnezeu, Care «toate le lucreazS spre binele
celor ce-L iubesc pe El» 3 . *
EPISTOLA 114
Catre Chiriac din Tars si catre credinciosii sai
ScrisS in anul 372
Daca stim ce lucru mare e bunul pacii, atunci ce sa mai zicem de
«fiii pacii» ? Intrucit, asadar, acest mare lucru atit de minumat si de vred-
nic de urmat cu rivna de toj;i cei care iubesc pe Domnul e in primejdie
de a fi redns doar la un simplu nume, pentru ca nedreptatea s-a inmul-
tit pe urma «racirii dragostei» * in cei mai multi, ma gindesc ca acei
care slujesc Domnului cu toata adeveritatea si sinceritatea sa aiba drept
singurul scop al stradaniei lor aducerea la unitate a Biserieilor care s-au
dezbinat intre ele in atitea parti si in atitea feluri 2 . Daca as porni sa fac
acest lucru numai eu singur, de buna seama ca as putea fi invinuit ca
ma amestec unde nu se cuvine. Caci nimic nu-i atit de propriu unui cres-
2. Surparea Bisericii din Tars supara pe Sf. Vasile inca din anul 369, cind dupa
moartea episcopului ortodox Silvan partida ariana a reusit, cu ajutorul mai-marilor
zilei, sfi-si aleaga un episcop al lor. De aceea, ca §i in alte episcopii, Sf. JVasile in-
deamnS pe preotii din Tars sa ramina statornici in credinta. Aceea?i tenia e tratata
§1 in epistola 114.
3. Rom. 8, 28.
1. Mare/ 24, 12.
2. Evr. 1, 1.
— — — 293
tin decit sa fac3 pace, fapt pentru care Domnul ne-a si fagSduit cea mai
mare rSsplata 3 .
Or, intilnindu-mS cu fratii de la Voi, am vazut cit de mult pretuiesc
ei dragostea fata de ceilalti confrati ai lor si cit de mult va iubesc, dar
cu atit mai mare sint dragostea lor fata de Hristos si atentia lor fata de
dreapta credinta. $i am mai vazut ca-si dau multa silinta sa dobindeasca"
si acest indoft cistig : sa nu fie despartiti de dragostea Voastra, si sS nu
trSdeze credinta cea sanatoasa. lata deci, dupa ce am inteles bunele lor
intentii, m-am hotarit sa scriu Cucerniciilor Voastre, ca sa va rog cu toata
dragostea sa stati cu adevarat uniti si gata de-a lua parte la toate grijile
Bisericii \ Am mers pina acolo incit m-am pus chezas pe linga ei ca
veti pastra dreapta credinta, si i-am asigurat'ca, prin ajutorul lui Dum-
nezeu si prin rivna ce-o aveti pentru adevar, sinteti gata sa infruntati
totul chiar si daca va trebui sa suferiti pentru invatatura cea dreapta !
Or, dupa convingerea mea, iata care sint conditiile care va stau in
cale si care sint destule ca sa va dea asigurare inaintea fratilor de care
am vorbit : sa primiti marturisirea de credinta stabilita de Parintii nostri
intruniti la Niceea, sa nu eliminati din ea nici un cuvint si sa stiti ca cei
318 Parinti, cares-au intilnit acolo fara duh de cearta, n-au vorbit fara
lucrarea Duhului Sfint. Sa mai adaugati pe linga aceasta marturisire de
credinta ca nu, trebuie sa numim pe Duhul Sfint creatura si nici sa nu
primim in comuniune pe cei care-L numesc asa. Ca Biserica lui Dum-
nezeu sa fie curata, trebuie sa nu aiba in ea nici o neghina. Daca milos-
tenia VoastrS tine aceste propuneri, care sint in stare sa le dea deplina
siguranta si ei sint gata sa dovedeasca supunerea pe care o doriti, stau
eu chezas pentru frati, ca va vor arata o totala si neintrecuta rinduiala,
daca desavirsirea Voastra sta gata sa le ofere acest singur lucru, pe care
vor sa-1 dobindeasca.
EPISTOLA 115
Catre eretica Simplicia 1
ScrisS prin anul 372
Desigur ca numai din nesocotinta ajung oamenii sa urasca pe cei
mai buni si sa iubeasca pe cei mai rai. lata de ce-mi stapinesc si eu limba
3. De «fiii lui Dumnezeu» (Matei 5, 9).
.„ 5' Ca ?i in e Pistola 113, a$a $i aici se insista pentru pacificare, adauglnd pe linqa
ftotarirea smodului din Alexandria din anul 362, care recomanda'nu numai formula «o
funta» $i «trei ipostaze», ci §i primirea in comuniune a celor care afirmau dumnezeirea
Fiului (chiar daca nu admiteau termenul «de-o fiint&») ?i despre Duhul Sfint ca nu-i
creatura.
1. Ca un adevarat retor, Si. Vasile deplinge aici lipsa de caracter, care devenise
una din bohle veacului. Simplicia va fi incercat sa-§i spele vreun pacat trimitind bani
Sf. Vasile. Acesta ii raspunde dupa cuviinta. Migne, P.G. 32, 529, nota 89.
ggg ■rlNTUL vaiim: cbl mark
si InSbus in tficere insultele pe care le primesc. Eu, tnsfi, voi astepta pe
Judecfitorul Cel de sus, Care stie cum sfi pedepseasca, la sfirsit, toata r8u-
tatea. De ar cheltui bani mai multi decit nisipul marii, sufletul suferS cind
se calcfi In picioare dreptatea. C&ci de fiecare data cere Dumnezeu jertfa,
dar nu pentru c3 ar avea nevoie de ea, ci pentru ca" jertfa pretfoasa si
bine primita este cea adusS de buna voie. Insa cind cineva se injoseste
calclnd legea, atunci Dumnezeu socoteste ca rugaciunile ac'eluia s-au fa-
cut cu nepSsare. Adu-ti aminte, omule, de ziua din urmS, dar pe mine te
rog sS nu mS dSscalesti. Despre lucrurile acestea stiu mai multe decit
tine si nu sint nici inabusit de spini launtrici, nici nu amestec un dram
de bine cu de zece ori atita rautate. Ai atftat impotriva mea sopirle,
broaste riioase si alte vietati primavaratice, care de care mai mirsave. Va
veni insa o pasare de sus si le va sfisia. Despre astfel de lucruri eu §tiu
cS trebuie sa dau socoteala, dar nu cum gindesti Tu, ci cum stie sa ju-
dece Dumnezeu. Daca trebuie si martori, nu robii vor fi cei care se vor
instiinta, nici neamul nelegiuit si nenorocit al eunucilor, acest soi de
vietati nici feminine, nici mascule, vesnic innebuniti dupa femei si invi-
diosi, care se vind pentru un salariu derizoriu, nestatornici, nici dispusi
sS mai imparta, vesnic gata s3 primeasca orice, vesnic nesatui, care pling
pentru o cinS pierduta, gata sa se minie, imbolnaviti dupa bani, cruzi,
afemeiati, robi ai pintecelui. $i ce sa mai zic ? Inca de la nastere o astfel
de fiinta e condamnata sa fie pusa in fiare. Cum ar avea o cugetare
dreapta cei ale caror picioare pasesc strlmb ? E drept ca acesti indivizi
traiesc in curatie, dar far3 rasplata, din cauza lanturilor pe care le
poarta ,• in schimb sint nebuni dupa dragoste neimpartasita din pricina
unui organism pocit. Deci nu ei se vor ridica sa vina ca martori la ju-
decata, ci ochi ai oamenilor drepti si priviri ale unui om desavirsit, oa-
meni care nu asculta de altceva decit de pornirile constiintei.
EPISTOLA 116
Catre Firminos 1
ScrisS tn anul 372
Scrisorile Tale sint rare si mai sint si scurte, fie din lenea de a scrie,
fie poate din sfatul de o alunga uritul care provine din prea mare
belsug, ori pentru ca vrei sa te obisnuiesti sa vorbesti scurt. To-
tusi, pentru mine acestea nu-s destule, si chiar daca ar fi cit de
1. Firminos Incepuse viatS ascetic5, dar apoi imbr5ti$a militSria. Poate c5 la i»-
terventia altor pSrinti, Sf. Vasile descrie In culori nil prea frumoase armata, spre a-1
tndemna pe acest ttnSr s5 revinS.
ICHHOHI 297
multe, ele sint mult mai pufine declt dorinta mea, Intruclt vreau sa
stiu totul despre tine : cum o duci cu sanatatea, cum merge deprinderea
ascetica, daca starui in primele hotSriri ori daca te-ai oprit la un nou
plan, schimbindu-ti pSrerea dupa imprejurari. Daca ai rSmas acelasi, nu
voi cere un numar prea mare de scrisori ; mi-ar fi de ajuns doar citeva
vorbe, de pilda «sint sanatos, o due bine». Dar intrucit am aflat lucruri
care m-ar face sa rosesc daca le-as spune (ca tu ai parasit rinduielile fe-
rici|ilor stramosi ca sa dezertezi la bunicul tau dupa tata si ca sa te pre-
gatesti sS devii Bretanis in loc de Firminos), doresc sa aud rSs-
puns tocmai la aceste intrebari si sa inteleg pricinile care te-au adus.
sa-ti angajezi viaja pe aceasta cale. Intrucit tu insuti ai pastrat tacerea,
pentru ca-fi era rusine ce-ai hotarit, te rugam sa nu iei o asemenea ho-
tarire, care te face sa rosesti, si daca vreun plan ti-a trecut prin gind,
alunga-1 si revino-ti, iar dupa ce vei fi spus pentru totdeauna adio arma-
tei, armelor si mizeriilor de pe cimp, sa te intorci iar in patrie, convins.
cS-i destul, pentru siguranta vietii si pentru o faima deplina, sa-ti con-
duci orasul tot asa de bine cum au facut-o stramosii Tai. Pentru tine acest
lucru nu va fi greu sa se indeplineasca, lucru de care sint convins daca
judec si talentele.tale, si micul numSr de rivali. Deci, fie cS aceasta hq-
tarire nu va fi fost luata de la inceput, fie ca ea va fi fost luata si apoi
respinsa, fa-ma s5 stiu cit mai repede. Dar daca, Doamne fereste !, staruie
aceleasi planuri, aceasta nenorocire sa vina ea de la sine ! Atunci nu mai.
am nevoie de nici o scrisoare.
EPISTOLA 117
Fara adresa, despre asceza 1
ScrisS In anal 372
Ma gindesc ca si din alte motive sint indatorat Cinstei Tale, dar
mai ales acum nelinistea in care sintem ne face neaparat raspunzatori de
sarcinile pe care ni le pun obligatiile de serviciu, fapt pe care-1 vSd si
primii veniti, cu atit mai mult tu, pe care atitea lucruri te leaga de noi.
Nu cred insa ca-i indicat sS reinvii trecutul, pentru ca s-ar putea spune
poate ca eu am fost pentru tine pricina unor neplaceri prin incapatinarea,
de a te departa de practicarea credintei, singura care duce la mintuire.
Acesta este si motivul pentru care am ajuns la astfel de nedumeriri.
1. Scrisoarea de fat5 o adreseazfi Firminos lui Vasile drept rSspuns pentru epistola,
116. Altfel mersul ideilor din aceasta epistoia nu pare a urma mersul cu care ne-a.
obisnuit Sflntul Vasile.
2QQ artNTUL vamii.k cki, make
Dar intrucit faptelo s-au petrecut, est'e nevoie de un avertismont care
trebuie sa ne Impiedice sa cadem a doua oara In aceleasi greseli. Cit
despre urmari, eu tin cu totul ca a Ta cuviosie sa fie pe deplin convinsa
ca, dacfi va vrea Dumnezeu, ele se vor ivi foarte usor, intrucit lucrul p
firesc si n-are nimic intolerabil, iar numerosii nostri prieteni de la Curtc
stau gata sa ne ajute. De aceea vom alcatui o noua cerere dupa modelul
biletului inminat vicarului 2 . Daca ea nu sufera nici o intirziere, vom fi
curind trimisi acasS, si astfel, datorita acestei scrisori, vom pune capat
temerii Tale. De altfel sint convins ca in astfel de imprejurari vointa
noastra e mai tare decit poruncile imparatului. Daca o aratam neschim-
babila si nezguduita in rezolutia vietii desavirsite, apararea fecioriei va
fi de neinvins si de nebiruit datorita ajutoruiui dumnezeiesc. Pe fratele
pe care ni 1-ai incredintat 1-am vazut cu placere, il socotim ca pe unul
din rudele mele si dorim ca el sa fie vrednic de Dumnezeu si de martu-
ria ta.
EPISTOLA 118
C5tre Iovin, episcop de Perrhes 1
Scrisa la sfir^itul anului 372 sau la inceputul anulul 373
Te socotesc IncSrcat cu o datorie onorabila : ti-am fScut un impru-
mut, dragostea, $i trebuie s-o iau cu dobinda, intrucit nici Domnul nos-
tru nu renunta la acest soi de dobinzi. Plateste, deci, scumpe suflete,
acum cind te intorci din nou in patria noastra. Ea va fi desigur capi-
talul ; dar care va fi dobinda ? Sa fii tu acest om care vine linga noi, care
cu atita ne intreci pe noi, cu cit parintii sint mai buni decit copiii lor.
EPISTOLA 119
Catre Eustatiu, episcop de Sebasta 1
Scrisa la sfir?itul lui 372 sau la inceputul lui 373
lata ca ma adresez iubirii Tale si prin mijlocirea prea iubitului, dis-
tinsului si prea evlaviosului frate Petru, rugindu-te, ca si alte dati, sa ma
2. Loctiitorul guvernatorului.
1. Printr-un delicat proces de substitute, Sf. Vasile prezinta obligatfa de a scrio
ca un capital ?i o dobinda, de care episcopul Iovin de Perrhes se face dator daca nu
$tle sS le foloseasca cum trebuie.
1. De multa vreme defaimarile aduse de Eustatiu Sfintului Vasile au umplut pa-
ginile acestei corespondente. Din scrisoarea de fata reiese si alt mijloc : Eustatiu tri-
Mise Sfintului doi monahi care sa fie propusi colaboratori apropiati, Vasile si Sofro-
nic. Faptele au dovedit ca ei erau niste agenti ai lui Eustatiu. Sf. Vasile raspunde cS
tontaliva n-a reusit. Nu ni se spune in ce a constat ea.
acmsoM
290
ai si de astadata in ruglciunile Tale, ca s& m& dezbar de unele obisniflhte
urfte si pSgubitoare si sa" ajung clndva vrednic de numele lui Hristos.
Oricum, chiar dacS nu o sptin, Tu totusi vei sta de vorbS cu mine despre
problemele noastre, informindu-ma amSnuntit despre tot ce se petrece,
pentru ca sa nu dai ascultare in chip necontrolat zvonurilor rele despre
noi, care cred ca vin de la cei care, farS teama de Dumnezeu si fara ru-
sine de oameni, s-au pornit cu obraznicie impotriva noastra. Ce fel de
atitudine ne-a ar3tat acest «nobil Vasile», pe care 1-am primit din partea
cuviosiei Tale ca ocrotitor al vietii mele ma rusinez chiar si numai sa o
spun, dar vei sti-o cu de-amanuntul cind fratele nostru te va informa. $i
nu spun acest lucru ca sa mS razbun pe el (rog pe Dumnezeu sa nu-1
pedepseasca pentru felul cum s-a purtat), ci imi iau hotarirea in intere-
sul nostru, pentru ca dragostea pe care mi-o arati sS fie sigura, pentru
ca ma tern sa n-o zguduie prin multimea ponegririlor pe care le scornesc
unii, pentru ca sa-si acopere nereusita. Oricit de mult ne-ar invinui, vioi-
ciunea cugetului Tau sa-i descoasa si sa-i intrebe daca au avut curajul
sa ne invinuiascS pe fata sau daca au cerut doar indreptarea greselii pe
care ne-o pun acum in circa, ori daca pur si simplu au vrut sa-si arate
ura fata de noi. Cu toate ca-si imbrScasera gindurile intr-o forma plScuta
si in cuvinte dragastoase, ei ascundeau in suflet un noian adinc de vi-
clenie si de amaraciune, asa cum a dovedit-o rusinoasa lor tacere.
Ce situatie ridicola aratam noi, in aceasta privinta, celor care in
acest nenorocit £>ras se scirbesc tot mai mult din pricina asa-zisei
«drepte credinte» si care spun ca masca smereniei e folosita doar drept
pretext ca sa inspire rncredere si ca o prefacatorie pentru a insela in
orice fel, chiar si daca noi n-o exteriorizam, o stie prea bine mintea Ta
cea inteleapta. $i anume, nici o indeletnicire nu-i atit de bSnuitS de pa-
cat asa cum e imbratisarea unei vieti ascetice. Iar cum s-ar putea reme-
dia aceasta stare de lucruri ramine in grija fratiei Tale s-o patrunzi. In-
vinuirile urzite impotriva noastra de Sofronios nu-s o prevestire ca lu-
crurile s-ar indrepta, ci un inceput de dezbinare si de separare si mai
mare, dind pe fata un adinc proces de racire a dragostei dintre noi. Cer,
asadar, milostivirii Tale sS-1 opreasca in drumul lui fatal si sa-ti dai toata
silinta, prin dragostea care emana din Tine, sa stringi laolalta ceea ce se
dezbina, iar nu sa adincesti si mai mult dezbinarea de catre cei care au
pornit spre neunire 2 .
2. Ca In nici o alta epistolS, cuvintele de la sflr^itul acestei scrisori ne due cu
glndul la un plan al vrajma$ilor Sfintului Vasile de a-1 dezbara $i pe Eustatiu de le-
gaturile lor strinse. Desigur ca tentativa lor n-a reu$it.
300 TlNTUL VATL1 CEL MAHE
EPISTOLA 120
Catre Meletle, episcopul Antiohiei x
ScrisS in anul 373
Am primit o epistoia de la episcopul Eusebiu eel prea iubit de Dum-
nozeu, in care cere din nou sa scriem Apusenilor In legatura cu unele
probleme bisericesti. A vrut sa fie scrisa de mina mea si semnata de
toti cei din comuniunea noastra. Intrucit, insS, n-am gSsit modul cum
trebuia sS scriu in legatura cu ceea ce poruncea, am trimis credinciosiei
Tale doar un memoriu, pentru ca, dupa ce-1 vei fi citit si dupa ce vei fi
ascultat si ceea ce iti va fi spus si prea doritul nostru preot Simplicios, sa
binevoiesti a-1 completa Tu insuti, in aceasta privinfa, dupa cum vei gasi
de cuviinta, eu fiind gata sa aprob ceea ce scrii, si s§-l trimit indata celor
din comuniunea noastra, pentru ca avind odata semnaturile tuturor, sa
poatS porni la drum eel ce va urma sa piece la episcopii din Apus 2 . Po-
runceste, dar, sa ni se faca cunoscut ceea ce mintea Ta va fi hotSrit pen-
tru ca sa nu raminem neinformati despre ceea ce vei fi cugetat.
In legatur§ cu cele scornite sau puse deja la cale in Antiohia impo-
triva noastra, acelasi frate \i le va spune, daca nu cumva zvonul eveni-
mentelor o va lua inaintea celor petrecute deja. Caci trebuie sa ne as-
teptam ca amenintarile sa se realizeze cit de curind, intrucit vreau sa
stii c& fratele Antim-'a hirotonit ca episcop pe Faust (eel care e impreunS
cu Papas 3 ), fara ca sa fi cerut voturile altora, si 1-a instalat in locul prea
yeneratului frate Ciril, a^a incit el a si indeplinit deja dezbinarea in Ar-
menia. $i pentru ca sa nu se spuna minciuni impotriva noastra si pentru
ca sa nu fim invinuiti noi de neorinduielile care s-au intimplat, Ji-am
adus la cunostinta aceste fapte. Desigur cS Tu vei binevoi sa le faci cu-
noscute ^i altora. Cred ca multi se vor Intrista din pricina acestei neorin-
duieli.
1. Eusebiu de Samosata facuse o schita care prezenta In rezumat situatia Bise-
ricllor terorizate de arianism. Memoriul trebuia sa poarte semnatura lui Meletie. Intre
timp Sf. Vasile scrisese Apusenilor trei epistole : 70, 90, 92, dar Apusenii nu trimisesera
nlci un delegat care s& sprijine pe ortodocsi. Sf. Vasile se arSta exasperat.
2. AceastS epistoia menita s8 fie trimisa Apusenilor este diferita de cea de snb
nr. 92. Ea pare c3 n-a fost expediata inainte de anul 376 din cauza c3 Apusenii susUn
pe Paulin in locul lui Meletie pe scaunul Antiohiei.
3. Probabil se face aluzie la Eustatiu, care era poreclit a?a ca unul ce promovase
din tinerete viata monahaia.
•cwnowr .^ 30j
EPISTOLA*121
Citre Teodot, eplscop de Nlcopole 1
ScrlsS In anul 372
Iarna e aspra si atit de mult5 zSpad& s-a depus fncit nu te poti min-
giia usor nici prin scrisori. $tiu ca acesta-i motivul pentru care si cu-
viosiei Tale i-am trimis purine scrisori si pentru care si eu am primit
putine. Dar intrucit prea iubitul frate si preot Sanctisim s-a angajat sa
piece in calatorie pina prin tinuturile Tale, prin el te salut si pe Fra-
tia Ta si te rog sa faci rugSciuni si pentru mine, dar sa dai ascultare si
fratelui pomenit inainte, ca sa afli de la el in ce stare stau problemele
Bisericii si sa arati pe cit se poate o rivna cit mai fierbinte pentru aceste
probleme.
$tii ca Faust a venit la noi aductnd scrisori de la «papa», prin care se
pretinde ca el sa fie facut episcop. Deoarece am cerut marturia de la
cuviosia Ta si de la alti episcopi, el nevrind sa mai stea in legatura cu
noi, a trecut la Antim si, luind hirotonie de la acesta, fara sa se fi facut
nici macar amintire despre mine, s-a intors 2 .
EPISTOLA 122
Catre Pimenios, episcopul Satalelor
Scrisa tn anul 373
E drept ca ai cerut sa-fi trimit scrisori de la episcopii din Arme-
nia 1 , cind urmau sS treads prin orasul tau unii din participantii la sino-
dul de acolo. Cunosti acum si pricina pentru care nu le-am trimis. Pen-
tru ca ti-am spus adevSrul, cred cS mS vei ierta ,- daca insa aceia au as-
cuns scrisorile, dup& cum socot, atunci iti spun eu cauza.
Antim 2 eel atlt de generos In toate, care de multa vreme facuse
pace cu mine, abia a gasit prilejul sS-si punS In aplicare marirea lui de-
parts si sa-mi fac5 necaz, a hirotonit (prin abuz) numai cu miinile lui,
1. Epistola e in leggtura cu cea de sub nr. 120. Discuta doua probleme: 1) preo-
tul Sanctisim, care a caiStorit si in Apus, face o calatorie de informare si prin Arme-
nia Mica spre a putea referi in Apus ; 2) hirotonirea necanonica a lui Faust de c5tre
Antim al Tianei (cf. 120 si 122).
2. Sub acest «papa» sau «ava», cum numeau rasaritenii pe conducatorii unor
minastiri, credem ca trebuie inteles Eustatiu de Sebasta.
1. E vorba de Armenia Mica.
2. Ambi'tiosul episcop Antim de Tiana, care a acceptat (ori a provocat ?) dezmem-
brarea in douS a Arhiepiscopiei Cezareii, a fost unul din ghimpii cei mai durerosi
pusi in coasta Sf. Vasile. A se vedea epistolele 120, 121, 122.
302 BrlNTUL VABILt CM* MAKE
ffirS sli mai astepte si votul altuia dintre voi, pe Faust 3 , bfitlndu-si astiel
]oc de atenta mea purtare de grija in astfel de probleme. Intrucit el a
cfilcut o veche rinduiaia, dispretuindu-va si pe voi, de la care eu astep-
tam sfi gfisesc o mSrturie, el a sSvlrsit o fapta care nu stiu daca poate
fi piacuta inaintea lui Dumnezeu, intristindu-ma. Din pricina tuturor
ucestor motive n-am mai trimis nici o epistoia nici unuia dintre episcopii
din Armenia, inclusiv cucerniciei Tale. Dar nici pe Faust nu 1-am primit
tn comuniune, protestind deschis si spunind ca daca nu aduce si de la
voi epistoia irenica, voi ramine pentru totdeauna strain de el si voi
cSuta sa conving si pe ceilalti, care sint de aceeasi parere cu mine sa-1
considere si ei la fel.
Daca crezi totusi ca cele intimplate se mai pot indrepta, gr&beste-te
si trimite-i si tu lui Faust epistoia in acest sens, daca crezi ca viaja lui
se mai poate indrepta, si indeamna si pe altii sa faca la fel 4 . Daca ins a
lucrurile nu se mai pot indrepta, instiinteaza-ma si pe mine, ca sa nu-mi
mai fac nicicum de lucru cu el chiar daca — dupa cum au aratat — el
este eel care a fScut primii pasi ca s& se rupa de comuniunea cu mine si
s8 treaca la Antim, dispretuindu-ne si pe mine, si aceasta Biserica, soco-
tindu-ma nevrednic de iubirea lor.
EPISTOLA 123
Catre monahul Urbikios :
Scrisa in anal 373
Era vorba sa ma vizitezi — si planul era pe cale de a se realiza —
ca sa ma «astimperi cu virful degetului, caci ma chinuiesc in vapaia
aceasta» 2 . Ce s-a intimplat intre timp ? Oare pacatele mele s-au pus
impotriva in asa fel incit ti-am impiedicat avintul si astfel am ramas sa
Indur pe mai departe dureri atit de insuportabile ? Intr-adevar, dupa cum
dintre valuri, unul coboara, altul se ridica, pe cind un al treilea se fringe
Innc-grindu-se din pricina izbiturilor, tot asa si din patimile noastre ome-
3. Faust, pe care Antim 1-a hirotonit necanonic, fusese colaborator al lui Eusta-
tlu de Sebasta. El ceruse mai intii Sfintului Vasile sa-1 hirotoneasca, dar acesta n-a
vrut s-o facS pina n-are si voturile episcopilor din jur, Teodot de Nicopole, Pimenios
din Satala $i altii. Atunci Faust s-a dus la Antim care 1-a hirotonit.
4. Cu alte cuvinte, de dragul pScii, Sfintul Vasile ar fi f3cut si acest pogorSmint,
s8-i rocunoascfi lui Faust canonicitatea.
1. Numele lui Urbikios il mai intilnim si in epistoia 362, desi nu se poate spunr-
< a or fi una si aceeasi persoana. Ca in cele mai multe epistole, Sfintul Vasile ii cere
lui Urbikios sfatul In grelele frSmintari prin care trecea (mai ales intrigile lui Eustatie),
;lov,ici<1 ca acest persona] ii era veche cunostinta.
2. I, lira 16, 24.
acmaoHt 30 3:
nesti unele s-au oprit, altele sint In curs de desfasurare, pe cind altele
se formeaza din nou, Inclt, dupa clt s-ar pSrea, ar exista o singurS scci-
pare din raut&ti : ori sa ne facem cu timpul una cu ele, ori sS ne snnU-
gem din calea celor ce ne urmaresc 3 .
De aceea vino odata pe la mine, oricit de greu ar fi lucrul acesta,,
fie ca sa ma consolezi, ori sa-mi dai vreun sfat, fie sa mai staicitva
timp cu mine, oricum sa ma linistesc chiar si numai vazindu-Te. Iar ceea
ce este mai important, este sa te rogi si iarasi sa te rogi, pentru ca sa
nu ma copleseasca gindurile rele, ci sa-mi arunc mai bucuros ancora na-
dejdii in Dumnezeu, pentru ca sa nu.fiu numarat cu slugile cele netreb-
nice, care numai cind le face bine II binecuvinta, dar cind le mai trimite
cite-o suparare nu vor sa-L cinsteasca. Sa te rogi, deci, pentru mine,
pentru ca sa trag folos si din suferinte, increzindu-ne in Domnul, indeo-
sebi atunci avem mai multa nevoie de El.
EPISTOLA 124
Catre Teodor
ScrisS In anul 373
Se spune ca acei ce se lasa stapiniti de patima iubirii, atunci cind
dintr-o necesitate de neinlaturat sint nevoiti sa se desparta de cei iu-
biti, daca privesc spre chipul persoanei iubite isi mai potolesc sim-
tamintele, linistindu-se numai daca privesc doar cu ochii portretul fi-
intei iubite. N-as putea spune daca acest lucru e adevarat sau nu. Cu
toate acestea, ceea ce mi se intimpla mie atunci cind ma gindesc la
bunStatea Ta, nu e departe de cele spuse.
Intrucit, asadar, simtamintul pe care mi-1 trezeste sufletul tau cu-
rat si bun este, asa-zicind, tot un fel de dragoste (doar ca pentru ca
s-o gustSm mai mult decit orice alt bun pe rare-1 dorim nu-i lucru usor
din pricina impotrivirii pacatelor noastre), am socotit ca cea mai reusitS
icoana a bunatatii Tale ar fi prezenta Ta in fata prea iubitilor nostri
fra^i. Dar si daca mi s-ar intimpla sa-ti intilnesc fiinta fara anturajul
lor, chfar si atunci as crede ca, vazindu-Te pe Tine, i-as vedea ?i pe ei.
Spun acest lucru pentru ca masura dragostei e atit de mare in oricare
din voi, incit fiecare din voi v-ati recunoaste unul pe altul dupa rivna de
a vS intrece unul pe altul.
De aceea am multumit lui Dumnezeu si doresc, daca-mi va fi dat
s-o mai due o bucata de vreme, ca aceasta viata sa-mi fie si mai pla-
3. Imagine des folosita de Sf. Vasile (cf. ep. 70, 92 etc.).
■ mQ. BWtmVl. VABILM CKk MMtB
rutfi prin a]utorul Tfiu, inlrucit deocamdata imi vfid viata ca pe t-ovu
neplScut si nedorit, atita vreme clt sint despSrtft de cei dragi ai men.
Pentru ca, dupa parerea mea, nu-i cu putinta ca cineva sa fie prea vo-
ios cind o despartit de cei care-1 au drag cu adevarat i .
EPISTOLA 125
Copia marturisirii de credinta *
ScrisS in anul 373
Cei care s-au declarat inainte pentru o alta marturisire de credinta,
-dar care doresc acum sa treaca la comuniunea cu cei drept-credinciosi,
precum si cei care abia acum doresc sa fie instruiti in invat&tura cea
adevarata, trebuie sa fie lamuriti in credinta care fusese redactata de
Sfintii Parinti in sinodul convocat odinioara la Niceea. Acest lucru le-ar
fi de folos si-celor banuiti de a se fi impotrivit invataturii celei sana-
toase si care-si ascund convingerile lor eretice sub subterfugii cu as-
pect de adevar. ?i pentru acestia ar fi indicata numita marturisire do
credinta. Caci ori se vor lecui de boala lor ascunsa, ori, daca si-o vor
ascunde si mai adinc isi vor lua asupra-si judecata inselaciunii, in timp
ce pe noi ne usureaza de raspundere la ziua judecatii, cind «Domnul
va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor» 2 .
Cu alte cuvinte, asa trebuie sa-i primim din momentul in care mar-
turisesc ca au crezut in sensul cuvintelor stabilite de Parintii nostri de
la Niceea si dupa intelesul sanatos cuprins in cuvinte. Caci exists si
din aceia care chiar si in aceasta marturisire de credinta fals'ifica in-
vatatura adevarului, explicind sensul cuvintelor din ea dupa propriile
lor opinii. Oare nu asa a indraznit sa spuna si Marcel 3 , care sustinea,
in chip hulitor, despre persoana Domnului nostra Iisus Hristos ca El ar
1. Finetea 5i eleganta cu care se exprima aici Sf. Vasile, sentimentul iubirii care
leagS pe membrii unei comunitati de vietuire duhovniceasca ne duce cu gindul l<i
un nucleu monastic de pe valea Irisului, al cSrui Indrumator va fi fost tocraai acest
Teodor, despre care nu stim alte amanunte, dar pe care fostul lor tiascal, ajuns acum
eplscop, tine s5-i pSstreze In dragostea lui.
1 Aplicind hotSrirea sinodului din anul 362 de la Alexandria care recunostea in
Dumnezeu «o singurS fiintS, dar trei ipostasuri», Sftotul Vasile si altii au decis prevc-
derea ca sa primeasca in rtndurile lor pe oricare dintre arienn care doresc sa _se
iuloitrca la comuniunea cu Biserica, chiar daca nu accepta formula «de o runta.,
filnd destul s8 recunoasca despre Fiul ca e Dumnezeu adevarat.
2. I Cor. 4, 5.
3. La inceput mare aparator al crezului niceean, Marcel de Ancira a cazut apoi
In ratacirea antitrinitara a sabelienilor.
acntaoRi
— no,')
fi simplu «cuvfnt» folosit doar ca pretext pentru a interpreta gresit ex-
presia «de aceeasi fiinta» ? Tot asa «unii din urgisita secta a lui Sabelius»
Libianul cred ca «persoana» si «fiinta» sint unul si acelasi lucru si de aici
iau dovezi pentru sustinerea blasfemiilor lor, pentru ca in Marturisire
este scris : «daca, insa, cineva zice ca Fiul e dintr-o alta fiinta sau ipos-
taza, pe acela il exclude din rindurile ei Biserica universala». In reali-
tate, acolo Parintii n-au inteles sub fiinta si ipostaza unul si acelasi lu-
cru. Daca amindoua aceste cuvinte ar avea acelasi inteles, de ce ar mai
fi fost nevoie de amindoua ? Or, e limpede ca Parintii, intrucit unii ta-
gaduiau ca Fiul ar fi din fiinta Tatalui, iar ceilalti afirmau contrariul,
ca n-ar fi de aceeasi fiinta, ci dintr-o alta ipostaza, pe amindoua pare-
rile le-au respins, ca fiind contrare adevarului Bisericii. Caci, spuneau
ei, acolo unde si-au exprimat parerea ca Fiul e de o fiinta cu Tatal,
acolo nu s-au mai adaugat si cuvintele «din ipostasul Lui». Aceasta s-a
facut pentru combaterea parerii gresite, si cuprinde in sine o lamurire
a invataturii despre mintuire. De aceea trebuie sa marturisim ca Fiul
e de aceeasi fiinta cu Tatal, dupa cum este scris acolo.
Tot asa mai trebuie marturisit ca Tatal este persoana proprie, Fiul
persoana proprie si Duhul Sfint persoana proprie, dupa cum au martu-
risit clar acest lucru Sfintii Parinti ; caci prin cuvintul «lumina din lu-
mina» ei au aratat limpede si deslusit ca una e lumina care naste si alta
e lumina nascuta, si totusi avem lumina si intr-un caz si in celalalt
caz, desi fiinta e numai una si aceeasi. Dar sa reproducem si marturi-
sirea de credinta care a fost redactata la Niceea.
«Credem intr-unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului
si al pamintului, al tuturor celor vazute si nevazute. $i intr-unul Domn
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nascut ca Unul-Nascut din Tatal, adica
din fiinta Tatalui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dum-
nezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, eel de o fi-
inta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut, cele din cer si cele de pe
pamint. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mintuire S-a po-
gorit din ceruri, S-a intrupat, S-a facut om, a patimit si a inviat a treia
zi, S-a suit la ceruri si iarasi va sa vie sa judece viii si mortii. Si intru
Duhul Sfint 4 . Iar pe cei ce zic : era un timp cind Fiul nu era si ca ina-
inte de a se naste nu era si ca din cele ce nu erau S-a facut, sau care
spun ca e din alta ipostaza sau fiinta, sau ca Fiul lui Dumnezeu e schim-
bator ori neschimbator, pe acestia Biserica Catolica si Apostolica ii
anatematizeaza».
4. Eretic din sec. Ill, sustinind antitrinitarismul modalist.
20 - Sfintul Vasile eel Mare
„ ()0 HFtNTUI, VAHI1. K C'Kr, MA KK
II
lutrucit, dar, cclolalte au lost acum destul de limpede si do cored
hotarito, parte prin Indreptarea a ceea ce fusese denaturat, parte prin
provoniroa a ceea ce se credea ca s-ar putea intimpla, pe cita vreme
InvStatura despre Duhul Sfint a fost atinsa numai in treacat, fara ca
sfi so fi invrednicit de vreo explicare mai amfinuntita, intrucit pe atunci
nu so iscase nici o discufie in legatura cu ea, ci ea s-a cimentat in ini-
raile credinciosilor in mod firesc si fara viclenie, insa a crescut mult sa-
minta rea a blasfemiei, pe care o raspindise inainte Arie, urzitorul ere-
ziei si apoi a fost alimentata de nelegiuitii lui aderenti spre paguba Bi-
sericii, incit s-a ajuns la o adevarata defaimare a Duhului Sfint ,• pentru
toate acestea e necesar sa se precizeze aceasta si impotriva celor care
nici pe ei nu se cruta si nici nu-si dau seama de inevitabila amenintare
pe care Domnul nostru a hotarit-o impotriva hulitorilor Duhului Sfint,
anume ca trebuie afurisiti cei ce zic ca Duhul Sfint ar fi o creatura r>
si care nu marturisesc ca dupa natura Duhul e Sfint intocmai cum si
Tatai e Sfint, dupa natura, si Fiul la fel, ci-L priveaza de sfintenie na-
turals.
O dovada despre adevarul acestei invataturi este ca nu trebuie su
Indepartam pe Duhul nici de Tatal si nici de Fiul, intrucit trebuie
sS ne botezam asa cum am fost invatati si sa credem asa cum ne-am
botezat si sa ne inchinam asa cum am primit credinta — in Tatal, in
Fiul si in Duhul Sfint, iar de comuniunea cu cei care numesc pe Duhui
Sfint creatura sa ne ferim, socotindu-i adevarati hulitori de Dumnezeu ;
— de aceea se face cunoscut in chip nestramutat — pentru ca impo-
triva defaimatorilor e necesar sa se faca aceasta precizare — ca noi nu
numim pe Duhul Sfint nici «nenascut», intrucit cunoastem numai un
singur «Nenascut» si un singur inceput al tuturor lucrurilor, Tatal Dom-
nului nostru Iisus Hristos ; dar nici «nascut» nu-L numim pe Duhul Sfint,
pentru ca am invatat din tradi^ia credintei ca numai Fiul este Cei Unul-
Nascut ,- dar am mai invatat ca Duhul adevarului de la Tatal purcedc
si mSrturisim ca fara sa fi fost creat, Duhul e si El din Dumnezeu.
Mai excomunicam totodata si pe cei ce numesc pe Duhul Sfint fi-
inta slujitoare, coborindu-L prin aceasta expresie in rindul creaturilr
Cfici Sfinta Scriptura este aceea care ne-a invatat ca duhurile slujitoa
nor.
re
5. Aid se lace aluzie la invatatura despre divinitatea persoanei a Treia din
Slinla Tri-imo, pe tare Sfintul Vasile o expune in tratatul Despre Duhul Stint, pretum
si in mai mulle cpislole : 151, 200, 231, 233, 236 etc.
SCRiaORI
— . ; 307
sint ( n-ciluri, atunc i cind a spus «oare nu sint toti duhuri slujitoare, tri-
misi ca sa slujoascS ?» 6 .
Iar din pricina celor care rastalmacesc orice si care nu tin inva^a-
tura lasata de Evanghelie este necesar sa mai precizam ca trebuie sa
fugim si de aceia care parasesc rinduiala lasata de Domnul si pun fie
pe Fiul inaintea Tatalui, fie pe Duhul Sfint inaintea Fiului, atacind
deschis dreapta credinta. Caci datori sintem sa pastram neatinsa si ne-
smmtita rinduiala pe care am primit-o chiar din gura Mintuitorului,
atunci cind a zis : «mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh» i.
EPISTOLA 126
Catre Atarvios 1
Scrisa !n anul 373
_ M-am dus pina la Nicopole cu nadejdea ca voi linisti tulburarile
iscate acolo si voi indrepta iarasi abaterile de la rinduielile canonice ale
Bisencilor acelora, dar m-am suparat peste masura pentru ca nu te-am
; Intilnit, intrucit, dupa cum am aflat, ai plecat in graba, tocmai in toiul
sinodului pe care chiar Prea Sfintia Ta 1-ai convocat.
Drept aceea am fost silit sa recurg la scrisoare, prin care iti aduc
ammte ca esti dator sa vii pina aici ca sa-mi aduci maear cit de putina
; mingnere in intristarea ce mi-ai fScut-o si care m-a coplesit de moarte
cind am auzit ca-n mijlocul Bisericii te-ai incumetat la niste lucruri de
; care n-am mai auzit niciodata pina acum.
j. Dar oricit de suparatoare si de rea ar fi aceasta comportare, o tree
|; cu vederea, pentru ca s-a indreptat impotriva unui om care, lasind pe
i seama lm Dumnezeu razbunarea pentru toata jignirea ce i-ai adus-o
doreste pacea din toata inima, pentru ca sa nu fie din pricina lui nici
un prejudiciu in poporul lui Dumnezeu.
citit ace*tea In IL ^Tvl^l ^ , Eus . tatiU e P isco P uI - E " episcopul Eustatfu am
ine ce era scr'is Z ^A CUn ° 5tlnt * de ele & am ^probat impreuna
no S t ru e a C ho r epL e op a ulHi r SevT S iTalfo"™ " ^^ ^^ * 1Ui Fr ° nt ° n al
7. Matei 28, 19.
„n J' AC f St , Atarv . ios ' episcopul Neocezareii, era ruda cu Sf. Vasile Nu se ru
noaste motivul pentru care nu voia sa pastreze legaturi de comuniune cu cedlaW
colegi a*_ sai dupa cum aflam din epist. 69 scrisa cu 2 ani h™e In scrisoarea
fnH t. °^ 6ni d i" n °V Ca J n " a V0it sS dea fa * cu superiors sSu S Vasile) dispT-
rSnd tocmai In tnnpul sedmtelor. Vina lui de capetenie consta in faptul ca n-a v?ut
sa dea declara le ca osindeste ratacirea lui Sabelie si a lui Marcel de Andre Se
5tie ra n,c, ma, tirziu (epist. 204, 207, 210) el nu parasiso vechUe erezfi
_„„ Bf'tNTtJI. VASI1.E CEL MARK
308 _____ — —
Intrucit unul din cinstitii $i credinciosii nostri confrati m-a insti-
intat c3 tu raspindesti inovatii in ale credintei si predici lucruri po-
trivnice adevaratei Invataturi, ceea ce m-a indurerat si m-a nelinistit
peste masur3, gindindu-ma ca pe linga miile de rani pe care le-a su-
ferit Biserica de la dusmanii adevarului Evangheliei mai rasare acum
IncS un rSu, prin reinvierea vechii ratSciri a acelui du?man al Bisericii,
(.are a fost Sabelie (pentru ca fratii m-au informat ca cele spuse se
apropie de invatatura aceluia), pentru aceea ti-am scris sa nu intirzii
sa vii pina la mine, facind o mica plimbare pina aici, si dupa ce imi vei
fi dat asigurarea, pe care o doresc, de a-mi potoli supararea ce mi-ai
fflcut, sS aduci iarasi mingiiere in Bisericile lui Dumnezeu, care au ra-
mas coplesite in chip insuportabil si grav dupa toate cele intimplate si
cite s-au zvonit sau au fost graite de tine.
EPISTOLA 127
Catre Eusebiu, episcop de Samosata
Scrisa in anul 373
Preamilostivul Dumnezeu, Care stie sa alterneze tristetile cu bucu-
rii si care stie sa mingiie astfel pe cei smeriti, ca sa nu fie coplesiU
peste masura de suparari, al caror rost nu 1-ar intelege, mi-a trimis o
mfngiiere tot atit de mare ca si tulburarea care a dat peste mine la
Nicopole x , poate anume ca sa-mi confirme sosirea la vreme a prea iu-
bitului episcop Iovin. Cit de binevenita a fost sosirea lui, sa ne-o spuna
el Insusi. Nu voi vorbi numai despre acest lucru, ca sa nu fac prea
lungS epistola si ca sa nu se para ca prin amintirea unei greseli 2 invi-
nuiesc pe cei care din pricina schimbarii intervenite au ajuns atit de
IndrSgiti de mine.
In schimb, m3 rog sa dea Bunul Dumnezeu sa te arati pe meleagunle
noastre, ca sa te imbratisez pe Cuviosia Ta si sa-ti istorisesc in toate
amanuntele vremurile de azi. Faptul ca probam cu dovezi rautatile care
ne-au intristat, aduce de obicei oarecare usurare istorisindu-ti-le.
Dar oricum, pentru cite a facut acest iubit episcop 3 , cu devotament
deplin in dragostea pe care mi-o poarta, dar mai ales pentru statornicia
Pvenit la Nicopole, Sf. Vasile trebuia sa cerceteze cazul hirotonirii necanonice
a lui Faust ca episcop a Satalelor, pe care-1 hirotonise episcopal senu-arian Antim
de Tlana A se vedea P epist. 123. La intoarcere 1-a vizltat episcopal ortodox Iovin de
la Perrhes. ^ ^ formula omiana de la R im ini din anul 359, prin
care Fiul so recunoaste a fi «asemanator cu Tatal intru toate.. Istona bisenceasca,
vol. I, p. 239.
3. Iovin.
acmsoRi 309
lui in respectarea Intocmai a canoanelor, adreseazfi-i laude, aducind
multumire lui Dumnezeu, intrucit comportarea ta a dovedit nobletea de
caracter a Prea Sfintiei Tale.
EPISTOLA 128
Catre Eusebiu, episcop de Samosata
ScrisS la inceputul anului 373
Desigur ca pentru pacificarea Bisericilor lui Dumnezeu eu n-am
fost inca in stare sa-mi dau tot concursul prin fapte deosebite, dar mar-
turisesc in inima mea ca urmaresc acest lucru atit de mult incit mi-as
da bucuros si viata numai sa pot stinge vapaia acestui rSu pe care ni
1-a aprins diavolul. $i daca nu acesta mi-ar fi fost cuvintul in tot
timpul, cu dorinta de a apropia (sufleteste, n.tr.) pe cei din Coloneea 1 ,
asa sa n-am eu parte de pace in viata mea ! Eu caut, insa, adevarata
pace, anume aceea pe. care ne-a lasat-o Insusi Domnul 2 . Ceea ce am
cerut sa mi se dea in mina drept confirmare e o garanjie pentru omul
care nu doreste nimic altceva decit pacea cea adevarata, chiar daca
unii certati cu dreptatea si cu adevarul talmacesc altfel lucrurile. $i
aceia n-au decit sa foloseascS limba dupa cum vor, pentru c& o data si
o data totusi se vor cai pentru cuvintele lor 3 .
II
Pe Cuviosia Ta te rog sa-ti aduci aminte de propunerile de la in-
ceput si sa nu te ratacesti primind niste raspunsuri straine de intreba-
rile puse, acceptind drept concluzii valabile nascocirile unor oameni
care, fiind lipsiti de capacitatea de a exprima parerile lor, desfigureaza
adevarul mai rau decit oricine. Eu am formulat propuneri in cuvinte
simple 4 , limpezi si usor de inteles. (Caci nu gresim, n.n.) daca vom ex-
1. Ora? In Armenia.
2. Rar Inttlnim In toata corespondenta Sf. Vasile cuvinte de o sinceritate atit
de puternica, dar ?i de amarS ca in ep. 126, 127, 128, in care ni se vorbeste despre
ranchiunele si greutatile pe care i le fac tocmai rudenia sa, episcopul Atarvios de
Neocezareea, precum si episcopul Eustatiu de Sebasta, care, prin atitudinea lor nesta-
tornica dar si ascunsa, dau adeseori cistig de cauza arienilor. A se vedea ep. 65, 204,
207, 210. Formula de credinta ortodoxa de sub ep. nr. 125 a fost semnata pina si de
Eustatiu de Sebasta, alt ierarh care a dat mult de lucru Sf. Vasile, dar de Atarvie nu.
2. Joan 14, 27.
3. Aderentii lui Eustatiu.
4. E vorba de actul din epistola 125.
310 srtNTur, VAsrr.rc c:r,r- mare
elude din comuniune pe toti cei care nu primesc crodinta Sinodului de
la Niceea si daca vom refuza sa mai stSm in legSturS cu cei care afir-
ma cei Duhul Sfint este f3ptura\
Or, in loc sS rSspunda cuvint cu**cuvint la intrebarile trimise de
Tine, acela imi recita un fel de rapsodii. $i n-a facut aoest lucru dintr-o
naivitate a cugetului, cum ar fi putut sa-si inchipuie cineva, si nici pen-
tru ca nu si-ar fi dat seama de urmari, ci se gindeste poate ca, refuzind
propunerile noastre, se ridica pe sine in fata poporului, pe cind daca
s-ar fi invoit cu noi s-ar fi indepartat de calea mijlocie, decit care n-a
vSzut pina acum nimic mai de cinste.
Deci sa nu ne ademeneasca pe noi cu apucaturi sofistice si sa nu
rSspundS impreuna cu toti ceilalti care sint de parerea lui, ci sa ne tri-
mita un cuvint scurt, drept raspuns la intrebari, ori sa marturiseasca
deschis cS renunt& sa mai stea in comuniune cu dusmanii credintei. Da-
cS-1 vei convinge sa faca asa si-mi vei trimite raspunsuri drepte si asa
cum le cer, atunci voi declara ca eu sint eel care am gresit in toate si
ca iau asupra mea toata vina. Atunci mi-a cerut sa dau dovada de sme-
renie. Intrucit insa el nu da nici un semn de schimbare, iarta-ma, prea-
iubite p&rinte, ca nu pot sa ma prezint la altarul Domnului cu fatarnicie.
Pentru ca daca nici de acest lucru nu ma tern, atunci pentru ce pricina
m-a§ indeparta de Evipiu 5 care-i atita de capabil in cuvint si de ina-
intat in virsta, iar pe deasupra si-a dobindit atitea indreptatiri la priete-
nia cu noi ? Daca in imprejurarea respectiva am procedat bine si dupa
cum o cerea adevarul, atunci ar fi desigur ridicol ca tocmai prin mijlo-
cirea unor persoane atit de destepte si de talentate sa aparem unifi cu
oameni care au aceleasi pareri ca el, ca Evipiu.
Ill
Dar, pe linga acestea nu socot ca-i drept sa ne instrainam cu totul
de cei care nu primesc credinta (niceeana n.tr.), ci cred ca este folositor
sS avem oarecare grija fa^a de oameaii acestia, potrivit vechilor rin-
duieli ale dragostei, si sa le scriem epistole din partea conducerii noas-
tre obstesti, stabilind cu ei contacte, trimitindu-le indemnuri de incu-
rajare si aratindu-le ca aceasta-i adevarata credinta a Parintilor. $i da-
c3-i vom convinge, atunci sa ne unim cu ei in aceeasi comuniune ; daca
insS nu vom reusi, atunci sa ne multumim cu aceea ca ne respectam unii
pe altii, asa cum sintem, alungind din comportarea noastra orice am-
biguitate si imbratisind o viepjire evanghelica si lipsita de viclenie,
asa cum au trait cei dintii ucenici ai Cuvintului Dumnezeiesc, caci, dupa
Episcop arian notoriu, de care se mad aminte?te ?i in epistola 68.
RCItmORI ...
cum se spune, «inima si sufletul multimii celor ce au crezut era una» 6 .
DacS s-ar 13sa convinsi de tine, ar fi lucrul eel mai bun ,• dacS nu, atunci
sa cunoasteti mScar cine sint cei care cauta vrajba si sa incetati de
acum inainte de a ne mai scrie despre iubire reciproca.
EPISTOLA 129
Catre Meletie, episcopul Antiohiei
ScrisS la sfirijitul anului 373 sau la Inceputul anului 374
I
Mi-am dat seama ca urechile Prea Sfintiei Tale vor ramine nedu-
merite auzind ca am fost invinuit de apolinarism *. Pina acum n-am stiut
nici eu ca ar exista in acest sens si marturii, dar, in urma unor cerce-
tari, cei din Sebasta le-au descoperit, le-au strins la un loc si pun in
circulate un text pe baza caruia ma invinuiesc si pe mine ca as avea
aceleasi conceptu si aceleasi idei ca si Apolinarie. Drept aceea, spun ei,
trebuie sa admitem mai intii ca peste tot (la Vasile n.tr.) e vorba de
o compunere identica cu a lui (Apolinarie n.tr.) ; ce-i mai important
este ca ea e plina de invataturile straine ale aceluia, deoarece altfel el
n-ar fi putut spune acelasi lucru si pentru al doilea si chiar al treilea
motiv. Pentru ca, dupa cum spune Scriptura, Cei care este in primul rind
Tata, Acela este in al doilea rind si Fiu, iar in al treilea rind si Duh.
$i tot asa Cei Care este in primul rind Duh 2 , Acelasi este in al doilea
rind si Fiu, intrucit Domn este si Duhul, iar in al treilea rind Tatal,
intrucit desigur si Duhul este Dumnezeu 3 . $i pe cit se poate exprima
fortat inexprimabilul, Tatal este pentru El insusi Fiu, iar Fiul poate fi
pentru El insusi Tata. Acelasi lucru se poate spune si despre Duhul,
intrucit Treimea este un singur Dumnezeu.
lata soapte mult trimbitate, de care nu-mi vine sa cred ca sint opera
celor care le-au pus in circulate, cu toate ca socotind dupa calomnia
pe care au pornit-o impotriva mea, nu socot c-ar mai exista ceva pe
care sa n-aiba curajul sa nu-1 faca.
Intr-adevar, scriind unora dintre confrati, dupa ce si-au afirmat dus-
mania impotriva mea, ei au tinut sa adauge si pe cele amintite adi-
6. Fapte 4, 32.
1. Aderentii lui Eustatiu de Sebasta au r3spindit texte contfnind opere scrise de
ereticul Apolinarie, subliniind, in acela ? i timp, ca Vasile ar fi imbratisat astfel de
ratacin.
2. II Cor. 3, 17.
3. loan 4, 24.
312 ■FINTUL VASIUC CIL MARE
noauri. Lo-au numit, e drept, invataturi eretice, dar n-au dat pe fata
cine este autorul lor, lasind sS se creada, de cStre cei mai multi, ca
eu as fi eel care le-a scris 4 . DupS cite m-am putut convinge inventivi-
tatca lor n-a ajuns decit pinS la compunerea scrierilor, de aceea, dorind
so" resping calomnia pe care au pus-o la cale impotriva mea si sa arat
tuturor cS eu n-am nici o legatura cu cei care spun astfel de lucruri,
m-am vSzut nevoit sa pomenesc numele, pe acel barbat 5 , care se apro-
pio do impietatea lui Sabeliu. Cam atita despre tema aceasta.
II
Dar a venit cineva de la Curtea imparateasca, facind cunoscut ca
dupS prima campanie de prigoniri pornita de ocirmuitor 6 , de care s-au
bucurat peste masura cei care au pornit calomniile impotriva mea, s-a
Incetatenit si o alta hotarire : ca sa nu mai fim datl fara temei pe seama
acuzatorilof si nici sa fim lasati la discretia lor, cum se hotSrise la in-
ceput, ci sa se amine treburile pina astazi. DacS aceste masuri se mentin
ori daca se vor hotari altele mai umanitare, le voi face cunoscute Prea
Sfintiei Tale. Daca insa vor mmine in vigoare cele de la inceput, nu
voi uita sa Vi le descopar si pe acelea.
Ill
Oricum, fratele Sanctissim se afla de mult in preajma Voastra si
cele dorite de el V-au fost comunicate. In caz de va fi nevoie de o
epistoia adresata Apusenilor, da-tf silinta si compune-o si apoi trimi-
te-mi-o, ca sa ma ingrijesc sa fie iscalita de toti cei care avem ace-
easi credin^a si sa avem pregatite dinainte aceste iscaiituri puse pe o
hirtie separata, pe care s-o putem apoi lega de cea care vine de la prea
iubitul nostra preot Sanctissim 7 . In ceea ce ma priveste pe mine, in-
trucit n-am aflat inca nimic deosebit de amintit, n-am socotit necesar
s& mai scriu altceva fratilor din Apus. Propriu-zis cele ce trebuie scri-
se acestora au fost scrise mai de mult, asa Incit cele ce sint de prisos
4. Ca ?i in epistolele 130, 207, 210 etc. St. Vasile declarS ca el a oslndit tot-
deauna erezia lui Apolinarie. Pentru epistoia colegiala, de salutari tineresti pe care
el recunoaste c5 a trimis-o lui Apolinarie cu aproape 20 de ani inainte, lucrurile stau
altfel.
5. Apolinarie.
6. Imparatul Valens. Se vede c3 «prima campanie» de prigoane a fost mult mai
complexfi : scena cu prefectul Modest, dezmembrarea provinciei Capadochia, calom-
niile de filo-apolinarism etc.
7. Strlngerea celor 40 — 50 semnaturi de pe extinsa eparhie a Sf. Vasile n-a fost
lucru usor intr-o vreme de prigoana dusa de autoritatile filoariene. Despre ele ni se
vorbeste si in epist. 92, 120, 125.
BCRMom 3J3
n-are rost sfi le scriem. $1 apoi, oare nu e ridicol s&-i tulburSm de mai
multe ori cu aceeasi problema" ?
Mi s-a parut, in schimb, ca exista o tema" nefolosita si indicata pen-
tru o nouS scrisoare, iar aceasta este urmStoarea : sa-i rugam sa nu fie
primiti in chip pripit in comuniune cei care merg acolo din Rasarit, ci
numai cei pe care ii aleg si-i recunosc de la inceput fiecare dintre par-
tide 8 , pe ceilalti sa-i primeascS numai pe temeiul mSrturiei comunita-
tilor, si sa nu se alature cu nimeni altul care nu semneaza aceasta mar-
turisire de credinta drept dovadS a ortodoxiei lui, pentru cM atunci se
vor da de gol ca stau in legatura cu vrSjmasii nostri, care, cind e vorba
doar de cuvinte, adeseori spun aceleasi lucruri, in schimb se razboiesa
intre ei ca unii din cei mai mari dusmani. Asadar pentru ca s§ nu prinda
si mai mult curaj erezia si prin astfel de formule false sa poata fi indusi
in eroare ortodoc§ii, care si asa sint gresit orientati unii fata de al^ii, tre-
buie sa fie rugati ca primirea in comuniune sa se faca cu grija, numai
cu aprobarea personals a celor prezenti si catre care au fost indreptate
in scris aceste documente dupa rinduiala Bisericii.
EPISTOLA 130
Catre Teodoret, episcopul Nicopolei A
ScrisS in anul 373(4)
Bine si pe buna dreptate m-ai pedepsit, prea cinstite si cu adevarat
prea dorite frate, pentru ca de cind m-am despartit de Cuviosia Ta, du-
cind aceleasi formule de credinta adresate lui Eustatiu, n-am mai vorbit
cu el nimic despre acest subiect nici pe scurt, nici pe larg. Din pacate
eu am trecut cu vederea actiunile lui, nu pentru ca nu erau vrednice
sa le amintesc, ci pentru cS faima despre el se raspindise la toti oamenii
si nimeni nu avea nevoie de invataturi de la mine ca sa priceapa inten-
tiile omului acestuia, intrucit el insusi s-a ingrijit de acest lucru, asa
incit in toate colturile lumii a trimis scrisori, pe care le-a compus im-
potriva mea, ca si cum s-ar fi temut ca n-ar avea destui martori despre
parerile lui.
8. Sa ne gindim la situatia jalnica a atltor fractiuni din Biserica Antiohiei.
1. E de mirare cum de scrie Sf. Vasile atit de curtenitor lui Teodot de Nicopole,
care potrivit epist. 99 nici macar nu voia sa comunice cu el. Obiectul principal al
scrisorii este purtarea scandaloasa a episcopului Eustatiu de Sebasta (prietenul lui
Teodot), care hirotonea a doua oara, batjocorind canoanele, pe unii episcopi.
... TtWTHI. VAHII.HI CEL. MARK
Tot el este si eel care s-a retras din c omuniunea cu mine, intrucit
nu-i pSrea firesc sa vind la intilnire cu mine In locul rinduit, nici pe
ucfinicii sfii nu i-a dus dupa cum fag&duise. Dimpotriva, impreuna cu
Toofil Cilicianul 2 ma infiera in intruniri publice cu blasfemii goale si
deschise, ca si cum as fi inspirat in sufletul poporului diferite invata-
turi ale lui Apolinarie. Desigur ca ar fi fost indeajuns chiar si numai
ucostea, ca sa rupa legaturile mele cu el. Mai mult, atunci cind a venit
In Cilicia si a intilnit pe un oarecare Ghelasie, care prezenta un simbol
de credintS, pe care numai Arie sau oricare din ucenicii adevarati ai
lui Arie ar fi putut sa-1 alcatuiasca, atunci m-am convins deplin despre
necesitatea despartirii de el, intelegind ca nici etiopianul nu si-ar schim-
ba vreodata pielea, nici leopardul petele §i nici eel crescut in invata-
turi art&goase n-ar putea sa scuture raul ereziei 3 .
II
Pe linga aceste actiuni rautficioase a mai adaugat si alta, anume
c3 a scris impotriva mea ; mai mult, a alcatuit cuvintari extinse pline de
tot soiul de batjocuri si de calomnii. Pina acum nu le-am dat nici un
raspuns, caci am fost invatati de apostol sa nu ne razbunam singuri,
ci s& lSsSm loc miniei lui Dumnezeu 4 , iar pentru ca am inteles cit de
adlnca a fost prefacatoria cu care s-a comportat fata de mine in tot
timpul, am ramas fara grai din pricina nedumeririi.
Chiar daca nimic nu s-ar fi intimplat in urma celor amintite, cui
nu i-ar fi provocat groaza si aversiune ultima indrazneaia a omului
acestuia ? Dupa cum aud (daca-i adevarat zvonul si daca n-a fost nas-
cocit din rautate), el nu s-a dat inapoi sa hirotoneasca a doua oara pe
unii clerici 5 , fapta pe care nu cred c-a savirsit-o cineva pina azi, nici
macar ereticii. Cum e cu putinta sa induram cu resemnare astfel de lu-
cruri si sS credem ca ratacirile lui se mai pot vindeca ? Nu va lasati
du?i de cuvinte mincinoase si nu va incredeti in banuielile barbatilor
usuratici in a lua de bune toate, caci mi se pare ca noi judecam cu ne-
pasare astfel de fapte. Trebuie sa stii, prea doritule si prea cinstitule,
c8 nu-mi aduc aminte sa fi dat peste sufletul meu vreodata o situate
atlt de plina de jale ca acum, cind am auzit de o astfel de stricare a
asezamintelor bisericesti. Ci roaga-te ca sa ne dea Domnul sa nu sa-
ws i
2 Prioten cu Eustatiu, episcopul Teofil din Ierapolea Ciliciei a fost unul din
cci trei episcopi (Eustatiu $i Silvan din Tars) care au calatorit pina la Roma in 36.".
pentru a-¥i aduce un certificat de ortodoxie niceeana, spre a fi primit de credmem-
In cparhie. Poate de aici si ura fata de Sf. Vasile.
3. Exprimare prin proverbe.
4. Rom. 12, 19.
C>. Arionil si donatistii au practicat si astfel de metode.
SCRMOm 315
virsim nimic In stare do furie, ci sS avem dragoste, care «nu se poarta
cu necuviintl, nu cauta ale sale» 6 .
CSci vezi cum oamenii care n-o au tree dincolo de masura ome-
neasca, se poarta cu necuviinta in via^a, indraznind sa savirseasca fapte
de soiul carora nu existau in trecut.
EPISTOLA 131
Catre Olimpiu l
ScrisS in anul 373
Intr-adevar auzirea unor fapte neasteptate e in stare sa provoace
omului tiuitul ambelor urechi, lucru care mi s-a intimplat acum. Birfe-
lile confinute in aceste scrisori care circula impotriva mea au picat in
niste urechi de acum foarte obisnuite, pentru ca am primit, nu de mult,
epistola care se potrivea tocmai cu pacatele mele, cu toate ca nu ma
asteptam s-o vad scrisa de cei care mi-au trimis-o. $i mai ales textul
celei de a doua scrisori mi-a parut a cuprinde in ea atita patima incit
o intuneca pe cea dintii.
Cum sa nu-mi fi pierdut cumpatul cind am dat peste epistola prea
evlaviosului Dazina plina de o multime de injurii la adresa mea, de in-
vinuiri de neiertat si de cuvinte de revolta, ca si cum m-ar fi gasit «in
sfaturile celor mai necredinciosi» 2 dintre vrajmasii Biserici ? 5i indata,
ca sa arate adevarul acestor birfeli rautacioase indreptate impotriva
mea, au adus niste «dovezi» scrise, scoase dintr-o scrisoare compusa
nu stiu de cine. Am recunoscut, marturisesc, unele fragmente ca scrise
de Apolinarie de Laodiceea, nu pentru ca eu as fi citit ceva din lucrarile
lui, ci pentru ca le-am auzit relatate de altii. Dar am descoperit ca fu-
sesera asezate acolo si alte par^i, pe care nici nu le-am citit vreodata
si nici n-am auzit spunindu-se asa ceva de catre altii : despre adevarul
celor spuse am pe cineva martor in cer. Atunci cum e cu putinta ca
cei care se intorc cu scirba de la minciuna si care au invatat ca iu-
birea e implinirea legii 3 si cei care marturisesc ca «poarta slabiciunile
6. / Cor. 13, 5.
1. Cetatean bogat din Neocezareea, bun prieten cu Sf. Vasile, caruia ii descrie
clt adevar se cuprinde in calomniile lui Eustatiu, care acuza pe Sf. Vasile ca ar fi
primit ideile lui Apolinarie pentru faptul ca in tinerete sfintul scrisese aceluia o sin-
gura epistola colegialS, dar incolo ideile si cartile ereticului niciodata nu le-a aprobat.
2. Ps. 1, 1.
3. Rom. 13, 8.
319 artNTHL VABII.E CIL MARE
celor neputinciosi» 4 , sa accepte sS mS atace cu aceste calomnii si sS ma"
osfndoasca pentru ceea co altii au scris ? In zadar judec si ma tot gin-
desc in mine insumi, eu nu-mi pot Inchipui cauza, asa cum am spus-o
do la Inceput, eu nu m§ pot gindi ca amSrSciunea pricinuita de aceste
nlutaji sa fie o parte din pedepsele date pentru greselile mele.
II
Intr-adevar, am inceput sa simt o durere in suflet vazind ca «s-a
imputinat adevarul la fiii oamenilor» 5 , dar apoi m-am temut de mine
insumi sS mai adaug si alt pacat la cele de mai inainte si sa incerc
s3 ur3sc pe oameni, pentru ca-mi dadeam seama ca nu mai exista buna
credinta la nimeni, daca cei in care-mi pusesem increderea, pentru lu-
crurile cele mai importante, s-au aratat intr-o forma atit de dusmanoasa
fata de mine si de adevarul insusi. Sa stii, frate, Tu si orice prieten al
adevarului, ca aceste scrieri nici nu-mi aparjin, nici nu le aprob si nici
nu au fost alcatuite cu stirea mea.
Iar daca am trimis cindva, mai demult, o epistola lui Apolinarie,
sau altceva cu acest nume, pentru asa ceva nu trebuie sa fiu osindit.
Eu nu osindesc pe nimeni care s-a dezbinat trecind la erezie, pentru ca
are legaturi de prietenie cu aceia — stiti cine sint acesti oameni fara
sfi le mai pomenesc numele — pentru ca fiecare va muri in pacatele
lui.
Am raspuns acest lucru in legatura cu volumul care mi-a fost tri-
mis ca sa cunosti si tu insuti adevarul si ca sa spui adevarul curat si
altora care nu vor sa-1 socoata drept neadevar. Daca ar trebui sa ma
apar de fiecare dintre invinuirile aduse, o voi face cu ajutorul lui Dum-
nezeu. Noi, frate Olimpiu, nu spunem nici ca exista trei Dumnezei si
nici nu cultivam nici o legatura cu Apolinarie.
EPISTOLA 132
Catre Avramios, episcop de Batnas *
ScrisS in anul 373
Tot timpul cit a trecut din toamna pina acum n-am stiut in ce loc
to afli. M-am convins ca toate zvonurile erau contradictorii : unii spu-
4. Rom. 15, 1.
5. Ps. 11, l.
1. Scrisoare prieteneasca ; cuno$tinta cu acest episcop din Siria va fi facut-o
Intr-una din calatoriile facute inca inainte de episcopat (ori numai in 372?).
9CRIBORI
317
neau despre Cuviosia Ta c3 te-ai fi asezat in Samosata, altii la JarS, iar
altii spuneau cS te-ar fi v3zut linga Batnas. lata de ce nu ti-am scris
regulat. Acum aflind ca petreci in Antiohia, in casa preaveneratului co-
mite Satornin, m-am grabit sa incredintez aceasta epistola prea doritului
si prea evlaviosului preot Sanctisim, prin care trimit salutari dragostei
Tale. Te rog ca oriunde te vei afla sa-ti aduci aminte mai intii de Dum-
nezeu, iar in al doilea rind si de mine, pe care te-ai hotarit sa ma iu-
besti inca de la inceput si sa ma numeri intre prietenii tai cei mai apro-
pia|i.
EPISTOLA 133
Catre Petru, episcopul Alexandriei i
Scrisa in anul 373
Daca ochii devin soli ai prieteniei trupesti, pe care o intareste tra-
irea in aceeasi casa si care se realizeaza in urma unor relatii indelun-
gate, in schimb adevarata dragoste e un dar aLDuhului Sfint, care uneste
laolalta pina si cele dep&rtate spatial, ajutindu-i pe cei dragi sa se cu-
noascS nu prin cine stie ce insusiri trupesti, ci prin calitati sufletesti.
Asa a lucrat si intre noi Harul Domnului, ingaduindu-ne sa ne vedem
cu ochii sufletului si sa ne imbratisam cu dragoste adevarata, sa ne
apropiem intre noi si sa ne unim, asa-zicind, prin comuniunea cre-
dintei. Pentru ca sint convins ca fiind urmas al unui barbat atit de
mare 2 si avind norocul s3 petreci impreuna cu el timp mai indelungat,
umbli cu acelasi duh si pasesti potrivit acelorasi invataturi ale dreptei
credinte.
Pentru aceea salutam pe Cuviosia Ta si dorim sa urmezi, deodata
cu toate celelalte, si cu bunavointa pe care acel barbat ne-o arata, si
sa ne trimiti cit mai des stiri despre preocuparile Tale si sa porti de
grija de comunitatile de pretutindenea cu aceeasi dragoste si bunavo-
inta cum a aratat-o prea fericitul Atanasie fata de toti cei care iubesc
cu adevarat pe Dumnezeu.
1. Acest personaj pare a fi identic cu eel pomenit in epistola 69 ?i pe care
declara in 371 ca 1-a primit cu mare bucurie, de?i din epistola prezenta reiese ca
nu 1-a vazut nicicind.
2. Ca Sf. Atanasie eel Mare, pe care Sf. Vasile i-1 da ca model de urmat noului
sau urmas. Cu citeva saptamini inainte de a fi scris aceasta epistola murise Sf.
Atanasie.
gjg BKtNTUL VAS1I.K CKL MAKE
EPISTOLA 134
Catre presbiterul Peonlos
Scrisa in anul 373
Cita bucurie mi-ai facut cu scrisoarea Ta ti-ai putut da seama sin-
(jur, asa cum reiese din ce mi-ai scris, curafenia inimii din care au iesit
.iccsto cuvinte acoperindu-se intru totul, cred, cu epistola trimisa. CSci
dupa cum apa riului ne duce cu gindul la izvorul de unde pleaca, tot
asa si felul cuvintelor cu care mi te-ai adresat caracterizeaza inima din
tare ele au iesit, incit marturisesc ca am incercat un sentiment straniu
Si cu totul iesit din comun. Pentru ca de cite ori iti citeam scrisoarea,
dupa ce o luam in mina si citeam noutatile de care-mi scriai, nu ma bu-
curam, pe cit ma intristam, gindindu-ma cit de mare era pierderea pro-
vocate de tacerea ta 1 .
Dar din momentul in care ai inceput sa-mi scrii, sa nu te opresti
sa faci acest lucru si in viitor. Pentru ca asa faci mai mare mingiiere
si bucurie decit cei care trimit sume fabuloase celor care nu se mai
satura de bani. Sa stii ca nu se afla cu mine momentan nici un caligraf
si niei un tahigraf. Pentru ca, dintre cei pe care-i aflasem deprinzind
aceasta indeletnicire, unii s-au intors la vechiul lor fel de trai si la me-
seriile lor, pe cind altii au refuzat sa mai scrie, epuizati fiind de boli
Sndelungate.
EPISTOLA 135
Lui Diodor, preot din Antiohia 1
Scrisa in anul 373
Am citit cartile pe care mi le-ai trimis. Cea de a doua mi-a facut
placere deosebita, nu numai din pricina scurtimii ei, lucru firesc la un
om mai lenes si mai obosit in toate, ci in acelasi timp si pentru ca e
1. Compusa laconic, dar elegant, epistola de fata are meritul, intre altele, ca
omlnteste de «caligrafii» si «tahigrafii» (= stenografii), de care s-a folosit si Sf. Vasilc.
Poate si datorita acestui fapt epistolele sale s-au pastrat si au cistigat faima atit
de mare.
1. Epistola de fata a fost scrisa pentru a evidentia atit ca fond, cit si ca forma,
mostenirea culturii clasice, dar si a celei crestine deopotriva. Nu prea se cunosc in
istoria literelor veacurilor crestine multe marturii colegiale de preocupari li-
torare prezentate atit de obiectiv si de elegant ca cea de fata. Valoarea ei e cu
atit mai mare cu cit, se stie, din opera lui Diodor de Tars ni s-a pastrat foarte putin.
Pacat ca nu stim ce anume contineau cele doua lucrari care sint apreciaite^ aici. Po
rea mai scurta a retinut-o pentru a o multiplica prin copiere. Face, intr-adevar, cinste
nmlndurora sublinierea Sf. Vasile ca nici unul din ei «nu scriu atit ca sa impresio-
ik-zo prin multimea cunostintelor, cit mai ales ca sa zideasca sufleteste». Scrisoarea
(1<1 dovada inca o data de adincile cunostinte ale autorului in domeniile oratoriei si
lilozofioi nnlico. Se stie ca in anul 373, cind se redacta aceasta epistola, Diodor era
HCHIHOHI 3j0
stufotisci in idei, iar combahuea ereziilor si rSspunsurile cuvenite sint
limpede expuso. In acelasi timp si simplitatea expresiilor si lipsa unui
limbaj mestesugit mi s-au pfirut foarte potrivite cu ceea ce se asteapta
de la un crestin care scrie nu atit ca s3 impresioneze prin stiinta, cit
mai ales spre folosul de obste. Prima carte, in care vigoarea ideilor
e aceeasi in ce priveste tratarea problemelor, dar e incarcata de ex-
presii mai bombastice, de figuri de stil mai variate si de farmecul tipic
dialogurilor, mi-a facut impresia ca cere mai mult timp, daca ai vrea
sa o patrunzi pina la capat, precum si un apreciabil efort de gindire
pentru eel ce ar vrea sa inteleaga ideile si sa le retina in memorie.
Pentru ca chiar daca obiectiile si problemele folosite a'ici in expunere
par a introduce in lucrare o vioiciune obisnuita dialogului, totusi prin
oprirea si intirzierea pe care o produc intrerup continuitatea gindirii
si reduc din puterea discursiva a cuvintului.
Oricum, agerimea mintii Tale stie un lucru, anume ca pina si filo-
zofii pagini care au scris dialoguri, ca Aristotel si Teofrast, au intrat
imediat in tenia, pentru ca erau convinsi ca lor le lipseste avintul dia-
logurilor platonice 2 . Or, cu puterea cuvintului sau, Platon foloseste in
acelasi timp amindoua aceste mijloace : combate atit parerile adversa-
rului, dar il si demasca pe acesta, tradind cind indrazneala sau nerusi-
nare ca Trasimah, cind sprinteneala gindirii sau frivolitatea lui Hippias
ori laudarosenia sau aroganta lui Protagora. Cind insa introduce in dia-
loguri personaje nedeterminate, Platon se foloseste de ei numai spre a
urmari claritatea argumentarii, fara sa mai scoata nimic altceva de la
ei in legatura cu tema. Asa a procedat el in «Legile» sale.
II
De aceea si noi, care nu ne lasam antrena^i la scris din dorul dupa
mariri desarte, ci doar cu intenfia de a lasa fratilor nostri sfaturi de zi-
dire sufleteasca, daca e nevoie sa ne referim la cite un personaj cu-
noscut tuturora pentru caracterul lui arogant, trebuie sa amintim prin
cuvintare citeva fapte cunoscute din viata aceluia, binein^eles in ma-
sura in care ni se ingaduie sa lasam la o parte faptele si sa judecam
pe oameni. Daca insa materialul astfel introdus in dialog are in vedere
personaje nehotarite, atunci atacurile impotriva lor fring continuitatea
simplu preot. El se apropiase de Sf. Vasile in timpul prigoanelor ariene, cind sa
refugiat la Antiohia. El va ajunge episcop de Tars numai dupa moartea lui Valens
(378). Numele lui era celebru (ep. 160). La Antiohia el conteaza ca intemeietor al
celebrei scoli catehetice, care va numara intre elevii sai si pe Sf. loan Gura de Aur.
2. Merita subliniata afirmatia Sf. Vasile ca desi Aristotel si Teofrast ne-au lasat
dialoguri, totusi nici ei si nici altii nu-1 ajung pe Platon in compunerea si seriozi-
tatea lui.
320
MftNTUf. VASILB CBL MARK
$i nu due la nici un efect. Am spus cele de mai sus ca sa se inteleaga
ca rodul muncii pe care 1-ai trimis n-a apucat In miinile unui lingusitor,
ci tL-ai impartasit stradaniile tale unuia din cei mai autentici frati ai
tfti. Si am spus aceasta nu pentru ca sS corectez cele ce ai scris, ci pen-
tru ca sa fim cu grija fata de lucrarile viitoare. Caci oricum, un om care
are o astfel de capacitate si dovedeste atita rivna pentru scris nu se
va satura nicicum de scris, mai ales ca si cei care ii ofera teme literare
nu se vor da inapoi sa-1 indemne spre aceasta indeletnicire.
Ma voi multumi, deci, sa citesc cartile Tale, caci fn ce priveste po-
sibilitatea mea de a scrie ea e foarte departe — de ce n-as spune-o ? —
atlt din pricina slabei mele sanatati, cit si a lipsei de ragaz pe care
mi-o lasa obligatiile mele. Ti-am mapoiat acum, printr-un citet, prima
lucrare, cea mai voluminoasa, caci am trecut peste ea asa cum mi-a
fost cu putinta. Pe cea de a doua am pastrat-o pentru ca vreau s-o dau
s-o copieze 3 , cu toate ca pina acum n-am reusit inca sa gasesc vreun
tahigraf. lata pina unde a ajuns criza din Capadochia, a carei situate
era altadata atit de invidiata !
EPISTOLA 136
Catre Eusebiu, eplscop de Samosata
Scrisa in anul 373
I
In ce stare m-a aflat bunul Iosakes ti-o va istorisi mai bine el in-
susi, cu toate ca n-are limba destul de mladioasa pentru a vesti in chip
tragic suferintele care m-au coplesit, atit de grava era boala mea. Se
pare ca acest lucru era cunoscut de toti care ma stiau cit de cit. In-
tr-adevar, chiar daca la aratare infatisarea nu spune, totusi eram intr-o
stare mai grava decit cei aflati in disperare pentru viata lor, asa incit
oricind usor ar putea sa-si dea seama in ce hal de sfirseala ma gaseam.
$i totusi trebuia — iarta-mi febra care ma face sa infrumusetez putin
lucrurile x — , intrucit boala e starea mea fireasca, schimbarea acestei
3. In modestia lui, Sf. Vasile spune ca n-a avut vreme sa scrie opere temeinico.
E drept c3 dupa ce a ajuns episcop 1-au coplesit problemele administrative. Dar cee.i
ce a scris pina la anul 370 sint lucrari de mina intii. Dintre cele doua scrleri do
care aminteste aici, cea despre care spune ca vrea s-o copieze este tratatul «Desprc
Duhul Sfint». Cf. ep. 150. Despre lipsa tahigrafilor se plinge el in multe epistole.
1. Pin5 si in situatiile cele mai putin placute (de boala ori chiar de amara-
clune fata de duplicitatile ori lipsa de caracter ale unora dintre episcopii care i-au
fncut multe neplaceri), Sf. Vasile nu uita sa faca haz cu un umor si o finete dc
oxprlmaro rar intilnita. Desigur ca si din aceasta deschidere sufleteasca deosebit de
caldi rt'iese o data mai mult frumusetea caracterului lui.
acitraoni
stari sa m3 ducfi la cea mai deplinfi satiate. Dar intrucit biciul Dom-
nului este eel care-mi sporeste durerea, prin ceea ce se adaugS potrivit
vinoi mele, iata cS, cu timpul, o boala s-a legat de alta boala in asa
masura incit urmarea acestui fapt sa devina ceva firesc si pentru un
copil, pentru ca oricum imbracamintea aceasta a trupului totusi va dis-
parea o data, daca nu cumva iubirea lui Dumnezeu, aratata cu marinimie
in urma caintei mele, va aduce si acum, ca de atitea ori pina acum,
o oarecare rezolvare si iesire din nenorocirile mele de nesuferit. A-
ceasta va avea loc dupa cum ii place Lui si dupa cum mi-o voi hotari
si eu.
II
In privinta problemelor Bisericilor, se pare ca ele merg spre pier-
zare si au fost tradate intrucit, din pricina propriei noastre sigurante,
am uitat de interesele aproapelui, pentru ca n-am putut pricepe ca daca
binele general sufera, se duce pe copca si binele particular 2 . Ce ne-
voie mai e sa spun acest lucru unui om ca Tine, care inca de multa
vreme ai prevazut fiecare din aceste fapte, ai protestat impotriva lor
si le-ai precizat, ridicindu-te eel dintii si ridicind si pe al|ii impotriva
lor, scriind si gindind ? Ce n-ai facut si ce cuvinte nu le-ai adresat ?
Acestea mi le aduc aminte ori de cite ori se intimpla cite ceva, dar
nu ne-am folosit intru nimic din ele.
Iar acum, daca pacatele nu ma impiedicau, — mai intii mi-a in-
tirziat doua luni prea evlaviosul si prea iubitul nostru fr % ate Eustatie ipo-
diaconul, care cazuse intr-o boala cumplita, si am asteptat refacerea
sanatatii lui din zi in zi ; in al doilea rind toti cei vii impreuna cu mine
am mai slabit, despre acestia, cite le-am uitat, ti le va istorisi fratele
losakes ; in sfirsit m-am molipsit si eu de aceasta boal& — repet, daca
nu s-ar fi intimplat toate .acestea, as fi venit la timp la vrednicia Ta,
nu ca sa aduc vreun folos problemelor obstesti, ci ca sa dobindesc si
eu un cistig din intilnirea cu Tine. Hotarisem, de altfel, sa ramin in afara
hartuielilor din sinul Bisericii, intrucit nu eram deloc pus la adapost
de uneltirile vrajmasilor. Mina cea tare a lui Dumnezeu sa te salveze
pentru toata lumea, caci ne esti un strajer viteaz al credintei si ocro-
titor neadormit al Bisericilor, de aceea fie ca inainte de plecarea din
viata aceasta sa ne invredniceasca sa ne mai intilnim spre folosul su-
fletelor noastre.
2. Mereu aceea^i nepasare condamnabila fata de interesele superioare ale Bi-
sericii, chiar daca in modul ei de exprimare Sf. Vasile se vede pe sine insusi eel mai
vinovat.
vinovat.
21 - Sflntul Vasile eel Mare
HK1NTUL VAHIIK CT.I, MAHK
EPISTOLA 137
C5tre guvernatorul Antipatros l
ScrisS in anul 373
Pare c3 tocmai acum simt eel mai viu paguba pe care mi-o aduce
boala : un barbat atit de important conduce tara noastra, iar eu sint
silit sa lipsesc din pricina ingrijirilor pe care trebuie sa le dau trupului !
Do o lunS intreaga urmez tratament eu ape termale, dar nu am nici un
rozultat din ei. Se pare ca lucrez degeaba in pustie, sau provoc altora
rfsul din pricina ca nu cunosc proverbul care spune ca morp-lor nu le
mai ajuta caldura la nimic.
De aceea, cu toata starea in care ma aflu, vreau sa las totul si sa
caut pe Excelenta Ta pentru a ma desfata de calitatile bune pe care le
ai si sa orinduiesc cum se cuvine, cu ajutorul dreptatii Tale, problemele
casei mele. Intr-adevar, casa mea proprie e tocmai casa prea venerate i
mame Paladia, cu care nu numai ca sint unit prin legaturi de rudenie,
ci dreptarul caracterului ei a lost pentru mine ca o a doua mama. In-
trucit, dar, s-a iscat un zgomot in legatura cu casa ei, cerem marini-
miei Tale sa amine putin ancheta si sa astepte sosirea mea; nu ca sa
se calce legile (caci mai curind as vrea sa mor de o mie de ori decit
sa cer asa ceva unui judecator prieten cu legile si cu dreptatea), ci ca sa
afli prin viu grai ceea ce nu se cade sa spun in scris.
In chipul acesta nici Tu insuti nu te vei indeparta de adevar si nici
eu nu voi provqea nici o neplacere. Intrucit, dar, persoana respectiva
e In siguranta si sub paza militiei, sa mi se acorde aceasta favoare, care
n-are in ea nimic de condamnat.
EPISTOLA 138
Catre Eusebie, episcopul Samosatelor
(aprilie— mai 373)
I
- Ce crezi, prin ce stari sufletesti am trecut cind am primit scrisoarea
Prea Sfintiei Tale? Cind ma gindesc la sentimentele exprimate in a-
ceasta epistola as fi in stare sa zbor pina in Siria, dar pe de alta parte
imi dau seama de neputinta mea trupeasca de pe urma careia stau tin-
tutt la pat, simt nu numai ca nu pot zbura, dar nici sa ma intorc in pat
1. Dupfi un rastimp de tratament termal pentru boala lui, Sf. Vasile intervine cli
nstft (luta pontru ni^te rude ale batrinei Paladia.
SCRIBOHl
— — 323
nu sint in stare. CSci acum cind a sosit aici iubitul si preavrednicul
nostru diacon Elpidios, intru in a cincizecea zi de cind bolesc in pat.
Sint tare istovit de febra, care, din pricina deshidratarii si a infasurarii
ca intr-o mesa aprinsa a imbatrinitului si uscatului meu trup, a provocat
o epuizanta si lunga astenie.
Apoi vechea mea suferinta, acest ficat nenorocit, slabit si mai mult
dupa gripa, m-a oprit de la orice alimentatie, alungindu-mi si somnul
din ochi si tinindu-ma intre viata si moarte, lasind doar atita vlaga in
mine cit sa simt amaraciunea crizelor mele dureroase 1 .
De aceea am urmat si cura de ape termale naturale, precum si un
tratament radical, dar boala a fost mai tare. Caci cine s-a obisnuit cu
o boala ca aceasta o suporta mai usor, dar daca ea il surprinde pe neas-
teptate, atunci nimeni h-are puterea diamantului ca sa-i poata rezista.
Ghinuit de multa vreme de ea, pe mine niciodata nu m-a suparat boala
ca acum, m-a impiedicat sa iau parte la intilnirea cu un om atit de iubit
ca Tine. La ce bucurie a trebuit sa renunt, numai eu stiu, cu toate ca
anul trecut numai cu virful degetului am putut gusta din mierea prea
dulce a Bisericii voastre.
II
Ar mai fi fost necesar sa ma intilnesc cu Prea Sfintia Ta si pentru
alte treburi oficiale : sa mai facem schimburi de pareri si de informatii,
pentru ca aici nu mi-a fost cu putinta sa aflu dragoste adevarata ; chiar
daca se intimpla sa-ti gasesti pe cineva drag nici unul nu se apropie
nici pe departe de marea Ta intelepciune si de bogata Ta experienta
ce ai dobindit in toate problemele bisericesti si in felul in care iti spui
punctul de vedere in problemele la ordinea zilei.
Nu gasesc necesar sa mai amintesc in scris si de alte lucruri 2 .
lata, poate, ce ar trebui sa mai precizam : prezbiterul Evagrie, fiul lui
Pompean din Antiohia, care plecase mai demult in Apus impreuna
cu acel fericit barbat Eusebiu de Vercelli, s-a intors de curind de la
Roma 3 , si cere de la noi o scrisoare in care sa se raspunda cuvint cu
cuvint la ceea ce ne-au scris apusenii. Propriu-zis el a adus inapoi pro-
punerile noastre, pentru ca, spune el, ele n-au placut mintilor celor mai
scrupuloase de acolo si ca ar trebui ca o delegare, compusa din oameni
1. Despre suferintele sale ne vorbe 5 te adeseori Sfintul Vasile. Unii cred ca eel
mai grav il va fi suparat ficatul (sa fie vorba de malarie ?). P. Hristu, acv, I 266
2. Diiscrefia trebuie pastrata chiar si fata de curieri, cf. ep 137 '
3. Intre problemele care-1 preocupau mai mult pe Sfintul Vasile era cea a schis-
™ ^ n f tl0hia ' Qn pe n n 'f U A lichida ! rea cSreia P r «P«sese chiar convocarea unui sinod
ecumenic (cf. ep. 90, 92). Apusenii nu 1-au ajutat. Dar nici rasaritenii nu aveau emi-
sari destoimci. Evagrie statuse in Apus zece ani !
SFlNTUr, VASIt.K CM. MA11W
324 — —
demni de incredere, sfi fie trimisa c!t mai curind acolo, pentru ca si apu-
sonii sa aiba apoi o buna ocazie sS ne viziteze.
Dupa ce s-au convins ce rana ascunsa cuprinde ratacirea lui Eusta-
tiu, prietenii nostri din Sebasta ne cer acum sa le stam intr-ajutor in
problemele bisericesti. ^
Orasul Iconium din Pisidia, odinioara al doilea dupa capitala , ac-
tualmente totusi in fruntea unei provincii formate din bucati difente,
a devenrt si el eparhie aparte. Ei ne cheama sa-i vizitam, pentru ca sa
le designam episcop, caci Faustin a decedat.
Ca sa stiu, dar, daca nu trebuie sa evit hirotoniile din afara juris-
dictiei mele si ce fel de raspuns sa dau credinciosilor din Sebasta si,
In fine, ce atitudine sa iau fata de propunerile lui Evagrie, as fi avut
nevoie sa ma documentez printr-o intilnire personala cu Prea Sfmtia
Ta, dar a trebuit sa renunt si la aceasta placere din pricina starn proaste
a sanatatii mele. Daca pot- gasi vreun om care sa poata veni urgent
pina aici, fa-mi placerea si-mi trimite raspuns la toate aceste nedume-
riri. Daca nu, roaga-te lui Dumnezeu sa-mi vina in minte ce anume tre-
buie faCUt. .jr. - + ei
Rinduieste sa se pomeneasca si despre noi la smod. Roaga-te si
Proa Sfintia Ta pentru mine, cere-o si poporului s-o faca, pentru ca in
zilele si ceasurile cite mi le mai harazeste Dumnezeu pe pamrnt sa ma
lnvrednicesc a-I sluji cu cit mai multa cuviinta.
EPISTOLA 139
Catre locuitorii din Alexandria
Scris- in anul 373
I
Am auzit de multa vreme vorbindu-se despre prigoanele care au
bintuit in Alexandria si in restul Egiptului \ iar sufletul meu a fost im-
presionat, dupa cum era si firesc, caci mi-am dat seama ca aici era vorba
de o mestesugire a unui razboi diabolic. Caci cind diavolul vedea ca
in vremea persecutiilor inscenate de pagini Bisericile se mmulteau si
mai mult si devenau mai infloritoare, isi schimba planul si nu mai
4 Care era la Antiohia. In Iconium dupa moartea lui Faustin a urmat un semi-
nrinn loan iar dupa el, Amfilohie, confidentul Sfintulm Vasile.
Emnipe St. Vasile sa incurajeze pe alexandrini cu epistola aceasta.
scKiHom 325
lupta pe fats, ci ne Intindca capcane tainice, ascunzlnd planul urit al
vrajmasilor sub numele pe care-1 au pretutindeni, ca s5 suferim si noi
aceleasi lucruri ca si parin^i nostri, farS ca noi sa fi parut ca suferim
pentru Hristos, pentru ca de acum si prigonitorii nostri aveau nume de
crestin 2 . Multa vreme m-am gindit la aceste lucruri, izbit de uluire la
vestea celor petrecute. Intr-adevar mi-au thiit amindoua urechile cind
am auzit de nerusinata si uricioasa erezie a prigonitorilor vostri, cind
am auzit ca nu respectau nici virsta, nici muncile vietii calugaresti, nici
prietenia dintre popoare ; mergeau pina acolo incit chinuiau trupurile,
necinstindu-le, trimiteau in surghiun oamenii si jefuiau de toate bunu-
rile pe cei pe care nu i-au gasit, fara teama de condamnarea oamenilor,
fara sa se gindeasca la groaznica pedeapsa a Dreptului Judecator ! Aceste
stiri m-au inmarmurit si putin a lipsit sa nu-mi ies din fire. Dar la aceste
ginduri s-a mai adaugat inca unul : nu cumva Domnul a parasit cu to-
tul Biserica ? Nu cumva prin aceste grozavii isi faceau intrarea in cea-
sul din urma si apostazia, ca sa se descopere, in sfirsit, eel nelegiuit, fiul
pierzarii, vrajmasul care se ridica impotriva a tot ce se numeste Dum-
nezeu 3 sau altceva vrednic de cinstire ?
II
Totusi, daca aceasta incercare e trecatoare, indurati-o, voi buni lup-
tatori ai lui Hristos, si chiar daca lucrurile sint menite pierzarii sa nu
ne descurajam in fata evenimentelor actuale, ci sa asteptam din cef
«nadejdea si aratarea Marelui Dumnezeu si Mintuitorului nostru Iisus
Hristos» 4 . $i daca-i adevarat ca toate acestea se vor desfiinta 5 , iar
chipul acestei lumi se va schimba, ce trebuie sa fie atit de uimitor ca
si noi, care sintem o parte din faptura, vom gusta din suferintele obs-
testi si vom fi sortiti durerilor proportionate puterilor noastre, pe care
ni le rinduieste Dreptul Judecator ? Intr-adevar, El nu ingaduie «sa fim
ispititi mai mult decit putem» 6 , ba ne rezerva si calea de a iesi din ea,
pentru ca sa putem s-o induram. Ceea ce va asteaptS, fratilor, sint cu-
nunile mucenicilor, ceata marturisitorilor, care stau gata sa va intinda
miinile si sa va primeasca in rindul lor. Aduceti-va aminte de sfintii de
altadata : nici unii n-au fost socotiti vrednici de cununile rabdarii pen-
tru ca au trait in placeri sau pentru ca s-au pus in slujba lingusirilor,
ci toti au fost supusi pirjolului marilor patimi si au adus dovezile vred-
2. Numele de cre?tini.
3. 7/ Tes-. 2, 3, 4
4. Tit 2, 13.
5. II Petru 3, 11
6. J Cor. 10, 13.
«2() HKINTIM. VAKII.tf l!KI, MAKK
nicioi lor. Unii au primit proba batjocurilor si a biciuirilor, altii au tost
tdiati cu fierastraul, altii au murit taiatf de sabie 7 . Fcricit cino a fost
socotit vrodnic sa sufere pentru Hristos ! Mai fericit si eel care a in-
cerrat si mai mari suferinte pentru ca «patimirile vremii de acum nu
sint vrednice de marirea care ni se va descoperi» 8 .
Ill
DacS a§ putea as veni si eu la voi, pentru ca nu pun pret pe nimic mai
mult ca pe intilnirea cu voi, ca sa vad pe luptatorii lui Hristos, sa va
tmbr&tisez si sa iau parte la rugaciunile voastre si la darurile dumne-
zeiesti de care v-ati impartasit ; dar intrucit am un trup macinat de o
boaia cronica, incit nu pot nici macar sa ma ridic din pat, si intrucit mulfi
sint pusi sa ne pindeasca si, asemenea unor lupi rapitori, pindesc mo-
mentul cind vor putea sa sfisie turma lui Hristos, vin sa va vizitez prin
aceast'a scrisoare. Va rog, mai iritii de toate, sa faceti pentru mine ru-
gaciuni staruitoare ca sa fiu considerat vrednic, eel putin in zilele si
ceasurile cite mi-au mai ramas, sa slujesc Domnului dupa Evanghelia
Imparatiei, in al doilea rind, sa-mi iertati slabiciunea si incetineala apa-
satoare a scrisorii. Abia daca am putut afla un barbat care sa ne poata
indeplini dorinta, vorbesc despre fiul nostra, calugarul Eugeniu. Prin
mijlocirea lui va mai rog o data sa faceti rugaciuni pentru mine si pen-
tru intreaga Biserica si sa ne raspundeti, instiintindu-ne despre starile
do lucruri de la voi, pentru ca fiind lamurit privitor la acest lucru, sa
fim si noi intr-o stare sufleteasca mai buna.
EPISTOLA 140
Catre Biserica din Antiohia l
I
Cine-mi va da mie aripi de porumbel, ca sa zbor pina la voi si
s& ma odihnesc 2 , si astfel sa-mi astimpar dorul de a ma intilni cu dra-
7. Evr. 11, 37.
8. Rom. 8, 18.
1. Ce lunga a fost asteptarea ortodoc^ilor din Antiohia si de cita ratodare au
trc-buit sa dea ei dovada ! Daca au fost grele zilele prin care au trecut, in sec. IV,
comunitatile din Alexandria ?i Constantinopol din pricina presiunii ariene, in schimb,
lii Aiiliohin, siluatia a fost si mai grea, atit pina la anul 360, cind a ajuns arhiepiscop
Mclc-tiP, tit si dupa aceasta data, intrucit s-a adincit asa-numita «schisma din An-
tiohia", care a durat, cu intreruperi, aproape 40 de ani, cind doua (?i de la un timp
ti'ci) particle se macinau intre ele. Meletie a fost nevoit sa se refugieze in Armenia,
in loc.iJil.itcii Gitasa, undo a stat in cele mai strinse legaturi cu Sf. Vasile, care a
WKMOIU 'XJJ
gostcd Voaslra ? Din ncioriuro imi lipsosc nu numai aripilc, ct si putoroa
trupului mi s-a sLIbanogit in urmu bolii indelungate, iar acum m-au
zdrobit cu totul si supar3rilo care nu so mai termina. Caci cine poate
avea un suflet tare ca diamantul sau ce obraz ar fi atit de gros si de
nesimtit incit sa nu auda din toate partile geamatul multimilor intonat
ca un plins unison si uniform si sa nu se imbolnaveasca de suparare, sa
nu se girboveasca pina la pamint, macinindu-se cu totul in urma atitor
griji impovaratoare ? Dar Dumnezeu Sfintul sa ne dea putere sa scapam
din aceste incurcaturi fara iesire si sa ne harazeasca usurare dupa atitea
munci ! De aceea as dori ca si voi sa avetl parte de mingiiere, si, intariti
de bucuria acestei nadejdi, sa trecet,i mai usor peste necazurile si su-
ferintele de acum. Pentru ca daca ne platim datoria pentru pacate, atunci
loviturile pe care le-am primit pina acum par a fi destule pentru a in-
latura de la noi de acum inainte mlnia lui Dumnezeu, iar daca vom fi
fost chemati ca prin aceste incercari sa ne luptam pentru crestinatate,
atunci Domnul, Care judeca valoarea acestei lupte, nu va ingadui sa
fim incercafi peste puterile noastre, iar pentru suferintele de pina acum
ne va rasplati cu cununa rabdarii si a nadejdii in El. Sa nu slabim, asa-
dar, curajul luptei noastre pentru credinta, nici sa ne facem zadarnice
chinurile pe care le-am rabdat pina acum ! Caci nu dupa un singur act
de curaj si nici dupa vreo suferinta scurta se poate vedea cit e de mare
puterea sufletului, ci Domnul, Care ne pune la incercare inimile, vrea
ca sa primim rasplata dreptatii numai dupa ispitiri indelungate si pline
de rabdare.
Sa ne pastram, dar, statornicia cugetului, sa ne intarim si mai mult
temelia credintei in Hristos si atunci nu va intirzia nici ajutorul. Cum
zice Apostolul, «va veni si nu va intirzia» 3 sau cum se spune in Legea
veche «asteapta intristare peste intristare, nadejde peste nadejde, inca
putin si te voi izbavi» 4 . lata asa stie sS mingiie Duhul Sfint pe fiii Sai
prin fagaduinta celor viitoare. Pentru ca intr-adevar, dupa intristare vine
nadejde, iar ceea ce nadajduim e foarte aproape de noi. Si chiar daca
am vorbi de timpul cit dureaza viata unui om, va trebui sa spunem ca e
vorba de un rastimp mult prea scurt in comparatie cu viata cea fara de
sfirsit, pe care ne-o asigura nadejdea noastra.
luptat in toate chipurile ca sa-1 rea$eze pe tron, dar lucrurile nu s-au putut in-
drepta decit dupa moartea lui Valens, cind Sf. Vasile nu mai traia. In aceasta scri-
soare Sf. Vasile se adreseaza direct comunitatii, date fiind starile descrise mai sus.
Meletie lipsea din Antiohia de 8 ani. Sf. Vasile ii mingiie si ii consoleaza : «aju-
torul va veni, nu va zabovi !». Ii roaga sa Una nestirbit crezul niceean. Poate de
grija exactitatii acestui crez va fi ezitat si el sa completeze mai devreme invStatura
despre Duhul Sfint. Cf. Y. Courtonne, a.c. II, 61—62, note.
2. Ps. 54, 76.
3. Evr. 10, 37.
4. Isaia 28, 10.
•J28 llMN'rut. VAHII.K I'M, MA11K
II
Cit dospre mSrturisirea de credinfS, noi nu vrem s& primim alia
mai noufi, asa cum au incercat sa ne prezinte altii, dar nici nu indraz-
n im sii compunem alta iesita din mintea noastra, ci numai ceea ce ne-au
iiiv&tat Sfintii Paring, numai pe aceea o popularizam printre cei care
nc intreaba 5 . Caci ea s-a inceta|enit la noi de atunci de cind Sfintii Pa-
ri nti ai Bisericii au redactat-o in scris cu ocazia intrunirii sinodului de
la Niceea si credem ca aceeasi marturisire o aveti pe buze si voi, iar
pontru a nu cadea din vina leneviei, iata noi o reproducem aici cuvint
cu cuvint :
«Cred intr-unul Dumnezeu, TatSl Atottiitorul, Facatorul tuturor celor
nevSzute si al celor vazute. Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Unul-Nascut din Tatal, adica din fiinta Tatalui, Lumina din
Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut,
de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut, atit cele din cer, cit
.<>i cele de pe pamint. Carele pentru noi oamenii $i pentru a noastra
mintuire S-a pogorit din ceruri, S-a intrupat, facindu-Se om, a patimit
?i a inviat in a treia zi, S-a inaltat la cer §i iara§i va sa vie sa judece
viii si mortii. Si intru Duhul Sfint.
Iar cei ce spun ca a fost un timp cind Fiul nu era si ca nu exista
Inainte de a se fi nascut (cu trup n.tr.), pentru ca s-a facut din nefiinta,
oi bine, pe acesti oameni care sustin ca Fiul e fie de alta ipostaza, fie
din alta substanta (decit Tatal), Fiul fiind deci supus schimbarii sau
alterSrii, pe toti acestia Biserica catolica si apostolica ii da anatemei».
lata, asadar,' ce trebuie sa credem (noi crestinii). Intrucit invatatura
dospre Duhul Sfint nu s-a precizat pentru ca pe atunci inca nu iesisera
la iveala pnevmatomahii (luptatorii contra Duhului Sfint, n.tr.), Parin|ii
n-au vorbit nimic despre nevoia de a anatematiza pe cei ce spun ca
Duhul Sfint tine de firea zidita si slujitoare. Or, in Dumnezeiasca si
Fericita Treime n-a existat absolut nimic din lumea celor zidite.
EPISTOLA 141
Catre Eusebiu, episcop de Samosata
Scrisa in vara lui 373
I
Am primit deja doua scrisori de la divina si desavirsita Ta intelep-
ciune. Cea dintii descria plastic cu cita nerabdare am fost asteptat do
A se vcdeu !ji actul de sub nr. 125.
Ht'Kiaoiti 320
catre poporul de sub jurisdictja Proa Siintioi Tale si cita amaraciune
am provocat prin noparliciparea la acel prea sfint sinod. A doua, de fapt
anterioara dacS o apreciem dupa" scris, dar care mi-a fost inminata mai
tirziu, cuprindea indemnul vrednic de Tine, dar necesar si mie, ca sa
nu neglijez Bisericile lui Dumnezeu si sa las putin cite putin pe seama
dusmanilor conducerea treburilor, fapt care ar face sa creasca autori-
tatea lor, iar a noastra sa scada. Cred ca am raspuns la fiecare in parte.
Totusi, intrucit nu sint sigur ca cei carora le-a fost incredintata
slujba transmiterii corespondentei au pastrat raspunsurile mele, as vrea
sa ma apar personal de amindoua aceste probleme. Privitor la absenta
mea consemnez un motiv foarte adevarat, a carui justificare cred ca va
fi ajuns si la Prea Sfintia Ta : am fost retinut de o boala a carei gravi-
tate m-a coborit pina aproape de portile mortii. Chiar si acum cind
scriu aceasta scrisoare scriu coplesit de urmarile acestei boli, care sint
atit de grele incit ar ajunge unuia sa spuna ca asemenea incercari sint
foarte greu de suportat.
II
#
Sa stii ca nu din neglijenta mea au fost tradate interesele Bisericii
in favorul adversarilor ! In aceasta privinta as vrea ca Prea Sfintia Ta
sa stii ca fie din lene, fie in urma unei atitudini inca indoielnice si lipsite
de loialitate fa^a de mine, sau chiar din cauza impotrivirii pe care sino-
dul o face faptelor bune, episcopii cu care stau in comuniune nu vor sa
ma ajute.
In aparenta cei mai multi sintem uniti unii cu altii, ceea ce a facut
de pilda si bunul episcop Bosporius din Coloneea. In realitate, insa,
episcopii nu-mi dau nici un ajutor in problemele de cea mai stringenta
necesitate. Poate si aceasta descurajare, mai mult decit altceva, ma im-
piedica sa-mi recistig puterile, pentru ca in continuu crizele reinvie in
urma supararilor mele tot mai mari. Ce-as putea face singur, cita vreme
canoanele, stii bine, nu dau unuia singur raspunderi de asa mare im-
portanta ? Si totusi, ce metoda n-am incercat ? La ce judecata n-am facut
apel fie prin scris, fie prin intrevederile avute ? Doar au venit pina in
oras la zvonul ca as fi murit. Intrucit, insa, Dumnezeu a hotarit sa ma
afle inca viu, le-am adresat cuvintele pe care le meritau. M-au respectat
cit am fost de fata si au fagaduit tot ce se cadea, dar din clipa in care
am plecat din mijlocul lor s-au grabit sa revina la vechile lor pareri.
So vede ca am parte si eu de acea stare de lucruri cind simt limpede
330
nrlNTui. vamm.k: cki, maun
cci Domnul mil parilseslo, pontru cii dragostea s-a rdcit si fciradclogea
s-a inmultit, ram zice Scriptura 1 .
Sa dea Dumnezeu sa prisoseasca macar rugile Tale atit de puter-
nice pe lingS El ! Atunci, intr-adevar, vom putea fi si noi de ceva folos in
wpsIp greutati, ori macar sa ne ocoleasca osinda, daca nu putem sa no
fmplinim scopul stradaniilor.
EPISTOLA 142
Catre un contabil al prefecturii
Scrisa in anul 373
Am strins pe toti fratii nostri horepiscopi, in ziua de pomenire a fe-
ricitului Eupsihios 1 , ca sa le fac cunostinta cu Dumneata. Intrucit insa
ai lipsit, trebuie sa-i infatisez prin scris desavirsirii Tale. Cunoaste, dar,
po acest frate, vrednic de increderea intelepciunii Tale, intrucit e tema-
tor de Dumnezeu. Pentru cele ce va informa buna ta vointa in legatura
cu cei nevoiasi, binevoieste si crede-1 ca pe un om care spune adevarul,
iar Tu daruieste celor saraci ajutorul de care esti in stare. Te rog tot-
odat3, sa vizitezi un azil de saraci, din tinutul invecinat, si sa-1 scutesti
cu totul de dari 2 (hotarire care a placut mult colegului tau : sa scu-
tc?ti de sarcini obstesti mica proprietate a saracilor).
EPISTOLA 143
Unui alt contabil
Scrisa in 373
Daca ar fi cu putin^a sa vin personal la Domnia Ta 1 , as face eu
Insumi un raport complet despre teriiele pe care voiesc sa le discutam
^L as lua apararea saracilor. Dar intrucit starea rea a sanatatii si ocu-
patiile mele ma impiedica, trimit pe acest frate horepiscop in locul meu
si Te rog sa-i dai atentia sincera si sa-1 folosesti ca sfetnic : sa fii con-
vins ca-i in stare, om intelept si prieten al adevarului ce este, sa dea
1. Malei 24, 12. Neputind participa nici la serbarile de hram din Samosata, nici
la pi'imul s'mod din Antiohia, Sf. Vasile declara ca nu numai boala grea 1-a opril,
(1 nidi uli-s dczbinarea dintre colegii sai, lipsa lor de entuziasm, invidia lor. Sa fi
fost in parte ^i o lipsa de tact a Sfintului ? Poate.
1. Eupsihios era comemorat la data de 7 sept. Murise sub Iulian Apostatul (el.
(•p. 100).
'..'. Si' iutervine pentru scutirea de dari a unui azil.
1. Numai in aceasta singura epistola Sfintul Vasile foloseste trei formulc dilc-
ri to cle politeto, z'.ii'.oz"^, zslnozr--, si tppovTiai!;.
sciimom 331
sfaturi despre problemele ce se ivesc. DarS binovoiesti, Te rog s& vizitezi
caminui do sSraci pn care-1 conduce, si am convingerea ca nu-1 vei ocoli,
caci nici Tu nu esti necunoscator al acestei lucrari ; si dupa cum mi-a
spus cineva, Tu insuti intretii unul din azilele din Amasia 2 din venitul
pe care ti 1-a dat Dumnezeu, iar cind vei vedea acest asezamint, ii vei
da tot ce-i va lipsi. Si confratele tau 3 mi-a fagaduit bunavointa pentru
azilele de saraci. Iti spun acest lucru nu pentru ca si Tu sa-1 imiti (caci
in chip firesc Tu trebuie sa fii pentru alfii o pilda in bine), ci pentru ca
sa stii ca si al^ii ne-au daruit in aceasta privinta semne de onoare.
EPISTOLA 144
Unui inspector regional l
Scrisa in anul 373
Sint convins ca ii cunosti pe acest om pe care 1-am intilnit in oras.
Totusi ti-1 prezint si-1 recomand, prin aceasta scrisoare, ca pe unul
care-ti va fi de folos in multe lucruri pe care le ai la inima, datorita in-
|elepciunii si evlaviei cu care poate propune ce trebuie facut. Pentru
ceea ce mi-ai vorbit la ureche e momentul sa vorbesti deschis acum, dupa
ce fratele de care ti-am vorbit iti va face un referat despre situatia
saracilor.
EPISTOLA 145
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 1
Scrisa in august 373
Cunosc nenumaratele oboseli pe care le induri in folosul Bisericilor
lui Dumnezeu, dupa cum nu mi-au ramas nestiute nici multele treburi
pe care le ai, iar toate acestea nu le faci la intimplare, ci pentru ca
stii ca asa-I place lui Dumnezeu. Sint nelinistit si din pricina «vecinu-
lui» care v-a fost pus in circa, incit fiecare din voi, ca sa nu se vada
2. Din nou scutire pentru un azil din Amasia.
3. Suvxpocpoc = doica. Ar fi vorba deci de fiul doicii care 1-a hranit si pe Sf. Vasile
(P. Hristu, a.c. II, 331).
1. Subiect similar cu cele doua anterioare. Chiar si din putinele stiri care se
dau aici se poate admira pina unde s-a intins activitatea filantropica a Sfintului Vasile
1. In anul 372 Sf. Vasile vizitase pe prietenul sau Eusebiu de Samosata, care-i
fagaduise ca-i va intoarce vizita in anul viitor. Pretextind prezenta unui inalt demnitar
imperial, Eusebiu se scuza, fapt relatat intr-un limbaj de usoara ironie de catre Sf.
Vasile. Nu se stie cum s-au petrecut lucrurile, dar la scurta vreme dupa anul 373
imparatul Valens — care venise sa viziteze Siria (deci si Samosata) — va semna de-
crctul de surghiunire in Tracia a lui Eusebiu, cum ne arata epistolele 162, 183, 198,
239, 2G8. Deci «vecinul» era imparatul insuti.
332
HKtNTUt. VAHII.E CKL, MARK
cu eolalalt, sfntoti, asemenea unui pui de pasSre incremenit de frica
uliului si care n-are voie s3 se indepSrteze de cuibul lui. Nimic din aces-
tea nu ramine ascuns. Dar dorinta e un sentiment atit de putemic incit
e in stare sa se faca stapin pe eel care o are, putind nadajdui lucruri
neprobabile si putind savirsi fapte neasteptate. Mai ales nSdejdea, pe
care ne-o punem in Domnul, e mai puternica decit toate. Caci ea nu-i
doar o simpla pofta nesocotita, ci puterea credintei este cea care ma
face sa sper ca o punte peste cele de netrecut se va intinde si ca vei
trece cu usurinta peste toate piedicile numai ca sa vezi pe cea mai iubita
dintre Biserici si, desigur, ca sa fii vazut si tu de ea. Acesta va fi pentru
ea eel mai pretios dintre toate bunurile : sa priveasca fata Ta si sa-ti
asculte glasul 2 .
In acest sens nu cumva sa le slabesti nadejdea, pentru ca anul tre-
cut, cind ma intorceam din Siria, am adus acea promisiune pe care am
luat-o de la Tine, iar cind a auzit, pe ce culme crezi ca am urcat Biserica
prin acele fagaduinte ? Sa nu amini cu o alta ocazie vizitarea ei, prea
minunatule ! Pentru ca s-ar putea s-o vezi si alta data, dar atunci nu
impreuna cu mine, intrucit boala ma preseaza sa ma retrag grabnic din
aceasta viata dureroasa.
EPISTOLA 146
Catre Antioh i
Scrisa in anul 373
N-am sa te invinuiesc nici de lene si nici de lipsa de grija pentru
ca ai rSmas mut atunci cind s-a ivit prilejul de a scrie. Salutul pe care mi
1-ai trimis prin aceasta mina atit de pretioasa il socotesc mai de pret de-
cit multe alte scrisori. Drept raspuns te salut si eu si te indemn sa te legi
fierbinte sa-ti mintuiesti sufletul, stapinind prin cugetare toate patimile
cflrnii si pSzind mereu gindurile la Dumnezeu in casa sufletului tau ca
intr-un fel de templu sfint. La fiecare lucrare si la fiecare vorba sa ai
inaintea ochilor tribunalul lui Hristos, pentru ca lucrarile tale, una cite
una, fiind legate de acest amanuntit si ingrozitor examen, sa-ti aduca
miirire in ziua rasplatii, cind vei fi considerat vrednic de lauda in fata
intregii creaturi. Daca acest mare om 2 ar primi sa faca drum pina la
noi, n-ar fi un mic cistig sa te vedem si pe Tine impreuna cu el in tara
noastra.
2. Nu era lucru usor sa parcurgi peste 250 km pentru o asemenea vizita.
1. E vorba do un nepot al lui Eusebiu de Samosata. Lui i se adreseaza si ep. 168.
2. liusobiu, unchiul lui Antioh.
■CHMoni 333
EPISTOLA 147.
CStre Aburgios l
Scrisa in anul 373
Pina acum credeam ca e uji simplu mit istorisirea lui Homer, cind
citeam partea a Il-a in care se povesteau suferintele lui Odiseu. Dar
cele ce mi se pareau pina acum un simplu basm, de necrezut, m-am in-
vafat sa le consider cu totul verosimile cind am auzit, de nenorocirea
neasteptata care a dat peste Maxim, eel vrednic in toate privinfele.
Intr-adevar si Maxim era capetenia unei napiuni cu totul apreciabile,
eel pupin tot atit cit s-a dovedit si Ulise, generalul chefalienilor. $i
dupa cum Ulise, care adunase mari bogapli, s-a intors acasa cu mina
goala, tot asa si pe acesta nenorocirea 1-a adus in asa stare incit a tre-
buit sa se arate in fa|a compatriotilor sai in zdrent,e straine. Poate ca
aceste mizerii cumplite le-a primit Ulise din pricina ca a indirjit pe
Listrigoni si pentru ca a cazut sub apasarea Scilei, care, sub infat,isare
de femeie, avea o cruzime si o ferocitate de ciine.
Dupa ce, asadar, abia a putut scapa cu greu de aceasta inevitabila
furtuna, Maxim te roaga, prin mijlocirea mea, sa-pl aduci aminte ca-i
din acelasi neam cu mine si, intristat cum e firesc sa fii pentru necazuri
atit de nemeritate, sa nu ascunzi situatia lui sub valul tacerii, ci s-o
faci cunoscuta oamenilor de la conducere. El cere sa i se dea un ajutor
oarecare impotriva calomniei pornite impotriva lui, si daca acest ajutor
nu vine, sa fie macar demascata intentia celui care 1-a insultat. Ar fi,
astfel, o consolare suficienta pentru un om care a cazut victima unei
nedreptati, daca ar vedea osindita in fata lumii rautatea celor ce au
complotat contra lui.
EPISTOLA 148
Catre Traian i
Scrisa in anul 373
Multa mingiiere aduce celor intristaU chiar si numai faptul ca poti
si tu sa le plingi durerile, cu atit mai mult atunci cind gasesti barbate
1. Fostul guvernator al Capadochiei, Maxim, cazuse in dizgrafie, de aceea Sf.
Vasile roaga pe generalul Aburgios sa intervina pentru el ca sa fie reabilitat macar
din punct de vedere moral, Sa fi fost pricina caderii lui calomniile stirnite' de relatiile
lui Maxim cu o femeie, la care se face aluzie prin cuvintul «Scila» ? (P. Hristu, a.c,
II, 228). Nu se stie.
1. O noua interventie pentru acelasi guvernator Maxim, de care ne vorbise epistola
98. Acum cind a cazut si el in dizgratie si cind a pierdut tot ce avusese, Sf. Vasile
intervine catre actualul guvernator, Traian. Cf. si ep. 147.
334
SVINTUL VAS11.E CEL MARK
ill sluro sii simla alaluri do <>i durerile, datorita sentimcntelor lor nobile.
A$a e si cazul prca veneratului frate Maxim, fost conducator al patriei
noaslre : dupa ce a suferit ca nimeni altul, fiind golit de tot avutul
mostcnit de la fatal sau precum si de tot ce agonisise in decursul aler-
yiiturilor sale incoace si incolo, dupa ce a indurat nesfirsite suferinte,
imbolnavindu-se, fara sa-si fi putut apara si drepturile sale cetatenesti
pentru care se zbate si ultimul cetatean liber, dupa ce, dar, a patimit
alHa, mi s-a plins de toate aceste dureri si mi-a cerut sa-ti infatisez si
<>u pe scurt toata aceasta epopee de Iliada care 1-a coplesit.
lar eu, intrucit n-am gasit alta cale sa-i inlatur nici una din acesle
nonorociri, i-am facut bucuros placerea de a aduce la cunostinta Exce-
lentei Tale citeva din cele pe care le-am auzit istorisindu-se despre el.
Faptele care s-au petrecut merg pina acolo incit dovedesc rautatea
vinovatului, ne conving ca victima face parte din ceata celor vrednici
de mila, intrucit chiar si numai faptul ca a fost napastuit atit de greu
c un semn ca a fost rinduit de Dumnezeu la astfel de incercari.
Dar pentru Maxim e destula mingiiere, pentru toate nenorocirile
cite au dat peste el, faptul ca Tu il privesti cu un ochi binevoitor si ca
se indreapta si peste el o razS din bunatatea Ta, de care se impartasesc
atitia altii. To|i sintem convinsi ca influenza Ta va fi arma hotaritoare
in fata judecatii. Iar eel mai indreptatit intre toti este aducatorul acestei
scrisori, care a cerut-o cu gindul ca va fi de folos. O ! daca 1-am putea
vedea si pe el vestind, impreuna cu atitia altii, din toata puterea glasului
sau laude la adresa ExceleYitei Tale !
EPISTOLA 149
Catre Traian i
ScrisS in anul 373
Ai putut vedea si Tu privelistea nenorocita care a dat peste Maxim,
acest om socotit altadata intre cei mai bine vazuti, iar astazi dintre
cei mai nefericiti, dupa ce fusese inaintetocmai in fruntea patriei noas-
tre, mai bine n-ar fi fost ! Ma gindesc ca multi se vor scirbi de condu-
cerea popoarelor daca dregatoriile ei cele mai de frunte sfirsesc in chipul
acesta. Ce nevoie am avea sa istorisim amanuntit tot ce am vazut si am
auzit unui om care, prin m'area sa pricepere, e in stare sa ghiceasca ce
a mai ramas nespus din faptele care au avut loc ? Nu mi se va parea
fiira rost sa spun ca desi invinuirile aduse acestui om inainte de sosirea
1. C) noua revenire la aceeaji problema ca $i precedenta.
Bcnmom 335
'J a tiici shit niullo si grele, lolusi ccle cunoscule dupa venirea Ta s-au
dovedit a fi si ele pilda de mare omenie si cinste ! In orice caz, s-a exa-
gerat foarte mult in calomnierea, in pagubirea si in purtarea urita fata
de el prin masurile pe care vicarul le-a scornit impotriva lui.
Mai nou, acest vicar 2 a venit cu o intreaga trupa sa-si completeze
nelegiuirile. Daca nu-ti pui deasupra osinditului mina Ta ocrotitoare,
este de prisos sa-t,i cer sa fii binevoitor. Totusi, vrind sa ajut pe acest
om, rog bunatatea Ta sa adauge la harul men ceva din rivna fireasca
spre bine, pentru ca folosul rugamint,ii facute pentru acest om sa apara
cu claritate.
EPISTOLA 150
Catre Amfilohiu, ca din partea lui Heraclide *
Scrisa tn anul 373
I
Imi aduc aminte despre ce vorbeam odata impreuna si n-am uitat
nici ce-am zis eu nici ce-am auzit spunind luminapia Ta, cu toate ca
acum lucrurile lumesti nu ma mai atrag. Cu toate ca inima mea e si
astazi aceeasi' si nu m-am rupt cu totul de omul vechi, eel putin in afar a
si in ce priveste indepartarea de lucrurile veacului, totusi cred ca de
acum m-am ridicat oarecum la calea vietuirii in Hristos. Stau de vorba
cu mine insumi intocmai ca si cei care, planuind sa porneasca cu vaporul
pe mare, cauta sa scruteze semnele vremii. Navigatorii au nevoie de
vint prielnic pentru drum, pe cind eu, de cineva care sa ma indrume si
sa ma treaca singur prin valurile amare ale vietii.
Dupa cite socot, as avea nevoie mai intii de un friu sa-mi infrineze
imboldirile tineretii, iar in al doilea rind de niste pinteni 2 , care sa ma
imboldeasca pe drumul pietatii. Iar cea care mi le da pe amindoua e
mintea, care uneori imi cerceteaza lipsa de disciplina, alteori imi im-
boldeste trindavia sufletului. Mai am nevoie, apoi, si de alte leacuri
care sa-mi spele necuratia izvorita din nepasare. Pentru ca Tu stii in-
tr-adevar ca noi care ne obisnuiram de multa vreme cu viata lumeasca
2. Cf. ep. 225.
1. Heraclide era prietenul lui Amfilohiu, viitorul episcop de Iconium. Termiriasera
aceea§i ?coala $i profesau retorica pina ce intr-o buna zi s-au hotarit amindoi sa se
calugareasca ?i sa urmeze oalea Sfintilor Vasile si Grigorie Teologul. Intre timp Hera-
clide viziteaza pe Sf. Vasile si se entuziasmeaza de lucrarea lui, raminind in Cezareea.
Amfilohiu acuza pe Sf. Vasile ca i-a «sedus» prietenul. Epistola de fata constituie
raspunsul Sf. Vasile, dar «ca din partea lui Heraclide». Ea e o pledoarie pentru un
crestinism al faptei.
2. Diogene Laertios, a.c, IV, 6, trad. rom. p. 235. Legenda spune ca desi batrin,
Platon s-a dus o data la o pravalie sa cumpere friu si pinteni ; friul pentru eel mai
ayer dintre elevi (Aristotel) si pintenii pentru eel mai incet in cugetare (Xenocrate).
336 S KtNTlll. VAiMI.K CKL M/VBB
do la bara avocfiteasca nu prea sintem zgirciti la vorbe si nu prea
punem nici o pazd asupra inchipuirilor, care se stlrnesc in cugetul nos-
tru sub influenta celui rau. Pe de alta parte, cSdem prada trufiei si nu
ne dam inapoi de a ne vedea pe noi insine ca fiind intre cei mai buni.
Impotriva acestor lipsuri cred ca am nevoie de un dascal bun si experi-
mentat. Dar si mai mult, am nevoie de curatenia ochilor sufletesti, pentru
ca fiind eliberat de orice meteahna provenita din ignoranta, sa pot
scruta frurhusetea maririi dumnezeiesti, ceea ce nu pot crede c-ar fi
rodul unei stradanii marunte, dar nici c-ar fi un lucru lipsit de impor-
tanta.
$tiu sigur ca acestea sint lucruri pe care le vede si luminatia Ta
si la fel doreste sa existe si cineva care sa ma ajute in aceste stradanii,
iar daca intr-o buna zi Dumnezeu imi va ajuta sa Te intilnesc e limpede
ca voi invata mai multe despre cele de care trebuie sa ma ingrijesc. In
momentul de fata, din pricina ignorantei mele, nici macar nu-mi dau
seama cite-mi lipsesc. Cu toate acestea nu m-am pocait de la bun in-
ceput, dar nici nu sovaiesc sa pasesc spre tinta unei vie^i mai induhov-
nicite. Pentru aceea s-ar putea ca Tu sa fi fost ingrijorat din pricina mea,
nu cumva intorcindu-ma cindva inapoi, sa ajung si eu stana de piatra,
cum s-a intimplat de mult cu o femeie oarecare 3 . E drept ca slujbasii
statului ma urmaresc asa cum cauta agentii pe dezertor ; de fapt, insa,
sufletul meu este eel care ma preseaza, marturisindu-si siesi ceea ce
am amintit.
II
Intrucit ai pomenit de vechile planuri si pentru ca ai declarat ca
te-ai facut insuti pirisul tau, m-ai facut sa rid cu toata amaraciunea
in care ma aflu ,• se vede ca tot mai esti inca retor si nu te lasi de in-
deletnicirea aceasta 4 . In ce ma priveste, vad ca, asa nestiutor cum sint
(dac& nu ma departez cu totul de adevar), nu exista decit o singura cale
care duce la Dumnezeu : cea pe care o batatoresc impreuna toti cei ce
merg spre El, rinduindu-si viata in duhul aceluiasi cuget. Caci unde m-as
putea duce, Doamne, ca sa pot trai departe de Tine, sa nu traiesc cu Tine
si sS nu-^i slujesc Tie, dupa ce linga Tine ne-am gasit amindoi min-
tuirea ? Trupurile noastre vor putea fi despartite unul de altul, dar
ochiul lui Dumnezeu tot laolalta ne vede pe amindoi, daca, bineinteles,
viata mea e vrednica sa fie vazuta de ochii lui Dumnezeu. Caci am citit
undeva in Psalmi : «Ochii Domnului spre cei drepti» 5 . Doresc insumi
3. Fac. 19, 26. j „ , . A t ., , . . f .
4. Are dreptate Y. Courtonne (a.c. II, 73) ca acuza adusa lui Amfilohie poato fi
lntoiirsd lui Heraclide ca un compliment
5. Ps. 33, 14
scRiaoni 33 7
sii vietuiesc si trupeste altituri dc Tine si do toti cei ce si-au exprimat
aceleasi preferinte ca Tine, si so" petrec zi si noapte indoindu-mi ge-
nunchii inaintea TatSlui nostru, Care este in ceruri, impreuna cu Tine si
cu oricine din cei ce se inchina cum trebuie lui Dumnezeu. Caci stiu
ca rugaciunea in comun aduce mare folos sufletului 6 . De fiecare data
cind sint aruncat undeva intr-un coltisor al sufletului meu si gem, in-
trucit pretutindeni ma insoteste acuza ca sint un mincinos, nu mai am
putere sa ma birui in fata invinuirilor Tale, iar din clipa aceea ma osin-
desc eu insumi ca sint un mincinos care revine la vechile obiceiuri ale
omului care nu spune adevarul.
Ill
Fiind venit linga Cezareea ca sa cunosc starea de lucruri de aici
si neputindu-ma abtine sa nu intru in oras, m-am refugiat in azilul sa-
racilor 7 din apropiere, ca sa ma conving de ceea ce voiam sa cunosc.
Fiindca dupa obiceiul lui, prea iubitul episcop al lui Dumnezeu se afla
atunci acolo, i-am expus toate problemele de care mi-ai vorbit Domnia
Ta. Cite sint cele la care mi-a raspuns el insusi, pe care nu mi-a fost
cu putinta sa le tin minte, tree cu mult peste marimea unei scrisori. Dar
daca as incerca o prescurtare a celor spuse de el, atunci adevarata
masura a saraciei s-ar margini, zice el, la o singura haina, despre care
aducea destule marturii din Evanghelie. Una era scoasa din cuvintul lui
loan Botezatorul f «Cel ce are doua haine sa dea si celui ce n-are» 8 .Alta
era porunca data de Mintuitorul ucenicilor de a nu avea doua haine 9 .
La acestea mai adauga inca una : «Daca vrei sa fii desavirsit, du-te,
vmde-ti averea si da-o saracilor» 10 . Tot asa ne-a dat El si pilda cu mar-
garitarul 11 , unde se spune ca negutatorul care a aflat acest margaritar
s-a dus sa-si vinda tot ce avea ca sa-1 cumpere. Pe linga acestea am
mai adaugat si aceea ca nu trebuie sa-si incredinteze cineva lui impar-
tirea averilor, ci celui caruia i s-a incredintat administrarea bunurilor
saracilor. Confirmarea acestei practici o scotea din Faptele Apostolilor.
Intr-adevar, pe vremea acelora, credinciosii isi vindeau averile, aduceau
pretul si-1 depuneau la picioarele apostolilor, iar ei le imparteau tuturor,
dupa cum avea nevoie fiecare &. El mai spunea ca trebuie sa ai expe-
rienta ca sa faci deosebire intre eel aflat cu adevarat in nevoi si eel ce
cerseste din lacomie 13 . Cine da unui nenorocit da lui Dumnezeu, dar
6. Un adevar pe care Sf. Vasile 11 afirma adeseori, cf. epist. 97, 207 etc.
7. A se vedea rugaciunea din timpul Axionului la Liturghia Sf. Vasile.
8. Luca 3, 11.
9. Matei 10, 10 ; Marcu 6, 9 ; Luca 9, 3.
10. Matei 19, 21 ; Marcu 10, 21 ; Luca 18, 22.
11. Matei 13, 45.
12. Fapte 4, 34—35.
13. Didahia color 12 Apostoli 13, 2 (P. S. B. 1, 31).
22 — St'intul Vasile eel Marc
338 SFINTUL VASILE CEL MARE
cine da unui vagabond, .acela arunca banii la ciini, pe care nerusinarea
il poate face respingator, dar pe care lipsa nu-1 face vrednic de mila.
IV
Despre felul in care trebuie sa traim zi de zi, putine a avut de spus,
cind ne gindim la important^ mare a problemei. De altfel, as dori sa le
vezi si tu insuti, caci n-ar fi un lucru infelept din partea mea sa micsorez
cumva expunerea exacta a invataturilor lui. As dori sa-1 vizitam cindva
impreuna, pentru ca, pe linga ceea ce pastrez pina acum in memorie,
mintea Ta sa mai afle si altele noi, care ti-ar lipsi. Indeosebi mi-aduc
aminte de urmatorul cuvint, din multimea celor pe care le-am auzit : in-
vatatura despre felul in care trebuie sa traiasca crestinul n-are nevoie
atit de mult de cuvinte, cit mai ales de pilda zilnica. $tiu ca daca n-ai
fi retjnut de nevoia de a ingriji de batrinet,ea tatalui tau, n-ai fi pus nimic
altceva inaintea dorului de a te intilni cu episcopul, si nu m-ai fi sfatuit
sa-1 parasesc si sa ratacesc prin singuratate 14 , E drept ca ne asteapta
pesterile si stincile, pe cind ajutoarele care ne vin de la oameni nu
ramin cu noi de-a pururi. De aceea, daca accepti sa-^i dau un sfat, con-
vinge-1 pe fatal tau sa-fi ingaduie sa te indepartezi de el pentru un
timp, si sa gasesti pe acest om care cunoaste multe lucruri datQrita
experientei altora, dar si datorita intelepciunii lui proprii si care e in
stare sa invete mult pe cei ce vin sa-1 vada.
EPISTOLA 151
Catre Eustatie, mare medic i
Scrisa in anul 373
Daca scrisorile ne aduc vreun folos oarecare, atunci sa nu oprim
nici o clipa trimiterea lor, ci sa ne indemnam cit mai des la scris. Caci
mie imi place sa citesc epistolele oamenilor in^elepti ?i care iubesc pe
Dumnezeu, insa ca sa stiu daca si Tu gasesti la mine ceva ce te-ar
putea interesa, singur tu o po|i spune, care ma citesti. Asadar, daca
n-as fi prins de prea multe ocupatii n-as renunta la placerea de a scrie
foarte des, caci se spune ca si apa izvoarelor se face mai buna pe ma-
14. Inca o marturie ca Sf. Vasile nu voia retragerea in pustie, ci comuniune si
filantropie.
1. Unui mare medic, poate fost coleg, Sf. Vasile ii face aici o comparatie intre
cretinism si medicina, ajungind la concluzia ca eel dintii va injelege ca idealul lui
este sa cinsteasca mai mult decit orice pe Doctorul sufletelor si al trupurilor. A se
vedea si ep. 189.
SCRISORI 339
sura ce se scoate mai des din ea. Oricum, se pare ca recomandarile Tale
doctoricesti sint de prisos, intrucit nu eu sint eel care cer interventia
bisturiului, ci numai cei care au cazut si care nu pot fi ajutorati altfel 2 .
Caci, asa cum spune zicala stoicilor «deoarece evenimentele nu vin cum
le dorim, trebuie sa le dorim asa cum vin». Cit despre mine, eu nu cred
ca trebuie sa-mi schimb parerile dupa cum o cer evenimentele, dar nici
nu sint impotriva ca cineva sa savirseasca fara voie anumite actiuni
necesare. Voi, medicii, nu vreti sa ardeti rana unui bolnav, nici nu
vreti sa-i pricinuiti alta suferinta, cu toate acestea si voi trebuie sa
va resemnati adeseori, plecindu-va in fata grelelor cerinte ale bolii.
Nici corabierii nu arunca bucurosi o parte din incarcatura, dar ca sa
inlature scufundarea ei accepta s-o arunce, pentru ca decit sa moara,
mai bine aleg viata dusa in saracie. Gindeste-te, deci, ca si noi induram
greu si cu multe plingeri despartirea de cei dusi departe de noi, dar to-
tusi o induram, intrucit pentru cei care iubesc adevarul nimic nu-i mai
placut decit sa ai pe Dumnezeu si nadejdea in El.
EPISTOLA 152
Catre generalul Victor i
Scrisa in anul 373
Daca n-as scrie cuiva as putea fi invinurt de lene sau de uitare,
dar cum sa te uit pe Tine, al carui nume e pomenit de toti oamenii ? $i
cum sa ma lenevesc fata de Tine, care te ridici prin marimea slujbei
peste aproape toti oamenii din Imperiu ? $i totusi cauza tacerii nu e
greu de ghicit : ma temeam sa nu stingheresc pe un om atit de impor-
tant. Dar pentru ca la celelalte virtuti ale Tale ai adaugat si pe aceea :
ca nu numai sa prime^ti scrisori trimise de mine, ci si sa cauti care din
ele au fost lasate deoparte, iata iti scriu de asta data cu incredere si rog
de mai inainte pe Bunul Dumnezeu sa Te rasplateasca cu aceeasi cinste
pe care mi-o nutresti si Tu. Caci ai fost mai harnic decit mine in ruga-
ciunile pentru Biserica atunci cind ai savirsit tot ceea ce am cerut. In
ceea ce faci nu doresti sa fii placut oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care te-a
cinstit, Care U-a harazit bunuri in viata aceasta si-ti va darui si altele
in viata de dincolo, pentru ca ai umblat pe calea adevarului, pastrindu-ti
cugetul in dreptatea credintei de la inceput pina la sfirsit.
2. Aluzie la sentinta «doctorului» Eustatiu (de Sebasta), a] carui sfat de a folosi
bisturiul pentru amputarea madularelor bolnave din trupul Bisericii nu-i corect, intrucit
el insu§i s-a segregat, iejind din comuniunea Bisericii. Daca s-ar urma orbeijte sfatul
lui Eustatiu s-ar putea ajunge chiar la sinucidere.
1. Probabil ca e vorba de una si aceeasi persoana pomenita si in epistola 153.
MrtNTt/t. VASII.E CIX MAHB
340
EPISTOLA 153
Catre fostul consul Victor *■
ScrisS In anul 373
De oricite ori mi se intimpla sa citesc vreo scrisoare, prea vred-
nlcule, tot de atitea ori slavesc pe Dumnezeu pentru ca pastrezi vie
amintirea mea si nu ingadui nici unei calomnii sa micsoreze dragostea
pe care ai vrut s-o cau^i inca de la inceput cu cea mai dreapta judecata
sau in virtutea unei bune obisnuint,e. Rugam, .asadar, pe Dumnezeu eel
Sfint sa te pastreze in aceeasi dispozit,ie fata de mine si sa ma invred-
nicesti de cinstea de care dai dovada si pe care mi-o aratf in scrisoare.
EPISTOLA 154
Catre Asholios, calugar si preot *
Scrisa in anul 373
Bine ai facut si dupa legea dragostei duhovnicesti ai procedat cind
ai inceput tu eel dintii sa scrii, dindu-mi si mie pilda pentru o rivna egala
ca sS-U raspund. Prietenia lumeasca are nevoie de ochi si de intilnin,
pentru ca din ele sa se infiripeze inceputul apropierii, insa cei ce §tiu
sa iubeasca in duh n-au nevoie de trup drept sol al prieteniei, ci partasia
la aceeasi credinta este cea care duce la unirea spirituala a doua fiin^e.
Sa multumim, asadar, Domnului, Care ne-a mingiiat inimile, aratindu-ne
ca dragostea nu s-a racit inca in toti 2 , ci ca mai strut inca in lumea
aceasta oameni care se dovedesc cu adevarat ucenici ai lui Hristos 3 .
StSrile de lucruri de la voi mi s-au parut ca se aseamana cu stelele care
lucesc in intunericul noptn, unele intr-o parte a cerului, altele in cea-
1. Salutari prietene?ti.
1 Destinatarului acestei epistole i se da In unele variante manuscrise calitatca
do «calugar si preot». Dupa un an (374) Asholios e intilnit in epistolele Shntului
Vasile (nt 164 si 165) cu atributul de episcop. Se vede ca promovarea lm va fi avut
loc In acest rastimp. Asholios era un persona] important, dovada faptul ca la 23 fo-
bruarie anul 380 el va fi eel care va savir$i Taina Sfintului Botez asupra imparatulm
Teodosie eel Mare. Epistola de fata II aseamana cu un luceafar care lumineaza intr-o
noapte fara luna. Desigur comparatia se adresa mai mult Bisericii conduse de el, decit
l«i personal. Dar faptul ca el se aratase zelos fata de linia ortodoxa mceeana, urmata cu
atlta eroism de Sflntul Atanasie eel Mare, dupa care se inspira si Sftntul Vasile, jti
lupta pentru apararea unitatii de credinta, 1-a cucerit pe Sfintul Vasile, care-1 lauda.
Se stie ca Sfintul Atanasie a Inchis ochii la 2 mai 373. Textul epistolei noastre cre-
dem ca are in vedere si cele spuse in epistolele 69 si 70, fata de care epistola nr. 1>I
pure u fi un raspuns.
2. Matei, 24, 14, aceeasi idee a racirii dragostei dintre crestini, tema despre can'
sciiitorul aminteste adeseori in epistolele, sale.
3. loan, 13, 35.
acHHom 34i
laltil parte si a cliror strdlucire incintS prin ea InsSsi, dar e cu atlt
mai imbucurStoare cu cit nu o asteptai. Asa sintetj. si voi, luceferi ai
Bisericii, putini, e drept, si usor de numSrat, in aceste vremuri sumbre
prin care trecem, parcS ati luci intr-o noapte fSrS luna, dar care, pe linga
farmecul inaltator al virtutii Voastre, mai aveti si darul de a fi foarte
doriti, dar mai ales rar de gasit.
Scrisoarea ta mi-a facut cunoscut indeajuns sentimentele pe care le
pastrezi pentru mine. Cu toate ca-i scurta ca numar de silabe, prin tmuta
ei ortodoxa ea ne-a dat suficienta marturie despre gindurile pe care le
nutresti. Faptul ca ai venit si ai aratat rivna pentru prea fericitul Ata-
nasie (al Alexandriei n. tr.) e o dovada foarte limpede ca ai vederi sa-
natoase in problemele bisericesti cele mai importante. Pentru bucuria
pe care ne-a produs-o scrisoarea ramin mult indatorat prea vrednicului
nostru fiu Eutimios 4 , pentru care ma voi ruga Duhului Sfint sa-i faca
parte de tot ajutorul, iar pe Tine te indemn sS te unesti cu noi in ruga-
ciuni, ca sa le putem face primirea cit mai curind atit lui, cit si prea
vrednicei lui sotii, fiica noastra duhovniceasca.
Ingaduie-mi totodata sa te rog sa nu stavilesti bucuria noastra inca
de la inceputurile ei, ci sa ne scrii de fiecare data cind ti se va ivi vreo
ocazie, facind astfel sa creasca bunele Tale sentimente fata de persoana
mea, prin repetarea deasa a scrisorilor, dar si pentru a ne face cunoscut
daca Bisericile de la voi traiesc in unire. Cit despre cele de la noi,
roaga-te sa se faca si aici pace deplina cu ajutorul Celui Care a certat
vintul si marea 5 .
EPISTOLA 155
Fara adresa 1 , pentru un dascal al Gymnaziului (in fond
«Catre Iunius Soranus, comandantul Scitiei Mici»)
Scrisa In anul 373
Stau si ma gindesc cum sa raspund, ca sa ma apar de multele invi-
nuiri care mi s-au adus prin aceasta prima si singura epistola, de care
4. Eufimie traia In Tesalonic, dar el pare a fi (ca $i Sofia sa) originar din Capa-
dochia (P. Hristu, a.c. II, 161).
5. Matei 8, 26. «Luceferii Bisericii» care lumineaza «in intunericul noptii... !n
aceste vremuri sumbre» sint aluzii la persecutia lui Diocletian.
1. Destinatarului nu i se indica numele. Unii copisti de mai tirziu au adaugat
T<5 aXefjcxij, adica. «celui care 1-a uns, antrenorului» («maitre de gymnase», Y. Cour-
tonne, a.c. II, 97 — 98. Benseler, Griech. Worterbuchs. v.). Cu alte cuvinte, celui care a
promovat pe martirul despre care se vorbeste la sfirsitul epistolei. Din contextul
intregii epistole reiese ca destinatarul era o persoana binecunoscuta Sfintului Vasile,
care cunostea si pe un frate al sau, pe o nepoata si pe mai multi nepo\i «care ma
aveau tare drag, pe mine, casa noastra, pe slugi si chiar pe prietenii nostrin. Majori-
tatea cercetatorilor recunosc aici pe Iunius Soranus, comitele Moesiei, Scitiei si Pon-
Hi
HirlNTUr. VAHILE CKL MARK
in-a iavrodulcit Inaltimea la. Nu pentru cii n-as avea destule motive
s<1 ma justific, ci penlru ca din multimea lor mi-e greu sa-1 aleg pe eel
m<ii oportun, de unde apoi va si trebui sa incep sa-mi pregatesc indrep-
tarca. Dar poate ca trebuie, mai bine, sa raspund la fiecare pe rind,
hiiudu-le in ordinea in care mi le-ai semnalat in scrisoare.
Pina astazi n-am ajuns inca sa gasesc pe cineva care sa piece spre
Sc itia ) de altfel cei plecati din familia ta nici raacar nu m-au instiintat,
ca sa-ti trimit salutari, cu toate ca aveam de gind sa prind vreo ocazie
sii-ti exprim omagii. Ca sa te uit in rugaciuni e cu neputinta, mai curind
as da uitarii slujba la care m-a chemat Dumnezeu. Ca unul care, har
Domnului, esti om credincios, iti aduci inca aminte de predicile din bi-
serici si de rugaciunile pe care le facem pentru fratii aflati in calatorie,
pentru cei din serviciul militar, pentru cei care propovaduiesc cu in-
driizneala numele Domnului si pentru cei care aduc bune roade de viata
duhovniceasca, lucruri pe care desigur socotim ca le cunosti in mare
parte sau chiar deplin. De altfel cum as putea sa te uit cind atitea lu-
cruri ma fac sa-mi amintesc, de pilda, de o nepoata atit de distinsa, de
nepoti, de o familie care ne iubeste atit de mult, pe mine, casa noastra, pe
slugile si pe prietenii nostri ? Iar dintre toti acestia, chiar si daca n-as
vrea, cum sa nu-mi amintesc de bunele maniere ale Domniei Tale ? Cit
priveste pe fratele Domniei Tale, pot spune ca nici el nu m-a suparat cu
nimic, dar nici eu nu i-am spus nici o singura vorba care sa-1 ama-
rasca. Arata-ti, dar, mihnirea fata de cei care ti-au povestit minciuni,
dar pe mine si pe horepiscop scoate-ne de sub orice defaimare. Iar daca
ne intenteaza proces acel dascal superior, ii stau la indemina tribunalele
publice si legile statului. Asa ca de acum incolo te rog sa nu te mai
pllngi de astfel de lucruri. §i oricite fapte bune savirsesti, sa stii ca tie-t*
aduci comoarS de pret, iar usurarea pe care o aduci celor care sufera
prigoanS pentru numele Domnului, aceea tie ti-o vei pregati pentru ziua
rasplStii. In orice caz, ai face un lucru bun daca ai trimite in patrie ose-
mintele martirilor, caci, dupa cum ai scris, prigoana de acolo creeaza si
acum martiri Domnului.
tulul, ruda apropiata a Sfintului Vasile. In acest sens se pronunta si editorii maurini
al operelor Sfintului Vasile, atunci cind declara : «putem dovedi ca aceasta epistoKi
a fost adresata «ducelui Scitiei Soranus*, dupa cum ni se spune in Vita sancti Basilii,
Mlgne, P. G. 32, 611. Comitele era un crestin care cunostea de aproape toate servi-
clile bisericesti, cum reiese si din aceasta epistola. De -aceea nu ne miram ca el a
fost eel care impreuna cu episcopul Bretanion de Tomis vor fi indeplinit si dorinta
pxprimata la finele epistolei de a trimite in Capadochia moastele Sfintului martir
Sava Gotul, martirizat cu un an inainte in riul Buzau si al carui Martiriu a si insotit
moastele, cum ne spune Scrisoarea Bisericii din Scifia catre Biserica din Capadochia,
Knopf-Kruger, Ausgewahlte Martyrerakten, ed. Ill, Tubingen, 1929, p. 119 — 124; in ro-
maneste, insotite de studiu, la St. Alexe, 1600 de ani de la moartea St. Sava Gotul,
In «B.O.R.», 1972, p. 557 — 568. A se vedea si epistolele 164 si 165. Cf. si «P. S. B.»,
11, 311—328 (Pr. prof. I. Ramureanu).
SCRMORI :|,)3
fcPISTOLA 156
CStre preotul Evagrie x
ScrisS In anul 373
I
Eram atit de departe de a ma supara pe lungimea scrisorii Tale, incit
si aceste citeva rinduri mi-au parut scurte in urma placerii pe care mi-a
prilejuit-o citirea lor. Caci ce-i mai placut decit sa auzi vorbe de pace,
sau ce se potriveste mai bine unui slujitor dedicat lui Dumnezeu decit
sa discute despre astfel de lucruri ? Sa-ti dea, dar, Domnul rasplata ce-
lor care se straduiesc pentru pace, ca unuia ale carui ginduri sint atit de
inalte si care urmaresti cu atita rivna un lucru pe care-1 socotim feri-
cit!
Cit despre mine, sa fii convins, prea cinstite, ca din pricina alegerii
pe care am facut-o si a urarii pe care o fac, de a vedea cindva ziua cind
toti cei pe care parerile lor nu i-au despartit de tot pe unii de altii se vor
contopi in adunarile noastre, eu nu voi lasa nimanui intiietatea in rivna
depusa in acest sens. Caci as fi, intr-adevar, eel mai ciudat dintre toti
vamesii daca m-as declara muljumit cu schismele si dezbinarile Biseri-
cilor si daca n-as socoti ca unul din cele mai mari bunuri unirea madula-
relor trupului lui Hristos. $i totusi, pe cit de mult persists in mine
aceasta dorinta, tot pe atit de mult, crede-ma, ne lipseste puterea de a
o realiza. Caci nu-i ceva necunoscut deplinei Tale cugetari faptul ca
relele, care s-au intarit cu anii, au nevoie, mai intii, de timp ca sa se
indrepte, apoi de educate statornica si hotarita, daca vrei sa ajungi
pina in adincul raului, in asa fel incit sa curmi din radacina bolile si sa
inlaturi suferin^ele celor slabanogi. Infelegi, dar, ce vreau sa spun si,
daca trebuie sa vorbesc si mai limpede, nu ma tern in aceasta privinta
de nimic.
II
Egoismul inradacinat in suflet, in urma unei lungi obisnuinte, nu-1
poate smulge un singur om, nici printr-o singura scrisoare si nici intr-un
rastimp scurt. Caci e cu neputrrtta sa se inlature cu totul banuielile si fre-
cusurile izvorite din contradictii, daca o persoana vrednica de incredere
nu lupta hotarit pentru pace. Daca ar curge peste noi toate izvoarele Ha-
rului si daca am fi in stare ca printr-un cuvint, printr-o fapta ori prin
daruri duhovnicesti sa influentam pe cei care se urasc intre ei, totusi
1. Acest preot fusese trimis m misiune bisericeasca in Apus. Mai tirziu el s-a ra-
cit de Sf. Vasile, trecind de partea lui Paulin in Antiohia. Notam ca Evagrie era originar
din Antiohia. A se vedea si cele spuse in epistola 138.
344 SFtNTUL VASILE CEL MARE
ar fi nevoio do mult cura] pontru a incopc o lupt3 de o atit do mare im-
portanta. Dar, poate cS nici in acest caz tu nu mi-ai da sfatul s& por-
nosc singur lupta pentru o imbunare a situatiei, intrucit din darul lui
Dumnezeu acolo exists episcop in grija caruia a fost incredintata raspun-
rierea Bisericii 2 . El nu poate veni acum aici din cauza iernii si nici mk>
nu mi-e usor sS pornesc la drum, mai bine-zis mi-e cu totul imposibil, nu
numai pentru ca mi-e trupul macinat de o boala indelungata, ci si pentru
cfi trecerea peste muntii Armeniei va deveni in scurta vreme cu nepu-
tintS chiar si pentru cei aflati in floarea virstei. Desigur, nu ma voi da
fnapoi sa-1 informez in scris, numai ca nu ma astept ca scrisoarea
mea sfi dea vreun rezultat deosebit, daca tinem socoteala de cugetarea
atenta a acestui om precum si de natura scrisorilor, pentru ca ceea ce
so spune doar verbal nu poate convinge cu precizie. Trebuie spuse
multe cuvinte, la rindu-ti sa asculti multe lucruri, sa dai raspuns la multe
intrebSri si mai ales sa fii hotarit in raspunsuri ; or, nimic din toate aces-
tea nu se poate rezolva prin scrisori, prin cuvinte goale si fara viata,
aruncate doar pe hirtie. Dar cu toate acestea, ti-am mai spus-o, nu voi
sta la indoiala sa scriu.
S3 stii bine, frate cu adevarat prea evlavios si prea dorit, ca din
darul lui Dumnezeu nu sint certat cu nimeni si nici nu am pe suflet con-
stiinta ca m-as fi amestecat in vreun chip nedorit in invinuirile care
apasa sau despre care se spune ca ar apasa pe capul cuiva. De aceea ar
fi cazul sa va dati osteneala sa vi se apropie, cugetul de cugetul meu in
convingerea ca daca cineva nu-i pornit sa faca rau cuiva, acela nu lasa
sa i se bage in cap idei preconcepute ca ar invinui pe cineva. Numai do
ar vrea Dumnezeu oa totul sa se orinduiasca dupa legile bisericesti si
In buna ordine !
Ill
Prea doritul nostru fiu Dorotei diaconul m-a suparat, spunindu-mi
dospre cuviosia Ta ca ti-ar fi fost frica sa iei parte la intrunirea lor 3 .
Desigur ca nu despre astfel de lucruri as fi discutat, dupa cite imi aduc
aminte. Ca sa trimit totusi oameni in Apus mi-e cu totul imposibil, pen-
tru ca n-am pe nimeni potrivit pentru aceasfa slujba. Dar printre fratii
de la voi, daca-si da cineva silinta cuvenita Bisericii, unul ca acela de-
sigur ca isi va putea da seama la cine e vorba sa mearga, in ce scop, de
la cine va fi scrisoarea ce i se va incredinta si care va fi aceasta scri-
2. St. Vasile era de parere c3 adevaratul episcop al Antiohiei era numai Meletio.
3. In orice caz participant^ la acea intrunire nu erau prea devotati lui Meletie. Se
«ilio c8 incercSrile de a impaca partidele din Biserica Antiohiei au e§uat atit pe vrc-
mca Sf. Atanasic (ep. 92 etc.), cit §i mai tirziu (cf. ep. 138 etc.).
SCRISORI 345
snare 4 . In zadar m& uit in jurul meu, cfici nu vSd pe nimeni. Ma rog s&
fiu socotit In rlndul celor sapte mii, care n-au plecat genunchiul inaintea
lui Baal 5 . De altfel, cei care-si intind mina azi peste toata lumea ur-
mSresc acelasi lucru poate si pentru viafa mea. Totusi acesta nu va fi un
temei pentru ca sa-mi slabesc rivna cuvenita Bisericilor si lui Dumnezeu.
EPISTOLA 157
Catre Antioh x
Scrisa in anul 373
Iti poji oare inchipui ce dezamagit am ramas ca nu ne-am intilnit
vara aceasta ? Cu toate ca nici in anii trecuji intilnirea noastra n-a fost
atit de indelungata, incit sa ne saturam de ea, totusi chiar si numai do-
rul de a fi intilnit pe cineva drag, pe care 1-ai visat, aduce in inima o
oarecare mingiiere. Tu insa, chiar daca scrii, e§ti atit de comod, incit
nici uitarea de a ma vizita n-ai putea s-o atribui altei cauze decit co-
moditatii fa^a de caiatoriile pe care le inspira prietenia.
Dar sa nu mai vorbim despre aceste lucruri. Sa ma primesti in ru-
gaciunile Tale si sa rogi pe Domnul sa nu ma paraseasca, si, dupa cum
m-a scos din primejdiile prin care am trecut, asa sa ma mintuie si de
altele care ar mai putea da peste mine, intru marirea numelui Celui in
Care ne-am pus nadejdea.
EPISTOLA 158
Catre Antioh
Scrisa in anul 373
Intrucit si pacatele mele m-au oprit ca sa nu pot implini dorinta
ce-am avut-o cindva, ma mingii macar ca indulcesc aceasta absents,
scriindu-ti. Te indemn sa nu incetezi a-ti aduce aminte de mine in ru-
gaciunile Tale pentru ca, daca traim, sa ma invrednicesc a ma bucura
de tine, iar daca voi muri, sa plec din aceasta viaja cu o nadejde tare,
prin ajutorul rugaciunilor Tale. Iti recomand pe fratele amintit care iti
va face rost de camile 1 .
4. Aluzie la multele planuri de a asocia $i pe episcopii apuseni la opera de paci-
ficare generala a Bisericii (ep. 70, 90, 92, 242, 243, 263).
5. Ill Regi 19, 18.
1. Despre acest personal, caruia Si. Vasile ii spune «prieten», prof. P. Hristu crede
(Sf. Vasile, Opere, vol. 3, Tesalonic, 1973, p. 28, in 1. greaca), ca ar fi vorba de un
nepot al episcopului Eusebiu de Samosata. A se vedea si ep. 146, 168.
1. Condi tiile grele de calatorie din parjile Siriei explica necesitatea folosirii cami-
lelor. In alte epistole ni se vorbeste de asini.
34l| HI'INTlll. VAS1I.K C'KI, MAHK
EPISTOLA 159
Catre Eupaterios ?i catre fiica lul 1
ScrlsS In anul. 373
I
Cita bucurie mi-a adus scrisoarea Excelentei Tale reiese si din celc
((> mi-ai scris insuti. Caci ce-ar fi mai placut pentru un om a carui do-
tintS este sa stea de vorba cu oameni tematori de Dumnezeu si sa se im-
partaseasca din folosul de a sta in legatura cu ei, decit o astfel de scri-
soare prin care se urmareste cunoasterea lui Dumnezeu? Caci daca
E-f ristos este viata noastra 2 , urmeaza. ca si vorba noastra trebuie sa fie
pusS in legatura cu Hristos, gindul si intreaga lucrarea noastra trebuie
sit depindS de poruncile Lui, iar sufletul nostru sa reproduca chipul Lui.
Mil bucur, deci, ca mi se pun astfel de intrebari si felicit pe cei care ma
intreaba. Ca sa spun, intr-un cuvint, noi preferam marturisirea de cre-
dinta a Parintilor intruniti la Niceea fa|a de oricare alta care a mai fost
alc&tuita dupa aceea, caci in ea Fiul e recunoscut de o fiinta cu Tatal si
ca fiind de aceeasi natura cu Cel ce L-a nascut : Lumina din Lumina,
Dumnezeu din Dumnezeu, Binele din Bine si toate celelalte insusiri ase-
mSnatoare care au fost recunoscute de acesti sfinti Parinti si sint mar-
turisite de noi care vrem sa pasim pe urmele lor.
II
Cit priveste intrebarea pe care o ridica acum cei care tin mereu sa
aducS innoiri 3 , cei vechi au trecut-o sub tacere, pentru ca ea era con-
troversata si a ramas inca nelamurita ; ma gindesc la invatatura despre
Duhul Sfint. Voi mai adauga lamuririle privitoare la aceasta problema
asa cum ni le infatiseaza Sfinta Scriptura, deoarece noi credem cum
ne-am botezat si ne inchinam dupa cum credem. Asadar, asa cum ne-a
fost dat sS facem botezul in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh,
tot astfel facem si marturisirea de credinta dupa cum se face acest botez
$i cinstirea pe care o aducem e la fel cu aceasta credinta preamarind pe
Duhul Sfint impreuna cu Tatal si cu Fiul, pentru ca credem ca El nu-i
strSin de firea cea dumnezeiasca. Ceea ce e departat, ca si cum ar fi
strain dupa fire nu s-ar putea impartasi de aceeasi cinstire. Cit despre
1. Sf. Vasile exprima bucuria de a vedea oameni interesindu-se despre proble-
mole crezului ortodox. Indeosebi formula niceeana este cea mai mult amintita. Dar
despre Duhul Sfint spunea intr-o epistola anterioara (140) ca Parintii n-au hotarit, in
sinodul de la Niceea, pentru ca pina atunci nu aparusera pnevmatomahii care s-o con-
tesle. Acum Sf. Vasile scrie in rezumat despre crezul niceean si despre Duhul Sfint.
2. Coi. 3, 4.
3. Pnevmatomahii.
ac'HUORt 1147
cei care spun cei Duhul Slint e crcotuici, no o mai niila do. oi decit do nisto
oamoni care, din pricina acostui cuvint, cad In grosealii do neiertat do
a huli fmpotriva Duhului Sfint. C3 «creatura» e deosebita de Dumnezeire
nu-i nevoie s-o mai spunom nici macar pentru cei care abia s-au de-
prins sa caute in Sfinta Scriptura\ Faptura e roabS. Duhul ne face libera ,•
faptura are nevoie sa i se dea viata, Duhul e datator de viata ; faptura
simte nevoie sa fie invatata, Duhul este tocmai Cel Care ne invata ; fap-
tura e sfintita, Duhul sfinteste. Chiar daca vorbesti despre ingeri, de-
spre arhangheli si despre toate puterile cele mai presus de lume, totusi si
ele isi primesc sfintenia tot prin ajutorul Duhului Sfint. Duhul are o sf in-
terne fireasca pe care n-a primit-o prin har, ci face parte din fiinta Lui ,•
tocmai de aceea a si fost nevoie sa I se dea un nume special. Ceea ce
este sfint din fire, asa cum Tatal e sfint din fire si cum Fiul este sfint din
fire, aceea nu acceptam sa fie rupt si desfacut de Treimea cea dumne-
zeiasca si fericita, si nu aprobam nici pe cei care II numara in chip ne-
socotit alaturi de fapturi.
Aceste cuvinte spuse in rezumat sint suficiente pentru crestini, caci
cu semintele mici se va putea cultiva cea mai mare parte a credintei cu
ajutorul ce-1 va da Duhul. «Da sfat celui intelept si el se va face si mai
intelept» 4 . Cit despre inv&tatura intreaga, voi pune-o mai tirziu, ca s-o
intarim prin citate din Sfinta Scriptura ca sa lamurim pe cit se poate
orice neclaritati, sa dam cit mai multe dovezi si sa intarim orice expri-
mare corecta a credintei. Acum sa ma ierti pentru acest rezumat. N-as
fi scris toate acestea daca nu m-as fi gindit ca ar fi o paguba mai mare
daca s-ar respinge cu totul decit s-o rezolvi deocamdata partial.
EPISTOLA 160
Catre Diodor *
Scris3 in anul 373 (sau 374)
I
Mi-a sosit o epistola sub semnatura lui Diodor, dar in realitate ea se
potriveste mai curind altuia, iar nu lui Diodor. Caci mi se pare ca un glu-
met oarecare s-a ascuns sub numele tau, vrind sa se faca mai crezut de
auditorii lui 2 . Acesta, asadar, fiind intrebat de cineva daca se cuvine sa
4. Pilde, 9, 9.
1. Mai intii trebuie subliniat faptul ca acest personaj nu are nici o legatura cu
Diodor din Tars, prietenul Sfintului Vasile, despre care se vorbeste in epistola 135.
2. In al doilea rind se pare ca epistola de fata a fost scrisa de Diodor insusi, dar
Sfintul Vasile se preface a nu crede asa ceva, cu scopul dar de a-1 combate, dar fara
s3-l jigneasca.
^48 BrlNTUL VABII-K CEL MARK
ia in casiltorie pe sora sotiei decedate, nu s-a speriat de intrebare, ci ho-
tarindu-se sa riispunda linistit s-a executat cu bunavoint§ si cu mult cu-
raj lata de aceasta dorinta neinfrinata. Daca as avea la mine aceasta
epistoia, ti-as trimite-o si ea tf-ar fi destul ca sa te sprijine si pe tine si
adevarul. Intrucit eel care mi-o aratase mi-a luat-o si a raspindit-o ca pe
un trofeu impotriva noastra, a celor care ne-am impotrivit de la inceput
casatoriei, spunind ca are marturie scrisa pentru aceasta ingaduinta, de
uceea i{i scriu aceasta epistoia, indemnindu-te sa ne intoarcem cu
brafe unite impotriva acelui text apocrif si sa nu crutam nici o energie
pentru ca cititorul nostru sa nu fie indus in eroare 3 .
II
Asadar, in primul rind — si acest fapt constituie lucrul eel mai im-
portant — in astfel de cazuri exista la noi o tradifie pe care putem s-o
scoatem in evidenta ca avind putere de lege, intrucit astfel de rindueli
ne-au fost lasate de niste oameni care au trait viata de sfintenie. lata
ce spuneau ei : daca un om stapinit de patima desfriului ar ajunge la un
moment dat sa cultive legaturi nelegiuite cu doua surori, in acest eaz nu
trebuie sa mai socotim ca ar fi vorba de o casatorie si nici autoritatii Bi-
sericii nu-i putem cere sa o recunoasca, ci sa se desparta unul de altul.
De aceea, chiar daca n-am mai avea nimic altceva de spus, ar fi indea-
juns obiceiul pentru a ne feri de o astfel de nelegiuire. Intrucit, insa, eel
care a scris epistoia a incercat sa introduca in via{a, cu ajutorul unei ar-
gumentari mincinoase, o atit de mare nelegiuire, sintem nevoid sa nu
uitam ajutorul pe care ni-1 da folosirea paragrafelor de legi, cu toate ca,
In cazuri din cele mai clare, bunul simt al fiecaruia are mai mare insem-
natate decit logica.
Ill
Tu zici ca este scris in cartea Leviticului : «Sa nu iei de tiitoare pe
sora femeii tale, ca sa descoperi rusinea ei peste dinsa, inca fiind ea
vie» 4 , de unde ar reiesi limpede ca dupa moartea ei o poti lua. Or, im-
potriva unei astfel de interpretari as spune, mai intii, ca toate cite se
spun in Lege sint spuse in legatura cu cei supusi Legii 5 , iar daca n-ar fi
3. Insistenta cu care Diodor sustine ca s-ar putea aproba cununia cu sora sotiei
decedate ne da sa intelegem ca el ar fi un cleric din jurul Cezareii Capadochiei.
P. Hristu (a.c. Ill, 305) crede ca el ar fi fost un horepiscop sau protopop din jurul ace-
lei capitale. Epistoia a circulat si in Biserica Romana, in volumul Cuvinre, publicat
In 1826 la Bucuresti, fiind tradusa de mitrop. Grigorie : Catre un Diodor oarecarele,
BRV II, 1310.
4. Lev. 18, 18 (ed. 1914).
5. E vorba de logea mozaica.
scfuaow
34!)
asa ar Insemna ca noi sfi fim siliti s& ne tfiiem si imprejur, s8 tinem si
cinstirea slmbetei si sfi ne ferim sS mlncfim din cSrnurile oprite de legea
lui Moise. Noi nu ne vom pune sub jugul robiei acestei legi, daca vom
descoperi ceva ce serveste placerilor. Daca insa vreuna din poruncile
Legii pare prea grea, vom cSuta sa ne bucuram de libertatea cu care
Hristos ne-a slobozit din legaturile Legii 6 .
Am fost, dar, intrebat daca s-a prevazut in Scriptura ca cineva ar
putea lua de sotie pe sora sotiei sale. Am spus care este parerea mea,
care e neindoielnica si adevarata, anume ca asa ceva nu se afla scris.
Ca sa deduca, insa, cineva, din contextul cuvintului, ceea ce a fost tre-
cut sub tacere, asa ceva s-ar fi cazut sa-1 spuna legiuitorul, iar nu eel
care se refera la textul legii, iar daca lucrurile ar sta altfel, s-ar ingadui
celui care ar dori asa ceva sa indrazneasca sa se apropie de sora sotiei
sale chiar si cita vreme aceasta inca traieste. Intr-adevar, acelasi ratio-
nament se potriveste si in imprejurarea cind, dupa cum este scris, «sa
nu o iei de tiitoare», nimic nu te-ar opri s-o iei in alt chip decit ca {ii-
toare. Cel care militeaza doar pentru ca sa sustina pofta, acela va pro-
clama si permisiunea de a trai in concubinaj cu ambele surori. In schimb,
daca se inlatura pricina pentru care se opreste cohabitarea cu doua su-
rori, atunci ce te-ar opri sa ai legaturi cu amindoua ? Vom spune, dar,
ca asa ceva nu s-a scris, dar nici ei nu pot spune ca ar fi lamurit lucrurile
dupa cum vor, intrucit concluzia logica ar putea justifica amindoua
felurile de impreunare 7 .
Se pare insa ca legiuitorul nu s-a gindit la orice fel de nelegiuire,
ci opreste in special pe cele raspindite printre egipteni, de unde a venit
poporul evreiesc, si printre cananei, printre care s-a mutat el dupa aceea.
Textul respectiv ne spune : «De datinile egipteriilor, unde ati trait, sa nu
va tineti, nici de datinile pamintului cananeilor, in care am sa va due,
sa nu va tineti si nici sa nu umblati dupa obiceiurile lor» 8 . De aceea e
foarte probabil ca acest soi de pacate sa nu se fi raspindit pe atunci
intre pagini, pentru aceea legiuitorul n-a fost nevoit sa le atraga aten-
tia sa se fereasca de ele, ci a crezut ca, pentru a se feri de astfel de ne-
legiuiri, e destul sa faca apel la obiceiul nescris. Dar cum po{i inchide
ochii fata de un pacat mai mic, in timp ce se interzice unul mai greu ?
Poate ca s-or fi luat dupa exemplul patriarhului 9 , incit muL|i iubitori ai
placerilor trupesti vor fi convietuit cu doua surori.
6. Gal. 5, 1.
7. Attt cea de dupa moarte, clt $i cea din fimpul cit traia inca sotia legitima.
8. Lev. 18, 3.
9. Se face referire la palriarhul Iacob, care avusese ca sotfi doua surori, pe Lia
51 pe Rahila.
fl.-jo HI''!NTUI, VAMII.K t'KI, MAHK
$i utunci noi c:c-ar trebui Scl facem ? Sa vestim cele spuse de litem
Legii ori sa cautam cole co au fost Irocute sub tacere? Sa luam o pilda.
In logi nu-i spus ca tata si fiul n-au voie sa aib& legaturi cu aceeasi in-
tretinuta, dar in scrierile proorocilor asa ceva e privit ca cea mai grea
nelegiuire. Pentru ca se spune : «feciorul impreuna cu tatal sau la aceeasi
dosfrinata isi afla calea» 10 . $i cite alte feluri de patimi necurate n-a mai
nascocit scoala diavolilor, despre care Scriptura Dumnezeiasca n-a vrut
sa vorbeasca tocmai ca sa nu se mai intineze sfintenia ei cu atitea nu-
miri rusinoase, dezaprobindu-le doar cu termenii generali ai necura-
tiei ? Asa zice si sfintul apostol Pavel : «desfriu si orice necuratie nici
sa nu se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfin|ilor» lt , cuprinzind sub
notiunea de «necuratie» si poftele barbafilor si ale femeilor unii fata de
al^ii, care nici macar nu se potexprima. De aceea trecerea sub tacere nu
insemneaza numaidecit libertatea pentru orice fel de placeri nesatule.
IV
Or eu spun ca, chiar daca aceasta nelegiuire a fost trecut sub ta-
cere, totusi ea a fost interzisa cu asprime de legiuitor, caci tot acolo se
spune : «Nimeni sa nu se apropie de vreo rudenie de singe a sa, ca sa-i
descopere rusinea» 12 , iar prin aceasta se opreste si acest soi de intimi-
tSti. Intr-adevar, ce ar putea fi mai apropiat pentru un barbat decit sotia
lui, parca chiar mai mult si decit trupul lui propriu, incit ei nu mai sint
douS trupuri, ci un singur trup ? 13 In urma acestui fapt sora sotiei ajunge
si ea inrudita cu barbatul ei. Dupa cum, dar, nu se cade s-o ia nici pe
mama sotiei aceleia, pentru ca nu-i ingaduit sa le aiba nici pe mama so-
tiei si nici pe fiica ei, tot asa n-are voie s-o aiba nici pe sora sotiei, dupa
cum n-o poate lua nici pe sora lui proprie. $i dimpotriva, nu se ingaduie
nici sa locuiasca sotia impreuna cu rudele sotului, pentru ca drepturile
amindurora sint comune.
Tuturor celor care discuta problema casatoriei eu le aduc aminte ca,
«chipul acestei lumi trece si vremea s-a scurtat» 14 , de aceea «si cei care
au femei sa fie ca si cum nu ar avea» 15 . Iar daca cineva mi-ar aduco
aminte de porunca «cresteti si va inmultiti" 16 > imi vine sa-i rid in nas,
pentru ca nu poate face deosebire intre vremurile la care se refera le-
giuirile. Caqatoria a doua este un leac impotriva desfrinarii, iar nu pro-
10. Amos 2, 7.
n. Etes. 5, 3.
12. Lev. 18, 6.
13. Matei 19, 5 ; Etes. 5, 31.
14. I Cor. 7, 29, 31.
15. / Cor. 7, 21.
16. Vuc. 9, 1.
HCHINOHI
351
vizie pentru desfriu. «Dacii nu pot sa so iufrinzo, sa se (:asatoroasca» 17 ,
zice Scriptura, dar nu zice sa calco in picioare casnicia.
V
Cei care au sufletul orbit de patima necinstei nu respects nici legea
firii, care a facut inca de la inceput deosebire intre nof,iunile de rudenie.
In ce fel de rudenie vom incadra pe cei legati de o astfel de impreu-
nare ? Vom spune oare ca intre ei sint frat,i ori sint veri ? Pentru ca din
pricina confuziei in care se complac ii putem numi si intr-un fel si in ce-
lalalt. Nu prezenta, omule, pe mama vitrega drept matusa, dar nici nu
inarma cu gelozie nevindecabila pe cea care ca mama e chemata sa in-
grijeasca miine-poimiine de copii. Ura mamelor vitrege e singurul lucru
care provoaca dusmanie si dupa moarte, caci chiar daca unii au trait un
timp in du§manie, moartea pe to|i ii impaca, in schimb mamele vitrege
isi pun in aplicare ura mai ales dupa moarte.
Concluzia pe care o scoatem din cele spuse este aceasta : daca omul
se zbate dupa o casnicie legitima, toata lumea ii este deschisa ,- in
schimb, daca graba lui vine dintr-o patima rea, cu atit mai mult va fi
exclus din societatea oamenilor, pentru ca scris este : «fiecare dintre voi
sa-si stapmeasca vasul sau in sfintenie si cinste, iar nu in patima pof-
tei» 18 . Cu toate ca aveam de gind sa spun mai multe, masura la care ma
obliga o epistola ma opreste. Doresc, drept aceea, ca sfaturile mele sa se
dovedeasca mai puternice decit pofta, asa incit o nelegiuire de felul
acesta sa nu se incuibeze in tinuturile noastre, ci sa ramina doar in un-
gherul de pe unde isi va fi ridicat nasul.
EPISTOLA 161
Lui Amfilohiu, cu ocazia hirotonirii ca episcop L
Scris5 in anul 374
I
Binecuvintat fie Dumnezeu, Care alege in fiecare neam pe cei pla-
cuti, Cei Care deosebeste vasele alegerii si se foloseste de ele pentru
17. I Cor. 7, 9.
18. I Tes. 4, 4 — 5. Se resimte in toata demonstratia din aceasta epistola aceeasi
conceptie hotarita cu care Sfintul Vasile a aparat moralitatea actiunilor omenesti. Sa
se vada mai pe larg in epistolele canonice 197, 199, 217.
1. Sfintul Amfilohiu de Iconium era originar din Capadochia. Era var cu Sfintul
Grigorie de Nazianz. Hirotonia sa a avut loc la cererea Sfintului Vasile in anul 374. Cu
ocazia aceasta Sfintul Vasile ii trimite cuvinte de urare. Legatura dintre ei e conlir-
mata si de cele 18 epistole, dupa cum vom vedea. Unele din ele sint cu continut ca-
nonic, altole dogmatic, cole mai multe, de confiden|a si prietenie.
352 ariNTi;i. vauh.k ckl make
slujiroa color sfinte ! El cste Cel Care si acum cind tu cautai sa scapi nu
de persoana mea, ci de chemarea pe care aveai s-o primesti prin mijlo-
cirea mea (de episcopat, n.tr.), El este Cel ce te-a prins in cursa harului
S5u si te-a pus in inima Pisidiei. Acolo esti chemat sS vinezi pe oameni
si sa duci de la intuneric spre lumina pe cei rapiti de diavolul, pentru
ca sa-i ajuti sa-si dobindeasca din nou viata si sa intre iar in voia lui
Dumnezeu. Sa spui dar impreuna cu psalmistul : «Doamne, unde ma voi
duce de la Duhul Tau, si de la fata Ta unde voi fugi ?» 2 . Caci astfel de
minuni savirseste Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru. S-au pierdut
niste asine 3 , ca sa fie gasit un rege in Israel 4 . Acesta jnsa fiind israelit
a fost dat in Israel, pe cind pe Tine nu te^a putut pastra patria care
te-a hranit si care te-a ridicat pina la astfel de culme a virtutii, ci pri-
veste spre vecina ei ca sa dobindeasca si acolo cinste 5 . Dar pentru ca
toti cei ce nadajduiesc in Hristos nu formeaza decit un singur popor, iar
credinciosii lui Hristos sint acum toti o singura Biserica (cu toate ca
aceasta ia diferite numiri dupa locul unde se afla), si patria insasi e fo-
ricita si se bucura de ceea ce a rinduit Domnul : ea nu-i de parere ca a
«pierdut» un om, ci ca printr-un om a cistigat Biserica intreaga. Sa dea
Domnul, fie ca om fi, fie ca n-om fi de fata, sa vedem impliniri bogate
din lucrarea fratiei Tale si sa auzim de cit mai mult progres pe calea
Evangheliei si de cit mai multa buna rinduiala in Biserici
II
i
Lucreaza, asadar, barbateste si fii tare, mergi in fruntea poporului
care a fost incredintat dreptei Tale ! $i, ca un cirmaci intelept, pune sta-
pinire prin hotaririle pe care le iei peste orice furtuna adusa de vinturilo
ereziei, pazindu-ti corabia de primejdia scufundarii in valurile sarate si
amare ale invataturii celei ratacite, asteptind cu rabdare pacea pe care o
va face Domnul, atunci cind va gasi un glas vrednic sa-L trezeasca pen-
tru a porunci vinturilor si marii sa se opreasca 6 .
Daca vrei sa ma vizitezi acum cind, dupa o lunga boala, ma apropii
gr3bit de sfirsitul de neinlaturat al plecarii mele din cele de aici, atunci
nu mai astepta ocazii mai fericite, nici semne deosebite de la mine, caci
stii ca pentru o inima de parinte orice prilej de a-si imbratisa un fiu iu-
bit este bun si ca dispozitia sufleteasca valoreaza mai mult decit orice
2. l>s. 138, 7. Deci «fuga de preotie» §i mai ales de episcopat ii facea pe unii sa
jure ca nu se vor hirotoni.
3. Rcgi 3, 9.
4. Se pare ca antecesorii lui la episcopia din Iconium au fost semianeni.
5. Originar din Capadochia, el pastoreste in eparhia vecina Pisidiei, cu capital. i
la Iconium.
6. Matci, 8, 2fi.
■CHiaoni 353
discurs. Nu te pllnge gindind ca sarcina luatS ar Intrece puterile Tale !
Nici chiar daca ar trebui sa duci singur aceastfi sarcina, ea tot nu ar fi
prea greu de dus, caci Domnul i{i ajuta dupa cuvintul Psalmistului :
«Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani» 7 . IngSduie sa-tf adresez
{ugamintea sE veghezi in orice clipa si sa nu te lasi dus de obiceiuri
rele, ci cu ajutorul lui Dumnezeu sa le schimbi in bine toate cite ifi
vor iesi in cale. Dumnezeu nu te-a trimis sa te iei dupa altii, ci ca tu sa
conduci pe cei ce vor sa se mintuiasca. Iti cer sa te rogi si pentru
mine, ca, daca voi mai fi in viata, sa fiu invrednicit sa te vad in Biserica
Ta, iar daca-mi va fi dat sa plec din ea mai iute, sa Te vSd acolo sus,
linga Domnul, unde Biserica va fi ca o vie roditoare de fapte bune si tu
ca un bun lucrator si iconom credincios, care da la vreme roada grine-
lor sale 8 . Toti de aici Te imbratiseaza cu drag. Pazeste-ti bunul nume
pentru darurile duhului si ale intelepciunii.
EPISTOLA 162
Catre Eusebiu, episcop de Samosata
ScrisS cnrind dup3 Pa? tile anului 374
Pina si cea mai mica problema produce si ezitarea de a scrie, dar si
necesitatea de a reveni iar. Pentru ca atunci cind ma uit la datoria mea
de a pleca la drum, iar pe de alta parte, cind ma gindesc la folosul in-
tilnirii, imi vine sa dispretuiesc cu totul epistolele ca neputincioase, ele
nefiind nici macar umbra in comparatie cu ceea ce este realitatea. Dar
daca socot ca singura mingiiere pentru cineva, care doreste sa vada si
sa auda pe barbatii cei mari si mai de frunte, este sa salut pe un om atit
de vrednic si sa-1 rog in toata legea sa nu ma uite in rugaciunile lui,
atunci desigur ca nu mai judec ca ar fi un lucru marunt schimbul de
scrisori.
Cit despre venirea mea acolo, nu vreau nici sa-mi scot din suflet
nadejdea, dar nici pe Cuviosia Ta n-as vrea sa Te descurajez. Pentru ca
mi-e rusine ca nu pot lasa impresia ca m-as increde atit de mult in ru-
gaciunile Tale, incit, ori sa ma faca din batrin iarasi tinar, ori daca asa
ceva nu s-ar mai putea, atunci — daca acest lucru ar mai fi de oarecare
nevoie — macar sa ma mai inzdravenesc putin dupa o slabire cumplita in
care am ajuns acum.
7. Ps. 54, 25.
8. Luca 12, 42. Nici eparhia Pisidiei nu era scutita de framintari ariene. In plus
se simtea ncvoia un'or reforme canonice, dupa cum reiese din epistolele 188, 199, 217.
23 - Sfintul vasile eel Mare
3 , ; j arlNTur. vasu.k ckl maiik
Nu-i usor s& talmaceasca cincva in scris pricina pentru care nu pot
fi acum de fata acolo. Nu ma impiedica numai siabirea in care ma aflu
acum, ci si faptul ca niciodata pina acum n-as fi avut un temei atit de
putcrnic pentru a descrie o suferinta atit de complicata si de deosebita
cum oste cea de fata. E destul sa spun ca din ziua de Pasti si pina acum
fobrele si diareele si spasmele inimii m-au napadit unele dupa altelo,
neingaduindu-mi sa-mi ridic nici capul 1 . Care-i starea mea actuaia ti-o
va descrie in amanunte fratele Barah 2 , chiar daca n-o va putea face in
toata intensitatea ei, dar oricum va justifica indeajuns cauza lipsei mele.
Sint insa deplin convins ca daca ma aperi in rugaciunile Tale, atunci
toate neajunsurile vor trece cu usurinta.
EPISTOLA 163
Catre comitele Iovin 1
ScrisS in anal 374
Ti-am vazut sufletul in scrisoare. Caci, intr-adevSr, nici un pictor
nu poate prinde atit de exact trasaturile trupului dupa cum poate des-
coperi cuvintul tainele sufletului. Pentru mine s-au exteriorizat in cu-
vintele scrisorii Tale atit statornicia caracterului si adevarul cinstei, cit
si nuantele cugetului. De aici si marea mingiiere pe care mi-a adus-o, cu
toata departarea la care ne afiam unul de altul. Drept aceea sa nu uiti sa
te folosesti de fiecare data, cind se iveste prilejul, de a scrie si de a-mi
oferi cite o compensate de la distanta, intrucit inrautatirea sanatatii
nu-mi mai lasa de acum nadejde sa mai putem sta de vorba fata catre
fata. Cit de mult am slabit iti va spune prea iubitul de Dumnezeu epis-
cop Amfilohiu, care m-a vazut, intrucit a stat mai multa vreme cu mine,
si-tL poate infatisa in cuvinte ceea ce a vazut cu ochii lui. Daca vreau
sa se cunoasca aceste necazuri ale mele nu e pentru altceva, ci poato
ca o scuza pentru viitor ca sa nu dau prilej de a fi invinuit de lene, si
ca, din aceasta cauza, n-as vrea sa Te vizitez. Doar ca pentru astfel de
1. In multe alte epistole $i-a descris Sfintul Vasile sanatatea zdruncinata ck-
boaia, dar se pare ca in nici una nu da atitea amanunte ca aici. E uimitor, totu?i, cum
a putut razbi, macinat de atitea suferinte, sa realizeze atitea lucruri.
2. Curier.
1. Iovin era un nobil distins, purtind titlu de comite, avind o slujba inalta in acl-
ministratia imperials, undeva prin partile Anatoliei, unde era in bune relatii cu epis
( opul Amfilohiu de Iconium, ucenicul si prietenul eel mai devotat al Sf. Vasile, despn-
dire se aminteste si in aceasta epistola. Se vede ca Iovin era si el unul din suflcW>lr
pe core Sf. Vasile si le-a cistigat si cu care coresponda adeseori prieteneste, asa cum
rcicsc si din aceasta epistola.
SCKISORI 3^ r)
piordere n-am avea nevoie attt de mult do apfiraro, clt mai ales de con-
solare. C3ci dacfi mi-ar fi fost cu putinta" sfi m& Intllnosc cu credinciosia
Ta, as fi socotit aceasta bucurie mult mai de pret. decit ajutorSrile pe
care mi le fac altii in rivna lor.
EPISTOLA 164
Catre Asholiu, episcopul Tesalonicului l
Scrisa in anul 374
I
Cit de mult a coplesit de bucurie inimile noastre scrisoarea cuvio-
siei Tale, nu o pot spune prea usor, intrucit cuvintul nu-i in stare s-o
exprime cu taria cu care ar trebui, dar ti-o poti imagina dupa frumu-
setea lucrurilor despre care ai scris. Cite nu ne-a spus scrisoarea ? Oare
nu se vedea din ea dragostea fata de Dumnezeu ? Oare nu se cuprindea
in ea o minunata descriere despre martiri, atunci cind a expus atit de
viu felul patimifii lor, incit lucrurile pareau ca s-ar petrece inaintea
1. Dintre diferitele variante manuscrise cuprinzind textul epistolelor Sfintului
Vasile, unele atribuie destinatarului epistolei 164 calitatea de episcop de Tesalonic
(«lui Asholiu, episcop de Tesalonic»), altele nu-i dau nici o calitate (ci-i spun simplu
«lui Asholios»), iar altele nu-i dau nici numele. In schimb, sint si unele manuscrise
care au in titlu pentru toate trei epistolele, 155, 164 si 165, «lui' Asholios, episcop de
Tesalonic». Edifia Migne se opreste la formula «lui Asholios, episcopul Tesalonicu-
lui". Acelasi lucru 11 face si Y. Courtonne cu deosebirea ca nu poate identifica pe
destinatarul epistolelor 155, 164 si 165 cu eel de la ep. 154, care are numai atributul
«monah si preot». De fapt majonitatea acestor titluri si adrese au fost adaugate de copisti
mult mai tlrziu, ele nu provin In orice caz de la Sfintul Vasile. Cei mai multi cerce-
tatori, In frunte cu J. Zeiller cred ca adevaratul destinatar al acestei epistole a fost
Bretanion, episcopul Tomisului. La trimiterea moastelor spre Capadochia sarcina pro-
priu-zisa a indeplinirii acestor obligatii era firesc sa cada in seama localnicilor : Iunius
Soranus si episcopul de Tomis, Bretanion. Parerile cercetatorilor sint impartite (a se
vedea $t. Alexe, op. cit., p. 562 s.u.). Mai importante sint insa cele comunicate de
textul scrisorii.
Dupa ce se descrie bucuria primirii «din tinuturile barbarilor, care loeuiese la
nordul Dunarn», a moastelor martirului, Sf. Vasile spune ca «cel care 1-a uns pe
altarul credin^ei (adica pe martirul Sava Gotul) va primi cununa dreptatfi pentru ca a
intarit un mare numar de crestini in lupta pentru dreapta credinta», iar mai departe :
«istorisirile tale, cuprind adevarate lupte atletice despre trupuri sfirtecate pentru
dreapta credinta, despre furia barbara neluata in seama de cei a caror inima a ramas
netulburata, despre muncirile de tot felul la care i-au pus chinuitorii, precum si de-
spre felul in care si-au sfirsit martirii viata prin lemn si prin apa». Or tot asa, «prin
lemn si prin apa», spune si martiriul Sf. Sava ca i s-au sfirsit si acestuia zilele, iar
istonsinle si sublinierea ca au fost mai multi martiri ne due cu gindul la cineva din
ocalmcii de la Dunare. E drept ca Sf. Vasile compara taria credin{ei crestinilor de
la Dunare cu incrincenarea lup^telor fratricide dintre partidele ariene si crestine din
Capadochia si din jut, unde nu mai pot inflori martiri pentru ca «s-a racit dragostean
intre oameni si unde chiar si persecutorii isi dau numele de crestin. Aceasta con-
statare il amaraste cu atit mai mult cu cit inca din veacul III martirii din patria
noastra ca Eutihie si altii au dat si altora «seminte pentru viata crestina».
,,- TlNTUL VABI1.K CBL MAKK
ochilor nostri? Oare nu reies de aid chiar si stima si dragostea Ta
pentru noi Inline? Nu se cuprinde oare aici tot ce s-ar putea spune
mai sublim ? Pentru aceea din clipa in care am luat in minS scrisoarea
$i am citit-o de mai multe ori, intelegind bogatia harului pe care
Duhul Sfint ni 1-a dat, am avut impresia ca ne-am afla in vremurile
vechi, clnd infloreau Bisericile lui Dumnezeu fiindcS erau inradacinate
In credinta, in unire si in dragoste ca niste madulare diferite care se
potrivesc atit de desavirsit laolalta incit parca formeaza un singur trup.
Cu cit erau mai apasatj. crestinii, cu atit mai mult crestea si numarul
lor si singele martirilor hranea din belsug pe atletii tot mai numerosi
ai dreptei credinte, pentru ca cei care urmau pilda inaintasilor intrau
In lupta intariti de pilda celor dintii. In vremurile acelea crestinii tra-
iau in pace unii cu altii, in pacea pe care Domnul ne-a lasat-o si din
care nu ne-a mai ramas azi nici o farima, atit de mult am alungat-o
unii de la altii.
Cu toate acestea inimile noastre au revenit la fericirea de altadata,
din clipa in care ne-a venit o scrisoare dintr-o tara indepartata, inflo-
rita de frumusetea dragostei, ba ne-a sosit si martirul insusi 2 din tinu-
turile barbarilor, care locuiesc la nordul Dunarii, vestirtd el Insusi cit de
curatS este credinta care domneste acolo. Cine ar putea sa descrie
bucuria pe care au incercat-o la aceasta veste sufletele noastre? Ce
putere ne-am putea inchipui ca are cuvintul care ar fi in stare sa ex-
prime limpede simtamintele tainice ale inimilor noastre ? De buna sea-
mfi, cind am vazut pe acest luptator (Sava Gotul, n.tr.), am fericit pe
eel care 1-a pregatit pentru lupta. El va dobindi in fata Dreptului Jude-
cStor cununa dreptatii pentru ca a intarit un mare numar de crestini in
lupta pentru dreapta credinta.
II
Deoarece ne-ai adus aminte si de acel fericit barbat, care a fost Euti-
hie, si pentru ca ai pomenit si de Patria noastra, care da si altora se-
minte pentru viata crestina, ne-ai facut mare bucurie, amintindu-ne de
trecut, dar totodata ne-ai si intfistat cind ne gmdim la ceea ce vedem
azi. Intr-adevar, azi nici unul din noi nu ne mai apropiem de virtutea
unui Eutihie. Sintem atit de departe de a imblinzi pe barbari prin
puterea Duhului si prin lucrarea darurilor Lui, incit si pe cei blinzi ii
sSlbaticeste multimea pacatelor noastre. Caci, intr-adevar, pricina cii
s-a raspindit asa de mult puterea ereticilor trebuie sa ne-o atribuim
noua si pacatelor noastre. $i aproape ca n-&. ramas colt de lume care
sa fi scapat de pirjolul ereziei.
2. Sava Gotul, respectiv moa$tele luL
■cbmori 3;57
Iar istorisirile tale cuprind adevfirate lupte atletice despre trupuri
ciopirtite pentru apSrarea credintei, despre furia barbarS neluata in
seama de cei a caror inima a r3mas netulburata, despre muncirile de
tot felul la care i-au pus chinuitorii, despre felul in care si-au sfirsit
martirii viafa, luptind prin cruce si apS in ciuda oricaror batai 3a .
Vrei s3 stii cum stau astazi lucrurile ? Mai intii dragostea dintre
oameni s-a racit 3 , invatatura parintilor se pustieste, alunecarile de la
credinta sint dese, gurile dreptcredinciosilor au fost reduse la tacere,
crestinii alungati de prin biserici ridica afara, in cimp, miinile catre
Mintuitorul'din cer. $i cu toate ca chinurile sint grele, nicaieri nu mai
sint mucenici, pentru ca cei ce ne n8pastuiesc poarta acelasi nurne
cu noi 4 .
Pentru toate aceste motive sa faci si tu rugaciuni catre Dumnezeu
si in rugaciunea pentru Biserica sa cuprinzi si pe totf maritii luptatori
ai lui Hristos, pentru ca dac3 se mai ingaduie lumii sa mai dainuiasca
mScar citeva clipe asa cum se mai afia acum si dac3 intreaga fire n-a
cazut inca din rosturile ei, pravaiindu-se toate de la locul lor, sa hara-
zeasca Domnul pace Bisericilor Lui si sa le aduca astfel iarasi la pacea
de altadata.
EPISTOLA 165
Catre Asholiu, episcopul Tesalonicului
ScrisS in anul 374
Bunul Dumnezeu ne-a implinit o veche dorinta atunci cind ne-a in-
vrednicit sa primim scrisoarea credinciosiei Tale 1 . Desigur cea mai
mare si mai fierbinie ferioire ar fi fost sa te vedem in carne si oase si
sa ne bucuram de aproape de darurile Duhului care saiasluiesc intru
Tine. Intrucit insa acest lucru nu-1 ingaduie nici distanta mare, care ne
desparte, nici imprejurarile deosebite, care ne retm pe^ amindoi, vrednic
3. Mate/ 24, 12.
3 a. «Prin cruce si prin apS» a sfir$it ca martir Sf. Sava.
4. Arienii care persecuta pe cre?tini au pretentia ca ei sint «adevaratii crestini».
1. Termenul ȣoctePt)c nu se potriveste mireanului Iunius Soranus ; in locul lui
ar putea fi inteles episcopul Bretanion de Tomis, care va fi redactat textul marti-
riului Sf. Sava si se va fi ingrijit, impreuna cu comitele Iunius Soranus, de trimiterea
moastelor spre Capadochia. Insa insistenta cu care scrisorile 164 si 165 subliniazS
adeseori legaturile destinatarului cu «patria» lui (Capadochia) de care se afia acum
. , „ . . - _ . _ dupa
in(a pentru ca «a luptat pentru raspindirea Evangheliei lui Hristos». Sf. Vasile
a mai populanzat si in Capadochia cultul unor martiri, unii din ei (Eupsihie, Damas s.a.)
fiind martirizati doar de citiva ani (a se vedea ep. 142, 280, 241). Se stie c5 in scrisoa-
rea anterioara (164) Sf. Vasile a cerut chiar pomenirea Sf. Sava in rugSciuni.
358 SFlNTUL VAS1LE CEL MARE
de o a doua dorinta este sa ne intilnim sufleteste, macar prin scris, in
dragostea lui Hristos.
Acest lucru 1-am 51 trait acum cind am primit scrisoarea intelep-
tiei Tale. Impartasindu-mS din cele scrise, m-am imbogatit mai mult
decit de doua ori. Pentru ca, pe de o parte, am ajuns sa privesc ca
intr-cr oglinda in sufletul tau limpezit cu totul prin mijlocirea cuvin-
telor ; pe de alta parte insa, bucuria mea a crescu't nu numai pentru
faptul ca esti tocmai asa cum te prezinta marturia tuturor, ci si pentru
ca bunele Tale insusiri constituie obiectul de respect al patriei noastre.
Ca o ml&dita nobila, care a iesit dintr-o radacina aleasa, ai umplut pa-
mintul de dincolo de granitele \ahi noastre cu roade duhovnicesti. De
aceea, pe buna dreptate, tresalta de bucurie patria noastra pentru
odraslele ei, iar cind desfasurai Iuptele pentru credinta ea preamarea
pe Dumnezeu auzind ca prin Tine se pastreazS buna mo$tenire a Pa-
rintilor.
$i cite nu ne-ai daruit si acum ? Patria care te-a nascut Tu la ai cin-
stit-o cu un martir care a luptat recent in Jara barbara vecinS, trimitind,
ca un agricultor recunoscator, pirga din roada celor care daruisera se-
mintele. Unui atlet al lui Hristos intr-adevar i se cade sa-i aducem da-
ruri. E vorba de un martor al adevarului, care de curind a fost impo-
dobit cu cununa dreptatii, pe care 1-am si primit cu bucurie si am dat
slava lui Dumnezetl Cel Care a implinit raspindirea Evangheliei lui
Hristos la toate neamurile. T.e rugam, asadar, sa-ti aduci aminte in ru-
gaciunile Tale si de noi care te iubim si sa te rogi cu caldura pentru
sufletele noastre, ca sa ne invredniceasca Dumnezeu sa incepem si noi
cindva a-L urma pe drumul poruncilor, pe care ni le-a dat spre
mintuire 2 .
EPISTOLA 166
Catre Eusebiu, episcop de Samosata 1
Scris3 in anul 374
Oricit de scump ne este in toate privintele si oricit 1-am pune in-
tre cei mai sinceri prieteni, totusi preaveneratul nostru frate Eupra-
xios ni s-a aratat si mai de pret si mai sincer in urma sentimentelor pe
care le manifests fata de Tine. Caci el s-a avintat spre cuviosia Ta, ca s3
2. Regretam ca n-am putut utiliza lucrarea lui G. Pfeilschifter, Klein ueues VJerk
des Wuliila, in «Veroffentlichungen aus dem Kirchenhist Seminar», 3, 1 Munchen,
1907, p. 192—224.
1. Epistola aceasta, ca $i cea urmatoare, nu apar^ine Sfintului Vasile, ci lui Gri-
gorie Teologul. Totu?i unul din codicii vechi le Injira tntre operele ierarhului nostru.
In ele se exprima bucuria de a putea rabda p^entru a putea ci?tiga mila lui Hristos.
SCRIS ORI * 359
folosim o vorba a lui David, ca un cerb 2 care vrea sa-si potoleasca
setea arzinda si de nesuferit la un izvor bun si limpede. Fericit este eel
ce s-a invrednicit sa se apropie de Tine ! Dar si mai fericit este eel
care, in urma suferintelor sale pentru Hristos si a asudarilor sale pen-
tru adevar, i-a pus o astfel de cununa, precum putini din cei ce se tern
de Domnul au putut dobindi. Tu n-ai dovedit doar o virtute neveri-
ficata, ai navigat si ai Indrumat sufletele altora nu numai pe vreme se-
nina, ci ai dovedit ca ai fost pus la incercarile ispitelor si te-ai aratat
mai tare decit prigonitorii tai prin vitejia cu care ai parasit patria care
te-a nascut. Altii au parte de pamlntul stramosesc, pe cind eu m-am
invrednicit de cetatea cea de sus ; altii au si pus mina pe scaunul meu
vladicesc, eu insa am pe Hristos. Oh ! ce tinguiala fericita ! Cite ni-
micuri am dispretuit si cite bunatati am dobindit ! Am trecut prin foe
§i prin apa, dar am incredere cavoi iesi sa ma mai inviorez.
Intr-adevar Dumnezeu nu ne va parasi pina la sfirsit si nici nu va
privi cu nepasare la prigoana indurata pentru dreapta credinta, ci, dupa
multimea durerilor, mingiierile Lui ne vor aduce bucurie. lata ce credem
si in ce nadajduim. In schimb, tu, i^i cer, roaga-te si pentru durerile
mele si, de fiecare data cind se va ivi vreun prilej, nu sta la indoiala
sa ma binecuvintezi cu cite o scrisoare si sa-mi intaresti si mai mult
increderea, aducindu-mi la cunostinta ce se petrece pe acolo. Asta sa
binevoiesti s-o faci si acum.
EPISTOLA 167
Catre Eusebiu, episcop de Samosata
Scrisa In anul 374
Ne bucuri si cind scrii si cind iti aduci aminte de noi, dar, ceea ce-i
$i mai de pret, mai ales cind ne binecuvintezi prin scrisori. Cit despre
mine, daca sint vrednic de suferintele si de lupta Ta pentru Hristos,
doresc sa vad pe cuviosia Ta si sa te iau model de rabdare in sufe-
rinte. Dar pentru ca nu sint vrednic de aceasta fericire, prins fiind de
multe trade si necazuri, fac doar ceea ce vine in rindul al doilea, adica
cinstesc desavirsirea Ta si iti cer sa nu uiti sa-ti aduci aminte de
noi. Nu-i numai o lauda pentru mine ca sint socotit vrednic de scriso-
rile Tale, ci si o mindrie in fata multimii si o podoaba faptul ca insem-
nezi ceva fata de un om atit de mare prin virtute si atit de legat de
Dumnezeu printr-o iubire atit de mare incit s-o transmits si altora atit
prin cuvinte, cit si prin pilda.
2. Ps. 42. l
360 SF1NTUL VASILE CEC
EPISTOLA 168
CStre preotul Antioh
(aflat frSteste in surghiun)
Scrisa In vara anului 374
Pe cit de mult depling Biserica pentru ca a fost lipsita de indru-
marea unui astfel de pastor, pe atit de mult te fericesc ca te-ai in-
vrednicit sa fii tu in aceasta imprejurare impreuna cu un barbat care
se lupta vitejeste pentru credin|a 1 , intrucit sint convins ca Domnul ifi
va da aceeasi rasplata si Tie, care rabzi impreuna cu el si-1 sprijinesti
in rivna lui. $i cit de mare e cistigul de a te desfata in liniste adinca de
prezenta unui barbat din invatatura caruia ai putut folosi atitea, dar
mai ales din experienta atitor fapte ?
De aceea cred ca acum ai inteles despre cine e vorba, caci in trecut
si el avea gindul imprastiat spre multe probleme, iar tu n-ai con-
siderat ca este bine sa te rupi de la treburile zilnice si sa te dedici in-
treg fluxului duhovnicesc care se revarsa din inima curata a acestui om.
Ci sa dea Domnul ca in El sa-ti afli mingiierea si ca nici tu insuti sa
nu ai nevoie de mingiierea altora. $i cred c& acest lucru se va intimpla
dupa cum iji doreste inama, judecind dupa presimtirea mea personals, pe
care am dobindit-o dupa scurta intilnire pe care am avut-o cu tine 2 ,
si dupa neintrecuta invatatura a bunului dascal a carui legatura chiar
si de 1 o zi este de ajuns ca provizie pentru mintuire.
EPISTOLA 169
Catre Grigorie 1
Scrisa in anul 374
Te-ai angajat la lucru bun, distins si marinimos : acela de a stringe
laolalta trupa prizonierilor de razboi a lui Glicherios eel Mindru — asa
era poreclit pina acum — si sa ascunzi pe cit se poate uritenia noastra.
1. Preotul Antioh, nepot al episcopului Eusebiu de Samosata, a insotit pe unchiul
sSu in surghiunul acestuia in Tracia.
2. Probabil se face aluzie la faptul ca ori in drum spre Tracia ar fi avut loc o
vizita in Cezareea, ori mai probabil Sf. Vasile va fi facut cunostinta cu Antioh in
anul 372 cind a vizitat Samosata.
1. Nu se ?tie sigur caruia din cei doi Grigorie (de Nazianz ori de Nyssa) ii
este adresata aceasta epistola. P. Hristu fop. cit., Ill, 14 — 15) crede ca lui Grigorie de
Nyssa. Unii din criticii mai noi nu recunosc paternitatea Sf. Vasile asupra epistole-
lor acestora (nr. 169 — 171), atribuindu-le Sf. Grigorie Teologul. A se vedea P. F.
Fetwick, A commentary oi Gr. ot Nyssy or the 38-th Letter of Basil oi Cezareea, in
«Or. Chr. Per.» Roma, 1978, p. 32. La fel Anders Cavallin, Studien zu den Brieien hi.
Basilius, Lund, 1944.
SCKISORI 36f
De aceea Cuviosia Ta trebuie sa «ttii la ce ma refer si sa pui capat ne-
cinstei. Glicherios, eel care a ajunjs azi in ochii tai atit de serios si de
modest, a fost hirotonit de mine ca diacon pe seama Bisericii din
Vinesa, ca sa ajute la serviciu preotului local si sa poarte de grija de
treburile Bisericii. Cu toate ca in alte privinte e artagos, in problemele
de lucru manual el nu-i lipsit de talent. Cind a fost instalat ca diacon
a neglijait treburile aproape inainte de a le incepe. Adunind in jurul
sau, in mod abuziv si cu forfa, citeva fete de nimic, dintre care unele
au venit la el de bunavoie, — cunosti superficialitatea tineretului in
astfel de probleme, iar allele au fost aduse cu sila, s-a gindit sa
ajunga conducator de turma si, luindu-si titlu si infa^isare de patriarh,
a ajuns pe neasteptate trufas. Si a urmat drumul nu cu gind de supu-
nere si de evlavie, ci cu intenjia de a face din proorocie izvor de cistig,
ca si cum oricine ar fi liber sa-si aleaga orice meserie, ajungind astfel
sa rastoarne aproape intreaga viata a Bisericii si batindu-si joe de
preotul sau, un om vrednic de tot respectul atit prin comportare, cit
si dupa virsta, nesocotindu-mS in acelasi timp si pe mine) episcopul
lui, §i umplind mereu orasul si toata tagma preoteasca cu zgomote si
dezordini.
In sfirsit, intrucit a fost mustrat destul de blind de mine si de-
horepiscop 2 ca sa termine a ne mai face de ris — dupa ce a indemnat si
pe tineri spre aceeasi nebunie — s-a gindit la o fapta cu totul nerusinata
si neomenoasa. Luind si pe fete, pe cite a putut, au asteptat sa se faca
noapte si au disparut. O astfel de fapta e cu atit mai ingrozitoare ■ cu
cit ne gindim la vremea in care a avut loc. S-a organizat si o intrunire
locala si, cum era si firesc, s-a adunat lume multa. La rindul sau tinarul
si-a adus cu el intreaga ceata, iar dupa ei si altii care i-au urmat, si
spre mai mare ru?ine tinerii au inoeput sa danseze in fata crestinilor,
stirnind risul celor desfrinati si flecari. Nu s-a multumit cu atita, desi
si acest lucru e destul de grosolan, ci, dupa cite sint informat, si pe pa-
rin|ii fetelor, care nu mai puteau rabda pierderea fiicelor lor, pentru
care lucru au vrut sa aduca iarasi acasa aceasta turma ratacita, incit
s-au aruncat chiar §i in genunchi in fata fetelor, si plingind le rugau sa
se reintoarca, lucru pentru care acest faimos tinar, impreuna cu gasca
lui, i-a luat si pe ei in ris in chip ordinar si i-a repezit in chip necinstit.
Astfel de abuzuri nu trebuie tolerate de Cuviosia Ta caci batjocura
se rasfringe asupra noastra, a tuturor. Inainte de toate sa poruncesti
ca Glicherios cu fetele respective sa se intoarca inapoi si sa vina cu
2. Tocmai «aceste repro^uri u§oare» ?i tonul general al epistolei sint un semi*
care se adauga la altele pentru a ne impiedica sa atribuim aceasta misiva Sfintului
Vasile, care ar fi vorbit cu mai multa duritate fata de astfel de extravagante, Y_
Courtonne II, 105.
30'.' BFlNTUI, VA.H1I.E CKI, MARE
opistola do recomandare de la Tine !?i atunci poale cii li s-ar pulou
acorda oarecare ingaduinta. Daca el, nu vine, atunci trimite macar pe
fete la mama lor, la Biserica. Daca nici acest lucru nu-i cu putinta,
atunci macar pe cele care doresc sa se reintoarca sa nu le lasi sa mai
stea sub tirania acestuia, ci sa le convingi sa se intoarca la noi, altfol
esti martor inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor ca aceste lucruri nu
vor sfirsi cu bine nici potrivit rinduieliior Bisericii.
Cit despre Glicherios, eel mai bun lucru ar fi sa se reintoarca din
convingere si cu seriozitatea cuvenita ; daca n-o face, sa fie indepartat
neapSrat din serviciul lui.
EPISTOLA 170
Catre Glicherie 1
Scrisa in anul 374
Pina cind vei mai sta in ratacire, Glicherie ? Pina cind iti vei face
mereu ginduri slabe ? Pina cind ma vei tot tulbura si vei arunca ru-
sine peste intreaga tagma a calugarilor ? Revino-|i in fire cu incredere
In Dumnezeu si in mine, care vreau sa te dau drept pilda de rabdare.
Daca te-am pedepsit parinteste, te vom si ierta. Procedam cu tine in
felul acesta intrucit multi au intervenit pentru tine, iar mai mult decit
oricare altii kisusi tatal tau, caruia ii respectam batrinetile §i buna-
tat,ea. Daca te ioi indepartezi mereu de mine, cazind cu totul din
treapta ta, te vei desparti si de Dumnezeu, cu cintecele si cu haina ta
v cu tot, daruri de care te folosesti nu oa sa duci pe fetele tinere spre
Dumnezeu ci spre prapastie.
EPISTOLA 171
Catre prietenul Grigorie
Scrisa in anul 374
Ti-am scris, nu de mult, despre Glicherie si despre fecioare. Inca
nu s-au intors, ci lipsesc si-n clipa de fata, nu stiu de ce $i cum. De-
sigur ca nu te voi invinui ca si cum tu ai fi eel care faci acest lucru
§pre defaimarea mea, fie pentru ca ai ceva impotriva mea, fie pentru
c<i le esti drag altora.
1. Ierodiaconul Glicherie facuse part^ ( din Biserica localitatii Vinesa, de care
no vorbe?te epistola 169. In loc sa se distinga prin slujire serioasa, intrucit era si
cfllugcir, s-a fmprietenit cu o ceata de fete tinere cu care executau cintece, dansuii,
■<'X<'iirsii. Sf. Vasile il ceiirta cerindu-i indreptare.
BCRiaoni :nj:)
Scl so intoarca, asadar, ffira s8 se teamfi dcloc ! Stai tu chi<zas pon-
tru el. Pentru cS no doaro cind m3dularole sint dozbinate de trup,
oricit de maiestrit s-ar fi facut aceastS separare. Daca lucrurile sint
judecate de pe alta latura, sa cadS vina pe altii, dar eu ma spal pe
miini.
EPISTOLA 172
Catre episcopul Sofronie 1
Scrisa in anul 374
Cit de iriult m-a bucurat scrisoarea Ta nici nu-i nevoie sa-Ji
scriu. Iti po|i inchipui usor acest lucru dupa faptele pe care le descrii
si care sint atit de bune. Caci eel dintii rod al Duhului este dragostea
pe care ne-ai dovedit-o prin scrisoarea aceasta. $i ce ar putea fi mai
pretios pentru noi in starea actuala a lucrurilor cind, din pricina in-
multirii nedreptatilor, dragostea multora 2 s-a racit ? Nimic nu-i atit de
rar azi ca intelegerea crestineasca dintre frati, ca un cuvint pasnic ori
ca o comuniune spirituala, pe care totusi iata ca am aflat-o la desa-
virsirea Ta, fapt pentru care sintem datori sa aducem o indoita mul-
tumire lui Dumnezeu, Caruia I-am cerut sa ne ajute sa luam parte
§i la bucuria desavirsita care salasluieste in Tine. Caci daca epistolele
sint in stare de asa ceva, cit de mare trebuie sa fie bucuria conver-
satiei directe ? §i daca atit de departe fiind, tu totusi atragi §i atent,ia
altora, atunci de cite n-ai fi tu vrednic cind te vei arata de aproape ?
$tii bine ca daca n-as fi fost oprit de q multime nesfirsita de treburi
si de nevoi inevitabile, care m-au tfntuit pe loc, m-as fi grabit sa por-
nesc eu sa te caut, desavirsitule ! Desigur marea piedica in calea mis-
carii e vechea mea boala, cu toate ca parca n-as fi {inut seama
nici de ea cind ma gindeam la folosul sufletesc ce ma astepta. Caci ca
sa fii vrednic sa intilnesti un barbat care are aceleasi ginduri ca si tine .
si care cinsteste credinta Parintilor, dupa cum o numeste graiul frafilor
§i slujitorilor vostri, insemneaza sa te reintorci la vechea fericire a Bi-
sericilor, intr-o vreme cind putini erau cei care se imbolnavisera de
patima discutiilor si a cautarilor si cind toti erau in pace, fiind impli-
nitori hotariti ai poruncilor, asa incit prin sincera si nemestesugita lor
marturisire ei slujeau pe Domnul pazind credinta neclatinata si simpla,
credinta in Tatal, Fiul si Duhul Sfint.'
1. Nu ^tim unde era scaunul episcopal al acestui Sofronie; se pare, probabil,
undeva mai departe de Capadochia. Totu?i pare un apropiat al Sf. Vasile, caci ii face
confidente despre racirea sufleteasca dintre slujitorii Bisericii.
2. Matei 24, 12.
364 SrlNTUL VASIt.K CEL MARE
EPISTOLA 173
Catre Teodora «Canonica» i
Scrisa prin anul 374
Pe mine ma porneste incet la scris faptul ca nu-s convins ca epis-
tolele mele sint inminate de fiecare data iubirii Tale, ci ca, din cauza
lipsei de cinste a celor care le preiau, exista multe alte persoane care
le citesc inainte, mai ales astazi cind stSrile de lucruri sint atit de tul-
burate in intreaga lume. Din pricina aceasta ma astept la fel si fel de
invinuiri si plingeri necrutatoare impotriva scrisorilor mele atunci cind
ajung sa ma conving ca totusi unele din epistole sint predate 2 . In reali-
tate, ori scriu ori tac, eu n-am decit o singura sarcina : sa pastrez in
inima amintirea Ta. Sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti urmezi drumul vietuirii
Tale duhovnicesti asa cum \i 1-ai ales. De fapt, lupta pe care trebuie s-o
duci nu-i deloc neinsemnata daca-ti dai bine seama de fagaduinta fa-
cuta si de ceea ce decurge din ea. Oricine poate alege o cale de vietuire
potrivit Evangheliei, dar ca sa urmaresti implinirea legii pina in cele
mai mici amanunte si sa nu treci peste nimic din ce-i scris acolo, iata
ceva ce n-a fost implinit decit de un numar foarte mic din cei de care
am luat cunostinta. Pentru asa ceva iti trebuie o limba formats si un
ochi indrumat dupa dorinta Evangheliei, sa muncesti cu miinile tale
spre a fi bine placut lui Dumnezeu, sa-ti misti picioarele si sa te slu-
jesti de fiecare dintre mSdulare asa cum a rinduit de la inceput Grea-
torul ; mai trebuie modestie in imbrScaminte, grija in felul cum vor-
besti cu oamenii, simplitate in Jirana, lipsa a tot ce-i de prisos in avere.
Cind stai sa le insiri, toate acestea par lucruri marunte ; in schimb
pentru realizarea lor m-am convins si eu ca intr-adevar ti se cere sa
duci o lupta deosebita. $i mai trebuie sa adaugi desavirsirea in sme-
renie, care ne apara de aducerile aminte de mindria stramosilor, care
ne opreste (daca natura ne-a dat ceva deosebit, fie pentru trup, fie
pentru suflet), sa ne laudam si sa ne folosim de un pretext in felul
cum ne judeca cei din afara minastirii, spre a nu ne infumura si a ne
umfla de laude desarte.
Toate acestea stau in strinsa legatura cu viaja evanghelica.
Tot asa stam si cu statornicia in cumpatare, cu sirguinta la rugS-
eiune, cu dragostea sincera fata de frati, cu deschiderea sufleteasca fata
1. Teodora era una din colab'oratoarele Bisericii mai ales pe tarini pedagogic
Oanonicele nu erau calugarite, locuiau in grup, erau controlate de slujitorii Bise-
ricii. Sf. Vasile le da sfaturi cum sa activeze.
2. Iara$i problema serviciului postal de care se plinge Sf. Vasile in multe din
cptstolcle sale. Serviciul era aproape inexistent. Se foloseau mai mult curierii ocazionali.
SCRISORI 3Q<|
de cei oropsiti, cu smerenia cugetului, cu frlngerea inimii, cu curatia
credintei si cu pSstrarca voiosiei pinS si In clipele de suferinfa. $i, pe
deasupra, rude-data" sS nu ne parSseasca gindul la infricosata si neoco-
lLta judecata, spre care ne grabim cu totii, cu toate ca foarte putini
isi aduc aminte de ea si prea putin le pasa de felul in care si pe ce
poarta vor iesi !
EPISTOLA 174 #
' Catre o vaduva
Scrisa cam prin 374
Cu toate ca marea mea placere era sa Va scYiu mereu, prea sti-
mata Doamna, totusi de fiecare data m-am oprit pentru ca nu voiam sa
provoc discutii din pricina oamenilor porniti cu dusmanie fata de mine
$i care imping ura, dupS cum se spune, pina acolo fncit se dedau la
anchete indiscrete, chiar numai dacS cineva primeste vreo scrisoare
de la mine x . Intrucit ai procedat bine scriind D-ta cea dintii si
intrucit mi-ai scris tocmai ce trebuia, instiintindu-ma despre anumite
probleme sufletesti,- am ajuns la rindul meu sa-Ji raspund, implinind
astfel doua lucruri deodata : pe de-o parte, ca sa-md platesc datoria,
iar pe de alta, ca sa raspund la ceea ce mi-ai scris Domnia Ta.
Fericit e sufletul care zi si noapte n-are in gindurile sale alta grija
decit de a sti cum, atunci in marea zi, cind toate fapturile vor sta in
fata Judecatorului ca sa dea socoteala de faptele lor, va putea sa ras-
punda fara frica de viata lui. $i intr-adevar, eel care-si pune inaintea
ochilor acea zi si acel ceas si care cugeta mereu la apararea pe care o
va face inaintea nemitarnicului Judet, acela ori nu va mai gresi deloc,
ori va savirsi doar pacate usoare, pentru ca daca i se intimpla sa gre-
iseasca, acest lucru se intimpla fara ca sa existe la mijloc frica de Dum-
nezeu. La cei in care e treaza asteptarea amenintarilor judeca^ii teama
care salasluieste in ei nu le va da prilej sa cada in fapte sau "ginduri
nedorite.
Prin urmare adu-ti mereu aminte de Dumnezeu, sa ai in inima teama
de El si cuprinde pe toti in comuniunea rugaciunilor. Intr-adevar de
mare ajutor sint cei care pot imblinzi pe Dumnezeu prin rugaciunile
1. Intr-adevar, pomirea spre calomniere este unul din pacalele cele mai ade-
seori pomenite de Sf. Vasile, iar leacul impotriva ei — frica de judecata lui Dum-
nezeu — e tot atit de des subliniat.
3fln BKtNTUI. VAHII.K C»M« MAKK
lor ! Fa $i Duraneata lucrul acesta fara Incetare. CSci si in vromoa clt
traim in trup rugSciunea ne este de mare folos, iar cind plecam de aici
ea ne serveste drept provizie pentru veacul ce va venL Dar daca aceastS.
grijS e un lucru bun, in schimb descurajarea, lasarea in voia sortii si
piorderea nadejdii de mintuire sint cele care strica eel mai mult su-
flotului. Sa ai, asadar, nSdejde in bunatatea lui Dumnezeu si a$teapta
ajutorul Lui, cunoscind ca daca ne vom intoarce bine si sincer spre EI
nu numai ca nu ne va,respinge de tot, ci poate tocmai cind vom pro-
nunfa cuvintele rugaciunii ne va spune : «Iat.a-Ma».
EPISTOLA 175
Catre comitele Magninianos
Scrisa cam prin anul 374
Mi-ai scris nu de mult, Excelenfa, poruncindu-mi deschis, intre al-
tele, sa scriu si despre credinta. Admir rivna pe care o arafi in aceasta
privinta si rog pe Dumnezeu sa ramii nedezminfit legat de bine, iar prin
deprinderea in stiinta si in fapte bune sa ajungi la desavirsire. Intrucit,
Insa, nu vreau sa las scrierea despre credinta si nici sa alcatuiesc alte
m&rturisiri de credinta, nu vreau sa-ti trimit ceea ce-mi ceri. De altfel
cred ca Va vor fi impuiat urechile cu anumite instructiuni cei din jurul
Dumneavoastra, oa unii care nu fac nimic altceva decit sa ma calom-
nieze, ca si cum s-ar recomanda ca n-au alta calitate decit sa ma in-
vinuiasca pe nedrept de nelegiuirile cele mai rusinoase.
Pe acestia trecutul ii vadeste limpede cine sint, iar o experienta
mai dezvoitata ii va trada $i mai mult. Eu rog, insa, pe cei ce cred in
Hristos sa nu puna intrebari prea curioase dincolo de vechea credinta 1 ,
ci sa declare doar ca ne botezam in credinta in care credem si ne in-
chin3m a$a cum am fost botezati. Sa ne ajunga dar ca primim aceleasi
notiuni-, pe care le-am primit din Sfinta Scriptura si sa ne ferim de orice
innoiri in acest sector. Dar nu in inventarea notiunilor se cuprinde min-
tuirea noastrS, ci in marturisirea curata despre Dumnezeu, in Care
credem.
1. Din contimitul acestei epistole se deduce faptul ca pina si mirenii se prtsio-
nau de problemele dogmatice, lucru stiut, altfel, de toti. Frumos e faptul ca Sf. Vasile
a stiut sa-i atraga si sa-i lamureasca. E usor de inteles ca intre problemele la euro
se face aluzie, la loc de frunte e mai ales deofiintimea Fiului si a Duhului Sfint cu
Tutal.
HCR1HOHI • 3H7
EPISTOLA 176
Catre Amfflohiu, eplscop de Iconium
ScrlsS prln august 374
De-ar da Dumnezeu eel Sfint ca atunci cind epistola mea va ajunge
in miinile Tale sa Te gaseasca in deplina tarie trupeasca, ferit de orice
greutafi si savirsind toate dupa cum fi-e dorinta, dar nu sa ramina ne-
implinita nici fagaduinta facuta mie de a fi de fata, in orasul nostru,
pentru ca sa sporim si mai mult maretia praznicului de hram, care se
tine in fiecare an in Biserica noastra in cinstea martirilor K Sa fii sigur,
prea cinstitul si prea iubitul meu, ca, chiar daca poporul nostru primeste
atunci mul|i vizitatori, prezenta nici unuia n-o doreste atit de viu cit
doreste prezenta Ta ; atit e de puternic stimulentul de dragoste pe care
1-ai lasat in scurta petrecere in care ai mai fost la noi. De aceea, pentru
ca sa aducem cit mai multa slava lui Dumnezeu, iar popoarele sa se
bucure si martirii sa-si primeasca si pe aceasta cale cinstea cuvenita,
iar eu batrinul 2 sa ma bucur tot asa de mult de cinstea pe care se cade
s-o aratam unuia din fiii cei mai vrednici ai tirmturilor noastre, fa-ne
neaparat bucuria de a te vedea aici si inca cu o zi inainte de tinerea
sinodului, ca sa mai stam de vorba pe indelete si sa ne mai mingiiem
unul pe altul prin impartasirea bucuriilor noastre duhovnicesti. Te rog-
sa sosesti mai devreme cu trei zile, ca prin prezenta Ta sa faci mai stra-
lucita si aniversarea anuala a azilului pentru saraci 3 ; Ma rog cu bucurie-
Domnului ca sa te pazeasca sanatos si voios atit pentru mine, cit si
pentru Biserica lui Dumnezeu.
EPISTOLA 177
Catre magistrul Sofronios 1
Scris3 !n anul 374
Nu-i usor sa insir pe toti cei care, prin mijlocirea mea, au primit
ajutoare de la Excelenta Ta, caci sint foarte numerosi cei care recu-
1. E vorba de pomenirea Sfintului mucenic Eupsihie (7 sept.), mort sub Iulian.
Apostatul. Cu ocazia hramului se discutau si probleme bisericesti. Despre Eupsihie
ne mai vorbesc si alte epistole, de exemplu nr. 100.
2. Cind scria aceasta epistola Sfintul Vasile n-avea inca 45 de ani, de aceca
cuvintu] «imbatrinit» s-ar potrivi poate mai mult din pricina bolii lui care-i va fi
stors vlaga.
3. Inainte de hram se comemora si «Vasiliada».
1. Ca de atitea ori altadata, Si. Vasile cere si acum protectia acestui prefect al;
Capitalei, de data aceasta spre a face dreptate preotului Eusebiu, cazut prada ca-
lomniei.
;ic»
SrlNTUL VASlt.ro CKI. MA.JW
nose binefacerile primite din mlna Ta cea puternica\ pe care Domnul
ne-a dat-o ca aliata in aceste imprejurSri critice. Dar eel mai drept
■dintre toti si pe care ti-1 prezentam acum prin scrisoarea noastra, prea
veneratul nostru frate Eusebiu, a cSzut prada unei absurde calomnii, pe
care numai dreptatea Ta poate s-o imprastie.
De aceea Te rog sS fii asa de bun fa|a de acest om si sa-1 ocrotesti
ca si 'cum ai ocroti adevarul, facindu-i dreptate si asigurindu-i conditii
•omenesti, intrucit dispune si de un aparator important : ca are drepta-
tea de partea lui, pe care o va dovedi limpede si fara a putea fi con-
trazis, afarS poate dacS timpul actual nu-i va sta impotriva.
EPISTOLA 178
Catre Aburgios *•
Scrisa In anul 374
$tiu c5 am prezentat de multe ori pe numerosi oameni vredniciet
Tale si ca am facut servicii importante celor asupriti in imprejurari din
cele mai grele, dar dupa cite stiu nu ti-am trimis pina acum un om
care sa-mi fie mai drag sau care sa lupte pentru cele mai inalte scopuri
decit pe prea doritul nostru fiu Eusebiu, care-U inmineaza f aceasta scri-
■soare de la mine.
In ce incurcatura a ajuns va istorisi el insusi, daca i se va da pri-
lejul. Dar ceea ce se potriveste sa spun eu e urmatorul lucru : sa nu
fie nedreptatit acest om, si pentru ca s-au ivit multi oameni care an
fost surprinsi cu fapte din cele mai greu de explicat, sa nu fie si el
Insusi atins de vreo banuiala care ii apasa pe cei mai multi, ci sa pri-
meascS o judecata dreapta si sa se cerceteze toata viata lui. Atunci
toatS calomnia se va da in vileag si omul nostru, avind eel mai bun
dintre ocrotitori, va fi vestitorul principal al binefacerilor pe care le va
primi de la blindetea Ta.
1. Impresionanta e solicitudinea marelui ierarh pentru cei necajiti. Aburgios paic
n fi fost din familie de gotf, dar foarte binevoitor (la interventii). Pare a fi ruii* cu
sftntul. Cazul lui Eusebiu pare a fi acelasi ca si in epistola 177.
acKMOM 369
EPISTOLA 179
CStre Arlnteos l
Scrisa in anul 374
Ca iubesti libertatea si omenia ne-o dovedesc indeajuns nobletea
firii si faptul ca ai un suflet deschis spre toti. De aceea imi iau indraz-
neala sa mijlocesc pentru un barbat vestit in ce priveste lungul sir al
stramosilor, vrednic de o mai mare cinste si respect pentru blindetea
caracterului pe care-1 are sadit in el, asa incit Te rugam sa-1 sprijini la
procesul pe care-1 are, care din punct de vedere al adevarului nu pre-
zintS greutati, in schimb din pricina unei grave calomnii e destul de
primejdios. Ar ajuta mult la salvarea omului faptul ca ai spune un cu-
vint bun pentru el, dovedindu-ne si de data aceasta noua, prietenilor
tai, stima si bunavointa cu care ne-ai obisnuit.
EPISTOLA 180
Magistrului Sofronie, pentru Eumathios 2
ScrisS In anul 374
M-a durut sufletul cind am aflat despre acest barbat vrednic de
stima, care se afla intr-o situatie nenorocita. Intr-adevar, om fiind si
eu, cum sa nu iau parte la durerea unui om liber, coplesit de greutati
nemeritate ? $i tot intrebindu-ma cum i-as putea veni in ajutor, am in-
teles ca singurul mijloc de a-1 scapa de grijile care-1 apasa ar fi sa-1
prezint Excelentei Tale. De acum incolo e grija Domniei Tale de a alerga
pentru el cu rivna (sintem martori si noi) pe care ai aratat-o in folosul
multora.
Cunosti problema lui din memoriul pe care 1-a inaintat imparatilor.
Te rugam sa-1 iei sub ocrotire si s8-l mingii pe om cu tot ce poti. In felul
acesta ajuti pe un crestin, pe un barbat ales si pe un om care si-a cis-
tigat respect printr-o cultura deosebita. Daca voi mai -spune si aceea
ca prin facerea de bine aratata acestui om imi faci si mie o bucurie,
desi aici interesul meu este de putma importanta si atunci Excelen^a
Ta, ca unul care accepta s§ dea insemnState si dorintelor noastre, nu
va fi facut desigur putin lucru.
1. Ca $i Traian, Arinteos era ofiter superior care n-a aprobat politica de asuprire
a ortodoc$ilor dusa de Valens. Moare in anul 378. Si. Vasile ii exprima compasiunea
pentru moartea sotiei lui (ep. 269). Persoana pentru care i se cere interventia pare
a fi Eumathios (ep. 180).
2. A se vedea epistola anterioara. Eumathios pare a fi fost profesor de retorica,
ajuns acum la necaz.
24 - Sfintul Vasile eel Mare •
grlNTUL, VAHII.B CKL MABB
370 — —
EPISTOLA 181
Catre Otreios, Eplscopul Melitinei *•
Scrisa In anul 374
Stiu ca despartirea de *ioi a prea iubitului episcop Eusebiu te-a im-
presionat mult, atit pe Fratia Ta cit si pe mine. tntrucit amindoi avem
nevoie de mingiiere, sa ne incurajam, asadar, unul pe altul. Tu sa-mi
scrii ce mai este nou prin Samosata, iar eu sa-ti aduc la cunostinta
cite voi auzi intimplator de prin Tracia. Pentru ca in intristarea pre-
zenta mare usurare e sa afli ca poporul s-a razvratit la exilarea lui 2 ,
iar pentru bunatatea Ta sa fii informat in ce stare se afla parintele
nostru al amindurora 3 .
Stirile de care am amintit nu le vom putea cuprinde acum in epis-
tola ; le va da eel care le cunoaste si care ne va putea informa mai
amanuntit despre starea in care 1-a lasat si cum suporta toate. Sa te
rogi, asadar, si pentru el si pentru mine, pentru ca Dumnezeu sa dea
cit mai curind scapare din astfel de nenorociri.
EPISTOLA 182
Catre preotul Paulin
Scrisa in anul 374
Pe cit de mult ne intristam cind ne aducem aminte de pustiirea Bi-
sericilor 1 , pe atit de mult te fericim ca te-ai angajat indata intr-o lupta
atit de lunga, pe care sa-ti ajute Dumnezeu s-o duci cu rabdare, ca sa
primesti biina rasplata a unei credincioase slujiri si a unei viteze lupte
duse pentru numele lui Hristos.
1 Otreios episcop de Melitina (Armenia Mica), era o vrednica figura ortodoxa
a vremii. El a jucat rol major la Sinodul II ecumenic, dupa cum Informeaza Sf. Gn-
qorie de Nyssa, Epistolele 10 si 18 (ed. Pasquali, Leiden, 1959, p. 39—40; 08— 60).
Faptul ca Otreios a ramas impresionat de plecarea in exil a lui Eusebiu e o oo-
vada ca se cunosteau mai de demult. A se vedea si epistolele 166, 167 si 163.
2. Pretioasa marturie de rezistenta ortodoxa fata de presiunea arienilor care
vor fi ocupat si aici scaunul cu un candidat al lor.
3. Inca o dovada ca Sf. Vasile socotea pe Sf. Eusebiu ca duhovnic al sau.
1 Aluzie la Eusebiu, episcopul Samosatei, trimis In surghiun in Tracia. Preotul
I'aulin'pare a fi unul din cei care s-au angajat sa insoteasca in exil pe episcopul
lor, de accea Sf. Vasile il felicita si-1 incurajeaza.
■cnnom 371
EPISTOLA 183
Catre cetatenii din Samosata l
Scrlsa tn anul 374
Cind vad ca cercetarile si prigoanele s-au intins deja in toata lu-
mea si cS cele mai mari orase din Siria tree prin grele incercari si in
schimb nu-i nicaieri un senat care sa se arate atit de incercat si de
distins spre fapte bune, asa ca ai vostru, care -prin rivna lui s-a in-
vrednicit de o faima atit de mare, mai ca-mi vine sa ma bucur de cele
intimplate. Pentru ca daca nu s-ar fi intimplat acest fapt dureros n-ar
fi aparut faima voastra. De aceea se pare ca pentru cei ce cauta vir-
tutea, ceea ce-i cuptorul de aur, aceea e si prigoana pentru nadejdea in
Dumnezeu.
Deci inainte, minunatilor, aveti grija ca la oboselile de pina acum
sa mai adaugati altele tot atit de mari si sa aratati ca puneti pe o te-
melie mai intarita o cladire si mai marea^a si sa va stringeti iar in jurul
pastorului vostru cind va da Dumnezeu sa se reintoarca la scaunul sau,
fiecare din voi povestindu-ne cite-o fapta deosebita, pe care a savir-
sit-o pentru Biserica lui Dumnezeu, avind de primit fiecare din voi dupa
faptele sale, in ziua mare a Domnului, rasplata de la atotmilostivul Dum-
nezeu.
Daca va mai aduceti aminte de mine si vreti sa-mi scrieti de cite
ori e cu putintA pe de-o parte vetj face o fapta dreapta, pentru ca ma.
rasplatiti cu ceva de-al vostru, iar pe de alta parte, imi veti face o mare
bucurie, pentru ca prin epistole imi veti trimite si semne despre prea-
dulcele vostru glas.
EPISTOLA 184
Catre Eustafiu, episcop de Himeria 2
ScrisS in anul 374
Stiu ca-i lucru trist si apasator sa ramina cineva orfan, pentru ca
in primul rind n-are cine sa-ti mai poarte de grija. De aici am inteles
ca daca Prea Sfintia Ta nu scrii, insemneaza ca te-ai suparat din cauza
evenimentelor, totodata fiind ocupat cu probleme mult mai grele : sa
1.^ Robust cuvint de incurajare adresat ,credincio5ilor care- ? i deplinq parincele
tnmis in exil. Mingiindu-i, Sflntul Vasile le aminte?te ca in curind i'si vor primi din
nou panntele. H
2. O frumoasa scrisoare de imbartatare frateasca trimisa unui coleg de apos-
tolat, pe care Sf. Vasile il roaga sa-i scrie mai des, caci orice deschidere sufleteasca
u.jiircaza sufermtele.
SFlNTUL VASILE 0«li MARB
372
alorgi mai mult pentru Turma lui Hristos din pricina vrSjmasilor caro
se ridica din toate p&rtile hnpotriva ei. Dar intrucit conversatia cu cei
de o credinta cu noi constituie totdeauna o mingiiere in vreme de necaz,
gindeste-te si scrie-mi de fiecare data cind e cu putinta, ca in fel.il
acesta sa te calmezi pe Tine insuti, ca si cum ai sta de verba cu mine,
iar in acelasi timp sa ma mingii si pe mine cu propriile tale cuvmte.
Acelasi lucru ma voi stradui si eu sa-1 fac de fiecare data cind ocupa-
tiile imi ingSduie. Roaga-te si tu insuti si indeamna si pe frati sa-si
dea siUnta sS imblinzeasca pe Domnul, ca sa ne arate cindva o mm-
tuire din intristarea care ne invaluie.
EPISTOLA 185.
Catre Teodot, episcop de Bereea x
ScrisS in annl 374 (?)
Stiu ca chiar daca nu-mi scrii, in inima Ta totusi nu s-a sters amin-
tlrea mea. $i deduc acest lucru nu din faptul ca as fi intr-adevar vredmc
de a mS tine minte, ci din aceea ca sufletul Tau da dovada de dragoste
prisositoare. In orice caz,, te rog sa te folosesti, pe cit e cu putinta, de
prilejurile care ti se ofera, ca sa-mi mai trimiU cite-o epistola, pentru
ca si eu sa ma mai incurajez din tot ce aud despre tine si sa am si eu
prilej sS-ti fac emioscute gindurile mele. Pentru ca acesta-i rostul con-
'vorbirilor dintre oamenii care stau la o atit de mare distanta, ca macar
prin scrisori sa stea in legatura. Sa nu ne instrainam unul de altul atit
cit ne ingaduie imprejurarile. _
Sa ne hSrazeasca Domnul si ocazia de a ne intilni fata catre fata,
pentru ca in felul acesta sa creasca si dragostea dintre noi, iar multu-
mirea ce o datoram Stapinului nostru sa sporeasca si mai tare.
EPISTOLA 186
Catre guvernatorul Antipatros
' ScrisS in anul 374
Cit de frumoasa e filosofia ! Intre altele ea lasa pe cei care-o cultiva
sa se vindece cu putina cheltuiala, asa incit unul si acelasi lucru slu-
jeste si ca hfanS, si ajuta si sanMtatii. Caci dupS ce Ti-ai pierdut pofta
de mincare, dupa cum am auzit de la cineva, U-o poti recistiga prin
1. Atit' el cit si credincio?ii lui r5min fideli liniei ortodoxe. Teodot semneaza §i
epistola 92 adresata «ltalienilor ?i Galilor».
acmaoiu 373
varza acra\ Inainte cu greu o'suportam, atit din pricina proverbului, clt
$i pentru c3-mi aducea aminte de surata mea, sSrflcia 1 acum Jns8 imi
pare c3 se sohimba atit parerile, cit si risul proverbului, vazind cfi
aceastS leguma e o buna hranitoare pentru tineret, dar care in acelasi
timp i-a redat ?i capeteniei noastre puterea de altadata. De acum ina-
inte voi ^ocoti ca nimic nu poate sta alaturi de ea, nu numai lotusul
lui Homer 1 , dar nici vestita ambrozie oricit de minuniata ar putea fi
ea, inert sa poata satura ca ea atit de bine pe Olimpieni.
EPISTOLA 187
Antipatros catre Vasile 2
ScrisS in anul 374
«Daca imbuci de doua ori din varza mori» — • a$a spunea o zicala.
Dar eu, care m-am servit din ea de mai multe ori, cerindu-mi astfol
moartea de mai multe ori, totu$i nu voi muri decit o singura data. Dar
tot la fel se intimpla si dacS n-as fi gustat din ea decit o singura data. Or,
daca asa stau lucrurile, sa nu te temi daca vei minca din aceste bucate
gustoase, atit de nedrept hulite de zicala aceea.
EPISTOLA 188
Catre Amfilohiu, despre canoane
ScrisS In anul 374
I „
Scriptura ne spune ca «cel ce nu stie, de va intreba de intelepciune,
Intelepciune i se va socoti» 3 . Dar mi se pare ca intrebarea unui intelept
e in stare sa faca injelept chiar si pe un nebun. Acest lucru mi se in-
timpla si mie ori de cite ori primesc scrisori de la un om harnic ca
Tine. Intr-adevar mS fac mai stiutor si mai Injelept decit as fi eu insumi
prin simplul fapt ca mai pun intrebari, pentru ca invat multe lucruri pe
care nu le stiam, iar grija de a fi cit mai exact ma face sa-mi devin
dascal mie insumi. Desigur ca si in cazul de fata, Intrucit pina acum
1. Homer, Odiseea, 4, 603.
2. Nostima intimplare a fost cea prin care, ca un filosof ?i doctor, Si. Vasile vin-
deca cu varza acra lipsa poftei de mincare a guvernatorului Capadochiei Antipatros,
care 1-a surprins tocmai la masa, unde ierarhul 1-a Imbiat sa guste. Urmarea : dupa
citva timp, guvernatorul cere din nou sa i se serveasca din aceasta hrana atit de hu-
lita, dar care intrece mincarea zeilor. De subliniat umorul Sfintului.
3. Pilde 17, 28 (ed. 1914).
374 8FINTUL V AHILE CET, MAHK
•
niciodata nu dadusem atentie la obiectul htrebanlor Tale, am fost ne-
voit sS le examinez mai cu grijS si s5-mi aduc aminte ceea ce auzisem
de la cei mai in virstS si sS aflu astfel, prin propria mea nesocotinta, in
ce m&sura se apropie ele de cele ce mi s-au spus.
II
In privinta «catardlor» 2 (sau a celor curati, n. tr.), despre care s-a
vorbit mai inainte si de care i{i aduci bine aminte, se cuvine a se pro-
ceda potrivit obiceiului din fiecare loc, deoarece cei care au luat atunci
o hotSrire nu s-au putut pune toti de acord cind a fost vorba de Botez.
Botezul pepuzienilor 3 mi se pare ca n-are nici o valabilitate si m-am mi-
rat cum de 1-a trecut cu vederea Dionisie 4 (eel Mare, n. tr.) care era un
mare cunoscator al canoanelor. Intr-adevar, Botezul, pe care cei vechi
hotarisera sa-1 primim, e eel care nu se abate deloc- de la credinta,
fapt pentru care pe unele le-au numit eresuri, pe altele schisme, iar pe
altele adunari ilegale. Intre «erezii» au numit gruparile celor care s-au
lep3dat si s-au instrainat cu totul de credinta ,- «schisme» erau formatiile
celor care s-au indepartat pentru anumite motive de ordin administrativ,
bisericesc sau din pricina unor probleme care s-ar fi putut rezolva daca
ar fi existat o intelegere reciproca, iar «adunari ilegale» sint partidele
formate de preoti sau de episcopi nesupusi, precum si de mireni nedisci-
plinati. De pilda, daca un cleric oarecare a fost judecat pentru o abatere
si Inlaturat din slujba pentru ca nu se mai supunea canoanelor, ci cerea
pentru el intiietatea si functia respectiva, iar impreuna cu el au plecat
si altii, parasind Biserica cea universala : aici avem o adunare ilegala.
Schisma, in schimb, este o neintelegere cu cei din Biserica pe tema po-
caintei. Intre eretici amintim pe manihei, pe v'alentinieni, pe marcioniti,
precum si pepuzienii insisi : la acestia neintelegerea se leaga direct do
credinta in Dumnezeu.
Parintii cei vechi au hotarit sa respinga cu totul Botezul ereticilor,
In schimb sa-1 recunoasca pe al schismaticilor, acestia fiind oameni care
se mai afla inca in Biserica, pe cind cei din adunarile ilegale, daca se
indrepteaza printr-o pocain|a apreciabila si printr-o intoarcere reald,
trebuie primiti iarasi in Biserica, asa cum se intimpla adeseori sa fie
2. De la cuvintul gretesc xaftapftc = eel curat. Sub aceasta porecla au aparut In
mai multe rinduri in Biserica grupari de crestini mai rigori§ti si mai scrupulosi, care
au creat dezbinari sau schisme de multe ori pentru motive personale. Asa erau in sec.
Ill novatienii (dupa numele preotului Novatfan, din Roma) care nu socotea «curati»
pe cei care in timpul persecutiilor facusera unele cbncesii prigonitorilor pagini si
care doreau sa fie reprimiti in Biserica. Tot la fel gindeau si montanistii.
3. Pepuza era oraselul de nastere (in Frigia) a lui Montan, care a creat si el o
sccta foarte raspindita dupa anii 200.
4. Dionisie col Mare, episcop al Alexandriei in sec. Ill (248 — 264).
SCRIBORI
:r;,'.
primiti in treapta lor ierarhicd si clericii care au plecat impreuna cu
alti nesupusi, daca au facut pocSinta.
Pepuzienii sint evident eretici, pentru ca au hulit impotriva Duhului
Sfint, atribuind in chip nelegiuit si nerusinat lui Montan si Priscilei nu-
mirea de Paraclet 5 . Ei sint asadar vrednici de osinda pentru ca hulesc
pe Duhul Sfint, comparindu-L cu oamenii, astfel fiind vrednici, de osinda
vesnica, pentru ca «hula impotriva Duhului Sfint nu se iarta» 6 . Ce rost ar
avea sa admitem valid Botezul celor care boteaza in numele Tatalui,
al Fiului, precum si al lui Montan si al Priscilei ? Pur si simplu n-au fost
botezati cei care au fost botezati in astfel de nume, despre care Traditia
nu ne-a invatat. De aceea chiar daca acest lucru a scapat din vedere
marelui Dionisie, noi trebuie sa ne silim sa nu le urmam greseala, caci
absurditatea unei astfel de practici este vadita de la sine, insa si lamu-
rita pentru toti cei care stiu sa judece cit de putin.
«Catarii» fac parte si ei dintre cei dezbinati, dar cei din vechime in
frunte cu Ciprian 7 si Firmilian al nostru 8 au hotarit sa-i puna pe toti
in aceeasi categorie : catari, encratiti, hidroparastati, pentru ca dezbina-
rea tuturor acestora s-a inceput printr-o schism^, iar cei care s-au
despartit de Biserica n-au mai avut harul Duhului "Sfint peste ei, pentru
ca prin intreruperea succesiunii a incetat continuitatea comuniunii. De
fapt, cei dintii care s-au departat primisera de la Paring hirotonia s^,
datoritS punerii miinilor acestor Paring, ei aveau darul duhovnicesc, dar
cei care s-au rupt, devenind laici, n-au mai avut putere nici sa boteze,
nici sa hirotoneasca si nici sa dea altora harul Duhului Sfint, de la care
s-au exclus ei insisi ; de aceea Parintii au hotarit ca aceia care sint bote-
zati de ei, pentru c3 erau botezati de niste laici, venind la Biserica, sa fie
curatati din nou cu adevaratul Botez al Bisericii. Intrucit citiva din cei din
Asia, ca sa se conformeze hotaririlor luate de cei mai multi au fost cu to-
tul de parere sa fie recunoscut Botezul acestora, zicem si noi sa fie
primit 9 .
5. Acest neofit exaltat si-a ales ca «proorocite» doua aventuriere (Maximila ?i
Priscila), cu ajutorul carora i?i raspindeste ratacirile lui. Despre montanism a se
vedea Istoria bisericeasca, ed. II, vol. I, p. 139 — 140.
6. Lipsa nota si din text. »
7. Episcop al Cartaginei (t 258).
8. Episcop de Cezareea Capadochiei (sec. III).
9. Se vede ca Si. Vasile ramine la rezolvarea mai indulgenta a situa|iei : reco-
manda in general reprimirea schismaticilor (desigur aplicindu-le obligatii de peniten{a),
dar respinge botezul ereticilor.
Nu trebuie uitat ca cele trei mari «epistole» canonice (188, 199 si 217) au fost re-
ceptate de legislat'ia Bisericii Ortodoxe fiind normative in viata crestina. Ralli-Potli,
Sintugma sljntelor ?i dumnezeie$tilor canoane, vol. I, Atena, 1854, pag. 88—294. In ro-
maneste notam ca pe cea mai apropiata cronologic, 'N. Milas, Canoanele Bisericii Or-
todoxe, vol. II, partea II : Canoanele siintilor parinfi, trad. N. Popovici — U Kovincici
Arad, 1936, p. 39—149.
370 SJiNTUL VASU.K CEL MARE
Trebuie insa sfi fim atenti In special la fapta uritfi a «encratitilor»
(sau rigoristilor, n.tr.), pentru cS spre a face cu neputinta' primirea lor
in BisericS ei au incercat sa previna primirea prin introducerea unui
botez de tip special, stricind astfel insasi tradijia lui proprie. Deci socot
cS, intrucit nu s-a primit despre ei nici o lamurire, ar trebui sa respin-
g v em botezul lor, si chiar daca va fi primit cineva de la ei Botezul, cind
vin la Biserica totusi sa-<i rebotezam. Dar daca aceasta ar fi o piedica
pentru bunul mers al Bisericii Capadochiei, ar trebui sa ne intoarcem
larSsi la traditie si sa urmam pe Parintii care au orinduit cele de cuviinja
pentru noi. Caci ma tern ca nu cumva vrind sa le facem concesiuni la
primirea Botezului, sa fie cumva o piedica pentru cei care se mintuiesc,
din pricina asprimii propunerii noastre. Iar daca encratitii 10 pastreaza
inca Botezul nostru, aceasta sa nu ne inspaiminte, caci nu sintem obligati
sa le dam har, ci ne silim sa urmam exact prevederea canoanelor. In
orice caz, sa se hotarasca ca acelora care vin de la botezul lor sa li
se impartaseasca ungere in fata credinciosilor si asa sa se apropie de
taine. Pe de alta parte, eu stiu ca pe fra^ii Izois si Satorninos, care erau
de aceeasi conditie, i-am primit in scaunul episcopal ; din aceasta pri-
cing pe cei care au'fost impreunati din nou cu tagma lor nu mai putem
sS-i despar^im de Biserica, pentru ca primind pe episcopii lor s-a stator-
nicit un fel de canon n care indreptateste comuniunea cu ei.
Ill
Femeia care-si omoara in chip voluntar fatul se face vinovata de
pedeapsa uciderii. In credin^a crestina nu se precizeaza daca fatul era
format sau inca nu era. Dar dreptatea n-o cere numai ceea ce era vorba
sS se nasca, ci si pe eel care a uneltit impotriva lui insusi, pentru ca\
asa cum se intimpla adeseori, femeile mor in astfel de incercari. Aici
se mai auauga si uciderea fatului, care e o a doua ucidere, eel putin
intentionata de cele care nutresc astfel de fapte silnice. Totusi pocainta
acestor femei nu trebuie prelungita pina la moarte, ci ele pot fi primite
(din nou in comuniune, n.tr.) dupa un rastimp de 10 ani. Vindecarea lor
Sti nu se hotarasca dupa timp, ci dupa felul in care ele se pocaiesc 12 .
IV
Diaconul care a desfrinat dupa ce a fost hirotondt va fi indepartat
din diaconie, dar, odata coborlt in rindul mirenilor, nu va fi scos din
10. Numiti a?a intre altele ?i fiindca foloseau la imparta?anie apa in loc de vin
(lTf/.patif)c — cumpatat).
1 1. (44, 47 apost. ; 8. sin. I ec. ; sin. II ec. ; 95 trulan ; 7 Laod. ; 47 Vasile c. M.), citat
dupa Milas, Canoanele II, 2, p. 41.
12. (65 apost. ; 91 trulan ; 21 Ancira ; 8, 33, 52) Milas, op, cit., p. 50.
■CRWOK1 . 37?
comuniune, cfici Intr-adevSr exists un canon vechi, potrivit cfiruia cei
ci\zu\i din treapta lor nu trebuie supusi decit la acest soi de pedeaps5„
intructt cred cS cei vechi au urmat legea care zice : «nu va izbindi de
douS ori intru acelasi necaz» 13 . $i mai este si alt temei, si anume : cei
care sint in tagma mirenilor dupa ce au fost scosi din rindul credincio-
silor, pot fi primiti din nou in locul de unde au fost alungati, iar diaco-
nului ii ajunge o data osinda caterisirii ; deci intrucit nu i se mai da
diaconia, in aceasta osinda sa consiste pedeapsa. Aceste reguli sint
scoase dupa dreptul scris. Dar in toate cazurile de acest fel vindecarea
adevarata consta in indepartarea de pacate. De aceea eel care pentru
placerea carnii a lepadat harul isi va dovedi deplin vindecarea numai
prin indepartarea de placeri, prin fringerea trupului si prin infrinare cu
toata supunerea. Asadar, trebuie sa {inem atit ceea ce reiese din dreptul
scris, cit §i ceea ce prevede traditia, iar in cazurile unde nu se admite
asprimea dreptului, acolo trebuie sa urmam regula traditionala 13 .
V
In legatura cu cei care se casatoresc a treia oara, sau de mai multe-
ori, cei vechi au hotarit acelasi canon care se potrive§te comparativ la
cei cu a doua casatorie : un an (oprire de la impartasanie, n.tr.) pentru
a doua casatorie, cu toate ca altii spun doi ani. Cit priveste pe cei cu a
treia casatorie, cei vechi ii opresc de la impartasanie trei ani si chiar
patru ani. De fapt, ei nu-i mai spun «casatorie» acestei impreunari, ci
poligamie sau mai curind un desfriu continuu. De aceea a zis si Min-
tuitorul catre femeia samarineanca, care schimbase cinoi barbati : «pe
care-1 ai acum mi-pl este barbat» " pentru ca cei care au trecut peste
hmita casatoriei a doua nu mai sint vrednici in ochii lor sa se numeasca
«bSrbat» ori «sotie». Pentru cei care se casatoresc a treia oara am primit
obiceiul de afurisire pe cinci ani, nu din vreun canon, ci din urmarea
celor^pnmite mai inainte. Pe ei nu trebuie sa-i oprim cutotul de la Bi-
serica, ci sa-i invrednicim de «ascultare» de doi ori trei ani si dupa
aceea sa li se dea voie sa «stea impreuna», dar de imparta$irea binelui
sa fie inca opriti, abia cind vor arata un rod oarecare de pocainta, abia
atunci sa se aseze in locul impantasaniei 15 .
13. Naum 1, 9 (ed. 1914).
14. Can. 25 ap. 15^ 16 :
:, 44, 51, 60, 69, 70 Vasile <
15. Sf. Vasile cunoaste patru trepte de catehumenat prin care propunea sa fie ca-
14. Can. 25 ap. 15, 16 sin. IV ec. 4, 21, 44; Trulan ; 19 Andra, 27 Cartaq. :
18, 32, 44, 51, 60, 69, 70 Vasile c. M, Milas, op. cit., p. 52.
_ . „■--■- . -v ~~ roage
pentru ei ; 2) ascultatorii (a«.poo)^£voi) care aveau voie sa asculte Liturghia plna la
citirea Apostolului si a Evangheliei ; 3) ingenunchetorii (fovuxXivcmsc) sau cei care se
378 HKIN'HIL VAMII.K CKI, MAKK
VI
Pe ereticii care se pocaiesc inainte de a pleca din viata trebuie sii-i
primim, dar nu fara chibzuinta, ci cercetindu-i daca arata cainta adeva-
rala si daca au roade care dovedesc rivna pentru mintuire 16 .
VII
Desfrinarile calugarilor nu trebuie socotite casatorii, ci unirile lor
trebuie oprite pe orice cale, caci acest lucru e si spre intarirea Bisericii,
dar si spre a nu se da prilej ereticilor sa birfeasca impotriva noastra, pe
cita vreme prin ingaduinta noastra fata de acest pacat i-am impinge
spre el 17 .
VIII
Cei care se depraveaza contra naturii sau cu animale sint vrednici
de aceeasi pedeapsa ca si ucigasii, /ermecatorii, adulteirii si inchinatorii
la idoli, de aceea Tu aplica si la acestia dispozitia ce o ai impotriva celor-
lalti. Iar pe cei care fac penitents vreme de 30 de ani, pentru necura-
tenia pe care au savirsid>o in nestiinta, nu trebuie sa mai stam la indo-
iala a-i primi, pentru ca ii face vrednici de iertare atit nestiinta, cit si
marturisirea lor deschisS, ca sa nu mai vorbim de prelungirea pedepsei
lor, caci au fost «dati satanei» aproape o viata de om, ca sa invete sa nu
se mai faca de rusine. De aceea sa dai indrumari sa fie primiti fara in-
tirziere mai ales daca au si lacrimi care indupleca milostivirea Ta si daca
arata o viata demna de mila 18 .
IX
Cei care in minie a folosit securea impotriva sotiei sale este un uci-
gas. Dar bine ai facut ca m-ai facut a-tent si mi-ai cerut intr-un chip
vrednic de intelepciunea Ta sa ma intind mai pe larg asupra acestei pro-
bleme, pentru ca exista multe deosebiri intre faptele savirsite cu voie si
intre cele fara de voie. E cu totul fara vointa si departe chiar de intentia
faptuitorului sa arunci cu o piatra impotriva unui ciine sau sa dai intr-un
pom si fara sa vrei sa lovesti un om, caci intentia a fost sa se apere de
•ciine ori sa-si doboare o poama, iar nu sa loveascS pe omul care trecea
intimplator pe acolo. O fapta de felul acesteia este involuntara. Tot
prostern ( uTtoJUTiTOMxec) care aveau voie sa faca matanii impreun5 cu cei credinciosi ;
4) cei care stau in picioare ( auMeaxwvues ) $i care puteau petrece in biserica pe toata
tlurata Sf. Liturghii, dar nu puteau participa la Sf. Taine. Abia dupa aceea erau primiti
din nou intre crestini.
16. Cf. can. (12, 14 sin. I ec, 7 sin. II ec, 78, 96, trul. ; 12 Neocez. ,- 45 Cartag.).
17. Cf. can. (25, 26 ap. ; 14, 15, 16 sin. IV ec. 4, 6, 44 trul ; 19 Anc. ; 3, 18, 20, 32,
44, CO, 70 Vasile c. M.).
18. I Cor. 5, 5. Amfilohiu fusese instalat in anul 333, asa ca sfatul Sf. Vasile ii
prinde bine (cf. can. 61, 87, Trul. ; 16, 17, 20, 22, 21, Anc. j 58, 62, 63, 65 Vas. c. M.).
flCRISORI 370
f8rS voie este si fapta colui carp, voind sfi ppdepseascS pe cineva, II
loveste cu un bici ori cu o vergea usoarfl, dar omul s-a intlmplat . s8
moarS ; aici trebuie tinut seamS de intentia celui care a vrut sS cu-
minteascS pe eel care a gresit, iar nu s8-l omoare. Tot involuntara" este
si fapta celui care intr-o incSierare se aparS impotriva cuiva cu lemn
ori chiar numai cu mina, indreptindu-si lovitura tocmai spre locurile
mortale, aratindu-i ca i-ar putea face rau, dar nu precis ca sa-1 omoare.
De fapt, actiunea aceasta se apropie de cea savirsita cu vointa, caci
eel care a folosit astfel de unealta spre aparare ori eel care a lovit fara
crutare, e clar ca, ISsindu-se stapinit de patima, nu a crutat pe om. Tot
astfel si eel care foloseste un ciomag mai greu ori o piatra mai mare
decit e de obicei puterea omeneasca e numarat printre ucigasii invo-
luntari pentru ca a vrut una si a realizat alta. De fapt, impins de minie
el a lovit atit de puternic incit a omorit pe eel lovit, cu toate ca silinta
lui a fost doar sa-1 raneasca, iar nu sa-1 omoare pur si simplu. Dar cine
intrebuinteaza sabie sau orice alta unealta de- acest fel nu mai are ier-
tare, mai ales eel care a aruncat in om cu securea. Caci e limpede ca
n-a dat cu mina in asa fel incit gravitatea ranii sa fie pe marimea pu-
terii lui, ci a aruncat unealta in asa fel incit greutatea fierului, agerimea
si avintul puternic al aruncaturii faceau ca lovitura s3 fie neaparat mor-
tals. $i iarasi cu totul voluntara si fara ca sa mai existe aici nici o
indoiala e fapta savirsita de tilhari sau de navalirile razboinice, caci
cei dintii omoara cautind bani, ca sa-si ascunda invinuirea furtului, pe
cind cei care se due sa ucida in razboi isi propun deschis nu sa sperie
ori sa pedepseasca, ci tocmai sa omoare pe vrajmasii lor. Tot asa si
daca cineva si-ar pregati o doctorie cu scop ascuns, dar in realitate
aceasta doctorie provoaca moartea, o astfel de fapta este voluntara.
Asaj fac adeseori femeile care cautind sa atraga pe unii in dragoste
prin descintece si vrajitorii, le dau niste doctorii care produc intune-
carea mintii lor. Deci, daca aceste femei aduc moartea, sint puse in rindul
ucigasilor voluntari din pricina practicii lor magice interzise, cu toate
ca ele vor una si fac alta. De aceea si femeile care prepara droguri
pentru provocarea avortului sint ucigase intocmai ca si cele care pri-
mesc otravurile care ucid fatul din pintecele mamei. Cu aceasta cred
ca am spus destule despre aceste lucruri 19 .
X
Hotarirea Domnului ca nu-i ingaduit nimanui sa se desparta, afara
doar d'e caz de desfrinare 20 , se potriveste deopotriva atit barbatilor, cit
19. Can, (65 ap. ; 21—23 Anc. j 2, 8, 11, 43, 54, 56, 57 Vas. c. Mare, 5 Grig. Nyss.)
20. Mate/' 19, 9.
380 SFtNTUL VASILK CKL MARE
$i femeilor, dacS urmSrim desfSsurarea logica a ideii. Dar obiceiul pre-
zintfl si aici deosebiri, mai ales cind e vorba de femei ,■ Apostolul, de
pildS, ne spune ca eel oe se lipeste de o desfrinatS este un singur trup cu
ea 21 . Iar Ieremia zice asa : «Dac3 o femeie se duce la alt bSrbat, ea nu
se va mai intoarce la bSrbatul ei, ci pingSritS fiind, rSmine ping5ritS» 22 .
§i «cel ce tine pe cea preacurvS e nebun si necredincios» 23 . Pe de altS
parte, obiceiul rinduieste ca si barbatii adulterd si cei care itrSiesc in
desfriu sint datori sa rSminS in cSsnicie, de aceea nu stiu dacS poate
fi numitS adulters femeia care trSie^te cu un bSrbat care a fost pSrSsit
(de so^ia lui n. tr.), deoarece aici vina cade asupra celei care §i-a para-
sit bSrbatul, conteazS deci in primul rind pricina care a dus la desfiin-
tarea cSs&toriei 24 . Chiar daca este bStutS ori pentru ca nu poate rSbda
bStSile, femeia trebuie sa rabde mai virtos decit sa se desparta de sot-
Nu trebuie sa se tina seama nici de pierderea averilor, pe care ar in-
voca-o femeia. Dar nici cazul ca sotul traieste in desfriu n-a fost pre-
vazut de obiceiul bisericesc si nici n-a fost rinduit femeii sa se desparta
de un so{ infidel, ci sa ramina cu el din cauza ca nu se stie ce va urma.
C3ci «ce stii tu, femeie, daca iti vei mintui barbatul ?» 25 . De aceea fe-
meia care si-a lasat sotul si s-a dus la altul este o adulters, pe cind eel
pSrSsit este de iertat si nici cea care vietuieste laolalta cu unul ca
acesta nu se osinde^te. In schimb, dacS bSrbatul este eel care, dupa
ce si-a pSrasit >sotia, s-a dus la alta, este el insusi adulter, pentru cS o
face si pe dinsa adulters, dar si cea care vietuieste cu el e' adulters,
pentru cS a atras la ea un bSrbat strSin 26 .
XI
Cei ce se jura ca nu primesc hirotonia nu trebuie ca, dat fiind ju-
rfimintul depus de ei, sS mai fie siliti sS-si calce jurSmintul. CSci cu
toate ca se pare ca ar exista vreun canon care ar fi ingSduitor pentru
astfel de oameni, eu stiu din experienta cS cei care-si calcS jurSmintul
nu merg pe calea cea bunS. Trebuie dar sS cercetSm §i felul jurSmintu-
lui, cuvintele, dispozitia sufleteasca in care s-au jurat, adaosurile amS-
nuntite care au fost facute in textul juramintului, iar dacS nu exists ni-
cSieri vreo imprejurare atenuantS, unii ca acestia trebuie ISsati neapS-
rat deoparte. In ce priveste cazul lui Sever sau mai exact al preotului
21. / Cor. 6, 16.
22. lei. 3, 1 (ed. 1914).
23. Pilde, 18, 23 (ed. 1914).
24. Se vede ca ideile evanghelice nu patrunsesera Inca deplin din moment ee
situatia femeii era judecata mai aspru decit cea a barbatului.
2.'). I Cor. 7, 16.
2G. Can. (48 up. ; 87, 94 trul. j 20 Anc. ; 102 Cartag. ; 18, 21, 35, 77 Vas. c. M.).
scrisoiii 361
■ ■ 1....11 — ■■ ■ , ,., .,, . ■■__■ — ,- __ , 1,1 ■ M il. . 4 .1. ■ n il. ,., - , — „ ■,. „ ■■—. — ^
hirotpnit de el, se pare cS el cuprinde clteva astfel de dezvinovatiri, daca
esti cumva si tu de aceeasi pSrere. Satul supus episcopiei Mistiei, peste
care a fost rinduit acel om, porunceste sS fie dat lui Vasode si atunci
nici el nu-si va calca jur3mintul, cSci nu se va depSrta de localitatea sa ,•
pe de alta parte, Longinos, avind pe Chiriac cu el, nu va lasa parasita
Biserica si nici sufletul nu si-1 va osindi prin lenevire. Nici noi nu ne
vom arata ca am savirsi ceva potrivnic canoanelor partinind pe Chiriac,
care dupa ce s-a jurat sa ramina la Mindane, a acceptat stramutarea. De
fapt, intoarcerea lui va insemna salvarea juramintului, iar ceea ce a
facut in urma ordinului nu i se va socoti lui calcare de juramint, pentru
ca n-a fost adaos la juramint ca nu s-ar departa nici o clipa din Mindane,
cu lipsa lui de memorie 26 a , zicind ca Cel ce cunoaste si cele ascunse nu
va privi nepasator nimicirea Bisericii din pricina unui om ca el, care
de la'inceput a lucrat necanonic, s-a legat cu altti prin juramint impo-
triva Evangheliei §i invata sS se calce juramintul prin aceea ca s-a stra-
mutat, iar acum minte fatarind Lipsa lui de memorie. Dar intrucit nu noi
sintem cei care judeca inimile, ci judecam dupa cele ce le auzim, sa la-
sam in grija Domnplui pedepsirea, iar noi sa-1 primim fara sa mai cer-
cetSm si sa-i iertSm uitarea socotind-o o slabiciune omeneasca 27 .
XII
Cel care a savirsit uciderea fara voie acela si-a platit indestul osinda
in cei 11 ani {de excludere de la Sf. Imp3rta$anie, n.tr.). Intr-adevar, e
limpede ca pentru cei raniti prin lovire sa aplicam Legea lui Moise ; pe
cel cazut in urma ranilor primite, dar care poate umbla sprijinit de baston
nu*l vom socoti omorit ? daca insa nu s-a mai sculat dupa lovituri, cel
care 1-a lovit, chiar daca n-a vrut sa-1 omoare, e socotit ucigas 28 , desi
involuntar dupa" intentia lui.
XIII
Pe preo^ii casatoriti a doua oara 29 canonul i-a oprit cu totul de a
mai sluji 30 .
XIV
Parintii nostri n-au pus intre ucigasi pe cei care au savirsit ucideri
in itimpul razboiului 31 ; dupa parerea mea ei ar fi vrut sa ierte pe cei
26. a. Situatie proprie regiunii Antiohiei.
27. Comentarul lui Zonara asupra acestui caz il reda Mila?, Canoanele, II Ap.
67. Tot el indica ?i canoanele similare : 25 Ap. ; 95 trul. ; 17, 18.
28. Can. (65 Ap. ; 23 Ana ; 9 sin. I — II ; 2, 8, 13, 54, 57 Vasile c. M.).
29. Dupa ce le-a murit prima so{ie.
30. Can. 17 Ap. ; 3 Trul. j 7 Neocez.
31. «Omorul nu-i ing3duit, dar e $i legal ?i vrednic de lauda a ucide pe inamic
in razboi», spunea Sf. Atanasie, can. I, Mila?, op. cit., p. 28.
382 SFINTUL VASILE CEL MARE
care au luptat pentru apararea moralitatii si a dreptei credin^e, dar poate
ca-i bine sa-i sfatuim ca intrucit miinile lor nu sint curate, sa se abjina
de la Impartasanie vreme de 3 ani 32 .
XV
Cel care ia camata, daca va primi sa intrebuin^eze cistigul sau ne-
drept in folosul saracilor si daca se va lasa de acum inainte de boala iu-
birii de bani, poate fi primit la preotie.
XVI
Ma mir ca tu caufi si in Scriptura precizari gramaticale si socote?ti
ca e necesar ca limba traducerii sa exprime intelesul ei canonic, iar nu
sa redea insemnarea proprie a cuvintului evreiesc. Intrucit nu se cade
ca lenea sa ne lase nerezolvata intrebarea pusa de o minte atit de agera r
spunem ca pasarile cerului si pestii marii 33 au avut inca de la creafia
lumii aceeasi origine pentru ca si unele si celelalte au iesit din apa, fapt
pentru care ambele au aceleasi insusiri : unele inoata prin apa, altele
zboara prin vazduh si din aceasta cauza sint pomenite la un loc. Daca ne
gindim la pesti, aceasta forma de limbaj nu si-a putut gasi corespondents
literals potrivita, dar daca avem in vedere pe toate vietuitoarele care
traiesc in apa, ea a fost totusi foarte potrivit tradysa, pentru ca si pa-
sarile cerului sint supuse omului ca si pestii marii si nu humai ele, ci
toate vieta|ile «care strabat cararile marilor» 34 . Caci nu faptul ca traieste
in mare face pe un animal viu sa fie peste, de pilda chitii, balen«le r
pestele-ciocan, delfinii, focile, la care trebuie sa adaugam caii de mare
si ciinii de mare ( = rechinii) si pestele-fierastrau si pestele cu spada si
pe$tele-bou si daca vrei urzica de mare, petoncla si tot felul de scoici,
din care nici unul nu-i peste, dar care strabat «cararile marilor».
XVII
Neeman n-a fost mare inaintea Domnului, ci «era om cu trecere ina-
intea stapinului sau» 35 , adicS era unul din cei care aveau putere pe linga
regele Siriei. Deci cerceteaza cu amanuntime Sfinta Scriptura si atunci
dezlegarea problemei va veni de la sine 36 .
32. Can. 22—23 Anc. ; 8, 43, 45 Vas. ; 5 Gr. Nyss.
33. Fac. 1, 20—21.
34. Ultima fraza pare o interpolare intrucit nu urmeaza $irul logic al ideii.
35. IV Regi 5, 1.
36. Sa nu se uite ca Sf. Vasile raspunde aici la intrebari puse de Amfilohiu.
SCRISORI , ' 383
EPISTOLA 189
Catre marele medic Eustathe
ScrisS pe la siir^itul anulni 374 ori la inceputul lui 375
I
Toti cei care va indeletniciti cu medicina stiti ca chemarea Voastra
insemneaza grija fata de om. $i mi se pare ca eel care pune stiinta
aceasta inaintea tuturor celorlalte indeletniciri, carora isi poate irichina
omul rivna, si-a gasit judecata cuvenita si nu s-a departat de ceea ce
trebuie crezut ; in schimb e tot atit de adevarat ca de lucrul eel mai
pretios dintre toate, care este viata, i^i vine sa fugi ca de ceva dureros-
atunci cind nu pofi reda cuiva sanatatea.
Or, iscusinta Voastra are drept scop sa-ti redea sanatatea. In mod
special, pentru Tine aceasta stiinta se dovedeste plina de rezerve, caci
tu largesti si mai mult granule filosofiei, nelimitind doar la trupuri
binefacerile acestei maiestrii, ci te preocupS si gindul sa vindeci si bolile
sufletului. $i cind zic aceasta nu ma iau dupa zvonurile celor multi, ci
pentru ca am invajat din propria mea experienta. $i anume, in multe alte
imprejurari, dar mai cu deosebire acum de curind, am ajuns intr-o stare
foarte grea din prdcina negraitei rauta^i a vrajmasilor nostri : parca ar fL
fost un curent rau, asa s-a napustit ea peste viata mea, dar tu 1-ai in-
departat cu dibacie, scotind aceasta nesuferita rana de la inima mea si
revarsind in locui ei apa mingiietoarelor Tale cirvinte i . Cit despre mine r
pe masura ce ma gindeam la uneltirile neintrerupte si variate ale vraj-
masilor indreptate impotriva mea, am socotit ca ar trebui sa tac si sa
prime sc in liniste ceea ce unelteau, fara sa ma impotrivesc acelor oa-
meni inarma{i cu minciuna, aceasta arma nelegiuita, care adeseori se fo-
loseste si de adevar ca sa-si infiga mai adinc coltii. Dar Tu m-ai indem-
nat, pe buna dreptate, sa nu tradez adevarul, ci sa combat calomnia,
temindu-ma ca nu multa vreme am mai putea rabda, daca minciuna ar
tot progresa in paguba adevarului.
II
Acesti oameni care au prins ura pe mine mi se parea ca fac cu
mine ceea ce se spune intr-o fabula a lui Esop, unde lupul a ajuns sa invi-
1. S-ar parea ca primele fiaze ale acestei lungi epistole suit lipsite de sens.
In schimb, ca si cum ai arunca o galeata cu apa rece peste cineva ca sa-1 trezesti
?i sa-1 readuci la curaj si la trezire, asa afla Sf. Vasile mingiiere in lupta pentr.u
apararea credintei, care a ajuns sa fie desfigurata de oameni rai si rataciti. Dupa cum
se ya vedea e vorba de controversele trinitare ale vremii. Unii atribuie aceasta epistola
Sflntului Grigorie de Nyssa (Bardenhewer, op. cit., Ill, 154).
384 SFINTUL VASILE CEL, MARE
nuiascS pe miel, pretextind ca ii este rusine, asa-zicind, sa-1 manince fara
vreun motiv temeinic, desi acesta niciodata nu i-a putut face nici un
rau, dar cu toate ca mielul a inlaturat orice invinuire calomnioasa, lupul
nu-si pierdu deloc pofta, asa ca daca a pierdut din punctul de vedere
al dreptului, in schimb s-a aratat biruitor prin dintii sai. Tot asa se in-'
timpla si cu cei care-si dau silinta sa a{i>e ura impotriva mea si socotesc
ca acest lucru ar Ii o cauza^nobilg, dar pentru ca se rusineaza sa ma
urasca fara motiv, scornesc impotriva mea tot felul de motive si de
■acuzatii. De fapt ei nu due pina la capat nici una din afirmatiile lor, ci
acum spun una, mai tirziu spun alta, si pina la urma cine stie ce inca
■alta pricina o socotesc a fi izvorul urii pe care mi-o poarta. Rautatea
lor nu se margineste la un fapt precis, iar cind ii iei la cercetari mai
serioase, intrebindu-i despre una dintre invinuiri, indata tree la alta si
•chiar daca toate acuzatiile le sint respinse, ei tot nu se lasa de ura ! Ne
invinuiesc ca ne inchinam la trei dumnezei, fac sa rasune de minciunile
lor urechile multora, si nu inceteaza s3 scorneasca orice alta calomnie,
numai sa poata cistiga oarecum increderea.
Or adevarul e de partea noastra : aratam in public tuturor, si in-
deosebi celor cu care ne intilnim, ca am dat anatemei pe oricine vor-
beste de trei dumnezei si ca nici macar nu-i socotim crestini pe a'stfol
•de oameni 2 . Cind aud de asa ceva, indata" ridica pe Sabeliu impotriva
noastra, iar in legatura cu aceasta invStatura se vorbeste tot mai des
•despre o boalS a carei cauza e tocmai acest om. Impotriva acestei iti-
x'inuiri noi recurgem la arma obisnuitS, aratindu-le ca impotriva unei
astfel de erezii simtim acelasi dezgust ca si pentru iudaism.
Ill
Ce adica ? Credeji oare ca dupa atitea confruntari se descurajeaza
:si se linistesc cuinva ? Deloc ! Ne invinuiesc ca am introduce alte
innoiri in ale credintei, si daca uneltesc in felul acesta impotriva noas-
tra e pentru ca noi recunoastem existenfa a trei ipostasuri si totusi
vorbim de o singura bunatate, o singura putere, o singura dumnezeire 3 .
Intr-un fel, observa^ia lor nu-i departe de adevar, spunem si noi, dar
atunci cind ne aduc aceasta invinuire ei fac obiectiunea ca felul nos-
tra de a vorbi nu se.potriveste cu eel obisnuit in Scriptura, care il con-
2. Se vede ca hotarlrea luata in anul 362 la Sinodul din Alexandria fiict ousii
■noi tpetc uTtooTaaEic (— o singura fiinta, dar trei persoane) era inca departe de a fi
acceptata de totf- d. A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chreti'enne de I'age
apostolique a Chalcedoine, Paris, 1973, p. 242 s.u.
3. Deci Sfintul Vasile dovedeste ca a receptat hotarirea de la Alexandria : o
singur5 fiintS divina, in trei persoane. A se vedea, de altfel, si epistola 52. Sabelios
•admitea numai o singura persoana in divinitate.
SCRISORI ^ ^ 385
trazice. $i noi ce raspundem la aceasta observajie ? Ca nu socotim ca
ar fi drept sa facem din obiceiul in vigoare la ei legea si canonul drep-
tei credinte. Caci daca obiceiul este o dovada de credinta dreapta, in
schimb si noi ne putem impotrivi cumva obiceiului aflat in vigoare. Iar
daca ace§ti oameni il resping, aceasta nu insemneaza ca si noi am fi
siliti sa facem ca ei, intrucit pentru noi arbitru e Scriptura cea insu-
f lata de Duhul Sf int, de aceea cei la care dogmele sint de acord cu
cuvintele Scripturii vor cistiga de partea lor votul adevarului. §i atunci
in ce consta vina noastra ? In invinuirea care ni s-a adus ni s-au re-
prosat doua lucruri : eel dintii ar fi ca despar^im ipostasurile ; al doi-
lea, sa nu mai punem la plural nici una din numirile pe care le atribuim
lui Dumnezeu ci, dupa cum s-a mai spus, sa vorbim la singular, sa
spunem ca e vorba de o singura bunatate, o singura putere, o singura
Dumnezeire si tot asa si cu oricare dintre des&virsirile de acest fel. Cit
priveste separarea ipostasurilor, ei n-ar putea sa spuna" ca sint straini
de cei care afirma o diversitate de substanta in natura divina. Intr-
adevar, nu-i logic ca aceia care vorbesc de trei substance sa vorbeasca si
de trei ipostaze. Prin urmare, invinuirea se concentreaza numai pe
faptul ca pronuntam la singular numirile care sint atribuite fijntei dum-
nezeiesti uhice.
IV
Pe de alta parte, putem aduce aici si alt temei la indemina si clar.
Omul care osindeste pe cei care vorbesc de o singura Dumnezeire va fi
neaparat de aceeasi parere cu cei care vorbesc de mai multe dum-
nezeiri, ori chiar de nici una. Caci nu se poate inchipui o alta atitu-
dine in afarS de cea exprimata. Or, invafatura cea inspirata nu ne
ingaduie sa vorbim de mai multe dumnezeiri, caci de fiecare data cind
aminteste despre Dumnezeire o citeaza la singular «caci in El locuieste
trupeste toata plinatatea Dumnezeirii» 4 . Iar in alt loc : «Gele" nevazute
ale Lui se vad de la facerea lumii intelegindu-se din fapturi,* adica ves-
nica Lui putere si Dumnezeire» 5 . Daca inmultirea numarului dumne-
zeilor e un obicei al celor atinsi de raul ratacirii politeiste si daca ne-
garea Dumnezeirii e o caracteristica a ateilor, care poate fi temeiul pe
baza caruia sintem invinuiti ca credem intr-o singura dumnezeire ?
VrSjmasii nostri ne descopera si mai deschis scopul argumentarii lor :
despre Tatal ei admit ca e Dumnezeu ,• despre Fiul admit la fel ca se
cuvine ca si El sa fie cinstit cu nume de dumnezeire ; cit despre Duhul
Sfint, desi e numarat alaturi de Tatal si de Fiul, totusi ei nu vor sa-L
4. Col. 2, 9.
5. Rom. 1, 20.
— Sfintul Vasile eel Mare
_„ SFINTUL VA8ILK CI1L MARK
oBO ________ — — — — — — ——————— — " —
tnai cuprinda sub numirea de dumnezeire, ci socotesc ca puterea dum-
nezeirii incepe de la Tatal si se termina la Fiul, excluzind de la mari-
rea dumnezeiasca natura Duhului <\ Drept aceea, vorbind foarte pe
scurt, sintem datori s_ ne aparam adevarul impotriva acestei invataturi.
V
Cum judecam noi lucrurile ? Impartasind credinta mintuitoare co-
lor pe care i-a crescut, Domnul pune si pe Duhul Stint in strinsa lega-
turS cu Tatal si cu Fiul. Or, ceea ce o data a fost unit, spunem ca aceasta
uniie ramine sub toate formele, caci nu s-a unit intr-un punct ca sa se
desparta in altul. Puterea datatoare de viata, prin care firea noastra se
schimba si din viata pieritoare trece la nemurire, puterea Duhului, daca
o intelegem alaturi de Tatal si de Fiul, ramine nedespartita de Ei in
multe alte privinte, de pilda cind e vorba de notiunea de bine, de cea
de sfintenie si de vesnicie, de intelepciune, de dreptate, de tarie, de
putere si desigur de pretutindenitate, deci in toate numirile folosite in
intelesul eel mai inalt 7 . Ne gindim deci — asa e just sa credem — ca
Cel Care S-a unit cu Tatal si cu Duhul in atitea intelesuri, care sint in
acelasi timp §i sublime ?i vrednice de Dumnezeu, Acela nu poate fi
intru nimic despartit de El. Intr-adevar, nu cunoastem intre numirile
atribujte firii divine sa existe vreo deosebire in intelesul de mai bine
sau mai putin bine si nici nu ne putem inchipui c-ar fi corect sa atri-
buim Duhului insusiri mai marunte, pe care le-am socoti inferioare
fata de celelalte persoane. Toate notiunile ca si toate conceptele care
se potrivesc lui Dumnezeu sint intre ele de o egala vrednicie, pentru
ca nu se deosebesc in nici o privinta pentru specificarea obiectului
lor. Notiunea de bun nu ne duce gindul la un anumit obiect, pe cind
cea de intelept, de puternic si de drept la alte obiecte, ci, oricare ar fi
numirile care li se dau, ele nu descriu toate decit pe Unul singur. DacS
Acestuia It zicem «Dumnezeu», descriem aceeasi fiinta - ca si cea la care
ne duce cu gindul oricare dintre celelalte numiri. Dar daca toate nu-
mirile intrebuintate pentru fiinta divina au intre ele aceeasi valoare
pentru a designa acelasi obiect si daca ele ne due gindul spre aceeasi
fiinta, cu toate ca o descriu si unele si altele sub aspecte diferite, atunci
pentru ce motiv sa dam Duhului alte numiri in comuniunea cu TatSl
si cu Fiul si sa-L excludem numai de la dumnezeire ? Intr-adevar, tre-
buie ori sS-I recunoastem insusiri comune in orice privinta, ori sa nu
I le recunoastem in nici o privinta. Daca-i indreptatit la unele, nu
6. De fapt, erezia pneumatomaha pleca de la erezia arianS.
7. Poate ca nicaieri Sf. Vasile n-a sustinut atit de hotarit divinitatea Duhului ca
In uccasta epistoli.
SCR1S0RI 3B7
poate fi nedreptatit la celelalte. DacH-i proa mic, dupfi cum sustin ei,
ca sS se poata impartasi tmpreuna cu TatSl si cu Fiul de numirea de
«Dumnezeire», atunci nu-i drept si fie partes la nici un alt nume po-
trivit lui Dumnezeu. Dovada consta in aceea cS ne servim de acesta din
urma ca sa numim multe altele chiar' inferioare.
Mai mult, Sfinta Scriptura nu crufa astfel de numiri echivoce chiar
cind ele ni s-ar parea neprobabile atunci cind designam idolii sub numo
dumnezeiesc. Astfel : «dumnezeii, care n-au facut cerul si pamintul, vor
pieri de pe pamint si de sub ceruri» 8 . «Toti dumnezeii neamurilor sint
idoli» 9 . Cind vrajitoarea in vraja ei cheama pentru Saul sufletele pe
care le dorea, ea zice ca a . vazut dumnezei urcind din pamint; 10 . Do ra
sa nu vorbim la fel si despre Valaam, care era un fel de prooroc si de
vrajitor, care avea profetiile in palma, cum zice Scriptura ", si care se
asemuise diavolilor, prin curiozitatea proorocirilor lui, dar care a primil,
zice Scriptura, sfa/turile lui Dumnezeu? Din Scriptura se pot achina
multe marturii de felul acesta, dovedindu-se prin ele ca acest nume
nu-i deloc mai mare decit celelalte care I se aplica lui Dumnezeu, fn-
trucit, dupa cum s-a spus, il aflam intrebuintat cu doua intelesuri, chiar
si pentru unele neverosimile. Cit despre numirile de sfint, de nestri-
cacios, de drept, de bun, nicaieri n-au legatura cu ceea ce nu li se di-
vine, asa cum am desprins din Sf. Scriptura. Asadar, daca nu se neacja
ca Duhul Sfint are comune cu Fiul si cu TatSl, insusiri pe care cro-
dinta le atribuie numai naturii divine, ce rost are sa spui ca El e exclus
din aceasta comunitate din pricina unei singure expresii pe care, dupd
cum am vazut, pinS si demonii si idolii o au comuna cu TatSl si cu
Fiul din pricina cS adeseori s-au folosit si pentru ele numiri asemS-
natoare ?
VI
Dar, spun vrajmasii, aceasta numire designeaza natura. Or, pentru
Duhul nu exista comunitate de natura cu Tatal si cu Fiul si de aceea
El nu are acest nume in partasie cu Ei. Dar sa ne arate dupa ce fel de
semne au recunoscut deosebirea de natura si au descoperit, cu ajuto-
rul evidentelor, ceea ce-i propriu si ceea ce-i strain de El, caci noi
nu avem nici o nevoie de cuvinte sau de alte semne ca sa precizam
ceea ce c3utam, insfi intrucift aceasta natura e prea inaltS pentru ca sa
poata fi inteleasa de cei ce-o cauta si intrucit noi judecam dupa anu-
8. ier. 10, 11.
9. Ps. 95, 5.
10. / Regi 28, 13 (ed. 1914). A se vedea Sf. Grigorie de Nyssa : Despre vrijitoaiea
din Enclor.
11. Num. 22, 1—41.
ggg BMNTUL VABILB CBt. MA.RB
mite semne privitoare la lucruri care scapa" cunoasterii noastre, va tre-
bui neap3rat s3 fim dusi de mina, prin aceste lucrari dumnezeiesti, la
cfiutarea naturii divine. Daca am vedea, deci, c3 lucrSrile savirsite de
TatSl, de Fiul si de Duhul Sfint difera unele de altele, vom trage con-
cluzia cS naturile care le produc sint si ele diferite, dupa diferenta
lucrSrilor. Or nu-i cu putinta ca fiintele care difera in privinta naturii
sa se acorde intre ele din pricina caracterului specific al lucrarilor. Nici
focul nu rSceste, nici gheata nu incalzeste, ci, cu diferenta naturilor,
activitStile care pleacS din ele se deosebesc unele de altele. Daca ac-
ceptam ca unica lucrarea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfint, fara nici
o deosebire nici varietate fata de oricine ar fi, va trebui sS deducem
din unitatea de actiune o unitate de naturS. n .
VII
Tatal, Fiul si Sfintul Duh impreuna sfintesc, impreuna dau viata,
lumineaza, mingiie si savirsesc in acelasi fel toate lucrarile asemana-
toare. Deci nimeni sa nu atribuie in chip special actiunii Duhului pute-
rea de a sfinti, dupa ce am auzit in Evanghelie pe Mintuitorul spunind
Tataiui Sau in legatura cu ucenicii Sai : «Parinte, sfinteste-i intru nu-
mele Tau» 13 . Asadar, pentru cei care-s vrednici trebuie sa credem ca
tot ce se lucreaza in ei e in comun lucrarea TatSlui, a Fiului si a Duhului
Sfint : orice har, orice putere, orice inaintare morals, viata, mingiie-
rea, schimbarea care duce la nemurire, trecerea la libertate, precum si
toate celelalte bunuri care ajung pina la noi. In schimb, pina si noi,
planul dumnezeiesc care ne conduce, indiferent ca se realizeaza el in
faptura noastra tainicS sau duhovniceasca sau in faptura sensibila (daca
trebuie, cu ajutorul a ceea ce cunoastem, sa faca unele presupuneri in
legatura cu ceea ce ne este superior), nici el nu s-a realizat in afara
actiunii si puterii Duhului Sfint, intrucit fiecare om de la El primeste
ajutorul potrivit vredniciei lui personale si potrivit trebuintei lui. Intr-
adevSr, chiar daca orinduirea si purtarea de grija a acestei lumi intrec
puterea noastra de intelegere fiind mai presus decit puterea sirnturi-
lor noastre, s-ar putea afirma totusi cu ajutorul a ceea ce ne este cu-
noscut noua, ca o consecinta logica, cum ca puterea Duhului e lucra-
toare in ambele domenii si ca nu poate fi strains de guvernarea
lucrurilor superioare. Intr-adevar, eel ce sustuie o astfel de birfeala
12. Are dreptate Y. Courtonne (II, 138—139) cind spune ca Sfintul Vasile poalc
11 socotit tot atlt de adinc cugetator ca ?i cei doi Grigorie (de Nyssa §i de Nazidii/.).
Mai pe larg despre aceasta problema in studiul Pr. prof. St. Alexe, Dumnezeirea Sim-
tului Duh la Si'wtul Vasile eel Mare, in volumul «Sfintul Vasile eel Mare. Inchinarp
la 1G00 ani de la s3vir?irea sa», Bucuresti, 1980, p. 131—156.
13. foari 17, 17.
' CIU ' 0RI MO
comite o blasfemie goala" §i nesimtfta $1 nu-si sprijinfi absurditatea pe
nici un temei. Dimpotrivfi, eel care recunoaste c& si lucrurile de dea-
supra noastra sint guvernate de puterea Duhului Sfint, ImpreunS cu
Fiul si cu TatSl, face in aceasta" problems o afirmatie sprijipita pe o
dovada evidenta, care-i luata din insasi viata noastra personala. Deci
identitatea de actiune in TatSl, in Fiul si in Duhul Sfint arata limpede
absolute asemSnare de naturS. lata de ce, chiar si daca numele divini-
tatii indica natura, totusi comunitatea de substanta permite acestei nu-
miri sa se aplice in sens propriu si Duhului Sfint.
VIII
Dar nu inteleg de ce prin aceasta numire, vrajmasii nostri vor sa
designeze natura divinitatii, acesti oameni care aranjeaza toate lucru-
rile, ca si cum n-ar fi citit in Scriptura ca natura nu-i rezultatul alegerii.
Moise a fost ales rege al egiptenilor atunci cind proorocia 1-a numit,
zicind : «Iata, Eu fac din tine un dumnezeu pentru faraon» u . Aceasta
numire ne ajuta deci §a credem ca e vorba de o putere oarecare, fie de
supraveghere, fie de lucrare. Dar natura divina, sub toate numirile cite
s-ar putea imagina, nu poate fi exprimata, in esenfa ei, asa cum ar vrea-o
invatatura noastra. Cind insa am atribuit lui Dumnezeu numirile de
«binefacator», de «judecator», de «bun», de «drept» si toate celelalte
de acelasi fel, la deosebitele Lui lucrari ne-am gindit ; dar natura Celui
Care lucreazfi prin ele noi n-o mai putem descoperi prin cunoasterea in-
tuitiva a faptelor Lui. Intr-adevar, cind se va da o definitie a fiecareia
din aceste numiri si a naturii insasi care designeaza aceste numiri, se va
da aceeasi definitie a acestora si a aceleia. Or lucrarile a caror definitie
e contrara, vor avea si ele o natura diferita. Deci altceva e substanta
sau fiinta, pentru care nu s-a aflat termenul in stare sa o faca cunoscuta,
si altceva e si semnificatia numirilor pe care le poarta si care Li se d3 pe
temeiul unei activitati ori a unei vrednicii oarecare. CS n-ar fi nici o
diferenta in acte, vom descoperi-o noi in comunitatea numirilor ; cit
despre diferenta de natura, noi nu i-am aflat nici o dovada evidenta pen-
tru ca, dupa cum s-a spus, identitatea actelor lasa sa se vada comuni-
tatea de natura. Deci, daca .divinitatea e un nume care designeazS un
act, dupa cum zicem si noi ca nu exista decit un singur act pentru Tatai,
Fiul si Duhul, tot asa zicem ca nu exista decit o singura Dumnezeire ; si
daca, asa cum cred cei mai multi, numele Dumnezeirii indica natura, in- (
trucit nu gasim in natura nici o diferenta, nu gresim daca spunem lim-
pede ca Sfinta Treime nu formeaza decit o singura Dumnezeire.
14. Je?. 7, l.
SFtNTUt, VASILK CEt, MAM!
390 — "
EPISTOLA 190
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium
ScrisS in annl 374
De problemele Bisericii din Isauria 1 ai purtat grija intr-un mod
vrodnic de sirguinta si de rivna Ta, lucru pentru care nu pot sS nu te
laud CS ar fi mai folositor, in toate privintele, daca aceasta grija ar fi
Incredintata mai multor episcopi este, cred, ceva de la sine inteles chiar
§i pentru oricare nou venit. §i e sigur ca acest lucru n-a scapat nici in-
telepciunii Tale, ci dimpotriva bine ai semnalat aceasta situate si bine
m-ai informal despre ea. Dar pentru ca nu-i usor sa aflam barbati vred-
nici, trebuie sa fim atenti ca nu cumva, in.timp ce ne straduim sa do-
blndim siguranta pe care ne-o ofera un numar mai sporit de oameni,
pentru a aproviziona Biserica lui Dumnezeu cu o cirmuire mai grijulie
cu ajutorul mai multor pastori, sa ajungem, fara sa ne dam seama, sa
desconsideram invatatura dumnezeiasca din pricina nepregatirn celor
chemati la demnitatea arhiereasca si astfel sa obisnuim poporul sa pe-
treaca in nepSsare^. Caci si Tu stii ca tocmai cei pusi in fruntea multi-
milor ajung de obicei sa creeze astfel de obiceiuri. De aceea cred ca e
mai bine daca alegem cite un barbat incercat, de regula din fruntasn
ora§ului, daca asa ceva e usor si sigur, si lui s&-i incredintam toata ras-
punderea ca sa puna in ordine toate amammtele. Pentru o astfel de slu-
Jire ajunge daca omul e robul lui Dumnezeu «lucrator cu fata curata» ,
care sa «nu caute folosul lui, ci al celor multi» 4 , pe care sa-i poata duce
la mintuire. lar acesta daca va vedea ca puterile lui sint mai slabe^decit
chemarea care-1 asteapta «sa caute lucratori la seceris» 5 . Asadar daca
vom gasi un astfel de barbat, marturisesc ca este mai bine sa fie unul
decit multi, si pentru Biserica este mai de folos, iar pentru noi mai fara
primejdie, daca vrem sa reglementam in felul acesta tema pastorin.
sufletelor. .
Daca acest lucru nu-i usor, atunci sa ne ingrijim sa punem intn-
statatori prin oraselele si tirgurile care in vremurile vechi aveau scaune
episcopale si abia du P a aceea sa ridicam pe unul din ei la rang de epis-
1 D Mil ,„p m ,mtoasa in sudul Asiei Mici facind parte din Episcopia de Iconium.
3. U Tim. 2, 15.
4. I Cor. 10, 33.
5. Mate! 9, 37-38.
BcwiBoni 391
cop In oras 6 . Aceasta pontru ca nu cumva eel ales s8 devinS o piedicS
in calea aranjSrii planurilor urmatoare si s& dam astfel nastere unui
rSzboi intern din pricina poftei lui de a cirmui peste mai multi, nerecu-
nosctnd hirotonia episcopilor eparhiali. Daca acest lucru e greu sinu
1-ar ingSdui vremea, s£ fie cu grija fnteleptia Ta la urmatorul fapt : sa
procedezi la delimitarea exacts a granitelor jurisdictionale a episcopului
din tinutul Isaurilor prin hirotonirea in jur a citorva episcopi sufragani.
Ar cadea in grija noastra sa prevedem pentru viitor ca episcopi pentru
restul tinuturilor oameni pe care i-am socoti potriviti in urma unei atente
examinari si ispitiri.
II
. (
In legatura cu cele comunicate de Cucernicia Ta am intrebat si pe
Gheorghe 7 , care mi-a expus pSrerea lui. In aceasta" problems trebuie su
pSstram tScere, lasind pe seama Domnului sa poarte El grija de casa
Lui. Caci imi pun nadejdea in Dumnezeu, cS El ne va da putere sa iesim
ca si altadata din greutati, rinduindu-ne o viata mai ferita de tulburari.
Daca aceasta masura nu te multumeste, fa-mi placerea si trimite-mi un
scurt memoriu in care sa precizezi cam ce fel de post sa cream, pentru
ca sa incepem sa cerem ajutor de la fiecare din prietenii aflati in serviciu
ori in chip gratuit, ori pe un pret modest, si sa ne rugam la Domnul ca
sa indrume lucrurile spre bucuria noastra.
Am scris si fratelui Valeriu In legatura cu cele ce mi-ai incredintat.
La Nyssa situatia este asa cum ai lasat-o Cucernicia Ta si cu ajutor ul
rugaciuniior Tale inainteaza spre mai bine. Oricum, dintre cei care au
fost smulsi de la noi, unii s-au retras alipindu-se de curteni, altii au ramas
asteptind schimbSri acolo. Mare e puterea lui Dumnezeu inclt sS zadar-
niceasca ori nSdejdile unora ori sa faca ineficace reintoarcerea celor-
lalti 8 .
Ill
TalmScind «mana», asa cum ar fi scos-0 dintr-o traditie iudaica oare-
care, Filon zicea despre calitatea ei ca era in asa fel incit isi schimba
gustul dupa cugetul celui ce o consuma si ca in sine ea era un fel de
6.,Tactica sanatoasa, pentru care Sf. Vasile face apel la factorul traditional. Prin
ea s-a cautat dejucarea imixtiunii ariene. Prin «int!istatatori» va fi inteles 5i pe
«horepiscopi» ?
7. Nu $tim din alt5 parte cine era acest Gheorghe, probabil un candidat la epis-
copal In orice caz, grija Sf. Vasile mergea pin5 acolo Incit cSuta sa previna pre-
siunea ariana in aceasta vreme in care imparatul Valens sprijinea pe fata pe arieni.
8. Sf. Grigdrie de Nyssa nu prea avea tactul necesar pentru a putea face inofen-
siv5 minoritatea semi-arienilor care nu-1 sprijineau. Nu va trece un an de cind Sf.
Vasile va scrie aceste rinduri si fratele sau va fi depus prin presiunea guvernatorului
Demostene. A se vedea epist. 225.
302
SFlNTUL. VASILK CBL MAnB
moi indulclt cu miere, dar cS gustul ei era clnd de piine, ctnd dc came,
si inca de came de pas<ire ori de vietate saibatica, dar uneori avea gust
do legume, ba inca" de o anumita" legumS, dupa dorinta fiecSruia, pe cind
altSdata avea gust de peste, in asa fel Inclt fiecare din aceste calitSti se
pflstra neschimbata dupa gustul celui ce o minca 9 .
Scriptura cunoaste care cu trei luptatori : in timp ce in carele de
lupta ale celorlalte tari aflam doi luptatori, vizitiul si hoplitul sau infan-
teristul, luptatorii carelor lui Faraon mai ayeau pe ltnga cei doi si pe
unul care tinea fripl cailor.
Simpios mi-a scris o epistola exprimind sentimente de respect si de
comuniune. I-am raspuns si i-am mai anexat si textul scrisorii pe care
ti-am trimis-o Cuviosiei Tale, incit, daca crezi, o data cercetata si apro-
bata, dispune sa i se trimita si lui, deodata cu a ta, la care mai adauga
si tu ceva de la tine 10 .
Fie ca dragostea Bunului Dumnezeu sa te pazeasca pentru mine si
pentru Biserica Lui sanatos, voios intru Domnul si rugator pentru mine.
EPISTOLA 191
Catre Amfilohie, episcbp de Iconium *
Scrisa in anul 374
Cazindu-mi in mina epistola Cucerniciei Tale, am adus mare
multumire lui Dumnezeu, pentru ca in cuvintele ei am gasit urmele unei
vechi prietenii. Tu nu ai trecut in categoria celor multi, care fac cu in-
capatinare primele avansuri de convorbire prieteneasca, ci, dupa cum ai
invStat in ce consta maretia pe care smerenia le-o da sfintilor, ai pre-
ferat sa tii rangul al doilea, dar totusi sa dai semn de viata inainte de
mine. De altfel aceasta e legea biruintei intre crestini, ca sa se incoro-
noze si eel care se multume§te sa aiba mai putin.
Ca sa nu ramin insa cu mult in urma rivnei Tale celei nobile, iata ma
adr<>sez Cucerniciei Tale si exprim si eu ceea ce simt, pentru ca odata
ce, cu darul lui Dumnezeu, unitatea de credinta este statornica intre
noi, din acea clipa nu exista nimic altceva care sa ne impiedice de a
fi un trup si un duh, dupa cum am si fost alesi intr-o nadejde prin che-
9. A se vedea si cele spuse in epistola 188, canonul 15. Oricum, Sf. Scriptura se
bucura de mare atentie din partea Sf. Vasile §i Sf. Amfilohie.
10. Simpios era episcop in Seleucia. Schimbul acestor scrisori va fi fost logat
si de formulari dogmaticc de felul celei de sub nr. 125.
*. Se pare ca aceasta epistola n-a fost adresata lui Amfilohiu, ci lui Simpios din
ScleiKia Isauriei, fiind expediata prin intermediul lui Amfilohiu, dupa cum rciese din
eplst. 100 (Hnislu, o/>. cil., Ill p. 21).'
acumoiu 3aj .
marc. Do dragostea Ta atlrnfi sa legi de un Inceput bun si o urmare
potrivita, adic3, pe de o parte, s3 aduni in jurul tau pe cei de aceeasi
credinta, iar pe de alts parte, s& rinduiesti vremea si locul pentru intil-
nirea cu mine, in asa fel incit intimpinindu-ne reciproc cu darul lui
Dumnezeu sa conducem Bisericile dupa vechea rinduiala a dragostei,.
primind ca madulare ale noastre atit pe cei care vin dintr-o parte, cit.
si pe cei care vin din cealalta parte, trimitindu-i ca si cum ar fi de-ai
nostri si primindu-i tot in acelasi fel. Aceasta era pe vremuri fala Bise-
ricii : frapi care erau trimisi in misiune de la o margine la alta a lumii
abia daca erau incredintati din partea Bisericii lor particulare cu mici.
semne de recunoastere, in scbimb pe oriunde mergeau, ei gaseau pretu-
tindeni numai rude si frati. Din pacate acest lucru si multe altele ni le-a
rapit acum, prin diferite orase, vrajmasul Bisericilor lui Hristos, asa
incit astazi s-a ridicat un zid despartitor chiar si in cadrul acelorasi orase r
ajungind ca fiecare din noi sa se uite cu ochi banuitori la semenul sau 2 .
Prin aceasta ce altceva am cistigat decit sa ne racim sufleteste unii fata
de altii 3 , stare cu care a caracterizat Domnul in chip exceptional insasi
situatia apostolilor ?
Daca vei gasi ca-i indicat, faceti, intre timp, cunostinta unii cu altii,
ca sa stim cu cine vom intra in comuniune. $i astfel, dupa ce, in vederea
stringerii la un loc, vom alege o localitate potrivita pentru ambele parii
si timpul potrivit pentru calatorie, vom porni la drum unii catre altii, iar
Domnul ne va indruma pe drumul eel bun.
Sa fii sanatos si voios si roaga-te pentru mine, iar dragostea de oa-
meni a Bunului Dumnezeu sa te pazeasca spre multumirea mea.
EPISTOLA 192
Catre magistrul Sofronios *
Scrisa in anul 374
Daca, asa cum scrii in neintrecutul Tau zel dupa fapte bune, te-ai
facut Tu insufi obiect al unei indoite bucurii, si inume, cea dintii, de a
fi primit o scrisoare, iar cea de a doua, de a fi lucrat in folosul nostru
obstesc, in cazul acesta ce rasplata n-ar trebui sa-mi inchipui ca am,.
dupa ce am citit o scrisoare care-i ecoul celui mai dulce glas si cind vad
2. Din aceste cuvinte se deduce indirect sfatul dat de Sf. Vasile : de a stringe-
rindunle intre ortodocsii din Isauria pentru ca se vede ca si in acele parti bintuia
dihonia,dintre frati.
3. Matei 24, 12; loan 13, 35.
* Cu eleganta obisnuita Sfintul Vasile recunoaste promptitudinea cu care prie-
lonul i-d implinit gindul.
«g^ UFlNTUt, VAS1LK fl'h MAHII
< a folosul mi-a venit cu o graba atlt de mare ? Si nu numai c:3 am primit
cu placere scrisoarea care mi s-a trimis, dar plScerea a fost cu atit mai
mare, cu cit eel care o scria ai fost Tu insuti. Sa-mi harazeasca Domnul
bucuria de a te vedea cit mai curind, ca sa-tji pot dovedi si cu grai viu
recunostinta mea si sa ma bucur totodata si de toate bunele insusiri pe
care le ai.
EPISTOLA 193.
Catre Meletie, mare medic 1
Scrisa in anul 375
Mie nu imi este dat sa pot ocoli asprimile iernii, asa cum fac cocorii,
iar daca pentru prevederea viitorului nu sint poate cu nimic mai neaju-
torat decit cocorii, in schimb in putin^a de a ma misca liber in viat,a
sint tot atit de departe de pasari, pe cit sint de departe si de putinta
de a zbura. Mai intii m-au retjnut anumite preocupari de ordin exterior,
dar apoi niste febre neintrerupte si puternice mi-au stors atit de mult
vlaga trupului, incit aveam senzatia ca sint si mai slab decit mine, atit
de mult slabisem. Ma intrecusem ,deci si pe mine insumi. Dupa aceea
au urmat niste atacuri periodice de febra, care s-au repetat mai mult de
douazeci de ori. Acum, cind se pare ca as fi scapat de aceasta febra,
ma simt atit de slabit in urma bolii incit m-ar putea prinde si intr-o
pinza de paianjen. De aceea mi s-a interzis sa fac orice calatorie, orice
suflare de aer_ fiindu-mi mai primejdioasa decit valurile mari pentru un
navigator. * t
Sint nevoit, asadar, sa ramin ascuns in camera si sa astept prima-
vara, daca bineinteles voi ajunge pina atunci si daca nu ma va parasi
nadejdea din pricina bolii furisate inlauntrul meu. Daca Domnul ma va
scSpa cu mina Lui cea atotputernica, as fi foarte bucuros sa vin prin Ji-
nuturile Tale atit de indepartate si sa imbratisez cu mare bucurie pe un
om atit de drag. Roaga-te sa mi se normalizeze viata, asa cum o dorim.
*' EPISTOLA 194
Catre Zoil
Scrisa in anul 375
Ce faci, minunate prietene, cauti sa intreci masura smereniei
mole ? Tu, care ai o atit de inalta pregatire si te pricepi atit de mult la
1. Descriindu-si in amanuntime suferintele trupe?ti, Sfintul Vasile uime^te pe ori-
inro cu puterea lui de daruire in folosul Bisericii.
8CRISORI ;)|1 5
scris, dupa cum relose din epistola ta, Imi cori sa to iert, ca si rum
ai vrea sa Te Intreci si pe Tine insuti ? Elibereaza-te de astfel de glume
$i scrie-mi de fiecare data ! Caci daca ma delectez si eu cu putina reto-
rica, aceasta o fac cind citesc cu multa placere scrisorile unui barbat
erudit, iar daca voi fi inteles din Scriptura cit de mare dar este sa ai
dragoste i , voi socoti lucrul eel mai de pret conversatia cu un om care
te iubeste. O ! Daca a? putea descrie ceea ce cer in rugaciuni : sSnS-
tate trupeasca si fericire pentru intreaga Ta casa !
In legatura cu starea in care ma aflu, sa stii ca ea nu-i cu nimic
mai suportabila decit se stia de obicei. Ajunge sa spun doar atita pentru
a-ti putea da seama de slabirea trupeasca la care am ajuns. Caci gravi-
tatea din cale afara, cu care boala a pus stapinire pe mine, nu poate fi
prea usor infatisata prin cuvinte, nici sa te convinga despre ea cumva
prin fapte, chiar daca ar mai exista in boala mea ceva care depa^esle
tot ce ai stiut despre ea tu insuti. Sta de acum doar in puterea bunatatii
dumnezeiesti sa-mi dea tarie ca sa indur cu rabdare loviturile dure-
roase ale trupului, pe care Domnul mi le-a trimis spre indreptare.
EPISTOLA 195
Catre Eufroniu, episcop de Coloneea
ScrisS in anul 375
Intrucit Coloneea, pe care Domnul a rinduit-o sub conducerea Ta, e
asezata departe de locurile mai circulate, oricit de multe scrisori as tri-
mite alter frati din Armenia 2 , catre Cuviosia Ta trebuie sa scriu mai rar
pentru ca nu prea gasesc om de nadejde care sa-ti aduca scrisorile. Acum
insa asteptind fie ca vei fi Tu de fata, fie ca epistola iti va fi transmisa
de episcopii carora le-am predat-o, scriu Cuviosiei Tale si te salut prin
scrisoarea aceasta, informindu-te, pe de-o parte, ca mai fac umbra pa-
mintului, iar pe de alta parte, rugindu-te sa ma ai in rugaciunile Tale,
ca astfel Domnul sa micsoreze tristetile si sa inlature aceasta mare greu-
tate a suferintei care apasa ca un nor pe inima mea.
Se va intimpla si acest lucru daca va fi rinduit sa revina la casele
lor cit mai repede preaiubitii nostri episcopi, care sint acum imprastiati
(in surghiun, n.tr.) indurind pedepse de dragul credintei 3 .
1. / Cor. 13, 1 — 8. Dupa cit li admira Inalta pregatire, Zoil pare a fi fost unul
dintre colegii de ?coala ai sfintului. Afara de citeva cuvinte amicale la inceput, in-
colo ii descrie prietenului sau starea de extrema slabire la care a ajuns organismul sau.
2. Pentru un om ca Sf. Vasile, care calatorise in tinerete «peste mari si tari»,
cum ni se spune in ep. 204, nu putea fi ceva imposibil sa tina legatura (macar si in
scris) si cu Biserica din Coloneea, asezata intr-o regiune mai putin circulata.
3. Aluzie la prietenul sau Eusebiu, exilat in Tracia {cf. ep. 183).
390 SrtNTUL VABILK CEL MARE
EPISTOLA 196
CStre Aburgios J
ScrisS in anul 375
Te avinti ca o stea : o data'te arati intr-un tinut barbar, alta data in
altul ; o data imparti solda armatei, alta data te infafisezi inaintea im-
pfiratului intr-o Jinuta de sarbatoare ,- iata ceea ce renumele, care ne
acluce la cunostint* vest! bune, nu inceteazS a ne aduce aminte.
Rugam, dar, pe Dumnezeu, ca planurile si acjiunile Tale sa inainteze
pe masura vredniciilor Tale, pentru ca astfel sa ajungi la o situate inalta
si ca sa te ara{i patriei tale cita vreme mai sintem pe pamint si respiram
aerul care ne inconjoara. Caci doar atita mai avem din viaja atit timp
cit mai suflam.
EPISTOLA 197
Catre Ambrozie, episcopul Mediolanului 1
ScrisS in anul 375
I
Mari si numeroase sint darurile Stapinului nostru, incit nici mari-
mea lor nu se poate masura, nici multimea lor nu se poate socoti. Dar
unul din cele mai mari daruri pentru citi primesc binefaceri cu multu-
mita este si eel de fata, si anume ca desi sintem foarte departa^i unii de
altii, dupa pozitia locului unde traim, ni se ofera bunatatea de a ne uni
prin comuniunea in scris. In doua chipuri am avut bucuria sa intram
in legatura : intii, prin intilnirea noastra personala, iar in al doilea rind,
prin comunicarea noastra prin scrisori.
Intrucit am facut cunostinta prin cele pe care mi le-ai spus — cu-
nostinta care nu se imprima in mintea mea cu litere vazute, trupeste, ci
prin cunoasterea frumusetii omului launtric, vadita prin varietatea cu-
vintelor, deoarece fiecare din noi vorbeste «din prisosul inimii»' 2 — , am
dat slava Dumnezeului nostru, Care din fiecare neam alege pe cei bine
placuti Lui. Caci El a fost eel care a inaltat din turma oilor un conduca-
1. Sf. Vasile avea un ^iar deosebit de a-?i arata atentia fata de oricine, cu atil
mai mult fata de cei care s-aii dovedit devotati Bisericii. Aburgios era unul din acestia.
1. Mingiiat ca de asta data nu mai intimpina deceptii din partea apusenilor, Sf.
Vnsile so bucura de faptul ca — potrivit traditiei — Sf. Ambrozie fusese ales de popor
pi intr-un semn ceresc (printr-o voce de copil : «Ambrozie sa fie episcop!»), punindu-1
In le(|iitura si cu felul chemarii regelui Davi^ de la oi si a proorocului Amos de la
(.ipivle lui. A se vedea Socrate, 1st. bis. IV, 30, Migne, P. G. 67, 114.
2. Mulct 12, 31 i Luc a 6, 45.
aCRUORI 307
tor pentru poporul Sfiu (pe David, n.tr.), iar pe Amos 1-a fScut chiar
prooroc, Iuindu-1 tocmai de la pSscutul turmei de capre ca s8-l inc-
reases prin Duhul Sfint. Tot El a ales pentru purtarea de grijS a turmei
lui Hristos pe un bSrbat dintr-un oras ImpSraHesc, cSruia s-a incredintat
spre conducere un popor Intreg, om cu o cugetare inaltS, cu o origine
stralucita, cu pricepere in ale obstei, cu putere in ale graiului, imbracat
cu toate podoabele darurilor lumesti. $i acesta refuzind toate favorurile
vietii, pe care le-a socotit paguba, numai ca sa dobindeasca pe Hristos 3 ,
a luat anna marii si vestitei corSbii a cre'dintei in Dumnezeu, conduce-
rea Bisericii lui Hristos. Paseste dar inainte, omule al lui Dumnezeu, pen-
tru ca E\ r anghelia lui Hristos n-ai luat-o si n-ai invatat-o de la oameni, ci
Insusi Domnul te-a mutat de la judecatorii pSmintului pe scaunul apos-
tolilor. Lupta-te lupta buna, alina" suferintele poporului, daca cumva s-ar
molipsi careva de boala ratacirii ariene, trezeste in el vechile tipare ale
PSrintitor si dS-ti silinta sa" continui corespondent^ ca sa zidesti in noi
casa iubirii fra^esti pe temelia pe care ai apucat-o, caci numai asa vom
putea fi alaturi duhovniceste tfnii linga altii, chiar daca in privinta lo-
casului pamintesc ne despart mari distante de loc.
II
Interesul si rivna Ta pentru fericitul Dionisie 4 episcopul, sint o do-
vadS a intregii Tale iubiri fata de Domnul, a cinstei fata de inaintasii Tai
si a zelului pentru credinta. Pentru ca atentia oamenilor fata de cei dragi
dintre cei de aceeasi credinta strabate pina la Cel Atotputernic, Caruia
li slujeste, iar eel care cinsteste pe luptStorii pentru credinta dovedeste
ca tot atit de mare este si rivna lui pentru credinta, de aceea aceasta
fapta aleasa formeaza o marturie vie despre o virtute deosebita.
Din iubirea pe care o ai pentru Hristos am inteles ca dintre prea
vrednicii frati alesi de Cuviosia Ta pentru implinirea acestei bune lu-
crari, prin distinctia comportSrii lui, eel mai mult a provocat lauda in
fata intregii Tale preotimi faptul ca prin modestie i-au impresionat pe
toti, impunindu-le o statornicie generala. $i apoi, dovedind o rivna si o
purtare deosebita, s-au incumetat, pe de o parte, intr-o vreme de iarna
insuportabila, iar pe de alta parte, dovedind o rivna deosebita, au con-
vins pe cei care strajuisera cu credinciosie osemintele fericitului Dioni-
3. Filip. 3, 8.
4. Dupa cum reiese $i din cei trei codici care au stat de baza editiei publicate de
Maurini ?i reproduse de Migne, P. G. 32, 312, aici se termina textul acestei epistole.
A. Cavallin (Die Legendenbildung um den Mailandei Bischoi Dionysios, in rev. «Eranos»,
Goteborg, 1945 p. 135 — 149) socoate (pe nedrept) neautentica partea a Il-a de la cap. 2
a acestei epistole.
3<)fl BFTNTUL VABILK CKL MARI
sie sS le d&ruiascS lor acest «talismun» al vietii lor 5 . Si sS stii cfi nici
cei de altSdata si nici puternicii zilelor de azi nu ar fi reusit sS indu-
plece statornicia acestor oameni daca nu i-ar fi induiosat sinceritatea
fratilor car e au prezentat cererea. La realizarea scopului propus a co-
laborat foarte mult si prezenta fiului nostru, prea iubitul si prea evlavio-
sul Terasios preotul, care s-a oferit, de buna voie, sS suporte greutafile
cal&toriei, care a imblinzit pornirea nesovaielnica a unora din credin-
dosii de acolo, convingind, prin cuvinte, pe cei care se impotriveau tra-
ditiei moastelor si preluind moastele, cu evlavia cuvenita, le-a pastrat
pentru folosul fratilor, de fata fiind la acest fapt preojii, diaconii si multi
alti tematori de Dumnezeu. Asadar, primiti-le cu atita bucurie cu cita vi
le-au trimis paznicii lor. Nimeni sa nu se indoiasca, nimeni sa nu so-
vaiascS ; el e acel luptator nebiruit. Aceste oseminte le recunoaste Dom-
nul, ele s-au luptat impreuna cu sufletul fericitului. Ele si sufletul lui vor
primi cununa la dreapta zi a rasplatirii lui, potrivit celor care spun prin
scris ca «tofi trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca
sd ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup» 6 .
O racla a fost cea care a primit cinstitul lui trup, nimeni altul n-a
mai fost pus linga el. Mormintul lui era vestit, cinstea care i se acorda
era pe potriva marturiilor. Crestinii au fost cei care 1-au gazduit si 1-au
coborit cu miinile lor atunci si care 1-au scos acum. Ei 1-au sigilat ca si
cum ar fi pregatit de drum pe tatal si pe proteguitorul lor si 1-au trimis,
socotind mai pretioasa bucuria lor decit mingiierea lor.
EPISTOLA 198
Catre Eusebiu, episcop de Samosata
Scrisa dupS Pantile annlni 375
I
Dupa epistola pe care ne-a adus-o cineva dintre ofiteri 3 am mai
primit una direct pe adresa mea. Cum a fost si firesc, eu n-am trimis prea
multe epistole, pentru ca n-am gSsit oameni care sS vina spre Tine. In
orice caz, au fost mai mult de patru epistole, dintre care fac parte si cele
care mi s-au trimis din Samosata, drept raspuns la primele epistole ale
5. Dionisie urease In anul 346 in scaunul episcopal al Milanului, dar in urma unor
tulburari ariene el a fost exilat in Capadochia, unde a si murit In anul 374. Acnm
St. Vasile e bucuros sa poata implini cererea Sfintului Ambrozie de a-i trimite moastele
Sf. Dionisie.
6. Rom. 14, 10—12, II Cor. 5, 10. A se vedea in aceasta privinta si studiul Pr. piof.
loan G. Coman publicat in «Studii Teologice», nr. 5—6/1975, p. 359 — 379, in care se
nparfi autenticitatea integrals a epistolei.
3. E vorba de niste ofiteri trimisi in misiune.
acmsoBi 390
Cuviosioi I <il<> si pc> care i le-am confirmat cu sigiliul meu fratelui iubit
Lcontiu, prin controlorul financier din Niceea, cu rug3mintea de a le
transmite din partea lui Ingrijitorului casei lui, prea iubitului frate So
ironie, ca acesta sa poarte grija de expedierea lor cStre Tine. Intrucit
insa epistolele acestea tree prin multe miini, e lucru firesc ca uitarea sau
comoditatea unuia sa fie cauza pentru care n-au ajuns la Cuviosia Ta.
De aceea te rog sa ma ierti ca epistolele iti sosesc atit de rar 2 .
Ar fi'trebuit, e drept, sa-ti fi trimis pe cineva de aici si n-am facut-o.
Drept ai judecat si esti in drept sa-mi faci observatie, dar sa stii totodata
ca aici iarna a fost atit de asprS incit toate drumurile au fost impotmo-
lite pina in zilele Pa$tilor, si n-am avut pe nimeni sa aiba atita curaj
incit sa infrunte aceasta greutate a drumului. Caci chiar daca corpul nos-
tril preotesc pare numeros, totusi se compune din oameni prea pufin obis-
nuiti cu drumefiile, intrucit ei nu se indeletnicesc nici cu negustoria, nu
le place sa petreaca prin tari straine si cei mai multi din ei deprind, in
general, cite-o meserie sedentara, ca astfel sa-si poata asigura cele tre-
buincioase traiului zilnic 3 . De pilda, chiar si pe fratele acesta, pe care
1-am trimis la Cuviosia Ta, I-am chemat de la tara, ca sa-1 folosim drept
curier al epistolelor catre Cuviosia Ta, iar treburile noastre le va comu-
nica deschis Cuviosiei Tale, iar el prin harul lui Dumnezeu, s-ajunga
curat si repede la mine.
Pe iubitul frate Eusebiu citetul, pe care de mult am dorit s&-l trimit
la Cuviosia Ta, 1-am retinut, asteptind sa se imbunatateasca vremea. $i
acum ne aflam intr-o frSmintare nu din cele mai fericite, de aceea ma,
tern ca nu cumva lipsa de deprindere cu drumetiile sS-i aduca oarecare
greutati si sa-i prilejuiasca vreo imbolnavire trupeasca, intrucit si asa
e destul de bolnavicios.
II
E de prisos sa-ti mai aduc la cunostinta in scris inovatiile doctrinale-
care s-au intins in tot Ras&ritul, intrucit fratii insisi le vor putea expune
destul de amanuntit prin viu grai. Sa stii insa, Prea Cinstite Parinte, cS
in clipa cind scriam aceasta scrisoare atit de rau ma simteam, incit Imi
pierdusem orice nadejde ca as mai supravietui.
Nu ma simt in stare nici macar sa insir toate simptomele suferinte-
lor care ma incearca si sa descriu slabirea si urcarea continua a febrei,.
precum si reaua dispozitie in care ma aflu. Pot sa spun ca din toate
acestea refin una singura : ca s-a implinit vremea petrecerii in aceasta*
viafa nenorocita si vrednica de plins.
2. Daca era greu de gasit curieri obi$nuiti, en atit mai greu se pot afla pentru,
corespondenta cu cei exilati.
3. Interesaute $tiri despre situafia materials a preotilor.
400 8F1NTUL VAH1I.K Cf.t. MAR K
EPISTOLA 199
Catre Amfilohiu, despre canoane 1
ScrlsS in anul 375
Iti raspunsesem mai de mult la niste intrebari pe care Cuviosia Ta
mi le pusesesi, dar scrisoarea n-am trimis-o inca, pentru ca m-a oprit
lunga si primejdioasa mea imbolnavire si pentru ca n-am gasit un cu-
rior de incredere. Intr-adevar, foarte putini sint pe aici oamenii care sa
>cunoasca bine drumul si care sa fie pregatiti pentru o astfel de misiune.
Deci, cunoscind acum pricinile intirzierii, iarta-ma. Am admirat la Tine
•dorinta de a invata, pe care ai impreunat-o cu smerenia, intrucit doresti
*sfi te mai instruiesti dupa ce ft s-a incredintat odata slujba de a invata
Tu pe altii 2 , si inca de a-i invata prin mine, cind se stie ca eu nu sta-
pinesc o pozitie fnsemnata in domeniul cunoasterii 3 . Dar pentru ca vrei
-sa faci acest lucru cu frica de Dumnezeu, ceea ce altcineva nu 1-ar face
prea usor, trebuie ca si eu sa vin, peste puterile mele, in ajutorul bunei
Tale vointe si nobilei Tale rivne.
XVII
M-ai intrebat privitor la preotul Vianor 4 daca" ar mai putea fi pri-
mit in cler in urma jurSmintului pe care 1-a facut. Dupa cite stiu se luase
o hotSrire comuna, pentru clericii din Antiohia, care facusera juraniint
deodata cu el, stabilindu-se ca la serviciile publice ei nu mai au voie sa
ia parte, in schimb in particular pot indeplini slujbe preotesti. Hotarirea
aceasta ii dadea drept si lui Vianor sa-si exercite functia, intrucit ser-
viciul lui de preot nu era legat de Antiohia, ci de Iconium ; or, dupa cum
mi-ai scris tu insuti, Vianor si-a mutat chiar si domiciliul de la Antiohia
In Iconium. Daca Cuviosia Ta vei cere acestui om sa faca penitenta pen-
tru usurStatea cu care a facut acel juramint in fata unui barbat necre-
•dincios 5 , pentru ca nu mai putuse rabda neplacerea acestei mici primej-
dii, atunci poti sa-1 primesti 6 .
1. A se vedea epistola 188, dupa care se' face si numerotarea canoanelor.
2. Am mai amintit ca Amfilohiu fusese hirotonit ca episcop in anul 373.
3. Astfel de modestii intilnim adeseori in epistolele Sf. Vasile.
4. Cazul preotului Vianor se aseamana cu eel al preotului Chiriac din can. 10 al
acestui Sfint Parinte. In amindoua cazurile se recomanda aplicarea principiului icono-
miei «pentru a nu face sminteala in fata poporului», dar ii da si epitimie.
5. Cel vizat aici pare a fi un episcop arian din timpul schismei din Antiohia. Era
epoca lui Valens.
6. Vezi can. 25 ap., 95 trul., 10, 28—29, 64, 81—82 Vasile c. Mare.
■cnitoni
401
XVIII
In privinta fecioarelor cSzute, care, dupS ce fagSduiesc Domnului
cS vor trSi in curatfe, cad sub patimile trupului si-si calc.S astj^'legamin-
tul, PSrintii nostri, procedind cu bunatate si cu blindet'e fata de nepu-
tintele celor care alunecS spre rau, au stabilit ca ele ar putea fi reprimite
in comuniunea Bisericii dupa ce vor fi facut penitenta vreme de un an,
pentru ca se aseamana cazul lor cu al celor care se casatoresc a doua
oara. Dar dupa cit mi se pare, prin harul lui Dumnezeu, Biserica este in
crestere si devine tot mai puternica 7 , si intrucit se inmulteste acum si
tagma fecioarelor, sint de parere ca lucrul trebuie cercetat asa cum se
prezinta, facind apel si la sugestiile Scripturii unde am mai putea gasi
inca idei similare. Vaduvia este mai prejos decit fecioria, de aceea si
pacatul vaduvelor e mai mic decit eel al fecioarelor 8 . Sa vedem in acest
sens ce a scris Pavel lui Timotei : «iar de vaduvele cele tinere fereste-te,
caci atunci cind poftesc impotriya lui Hristos, vor sa se marite si isi ago-
nisesc osinda fiindca si-au calcat legamintul dintii» 9 . Or, daca vaduva
cade sub o judecata atit de grea pentru ca si-a calcat credinta fagaduita
lui Hristos, ce va trebui sa credem despre o fecioara care e mireasa lui
Hristos si un vas sfintit inchinat Stapinului ? Savirseste un mare pacat
chiar si sclava care-si daruieste trupul unor casatorii clandestine, um-
plind de stricaciune casa, iar prin via^a sa nelegiuita batjocoreste si pe
stapinii ei ; fara indoiala ca e cu mult mai grav ca o mireasa sa devina
adultera, necinstind si unirea pe care a facut-o cu Mirele sau dindu-se
unor placeri necurate. Or, daca vaduva se osindeste ca si o sclava des-
frinata, atunci si fecioara va cadea sub osinda unei adultere. $i dupa
cum numim adulter pe eel care vietuieste impreuna cu o femeie straina,
fapta pentru care nu-1 primim la Cuminecatura, pina ce nu se va fi la-
sat cu totul de pacat, tot asa vom hotari si cind e vorba de fecioara.
Dar si acest lucru trebuie sa-1 stabilim acum : fecioara este cea care
s-a adus de buna voie Domnului, renuntind la casatorie si preferind viata
de sfintenie. Deci fagaduintele facute Domnului le admitem din clipa in
care virsta omului a ajuns la maturitatea judecatii. Intr-adevar, nu-i
drept sa socotim valabile declarative unor copile, ci numai cind acestea
au ajuns la mai mult de 16 sau 17 ani, fiind deplin stapine pe gindirea lor
si daca, dupa ce au fost supuse unei destul de indelungate cercetari, ele
au staruit, dupa ce au cerut cu insistenta si dupa ce s-au rugat, sa fie
7. Cam prea multa ingaduinta arata aici Sf. Vasile «cre$terii» Bisericii, cind in
cele mai multe epistole se plinge tocmai de criza, de dezbinari, de deruta.
8. Inca de pe vremea Sf. Pavel vaduvele si fecioarele depusesera vot de castitate.
Ele erau controlate de Biserica\
9. / Tim. 5, 11—12.
26 - Sfintul Vasile eel Mare
402 SrlNTUL. VAS1LB CKL MAnE
primite, abia atunci pot fi numerate Intre fecioaro, confirmind fagSdu-
inta care prezinta astfel de garantii ?i putind fi pedepsite f^rS crutare
dacS ar cSlca-o. CSci multe sint aduse inainte de implinirea acestei virste
do pSrinti, de frati sau de alte persoane apropiate lor, fSrS ca ele sa vinfi
din convingere personala spre viata de necasatorie, ci doar pentru ca
vor s3-si asigure astfel niste mijloace oarecare de trai. Astfel de tinere
nu trebuie primite cu usurinta, ci sa astepte pina ce vom cerceta ama-
nuntit intentia lor proprie 10 .
XIX
Nici din fagaduintele pentru feciorie facute de bSrbati n-am recu-
noscut decit pe ale celor care s-au inscris in rindul c&lugSrilor, caci se
vede ca au primit in chip tacit sa duca viata de necas&torie. Totusi si
pentru ei cred ca se cuvine sa se procedeze tot asa, intrebindu-i si pri-
mind din partea lor fagaduinta lamurita, iar daca se vor intoarce iarasi
la viata legata de trup si de placeri, sa fie supusi pedepsei cu care sint
condamnati cei care traiesc in desfrinare ".
XX
Pe acele femei care, pe cind se aflau inca in erezie, au marturisit ca
doresc sa trfiiasca in feciorie, dar dupa aceea au ales casatoria, cred ca
nu trebuie sa le osindim, «caci cele cite zice legea le spune celor care
sint sub lege» 12 . Or, cele care n-au ajuns inca sa se supuna jugului lui
Hristos nu cunosc nici legile Domnului. De aceea ele sint primite de
Biserica si, deodatS cu iertarea tuturor celorlalte pacate, ele obtin de pe
urma credintei in Hristos si iertarea acelora 13 . In general pentru cele
ispSsite o data, in viata de catehumenat, nu se mai cere acum iarSsJ alta
ispfisire. Fire?te ca pe acestia Biserica nu-i primeste fara Botez, de aceea
drepturile acestei nasteri de a doua sint pentru ei un lucru foarte ne-
cesar.
XXI
Daca un barbat vietuind impreuna cu o femeie nu se multumeste cu
viata de casatorie, ci cade in desfriu, noi il socotim desfrinat si ii fixam
un timp mai indelungat de pedepsire, totusi n-avem un canon care sa ne
10. Can. 19 sin. I ec. ; "15—16 sin. IV ec. ; 40, 44 trul. j 6, 44, 126 Cartag. ; 4, 60
Vasile.
11. Can. 26 ap. ; 7, 16 sin. IV ec. ; 44 trul. ; 19 Anc. ; 6, 8, 20, 60 Vasile c. Mare.
12. Rom. 3, 19.
13. Ereticii erau socotitf egali cu cei trecutf prin scoala catehumenatului atunci
find era vnrba sa fie primiii in rindurile credinciosilor ortodocsi. In acest canon so-
vorbrste dcsprc cei ce «se nasc» prin Botez.
■CRIIORI
J03
dea drept s3-l punem sub acuzar^a de adulter daca pficatul lui a fost
sfivirsit cu o femeie libera de cSsStorie, pentru c8, zice Scriptura, femeia
adulters odatfi «pihgarita, plngSrita va fi si nu se mai intoarce la sotul
ei» u , iar «cel ce tine pe cea preacurva este nebun si necredincios» ^ ;
dimpotriva, eel ce a desfrinat cu ea nu va fi exclus de la impreuna-vie-
tuire cu sotia lui. De aceea femeia Isi va primi sotul, daca acesta se lasa
de desfriu, iar barbatul va trimite la casa ei pe cea care s-a pingarit.
Nu-i usor sa descoperi temeiul acestei practici, dar obiceiul asa s-a in-
cetatenit.
XXII
Pe cei care au femei provenind din rapire si care le-au luat atunci
cind ele erau logodite cu altii cu plan de casatorie, nu trebuie sa-i pri-
mim (la Impartasanie, n.tr.) pina cind acele femei nu le vor fi fost luate
si date logodnicilor, daca acestia vor vrea sa le ia, ori sa renunte la ele.
Iar daca va lua cineva pe o femeie libera, va trebui sa i se ia si sa fie
data la ai sai, si s3 se lase la aprecierea rudelor, ori parintilor, de vor fi,
on frati sau orice ocrotitori ai fetei ; si de vor voi ei sa o deb. lui de sotie,
trebuie sa se incheie nunta ; iar daca ei nu vor, sa nu fie siliti.
Cit despre eel care si-a luat ca femeie pe una pe care mai intli a ne-
cinstit-o, fie prin surprindere, fie prin orice sila, aceluia trebuie neaparat
sa i se aplice pedeapsa prevazuta desfrinarii. Or pedeapsa pentru cei
care desfrineaza s-a hotarit sa fie de patru ani. In primul an desfrlnatii
trebuie respinsi de la rugaciunile obstei, ei raminind doar sa plinga la
usile Bisericii ; in al doilea an ei pot fi primiti sa stea la Liturghie pina
cind se fac citirile Apostolului si Evangheliei ; in anul al treilea trebuie
facuta pocainta (si marturisirea pacatelor, n.tr.) ; in anul al patrulea ei
au drept sa asculte intreaga Liturghia, impreuna cu poporul, dar n-au
drept inca sa ia Sfinta Impartasanie 16 . Abia dupa aceea sa fie primit la
Impartasirea cu eel Bun.
XXIII
Pentru cei care s-au casatorit cu doua surori, sau cele ce s-au casa-
torit cu doi frati, eu am trimis o scrisoare a carei copie se afla la Cu-
viosia Ta 17 . In schimb eel care a luat pe sotia fratelui sau, unul ca acesta
sa nu se primeasca pina ce nu se va fi despartit de ea.
14. lei. 3, 1 (ed. 1914).
15. Pilde 18, 23 (ed. 1914).
16. A se vedea la epistola 188 nota 5.
17. A se vedea ep. 160.
4Q4 grlNT UL VAB11.IC CBL MAM!
xxiv
Apostolul a hotarit ca daca vaduva trecuta in catalogul yaduvelor,
adica a celor intretinute deBiserica.se cSsatoreste, sa i se treaca cu ve-
derea. Nici pentru barbatul vaduv n-a f ost rinduit nici o lege f pentru
el e de ajuns pedeapsa rinduita celor care se casatoresc de doua ori. In
schimb, vSduva care a ajuns la 60 de ani si totusi ar vrea sa vietuiasca
cu barbat, nu va fi socotita vrednica de Impartasirea cu eel Bun pina ce
nu va renunja la o astfel de patima a necuratiei. Iar daca am inscris-o
(Intre credinciosii Biserici, n.tr.), vina vi fi a noastra, nu a femeii.
XXV
Cel care tine pe o femeie necinstita de dinsul, va fi supus pedepsei
fixate pentru necinstire, in schimb i se ingSduie s-o aiba de sotie.
XXVI
Desfrinarjea nu e nunta si nici ch,iar inceput de nunta. De aceea,
dacS-i cu putinta sa-i convingem sa se desparta unii ca acestia care s-au
unit prin desfriu, ar fi lucrul eel mai bun. Daca cu tot dinadinsul doresc
sa vietuiasca impreuna, sa li se puna in vedere pedeapsa rinduita pentru
desfrinare 18 , dar totusi sa nu-i despartim, ca nu cumva sa se intimple
ceva mai rau.
XXVII
Despre preotul care din nestiinta a incheiat o casatorie necanonica
am hotarit ceea ce se cadea, adica sa poata avea si el scaun in Bise-
rica, dar de la celelalte activitati preotesti sa fie indepartat, caci este
de ajuns pentru un om, care are situatia lui, ca i s-a dat iertare. Ca sa
binecuvintezi pe altul cind tu trebuie sa-ti ingrijesti propriile tale rani,
e o nepotrivire, caci cind binecuvintezi impSrtasesti sfintenie*. Or, cine
n-are sfintenie, pentru ca a pacatuit din nestire, cum s-o dea altuia ? Deci
el sa nu binecuvinteze nici in public, nici in particular, si nici sa im-
parta altora trupul lui Hristos, dar nici sa nu savirseasca nici o alta
lucrare sfinta, ci sa se multumeasca doar cu intiietatea sederii si sa
cearS cu lacrimi Mintuitorului sa-i ierte pacatul savirsit din nestiinta.
XXVIII
Mi se pare intr-adevar absurd ca cineva sa faca un juramint ca nu
so va atinge de carnurile de pore. De aceea binevoieste a-i invata sa
18. A sc vedea mai sus, can. 22.
acHisom 4Q 5
nu mai faca astfel de legaminte si de fdgaduinte fSra rost, convingin-
du-i c3 folosirea acestei mincSri este indiferentS, intrucit nici o fSpturS
13sata de Dumnezeu «nu-i de lepadat dac3 se ia cu multumire» 19 . De
aceea legamintul de care e vorba aici e ridicol, iar lipsirea de un astfel
de aliment nu-i necesara 20 .
XXIX
Dregatorilor care se jura sa faca rau supusilor, la" f el ' li se cade
aplicat un leac in stare sa-i vindece de o boala care trebuie trata-ta cu
cea mai mare grija. Tratamentul lor e de doua feluri : mai intii, s&-i
inveti sa nu se mai jure ; al doilea, sa nu staruiasca in hotaririle cele
rele. De aceea, daca cineva a avut intentia, de mai inainte, ca printr-un
juramint sa faca rau altuia, acela s3-$i dovedeasca parerea de rau pen-
tru nesocotinta cu care a facut acel juramint, dar sa nu foloseasca
evlavia drept pretext ca sa-si respecte juramintul. Irod n-a avut nici un
folos ca si-a respectat juramintul, caci pentru ca sa nu si-1 calce s-a
facut ucigasul proorocului. O data pentru totdeauna juramintul a fost
interzis, dar cu, atit mai mult trebuie osindita nenorocirea care s-a
facut.
De aceea, eel care s-a jurat trebuie sa se caiasca, nu sa se zbata
sa faca si mai mare nelegiuirea. Cerceteaza-i numai absurditatea si vei
vedea : de s-ar jura cineva sa scoata ochii fratelui, oare ar fi bine daca
s-ar infaptui una ca aceasta ? Dar de s-ar jura cineva sa ucida ? Dar
daca — pe scurt — ar fagadui cineva prin juramint sa calce orice po-
ruhca ? «Juratu-m-am si m-am hotarit nu ca sa savirsesc pacatul, ci ca
sa pazesc judecatile dreptatii Tale» 21 . $i dupa cum avem datoria de a
intari porunca prin nestramutate hotariri, tot asa trebuie sa nimicim $i
sa stirpim in tot chipul pacatul. '
XXX
In legatura cu cei care comit rapt, e drept ca nu avem un canon
mai vechi, dar mi-am facut o socotinta proprie, in sonsul ca 3 ani sa
fie exclusi de la rugaciuni, atit ei, cit si cei care i-au ajutat s-o faca.
Iar pentru raptul savirsit fara sila nu se aplica nici o pedeapsa daca la
mijloc n-a existat nici necinstire si nici vreun furt oarecare. Vaduva
este stapina pe sine insa?i §i sta in voia ei de a-1 urma ori nu pe ra-
pitor. De aceea n-avem sa purtam grija de pretexte 22 .
19. I Tim. 4, 4.
20. Merita subliniata larga ?i sanatoasa conceptie a Sf. Vasile despre post
21. Matei 14, 7; Ps. 118, 46.
22. Hotaririle sin. IV ec. vor fi §i mai precise, cf. can. 27.
400 arlNTUL vasile cel mare
XXXI
Femeia al, carei barbat a plecat si nu stie unde se afla, daca se
Insoteste cu altul inainte de a se fi convins despre moartea lui, savir-
se$te adulter 23 .
XXXII
Clericii care au savirsit pacat de moarte sint scosi din preotle, dar
nu vor fi indepartat,i de comuniunea cu laicii, caci «nu vei fi urgisit de
douS ori in acelasi necaz» 7A .
XXXIII
Femeia care a nascut in calatorie si n-a purtat grija de eel nascut
trebuie sa indure pedeapsa ca pentru ucidere & .
XXXIV
Pe femeile care au comis adulter si din evlavie au marturisit ori
au fost vadite intr-un chip oarecare, Parintii nostri ne-au oprit sa le
d8m in vileag in public, ca nu cumva vadindu-se sa oferim noi o cauza
de moarte ; insa ne-au mai poruncit Parintii ca ele sa raminS excluse
de la Impartasanie pina ce isi vor implini sorocul pocaintei 26 .
XXXV
In cazul barbatului pe care 1-a parasit sotia trebuie sa se cerceteze
care a fost pricina parasirii §i daca se constats ca femeia a plecat fara
motiv, barbatul este vrednic de iertare, iar femeia trebuie pedepsita.
Bftrbatului i s-a dat aceastS iertare pentru ca sa pastreze mai departe
comuniunea cu Biserica 27 .
XXXVI
Femeile ostasilor, care se recasatoresc in timpul cit sotii lor sint
dati disparuti, sint supuse aceleiasi pedepse ca si cele care se casa-
toresc in urma absentei barbatilor lor care se afla in calatorie, si care
nu asteaptS reintoarcerea lor. Oricum, cazul acesta admite o oarecare
indulgenta, pentru cS banuiala este in favorul mortii 26 .
23. A se vedea aici mai jos, can. 46.
24. Naum 1,9; cf. can. ap. 20, 30, 64.
25. Cf. can. 52, aici, mai jos.
26. Cf. can. 48 ap. ; 87, 93 trulan ; 21, 31, 35—36, 46, 48, 77, 80 Vasile eel Mare.
27. Cf. can. 48 ap. ; 87, 93 trulan; 21, 35—36, 46, 48, 77, 80 Vasile eel Mare.
28. Cf. can. -16 Vasile eel Mare.
HCRMOKI A{)7
XXXVII
Cel care se cas&toreste cu femeia altuia, dupa" ce i-a fost luata cea
cu care traise ilegal, va suporta acuza de adulter fatS de prima femeie,
dar pentru cea de a doua nu va mai fi invinovatit ™.
XXXVIII
Fetele care fara voia parintilor s-au luat dupa barba^i, traiesc in
desfrinare, dar dacS ele se impaca cu parintii e semn cS fapta isi pri-
meste vindecarea. Totusi ele sa nu fie primite imediat in comuniune,
ci s5 fie pedepsite vreme de trei ani.
XXXIX
Femeia care trSieste impreuna" cu un bSrbat adulter comite si ea
adulterul, atita vreme cit vietuieste impreuna cu el 31 .
XL
Femeia care fara invoirea stapinului s&u se dS unui barbat, traieste
in desfrinare, iar cea care apoi a reusit sa incheie casatoria, pe care o
poate contracta liber, e socotita ca maritata cu adevarat. De aceea
prima unire. era un desfriu, pe cind cea de a doua, o casatorie. De f apt,
invoielile celor ce sint sub stSpinirea altuia n-au nici o tarie 32 .
XLI
Femeia care in vaduvia ei dispune liber de ea insasi, poate, fara
sa fie invinovatita, sS locuiasca" impreunS cu un barbat, daca el n-are
pe nimeni cu care sM rupa casatoria, dupa cum a zis Apostolul : «daca
barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu oricine vrea, numai
intru Domnul» 33 .
XLII
Casatoriile incheiate fSra de invoirea stSpinilor sint desfrinari. Deci,
atita timp cit sint in viata' tatSl sau stapinul lor, cei ce locuiesc laolalta
sint vinovati, iar aceasta dureaza pina cind stapinii lor vor aproba ca-
satoria. DacS st5pinii aproba, casatoria lor e valabila 34 .
29. Cf. si can. 77.
30. Cf. can. 40, 42, Vasile eel Mare.
31. A se vedea si can. 58, 77 Vasile eel Mare.
32. Cf. si can. 42, 53 (Vasile).
33. A se vedea si can. 30, 53, 87 Vasile eel Mare.
34. Cf. si can. 38, 40.
40B
BrtNTUL VAIILE CIL MAM
XLIII
Cel care a dat aproapelui o lovitura de moarte e ucigas, indiferent
daca el a inceput bataia sau daca a lovit aparindu-se &.
XLIV
Diaconita care a savirsit pacatul desfrinarii cu un pagin nu mai
este primita in comuniune, dar va putea sa se impartaseasca. dupa sase
ani, bineinfeles daca va vietui in nevinovatie. Paginul care dupa in-
crestinare se intoarce iarasi la sacrilegiul pagin, e ca si cum s-ar fi
intors la varsatura sa. Noi nu mai ingaduim ca trupul diaconit,ei, care
fusese consacrat odata, sa ajunga din nou sub slujirea poftelor
trupesti M .
XLV
Daca cineva, dupa ce a luat numele de crestin, huleste pe Hristos
nu mai are nici un folos de aceasta numire.
XL VI
Femeia care s-a maritat fara sa stie cu un barbat parasit pentru o
vreme de so^ia sa si care apoi a fost alungata pentru ca intre timp cea
dintii s-a intors la dinsul, este o desfrinata, dar din nestiinta. De aceea
nu va fi oprita de la nunta, insa mai bine ar fi daca ar ramine asa 37 .
XL VII
Encratitii 38 , sacoforii 39 si apotactitii 40 sint supusi acelorasi norme
ca si novatienii, caci pentru acestia s-a promulgat un canon, desi deo-
sebit, dar in ceea ce ii priveste pe acestia a fost trecut cu vederea. In
general, noi ii botezam din nou pe acestia chiar daca la Voi obiceiul
rebotezarii a fost interzis, asa cum a fost interzis si la romani, in urma
unei hotariri speciale, totusi vrem ca hotarirea noastra sa se impuna,
fiindca eresul lor e ca o odrasla a ereziei marcionite care detesta ca-
sfitoria, se feresc de vin cu dezgust si spun ca creatura lui Dumnezeu
este spurcatS ,- de aceea noi nu-i primim la Biserica daca nu se boteaza
35. Cf. §i can. 56, 57 Sf. Vasile.
36. A se vedea si can. 51, 70 (Sf. Vasile).
37. Cf. si can. 31 si 36 ale Sf. Vasile.
38. Encratitii (IfxpaxEia — cumpatare), grupare rigorista, uneori impreunata si cu
ori'-ziu, dar de cele mai multe ori numai cu schisma. Un reprezentant tipic al lor a
fost Tatian Sirianul (sec. II) care condamna si casatoria, carnea, vinul, socotindu-le
ncdcmne pentru crestini.
39. Acestia purtau un sac In loc de vesmint.
40. Acestia rcspingeau casatoria.
SCMIXOW1 400
cu Hotozul nostru, ca sa pronunte formula «Botezatu-ne-am in (numele).
Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh», pe cei care cred ca Dumnezeu este
autor al relelor, dupS pilda lui Marcion 4l si a altor eretici. De aceea,,
daca se prime$te aceasta hotarire trebuie sa se intruneasca mai mult,i
episcopi in sinod si asa sa promulge canonul, pentru ca atit cei ce pro-
cedeaza in felul acesta sa fie fara primejdie, cit si eel ce raspunde sa.
fie vrednic de crezare in rezolvarile date acestor probleme.
XL VIII
Femeia parasita de barbatul ei trebuie, dupa parerea mea, sa ramina
asa (nemaritata), pentru ca Domnul a spus «oricine va lasa pe femeia
sa, afara de cuvint de desfrinare, o face sa savirseasca adulter». Apoi,
prin numirea ei de adultera a exclus-o pe dinsa de la impreunarea cu
alt barbat. Cum poate fi acuzat ca pricina de adulter un astfel de barbat,.
iar femeia care s-a numit de Domnul adultera sa fie nevinovata ? 42 .
XLIX
Violurile savirsite prin sila nu trebuie sa dea loc unei invinuiri..
De aceea nici sclava care a fost siluita de stapinul sau nu e supusa
pedepsei 43 .
L
Nu exista lege privitoare la cea de a treia nunta M , din acest motiv
cea de a treia casatorie nu-i incheiata dupa lege. Desigur eu privesc
asemenea practici ca intinaciune pentru Biserica 43 . Dar nici nu arunc
asupra lor osinda publica, de aceea le socotim mai de ingaduit decit
desfrinarea propriu-zisa.
EPISTOLA 200
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium
Scrisa in primdvara anului 375
Imbolnavirile s-au tinut lant una dupa alta, iar ocupatiile legate de
treburile bisericesti §i de oamenii care tulbura Bisericile m-au napadit
iarna intreaga precum $i in tot acest rastimp, pina in clipa in care iti
scriu aceasta epistola. De aceea n-a fost cu putinta nici sa-ti trimit ceva
41. Unul din cei mai cunoscuti eretici ai sec. al M-lea.
42. Matei 5, 32. A se vedea si can. 36, 46, 77 si 80 ale Sf. Vasile.
43. Cf. si can. 30 al Sf. Vasile.
44. A se vedea si cele spuse in can. 80 al Sf. Vasile.
45. In decursul veacurilor asprimea acestui canon s-a redus, Biserica aratindu-se-
mult mai ingSduiloare fa(3 de c3satoriile a doua si a treia.
■410
SrtNTUI, VASII.K CKL MARC
prin curier si nici si te cercetez eu insumi. Imi inchipui ca" asa s-au
'petrecut lucrurile si cu FrStia Ta i desigur nu mS glndesc la boaia —
iereascS Dumnezeu !, ci mai curind doresc sa te inzestreze Dumnezeu cu
lndelungatS sanatate trupeasca, pentru ca sa poti sluji multa vreme po-
runcilor Lui — , ci imi inchipui c& «grija Bisericilor» * iti aduce si tie
.destule incurcSturi neplacute.
Chiar si acum e vorba sa-ti trimit pe cineva anume pentru a ne
face cunoscut unul altuia situatia in care ne aflam. Intrucit Meletios,
.acest fiu prea iubit, care instruieste pe recrutii recent intrati sub arme,
m-a instiintat cS ar fi posibil sa-U trimit salutari prin el, m-am grabit
sa vSd pe acest aducator al epistolei, om care in locul epistolei poate
relata si despre mesajele noastre atit din pricina caracterului lui iu-
bitor de adevar, cit si pentru ca cunoaste toate problemele noastre 2 .
Prin mijlocirea lui rugam, mai intii de toate, pe Cucernicia Ta sa ma
rpomeneasca in rugaciuni, pentru a ma elibera de greutatea trupului,
-care mi-a devenit o adevarata povara, apoi Bisericii lui sa harazeasca
pace, iar Tie sa-ti aduca liniste si usurare, asa incit, dupa ce vei fi in-
ydrumat in chip apostolesc treburile Licaoniei, sa incepi s& vizitezi si
tinuturile noastre, fie cita vreme mai sint inca in trup, fie pe cind va fi
rinduit s3 plec la Domnul. Oricum, sS te legi de aceste tinuturi ca si cum
^r fi ale Tale, sprijinind pe cei ce se clatinS si ridicind pe cei neputin-
ciosi, schimbind totul in ceea ce Ii place Domnului, prin darul Duhului
-care petrece in tine.
Pe prea cinstitii fiii nostri Meletie si Meletios 4 , pe care-i cunosti
-de mult si-i pretuiesti ca si cum ar fi ai tai proprii, sS-i tii sub ocrotirea
Ta, rugindu-te pentru ei. Pentru ca ajunge.atita ca sa le cistigi toata in-
-crederea. Te rog sa salu^i din partea mea pe cei care se afla in jurul
Cuviosiei Tale, intreg clerul si poporul pe care-1 pastoresti, precum si
,pe toti iubitorii de Hristos frati si impreuna slujitori.
Sa-ti aduci aminte sa faci pomenirea prea fericitului mucenic Eupsi-
,hie 5 si s§ nu astepti sa-ti aduc a doua oara aminte nu numai sa-ti fixezi
exact ziua sosirii tale la noi, ci si sa o si avansezi cu citva timp, pentru
ca s& ne si faci fericiti, desigur daca vom mai fi inca in trup.
1. II Cor. 11, 28.
2. Nu cunoastem mai de aprpape cine este acest Meletios, dar se vede ca era un
.om apropiat si de incredere.
3. Semnul celei mai intime prietenii dintre cei doi ierarhi.
4. Deci ?i unul si altul erau folositi ca oameni de incredere, curierd atit de cau-
ttati.
r>. A se vcdea si cele spuse in epistolele 100, 176, etc.
BCItlSORI
411
PinS atunci sfi rfimll pentru mine' $i pentru Biserica lui Dumnezeu
sSnStos si rugStor pentru noi prin harulBunului Dumnezeu.
EPISTOLA 201
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium
ScrisS la inceputul verii anului 374
Pentru multe pricini doresc sa te intilnesc, atit pentru a te folosi
ca sfetnic in problemele care ne stau in fata, dar mai ales a ma mingiia
dupa lipsa pe care ti-am dus-o fSra sa te vad de atita vreme. Intrucit insa
pricini diferite ne-au impiedicat pe amindoi, iar slSbirea generala a or-
ganismului te-a doborit si pe Tine 1 , dupa cum nici mie inca nu mi-a
trecut vechea mea suferinta, sa ne dam unul altuia iertare, incit sa nu
ne facem invinuiri nici unul, nici celalalt (pentru ca nu ne-am scris, n.tr.).
EPISTOLA 202
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium
ScrisS in vara anului 375
Intilnirea cu Cucernicia Ta este in orice imprejurare un mare pri-
vilegiu pentru mine, dar cu mult mai mult acum, cind ne cheama la in-
trunire probleme deosebit de importante. Intrucit urmarile bolii mele sint
atit de grave incit nu-mi ingSduie nici cea mai mica miscare, sint atit de
puternice incit atunci cind mi-am facut, cu trasura, drumul pina la para-
clisul martirilor 2 putin a lipsit sS nu cad din nou in aceeasi boala, sint
nevoit sa-ti cer iertare. Drept aceea, daca e cu putinta sa se amine in-
trunirea cu citeva zile, atunci cu ajutorul lui Dumnezeu te voi si vizita
si ma voi face partas si grijilor care te apasa. Daca problema preseaza,
faceti cu ajutorul lui Dumnezeu ce veti crede de cuviinta, socotindu-ma
prezent si pe mine impreuna cu voi, ca unul care accept tot ce veti fi
rezolvat bine.
Harul Bunului Dumnezeu sa te pazeasca sanatos si voios intru Dom-
nul si rugator pentru mine.
1. O boala, se vede recenta, aparuta si la Sfintul Amfilohiu.
2. Despre cultul martirului Eupsihios (?i al altora) ni se relateaza in multe
din epistolele Sf. Vasilc, a^a nr. 142, 176, 200, 252 etc.
412 arlNTUL vabile cbl marc
EPISTOLA 203
Catre episcopii de pe tSrmul mSrli
Scrisa In anul 375
I
M-a prins un dor mare s3 ma intilnesc cu Voi, dar mereu s-a ivit
o piedicS in calea bunei mele dorinte. O data m-a impiedicat starea
proastS a sSnatatii mele (caci desigur nu va poate fi necunoscut cit de
aprig i-am simtit prezenja inca din copiiarie, si acum, la batrinete *, se
vede cS boala a crescut deodata cu mine si m-a pedepsit dupa dreapta
judecatS a lui Dumnezeu, Care rinduieste totul cu intelepciune), alta
data au fost grijile pentru binele Bisericilor, precum si luptele duse im-
potriva vrajma§ilor dreptei credinte. Din aceasta cauza, pina in clipa de
fata am dus-o in mare tristete si in adinca suparare, pentru ca sim^eam
cS-mi lipse§te sprijinul vostru.
De la Dumnezeu, Cel Care a binevoit sa ia asupra-§i trup si sa Se
saia$luiasca intre noi 2 ca sa ne indrepteze viaja prin pildele virtutilor
$i sa vesteasca prin insusi glasul Evangheliei imparatiei, am inteles ca
«intru aceasta vor cunoaste to^i ca sinteti ucenicii Mei, daca veti avea
dragoste unii fata de altii» 3 . Iar ca dar de r^mas bun, atunci cind era
vorba sa duca la indeplinire in Trupul Sau iconomia mintuirii, a lasat
ucenicilor dragostea Sa, spunindu-le : «pace va las vou§, pacea Mea o
dau voua» 4 . De altfel nici eu n-as putea crede ca fara dragoste reciproca
§i fara ca sa fac tot ce-i cu putinta pentru a trai in pace cu toti, m-a$
putea socoti slujitor vrednic al lui Iisus Hristos.
Multa vreme am tot asteptat, nadajduind mereu ca va veni o vre-
tne sa ma cercetati si Voi. Nu se poate sa nu stiti ca fiind expus public
in fata tuturor, asa cum sint stincile ale caror piscuri ies din apa marii,
indur si eu furia valurilor eretice, care, desi se izbesc in jurul meu, nu
ajung sa inece ceea ce se afla in spatele meu. $i cind zic «noi» nu in-
teleg doar puterea omeneasca, ci si harul lui Dumnezeu, Care arata ca
puterea Lui «intru slabiciune se desavirseste» 5 , dupa cum zice si pro-
orocul, vorbind in numele Domnului : «au de fata Mea nu va sfiiti pen-
tru ca am pus nisipUl hotar marii ?» 6 . Cel atotputernic a legat marea
cea uriasa si infricosata de ceea ce e mai nestatornic si mai de dispre-
1. Cind scria aceste lucrari Sf. Vasile avea doar 45 de ani.
2. loan 1, 14.
3. loan 13, 35.
4. loan 14, 27.
5. // Cor. 12, 9.
6. Ier. 5, 22 (od. 1914).
8CRIHOR! 413
tuit, nisipul. Iar daca asa stau lucrurile, concluzia logicS ar fi ca iu-
birea voastr3 s& trimita la mine mai des pe citiva din adevSratii nostri
fra{i s& ma viziteze in necazurile mele 7 , Caci nu fagaduiesc ca n-as fi
supus la nenumarate greseli, pentru ca sint om si traiesc in trup.
II
Intrucit pina acum ori ca aji uitat ceea ce-mi datorati, pentru ca
n-ati vazut ce era de facut, prea cinstiti frati, ori ca nu m-ati socotit
vrednic de o vizita frateasca, fiind poate preveniti de ni§te calomnii pe
care unii le lanseaza impotriva mea, iata acum incep eu corespondenta
si declar ca sint gata sa ma spal inaintea Voastra de invinuirile aduse
impotriva mea, cu singura conditie ca aceia care ma hulesc sa accepte
sa se prezinte fata catre fata inaintea cuviosiilor Voastre : daca voi fi
dovedit vinovat, imi voi recunoaste greselile si, dupa ce va veti fi con-
vins, veti dobindi iertare de la Dumnezeu scotind din comuniune pe un
pacatos ca mine, iar cei care vor fi dobindit aceasta convingere impo-
triva mea vor dobindi rasplata, pentru ca au dat pe fata rautatea mea
cea ascunsa.
Daca, insa, ma osinditi inainte de a va fi convins, eu nu ma voi
mai invinui de nimic altceva decit ca am pierdut ce era mai scump decit
orice bun : iubirea care ne leaga de voi, pierdere pe care si voi o veti
suferi la fel, intrucit nu ma veti mai avea mult, iar ceea ce-i mai grav
este ca va dovediti potrivnici Evangheliei, care zice 8 «nu cumva Legea
noastra judeca pe om, daca nu-1 asculta mai intii §i nu stie ce a facut ?»
Iar eel care varsa impotriva mea batjocuri, fara sa fi adus si marturii
despre cele spuse, acela va aduce impotriva ,sa insasi o nelegiuire prin
foiosire gresita a cuvintelor. Caci cum s-ar cuveni sa numim pe calom-
niator daca nu-i dam un nume pe care insasi purtarea lui spune ca il
poarta" ? De aceea eel care-mi aduce invinuiri sa nu mai fie un potriv-
nic 8bis , ci un acuzator sau mai curind sa nu acoepte nici numirea de
acuzator, ci sa fie un frate iubitor, care atrage atentia frateste $i care
nu foloseste convingerea decit pentru indreptare. Sa nu fiti, asadar, auzi-
tori de calomnii, ci arbitri $i judecatori ai unor dovezi. Asadar, sa nu
fim parasiti la necaz, ci sa mi se arate limpede in ce consta vina mea 9 .
7. Idei similare 51 in epistolele 90 $i 92 in care Sf. Vasile a^tepta cu ingrijo-
rare un semn de ajutor de la episcopii din Apus. Acum asteapta acela$i ajutor in
lupta impotriva ereticilor, de la ni?te episcopi mai din apropiere. Ar fi fost bucuros
?i m5car de o «vizita frateasc3» din partea lor, dar poate vor fi uitat de ea.
8. loan 7, 51.
8 bis. In grece^tc polrivnicul se exprima prin 5idi(3oXo<:.
9. Se stie ca Sf. Vasile admitea la comuniune pe semi-arienii care-si recuno^tcau
greseala si cereau unirea. Aljii il acuzau pentru impaciuitorismul lui, cf. ep. 204.
414 ■rlNTUL VAgll.E CBL MAHB
III
S3 nu puna stapinire pe voi gindul ca «noi» locuim la malul miirii,
ca sintem straini de raul de care sufera cei mai multi si ca n-avem ne-
voie de ajutorul nimanui, sau ce folos am avea daca am sta in com-
uniune cu ceilalti ? Dumnezeu a desparjit insulele de continent prin mari,
dar a unit prin dragoste pe locuitorii din insule cu cei de pe continent.
Nimic nu desparte pe unul de celalalt, fratilor, atita vreme, eel putin,
cit nu intervine vreun zvon deliberat care sa indemne la dezbinare.
Daca va situafi intr-o alta categorie de membri ai Bisericii nu puteti sa
ne spuneti nouS, care facem parte din acelasi trup, «n-avem nevoie de
voi». Daca va socotiti cap al Bisericii de pretutindeni 10 , capul nu poate
spune picioarelor : «n-avem nevoie de voi». Cele doua miini au nevoie
una de alta, asa cum si pieioarele se ajuta unul pe celalalt si tot astfel
si ochii au o vedere mai limpede atunci cind se face uz de amindoi.
Cit despre mine, recunosc siabiciunea mea §i caUt sa fiu de acelea$i
pareri. $tiu, intr-adevar, ca, chiar daca nu sinteti prezenji trupe§te, imi
vetf fi de mare folos in imprejurarile cele mai grele prin ajutorul pe
care ni-1 vor da rugaciunile Voastre. Dar pentru Voi nu-i un lucru po-
trivit nici cu judecata oamenilor si nu-i piacut nici lui Dumnezeu sa
folositi astfel de cuvinte, pe care nu le folosesc nici popoarele care nu
cunosc pe Dumnezeu. Caci popoarele, se spune, chiar dac3 loeuiese in-
tr-o tara aparte, totusi, din pricina nesigurantei viitorului, incheie intre
ele bucuros aliante si urmaresc relatii reciproce, §tiind ca acestea sint
folositoare tuturora. Noi, fiii celor care au stabilit de la o margine la
alta a lumii doar prin citeva norme de lege intercomuniunea dintfe oa-
meni, convingindu-i ca to{i cetatenii sint fra|i si rude intre ei, iata ne
rupem acum de restul lumii §i nu ne rusinam nici de izolarea noastra
si nici nu ne mai gindim ce mare pugba aducem provocind dezbinarea,
necutremurindu-ne nici pentru ca ne-am vedea amenintati de proorocia
Domnului Hristos, Care a zis : «din pricina inmultirii faradelegii, iubi-
rea multora se va raci» n . .
IV
Nu, prea cinstiti frati, nu va opriti la astfel de fapte, ci mingiiati-va
pentru cele ce au trecut, trimitind scrisori pasnice §i frate§ti, poto-
10. Poate ca tot prin astfel de cuvinte Sfintul Vasile osindeste mindria si in-
fumurarea cu care au tratat cererile repetate dupa ajutor adresate prin ati{ia curieri
(a se vedea ep. 90, 92).
11. Male/ 24, 12. Acest adevar constituie pentru Sf. Vasile — desigur numai in
< hip figurat — , prin doasa lui afirmare, poate cea mai amara realitate.
■crtraoKt 413,
lind, ta printr-o iubire suava, rana din inima mea, pe care mi-a{i fScut-o-
prin ncpasarea do pina acum 12 . DacS vrefi s& veniti s& m& intilniti per-
sonal si sa cercetati insiva greselile in care am cazut, ca sa vedeti daca
pacatele mele vor fi atit de mari pe cum se aude, ori daca nu cumva
sint sporite de adaosul minciunii, — fie ! Sint gata sa" Va primesc la so--
sire cu bratele deschise si rugatoare si sa ma supun unei cercetari ama-
nuntite, singurul lucru pe care-1 doresc este ca dragostea sa conduca-
totul. Daca vreji sa stabiliti o localitate de la voi, unde sa merg si sa
ma platesc de datoria de a Va face o vizita si sa ma ofer pentru cerce-
tarea la care voi fi supus numai sa va vindece relele din trecut si sa
nu lasati de acum nici un loc pentru calomnie, — ■ fie si aceasta ! Ori-
cum, chiar daca sint imbracat intru-un trup bolnavicios, atita vreme cit
mai suflu tin de datoria sfinta sa nu uit nimic din ceea ce poate con-
tribui la «zidirea Bisericilor lui Hristos» 13 .
Nu tilcuiti pe dos intelesul rugamintii mele, nu recurgeji la nevoia
de a descoperi si altora necazul meu ! Sa stiti, fratilor, cS pinS acum
mi-am tinut ascunsa in mine insumi aceasta suparare pentru ca mi-ar
fi fost rusine sa descopar instrainarea Voastra si altora din cei cu care
stam in comuniune si care stau mai departe de tinuturile Voastre, de
frica sa nu-i suparam si pe ei si sa nu provocam bucurie in sinul celor
care ne urasc. Toate acestea Vi le scriu acum numai eu singur, dar cu-
aprebarea tuturor fratilor din Capadochia, care m-au rugat sS nu ma fo-
losesc de primul curier ce mi-ar iesi in cale, ci de un om care, prin in-
teligenta pe care i-a dat-o Dumnezeu, ar putea completa toate pasajele
ramase neclare in scrisoarea mea, caci mS tern ca ea sa nu fie prea
lunga u . Vreau sa vorbesc despre doritul si prea evlaviosul frate Petru r
preotul. Primiti-1 cu dragoste si trimiteti-1 inapoi cu cuvinte de pace,,
pentru ca sa fie pentru noi un vestitor de fericiri.
.12. Se vede ca Sfintul va fi simtit destul de dureros indiferentismul episcopilor
din nordul Capadochiei. '
' 13. 7 Cor. 14, 5, 12. Sa nu fi ramas impresionatl ace?ti episcopi traditionali^ti
de smerenia $i rivna Sfintului ? El nu urmarea decit «Zidirea Bisericilor lui Hristos»
(I Cor., 14, 5).
14. Se resimte In aceasta scrisoare «lunga» dorinta de disculpare a Sfintului, pe
care o va afisa mai explicit in epistola 204. El, de dragul pacii, propunea primirea in
comuniune a arienilor care se intorc. De fapt credem ca banuiala dusmanilor lui ori
chiar si a celor ce stateau In rezerva era pina la un loc justificata. Cine putea sa
dea garan|ia ca «intoarcerea» arienilor era sincera si definitiva ? Lectiile prezentului
nu erau totdeauna de prea bun augur. Insa dragostea Sfintului pentru realizarea pacii
era prea marp ca sa n-o pun5 In aplicare. De aceea, raliind si pe colegii din tinuturile
nordice ale Asiei Mici la marele sau ideal, Sfintul nu voia sa cedeze. Aproape cu
accleasi cuvinte se adreseazS si celor din Neocezareea (ep. 204).
,^jj SFINTUL VAHII.E CBr, MARE
EPISTOLA 204
Catre cei din Neocezareea x
Scrisa - in vara anului 375
I
Am tacut multa vreme si unii si altii, prea cinstiti si prea iubiti
frati, parca am fi suparafi unii pe altii. Si totusi, cine poate fi chiar asa
•de Inversunat si de neimpacat fata de eel care 1-a suparat, incit, daca
a avut pica pe el, sa tina minie o viata de om ? E drept ca se intimpla
sa putem vedea ca, chiar fara motiv indreptatit, unii oameni sa ramina
despartiti, pe cit stim noi, multa vreme, cu toate ca exista motive mai
multe si serioase ca oamenii sa se apropie si sa traiasca laolalta si in
•cea mai strinsa prietenie.
Unul din aceste motive, primul si eel mai important, este porunca
Mintuitorului, Care a spus clar : «Prin aceasta vor cunoaste toti ca
^sinteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii» 2 . Iar la
rlndul sau Apostolul (Pavel) ne arata limpede superioritatea dragostei,
numind-o fie «implinirea legii» 3 , fie infatisind-o ca pe cea mai inalta
dintre toate virtutile, spunind : «De as grai in limbile oamenilor sau ale
tngerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chinval
rfisunator. $i de as avea si darul proorocirii si tainele toate le-as cu-
noaste si orice stiinta, si de as avea atita credinta incit sa mut si muntii,
iar dragoste nu am, nimic nu sint. $i de as imparti toata avutia mea si
de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi fo-
loseste» 4 . $i toate acestea nu ca si cind nici una din virtutile enumerate
n-ar putea fi realizate fara iubire, ci pentru ca Sfintul a vrut sa asigurc
prin acest limbaj inflorit superioritatea poruncii dragostei fata de toate
■celelalte.
II
In al doilea rind, daca faptul ca am fi avut dascali comuni contri-
buie in mare masura la unire, apoi, intr-adevar, si voi si noi am avut
aceiasi dascali, care ne-au invatat tainele lui Dumnezeu, parintii no?tri
duhovnicesti, cei care au intemeiat dintru inceput Biserica Voastra din
Neocezareea. Ma gindesc la acel om mare, care a fost Sfintul Grigorie 5 ,
1. Dupa. cum se va vedea din textul ei, epistola aceasta e adresata preotilor din
Neocezareea.
2. loan 13, 35.
3. Rom. 13, 10.
4. / Cor. 13, 1—3.
5. Taumaturgul. Nu-i exclus ca insusi Sf. Vasile sa fi vazut lumina zilei in Neo-
cezareea, unde parintii sai aveau intinse mosii. P. Hristu, St. Vasile, Opere, vol. Ill,
In col. «P3rintii groc-i ai Bisericii», Tesal. 1973, p. 161, In lb. greaca.
■cnnoni
417
si apoi la toti cei care au urmat dupfi el pe tronul episcopal din orasul
Vostru, rSsSrind ca niste luceferi unul dupS altul si bStatorind acelasi
drum spre a lfisa, din viata cereascS pe care au dus-o, semne usor de
urmat pentru cei ce o doresc. Si dac§ nici insusirile trupesti nu trebuie
dispretuite, pentru ca si ele ajuta" mult la statornicirea unei uniri de
nezdruncinat si la adincirea unei comuniuni vitale, sa stiti ca si sub
acest raport au existat pozitli comune intre voi si noi.
In aceasta privinta, o, tu eel mai stralucit dintre orase — pentru
ca, vorbindu-va voua, ma adresez orasului vostru intreg — pentru ce
eu nu primesc de la voi nici o scrisoare de politefe, nici un cuvint im-
bucurator, ci dimpotriva v-ati deschis urechile spre cei care se ocupa
doar de calomnii ? Cu atit mai mult trebuie sa ma indurerez cu cit vad
implinindu-se tot mai mult scopul stradaniilor lor, caci opera impotri-
virii demasca pe autorul ei, pe care, cu toate ca este cunoscut ca partas
la multe nedreptati, totusi rautatea este cea care-1 caracterizeaza eel
mai deplin, fapt pentru care si-a primit si numele <\ Dar sa mi se ierte
indrazneala ca vorbesc pe fa^a : vad ca va deschideji amindoua ure-
chile fata de cei care ma vorbesc de rau si primiti in sufletele Voastre
totul fara control, nefiind intre voi nimeni care sa deosebeasca min-
ciuna de adevar. Cine a fost crutat vreodata de invinuiri rautacioase
atita vreme cit a luptat singur ? Cine a fost dovedit mincinos daca lipsea
omul care-1 calomnia ? Ce cuvint nu gaseste crezare la auditori daca
acuzatorul sustine cu tarie ca lucrurile asa s-au intimplat si daca ce]
acuzat nu-i de fata si nu aude acuzele rautacioase care i se aduc ? Oare
nu ne invata acelasi lucru si experienta vietii, anume ca auditorul care
vrea sa fie drept si nepartinitor nu trebuie sa se lase dus cu totul de
spusele celui care a vorbit primul, ci sa astepte si apararea acuzatului,
pentru ca din compararea celor doua pozitii sa poata scoate adevarul ?
«Judecati judecata dreapta» 7 iata o porunca din cele necesare pentru
mintuire.
Ill
Spun acest lucru nu ca si cum as fi uitat de cuvintele Apostolului,
atunci cind, fugind de judecatile omenesti, isi rezerva viata intreaga
spre a da seama in fata nemitarnicului Judecator, caci zice : «pentru
mine e prea putin lucru sa fiu judecat de Voi sau de o judecata ome-
neasca» 8 . Intrucit invinuiri mincinoase au apucat sa Va impuieze ure-
6. Persoana la care se gtndeste Sflntul Vasile si pe care o descrie asa e Atarvios,
«omul calomniilor» dupa cum ni se spune in ep. 65, 126, dar mai ales in ep. 204,
207, 210. Durerea era cu atit mai mare cu cit Atarvios era ruda cu Sf. Vasile. Din
ultimele epistole reiese ca cl a imbratisat si sabelianismul.
7. loan 7, 24.
8. I Cor. 4, 3.
27 — scintul Vasile ecl Marc
4JB artNTUI, VASILK CBL MAHB
chile, ealomniind viata si credinta mea in Dumnezeu, sa nu uitatf c&
eel ce acuza aduce prejudicii la trei persoane deodata : celui pe care-1
calomniaza, celor c&rora li se adreseaza si persoanei sale proprii. As fi
pfistrat tScerea — stiti bine — in ce priveste prejudiciul persoanei mele,
nu pentru ca dispretuiesc stima Voastra (cum as putea-o face tocmai eu,
care, ca sa n-o pierd, Va scriu si acum si imi pledez personal cauza?),
ci, pentru ca vSd ca din cele trei persoane jignite, eu sint atins eel mai
putin. Voi insiva sinteti cei care imi sinteti rapiti, iar Voua vi se ra-
peste si adevarul. Cel ce face acest lucru cauta sa ma fnstraineze de Voi r
clupfi ce el insusi s-a instrainat de Dumnezeu 9 , pentru ca nu poti -fi
unit cu Dumnezeu atita vreme cit dispretuiesti poruncile Lui. Vorbesc,
asadar, mai mult in folosul vostru decit in al meu, vrind sa Va feresc
de o pierdere ireparabila. Caci ce pierderi mai mari ar putea da peste
cineva decit aceea de a pierde eel mai pretlos din citebunuri exista,
adovSrul ?
IV
In fond, ce vreau sa spun, fratilor ? Nu ca eu as fi un om fara pacat,
nici ca viata nu mi-iar fi plina de nenumarate scaderi. Ma cunosc bine
si nu incetez de a varsa lacrimi pentru pacatele mele, doar-doar voi
imblinzi cumva pe Bunul Dumnezeu ca sa scap de osinda ce ma ame-
ninta. $i acest lucru se poate, dar eel ce judeca faptele noastre, sa nu
caute numai gunoiul din ochii mei 10 . Caci marturisesc ca mare grija si
respect port fata de cei sanatosi. Daca, insa, tu niu vei putea spune
, asa ceva (si cu atit mai putin o vor putea spune aceia ai caror ochi
sint mai curati, pentru ca se stie ca insusirea celor desavirsiti este toc-
mai sa nu se inalte, pentru ca altfel ar putea fi acuzati de laudarosenia
fariseului, care cauta sa se indreptateasca pe sine, in timp ce vamesul
se smerea), atunci sa te cercetezi bine la doctor si sa nu judeci inainte
de a veni Domnul, Care va judeca la aratare chiar si cele ascunse si va
da pe fata si sfaturile inimilor lor n . $i sa te gindesti si la Cel care a
zis : «Nu judecati ca sa nu fiti judecati» 12 , «Nu osinditi si nu veti fi osin-
diti» 13 . Peste tot, insa, fratii mei, daca pacatele mele nu pot fi indrep-
tate, atunci de ce nu asculta de dascalul Bisericilor, care zice : «Mustra,
cearta, indeamna» ? 14 Iar daca faradelegea mea nu poate fi vindecata,
atunci de ce nu mi se da vina pe fata, de ce nu se denunta greselilo
9. Atarvios.
10. Matei 7, 3.
11. / Cor. 4, 5.
12. Matei 7, 1.
13. Luca 6, 37.
14. // Tim. 4, 2.
■ciuBom 41()
mele si de co nu scapfi astfel Bisericile do rfiul pe care li-1 fac ? SS nu
ingSduiti, asadar, ca insulta s& murmure intre dintii vostri ! Asta ar pu-
tea-o face vreo roaba, care invirte la moarS, sau vreun nStaflet de
prin circuri, oameni a caror limba este mai ascutita la clevetiri. Mai
exista, doar, episcopi ! Sa fie chemati sa judece ! Exista preofi in fie-
care parohie ,- sa fie convocati cei mai vrednici dintre ei ! Sa vorbeasca
deschis oricine vrea, .pentru ca faptele sa constituie o dovada, iar nu
insulta. Sa mi se arate toate greselile mele ascunse, numai sa n-o faca
din ura, ci sa ma mustre ca pe un frate. Pentru ca este mai cu dreptate
ca noi pacatosii sa trezim mila in oamenii sfinti si lipsiti de pacat, decit
ta provocam dusmanie.
V
Daca am facut vreo greseala in cele ale credintei, sa mi se arate
rinduiala scrisa pe care am calcat-o. Sa se instituie si aici un nou juriu
drept si nepartinitor ! Sa se dea citire acuzatiilor ! Sa se faca cercetari
daca nu cumva acuzatia isi are temei mai curind in ignoranta acuzato-
rului ori daca nu cumva este anulata de insasi tesatura ei. Caci multe
lucruri bune li se par rele celor ce au un criteriu nesigur de judecala,
dupa cum nici sarcinile cu greutate egala nu par egale atunci cind tal-
gerele balantei nu sint in echilibru, iar celui al carui gust este afectat
de boala pina si mierea i se pare uneori amara. $i ochiul cind nu-i sa-
natos nu'vede clar toate obiectele reale, ci isi inchipuie multe lucruri
care nu exista in realitate, chiar si cind se judeca puterea cuvintului se
•intimpla adeseori ceva asemanator, cind judecatorul este ceva mai putin
competent decit scriitorul. Caci atit eel ce judeca valoarea unei cuvin-
tari, cit si eel ce a compus-o, trebuie sa dovedeasca intr-un fel aceeasi
pregatire. Nu cumva gaseste sa-si dea parerea despre agricultura cineva
care n-a fost deloc agricultor ? Sau va judeca cineva ce insenmeaza ar-
monie sau fals in compozitiile muzicale daca acela nu stapineste nici pe
departe legile armoniei ? Oare va putea judeca orice prim venit o cu-
vintare, daca nu va arata cine i-a fost dascal si citi ani a invatat, in-
tr-un cuvint, daca n-a auzit cit de cit despre arta de a intoemi cu-
vintari ?
Dar nici in problemele duhovnicesti nu-i ingaduit oricui sa se pre-
zinte la examinarea cuvintelor rostite, ci. numai celui caruia i s-ia dat
duhul intelegerii, dupa cum ne-a invatat Apostolul, cind a vorbit despre
impartirea darurilor : «Unuia i se da prin Duhul Sfint cuvint de inte-
lepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvintul cunostintei ,• unuia i se
da credinta in acelasi Duh, unuia facerea de minuni, iar altuia proorocire,
420 ■FlNTUt, VABILI Cliti MAKE
unuia doosebirea duhurilor...» IB . Deci, dacS Scripturile noastre sint
inspirate de Duh Sfint, atunci sS-mi arate eel ce vrea s5 judece cS el
are harisma deosebirii duhurilor in problemele duhovnicesti. Daca ol
hisa" huleste, asa cum o spune cu amaraciune, ca provine din intelep-
ciunea lumii acesteia, atunci sa-mi arate eel putin ca-i versat in infe-
lepciunea lumii si atunci il vom lasa sa cada in destinul judecatii. Ni-
meni s& nu creada ca am inventat un astfel de caz numai ca sa scap
de cercetare, pentru ca nu as avea marturii. De aceea va incredintez
tocmai Voua, prea iubitii mei frati, sarcina de a examina invinuirile
puse in sarcina mea. Sinteti, oare, atit de intirziati la minte inert sa avefi
nevoie de toti avocatii ca sa aflafi adevarul ? $i daca nu vi se par in-
vinuirile chiar atit de convingatoare, atunci convingeti pe flecarii vos-
tri sS lase la o parte orice hula, iar daca nu sinteti siguri ca asa stau
lucrurile, atunci consultati mScar oameni in stare sa cunoasca fidel fap-
tele sau, daca vreti, cereti-ne explicatii scrise. In orice caz, puneti la
inima" hotarirea de a nu lasa lucrurile nelamurite.
VI
§i apoi ce alta mSrturie mai impresionanta despre credinta mea V-ar
trebui mai mult decit aceea ca am fost crescut de acea prea fericita
femeie, bunica mea, care s-a nSscut aici, la Voi ? Ma gindesc la acea
renumita Macrina, care mi-a transmis invatatura Sfintului si Facatorului
de minuni Grigorie, precum si toate cele pe care traditia orala i le-a
pSstrat pina atunci si pe care ea insasi le pastra intr-o nestearsa amin-
tire si de care s-a folosit sa creasca si sa formeze in dogmele pietatii
pe acel mic copil, care eram eu. Dupa ce am ajuns la virsta sa pot gindi
si mintea mi s-a maturizat cu anii, am colindat peste mari si tari, iar
pe oamenii pe care i-am prins intr-o via^a potrivita cu regula pietatii,
i-am socotit ca paring adevarati si i-am ales ca indrumatori ai sufletului
in calea spre Dumnezeu.
Sint constient si pina in ceasul de fata c3, prin darul Celui care m-a
ales la o chemare sfinta intru cunoasterea fiintei Sale, n-am adunat in
inima alt cuvint potrivnic invataturii celei sanatoase si nici nu mi-am
intinat sufletul cu blestemata invatatura a ucenicilor lui Arie. Daca
uneori am admis in comuniune pe unii din cei proveniti din scoala lui,
care-si ascundeau acest rau in adincul inimii lor si care pronuntau cu-
vinte pioase sau eel putin nu se impotriveau la cele ce spuneam eu, am
tacut-o din pricina ca nu am vrut sa arunc asupra lor toate osindirilc-
si pentru ca m-am supus hotaririi pe care Parintii o luasera in legatuia
15. I Cor. 12, 8 10.
Bcmaom
cu oi. CSci eu am primit do la fericitul Atanasie, episcopul Alexandra
o scrisoare pe care o am IncS in miini, iar celor care o doresc le-o pot
arSta, scrisoare in care el lamureste limpede ca daca vrea cineva s£
se intoarca de la rStScirea arienilor si sa recunoasca marturisirea de
credinta de la Niceea, sa-1 primim fara rezerve, caci la o astfel de ho-
larire au aderat si episcopii din Macedonia si Ahaia. Socotind necesar
sa urmez fara rezerve un astfel de barbat, din cauza autoritatii pe care
o prezentau acesti martori si fiindca doream in acelasi timp sa primesc
rasplata facatorilor de pace, am inscris in numarul celor care erau ad-
misi la comuniune cu mine pe toti cei care marturisesc aceasta cre-
dinta 16 .
VII
Caci ar fi mai drept sa nu judecam problemele numai dupa unul
sau doi din cei care nu urmeaza drumul drept al adevarului, ci dupa
multimea episcopilor din intreaga crestinatate, care s-au unit cu noi prin
harul lui Dumnezeu. Sa fie intrebati cei din Pisidia, din Licaonia, din
Isauria, din cele doua Frigii, din (cele doua) Armenii, aflate in apro-
piere de voi, pe cei din Macedonia, din Ahaia, din Iliria, din Galia, din
Spania, pe toti cei din Italia, pe cei din Sicilia, din Africa, din Egipt
(partea sanatoasa) si din restul Siriei. Toti acestia imi scriu scrisori si
primesc scrisori de la mine. Din toate aceste scrisori trimise lor si pri-
mite de la ei putefi vedea ca toti sintem uniti prin aceleasi sentimente
si avem aceleasi idei. De aceea, cine se desface de comuniunea cu noi
— sa nu scape acest lucru atentiei Voastre ! — unul ca acela se desparte
de intreaga Biserica. Priviti, fratilor, in jurul vostru si vedeti cu cine
sinteji in comuniune : daca n-o veti accepta pe a noastra, cine va va
mai recunoaste ? Nu ne puneti in situatia sa luam vreo hotarire du-
reroasa in legatura cu Biserica cea mai iubita de noi ! Nu ma siliti sa
destainui ceea ce sta ascuns momentan in inima mea, acum cind gem
si pling in mine insumi pentru rautatea ceasului de fata, la gindul ca,
tara motiv, cele mai mari Biserici care traiau intre ele ca adevarate
surori, din cele mai vechi inceputuri, se afla acum in neintelegere V.
Nu ma puneti in situatia sa denunt acest lucru inaintea tuturor Biseri-
cilor.eu care le tineam pj n a acum ascunse in inima mea prin ffina
ratiunii mele. Ar fi mai bine sa disparem noi toti si sa traiasca Biseri-
16. L. Duchesne, Histoire ancienne de 1'Bglise, vol. II, Paris 1910 p 390 s u
Amanunte la A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chreticnne' Paris' 1972 242—
256, 323— 336. Toata intrebarea era doar daca «convertirea» arienilor era sincera sau
nu. Dar aceasta apartinea pedagogiei si pastoratiei Bisericii.
17. Jurisdictiile celor dou3 Cozarei (a Capadothiei si a Pontului) erau cele mai
<2 2 SFINTUL, VASILE CBL MABB
cile noastre in intelegere reciprocS, decit sa vedem copiiarestile si mS-
runtele noastre certuri provocind un atit de mare rSu popoarelor lui
Dumnezeu ! Intrebati pe parintii vostrisi ei va vor informa pa, chiar daca
mai de mult comunitatile pareau separate geografic, erau una prin ace-
leasi simtSminte, fiind conduse de un singur cuget. Neintrerupte erau
legSturile popoarelor intre ele, dese erau vizitele pe care clericii si le
fftceau unii altora. PSstorii insisi erau insufletiti unii pentru altii de atita
dragoste incit fiecare il socotea pe colegul sau dascal si indrumator in
slujirea lui Hristos *.
EPISTOLA 205
Catre episcopul Elpidios
ScrisS in anul 375
Iarasi am angajat pe scumpul nostru Meletie Preotul sa duca rela-
tSrile mele iubirii Tale. Ne hotarisem, cu toate acestea, sS-1 crutam din
pricina bolii pe care o contractase de bunavoie, facindu-si trupul rob de
dragul Evangheliei lui Hristos, dar m-am gindit c& mi s-ar fi cazut sa
Te salut eu personal prin astfel de mijlocitori in stare sa suplineasca
cu usurinta prin ei insisi tot ce n-a fost notat in scrisoare si sa devina
pentru eel care o primeste, ca si pentru eel care o scrie, un fel de scri-
soare vie. Totodata as fi vrut sa satisfac si dorinta pe care si-a mahi-
festat-o pe fata pentru desavirsirea Ta, intrucit i-a fost dat de mai multe
ori sa se convinga pe viu de calitatile pe care le ai. lata de ce 1-am
rugat si de asta data sa vina la Tine.
Prin el ma platesc de vizita pe care ti-o datoram si cer sa te rogi
pentru mine si pentru Bisericile lui Dumnezeu pentru ca Domnul sa
ne dea sa ducem o viata pasnica si linistita, dupa ce ne va scapa si
de atacurilor dusmanilor Evangheliei. Daca pare potrivit cu vederile in-
teligentei Tale si daca crezi ca ar fi totodata necesar sa ne intilnim
noi amindoi, ori s-avem intilnire si cu ceilalpl frati prea onorati, epis-
copii care loeuiese pe tarmul marii, arata-mi tu insuti locul si data
unde sa aiba loc aceasta intilnire si scrie-le si fratilor l . $i astfel, fie-
care iasindu-ne la vreme orice ocupatii care ne absorb, vom putea lu-
* Din pricina indignarii, Sfintul Vasile nu pare sa-?i fi incheiat epistola, care
pare a fi cea mai frumoasa din cite a scris. Y. Courtonne, op. cif., VI, 177.
1. Dupa cum reiese $i din epistolele 206 ?i 251, Elpidios era unul din episcopii
devotati Sfintului Vasile. In scrisoarea de fata si in cea urmatoare se exprima dorinta
lor de Intilnire undeva pe malul sudic al Marii Negre spre a asigura um-tatea ortodoxa
a credinciosilor amenintata de grupul condus de Eustatiu de Sebasta. Cf. ep. 203.
scrmom 423
era ceva pentru zidirea Bisericilor lui Dumnezeu, sa uitftm oric<> su-
parari care ne vin din banuieli reciproce si sa intarim dragosiea, fard de
care nu exista nici o tinere deplina a vreunei porunci, dupa cum ne-a
spus-o insusi Domnul 2 . '
EPISTOLA 206
Spre mingiiere, episcopului Elpidios *
Scris3 in anul 375
Acum imi dau seama cit de rea este starea sanatatii mele, cind vad
ce piedica pune ajutorului pe care trupul meu trebuie sa-1 dea sufle-
tului meu. Caci daca lucrurile ar merge dupa dorinta mea, nu m-a?
mai adresa tie prin scrisori sau prin mijlocirea curierilor, ci mi-as
achita eu insumi datoria mea de dragoste §i as profita de aproape de
folosul duhovnicesc pe care-1 pot lua de la Tine. Din pacate ma aflu cu
sanatatea intr-o stare atit de rea incit nu §tiu daca cu greutate voi
rezista sa ma mi§c chiar si numai in tara, la vizitele pe care sint. obli-
gat sa le fac parohiilor mele. Dar sa-ti dea Domnul putere §i rivna, iar
mie sa-mi adauge si vigoare fizica pe linga bunavointa pe care o am
acum, pentru ca, asa cum te-am mai rugat, sa pot sa-mi implinesc pla,-
cerea de a ma bucura de Tine, cind voi fi sosit in tinutul Comanei.
Mi-e teama, totusi, in legatura cu vrednicia Ta, ca nu cumva doliul
familiei tale sa fie pentru tine o piedica, intrucit am inteles ca ai fost
incercat prin moartea unui nepot, a carui pierdere fire§te ca il intristeaza
si pe bunicul lui ; dar pentru un barbat care a ajuns la o astfel de ina-
iritare in virtute si care cunoaste bine firea lucr,urilor omenesti printr-o
experienta indelungata si dintr-o invatatura duhovniceasca deosebita, e
logic sa nu fie cu totul de nesuferit despar^irea de rudele cele mai apro-
piate. Intr-adevar, Domnul nu cere de la noi aceleasi lucruri pe care le
cere de la oamenii de rind. Acestia traiesc dupa anumite obiceiuri, pe
cind noi avem ca regula de viata poruncile Domnului si pildele de alta-
data ale barbatilor fericiti, a caror maretie sufleteasca s-a aratat mai ales
in imprejurari grele.
De aceea, ca sa lasi si Tu in lume pilda de curaj si de sincer atasa-
ment fata de obiectul nadejdilor noastre, arata ca nu te incovoi sub
greutatea durerii, ci e§ti mai presus de mihniri, rabdator in suferinte,
vesel in nadejdi. Sa nu existe aici nici o piedica pentru intilnirea pla-
2. Matci 22, 39—40.
* In epistola aceasta SfSntul Vasile exprimS condoleanfe episcopului Elpidios
pentru moartea unui nepot al sau.
424 irlNTUL VASILE CBL MARK
nuitii pe care trebuie s-o ai cu mine. La copiii mici vlrsta este un temei
suficient ca s& nu-i poti invinui, iar noi sintem nevoitf s& ne ducem la
indeplinire slujba care ne-a fost incredintata de Dumnezeu si sa fim
gata In toate lucrurile pentru buna iconomisire a Bisericilor : pentru
aceea a si rezervat Dumnezeu rasplati bogate iconomilor celor credin-
riosi si intelepti.
EPISTOLA 207
Catre clericii din Neocezareea
Scris3 tn anul 375
I
Unanimitatea urii pornite impotriva mea si faptul ca toti, pina la
unul, dati ascultare capeteniei voastre i , care duce lupta impotriva per-
soanei mele, m-au silit sa pastrez tacerea fata de voi toti si sa nu incep eu
eel dintii sa reiau in scris sau verbal legatura cu voi, ci sa-mi mistui
amSraciunea in tacere. Intrucit insanu se cuvine sa tacem in fata calom-
niilor, nu ca sa ma apar pe mine raspund la aceste calomnii, ci doar pen-
tru a nu ingadui sa cistige ele teren, lasind pe cei amagiti sa cada prada
infringerii, am socotit necesar sa Va mai trimit o epistola, preaintelepti-
lor, cu toate ca nu m-ati invrednicit de nici un raspuns la scrisoarea
circulars pe care v-am trimis-o de curind, atit voua cit si tuturor sluji-
torilor altarelor din tinutul vostru 2 .
Fratilor, nu fiti slugarnici fata de cei ce va vira in suflete invataturi
gresite si nu stati nepasatori, uitindu-va cum vrajmasii otravesc cu cre-
din{e nelegiuite poporul lui Dumnezeu care vi s-a incredintat ! Numai
Sabelie Libianul si Marcel de Ancira 3 au mai indraznit sa propovadu-
iascS ?i sa formuleze in scris astfel de nebunii, cum fac acum eonduca-
torii vostri bisericesti, care debiteaza niste sofisme si rationamente false,
pe care le dau drept produsul mintii lor, desi nu sint in stare sa le for-
muleze limpede. Impotriva mea acesti indrumatori ai vo9tri imprastie in
popor lucruri spuse si nespuse, dar in acelasi timp ei se feresc in tot
chipul sa se intilneasca cu mine. $i ce credeti, de ce ? Oare nu pentru
c:S se tern ca le voi demasca invataturile lor stricate ? Oamenii acestia
au ajuns pina la un asa grad de nerusinare, incit nascocesc impotriva
1. Episcopul Atarvios.
2. Ep. 204.
3. Sabelios a trait in sec. Ill ?i a fost primul mare eretic antitrinitar. Dupa el Fiul'
■ji Duhul ar fi numai «moduri» de existenta a lui Dumnezeu revelat lumii ca creator
(Tatal), mintuitor (Fiul) $i ca sfintitor (Duhul Stint). Marcel, episcopul Ancirei, a aparat
a ('(linta nicecana, dar apoi a primit sabelianismul.
st'HiMom 4^
mea tol folul de lucruri fanteziste, taxlnd invataturile mele nici mai
mult, nici mai putin decit ca periculoase. Or, se §tie ca si de-ar
aduna in capStinile lor toate n&lucirile lungilor nopti de iarna, ei tot
nu vor putea sa-mi puna in socoteala nici cea mai micS blasfemie, pentru
ca in toate Bisericile exista martori cu miile care ma pot apara.
II
Daca-i intrebi care-i cauza acestei nedeclarate si neinduplecate rSz-
boiri, ei raspund ca totul porneste de la modul deosebit In care se recita.
la noi psalmii si in care se cinta melodiile glasurilor bisericesti, precum
si alte lucruri, de care mai curind ar trebui sa se rusineze. Ma mai in-
vinuiesc si pentru ca avem intre noi oameni care se nevoiesc a trai in
viata ascetica rupindu-se de. lume si de grijile pamintesti, griji pe care
Domnul le aseamana cu spinii care impiedica cuvintul s§ aduca roade 4 .
Acesti oameni traiesc in trupurile lor moartea lui Hristos 5 , pentru ca isi
iau asupra lor crucea si urmeaza Domnului 6 . Marturisesc ca si via^a
mi-as da-o numai sa pot fi Invinuit de astfel de nedreptati si sa am pe
linga mine oameni pe care sa-i indrum intr-o astfel de scoala a evlaviei.
E drept ca exista oameni cu astfel de virtu^i in Egipt, ba se afla si in Pa-
lestina o seama de astfel de practicanti ai trairii evanghelice. Am auzit
ca si in Mesopotamia se afla astfel de barba^i cu viejuire desavirsita si
fericita. Noi, cei din Capadochia, sintem parca niste copii in comparatie
cu cei desavirsi|i. Exista si femei care au ales aceasta viata evanghelicS,
preferind fecioria in loc de casatorie, invingind poftele carnii numai spre
a trai in infrinare deplina si socotindu-se fericite cu aceasta alegere a lor
ori in ce parte a lumii ar trai. In aceasta privinta la noi s-a realizat f,oarte
putin pina acum, pentru ca sintem numai la inceputurile initierii in evla-
vie. Daca acest mod de vietuire aduce o oarecare neorinduiala in viata
femeilor, eu nu ma imbulzesc sa le apar 7 . In orice caz, un lucru il pot
afirma : ceea ce n-a indraznit sa spuna pina acum Satana, fatal minciu-
nii 8 , o spun acum in deplina libertate inimi care nu cunosc scrupule si
guri care nu mai au friu.
Dar as vrea sa Jua|i cunostinta ca dorim sa avem si noi atit minas-
tiri de barbati, cit si de femei, care sa duca viata ingereasca, rastignin-
4. Matei 13, 7.
5. II Cor. 4, 10.
6. Marcu 8, 34.
7. S3 fie aici o ahizic la cole relatate de Sf. Grigorie de Nyssa in epistola nr. 2,
«dcspri! cei ciire se inchina la lerusalim» ?
S. loan, 8, 11.
420 SMNTUL VASILE CEL MARC
•du-si trupurile cu patimile si cu poftele lor 9 , fara sa mai tremure mgri-
jorafi de hrana si de imbrScaminte, ci sa staruiasca in tinuta cuviincioasa
$i sa fie prezenti cu toata fiinta, zi si noapte, la rugaciune. In acest caz
gura lor nu mai vesteste lucruri omenesti, ci cinta intr-una imne catre
Dumnezeu, desigur lucrind in acelasi timp si cu miinile lor, pentru ca
sa aibS si ce sa dea celor lipsiti.
Ill
Raspunzind la acuza cintarii in psalmi, prin care calomniatorii sperio
Indeosebi pe oamenii mai simpli, iata ce am de spus : obiceiurile care
predominS azi in toate Bisericile lui Dumnezeu sint asemanatoare si se
armonizeaza intre ele. De cu noapte poporul se scoala sa mearga la lo-
casul de rugaciune, unde cu oboseala, cu mihnire si cu lacrimi starui-
toare, se marturiseste Domnului, apoi se ridica sa treaca de la rugaciuni
la cintarea de psalmi. Aici, imparUti in doua cete, credinciosii cinta pe
:rfnd psalmi, dind astfel mai multa tarie in meditare la cuvintele Scriptu-
rii si concentrindu-si in acelasi timp aten^ia spre o mai statornica in-
•drumare a gindurilor si a simtamintelor. Apoi se schimba : se incredin-
teaza unuia grija de a incepe cintarea si ceilalti ii raspundem. Astfel,
■dupa ce am petrecut noaptea prin alternarea cintarii cu rugaciunea 10 ,
cind lumina zilei incepe sa luceasca, tot poporul intr-o gura sr o inima
Inaltam spre Dumnezeu psalmul de marturisire din care fiecare ne in-
susim indemnuri de pocainta n . Daca din pricina acestor obiceiuri va se-
parati de noi, atunci va trebui sa va separati si de egipteni, de locuitorii
celor doua Libii, apoi de tebani 12 , de palestinieni, de arabi, de fenicieni,
de sirieni si de cei ce locuiesc pe tarmurile Eufratului, cu un cuvint de
toti cei ce cinstesc privegherile de noapte, rugaciunile si cintarile in
•comun.
IV
Se obiecteaza ca aceste practici nu existau in timpul Sf. Grigorie
tTaumaturgul, n.tr.). Dar pe atunci nu existau nici litaniile acestea sau
cint&rile de pocainta pe care le cintati acum ! Si asta n-o spun sub forma
de mustrare sau ca as dori ca toti sa traiti in plins si in pocainta conti-
nuS, caci nici noi nu facem altceva decit ne rugam pentru pacatele noas-
tre. Nu cu cuvinte omenesti, ci cu cuvintele Duhului cautam noi sa im-
9. Gal. 5, 24.
10. Dezvoltarea rinduielilor celor ?apte laude sta in strinsa legatura cu istoria mo-
nahismului. E. Brani$te, Liturgica specials., Bucure$ti, 1980, p. 33.
11. Ps. 50.
12. E vorba de Tebaida prima, din Egiptul de Sus, una din primele patrii ale mo-
mahismului.
flCRIBORI
427
blinzim pe Dumnozou 13 . Ca pe vremea fericitului Grigorie nu existau
■aceste practici ? Ce marturii avc-ti In acoasta privinta, voi care n-ati pSs-
trat pin3 acum nici una din rinduielile lui ? Grigorie nu-si acoperea ca-
pul in timpul rugaciunilor. Cum ar fi putut-o face cind adevaratul ucenic
al apostolilor spunea : «orice barbat care se roaga $i prooroceste avind
capul acoperit necinsteste capul' sau, iar barbatul nu trebuie sa-si aco-
pere capul fiind chip §i slava a lui Dumnezeu» u . Acest suflet curat, care
se invrednicise de comuniunea Duhului Sfint, fugea de juraminte, multu-
mindu-se sa spuna doar : «da, da, nu, nu», dupa cuvintul Mintuitorului
«iar Eu zic sa nu va jura^i nicidecum» 15 . El n-a cutezat sa-i spuna fratelui
sau «nebunule», caci se temea de amenintarea lui Dumnezeu 16 . Cuvinte
patimase de minie §i amaraciune n-au ie«;it din gura lui, nici ura, nici
defaimarea, caci stia ca nu due la Imparatia lui Dumnezeu. Pizma ?i
trufia erau departe de acest suflet nevinovat. Nu se apropia de altar
niciodata pina nu se impaca intii cu fratele sau 17 . Cu totul urgisita ii
era Sfintul Grigorie viclenia cu care se \ese acum la voi defaimarea
unuia $i altuia, pentru ca stia ca minciuna s-a nascut de la diavolul ?i ca
Dumnezeu va pierde pe to{i cei ce graiesc minciuna 18 . Daca sinteti con-
vinsi ca irutre voi nu exista astfel de patimi, ci sinteti curati, atunci
intr-adevar sinteti ucenicii celui ce va' invata poruncile Domnului ; daca
nu, atunci fiti atenti sa nu strecurati tintarul 19 , ca nu cumva legindu-va
de tonul in care se cinta psalmi, sa va faceti vinovati de ailcarea unor
porunci mai mari. Datoria de a ma apara m-a silit sa folosesc acest lim-
baj, ca sa va invatati sa scoateti, mai intii, birna din ochii vo?tri, caci
numai atunci veti putea scoate paiul din ochii altora 20 . Cu toate acestea
tree cu vederea toate, pentru ca nimic nu ramine necercetat de ochiul
lui Dumnezeu. Numai de s-ar pazi cu tarie poruncile de capetenie si sa
puneti capat inovatiilor din domeniul credintei ! Nu tagaduiti numele
lui Hristos (schimonosind invatatura despre El, n.tr.). Nu talmaciti gre§it
cuvintele Sf. Grigorie 21 . Altfel atita vreme cit voi sufla si voi putea grai,
va fi cu neputin^a sa tac fa^a de o asa mare primejduire a sufletelor.
13. Rinduiala celor 6 psalmi de la utrenie era deja in uz in sec. IV. Cf. E. Braniste,
Liturgica spec, p. 125.
14. / Cor. 11, 4—7.
15. Matei, 5, 34—37.
16. Matei, 5, 22.
17. Matei, 5, 23—24.
18. Ps. 5, 7.
19. Matei, 23, 24.
20. Matei, 7, 3—5.
21. DupS cum spune si in ep. 210, 5 (Migne, P.L. 32, 712) Sf. Vasile denunta
grescala lui Atarvios atunci find acesta rastaimScea in sens sabelian un pasaj din
«Expunerca crcdinloi» 13sata dc^ Sf. Grigorie Taumaturgul.
428 SrtNTUL VASILE CEI- MARK
EPISTOLA 208
Catre Eulankios l
ScrisS in anal 375
Ai tScut multa vreme si aceasta in ciuda gustului tau pronun|at pen-
tru cuvint, chiar si dupa ce ti-ai luat ca indeletnicire exercitiul de a
spune totdeauna ceva si de a te descoperi prin cuvintarile Tale. Se pare
(•a tot cei din Neocezareea ar fi cauza tacerii. $i se mai pare ca, sub
forma unui favor, eu recoltez un bucfaet de amintiri de la ei, pentru ca
nu ma vorbesc de bine dupa cum spun cei care-i asculta. Dar Tu faceai
parte altadata din cei urgisit,i din pricina mea, nu din cei care acceptau
sa fiu eu urgisit din cauza altora. Ramii acelasi ! Scrie briunde te vei
gasi si adu-^i aminte de mine, cum e firesc, daca-ti pasa cit de cit de
dreptate. $i, fara indoiala, e drept ca acei care au fost cei dintii in iubire
sS fie rasplatiti cu o iubire egala.
EPISTOLA 209
Fara adresa, ca sa se apere *
Scrisa in anul 375
Soarta a vrut sa participi la durerile mele si sa contribui si tu
la apararea mea. E aici o dovada de suflet tinar, pentru ca Dumnezeu,
Cei Care conduce vietile noastre, ofera celor care pot sustine lupte mari
prilejuri de a cistiga un bun renume. $i tu, ca proba de virtute, de care
prietenia ta e in stare asa cum e cuptorul pentru aur, tu-ti-ai oferit pro-
pria ta viat.a ! De aceea si eu ma rog lui Dumnezeu ca ceilal^i sa devina
mai buni, iar tu sa ramii egal cu tine insuti : sa nu incetezi sa formulezi
invinuiri ca aceea pe care o formulezi acum, reprosindu-mi micul nu-
mar de scrisori fa^a de o prea mare nedreptate. E invinuirea unui prieten :
n-ai decit sa reclami astfel de datorii ! Nu sint in nici o privinta un da-
tornic de prietenie si nici chiar atit de neintelegator !
1. Se face aluzie la Campania de blasfemii condusa de episcopii Atarvios ?i
Oustatic ; Eulankios era retor in Neocezareea si prieten cu SI. Vasile. Scrisoarea <1<'
fiilfi vrea sa-i trezeasca prietenia de altadata.
* Scurta dar nuan^ata formula, «apararea» sfintului tradeaza ceva din amaracinca
rdcirii sentimentelor color din Neocezareea fata de, Sf. Vasile (cf. epistolele 204 — 208).
•c wuiom ^ ^ 429
EPISTOLA 210
Citre fruntasil orasului Neocezareea J
ScrtsS In anul 375
I
N-aveam nici o nevoie sa Va fac cunoscuta conceptia mea teologica
si nici sa Va spun motivele pentru care ma aflu acum in acest tinut. $i
chiar daca ar fi fost asa, nici atunci n-ar fi fost necesar s-o fac cu atifia
martori. Dar poate ca de muke ori nici noi nu facem ceea ce dorim noi
fnsine, ci ceea ce mai marii nostri ne silesc sa facem 2 , pentru ca pe cit
de mult m-am siiit sa nu ma amestec in astfel de treburi, cu atit mai
muit cauta sa puna in lumina acest lucru acesti cautatori de deserta-
ciuni. Intrucit, dupa cite aud, urechile tuturor locuitorilor orasului au
fost impuiate cu tot felul de zvonuri stranii, in care scop au fost anga-
jati o serie de falsificatori de povesti si scornitori de minciuni, ca sa va
descrie si sa comenteze gresit faptele si actiunile mele, am crezut ca nu
trebuie sa Va las sa fiti informati in sens rau cu stiri veninoase, ci m-am
gindit ca va trebui sa Va spun eu insumi care sint temeiurile mele.
Eram obisnuit sa vin pe aceste meleaguri inca de pe cind eram co-
pil, nitre altele si pentru faptul ca aici am fost crescut de bunica mea,
iar pe de alta parte, pentru ca aici am petrecut cea mai mare parte din
viata mea atunci cind, fugind de tulburarile vietii publice, am gasit ca
aceste locuri sint cele mai potrivite pentru filosofie din cauza linistii pe
care mi-o oferea aici singuratatea. $i, sa nu uit, ca si ceilalU frat.i ai mei
tot aici locuiesc. lata pentru ce, gasind un scurt popas in multele ocu-
pa^ii care ma absorb, am venit cu drag in acest capat de lume, nu ca sa
fac incurcaturi cuiva, ci ca sa-mi implinesc o dorinta.a mea proprie 3 .
II
Ce trebuinja aveati sa recurget,i la fantezii ori sa va angaja^i talma-
citor de vise, Jesind in legatura cu persoana mea fel de fel de povesti ca
1. Dupa cum se $tie, Sfintul Vasile se simtea strins legat de Neocezareea Pontului
tntructt aici, in apropiere, $i-a trait el parte din tinerete, aici au stralucit in virtute bu-
nicii (Sf. Macrina) ?i aici, pe valea Irisului, a organizat primele injghebari de viata as-
cetica monahala. Din pacate, dupa cum s-a spus $i in epistolele 204 ?i 207 episcopul
Atarvios (de$i li era ruda), a facut tot posibilul pentru ca sa tulbure unitatea $i lini^>-
tea Bisericii din acest oras, raspindind tot felul de zvonuri la adresa Sfintului Vasile.
Acesta este motivul pentru care acesta se adreseaza acum fruntasilor cetatii. In epis-
tola 207 se adresase preotilor din Neocezareea. Cum se va vedea din- epistolele
227 — 230, el venise in Armenia Mica si cu alte scopuri.
2. Are in vodere pe Atarvios.
3. Ne putem inchipui ca un tinar atit de iubit de multime usor a putut provoca ge-
lozie, neincrederp ori sa fie privit chiar cu dusmanie de unii dintre capeteniile orasu-
lui, mai ales dintre clerici.
430 BI'lNTUl. VASli.K CEL MARE
do la betii §i de la petreceri publice ? In ce mfi priveste, chiar dacS aceste
birfeli pleaca de la alte persoane, eu pe yoi am sa va iau de martori ai
cugetSrii mele. $i acum fac apel la fiecare din voi sS-§i aduca aminte de
frumoasele zile de altadata, si anume de vremurile cind orasul ma cherna
s& tin lectii (de retorica, n.tr.), in care scop au venit la mine din rindurile
voastre adevarate solii formate din cei mai alesi oameni si cum apoi se
stringeau in jurul meu toti fara deosebire. Ce nu mi-ati fi dat atunci ?
Ce nu-mi fagaduiati ? $i totusi nu m-ati putut cistiga (sa ramin la voi,
n.tr.). Cum as incerca, dar, sa intru acum silit la voi, eu care atunci re-
fuzam orice invitatie ?
Pe de alta parte, cum as putea da ascultare celor care acum ma bir-
fesc, dar din fata carora m-am furi§at atunci pentru ca ma laudau si ma
admirau ? Sa nu credeti, prea iubitii mei : nu am un caracter atit de
josnic incit sa fac asa ceva. Caci nici un om cuminte n-ar urea pe un
vapor lipsit de cirmaci sau sa se apropie de o biserica in care tocmai cei
pusi la cirma provoaca valuri si furtuni. De unde vine faptul ca intreg
orasul e plin de tulburare : unii fug fara sa-i urmareasca cineva, altii ies
pe furis, cind nimeni nu-i ataca, iar talmacitorul de semne §i ghicitorii
de vise bagS pe toti in sperieti ? De unde vine acest lucru ? Oare nu stie
si eel din urma copil ca frunta$ii sint conducatorii multimilor ? Cauzele
vrajmasiei lor nu mi se cade sa le spun eu, dar e tare usor sa le vedeti
pe toate 5 . Cind nemultumirea si discordia au ajuns la ulfimul lor grad
de rfiutate, cu toate ca motivul lor este cu totul neintemeiat $i ridicol,
atunci sintem siguri ca stam in fata unei boli. E drept ca aceasta poate
fi provocata de insusirile cuiva, dar in realitate rautatea proprie e cu
adevSrat principalul rau pe lume. La acesti oameni exista insa si ceva
nostim : in timp ce sint sfisiati si chinuiti in sufletul lor; ru?inea nu-i lasa
sa-si divulge nenorocirea. Si aceasta boala sufleteasca nu se tradeaza
numai prin ceea ce au facut impotriva mea, ci §i prin tot restul vietii lor.
InsS chiar daca ea nu s-ar cunoaste, lucrurile totusi n-ar merge prea
rSu. Motivul eel mai verosimil pentru care cred ca ei trebuie sa evite
intilnirea cu mine $i care poate ca scapa celor mai multi dintre voi, il
veti afla acum. Iata-1 :
4. Exista in aceasta corespondents multe pasaje care ne vorbesc despre taria de
caracter a Sfintului Vasile, care uneori era Insotita si de o susceptibilitate exagerata
Si de o mindrie jenanta.
5. Grupul condus de Atarvios se temea de Sfintul Vasile ca ar cauta sa puna alt
episcop. De aici panica. Trebuie sa mai punem la socoteala §i faptul ca in sec. IV
multimile se pasionau furtunos de problemele teologice, dupa cum se va vedea indata.
acRuom
■ttr
III
La voi se urmfireste rfistumarea credintei din pricina dispretului
fata de invataturile evanghelice si din ura fata de traditia lasata de acel
mare barbat, care a fost Grigorie 6 (Taumaturgul, n.tr.), si a urmasilor lui
pina la fericitul Musonios 7 , ale carui invStaturi inca rasuna cu toata
puterea in inimile voastre. Ratacirea lui Sabelios, care ajunsese sd so
raspindeasca intre timp, si care fusese stinsa cu ajutorul Sfintilor Pci-
rinti, cauta sa o reinnoiascS acum aeesti oameni, care, de frica dovezilor
zdrobitoare ale adevarului, fabrica fel de fel de basme pe care le folo-
sesc impotriva mea. Ar fi mai bine sa trimiteti la plimbare acesto ca-
pete ingreunate de vin si imbibate de vedenii si de fumurile betiei, care
li s-au suit la cap, si, in schimb, sa m§ urmati pe mine, care veghez si din
frica fata de Dumnezeu nu pot sa nu denunt primejdia care vi se prega-
teste. Sabelianismul e un fel de iudaism care a inceput sS se furiseze in
invatatura evanghelica sub haina crestina. In realitate eel care afirma
ca Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint o singura fiinta in mai multe persoane,
dar care nu admite pentru cele trei persoane decit un singur ipostas, ce
altceva face decit sa nege existenta din veci a Fiului Cel Unul-Nascut ?
El mai neaga totodata si venirea Lui ca Mintuitor intre oameni, la fel si
coborirea Lui la iad, precum si invierea si judecata pe care o va face
la sfirsit. Sabelios mai neaga totodata si orice lucrari personale ale Du-
hului Sfint.
Or, dupa cite aud, intre voi sint unii care au curaj sa spuna lucruri
si mai stranii decit cele ale nebunaticului Sabelios. Caci martorii audi-
tivi spun ca la voi sint niste intelepti care afirma si sustin cu tarie ca nu
ni s-ar fi transmis numai numele Fiului Cel Unul-Nascut, ci si al vraj-
masului Sau 8 , bucurindu-se pentru asta si mindrindu-se ca si cum asd
ceva ar fi inventia lor. Ei declara ca Domnul a spus : 9 «Eu am venit in
numele Tatalui Meu si voi nu Ma primiti ; daca va veni un altul in nu-
mele sau, pe acela 11-veti primi». Iar pentru ca a mai spus si in alt loc lu
«invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui, al Fiului si a I
Duhului Sfint», e limpede, spun ei, ca nu exista decit un singur numc
(pentru intreaga divinitate, n.tr.), caci n-a spus la plural (mai multe
nume), ci la singular (un singur nume).
6. Intemeietorul Bisericii din Neocezareea, mort pe la 270 — 275.
7. Mort in anul 368. A se vedea §i epistola 28.
8. Lucifer.
9. loan 5, 43.
10. Matei 28, 19.
432 WtNTUL VABILK CEt. MAH B
IV
Imi vine sa rosesc cind Va scriu aceste lucruri, penlru ca cei ames-
tecatf In aceastS afacere sint din neamul si din singele meu si pling in
inima mea, pentru ca sint nevoit (ca si cei care lupta cu doi insi deo-
■datS) n sa resping si sa nimicesc cu argumentele potrivite doua incer-
cari deodata, care se fac atit dintr-o parte, cit si din cealalta pentru
schimonosirea invataturii crestine si sa redau astfel adevarUlui puterfa
probatoare care i se cuvine. De o parte ne sfisie aderentii lui Eunomios,
de cealalta se arata ucenicii lui Sabelios. Dar va conjur sa nu dati aton-
tie acestor nelegiuite sofisme, care nu pot insela pe nimeni ! Sa stiti, dar,
ca «numele lui Hristos», care «este peste tot numele» 12 este numirea
data Fiului lui Dumnezeu insusi, dupa cuvintul apostolului Petru : «nu
este sub cer nici un alt nume dat intre oameni, in care trebuie sa ne min-
tuim noi» 13 . Cit despre cuvintele «am venit intru numele Tatalui Meu >,
trebuie sa stim ca Hristos le pronUnta pentru ca sa indice pe Tatal ca
principiu si cauza a Sa. Iar daca spune : «mergind botezati in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh», nu trebuie sa credem ca ni s-a
transmis un singur nume. Intr-adevar, dupa cum atunci cind zice «Pavel
si Silvan si Timotei» 14 sint pomenite trei nume, dar toate trei sint legate
unul de altul prin silaba «s>, tot asa si Cei ce a vorbit despre «numele
TatSlui si al Fiului si al Sfintului Duh», desi a pomenit trei nume, le-a
legat laolalta printr-o conjunctie pentru a arata ca sub fiecare nume
se ascunde ceva particular, designat de un nume, pentru ca numele
.sint cele care designeaza lucrurile. Ca persoanele au in ele insele o exis-
tence proprie si deplina nu tagaduiesc nici macar cei ce au cea mai pu-
tina minte. Tatal, Fiul si Duhul Sfint au una si aceeasi natura si o sin-
gura divinitate 15 , dar numiri diferite, care ne due cu gindul la idei pre-
cise si complete. Caci nu-i sta in putere ratiunii sa aduca adoratia cu-
venita Tatalui si Fiului si Duhului Sfint daca ea nu contempla, fara sa
le confunde, insusirile fiecareia dintre persoane. Iar daca tagaduiesc
ca acestea sint si cuvintele lor si intelesul invataturii lor, atunci si sco-
pul stradaniilor noastre a fost atins. Insa cu greu vad ca ar putea ta-
gadui asa ceva, pentru ca prea multe marturii se impotrivesc neferici-
telor lor directluni. Cu toate acestea acum nu mai staruim asupra tre-
11. De o parte arienii anomei, iar de cealalta parte sabelienii.
12. Filip. 2, 9.
13. Fapte, 4, 12.
14. I Tes. 1, 1.
15. Cu toate ca in timpul cind scria Sfintul Vasile aceste lucruri lipseau defmi-
tiile dogmatice privind aceste adevaruri, totusi acest mare ierarh sustinea destul de
hotarit dumnezeirea ?i a celei de a treia persoane trinitare, asa cum reiese si din aceastii
afirmatie si cum a expus-o mai amanuntit in tratatul Despre Duhul Stint. A se vedea
si ep. 92, 129, 226, 244, 251, dar mai ales 161, 200 etc.
«CR»oM 4)1
cutului. De-ar fi mflcar prezentul sflnfitos ! Dar dacfi vor st.lrui si pe
mai departe in aceleasi ratficiri, atunci va trobui sfi denuntam si altor
Biserici primejdia de la Voi si sfi se trimita proteste la cit mai multi
episcopi, ca s3 r3stoarne si sa nimiceascS aceasta nelegiuire care se ri-
dica incet-incet. Daca aceste mSsuri nu ajuta deocamdatS rivna noastra,
oricum protestul de fata ma va descarca de osinda in fata judecatii lui
Dumnezeu.
V
Dusmanii si-au formulat deja si in scris birfelile lor si le-au trim is
mai intii acelui om al lui Dumnezeu, care e episcopul Meletie 16 , iar
acum, dupa ce au primit de la el raspunsurile pe care le meritau, in-
tocmai ca mamele unor monstri, care se rusineaza parca si ei de ne-
legiuirile firii, isi ascund la intuneric, pentru a le alapta, rusinoasele
lor progenituri. Asa si defaimatorii nostri au incercat, prin scrisori, s i
intre in legatura si cu episcopul Antim din Tiana, care impartaseste idoile
noastre : 17 ei pretinzind ca Grigorie 18 a spus intr-o marturisire de crc-
dinta ca Tatai si Fiul sint de fapt doi dupa conceptie, dar unul dup<1
ipostas. Or in «Dialogul» cu «Aelian» 19 , el n-a afirmat acest lucru ca
articol de credinta, ci le-a spus ca pe o obiectiune intr-o discutie. Iat.i
ce n-au putut intelege cei care se cred atit de grozavi in subtilitate.i
cugetarii lor ! In acest dialog exista multe greseli ale copistilor, dup<i
cum o voi dovedi eu insumi in scris, daca imi va ajuta Dumnezeu. Ciiu-
tind sa convinga pe un elin, el nu credea ca ar trebui sa discute piv.i
^imanuntit despre termeni, ci ca mai curind ar trebui sa se arate in-
gaduitor cu felul de cugetare al celui pe care voia sa-1 convinga, decil
sa se impotriveasca esentialului 2°. Asa se explica de ce in acest «Dia-
Iog» exista multi termeni care dau apa la moara ereticilor, cum e cazul
cu expresiile «creaturS» si «faptura», precum si toti ceilalti termeni asc>-
mSnatori. Tot asa, multe pasaje in care se vorbeste despre unirea lui
Dumnezeu cu omul, ei le pun in legatura cu exprimarea despre Dum-
nezeire, oameni care, cu toata nepriceperea, cauta sa inteleaga acesto
scrieri, iar in felul acesta ei raspindesc peste tot ratacirile lor.
16. Cei pe care-i denunta Sf. Vasile au crezut ca daca vor ci?tiga de partea lor
pe Sfintul Meletie, atunci vor putea ru?ina pe Sf. Vasile. Or se stie din multe epistolo,
redate aici, ca acei doi parinti (Vasile si Meletie) erau strins uniti pe acelasi front de
lupta, cf. ep. 57, 67, 68, 69, 89, 92, 95, 98, 99, 120, 129, 214, 217, 258, 266.
17. Se stie ca inainte Antim era vazut rau de Sf. Vasile, dar apoi s-au impacat,
cf. ep. 58, 92, 122.
18. Taumaturgul.
19. Scriere pierduta. A se vedea R. Voss, Dei Dialog in der Friihchristlichen I.i-
teratur, Munchen, 1970.
20. In locul Sfintului Grigorie Taumaturgul autorul este eel care exprima jki o
judecata de valoare.
2« - Sfintul Vasile eel Mare
434
IFINTUL VABILE CEL MARE
Un lucru trebuie bine inteles : asa dupa cum eel care nu admito
comuniunea fiintei cade usor in politeism, tot asa si eel care nu admito
deosebirea ipostaselor cade in iudaism. De aceea cugetarea noastrS tre-
buie s& se bazeze pe temeiuri precise, operind cu trasSturi clare, pentru
a ajunge la cunoasterea dorita. Daca nu admitem paternitatea si daca
nu preciz&m de cine este limitata aceasta insusire, atunci cum am pu-
tea intelege notjunea despre Dumnezeu-Tatal ? Nu-i destul numai s3
specificSm ca exista, in general, o oarecare diferenta intre persoanele
divine, ci mai trebuie sa admitem si ca fiecare dintre ele exista intr-o
adevSrata ipostaza. Daca admitem numai fictiunea persoanelor fara
ipostase (individual, n.tr.), tot n-am respins invatatura lui Sabelios, pen-
tru c& acela a zis ca desi Dumnezeu e unul ca subiect, tot El este Cel
Ce se schimba de fiecare data dupa trebuinta, tncit o data implineste
functia de Tata, alta data de Fiu si alta data de Duh Sfint 21 . Aceasta
ratacire, care fusese stinsa de multa vreme, a ajuns sa fie acum rein-
noita de scormonitorii acestei erezii anonime, de cStre acesti oameni 22
care tSgaduiesc ipostazele si neaga numirea de «Fiu al lui Dumnezeu».
Daca ei nu inceteaza sa blasfemieze intr-una pe Dumnezeu, va trebui
sS-i denuntam indeosebi pentru faptul ca tagaduiesc individualitatea
specifics a Domnului Iisus Hristos insusi.
VI
lata explicable pe care am socotit ca trebuie sS vi le dam ca sa
vS puneti in garda impotriva pagubelor pricinuite de aceste denaturari
doctrinare.
De fapt, daca ar trebui sa asemanam invataturile stricate cu niste
otravuri periculoase, cum e cazul si in ceea ce trimbiteaza taimacitorii
acestor vise ale voastre, atunci sa stiti ca aici e vorba de cucuta, de
laptele ciinelui si de alte buruieni otravitoare 23 .
In loc sa porneasca din invataturile noastre, aceste otravuri va vin
din creierii infierbintati de boala unor fantasme nenorocite ale vraj-
masilor. Daca acestia ar fi cit de cit intelepti, ar trebui sa stie ca darul
profetic nu poate incapea decit in suflete nepingarite si lipsite de orice
pata. O oglinda murdara nu poate reflecta frumusetea chipului, iar su-
fletul care se lasa coplesit tot timpul de griji lumesti si pe care-1 intu-
neca patimile ce izvorasc din placerile carnii, nu va fi in stare nici el
sa primeasca in sine luminile Duhului Sfint. Caci nu orice vis se schimba
21 Tipica prezentare a antitrinitarismului modalist sustinut de Sabelios.
22. Aici e vizat episcopul Atarvios cu aderentfi lui, care nu recunosteau Fiului un
numc deosebit de al Tatalui.
23. Exprimaro similara $i in ep. 115.
■CRiBom 435
indaUl In proorocie, cum zice Zaharia proorocul : «Domnul a lasat ve-
denio si ploaie, pentru ca vrfijitorii au vedenii mincinoase si amagitoa-
re» 24. Acesti prooroci mincinosi si ignoranti viseazS si beau cuibann-
du-se in paturile lor 25 si nu infeleg c3 adeseori fiilor neascultatori x
li se trimit si rStaciri. Caci exista si duh de minciuna, care intrind in
proorocii mincinosi 1-a inselat odinioara si pe Ahav 27 . Intrucit stiau
acest lucru, ei n-ar fi trebuit sa se inalte pina acolo inicit sa-si atribuie
darul proorociei, ca unii care aveau o constiinta mai putin treaza chiar
decit sarlatanul Valaam, caci fiind invitat cu daruri bogate de regele
moabitilor, acesta nu s-a putut hotari sa ia cuvintul impotriva voii lui
Dumnezeu si sa blesteme pe Israel, pe care nu 1-a blestemat nici Dom-
nul 28 .
Asadar, daca vedeniile din timpul somnului nu conduc pe acesti
oameni dupa poruncile lui Dumnezeu, atunci sa se multumeasca cu Sfin-
tele Evanghelii, care n-au nevoie de vise omenesti pentru a inspira in-
credere. Daca Mintuitorul ne-a lasat pacea Sa 29 si daca ne-a poruncit
sa ne iubim unii pe altii 30 , daca aceste visuri aduc lupte, neintelegeri
si fac sS inceteze dragostea, atunci acesti oameni sa nu dea prilej dia-
volului sa intre in sufletul lor in timpul somnului si sa nu dea mai multa
crezare diavolului decit invataturilor celor mfntuitoare.
EPISTOLA 211
Catre Olimpiu
ScrisS tn anul 375
Cind ti-am citit scrisorile, prea stimate, nu m-am mai putut stapini
de bucurie si voiosie, iar cind am stat de vorbS cu fiii tai, cei prea doriti,
mi se parea ca te vad pe tine insuti. Ei mi-au gasit sufletul intr-o stare
de foarte mare apSsare, dar 1-au mingiiat atit de bine, incit am uitat de
cucu-ta de la voi *, pe care negustorii de vise $i datornicii de vise o ras-
pindesc, invinuindu-ma pe mine ca sa cistige pe cei pe care i-au platit.
Cit despre scrisori, citeva le-am scris si voi trimite si altele mai tirziu,
daca vrei. Numai de ar fi de ceva folos pentru cei care le primesc !
24. Zah. 10, 1—2.
25. Isaia 29, 8.
26. Eies. 2, 2.
27. Ill Regi 22, 22.
28. Num. 22—23.
29. loan 14, 27.
30. Joan 13, 34.
* «Cucuta» din epistola de fatfi e amaraciunea creata de calomniile celor din
Neocezareea (a se vedea ep. nr. 204 — 210).
... BFINTUL VABILE CtU MARB
EPISTOLA 212
Catre Hilarios
ScrisS in anul 375
I
Iti poti inchipui care a fost impresia mea sau ce am simt,it cind
m-am dus pina la Dazimon si cind am auzit c& luminatia Ta ai plecat cu
clteva zile inainte de sosirea mea. Admirat,ia pe care ti-o port inca din
copilane, de pe bancile scolii * chiar, m-a facut totdeauna sa pretuiesc
mult conversatia cu Tine, dar aceasta cinstire se explica si dintr-un alt
motiv, si anume, ca nimic nu exista azi atit de vrednic de a fi cunoscut
cum este un suflet indragostit de adevar si care are darul de a judeca
bine lucrurile, adica tocmai ceea ce credem ca se pastreaza la Tine. In
schimb, dintre ceilalti, pe cei mai multi ii vad impartiti ca la alergarile
de cai, unii mizind pentru acestia, altfi pentru aceia si aclamind pe cei
din partida lor.
Dar Tu, care te ridici deasupra fricii, a linguselii si a oricarui simta-
mint josnic, e firesc sa p'rivesti adevarul cu ochi sanatosi. Pe de alta
parte, vad ca nu esti citusi de putin ingrijorat de situa^ia Bisericilor,
pentru ca mi-ai trimis chiar si o scrisoare pe aceasta tema, dupa cum
declarai in ultima epistola. M-as bucura sa aud cine a primit sa mi-o
aduca, pentru a cunoa^te pe eel care mi-a facut necaz. De fapt, eu n-am
ajuns inca sa citesc scrisoarea care mi-a fost adresata de Tine 2 .
II
As da orice ca sa putem avea o convorbire, prin care sa te fac sa
intelegi motivele mele de suparare (caci, dupa cum stii, chiar si numai
istorisirea lor aduce usurare celor intristati) 3 si ca sa raspund la intre-
barile puse : neincrezindu-ma in caracterele fara suflet, ci facind eu in-
sumi si prin propriile mele mijloace o expunere clara si amanuntita, in
stare sa lamureasca deplin problema. Cuvintele insufletite au o mai
mare putere de convingere decit scrisorile si nu sint atit de usor de
atacat si expuse calomniei.
De acum nu mai r amine nimic pentru nimeni, care sa nu fi fost in-
cercat ; pentru ca si cei carora le acordasem cea mai mare incredere,
care, dupa parerea mea, asa cum ii vedem printre oameni, erau ceva
prea mari ca sa poata face parte dintre oameni, ei bine, zic, si acestia,
1. Hilarios pare a fi retor in Neocezareea. In tinerete fusese coleg cu Sf. Vasilc.
2 Inca un caz de pierdere a scrisorilor, caci serviciul postal aproape nu exista.
3 E lucru stiut ca o bucurie daca e impartasita altuia devine mai mare, iar <>
durere impartasita altcuiva face sa scada suferinta. O astfel de experienta a fosl
adeseori exprimata do Sf. Vasile in epistolele sale.
ncKisoni
437
au pus sub numele meu unole scrieri aparfinind altcuiva 4 , fSrS s8 se
uite la continutul lor, numai si numai ca sa mS invrajbeascS cu fra^ii,
ca si cum n-ar exista de acum altceva mai nelinistitor pentru cei cre-
dinciosi decit numele meu ! Caci dupa ce m-am silit inca de la inceput
sa ramin necunoscut (cum nu stiu sa fi facut altcineva din cei pe care
i-au incercat suferintele atit de mult ca pe mine), iata ca acum, dim-
potriva, ca si cum as fi dorit sa devin celebru fata de toti oamenii, asa
fncit in toate colturile pamintului, poate si ale marii, acesti oameni nu
fac altceva decit sa vorbeasca despre mine. Cei care se tin de nelegiui-
rile cele mai mari si care introduc in Biserici invatatura necrestineasca
a neasemanarii 5 au pornit razboi impotriva mea, iar cei care tin calea de
mijloc, spun ei, si care, plecind tot de la aceleasi principii, nu admit
concluziile logice pentru ca, chipurile, ar rani urechile multimii, nu
ma pot suferi nici ei, ci ma improasca cu toate Injuraturile posibile si
nu se dau inapoi de la nici un plan rau, cu toate ca, prin ajutorul Dora-
nului, aceste planuri au inceput sa se clatine.
Cum, dar, sa nu ma intristeze acest fel de lucruri ? Cum sa nu de-
vina dureroasa viata ? Cred ca singura mingiiere in necazurile mele 6
e subrezenia sanatatii mele, care ma face sa cred ca nu voi ramine prea
multa vreme in aceasta viata nenorocita.
Dar in aceasta privinta am spus destule.
In suferintele tale trupesti te indemn si eu sa te arati curajos si
vrednic de Dumnezeu, Cei Care ne-a chemat. Daca vede ca primim cu
recunostinta necazurile de acum, fie ca va inlatura pricinile suferinte-
lor, cum a facut cu Iov, fie ca ne va rasplati cu marile cununi ale rab-
darii in starea care urmeaza dupa aceasta viata.
EPISTOLA 213
Fara adresa, catre un barbat credincios *
ScrisS In anul 375
I
Domnul care da grabnica ajutorare la necaz sa-ti dea si Tie ajutor
pentru usurarea sufleteasca pe care mi-ai facut-o prin faptul ca m-ai
4. Aluzie la acuza de apolinarism adusa de Eustatiu.
5. Arienii de toate trei nuantele : omousieni, omei dar mai ales anomei, «de o
fiinta asemanatoare», «asemanator in general", iar pentru altii «nici nu se aseam5na».
Din categoria acestora din urma face parte Eunomie, impotriva caruia a scris Sf.
Vasile multe pagini in multe din operele sale.
6. Singura mingiiere in necazuri e boala mea, iata o idee formulata antinomic,
dar care a fost pentru Sfintul Vasile o adevaratS lege de conduits in toata viata.
* Adresanlul pare a fi fost episcop, oricum prieten al Sf. Vasile.
438 BFINTUL VASILE CEL MARE
cercetat prin scrisoarea recentS, aducind drept rasplata pentru min-
glierea smereniei mele o adevSratS si mare bucurie duhovniceascS !
Mi s-a Intimplat sa ma intristez sufleteste cind am vSzut in intilnirile
noastre obstesti o salbaticS si nesanatoasa nepasare din partea popo-
rului §i o veche si irezistibila pornire spre rau a conducatorilor lui 2 .
Dar indata ce Ti-am vazut scrisoarea si comoara ce se cuprindea in ea,
am inteles ca Acela ce orinduieste treburile omenirii a facut sa ra-
minS o dulce mingiiere pentru cei care traim in amaraciune.
De aceea ma adresez si eu Cuviosiei Tale, aducindu-ti obisnuita
mingiiere, ca sa nu incetezi sa te rogi pentru sarmana mea via^a, ca
nu cumva sa ma inec in ispitele vietii acesteia si sa uit de Dum-
nezeu «Cel ce ridica din pulbere pe eel sarac» 3 , ca nu cumva cazind
In vreo trufie sa «cad in osinda diavolului» 4 si, increzindu-ma prea mult
in ajutorul de sus, sS fiu luat de Domnul pe cind dorm sau incarcin-
du-ma cu fapte pagubitoare 5 , sa ranesc conijtiinta impreuna-slujitorilor
mei, ori stind mereu in apropierea celor betivi sa sufar, potrivit dreptei
judecati a lui Dumnezeu, toate amenintarile fagaduite iconomilor celor
nedrepti. Drept aceea te rog sa ma pomene§ti in rugaciunile Tale catre
Dumnezeu, ca sa fiu treaz in toate, ca sa nu fac de rusine si de ocara
numele lui Hristos deodata cu descoperirea tainelor inimii noastre la
marea zi a aratarii Mintuitorului nostru Iisus Hristos.
II
$tii ca din pricina inmultirii ereticilor astept din clipa in clipa sa
fiu chemat la Curte sub pretextul ca as primejdui pacea 5 . Indata ce
a auzit acest lucru episcopul in cauzS 5bls mi-a scris sa ne ingrijim sa ne
deplasam pina in Mesopotamia si dupa ce voi fi convocat pe episcopii
de aceleasi conceptii, care conduc Biserica de acolo, sa pornim catre
Imparat. Cit priveste persoana mea, nici nu poate fi vorba ca orga-
nismul meu sa suporte o astfel de calatorie pe timpul iernii. De altfel
nici nu pare necesara o astfel de intreprindere in afara, poate daca Tu
m-ai sfatui totusi sa fac acest lucru 6 . Voi astepta deci §i din partea
cuviosiei Tale un sfat care sa-mi confirme parerea. De aceea te rog ca
sa-mi dai de stire prin unul din fratju de incredere ce anume sa cred de
cuviinta din partea vredniciei Tale, care indicatie ar fi cea mai inspirata.
■ 2. NepSsarea multimii $i rautatea conducatorilor biserice^ti suparau eel mai mult
pe sflnt.
3. Ps. 112, 7.
4. J Tim. 3, 6.
5. Matei 24, 48—51.
5 bis. Maurinii cred cS acest episcop ar fi Meletie.
(5. Si din aceste cuvinte reiese ca destinatarul era o persoana deosebita.
SCHIHORI 4;t(|
EPISTOLA 214
Catre comitele Terentiu 1
Scris3 In prlmavara anului 375
I
Cind am auzit ca Excelenja Ta te-ai hotarit sa iei din nou slujba
obsteasca, ,1a inceput m-am tulburat, pentru ca, trebuie sa spun ade-
varul, m-am gindit cit de patrivnica este ea firii Tale, intrucit ti-ai luat
odata ramas bun de la treburile obstesti, dedicindu-te numai purtarii de
grija a sufletului tau ; asa incit m-am gindit ca numai de sila te-ai mai
putea reintoarce la cele dinainte. Dar apoi din motive superioare, am
socotit ca poate Domnul voind sa aduca 6 mingiiere pentru nenuma-
ratele asupreli care cazusera asupra Bisericilor noastre, va fi rinduit
ca Excelenta Ta sa intre din nou in treburile obstesti. Atunci am
inceput sa nadajduiesc din nou ca macar inainte de a pleca din viata
aceasta imi va fi dat sa intilnesc personal pe Excelenta Voastra.
II
Dar iata ca acum s-a raspindit la noi alt zvon, si anume ca te afli
in Antiohia si ca rezolvi anumite treburi impreuna cu cele mai inalte
dregatorii impartasesti. In afara de zvonul acesta a ajuns pina la mine
si informatia ca, pentru a se uni cu noi, fratii partidei lui Paulin sint
pe cale sa ajunga la intelegere cu noi, cei de credinta ortodoxa a Fra-
tiei Tale, ^i cind zic ca vor sa se uneasca cu «noi» in^eleg partida
omului lui Dumnezeu, adica a lui Meletie. Mai aud ca ei pun in
circulate si epistola apusenilor, care reclama pentru ei supravegherea
peste episcopia Bisericii Antiohiei, prezentind in luminS falsa pe prea
minunatul Meletie, episcopul adevaratei Biserici a lui Dumnezeu. $i nici
nu ma mir, intrucit cei de acolo nu cunosc deloc situatia de aici, iar
cei de aici, care socot ca o cunosc, o prezinta mai mult in interesul lor
decit al adevarului. $i acest lucru nu-i cu totul nefiresc, fie pentru ca
nu cunosc adevarul, fie pentru ca vor sa ascunda cauza pentru care
prea fericitul episcop Atanasie a ajuns sa scrie catre Paulin. Dar pentru
ca Excelenta Ta ai oameni, care sint in stare sa istoriseasca cu ama-
1. Comitele Terentiu se pensionase de virsta, dar la insistence imparatului
Valens a primit sa revina In activitate, intre altele pentru pacificarea bisericeasca din
Antiohia. Desi ortodox convins, el a ajuns sa promoveze in scaunul antiohian pe
Paulin, iur nu pe Meletie, pentru care insista atit de mult Sf. Vasile. Paulin adusese
o recunoastoro din partca p^ipci Damasus.
440 SFINTUL VASILE CKL MARK
nunte tot ce s-a intimplat Intre episcopi 2 , pe vremea domniei lui Jo-
vian 3 , Te rugam sa ajuti sa se aduca informatii din partea acestora.
Intrucit nu invinuiesc pe nimeni, doresc s-avem dragoste pentru
toti ?i mai ales pentru cei din rindurile credinciosilor, si ne bucuram
pentru cei care au primit scrisoarea din Roma. $i chiar daca prin aceasta
scrisoare se aduce o marturie puternica si hotarita in favorul destina-
tarilor, ne rugam 'ca ea sa spuna adevarul si sa fie confirmata prin
fapte. Dar acesta nu-i un motiv care m-ar putea convinge vreodata, fie s '■■<
nu recunosc pe Meletie si sa uit de Biserica de sub ascultarea lui, fie sa
socot de put,ina important,a problemele de la care a plecat dihonia de
la inceput si sa cred ca acestea n-au multa important pentru adeva-
rata creidinta. Caci dupa mine, nu numai ca n-as consimti sa cedez
vreodata pentru ca cineva a prirrat o epistola de la oameni si se min-
dreste pentru aceasta, numai pentru atit eu nu ma voi retrage, ci chiar
daca ar veni aceasta scrisoare din cer si daca ea nu ar fi de acord cu
invatatura cea adevarata a credintei, nici atunci eu n-as putea primi pe
un astfel de om in comuniune cu sfintii 4 .
Ill
Pentru ca, o minunate omule, adu-ti aminte ca falsificatorii adeva-
tului, cei care au introdus spartura ariana, dind-o drept credin^a auten-
tica a parintllor, nu aduc nici un alt argument ca nu primesc invata-
tura dreapta a Parintilor decit termenul «de o fiinta», pe care-1 talmS-
cesc rau ?i contrar intregii credinte, spunind ca Fiul lui Dumnezeu e
designat de noi ca fiind de aceeasi fiinta dupa ipostaz 5 . Daca le vom
da vreun prilej sa fim aratati de ei, care, mai mult din prostie, decit din
rea credinta, spun aceste lucruri sau altele asemanatoare acestora, nu
facem nirqjic altceva decit sa le dam nezdruncinate argumente impo-
triva noastra si sa intarim si mai mult erezia lor. Ei au doar o singura
grija in discutiile lor despre Biserica, nu cum sa-si formuleze parerile
lor, ci cum sa le atace pe ale noastre.
Ce ar putea fi mai primejdios decit sa zdruncine credinta multi-
milor prin faptul ca unii din noi ar sus|ine ca ipostasul Tatalui si al
Fiului si al Sfintului Duh este numai unul singur ? Chiar daca subli-
2. Intre Atanasie ?i Meletie. A se vedea epistola 89.
3. Domneste doar 8 luni (363—364).
4. Se stie ca Paulin fusese hirotonit de episcopul Lucifer de Cagliari in anul 362,
deci la 2 ani dupa Meletie, care, e adevarat, se afla in exil atunci. De aceea Sf.
Vasile nu putea accepta sa nu se spuna cum a inceput «dihonia».
5. Neintelegerile intre partida lui Meletie si a lui Paulin aveau si radacini dog-
matice legate de termenul «deofiin5a». Sf. Vasile acuza pe partizanii lui Paulin de
ignorunta ?i de rea credinta.
RCH1SORI 441
Hiaza cu grij& deosebirea dintre persoane, «i fac acest lucru dupS a
iormulare care ne aminteste pe cea a lui Sabelios. Acesta spunea In-
tr-adevar ca dup5 ipostas Dumnezeu e numai unul, pe cind Scriptura II
prezinta deosebit ca persoana\ potrivit insusirilor specifice ale fiecarei
infatisari sub care se prezinta : uneori ii dam nume de Tata, cind im-
prejurarea indica o astfel de persoana, altadata numele se potriveste
Fiului, si anume atunci cind coboara sa poarte grija de noi sau pentru
alte astfel de lucrUri providentjale si, in sfirsit, altadata il leag3 de
persoana Duhului, atunci cind prilejul indica numele acestei persoane.
Daca auzi chiar si in Biserica noastra pe unii oameni zicind ca Tata I
§i Fiul si Duhul Sfint au un singur ipostas, dar ei inteleg totodata r<1
exists separat trei persoane deosebite, atunci cum sa nu para ca adur
dovada destul de limpede si de nezdruncinat ca numai cele spuse de ai
nostri'sint adevarate ?
IV
Or faptul ca ipostasul si fiinta nu sint unul si acelasi lucru, cred
ca ne-au dat sa-1 intelegem chiar si fratii din Apus, atunci cind sim-
tind saracia limbii lor au tradus in greceste termenul de «fiinta» pen-
tru ca daca ar exista o deosebire cit de mica de nuan^a, ea s-ar fi
pastrat prin deosebirea clara si de neconfund&t a termenilor.
Daca s-ar simti nevoia sa-mi spun si eu pe scurt parerea despre
aceasta tema, as zice cam asa : raportul dintre ceea ce-i comun si
particular e acelasi ca si eel dintre fiinta si ipostas, pentru ca fiecare din
noi participant la «fiinta» prin ceea ce avem in comun, in schimb insu-
?irile individuale sint specifice fiecaruia in parte. De aceea si aici ter-
menul «fiin|a» este comun tuturor persoanelor treimice, cum e cazul cu
sfinfenia, cu dumnezeirea si cu orice s-ar mai putea intelege, pe cind
Insusirile specifice le are fiecare separat : cea de parinte, de fiu sau
de putere sfintjtoare. De aceea daca s-ar spune ca persoanele sint fara
ipostas, o astfel de afiri»atie e ceva absurd, iar daca am accepta ca
adevarate toate trei ipostasele, atunci atitea marturisim cite si numa-
ram. In chipul acesta, prin invatatura despre «dedfiintime» se asigura
si unitatea dumnezeirii, dar si recunoasterea Treimii, adica existenta
concomitenta a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfint.
Prin aceasta vreau totusi sa fie convinsa si Excelenta Ta de un
lucru, si anume ca atit Domnia Ta, cit si oricare altul din cei care
sprijina adevarul si nu dispretuiesc pe barbatii care lupta pentru cre-
dintii, sinteti datori sa asteptati ca initiativa de unire si de pace sa fie
lnato de conducatorii Bisericilor, pe care eu ii socot «stilp si intSrire a
442 arlNTUL vahilh: ckl maw;
aclevciruluii) 6 si pe care-i respect cu atit mai mult, cu cit unii din ei
sint surghiunitj pentru cS li se aduce vina cS ei ar fi pricina dezbi-
narii 7 . Drept aceea Te rugam sa ramii nepartinitor fa^S de noi si liber
de orice prejudecata, pentru ca sa ne putem mingiia macar cu gindul
cfi Dumnezeu ni te-a daruit ca pe un toiag si ca o intarire in toate.
EPISTOLA 215
Catre preotul Dorotei *
Scrisa in anul 375
Indata ce am gasit prilej am trimis scrisoarea pe adresa minuna-
lului bSrbat care e comitele Terentiu, gindindu-ma ca as provoca mai
putine banuieli daca in problemele amintite i-as scrie prin mijlocirea
unor persoane straine, dar in acelasi timp vrind ca nici sa nu lipseasca
cu totul din aceasta actjune prea iubitul nostru frate Acachios. Am
predat, asadar, epistola incasatorului financiar de la serviciul regional,
care calatoreste cu mijloace de transport oficiale, cerindu-i ca mai intii
scrisoarea sS-ti fie predata tie.
In legatura cu calatoria spre Roma, nu stiu cum de nu te-a ins-tiin-
tat, mai intii, pe FrSfia Ta, ca in timpul iernii drumul e cu totul imprac-
ticabil, pentru ca tinutul din Constantinopol si pina la granitele noas-
tre e plin de dusmani 2 . Daca ar trebui sa mearga pe mare, acum ar fi
momentul. Numai de-ar primi prea iubitul de Dumnezeu si frate al
meu Grigorie sa calatoreasca pe mare si daca ar accepta sa conduca
el delegat.ia in problemele acestea ! Oricum, nu vad pe cineva care sa-1
poatS inso^i, dar mai stiu ca acela e cu totul lipsit de experien^a in pro-
blemele bisericesti 3 . Cred insa ca insotirea cu un barbat cu simtaminte
nobile va trezi respect si va fi de foarte mare folos. Daca e vorba de
Un om mindru si ingimfat, asezat pe un tron inalt 4 , si din pricina
aceasta neascultator de cei care-i spun de jos adevarul, ce ar putea
cistiga obstea din discu^iile unui om ca Grigorie, care habar n-are de
lingusiri ?
6. / Tim. 3, 15.
7. Intre altii aceasta era situajia sfin{ilor Meletie al Antiohiei, Eusebiu de Sa-
mosata, Grigorie de Nyssa etc.
1. Dorotei, diacon si mai apoi preot, era omul de legatura intre Sf. Vasile si
Meletie, precum si intre acestia si cei din Apus.
2. Aluzie la pericolul infiltratiilor gotilor.
3. E vorba de Sf. Grigorie de Nyssa, despre care Sf. Vasile ne vorbeste tot
cam in astfel de termeni si in alte epistole : 58, 170, 171, 200.
4. E vorba de Damasus.
acniaoiu 113
EPISTOLA 216
Catre Melette, episcopul de Antiohia
Scrisfl In anul 375
Multele c^iatorii pe care le-am facut in ultimul timp m-au Inde-
partat de patrie. Am fost plecat in Pisidia pentru ca, impreuna cu epis-
copii din acele parti, sa punem in rinduiala problemele legate de Bi-
sericile din Isauria *. De acolo drumul m-a dus pina in Pont, pentru
ca Eustatiu facuse mari presiuni asupra credinciosilor din Dazimon ca
sa se rupa de Biserica noastra 2 .
M-am repezit si pin& la casuta fratelui meu Petru, care, pentru
ca e in apropiere de Neocezareea 3 , a ajuns sa fie pentru cei din jur
pricina de tulburare, iar pentru mine obiect de adinca jignire 4 . Intrucit
oamenii lui Eustatiu au luat-o la fuga 5 , de$i nu-i urmarea nimeni, s-a
crezut ca eu as intra cu sila in oras ca si cum as fi dornic sa ma incarc
de osanalele lor.
La intoarcere m-a prins o ploaie strasnica, asa ca m-am imbolnavit
atit din pricina ei, cit si de deprimarea pe care mi-a provocat-o scri-
soarea primita de la Rasarit 6 , prin care ma instiintau ca pentru parti-
zanii lui Paulin fusesera aduse din Apus anumite scrisori, prin care i
se recunostea autoritatea lui $i ca aderentii acestei partide se faleau
si se mindreau din pricina aceasta. In acest sens se propunea chiar o
marturisire de credinta, care daca ar fi bine primita, apusenii ar fi dis-
pusi sa se uneasca cu Biserica noastra. Mai mult, ni s-a comunicat
totodata ca a fost cistigat pentru cauza lor un om minunat, Teren^iu,
caruia indata i-am si scris ca sa-?i tempereze elanul si sa-1 informez
ceea ce mi-a fost posibil, corect, despre viclenia lor 7 .
EPISTOLA 217
Catre Amfilohiu. Despre canoane
ScrisS in anul 375
Intorcindu-ma din calatorie (fusesem plecat pina in Pont pentru
problemele de ordin bisericesc si ca sa-mi vizitez rudele) * am adus ina-
1. Isauria era atunci sub jurisdictia lui Amfilohiu de Iconium.
2. Acelasi inrait intrigant Eustatiu a alungat pe episcopii otrodocsi si din tinu-
turile martime (din Amasia si Zila).
3. Minastirile de pe valea Irisului in care traise in tinerete Si. Vasile erau
acum in grija fratelui mai tinar, Petru, episcop de Sebasta.
4. Activind pe linie strict ortodoxa, Petru a stirnit gelozia si ura lui Atarvios si
Eustatiu, cf. ep. 204, 207, 210.
5. Cf. ep. 210.
6. E impresionant co calatorii grolc a facut Si. Vasile.
7. Cf. ep. 215.
* Intre ei Macrina ecu tinSra, retrasa in monahism, si Petru, episcop de Sebasta.
444 SFINTUL VASILE CEL. MARE
poi un trup cu totul zdruncinat si un suflet extrem de zbuciumat 2 , dar
cind am luat in miini scrisoarea Cuviosiei Tale am uitat totul, pentru
ca mi-a fost dat sa vSd semnele celui mai placut glas dintre toate $i
ale miinii celei mai dragi. Daca m-a putut inviora in asa masura pina
si o scrisoare de a Ta, iti poti inchipui cit de entuziasmat a? fi dacS
te-as putea si Intilni ! Sa dea Dumnezeu Sfintul ca sa nu aiba loc
intr-un moment greu si ca Tu sa fii eel care ma vei chema ! Daca ai
putea ajunge pina la casa lui Eufimiade, n-ar fi deloc greu sa ne in-
tilnim acolo, caci atunci as scapa de povara treburilor de aici si m-a$
grabi cit mai repede sa imbratisez pe eel drag mie. De altfel, exist!
fnca un temei care ma sileste sa ma deplasez pina la Nazianz, pricina
retragerii neasteptate a prea iubitului de Dumnezeu episcop Grigorie r
despre care habar n-am de ce s-a retras 3 .
Cit despre omul despre care am mai stat de vorba cu vrednicia Ta
si pentru care te-ai pregatit sa lucrezi, trebuie sa stii ca, pe linga o
boala mai veche, el a mai dat recent si intr-o grea suferinja la ochi,
asa incit, atit din pritina acestei vechi boli, cit si a celei mai noi, el
a devenit cu totul neindicat pentru orice fel de slujba care i s-ar fi
putut incredinta. De altfel, momentan nici nu gasesc aici altul. Poate
ca ar fi mai bine (cu toate ca au lasat problemele in grija noastra) ca
oamenii sa-si gaseasca pe cineva dintre ei. Trebuie sa ne gindim ca ei
au rostit acele cuvinte sub forma de curtoazie, pe cind din inima lor ei
voiau ceea ce au discutat de la inceput, cS sa fie pus in fruntea lor
unul de-al lor. Daca exista cineva printre cei de curind increstinati, in-
diferent daca va fi pe placul lui Macedonie sau nu, sa-1 propuna ei. Pre-
gateste-1 tu pentru a-1 avea unde ne va fi de nevoie, caci Domnul, Ca-
re-ti da ajutor in toate, iti va da har si pentru acest lucru 4 .
LI. Canoanele privitoare la clerici au fost insirate in general, fSr§
sa se faca specificari deosebite, precizind doar ca pentru cei cazuti se
prevede o singura pedeapsa, si anume : depunerea din serviciu, fie ca
au vreun grad ierarhic, fie ca ramin intr-un serviciu fara hirotonie 5 .
2. Despre sufermtele fizice, dar mai ales morale de care se plinge Sf. Vasile.
putem sa vedem in diferite descrieri. A se vedea indeosebi epistolele 210, 214 si 216,
unde se refera indeosebi la amaraciunile provocate de nestatornicia de caracter a
episcopului Atarvios din Neocezareea, precum si de «incurcatura» creata de hirotonia
lui Paulin pentru scaunul din Antiohia, a carei schisma dureaza vreo 40 de ani.
3. Batrinul episcop Grigorie, tatal lui Grigorie Teologul, murise tn anul 374, In
urma acestui fapt, fiul sau, care fusese hirotonit fara voie ca episcop de Sasima a
«fugit» neasteptat si din Nazianz.
4. Probabil ca se face aluzie la completarea vreunui scaun episcopal vacant, la
care arienii erau foarte vigilenti- Pentru numerotarea canoanelor Sf. Vasile a se
vedea ep. 188 si 199.
5. Dupa cum spune can. 16 al sin. I ecumenic sub «clerici» se intelegeau per-
soanele active in cadrul Bisericii, indiferent daca erau hirotoniti ori erau numai hi-
rotesiti. Pedeapsa data acestora (celor insubordonati) «ra caterisirea (cf. can. 32).
SCRISORI
445
LII. Femeia care in calatorie n-a purtat grija de fatul ei si desi a
avut putinta sa-1 salveze, fie socotind ca astfel isi ascunde pacatul, fie
ca avea o intense cu totul dobitoceasca si neomeneasca, sa fie judecata
pentru ucidere. Dar daca ea n-a putut purta grija de fat si daca acesta
a murit din pricina singurata|ii si pentru ca n-avea cele de nevoie, mama
sa fie iertata 6 .
LIU. Vaduva sclava poate ca n-a savirsit greseala prea mare hota-
rindu-se pentru o a doua casatorie sub forma de rapire. Pentru aceasta
nici nu va trebui s-o invinuim, caci nu aparenfele se judeca, ci mtentia.
Fireste ca ii ramine pedeapsa data pentru a doua casatorie 7 .
LIV. Despre categoriile deosebite de ucidere invohmtara stiu ca am
scris nu de mult Cucerniciei Tale si nu pot spune nimic mai mult. Ra-
mme sa chibzuiesti daca maresti ori scazi din pedepsele date, sau chiar
le ierti de tot 8 .
LV. Cei care pleaca sa lupte impotriva tilharilor, daca sint mireni
ti oprim de la Impartasania cu Cel Bun, iar daca sint clerici ii depunem
din treapta : «Tot eel ce scoate sabia, de sabie va muri», zice Scrip-
tura 9 . /
LVI. Omul care a ucis in chip voluntar, dar apoi s-a cait, timp de
20 de ani va fi lipsit de Impartasania de cele sfinte, iar cei douazeci de
ani vor fi impartiti pentru el in chipul urmator : 4 ani trebuie sa se
«tinguiasca» stind in picioare, afara, la usile locasului de rugaciune,
cerind credinciosilor care intra sa se roage pentru el, marturisindu-si
astfel faradelegea. Dupa trecerea celor patru ani va fi primit printrc
«ascultatori», iesind impreuna cu acestia vreme de cinci ani. Vreme de
sapte ani va iesi impreuna cu cei care se prostern facind metanii. Vreme
de patru ani va sta numai in picioare impreuna cu cei credinciosi, ck<
nu va putea fi impartasit. Dupa ce se vor fi implinit toate acestea se
va impartasi de cele sfinte l0 .
LVII. Omul care a ucis fara voie va fi exclus vreme de 10 ani de la
Sfintele Taine. Cei zece ani vor fi impartUi pentru el in chipul urma-
tor : doi ani se va tingui. Trei ani va ramine printre ascultatori. Patru
ani va fi printre cei care se prostern. Un an va sta numai in picioare,
dupa aceea va fi admis la cele sfinte w .
6. A se vedea cele spuse de Sfintul Vasile si in can. 33.
7. Idei apropiate si in can. 22, 38, 40, 42.
8. Cf. can. 43, 56—57.
9. Matei 26, 52. Dispozitie mult prea aspra si oarecum in contradicfie cu cele
spuse de Sf. Atanasie eel Mare in canonul 1. A se vedea aici, mai sus : la epist. 188,
can. 12.
10. Mai pe larg Milas, Canoaneie I, 2, p. 56 (can. 8, 11, 43).
11. Cf. can. 2, 8, 11, 43, 54 si 56.
440 SFINTUL VASII.E CKI, MARK
LVIII. Cei ct> a savirsit adulter va fi exclus vreme de 15 ani de la
Sfintele Taine : patru ani va fi printre plingatori, cinci ani va fi ascul-
tiitor, patru ani va fi cu cei care se prostern, iar ultimii doi ani va sta
in picioare f &ra sa poata lua Impartasania 12 .
LIX. Desfrinatul va fi lipsit vreme de 7 ani de Impartasania celor
sfinte : doi ani va fi printre plingatori, alti doi ani printre ascultatori,
alti doi printre cei care se prostern, iar un an va sta in picioare. In al
optulea an va fi primit la Impartasanie 13 f
LX. Cea care a depus vot de feciorie si si-a calcat fagaduinta va
petrece in pocainta un rastimp egal cu cea care a savirsit adulter. Tot
asa vor fi pedepsite si cele care dupa ce s-au legat sa duca viata de
calugarita isi calca legamintul 14 .
LXI. Cei care a furat si se caieste si-si denunta el insusi pacatul va
fi oprit numai de la participarea la Sfintele Taine vreme de un an. Daca
va fi denuntat de altul, atunci va fi exclus vreme de doi am. In tot
acest rastimp el va face matanii si va sta in picioare, dupa care poate
fi primit la Impartasanie l5 .
LXII. Barbatul care comite imoralitate asupra altui barbat va fi pe-
depsit cu acelasi timp de pocainta ca si pentru adulter 16 .
LXIII. Cei care marturiseste ca a comis fapte rusinoase cu animale
va petrece acelasi timp de pocainta 17 .
LXIV. Cei care si-a calcat juramintul, timp de 10 ani nu se va putea
impSrtasi. Doi ani va petrece cu cei care se tinguiesc, trei ani cu cei
ascultatori, patru ani cu cei care se prostern, iar un an va trebui sa
rSmina numai in picioare, dupa care va putea fi primit la Impartasanie 18 .
LXV. Cei care-si marturise$te pacatul vrajitoMei sau al otravirii, va
petrece in pocainta acelasi numar de ani ca si ucigasul si va fi tratat
ca unul care si-a recunoscut aceasta ultima nelegiuire 19 .
LXVI. Cei care jefuieste mormintele va fi exclus de la Impartasanie
vreme de zece ani : doi ani va fi intre tinguitori, trei ani intre ascul-
tatori, patru ani intre cei care se prostern, iar un an va ramine in pi-
cioare, apoi va fi ingaduit la Impartasanie 20 .
12. Idei similare in can. 37, 77.
13. Urmeaza deci toate treptele catehumenatului, cf. can. 21—22, 26, 79, 80.
14. Sflntul Vasile a mai vorbit despre probleme asemanatoare in can. 6, 18 — 19,
20, 44.
15. A se vedea cele spuse de N. Milas, op. cit., II, 2, p. 113 — 114.
16. A se vedea ce a mai prevazut Sfintul Vasile si in can. 7.
17. Cf. can. 6 al Sfintului Vasile.
18. Cf. can. 29 si 82.
19. Despre vrajitori ne mai vorbeste Sfintul Vasile si in can. 72 si 83.
20. A se vedea aici si can. 7 al Sfintului Grigorie de Nyssa.
SCHINOHI 447
LXV11. Imperecherea fratclui cu soru va fi pedepsitn cu acelasi
num.ir de ani ca si uciderea 21 .
LXVIII. Cei care intr-un grad de rudenie oprit pentru cSsStorie sint
prinsi in flagrant delict de pacatuire vor suferi pedepsele adulterului 22 .
LXIX. Citetul care se va impreuna cu logodnica sa inainte de casa-
torie va fi admis sa citeasca dupa" o oprire de un an, dar va ramine citet
fara sa poata inainta in grad. Daca se uneste pe ascuns, fara cSsatorie,
va fi suspendat din functie. Acelasi regim se aplica si slujitorului 23 .
LXX. Diaconul care si-a spurcat buzele 24 si care a recunoscut ca a
comis acest pacat si inainte, va fi suspendat din slujbele sale, dar va fi
primit sa participe la Sf. Impartasanie deodata cu ceilalti diaconi. Ace-
lasi lucru e valabil si pentru preoti. Daca vreunul e prins in flagrant
delict de pacat mai greu, va fi depus, indiferent ce grad are.
LXXI. Cel care e constient ca a savirsit oricare dintre pficatele
amintite si care nu le-a marturisit, ci a fost dovedit de altcineva ca le-a
savirsit, va fi pedepsit cu acelasi rastimp de pocainta cu care a fost
pedepsit eel care a comis acele fapte.
LXXII. Cel care se preda vrajitorilor sau unora ca acestora va fi
pedepsit cu acelasi rastimp de pocainta ca si ucigasii 25 .
LXXIII. Oricine s-a lepadat de Hristos si a calcat taina mintuirii
trebuie sa plinga de-a lungul intregii sale vieti si-i dator sa faca poca-
inta, urmind sa fie invrednicit de Impartasanie abia in clipa cind ar fi sa
paraseasca aceasta viata pe urma credintei in bunatatea lui Dumnezeu 26 .-
LXXIV. Daca cineva din cei care au cazut in pacatele amintite mai
inainte se indreapta, facind pocainta, cel caruia i-a fost incredintata de
Dumnezeu puterea de a lega si a dezlega, vazind cainta pacatosului,
poate sa se faca mai ingaduitor intru a-i micsora durata pocaintei chiar
fara a-1 osindi, fiindca istoria cuprinsa in Scriptura ne invata ca cei care
fac o pocainta mai aspra dobindesc indata mila lui Dumnezeu 27 .
21. Cf. ?i can. 75 al Sfintului Vasile.
22. Despre casatoria intre rude ne mai vorbe$te Sfintul Vasile $i in can. 75 — 76,
79, 87.
23. Cf. si can. 6, 32, 51 si 57.
24. Sf. Vasile nu precizeaza in ce consta aceasta «spurcare» a buzelor, prin atin-
gerea fizica de ceva necurat ori prin simpla pronuntare a unor cuvinte «paginesti».
Unii canoniisti inclina pentru prima eventualitate. A se vedea ce a mai recomandat
Sfin-tul Vasile si in can. 32, 51, 69.
25. Idei similare si in can. 81 si 83.
26. Can. 62 ap., 2 sin. I ecum. ; 3, 12 Ancira etc.
27. Cum a spus-o in aceste trei epistole trimise Sfintului Amfilochie (nr. 188 r
199 si 217), Sf. Vasile subliniaza ca esential este nu «durata pocaintei, ci modul in
care so face ea». De acum acest clasic dascSl al «iconomiei», care a fost Sf. Vasile,
chiar dacS prevede canoane exceptional de grele (mai ales pentru mentalitatea cres-
tina dc azi). totusi uneori uimeste %i prin umanismul si indulgenta lui.
SrlNTUL VAHILK CBL MARK
LXXV. Cel care s-a spurcat cu sora tataiui s3u sau a mamei sale s3
n-aiba voie sa intre in casa de rugSciuni pina ce nu renunta la pur-
tarea lui nedreapta si de neiertat. Dupa ce va fi ajuns sa-si dea seama
•de grozavia pacatului, sa petreaca trei ani in rindul celor care se tin-
guie stind in picioare la usa locasurilor de rugaciune si rugind poporul,
care intra pentru rugaciune, sa-i fie mila de el si sa adreseze nenu-
mSrate rugaciuni lui Dumnezeu. Dupa aceea sa-1 primeasca pentru un
rSstimp de trei ani, dar numai intre cei ascultatori, asculta adica citi-
rile din Scripturi precum si cuvintul de invStatura, si sa-1 scoata apoi fara
s8-l judece vrednic de a sta impreuna cu ceilalti la rugaciune. Mai tir-
ziu, daca va cere-o cu lacrimi si se arunca la picioarele Mintuitorului
cu fringerea inimii si cu smerenie adinca, sa i se dea voie sa faca ma-
tSnii sau prosternari vreme de alti trei ani. Apoi, dupa ce va fi dovedit
«roade vrednice de pocainta» 28 sa-1 primeasca in al zecelea an la ru-
•gaciunea credinciosilor, dar fara sa se poata impartasi. Dupa ce va mai
fi stat la rugaciune in picioare inca alti doi ani, impreuna cu credin-
•ciosii, sa fie, in sfirsit, socotit vrednic de comuniunea Binelui.
LXXVI. Acelasi canon si pentru cei care iau pe cumnatele lor 2 *.
LXXVII. Cel care-si lasa femeia cu care se unise in chip legiuit si
•care-si aduce apoi alta, se supune, dupa hotarirea Domnului, osindei
adulterului. Parintii nostri au lasat niste canoane, prin care au hotarit
■ca cei vinovati sa stea un an in rindul celor care se tinguiesc, doi ani
intre ascultatori si trei ani intre cei care se prostern. In al sa,ptelea an
sa stea in picioare impreuna cu credinciosii si asa sa se invredniceasca
de aducerea (jertfei liturgice, n.tr.) daca se vor pocai cu lacrimi 30 .
LXXVIII. Aceeasi regula sa se observe si fata de cei care iau in
casatorie doua surori chiar daca nuntile lor au loc la timpuri diferite 31 .
LXXIX. Cei care s-au innebunit cu patima dupa mamele lor mastere
sint supusi aceluiasi canon, la fel si cei stapiniti de patima nebuneasca
dupa surorile lor 32 .
LXXX. Parintii au trecut sub tacere poligamia 33 socotind-o fapta do-
bitoceasca si cu totul straina de neamul omenesc. Mie mi se pare ca
ea e un pacat intrucitva mai mare decit desfrinarea. De aceea e lucru
firesc ca acei vinovati sa fie supusi canoanelor, adica sa stea pe rind,
28. Matei 3, 8. A se vedea ce a mai propus Sfintul Vasile in can. 67.
29. Cf. can. 26—27 ; 68 ; 75 ; 78—79.
30. Can. 48 apostolic. Sa fie o contrazicere intre canonul 58 si intre acesta >.
Acolo se prevedeau 15 ani, aioi doar 7 drept pedeapsa.
31. Cf. can. 23 si 87.
32. Cf. can. 67, 75.
33. Prin «polir|amie» Sf. Vasile se refera la casatoria a Ill-a ori la mai mult
<lc( it atita. A se vc-dea aici, mai sus, can. 4.
Mc.'iimoitt
440
intre plingaHorl un an, intre cei care so prostern trei ani si abia dupd
aceea sa-i primeasca la Impart&sanie.
LXXXI. Intrucit In docursul navaiirii barbarilor multi au stricat cre-
dinta in Dumnezeu fficind juraminte p&ginesti 34 si gustind din anumite
mincSruri nepermise, care fusesera" aduse In templele idolilor, unde dom-
neste magia, sa fie si ei pedepsiti dupS canoanele pe care le promulga-
scra de mult PSrintii nostri. $i anume, cei care au Indurat o constrin-
gere completa, fiind supusi torturilor, nefiind in stare sa rabde atitea
suferinte dupa ce fusesera maltratati spre a fi siliti sa se lepede de
Hristos, sa fie exclusi trei ani : ca ascultatori doi ani, ca prosternati
trei ani, apoi sa fie admisi la Impartasanie. In schimb, cei care farS
sa fi fost constrinsi au tradat credinta in Dumnezeu, au mincat la masa
demonilor 35 si au facut juraminte ca si paginii, dupa ce se vor fi rugat
trei ani ca prosternati si dupa ce vor fi stat in picioare alti trei ani,
petrecind cu credinciosii la rugaciune, sa fie admisi la comuniunea Bi-
nelui.
LXXXII. In legatura cu cei care si-au calcat juramintul, daca au fost
necredinciosi fata de juramint sub puterea silei si a constringerii sa fie
supusi uhor pedepse mai usoare, ca sa poata fi primiti dupa sase ani.
Dar daca au tradat credinta fara sa fi suferit constringeri, vor sta intre
plingatori doi ani, intre ascultatori doi ani, apoi se vor ruga vreme de
cinci ani fara sa poata aduce jertfa liturgica 36 , dupa care vor fi pri-
miti la comuniunea de rugaciune. Dupa ce vor fi ar&tat, desigur, cainta
sincera, ei vor fi dusi sa se impartaseasca cu Trupul lui Hristos 37 .
LXXXIII. Cei care consulta pe ghicitori si se iau dupa obiceiurile pa-
ginilor sau care introduc in casele lor pe unii oameni pentru descope-
rirea unor leacuri si pentru o purificare, trebuie sa cada sub canonul
celor sase ani : un an ca plingatori, alt an ca ascultatori, trei ani ca
'prosternati, apoi un an stind la rugaciuni in picioare, impreuna cu cei
credinciosi, dupa care vor fi admisi la Impartasanie 38 .
LXXXIV. Scriu toate aceste reguli ca sa putem pune la incercare
roadele pocaintei, cSci nu judec lucrarile dupa durata, ci sint atent la
felul pocaintei 39 . Daca pacatosii nu vor sa se desparta de naravurile lor,
daca vor sS fie mai curind robii placerilor trupesti decit robi ai lui Dum-
34. E vorba de apostatf, de primejdia carora s-a ocupat sinodul din Ancira din
a. 315 in can. 1 — 9. Prin «barbari» se face aluzie probabil la invaziile per$ilor ori
ale gotilor.
35. A idolilor.
36. Comparindu-se cele prevazute la caa. 64 (unde avem 2+3+4+1 — 10) aici
avpm 11 ani (2+2+5+2-11 ani).
37. A se vedea si cele propuse prin can. 10, 17, 29, 64.
38. Cf. can. 65 i 72.
39. Isaia 65, 2 (cd. 1914).
29 - srtnli.il Vaulle col Mure
... SFINTUL VASILE CBL MAM
450 . ______
nezou si daca nu se invoiesc sa trSiascS dupS Evanghelie, atunci nu mai
exisla nici un semn comun intre noi si ei. Dupa mine, in mijlocul unui
«norod neascultator si impotriva graitor» m-am inv&tat s-'aud ceea ce
ne spune Domnul : «mintuieste-ti sufletul tau» 40 .
Deci noi nu primim sa mergem la pierzare impreuna cu unii ca
acestia, ci, temindu-ne de dreapta judecata si avind mereu inaintea ochi-
lor ziua cea infricosata a rasplatirii Domnului, noi nu vrem sa pierim
deodata cu pacatele altora 41 . Caci daca nu ne-au invatat pe noi cele
Infricosate ale Domnului si nici bataile atit de mari nu ne-au facut sa
Intelegem ca din pricina faradelegilor noastre ne-a parasit pe noi Dom-
nul si ne-a lasat pe mina barbarilor, ca poporul a fost dus in robie la
vrSjmasi si s-a dat risipirii 42 pentru ca cei care purtau numele lui Hris-
tos nu s-au rusinat sa faca astfel de fapte ; daca n-au recunoscut si daca
n-au vrut sa inteleaga ca din toate aceste pricini a venit peste noi urgia
lui Dumnezeu, atunci ce mai avem comun cu astfel de oameni ? Ci totusi
sintem doritori sa-i indrumam zi si noapte in public si in particular, dar
s& nu primim sa fim dusi impreuna cu rautatile lor, ci mai virtos sa ne
rugam sa-i cistigam si sa-i scoatem din cursa vicleanului, iar de nu vom
putea face acest lucru, atunci sa ne sirguim macar sa ne mintuim su-
fletele de osinda cea vesnica.
EPISTOLA 218
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium
ScrisS in primavara anului 375
Necazul pentru care a venit la noi fratele Elian 1-a provocat el
singur fara sa fi fost nevoie de nici un ajutor din partea noastra. In
schimb prin aceasta el ne-a facut doua bucurii : mai intii prin faptul ca
mi-a adus o epistola de la Cuviosia Ta, iar in al doilea rind pentru ca
mi-ai dat prilejul sa-ti raspund la scrisoare. De aceea prin venirea lui
salut iubirea Ta cea adevarata si de neuitat si te rog sa ma pomenesti
in rugaciunile tale acum cind mai mult decit oricind altadata am ne-
40. Fac. 19, 17.
41. A se vedea mai sus cele spuse in can. 74. Oricit de ascetic e formulat crezul
Sf. Vasile, el exprima totu?i o alternativa curajoasS, dar si increzatoare In biruinta
binelui.
42 Aluzie clarS la politica de dezbinare si de destramare, pentru a putea birui,
pe care o ducea Imparatul Valens, in fata caruia insusi Sf. Vasile daduse dovada
de mult cura] si de demnitate.
BCHKOK!
451
voie do tijutorul Tfiu, pentru cfi starea organlsmului meu, care s-a in-
rSutStit mult in urma drumului i , e o urmare a Insuportabilei mele boli.
E mult de cind tot voiam sS-ti fac cunoscut (si n-am uitat acest lucru
ca si cum un motiv mai important mi-ar fi distras atentia de la el),
acum insa iti atrag atentia sa" trimiti in Licia un barbat serios, care sa
observe de aproape care sint factorii credintei celei drepte 2 . Caci poate
n-ar trebui sa-i trecem cu vederea, daca sint adevarate toate cite mi
le-a istorisit cineva dintre credinciosii care au venit de acolo, ca in-
departindu-se cu totul de ratScirile celor din Asia Mica 3 , au de gind sa
treaca in scris la comuniunea cu noi. Daca ar fi vorba sa meargS cineva
pe la ei, atunci sa caute in Koridales pe Alexandra, episcop provenit
dintre calugari, in Limira sa ia contact cu Diatim, in Mira sa caute pe
Tatian, pe Polemon si pe Macarie, in Patara pe episcopul Evdemon, in
Telmeson pe episcopul Ilarion, iar in Felon pe episcopul Lolian.
Pe acestia si pe altii ni i-a citat un prieten, declarind ca au cre-
dinfa sanatoasa, de aceea am dat slava si multumita lui Dumnezeu pen-
tru informare vazind ca in tinuturile Asiei mai exista inca destui care
nu s-au spurcat cu rStacirea ereziei. De aceea, sa ne convingem, fara
sa facem zgomot, de exactitatea acestei stiri, iar dupa ce ne vom fi
convins de ea, atunci sa trimitem epistola si sa ne dam silinta sa che-
mam si pe careva dintre ei la intrunire 4 .
Fie ca toate cele ce privesc Biserica cea iubita din Iconiu sa mearga
in buna rinduiala si la timpul lor ! Prin tine salutam totodata pe toti
clericii si colaboratorii Cuviosiei Tale.
EPISTOLA 219
Catre clerul din Samosata
ScrisS tn anul 375
I
Domnul, Cel care rinduieste toate cu masura, nu ne pune la in-
cercari mai mult decit ingaduie puterile noastre, ci incearca ocazional
1. Despre acest drum in 'j'urul Neocezareii Pontului ne vorbesc mai multe epis-
tole. A se vedea, intre ele, nr. 216, 217, dar mai ales 204, 207, 210 etc. Cazul lui
Atarvios si in general al credinciosilor din Neocezareea 1-a urmarit mult pe Sf.
Vasile. A se vedea si indicele lucrarii noastre.
2. Aceeasi problema centrala urmarita de Sf. Vasile : organizarea unui front co-
mun antiarian.
3. E vorba de pnevmatomahi, care nu admiteau divinitatea Sfintului Dun.
4. E si aceasta o dovada a largirii cimpului de actiune a Sf. Vasile. Provinciile
vestice ale Asiei Mici stateau mai mult in legatura cu Arhiepiscopia din Constantino-
pol, unde arienii si acum si pnevmatomahii erau foarte raspinditi-
452 SFlNTUI, VAHILK CEI. MARB
pe cei ce luptS pentru credinta, f8r& sS IngSduie sa fie ispititi mai grou
decit le este puterea ; El amesteca cu mSsura lacrimile cu bautura * ce-
lor care trebuie sa arate daca in timpul suferintelor pastreaza pentru
Dumnezeu rec.unostinta la care are drept ; in schimb si-a aratat buna-
vointa mai ales in hotSrirea pe care a luat-o in legatura cu Voi, nein-
gaduind vrajmasilor sa trimita asupra voastra o prigoana, a carei as-
prime pe unii i-ar putea dobori sau le-ar clatina credinta cea intru
Hristos. Deci tocmai prin faptul ca v-a scos in fata niste vraj-
masi usor de infrint, Dumnezeu v-a pregatit, pentru biruinta pe care o
veti dobindi asupra lor, rasplata rabdarii. Dar vrajmasul comun al vie-
tii voastre, care se lupta cu propriile voastre mestesugiri impotriva bu-
natatii lui Dumnezeu, cind va vede ca respingeti ca o cetate puternica
atacurile lui exterioare, isi da silinta sa scorneasca intre voi prilejuri
de cearta si de urita neintelegere. La inceput relele acestea par mS-
runte si usor de vindecat, dar cu vremea ele cresc, fiind nutrite de
dusmanie, si, printr-un proces firesc, se schimba intr-un rau cu nepu-
tinta de vindecat. Asa se face ca m-am hotarit sa va incurajez prin
aceasta scrisoare. Daca ar fi fost cu putintS, as fi venit eu pina acolo
si m-as fi rugat eu insumi pentru voi. Dar pentru ca imprejurarile nu
ingaduie acest lucru, Va trimit aceste rinduri ca o ramura de maslin,
asa incit, gindindu-va la incurajarile mele, sa puneti capat tuturor vraj-
masiilor care se pot ivi intre voi 2 si sa-mi trimiteti, cit mai in graba,
vestea buna ca ati lasat deoparte invinuirile reciproce.
II
Un lucru vreau sS-1 stie intelepciunea voastra : in fata lui Dum-
nezeu acela se dovedeste a fi mare care se pleaca smerit inaintea
aproapelui sau si care nu se rusineaza sa-si ia raspunderea in fata in-
vinuirilor, chiar daca ele nu sint adevarate, numai sa daruiasca Bise-
ricii lui Dumnezeu marea bucurie a impacarii. De altfel prea iubitul de
Dumnezeu episcop 3 v-a descris lucrurile asa cum se cuvine si va scrie
din nou ceea ce crede ca trebuie sa va scrie. Dar nici eu, caruia mi-a
fost dat sa fiu eel mai apropiat de voi, nu pot sa nu ma ingrijorez de
problemele voastre 4 . De aceea, cind prea evlaviosul frate ipodiacon
Teodor a venit si a spus ca Biserica voastra este in suferinta si in tul-
1. Ps. 79, 6.
2. Poate ca vrajma5iile s-au manifestat mai cu putere in Samosata dupa plecaroa
episcopului lor in exil (374).
3. Eusebiu de Samosata.
4. Deci dupa plecarea in exil a lui EusebiM, grija de Biserica Samosatei a luat-o
Sf. Vasile.
SCItlHOItl ...
._. 453
burriri, m-arn Intristat foartc, inima mi-a fost atinsS de o adinca durere
si n-am putut pastra taeerea. V-am indemnat, deci, sa ocoliti orice
dezbatere judecStoreasca si sa statorniciti iar pacea dintre voi, ca sa
nu facem pe placul vrSjmasilor vostri si sa" nu tradam vecbea mindrie
a Bisericii voastre, care ne trimbiteaza acum in toata lumea ca : toti,
ca si cum ati fi stapiniti de un singur suflet si de o singura inima, trai^i
intr-un singur trup 5 . Intreg poporul lui Dumnezeu, oameni aflati in sluj-
be si in dregatorie, ca si intreg corpul clerical, il salut prin cuviosia
Ta si-1 indemn sa ramina asa cum i-am stiut. Nu le cer mai mult, pentru
ca inca de mai inainte am facut imposibila orice intrecere din pricina
faptelor bune pe care le-au savirsit inainte.
EPISTOLA 220
Catre fruntasii din Bereea i
ScrisS in anul 375
Domnul a lasat drept mingiiere celor care n-au ocazia sa se vada
fatfi catre fata comunicarea prin scris, prin care poti fi luminat nu atit
in cele exterioare, cit mai ales in starile interioare sufletesti. Indata ce
am primit scrisoarea Voastra am si inteles care-i situatia la Voi si am
pus la inima dragostea ce va port fara ca sa am nevoie de un timp
prea lung. Am fost chiar rapit de frumusetea sufletului Vostru dupa
cele ce am dedus din scrisoare.
Proa iubitul impreuna slujitor, preotul Acacios 2 , mi-a spus mai
multe, istorisindu-mi lupta zilnica si staruinta voastra puternica in cre-
dinfa, fapt care m-a inviorat si a pus in mine un dor mare de a va
vedea cindva personal. $i nu mi-a vorbit numai de slujba de la altar,
ci si de pacea si intelegerea care domneste intre credinciosi, de no-
bletea caracterului celor ce va conduc orasul si rinduielile dupa voi a
lui Dumnezeu. Ferice de Biserica in care nu se afla decit astfel de oa-
meni si sa ne rugam ca aceasta liniste sa fie respectatS si mai departe...
Daca se continua incercarile, nu pierdeti curajul ! Aproape sint cunu-
nile si aproape-i ajutorul Domnului. Statornicia lucrurilor omenesti e
5. Asadar, atit timp cit a fost episcopul in mijlocul lor, ei au fost uniti.
1. Desi la mare distanta (Bereea, azi localitatea Halip din Siria), totusi Sf. Vasile
cauta sa intareasca in credinta, in a. 374, pe episcopul Teodot (ep. 185), acum pe
rruntaijii comunitatii.
2. Acest preot cult statea in Icgatura cu Epifaniu, episcopul Giprului. Din pacate
mai tir/iu el va fi amostocat in lupta dusa impolriva Sfintului loan Hrisostom.
454
SFtNTUL VASIT.rc CKL. MARE
do scurta durata. «Tot trupul este ca iarba si toata marirea lui ca floarea
clmpului. Se usuea iarba, floarea se vestejeste, dar cuvintul Domnului
ramlne in veci» 3 . SS ne legam de porunoa ce ramine, sa dispretuiti apa-
ren|a care trece. Pilda voastra a intarit multe Biserici. Fara sa va dati
seama v-ati strins bogata rasplata, pentru ca a{i intarit in rivna tocmai
pe cei neajutorati. Bogat este Raspiatitorul si in stare sa va dea vrednice
rdspiati pentru nevointele cu care v-ati luptat.
EPISTOLA 221
Catre poporul din Bereea *
Scrisa tn anul 375
V-am cunoscut, prea iubitilor, inca de mai inainte, dupa credinta
voastra cea plina de intelegere si dupa cununa cu care il marturisiti pe
Hristos. Poate ca va zice cineva dintre voi : «Cine mai e si acesta care
ne deranjeaza dintr-o tara atit de indepartata ?». Insusi Domnul a fa-
cut acest lucru, El Care pe cei credinciosi ii sadeste in Sine, asa cum
se pune lumina in sfesnic si Care ajuta sa lumineze toata lumea 2 . Nu-i
oare un obicei sa fie proclamatji biruitori cei care au alergat mai repede
si calitatea muncii n-o dau oare cei destoinici ? Daca pentru astfel de
vrednicii si pentru altele de felul lor ramine nestearsa amintirea, cum
nu-i va face vestiti Domnul in toata lumea pe cei ce cred in Hristos,
despre care Insu§i Domnul zice : «Eu preanmresc pe cei ce Ma prea-
maresc pe Mine» *, imprastiind dimpreuna cu razele soarelu,i bucuria
luminii lor care straluceste ?
Ati sporit si mai mult dorinta mea de a va vedea, pretinzindu-mi
si in scris, si anume printr-o astfel de scrisoare, in care nemultumin-
du-va numai cu luptele anterioare pentru credinta, ati zugravit minu-
nat o si mai bogata si infloritoare tarie sufleteasca pentru credinta cea
adevarata. De aceea ma bucur aiaturi de voi si dorim ca Dumnezeu,
Cei peste toate, ale Caruia sint si lupta si alergarea si cununa, sa va
insufle rivna, sa va dea putere sufletului si sa duca lucrarea la deplina
aprobare din partea Lui.
3. Isaia 40, 6—8.
1. inca o dovada prin care se arata cit de departe merges dorinta Sf. Vasile do a
pastra unitatea de credinta $i de simtire ortodoxa pina si in tinuturile Siriei, din care
ftlcea parte §i episcopia de Bereea. El incurajeaza poporul intr-o vreme cind le lipse<i
opisropul. A se vedea si epistolele 185 si 220.
2. Matei 5, 15.
* J7 Ragi 2, 30.
acniHoni
455
EPISTOLA 222
Catre locultorli din Chalcida i
ScrisS In anul 375
Scrisoarea credinciosiilor voastre m-a gasit trist, dar m-a inviorat
asa cum cele citeva inghitituri de apa turnate pe gitul cailor de cursa
ii linistesc, cai care in scurta si rapida lor respiratie inghit in amiaza
mare praful din terenul hipodromului 3 . Am rasuflat, asadar, si eu usurat
cind am trecut peste o etapa de prigoana si acum am mai prins curaj
in urma celor ce mi-ati scris si m-am intarit, aducindu-mi aminte si de
luptele voastre, asa ca in felul acesta vom reusi sa ducem si noi, cu dir-
zenie, lupta care ne sta in fata.
Pirjolul ereziei, care a pustiit cea mai mare parte a Rasaritului, a
inceput sa se faca simtit si in tinuturile apropiate de noi, mistuind totul
in calea sa si amenintind acum sa aprinda si Bisericile din Capadochia,
pe oare le-a emotionat pina la lacrimi fumul tinuturilor invecinate 3 .
Acum flacarile stau gata sa se intinda si la noi. O, de le-ar intoarce
Dumnezeu cu suflarea gurii Sale si de-ar stinge flacara acestui pirjo]
rau !
Dar cine ar fi atit de fricos si atit de las sau atit de neinitiat in stra-
daniile atletice, incit sa nu se simta mai intarit in lupta prin aclamatiile
voastre si sa nu doreasca a fi incununati ca biruitori deodata cu voi ?
Caci voi ati preluat cei dintii echipamentul pentru a intra in arena
luptelor pentru dreapta credinta, respingind nenumaratele atacuri ale ere-
ticilor si indurind dogoarea apasatoare a ispitelor, atit voi, conducatorii
Bisericii, cSrora v-a fost incredin|ata grija altarelor, cit si fiecare din
multime care s-au distins in chip deosebit. CSci se petrec la voi lucruri
intr-adevar minunate si vrednice de toata lauda prin faptul ca sinteti
una intru Domnul, atit cei care conduc, cit si cei care-i urmeaza. Drept
aceea intariti-va cit mai tare in fata atacurilor vrajmase, pentru ca in
fata lor sa nu lasati nici o spartura in nici unul din voi.
De aceea ne rugam zi si noapte Imparatului veacurilor sa pazeasca
poporul integru in credinta, dar sa pazeasca si integritatea clerului care-1
conduce si care-i poarta grija cu trezvie de toate madularele trupului
1. Localitate situata in preajma Antiohiei (Siria).
2. Nu-i primul caz ca Sf. Vasile ia imagini din viata sporttiva. Astfel in epist.
1 54 31 164 se vorbeste despre «antrenor»(aXEi7tTT]c). Se 5tie cit de adlnc a dezvoltat
Sf. Grig, de Nyssa expresia paulina a «epectazei» (Filip. 4, 13. Viata lui Moise, !n
«P.S.B.», 29, 21 §i urm).
3. Chiar daca pare fortata (Y. Courtonne III, 6), plasticitatea imaginii nu se poate
tayadui. Caldura cu care Sfintul Vasile indruma la pastrarea unitatii de credinta este
impresionanta.
458
SFtNTUI, VASU.K (J EL, MAHK
Bisoruii. Cind ochii isi implincsc datoria, alunci lucrarea raiinilor so
face cu destoincie, miscarea picioarelor e la adapost de orice pasiro gre-
sita si nici o parte a trupului nu-i lipsita de grija cuvenita.
De aceea, Va rugam ca, in ceea ce facets ?i veti face, sa fifi strins
uniti unii cu alt,ii, cei care ati primit grija de suflete sa stati linga ei si
sfi-i ocrotiti ca pe fiii vostri iubiti, iar poporul sa va pastreze respectul
si cinstea cuvenita parintilor, incit in aceasta minunata comportare a
Bisericii sa se mentina, pe de o parte, puterea si statornicia credinjei
in Hristos, iar pe de alta parte, sa se mareasca numele lui Dumnezeu
si sa sporeasca si sa se inmulteasca binele dragostei. Cind vom auzi
de acestea ne vom bucura si noi de cresterea voastra in Hristos, si daca
mi se va rindui sa mai ramin inca cu trupul in lumea aceasta, fie ca
vreodata sa Va vad in pacea lui Dumnezeu ! Or, daca mi se va cere sa
plec de aici, atunci fie ca sa Va vad intru stralucirea sfintilor, incunu-
nati impreuna cu cei ce s-au distins intru rabdare prin marturii de fapte
bune.
EPISTOLA 223
Catre Eustatiu, episcop de Sebasta
ScrisS in anul 375
I
«Vreme este sa taci si vreme este sa graiesti», zice cuvintul Ecle-
ziastului 1 . Asa si acum. Dupa ce a trecut destula vreme de tacere, a
sosit vremea sa deschid si eu gura ca sa descopar adevarul despre unele
fapte care nu se cunosc. Pentru ca si marele Iov si-a dus multa vreme
suferinta in tacere, dovedindu-si barbatia tocmai in staruinta cu care si-a
indurat cele mai insuportabile dureri, dar dupa ce rabdase atit de mult
In tacere si si-a dus chinul, pastrindu-1 ascuns in adincul inimii, pina la
urma totusi si-a deschis gura si a dat apoi la lumina ceea ce toti ?tim 2 .
$i iata ca a sosit acum si pentru mine, dupa trei ani de tacere, clipa
bine venitS, de care pomeneste proorocul atunci cind zice : «facutu-
m-am ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari» 3 . Destul am
lfisat inchisa in adincul inimii durerea pe care mi-a provocat-o defai-
marca oamenilor. Pentru ca intr-adevar defaimarea injoseste pe om si
1. Pufine persoane din cele cu care a avut de lucru Sflntul Vasile i-au provocat
atltea dcceptii si atitea suparari ca Eustatiu, de?i, chiar si dupa ce se dovedise ca in
iiscuns imbratisase arianismul, Sf. Vasile n-a ezitat sa incerce a-1 primi in comuniune
Poato sa fi fos't si o lipsa de tact in procedura Sfintului ? E greu de spus.
2. Iov. 3, 1.
3. l>s. 37, 14.
HCKIMORI
457
UilhurS cu lotul pe ccj saiman. Or daui din defftlmare izvordsto un rau
atit do marc inclt doboarti chiar 51 po omul desfivlrsit (cSci la acest barbat
trebuie s5 ne gindim atunci cind vorbim de om), pe eel sarac, adica cei
lipsiti de invataturile inalte, dupa cum spune proorocul cind zice : «poatc
ca acestia sint niste bieti nenoroci^i pentru c3 nu cunosc legea lui Dum-
nezeu, de aceea sa mergem la cei mari» 4 (sub cuvintul «sarman», in-
felegindu-se cei lipsiti de minte si mai ales gindindu-se la cei nedesa-
virsiti inca pentru omul eel launtric si neajuns inca la masura deplina a
virstei barbatului desavirsit) 5 , ei bine, despre acestia spune Scriptura
ca sint purtati dintr-un loc intr-altul si se clatina intruna. E mai bine sa
sufar durerea in tacere, nadajduind pina la urma ca defaimatorilor li se
vor indrepta faptele. Pentru ca aveam impresia ca cele spuse impotriva
mea nu veneau din rautate, ci din necunoasterea adevarului.
Dar pentru ca vad ca dusmania lor creste cu vremea tot mai mult si
ca nu le pare deloc rau pentru cele vorbite pina acum si nu numai ca
nu se gindesc sa repare cele petrecute, ci inca le intaresc si mai mult
ca sa-mi distruga reputatia intre fra^i, de aceea tacerea nu-mi mai apare
ca cea mai indicata. Mi-a venit in minte acum spusa proorocului Isaia,
acolo unde graieste : «Tacut-am multa vreme, stat-am linistit si mi-am
stapinit tacerea, dar oare voi tacea tot timpul ? chinuitu-m-am ca o
femeie in durerile facerii» 6 . Fie ca sa am acum parte de amindoua : pe
de o parte, de rasplata pentru tacere, iar pe de alta, de puterea de a de-
masca erezia, pentru ca in felul acesta sa se poata seca amarul minci-
noaselor invinuiri care se pornisera impotriva mea si ca sa pot spun^ si
eu cu psalmistul : «valuri inspaimintatoare au trecut peste sufletul
meu» 7 , iar cu ceva mai inainte se spunea asa : «de n-ar fi fost Domnul cu
noi, atunci cind s-au ridicat oamenii impotriva noastra, poate ca de vii
ne-ar fi inghitit pe noi si apa ne-ar fi inecat pe noi, suvoi ar fi trecut
peste sufletele noastre».
II
Dupa ce mi-am cheltuit multi ani din viata cu lucruri desarte si in-
treaga tinerete mi-am risipit-o in truda zadarnica de a dobindi invatatura
(intelepciunii lumesti, n.tr.), despre care Scriptura spune ca-i nebunie
fata de intelepciunea cea adevarata 8 , m-am trezit, in sfirsit, ca dintr-un
somn adinc si mi-am indreptat privirea spre minunata lumina a adeva-
rului evanghelic, apoi coHvingindu-ma de zadarnicia intelepciunii lu-
4. let. 5, 4—5.
5. Eies. 4, 13.
6. Isaia 42, 14.
7. Ps. 123, 1—5.
8. 7 Cor. 1, 20.
4M BrtNTUL VASIMC CEL MAHK
mesti si a maririlor trecStoare mi-am deplins amarnic condamnabila mea
viata 9 si am rugat pe Bunul Dumnezeu sa-mi hSrSzeasca o bunS indru-
mare spre cunoasterea invataturii creatine. In primul rind mi-am dat si-
linta s3-mi imbunatatesc viata, care mi se pervertise in urma indelunga-
tului contact cu oamenii care nu duceau o viata prea buna. Citind mai
adinc Evanghelia si intelegind ca pentru a trai cu adevarat o viata de-
sfivirsita e cu totul de dorit sa-ti vinzi averile si sa imparti venitul cu
fratii aflati in lipsuri, iar in viata pSmintean& sa nu te ingrijorezi deloc
si s3 nu te lasi robit de lucrurile din lumea aceasta, mi-am dorit sa
gasesc pe cineva dintre fratii care apucasera mai de timpuriu pe acest
drum, pentru ca impreuna cu el sa pot trece mai usor peste framintarile
acestei vieti scurte.
$i, intr-adevar, am aflat multi oameni de acestia in Alexandria si
indeosebi in celelalte tinuturi ale Egiptului, altii in Palestina, in Cele-
siria si in Mesopotamia. M-am minunat de infrinarea lor in mincare si
bautura, le-am admirat stSruinta in tot felul de munci, am ramas uimit
de rivna lor nelntrerupta pentru rugaciune, vazind cum inlatura somnul
si cum Isi impun sS se abtina de la orice pofta a firii, pastrindu-si in
toata vremea mintea sloboda si inaJtata deasupra patimilor, in foame
si sete, in frig si In golState, fara s5 poarte grija de trup si farS sS se
gindeasca prea mult la el si sa-i duc5 prea mult grija, lasindu-mi im-
presia ca ar petrece intr-un trup strain, ca si cum si-ar avea cetatenia in
cor. §i tot minunindu-ma de aceste lucruri si fericind intr-una viata
acestor oameni, Intrucit ei aratau ca intr-adevar purtau tot timpul in
trup omorirea lui Iisus 10 , mi-am dorit din toata inima sa pasesc si eu
pe urmele lor pe cit imi va sta in putinta.
Ill
Cind am vazut apoi ca si in tara la noi exista astfel de oameni care
imita pilda lor, am crezut ca acum am gasit si eu un ajutor care sa ma
ducS la mintuire, socotind cele ce vedeam drept marturie a celor neva-
zute. Iar pentru ca ideile fiecaruia din noi sint ceva nevazut, am crezut
ca ar fi potrivit, in semn de smerenie, sa port o imbracaminte mai deose-
bitS, si anume o rasa de panura ordinara, un briu si sandale de piele
notabacita.
$i cu toate ca multi cautau sa ma dezbare de legaturile cu oamenii
acestia, totusi eu nu le-am dat atentie, pentru ca am vazut ca ei prefera
9. tn smerenia lui, Sf. Vasile se condamna mai mult decit trebuia si decit spunea
Sf. Clii(|oric Teologul despre petrecerea lor la Atena. A - se vedea si cele spuse de SI.
Giiqoiic de Nyssa, Viata Sf. Macrina, trad, de T. Bodogae, Sibiu, 1947, p. 17.
10. II Cor. 4, 10.
SCHUOW 459
sfi duc& mai curlnd o viat& austerfi dccit una plinS do plflceri, asa inclt
curind am ajuns si eu zelos aderent al felului lor de vietuire (asa cum
organizase Eustajie insusi, n.tr.) u . In acest scop nu rfibdam sa li se
aducS nici cea mai micS Invinuire a privitoare la credinta lor, desi multi
spuneau ca ei n-au conceptie sanatoasS despre Dumnezeu, ca au avut ca
dascSl tocmai pe capetenia ratacirii actuale (adica pe Arie, n.tr.), dar
pentru ca pe atunci niciodata n-am auzit cu urechile mele asa ceva,
mi-am dat seama ca cei care aduc aceste invinuiri birfesc.
Mai tirziu (in anul 370, n.tr.), eu am fost chemat la cirma Bisericii.
Sub pretext ca-mi ajuta si colaboreaza frateste ei au ajuns sa urmareascS
§i sa supravegheze activitatea mea, fapt pe care 1-am trecut sub tacere,
ca sa nu se creada ca spun lucruri de necrezut acuzindu-ma' pe mine,
iar daca as spune lucruri de crezut, sa nu dau prilej credinciosilor sa
nu mai aiba incredere in mine. Cam asa ceva, mi s-ar fi intimplat daca
n-ar fi fost mai tare purtarea de grija a lui Dumnezeu. Caci putin a
lipsit ca sa ajung sa banuiesc pe toata lumea si sa nu mai cred de acum
in nici un om, atit de rSnit imi era sufletul de pe urma calomniilor la
adresa mea. Multa vreme se pSrea ca lucrurile au intrat pe fSgas nor-
mal intre noi. Am avut, e drept, o data sau de doua ori discutii teo-
logice mai aprinse, dar tot nu credeam ca vom ajunge pe pozitii opuse.
Insa cind ei au bSgat de seama cM in leg&tura cu fiinfa si per-
soanele dumnezeiesti se foloseau tot timpul aceiasi termeni teologici,
lucrurile s-au schimbat. Caci chiar daca intre noi au fost unele lucruri
regretabile, macar pentru asta am curajul. sa ma laud in Domnul : ca
niciodata n-am sustinut opinii gresite despre Dumnezeu, nici n-am
gihdit in alt fel, incit sa trebuiascS, mai tirziu, sa-mi schimb credinta.
Dimpotriva, am pastrat in mine, adincind-o, aceeasi invatatura pe care
am primit-o de la r&posata mea mama si de la bunica mea Macrina.
Aceasta credinta n-am modificat-o nici mai tirziu, cind m-am mai ma-
turizat, ci doar am adincit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o
parintii inca de la inceput 13 . Ca si saminta, care din mica se face mare
11. N-am putut adinci legaturile Sf. Vasile cu Eustatiu de Sebasta ca indrumator
pe teren ascetic. Amanunte la J. Gribomont, Monahismul in sec. IV, in «Studia Pa-
tristic^), II.
12. De^i au fost destule. A se vedea Milas, Canoanele (din Gangra etc.) ; V. Ste-
fanidis, Istoria Bisericeascd, Atena, 1959, p. 160 s.u., in limba greaca. Devenind un
mare admirator al monahismului, Sfintul Vasile exagereaza atunci cind vorbeste dis-
pretuitor despre scoala pagina pe care a urmat-o. Daca n-ar fi frecventat ?colile pa-
gine scrierile lui n-ar fi cele ce sint, Y. Courtonne, op. cit., Ill, 12.
13. Ca si in epistolele 204, 207, 210, Sfintul Vasile face referire la traditia cu-
rata a inv&t5turii crestine, pe care, prin mijlocirea bunicilor sai, a primit-o direct de
la Sfintul Giigorie Taumaturgul.
4 (J0 SFlNTUL VASILK CEI, MARE
prin crestore, dar In fiinta ei ramine aceeasi si soiul ei nu se schimba,
d prin dozvoltare ea se desavirseste, tot asa inteleg ca si inv5tatura
mea despre Dumnezeu s-a adincit si s-a desavirsit pe masura ce am
crescut, incit cea de azi a luat locul celei de atunci, dar in fond e
aceeasi. Drept aceea, sa-si scruteze fiecare constiinta si sa se gindeasca
la scaunul de judecata al lui Dumnezeu si abia dupa aceea sa spuna daca
a auzit vreodata de la mine altceva decit ceea ce sustin acum, caci din
pricina unei invataturi gresite, care mi se atribuie acum, am fost pus
Sntr-o lumina defavorabila, iar prin scrisori jignitoare la adresa mea,
urechile tuturor au fost impuiate cu tot felul de minciuni.
lata motivul care m-a silit sa iau condeiul in mina si sa ma apar.
IV
Sint acuzat ca hulesc pe Dumnezeu, cu toate ca nu se poate dovedi
asa ceva nici din scrisul meu de pyia acum, nici din cuvintarile pe care
le-am {inut prin diferite biserici. Nu s-a putut gasi nici un singur mar-
tor care sa fi auzit de la mine vreo astfel de hula, nici macar in vreo
convorbire intima. Atunci de ce ma mai invinuiesc, daca nu am hulit
pe Dumnezeu nici in scris, nici in predici si nici in convorbiri particulare
cu cei care ma viziteaza ? Ce comedie sau ce uneltire o mai fi si asta ?
O ! Ce lucru straniu ! Caci iata cam cum graia el : «N-ati auzit ca acest
teolog grozav a scris in Siria lucrari pline de hule la adresa lui Dum-
nezeu. CSci daca tu esti eel care ai stat in corespondenta cu Apolinarie
acum mai bine de 20 de ani, inseamna ca esti si acum in legatura cu el,
si nelegiuirile aceluia trebuie sa fie si ale tale» 14 .
«Dar, omule al lui Dumnezeu (am raspuns eu, n.tr.), daca ti-e drag
adevarul si daca ai invatat ca minciuna e fiica diavolului l5 , cum ai putut
ajunge la convingerea ca scrisoarea aceea a fost scrisa de mine ? Daca
n-ai trimis pe nimeni la mine, nici nu m-ai intrebat si nici nu te-ai in-
format de la mine, atunci de unde a reiesit ca scrisoarea, pe care spui
c3 o ai acum in mina, este din acelasi an cu a mea ? Cine ti-a spus ca
scrisoarea ar fi de 20 de ani ? Cine ti-a bagat in cap ca opera respectiva
provine intr-adev&r de la acel om caruia zici ca i-as fi scris eu ? $i chiar
dacS el ar fi autorul si eu i-as fi scris, iar timpul scrisorii mele ar coincide
cu al lui, in ce consta dovada ca eu mi-am insusit ideile lui pe care
sus^ii ca le-as mai avea inc& ?».
14. Apolinarie, episcopul Laodiceii siriene, fusese ortodox in tinerete. Mai tirziu
<i Snceput sa predice o doctrina eronata, prin care ataca integritatea firii umane in
pcrsoana Mintuitorului. In tinerete Sfintul Vasile recunoaste ca a scris o^ scrisoare
pur inofensiva, exprimind doar salutari lui Apolinarie. Cind a auzit de ratacirea lui,
srtnliil Vnsile 1-a i ondamnat.
If). loan B, ■!!.
■CRIIORI
401
IntreabH-te po tine insuti : de cite ori n-ai venit la noi In minastire,
pe malul rlului Iris, pe cind se afla cu mine prietenul Grigorie eel iubi-
tor de Dumnezeu, care ducea aceeasi via\& de retragere ca si mine ? Ei
bine, m-ai auzit tu pe atunci vorbind vreodata de asa ceva, sau ai prins
macar vreo aluzie cit de mica in acest sens ? ($i cite zile am petrecut
impreuna cu prietenii in satul de dincolo de riu, la mama mea, si am
discutat impreuna zile si nopti de-a rindul ? A putut reiesi de undeva
ca as fi avut astfel de idei ? Iar cind, mai tirziu, am cercetat impreuna
cu raposatul episcop Silvanus l6 , oare n-am discutat pe drum impreuna
tot aceleasi lucruri ?) i7 . $i la Eusinoe, in timp ce era vorba ca Tu si cu
multi episcopi sa plecaf,i spre Lampsac 18 , pina v-ati Iuat ramas bun de
la mine, oare nu tot despre probleme de doctrina am discutat ? Oare tahi-
grafii tai n-au fost cu mine tot timpul, cind am dictat scrierea 19 con-
tra ereziei pnevmatomahilor ? Oare nu erau tot in preajma noastra si cei
mai intimi ucenici ai tai ? Oare nu mi-am exprimat destul de clar ideile
atunci cind ne intilneam cu fratii din minastire si cind petreceam cu ei
in rugaciune toata noaptea si cind vorbeam si ascultam fara sa ma cert
si sa ridic glasul ?
Atunci cum e cu putinta ca aceasta lunga experienta, care
ne leaga pe toti, sa atirne in fata ta mai putin la cintar decit
o simpla banuiala proasta si gogonata ? $i cine oare ar putea fi mai
mult decit Tine martor al conceptiilor mele teologice ? Ceea ce am discu-
tat noi despre credinta, la Calcedon, oare nu se acopera pe intregul cu
ceea ce am vorbit la Heracleea si, mai inainte, in suburbia Cezareii ? Oare
nu stau toate acestea in strinsa legaturS unele ( cu altele ? Dupa cum am
mai spus, e firesc ca, prin trecerea timpului, sa se simta in cuvintarile
mele un plus de adincime si de dezvoltare, dar nici intr-un caz nu poate
fi vorba de o schimbare din mai rau in mai bine, nici de o completare
a lipsurilor printr-un plus de cunostinte. De ce nu te gindesti si la
aceea ca tatalui nu i se pot pune in socoteala pacatele fiului, nici fiu-
lui pe ale tatalui, ci ca fiecare din ei va rrluri in pacatele lui ? 20 Or, eel
16. De Tars.
17. Textul cuprins aici intre paranteze se afla numai in Codicele Marcianus 61
din Venetia, care dateaza din sec. XI si care ne-a pastrat textul a 272 epistole ale
'Sfintului Vasile.
18. E vorba de sinodul din a. 364, la care insusi Eustatfu §i-a dobindit din nou
«reabilitarea», cf. ep. 245.
19. Tratatul Despre Duhul Stint, cf. ep. 231.
20. lez. 18, 20.
4Q2 HFtNTUL VA8II.K CM. MARK
pe care-1 calomniezi nu-i pentru mine nici tatS, nici fiu, nu mi-a fost
nici dascal, nici ucenic. Daca nelegiuirile pSrintilor se atribuie copii-
lor, atunci e mult mai corect s5-ti atribui tie ideile lui A'rie, al carui
ucenic ai fost 21 , si daca cineva (adica tot tu) a zamislit pe ereticul
Aejiu 22 , nelegiuirea fiului sa cada pe capul tatalui acestuia. Dar daca
nici de una din acestea nu pot fi invinuit, atunci eel mai drept lucru ar
fi sS nu mi se ceara socoteala despre legaturi cu anumiti oameni
cu care nici n-am avut de a face, indiferent dac& aceia au gresit sau
nu, ori daca ei vor fi scris sau nu aceste lucruri condamnabile. $i apoi
sS mi se ingaduie sa pun la indoiala cele spuse impotriva lor, intrucit
toata experienta mea sta marturie cit de porniti sint acuzatorii spre
birfeli.
VI
Dar chiar si daca s-au inselat calomniindu-ma si crezind ca as
imparta§i opiniile celor care au redactat acele scrieri 23 in spirit sabe-
lian, pe care le raspindesc acestia, nici atunci n-ar merita sa fie iertati,
Intrucit arunca asupra mea, fara dovezi sigure, tot felul de blasfemii si
jignesc intruna, atit pe unii oameni care nici macar n-au trait im-
preuna cu ei, ca sa nu mai vorbesc de mine, care am trait in cea mai
strinsa prietenie cu ei. E si aceasta o dovada ca nici acestia nu sint
condusi tocmai de Duhul Sfint si au si ei pareri gresite. Pentru ca cine
umbla sS strice prietenia cu semenii sai, unul ca acela trebuie sa-si bata
mult timp capul pierzind nopti intregi fara somn si prin multe lacrimi
amare trebuind sa caute adevarul lui Dumnezeu. Caci si judecatorii
acestei lumi, atunci cind e vorba sa osindeasca la moarte pe un rau-
f3cator, dau la o parte vaiul si cheama pe cei mai experimental spre
a investiga mai bine cazul, jertfind mult timp in acest sens, pe de o
parte, pentru ca asa cere seriozitatea legii, iar pe de alta parte, cu
gindul ca toti sintem oameni, facind cunoscut (prin pozitia pe care o
ocupa in fata lumii intregi, adeseori prin destule gemete si prin plins)
ca ei promulga sentintele sub obligatia de a aplica legea, iar nu pentru
a-si crea multumire proprie. Or, cu cit mai mare trebuie sa fie atentia
si schimbul de pareri, la cei care cauta sa strice prietenia si fratia sta-
tornicitS intre unii oameni timp atit de indelungat ? $i cine face acest
lucru? De altfel nu exista decit o singura scrisoare, si inca una in-
21. Eustatiu apare deci ucenic al lui Arie.
22. Capetenia arienilor extremi$ti, care nu gasesc ca ar fi existat macar vreo ase-
manure intre TatSl ^i intre Fiul ( awnoioi).
23. Se vede ca au circulat §i acuze scrise la adresa Siintului Vasile.
■oRiiont 403
doielnicfi I Dropt aceea ei nu pot spuno ca-mi recunosc semnatura dupa
ielul scrisului, intrucit nici nu au la mina un original, ci doar o copie,
$i mai spun atunci ca le-a fost suficienta" o scrisoare — si inca una
veche ? Pentru ca pina acum au trecut 20 de ani de cind s-a scris
acelui tinSr u . Iar de atunci incoace se vede cS nu am mai avut nici un
singur martor al convingerilor mele si al vie^ii mele decit — vezi Doam-
ne ■ — pe cei care ma acuza acum !
VII
Dar nu aceasta scrisoare e pricina dezbinarii dintre noi. Alta a fost
cauza neintelegerilor, cauz5 pe care mi-e rusine s-o amintesc si pentru
care as fi pastrat tacere pentru totdeauna, daca actiunile lor recente
n-ar fi facut necesara, spre folosul tuturora, darea pe fata a intregii lu-
craturi. Acesti faimosi oameni au fost de parere ca, intrind in comuni-
une cu mine, isi primejduiesc noua lor situatie de conducatori ! $i in-
trucit le-am luat-o inainte cu o marturisire de credinta, pe care eu in-
sumi le-o intinsesem s-o semneze, nu pentru ca n-as fi avut incredere
in crezul lor, ci — cum spun — pentru ca as fi vrut sa inlatur in-
doiala pe care o aveau multi din fratii de aceeasi credint-a cu noi, ei
bine, de teama ca din pricina marturisirii aceleia nu vor mai fi recu-
noscuti de catre conducatorii actuali ai arienilor 25 , ei au rupt rela^iile
cu mine pretextind ca motivul dezbinSrii a fost scornirea acelei scri-
sori pe care eu as fi scris-o lui Apolinarie (n.tr.).
Dovada cea mai limpede despre cele spuse aici este faptul ca de-
nuntindu-ma si punindu-mi in socoteala" toate cite au vrut, ei au ex-
pediat scrisoarea respective pretutindeni IncS inainte de a mi-o fi fScut
cunoscuta mie ! $i de fapt scrisoarea sosise la ceilalti tocmai cu 7 zile
inainte de a o primi eu, desigur, ei avind instructiunea sa o trimita de
la unii la altii, urmarind ca in felul acesta epistola sa fie raspmditS in
eel mai scurt timp in toata" tara.
Asa mi-au fost raportate lucrurile incS din primele zile de catre
cei care mi-au istorisit cu cea mai mare claritate intreaga afacere, dar
am socotit de cuviinta sa pastrez tScerea pina cind Cei ce descopera
chiar si cele ascunse ale coiistiintelor da la luminS uneltirile lor prin
marturiile cele mai limpezi si mai incontestabile.
24. Erau deci incfi laid, atlt Sf. Vasile cJt $i Apolinarie.
25. Intre ace?tia loc de frunte avea Euzoios, episcopul Antiohiei, sprijinit pe fatS
de impfiratul Valens.
464 SFINTUL, VASILE CEL MARE
EPISTOLA 224
Catre preotul Genetlios 4
ScrisS in anul 375
I
Am primit scrisoarea cuviosiei tale si am laudat titlul pe care 1-ai
dat car{ii scrise de ei : «Carte de despartire» 2 . Ce justificare si-au pre-
gatit alcatuitorii pentru cind vor da fafa inaintea negreselnicului judet
al lui Hristos, nu pot intelege. Toata vina au pus-o pe mine, coplesin-
du-ma cu ocari grele, au scornit cite le trece prin minte, dar nu din cele
cite le cuprinde adevarul. Isi atribuie multa smerenie, iar pe mine ma
astupa intr-un noian adinc de ingimfare, poate pentru ca n-am primit
pe cei trimisi de ei, toate sau in orice caz cele mai multe din cuvintele
lor fiind numai minciuni, caci, ca sa nu vorbesc exagerat, ei cauta sa
convinga pe oameni, iar nu pe Dumrjezeu, umblind sa placa mai mult
oamenilor decit lui Dumnezeu, Caruia nimic nu-I place mai mult decit
adevarul. Apoi pe linga invinuirile aduse impotriva mea, acei indi-
vizi au adaugat si niste teze eretice, tinind ascuns pe acel scriitor ne-
legiuit al lor 3 , cu scopul ca cei multi, mai ales cei care au mai putina
stiin^a, sa creada invinuirea adusa impotriva mea, cu atit mai mult cu cit
tezele sint scoase tocmai din actul de acuzare alcatuit in scris impotriva
mea. Intr-adevar, cei care si-au dat toata iscusinta ca sa ma calomnieze
au trecut cu vederea numele autorului acelor invataturi primejdioase,
lasind sa se inceta{eneasca in cei mai simpli banuiala ca eu as fi eel
care am cugetat si am scris aceste lucruri. Deci, cunoscind aceste fapte,
te rog sa nu te tulburi, ci sa reduci la tacere zgomotele lor, care totusi
zguduie pe unii, cu toate ca stiu ca apararea mea e greu de primit din
pricina parerilor sustinute de vorbele rele si dusmanoase care s-au ras-
pindit impotriva mea chiar si de unele persoane vrednice de crezare.
II
Asadar, pentru ca textele raspindite si atribuite mie nu sint ale
mele, socot ca, chiar daca furia lor impotriva mea intuneca cugetele lor,
ca sa vada in interesul lor, totusi daca sint intrebati nu-mi inchipui
s-ajunga la un grad atit de mare de impietrire incit sa indrazneasca sa
exprime cu gura lor si s3 spuna ca scrierile respective sint ale mele. $i
1. Epistola ne vorbe?te despre conflictul dintre Sf. Vasile $i Eustatiu de Sebasta.
Reiese ca preotul Genetlios luase apararea lui Eustatiu, de aceea Sf. Vasile se apara.
Cf. ep. 223.
2. Matei 19, 7.
3. Apolinarie.
SCRISORI 465
daca ele nu sint scrise de mine, de ce slnt invinuit de lucruri straine de
mine ? Vor spune poate ca eu tin legaturi cu Apolinarie si am in mine
aceste invajaturi ratacite. Sa se prezinte dovezi pentru acest lucru ! Daca
stiu sa cerceteze adevarul, s-o declare si veti putea proba atotstiinta
lor ! Daca dovedesc comuniunea mea cu el dupa cele vazute si cunos-
cute clar de toti, sa arate fie epistola canonica trimisa de mine catre el
si de la el catre mine, fie legaturile dintre clericii lui si ai mei, daca am
primit pe cineva cindva de la ei la rugaciunea de comuniune !
Daca vor prezenta o epistola pe care i-am adresat-o, de la un laic
catre alt laic, acum 25 de ani — si aceea nu ca scrisa de mine, ci una
falsificata, Dumnezeu stie de catre cine — veti cunoaste nedreptatea
lor dupa aceea ca nici un episcop nu e osindit daca a scris in chip
neatent si nepasator, ca intr-o viata de laic, cu atit mai mult ca nu era
vorba de o epistola cuprinzind probleme de credinta, ci era o simpla
scrisoare cuprinzind salutari prietenesti 4 . Dar poate ca se stie ca si ei
au scris impotriva elinilor si iudeilor si cu toate acestea n-au fost osin-
diti. Intr-adevar, pina azi nimeni n-a mai fost osindit pentru lucruri ase-
manatoare celor pentru care sint osindit eu de catre cei care «strecoara
tintarul» 5 . Faptul ca nici n-am scris acele lucruri si nici nu consimt
cu ele, ci chiar anatematizez pe cei care mentin o astfel de cugetare,
aceea a confundarii ipostaselor, cu care s-a innoit si cea mai nelegiuita
erezie, a lui Sabeliu, sigur ca e cunoscut inaintea lui Dumnezeu, Care
cunoaste si inimile, dar e cunoscut si de intreaga fratietate a celor care
si-au adunat experienta de la smerenia mea. Iar.cei care acum sint cei
mai inversunati vrajmasi ai mei sa-si cerceteze si ei constiinta si sa
inteleaga ca eu sint departe de asemenea invataturi inca de la virsta
copilariei mele.
Ill
Care anume e cugetarea mea adevarata, daca ar cauta cineva s-o
afle, ac'ela o va recunoaste dupa alt text, pe care si-au pus mina si au
subscris ei insisi 6 . Vrind sa tagaduiasca aceasta semnatura, ei cauta s-o
ascunda printr-o calomnie indreptata impotriva mea. Cu alte cuvinte,
ei nu recunosc ca le-a parut rau ca au semnat textul pe care mi 1-au
inminat, ci ma invinovatesc pe mine cu aceste acuze necinstite, crezind
ca vor scapa de faptul ca indepartarea lor de mine a fost doar un pre-
text, in timp ce in realitate ei s-au indepartat de credinta pe care o
marturisisera adesea inaintea multora, iar ultima oara o primisera din
4. Se uza cu rautate de orice mijloace, ca sa-1 denigreze pe Sf. Vasile.
5. Matei 23, 24.
6. Marturisirea de credinta semnata si de Eustatiu, ep. 125.
30 — SfintuI Vasile eel Mare
.-_ SMNTUL VABILK GEL MARK
480
mina mea, semnind ceea ce poate fi usor dovedit de toti, asa incit prin
acoa scrisoare toti pot sa cunoasca adevarul.
Intentia lor se da pe fata daca va citi cineva marturisirea pe oare
au dat-o lui Ghelasie 7 , dupa ce odata imi dSdusera mie semnatura, si
se poate vedea cit de diferita este acea marturisire fata de aceasta «.
Asadar cei care se schimba atit de usor fata de ceea ce a fost inainte
sa nu cerceteze finul altora, ci sa-si scoata mai intii gunoiul din ochii
lor 9 . Mai deplin ma voi apara de toate aceste invinuiri si ma voi la-
muri in consecinta in alta epistola, care va multumi pe cei doritori de
informatii mai bogate.
Pentru moment, primind aceste scrisori de la mine, tu sa alungi
orice suparare din sufletul tau si intareste-ti dragostea fata de mine, caci
prin ea doresc foarte mult unirea cu tine. Ar fi cea mai mare suparare
si cea mai nemingiitoare durere in inima mea daca" s-ar spori atit de-
de mult dusmaniile impotriva mea incit sa raceasca dragostea si sa no
instraineze unul de altul.
EPISTOLA 225
Catre Demostene (ca din partea corpului episcopal) *
ScrisS in dec. annl 375
Mare ne e bucuria inaintea lui Dumnezeu si a imparatilor, care ne
poartS de grija, ori de cite ori vedem ca la acordarea unei intiietati
in conducerea treburilor obstesti se tine seama, in primul rind, daca
respectiva persoana este crestina, iar in al doilea rind, daca dispune si
de anumite oalit&ti obstesti. In chip special ne-am marturisit aceasta
bucurie fata de Dumnezeu si fata de evlaviosul nostru imparat cu ooazia
numirii Tale in serviciu. Caci simtind ca unii din cei carora nu le place
linistea au de gind sa urneasca la lupta impotriva mea tocmai cinstitul
tau tribunal, am asteptat sa fiu citat de Excelenta Ta, ca sa te informez
7. Episcop al Cezareii Palestine!. _ .
8 Se pare ca diferentele constau mai mult in vorbe decit in realitate, cum
reiese'si din cele spuse in epistola 99, unde e vorba de o problema similara, pnvi-
toare la cearta dintre Vasile si Eustatiu.
*' Se a cuno'aste scena celebra dintre imparatul Valens si Sf. Vasile (descrisa de
Sf Grigorie de Nazianz in cuvintarea XLIII), cu care ocazie a tinut . sa se amestecc-
si un mare sfetnic imparatesc cu numele Demostene, despre care Sf. Vasile a obiect..;
c8 «ar face mai bine sa-si vada de sosurile sale decit sa se amestece in discutn
teoloqice... Demostene fusese inainte mare bucatar imparatesc. Aceasta s-a petrecut prm
anul 370 De asta data un alt Demostene era vicar sau guvernator general, pesu-
IntinsB provincie a Pontului (probabil e vorba de una si aceeasi persoana), care vow,
sa alunge pe Sf. Vasile din scaun, dar poporul 1-a aparat. In schimb el a pus la c a U
arestarea Sf Gricjorie de Nyssa, de care ni se relateaza in scnscjarea nr. 237. Sc.i-
soiiren de fat 3 e'un protest demn, dar si dres cu ironie retmuta.
■ciuaoni
— __ 467
in loyuturfi cu droptatea cauzei, dosigur poate c& marea Tu intolepciune
ar vrcd sii ia asupra sa si judocarea problcmelor bisericesti.
Or, dacS po mine m-a trecut cu vederea acest tribunal, in schimb
pe fratele si impreung-slujitorul meu Grigorie 2 , atotputernicia Ta, atUat
de denuntul lui Filohares, a poruncit s3 fie adus in fata Ta, de aceea
s-a supus poruncii, caci, cum ar fi fost cu putintS sS faca altfel ? Dar
fiind macinat de o boala de plamini si in acelasi timp din cauza dege-
raturilor, fiind mistuit si de o slabiciune renala, devenita cronica, a tre-
buit neaparat sa fie transportat intr-o localitate mai linistita in vederea
refacerii trupesti si pentru domolirea suferintelor insuportabile, binein-
teles ca aflindu-se inca tot sub arest militar. Pentru motivele acestea
venim toti (cei de la conducerea Bisericii, n.tr.) sa rugSm pe Excelenta
Ta sa nu se tulbure din pricina faptului ca Grigorie a ammat a se pre-
zenta personal inaintea Ta, intrucit in urma aminarii acesteia n-au fost
atinse nici interesele stapinirii si n-au avut de suferit nici obligatiile
bisericesti.
Iar daca e vorba de cheltuirea ilegala a unei sume de bani, iata
Va stau la dispozitie incasatorii veniturilor Bisericii ca sa dea socoteala
oricui ar dori-o si sa dovedeasca tendinta calomniatoare a denuntului
celor care au indraznit sa duca problema pinS la urechile riguroase ale
domniei Tale. Daca cumva e vorba de alte temeiuri canonice, care ne-
cesita neaparata cercetare, iar inaltimea Ta dispune sa se reia ascul-
tarea si judecarea lui, atunci va fi nevoie sa fim si noi prezenti, cu
totii, intrucit daca s-ar simti vreo defectiune in darea sentintei, atunci
toti cei care 1-am hirotonit sintem raspunzatori, iar nu numai eel care
la insistentele noastre a primit fortat demnitatea episcopala 3 .
Drept aceea Te rugSm sa ai grija ca ascultarea sS aiba loc in cu-
prinsul patriei noastre 4 si sa nu ne convoci pe pamint strain si nici sa
nu ne silesti sa ne intilnim cu episcopi cu care inca nu ne-am pus de
acord in problemele bisericesti. Totodata Te mai rugam sa nu hartu-
iesti peste masura batrinetea si neputinta noastrS. Sa stii ca oricite cer-
cetari ai face, prin vrerea lui Dumnezeu, la instalarea acestui episcop
nu s-a calcat nici o dispozitie canonicS nici mare, nici mica 5 .
2. Grigorie de Nyssa, fratele Si. Vasile.
3 : Se ?tie ca atit Grigorie de Nazianz cit ?i Grigorie de Nyssa au primit cu
rezerva hirotonia de episcop.
4. Adica in cadrul provinciei Capadochia. Nevrind sa implineasca aceasta dorinta
— nu era sigur de reusita — , Demostene a convocat un sinod format mai mult din
episcopi semi-aneni, in orasul Ancira din provincia Galatiei.
5. In anul 376 Demostene a convocat tocmai in Nyssa un sinod format din episcopi
semi-aneni, care depun pe Si. Grigorie de Nyssa si-1 inlocuiesc cu un candidal arian
Cind a munt si episcopul Toodot al Nicopolei (din Armenia Mica) Demostene a in-
cercat sa puna si acolo un arian, dar nu i-a reusit. Cit despre inqerinta oYqanelor
statale in probleme bisericesti (ca in ep. 94), drsigur c5 era un abuz "
..„ HFtNTUI. VAM1I.K CIKl- MAUN
468
Ne rugam, asadar, ca sub dregatoria Ta sa se ajunga la intelogorn
§i la paco intre frati. Daca aceasta nu se realizeaza, cu greu poato avoa
loc si intrunirea noastra. Caci si din cei cu pregatire mai redusa, multi
sufera din pricina dezbinarii dintre ei si dintre ceilalti.
EPISTOLA 226
Catre ascetii de sub ascultarea sa
Scrisa in anul 375
I
Bunul Dumnezeu ne poate harazi chiar si bucuria de a ne intilni,
daca dorim sa va vedem mereu si sa auzim cele privitoare la voi, pentru
ca odihna sufletelor n-o gasiti in nimic altceva decit in sporul duhovni-
cesc si in desavirsirea voastra, ca si in tinerea poruncilor lui Dumnezeu.
Intrucit acest lucru nu-i cu putinta acum, gasim necesar sa va cercetam
prin niste frati prea buni si tematori de Dumnezeu si sa stam de vorba
cu dragostea voastra prin scrisori. In acest scop v-am trimis pe prea
evlaviosul si prea bunul frate si impreuna-lucrator al Evangheliei Mo
letie preotul, care va descrie dorinta pe care o nutresc pentru voi si
grija pe care o am pentru sufletele voastre, ziua si noaptea indreptind
rugaciune catre Domnul pentru buna voastra inaintare, incit si noi sa
avem indrazneala la ziua Domnului nostru Iisus Hristos prin mintuirea
voastra, — iar voi sa luminati in stralucirea sfintilor prin laudarea fap-
telor voastre de catre Dumnezeu, Dreptul Judecator.
Totodata multe griji imi provoaca greutatea ceasului de fata, cind
toate Bisericile au fost zdruncinate si toate sufletele sint trecute ca prin
ciur. Pentru ca unele guri s-au deschis in mod necrutator impotriva ce
lor de o credinta cu noi. Minciuna se foloseste fara sfiala, adevarul c
cocolosit. Cei banuiti sint osinditi fara sa fie judecati, cei care acuza
sint ascultati fara sa fie cercetati. Drept aceea si eu, cu toate ca am
auzit ca impotriva mea circulau multe epistole care ma stigmatizau, ma
infierau si ma osindeau in multe privinte, la care eram pregatit sa le
riispund asa cum se cuvine la tribunalul adevarului, m-am hotarit sa
pastrez tacerea, ceea ce am si facut. Intr-adevar, e acum al treilea an
de cind, mereu lovit de rautSU, sufar biciuirile calomniilor 1 , multumin-
du-ma doar cu aceea ca stiu ca drept martor al acestor invinuiri min-
e
1 E vorba de calomniile raspindite de Eustatiu de Sebasta impotriva Sf. Vasile,
dcspro fare ne voi'besc ?i epislolelo 223 ?i 224. Sf. Vasile tinea mult sa informezc
pe iiKnuilii di-.|Hf adcvarata stare de lucruri.
BCH1SORI 4(J8
cinocise am de purtea moa pe Domnul, Care cuuoa^te si celc ascunso.
Intrucit vad ca' mulfi au talmacit tQcerca mea ca pe o confirmare a ca-
lomniilor lor si nu si-au putut fnchipui ca eu tac din rfibdare, ci pentru
ca nu puteam sa deschid gura impotriva adevSrului, m-am hotSrit sa
va scriu, facind apel la dragostea voastrS cea intru Hristos s5 nu pri-
miti drept adevar netagaduit invinuirile care vin dintr-o parte sau alta,
pentru ca, dupa cum sta scris, legea nu judeca pe nimeni daca nu-1
asculta mai intii 2 si nu va sti ce rau a facut.
II
$i cu toate acestea, pentru orice judecator care cugeta, faptele in-
§ele sint suficiente ca sa arate care-i adevarul, asa incit chiar si din
tacerea mea se poate deduce cum stau lucrurile. Caci cei care ma in-
vinuiesc de invatatura straina s-au dovedit acum pe fata ca fac parte
din ceata ereticilor : cei ce ma osindesc ca as fi propovSduit doctrinelo
altora, se arata acum a fi ei insisi dusmani ai propriilor lor marturisiri
pe care ni le-au lasat in scris. $titi ce obicei au cei care se preteaza
la astfel de lucruri : ei sint gata sa treaca totdeauna de partea celor mai
tari si calca in picioare pe cei mai slabi, lingusindu-se pe linga cei mari.
Cei care scriau acele faimoase epistole impotriva lui Eudoxios 3 si a
aderentilor lui ; pe care le trimiteau tuturor partizanilor lor, care se
jurau ca se vor feri sa intre in comuniune cu ei, de teama de a nu-si
pierde sufletul, si care, din aceeasi pricina, n-au mai recunoscut hotari-
rile publicate in legatura cu caterisirea lor, pe motiv ca ele ar fi fost
luate de niste eretici — asa cum se sileau ei sa ne convinga — , tocmai
acesti oameni au uitat totul si s-au dat de partea lor.
$i nici nu le ramine alta posibilitate de tagaduire, caci si-au arStat
pe fata gindul atunci cind, la Ancira, au primit cu entuziasm sa intre
in comuniune cu ei, deocamdata doar in ascuns, numai prin casele lor,
caci in public inca nu fusesera primiti de aceia. Intrebati-i acum dac3
mai e ortodox acel Vasilide 4 , care se afla in comuniune cu Ecdicios 5 ,
si in cazul acesta pentru ce la reintoarcerea din Dardania ei distrugeau
altarele de prin tinuturile Gangrei inlocuindu-le cu altele de-ale lor ?
De ce se napustesc pina acum asupra Bisericilor din Amasia si Zele 6 f
2. loan 7, 51.
3. Mutat din Antiohia pe scaunul Constantinopolului, Eudoxios era socotit cape-
tenia arienilor omei, despre care ne vorbesc hotaririle sinoadelor de la Rimini si Se-
leucia din anul 359.
4. Episcop de Gangra.
5. Desi fusese numai prcot, arienii 1-au pus (< u ojulorul vkarului Demostenel
episcop In Parnassos (Pont), indepartind pe Ipsis.
6. Oraselo in nordul Ponlului. Cf. cp. 251.
470 SFtNTUL VASILE CEL MARE
instituind acolo, prin fortS, atyi preoti si diaconi decit cei legiuiti ? Daca
pastreaza comuniunea cu ei pe motiv ca aceia ar fi ortodocsi, de ce
nu evita sa stea in legatura cu ei ? Nu-i limpede chiar si pentru mintea
unui copil, prea cinstiti frati, ca astfel de oameni vesnic au in vedere
numai interesul lor personal 7 , atit cind calomniaza, cit si atunci cind
cauta sa atraga pe cineva de partea lor ?
De aceea daca s-au indepartat de noi, lucrul nu se datoreaza fap-
tului ca nu le-as fi raspuns (ceea ce ii supara" eel mai mult, zic ei !) si
nici pentru ca n-as fi primit pe horepiscopii pe care spun ca mi i-au
trimis. Cei care uneltesc astfel de lucruri vor trebui sa dea odata soco-
teala inaintea Domnului. A fost trimis si un oarecare curier, Eustatiu 8 ,
care dupa ce a predat scrisoarea la cohorta vicarului a mai zabovit inca
trei zile in oras, iar pe cind s-a gindit sa piece spre casa se facuse seara
tirziu iar eu dormeam cind s-a apropiat de casa mea. Intrucit ar fi in-
Jeles ca nu sint treaz, omul a plecat fara ca a doua zi sa ma mai caute,
ba, intrucit isi fScea datoria superficial, a plecat cu totul in satul lui.
Aceasta-i nelegiuirea pe care as fi sSvirsit-o eu, iar acesti oameni bine-
voitori nu-si vor fi inchipuit ca slujba care facuse din mine un rob al
dragostei, ar putea contrabalansa o greseala atit de mare 9 , caci minia
lui impotriva mea a crescut atit de mult din pricina acestei scapari,
incit ar fi vrut sa ma alunge «daca ar fi fost in puterea lor, din toate
Bisericile pamintului ! ».
Ill •
Cu toate acestea, in realitate nu acesta a fost motivul dezbinarii, ci
intrucit isi inchipuiau ca ar cistiga stima lui Euzoios 10 daca s-ar despar^i
de noi, anume au nascocit ei acele pretexte, pentru ca prin lupta dusa
impotriva mea sS poata intra in gratia acelora care batjocoresc si astazi
marturisirea niceeana, poreclindu-ne pe noi «omousieni», intrucit in acea
marturisire noi recunoastem ca Fiul Cei Unul-Nascut e de aceeasi fi-
inta cu Tatal, dar nu ca si cum fiinta s-ar fi impartit in douS (Doamne
fereste !), caci nu acesta a fost gindul acelui sinod iubit de Dumnezeu,
ci sustineau doar cS ceea ce este Tat&l ca fiinta, acelasi lucru trebuie
atribuit si Fiului. Acest lucru este ceea ce ne-au dat ei sa intelegem
atunci cind s-au folosit de cuvintele «Lumina din Lumin&». Or credinta
niceeana este tocmai cea care a fost adusa din Apus si care a fost pre-
7. Aceste anjbitii m5run"te erau Intr-adevar o situatie care-1 amara pe marele
lerarh capadochian poate mai mult chiar decit lupta deschis5 dusa de arieni impotriva
ortodocsilor.
8. Probabil unul din oamenii lui Eustatiu de Sebasta.
9. Sf. Vasile vorbeste aaci ironic.
10. Prieten vechi al lui Arie. Euzoios a ajuns episcop in Antiohia, dupa ce arienii
alungasera pe Sf. Meletie.
SCRISORI 471
data si sinodului din Tiana si prin ea au fost primiti si ei u . Pentru ca
sa-si justifice schimbarile de atitudine ei se folosesc de un true viclean :
dupa cum obisnuiese medicii atunci cind dau peste o boala diferita
isi schimba si ei limbajul, asa fac si oamenii acestia, schimba defini-
tiile dupa cum cer imprejurarile si le aplica odata intr-un inteles, alta
data in alt inteles. Cit e de subreda aceasta nascocire nu se cade s-o
spun eu, o puteti vedea si voi insiva. Domnul va va da atita injelegere
ca sa recunoasteti care din ele este invatatura cea dreapta si care cea
gresita si falsificata. Daca ar trebui sa compui o data o anumita formula
de credinta, alta data alta, dupa cum ar cere-o imprejurarile, atunci in-
semneaza ca s-a facut o afirmatie mincinoasa cind Apostolul a vorbit
despre «un Domn, o credinta, un botez» 12 . Dar daca aceste cuvinte sint
adevarate, atunci nimeni sa nu Va insele cu astfel de «vorbe desarte» !
Ma invinuiesc ca as propovadui lucruri noi in legatura cu Sfintul
Duh. Cerefi sa va spuna in ce consta aceasta noutate ! Eu mSrturisesc
numai ceea ce am primit, si anume ca Mingiietorul a fost rinduit deo-
potriva alaturi de Tatal si de Fiul si ca nu e pus in rindul fapturilor
create. Caci, intr-adevar, totdeauna am crezut in Tatal, in Fiul si in
Duhul Sfint, dupa cum ne si botezam in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfint
De aceea niciodata sa nu socotim ca Mingiietorul 13 e de alta fiinta decit
Tatal si decit Fiul, caci mintea noastra luminatS de Duhul Sfint priveste
spre Fiul si contempleaza pe Tatal ca si cum L-ar vedea intr-o oglinda.
De aceea noi nu sintem cei care nSscocim astfel de nume, ci pe Insusi
Duhul Sfint ll numim si Mingiietorul, si nu indraznim sa-I stricam ma-
rirea care I se cuvine. lata, dar, care este cu adevarat invatatura noastra.
N-au decit sa ne invinuiasca cei care ne aduc astfel de invinuiri ! Cei
care fac sa sporeasca si mai mult credinta noastra prin invinuirile pe
care ni le aduc sa se pregateasca pentru judecata, cum ne spune Scrip-
tura : 14 «Domnul este aproape», lucru care pe noi nu ne inspaiminta.
IV
Daca cineva trimite scrisori prin Siria, pe mine nu ma sperie l5 .
Scriptura ne spune : «Din cuvintele tale vei fi gasit drept si din cuvintele
11. Nefiind primiti de credincio$i In eparhiile lor, Eustatiu $i alti doi colegi au
fost nevoiti sa calatoreasca In Apus, de unde au ados un «certificat de ortodoxie» de
la papa Liberiu, pe care 1-aU predat sinodului din Tiana (367) ca sa-i recunoascS.
12. Hfes. 4, 5.
13. Se stie ca tocmai in timpul acesta compusese Sf. Vasile (la cererea Si. Amfi-
iohiu de Iconium) tratatul sau Despre Duhul Stint. A se vedea ep. 150 si indicele
de la sfirsitul acestei lucrari. ¥
14. Filip. 4, 5.
15. E vorba de acuza adusa Sf. Vasile ca ar sprijini apolinarismul (cf. ep. 129,
131, 224, 265).
472 Bl-'tNTUL VAMll.K C'El, MAK1S
tdlo voi fi os!ndit» 1(i . Sa ma judece dar cuvintele mele, dar nimeni sci
nu mii osindeasca din pricina ratacirilor altora si sa nu-mi puna in fata
scrisori pe care le-am scris inainte cu douazeci de ani spre a dovedi ca
astazi stau in comuniune cu cei care au scris cindva aceste lucruri re-
yretabile. Caci inca inainte de a fi fost scrise ele, eu, care eram pe
atunci laic, am scris unor laici inca inainte de a se fi trezit vreo ba-
nuiala impotriva lor. Din ceea ce am scris nu era nimic privitor la cre-
dits, cu atit mai mult n-am scris ceva potrivnic credintei, asa cum ras-
pindesc acum stiri cei care vor sa ma calomnieze, ci am scris doar
simple cuvinte de salut, care ar impaca pretentiile oricarui om dornic
sa adreseze unui cunoscut astfel de cuvint amical. Ma feresc si afuri-
sesc ca nelegiuiti pe cei atinsi de ratacirea lui Sabelios, precum si pe
cei care apSra invataturile lui Arie.
Pe eel care zice ca Tatal si Fiul si Duhul Sfint sint una si care-si
inchipuie ca aici exista o singura realitate sub mai multe numiri si ca
nu exista decit un singur ipostas pe care-1 desemneaza aceste trei nume,
noi il socotim ca face parte din rindul iudeilor 17 . Tot astfel, daca spune
cineva ca Fiul se deosebeste de Tatal in privinfa substan^ei, sau daca
injoseste cineva pe Duhul Sfint, coborindu-L in rindul fapturilor, pe
unul ca acesta il anatematizez si eu, si cred ca el se apropie de rata-
cirea paginilor. Iar ca epistolele mele ar inchide gura celor care ma
ponegresc, asa ceva e cu neputinta : mai curind e probabil sa fi fost ati-
tati tocmai de apologiile mele si in chipul acesta sa fi pornit impotriva
mea cele mai mari si mai ingrozitoare atacuri. Totusi nu Va va fi greu
sa va paziti urechile de astfel de rautati §i pe cit vefi putea sa va paziti
si inima intreaga, fara sa o lasat,i de mai inainte prada calomniilo'r, ce-
rind s5 se dea seama de orice acuza mi se aduce. Daca gasiti in mine
adevar, nu dati loc minciunii ,- numai daca simtiti ca apararea mea e
slaba, atunci sa credeti ca cei care ma acuza spun adevarul. Ei vegheaza
necontenit sa-mi faca rau ; nu asa ceva astept de la voi. Traind ca niste
negustori, ei vor parca sa-si sporeasca averea, birfindu-ma. Va indemn,
deci, rSmineti pe la casele voastre, traind demn, implinind in linisto
voia Domnului. In orice caz, feriti-vS de contactul cu astfel de oameni
a caror viclenie duce chiar la pierzania celor ce-i asculta. Daca ve^i pazi
intreaga dragostea fafa de mine, atunci ve|i tine nestirbita si credinfa
PSrintilor, si Va veti dovedi atit apropiati ai Domnului, cit si prieteni ai
adevarului 18 .
16. Matei 12, 37.
17. E vorba de erezib lui Sabeliu ; iudeii Sntr-adevar nu primeau invatatura desprr-
dogma Sf. Treimi.
18. Se vede ca Intre monahi facusera vilva calomniile lui Eustatiu, de aceeu
Sf. Vasile le atrage atentia monahilor.
st itiHom 473
EPISTOLA 227
Catre clericll din Coloneea 4
ScrisS !n anul 375
Ce poate fi atit de bine si de plScut inaintea lui Dumnezeu si a oa-
menilor ca dragostea cea desavirsita, despre care am in^eles de la in-
teleptul dascal (Pavel) ca este «implinirea legii» 2 insasi ? De aceea aprob
cu caldura prejuirea pe care o arata|i episcopului vostru 3 . Nu-i lucru
usor nici pentru copil sa-si piarda parintele, dar nici pentru Biserica
lui Hristos sa piece din sinul ei pastoral si dascalul ei. De aceea prin
deosebita pretuire pe care o arataji episcopului vostru dat,i dovadii de
o frumoasa si buna dorinta. Iar aceasta atitudine demna fata de parintele
vostru duhovnicesc incuviintam numai cind se indeplineste cu mii-
sura, pe ciad daca depaseste aceste margini atunci ea nu mai o vred-
nica de o astfel de apreciere.
In legatura cu de Dumnezeu iubitul si impreuna-slujitorul Eufroniu
s-a indeplinit o buna rinduiala de catre cei incredintati cu conducerca
treburilor bisericesti, care s-a dovedit necesara imprejurarilor de azi si
folositoare pentru Biserica in care a fost transferat, ba chiar si pentru
cei de la care a fost luat. Caci sa nu socotiti ca o astfel de fapta arc
doar o insemnatate omeneasca si nici sa nu crede^i ca schimbarea lui
a pornit doar din calculele pamintesti ale unor oameni care cugeta
numai la lucruri trecatoare, ci sa fiti convinsi ca aceste lucruri le-au
savirsit, cu conlucrarea Duhului Sfint, oameni care au luat asupra lor
raspunderea pentru Bisericile lui Dumnezeu. Acceptati aceasta idee si
dati-va silin^a s-o duceti la indeplinire. Primiti, asadar, cu liniste si
bucurie cele intimplate, cu convingerea ca cei care nu primesc cite so
lucreaza in Biserica de catre alesii lui Dumnezeu se impotrivesc poruneii
lui Dumnezeu. Sa nu traiti in vrajmasie cu mama voastra, Biserica din
Nicopole ! Nu va certati cu cei care poarta grija sufletelor voastre ! De
altfel prin noua orinduiala instaurata la Nicopole vor fi satisfacute si
1. Dupa moartea episcopului Teodot unii credinciosi din Nicopole au vrut un
episcop arian, Fronton. Vazind acest lucru episcopul Pdmen din Satala, care fusese
hirotonit de Sfintul Vasile, a intervenit repede $i a instalat ca episcop de Nicopole pe
Eufroniu care-?i avea re?edinta In Coloneea. Credinoiosii din Coloneea s-au supSrat
Sfintul Vasile cauta sa-i mlnglie, spunind ca acest gest va fi salvator si pentru unii
si pentru altii.
2. Rom. 13, 10.
3. Eufroniu.
474 BFlNTUL VASILK CEL MARK
cerintele voastre sufletesti 4 . DacS furtuna s-ar abate peste Nicopole
atunci, chiar daca ati avea mii de Inchisori, prSpSdul s-ar intinde si In
scaunele mai mari ca si in cele mai mici. Cind cei ce locuiesc pe vSile
riurilor v5d pe unii oameni ca-si pregatesc stavilare, atunci injeleg cS
iau mSsuri prin care sS opreasca valurile sa iasa din matca ,- tot asa in-
telegem ca si cei care au luat asupra lor greul ingrijirii de Biserici, deo-
data cu asigurarea altora se asigura si pe ei, luind masuri care sa-i scu-
teascfi de orice tulburare, pe cind altii ramin sa sufere izbelistea re-
lelor.
De altfel se cade sa ginditi si ca primejdia nu s-a departat cu totul
de voi, in schirnb acum s-a napustit asupra altora. Nu sintem atit de
invidiosi incit pe Cei Care poate sa dea si altora harismele sa-L silim
sS opreasca acest har numai pentru voi si sa-1 monopolizeze numai pen-
tru tinutul vostru. Dupa cum nu-i de lauda eel care imprejmuieste un
izvor si opreste curgerea apei lui, tot asa nu-i strain de patima invidiei
nici eel care opreste sa se lateasca si mai departe invafatura cea buna.
Sa poarte grija, asadar, Eufroniu si de trebuintele Nicopolei, grijile
voastre sa-i fie incredintate ca un adaos pe linga cele ale Nicopolei.
Cite unui barbat i se da sa poarte sarcini mai multe, in timp ce pentru
voi grija lui nu s-a imputinat intru nimic.
Totusi m-a suparat mult si am avut impresia ca s-au spus lucruri
dincolo de limita, atunci cind ati afirmat : «Daca nu vom reusi altfel
in dorin^a noastra, ne vom adresa tribunalelor si vom incredinta cauza
noastra unor oameni al caror scop principal este sa vada nimicirea Bi-
sericilor» 5 .
De aceea, feriti-va de a va lasa dusi de niste oameni condusi de
judecSti nesanatoase cautind scapare pe la tribunale lumesti, ca nu
cumva sa vina de aici o nenorocire si atunci greul celor intimplate va
cadea pe capul celor care au provocat astfel de lucruri. Ci primiti statu!
pe care vi-1 dau cu dragoste parinteasca si sa crede^i ca rinduiala facuta
de prea iubitii de Dumnezeu episcopi e in sensul celor voite de Dum-
nezeu. Sa ma astepta^i si pe mine, care, daca va vrea Dumnezeu, voi
veni sa va dau personal cite o povaja cu mingiieri care n-au fost cu
putin^a de dat in scris, iar atunci ma voi sili sa va impartasesc si faptic
indemnurile necesare.
4. Nicopole era capitala regiunii. Daca arienii ar fi fost lasati de capul lor aici,
atunci nenorocirea ariana ar fi cuprins toata regiunea, iar raul s-ar fi abatut $i asupra
Coloneii.
5. De a reactuce din nou pe Eufroniu la Coloneea. Se vede ca unii din preoli
ar fi vrut mai bucuros sa li se destrame biserica, decit sa le piece episcopul I
■ cniiom i 475
EPISTOLA 228
C&tre conducStoril comunlt&tii din Coloneea 1
Scrisfl In annl 375
Am primit scrisoarea Domniilor voastre si am adus multumiri proa
Bunului Dumnezeu ca, desi aveti destule griji cu problemele administra-
tive, totusi nu socotitj. lucru nepotrivit sa va ocupati §i de treburi biso-
ricesti, ci dimpotriva, pe cit a fost posibil, fiecare din voi a purtat grijci
de ele ca si cum ar fi fost problemele lui proprii si ca si cum viafa lor
ar depinde de ele. Mi-afi scris, intre altele, aratindu-mi neplacerea pro-
vocata de retragerea prea-iubitului de Dumnezeu episcop Eufroniu, p<>
care nu ni-1 mai lasa cei din Nicopole. Intr-adevar, daca ar fi vorba sa
raspundem acuzei aduse de voi, atunci s-ar putea spune ca el si-a relual
ceea ce fusese al lui, iar daca am raspunde nobilei voastre obiectiuni,
v-am spune, cu un glas care s-ar asemana cu al iubitei voastre mamo,
ca aveti acum, in chip obstesc, un parinte, care va impartasi din ha ml
lui in doua parti, repartizindu-1 cu dreptate pentru amindoua eparhiile :
nici pe aceia nu-i va lasa sa duca nevoie, in urma mutarii lui la vocini,
dar nici pe acestia nu-i va lasa sa sufere de ocrotirea trebuitoare.
Tinind seama, asadar, de greutatile vremurilor si intelegind cu inte-
leapta judecata nevoia de indreptare a lucrurilor, primiti pe episcop ii
care au adoptat acest mod de a restabili Bisericile Domnului nostru
Iisus Hristos, dati-va parerea intre voi despre cite se cade sS le discuto
barbatii care au pentru aceasta deplinS pricepere a lucrurilor si care
stiu sa primeasca si marturii de la cei care le vor binele. Pentru cu
voi, care va aflati la marginile Armeniei, e firesc sa nu cunoasteti multe
din problemele care se framinta azi, pe cind noi, care ne aflam in cauzd
si care sintem asurziti zilnic si din toate partile, cind auzim de Biserici
distruse, ne aflam angajati adinc in lupta ca nu cumva dusmanul comun
pizmuind indelungata pace, in care decurge viata voastra, sa poatS se-
mana neghinele lui chiar si in tinuturile voastre si astfel sa cada si tara
armenilor prada lui.
Acum, insa, linistiti-va la gindul ca primiti sa va folos U impreund
cu vecinii vostri asa-zicJnd de unele si aceleasi vase. Ceva mai incolo,
daca va da Dumnezeu sa va cerceteze, veti primi o mingiiere si mai
deplinS, daca credeti cS asa ceva va mai fi de trebuinta.
1. Dupa cum s-a putut deduce din mai multe epistole (195, 227, 229, 240 etc.)
ca sa contracareze actiunea prozelitista a arienilor, Sflntul Vasile si-a dat consim-
tamintul ca episcopul Eufroniu din Coloneea (Armenia Mica) sa ia in administraro
si episcopia din Nicopole, centrul politic al regiunii. In aceasta epistola Sflntul Vasile
arata conducatorilor Coloneii ca propriu-zis t-i nu iji-au pierdut episcopul, ci vor fi
doar administrate impreunS cu coi din Nicopole.
470 S!''TNTUI, VAHII.K C.V.L MARK
EPISTOLA 229
Catre clericii din Nicopole *
Scrisa In anul 375
I
Orice lucrare savirsita chiar si numai de unul sau doi oameni cre-
dinciosi sintem siguri ca se implineste prin conlucrarea Duhului Sfint.
Pentru ca atunci cind nu-si pun inaintea ochilor nici o socoteala ome-
neasca si cind cei credinciosi pornesc la lucru nu cu scopul de a gusta
placeri, ci cu intentia de a savirsi ceea ce e placut lui Dumnezeu, e lim-
pode ca Cel care indrepteaza inimile lor este Domnul 2 . Cind oamenii in-
duhovniciti preiau initiativa unei lucrari si poporul lui Dumnezeu ii ur-
meaza de buna voie, cine se mai indoieste ca planurile s-au realizat cu
colaborarea Domnului nostru Iisus Hristos, Care si-a varsat singele Sau
pentru Biserici ?
Prin urmare si voi ati socotit bine ca prea iubitul frate si impreuna-
slujitor Pimeniu v-a fost trimis de Dumnezeu venind la voi pe de o parte
la momentul potrivit, iar pe de alta parte venind tocmai ca sa va
incurajeze. Eu nu-1 felicit numai pentru ca a luat o hotarire buna, ci
admir si curajul acestei hotariri, intrucit ferindu-se sa tot amine mereu
lucrurile taraganindu-le, nu numai ca a oprit pe loc rivna uneltirilor, ne-
mailasind vreme potrivnicilor sa reactioneze si sa mai puna la cale
curse viclene, ci si-a realizat planul indata, cu o dreapta hotarire. Dea
Domnul ca prin harul Lui sa-1 pazeasca impreuna cu casa lui, incit Bi-
serica sa ramina in afara schimbarilor, prin venirea, dupa episcopul an-
terior, a unui barbat tot atit de cinstit si sa nu dea teren celui rau, care,
mai mult decit oricind altadata, nu poate vedea statornicindu-se pacea
In Bisericile crestine.
II
Cit despre fratii din Coloneea, eu i-am incur aj at mereu prin scri-
sori, de aceea voi sinte^i datori sa aratafi si mai multa intelegere pen-
tru starea in care se afla, decit sa-i iritati, ca si cum i-ati dispretui din
pricina micimii orasului lor, nici sa nu-i provocati la cearta prin dis-
pretui vostru. Pentru ca, prin firea lor, oamenii certareti ajung parca sa
judece si mai putin, rezolvindu-si rau multe din necazurile lor din pri-
cina supararii pe care o au cu vrajmasii lor. Nimeni nu-i atit de mic
1. In toate cele patru epistole 227, 228, 229 $i 230 Sf. Vasile insista catre autori-
1fi(ile civile ?i biserice$ti din Nicopole ?i Coloneea de a pastra unitatea sufleteasca.
2. Maiei 18, 19.
N< 'HINDU! 477
inrlt s& nu poatS dca prilejul 1« marl ncnorociri celor care aloargh' dupd
astiel de ocazii. $i spunem acost lucru nu doar In chip teoretic, ci funded
avem experienta marilor noastre nenorociri, care sS dea Dumnezeu, ca
prin rugaciunile Voastre, s& se indeparteze de noi.
Rugati-va ca sa sosesc si eu cu bine la Voi, iar atunci sa ne bucuram
de actualul pastor si sa ne mingiiem unii pe altii pentru plecarea din
viafa a parintelui nostru comun 3 .
EPISTOLA 230
Catre dregatorii orasului Nicopole *
ScrisS in anul 375
Hotaririle privitoare la Biserica se iau de catre cei carora le-a fost
incredintata conducerea Bisericii si ele sint confirmate de popor. Astfel
ceea ce tine de resortul preaiubitorilor de Dumnezeu episcopi s-a im-
plinit. De acum restul cade in sarcina Voastra sa va legati cu toata
puterea dragostei Voastre de episcopul care v-a fost dat si sa respin-
geti cu tarie incercarile celor din afara 2 . Intr-adevar, nimic nu influen-
teaza atit de mult nici pe conducatori, nici pe cei care invidiaza situatia
pasnica, unde ati fost asezati, cit influenteaza unanimitatea in dragoste
fata de episcopul care v-a fost dat si taria rezistentei Voastre. Ceea ce-i
face sa piarda nadejdea de succes a oricarei actiuni e sa vada ca nici
clerul, nici poporul nu accepts inovatiile lor.
Faceti, deci, in asa fel ca pSrerea ce o aveti despre acest om bun sa
fie generalizata in intreg orasul. Adresati multimilor si tuturor celor ce
loeuiese la tara sfaturi cuviincioase, intarindu-i in bunele lor intentii,
pentru ca sa se faca cunoscuta tuturor oamenilor sinceritatea dragos-
tei voastre pentru Dumnezeu. O, daca as fi socotit vrednic sa vin vreo-
data pe la voi si sa va vizitez Biserica, mama pietatii, pe care o cinstim
ca pe o metropola a Ortodoxiei, pentru ca din timpuri stravechi e gu-
vernata de oamAi foarte cinstiti si alesi de Dumnezeu, care ramin cre-
3. Teodot.
*. Cu prilejul instalarii lui Eufronios (ca urma? al lui Teodot), Sfintul Vasile
trimite frunta$ilor din Nicopole epistola de fata, prin care subliniaza responsabilitatea
comuna a clericilor $i mirenilor de bunul mers al vietii bisericesti. In epistola 227,
Biserica din Nicopole e numita «mama Bisericii din Coloneea» (de unde venea acum
Eufronios ca administrator al ambelor eparhii). Se recomanda totodata celor din Ni-
copole sa nu dispretuiasca pe cei din Coloneea pe motiv ca Nicopole e centra mai
dcosebit. Un alt adevar subliniat in epistolele 227 — 230 e colaborarea strinsa dintre
auloritatile civile si cele bisericesti.
2. Adica a partidci ariene sprijinite de episcopi ca Eustatiu.
478 SrlNTUL VASIl-K CKL MARE
ciinciosi cuvintului I Si episcopul care v-a fost destinat voi 1-afi apreciat
si noi 1-am cinstit ca vrednic. Numai s3 vS paziti prin darul lui Dumne-
zeu. Surpati planurile viclene ale dusmanilor si punefi in inimi taria si
puterea de a pSstra bunele lucruri ce vi s-au dat.
EPISTOLA 231
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium
Scrisa in anul 375
Rareori gasesc prilej de a scrie Cuviosiei Tale, iar pentru aceasta
nu putin ma intristez. E ca si cum adeseori a? putea sa te vad si sa
m& bucur de Tine, dar numai arareori as face-o. Insa si daca" as vrea
sfi-ti scriu nu pot, pentru ca nu g&sesc pe nimeni care sa mearga spre
voi 1 . Altfel nimic n-ar impiedica scrisorile mele sa-ti ofere un ade-
vSrat jurnal al vietii pe care o due, descriindu-ti, iubitul meu, toate
prin cite tree zilnic. CSci, intr-adevar, e mare usurare sa-ti imparta-
?esc problemele de fiecare zi, mai ales ca stiu ca si FrStia Ta pentru
.nimic nu te straduiesti atita ca pentru acest lucru.
lata, de pilda, si scrisoarea de acum, aproape ca mi-o ia din mina,
...Elpidios, care sta gata sS ajunga la stapinul sau spre a nimici deiai-
mSrile tesute pe nedrept de niste dusmani de-ai lui. Prin aceasta scri-
soare iti trimit si eu salutari dragi si ti-1 recomand pe Elpidios ca pe
un om vrednic de a fi ajutat atit pentru dreptatea cauzei lui, cit si
pentru mine. Dar chiar si daca nu s-ar fi nimerit sa-ti aduca aceasta
scrisoare de lia mine, ar fi trebuit sa-1 numeri intre cei devotati-
Nu uita nici de mine, dar indeosebi roaga-te pentru Biserica.
Sa stii ca prea iubitul meu frate a luat calea strainatatii, pentru
cS nu mai putea indura supararile oamenilor nerusinati. Cetatea Doara
e si ea in framintare, pentru cS fiara monstruoasa si cornuta 2 tulbura
adinc treburile acestei localitati. Dusmanii \es impotriva noastra com-
ploturi la Curte, dupa cum aud ca se spune, dar pinS acum mina lui
Dumnezeu nu ne-a pSrasit. Roaga-te ca nici de aici in colo sa nu ne
pSrSseascS. Fratele e acum la adapost de grija ,- Doara si-a regasit bS-
1. Folasind prilejul ca emisarul Elpidios (epist. 138) mergea spre Iconium ca sa-?i
caute dreptatea intr-o afacere personals, Si.' Vasile scrie si mai rar, desi ar fi vrut
s-o fac3 mai des.
2. E vorba de vicarul Demositene, fost bucatar la curtea imperiala, acelasi care
a cfiutat sa aresteze ?i pe Sf. Grigorie de Nyssa. Cf. ep. 225. Cetatea Doara (Anasta-
siopolis) era intre cele mai intarite cetati spre Orient. Sf. Vasile pare a face aici
aluzii la un candidat pentru episcopia de Doara, dar poporul nu 1-a primit (/ Reg. 9, 3).
BCKiaOKI 476
trinul stfu catirgiu, altul nu mai arc, Domnul va risipi planurile inamice.
Dacii as reusi sQ to vcid m-as izbfjvi de toate .supSrfirile prin care am
trecut si de cele care mS mai asteapta\ De aceea, intr-o zi, cind iti va fi
cu putinja, atita vreme cit mai sint pe pamint, invredniceste-mS sS te
vad.
Cartea «Despre Duhul Sfint» a fost scnsS de mine §i acum e gata
dupa cum stii, dar frajii care se afla linga mine m-au oprit sa o trim it
scrisa pe hirtie si mi-au spus ca au instructiuni de la Fratia Ta s-o serif
pe. pergament 3 . §i ca sa nu para ca ma impotrivesc poruncilor pe care
le-ai dat, am asteptat pina" acum si ti-o voi trimite mai tirziu, daca aflu
pe cineva in stare sa vina pina acolo. Adio si curaj. Roaga-te lui Dumne-
zeu pentru mine — si Dumnezeu sa te pazeasca cu puterea Lui intra
bucuria noastra si a Bisericii Lui !
EPISTOLA 232
Catre Amfilohiu, episcopul Iconiului
Scrisa In anul 376
In fiecare zi cind primesc o scrisoare de la Cuviosia Ta pentru mine
e zi de bucurie, eel mai mare dintre praznice. Dar cind vin pe deasupra
si semne de praznic, ce nume sa-i dai acestei sarbatori a sarbatorilor,
cum obisnuiau in legea veche sa numeasca simbata jubiliara ? Multu-
mesc lui Dumnezeu ca m-ai informat ca esti sanatos si ca gratie pacii, de
care se bucurS Biserica Ta, ai putut petrece praznicul mintuirii la care
am fost f&cuti partasi 4 .
In ce ma prive§te pe mine, unele vesti proaste m-au tulburat adinc,
caci n-am putut ramine neindurerat din pricina osindirii la exil a fra-
telui prea iubit 5 . Roaga-te pentru el, ca sa-si vada, in sfirsit Biserica
vindecata de ranile grozaviilor eretice si sa ne invredniceagca de vizite
cit mai dese, atit timp cit mai sintem inca pe pamint. Fa o faptS demna
de valoarea Ta si de urarile cele mai calde. Trebuie admirat si gindul
cu care ai cerut pentru mine, in chip tainic, o batrinete robusta. Ai
aratat ca la lumina opaitelor te indemni la munca pina noaptea tirziu,
garantindu-ti vigoarea prin bunatatile unei hraniri substanfiale. Eu,
dragul meu, nu mai am virsta de a putea minca astfel de bunatati, pen-
tru ca de citiva ani dintii i-am pierdut atit din pricina virstei, cit si a
3. Dcspre acest tratat se mai vorbeste $i in alte epistole.
4. $i in Capadochia — ca ?i In alte provincii — Craciunul se praznuia pe atunci
tot la 6 ian. Abia la finea sec. IV incepe sa se ge,neralizeze data de 25 dec.
5. Grigorie de Nyssa. A se vedea si epistolele 225 si 231.
480
■F1NTUL VASII.K CFL MARK
bolii. Cit privoste introbarile puse, rSspunsurilo sint deja in momorie 3 ,
icir cind imprejurSrile vor permite realizarea lor, ele nu vor mai ra-
mine proiect.
EPISTOLA 233
La intrebarea lui Amfilohiu
Scrisa in anul 376
I
Cunosc obiectiunea, pentru ca am auzit-o si eu insumi, dar tot asa
de bine cunosc si diversitatea parerilor omenesti. Ce sa raspundem, dar,
in aceasta privinta ?
Mai intii sa raspundem ca bun lucru este mintea omului si ca toc-
mai prin ea sintem chip al Creatorului 4 . Sa mai spunem apoi ca si lu-
crarea min|ii este un lucru tot atit de bun, dar ca, aflindu-se in con-
tinua miscare, mintea adeseori plasmuieste si imagini fantastice despre
lucruri inexistente ca si cum ele ar exista, dupa cum adeseori mintea
reuseste sa ajunga direct la adevar. Ca unul care cred in Dumnezeu, eu
sint de parere ca in mintea omului sint prezente doua puteri, una rea si
demonicS, in stare sa ne atraga spre cadere, iar cealalta dumnezeiasca
si buna, in stare sa ne ridice spre asemanare cu Dumnezeu. Cind, dar,
mintea ramine acasa la ea, atunci e in stare sa sesizeze pina si lucrurile
cele mai mici insusindu-si-le ,- in schimb, daca se da pe mina seducato-
rilor, atunci isi pierde puterea de judecata si se indeletniceste cu in-
chipuiri nebunesti. In astfel de situate ea poate crede ca lemnul nu-i
lemn, ci e Dumnezeu, dupa cum poate spune ca aurul nu-i ban, ci putere
divinS. Daca, insa, ratiunea se indreapta spre lucruri dumnezeiesti si pri-
moste in sine din darurile Duhului, atunci ajunge sa inteleaga adevaru-
rile dumnezeiesti pe masura in care ii ingaduie acest lucru puterile firii.
3. E vorba de scrisorile dogmatice 233 — 236.
4. Un respect nelimitat lega pe ucenic de dascal, pentru ca Amfilohiu totdeauna
dccltira ca vede in Sf. Vasile pe dascalul §i parintele sau. Intre scrisorile pe care
le publicam aici, cea de sub numar-ul 150 ne da interesante amanunte din biografia
spirituala a ucenicului printr-o scrisoare pe care dascalul i-o adreseaza ca si cum
i-ar veni din partea fostului lui coleg de retorica, Heraclide. In alta scrisoare, Sf.
Vasile ii adreseaza cuvint la instalarea lui de episcop de Iconiu (nr. 161). Ceie mai
valoroase epistole pe care i le-a trimis dascalul — • toate la cererea acestuia — an
lost tratatul Despre Duhul Stmt, apoi cele trei epistole canonice 188, 199 si 217, in
sttrsit cele patru tratate privind puterea de cunoastere a omului, raportul intre fiint.i
si cnerqiilo divine, precum si alte probleme speciale, toate expuse clar si succint in
cpistolclo 233, 234, 235 si 236.
BCRISORI 481
Ciici as zice ca trei sint starile sub care so prezinta viata omeneascii
si tot alitea sint si lucrSrile mintii. Anume, fie cS sint rele strSdaniile
noastre si atunci si misc&rile mintii sint rele, asa cum e cazul cu des-
frinarea, furtul, inchinarea la idoli, ponegrirea, certurile, miniile, za-
vistiile, dezbinarile, trufiile si altele de felul lor, dupa cum numeste
Sf. Apostol Pavel lucrarile carnii 2 . Fie, apoi, ca lucrarile sufletului so
prezinta ca bune si atunci si miscarile mintii sint bune ; ori apoi, in al
treilea rind, cind lucrarile sufletului ramin cam la mijloc, intre cele
doua, adica nu-s nici vrednice de a fi osindite, dar nici de lauda, asa
cum e cazul cu savirsirea unor actiuni profesionale, pe care le socotim
neutre pentru motivul ca in sinea lor ele nu inclina n:ci spre virtulc,
nici spre pacat. Caci ce rau poate fi cirmuirea corabi.'. •- pe mare ori
mdeletnicirea de lecuire a bolilor 3 de catre doctori ? In ele insele aces-
tea nu-s virtuti, ci doar intentia celor care le practica ar putea sa lc
faca sa incline spre una sau spre cealalta. In schimb, mintea caro sc
contopeste cu dumnezeirea Duhului e in stare sa vada si sa patrunda in
lucruri atit de mari si dumnezeiesti, cum numai harul de sus si starea lor
o pot ingadui.
II
Asadar sa lase oamenii deoparte discutiile fara sfirsit si sa caute
adevarul cu evlavie, iar nu piezis ori cu rautate. Pentru ca puterea de
judecata a mintii tocmai de aceea ni s-a dat, ca sa cunoastem adevarul.
Iar adevarul intreg se cuprinde numai in Dumnezeu. De aici si datoria
primordiala a mintii de a cauta sa cunoastem pe Dumnezeu, si anume o
astfel de cunoastere cita este ingaduita unor marunte existente pamin-
testi fata de maretia nesfirsita a dumnezeirii. Pentru cS, cu toate ca
ochii sint facuti ca sa perceapS cele vazute, totusi nu sint in stare sa le
prinda pe toate dintr-o singurS privire. Taria cerului nu poate fi cuprinsa
in intregime dintr-o singura privire, Intrucit de jur imprejurul nostru
ne inconjoara o priveliste nesfirsita, a^a ca intr-adevar multe lucruri, ca
sa nu zicem majoritatea lor, ne ramin inca necunoscute. Asa sint natura
astrilor, marimea lor, distanta pina la ele, miscarea lor, intilnirea lor la
orizont, intervalul dintre unul si altul, precum si alte aspecte, ba am pu-
tea aminti chiar si structura universului, incepind din adincurile de mar-
gine ale tariei ceresti si pina la suprafata ei convexa 4 . $i cu toate aces-
tea, din pricina lucrurilor pe care nu le cunoastem, noi nu putem spune
2. Gal. 5, 19.
3. Atit Sf. Vasile, cit ?i Grigorie de Nyssa socot medicina o «lndeletnicire», o me-
scrie.
4. Ca si totf anticii, Sf. Vasile vorbeste despre «supr<afata concava» si cea «con-
vexa» a firmamentului sau a tariei spre a explica «apele,de deasupra tariei» si cele
«dedesubtul tariei».
31 — Sfintul Vasile eel Mare
482 SKlNTUL VASIt.K CiX MAKE
en nu poate fi vSzutti taria cerului, ci dimpotrivu spunem ca ccrul e vi-
zibil, desi noi nu reusim sa vedem decit o mica parte din el.
Tot asa trebule intelese lucrurile si cind vorbim despre cunoaste-
rea lui Dumnezeu. Daca puterea mintii e tulburata de diavol, atunci
omul va ajunge sa se inchine la idoli ori se va intoarce spre alt soi de
ffirSdelegi. Daca, insa, isi va deschide cugetul spre ajutorul Duhului Sfint,
atunci va ajunge sa cunoasca adevarul si sa recunoasca pe Dumnezeu. In
aceastS viata II va cunoaste, insa, numai — «in parte», — cum zice Apos-
tolus mai deplin abia in viata de dincolo, «cind va veni ceea ce e de-
sSvirsit si cind se va desfiinta ceea ce este in parte» 5 . Prin urmare pu-
terea de judecata a omului ni s-a dat ca privilegiu, cit si ca scop folo-
sitor de a cunoaste pe Dumnezeu, si anume pina acolo sS mearga cu
cunoasterea pina unde i s-a ingaduit.
EPISTOLA 234
La o alta intrebare a lui Amfilohiu
Scrisa in anul 376
I
Te inchini cui stii sau cuiva pe care nu-1 cunosti ? Daca raspunzi
«ma inchin celui pe care-1 cunosc», atunci ti se poate riposta imediat :
«ce fel de fiinta are eel caruia te inchini ?». Iar dacS vei marturisi ca
nu-i cunosti fiinta, ti se va putea intoarce intrebarea : «atunci cum cin-
stesti pe cineva pe care nu-1 cunosti ?».
Noi, insa, spunem ca cunoasterea poate fi inteleasa in multe feluri.
E drept ca spunem ca cunoastem marirea si puterea lui Dumnezeu, inte-
lepciunea, bunatatea si purtarea de grija, pe care o are fata de noi, pre-
cum si dreptatea cu care judeca El toate, dar insasi fiinta lui Dumnezeu
n-o putem cunoaste. Asa incit, felul cum a fost pusa intrebarea consti-
tuie o cursa. Pentru ca daca afirma cineva ca nu cunoaste fiinta lui Dum-
nezeu, prin aceasta el nu vrea s& spuna ca n-are nici o cunostinta despre
El pe motivul ca ideea de Dumnezeu decurge din multele insusiri pe care
le-am enumerat mai sus. «Dar — iti va spune — Dumnezeu e simplu,
chiar daca toate cele enumerate adineaori tin strins de fiinta Lui». lata
o sofisma oare ascunde mii de absurditati. Caci e discutabil daca toate
cele enumerate sint sau nu numiri ale uneia si aceleiasi fiinte, daca so
acopera intre ele, pe de o parte, frica de Judecata Lui cu iubirea de oa-
5. // Cor. 13, 3.
scmsoni
moni, drepttitfci cu puterea de create, atot*tiinta c;u rfisplatirea, marireu
Lui cu pronia Lui, sou dacS nu cumva designam prin fiecare din acestea
insSsi fiinta Lui. Pentru ca daca afirmam asa ceva, atunci nu trcbuie s.i
ne mai intrebam daca cunoastem intr-adevar fiinta lui Dumnezeu, ci sa
ne intrebam daca cunoastem pe Dumnezeu ca neinduplecat in dreptah-a
Lui ori ca indelung milostiv in iubirea Lui. Aceasta intr-adevar putem
marturisi ca o cunoastem. Daca, insa, sustinem ca fiinta Lui este cu to-
tal altceva, atunci sa nu ne mai inselam pe noi insine facind caz de sim-
plitatea lui Dumnezeu. Pentru ca intr-adevar s-a spus ca una este fiinta
lui Dumnezeu si cu total altceva insusirile pe care le-am enumerat. Caci
lucrarile sint diferite, pe cita vreme fiinta e simpla, iar noi putem afirma
ca din lucrari II cunoastem pe Dumnezeu, pe cind de fiinta Lui nu sin-
tern in stare sa ne apropiem, pentru ca lucrarile Lui sint cele care co-
boara spre noi, pe cind fiinta Lui ramine inaccesibila.
II
«Dar, va obiecta cineva, daca nu-i cunosti fiinta, atunci nu-L cunosti
nici pe El insusi». Raspunde-i ca nici tu, care zici ca-I cunosti fiinta, prin
aceasta nu pofi spune ca L-ai cunoscut pe El insusi. Pentru ca daca un
om muscat de un ciine turbat vede figura ciinelui reflectata intr-o fin-
tina, acel om nu vede altceva decit tot un ciine, dar sanatos ,- in schimb
e de plins acel om daca si-ar inchipui ca a vazut tot un ciine turbat,
ceea ce nu-i adevarat. Deci sa nu mai lauzi un astfel de om pentru
judecata lui, ci sa-i plingi de mila pentru nebunia lui. $i sa stii ca miroase
a joaca copilareasca vorba de adineauri «daca nu cunosti fiinta lui Dum-
nezeu insemneaza cu tu cinstesti ceva ce nu cunosti». In realitate pu-
tem raspunde ca : «eu stiu ca Dumnezeu exista, in ce consta, insa, fiinta
Lui, acest lucru treoe dincolo de puterea mea de intelegere».
Cum ma voi mintui atunci ? Prin credinta, caci credinta e suficienta
pentru a ne convinge ca exista Dumnezeu, dar nu ce este Dumnezeu in
sinea Lui, iar El va rasplati dupa cuviinta celor care-L cauta. Caci, in
fond, cunoasterea fiintei dumnezeie^ti consta tocmai in simtamintul ca
fiinta lui Dumnezeu n-o putem cunoaste, dar inchinarea nu sta in lega-
tura cu cit cunoastem din fiinta lui Dumnezeu, ci cu convingerea ca El
exista.
Ill
Dar sa continuam si cu seria altor intrebari : «Pe Dumnezeu nimeni
nu I.-a vSzut vreodata ; Fiul Ccl Unul-Ndscut, Care oste in sinul Tatalui,
._. sFTNTur, vAsn-E cmi, mark
Acela L-a fficut cunoscut» 1 . Ce a descoperit din Tatal Cel Unul-Nascut ?
Fiinta sau puterea ? DaeS a descoperit puterea, atunci atita cunoastem
c it ne-a descoperit. Daca aceasta a fost fiinta Lui, atunci spune-mi undo
a putut numi fiinta Lui «ne nastere ?». 2 ?i in acest caz, cind ar fi putut
aduce Avraam inchinare cuiva care nu se nascuse ? Oare nu cind a cre-
zut in El? $i cind a crezut ? Oare nu cind a fost crfemat ? $i care este
imprejurarea, cind Scriptura spune ca el si-a dat seama 3 ca se afla in
fata lui Dumnezeu ? Iar ucenicii cind I s-au inchinat ? Oare nu cind a va-
zut faptura supunindu-I-se ? Faptul ca s-au plecat inaintea Lui e dovada
ca si marea si vinturile au recunoscut dumnezeirea Lui.
Asadar cunoasterea izvoraste din lucrari, iar din cunoastere s-a nas-
cut inchinarea. «Crezi ca eu pot face aceasta ?» 4 . «Cred, Doamne, si s-a
inchinat Lui» 5 . In chipul acesta inchinarea urmeaza credintei, iar cre-
dinta se intareste prin putere. $i daca sustii ca oricine crede acela si cu-
noaste, si anume cunoaste din ceea ce crede cu adevarat, tot asa poti
spune si invers : prin ce cunosti, prin aceea sa crezi. Or noi cunoastem
pe Dumnezeu dupa puterea Lui, iar daca credem in Cel pe Care-L cu-
noastem, atunci si inchinarea o aducem tot Celui in Care credem.
EPISTOLA 235
La o alta intrebare a lui Amfilohiu
ScrisS in anul 376
I
Care-i mai intii, cunoasterea sau credinta ? In orice caz, in stiintele
omenesti, noi sustinem ca credinta este cea care preceda cunoasterea, pe
cind in domeniul teologiei crestine chiar daca ar spune cineva ca cu-
noasterea trebuie sa premearga, noi nu-1 contrazicem, dar sa fie vorba
de o cunoastere care corespunde puterii de intelegere a omului. Pentru
ca in domeniul stiintei trebuie mai intii sa crezi ca o litem anumita se
cheamS «a», iar daca inveti cum se scrie si cum se pronunta, atunci vei
pricepe si sensul exact al valorii ei. Cind vorbim insa de credinta in
Dumnezeu, ceea ce premerge intii este ideea despre existenta lui Dum-
nezeu, iar aceasta o deducem din lucrurile create. Faptul ca Dumnezeu
e intelept, e puternic, e bun si ca are toate celelalte insusiri II deducem
1. In sensul celor spuse de Joan 1, 18.
2. Cum il numea Eunomiu.
3. Fac. 18, 2.
4. Mnfei 9, 28.
5. loan 9, 38.
■CMiaORI
4B5
usor din comparatia cu lumoa creaturilor, pentru c4 09a II cunoa§tem si
ca stapin al nostru al tuturora. $i Intruclt Dumnezeu e Ziditorul Intregii
lumi, iar noi facem parte din lume, urmeazfi cS Dumnezeu e si Creatorul
nostru. Acestei cunoasteri ii urmeazS apoi credinta, iar din aceasta cre-
dintS izvoraste inchinarea.
II
Acum, insa, intrucit cuvintul «cunoastere» are multe semnificatii,
cei ce batjocoresc pe oamenii mai simpli si fac parada din cuvintele mai
putin obisnuite, punind tot felul de intrebari, sint asemenea celor ce fac
exibitii prin teatre, aruncind in sus pietre si prinzindu-le una dupa alta.
Pentru ca daca cuvintul «cunoastere» are multe referinte atit la numar
cit si la marime, cit si la felul existentei, la timpul producerii ori la esenta
lor, acei oameni concentreaza totul intr-o intrebare si ne preseaza sa
marturisim care-i fiinta in sine, iar cind vad ca noi nu ne pripim sa le
raspundem, ne stampileaza cu invinuirea rusinoasa a lipsei de evlavie.
Ceea ce, insa, marturisim e faptul ca de fapt cunoastem despre Dum-
nezeu atita cit se poate cunoaste, dar ca e cu neputinta sa stim ceea ce
trece dincolo de puterea noastra de judecata. Asa incit daca ma intrebi
ce-i nisipul si eu voi raspunde ca stiu, atunci desigur ca vei ride de mine
daca ai cere sa-ti spun indata si cite fire de nisip sint, pentru ca prima ta
intrebare s-a referit la aspectul sub care se prezinta nisipul, pe cita
vreme cealalta intrebare era in legatura cu numarul firicelelor de nisip.
Aceasta sofisma seamana cu ceea ce intreba cineva in felul acesta :
«Cunosti pe Timotei ?» *. Ei bine, daca-1 cunosti, atunci ii cunosti si firea,
caci doar ai recunoscut ca;-l cunosti. In realitate eu pot spune si ca-1 cu-
nosc si ca nu-1 cunosc pe Timotei, dar in amindoua aceste feluri cunoas-
terea mea e diferita. Caci felul in care-1 cunosc nu-i acelasi cu felul in
care nu-1 cunosc, ci unul e aspectul sub care pot spune ca-1 cunosc si cu
totul altul e eel sub care nu-1 cunosc. Cu alte cuvinte, pe Timotei il cu-
nosc numai dupa infatisare si dupa alte note similare, fiinta lui launtrica
insa n-o cunosc. Caci, pina la urma urmei, tot in acelasi fel spun ca si pe
mine intr-un fel ma cunosc, dar in alt fel nu.
Ill
Sa-mi explice, dar, in ce sens a zis Sfintul Pavel ca «acum cunoas-
tem doar in parte ?». Cu alte cuvinte, cunoastem numai partial fiinta Lui
ori poate numai particele din ea ? Asa ceva nu-i corect, pentru ca Dum-
1. Aristotel, Metaiizica 993 b. Trad. D. Badarau, Bucure?ti, 1965, p. 95. Discutiile
acestca erau pricinuite de erezia anomeilor, care nu admiteau nici o asemanare intre
Tatal ,?i Fiul. Tot astfel ei nu ^tiau sa faca deose'oire intre fiinta si personna.
480
SU'lNTUL VASU.IC CKL MAHB
nozou nu se imparte. Dar atunci cunoastem intreaga fiinta a lui Dumne-
zeu ? Cum s3 mai poata fi infelese cuvintele 2 «cind va veni ce e desSvfr-
sit, atunci va inceta tot ce este In parte ?». De ce sint osinditi inchinatorii
la idoli ? Oare nu pentru ca au cunoscut pe Dumnezeu, dar nu I s-au in-
chinat ca unui Dumnezeu ? 3 Iar la rindul lor galatenii cei «lipsiti de
minte» oare de ce au fost luati peste picior de Sfintul Pavel cind le-a
spus «acum dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau mai de graba dupa
ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iara la stihiile cele
slabe si sarace ?» 4 . Si in Iudeea cum era cunoscut Dumnezeu ? Se stia
oare in Iudeea cum era in fond fiinta Lui ? lata ce zice proorocul : «boul
isi cunoaste stapinul» 5 , ceea ce vrea sa insemneze dupa puterea ta ca
boul a cunoscut fiinta domnului sau, iar mai departe «si magarul, ieslea
domnului sau», cu alte cuvinte ca si acest animal cunostea fiinta si esenta
ieslei. Apoi conchide : «dar pe Mine Israel nu Ma cunoaste» 6 . Se vede,
ca, dupa parerea ta, Israel de aceea e osindit pentru ca n-a inteles deloc
ce e fiinta lui Dumnezeu. lata si in alt loc spune : «Varsa minia Ta
peste neamurile care nu Te cunosc» 7 , cu alte cuvinte nu cunosc fiinta
Ta.
Asadar, cum am spus, cunoasterea e un cuvint cu multe intelesuri.
El contine si cunoasterea Creatorului si explicarea minunilor Lui, tinerea
poruncilor Lui si strinsa comuniune cu El. Dar acesti oameni nu pot avea
astfel de pretentii, ei marginesc cuvintul «cunoastere» numai la o sin-
gura semnificatie, aceea de cugetare asupra fiintei lui Dumnezeu.
Or iata cum graieste Scriptura : «aseaza-le toate spre marturie acolo
unde Ma voi arata tie» 8 . Nu crezi oare ca «Ma voi arata» vrea sa spuna
Imi voi descoperi fiinta Mea ? Sau «cunoscut-a Domnul pe cei ce sint ai
Sai» 9 . Daca fiinta celor care sint ai Sai o cunoaste, oare pe a celor fara
de lege n-o cunoaste ?». «A cunoscut Adam pe femeia sa»» 10 . Fiinta ei as-
cunsa a cunoscut-o ? Si despre Rebeca spune ca era «fecioara», pe care
inca nu o cunoscuse un barbat 11 . $i iarasi «cum va fi aceasta, de vreme
ce nu stiu de barbat ?» 12 . Nimeni n-a cunoscut fiinta Rebecai ? Spuno
cumva Maria «n-am cunoscut fiinta nici a unui barbat» ? E stiut doar ca
Scriptura foloseste aici cuvintul «a cunoscut-o» in inteles de impreunare
2. J Cor. 13, 16.
3. Rom. 1, 21.
4. Gal. 4, 9.
5. Isaia 1, 3.
6. Isaia 1, 3.
7. Ps. 78, 6.
8. /c?. 25, 21.
9. // Tim. 2, 19.
10. Fac. 4, 1.
11. Fa:\ 21, 15.
12. I.'J'd I, 31.
ncRtaoitt ,(fl 7
intre sotii do casatorie. lar cuvintelo «s<> vn arata Doinnul din locasul
Sau eel sfint» ,3 vrea s& fnsemnoze c'A se va descopcri color cc se in-
china Lui. Iar aceea ca «a cunoscut Domnul pe cei ce slnt ai Sai» insem-
neaza c& i-a primit intre casnicii Sai pentru faptele lor bune.
EPISTOLA 236
Catre Amfilohie, episcopul de Iconium
Scrisa in anul 376
Multi sint cei care au cercetat acel cuvint din Evanghelie unde se
spune ca despre ziua sau ceasul sfirsitului lumii nu stie nici Domnul nos-
tril Iisus Hristos *. Acest cuvint ni-1 arunca mereu in fata oamenii ca sa
injoseasca marirea Unuia-Nascut Fiul lui Dumnezeu si ca sa arate ca
Fiul nu-i de o fiinta cu Tatal, ci ca fiinta Lui ar fi de o vrednicie mai
mica decit a Tatalui pe motivul, vezi Doamne, ca daca nu cunoaste
toate, atunci nici n-ar putea sS aiba aceeasi fire, nici sa fie socotit ca
avind asemanare deplina cu Cei ce stie toate prin puterea de a cu-
noaste mai dinainte toate si de a vedea tot ce se va intimpla in viitor.
Aceasta este si intrebarea pe care si Luminatia Ta mi-ai pus-o. $Hi voi
raspunde cu ceea ce am auzit in copilarie de la paring si ce am primit
ca de la sine inteles din dragostea fata de bine si care chiar daca nu
va zgudui nerusinarea vrajmasilor lui Hristos — ■ caci ce argument ar
putea birui fanatismul ? — dar celor ce iubesc pe Domnul si care tin
asigurarea credintei ca fiind superioara unor simple marturii logice,
cred ca le va oferi suficienta putere de convingere.
Desigur ca si noi sintem de parere ca cuvintul «nimeni» e o ex-
presie prea universala, pentru ca prin ea nu se exclude nici un om ; to-
tusi acest lucru nu se aplica atunci cind avem in vedere textul Sf. Scrip-
turi, dupa cum am mai spus-o, in legatura cu pasajul «nimeni nu este mai
bun decit unul Dumnezeu» 2 . Caci cind zice aceste vorbe Fiul o spune
fara sa se excluda pe Sine, ci intrucit Tatal e eel dintii Bine, atunci prin
expresia «nimeni» trebuie inteles «mai intii». Tot asa trebuie inteles con-
textul : «nimeni nu cunoaste pe Fiul decit Tatal» 3 . Aici nici pe Duhul
nu-L declaram nestiutor, ci marturisim ca Tatal e eel dintii care-si cu-
13. // Tim. 1, 19.
1. Matei 24, 36. Anomeii erau arieni extrcmi^ti care afirmau ca intre Tatal ?i 'Fiul
nn-i nici o asemanare ( avojioio;). Cei mai cunoscut eretic anomeu a fost Eunomiu, im-
poiriva raruia au scris tratatc atlt Sf. Vasile, cit si Sf. Grigorie de Nyssa. A se vedea si
ep. 210.
2. Marc.u 10, 18.
3. M«re; 1 1 , 27.
4B8 SFtNTUL VASILE CEL MARE
nouslc natura. Tot asa credom c& expresia «nimeni nu stie» a fost pro-
nuntata pentru ca primele cunostinte despre lucrurile existente si vii-
toare aparfin Tatalui, Care e si cauza prima a tuturor oamenilor. CSci alt-
fol cum s-ar impSca aceasta vorba cu toate celelalte marturii ale Sf.
Scripturi si cu conceptiile noastre in general, intrucit noi credem ca Cel
Unul-NSscut este chipul Dumnezeului Celui nevazut, iar nu chipul unei
fSpturi trupesti, ci imaginea Dumnezeirii insesi si a insusirilor neschim-
batoare, care se pot concepe ca apartinind numai fiintei dumnezeiesti :
un chip al puterii si al intelepciunii vesnice, caci Insusi Hristos e numit
«puterea si intelepciunea lui Dumnezeu» 4 . Desigur ca o parte din inte-
lepciune tine de cunoasterea pe care El n-a exprimat-o intreaga, cu toate
c& aceasta nu poate fi in lume nicicind desavirsita. Dar cum sa fi fost
cu putinta sa nu fi comunicat Tatal acea zi si acel ceas al sfirsitului lu-
mii tocmai Aceluia prin Care au fost facute veacurile si cele mai mici
r&stimpuri ale veacurilor ? Sau cum ar fi putut sa lipseasca pe Ziditorul
tuturor de cunoasterea unor mici amanunte pe care El le-a zidit ? $i cum
sa nu stie de sfirsitul lumii tocmai Acela Care spune ca la sfirsitul ei vor
aparea cutare sau cutare semne ? Caci acolo unde zice «si inca nu este
sfirsitul» 5 , n-o spune ca si cum s-ar indoi, ci o spune ca unul care o stie
precis. $i tot asa, cu buna credin^a graieste Domnul si atunci cind face
amintiri despre latura cea omeneasca. Caci cuvintele Domnului «da-Mi
sS beau» 6 , din convorbirea cu samarineanca, se refera la potolirea cerin-
telor trupesti, desi Cel Care a cerut acest lucru nu era doar trup neinsu-
fletit, ci dumnezeire imbracata in trup viu. Asa incit in imprejurarea de
care discutam nimeni nu greseste fata de invatatura crestina atunci cind
raporteaza «nestiinta» aceasta la Cel Care in planul iconomiei de mintu-
ire a lumii a luat totul asupra Sa si Care a crescut «in intelepciune si in
har inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor» 7 .
II
Si apoi, asa iubitor de nevointe cum esti, ti-ar sedea bine daca ai tal-
maci si ai confrunta intre ele textele evanghelice de la Matei cu cele de
la Marcu. Pentru ca ele numai in aparenta par a spune acelasi lucru. La
Matei textul suna asa : «iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici
ingerii din ceruri, ci numai Tatal» 8 , pe cita vreme la Marcu citim : «iar
despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din
4. 7 Cor. 1, 30.
5. Matei 24, 6.
6. loan 4, 6.
7. Luca 2, 52.
8. Matei 24, 32.
siKisont 489
ccr si niri chiiir Fiul»> ". O liobuie srl obsorvflm tiiiri ? Mni intii ra Mal<>i
nu pomeneste nimic despre nostiinta Fiului si totusi el consunS peste tot
cu Marcu in continut atunci clnd zice : «ci numai Tatal». Or trebuie sS
subliniem c3 acest cuvlnt e spus in opozitie cu ingerii si ca Fiul inten-
tionat n-a fost socotit ca fiind de acelasi grad de nestiinta cu slugile Sale.
Caci Domnul nu minte atunci cind «grSieste» l0 : «Toate cite are TatSl ale
Mele sint». Deci una din cele pe care le are Fiul este si cunoasterea ace-
lei zile si a acelui ceas. De aceea si trece sub tacere Domnul in locul de
la Matei persoana Sa ca pe un lucru de la sine in^eles si zice numai ca
ingerii din cer nu stiu, insinuind deodata cu cunoasterea Tatalui si pe
a Sa proprie, asa cum spune si in alt loc : «Precum Ma cunoaste Tatal si
Eu cunosc pe Tatal» u . Or, daca Tatal cunoaste pe Fiul asa cum e El, incit
vede si toata intelepciunea care salasluieste in El, tot in aceeasi masura
si Tatal a cunoscut pe Fiul, anume cu intreaga intelepciune ce locuieste
in El si cu cunoasterea mai dinainte a celor viitoare. Aceeasi talmacire o
dam si textului de la Matei : «decit numai Tatal».
In schimb, textul de la Marcu intrucit pare a exclude pe Fiul de
la cunoastere, trebuie explicat asa : nimeni nu stie, nici ingerii lui Dum-
nezeu si chiar nici Fiul, ci numai Tatal, ceea ce inseamna ca pricina
cunoasterii din partea Fiului isi are izvorul in Tatal. Si aceasta talma-
cire n-ar putea parea fortata pentru eel ce o face cu buna credinta, pen-
tru ca aici nu mai intilnim, ca la Matei, cuvintul «numai». De aceea
intelesul pasajului de la Marcu e urmatorul : acea zi si acel ceas nu le
stie nimeni, nici ingerii lui Dumnezeu, nu le cunoaste nici chiar Fiul,
ci numai Tatal, pentru ca de la Tatal I s-a dat si Lui cunoasterea. Se
poate vorbi despre Fiul intr-un chip in care ni se ingaduie sa ne ex-
primam despre Dumnezeirea Sa, ca una care-i de aceeasi fiinta si de
aceeasi cunoastere cu intelepciunea si marirea cuvenita Dumnezeirii.
Ill
In legatura cu regele Ichonia, proorocul Ieremia spune ca a fost
surghiunit din pamintul Iuda, spunindu-i-se cuvintele : «dispretuit a
fost ca un vas netrebnic si el si saminta lui au fost aruncati, incit ni-
meni din saminta lui nu va mai sedea pe tronul lui David si sa dom-
neasca peste Iuda» 12 . Cuvintele sint simple si limpezi, pentru ca atunci
cind Nabucodonosor a pustiit Ierusalimul, regatul incetase deja sa mai
9. Marcu 13, 32.
10. loan 16, 15.
11. loan 10, 15.
12. let. 22, 28—30.
400 SFINTUL VASILE CKL MARE
I'xisto, iar su\eranii nu mai domncau ca raai inainte, dupfi succesiune
din lata in fiu, ci mostenirea lui David fusese detronatS si isi ducea
acum zilele in robia babilonica. In schimb, cei care se vor intoarce ia-
rfisi, impreuna cu Salatiil si cu Zorobabel, vor stapini norodul in chip
popular ; caci pe atunci stapinirea trecuse in mina preoplmii, pentru ca
numele preotesc si regesc s-au contopit intr-unul singur. De aceea in
cele sfinte suveranul are cuvint suprem atit ca rege, cit si ca preot. Dar
pina la venirea lui Hristos n-a incetat deloc prestigiul numelui preo-
tesc, cu toate ca Domnul nu s-a asezat pe tronul lui Iehonia, care fusese
numit tron regesc.
Desigur ca ti-aduci aminte din istorie, ca lui David i-au fost su-
puse Iudeea intreaga, Idumeea, Jara moabitenilor si toate tinuturile Si-
riei, precum si parole mai apropiate si mai departate pina spre Meso-
potamia si spre cealalta parte, pina spre Nil, fluviul Egiptului. Or daca
nimeni din urmasi nu s-a mai aratat avind un astfel de prestigiu, atunci
cum sa nu corespunda adevarului cuvintul profetului ca nici unul din
semintia lui Iehonia nu va mai sedea pe tronul lui David ? Caci se vede
cS nici un alt urmas n-a mai atins vechiul prestigiu (al tronului davi-
dic, n.tr.). Totusi numele lui Iuda n-a incetat pina ce a venit Gel Caruia
I-a fost rezervat. Dar Acesta nici nu s-a asezat pe un tron material pen-
tru ca statul evreiesc trecuse deja asupra lui Irod, fiul lui Antipater
din Ascalon, si asupra fiilor lui, care au impartit Iudeea in patru prin-
cipate atunci cind a venit guvernator Pilat si cind conducerea suprema
o avea imparatul Tiberiu (de la Roma). Dar sub numele «tronului lui
David», pe care sedea Domnul, se intelege imparatia care nu se va mai
lua de la El 13 ,- pentru ca «E1 e asteptarea neamurilor», nu numai a celei
mai mici tarisoare din lume. Caci, zice, va fi «o mladita care se va
ridica din radacina lui Iesei», intocmai ca un steag pentru popoare, si
spre ea vor cauta toate neamurile. «Caci Eu Domnul te-am chemat intru
dreptatea Mea, ca sa fii popor spre luminare neamurilor» u . «Acela va
zidi casa numelui Meu si Eu voi intari scaunul domniei lui in veci» 15 .
Asa a ramas, deci, Dumnezeu — cu toate ca n-a luat sceptru de domnie
peste Iuda — mare arhiereu, cit si imparat peste intreg pamintul, in-
tarindu-I-se binecuvintarea lui Iacob prin cuvintele «si se vor binecu-
vinta prin neamul Tau toate seminfiile pamintului» 16 si toate popoarele
vor preamari pe Hristos.
13. Isaia 11, 10.
1 1. iKaia 42, C.
1:1. // Rcgi 7, 13.
16. Far. 22, 18.
sciusow 491
IV
CopilSrosilor encratitj 17 care punoau strania Intrebaro : «de ce nu
mincSm si noi de toate ?», va trebui sfi le rcispundem ca noua no este
si la si de murdariile noastre. CSci dupa" mine tot atita valoreaza daca
maninci legume ori daca m&ninci came, in schimb, insa, cind e vorba
de ceea ce-i mai de folos, atunci tot asa de stricacioase ne-ar putea
fi si legumele ca si celelalte, dupa cum si la came putem face deosebire
intre primejdios si folositor. Cucuta e si ea tot o leguma, dupa cum
carne e si carnea de vultur. Totusi nici un cunoscator nu consuma ma-
salarita si nu se atinge de carnea de ciine, decit numai in caz de ne-
cesitate extrema. Cine maninca insa ori din una ori din cealalta nu face
nici un pacat.
V
Dar in privin^a celor care spun ca problemele vietii omenesti sint
dirijate de destin, sa nu ne mai intrebi pe noi de argumente, ci com-
bate-i cu armele propriei tale oratorii, caci raspunsul la astfel de in-
trebari ar fi prea obositor pentru sSnatatea mea subrezita de acum. In
privinta scufundarii de la botez, nu stiu ce ti-a putut trece prin minte
sa pui o astfel de intrebare din clipa in care Tu insuti stii ca acea
scufundare intreita simbolizeaza cele trei zile (cit a stat Mintuitorul in
mormint). Caci nici n-ai putea scufunda copilul de trei ori fara sa-1 si
scoti afara din apa tot de atitea ori.
Cuvintul <pdf o« ( = mincacios) se accentueazS pe prima silaba.
VI
«Fiinta» si «persoana» se deosebesc atit de mult una de alta pe
cit se deosebeste generalul de particular, cum e de pilda cazul cu fi-
in^a vie a unei multimi de oameni sau numai a unui individ singuratic.
De aceea marturisim ca exists o singura fiin^a in divinitate, pe cita
vreme in categoria existentelor particulare nu facem nici o deosebire,
doar sa luam persoana ca ceva particular, asa ca despre Tatal, despre
Fiul si despre Duhul Sfint dobindim o notiune precisa si limpede. Pen-
tru ca daca nu contemplam notele specifice ale fiecaruia, cum sint pa-
ternitatea, infierea si sfin^irea, ci marturisim pe Dumnezeu dupa insusi-
rea generala a fiintei, atunci nu-i cu putinta sa explicam in mod sa-
natos credinta. Trebuie dar sa adaugam fiintei ceea ce-i comun tuturor
color trei persoane, exprimindu-ne crezul in felul urmator : dumnezei-
17. Cf. op. 199, fcin. 17.
402 SrlNTUL VASILE CKL MARE
reel, v comuna, paternitatea e cova specific, iar impreunindu-le pe amin-
dou& spunem : cred in Dumnezeu-Tatal. Tot asa trebuie sa procedam si
cind vom marturisi despre Fiul, impreunind ceea ce-i general cu ceea
ce-i particular si cind putem spune : Cred in Dumnezeu-Fiul. Si tot asa
vom marturisi si despre Duhul Sfint, facind legatura intre general si
special spunind : cred si intr-un Duh Sfint dumnezeiesc. Asa ca peste
tot devine clar ca in marturisire se pastreaza unitatea in divinitate pe
de o parte si specificul persoanelor prin separarea insusirilor atribuite
fiecareia, pe de alta parte. Iar cei care zic ca fiinta si ipostasul ar fi
unul si acelasi lucru, vor trebui sa marturiseasca cum ca numai fetele
sau persoanele sint diferite si dacS vor refuza sa marturiseasca existenta
a trei ipostase, atunci va aparea clar ca ei nu se rusineaza a urma in-
vajatura urgisita a lui Sabelie, care nu cauta sa distinga in mod corect
notiunea de persoana de cea de fiinta, ci sustine ca exista una si ace-
easi persoana, care apare dupa necesitate sub infatisari diferite.
VII
In sfirsit, ma vei intreba cum privim noi intimplarile obisnuite si
indiferente, daca sint dirijate de un destin orb sau de dreapta pronie
a lui Dumnezeu ? Raspundem : sanatatea sau boala, bogatia sau saracia,
cinstea sau rusinea nu fac buni pe cei la care se afla ele si nu fac
parte din lucrurile care sint bune de la natura, ci cele dintii, intrucit
ele ne aduc in viata o oarecare placere, sint de preferat contrarelor lor
si prezinta o oarecare valoare. Desigur, aceste stari sint lasate unora
ca pret al dreptatii, cum a iost cazul cu Avraam sau Iov si al^ii de
felul lor. Pentru cei rai, insa, ele au fost lasate ca indemn spre imbu-
nStatirea vietii lor, asa incit eel care si dupa o astfel de dovada de bu-
nState a lui Dumnezeu tot mai persists inca in rautate, isi va atrage
in mod neindoios osinda. Desigur ca omul drept chiar daca are bogatii
nu-si leaga inima de ele, nici nu le cauta atunci cind nu le are. Caci
el nu-i lasat sa se bucure de cele ce i s-au dat, cit mai ales sa le daru-
iasca\ Nici unul din cei inteligenti nu doreste in chip nebun incurca-
turile pe care le provoaca ImpSrtirea averilor strSine, afara doar de cei
c&rora le place sa fie laudati de toata lumea admiratorilor si sustina-
torilor si mai ales acestia sa fie dintre oamenii sus pusi. Cei drepti,
InsS, socotesc boala ca pe o lupta in urma careia se asteapta sa pri-
moasca bunuri netrecatoare pentru rabdarea lor. Dar a socoti pe alt-
cineva decit pe Dumnezeu drept cirmaci in astfel de cazuri e un lucru
nu numai nobunesc, ci si faradelege.
acKMoni 403
EPISTOLA 237
Catre Eusebie, cplscop dc Samosata
ScrlsS In anul 376
I
Am scris pietatii Tale o scrisoare care trebuia sa-tj. fie inrrtinata de
vicarul de Tracia 1 . Ti-am mai scris si alte scrisori, pe care trebuia sS
ti le predea un oarecare slujbas superior la trezoreria Filipopolei si care
pleca din tara noastra in Tracia. L-am rugat la plecare sa ia aceste scri-
sori. Dar vicarul n-a putut lua asuprS-si sarcina de a-ti aduce scrisoarea.
In timp ce ma aflam in vizita prin eparhie, acest om a sosit seara in
oras, iar a doua zi de dimineata a si pornit-o la drum, asa ca slujitorii
Bisericii noastre n-au stiut de venirea lui, si astfel scrisoarea a ram as
aici. Cit despre acel slujbas, poate ca sub presiunea unor imprejurari
oarecare, independent de vointa lui, a plecat fara sa poatS lua scriso-
rile si fara sa ma vada. Nu mi-a fost cu putinta sa gasesc alt comisionar,
asa ca am ramas dezolat pentru ca n-am putut scrie si nici nu pot sa
primesc de la pietatea Ta nimic. $i totusi as fi dorit, daca mi-ar fi fost
cu putinta, sa-1,i comunic cite ceva din cele curente, iar acum sint ati-
tea lucruri foarte importante incit am nevoie de un adevarat jurnal,
si stiu bine ca 1-as fi scris tot daca sirul neintrerupt de evenimente nu
mi-ar fi stricat planurile.
II
Ne-a sosit un vicar nou 2 . Aceasta e prima si cea mai rea dinlre
noutati. Omul are sentimente eretice, nu stiu, dar (cred ca e ignorant
in ale credint,ei si n-are nici eel mai mic interes si nici cea mai modesta
pricepere in problemele noastre, caci il vad ocupindu-se zi si noapte de
alte lucruri in sufletul si in trupul sau), in orice caz e prietenul ereti-
cilor, carora le arata cam atita intelegere pe cita urS ne arata noua. A
convocat un sinod de nelegiuiti in Galatia 3 , in mijlocul iernii, si a alun-
gat pe Ipsis ca sa puna in loc pe Ecdicios 4 . A ordonat ca fratele meu 5
sa fie ridicat de un agent necunoscut, pe motiv ca e acuzat ; apoi, dupa
ce si-a facut de lucru un timp si cu treburi de-ale armatei, s-a intors
din nou spumegind a minie si ucidere, si a slrins, la casa sfatului, pe
1. Acolo, in Tracia, unde a stat Eusebiu in surghiun 4 ani, nu e sigur daca vica-
rul sau nuvernatorul adjunct pentru regiunile rurale i-a inminat scrisoarea.
2. E vorba de fostul bucatar imperial Demostene, eel care a cautat sa-1 aresteze
pe Sf. Grigorie de Nyssa (cf. ep. 225).
3. Sinodul s-a tinut in decembrie 375 la Ancira, capitala Galatiei.
4. Episcop In Parnassos, cf. ep. 226.
5. Grigorie de Nyssa a fost «judecat» in lipsa si destituit din scaun.
' 494 SFINTUL VASILE CEL MARE
\
tofi clericii Bisericii din Cezareea. A sezut apoi mai multe zile la Se-
basta ca sa claseze pe oameni ; a chemat ca senatori pe unii din cei cu
care stateam si eu in comuniune si i-a condamnat la servicii publice,
in timp ce pe aderenfii lui Eustajie ii trata cu cele mai mari onoruri.
Din nou a rinduit sa se convoace, la Nyssa, un sinod la care sa parti-
cipe cei din Galatia si Pont.
Acestia s-au conformat, au venit si, intrunindu-se, au trimis pe
cineva la Biserici. N-as vrea sa calif ic pe acest ultim personaj, dar isi
poate inchipui Prea Sfintia Ta de ce e in stare acest individ, pus in
slujba unor astfel de intentii omenesti. lata, de pilda, in clipa cind scriu,
aceeasi echipa a luat-o spre Sebasta, ca sa se intilneasca cu Eustatiu
si, impreunS cu el, sa intoarca lucrurile pe dos la Nicopole, acum cind
raposatul Teodot abia de citva timp isi doarme somnul de veci.
Pina acum locuitorii acestui oras au respins curajos si vitejeste
cele dintii asalturi ale vicarului. El se straduise sa-i convinga sa pri-
measca pe Eustatiu de episcop, dar din clipa in care a vazut ca nu vor,
se straduieste cu insistenta sa-1 puna pe un altul, pe care ei nu-1 vor.
Dupa cit se vorbeste, pe curind trebuie sa ne asteptam la un nou sinod,
la care e vorba sa fiu si eu chemat, fie numai ca sa fiu si eu de fa^a,
fie pentru ca sa-si aplice metoda 6 .
lata dar cum stam cu Bisericile. Cit priveste sanatatea mea, incit
ma priveste, e mai bine sa tac, decit s-o mai descriu, pentru ca pe de
o parte m-as supara daca as spune adevarul, iar pe de alta parte, nu
m-as putea impaca sa mint.
EPISTOLA 238
Catre preotii din Nicopole*
Scris3 in anul 376
V-am primit scrisoarea, dar n-am aflat din ea nimic mai mult decit
stiam. Pentru ca in toata vecinatatea mai intii a ajuns vestea prin care
s-a popularizat rusinea celui care a cazut pe capul vostru si al cre-
dinciosilor vostri. Prin desarta lui pofta, acest om si-a atras dispretul
eel mai rusinos si din pricina amorului sau propriu si-a pierdut si ras-
6. «Omul» lui Eustatiu era Fronton, dar pina la urma se stie ca rezisten{a
populafiei ortodoxe s-a dovedit biruitoare datorita, intre altele, transferarii in Nico-
pole a episcopului Eufroniu, cf. ep. 229, 247.
* In anul 375, cind Eustatiu de Sebasta a venit cu vicarul Pontului, Demostene,
si a asezat cu sila in Nicopole pe Fronton, poporul a fost nevoit sa piece afara din
oras, ca sa-si Jina acolo slujbele (cf. epist. 195, 228, 229, 230, 240, 246, 247). Si.
Vasile se adreseaza preotilor, mingiindu-i si incurajindu-i.
scrisori 495
plata. $i aceasta marire, a carei pofta 1-a fa. ut sa se vinda cu pretul
faradelegii, n-a putut-o gusta din pricina urii indreptatite a celor ce se
tern de Domnul. Prin decizia luata el a dat o mSrturie foarte limpede
despre sentimentele care 1-au insufletit toata via\a : niciodata n-a trait
in nadejdea bunurilor fSgaduite de Domnul, ci din profiturile pe care
le putem trage din lucrurile omenesti, iar cit despre cuvintele cre-
dinfei, acestea erau la el negarea pietatii. Pe topi, pe care-i intilnea in
drum, cSuta sa-i insele. $i faptul acesta cu ce va putea intrista ? V-a
putut, oare, face mai rai decit erati inainte ? Doar o singura ruptura
s-a facut in obstea voastra. §i chiar daca au mai plecat, dupa aceea
inca doi sau trei, acestia erau doar niste nenorociti ajunsi sa stoarca
acum mila din cauza caderii lor. Incolo, prin ajutorul lui Dumnezeu,
tot corpul comunitatii voastre a ramas intreg, madularele netrebnice au
cazut, resrtul n-a fost mutilat. Iar daca va simtiti indurerati pentru fap-
tul ca ati fost alungati in afara zidurilor cetafii, eel putin aici, in cimp,
petrece^i sub ocrotirea lui Dumnezeu, caci si ingerul pazitor al Bise-
ricii a plecat impreunaj cu voi. Culca-se acum ei singuri in casele goale
si pregateasca-se acum de judecata din pricina imprastierii poporului.
Chiar daca a iesit de aici destula strimtorare, am credinta in Dum-
nezeu ca ea nu va fi fara de folos pentru voi. Cu cit vin peste voi, mai
multe incercSri, cu atit mai marea|a va fi rasplata Dreptului Judecator,
Care va asteapta. Nu va supara^i pentru necazurile prezente 2 si nu
va lipsiti de nadejde. Inca putin, foarte putin timp, Ap&ratorul vostru
va veni si nu va intirzia 3 .
EPISTOLA 239
Catre Eusebie, episcop de Samosata
Scrisa in anul 376
Ne-a harazit Domnul si de data aceasta, prin mijlocirea preaiubi-
tului si prea cucernicului frate Antioh, sa putem saluta mai intii pe
Prea Sfinjia Ta si sa-{i cerem sa ramii credincios obiceiului de a Te
ruga pentru noi, iar in al doilea rind, sa oferi relatiilor noastre o oare-
care mingiiere dupa aceasta lunga absents. De cite ori iti faci ruga-
ciunea iti punem la inimS ca prima si cea mai importanta dintre cererile
adresate lui Dumnezeu sa-ti fie aceasta : sa ne scape de oamenii nesim-
2. Avac. 2, 3.
3. Evr. 10, 3—7.
400 SKtNTlir, VAHII.K CEI, MAHK
tili si vicl'eni J , caci atit de mult au pus ei stapinire peste popor incit
aciim nu mai vedem inaintea ochilor altceva decit imaginea ducerii in
robie a poporului iudeu. Cu cit decad si se vlaguiesc mai mult Biseri-
cile, cu atit mai mult vedem kiflorind in oameni pofta de dominare.
Or, tocmai pe mina oamenilor slabi, a sclavilor nascu^i din sclavi, a
incaput acum si vrednicia episcopatului, incit se explica de ce nici un
slujitor adevarat al lui Dumnezeu n-ar mai dori sa stea alaturi de astfel
de exemplare disperate, cum e cazul si cu eel trimis de Anisios,
omul lui Evipios, si al lui Ecdicios din Parnasena 2 . Cine 1-a asezat pe
acesta ca episcop acela si-a pregatit, spre nefericirea lui, o otravi-
toare merinde de drum spre viata de dincolo. Acestia sint indivizii
care au alungat si pe fratele meu din episcopatul de Nyssa, pentru ca
sa aseze in locul lui un om sau mai bine zis un Sclav, care nu valo-
reaza doi bani, dar care se poate lua la intrecere, pentru pustiirea Bi-
sericii, cu cei care 1-au asezat. In oraselul Doara tot ei au trimis un
om stricat, argatul unui om fara asezare, care a fugit de la stapinii
sai 3 . Prin aceasta ei voiau sa faca pe plac unei femeiuste fara Dum-
nezeu, care se folosise pina atunci de Gheorghe cum a vrut-o, dar care
acum si-a ales pe altul, aruncind astfel rusine asupra deplorabilului
nume al episcopatului. Oare nenorocirea venita peste cei din Nicopole
cine ar putea-o deplinge cum se cuvine ? Nemernicul Fronton se pre-
facuse mai intii ca ia apararea adevarului, dar pina la urma a tradat
rusinos si credinta si s-a tradat si pe el insusi, iar drept plata a tradarii
a cistigat un nume necinstit. E drept ca a primit de la ei vrednicia de
episcop, asa crede el, dar in ochii tuturor oamenilor el a ajuns, prin
lucrarea lui Dumnezeu, un obiect de rusine generala. $i totusi obraz-
nicia lor n-are margini si nu se pot plinge nici de colaboratori de
aceeasi valoare. Celelalte intimplari din Siria le cunoaste fratele Antioh
mai bine decit mine, si le va istorisi mai bine.
II
Despre atitudinea celor din Occident tu ai fost eel dintii informat,
caci fratele Dorotei t>a descris-o. Ce fel de scrisori va trebui sa-i dam
acum cind pleaca ? Poate isi va potrivi drumul deodata cu bunul Sanc-
tissim, om foarte zelos, care strabate intreg Orientul si care se gindeste
sa adune de la toti episcopii mai importanti semnaturi si scrisori 4 . Ce
1. Multa amaraciune si mult adevar s& exprimau in aceste cuvinte : nesimtirea i?i
viclenia apasau mai greu decit tirania !
2. A se vedea si cele spuse in .ep. 92, 226 etc.
3. Cf. ep. 231.
4. Dorotei si Sanctissim erau delegatii Orientului trimisi in Apus. Cf. ep. 1'jO-
121, 129, 215 etc.
scKtaoni 407
va trebui sa scriem prin intermedin I lor sou cum sa no punem de ac.ord
cu cei ce scriu, eu insumi nu stiu, dar daca dai curind peste oameni
care vin spre noi, fa-mi placerea si Instiinteaza-mS. Mi-a venit in
minte o vorbS a lui Diomide : «n-ar fi trebuit sa te rogi de el, pentru ca
e un om arogant. Caci intr-adevar firile mindre se incarca de obicei cu
dispret atunci cind vrei sa fii atent cu ei» 5 . Daca Dumnezeu ne va sta
in ajutor, ce nevoie am mai avea sa-1 mai cerem de la altii ? Iar daca
minia lui Dumnezeu ar mai persista, atunci ce ajutor ne-ar mai putea
aduce fudulia Occidentului ? Oamenii ace§tia nu cunosc adevarul, nu
au rabdare sa-i lamuresti, dar pentru oameni banuitori ei fac acum ceea
ce facusera mai de demult pentru Marcel, adica intrasera in lupta cu
cei care se sileau sa le explice adevarul si cind colo tocmai prin acestia
au intarit erezia. In ce ma priveste as fi vrut sa se scrie personal cori-
feului lor, nu sub forma de scrisoare colectiva. N-as fi scris nimic de-
spre problemele bisericesti, decit doar ceea ce ar fi fost nevoie, ca sa-i
facem sa inteleaga in citeva cuvinte ca ei nu cunosc adevarul in lega-
tura cu cele ce se petrec la noi, si ca deci sa nu se mai oboseasca ve-
nind sa le cunoasca, de aceea as fi facut in general observatia ca nu
trebuie sa se lege de oameni care au fost umiliti de incercari, dar nici
sa confunde demnitatea cu orgoliul, pacat care si numai acesta ajunge
ca sa creeze dusmanie contra lui Dumnezeu.
EPISTOLA 240
Catre preotii din Nicopole
ScrisS in anal 376
A|i facut bine ca mi-ati scris si-mi scrieti prin mijlocirea unui
astfel de om, care chiar si fara scrisoare ar fi fost in stare sa-mi aduca
o mingiiere deplina, intre grijile prin care tree, si sa ma lamureasca
precis cum stau la voi lucrurile. Erau multe §tiri pe care as fi vrut sa le
aflu de la cineva care le cunoaste bine, din pricina zvonurilor care
circulau dintr-o parte si din alta si care au ajuns pina la mine, dar prea
doritul si prea cinstitul frate Teodosie preotul mi le-a descris toate
5. Homer, Iliada, I, 698. Ne putem inchipui cita durere se strinsese in sufletul
Sfintului Vasilo ra sa descrie in astfel de cuvinte atitudinea cu totul nefratea.sca si
lipsita do jntolcgerc! a episcopilor apuseni, carora s-a adresat de atitea ori si cu atita
caldura. Cf. ep. 70, 90, 212, 243, 263.
32 — srintul Vasllc ecl Mnro
49e BFINTUL VAMLE CEL MARE
si m-a lflmurit * cu maiestrie. De aceea cite le sfatuim in cugetele noas-
tre acelea vi le si descriem cuviosiilor voastre, si anume cS ceea ce s-a
intimplat la voi, aceea s-a' intimplat la multi altii si nu numai acum, ci
si in vremurile trecute au existat nenumarate exemple de astfel de fapte.
Unele au fost consemnate in istorii ; altele au ramas in tradifia oral a
$i ne-au fost comunicate de cei care le-au cunoscut. Sa ne gindim numai
la persoane singuratice sau la orase intregi : prin cite incercari nu le-a
fost dat sa treaca pentru numele Domriului celor ce nadajduiau in El !
Dar acum totul a trecut, nu mai exista lucru intunecat care sa poata as-
cunde o suferinta vesnica. Asa cum grindina, furtunile si alte fenomene,
pe care firea le dezlSnpaie, inrautatesc si nimicesc obiectele moi, pe care
le distrug usor, iar cind intilnesc obiecte virtoase mai curind sufera ele
paguba decit sa le faca lor vreo stricaciune, tot asa si grelele incer-
cari pornite impotriva Bisericii se dovedesc a fi mai slabe decit taria
de neclintit a credintei in Hristos. Caci dupa cum norul care aduce grin-
dina trece repede si dupa cum furtuna ocoleste prapastiile (cea dintii
a facut loc seninului pe ceir, pe cind eel de-al doitea a disparut in
hSurile adincului lasind doar uscat drumul pe unde s-a scurs), tot asa
si furtunile care ne chinuie acum, nu peste mult inceteaza de parca
n-ar fi fost. Cu o condi^ie : sa nu privim numai spre prezent, ci prin
nadejde sa ne indreptam privirile spre viitorul apropiat.
II
Asadar, fratilor, daca incercarea e grea, sa induram suferintele,
caci nimeni nu se incununeaza daca n-a fost ranit in lupta si n-a fost
acoperit de praf. Dar poa/te ca acestea nu-s decit jocuri dracesti fara
importanta : oamenii care au fost trimisi impotriva noastra sint supa-
ratori pentru ca sint niste slujitori ai celui rau, dar sint si de dispre-
tuit pentru ca Dumnezeu a legat neputin^a de rautatea lor. De aceea sa
ne ferim de a cadea in osinda grea pentru plingeri mai marunte, pentru
c3 si prin cele mai mici dureri ne putem provoca mari suferinte. Or nu-
mai un singur lucru trebuie sa ne doara : pierderea celui 2 care pentru o
marire trecatoare (daca trebuie numita «marire» rusinea cu care se
acopera inaintea tuturora) s-a lipsit de cinstea vesnica a celor drepti-
Or voi sinte^i fii de marturisitori si fii de martiri, care au rezistat
1. Auzind ca din pricina ca li s-a rapit Biserica, cu ocazia instalarii episcopului
arian Fronton, preotii din Nicopole s-au indreptat spre noul episcop, Sfintul Vasilc
core preofimii sa-si regaseasca vechea ortodoxie. Le cere totodata sa stea alaluri ■?!
sa ajute pe fratii lor din Coloneea, al caror episcop Eufroniu i-a parasit trecind li
Nicopole. Propriu-zis, la protestul enoriasilor, Sf. Vasile a fost nevoit sa lase pi-
Oufroniu sa gireze amindoua eparhiile (ep. 227, 228).
2. Fronton.
SCKIHORI
400
pacalului pln.1 la singe. Fiecaro din voi s.1 so foloseascfi de pildele din
faniilia sa, ca Sci se poala' impotrivi cu ttfrie in lupta pentru credintS.
Nimeni dintre voi n-a fost sfisiat in batfii, nimfinui nu i s-a confiscat
casa, n-am fost siliti sS plecam in surghiun, n-am cunoscut temnita.
Ce suferinta teribila am indurat noi ?
Sau poate ca e un cuvint suparator faptul ca" n-am suferit nimic
si ca n-am fost socotiti vrednici sa suferim pentru Hristos ? Daca v3
intristati cind vedeji ca un necunOscut ocupa casa de rugaciune, atunci
inchinati-va in aer liber, Stapinului cerului §i al pamintului, gin-
diti-va ca unsprezece ucenici au fost inchisi in foisor pe cind cei care
rastignisera pe Mintuitorul isi savirseau in faimosul lor templu sluj-
bele cultului iudaic. Iuda a ales mai bine moartea prin spinzurare decit
o viata traita in rusine, aratindu-se probabil superior celor care au
infruntat toate condamnarile omenesti si care pentru acest motiv nu
simt nici o rusine savirsind fapte atit de rusinoase.
Ill
Aveti grija sa nu fifi inselati de minciunile lor, in timp ce spun ca-si
fac marturisire de dreapta credinta. Astfel de oameni il negustoresc pe
Hristos, ei nu mai sint crestini, caci prefera numai ceea ce le este folo-
sitor in aceasta viata in locul vietii traite dupa adevar : cind cred ca
au dobindit aceasta putere desarta, atunci se alStura dusmanilor lui
Hristos ; cind vad popoarele tulburindu-se, atunci se prefac din nou ca
s-au intors la dreapta credinta 3 . Nu recunosc pe un astfel de episcop al
lor si n-as putea numara in rindul preotilor lui Hristos pe eel care a fost
pus pe prima treapta de niste miini necurate, spre surparea credintei.
Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasie cu mine, cugetati
ca mine ,• dar daca nu primiti sfat decit de la voi in^iva, atunci fie-
care e stapin pe propriul lui cuget, iar eu sint strain de acest singe 4 .
Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci
facindu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotarirea mul-
tora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei, iar dupa ce au
primit de la ei punerea miinilor sa nu ne sileasca — odata ce pacea
va fi revenit dupa aceste triste evenimente — sa-i mai numaram in
ceata sfintilor slujitori. Salutam prin mijlocirea voastra pe toti cle-
ricii, atit pe cei care loeuiese in oras, cit si pe cei aflati in parohii la
tara, $i, impreuna cu ei, tot poporul care se teme de Domnul.
3. A§a pare ca s-a intimplat ?i in Nicopole : o parte din preotii hirotonili de
Fronton (si probabil ca tji el) s-a intors la ortodoxie pentru ca au vazut ca poporul
ramSsesc atasat ortodoxiei.
4. Mulci 27, 24.
*q Sli'tNTlH, VASILK CKI, MAKE
EPISTOLA 241
Catre Eusebie, episcop de Samosata
Scrisa in anul 376
Nu scriu Cuviosiei Tale ca sa te plictisesc si nici pentru ca as
vrea sa-ti mai dau si eu de lucru cu serisorile mele, ci ca sa-mi usurez
eu insumi sufletul, caci odata. ce tf-ai mai varsat aleanul te simti parca
mai mingiiat sufleteste. De aceea vreau totodata sa indemn si cugetul
Tau marinimos sa se roage cit mai intens pentru binele Bisericilor.
Caci Moise petrecea mereu in rugaciuni pentru poporul sau, iar cind
a pornit lupta impotriva lui Amalic nu si-a lasat in jos miinile de di-
mineata pina seara, ci a ramas asa pina la sfirsitul bataliei 1 .
EPISTOLA 242
Catre cei din Apus *
Scrisa in anul 376
I
Bunul Dumnezeu a fagaduit celor ce nadajduiesc in El ca vor gasi
scapare de orice suparari. Cu toate ca si noi sintem prinsi intr-un
ocean nesfirsit de nenorociri, fiind izbi^i de valurile ametitoare ale
duhurilor rautatii, rezistam in «Hristos Cel care ne intareste» 2 , si nu
slSbim sirguinta pentru binele Bisericii, nici nu pierdem nadejdea ca
ne-am prapadit in acest vifor al furtunilor care ne invaluie, ci ne pa-
stram pe cit putem rivna, stiind ca nici Iona eel ce fusese inghitit de
chit nu si-a pierdut nadejdea, ci a strigat catre Dumnezeu si s-a in-
vrednicit astfel de mintuire.
Tot asa si noi, desi am ajuns pina la capatul rautatilor, totusi nu
pierdem nadejdea in Dumnezeu, ci ne tatoarcem in toate parole
asteptind de undeva ajutorul. lata de ce ne intoarcem din nou cu gindul
spre Voi, prea iubiti frati, caci ne-am asteptat ca in vremuri de restriste,
1. Ie?. 17, 10—13. Ca sa incurajeze pe episcopul Eusebiu aflat in exil, Sfintul
Viisile ii aminteste de lupta dusa impotriva amalechitilor, cind, ca sa biruiasca iudeii,
miinile lui Moise au fost Unute in sus de Or si de Aaron pina au biruit iudeu.
*. Dupa ce in urma epistolelor anterioare (90 si 92) nu primise nici un raspuns,
Sf. Vasile incearca la inceputul anului 376 sa convinga totusi pe episcopii apuseni
sa vina in ajutor Bisericilor orientale. Epistola 242 pare a fi adresata episcopului
Romei, pe cind cea cu nr. 243 e adresata episcopilor din Galia si Italia. Din amin-
clouii opistolele se desprinde mihnirea Sfintului Vasile ca nu primeste ajutorul solicitat.
2. Fili p. \, 13.
acniBORi 501
cum sint cele do tizi, sa vfi aratati cu intHocjere ia\& de noi, dar cind
ne-afi dezmintit nadejdile, ciLunci <mi /is in sinea noastrii : «asteptat-am
pe cineva care sS ne miluiasca si nu era si pe cei ce era s& ne mimgiie si
nu i-am aflat 3 . Dar cind pStimirile noastre sint atit de mari, incit ves-
tea lor a ajuns pinS la marginile lumii pe care o cunoastem, si daca e
drept ce scrie Apostolul ca «daca sufera un madular, toate madularele
sufera impreuna» 4 , atunci de buna seama ca s-ar cuveni ca indelungata
noastra patimire sa trezeasca si sensibilitatea Voastra. Caci nu apro-
pierea geografica, ci unirea in Duh este aceea care formeaza legatura
frateasca dintre noi si pe care am crezut c-o aflam in dragostea Voastra.
II
De ce, dar, n-am primit din partea voastra nici o scrisoare de min-
giiere, nici vreo vizita frateasca si nimic altceva din care sa se vada
vreo dovada de dragoste ? Caci iata sintem in al 13-lea an de cind s-a
dezlantuit contra noastra razboiul eretic, iar in rastimpul acesta au
cazut peste Bisericile noastre mai multe suferinte decit cele de care-si
aduc aminte oamenii sa fi avut loc de cind a inceput a se propovadui
Evanghelia lui Hristos 5 . Nu vom cauta acum sa vi le descriem ama-
nunfit pe fiecare, pentru ca nu cumva saracia cuvintelor noastre sa mi-
nimalizeze marimea relelor. Pe de alta parte, credem ca nu aveti ne-
voie de lamuriri, pentru ca e vreme multa de cind stirea despre reali-
tatea faptelor va fi ajuns la voi.
lata, pe scurt, in ce consta nenorocirea Bisericilor noastre : tre-
buind sa-si paraseasca locasurile de rugaciuni, multimile se aduna prin
locuri pustii. Sa vedeti ce priveliste de plins : femei, copii, batrini si
alti vietuitori, cu sanatatea subreda, sint pusi sa indure sub cerul liber
uraganul cumplit al ploilor, al ninsorilor, al vinturilor, al ingheturilor
iernii sau arsita fierbinte a verii. Si toata patimirea aceasta din pri-
cina ca nu vor sa primeasca dospitura stricata a invataturii lui Arie.
Ill
Cum ar fi cu putinta sa se exprime in cuvinte toata aceasta dure-
roasa stare de lucruri, daca nici macar pataniile noastre si ceea ce poate
fi vazut la fa{a locului n-au putut trezi compasiunea Voastra ? De ace-
ea, Va rugam, macar de acum, sa intindeti mina spre Bisericile inge-
3. Ps. 68, 24.
4. / Cor. 12, 26.
5. Persecutia arianS a durat in Orient 13 ani. Suferintele indurate de ortodoc$i
sint cele mai grele din istoria Bisericii. Pastorii erau alungati §i locasurile de cult
rSpite de arieni, poporul era silit sa se roage pe cimp si in pustie. Cf. ep. 92, 238 etc.
502 8FINTUL VASILE CEL MARE
nunchiate ale RSs&ritului si s3 trimiteti oameni care sS-i intSreascfi in
gindul rSspiatii pregatite celor ce sufera cu rabdare pentru Hristos. Cu-
vintul pe care ne-am obisnuit sa-1 auzim nu-i atit de lucrator ca un glas
care vine din strainatate ca sa aduca mingiiere, mai ales cind cei ce-o
fac sint cunoscuti ca oameni de rara cinste, asa cum din darul lui Dum-
nezeu va cunoaste toata lumea, pentru ca Voi v-ati pastrat credinta
neatinsS de nici o pata, pastrind neintinata comoara crezului apostolic.
Din pacate situatia de la noi e cu totul alta. In Rasarit am avut
oameni, care, din dorinta dupa marire si mai ales dintr-o aroganta care
desfigureazS cu totul sufletul crestinului, au incurajat unele inovatii in
exprimarea dogmatics si urmarea a fost ca Bisericile au cazut in anarhie,
iar in ele s-a infiltrat ca prin niste vase poroase coruptia eretica.
De aceea iubitii §i prea doritii nostri, fiti doctorii celor bolnavi si
dascSlii celor sanatosi, vindecati ce-i bolnav si pregatiti alifia credintei.
EPISTOLA 243
Catre episcopii Italiei $i Galiei.
Despre starea §i confuzia Bisericilor l
Scrisa in anul 376
I
Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit sa numeasca in-
treaga Biserica Trupul Sau si ne-a facut pe fiecare in parte madulare
unul altuia, ne-a ingaduit tuturora — fiecare din locul unde se gaseste
— sS stam Intre noi in legaturi de dragoste. De aceea, cu toata depar-
tarea spatiala, noi sintem sub acest raport apropiati unul de altul, incit
nu poate zice, de pilda, capul catre picioare ca «eu n-am nevoie de
voi» 2 . Cred, asadar, ca nici voi nu ve{i cauta sa va descotorositi de
noi, ci mai degraba ve^i cauta sa participati cit mai mult la supararile
cu care am fost loviti pentru pacatele noastre, asa cum si noi ne bucu-
r3m de pacea cu care v-a invrednicit Dumnezeu pe voi.
Am mai implorat de multe ori dragostea VoastrS pentru mila si
pentru ajutor. Se vede ca masura pedepsei noastre nu s-a umplut, incit
nu v-a fost ingaduit sa ne sariti in ajutor. In chip deosebit vrem ca tul-
burSrile de la noi sa binevoit a le aduce si la cunostinta imparatului
1. Apelul fierbinte facut la Inceputul anului 376 descrie situatia grea in care
se zbateau Bisericile Orientului. «Pina nu e prea tlrziu», spunea Sf. Vasile, ajutati-nc
sS salv3m «comoara credintei».
2. / Cor. 12, 21.
flCKMOKt 503
euro cirmuieste peste tinulurile Voastrc :l , iar ducfl asa ceva va fi greu
do realizat, atunci eel putin sa" vinfi do la voi cltiva fraji sfi ne cerceteze
si sS mlnglie pe cei indurerati, si In felul acesta sa" vadS cu ochii lor
strimtorSrile din RSsarit, pe care nu le-ar putea aprecia deplin numai
dupa auzite, pentru ca nici o descriere nu le-ar putea reda exact.
II
S-a abatut peste noi o grea prigoana, iubiti frati, poate cea mai
grea din cite au fost. Pastorii sint persecutati pentru ca sa se imprastie
turma. Lucrul eel mai dureros e ca cei urmariti aceepta mai curind
martirajul, dar poporul nu cunoaste pe acesti luptatori ca pe niste mu-
cenici, pentru ca si cei ce-i persecute s-au ascuns sub numele de cres-
tini. Singura vina care se pedepseste fara. crutare azi este respectarea
credincioasa a traditiilor Sfintilor PSrinti. Din pricina aceasta cei te-
matori de Dumnezeu sint alungati din tara si exilati prin pustiuri. In
fata judecatorilor de azi nu mai sint respectate nici caruntetele, nici
practicarea religiei, nici trairea dupa poruncile Evangheliei, chiar daca
ea s-a urmat cu credinciosie din copilarie pina la virsta batrinetelor.
In viata de toate zilele nici un raufacator nu-i condamnat fara do-
vezi, pe cind episcopii sint arestati pentru simple denunturi si pedepsiti
fara sa se fi adus nici o marturie despre vina lor. Exista si din aceia
care n-au cunoscut nici pe acuzatori, nici n-au fost dusi la vreun tri-
bunal, ba nici macar nu li s-a facut vreun denunt formal, au fost luati
cu forta in miez de noapte, alungati peste granita si lasati in prada
sortii §i a mortii prin suferintele pustiei,
Urmarile acestor stari de lucruri sint cunoscute de toti, chiar daca
nu vorbim de ele : surghiunirea preotilor, alungarea diaconilor si nimi-
cirea clerului intreg. Caci ori te inchini la idoli, ori daca nu, esti dat
usturimii biciului, cum zice proorocul 4 : «E numai un oftat in popor,
numai un plins neincetat, acasa si pe uliti, toti isi pling unul altuia ne-
norocirile. Nimeni nu poate avea inima atit de impietrita, dupa ce si-a
pierdut tata, sa poata duce fericit viata de orfan : Vaiete in oras, vaiete
la tara. plins pe strazi, plins in pustie, numai bocete si jale auzi peste
tot» 5 . Au disparut de tot bucuria si buna dispozitie, s-au cernit serba-
rile noastre in doliu. Au fost inchise locasurile de rugaciuni, la altare
abia am mai auzit cite o sfinta slujba. Nu se mai adunS crestinii, nu
mai exists dascali in fruntea lor, nu se mai tin scoli ziditoare de suflet,
nici serbari de hram, nu se mai aud laude de noapte, nu mai intil-
3. In Aptis domnoa pe atunci Grafian (375 — 383).
4. Dan. 3, 10 ; 3, 38, ed. Teodotian.
5. Amos 8, 10.
504 HKlNTUL VASILE CKL MARIS
no.-jli cicclo iericite tresaitSri sufletesti prilejuite de participarea la sJuj-
bcJe bisericesti si de impartasirea din darurile duhovnicesti ale tainelor,
care inalta atit de mult sufletele credinciosilor. Am putea si noi zice
cu proorocul : «Azi nu mai avem nici imparat, nici prooroc, nici indru-
mStor, nici jertfa sau tamiie, pe care sa le putem jertfi inaintea lui
Dumnezeu, si nu mai aflam nici mila inaintea Lui» 6 .
Ill
lata Va scriem aceste lucruri ca unor oameni care le cunosc ; caci
nu exista un colt de pamint pe lumea aceasta unde sa nu se fi auzit de
incerc&rile prin care trecem. Dar nici sa nu credeti ca Vi le spunem
ca s8. Va invatam ori sa Va cerem mila. Stim ca nu ne-ati putea uita
nicicind, dupa cum nici o mama nu uita pe copiii purtati In pintecele
oi 7 . Facem acest lucru mai mult cu gindul la cei apasati de dureri si
care gasesc de obicei putina usurare prin gemetele lor. Caci am putea
zice cS descarcam si noi astfel ceva din greul tristetii prin aceea ca
Va impartasim cu drag multele noastre supSrari. Poate Va veti hotari
odata si Voi sa va rugati mai fierbinte pentru noi, cerind lui Dum-
nezeu sa se impace cu noi.
Caci daca ar fi numai pe noi aceasta obida apasatoare, ne-am fi
hotSrtt s-o ascundem in tacere si sa ne bucurSm singuri, stiind ca su-
ferim pentru Hristos, caci, cum spunea Apostolul 8 , nu sint vrednice
a sta in cumpana suferintele veacului acestuia cu marirea viitoare, care
ni se va arata. Acum insa ne este teama sa nu se intinda si mai mult
aceasta nenorocire, cum se intinde pirjolul focului prin materia infla-
mabila, care, dupa ce a mistuit in vecini, se arunca si mai departe.
Intr-adevar pecinginea ereziei se intinde tot mai departe si ne temem
c5, dupa ce va inghiti Bisericile noastre, va trece si in partea sanatoasa
a diocezelor Voastre. Poate ca noi am fost lasati cei dintii prada din-
tilor fiorosi ai dusmanilor lui Dumnezeu, pentru ca la noi vor fi fost
prea mari pacate. Sau poate, mai probabil, de aceea ne incearca pe
noi mai intii dusmanul nostru al tuturora, pentru ca la noi s-a inceput
prima oara sa se vesteasca imparatia lui Dumnezeu si de aici a pornit
apoi peste tot pamintul, de aceea a ajuns acum ca si saminta apostaziei
sS inceapa tot din aceste parti, iar de aici sS porneasca apoi mai de-
parte. Caci are de gind sa aduca intunericul rautatii si peste cei lu-
minati de lumina cunostintei lui Hristos.
6. Dan. 3, 38—39.
7. Isaia 49, 15.
8. Rom. 8, 18.
BCH1H0RI 505
-■ v -■- - - ■
IV
Privifi, dcci, cu adi'vSrat ucenici ai lui Iliistos, cc sin tc^i, sufe-
rintole noastre ca si cum ar fi si ale voastre I CSei nu ppntru bani sau
pentru onoruri sau pentru alte bunuri pSmintesti se duce acest razboi
impotriva noastra, ci pentru avutul nostru obstesc, pentru comoara cre-
dintei celei adevarate lasate de Paring, pentru asta stam noi si azi pe
cimpul de lupta. Luati, dar, parte la durerea noastra, o iubitorilor de
prietenie, intrucit e drept ca la noi s-a inchis gura celor drepti, dar au
ramas slobode limbile nerusinate ale celor ce gingavesc nedreptaji im-
potriva lui Dumnezeu. Stilpii si intaririle adevarului au fost dati la o
parte, iar noi (peste care se trece cu dispret din cauza pacatoseniei noas-
tre) n-avem voie sa graim deschis. Luptati, dar, si pentru alte popoare
si nu va uitati numai la situatia voastra, ca unii care spune^i ca sinteti
bine adapostiti de aceste furtuni in golfurile voastre, pe care darul lui
Dumnezeu vi le-a aparat pina acum de furia acestor lucruri necurate !
Dati mina de ajutor si Bisericilor bintuite de furtuna, pentru ca sa nu
naufragieze duhovniceste singure si parasite de toti ! Deplinge^i-ne
pentru ca Cel Unul-Nascut e defaimat si nu se afla nimeni care sa-I ia
apararea ! Duhul Sfint e dispre^uit si eel care ar putea sa infringa pe
hulitori e alungat. Inchinarea la mai multi dumnezei s-a intarit. Dupa
parerea ereticilor exista un Dumnezeu mare si unul mic. Prin cuvintul
«Fiu» nu s-ar intelege, zic ei, o fiinta deopotriva cu Tatal, ci una mai
mica, iar Duhul Sfint — dupa ei — nu tine nici El de desavirsirea Trei-
mli si nu tine in nici un fel de dumnezeire, ci ar fi doar una din fap-
turile aduse de Tatal ori de Fiul asa fara temei si la intimplare. «Cine
va da capului meu apa si ochilor mei izvor de lacrimi» 9 , ca sa depling
multe zile acest popor, care, prin aceste nelegiuite invataturi, a cazut
in stricaciune ? Urechile oamenilor simpli au fost amagite si obisnuite
cu nelegiuirile ereziei. Copiii Bisericii sint educati cu invataturi stri-
cate. Ce trebuie sa facem ? Ereticii boteaza, dau muribunzilor merindea
pentru drumul vesniciei, viziteaza pe bolnavi, mingiie pe cei in sufe-
rinta si in lipsuri, dau ajutor de tot felul si impart darul Sfintelor Taine.
Prin toate acestea ei o due bine cu poporul, asa ca in scurta vreme chiar
de ni s-ar da libertate, n-ar mai fi nici o nadejde ca pe cei prinsi in
aceasta iluzie sa-i mai putem intoarce din nou la calea adevarului.
V
De aceea am fost nevoiti sa alergam mai multi din ai nostri la cin-
stiile Voastre, pentru ca in parte sa-si expuna fiecare starea de fapt a
9. let, 9, l.
JQfl HFtNTUL VAMII.K CKL MARC!
lucrurilor. Acum insa tocmai in aceasta sta dovada situatiei noastro
grelo : c*a situatia nu ne ingaduie nici macar sa facem o calatorie pinn
la Voi, caci si numai pentru foarte scurt tinap daca. unul din noi ar lipsi
din parohia lui, poporul ar cadea in mina uneltirilor ereticilor. Totusi,
fn loc de mai multi, cu ajutorul Domnului, macar pe acesta 1-am trimis,
|K> cuviosul si iubitul frate si impreuna-slujitor, preotul Dorotei, care
vd putea intregi oral tot ce nu este scris in aceasta scrisoare, caci el a
urmarit tot ce n-am scris aici si e un zelos aparator al dreptei credinte.
Primiti-1, Va rog, cu pace si trimiteti-1 curind inapoi. Fie ca el sa ne
uduca o veste buna de devotamentul si sprijinul pe care-1 aratati fra-
tilor nostri !
EPISTOLA 244
Catre Patrofil, episcopul Bisericii Egeii i
Scrisa in anul 375
I
Ti-am citit scrisoarea pe care ai trimis-o prin fratele nostru, preotul
Strategios si am citit-o cu placere. Cum ar fi putut fi altfel, dupa ce
fusese scrisa de un om cuminte si de o inima invatata sa se manifeste
cu iubire fata de toti, dupa cum spune porunca Mintuitorului ? $i am
Inteles acum si cauza pentru care ai tacut atita vreme. Pareai nedume-
rit si ingrozit ca acest Vasile, care din tinerete fusese sluga plecata a
cutaruia 2 , care in anumite imprejurari a facut cutare si cutare lucru,
a venit acum sa se lupte cu to^i oamenii, numai ca sa faca jocul acestui
personaj, caci s-a schimbat de atunci cu totul si a preferat razboiul in
locul dragostei, si mai stiu eu cite altele ai mai scris, in care-ti aratai
surpriza fa^a de aceasta intoarcere neasteptata a lucrurilor 3 . $i chiar
daca te-ai pornit la lupta contra mea, totusi nu m-am suparat, caci nu-s
chiar atit de simtitor la avertizari incit sa ma supar de observatiile fra-
te$ti ale colegilor mei. Departe de a fi tulburat de cele ce ai scris, ele
m-au facut mai curind sa rid, pentru ca in timp ce existau atit de multe
si de puternice motive care pareau sa intSreasca pina acum prietenia
'.ioastra, iata ca acum Tu insuti, pentru pricini despre care abia acum s-a
1. Acest Patrofil era indurerat din pricina neintelegerilor dintre batrinul Eusta-
tiu do Sebasta si dintre Sf. Vasile. In epdstola de fata Sf. Vasile arata nestatornicia !?i
riuplicitatea lui Eustatiu. Pina la urma Patrofil se convinge de vinovatia lui Eustatiu
c:f. si cp. 250).
2. Eust. de Sebasita.
3. De aceasta ruptura mai sint vinovati ?i altii, cf. ep. 204.
flcnwoitt 507
aflat si de la tine, ai luat condolul si oi scris tn asa fel Inctt pinS si Tu
te-ai sporiat. J\ s-a fntlmplat, cu alto cuvinte, acelasi lucru ca multor
oameni care nu cauta sS cerceteze starea lucrurilor, pentru ca nu au
de-a face decit cu oameni care nu se silesc sS caute adevSrul, ci judeca
deosebirea dintre indivizi fSrS sS-si aducS aminte de indemnul Scriptu-
rii, care zice : «Nu-i bine sS te uiti la fata omului atunci cind judeci» 4 .
II
Dar pentru ca Dumnezeu nu se uita la fata omului, eu n-am sa uit
sa-ti comunic si tie apararea pe care am pregatit-o pentru judecata
cea mare (a lui Dumnezeu). In ce ma priveste, cred ca intre no: n-a
existat nici un fel de pricina mare sau mica de neintelegere, doar ca
oameni care ne urau (si asta pentru motive pe care numai ei le cunosc,
fapt despre care nu aflu necesar sa scriu nici o vorba), puneau la cale
tot felul de calomnii. Le-am respins nu o data sau de doua ori, dar
acuzele nu se mai sfirseau si ar fi fara rost sa ma apar de fiecare data,
pentru ca eu locuiam departe, iar cei ce puneau la cale minciunile aces-
tea puteau rani direct inimile mai simtitoare si care nu inva|asera sS-si
astupe de tot una din cele doua urechi, pina cind puteam reveni eu
acolo. Mai mult, cred ca nu ti-a ramas nici tie necunoscut faptul ca cres-
tinii din Nicopole au cerut adeseori marturii care sa-i determine sa-si
dea deplina lor adeziune.
lata pentru ce m-am hotarit sa recurg la serviciile documentului
scris. M-am gindit ca in felul acesta voi obtine dintr-o data doua rezul-
tate : in primul rind, as fi convins pe nicopolitani sa nu mai nutreasca
s.entimente dusmanoase fata de acest om 5 , iar in al doilea rind, as fi in-
chis gura defaimatorilor, pentru ca unanimitatea credintei ar fi indepar-
tat denunturile atit dintr-o parte, cit si din cealalta.
Marturisirea de credinta a si fost redactata 6 , a fost adusa de mine
si a fost si iscalita, dar tocmai atunci s-a gasit sa se mai convoace un
sinod, caruia i s-a fixat si data pentru ca si fratii de pe teritoriul epar-
hiei mele sa se poata intruni si pune de acord si ei, iar in felul acesta
comuniunea s& fie de acum inainte adevSrata si sincera.
Eu am venit, la intrunire in ziua fixata, iar dintre fratii de pe teri-
toriul eparhiei mele, unii sosisera deja, pe cind ceilalti soseau unul dupa
altul, bucurosi si plini de dorinta, asa cum e firesc sa alerge cei ce vor
sa faca intr-adevSr pace. Trimisesem si o circulara, ba si curieri sa-,
4. Deut. 1, 17; Pilde 18, 5.
5. Eustatiu.
6. E vorba di- tcxtul din opisl. 125
508 SFINTUL VASILE CEL MARE
anuria ca ne-am prezentat deja, cSci tocmai In eparhia mea fusese fixat
locjul unde sa primim pe to^i participantii.
In schimb, de partea cealaltS n-a sosit nimeni, nici curierii nici alt-
(.'iruiva care sa anunte sosirea celor asteptati. Oamenii pe care-i trimi-
.seser5m s-au intors descriind marea tristete si murmurele celor de acolo,
care erau convinsi de acum ca eu as fi promulgat o credinta noua si
afirmau ca sint hotariti sa nu mai dea voie episcopului lor sa mai treaca
pe la mine. A venit si cineva aducind o scrisoare cu declaratji de devo-
tament fata de persoana mea, dar care nu amintea nimic de ceea ce se
stabilise la inceput. In sfirsit, fratele Teofil, om vrednic de tot respec-
tul si stima mea 7 , trimitind pe cineva din anturajul lui, a facut cunos-
cute citeva lucruri marunte pe care s-a vazut obligat sa le si descrie si
pe care, se vede, trebuia sa le aud si eu. Nu m-a invrednicit insa nici el
sS-mi scrie, nu atit pentru ca se temea de marturia scrisului, cit mai ales
din grija de a nu fi nevoit sa vina sa ma salute ca episcop al locului.
Oricum, expresiile lui erau dure si porneau dintr-o inima infierbintata.
Dupa" toate acestea m-am retras, desigur rusinat si cu inima strinsa, fara
sS mai pot spune ceva celor care ma asaltau cu intrebari. N-a mai trecut
mult si am plecat in vizita in Cilicia, iar cind m-am intors de acolo
curind au sosit si scrisorile prin care se intrerupea orice comuniune
intre noi.
Ill
Cauza acestei rupturi era faptul, spune Eustatie in epistola sa, ca eu
scrisesem cindva lui Apolinarie 8 si ca stau in legatura cu confratele
nostru preotul Diodor. Pe Apolinarie nu 1-am socotit ca dusman, ba
exists unele fapte pentru care chiar il respect ca om. Dar niciodata eu
n-am fost legat de el in asa masura incit sa se poata aduce de aici o
Invinuire, mai ales c5 eu insumi am avut motive sa-1 condamn ca unul
care i-am citit citeva din scrierile proprii. Cu toate acestea eu nu-mi aduc
aminte sa-i fi cerut vreodata vreo carte desrpe Duhul Sfint, nici sa fi
primit vreo alta carte de-a lui pe care mi-ar fi trimis-o. In schimb, aud
spunindu-se ca el a fost unul din cei mai fecunzi scriitori, dar ca numai
o mica parte din operele sale au ajuns sa fie citite. Personal nici n-am
avut ragazul sa cercetez astfel de lucrari, caci sint si cam greoi cind e
vorba sa admit scrieri mai noi, mai ales ca nici organismul meu nu-mi
ingSduie sa depun efort mai mare nici macar la citirea si adincirea Sfintei
7. Exprimare ironica.
8. Aceea?i acuza de care se vorbeste si In alte epistole (223, 224, 226). Sfmtul
Vusile precizeaza ca intr-adevar trimisese cu vreo 20 de ani Inainte o epistola cu salu-
Itfri priotcnesti lui Apolinarie. In schimb, cind e vorba de erezia lui Apolinarie, el
Insusi a combatut-o in scris.
■rmsortt r )(m
Scripturi. Asa Inrft co logaturci uro <u mine faptul eft cinova a scris o
carte care nu-i pe placul altcuivti ? Cu toate acostoa dacfi cinova tro-
buie s3 fie invinuit dintr-o astfel de pricing, atunci sS-mi dea si mie
socoteaia eel ce niS acuzS de legaturi cu Apolinarie : de ce acuzatorul
meu a stat in legatura cu Arie, care i-a fost dascSl, si cu Aefiu 9 , care
i-a fost ucenic ? Or, eu in nici un fel n-am avut nici ca dascali, nici
ca ucenici oameni carora li se imputS vina asa cum mi se aduce mie.
Cit despre Diodor, pe acesta 1-am mostenit ca ucenic de la preaferi-
citul Silvan si-1 iubesc si acuma si-1 pretuiesc pentru farmecul tipic al
cuvintului lui, in stare sa faca" mai buni pe multi din cei ce-1 intilnesc 10 .
IV
Sub impresia acestei scrisori, cum era si firesc, si uluit de schimba-
rea atit de stranie si de neasteptata, n-am mai fost in stare nici sa ras-
pund, pentru ca inima mea mi s-a sfisiat, limba mi s-a paralizat, mina
mi-a amorfit, si incercam un sentiment vulgar, sa mi se ierte ca spun
un adevar, parca simteam ca incep sa urasc pe toata lumea, ca ma uit
la to^i cu neincredere si ca cred chiar ca bunatatea iubirii nici n-ar exista
realmente in firea omului, ca ea ar fi doar un cuvint frumos care adauga
eel mult un plus de podoaba la cei ce folosesc astfel de expresii, in timp
ce in inima omului n-ar exista deloc o astfel de dispozijie li . Or, daca
un om ca el, care si-a scrutat cu grija viata, incepind din pruncie si pina
la adinci batrineti, s-a putut amari atit de usor pentru astfel de motive,
fara sa aiba nici o consideratie fata de pozitia in care ma aflam eu si
fara sa aprecieze ca ar fi mai de importanta un trecut bazat pe expe-
rienta ortodoxa decit o calomnie ieftina, intocmai cum pe un minz ne-
imblinzit, care n-a invatat inca sa-si duca in spinare calaretul, o usoara
banuiala il face sa se traga inapoi, sa se rasuceasca, si sa trinteasca la
pamint pe eel de care se bucurase inainte, atunci ce trebuie sa cred de
ceilalti, de-a caror prietenie aveam atita siguranta si care mi-au dat atitea
marturii de buna purtare ? In sufletul meu tot depanam aceste ginduri
$i le intorceam de pe-o fata pe alta, dar ele ma muscau si ma sfisiau tot
mai tare prin amintirea trecutului. lata de ce n-am raspuns nimic la
aceasta scrisoare si nu din mindrie am tacut (sa nu banuiesti asa ceva,
frate draga, pentru ca eu nu ma marturisesc inaintea oamenilor, ci vor-
bim in Hristos, ca in fata lui Dumnezeu), ci din uluire, din dezorientare
si din neputinta de a spune ceva pe masura supararii pe care o incercam.
9. Capetonia arienilor anomei sau eunomieiii.
10. Semnificativ5 apropiere ! Cf. $i epist. 160.
11. Po buncl dreptatc, pasajul acosta miroase prea mult a retorica, cf. Y. Courtonno,
op. cit., Ill, 77—78.
510 SKINTUI. VAM1LK CEL MARE
V
In vreme ce m3 gaseam in starea aceasta mi-a picat si alta scrisoare,
adresatS de formS unui oarecare Daziza, dar in realitate vizind pe toti
cre^tinii, dupa cum o dovedeste repeziciunea cu care s-a raspindit si
care a fost atit de uimitoare, incit in citeva zile a facut ocolul intregu-
lui Pont si a str&batut si Galatia. Unii ziceau chiar ca ar fi ajuns si in
Bitinia, iar vestitorii acestor nout&ti «fericite» ar fi atins si Helespon-
tul ! De bunS seama ca vei fi aflat fel de fel de lucruri ce se scriau la
adresa mea in scrisoarea catre Daziza, pentru ca nu te-au situat destul
de departe de prietenia lor, incit sa te lase nerasplatit de astfel de ono-
ruri 12 . In cazul ca aceasta scrisoare nu ti-a cazut inca in mina, am sa ti-o
expediez. Din ea vei mai afla ca sint invinuit si de inselaciune si de
uneltiri, ca eu as fi cauza decadentei din Biserica si a pierderii sufle-
telor ! $i ai sa mai vezi de aici, totodata, inca o cauza pe care ei o cred
cea mai intemeiata dintre toate : cS as fi preferat in chip viclean
aceasta mSrturisire de credinta nu pentru a face un serviciu celor din
Nicopole, ci cu intentia de a le stoarce cu for^a o adeziune ! La toate
acestea, las pe Dumnezeu sa judece. De unde aveau ei vreo dovada clara
despre ceea ce aveam eu in adincul inimii mele ? $i. iata ce m-a mirat si
mai mult la ei : din clipa in care am iscalit textul marturisirii pe care
le-am prezentat-o, s-au aratat atit de dornici de dezbinare, incit in
dorin^a de a convinge pe cei ce-i acuzau au inceput sa amestece faptele
reale cu cele inexistente, nemaigindindu-se ca ei cu miinile lor au pre-
zentat sinodului din Tiana textul marturisirii aduse de la Roma n , care
exists la noi in arhiv§ si care cuprinde credinta ortodoxa. Au uitat pina
si propria lor cuvintare, pe care au tinut-o atunci cind, pasind in mijlo-
cul sinodului, au deplins inselaciunea oare i-a facut sa accepte tomosul
redactat de grupul lui Eudoxios 14 .
Intr-adevar, ca mijloc de justificare pentru greseala comisa ei s-au
gindit ca odata pleca^i spre Roma, au si primit credinta parintilor ca sa
repare prin imbunatatirea propusa paguba facuta Bisericii prin pactarea
cu rSul. Dar cei ce au facut cele mai multe calatorii pentru credinta si
care au tinut aceasta predica inteleapta ne injurS acum ca am umbla,
12. Oriclt de nestatornic va fi fost Eustatiu, totu?i faptul ca a putut gasi intele-
gore la destui episcopi (ca sa nu mai vorbim de cei mari ai zilei) dovedeste ca suscep-
tibilitatile si amaraciunile Sf. Vasile se dovedesc exagerate. Y. Courtonne, ibidem.
13. La sinodul din Roma din anul 366 Eustatiu a semnat, impreuna cu altf epis-
copi, formula niceeana ; o copie dupa aceasta marturisire s-a pastrat la Roma, alt.i
(cu semnatura papii) a fost prezentata la sinodul din Tiana, iar la data scrierii
ncfstei epistole (376) ea se pastra in arhiva la Cezareea Capadochiei.
14. Eudoxios, episcop de Constantinopole (incep. din 360), era aderent al parli-
'.1i'i somiariene a «omeilor», cei care semnasera formula de la Rimini — Seleucia din
tmul 359.
BCR1MORI 511
chipurile, pe cfii piezise si ca si cum sub haina dragostei am unelti ac-
tiuni viclone ! Or pina si zvonurilo care circula acum arat5 cS ei sint cei
care au osindit credinta de la Niceea. Au participat si la Cizic si s-au
intors si de acolo cu un alt simbol do credinta.
VI
Dar de ce sa vorbesc teoretic despre nestatomicie cind insesi fap-
tele imi dau marturii si mai puternice despre rasturnarea lor tocmai in
contrarul lor ? Acesti oameni n-au voit sa se piece nici in fata hotaririi
luate impotriva lor de 500 de episcopi 15 si nici n-au consimtit sa re-
nunte la pretentia de a conduce ei Bisericile, cu tot numarul mare al ce-
lor ce cazusera de acord cu propunerea de a-i depune din scaun. $i
aceasta pentru ca — zice Eustatiu — episcopii nu primisera partasia Du-
hului Sfint, Biserica nu mai conducea cu ajutorul harului lui Dumnezeu,
ci pusesera mina pe cele mai de frunte scaune prin puterea lumeasca,
iar pentru ca sa-si satisfaca pofta lor de marire desarta, recunosc acum
ca episcopi numai pe fostii lor supusi hirotoniti intre timp de ei insisi.
Intreaba-i tu insuti, desi ei dispretuiesc pe toti oamenii ca neavind nici
ochi, nici urechi si nici inima intelegatoare ca s5 poata pricepe urmarea
celor petrecute si cere-le, zic, sa-ti spuna ce convingeri mai au in inima
lor ? Cum pot fi deodata episcopi atit eel depus de Evipios l6 , cit si eel
instituit de el, caci si unul si altul sint lucrarea aceleiasi miini ? Daca
Evipios n-a avut darul proorocului Ieremia sa «piarda si sa darime, sS
smulga si sa sadeasca» 17 , atunci el nu avea indreptatirea nici sa scoata
pe unul si nici sa puna pe altul. Caci daca-i dai una din puteri, tre-
buie sa i-o dai si pe cealalta. Dar se stie, pe cit se pare, ca scopul lor e
numai unul : sa-si urmareasca peste tot doar interesul lor, sa socoteasca
prieteni numai pe cei care le sprijina dorintele si sa judece ca dusman
si sa nu crute de nici o calomnie pe eel care li se opune dorintelor.
VII
$i care sint acum uneltirile lor indreptate impotriva Bisericii ? Ele
sint ingrozitoare din pricina nestatorniciei celor care le aplica si dracesti
din pricina celor ce le suporta. Din fiii lui Evipios si nepotii lui Evipios,
chemati la Sebasta tocmai din strainatate printr-o solie demna de in-
credere, au inceput sa cistige acum increderea poporului. Asa au ajuns
ei sa se faca stapini pe altare si sa devina plamadeala rea care dospeste
acum in Biserica. Ei sint si cei care ne urmaresc pe noi, pentru ca apa-
15. La sinodul din CnnstiintiiiopOl din anul 360.
10. lipiscop nriun, cu care Sf. Vasile a rupt comuniunoa.
17. /or. 1, 10.
512 SFINTUL VASILE CEL MARE
ram deofiintimea Fiului cu TatSl. Cit despre Eustace, el care incepind
de la Roma pina la Tiana a purtat pretutindeni pe o foaie de hirtie cu-
vintul «deofiinta», iata-1 acuma in cirdasia lor, cu toate ca multa vreme
nu fusese primit in mult dorita lor comuniune, fie pentru ca ei se te-
meau de uneltirea celor ce se pusesera de acord impotriva lui, fie pen-
tru ca tineau la prestanta §i la autoritatea lor.
Din cine era format grupul lor 18 , cum si-au obtinut fiecare din ei
hirotonia si cu ce anume s-au ocupat in tineretele lor inainte de a ajunge
la pozitia actuala, cred ca istorisirea acestor ispravi nu voi mai avea
timp sa o fac pentru fiecare din ei, caci am invatat sa ma rog sa nu
graiasca gura mea lucruri omenesti 19 . Daca vrei sa le cunosti, vei putea
sa le afli, iar daca nu, in orice caz, ele nu vor ramine ascunse de jude-
cata lui Dumnezeu.
VIII
Cu toate acestea, sentimentele pe care le-am incercat n-as fi vrut
sa nu le fac cunoscute inimii Tale. Anul trecut, pe cind cazusem la pat
cu o febra din cele mai rebele si care ma dusese pina in preajma porti-
lor mortii, din care numai bunatatea lui Dumnezeu m-a mai scapat, am
ramas foarte abatut in convalescent^ cind meditam la multele neca-
zuri spre care ma intorceam si ma tot gindeam in sinea mea ce se mai
ascunse in adincurile intelepciunii lui Dumnezeu, potrivit careia mi s-au
mai daruit iarasi zile de viata in trup ? Cind am auzit de toate cele care
ti le-am relatat, m-am gindit ca Dumnezeue poate imi va harazi sa vad
odata Bisericile izbavite de zdruncinatura provocata mai inainte de rup-
tura celor carora li se incredintase totul pe urma evlaviei lor prefacute.
Dar poate ca Domnul asa a vrut sa-mi mai lungeasca puterile sufletesti
si sa le faca eel pu^in mai treze pentru viitor, pentru ca sa nu ma mai in-
grijorez de cele omenesti, ci sa-mi intremez puterile cu ajutorul porun-
cilor evanghelice, pe care nici vremea, nici lucrurile omenesti si nici
chiar loviturile vietii nu pot sa le schimbe, ci ramin aceleasi si se per-
petueaza vesnic in forma in care au fost propovaduite de gura cea ne-
mincinoasa si fericita (a Domnului, n.tr.).
IX
Oamenii sint ca norii, care se lasa dusi de vint, odata intr-o direc-
tie, altadata intr-alta, dup3 schimb8rile vremii, dar cei despre care am
vorbit sint cu mult mai schimbatori decit ce mi-a fost dat sa cunosc in
18. Grupul semiarian adunat intr-un sinod ilegal condus Tie Eustatiu.
19. Ps. 16, 4.
SCRISORI 513
viaja. Inteleg ca in anumite imprejurari oamenii pot relata ceva similar
despre cei cu care au trait. In orice caz, insa, mie nu mi-a fost dat pina
acum sa cunosc prin experien|a proprie ori prin marturia altora o nesta-
tornicie in ale credintei asa cum este cea observata la ei.
La inceput au pornit-o pe urmele lui Arie, dupa aceea au trecut de
partea lui Hermoghen 20 , ale carui idei erau cu totul opuse ratacirii lui
Arie, dupa cum o dovedeste insasi credinta, pe care acest om o propo-
vaduia de la inceput la Niceea. Dar Hermoghen a murit si ucenicii lui
si-au schimbat iarasi credinta, trecind de partea lui Eusebie 21 , corifeul
partidei arienilor, dupa cum spun cei care 1-au cunoscut personal. Ca-
zind din aceasta vrednicie (pu^in importa din ce motive), ei s-au intors
iarasi in patrie si si-au tainuit mai departe sentimentele ariene. Ajunsi
la episcopat, ca sa trecem peste cele intimplate intre timp, cite feluri
de marturisiri de credinta n-au semnat ? Una in Ancira 22 , alta in Seleu-
cia 23 , a treia si cea mai cunoscuta in Constantinopol 24 , alta in Lampsac 25 ,
apoi in localitatea Niki din Tracia 26 iar mai nou cea din Cizic 27 , despre
care nu cunosc amanunte, dar dupa cite aud, aici s-a trecut sub tacere
expresia «deofiinta», in schimb s-a pus in circulate cuvintul «asemana-
tor dupa fiinta», semnind impreuna cu Eunomie cunoscutele blasfemii
impotriva Duhului Sfint.
Aceste marturisiri de. credinta, pe care le-am insirat, chiar daca nu
se contrazic una cu alta, toate dovedesc aceeasi instabilitate de gindire,
pentru ca autorii lor nu ramin niciodata credinciosi propriilor lor ex-
primari. Acestea sint adevarate, mii de alte lucrari neamintite le-am
trecut sub tacere. Intrucit acesti indivizi vor fi ajuns si pina la voi, ifi
cerem sa ne scrii la rindul Tau, prin aducatorii prezentei scrisori (ma
gindesc la impreuna-slujitorul nostru Strategios), daca ai ramas acelasi
fata de noi ori daca si tu te-ai schimbat in urma intilnirii cu ei ? Caci
se pare ca nici ei nu se vor fi putut stapini sa nu vorbeasca, dar nici Tu,
care mi-ai scris astfel de lucruri, si care fata de ei nu vei fi vorbit cu
deplina sinceritate. Daca ai ramine si pe mai departe in comuniune cu noi
ar fi un lucru minunat si ar fi eel mai de dorit. Daca te-au cistigat ei
20. Hermoghen a fost episcop de Cezareea inainte de Dianios. In sinodul din
Niceea (325) el a fost secretar si eel care a dat ciitire Simbolului Niceean.
21. Episcop al Nicomediei si apoi al Constantinopolei, Eusebiu a fost capetenia
arienilor sub Imparatul Constantin.
22. In anul 358.
23. fn anul 359 pentru rasariteni, iar pentru episcopii apuseni la Rimini.
24. In anul 360.
25. In anul 364.
26. Aici s-a semnat formula ariana de la Rimini.
27. Anul 375—376, cf. epist. 251.
33 — Sfintul Vasile eel Mare
514 SFlNTUL VASILE CEL MARE
pontru cauza lor, lucrul ar fi desigur regretabil. Si cum n-ar fi regreta-
bilil despSrtirea de noi a unui astfel de frate ? Oricum, In lipsS de alt-
ceva mai bun, eel pu|in ne-am obi$nuit din destul sS induram lovituri
do la astfel de oameni.
EPISTOLA 245
Catre episcopul Teofil i
ScrisS in anul 375
Cu toate ca am primit mai de mult epistola Ta, iubitule, am asteptat
sa gasesc o persoana mai de incredere pentru ca sa-ti raspund, iar ea
sa completeze cele ce le voi fi uitat eu. Intrucit acum m-a cercetat iubi-
tul si prea evlaviosul Strategios, fratele nostru, am crezut de cuviinta
sS-1 folosesc drept curier pe el, pentru ca imi cunoaste si parerile, dar
in acelasi timp poate sa aduca si un serviciu in problemele noastre.
SS stii, dar, prea dorite si prea cinstite, ca dragostea ce-tl port e un
semn de mare pretuire, pe care din punctul de vedere al dispozitiei su-
fletesti nu m-am gindit nici o clipa s-o imputinez, cu toate ca au avut
loc, intre timp, multe si mari prilejuri de adevarate suparari. Par, in ciuda
tuturor acestora, am luat hotarirea de a nu vedea numai par tile rele,
ci, intocmai ca la un cintar, sa am in vedere mai curind cele bune decit
cele rele.
Intrucit lucrurile au fost schimbate de catre cei de la care s-ar fi
asteptat mai putin s-o faca, sa mi se ingaduie si mie nu sa-mi schimb
parerea, ci sa-mi modific atitudinea. Ce-i foarte adevarat, este ca eu
voi ramine pe aceeasi pozitie, in vreme ce al^ii sint cei care mereu tree
de la o parere la alta, acum chiar parasindu-ne pe fata si trecind la
vrSjmasi. Cit de mare pretuire se punea pe comuniunea mea cu ei, atita
vreme cit faceam parte din partida cea sanatoasa, nu-ti este necunoscut
nici Tie. Acum insa, daca nici pe aceia nu-i urmez, ba fug si de cei care
au aceleasi pareri cu ei, eel putin ar trebui sa mi se acorde iertare ca
unul care niciodata n-am urmarit altceva decit adevarul si mintuirea.
1. O noua mostra de «iconomie» sau de pogoramint folosit de Sf. Vasile ca sa
ci^tige pe om prin bunavointa. Teofil, episcop de Castavala (Cilicia) avusese pareri
semi-ariene, dar a reu$it sa aduca de la papa Liberiu scrisoarea de recomandare orto-
doxS (ca si Silvan al Tarsului si Eustatiu de Sebasta) si astfel in anul 365 toti trei
nu fost confiriaati in post. Sub influenta Sf. Vasile spre deosebire de ceilalti doi
Teofil declara ca a ramas surpnins de revenirea la anianism a lui Eustaliu, asa incit
Sf. Vasile ii scrie aceste rinduri pline de incurajare si de intelegere. Epistola dv
fata a fost dusa la destinatie de acelasi curier ca si cea de sub nr. 244.
SCRISORI 515
EPISTOLA 246
Catre locuitorii din Nicopole 2
ScrisS in anul 376
Cind vad ca raul merge inainte, iar credincio^iile voastre slabiti,
renunjind la lupta, dezcurajindu-va in fa{a dezastrelor care nu mai in-
ceteaza, incep sa-mi pierd si eu curajul. Cind, dimpotriva, ma gindesc la
mina Atotputernicului Dumnezeu si cind stiu ca El poate indrepta din
nou pe cei zdrobiji in nenorociri si «iubeste pe cei drepfi, risipeste pe
cei mindri, coboara pe cei puternici de pe tronuri» 2 , atunci ma schimb
si eu, nadejdea ma face mai sprinten si stiu ca prin rugaciunile voastre
Domnul ne va arata iarasi pacea.
Numai sa nu slabiji in rugaciuni, ci, dimpotriva, sa va ingrijijl ca
in zilele grele prin care trecem sa va aratati, prin fapte, pilde luminoase
pentru toti.
EPISTOLA 247
Catre locuitorii din Nicopole *
Scrisa in anul 376
Cite gemete si plinsete n-am incercat, auzind parca cu urechile mele
istorisirea acestor nenorociri, cind am citit scrisoarea cinstiilor voastre :
lovituri si injuraturi, jaful locuintelor, depopularea orasului, stricarea
tarii intregi, prigoana Bisericii si surghiunul preotilor, napadirea lupilor
si imprastierea turmei ! Dar cind am incetat sa mai gem si sa mai pling,
mi-am intors privirea catre Domnul din ceruri. Sa stiti ca sint convins
ca ajutorul va veni curind si ca nu sintem parasiti pentru totdeauna.
Ce-am suferit, am suferit din cauza pacatelor noastre, dar Dumnezeul
milei isi va arata bunatatea prin dragostea Lui mare pe care o are
fata de Biserica, si iubirea Sa de oameni. Totusi n-am incetat sa merg
la mai-marii zilei rugindu-i ori scriindu-le celor de la curte, care ne
1. Pina in clipa din urma Sf. Vasile avea nadejdea ca ortodoxia se va reinsta-
pini. Cu acest gind incurajeaza $i pe locuitorii Nicopoled din Armenia Mica.
2. Ps. 145, 8; Luca 1, 52.
*. In epist. 240 Sftntul Vasile scria preotilor din Nicopolea Armeniei ca «nimeni
dintre voi n-a fost schingiuit, nimanui nu i s-a confiscat averea, n-ati fost nevoiti
sa va expatriati ori sa ii\i intemnitati». Acum scrie contrariul. Explica^ia se pare
ca ne-o da faptul ca intre timp aparuse «pirjolul» legat de numele vicarului Demos-
tene, care a cautat sa aresteze si pe Sf. Grigorie de Nyssa, umblind cu armata dupa
el, cautind sa forfeze clerul sa accepte arianismul. Sf. Vasile mingiie si incurajeaza
pe credincio5i, declarindu-le ca si el va interveni in acest sens.
516 SFINTUL VASILE CEL MARE
iubesc, ca sa opreasca minia celui pornit cu turbare impotriva noastra.
Cred ca de osindirea lui 2 nu se mai indoieste nimeni, afara de cazul
ca in vremuri atit de tulburi ca acelea de azi 3 ar interveni insisi gotii,
sprijinind si pe mai departe pe cei din fruntea statului.
• EPISTOLA 248
Catre Amfilohiu, episcop de Iconium
Scris3 In anul 376
Daca voi lua in considerare numai dorintele proprii, ma voi mihni
pentru ca ma aflu la o distanta atit de mare de Cuviosia Ta ; in schimb,
daca am in vedere viata pasnica pe care o duci, atunci aduc multumita
lui Dumnezeu pentru ca te-a indepartat macar pe Cuviosia Ta de va-
paia care macina cu pizma neincetata eparhia mea. CSci ca un judeca-
tor nemitarnic, dupa faptele mele, Dumnezeu mi-a daruit un «inger al
Satanei» 4 , care ma bate fara incetare si sprijina in chip fanatic erezia,
pornind un razboi atit de cumplit impotriva mea, incit nu cruta nici sin-
gele celor care cred in Dumnezeu.
Oricum, Cuviosia Ta nu te-ai inselat cind ai spus ca acel Ascle-
pios, care a fost crunt batut de arieni, a murit in urma ranilor, mai
bine spus a preferat sa se mute la viaja vesnica, decit sa intre in co-
muniune cu cei de soiul lui Doic 5 . Nu uita, asadar, ca toate celelalte
merg cam dupa acelasi calapod : asa stam, de pilda, cu prigoana preoti-
lor si a dascalilor si multe altele pe care pot sa le faca astfel de oa-
meni care folosesc autoritatea politica dupa bunul lor plac 6 . Prin puterea
rugaciunilor Tale Domnul va pune odata cap acestor abuzuri, dind si
credinciosilor rabdare ca sa indure dupa cuviinta greul nadajduirii in
El. Ca unul care judeci drept lucrurile, scrie-mi cit mai des despre
problemele pe care le ai. Daca ai gasi pe cineva care sa poata duce
cu toata increderea cartea pe care am compus-o 7 , fa-mi placerea si tri-
2. Probabil are in vedere pe imparatul Valens, care devenise odios din cauza
prigoanei duse impotriva Biseririi, incit loti il osindeau in public, cf. ep. 74 — 76.
3. Aluzie la primejdia invaziei go(iloi.
4. 11 Cor 12, 7.
5. Doic era eel care paslra catirii lui Saul, devenit acum Imparat al israelitilor.
Acest grai sirobolic ne duce cu gindul la lupta arienilor ?i a pnevmatomahilor care
se intetise.
6. In fond, aceasta a fost arma cea mat tare a arienilor, mai ales acum, cind pri-
goana condusa de Valens a atins culmea.
7. E vorba de tratatul Despre Duhul Stint, desp r e care mai e vorba §i in alte
scrisori, intre altele nr. 231. Stintul Vasile i a lrimis-c> lui Amfilohiu ca sa-?i dea pa-
rerea asupra ei, mai ales ca el sugerase coniputi-.>rea ei.
SCRISOBI 517
mite-1 incoace, pentru ca, incurajat si de critica pe care mi-o vei face,
s-o putem trimite astfel si in mina altora. *
Sa dea Domnul ca prin darul Lui sa fii, de dragul meu si al Bi^
sericii, sanatos, voios si cald-rugator la Dumnezeu !
EPISTOLA 249
Fara adresa, pentru un om evlavios
Scrisa in anul 376
Felicit pe acest frate ca n-a avut parte de tulburarile de la noi x
si-ca s-a putut intilni cu Cuviosia Ta. Buna hrana de drum pentru veacul
viitor si-a ales in viata dusa laolalta cu cei ce se tern de Domnul ! Eu
il incredin|ez vredniciei Tale si prin mijlocirea lui iti cer sa te rogi si
pentru mizerabila noastra viata, pentru ca, odata trecuti prin aceste
grele incercari, sa incepem sa slujim Domnului asa cum ne-o cere
Evanghelia.
EPISTOLA 250
Catre Patrofil, episcop de Aigos *
Scris3 in anul 376
Am primit abia aseara tirziu raspunsurile la epistolele de mai ina-
inte, dar oricum le-am primit prin mijlocirea prea iubitului Strategios si
am dat slava lui Dumnezeu ca ramii neschimbat in dragostea fata de
mine. Cite ai gasit de bine sa-mi scrii despre aceeasi problema formeaza
o dovada despre buna Ta intentie, si anume ca judeci sanatos si-mi dai
sfaturi folositoare.
In orice caz, intrucit presimt ca scrisoarea mea ar fi si de data
aceasta mai lunga daca as vrea sa raspund la fiecare punct din cele
scrise de intelepciunea Ta, ma multumesc sa-ti spun doar atita : daca
binele pacii se margineste doar la ideea despre pace, atunci e ridicol
sa alegem pe cutare sau pe cutare si numai pe ei sa-i numaram in
1. Atit epistola aceasta cit si cele doua anterioare fac aluzie la prigoana lui
Valens.
* Patrofil era prieten atit cu Sf. Vasile cit si cu Eustatiu de Sebasta. De aceea,
s-a intristat cind a vazut racirea celor doi ierarhi, iar intr-o scrisoare catre Sf. Vasile
isi exprima nedumerirea, oferindu-si bunele oficii pentru impacarea lor. Raspunsul Sf.
Vasile e cuprins pe larg in ep. 244, la ca're Patrofil raspunde acum din nou. Se de-
clara prieten cu Sf. Vasile , dar iarasi atinge problema impacarii.
518
BFINTUL VA8ILE CKr, MAUN
ceata celor pasnici, iar pe cei mai numerosi sS-i excludem de la binele
comuniunii. Dar' daca unirea cu cei socotiti periculosi face — sub apa-
rare pasnica — jocul vrajmasilor impotriva celor ce accepts sa se im-
pace, atunci priveste cu ce fel de oameni S-au amestecat cei care m-au
urmarit cu ura nedreapta si care tin de partida celor ce nu comunica
cu mine. Nu-i nevoie sa ti-i insir pe nume. Acestia au fost convocati
de ei in Sebasta si au luat in posesia lor bisericile, au liturghisit la
altar si au impartasit tot poporul din aceeasi cuminecatura, proclamin-
du-se episcopi in prezenta clerului aflat acolo, insotiU fiind de ei in toata
tara ca niste sfinti si participan|i la comuniunea cu ei. Daca trebuie sii
preferam gruparea oamenilor lor, ar fi ridicol sa inoepem. de la unghii
si sa nu ne indreptam indata spre cap. Fireste ca daca n-ar fi trebuU
nici sS socot si nici sa ocolesc pe cineva eretic, atunci te rog sa-mi
spui tu pentru ce te instrainezi si eviti comuniunea cu unii ? Iar daca
acestia sint de evitat, potrivit expunerii dogmatice amanuntite, jude-
cind lucrurile cu toata seriozitatea, sa-mi spuna acesti oameni, pedanti
in toate, de ce partida sint cei pe care i-au chemajt linga ei din Galatia ?
Daca vei socoti ca aceste lucruri trebuie sa ne intristeze, sa faci
raspunzatori de ele pe cei care au produs si dezbinarea. Daca crezi
cS ei n-au aici nici un amestec, sa ma ierti ca nu accept sa fac parte
din aluatul dascalilor rataciti, asa inert, daca gasesti de cuviinta, para-
seste argumentele fortate si osinde§te cu toata indrazneala pe cei care
umbla drept dupa adevarul Evangheliei.
EPISTOLA 251
Catre crestinii din Evesa
ScrisS in anul 377
I
In ciuda numarului mare de treburi care m-au absolvit si a miilor
de griji care mi-au coplesit sufletul, niciodata n-am alungat din memorie
grija pe care o nutresc iubirii voastre si cer lui Dumnezeu sa ramineti
mereu in credint-a in care v-ati hotarit si sa va pute|i mingiia in na-
dejdea maririi lui Dumnezeu. Caci e greu azi si numai arareori se poate
gasi vreo Biserica deplin sanatoasa, careia vremurile din urma sa nu-i
fi adus vreo paguba si care sa fi pastrat intreaga si neschimbarta inva-
t&tura apostolica. Asa v-ati aratat voi in vremurile de azi cu ajutorul
Celui Care in fiecare neam cinsteste pe cei vrednici de chemarea Sa.
SCRISORI 519
Si sa va dea Domnul bunatatile Ierusalimului celui de sus, pentru ca
ati pus pe capul celor mincinosi invinuirile cele mincinoase, raspindite
impotriva uvea, si pentru ca n-a^i lasat pe acesti oameni sa intre in
inimile voasftre ! 1 . Stiu si am convingerea intra Domnul ca rasplata
voastra va fi mare pentru fapta aceasta. CSci intelepte$te ati socotit in
voi insiva — si acesta e si adevarul — ca cei care mi-au facut rau in loc
de bine si mi-au aratat ura in loc de iubirea pe care le-o aratam, au
dovedit astfel ca si calomniile pe care le t,es impotriva mea pleaca de
la faptul ca si-au dat ei insisi adeziunile lor scrise la invatatura cea
dreapta.
II
Dar ei n-au cazut numai in aceasta situate contradictorie, in care
ne acuza ca noi am fi de vina ca am luat sub forma de invinuire pro-
priile lor semnaturi, ci, destituiti fiind de toti cei intruniti la Constan-
tinopol, ei ri-au acceptat nici destituirea pronuntata de acesti parin^i,
socotind adunarea lor drept «sinod al nelegiuitilor», refuzind sa-i nu-
measca episcopi ca nu cumva in chipul acesta sa se confirme sentinta
data impotriva lor. $i au si declarat pentru ce motiv nu-i recunosc de
episcopi : pentru ca, ziceau ei, erau in fruntea unei periculoase erezii.
Or de atunci n-au trecut nici 17 ani de cind s-au petrecut aceste lu-
cruri. Iar capeteniile celor care i-au destitute erau tocmai Eudoxios, Evi-
pios, Gheorghe, Akacios si ceilal^i care fac parte din cei pe care voi
nici nu-i cunoasteji. De unde se vede ca cei care au pus stapinire astazi
pe Biserici sint tocmai urmasii acelora, unii fiind hirotoniti in locul
lor, altii promovati de ei insisi 2 .
Ill
Sa ne spuna cei care ma invinuiesc pe mine ca eretic cum puteau fi
eretici acesti oameni, despre care nu acceptau sa-i destituie si cum se
face ca ar fi ortodocsi ceilalti, care au fost promovati de ei si care
pastreaza inca aceleasi credin^e ca si parin^ii lor ! Daca Evipios e or-
todox, cum se face atunci ca Eustatios, care a fost destituit de el, nu-i
laic ? Si daca acelasi Evipios e eretic, cum se face ca se afla azi in
comuniune cu Eustatios, care a fost hirotonit tocmai de mina lui ? Dar
1. Una din mingiierile cele mai mari ale Sf. Vasile e cea exprimata aici : poporul
n-a vrut sa primeasca inovatiile ariene.
2. Ca si in alte epistole, Sf. Vasile face un scurt rezumat al framintSrilor ariene.
Poate ca, in fond, Eustatiu si ceilalti descrisi aici se incapatinau legindu-se mai mult
de termeni decit de dogma insasi. Poate de aceea i-a si urgisit poporul. A se vedea
$i ep. 226, 244 si altele.
520 SFINTUL VASILE CEL MARE
T "
acestea sint doar jocuri de petrecere puse la cale impotriva Bisericilor
lui Dumnezeu, spre folosul acelor oameni care n-au altceva de lucru
decit sa invinuiasca pe oameni, pentru ca apoi tot pe ei sa-i instaleze
din nou.
Altarul lui Vasile Paflagonianul a fost rasturnat de Eustatios, pe
cind strabatea {inutul respectiv, ceea ce nu 1-a oprit sa slujeasca el in-
susi la aceleasi trapeze, iar azi pe acelasi Vasilide il cheama ca sa si
le preia ! Tot Eustatios a afurisit pe prea evlaviosul frate Elpidios, din
pricina ca acesta se unise cu cei din Amasia, iar acum roaga pe cei
din Amasia sa-i ofere si ei comuniunea. Predicile lui Evipios stiti si voi
insiva cit de ingrozitoare erau, iar acum pe cei care impartasesc pare-
rile lui Evipios acelasi Eustatios ii preamareste pentru ortodoxia lor,
cu singura conditie ca sa-1 ajute in rivna cu care se lupta ca sa fie re-
cunoscut iarasi ! Cit despre mine, eu sint invinuit nu pentru ca as fi
savirsit vreo nedreptate, ci pentru ca au crezut ca in felul acesta isi
atrag stima celor din Antiohia. Cei pe care i-am rechemat anul trecut
din Galatia, in nadejdea ca prin mijlocirea lor vor putea sa-si asigure
deplina exercitare a vredniciei episcopale, erau oameni pe care-i cu-
nosc si cei care au avut foarte putin de lucru cu ei. Cit despre mine,
sa nu-mi dea vreodata Dumnezeu ragaz sa numar faptele acestor oa-
meni ! $i cu toate acestea, cei din suita celor apropiati de Eustatios si
care erau cei mai. de incredere ai lui, strabateau intreaga tara cu ono-
ruri si cu ceremoniile obisnuite episcopilor, fiind introdusi in oras cu
alai mare si tinind adunari cu mare rasunet. Le-a fost incredintata turma,
le-a fost dat altarul. Toti cei de azi stiu ca dupa ce s-au repezit pina
la Nicopole, totusi n-au putut face nimic din cele ce au fagaduit :' cei
de acolo stiau in ce chip «s-au intors» ei si cum s-a ajuns la acest pas.
In realitate ei cauta sa faca totul numai in favorul lor propriu. Daca
spun ca si-au schimbat parerile, atunci sa ne arate cain{a lor consem-
nata in scris, anatema impotriva crezului celor din Constantinopol si sa
renunte de a mai insela pe cei simpli. Acestea le cerem.
IV
Oricit de mici si de slabi am fi, iubiti frati, noi sintem mereu ace-
iasi prin harul lui Dumnezeu, ca unii care nu ne-am schimbat deodata
cu evenimentele de azi. N-avem o credin^a in Seleucia, alta In Constan-
tinopol, alta in Zele, alta in Lampsac, alta in Roma ; iar cea care cir-
cula acum nu-i deosebita de cele dinainte, ci e una si aceeasi credinta.
SCHISORI 521
Precum am primit de la Dumnezeu asa ne botezam, ne botezam dupa cuim
credem, dupa cum credem asa ne inchinam Domnului, nici nu despartim
pe Duhul de Tatal si de Fiul, nici nu punem pe Tatal mai presus decit
Duhul, dupa cum nici nu spunem ca Duhul e mai batrin decit Fiul asa
cum incearca sa dovedeasca gurile celor ce hulesc 3 . Cine este atit de
indraznet incit sa tagaduiasca ceea ce a asezat Dumnezeu si sa scor-
neasca pentru numele dumnezeiesti o alta ordine personals ? Dar nici nu
spun ca Duhul e creatura din clipa in care El e pomenit impreuna cu
Tatal si cu Fiul $i nici nu indraznim sa numim cu nume de slujitor pe
Cel rinduit sa comande. Va indemn, dar, sa va aduceti aminte de ame-
nintarea Domnului, Care a zis : «Orice pacat si orice hula se vor ierta
oamenilor, dar hula impotriva Duhului Sfint nu se va ierta nici in veacul
de acum $i nici in eel ce va sa vie» 4 , de aceea sa va feriti de invataturile
periculoase impotriva Duhului. Sa va fineti tari in credin^a, aruncati-va
privirile in jurul vostru pe pamint si convinge|i-va ca e mica aceasta
partida care e bolnava. Tot restul Bisericii, care, de la o margine pina la
cealalta a lumii, a primit Evanghelia, e in aceasta invatatura sanatoasa
si nesmintita, pe care o aparam. Ne rugam ca ea sa nu fie rupta din co-
muniune si ne mai rugam sa avem parte de voi in ziua Domnului nostra
Iisus Hristos, in ziua dreptajii Sale, cind va veni sa dea fiecaruia dupa
faptele lui.
EPISTOLA 252
Catre episcopii din provincia Pontului
Scrisa in anul 376
Cinstea data martirilor 5 trebuie sa fie recunoscuta cu rivna de toti
cei care-si pun nadejdile in Domnul, si indeosebi voi, care marturisiti
virtutea si care prin rinduielile voastre binevoitoare fata de vestitii
vostri soti de robie aratati sentimente bune, pentru care sinteti pusi la
incercare de dragul Stapinului nostru comun. Dar rivna voastra isi are
rost in chip deosebit intr-o anumita inrudire pe care viata petrecuta
intr-o aspra disciplina o are cu cei pe care puterea sufleteasca i-a indem-
3. Mcreu aceca^i formula trinitara, pe care o Intilnim $i in tratatul «Despre
Duhul Sfint», dar ■ji in multe din epistole.
4. Matei 12, 31—32.
5. Despre cultul acestor mucenici martirizati sub Iulian Apostatul ne vorbeste
Sf. Vasile in mai multe epistole : 100, 142, 200. Cu ocazia pomenirii lor episcopii pre-
zen.U tineau si intruniri cu scop bisericcsc.
522 SFINTUL VASlLliI CKL MA.1UC
nat sa porneascci spre desavirsire. Intrucit Eupsihios si Damas si cei im-
prouna cu ei sint mucenici vesti^i, a caror pomenire se face in fiecare
an In orasul nostru si chiar si in tot tinutul din jur, Biserica Va cheama
la pomenirea lor, pe Voi, podoaba acestui tinut, si va cere prin graiul
nostru sd relua^i obiceiul pe care-1 aveafi altadata, de a ne vizita. Con-
vinsi ca vi se cere o mare lucrare in sinul unui popor care cauta sa fie
luminat de voi si ca raspla^i mari sint pregatite in cinstirea cu care in-
•conjurati pe martiri, primiti invitatia mea si-mi facets aceasta placere,
iar cu preful unei mici oboseli gustafi o mare binefacere.
EPISTOLA 253
Catre preo^ii din Antiohia 1
Scrisa in anul 376
Prea iubitul si prea evlaviosul fratele nostru Sanctissimus, care e
preot impreuna cu noi, descriind dragostea si prietenia celor din Apus
fata de noi 2 , va usura, pe de-o parte, lupta pe care o duceti pentru Bi-
sericile lui Dumnezeu, iar pe de alta, va va inalta si va va pune in mis-
care aratind in chip vioi, cu cuvintele lui proprii, cita rivna cer impre-
jurarile de astazi.
Intrucit fiecare din ceilalti ne-au raportat pe jumatate care sint
pSrerile barbatilor de acolo si starea lucrurijor ; in schimb, fiind in stare
s3 priceapa gindurile oamenilor si sa tilcuiasca cu precizie starea lu-
crurilor, Sanctissimus Va va spune toate si Va va indruma in toate pri-
vintele rivna voastra cea buna. Asadar, aveti material care se potriveste
cu dorinta pe care ati aratat-o totdeauna privitor la grija pe care o ara-
tati in folosul Bisericilor lui Dumnezeu.
EPISTOLA 254
Catre Pelaghie, episcop in Laodiceea Siriei *
Scris3 in anul 376
O ! daca mi-ar da Dumnezeu cindva prilejul sa intilnesc personal pe
'Cuviosia Ta cea binecredincioasa si atunci, tot ce am uitat sa pun in
1. Probabil se adreseaza preotflor ramasi fideli Sf. Meletie.
2. In sfirsit, iata si un cuvint de apreciere pozitiva a celor din Apus fata Ac
lipsa de intelegere si de mindria pe care le-au aratat in toate incercarile de piiui
acum. E drept, doocamdata numai vorbe.
*. Episcopul Polaghio somna si in anul 372 memoriul adrcsat apusenilor (ep. 92).
HCHISOH! r,23
scrisoarr, sa complotoz prin prozonta mea ! Pentru ca um inceput tir/iu
s<i va scriu si de multe lucruri simt ca trebuie sa ma scuz. Intrucit se
afla aici prea iubitul si prea evlaviosul frate Sanctissimus preotul 2 , acela
iti va istorisi toate, atit cele ale noastre, cit si cele ale Apusului. Sigur
ca noutatile de acolo Te vor bucura, in schimb cind va descrie tulbu-
rarile care s-au instapinit la noi, s-ar putea ca sa mai adauge si alta
suparare si tulburare pe linga cele cite le ai deja in inima ta buna.
Cu toate acestea nu-i fara folos sa va intristati — sintefi in stare
sa imblinziti si pe Dumnezeu. Grija ce mi-o vei arata se va revarsa
peste noi, daca vom avea fericirea sa fim intariti de Dumnezeu si daca
vom avea conlucrarea^ rugaciunilor Tale. Daca Te vei ruga, deci, im-
preuna cu mine, vom scapa de atitea nelinisti, iar Domnul ne va indruma
$i la indeplinirea dorinfelor mele, adica sa Te vedem personal si pe
■Cuviosia Ta.
Epistola 255
Catre Vitus, episcop in Karro *
Scrisa in anul 377
O ! daca s-ar putea sa trimit cuviosiei tale in fiecare zi cite o epis-
tola ! Pentru ca din clipa in care am cunoscut dragostea Ta as dori foarte
mult sa fiu linga tine, iar daca nu, macar sa-ti scriu si sa primesc epis-
tole, ca sa pot sa te informez despre mine si sa aud cum o duci si Tu.
Intrucit n-avem cite am vrea, ci numai cite ne da Domnul, sintem datori
sa primim cu recunostinta si numai atitea. Multumesc, deci, Bunului Dum-
nezeu ca mi-a dat prilejul sa scriu Cuviosiei Tale in legatura cu sosi-
rea prea iubitului si prea evlaviosul nostru frate, preotul Sanctissimus,
care, indurind multa oboseala in drumul lui, iti va istorisi in amanunt
toate cite a aflat in Apus.
De aceea sintem datori sa ne aratam multumitori fata de Dumnezeu
si sa-L rugam sa ne dea si noua aceeasi pace si sa ne primim unii pe
altii cu voie buna. Sa saluti din partea mea intreaga fratietatea cea intru
Hristos.
2. Sanctissimus colecla subscrieri de la diferiti episcopi (ep. 239, 255, 256 etc.).
* Prieten devotat al Sf. Vasile, eipiscopul Vitus va participa si la sedintele sin. II
ecumenic:, cf. P. Hiislu, op. cit., Ill, 352.
XM SI'-tNTUL VASII.K CKI. MA UK
EPISTOLA 256
Episcopul Vasile scrie catre prea doritii
$i prea cuvio§ii preofi Acacios, Pavel si Silvan
si catre diaconii Silviu si Lucios
si altf frafi calugari 1
Scrisa in anul 376
Am auzit ca o grea prigoana s-a pornit din nou impotriva Voastra,.
si anume ca, indata dupa Pasti, cei care au «postit ca sa se certe si sa
se sfSdeasca» 2 s-au napustit asupra corturilor voastre, aruncind in foe
truda voastra, ca sa va pregateasca astfel in ceruri locas nefacut de
mina, iar pentru ei insisi stringind sub forma de' comoara tocmai focul
de care s-au folosit ca sa va piarda. Vazind cele intimplate am suspinat
adinc, plingind nu pentru viat,a trupurilor voastre — Doamne fereste — ,
ci pentru cei care ajunsesera atit de scufunda^i in pacat incit si-au intins
propria lor rautate pina intr-acolo ! M-am asteptat sa va vad alergind
repede spre smerenia mea ca spre un adapost mai inainte pregatit, avind
nadejdea ca Domnul imi va da sa ma mai mingii pu^in imbratisindu-va
in aceste suferinje neintrerupte, pentru ca, intimpinind vrednicele Voas-
tre sudori, pe care le picurati in folosul adevarului, sa le adun eu pe
greoiul meu trup si astfel sa m-ajute sa iau si eu macar o pSrticica din
laurii pregatit,i voua de Judecatorul eel Drept.
Inirucit ideea acestui demers nici macar nu v-a trecut prin minto
§i nici nu v-a^i gindit ca at,i putea primi de la mine vreo mingiiere, as
dori sa gasesc macar prilejuri mai dese ca sa va scriu si atunci, ca si
cei care aclama pe alergatori, as striga si eu prin scrisorile mele cuvinte
de incurajare in buna voas'tra lupta. Dar pina si acest lucru mi-a fost
greu din doua pricini : cea dintii e ca nu stiam unde locui^i, a doua, pen-
tru ca nu-s multi care sa piece de la noi la voi. Dar Domnul ni 1-a adus,
de curind, pe prea evlaviosul preot Sanctissimus, fratele nostru, prin care
salut dragostea voastra si va cer sa va rugati pentru mine in bucurie
si veselie, pentru ca «plata voastra este multa in ceruri» 3 . Iar pentru
cS pute|i vorbi deschis catre Dumnezeu, sa nu incetat,i zi si noapte sa
strigati catre El ca sa domoleasca aceasta furtuna din Biserici, pentru ca
1. In anul 376 ereticii au provocat prigoane impotriva ortodocsilor din Bereon
S'niei, indeosebi impotriva grupurilor de monahi. Sf. Vasile ii mingiie cu aceasta
scrisoare. Se pare ca primul dintre cei amintiti aici, Acacios, va fi ales mai tirziu
cpiscop de Bereea Sirici, fiind amestecat mai tirziu in polemica dusa impotriva SI.
loan Hrisostomul.
2. Isuia 58, 1.
3. Maid ";, I'.',.
ticitiaoitl . 525
p3storii sa fie rodati popoarolor lor si ca Bisorica sa-si revina la vred-
nicia care i so cuvine.
Sint convins ca dac5 se va afla un glas care sS induplece pe Dum-
nezeul bunatatii, El nu Se va lasa asteptat prea multa vreme cu Milele
Sale si deodata cu incercarea aceasta ne va da si taria ca sa putem
rabda toate *.
Saluta^i din partea mea pe toti fratii.
EPISTOLA 257
Catre calugarii maltrata^i de arieni
ScrisS in anul 376
I
Cite am framintat eu insumi in inima mea, dupa ce am auzit vor-
bindu-se despre suferinta cu care a|i fost incercati de catre vrajmasii
lui Dumnezeu, m-am gindit ca ar fi bine sa vi le istorisesc si voua prin
scrisoarea aceasta. Intr-o vreme socotita vreme de pace Voi v-ati dobln-
dit o fericire care-i pregatita celor «prigoni^i din pricina numelui» x lui
Hristos. Caci nu fiindca un nume placut si binevenit a fost dat ^ucrato-
rilor raului, ci pentru ca trebuie sa vedem in faptele lor altceva decit
fapte dusmanoase. Eu cred ca-i mai de temut razboiul ce ni-1 fac cei din
neamul nostru, pentru ca de dusmanii declarati e usor sa te pazesti 2 ,
in schimb sintem expusi inevitabil la tot felul de neplaceri din partea ce-
lor care traiesc printre noi. Tocmai dintr-o astfel de pricina au pornit si
relele care au dat peste Voi. Si parintii vostri au fost prigoniti, dar
aceasta o faceau cei care se inchinau la idoli. Le-a fost rapita si lor
viata, casele le-au fost nimicite, ei insisi erau surghiuniti de cei care
se luptau pe fata impotriva numelui lui Hristos. In schimb, cei care ne
prigonesc azi pe noi nu ne urasc mai putin decit aceia, iar ca sa insele
multimea, ei se dau drept purtatori ai numelui lui Hristos, pentru ca
nici cei care sufera cu adevarat prigoane sa n-aiba mingiierea deplina
ca de fapt numai «marturisesc» pentru credinta, caci chiar daca multi-
mea mai neinvatata recunoaste si ea ca ni se face nedreptate, totusi ea
*. / Cor. io, 13.
1. Matei, 5, 11.
2. In amaraciunea sa fata de lupta din culise dusa impotriva ortodocsilor ?i mai
ales a monahilor, Sf. Vasile face o asemanare cu lupta dusa de persecutorii pagini
Impotriva martirilor de pe vremuri, numai ca cea de acum e mult mai amara la gust
pentru ca persecutorii de acum se dau drept «crestini».
520 BrtNTUL VASll.g CKL, MARK
nu socoteste drept martiraj moartea pe care noi o indurSm pentru
adevSr.
lata de ce sint convins ca Dreptul JudecSitor ne pregateste mai
mare rSsplatS decit celor care sufereau atunci martiriul ; aceia se puteau
Justifica prin aprobarea oamenilor si in acelasi timp asteptau si r5s-
plata lui Dumnezeu, pe cind noi nu primim de la popor ca recunoastere
cinstea cuvenita pentru faptele noastre bune. E firesc, asadar, ca in
viafa viitoare sa fie rezervata o raspdata mult mai bogata muncilor in-
durate pentru credkrta.
II
De aceea va cerem sa nu va pierde^i curajul la vremuri de mih-
nire, ci sa va reinnoiti in dragostea de Dumnezeu si rivna voastra sa
creasca cu fiecare zi, binestiind ca prin voi trebuie salvat restul cre-
dintei 3 , pe care Domnul o va afla la venirea Sa pe pamint. Nu trebuie
s& v3 tulburafi daca unii episcopi au fost alungati din Bisericile lor.
DacS s-au ivit si tradatori printre clerici, nu trebuie sa se clatine incre-
derea noastra in Dumnezeu. Nu numele sint cele care ne mintuiesc pe
noi, ci cugetele si adevarata noastra dragoste fata de Creaitorul nostru.
Glnditi-va ca in capcanele care I-au fost intinse Mintuitorului nostru
arhiereii, carturarii si batrinii erau cei care unelteau aceste curse, ca
nu intilneai decit citiva oameni din popor care sa primeasca cuvintul
cu suflet sincer, ca nu numarul mare al multimii s-a mintuit, ci doar cei
alesi de Dumnezeu. Sa nu va speriati de multimea poporului care, ca
si apele marii, se lasa dusa de vinturi in toate directnle. De-ar ramine
numai unul sa se mintuiasca asa ca Lot in Sodoma *, acela ar trebui sa
r&mina pina la dreapta judecata cu o nadejde neclintita in Hristos, pen-
tru ca Domnul niciodata nu va parasi pe sfin^i. Rugati-va sincer pentru
nenorocitul meu suflet.
EPISTOLA 258
Catre episcopul Epifanie
ScrisS In annl 377
Ceea ce era de as<teptat de mult timp, dupa proorocia Mintuitoru-
lui, se confirma acum prin realitatea faptelor, ca «din pricina inmultirii
3. Luca 18, 8.
4. Fac. 19, 1—38.
Hcnmoiu 527
ftiriidologii iubirc-a multora sn va rfici» l , fapt carp a ajuns dominant
la noi, dar care e contrazis de scrisoarea adusS de la Prea Sfintia Ta..
Intr-adevSr, ea e un semn real si neobisnuit al dragostei cu care ti-ai
adus aminte de mine, un om atit de modest si de micS vrednicie, cSruia
i-ai mai trimis s5-l viziteze si cifiva frati, purtatori vrednici ai unor
scrisori irenice. Nimic nu-i mai rar decit o astfel de priveliste, astazi,,
cind toti sintem privi^i cu banuiala din toate parole. Oamenii de azi
nu mai au inima, nicaieri nu auzi de compatimire, de lacrimi varsate
pentru vreun frate aflat in suferinta. Nici prigoanele dezlantuite impo-
triva celor ce lupta pentru adevar, nici Biserici nenumarate care o due
numai intr-un geamat, nici sirul lung de greutati care ne invaluie nu
sint in stare sa ne misle si sa provoace intelegere pentru eel din jurul
nostru. Ne revoltam impotriva caderilor, marim si mai mult ranile,
facem si mai grele patimirile provocate de eretici initr-o vreme cind
noi, care lasam sa se inteleaga ca avem in credinta aceleasi vederi, ne
indepartam unul de altul pentru cine stie ce fleacuri marunte. $i atunci
cum sa nu admiri pe eel care arata in astfel de imprejurari o dragoste
curata si deschisa fata de aproapele sau si care tocmai de dincolo, de
atrtea mari si iaii, care despart trupurile noastre, ne bucura sufletele
cu atitea solicitari ?
II
Ceea ce am mai admirat la Tine e faptul ca ai privit cu durere dez-
binarea fratilor de pe Muntele Maslinilor 2 si vrei sa incerci o impacare
intre ei. Nu ti-au scapat nici uneltirile urzite de alti tulburatori, ci te-ai
angajat si in aceasta privinta cu o noua sarcina, lucrare pe care iarasi
am aprobat-o. Dar ceea ce n-am crezut ca poate pleca de la Tine a fost
faptul ca ai incredintat indreptarea acestor lipsuri unui om ca mine,
care nu prea sint condus de harul lui Dumnezeu, pentru ca traiese prin-
tre pacate si acum nu mai am nici o destoinicie in cuvinte 3 , pentru ca
m-am indepartat sufleteste de orice intelepciune desarta si pentru ca
n-am ajuns inca sa stapinesc deplin nici dogmele adevarului.
Am raspuns, deci, prea iubitilor nostri frati de pe Muntele Masli-
nilor (Eleon), lui Paladiu al nostru si italianului Inochentie in legatura
cu ceea ce ne-ai scris, si anume ca la Simbolul credintei din Niceea noi
1. Matei 24, 12.
2. E vorba de erezia lui Apolinarie, care tagaduia integritatea firii umane a Min-
tuitorului §i care a izbucnit mai intii intre ni§te calugari pe Muntele Maslinilor.
3. Iarasi o modestie din partea Sf. Vasile. Cunostin{a sa cu batrinul Epifanie
al Ciprului (f 403) se va fi facut prin Diodor din Tars, ascuns la Antiohia din pricina
arienilor. Acolo venise si Epifanie sa ajute pe ortodocsi sa-si aleaga un ortodox in
locul ]ui Vitalie, hirotonit de ereticul Apolinarie. Din pacate nici el n-a reusit in.
planul sau.
528 SKtNTlU. VAHII.K CV.L MAItM
n-avrm voie nici sS adaugam ceva, nici s5 prescurtSm, in afarS do
-doxologia legata de Duhul Sfint, pentru c& despre Duhul Sflnt PSrintii
nostri n-au facut menfiune decit in treacat, intrucit pina atunci pro-
blema in sine nu fusese inca adusa in discut,ie. Cit despre dogmele
atinse in Simbolul credintei privitoare la intruparea Domnului, noi nici
nu le-am pus in discutie si nici nu am argumentat acceptarea lor, pen-
tru cS depasesc puterea noastra de injelegere, intrucit, dupa cum stim,
in momentul in care ne atingem de simplitatea credintei atunci nu vom
mai putea pune capat discut,iilor, pentru ca vesnic principiul contradic-
tiei ne va duce tot mai departe si vom tulbura continuu cugetele oame-
nilor de rind prin introducerea celor mai stranii idei.
Ill
In ceea ce priveste Biserica din Antiohia (ma gindesc la cea care
.a pastrat aceleasi vederi cu ale noastre), de ne-ar harazi Dumnezeu
bucuria s-o vedem odata unificata ! Ea e deosebit de expusa intrigilor
•dusmanului, care vrea sa se razbune pe ea pentru motivul ca aderentii
ei aici au luat pentru prima data numele de crestini 4 . In Antiohia erezia
face dezbinare nu numai intre crestini si arieni, ci chiar si intre cres-
tinii insisi. In ce ma priveste pe mine, intrucit prea venerabilul episcop
Meletie a fost eel dintii care a vorbit deschis pentru adevar §i a sustinut
-aceasta lupta inca din vremea imparatului Constants si intrucit Bise-
rica mea 1-a avut in comuniune ?i 1-a iubit in mod deosebit pentru re-
zisten^a lui statornica si neclintita, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu am
pSstrat pina acum legatura cu el si cu voia Lui o voi pastra si de acum
Inainte. Chiar si prea fericitul papa Atanasie, atunci cind a venit de la
Alexandria, dorea fierbinte sa pastreze contactul cu Meletie, dar din
pricina unor sfetnici rai unirea dintre ei s-a aminat un timp, ceea ce
-ar fi fost bine sa nu se fi intimplat. N-am primit niciodata in comu-
niune pe nimeni altul din cei care au mai incercat ulterior 5 , nu pentru
■ca" i-am fi socotit nevrednici, ci pentru ca n-am avut nici un motiv sa-1
osindim pe acesta 6 . Cu toate ca am auzit vorbindu-se multe pe socoteala
fratilor acestora, eu nu le-am dat crezare, pentru ca acuzatii nu se ga-
seau de fata cu acuzatorii, cum cere Scriptura : «Nu cumva Legea
noastra judeca pe om daca nu-1 asculta mai intii si nu stie ce a
4. Fapte, 11, 26.
5. Pe Paulin.
6. Adic3 pe Meletie. in epistola 89 Sf. Vasile spune lui Meletie : «Venerabilul
Atanasie ar fi vrut sa se uneasca cu noi si a facut tot ce a fost cu putinta din parteu
lui, dar s-a intristat caci atunci a trebuit sa piece fara a fi putut restabili comu-
miunea».
Acmaom
.129
fScut ?» 7 . lata de cc> nu putem sd le scriem, prea cinstite frate, si nu
Irebuie s3 fim sili^i s-o facem.
Dar dupa cum zici Tu n-ar trebui nici sa ne unim cu unii, nici sS
ne ferim de ceilal{i, ci mai bine sa aducem la starea primordiala ele-
mentele dezbinate. De aceea intii si Jntli roaga-te. In al doilea rind,
indeamna-i sa-si lase la o parte ambitiile si, ca sa redea Bisericii
puterea ei si sa ingenunche orgoliul dusmanilor, sa caute sa se uneasca
intre ei.
Mult mi-a mingiiat sufletul si adaosul precis in care ai explicat
deplin lucrurile, teologhisind ca e necesar sa marturisim existenta a
trei ipostasuri (sau persoane, n.tr.). SS inve^e, dar, de la Tine fra^ii an-
tiohieni, cu toate ca si pina acum au stiut-o, caci e limpede ca Tu n-ai
fi ales comuniunea cu ei daca nu te-ai fi asigurat dinainte despre ei.
IV
Poporul maguseilor 8 , despre care Te-ai invrednicit sa-mi ceri infor-
matii in alta scrisoare, e foarte raspindit pretutindeni in parfile noastre,
pentru ca s-a infiltrat in calitate de colonisti adusi de mult din Babilon.
Ei au obiceiuri aparte, n-au legaturi cu al\i oameni si e cu totul imposi-
bil sa stai de vorba cu ei, pentru ca sint robiti de diavol spre a face voia
lui. La ei nu exista nici carti, nici dascali care sa-i invefe dogmele, ci sint
crescuti in traditii nebunesti, iar nelegiuirea se transmite din tata in fiu.
In afara de aceste obiceiuri, pe care le poate constata oricine, ei se
feresc ca de un lucru necurat sa junghie vreun animal, cerind strainilor
sa le sugrume vitele de care au nevoie in alimentatie. In schimb se
balacesc in casatorii nelegitime, focul e cinstit ca zeitate si altele de
acest fel.
In privinta genealogiilor magilor, incepind cu Avraam nimeni pina
acum nu ni le-a istorisit, in schimb maguseii pun ca protoparinte al nea-
mului lor un oarecare Zarnuas. Altceva nu mai pot scrie Prea Sfintjei
Tale despre ei 9 .
EPISTOLA 259
Catre calugarii Paladios si Inochentios *
ScrisS in anul 377
Cit de mult va iubesc eu trebuie sa.o deduceti dupa dragostea pe
care mi-o aratati si voi mie. Mereu am dorit sa fiu un facator de pace,
7. loan, 7, 51.
8. Din Arabia.
9. Se vede ca Sf. Epifanie cSuta sa-?i imbogateasca informatiile despre credinta
maguseilor, despre care si scrie in Panarion, Migne, P. G., 42, 797.
*. Aproape nu e scrisoare in care s& nu cear3 Sf. Vasile sa sc faca rugaciuni
pentru cl. Cu at!t mai mult cere accst lucru de la monahi. A se vedea si epist. 258.
:i4 - Sfintiil Vaslle re) Mure
r _ SFINTW, VABILK CKL MARK
dar pentru c3 nu am reusit, m-am intristat. Cum n-ar fi asa ? Si totusi
din pricina aceasta nu pot uri pe nimeni, caci stiu ca tocmai binele pScii
este eel care ne-a fost rapit. Daca dihonia neintelegerilor vine din alta"
parte, sa dea Dumnezeu ca sa se astimpere odata si cei care le-au
pornit ! De buna" seama, eu nu va pot cere sa veniti mai des pe la mine
dar nici sS nu credeti ca ne-ati stingheri daca ati da pe la noi. Stiu ca
oamenii care si-au ales viata dusa in saracie §i care isi procura cu
miinile lor cele necesare nu pot lipsi mult timp de la casele lor. Dar
oriunde ati fi, aducet>va aminte si de mine si rugati-va eel putin sa
fim in pace cu noi insine si cu Dumnezeu, fara ca sa ne tulbure vreun
gind oarecare.
EPISTOLA 260
Catre episcopul Optim 1
Scrisa In anul 377
I
Intotdeauna imi place sa ma uit la copii, atunci cind vad in pur-
tarea lor cumintenie si statomicie, care se ridica deasupra virstei lor, si
cind mai vad ca sint si evlavio$i, lasindu-ne sa nadajduim de la ei ceva
deosebit in viitor. Dar cind i-am mai vazut si venind la mine cu o scri-
soare de la tine, mi-au fost de doua ori dragi. Cind am citit §i aceasta
scrisoare si am vazut in ea intreaga Ta purtare de grija fata de Biserica,
precum §i interesul pentru lectura Sfintelor Scripturi, am dat slava lui
Dumnezeu, rugindu-L sa reverse din' bunatatile Sale peste cei care-mi
aduceau o astfel de scrisoare, precum si celui care mi-a scris-o.
II
Mi-ai cerut sa-ti spun care poate fi intelesul acelui cuvint des re-
petat in diferite prilejuri «tot eel ce va ucide pe Cain inseptit se va pe-
depsi» 2 . Prin aceasta mi-ai dat sa inteleg, de la inceput, ca tu tii strict
porunca data de Pavel lui Timotei 3 — inca o dovada clara ca-ti place
1 Episcop in Antiohia Pisidiei, Optim era bun prieten cu Grigorie de Nazianz.
Se vede ca el obisnuia sa puna intrebari acestor mari dascali la care el dadea uneon
raspunsuri copilaroase. De aici aluzia discreta de la inceputul acestei epistole. Tenia
acestei lunqi epistole e raspunsul dat in legatura cu «pedepsirea de sapte on» (resp.
inseptita) pentru eel care va ucide pe Cain (Fac. 4, 15) si despre pacatul lui Lameh
(Fuc. 4, 23—24). Sf. Vasile adinceste ideea ca ispasirea raului e o norma de drept lm-
prescriptibil.
2. Fac. 4, 5.
3. / Tim. 4, 13.
M.'NIHOIU
531
citirea Scripturilor — , apoi m-ai Inviorat si pe mine, bfitrinul amortit
cle virstS, de boaia si de multimea suparSrilor care s-au abStut asupra
mea, coplesindu-mi viafa, cu mintea ta mi-ai incSlzit din nou fiinta, care
era asemenea cu cea a animalelor care se tupileaza" in vizuina, si prin
aceasta m-ai readus parca la starea de veghe si la lucrarile vietii.
Citatul amintit se poate tilcui simplu de tot, dar in acelasi timp el
se poate intelege si in chip deosebit. Intelesul eel mai simplu care
se poate tilcui usor,.de oricine, e acesta : Cain trebuie pedepsit de sapte
ori pentru cele ce a facut. Intr-adevar, nu-i cazul ca un judecator con-
stiincios sS stabileasca rasplati absolut egale pentru faptele savirsite,
in schimb trebuie ca acela care a dat dovada de o nelegiuire atit de
mare sa-si plateasca datoria cu dobinda ca el sa devina mai bun in urma
pedepselor si sa invete si altii din exemplul lui. Intrucit, dar, a fost ho-
tarit despre Cain ca sa ; plateasca de sapte ori oa pedeapsa pentru gre-
§elile lui, acela care-1 va ucide va anula, zice Scriptura, aceasta hotarire
data in legatura cu elde judecata cea dumnezeiasca. Acesta-i intelesul
asa cum se vede el la prima lui leotura.
Ill
Intrucit ougetarea oamenilor sirguinciosi e facuta sa scruteze adin-
curile, ea se intreabS cum se poate impaca dreptatea cu acest «inseptit»,
adica daca e vorba de sapte ispasiri pentru pacatul savirsit ori daca nu-i
decit un singur pacat ? Or Scriptura da ca limita pentru iertarea paca-
telor numarul de sapte. «Doamne, de cite ori va gresi fata de mine fra-
tele meu si-i voi ierta lui ? (intreaba Petru pe Domnul, n.tr.). Oare de
sapte ori ?». La care Mintuitorul ii raspunde : «Nu zic tie de sapte ori,
ci de saptezeci de ori cite sate» 4 . Deci Mintuitorul n-a trecut la alt nu-
mar, spre a arata limita iertarii, ci a ramas la acelasi numar, inmultin-
du-1 insa de sapte ori. Tot asa dupa sapte ani evreul putea sa se elibe-
reze din robie 5 . Sapte saptamini de ani aduceau, dupa ei, vestitul ju-
bileu, in timpul caruia pamintul respecta sabatul, daitoriile erau anulate,
robii eliberati 6 si astfel, asa-zicind, se incepea o viata noua de la in-
ceput, timp in care cea veche isi primea sfirsiitul in eel de al saptelea
numar.
Aceste obiceiuri erau simboluri aile veacului, care-si face revolutia
in cicluri de cite sapte zile ale saptaminii in drumul caruia sintem cu-
4. Matei 18, 21—22. Nu trebuie uitat ca Sf. Vasile citeaza totdeauna dupa textul
Septuagintei. In textul ebraic intelesul versetului din Fac. 4, 5 e acesta : daca va
ucide cineva pe Cain, acela va fi pedepsit de 7 ori ca si cum ar fi comis 7 ucideri.
Cf. Y. Courtonne, op. cit., Ill, 106—107.
5. Deut. 15, 12.
6. Lev. 25, 10.
232 SFINTUL VASILB CSV MARK
prinsi si noi : In acest an pacatele se iertau dupS binevoitoarea intelo-
gere a Domnului nostru, ca sS nu fim datf pedepsei fSra de sfir?it a vea-
cului viitor. Asadar cuvintul «de sapte ori» se foloseste din pricina in-
rudirii lui sapte cu lumea aceasta, pentru ca oamenii indragostiti de
aceasta lume trebuie sa-si afle pedeapsa, mai ales obiectele care i-au
facut sa-si aleaga o viata pacatoasa.
Cit despre ispasiri, daca vrei sa vorbim despre pacatele savirsite
de Cain, vom da iar de numarul sapte, iar daca se designeaza pedepsele
pe care Judecatorul le-a rinduit pentru el, nu ne-am insela nici in ce
priveste intelesul cuvintului «ispasire». In ceea ce a indraznit Cain sa
faca, primul pacat este invidia din pricina preferintei al carei obiect
era Abel ,• al doilea e viclenia cu care s-a adresat fratelui sau cind a
zis : «Sa iesim la cimp» 7 , a treia e uciderea, care e o potentare a rau-
]ui, a patra consta in faptul ca e vorba tocmai de uciderea unui frate,
ceea ce-i o nelegiuire si mai mare ; a cincea ne prezinta pe Cain ca fund
primul om ucigas, care a lasat lumii intregi o pilda atit de nenorocita ;
a sasea greseoia a iui Cain o formeaza faptul ca i-a pus pe parinfi in
doliu, iar cea de a saptea e faptul ca a mintit pe Dumnezeu, intrucit la
intrebarea Domnului : «Unde este Abel, fratele tau ?», el a raspuns : «nu
stiu !» 8 . Asadar sapte vini trebuiau ispasite de Cain pentru uciderea co-
misa de el. Cind Domnul i-a zis : «Blestemat sa fie pamintul care s-a
cascat ca sa primeasca singele fratelui tau» 9 si apoi continua : «Gemind
si tremurind vei fi pe pamint» 10 . La care Cain a replicat : «Daca ma scoti
azi de pe fata pamintului ma voi ascunde si de la fata Ta si voi'fi ge-
mind si tremurind pe pamint si oricine ma va afla ma va omori» u . La
acestea a raspuns Domnul : «Nu asa ,• tot eel ce va omori pe Cain de
sapte ori se va pedepsi» 12 . Cain credea ca orice prim venit il va prinde
usor, pentru ca nu mai avea siguranta pe care ti-o da pamintul (acest
pamint care fusese blestemat din pricina lui) si ca e lipsit de ajutorul
lui Dumnezeu, fiind suparat pe el din pricina nelegiuirii pe care o savir-
sise. Astfel, era convins ca nu mai are de asteptat nici un ajutor, nici
de pe pamint, nici de la cer : «si va fi ca tot eel ce ma afla ma va omori».
Or Scriptura combate greseala lui Cain, spunind : «Nu asa», adica tu nu
vei fi omorit. $i, intr-adevar, moartea e un cistig pentru cei pedepsiti,
pentru ca le aduce scapare de chinuri. Dar fiindca expresia «ispasire» e
luata in doua intelesuri, designind totodata atit pacatul pentru care a
7. Fac. 7, 8.
8. Fac. 4, 9.
9. Fac. 4, 11 (sic!).
10. Fac. 4, 12 (ed. 1914).
11. Fac. 4, 14 (ed. 1914).
12. Fac. 4, 15 (ed. 1914).
acKiimiti 533
fost prdepsit, clt §i modul pedepsirii lul, sa" vedem daca intr-adevfir sint
sapto feluri de chinuri date celui care s-a purtat atit de rSu.
IV
Cele §apte pacate ale lui Cain au fost numarate in capitolul prece-
dent al acestei scrisori. De asta data vom cauta sa vedem daca suferin-
tele care i-au fost date ca pedeapsa sint intr-adevar in numar de
sapte. $i iata ca asa stau lucrurile. Incepind cu intrebarea : «unde este
fratele tau, Abel ?», tntrebare pe care i-a. pus-o StSpinul iubitor de oa-
meni, nu pentru ca voia sa afle acel loc, Dumnezeu a vrut sa-i dea pri-
lejul lui Cain sa exprime parerea de rau, asa dupa cum o arata chiar
cuvintele lui. Atunci cind el a tagaduit ca ar sti, Dumnezeu 1-a convins
indata spunindu-i : «glasul singelui fratelui tau striga dupa Mine din
pamint» 13 , incit cuvintele «unde este fratele tau, Abel» i-au dat uciga-
sului prilej de a lua cunostinta de pacatul savirsit fara ca sa aduca lui
Dumnezeu o informatie noua. Daca nu s-ar fi intimplat sa-1 caute Dum-
nezeu, Cain ar fi avut pretext sa spuna ca ar fi fost parasit si ca nu i s-ar
fi lasat nici un prilej pentru pocainta. De aceea s-a prezentat insusi doc-
torul, pentru ca bolnavul sa aiba la cine alerga. Insa Cain nu numai
ca-si ascunde rana, ci-si mai adauga una atunci cind minte spunind «nu
stiu, au doara eu sint pazitorul fratelui meu ?» l4 .
$i iata, de acum inainte el incepe sa-si numere pedepsele : «Bleste-
mat sa fie pamintul din pricina ta>> 15 . Prima pedeapsa. Un fel de destin
tainic il asteapta pe Cain si-1 sileste sa lucreze pamintul, incit, chiar
•daca ar mai vrea-o, el n-ar mai avea posibilitatea sa se odihneasca, iar
un cui al suferintei il tine mereu tintuit de pamintul pe care 1-a urit si
care a ajuns blestemat din cauza lui pentru ca se murdarise cu singele
fratelui. «Vei lucra pamintul* ; groaznica pedeapsa, sa-ti petreci viata
cu cei pe care tu ii urasti, sa locuiesti impreuna cu un vrajmas ,- cu un
dusman care nu te lasa sa te odihnesti ! «Vei lucra pamintul», cu alte
cuvinte, pornit cu inversunare la scormonirea pamintului, tu sa nu mai
ai odihna si libertate nici noaptea, nici ziua sa nu mai scapi de oboseli,
iar ceea ce-i si mai josnic decit un stapin fara mila — sa simti in chip
tainic nevoia de a porni la lucru. «$i cind vei lucra pamintul, acesta
nu-si va mai da roadele sale» 16 .
Chiar si atunci cind aceasita rpbota nesfirsita ti-ar da un rezultat
oarecare, munca in sine n-ar fi o pedeapsa chiar atit de grea pentru eel
13. Fac. 4 10.
14. Fac. 4, 9.
15. Fac. 4, 11 (sic!)
16. Fac. 4, 12.
534 SFINTUL VASILE CEL MARK
ce s-ar incrincena si s-ar obosi fara incetare. Intrucit truda omului e
fara sfir$it, iar oboseala pe care ti-o provoacS pamintul e si ea de multe
ori fara rod (intrucit nici ea nu-si da roadele sale), urmeaza cea de-a
treia pedeapsa : sterilitatea muncilor : «$i vei fi gemind si itremurind pe
acest pamint» n . $i acum se adauga inca doua la cele trei pedepse : gea-
matul continuu si tremuratul trupului din pricina ca madularele nu-si au
sprijinul care provine din putere, intrucit s-a folosit rau puterea trupului,
s-a primejduit intreaga alcatuire a lui, asa incit se clatina si tremura
nefiind in stare nici piinea sa si-o duca cu usurinta.la gura si mai nepu-
tincios cind ia bautura, pentru ca mina sa nelegiuita, dupa ce a savirsit
fapta aceea urita, nu mai este in stare sa-si vina intr-ajutor nici pentru
trebuintele proprii si pentru necesitatile trupului sau 18 .
O alta pedeapsa este aceea pe care Cain o da pe fa^a atunci cind
spune : «de ma izgonesti acum de pe pamint, ma voi ascunde de la fata
Ta» l9 . Ce insemneaza «daca ma izgonesti de pe pamint» ? Inseamna ca
il scoate din usurin^ele pe care pamintul i le da. Cain nu era inca mutat
in alt loc, in schimb se instrainase de bunurile de pe el. «Ma voi as-
cunde de la fa^a Ta». Cea mai grea pedeapsa pentru cei intelepti este
despartirea de Dumnezeu. «$i se va intimpla ca oricine ma va intilni
ma va ucide». Cain face o presupunere care decurge din cele prece-
dente : daca sint izgonit de pe pamint si daca ma ascund departe de
fata Ta, insemneaza ca voi fi omorit de eel dintii trecator. Ce zice
Domnul ? «Nu, nu va fi asa». $i a pus un semn pe Cain : aceasta-i cea
de-a saptea pedeapsa, aceea de a nu fi ascunsa si de a putea fi cunos-
cuta de toata lumea, printr-un semn clar, ca el e autorul acestor fapte.
nelegiuite. Pentru cine judeca drept, rusinea e cea mai aspra dintre
pedepse. Ea va ramine in picioare si la Dreapta Judecata — asa am
inteles — pentru ca unii vor invia pentru o viata vesnica, altii pentru
o rusine si batjocura vesnice.
V
Urmeaza acum o alta intrebare de acelasi fel, si anume despre cu-
vintele spuse de Lameh femeilor sale : «am ucis un om pentru rana
mea si un tinar pentru vinataia mea» 20 . Daca pentru Cain va fi raz-
bunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh «de saptezeci de ori cite
sapte» 21 . Despre Cain cred unii ca a fost omorit de Lameh, ca ar fi
17. Fac. 4, 12 (ed. 1914).
18. Aceasta osinda trebuie luata mai mult in sens moral.
19. Fac. 4, 19.
20. Fac. 4, 23 — 24. Desigur ca acest numar nu vrea sa tie inteles in sens literal,
ci simbolic, moral.
21. loan 1, 24.
SCRISORI 535
supravietuit pina la acea generate ca sa sufere o pedeapsa si mai in-
delungata. Acest lucru nu-i adevaraj. Se vede, intr-adevar, ca Lameh
a savirsit doua omoruri, dupa cum ne-o spune el insusi : «am ucis un
barbat si un tinar, pe barbat pentru rana, pe tinar pentru vinataie, caci
una e rana si altceva e vinataia ; una e barbatul si altceva e tinarul».
Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh «de
saptezeci de ori cite sapte». E drept ca eu sa sufar 490 de pedepse
daca Dumnezeu a pronunjat pentru Cain o dreapta judecata pentru ca
i s-au dat sapte pedepse. Caci dupa cum acela n-a invajat de la
altul sa ucida, tot asa n-a vazut nici alt ucigas suferind pedeapsa, pe
cind eu mereu aveam sub ochi pe acest om gemind si tremurind, pen-
tru ca pe mine, care dovedeam marea minie a lui Dumnezeu, totusi
pilda lui nu m-a facut mai intelept. Drept aceea, am meritat sa execut
490 de pedepse.
Unii au ajuns la o astfel de talmacire, care nu-i nici ea potriv-
nica invataturii Bisericii, pentru ca de la Cain si pina la potop au trecut
sapte rinduri de oameni si indata a venit peste ei pedeapsa, pentru ca
pacatul se r^spindise foarte tare. Insa pacatul lui Lameh n-avea nevoie
de potop pentru ca sa fie vindecat, ci numai de Cel «Care ridica pacatul
lumii» 22 . Numara, dar neamurile de la Adam pina la vremea lui Hristos
§i vei gasi dupa genealogia data de Luca cum ca Mintuitorul S-a nascut
in cea de a saptezecea generatie.
Asadar, am lamurit aceste probleme dupa cum am putut. Desigur
c-am lasat la o parte multe amanunte care ar mai fi putut fi explicate,
dar n-am vrut sa prelungesc lucrurile mai mult decit ar fi incaput
intr-o scrisoare. Pentru intelepciunea ta este indeajuns ceea ce ne spune
Scriptura, cind zice : «Da sfat celui intelept si el se va face si mai in-
telept)) si : «Inteleptul care a primit un cuvint il va aproba si va mai
adauga inca» 23 .
VI
In schimb, cuvintele spuse de Simeon Mariei au un int.eles care
n-are nimic complicat si nici adinc. «Si i-a binecuvintat Simeon si a zis
catre Maria : Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora
din Israel si ca un semn care va stirni impotriviri, si prin sufletul tau va
trece sabie, ca sa se descopere gindurile din multe inimi» 24 . M-am
mirat vazindu-te ca lasi afara, ca fiind destul de limpezi, cuvintele
amintite, ca sa te opresti numai la aceste vorbe : «prin inima ta va trece
22. Pilde 9, 9.
23. Inf. Sir, 21, 16 (sic !), citatie libera.
24. Luca 2, 34—35.
530 SFINTUL VASU.E CtCL MAltE
scibic». Ca sa cxplici cum a putut fi pus un astfel de suflet spre pe-
deapsci si spre inviere, si sa spui care-i semnul impotrivirii, asa ceva
nu-mi pare mai putin greu decit sa raspunzi de pilda la cea de a treia
intrebare : cum va trece sabia prin sufletul Mariei ?
VII
Cred ca Mintuitorul e pentru cadere si pentru inviere, dar nu pen-
tru ca unii cad si al^ii se ridica, ci tocmai pentru ca din noi cade ce e
mai rau si invie ceea ce-i mai bun 25 . Aratarea Domnului e in stare sa
nimiceasca patimile trupului si sa trezeasca insusirile proprii sufletului.
Daca Pavel spune «Cind sint slab, atunci sint tare» 26 , insemneaza ca
acelasi om poate fi totodata si slab si tare, adica slab din pricina trupu-
lui, dar e tare cu sufletul. Asa si Mintuitorul, nu le da unora prilejuri de
cadere, iar altora de inviere. Cei care cad, e limpede ca din pozitia lor
verticals, pe care o aveau inainte, din aceasta cad, pe cind necredincio-
sul nicicind nu sta drept, ci mereu se tiraste pe jos ca sarpele. Deci pa-
catosul nu sta intr-o anumita pozijie, din care sa poata cadea, intrucit
el deja se tiraste pe jos din pricina necredintei. De aici si prima bine-
facere : eel care petrece in pacat cade si moare ca sa traiasca apoi drep-
tatii si sa invieze, caci credinta in Hristos ne daruieste amindoua haru-
rile. Cade asadar ceea ce-i mai rau, pentru ca in locul lui sa aiba prilej
sa invieze binele ! Daca^nu parasim desfriul, atunci nici intelepciunea
nu inviaza. Daca nu parasim nebuniile, nici cumintenia nu se va ivi.
Asa trebuie intelese cuvintele : «spre caderea si ridicarea multora».
VIII
«Ca un semn, care va stirni impotriviri». $tiu ca in Scriptura crucea
e numita «semn». «Moise, zice Scriptura, a facut un sarpe si 1-a pus pe
semn» 27 , adica pe o cruce. Avem aici un semn, care ne arata ceva ne-
asteptat si nevazut : propriu-zis si iudeii il vedeau, dar era in^eles nu-
mai de mingle patrunzatoare. Si astfel oamenii nu inceteaza nici azi
sa se certe cind vine vorba de intruparea Mintuitorului. Unii declara
c3 El a luat asupra-Si un trup, altii spun ca venirea Lui a fost ne-
trupeasca ,• unii afirma ca a avut un trup supus suferintei, altii ca nu se
preocupa decit in aparenta de misiunea pe care trupul Sau trebuia s-o
duc3 la indeplinire, unii spun ca a avut un trup pamintesc , altii un trup
ceresc ; unii ca a existat din vesnicie, altii ca abia prin Maria $i-a luat
25. Desigur nu cad $i nici nu invie aceia$i, ci dupa ce vor prLmi sau nu pe
Mintuitorul eel vestrt de proorooi.
26. II Cor. 12, 10.
27. Num. 21, 9 (ed. 1914).
MUtlHOIH 53T
intopulul. lata' dc cc> s-a pulut zico : «cu un semn care va stirni Im-
potriviri».
IX
Scriptura ne vorbeste do sabia cuvintului, in stare sS puna la in--
cercare si sa deosebeasca gindurile, care «pStrund pinS la despartitura
sufletului si duhului, dintre incheietura si maduva» 28 . Or, din momentuL
Patimilor, orice suflet a fost supus la un fel de indoiala, dupa cuvintul
Domnului, care zice : «voi toti va veti sminti intru Mine» 29 . lata de ce
Simeon a proorocit despre Maria : «cind te vei ridica in picioare linga.
cruce, cind vei vedea ce se intimpla si vei auzi glasuri, atunci, dupa
marturia lui Gavriil, dupa tainica cunoastere a zamislirii dumnezeiesli,.
dupa marea descoperire a minunilor, atunci vei avea un fel de tulbu-
rare in sufletul tau. Pentru ca trebuia ca Domnul sa guste moarte pen-
tru noi to|i si, odata ajuns victima de ispasire pentru lume, sa indrep-
teze pe toti oamenii in singele Sau. Tu, dar, care ai invatat de sus cole
despre Domnul, vei sim^i o oarecare indoiala, ca un fel de sabie» :, °.
«Ca sa se descopere gindurile din multe inimi» 31 . lata ce vor sa ne-
spuna si aceste cuvinte : dupa «smintirea» legata de crucea lui Iisus
va veni de la Mintuitorul, pentru ucenici si chiar si pentru Maria, o-
vindecare rapida, care le va intari inimile ca sa creada in El. Asa 1-am
vazut si pe Petru, care, dupa ce «s-a smintit», s-a legat mai tare dc
credin|a in Hristos. Deci ceea ce era omenesc a fost convins despre sl&-
biciune, pentru ca astfel sa iasa la lumina si mai tare puterea Dom-
nului.
EPISTOLA 261
Catre locuitorii din Sozopole
Scrisa in anul 377
Am citit, preacinstiti frati, scrisoarea pe care mi-ati scris-o in le-
gatura cu ceea ce se petr.ece la Voi. M-ati facut astfel partas ?i pe mine-
la grijile voastre, ca sa port si eu grija de lipsurile voastre si de rivna
28. Evr. 4, 12.
29. Mctci 26, 31.
30. Intcrpretarca mesianica a cuvintelor spusc de Simeon Mariei e redatS liber,,
pe intclrs omenesc:.
31. Luca 2, 35.
/•,;iB HITtNTIII, VASII.K CK1, MA IMC
de care dafi dovadS, lucruri pentru care am adus slava lui Dumnezou.
D«r totodatS am gemut de suparare cind am inteles ca in afara de tul-
burarea pe care arienii au provocat-o in Biserici si de incurcaturile pe
care acesti nenorociti le-au facut in invatatura crestina, la voi si-a fa-
cut aparitia un grai si mai nastrusnic, in stare sa arunce pe frati intr-o
neliniste si mai mare, dupa cum ne-ati scris, pentru ca unii oameni in-
troduc o invatatura noua cu care urechile credinciosilor nu sint obis-
nuite si pe care — spun ei — au scos-o din invataturile Scripturii.
Ne-ati scris ca sint la voi citiva care tagaduiesc, pe cit le sta in
putere, chiar planul iconomiei mintuitoare a Domnului nostru Iisus
Hristos, respingind insusi harul acestei mari «taine a crestinatatii» 1 . E
drept ca veacurile trecute nu ne-au spus miilte despre acest lucru, dar
el a fost descoperit la vremea sa, atunci cind, trecind prin toate trep-
tele dragostei pe care o nutrea fata de neamul omenesc, Domnul Iisus
ne-a invrednicit pina la urma de insasi venirea Lui printre noi. A venit
in sprijinul creaturii, mai intii prin patriarhi, a caror viata a fost data
ca pilda si regula de urmat pentru cei ce voiau sa paseasca pe urmele
sfintilor si care, voind sa ajunga la desavirsire prin fapte bune, trebuiau
sS dovedeasca aceeasi rivna ca si aceia. Mai tirziu le-a dat o lege drept
ajutor, iar ingerii au primit porunca s-o aplice prin mina lui Moise. Au
venit apoi prooroci ca sa vesteasca mintuirea ce urma sa vina, apoi
judecatori, regi, drepti, ca sa savirseasca minuni sub forme ascunse. In
urma tuturor, in vremea de pe urma, S-a aratat El insusi in trup «nascut
din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca
sa - dobindim infierea» 2 .
II
Or daca venirea Mintuitorului n-ar fi avut loc in trup, atunci Min-
tuitorul n-ar fi platit mortii pretul rascumpararii noastre si n-ar fi ni-
micit puterea mortii. Intr-adevar, daca ceea ce fusese supus puterii mor-
tii ar fi fost altceva decit ceea ce a luat asupra-$i Mintuitorul, atunci
moartea n-ar fi incetat de a-si arata mai departe lucrarea si n-am fi
avut nici un folos din suferintele indurate prin trupul purtator de dum-
nezeire. Daca Mintuitorul n-ar fi omorit pacatul in trup, noi n-am fi
fost inviati in Hristos, ci am fi ramas morti in Adam ; ceea ce ca-
zuse n-ar fi fost reinnoit, ceea ce fusese zdrobit si doborit n-ar fi fost
ridicat din nou ; ceea ce devenise strain de Dumnezeu, prin inselaciu-
1. /. Tim 3, 16.
2. Gal. A, 4—5.
•scrisori 539
nea diavolului, n-ar fi fost din nou inrudit si infiat de Dumnezeu 3 . Toate
aceste daruri suit nimicite de cei care spun ca Mintuitorul a venit cu
trup ceresc 4 .
Dar ce nevoie mai era de Sfinta Fecioara daca trupul purtator de
Hristos n-ar fi trebuit sa fie luat din lutul lui Adam ? Si cine ar fi atit
de indraznet incit sa reinnoiasca acum, prin ajutorul unor termeni so-
fistici, si, desigur, cu marturii scoase din Scriptura, invatatura lui Va-
lentin, peste care linistea s-a asezat de mult ? Caci aceasta invatatura
nelegiuita despre felul aratarii Sale nu-i noua : prima data ea a luat nas-
tere de la acel nebun Valentin, care, cu ajutorul citorva expresii scoase
din Apostol, a alcatuit pentru el niste scornituri blestemate. El zicea
ca Mintuitorul nu S-a facut rob El insusi, ci S-a imbracat doar «in chip
de rob», dupa care a mai spus si ca El S-a nascut numai cu trup apa-
rent 5 , asa incit nu pe omul insusi 1-a luat ca sa se imbrace in el. Cam
aluzii de felul acesta sustin azi si acei oameni de la voi, iar aceste noi
blasfemii m8 intristeaza cumplit.
Ill
Sa sustii ca simtamintele omului tree si la dumnezeirea insasi e
un gest al unor oameni care nu pastreaza nimic din sirul logic al gin-
dirii si care nu stiu ca una sint afectiunile carnii si alta afectiunile
trupului insufle^it si, in sfirsit, cu totul altceva cele ale unui sulfet care
dispune si de un trup. Insusirea tipica a carnii este sa fie taiata, mic-
sorata, desfacuta ; aceea a carnii insufletite e sa se oboseasca, sa simta
durere, sa flaminzeasca, sa inseteze, sa fie biruita de somn ; in sfirsit,
specificul sufletului care are si trup consta in griji, in nelinisti, in ingri-
jorari si in alte afectiuni de acest soi. Unele sint firesti si nedespartite
de fiinta vie, altele provin dintr-o vointa pervertita, iar ele se furi-
seaza alaturi de cele dintli spre a duce o viata dezordonata si nede-
prinsa cu virtutea. De aici se vede ca Mintuitorul accepta simtirile firii
ca sa dea siguranta unei intrupari reale, nu numai aparente, dar ca toate
simtamintele viciate, care tulbura linistea vietii, El le-a respins ca ne-
3. Interesanta $i umana viziune, prin care Hrdstos a respectat slabiciunile firii,
pregatind omenirea rind pe rind pentru primirea Sa. Despre pregatirea omenirii in ve-
derea mintuirii lumii au vorbit frumos Sfintul Irineu prin ideea «recapitularii in Hris-
tos», Ipolit prin «inalta iconomie dumnezeiasca», Clement Alexandrinul prin ideea «co-
boririi in trup a Mintuitorulud», Origen prin «functiunea revelatoare a Cuvintului in-
trupat», dar mai ales Sf. Atanasie prin ideea «factorului psihic» hotaritor in doctrina
despre intruparea Cuvintului. A se vedea A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition
chretienne, Paris, 1973, p. 140 s.u. A se vedea «P.S.B.», vol. 15, 87 si urm.
4. Cum afirma Apolinarie de Laodiceea.
5. Despre erezia gnostica a lui Valentin vorbeste adeseori Origen in scrierile
sale. A se vedea «P.S.B.», 6 — 9 la «indice».
5-10 SKtNTUI. VAHII.K CV.1. MAHtt
vrednice de dumnezeirea Sa cea nepatata 6 . De aceea s-a spus ca S-a
nfiscut «intru asemanarea trupului pScatului» 7 . De aceea, chiar dacS a
luat asupra-Si trupul nostru cu afectiunile lui firesti, El n-a savirsit pa-
cat. Dupa cum moartea, care ne-a fost transmisa prin trupul lui Adam,
a fost inghitita de dumnezeire, tot asa si pacatul a fost suprimat de
dreptatea care era in Iisus Hristos. Cind vom invia vom lua un trup
care nu va fi supus mortii si nici pacatului.
lata, fratilor, care sint tainele Bisericii si care sint tradifiile Parin-
tilor. Conjur pe orice om temator de Dumnezeu si care asteapta jude-
cata lui Dumnezeu sa nu se lase dus de invataturi straine. Daca invata
cineva altceva, daca nu se pleaca in fata cuvintelor sanatoase ale cre-
dinjei si daca, respingind vestirile Duhului, da mai multa cinste propriei
sale invataturi decit cuvintelor evanghelice, puneti-va in garda impo-
triva unui astfel de om. Sa dea Dumnezeu sa ne intilnim intr-o zi, ca
sS putem completa, stind de vorba, tot ce ne-a scapat in aceasta scri-
soare ! Intr-adevar, aveam multe lucruri de spus si n-am scris decit o.
mica parte din ele pentru ca nu voiam sa tree masura unei scrisori.
Sintem convinsi totodata ca pentru cei ce se tern de Dumnezeu ajunge
avertismentul pe care vi 1-am dat in aceste citeva cuvinte.
EPISTOLA 262
Catre calugarul Urbikios *
scrisa in anul 377
Bine ai facut ca mi-ai scris, caci ai aratat o roada a dragostei de
loc de neglijat. Fa-o cit mai des ! Sa nu crezi ca pentru aceasta itl
trebuie vreo scuza. Ne cunoastem bine si stiu ca intre oameni exists
pentru fiecare o egalitate de onoare, pe care ne-o da natura : superio-
ritatea dintre noi nu e bazata pe nastere, nici pe multimea banilor, nici
pe alcatuirea trupeasca, ci pe superioritatea temerii fata de Dumnezeu.
6. Rom. 8, 3.
7. Desigur ca nu se putea astepta in veacul IV nici macar de la Sf. Vasile o
formulare clara a doctrinei hristologice asa cum se va preciza ea in urma sinodului
din Calcedon. Totu$i Sf. Vasile argumenteaza bine premisele si modul intruparii.
* Urbikios pare a fi fost indrumatorul unei comunitati calugare$ti, dar in ace-
la!?i timp si admirator al Sfintului Vasile. Se vede ca-i scrisese acestuia cerlndu-i
diferite sfaturi. Epistola de fata este unul din raspunsurile Sfintului. Cu multa deli-
catete II indeamna Sfintul Vasile sa nu se sfiiasca a^i cere oricind sfaturi. Paralel so
pare c5, chiar si el cazuse in unele rataciri privitoare la intruparea Domnului, care
se apropiau de conceptia lui Apolinarie ; de aceea epistola combate acesta «nastrus-
nUie». '
iRCRIHOHt 541
• '
In accst caz, ce te opreste sfi te temi mai mult de Dumnezeu si sa fii
in aceasta privinta' mai mare decit mine ? Scrie-mi, asadar, cit de des
si ajuta-ma sa stiu cum se poarta fratii din jurul Tau si care dintre
credinciosii Bisericii Tale au pareri sanatoase, ca sa stiu cui ii pot scrie
si pe cine sa ma pot baza. Intrucit sint citiva, dupa cite aud, care fal-
sified cu idei sucite dreapta credinta despre Intruparea Domnului, le
cer, prin mijlocirea dragostei tale, sa se lase de astfel de pareri nastrus-
nice, si sa nu mai spuna ca Dumnezeu insusi S-ar fi schimbat in trup,
ori ca n-ar fi luat prin mijlocirea Mariei trup din farina lui Adam, ci
El insusi, cu intreaga Lui dumnezeire, s-ar fi schimbat ca sa devina
tot dun.
II
Aceasta absurditate e foarte usor de combatut. Dar fiindca bias
femia e evidenta prin ea insasi, cred ca pentru eel ce se teme de Dom-
nul e deajuns o singura observatie.
Daca Dumnezeu «S-a transformat», insemneaza ca S-a si schimbat.
Or, asa ceva sa fie departe de invatatura si cugetarea noastra ! Doar
Domnul insusi a spus : «Eu sint si nu Ma schimb» 2 .
In al doilea rind, cum au putut trece asupra noastra roadele Intru-
parii daca trupul nostru n-a fost unit cu dumnezeirea, care s-a facut
stapina pe imparatia mortii ? Cel care s-a transformat si-a alcatuit un
trup al Lui propriu, adica acest trup care a existat impreuna cu natura
•divina condensata in el. Or, cum ar fi putut fi marginita Dumnezeirea
la marimea unui trupsor daca firea intreaga a Fiului Cel Unul-Nascut
a fost transf'ormata ? Eu cred ca nici un om cuminte si temator de Dum-
nezeu nu poate suferi de o astfel de boala. Intrucit mi-a ajuns si mie
la urechi zvonul ca unii din cei care traiesc in preajma Fra|iei Tale au
fost atinsi de aceasta scrinteala de minte, am socotit ca nu trebuie sa
ma marginesc doar la trimiterea unor salutari, ci ca scrisoarea mea tre-
buie sa cuprinda si un avertisment care sa fie in stare totodata sa zi-
deasca sufletele unor oameni care se tern de Dumnezeu.
Te rog, deci, sa faci in asa fel ca aceste rataciri sa-si primeasca
de la Biserica indreptarea lor si sa stai departe de comuniunea cu ere-
ticii, caci, sa stii, in aceste privin^e nepasarea nimiceste libertatea de
vorbire pe care trebuie s-o avem in Hristos.
2. Mul. 3, 5.
,042 SJ'tNTUL VAS1LK CEI. MARE
-~~ »
EPISTOLA 263
Catre cei din Apus
Scrisfi in anul 377
I
Domnul Dumnezeul nostra, in Care nadajduim, sa Va harazeasca
fiecaruia dintre voi atlta har spre implinirea credinfei, care sta inain-
tea noastra, pe cit de mare este si bucuria cu care aji umplut inimile
noastre, atit prin scrisorile pe care ni le-ati trimis, cit si prin prea iu-
bitii impreuna-slujitorii nostri 1 , precum si prin dragostea pe care ati
arStat-o fata de noi intristatii, caci sinteti «imbracati cu milostivirea
indurarii» 2 , dupa cum ne-au dat de stire cei amintiti adineauri. $i in-
tr-adevar, chiar daca ranile ramin acelea^i, totu§i ne-a adus o oarecare
u§urare credinta ca avem doctori destoinici, care sint in stare, daca li
s-ar da prilejul, sa purceada curind la vindecarea durerilor. Pentru
aceasta Va fericim iarasi prin acesti soli iubiti si Va rugam, daca Dom-
nul va va ingadui, sa purcede^i spre noi si sa nu pregetati sa ne vizitati r
pentru ca cercetarea celof bolnavi este una dintre cele mai mari po-
runci 3 . Iar daca Bunul Dumnezeu si inteleptul Iconom al vie^ii noastre
va pastra aceasta bucurie pentru o alta data, atunci trimite-ti-ne macar
in scris atitea mingiieri cite credeti ca sint necesare celor intristati,
spre indreptarea celor striviti de dureri. Pentru ca multe sint loviturile
care s-au abatut asupra Bisericii si mare este mihnirea ce ne-au lasat-o.
$i nadejde de ajutor n-avem de nicaieri din alt loc, daca Dumnezeu
nu ne va trimite vindecare prin Voi, care li sinteti slujitori adevarati.
II
Pe de-o parte, neobrazata si nerusinata erezie a arienilor, care s-a
rupt pe fata de trupul Bisericii, persists in ratacirea ei si nu ne tulbura
atit de mult, incit nelegiuirea lor e cunoscuta tuturora. In sohimb cei
imbracati in piele de oaie si care prezinta o infatisare linistita si blinda,
dar inlauntru sfisie fara milS tur-ma lui Hristos, intrucit provin din rin-
1. Prin mijlocirea preotilor Dorotei $i Sanctissim, pe care i-au trimis la Roma,
In primul rind la papa Damasus, cerlnd condamnarea ratacirilor ariene $i apolina-
risto, dar In acelasi timp §i rechemarea lui Paulin de pe scaunul din Antiohia, scri-
soarea aceasta exprima optimism in nadejdea ca, in sfirsit, fata de nepasarea descrisa
de op. 92, 240, 242, de astadata Apusul pare a veni in ajutorul Rasaritului in lupta
penlru apararea ortodoxiei.
2. Co;. 3, 12.
3. 7,uro 10, 37.
m'Htannr ,'iJ3,
durilc nod.slrc, usor provoactt pierdere in inimilc celor mai simpli, aces-
tia sinl primejdiosi si greu de ocolit.
Din aceasta pricina corem sii-i dafi po fata inaintea tuturor Bise-
ricilor Rasaritului pentru ca, ori sa vin3 intr-adevSr aiaturi de noi, fi-
xindu-si atitudinea in acest sens, ori, daca ramin in izolarea lor, sa
menjina numai pentru ei acea stricaciune, iar3 ca, prin comuniune des-
chisa, sa poata transmite ratacirea lor si celor din jurul lor. Numele lor
trebuie insa Jinut minte, pentru ca si voi sa stifi cine sint cei care ne
fac tulburari, si sa se faca cunoscuta, prin Bisericile noastre, atitudinea
lor fata de noi. Chiar si declarable noastre nu sint v8zute cu ochi buni
de multi din pricina ca, chipurile, din rivalitate personala noi am avea>
o atitudine mai putin curajoasa. Voi insa, cu cit locuiti mai departe de
ei, cu atita prezentaji in fata multimilor mai multa incredere, ca sa nu
mai vorbesc si de faptul ca si harul lui Dumnezeu va ajiita sa purtati
grija de cei aflati in suferinte. Daca aceleasi hotariri le vestiti mai multi
deodata, atunci e limpede ca multimea celor ce s-au hotarit vor con-
tribui fara opozitie la primirea de catre toti a acelor hotariri.
Ill
Unul dintre cei care a provocat la noi mare suparare este Eustatiu
de Sebasta 4 , din Armenia Mica, pe vremuri fost ucenic al lui Arie, cind
acesta stralucea in Alexandria si afirma blasfemiile lui urite impotriva
Fiului Unuia-Nascut, raminind si dupa aceea intre cei mai autentici ade-
renti, in schimb cind s-a reintors in patrie a dat episcopului Hermo-
ghen de Capadochia 5 , care-1 acuzase de erezie, marturisire de dreapta
credinta.
$i astfel primindu-si hirotonia de la Hermoghen, dupa moartea aces-
tuia, s-a grabit sa se apropie de Eusebiu al Constantinopolei 6 , care pri-
mise si el invatatura tot de la acelasi Arie. lndepartindu-se apoi de aco-
lo, din anumite cauze, si revenind in tara, s-a razgindit din nou si si-a
ascuns cugetarea nelegiuita, afisind un soi de ortodoxie voalata. Reu-
sind sa ia un scaun episcopal (nu se stie cum va fi reusit), a semnat
4. Acest Eustatiu care a dat atit de mult de lucru Sfintului Vasile fusese la
inceput prietenos fata de el (vezi epist. 79 si 119). A semnat in duh viclean si martu-
risirea de credinta alcatuita de Sf. Vasile (epist. 125), dar apoi, tot mai nestatornic,
incepe sa se arate potrivnic liniei ortodoxe (epist. 223). De aceea tn aceasta epistola
Sf. Vasile cere ajutorul Apusenilor, ca sa ia hotarire impotriva lui, intrucit in ascuns
el fusese ucenic direct al lui Arie.
.5. Hermoghen cste eel care a propus la Niceea formularea crezului niceean. A
se vedea si epist. 81 si 244.
G. Ruda cu familiu imparatului Constantin eel Mare, Eusebiu de Nicomidia ocupa
niiii tirziu scaunul de Constantinopol, ajungind eel mai infocat aparator al arienilor.
541
srtNTiii, vasii.h: ck\. mahio
Indata anatomatizarea lui «6|ioouoio<:» in sinodul intrunit la Anrira 7 .
De acolo vonind in Seleucia 8 , a facut, impreuna cu cei de aceeasi pu-
rere cu el, ceea ce stim toji. Pe de alta parte, la sinodul din Constan-
tinopol 9 a consimtit iar&si la propunerile ereticilor. Astfel fiind procla-
mat ca depus din episcopat din pricina caterisirii lui anterioare din Me-
litina 10 , s-a gindit la o alta revenire, printr-o solute de mijloc, folosind
prilejul vizitei pe care a facut-o la voi. Care sint cele propuse de catre
preafericitul episcop Liberiu u si la ce anume a consimtit el nu stim,
$tim doar ca a adus cu el o epistola de restabilire a lui in scaun, pe
care aratind-o in sinodul din Tiana 12 , si-a reprimit scaunul. Asa se face
ca el prigoneste acum credinta aceea pe baza careia a fost primit, lupta
impreuna cu cei ce anatemizeaza formula niceana si sustine cu tarie
erezia pnevmatomahilor 13 . Intrucit din acestea si de la el si-a luat pu-
terea de a nedreptati Bisericile si foloseste incredintarea care i s-a dat
•de voi pentru ruinarea multora, tot de la el trebuie sa vina si indrep-
tarea si sa expedieze scrisori catre Biserici in legatura cu formula prin
care a fost primit, precum si in ce chip si-a schimbat opiniile, altfel se
•anuleaza harul care i s-a dat de catre episcopii de atunci.
IV
Al doilea dupa el e Apolinarie 14 , care provoaca suparari de mari
proportii Bisericii. Cu usurinta pe care o are la scris si cu destoinicia
■de a se exprima repede in orice domeniu a umplut lumea cu scrierile
sale, nevrind sa asculte de sfatul inteleptului care zice sa se fereasca
•omul de scrierea multor carti 15 , caci unde e vorba de multime, si gre-
seli pot fi multe. Caci cum ar fi cu putinta ca prin cuvinte multe sa
fii scutit de pacatuire ? 16 . Cele scrise de el in legatura cu invierea nu
sint construite numai dupa metoda mitica (sau pagineasca, n.tr.), ci
Indeosebi dupa cea iudaiceasca, pentru ca in ea se spune ca ne vom in-
toarce iarasi la slujirea Legii si ne vom taia iarasi imprejur si vom tine
7. limit in anul 358.
8. Jinut in anul 359.
9. finut in anul 360. ■
10. Ora$ in Armenia Mica. \
11. Papa al Romei, 352—366.
12. Tinut in anul 366.
13. Care nu admiteau divinitatea Duhului Sfint.
14. Apolinarie contesta integritatea lirii umane in persoana Domnului Hristos, sus-
t'mincl ca ratiunea sau puterea de judecata a Lui a fost inghitita de Logosul divin.
15. F.ccl. 12, 12.
16. Pildc 12, 19.
acHMUHi f, i,,
simbata, ne vom Indepfirta de unumite mlnefirurl $i vom aducc jertfc*
lui Dumnezou si no vom lnchina In templul din lerusalim si, Jn general,
din crestini ne vom face iar iudei. Or, ce poate fi mai de ris decit astfol
de lucruri si mai strain de InvStStura evanghelica" ? $i in legSturS cu
intruparea Fiului, inv3t5tura lui a provocat o tulburare atit de mare
intre frati, incit putini din cei care le-au recunoscut mai tin vechea
rinduiala a credintei, pe cind cei mai multi, dindu-si seama de inovatii,
au cazut in mania unor nesfirsite controverse si in interpretari exage-
rate si compromitatoare.
V
Cit despre Paulin 17 , raerita si el citeva reprosuri mai ales in le-
gatura cu hirotonirea lui, lucru pe care-1 stiti si voi. In orice caz, si pe
mine ma supara faptul ca inclina spre invataturile lui Marcel l8 , in-
trucit primeste in comuniune, ,fara control, pe aderentii lui. Caci stiti,
prea cinstiti frati, ca invatatura lui Marcel e un fel de anulare a intre-
gii noastre nadejdi, pentru ca nici pe Fiul nu-L primeste ca avind ipostas
propriu, ci sustine ca El S-a aratat doar pentru scurt timp in lume ur-
mind sa se reintoarca din nou la Cei din Care a iesit, si nici pe Mingi-
ietorul nu-L primeste ca existind in chip special. De aceea nimeni n-ar
gresi proclamind aceasta erezie cu totul straina de crestinism, numind-o
un fel de iudaism stricat. De aceea staruim ca si problema aceasta s-o
luati in grija Voastra. $i o veti prelua daca nu va va fi greu sa scrieti
la toate Bisericile Rasaritului despre cei care tulbura in toate felurile
invatatura noastra 19 . Daca ei se vor indrepta, ii vom primi in comu-
niune, daca insa vor persista cu convingere in inovatiile lor, atunci ne
vom indeparta de ei.
Ca trebuia sa precizam lucrurile acestea noi impreunS cu intelep-
ciunea voastra intr-un sinod general, e ceva de care noi insine ne dam
seama. Dar pentru ca timpul nu ingaduie, iar aminarea lor e primej-
dioasa, am fost nevoiti sa trimitem pe frati dindu-le informatii orale si
despre alte probleme pe care am uitat sa le expunem in epistola aceasta,
sa le puna in aetiune Cuviosiile Voastre, ca sa dobindim ajutorul cerut
pentru Bisericile lui Dumnezeu.
17. Episcop in Antiohia.
13. Marcel de Ancira fusese la inceput mare sustinator al crezului niceean, dar
pe urma a cazut in rStacirea sabeliana.
19. Poate cS $i Sf. Vasile e prea preterit ios aici : ar fi fost destul daca ar fi
fost in$tiiii|ati m3car episcopii tei mad importanti.
35 - Sfintul Vuslle col Mare
Bi'lNTUL VA81LK C'Kt. MAliK
640 — — — — -"
EPISTOLA 264
C-tre Barsas, episcop de Edesa,
aflat in surghiun
Scrisa in anul 377
Lui Barsas, episcopului cu adevarat prea iubit de Dumnezeu si vred-
nic de tot respectul si de toata stima, Vasile ii aduce salut intru Dom-
nul. Intrucit adevaratul meu frate Domninos vine la cuviosia Ta, folo-
sesc bucuros prilejul acesta de a-ti scrie si de a te saluta si prin el.
Rog pe Bunul Dumnezeu sa ma tina inca in viata, pentru ca sa ma in-
vrednicesc sa te vad si personal si sa ma bucur der darurile cu care ai
fost inzestrat. Iti cer doar sa te rogi sa nu cad prada pentru totdeauna
dusmanilor crucii lui Hristos si sa pazesc Bisericile Sale pina cind yor
veni vremuri de pace, pace pe care numai Dreptul Judecator stie cind
ue-o va da, dar sintem siguri ca ea va veni si nu ne va mai parasi ni-
ciodata. Dar asa cum a rinduit iudeilor, pentru pacatele lor, o pedeapsa
de saptezeci de saptamini de ani, poate ca Atotputernicul, dupa ce ne
va fi dat si pe noi vrajmasului pentru o vreme oarecare \ va rindui o
zi cind ne va rechema si ne va restabili pacea de altadata, desigur daca
— sti-vom cind? — apostazia nu va fi aproape si nici evenimentele
de acum nu vorji semnu.1 venirii lui Antihrist. Daca-i asa, roaga-te ca
Dumnezeul buna'tatii sa alunge de la noi orice suparare, sa ne pazeasca
si sa ne ajute sa trecem fara pas gresit prin aceste suparari. Pe toti
cei care s-au invrednicit sa stea in comuniune cu tine ii salut prin mij-
locirea ta. Sa fii sanatos si sa te bucuri intru Domnul, roaga-te pentru
mine, iar prin harul Sfintului sa fii pazit in folosul Bisericii lui Dum-
nezeu.
EPISTOLA 265
Catre Evlogios, Alexandru si Adelfocration,
episcopi egipteni surghiuniti
Scrisa in anul 377
I
Descoperim ca purtarea de grija cu care conduce Dumnezeu Bise-
ricile Sale este mare in toate privintele. Astfel, evenimentele care par
r~Fiind urmarit de arieni, episcopul Barsas s-a refugiat mai Intii in insula Arailv-
m P o1 in localitatca Oxirinhos de pe malurile Nilului. Sf. Vasile ii trimite prin aceasta
opislold ciivinle de incurajare. A se vedea si epist. 267.
SCHIBORI
M7
(oplesite cu tristeti si care, la prima vcclcre, nu sinl urmarea nici unui
plan ascuns, sint rinduitc spre lolosul color mai multi in intelopeiunea
lui Dumnezeu si in neinfelesele judecati alo dreptatii Sale. CSci, iata
ca Domnul a facut s3 aparS iubirea voastra din tinuturile Egiptului, s-o
puna in inima Palestinei si, dupS pilda vechiului Israel, s-o statorni-
ceasca acolo, El care ne-a scos din robia tSrii Asiriei, ca sa stinga acolo
idolatria prin sosirea sfintilor.
Am inteles ca si astazi se mai petrec fapte asemanatoare si ca si
voi insiva va aflati in aceeasi situatie, daca ne gindim ca, chemindu-va
ia aceasta lupt&pentru credinta, v-a deschis, prin surghiun, stadionul
fericitoarelor alergari si a daruit pe martorii hotaririi voastre curajoase
cu pilde luminoase, care-i due spre mintuire 1 . Cu ajutorul lui Dum-
nezeu am aflat cit de dreapta este credinta voastra, dupa cum am auzit
si de jertfelnicia voastra fata de frati si ca, dupa cum ni s-a spus, nu
dati uitarii, socotindu-le neinsemnate, faptele care sint de folos tutu-
ror si mai ales mintuirii, ci va lega|i mai ales de tot ceea ce poate ajuta
la zidirea Bisericilor. Drept aceea m-am mai gindit ca ar fi bine sa ma
alipesc si eu la ceata voastra minunata si sa ma unesc prin scris cu
Cuviosiile Voastre. De aceea am trimis pe prea iubitul nostru diacon
Elpidlos sa va aduca aceste rinduri si sa luati cunostinta prin el insusi
(caci e in stare de asa ceva) de tot ce a putut scapa instructiunilor cu-
prinse in scrisoarea mea.
II
Ceea ce m-a incurajat eel mai mult in dorinta de a ma uni cu voi
e ceea ce am auzit spunindu-se despre rivna Cuviosiilor Voastre pen-
tru credinta dreapta : nici marele numar de scrieri, nici varietatea so-
fismelor n-au putut zgudui taria inimii voastre, ci ati recunoscut pe cei
care fac innoiri impotriva dogmelor apostolice si n-ati acceptat sa pas-
trati tacerea in legatura cu pagubele pe care acestia le fac. Cu mare
intristare am aflat de toti cei ce si-au legat viata de pacea Domnului
si pe care nu-i lasa linistiti innoirile de tot felul scornite de Apolinarie
de Laodiceea 2 . Acest om mi-a facut cu atit mai multa suparare cu cit
se parea la inceput c-ar fi de-ai nostri. A suferi ceva din partea unui
1. Egiptul a fost totdeauna o patrie deosebita a luptelor pentru credinta. A?a
citim indeosebi In : Istoria bisericeascd a lui Eusebiu de Cezareea (cartile VI — VII)
unde intilnim multi martiri (fapt pentru care s-a pastrat traditia de a li se incre-
dinta crestinilor sa duca cu ei acasa Sf. Impartasanie, cf. ep. 93), dar unde a inflorit
si arianismul. Din epistola de fata reiese ca prigoana continua si acuma cu putere.
2. Despre Apolinarie se vorbeste in multe epistole ale Sf. Vasile (225, 244, 263
etc.). Aici nu se vorbeste despre ereziile lui, ci se vorbeste mai mult dintr-un punct
do vedcre personal : Apolinarie c prezentat ca un tradator al credintei, sustinind un
fel de iuduism reinnoit.
jjg SMNTUL VA8ILK CKL MARK
dusman declarat, chiar dacS durerea este peste mSsura de grea, e in-
tr-un fel tolerabila pentru eel care sufera, dupS cum este scris : «do
m-ar fi ocSrit vrajmasul, as fi rabdat» 3 , dar sa induri pagubirea din
partea unui om care impartaseste sentimentele tale si care e apropiatul
tau, iata ceva foarte greu de indurat si care nu-ti aduce nici o min-
giiere 4 . Omul pe care crezusem ca-1 am tovaras de arme in apararea
ndevarului, am descoperit ca in multe puncte lupta impotriva celor care
vor sS se mintuiasca, incercind sa distruga mintea lor si s-o smulga din
dreptatea invataturilor. Ce indrazneala fierblnte n-a aratat el in faptele
pe care le-a savirsit ? Ce nebuna si aventuroasa idee tinereasca n-a ex-
primat el in cuvintarile lui ? Oare n-au suferit toate Bisericile dezbi-
nSri launtrice, mai ales de cind el si-a trimis oameni in cele conduse
de ortodocsi, ca sa le sfisie si ca sa le ceara, impotriva oricarui drept,
comunitati proprii ? 5 . Marea taina a credintei nu-i un subiect de ris
cind vezi episcopi plimbindu-se pretutindeni fara popor si fara preoti,
ducind peste tot un nume gaunos, care nu fac nimic pentru progresul
Evangheliei mintuirii ? Cuvintarile lui Apolinarie despre Dumnezeu nu
sint oare pline de invataturi nelegiuite din pricina vechii impietati a
nebunului Sabelios, pe care acesta le-a reinnoit prin tratate ? Daca in-
tr-adevar ceea ce vestesc pretutindeni locuitorii Sebastiei 6 n-a fost fa-
bricat de dusmanii lui Apolinarie si daca acestea sint intr-adevar de-ale
lui, atunci nu mai exists impietate pe care sa n-o fi ajuns atunci cind
spunea ca acelasi lucru este sa-I spui Tata si Fiu sau Fiu si Tata, precum
si alte formule intunecate de impietate 7 la care nici macar nu am vrut
sS plecam urechea ; ne rugam sa n-avem nici o partasie cu cei care
au grait asemenea vorbe.
Oare nu Apolinarie e eel care a ravasit cu totul invatatura despre
Intrupare ? N-a trezit el in cei mai multi indoiala asupra misiunii ras-
cumpSratoare a Domnului nostru in urma intrebarilor tulburi si intune-
coase pe care le-a pus in legatura cu ideea despre intrupare? Ca sa
aduni si sa explici toate aceste rataciri si mai ales ca sa le combat^ ar
, V
3 Ps 53 12.
4. A§ada'r Sf. Vasile scrie acestor trei episcopi egiptend nu numai din dorinta de
a-i preamari si incuraia pentru suferintele si exilul pe care le rabda, ci si pentru a-i
lfimuri asupra discutiilor dogmatice ale vremii, indeosebi apolinarasmul si pnevmato-
mahionismul. La un moment dat cei trei episcopi egipteni au condamnat amestecul
apusean in problema schismei antiohiene (cazul Paulin), fapt care 1-a bucurat pe bt.
Vasile (care sustinea cu toata taria pe Sf. Meletie ca singurul indreptatit la scaunul
Antiohiei) si de aceea ofera celor trei episcopi intercomuniunea.
5 Afara de scaunul episcopal de Laodiceea, Apolinarie mai stapmea citeva co-
munitati ca Antiohia (sub Vitalie), alta in Beirut si probabil Inca una sau doua aiurea.
6. Adica aderentii lui Eustatiu de Sebasta.
7. Intr-adevar, apolinarismul pleaca intr-un fel din antitrimtarismul modelist al
lui Sabelios.
(K'KIHORI
540
trt'bui mult timp si multe vorbe. Cine a sters si a facut sa dispara pasajul
tare cuprinde fSgfiduintele, cum vedem in referatele fara temei ale
acestui om ? Fericita nadejde a celor ce au trait dupS Evanghelia lui
Hristos el s-a incumetat s-o descrie cu atita s&rScie si paliditate incit ea
se schimba in simple povesti ale unor babe si in scorneli evreiesti. Intor-
cindu-se la trecut, el fagaduieste reclSdirea templului iudaic, respecta-
rea cultului mozaic, un simulacru de arhiereu ca in vechime, jertfe pen-
tru pacate, dupa «Mielul» lui Dumnezeu, Care ridicS pacatul Iumii>> 8 ,
boteze partiale, dupa unicul botez, cenusa de juninca pentru stropirea
Bisericii, care, dupa credinta in Hristos, n-are nici pata, nici zbircitura
si nici altceva de acest fel 9 ; apoi curatiri de lepra, dupa nepatimirea
dobindita prin inviere ; o ofranda de gelozie acum cind bSrbaJii nu-si
mai iau nici femei si nici femeile nu-si mai iau bSrba|i ; piini ale punerii
inainte, dupa «piinea care s-a pogorit din cer» candele aprinse, dupa
€el care e «Lumina cea adevarata» 10 .
Peste tot, daca Legea poruncilor lui Moise e de acum desfiin$ata
prin dogme, e limpede ca dogmele lui Hristos vor fi anulate prin porun-
cile legii mozaice. Rusinea si nedumerirea mi-au acoperit ia\a, o apasa-
toare suparare a pus stapinire pe inima mea. De aceea vS rugam, ca pe
niste doctori invajati, care stiu sa" educe in durere pe cei care se 1m-
potrivesc, sS va silitj. sa readucetj pe acest om la disciplina Bisericii,
s3-l convingefi sa se lase de palavrele de care a dat dovada in scrierile
sale (caci el a confirmat spusa din Pilde «multimea cuvintelor nu scu-
teste de pacatuire») ", puneti-i in fata dogmele dreptei credinte, ca sa
se intoarca din nou si sa se cSiasca" in fa{a fratilor.
Ill
Se cuvine totodata sa-si aminteasca cuviosiile Voastre si de uce-
uicii lui Marcel, pentru ca sa nu luati, in legatura cu ei, vreo hotSrfce
aesocotita si usuratica. Intrucit acest om a iesit din BisericS din pricina
unor dogme nelegiuite 12 , trebuie ca odata ce vor fi osindit acea inv&-
latura gresita, aderenfii lui sa fie admisi in comuniune, pentru ca eei
care se vor fi unit cu noi prin mijlocirea Voastra sS fie primiti apoi de
toji fratii. C&ci nu mica a fost supararea multora cind au auzit ca venind
ra Cuviosiile Voastre i-ati primit facindu-i partasi la eomuniunea Bise-
8. loan 1, 29.
9. E/es. 5, 27.
10. loan 6, 51. Cum a putut vesti Apolinarie o asemenea revenire la iudaism —
iata ceva greu de explicat In sec. IV dupa Hristos.
11. Pilde, 10, 19.
12. In epistola nr. 69 Sfintul Vasile declara c5 Snvataturile gre?ite ale lui Mar?«l
slut tot attt de condamnabile ca $i ale lui Arie.
550 SFINTUL VASILE CEL MARE
ricii. Or, ar trebui sa st-iti ca voi nu sintefi singuri in RSsSrit si ca aveti
multi de partea voastra : acestia slut cei care aparS ortodoxia Parinti-
lor care au statornicit la Niceea invatatura cea dreapta. $i ar mai fi tre-
buit sa stiti si aceea cS toti cei din Apus sint de acord cu voi si cu noi,
ca am primit «tomul» sau volumul in care e consemnata credinta lor, il
pSstrSm la noi si le urmam invatatura. Ar trebui, dar, ca toti cei care
sint in comuniune cu voi sa fie deplin linistiti, pentru ca hotaririle luate
sa fie mai bine garantate prin aprobarea celor mai multi si ca pacea sa
nu fie tulburata de unele banuieli rele. $i ar fi bine sa nevada consul-
tindu-ne cu seriozitate in legatura cu problemele care intereseaza toate
Bisericile lumii. Caci de lauda nu e eel care a luat in pripa o hotarire
oarecare, ci eel care a rinduit fiecare lucru pentru ca sa ramina stator-
nic si ale carui intentii se vad cu timpul a fi cele mai firesti pentru cine
vrea sa le cerceteze ; un astfel de om e mai placut lui Dumnezeu si oa-
menilor pentru ca «rinduieste vorbele sale cu judecata» 13 .
lata, pe cit ne-a ingaduit conversatia epistolara, parerile pe care le
facem cunoscute cuviosiilor voastre. Sa dea Domnul sa ne putem bucura
de o. intilnire personals ! Acum, dupa ce vom fi rinduit toate pentru
impacarea Bisericilor, vom primi impreuna cu voi si rasplata pregatita
de Dreptul Judecator pentru iconomii cei credinciosi si intelepti. In as-
teptare, binevoiti si ne trimiteti si noua conditiile cu care a{i primit pe
ucenicii lui Marcel 14 . Caci, sa stiti bine, ca chiar daca, in ceea ce va
priveste, aveti garantii depline, nu trebuie sa v ; a incarcati singuri cu o
problema atit de insemnata, ci trebuie ca si cei din Apus si din Rasarit,
care sint in comuniune cu noi, sa consimta si ei reintegrarea acestsi;
oameni.
EPISTOLA 266
Catre Petru, episcopul Alexandriei
ScrisS in anul 377
I
Bine si cuviincios lucru ai facut certindu-ma ca pe un frate duhov-
nicesc luminat de Domnul printr-o dragoste adevaratS, pentru ca nu-U
aduc la cunostinta toate cite le fac aici, mari si mici, Caci tie ti se cade
sa te interesezi de preocuparile mele, iar mie mi se cuvine sa-ti mai
spun si eu unele din necazurile mele. Sa stii, insa, prea cinstitul si prea
13. Ps. in, 5.
14. Daca declara solemn ca parasesc ratacirile lui Marcel si ca accepta orto-
doxia, ucenicii lui Marcel de Ancira pot fi reprimiti in comuniunea Bisericiii, binein-
teles daca prezinta garantii depline.
SCRISORI 551
iubitul meu frate, ca desele apasari.si chiar puternicele zdruncinaturi
care zguduie Bisericile ne silesc sa nu fim deloc straini de cele ce se
intimpla. Dupa cum la cei ce lucreaza in minele de arama urechile li se
obisnuiesc cu zgomotul izbiturilor dese ale ciocanelor, tot asa, prin re-
petarea deasa a stirilor proaste, m-am obisnuit si eu sa m-astept mai
mult la tulburari si la lovituri din pricina evenimentelor neasteptate.
Prin urmare uneltirile nesfirsite ale arienilor impotriva Bisericii, cu
toate ca sint multe, mari si cunoscute in intreaga lumea, totusi sint de
suportat, intrucit provin de la dusmanii si vrajmasii declara^i ai inva-
taturii celei adevarate. De ei am ajuns aproape sa ne miram cind nu
savirsesc fapte cu care ne-am obisnuit, nu cind se incumeta sa puna
la oale vreun atac mai serios impotriva dreptei credinje. In schimb,
ne intristeaza cumplit si ne tulbura cele savirsite de cei de aceeasi sim-
tire si de aceeasi credinta cu noi l . Dar nici acelea, cu toate ca sint si
ele numeroase si ajung la urechile noastre, nu ne fac sa ne pierdem
cumpatul. De aceea nici nu ne cutremuram de ultimele dezordini in-
registrate si nici urechile nu ni s-au speriat prea tare, pentru ca, pe de-o
parte, stiam ca faima despre cele intimplate era firesc sa duca la acel
rezultat, iar pe de alta, pentru ca ne-am asteptat ca alfii sa fie vestitorii
acelor rele. $i, in sfirsit, pentru ca n-am crezut ca este logic sa te in-
dignezi si tu din pricina unor asemenea fapte si ca te vei supara pentru
»ca te-as fi neglijat.
Celor care au savirsit aceste fapte le-am scris cele cuvenite, ru-
gindu-i ca, intrucit fratii de acolo au ajuns la o nein^elegere oarecare,
totusi sa nu se instraineze de dragoste, iar indreptarea s-o astepte de la
cei care sint in stare sa vindece in duh- bisericesc greselile'. $i intrucit
Tu ai facut acest lucru cu intentie bunS si cinstita, m-am bucurat si am
multumit lui Dumnezeu deoarece in tine s-au mai pastrat urme din Ve-
chea buna rinduiala si Biserica nu si-a pierdut vigoarea in vremea pri-
goanei prin care a trecut. Intr-adevar, deodata cu noi h-au fost prigo-
nite si canoanele. Eu insumi adeseori am fost incomodat de cei din
Galatia, dar n-am reusit niciodata sa le raspund, pentru ca am asteptat
hotaririle voastre. Acum, daca Domnul va da si ei vor vrea sa va asculte,
nadajduiesc sa aduc din nou poporul la Biserica. $i atunci nu noi vom
fi invinuiti ca am trecut la ucenicii lui Marcel, ci dimpotrivS, tocmai
acestia vor redeveni membrii ai trupului Bisericii lui Hristos 2 ,~ incit in-
1. Cu un tact deosebit cauta Sf. Vasile sa trezeasca si in sufletul acestui urmas
al marelui Atanasie mai mult activism fata de atitudinea de om caldicel [Apoc. 3, 15)
■al multora din contemporani.
2. Aici face aluzie la aderentii lui Marcel de Ancira, vechi aparator al crezului
niceean, dar care apoi s-a dovedit eretic in legatura cu invatStura sa despre persoana
Mintuitorului. Totusi, adeptul «iconomiei,», Sf. Vasile propunea ca adeptii lui Marcel
sa fie pfimiti in comuniunea Bisericii daca revin la ortodoxie.
5.W
SFINTUL VASILK CEL< MANE
vlnuirea urlta care cSzuse asupra.lor, din pricina ereziei, sa" dispara
deodatS cu primirea lor in rindurile noastre si s& nu mai fim rusinati c4
noi i-am fi indemnat la rele.
II
M-a suparat si fratele Dorotei, intrucit — dupa cum mi-ai scris —
n-a discutat cu Cuviosia Ta cu duh de dragoste si de blindete. Ma gin-
desc ca si acest lucru se datoreaza greutatii aduse de vremurile actuale,
pentru ca se pare ca din pricina pacatelor mele nu mai reusesc aproape
nimic, intrucit pina si cei mai important din fratii nostri nu se dove-
desc a fi distinsi si potriviti chemarii lor, pentru ca nu implinesc toate
dupS dorintele noastre. Ca sa revin la Dorotei, el mi-a istorisit discutiile
avute cu fratia ta, in fata prea evlaviosului episcop Damasus, si m-a fn-
tristat informatia lui ca prea iubitorii de Hristos fratii si colegii nostri
de preofie Meletie si Eusebiu au fost numarati in rind cu arienii 3 . $i
daca nimic altceva n-ar confirma ortodoxia credintei lor, totusi pentru
oricine judeca limpede insasi pornirea arienilor impotriva lor consti-
tute o puternica dovada despre dreapta lor cugetare. De aceea si cuvio-
sia Ta esti dator sa reiei cu ei comuniunea de suferinta pentru Hristos,
In orice caz, sa fii convins, daca e$ti cu adevarat cuvios, ca nu exists
propunere ortodoxa care sa nu fi fost proclamata cu toata indrazneala.
de acesti barbati si sa nu fi avut ca martor pe Dumnezeu si ascultator
pe mine insumi. Incit ma priveste pe mine personal, nici macar ua
singur ceas n-as fi primit s5 intru In legaturS cu ei daca as fi aflat cS
ei schioapata in probleme de credinta.
Dar, daca vei gasi de cuviinta, sa lasam la o parte cele trecute si sa
punem un inceput pasnic pentru cele viitoare. Caci to|i avem nevoie-
unii de altii in legaturile pe care le avem cu membrii comunitatilor
noastre, mai ales acum cind Bisericile Rasaritului privesc spre noi, iar
unitatea de credinta dintre noi va fi privita ca punct de pornire spre
sprijinire si intarire. Dar daca ar baga de seama ca esti banuitor fata
de altii, mhnile lor s-ar paraliza si s-ar slabanogi, incit ar putea s& le
Indrepte impotriva dusmanilpr credintei.
3. «Potrivit spuselor Sf. Vasile, tocmai pe Meletie de Antiohia 1-ar fi acuzat
Damasus de arianism. Nu pare probabil — daca peste tot aceasta acuza e fondata —
ta intransigentul arhiepiscop sa fi declarat ca Meletie ar fi fost «prea» ortodox. Cit
dpspre Eusebiu, care fusese exilat de mai multe ori de artem, acuza contra lui nu-i
nici logica si nici de crezutn. Asa se exprima Y. Countonne, op. cif., Ill, 135—136. Con-
(luzia lui e ca mai probabil ar fi faptul ca acuza adusa celor doi parinti vine de la
Pi'lru al Alcxandriei, cfiruia Vasile ii cere sa se uneasca cu el in dragoste.
HftMIHUMI
.053
EPISTOLA 267
Catre episcopul Barsas al Edesei aflat in surghiun
Scrlsi In anul 377 sau 378
Din pricina dragostei pe care o port Cuviosiei Tale ma gindeam sa
vin sa te caut, sa te string cu drag in brate si sa aduc slava lui Dumne-
zeu, Care S-a preamarit Intru tine si Care a facut vestita onorabila Ta
balrinete in ochii tuturor celor ce se tern de El. Intrucit trupul meu ma
supara cumplit,. din pricina bolii, si pentru ca mai sint insSrcinat sa due
si grijile de nespus ale Bisericilor, fapt pentru care nu pot sa merg sa
mi intilnesc cu eel care mi-e atit de drag, ma folosesc de aceasta scri-
soare ca sa-mi mai domolesc nerabdarea, in care ma aflu, de a ma bucu-
ra de insusirile cu care ai fost daruit si ca sa cer neintrecuta ta evlavie
sa-si impreune rugaciunile cu mine si cu Bisericile toate, pentru ca Dom-
»ul sa ne ajute sa trecem fara greseli zilele sau ceasurile drumetiei care
ne-a mai ramas s-o facem. Dar-ar Domnul sa vedem si impacarea Bise-
ricilor, sa auzim si despre soarta altora, colegi si compatrioti de lupta 1 ,.
asa cum cer si eu in rugaciuni, iar despre tine insuti ceea ce noapte si
zi popoarele supuse ascultarii tale se straduiesc sa dobindeascS de la
©omnul dreptatii !
Sg stii ca daca n-am scris mai des, nici macar atit de des cit ar fi
trebuit, totusi am scris Cuviosiei Tale. Poate ca fratii carora le-a fost
incjedin^at serviciul postal nu vor fi retinut si salutarile mele 2 . Dar
aeum, dupa ce am aflat pe ci{iva dintre ai mei care tree spre tine, mi
grabesc sa-ti trimit aceasta epistola. Totodata iti mai trimit si niste
daruri, pecare te rugam sa le primesti fara lauda din partea smereniei
mele, cerindu-ti doar sa ma binecuvintezi dupa pilda patriarhului Isaac 3 ..
Iar daca din pricina ocupa|iilor si a nenumaratelor griji, in care-mi era
cufundat cugetul, am trecut cu vederea unele datorii de buna cuviinta,.
sa> uu ma judeci si nici sa te superi, ci sa ramii credincios desavirsirii
tale, pentru ca sa ma pot bucura de darurile Tale atit eu, cit si
ceiflalji *.
Sa fii sanatos, bucurindu-te intru Domnul, roaga-te pentra mine si.
jpeiitru Biserica lui Dumnezeu I
1. E vorba de intoarcerea din exil a celor surghiuniti.
2. Ateea^i plingere Intilnita deseori in epistolele SfintuM Vasile. A se vedea,
Ifltrc aJtelc, ^i ep. 212.
3. Fue. 27, 27.
4. Epistola 264 are ca destinatar acelasi nume ta 51 ppistola de fata. Episcopul!
B»Mti>; I'ra In exil, dupa cum ne spun amindoua epistolele.
5M SFtNTUl, VAISI1.K CV.U MARE
EPISTOLA 268
Catre Eusebiu eel aflat in surghiun
Scrisa in anul 377
Ne-a arStat Domnul ca nici in vremea noastra El nu paraseste pe
cei cuviosi ai Lui, asa ca ocroteste $i viata Cuviosiei Tale cu mina tare
$i puternica. $i aceasta socotim ca e aproape la fel cu petrecerea neatinsa
a dreptului prooroc in pintecele chitului 1 , precum si a celorlalti tema-
tori de Dumnezeu din cuptorul eel cu foe 2 , intrucit si Cuviosia Ta ai fost
pSzit neatins, cu toate ca, dupa cit am inteles, primejdiile razboiului
amenintau din toate partile 3 . §i sa dea Atotputernicul Dumnezeu sa
pSzeasca si de acum inainte privelistea aceasta mult dorita, atit pentru
noi — daca vom mai trai — cit mai ales pentru ceilalti, care, prin rein-
toarcerea Ta 4 , se vor bucura de mintuirea lor. Pentru ca sint convins
cS Prea Milostivul Dumnezeu, Care vede lacrimile Bisericilor si asculta
suspinurile pe care le scot to^i pentru tine, Te va pazi in via|a pina ce
va da bucurie celor ce se roaga ziua si noaptea.
' Ne-am lamurit indeajuns despre cele cite s-au comis impotriva Ta
cind a sosit, prea iubitul nostru frate Libaniu diaconul, care era in
trecere pe aici, dar vrem sa mai cunoastem si ce s-a mai intimplat dupa
aceea, pentru ca am inteles cS in tinuturile pe unde te afli s-au petre-
cut nenorociri mai grele si mai mari. Am vrea sa stim aceste lucruri
daca-i cu putinta mai repede, iar daca acest lucru nu se poate altfel,
atunci macar de la prea iubitul frate si impreuna-slujitor preotul Pavel 5 ,
•deodata cu intoarcerea lui. O, de am auzi ca via^a lui a ramas neatinsa
^ii nepusa la chinuri, asa cum ne rugam sa fie !
Intrucit am inteles ca toate drumurile sint pline de hoti si de pun-
gasi, ne-am temut sa dam ceva fratelui care vine acolo, nu cumva sa
np facem in chipul acesta vinovati de moartea lui.
1. Iona 2, 1—11.
2. Dan. 3, 20 ?.u.
3. Desigur ca in Tracia amenintarea venea din partea gotilor, care dc peste
100 de ani navaleau mereu in sudul Dunarii, iar peste un an (378) insu?i imparatul
Valens va muri luptind impotriva lor.
4. Dupa moartea lui Valens (378) toti episcopii exilati s-au intors la locuintelc
lor. Eusebiu a venit si el, dar dupa citeva luni a murit.
5. Diaconul Libaniu si preotul Pavel erau clerici, din Samosata, care au insolit
pe opiscopul lor in oxil.
scittaoni
EPISTOLA 269
Spre consolare sotlel lui Arinteu 1
ScrtsS in anul 378
1
Ar fi logic si de asteptat, dupa starea ta sufleteasca, sa tree perso-
nal pe la tine si sa iau parte la aceste dureroase evenimente. Mi-as fi
potolit in cazul acesta si supararea mea personals si mi-as fi implinit
si fa^fi de tine datoria de a te consola. Intrucit insa trupul meu nu poate
indura drumuri mai lungi, am recurs la aceasta convorbire prin scris,
ca sa nu se para ca as fi cu totul nepasator fata de cele intimplate.
Cine n-a gemut din pricina pierderii acestui barbat ? $i cine are o
inima atit de impietrita incit sa nu verse pentru el lacrimi fierbinti ?
Pe mine m-a coplesit tristetea cu atit mai tare cu cit am avut in vedere
si onorurile deosebite cu care acest om a inconjurat persoana mea si a
avut grija ,de ocrotirea comuna a Bisericilor lui Dumnezeu 2 . Dar rn-am
•gindit ca este omul care si-a implinit, hi aceasta viata, datoria de care
trebuia sa se achite, si ca astfel fusese rechemat, la timpul potrivit, de
Dumnezeu, Care conduce destinele noastre. Indemn, asadar, pe intelep-
tia'Ta sa se patrunda de aceste ginduri, sa-si pastreze seninatatea fata
de cele intimplate si, dupa putinta, sa indure suferinta cu cugetul im-
pacat. Fara indoiala ca numai timpul va fi in stare sa-i usureze inima
si sa-i ingaduie judecatii sa se faca stapina pe bataile ei. Cu toate aces-
tea, dragostea fara margini pe care ai purtat-o so^ului, precum si buna-
tatea pe care o aratai spre to|i, ma fac sa cred ca ai sa cazi in dezna-
dejde din pricina adincii delicateji a sufletului tau in urma primirii aces-
tei lovituri dureroase. De aceea invatatura Scripturilor e folositoare tot-
deauna, dar mai ales in imprejurari precum este cea de fata. Sa-ti aduci,
dar, aminte- de hotarirea Creatorului nostru, potrivit careia toti citi am
iesit din pamint ne vom intoarce iarasi in pamint 3 si ca nimeni nu-i
atit de mare incit sa fie criltat de moarte.
1. Acest of iter superior in armata bizantina (care salvase imperiul printr-o lupta
hotaritoare din anul 355 impo.t|jva gotilor), a fost facut consul in anul 372. Despre el
ne 'da'stirc !ji istoricul Ammianus Marcellinus (Fontes Historiae Daco-Romanae vol.
[I, Bucufosti, 1979, p. 125). Moartea kii a avut loc in anul 378. Cu ocazia mortii, Sf.
Vasile trimite arcste cuvinte de mingiiere so(iei lui.
2. Despre Arinteu a se vedea ?i epistola nr. 129.
3. f-Vir. 3, 19.
556 SFlNTUL VASH-E CEL MARK
■ " ■■ " " ■ ■ ■ " ■' ■ ..^ , , I — ■ ' ' — ' ■ ■ - ' - ' ■' — - — ■I. • '— - ■ <l . .- — ...
II
Bun si mare era acest minunat barbat, puterea trupului se lua te
intrecere cu virtutea sufletului sau, iar eu zic chiar ca nimeni nu-1 in-
trecea nici intr-o privinta, nici in cealalta. Cu toate acestea insa era oxa
si el, asa incit a murit ca si Adam, ca §i Abel, ca si Noe, ca Avraam,
ca si Moise sau ca oricare altul din cit,i am mai pomeni si care aveau
aceeasi fire cu noi. Sa nu ne tulburam, deci, ca ne-a fost rapit, ci dtm-
potriva, intrucit am trait impreuna cu el, sS-I multjamim Celui Care ne-a
impreunat laolaltS. Rapirea unui astfel de barbat t>e comuna cu eea a
altor femei, dar eu cred ca nici o alta femeie, afara de tine, nu s-ai fi
putut mindri cu un astfel de barbat.
Caci intr-adevar, Creatorul nostru a creat pe barbatul acesta ca pe
un exemplu unic al firii omenesti, intrucit toti ochii de pe strada se in-
torceau dupa el si fiecare limba istorisea faptele lui. Pictorii si seuip-
torii nu puteau plasmui modele atit de reusite ca el, iar istoricii rare
descriu marile ispravi ale vitejilor se incurca insirind povesti ireale *.
De aceea multi nu puteau sa se impace cu gindul c-ar putea crede In
acea trista stire, care circula si pe care n-o primeau desi o auzeau, ca
Arinteu a murit. Cu toate acestea s-a intimplat si cu el ceea ce se va
intimpla si cu cerul si cu pamintul si cu soarele, A plecat avind parte rfe
o moarte luminoasa, fSr3 ca batrinetea sa-1 fi girbovit, fara ca sa piardS
ceva din infatisarea lui falnica, rSminind mare in viaja aceasta, dar maie
si in cea viitoare, fSra ca stralucirea de acum sa aduca vreo pierdter*
maririi pe care o nadSjduia, pentru ca la plecarea din viafS isi curSffse
sufletul prin «baia nasterii de a doua» 5 . Faptul ca tu i te-ai facvt jnijio-
citor si colaborator la acestea te va mlngiia eel mai mult.
Muta-ti acum sufletul de la cele prezente la grija de cele viitoaFe,
incit prin fapte bune sa te faci vrednica sa dobindesti si tu, ca §i el r
acelasi loc al odihnei ! CruJS pe bSrtina ta mamS, ai mila" de tinereiea
fiicei tale, cSci ai ramas singu'ra care poate sa le consoleze. Fii pildS de
bSrb&Jie pentru celelalte femei si stapineste-ti tristefea in asa fel incit
nici sa n-o scop: din inima, dar nici sa te lasi cuprinsa de ea. In sfiigit,
arunca-t,i privirile spre marea rasplata a rabdarii, pe care ne-a fag§duit-o
Domnul nostru Iisus Hristos ca rasplatire pentru via|a pe care vo'm fi
trait-o.
4. S-a scris mult despre influenza retoricii asupra stilului parintilor capade-
chieni. Sfintul Vasile n-a tag3duit-o niciodata. Epistolele acestea oferS 1a acest SjBns
multe marturii. Dar chiar si cind se aratfi curtendtor fata de marii demnitarj, la caje
tntervine pentru cite un napastuit sau cind consoleaza pe cineva, expresiile pattegi-
rice, oriclt de hiperbolic ar fi alcatuite, nu intrec masura, ci par firesta.
5. Tit 3, 5. Inca o dovada ca pina in veacul IV multi aminau primirea botezului
pina spre anii ultimi ai vietii. Asa a facut si Constantin eel Mare insusi.
SCRISORI 557
EPISTOLA 270
Fara adresa, in legatura cu un flirt *
Scrisa dupa anul 374
Sint foarte suparat ca nu va indignati pentru un lucru interzis si
nici nu va puteti inchipui ca savirsirea unei rapiri ar fi o crimfi si o
tiranie indreptata impotriva vietii proprii si a neamului omenesc, pre-
cum si o jignire adusa oamenilor liberi. $tiu ca dacS a{i avea toji aceeasi
parere nimic n-ar sta impotriva ca acest fatal obicei sa dispara de la
noi din tara. Depune, asadar, si tu in cazul de fata o rivna de crestin si
desfasoara o munca pe potriva acestei rautati. Pe aceasta tinarS, ori in
ce loc ai afla-o, da-ti toata silinta s-o prinzi §i s-o redai la timp pa-
rinfilor ei. Cit despre acel individ, sa-1 scoti din pomelnicul rugaciuni-
lor tale §i sa-1 excomunici public, iar pe complicele lui, dimpreuna cu
toata familia lor, sa-i excomunici pe timp de trei ani, pe temeiul cano-
nului stabilit deja de mine 2 . Satul care a primit pe cea cazuta si care
a acoperit-o, daca nu s-a luptat ca sa o opreasca, scoate-1 intreg din
rugaciuni, pentru ca sa invete sa vada in rapitor un vrajmas public
asemenea sarpelui sau oricarei alte fiare primejdioase si sa fie gata
astfel sa-1 alunge si sa apere pe victimele lui.
EPISTOLA 271
Scrisoare de recomandare adresata pirietenului Eusebiu
in folosul preotului Chiriac 2
Scrisa in ultimii ani de viata
I
Cit de mult rn-am suparat dupa ce am sosit in orasul tau, indata
dupa ce ai plecat tu, nu-i nevoie s-o mai spun unui om care n-are nevoie
de vorbe, dar care stie din experienta ca am mai pajit asa ceva. La ce
pret nu ar trebui sa calculez fericirea de a vedea pe Eusebiu, om desavir-
sit in toate cele, sa-1 imbratisez, sa ma intorc cu amintirea in tinere{e, si
sa rechem zilele in care n-aveam pentru noi amindoi decit o casu^a mica
si decit un camin, unde aveam acelasi dascal, aceleasi bucurii, acelasi
entuziasm, aceleasi placeri si aceleasi lipsuri, unde totul era obstesc
1. In canonul 30 (amintit in epistola 199) Sfintul Vasile coristata : «in privinta
celor ce rapesc nu avem un canon vechi» (Mila§, Canoanele, II, 2. p. 92).
2. A se vedea cele specificate in epist. 199, can. 22, 30.
2. Eusebiu era prieten si lost coleg de scoala cu Sfintul Vasile.
3fl g 81'INTDI. VABIl.ti CtL MARE
si In egalitate intro noi ! Cit n-as da sa mai pot evoca toate amintirilc
aceloa printr-o convorbire cu Tine si sS m5 descarc de aceasta apasa-
toaro bStrinete 2 spre a avea senzatia ca m-am prefacut iarasi tinar din
bHtrln co eram ! Placerea acestor bucurii n-am putut-o gusta, in schimb
n-am fost lipsit de placerea de a vedea intelepciunea Ta prin mijloci-
rea unei scrisori si sa. ma consolez cum pot, prin intilnirea cu prea cu-
cornicul preot Chiriac. Mi-e jena sa ti-1 recomand si sa-i fiu mijlocitor,
ca sa fac din el un apropiat al tau, caci mi-e teama sa nu ti se para
ca as incerca un demers de prisos, prezentindu-ti ceva ce-ti apartine
special si care e minunat. Intrucit trebuie sa stau ca martor al adevaru-
lui si sa daruiesc cele mai mari din bunurile mele celor care sint uni|i
din punct de vedere spiritual, zic doar atita : cred ca integritatea sacer-
dotala a acestui om e evidenta pentru tine insuti ; din partea mea tin
si eu s-o garantez, deoarece nu stiu sa se fi facut nici o calomnie impo-
triva lui din partea celor care ataca pe toti si din partea celor care nu
se mai tern de Dumnezeu. Totusi, daca s-ar intimpla ceva asemanator
din partea lor, omul meu n-ar fi mai putin vrednic. Vrajmasii Domnu-
lui intaresc si mai mult treptele preotesti ale celor care lupta sa rapeasca
din harul daruit lor de Duhul. Precum am spus, nici ca s-ar putea con-
cepe ceva impotriva acestui om : e un preot ireprosabil, e unit cu noi
si e vrednic de tot respectul. Hotaraste-te sa-1 vezi ca atare in propriul
tau interes, dar si ca sa-mi faci placere 3 .
EPISTOLA 272
Catre magistrul Sofronios *
Scrisa in anul 377 (sau 378)
I
Diaconul Actiac m-a informat ca unii oameni te-au facut sa te su-
peri pe mine, acuzindu-ma pe nedrept, spunind ca as avea sentimente
dusmanoase fata de Excelenta Ta. In ce ma priveste nu ma mir ca s-au
gasit lingusitori in preajma unui atit de mare personaj. E oarecum de
2. Cind scria aceste rinduri Sfintul Vasile n-avea inca 50 de ani. Era mai mult
ImbStrinit decit batrin.
3. Probabil preotul Chiriac va fi cazut prada unei calomnii. Sfintul Vasile ll
npSra calduros.
* S-a vorbit in alt loc (ep. 33) despre intimitatea raporturilor dintre .«tinarul»
Vasile si magistrul Sofronios. Scrisoarea de fata a fost redactata spre sfirsitul vietii
ierurhului, tare nu si-a uitat nici acum eleganta exprimarii, dar nici Sofronios nu si-a
picrdut, se vcde, prostigiul situatiei sale sociale.
NCKIINlHi r >Vh
in teles sa creased lingu$irilu sluyaniice pe linga oameni cu mari rSs-
puiulcri. Hind lipsiti de calilftti, priu care sfi so evindentleze, acesti oa-
meni isi lac din defectolo alt'ora o trambuliml. S-ar putea spune ca, dupa
cum ruyina prinde ca o pecingine in griu, tot asa si lingusirea, cu toate
ca imbraca pe din afara haina prieteniei, este compromiterea prieteniei..
Asa incit n-am rSmas prea mirat cS, asemenea unor bondari ce biziie in
jurul fagurelui, unii oameni cauta sa se infiga spre pozitia ta ilustra si
de invidiat.
Dar ceea ce m-a surprins si mi-a parut cu totul straniu e faptul ca,
fiind om atit de deosebit prin seriozitatea caracterului, ai putut deschide
urechile la asa ceva si ai primit de intemeiata o calomnie impotriva
mea. E drept ca am indragit §i eu persoane, incepind din primii ani at
tineretii ?i pina acum la batrinete, dar nu §tiu sa fi preferat pe cineva
inaintea Excelentei Tale. Chiar daca mintea nu m-ar fi putut convinge
sa indragesc pe un om ca Tine, strinsa noastra legatura, incepind din
copilarie, ar trebui sa fie destula ca sa ma lege de prietenia ta. Daca eu
nu prea exteriorizez aceasta preferinta ce-ti port, te rog sa ma ierti,
caci e o slabiciune a mea. Poate nici Tu nu ceri de la mine fapte con-
crete drept dovada a prieteniei mele, ci, in primul rind, o inima iubitoare
care sa-Ti doreascS tot ce poate fi mai bun si sa-ti dea soarta sa nu
cobori niciodata atit de jos incit sa ai nevoie de serviciile unui perso-
naj atit de marunt cum sint eu.
II
Cum as fi putut eu vorbi sau actiona impotriva Ta in problema
Memnonios ? Caci mi s-a spus de catre diaconul meu ca de acest lucru
e vorba 2 . Cum as fi pretuit mai mult bogatia lui Hymetios, decit casa
atit de primitoare a unui om ca Tine ? Nimic din toate acestea nu-s
adevarate, nici n-am spus, nici n-am facut nimic impotriva Ta. Ceea ce
poate ca va fi dat prilej oamenilor care se leaga si de aluzii inchipuite,
sint cuvintele pe care le-am spus unora din cei care fac atita taraboi pe
aceasta tema : «Daca acest om si-a propus sa-si duca la indeplinire pla-
nul, pute|i sa protestati ori nu, vorbiti ori taceti, dar sa fiti convinsi ca
ce are el pe inima nu va intirzia sa se arate. Iar daca a renuntat la pla-
nul sau, sa nu injositi venerabilul nume al prietenului meu si sub pre-
text de a va arata zelul fata de un astfel de protector, sa nu trage|i
profit personal din procedeele care va ajuta sa inspira^i groaza si sa.
formulati amenintari».
2. Din pScate nu $tim concret despre ce era vorba. Hymetios pare a fi fost un
tapadothiiin borjat, pe cind Memnonios, un inalt functionar (P. Hristu, op. cit., II, 280)..
£Q0 HFINTUL VA81L1C ClOI. MARK
Dar celui care a redactat testamentul eu nu i-am tinut nici predict
lunga, nici scurta, nici directs, nici prln intermediar.
Ill
Asadar nu trebuie sa pui la indoiala cuvintele mele decit doar daca
m-ai crede cu totul nesocotit, putindu-ma trata in acest caz cu dispref,
si acuzindu-ma de marele pacat al minciunii. Te rog, deci f sa ma scoti
cu totul de sub banuiala pe tenia aceasta si de acum inainte sa crezi c&
afectiunea mea fata de Tine este deasupra oricarei oalomnii. la pilda
iui Alexandra eel Mare 3 , care chiar in clipa cind trebuia sa bea un
medicament i s-a adus o scrisoare continind acuze tocmai impotriva
doctorului care-i prescrisese tratamentul, dar Alexandra a fost atit de
departe de a se increde in calomniatori, incit a baut leacul in timp ce
citea scrisoarea. Nu mS socot mai pu{in vrednic pentru prietenie decit
oricare din cei cunoscuti, intrucit sint convins ca niciodata nu am calcat
legea prieteniei, pentru ca, in acelasi timp, am primit de la Dumnezeu
$i legea dragostei crestine. In aceasta privinta i^i ramin indatorat nu
numai pe baza firii omenesti comune tuturora, ci si pentru ea recunosc
in tine atit pe binefacatorul meu, cit si pe al patriei mele.
EPISTOLA 273 '
Fara adresa, pentru Hera *
Scrisci in ultimii ani
Intrucit sint cu totul convins ca Vrednicia Ta ma iubeste atita incit
•e in stare sa vada interesele mele ca si cum ar fi ale lui, recomand ex-
tremei Tale bunatati pe prea onoratul Irate Hera, pe care nu-1 numesc
«frate» doar din obisnuinta, ci pentru ca, fara sa exagerez, ma intrece
chiar si in prietenie, prin sentimente de o absoluta desavirsire. Te rog
sa-1 socoti ca pe un apropiat al tau si sa-i arati, cit va fi cu putintaV
ocrotirea ta in toate imprejurarile in care va avea nevoie de mSrinimin
ta. In chipul acesta as putea adauga aceasta binefacere la alte multe bu-
nStati pe care le-am intilnit deja la tine.
3. Plutarh, Viefiie paralele. Alexandru 19, 3, trad. rom. Vol. Ill, (Bucure$ti, 1966).
p.~375.
*. Toate aceste trei scrisori (273, 274 $i 275) au aceea$i tenia : o interventie pentru
un vechi cunoscut al SHntului Vasile, ca numele Hera.
-nemaoiti .
EPISTOLA 274
Catre maglstrul Himerios
Ca ?i precedenla
$titi mai bine decit oricare altul c& prietenia si apropierea mea fata
<Je prea stimatul frate Hera a inceput inc& din virsta copilSriei iar prin
darul lui Dumnezeu s-au prelungit pina la batrinete. Aproape din aceeasi
vreme mi-a harazit Domnul sa ma bucur de dragostea marinimioi Talc,
precum si de placerea de a ne cunoaste amindoi. Intrucit acest om are
nevoie de ocrotirea Ta, te rog si te implor sa confirmi vechea prietenio
fata de mine si sa fii atent fata de nevoile care il apasa acum, incit sa
nu aiba nevoie de nici o alta ocrotire, si sa revina la mine abia dupii c ( >
si-a realizat toate dorintele. In chipul acesta, alaturi de alte mulle bine-
faceri pe care le-am primit de la tine, sa o pot numara si pe aceasta ca
pe cea mai mare pentru mine si care prezinta eel mai mare inferos.
EPISTOLA 275
Fara adresa, pentru Hera
Scris* pe la 377
Ai prevazut cu bunavointa Ta ca am sa te rog pentru preacinstitul
meu frate Hera si te-ai arStat pentru el mai binevoitor decit as fi cre-
zut-o, caci i-ai dat cinste deosebita si 1-ai ocrotit in toate imprejurariJe.
Totusi, intrucit nu pot pastra tacerea in legatura cu situatia lui, rog nc>-
intrecuta Ta vrednicie sa mai adauge la ceea ce stii ca-mi face plScere 1
un plus de rivna pentru acest om, trimitindu-1 in patrie mai infant decit
calomnia cu care vrajmasii lui il urmSresc. Nici macar acum nu-i in afara
de invidie, intrucit mulfi cauta sa tulbure linistea vietii lui. Impotriva
lor vom afla o siguranta unica si de nezdruncinat daca accepfi sS stai
deasupra omului care e acum in mina ta ocrotitoare.
EPISTOLA 276
Catre Harmatios eel Mare 1
ScrisS tn ultimii ani
Daca legea, comuna tuturor oamenilor, face pe cei inaintafi in virsta
paring comuni pentru cei tineri, in schimb legea noastra specials, cea a
1. Cu finetea-i obi?nuit3 Sfintul Vasilc !?tio influenta pe un tata dintr-o famitie
nobila sa accepte cS a*a cum sufletul e superior trupului, tot asa oducafia spirituals
depaseste p<> cea pamlntcasca. In felul acesta Sftntul n convprtit suflotul tinaruhii.
3* — «nntul Vnnlle eel Mure
,.,. . SFINTUI, VASILE CEL MARE
06/ " — —
crestinilor, pune pe cei bStrini ca purt&tori de grij'a pentru tinerii do
acoasta virsta. Daca o lege generaia a omenirii face din batrini parinti
obisnuiU ai celor tineri, in schimb legea specials a crestinilor ne pune
pe noi batrinii in locul parintUor, ca sa le purtam de grija la aceasta
virsta tinara.
De aceea sa nu vezi vreo nepotriveaia sau un amestec in treburi
straine faptul ca eu mijlocesc ceva pentru copilul tau. Caci socot ca-i
drept sa ceri sa te asculte in toate celelalte, intrucit e raspunzator fata
de tine in ce priveste trupul lui precum §i in ce priveste legea civila,
dupS care sintem guvernati, dar in privinta sufletului, pe care 1-a primit
ca un dar dumnezeiesc de la Cel de sus, atunci cind el a venit pe lume,
trebuie sa ne gindim ca el e supus altcuiva si ca s-a indatorat fata de
Dumnezeu cu cele mai scumpe dintre toate indatoririle.
Deci, intrucit el a ales pe Dumnezeul nostra, al crestinilor, ca pe
Cel adevarat, in locul multimilor de zei, carora va inchinati aducin-
du-le jertfe materiale, sa nu te siuperi pe el, >ci mai curind sa-i admiri
nobletea sufleteasca, pentru ca, mai presus decit frica si decit respectul
datorat tatalui sau, el a pus apropierea de Dumnezeu printr-o adeva-
rata cunoastere si printr-o viata virtuoasa. De altfel firea insasi, blin-
detea si caracterul lui pasnic fata de toti te vor dezarma si nu te vor
lSsa sa mai pastrezi in inima ta nici o amenintare cit de mica fata de el.
In sfirsit, sper ca nu vei lua in nume de rau nici mijlocirea mea
personala, mai bine-zis cea cu care orasul tau se plateste fata de inter-
ventia mea, pentru ca intreg orasul te iubeste si-ti doreste tot binele,
caci i se pare ca si pe Tine te-a primit ca si cum ai fi crestin, atita a
fost de mare vestea raspindita in oras.
EPISTOLA 277
Catre studentul Maxim
Scris3 in ulttmii ani
Bunul si vrednicul Teotecnos ne-a informat despre cele intimplate
cu Domnia. ta, iar prin cuvintul in care a schitat pe scurt trasaturile su-
fletului tau a trezit in mine dorinta de a te intilni, si atita mi-a aprins
dragostea fata de tine inert daca n-as fi fost impovarat de boala, tova-
rdsa mea nedespSrtita, si daca n-as fi fost impresurat de nenumarate
■ CH " , OH1 5_63
griji pentru Bisericii, nimir nu m-ar fi hnpiediicat s<1 vin sa te vad.
lntr-adevfir nu mie a fost cistigul sa tree! dintr-o familie mare si dintr-un
neam vestit la o viafa de simplitate evanghelicii ', sS pui prin ratiune
friu tineretii si sa faci din patimile trupesti niste roabe ale cugetarii
si sa dovedesti smerenie, care se potriveste atit de mult unui cretin,
daca acesta se gindeste la el insusi si daca ia in seama, cum e si firesc,
de unde a venit si incotro merge. Intr-adevar meditarea asupra firii
noastre inlatura ingimfarea sufletului, nimiceste oripe trufie si orice
egoism, cu un cuvint ne face ucenici ai Domnului, Care a zis : «Inva-
tati de la Mine, ca sint blind si smerit cu inima» 2 . Intr-adevar, prea iu-
bite fiule, un singur lucru e de invidiat si de lauda : binele eel netre-
cator. Acesta consta in a fi in cinste inaintea lui Dumnezeu, pe cind
bunurile omenesti sint mai nestatornice decit umbra si mai inselatoaxe
decit visurile. Caci tineretea trece mai repede decit florile primaverii,
iar frumusetea trupeasca se ofileste fie din pricina bolii, fie din pricina
vremii. in bogatie nu te poti increde, maririle sint schimbatoare. Maies-
triile artelor slnit limitate si ele doar la durata acestei vieti. Chiar si
oratoria, cea mai vrednica dintre toate, isi pierde farmecul daca nu-i
auzita.
DimpotrivS, deprinderea virtu tii este o pretioasa dobinda pentru eel
ce o are si este cea mai placuta priveliste pentru cei care o intilnesc.
Daruindu-te acestei meniri, te vei invrednici de acele bunuri pe care
Domnul le-a fagaduit la sfirsit dreptilor. In ce chip vom putea dobindi
aceste bunuri si cum vom pastra cele dobindite ca sa le scriem ne cere
un timp mai indelungat decit eel propus in scrisoarea de fata. Oricum,
mi-a venit in gind sa-ti fac cunoscute chiar si numai aceste citeva cu-
getari, in urma cuvintelor pe care le-am auzit spuse de fratele Teo-
tecnos. li doresc sa spuna totdeauna adevarul, mai ales cind vorbeste
despre tine, pentru ca Domnul sa fie si mai mult preamarit intru tine,
caci cu toate ca ai iesit dintr-un strat strain, totusi esti coplesit de roa-
dele atit de bogate ale credintei.
„ arf .. 1 ; Ca ?i t cum " face ° confidents studentului Maxim, care pare proaspat con-
vert,, la crestimsm, Sfintul Vasile vorbe ? te voalat, S ubstituindu- 5 i propriul sau proces
intenor, ca trecerea dintr-o familie mare Intr-o via t a de simplitate evanghelic! nu-
punn lucru. In felul acesta, ca si in epistolele 2, 24 sau 22, in care schiteL elemen-
e e fundamentale ale slujirii caiugSresti, asa cum a inceput-o el insusi la Annisa
pertoare." * ** PrCZinte ^ ?i nef ° nat idealul unei vie t» cu adevaraT su!
2. Mo/ci 11, 29.
... SFlNTUL VAS1LE CKl. MARK
004 ■ —
EPISTOLA 278
^ Catre Valerian
Din timpul episcopatulul
Pe Domnia Ta doream sa te vad inca de cind eram la Orfanene.
CSci nSdSjduiam ca aflindu-te la Corsagene n-ai fi stat la indoiala sa
vii pinS la mine la Attagene, unde fusesesi convocat si Tu la sinod,
Intrucit nu m-am putuit duce la acel sinod, as fi dorit sa te vad macar
la munte, datoritS faptului ca Evesas era in apropiere si imi oferea din
nou nadejdea de a te intilni. Dar pentru cS n-am reusit sa merg in nici
una din aceste doua localitati, am recurs la epistola ca sa-ti spun sa Vii
sa ma vezi, pentru ca, pe de o parte, sa-ti faci datoria ca tinar de a vizita
pe un batrin 1 , iar pe de alta parte, sa primesti de la mine, cu ooazia
inttlnirii, un sfat oarecare, pentru ca si asa ai de lucru cu ciftva ceta-
teni din Cezareea, la care pentru o rezolvare cit mai buna e necesara
si mijlocirea mea. Deci, daca nu ti-e prea greu, sa nu eziti de a ma
c&uta.
EPISTOLA 279
CStre prefectul Modestos *
Din timpul episcopatului
Sint multi curieri care, trecind pe la mine, due diferite scrisori
catre Excelenta Ta si intrucit am inteles ca, datorita stimei pe care
mi-o arati, multimea scrisorilor mele nu-ti provoaca nici o neplacere,
am dat si acestui frate o scrisoare, tinind seama ca si el va dobindi
ceea ce cauta, iar eu voi fi trecut de tine in rindul binefScatorilor, pea-
tru c3 ofer bunelor Tale intentn prilejuri de a face bine.
Problema pentru care \i se cere ajutorul ti-o va descrie eel in
caurS, daca vei binevoi sa-1 privesti cu ochi binevoitori 51 sa-i dai curaj
si vorbeascS inaintea marii si inalitei Tale autoritSU- Dar aceasta scri-
soare imi ingSduie sa fac si eu o observatie : cistigul pe care 1-ar do-
bindi acest om 1-as privi ca si cum ar fi al meu propriu, mai ales gin-
1 In alte clteva epistole mai repeta Sfintul Vasile acest lucru privitor la vtrsta
sa Pe atunci el n-avea inca 50 de ani, o virsta nu prea inaintata, dar era maciaat
de boli si de alergaturi. §i totusi a alergat pina prin tinuturile muntoase din Armeuia
Mica, dar din pacate nu s-a putut vedea cu Valerian, caruia ii scrie acum, incurajlndu-1
• E vorba de solicitarea unei interventii in favorul unui om care a venit tocmai
din Tiana ca sa obtina aceasta epistola de recomandare. Se stie cine era preeectul
Modestos (ep. 104, 110, 111).
scHMonr
Mr,
dindu-ne eft omul a venit la mine In acest orus locmai de la Tiana in
nSdeJdea cS prezentind aceastd scrisoaro ca p<> o rarruird de maslin, va
avea eistig. Iar ca sd nu fie dczmintit nici el in niklejdile lui, si noi
sa ne bucurdm de stima obisnuiUl, iar rivna ta pentru bine sa poata fi
satisfacuta si in cazul acesta, \\i cer sS. prime§ti pe acest om cu buna-
vointa ?i sa-1 socoti a fi intre apropiatii tai.
EPISTOLA 280
Catre prefectul Modestos
Din timpul episcopatului
Chiar daca ar fi un lucru indraznet faptul ca vin cu scrisori de
interventii inaintea unui personaj atit de inalt, cinstea cu care m-ai
incon jurat pina acum alunga teama din inima mea §i-mi da curaj sa
scriu pentru oameni, e drept, inruditi ca neam, dar care in sinea lor
sint vrednici de cinste, pentru curatenia moravurilor lor. Cel care-U
preda aceasta epistola mi-e ca un fiu *. Intrucit, dar, are nevoie numai
de bunavointa ta ca sa-si justifice dorintele, fii bun si primeste scri-
soarea pe care {i-o prezinta eel amintit ; daca ar fi si timp sa-si expuna si-
tuatia si sa stea de vorba cu cei care-1 pot ajuta, atunci sint sigur ca
prin hotarirea ta isi va vedea realizata cererea. Dar si eu ma voi min-
dri cu faptul ca mi-a fost dat din darul lui Dumnezeu un astfel de ocro-
trtor, care vede pe rudele mele ca pe proprii sai clien|i si petitionary
EPISTOLA 281
Catre prefectul Modestos
ScrisS in timpul episcopatului
Imi aduc aminte de marea cinste pe care mi-ai facut-o dindu-mi,
intre alte favoruri, si pe acela de a scrie Excelentei Tale. Ma folosesc,
deci, de acest dar si ma bucur de un suf'let care dovedeste atita buna-
vointa, pe de-o parte, ca sa ma satisfac pe mine insumi prin cores-
pondarea cu un barbat atit de insemnat, iar pe de alta parte, ca sa dau
prilej marinimiei Tale sa ma cinsteasca cu raspunsurile sale.
1. De astd data interventia facuta osto pontru una din rudele Sfintului Vasile.
566 SFlNTUL VASILE CEL MARE
Intrucit rugasem pe Exoelenta Ta in favorul prietenului meu He-
ladios \ prim dregator al comunitatii mele, sa fie eliberat din postul de
efor all darilor, ca sa aiba timp sa se ocupe de probleme ale Patriei
noastre, §i pentru ca alta data am primit raspuns favorabil din partea
Ta, reinnoiesc demersul meu si te rog fierbinte sa trimiti guvernatoru-
lui provinciei sa-1 elibereze de suprasolicitarea vechiului serviciu.
EPISTOLA 282
Catre un episcop
Din tirapul episcopatulni
Daca nu esti invitat te plingi ; daca esti invitat nu raspunzi. Ceea
ce s-a intimplat acum a doua oara dovedeste ca prima data te-ai servit
doar de un pretext ireal. In realitate n-ai fi venit nici daca ai fi fost
invitat atunci. Drept aceea raspunde acum pe loc invitatiei pe care ti-o fac
si nu fi iarasi absurd, caci $tii ca o invinuire noua da tarie dubla celei
vechi, facind-o cu mult mai intemeiata. Mereu iti cer sa ma ascul^i si
pe mine ; daca pe mine nu ma po^i vedea, ar fi drept sa nu treci cu
vederea macar pe sfin^ii martiri 2 , caci tocmai de aceea ai fost pus pe
lista intre cei care participam la slujbele de comemorare a lor. Arata-ti,
dar, bunavointa atit fata de unii, cit si fa^a de altii, iar daca nici acest
lucru nu-t,i convine, atuncd fii binevoitor macar fata de cei mai venera-
bili, adica fata de martiri.
EPISTOLA 283
Catre o vaduva
Din timpul episcopatului
Nadajduiesc sa gasim o zi potrivita pentru sinod dupa cele pe care
trebuie sa le tinem in regiunea muntoasa 3 . In schimb, nu intrevad nici
1. Acest Heladios, care probabil ca mai tirziu va urea pe scaunul episcopal din
Cezareea, cere sa fie schimbat din postul de efor al darilor. Se vede ca in aceasta
problema cererea de fata era o revenire, caci prima interventie nu-$i atinsese scopul.
2. E vorba de cererea de a participa la hramul de pomenire a sfintilor martiri
Eupsihie, Damas si cei impreuna cu ei, martirizati in anul 362 pe vremea imparatului
[ulian Apostatul, din pricina ca distrusesera statuia zeitei Tyhe (■= Fortuna) instalata
de imparat in Cezareea, dupa cum ne relateaza istoricul Sozomen in Istoria sa. (V,
11). Praznicul avea loc la 7 septembrie, cum reiese din epistolele 145, 176, 252. Cei
vizat pare a fi Atarvios, episcopul Neocezareii, rudenie cu Si. Vasile. A se observa
finefea stilului.
3. Faptele la care se face aici aluzie par a fi avut loc tot in Armenia Mica in re-
giunea muntoasa. E vorba, probabil, tot de o impunere pentru o casa.
SCRISORI 567
un prilej sa. ne intilnim in afara. de vremea cind se va tine aceasta. in-
trunire bisericeasca, afara doar de cazul cind Domnul ar putea rindui
ceva dincolo de cele asteptate. Trebuie sa int,elegi acest lucru si dupa
propria-^i experienja. Daca pe Domnia Ta nu te preocupa decit o sin-
gura casa si tatusi te plingi ca te asediaza o multime de treburi, iti
poti oare inchipui atunci cite ocupatii ma coplesesc pe mine in fie-
care zi ?
In privinja visului pe care 1-ai avut, cred ca el arata destul de lim-
pede ca trebuie sa te mai interesezi si de problemele duhovnicesti si
sa-ti ingrijesti ochii si pentru ca sint facu|i ca sa vada si pe Dumnezeu.
Cind vei avea mingiierea pe care ne-o dau Sfintele Scripturi, atunci nu
vei mai avea nevoie nici de mine, nici de nimeni altcineva ca sa vezi
indata care-ti este datoria, caci vei fi destul de intarita prin sfatul Du-
hului Sfint, care te va indruma spre tot ce-ti va fi de folos.
EPISTOLA 284
Catre un censor, pentru calugari
Oin timpul episcopatului
Cred ca in sectoruil unde lucrezi exista deja, in legatura cu mo-
nahii, un oarecare regulament in vigoare, de aceea nu-i nevoie sa cerem
pentru ei un favor deosebit, caci pentru ei e destul daca se pot bucura
cu toata lumea de bunavointa obsteasca. Totusi, intrucit cred ca e de
datoria mea sa ma ingrijesc de acesti oameni, atit cit pot, ma adresez
bunavointei Tale spre a cere ca sa scutesti de dari pe acesti oameni,
care s-au indepartat cu vremea de lume si care si-au omorit timpul incit
nu presteaza munci prea folositoare statului prin nici un serviciu, nici
banesc, nici trupesc. De fapt, daca traiesc dupa chemafea pe care au
ales-o, ei nu mai au nici bani, nici trup : de cei dintii s-au lipsit, ca sa-i
imparta la saraci, de eel de-al doilea, ca sa traiasca in posturi §i in
rugaciuni. $tiu ca la cei care vietuiesc asa vei avea trecere mai multa
decit oricare altul si ca vei vrea sa ti-i cistigi pentru tine insutj ca aju-
toare capabile, in stare sa imblinzeasca pe Domnul prin via|a lor
evanghelica >■.
1. Aici Sf. Vasile intervine pentru monahi ca sa fie scutiti de dari.
(,(JD SFtNTUI. VASII.IO CKL MAIIt:
EPISTOLA 285
F«Sra adresa, pentru protejarea bisericii
ScrisS in timpul episcopatului
Cei ce poarta grija de Biserica si ingrijeste de averile ei este el
Insusi eel care-ti preda epistola aceasta, iubitul fiu cutare. Primeste-1,
te rog, sa dea socoteala de cite doreste sa spuna Vredniciei Tale. Fii
atent la toate cite \i le descrie, pentru ca macar acum Biserica sa-si
revinS si sja scape de hidra cea cu multe capete 1 . Pentru ca atit de
mare e avutia monahilor, incit mereu cautam pe cineva s-o stringa !
In schimb Biserica cheltuieste mai mult decit sint puterile ei, in orice
caz mult mai mult decit ar baga de seama cineva.
EPISTOLA 286
Catre trezorierul imparatesc
Din timpul episcopatului
In decursul prezentei intruniri au fost arestati citiva rauiacatori de-
meserie, care, impotriva poruncii lui Dumnezeu, au furat hainele unor
oameni nevoiasi, pe care mai curind s-ar fi cazut sa-i imbrace decit
sS-i dezbrace 2 . Propriu-zis ei au fost prinsi de cei care au fost pusi sa
supravegheze buna rinduiala din Biserica. Tu ai crezut ca, intrucit girezi
treburile obstesti, s-ar cadea sa-i preiei tu pe acesti oameni, iar eu Hi
scriu ca sa-ti fac cunoscut ca relele savirsite inauntrul Bisericilor se
cade sa primeasca de la noi indreptarea cuvenita si sa nu mai stinghe-
rim cu astfel de lucruri pe judedatori.
De aceea si hainele care au fost inventariate in textul care se afla
in miinile Tale si in copia facuta in fata tuturor asistentilor am dispus
sS le primesti si sa se pastreze pe seama proprietarilor care e vorba sa
se infSJiseze i n viitor, iar celelalte sa se predea proprietarilor prezenti.
Cit despre cei arestati am cerut ca ei sa fie indreptati prin educatie si
dojana, date in numele' Domnului, intrucit cred ca intru numele Lui ii
vom putea readuce la bine. Pentru ca oricite nu le pot realiza pedepsele
tribunalelor stim ca adeseori le implinesc judecatile infricosatoare ale
1. «Hidra cu multe capeten, a§a pare a numi Sf. Vasile pe agentii flscului in
tiloryarea lor dupa impuneri cit mai mari.
2. Probabil e vorba de un depozit de haine uzate, colectate in Biserica, spre a ft
donate saracilor. Ni^te raufacatori au furat din ele. Sf. Vasile cere ca pedeapsa s-o
dou Biserica (cu mijloace duhovnicesti), iar nu statul.
lui Dumnezeu. Daca socoti c& pentru acesti rauf»icatori trcbuie scl se
facci referat la Comito, avein alila hicrodere iu clreplatea si in dreapta.
judecata a acestui bSrbat incit ifi ingSdui sci faci ce doresii.
EPISTOLA 287
Fara adresa, impotriva unor oameni nedrepti 1
Din timpul episcopatului
Pare foarte greu sa tratezi cu acest om. Nu stiu cum sa procedezi
cu un caracter atit de schimbator (precum se poate presupune dupa cite
se vad), in care e greu sa-ti pui nadejdea. Chemat sa judece, el nu,
asculta, sau daca totusi raspunde, o face cu atita noian de vorbe si de
juraminte incit i^i trezeste dorinta sa te descotorosesti de el cit mai
repede. Adeseori 1-am vazut intorcind invinuirile impotriva celor care-i
atragem aten^ia. Intr-un cuvint, intre toate creaturile, cite traiesc pe
pamint, nu exista fire atit de schimbatoare si gata sa se dea la rele ca.
acest om, cum se poate convinge oricine oricit de putina experientS ar
avea. De altfel, de ce ma intrebi si nu te hotara^ti sa rabzi tu insuti
rautatile lui ca pe un fel de minie inspirata de dumnezeire ? Ca sa nu
te patezi de partasia cu pacatele lui scoate-1 dimpreuna cu toata familia
lui din rugaciuni, si din orice alta comuniune pe care ar putea sa o aiba
cu preotii. Poate se va rusina cind toti ceilalti il vor ocoli.
EPISTOLA 288
FSra adresa, impotriva unor oameni nedrepti
ScrisS in vremea episcopatului
Cei pe care nu-i cumintesc pedepsele statului si nu-i indrepteaza
spre cainta nici excluderea de la rugaciunile obstesti, trebuie pusi la
canoanele care au fost date de Domnul 2 . Caci scris este : «De-tl va gresi
tie fratele tau, mergi, mustra-1 pe el intre tine si el singur. Daca nu
asculta, ia cu tine inca unul sau doi. Daca nici pe ei nu-i asculta,.
spune-1 Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca
1. Pare a fi vorba aici de procedura care ar trebui urmata fata de omul rauta-
cios >>i ncstatornic. Destinatarul va fi fost horepiscopul.
2. Toma v similars cu cea din epistola precedents. Oricit de Ingaduitor parea;
Sfintul Visile, mai prcsus de toate dorea disciplina, desigur consimtita, dar daca acest
lucru nu se puloa obtine, atunci dadea afurisirca.
57Q HI''!NTUI, VAKII.K C'KI, MAMN
un pagin si vame$» 2 . Asa s-a intimplat si in cazul omului acesiuia : mai
Intfi a fost acuzat, apoi a fost mustrat in fata unei persoane, pe urnnl in
lata a douS persoane, a treia oara in fata Bisericii, si pentru ca s-a con-
vins ?i el ca a gresit si n-a primit sa se refaca, de acum incolo sa fie
ofurisit. Sa se aduca la cunostinta in fiecare sat ca trebuie sa fie exclus
din orice corminiuni cerate de firea noastra, asa incit, nemaiavind nici
o legatura cu el, sa ajunga cu totul hrana diavolului.
EPISTOLA 289
Fara adresa, in legatura cu o femeie indurerata
Din timpul episcopatului
Intrucit socot ca tot asa de mult gresim daca lasam nepedepsiti pe
pacatosi ca si atunci cind ii pedepsim peste masura 3 , am dat acestui om
pedeapsa care sta in competenta mea : am cerut sa fie indepartat de la
orice comuniune bisericeasca si am sfatuit pe cei care se simteau ne-
•dreptatiti sa nu se razbune 4 , ci sa lase in seama Domnului rasplatirea.
Iar daca indemnurile mele ar fi avut vreo urmare, atunci si eu as fi fost
ascultat, pentru ca m-as fi folosit de un grai care ar fi inspirat mai usor
incredere decit ar fi facut-o epistolele cu toata puterea lor de induple-
care. Dar cind am auzit o multime de vorbe, nu lipsite de seriozitate, am
tacut si acum nu mai cred ca ar fi bine sa mai discut aceeasi problema.
«Am dispretuit casatoria, spunea ea, nasterea de prunci si lumea, ca sa
dobindesc un singur lucru : bunavointa de a fi in apropiere de Dumne-
zeu si ca sa fiu vrednica sa ma bucur de a vietui in preajma oamenilor
de cea mai buna reputatie. Dar acest om, deprins inca din tinerete sa
strice casele oamenilor, a fortat intr-o buna zi usa cu nerusinarea obis-
nuita si a intrat in casa. Intrucit nu ne cunosteam decit doar din citeva
discutii si nestiindu-i obiceiurile n-am incercat sa-1 alung dintr-un sen-
timent de nestiutoare pudoare. El insa s-a comportat cu atita necinste
si nerusinare, incit a umplut tot orasul cu vorbe defaimatoare la adresa
mea, facindu-ma de ru§ine intr-o scrisoare publica, pe care a si afisat-o
2. Filotsi, 18, 15, 16, 17.
3. Sflntul Vasile conteaza ca unul din cei mai reputati canonisti, dar cl n-a ui-
tat niciodata sa judece si sa canoneasca asa cum numai Biserica o poate face. Un pa-
( atos nu poate ramine nepedepsit, dar in acelasi timp el nici nu trebuie pedepsit peste
m3sura. Cazul prezentat de femeia din aceasta epistola e rezolvat In acelasi sens : «dupa
cum nu-i lucru omenesc sa predam pe raulacator, tot asa a-1 elibera nepedepsit c fapta
unui om care intareste insulta». De allfel, cazul de fata pare patologic. Y. Courionne,
op. cit., Ill, 159.
4. Rom. 12, 19.
PtCRtHORl
571
de usa oxtcrioarS a Misoricii. E drept cd pentru aceasttl purtare urita el
a ajuns stf gusto din asprimilo legii, dar dupa ce a fost eliberat a inceput
din nou cu calomniile. A umplut cu injurii la adresa mea piata, teronu-
rile do sport, teatrele, casele color caro-1 primeau, pentru cS duceau ace-
easi viata ca si el. Din pricina acostor vorbe atit de insultStoare n-am mai
putut fi cunoscutS prin calitatile mele, cum s-ar fi cazut, pentru ca apa-
ream in ochii tuturora descrisS in culori deosebit de nefavorabile».
«In aceste imprejurari, continua ea, unii fac haz de aceste cuvinte
defaimatoare, pentru ca, in chip firesc, oamenii sint repede inclinati sa
se bucure de injurii ,• altii spun ca au ramas indignati, dar nu iau parte
la durerea mea ; mai sint si din aceia care sint convinsi ca aceste injurii
exprima adevarul, pe cind altii stau la indoiala pentru ca iau in
seama multimea juramintelor lui, asa incit nu-i nimeni care sa-mi
impartaseasca durerea ; ci dimpotriva simt ca traiesc intr-o singuratate
apasatoare, pling in mine insami, ca n-am nici frate, nici prieten, nici
ruda, nici rob, nici om liber, n-am absolut pe nimeni care sa ia parte la
durerea mea si am senzafia ca ma gasesc cu totul singura si mai de
plins decit intreg orasul, in care sint atit de putini oameni care sa urasca
pe cei rai. Oamenii nu vor sa creada ca insulta adresata unora sau altora
face inconjurul orasului si ca intr-o buna zi ii va atinge si pe ei».
Dupa ce mi-a istorisit, printre lacrimi, toate acestea si altele si mai
ingrozitoare, nu m-a lasat nici pe mine insumi liber de banuieli, pentru
ca in timp ce trebuia sa pling parinteste impreuna cu ea am ramas ne-
pasator pentru un rau atit de mare si am filozofat doar rece la patimi-
rile altora. «Tu nu-mi poruncesti, zise ea, sa ramin nepasatoare la pier-
derea banilor si nici sa indur oboselile trupesti, ci sa ma las jignita in
reputa|ia mea a carei pierdere formeaza pierderea comuna si a preoti-
mii».
Fafa de toate aceste cuvinte judeca tu insuti, minunatule, ce ai vrea
sS-i spun acestei persoane, intrucit eu urmez logic tactica de a nu preda
judecatii pe raufacatori, dar nici sa-i eliberez dupa ce o data au fost pre-
dati ? Despre astfel de raufacatori a spus de mult Apostolul sa ne te-
mem de dregatorul care raspunde de rautati : «teme-te, zice, caci nu in
zadar poarta sabie» 3 . Dupa cum, dar, nu-i lucru omenesc sa predam pe
raufacator, tot asa si a-1 elibera e o fapta care intareste insulta. Poate ca
daca s-ar putea amina pentru un timp judecarea cauzei si sa astepti so-
sirea mea, atunci voi dovedi ca n-am realiza nimic daca n-am lucra din
convingore.
3. Horn. 13, 4.
r,T2 SFtNTUI, VANILK CEL MAKE
EPISTOLA 290
Catre Nectarie 1
Din timpul episcopatului
O ! de-ar veni mult bine asupra celor care indeamna pe vrednicia
Ta sa stea de vorba cu mine prin scrisori ! Sa nu se creada insa ca astfel
tie vorbe le-as spune doar din cauza unei obisnuinte, ci din sincera por-
nire sufleteasca cinstesc glasul tau cu cele mai mari laude. Ce-ar pu-
tea, intr-adevar, exista pentru mine mai de cinste decit Nectarie, pe care
1-am cunoscut din copilarie ca avind cele mai frumoase insusiri si care
acum, datorita unor virtutj in multe domenii, a urcat la o stralucire atit
de mare ? De aceea si cei mai iubiti dintre toti prietenii mei sint cei care
mi-aduc scrisori de la tine.
Cit priveste alegerea celor care trebuie pusi in fruntea comunitatjlor
din provincia noastra, va trebui sa caut sa fac pe plac oamenilor sau sa
plec urechea la interverjtii ori sa ma prefac ca as ceda de frica ? Fie ca
s8 nu fac niciodata asa ceva ! Pentru ca atunci n-as fi dregator, ci ne-
gustor, care schimba darul lui Dumnezeu pe o prietenie omeneasca. Cita
vreme aprobarile date de oameni se obtin numai pe baza de marturii
subjective, sentintele cele mai potrivite sint atribuite de smerenia
mea. Celui care cunoaste tainele inimilor, poate ca ar fi cu totul prefe-
rabil pentru fiecare ca, dupS ce a depus votul, sa se abtina de la orice
rivna, sa se fereasca de orice spirit de grup ca si cum ar fi depus martu-
rie pentru parinti, de aceea sa se roage lui Dumnezeu sa nu ni se uite
interesul. In acest sens eu nu voi mai pune vina pe nimeni din pricina
rezultatului obtinut, indiferent in ce sens s-a produs el, ci voi fi recu-
noscStor doar lui Dumnezeu pentru cele intimplate. Daca, dimpotriva,
aceste alegeri se fac numai dupa criterii omenesti, ele nu mai sint ale-
geri ci constituie doar o imitare a realitatii, insa de realitatea insasi
sint departe cu totul.
Gindeste-te ca daca ne-am stradui in tot felul sa ne impunem punc-
tul de vedere propriu, am putea ajunge la primejdia, care poate fi foarte
mare, de a atrage cindva de partea noastra tocmai partida pacatului,
pentru ca datorita usuratatii firii omenesti e posibil sa se savirseasca
multe nedreptati chiar de cei de la care nimeni nu se astepta vreodata.
1. Cercetatorii au vazut in acest Nectarie pe viitorul patriarh al Constantinopo-
lri (381 — 397). Sfintul Vasile afirma ca-1 cunoaste din copilarie, de aceea $i numele lui
o pomenit in epistolele sale 5 si 6. In epistola de fata i s-a pus intrebarea : cu ce poate
contribui pentru alegerea celor mai buni demnitari la conducerea tarii ? Se vede ca
era vorba de mai multe partide. El raspunde ca Biserica sprijina pe cei mai buni, dar
nu sc poate angaja in lupte de partid. In rugaciuni insa Biserica cere implinirea bi-
ne lui.
NCAWOM 57;)
Mai mult, dacS dam prictcnilor cole mai bune sfaturi, dup3 cum se si
inttmpia adeseori, nu ne supSrflm eft nu apSrom convingfttori fatS de cei
pe care-i sfatuim ,• si in lucruri care nu sint supuse vointei oamenilor, ci
hotaririi lui Dumnezeu, ne vom mai indigna oare eft nu sintem preferati
judecatii lui Dumnezeu ? Dacft, asadar, oamenii sint cei care acorda func-
tia, atunci ce nevoie e sa fie cerutft de la noi ? De ce nu si-o ia fiecare ?
Data insa ea e de la Dumnezeu, e cazul sa ne rugam, iar nu sa ne in-
dign5m ; in rugftciuni nu se cade sa cerem numaidecit implinirea vointei
noastre proprii, ci sa lasam acest lucru pe seama lui Dumnezeu, Care
ne da ceea ce crede El cS ne foloseste. Dumnezeu Cei sfint sa indepar-
•teee de ia casa Ta orice intimplare suparatoare, iar tie insuti isi alor tfti
sa v3 dea o viata lipsita de boli si de pagube, intr-o completa prosperi-
tote.
EPISTOLA 291
Catre horepiscopul Timotei l
Scrisa in timpul episcopatului
Ca sa-ti scriu tot ce-mi trece prin minte nu-i potrivit nici cu lungi-
mea unei scrisori, dar, in general, nici cu genul epistolar insusi. Insa,
iarftsi, ca sa te tree cu Viiierea mi-e aproape cu neputinfa, caci inima
mea s-a infierbintat '#&' pricina unei drepte minii impotriva Ta. Voi
merge, asadar, pe calea de biijloc, scriindu-ti unele si lasindu-le pe ce-
lelalte deoparte. Aceasiaf^entru ca vreau sa-ti atrag atentia asupra unui
lucru intr-un grai prieterie'se si colegial.
Dacft tu esti acel'TimcMei despre care stiu, din tinerete, ca ducea o
viata ascetic! atit de aspra incit era invinuit ca intrece masura, ma in-
treb : cum de-ai incetat acum sa cugeti ce trebuie sa faci ca sa fii bine
placut lui Dumnezeu ? si, cum de te uiti acum numai la ceea ce zice cu-
tare sau cutare despre tine, facindu-ti viata dependents de pftrerea unora
$t a altora si calculezi doar cum sa nu-ti pierzi nici prietenii, dar nici sa
te faci de ris in ochii dusmanilor ? Si, in schimb, de ce te temi, ca de
cine stie ce r&u, de rusinea pe care ai putea-o pSti inaintea multimii,
fftrS. sS te gindesti ca in timp ce intirzii in aceste preocupftri, uiti de ceea
ce e mai important tocmai in aceastft viata ? Sint pline Sfintele Scripturi
1. Acest horepiscop era cunoscut din tinerete de Sfintul Vasile ca om care se
depriiisese cu $coala infrinarii <ji ascezei. De curind, insa, inima Sfintului Vasile s-a
«lwflerb!ntat de mime» Impotriva lui auzind ca s-a lasat dus de placerile lumesti. Cer-
tindu-1 aspru, dar cu bunState, marele ierarh w aduce aminte de cuvintul Scripturii : cS
nu-1 cu putinta si faci In acelasi timp douS lucruri (Male/ 6, 24).
574 HKlNTllli VASI1.K CKL MARL'
do invcltcituri despre faptul ca" nu-i cu putinta sS facem in acelasi timp
doua lucruri 2 , adic3 sS ne tinem legati de treburile lumesti si sS ducem,
in acelasi timp, o viata dupa Dumnezeu. De altfel si firea insasi e plina
de astfel de pilde. De exemplu, lucrarea mintii nu reuse$te sS formuleze
in acelasi timp doua idei diferite, iar in perceptia sensibila nu se pot
primi in urechi doua glasuri deodata, nici vedea doi oameni deodata, cu
toate ca avem deschise in acelasi timp canalele acestor simturi. Ochii,
dac& nu-i indreptam pe amindoi spre acelasi obiect vazut, nu-si
pot indeplini corect slujba lor. Asa stau lucrurile in lumea firii, iar daca
ar fi sa citam marturii scoase din Scriptura, lucrurile n-ar fi mai pu^in
ridicole decit, vorba vechiului proverb, sa duci cucuveaua la Atena 3 .
De ce amestecam ceea ce nu se poate amesteca, zgomotele lume^ti
cu deprinderea ascezei ? Oare nu devenim stapini pe noi insine cind ne
IndepSrtam de zgomote, cind nu ne mai incurcam in atitea afaceri si cind
nu mai incurcam si pe al^ii ? Oare nu confirmam prin fapte scopul evla-
viei si al credintei, pe care odinioara ni 1-am propus noi insine, si nu ara-
tSm astfel celor ce se gindesc sa ne calomnieze ca nu vor reusi sa ne in-
tristeze cind vor ei ? Or toate acestea se vor intimpla indata ce le vom
dovedi ca pe noi nu ne mai atinge nici un atac.
Destul pentru acest subiect.
Fie sa ne intilnim cindva ca sa ne consf&tuim mai temeinic despre
cele ce sint de folos sufletelor noastre, in asa,,M incit sa nu se afle ca ne
ingrijim doar de lucruri desarte cind va veni.sijMuitru noi ceasul plecarii
inevitabile ! ,, ,, ;) ,
M-au bucurat in chip deosebit cele trijpijp$|din dragostea ta chiar
si dupa firea lor, ele erau foarte plaoute, da^^t^P^ m-am gindit si la eel
care le-a trimis, atunci s-au dovedit si ma^^ftjicioase. Luminarile si
medicamentele intaritoare din Pont sa le primesti cu placere, cind le
vom trimite, pentru ca momentan nu le avem.
2. Matei 6, 24.
3. Aristofan, Pdsdn'Je, 301 sau dupa proverbul francez : «porter de l'eau a la ri-
;», Bailly, Diet. op. cit.
Ill
SCRISORI NEDATATE
SAU DE AUTENTICITATB DUBIOASA
EPISTOLA 292
Catre Paladin l
Fara data
Jumatate din dorintele mele mi le-a implinit Dumnezeu eel Sfint,
rinduind lucrurile in asa fel incit sa intilnesc pe scumpa noastra sora,
so|ia ta. El e in stare sa-mi implineasca si cealalta jumatate, incit sa
ajung sa vad si pe Excelenta Ta si apoi sa aduc deplina multumire lui
Dumnezeu. Pentru ca mare mi-e aceasta dorinta mai ales acum, cind
am auzit ca ai fost ridicat la o mare cinste, cind ai imbracat haina
nemuritoare care, acoperind omenitatea, a nimicit in trup moartea, iar
ceea ce era muritor a fost inghitit in imbracamintea nemuririi.
Asadar, intrucit prin harul SSu Domnul te-a facut casnic al Sau 2 ,
te-a indepartat de orice pacat, ti-a deschis imparafia cerurilor si calea
care duce la fericirea de acolo, te rugam, ca pe un barbat care intrece
atit de mult pe altii prin intelepciune, sa primesti acest dar cu toata
intelegerea si sa te faci paznic credincios al acestei comori, dindu-ti
toata rivna ca sa asiguri paza acestei arvuni. $i astfel, dupa ce vei fi
pastrat intreaga aceasta pecete, te vei infatisa inaintea Domnului stra-
lucind in lumina sfintilor fara ca sa patezi ori sa zbircesti imbracamin-
tea curata a nemuririi 3 , ci pastrind sfintenia in toate madularele, ca
unul care s-a imbracart in Hristos, intrucit «citi in Hristos v-afi botezat,
in Hristos v-aji imbracat» 4 . Sa fie, dar, sfinte toate madularele, pentru
ca sa se invredniceasca sa se acopere cu imbracamintea cea sfinta si
luminoasa.
EPISTOLA 293
Catre Iulian
F3ra data
Cum U-a mers cu sanatatea in acest rastimp ? Potjl sa-|i intrebuin-
tezi mina fara greutate ? Cum merg celelalte treburi ? Progreseaza dupa
1. In aceasta epistola de felicitare Sftntul Vasile exprima bucuria ca Paladin a
primit botezul crestin. Sotia sa i-o luase inainte. Dupa felul cum i se adreseaza, Pa-
ladin era un mare demnitar al imperiului.
2. Etes. 2, 19.
3. Eles. 5, 27.
4. Gal. 3, 27.
37 — Sftntul Vasile eel Mare
57() SKINTUI, VASIl.l''. C1CL MAItlC
clorinta ta, cum o dorim si cum de fapt o meritf ? La cei care-si schimba"
usor gindurile e cu totul firesc ca viata sa fie ea insa§i lipsita de or-
cline, dar cei ale caror planuri sint hotarite, statornice si mereu ace-
leasi e de asteptat sa duca o viata conforma principiilor lor. Intr-adevar,
nu stS in puterea corabierului sa poata linisti valurile cind vrea, dar e
foarte usor sa ne facem o viata itihnita si fara valuri daca vom sti sa
iacem sa taca zgomotele pe care patimile le ridica in noi $i daca aju-
tSm vointei sa fie mai tare decit tot ce poate veni din afara. Pentru
cd nici pierderile, nici bolile, nici alte greutati ale vietii nu vor putea
atinge pe omul virtuos atita vreme cit isi va tine cugetul destul de sus,
incit s§ poata pasi pe urmele Domnului, sa-§i indrepte privirea spre vi-
itor si sa stapineasca usor si cu iscusinta furtuna care se ridica de pe
pSmint. Intr-adevar, despre cei pe care i-au inlantuit puternic grijile vie-
tii s-ar putea spune ca se tirasc pe jos ca niste dobitoace, ca niste pasari
prea greoaie, care in zadar poarta aripi l .
Pe tine, ocupatiile nu mi-au putut ingadui sa te vad vreme mult mai
Indelungata decit pe cei care se lupta sa treaca marea inotind. §i cu
toate acestea, intrucit e destul sa-i vezi ghiarele si recunosti indata leu]
Intreg, tot asa cred ca mi-a fost indeajuns o singura experienta, ca sa
te cunosc destul. De aceea socot ca este mare lucru faptul ca dai aten-
tie problemelor mele si ca nici eu n-as fi absent din cugetul tau, ci ca
sint mereu cu tine prin amintire. Or scrisoarea e o dovada de amintire :
cu cit vei scrie mai des, cu atit va fi mai mare placerea pe care mi-o
faci.
EPISTOLA 294
Catre Festos si catre Magnos *
Parintii trebuie sa poarte grija de copiii lor, plugarul de plantatie
si de seminte, dascalul de ucenicii sai, mai ales cind din pricina boga-
tiei le dau nadejdi de recolte cit mai mari. Plugarul se bucura de truda
sa atunci cind vede spicele dind in pirga sau plantele dezvoltindu-se ;
ucenicii fac bucurie dascalilor, iar copiii parintilor. In legatura cu voi
grija mea este cu atit mai mare si nadejdile cu atit mai pretentioase,
cu cit evlavia e superioara tuturor celorlalte deprinderi, tuturor vietui-
1. E una din notele cele mai des intilnite in epistolele Sfintului Vasilo grija do
«nmul eel dinlauntru». Daca de acesta nu ne ingrijim, zice el, sintem ca un animal
care se tiraste sau ca «o pasare care in zadar poarta aripi». Altfel, 11 mingiie pentru
luxatia miinii.
* Acestia par a fi doi ucenici din primii ani ai episcopatului. Grija de suflet o
idoea contrala a epistolei, asa cum parintii poarta grija de copii, plugarul de seminte,
dascalul de ucenicii lui. «E nebiruit dorul celor care vor sa invete», zice Sfintul. «Oricit
de niiire <ir li disliiiita dintre noi, adauga el, eu sint mereu cu voi».
.scutamil:
579
toareior si luturor fructelor. Eu am fnrfldflcinal-o si am intretinut-o in
suilelele voastre, inca plapinde si nevinovate, iar acum doresc sa le
vad Ja inflorire deplina, care sa ne fagaduiascS roade coapte cu ajuto-
rul pe care dorinta voastra dupa invatStura ni-] va putea da. Caci stiti
bine ca bunavointa mea fata de voi precum si ajutorul lui Dumnezeu
vin si dupa intentiile voastre : daca acestea sint indreptate cum trebuie,
Dumnezeu invocat sau neinvocat va fi de fata ca sa va ajute si orice
om care mbeste pe Dumnezeu se va oferi el insusi ca sa va invete. E
nebiruit dorul celor care pot sa invete ceva folositor, iar sufletul celor
care doresc sa se instruiasca este liber de orice impotrivire. In aceasta
pnvmta nici departarea fizica nu-i o piedica, intrucit Cel Care ne-a creat
dintr-o neintrecuta intelepciune si din marea Sa iubire de oameni n-a
mcuiat cugetarea in trup, nici putinta de a vorbi n-a legat-o doar de
hmba, ci cu ajutorul timpului a dat ceva mai mult oamenilor, capabili-
tatea sa faca servici ca sa poata da mai departe invatatura nu numai celor
despartiti de o mare distanta, ci si celor care se vor naste mult timp
dupa aceea. Experienta intareste cuvintele mele : cei care au trait cu foar-
te multi ani inainte invata pe tineri In scrieri, unde se si pastreaza lec-
tiile acestui invatSmant, de aceea, cu toata distanta care ne desparte f
eu sint mereu cu voi prin cuget, stlnd comod de vorba impreuna, pen-
tru ca invatammtul nu cunoaste piedica nici pe pamint, nici pe mare,
daca veti avea grija de propriile voastre suflete.
EPISTOLA 295
Catre ni§te calugari i
Sint de parere ca, prin darul lui Dumnezeu, voi n-aveti nevoie de
alt indemn in afara de cuvintele pe care vi le-am adresat, invitindu-va
pe toti sa imbratisati viata de obste^ dupa pilda celei care se practica
pe vremea apostolilor ; ati primit aceste cuvinte ca pe o invatatura min-
tuitoare, pentru care ati si adus multumiri lui Dumnezeu. Nu sint simple
cuvinte cele pe care le-ati auzit de la mine, ci invataminte care trebuie
puse in practica pentru folosul celor care le primesc spre linistirea
mea, care vi le-am formulat, si, in sfirsit, spre marirea si lauda lui Hris-
tos, al Carui nume a fost invocat peste noi 3 . lata pricina pentru care
1. «Crcdinta lucratoare prin iubire», dupa cuvmtul Apostolului iata in rpyumat
rfJJn^ S3 P H UnS ln ? Uflet Sf - Vasile comu n»a t ii monahale pe rare a Vat-o n PorTse
mXZ r' Tr^', , ¥ '- Sn a ? CSte SfatUri s P cdfic "l «filosofiei monahaIe» predzate de el-
mintuircii prin daruirca de sine in folosul somenului ^Lizdie ae ei .
2. Faptc 2, 42—47 i 4, 34, 35.
3. h-r. 11, <).
580 SFINTUL VASILE CBL MARX
v-am trimis pe fratele nostru prea dorit ca : eel necunoscator sa invete
sa cunoasca, eel molatic sa se indemne, iar pe eel potrivnic sa-1 vedem
plecindu-se sfaturilor noastre.
Mare mi-e dorinta sa va vad adunati laolalta si sa aud spunindu-se
despre voi ca nu va place viata fara bune marturii, ci ca mai curind
acceptafi ca toti sa fili paznici privegherii voastre mutuale si minu-
tioase, martori ai faptelor voastre bune. In chipul acesta fiecare va
primi, mai intii, o rasplata deplina si corespunzatoare, iar in al doilea
rind, o alta rasplata desavirsita, pentru progresul fratelui sau, pe care
trebuie sa ni-1 predam unul altuia atit prin cuvint, cit si prin fapta, cu
ajutorul convorbirilor dese si a indemnurilor noastre.
Mai presus de toate va rog sa va aduceti aminte de credinta Pa-
rintilor si sa nu va lasati zguduiti de cei care, in linistea noastra, in-
cearca sa va duca la ratacire, binestiind ca nici rinduiala aspra a ca-
lugariei nu-i de dorit doar de dragul ei, ci numai daca e luminata de
credinta in Dumnezeu, dupa cum nici marturisirea dreapta a credintei
daca nu-i insotita de fapte bune nu ne va putea recomanda inaintea lui
Dumnezeu. Ca omul lui Dumnezeu sa fie intreg si pentru ca viata noas-
tra sa nu schiopateze, trebuie sa se indeplineasca ambele conditii. Caci,
dupa cum zice Scriptura, credinta e cea care ne mintuie, dar nu orice
credinta, ci numai «credinta lucratoare prin iubire» 4 .
EPISTOLA 296
Catre o vaduva *
Jinind seama de bunatatea ta si cunoscindu-ti rivna pe care o ai
pentru lucrarea lui Dumnezeu, mi-am luat deunazi indrazneala de a te
socoti ca pe o fiica a mea si am folosit catirii tai, e drept, cu atentia cu-
venita, dar cu gindul ca parca ar fi ai mei, insa s-a prelungit cam mult
vremea de cind i-am folosit. Trebuia sa fi scris despre acest lucru Dom-
niei Tale, ca sa stii ca si raspunsul meu e dovada unui sentiment de
deosebita multumire. Ma folosesc, in acelasi timp, de aceasta scrisoare,
ca sa reamintesc Vredniciei Tale ca se cade sa ne aducem mereu aminte
de Domnul, spre a avea pururea inaintea ochilor plecarea din aceasta
lume si spre a ne orindui viata in vederea apararii inaintea Dreptului
4. Gal. 5, 6.
*. Epistola de fata pare a fi scrisa in timpul marilor lucrari filantropice ale Va-
siliadei (371 — 373). Ierarhul mult;ume$te acestei femei ca i-a imprumutat gratuit catirii
pentru lucrarile efectuate. A se vedea ?i ep. 94. Trimite salutari $i fiicei sale.
SCRISORI 581
Judecator, Care sa nu ne lase sa fim inselatj, ci sa ne asiguram, pe te-
meiul faptelor noastre bune, inaintea Celui Care va descoperi iaina ini-
miior noastre in ziua venirii Sale. Te rugam sa transmiti salutari si
preavrednicei Tale fiice, pe care o indemn sa-si petreaca viata meditind
la dumnezeiestile cuvinte ale Mintuitorului, pentru ca sufletul ei sa se
hraneasca cu invatatura lor mintuitoare si ca intelegerea ei sa creasca
si sa sporeasca mai mult decit creste trupul sub influenta naturii.
EPISTOLA 297
Catre o vaduva
Socot ca s-ar fi cuvenit, din pricina virstei inaintate 1 precum si
din pricina afectiunii mele, sa profit de prezenja trupeasca a neasemui-
tei Tale vrednicii si sa te vizitez, iar in caz ca nu te-as fi gasit, sa nu
ma dau batut, ci sa-mi implinesc lipsa macar scriindu-ti. lata insa ca
am si gasit un curier potrivit, prin care sa te salut, indemnindu-te, in
primul rind, sa implinesti lucrarea Domnului, pentru s ca Dumnezeu sa
dea sa fi se scurgS zilele cu cinste, in evlavie §i resemnare, facindu-te
vrednica si de bunurile viitoare 2 .
In al doilea rind, iti incredintez pe tinara fticS de care ti-am vorbit,
cu rugamintea s-o primesti ca si cum ar fi propria mea fiica si propria
ta sora. Socoate ca si cum ar fi ale Tale toate cele ce le va impartasi
sufletului tau vrednic si curat, ocupa-te de ea, convinsa fiind ca-ti asi-
guri, prin aceasta, rasplata de la Domnul, iar in acelasi timp imi faci
si mie o bucurie, ca unul care, din dragoste pentru Hristos, implinesc
pentru tine masura iubirii crestine.
EPISTOLA 298
Fara adresa, catre un om evlavios
Binevoieste si fa-ma vrednic sa ajung sfetnic la toate si partas la
toate grijile tale, asa cum poate face numai un om vrednic de desSvir-
sirea Ta, si Dumnezeu te va rasplati pentru dragostea ce-mi porti, ca si
pentru grija ce ti-o dai ca sa-ti orinduiesti bine viata. M-am mirat ca
1. Am mai vorbit despre virsta destul de redusa a Sf. Vasile.
2. Nu ni se dau amanunte unde a avut loc acest exil. E de subliniat $i rugamin-
tea de a creste pe o tinara orfana.
582 SFlNTUL VASILE CEL MARE
inselaciunea acestui om te-a putut supara, crezind ca apa ar avea cine
stie ce putere ciudatS, desi nici o marturie nu-i oonfirma faima. In
realitate, nu este nimeni din cei de aici care sa fi cistigat pentru sana-
tatea trupului vreo imbunatatire mai mare ori mai mica decit am fi
nadajduit, afara poate de cazul cind intimplator va fi simtit cineva
vreo usurare, lucru care se intimpla oamenilor fie cind dorm, fie cind
lucreaza ceva in viata. Dar eel care surpa iubirea incearca sa convinga
pe cei mai simpli sa atribuie aceste lucruri intimplatoare specificului
apei. Insasi experienfa te poate convinge ca graiul meu spune adevarul 1 .
EPISTOLA 299
Catre un inspector fiscal
Stiam de cind mi-ai scris ca te descurci greu cu administratia pu-
blics. Exists o veche zicala, potrivit careia cei care urmaresc virtutea
nu se avinta prea bucuros in slujbe obstesti, caci neajunsurile care se
intilnesc la medici se vad si la dregatoriile publice. Intr-adevar docto-
rilor le e dat sa vada lucruri dezgustatoare, fac experiente neplacute, iar
cu prilejul nenorocirilor altora se produc si destule neajunsuri personate.
Asa ceva se intimpla si la adevaratii dregatori, pentru ca oamenii inte-
resati, care privesc numai la bani si care se lasa atrasi de marirea insasi,
ca si cum ea ar fi binele eel mai mare, socot ca astfel isi cistiga puterea
prin care sa-si poata ajuta prietenii, sa inlature pe dusmani si sa dobin-
deasca ceea ce doresc.
Dar tu nu esti ca acestia. Decit cine si ca cine ? Tu te-ai indepartat
de bunavoie de vredniciile pamintesti, oricit de mari ar fi fost acestea,
intr-o vreme cind puteai conduce un oras intreg ca si cum ai fi ingrijit
de o singura casa. Or tu ai ales atunci o viata fara griji si linistita, pentru
ca te-ai gindit ca-i mai de pret nici sa n-ai, dar nici sa produci altora
neplaceri, ceea ce, dupa cum socot si al^ii, nu produce decit tulburare.
Intrucit Domnul n-a vrut ca timitul Iborifilor sa ajunga sub com-
petenta circiumarilor si nici recensamintul de impunere a darilor sa nu
se desfasoare ca intr-un tirg de sclavi, ci ca fiecare sa fie inscris dupa
situa^ia reala, primeste aceasta slujba, desi e greu de indeplinit. Caci,
dupa cum spui tu insuti, chiar si prin ea poti sa cistigi bunavoin|a lui
Dumnezeu. Sa nu tremuri in fata puterii, dar nici nu dispretui saracia,
arata supusilor o impartialitate mai deplina decit orice cintar. Si astfel
1. Efectul curativ al unor ape nu poate da dreptul cuiva sa atribuie puterilor dia-
vole^ti ceea ce sta in firea lucrurilor. A crede altceva e sarlatanie.
SCRISORI 583
rivna ta pentru dreptate va aparea cu claritate in ochii celor care ti-au
incredintat aceasta chemare si te vor admira intre toti ceilalti. $i chiar
daca acest lucru nu-1 vor recunoaste ceilalti, o va face Dumnezeu, Care
ne-a pus inainte mari rasplaji pentru faptele noastre bune *.
EPISTOLA 300
Cuvint de consolare catre tatal unui student
Intrucit in cretinism Domnul ne-a pus pe locul al doilea, dupa pa-
ring, incredintindu-ne formarea religioasa a copiilor celor ce cred in
El, socotim ca nenorocirea care a surprins pe raposatul tau fiu e ca si
cum ar fi a noastra si deplingem moartea lui prematura, jelindu-o din
toata fiin^a alaturi de Tine. Imi pot da seama cit de mare trebuie sa fie
greutatea acestei dureri pentru propriul lui tata dupa trup, intre altele
din faptul ca si in mine, care nu-i sint parinte decit dupa invatatura,
intristarea inimii a fost atit de adinca. De fapt, fata de fiul tau nu tre-
buia nici sa simtim suparare si nici sa exprimam in sentimente sau in
cuvinte o astfel de intristare, caci cu adevarat vrednici de plins sint
numai cei care si-au pierdut nadejdile pe care si le pusesera in el. Ei
sint intr-adevar vrednici de multe lacrimi si gemete ca unii care, pe
cind fiul lor se afla in floarea virstei si apt pentru desavirsirea studiilor
lui, 1-au primit mut si cSzut prada acelei lungi si groaznice taceri.
O asemenea nenorocire, marturisesc, m-a tulburat si pe mine ca om
si am varsat fara sa vreau nenumarate lacrimi, lasind sa-mi scape din
adincul inimii gemete, pentru ca durerea care m-a cuprins mi-a intu-
necat mintea, parca ar fi fost niste nori. Cind insa mi-am revenit in si-
nemi si am privit cu ochii sufletului spre firea lucrurilor omenesti, am
cerut iertare Domnului pentru sentimentele pe care, de prea multa emo-
tie, sufletul le incercase in fata nenorocirii intimplate, si m-am dojenit
ca sa indur cu liniste aceste suferin^e, caci, dupa vorba veche a Scrip-
turii, ele sint legate de viata omului.
A plecat inca tinar, la o virsta la care omul doreste eel mai mult
sa traiasca, era remarcat intre toti colegii sai, fiind drag profesorilor,
in stare sa atraga la prietenie chiar si pe eel mai salbatic dintre dus-
mani printr-o singura intilnire, ager la invatatura, blind in caracter, mai
rezervat decit ar fi spus-o virsta, si ceea ce s-ar mai.putea adauga e mai
1. Se ?tie cite nedreptati se savirseau la stabilirea impozitelor ?i la tncasarea
lor. Multe din epistolele Sfintului Vasile ne dau stiri bogate in acest sens. In cea
de fata Slintul Vasile ii spune unui agent fiscal sa primeasca sa faca un astfel de
serviciu, dar sa munceasca cinstit ca pentru Dumnezeu.
584 SFINTUL, VASILE CEL MARX
putin declt realitatea, cSci acest om era nSscut tot din om. Ce s-asteapta
sfi spuna in acest caz tatai unui astfel de copil ? Ce altceva decit sa-si
aducfi elminte ca si tatai sau a murit ? De aceea, din clipa in care si
el s-a nascut dintr-un parinte muritor, ce ciuda^enie consta in faptul
cS si el a devenit tatai unui muritor ?
Cit despre aceea ca a murit prematur, inainte de a se fi saturat
de viata si inainte chiar de a fi ajuns la deplina maturitate a vietii, ina-
inte 1 de a fi pasit in rindurile barbatilor si de a fi lasat urmasi din fa-
in ilia sa, acestea nu constituie temei de a face si mai mare durerea,
cum sint convins, ci sint motive de consolare pentru cele intimplate.
Trebuie, dar, sa multumim Domnului pentru faptul ca a rinduit ca fiul sa
nu lase pe pamint copii orfani, sa nu lase in urma lui o vaduva ajunsa
prada unei lungi tristeti sau care sa trebuiasca sa imparta locasul cu
un alt barbat si sa disprefuiasca astfel pe sotul primei casnicii. Viata
tinarului n-a fost de lunga durata in aceasta lume, dar cine e atit de
nesimtit sa nu vada aceasta scurtare ca unui din cele mai mari dintre bu-
nuri ? $ederea de aici, al carei timp se prelungeste, e un prilej pentru cele
mai multe rataciri si greseli. Insa fiul tau n-a savirsit rele, n-a urzit vicle-
nii impotriva aproapelui, n-a ajuns sa trebuiasca sa se amestece in to-
varasii cu oameni rai, n-a fost incurcat in blestematiile pie^ii, n-a cu-
noscut necesitatea de a pacatui, nici minciuna, nici nerecunostinta, nici
pofta, nici gustul placerii, nici poftele carnii, nimic din ceea ce ia nas-
tere in sufletele destrabSlate ! A parasit viata fara ca nici una din aceste
pete sa-i fi murdarit sufletul, s-a dus curat 1 spre eel mai bun partaj.
Pe eel iubit nu pamintul ni I- a ascuns, ci cerul 1-a primit. Dumnezeu este
Cel Care rinduieste soarta noastra, Care pune capSt vremii de trait pe
pSmint, Care 1-a adus in aceasta viata si tot Dumnezeu este Cel Care
hotSraste sa piece din ea. Avem ca invatatura in noianul durerilor pilda
vestita a marelui Iov, care a zis : «Domnul a dat, Domnul a luat. Cum
I-a plScut Domnului asa s-a intimplat. Fie numele Domnului binecuvin-
tat in toti vecii» 2 .
EPISTOLA 301
Cuvint de mingiiere
ScrisS in anul 372
Care erau simtamintele mele la vestea nenorocirii care te-a lovit
nici un cuvint n-ar reusi sa le descrie limpede. Pe de o parte, m-am
1. N-avem nici un motiv s3 nu credem ca, dincolo de retorica vremii, tinarul a
cSrui moartc a descris-o Sf. Vasile era un sfint.
2. Iov 1, :M (cd. 1914).
■CHMOKI MS
gindit la piordt-rea po care a sulorlt-o comunitutea crodinciosilor prin
disparitia din viatft a orrotitoaroi lor, iar pe do altfl parte, md gindeam
in ce tristefe s-a preschimbat voiosia cuviosiei tale vSzind limpede cum
s-a prSbu?it cea mai fericita - dintre case si cum s-a destrSmat mai re-
pede decit visul convietuirea caro pSrea a fi atins la voi culmea feri-
cirii. Chiar dacS ai fi de diamant, cum sS nu te fringi sufleteste in astfel
de cazuri ? Inca de la prima intilnire am simtit o oarecare apropiere
de credinciosia ta, si atit de mult am cistigat sufleteste din bunatatea
ta incit zilnic cautam sa te am pe limba, iar cind am ajuns sa cunosc
si acel minunat suflet, care ti-a fost sojie, atunci m-am convins intr-a-
devar ca in ce priveste familia voastra se confirma cuvintul din cartea
Pildelor lui Solomon, unde se spune ca «o femeie inteleapta este un
dar de la Dumnezeu» *. Atit de mult va potriveatj. intreolalta, incit aveai
impresia ca uitindu-te la unul vedeai ca intr-o oglindS pe celalalt. In
fine, oricit de multe ar spune cineva in aceastS privinta, tot n-ar putea
ajunge sa spuna destul 2 .
Dar cum va trebui sa se simta cineva in fata unei legi a lui Dum-
nezeu, care a stapinit dintotdeauna si dupa care eel ce are sa se nasca
e dator sa si piece intr-un anumit moment, si dupa care orice suflet care
a dat vietii toate cele necesare pina la capat, trebuie, la un soroc anu-
mit, sa se desfaca de legaturile trupului ? N-am fost si nici nu sint eel
dintii si nici singurul care am suferit aceste lucruri, prea minunatul
meu frate, ci toate nenorocirile care au venit peste parintii, peste bu-
nicii si peste toti ceilalti inaintasi ai nostri, toate acestea le patimim
§i noi. E plina viata oamenilor de astfel de pilde.
Dar tu, care duci un trai atit de deosebit de altii, se cade sa-ti
pastrezi de-a lungul patimirilor neve§tejita marinimia si sa nu-ti pierzi
cumpatul din pricina caracterului trecator al vietii prezente, ci sa fii
multumitor Celui ce te-a daruit cu ea de la inceput. Faptul ca cineva
moare e o insusire a tuturor celor care avem parte de aceeasi fire, iar
convietuirea cu o femeie vrednica a fost totdeauna un privilegiu nu al
prea multor barbati, care au fost socotiti chiar de judecata lui Dum-
nezeu drept fericiti. Desigur ca durerea unor despSrtiri e tot un dar de
la Dumnezeu, pentru cei ce judeca lucrurile limpede 3 . Cunoastem pe
multi care primesc desfacerea convietuirii nepotrivite ca pe o elibe-
rare de cine stie ce sarcina grea.
1. Pilde 19, 14.
2. Cel pe care-1 mingiie Sf. Vasile e un barbat nobil, care in unele manuscrise
poarla numelo de Maximos. El pare a fi fost un mare filantrop. Se pare ca atit el,
c it $i sotia lui erau vochi cuno^tinte ale Sfintului.
:i. Oesiciur c?i nu u^or ajungo "mill sa se impace cu atcasta constatare. In schimb
aminliiCci liumoiisii a unci liintc iubile niingiie, pe cind una urit<i clcprinia.
5H() SKtNTUI, VAHII.K CK1< MARK
Priveslc, omule, cerul si soarele, priveste toate fapturile din jur si
vezi ca, cu loate ca sint atit de mari si atit de multe, dupa o vreme nu
se mai vad deloc. Din toate acestea scoate invatatura ca, intrucit fa-
c-om si noi parte din fapturile muritoare, urmeaza ca ne-am primit si
noi particica corespunzatoare si potrivita firii noastre. Iar intrucit si
casatoria insasi e doar o consolare in moarte si pentru ca n-a fost cu
putin^a ca omul sa ramina permanent in ea, Creatorul a inteles sa asi-
gure perpetuarea vietii prin succesiunea trupeasca. Iar daca ne mihnim
pentru ca sotia ne-a plecat prea repede, macar sa n-o pizmuim pentru
ca n-a respectat masura cu t'otul incarcata de necazurile vietii §i ca ne
parase$te tocmai cind o dorim mai mult, cum se intimpla cu floarea de
dar, care isi mai pastreaza si mai tirziu farmecul parfumului. Inainte
de orice, lasa-te indrumat de invatatura despre inviere, pentru ca esti
crestin, si-ti traieste viata in nadejdea bunurilor viitoare.
Asa se cuvine, dar, sa cugeti, ca sotia ta a pornit pe un drum pe
care trebuie sa-1 parcurgem cu totii. Iar daca te tulburi de ce ea a ple-
cat inaintea ta, pentru asa ceva nu se cade sa ne intristam. Poate ca
mai tirziu starea ei ar li fost si mai chinuitoare, caci daca traim ani
mai indelungati, ne facem vinovati de mai multe pedepse. De aceea sa
lasam in pace gindurile serbede si sa reinnoim mai bine grija despre
felul in care se cuvine sa ne aratam cit mai placuti lui Dumnezeu.
EPISTOLA 302
Spre consolare sotiei lui Brison 1
Ce nevoie as avea sa descriu cit de mult m-a intristat vestea despre
nenorocirea care a dat peste Brison, eel mai bun dintre oameni ? In
orice caz, nimeni n-ar putea avea o inima atit de impietrita, incit, dupa
ce a cunoscut pe acest barbat si apoi a auzit ca a fost rapit pe neastep-
tate dintre oameni, sa nu vada ca o pierdere generala a omenirii dis-
paritia unui astfel de om. La supararea mea s-a adaugat indata grija
de tine, intrucit ma gindesc ca daca ceea ce s-a intimplat a fost ceva
atit de greu si de neindurat chiar si pentru cei care nu sint inruditi cu
Brison, atunci imi inchipui in ce stare e insusi sufletul tau, care e atit
do bun din fire, atit de simtitor din pricina structurii lui, si in ce stare
1. Inalt dregator militar, mort «in floarea ispravilor militare», cum se exprima
In stilul obifjiiuit al elogiilor panegirice, pare a fi impresionat ?i pe imparat, altfel nu
*i-ar li perrais Slintul Vasile sa literaturizeze pe tema mortii lui. In cuvinte simtile
el cmita sa consoloze pe sotia lui ramasa vaduva, mingiindu-se cu fiii, a caror grija
,1 i.'im.is ciciiin iiuinai pe umerii ei.
Mt'KtNOKt 5B7
esti tu care ai rfimas acum aUt tie «ibtttuta, In urma acostoi nenorociri,
incit prin despfirtiroa do sot ai senzatia c& parcS intreaga fiinta - U- fl f° st
frinta in doua\ Pentru cS intr-adevSr, potrivit cuvlntului Domnului, nu
mai sint doi, ci un singur trup 2 , iar o astfel de despSrtire nu-i mai putin
dureroasS decit o fringere in doua" a trupului nostru.
Dar dacS pricina intrist&rii o atit de mare si poate chiar mai mare
decit am spus, e cazul sa ne intrebam : ce consolare avem pentru ceea
ce s-a intimplat ? Mai intii, insasi legea pe care Dumnezeu a statorni-
cit-o inca de la inceput, in intelesul ca oricine vine pe lume trebuie sa
o si paraseasca la momentul potrivit 3 . Or daca asa a fost rinduita soar-
ta oamenilor, incepind inca de la Adam si pinS in vremurile noastre,
atunci nu se cuvine sa ne indignam impotriva legilor obstesti ale firii,
ci sa primim ceea ce a rinduit Dumnezeu pentru noi, caci El a hotarit
ca acest suflet sa se retraga din lume, dar nu sa se mistuie si sa se
ofileasca cu vremea, ci sa-si sfirseasca via^a in floarea virstei si in stra-
lucirea ispravilor militare. De aceea nu trebuie sa ne suparam pentru
ca ne-am despartit de un astfel de om, ci sa multumim lui Dumnezeu
ca ne-a invrednicit de convietuirea cu un barbat a carui pierdere o
simte aproape intrega Impara^ia Romans, pe care si imparatul insusi
il deplinge, ostasii il regreta si toti marii dregatori il jelesc ca si cum
ar fi fost unul din fiii lor.
Intrucit, asadar, t>a lasat amintirea valorii lui proprii, gindeste-te
ca prin aceasta ai destula mingiiere in suferinta ta. $i apoi mai vreau
sa cunosti si aceea ca acela care nu cade in intristari, ci-si duce greul
durerii cu nadejdea in Cel de sus, va avea de la Dumnezeu mare rasplata
pentru rabdarea sa.
De altfel, noua nu ne ingaduie rinduiala apostoleasca sa ne intristam
pentru cei morti, asa cum e cazul la cei din afara Bisericii 4 .
In sfirsit, sa fie si fiii tai niste icoane vii, care sa te consoleze si
sa te mingiie pentru absenta celui pe care-1 regreti ! $i astfel grija pen-
tru formarea lor sa-ti intoarca sufletul de la gindurile triste si daca
vrei sa stii cum vei putea bineplacea lui Dumnezeu, cere-I ca pentru
rastimpul cit vei mai trai pe paminl sa gasesti in cugetul tau preocu-
pari din cele mai alese. Caci pregatirea apararii, pe care trebuie s-o
infatisam inaintea Domnului nostru Iisus Hristos, si rivna pe care o
vom desfasura, pentru ca sa ne numaram la un loc cu cei pe care-i iu-
boste, sint in stare sa alunge intunericul de pe suferinta noastra, in
2. Fac, 2, 24 ; Matci 19, G.
3. Fac. 3, 19.
A. la/. .1, 13.
588 SrlNTUL VASILE CKL MARE
a§a lei Incit sa nu fim mistuHi de ea. Sa-ft dea Domnul In suflet min-
gllerea care vine din Duhul Lui, duh de bunState, pentru ca si in starea
in care te afli sa ne intaresti si pe noi, iar in toate convorbirile tale sa
nt> fii pilda bunS de viajS virtuoasa.
EPISTOLA 303
Catre comitele tezaurului particular al imparatului x
Am impresia ca locuitorii tinutului acestuia s-au folosit de calom-
nii si de minciuni ca sa Te convinga pe Domnia Ta sa pui pe acesti
oameni la o sechestrare suplimentara de cai. Intrucit asa ceva consti-
tuie o nedreptate si pentru aceea trebuie sa nu fie pe voia Domniei
Tale, ca sa nu mai vorbesc ca si pe mine ma supara, din pricina dra-
gostei care ma leaga de cei nedreptatiji, sint silit sa te rog sa nu in-
gSdui sa mai continue aceasta batjocura numai de dragul unora care vor
sa faca rau.
EPISTOLA 304
Catre Aburgios 2
Omul in favorul caruia intervin este eel despre care Ji-am vorbit,
nu demult, prin mijlocirea diaconului. Intrucit ifi trimit acum aceasta
scrisoare, sa piece de la tine satisfacut in ceea ce doreste.
EPISTOLA 305
Fara adresa, in legatura cu niste oameni virtuosi
Omul acesta \i-s cunoscut dupa cum dovedesc istorisirile lui, do-
vadS cS la fiecare prilej numele Tau e pe buzele lui : pentru amintirea
lfisat5 printre ortodocsi, pentru ospitalitatea aratata ascetilor, pentru
toate aceste fapte bune, omul acesta te pune pe primul loc. Cind mai
c vorba si de dascali, el nu poate suferi sa-ti treaca altul inainte, asa
dupa cum atunci cind e vorba de luptatorii pentru credinta sau de cei
1. Nu-i ?tim numele, dar putem fi incredintati (G. Ostrogorski, Gesch. d. byz.
Staates, p. 31) ca Inceplnd din epoca lui Constantin eel Mare «comes rerum privata-
rx\m», cum se numea eel care raspundea de tezaurul particular al imparatului, era
pcrsoana care raspundea nu numai de darea in natura (annona) pentru intretmerea
nrmatei, ci si de bunul mers al finantelor statului. IndrSzneala cu care Sfintul Vasilo
cere accstui demnitar sa renunte la sechestrul suplimentar de cai graie$te de la sine.
Din pirate nu stim data cind s-a scris aceasta epistola.
2. Despre Anurijios am mai vorbit adeseori (ep. 33, 75, 147, 178, 196).
■cniioiti 589
care rSstoarna cuget&rile sucite ale orezlei el n-ar alege po altcineva
ca sfi-1 punfi inaintea ta, pentru c& mSrturia lui iti atribuie, in toate
domeniile, o virtute nebiruitii si nelntrecuta. $i spune ca asa ceva nu-i
greu de dovedit, pentru c5 le istoriseste la urechile unor oameni care
stiu si mai multe decit cele pe care, dacS le-ar spune altcineva, ai crede
ca le exagereaza.
Asadar, omul acesta venind la tine ti-a cerut o scrisoare, nu ca sa
se laude cS te cunoaste, prin mine, ci ca sa-mi faca mie un serviciu,
dindu-mi prilejul sa salut pe niste prieteni dragi 1 . Domnul il va rasplati
pentru buna lui vointa, iar Tu prin rugaciunile tale si prin buna vointa
pe care o arati fata de toti plateste cit poti din datoria ta de recunostinta.
In acelasi timp informeaza-ma care mai e situajia Bisericilor.
EPISTOLA 306
Catre guvernatorul din Sebasta
$tiu ca Vrednicia Ta primeste cu placere scrisori de la mine si
stiu si de ce : ai indragit binele si esti saritor cind e vorba sa faci bine-
faceri. De aceea, intrucit de fiecare data iti dau prilej sa-ti arati no-
bletea gindurilor, te si repezi spre scrisorile mele in convingerea ca ele
iti ajuta sa savirsesti fapte bune 2 . lata ca acum se iveste un alt prilej,
care poate primi insusirile tipice ale bunatafii tale in toate privintele
si in acelasi timp se face si crainicul vredniciilor tale.
Niste oameni plecati din Alexandria sa-si facS datoria si pe care
aceeasi lege obsteasca a intregii firi omenesti ii obliga sa aiba grija
de mortii care au parasit aceasta lume, cer ocrotirea ta': porunceste sa
se dea dreptul, printr-o hotarire obsteasca, sa se transporte cadavrul
uneia din rudele lor, care si-a sfirsit viata In Sebastea pe vremea cit
a stationat acolo unitatea lui militara, si sa se acorde, pe cit e posibil,
serviciul de transport obstesc, pentru ca astfel prin marinimia ta oa-
menii sa se simta usurati sufleteste in aceasta drumetie lunga. Vestea
acestor fapte va ajunge pina la marele oras al Alexandriei, iar ea va
grai si locuitorilor lui de minunea vredniciei tale, un lucru usor de in-
teles pentru priceperea ta, chiar daca eu nu spun mai multe. Iar eu voi
adauga si pe aceasta linga alte multe binefaceri pe care mi le-ai aratat.
1. O exprimare plina de finete, cum rar intllnesti. Nu-i de mirare ca maestrul
oratorici Libaniu, ba insu?i Iulian Apostatul au fost nevoiti sa recunoasca Sflntului
Vasile talentul.
2. Felul in care face pe guvernator sa se simta obligat moraliceste nu-i, cum
s-ar credo, o simpla manevra la Sf. Vasile. Cazul pe care-1 relateaza aceasta cpistola
grdieste do la sine despro umanismul cucoritor al Sfiutulni.
59 HKtNTUI, VAHI1.E CKL MATtE
EPISTOLA 307
Fara adresa
Firile certarete se impotrivesc uneori chiar si sfaturilor folositoare,
snrotind cinstit si bun nu ceea ce pare cinstit in fata tuturor (chiar daca
(icost lucru e avantajos), ci ceea ce le place numai lor, chiar daca acest
lucru e pagubitor. Cauza acestora sta in prostia si in lipsa lor de ca-
racter, care nu-i lasa sa fie atenfi la sfaturile altora si care nu le in-
gfiduie sa se mindreasca decit cu propriile lor idei si cu ceea ce le
troce lor prin gind 1 . Or, ceea ce le trece prin gind e ceea ce le place,
$i ceea ce le place e ceea ce vor ei. Omul care crede ca folositor e nu-
mai ceea ce vrea el, nu-i un bun judecator, ci se aseamana cu orbul
care conduce pe orbi. De aici vine faptul ca foarte usor calca in stra-
chini si aceasta pentru ca-i lipseste experienta care sa-i spuna de fapt
ce anume ii foloseste. Intr-o astfel de neplacere poate ajunge oricine
isi face de lucru cu un astfel de om. Caci cu toate ca ar fi trebuit sa
se orienteze dupa judecata unor prieteni comuni, cu toate ca el insusi
a,fost sfatuit adeseori chiar de multi din cei care se intereseaza serios
de dreptate si de adevar, totusi el si atunci alerga la judecatori si la
tribunale, preferind sa piarda mult si sa cistige putin. Dar chiar si bi-
ruinta pe care i-o aduc judecatile facute de magistrate nu merge fara
pagub5. De aceea tu, care-i esti atit de drag, fii saritor la nevoie, dar fa
$i aceasta fapta buna : impiedica amindoua partidele sa introduca prea
repede cauza pe linga magistrat si fa-te judecator tu insuti in locul lor.
DacS unul din cei doi nu se lasa convins si se impotriveste sentintei
tale, ajuta-1 pe eel nedreptatit si pune-ti influenta in slujba celui care
nu cauta altceva decit dreptatea.
EPISTOLA 308
Fara adresa, in scopul unei protecfii
Pe cind te aflai in prezenta unor frati ti-am vorbit, prea stimate,
in favorul locuitorilor din tinutul Kaprala, indrumindu-i si pe ei sa se
adroseze direct Domniei Tale. Te-am rugat — avind inaintea Ta rasplata
do la Domnul - — sa-i protejezi ca pe niste saraci si neajutorati intru
loate 2 . Acum reinnoiesc iarasi, deodata cu scrisoarea aceasta, aceeasi
1. Mai rar auzi zugravindu-se atit de pregnant mentalitatea celor certaretf si
ogoi.'jti. Sfintul recomanda impacarea chiar ?i inaintea instantei.
2. Nu stim cc vor fi cerut ace$ti nevoia?i din tinutul Kapralei. Probabil o u<?u-
rnrc dv d3ri.
ncntHom .if) 1
rugiiminte, ccriiid totodata Bunului Dumnezeu sfi \'m& $' s & sporeascd
stralucirea dc> care se bucura acum viata ta, pc-ntru ca, p<> temeiul unei
puteri atit de mari, sa poji raspindi peste noi binefaceri din cele mai
mari. N-avem decit o sinyura dorinta : mintuirea intregii tale cauze,
speram ca esti convins de acest lucru.
EPISTOLA 309
Fara adresa, in folosul unui sarac
Am mustrat aspru pe acest frate, care e ingrijorat de intocmirea
tabelelor de dare pe casa lui, cu toate ca din capul locului scutirea ne-
cesara ii era asiguratS in urma saraciei lui 1 . Intr-adevSr, dupa o via|a
imbelsugata, pentru ca Domnul asa a rinduit pentru folosul lui sufle-
tesc, iatS-1 ajuns acum la cea mai mare mizerie, incit abia daca mai are
cu ce sa se hraneasca pe zi r nemaiputind cere sa-1 slujeasca nici unui
sclav, desi mai inainte avea destui sub ordinele lui. Nu-i mai ramine
decit trupul, un trup slabit si imbatrinit, cum il vezi si tu insuti, si cei
trei copii, care formeaza o grija prea mare pentru un om atit de sarac.
Desigur ca el nu are nici o nevoie de recomandarea mea, pentru
ca e destui de sarac pentru a-ti inmuia inima, intrucit stiu ca D-ta ai
simtSminte umane, de care eu niciodata nu m-am inselat. Intrucit pe-
titioharii sint greu de satisfacut, m-am temut ca nu cumva sa se uite
ceva din cele datorate de mine fat§ de el, si de aceea ti-am scris, stiind
ca ziua cind va vedea el fa^a Domniei Tale va fi pentru el inceputul
unei vieti fericite si va aduce pentru el o schimbare care i-ar face viata
macar cu ceva mai buna.
EPISTOLA 310
Fara adresa, pentru niste rudenii *
Eu insumi aveam o foarte mare dorinta de a intilni pe Luminatia
Ta, pentru mai multe motive. Cel dintii, de a ma bucura, dupa o lunga
absents, de bunele Tale calitati. In al doilea rind, ca sa te rog pentru
niste locuitori din Ariarathia: Acestora, intrucit de multa vreme erau
strimtorati, Domnul le-a dat o pretioasa mingiiere atunci cind i-a fe-
1. Cel care a facut atltea pentru alinarea lipsurilor celor nevoia$i a inteles ca
stabilirea tabelelor de dare poate fi izvorul multor nedreptati. De aceea interventia
aceasta pontru un om cu trei copii se impunea direct atentiei lui. Sar3cia trebuia Inte-
leasa in chip superior si sa duca la scutirea de dari.
*. Aceasta strimtorare din cauza impozitelor se resimte $i in aceasta epistola,
de data iitoasla fiind vorba de niste rude ale Sf. Vasile.
392 SKINTUL. VASIF-K CEX MARE
rieit prin numirea In slujbS a Dreptfitii Tale. Pe de alta parte, exists
un ogor al uneia dintre rudeniile mele supraincarcat cu impozite, ajun-
gind acesta aproape eel mai sarac din toata Ariarathia. Ift cer, asadar,
ca, pe cit se va putea, Bunatatea Ta sa-i usureze, ca de acum inainte
s~o poatS scoate cumva la capat.
EPISTOLA 311
Catre un dregator 1
Oameni care nu tin seama de asigurarile mele m-au rugat de multe
ori s3 scriu Vredniciei Tale, urmarind sa obtina ceva deosebit si pre-
cis. Eii i-am asigurat de multa vreme ca pentru noi tu esti eel care
raspunde de dreptate intr-un chip atit de impartial si de corect, incit
nimeni n-ar putea fi servit cu mai multa omenie, afara de cazul ca ci-
neva e atit de nesatul incit intrece orice masura 2 . Totusi, ca sa-i dau
deplina satisfactie acestui om, i-am dat epistola aceasta, trimitindu-1 la
tine, rugindu-te sa-1 privesti cu intelegere si, intrucit de multa vreme
casa lui a fost incarcata peste masura, sa se invredniceasca de oarecare
u$urare.
EPISTOLA 312
Catre un efor fiscal 3
Tu stii cite profituri si cite pierderi se fac oamenilor in urma in-
tocmirii tabelelor de dare. Drept aceea acorda pasuire celui care si-a
dat atita silinta ca sa nu fie nedreptatit si arata-te grabit in a-1 ajuta,
pe cit e posibil, ca sa nu se faca nedreptate.
EPISTOLA 313
Catre eforul fiscal 4
Orinduirile providenfiale ale lui Dumnezeu nu se pot sesiza ime-
diat, iar in micimea cugetului nostru noi oamenii nu ne uitam decit la
1. Mereu u?urare de dari, pentru care Sf. Vasile a dat omului o recomandare
citre dregStorul respectiv.
2. Existau $i oameni care cereau imposibilul, ori cereau ce nu se cadea sa
cearS.
3. Recomandare pentru a nu fi impus cu dare mai mare decit legala.
4. Sflntul Vasile se adreseaza eforului sau inspectorului financiar insarcinat cu
stubiliroa impozitolor din regiunea Galatiei sa reduca impozitul pus pe un imobil,
proprintatea mini prielcn al sau.
acniaoiti :,m
coca ce-i llngfi piciourele noastre. Adeseorl chiar ?I clnd slntom Indru-
nititi spre o tintS fericita ne sup&rfim. $i totu$i Domnul, Care in intc-
lepciunea Lui conduce totul, suporta cu rabdare toatS nepriceperca noas-
tra. ItJ aduci aminte cit de mull ne suparam cind ni se vorbea de o
asa-zisS purtare de grija" care conduce totul si pe citi prieteni nu-i luam
ca aliati ca sa" ne ajute sa respingem o astfel de jignire. $i cam cu
astfel de vorbe ne exprimam. Acum insS cred ca-ti dai seama cum stau
lucrurile. Dumnezeu ti-a oferit prilejul ca sa dai pe fata larga intele-
gere a purtarii tale si sa lasi pentru toate veacurile viitoare motivul
pentru a pastra o fericita amintire. Caci asa cum s-au facut aceste re-
censaminte fiscale, tot a$a-i $i amintirea pe care le-o pastreaza poste-
ritatea. Pentru ca daca ar fi dorit, locuitorii Galatiei, ei n-ar fi putut
nadajdui sa li se dea un om de o cinste atit de mare, lucru de care si
eu sint convins intru totul. Dar nu numai pe cei din Galatia i-as putea
socoti fericiti din cauza administra^iei tale, ci si eu am ajuns sa fiu
fericit din pricina ta, pentru ca si eu am o casa in tinutul Galatiei si,
slava Domnului, inca cea mai stralucita dintre toate : daca as obtine
de la tine un ajutor oarecare pentru ea (si 1-as primi daca chipul meu
nu s-a sters din memoria ta), atunci as fi cu mare recunostinta fata de
Dumnezeu.
Daca, asadar, prietenia mea mai prezinta vreo insemnatate in fata
Domniei Tale, atunci da-mi voie sa te rog pentru mine sa acorzi casei
yestitului magistrat Sulpicius o anumita usurare, si anume, fa in asa
fel ca in tabloul darilor actuale casa aceasta sa apara scutita intr-un
chip vrednic de bunavointa si marinimia D-tale. Dar as mai adauga sa
fie vrednic si de interventia pe care ti-am facut-o noi, cei care te iubim.
Daca nu vei reusi deplin; fa macar ce-ti ingaduie imprejurarile si ce
spune si firea lucrurilor. In orice caz, sa suprimi si sa nu lasi lucrurile
in aceeasi stare de mai inainte si, in schimbul nenumaratelor binefaceri
pe care le-am primit de la acest bun magistrat, noi vom pomeni cu o
multumire nestearsa faptele Tale de mare noblete.
EPISTOLA 314
Fara adresa, despre un solicitator
Cum era sa scap prilejul de a-ti scrie si de a trimite salutari Vred-
niciei Tale acum cind acest om vine spre Tine si poate sa descrie si
personal ceea ce am avut de gind sa-ti comunic, ba chiar sa comple-
toze ceea cc» nu am reusit sa amintesc in scrisoare, mai ales c;i el in-
susi fltiresle s3 faca acest serviciu inlrucit tine mull la Tine, iar de noi
3D - srlniu! Vnsllc eel Miht
594 SFlNTUL VASILE CEL MARK
este foarte atasat ? In orice caz el vrea sa-Ji aduca aminte ce raspuns
i-ai dat si vrea, de acum, sa intre in serviciul tau 1 . Eu i-am incredinjat
aceasta epistola prin care iti va transmite, mai intii, toate doririle de
bine atit pentru viata aceasta, cit si fericirea rasplatilor fagaduite din-
colo, iar in al doilea rind cer Dumnezeului celui Sfint sa ne mai rin-
duiasca vreo intilnire cita vreme mai facem umbra pamintului. In ceea
ce ma priveste, nu pun la indoiala ca-ti vei spori dragostea fa{a de fra-
tele de care am amintit. De aceea te rog sa-i dai prilejul s-o si cu-
noasca in fapte.
EPISTOLA 315
Pentru o rudenie
Deplin convins ca nu vei refuza nici una din dreptele rugaminti pe
care le-as fi adresat Vredniciei Tale, m-am grabit sa incredintez aceasta
epistola acestei prea distinse indrumatoare a orfanilor, care locuieste
intr-o casa mai de speriat decit culcusul unei hidre cu multe capete.
La aceasta se mai adauga faptul ca eu sint intr-o anumita legatura de
rudenie cu aceasta femeie. De aceea rugam Marinimia Ta sa ne dove-
deasca aceasta stima si sa salveze cinstea datorata bunicului acestor
orfani, iar ca sa indeplineasca asa ceva, il rog sa-mi vina cumva intr-a-
jutor pentru ca de acum incolo traiul in acest asezamint sa poata fi
suportabil 2 .
EPISTOLA 316
Pentru un om abatut
Desi eram deplin convins ca aceia care vin la bunatatea Ta nu mai
au nevoie de nici o scrisoare, intrucit frumuse^ea caracterului tau pre-
tuieste mai mult decit toate rugaminfile ce i s-ar putea adresa, pentru
a-1 indruma spre bine, totusi, din pricina prea marii griji fata de acest
1. Pacat ca nu $tim nici cine era destinatarul acestei scrisori $i nici curierul
care o ducea. Regretul e cu atit mai justiificat cu cit curierul era cineva din cei
apropiati de Sfintul Vasile. Sa apai'tina primilor ani de activitate episcopala, cind
poate ca era indicat sa nu se specifice numele ? Nu se poate sti, totnsi se poate spune
ca mesajul dus de acest curier il interesa si pe Sfintul Vasile direct.
2. Nu se stie cine erau orfanii de care se vorbeste aid. P. Hristu, op. cit., II,
p. 337) crede ca ar putea fi chiar copiii ocrotitoarei. Daca ar fi asa, s-ar fi lasat $a
se Snfeleaga din limbajul, e drept, foarte discret si nuantat al Sf. Vasile. Glndindu-n"
la expresia JipoEoxo)? — conducatoare sau intiistatatoare, credem ca mai curind e
vorba de un mic orfelinat condus de una din rudeniile Sfintului. Or in cazul acesta
obiectul cererii putea insemna reducerea de impozite, eventual chiar scutire, asa cum
mai intilnim in multe din interventiile pentru acordare de ajutor.
SCRISORI 595
fiu 1 , am ajuns la hotarirea de a scrie curatului si nevinovatului tau su-
flet, ca sa-ti recomand omul si sa te rog ca, in marginile competentei
Tale, sa-i dai, pe cit se poate, intreg ajutorul in problema care 11 inte-
reseaza. De alt ocrotitor stiu sigur ca nu va mai avea nevoie daca vei
binevoi sa te folosesti, pentru a-i asigura ocrotirea, de toata puterea pe
care {i-a dat-o Dumnezeu.
EPISTOLA 317
Fara adresa, pentru un nevoias
Rare sint scrisorile pe care le trimit Vredniciei Tale, dar pricina o
formeaza raritatea raspunsurilor care imi vin de acolo. Ceea ce este
pentru mine un semn ca scrisorile mele nu le ai la suflet e faptul ca eu
nu primesc raspuns la fiecare din cele pe care le trimit. Dar iata ca mul-
timea problemelor care te re^in m-a facut sa-mi schimb parerea : trebuie
sa iert pe eel care are pe capul lui atitea lucruri incit uita si de mine,
caci chiar daca cineva ar avea tot ragazul si toata linistea, totusi n-ar
fi, cred, prea greu sa-si aduca aminte de un om cu o viata atit de nein-
semnata ca a mea 2 . Pe tine, insa, sa te inalte Cel Sfint spre o stralucire
si mai mare si sa te pazeasca cu harul Lui in toata faima pe care o ai
astazi ! Oricum, pentru mine e un prilej in plus de a-ti scrie, si inca nu
din cele mai marunte, mai cu seama cu ocazia venirii acestui curier,
despre care-ti cer sa-mi dai un semn ca si-a indeplinit bine serviciul si
a predat scrisoarea.
EPISTOLA 318
Fara adresa, pentru un compatriot
Pe cei care vin din patria noastra ti-i da in seama insusi dreptul
patriei.Je altfel prin bunatatea firii tale ii pui sub paza purtarii tale de
grija pe to^i cei care pentru un motiv oarecare au nevoie de vreun ajutor.
1. Poate ca e vorba numai de un fiu spiritual, unul din credinciosii sai. Acolo
unde nu intervin alte precizari, Sfintul Vasile imbratiseaza in dragostea lui de pa-
rinte pe orice om ajuns in suferinfa fizica si morala. Pacat ca la multe din epistole
nu se cunosc destinatarii si nici felul suferintei si al nedreptatii pentru care s-a apelat
la ajutorul lor. Daca am avea mai multe precizari de acest fel am putea largi cu
mult cunostintele privitoare la istoria sociala si spirituals a veacului IV.
2. Desigur expresia «neinsemnatatea» sau «josnicia vietii mele» e fortata, dar
nu-i aici singurul loc unde o intilnim. Poate ca termenul za-neivbv va trebui sa-1 in-
telegem in sensul expresiei calugiiresti «Smerenia mea». Credem ca acesta va fi fost
si motivul — oricit de exagerat ar fi fost formulat — care 1-a hotarit sa-si schimbe
parerea ca poate din pricina putinatatii persoanei si viet,ii lui ii sosesc atit de rar
scrisorile. Oricum, expresia pare fortata. A nu se uita indicatia privitoare la verifi-
carea curierului.
ggg SFlNTUI, VAS1I.K CKI. MAHE
Drept ciceoa si pe eel care va preda aceastS scrisoare in mlinile Talc
si care e un fel de fiu duhovnicesc al meu, primeste-1 ca pe un compa-
triot care are nevoie de ajutor, ca pe un om pe care ti-1 recomand si eu.
Pentru toate acestea fS-1 sa aiba parte de cistig, adica sa dobindeasca
do la tine tot ceea ce-i cu putinta in problema care-1 intereseaza. E lim-
pede cS pentru astfel de fapte bune sint pregatite rasplatiri, dar nu din
partea unor oameni mici ca mine, ci din partea lui Dumnezeu, Care
rAspiateste orice ginduri bune 1 .
EPISTOLA 319
Fara adresa, pentru un primitor de straini
Indata dupa sosirea ta a aparut si fiul care-ti preda epistola de fata
si care are nevoie, asemeni unui barbat care traieste in tara straina, de
tot sprijinul pe care crestinii il datoreaza ca gazde. Asadar omul acesta
iti va istorisi el insusi mai pe larg problemele lui, urmind ca si tu sa-1
aju|i dupa cit iti va sta in putere §i dupa cum o cer imprejurarile. Daca
va fi de fata §i guvernatorul, atunci sint sigur ca-i vei prezenta tu insuti
pe acest strain, caci numai cu ajutorul dregatorilor va putea dobindi
ceea ce cere. Mult as dori sa mai revina dupa ce-si va fi dus la indepli-
nire ceea ce dorise. 2 .
EPISTOLA 320
Fara adresa, in loc de salutare
De mult nu mi s-a mai intimplat sS-ti scriu, prea stimate, pentru ca
acela care-mi aducea raspunsurile si-a prelungit sederea undeva la tara,
unde a dat peste niste oameni si peste unele treburi destul de neplScute,
Incit a lipsit de acasa un an intreg 3 . Printr-o prefacuta impacare unii
oameni 1-au facut sa creada ca daca va birui rautatea care a dat peste
el, ar iesi cu totul deasupra necazurilor. Or abia tirziu si-a dat el seama
1. Epistola de fata pare a data din vremea cind Sfintul Vasile era numai preot in
Cdpadochia (365 — 369). In ea e vorba de un dregator care traia probabil departe de
tinuturile Capadochiei, la care Sfintul Vasile face apel ca sa ajute pe un compatriot
de-al lui si pe care il numeste fiul lui duhovnicesc.
2. Invatatura crestina prevede ca primirea si ingrijirea oaspetilor si a strainilor
sa so faca cu toata grija (Rom. 12, 13; I Tim. 3, 2; Tit 1, 8). Nu e clar ce fel de
dorinto va fi avut acest oaspete, daca numai cu ajutorul dregatorilor pot fi ele in-
doplinitc. Oricum se pare ca si acest «fiu duhovnicesc» va fi avut de rezolvat o pro-
bloma (proces de mostenire?), pentru care, acum dupa ce el nu mai locuia in patrie,
era strict necesara' si interventia guvernatorului.
3. Inrasi problema curierilor, dar fiind ca nu exista un serviciu postal organizat.
?™™ 5 97
do unde provino nonorocirea, Intruclt pe zi ce trecea, insclaciunea in
care se zbatea II fficea s^i-^i piardS sentimental nenorocirii. Or, fiindca"
pinS la urma" omul s-o intors scfipat acum de neplficorile vremii, pro-
cum si de rautatea oamenilor 2 , te salutam tot prin mijlocirea lui si-ti cer
sa-ti aduci aminte de mine in rugciciunile tale, cSci am mare nevoie de
ajutorul rugaciunilor. In acelasi timp te mai instiintez un lucru : cei pe
care raposatul episcop 3 ii lasase cu obligatia de a-i piati datoria (in
testamentul sau amintise de aceastS datorie, specificind cu ce si prin
cine s-a inteles sa-i fie ea platita), neglijind sfaturile prietenilor, asteap-
ta mijloacele de constringere de care dispun tribunalele. lata de ce prie-
tenul meu s-a intors fara sa fi putut primi nimic si mi-a cerut sa fiu pen-
tru el martor in legStura cu aceste fapte in caz ca va fi invinuit de lene
sau de nepasare in fata Domniei Tale. Asa stau lucrurile.
Cit despre situatia Bisericilor 4 fie ca de la Dumnezeu s-ar ingadui ca
ea sa ramina deocamdata asa cum este, fie ca ar ajunge intr-o stare si
mai rea, ori potrivit unor nadejdi s-ar schimba in mai bine, invredni-
ceste-ma si pe mine s-o cunosc prin unul din bunii nostri frati.
EPISTOLA 321
Catre Tecla *
Anul trecut un frig aspru a venit peste tinuturile noastre. In vii a
smuls mugurii plapinzi care trebuiau sa dea rod, asa incit, raminind
seci, pareau ca niste cupe goale si uscate. Dar de ce folosesc un limbaj
atit de trist vorbindu-ti de nerodirea plantelor ? Pentru ca, potrivit cu-
vintului lui Solomon 2 , sa te faci pentru mine o vie inflorita si o vita cu
rod bogat, desigur nu rodind ciorchini cu struguri, ci turnind peste lu-
crari vin din roua strugurilor. Avem aici oameni care ridica zidul de
imprejmuire a Bisericii. Intrucit eu nu le pot da sa bea din licoarea
muntilor, m-am indreptat spre mina ta dreapta, cea atit de plina de
2. E cu neputinta s3 intelegi despre ce fel de «prefacuta impacare» si de ce
«rautate» poate fi vorba.
3. Nu se poate preciza cine putea fi acest episcop ?i din ce eparhie. P. Hristu
(op. at., Ill, 438) crede ca ar putea fi vorba de predecesorul Sfintului Vasile, ceea
ce pare putin probabil, intrucit epistola e redactata in termeni destul de imprecisi.
4. Probabil e vorba de niste Biserici aflate la mare distantS de Capadochia incit
nu se pot da precizSri.
* Stilul inflorit cu imagini atice pe care-1 intilnim in aceasta epistola a indem-
nat pe cercetaton sa o atribuie Sfintului Grigorie de Nazianz (M. Gallay Saint Gre-
goire de Nazianz, Lcttres, tome I, p. 72). Totusi traditia manuscrisa (1 aure'ntianus Me-
diccus cu numarul IV— 14 din sec. XI— XII si Partsinus Coislianus 237 din sec XI)
o atribuie lot Sfintului Vasile. " '
2. C'Juf. 1, 13 j 2, 5.
598
SFtNTUL VASILK CCL MARC
struguri, ca sa poruncesti izvoarelor de pe cimpurile tale sa curga pen-
tru mine asa cum curge un fluviu. DacS. vei face curind acest lucru, vei
aduce multS odihna in multe suflete si ma vei bucura, pe cit se va
putea, si pe mine, cersetorul in ale scrisului attic.
EPISTOLA 322
Fara adresa, pentru a praznui Pantile
impreuna cu un prieten
Cind ti-am primit scrisoarea, prea stimate, m-am bucurat, cum era
si firesc, multumind lui Dumnezeu. M-as fi grabit sa-ti ?i raspund, daca
cineva mi-ar fi adus aminte ca la timpul potrivit eram dator sa-ti scriu
si eu. Mai ales ca si problema de care m-ai rugat am rezolvat-o din
timp. Dar pina in momentul in care nu a fost incheiata n-am putut sa-ti
dau nici un raspuns sigur.
Aceasta a fost cauza tacerii mele. N-a fost la mijloc nici nepasare,
nici uitare a datoriei mele. Chiar daca as fi fost cu totul nepasator, m-as
fi silit in tot chipul sa-mi ascund scaderile de fata Domniei Tale. Dar nu
st3 in puterea mea sa te uit nici maoar o clipa cit de scurta (mai curind
mi-as fi uitat de mine), ori de as scrie, ori de n-as scrie, eu te port pre-
tutindeni in inima mea, in care te-ai asezat de-a binelea. Atit de greu
Indur aceasta lunga bucata de iarna, incit te rog, dacS din pricina ocu-
patiilor despre care am auzit vorbindu-se, nu-ti poti parasi satenii 1 ,
sa mi se dea mie ocazia sa ma abat pe aceste meleaguri si sa gust astfel
de aproape din adevaratul tau echilibru moral si din distinctia ta. In
orice caz, speram sa faci in asa fel incit sa petreci cu noi ziua mintui-
toare a Pastilor, desigur impreuna cu distinsa ta sotie, careia ii trimi-
tem salutari, rugind-o sa se alieze cu mine spre a te convinge sa veniti
pe la noi.
EPISTOLA 323
Lui Filagrios Arcenos
Slava lui Dumnezeu Celui prea Sfint ! Intr-adevar, n-as putea spune
ca port recunostinta celor care te-au nedreptatit, intrucit, iata, ei mi-au
dat prilej sa-ti scriu ! Dar Domnul, Care ne copleseste din toate parole
1. In termeni eleganti Sfintul Vasile raspunde unui cunoscut care se stabilise
undeva, la tara, scuzindu-se ca din pricina lungimii iernii nu i-a scris mai devremcv.
In schimb, invitS atit pe el cit si pe sotia lui, sa vina sa petfeaca Pastile impreuna. E
de admirat cit de variata si de semnificativS era solicitudinea Sfintului pentru a
clstlga suflctesti' po cit mai multi.
nC'RIROni r j( , 9
cu btncfaccrilc Lui, $tic> sfi to mtngtie chiar $i prln ace§tl priclnuitori de
supfirare. $i astfel, iata cfi si In purtarea nesimtita a celor care te-au p8-
rSsit mi s-a dat sa vad un prile] de bucurie *. Numai dacS mi-ai putea
scrie de fiecare data, intruclt tu ?tii s8 scrii lucruri foarte frumoase, iz-
vorite dintr-o intense atit de buna si exprimate intr-o limba foarte cu-
rata ! Cu toate ca as spune cS nu cautam s3 gasim placere in cuvinte,
totusi, intr-un fel, ne lasam amagiti de farmecul lor, iar oameni cu
grai atit de frumos ca tine ma due asa cum stiu unii s& conducS albinele
in sunet de trambulina. Trimite-mi, dar, cit mai multe scrisori §i, pe cit
se poate, cit mai lungi, caci scurtimea nu-i un merit pentru o scrisoare,
cum nu este nici pentru un barbat talia scurta. Scrie-mi cum ifi merg
treburile in gospodarie §i cum o duci cu sanatatea. Spune-mi dacS Bise-
ricile se bucura de liniste, caci stiu ca tu te interesezi de astfel de lu-
cruri, si pe buna dreptate. Iar daca ai vreo posibilitate sa colaborezi
cu noi pentru pace si pentru unirea celor dezbinati 2 , nu te da inapoi
de a ne ajuta. Inainte desfasura cu rivna o astfel de munca vrednicul
Chiriac, dupa cum ne-o si declara in scris, iar eu i-am stat intr-ajutor,
pe cit mi-a stat in putere. De altfel, despre aceste lucruri am scris si
horepiscopului din aceste locuri. Daca va realiza ceva din ceea ce i s-a
rinduit, ne-o vor spune evenimentele insele.
EPISTOfaJL 324
Catre Pasinic, doctorul
O dovada ca persoana mea nu ti-e indiferenta e faptul ca m-ai in-
timpinat,, asa-zidnd, chiar inainte de &-\i fi deschis usa. In sine e un
lucru apreciabil primirea unei scrisori amicale ; dar daca ceea ce e scris
in ea poate servi celor mai sublime planuri, o asemenea scrisoare devine
intr-adevar cu mult mai pretioasa. Caci sa stii bine : acest om minunat
in toate privintele, care e Patrikios, are pe buzele lui atitea doctorii
convingatoare incit fara sa vorbim de ceea ce ai scris si tu, daca ar in-
tilni chiar vreun sarmat sau vreun scit, el il va convinge usor despre
1. Delicat si fermecator in acela$i timp, Sfintul Vasile $tie sa dezarmeze supa-
rarea, inaltind pe om. S-ar putea ca Filagrios sa fie una si aceeasi persoana care a
fost coleg cu Cezarie, fratele Sf. Grigorie de Nazianz (P. Hristu, op. cit., Ill, 388).
2. Tana netrecatoare a pastoratiei Sfintului Vasile se baza in mare masura pe
atragerea persoanelor singuratice sau unoori a grupurilor de laici pentru lucrarea
duhovniccasca in parohie. Indeosebi munca pentru pace si pentru unirea credincio-
silor a ramas pilduitoaro, adoseori chiar peste capul unor slujitori invraibiti ; cf. ep.
219 222, 227-230, 246 etc.
(U)0 SJrlNTUL VAIILB CBL MAM
ceea ce ar dori 1 . $i totusi aceste vestite cuvinte de bucurie nu pleaca
din inima\ De multS vreme se practicS aceastS inselatorie : in cuvinte,
acesti oameni sint simpli si de o naivitate crasa, dupa felul cum graiesc,
gata s&-si incredinteze interesele lor indiferent carui tribunal 2 , dar odatu
<tjunsi in fata faptelor, se ascund sa nu-i mai gasesti ! Este un lucru de
la sine inteles, si sa stii si tu insu^i, ca acest om nu-i usor de minuit, iar
pentru ca sa-^i fac aceasta dovada, n-ar trebui sa dai atenfie mersu-
lui frumos al cuvintelor, ci sa astepti dovezile care reies din fapte.
EPISTOLA 325
Catre Magninian 3
Scrisoarea Domniei Tale este suficienta numai ea singura spre a-mi
produce o bucurie deplina. Dar din clipa in care cea mai vrednica dintrc
femei, Iulia, fiica noastra comuna 4 , mi-a inminat epistola ta, ea a f acut
mai mult decit sa dubleze bucuria mea, nu numai pentru ca ea este
icoana vie a deplinei tale onestitati, ci si prin ea insasi, care e o intru-
chipare a dorintei de a practica virtutea. $i daca inainte am primit-o
cu piacere din cauza Ta, acum am inversat lucrurile si te-am fericit pe
tine din cauza ei 5 , pentru ca mari rasplati ti-au fost rezervate de Dum-
nezeli, StSpinul nostru, pe motivul ca ai dat copiilor tai o astfel de
educate. O ! de am putea sa te vedem intr-o zi si sa ne bucuri cu cali-
tfitile pe care le ai, fara ca boala sau alte nepotriviri sa impiedice intil-
nirea noastra !
EPISTOLA 326
Fara adresa, cu dojana
Dumnezeu eel Sfint mi-a dat o fericita ocazie de a-ti scrie, ca sa
po|i cunoaste pe acest frate, omul care ne ajuta, din moment ce vine
spre Domnia Ta ca sol pentru convorbirea pe care o avem impreuna prin
scris. Rugam pe Bunul Dumnezeu ca sa urci si mai sus in dregatorie
1. Nu stim cine era si cu ce se Indeletnicea acest Patrikios. Probabil cS era un
panglicar bun de gura, dar fara caracter.
2. Tribunalul unor procesomani care peroreaza argumente sforaitoare, dar care
dispar atunci cind li se cere socoteala, seamana cu nepotrivirea dintre vorba si
fapta. Morala iese de la sine.
3. Magninian pare a fi aceeasi persoanS despre care ni se vorbeste in ep. 175. Se
pare cS el nu primise incS botezul.
4. Fiica trupeasca a ui Magninian, a devenit fiicS duhovniceasca a Sfintului
Vasile, dovada ca a indragit calea virtutii.
. r ). Mereu act'easi exprimare gratioasa, de data aceasta printr-o antiteza.
SC'tUHURI 001
si in mciriro si sfi ajungi pentru mine 9! pentru Intreaga noustrfi {ara o
podoaba" do virtute personal^. Te indemn s3 pSzesti toata" viata amin-
lirea lui Dumnezeu, Care to-a treat si Cart! to-a coplesit cu onoruri pen-
tru ca, dupa ce va fi apus stralucirea acestei vieti, sa fii invrednicit si
de marire cereasca, in vederea cSreia trebuie sa facem totul, ca unii
care ne indreptam viata spre nadejdea cea fericita 1 .
EPISTOLA 327
Fara adresa, ca indemnare
Fie ca sa ti se dea rasplatS. de la Bunul Dumnezeu pentru cinstea
ce mi-ai dat-o atunci pe cind eram de fata si pentru buna amintire de
care m-ai invrednicit acum cind sint absent — caci pina la noi a ajuns
zvonul — si fie ca la ziua cea mare a judecatii lui Dumnezeu sa te ve-
dem laudat pentru fapte bune ; asa cum te-ai invrednicit de stralucire jos,
tot asa sa ajungi acolo sus sa gusti si din fericirea de a fi imbracat in
stralucirea imparatului ceresc. Te indemn, asadar, ca inainte de toate
sa dovedesti pentru Biserica lui Dumnezeu o rivna neintrerupta, iar fata
de mine sa arati si mai multa bunavointa, judecindu-ma vrednic de
amintirea ta si de intreaga ta ocrotire, cinstindu-ne mereu cu cite o
scrisoare. Numai asa voi avea dovada ca epistolele mele nu-ti sint o
povara si numai asa voi indrazni sa scriu si mai des marinimiei Tale 2 .
EPISTOLA 328
Catre Hyperechios
Te salut, prea onorate, si-ti doresc sa ai parte de tot binele, iar
pentru Ca ai multa dorinta sa stii despre mine cum ma simt, te instiintez
ca nu o due mai bine decit de obicei. Vreau sa ma feresc, insa, de a
face marturisiri mai alarmante, de frica de a nu produce prea mare su-
parere celui care-mi trimite cele mai bune urari 3 .
1. Utilitarismul bunelor rasplati pentru viata dusa !n virtute este adeseori su-
bliniat de Sfintul Vasile, totu?i el este departe de a fi inteles in sens egoist, necrestin
sau chiar pelagian.
2. Iar5si citeva delicioase exprimari antitetice : «atunci» si «acum», «jos» si
«sus>>, «povara», «indrazneala», legate — fireste — de rivna pentru Biserica.
3. Despre starea sanatatii Sfintului Vasile ni se vorbeste in multe din epistole,
dar s-ur putea spune ca de cele mai multe ori ea e descrisa in termeni senini, de
multo ori po ton (jlumot.
A02 srlNTni. vasii-k cut, mark
EPISTOLA 329
Catre Falerios
O bucurie deosebita am incercat cind am vazut acesti pesti de riu,
aducindu-mi aminte cu ciuda de chipul in care ne-au scapat din miini
cfizindu-ne la adapost sub ghiata *. Dar epistolele tale sint pentru mine
mai pretioase decit pestii. Tot asa si scrisul mi-e mai pretios decit tri-
misul. Iar daca tie-ti place sa pastrezi mai mult tacerea, eel putin nu
uita sa te rogi pentru mine.
EPISTOLA 330
Fara adresa
Sa stii ca-mi esti drag, iata t,i-o spun si in scris. Ca tu ma urasti
am inteles-o din faptul ca ma treci sub tacere. Scrie eel putin de acum
inainte, iar pe cei care te iubesc, iubeste-i cu un condei, cu cerneala si
cu o foita de hirtie 2 .
EPISTOLA 331
Fara adresa
N-are rost sa scrii de doua ori despre acelasi lucru. Intr-adevar, ori
c5 problema nu se poate rezolva si atunci zadarnic mai plictisim pe cei
care vin la noi, ori ca acei ce primesc scrisorile ne dispretuiesc si
atunci dam dovada de prostie scriind unor oameni care ne trateaza cu
dispret. Drept aceea, intrucit tu deja ai primit o scrisoare in legatura
cu aceeasi problema si intrucit am fost nevoit sa-ti scriu a doua oara,
rezolva treaba, daca sta in puterea ta, ori, daca nu, macar explica-mi
pricina pentru care poruncile date n-au fost duse la indeplinire de atita
vreme 3 .
1. Agreabila scena : ca prieten ce-i era, Falerios s-a gindit sa trimita Sflntului
Vasile pesti de riu. Multumindu-i, ierarhul rememoreaza imprejurarea cind cei doi
prieteni pescuiau impreuna fara sa bage de seama ca intre timp pe?tii pe care-i
prinseserS s-au furisat si s-au salvat sub ghiata de unde fusesera prinsi. $tim din
descrierea Sfintului Vasile ca apa riului Iris continea multi pesti (ep. 14).
2. Pe cit de scurta, pe atit de fin si elegant compusa aceasta satira in care au-
torul combate comoditatea la scris a prietenului.
3. Probabil ca destinatarul va fi fost vreun horepiscop sau alt cleric de ordin in-
ferior, dar tonul hotarit era de altfel o nota obisnuita in pastoratia Sfintului Vasile, e
adevarat, uneori dublat de prea multa susceptibilitate.
■CHMom 603
EPISTOLA 332
Alta scrlsoare f&r& adresfi
DacS exists un semn cfi mai esti in via^a, acela e cuvintul. Cum s-ar
putea crede c& mai esti pe pSmint, dac3 tu nu vorbesti nicicind ? Pune
capat tacerii tale, scrie-mi si arata cS mai esti inca in viata 1 .
EPISTOLA 333
Catre un secretar 2
Cuvintele au o fire inaripata, de aceea au nevoie de semne pentru
ca scribul sa le prinda repede in zbor. De aceea tu, fiule,' formeaza do-
plin semnele scrisului si puncteaza logic pasajele. O greseala oricit d<>
mica poate strica o cuvintare intreaga, in schimb sirguinta scriitorului
marcheaza corect ceea ce spune.
EPISTOLA 334
Catre un copist
Sa scrii drept si sa te folosesti de linii drepte : mina sa n-o apuce
nici deasupra, nici sa coboare in jos ca in niste prapastii. Nu sili con-
deiul sa mearga brambura, cum facea racul lui Esop 3 , ci mergi drepl
ca si cum ai lua-o dupa sfoara intinsa a zidarului, care pastreazS pesto
tot aceeasi distanta si care se fereste de orice nereguli, ceea ce-i strimb
e urit, pe cind ceea ce-i drept e placut la vedere si nu lasa ochii citi-
torului sa se ridice sau sa coboare ca pompele, asa cim m-ai silit s8
fac de cite ori am citit scrisorile tale. Intrucit liniile taie parca urea pe
o scara, am fost nevoit ca, atunci cind tree de la un rind la altul, sS-mi
ridic ochii tocmai spre limita cea mai de sus si apoi sa cobor spre cela-
lalt colt a l hirtiei, iar sirul nu-1 vedeam nicaieri : de aceea am fost ne-
voit sa ma trag inapoi ca racul si sa vad care-i ordinea, urmind mersul
lui Teseu, atunci cind a luat-o dupa firul Ariadnei 4 . De aceea sa scrii
drept si sa nu-ti mai tocesti mintea cu o scrisoare strimba si neregulata.
1. Se stie ca mo§tenind modelul antic, parintii capadocieni s-au distins In co-
respondenta lor adeseori prin elegants si laconism.
2. Indrumari pentru scriere corecta $i punctuatie atenta.
3. Esop, Fabule.
4. Potrivit legendei, ca sa poata ie^i din labirintul intortocheat al palatului de
la Cnosos (Creta), eroul Tcseu a luat cu sine un <jhem de sfoarS care se desfasura
pe mSsura ce travcrsa mullimea ramerelor, si nslfi'l < u ajulorul acestui fir al Ariadnei
(fiica rt'(]clui din Cnosos) Teseu a pulut iesi din piilul.
604 SKlNTUL VASII.E CB'.L MAKE
EPISTOLA 335
Vasile catre Libaniu i
Mi-e rusine sa-ti prezint, pe rind, doar cite un capadochian si ca
n u pot convinge pe tot,i cei ajunsi la virsta cind s-ar putea dedica ora-
loriei si culturii sa vina sub indrumarea Ta. Intrucit nu-i pot gasi pe
toti deodata in situa^ia de a putea alege fiecare spre care ramuri do-
rosle sa mearga ^i-i trimit pe masura ce-i pot convinge, facindu-le bine
numai pentru faptul ca le arat izvoarele celor care inseteaza dupa aceste
inde-letniciri. Cel pe care-1 trimit acum dupa ce Te va fi frecventat, va
fi in scurta vreme destul de cautat. Deocamdata mi-e cunoscut numai
prin tatal sau, care si-a facut la noi un nume mare prin cura^enia vie^ii
si prin prestanta lui politics si, ceea ce-i mai mult, prin strinsa prie-
tenie care ne leaga. Ca sa-1 multumesc pentru aceasta prietenie ii fac
fiului lui favoarea de a face din el un bun ucenic al Tau, lucruri din
cele mai de dorit pentru cei care stiu sa pretuiasca vrednicia unui astfel
de om 2 .
EPISTOLA 336
Libaniu catre Vasile
I
In sfirsit, mi-a venit la scoala si un capadochian. E un avantaj ca e
un capadochian 3 , si inca dintre fruntasii Capadochiei ! lata al doilea
avantaj. $i pe deasupra imi mai aduce si o scrisoare de la Vasile eel
minunat 4 . Acestuia cine i-ar putea adauga ceva mai distins ? Eu, eel pe
care il crezi uitat, chiar mai de mult, de pe cind erai tinar, te cinsteam
in chip deosebit, pentru ca te vedeam luindu-te la intrecere in cum-
p&tare cu batrinii (si aceasta chiar in orasul ispitelor, eel plin de pla-
ced), avind deja un mare bagaj de cunostinte. Cind te-ai gindit ca tre-
buie sa vezi si Atena, iar in vederea acestui scop 1-ai convins si pe
Celsus, 1-am felicitat pe acesta ca si-a legat soarta de Tine. Iar dupa ce
1. Dupa cum am aratat in studiul introductiv, din cele 24 de epistole cite ni s-au
pSstrat intre Sfintul Vasile si retorul Libaniu, citeva nu pot fi socotite nicidecum
autcntice.
2. O nota comuna, care de altfel i-a si legat pe acesti doi reprezentanti de
frurite, unul al culturii pagine greco-romane si celalalt al cUiturii crestine, este dorul
dupfl invatatura, dup3 cunoastere. Nu degeaba cercetatori seriosi ca W. Jaeger (Pai-
tiuia) si P. Lemerle (Le premier umanisme byzanfin, Paris, 1971) {ac dovada acestui
lucru.
3. Capadochienii erau vestiti ca luptatori, mai putin ca iubitori de cultura.
4. A se observe gradatia : capadochian, fruntas de-al lor, aducator al unei scri-
sori do la Vasilo.
■CtUIORt _ 60 *
to-cii lulors ^>i le-ai stabilit in p«tric, ni-ara intrebat : «Cc face acura
Vasik> al meu si ce chcmare a imbralisat ? Isi va petrere viafa cumva
prin tribunale, luindu-se la intrecere- cu oratorii cle altadala, sau va pre-
gati el insusi pentru oratorio pe i'iii unor pSrinti fericiti ?». Cind au
venit, apoi, niste oameni si mi-au spus cS urmezi o cale cu mult mai
buna si ca te gindesti in ce chip ai putea ajunge mai curind prieten al
lui Dumnezeu decit al celor care string bani, te-am fericit si pe tine si
pe capadochienii tai : pe Tine pentru ca vrei sa fii ca si Acela, iar pe
ei pentru ca se pot lauda cu un concetStean ca Tine.
n
Stiu bine ca Firminos eel vestit si-a dat mereu silinta sa-i intreaca
pe to{i : din aceasta silinta a izvorit si puterea cuvintului lui. Dar oricit
de multe laude sint cele pe care le-a recoltat, nu stiu daca au existat
vreodata atit de mari ca acelea pe care le-am desprins azi din scrisoarea
Ta. Daca tu esti eel care spui ca nimeni nu a intrecut faima acestui om,
atunci cu ce cuvinte crezi c-ar trebui sa-1 laudam pe acesta ? Pe de alta
parte, am impresia ca tu mi-ai trimis pe acesti oameni inainte de a-1 fi
vazut pe Firminos. Altfel nu se intelege de ce nu se vorbeste despre el
nimic in scrisoarea ta. $i acum ce face sau ce ar voi sa faca acest Fir-
minos ? Petrece cumva in banchete de nunta, ori peste asa ceva a
trecut de mult, il constring obligatiile de la serviciul municipal 3 si e
nevoie neaparat sa ramina ? Ce nadejdi sint ca sa a'junga iarasi in to-
varasia cartilor ? Sa ne dea un raspuns, si am dori ca acesta sa fie un
raspuns bun. In orice caz, daca ne supara, eel pu^in ne va scuti de a ne
arunca privirile spre usi. Daca Firminos ar fi acum la Atena ce-ar face
slujbasii tai ? Oare i-ar trimite galera salaminiana ? 4 .
Vezi, dara, ca nu sint infruntat decit de concetatenii tai. Si totusi
nu eu voi fi eel care va inceta de a iubi si de a lauda pe capadochieni,
Sigur, si incit ma priveste pe mine, eu doresc sa devina cei mai buni,
dar daca staruie in aceleasi ginduri, voi rabda-o. Firminos a ramas cu
mine patru luni si n-a trecut o singura zi ca sa nu lucreze. Cit a cistigat
vei sti-o tu insuti si poate nu i-o vei lua in nume de rau. Dar sa re-
3. Comparatia pe care o face Libaniu intre faimosul Firminos, eel mereu frunta;
la carte, dar ingropat acum intr-un birou municipal, si cei pregatiji de Sfintul Vasile
pentru o prietenie cu Dumnezeu are valoarea unei recunoasteri, daca nu a superiori-
tatii crestinismului macar a pregatirii lor mai temeinice decit cea a primiloir ucenici.
Pe de alta parte, amanuntele pe care le da Libaniu despre personajele sale sint o
dovndti despre autenticitatea acestei epistole.
4. «Gnlcra salaminian5» era vasul atenian rare trnnsporta «thcoriile sacre» de
la ceremoniile §i procesiunile grece^ti, gcncralp etc. mai ales dupa biruinla de la
Salamiiia (480 t.d.IIr.) asiipra ix-rsilor.
808 ■rlNTUL VA8ILE CEL MARE
vin3 din nou aid, pe cine ar trc?bui sS-1 chem intr-ajutor ? Daca in-
tr-adev&r slujbasii vostri sint injelepti (asa s-ar cSdea sS fie oamenii in-
vfitati), atunci ne vom stima inacar alSturi de cei din ceata a doua, in-
trucit ne-au supSrat cind a fost vorba de prima ceata.
EPISTOLA 337
Catre Libanius 1
(Far3 <Jat3)
lata inca un capadochian care te cauta, tot fiu spiritual de-al meu.
Demnitatea la care am urcat acum face ca toU sa-mi fie fii adoptivi.
Numai de-ar fi si acesta frate bun ca acela de mai inainte si vrednic deo-
potriva atit de aten^ia mea, in calitate de parinte, cit si de a Ta, in cali-
tate de dascai, ceea ce banuiesc ca ar fi intru totul cu putinta, intrucit
cei care vin de la noi sint oarecum mai bine dotati. Dar daca vorbesc
asa, nu-i pentru ca elocinta Ta sa aprecieze mai mult pe vechii tai
amici, pentru ca multimea celor ce Te inghesuie simte ca stai la dis-
pozitia tuturora. Tinarul nostru ar fi destul de multumit daca ar fi pri-
mit prinlre admiratorii Tai chiar si inainte de a fi fost verificat prin
stagiul de durata. Bine ar fi sa mi-1 redai vrednic de asteptarile mele,
dar si de reputatia ta de orator ! El mai aduce inca un coleg, plin de
acelasi dor de studiu, tot de origine nobila si tot apropiat mie. Cred ca
nu va fi printre ultimii, cu toate ca in privin^a bogatiei poate ca mul{i
il intrec.
EPISTOLA 338
Libaniu catre Vasile
$tiu ca deseori vei scrie aceste cuvinte de care ai amintit : «Iata
inca un capadochian care te cauta». Cred intr-adevar ca imi vei mai
trimite mul^i, caci totdeauna si in tot locul uneltesti elogii impotriva
mea, iar prin aceasta atiti dorinta parintilor, cit si pe a copiilor. Dar
ceea ce s-a intimplat in legatura cu frumoasa ta scrisoare nu-i elegant
sa fie trecut cu vederea.
1. S-a discutat mult despre autenticitatea si neautenticitatea celor 24 epistole (nr.
335 — 359) dintre Sfintul Vasile si celebrul retor Libaniu. Dintre acestea eel putin
el leva pot fi verificate de imprejurarile timpului. Indeosebi cele de sub numerele 337
si 338, privind trimiterea de catre Si. Vasile a unor tineri care sa invete de la Li-
baniu grairea frumoasa, sint marturii clare ca Sfintul Vasile cunostea din plin elc-
()tiii(a scrisului cinsir.
■CRIIORI Q07
Au sezut aici In banctt inaintea mra mulji din cei sus pusi si prin-
tre ei eel mai bun este Alipiu, v8r al vestitului Hierocle. Cind insa
mi-a adus emisarul scrisoarea Ta, am citit-o in liniste, iar cind am ter-
minat-o, indatS am zimbit si am spus : «ne-a biruit». «Ce lupta ai pier-
dut si cum suferi sa fii biruit ?», m-au intrebat cei de fa^S. «M-a biruit,
am rSspuns, prin frumusetea scrisorilor, iar Vasile este eel care a cisti-
gait biruinta ! Dar acest om mi-e prieten si aceasta este ceea ce ma
bucura». Cind am spus aceasta, auditoriul a dorit sa se convinga de
exactitatea biruintei. Alipiu a dat citire scrisorii si cei de fata ascultau.
Votul exprimat n-a contrazis deloc faptele. Cei ce o citise a iesit afara
cu scrisoarea, ca s-o arate si altora si numai cu greutate a mai inapoiat-o.
Mai scrie astfel de scrisori si biruie, pentru ca aceasta insemneaza,
pina la urma, ca tot eu sint eel ce biruiesc.
Pe de alta parte, ai dreptate cind gindesti ca nu cu bani se judeca
invatatura, caci pentru eel ce nu are ceva e destul sa vrea sa primeasca
(invatatura, n.tr.)- Daca vad pe vreun sarac indragostit de invatatura,
il tree inaintea celor bogati. Desigur ca nu erau asa dascalii pe care
i-am cunoscut inainte, dar pe acesta nimic nu ma impiedica sa-1 pre-
tuiesc mai mult decit pe ei, macar in aceasta privinta. Asadar nici un
sarac sa nu ezite a veni aici, daca are macar o singura calitate : sir-
guinta de a invata J .
EPISTOLA 339
Vasile catre Libaniu
Ce nu ne-ar putea spune un sofist si inca un anumit sofist, caruia
i se recunoaste indeminarea de a micsora lucrurile mari, atunci cind
voieste, si de a mari pe cele mici ? E tocmai ceea ce ai demonstrat Tu
in fata mea, Scrisoarea aceasta, mizgalitura, cum i-ati spune voi cei
delicati in limbaj, care nu era mai usor de suportat decit cea pe care
o ai acum in miinile Tale, cuvintele tale au inaltat-o atit de sus, incit
te-ai declarat biruit si ne-ai cedat noua premiul in arta de a scrie.
Tu faci ca parintii care, in jucariile lor, ingaduie copiilor lor sa se
laude cu niste biruinte care-i ajuta sa cistige pe cheltuiala lor, culti-
vind generozitatea copiilor fara ca acestia sa se pagubeasca cu nimica.
Intr-adevar, nu s-ar putea spune ce placere mi-au facut cuvintele Tale
1. Chiar daca s-ar socoti a fi opera unui retor cre^tin, care ar fi vrut sa arate
neaparat «biruinta» tezei crcstine asupra celei pagine, faptul ca la sfirsit Libaniu
ctprociuza ca «inva}atura nu so judeca cu bani» e un argument puternic pentru au-
tonticilati'd accstor epistole (337—338), dat fiind faptul ca in general filozofii antici
erau destul do avizi dup<i bani.
(jQg BKtNTUl, VABI1.K C'EL. MAKE
ulunci cind tc jucai cu mine : era ca sL cum un Polidamas 1 sau un
Milon 2 oarecare ar fi refuzat sa se m&soare cu mine in luarea la trinta
sau la loviturile cu pumnul 3 . Dar dupa ce am examinat cu toata atentia
cpistolele Tale, eu n-am gasit in ele nici o dovada de nereusita. De
aceea cei care umbla dupa figuri de stil exagerate trebuie sa te admire
aici pentru forta de care dai dovada, ca unul care in aceste intreceri
te-ai putut cobori pina la mine ca §i cum ai fi vrut sa impingi luntrea
barbarului pina dincolo de muntele Athos 4 .
Cit despre mine, minunate prieten, sa stii ca petrec cu gindul mai
mult la Moise, la Hie si la alfi asemenea barbati fericiti. E drept ca ei
se folosesc de o limba barbara 5 pentru a ne impartasi invataturile lor,
invStaturi pe care le propovaduim sinoi : int.elesul lor e plin de adevar,
cu toate ca exprimarea lor se face intr-o limba nemestesugita, asa cum
ti-o poate dovedi si epistola aceasta. Caci chiar daca am luat o oarecare
invStatura de la voi, timpul ne-a sters-o din amintire. Pentru aceasta
totusi scrie-mi, gaseste si alte feme pentru epistolele tale, care sa te
punS in valoare, dar care pe noi sa nu ne striveasca 6 . Pe fiul lui Ane-
sios, pe care deja ti 1-am trimis, primeste-1 ca si cum ar fi fiul meu. Iar
dacS-i fiul meu insemneaza ca e odrasla tatii, un sarman copilas plecat
dintr-o casa modesta 7 . Ceea ce vreau sa spun e usor de in^eles, pen-
tru un om intelept care-i totodata si sofist.
EPISTOLA 340
Libaniu catre Vasile
Nici daca te-ai fi gindit un car de vreme ca sa gasesti o aprobare
pentru niste intorsaturi mai reusite la ceea ce ti-am raspuns la scri-
soarea ta, parca nici atunci nu ti-ai fi putut ajunge mai bine |inta decit
scriind lucruri ca acelea pe care mi le-ai scris ! Spui ca sint sofist 8 §i ca
Insusirea unui astfel de om e sa mareasca lucrurile mici si sa le mic-
1. Luptator troian cunoscut, Homer, Uiada, XI, 57.
2. Atlet celebru, Herodot, Istorii, III, 137.
3. Facind aluzie la slaba lui constitutie, Vasile provoaca risul amintind ca cei
inal mari luptatori n-au Indraznit sS se lupte cu el.
4. Aluzie la ambitia lui Xerxes care, ne voind sa Jnconjoare peninsula calci-
ilica, a ordonat taieTea unui canal la nordul muntelui Athos spre a ajunge mai re-
pede la Salonic. Herodot, Istorii, VI, 44.
5. Potrivit dictonului elen : «tot ce nu-i elen, e barbar». Nu degeaba invata-
lura cre.stinS a fost numita «filozofia pescarilor». (Grigorie de Nazianz, Oratio 23, 12,
Micjne, P.G. 35, 1164).
6. A se retine nota de ironie destul de taioasa, desi nerautacioasa.
7. Inca o marturie in favorul autenticitatii. Epistola are ceva din genul dialo-
gurilor lui Platon.
B. Dcs])ie snlisti a se vedea cele scrise in comentariul epistolelor 20 — 21 j 339,
■CIUBORI gog
soreze pe celo mari. lnlr-adovur, ascultindu-te pe lino, epislola mea
locmai acest lucru a vrut sS-1 arale : ci1 scrisoarea ta e reusitS, desi ea
nu-i frumoasS, nefiind cu nimic mai bunS decit cea pe care mi-ai tri-
mis-o inaintea ei, pentru ca tu n-ai nici cea mai mica posibilitate ora-
torica, deoarece cartile pe care le ai acum in miini nu pot oferi asa
ceva intrucit elocinta pe care o aveai inainte a disparut ca o unda.
Incercind sa ma conving de incapacitatea Ta, am citit scrisoarea pe care
ai compus-o si pe care ai ponegrit-o, si este atit de frumoasa incit pe
cei pe care erau de fata cind s-a citit nu i-am putut opri sa sara in sus
de bucurie 2 . M-am mirat, asadar, ca oricit te-ai stradui sa nimicesti
deodata cu aceasta scrisoare si efectul celei dinaintea ei, ti-ai pregatit
din ea totusi si o podoaba pentru cea dintii atunci cind ai spus ca
seamana cu aceea. Trebuia, daca ti-ai fr propus acest scop, sa faci
din aceasta scrisoare un prilej de a ponegri pe cea anterioara. Dar cred
ca sta in caracterul tau sa calci in picioare adevarul 3 . Or adevarul ar
fi fost deja calcat daca fa^a de acest plan ai fi scris intr-un stil mai de
rind si daca nu ti-ai fi pus la contribute realmente posibilitatile tale.
Asadar, se cade ca de acum inainte sa nu mai hulesti ceea ce ar tre-
bui sa aplauzi, pentru ca nu cumva pe aceasta cale sa ajungi sa fii trecut
in rindul sofistilor tocmai tu care te zbati sa mai reduci 4 din lucrurile
mari. Cit despre cartile de care spui ca au stilul mai nepretentios, pe
cind gindirea e mai inalta, sa ai grija ca nimeni sa nu-ti incurce soco-
telile ! Caci din cei care sint tot timpul ai nostri, dar care altadata au
fost ai vostri, ramin totusi radacinile, si ele vor ramine cita vreme veti
trai : niciodata timpul nu-i va face sa dispara, chiar daca veti uita sa-i
mai stropiti din cind in cind cu apa.
EPISTOLA 341
Libaniu catre Vaslle
Inca nici n-ai ajuns sa-ti dai drumul miniei impotriva mea ca am si
inceput sa tremur cu condeiul in mina. Daca totusi nu i-ai dat drumul,
de ce nu-mi scrii «prea bunule» ? Daca si acum te incapatinezi impo-
2. Fapt relatat In epistola 338.
3. Aceea^i finete ?i eleganta a frazei deopotriva de vrednice atit pentru Libaniu,
cit ?i pentru Vasile.
4. Dincolo de complimente (care totu?i nu credent ca robesc intr-atita scrisul
scriitorilor capadochieni, incit sa se poata spune ca stilul lor este «furat» de «sofistica
a doua» a filozofiei grecesti. L. Meridier, L'iriiluence de la seconde sophistique dans
iocuvrc de St. Gregoirc dc Nysse, Rennes, 1906), aceste polemici prietenesti se in-
cndrcazn in toata opera rmirclui Vasile, caro a stint intotdeauna sa faca sinteza intre
((■ca re era bun in rulluni rireiicci si Intro valorilo crostino.
.'ill - Sftiilul Vnsllc- eel Man'
eio
HFlNTUt, VASII.K CEL MAKE
Iriva moa cu atita asprime (simjire care trebuie sa fie strSina de orice
om bine simtit, mai ales tu, ca unul care predici ca nu trebuie sa tii
minia pina la apusul soarelui) \ cum se face ca ti-ai tinut-o si la mai
multe apusuri de soare ? Ori poate pentru ca vrei sa ma pedepsesti lip-
sindu-ma de glasul tau eel dulce ca mierea ? Sa nu faci una ca asta,
bunul meu prieten, ci sa te aratf ingaduitor si sa ma faci sa. ma bucur
de o limba numai de aur.
EPISTOLA 342
Vasile catre Libaniu
Cel care are o pasiune pentru trandafiri, cum e firesc sa aiba cei
ce iubesc frumusetea, acela nu se poate supara nici pe spinii linga care
se ascunde floarea. Am auzit pe cineva vorbind despre astfel de flori,
glumind... sau graind series, urmatoarele : «ceea ce e ciuda sau nesigu-
ranta pentru cei indragostiti, asa a lasat pentru aceasta floare si natura
acesti spi»i discret,i».
Dar ce vrea trandafirul atunci cind cauta sa intre in scrisoarea
mea ? Nu-i nevoie sa U-o spun, caci tu iti aduci aminte de aceasta
epistola a ta, care mi-aduce, ca un buch.et de trandafiri, primavara
graiului tau atit de dulce si care ma inteapa cu spinii reprosurilor si
acuzelor. Dar si spinii trandafirilor tai sint pentru mine prilej de
bucurie, pentru ca ma inflacareaza cu un dor si mai puternic dupa prie-
tenia Ta 2 .
EPISTOLA 343
Libaniu catre Vasile
Daca astfel de cuvinte au putut fi articulate de o limba necizelata,
mS intreb cum sa te socot pe tine eel care o atiti ? In gura ta se afla
izvoare de elocinta mai bogate decit cursurile riurilor, in timp ce, in
mine, daca nu ma stropeste cineva in fiecare zi, nu ramine decit tacerea.
1. Etes. 4, 26. Are dreptate Y. Courtonne (op. cit., Ill, 209) ca tonul epistolei aces-
teia denota cam multa afectare. ?i apoi nu pare fireasca minia lui Libaniu.
2. Probabil aceste douS epistole {341 ?i 342) sa fi fost scrise intr-o perioada cind
Sf. Vasile nu intrase inca in cler. Ele au o tema comuna.
SC'UIHOHI
611
EPISTOLA 344
Vasile cStre Libaniu
Daca nu scriu mereu, dascfile, e pentru ca m3 opresc teama si ne-
stiinta ,• in schimb cum vei scapa tu de osinda ca pastrezi tacerea cu
o atit de mare incapatmare ? DacS s-ar tine seama cS Tu, a carui viata
se scurge printre tot atitea cuvintSri, esti incet la scris, ar trebui sa fii
osindit pentru ca uitj de mine. Intr-adevar, eel care in fiecare clipa
e gata sa vorbeasca, acela nu poate fi gata si la scris, in schimb eel
care oricit ar cistiga de aici, ramine tacut, arata ca de fapt face acest
lucru ori din dispret ori din uitare. Or in fata tacerii Tale eu voi rSs-
punde printr-o salutare i. Te salut, deci, prea onorate. Scrie-mi daca
vrei, sau nu-mi scrie, daca acest lucru nu-ti face placere.
EPISTOLA 345
Libaniu catre Vasile
Cred ca pe cit trebuie sa ma scuz pentru ca de multa vreme nu
mi-am facut ragaz sa-ti scriu, pe atita n-am nevoie acum de iertaro,
pentru ca m-am asezat sa-ti scriu acum i. Intr-adevar, eu slnt eel care
alergam de fiecare data, cind te aratai intre noi, si care plecam ure-
chea cu nesfirsita placere la conversatia care curgea de pe limba ta. Cu-
vintarile tale ma fermecau si nu-mi venea sa ma desprind de ele si zi-
ceam ucenicilor mei : «acest om se arata cu atit mai biruitor fata de
fetele lui Ahelous 2, C u cit — daca se duce in acelasi fel ca si ele —
nu-i primejdios, cum slnt ele. §i nu-i putin lucru sa spui ca el nu-i
pnmejdros : poemele lui slnt chiar un mare cistig pentru eel ce le
asculta».
Asadar, intrucit aceasta-i parerea mea si deoarece cred ca sint
mdrag lt pentru ca am impresia ca 9 tiu sa vorbesc, faptul de a nu in-
drazm sa scrii este cea mai mare rusine si in acelasi timp este o fapta
a unuia care-si face necaz lui insusi. Caci e clar ca tu raspunzi la scurta
§i neinsemnata mea epistola printr-o scrisoare frumoasa si lunga si ca te
teresti, cred, sa -mi faci o nedreptate si a doua oara. Prevad ca multi
1. In fond, printre jocuri de cuvinte, epistola de fata cuprinde doar reDrnsnri
pentru tacerea intirziata si iertare pentru taceri viitoare. cu P rln ae aoar reprosurr
1. Un adevSrat calambur. Cum ar putea icrta Vasile pe Libaniu Dentm r3 ti
scrie tocmai cind insusi Vasile ii reproseaza c3 nu scrie ? Llt >aruu Pentru ca h
2. Zcul riurilor, tatal sironelor.
612 SFlNTUL VASILE CEL MARE
, , -a » .
vor exclama la acest cuvint si-si vor zice in sinea lor strigind : «A putut
oare savirsi Vasile si vreo nedreptate fie cit de mica ? Desigur ca asa
ceva au facut si Eac, Minos si fratii lui» 3 . In ce ma priveste, eu am recu-
noscut ca tu ai fost eel care a biruit si pe alte tarimuri. Cine te-a putut
vedea si sa nu te invidieze ? Totusi ai facut o greseala fat^a de mine, iar
daca ti-o amintesc, convinge pe cei ce se supara de asa ceva sa nu
strige. Nimeni n-a venit sa-^i ceara vreo favoare care i s-ar putea da
foarte usor si care sa fie repartizata. fara s-o fi dobindit. Or eu sint din
cei care am cerut o favoare, dar n-am primit nimic. In fond, ce ceream
eu ? Intrucit adeseori eram impreuna cu tine la Strategios, am vrut sa
patrund, cu ajutorul stiintei tale, in tainitele inspiratiei homerice :
«daca nu-i cu putinta sa imbratisez totul, atunci sa ma introduci macar
intr-unul din tarimurile lui». Or eu as fi dorit tocmai partea aceea in
care grecii aflindu-se intr-o situate grea, Agamemnon a incercat sa im-
buneze pe eel pe care-1 suparase 4 . Pe cind vorbeam asa nu te-ai putut
stapini sa nu rizi, pentru ca n-ai fi putut tagadui ca asa ceva nu ti-ar
fi fost cu putinta daca ai fi vrut-o, dar n-ai fost dispus sa faci daruri ni-
manui. Jie si celor care se revolts pentru ca am spus ca tu ai facut o
suparare nu vi se pare ca eu sint eel care m-am pagubit cu adevarat ? 5 .
EPISTOLA 346
Libaniu catre Vasile
Daca tinerii pe care i-am trimis au facut vreun progres in arta ora-
torica vei putea judeca tu insuti. Nadajduiesc insa ca acest progres,
©ricit de mic ar fi, se va bucura de aceeasi apreciere ca si unul mare
din cauza prieteniei pe care mi-o arati Tu. Mai mult decit oratoria vei
putea lauda cumpatarea si virtutile sufletesti, care nu se lasa prada
poftelor urite. Aceasta le-a fost marea lor grija si, dupa cum era firesc,
au trait mereu cu gindul la eel care i-a trimis 6 .
Primeste, dar ceea ce-i al tau si felicita pe cei care, prin purtarea
lor, Ti-au facut cinste atit Tie cit si mie. Rugindu-te sa le stai intr-ajutor,
ar fi ca si cum un parinte s-ar ruga pentru copiii sai.
3. Eac, Minos $i Radamante erau socotUi judecatorii infernului.
4. Homei;, Iliada, IX, 260 — 299. E vorba de jertfa care i se cerea lui Agamemnon
pentru a cistiga bunavointa zeilor, spre a incepe lupta' impotriva troienilor.
5. «Refuzul», desi glumet, de care-i acuzat Vasile, e prezentat de Libaniu ea un
prejudiciu serios (Y. Courtonne, op. cit., Ill, 212).
6. Idee similara cu cea din epistolele 337 — 338.
SCRISORI 613
EPISTOLA 347
Libaniu catre Vasile 1
Orice episcop e o frin^a lacoma. In schimb, cu cit intreci pe altii in
grairea frumoasa, cu atita ma ingrozesc la gindul cS te vei impotrivi
cererii mele. Intr-adevar am nevoie de grinzi : un alt sofist ar fi vorbit
despre prajini ori despre araci, nu ca intr-adevar ar fi avut nevoie de
ele, ci ca sa faca parada de micile lor fraze mai curind decit s-asculte
de necesitate. Cit despre mine, daca nu-mi faci rost de aceste grinzi,
voi petrece iarna cu casa descoperita.
EPISTOLA 348
Vasile catre Libaniu
Daca realizarea unui profit insemneaza s8 mergi la pescuit §i daca
aici sta infelesul acestui cuvint, pe care sofistica ta 1-a scos din adincu-
rile greu de patruns ale lui Platon ca sa mi le dea mie l , atunci socoate,
minunatule, care din noi sintem mai cistigaji : noi care ne-am tintuit
cu tarusii unei puteri epistolare sau neamul sofistilor care au deprins
maiestria de a incasa un venit de pe urma cuvinitarilor lor ? Care dintre
episcopi a pus vreo dare pentru cuvintarile lui ? Cine a facut din uce-.
nicii sai izvoare de cistig ? Tu esti eel care iti plasezi cuvintarile ca pe
o marfa, intocmai ca aceia care vrind sa prinda mielul ca sa-1 prajeasca
of era mai intii mielului prajituri 2 . Nu vedeti cum aji intepat §i pe batrin
ca sa poata topai ? Totusi eu am rinduit pentru tine, om care inainteaza
falos in cuvintarile lui, atitea grinzi citi soldati au trebuit sa lupte la
Termopile 3 , toate de aceeasi lungime, a caror umbra se proiecteaza de-
parte, cum zice Homer al vostru, dar pe care Homer n-a mai fagaduit ca
le va da inapoi.
EPISTOLA 349
Libaniu catre Vasile
Oare nu vei inceta odata, Vasile, sa umpli cu capadochieni acest
locas sfint al muzelor §i dintre capadochieni cu cei care miros a jimbla,
1. De aici incep epistolele apocrife ale acestei coresponden{e.
1. Sofistul, 218—226.
2. Pe buna dreptate epistola nu putea proveni de la Sfintul Vasile. El nu putea
ponegri chiar atit de greu episcopatul. Cu atlt mai putin putea insulta pe Libaniu.
3. E vorba de lupta cu per$ii, in 480 i.d.Hr., la care cei 300 de soldafi din Sparta,
condusi de regele Leonida, au pierit vitejeste pina la unul. Chiar atitea grinzi i-au
trebuit lui Libaniu ? Epistola e neautentica.
614 SFINTUL VASILE CEL MARE
a zapada si a alte bunatati de acolo ? Putin a lipsit ca n-ai facut si din
mine un capadochian care sa-mi cinte in fiecare dimineat& «va salut» !
$i totusi, trebuie sa-1 suport, caci asa-mi porunceste Vasile. Sa stii ca
daca am sa notez amanuntit obiceiurile tarii, am sa imbrac pe oamenii
de acolo mai mult in nobletea si armonia muzei noastre Caliopi ca sa
vedeti in ei numai porumbei nobili iar nu gugustiuci l .
EPISTOLA 350
Vasile catre Libaniu
Ti-a disparut supararea. De-ar fi constatarea aceasta un inceput bun
pentru scrisoarea mea ! Rizi si ponegresti lucrurile de la noi fie in gluma,
fie ca vorbesti serios. Dar de ce ai pomenit de zapada sau de jimbla cind
si tu ai putea gusta din glumele pe care le faci la adresa mea ? Eu, prie-
tene Libaniu, ca sa-ti provoc un ris si mai zgomotos, iata scriu aceasta
epistola acoperindu-mi-o cu un strat de zapada. Cind vei primi-o si-o vei
pipai cu miinile tale, vei recunoaste ca a fost destul de rece aceasta
epistola, fiind caracteristica pentru eel care ti-a trimis-o, acest om care
se tupileaza in asternut si care nu indrazne^te sa scoata capul afarS din
camera sa. Avem case care sint aidoma unor morminte pina se va rein-
4oarce primavara si ne va readuce la viata pe noi, cei amortitir daruin-
du-ne parca o noua viata precum plantelor 2 .
EPISTOLA 351
Vasile catre Libaniu
Multi oameni de-ai vostri, pe care i-am intilnit, ti-au admirat vigoa-
rea cuvintului. Ei au istorisit ca o anume demonstratie oratqrica s-a do-
vedit stralucita. A fost, spuneau ei, o intrecere din cale afara de strinsa,
incit toti alergau si nimeni nu s-a aratat in oras in afara de Libaniu (care
trebuia sa lupte) si de ascultatorii de toate virstele. Intr-adevar nimeni
nu credea ca ar putea lipsi de la aceste intreceri fie din cei intrati in
mari dregatorii, fie din cei ce s-au distins pe tarimuri militare, fie din cei
ce se indeletnicesc cu un mestesug oarecare. Nu exista cineva, in afara
doar de femei, care sa nu se grabeasca sa ia parte la intreceri. $i in ce
1. De^i nota de umor fin nu lipse^te, totu$i biletul de fata nu se potriveste cu
puritatea stilului Sf. Vasile.
2. Finetea frazei nu-i la tn31timea scrisului Sfintului Vasile. Despre iernile grele
ale Capadochiei e drept ca intilnim si in multe din epistolele autentice descrieri bogate.
SCBISOBI 615
consta intrecerea ? Care a fost cuvintarea care a strins adunarea intre-
gului popor ? Mi s-a spus ca subiectul acestei cuvintari a fost un om cu
o fire amarita. Lucrarea aceasta atit de admirabila sa nu uiti sa mi-o tri-
mit,i, ca sa pot si eu sa laud cuvintarile tale. Daca laud pe Libaniu chiar
si in scrierile sale, ce n-as putea-o face acum cind am gSsit un subiect
pentru «laude» ? 1 .
EPISTOLA 352
Libaniu catre Vasile
lata it,i trimit cuvintarea mea acum cind sint lac de sudoare. Cum
n-as fi, cind trimit acest discurs unui astfel de om, care-i in stare, prin
usurinta graiului, sa arate ca int,elepciunea lui Platon si talentul lui De-
mostene sint citate peste tot in zadar ? Lucrarea mea e ca o musculita
comparata cu un elefant 2 . lata de ce ma infiorez si tremur cu gindul
la ziua cind vei examina cuvintele mele. Putin a lipsit sa nu-mi pierd
ratiunea !
EPISTOLA 353
Vasile catre Libaniu
Am citit cuvintarile tale, om plin de intelepciune ce esti, si am ra-
mas cuprins de o admiratie fara margini. O ! muzelor, o literelor, o
Ateno, ce daruri marete faceti celor ce va indragesc ! Ce roade culeg
cei ce traiesc cu vol, fie chiar si numai pentru scurt timp ! O ! izvor
care se raspindeste in riuri bogate, ce nu face el din cei care se adapa
din el ? Cred ca vad in cuvintarea ta pe omul amarit, ajuns la cearta
din cauza unei femeiuste vorbarete. E o cuvintare dotata cu suflare vie,
pe care a scris-o pe pamint Libaniu, eel care singur a stiut sa dea suflet
cuvintelor lui 3 .
EPISTOLA 354
Libaniu catre Vasile
Acum stiu ca sint ceea ce se spune despre mine. Intrucit Vasile m-a
laudat, eu detin fata de toti ceilalti premiul biruitor ; iar pentru ca am
1. E putin verosimil ca Sfintul Vasile ar fi scris intr-un stil atit de lingusitoi
pentru Libaniu.
2. Cele trei hiperbole vorbesc impotriva autenticitatfi : a) Vasile n-ar fi acceptat
ca intrece pe Platon ?i pe Demostene ; b) comparatia Sntre o musculita ?i un elefant
e exagerata ; c) pierderea ratiunii, la fel.
3. Un stil totu?i prea laudaros, ireal. Vasile nu putea grai In acel fel.
016 BKINTUL, VASIl.E CKL MARK
primit si votul ttiu, imi fngSdui sS ptisesc cu pas mindru ca un laudSros
care dispretuieste pe toatS lumea. Iar pentru ca tu ai compus si o cu-
vintare impotriva betiei, o voi citi. Nu vreau sa vorbesc deloc afectat,
dar cuvintarea ta, cind voi fi vazut-o, ma va invaja arta de a grai 1 .
EPISTOLA 355
Libaniu catre Vasile
Vasile, oare tu locuiesti iarasi la Atena, si ai uitat si de tine insuji ?
Nu, fiii locuitorilor din Cezareea n-au putut auzi astfel de lucruri. Limba
mea nu era obisnuita cu ele si intrucit treceam printr-un tlnut cam ripos,
ea a rSmas impresionata de noutatea numelor, si-mi zicea mie, tatalui ei :
«TatS, tu nu m-ai invatat acest lucru : omul acesta e un al doilea Ho-
mer, ba chiar Platon ori Aristotel sau chiar Susarion 2 , eel care stia
tot». Asa graia limba mea, dar ce bine ar fi, Vasile, daca tu ai fi eel
care mi-ai adresa astfel de laude !
EPISTOLA 356
Vasile catre Libaniu
Cind primesc ceea ce-mi scrii sint. numai bucurie ; dar cind imi ceri
sfi r&spund la ceea ce-mi scrii, atunci sint plin de ingrijorare. Ce-ai pu-
tea spune, intr-adevar, unei limbi atit de atice, decit ca sint ucenic al
pescarilor, cum recunosc, si ca pentru aceasta sint fericit 3 .
EPISTOLA 357
Libaniu catre Vasile
Ce s-a intimplat cu Vasile incit sa se supere pe o scrisoare ? Este
acesta un semn de filosofie ? De la tine am invatat sa glumesc ,- totusi,
jocurile sint serioase si s-ar piitea spune cS nu stau rau nici timplelor
1. Libaniu n-ar fi putut lauda chiar intr-atita pe Vasile, incit sa recunoasca cum
c8 de la el ar fi invatat oratoria ! E si acesta un argument impotriva autenticita|ii
(icostei epistole, altfel destul de fin stiiizata.
2. Poet comic grec (sec. VI i.d.Hr.).
3. Frazc do o rara finete. Spre deosebire de epistola 339, unde se vorbea de in-
viiiiHura impartasita barbarilor, aid se vorbeste de injelepciunea pescarilor, adica a
■ ipustolilor.
HCHIMURI 0)7
carunte. Dar tocmui in nurnelo priotcniel §i a studiilor noastro comune
imprastie-mi doscurajarea po care tni-a provocat-o scrisoarea... care nu
se deosebea intru nimic 1 .
EPISTOLA 358
Libaniu catre Vasile
O ! Ce vremuri fericite au fost cele in care toti traiam unii pentru
altii ! Acum sintem despartHi fara mila unul de altul, dar in timp ce va
aveti unul p© celalalt, eu care sint lasat sa tin locul Tau, n-am aici pe
nimeni care sa-ti semene. Am auzit ca la batrinetile lui, Alcim da do-
vada de avinturi tineresti 2 §i alearga spre Roma dupa ce $i-a luat oste-
neala sa ramina impreuna cu baietii tineri. Dar ca unul care este blind
in celelalte imprejurari, tu nu te vei supara nici de astadata dupa cum
nu te-ai suparat nici cind ai ajuns sa-mi scrii eel dimtii.
EPISTOLA 359
Vasile catre Libaniu
Tu care ai inchis in cugetul tau toata mSiestria celor vechi, iaca
taci de atita vreme, incit nu ma lasi, fie numai si prin scrisori, sa scot
un cistig cit de mic. Or daca indeletnicirea lui Dedal 3 era ceva sigur,
m-as fi apropiat de tine daca mi-as fi facut rost de aripile lui Icar. To-
tusi, asa cum nu-i cu putinta sa lasi ceara in fata soarelui, in loc de
aripile lui Icar iti trimit scrisori care sa-ti dovedeasca prietenia mea.
lata care-i menirea cuvintarilor. Dar tu poti sa le indrepti incotro vrei ;
desi daruit cu o putere a tit 'de mare, iata-te tacind ! Hai, trimite pina
la mine izvoarele pe care gura ta sa le faca sa curga sub forma de cu-
vintari !
1. Nu ni s-a pastrat nici intr-un singur manuscris. Textul cuprins in colecfia
Migne.
2. Faptul ca se refera la anumite persoane formeaza pentru unii un argument
care ar pieda pentru autenticitatea acestei epistole. Incolo aceleasi elegante intor-
saturi de fraze.
3. Lipind de umeri aripi de pasare, acest erou legendar ar fi scapat (impreuna
cu fiul sau Icar) din labirint, dar apropiindu-se prea mult de soare, li s-au topit ari-
pile $i au ca/ut in mure.
(ilH 8KINTUI, VASILE CHX, MARE
EPISTOLA 360
Fragment dlntr-o epistola trimisa
de Vasile lui Iulian Apostatul
Potrivit negreselnicei credinte a crestinilor, pe care ne-au lasat-o ca
p<> o sfintS mostenire, marturisesc si recunosc ca cred intr-un singur
Dumnezeu Tatal atottiitorul, Dumnezeu Parintele, Dumnezeu Fiul, Dum-
nezou Duhul Sfint ; ma inchin si preamaresc un singur Dumnezeu in
1 rei persoane ! Mai recunosc si unirea Domnului in trup, iar ca mama
a lui Dumnezeu pe cea care L-a nascut dupa trup, Sfinta Maria. Primesc
si pe Sfintii Apostoli, pe prooroci, pe mucenici, la fel si in ruga adresata
lui Dumnezeu eu le cer ca prin ei, adica prin mijlocirea lor, Dumnezeu,
prietenul oamenilor, sa-mi fie ajutor si sa fie si o rasplata care sa-mi fie
acordata pentru pacatele mele. lata pentru ce cinstesc si preamaresc in
chip deosebit trasaturile sfintelor icoane, pentru ca ele ne-au fost
transmise de Sfintii Apostoli, ca ele n-au fost oprite si ca sint chiar re-
prezentate in toate Bisericile noastre ! 1 .
EPISTOLA 361
Catre Apolinarie *
Dascalului meu, prea venerabilului Apolinarie, salutare de la Vasile.
Ti-am mai scris si pina acum irt legatura cu unele pasaje intunecate
din Scriptura si m-am bucurat de raspunsurile pe care mi le-ai trimis ca
?i de tot ce mi-ai mai fagaduit. Acum mi-a venit, in legatura cu cele
mai grele probleme, o grija si mai mare. Ca sa le fac fata, n-am momen-
tan pe nimeni la care sa apelez ca asociat si ca aparator, care sa-mi
poata sta alaturi in stiinta si in cuvinte si care sa-mi fie la indemina
asa cum imi esti tu. Dumnezeu mi te-a rezervat ca pe un mare dar.
Cei care amesteca totul si care umplu lumea cu vorbe si cu scorniri
au respins cuvintul «fiinta» pe motiv ca nu se intilneste in proorocirile
sfinte, de aceea ajuta-ma sa pricep cum au inteles Parintii nostri acest
nume si daca intr-adevar tu nu 1-ai gasit nicaieri in Scriptura. Intr-ade-
1. Dupa cum se vede, mai ales din frazele de la sfirsitul acestui fragment, aici
e vorba de o scrisoare apocrifa datind din epoca controverselor iconoclaste.
*. Cei mai multi cercetatori socotesc neautentice epistolele 361 — 364, patru la
numar. Ele s-au pastrat intr-un singur codice Parisimus Supp. gr. 1020 din sec. XI. In
orice caz, dupa cum s-a vazut din multe epistole (129, 131, 223, 224, 226, 244 etc.),
Vasile nu putea cultiva cu acest ereziarh termeni atit de intimi ca in aceste scrisori.
Hardenhewer, op. cit., Ill, p. 128 — 130. Au fost, e drept, si cercetatori care au aparat
initciilicitatea lor. Asa I. Droseke, Apolinarios v. Laodicea, Leipzig, 1892, dar cei mai
niul|i Ic contpsta.
HCHIHOR! H|(]
viir, piineu cea do toate zilelo, poporul ulos si to\i cei din ncuunul lor,
oamenii acestia 11 resping cu dezgust ca si cum aceste cuvlnte n-ar avea
nimic comun cu Scriptura.
In al doilea rind, in legSturS cu insusi cuvintul «de o fiinta» (din
pricina caruia cred cS fac toate acestea, ponegrind adinc «fiinta», pen-
tru motivul ca nu s-a gasit nici urma de pasaje unde sa fie vorba de el),
fii bun si da-mi cele mai largi explicatii, spune-mi ce inteles are, cum
poate fi folosit corect in legatura cu fiinte in care nu poate fi luat in
considerare nici ca un gen comun suprapus, nici ca obiect material pre-
existent si nici ca ceva detasat dintr-o parte a primului in vederea celui
de-al doilea. Cum ar trebui sa zicem despre Fiul ca-i deofiinta cu Tatal
fara sa credem in nici unul din conceptele pe care le numaram ? Consimte
J?i da-mi un raspuns m^i amanuntit asupra acestei probleme.
lata, atit cit stiu eu, parerea la care m-am oprit : tot ce acceptam ca
formeaza «fiinta» Tatalui trebuie sa fie admisa si pentru fiin^a Fiului.
Prin urmare, daca se spune despre fiinta Tatalui ca e o lumina intele-
gatoare, vesnica, nenascuta, tot asa trebuie sa spunem si despre fiin\a
Fiului ca e o lumina cugetatoare, vesnica, nascuta. Or cuvintul «intru
totul asemanatoare» nu pare a fi mai potrivit unei astfel de conceptii,
decit «deofiinta» 2 . De fapt, o lumina care nu se deosebeste de alta lu-
mina nici in plus, nici in minus, nu poate fi identica cu ea, pentru ca
fiecare din aceste doua lucruri se afla intr-o delimitare speciala de fi-
inta, ci este strict si exact asemenea ca fiinta. lata, dar, ce s-ar putea
spune pe buna dreptate. Deci ori ca ar trebui explicat ce inteles au aceste
notiuni, ori sa le lasam la o parte si sa adaptam altele mai potrivite. Asa-
dar, un medic dibaci (spun ce am pe inima) vindeca ceea ce nu-i sanatos,
ocroteste ce-i slab si intareste in tot chipul. Salut pe fratii din juru-ti
§i le cer sa se roage impreuna cu tine ca sa ne mintuim. Alegind sa
traiasca Smpreuna cu rudele, prietenul Grigorie a ramas acasa. Sa te
tina Dumnezeu sanatos intru multi ani si sa stai intr-ajutor cu ruga si
cu stiinta.
EPISTOLA 362
Apolinarie catre Vasile
Tu crezi ca un om care iubeste pe Dumnezeu si cercetezi ca un om
dornic de cunoastere. Pentru mine graba de a-ti face pe plac este o
datorie de dragoste, desi ea nu-i insotita de destula stiinta din pricina
2. Imaginea «lumina din lumina» a.^a cum s-a folosit ea inca la Niceca, era fe-
nd ta, dar In explicaroa ei partidele ariene nu s-au putut infelege. Apolinarie a facut
primul pas do la erozia trinitara la cea hristologica, Inlot uind po vouc cu Jiv£ufJ.a In
persouna lui Ilristos Domnul.
020 SFINTUL VAS1LE CKL MAKE
sttraciei mele si din cauza importantei deosebite a problemei. DupS cum
zici si tu, o fiintS nu se defineste numai numeric si nici dupS cit poate
I'i ca cuprinsS intre niste limite : mai e vorba propriu-zis si de fiinta a
doi oameni si a mai stiu eu citi din cei adusi la unitatea de neam. Cel
putin in aceasta privintS, douS lucruri, ba chiar si un numar si mai
mare sint acelasi lucru in ce priveste fiinta, asa cum noi toti oamenii
sintem toti «Adam», intrucit formam o unitate, asa cum si fiul lui David
oste David, intrucit e de aceeasi fiinta cu el; tot asa ai dreptate si tu
sa spui ca dupS fiinta Fiul este ceea ce este si Tatal. Altfel, Fiul n-ar fi
Dumnezeu, deoarece numai Tatal e recunoscut ca singurul §i unicul
Dumnezeu.
In acest sens, e drept, nu exista decit un singur Adam, capetenia
neamului omenesc, §i decit un singur David, cayetenia rasei imparatesti.
In felul acesta vom indeparta din conceptiile posibile pe cea care ad-
mite o singura fiinta suprapusa sau o singura substanta contopita in
Tat3l si in Fiul atunci cind acceptam ca fiinta suprema e dotata cu in-
susiri absolute, asa incit eel Unul-Nascut din Tatal are si El insusiri
absolute. Intr-o anumita masura lucrurile de acest gen par ca s-ar ase-
m&na. Asa se explica de ce nici peste Adam, eel creat de Dumnezeu, si
nici peste noi, cei nascuti din oameni, nu s-a mai suprapus alt neam, ci
Adam insusi e inceputul si principiul omenirii. Acelasi lucru se intelege
si cind e vorba de David si de neamul iesit din el, dar nu pentru faptul
CS e David, si nici pentru ca insusirile lui David incep deodata cu el,
ca unul care e temelia tuturor celor care coboara din el, ci tocmai pen-
tru cS aceste insusiri lipsesc, deoarece acum e vorba de alte legaturi
comune tuturor oamenilor, asa cum sint cele dintre frati. Dimpotriva,
pentru Tatal si pentru Fiul un asemenea lucru nu exista, ci Tatal e un
inceput cu totul de alta natura si Fiul vine si El din acel principiu. Cu
alte cuvinte nu mai exista desfacere a unei parti din primul, care sa
treacS intr-al doilea, asa ca in trupuri, ci e vorba de o nastere.
Intr-adevar insusirea proprie a Tatalui nu a fost impartita spre a
trece in Fiul, ci insusirea proprie a Fiului s-a aratat venind din cea a
Tataiui ; acelasi lucru cind e vorba de diferenta §i de diferit in identi-
tate, cum am zice ca Tatal e in Fiul $i Fiul in Tatal ; nici diferenta nu va
pastra cu totul realitatea filiatiei, cu atit mai putin nici. identitatea nu
va pastra indiviziunea ipostasului, ca fiecare din cele doua vederi e unita
cu cealalta si e uniforms, aceeasi in chip diferit si diferita in acelasi
chip, pentru ca, daca cuvintele nu reusesc sS ne facS sa intelegem obiec-
lul considerat, sS i se poatS aduce confirmare. Domnul intareste aceasta
( on((>ptie atunci cind prin expresia «mai mare» J arata pe TatSl mai
1. loan 14, 28.
■CRMORI CM
mare in ogalitale, iar Fiul avlnd egalitatca Intr-un grad mai mic. Asa
nc>-a invtitat cind ne-a cerut sii concepem pe Fiul intr-o lumiiici de ace-
la?i soi, dar mai mica\ fSr<i sd trebuiasca sS schimbam fiinta, ci apreciind
aceeasi fiintS asezatS mai presus decit orice fSptura, dar in urma Tatalui.
Cei care n-au admis fiinta in nici o idcntitate aduc din afara asemanarea
ca s-o adauge Fiului, ceea ce e limpede ca trece si la oameni, care ajung
sa fie asemenea cu Dumnezeu. Dimpotriva, cei care cunosc asemanarea
care se potriveste creaturilor adauga pe Fiul linga Tatal in identitate,
dar intr-o identitate inferioara, pentru ca nu cumva El sa nu mai fie
Tata sau vreo parte din Tatal. lata ce vrea sa puna in lumina acest
cuvint. Cu totul altfel este Fiul : El e Dumnezeu nu ca Tatal, ci ca ve-
nind din Tatal. El nu-i modelul original, ci e chipul Lui. Fiul este deofi-
inta, dar intr-un chip cu totul deosebit, superior tuturora si particular ;
nu ca niste obiecte care sint de acelasi gen, nici ca acelea care se di-
vizeaza, ci ca singurul si unicul fiu, de un gen si de o specie cu totul
unica a dumnezeirii pe o cale nebatatorita si mai presus de simturi, pe
care fiinta care naste, insusindu-si capacitatea de a naste, a inaintat
spre insusirea generatoare proprie.
EPISTOLA 363
Catre Apolinarie
Bunului meu dascal, prea venerabilului frate Apolinarie, salutari de
la Vasile. Am scapat prilejul care mi-ar fi ajutat sa-^i scriu si as fi
raspuns foarte bucuros vrednicei Tale scrisori. M-am bucurat vazind
ca U-ai stapinit placerea, mistuind-o in liniste. In realitate mi s-a parut
ca numai tu singur ai dat dovada de intelepciune, umbrele tilcuitorilor
au zburat, parasindu-ne. $i astfel numai tu ne indrumi spre o intelegere
mai adinca a lucrurilor. Acum e limpede pentru ce dorinta pasionata de
a cunoaste cuvintele dumnezeiesti se leaga mai cu tarie de sufletul meu.
Stau si ma gindesc daca pot sa-ti spun citeva intrebari controversate,
nu cumva sa par ca as fi prea indraznet, dar, pe de alta parte, n-am nici
puterea de a-mi ascunde gindul, rabdind parca durerile facerii, mereu la-
com de a primi nouta^i. Mi-am dat seama, asadar, ca eel mai bun lucru
-ar fi, prea minunate om, sa ma informez daca ingadui sa-|i formulez ci-
teva intrebari in legatura cu unele probleme controversate ori sa pastrez
tacerea. Oricare U-ar fi raspunsul, ma voi conforma viitorului. l^i dorim
sa Te avem mereu in putere, in bucurie si in rugaciune pentru noi 1 .
1. Dintre tocitc role patru opistole, aceasta ciro tonul col mai Jingusitor, un tomoi
in plus impotrivii ciutonticitalii ei.
022 SFlNTUL VASILE CKL MARS
EPISTOLA 364
Apolinarie cStre Vasile
Dascalului meu, prea iubitului meu frate, Vasile, Apolinarie ii adre-
seaza un salut intru Domnul. Unde sint eu, dascale, si unde sint glasul
tau atit de dorit si scrierile tale atit de cunoscute ? De ce, daca esti de
fata, nu te aperi, si de ce daca lipsesti nu-mi dai curaj cind impotriva cre-
dintei s-a iscat un razboi atit de cumplit si cind, ca in mijlocul unei linii
de bataie, strigam dupa ajutor spre cei care lupta impreuna cu noi din
pricina asalturilor vrajmase ? Dar nici nu am gasit calea de a te gasi,
pentru ca nu pot descoperi locul unde petreci acum. Te-am cautat in
Capadochia, pentru ca cei care te-au intilnit in Pont m-au instiintat ca
ai fagaduit ca te intorci destul de repede, dar nu te-am gasit unde cre-
deam. Intrucit am aflat ca esti tot acolo, dau repede aceasta scrisoare
celui care mi-a spus. Cind o vei primi, sper, sa nu te opresti sa-mi ras-
punzi sub pretext ca si acest om vine spre tine.
Sa stii, dar, ca intre timp au sosit episcopii din Egipt si au raspindit
scrieri care sint in armonie cu cele mai vechi, cu alte cuvinte in armo-
nie cu Sfintele Scripturi insele si cu ceea ce s-a subscris la Niceea pe
aceeasi linie. Era nevoie sa se reia si sa se explice acele scrieri din pri-
cina gresitei si ratacitei interpretari pe care au introdus-o prin aceste
texte cei care altadata se impotriveau pe fata si care au luat acum ca
metoda ascunderea acestei impotriviri sub aparenta unei explicari. Asa
se face ca s-a sters in chip nelegiuit cuvintul «deofiintS» ca si cum
acest cuvint n-ar trebui in^eles potrivit unei negafii grecesti. In locul
cuvintului «deofiinta» s-au introdus cuvintele «asemanator dupa fiint,3»
sau dupa substantia x . Acest lucru a fost neclar judecat, gresit numit si
rfiutacios gindit, pentru ca despre asemanare se vorbeste la lucruri de
acelasi fel, nu de cele care sint diferite intre ele. Deci numai intr-atita
putem spune ca o substanta poate deveni asemanatoare cu o alta sub-
stantS pe cit se aseamSna de pilda statuia unui imparat, cu fiin^a lui
reala. Drept raspuns la aceste nelegiuiri se aminteste ceea ce s-a pro-
fesat de oameni care au stiut sa devina crestini buni si care spun ca
prin cuvintul «deofiinta» nu ni se arata ca Fiul se aseamana cu Dum-
nezeu, ci ca El este Dumnezeu, asa cum poate fi un Fiu prin nastere,
care are aceeasi substanta sau aceeasi fiinta cu eel care l-.a nascut. Tot-
odata s-a pomenit in acest tratat si ceea ce se intelege prin Duhul Sfint,
care-i pus de Paring pe aceeasi treapta ca si Tatal si ca $i Fiul, pentru
ca e in aceeasi dumnezeire. Cum s-ar cuveni dar sa urmam solia acestei
1 . A se vedea Istoria Bisericeasci Universal^, ed. II, p. 235 ?.u.
■CRIItOHI _ «23
declurat,li sfinte mai mult declt pe tine, om atlt de plin do rlvnfl, Insult
do dascfilul meu Cirigorio, care nu scrio nici el macar in to tara se mai
afia si care nu anunt& nici m&car citoodatfi cea mai mica noutate ? Mullu
sanatate, dascSle prea iubit I
EPISTOLA 365
Vasile catre imparatul Teodosie eel Mare 1
O nenorocire a dat peste tara noastra nu numai in urma unei intim-
plari neprevazute in legatura cu oamenii, ci ca urmare a unei revarsSri
de ape. Vol explica cum s-a ivit aceasta nenorocire. O ninsoare abun-
denta a cazut peste lacul nostru. Inca nu ajunsese sa inghefe peste tot ca
s-a pornit din sud un vint caldut,, amestecat cu ploaie. Dupa acestea a
urmat o topire rapida si totala a zapezii. S-au pornit apoi niste curenti
de o tarie neintilnita pina atunci si, in zgomotul de nedescris si greu de
vazut, apele acestei revarsari s-au amestecat in cursul continuu al flu-
viului. Acest fluviu este eel pe care soarta ni 1-a dat drept vecin. El iz-
voraste din Armenia si intra in lacul sfintit al Sebastei, unde cei patru-
zeci de ostasi ai lui Hristos, nume pur tat cu cinste si cu vrednicie, au
inghe^at in urma unui ingrozitor vint dinspre nord. La iesirea din acest
lac (iarta-ma daca spun, adevarul, minunate Imparate), acest fluviu,
care ne inconjoara ca un neam vrajmas, ne inspira o groaza deosebita :
intrucit el nu pate fi nicicind si nicicum traversat cu piciorul, si nu in-
gaduie tarilor care ne sint neeesare si folositoare sa-si trahsporte miir-
furile de care nu ne putem lipsi. Ma gindesc la cei din Galatia, din Pa-
flagonia si din Helespont. Pe acolo* si de acolo sosesc marfurile de care
avem nevoie, in primul rind piinea, care se gaseste acolo din abundent^.
Tinuturile care inconjoara' lacul sint inghetate si stapinite de atmosfera
din jur, de furia impetuoasS a fulgerelor, a traznetelor, a grindinii si a
fluviului. Nu mica este si primejdia pe care o constitute semetia mun-
telui Arge, de care se plingeau atit de; des si stramosii nostri.
Tu, dar, luminate Imparate, ingaduie-ne sa Te rugam sa ne lasi sa-^i
legam cinstea de tara care-ti plateste dare, in asa fel incit legind prin-
tr-un pod cele doua tarmuri ale acestui fluviu, ne vei arata ca se poate
trece pe aici ca printr-o a doua Mare Rosie.
Intr-adevar, fiind cuprins de mila fa^a; de viata atit de grea a iudei-
lor, Domnul le-a incuviintat sa treaca pe jos prin Marea Rosie ca pe
uscat dupa ce le daruise de conduc&tor pe Moise. Pentru noi acest fluviu
1. Scrisoarea de fata e apocrifa. Ea nu putea fi adresata de Sfintul Vasile Impa-
ratului Teodosie, intrucit la inceputul lui 379 Sf. Vasile a murit. Totusi o serie fipro-
ciabila (^ manuscrise confinlnd epistolele Sfintului Vnsil<! o cuprind ?i po ea.
$24 nrlNTUL vasile cki.. maiie
a fost totdeauna hotaritor : a insemnat mare pierdere de oameni prin um-
flarea apelor sale debordante, prin inundarea pe care o produce peste
tot tinutul roditor din jur, nu numai de pasuni, si din cauza noroiului
care acopera ogoarele noastre, sileste boul de arat sa. sufere de foame,
precum si toate celelalte viet,uitoare din tinuturile invecinate. Daca ar
fi fost vorba de un om care ar face atitea pagube altui om, n-am fi stat
la indoiala sa ne plingem la tribunale. Dar acestui fluviu imens, care
nu asculta de legi, ce pedeapsa dreapta i s-ar cuveni ? Ne vedem, dar, si-
UU sa Te rugam, prea bunele Stapin, ca unul care poji, sa indepartezi
aceasta primejdie care ameninja pe atit,ia trecatori.
EPISTOLA 366
Vasile catre calugarul Urbikios — despre cumpatare 1
Bine ai facut ca mi-ai pus granite precise, ca sa nu ma ocup numai
de cumpatare, ci si de roadele ei. Or, intre roadele ei se cuprinde si im-
parta§irea din Dumnezeu, dupa cum daca te lasi stapinit de patimi insem-
neaza sS traiesti dupa duhul lumii. Cumpatarea este, in schimb, impo-
trivirea fatisa la poftele trupului si dedicarea mai mult pentru Dumne-
zeu. Ea ocoleste tot ce-i muritor ca si cum in trupul ei s-ar afla insusi
Duhul lui Dumnezeu, Care ne aduna de pe drum in jurul Lui, intrucit
In ea nu-i gelozie si nici invidie. Cel ce-si iubeste trupul pizmuieste pe
altui, ifl schihib eel care n-a primit in inima sa raul stricaciunii, se inta-
reste de acum impotriva oricarei suferinte : chiar daca ar fi mort cu
trupul, el traieste mai departe prin nestricaciune. Daca inteleg bine lu-
crurile, am impresia ca prin cumpatare ajungem tocmai la Dumnezeu, asa
ca nu-ti mai doresti nimic simtind ca ai de toate in tine. Nu mai doresti
nimic, nu mai simU nici o patima in priviri si nici in auz, ca si cum
n-ai mai duce nevoie de nimic, ci ai fi in plenitudine deplina. Pofta e o
boala a sufletului, pe cind cumpatarea e cea care te insanatoseaza de
orice boala.
Dar cumpatarea nu trebuie privita numai sub un singur aspect, de
pilda, atunci cind avem in vedere placerile dragostei. Nu, ci ea trebuie
privita §i in legatura cu toate celelalte dorinte rele pe care le incearca
sufletul, indeosebi cind acesta nu se mul^umeste cu strictul necesar. In-
vidia se naste din pofta dupa aur, multe alte rele provin din pricina al-
1. Epistola 366 a fost publicata mai intii in 1845 de carciinalul Mai, dupa care
a fost reprodusa si in colecfia Migne. Studii recente au dovedit ca ea nu apartine
Sflntului Vasile. A se vedea intre altele : H. Volker, Basilius Epistel 366 und Clemens
AlcxuiKltinus, in rov. «Vigiliae christianae» 7 (Leiden. 1953), p. 21 — 26.
MCKISOKt ().>,",
tor dorinje. Dtic.1 nu to lasi imbfitat do toate acoste dorlnte insemneazci
c& esti cumpatat. Tot astfel si cind te indopi prea mult cu de toate nu se
poate sa nu-ti iesi din tine. Infrinarea trupului este o cumpatare intoc-
mai ca ?i stapinirea gindurilor rele. De cite ori nu ne-am tulburat in
urma unei cugetSri care n-a fost nici buna, nici adevarata, dar care ne
intra in inima, producindu-ne fel de fel de griji desarte ?
Oricum, cumpatarea ne elibereaza, pentru ca ea este in acelasi timp
?i doctor si putere : ea nu predica simplitatea, ci ne-o da chiar. Cumpa-
tarea e un fel de har al lui Dumnezeu. Iisus ni s-a infatisat El insusi
in haina cumpatarii : El umbla usor atunci cind pasea pe uscat ca si pe
mare. Nu pSmintul si nici marea erau cele care-L suportau, ci asa cum
calca cu picioarele pe mare, tot asa n-a fost nici pentru uscat o greutate.
Daca moartea vine din stricaciune iar nemurirea din eliberarea de stri-
caciune, atunci urmeaza ca si Iisus ne-a adus indumnezeirea, iar nu
osinda sa murim. El minca si bea intr-un chip deosebit, fara sa evacueze
hrana pe care o lua ; cumpatarea era in El o putere atit de mare incit
hrana nu se mai strica in El, pentru ca toata fiinta Lui era lipsita de stri-
caciune 2 . Daca ar fi in noi cit de putina cumpatare am fi §i noi mai pre-
sus decit orice. Am auzit ca si ingerii au fost aruncati din cer tocmai
pentru ca au fost necumpatati, asa au fost osinditi ; nu s-au coborit ei
insisi. Ce-ar fi facut acolo aceasta boala daca n-ar fi fost acolo un ast-
fel de ochi ? lata de ce am zis ca daca am avea cit de putina cumpatare
si daca n-am indragi lumea atit de mult, am fi si azi atit de sus unde
numai cugetul nostru poate urea. Numai un astfel de ochi poate
sa vadS astfel de lucruri nevazute. Caci bine s-a spus : cugetul vede si
cugetul infelege. Ji se pare ca in toate acestea nu s-a spus mare lucru,
dar eu am scris ceva mai mult despre ele, pentru ca in fiecare cuvint
se cuprinde un gind si stiu ca citindu-le, cu timpul, le vei vedea mai bine.
2. Chiar $i numai aceasta afirmatie e o dovada care confirms neautenticitatea
epistolei.
srniliil Vir.llc
INDICE SCRIPTURISTIC
Despre Sfintul Duh
Facere
1, 5; p. 80
2, 8 ; p. 80
4, 1 ; p. 80
6, 14 ; p. 22
9, 25—27 j p. 66
11, 1—9; p. 88
27, 16 ; p. 77
27, 29—40 ; p. 66
31, 47; p. 45
40, 8 j p. 26
tesire
14, 31 ; p. 46 ?i 47
20, 19 ; p. 48
23, 5 ; p. 91
25, 30 j p. 22
30, 10 ; p. 80
31, 3; p. 63
34, 34 j p. 68
Levitic
9, 21 ; p. 26
16, 2; p. 80
Numeri
4, 20; p. 80
18, 21—22; p. 80
21, 3; p. 46
Deuteronom
4, 26 ; p. 44
8, 3 ; p. 46
12, 13—14 ; p. 77
19, 15; p. 84
34, 1 ; p. 45
Isus Navi
24, 27 ; p. 45
Iov
8, 9 ; p. 85
33, 4; p. 63
33, 6 : p. 22
Psalmi
6, 6 ; p. 56
6, 8 ; p. 80
8, 6 ; p. 70
13, 30 ; p. 64
14, 37; p. 73
17, 2 ; p. 70
20, 6 ; p. 71
23, 3 ; p. 23
29, 13; p. 70
30, 2 ; p. 77
32, 6; p. 52
33, 21 ; p. 77
35, 10 ; p. 62
43, 10 ; p. 73
44, 9; p. 43
49, 5 ; p. 44
48, 7 ; p. 70
40, 14 ; p. 77
50, 9 ; p. 50
50, 12—14 ; p. 37
65, 13 ; p. 73
70, 6 ; p. 26
77, 53 ; p. 65
79, 2 ; p. 65
86, 21 ; p. 65
88, 17; p. 26
93, 16 ; p. 23
103, 27 ; p. 24
104, 43 ; p. 46
107, 14 ; p. 26
109, 1 ; p. 29
118, 85; p. 18
118, 91 ; p. 66
121, 15; p. 24
138, 8 ; p. 29
140, 16 ; p. 63
144, 16 ; p. 24
Proverbe
17, 28; p. 17
Eclesiast
3, 7 ; p. 89
9, 17; p. 91
_ Isaia
1, 2; p. 45
3, 3 ; p. 17
6, 3 ; p. 54
29, 15; p. 26
40, 12 ; p. 24
40, 13 ; p. 23
42, 5; p. 68
44, 6 ; p. 60
48, 26; p. 64
61, 1 ; p. 43
63, 10 ; p. 65
63, 14 ; p. 64
Ieremia
2, 12—13 ; p. 45
20, 2; p. 70
Plingerile lui Ieremia
4, 20; p. 63
Iezechiel
1, 1 ; p .70
Daniil
3, 7 ; p. 88
5, 1 1 ; p. 78
10, 10 ; p. 54
14, 33 ; p. 70
Osea
14, 10
Amos
5, 13 ; p. 91
Mihea
2, 7 ; p. 65
Agheu
2, 4— 5; p
Maleahi
1, 6; p. 66
1, 26; p. 61
p. 46
70
Intel, lui Solomon
43, 30; p. 84
Baruh
3, 3 ; p. 30
ludith
9, 5—6; p. 35
Matei
I, 20; p. 25
3, 11 ; p. 51 •
4, 1 ; p. 55
5, 11 ; p. 27
5, 18; p. 18
5, 22; p. 38
8, 3 ; p. 37
10, 19—20 ; p. 71
10, 20 ; p. 76
II, 27; p. 62
12, 29 ; p. 34
12, 31 ; p. 61, 71, 84
16, 27; p. 30
18, 16 ; p. 84
24, 51 ; p. 56
25, 21 ; p. 56
27, 19 ; p. 89
28, 19 ; p. 40
Marcu
3, 29 ; p. 84
4, 39; p. 38
8, 38 ; p. 29
9, 25 ; p. 38
Luca
1, 11 ; p. 69
1, 26; p. 53 si 54
2, 14; p. 54
3, 16; p. 43
3, 22; p. 55
4, 18 ; p. 43
8, 46 ; p. 25
11, 10; p. 17
12, 8—9 ; p. 44
12, 10 ; p. 84
12, 11—12; p. 71
16, 29 ; p. 48
18, 18 ; p. 83
loan
l. l ;
1, 3;
1, 9;
1, 14
1, 16
1, 18
1, 33
3, 6;
4, 21
4, 24
5, 19
5, 20
5, 22
5, 23
5, 25
p. 28
p. 36
p. 62
; p. 29
; p. 25
; p. 29 si 42
; p. 55
p. 25
; p. 77
; p. 38, 62, 63, 78
; p. 35 si 36
; p. 23 si 37
; p. 35
I p. 30
; p. 29
INDICE SCRIPTURISTIC
627
5, 46 ; p. 48
6, 27; p. 29
6, 57 ; p. 35
6, 63; p. 71
7, 37 ; p. 46
10, 9 ; p. 33
10, 27 j p. 33 5i 71
10, 30 j p. 74
11, 25; p. 35
12, 28 ; p. 61
12, 49 ; p. 35
12, 50; p. 36
14, 2 ; p. 56
14, 6 ; p. 35
14, 16; p. 61 si 63
14, 17 ; p. 69
14, 19 ; p. 37 si 69
14, 23 ; p. 74
14, 24; p. 36
14, 26; p. 65
14, 31 ; p. 36
15, 3 ; p. 69
15, 16; p. 38 si 65
15, 126 ; p. 53
16, 13 ; p. 65
16, 14 ; p. 25 ?i 61
17, 4; p. 61
17, 10 ; p. 36
17, 21 ; p. 68
20, 22—23; p. 55
Faptele Apostolilor
1, 5; p. 43
1, 8; p. 72
5, 4 si 9 i P- 52
5, 29 ; p. 40
7, 51 ; p. 65
7, 55; p. 30
8, 26 ; p. 69
10, 3 ; p. 69
10, 20; p. 64
10, 38; p. 43
13, 2 ; p. 64
Romani
1, 5; p. 32
1, 10; p. 26
1, 18; p. 32
2, 10; p. 70
2, 17 ; p. 26
5, 2 ; p. 32
5, 14; p. 46
5, 18 ; p. 37
5, 22 ; p. 50
6, 2; p. 42
6, 4; p. 25 si 49
6, 6 ; p. 50
6, 8 ; p. 47
8, 2; p. 61, 72 si 83
3, 10; p. 72
8, 11 ; p. 72
8, 15; p. 76
8, 16; p. 83
8, 17; p. 83
8, 26; p. 65 si 84
8, 32 ; p. 37 si 72
8, 34; p. 30 si 65
8, 37 ; p. 34
9, 4; p. 70
11, 34; p. 23
11, 36; p. 23 si 24
12, 5—6 ; p. 76
15, 30 ; p. 74
I Corlnteni
1, 9 ; p. 25
1, 24; p. 29 si 36
1, 30; p. 22
2, 10 ; p. 26, 54 si 71
2, 11 ; p. 56 Si 65
2, 12; p. 72
3, 3; p. 86
3, 13; p. 51
3, 16 ; p. 68
5, 4 ; p. 82
6, 11 ; p. 64 si 82
7, 40 ; p. 78
8, 6; p. 19, 22 si 23
10, 2 ; p. 46
10, 4 ; p. 33 si 46
11, 2; p. 84
11, 12; p. 22 si 27
12, 3; p. 42, 43 si 62
12, 4—6 ; p. 52
12, 4—11 ; p. 76
12, 8; p. 26
12, 11 ; p. 52
12, 12; p. 76
12, 26 ; p. 76
12, 28; p. 55
14, 2; p. 77
14, 11 ; p. 77
14, 24—25; p. 51
14, 41—42; p. 56 si 70'
15, 22 j p. 46
15, 40 ; p. 83
15, 46; p. 62
15, 47; p. 62
15, 49; p. 47
II Corinteni
1, 1 ; p. 25
1, 9; p. 89
2, 17; p. 77'
3, 8 ; p. 70
3, 14—17: p. 67
3, 17; p. 71
3, 17—18 ; p. 67
3, 18; p. 68
5, 8 ; p. 82
5, 17; p. 64
13, 3 ; p. 77
13, 13; p. 74
Galateni
3, 13 ; p. 27
3, 27 ; p. 42
4, 4 ; p. 27
4, 6 ; p. 64 si 72
4, 7 ; p. 25
6, 8; p. 25
Elesenl
1, 3; p. 29
1, 13—14; p. 56
1, 17—18; p. 75
1, 22; p. 25
3, 9 ; p. 26
4, 15—16 ; p. 25
4, 30; p. 65
Coloseni
1, 12 ; p. 34
1, 11—12; p. 50
1, 15 ; p. 29
1, 16; p. 36 si 52
2, 3; p. 37
2, 13 ; p. 82
2, 19; p. 25
3, 3—4 ; p. 83
Filipeni
1, 23; p. 82
2, 8; p. 37
2, 9 ; p. 32
2, 10—11 ; p. 33
3, 10—11 ; p. 49
3, 14; p. 34
3, 26 ; p. 83
I Tesaloniceni
1, 1 ; p. 73
3, 12—13 ; p. 67
II Tesaloniceni
1, 1 ; p. 26
1, 7; p. 44
2, 15; p. 84
3, 5 ; p. 67
I Timotei
2, 5 ; p. 48
5, 21 ; p. 44
II Timotei
1, 14; p. 26 si 78
'2, 2 ; p. 44
Tit *
3, 4; p. 33
Evrei
1, 3; p. 35
2, 10; p. 36
4, 5; p. 33
8, 1 ; p. 3
10, 1 ; p. 48
10, 35—36 ; p. 88
I Petru
3, 21 ; p. 51
I loan
3, 24 ; p. 25
INDICE REAL §1 ONOMASTIC
Despre Sfintul Duh
Adam, p. 26, 46
Aetius, p. 8 si 19
alegoric (sens) p. 6
Alexandria, p. 6
Allard p. 14
Amann p. 13
Amfilohie (de Iconium), p. 7, 8
Antinogen, p. 87
Amfilohie, p. 17
Apathia, p. 34
Apolinarie, p. 6
apostat, p. 41 si 42
Arie (arianism, arieni), p. 4, 5, 9
arvuna, p. 51
asemanare (cu Dumnezeu), p. 18
Asia MicS, p. 6
Atanasie (Sfintul), p. 6, 7, 9, 10
Avacum, p. 69
Avraam, p. 47
B
Babilon, p. 70, 92
Barnaba, p. 64
Bardenhewer, ip. 10
Baruh, p. 30
Benoit p. 13
Biserica, p. 6, 7, 9, 10, 25, 31, 41, 81,
87, 88 ; asemanarea ei cu o nava),
p. 89—91
Blum, p. 13
Borodine (Lot), p. 14
botezul (Insemnatatea lui), p. 41, 42, 43,
45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 81, 82, 86
Canaan, p. 66
Cauza (Dumnezeu Tatal principiul exis-
tentei), p. 20, 21, 22, 24, 28, 33, 38,
52, 53, 66
(Tatal creeaza prin Fiul), p. 38
(Cuvintul creator), p. 36, 37
Cezareea, p. 7
Cincizecime, p. 8
Clement (Romanul), p. 85, 86
coexistent, p. 77
comuniune, p. 68, 69, 74, 76
Congar (Y), p. 14
connumarare, p. 28, 43, 44, 57, 58, 81
Corneliu, p. 69
cunoaistere, p. 18
Cuvintul (lui Dumnezeu), p. 21, 23, 28,
46, 53
cuvintul vorbit (importanta lui), p. 18,
19, 26
D
Daniil, p. 69, 78
denumiri (ale Mlntuitorului), p. 32, 33, 34;
(ale Si. Duh), p. 38, 63
deosebirea (persoanelor Sfintei Treimi),
p. 19, 20, 58
desavirsirea (sfintenia), p. 52, 53
Dionisie Romanul si Dionisie Alexandri-
nul, p. 85
Domnul (Mintuitorul Hristos), ip. 23, 25,
27, 28, 32, 34, 40, 41, 45, 50, 51, 53,
62, 65
Duh (Sfintul), p. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 17, 18,
19, 20, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29,
30, 32, 34, 35, 37, 38, 40, 41, 42, 43,
45, 46, 47, 48, 49, 50, 53, 55, 60, 61,
62, 63, 64, 65, 66, 68, 69, 70, 71, 73,
74, 75, 81, 82, 83, 84, 86, 87
Dumnezeu, p. 5, 7, 10, 17, 18, 19, 20, 21,
23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 34,
35, 37, 38, 40, 41, 42, 43, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 53, 55, 60, 61, 62, 63, 64,
65, 66, 67, 68, 70, 71, 72, 73, 74, 75,
81, 83, 84, 85, 86, 87
Eden, p. 80
egalitate (de cinstire a persoanelor Sfin-
tei Treimi), p. 27, 28, 30, 31, 32, 36,
40, 58 ; (dintre oameni), p. 66
Egipt, p. 6
Eldad, p. 76
enumerare p. 58, 59 ; (a enumera atri-
butele Duhului, inseamna a-L slavi),
p. 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75
epicureii, p. 58
Epifaniu, p. 66
Esan, p. 66
Eunomiu, p. 6, 11
Eustatiu (de Sebasta), p. 6, 7, 11 ; (de
Cezareea), p. 86
INDICE REAL $1 ONOMASTIC
629
expresiile (sensurile lor), p. 17,
21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 31
Eopsihi, p. 7, 8
18, 20,
K
Kaloghiris, p. 5
Karmiris, p. 5
Filip (dieconul), p. 69
filozofia (greaca), p. 20
Firmilian, p. 88
Fiul (lui Dumnezeu), p. 5, 6, 7, 10, 12, 13,
19, 20, 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30,
31, 32, 34, 35, 37, 41, 42, 44, 46, 51,
57, 58, 61, 62, 63, 64, 66, 70, 71, 72,
73, 74, 81, 82
Fiul (Omului), p. 44; (chipul Tatalui), p. 60
Gaume (Sinner si Jahr), p. 31
Gavriil (artianghelul), p. 54
Giet (St), p. 13
Grandsdre, p. 14
Grigore (eel Mare), p. 87, 88 ; (de Na-
zianz), p. 7, 10
Gross (J), p. 13
H
Hahn, p. 5
Ham, p. 66
har, p. 52, 55, 56, 78, 81
harisme, p. 52, 53, 76, 87
Harnak, p. 10
Holl, p. 10
horepiscop, p. 7
Hristu, p. 6, 18
Iacob, p. 45, 65, 66, 77
iconomie, p. 9, 34, 49, 50
Iisus Hristos, p. 12, 13, 22, 23, 25, 30, 31,
33, 36, 41, 46, 47, 49, 51, 53, 55, 61,
62, 63, 64, 65, 66, 67, 70, 71, 72, 73,
74, 76, 77, 78, 79, 81, 82
Iliric, ip. 88
instrument (omul este instrument al pa-
catului) p. 34 ; (Fiul nu este un
simplu instrument in actul creatiei),
p. 20, 21, 22, 36
mferioritate, p. 24, 58
loan (evanghelistul), p. 28 ; (botezatorul),
p. 51 ; (nume propriu oarecare), p. 57
Iona, p. 47
Iosif, p. 27, 65
Ipostas, p. 23, 57, 59, 74, 85
Irineu, p. 85, 86 ;
Israel, p. 46, 70, 76
Iudit, ip. 35
Iuliu (Africanul), p. 86
I
•
Imparatfa (lui Dumnezeu), p. 34
lngerii, p. 43, 44, 45, 53, 54
Legea (Veche), p. 18, 48, 68
locul (spatiu al existentei), p. 28, 29, 30,
39 ; (Duhul numit loc al sfintirii), P-
76, 77
logosul, p. 5
Loofs, p. 10
lucrarea (Duhului), p. 39, 63, 64
M
Maran (Dom), p. 13
materie, p. 21, 22
Meletie, p. 88
Mesopotamia, p. 88
mintuirea (realizata de Tatal prin Fiul),
p. 33, 34, 44
Mintuitorul, p. 12, 48, 49, 55 ; (pastor),
p. 32
Moise, p. 26, 44, 46, 47, 48, 68, 77, 80, 87
N
nastere, p. 10, 28
natura, p. 8, 11 ; (naturi diferite), p. 19,
20, 22, 23, 32; (natura umana), p. 18;
(natura Duhului), p. 39, 40, 60, 65 ;
(imposibil a cunoaste natura divina),
p. 37
Noe, p. 28
numar, (numarare), p. 58, 59, 60
O
ordinea (morala), p. 12
Origen, ip. 86
Paladius, p. 7
paradis, p. 50, 80
Pavel, p. 23, 25, 26, 27, 49, 57; (Saul),
p. 64
Petru, p. 52, 57
pnevmatomahi, p. 5, 6, 7
prepozitiile (rostul si semnificatia lor in
exprimarea adevarurilor de credinta),
p. 26, 27, 73, 75, 79, 81
Puech (A), p. 14
purcederea (Duhului), p. 10
R
Rimini, p. 9
Riviere (J), p. 14
robia (originea ei), ip. 66
rugaciune, p. 80, 81
630
BFINTUL VASILE CEL MARE
Sabelie, p. 74
Safira, p. 52
Schermann, p. 10, 14
Scriptura, p. 21, 25, 26, 28, 31, 32, 38,
40, 48, 56, 67, 73, 76, 91
Serapion, p. 6
Silvan, p. 26, 73
Slrmium, p. 5
slujirea (Domnului, sensul ei), p. 24, 34
Socrate (istoric), p. 6
Sodoma, p. 28
Solomon, p. 89
St&plnul (Dumnezeu), p. 21, 38, 41, 55
Stefan, p. 30, 40, 65
stoicii, p. 58
subnumarare (subordonare), p. 8, 28, 57,
58, 59, 62
suflet, p. 33
Swete (J), p. 14
Tatal (Dumnezeu), p. 5, 6, 7, 8, 10, 11,
12, 13, 19, 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29,
30, 31, 32, 34, 36, 40, 41, 42, 43, 44,
51, 53, 55, 57, 59, 62, 67, 68, 69, 70
Testament (Vechiul), p. 26; (mesa]), p. 50
Timotei, p. 26, 44, 73
timp, p. 28
tipii, p. 45, 46, 47, 48, 50, 68
Traditie (important ei), p. 31, 38, 40, 79,
80, 82, 84, 95 j (Sfintfi Parintf, despre
anumite prepozitii), p. 84, 85, 86, 87,
88
Treime (Sflnta), p. 7, 8, 9, 43, 46, 60, 81,
85
U
Unitatea (persoanelor Sfintei Treimi), p.
40, 51, 60 ; (Unitatea de lucraie), p.
52, 55, 56 ; (Unitatea Duhului cu Fiul),
p. 61
Valens, p. 9
Vasile (de Ancira), p. 10; (Sfintul Va-
sile eel Mare), p. 6, 7, 8, 9, 11, 13
Zaharia (preotul), p. 69
Zisis (Th), p. 13
INDICE SCRIPTURISTIC
la Eplstole *
Facere
1, 28: Ep. 160
3, 19 : Ep. 269
4, 1 : Ep. 235
4, 8 : Ep. 260
4, 9 : Ep. 260
4, 11—16 : Ep. 260
4, 23—24 : Ep. 260
19, 17: Ep. 217
26 : Ep. 150
22, 18: Ep. 236
24, 16 : Ep. 235
27, 27 : Ep. 267
43, 10 : Ep. 82
49, 10 : Ep. 236
Ie?ire
7, 1 : Ep. 189
15, 6 : Ep. 8
17, 12 : Ep. 241
' , 1 : Ep. 24
'*.j, 21 : Ep. 235
Levltic
18, 3 : Ep. 160
6 : Ep. 160
18 : Ep. 160
25, 10 : Ep. 260
26, 10: Ep. 28
Numeri
17, 19: Ep. 189
21, 8 : Ep. 260
22, 10 : Ep. 210
Deuteronom
1, 17: Ep. 244
5, 21 : Ep. 45
6, 13 : Ep. 8
15, 12 : Ep. 260
32, 39 : Ep. 8
I Regl
7, 4 : Ep. 8
9, 3 : Ep. 161
28, 15: Ep. 189
II Regl
2, 30 : Ep. 221
7, 13 : Ep. 236
III Regl
22, 22 : Ep. 210
5, 1 : Ep. 188
IV Regl
5, 1 : Ep. 188
I Ezdra
3, 2 : Ep. 236
lov
1, 1 : Ep. 38
1, 21 : Ep. 5 j 301
2, 14 : Ep. 38
3, 1 : Ep. 223
23 : Ep. 46
9, 8 : Ep. 8
Psalmi
1, 1 : Ep. 44
5, 7 : Ep. 207
8, 6 : Ep. 8
9 : Ep. 188
16, 4 : Ep. 42 ; 244
17, 34 : Ep. 8
18, 22 : Ep. 188
25, 8 : Ep. 46
32, 6 : Ep. 8
33, 16 : Ep. 150
37, 15 : Ep. 223
44, 7 : Ep. 140
13 : Ep. 265
23: Ep. 161
48, 25 : Ep. 242
49, 3 : Ep. 46
50, 14 : Ep. 251
74, 6 : Ep. 210 ; 243
78, 6 : Ep. 235
79, 6: Ep. 217
81, 6 : Ep. 8
90, 1 : Ep. 238
94, 6 : Ep. 46
95, 5 : Ep. 8 ; 189
101, 7 : Ep. 30
102, 15 : Ep. 8
111, 5: Ep. 265
111, 7: Ep. 46
112, 7: Ep. 213
117, 16 : Ep. 8
118, 31 : Ep. 38
91 : Ep. 8
106: Ep. 199
120 : Ep. 22
123, 7 : Ep. 42
128, 5 : Ep. 283
130, 30 : Ep. 8
131, 4: Ep. 42
138, 7: Ep. 8 j 161
144, 13 : Ep. 46
Pllde
6, 5 : Ep. 42
6 : Ep. 8
10, 19 : Ep. 263 ; 265
14, 31 : Ep. 51
17, 28 : Ep. 188
18, 3 : Ep. 44
5 : Ep. 244
22 : Ep. 188 ; 189
19, 14 : Ep. 301
25, 25 : Ep. 92
Ecclesiast :
3, 7 : Ep. 223
7, 8 : Ep. 50 , 223
10, 16: Ep. 61
12, 12 : Ep. 6 ; 263
Isaia
1, 3: Ep. 235
1, 18 : Ep. 46
21 : Ep. 46
11, 10: Ep. 236
22, 2 : Ep. 45
25, 8 : Ep. 210
40, 6—8 : Ep. 220
42, 6 : Ep. 236
14 : Ep. 58—59 ; 223
48, 15 : Ep. 243
53, 2—3 : Ep. 8
58, 4 : Ep. 256
Ieremia
1, 10 : Ep. 244 "
2, 13 : Ep. 8
3, 1 : Ep. 188 i 189
7 : Ep. 46
5, 4 : Ep. 223
22 : Ep. 203
* I'entru «hpistoleIe Sf. Vasile eel Mare», trimiterile prozontilor indlci au In
vedcre mimoreU; do online sub care se afla inregistrute fiecare din tele 3(i(i epistnlu
traduse aici.
ax:
8I''INTUL VASU..K C'KI. MARK
H, 4 : Ep.
44 j 16
34 :
Ep. I'M)
5,
19 : Ep. 8
20 : Ep.
46
35:
Ep. 8 ; 207
29 : Ep. 46
9, 1 : Ep.
45; 243
6,
13:
Ep. 219
43 : Ep. 210
10, 11 : Ep.
189
7,
1 :
Ep. 204
6,
40 : Ep. 8
13, 22 : Ep.
136
4:
Ep. 224
55 : Ep. 93
14, 9: Ep.
295
8,
12:
Ep. 213
58 : Ep. 8
18, 13: Ep.
46
9,
12:
Ep. 46
7,
24 : Ep. 204
22, 28—30 :
Ep. 235
28 :
Ep. 234
51 : Ep. 203 ; 258
25, 12 : Ep.
265
10,
29:
Ep. 6 ; 277
10,
15: Ep. 236
37:
Ep. 42
11,
25 : Ep. 8
Iozechlel
11,
27:
Ep. 236
13,
33 : Ep. 203
18, 20 : Ep.
223
28:
Ep. 46
35 : Ep. 204
24 : Ep.
42
12,
28:
Ep. 8
14,
1 : Ep. 8
32 : Ep.
44
31 :
34:
Ep. 251
Ep. 197
11 : Ep. 38
27 : Ep. 203
Daniel
36:
Ep. 51
28 : Ep. 8
3, 10 : Ep.
243
37:
Ep. 226
16,
15 : Ep. 236
38 : Ep.
243
14,
4 :
Ep. 46
32 : Ep. 45
7, 9—10 : Ep. 46
10:
Ep. 199
17,
3 : Ep. 8
12, 2 : Ep.
260
16,
20
24:
Ep. 8
Ep. 8
17: Ep. 189
21 : Ep. 8
Osea
18,
7:
Ep. 46
19,
6 : Ep. 38
2, 13 : Ep.
46
15.
Ep. 288
17: Ep.
46
20:
Ep. 42
Fapte
21-
-22: Ep. 160
Amos
19,
6 :
Ep. 308
1, 6—7: Ep. 8
2, 7 : Ep.
160
20,
30:
Ep. 8
8 : Ep. 8
8, 10 : Ep.
243
23,
24:
6:
Ep. 224
Ep. 236
4,
12 : Ep. 210
32 : Ep. 128
Naum
24,
12:
Ep. 203 ; 258
5,
41 : Ep. 240
1 , • 9 : Ep.
188; 189
36.
Ep. 236
8,
20 : Ep. 53
25,
35
Ep. 8
9,
4 : Ep. 8
Avacum
26,
52:
Ep. 217
2, 3 : Ep.
238
28,
19
Ep. 8 ; 52 ; 125 ;
210 Romani
Zaharia
Marcu
1,
4 : Ep. 8
20 : Ep. 189
2, 3 : Ep.
102
10,
18.
Ep. 236
3,
19 : Ep. 199
10, 1—2 : Ep. 210
13,
32
Ep. 8 ; 236
5,
12 : Ep. 261
Maleahi
14,
21
Ep. 46
6,
13: Ep. 26
19 : Ep. 290
3, 6: Ep.
262
Luca
8,
2 : Ep. 8
Intel. Solomon
1,
34
Ep. 235
3 : Ep. 261
2,
34
Ep. 260
8,
9 : Ep. 38
1 , 4 : Ep.
8
3,
11
Ep. 150
18 : Ep. 139
7 : Ep.
8
6,
37
Ep. 204 '
38: Ep. 113
Intel. Sirah
11,
14,
20
27
Ep. 8
Ep. 42
12,
13,
19 : Ep. 130
4 : Ep. 290
11, 3: Ep.
8
28-
-30 : Ep. 42
10 : Ep. 227
11, 21 : Ep.
217
15,
7
Ep. 46
14,
10 : Ep. 127
24: Ep.
58
17,
2
Ep. 46
13 : Ep. 55
21, 18: Ep.
260
21
Ep. 8
16,
27 : Ep. 8
II Macabei
18,
22,
19
27
Ep. 8
Ep. 56
I Corinteni
7, 1 : Ep.
7
loan
1,
27 : Ep. 24
Matel
1,
3
Ep. 8 ; 38
2,
6 : Ep. 223
10 : Ep. 8 ; 46
4, 10 : Ep.
8
14
Ep. 8
11 : Ep. 46
5, 8 : Ep.
8
18:
Ep. 234
>
12 : Ep. 52
12 : Ep.
199
29
Ep. 260; 265
3,
17: Ep. 46
28 : Ep.
46; 207
• 4,
7
Ep. 236
4,
3 : Ep. 204
32: Ep.
199
14
Ep. 8
5 : Ep. 125 ; 204
INDIt'K HCHII'TUHMTiC
033
<),
12:
l. r ):
lit:
7, 9:
16:
29:
34:
8, 5—6
9:
12:
39:
10, 13:
11, 4:
7:
12, 8 :
11 :
12—21 :
26:
13, 1— :
4
9:
10:
15, 13:
24:
28:
Lip. 42
Ep. 40
lip. H
Ep. ](i()
Ep. 1HH
Ep. 10
Ep. 46
: Ep. 8
Ep. 23
Ep. 213
Ep. 199.
Ep. 139 ; 217 ; 256
Ep. 207
Ep. 207
Ep. 204
Ep. 38
Ep. 203 ; 243
Ep. 242
■3 : Ep. 204
Ep. 130
Ep. 233 ; 235
Ep. 235
Ep. 251
Ep. 8
Ep. 8
II Corinteni
2, 8 : Ep. 224
4, 6 : Ep. 243
10 : Ep. 223
5, 10 : Ep. 197
17 : Ep. 8
6, 3 : Ep. 24
10, 5 : Ep. 8
11, 27: Ep. 223
12, 2—3 : Ep. 46
4 : Ep. 8
10 : Ep. 260
CUInlu
ll
3, If): lip.
2lil
27
lip.
2!)2
4, 4
lip.
2<i|
n
lip.
■zv,
5, fi
lip.
2115
19
lip.
21)5
Efcscni
2, 2 : Ep.
210
4, 5 : Ep.
203 i 226
5, 3 : Ep.
160
6: Ep.
226
27 : Ep.
265
6, 12 : Ep.
23
17 : Ep.
8
Filipeni
1, 9 : Ep.
18
15: Ep.
38
17: Ep.
38
3, 13 : Ep.
42
4, 5— 6 : Ep. 226
Coloseni
1, 9: Ep.
226
15: Ep.
38
17 : Ep.
38
2, 9 : Ep.
189
3, 5: Ep.
22; 53
I Tesaloniceni
4, 4: Ep.
160
11: Ep.
227
12: Ep.
101, 302
5, 12 : Ep.
62
21
Ep.
42
II
I'onalonlciMil
4,
4:
lip.
13!)
I Tlmotel
3,
li :
Ep.
213
10:
Ep.
260
4,
4:
Ep.
199
11-
-12
Ep
199
5,
11-
-12:
Ep. 199
6,
8:
Ep.
22
16:
Ep.
8
II Timotel
2,
7 :
Ep.
226
9:
Ep.
46
15:
Ep.
172
19:
Ep.
235
3,
16:
Ep.
42
4,
2:
Ep.
204
Evrei
1,
3:
Ep.
38
14:
Ep.
125
2,
9:
Ep.
8
3,
4:
Ep.
8
12-
-13
: Ep
42
4,
12:
Ep.
260
10,
29.
Ep.
46
11,
13:
Ep.
223
35—37
Ep.
137; 238
38:
Ep.
42
12,
14
Ep.
54
1 Petru
2,
22:
Ep.
261
INDICE REAL §1 ONOMASTIC
la Epistole
Abel, ep. 46
Aburgios, comite al tezaurului, rud5 a
Sf. Vasile, ep. 33, 75, 147, 188, 196
Acaciu, preot, ep. 215, 256
Acaciu, episcop arian, ep. 251
Actlacus, diacon, ep. 272
Adamantius, ep. 58
adulter, ep. 199, 217
ahei (— greci), ep. 204
Alclnoos, rege legendar, ep. 74
Alexandra, episcop, ep. 265
Alexandra, episcop necanonic, ep. 218
Alipiu, ucenic, ep. 338
Ambrozius, episcop al Milanului, ep. 175
Amfilohie, episcop de Iconiu, ep. 150, 161,
196 j 188—189, 199, 217
Amfipolis, localitate, ep. 14
Ancira, episcopat, ep. 30, 100, 226, 244
Annisi, localitate, ep. 3
Antim, episcop de Tiana, ep. 58, 92, 122,
210
Antiohia (schisma din-), ep. 66, 69, 140,
251, 258. Vezi si «Meletiu»
Antipater, guvernator, ep. 137, 187
Apolinarie, eretic, ep. 131, 224, 254, 265
Arcadiu, comite, ep. 15
Arcadiu, episcop, ep. 48
Arie, arianism, ep. 28, 92, 135, 243, 265
Arinteu, ofiter superior, ep. 179, 269, 280
Aristotel, filosof, ep. 135
Armenia, ep. 92, 122, 137
ascetism, ep. 42, 150, 291
Asholiu, episcop, ep. 154, 164
Atarviu, episcop, ep 65, 126
Atanasie eel Mare, ep. 66, 69, 80, 82
Atanasie, episcop, ep. 24, 29
Avraam, patriarhul, ep. 258
Avramie, episcop, ep. 129
B
Balaam, «prooroc», ep. 189, 210
Barsas, episcop, ep. 264, 267
Barsuma, episcop, ep. 92
Bathnae, localitate, ep. 132
Beroea, episcopie tn Siria, ep. 185, 220
Biserica crestina, ep. 41, 161, 199, 203,
242, 263, 265 etc.
Bosporius, episcop, ep. 51, 141
Cain, ep. 240
Calistene, amic al St. Vasile, ep. 73, 74
calomnie, calomniator, ep. 24, 51, 203, 244,
270
Calypsus, insula legendara, ep. 14
Candidian, guvernator, ep. 3
canon, canoane, ep. 54, 188, 199, 224, 270
Capadochia, arhiepiscopie, ep. 47, 74, 83,
98, 104, 222
Censitor, mare dregator, ep. 284, 312
Cezareea Capadoehiei, ep. 74, 76, 88,
130, 160, 203, 207
Cezarie, fratele sf. Grig. Naz., ep. 26, 32
Ciril, episcop, ep. 99, 120
Cizic, formula ariana de la sinodul din-
ep. 244
cler, ep. 47, 54, 55, 190, 222
Colomeea, episcopat in Armenia, ep. 128,
254
comuniune, ep. 65, 150, 165, 191, 203, 244
consubstantfalitatea sau deofiintimea per-
soanelor treimice, ep. 8, 51, 52, 125,
215, 245 etc.
Damasus (papa), ep. 69, 214, 239
Daziza, localitate, ep. 244
Demofil, episcop, ep. 48
Demostene, vicar al Pontului, ep. 237
Dianius, episcop, ep. 51
Diodor, episcop. ep. 135, 244
Dionisie, episcop, ep. 70
Dionisie, al Alexandriei, ep. 9, 188
Dionisie, al Milanului, ep. 197
Dorotei, prezbiter, sol, ep. 215, 239, 253
Dorotei, prezbiter, ep. 87
Dorotei, diacon, ep. 89, 156
Ecdicius, episcop, ep. 226, 237
Edesa, episcopie, ep. 264
Egipt, ep. 204, 207, 265
Elian, episcop, ep. 2^0
Elpidiu, episcop, ep. 205, 206
Elpidiu, diacon, ep. 265
Emilia, mama Sf. Vasile, ep. 223
Epifanie, ep. de Cipru, ep. 258
erezii, ep. 188, 226, 243, 266
Eshile, dramaturg, ep. 74
Esop, fabulistul, ep. 189
INDICR MIAL »I ONOMAKTIC
635
Eunomlu, eretlc, op. '2'M, 24fi vtc,
Eupsihlu, martlr, ©p. 100, 142, 200
Euseblu, ep. do Samosata, op. 27, 34, 48,
98, 137, 141, 167, 268
Eustatiu, ep. de Sebasta, ep. 92, 244, 251,
263
Eustatiu, medic, ep. 151, 189
Eustatiu, filosof, ep. 1
Evagriu, prezbiter, ep. 138, '156
Evesa, episcopie, ep. 251, 278
Evipiu, capetenie ariana, ep. 240, 251
exemplul sau pilda sfintilor, ep. 38, 150
—151
Faust, episcop hirotonit necanonic, ep.
121, 127
Faustin, ep. 138
fecioare, feciorie, ep. 46, 55, 199, 291
Filoharis, calomniatorul sf. Grig. Nyss. ep.
225, 233
filosofi, filosofie, eip. 4, 8, 186
Firmin, amic, ep. 116
foametea din Gapadochia, ep. 27
Fronton, episcop filoarian, ep. 238, 356
Galatia, ep. 226, 237
Getasa, mosioara sf. Meletie, ep. 97, 99
Gheorghe, episcop arian, ep. 239, 251
Glicherie, fost ascet, ep. 169, 170
Grigorie de Nazianz (senior), ep. 47
Grigorie de Nazianz (Teologul), ep. 8, 14,
71
Grigorie de Nyssa, ep. 14, 58, 100, 215,
225, 232, 239
Grigorie Taumaturgul, ep. 28, 207, 210
H
Heladiu, comite, ep. 203
Heracleea, episcopal, ep. 223
Hermoghen, episcop, ep. 244, 264
hidroparastatf, eretici, ep. 188
Homer, poetul, ep. 14, 345
riorepiscopi, ep. 53, 54, 142, 290
Iconium, episcopie, ep. 138
iernile aspre ale Capadochiei, ep. 121, 198
Hie, guvernator, ep. 84, 94, 96
Iliria, ep. 204
Inocentiu, episcop, ep. 50, 71
invidie («primul r&u)>) ep. 210
lov, dreptul, ep. 5
Iris, riu, ep. 223
Isuuriu, linut, ep. 160, 204
Ilijlia, op. 204
Iuliiin (Apostatul), <-p. 39, 300, 363
Inrrlml («sttmp8r8 durerile»), ep. 92
Lampsac, formula de credintS arianS, ep.
244
LaodU'cea, episcopat In Siria, ep. 254
latlna (idngustimea limbii-»), ep. 215
Leontiu, sofist, ep. 20, 31
Libaniu, dascalul, ep. 335 — 358
Liberiu, papa, ep. 264
M
Macrina (cea BatrSna), ep. 204, 223
martiri (la Dunare si in alte locuri), ep.
165, 176, 198, 243, 251, 257
Maxim, scolastic, ep. 277
Maxim, mare dregator, ep. 99, 148
Meletie, arhiep. de Antiohia, ep. 92, 210,
214
Meletie, prezbiter, ep. 226
Mesopotamia, ep. 207
Modest, prefect, ep. 104, 111, 280
moaste de martiri, ep. 5, 18, 48, 164, 165,
197
monahi, monahism, ep. 22, 75, 81, 173,
295
munca («alternind cu cintecul») ep. 2, 22
Musoniu, episcop, ep. 28
N
Nectarie, viitor arhiepiscop, ep. 5, 6, 301
Neocezareea, mitropolie, ep. 30, 207, 210
Niceea, mitropolie, ep. 52, 140, 198, 265
Nicopole, episcopie, ep. 126, 227, 230, 238,
240, 243
Nike, formula de credinta ariana, ep. 244
OccidentuI (legaturi bisericesti cu-), ep.
66, 90, 92, 215, 242—243
Olimpiu, amic, ep. 12, 131, 211
Optim, episcop, ep. 260
Origen, amic, ep. 17
Otrei, episcop de Melitina, ep. 181
pacea (in Biserica), ep. 69, 156, 203, 250
Paladiu, monah, ep. 292
Parintii Bisericii, ep. 165
Patrofil, episcop, ep. 244, 251
Paulin, episcop, ep. 99, 204, 263
penitenta, ep. 22, 45, 46, 73, 188, 217
pepuzeni (sau montanisti), ep. 188
persecutii (de tot felul), ep. 92, 155, 161,
188, 240, 257
Petm, episcop, ep. 33, 246
Potru, frate *1 Sf. Vasile, ep. 203, 216
pictori, <>p. 2
Pimoniu, prcot, ep. 99
Pisidin, timit, op. 239
030
SFlNTUL VASILE CKL MARK
i'liiton, filosoful, op. 2„ 135
pncvmatomahi, cretici, ep. 125, 189, 251,
263
Podanda, localitate, ep. 74
Pont, tinut si mitropolie, ep. 202, 203, 206,
237, 244, 291
1'rovidenta, Sf. ep. 6, 101, 236, 313
psalmi, psalmodierea, ep. 155, 207
ptohotrofii (aziluri), ep. 94, 143
Pythagora, filosoful, ep. 21
ruptul (sau rapitul fetelor), ep. 199, 217,
271
Scythia (Dobrogea), ep. 155, 164, 165
Sabelius, sabelianism, ep. 89, 207, 210, 214
236
Sabin, diaconul, ep. 89, 92
Samosata, localitate, ep. 141, 145, 219
Sanctissim, presbiter, ep. 120, 129, 132, 253
Sava, martir, ep. 264
Scriptura, Sf., ep. 2, 42, 46, 160, 189, 283
Sebasta, mitropolie, ep. 237, 306
Sever, episcap, ep. 188
sflnti, sfintenie, ep. 8, 28, 42
schismS, ep. 156, 188
Silvan, episcop de Tars, ep. 35, 47, 244, 255
Silvan, prezbiter, ep. 255
simonie, ep. 53, 54
Simplicia, eretica, ep. 115
Siria, ep. 188, 204
solitari, viata solitara, ep. 12, 42, 91
SOfisti, ep. 20, 172, 347—349
Sofroniu, magister officiorum, ep. 76, 96,
177, 180, 272
Soranus, Iunius, dux Scythiae, ep. 155, 165
Sozopolis, (biserica din-), ep. 261
stoici, ep. 151
Talasiu, episcop. ep. 92
Tars, oras, ep. 35, 113, 114
Teodor, episcop, ep. 92
Teodora, canonica, ep. 163
Teodor, episcop de Nicopole, ep. 93 i)5
239
Teofil, episcop, ep. 130, 244
Teofrast, diacon, e;p. 135
Terentius, comite, amic al Sf. Vasile, ep.
53, 214
Timotei, horepiscop, ep. 24, 290
Traian, mare dregator,.ep. 148
Treime, Sflnta, ep. 8, 38, 117, 176, 260
U
Ulise, ep. 4, 147
Urbicius, monah, ep. 262
Valens, imparatul, ep. 32, 163, 243, 266
Vasile eel Mare, ep. 34, 76, 126, 146, 203
—204, 210, 223, 272—273, etc.
viziuni, ep. 210
votul fecioriei, ep. 45, 46, 199
Zenon, episcop, ep. 92
Zoil, prieten al Sf. Vasile, ep. 194
C U P R I N S
IntrndiK I'icn
Dcsprc Sftnlut Duh .
Introducorcu In care so denionstrct-
z3 c"i este iiecosur sludhil cclor
mai pulin Insumuate capitolc
ale teologiei
Epistole
I. Scrisori dattnd inainte de epis-
copat
Epistola 1
Epistola
2
Epistola
3
Epistola
4
Epistola
5
Epistola
6
Epistola
7
Epistola
8
Epistola
9
Epistola
10
Epistola
11
Epistola
12
Epistola
13
Epistola
14
Epistola
15
Epistola
16
Epistola
17
Epistola
18
Epistola
19
Epistola
20
Epistola
21
Epistola
22
Epistola
23
Epistola
24
Epistola
25
Epistola
26
Epistola
27
Epistola
28
Epistola
29
Epistola
30
Epistola
31
Epistola
32
Epistola
33
Epistola
34
Epistola
35
Epistola
36
Epistola
37
Epistola
38
Hpisloln
39
Kpistol.i
40
l ; ,|ii'.lol,i
■II
17
93
115
115
117
123
124
125
127
129
130
142
144
145
146
146
146
148
149
150
150
151
152
153
154
159
160
161
163
164
165
169
170
171
171
173
174
175
175
176
177
18(i
180
urn
UpMiiln 12
lipMnld 43
EpIstoWi 41
Epistola 45
Epistola 10
11. Scrisori dlii timpul eplscopatulul
189
197
198
200
203
211
211
Epistola 47
Epistola 48 212
Epistola 49 213
Epistola 50 213
Epistola 51 21 I
Epistola 52 216
Epistola 53 219
Epistola 54 221
Epistola 55 222
Epistola 56 223
Epistola 57 224
Epistola 58 225
Epistola 59 227
Epistola 60 229
Epistola 61 230
Epistola 62
Epistola 63
Epistola 64
Epistola 65
Epistola 66
Epistola 67
Epistola 68
Epistola 69
231
231
XVI
233
23 1
231!
237
231)
Epistola 70 21(1
Epistola 71 212
Epistola 72 2 11
Epistola 73 211
Epistola 74 2 Hi
Epistola 75 219
Epistola 76 250
Epistola 77 251
Epistola 78 252
Epistola 79 . . . . . 252
Epistola 80 25'J
Epistola 81 253
Epistola 82 255
Epistola 83 256
Epistola 84 257
Epistola 85 259
Epistola 86 253
Epistola 87 260
Kpisloln 88 261
Mpistolii 119 'Mil
I'.pMni.i no :;c,3
baa
SKtNTUf, VAS1M2 CKL MAHE
Eplstola 91 264
EpistoLa 92 266
Epistola 93 269
Epistola 94 270
Epistola 95 272
Epistola 96 273
Epistola 97 274
Epistola 98 276
Epistola 99 277
Epistola 100 281
Epistola 101 282
Epistola 102 283
Epistola 103 284
Epistola 104 284
Epistola 105 285
Epistola 106 286
Epistola 107 287
Epistola 108 288
Epistola 109 . . . . . 288
Epistola 110 289
Epistola 111 290
Epistola 112 291
Epistola 113 293
Epistola 114 294
Epistola 115 295
Epistola 116 296
Epistola 117 297
Epistola 118 298
Epistola 119 298
Epistola 120 300
Epistola 121 ..... 301
Epistola 122 302
Epistola 123 302
Epistola 124 . . . . . 303
Epistola 125 304
Epistola 126 307
Epistola 127 308
Epistola 128 309
Epistola 129 311
Epistola 130 313
Epistola 131 315
Epistola 132 316
Epistola 133 317
Epistola 134 ..... 318
Epistola 135 318
Epistola 136 320
Epistola 137 322
Epistola 138 322
Epistola 139 324
Epistola 140 326
lipisloln 141 328
Epistola 142 330
Epistola 143 330
Epistola 144 331
Epistola 145 331
Epistola 146 332
Epistola 147 333
Epistola 148 333
Epistola 149 334
Epistola 150 335
Epistola 151 338
Epistola 152 339
Epistola 153 340
Epistola 154 . . . . . 340
Epistola 155 341
Epistola 156 343
Epistola 157 ...'.. 345
Epistola 158 345
Epistola 159 346
Epistola 160 347
Epistola 161 . ■ . . . . 351
Epistola 162 353
Epistola 163 354
Epistola 164 355
Epistola 165 357
Epistola 166 358
Epistola 167 359
Epistola 168 360
Epistola 169 360
Epistola 169 360
Epistola 170 362
Epistola 171 362
Epistola 172 363
Epistola 173 364
Epistola 174 365
Epistola 175 366
Epistola 176 367
Epistola 177 367
Epistola 178 368
Epistola 179 369
Epistola 180 369
Epistola 181 370
Epistola 182 370
Epistola 183 371
Epistola 184 371
Epistola 185 372
Epistola 186 372
Epistola 187 373
Epistola 188 373
Epistola 187 383
Epistola 190 390
Epistola 191 392
CUJ'HINM
liplslolfl
192
liplstolu
193
Epistola
191
Epistola
1 9.1
Epistola
196
Epistola
197
Epistola
198
Epistola
199
Epistola
200
Epistola
201
Epistola
202
Epistola
203
Epistola
204
Epistola
205
Epistola
206
Epistola
207
Epistola
208
Epistola
209
Epistola
210
Epistola
211
Epistola
212
Epistola
213
Epistola
214
Epistola
215
Epistola
216
Epistola
217
Epistola
218
Epistola
219
Epistola
220
Epistola
221
Epistola
222
Epistola
223
Epistola
224
Epistola
225
Epistola
226
Epistola
227
Epistola
228
Epistola
229
Epistola
230
Epistola
231
Epistola
232
Epistola
233
Epistola
234
Epistola
235
Epistola
236
Epistola
237
Epistola
238
Epistola
239
EpistoLi
240
lipistol.i
'.Ml
031)
:w.\
:iin
3' hi
391 i
391!
400
409
411
411
412
416
422
423
424
428
428
429
435
436
437
437
442
443
443
450
451
453
454
455
.456
464
466
468
473
475
476
477
478
479
480
482
484
487
493
494
495
497
500
RpNtnla 242
Eplstoln 213
Epistola 214
Epistola 245
Epistola 246
Epistola 247
Epistola 248
Epistola 249
Epistola 250
Epistola 251
Epistola 252
Epistola 253
Epistola 254
Epistola 255
Eipistola 256
Epistola 257
Epistola 258
Epistola 259
Epistola 260
Epistola 261
Epistola 262
Epistola 263
Epistola 264
Epistola 265
Epistola 266
Epistola 267
Epistola 268
Epistola 269
Epistola 270
Epistola 271
Epistola 272
Epistola 273
Epistola 274
Epistola 275
Epistola 276
Epistola 277
Epistola 278
Epistola 279
Epistola 280
Epistola 281
Epistola 282
Epistola 283
Epistola 284
Epistola 285
Epistola 286
Epistola 287
Epistola 288
Epistola 289
Epistoln 290
Uplstolii 291
SFtNTUL VASILE CEL MARE
III. Scrisori nedatate sau de auten-
ticitate dubioasS .... 575
Epistola 292 577
Epistola 293 577
Epistola 294 578
Epistola 295 ..... 579
Epistola 296 580
Epistola 297 581
Epistola 298 581
Epistola 299 582
Epistola 300 ..... 583
Epistola 301 584
Epistola 302 ..... 588
Epistola 303 588
Epistola 304 588
Epistola 305 588
Epistola 306 589
Epistola 307 590
Epistola 308 590
Epistola 309 591
Epistola 310 591
Epistola 311 592
Epistola 312 592
Epistola 313 592
Epistola 314 593
Epistola 315 594
Epistola 316 594
Epistola 317 595
Epistola 318 595
Epistola 319 596
Epistola 320 596
Epistola 321 597
Epistola 322 598
Epistola 323 598
Epistola 324 599
Epistola 325 600
Epistola 326 600
Epistola 327 601
Epistola 328 ..... 601
Epistola 329 602
Epistola 330 602
Epistola 331 602
Epistola 332
Epistola 333
Epistola 334
Epistola 335
Epistola 336
Epistola 337
Epistola 338
Epistola 339
Epistola 340
Epistola 341
Epistola 342
Epistola 343
Epistola 344
Epistola 345
Epistola 346
Epistola 347
Epistola 348
Epistola 349
Epistola 350
Epistola 351
Epistola 352
Epistola 353 ,
Epistola 354
Epistola 356
Epistola 357
Epistola 358
Epistola 359
Epistola 360
Epistola 361
Epistola 362
Epistola 363
Epistola 364
Epistola 365
Epistola 366
Despre Sfintul Duh
Indice scripturistic
Indice real si onomastic
Epistole .
Indice scripturistic
Indice real si onomastic
Cuprinsul ....
Redactor : Preot CORNELIU ZAVOIANU
Tehnoredactor : Ierom. VARTOLOMEU BOGDAN
Dat la eules : 20 mai 1987. Bun de tipar : 20
aprilte 1988. Format : 16/17X100, legat 1/1. Coll
de tipar 40. Comanda nr. 344
TIPQGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE
MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE