(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Raportul prezidential"

ADMINISTRATE PREZIDENflALA 
Comisia Prezidenj;iala Pentru Analiza Riscurilor Sociale 

§i Demografice 



Riscuri sj inechita£i sociale Tn Romania 



Septembrie 2009 



CUVANT INAINTE 

Raportul Riscuri §i inechitatf sociale in Romania (care include pe langa aceasta 
varianta extinsa si o sinteza) este primul dintre cele doua contributii asumate de Comisia 
Prezidentiala pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice Tnfiintata Tn data de 13 
ianuarie 2009, la initiativa d-lui Presedinte Traian Basescu, caruia Ti multumim pentru 
Tncrederea acordata autorilor, reprezentanti ai lumii academice si societatii civile. 

Comisia reuneste o serie de experti Tn politici sociale, asistenja sociala, demografie, 
statistica sociala si alte domenii conexe, care au avut ca scop, pe de o parte realizarea unei 
diagnoze a politicilor sociale, demografice si a situatjei distribuirii si redistribuirii resurselor si, 
pe de alta parte, formularea de propuneri pentru reducerea riscurilor si promovarea 
incluziunii sociale Tn contextul apartenentei Romaniei la UE si al crizei economice mondiale. 
Tn acest context, Comisia nu si-a propus realizarea unor cercetari de teren noi, ci utilizarea 
studiilor actuale si a expertizei din lumea academica pentru a elabora un raport independent. 

Componenta Comisiei care a elaborat raportul este urmatoarea: 

Pre§edinte - Prof.dr. Marian Preda 

Vicepre§edin{i - Prof.dr. Vasile Ghejau si Dr. Manuela Stanculescu 

Membri - Prof.dr.Traian Rotariu, Prof.dr. Dumitru Sandu, Prof.dr. Livia Popescu, 
Prof.dr. Gabriela Dragan, Conf.dr. Doru Buzducea, Conf.dr. Stefan Cojocaru, Conf.dr. Adrian 
Nicolae Dan, Conf.dr. Cosima Rughinis, Dr. Filofteia Panduru, Dr. Lucian Pop, Dr. Bogdan 
Voicu, Sorin lonita, Simona Lupu, Gelu Duminica, Monica Alexandru, Lector univ. Raluca 
Contanu, Asist.univ. Daniela Pescaru Urse, Asist.univ. Vlad Grigoras, Asist.univ. Florin 
Lazar, Irina Elena Aldea. 

La redactarea Raportului au mai contribuit: Prof.dr.Maria Molnar si Dr. Maria Poenaru, 
precum si Daniel Vardol, care a realizat o parte din hartjle prezente Tn document. 

Raportul elaborat de membrii comisiei a fost distribuit, Tnainte de definitivare, 
urmatorului grup de consultant externi carora le multumim pentru comentarii si sugestii: 
Prof.dr. Lazar Vlasceanu, Prof.dr. Cristian Vladescu, Prof.dr. loan Marginean, Prof.dr. Dorel 
Abraham, Prof.dr. Mihaela Miroiu, Prof.dr. Nicu Gavriluta, Prof.dr. Vergil Voineagu, Dr. Mihai 
Horga, Mariea lonescu, Valeriu Ciolan Nicolae 

De asemenea, le multumim pentru sugestii si recomandari urmatorilor experti: 
Gheorghe Barbu, Mihai Seitan, Prof.dr. Calin Emilian Hintea, Prof.dr. Gheorghe Gherghina, 
Dr. Bogdan Marius Chiritoiu, Mariana Nedelcu. 

Multumim Tn mod special institutiei prezidentiale, cea care a oferit atat suportul 
logistic necesar colectarii datelor de la institutiile publice si organizarii Tntalnirilor Comisiei, 
cat si comentarii pertinente prin intermediul consilierilor prezidentiali, experti de prim rang, 
care au participat la dezbaterile Comisiei. 

Nu Tn ultimul rand, dorim sa multumim institupor care au raspuns cu celeritate 
solicitarilor de a ne furniza date statistice care au contribuit semnificativ la cresterea gradului 
de acuratete a diagnozei riscurilor si inechitatilor sociale din Romania: Institutul National de 
Statistica; Banca Nationala a Romaniei; Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale; 
Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii; Ministerul Administratiei si Internelor; Ministerul 
Dezvoltarii Regionale si Locuintei; Ministerul Economiei; Ministerul Apararii Nationale; 
Ministerul Justitiei; Agenda Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca; Casa Nationala de 
Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale; Oficiul Roman de Imigrari; Comisia Nationala de 
Lupta Anti-Sida; Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate. 



Presedintele Comisiei, 
Prof.dr. Marian Preda 



Cuprins: 

Introducere 5 

I Venituri, inegalitate, saracie 8 

1.1. Veniturile gospodariilor 8 

1. 2. Surse de venituri 9 

1. 3. Inegalitatea veniturilor 12 

1. 4. Riscul de saracie 13 

1. 5. Concluzii si recomandari 27 

II Riscuri, vulnerability si solutji pe piaja muncii 30 

11.1. Situatja actuala si determinari Jstorice" 31 

11. 2. Riscuri majore pe piaja muncii 39 

11. 3. Politici si institutji pe piaja muncii 52 

11. 4. Sunt posibile politici europene eficiente pe o piaja a muncii ne-europena? 60 

III Sistemul de protectee sociala Tn Romania 65 

111.1. Structura sistemului de proteose sociala 65 

111.2. Beneficii de asistenja sociala 71 

111. 3. Protectja sociala a somerilor: o analiza a beneficiilor pentru somaj din perspectiva 
legislatjei romanesti si europene 76 

111.4. Sistemul de pensii din Romania 83 

111. 5. Contributja beneficiilor sociale la reducerea saraciei si inegalitatji 95 

IV Servicii sociale 103 

IV.1. Locuinja si serviciile de locuire 103 

IV.2. Serviciile de asistenja sociala 126 

IV.3. Serviciile de Tngrijire a sanatatji 133 

IV.4. Serviciile de educatje 149 

V Grupuri sociale cu rise ridicat de excluziune sociala 170 

V.1. Copiii Tn situatji de rise 170 

V.2. Persoanele adulte fara adapost (PAFA/ Homeless) 182 

V.3. Persoanele cu handicap 185 

V.4. Persoanele de etnie roma Tn situatji de rise 205 

V.5. Persoanele cu HIV/SIDA 214 

V.6. Persoanele dependente (de droguri ilegale, de alcool, tutun etc) 226 

V.7. Persoanele victime ale traficului 235 

V.8. Persoanele victime ale prostitutjei 245 

V.9. Persoanele victime ale violent^ domestice 250 

VI Dezechilibre si procese demografice si teritoriale 255 

VI. 1. Evolutji demografice care pot accentua riscurile sociale 255 

VI. 2. Migratja si consecintBle sale 266 

VI. 3. Schimbarile Tn sfera familiei si a generapor 286 

VI.4. Disparitatjle teritoriale 293 

VII Concluzii si recomandari 310 

VIII Anexe 336 

IX Acronime 372 

X Bibliografie 373 



Contribupe individuale specifice ale autorilor: 

Prof.dr. Marian Preda - Introducere, Cap. III. 1. Structura sistemului de proteose 
sociala, Cap. III. 4. Sistemul de pensii din Romania, Cap.VI.3. Schimbarile Tn sfera familiei si 
a generatiilor, Concluzii si recomandari 

Prof.dr. Vasile Ghe{au - Cap.VI.1. Evolutii demografice care pot accentua riscurile 
sociale 

Dr. Manuela Stanculescu - Cap. 1 1 Riscuri, vulnerability si solutii pe piata muncii 

Prof.dr.Traian Rotariu - Cap. VI. 4. Disparitajile teritoriale 

Prof.dr. Dumitru Sandu - Cap.VI.2. Migratia si consecintele sale 

Prof.dr. Livia Popescu - Cap. IV. 3. Serviciile de Tngrijire a sanatatii 

Conf.dr. Doru Buzducea - Cap. IV. 2 Serviciile de asistenta sociala, Cap.V.6. 
Persoanele dependente (de droguri ilegale, de alcool, tutun etc), Cap.V.7. Persoanele 
victime ale traficului, Cap.V.8. Persoanele victime ale prostitutiei, Cap.V.9. Persoanele 
victime ale violentei domestice 

Conf.dr. Stefan Cojocaru - Cap. IV. 2 Serviciile de asistenta sociala, Cap.V.1 . Copiii Tn 
situatii de rise 

Conf.dr. Adrian Nicolae Dan - Cap. IV. 1. Locuinta si serviciile de locuire, Cap.V.2. 
Persoanele adulte fara adapost 

Conf.dr. Cosima Rughini§ - Cap.V.4. Persoanele de etnie roma Tn situatii de rise 

Dr. Filofteia Panduru, Prof.dr.Maria Molnar §i Dr.Maria Poenaru - Cap. I Venituri, 
inegalitati, saracie 

Dr. Bogdan Voicu - Cap. IV. 4. Serviciile de educate 

Simona Lupu - Cap. IV. 4. Serviciile de educate, Cap.V.4. Persoanele de etnie roma 
Tn situatii de rise 

Gelu Duminica - Cap.V.4. Persoanele de etnie roma Tn situatii de rise 

Monica Alexandru - Cap.V.7. Persoanele victime ale traficului, Cap.VI.2. Migratia si 
consecintele sale 

Lector univ. Raluca Contanu - Cap.V.7. Persoanele victime ale traficului 

Asist.univ. Daniela Pescaru Urse - Cap. III. 1. Structura sistemului de protectie sociala, 
Cap. III. 2. Beneficii de asistenta sociala, Cap. III. 3. Protectia sociala a somerilor: o analiza a 
beneficiilor pentru somaj din perspectiva legislatiei romanesti si europene 

Asist.univ. Vlad Grigora§ - Cap. III. 2. Beneficii de asistenta sociala, Cap. III. 5 
Contributia beneficiilor sociale la reducerea saraciei si inegalitatii 

Asist.univ. Florin Lazar - Cap. III. 2. Beneficii de asistenta sociala, Cap.V.3. 
Persoanele cu handicap, Cap.V.5. Persoanele cu HIV/SIDA 

Urmatorii autori au contribuit cu sugestii, comentarii si recomandari la diverse 
capitole ale raportului: Prof.dr. Gabriela Dragan, Sorin lonita si Irina Elena Aldea. 



Introducere 

Desi au trecut 19 ani de la evenimentele din 1989, politicile sociale din Romania sunt 
Tnca incoerente, ineficiente, sunt reactive si ofera solujii ad-hoc la crize specifice, au 
objective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategical nu se bazeaza 
pe evidenje, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizare si evaluare a programelor 
curente si anterioare. 

Resursele umane din sfera politicilor sociale au fost adesea de slaba calitate si, 
oricum, la baza, Tn structurile administratiei locale si Tn special Tn mediul rural au fost 
necalificate, imobile, prost platite, numite si controlate politic iar la varf, la nivelul 
ministerelor, agenpor, direcpor, decidendi care se presupunea ca imprima o anumita 
viziune strategics s-au schimbat continuu, pe criterii politice §i nu de competent, sporind 
efectul de provizorat, de schimbare continua generatoare de incoerenta si inconsecventa. 

Aranjamentele institutionale au fost determinate de rezultanta a doi vectori principali: 
interesele politice interne si reactiile la presiunile occidentale care puneau conditji prin 
intermediul acordurilor pentru Tmprumuturi si ajutoare (Banca Mondialaa, FMI, UE) sau 
pentru aderarea la structurile euroatlantice (NATO, UE). 

Interesele politice interne au presupus, pentru fiecare partid sau coalitje, plasarea Tn 
functji a clientelei de partid care sa fie rasplatita pentru serviciile aduse si sa asigure 
protectia de la nivel central la nivel local a propriilor sustjnatori si alimentarea cu resurse a 
segmentelor sociale si comunitatjlor care sustjn partidul, mai ales Tn anii electorali. Pentru a 
pune oamenii proprii Tn functji din administratja locala si centrala s-a trecut Tn fiecare 
guvernare la redenumirea ministerelor, agenpor, direcpor etc si la numiri pe criterii politice 
Tn functji care presupuneau competent^. S-au succedat procesele de "fesenizare", 
"cederizare", "pedeserizare", "aliantjzare" a sistemului, procese prin care criteriul 
competentei nu a existat fiind aplicat eel de fidelitate fata de partid. Tn structura sistemului de 
protectje sociala au intrat sistematic oportunisti incompetentj care, Tn plus, au Tnceput de 
fiecare data de la « zero » ignorand proiectele anterioare ca fiind proiecte ale opozitjei, ale 
« celorlaltj ». Singura directie Tn care s-a actjonat similar a fost aceea a generozitatji fata de 
votanti, Tn special fata de marile categorii precum pensionarii si sindicalistii, angajatii din 
sectorul public. 

Tncercarile continue de a compensa ineficienta prin generozitate si "pomeni" 
electorale sau prin cedari la presiunile strazii au condus la cresterea dependentei de stat a 
multor segmente sociale, la o rata de ocupare foarte mica, la proasta focalizare a beneficiilor 
si ignorarea unor grupuri sociale Tn situatii de rise dar fara potential contestatar si impact 
electoral major. Pensionable anticipate succesive, pensionable frauduloase (Tn special de 
invaliditate si din agricultural pensionable de lux din MAPN, Ml, SRI au condus la cresterea 
numarului de pensionari de la aproximativ 3,5 milioane Tn 1990 la peste 6 milioane Tn 2000 
Tn timp ce numarul de salariati a scazut Tn aceeasi perioada de la 8,1 la 4,6 milioane cremd 
dezechilibre majore Tn sistemul de protectie sociala si lasand multe persone si familii fara 
venituri primare, sub pragul de saracie. 

Tn acelasi timp alocape pentru copii, drepturile persoanelor cu handicap, copiii 
institutionalizati si tinerii care parasesc serviciile de protectie sociala, persoanele fara 
locuinta, familiile sarace cu multi copii sau monoparentale, somerii de lung termen, 



persoanele seropozitive, victimele violentei si traficului si alte segmente sociale Tn situatii de 
rise au fost ignorate complet sau protejate doar superficial, prin programe eel mai adesea 
ineficiente si/sau nesustenabile. 

Ca o consecinta logica ineficienta politicilor sociale a contribuit suplimentar la 
procesele de scadere a natalitatii si a ratei casatoriilor; multj tineri, mai ales din mediul rural, 
s-au Tndreptat treptat spre tarile vest-europene pentru a gasi locuri de munca . 

Chiar si Tn cazul grupurilor aparent favorizate precum pensionarii sau salariatii din 
sistemul public inechitatile din interior, lipsa controlului si sanctjunilor sau masurile gresite 
datorate incompetentei decidentilor au condus la niveluri ale pensiilor §i salariilor 
extreme de mici pentru cei mul|i §i extreme de mari pentru grupuri de privilegiaji. 
Pensiile celor pensionati la limita de varsta si cu vechime completa ar fi putut fi mai mari 
daca nu se acordau privilegii unor cercuri apropiate de varful puterii politice si administrative 
Tn toate componentele ei. 

S-a ajuns la o "patologie" a sistemului de distribuire sj redistribuire a bunastarii: 
parlamentarii si-au votat singuri pensii speciale fara nici un suport contributoriu, magistrate 
au dat verdicte Tn favoarea lor pentru a avea un sistem privilegiat de sporuri salariale si de 
pensionare, la fel s-a procedat cu persoanele pensionate Tn structurile militare influente 
(MAPN, Ml; SRI, SIE) cu cele din Ministerul de Externe. Functjonarii publici de varf din 
ministere, agentji si alte structuri si-au creat un sistem de salarizare special, bazat pe 
sporuri, care a creat o prapastie Tntre veniturile lor foarte mari si cele modeste ale celorlaltj 
functjonari publici ca si sistemul de retribuire suplimentara prin plasarea Tn consilii de 
administratie sau comisii de privatizare. Alte cateva grupuri cu mare influenta sociala si 
politica, grupuri puternic reprezentate Tn Parlament, Tn ministere si la varful partidelor politice 
si-au creat privilegii fata de ceilalti cetateni asigurandu-si venituri salariale foarte mari prin 
sporuri, prin posibilitatea de a lucra Tn mai multe locuri si prelungind varsta de pensionare 
pana la 65 de ani, egala pentru barbaji si femei si cu posibilitatea de prelungire anuala pana 
la 70 de ani si chiar dupa aceea Tn unele cazuri. Pana si preotii, de asemenea o categorie 
sociala cu influenta mare Tn comunitati si la nivel politic central au obtinut privilegii (salarii din 
bani publici, subventionarea masiva a constructiei si reparatiilor bisericilor, obligativitatea 
predarii religiei Tn scoala care asigura venituri absolventilor de teologie). 

Pe acest fond de complicitati la varf Tn alocarea privilegiata a resurselor catre un grup 
foarte restrans de persoane si a "firimiturilor" catre categorii mari de votanti precum 
pensionarii si salariatii la stat, au ramas resurse insuficiente pentru categoriile aflate cu 
adevarat Tn situatii de rise social mentionate mai sus. Pentru ele doar presiunile 
internationale, initiativele neguvernamentale, studiile din mediul academic sau initiativele 
unei minoritati competente a decidentilor (putinele persoane competente cu influenta Tn 
ministere si Tn partide politice) au elaborat si unele politici sociale de suport care le-au mai 
ameliorat situatia. 

Dupa 1997 a fost inceputa o campanie pentru dezinstitutionalizare si protectia 
copiilor institutionalizati, Tn 2001 s-a Tnfiintat CASPIS (Comisia Antisaracie si pentru 
promovarea Incluziunii Sociale) care a produs o strategie nationala antisaracie, a aparut Tn 
acelasi an o Strategie a Guvernului de Tmbunatatire a situatiei romilor, a aparut apoi o 
Strategie Nationala de Ocupare a fortei de Munca, Planurile Nationale de Dezvoltare 2004- 
2006 si apoi 2007-2013 si alte documente strategice. Cele mai multe documente de acest tip 
au fost rezultatul unor modele similare europene pe care trebuia sa le aplicam si pe care le- 
arn imitat partial, lasandu-le la stadiul de diagnoza si directii de actiune, fara 



operationalizarea obiectivelor prin tinte precise si, mai ales, fara planuri de implementare, 
fara monitorizare si evaluare. A ramas, totusi, o expertiza meritorie Tn planul diagnozei 
problemelor sociale plasata preponderant Tn zona universitatilor, institutelor de cercetare, 
stafului organizatiilor internationale si unor ong-uri, materializata Tn rapoarte de cercetare 
foarte relevante si propuneri de politici sociale sectoriale din care, Tn buna masura, si-a 
preluat Tnformatiile si prezentul Raport. 

Marea problema a sistemului de protectie sociala este lipsa de capacitate de 
planificare strategica integrata a politicilor sociale si mai ales de implementare, monitorizare 
si evaluare a strategiilor. Este nevoie, asa cum am precizat Tn concluzii, de prioritizare, de 
decizii bazate pe evidente, pe indicatori de incluziune sociala produsi periodic si pusi la 
dispozitia decidentilor, de monitorizare si evaluare a masurilor de protectie sociala, de 
comparare a situatiei cu cea din stadiile anterioare si cu cea din alte tari europene. Este 
nevoie de baze de date utilizabile cu toji beneficiarii de masuri de protectie sociala si de 
prelucrare a lor pentru a facilita deciziile rationale si pentru a informa populatia. Sistemul de 
pensii, sistemul de beneficii de asistenta sociala, sistemul de ajutor de somaj, de asigurari 
de sanatate etc trebuie sa fie monitorizate prin crearea unui sistem informatic integrat cu toti 
beneficiarii, beneficiile si istoricul acestora. Institutul National de Statistica contribui cu o 
parte importanta de indicatori dar nu poate inlocui prin recensaminte si anchete statistice 
bazele de date concrete din subsistemele de protectie sociala. 

Un Observator Social avand ca sarcina monitorizarea politicilor sociale si gestionarea 
unei baze de date integrata cu indicatorii de incluziune sociala si furnizarea de informatii 
competente catre decidenti si catre populate este necesar si trebuia sa fie creat cu cajiva 
ani Tn urma ca urmare a angajamentelor internationale ale Romaniei. Infiin|area 
Observatorului Social 1 este imperativa si ar putea prelua permanent funcfia de 
monitorizare si evaluare a politicilor sociale. 

Efectele negative ale lipsei de coerenta decizionala si institutionala, ale 
experimentarii continue, provizoratului si incertitudinii din sfera politicilor sociale au fost 
estompate Tn ultimii 7-8 ani de cresterea economica si de posibilitatea de a lucra Tn 
strainatate ce au creat Tn randul unei parti importante a populajiei percepfia unei 
Tmbunatajiri a nivelului de trai. 

Prezentul si viitorul vor fi Tnsa caracterizate de un context social diferit, criza 
economica avand efecte negative atat asupra veniturilor populajiei care se vor reduce 
cat si asupra cererii de protecfie sociala (ajutoare de somaj, venit minim garantat, locuinte 
sociale, servicii de asistenta sociala etc) care va creste. 

Paradoxul principal consta Tn reducerea veniturilor Statului (Tncasarilor bugetare) 
pe fondul nevoii sale de a creste cheltuielile de protectie sociala. 

La toate acestea se mai adauga si riscurile pe termen mediu si lung legate de 
Tmbatranirea populafiei, migrafie si alte dezechilibre socio-demografice analizae pe 
larg Tn capitolele Raportului. Pe acest fond, doar politicile sociale echitabile, coerente, 
bine focalizate, eficiente vor putea reduce riscurile si vor mentine echilibrul bugetar si 
ordinea sociala. 



1 in structura §i cu caracteristicile personalului propuse de experjii romani §i straini care au lucrat in proiectul 
Phare . "Strengthening the capacity of MoLSSF in the field of social assistance and services": establishing 
Social Observatory and Social Benefits Agency, PHARE/2004/016-772.04.02.03.02.02 



I Venituri, inegalitate, saracie 

Veniturile gospodariilor constituie partea care revine populatiei Tn procesul de 
distribuire si redistribuire a valorii nou create Tn societate si principala sursa de acoperire a 
nevoilor de consum ale populatiei. Ele sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica, 
fiind foarte sensibile la evolujiile favorabile sau nefavorabile din economie, precum si la 
socuri induse de disfunctionalitati ale pietelor nationale si mondiale. Reducerea sau 
pierderea veniturilor amplifica riscul de saracie si excluziune sociala. 

Economia Romaniei a parcurs o perioada de opt ani de crestere economica 
susjinuta, care a permis si o crestere accentuata a veniturilor populatiei, crestere Tnregistrata 
la nivelul tuturor categoriilor de gospodarii. Dupa un deceniu de cadere a economiei, 
reflectata si de scaderea dramatica a veniturilor reale ale populatiei, produsul intern brut pe 
locuitor a crescut, Tn perioada 2001-2007, cu 57,5% (cu o rata medie anuala de 6,7%). 
Veniturile disponibile ale gospodariilor au crescut, Tn perioada 2002-2007, Tn medie cu 76% 
(9,9% anual). 



1.1. Veniturile gospodariilor 

Veniturile gospodariilor sunt caracterizate prin nivelul general 
scazut si prin structura marcata de dezechilibrele existente Tn structura 
ocuparii fortei de munca (Tn special de ponderea mare a populatiei 
ocupate Tn activitati din sectorul informal), de nivelul relativ scazut al 
productivitatii muncii si deficitul de eficienta din sectoare importante ale 
economiei (agricultura, Tn special). 

Estimate la paritatea puterii de cumparare 2 , Tn anul 2007, veniturile 
disponibile medii ale gospodariilor din Romania erau mai mici de 4,5 ori 
decat media UE-15 si de 1,9 ori decat media primelor 10 noi state 
membre(NSM-10 3 ). 

Un locuitor al Romaniei Tsi putea asigura, Tn medie, pe baza 
veniturilor disponibile, un nivel al consumului de cinci ori mai mic decat eel pe care si-l putea 
permite un locuitor din Germania, Austria si Regatul Unit; de 2,5 ori, 1,8 ori si, respectiv, de 
1,7 ori mai mic comparativ cu un locuitor din Cehia, Ungaria si Polonia (Anexa - Tabel 1). 
Decalajul dintre venituri este determinat, Tn primul rand, de decalajul dintre productivitatea 



Veniturile disponibile 
medii ale 

gospodariilor din 
Romania reprezinta 
mai pupn de un sfert 
din media veniturilor 
gospodariilor din UE- 
15 si jumatate din 
cele ale populatiei 
din primele zece noi 
state membre (NSM- 
10). 



In comparafii internationale privind veniturile populatiei, veniturile sunt estimate la paritatea puterii de 
cumparare, pe baza unor coeficienti de conversie calculafi in funcjie de diferenjele de prejuri dintre Jari. 
Unitatea standard a puterii de cumparare - PCS (Purchasing Power Standard, PPS, in engleza) - este o unitate 
monetara conventional^, prin utilizarea careia veniturile din toate Jarile europene, cuprinse in comparable, sunt 
estimate in prejuri comparabile. In comparative referitoare la veniturile populatiei se utilizeaza coeficienti de 
conversie aferenji cheltuielilor pentru consumul final al gospodariilor. 

3 Intrucat, in statisticile referitoare la veniturile gospodariilor, Eurostat publica numai datele referitoare la 
primele zece noi state membre ale Uniunii Europene (Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, 
Slovenia, Slovacia, Ungaria), mediile indicatorilor privind veniturile gospodariilor din noile state membre, 
prezentate in text si in anexe, au fost estimate numai pentru zece state (NSM-10). Datele referitoare la Romania 
au fost estimate pe baza informafiilor colectate de INS. 



8 



muncii Tn Romania si Tn celelalte state membre ale Uniunii Europene. Productivitatea muncii 
este 2,5 ori si, respectiv, de 1,5 ori mai mica Tn Romania decat media la nivelul UE-15 si 
NSM-10), Tn al doilea rand, decalajul este determinat de nivelul si structura ocuparii 
populatiei Romaniei: ponderea populatiei ocupate, Tn total populate, este mai scazuta Tn 
Romania, iar ponderea salariatilor Tn populatia ocupata este mult mai mica decat Tn celelalte 
tari europene (Anexa - Tabel 1). 

Tn conditiile Tn care nivelul veniturilor de care dispune majoritatea gospodariilor este 
relativ scazut, Tn raport cu eel necesar asigurarii unui standard de viata comparabil cu eel 
european, cea mai mare parte a veniturilor este utilizata pentru acoperirea nevoilor de baza 
(alimentatie 4 , locuinta, sanatate, Tmbracaminte si Tncaltaminte, transport la locul de munca); 
partea care ramane pentru acoperirea altor nevoi (educate si odihna, conditii mai bune de 
locuit, etc) este mult mai mica, insuficienta pentru un trai decent Tn cazul unei mari parti al 
gospodariilor. 

Astfel, conform statisticii bugetelor de familie, Tn anul 2007, aproape jumatate din 
gospodarii (46%; 41% din gospodariile din mediul urban si 53% din gospodariile din mediul 
rural) au apreciat ca nu pot face fata cheltuielilor cu venitul de care dispun, iar 34% si, 
respectiv, 19% din gospodarii s-au aflat Tn situatia de a nu putea sa plateasca la timp 
facturile legate de Tntretinerea locuintei si de consumul de energie electrica. 

Faptul ca multe familii deja au probleme Tn a-si acoperi nevoile face ca 
vulnerabilitatea lor Tn fata riscurilor pierderii sau diminuarii veniturilor si scaderii puterii de 
cumparare sa fie mult mai mare decat Tn conditiile unui nivel al veniturilor mult mai malt. 
Riscul de degradare a condipor de viata, sub un standard acceptabil, este amplificat si de 
faptul ca nivelul scazut al veniturilor nu a permis nici realizarea unor economii, care sa poata 
fi utilizate Tn situatii de criza (somaj, pensionare, boala, pierderea sustinatorului). 



I.2. Surse de venituri 

Nivelul veniturilor si distributia lor sunt determinate Tn mare masura 
de structura populatiei dupa statutul ocupational. Cea mai importanta 
sursa a veniturilor o constituie caftigurile salariale, ocuparea Tn activity 
salariate fiind cea mai frecventa forma de ocupare a populatiei. iar nivelului 
salariilor fiind mai Tnalt comparativ cu alte venituri de care beneficiaza un 
numar mare de persoane (pensiile, Tn principal). Chiar daca formeaza 
componenta cu cea mai mare pondere Tn veniturile totale brute ale 
gospodariilor din Romania (51%, Tn 2007), contributia salariilor la formarea 
veniturilor este relativ scazuta comparativ cu alte tari europene. Potentialul 
acestei surse este limitat de faptul ca salariatii reprezinta numai doua treimi din populatia 
ocupata (66%), comparativ cu 85% si, respectiv, 81%, Tn medie pentru statele UE-15 si 
NSM-10. Tn Romania la fiecare 100 locuitori reveneau 29 salariati, Tn timp ce Tn UE-15 si 
NSM-10 reveneau 39 si, respectiv, 34 salariati. Tn acelasi an, 40% din populatia Romaniei 



Formarea veniturilor 


gospodariilor 


este 


caracterizata 


prin 


contribupa 


relativ 


scazuta a salariilor, 


care asigura 


doar 


jumatate din 


totalul 


veniturilor. 





4 In 2007, cheltuielile pentru produse alimentare au reprezentat 42% din cheltuielile de consum ale tuturor 
gospodariilor, 63% si, respectiv, 27% din cheltuielile de consum ale gospodariilor din prima si ultima decila a 
distributiei gospodariilor dupa nivelul veniturilor (primele si ultimele 1 0% din gospodariile ordonate crescator 
dupa venituri). In 2005, ponderea consumului alimentar in cheltuielile totale de consum, estimata in medie 
pentru statele UE-25 si UE-15, a fost de 15% si, respectiv, 14%, variind intrel0% (Regatul Unit) si 34% in 
Lituania. 



(patru din zece locuitori) facea parte din gospodarii fara venituri din salarii, iar veniturile din 
salarii contribuiau numai cu 3,8% si, respectiv, cu 15%, la formarea veniturilor gospodariilor 
din prima si a doua decila a distributjei gospodariilor dupa nivelul veniturilor (Anexa - Tabel 
2- Anexa - Tabel 6). 

Decalajul dintre castigurile salariale din Romania si din statele membre ale Uniunii 
Europene este, de asemenea, mare (Anexa - Tabel 7). Estimate la paritatea puterii de 
cumparare, Tn 2007, castigurile salariale medii brute din Romania au fost de trei-sase ori mai 
mici decat cele din vechile state membre si de 1,2-2 ori mai mici decat cele din noile state 
membre (cu exceptja Bulgariei). 

Graficul 1-1 Principalele componente ale veniturilor gospodariilor (2007) 




DAIte venituri 



■ Venituri din 
presta{ii sociale 

□ Contravaloarea 
consumului din 
resurse proprii 

□ Venituri din 
activity pecont 
propriu 

□ Venituri din 
agricultura 

■ Venituri salariale 



Statutul occupational al capului gospodariei 



Sursa: INS-ABF 

O alta sursa a veniturilor, veniturile banesti din agricultura (din vanzarea 
produselor agricole si din realizarea unor lucrari agricole) are o contribute scazuta la 
formarea veniturilor gospodariilor (2,8% pe ansamblul gospodariilor, 7,2% Tn cazul 
gospodariilor rurale si 20,6% Tn cazul gospodariilor de agricultori), Tn pofida faptului ca 
agricultorii reprezinta un sfert din populatja ocupata. Este un rezultat al slabei eficiente a 
micilor exploatatji agricole, cea mai mare parte a productjei acestora fiind destinata 
consumului propriu. 

Contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii 

(autoconsum, Tn principal) are o contribute mai mare la formarea veniturilor totale ale 
gospodariilor: 17% pe ansamblul gospodariilor, 32% Tn cazul gospodariilor rurale, 47% Tn 
cazul celor de agricultori si 22% Tn cazul gospodariilor de pensionari (36% Tn cazul 
pensionarilor din mediul rural). Este evident ca productja agricola a gospodariilor rurale este 
consacrata Tn cea mai mare parte satisfacerii nevoilor de consum ale gospodariilor, 
constituind o modalitate de valorificare a doua resurse disponibile - pamantul si forta de 



10 



munca - si de acoperire a deficitului de venituri banesti cu care se confrunta gospodariile din 
mediul rural. Este important de mentionat ca, Tn anii 1990, productia agricola realizata de 
multe dintre gospodariile rurale pentru consumul propriu a constituit una dintre modalitatile 
de a face fata scaderii drastice a veniturilor Tn condipe pierderii locurilor de munca din 
industrie (dovada fiind si cresterea fluxului migratoriu dinspre mediul urban spre mediul 
rural), precum si o sursa de transferuri Tn natura Tntre gospodarii, ca forma a solidaritatji Tn 
cadrul familiei extinse. 

Consumul din resurse proprii formeaza 52% si, respectiv, 40% din veniturile 
gospodariilor din primele doua decile ale distributjei dupa nivelul veniturilor. 

Faptul ca veniturile a numeroase gospodarii din mediul rural depind de productia 
agricola a gospodariei constituie unul dintre factorii care determina nivelul general relativ 
scazut al veniturilor gospodariilor din Romania, comparativ cu alte tari europene, precum si 
incidenta mare a saraciei Tn randul populatiei rurale. 

Prestatiile sociale, venituri de care beneficiaza o mare parte a 
populatiei (varstnici sau bolnavi, someri, persoane cu handicap, familii cu 
copii, familii ale caror venituri se situeaza sub un nivel minim etc.), asigurau, 
Tn 2007, 20% din veniturile gospodariilor Proportia relativ mare a contributiei 
acestei surse la formarea veniturilor (a doua ca importanta, dupa veniturile 
din salarii) deriva din complexitatea sistemului de protectie sociala si mai 
ales din numarul mare de beneficiari. Nivelul acestor venituri este Tnsa 
scazut Tn raport cu nevoile de protectie a beneficiarilor, precum si cu nivelul 
de protectie asiguratm tarile europene 5 . 

Tn aceste conditii veniturile din prestatii sociale formeaza mai putin de jumatate (46%, 
din care pensiile 43%) din veniturile gospodariilor de pensionari si mai putin de un sfert (22 
%, din care indemnizatiile de somaj 10%) din cele ale gospodariilor de 
someri. De asemenea, veniturile din prestatii sociale formeaza 10% din 
veniturile gospodariilor cu copii ( 8%, 10%, 15% si, respectiv, 22% Tn cazul 
gospodariilor cu unul, doi, trei si patru sau mai multi copii), din care 
prestatiile familiale reprezinta numai 3%. 

Veniturile gospodariilor care se afla Tn situatia de cea mai mare 
precaritate (primele doua decile) provin din sistemul de protectie sociala 
numai Tn propose de un sfert (25% si, respectiv, 27%), din care cea mai 
mare parte este asigurata din pensii (13% si, respectiv, 19%); ajutoarele 
sociale (inclusiv cele din schema de venit minim garantat) si prestatiile 
familiale au o contribute mult mai mica la formarea veniturilor acestor gospodarii (4% si, 
respectiv, 6%, Tn cazul primei decile; 1% si, respectiv, 3%, Tn cazul celei de-a doua decile). 

Cea mai mare parte a prestapor sociale intra Tn bugetele gospodariilor de pensionari 
(75%, Tn 2007), datorita faptului ca pensiile reprezinta componenta cea mai importanta a 
sistemului de protectie sociala. De indemnizatiile pentru incapacitate de munca, maternitate 
si Tngrijirea copiilor si de prestatiile familiale beneficiaza, Tntr-o propose mai mare 



Prestapile sociale, 
de care 

beneficiaza o 

mare parte a 
populatiei asigura 
o cincime din 
veniturile 
gospodariilor. 



Nivelul prestatiilor 
este scazut in 
raport cu nevoile 
de protectie a 
beneficiarilor, 
precum si cu 
nivelul de protectie 
asigurat in t^rHe 
europene. 



Conform datelor Oficiului de Statistica al Comunitatilor Europene (Eurostat), in 2006, cheltuielile pentru 
prestatii sociale, estimate in medie pe un locuitor, la paritatea puterii de cumparare, au fost de 5,6 ori si, 
respectiv, de 1,8 ori mai mari la nivelul UE-15 §i NSM-12 decat in Romania (Anexa - Tabel 8). 



11 



gospodariile de salariati (73% si, respectiv, 52%), iar aproape jumatate din ajutoarele sociale 
(47%) este utilizata pentru susjinerea veniturilor gospodariilor de agricultori. 

Graficul 1-2 Distributia veniturilor din presta^ii sociale pe categorii de gospodarii (2007) 



1 00% 
90% 
80% 
70% 
60% 
50% 
40% 
30% 
20% 
10% 
0% 




72,7 



23,4 



51,8 



14,7 



25,6 



57,5 Pn WM 

13,7 .. 



46,5 



15,3 



1 



Gospodarii de: 

□ Salaria{i 

■ Lucratori pe 
contpropriu 

□ Agricultori 

□ Someri 

■ Pensionari 

□ Altstatut 



03 
N 

E 
CD 

C 



CD 

15, ro 

8 E 

(/) o 

0) </>• 



£ E 
0- w 



0) ^ 

2 ^ o 







03 « 



(a) Indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, maternitate, Tngrijirea copiilor; (b) prestajii de 
asistenja sociala si alte prestajii 

Sursa: INS-ABF 

Partea care revine gospodariilor din primele doua decile din veniturile realizate de 
ansamblul gospodariilor din prestatii sociale este scazuta (14%), daca avem Tn vedere faptul 
ca acestea au cea mai mare nevoie de proteose sociala. De veniturile din pensii beneficiaza 
Tn mai mare masura gospodariile aflate Tn zona centrala a distributiei, Tn bugetul 
gospodariilor din primele doua decile intrand numai 11% din suma pensiilor (Tn 2007). In 
schimb, partea care revine acestor gospodarii din suma veniturilor din celelalte prestatii a 
fost de 27%; 31% din suma prestatiilor sociale si 77% din suma ajutoarelor sociale. Acestea 
din urma sunt, de altfel prestape care tintesc eel mai bine populatia saraca, fiind distribuite 
cu controlul veniturilor. 



I.3. Inegalitatea veniturilor 

Romania este una dintre tarile cu un grad de inegalitate a 
veniturilor superior celui mediu la nivelul Uniunii Europene si celui 
Tnregistrat Tn majoritatea statelor membre ale UE, fiind depasita numai 
de tarile sudice ale Uniunii Europene (Italia, Portugalia, Grecia), de 
Regatul Unit si de tarile baltice 6 Tn care inegalitatea veniturilor este 
mai mare. Tn 2007, suma veniturilor de care dispunea chintila cea mai 
„bogata" a distributiei populatiei dupa nivelul veniturilor disponibile a 
fost de 5,3 ori mai mare decat suma veniturilor din chintila cea mai 



Romania este una 
dintre tarile cu un 
grad de inegalitate 
a veniturilor 
superior celui 
mediu la nivelul 
Uniunii Europene. 



In vechile state membre ale Uniunii Europene (UE-15), raportul dintre chintile varia intre 3,4 (Suedia) §i 6,5 
(Portugalia), iar indicele Gini intre 23% §i 37% (in acelea§i Jari); in noile state membre (NSM-10), intervalul de 
variatie a celor doi indicatori a fost de 3,3-6,3 si, respectiv, 23%-35%, cu nivelul minim in Slovenia si eel 
maxim in Letonia (Anexa - Tabel 9). 



12 



,*7 



saraca fata de 4,9 pentru UE-15, iar indicele Gini a fost de 32% fata de 30% Tn tarile UE- 
15siNSM-10. 



Inegalitatea veniturilor populatiei din Romania a crescutTn perioada 2001-2006, iarTn 
2007 a Tnregistrat o scadere sensibila fata de 2006. Cresterea inegalitatii, a avut loc pe 
fondul cresterii veniturilor, din cauza cresterii mai rapide a veniturilor mari decat a celor mici. 
Aceasta Tnseamna ca, potrivit definitiei cercetatorilor de la UNDP-lnternational Poverty 
Centre, cresterea economica Tnregistrata Tn aceasta perioada nu a fost o crestere favorabila 
populatiei sarace 9 . 

Graficul I-3 Indicatorii inegalitatii veniturilor disponibile ale populatiei din Romania 



35 - 








5,3 




r 5,5 


33 ■ 
31 ■ 
29 ■ 
27 ■ 

o"- 

_- 25 ■ 
S 23- 


" 29 

n 


30 


31 !1^ 

30 J^=^T 

4,7 ^* 

4,6 


33 


^32 
5,1 


■ 5,0 

■ 4,5 

o 

CM 

w 

■ 4,0 § 


i_i 




- 4,5 


4,6 


21 ■ 












■ 3,5 


19 ■ 














17 ■ 












■ 3,0 














2000 


2001 


2002 2003 2004 2005 


2006 


2007 




—■—Indicele Gini — ♦— S80/S20 





Sursa: INS-lndicatorii de incluziune sociala 



1.4. Riscul de saracie 

Cresterea inegalitatii veniturilor a Tnsemnat si o usoara crestere 
a incidentei saraciei relative a populatiei din Romania, de la 17,1%, Tn 
2000, la 18,5% Tn 2007 10 . Aceasta Tnseamna ca, Tn anul 2000, 17 din 
100 locuitori ai Romaniei dispuneau de venituri mai mici decat pragul 
stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor de care dispunea 



In 2007, 19% din 
populapa 
Romaniei (patru 
milioane de 
persoane) se afla 
sub incident 
riscului de saracie. 



1 Raportul dintre suma veniturilor din ultimele §i primele 20% din populajia ordonata crescator dupa nivelul 
veniturilor disponibile (S80/S20). 

8 Indicele Gini masoara diferen^a medie dintre veniturile fiecarei persoane §i veniturile tuturor persoanelor, 
raportata la media veniturilor. 

9 Kakwani N., Khandler S., Son H.H. (2004), Pro-Poor Growth: Concepts and Measurement with Country Case 
Studies, UNDP-lnternational Poverty Centre, Working Paper, number 1, August. 

10 Conform metodei relative, in varianta utilizata de Eurostat, saracia (riscul de saracie) este evaluata pe baza 
unui prag stabilit la nivelul a 60% din mediana veniturilor disponibile ale gospodariilor, estimate pe adult 
echivalent (pe baza scalei OCDE modificata). Pragul de saracie este stabilit in fiecare stat membru al Uniunii 
Europene, pe baza medianei veniturilor populatiei din statul respectiv, din anul pentru care se face evaluarea. 



13 



-.11 



populatia Tn 2000 , iar Tn anul 2007, sub pragul stabilit pe baza veniturilor disponibile Tn 
2007 (358 RON lunar/adult echivalent) se aflau veniturile a circa 19 % din populatia totala 
(patru milioane de persoane). 



Caseta 1-1 

Metode de evaluare a saraciei Tn Romania 

Tn Romania se utilizeaza doua metode de evaluare a saraciei: metoda relativa si metoda 
absoluta. 

Metoda relativa, Tn varianta propusa si utilizata de Eurostat, presupune estimarea 
parametrilor saraciei pe baza veniturilor disponibile ale gospodariilor, Tn raport cu un prag 
stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor. Pragul este stabilit Tn fiecare an (si Tn 
fiecare tara) pe baza nivelului si a distributiei veniturilor din anul respectiv (si din {ara 
respectiva), ceea ce Tnseamna ca numarul persoanelor sarace si rata saraciei 
evidenjiaza incidenta saraciei Tn raport cu nivelul curent de bunastare, fara a releva 
modificarea Tn timp a dimensiunilor saraciei sub influenja cresterii/scaderii nivelului 
general al veniturilor, a cresterii sau declinului economiei, sau diferenjele derivate din 
decalajele Tn ceea ce priveste nivelul de dezvoltare economics a tarilor. Pentru 
evaluarea modificarii Tn timp a parametrilor saraciei, Tn condipe cresterii/declinului 
economiei se utilizeaza un prag constant (ancorat Tn timp): eel stabilit Tn urma cu trei ani, 
conform setului de indicatori ai incluziunii sociale. 

Conform metodei absolute, Tn varianta dezvoltata Tn colaborare cu expertji Bancii 
Mondiale, saracia este evaluata pe baza cheltuielilor de consum ale gospodariilor, Tn 
raport cu un prag al saraciei, stabilit pe baza unui cos minim de consum alimentar , la 
care se adauga un minim de cheltuieli nealimentare estimat Tn functje de ponderea 
consumului alimentar Tn cheltuielile de consum. Pragul saraciei este stabilit pe baza 
cheltuielilor de consum ale populatjei din perioada 1995-2002, fiind constant Tn timp, 
astfel Tncat permite evaluarea evolutiei dimensiunilor saraciei Tn condipe 
cresterii/scaderii nivelului general al bunastarii. 

Metoda absoluta este utilizata pentru evidentjerea evolutiei saraciei si monitorizarea 
politicilor de combatere a saraciei Tn Romania. Conform acestei metode, saracia a 
crescut pana Tn anul 2000, dupa care a Tnregistrat o scadere continua, Tn condipe 
cresterii economice. Aceeasi scadere accentuata este evidentiata de rata saraciei 
relative, estimata Tn raport cu un prag constant (eel al anului 2004). 



'53 
'o 

05 
TO 

to 


40 - 
35 - 
30 - 
25 - 
20 - 
15 - 
10 - 
5 - 


























, A , 








35,9 




A 




■ - 




30,6 








--_ 
















A 






^-c: — ' _ 


25,1 




:9Q p 




W - 


^^ 




26,9 




:rr l\ 










s 18,8 










: 23,7 |^> 




15,1 


A 


A A 




v "Wl^ 




A 




" ^ ^^^-^T 


-L*!' 






14T^^> 








- w ■ i + w 


15? 


9,8 




--■ 
A 


-- s 
s 


aracie relativa, prag constant 
aracie relativa, p rag variabil 


I 9,4 1 


U " 


2000 


2001 2002 2003 2004 2005 


2006 


2007 

I 



Sub impactul 
cresterii 
economice 
incidenta 
saraciei a 
scazut de 
peste trei oh 
in 2007 fata 
de 2000. 



Rata estimata cu un prag constant (pragul estimat pe baza veniturilor disponibile din 
unul dintre anii perioadei) indica Tnsa o scadere mare a incidentei saraciei Tn condipe 
cresterii nivelului veniturilor. Astfel, estimata Tn raport cu pragul anului 2004, rata saraciei a 



11 Adica 720 430 ROL lunar/ adult echivalent sau 212 lei (RON), la puterea de cumparare din 2007. 



14 



fost de peste trei ori mai mica Tn 2007 (9%) decat Tn 2000 (32%), scazand Tn medie cu 3,2 
puncte procentuale anual. Estimata Tnsa pe baza unor praguri care difera de la un an la altul, 
pe masura modificarii nivelului general al veniturilor, care determina ridicarea pragului de 
saracie, ca etalon de evaluare, rata saraciei relative nu evidenjiaza scaderea incidentei 
saraciei sub influenta cresterii economice si a cresterii standardului de viata. 

Graficul 1-4 Pragul si rata saraciei relative Tn perioada 2000-2007 



400 
§ 350 

CM 

I 300 

Q. 

"E 250 

_a> 
as 
> 200 -- 

.c 
o 
a> 
s; 150 

1 100 

as 

c 
_2 

'55 



50 -- 



18,6 



18,5 




2000 2001 



2002 



2003 2004 2005 2006 



2007 



I Pragul saraciei 



■ Rata saraciei (total populate) 



Cu o rata a saraciei relative de aproape 19%, Tn 2007, Romania se afla 
Tntre tarile europene cu incidents mare a saraciei (estimata Tn raport cu nivelul 
veniturilor din fiecare tara) 12 . Rata saraciei variaza Tn intervalul de 10-20%, Tn 
UE-15, si 10-21%, Tn NSM-10, fiind mai mare sau egala cu cea din Romania 
numai Tn Regatul Unit, Grecia, Italia, Spania si Tn tarile baltice, adica aceleasi 
tari Tn care inegalitatea distributiei veniturilor este mai mare comparativ cu 
Romania si Tn care sistemele de proteose sociala sunt mai putin generoase 
sau mai putin dezvoltate (Anexa - Tabel 9). 



Romania 


se 


afla fntre 


f arile 


europene 


cu 


incidents 




mare 


a 


saraciei. 





In practica Eurostat §i Tn evaluarile comparative referitoare la dimensiunea saraciei in statele membre ale 
Uniunii Europene, indicatorii saraciei sunt estimati pe baza pragurilor najionale, stabilite pe baza distributiei 
veniturilor din tarile respective, avandu-se in vedere ca problema combaterii saraciei este de competenta fiecarui 
stat membru. In aceste conditii nu se pune problema estimarii saraciei pa baza unui prag unic la nivelul Uniunii 
Europene. Prin urmare, rata saraciei a fost estimata, in 2007, in Romania, in raport cu pragul de 2100 PCS 
anual/adult echivalent (persoana singura), iar in Cehia, Spania, Franta §i Regatul Unit, de exemplu, in raport cu 
praguri de 5348 PCS, 7807 PCS, 9363 PCS si, respectiv, 11366 PCS (Anexa - Tabel 9). Evident, populajia 
saraca din Romania este cea care traie§te in gospodarii ale caror venituri se afla sub un nivel minim stabilit in 
functie de standardul de via|a al majoritatii populajiei din Romania, in timp ce saracii din Regatul Unit sunt cei 
care traiesc in gospodarii ale caror venituri ale caror venituri sunt considerate prea mici la standardul de via^a 
din aceasta tara. Daca se compara cele doua praguri de saracie se vede ca saracii din Romania sunt de eel putin 
cinci ori mai saraci decat cei din Regatul Unit. 



15 



Graficul 1-5 Pragul §i rata saraciei relative, Tn statele membre ale Uniunii Europene 

(2007) 





20000 -r 




T 25 




18000 -■ 


21 

__ 20 20 20 


14 






19 ET 


19 19 r-l ^-, r-, 


19 n 


■CO 


16000 -■ 




_ _ is n n n 


18 I rr 20 


Z3 




;: 


17 r 


J l_l 


J ,_ T T T 




„ 


c 
'en 


14000 -■ 




[ 


3 




F 


J 16 


15 15 T 


■to 


12000 -■ 












? !! 1313 mm 10 


12 I ■ 15 


CO 

o 

<D 
Q. 

ra 


10000 -• 
8000 -■ 








1 

G 


2 

] 


1 
E 


1 



] 


m 12 _ _ 12 

mmn .-r-ii- rr 


_ U jj ^ 

CD 
I ° 

■ 10 | 


CO 


6000 -■ 


















nflH 






O 


























Q. 


4000 -■ 






















! 1- 5 
















I I 


! I 






M III 




1 ' 1 




2000 -j 

-J 


















3 


PI Mr 


Innl 




> J : i ' |J : i I : J ■ I] 


SI 51 3 S rr H 


■ ei * la 






C0CCCDC0CCCDCCCCCC3CCCCC0CCCCCCC0CCCDCDCCCC 


j u ^ p 






c 'c 'c 'c 't 'c '5 £ 5 fi '5 tn c c == "g c B "o> c "c "2 "D '£ = 5 








Aus 
RegatuI L 
Luxemb 










_i 








■ Pragul national de saracie DRata saraciei 





















Sursa: Eurostat 

Categoriile de populate cele mai expuse riscului de saracie in Romania sunt copiii si 
varstnicii; de asemenea, agricultorii, somerii §i pensionarii agricultori. Pe tipuri de gospodarii, 
riscul de saracie este mai mare pentru persoanele singure (in special, varstnicii singuri), 
persoanele din gospodariile monoparentale si cele din gospodariile numeroase, formate din 
doi adul{i cu trei sau mai mul{i copii si din trei sau mai mul{i adul{i cu copii. Pe medii §i 
regiuni, riscul de saracie este mai ridicat la popula{ia din mediul rural §i populatja din 
regiunile Nord-Est, Sud-Est si Sud-Vest (Anexa - Tabel 10J. 

Un sfert din copiii din grupa de varsta de 0-15 ani traiau, Tn 2007, Tn 
gospodarii ale caror venituri disponibile sunt mai mici decat pragul saraciei, iar 
ponderea acestora a crescut fata de anul 2000 cand era 22%. Este cea mai 
Tnalta rata de saracie Tn randul copiilor, comparativ cu cea estimata Tn celelalte 
tari din Uniunea Europeana, cu exceptja Italiei (Anexa - Tabel 9). 

Tn general, incident^ saraciei este mai mare Tn randul gospodariilor cu 
copii (21%, comparativ cu 15% Tn randul gospodariilor fara copii Tn Tntretjnere), Tn special Tn 
cazul parintjlor singuri (31 %) 13 si Tn eel al gospodariilor cu mai multj copii Tn Tntretjnere 
(40%). 

Daca veniturile pe care le realizeaza parintji sunt mici, prezenja copiilor amplifica 
riscul de saracie. Este cazul gospodariilor de agricultori sau someri, precum si a celor de 
salariatj ocupatj Tn activitatj slab remunerate, Tn economia subterana, persoane cu un nivel 
scazut de instruire si pregatire profesionala, cunoscut fiind ca si numarul mai mare de copii 



Un sfert 


din 


copiii Romaniei 


se afla 


sub 


inciden{a 




riscului 


de 


saracie. 





Frecvenja gospodariilor formate din paring singuri, un adult cu unul sau mai multi copii, este relativ scazuta: 
in 2007, ponderea acestora a fost de 1,9% in populajia totala §i 3,2% in populajia saraca. Acestea sunt insa 
numai o parte din familiile monoparentale, cealalta parte fiind formata din paring singuri (femei, in principal), 
care loeuiese cu paring; o modalitate informala de ajutor in cadrul familiei, care protejeaja familiile 
monoparentale impotriva riscului de saracie §i de sprijin in cre§terea §i ingrijirea copiilor. 



16 



este asociat, Tn general, cu nivelul scazut de educatje. Riscul de saracie este mare Tn cazul 
copiilor care cresc Tn gospodariile Tn care nici o persoana nu este ocupata, iar ponderea 
acestora este relativ mare (unul din zece copii, din grupa de varsta de 0-17 ani). 

Graficul I-6 Rata saraciei si distribulja populatiei sarace pe grupe de varsta, % 



30 



25 



20 



15 



10 




-X— 0-1 5 ani 
-X- 16-24 ani 

-D— 65anisi 

peste 
-•-Total 

populate 
-o— 25-49 ani 

-♦—50-64 ani 



1 1 1 1 1 1 1 

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 



65 ani si peste 
15,6% 



50-64 ani 
14,3% 




16-24 ani 
14,9% 



25-49 ani 
33,0% 



Sursa: INS-AIG/ABF 

Riscul de saracie este relativ mare si Tn nndul gospodariilor formate din trei sau mai 
multj adultj si copii, Tn cazul carora rata saraciei a fost de 24%, Tn 2007, iar ponderea lor Tn 
populatja saraca a fost de aproape o treime (31%). Acestea sunt, Tn mare parte, gospodarii 
multigeneratjonale, formate Tn cele mai multe cazuri, Tn spiritul solidaritatji familiale, pentru a 
Tmpartj locuinta (Tn condipe Tn care tinerele familii se confrunta cu lipsa unei locuinte si cu 
imposibilitatea cumpararii sau Tnchirierii unei locuinte) sau pentru a se sustjne reciproc 
(generatja varstnica sustine familia tanara cu copii, aflata Tn dificultate din lipsa veniturilor, 
sau generatja tanara sustjne un parinte varstnic, fara pensie sau cu o pensie de nivel 
scazut). Este o modalitate informala de suport pentru persoane sau familii aflate Tn 



17 



dificultate, relativ extinsa mai ales Tn mediul rural, Tnsa Tn multe cazuri aceasta Tnseamna 
saracie pentru toate persoanele din gospodarie (copii, varstnici, persoane ocupate), daca 
presupune cumulul mai multor factori de rise. 

Graficul 1-7 Rata saraciei Tn randul gospodariilor cu copii si distribute populatiei 
sarace dupa tipul gospodariei, % 



Treisau mai 


multiadulticu 


copii 


31% 



2007 



Gospodariifara 
copii 

32% 



Doiaduljicutrei 

saumaimulti 

copii 

11% 




Un adult cu 
copii 

3% 



Doiaduljicudoi 
copii 

14% 



Doiaduljicuun 
copii 

9% 



50 
45 
40 
35 
30 
25 
20 
15 
10 
5 





2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 



-D— Doiaduljicutrei 
saumaimulti 
copii 

-A— Un adult cu copi 



-O— Treisau mai 
multiadulticu 
copii 

-•—Total populate 



-*— Doiadulticudoi 
copii 



-»— Doiadulticuun 
copii 



Sursa: INS-AIG/ABF 



Incidenta saraciei Tn randul persoanelor varstnice este apropiata de cea 
estimata pentru Tntreaga populatie: aproximativ una din cinci persoane Tn varsta 
de 65 ani si peste traieste Tntr-o gospodarie ale carei venituri disponibile sunt 
inferioare pragului de saracie, Tnsa riscul de saracie este mult mai mare Tn cazul 
varstnicilor singuri: una din trei persoane din aceasta grupa de varsta se afla sub 
incidenta acestui rise. Tn aceasta situate se afla pensionari din sistemul de 
asigurari sociale de stat cu pensii mici, pensionari de urmas si pensionari 



Unul din trei 
varstnici 
singuri se 
afla sub 
incidenta 
saraciei. 



18 



agricultori sau varstnici care nu beneficiaza de pensie. Mare parte dintre acestia sunt femei 
singure 14 , Tn special din mediul rural. 

Este de presupus ca saracia Tn randul persoanelor varstnice va scadea simtitor prin 
cresterea pensiilor (cea operata Tn 2008 si cea Tn curs de aplicare Tn 2009), Tn special prin 
instituirea pensiei minime. Copiii vor continua sa ramana categoria de varsta cu riscul de 
saracie eel mai ridicat, daca nu se vor adopta masuri de sustinere mai accentuata a familiilor 
cu copii. 

Agricultorii si §omerii, lucratorii pe cont propriu Tn activita|i 
neagricole, precum si varstnicii care nu beneficiaza de pensii constituie 
categoriile ocupationale eel mai puternic afectate de riscul de saracie, cu rate ale 
saraciei de 44%, 38%, 31% si, respectiv, 30%, Tn 2007, Tn crestere fata de anii 
precedentj (Graficul I-8). Acestia formeaza o treime din populatja saraca, situatie 
care se va TnrautatJ Tn perspective, Tn conditiile cresterii somajului si ale 
Tmbatranirii populatiei care Tn prezent nu este acoperita de sistemul de asigurari 
pentru pensie si daca nu se iau masuri de restructurare a agriculturii si de 
dezvoltare a economiei rurale. 

Incident^ mare a saraciei Tn randul agricultorilor si al lucratorilor pe cont propriu Tn 
activitatj neagricole deriva din nivelul scazut al veniturilor realizate din agricultural si din 
activity neagricole independente. Conform statisticii bugetelor de familie, Tn 2007, nivelul 
veniturilor banesti din agricultura si al celor din activitati neagricole independente realizate Tn 
medie de un agricultor si, respectiv, de un lucrator pe cont propriu Tn activitati neagricole a 
fost de sapte si, respectiv, de doua ori si jumatate mai mic decat eel al veniturilor realizate 
din salarii, Tn medie pe un salariat. 

Ponderea mare a somerilor care nu beneficiaza de indemnizatii de somaj 
(Anexa - Tabel 11), derivata din perioada relativ scurta Tn care se acorda dreptul 



Unul din doi 
agricultori si 
unul din trei 
§omeri traiesc 
in gospodarii 
aflate sub 

pragul de 

saracie. 



la prestatii , si nivelul foarte scazut al indemnizatiilor determina incidenta 
mare a saraciei Tn randul §omerilor. Tn anul 2007, numai o treime din somerii 
Tnregistrati beneficiau de indemnizatii, iar nivelul minim al indemnizatiei (aferent 
unui somer cu un stagiu de cotizare mai mic de trei ani) se ridica numai la 82% 
din nivelul pragului de saracie (54% Tn cazul indemnizatiei de care beneficiau 
absolventii Tnvatamantului secundar si tertiar). Un salariat, cu o vechime mai 
mare de 20 ani si un salariu egal cu eel mediu, la nivelul economiei nationale, 
putea sa beneficieze de o indemnizatie cu 20% mai mare decat pragul de 
saracie. Astfel, veniturile din prestatiile de somaj contribuie Tn foarte mica 
masura la formarea veniturilor gospodariilor de someri. Daca se ia Tn 
considerare si faptul ca multi someri au familii cu copii Tn Tngrijire, riscul saraciei Tn randurile 
gospodariilor de someri sau al celor care au Tn component someri este foarte ridicat. 



Numai o treime 
dintre someri 

beneficiaza de 
indemnizapi de 
somaj, iar nivelul 
indemnizapilor 
este scazut; 

nivelul minim al 
acestora este mai 
mic decat pragul 
saraciei. 



In 2007, rata saraciei in randul femeilor de 65 ani §i peste a fost de 23%, iar rata estimata in cazul femeilor 
singure a fost de 31%. 

15 Durata pentru care se acorda in prezent indemnizatia de §omaj este relativ scurta (maximum 12 luni pentru cei 
care au cotizat eel pujin 10 ani la fondul asigurarilor de §omaj), daca se are in vedere faptul ca pe piaja forjei de 
munca din Romania cererea a fost, in ultima perioada, de nivel extrem de scazut, iar in perioada crizei nu numai 
ca aceasta este ingheaja, dar se fac disponibilizari care due la cresterea §omajului. 

16 §omerii indrepta{i{i sa primeasca alocajii pentru §omaj (din fondul de asigurare pentru §omaj) beneficiaza de 
ajutoare de nivel foarte scazut: 75% din salariul minim brut pe Jara plus unele sume in funcjie de numarul anilor 
de asigurare (in cazul celor care provin din randul salariajilor) sau 50% din salariul minim brut pe {ara, in cazul 
absolventilor inregistrati la oficiile de ocupare a forjei de munca. 



19 



Graficul 1-8 Rata saraciei §i distributia populatiei sarace (de 16 ani §i peste) 

dupa statutul ocupational 





45 




40 




35 




30 


'o 


25 
20 


3 

CO 

d2 


15 




10 




5 









2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 



■ Lucratori pe cont 
propriu(inclusiv 
agricultori) 

■§omeri 



■Altstatut 



-Total populate 



-*— Pensionari 



Salariaji 



lucratori pe 

contpropriuin 

activity 

neagricole 

9% 




Sursa: INS/ABF 
Orientarea catre alocatii de somaj de nivel scazut, acordate pentru perioade scurte 
de timp (Anexa - Tabel 12), este justificata de conceptia, corecta Tn anumite conditii, potrivit 
careia, un nivel „mai generos" al prestatiilor de §omaj nu-i stimuleaza pe §omeri sa caute un 
loc de munca §i sa se reintegreze pe piaja muncii. Totusi, intrarea pe piaja a muncii depinde 
de multi alti factori, Tntre care, cei care tin de crearea unui mediu de afaceri favorabil au un 
rol definitoriu. Una dintre consecinte este aceea ca odata iesiji din perioada de somaj si 
pierzand si statutul de someri, aceasta categorie de persoane Tsi diminueaza drepturile, 
actuale si viitoare, la alte prestatii de protectie sociala, de exemplu, la drepturi viitoare de 
protectie sociala, precum cele referitoare la pensii. 

Numarul somerilor Tnregistrati si acoperiti cu indemnizatii a fostfoarte scazut Tn ultimii 
ani (sub 100 mii persoane Tn septembrie 2008). Aceasta nu Tnseamna ca piaja muncii din 
Romania a functionat si functioneaza eficient, ci ca este mai degraba rezultatul evolutiei Tn 
timp a unor fenomene legate de ocupare si de protectia sociala a somerilor. S-au desprins 



20 



trei cauze majore care au dus la aceasta situatie. Una este legata de expirarea dreptului, pe 
durate limitate si tot mai reduse Tn timp, de proteose sociala pentru un numarfoarte mare de 
someri. O alta cauza este legata de rigiditatea pietei muncii si capacitatea ei redusa de a 
absorbi si elibera salariati. Cea de a treia cauza este legata de modificarile operate Tn 
legislatia referitoare la somaj si protectia sociala a somerilor, prin care s-a mutat accentul de 
la masuri pasive (de proteose) pe masuri active de ocupare, cu efecte mai degraba slabe 
asupra integrarii somerilor pe piata muncii. 

Tn conditiile anului 2009, riscurile sociale pentru cei care devin someri - tot mai multi 
Tn perioade de criza - sunt amenintatoare. Tn primul rand, pentru ca nivelul veniturilor pe 
care le pot obtine prin schema de proteose a somerilor este foarte scazut, plasandu-i Tn 
categoria saracilor. Tn al doilea rand si chiar mai important, pentru ca sansele lor de a gasi 
un loc de munca platit sunt minore sau Tntamplatoare, mai ales Tn conditiile crizei, cand 
pierderea locului de munca devine eel mai mare si imediat rise social. §omajul constituie o 
provocare serioasa pentru economie, cu implicatii bugetare profunde, inclusiv pentru 
sustinerea sistemului de protectie sociala Tn ansamblul sau. Pentru indivizi si pentru familiile 
lor, pierderea locului de munca si „obtinerea" statutului de somer reprezinta o drama. 
Practic, aceasta Tnseamna nu numai pierdere de venituri, ci si instabilitatea acestora, 
dezechilibre Tn toate dimensiunile vietii de familie. 

Nivelul scazul al pensiilor de care beneficiaza o mare parte a 
pensionarilor a constituit un important factor al riscului de saracie Tn randul 
pensionarilor. Datele referitoare la gruparea pensionarilor dupa nivelul 
pensiei evidentjaza ca o mare parte a pensionarilor din aceasta categorie au 
pensii de nivel scazut Tn raport cu nevoile lor, confruntandu-se cu riscul de a 
ramane Tn categoriile vulnerabile de populatje. La sfarsitul anului 2007, 1345 
mii persoane (29% din numarul total al pensionarilor de asigurari sociale de 
stat, 17% din pensionarii pentru limita de varsta, 35% din pensionarii de 
invaliditate si 84% din pensionarii urmasi) dispuneau de pensii mai mici decat 
pragul saraciei 17 . 38% din numarul total al celor cu pensii mai mici decat 
pragul saraciei erau pensionari pentru limita de varsta si 37% pensionari 
urmasi (Anexa - Tabel 14). 

Cu toate ca pensiile agricultorilor au crescut substantial Tn ultima 
perioada, situatia sociala a pensionarilor din aceasta categorie poate fi caracterizata ca 
„precara". Tn anul 2007, 98% din totalul pensionarilor agricultori aveau pensii care Ti situau 
sub pragul saracie (Anexa - Tabel 15 §i Anexa - Tabel 16). 



Sub pragul de 
saracie se afla 
pensiile a 

peste un sfert 
din pensionarii 
de asigurari 
sociale de stat 
si aproape 
toate pensiile 
de care 

beneficiaza 
pensionarii 
aaricultori. 



17 Comparajia intre nivelul pensiilor §i al salariului minim net pe economie arata ca la sfarsitul anului 2007, 
aproximativ 955 mii pensionari (20,6%) aveau pensii sub acest nivel. In septembrie 2008, numarul acestora a 
crescut cu peste 50%, ajungand la 1509 mii persoane (32,3%). Pensii mai mici decat jumatatea salariului minim 
pe economie au primit aproximativ 150 mii persoane in decembrie 2007 (3,2% din total), in septembrie 2008, 
numarul §i ponderea acestora in total, dublandu-se (Anexa - Tabel 13). De remarcat faptul ca in primele trei 
trimestre ale anului 2008 numarul pensionarilor de asigurari sociale de stat (§i ponderea in total) cu pensii mai 
mici decat salariul minim a crescut, insemnand o sporire a gradului de inegalitate. Aceasta caracteristica se 
intalne§te chiar §i in cazul pensionarilor cu vechime integrals care, in principiu, ar trebui mai bine protejaji, 
avand in vedere faptul ca „pensia de batraneje" cu vechime integrals constituie un drept ca§tigat urmare a plajii 
contributiilor de asigurare pe o durata completa a vietii de munca. Dar, din cauza formulelor de majorare sau de 
indexare (in general, cu un procentaj fix) cei care pierd sunt pensionarii cu pensii mai mici. 



21 



Graficul 1-9 Numarul pensionarilor cu pensii mici 



2000 



a) 1500 



g 1000 



500 



1509 



1345 

9 M l ^5 845 



sub sub sub 1/2 
pragul salariul din 
saraciei minim salariul 
minim 



sub sub sub 1/2 

pragul salariul din 
saraciei minim salariul 
minim 



Pensionari de asigurari sociale de stat Pensionari agricultori 



■31 decern brie 2007 ■ 30 septem brie 2008 



Sursa: calcule pe baza datelor MMFPS 

Nivelul scazut al veniturilor realizate din agricultura si din activity neagricole 
independents ce revin Tn medie pe un agricultor si pe un lucrator pe cont propriu Tn activity 
neagricole, nivelul scazut al indemnizatiei de somaj si numarul mare de someri care nu 
beneficiaza de indemnizatie, precum si numarul mare de pensionari cu pensii sub pragul de 
saracie, plaseaza masiv persoanele care apartin acestor categorii ocupationale Tn zona 
riscului de saracie. Ponderea celor care se afla efectiv sub pragul de saracie este Tnsa mai 
mica (Tn special Tn cazul pensionarilor 18 ) datorita faptului ca mare parte a acestor persoane 
fac parte din gospodarii Tn care se afla persoane care realizeaza venituri mai mari (salarii 
sau pensii de nivel mai malt), iar o parte din gospodarii Tsi acopera nevoile de consum 
alimentar, Tntr-o masura mai mare sau mai mica, din productja agricola a gospodariei. 
Nivelul general scazut al veniturilor din agricultura, din activitatj neagricole independente, din 
prestatji de somaj si din pensii face ca nivelul total al veniturilor si posibilitatjle de acoperire a 
nevoilor de consum ale membrilor gospodariilor Tn componenta carora intra persoanele din 
aceste categorii ocupationale sa fie reduse, chiar daca se afla deasupra pragului de saracie, 
iar vulnerabilitatea lor Tn fata riscului saraciei sa fie mare. 

Este evident ca saracia afecteaza Tn mai mare masura persoanele 
care nu sunt ocupate (20%, comparativ cu 15% Tn cazul populatiei ocupate) 19 , 
ceea ce Tnseamna ca sustinerea si stimularea participarii la munca (Tn special 
a persoanelor aflate la varsta de munca) poate constitui unul dintre 



Rata saraciei 
in randul 
populatiei 
ocupate este 
relativ inalta. 



In conditiile in care, in anul 2007, pensiile a 29% din pensionarii de asigurari sociale de stat §i 98% din 
pensionarii agricultori erau mai mici decat pragul saraciei, rata saraciei in randul pensionarilor a fost de numai 
16%. 

19 In cazul populatiei de 16 ani §i peste, care nu este ocupata, incidenja saraciei este mai mare pentru cea aflata 
in i-iomaj (38%), fiind mai putin inalta in cazul persoanelor: pensionari (16%), arji inactivi (22%), in special 
femei (25%). In cazul acestora din urma, in cele mai multe situatii, presiunea pentru angajarea intr-un loc de 
munca este mai scazuta, daca veniturile realizate de ceilalti membri ai gospodariilor sunt considerate suficiente. 
Pentru o parte din aceste persoane, statutul de persoana inactiva nu este rezultatul unei optiuni personale, 
derivand din incapacitatea gasirii unui loc de munca (persoane descurajate) sau din cauza sarcinilor familiale 
(copii sau alte persoane in ingrijire). 



22 



instrumentele de diminuare a saraciei. Importanta este Tnsa si calitatea ocuparii, veniturile 
realizate din activitate, posibilitatea realizarii de venituri suficient de mari pentru a asigura 
persoanei si familiei acesteia un nivel de trai deasupra pragului de saracie. Totusi, la 
modelul occupational actual, rata saraciei Tn randul populatiei ocupate este relativ Tnalta 20 , 
situatie ce deriva din frecvenja mare, Tn populatia ocupata, a agricultorilor, ale caror venituri 
din activitate sunt foarte scazute, precum si din cauza sarcinilor familiale mari ale unora 
dintre persoanele ocupate (copii, partener sau copii mai mari aflati Tn somaj sau inactivi, 
paring varstnici fara pensie sau cu pensie de nivel scazut). Un grad mai malt de ocupare 
salariala, Tn condipe asigurarii unui salariu minim suficient de malt, poate fi un instrument 
eficient de diminuare a incident^ saraciei, atat Tn cazul populatiei Tn varsta de munca, cat si 
al copiilor. 

Cea mai scazuta incidenta a saraciei este Tnregistrata Tn randul salariatilor (3%, Tn 
2007), datorita nivelului relativ Tnalt al castigurilor salariale comparativ cu alte venituri din 
activitate si din prestatii sociale: Tn 2007, salariul minim depasea pragul de saracie cu 9%. 
Totusi, peste 200 mii de salariati (5% din populatia saraca) apartineau unor gospodarii ale 
caror venituri erau inferioare pragului de saracie, fie pentru ca salariile realizate de ei erau 
mai mici decat salariul minim, fie pentru ca sarcinile familiale depasesc puterea de sustinere 
a salariului. 



20 Conform datelor Eurostat, in 2007, media ratelor de saracie in randul populatiei ocupate, estimata la nivelul 
UE-15 §i NSM-10, a fost de 7% §i, respectiv, 5% (in cazul persoanelor din gospodariilefara copii in intretinere); 
de 10% si, respectiv, 11% (in cazul celor din gospodariile cu copii in intretinere). In Cehia si Olanda, unde se 
inregistreaza eel mai scazut nivel al ratei generale de saracie (10%), rata de saracie in randul popula(iei ocupate 
a fost de 2% si, respectiv, 3% (in cazul persoanelor din gospodariile fara copii); de 5% si, respectiv, 6% (in 
cazul celor din gospodariile cu copii). 

23 



Caseta 1-2 Disparity salariale 

Tn anul 2007, la nivelul economiei rationale, castigul salarial mediu brut a fost estimat la 
1396 lei lunar, iar eel net la 1042 lei. Castigul salarial real a fost, Tn anul 2007, cu 11,8% 
mai mare decat Tn 1990 si cu 88,2% mai mare decat Tn anul 2000. Tn februarie 2009, 
castigul salarial mediu brut a ajuns la 1 863 lei, iar eel net la 1 358 lei. 

Nivelul castigurilor salariale difera mult pe activitatj economice, eel mai mare nivel mediu 
al castigurilor salariale brute si nete fiind Tnregistrat Tn activitatjle de intermedieri finaciare 
(3575 lei si, respectiv, 2617 lei lunar, Tn anul 2007), iar eel mai scazut Tn activitatjle de 
pescuit si piscicultura (771 lei si, respectiv, 586 lei), un decalaj de 4,6:1, respectiv, 4,5:1. 
Niveluri medii Tnalte (peste 2000 lei) s-au Tnregistrat Tn industria extractiva, Tn energie 
electrica si termica, gaze si apa, Tn administratje publica si aparare, precum si Tn unele 
activitatj din industria prelucratoare si de transport, iar niveluri scazute (sub 1000 lei) -Tn 
agricultural vanatoare si silvicultura, Tn hoteluri si restaurante, precum si Tn unele activitatj 
din industria prelucratoare si din comert. Castigurile medii brute si nete din unitatjle aflate 
Tn proprietate publica au fost cu 52% si, respectiv, cu 50% mai mari decat cele din 
unitatjle aflate Tn proprietate privata, iar cele din regiile autonome au fost cu 41% si, 
respectiv, cu 40% mai mari decat cele din societatjle comerciale. 

Distributja salariatjlor dupa nivelul salariilor brute realizate, Tn octombrie 2007, releva 
faptul ca 2% din totalul salariatjlor (care au lucrat eel putjn 23 zile) au realizat salarii sub 
si la nivelul salariului minim pe economie (390 lei), 30% au realizat salarii cuprinse Tntre 
390 si 700 lei, iar 6,4% au obtjnut salarii de peste 3000 lei, din care 0,8% peste 7000 lei. 

Conform anchetei privind structura castigurilor salariale, realizata Tn anul 2006, castigul 
salarial mediu brut al barbatjlor a fost cu 1,5% mai mare decat eel al femeilor, iar castigul 
mediu al salariatjlor din grupa de varsta de 55-64 ani a fost de 2,4 ori si, respectiv, cu 
35% mai mare decat al celor din grupele de varsta de 15-24 ani si 25-54 ani. De 
asemenea, castigurile medii ale salariatjlor cu studii postuniversitare de doctorat au fost 
de sapte ori mai mari decat cele ale salariatjlor fara scoala absolvita, iar cele ale 
absolventjlor Tnvatamantului superior de lunga durata au fost de trei ori mai mari decat 
cele ale salariatjlor care au absolvit numai mvat/nantul gimnazial. Salariatji din prima 
grupa majora de ocupatji (GM1: Membrii ai corpului legislativ, ai executivului, Tnaltj 
conducatori ai administratjei publice, conducatori si functjonari superiori din unitatjle 
economico-sociale si politice) au realizat salarii de aproape sase ori mai mari decat cei 
din ultima grupa (GM9: Muncitori necalificatj). Tn acelasi an, raportul dintre media 
castigurilor salariale ale salariatjlor din prima si ultima decila a distributjei salariatjlor dupa 
nivelul castigurilor salariale brute a fost de 1:13, cu alte cuvinte, castigurile celor mai bine 
platitj 10% dintre salariatj au fost de 13 ori mai mari decat cele ale celor mai slab platitj 
10%. 
Sursa: INS, Repartizarea salariajilor pe grupe de salarii realizate Tn luna octombrie 2007; 

INS, Castigurile salariale si costul forfei de munca Tn anul 2007; 

INS, Disparity salariale - Factori de influenza, anul 2006 



Prezenta agricultorilor si a pensionarilor agricultori, frecventa mai mica 
a salariatjlor, precum si faptul ca cele mai multe familii cu multj copii se afla Tn 
mediul rural, sunt factori care determina incidenta mare a saraciei Tn randul 
populatjei rurale. Rata saraciei este de trei ori mai mare Tn mediu rural decat Tn 
mediul urban si a crescut Tn perioada 2001-2007, Tn timp ce Tn mediul urban a 
scazut Tn aceeasi perioada. Tn 2007, aproape trei sferturi din populatja saraca 
locuia Tn mediul rural. 

Tn afara de precaritatea ocuparii si nivelul scazut al veniturilor realizate din activitate 
de populatja din mediul rural, incidenta mare a saraciei Tn acest mediu este legata si de 
faptul ca, desi nevoile de protectje sociala sunt mari, cea mai mare parte a masei prestapor 
sociale intra Tn bugetul gospodariilor din mediul urban (aproximativ 60%); numai prestajiile 



Rata 


saraciei 


este de 


trei ori 


mai mare in 


mediu 


rural 


decat in 


mediul 


urban. 





24 



de asistenja sociala sunt orientate Tn mai mare masura spre gospodariile rurale, Tnsa 
volumul acestora este foarte scazut, avand doar capacitatea ameliorarii profunzimii saraciei, 
Tn cazul Tn care gospodariile sarace au acces la ajutoare. 

Graficul 1-10 Rata saraciei si distributia populatiei sarace, pe medii de rezident;a (%) 



30 
25 
20 
15 
10 H 




2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 




2007 




Sursa: INS-AIG/ABF 

De amploarea si caracterul cronic al saraciei Tn mediul rural, precum si de caderea 
productiei industriale din orasele care, Tn regimul trecut, si-au legat existenta de functionarea 
unor mari unitati industriale (care n-au facut fata restructurarii economiei si condipor 
economiei de piata), este legata si distributia regionala a saraciei. Cele mai mari rate ale 
saraciei sunt Tnregistrate Tn regiunile Nord-Est, Sud-Est §i Sud-Vest Oltenia, iar cea mai 
scazuta este rata estimata pentru regiunea Bucuresti-llfov (de 5,6 ori si, respectiv, de 5,3 ori 
mai mica decat Tn Nord-Est si Sud-Est). Rata saraciei este mai mica decat rata estimata la 
nivel national numai Tn regiunile Vest, Nord-Vest si Centru, Tn cazul carora nivelul veniturilor 
de care dispune populatia este mai malt comparativ cu celelalte regiuni, pe fondul unei 
ponderi mult mai mici a populatiei rurale si a unui grad de industrializare mai ridicat. 



25 



Graficul 1-11 Rata saraciei si distributia populatiei sarace pe regiuni (%) 



30 



25 



20 



15 



10 




-et— Nord-Est 

-►::<— Sud-Est 

-A- Sud-Vest 

-O-Sud 

-•—Total 

populate 
-x— Nord-Vest 

-♦— Centru 

^— Vest 

-n— Bucuresti 



2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 



2007 



Centru 

10% 



Bucuresti 
3% 



Nord-Vest 

11% 



Nord-Est 
24% 




Sud-Vest 
13% 



Sud-Est 

17% 



Sursa: INS-AIG/ABF 

Diferentele teritoriale, regionale si pe medii de rezidenta, Tntre ratele de saracie 
evidentiaza relatia dintre dezvoltarea economica, gradul §i structura ocuparii §i amploarea 
saraciei. Diminuarea incidentei saraciei Tn zonele mai expuse riscului saraciei impune politici 
de dezvoltare rurala si dezvoltare regionala, care sa tinteasca cresterea ocuparii populatiei 
Tn activity generatoare de venituri salariale. 



26 



1.5. Concluzii §i recomandari 

Veniturile gospodariilor constituie principala sursa de acoperire a nevoilor de consum 
ale populatiei. Marimea si distributia acestora sunt sensibile la evolujiile favorabile sau 
nefavorabile din economie, precum si la socuri induse de disfunctionalitati ale piejelor 
nationale si mondiale. Reducerea sau pierderea veniturilor amplifica riscul de saracie si 
excluziune sociala. 

1. Veniturile gospodariilor din Romania se caracterizeaza prin nivelul general scazut, 
veniturile disponibile medii reprezentand mai putin de un sfert din media veniturilor 
gospodariilor din vechile state membre ale UE (UE-15) si jumatate din cele ale populatiei din 
primele zece noi state membre (NSM-10). Decalajul dintre venituri este determinat de 
decalajul dintre productivitatea muncii si de diferentele privind nivelul si structura ocuparii, Tn 
principal de ponderea salariatilor Tn populatia ocupata. Cea mai mare parte a veniturilor este 
utilizata pentru acoperirea nevoilor de baza, ponderea cheltuielilor pentru consumul 
alimentar depasind 40% din totalul cheltuielilor de consum, iar aproape jumatate din 
gospodarii nu pot face fata cheltuielilor cu venitul de care dispun. Faptul ca multe familii deja 
au probleme Tn a-si acoperi nevoile face ca vulnerabilitatea lor Tn fata riscurilor pierderii sau 
diminuarii veniturilor si scaderii puterii de cumparare sa fie mult mai mare decat Tn condipe 
unui nivel al veniturilor mult mai Tnalt. Riscul de degradare a condipor de viata, sub un 
standard acceptabil, este amplificat si de faptul ca nivelul scazut al veniturilor nu a permis 
nici realizarea unor economii, care sa poata fi utilizate Tn situatii de criza (somaj, pensionare, 
boala, pierderea sustinatorului). 

2. Formarea veniturilor gospodariilor este caracterizata prin contributia relativ scazuta 
a salariilor, care asigura doar jumatate din totalul veniturilor, precum si prin contributia foarte 
scazuta a veniturilor banesti din agricultura, Tn conditiile Tn care agricultorii reprezinta un sfert 
din populatia ocupata. Prestape sociale, de care beneficiaza o mare parte a populatiei 
(varstnici sau bolnavi, someri, persoane cu handicap, familii cu copii, familii ale caror venituri 
se situeaza sub un nivel minim etc.), asigura o cincime din veniturile gospodariilor, propose 
relativ mare (a doua ca importanta, dupa veniturile din salarii) care deriva, mai ales, din 
numarul mare de beneficiari, nivelul acestor venituri fiind Tnsa scazut Tn raport cu nevoile de 
protectie a beneficiarilor, precum si cu nivelul de proteose asigurat Tn tarile europene. 

3. Romania este una dintre tarile cu un grad de inegalitate a veniturilor superior celui 
mediu la nivelul Uniunii Europene si celui Tnregistrat Tn majoritatea statelor membre ale UE. 
Suma veniturilor celor mai „bogati" 20% din locuitorii Romaniei este de peste cinci ori mai 
mare decat suma veniturilor de care dispuneau cei mai saraci 20%. 

4. Conform metodei de evaluare a saraciei utilizata Tn Uniunea Europeana (metoda 
relativa, Tn raport cu un prag stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile), Tn 2007, 
19% din populatia Romaniei (patru milioane de persoane) se afla sub incidenta riscului de 
saracie, o rata a saraciei Tnalta comparativ cu majoritatea statelor membre. 

5. Categoriile de populate cele mai expuse riscului de saracie Tn Romania sunt copiii 
si varstnicii singuri; de asemenea pensionarii agricultori, agricultorii si somerii. Pe tipuri de 
gospodarii, riscul de saracie este mai mare pentru persoanele singure, cele din gospodariile 
monoparentale si din gospodariile numeroase, formate din doi adulti cu trei sau mai multi 
copii si din trei sau mai multi adulti cu copii. Pe medii de rezidenta si regiuni de dezvoltare, 



27 



riscul de saracie este mai ridicat la populatia din mediul rural si la populatia din regiunile 
Nord-Est si Sud-Est. 

6. Copiii vor continua sa ramana categoria de varsta cu riscul de saracie eel mai 
ridicat, daca nu se vor adopta masuri de sustinere mai accentuata a familiilor cu copii. Astfel 
de masuri se impun pentru prevenirea riscului de perpetuare a saraciei, de transmitere a 
acesteia urmatoarei generatii, avand Tn vedere ca, pentru copii, saracia Tnseamna si riscuri 
legate de sanatate si dezvoltare fizica, precum si de participarea la educate, cu implicatii 
asupra capacitatii de munca, de ocupare si de castig la maturitate. O politica sociala mai 
puternic orientata spre protectia copiilor si sustinerea familiilor cu copii se impune si din 
perspectiva faptului ca Tn nu se poate vorbi de responsabilitate individual^ Tn cazul copiilor, 
de capacitatea acestora de a opta pentru o strategie de viata sau alta, de a actjona sau a 
face presiuni pentru castigarea dreptului la o viata mai buna sau pentru asigurarea 
respectarii drepturilor conferite de lege. O astfel de politica este importanta si pentru 
redresarea natalitatji, precum si pentru faptul ca investitja Tn copii este cea mai importanta si 
profitabila pentru dezvoltarea viitoare a economiei si societatji. Evident, aceasta Tnseamna 
prestatji familiale mai generoase, diversificarea formelor de sustinere a familiilor cu copii Tn 
asigurarea acoperirii nevoilor de crestere, Tngrijire si educate a acestora, dar si politici active 
de ocupare a persoanelor care au copii Tn Tntretinere, implicit de evitare a impactului 
destimulariv al prestatiilor sociale. 

7. Combaterea saraciei, obiectiv central, permanent al politicii sociale, presupune: 

- promovarea unor masuri de sustinere si stimulare a ocuparii, Tn special a ocuparii 
salariate, de garantare a unui salariu minim suficient de stimulativ si Tn concordanta cu 
necesitatea asigurarii unui trai decent; 

- modernizarea agriculturii, dezvoltarea economiei rurale si dezvoltarea regionala; 

- cresterea gradului de instruire si formare profesionala; 

- dezvoltarea sistemului de protectie sociala si adaptarea acestuia la evolujiile din 
economie si societate, la exigentele si riscurile derivate din Tmbatranirea demografica. 

8. Sistemul de protectie sociala nu este si nu trebuie considerat ca fiind singurul sau 
eel mai important instrument de combatere a saraciei. Rolul sistemului de protectie sociala 
consta, Tn primul rand, de prevenire a saraciei prin asigurarea unor venituri de Tnlocuire 
(pensii, indemnizatii de somaj si indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca) si 
prin sustinerea veniturilor familiilor cu copii si ale persoanelor cu dizabilitati, si de suport 
pentru populatia aflata sub incidenta saraciei, la un nivel suficient de Tnalt, Tn conditiile date 
de disponibilitatea resurselor, astfel meat sa nu permita Tndepartarea prea mare a nivelului 
de trai al beneficiarilor de prestatii sociale de eel al populatiei ocupate. 

9. Romania se confrunta cu o situate noua: dupa opt ani de crestere economica 
(2001-2008), Tncepe o perioada marcata de criza, urmare a efectului de antrenare al crizei 
economico-financiare izbucnita Tn SUA Tn octombrie 2008. Criza economica pune probleme 
suplimentare amplificand riscul de saracie, din cauza scaderii ocuparii, Tn principal a scaderii 
numarului de salariati si a cresterii numarului de someri, precum si din cauza scaderii puterii 
de cumparare, Tn special a populatiei cu venituri mici, sub impactul inflatiei si a politicilor 
restrictive Tn domeniul salariilor si Tn alocarea resurselor pentru protectia sociala. Rolul 
sistemului de protectie sociala va trebui sa creasca, Tnsa va exista riscul adoptarii, sub 



28 



presiune, a unor masuri insuficient pregatite, care ar putea afecta echilibrele sistemului, 
aplicarea regulilor si respectarea principiilor pe care sunt construite componentele acestuia. 

10. Evitarea riscului unor dezechilibre si disfunctionalitati in sistemul de protectie 
sociala, al accentuarii unor inechitati in ceea ce priveste nivelul de protectie si al aparitiei 
altora noi, impun existenja unei institutii care sa se ocupe efectiv, cu profesionalism, de 
politica Tn domeniul protectiei sociale, o institute care sa aiba imaginea de ansamblu a 
sistemului de protectie sociala, care sa vegheze la asigurarea bunei functional a sistemului 
si sa promoveze politici si masuri de adaptare a acestuia la evolutiile din domeniul economic 
si eel social, iar Tn cele ce urmeaza la evolutia acestuia Tn conditiile crizei, ale unei crize care 
poate avea dimensiuni mai mari decat cele pe care le putem anticipa Tn prezent. Este 
necesara, de asemenea, o viziune integratoare privind politica Tn domeniul ocuparii si Tn eel 
al protectiei sociale. 

11. Pe termen lung, se contureaza riscul extinderii saraciei, Tn cazul mentinerii Tn 
afara sistemului de protectie sociala a unor categorii de populate, Tn special agricultorii si 
persoanele ocupate Tn sectorul informal neagricol, care Tn prezent nu sunt acoperite de 
schemele de asigurari sociale. Evitarea producerii riscului saraciei si a amplificarii nevoilor 
de asistenta sociala, Tn cazul acestor categorii impune adoptarea, Tnca de acum a unor 
masuri de acoperire a lor cu scheme de protectie. 



29 



II Riscuri, vulnerability §i solufii pe pia|a muncii 

Accesul la munca decenta pentru toji cetatenii constituie o prioritate a politicilor 
privind piata muncii din Tntreaga Uniune Europeana, pentru ca reprezinta mecanismul de 
baza de incluziune sociala. Pentru a formula solutji si recomandari de politica pentru 
Romania, acest capitol analizeaza piata fortei de munca, identified principalele riscuri si 
grupuri vulnerabile, si evalueaza politicile si institutiile pe piata muncii. 

Diagnoza situa{iei pie{ei fortei de munca arata dislocarile sociale profunde produse 
ca urmare a transformarii structurilor economice dupa 1990: scaderea populatiei active si a 
populatjei ocupate pana Tn anul 2006, ponderea ridicata a agriculturii Tn structura populatiei 
ocupate pe sectoare de activitate, caracterul sezonier al pietei muncii, etc. Raportat la 
statisticile europene, exista o prapastie Tntre piata muncii din Romania si pietele europene. 
Tn timp ce Tn mediul urban, piata muncii este aliniata la modelul general European, cu o 
subreprezentare a Tntreprinzatorilor (patroni si lucratori pe cont propriu), Tn mediul rural, piata 
muncii tine mai degraba de modelul existent la Tnceputurile societatilor capitaliste, 
majoritatea populatiei este ocupata Tn gospodaria proprie si este decuplata de la 
mecanismele economiei de piata. 

Identificarea grupurilor vulnerabile este realizata avand Tn vedere trei sectoare ale 
populatiei ocupate: formal, informal si sectorul gospodariilor. Grupurile vulnerabile sunt 
formate din persoanele cu maxima expunere la cinci riscuri majore de pe pia{a muncii: 
munca Tn sectorul informal, munca Tn sectorul gospodariilor (agricultura de subzistenja), 
somajul de lunga durata (12 luni si peste), descurajarea de a intra pe piata muncii formale si 
saracia persoanelor care muncesc. 

Politicile §i institutiile pe pia\a muncii sunt evaluate din perspectiva identificarii 
zonelor care necesita interventie, avand Tn vedere reglementarile, flexibilitatea si securitatea 
pe piata fortei de munca. Analiza concluzioneaza ca sectorul informal si sectorul 
gospodariilor sunt atat de dezvoltate Tn Romania din cauza si nu in ciuda reglementarilor 
privind piata muncii. Politicile privind piata muncii sunt masiv subfinantate si contin o 
componenta de masuri active care desi a crescut continuu este Tnca slab dezvoltata. Pentru 
ca peste 3 milioane persoane Tn varsta de munca nu sunt incluse Tn piata formala a muncii, 
ci sunt (sub)ocupate Tn sectorul informal sau al agriculturii de suzistenta, politicile de 
ocupare trebuie sa concentreze pe deschiderea pietei muncii formale si includerea celor 
exclusi Tn mai mare masura decat pe protectia salariatilor din sectorul formal. Acest fapt ar 
duce si la cresterea bazei de impozitare, la cresterea veniturilor la bugetul de stat si, implicit, 
la asigurarea sustenabilitatii finantarii politicilor sociale. 

Pentru zonele de interventie identificate, solutjile §i recomandarile propun o 
schimbare de perspectiva a politicilor de ocupare dinspre politici coercitive Tnspre politici 
incluzive, dinspre protectia locului de munca Tnspre protectia omului. Trei directii strategice 
sunt identificate: (1) crearea a noi locuri de munca, (2) cresterea angajabilitatii (sigurantei 
ocupatiei) prin cursuri de formare profesionala si Tnvatare continua si (3) Tndepartarea 
barierelor de intrare/revenire pe piata muncii. Pentru moment economia de piata 
romaneasca are Tnca o capacitate insuficienta de a crea noi locuri de munca sustenabile, 
ceea ce face ca numarul de locuri de munca sa fie prea mic. De aceea, alaturi de partenerii 

30 



sociali, statul trebuie sa Tsi asume un rol central cu privire la extinderea piejei muncii formale 
si includerea persoanelor excluse. 



11.1 . Situafia actuala §i determinari „istorice" 

Dupa 1990, Romania a trecut prin doua perioade de depresie economica profunda: 
Tntre 1988 si 1992, cand produsul intern brut al tarii a scazut cu 30 puncte procentuale, si 
Tntre 1997 si 1999. Doar Tncepand din anul 2000 s-a Tnregistrat o crestere economica 
robusta, Tn medie cu aproximativ 5% pe an. Totusi, Tn 2008, PIB-ul Romaniei per capita (Tn 
PPP) reprezenta doar 44,3% din media tarilor UE-27 (date Eurostat). 

Transformarea structurilor economice cu o asemenea magnitudine Tntr-o perioada 
relativ scurta de timp a dus la dislocari sociale profunde. Milioane de locuri de munca Tn 
fostele Tntreprinderi socialiste si cooperative agricole de productje au fost distruse si mult 
mai putjne locuri de munca au fost create Tn nou aparutele Tntreprinderi capitaliste. Prin 
comparatje cu situatja din anii 1980, cand „partidul" gasea si asigura securitatea locului de 
munca pentru orice cetajean („om al muncii", adica "proprietar, producator si beneficiar"), Tn 
anii 1990 populatja a trebuit sa Tnvete sa faca fata socului pierderii locului de munca si sa 
dezvolte abilitatile de a cauta/ gasi un loc de munca. 



Scaderea populatiei, pensionarile masive de la Tnceputul anilor 1990, cresterea ratei 
de participare a tinerilor Tn educatja superioara si emigratja sunt principalii factori 
responsabili pentru reducerea drastica a participarii la piata fortei de munca. 

Populatia activa a scazut continuu, ajungand Tn anul 2004 sa 
reprezinte doar 40.5% din populatja totala a tarii; rata de activitate a populatiei 
Tn varsta de munca (15-64 ani) s-a diminuat cu circa 20% (peste 2 milioane 



persoane) Tntre 1990 si 2004. Tncepand cu anul 2006, 21 s-a Tnregistrat o 
ameliorare a gradului de participare a populatiei la forta de munca. La nivelul 
populatiei Tn varsta de munca, rata de activitate a ajuns la 63% Tn anul 2007, 
fiind mult mai redusa decat rata medie a tarilor UE-27 (70.5%). Participarea la 
forta de munca a tinerilor de 15-24 ani a fost si ramane deosebit de mica, cu o 
rata de activitate de doar 30,5% fata de 44,3% Tn tarile UE-27. (date Eurostat 
pentru anul 2007). 

Populatia ocupata s-a redus de asemenea, numarul persoanelor 
ocupate Tn 2005 fiind cu circa 2,4 milioane mai mic decat eel din 1990. Daca Tn 
1990, din 100 persoane apte de munca, 82 erau ocupate, Tn anul 2005, 
proportia acestora era de doar 61. Din anul 2006, si populatia ocupata a 
Tnregistrat o usoara crestere. Totusi Tn 2007-2008, rata de ocupare a populatiei 
de 15-64 ani a ramas Tnca sub 60%, 22 nivel scazut prin comparatie atat cu 
nivelurile europene, cat si cu tinta Lisabona 2010, stabilita la 70%. 



PIB-ul create 
din anul 2000, 
dar populatia 
activa §i 
populatia 
ocupata au 
crescut doar 
din 2006 



Piata fortei de 
munca are un 
sector agricol 
supra- 
dimensionat 
si un caracter 
sezonier 
accentuat 



In 2007, popula{ia activa a tarii - in jur de 10 milioane persoane - a ajuns la 46.4% din populajia totala 
(respectiv 47.3%, in trimestrul III din 2008) §i 54.8% din populatia de 15 ani §i peste. 

22 In anul 2007, rata de ocupare a fost de 58.8% la nivelul intregii populajii de 15-64 ani, cu 64.8% pentru 
barbaji si doar 52.8% pentru femei. Spre comparatie, la nivelul tarilor UE-27, valorile corespunzatoare au fost 

de 65.4%, 72.5%, respectiv 58.3%. 



31 



Tn Tntreaga regiune central si sud-est europeana, adica Tn toate tarile in tranzitie, 
agricultura si, Tn mai mica masura, industria s-au restrans, Tn timp ce sectorul serviciilor s-a 
dezvoltat sensibil. Structurile economice din Romania au respectat aceasta evolutie. Din 
1990 Tn 2007, 23 valoarea adaugata de sectorul serviciilor a crescut considerabil de la 26% la 
65% din PIB. Din contra, valoarea adaugata de industrie (inclusiv constructii) a scazut de la 
50% la 26% din PIB, iar cea a agriculturii s-a redus de la 24% la 8% din PIB. 

Tn timp ce valoarea adaugata si investipe s-au mutat din agricultura Tn sectorul 
serviciilor, forta de munca s-a mutat din industrie Tn agricultura; proportia populatiei ocupate 
Tn sectorul serviciilor a Tnceput sa creasca cu Tntarziere, doar din 2002. Tn fapt, Tn Romania, 
spre deosebire de celelalte tari europene (fost socialiste sau nu), agricultura a functionat ca 
nisa de salvare Tn fata socurilor succesive prin care trecea economia, cu atat mai mult cu cat 
structurile institutjonale au fost conturate cu Tntarziere si Tnca lasa slab reglementate zone 
importante ale sferei muncii. De aceea, chiar si Tn prezent, Tn agricultura Tnca lucreaza 30% 
din populatja ocupata, fata de 5% Tn tarile UE-25. 

Tabelul 11-1 Populatia ocupata de 15 ani §i peste pe sectoare de activitate ale economiei 
nationale (%) 





1989 


1993 


1995 


1997 


2001 


2005 


2007 


2008 trim. Ill 


Agricultura 


28.5 


36.0 


34.5 


40.0 


43.5 


32.1 


29.5 


30.3 


Industrie si constructii 


45.5 


35.8 


33.6 


30.1 


25.7 


30.5 


31.4 


30.9 


Servicii 


26.0 


28.2 


31.9 


29.9 


30.8 


37.4 


39.1 


38.8 



Sursa: Anuarul Statistic, pentru 1 989 si 1 993; Forta de munca in Romania. Ocupare §i somaj, 
pentru 1995-2008 (INS). 

Structura populatiei ocupate pe sectoare de activitate - cu ponderi ridicate ale 
agriculturii, dar si ale sectoarelor constructii, transporturi sau hoteluri si restaurante (sectoare 
care Tmpreuna reprezinta circa 14% din populatia ocupata, Tn 2007) - confera pietei muncii 
din Romania un accentuat caracter sezonier. De aceea, ratele de activitate sunt mai mici Tn 
trimestrele I si IV si mai ridicate Tn trimestrele II si III. Sezonalitatea este mai accentuata Tn 
mediul rural, unde ca urmare a fluctuapor de pe piata fortei de munca agricole, ratele de 
activitate sunt mai ridicate decat media pe economie Tn perioada aprilie-septembrie. 

Tn Tntreaga regiune central si sud-est europeana, schimbarea structurii proprietatii, 
restructurarea industriei si dezvoltarea sectorului de servicii au dus la schimbarea profunda 
a structurii populatiei ocupate Tn functie de statutul profesional. 

Tn Romania, Tn mult mai mare masura decat Tn celelalte tari din regiune, numarul 
salariatilor s-a prabusit de la mai mult de 8.3 milioane Tn 1989 la aproximativ 6.4 milioane Tn 
2008 (trimestrul III). Ponderea salariatilor, desi a Tnregistrat o tending crescatoare dupa anul 
2001, a ajuns Tn perioada 2004-2008 sa varieze la doar 65%-66% din populatia ocupata, 
prin comparatie cu circa 85% Tn tari precum Slovenia, Ungaria sau Bulgaria. Tn fapt, si Tn 
Romania, salariatii reprezinta Tn jur de 92% din populatia ocupata Tn mediul urban si doar 
36% Tn mediul rural. 

Numarul patronilor Tn activitaji neagricole a crescut dupa 1990, dar a ramas 
permanent la un nivel relativ redus Tn context european - Tn anul 2007, circa 137 mii 
persoane (1.5% din populatia ocupata), din care doar 30 mii persoane Tn mediul rural. 



Statistici din baza de date World Development Indicators 2008, web.worldbank.org. 



32 



Tn schimb, lucratorii pe cont propriu 24 si lucratorii familiali neremunerati s-au Tnmultit 
mai mult decat Tn orice alta tara europeana. Desi Tn scadere dupa anul 2001, peste 3 
milioane persoane se Tncadrau Tn aceste doua categorii Tn 2007 si 2008, care reprezentau 
mai mult de 32% din populatia ocupata a tarii. Atat lucratorii pe cont propriu, cat si lucratorii 
familiali neremunerati au fost de-a lungul Tntregii perioade 1994-2008 Tn proportje de peste 
90%, respectiv 95%, ocupatj Tn agricultura. Corelat, Tn timp ce ei reprezinta doar 6% din 
populatia ocupata Tn mediul urban, proportia creste la 63% din populatia ocupata Tn mediul 
rural. 

Graficul 11-1 Populatia ocupata de 15 ani si peste dupa statut profesional (mii persoane) 




8000 -- 



l+N 



■ III 




I Membrii unei 
cooperative/ 
societatj agricole 

Lucratori familiali 
neremunerati 



l Patroni §i lucratori 
pe cont propriu 



Salariatj 



9> c& r& r& c& r& r& <& r& «.# ^ r& <& <S> <& <& . ^ 



N C8" ^ ,0, 



^ ^ ^ ^ ^ tf° ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^\^~ 



Sursa: Anuarul Statistic 2001, pentru 1989-1994; Forta de munca in Romania. Ocupare si 
somaj, pentru 1995-2008 (INS). 

Datele de mai sus arata clar prapastia Tntre piata muncii din Romania si pietele 
europene, ilustrata Tn Graficul II-2 de mai jos. Tn timp ce Tn mediul urban, piata muncii este 
aliniata la modelul general European, cu o subreprezentare a Tntreprinzatorilor (patroni si 
lucratori pe cont propriu), Tn mediul rural, piata muncii tine mai degraba de modelul existent 
la Tnceputurile societatilor capitaliste, majoritatea populatiei este ocupata Tn gospodaria 
proprie si este decuplata de la mecanismele economiei de piata. Principalele riscuri la care 
se supun sunt cele legate de starea vremii si de calamitati/ catastrofe naturale si nu de 
mersul general al economiei - pierd mai putin Tn perioadele de recesiune economica, dar si 
beneficiaza disproportionat de putin Tn perioadele de crestere economica. 



In conformitate cu metodologia AMIGO, in gospodariile {aranesti, de regula caput de gospodarie este 
inregistrat ca lucrator pe cont propriu, iar ceilalji membrii activi in gospodarie sunt inregistra^i ca lucratori 
familiali neremunerati. 



33 



Graficul 11-2 Modelul structural al p\e\e\ muncii din Romania urban si rural prin 
comparatie cu modelul dominant in Jarile europene 



Modelul dominant pentru pietele 
muncii din tarile europene 



Lucratori 
pe cont 
propriu 




Piata muncii din Romania URBAN 



Lucratori 
pe cont 

propriu 




Piata muncii din Romania RURAL 



Salariati 




Lucratori 
pe cont 
propriu 



Tn stransa legatura cu structura populatiei ocupate pe sectoare de activitate, piata 
muncii din Romania mai are o caracteristica care o diferentiaza Tn spajiul european, si 
anume o structura dominata de ocupatiile manuale (agricultori si muncitori). 

De-a lungul perioadei de tranzijie, ponderea Tn populatia ocupata a grupelor de 
ocupatii calificate, manuale (dominante Tn economia planificata bazata pe mari Tntreprinderi 
industriale si cooperative agricole de produce) s-a diminuat constant, Tn timp ce proportia 
ocupatiilor non-manuale (specifice categoriilor de populate cu studii superioare si sectorului 
de servicii) a crescut. Cu toate acestea, ponderile ocupatiilor non-manuale reprezinta Tn 
Romania doar aproape jumatate din cele din economiile capitaliste dezvoltate, atat Tn ceea 
ce priveste calificarile superioare (conducatorii si functionary superiori, specialistii cu ocupatii 
intelectuale si stiinpce, tehnicieni, maistri si asimilati), cat si cele mediu sau slab calificate 
(functionary administrativi, lucratorii operativi Tn servicii si comert). 

Tn contrast, grupele de ocupatii calificate manuale (muncitori si agricultori), Tn 2007, 
sunt Tnca de circa 1,5 ori mai bine reprezentate pe piata muncii din Romania decat Tn tarile 
UE-27. 

Graficul II-3 Populatia ocupata de 15 ani §i peste pe grupe de ocupatii (%) 



70.0 
60.0 
50.0 
40.0 
30.0 
20.0 
10.0 
0.0 



68.3 



60.9 



52.2 



Inalt calificate, non-manuale 
I Mediu §i slab calificate, non-manuale 
Calificate, manuale 
Necalificate 



41.3 



21.2 



--TC7- -^- -^^- 

■ ■ ■ I 



1977 | 1992 | 2000 | 2007 

Romania 




Sursa: Anuarul Statistic, pentru 1 977 §i 1 992; For\a de munca in Romania. Ocupare si somaj, 
pentru 2000 §\ 2007 (INS); Eurostat, pentru UE-27. 



34 



Formele flexibile 
de munca sunt 
marginale pe 

piata muncii 

formale, desi 

sunt 
reglementate. 



Ratele de ocupare sunt deosebit de mici Tn randul femeilor si a tinerilor 
(15-24 ani), 25 fapt cu atat mai relevant cu cat este asociat cu o prezenja 
aproape nesemnificativa a formelor flexibile formale de ocupare precum 
ocuparea Tn timp partial sau cea temporara. Astfel, prin comparatje cu pietele 
muncii din UE-27, Tn 2007, Tn Romania doar 9.7% din populatja ocupata avea 
program de lucru partial (fata de 18.2% media europeana) si doar 1.7% era 
ocupata pe baza unui contract temporar de munca. La nivelul populatiei 
ocupate feminine diferentele sunt si mai vizibile: Tn Romania, doar 10.4% din 
femeile ocupate lucreaza Tn timp partial, fata de 31.2% Tn UE-27, si doar 1.5% 
au contract temporar, fata de 15.2% Tn tarile UE-27. Asadar, Tn Romania, formele flexibile de 
munca sunt doar marginale pe piata muncii formale, desi sunt reglementate. 

Asa cum am subliniat deja, participarea femeilor pe piata muncii este semnificativ 
mai redusa decat a barbatilor. Rata de ocupare a femeilor este de asemenea mai mica 
decat a barbatilor, mult mai mica Tn Romania decat Tn alte tari europene, cu o exceptie, 
femeile care au absolvit studii superioare. Deci, femeile doar daca au studii superioare au 
sanse egale cu barbatii de a intra pe piata muncii, altfel sansele lor sunt semnificativ mai 
reduse. Intrarea pe piata muncii nu este Tnsa sinonima cu independenta economica. 
Aproape trei sferturi din lucratorii familiali neremunerati sunt femei, Tn timp ce proportia 
femeilor Tn randul lucratorilor pe cont propriu este de sub 30%. Mai mult, Tn randul 
patronilor, numarul femeilor este de aproape 4 ori mai mic decat al barbatilor, iar Tn randul 
conducatorilor si functionarilor superiori din administratia publica si din unitatile economico- 
sociale, numarul femeilor este de 2.5 ori mai mic decat al barbatilor. Femeile predomina Tn 
schimb Tn populatia ocupata Tn sectorul public, Tn grupele de ocupatii de functional 
administrativi (72%), lucratori operativi Tn servicii si comert (65%), tehnicieni si maistrii 
(61%), specialist cu ocupatii intelectuale si stiinpce (51%), precum si Tn sectoarele sanatate 
si asistenta sociala (78%), Tnvatamant (74%), intermedieri financiare (70%), hoteluri si 
restaurante (66%) si comert (54%). 

§omajul este forma cea mai severa a discontinuitatii carierei individului, 
un rise social si economic major, Tn special Tn perioadele de criza. §omajul 
constituie o provocare serioasa pentru economia reala, cu implicatii bugetare 
profunde, inclusiv pentru sustinerea sistemului de protectie sociala Tn 
ansamblul sau. Pentru indivizi si pentru familiile lor, pierderea locului de munca 
si „obtinerea" statutului de somer sunt aspecte care Tngrijoreaza. Practic, 
aceasta Tnseamna nu numai pierdere de venituri, ci si instabilitatea acestora, 
dezechilibre Tn toate dimensiunile vietii de familie. 

Tn perioadele de criza somajul capata alte semnificatii comparativ cu cele din 
perioade de crestere economica, cand iesirea si reinsertia pe piata muncii este relativ mai 
usoara datorita mobilitatii mai mari a mediului de afaceri si a capacitatii acestuia de a genera 
noi locuri de munca. Majoritatea pietelor fortei de munca sunt incapabile sa absoarba oferta 
de munca, ceea ce face ca rata somajului sa fie mult mai Tnalta decat Tn perioadele 
obisnuite. 



§omajul Tn 

Romania are un 
nivel redus, dar 
din 2008 este Tn 
crestere. 



In anul 2007, rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) a fost in Romania de 24.4%, prin comparaUe cu 37.4% in 
UE-27. 



35 



Graficul 11-4 Rata §omajului Tnregistrat (%) 



Sursa: ANOFM 




0.0 
o? S of** os* a# a* oL#a# ■# <# c^ c^" 3 c^ a* cS* c* <# d* <# 

N* ^ ^ ^ N* ^ N* f <{> ^ f ^ ^ f ^ ^ 1? ^ 



In perioada 1990-2001, pe fondul scaderii numarului salariatilor cu aproximativ 3,5 
milioane, mare parte dintre acestia au capatat statutul de someri (dupa ce s-a adoptat Legea 
nr. 1/1991 referitoare la somaj si protectia sociala a somerilor). In acest context, somajul a 
devenit masiv, semn clar al unei crize economice profunde. §omajul Tnregistrat la agentiile 
de ocupare a forjei de munca a crescut spectaculos, cu un maxim atins Tn 1994 de 1.2 
milioane someri. Un al doilea maxim al somajului a fost Tnregistrat Tn perioada celei de-a 
doua recesiuni, Tncepand cu anul 1997. Tntre 1998 si 2000, somajul Tnregistrat a fost 
caracterizat prin rate ridicate, cuprinse Tntre 10.4% si 1 1.8%. 

Tn perioada urmatoare (2002-2007), pe fondul Tnregistrarii unui proces de revigorare 
a economiei Tn ansamblul sau, situatja pe piata muncii s-a Tmbunatatjt Tntr-o oarecare 
masura, fapt care a permis o crestere a numarului de salariatj cu aproximativ 550 mii (la 
sfarsitul anului 2007 fata de aceeasi perioada a anului 2001). Tn aceste conditji, somajul 
Tnregistrat a scazut continuu, pana Tn anul 2007, cand a atins un minim de 368 mii someri 
(rata de somaj 4.1%). 

O Tntrebare fireasca: unde sunt cei aproximativ trei milioane de salariatj care si-au 
pierdut locurile de munca? Raspunsul este mai degraba necunoscut, neexistand informatji 
suficiente, menite sa permita o analiza convingatoare. Totusi, unele explicatii pot fi date 
indirect. Asa cum a evidentjat realitatea, o parte a acestora, aflatj Tn apropierea varstei de 
pensionare, au Jngrosat" randurile pensionarilor, Tn special ale celor pentru limita de varsta 
(la Tnceputul perioadei, fiind mult relaxate condipe de pensionare) si de invaliditate (motive 
medicale). O alta parte a salariatilor care si-au pierdut locurile de munca au format 
categoria somerilor - foarte consistent^ la Tnceputul perioadei (primii trei ani de la intrarea Tn 
vigoare a legii somajului). Aceasta categorie este una „fluida" din cauza fluxurilor 
permanente de Tntrari si de iesiri, determinate, Tn principal, de: situatia concreta de pe piata 
fortei de munca si de conditiile prevazute de legislatia Tn vigoare. Tn acest fel se explica, de 
exemplu, numarul (si rata) mare a somajului din perioada 1993-1995 sau 1997-2000. De 
asemenea, este importanta observatia - sugerata de date - ca Tntre anii 2000 si 2004, 
potrivit careia, pe piata muncii au fost fluctuatii foarte mici ale numarului de salariati (o 
scadere de 45 mii Tn 2000 si 2001 si o crestere de 42 mii Tn 2002 si 2003), paralel cu 



36 



reduceri semnificative ale numarului de someri (aproape 600 mii Tn perioada 2000-2004). 
Dat fiind faptul ca absorbtia pe piata muncii a fost de nivel foarte scazut Tn perioada 
mentionata, multi dintre somerii pentru care s-a epuizat perioada de acordare a prestajiilor 
de somaj au Tmbratisat eventual ocupatii agricole, au intrat Tn piata informala a muncii sau 
au emigrat pentru munca Tn strainatate. 

Tncepand cu 2008, probabil si pe fondul crizei financiare internationale, somajul 
Tnregistrat a Tnceput sa creasca: de la 3.9% (353 mii someri Tnregsitrati) Tn septembrie 2008 
la 4.4% Tn decembrie 2008. La sfarsitul lunii februarie 2009, somajul Tnregistrat a crescut la 
5.3%, 478 mii persoane. 

§omajul BIM: Pentru comparatii internationale si pentru analiza fenomenului de 
somaj este Tnsa mai util sa folosim definitia BIM a somajului. 26 Daca ne raportam la acest 
indicator (ponderea somerilor BIM Tn populatia activa), de-a lungul Tntregii perioade 1997- 
2008, Romania a avut rate de somaj care se Tncadreaza Tn media Uniunii Europene si sub 
nivelurile Tnregistrate Tn alte tari, precum Polonia, Bulgaria, Franta sau Belgia. 

Tinerii (15-24 ani) au eel mai ridicat rise de fi someri BIM, riscul fiind mai ridicat Tn 
Romania decat Tn tarile europene UE-15. Tinerii predomina Tn randul somerilor care nu au 
lucrat niciodata si reprezinta peste o treime din somerii pe termen lung. 

Tabelul II -2 Rate ale §omajului BIM Tn Romania §i UE-15 





199 


200 


200 


200 


200 


200 


200 


200 


2008 

Trim. 

Ill 




7 





1 


2 


3 


4 


5 


7 


UE-15 




















Rata §omajului BIM - Total 


9.8 


7.7 


7.2 


7.6 


7.9 


8.0 


8.1 


7.0 


7.1 


-15-24 ani 


21 


16 


14 


14.6 


15.2 


15.8 


16.5 


14.7 


15.3 


- 50 ani si peste 


8.1 


6.6 


5.6 


5.7 


5.9 


6.3 


6 


5.4 


* 


- femei 


11.2 


8.9 


8.3 


8.5 


8.7 


8.9 


8.9 


7.8 


7.6 


- nivel scazut de instruire 


13.8 


11.4 


9.9 


10.4 


10.7 


11.1 


11.2 


10.3 


* 


§omajul de lunga durata 




















(12 luni si peste) % Tn somajul total 


47.8 


45.5 


44 


40.1 


41.4 


41 


42 


40.2 


* 


ROMANIA 




















Rata §omajului BIM - Total 


5.3 


7.2 


6.6 


8.4 


7.0 


8.1 


7.2 


6.4 


5.4 


-15-24 ani 


17.4 


17.8 


17.6 


22.2 


19.5 


22.3 


20.2 


20.1 


19.2 


- 50 ani si peste 


1.1 


1.6 


1.7 


2.6 


2.4 


3.8 


2.9 


3.5 


* 


- femei 


5.7 


6.4 


5.9 


7.7 


6.4 


6.9 


6.4 


5.4 


4.5 


- nivel scazut de instruire 




















(eel mult opt clase) 


4 


4.2 


4.3 


6.2 


5.8 


8.3 


6.7 


7.1 


6.5 


§omajul de lunga durata 




















(12 luni si peste) % Tn somajul total 


48 


49.2 


48.6 


56.5 


61.5 


59.0 


56.3 


50.0 


40.9 



Sursa: Eurostat (2009), http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal. * Date nedisponibile. 



26 Vezi Forfa de munca in Romania. Ocupare §i §omaj (INS). Pentru a injelege diferenja intre cei doi indicatori 
ai §omajului este util sa precizam ca, spre exemplu in anul 2007, doar 20% din §omerii BIM erau inscri§i la 
AOFM, iar din numarul total al §omerilor inregistraji la AOFM, 32% s-au declarat persoane ocupate la ancheta 
asupra forjei de munca. 

37 



Data fiind oportunitatea ocuparii Tn agricultura, ratele de somaj BIM pentru mediul 
urban au fost constant mai mari decat cele din mediul rural, cu precadere pentru tineri si 
pentru persoanele cu nivel scazut de instruire. De altfel, ca regula, cele mai ridicate rate de 
somaj se Tnregistreaza pentru tinerii si persoanele cu eel mult 8 clase din mediul urban 
(24.7%, respectiv 18.3%, Tn 2007). Tn ciuda ratelor de ocupare mai ridicate si a ratelor de 
somaj mai reduse, mediul rural este Tnsa caracterizat de „somaj mascat" si subocupare. 



38 



11.2. Riscuri majore pe piaja muncii 

Dupa 1990, fostele economii socialiste au trecut printr-un proces de diversificare. In 
consens, sociologi si economisti folosesc pluralul de „economii" pentru a caracteriza situatia 
din tranzipe postcomuniste. De la un autor la altul, Tn functie de scopul studiului, 
„economiile" 27 sunt redefinite atat ca denumire, cat si din punctul de vedere al cuprinderii, 
dar majoritatea se refera la dezvoltarea „economiei informale". Jnformalizarea" tuturor 
economiilor din Centrul si Estul Europei Tn perioada de tranzitie se datoreaza Tn principal 
esecului economiei formale de a prelua fosta economie socialists (Wallace si Haerpfer, 
2002). Astfel, Tn Tntreaga regiune, ca norma, gospodariile urmaresc conservarea/ 
maximizarea sanselor de viata prin operarea Tn toate tipurile de „economii" ce formeaza 
economia tranzitiei. 

Recent Eurostat, si Tn Romania, Institutul National pentru Statistica, a Tnceput sa 
testeze diferite metodologii care sa permita masurarea economiei informale, atat la nivelul 
fortei de munca, cat si al contributjei acesteia Tn PIB. Din aceasta perspective, populatia 
ocupata este conceputa ca fiind alcatuita din sectoare determinate Tn functie de tipul 
economiei Tn care se desfasoara activitatea si se refera doar la activitatile legale din punct 
de vedere al continutului, dar nemregistrate oficial. Trei sectoare ale populatiei ocupate sunt 
avute Tn vedere: formal, informal si sectorul gospodariilor. 

o Sectorul formal include populatia ocupata Tn economia formala, 
IEHH reglementata prin legi si institutii, si anume salariatii cu contracte de 

Cercetarea munca sau alte forme reglementate de contract, patronii si lucratorii pe 

pilot asupra cont propriu Tnregistrati. 

economiei q Sectorul informal cuprinde persoanele ocupate Tn economia informala, 

si anume: (1) salariatii nemregistrati, 28 (2) persoanele ocupate Tn unitatile 
____ ' familiale neagricole nemregistrate 29 si (3) persoanele ocupate (fie 

lucrator pe cont propriu, fie ajutor familial) Tn exploatatiile agricole care au 
vandut peste 50% din produce, deci care activeaza pe piata. 

o Sectorul gospodariilor este format din persoanele ocupate Tn agricultura 
din exploatatii agricole care obtin produse doar pentru consum propriu 
sau care vand sub 50% din produce. Sectorul gospodariilor este de obicei denumit 
si „agricultura de subzistenta". 



27 In literatura de specialitate sunt folositi termeni precum: economia „oficiala", „sociala" si „necivila" (Rose, 
1992); „formala", „monetara", „sociala" si „economia gospodariei" (Wallace si Haerpfer, 2002); „formala", 
„neoficiala", „social-domestica", „social-comunala", „criminala", „ascunsa", „nereglementata" si „neagra 
(subterana)" (Chavdarova, 2002); „economii informale" (in functie de tipul activita{ii si de sectorul economic in 
care se desfasoara) versus „economia formala" (Neef si Stanculescu, coord., 2002; Neef si Adair, coord., 2004); 
„economia de stat", „economia de piaja" si „economia informala" (Piirainen, 1997). 

28 Salariatii nemregistrati sunt persoane care isi exercita activitatea (principals sau secundara) intr-o unitate 
economics sau sociala sau la persoane particulare in absenja unui contract, eventual doar in baza unui acord/ 
intelegere verbala. 

~ 9 O unitate familiala neagricola neinregistrata este o activitate sau un ansamblu de activita{i neagricole 
desfasurate (ca activitate principals sau secundara) pe cont propriu de un membru al gospodariei sau in comun 
de mai mulji membrii, care nu este inregistrata la Registrul Comerjului. 

39 



Pe baza datelor fumizate de cercetarile pilot desfasurate Tn anul 2008, 30 populatia 
ocupata din Romania se distribuie pe cele sectoarele formal-informal-gospodarii (agricultura 

de subzistenta) asa cum arata figura de mai ios. 

Graficul 11-5 Populatia ocupata de 15 ani §i peste pe sectoarele formal-informal- 
gospodarii, Romania 2008 




FORMAL + GOSPODARII 

IEHH Mai - 6.8% 
IEHH Sept. - 7.8% 



FORMAL + INFORMAL 

IEHH Mai -1.2% 
IEHH Sept.- 1.8% 



INFORMAL + GOSPODARII 

IEHH Mai -1.3% 
IEHH Sept.- 1.6% 



FORMAL + INFORMAL* 
GOSPODARII 

IEHH Mai -0.1% 
IEHH Sept. -0.2% 



IEHH Mai 
2008 



Mii 
persoane 



IEHH Septembrie 
2008 



% Mii persoane 



% 



Populatia ocupata studiata, din 
care: 



10816 100 



11569 100 



FORMAL 


6158 


56.9 


5995 


51.8 


FORMAL + INFORMAL §i/sau 










SGOSP 


875 


8.1 


1128 


9.7 


INFORMAL, eventual + SGOSP 


1269 


11.7 


1480 


12.8 


SGOSPODARIILOR 


2514 


23.2 


2966 


25.6 



Sursa: Economia informala in Romania 2008 (Stanculescu, Marin §i Hommes, 2009). 



Proiectul PHARE „Dezvoltarea Statisticii Economice" (2005/017-553.03.07.02) s-a desfa§urat in perioada 
septembrie 2007 - februarie 2009 §i a inclus un sistem de trei anchete elaborate pentru a masura §i analiza 
economia informala din Romania: IEHH - ancheta in gospodariile popula(iei (desfa§urata in 2 valuri, mai §i 
septembrie, pe un e^antion de 9360 locuinje in fiecare val), IESE - ancheta in micro-intreprinderile cu 0-9 
salariaji, inregistrate la Registrul Comer{ului (6000 unita(i) §i IESEFA - ancheta asupra intreprinzatorilor 
particulari (persoane fizice autorizate - PFA, asocia^ii familiale - AF, liber profesioni§ti), inregistrati la 
Ministerul de Finance (6000 unita(i). 



40 



Tn timp ce Tn economiile dezvoltate, sectorul formal reprezinta o proportje 
covarsitoare din populatja ocupata, Tn Romania sectorul informal si, mai ales, sectorul 
gospodariilor reprezinta ponderi importante din populatja ocupata. Segmentele de populatje 
ocupata Tn aceste doua sectoare cumuleaza vulnerabilitati multiple si au un rise major de a 
se afla printre saracii care muncesc. 

Relatja Tntre cele trei sectoare ale populatjei ocupate este puternic marcata de variatji 
sezoniere. Tn luna septembrie, sectorul formal se comprima prin comparatje cu luna mai, Tn 
timp ce sectorul informal si, mai ales, sectorul gospodariilor se extind. Ponderea persoanelor 
care combina activitati din diverse sectoare creste la 11.3%, majoritatea fiind de asemenea 
agricultura pentru consum propriu, ca activitate secundara. 

Pornind de la aceasta structura specifica a populatjei ocupate, sunt identificate Tn 
continuare cinci riscuri majore ale piefei fortei de munca din Romania: (1) munca Tn 
sectorul informal, (2) munca Tn sectorul gospodariilor (agricultura de subzistenta); (3) 
somajul de lunga durata; (4) descurajarea de a intra pe piata muncii si (5) saracia celor care 
muncesc. 

Riscul major 1: Munca in sectorul informal 

Tntre 13% (mai) si 15% (septembrie) din populatja ocupata, adica 1.4-1.7 milioane 
persoane lucreaza Tn sectorul informal fie ca activitate principals, fie ca activitate 
secundara. 31 

Sectorul informal cuprinde: circa 750 mii salariatj neTnregistratj, 390 mii (mai) - 690 
mii (septembrie) membrii ai exploatatiilor agricole care vand peste jumatate din productje si 
282 mii (mai) - 365 mii (septembrie) lucratorii neagricoli pe cont propriu n em regi strati. Tn 
timp ce ponderea salariatjlor neTnregistratj scade din mai Tn septembrie de la 50% la 41% 
din populatja ocupata Tn sectorul informal, ponderea agricultorilor activi pe piata creste de la 
28% la 36%. Proportia lucratorilor neagricoli pe cont propriu nemregistrati ramane constant 
la 18% din populatia ocupata Tn sectorul informal. 

Marea majoritate (1.3-1.5 milioane) nu practica o activitate informala pentru un 
venit suplimentar, ci T§i castiga traiul zilnic ca persoane ocupate Tn sectorul informal. 

Aceste 1.3-1.5 milioane persoane care muncesc Tn sectorul informal nu desfasoara si 
activitati formal Tnregistrate, deci traiesc doar din venituri obtinute din activity informale, iar 
140-185 mii dintre ei practica aditional si agricultura de subzistenta Tn gospodaria proprie. 

Tn mediul urban, sectorul formal este predominant - 82%, fata de doar 20% din 
populatia ocupata Tn mediul rural. Tn contrast, populatia ocupata Tn sectorul informal este de 
2.5 ori mai numeroasa Tn mediul rural, 1.05 milioane (19% din populatia ocupata Tn rural) 
fata de 421 mii Tn mediul urban (7% din populatia ocupata Tn urban). 



31 10.4-11.2% lucreaza doar in sectorul informal, 1.2-1.8% combina cu sectorul formal, 1.3-1.6% fac §i 
agricultura pentru consum propriu, iar 0.1-0.2% desfa§oara activitati in toate cele trei sectoare (vezi figura III. 5). 

41 



Graficul 11-6 Populatia ocupata de 15 ani si peste pe sectoarele formal-infomal- 
gospodarii si medii, Romania, 2008 



6% 
7% . 

5% ^A \ 


URBAN 
—82% 



RURAL 


20% 

li 




■ FORMAL 

= FORMAL + INFORMAL 


46% [ 


| - 


15% 


si/sau SGOSP 

INFORMAL, eventual + 
SGOSP 

DSGOSPODARIILOR 




^J 


19% 




Date: IEHH Septembrie 



Raportul Tntre barbaji §i femei este mult mai echilibrat Tn sectorul formal decat Tn 
celelalte sectoare. In sectorul informal, precum si Tn grupul celor care combina sectorul 
formal cu activitatj suplimentare informale sau din sectorul gospodariilor, numarul barbatilor 
este de 1.55-1.65 ori mai mare decat eel al femeilor. 

Peste 40% din persoanele ocupate Tn sectorul informal sunt tineri de 15-34 ani. 
Ponderea cea mai mare a sectorului informal Tn total populate ocupata se Tnregistreaza la 
tinerii de 15-24 ani, si anume 19%, fata de 9-13% din populatia ocupata din celelalte grupe 
de varsta activa (sub 65 ani). La grupa de varsta 65 de ani si peste, ponderea ocupatilor Tn 
sectorul informal creste la 16%, dar nu depaseste nivelul tinerilor. 

Graficul II-7 Populatia ocupata de 15 ani si peste pe sectoarele formal-infomal- 
gospodarii si grupe de varsta, Romania, 2008 







DSGOSPODARIILOR 

INFORMAL, eventual + SGOSP 
FORMAL + INFORMAL si/sau SGOSP 
FORMAL 

Date: IEHH Septembrie 


90% - 
80% - 
70% - 
60% - 
50% - 
40% - 
30% - 
20% - 
10% - 








12.4 




11.7 




177 
















19 3 95 














19.4 




49.2 








^ ^— 


— — 


^= 












65.1 




64.9 
















S2.t3 







49.0 










13.0 
































31.8 


















16.1 - 














15-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65 ani fi peste 



42 



Graficul 11-8 Populatia ocupata de 15 ani si peste pe sectoarele formal-infomal- 
gospodarii, nivel de instruire, sexe §i medii, Romania, 2008 



100% 

80% 
60% 
40% 
20% 
0% 

100% 
80% 
60% 
40% 

20% 

0% 



27 



xn — = — m~ 

±1 



95 



^^ 



Scazut | Mediu | Superior | Total 
Masculin 



32 



w 



II ' I 

96 



■•" 



H 



D S GOSPODARIILOR 

INFORMAL, eventual + SGOSP 
82 - FORMAL + INFORMAL si/sau SGOSP 

FORMAL 



Scazut | Mediu | Superior | Total 
Feminin 









26 




14 




W 










m 








55 




17 


^^ 






71 






^^ 


56 










33 


^^z 


22 








10 
28 


■ 






30 






39 




24 








, 


16 


10 










20 

5 






- 


I 


jcazu 


t | 


vied 


s 

M 


jperi 
ascu 


Dr | 

n 


Tota 


1 


< 


cazi 


t | 


vledi 


| Superior | 
r eminin 


Tota 





URBAN 



RURAL 



Date: IEHH Septembrie 



Riscul relativ eel mai ridicat de a fi ocupat Tn sectorul informal Tl au persoanele cu 
nivel scazut de instruire (27% Tn urban, respectiv 30% Tn rural). Daca Tn populatia ocupata 
urbana, ponderea persoanelor cu nivel scazut de instruire (maxim 8 clase) este de 12%, la 
nivelul populatjei ocupate urbane Tn sectorul informal, ponderea acestora este de 38%. 
Situatja celor cu nivel scazut de educatje este la fel de dificila si Tn mediul rural, Tnsa sectorul 
gospodariilor asigura o nisa de salvare. 

Muncitorii necalificatj, mestesugarii si lucratorii calificatj de tip artizanal, agricultorii 
(mai precis, zilierii Tn agricultura) si lucratorii operativi Tn servicii si comert sunt grupele de 
ocupatji cele mai bine reprezentate la nivelul sectorului informal. Muncitorii necalificatj, atat 
din urban, cat si din rural, au eel mai ridicat rise de a lucra Tn sectorul informal. 



43 



Graficul 11-9 Popula^ia ocupata de 15 ani §i peste pe sectoarele formal-infomal- 
gospodarii §i nationalitate, Romania, 2008 



Romana 

Maghiara 










53 - 12 




26 










12 




28 










Roma 


22 56 


20 




T I 




Altele 


^^M 


P 


r 





0% 20% 40% 60% 80% 100% 

FORMAL 

FORMAL + INFORMAL si/sau SGOSP 
INFORMAL, eventual + SGOSP 
□ S GOSP 

Date: IEHH Septembrie 



Dintre toate grupurile etnice, romii au un rise disproportionat de mare de a fi ocupati 
Tn sectorul informal, iar maghiarii tind Tn mai mare masura decat celelalte grupuri etnice sa 
combine activitajile formale cu activitatj informale si/sau cu agricultura de subzistenja. 

Peste jumatate (56%) din toate persoanele roma ocupate lucreaza Tn sectorul 
informal, fata de 15% din persoanele ocupate de etnie romana si 12% din cele de alte etnii. 
Informatja este cu atat mai relevanta pentru politicile de ocupare cu cat rata de participare la 
forta de munca a romilor este mult mai mica decat la nivelul Tntregii populatji - Tn 2007, 
36.3% din toate persoanele de etnie roma, prin comparatje cu 46.4% din populatja totala, cu 
o rata de activitate extrem de mica (28%) pentru femeile roma. Tn concluzie, romii au 
dificultatj mai mari de a intra pe piaja muncii, iar pe piaja muncii tind sa gaseasca locuri de 
munca nesigure si prost platite Tn sectorul informal al populatjei ocupate. 

Daca programul de lucru partial este extrem de rar pentru persoanele ocupate Tn 
sectorul formal (sub 2.4%), Tn sectorul informal, Tn jur de 60% din persoanele ocupate 
declara ca au program partial. Cu toate acestea, persoanele din sectorul informal au cea mai 
ridicata durata efectiva a saptamanii de lucru; prin cumularea orelor efectiv lucrate Tn 
activitatea principals cu cele Tn activitatea secundara, persoanele ocupate Tn sectorul 
informal ajung la o medie de 55 ore de munca pe saptamana. 

Munca Tn sectorul informal pentru salariatii nemregistrati este asociata cu precaritate 
si lipsa asigurarilor sociale. Tn sectorul formal, salariul reprezinta principala forma de 
remunerare, pe cand Tn sectorul informal predomina plata cu ziua sau ora de munca, plata 
pe sarcina, pe proiect, produs sau serviciu. Daca 10% din salariatii din sectorul formal sustin 
ca nu au salariul Tnregistrat integral Tn cartea de munca, la nivelul salariatilor din sectorul 
informal procentul este de 100%. Contributiile sociale nu sunt platite nici de angajat si nici de 
angajator pentru 3.4% din salariatii din sectorul formal, Tn timp ce Tn sectorul informal 95.7% 
din salariati nemregistrati nu au contribute sociale platite. 



44 



Graficul 11-10 Salariatii in sectoarele formal- 
infomal pe decile de ca§tig salarial, 2008 



SALARIATI 



100% 




40% 



FORMAL 



FORMAL + INFORMAL, 

INFORMAL si/sau eventual + SGOSP 
SGOSP 



1 1350 lei ;i peste (decilele 9 §i 10) 
600-1345 lei (decilele 3-8) 
I Pana la 596 lei (decilele 1 §i 2) 



Date: IEHH 
Septembrie 



Castigurile lunare ale 58% din salariatii 
neTn registrar sunt atat de mici (eel mult egale cu 
salariul minim pe tara) meat Ti pozitioneaza in 
primele doua decile de venit, adica printre cei 20% 
salariati cu cele mai mici castiguri salariale din tara. 

Exista Tnsa si Tn jur de 53 mii persoane (14% 
din sectorul informal) care obtjn din activitatjle Tn 
sectorul informal castiguri lunare dintre cele mai 
ridicate din tara. Profilul predominant al acestora nu 
este eel al furnizorului de servicii specializate 
(meditatji, consultants etc.), ci al lucratorului angajat 
Tn gospodariile particulare din strainatate, Tnsa, si nu din tara. 

Din toate gospodariile din tara, 7% (545 mii gospodarii) au doar persoane ocupate Tn 
sectorul informal si Tnca 2% (148 mii gospodarii) includ doar persoane ocupate care combina 
o activitate informala cu agricultura pentru consum propriu. Tngrijorator este faptul ca Tn 
gospodariile care se bazeaza doar pe munca Tn sectorul informal traiesc 329 mii copii, iar Tn 
cele care combina sectorul informal cu eel al gospodariilor sunt Tnca 133 mii copii. Tn total, 
peste 460 mii de copii care Tnvata ca munca nu este calea spre reusita, pentru ca munca nu 
este pretuita la nivelul societatii, Tn schimb este grea, prost platita, marcata de insecuritate si 
asigura doar supravietuirea Tn conditii precare. Dat fiind nivelul redus de instruire a parintilor, 
investitiile Tn educatia acestor copii, valoarea asociata educatiei, precum si sprijinul parintesc 
Tn acest sens sunt cu mare probabilitate limitate, fapt ce Ti transforma pe ei Tn captivi ai 
spiralei dependentei, cu sanse la fel de mici sau chiar mai mici decat a parintilor lor de a 
obtine o pozitie confortabila pe piata muncii si de a duce o viata decenta. 

Din punct de vedere al distributiei geografice, persoanele ocupate Tn sectorul 
informal se aglomereaza Tn regiunile cu eel mai ridicat rise de saracie si cele mai scazute 
conditii de trai, respectiv Nord-Est si Sud-Est. 



45 



Graficul 11-11 Populatia ocupata de 15 ani si peste formal-infomal-gospodarii pe 
regiuni, Romania, 2008 



Formal 

Formal + Informal si/sau SGOSP 

Informal, eventual + SGOSP 

SGOSP 




92% | 

BUCURE§TI-ILFOV 



Sursa: Economia informala in Romania 2008 (Stanculescu, Marin si Hommes, 2009). 



Tn concluzie, indiferent de perioada din an avuta Tn vedere, sectorul informal este 
foarte extins Tn mediul rural, Tn regiunile slab dezvoltate ale tarii, la nivelul tinerilor, 
persoanelor de etnie roma si a populatjei slab instruite, a muncitorilor necalificatj, mai ales 
din constructii, agricultura, comert si din activitatile personalului angajat Tn gospodarii 
particulare. Tn Romania, ocuparea Tn sectorul informal este asociata predominant cu 
precaritatea. Doar o mica parte din populatia ocupata Tn sectorul informal obtjne castiguri 
substantjale, dar acestea nu sunt Tnsotjte de asigurari sociale si, mai ales, nu sunt Tn 
economia din tara, ci Tn cea din strainatate. Toate aceste caracteristici indica faptul ca, Tn 
Romania, fundamental, ocuparea Tn sectorul informal nu tine de alegere, ci constituie o 
strategie de supravietuire la care apeleaza persoanele cu acces dificil Tn sectorul formal al 
pietei muncii, fie pentru ca sufera de un deficit de competente si suport, fie pentru ca 
sectorul formal Tnsusi este subdezvoltat la nivelul economiei locale. 

Rise major 1. Grupurile vulnerabile (1.3-1,5 milioane persoane): 



Munca Tn 

sectorul 

informal 



persoanele cu nivel scazut de educate 

tinerii 15-24 ani, cu precadere tinerii din mediul rural 

muncitorii necalificati neTn registrar, zilierii si agricultorii pe cont 

propriu 

romii 

zonele rurale si orasele mici din regiunile Nord-Est si Sud-Est. 



46 



Riscul major 2: Munca in sectorul gospodariilor (agricultura de subzistenta) 

Al doilea rise major pe piaja muncii din Romania se refera la munca Tn sectorul 
gospodariilor. Acest rise nu are vizeaza persoanele care practica agricultura ca activitate 
secundaria, pentru a-si completa veniturile sau pentru ca aleg gradinaritul ca mod de a 
petrece timpul liber. Riscul legat de munca Tn sectorul gospodariilor se refera strict la acele 
persoane care Tsi castiga traiul din munca Tn propria gospodarie agricola si obtjn Tn principal 
venituri Tn natura (produse agricole). Veniturile lor banesti provin fie din vanzari marunte si 
sporadice din productje, fie din prestatji sociale. 

Tntre 2.15 milioane (Tn afara sezonului agricol) si 2.6 milioane (Tn timpul sezonului 
agricol) persoane din mediul rural Tsi castiga existenja Tn sectorul gospodariilor, ceea ce 
reprezinta 42% - 46% din populatja ocupata Tn rural. Indiferent de sezon, Tn mediul urban, 
sectorul gospodariilor este limitat la 360 mii persoane, care reprezinta 6% din populatja 
ocupata. 

Femeile predomina Tn populatja ocupata Tn sectorul gospodariilor, Tntr-o proportje de 
55%. Persoanele de 65 ani si peste sunt suprareprezentate Tn sectorul gospodariilor, dar 
reprezinta doar Tn jur de o treime din Tntreaga populatje ocupata Tn acest sector. Asadar, din 
cele 2.5-3 milioane de persoane care if i due traiul doar din agricultura de subzistenta 
aproape doua treimi - 1.65-2 milioane persoane - sunt Tn varsta de munca (15-64 ani). 
Tn plus, la nivelul populatjei Tn varsta de munca, riscul eel mai ridicat de a fi ocupat Tn 
sectorul gospodariilor apartjne persoanelor de 55-64 ani si tinerilor 15-24 ani (vezi si 
Graficul 11-12). 

Graficul 11-12 Populatia ocupata Tn sectorul gospodariilor pe sexe s\ grupe de varsta, 
2008 (mii persoane) 



600 
500 
400 
300 
200 
100 




Masculin ■Feminin 




■ ■ ■ 




15-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 



45-54 ani 55-64 ani 65 ani si peste 



Date: IEHH Septembrie 



Tn mediul urban, dar mai ales Tn mediul rural, s-a dezvoltat un model de ocupare 
diferentjat pe sexe, deosebit de vizibil la nivelul tinerilor de 15-24 ani. Astfel, solutja la 
dificultatjle de a intra/ramane pe piaja muncii este localizata Tn principal Tn sectorul informal, 
Tn cazul barbatjlor, si Tn agricultura de subzistenta, Tn cazul femeilor (Graficul 11-13). 



47 



Graficul 11-13 Popula^ia ocupata de 15 ani si peste din mediul rural pe sectoarele 
formal-informal-gospodarii, sexe §i categorii de varsta, 2008 (%) 



100% 



80% 



60% 



40% 



20% 



0% 





32 




19 




18 


29 












38 








37 




37 


























25 20 


-24 




61 












47 












53 




77 








56 






27 = = 








8b 


22 


19 




15 12 












83 










= - - 

V 35 34 


24 


18 






24 




31 29 

I 1 


10 










16 




10 


15 






14 


15 

T 


17 16 




15-2 

an 


4 


25-3 

ani 


4 


35-44 

ani 


45-54 
ani 

Masc 


55-64 t 
ani 

ulin 


5a 

?i 
oest 


li 

3 


Total 




15-24 
ani 


25-34 
ani 


35-44 45-54 
ani ani 

Feminin 


55-64 65 ani 
ani sj 
peste 


Total 



RURAL 

D4.00 S 

GOSPODARIILOR 

3.00 INFORMAL, 
eventual + SGOSP 

= 2.00 FORMAL + 
INFORMAL si/sau 
SGOSP 
1.00 FORMAL 



Date:IEHHSeptembrie 



Cele mai ridicate ponderi ale populatjei ocupate Tn sectorul gospodariilor se 
Tnregistreaza la persoanele cu nivel scazut de instruire (vezi Graficul II-8). Daca Tn sectorul 
gospodariilor sunt 56% din persoanele ocupate cu nivel scazut de instruire, proportja scade 
la 16% din persoanele ocupate cu nivel mediu de educatje si la 2% Tn cazul persoanelor 
ocupate cu studii superioare. Desigur, discrepant^ urban-rural este substantjala. Tn mediul 
urban, aproape jumatate din persoanele cu eel mut 8 clase gasesc locuri de munca Tn 
sectorul formal, pondere care se reduce la 8% Tn mediul rural. Corespunzator, Tn mediul 
urban, circa 25% din persoanele cu educatje scazuta sunt fortate sa traiasca din agricultura 
de suzistenja, Tn timp ce Tn mediul rural proportja creste la 64%. 

Persoanele cu pregatire medie (liceu, scoala profesionala) au acces la sectorul 
informal doar pe pietele muncii urbane, Tn timp ce Tn rural doar 31% dintre ele sunt Tn 
sectorul formal. Prin urmare, pentru absolventji de licee si scoli profesionale ocuparea Tn 
sectorul gospodariilor este sub 5% Tn mediul ruban, dar atinge 32% Tn urban. Tn mediul rural, 
doar obtjnerea unui nivel superior de educatje asigura „evadarea" din sectorul gospodariilor 
si accesul la sectorul formal de ocupare. 

Sectorul gospodariilor, ca si sectorul informal, este dominat de forme flexibile de 
ocupare - 62% din persoanele ocupate Tn acest sector declara ca au un program de lucru 
partial, dar cu o durata efectiva a saptamanii de lucru de 45 de ore, Tn medie - dar 
nereglementate, ci dezvoltate Tn mod spontan de populatje ca raspuns la subdezvoltarea 
economiilor locale si la rigiditatjle pietei muncii, care obstructjoneaza accesul la sectorul 
formal. Este relevant faptul ca cea mai mare parte a persoanelor ocupate Tn sectorul 
gospodariilor sunt localizate Tn regiunile marcate de un deficit de dezvoltare: Nord-Est, Sud- 
Vest si Sud (vezi Graficul 11-11). 

Tn schimbul muncii lor, persoanele ocupate Tn sectorul gospodariilor obtjn Tn principal 
venituri Tn natura care asigura strict supravietiiirea, nu sunt contribuabili, nu sunt asiguratj si 
nu pot oferi copiilor lor sanse reale de reusita Tn viata. Daca se pun alaturi datele privind 



48 



numarul tinerilor din mediul rural care urmeaza facultate si datele de mai sus care arata ca 
doar absolvirea unei faculty poate asigura tinerilor din rural accesul la ocuparea Tn sectorul 
formal din tara, vom Tntelege emigratja masiva din mediul rural catre pieje ale muncii mai 
ofertante. 

Din toate gospodariile din tara, 15% (1.17 milioane gospodarii) au doar persoane 
ocupate Tn sectorul gospodariilor. Tn aceste gospodarii. care depind doar de agricultura 
pentru consum propriu, traiesc 338 mii copii. Daca nu pentru generatiile adulte, atunci pentru 
acesti 338 mii copii, problema se pune Tn termenii drepturilor fundamentale si ai 
responsabilitatji sociale de a asigura cetatenilor sanse la munca si viata decenta. 



Rise major 2. Grupurile vulnerabile (2,5-3 milioane persoane): 



Munca Tn 

sectorul 

gospodariilor 

(agricultura de 
subzistenta) 



persoanele cu nivel scazut de educatje, cu precadere din mediul 
rural 

tinerii 15-24 ani, cu precadere tinerii din mediul rural 

persoanele de 55-64 ani, cu precadere din mediul rural 

femeile, cu precadere din mediul rural 

zonele rurale din regiunile Nord-Est, Sud-Vest si Sud. 



Riscul major 3: Somajul de lunga durata (12 luni §i peste) 

Prin comparatje cu alte \ar\ europene, somajul Tn Romania nu a atins niciodata 
niveluri Tngrijoratoare, Tnsa a fost preponderent somaj de lunga durata (Tabelul II-2), iar acest 
fapt a fost si este o sursa de Tngrijorare. Tngrijorarea nu tine de risipirea banilor 
contribuabililor, pentru ca Tn context romanesc somajul de lunga durata nu este o optjune 
individuala de a trai din ajutoarele de somaj, ci tine de existenta unor bariere structurale care 
obstructioneaza major intrarile si tranzipe de pe piata muncii. 

Graficul 11-14 §omajul BIM §i somajul BIM de lunga durata (% populafia activa), 2000-2008 




■Rata §omajului BIM 

■ Rata §omajului BIM de lunga durata (12 luni §i peste) 



2000 2001 



2002 



2003 



2004 



2005 



2006 



2007 



2008 2008 2008 

Trim. I Trim. II Trim. II! 



Sursa: For\a de munca in Romania. Ocupare §i §omaj (INS). 



49 



Analizele expertilor Bancii Mondiale (Cem, Pop si Cnobloch, 2008) pun Tn evidenta 
ca fenomenul somajului de lunga durata este asociat cu eel al „somajului mascat" Tn 
agricultura si eel al persoanelor descurajate sa intre pe piata muncii. Asadar, riscurile de pe 
piata muncii 2, 3 §i 4 discutate Tn acest raport trebuie vazute corelat si abordate Tn mod 
unitar de politicile de ocupare. Conform datelor longitudinale AMIGO 2004-2006, persoanele 
aflate Tn afara pietei muncii intervievate dupa un an au o probabilitate de 90% de a fi tot Tn 
afara pietei muncii. Mai important, cei putjni care reusesc sa intre pe piata muncii se 
aglomereaza Tn agricultura, Tn sectorul informal (zilieri Tn agricultura) sau Tn sectorul 
gospodariilor (agricultura de subzistenta). Deci, barierele de intrare pe piata muncii sunt 
foarte puternice, singurele zone mai usor accesibile fiind sectorul informal si sectorul 
gospodariilor. Din acelasi motiv, tranzitiile (iesirea Tn somaj - reintrarea) pe piata muncii sunt 
de asemenea greoaie: somerii intervievati dupa un an au o probabilitate de 50-60% de a fi 
tot someri si o probabilitate de 20% de a fi iesit permanent de pe piata muncii. Prin urmare, 
somajul de lunga durata este Tn fapt mult mai extins, pentru ca statisticile nu reflecta tendinta 
somerilor de a deveni persoane descurajate care renunja la eforturile de a mai cauta un loc 
de munca 

Rata somajului de lunga durata este mai ridicata Tn urban (2.9%, Tn 2008 trim. Ill, fata 
de 1.5% Tn rural), la barbaji (2.5%, fata de 2.2% la femei) si la tinerii de 15-24 ani (15.2%). 
Ca urmare a ocuparii Tn agricultura, rata somajului (inclusiv de lunga durata) Tn mediul rural 
este mai redusa decat cea din mediul urban, dar Tnregistreaza variatii mai mari sub influenta 
sezonalitatii activitatilor agricole. 

Somerii de lunga durata sunt, Tn mare majoritate, absolvent de scoli profesionale, 
complementare si de ucenici si, Tn mai mica masura, absolventii de gimnaziu. 



lunga durata 



Rise major 3. Grupurile vulnerabile (peste 260 mii persoane): 
Somajul de . barbatii 

- tinerii 15-24 ani, cu precadere tinerii din mediul urban 

- absolventii Tnvatamantului vocational, complementar, de ucenici 

- zonele urbane, cu precadere din regiunile Sud-Est, Sud-Vest, 
Sud. 



Riscul major 4: Descurajare de a intra pe piata muncii 

Persoanele descurajate sunt persoane Tn afara pietei muncii care, desi sunt 
disponibile, au Tncetat sa mai caute de lucru, dupa cautari si multe esecuri, fiind convinse de 
insuccesul lor pe piata muncii. Numarul persoanelor descurajate a fost de 143 mii persoane 
(2.6% din populatia inactiva de 15-64 ani), Tn anul 2007, si a scazut la 94 mii persoane, Tn 
trimestrul III al anului 2008. Persoanele descurajate sunt preponderent (peste doua treimi) 
femei, din mediul urban si, mai ales, din rural. Motivul principal al descurajarii persoanelor 
care nu cauta un loc de munca este lipsa perceputa a accesului pe piata muncii, „pentru ca 
au cautat alta data si nu au gasit de lucru", Tntarita de credinta ca „nu exista locuri libere sau 
nu stiu unde sa caute". 



50 



Rise major 4. Grupurile vulnerabile (peste 100 mii persoane): 
Descurajarea . femeile, cu precadere din mediul rural 

P - persoanele de 15-35 ani, cu precadere tinerii din mediul rural 

pia|a muncii 



Riscul major 5: Saracia celor care muncesc 

Tn Europa, „saracii" sunt tipic conceputi ca persoane care nu sunt ocupate, cum sunt 
somerii, pensionarii, copiii sau persoanele Tn incapacitate de munca. Variate studii 32 arata 
Tnsa ca o pondere substantial^ a saracilor muncesc si, Tn acelasi timp, majoritate saracilor 
traiesc Tn gospodarii Tn care eel putin un membru munceste. De aceea, la nivel politic, relatia 
Tntre ocupare - calitatea muncii - saracie - excluziune sociala si, mai general, calitatea vietii 
a fost pusa Tn centrul Strategiei Lisabona. O economie mai competitive, capabila sa combine 
eficienta economica cu crearea de locuri de munca mai multe si mai bune, precum si cu 
coeziunea sociala si economica reprezinta fundajia modelelor sociale si economice 
europene. Calitatea muncii si ocuparii a devenit una din principalele preocupari pentru 
politicile de ocupare europene (Comisia Europeana, 2001), iar „saracii care muncesc" au 
fost identificatj ca grup de interes special Tn cadrul „Metodei Deschise de Coordonare" cu 
privire la saracie si excluziune sociala (Comisia Europeana, 2002). 

Tn Romania, Banca Mondiala a initjat Tn relate cu rapoartele de monitorizare ale 
saraciei doua studii privind relatia Tntre saracie, munca si excluziune sociala (Stanculescu si 
Berevoescu, coord., 2004; Stanculescu, 2008), care ambele au pus Tn evidenta ca Tn 
Romania, ca si Tn celelalte tari europene, cea mai mare parte a saracilor de 15-64 ani 
muncesc si, simultan, marea majoritate a saracilor traiesc Tn gospodarii Tn care eel putjn un 
membru munceste, ceea ce Tnseamna ca majoritatea saracilor din Romania sunt „saraci 
care muncesc". Astfel, din totalul de 3 milioane persoane Tn saracie absoluta Tn anul 2006, 1 
milion erau saraci care muncesc, iar 2,3 milioane erau persoane (copii, casnice, persoane 
varstnice, persoane Tn incapacitate de munca) din gospodarii ale saracilor care muncesc. 

Saracii care muncesc 33 detjn ponderi sub 4% la nivelul salariatjlor si 
aproape zero Tn cazul patronilor din sectorul formal, situatje comparabila cu 
cea de la nivel european, dar abunda la nivelul lucratorilor din sectorul 
informal sau/si Tn sectorul gospodariilor. Unul din trei lucratori pe cont 
propriu Tn agricultura si unul din patru lucratori pe cont propriu neagricol 
sunt expusi riscului de a fi saraci desi muncesc. Muncitorii necalificatj, cu 
precadere din agricultura, constructji, comert, hoteluri si restaurante si 
activitatj ale personalului angajat Tn gospodariile populatjei, dar si muncitorii 
calificati din agricultura au de asemenea rise relativ ridicat de a se numara 
printre saracii care muncesc. Muncitorii calificati din industrie si servicii, 
precum si grupele de ocupatiile non-manuale au ponderi sub 6% de saraci 
care muncesc. 

Polarizarea de pe piata muncii Tntre muncitorii necalificati si 



In Romania, 

persoanele ocupate 
Tn sectorul informal 
si/sau Tn sectorul 
gospodariilor 
(agricultura de 

subzistenja) au un 
rise disproportionat 
de mare de a fi 
saraci desi 

muncesc. 



32 i.e. Strengmann-Kuhn, 2002; EIRO, 2002; Pena-Casas §i Latta, 2004; Comisia Europeana, 2008. 

33 Persoane de 15 ani §i peste care se declara "ocupat" ca statut de activitate principal in luna anterioara anchetei 
(ABF, INS) si apar^ine de o gospodarie ale carei cheltuieli de consum pe adult echivalent se afla sub pragul de 
saracie absoluta totala (metodologia MMSSF §i Banca Mondiala). 

51 



persoanele cu ocupatii superioare a crescut Tntre 2003 si 2006. Proportia saracilor care 
muncesc a fost Tn anul 2006 de 19-27 ori mai mare la nivelul persoanelor care au absolvit 
eel mult o scoala profesionala, complementary sau de ucenici decat la nivelul persoanelor 
cu studii superioare. Nivelul de educate joaca un rol extrem de important pentru intrarea pe 
piata muncii, dar daca persoana a absolvit doar cursurile unei scoli profesionale, desi are 
mai mult succes de a intra pe piata muncii, riscul de a fi sarac ramane comparabil cu eel al 
unei persoane cu eel mult 8 clase. Deci, persoanele cu pregatire vocational^ dejin pozitii 
vulnerabile pe piata muncii din Romania. De altfel, marea majoritate a saracilor care 
muncesc au absolvit doar gimnaziul sau scoala profesionala, complementary sau de ucenici. 

Dintre toate grupurile etnice, persoanele de etnie roma au un rise disproportionat de 
mare de a fi saraci care muncesc sau de a fi membrii ai unor gospodarii de saraci care 
muncesc. Nivelul scazut de instruire al romilor si atitudinile discriminatorii la adresa acestora 
determina un acces dificil si pozitii marginale pe piata muncii. Totusi, romii reprezinta doar 
11% din saracii care muncesc din Romania, persoanele de etnie romana reprezentand Tn 
mod constant circa 85% din acestia. 

Exista o suprapunere Tntre grupele de persoane ocupate cu maxima expunere la 
sectorul informal (rise major 1)/ sectorul gospodariilor (rise major 2) si cele care domina 
categoria saracilor care muncesc. Ca agumente Tn plus, cei mai multi saraci care muncesc 
provin din aceleasi regiuni Tn care sectorul informal si eel al gospodariilor sunt cele mai bine 
reprezentate la nivelul populatiei ocupate. Circa 80% (Tn 2006) din saracii care muncesc 
sunt din mediul rural, cu precadere din regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud-Vest si Sud. Tn 
zonele rurale din aceste regiuni, munca nu este o cale sigura de iesire din saracie atat timp 
cat peste un sfert din populatia lor ocupata se Tncadreaza Tn categoria saracilor care 
muncesc. De asemenea, Tn orasele mici din aceste regiuni, ponderea saracilor care 
muncesc Tn populatia ocupata se ridica la 12-14% (Tn 2006). Atentie, de veniturile pe care le 
obtin persoanele care muncesc dar sunt sarace depind Tntre 10% (Tn Sud) si 17% (Tn Nord- 
Est) din populatia totala a acestor regiuni. Asadar, o politica anti-saracie si anti-excluziune 
sociala trebuie sa fie construita Tn jurul unei politici de ocupare incluzive, care sa Tndeparteze 
din rigiditatile pietei muncii, tintita spre grupurile vulnerabile cu rise ridicat de a fi saraci care 
muncesc, pe care le-am discutat mai sus, si spre zonele rurale si orasele mici, cu precadere 
din regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud-Vest si Sud. 

II. 3. Politici §i institujii pe piata muncii 

Din punct de vedere al rezultatelor Tnregistrate pana Tn prezent (participare, ocupare, 
somaj, calitatea muncii si riscul de saracie) am aratat Tn sectiunile anterioare ca piata fortei 
de munca din Romania se afla Tnca la o distanja considerabila de pietele muncii europene. 
Desigur, cauzele acestor rezultate sunt multiple de la evolujiile macroeconomice, la 
Tmbatranirea populatiei ocupate, la emigratia masiva, la lipsa de corelare Tntre cerintele 
pietei si sistemul de educate etc. De-a lungul perioadei de tranzitie, adeseori politicile si 
institutiile de pe piata muncii au constituit si ele parte din problema. Acum, politicile si 
institutiile de pe piata muncii, profund reformate si dezvoltate continuu Tn ultimii ani, au 
potentialul sa devina parte din solute, sa reprezinte motorul schimbarii pietei muncii din 
Romania Tn sens european. De aceea, aceasta sectiune are Tn vedere doar zonele neclare, 
care necesita interventie Tn linia formulata Tn Comunicarea Comisiei Europene COM (2007) 



52 



- Catre principii comune ale flexicuritayi: Locuri de munca mai multe §i mai bune prin 
flexibilitate si securitate. 

Reglementarile privind relatiile de munca 

In Romania, relatiile de munca sunt protejate de un numar mare de institutii si de un 
corp impresionant de reglementari, la nucleul carora sta Codul Muncii, adoptat prin Legea 
nr. 53/ 2003, completat, modificat si actualizat ulterior prin mai multe legi si ordonanje de 
urgenja. Raportul de Implementare a Programului National de Reforme, din octombrie 2007, 
apreciaza ca procesul de modemizare a reglementarilor Tn domeniul relatiilor de munca a 
fost Tncheiat Tn 2007 si „urmareste, Tn principal asigurarea unei mai mari flexibilitati a pietei 
muncii. Modificarile aduse Codului Muncii flexibilizeaza relatiile de munca atat Tn avantajul 
angajatilor, cat si al angajatorilor, iar efectele pe termen mediu vor fi: dinamizarea activitatii 
economice, aducerea la suprafata a relatiilor de munca din zona gri, eliminarea coruptiei si 
birocratiei" (pag. 77). Analiza de mai jos arata Tnsa ca Tn perioada 2004-2009 situatia nu s-a 
Tmbunatatit, reglementarile relatiilor de munca au fost si sunt deosebit de 



Reglementarile relatiilor 
de munca au fost si 
sunt deosebit de rigide 
si constituie surse ale 
barierelor 

structurale de pe piaja 
muncii din Romania. 



rigide si constituie surse ale barierelor structurale de pe piata muncii Tn mult 
mai mare masura decatTn celelalte tari europene. 

Pentru a evalua reglementarile relatiilor de munca din Romania 
facem apel la studiul international Doing Business (Banca Mondiala si 
BIRD), care fumizeaza anual (Tncepand din 2004) analize comparative 
pentru 181 economii, cu privire la reglementarile legate de mediul de 
afaceri. Unul dintre domeniile de reglementare masurat se refera la relatiile 
de munca si are la baza doi indici: 34 indicele rigiditatii ocuparii si indicatorul 
costului concedierii. Tn Doing Business 2009, economia romaneasca ocupa rangul 47, din 
181 economii, dar cu privire la reglementarile relatiilor de munca Romania obtine doar locul 
143. 

Reglementarile relatiilor de munca trebuie simultan sa sustina competitivitatea 
companiilor si sa protejeze angajatii Tn fata unui tratament discriminator sau nedrept din 
partea angajatorilor. De aceea, indicatorii folositi Tn studiul Doing Business au Tn vedere 
conventiile Biroului International al Muncii. 

Indicele rigiditatii ocuparii permite evaluarea reglementarilor din domeniul relatiilor de 
munca astfel meat cu cat valorile indicelui sunt mai mici (mai aproape de zero), cu atat 
economia respectiva este mai flexibila si, Tn acelasi timp, este caracterizata de securitate a 



34 Indicii iau valori intre §i 100, cu cat valoarea este mai mare, cu atat reglementarile sunt mai rigide. Indicele 
rigiditatii ocuparii este media a trei subindici §i anume: (1) indicele dificulta{ii de angajare, care masoara 
flexibilitatea contractelor §i raportul intre salariul minim §i valoarea adaugata pe angajat; (2) indicele rigiditatii 
orelor de munca, ce acopera reglementarile care restricjioneaza munca in weekend §i pe timpul noptii, 
reglementarile privind timpul de lucru §i saptamana de lucru, precum §i cele referitoare la durata concediului 
platit; (3) indicele dificultatii de concediere, care se refera la protec|ia legala oferita angajajilor in cazurile de 
concediere (individuals §i colectiva), inclusiv motivele legal permise §i procedurile legale de concediere; 
notificarile, cursurile de recalificare, redistribuirea obligator §i regulile de prioritate aplicate in cazul 
concedierilor §i reangajarilor. Indicatorul costului concedierii masoara costurile, corespunzatoare cerintelor de 
notificare in avans, plajilor compensatorii §i penalitajilor determinate de concedierea unui angajat, exprimate in 
saptamani de salariu. 

53 



lucratorilor. In contrast, cu cat indicele rigiditatii ocuparii este mai mare (mai aproape de 
100), cu atat reglementarile tind sa creeze bariere pe piata muncii, care forteaza atat 
angajatorii, cat si lucratorii sa opereze (macar partial) Tn sectorul informal. Analizele 
intematjonale comparative arata ca reglementarile rigide - care pun accent pe pastrarea 
angajatjlor si cresterea salariilor acestora - nu due la securitatea lucratorilor, ci due la mai 
putjne locuri noi de munca, predominanta micro-Tntreprinderilor, scaderea adaptabilitatji 
lucratorilor si Tntreprinderilor, investitii mai reduse Tn activitatjle de cercetare-dezvoltare, 
somaj si somaj ascuns, diminuarea sigurantei ocupatiei, 35 productivitate mai scazuta a 
muncii. 

Tn 2009, indicele rigiditatii ocuparii are valoare 62 pentru Romania, dublu fata de 
media tarNor OECD. Tn fapt, de-a lungul Tntregii perioade 2004-2009, indicele rigiditatii 
ocuparii pentru Romania a pendulat Tntre valori de 66 (Tn 2004, 2005 si 2008) si 62 (Tn 2006, 
2007 si 2009), considerabil mai mari decat aproape toate tarile europene (singura exceptie 
este Luxemburg, cu o valoare constanta de 62). Reglementarile privind relatiile de munca 
sunt asadar deosebit de rigide Tn Romania. Se concentreaza asupra persoanelor din 
sectorul formal, Tn jurul carora creaza un „zid" care Tnsa nu protejeaza, ci afecteaza negativ 
atat mediul de afaceri, cat si securitatea persoanelor ocupate. De aceea intrarile si tranzitiile 
pe piata muncii sunt atat de dificile, formele flexibile de ocupare sunt atat de slab 
reprezentate Tn sectorul formal, dar cele dezvoltate spontan de populate ca strategie de 
supravietuire abunda, iar unele categorii de populate - tinerii, persoanele din mediul rural, 
femeile, romii - sunt marginalizate si afectate Tn mod dispropotionat de riscul de a fi saraci 
care muncesc sau de a ajunge descurajati. Sectorul informal si sectorul gospodariilor sunt 
atat de dezvoltate Tn Romania din cauza si nu in ciuda reglementarilor privind piata muncii! 

Flexibilitatea pe piata forfei de munca 

Adeseori flexibilitatea este Tnteleasa doarTn sensul restrans al Jibertatii" angajatorilor 
de a angaja si concedia lucratorii dupa bunul plac. Flexibilitatea este gresit pusa Tn relajie 
doar cu profitul Tntreprinderilor si cu forme atipice de munca, aflate Tn contradictie cu munca 
decenta si viata demna. Chiar Tn documentele programatice ale Guvemului Romaniei se 
promova pe la sfarsitul anilor 90 un astfel de concept de flexibilizare a fortei de munca, fiind 
propuse muncitorilor restructurati din zone monoindustriale, ca alternative la somaj, activity 
precum culesul de musetel sau de fructe de padure. 

Flexibilitatea pe piata fortei de munca este Tnteleasa Tn cadrul 
politicilor europene ca un concept multidimensional care face referire la 
existenta unor prevederi contractuale flexibile si a unor strategii globale 
de invaiare pe tot parcursul vie{ii, care sa favorizeze tranzitii de succes 
pe piata muncii: de la scoala la locul de munca, de la un loc de munca 
la altul, de la inactivitate sau somaj la un loc de munca si de la un loc 
de munca la pensionare. 

Prevederile contractuale flexibile se refera la reglementari flexibile ale relapor de 
munca, discutate anterior, dar si la existenta unor agenti institutional! care sa puna Tn 



Cadrul institutional 
necesar 

flexibilizarii pie^ei 
muncii este Tnca 
subdezvoltat. 



35 Posibilitatea de a gasi fara dificuMti un loc de munca in orice stadiu al vie^ii active §i de a avea perspective de 
dezvoltare a carierei intr-un mediu economic in schimbare. 

54 



practica formele flexibile de ocupare. Agentiile de munca temporara reprezinta un astfel de 
instrument, care Tn economiile dezvoltate joaca un rol important de suport pentru reusita 
tranzipor de pe piata muncii, mai ales pentru tineri si grupurile vulnerabile. Agentiile de 
munca temporara sunt reglementate si Tn Romania prin HG nr. 938 din 10 iunie 2004. O 
analiza a Registrului National de Evidenja a Agenpor de Munca Temporara Autorizati, la 26 
august 2008, 36 arata Tnsa ca, Tn total, Tn Romania, sunt Tnregistrate 143 agentii de munca 
temporara, dar doar 7 (5%) dintre acestea activeaza Tn mediul rural; cele 143 agentii 
acopera doar 27 de judeje din tara: 35% din ele sunt Tn Bucuresti, 10% Tn judetul Cluj, iar Tn 
14 judeje functioneaza doar 1-2 agentii. Tn regiunile Nord-Est, Sud si Sud-Vest opereaza 
doar cate 5-9 agentii, localizate Tnsa Tn judetele mai dezvoltate din regiune. Asadar, 
dezvoltarea agenpor de munca temporara este Tnca Tn faza incipienta, fapt ce explica 
partial existenta unui numar atat de ridicat de salariati nem registrar si de persoane ocupate 
Tn sectorul gospodariilor, Tn special Tn zonele rurale din unele regiuni din tara. 

O strategie globala de Tnvatare pe tot parcursul vietii, Tn sens european, si o viziune 
de dezvoltare a fortei de munca pentru urmatorii 5-10 ani Tnca lipsesc. Variate planuri si 
strategii de educate continua, de formare permanenta a adultilor au fost prezente constante 
Tn documentele programatice ale Guvernului Romaniei, dar Tn realitate participarea la aceste 
forme de Tnvatare a fost deosebit de scazuta. Gradul de participare a persoanelor de 25-64 
ani la procesul educational sau de formare continua, desi a crescut prin comparatie cu 1997, 
nu a depasit 1.6% (2008, trim. Ill), fata de aproape 10% Tn medie Tn tarile UE-27. 
Participarea somerilor la cursurile de formare profesionala organizate de agentiile de 
ocupare a fortei de munca a crescut de asemenea, dar se situeaza doar la circa 7% din total 
someri Tnregistrati. Daca avem Tn vedere somerii BIM, datele AMIGO arata ca gradul 
acestora de participare la eel pup o forma de instruire este chiar mai scazut, 2.4% Tn 2007- 
8. 

Slaba dezvoltare a cadrului institutional necesar flexibilizarii contribuie la mentinerea 
rigiditatilor de pe piata muncii si afecteaza negativ atat angajap cat si angajatorii. Datele 
cercetarii Angajatorul roman (public §i privat) §i p\a\a for{ei de munca 37 arata ca, Tn 
perceptia angajatorilor, situatia de pe piata muncii din Romania era Tn 2008 la fel cu cea din 
2007 si se astepta a ramane neschimbata Tn anul 2009. Opinia dominanta este ca din cauza 
lipsei personalului calificat evolupe pietei fac dificila recrutarea fortei de munca. Tn acelasi 
timp, lipsa personalului calificat este mentionata, de cei mai multi angajatori, atat ca 
principalul aspect negativ, cat si principala problema pe piata fortei de munca. Calificarea 
fortei de munca angajate Tn prezent este mai degraba satisfacatoare si corespunde nevoilor 
companiilor, dar nivelul de calificare al celor care doresc sa se angajeze este Tn scadere, Tn 
timp ce pretenpe lor salariale sunt Tn crestere. Masurile asteptate de catre angajatori de la 
autoritati se refera Tn primul rand la reducerea fiscalitatii muncii si apoi la crearea de 
programe de specializare/calificare si susperea programelor de reconversie profesionala. 
Majoritatea angajatorilor considera ca urmatoarele trei masuri ar putea Tmbunatati sensibil 
situatia fortei de munca: 

(1) atragerea de forta de munca din randul muncitorilor romani plecati peste granita; 

(2) reconversia profesionala a salariatilor din Romania si 



36 Versiunea cea mai actualizata disponibila pe site-ul Ministerului Muncii, Solidaritajii Sociale §i Familiei, 
www.mmuncii.ro la 5 martie 2009. 

37 Sondaj realizat in august-septembrie 2008, de TNS CSOP, pentru Agenda pentru Strategii Guvernamentale. 

55 



(3) atragerea fortei de munca din mediul rural. 



Securitatea pe piata fortei de munca 

In sensul politicilor europene, securitatea pe piata fortei de munca se refera la 
securitatea veniturilor si la siguranta ocupatiei. Securitatea veniturilor nu este sinonima cu 
pastrarea locului de munca, ci presupune existenta unui sistem modern de asigurare sociala 
care sa permita Tnlocuirea veniturilor salariale (ajutoare de somaj) si evitarea „capcanei" 
somajului de lunga durata si a descurajarii, precum si existenta unui pachet de masuri 
eficiente de prestatji §i servicii sociale capabil sa protejeze populatia Tn fata riscurilor 
colaterale pierderii locului de munca (spre exemplu, saracirea). Siguranta ocupatiei se refera 
la dezvoltarea competentelor sau accesul la competentele care permit gasirea unui nou loc 
de munca si mobilitatea profesionala ascendenta. Tn acest scop, este esenjiala existenta 
unor politici active eficiente Tn domeniul fortei de munca, care sa creeze oportunitati de 
formare profesionala pentru toti lucratorii, Tn special pentru cei cu un deficit substantial de 
competente - lucratorii cu nivel scazut de instruire/ calificare si lucratorii Tn varsta. 



Tabelul 11-3 Incident presta^iilor sociale banesti Tn gospod 


arii, 2008 (% gospodarii 




Ponderea gospodariilor care beneficiaza de: 


Gospodarii 

fara 

persoane 

ocupate 


Gospodarii 

cu eel 

pu{in un 

membru 

ocupat 

FORMAL, 

eventual + 

SGOSP 


Gospodarii 

cu 

persoane 

ocupate 

doar 

INFORMAL 


Gospodarii 

cu 

persoane 

ocupate 

doar 

INFORMAL 

+ SGOSP 


Gospodarii 

cu 

persoane 

ocupate 

doar 

SGOSP 


Orice tip de prestajie sociala baneasca 


96.0 


64.9 


72.4 


80.5 


92.0 


Ajutor de somaj/ajutor de integrare profesionala/ 
alocatje de sprijin 


1.7 


1.4 


0.8 


3.6 


1.0 


Alocatji pentru copii 


8.3 


45.7 


35.0 


56.9 


17.5 


Pensii 


89.8 


29.1 


39.4 


34.6 


76.8 


- Pensii de asigurari sociale pentru vechime Tn 
munca 


65.6 


19.2 


18.6 


16.5 


42.0 


- Pensii pentru pierderea capacitatji de munca 


11.5 


6.5 


4.6 


6.5 


8.6 


- Pensii pentru agricultori (pensie CAP) 


12.1 


3.5 


17.5 


13.5 


33.8 


- Alte pensii 


10.5 


3.1 


4.8 


5.1 


11.0 


- Indemnizatji asimilate pensiilor 


2.9 


0.9 


1.1 


0.7 


3.2 


Prestatji de asistenja sociala 


4.9 


2.5 


9.6 


11.3 


10.1 


- Ajutor special pentru persoane cu handicap 


1.9 


1.8 


1.6 


3.0 


2.7 


- Ajutor social acordat de primarii (VMG) 


2.6 


0.4 


7.1 


6.0 


6.6 


- Alte ajutoare sociale 


0.4 


0.3 


1.3 


3.1 


1.9 



Sursa: IEHH- Ancheta in gospodariile populapei privind economia informala (INS). 

Tabelul II-3 arata proportia gospodariilor populatiei care beneficiaza de prestatii 
sociale banesti menite sa atenueze riscul pierderii locul de munca (prin somaj sau 
pensionare) sau alte riscuri precum handicapul sau saracia. 

Gospodariile persoanelor din grupurile vulnerabile puse Tn evidenta Tn sectiunile 
anterioare reprezinta 24% din toate gospodariile din Romania, adica 1,9 milioane gospodarii: 
7% au doar persoane ocupate Tn sectorul informal, 2% includ doar persoane ocupate care 



56 



combina o activitate informala cu agricultura pentru consum propriu, iar 15% aii doar 
persoane ocupate Tn agricultura de subzistenta. In gospodariile care se bazeaza doar pe 
munca Tn sectorul informal traiesc 329 mii copii, Tn cele care combina sectorul informal cu 
eel al gospodariilor sunt Tnca 133 mii copii, iar Tn cele care depind doar de agricultura pentru 
consum propriu sunt altj 338 mii copii. Tn total, aproape 800 de mii de copii cu rise ridicat de 
a creste si forma Tn gospodarii ale saracilor care muncesc. 

Gospodariile persoanelor din grupurile vulnerabile beneficiaza de prestatji sociale 
banesti Tn proportji mai mari decat gospodariile persoanelor ocupate Tn sectorul formal, dar 
comparabile cu cele de la nivelul Tntregii populatji din mediul rural (Banca Mondiala, 2008). 
Prestatiile sociale cele mai frecvente sunt fie universale (alocatji pentru copii), fie 
contributorii, adica pensii obtjnute Tn urma multor ani de munca si participare la sistemul de 
asigurari sociale. 

Asadar, folosirea termenului de „asistatj" pentru grupurile vulnerabile este 
neadecvata, cu atat mai mult cu cat majoritatea prestapor au un cuantum redus si nu 
reusesc sa protejeze eficient persoanele ocupate Tn sectorul informal si Tn eel al 
gospodariilor Tn fata riscului de a fi saraci care muncesc. Tn fapt, cuantumul redus al 
prestapor sociale este de obicei considerat a fi unul dintre factorii care forjeaza beneficiarii 
sa lucreze Tn sectorul informal/ al gospodariilor, pentru a asigura supraviejuirea familiei. 

Politicile privind pia|a muncii si cadrul institutional asociat s-au dezvoltat 
substantial, cu precadere dupa 2002. Politicile privind piata muncii includ atat masuri pasive 
(suport financiar al somerilor si al persoanelor disponibilizate), cat si masuri active. Primul 
Program national de Politici Active privind Piata Muncii a fost elaborat Tn 1997, dar pana 
recent politicile active au fost mai degraba deziderat decat realitate. Raportul Tntre 
cheltuielile cu masurile pasive si cele cu masurile active a scazut de la 37 Tn anul 2000, la 7 
Tn 2001, la 4.7 Tn 2004, respectiv la 2.8 Tn 2006-7. 

Din anul 2004 au devenit disponibile si pentru Romania statistici privind piata muncii 
bazate pe metodologia europeana armonizata, 38 care are ca scop descrierea si analiza 
politicilor privind piata muncii, prin prisma intervenpor publice care au ca tinta somerii, 
persoanele cu rise de a pierde involuntar locul de munca si persoanele inactive descurajate. 

Cheltuielile pentru politicile pietei muncii au scazut de la 0.63% din 
PIB, Tn 2004, la 0.35% din PIB, Tn 2007 si aceasta Tn condipe Tn care PIB-ul 
Romaniei reprezenta sub 40% din media tarilor UE-15. Cheltuielile cu 
politicile privind piata muncii au avut acelasi trend descendent Tn Romania si 
Tn tarile europene dezvoltate, dar decalajul Tntre Romania si tarile UE-15 a 
crescut de la un raport de 3.6, Tn 2004, la 4.8, Tn 2006. Adica, Tn 2006, prin 
comparatie cu tarile dezvoltate, Romania a dedicat politicilor privind piata 
muncii o pondere de 4.8 mai mica dintr-un PIB de peste 1.5 ori mai mic. 



Politicile privind 
piaja muncii sunt 
subfinanjate 
masiv Tn 

Romania. 



Labour Market Policy Methodology, iunie 2006, EUROSTAT. 



57 



Graficul 11-15 Cheltuielile cu politicile privind piat;a muncii, in Romania §i in (arile UE-15, 
pe tipuri de interventii publice, 2004-2007 (% PIB) 



2.5 

2 

1.5 

1 

0.5 





2004 | 2005 | 2006 
Romania 



2007 



fig 



I Servicii 



Masuri active 



2004 | 2005 | 2006 
UE-15 



Masuri pasive (suport 
financial-) 



ursa: Statistics Politicilor privind Pia{a Muncii, anul 2007 (INS, 2008) si Eurostat. 



Asadar, efortul pentru dezvoltarea forjei de munca pe care Tl face Romania este net 
mai mic decat eel facut de tarile vestice (sau tarile UE-27). In aceste conditii devine de 
Tnteles, macar Tntr-o buna parte, eficienta redusa a acestor politici Tn Romania. Cu un sistem 
institutional permanent supus schimbarilor, cu documente programatice definite si redefinite 
de fiecare nou guvern si subfinantate masiv, politicile din Romania nu au cum sa fie 
eficiente, mai ales daca avem Tn vedere provocate carora trebuie sa le faca fata, prezentate 
Tn sectiunile anterioare. 

Structura cheltuielilor cu politicile pietei muncii Tn functie de tipul interventiei publice 
s-a modificat si a ajuns Tn linie cu modelul european, Tn 2006. Cea mai mare parte a 
cheltuielilor sunt destinate suporturilor financiare privind piata muncii. Ponderea masurilor 
pasive Tn totalul cheltuielilor cu politicile privind piata muncii a scazut de la 77,4% Tn 2004 la 
67%, Tn 2006, respectiv 66%, Tn 2007, niveluri comparabile cu cele din tarile UE-15 si UE- 
27. Pe de alta parte, ponderea masurilor active a crescut de la 16%, Tn 2004, la 23-24% Tn 
2006-2007, valori doar usor mai mici decat cele din tarile europene dezvoltate (27% din 
cheltuielile totale, Tn 2006). 

Din punct de vedere al participantilor, patru interventii publice merita o atentie 
deosebita. Tn primul rand, serviciile de mediere a muncii, de informare §i consiliere 
profesionala au reprezentat Tn 2007 doar circa 0.1% din total cheltuieli, dar au avut un stoc 
mediu lunar de participanti de 390 mii persoane, din care 41% au obtinut un loc de munca. 
Aceste servicii par foarte eficiente, iar extinderea si 
dezvoltarea lor Tn mediul rural ar putea sa favorizeze 
integrarea Tn sectorul formal a persoanelor ocupate Tn 
sectorul informal si Tn eel al gospodariilor (agricultura de 
subzistenta). 

Celelalte trei interventii relevante din prisma 
participantilor fac parte din categoria masurilor active. Prima 
masura activa are Tn vedere subventjile/creditele pentru 
stimularea angajarii. Pentru aceasta interventie s-a cheltuit 
pe parcursul anului 2007 o propose de 10.5% din totalul 



Accesul la masurile active este 
limitat la somerii Tnregistraji. 



Macar masuri precum formarea 
profesionala si ocuparea 

temporara trebuie modificate Tn 
sensul deschiderii acestora catre 
persoane care nu sunt someri 
Tnregistrati, ci lucreaza ca salariati 
neTnregistrati Tn sectorul informal 
sau fac agricultura de subzistenta. 



-58- 



fondurilor alocate politicilor privind piata muncii, din care, au fost subventionate 20.8 mii 
locuri de munca pentru someri, 14 mii locuri de munca pentru absolventi, au fost completate 
veniturile salariale ale 11.3 mii angajatj si au fost subventionate Tn jur de 700 locuri de 
munca pentru persoane cu dizabilitatj si pentru someri Tn prag de pensionare. A doua 
masura activa cu participare mai ridicata este formare profesionala. Tn 2007, cheltuielile cu 
formarea profesionala au reprezentat 4.6% din cheltuielile totale privind piata muncii, stocul 
mediu lunar de participant! a fost de 13 mii persoane, iar la iesirea din masura 42,4% au 
obtionut un loc de munca. A treia masura activa este ocuparea temporara care consta Tn 
subventionarea cheltuielilor cu forta de munca efectuate Tn cadrul unor programe de 
dezvoltare a comunitatilor locale, Tn cazul angajarii pe perioada determinata de someri 
Tnregistrati. Cheltuielile cu aceasta interventie au reprezentat 5.9% din totalul cheltuielilor 
privind piata muncii, stocul mediu lunar a fost de 19.5 mii participanti, dar doar 7.8% din 
totalul participantilor care au finalizat interventia au obtinut un loc de munca la iesirea din 
aceasta. Tn cadrul masurilor active discutate anterior, tinerii (sub 25 ani) au dejinut o 
pondere de circa 20-30% din total participant^ 

Dintre cele patru interventii publice prezentate mai sus, doar serviciile de mediere, de 
informare si consiliere permit accesul persoanelor inactive descurajate si a celor ocupate Tn 
sectorul informal sau Tn agricultura de subzistenta, care nu se Tncadreaza Tn categoria 
somerilor Tnregistrati. Acces la masurile active au doar somerii Tnregistrati, adica dintre 
grupurile vulnerabile identificate Tn acest studiu, doar somerii de lunga durata. Extinderea si 
dezvoltarea acestora Tn sensul cuprinderii persoanelor din toate grupurile vulnerabile 
discutate ar aduce beneficii considerabile Tn dezvoltarea si formalizarea pietei muncii din 
Romania. Cu alte cuvinte, este esential ca masuri active precum formarea profesionala si 
ocuparea temporara sa aiba ca tinta si tinerii, persoanele cu nivel scazut de instruire si 
muncitorii necalificati, care lucreaza ca salariati nemregistrati sau fac agricultura de 
subzistenta Tn propria gospodarie, cu precadere din mediul rural si din orasele mici, avand 
ca principals tinta regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud-Vest si Sud. 

Tn 2007 a fost elaborat primul Plan National de Ocupare a Persoanelor Marginalizate 
Social (ANOFM), avand ca obiectiv principal „incluziunea sociala a tinerilor supusi riscului de 
marginalizare sociala prin asigurarea acompaniamentului social personalizat". Ca urmare a 
aplicarii acestui plan, Tn anul 2007 au fost Tncheiate 2212 contracte de solidaritate cu tineri 
marginalizati sau supusi riscului de marginalizare sociala si un numar de 1976 persoane au 
fost integrate Tn munca. 39 



Grupurile tinta vizate de Planul National de Ocupare a 
Persoanelor Marginalizate Social sunt Tnalt relevante pentru 
discutia de fata. Planul are Tn vedere „reducerea somajului Tn 
randul tinerilor cu varste pana Tn 35 ani" si identified Tn mod 
explicit printre beneficiari: tinerii proveniti din centrele de 
plasament si centrele de primire a copilului, tinerii singuri cu 
copii, tinerii familisti care au executat pedepse privative de 
libertate, dar si tinerii familisti (cu sau fara copii Tn Tntretinere) si 



Modificarea PNOPMS Tn 
sensul includerii: 

- tinerilor care au absolvit 
eel multTnvatamant 
vocational (inclusiv cei 
ocupati Tn sectorul 
informal) 

- femeilortinere din mediul 
rural 

- tinerilor roma 



Informatii din Raportul National Strategic privind Protectia Sociala §i Incluziunea Sociala (2008-2010), 
Guvernul Romaniei. 



59 



„alte categorii de tineri Tn dificultate". Asadar, pe langa grupurile considerate Tn mod 
traditional ca fiind expuse la riscuri majore de marginalizare sociale, planul are ca tinta 
explicita si categoria „tinerilor familisti". Dimensiunile demonstrate a fi determinantii principali 
ai marginalizarii sociale - nivelul de instruire, localizarea Tn mediul rural, genul si etnia - sunt 
obliterate sau Tncadrate la „altele", Tn timp ce starea civila devine criteriul principal pus Tn 
relate cu riscul de marginalizare sociala. Tn aceste conditii, Planul ar trebui regandit Tn 
sensul eliminarii criteriului „stare civila" si a includerii printre grupurile tinta a tinerilor care au 
absolvit eel mult scoala profesionala, complementary sau de ucenici (chiar daca lucreaza Tn 
sectorul informal), a femeilor tinere din mediul rural (care tind sa fie persoane inactive 
descurajate sau persoane ocupate Tn agricultura de subzistenta, pe pozitia de lucrator 
familial neremunerat) si a tinerilor roma. Tn acest mod, Planul s-ar concentra pe categoriile 
de tineri cele mai vulnerabile, arfi Tn linie cu politicile europene si Tn acelasi timp adecvat la 
realitatile pietei muncii din Romania, si ar contribui la reducerea rigiditatilor si barierelor 
structurale de pe piata muncii. 



11.4. Sunt posibile politici europene eficiente pe o 
pia|a a muncii ne-europena? 

Romania este o tara europeana a carei piata a fortei de munca este Tnsa marcata de 
structuri ne-europene: prea multa agricultura de subzistenta, sector informal 
supradimensionat, prea putini salariati si prea putini patroni, grupele de ocupatii manuale 
predominante, riscuri disproportionat de mari de a deveni sarac pentru persoanele care 
muncesc (pentru persoanele care au absolvit eel mult scoala profesionala), emigrate masiva 
a fortei de munca, somaj redus dar de lunga durata si somaj mascat. 

Romania este o tara europeana a carei piata a fortei de munca este reglementata de 
un sistem institutional modern, care promoveaza politici ce au devenit tot mai europene de-a 
lungul timpului. Alinierea si armonizarea cu spatiul european la nivelul legislatiei, a 
institutiilor si a politicilor a constituit un obiectiv constant al guvernarilor din ultimii 20 de ani. 
Cat de eficiente pot fi Tnsa aceste politici Tn mediul dat de structurile mentionate mai sus? 
Sunt posibile politici europene pe o piata a muncii dominata de structuri ne-europene? 
Raspunsul este categoric da, daca. Da, daca politicile privind piata muncii sunt regandite Tn 
sensul adecvarii la realitatile existente, cu scopul de a reduce decalajul Tntre structurile pietei 
muncii de la noi si structurile pietelor muncii din Europa. 

Tn economiile europene dezvoltate, economia informala si agricultura de subzistenta 
cuprind doar o (foarte) mica parte a populatiei ocupate si functioneaza mai degraba drept 
nise Tn care persoane dezavantajate (de regula, imigrantii si tinerii) petrec o perioada 
determinate, pe parcursul careia acumuleaza cunostintele si competentele care sa le 
permita intrarea Tn economia formala. Politicile si interventiile publice privind piata muncii au 
rolul de cupla/ a pune Tn relate economia informala cu canalele de intrare-iesire pe piata 
muncii formala. Majoritatea masurilor politice au ca focus reglementarea si flexibilizarea 
pietei muncii pentru a elimina rigiditatile. Din perspectiva lucratorilor, masurile faciliteaza 
intrarea pe piata muncii, tranzitii reusite de viata si securitate. Din perspectiva firmelor, 
masurile sustin adaptabilitatea si competitivitatea. 



60 



Tn cazul Romaniei exista o incompatibilitate flagrante Tntre piata muncii segmentate 
Tn formal, informal si sectorul gospodariilor (agricultura de subzistenta) si institutiile/ politicile 
care reglementeaza, controleaza si se concentreaza doar pe sectorul formal - salariatj 
TnregistratJ, afaceri Tnregistrate si someri TnregistratJ. Piata muncii din Romania nu permite o 
operatje de simpla reproducere (fie ea si extinsa) a institutiilor si politicilor europene, pentru 
ca Tntre 3 milioane si, Tn timpul sezoanelor agricole, 3.5 milioane persoane Tn varsta de 
munca traiesc din activitatj informale si din agricultura pentru consum propriu, care nu sunt 
avute Tn vedere de reglementarile si politicile adresate economiei formale. 

Accesul la munca decenta pentru to|i cetajenii constituie o prioritate a politicilor 
de ocupare, pentru ca reprezinta mecanismul de baza de incluziune sociala. Pentru ca peste 
3 milioane persoane Tn varsta de munca nu sunt incluse Tn piata formala a muncii, ci sunt 
(sub)ocupate Tn sectorul informal sau al agriculturii de suzistenja, politicile de ocupare 
trebuie sa concentreze pe extinderea muncii formale § i includerea celor exclus i Tn mai 
mare masura decat pe protectja salariajilor din sectorul formal. Acest fapt ar duce si la 
cresterea bazei de impozitare, la cresterea veniturilor la bugetul de stat si, implicit, la 
asigurarea sustenabilitatii finantarii politicilor sociale. 

Politicile privind piafa muncii trebuie definite ca prioritare si, alaturi de 
politicile din educate si sanatate, pot fi considerate nucleu al politicilor de dezvoltare, 

pentru ca due Tn mod direct la reducerea saraciei, la incluziune sociala, la dezvoltare rurala 
si la dezvoltare regionala. Daca bugetarea tuturor acestor politici este vazuta integrat, atunci 
sansele de identificare a surselor de finantare cresc simtitor. 

Deschiderea economiei formale si incluziunea a milioane de persoane nu poate 
constitui decat un obiectiv pe termen lung. Este deci nevoie de viziune, vointa politica si 
coerenta a politicilor privind piata muncii pe un termen care depaseste un ciclu electoral, 
ceea ce Tnseamna ca nu se poate realiza Tn absenta unui consens national Tntre toate 
partidele si cu toti partenerii sociali. 

Pentru a reusi deschiderea pietei muncii formale si incluziunea unui numar atat de 
mare de persoane este nevoie de voinfa politica, bani si informatii. 

(a) Jarile europene aloca politicilor privind piata muncii Tn jur de 2% din PIB (Tn 
2007). Romania aloca 0.35% (Tn 2007). Fondurile alocate acestor politici trebuie 
substantial crescute, cu atat mai mult daca se urmareste protectia populatiei prin 
masuri active si nu asistentiale. 

(b) Pentru a elabora, monitoriza si evalua impactul acestor politici, decidentii au 
nevoie de informatii periodice privind evolutiile de pe piata muncii. Datele din 
actualele cercetari ale Institutului National de Statistica (i.e. AMIGO) sunt foarte 
valoroase, dar nu ofera informatii suficiente pentru fundamentarea politicilor de 
deschidere a pietei muncii formale si de incluziune a persoanelor ocupate Tn 
sectorul informal si Tn sectorul gospodariilor (agricultura de subzistenta). Tn acest 
scop, sunt necesare: 

i. adoptarea unei defini|ii natjonale a saracilor care muncesc, elaborarea 
unei metodologii nationale Tn acest sens si includerea masuratorilor 
privind acest fenomen Tn Programul de Cercetari Statistice al Institutului 
National de Statistica. 



61 



ii. Introducerea anchetelor privind economia informala, care au fost 
pilotate Tn 2008, Tn Programul de Cercetari Statistice al INS si masurarea 
periodica a evolutiilor. 

Politicile de deschidere a pietei muncii formale si incluziune a milioane de persoane 
trebuie construite pe principiul: De la politici coercitive la accent pe politici incluzive. 

Experientele altor tari, dar si experiente esuate mai vechi din Romania, arata ca incluziunea 
acestor grupuri nu se poate realiza doar prin masuri coercitive, cu atat mai mult cu cat atat 
sectorul informal, cat si sectorul gospodariilor sunt predominant strategii de supravietiiire ale 
unor persoane care „nu au de ales". Tn marea majoritate a cazurilor nu este vorba despre 
persoane care aleg activitatj informale ca sa nu plateasca impozite/taxe la stat, ci este vorba 
despre persoane care nu pot intra pe piata formala a muncii si lucreaza „unde si ce gasesc", 
nu doar „la patroni", ci si Tn gospodariile populatiei. Formalizarea pietei muncii din Romania 
necesita mai degraba politici de incluziune care sa cointereseze lucratorii, decat politici „de 
aducere la lumina" centrate pe descurajarea angajatorilor. 



Principalele grupuri tinta: 

persoanele fara scoala si cele care au absolvit eel 
mult scoala profesionala, complementary sau de 
ucenici 

tinerii din mediul rural 

agricultorii pe cont propriu 

romii 

zonele rurale si orasele mici din regiunile Nord- 
Est, Sud-Est, Sud-Vest si Sud. 



Alaturi de somerii 

in regi strati trebuie avuti tn 
vedere salariatii 

neinregistrati si lucratorii 
pe cont propriu 

neinregistrati. 



Pentru moment economia de piata romaneasca are Tnca o capacitate insuficienta 
de a crea noi locuri de munca sustenabile, ceea ce face ca numarul de locuri de munca 
sa fie prea mic. De aceea, alaturi de partenerii sociali, statul trebuie sa Tsi asume un rol 
central cu privire la extinderea pietei muncii formale si includerea persoanelor excluse. 

Direcjiile strategice sunt: 

(1) Crearea A. Realizarea unor programe de lucrari publice 

a noi locuri Pe masura ce economia de piata se dezvolta este de asteptat ca 

de munca numarul locurilor de munca create Tn sectorul privat sa creasca simtitor. 

Totusi, statul poate sa joace un rol activ prin realizarea unor programe de 

lucrari publice, care conform studiilor Bancii Mondiale au urmatoarele 

beneficii principale: 

(a) sunt accesibile tuturor, indiferent daca anterior au fost activi Tn 
sectorul formal sau informal, deci permit tintirea grupurilor 
vulnerabile; 

(b) necesita capacitate administrativa relativ redusa, caci 



62 



candidatii se auto-selecteaza: 

(c) furnizeaza infrastructura atat de necesara Tn multe zone ale 
tarii. 

Principalul rise asociat programelor de lucrari publice este de a 
irosi banii publici din cauza coruptiei sau a unui management ineficient. 
Din acest motiv, Tn multe tari astfel de programe au fost transferate catre 
sectorul privat, dar au fost elaborate diverse stimulente pentru angajarea 
temporara a anumitor grupuri-tjnta de lucratori. 

B. Promovarea formelor flexibile de ocupare 

Un alt mijloc eficient de creare de locuri de munca este o buna 
reglementare si programe de promovare a formelor flexibile de munca: 
munca temporara, munca cu timp partial, munca la domiciliu etc. Tn 
aceasta privinta Tnsa, rolul partenerilor sociali este esentjal (Tn ce masura 
sustjn si aplica aceste forme de munca). Atitudinea populatjei fata de 
formele flexibile de ocupare este de asemenea un factor cheie, ce poate fi 
Tnsa influentat prin campanii adecvate de informare si promovare. 

Plus de valoare ar putea sa aduca Tncurajarea Tnfiintari de agentii 
de munca temporara si suport pentru cele active Tn mediul rural si Tn 
regiunile estice si sudice din tara. 

C. Abordare pro-activa pentru stoparea emigraiiei fortfii de munca 

In pricipal datorita diferentialului semnificativ de salarii, migratia 
pentru munca Tn tan'le europene dezvoltate a crescut considerabil, mai 
ales la nivelul persoanelor tinere si a celor calificate si Tnalt calificate. 
Consecinta este un deficit din ce Tn ce mai accentuat de forta de munca, 
mai ales calificata, Tn anumite sectoare ale economiei nationale. Evolutiile 
viitoare ale migratiei internationale sunt dependente de politicile de 
migrate si de ocupare ale tarilor dezvoltate. Prin urmare, Romania trebuie 
sa adopte o abordare pro-activa pentru a stopa sau preveni deficitul de 
forta de munca calificata Tn anumite sectoare. Nevoia de strategie clar 
definita Tn acest sens este cu atat mai mare cu cat experienta unor state 
europene (i.e. Spania) arata ca absorbtia Fondurilor Structurale nu este 
posibila Tn absenta fortei de munca. 

D. Incurajarea inregistrarii activitaiilor pe cont propriu neagricole §i 
agricole 

Tn sectorul informal sunt activi Tntre 700 mii si 1 milion de lucratori 
pe cont propriu (agricoli si neagricoli) neTn registrar. Marea majoritate a 
acestor Tntreprinzatori nu vor sa-si Tnregistreze activitatea, Tn principal, 
pentru ca „nu este obligatoriu", „nu stie daca este necesar", „activitatea nu 
este continua" si „taxele si impozitele sunt prea mari". O campanie 
agresiva de informare a populatiei privind procedurile de Tnregistrare, cu 



63 



accent pe beneficiile asociate Tnregistrarii activitatii, chiar daca aceasta se 
refera la vanzarea de produse agricole sau la furnizarea de servicii slab 
sau necalificate, inclusiv catre gospodarii, ar putea aduce Tn sectorul 
formal o parte din acesti Tntreprinzatori. O masura cum ar fi scutirea de 
platjle anticipate cu titlu de impozit pentru anul Tn care se face 
Tnregistrarea ar creste sansele de succes ale programului. 



(2) Cres. terea 
angajabilitajii 
(siguranjei 
ocupa|iei) 

prin cursuri 

de formare 
profesionala 

§ i Tnva|are 
continua 



(3) 

Indepartarea 
barierelor de 
intrare/revenire 
pe piata muncii 



O mai buna educatje si pregatire profesionala si cresterea 
adaptabilitatii fortei de munca reprezinta objective strategice de maxima 
important^ pentru toti partenerii sociali, sindicate, patronate si stat. Totusi, 
tjnand cont de volumul impresionant de forta de munca neinclusa pe piata 
formala a muncii (deci, nereprezentata de sindicate si patronate), statul 
trebuie sa-s. i asume un rol central cu privire la: 

(a) elaborarea si implementarea standardelor ocupatjonale; 

(b) Tmbunatatirea legaturii Tntre oferta sistemului de educatje si 
cerintele pietei muncii si, mai ales, reducerea ponderii de tineri 
care parasesc timpuriu sistemul de educatje Tnainte de a 
obtjne o calificare ce sa le asigure intrarea pe piata muncii; 

(c) dezvoltarea unui sistem integrat si coerent de formare 
profesionala si Tnvatare continua. Pentru moment, Tn Tntregul 
spatju sud-est european, au fost dezvoltate strategii natjonale 
si aranjamente institutjonale dedicate masurilor active, dar 
acestea sunt Tnca subdezvoltate si au doar Tn mica masura 
persoanele excluse social drept grup-tjnta. Tn Romania, 
componenta de masuri active de formare profesionala a 
politicilor de protectje a somerilor trebuie considerabil extinsa. 

(d) pentru a creste sansele de a intra pe piata muncii a 
persoanelor ocupate informal si Tn agricultura de subzistenta, 
este vitala dezvoltarea unui sistem de formare profesionala 
accesibil lor. Trebuie tinut cont de faptul ca aceste persoane 
lucreaza Tn medie 45-55 ore pe saptamana si majoritatea sunt 
localizate Tn mediul rural. Asadar un astfel de sistem are sanse 
de reusita doar daca se bazeaza pe formatori din mediul rural, 
care pot ajusta programul de cursuri Tn functie de nevoile 
participantilor. §colile rurale par a fi cele mai bine pozitionate 
Tn acest scop, dar pentru asta trebuie gandite niste mecanisme 
si proceduri de acreditare, precum si un plan de sprijinire a 
acestora pentru a se acredita. 

Reducerea Jlexibilitatii formate" §i cre§terea flexibilitaiii reglementate 

Indepartarea barierelor structurale de pe piata muncii presupune 
Tnainte de toate o schimbare de perspective a politicilor de ocupare 
dinspre protecfia locului de munca Tnspre protecfia omului. 

Piata muncii este accentuat segmentate Tntre rural si urban, Tntre 
agricultura si sectoarele neagricole, Tntre sectorul formal si sectorul 



64 



informal. Tranzitja dintr-un segment al pietei muncii Tn altul este dificila, cu 
precadere daca avem Tn vedere intrarea sau reintrarea pe piaja formala a 
muncii. lesirea de pe piaja formala a muncii, cu precadere pentru 
persoanele cu calificare redusa, Tnseamna somaj de lunga durata sau 
(sub)ocupare precara Tn sectorul informal sau agricultura de subzistenja, 
iar Tn cazul femeilor Tnseamna retragerea Tn nisa economiei domestice. 

Gradul de flexibilitate a pietei muncii din Romania este ridicat, dar 
flexibilitatea este „fortata", fiind asociata restructurarilor masive din 
industrie, supradimensionarii agriculturii si sectorului informal. Nu este 
reglementata, ci spontana, nu vizeaza echilibrul Tntre munca si familie si 
nici cresterea competitivitatii firmelor, ci este asociata cu munca precara 
si cu saracia. 

Pentru a deschide piaja muncii formala catre grupurile vulnerabile 
sunt necesare: 

(a) schimbarea reglementarilor privind relape de munca Tn vederea 
Tndepartarii barierelor de intrare/ revenire pe piata muncii; 

(b) Tncurajarea agenpor de munca temporara; 

(c) Tmbunatatjrea si extinderea masurii active de ocupare temporara; 

(d) introducerea unor noi scheme de suport financiar pentru 
persoanele care pierd locul de munca sau „o parte" din acesta si 
anume: beneficiile pentru somerii care lucreaza cu program redus 
si beneficiile Tn caz de somaj partial. 



Ill Sistemul de proteose sociala Tn Romania 

III. 1. Structure sistemului de proteose sociala 

Asigurata Tn baza unor principii si a unor mecanisme variate de redistribuire, 
protectja sociala reprezinta un atribut al tuturor statelor dezvoltate, indiferent de orientarea 
ideologica a acestora. Chiar si Tn condipe atacurilor vehemente aduse la adresa statului 
bunastarii Tncepand cu anii 80, ca urmare a multiplicarii riscurilor sociale rezultate din 
evolupe din cadrul familiei sau al pietei muncii, statele occidentale si-au mentinut, Tn 
general, un nivel ridicat al implicarii Tn furnizarea protectiei sociale (George si Taylor- 
Gooby:1996). 

Diferentele legate de modalitatile de redistribuire a bunastarii au un efect neclar asupra 

nivelului general de dezvoltare economica (Goodin et al: 1999), dar se 

reflecta Tn amploarea si tipul problemelor sociale cu care se confrunta 

statele (saracie, inegalitate economica, somaj etc). Din perspectiva 

implicarii Tn ameliorarea problemelor sociale si a asigurarii protectiei 

categoriilor sociale vulnerabile, literatura de specialitate diferentiaza 

abordarea pe care o au Tn general statele europene de cea prezenta la 

nivelul Statelor Unite ale Americii. Sintagma modelul social european 

reuneste, Tn condipe unei largi eterogenitati a programelor sociale, 

reglementarile stabilite la nivel european Tn directia coordonarii practicilor si rezultatelor 



65 



In 


Romania, 


efortul 


statului in 


direcpa 


protectiei 


sociale 


este unul 


dintre 


cele mai 


reduse 


la nivel 


european. 



politicilor sociale, dar si preocuparea comuna a statelor europene pentru problematica 
sociala. 

Daca la nivelul statelor europene dezvoltate (UE 15) nu se poate stabili o legatura 
Tntre nivelul de dezvoltare economica si nivelul de implicare a statului Tn protectia sociala, 
rolul factorului economic devine pregnant la nivelul noilor state membre. Efortul noilor state 
membre Tn aceasta directie este semnificativ mai redus, cheltuielile sociale Tnregistrand o 
pondere mult mai scazuta Tn valoarea totala a PIB-ului. Desi usor Tn crestere, valoarea 
indicatorului Tn cazul Romaniei este printre cele mai mici (14% PIB Tn anul 2006), doar tarile 
baltice Tnregistrand valori usor mai scazute. 

Graficul 111-1 Cheltuieli totale cu protectia sociala 40 Tn anul 2006 (% PIB) 



F ra n La 

Sued i a 

Belgia 

Olanda 

Danemarca 

Germania 

Austria 

Italia 

Marea Britanie 

F i n I a n d a 

Portugalia 

Grecia 

Slovenia 

U ngaria 

Spania 

Luxemburg 

PL 

Cehia 

Cipru 

1 1 1 a n d a 

Malta 

Slovacia 

Bulgaria 

Romania 

Lituania 

Estonia 

Letonia 

UE27 

UL25 

UL15 


















.0 




























30.1 
29.3 
29.1 
8.7 
8.5 

y 

5 
































































































1 25.4 
24.2 
.8 
3 


















































20.4 
19.2 
8.7 
8.4 
3.2 
5.1 


















1 
1 
It 
9 








































15.0 
14.0 
3.2 
4 
2 




































































O.O 5.0 10.0 15.0 


20.0 25.0 30.0 35 



Sursa: Eurostat 



1 Nu includ cheltuielile cu educa^ia. 



66 



Redus ca dimensiune, sistemul romanesc de proteose sociala este dezvoltat din 
punctul de vedere al tipurilor de programe si al categoriilor de riscuri pe care le adreseaza. 
Pentru categoria lucratorilor, riscurile pierderii locului de munca, al Tmbolnavirilor si al 
pierderii capacitatji de munca sunt asigurate prin intermediul beneficiilor contributorii, sub 
forma asigurarilor sociale. Categoriile sociale considerate vulnerabile sunt acoperite prin 
intermediul beneficiilor noncontributorii, Tn speja de asistenja sociala. Tn fine, sistemul 
romanesc de protectje sociala cuprinde o serie de beneficii/servicii non-contributorii 
universale, de tipul alocatjei pentru copii sau al serviciilor de educatje 41 . 



Asigurarile sociale sunt partea components a sistemului de securitate sociala care are drept 
obiectiv principal compensarea prin beneficii Tn bani sau Tn servicii a imposibilitatii obtinerii veniturilor 
salariale pentru o perioada de timp (limitata sau nelimitata). Beneficiile de asigurari sociale (pensii, 
ajutor de somaj, asigurarile de accident de munca, servicii de sanatate - Tn cele mai multe cazuri) 
sunt contributorii (sunt acordate doar pe baza unei contribute anterioare a beneficiarului la un fond). 
Ca urmare, sistemul de asigurari sociale se bazeaza pe colectarea resurselor (fondurilor) de la cei 
asiguraji Tn sistemul contributoriu si pe distribuirea beneficiilor/primelor de asigurare catre cei 
confruntati cu situajia de risc.Cuantumul beneficiilor de asigurari sociale este determinat, Tn general, 
de marimea si durata contribujiei, dar si de alte elemente legate de echitatea sociala (solidaritate 
intra si inter-generationala). Daca pentru un anumit tip de rise se poate stabili o "baza actuariala" (se 
poate calcula riscul de a se produce evenimentul asigurat), atunci pot fi Tnfiintate si sisteme de 
asigurari private. Este cazul fondurilor private de pensii si asigurarilor de sanatate private. 

Asistenja sociala presupune acordarea unor drepturi sub forma de bani, bunuri sau servicii 
indivizilor sau familiilor care nu-si pot acoperi nevoi de baza cu propriile mijloace/eforturi. Pentru ca 
acestia sa demonstreze ca detin resursele necesare sau ca au anumite nevoi speciale trebuie sa le 
fie testate/evaluate, de catre persoane sau comisii specializate, mijloacele de subzistenja (veniturile, 
proprietajile) sau nevoile (faptul ca au un handicap, o boala, ca sunt victime ale violentei etc). 

Beneficiile universaliste sunt acordate tuturor cetatenilor sau celor aflaji Tntr-o situate sau 
Tntr-o categorie anumita categorie, acordarea lor nefiind conditional de testarea mijloacelor de trai. 
Astfel de drepturi precum subvenjionarea educatiei gratuite, alocajia pentru copii, serviciile medicale 
de urgenja se acorda Tn baza statutului de cetacean, indiferent de contribute sau nivel al veniturilor. 
Tn cazul unor resurse limitate beneficiile universaliste pot fi acordate pe baza de merit: dreptul de a 
le objine este al tuturor cetatenilor dar cei care le objin sunt selectaji dintre cei mai merituosi; locurile 
subvenjionate de stat la liceu, la facultate, bursele de merit acordate elevilor sau studenjilor. 



Din punctul de vedere al prioritatjlor si al structurii cheltuielilor 
sociale, Romania pastreaza un pattern asemanator statelor 
europene. Beneficiile destinate varstnicilor concentreaza cea mai 
mare parte a efortului bugetar. Se remarca, Tn acelasi timp, o 
predominant^ a beneficiilor contributorii, cele mai importante dintre 
acestea- pensiile si asigurarile de sanatate, cumuland aproximativ 
78 % din totalul cheltuielilor sociale. 



Romania prezinta un 
pattern asemanator statelor 
europene, cea mai mare 
parte a efortului bugetar 
concentrandu-se asupra 
pensiilor §i asigurarilor de 
sanatate. 



Includerea educatiei Tn cadrul sistemului de protectie sociala nu este unanim acceptata la nivelul bazelor de 
date interna^ionale, apreciidu-se ca domeniul trebuie analizat separat,ca urmare a importan^ei sale strategice 
pentru dezvoltare. 



67 



In comparable cu media europeana, Romania se particularizeaza prin ponderea 
mai crescuta a cheltuielilor cu sanatatea si cu familia, Tn detrimentul celor efectuate Tn 
domeniul §omajului, al locuirii § i al excluziunii sociale. 

Graficul III -2 Structura cheltuielilor cu protectia sociala Tn anul 2006, Tn Romania §i Tn 
statele europene (% din totalul cheltuielilor) 



100% 
90% 
80% 
70% 
60% 
50% 
40% 
30% 
20% 
10% 
0% 



I 

44.4 




2.6 

8.7 



UE27 



LIE 15 



1.7 
Romania 



Locuiresi 
excluziune sociala 

Varstnici/urmasi 

I Somaj 

iFamilie 

iDizabilitate 

Boala,serviciide 
sanatate 
I Alte costuri 

iCosturi 
administrative 



Sursa: Eurostat 

Ponderea crescuta a cheltuielilor cu familia se datoreaza Tn primul 
rand alocatjei de stat pentru copii, care, datorita caracterului universalist, 
acopera un numar crescut de beneficiari. Cheltuielilor crescute efectuate 
cu alocatja pentru copii li se adauga cheltuielile cu acordarea indemnizatjei 
pentru cresterea copilului, valoarea celor doua beneficii ridicandu-se la 
aproximativ 0.85 % din PIB Tn anul 2006. §i Tn cazul asigurarilor de pensii 
si al serviciilor de sanatate numarul crescut al beneficiarilor sunt un factor 
determinant al ponderii crescute pe care o au Tn totalul beneficiilor. Cu 
toate acestea, nu exista o legatura clara Tntre numarul beneficiarilor si 
ponderea cheltuielilor cu respectivul beneficiu Tn total cheltuieli. Tn cazul 
indemnizatiei pentru cresterea copilului, ca urmare a valorii ridicate a 
beneficiului, la un numar relativ redus de beneficiari se Tnregistreaza 
cheltuieli totale relativ crescute (aprox 0.35 % din PIB). La polul opus se 
situeaza alocatja familiala complementary, care desi este accesata de 
aproape 580 000 beneficiari, se asociaza cu cheltuielile totale mai mici de 
0.1 % din PIB. 



In comparape cu 
media Uniunii 

Europene, 
particularitatea 
Romaniei {ine de 
alocarea unui procent 
mai crescut al 
cheltuielilor sociale 
catre sanatate si 
familie, in detrimentul 
cheltuielilor pentru 
somaj si al celor 
pentru locuire si 
excluziune. 



68 



In genere, programele care presupun un numar (relativ) crescut de beneficiari, dar 
niveluri reduse ale cheltuielilor totale sunt cele de asistenja sociala, valoarea totala a 



acestora reprezentand aproximativ 0.7 % din PIB , Tn anul 2006. 

Tabelul 1 1 1 — 1 Beneficii sociale- numar de beneficiari §i ponderea Tn PIB a sumelor 
aferente acestor beneficii 





Numar 
beneficiari 


Pondere 

cheltuieli in PIB 

(%) 


Pensii 


4643482 


6.50 


Sanatate 


* 


4.80** 


Alocatia de stat pentru copii 


4207224 


0.50 


Somaj 


635365*** 


0.35 


Indemnizatia pentru cresterea copilului 


189990 


0.35 


Ajutor pentru Tncalzirea locuintei 


4086672 


0.31 


Ajutorul social 


240236 


0.10 


Alocatia familiala complementara 


576844 


0.07 


Alocatia de susjinere pentru familia monoparentala 


221140 


0.04 


Ajutor financiar pentru sprijinirea familiilor nou constituite 


133.942 


0.02 


Alocatia de Tncredintare pentru plasament familial 


48.081 


0.01 


Alocatia pentru copiii nou-nascuti 


187.457 


0.01 


Stimulentul pentru cresterea copilului 


16.608 


0.01 


Trusoul pentru nou nascuji 


142360 


0.01 



Sursa: MMFPS 

PIBul Tn anul 2007 a fost de 41 2761 .5 milioane lei. 
*valoare indisponibila 

**Sursa: Eurostat, valoare valabila Tn anul 2006 

*** Numar calculat prin Tnsumarea numarului mediu de someri indemnizati cu numarul 
beneficiarilorde masuri active 



Concluzii: 

Efortul statului Tn directia protectjei sociale este unul dintre cele mai scazute la nivel 
european, cheltuielile sociale reprezentand aproximativ 14 % din PIB, aproximativ jumatate 
din valoarea mediei Tnregistrata la nivelul tarilor UE 27 (26.9% din PIB) 

Structura cheltuielilor sociale releva o pondere covarsitoare a cheltuielilor pentru 
varstnici si a celor pentru asigurarea serviciilor de sanatare. Data fiind finantarea 
(preponderent) contributorie a acestor programe, povara fiscala este plasata cu precadere 
asupra angajatjlor si a angajatorilor, problemele de finantare din sistem si numarul redus al 
contributorilor ducand la atingerea unei cote a contributiilor sociale dintre cele mai ridicate la 
nivel european. 

Tn comparatje cu statele europene, Romania se remarca printr-o atentje scazuta 
acordata problematicii somajului, reflectata Tn ponderi scazute atat Tn ce priveste masurile 
pasive, cat si Tn ce priveste masurile active de reducere a somajului. 

Ponderea cheltuielilor efectuate in domeniul excluziunii sociale si al locuintelor 
sociale este, de asemenea, subreprezentata (1,2% din cheltuielile sociale) comparativ cu 
media UE27 (3,4%), dovada a neglijarii unor nevoi fundamentale pentru multe grupuri 
vulnerabile. 



Sursa: Eurostat 



69 



Desi se adreseaza unui numar relativ ridicat de beneficiari, beneficiile de asistenja 
sociala sunt eel mai putin reprezentate Tn totalul cheltuielilor sociale, fapt ce chestioneaza 
masura Tn care contribuie la dezideratul scoaterii din saracie a categoriilor sociale 
vulnerabile. 



70 



111.2. Beneficii de asistenja sociala 



Alocatia complementary §i alocatia de sustinere pentru familiile monoparentale 

sunt cele mai extinse programe selective destinate sustinerii financiare a familiilor cu copii. 
Ambele alocatii se adreseaza familiilor cu o situate materiala precara 43 , cuantumul variind Tn 
functje de tipul de alocatie (valoarea alocatjei de sustinere a familiilor monoparentale este 
sensibil mai ridicata decat valoarea alocatiei complementare) si de numarul de copii. 



Tabelul III -2 Valoarea alocatiilor complementare si a celor de sustinere Tn valoare 
absoluta, Tn anul 2008 





Cuantum alocatie 
complementara 
(dec. 2008) 


Cuantum alocatie 
de sustinere (dec. 
2008) 


Familie cu un copii 


50 


70 


Familie cu doi copii 


60 


80 


Familie cu trei copii 


65 


85 


Familie cu 4 sau mai 
multi copiii 


70 


90 



* Pentru familiile beneficiare de ajutor social in baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim 
garantat, cuantumul alocatiei familiale complementare se majoreaza cu 25%. 
MMFPS 

Conditionarea acordarii alocatiilor de situatia financiara a familiei a fost introdusa 
Tncepand cu anul 2004, cand vechea alocatie familiala suplimentara este Tnlocuita, 
realizandu-se astfel trecerea de la un beneficiu universalist, adresat tuturor familiilor cu eel 
putin doi copii, la un beneficiu selectiv, adresat doar acelor familii pentru care se dovedeste 
existenta nevoii de suport financiar. Concomitent cu restrictionarea accesului, noua formula 
a presupus si o marire semnificativa a cuantumului, nivelul de finantare crescand de la 
0.04% din PIB Tn 2003 la aproximativ 0.17 % din PIB Tn 2004 (Graficul III-3). 

Daca alocatia de stat pentru copii nu mai este conditional de participarea scolara a 
copiilor (aceasta prevedere fiind declarata neconstitutionala Tn 2007), Tn cazul alocatiiei 
complementare si al celei de sustinere, aceasta conditionare se mentine. Astfel, trimestrial, 
familiilor care au copii de varsta scolara le sunt solicitate adeverinte privind frecventarea 
scolii. 



Limita de venituri lunare Tn functie de care se acorda este de 423 lei pe membru de familie (salariul minim net 
pe economie), din noiembrie 2008. 



71 



Graficul III -3 Cheltuielile cu alocatia suplimentara (2002-2003), alocatia complementary 
si alocatia de sustinere (2004-2007), ca procent din PIB 




2002 



2 003 



2004 



2005 



2006 



2Q07 



In plus, selectarea familiilor eligibile nu s-a soldat cu o reducere drastica a numarului 
de beneficiari, masura fiind compensate de extinderea dreptului de la familiile cu minim doi 
copii la familiile cu eel putin un copil (Graficul 111-4). 



Graficul 111-4 Evolutja numarului de beneficiari ai aloca|iei complementare si ai alocatiei 
de sustinere 



1200000 



1000000 



800000 



600000 



400000 



200000 




■numar beneficiari 



2002 2003 2004 2005 2006 2007 



Pe fondul cresterii economice anterioare si al mentjnerii unui nivel redus al limitelor 
de venit pentru stabilirea eligibilitatji, numarul beneficiarilor este Tn descrestere Tncepand cu 
anul 2005. Cu toate acestea, valoarea indicatorului ramane destul de ridicata: Tn anul 2007 
s-au Tnregistrat 798038 de beneficiari, ceea ce reprezinta aproximativ 11% din totalul 
gospodariilor din Romania. Ponderea crescuta a beneficiarilor Tn total gospodarii este 
revelatorie atat pentru amploarea celor doua programe, cat mai ales pentru numarul ridicat 
al familiilor care se caracterizeaza printr-o precaritate a situatjei materiale, nivelul financiar la 
care se situeaza fiind mai scazut de 176 lei pe membru de familie, Tn anul 2007. Din 
noiembrie 2008, acest plafon a fost stabilit la nivelul salariului minim net pe economie, 
respectiv 423 lei, aceasta pe fondul perioadei electorale, Tn care si cuantumul altor beneficiii 
sociale a crescut. . 

Dupa anul 2005, cheltuielile pentru cele doua alocatji scad ca procent Tn Produsul 
Intern Brut, fapt ce se asociaza si cu deteriorarea continua a beneficiilor Tn raport cu 
principalii indicatori salariali. Atat alocatia complementara, cat si cea de sustinere a familiilor 



72 



monoparentale pierd Tn perioada 2004-2008 aproximativ 4 puncte procentuale Tn raport cu 
salariul mediu net pe economie, reprezentand, Tn anul 2008, maxim 4.2, respectiv 6.5% din 
valoarea acestuia. 



Graficul 111-5 Evolutia relativa a cuantumului alocatiei complementare ca raport 
procentual din salariul mediu net 



9.00 




2.00 
1.00 

0.00 



2004 2005 



2006 2007 



:oc>s 



♦— lcopil 

^— 2copi 
3 CO pi 

^— 4copi si mai mult 



Graficul 111-6 Evolutia relativa a cuantumului alocatiei de sustinere a familiilor 
monoparentale, ca raport procentual din salariul mediu net 



12.00 
10.00 
8.00 
6.00 
4.00 
2.00 
0.00 




■lcopi 
-2 copli 
-3 copil 
-4copi 



2005 2006 2007 



200S 



Venitul minim garantat reprezinta principalul mecanism de sustinere a indivizilor ce 
nu detin veniturile necesare iesirii din saracie. Actul normativ ce sta la baza acestui program 
este Legea numarul 416/2001 (ce a intrat Tn vigoare Tncepand cu anul 2002), modificata 
ulterior prin Legea numarul 1 15/2006. 

Beneficiul, acordat prin testarea mijloacelor, se calculeaza ca diferenta dintre pragul 
stabilit prin lege (ce variaza Tn functie de numarul de membri din familie - Tabelul III-3) si 
venitul actual. La randul lui, venitul actual se calculeaza ca suma a veniturilor monetare la 
care se adauga valoarea imputata a animalelor si a bunurilor durabile. Pentru Tncurajarea 
ocuparii, cuantumul creste cu 15% Tn situatia Tn care eel putin un membru al gospodariei 
lucreaza. 



73 



Tabelul 



1-3 Nivelul lunar al venitului minim garantat Tncepand cu luna ianuarie 2009 
(conform Hotararii Nr. 1664 din 10 decembrie 2008) 



Familie formata din 


Cuantum VMG (RON) 


persoana 


108 


Doua persoane 


196 


Trei persoane 


272 


Patru persoane 


339 


Cinci persoane 


402 


Peste cinci persoane 


27 pentru fiecare persoana 



Acordarea transferului social este stabilita dupa o dubla testare. Prima testare a 
eligibility familiilor se realizeaza pe baza formularuliii de cerere si a declaratiei pe propria 
raspundere privind componenta familiei si a veniturilor acesteia. Cel de-al doilea mecanism Tl 
reprezinta ancheta sociala la domiciliu pentru verificarea informatiilor din actele depuse; 
ancheta este realizata fie de persoanele din departamentul de asistenta sociala din 
subordinea consiliului local sau de alte persoane cu atributji Tn domeniul asistentei sociale 
din cadrul primariei. 

Pentru controlarea fenomenului de supraincluziune, programul presupune de 
asemenea si cerinte de munca Tn folosul comunitatji. Daca pana Tn 2006 fiecare membru al 
familiei apt de munca trebuia sa presteze un numar (maxim) de 72 de ore de munca Tn 
folosul comunitatii, din 2006 un singur reprezentant al familiei are aceasta obligate. 
Personalul primariei are responsabilitatj Tn monitorizarea respectarii acestei obligatji, tipul 
activitatilor fiind stabilit de primar. Numarul orelor se stabileste tinandu-se cont de nivelul 
beneficiului primit si de numarul de ore ce ar trebui lucrate pentru a primi venitul respectiv 
daca persoana ar fi platita la nivelul salariului minim pe economie. De asemenea, 
persoanelor apte de munca le este solicitata dovada cautarii unui loc de munca. Initial, 
aceasta dovada era reprezentata de o adeverint.a eliberata de AJOFM ca persoana 
respectiva se afla Tn evidentele Agentjei, fiind Tn cautarea unui loc de munca 44 . Din 2006, 
lista locurilor de munca disponibile Tn judet este comunicata de AJOFM primariilor, astfel 
meat acestea sa aiba un mecanism de control al efortului beneficiarilor de depasire a 
situatiei de nevoie prin angajare. 

Este important de precizat ca Tncepand cu anul 2006, plata ajutorului social se 
realizeaza din venituri de la bugetul de stat repartizate de catre consiliile judetene la 
solicitarea primariilor. Singurele cheltuieli platite din bugetul local sunt cele administrative 
necesare verificarii eligibilitatii familiilor. 

Concluzii sj recomandari 

Alocatia complementara pentru familiile cu mai multj copii si alocatia de sustjnere 
pentru familiile monoparentale sunt beneficii de asistenta sociala selective, acordate 
familiiilor cu venituri reduse, cu eel mai mare grad de cuprindere, aproximativ 11% din 
familiile din Romania beneficiind de una dintre ele. 



44 Astfel se poate explica (partial) si cresterea numarului de persoane aflate in cautarea unui loc de munca din 
anul 2002 §i implicit a ratei §omajului. 



74 



Daca Tntre 2004 si 2005 cheltuielile cu acordarea acestor beneficii aii crescut ca 
pondere Tn PIB, dupa anul 2005 au Tnregistrat scaderi semnificative atat ponderea Tn PIB a 
cheltuielilor, cat si valoarea relativa a beneficiilorm raport cu veniturile din salarii. 

Conditionarea acordarii de participarea scolara poate contribui la reducerea 
abandonului scolar, dar se impune Tn acelasi timp fiind necesara si extinderea serviciilor de 
tip „after school" si includerea acestora printre serviciile obligatorii din planul de Tngrijire. 

Pentru evitarea birocratizarii excesive a procesului de acordare, se pot crea 
mecanisme prin care scolile sa comunice autoritatjlor locale situatia participarii scolare a 
copiilor aflati Tn evidentele acestora, numai pentru elevii care prezinta discontinuitatj Tn 
procesul educativ. Astfel, persoanele cu serviciile de asistenta sociala ar fi degrevate de 
efectuarea unor sarcini strict administrative, putandu-se concentra asupra unor activitati cu 
implicatii directe asupra situatiei familiilor (ex. programelor de prevenire a separarii copiilor 
de familie, cu ocazia anchetei sociale fiind identificate familiile aflate Tn dificultate, ori pentru 
acordarea de servicii). 

Desi este principalul mecanism de sustjnere a indivizilor ce nu detjn veniturile 
necesare iesirii din saracie, ajutorul social acordat prin intermediul venitului minim garantat 
este accesat de un numar relativ redus de beneficiari. 

Conditjonarile impuse pentru evitarea supraincluziunii, cresterea nivelului veniturilor 
unor categorii de populatje coroborata cu nivelul redus de indexare al pragurilor, au condus 
la scaderea numarului de beneficiari Tn ultimii ani. 



75 



Rata somajului In 
Romania nu este 
ridicata (inclusiv ca 
urmare a ocuparii 
masive a populapei 
In agricultura), dar 
saracia in randul 
somerilor este 

crescuta. 



lll.3.Protec$ia sociala a §omerilor: o analiza a 
beneficiilor pentru §omaj din perspectiva 
legislate! romane§ti §i europene 

O analiza comparative a ratelor somajului la nivel european 
pozitioneaza Romania Tn randul tarilor cu valori medii, cu o situate mult mai 
buna decat a unor tari cu economii dezvoltate, precum Germania, Franja 
sau Finlanda. O asemenea constatare nu este suficienta pentru a considera 
fenomenul somajului neproblematic pentru societatea romaneasca. 
Indicatorii privind saracia Tn functie de statutul ocupational releva existenta 
unui segment consistent de someri afectati de saracie 45 , fapt ce reclama 
analiza modului Tn care sistemul actual de proteose a somerilor ofera un 
cadru adecvat asigurarii subzistentei acestora Tn perioada de inactivitate 
ocupationala. 

Pana la momentul crizei economice care a afectat lumea occidental^ Tncepand cu 
anul 2008, literatura de specialitate descria doua mari modele de "gestionare" a pietei 
muncii: un model general european si unul american (sau mai general spus, anglo-saxon). 
Diferentele dintre cele doua modele sunt nu numai de natura sistemica, ci tin si de efectele 
pe care acestea le au la nivelul pietei muncii. Modelului numit generic "european" 46 Ti sunt 
asociate Tn primul rand caracteristici legate de securitatea lucratorilor si a somerilor, Tn timp 
ce modelul anglo-saxon este asociat cu flexibilitatea pietei muncii. In cazul modelului 
european, protectia generoasa a fortei de munca este considerata unul dintre factorii unei 
rate crescute a somajului, Tn timp ce Tn cazul modelului american tocmai lipsa acesteia este 
asociata cu rate mai scazute ale somajului 47 . Consecintele celor doua modele sunt diferite: 
somajul Tn spatiul european presupune mai putine riscuri sociale (e.g. saracie, vulnerabilitate 
pe piata muncii), Tn timp ce Tn spatiul anglo-saxon se asociaza cu o rata mai crescuta a 
saraciei si cu o mai mare vulnerabilitate Tn randul somerilor si al lucratorilor. 

Chiar daca exista o tending comuna a statelor europene dezvoltate de a oferi 
niveluri generoase de securitate persoanelor ramase fara loc de munca, situatia somajului la 
nivel european nu este omogena, existand state cu rate ridicate ale somajului (Germania, 
Franta), dar si state care au reusit sa tina fenomenul la cote scazute (Danemarca, Olanda). 



Conform Bazei de date cu indicatori de evaluare a saraciei si excluziunii sociale, la nivelul anului 2007 



aproximativ 38% dintre §omeri se aflau sub pragul saraciei relative. 
6 Analizele detaliate asupra pietei muncii din spajiul ei 
intre modul in care statele europene abordeaza fenomenul. 
47 In cazul Statelor Unite ale Americii, situajia somajului 
5.8% fa{a de 4.6% in anul precedent (sursa: site-ul Eurostat). 



46 Analizele detaliate asupra pietei muncii din spajiul european releva existenja unor diferente semnificative 

t 
7 In cazul Statelor Unite ale Americii, situatia somajului s-a schimbat radical in anul 2008, atingand o rata de 



76 



Graficul 111-7 Rata fomajului BIM (2006, 2007) 



13.9 




I I I I I I I I I I I I I I I 1 1 
llllllllllllllllll 



^ 



& 









# fjt 



* $> J? 



#- <,<" <r A &jrji 4? 



s& <& ■& 



* 



1 ■ * -' *//// 



2006 2007 



Sursa: Eurostat 

Majoritatea statelor europene au prevazute asigurari obligatorii privind pierderea 
locului de munca. Diferente semnificative apar Tn ce priveste perioada acordarii beneficiului, 
ca§tigurile care se iau ca referin{a Tn calcularea cuantumului, introducerea unor praguri 
minime §i maxime si rata de inlocuire a venitului obtinut Tn timpul perioadei active din punct 
de vedere ocupational (vezi Anexa). 

Cea mai mare parte a tarilor europene cu economii 
dezvoltate sunt preocupate de oferirea unor beneficii de somaj 
diferentiate Tn funcjie de castigurile anterioare, formula aceasta 
asigurand o Tnlocuire mai adecvata a veniturilor obtjnute Tn timpul 
perioadei active. Doar tarile cu o orientare mai liberala Tn domeniul 
politicilor sociale (Esping-Aderson: 1990), precum Irlanda si Marea 
Britanie sunt adepte ale beneficiilor Tn cuantum unic pentru toate 
categoriile de beneficiari. Perioada maxima de acordare a 
beneficiului variaza Tntr-o mai mare masura la nivelul statelor 
europene, distribuindu-se pe un continuum, Tntre categoria restransa 
a tarilor adepte ale unei perioade reduse (6 luni Tn cazul Marii Britanii) si categoria mai larga 
a tarilor cu perioade mari de acordare a acestui beneficiu (Danemarca- 48 luni sau Belgia - 
nelimitat). 

O alta trasatura distinctive a statelor dezvoltate este tendinta de conectare a 
politicilor privind somajul cu alte tipuri de politici, realizandu-se astfel o acoperire integrate a 
nevoilor populatiei. Mai ales Tn tarile Tn care beneficiul se acorda Tn cuantum unic, 
independent de perioada de cotizatie la sistemul de asigurari sociale, exista preocuparea 



In majoritatea 

statelor europene 

cuantumul 

indemnizapei 

somaj 

dependent 

veniturile 

anterioare 

§omerilor. 



de 

este 

de 

ale 



77 



State europene cu 
performance bune in 
ce privestte rata 
somajului sunt 

preocupate de 

interconectarea 
politicilor de ocupare 
cu cele privind 
reducerea saraciei si 
cu cele privind 
pensiile. 



pentru diferentierea cuantumului Tn functie de situatia materiala a 
familiei si de numarul de persoane dependente, Tncercandu-se, 
astfel, o mai buna acoperire a familiilor aflate Tn rise de saracie. 
Riscul cronicizarii somajului la somerii cu varsta apropiata de varsta 
de pensionare este abordat prin prelungirea perioadei de acordare a 
indemnizatiei de somaj (cazul Danemarcei, Irlandei sau Cehiei). 
Masura se asociaza nu numai cu susjinerea financiara a unei 
populatii vulnerabile pe piata muncii, dar si cu micsorarea presiunilor 
asupra sistemului de pensii, prin reducerea tendintelor de 
pensionare anticipate si, pe cale de consecinta, micsorarea 
cheltuielilor cu acordarea acestor beneficii sociale. 

Jarile care au traversat perioade de tranzitie promoveaza politici privind somajul mai 
apropiate de modelul liberal, avand Tn comun preferinta pentru durate mici ale acordarii 
beneficiilor si grade reduse de Tnlocuire a veniturilor anterioare perioadei de somaj (Anexa - 
Tabel 18). Singura tara fosta comunista care are o abordare mai apropiata de modelul 
statelor europene dezvoltate este Cehia, care pastreaza o rata crescuta de Tnlocuire a 
veniturilor ocupationale (maxim 60% din castigurile lunare medii din ultimul trimestru), 
concomitent cu activizarea beneficiarilor prin conditionarea nivelului indemnizatiei de 
participarea la cursuri de recalificare si cu relationarea politicilor de somaj cu cele de 
pensionare (perioada de acordare a indemnizatiei este prelungita pentru persoanele cu 
varsta Tnaintata). 

Tn cazul Romaniei, sistemul asigurarilor de somaj a 
evoluat de la o legislate care prevedea rate crescute de 
Tnlocuire a castigurilor anterioare si perioade mai mari de 
acordare a beneficiilor la o serie de prevederi care au presupus 
reduceri semnificative ale perioadei si modificari consistente la 
nivelul raportului dintre valoarea indemnizatiei si castigurile 
anterioare. Astfel, la Tnceputul anilor '90 indemnizatia de somaj 
se calculeaza ca procent din ultimul salariu (legea 1/1991) sau 
din media ultimelor trei salarii (57/1994) pe o perioada de 270 de 
zile, la care se adauga o alocatie de sprijin (reprezentand 60 % 
din salariul minim brut) acordata pe o perioada de maxim 18 luni 
(legea 72/1992). Primele masuri de reducere a ratei de Tnlocuire 
a veniturilor anterioare apar odata cu plafonarea indemnizatiei 
(doua salarii minime brute pe tara, conform legii 57/1997, respectiv 55% din castigul salarial 
mediu, conform legii 126/1998). 

Momentul care a marcat semnificativ orientarea politicilor privind asigurarea de 
somaj este reprezentat de intrarea Tn vigoare a legii nr. 76/2002. Schimbarile majore aduse 
de aceasta lege au vizat Tn primul rand Tnlocuirea castigurilor de referinta (media ultimelor 
trei salarii este Tnlocuita cu salariul minim brut pe tara), modificarea perioadei de acordare a 
beneficiului (Tntre 6 si 12 luni 48 , Tn functie de perioada de cotizare) si anularea alocatiei de 
sprijin. Mai concret spus, prin aceasta lege, indemnizatia de somaj devine un beneficiu fix 
(75% respectv 50% pentru absolvent, din salariul minim brut pe tara), independent de 



In Romania, prevederile 
privind indemnizapa de 
somaj au cunoscut o 
"Jnasprire" continua, 

trecandu-se de la 
perioade lungi de 
acordare §i rate inalte de 
Jnlocuire a veniturilor, la 
acordarea beneficiului pe 
perioade mai scurte §i in 
cuantum pupn diferenpat 
in functie de veniturile 
anterioare. 



Conform modificarilor legislative introduse din luna martie a acestui an, perioada maxima de acordare a 
indemnizatiei de §omaj a fost marita cu 3 luni. 



78 



veniturile anterioare. Singurul criteriu care mai diferentiaza categoriile de beneficiari este 
vechimea Tn munca, reflectata Tn durata acordarii beneficiului. Desi constituita pe baze 
contributorii (contributii inegale la fondul asigurarilor de somaj, Tn functie de castigurile 
salariale), valoarea indemnizatiei este similara cu un beneficiu non-contributoriu, fiind egala 
si pentru somerul care a muncit pentru salariul minim pe economie si pentru persoana cu 
venituri mult superioare acestui nivel. In acest fel, indemnizatia Tsi pierde din statutul de 
beneficiu Tnlocuitor al veniturilor ocupatjonale si devine un beneficiu gandit doar ca o plasa 
de siguranja care sa permita minima subzistenja a somerilor. 

Beneficiul unic constand Tntr-un procent din salariul minim brut a fost Tnlocuit Tn 2005 
(legea 144/2005 49 ) cu un beneficiu care presupunea calcularea diferentjata, Tn functie de 
vechimea Tn munca. Mai exact, la baza de 75% din salariul minim brut (sau 50%) stipulata Tn 
legea din 2002, se adauga un procent (3, 5, 7, 10 %) aplicat mediei salariului lunar brut pe 
ultimele 12 luni. 

Desi modificarea este importanta eel putin sub aspect simbolic (marcheaza o 
distantare de beneficiul liberal de tip cuantum unic), impactul de diferentjere a beneficiilor Tn 
functie de veniturile anterioare nu este crescut, ca urmare a procentelor scazute aplicate 
asupra mediei ultimelor 12 salarii. 

In tabelul de mai jos (Tabelul III-4) este evidentiata evolutia cuantumului 
indemnizatiei de somaj, Tn functie de cele mai importante modificari ale legislatiei privind 
asigurarile de somaj. Astfel, se remarca tendinta constanta (pe perioada 1994-2002) de 
reducere a beneficiului. Cele mai afectate de aceste masuri sunt persoanele care se Tnscriu 
Tn categoriile superioare de venit, ca urmare a faptului ca, progresiv, nivelul maxim al 
indemnizatiei de somaj este plafonat la valori din ce Tn ce mai scazute (doua salarii minime 
brute pe tera Tn 1994, respectiv 55 % din salariul mediu net pe economie Tn 1998). 
Diferentierile Tntre persoanele cu castiguri salariale mari si cele cu castiguri salariale mici 
dispar odata cu legea 76/2002, conform careia castigurile salariale anterioare nu mai 
reprezinta baza de calcul pentru indemnizatia de somaj. Persoanele cu salarii aflate Tn zona 
salariului minim pe economie sunt singurele care au fost avantajate de modificarile aduse de 
lege. 

Cresterea usor diferentiata Tnregistrata Tn 2005 se datoreaza revenirii Tn formula de 
calcul a castigurilor salariale anterioare (legea 144/2005), Tnsa contributia lor este redusa, 
raportul dintre valorile inferioare si cele superioare ale beneficiului fiind mult mai scazut 
decatTn variantele anterioare legii 76/2002. 

Tabelul III-4 Valoarea indemnizatiei de somaj conform principalelor prevederi adoptate in 
perioada 1991-2008 (indicatorii de referinja au valori valabile pentru prima parte a anului 2008, iar 
stagiul de cotizare luatTn calcul este mai mare de 15 ani) - lei 









Valoarea 


Valoarea 










Castigul 




beneficiul 


beneficiul 


Valoarea 


Valoarea 


Valoarea 


Valoare 


salarial 




ui, 


ui, 


beneficiul 


beneficiul 


beneficiul 


castig 


mediu net 


Salariul 


conform 


conform 


ui, 


ui, 


ui, 


salarial 


pe 


minim pe 


legilor 


legii 


conform 


conform 


conform 




economie 


economie 


1/1991 


57/1994 


126/1998 


76/2002 


144/2005 


1550 


1160 


500 


930 


930** 


638*** 


375 


530 



OUG 28/2009 aduce o modificare importanta prevederilor acestei legi, prin prelungirea cu trei luni a perioadei 
de acordare a indemnizatiei Tn cazul somerilor aflati Tn plata si a celor disponibilizati pana la 31 decembrie 2009. 



79 



1200 


1160 


500 


720 


720 


638 


375 


495 


1000 


1160 


500 


600 


600 


600 


375 


475 


900 


1160 


500 


540 


540 


540 


375 


465 


750 


1160 


500 


450 


450 


450 


375 


450 


600 


1160 


500 


425* 


425 


360 


375 


435 


500 


1160 


500 


425* 


425 


301.6**** 


375 


425 



*Pragul minim este stabilit la 85 % din salariul minim brut 

**Plafon maxim- doua salarii minime brute pe {ara (neaplicabil pentru sumele din tabel) 

*** Plafon maxim- 55 % din castigul salarial mediu net pe economie 

**** Pragul minim este stabilit la 26 % din castigul salarial mediu net pe economie 

Nu este de neglijat faptul ca reducerea cuantumului indemnizatiei de somaj pentru 
nivelurile superioare de venit intervine Tntr-un moment Tn care ponderea persoanelor cu 
studii superioare 50 a crescut Tn totalul somerilor beneficiari de indemnizatie de somaj 51 . 
Astfel, daca Tn 2001 acestia reprezentau 3.8%, Tn 2004, ponderea acestora creste la 7.1 % 
din totalul beneficiarilor indemnizati. O dinamica cu o pondere Tn crestere a somerilor cu 
studii superioare si medii (Graficul III-8) sugereaza faptul ca modificarea legislative a avut un 
efect semnificativ asupra unei populatji somere cu venituri anterioare situate peste nivelul 
salariului minim. 

Graficul III— 8 Distributia $omerilor beneficiari de indeiniiizatii de §omaj (la 31 decembrie), chip a nivel de 

instruire (%) 




2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 



Primar, gimnazial, professorial 



Liceal §i postliceal 



Universitar 



Sursa: INS 

Desi somerii din gospodariile sarace au fost avantajatj pe termen scurt (prin marirea 
cuantumului indemnizatiei), pe termen lung, veniturile le-au fost afectate ca urmare a 
diminuarii perioadei de acordare a acestui beneficiu 52 . Impactul beneficiilor de somaj asupra 



Aceasta este categoria care se asociaza mai putin cu ca§tiguri salariale aflate la nivelul salariului minim pe 
economie §i mai mult cu nivelurile superioare de ca§tiguri salariale 

51 Pentru aceea§i perioada, ponderea absolven(ilor, beneficiari de ajutor de integrare profesionala, ramane relativ 
constanta 

52 Este vorba de pierderea dreptului la aloca^ia de sprijin, acordata conform legislajiei valabile pana in anul 
2002. 



80 



veniturilor gospodariilor s-a redus accentuat, mai ales pentru saraci 
(Stanculescu si Pop, 2009; date AIG/ABF, INS). Acoperirea beneficiilor de 
somaj a scazut substantial Tntre 1995 si 2004. In 1995, 13% din 
gospodariile din tara aveau eel putin un membru care se declara somer 53 
si 61% din aceste gospodarii primeau beneficii de somaj. In 2004, 
ponderea gospodariilor cu someri era tot de 13%, dar doar 25% dintre 
acestea aveau venituri din beneficii de somaj. 



Singurele categorii 
de persoane care 
au fost avantajate 
de modificarile 
legislative sunt 
§omerii provenip 
din zona 
castigurilor 
salariale mici. 



Reducerea gradului de acoperire a beneficiilor de somaj este evidentjata de 
ponderea Tn scadere a somerilor indemnizati Tn totalul somerilonnregistratj. 

Graficul III-9 Ponderea §omerilor indemnizati si neindemnizati Tn totalul somerilor 
Tn registrar (%) 



100% 
90% 
80% 
70% 
60% 
50% 
40% 
30% 
20% 
10% 
0% 



32 



77 



8 5 



~i i i i i i i r 



I someri neindemnizati 
I someri indemnizati 



5 



,0 ,:&" ->:>■ -rr ,,'« J -0 ,i-' n & .^ 



^° ^ <& <& ^ ^ ,& <£>* 



V *p v V *f n^ 






Sursa: INS si MMFPS 

Daca pana Tn anul 2001, aproximativ trei sferturi din totalul somerilor Tnregistratj 
primeau prestatji de somaj, Tncepand cu 2002, aceasta pondere a scazut semnificativ, 
ajungand la 45% Tn 2002 si la mai putin de 40% Tn 2006. In aceste conditii, cea mai mare 
parte a somerilor Tnregistrati nu primesc nici un fel de sprijin financiar, iesind din sfera de 
acoperire cu indemnizatii de protectie sociala. 

Concluzii: 

Comparativ cu legislatia prezenta la nivelul majoritatii statelor europene dezvoltate 
(UE 15), sistemul romanesc de asigurari privind somajul este axat pe acordarea unor 
beneficii putin generoase, mai ales din punctul de vedere al masurii Tn care sunt Tnlocuite 
veniturile salariale anterioare. 



Studiul are Tn vedere persoanele care se declara somer ca statut principal in luna anterioara anchetei (AIG/ 
ABF 1995-2004, INS), indiferent daca sunt sau nu inregistrate la agentiile de ocupare a forjei de munca si 
indiferent daca indeplinesc sau nu condrjiile corespunzatoare somerilor BIM. 



81 



In legislajia unora dintre statele europene se constata o preocupare pentru 
diferentierea categoriilor de someri nu doar Tn functie de vechime si de valoarea veniturilor 
anterioare, ci si Tn functie de o serie de criterii suplimentare, precum situatja familiala sau 
varsta solicitantului. Importanta acestor prevederi rezida Tn capacitatea de atenua o serie de 
riscuri colaterale ale somajului (e.g: saracirea) si de a acoperi generatii vulnerabile din 
punctul de vedere al pietei muncii (e.g persoanele cu varsta apropiata de varsta de 
pensionare), degrevandu-se, astfel, sistemul de pensii de cheltuielile efectuate cu 
pensionable anticipate. In cazul Romaniei, o asemenea masura ar putea avea efecte 
benefice, oferind un suport unei categorii de populate care, Tn absentia veniturilor castigate 
pe piata muncii, Tsi cauta stabilitatea financiara prin „fortarea" parghiilor de pensionare 
anticipate. 

Ca si Tn cazul modelului liberal anglo-saxon, Tn Romania politicile restrictive de 
acordare a indemnizatjei de somaj s-au asociat cu o evolutje Tn scadere a numarului de 
someri si a ratei somajului (atat a celui Tnregistrat cat si a celui calculat conform metodologiei 
Biroului International al Muncii). Aceasta scadere nu trebuie pusa exclusiv pe seama 
Jnaspririi" conditiilor de acordare a beneficiilor de somaj, Tnregistrandu-se inclusiv ca urmare 
a unei cresteri economice continue Tncepand cu anul 2000 si a unui fenomen migrationist Tn 
expansiune. 

Cu toate ca economiile aduse la bugetul asigurarilor sociale constituie un avantaj 
incontestabil, masurile restrictive nu reprezinta Tn orice conditii calea optima de gestionare a 
problematicii somajului, ducand la efecte negative, atat pentru economie Tn ansamblu, cat si 
pentru situatia particular^ a persoanelor somere. 

Astfel, Tn cazul economiilor cu institutii formale slabe, perioadele scurte de acordare 
si nivelurile reduse ale cuantumului pot Tncuraja acceptarea muncii la negru si dezvoltarea 
economiilor informale. 

La nivel individual, efectele acestor masuri se regasesc Tntr-o situate materiala 
precara, somerii din tarile care promoveaza asemenea politici fiind mult mai saraci (relativ la 
masa persoanelor angajate) decat somerii din tarile cu beneficii mai generoase. Aceasta 
preocupare pentru asigurarea unei situatii materiale decente raportata la restul populatiei 
este prezenta la nivelul majoritatii tarilor europene membre ale UE 15, problema somajului 
fiind abordata aici nu prin reducerea drastica a beneficiilor, ci prin combinarea masurilor de 
securitate sociala cu cele de flexibilizare a pietei muncii. 

In fine, politicile care se bazeaza pe beneficii minime, chiar daca Tncurajeaza 
reintrarea imediata pe piata muncii, s-ar putea dovedi inadecvate pentru o economie care 
traverseaza o perioada de criza. Asemenea masuri sunt eficiente Tn conditiile Tn care piata 
muncii este dinamica, permitand crearea de noi locuri de munca. Efectul acestui model Tn 
timp de criza ar putea Tnsemna o saracire drastica si de lunga durata, datorata intrarii Tn 
somaj. 



82 



Cheltuielile pentru pensii 
reprezinta cea mai mare 
categorie de cheltuieli 
bugetare, peste o cincime 
din cheltuielile publice 



111.4. Sistemul de pensii din Romania 
Relevanta problemei pensiilor pentru Romania 

Pensiile reprezinta cea mai importanta forma de protectje sociala a persoanelor 
varstnice. Prin dimensiunile cheltuielilor de pensii si ale numarului de beneficiari (aproape 6 
milioane de persoane) sistemul de pensii reprezinta si cea mai mare categorie de cheltuieli 
publice. De aici importanta lui cruciala pentru societatea romaneasca. 

Cheltuielile anuale pentru pensii Tn Romania se cifreaza la 
peste 10 miliarde de Euro constituind cea mai mare categorie de 
cheltuieli bugetare. Ponderea lor Tn PIB a fost Tn anul 2008 de 
aproximativ 7,3 % (fara a lua Tn calcul pensiile agricultorilor si cele din 
sistemele militare care ridica toate cheltuielile la peste 9 % din PIB) iar 
Tn Bugetul general consolidat de peste 26 %. De aceste pensii beneficiau Tn 2007 
aproximativ 5,7 milioane persoane, la un numar mediu de salariatj de 4,9 milioane, pentru 
fiecare persoana care contribuia la sistem si platea impozite revenind astfel aproximativ 1,2 
pensionari. Este evident ca riscurile implicate sunt uriase, mai ales ca de atunci situatja s-a 
degradat si mai mult. 

Procesele socio-demografice si economice care caracterizeaza perioada ultimelor 
doua decenii Tn Romania (Tmbatranirea populatjei, reducerea populatjei active, problemele 
macroeconomice Tn principal ale tjarilor Tn tranzitje, etc.) si care se vor accentua Tn viitor 
transforma problema protectjei sociale a persoanelor varstnice si Tn special problema 
administrarii mai eficiente a sistemelor de pensii Tn cea mai mare provocare a sistemului de 
protectje sociala. 

Pe langa problemele majore de natura structural^ comune tuturor tarNor foste 
comuniste care au Tnregistrat un declin economic si o reducere a numarului de salariatj (cei 
care sustjn sistemul de pensii prin contributji) Romania se confrunta si cu presiuni 
suplimentare generate de introducerea foarte tarzie a pilonului II, eel al pensiilor administrate 
privat, care absoarbe din contributji dar va Tncepe sa ofere pensii doar peste 19 ani, cu 
ponderea mare a contributiilor la fondul de pensii Tn veniturile angajatjlor si cheltuielile 
angajatorilor, cu presiunile sociale mari pentru ridicarea pensiei medii la nivelul de 45% din 
salariul mediu pe economie si cu nemultumirile sociale majore cauzate de inechitatea 
flagranta introdusa prin acordarea pensiilor speciale, ocupatjonale ale parlamentarilor, 
magistratjlor si celor pensionatj din institutiile militare. 

De asemenea, fenomene Tntalnite si Tn alte tari Tn tranzitje (ba chiar si Tn \ar\ 
dezvoltate occidentale Tn ultimele decenii) precum pensionable anticipate si scaderea varstei 
medii reale de pensionare sau sustjnerea pilonului I cu fonduri bugetare au fost la noi mult 
mai accentuate si au condus la o crestere exagerata a numarului de pensionari si la o 
reducere alarmanta a varstei medii reale de pensionare. 

Sistemele de pensii din Tntreaga lume (la diferite standarde 
de dezvoltare, experiente politice, sisteme de guvemare, etc.) se 
confrunta cu probleme ce inevitabil se vor croniciza Tn anii ce vor 
urma. Din pacate, cu un raport de dependents de 1,2 pensionari 
pentru fiecare salariat care contribuie la fondurile de pensii, cu un procentaj mare, 
nejustificat al pensionarilor de invaliditate, cu inechitatj majore introduse de pensiile speciale 



83 



Sistemul 


de 


pensii 


va 


constitui 


piatra 


de Tncercare 


a fiecarei g 


uvernari 


din 


urmatorii 


50 de 


ani 





care sunt necontributorii, cu perspectivele certe de scadere brusca a numarului de tineri care 
vor intra Tn urmatoarele decenii pe piaja muncii si vor contribui la sistem, Romania se afla Tn 
una dintre cele mai dificile situatji din Tntreaga Uniune europeana iar sistemul de pensii va 
constitui piatra de Tncercare a fiecarei guvernari de aici Tnainte. 

Diagnoza sistemului de pensii. 

Romania a fost una dintre primele tari din Europa care a introdus o lege a asigurarilor 

de pensii pentru muncitori Tnca din 1912 54 . Tn 1933 un nou sistem integrat de asigurari a fost 
votat; Tn perioada comunista sistemul de asigurari a fost preluat de stat, fondurile fiind 
incluse Tn bugetul de stat. Cea mai importanta lege din perioada comunista, Legea pensiilor 
din anul 1977, si-a pastrat multe dintre prevederi (precum criteriile de eligibilitate) pana Tn 
anul 2000 cand a fost votata Legea 19/2000 care a intrat Tn vigoare la 1 aprilie 2001. 

Tn perioada comunista ingerintele factorului politic Tn sistemul de pensii au fost 
multiple, Tn toata perioada fiind permise sau chiar Tncurajate pensionable anticipate folosite 
ca solutji pentru restructurarea fostelor Tntreprinderi de stat caracterizate de supra-angajare. 

Si dupa 1989 sistemul de pensii a fost controlat politic, Casa Natjonala de Pensii si 
alte drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) neavand o independent^ reala Tn gestionarea 
fondului. Cele mai grave forme de ingerinta a Guvernului Tn deciziile privind pensiile au fost 
Tnregistrate la Tnceputul anilor '90 cand, fondul de pensii fiind 
excedentar, s-au facut Jmprumuturi" publice din acest fond, banii 
fiind folositj pentru alte cheltuieli ale Guvernului si returnatj ulterior 
cu dobanda real negativa pe fondul inflatjei galopante din acea 
perioada. Tn plus, rata mica de colectare a contribupor (Tn unele 
perioade sub 80%) si practica de stergere de catre Guvern a 
datoriilor uriase la fondul de pensii ale companiilor publice, Tn 
special ale regiilor autonome, au diminuat grav veniturile fondului 
de pensii. 

Pensionable anticipate succesive aprobate prin hotarari de 



Si tnainte §i dupa 1989 
sistemul de pensii a fost 
controlat politic, Casa 
Nationals de Pensii §i alte 
drepturi de Asigurari Sociale 
(CNPAS) neavand o 
independent reala in 
gestionarea fondului, in 
elaborarea si adoptarea 
deciziilor strategice 



guvern dupa 1990 au marit artificial numarul de beneficiari si au transformat fondul de pensii 
Tntr-un fond de compensare a disfuncpor din sistemul de protectje sociala, el preluand 
practic multe dintre persoanele care urmau sa fie trimise Tn somaj. De asemenea, includerea 
pentru o lunga perioada a pensionarilor din agricultural care nu au platit contibutji la fondul de 
pensii si a altor categorii de beneficiari (cei cu concediu de crestere si Tngrijire a copilului, 
beneficiarii de concedii medicale etc.) printre beneficiarii platjlor din fondul CNPAS, chiar 
daca a fost partial compensat prin suplimentarea de la Buget a fondului de asigurari de 
pensii, a diminuat beneficiile pensionarilor. 

Tn 2005 noul Guvern a sprijinit politica CNPAS de externalizare a celorlalte beneficii 
de asigurari si de trecere a pensiilor pentru agricultori (un fel de pensii sociale fiind foarte 
mici si fara o contribute anterioara) Tn sarcina Bugetului public. 



54 Reglementari ale dreptului la pensie au existat inca din secolul XIX dare le se rezumau la ofiteri si la 
administratia publica, numarul persoanelor acoperite fiind nesemnificativ. 

84 



In plus, introducerea pensiilor administrate privat care a Tntarziat nepermis, a devenit 
operativa Tncepand din anul 2008 dar pentru o perioada de doua decenii va prelua o parte 
din contributii fara sa ofere beneficii. 

In condipe Tn care pensiile cu contribute obligatorie administrate privat (Pilonul II) 
vor plati beneficii doar Tn viitor iar pensiile optjonale (pilonul III) sunt nesemnificative ca 
acoperire Tn populatje, pensiile din pilonul I, anume cele din sistemul asigurarilor sociale de 
stat si cele pentru agricultori (echivalente pensiilor sociale, pentru ca beneficiarii nu au 
contribuit la sistem Tn trecut) due toata povara protectjei sociale a celor asiguratj. 

Probleme majore ale sistemului de pensii din Romania 

Nivelul pensiei §i vulnerabilitatea pensionarilor. 

Nivelul pensiei a evoluat crescator Tn perioada cresterii economice de dupa 2000. Cu 
toate acestea, desi indicele pensiei medii reale a pensionarilor de asigurari sociale de stat a 
crescut semnificativ, ajungand Tn 2007, la 180% fata de 2000, totusi rata de Tnlocuire Tn 
raport cu castigul salarial mediu net a scazut, de la 43% Tn 2002 la 38% Tn 2007. Pe de alta 
parte Tnsa, Tn urma cresterilor „electorale" din 2008 si a introducerii pensiei sociale din 2009, 
rata de Tnlocuire va reveni la 43% din venitul salarial mediu ceea ce, Tn conditji de criza 
reprezinta un efort bugetar semnificativ, mai putjn decat ar dori sau ar merita pensionarii dar 
mult peste posibilitatjle oferite de Tncasarile la fondul de pensii. 

Datele referitoare la gruparea pensionarilor dupa nivelul pensiei 
evidentjaza ca o mare parte a pensionarilor din aceasta categorie au 
pensii de nivel scazut, confruntandu-se cu riscul de a ramane Tn 
categoriile vulnerabile de populatje. De pensii mai mici decat pragul 
saraciei beneficiau 1345 mii persoane (29% din numarul total al 
pensionarilor de asigurari sociale de stat Tn anul 1997). Comparatja 
Tntre nivelul pensiilor si al salariului minim net pe economie arata ca la 
sfarsitul anului 2007, aproximativ 955 mii pensionari (20,6%) aveau 
pensii sub acest nivel. Pensii mai mici decat jumatatea salariului minim 
pe economie au primit aproximativ 150 mii persoane Tn decembrie 2007 
(3,2% din total), Tn septembrie 2008, numarul si ponderea acestora Tn 
total, dublandu-se. 

Pensiile pentru agricultori se acorda fostilor membri ai cooperativelor agricole de 
productje din perioada anterioara anului 1990 si sunt finantate din bugetul de stat. Numarul 
maxim de pensionari agricultori a atins un "varf" de peste 1,7 milioane Tn anii 2000 si 2001 si 
a scazut apoi pana la 852 mii de persoane Tn septembrie 2008, avand Tn continuare o 
tending constants de scadere datorita lipsei „intrarilor" pe fondul „iesirilor" masive din sistem 
din cauza deceselor. 

Cu toate ca pensiile agricultorilor au crescut substantial Tn ultima perioada, de la un 
nivel mediu de 160 lei lunar Tn anul 2007, la 240 lei Tn septembrie 2008 si la 283 lei Tn 
decembrie 2008, situatia sociala a pensionarilor din aceasta categorie poate fi caracterizata 
ca „precara". Datele cuprinse Tn Anexa - Tabel 16 si Anexa - Tabel 17 arata ca Tn anul 2007, 
98% din totalul pensionarilor agricultori aveau pensii care Ti situau sub pragul saraciei, iar 
sub nivelul salariului minim net pe economie 88% (99% Tn septembrie 2008). Aproximativ o 

85 



De§i indicele pensiei 
medii reale a crescut 
semnificativ, o mare 
parte a pensionarilor 
din aceasta categorie 
au pensii de nivel 
scazut, confruntandu- 
se cu riscul de a 
ramane in categoriile 
vulnerabile de 

populate 



cincime din totalul pensionarilor agricultori primeau pensii mai mici decat jumatate din 
salariul minim net Tn 2007 (30% Tn septembrie 2008). Acesta este, Tn principal, efectul 
cresterii mai rapide a nivelului salariului minim, sub presiunea negocierii cu sindicatele. 

Comparatia Tntre nivelul pensiilor obtinute prin cele doua scheme majore evidentjaza 
existent^ unor diferenje mari. Astfel, Tn septembrie 2008, pensionarii agricultori beneficiau 
de o pensie medie reprezentand 43% din pensia medie a pensionarilor din sistemul 
asigurarilor sociale de stat. Recentele masuri privind introducerea Tncepand cu primavara si 
toamna anului 2009 a pensiei minime sociale de 300/350 de Lei vor avea impact pozitiv 
asupra celor mai multj pensionari agricultori. 

Finantarea sistemului si nivelul contribute! 

Tn Romania cheltuielile cu pensiile sunt mai mari decat veniturile colectate. Pe langa 
cheltuielile pentru agricultori si cele pentru pensiile speciale care nu se bazeaza pe nici o 
contribute exista si un deficit al bugetului de asigurari sociale de stat 55 . 

Suma cheltuielilor cu pensiile pentru 2008 poate fi estimata astfel la aproximativ 23- 
24 miliarde de Lei numai Tn sistemul gestionat de CNPAS, la care se adauga cheltuielile cu 
pensiile speciale incluse Tn bugetele ministerelor si altor institutji care le administreaza si 
cheltuielile cu pensiil agricultorilor platite direct de la bugetul de stat. Sumele sunt foarte mari 
pentru bugetul Romaniei, reprezentand aproximativ un sfert din totalul cheltuielilor publice 56 . 

Tn aceste conditji este evident ca pe viitornu se poate vorbi de 
o cre§tere semnificativa a (subveniiei)/cheltuielilor pentru pensie de la 
bugetul de Stat care oricum si-a luat Tn sarcina plata pensiilor pentru 
agricultori si care plateste pensiile pentru aproximativ 150 mii de 
pensionari din MAPN, Ml, SRI (care nu au contribuit cu nimic la 
sistem) si pentru alte categorii de beneficiari de pensii speciale prin 
intermediul bugetelor anuale ale institutiilor de care au apartjnut. 

Scaderea contribupor prin cresterea somajului (implicit prin 
scaderea numarului de contributor! la fondul de pensii) Tn perioada de 
criza sau prin scaderea ratei de colectare de la companiile rau- 
platnice constituie o sursa potentjala de reducere a veniturilor la 
fondul de pensii. 

Rata de colectare a contribuiiilor este si ea foarte importanta, fiind de doar 80% cu 
catjva ani Tn urma datorita favorurilor politice facute firmelor de stat datornice care au fost 



In condipile in care 
cheltuielile cu pensiile 
sunt mai mari decat 
veniturile colectate, este 
evident ca pe viitor nu 
se poate vorbi de o 
crestere semnificativa a 
(subveniiei)/cheltuielilor 
pentru pensie de la 
bugetul de stat. 



55 Deficitul acoperit prin subven^ie numai la CNPAS a fost de 400 milioane EURO in 2004 sj 150 milioane in 
2005 (dupa trecerea agricultorilor la bugetul de Stat) iar in anul 2008 a fost de aproximativ 200 milioane de 
Euro 

56 In 2004 cheltuielile publice pentru pensii ca procent din PIB erau in UE intre 4,7% in Irlanda §i 14,2% in 
Italia, cu tending de cre§tere pe termen lung (Salomaki, A, 2006). Printr-o decizie politica disperata cu scopuri 
evident electorale, Romania s-a §i „mutat" peste noapte din zona {arilor cu cheltuieli publice relativ reduse, care 
mai au posibilitaji de cre§tere spre cea a Jarilor cu o povara mare a pensiilor in cadrul cheltuielilor publice §i 
slabe posibilitaji de cre§tere in viitor. 

Cum exista {ari precum Portugalia, Slovenia, Ungaria, care au situatii similare cu Romania §i care se a§teapta la 
cre§teri ale cheltuielilor publice pentru pensii de 6,7 % pana la 12,9% din PIB pana in 2050 putem sa ne gandim 
ca avem in fa^a o periada in care va trebui sa cre§tem §i mai mult cheltuielile pentru pensii (aceste Jari se 
anticipeaza ca vor ajunge la 16 - 21% din PIB in 2050) (Salomaki, A, 2006, p. 17). 

Pentru economia Romania, Jara care are un buget de aproximativ 1/3 din PIB a ajunge la astfel de cheltuieli ar fi 
de-a dreptul falimentar. 

86 



periodic iertate de datorii. Desi prin privatizari succesive numarul datornicilor si sumele 
datorate la fondul de pensii s-au redus, ele au ramas Tn continuare mari mai ales la regiile 
autonome precum cele din minerit si la firmele Tnca neprivatizate. 

Cea mai sigura modalitate de crestere a veniturilor la fondul de pensii si implicit a 
cuantumului pensiilor este cresterea numarului de contributori (salariatj) (pe fondul mentjnerii 
sau chiar reducerii numarului de pensionari). Daca populatja de varsta activa este de 
aproximativ 10,5 milioane de locuitori, o populatje salariala de doar 5 milioane este complet 
insuficienta. Se impune includerea treptata Tntre contributorii la fondul de pensii a celor care 
lucreaza Tn agricultura (sezonier sau ocazional) a celor care lucreaza ilegal, a pensionarilor 
tineri si a femeilor casnice care sa fie atrasi Tn zona muncii salariale. Daca Tn anul 1990 erau 
8 milioane de salariatj Tn Romania este evident potentjalul actual de crestere a numarului de 
contributori de la numarul actual de aproximativ 5 milioane . 

Solutji precum Tmprumuturile externe pentru a finanja fondul de pensii sau alocarea 
Tncasarilor din privatizari pentru pensii sunt solutji nerecomandate, care transfera povara 
asupra generatiilor urmatoare. Deocamdata Statul acopera oricum din bani publici la un nivel 
mult prea ridicat defictul fondului de pensii si se poate considera ca aceasta solutje „de 
criza" este deja partial aplicata. 

Rata de dependent. Determinari demografice 

Fara agricultori, trecutj de curand Tn seama bugetului de Stat, numarul pensionarilor 
din sistemul public este Tn raport de aproximativ 1:1 cu numarul de salariatj, principalii 
contributori la fondul de pensii. Rata de dependents de 1, poate fi considerata extrem de 
mare fiind departe de valori de 0,6 pensionari/contributor care ar asigura un raport mult mai 
corect Tntre pensia medie si salariul mediu pe economie. Daca am adauga Tnsa pensionarii 
agricultori, pe cei din sistemele speciale (MAPN, Ml, SRI) rata de dependent ar fi de 
aproximativ 1 ,2 - valoare Tngrijorator de mare. 

De unde rezulta rata de dependents asa de mare? 

Sursa principala este cresterea numarului de pensionari de la 3,7 milioane Tn 1990 la 
un maxim de 6,37 milioane Tn 2002, una dintre consecintele grave ale tranzitiei Tn Romania 
(vezi Graficul 111-10). Chiar daca Tn prezent numarul de pensionari de asigurari sociale de 
stat este de aproximativ 4,8 milioane (fara agricultori si beneficiarii de pensii speciale) tot se 
Tnregistreaza pensionari foarte numeroase anticipate sau pe caz de boala la varste 
nejustificat de mici relativ la speranta medie de viata pentru acea categorie de varsta. 

Dovada cea mai clara a exagerarilor este situatia pensionarilor de invaliditate. 
Numarul acestora a crescut de la 208 mii Tn anul 1990 la 892 mii 
persoane Tn 2008, adica cu 430%. Este ca si cum populajia Romaniei 
s-ar fi Tmbolnavit Tn proportii de masa. 

Sunt semnale Tn presa si analize statistice care releva 
existenta unui numar semnificativ de pensionari frauduloase pe caz 
de boala Tn sistem. lata un exemplu: Tn judetul Bihor, existau Tn anul 
2008 la o populate de 593431 locuitori 158053 pensionari de 
asigurari sociale de stat din care 52447 (aproape 30%) erau 
pensionari de invaliditate. Valorile extreme sunt greu de explicat; ele 



Pensionahle de 

invaliditate frauduloase 
sunt evidente prin 
procentajele extrem de 
diferite ale acestei 
categorii de pensionari, 
variind intre 6% in unele 
jude{e pana la aproape 
30% in altele 



arata dimensiunile fraudelor: Tn timp ce alaturi de Bihor cu 29,3 % pensionari de invaliditate 



87 



putem aseza Satu Mare cu 28%, Valcea cu 26%, llfov cu 23% si Maramures cu 23% 
pensionari de invaliditate, Tn extrema cealalta avem judeje precum Tulcea cu "doar" 6 % 
pensionari de invaliditate, GalatJ cu 7 %, Teleorman cu 8 % sau Brasov cu 9% (Anexa - 
Tabel 20). Aceste diferente nu pot fi decat rezultatul complicitatjlor dintre cei pensionatj, 
medicii care elibereaza fraudulor certificate medicale si comisiile care verifica si acorda 
grade de handicap nejustificat. Aceste fraude sunt o sursa grava de inechitate interna Tn 
sistemul de pensii: unii muncesc o viaja Tn conditji grele si au pensiile diminuate prin 
pensionarea frauduloasa a altora. 

Graficul 111-10 Evolu^ia numarului de pensionari pe categorii (1990, 1995, 2000-2007) 





6000 - 
5000 - 
4000 - 
3000 - 
2000 - 
1000 - 
































































Tl 


1 






















1 


J 
















































- 






_ 




" 














1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 






■ 1. Pens Total [fara MAPN, Ml, SRI] ■ 1.1. Pensii de asigurari sociale fara agricultori 

■ 1.1.2 Pensii de invaliditate ■ 1.2. Pensii Agricultori 





Sursa: INS 



Scaderea numarului de contribuabili. Tn timp ce pensionarii s-au Tnmultjt rapid, pe 
diverse cai, numarul de salariatj a scazut dramatic dupa 1990 generand o mare criza a 
finantarii fondurilor de pensii. Tn anumite sectoare sunt putjni contribuabili la sistemul de 
pensii (Tn agricultura, de exemplu, sunt aproximativ 2 milioane de persoane ocupate, din 
care doar 2-3% contribuie la sistemul de asigurari). 

Graficul 111-11 Dinamica numarului de salarialji, 1989-2007 



Numar mediu sw salariati (mii persoane) 



9000 
8000 
7000 
6000 
5000 
4000 
3000 
2000 
1000 




7997 8156 x 



6160 



5939 



5597 



5369 



4761 



4623 4619 4568 4591 4469 4559 4667 



4885 



1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 



Numar mediu sw salariati (mii persoane) 



88 



Acoperirea cu asigurari de pensii este foarte mica pentru viitoarele general de pensionari 

Tn prezent, mai pu{in de jumatate din populaiia activa este 
asigurata pentru pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane cat 
numara populatia activa), fapt ce va genera probleme pe termen lung. 
Peste 25-35 de ani cei care lucreaza „la negru" sau nu lucreaza deloc 
(semnificativi ca numar) vor atinge varsta de pensionare fara sa fie 
asiguratj si vor Tmpovara sistemul de asistenja sociala (solicitand din 
bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social). Tntre 
acestia femeile sunt mai numeroase, casnicele (25% din populatja 
feminina inactiva) fiind cele care fac diferenja. 



Mai pupn de jumatate 
din populaiia activa 
este asigurata pentru 
pensii (sub 5 milioane 
din cele 10,5 milioane 
cat numara populaiia 
activa), fapt ce va 
genera probleme pe 
termen lung 



Pe termen mediu si lung raportul dintre pensionari si salariatj se va mentjne ridicat, 
structura populatjei Romaniei fiind una atipica, cu cohorte/generatji foarte numeroase la 
varsta de 19-41 de ani (rezultat al politicilor pro-nataliste agresive din periada Ceausescu) si 
foarte mici la varstele de 0-18 ani (generape tranzitjei). Ca urmare, pe piata muncii vor intra 
Tn viitor generatji putjn numeroase iar numarul de salariatj nu va creste foarte mult chiar Tn 
eventualitatea unei cresteri economice. Numarul de pensionari, pe de alta parte se va 
mentjne constant un timp pentru pensionarii ne-agricultori si va scadea la categoria 
pensionari agricultori care va deveni nesemnificativa numeric Tn urmatorii 10 ani. 

Dupa 2032 (cand generape nascute dupa 1967 vor atinge 65 de ani) un val 
suplimentar de pensionari va intra din zona de contributor! Tn zona de beneficiari afectand 
grav rata de dependent^ pentru urmatorii 22 de ani. De-abia spre 2050 sistemul de pensii se 
va stabiliza pe componenta demografica, echilibrul lui depinzand atunci doar de componenta 
economical 

Procentul pensionarilor este de aproximativ 28% din populate pentru ca avem (Tnca) 
o populate tanara si nu pentru ca varsnicii ar lucra pana la varste Tnaintate. Oricum si 
procentul actual al pensionarilor este mare, ca dovada faptul ca a crescut de la 15% din 
populatje Tn 1990 la 28% Tn 2007. 

Ponderea pensionarilor Tn populatia activa ar fi de aproximativ 32% din Tntreaga 
populatje Tn 2025 si peste 45% Tn 2050 (Tn condipe pastrarii varstei medii reale de 
pensionare din prezent). Pentru a mentjne o pondere acceptabila a pensionarilor Tn 
populatia totala, de aproximativ 30%, varsta medie reala de pensionare 57 ar trebui sa fie de 
65 de ani iar varsta legala de aproximativ 70 de ani. Daca Tn prezent varsta reala de 
pensionare ar fi fost de 60 de ani, numarul de pensionari ar fi fost de doar 4,2 milioane de 
pensionari, cu aproape 2 milioane mai putin. In 2025 vom avea 6,5 milioane de pensionari 
daca mentinem o varsta (reala) de pensionare redusa si 4,9 milioane daca ajungem la 60 de 
ani. Tn fine, Tn 2050, la o posibila populate de 16,7 milioane de persoane 58 , vom putea avea 
5 milioane de persoane pensionate (30%) numai daca atingem o varsta medie reala de 
pensionare de 65 de ani deci o varsta legala (statutara) de pensionare de 70 de ani. 



57 Varsta medie reala de pensionare reprezinta media varstelor tuturor celor care au ie§i la pensie intr-un interval 
de timp. Ea include §i pe cei pensionari anticipat, §i pensionarii de invaliditate §i pe cei din sisteme speciale 
pensionari la varste mici §i de aceea este sensibil mai mica decat varsta teoretica de pensionare. In Romania, in 
ultimii ani a fost de aproximativ 54 de ani. 

58 Conform proiectiilor Centrului de Demografie Vladimir Trebici, coord. Vasile Ghejau. 

89 



Este imperativa introducerea cat mai rapida de politici publice care sa Tncurajeze 
populatia inactiva sa intre Tn sistemul de asigurari, si sa previna intrarea lor, peste 25 - 35 
de ani Tn sistemul de asistenja sociala. De exemplu, nu exista Tn prezent nici o politica 
publica pentru femeile casnice (25% din populatia feminina inactiva), considerandu-se Tn 
mod eronat ca aceasta situate este o optiune personala, si nu o necesitate. 

Femeile, Tn prezent cu o speranja medie de viata cu peste 6 ani mai mare decat a 
barbatilor, vor continua sa reprezinte o pondere foarte mare Tntre persoanele varstnice si 
Tntre pensionari. Fiind pensionate mai devreme si traind mai mult, femeile, desi 
dezavantajate ca nivel al pensiei, beneficiaza de fondul de pensii mult mai multj ani decat 
barbatji, la ele raportul dintre anii de contributje si cei de pensie fiind mult mai mic decat la 
barbatj; acesta este un argument important pentru egalizarea varstei de pensionare Tntre 
barbatj si femei. 



Este necesara cresterea varstei medii reale de pensionare §i egalizarea ei in functfe de gen 

Pensionable anticipate succesive aprobate prin hotarari de guvern dupa 1990 ca si 
pensionable frauduloase au marit artificial numarul de beneficiari si au transformat fondul de 
pensii Tntr-un fond de compensare a disfuncpor din sistemul de protectje sociala, el 
preluand practic multe dintre persoanele care urmau sa fie trimise Tn somaj. 

Pensionable anticipate si pensionarile pentru invaliditate au condus la o varsta medie 
reala de pensionare de aproximativ 52-53 de ani Tn anii 2001-2003, alcatuita din media 
varstelor medii reale de pensionare de 50-51 de ani la femei si 54 de ani la barbatj. (Preda, 
co-ord. 2004). 

Cresterea varstei medii reale de pensionare poate fi realizata prin reducerea 
pensionarilor anticipate si a celor frauduloase „pe caz de boala" si prin egalizarea varstei de 
pensionare Tntre barbatj si femei. 

Cum Tn Uniunea Europeana majoritatea tarilor au stabilite varste de pensionare 
egale sau Tn curs de egalizare Tntre femei si barbatj iar Tn Romania Tn 2014 vom avea o 
varsta legala de pensionare de 65 ani pentru barbatj si doar 60 ani pentru femei, este nevoie 
de decizii strategice pentru cresterea varstei de pensionare la femei Tntr-un mod echitabil dar 
cu un impact negativ cat mai redus pentru femei. 

Acest lucru va avea si alte efecte secundare pozitive: va creste si accesul femeilor la 
functii de conducere §i va cre§te nivelul veniturilor acestora (§i implicit al viitoarei pensii) 
intrucat se stie ca spre sfarsitul carierei se ajunge la varful ierarhiei in organiza{ii, §i salariile 
sunt mai mari. 

Egalizarea varstei de pensionare Tntre barbatj si femei se va putea face pe ramuri de 
activitate, Tncepand cu acordarea dreptului femeilor de a ramane Tn activitate pana la o 
varsta egala cu barbatji, pensionarea la varsta actuala ramanand o optiune. Oricum exista 
sectoare Tn care varsta de pensionare este egala (Tnvatamantul superior) si numarul 
acestora ar putea creste treptat prin includerea celor cu deficit de forja de munca precum 
sanatatea. 



90 



Conform unui studiu comandat tn 2007 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate §i realizat 
de IMAS pe un esantion reprezentativ national de populate adulta, popula{ia sus{inea in propose 
foarte mare situaiia actuala: pensionarea mai devreme a femeilor comparativ cu barba{ii (85% fiind 
in acord Jotal sau partial" cu afirmatja), cu justificarea muncii mai substantiate in familie in cazul 
femeilor. Proportja femeilor care susiin aceasta afirmape este de 90% iar a barbayior de 
aproximativ 80%. Suspnerea pentru pensionarea mai devreme a femeilor scade la generapile 
tinere fiind, cu aproximativ 1 0% mai mica la tinerii de 1 8-29 ani comparativ cu subiec{ii de 60 de 
ani §i peste. 

Varsta egala de pensionare era suspnuta in 2007 de doar 28 % dintre ceta\eni. 

Ie§irea la pensie conduce in mod evident la inrautaiirea situa{iei pensionarilor, doar 10% 
au declarat ca o due mai bine sau mult mai bine comparativ cu perioada de dinainte de a iesi la 
pensie. 

Cel mai mul{i dintre respondent (93%) au §i-au exprimat dezacordul fata de masura de 
introducere a pensiilor speciale ale parlamentarilor. 

Doar 28% dintre respondent sunt total sau partial de acord cu cei care se pensioneaza 
„pentru boli/handicapuri inexistente". 



Nevoia de echitate in stabilirea nivelului pensiei §1 a ratei de tnlocuire a salariului cu 
pensia 

Formula de calcul a pensiei Tn sistemul de puncte este mult mai echitabila decat Tn 
perioada de pana Tn 2001 Tn care se luau drept baza de calcul a pensiei „cei mai avantajosi 
pentru asigurat 5 ani consecutivi din ultimii 10 ani lucrati". Ea tine seama de adunarea 
punctelor anuale rezultate din raportarea veniturilor salariale pentru fiecare an la veniturile 
salariale medii din avel an, adica prin raportarea contributiei individuale anuale la contributia 
medie anuala. Punctele anuale se aduna si se Tmpart la stagiul complet de cotizare care 
este cu 5 ani mai mic pentru femei decat pentru barbati pentru a compensa diferenta de 5 
ani dintre femei si barbati la varsta de pensionare. Ca rezultat, daca doua persoane au avut 
cam acelasi salariu si au contribuit cam acelasi numar de ani (dar cu 5 ani mai putin la femei 
decat la barbati) au contribuit cu sume similare deci vor ajunge la aproximativ aceeasi 
pensie. Daca cineva a lucrat mai multi ani sau a avut per total un salariu mai mare (Tn 
perioade similare) va avea o pensie proportional mai mare. 

Rata de Tnlocuire a salariului cu pensia a oscilat Tntre 0,37 si 0,43 Tn ultimii 7 ani. Tn 
UE se recomanda o rata de Tnlocuire de 50%. Acest nivel Tnsa este imposibil Tn prezent Tn 
Romania datorita raportului de dependenta din sistemul de pensii mult prea ridicat. 

Extremele sistemului: pensiile MAPN, Ml, SRI §i sistemul pensiilor pentru 
parlamentari vs. pensiile pentru agricultori 

Sistemele de pensii ale MAPN, Ml, SRI, magistratilor si ale celor cu alte pensii 
speciale sunt de obicei excluse din statisticile oficiale ele nefiind gestionate de Casa 
Nationala de Pensii. Gestionate separat de institupe Tn care au lucrat beneficiarii, aceste 
sisteme comunica pubic putine date statistice care sa permita o analiza relevanta. 

Prin coroborarea datelor existente a rezultat ca numarul pensionarilor M.Ap.N, M.A.I, 
S.R.I, este de aproximativ 150000 persoane (aproximativ 2,7% din total pensionari). 



91 



Aceste 150 de mii de persoane reprezinta Tnsa o sursa importanta de cheltuieli 
Tntrucat pensiile lor sunt cu mult mai mari decat pensiile pentru celelalte categorii de 
pensionari fiind proportionale cu salariile anterioare (la randul lor ridicate) , iar varsta medie 
de pensionare este foarte redusa ceea ce presupune o perioada Tndelungata de dependents 
de sistemul de pensii. 

Problema principala consta Tn faptul ca aceste pensii sunt calculate pe alte criterii 
decat cele pentru toti cetatenii, pe criterii privilegiate, mult mai avantajoase. Beneficiarii lor 
nu sunt de blamat dar ei sau angajatorii lor nu au contribuit la sistemul de pensii desi au 
garantata o pensie care se plateste din bani publici Tn fiecare an, asa cum se va intampla si 
cu pensiile parlamentarilor Tn viitor. Pe langa inechitatea evidenta, o alta consecinta negativa 
este afectarea grava a bugetelor curente ale institupor de aparare care includ pensii pentru 
o populate de pensionari tineri, care vor creste constant ca numar Tn viitor. 

Ei ar trebui inclusi Tn sistemul public cu reguli similare de calcul a pensiei si, mai ales, 
cu contributii din partea actualilor angajati din acele sisteme la fondurile de pensii. Pentru 
situatiile Tn care se doreste asigurarea unor pensii suplimentare, privilegiate, pentru un 
numar redus de persoane cu merite deosebite, se pot face asigurari suplimentare la fonduri 
private de pensii si pana la maturizarea acestora se poate constitui un fond special pentru 
aceste pensii suplimentare ale unor persoane pensionate care au avut merite deosebite. Tn 
aceasta categorie ar urma Tnsa sa intre doar un numar limitat de persoane stabilit Tnca de la 
Tnceput pentru fiecare tip de institutje. 

Situatja parlamentarilor ca si a magistratjlor este de-a dreptul aberanta, ei fiind cei 
care au decis pentru ei Tnsisi un statut privilegiat si un nivel al pensiilor complet inechitabil, 
nedependent de contribupe lor la sistem asa cum se Tntampla pentru restul cetatenilor. 

Formula de calcul a pensiei este suficient de echitabila pentru a asigura pensii 
decente pentru persoanele mai sus-mentjonate care au avut oricum venituri salariale foarte 
mari si le ramane posibilitatea contributjei pe perioada mandatului la fonduri private de pensii 
pentru a evita punerea unei poveri pe generape viitoare care vor fi obligate sa le plateasca 
pensiile uriase din viitoarele bugete publice. 

La extrema cealalta sunt pensionarii cu pensii mici, Tn special cei din agricultura care 
vor beneficia de introducerea noii pensii minime (sociale). 

Recomandari privind sistemul de pensii 

■ Elaborarea urgenta a unei strategii pe termen mediu si lung privind protectja persoanele 
varstnice cu o components principala privind sistemul de asigurari de pensii. 

■ Integrarea sistemelor de pensii speciale Tn sistemul public de pensii si desfiintarea 
tuturor inechitatjlor si privilegiilor. 

■ Elaborarea unor prevederi legislative care sa previna Tn viitor obtjnerea sau acordarea 
de privilegii prin lege, din bani publici, de catre cei care propun, voteaza sau 
interpreteaza legile ca si de catre orice alta categorie de cetateni. 

■ Introducerea evident^ informatizate generale Tn sistemul de pensii si Tnfiintarea unui 
sistem de monitorizare, analiza si politici Tn sfera pensiilor. 

■ Introducerea unor masuri si limite parametrice (ameliorarea indicatorilor de intrare si de 
iesire din sistem si fixarea unor valori parametrice - limita pentru indicatorii fundamental! 
precum raportul de dependent^ din sistemul de pensii, varsta de pensionare, pensia 
minima, pensia maxima, rata de acoperire etc). 



92 



Masuri referitoare la componenta Jntrari de resurse in sistemul de asigurari": 

■ Cresterea numarului de contributor! la sistem. 

■ Mentinerea pe termen scurt si cresterea (pe termen lung a) numarului de angajaji cu 
forme legale prin politici active Tn sfera ocuparii fortei de munca, investitii (care sa creeze 
noi locuri de munca si sa creasca veniturile). 

■ Cresterea numarului de contributor! prin atragerea celor care lucreaza Tn agricultura sau 
ca liber Tntreprinzatori si care Tn prezent sunt neasiguratj si prin includerea altor categorii 
de persoane care au venituri. 

■ Pentru romanii care pleaca la munca Tn strainatate cu contract de munca ar fi necesara 
obligativitatea de a contribui la sistem Tn statele de destinatje (pentru tarile UE de la care 
drepturile de pensie vor fi transferate ulterior) sau la sistemul romanesc pentru tarile cu 
care nu avem acorduri de transfer a drepturilor de pensii. 

■ Promovarea principiului batranetji active (active ageing) si stimularea (si altfel decat prin 
cresterea punctajului de pensie a) persoanelor care au vTrsta de pensionare sa lucreze, 
mai ales Tn domeniile cu deficit de forta de munca. Femeile ar trebui sa fie tjnta 
principala a acestor politici active de mentjnere a ocuparii. 

■ Pe masura ce o parte din forta de munca romaneasca migreaza definitiv si se epuizeaza 
resursele de angajare din mediul tara, Tn special din mediul rural, imigrantii ar putea sa 
devina contributor! la sistemul de pensii Tn conditiile Tn care vor lucra Tn mod legal. 

■ Pe termen lung o politica demografica bazata Tn special pe cresterea natalitatii va fi 
necesara pentru a asigura viitorii contributori la sistem. 

■ Cresterea ratei de colectare este obligatorie si se poate Tmbunatati prin continuarea 
privatizarilor si prin masuri de crestere a disciplinei financiare. 

■ Cresterea contributiei procentuale la fondul de asigurari nu poate fi marita dar se poate 
extinde categoria veniturilor pentru care se platesc contributii la fondul de pensii. 

Pe componenta "ie§iri de resurse"din sistem: 

■ Reducerea numarului de pensionari (si implicit a ratei de dependents), prin: 

o Cresterea varstei medii reale de pensionare, care acum este de doar aproximativ 
54 de ani pana spre o medie de 60 de ani. 

o Egalizarea varstei de pensionare Tntre barbaji si femei si Tntre categorii 
ocupationale. Acordarea dreptului de a ramane Tn munca pana la 65 de ani si 
chiar pana la 70 de ani prin prelungire anuala numai pentru femeile profesor 
universitare constituie o discriminare fata de femeile care au lucrat Tn alte 
domenii. 

o Este necesara o campanie publica de promovare a avantajelor pentru femei ale 
pensionarii la varste egale cu barbatii deoarece populatia nu este constienta de 
acestea si sustine Tnca pensionarea femeilor mai devreme. 

o Reducerea drastica a pensionarilor anticipate. 

o Reducerea pensionarilor frauduloase (Tn special pentru invaliditate) prin stabilirea 
unor sanctini dare pentru cei care le favorizeaza. Recuperarea banilor de la cei 
care au obtinut si au favorizat pensionarea frauduloasa este necesara. 

■ Reducerea pensiilor aberante (exagerat de mari) prin recalcularea pensiilor pentru toate 
categoriile care au obtinut privilegii si eliminarea prevederilor privind pastrarea unui drept 
odata obtinut daca acesta este platit din fonduri care nu au existat la data acordarii sau 
este obtinut printr-o procedura incorecta/inechitabila fata de generatiile actuale sau 
viitoare. 

■ Raporturile dintre salariul minim, ajutorul de somaj minim, pensia minima (sociala), 
Venitul Minim Garantat, trebuie bine gandite si armonizate. La fel trebuie sa existe 
rapoarte bine echilibrate Tntre valorile medii ale indicatorilor amintiti. Astfel, pensia ar 



93 



trebui sa fie sensibil mai mica decat salariul sau ajutorul de somaj al unei persoane 
pentru a nu determina presiuni pentru o pensionare cat mai rapida Tn cazul unor salarii 
mici sau al somajului. 

■ Introducerea unei pensii minime (sociale) este o masura pozitiva si trebuie mentjnuta. 

Concluzii §i recomandari 

Romania se confrunta cu o situatje noua: dupa opt ani de crestere economica 

(2001-2008), Tncepe o perioada marcata de criza, urmare a efectului de antrenare al crizei 
economico-financiare izbucnita Tn SUATn octombrie 2008. 

Majoritatea punctelor de vedere referitoare la evolutiile economice din Romania arata 
ca anul 2009 va fi marcat de un substantial declin economic. Constructja bugetara pe acest 
an a luat Tn considerare o crestere economica de 2,5% fata de 2008. Exista si proiectii 
conform carora Romania va intra Tn recesiune (FMI, de exemplu) si va Tnregistra crestere 
economica negativa. Chiar daca Romania nu va intra Tn recesiune, se va confrunta un declin 
substantial al ritmului de crestere si cu mari constrangeri bugetare. Aceasta situate, alaturi 
de probabilitatea ridicata de crestere a riscurilor sociale Tn condipe anului 2009, va pune 
probleme serioase capacitatii sistemului de protectie sociala de a face fata provocarilor. 

Rolul sistemului de protectie sociala consta, Tn primul rand, Tn prevenirea saraciei 
prin asigurarea unor venituri de Tnlocuire (pensii, indemnizatii de somaj si indemnizatii pentru 
incapacitate temporara de munca) si prin sustinerea veniturilor familiilor cu copii si ale 
persoanelor cu handicap, si de suport pentru populatia aflata sub incidenta saracie, la un 
nivel suficient de malt, Tn condipe date de disponibilitatea resurselor, astfel meat sa nu 
permita Tndepartarea prea mare a nivelului de trai al beneficiarilor de prestatii sociale de eel 
al populatiei ocupate. 

Sistemul de protectie sociala nu este si nu trebuie considerat ca fiind singurul sau eel 
mai important instrument de combatere a saraciei. Politicile de sustinere si stimulare a 
ocuparii, de garantare a unui nivel mimim al salariilor, iar pe termen mai lung cele care 
privesc cresterea gradului de instruire si formarea profesionala sunt mai eficiente pentru 
protectia persoanelor apte de munca. 

Criza economica va determina, Tn perioada care urmeaza, scaderea ocuparii si 
cresterea numarului de someri, cresterea nevoii de protectie sociala si, Tn acelasi timp, 
restrangerea resurselor care pot fi alocate Tn acest scop, ceea ce va mari riscul de saracie. 
Rolul sistemului de protectie sociala va trebui sa creasca, Tnsa va exista riscul adoptarii, sub 
presiune, a unor masuri insuficient pregatite, care ar putea afecta echilibrele sistemului, 
aplicarea regulilor si respectarea principiilor pe care sunt construite componentele acestuia. 
Exista Tn Romania o institute care se ocupa efectiv, cu profesionalism, de politica Tn 
domeniul protectiei sociale, o institute care sa aiba imaginea de ansamblu a sistemului de 
protectie sociala, care sa vegheze la asigurarea bunei functionari a sistemului si gandeasca 
adaptarea acestuia la evolutiile din domeniul economic si eel social, iar Tn cele ce urmeaza 
la evolutia acestuia Tn condipe crizei, ale unei crize care poate avea dimensiuni mai mari 
decat cele pe care le putem anticipa Tn prezent? 



94 



III. 5. Contribu|ia beneficiilor sociale la 
reducerea saraciei §i inegalita|ii 

Problema fundamentals a oricarui sistem de protectje sociala o reprezinta masura Tn 
care acesta reuseste sa reduca saracia si inegalitatea Tn populate cu maxim de eficacitate 
(orientand transferurile doar catre persoanele care sunt Tndreptatjte sa le primeasca). 

Tn Romania acoperirea sistemului de protectje sociala este ridicata - peste 83% 
dintre indivizi sunt acoperitj de eel putjn un beneficiu monetar, Tn mod direct sau indirect (ca 
membri ai gospodariei prin Tmpartjrea veniturilor) - vezi Anexa - Tabel 23. Tn ceea ce 
priveste tipul transferurilor, se observa ca aproape jumatate dintre indivizi au Tn gospodarie 
eel putjn o sursa de venit provenind din beneficii contributorii de protectje sociala, dintre 
acestea cele mai raspandite fiind pensiile pentru vechimea Tn munca, cele pentru pierderea 
capacitatji de munca si cele de agricultor. Tn cazul beneficiilor necontributorii, cea mai mare 
acoperire o au alocajiile pentru copii (ele avand cea mai mare raspandire Tn general), urmate 
fiind de venitul minim garantat si de ajutoarele speciale pentru persoane cu handicap. 

Tn ceea ce priveste distributja transferurilor observam ca nu exista diferente majore 
privind acoperirea cu eel putjn un beneficiu Tn functje de venituri - Tntre primele patru 
chintile 59 de venit diferenta maxima de acoperire este de 7 puncte procentuale (de la 89.9% 
la 82.5%). Ruptura apare doar la chintila a cincea ce are o acoperire de doar 68.8%. Acest 
fapt este explicat pe de o parte datorita procentului mare de beneficiari de pensii (Tn special 
cele de agricultor) Tn randul populatjei sarace si pe de alta parte datorita alocajiilor de copii 
ce sunt mult mai raspandite Tn randul populatjei din chintilele inferioare inferioare (datorita 
ponderii mai ridicate a familiilor cu copii Tn randul acestora). 

Este de meniionat faptul ca aproximativ 10% dintre indivizii 
apariinand primei chintile §i 11% dintre indivizii apartjnand primei decile nu 
sunt acoperiii de nici un beneficiu (nici de asistenja sociala si nici de tip 
contributoriu); nu exista din acest punct de vedere diferente Tntre indivizii din 
mediul urban si cei din mediul rural (gradul de neacoperire fiind similar Tn 
ambele medii). 

Daca analizam distributja sumelor transferate observam ca atat beneficiile 
contributorii cat si cele necontributorii par sa fie Tndreptate Tntr-o masura mai mare catre 
persoanele cu venituri scazute (distribuirea este de tip progresiv). Astfel, cei mai saraci 20% 
dintre indivizii ordonatj dupa venitul ce nu provine din transferuri sociale primesc 24% din 
totalul beneficiilor contributorii. La o prima impresie, Tn cazul beneficiilor financiare 
necontributorii distributja sumelor pare sa fie similara - 22% din totalul fondurilor pentru 
beneficiile necontributorii se due catre cei mai saraci 20% dintre indivizi. Daca includem Tnsa 
transferurile contributorii Tn veniturile gospodariilor (considerandu-le un drept Tn virtutea 
cotizatiilor anterioare), observam ca targetizarea beneficiilor necontributorii devine si mai 
puternic orientata catre populatja saraca - 37% din sumele provenite din beneficiile 
necontributorii se Tndreapta catre cei mai saraci 20% dintre indivizi (ordonatj dupa veniturile 
totale ce nu includ beneficiile necontributorii). 



10% dintre 


cei 


mai 


saraci 


indivizi 


nu 


sunt 


acopen'ti 


de 


nici 


un 


transfer 


monetar. 







59 Fiecare chintila (Q) reprezinta 20% din populajia ordonata dupa venitul total (ce include §i autoconsumul). 



95 



Tabelul 1 1 1-5 Propor|ia sumelor provenite din beneficii financiare pe chintile, 

2007 





Q1 


Q2 


Q3 


Q4 


Q5 


Total 


1. Beneficii contributorii 


24 


29 


23 


15 


8 


100 


2. Beneficii necontributorii 


22 


19 


21 


22 


15 


100 


3. Beneficii de orice tip 


24 


28 


23 


16 


9 


100 


4. Beneficii necontributorii (pe chintile calculate pe 
venitul ce include beneficiile contributorii) 


37 


20 


17 


14 


12 


100 



Primii 3 indicatori sunt calculaty pe chintile ale venitului din care s-au scazut toate transferurile 
sociale. Pentru eel de-al patrulea indicator, indivizii sunt ordona{i dupa ce beneficiile contributorii au 
fost incluse in venituri. 

Date Ancheta Bugetelor de Familie, INS 2007. Calculele autorilor. 

Sistemul de beneficii monetare de asistenja sociala are Tn component^ cateva tipuri 
de beneficii principale: pentru familie si copil, pentru persoanele cu dizabilitatj, subvenpe 
pentru utilitatj (ajutorul de Tncalzire), venitul minim garantat si de merit (pentru veterani de 
razboi, eroi, etc.). Ne vom centra analiza asupra celor mai importante transferuri ce au ca 
scop reducerea saraciei: cele pentru familie si copil (Tn special cele bazate pe testarea 
mijloacelor), beneficiile pentru utilitatj si venitul minim garantat pentru a vedea Tn ce masura 
acestea sunt eficace (sunt bine targetizate, au o acoperire buna si au un impact semnificativ 
asupra reducerii saraciei). 



Cu toate ca este 
eficace Tn ceea 
ce priveste 

focalizarea, 
beneficiul are o 
acoperire redusa. 



Venitul minim garantat pare sa fie unul dintre cele mai bine tjntite 
beneficii - aproximativ 82% dintre cei care primesc acest beneficiu se afla 
Tn prima chintila de venit 60 , iar 95% dintre beneficiari se afla Tn primele doua 
chintile cumulate. Focalizarea sumelor distribuite este Tn mare masura 
similara distributjei beneficiarilor (ceea ce Tnseamna ca nu exista diferente 
majore de distribuire a transferurilor Tntre beneficiarii cu venituri scazute si 
cei cu venituri usor mai ridicate). 

Pe de alta parte Tnsa, desi venitul minim garantat este eficace Tn ceea ce priveste 
focalizarea, el are o acoperire redusa - doar 16% dintre indivizii aflatj Tn cea mai saraca 
chintila primesc acest beneficiu (si doar 27% dintre indivizii aflatj Tn cea mai saraca decila 
sunt beneficiari de VMG). 

Tabelul 111 -6 Focalizarea §i adecvarea venitului minim garantat, pe chintile de 
venit calculate Tnainte de primirea beneficiului, (%), 2007 





Q1 


Q2 


Q3 


Q4 


Q5 


Total 


Focalizarea beneficiului - 


- beneficiari 


82.4 


13.0 


3.4 


0.8 


0.3 


100.0 


Focalizarea beneficiului - 


-sume distribuite 


80.3 


12.0 


5.0 


1.3 


1.3 


100.0 


Acoperirea cu beneficiul 


16.2 


2.6 


0.7 


0.2 


0.1 


3.9 



Date Ancheta Bugetelor de Familie, INS 2007. Calculele autorilor. 

Mai mult decat atat, observam ca beneficiul reduce rata saraciei cu doar un punct 
procentual (de la 11% saraci Tn absentia beneficiului la 10% cu programul implementat - vezi 
Anexa - Tabel 24). Nici daca analizam doar indivizii ce primesc venitul minim garantat nu 
observam o reducere puternica a ratei - daca pentru beneficiarii ajutorului rata saraciei 



' Chintilele au fost calculate luand in calcul veniturile totale din care s-a exclus venitul minim garantat. 



96 



Tnainte de transfer este de 69%, dupa primirea transferurilor rata scade la doar 45% (vezi 
Anexa - Tabel 25). Chiar daca VMG nu reuseste sa scoata indivizii din saracie, se observa o 
reducere a profunzimii saraciei 61 de la 2.6 Tn absents beneficiului la 2.1 62 . 

In cele ce urmeaza vor fi analizate patru tipuri de beneficii pentru familie §i copii cu 
criterii de acordare diferite: alocape pentru copii, alocatja complementary si de sustjnere si 
indemnizatia de maternitate si Tngrijirea copiilor. 

Alocatiile pentru copii reprezinta un beneficiu de tip universalist ce se acorda 
copiilor sub 18 ani indiferent de veniturile parintjlor, precum si tinerilor Tn varsta de peste 18 
ani pana la terminarea studiilor liceale sau profesionale. Alocatia se dubleaza pentru copiii 
cu handicap si creste cu 50% pentru cei cu handicap aflatj Tn plasament familial. Din 2007 
nu mai este conditjonata de participarea scolara, fapt ce ar putea avea efecte negative 
asupra participarii scolare Tn special Tn randul copiilor cu venituri scazute. 

Valoarea beneficiului Tn termeni reali a fluctuat Tn ultimii ani Tn jurul valorii de maxim 
3-4% din salariul mediu net, ajungand dupa ultimele majorari (din ianuarie 2009) la 42 de lei 
(reprezentand doar 3.3% din salariul mediu net din anul 2008). 

Graficul 111-12 Evolu^ia aloca|iei de stat pentru copii raportata la salariul mediu net, (%) 




Sursa datelor: Legislate si Anuarul Statistic al Romaniei, (INS) 

Pentru 2009 s-a folosit pentru compara{ie valoarea salariului mediu net din 2008. 

Datele privind acoperirea alocatiilor de stat Tn 2007 ne arata ca aceasta depinde 
puternic pe de o parte de varsta copilului si pe de alta de venitul acestuia. Observam ca Tn 
cazul copiilor sub 8 ani acoperirea este uniforma pentru toate grupele de venit. Tn cazul 
copiilor Tntre 8 si 17 ani se Tnregistreaza o scadere putemica la copiii din prima chintila ca 
urmare a neparticiparii scolare (procentul acoperirii este Tn cazul lor similar cu eel al 
participarii scolare). Este posibil ca dupa eliminarea conditjonarii acordarii alocatjei de 
participarea scolara (prin Ordonanta de Urgenta nr. 97 din 04 octombrie 2007 pentru 
modificarea si completarea Leqii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii ) sa fi 



Profunzimea saraciei este o masura a deficitului de saracie raportat la intreaga populate ce se calculeaza ca 
procentul consumului total al gospodariilor care ar fi necesar pentru a scoate toti saracii din saracie. 
62 Este relevant insa sa precizam faptul ca prin compara{ie cu programele similare din ^arile din jur, VMG are o 
acoperire ridicata, o adecvare moderata si o buna targetizare (World Bank, 2008: 14). 



97 



crescut acoperirea beneficiului pentru popula{ia cu venituri reduse, insa simultan sa se fi 
inregistrat o scadere si mai puternica a participarii §colare in randul aceluia§i grup. 

Tabelul 111-7 Acoperirea directa cu aloca|ii de stat pe chintile de venit, (%), 2007 





Q1 


Q2 


Q3 


Q4 


Q5 


Total 


Acoperirea pentru copiii sub 18 ani 


88 


93 


94 


94 


92 


92 


Acoperirea pt copiii sub 8 ani 


96 


97 


96 


95 


93 


96 


Acoperirea pentru copiii Tntre 8-17 ani 


83 


90 


93 


93 


91 


90 


% elevi Tn varsta de 8-17 ani 


83 


93 


96 


97 


98 


94 



Importania 
alocapilor de stat 
pentru populate 
este putemic 
variabilis in 

funcpe de venitul 
gospodariilor. 



Date Ancheta Bugetelor de Familie, INS 2007. Calculele autorilor. 

Se observa tototodata si un procent redus al acoperirii cu beneficiul al 
copiilor din chintilele superioare, posibil datorita interesului scazut al 
gospodariilor pentru acest beneficiu (desi procentul de elevi este ridicat Tn 
acest caz acoperirea este redusa; Tn plus acoperirea este redusa si Tn cazul 
copiilor prescolari). Din acest punct de vedere, observam ca adecvarea 
beneficiului (importanta beneficiului Tn raport cu venitul gospodariei) este 
scazuta pentru gospodariile cu copii din chintilele superioare - pentru 
chintilele a patra si a cincea de gospodarii ce primesc beneficiul alocatiile de 
stat reprezinta doar 3% si respectiv 2% din venitul total (Anexa - Tabel 26). 

Pentru prima chintila de gospodarii beneficiare, transferul are o pondere mai 
importanta (ca urmare a numarului mai ridicat de copii dar si a veniturilor reduse Tn valoare 
absoluta): Tn acest caz ponderea alocatiei Tn total venit este de 10%. Pentru populatja cu 
venituri mai ridicate ponderea importantei alocatjei scade brusc (de la 10% din venit pentru 
chintila 1 la 5% pentru chintila 2). Importanta alocatiilor de copii pentru populatja saraca este 
confirmata si de capacitatea beneficiului de a reduce saracia: daca rata saraciei totale 
pentru familiile cu copii ar fi fost 13.2% Tn absentia transferului, dupa oferirea alocatjei rata 
saraciei scade la 10.4%. Daca ne uitam doar la populatja de copii observam o scadere si 
mai puternica a saraciei de la 17.5% Tn absenta beneficiului la 13.5% dupa primirea acestuia 
(rata saraciei pentru copii ramane in continuare mai ridicata in comparable cu valoarea pe 
total populate) . 

Tabelul III -8 Rata saraciei absolute, Tnainte si dupa transferurile sociale, (%), 

2007 





Rata saraciei totale 


Rata saraciei extreme 




Inainte de 
transfer 


Dupa transfer 


Inainte de 
transfer 


Dupa 
transfer 


Pentru familiile cu copii 










Alocatiile de stat 


13.2 


10.4 


4.2 


2.6 


Alocatiile complementare si de sustjnere 


11.1 


10.4 


3 


2.6 


Pentru copii 










Alocatiile de stat 


17.5 


13.5 


6.2 


3.4 


Alocatiile complementare si de susjinere 


14.4 


13.5 


4 


3.4 



Date Ancheta Bugetelor de Familie, INS 2007. Calculele autorilor. 

Alocatia complementara §i cea de sustinere. Ambele alocatii au fost introduse Tn 
2004, prima acordandu-se familiilor cu ambii paring, iar cealalta familiilor monoparentale, 
criteriul principal fiind veniturile reduse. Nivelul alocatiei de sprijin pentru familiile 
monoparentale, pe structura familiei, este mai mare cu 40% fata de cuantumul alocatiei 



98 



complementare, reprezentand insa in 2008 doar 4.2% din valoarea salariului mediu net pe 
economie pentru o familie cu un copil (procentajul este de doar 6,5% pentru familiile cu 4 
sau mai mul{i copii). 



Tabelul 111-9 Nivelul aloca|iilor complementare §i al celor de sustinere si ponderea 
acestora Tn salariul mediu din 2008 





Alocatia complementary 


Alocatia de sustinere 




Lei/ familie 


% din salariul 
mediu net 


Lei/ familie 


% din salariul 
mediu net 


Familie cu un copil 


38 


3,0 


54 


4,2 


Familie cu doi copii 


44 


3,4 


65 


5,1 


Familie cu trei copii 


49 


3,8 


73 


5,7 


Familie cu 4 sau mai multi copiii 


54 


4,2 


83 


6,5 



Desi acoperirea acestor beneficii este una ridicata - 16% dintre 
gospodariile cu copii primesc acest transfer (Tn cazul primei chintile 
acoperirea este de 40%) si targetizarea este de asemenea una puternic 
progresiva (circa 50% din totalul sumelor acordate se Tndreapta spre prima 
chintila iar alte 26 de puncte procentuale catre cea de-a doua) contributia 
beneficiului este una modesta. Din acest punct de vedere observam ca 
adecvarea pe total populate beneficiara este de doar 4% (beneficiul 
reprezinta doar 4% din total venituri). Mai mult decat atat chiar pentru 
gospodariile din prima chintila sumele acordate sunt reduse - beneficiile 
reprezinta Tn acest caz doar 6% din total venituri (Anexa - Tabel 26). Tn ceea 
ce priveste reducerea saraciei, transferul contribuie cu doar 0.7 puncte 
procentuale la reducerea saraciei gospodariilor cu copii (Tabelul III-8). 
Observam din acest punct de vedere ca alocajiile de stat devin mai 
importante pentru reducerea saraciei decat acest ajutor specific (Tn mod 
evident cu cheltuieli din bugetul de stat puternic diferite). 



Aloca{iile familiale 
bazate pe testarea 
mijloacelor desi 

inregistreaza o 

acoperire ridicata §i 
sunt puternic 

targetizate catre 

populapa saraca, au 
o contribute 

modesta la ridicarea 
veniturilor 

beneficiarilor si 

implicit la reducerea 
saraciei. 



Indemnizatia pentru cresterea si Tngrijirea copiilor 

Indemnizatia pentru cresterea si Tngrijirea copilului a fost pana anul acesta conceputa 
ca un drept egal pentru toate persoanele care au contribuit la bugetul de stat anul viitor: 
beneficiul era acordat pentru o perioada de doi ani (trei Tn cazul copiilor cu handicap) si avea 
valoarea de 600 RON (la care se adaugau 200 de RON reprezentand alocatia universale 
pentru copiii de pana la doi ani). Datele pe 2007 ne indica o acoperire inegala a 
gospodariilor cu copii de pana la 2 ani, tocmai ca urmare a diferentelor de 
angajare/contributie Tn ultimul an si o distribuire a sumelor ce corespunzatoare numarului de 
beneficiari din chintilele de venit. 

Tncepand cu 1 ianuarie 2009, persoanele care Tn anul anterior nasterii copilului au 
realizat venituri supuse impozitarii beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului pe o 
perioada de 2 ani (3 Tn cazul copilului cu handicap) si de o indemnizatie lunara de 600 RON 
sau de 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni anterior nasterii (valoarea din urma este 
Tnsa plafonata la 4000 lei). Devine evident ca distribuirea beneficiilor Tn aceste conditii va fi 
Tndreptata Tntr-o masura mai mare catre mamele din chintilele superioare, Tnsa doar analize 
suplimentare Tn anii urmatori ne pot arata Tn ce grad prevederea a influentat cresterea 



99 



natalitatii la persoanele cu venituri superioare si cat de puternica este discrepanja de 
transferuri. 

Tabelul 111-10 Acoperirea sj distribuirea indemnizatiilor pentru maternitate §i 
Tngrijirea copiilor, (%), 2007 





Q1 


Q2 


Q3 


Q4 


Q5 


Total 


Acoperirea gospodariilor 


46 


51 


62 


65 


80 


61 


Distribuirea sumelor 


16 


17 


22 


22 


23 


100 



Date Ancheta Bugetelor de Familie, INS 2007. Calculele autorilor. 
*Gospodarii cu copii de pana la 2 ani 

Subventiile de caldura sunt privite ca un ajutor pentru familiile sarace de a plati 
cheltuielile cu energia termica (se acorda pe o perioada de maxim 5 luni Tn sezonul rece). 
Pana Tn 2007 subventiile erau orientate Tn principal catre cei care erau conectati la sistemul 
public de Tncalzire sau foloseau Tncalzirea Tn sistem propriu cu gaze, iar cei care se 
Tncalzeau cu lemne, carbuni sau combustibili petrolieri primeau un beneficiu fix mult mai 
scazut (Tn valoare de doar 50 RON) conditjonat strict de primirea ajutorului social (venitul 
minim garantat). Tn 2007, Tncepand cu sezonul de iarna noiembrie 2007-martie 2008 
condipe de acordare se schimba - condipe se schimba, devenind eligibile si gospodariile 
care se Tncalzesc cu lemne si nu primesc ajutorul social (cuantumul ce nu depinde de 
consum este invers proportional cu venitul pe membru de familie). 

Datele pe total luni de iarna din 2007 (ianuarie-martie si noiembrie-decembrie) ne 
indica o diferenta puternica a gradului de acoperire a beneficiului din mediul rural comparativ 
cu eel mediul urban (aceasta diferenta este cu atat mai grava cu cat cele mai mari probleme 
de venit se Tnregistreaza Tn cazul gospodariilor din mediul rural) - Anexa - Tabel 27. 

Se pare Tnsa ca odata cu modificarea legii, gradul de acoperire al beneficiarilor din 
urban s-a echilibrat cu eel al beneficiarilor din rural - Tntrucat datele pe noiembrie si 
decembrie ne indica valori mult mai apropiate pentru persoanele din chintilele inferioare 
(Tabelul 111-11). Valorile totale pe medii sunt diferite (doar 6% Tn mediul urban si 10% Tn 
mediul rural) si datorita ponderii mai ridicate a persoanelor din rural Tn chintilele inferioare. 

Tabelul 111-11 Acoperirea §i distribut;ia subventiilor de Tncalzire pentru lunile 
noiembrie §i decembrie 2007 (%) 





Q1 


Q2 


Q3 


Q4 


Q5 


Total 


Acoperire beneficiari 


17 


10 


7 


3 


1 


7 


Distributia beneficiarilor 


46 


28 


18 


7 


2 


100 


Acoperire urban 


17 


13 


6 


2 





6 


Acoperire rural 


17 


8 


7 


3 


2 


10 



Date Ancheta Bugetelor de Familie, INS 2007. Calculele autorilor. 

Chintile fara acordarea beneficiului sunt calculate doar pentru gospodariile din lunile de iarna 
noiembrie-decembrie 2007 

Concluzii §i recomandari 

1. Peste 83% dintre indivizi sunt acoperiti de eel putin un beneficiu monetar, Tn mod direct 

sau indirect (ca membri ai gospodariilor prin Tmpartirea veniturilor). Cu toate acestea, o 



100 



parte semnificativa a celor mai saraci indivizi nu primesc nici un beneficiu (nici de 
asistenta sociala si nici de tip contributoriu) - este situajia Tn care se afla aproximativ 
10% dintre cei mai saraci 20% dintre indivizi. 

2. Ambele tipuri de beneficii (atat cele contributor cat si cele necontributorii) se distribuie 
Tntr-o masura mai ridicata catre populatia cu venituri reduse. Important pentru eficienta 
sistemului de proteose sociala este faptul ca 37% dintre beneficiile necontributorii se 
Tndreapta catre cei mai saraci 20% dintre indivizi (dupa distribuirea beneficiilor 
contributorii). 

3. Venitul minim garantat conceput ca principalul mecanism de sustinere a indivizilor ce nu 
detin veniturile necesare iesirii din saracie este unul dintre cele mai bine targetizate 
beneficii sociale - 82% dintre beneficiari se afla Tntre cei mai saraci 20% dintre indivizi. 
Cu toate ca este eficace Tn ceea ce priveste focalizarea, beneficiul are o acoperire 
redusa - doar 16% dintre indivizii aflatj Tn cea mai saraca chintila 63 primesc acest 
beneficiu (si doar 27% dintre indivizii aflatj Tn cea mai saraca decila 64 sunt beneficiari de 
VMG). Tn plus, nu doar acoperirea acestuia este redusa ci si ponderea acestuia Tn 
consumul gospodariilor beneficiare - transferul are o slaba putere de scoatere din 
saracie a celor care Tl primesc (daca Tn absentia beneficiului rata saraciei era Tn 2007 de 
69%, dupa acordarea acestuia rata saraciei ramane ridicata - 45%). De aceea, 
beneficiul, desi bine targetizat, trebuie pe de o parte redimensionat pentru acoperirea 
Tntr-o masura mai mare a populatjei sarace si pe de alta parte majorat astfel meat 
procentul persoanelor aflate Tn saracie din randul beneficiarilor sa fie diminuat. 

4. Datele din 2007 privind alocatiile de stat arata ca primirea acestora este puternic 
dependents de varsta copiilor si de grupele de venit - Tn cazul copiilor Tntre 8 si 1 7 ani se 
Tnregistreaza o acoperire mai redusa la familiile cu venituri reduse ca urmare a 
neparticiparii scolare. Este foarte probabil ca ridicarea obligativitatji frecventarii scolii de 
dupa anul 2007 sa fi crescut acoperirea beneficiului pentru populatia cu venituri reduse 
Tnsa cu costul reducerii participarii scolare Tn randul aceluiasi grup. 

5. Importanta alocajiilor de stat pentru populate este puternic variabila Tn functje de venitul 
gospodariilor - este mult mai puternica pentru copiii din chintilele inferioare comparativ 
cu cei cu venituri ridicate. Daca pentru gospodariile cu copii din chintilele superioare (a 
patra si a cincea) beneficiul reprezinta doar 3% si respectiv 2% din venitul total, pentru 
prima chintila de gospodarii beneficiare, transferul are o pondere importanta (10% Tn 
total venituri). Valoarea beneficiului pentru gospodariilor sarace este explicata pe de o 
parte prin numarul mediu mai ridicat de copii dar si prin veniturile reduse Tn valoare 
absoluta. Importanta alocatiilor de copii pentru populatia saraca este confirmata si de 
capacitatea beneficiului de a reduce saracia: daca rata saraciei totale pentru familiile cu 
copii ar fi fost 13.2% Tn absenta transferului, dupa oferirea alocatiei rata saraciei scade la 
10.4%. Daca ne uitam doar la populatia de copii observam o scadere si mai puternica a 
saraciei de la 17.5% Tn absenta beneficiului la 13.5% dupa primirea acestuia (trebuie 
meniionat insa faptul ca rata saraciei pentru copii ramane in continuare mai ridicata in 
comparable cu valoarea pe total populate). Tn conditiile Tn care efortul bugetar pentru 



63 



Prima chintila este formata dintre cei mai saraci 20% dintre indivizi ordonaji dupa venit (din care se exclude 



VMG). 
64 Prim; 
VMG). 



64 Prima decila este formata dintre cei mai saraci 10% dintre indivizi ordonaji dupa venit (din care se exclude 



101 



plata acestui beneficiu este semnificativ iar nevoile pentru diferite grupuri vulnerabile se 
multiplied ca efect al crizei economice, apare chestionabila acordarea alocatiilor pentru 
copii pe criterii universaliste si devine importanta cresterea eficientei economice a 
beneficiului prin distribuirea acestuia pe baza testarii mijloacelor. 

6. Alocatiile familiale bazate pe testarea mijloacelor (alocatiile complementare si 
monoparentale) desi Tnregistreaza o acoperire ridicata si sunt puternic targetizate catre 
populatia saraca, au o contribute modesta la ridicarea veniturilor beneficiarilor si implicit 
la reducerea saraciei. Pentru toata populatia beneficiara transferul reprezinta doar 4% 
din venituri; chiar daca analizam doar populatia puternic deprivata financiar (cei mai 
saraci 20%) observam ca aceste beneficii reprezinta doar 6% din venituri. Avand o 
valoare atat de redusa transferul nu reuseste sa contribuie decat cu doar 0.7 puncte 
procentuale la reducerea saraciei gospodariilor cu copii (mult mai putin chiar decat 
alocatiile universale netargetizate ce nu au scopul explicit de reducere a saraciei). 
Contributia extrem de redusa a alocatiilor complementare si a celor monoparentale chiar 
si pentru populatia semnificativ afectata de saracie, precum si existenta unor mecanisme 
consolidate de identificare a persoanelor Tn nevoie si de acordare a beneficiului sustine 
ideea cumularii acestora cu alocatiile de stat si acordarea lor, pe baza testarii 
mijloacelor, printr-un singur sistem administrativ. 

7. Cresterea importantei alocatiilor de stat prin cumularea acestora cu alocatiile familiale si 
conditionarea primirii lor de participarea scolara ar putea Tmbunatati Tn mod semnificativ 
nivelul de scolarizare la populatia saraca (ce era mai redus decat eel al populatiei cu 
venituri mai ridicate chiar si Tn perioada Tn care alocatiile de stat erau conditionate de 
participare). 

8. Subventiile de caldura, reprezentand ajutorul acordat familiilor sarace pentru plata 
cheltuielilor cu energie termica au fost modificate din punct de vedere al criteriilor de 
acordare Tn 2007 astfel meat sa devina eligibile si gospodariile ce se Tncalzesc cu lemne 
si nu primesc ajutorul social. Se pare ca odata cu modificarea legii, problema inechitatii 
acoperirii Tn mediul rural compartiv cu cea din mediul urban s-a redus - datele indicand 
ponderi de beneficiari apropiate Tn cele doua medii. 

9. Pentru o buna diagnoza la nivel national si local, dar si pentru o analiza constants a 
performantelor diferitelor programe de asistenta sociala si de dezvoltare locala este 
necesara monitorizarea constanta a unor indicatori de incluziune/excluziune sociala si a 
celor de intrare si rezultat ai programelor sociale. Necesitatea monitorizarii acestor 
indicatori devine si mai importanta Tn conditiile crizei economice ce are efecte extrem de 
rapide si uneori chiar putin predictibile. Constituirea reala a Observatorului Social, a carui 
existenta a fost stabilita deja prin lege, poate sa rezolve aceasta nevoie institutionala de 
ghidare/calibrare a politicilor sociale viitoare. 



102 



IV Servicii sociale 



IV.1. 



Locuinta §i serviciile de locuire 



Relevanta problemei/grupului exclus 

Alaturi de accesul la hrana si sanatate consideram ca nevoia de adapost (in extenso 

accesul la o locuire adecvata) reprezinta o components fundamental^ pentru integrarea si 
incluziunea sociala. 

Romania Tnregistreaza un decalaj defavorabil al condipor de locuire atat Tn 
comparatie cu tarile vecine (ex-socialiste) cat si Tn comparatie cu tarile UE (Dan, 2006). 



Situapa actuala §i determinari „istorice" (diagnoza) 

Desi Tn perioada socialists s-a construit mult - Tn intervalul 1971-1982 cca. 160.000 

locuinte/ an, iar Tn intervalul 1980-1989 cca. 128.000 locuinte/ an, cu o cadere Tn 1989 - 
„[d/n punct de vedere al calitaiii insa, situa{ia locuin{elor nou construite din Romania este 
incomparabil mai proasta comparativ cu locuiniele nou construite in \arile viitoarei UE 15". 
(Dan, 2006). 



labelu 


IV-1 Frmci 


)am indicate 


n ai locuirn in c 


ateva ^an es 


t-europene m jural anulu 


i iyyu 




Suprafaja 
locuibila/ 
locuin{a (m 2 ) 


Nr. mediu 
de camere/ 
locuin{a 1) 


Suprafaja 
locuibila/ 
camera (m 2 ) 


Suprafaja 
locuibila/ 
locuitor (m 2 ) 


Numar de 

camere/ 

persoana 


Locuin{e la 
1.000 de 
locuitori 


Locuitori/ 
locuin{a 


Cehoslovacia (1988) 


- 


3,53 


- 


- 


1,28 


363,6 


2,75 


Bulgaria (1985) 


49,4 


3,70 


17,6 


15,2 


1,31 


374,1 J) 


2,8 


Ungaria (1988) 


- 


2,96 


- 


- 


1,11 


370,3 J) 


2,7 


Polonia (1988) 


59,0 


3,41 


17,3 


17,1 


1,00 


290,1 


3,5 


URSS(1989) 


55,8 


3,00 


18,6 


15,5 


0,83 


272,7 


3,43 


Romania (1995) 


34,1 


2,47 2> 


13,8 


11,7 


0,81 


344,8 J) 


2,91 6) 


Media 


9,6 


3,18 


16,8 


14,9 


0,92 


335,9 


3,02 



^Hnclusiv bucataria. 
2) Fara bucatarie. 
3) 1989 
Sursa: A. Dan, 2006, p. 118, apud Turner, Hegedus & Tosics, 1 992; INSSE (pentru Romania). 



Tn ciuda ritmului crescut de construct (Tntre 1970-1980 cca. 7 
locuinte nou construite / 1000 locuitori, iar Tntre 1981-1989 cca. 5) unii 
autori estimeaza ca Romania a Tnregistrat totusi un acut deficit de 
locuinte „ajungandu-se in 1986 la un deficit total estimat a fi 1,158 
milioane adica cca. 14,0% din stocul total, afectand 5% din populapa 
\arii - cca. 1,141 milioane oameni." (Sillince, 1990, Tn Dan, 2006, p. 
116). 

O caracteristica importanta a ultimilor 15-20 de ani ai perioadei 
socialiste este aceea ca cca. 90% din totalul locuintelor construite s-au 
realizat din fonduri publice (si pe fondul restrictiilor impuse populatiei de 
a construi din fonduri proprii, Tn special Tn urban) si dominant Tn mediul 
urban. 



In intervalul 1971-1982 
s-au construit cca. 
160.000 locuinte/ an, iar 
in intervalul 1980-1989 
cca. 128.000 locuinte/ 
an. Totusi se estimeaza 
ca la nivelul anului 1986 
deficitul de locuinte in 
Romania era de 1,158 
mil., adica 14% din 
stocul total, afectand 5% 
din populate. 90% din 
locuiniele construite in 
acest interval sunt din 
fonduri publice. 



103 



La nivelul anului 2007, stocul de locuinte era de 8.25.046 unitati, fiind destul de 
Tmbatranit: 15% din locuinte sunt construite Tnainte de 1945, 75% Tn intervalul 1945-1989 si 
doar 10% dupa 1990 (Tabelul VI-2). 

Tabelul IV-2 Structura stocului de locuinte Tn functie de perioada de constructie 
a cladirii 





Tnainte 
de1910 


1910- 
1929 


1930- 
1944 


1945- 
1960 


1961 - 
1970 


1971 - 
1980 


1981 - 
1989 


1990- 
1994 


1995- 
1999 


2000- 
2007 


Total 


Numar 


315479 


377513 


553465 


1435894 


1589052 


1932401 


1197000 


324245 


271141 


260856 


8107114 


Pondere 


3.8% 


4.6% 


6.7% 


17.4% 


19.2% 


23.4% 


14.5% 


3.9% 


3.3% 


3.2% 


100% 



Sursa:INS, RPL 2002; Anuarul statistic 2008 

Durata de serviciu a unei mari parti a stocului de locuinte este Din stocul de locuinte 

expirata, aceasta fiind data atat de vechimea ei cat si de materialul de tnainte de 1970 si 

constructie folosit. La nivelul anului 2003 structura stocului de locuinte 24,8% sunt construite 

Tn functie de acest indicator era urmatoarea: din cnir P ici 

Tabelul IV-3 Structura stocului de locuinte Tn functie de materialul de 
constructie al peretilor exteriori ai cladirii 



Stocul de 
locuinte la nivelul 
anului 2003 

(unitaji) 


MATERIALUL DE CONSTRUCTIE AL PERETILOR EXTERIORI Al CLADIRII 


Beton armat, 

prefabricate din 

beton sau 

schelet din 

beton armat 


Zidarie din caramida, piatra 
sau inlocuitori, cu plansee din: 


Lemn (barne, 
bile etc.) 


Paianta, chirpici, 

alte materiale 

(PFL, valatuci etc.) 


beton armat 
(grinzi metalice) 


lemn 


8107114 


2556969 


1503833 


1352980 


684515 


2008817 


100% 


31.5% 


18.5% 


16.7% 


8.4% 


24.8% 



Sursa:INS, RPL 2002 



Tabelul IV-3 ne arata ca 1/3 din stocul de locuinte este realizat cu materiale 
traditionale, slab rezistente la intemperii si la alte fenomene naturale. 

Dupa 1990 problemele de locuire se acutizeaza pe fondul 
caderii economice. Numarul locuintelor nou construite scade 
spectaculos, Tndeosebi cele construite din fonduri publice, trendul 
urban-rural se inverseaza, o parte semnificativa a locuintelor nou 
construite nu sunt echipate/ racordate la facility hidro-edilitare. La 
aceasta se adauga privatizarea stocului de locuinte publice, care 
scade de la 37% Tn 1990 la 2,1% Tn 2000, lasand practic autoritatile 
locale Tn imposibilitatea de a interveni Tn cazul unor situatii de rise. 

Criza locuintelor este reflectata Tn egala masura atat de 
ponderea redusa cat si de cifra absoluta a locuintelor construite din fonduri publice Tn 
intervalul 1990 - 2007. Dupa 1989 numarul absolut al locuintelor nou-construite a scazut 
constant, abia Tn 2007 numarul acestora apropiindu-se de valoarea Tnregistrata Tn 1989. Tn 
acest interval doar 26,1% din locuinte au fost construite din fonduri publice, Tnsa daca 
eliminam primii 3 ani ai intervalului (1990-1992) cand au fost finalizate masiv locuinte 
Tncepute Tnainte de 1990, ponderea scade la 15,6%. (vezi Anexa - Tabel 28). 

Asa cum am aratat Tntr-un studiu amplu (Dan, 2006) „numarul mic de locuinte 
construite in ultimii ani se datoreaza in special reducerii alocapilor guvernamentale 



Dupa 1990 numarul 
locuintelor nou 
construite scade foarte 
mult, iar ponderea 
celor realizate cu 
fonduri publice scade 
la 15,6% Tn intervalul 
1993-2007. Stocul 
locuintelor publice a 
scazut sub nivelul de 
2% din total locuinte. 



104 



destinate acestui sector. Aceste reduceri au facut ca numarul mediu de locuinte 
construite in Romania in intervalul 1990-2005 sa reprezinte doar un sfert din numarul 
mediu de locuinte construite in ultimii 16 ani ai regimului comunist (1974-'89). De 
asemenea, 50% din totalul locuinielor nou construite in acest interval sunt realizate in 
mediul rural (de 4 ori mai mult decat inainte de 1990)." 

Nu Tn mod necesar inversarea raportului dintre locuintele construite din fonduri 
publice, respectiv fonduri private, este eel mai Tngrijorator fapt, ci numarul foarte scazut de 
locuinte nou construite dupa 1990 Tn raport cu dinamica nevoilor populatjei si a modificarii 
modului si stilului de viata. 

Tn intervalul 1990-2007 fondurile publice destinate constructjei 
de noi locuinte au fost orientate cvasitotalitar catre mediul urban unde 
au fost construite 93,7% din aceste locuinte. Doar Tn anii 2005, 2006 si 
2007 mediul rural a beneficiat de o atentie ceva mai mare pe fondul 
distrugerilor produse de inundatii, cand Tn mediul rural s-au construit 
ceva mai multe locuinte din fondurile publice - peste media intervalului 
situata la 6,3% (2005: 27,1%; 2006: 32,5%; 2007: 16,4%). Fondurile 
private destinate constructiei de noi locuinte au fost canalizate catre 
construirea predominant Tn mediul rural (2/3 din totalul locuintelor 
construite din fonduri private Tn intervalul 1990-2007) pentru ca Tn ultimii 
ani raportul rural-urban sa Tnceapa sa se echilibreze. 

Gospodariile sarace din mediul rural au Tnsa posibilitati reduse 
de a construi locuinte folosind materiale rezistente, de buna calitate. 
Marea majoritate a acestor locuinte sunt construite utilizand materiale traditionale, slab 
rezistente la intemperii si dezastre, oferind mai degraba un minimum de adapost decat 
protectie si confort, necesare Tndeplinirii altor functii §i satisfaceri altor nevoi de baza. 

Tabelul IV-4 Structure stocului de locuinte Tn funcjie de perioada de construc|ie 
§i de materialul de construc|ie al pere|ilor exteriori ai cladirii 



In intervalul 1990-2007 
fondurile publice 
destinate construcpei 
de noi locuinte au fost 
orientate cvasitotalitar 
catre mediul urban 
unde au fost construite 
93,7% din aceste 
locuin\e. Pu{in peste 
50% din locuin\ele 
construite In acest 
interval se afla In 
mediul rural. 



Locuinte construite^. 
din ^^-^^^ 

^^Iffintervalul: 


Total 
locuin{e 


Lemn (barne, bile etc.) 
Paianta, chirpici, alte materiale (PFL, valatuci etc.) 


Total 


Urban 


Rural 






Nr. 


% 


Nr. 


% 


Nr. 


% 


inainte de 1910 


315479 


141968 


45.0% 


37158 


23.8% 


104810 


65.9% 


1910- 1929 


377513 


211352 


56.0% 


40080 


28.6% 


171272 


72.2% 


1930- 1944 


553465 


314498 


56.8% 


53154 


28.8% 


261344 


70.9% 


1945- 1960 


1435894 


839347 


58.5% 


122773 


31.7% 


716574 


68.3% 


1961 - 1970 


1589052 


576640 


36.3% 


86011 


1 1 .3% 


490629 


59.2% 


1971 - 1980 


1932401 


272888 


14.1% 


40114 


2.8% 


232774 


44.7% 


1981 - 1989 


1197000 


88522 


7.4% 


12340 


1 .3% 


76182 


31.9% 


1990- 1994 


324245 


98915 


30.5% 


12849 


8.9% 


86066 


47.8% 


1995- 1999 


271141 


108511 


40.0% 


14006 


16.9% 


94505 


50.2% 


2000 - 2003 


110924 


40691 


36.7% 


5980 


17.4% 


34711 


45.3% 



Sursa:INS, RPL 2002 



105 



La nivelul Tntregii \ar\, un sfert din stocul de locuinte este 
construit utilizand ca materiale de constructie paianta si chirpiciul. Se 
poate observa ca dupa 1990, Tn medie, la nivelul Tntregii tari, cca. trei 
din zece locuinte sunt construite din materiale traditionale ca urmare a 
construirii predominante Tn mediul rural (cred ca factorul determinant 
este saracia si nu modul de viata traditional) unde o locuinta din doua 
este realizata folosind materiale traditionale (chirpici, paianta, lemn, 
barne, bile) si putin peste o treime sunt construite doar din chirpici/ 
paianta (Tabelul IV-4). Desi Tn spajiul urban ponderea este mai mica 
decat Tn rural, se constata faptul ca ponderea acestor locuinte a 

crescut Tn intervalul 1990-2003 de aproximativ 3 ori Tn comparatie cu 

intervalul 1971-1989. O asemenea „crestere" nu poate fi explicate decat prin scaderea 
drastica a veniturilor si a standardului de viata pentru multe gospodarii din mediul urban. 

Tn Romania, dupa 1990, numarul locuintelor nou-construite la 1000 de locuitori este 
foarte mic, media celor 18 ani fiind de 1,46. Daca pana Tn 1983 ritmul de constructie a fost 
constant la nivelul mediei unor tari din ECE, dupa acest an Romania se situeaza constant 
sub aceasta medie (graficul de mai jos) - cu exceptia anului 1995 cand s-a Tnregistrat 
apogeul crizei Tn tarile din zona. 

Graficul IV-1 Locuinte nou construite la 1000 locuitori (1980-2002) 



In Romania Tn ultimii 
18 ani, s-au construit 
Tn medie anual doar 
1,46 locuinte/ 1000 
locuitori, Tnregistrand 
eel mai scazut ritm de 
constructie din zona 
fostelor tari socialiste 
din ECE, cu exceptia 
Bulgariei. 



9.0 



8.0 



7.0 



6.0 



5.0 



4.0 



3.0 



2.0 



1.0 



" 




1=1 Media ECE 
— I — Polonia 
Bulgaria 
Cehia 
Ungaiia 
Romania 



Sursa: Dan, 2006, p. 126 



106 



O asemenea evolutie lenta, cumulata cu scaderea puterii de cumparare a populatiei 
si cresterea spectaculoasa a preturilor locuintelor a dus la o criza acuta a locuirii, problema 
locuintelor fiind o Tngrijorare de top a romanilor pe perioada tranzitiei 65 , dar si dupa, dovada 
fiind prioritatile romanilor Tn materie de achizijie de bunuri. 

Constructia de locuinte sociale practic s-a prabusit dupa 1990 ca urmare a retragerii 
masive a statului din functia de furnizor de locuinte sociale. Astfel, Tn intervalul 1998-2007 s- 
au construit doar cca. 22.500 locuinte sociale, la o nevoie estimata (pentru anul 1996) la 
aproximativ 1 milion de locuinte (Dan, 1996). 

Tabelul IV-5 Locuinte sociale nou-construite 1998-2007 





1998 


1999 


2000 


2001 


2002 


2003 


2004 


2005 


2006 


2007 


Locuinte sociale 
nou construite 


249 


201 


93 


197 


2495 


5759 


4500 


3532 


2836 


2707 



Sursa: INS 



Crearea Tn 1998 a Agentiei Nationale pentru Locuinte (ANL) nu a adus cu sine o 
Tmbunatatire semnificativa a situatiei accesului la locuire pentru grupurile/ familiile 
vulnerabile. Un asemenea obiectiv nu a putut fi Tndeplinit ca urmare atat a sumelor destul de 
mici alocate, dar si a costurilor mari de construct Tn raport cu pretul pietei locale pentru 
locuinte vechi (apartamente construite Tnainte de 1989). Un alt punct deficitar l-a constituit 
criteriile de acordare a acestor locuinte elaborate de catre Consiliile Locale, ce au distribuit 
aceste locuinte, Tn multe situatii, mai degraba pe criterii clientelare decat sociale. 

Astfel, Tn intervalul 2001-2007 prin intermediul programelor ANL (mai 
multe scheme de finantare 66 ) au fost construite 22.381 locuinte, din care doar 
1122 unitati Tn rural. Raportat la nivelul Tntregii populatii, Tn intervalul 
mentionat ANL a construit Tn medie 1,03 locuinte/ 1000 locuitori - mult sub 
nivelul nevoii latente dar si al cererii manifeste. Analiza pe judete ne arata o 
distribute Tmprastiata pe o plaja larga: de la un minimum de 0,19 locuinte/ 
1000 locuitori Tn Salaj la un maximum de 2,54 Tn Bistrita-Nasaud. Ca numar 
absolut de locuinte construite de ANL avem judetele Bucuresti (2809), lasi 
(1137), Bacau (1090) si Constanta (1062). Analizele arata ca nu exista o 
corelatie Tntre PIB/ locuitor la nivel de judet si constructia de locuinte prin 
ANL, nici Tn sensul ca s-ar construi mai mult Tn judetele bogate, dar nici Tn 
cele mai sarace (Anexa - Tabel 29). 



Constructia de locuin{e 
prin ANL nu a 
imbunatapt 

semnificativ situapa 
accesului la locuire 
pentru grupurile/ 

familiile vulnerabile. 
ANL a construit in 
medie (2001-07) doar 
1,03 locuinte/ 1000 
locuitori. 



Intr-un astfel de "top" din 1998 regasim urmatoarele probleme: 1. cre§terea preturilor - 96,6%; 2. nivelul 
veniturilor - 93,5%; 3. starea economiei - 90,7%; 4. nivelul pensiilor - 90,3%; 5. jomajul - 89,4%; 6. starea 
agriculturii - 89,3%; 7. criza locuintelor - 86,2%; 8. corupjia - 81,4%; 9. criminalitatea - 81,1%; 10. 
asistenja sanitara - 74,3%. Procentele respective reprezinta insumarea raspunsurilor „.... constituie o 
problema 'infoarte mare masura ' §i 'in mare masura ' " (cercetarea Probleme sociale si nivel de trai realizata 
in noiembrie 1998 de Institutul de Cercetare a Calitajii Viefii §i Universitatea Bucure§ti, Catedra de 
Socio logie §i Asisten^a Sociala, pe un e§antion reprezentativ, multistadial probabilist stratificat de 1200 
persoane; coordonatori Catalin Zamfir §i Marian Preda). 

66 ANL- subvenjii bugetare pentru locuinje sociale. 

ANL - surse proprii (inclusiv credite) ale persoanelor fizice (populate) pentru locuinte construite prin 

ordonatori de credite. 

ANL - dona^ii din surse bugetare pentru locuintele pentru sinistrati. 



107 



Graficul IV-2 Clasificarea judetelorin func^ie de numarul de locuinte ANL/1000 locuitori 



Clasificarea judetelor in funcjie de nr. de locuinte ANL/ 1000 locuitori §i PIB/ locuitor 



■Locuinte ANL la 1000 locuitori " 



■ PIB/ Locuitor" 



4.00 - 
3.50 - 
3.00 - 










































































5 






















































































































I 






















































1 


, 










- 






















f 


































































1.50 - 


^ 




A 






j 


■ 




\ 
























































^ 












\/ 




\, 


f 


p 




I 


1 






























































0.50 - 
0.00 - 




. — 




k 












-*- 


-*" 


"^ 































































































































aa^^j«a<«>^^.<^g 



« u U pj cs 

S d 5 a e 
£ < < =o s 



< a o 3 



a Z 3 3 S 



■< B O < < B 



* Media 2001-2007 

** PIB la nivelul anului 2006 



Sumele alocate de la bugetul de stat §i bugetele locale pentru constructia de locuinte 
sunt extrem de mici pentru a se putea construi un numar adecvat de locuinte care sa faca 
fata cererii actuale. Pe baza Legii locuintei nr. 114/ 1996, Tn intervalul 2000-2008 s-au 
construit doar 2338 locuinte, iar pe baza Legii nr. 152/ 1998 s-au construit 22.456 locuinte 
pentru tineri Tn regim de Tnchiriere (Anexa - Tabel 30). Apreciem ca numarul acestora este 
complet nesatisfacator raportat la cererea curenta. Daca analizam investitiile Tn locuire ca 
procent din PIB, constatam ca pentru anul 2006 acestea nu depaseau 0,055%, iar daca 
scadem sumele alocate conform O.G. 19/ 1994 (care se remtorc la buget) atunci procentul 
scade la 0,051. Pentru anul 2007 investitiile au crescut doar cu putin - 0,067% respectiv 
0,065% ca procent din PIB. 

O serie de date nedefalcate furnizate de Anuarul Statistic (INS, 2005) arata ca 
ponderea cheltuielilor pentru „servicii si dezvoltare publica, locuinte mediu si ape" s-a situat 
constant sub 2% din PIB Tn intervalul 1991-2004 (Tabelul IV-6): 

Tabelul IV-6 Ponderea Tn PIB a cheltuielilor publice pentru „servicii publice, locuinte, mediu, 
ape" 1991-2004 (%) 





1991 


1992 


1993 


1994 


1995 


1996 


1997 


1998 


1999 


2000 


2001 


2002 


2003 


2004 


BS* 


0,03 


0,03 


0,14 


0,26 


0,26 


0,20 


0,16 


0,18 


0,25 


0,24 


0,22 


0,28 


0,33 


0,31 


BL" 


1,28 


1,94 


1,59 


1,49 


1,76 


1,71 


1,60 


1,48 


1,60 


1,49 


1,54 


1,37 


1,75 


1,32 


TOTAL 


1,31 


1,98 


1,73 


1,74 


2,02 


1,91 


1,76 


1,66 


1,85 


1,73 


1,76 


1,65 


2,09 


1,63 



Bugetul de Stat 
** Bugetele Locale 

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2005 



108 



Practic cheltuielile pentru locuinte sunt extrem de reduse, deoarece, asa cum se 
observa din Tabelul IV-6, din bugetele locale s-au facut investitii mult 
mai mari decat din bugetul de stat si dominant bugetele locale aloca 
fonduri pentru lucrari de infrastructura si nu locuinte (un argument Tn 
plus Tn favoarea acestei afirmatii este si numarul mic de locuinte nou 
construite). 

A avea o locuinta nu se rezuma doar la a avea un acoperis 
deasupra capului. Calitatea si confortul locuintei sunt aspecte esentiale 
si ele sunt date, Tn mod obiectiv, Tn primul rand de gradul de echipare 
hidro-edilitara si apoi de gradul de dotare cu bunuri de folosinta 
Tndelungata, dar acestea sunt influentate si subiectiv de stilul de viata al 
fiecarui individ Tn parte. O alta dimensiune obiectiva este data de o 
serie de indicatori de locuire precum: suprafata medie/ persoana, nr. de 
persoane/ camera, suprafata medie/ camera/ locuinta etc. 

Analizand datele furnizate de ultimele doua recensaminte (1992, 2002) se constata 
ca o parte semnificativa a stocului de locuinte este deficitara Tn ceea ce priveste alimentarea 
cu apa curenta, canalizarea, prezenta baii/ WC-ului (Tn casa) ca si Tncalzirea cu mijloace 
moderne (Tabelul IV-7). 

Tabelul IV-7 Gradul de dotare a locuin(elor cu principalele instalatii si dependinte, la 
recensamintele din anii 2002 si 1992 



Investipile bugetare in 
locuire ca procent din 
PIB au fost extrem de 
reduse dupa 1989. Din 
bugetul de stat s-au 
alocat doar 0,2% din 
PIB pentru „servicii 
publice, locuinte, 
mediu, ape" unde 
cheltuielile pentru 
locuire sunt marginale. 













Ponderea locuin|elor 


(Tn %) dotate cu: 








Alimentare 
apa Tn locu 


cu 

nja 


Canalizare 


Instalajie 
electrica 


Incalzire cu 

termoficare 


Bucatarie 


Baie 












Anul 2002 








TOTAL 




53,2 




51,1 


96,3 


36,4 


88,2 


50,0 


Urban 




87,6 




85,6 


98,6 


67,6 


94,7 


83,2 


Rural 




15,1 




12,9 


93,7 


2,0 


81,1 


13,4 


Bucure§ti 




86,9 




86,1 


98,7 


77,3 


96,2 


84,4 












Anul 1992 








TOTAL 




51,6 




50,7 


96,7 


39,1 


89,5 


47,0 


Urban 




86,9 




86,4 


99,5 


71,9 


96,2 


81,3 


Rural 




11,4 




10,0 


93,6 


1,7 


81,8 


8,0 



Sursa: INSSE, 2003. 

Locuintele nou construite dupa 1990 pastreaza practic caracteristicile de dotare 
hidro-edilitara specifice Tntregului stoc de locuinte de la nivelul anului 2002. Doar putin peste 
jumatate dintre locuinte sunt racordate la reteaua de apa potabila, doar cca. 45% sunt 
racordate la canalizare, o treime sunt Tncalzite utilizand centrala termica, Tnsa 
cvasitotalitatea lor sunt racordate la reteaua de energie electrica. 

Tabelul IV-8 Dotarea cu instalatii a locuinfelor nou construite 





1994 


1995 


1996 


1997 


1998 


1999 


2000 


2001 


2002 


2003 


2004 


2005 


2006 


2007 


Media 

(%) 


Total 

locuinje 


36743 


35822 


29460 


29921 


29692 


29517 


26376 


27041 


27722 


29125 


30127 


32868 


39638 


47299 


- 


Electrica 


n.a 


33939 


28217 


29001 


28342 


28291 


25301 


25833 


26963 


28500 


29403 


32258 


39268 


46755 


- 


n.a. 


94.7% 


95.8% 


96.9% 


95.5% 


95.8% 


95.9% 


95.5% 


97.3% 


97.9% 


97.6% 


98.1% 


99.1% 


98.8% 


97.0% 



109 



Alimentare 
cu apa 
potabila(Jn 
interior) 


19435 


16459 


12774 


12903 


12843 


12593 


11684 


12611 


15259 


18014 


19599 


21374 


25394 


34101 


- 


52.9% 


45.9% 


43.4% 


43.1% 


43.3% 


42.7% 


44.3% 


46.6% 


55.0% 


61.9% 


65.1% 


65.0% 


64.1% 


72.1% 


54.3% 


De 
canalizare 


17746 


14144 


9928 


9860 


9805 


9660 


8591 


9907 


12830 


16046 


16275 


17438 


21351 


27717 


- 


48.3% 


39.5% 


33.7% 


33.0% 


33.0% 


32.7% 


32.6% 


36.6% 


46.3% 


55.1% 


54.0% 


53.1% 


53.9% 


58.6% 


44.6% 


De 
incalzire, 

din care: 


36743 


35822 


29460 


29921 


29692 


29517 


26376 


27041 


27722 


29125 


30127 


32868 


39638 


47299 


- 


Centrala 
termica 


15072 


11977 


6522 


6774 


6584 


6253 


4128 


5101 


7578 


10334 


11710 


14450 


19181 


26848 


- 


41.0% 


33.4% 


22.1% 


22.6% 


22.2% 


21.2% 


15.7% 


18.9% 


27.3% 


35.5% 


38.9% 


44.0% 


48.4% 


56.8% 


33.8% 


Sobe cu 
gaze 


1171 


1256 


1653 


1848 


2340 


2531 


2730 


1921 


1995 


1683 


1558 


1522 


1486 


1442 


- 


3.2% 


3.5% 


5.6% 


6.2% 


7.9% 


8.6% 


10.4% 


7.1% 


7.2% 


5.8% 


5.2% 


4.6% 


3.7% 


3.0% 


5.6% 


Sobe cu 
combustibil 
solid 


20500 


22406 


21069 


21037 


20427 


20399 


17552 


17903 


15735 


14176 


14311 


15970 


17576 


17328 


- 


55.8% 


62.5% 


71.5% 


70.3% 


68.8% 


69.1% 


66.5% 


66.2% 


56.8% 


48.7% 


47.5% 


48.6% 


44.3% 


36.6% 


56.8% 


Alt tip de 
incalzire 





183 


216 


262 


341 


334 


1966 


2116 


2414 


2932 


2548 


926 


1395 


1681 


- 


0.0% 


0.5% 


0.7% 


0.9% 


1.1% 


1.1% 


7.5% 


7.8% 


8.7% 


10.1% 


8.5% 


2.8% 


3.5% 


3.6% 


3.8% 



Se constats ca Tn ultimii ani (2004-2007), ponderea 
locuintelor nou construite racordate la principalele utility (apa 
curenta Tn interior, canalizare, Tncalzire centrala) este Tn 
crestere, probabil pe fondul cresterii economice si consecutiv a 
veniturilor si puterii de cumparare a unei parti semnificative a 
populatiei. La acesti indicatori, pentru anii mentionati anterior, 
locuintele nou construite se plaseaza deasupra valorii medii a 
stocului de locuinte Tnregistrate pentru anul 2007. De remarcat 
Tnsa faptul ca pentru Tntregul interval 1990-2007 valorile medii 
ale acestor indicatori pentru locuintele nou construite sunt 
inferioare valorilor medii ale stocului de locuinte. 



Doar pu\in peste jumatate 
dintre locuintele construite 
mtre 1990-2002 sunt 
racordate la re\eaua de 
apa potabila, cca. 45% 
sunt racordate la 

canalizare, o treime sunt 
incalzite utilizand centrala 
termica, si 97% sunt 
racordate la re{eaua de 
energie electrica. 



Tabelul IV-9 Tipul de aprovizionare cu apa rece, Tncalzire §i canalizare, pe medii §i regiuni, Tn 

anul 2007- % - 
Total 



gospodar 



gospodarii din: 



regiuni 



Urban 



Rural 



Nord- 
Est 



Sud- 
Est 



Sud- 

Muntenia 



Sud-Vest 
Oltenia 



Vest Nord-Vest Centru 



Bucuresti- 
llfov 



Tipul de 
























aprovizionare cu apa 
























rece 
























-Tn interior 


60,9 


0,2 


22,9 


43,2 


56,5 


46,0 


45,5 


77,3 


68,5 


74,7 


90,2 


-Tn afara locuinjei/ 


39,1 


0,9 


77,0 


56,8 


43,8 


53,5 


54,9 


22,9 


31,5 


25,0 


9,8 


cladirii 
























-altul 


0,3 


*) 


0,5 


0,1 


*) 


1,0 


0,2 


0,1 


0,1 


0, 


- 


Tipul instalajiei de 
























canalizare 
























-de la rejeaua publica 


49,7 


84,2 


4,9 


38,2 


49,5 


31,5 


39,8 


56,4 


49,1 


56,6 


88,4 


-sistem propriu 


12,9 


7,0 


20,5 


5,5 


9,0 


15,6 


7,0 


21,5 


25,3 


19,6 


2,6 


-nu are 


37,4 


8,8 


74,6 


56,3 


41,5 


52,9 


53,2 


22,1 


25,6 


23,9 


9,0 


Tipul de Tncalzire a 
























locuintei 
























-centrala termica 


24,2 


42,4 


0,5 


16,6 


28,2 


13,4 


21,7 


25,2 


12,9 


11,2 


72,3 



110 



-centrala proprie 


17,9 


29,1 


3,5 


17,0 


8,9 


14,6 


13,9 


23,0 


26,0 


33,5 


8,9 


-sobe cu gaze 


9,3 


11,3 


6,6 


3,1 


5,0 


11,1 


6,6 


8,1 


8,1 


27,0 


7,0 


naturale 
























-sobe cu 


47,5 


15,3 


89,2 


61,9 


56,4 


58,9 


57,2 


42,3 


52,3 


27,5 


10,8 


lemne/carbuni/petrol 
























-fara sistem de 


0,1 


0,2 


0,1 


0,1 




0,1 


0,1 


*) 


0,2 


- 


0,5 


Tncalzire 










) 














-debransat 


1,1 

*) Sub 0, 


1,8 
35 


0,1 


1,3 


1,5 


1,9 


0,5 


1,3 


0,4 


0,8 


0,4 



In ultimii ani tendin{a 
este de a construi 
locuinte cu mai multe 
camere §i spapoase. 
Suprafata locuintelor 
nou-construite a 

crescut simtitor, de la 
91,1 m 2 in 1990 la 
155,9 m 2 in 2007. 



Datele din Tabelul IV-9 ne arata atat discrepanta uriasa dintre urban si rural cat si o 
diferenjiere accentuata Tn dotarea locuintelor cu instalatii si utility Tn functie de regiune. 

In mediul urban 9 din 10 locuinte sunt aprovizionate cu apa Tn 
interiorul locuintei, Tn timp ce Tn mediul rural doar cca. 2 locuinte din 10. 
Aproape aceeasi situate se Tnregistreaza si Tn privinja racordarii la 
canalizare, fie ea Tn sistem public, fie Tn sistem propriu. Tn rural 9 din 10 
locuinte utilizeaza pentru Tncalzire sobe cu lemne/carbuni/petrol, si doar 
0,4 locuinte din 10 utilizeaza Tncalzirea termica. Aproximativ 7 din 10 
locuinte urbane folosesc pentru Tncalzire centrala termica (publica sau 
proprie) si doar o patrime din total utilizeaza sobe. 

Datele pentru anul 2007 mai arata ca cca. 100.000 de locuinte 
sunt debransate sau fara sistem de Tncalzire, situatia fiind mai grava Tn mediul urban unde 
cca. 2,0% din locuinte sunt debransate/ fara sistem de Tncalzire. 

Regiunea Bucuresti-llfov Tnregistreaza cele mai crescute valori la acesti indicatori, fiind 
o zona puternic urbanizata cu eel mai mare ritm de crestere si dezvoltare economica. 
Regiunile Tn care cuprind judete puternic afectate de saracie (Nord-Est, Muntenia-Sud si 
Sud-Vest Oltenia) Tnregistreaza valori inferioare mediei la nivel national pentru o serie de 
indicatori de locuire (aprovizionare cu apa rece Tn interior, canalizare, Tncalzire termica). 

Suprafata locuintelor nou-construite a crescut simtitor, de la 91,1 mp Tn 1990 la 155,9 
mp Tn 2007, fiind mult peste media de la nivel national Tnregistrata la Recensamantul din 
2002 (37,5 m 2 ). Numarul de camere/ locuinta Tn totalul stocului a crescut de asemenea, de 
la 2,25 Tn 1990 la 2,59 Tn 2007. Tmbunatatirea acestor doi indicatori a facut ca numarul de 
persoane pe o camera sa scada simtitor pana la un nivel normal, apropiat de media 
europeana (de la 1,29 Tn 1990 la 1,01 Tn 2007), iar suprafata / persoana (mp) sa creasca Tn 
acelasi interval de la 10,64 mp la 14,76 mp. Cu toate acestea, Romania se afla departe de 
media tarilor UE (35,1m 2 Tn 1992; Dan, 2006, p. 30). La acesti indicatori diferentele urban- 
rural suntfoarte mici. 



111 



Tabelul IV-10 Locuinte terminate in cursul anului dupa numarul camerelor de locuit 
pe o locuinta 





1990 


1991 


1992 


1993 


1994 


1995 


1996 


1997 


1998 


1999 


2000 


2001 


2002 


2003 


2004 


2005 


2006 


2007 


edia 
1990-07 


camera 


6,65 


5,04 


1,22 


,66 


0,73 


,77 


,06 


,08 


,46 


,27 


,99 


,34 


,40 


1,56 


0,70 


,55 


,66 


,14 


,75 


camere 


1,99 


0,96 


7,74 


8,38 


8,15 


9,83 


7,01 


5,91 


7,08 


5,88 


4,44 


4,03 


3,52 


5,31 


4,14 


1,85 


1,68 


8,48 


5,86 


camere 


6,98 


7,61 


7,53 


8,31 


7,29 


6,54 


5,12 


6,21 


4,18 


4,38 


3,13 


1,85 


9,65 


5,86 


5,03 


4,56 


4,26 


5,39 


2,27 


camere 


1,44 


2,51 


6,13 


6,20 


5,86 


5,94 


7,57 


8,32 


7,85 


7,37 


8,22 


9,05 


8,23 


7,68 


8,84 


0,21 


2,43 


2,06 


7,56 


+ 


,94 


,87 


,38 


,46 


,98 


,92 


1,25 


2,48 


4,43 


5,10 


8,23 


8,73 


9,20 


9,59 


1,28 


3,83 


3,97 


5,93 


4,56 



Sursa: INS, (calcule proprii) 

In ultimii ani se Tnregistreaza o schimbare spectaculoasa Tn paternul de constructie Tn 
functie de numarul de camere. Daca la Tnceputul anilor '90 locuintele nou-construite avand 
doar o camera reprezentau cca. 17%, pe parcursul a 18 ani ponderea acestora se 
Tnjumatateste, media intervalului 1990-2007 fiind de 9,75%. De asemenea, creste 
spectaculos ponderea locuintelor cu 4 camere si peste, de la 14% Tn 1990 la 48% Tn 2007. 

Toti acesti indicatori arata o Tmbunatape de ansamblu a condipor de locuire, dar nu 
ofera o imagine detaliata asupra eventualelor polarizari sociale ale condipor de locuire. 

Exista o serie de Tntrebari la care trebuie gasit un raspuns urgent, dar si solup Ce se 
Tntampla Tn segmentul saracilor? Care este situatia Tn mediul rural sarac? Dar Tn mahalalele 
urbane? Care este situatia persoanelor fara adapost? Care este dimensiunea reala a 
populatiei ce traieste Tn conditii de locuire inadecvate? 



Tntr-un studiu recent (Voicu, 2005) analizeaza precaritatea locuirii Tn functie de o serie 
de criterii specifice si arata ca „precaritatea concentreaza inghesuiala §i lipsa de acces la 
utilitaii [...] pentru 11% din locuintele urbane. La polul opus, doar 5% dintre gospodarii pot 
bifa atingerea standardelor contemporane de decen{a pentru toate aspectele analizate. In 
fine, saracia locativa §i cea a veniturilor sunt relativ puternic asociate, semn al tendiniei 
naturale de segregare rezidentjala" Desi analiza din 2004 s-a realizat doar pe mediul urban, 
luand Tn calcul analizele din acest capitol asupra spatiului rural, putem concluziona ca 
precaritatea locuirii Tn spatiul rural este mult mai mare (chiar pand cont de specificul 
modului de viata al populapi rurale). Tn fapt, s-ar putea afirma ca din punct de vedere locativ 
avem doua Romanii: 



o Romanie a spatiului rural, cvasi-sarac si 
subdezvoltat, la care am mai putea adauga mahalalele 
urbane (periferia oraselor, gropile de gunoi) dar si 
micile orase de provincie unde saracia si criza 
utilitatilor publice genereaza o acuta precaritate a 
locuirii; si 

o Romanie a „urbanului mare" unde vorbim de o 



Datele arata ca avem 
doua Romanii: una a 
urban ului cu condipi 
superioare de locuire, 
si una a ruralului, cu 
condi{ii de locuire mult 
sub standarde §i cu o 
acuta subdezvoltare a 
infrastructure. 



112 



locuire relativ adecvata sub aspectul accesului la utilitati publice, spatii 
adiacente si densitate de locuire redusa. 

Ritmul redus al constructiei de noi locuinte, coroborat cu o structura de proprietate Tn 
care sectorul proprietate privata dejine 98% genereaza o serie de riscuri si de presiuni: 

o mobilitate redusa pe piaja fortei de munca; atat lipsa locuintelor disponibile si 
accesibile cat si chiriile mari practicate Tn zonele mai atractive din punct de vedere 
economic determina o mobilitate redusa dar si o dezvoltare neuniforma; 

o migrate interna atipica, cu plecari masive dinspre urbanul mic catre rural si cu 
presiune demografica pe marile orase ce ofera oportunitati economice si locative mai 
atractive; 

un efect de concentrare urbana ce duce la un asa-numit efect de „dublu-magnet" - 
orasele mari, prin oportunitatile oferite, atrag atat populatia Tnstarita si/ sau malt 
calificata dar si populate saraca (vezi si C. Zamfir, 1995); o polarizare rezidentiala 
masiva ce ia proportiile unei segregari rezidentiale pe criterii economice, dar uneori si 
etnice; de aici rezulta alte efecte precum 

o cresterea violentei urbane si a ratei criminalitatii/ infractionalitatii, inclusiv a 
delincventei juvenile; 

o probleme de sanatate Tn mahalalele urbane ca urmare a condipor precare de 
locuire; 

o performante educationale slabe si rise de abandon scolar; 

polarizare urbana in cadrul comunitaiilor ca urmare a diferentelor de status socio- 
economic ce duce la „spargerea" comunitatii (de exemplu Tntreruperea fumizarii unor 
utilitati publice - apa calda, caldura, gaze - ca urmare a acumularii de datorii la 
Tntretinere, sau izolarea termica a apartamentelor „pe bucatele"). 

Un alt fenomen destul de amplu este eel al locuintelor construite ilegal (pe terenuri 
non-proprietate sau locuinte fara autorizatie). Dimensiunea fenomenului nu este cunoscuta 
Tnsa atat Ministerul de resort cat si presa au semnalat numeroase asemenea cazuri. 
Problema cea mai mediatizata este legata Tnsa de construct de locuinte ilegale Tn randul 
populatiei de romi (aspect ce va fi tratat Tntr-un alt subcapitol). 



Grupuri vulnerabile 

Exista o serie de grupuri vulnerabile din punct de vedere al accesului la locuire / la o 
locuire adecvata. Traditional, pentru Romania (dar nu numai), aceste grupuri se refera la 
saraci, populatia (saraca) din mediul rural, saracii din mahalalele urbane si cei ce traiesc Tn 
preajma gropilor de gunoi, persoanele adulte fara adapost si copiii strazii, populatia de etnie 
roma si tinerii (partial). Tn cele ce urmeaza o analiza mai amanuntita o sa fie realizata asupra 
conditiilor/ accesului la locuire al populatiei tinere si al populatiei de romi, pentru ca Tntr-un 
capital separat sa fie analizata problema persoanelor adulte fara adapost. 



113 



Probleme ale locuirii la tineri 



Accesul populatiei tinere la o locuinta si la locuire adecvata a 
reprezentat o problema constants Tn Romania, chiar si Tnainte de 
1990. Tn perioada de tranzijie si dupa aceea problema s-a acutizat pe 
fondul 

diminuarii stocului de locuinte sociale (drept urmare a 

privatizarii - vezi Dan, 2006, p. 122-123), fond care a 

scazut de la 1.603.000 unitatj Tn 1991 la 206.000 unitatj 

Tn 2006 (sursa: INS); 

constructjei unui numar mic de locuinte, 

unor programe deficitare (ca finanjare dar si ca executje) destinate acestui 

grup, 

cresterii spectaculoase a preturilor locuintelor, Tndeosebi Tn marile orase dar 

nu numai (o analiza recenta 67 arata ca Tn ultimii 6 ani pretul locuintelor a 

crescutm medie cu 400% iar la imobilele de lux cu 5-600%). 

cresterii prejului chiriilor, care Tn marile orase este la nivelul salariului mediu 

net (pentru o garsoniera). 



Stocul de locuinte 
sociale a scazut la 
cca. 200.000 unitap 
reprezentand dear 2% 
din total, accesul 
grupurilor vulnerabile 
la o locuinta fiind astfel 
extrem de dificil. 



Programele actuale destinate construirii de locuinte adresate tinerilor cu varsta de 
pana la 35 de ani nu reusesc sa faca fata cererii masive de locuinte (se estimeaza ca 
cererea manifesta este eel putin de 2 ori mai mare decat nevoia latenta de locuinte) ca 
urmare Tndeosebi a subfinantarii accentuate. 

Tabelul IV-11 Bugetul pentru programele de locuinte al MTCT pe anul fiscal 2007 

- mil. lei - 



Program 


Realizat 
2004 


Realizat 
2005 


Program 
2006 


Program 
2007 


Estimari 
2008 


Estimari 
2009 


Estimari 
2010 


Total 


Construct^ de locuinte pentru tineri, destinate Tnchirierii 


Total program 
(% din PIB) 


400,89 


166,5 


248,7 


314,7 


548,4 


294,5 


383,9 


2357,8 


- 


- 


0,072% 


0,076% 


- 


- 


- 


- 


Buget de stat 
(% din PIB) 


155,2 


148,3 


173,7 


101,4 


130,7 


148,2 


145,2 


1002,8 


- 


- 


0,050% 


0,025% 


- 


- 


- 


- 


Credite 
externe 


245,6 


18,2 


75 


213,3 


417,7 


146,3 


238,7 


1355 



Sursa: Bugetul de stat 2007 

Tntr-o serie de studii realizate Tn ultimii 10 ani se arata ca accesul tinerilor (si nu numai) la o 
locuinta Tn spatiul urban (marile orase) a scazut progresiv (Dan, 1999; Dan, 2006). Daca Tn 1989 
pretul unui apartament cu 2 camere era echivalentul a 40 de salarii medii, acesta creste progresiv 
ajungand la cca. 120 de salarii Tn 2003, Tn 2006 la cca. 204 salarii medii cu un varfTn 2008 la cca. 250 
salarii medii. Tn fapt toate locuintele din marile orase s-au scumpit Tntr-un ritm extrem de accelerat 
(Tabelul IV-12), pretul pe metrul patrat construit ajungand la cca. 2000 Euro Tn Bucuresti, ceea ce a 
facut din capitala Romaniei unui dintre cele mai scumpe orase din Europa la acest capitol. 



Wall Street, Preturile imobilelor de lux din Bucuresti au crescut cu peste 500% in ultimii cinci ani 
http://www.wall-street.ro/articol/Real-Estate/42204/Preturile-imobilelor-de-lux-din-Bucuresti-au-crescut-cu- 
peste-500-in-ultimii-cinci-ani.html (19 Mai, 2008) 



114 



Tabelul IV-12 Evolutia costurilor unei locuinte* Tn Bucuresti Tn intervalul 1989-2003, 
exprimata Tn salarii medii 



Marimea locuin{ei 


Anul 


Costul 


Costul 


in 


Economisind integral doua 








(mii ROL) 


salarii medii 


salarii medii (lunar) 


Apartament 


cu 


1989 


120 




40 


1 an si 8 luni 


doua camere 




1994 


15.000 




88 


3 ani si 8 luni 






2000 


250.000 




119 


4 ani si 11 luni 






2003 


585.000 




120 


5 ani 






2006 


2.200.000 




204 


8 ani si 6 luni 


Apartament cu 


trei 


1989 


180 




60 


2 ani si 6 luni 


camere 




1994 


22.000 




129 


5 ani si 5 luni 






2000 


338.000 




161 


6 ani si 9 luni 






2003 


810.000 




163 


6 ani si 10 luni 






2006 


2.900.000 




276 


11 ani si 6 luni 



* Apartament Tn bloc, confort 1 decomandat, construit dupa 1 980 §i situat Tntr-o zona rezidenjiala de nivel mediu. 
Sursa: Dan, 2006, tabelul 5.3.5 (2) 



Tntr-un studiu din 2006 se arata ca „[a]devaratul boom al preturilor 
locuintelor (Tndeosebi Tn marile orase) s-a declansat/ produs Tn 
intervalul ianuarie-iulie 2003 cand preturile locuintelor au crescut cu 
aproximativ 60-70% (ca urmare a introducerii pe piaja a unor noi 
instrumente financiar-bancare - credit ipotecar fara girantj si alte 
instrumente, dar si semnalele pozitive privind aderarea Romaniei la UE) 
dupa care cresterea s-a produs Tn ritm alert, preturile crescand Tn unele 
situatii de pana la 500%." Preturile au crescut Tntr-un ritm alert 
reducand practic segmentul de populate ce si-ar fi putut permite un 
credit pentru achizitionarea unei locuinte. 

Cum practic este imposibila economisirea integrala a doua salarii 
medii, un scenariu mai apropiat de realitate este eel Tn care scadem 
costul vietii de zi cu zi. Analiza prezentata Tn continuare este realizata la 
nivelul anului 2003, Tnsa consideram ca datele sunt Tnca actuale, Tn eel mai bun caz situatia 
ramanand la nivelul anului 2003 daca nu chiar Tnrautatindu-se Tn urmatorii ani. 



Accesul tinerilor la o 


locuinta a 


devenit 


extreme de 


dificil, Tn 


special Tn 


spajiul 


urban. Cei ce nu pot 


accesa 


creditele 


ipotecare de 


la band 


ar trebi 


i sa 


economiseasca peste 


30 ani ca 


sa poata 


cumpara 


un 


apartament 


de doua 


camere. 





115 



Tabelul IV-13 Costurile unei locuinte Tn Bucure§ti la nivelul anului 2003 §i timpul 
necesar economisirii sumei aferente (economisind integral toti banii proveniti din salarii (2 

adulti) 68 

Apartament cu 2 camere (cf.1, dec.) Apartament cu 3 camere (cf.1, dec.) 

Pret, minimi mediu Pre{ mediu -> maxim Pre{ minimi mediu Pre{ mediu -> maxim 

ROL 527,800,000 ROL 640,900,000 ROL 754,000,000 ROL 867,100,000 

EUR 14,000 EUR 17,000 EUR 20,000 EUR 23,000 

Economisind integral 

Nr. Luni Nr. Luni Nr. Luni Nr. Luni 

2 Sal. Medii Nete* 53 (4 ani §i 5 luni) 65 (5 ani si 5 luni) 76 (6 ani si 4 luni) 87 (7 ani si 3 luni) 

1 Sal. Mediu+ 1 Sal. Minim (nete) 71 (5 ani si 11 luni) 86 (7 ani §i 2 luni) 101 (8 ani si 5 luni) 116 (9 ani §i 8 luni) 

2 Sal. Minime (nete)* 106 (8 ani si 10 luni) 128 (10 ani si 8 luni) 151 (12 ani 7 luni) 173 (14 ani si 5 luni) 

* Valoarea salariului mediu net a fost de 4.955.273 lei Tn Aprilie 2003, iar cea a sariului minim de 2.500.000 lei. 
Conform datelor INS (2006), Tn luna octombrie a anului 2000 aproximativ 41% din populate castiga sub salariul 
mediu, iarTn luna octombrie a anului 2003 ponderea acestora era de cca. 52%. 
Sursa: Dan, 2006, tabelul 5.3.5(3) 

Tabelul IV-14 Costurile unei locuinte Tn Bucuresti la nivelul anului 2003 si timpul necesar 
economisirii sumei aferente (scazand cheltuielile lunare calculate la nivelul pragului superior pentru 2 

adulti Tn mediul urban) 

Apartament cu 2 camere (cf.1, dec.) Apartament cu 3 camere (cf. 1, dec.) 

Pretj minim-^ mediu Pre{ mediu -> maxim Pre{ minimi mediu Pre{ mediu -> maxim 
ROL 527.800.000 ROL 640.900.000 ROL 754.000.000 ROL 867.100.000 
EUR 14.000 EUR 17.000 EUR 20.000 EUR 23.000 

Scazand cheltuielile lunare calculate la nivelul pragului superior pentru 2 adulti in Mediul Urban 

Economisire/ luna Nr. Luni Nr. Luni Nr. Luni Nr. Luni 

2 Sal. Medii Nete* ROL 6.146.000 86 (7 ani si 2 luni) 104 (8 ani si 8 luni) 123 (10 ani si 3 luni) 141 (11 ani si 9 luni) 

1Sal.Mediu+1Sal. 
Minim (nete) 

2 Sal. Minime (nete)* ROL 1.236.000 427 (35 ani si 7 luni) 519 (43 ani si 3 luni) 610 (50 ani si 10 luni) 702 (58 ani si 6 luni) 



Prag superior de S** 
ROL 3.765.000 



ROL3.691.000 143 (11 ani si 11 luni) 174 (14 ani si 6 luni) 204 (17 ani si luni) 235 (19 ani si 7 luni) 



' Valoarea salariului mediu net a fost de 4.955.273 lei Tn Aprilie 2003, iar cea a sariului minim de 2.500.000 lei 



68 Prejul locuinjelor este calculat pentru zone de atractivitate mediu spre buna*, fiind calculat un prej 
mediu spre minim §i un prej mediu spre maxim. De asemenea am utilizat mai mulji indicatori: 

> numarul de luni necesare acoperirii costului unei locuinje Tn ipoteza: 

- economisirii complete a doua salarii medii; 

- economisirii complete a unui salariu mediu §i a unui salariu minim; 

- economisirii complete a doua salarii minime; 

> numarul de luni necesare acoperirii costului unei locuinte scazand cheltuielile necesare acoperirii unui nivel 
de trai corespunzator pragului superior de saracie 68 pentru o familie formata din doi adulji care traiesc in 
mediul urban (calculat de CASPIS): 

- doua salarii medii minus cheltuielile corespunzatoare asigurarii unui trai decent la nivelul pragului 
superior de saracie; 

- un salariu mediu §i a un salariu minim minus cheltuielile corespunzatoare asigurarii unui trai decent la 
nivelul pragului superior de saracie; 

- doua salarii minime minus cheltuielile corespunzatoare asigurarii unui trai decent la nivelul pragului 
superior de saracie; 

*Preturile locuintelor in cateva zone Bucure§tene. Apartament de 3 camere (Mai, 2003): 13 Septembrie- 
Sebastian-Panduri-Razoare = 24-32000 Euro; Tineretului = 25-28000 Euro; Berceni = 17-22500 Euro; Turda -1 
Mai = 25-29000 Euro; Iancului = 23-29000 Euro; Lacul Tei = 21-22000 Euro; Dristor-Baba Novae = 19-27000 
Euro; Militari = 17-21000 Euro; Calea Vitan = 19-25000 Euro; Titan = 18-22000 Euro; Crangasi-Pod Grant-C. 
Grivitei= 18-20000 Euro; Drumul Taberei = 18-23000 Euro; Colentina - Obor = 23-27000 Euro. (Dan, 2006) 

116 



** Valabil la nivelul lunii Aprilie 2003 pentru o familie formata din 2 adulti traind in mediul urban. Prag obtinut prin Tnmultirea Pragului 
Superior de Saracie calculat pentru Dec. 2001 cu 1,354 (coeficient reprezentand raportul dintre Salariul Mediu Net din luna aprilie 2003/ 
Salariul Mediu Net din luna decembrie 2001). 

Sursa: Dan, 2006, tabelul 5.3.5(4) 

Accesul la un credit ipotecar a fost si el Tngreunat pana la nivelul anului 2008 de nivelul 
redus al salariului mediu net, combinat cu cresterea masiva a preturilor locuintelor. O serie 
de estimari arata ca pentru capitala, doi tineri casatoriti ar trebui sa aiba salarii cu eel putin 
50% peste salariul mediu net pentru a putea acoperi rata lunara a unui credit ipotecar 
necesar achizitionarii unei garsoniere. 



Programul „Prima Casa" 

Guvernul a aprobat Tn mai 2009 un program, intitulat "Prima Casa", de garantare a 
Tmprumuturilor ipotecare pentru cei care nu dejin si nu au detinut o locuinta proprietate 
personala, Tn comun sau individual, Tmpreuna cu sotii lor sau cu alte persoane, indiferent de 
modul Tn care a fost dobandita si nici nu au Tn derulare un credit ipotecar. 69 Programul a 
devenit aplicabil din data de 20 iunie. 

Fondurile alocate acestui program se ridica la 100 milioane euro, prin Fondul 
National de Garantare a Creditelor, si ar putea fi astfel achizitjonate Tn 2009 locuinte Tn 
valoare totala de un miliard de euro. Statul garanteaza un Tmprumut de eel mult 60.000 de 
euro per solicitant, considerand ca pretiil mediu de achizitjonare a unui apartament este, la 
nivel national, de circa 60.000 de euro cu un avans de 5%. Diferenta pentru locuintele mai 
scumpe de 60.000 Euro este suportata de cumparator si achitata integral la semnarea 
contractului. Guvernul a decis ca Bancile implicate Tn program sa instituie Tn favoarea 
statului un drept de ipoteca de rangul I asupra imobilelor achizitionate pe toata durata 
contractului de creditare, cu interdictia de vanzare a locuintei pe o perioada de cinci ani. 
Creantele rezultate din garantiile acordate si platite institupor de credit Tn cadrul acestui 
program sunt creante bugetare, a caror recuperare se face prin executare silita de ANAF. O 
alta conditie se refera la asigurarea locuintei si constituirea unui depozit colateral pentru 
garantarea dobanzii, beneficiarii cesionand drepturile de despagubiri in favoarea statului 
roman.. 

Ministerul Finantelor a stabilit si criteriile pentru cele 20 de band 70 care si-au anuntat 
intentia de a participa la programul "Prima Casa". Dobanda anuala efectiva oscileaza Tntre 
5,5% si aproape 14% la euro si Tntre 13% si 23% la lei. Exista o dobanda maxima la care se 
va raporta MFP, ce va fi calculata Tn functie de un punct de referinta (Euribor la creditele Tn 
euro si Robor la creditele Tn lei) plus o marja. Marjele vorfi fixe pe toata durata creditului, iar 
Tmprumuturile pot fi accesate pentru 25-30 de ani, Tn functie de normele de creditare ale 
fiecarei band. 



69 Ordonanja de Urgen^a (nr. 60/2009) privind programul denumit "Prima Casa" a fost publicata in Monitorul 
Oficial pe 4 iunie. 

70 Cele 20 de banci care au depus oferte pentru Prima Casa sunt BCR, BRD-SocGen, Raiffeisen Bank, CEC 
Bank, Alpha Bank, Volksbank, Banca Transilvania, Bancpost, Banca Romaneasca, Piraeus Bank, Bank Leumi, 
ATE, Intesa Sanpaolo Bank, Credit Europe Bank, OTP Bank, Unicredit Tiriac Bank, ING Bank, Emporiki, 
Millennium Bank si Garanti Bank. 

117 



O serie de probleme juridice au blocat partial programul „Prima casa", dar se pare ca 
au fost depasite. 

Analizele arata Tnsa ca veniturile unei familii trebuie sa fie destul de mari pentru a 
putea sustine atat plata ratelor lunare cat si costul vietii. Ratele lunare variaza de la 170 
Euro La un credit de 30.000 de Euro, pe 30 de ani, cu rata dobanzii de 5.5%, pana la 340 
Euro pentru un credit de 60.000 Euro. Pentru accesul la aceste credite este Tnsa nevoie de 
un venit lunar destul de consistent, Tnsa exista band care accepta venituri extrem de mici 
450 lei (Intesa Sanpaolo Bank), 300 euro (Piraeus Bank), Tn timp ce altele nu accepta 
aplicantj cu un venit mai mic de 2.910-3.310 RON (ATE Bank) pentru un credit de 57.000 
Euro, sau 3150 RON la Banca Transilvania. 

Se spera ca programul "Prima Casa" va ajuta atat la relansarea vanzarilor pentru 
apartamentele vechi, cat si la cele noi. Chiar daca programul nu este privit cu prea mult 
optimism de piata imobiliara, guvernul se asteapta ca el sa aiba succes si este pregatit sa 
suplimenteze fondurile alocate pentru garantji, daca va fi nevoie. 

Probleme ale locuirii la populatia de romi 



Conditiile precare de locuire ale populatjei de romi au reprezentat, 
printre altele, un subiect constant de analiza dupa 1990. Tn ciuda analizelor 
si chiar a unor masuri/ programe Tn domeniu (Jmbunatatjrea condipor de 
locuire" reprezinta unul din cele 4 domenii de actjune prioritara vizat de 
programul „Decada romilor") conditiile de locuire ale populatiei de romi 
raman Tn continuare sub valorile medii/ standard de la nivel national. 

Atat datele furnizate de INS prin intermediul RPL 1992 si 2002 cat si 
o serie de studii (Zamfir & Zamfir, 1992; Zamfir & Preda, 2002 etc.) arata ca 
mare parte din populatia de romi traieste Tn conditii de locuire mizere, ce 
perturba si alte aspecte importante ale vietii lor cotidiene (educatia si 
sanatatea Tn mod special). 



Datele statistice arata 
ca mare parte din 
populatia de romi 
traieste Tn conditii de 
locuire mizere, ce 
perturba si alte 
aspecte importante ale 
vietii lor cotidiene 
(educatia si sanatatea 
Tn mod special). 





Tabelul IV-15 Indicatori ai locuirii la populatia de romi 1992, 1998 si 2006 




Esantion national 


Esantion 


Esantion national Romi 


Populate Tn ansamblu 




romi 2006 


national romi 


1998 


1998 




BIR 2006 (3) 

Total Non- Romi 
romi 


1992 (ENRJ92) 

* 


(ENR_'98) 


(PA_CNS'98) ** 




Total Urban Rural 


Total Urban Rural 


Camere/ locuinja 


2,70 3,06 2,49 


2,63 


2,5 2,5 2,5 


2,47 2,38 2,58 


Persoane/ 


4,7 3,6 5,7 


6,4 


5,6 5,6 5,6 


2,91 3,0 2,8 


locuinja 










Persoane/ camera 


1,75 1,22 2,28 


2,48 


2,23 2,21 2,24 


1,18 (1) 1,26™ 1,09™ 


Supraf. medie a 


18,84 20,27 17.66 


- 


13,6 ,2) 


13,86 


camerei - m 2 










Supraf. medie a 


60,15 69,83 52,35 


- 


33,1 


34,24 


locuinjei - m 2 










Supraf. medie / 


16,92 22,30 12,61 


- 


8,0 (2) 


11,9 


persoana - m 2 











* Baza de date ICCV, 1992, "Jiganii Tntre ignorare si Tngrijorare", Elena Zamfir §i Catalin Zamfir (coord.). 

** La 31.12.1997, conform datelor CNS, Anuarul statistical Romaniei 1998. 
(1) La 1 ianuarie 1997. 



118 



(2) Au fost eliminate din analiza cazurile in care suprafata medie a camerei de locuit era mai mica de 4 m 2 (20 cazuri) si mai 
mare de 36,1 m 2 (71 cazuri). 

<3) La cercetarea BIR 2006 fie se Tnregistreaza valori greu de explicat la indicatorii SCL §i SLL (suprafeje declarate 
mult prea mari), fie esantionul nu este valid pe aceasta variabila, deoarece media natjonala (Recensamant 2002) este de cca. 
31 mp/ locuin{a si cca. 13 mp/ camera. 

Analizand datele din Tabelul IV-15 se constata ca la populatia de romi valoarea 
indicatorului „suprafa{a medie pe persoana" creste de la 8 m 2 Tn 1998 la 12,6m 2 / persoana 
Tn 2006. Consecutiv, si ponderea celor aflati sub media nationala din 1998 (11,9m 2 / 
persoana) scade la toate grupurile analizate, Tnsa mult mai putin la romi decat la non-romi. 
Corelat cu datele despre venituri si gradul de saracie al romilor, putem presupune ca Tn 
ciuda unor Tmbunatatiri sectoriale, polarizarea conditiilor de locuire s-a accentuat, cei 
defavorizati fiind romii. 

Tabelul IV-16 Indicatori ai locuirii la populatia de romi si 

populatia Tn ansamblu Tn 2006 (BIR 2006) 



Suprafata medie a 
camerei de locuit SCL 


Pana la 13,86 m 2 / 
camera (%) 


Peste 13,87 m 2 / 
camera (%) 


Media 

(m 2 ) 


Alta etnie 


16.8 


83.2 


20.27 


Etnic rom 


27.0 


73.0 


17.66 


Total 


22.4 


77.6 


18.84 


Suprafata medie pe 
persoana SLP 


Pana la 11,9 m 2 / 
persoana (%) 


Peste 11,91 m 2 / 
persoana (%) 


Media 

(m 2 ) 


Alta etnie 


25,0 


75,0 


22,30 


Etnic rom 


65,3 


34,7 


12,61 


Total 


47,3 


52,7 


16,92 



Sursa: BIR, 2006 

Exista numeroase cazuri de supra-aglomerare a locuintei si locuire Tn conditii mai mult 
decat precare. Putem exemplifica aici prin 2 cazuri extreme Tnregistrate Tn 2006: 2 familii cu 
22 si respectiv 20 de membri, locuind Tn 2 camere ce totalizau 14 m 2 respectiv 10 m 2 . 



Situatia locuirii romilor apare Tntr-o lumina si mai dramatica daca 
avem Tn vedere ca 81,6% din gospodarii aveau Tn 1998 o densitate 
medie de persoane pe camera de locuit peste media nationala din 
1998 (1,18 persoane/ camera; aceasta valoare s-a mentinut si Tn restul 
intervalului pana Tn 2006), Tn timp ce jumatate din totalul populatiei (Tn 
ansamblu) se situa peste aceasta medie. Continuand analiza Tn 
aceasta directie, constatam ca: 

Doar putin peste jumatate din gospodariile romilor au Tn medie 
pana la 2 persoane/ camera (1998 - 51,4% respectiv 2006 - 
50,5%), Tn timp ce procentul corespunzator la nivelul Tntregii 
populatii era Tn 1998 de 92,7%; 

Daca Tn 1998 23% din gospodariile romilor aveau Tn medie peste 
3,01 persoane/camera Tn 2006 acesta creste la 29%, Tn timp ce 
procentul corespunzator la nivelul Tntregii populatii era Tn 1998 de 



Datele BIR (2006) 
a rata ca 28,9% din 
romi au o densitate de 
locuire de peste 3 
persoane/ camera si 
12,6 m 2 / persoana, 
comparativ cu cei de 
alta etnie unde 
ponderea este de doar 
3,7% si suprafata 
medie/ persoana este 
de 22,3 m 2 . 



1,7%. 



Tabelul IV-17 Densitatea de locuire (DL) la populatia de romi si la populatia totala 

(%) 



Persoane /camera 


BIR 2006 


ENRJ98 


ENRJ92 


ENPAJ98 


Alta 
etnie 


Etnic 
rom 


Total 


Gospodarii 


Gospodarii 


Gospodarii 



119 



Pana la 1 
(Pana la 1,18) 


51,5 
(51J) 


18,7 

(18,8) 


34,4 
(34,6) 


18,2 
(18,4) 


11,4 


50,2 
(50,7) 


Intre 1,01-2 
(Intre 1,19-2) 


38,2 
(37,9) 


31,8 

(31,8) 


34,9 
(34,7) 


33,2 
(33,0) 


32,9 


42,5 
(42,0) 


Intre 2,01-3 


6,6 


20,5 


13,8 


23,3 


24,8 


5,7 


Intre 3,01-4 


2,0 


13,2 


7,9 


11,6 


13,5 


1,3 


Intre 4,01-5 


1,3 


7,9 


4,7 


6,2 


7,2 


0,3 


Intre 5,01-6 


0,2 


3,1 


1,7 


3,4 


3,9 


0,1 


Intre 6,01-7 


0,2 


2,1 


1,2 


1,9 


3,0 


- 


Peste 7,01 


0,0 


2,6 


1,4 









Relatia dintre venituri si educate, este eel putin Tn principiu, una direct proportionala - 
cu cat creste nivelul de educate/ calificare, cu atat sansa de acces la un venit mai mare 
creste. 

Graficul IV-3 Densitatea de locuire Tn functie de nivelul de educate al respondentului (BIR 

2006) 

Densitatea de locuire in functie de nivelul de educatie al respondentului (BIR 2006) 



2.50 



E 2.00 



1.50 



1.00 









-o— Alta etnie -o Etnic rom 














3.01 


2.95 












D 2.70 








2.25 
\2.10 _^CL 

^ .1.86 






2.28 








\ 1.42 








1.48 








1.14 




1.22 


1.44 


1.42 


1.43 1.41 ° ~^^^^^ 

1.31 [T^«^ 








1.13 ^**~ , C-" 
0.97 


1.04 








fara scoala 


primar 


gimnazial 


tr. I liceu sc. Prof. liceu sc. maistri univ. s.c 

colegiu 

- nivelul educatiei - 


universitar l.d. 


studii 
postuniv. 


Total 



Datele prezentate Tn graficul de mai sus, avand la baza cercetarea BIR 2006, arata 
foarte clar ca exista o diferenja semnificativa Tntre etnicii rami si cei de alta etnie Tn ceea 
ce priveste densitatea de locuire, Tn functie de nivelul de educatie. La etnicii romi 
densitatea de locuire se Tmbunatateste vizibil (scade) pe masura ce 
creste nivelul de educatie al respondentului, Tn timp ce la respondentii 
de alta etnie aceasta Tmbunatatire este mult mai putin evidenta. 



Pe de alta parte etnicii romi au o densitate de locuire mai mare 
decat non-romii la acela§i nivel de educate. Explicatia poate fi data de 
gradul de saracie, pe de o parte, si - pe de alta parte - de modul de 



In 1998 cca. 24,5% 
dintre gospodariile 
romilor ce locuiau la 
„casa la curie - 
proprietate" nu aveau 
acte de proprietate 
asupra terenului/ 
locuintei. 



120 



viata, diferit, specific romilor, centrat pe familii extinse si un accent mai redus pus pe 
semnificatja conditiilor bune de locuire. Totusi, la niveluri superioare de educatje (scoala 
de maistri si peste) diferentele Tntre rami si non-romi cu privire la densitatea de locuire 
sunt foarte mici. Explicatja poate sa derive din imbunataiirea nivelului economic (salarii/ 
venituri mai mari asociate cu profesii si angajare Tn munca Tn meserii/ functji mai bine 
remunerate) dar si schimbarea modului de viata, centrat atat pe familie nucleara cat si 
pe o atentje sporita acordata unor conditii de locuire mai bune, moderne. 

Un aspect extrem de alarmant Tl constituie faptul ca multe gospodarii ale romilor nu 
au acte de proprietate asupra terenului/ locuintei. 

Tn 1998 cca. 24,5% din persoanele intervievate, care locuiau Tn "casa la curte - 
proprietate", au declarat ca nu aveau acte pentru terenul pe care era construita locuinta Tn 
care locuiau (fara diferentjeri semnificative Tntre urban si rural). 

Tn 2006 mai mult de % din familiile de romi nu aveau un contract valabil de chirias 
sau de proprietar pentru locuinta Tn care stateau. 

Tabelul IV-18„/A\/e£/' in prezent (2006) un contract valabil de chiria§ sau de proprietar pentru 
locuin{a in care stap?" 





Alta etnie 


Etnic rom 


Total 


Da, avem un contract valabil 


81.1 


65.9 


73.2 


Nu, avem un contract dar nu mai e valabil 


1.1 


3.9 


2.5 


Nu, nu avem nici un fel de contract 


15.4 


24.7 


20.3 


NS 


1.8 


4.4 


3.1 


NR 


0.6 


1.1 


0.9 


Total 


100.0 


100.0 


100.0 



Sursa: BIR, 2006 



Accesul populajiei de romi la utility publice este de asemenea deficitar: 



Tabelul IV-1 9 Accesul la 


utilitatj 


al popu 


atiei de romi 
















BIR 
2006* 


ENRJ98 


ENPAJ98 


ENPAJ98 


RPLJ92 






Urban 


Rural 


Total 


Urban 


Rural 


Total 


Urban 


Rural 


Total 


Urban 


Rural 


Total 


Instalajie curenta cu 
apa: 


24,5 


66,2 


7,3 


31,6 


89,1 


29,0 


62,2 


54,7 


13,0 


43,2 


88,2 


14,3 


53,6 


- in casa 


13,2 


55,1 


2,0 


23,9 


85,4 


16,7 


54,6 


- 


- 


- 


86,9 


11,4 


51,6 


- in curte 


11,3 


11,1 


5,3 


7,7 


3,7 


12,3 


7,6 


- 


- 


- 


- 


- 


- 


Fantana proprie Tn 
curte 


26,6 


11,9 


32,2 


23,9 


7,9 


50,5 


27,0 






Fantana, ci§mea 
publica 


45,6 


21,9 


60,4 


44,5 


2,9 


20,5 


10,8 


Gospodarii dotate 
cu electricitate 


86,9 


94,7 


82,3 


87,3 


100,0 


98,3 


99,2 


92,3 


85,2 


90,3 


99,5 


93,6 


96,7 


Gospodarii 
racordate la reteaua 
de gaze nat urate 


12,5 


43,0 


5,4 


20,8 


74,3 


8,6 


44,9 






Gospodarii 
racordate la refeaua 
de canalizare 


13,4 


54,7 


3,0 


24,2 


84,2 


17,4 


54,4 




86,4 


10,0 


50,7 



BIR = Barometrul de Incluziune Romi, 2006 

ENR = E§antion National Romi, 1992, 1998 

ENPA = E§antion National Populate in ansamblu, 1998 

RPL = Recensamantul Populapei si Locuin(elor, 1992 

* Procent din populajia autoidentificata ca fiind de etnie roma 



121 



Fata de 1992, atat Tn 1998 cat si Tn 2006 se Tnregistreaza o scadere semnificativa a 
numarului de gospodarii racordate la reteaua de apa curenta (Tn 1998 sunt cu 11,6% mai 
pujine decat Tn 1992, iar Tn 2006 cu 7,1% mai pujine decat Tn 1998) 71 . Scaderea poate fi 
partial explicata prin scaderea numarului de gospodarii ce locuiesc la bloc (de la 32,9% Tn 
1992 la 21,3% Tn 1998 si la 8,3% Tn 2006) - locuintele din blocuri fiind racordate Tn 
totalitatea lor la reteaua de apa curenta - si cresterea numarului de locuinte ocupate de romi 
ca si „casa la curte" si care Tn majoritatea lor sunt improvizatii Tn mediul rural sau la periferia 
oraselor. 

Auto-aprecierea conditiilor de locuit. Cea mai mare parte a 
romilor intervievati apreciau Tn 1998 propria locuinta ca fiind 
proasta (peste doua cincimi), iar alti aproape doua cincimi 
apreciaza propria locuinta ca fiind modesta. Doar o cincime dintre 
romi apreciau Tn 1998 propria locuinta ca fiind buna, Tn timp ce la 
nivelul populatiei Tn ansamblu o apreciere similara este facuta de 
peste trei cincimi din populate (Tabelul IV-20). Comparativ cu 
1992, Tn 1998 ponderea aprecierilor pozitive este mai mica si 
respectiv ponderea aprecierilor negative este mai mare, 
diferentele aparand Tndeosebi Tn mediul rural. 

Tn 2006 situatia se Tmbunatateste oarecum, doar 1/3 din romi 
fiind nemultumiti de locuinta lor, Tn timp ce un procent dublu fata de 1998 apreciaza locuinta 
si conditiile de locuire ca fiind bune. 

Tabelul IV-20 Auto-aprecierea locuintei - „Cum apreciati locuinta dvs.?" (%) 



Datele de sondaj din 
1992, 1998 si 2006 
arata ca in mod 
constant peste 1/3 
dintre romi apreciaza 
propriile condipi de 
locuire ca fiind proaste 
si foarte proaste, cu un 
varf al nemultumirii 
atins in 1998. 



ENRJ92 
Urban Rural Total 



ENRJ98 
Urban Rural Total 



ENPAJ98 
Urban Rural Total 



Buna 


24,8 


25,5 


25,0 


25,8 


17,2 


20,7 


61,3 


63,1 


62,1 


Modesta/ Nici 
buna, nici proasta 


39,8 


35,4 


38,6 


34,5 


36,3 


35,5 


31,3 


29,4 


30,4 


Proasta 


35,4 


39,2 


36,5 


39,7 


46,5 


43,7 


7,4 


7,6 


7,5 



Tabelul IV-21 In general, cat de multumit sunteji de... Locuinta dumneavoastra (BIR 2006) 



Alta 
etnie 



Etnic 
rom 



Total 



Alta 
etnie 



Etnic 
rom 



Total 



Foarte multumit 



24.0 



11.3 



17.4 



Multumit 



52.0 



32.0 



41.5 



Foarte multumit & 
Multumit 



76.0 



43.3 



58.9 



Nici multumit, nici 
nemultumit 



16.0 



23.6 



19.9 



Nici multumit, nici 
nemultumit 



16.0 



23.6 



19.9 



Nemultumit 



5.7 



20.4 



13.4 



Foarte nemultumit 



1.6 



12.1 



7.1 



Nemultumit & 

Foarte nemultumit 



7.3 



32.5 



20.5 



NS, NR 



0.7 



0.6 



0.7 



NS, NR 



0.7 



0.6 



0.7 



Total 



100.0 



100.0 



100.0 



Total 



100.0 



100.0 



100.0 



Cheltuielile de fntrepnere a locuintei 



71 Aceasta scadere poate fi data §i de diferenjele potentiate intre cele 3 e§antioane (1992, 1998, 2006). 



122 



Cheltuielile de Tntretinere a locuintei, mai ales Tn perioada sezonului rece, reprezinta 
o provocare pentru gospodariile care locuiesc la bloc, ca urmare a costurilor ridicate 
asociate cu Tncalzirea locuintei. Cum Tnsa, asa cum am vazut anterior, marea majoritatea a 
romilor Ti regasim locuind la casa, este explicabil de ce, Tn 2006, doar 7,3% au datorii la 
Tntretinere (nu s-a specificat daca sunt datorii pe o luna sau pe mai multe luni). Datoria 
medie avea (la momentul cercetarii BIR 2006) o valoare de 94,7 RON, cu valori cuprinse 
Tntre 100-7000 RON. 

Probleme ceva mai mari se Tnregistrau Tn 2006 la plata energiei electrice, unde 
12,2% dintre gospodarii au acumulat o asemenea datorie, cu o valoare medie de 863,3 
RON, cu valori cuprinse Tntre 100-15000 RON. 



In 2006 2/3 din 
populapa de romi traia 
In locuinte construite 
dupa 1990. Datele din 
1998 arata ca 
vechimea medie a 
locuintelor romilor era 
de27,3ani, iarin2006 
era de 30, 8 ani. 



O si mai completa imagine despre conditiile de locuire ale 
populatiei de romi ne-o putem forma analizand structura locuintei 
dupa materialul de construc{ie principal/ dominant, precum si 
vechimea locuintei (durata de serviciu). Tnregistrarile s-au bazat pe 
declarable celor intervievati si exista deci o oarecare probabilitate de 
eroare, Tnsa aceasta poate fi considerata acceptabila. 

Stocul de locuinte al populatiei de romi nu este unul foarte 
Tmbatranit, Tnsa este de proasta calitate. Cercetarea din 1998 a aratat 
ca cele mai multe locuinte ale romilor au fost cladite Tn perioada 1971 
- 1980 (24,9%), urmand descrescator urmatoarele perioade: 1990 - 
1998 (18,5%), 1961 - 1970 (17,6%), 1946 - 1960 (16,5%), 1981 - 1989 (12,6%), 1926 - 
1945 (7,2%) si 1901 - 1925 (2,7%). Vechimea medie a locuintelor este de 27,3 ani, o 
vechime care am putea spune nu este una foarte mare, Tnsa avand Tn vedere si calitatea 
materialului de construct situatia pare a fi mult mai Tngrijoratoare. 

De asemenea, cercetarea BIR 2006 a aratat ca aproape 2/3 dintre locuintele romilor 
sunt construite dupa 1990. Varsta medie a locuintei romilor era in 2006 de 30,8 ani, Tn timp 
ce varsta medie a locuintei celorlalte etnii era de 39,3 ani. 

Ce s-a Tntamplat Tn intervalul 1998 - 2006 pentru a putea gasi o explicate valida a 
acestei schimbari semnificative - o crestere de aproape 4 oh a locuintelor noi? Explicatia 
este data de schimbarea locativa generata de segregare rezidentiala si migrate rezidentiala, 
migrarea catre zonele urbane periferice, ruralizate, si catre mediul rural. 

Tabelul IV-22 Vechimea locuintei (perioada de construc|ie) - % - 



Construita in 
perioada 


Total 


Etnic rom 


Alta etnie 


1850-1899 


0.8 


0.7 


1.0 


1900-1925 


1.7 


1.9 


1.5 


1925-1950 


6.8 


5.9 


7.8 


1951-1977 


22.2 


15.1 


30.0 


1978-1990 


14.0 


12.3 


15.8 


1990-2006 


54.5 


64.1 


43.8 


Total 


100.0 


100.0 


100.0 



123 



In 1998 mai mult de o treime din locuintele romilor erau construite 
din chirpici si paianta (36,5%), 12,4% sunt predominant din lemn, 
37,0% sunt din caramida, BCA, piatra sau Tnlocuitori si doar 14,1% sunt 
din beton armat cu prefabricate din beton. In 2006 situatja se 
Tnrautateste - 43,2% dintre locuinte sunt din chirpici, 28,5% sunt din 
caramida, BCA, piatra si doar 0,9% sunt din beton armat cu 
prefabricate din beton. Diferentele acestea foarte mari Tnregistrate Tn 
intervalul 1998 - 2006 pot fi explicate fie printr-o pondere mare a 
gospodariilor rurale Tn esantionul 2006, fie de faptul ca multj romi Tn 
acest interval, probabil ca s-au mutat de la bloc (urban) la casa (rural) 
construita cu mijloace preponderent traditjonale (chirpici, paianta). 



Chiar daca traiesc in 
locuin\e noi, aceste 
sunt construite 

predominant din 

chirpici: in 1998 
ponderea lor era de 
36,5% pentru ca pana 
in 2006 sa ajunga la 
43,2%. 



Tabelul IV-23 In principal din ce material de constructje este facuta locuinta? 





Alta etnie 


Etnic rom/{igan 


Total 


Beton 


1.5% 


0.6% 


1 .0% 


piatra, caramida, BCA 


32.4% 


28.5% 


30.4% 


lemn 


7.1% 


10.0% 


8.6% 


paianta, chirpici 


19.6% 


43.2% 


31.9% 


altceva 


1.2% 


2.8% 


2.1% 


NC 


35.0% 


8.3% 


21.0% 


NR 


3.2% 


6.5% 


4.9% 


Total 


100.0% 


100.0% 


100.0% 



In mediul rural Tn 1998 predominau locuintele construite din paianta/ chirpici (48,3%), 
Tn timp ce Tn mediul urban marea majoritate a locuintelor Tn care locuiesc romii sunt din 
caramida, BCA, piatra sau Tnlocuitori (41,4%) si beton armat cu prefabricate din beton 
(32,8%). Marea majoritate a locuintelor construite din beton armat cu prefabricate din beton 
au fost realizate Tn intervalul 1961 - 1989 (85,9%) si reprezinta locuinte la bloc (91,4%). Din 
totalul locuintelor construite Tncepand cu 1990, doar 5,0% sunt realizate din beton, 23,6% 
din caramida, BCA, piatra sau Tnlocuitori, marea majoritate fiind construite din paianta/ 
chirpici (48,6%); doar Tn intervalul 1926 - 1945 au fost construite mai multe locuinte din 
chirpici/ paianta (50,6%). Tngrijorator este faptul ca 46,9% din locuintele construite Tn 
intervalul 1990 - 1998 sunt construite ilegal, cei care le-au construit si locuiesc Tn ele 
neavand acte de proprietate pe terenul aferent constructiei 72 (distributia urban - rural este de 
17,2% : 82,8%). Aceste locuinte pentru care romii nu detin acte de proprietate reprezinta 
36,9% din totalul celor construite Tntre 1901 - 1998. 



Solufii §i recomandari 

Masurile prioritare Tn domeniul locuintei si locuirii trebuie grupate Tntr-o strategie 
nationala privind accesul la locuinte si conditii de locuire de calitate. Aceasta trebuie centrata 
pe urmatoarele obiective prioritare: 

1) Cresterea cheltuielilor publice pentru locuinte si locuire si centrarea lor pe construct 
de locuinte sociale si nu doar pe subventia utilitatilor pentru populatia saraca. 

2) Cresterea accesului la utilitati (apa curenta, canalizare) a populatiei sarace, Tn 



Exceptandu-le pe cele din categoria ia bloc' §i 'casa la curte cu chirie' 



124 



special din mediul rural. 

a. Cresterea numarului de locality si cartiere cu acces la utility 

b. Lansarea unui program de micro-credite (pana la 10.000 RON) pentru 
imbunataiirea primara a condiiiilor de locuire si Tn special pentru accesul la apa 
curenta, canalizare. 

3) Cresterea accesului la locuinte decente a grupurilor vulnerabile (tinerii, familiile cu 
copii, romii) prin: 

1. Regandirea sistemului de construct de locuinte pentru tineri si alte grupuri 
vulnerabile Tntreg sistemul fiind gestionat prin intermediul unei agentii publice 
(cum este ANL) care sa se ocupe de toate programele de construct de locuinte) 
inclusiv cele cu adevarat „sociale". 

2. Regandirea sistemului de repartizare a locuintelor si un control mai strict asupra 
APL-urilor asupra carora, Tn multe situatii, a planat suspiciunea ca au repartizat 
aceste locuinte pe criterii clientelare, unorfamilii non-eligibile. 

3. Stimularea constructorilor privati de a construi si locuinte sociale prin acordarea 
unorfacilitati fiscale (reduceri de impozit etc.) 

4) Evitarea segregarii rezidentiale prin plasarea romilor Tn zone compacte/ periferice. 



125 



Procesul de descentralizare 
a serviciilor de asistenja 
sociala este blocat la nivel 
judetean, fiind axat Tn 
principal pe dezvoltarea si 
diversificarea serviciilor 
specializate de proteose, 
concomitent cu mentinerea 
Tn administrare a serviciilor 
de prevenire. 



IV.2. Serviciile de asistenja sociala 

Relevanta problemei 

Un numar de 36.971 de copii beneficiau la 30 

septembrie 2008 de servicii de prevenire, din care 14.141 

erau cuprinsi Tn centre de zi si 22.800 de copii beneficiau de 

serviciile oferite Tn cadrul centrelor de consiliere si sprijin 

pentru parintj. Conform statisticilor ANPDC, cea mai mare 

parte a acestora (45.1%) erau cuprinsi Tn programele de 

prevenire desfasurate de catre DGASPC, Tn timp ce restul 

sunt acoperitj de serviciile organizate de consiliile locale 

(36.8%), respectiv serviciile de prevenire dezvoltate si 

administrate Tn cadrul sectorului non-guvernamental (aprox. 

18 % din numarul total de beneficiari). Aceasta distribute a beneficiarilor semnaleaza atat 

faptul ca autoritatile locale Tncep sa constientizeze nevoia de servicii sociale la nivelul 

comunitatji, cat si inertia Tnregistrata Tn procesul de descentralizare. 

Situatia actuala 

Centrele de consiliere pentru paring 

Desi organizarea si functjonarea unui centru de consiliere si sprijin pentru parintj 
presupun costuri mult mai reduse decat cele necesare pentru functjonarea unui centru de zi, 
se constata ca la nivel national existadoar 98 73 de centre adresate parintilor comparativ cu 
441 de centre de zi (Cojocaru si Cojocaru, 2008). Din punctul de vedere al metodologiilor de 
lucru Tn domeniul asistentei sociale a copilului si familiei, un centru de consiliere si sprijin 
pentru paring exista la nivelul comunitatii atunci cand exista personal pregatit sa ofere 
servicii sociale si cand exista o acreditare a serviciului din partea DMSF. La nivel national, 
practic serviciile de prevenire a violentei asupra copilului, sub toate formele sale (abuz, 
neglijare, exploatare, abandon etc.) sunt incoerente, neprofesioniste si dependente de de 
resursele financiare disponibile , dar si de vointa si interesele autoritatilor locale, . 

Centrele de zi 

Reprezentand un serviciu social destinat sustinerii pe o perioada limitata de timp, a 
copiilor si familiilor aflate Tn dificultate, centrele de zi au cunoscut o dezvoltare accentuata Tn 
ultimii ani, fiind Tnfiintate, mai ales la initiativa DGASPC, atatTn mediul urban, cat si eel rural,. 
O parte dintre acestea au fost preluate de catre autoritatile locale si adaptate specificului 
local Tn functie de nevoile, dar mai ales resursele locale (umane si financiare). Au existat si 
initiative locale, care au dus la Tnfiintarea si organizarea centrelor de zi de catre autoritatile 
locale si Tn subordinea consiliului local. In ceea ce priveste distributia centrelor de zi la nivel 
national, se constata ca Tn resedinjele de judet exista, Tn medie, 3,8 centre de zi, Tn timp ce 
la nivelul celorlalte municipii si orase functioneaza un centru de zi la doua localitati urbane. 
In mediul rural acest servicu social cunoaste un nivel si mai scazut de dezvoltare, existand, 
Tn medie, 0,03 centre per localitate rurala ( altfel spus, functioneaza 3 centre de zi la 100 de 



73 Cifra valabila la 1 mai 2007 



126 



comune). In Bucuresti, media este de 6,5 centre de zi pe sector, fiind peste valoarea 
Tnregistrata la nivelul celorlalte localitati din tara (Cojocaru si Cojocaru, 2008). 

Consiliile comunitare consultative nu functjoneaza la nivel local 

Consiliile comunitare consultative au fost Tnfiintate Tn 55,8% dintre comune, (Tn acord 
cu Legea 272 din 2004), dar Tn cele mai multe dintre cazuri acestea nu functioneaza. Cele 
mai multe dintre ele sunt existente doar pe hartie, nu au fost organizate Tntalniri pentru 
dezbaterea unor probleme ale comunitatji, rolul acestora fiind practic lipsit de functjonalitate 
pentru comunitate (Cojocaru si Cojocaru, 2008). La momentul actual, aceste structuri 
comunitare, care ar putea avea un rol important Tn prevenirea violentei asupra copilului, nu 
sunt sprijinite suficient, fiind lipsite de metodologii si proceduri de lucru si reprezintand doar 
o retorica institutjonala. 

lnfiin[area si acreditarea SPAS este un proces care dureaza 

Tn mediul urban, la 1 mai 2007, 55,0% dintre localitatjle urbane aveau Tnfiintate 
servicii publice de asistenta sociala (SPAS-uri). Spre comparatje, la aceeasi data, Tn mediul 
rural asemenea servicii functjonau doarTn 13,8% dintre comune (sursa: DGAPC, Cojocaru si 
Cojocaru, 2008). Este un rezultat cu mult sub asteptarile preconizate de aplicarea Legii 272, 
fiind un proces care nu a fost sustjnut institutional si financiar. 

Asistenta medicala comunitara - un pas important in integrarea serviciilor la nivel local. 

Asistenta medicala comunitara reprezinta o retea cu un mare potential Tn sprijinirea 
serviciilor de prevenire a separarii copilului de familia sa, de prevenire a abuzului, a neglijarii 
si exploatarii copilului, precum si Tn asigurarea serviciilor destinate persoanelor cu dizabilitati 
si persoanelor varstnice. In anul 2007 ,la nivel national existau 628 de comune care aveau 
eel putin un asistent medical comunitar (21,8% dintre comunele din toata tara). 

Resurse umane insuficient specializate pentru serviciile de prevenire 

In mediul rural, resursele umane implicate Tn serviciile de prevenire se caracterizeaza 
printr-un nivel scazut de pregatire superioara de specialitate (72,83% dintre angajati nu au 
studii superioare de asistenta sociala). Lipsa personalului calificat face ca asistenta sociala 
sa se rezume la identificarea cazurilor, mai ales a celor de criza, si sesizarea DGASPC 
pentru a se lua o hotarare Tn ceea ce priveste 



asigurarea formei de protectie. Acest lucru genereaza Dezvoltarea rejelei de lucratori 
de fapt o presiune crescuta asupra sistemului de social! reprezinta un pas important 
protectie speciala si mentinerea unui numar ridicat de pentru procesul de imbunatatire a 

~i„„„~, +« ?„+, „ t~ ~ ^ ^„+„„+:„ c^ „„„„„..* ?« serviciilor la nivelul comunelor. 

plasamente intr-o forma de protectie. Este necesara, in 

acelasi timp, profesionalizarea personalului, prin 

Tncurajarea acestora Tn directia absolvirii unor cursuri de specialitate (nu este de neglijat 

faptul ca o parte a acestora si-au manifestat interesul, prin Tnscrierea la cursurile facultatilor 

de de asistenta sociala). Tn ceea ce priveste situatia din mediul urban, constatam ca 49,8% 

dintre angajatii SPAS-urilor au studii de specialitate Tn asistenta sociala. In muncipiul 

Bucuresti doar 28,9% dintre angajatii SPAS au studii superioare de asistenta sociala. Ca si 

concluzie generala, se constata ca atat Tn mediul urban cat si Tn mediul rural cei mai multi 

dintre angajati (peste 50 %) nu au studii superioare, sau nu au urmat si nici nu urmeaza 

studii postuniversitare de asistenta sociala. Tn resedintele de judet 50,2% dintre cei angajati 

127 



nu au studii superioare si doar 27,6% dintre acestia au finalizat studiile de licenta Tn 
asistenja sociala; o categorie importanta este reprezentata de cei care au studii superioare 
Tn alte domenii, dar care nu au urmat si nici nu sunt Tnscrisi la cursuri postuniversitare Tn 
domeniul asistentei sociale (11,6% din totalul angajatilor); remarcam interesul a 0,3% dintre 
angajati Tn dezvoltarea profesionala care sunt Tnscrisi la o facultate de asistenja sociala si a 
0,5% care au urmat sau frecventeaza cursurilor unor programe de masterat Tn asistenja 
sociala, fiind absolvenji de alte specializari (Cojocaru si Cojocaru, 2008). 



Riscuri majore actuale/potentiale 

Tending de cre§tere a volumului serviciilor asumate §i administrate de catre DGASPC 

In condipe crizei economice si ca urmare a riscurilor sociale care apar la nivelul 
populajiei, se prefigureaza cresterea numarului de copii aflaji Tn dificultate si, pe cale de 
consecinta, a presiunii Tnregistrata la nivelul DGASPC-urilor Tn direcjia adoptarii unor masuri 
de proteose sociala a acestora. Inevitabil, o crestere a nevoilor de proteose sociala va duce 
si la cresterea cheltuielilor necesare asigurarii serviciilor de catre DGASPC, fiind necesara o 
expansiune a acestora, atat Tn ceea ce priveste schema de personal, cat si Tn ceea ce 
priveste numarul de beneficiari. 

Cre§terea numarului de copii din sistemul de proteose 

Lipsa serviciilor comunitare, a resurselor umane specializate si a resurselor 
financiare la nivelul comunitatji constituie realitatj care conduc la cresterea presiunii fata de 
DGASPC, pentru luarea unor masuri de protectje a copiilor victime ale violent^ de orice fel 
(abuz, neglijare, exploatare). Lipsa resurselor umane specializate Tn mediul rural se 
asociaza cu minimizarea atribupor angajatilor din rural, rolul acestora fiind doar acela de 
identificare a cazurilor sociale si referirea catre DGASPC. Tn situatia Tn care bugetele 
DGASPC-urilor se reduc, un rise major la care sunt expusi copiii este eel de a trai Tn 
continuare Tntr-un mediu nefavorabil, din cauza imposibilitatii cuprinderii acestora Tn cadrul 
unor servicii sociale comunitare. 

Solutii §i recomandari 

Dezvoltarea unui minimum de servicii sociale la nivel comunitar 

Tn condipe Tn care serviciile oferite Tn centrele de zi sunt relativ costisitoare pentru o 
comunitate rurala si tinand cont de numarul redus de copii care pot beneficia de aceste 
servicii, centrele de consiliere si sprijin pentru paring reprezinta o altemativa viabila, 
realizabila si sustenabila pe termen lung, deoarece costurile sunt incomparabil mai mici 
decat cele aferente unui centru de zi. Din acest punct de 



Dezvoltarea unui minim de servicii 
sociale de catre consiliile 
locale/primarii reprezinta o 
necesitate la ora actuala pentru 
administratia publica locala. 



vedere, se poate spune ca Tnfiintarea si dezvoltarea unor 

centre comunitare de consiliere si sprijin pentru paring, 

acompaniate de pregatirea personalului Tn ceea ce 

priveste utilizarea consilierii si tehnicii grupurilor de suport 

ca forme de interventie, pregatirea unor persoane din 

comunitate Tn domeniul educatiei parentale, reprezinta una dintre cele mai viabile alternative 

la centrele de zi , destinate prevenirii separarii copilului de familia sa. 



128 



Elaborarea de catre ANPDC a unei organigrame - cadru pentru DGASPC, care sa reflecte 
responsabilitati dare ale acestora 

In DGASPC-uri exista viziuni, interpretari si practici diferite Tn ceea ce priveste 
serviciile sociale si rolurile institutionale. Exista Tnca o tending de concentrare a politicilor 
publice judejene pe problemele copiilor aflati Tn sistemul de proteose si neglijarea celorlalte 
probleme legate de respectarea drepturilor copiilor de la nivelul Tntregului judej. 
Organigramele DGASPC pastreaza Tnca responsabilitati privind organizarea serviciilor de 
prevenire, de combatere a saraciei, fara ca instrumentele existente sa duca la un rezultat 
semnficativ. Pujine dintre DGASPC au dezvoltat servicii destinate sprijinirii autoritatilor locale 
Tn organizarea propriilor servicii comunitare, oferirii de suport tehnic pentru elaborarea si 
accesarea fondurilor europene, pentru monitorizarea respectarii drepturilor copilului etc. De 
aceea, consideram oportuna elaborarea la nivelul ANPDC, a unei organigrame cadru care 
sa structureze si sa eficientizeze activitatea DGASPC, care sa Tncurajeze Tn mod real 
dezvoltarea serviciilor de prevenire de la nivel local si care sa Tnglobeze managementul de 
caz ca strategie unitara de organizare coerenta a tuturor serviciilor sociale, medicale si 
educationale adresate copilului. Aceste clarificari pot conduce la crearea unui sistem coerent 
de servicii care sa acopere toate nevoile si grupurile vulnerabile, sa prevada responsabilitati 
pe axa central-judetean-local. 

Dezvoltarea programelor de educate parentala 

Pentru reducerea actelor de abuz, exploatare prin munca sau neglijare la care sunt 
supusi copiii este necesara dezvoltarea unei strategii nationale de Tncurajare si dezvoltare a 
programelor de educate parentala. A fost sesizat faptul ca 37,9% dintre copiii nou intraji Tn 
sistem Tn 2006 au fost victime ale abuzului, neglijarii sau exploatarii prin munca (Cojocaru si 
Cojocaru, 2008). Incidenja ridicata a acestor comportamente parentale denota faptul ca Tn 
diferite medii sociale Tnca nu a fost promovata cultura si ideologia drepturilor copilului, 
parintii ramanand tributari unor valori si norme depasite. Reducerea riscurilor de aparitie a 
comportamentelor daunatoare dezvoltarii copilului presupune Tnvatarea unor noi 
comportamente, Tnsusirea unor noi valori si norme, experimentarea si dezvoltarea abilitatilor 
parentale prin programe de pregatire a parintilor si prin intensificarea interactiunilor dintre 
parinti/familie si persoanele care ofera servicii de prevenire. De aceea, unul dintre 
programele nationale destinate prevenirii ar trebui sa vizeze tocmai pregatirea unei retele 
nationale de educatori parentali care sa ofere servicii de educate pentru paring. 

Dezvoltarea centrelor de consiliere §i sprijin pentru parin[i 

Vazuta ca o forma de interventie necesara si obligatorie Tn activitatea de asistenta 
sociala, consilierea individuala si de grup, asa cum este Tnteleasa si aplicata Tn mediul rural, 
pare mai mult un concept la moda decat o practica 
coerenta, profesionista si cu rezultate vizibile asupra 
beneficiarilor. Lipsa spapor de consiliere, a personalului 
pregatit pentru astfel de interventie face ca aceasta 
tehnica de interventie sa fie considerata o simpla discutie 
cu beneficiarul. In plus, este necesara supervizarea 
activitatii Tn cadrul unui sistem judetean. Organizarea si 
buna functionare a acestor servicii sunt cu atat mai 



De aceea, pentru atingerea unor 
objective realiste Tn ceea prive§te 
prevenirea separarii copilului de 
familia sa este necesara 
dezvoltarea unei strategii de 
asigurare la nivel local a unor spaljii 
special destinate consilierii si de 
pregatire a personalului pentru 
acest tip de interventie. 



129 



necesare cu cat presupun costuri mai scazute decat centrele de zi, iar impact asupra 
comunitatji este mai ridicat. 

Contractarea serviciilor sociale catre organizatli nonguvernamentale 

Jinand cont de contributja ONG la dezvoltarea si asigurarea unor servicii de 
prevenire, cum ar fi centrele de zi si centrele de consiliere si sprijin pentru paring, putem sa 
remarcam potentjala capacitate a acestora de a administra servicii de prevenire si de a 
sprijini comunitatjler locale, mai ales Tn ce priveste serviciile de prevenire din mediul rural. 
Acest proces poate fi dezvoltat prin stabilirea unor standarde minime de asigurare a 
serviciilor, elaborarea unor strategii de evaluare si monitorizare din partea autoritatjlor si 
aplicarea unui management de caz eficient Tn domeniul serviciilor sociale. 

Dezvoltarea echipelor mobile pentru servicii la domiciliu oferite copiilor cu dizabilita{i §i 
familiilor acestora 

Pentru cresterea accesibilitatji la servicii a copiilor cu dizabilitatj, se constata ca 
dezvoltarea modelului echipei mobile care ofera servicii la domiciliu poate constitui o 
strategie adecvata pentru Romania. In unele judeje exista expertiza care ar putea sa fie 
disemninata, echipa mobila fiind o forma de deplasare a serviciilor catre beneficiari si de 
adaptare permanenta la nevoile acestora, cu costuri mai reduse decat asigurarea acestor 
servicii Tn spatji specializate si cu beneficiii sociale semnificative. 

Pregatirea §i dezvoltarea consiliilor comunitare consultative 

Pentru dezvoltarea si asigurarea functjonalitatji consiliilor comunitare consultative 
este utila implicarea directa a DGASPC si ONG Tn organizarea unormtalniri, a pregatirii unor 
materiale de informare, monitorizare si sprijin pentru realizarea Tntalnirilor periodice a 
consiliilor comunitare consultative. Chiar daca la nivel local au fost organizate Consiliile 
Comunitare Consultative, Tn multe dintre comune, acestea nu functjoneaza, deseori membrii 
acestora nici nu au dezvoltat sentimentul de apartenenja la acest grup de initjativa, iar 
activitatea acestora se realizeaza izolat si nu ca o structura comunitara. Pentru stimularea si 
dezvoltarea activitatji acestor structuri comunitare se recomanda dezvoltarea unui sistem de 
recrutare si atragere de noi membri Tn consiliile comunitare consultative, elaborarea unui 
manual cu instrumente de lucru necesare acestor consilii comunitare si a unui sistem de 
monitorizare, supervizare si evaluare a efectelor pe care le au aceste structuri Tn cadrul 
comunitatii. 

Crearea unor servicii sociale deschise la nivelul comunitatii 

La nivel local au fost identificate urmatoarele nevoi destinate dezvoltarii unor 
programe de prevenire a separarii copilului de familia sa: evaluarea detaliata a nevoilor 
fiecarei comunitatj Tn parte si dimensionarea serviciilor Tn functje de nevoile identificate; 
nevoia alocarii unor resurse financiare speciale pentru dezvoltarea unor servicii destinate 
sprijinului familiilor care traverseaza o perioada de criza; nevoia asigurarii cu personal Tn 
functje de numarul locuitorilor din comuna si sprijinirea acestora pentru urmarea unor studii 
de specialitate; asigurarea unor spatji pentru realizarea consilierii beneficiarilor; dezvoltarea 
unor centre de resurse, consiliere si sprijin pentru parintj; desfasurarea unor programe de 
educatje parentala; motivarea si pastrarea personalului de specialitate Tn sistemul de 
asistenja sociala prin marirea salariilor si alinierea acestora la nivelul celorlalte salarii din 

130 



sistemul bugetar. Fiind foarte costisitoare, centrele de zi par a fi servicii de care comunitatea 
are nevoie, dar pentru care nu-si poate asuma responsabilitatea alocarii resurselor necesare 
functional conform standardelor minime obligatorii. Pe parcursul documentarii noastre au 
fost obtjnute si alte informatii care pot fi utile Tn analiza atitudinii de reticent^ din partea unor 
autoritatj locale fata de crearea unor centre de zi; astfel, se constanta ca acest tip de serviciu 
social este unul foarte costisitor pentru comunitate, bugetul alocat anual pentru un centru 
fiind 175.000 RON Tn situatja Tn care are doar 20 de beneficiari, ceea ce Tnseamna o 
cheltuiala lunara de peste 700 RON pentru un copil care frecventeaza centrul de zi ; si 
aceasta fara a mai lua Tn calcul sumele necesare pentru constructja sau reabilitarea cladirii 
destinate centrului de zi. Jinand cont de aceste argumente, se pot dezvolta si alte tipuri de 
servicii mai putjn costisitoare, dar care pot avea un impact major asupra familiilor din 
comunitate Propunem, Tn acest sens, organizarea unor centre comunitare de resurse pentru 
parintj si familie (ca spatji de Tntalnire, sprijin, activitatj de grup, socializare etc.), a unor 
centre de consiliere si sprijin pentru parintj (care sunt mai putin dezvoltate chiar Tn 
comparatje cu centrele de zi), precum si dezvoltarea unei strategii locale de organizare a 
unor cursuri de educatje parentala. 



Dezvoltarea asisteniei medicale comunitare 

Pentru dezvoltarea rejelei de asistentj medicali comunitari si mediatori sanitari sunt 
utile informarea comunitatjlor cu privire la acest program si Tncurajarea dezvoltarii serviciilor 
medicale, sociale si educatjonale la nivel local. Este necesar, Tn acelasi timp, integrarea 
acestor servicii la nivel comunitar, prin transferul asistentjlor medicali comunitari dinspre 
autoritatjle de sanatate publica spre primarii si prin asigurarea sutjnerii financiare a 
Ministerului Sanatatji. 

Dezvoltarea unui program national de formare prin comanda guvernamentala 

Pentru dezvoltarea resurselor umane din domeniul serviciilor de asistentja sociala 
este necesara dezvoltarea unor programe natjonale de formare si profesionalizare la nivel 
judejean si local. Aceste programe pot fi finanjate atat prin programe de interes national, cat 
si prin introducerea obligativitatii includerii Tn bugetele DGASPC si ale primariilor a resurselor 
financiare necesare. 

Alocarea de resurse pentru dezvoltarea serviciilor de prevenire la nivel local 

Chiar daca autoritatile locale nu mai sunt obligate sa contribuie la plata unor servicii 
de proteose speciala care sunt oferite copiilor din comunitate, este important ca acestea sa 
fie susjinute, Tncurajate si obligate sa-si dezvolte servicii destinate prevenirii separarii 
copilului de familia sa, adaptate resurselor si nevoilor din comunitate si la un nivel al 
cheltuielilor care sa asigure sustenabilitatea acestora. Includerea Tn bugetul local a unor 
sume special destinate sprijinului de urgenja pentru familiile aflate Tntr-o perioada de criza 
poate preintampina aparitia riscului de separare a 
copiilor de paring. 



Motivarea personalului din domeniul social prin salarii 
atractive §i ajustarea numarului de angajatj la nevoile 
comunitari 



Este necesar un proces de 
evaluare detaliata a nevoilor de la 
nivelul comunitatii si ajustarea 
numarului de posturi de asistent 
social Tn functie de problemele 
specifice comunitatii si de numarul 
populajiei. 

13 



Pentru dezvoltarea resurselor umane este necesara dezvoltarea unei politici pentru 
angajarea personalului de specialitate, acompaniat de o aliniere a salariilor la nivelul 
celorlalte venituri salariale din sectorul bugetar. Salariile mici ale angajatjlor din sistemul 
social accelereaza un proces de deprofesionalizare a domeniului, pentru ca parte din 
personalul de specialitate paraseste sistemul public de asistenja sociala a copilului si 
familiei, pozitiile ramase libere fiind din ce Tn ce mai putjn atractive pentru absolvetji de studii 
specialitate. Nu sunt oferite facilitatj pentru specialistii care sunt angajatj Tn mediul rural, 
volumul de munca este foarte mare pentru un asistent social care lucreaza Tn mediul rural 
pentru Tntocmirea documentatiei privind venitul minim garantat, alocatiile complementare, 
ajutor pentru Tncalzire, instrumentarea cazurilor de violenta domestica, prevenirea 
abandonului, monitorizarea copiilor care au paring plecati la munca Tn strainatate etc. 

Convergent serviciilor sociale, educa{ionale §i medicate la nivel comunitar 

Pentru dezvoltarea unor servicii coerente de adresare a problemelor sociale este 
necesara convergent^ tuturor serviciilor sociale de la nivel de comunitate si alocarea 
resurselor financiare Tn functie de nevoile identificate. Convergenta serviciilor la nivel local 
reprezinta o solute pentru reducerea cheltuielilor si pentru diminuarea fragmentary serviciilor 
atat pe axa judetean-local, cat si la nivel local. 



132 



IV.3. Serviciile de Tngrijire a sanation 

Repere legislative si conceptuale in analiza accesului la serviciile de sanitate 

Conform documentelor ONU sanatatea este un drept fundamental al omului. Aceasta 
abordare conduce la discutarea accesului la servicii de sanatate preventive si curative ca 
fiind una dintre condipe care sustjn promovarea si protejarea sanatatii. Conventja 
Europeana a Drepturilor Omului nu mentjoneaza Tn mod explicit "dreptul la sanatate" Tnsa 
interpretarea data "dreptului la viata" pledeaza pentru furnizarea serviciilor de Tngrijire a 
sanatatji la parametrii care sa asigure respectarea acestui drept (Thomson et al. 2001 citat 
de Gulliford, Figueroa-Munoz si Morgan 2003: 2). Dintr-o alta perspective, accesul la 
Tngrijirea sanatatji este o preconditje a egalitatii de sanse Tn societate iar dreptul la Tngrijirea 
sanatatji deriva din eel al egalitatii de sanse (Daniels 1985 citat de Gulliford, Figueroa-Munoz 
si Morgan 2003: 2). 

Universalitatea, accesul la Tngrijire de buna calitate, echitate si solidaritate sunt valori 
si principii pe care Consiliul UE le considera comune sistemelor de sanatate europene (CEU 
2006). Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene Tntelege accesul la asistentja 
preventive si la tratament medical ca un drept universal, cu precizarea ca exercitarea lui 
depinde de condipe stabilite de legislatja si practicile natjonale (Official Journal of the 
European Communities, 2000). Accesibilitatea si echitatea accesului la Tngrijirea sanatatji 
figureaza si ca obiective ale politicii de incluziune sociala promovate prin Metoda Deschisa 
de Coordonare. Desi consensul privind principiul distributjei echitabile este destul de larg la 
nivelul Uniunii, diferenjele Tntre politicile natjonale sunt importante. Ele se reflecta Tn raportul 
public-privat Tn furnizarea serviciilor de sanatate si Tn particular Tn prioritatea acordata 
accesului universal la Tngrijirea sanatatji (Tamsma, 2008; Gulliford, Figueroa-Munoz si 
Morgan 2003: 2-3). 

Legislatja romaneasca a integrat valorile si principiile mentjonate Tn documentele 
europene. Cu toate acestea, accesul echitabil la asistenja medicala de buna calitate este 
numai o promisiune institutjonalizata si nu un drept efectiv. 

Raportul Comisiei Preziden{iale pentru analiza §i elaborarea politicilor domeniul 
sanata{ii publice trateaza pe larg indicatorii starii de sanatate si problemele sistemului de 
sanatate din Romania. Analiza de fata Tsi propune Tn principal identificarea factorilor care 
reduc sau blocheaza accesul echitabil al populatiei la Tngrijirea sanatatii. 

Definirea si masurarea accesului fac obiectul unei continue dezbateri Tn literatura de 
specialitate. Tn terminologia OMS accesibilitatea masoara "proportia populatiei care obtine 
servicii de sanatate adecvate" (WHO, 1998b). Echitatea accesului poate fi abordata atat pe 
"orizontala" cat si pe "verticala". Tn prima abordare se are Tn vedere accesul egal la tratament 
al celor cu nevoi medicale egale, independent de alte caracteristici (venitul, de ex.) 
(Wagstaff & Van Doorslaer, 2000 citat de Tamsma, 2008). Cea de-a doua perspective pune 
accentul pe masura Tn care persoane cu venituri inegale sunt tratate inegal pentru a se 
obtine echitatea Tn finantarea Tngrijirii (Tamsma& Berman, 2004 citat de Tamsma, 2008). 

Andersen si altii (1983) au propus un model de analiza bazat pe distinctia dintre 
nivelul probabil sau poteniial de acces la Tngrijire medicala si nivelul efectiv sau realizat al 
accesului la servicii. Intrarea potential Tn sistemul de Tngrijire a sanatatii este influentata atat 
de caracteristicile structurale ale sistemului de sanatate (accesibilitatea spatiala, 



133 



infrastructura, dotarea, personalul serviciilor) cat si de caracteristicile potentialilor utilizatori ai 
serviciilor (varsta, nevoi medicale, resurse, cunostinte, valori etc). Realizarea accesului este 
reflectata Tn ratele de utilizare a serviciilor (nivelul obiectiv) precum si Tn descrierea Tngrijirii 
obtinute (experienta subiectiva) (Andersen si altii, 1980: 50-51). 

Studiile realizate recent Tn spajiul european au avut Tn vedere nu numai masurarea 
accesului la Tngrijrea sanatatii, ci si a echitatii sale. Limitarea accesului la serviciile de 
sanatate se datoreaza atat unor factori care tin de sistem (oferta de servicii) cat si unora 
specifici utilizatorilor potentiali sau pacientilor (cererea de servicii). Prima categorie include 
gradul de cuprindere a populatiei Tn sistemul de asigurari, acoperirea serviciilor prin pachetul 
de baza ("cosul de sanatate"), factori financiari (co-plata), factori geografici (distanta), factori 
organizatjonali (orar de functionare, lista de asteptare), absenta/adecvarea informatiei. 
Inegalitatea de acces se poate datora si caracteristicilor economice, sociodemografice si 
culturale ale potentialilor utilizatori: venit, varsta, gen, convingeri, grad de informare 
(European Commission 2008, Tamsma, 2008). 

Accesul la Tngrijirea sanatatii depinde atat de caracteristicile sistemului de sanatate 
cat si ale populatiei careia i se adreseaza. La aceste nivele pot fi identificate de asemenea 
principalele bariere Tn calea accesului echitabil la serviciile de sanatate. 

Sistemul de sanatate. 

La nivelul ofertei de servicii pot fi identificate o multitudine de surse ale inechitatii 
accesului la Tngrijire. Pentru raportul de fata ne-am oprit la urmatoarele: resurse financiare si 
umane, cuprinderea populatiei Tn programele/sistemele publice de sanatate, gradul de 
acoperire a serviciilor prin "cosul de sanatate", participarea pacientului la plata asistentei 
medicale si organizarea asistentei medicale 



Resursele financiare §i umane ale sistemului de sanatate 

Desi sistemul de sanatate nu este decat unul dintre determinantii sociali ai sanatatii, iar 
relatia dintre "generozitatea" guvernelor si starea de sanatate este mediata de o multitudine 
de factori, o serie de studii arata ca tarile Tn care finantarea serviciilor de sanatate si a 
Tngrijirii pe termen lung (ex. Franta, Suedia) este la un nivel ridicat Tnregistreaza procente 
scazute de populate cu sanatate precara 74 si o speranta de viaja sanatoasa mai ridicata. Tn 
schimb, populatia din tarile unde ponderea cheltuielilor cu sanatatea si Tngirjirea varstinicilor 
este scazuta se declara Tntr-o proportie mai ridicata ca avand o stare de sanatate precara si 
o speranta de viaja sanatoasa comparativ mai redusa (Popescu, Rat, Rebeleanu, 2007, 
Jagger et al, 2008). Resursele financiare si umane ale sistemului de sanatate sunt indicatori 
incontestabili ai nivelului potential de acces la Tngrijirea sanatatii. 



74 Stare de sanatate autodeclarata ca fiind „proasta" si „foarte proasta" 

134 



Tabelul IV-24 Cheltuielile cu sanatatea Tn unele state membre UE (2005) 





Cheltuieli totale 

cu sanatatea 

(% din PIB) 


Cheltuielile 

guvernamentale (% din 

totalul cheltuielilor 

pentru sanatate) 


Cheltuielile 

guvernamentale 

pentru sanatate per 

capita* 


Cheltuielile pacienjilor 

(out-of pocket) ( % din 

totalul cheltuielilor 

private cu sanatatea) 


Franja 


11,2 


79,9 


2646 


33,2 


Germania 


10,7 


76,9 


2499 


56,8 


Portugalia 


10,2 


72,3 


1472 


79.8 


Suedia 


9,2 


81,7 


2460 


88,5 


Marea Britanie 


8,2 


87,1 


2261 


97,1 


Spania 


8,2 


71,4 


1602 


73,1 


Ungaria 


7,8 


70,8 


941 


86,8 


Bulgaria 


7,7 


60,6 


444 


96,3 


Slovacia 


7,0 


74,4 


840 


88,1 


Polonia 


6,2 


69,3 


585 


85,1 


Romania 


5,5 


70,3 


357 


85,0 



*exprimate Tn PPP US$ int. 
Sursa : World Health Organization (2008), 



World Health Statistics 2008: 84-91 



Tabelul IV-24 arata cu claritate ca alocarile totale si guvernamentale din Romania sunt 
printre cele mai scazute din UE. Daca Tn privinta ponderii cheltuielilor guvernamentale cu 
sanatatea ne aflam Tnaintea ultimelor doua clasate (Polonia si 
Bulgaria), cheltuielile totale cu sanatatea raportate la PIB ne 
plaseaza pe ultimul loc Tn UE. Romania este de altfel ultima 
clasata si Tn functie de cheltuielile publice per capita cu 
sanatatea, suma reprezentand aproximativ 38% din cea 
alocata de Ungaria, de exemplu. 

Forta de munca din sanatate (medici, cadre medicale 
cu pregatire medie, stomatologi si personal farmaceutic) raportata la 10000 locuitori este un 
alt indicator utilizatm masurarea accesului potential la serviciile de sanatate. 
Tabelul IV-25 Personalul din sanatate Tn unele state membre UE, - numar personal/10000 locuitori 



Alocarile 


totale si 


guvernamentale din 


Romania 


pentru 


Tngrijirea 


sanatatii 


sunt printre 


cele mai 


scazute din 


UE. 





Medici 


Personalul cu pregatire medie 


Stomatologi 


Farmacisti 




2000 


2006 








Franja 


34 


FD 


80 


7 


11 


Germania 


34 


34,5 


80 


8 


6 


Suedia 


33 


35,6 


109 


8 


7 


Spania 


33 


35,9 


76 


5 


9 


Marea Britanie 


23 


23,5 


128 


5 


5 


Slovacia 


31 


31,6 


66 


5 


5 


Ungaria 


30 


30,3 


92 


5 


5 


Bulgaria 


30 


36,6 


46 


9 


1 


Polonia 


20 


21,8 


52 


3 


6 


Romania 


20,4 


21,7 


53 (59) 


4(5) 


<3(5) 



*numar personal / 1 0000 locuitori * * 2000-2006 

Sursa : World Health Organization (2008), World Health Statistics 2008: 76-83, Eurostat (2008), INS (2007), Activitatea 
unitatilor sanitare: VIII) 



135 



Romania 
are cea 
mai 

scazuta 
densitate a 
medicilor 



Atat Tn statistica OMS (2000-2006) cat si Tn cea europeana (2005-2006) Romania 
apare cu cea mai scazuta densitate a medicilor din Uniunea Europeana (vezi Tabelul IV-24). 
Conform acestor date pozitja defavorabila se mentjne si Tn cazul 
celorlalte categorii de personal (WHO 2008, Eurostat 2008). Statistica 
natjonala indica Tnsa o Tmbunatatire sensibila a raportului Tn cazul 
cadrelor medii, personalului stomatologic si farmaceutic respectiv o 
reducere a decalajului fata de media UE Tncepand cu 2006 (INS 2007). 
Rezultatul este devansarea Poloniei si plasarea pe o pozitje de 
egalitate cu Marea Britanie, Slovacia, Ungaria Tn privinta densitatji 
personalului stomatologic (Eurostat 2008). 

Alocarea resurselor din sanatate variaza nu numai de la o tara la alta, ci si Tn 
interiorul aceleiasi tari. Raportul OECD (2007) subliniaza ca disparitatjle regionale din unele 
tari sunt mai mari decat cele existente Tntre statele membre ale UE. Ele au fost evidentjate Tn 
cazul densitatji medicilor si al numarului de paturi de spital. Alocarea diferentjata a resurselor 
poate depinde atat de densitatea populatjei, cat si de nivelul socioeconomic al regiunilor. 

Tn cazul Romaniei disparitatea interregional^ poate fi evidentjata pentru totj 
indicatorii. Regiunea Bucuresti-llfov concentreaza personal medical din toate categoriile la 
un nivel care depaseste media natjonale Tn timp ce regiunea Sud-Muntenia Tnregistreaza 
valori sub media natjonala la totj acesti indicatori. 

Tabelul IV-26 Personalul din sanatate pe regiuni de dezvoltare Tn anul 2006- numar 
personal/10000 locuitori 





Medici 


Stomatologi 


Farmacisti 


Personal medical cu 
pregatire medie 


Romania 


22 


5 


5 


59 


Bucuresti-llfov 


51 


10 


8 


92 


Vest 


26 


7 


5 


60 


Nord-Vest 


23 


6 


5 


62 


Centru 


22 


4 


5 


58 


Sud-Vest Oltenia 


19 


3 


4 


56 


Nord-Est 


16 


4 


4 


53 


Sud-Est 


15 


4 


4 


54 


Sud Muntenia 


13 


3 


3 


45 



Sursa: INS 2007, Activitatea unitajilor sanitare, Bucuresti: INS; INS 2008, Statistica teritoriala, Bucuresti: INS. 

Densitatea medicilor din Bucuresti-llfov este de doua ori mai mare Tn regiunea de Vest 
(urmatoarea clasata) si de peste trei ori mai mare decat Tn Sud-Muntenia (ultima clasata). 
Alocarea personalului mediu este si ea puternic diferentjata. Zona capitalei concentreaza cu 
aproximativ cu 30% mai mult personal decat regiunea de Vest si de doua ori mai mult decat 
cea de Sud. 

Disparitatjle intraregionale sunt de asemenea importante. Tn privinta numarului de 
medici, decalajul dintre judetele Cluj si Salaj (ambele din regiunea de Nord-Vest) este 
comparabil cu eel dintre Bucuresti-llfov si regiunea de Sud. Tntrucat sistemul de asigurari de 
sanatate este organizat pe judete, inegalitatile dintre aceste unitati administrativ-teritoriale au 
un impact mai mare asupra accesului la servicii decat cele dintre regiunile de dezvoltare. 



136 



In Romania, inegalitatea 
accesului la Tngrijirea 
sanatatii dintre rural si 
urban se manifesta pe 
mai multe planuri. 
Decalajul in dotarea cu 
infrastructura si personal 
medico-farmaceutic este 
unul dintre ele. 



Alocarea inegala a resurselor Tntre rural si urban este o realitate Tn multe tari 
europene. Concentrarea serviciilor de sanatate Tn zonele urbane are ca efect limitarea 
accesului populajiei rurale la Tngrijirea sanatatii. Situatia este 
cu atat mai preocupanta cu cat zonele rurale au un profil 
demografic si economic mai vulnerabil datorita Tn primul rand 
ponderii mai ridicate a persoanele varstnice. Una dintre 
consecintele acestei particularity este nevoia crescuta de 
asistenta medicala (EC 2008). 

Tn Romania, inegalitatea accesului la Tngrijirea 
sanatatii dintre rural si urban se manifesta pe mai multe 
planuri. Decalajul Tn dotarea cu infrastructura si personal 
medico-farmaceutic este unul dintre ele. 

Tn zona urbana se afla 88,8% din totalul spitalelor, 91,7% din totalul cabinetelor de 
medicina generala, 92,3% dintre centrele de diagnostic si tratament, 98,1% din cabinetele 
de specialitate si 79,5% din totalul farmaciilor. Aceste unitati sanitare concentreaza 88,6% 
din totalul medicilor, 87,3% din stomatologi, 88,5% din farmcisti si 89,8% din personalul 
sanitar mediu (INS, 2007b: IV-VII). 

Graficul IV-4 permite compararea densitatii medicilor Tn rural si urban. Tn timp ce Tn 
zona urbana revin 35 de medici la 10.000 de locuitori, ruralul Tnregistreaza numai 6 (INS, 
2007a; INS, 2007b). Se poate constata ca medicii de familie sunt distribuiti mai echitabil 
Tntre cele doua medii, iar decalajul se datoreaza Tn principal concentrarii medicilor specialist 
Tn mediul urban. Tn aceste conditii, accesul populatiei rurale la asistenta de specialitate este 
sensibil limitata. 

Graficul IV-4 Densitatea medicilor pe medii reziden^iale (la 10.000 locuitori) 



40 -, 

35 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

O 



□ Urban 
H Rural 



"Total medici 



Total medici 
fa m i I i e 



Sursa: INS ( 2007a) Anuarul Statistic at Romaniei : 86-88; INS ( 2007b), Activitatea unitaplor sanitare: 127-128 

Existenta unor bariere geografice ca si accesibilitatea mai redusa a populatiei rurale 
este confirmata de studii empirice. Conform rezultatelor anchetei EU-SILC (Ancheta asupra 
calitatii vietii) din 2007, accesul la o unitate sanitara se realizeza cu dificultati pentru 41,7% 
dintre respondentii rurali si pentru 19% dintre cei urbani. Diferenta dintre cele doua medii 



137 



este semnificativa statistic. Ancheta arata ca 18,1% dintre persoanele din mediul rural nu au 
putut consulta un medic specialist Tn ultimele 12 luni desi ar fi avut nevoie. Imposibilitatea 
efectuarii unui consult de specialitate a afectat si locuitorii oraselor, dar Tntr-o propose mai 
mica (13,3%). Pentru majoritatea celor care nu au avut acces la asistenta de specialitate 
principalul obstacol a fost insuficienta veniturilor (INS 2008: 29). 



Cuprinderea popula{iei in programele publice 

Raportul HealthQuest arata ca majoritatea statelor membre ofera o acoperire 
universala sau cvasiuniversala a principalelor riscuri de sanatate prin sistemele obligatorii de 
asigurari sociale de sanatate. Se mentioneaza Tnsa ca acolo unde Tnscrierea la fondul de 
asigurari si plata contributiei sunt Tn responsabilitatea exclusive a individului, problemele de 
acces sunt si ele mai severe. Reglementarile din Germania, Olanda si Romania prevad Tntre 
altele plata retrospective a contributiei atunci cand nu se poate dovedi calitatea de asigurat 
(EC 2008: 58). Romania se detaseaza Tnsa prin conditia de eligibilitate cea mai restrictive 
din UE: cinci ani de perioada minima de contribute. Reducerea la 6 luni, operate Tn 2007, se 
aplica numai celor nou intrati Tn sistem si persoanelor care pot demonstra insuficienta 
veniturilor. 

Tn aceste de conditii este de asteptat ca Tn Romania sa existe un procent important 
de persoane fara asigurare de sanatate. Persoanele care lucreaza Tn strainatate (cu sau fara 
forme legale), beneficiarii de ajutor social Tn baza legii VMG cu perioade de Tntrerupere a 
calitatii de beneficiar, somerii fara plata indemnizatiei si lucratorii pe cont propriu, Tn special 
cei din sectorul agricol cu venituri financiare reduse, reprezinta categoriile cele mai expuse 
riscului de exludere. Statisticile oficiale ale Casei Nationala de Asigurari de Sanatate 
estimeaza ca numarul celor exclusi reprezinta cca 3-4% din populajia Romaniei (CNAS 
2008). Chiar subestimat, procentul persoanelor neasigurate este mai mare decat Tn 
Germania (0,4%) si Olanda (1,5%) (CE 2008: 62). 

Excluderea celor neasigurati de la serviciile medicale nu este totala, cu conditia sa se 
Tnregistreze la medicul de familie. Aceasta permite accesul la un pachet minimal de servicii, 
semnificativ mai limitat decat pachetul de baza la care au dreptul asigurajii. Persoanele care 
nu se afla pe lista unui medic de familie pot accede la asistenta medicala doar Tn situatia 
unei urgente. 

Conform Barometrului realizat de Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate 
(2007) Tnscrierea la medicul de familie a fost realizata de 96,8% din persoanele participante 
la studiu, procent care coincide cu eel avansat de Casa de asigurari pentru cuprinderea Tn 
sistemul de asigurari (www.cnas.ro). 

Programele nationale de sanatate faciliteaza accesul persoanelor la serviciile de 
Tngrijire a sanatatii si pot compensa restrictiile de eligibilitate din sistemul de asigurari. Cele 
mai importante sub aspectul finantarii si numarului de beneficiari sunt cele privind bolile 
netransmisibile si trasmisibile. Cea mai recenta si cuprinzatoare actiune preventive a fost 
Programul national privind evaluarea starii de sanatate a populaiiei in asistenia medicala 
primara, derulat Tn perioada 1 iulie 2007- 30 iunie 2008. Acesta a avut al doilea buget ca 
marime Tn ansamblul programelor (480.000 lei) si a fost finantat preponderent de la 
FNUASS. Datele comunicate de Ministerul Sanatatii indica o rata de raspuns de aproximativ 

138 



55% din totalul persoanelor care au primit taloane. Numai 5,7% dintre beneficiari au fost 
neasigurati la momentul respectiv. Programul a permis identificarea unor riscuri de 
Tmbolnavire la aproximativ 37% dintre persoanele evaluate (Ministerul Sanatatii 2008). 

In absenta unor analize comparative cu programe similare din alte tari, concluziile 
privind lipsa de performanta si eficienta a acestui program sunt discutabile. Trebuie remarcat 
Tnsa ca setul de analize prevazut de program se suprapune partial cu eel prevazut de 
controalele periodice ale persoanelor asigurate. Desi nu sunt date despre participarea 
populatiei la aceste controale, exista indicii suficiente ca principala componenta de 
preventie din asistenja primara este insuficientmtarita de medicii de familie. 

O masura de crestere a ratei de raspuns la programele preventive si a celor de 
depistare precoce este re-invitarea celor care nu au raspuns Tn prima etapa. Studiile din 
diferite tari indica efectele pozitive ale acestei actiuni (Janos et al. 2008) 

Marea majoritate (88-90%) a populatiei a apreciat Programul national de evaluare ca 
fiind util si sustine continuarea lui (Guvemul Romaniei 2008). 

Preventia este marea absenta a sistemului de sanatate din Romania. Programele 
incluse Tn strategiile guvernamentale ale ultimelor decenii au fost Tn ansamblul lor 
subfinantate, incoerente si manageriate defectuos. Evaluarile facute pana Tn prezent nu 
ofera suficiente date despre masura Tn care aceste programe au raspuns Tn mod echitabil 
nevoilor pacientilor. Componenta preventiva a medicinei primare, incluse Tn pachetul 
serviciilor medicale de baza este subvalorificata. 



Caseta IV.3.-1 Programul de depistare a cancerului de col uterin: ezitari cu consecinte 
tragice 

Romania a avut Tn ultimii 20 de ani si continua sa aiba cea mai ridicata rata a mortalitatii 
prin cancer de col uterin din Europa. Cresterea cu aproximativ 15% a ratei de deces Tntre 1990 si 
2000 este datorata Tn principal absentei unui program organizat si cuprinzator de depistare 
precoce (Todorova et al. 2006). 

Datele OMS arata ca rata mortalitatii a ajuns Tn 2006 la 14,72 la 100.000 de femei si este 
de sapte ori mai mare decat media UE. Rata incidentei este de 29,9 la 100000 de locuitori, din 
nou cea mai ridicata din Europa si de aproximativ 2 ori mai mare decat cea Tnregistrata Tn Bulgaria 
(WHO 2008). 

Studiul realizat Tn 2005 pe un esantion reprezentativ la nivel national arata cu claritate 
accesibilitatea redusa a testului Papanicolau. Tn Romania, numai 20,2 % dintre femeile 
chestionate au declarat ca au facut testul eel putin o data Tn viata lor, o pondere de peste doua ori 
mai mica decat cea Tnregistrata Tn Bulgaria. Pentru 31,3% dintre aceste femei, controlul a fost 
facut Tn ultimul an, pentru 25,1% Tn ultimii trei ani, iar pentru celelalte el data de mai mult de trei 
ani (Todorova et al. 2009: 5) 

Nivelul dramatic al mortalitatii si tristul record detinut de Romania ar fi trebuit sa 
impulsioneze implementarea unor masuri cuprinzatoare de depistare precoce. Programul national 
de oncologie demaratTn 2007 mentioneaza explicit screening-ului pentru depistarea cancerului de 
col uterin ca fiind una dintre activitati. Evaluarea facuta de Ministerul Sanatatii releva ca 
efectuarea a 27.397 de teste screening Tn primul an a permis depistarea a 40 cancere in situ si 
microinvazive precum si a unui numar de 1.546 displazii (Ministerul Sanatatii 2008). Conceput si 
derulat pana Tn 2008 ca un program de tip universal si accesibil Tn mod direct, screening-ul este 
acum conditional de calitatea de asigurata si de trimiterea de catre medicul de familie. Tn conditiile 
actualei austeritati bugetare, alocarea fondurilor a fost amanata pentru trimestrul III al lui 2009. 



139 



Generozitatea pachetului de sanatate 

"Cosul prestapor de sanatate" reprezinta totalitatea serviciilor, activitatilor si 
bunurilor pe care le furnizeza sau deconteaza programul public de Tngrijire a sanatajii 
(Busse and Van Ginneken, 2007 citat de EC, 2008: 65). In unele tari europene, Tntre care si 
Romania, pachetele prestapor de sanatate (de baza si minimal) sunt explicite Tn privinta 
activitatilor si bunurilor acoperite. Tn principiu, criteriile utilizate la construct lor sunt 
obiective si se refera la nevoie, adecvare, eficacitate si raportul cost-eficacitate. Variable 
dintre tari Tn privinta continutul cosului prestatiilor de sanatate sunt Tnsa importante si ele au 
consecinte asupra starii de sanatate. 

Pachetul de baza al serviciilor medicale prevede o acoperire minimala a asistentei 
stomatologice. Controalele preventive pentru copii (0- 18 ani) si pentru beneficiarii unor legi 
speciale sunt acoperite 100% din fondurile CNAS. De un pachet de servicii preventive 
beneficiaza si unele categorii de tineri (elevi, studenti, tineri fara venituri), dar acesta este 
mai restrictiv decat Tn cazul copiilor. Pentru marea majoritate a asiguratilor acest tip de 
asistenta este acoperit numai Tn situatii de urgenta. Tn fapt, accesul la serviciile 
stomatologice este deosebit de precar Tn Romania, situate subliniata si Tn raportul 
HealthQuest (EC 2008: 69). Chiar si accesul la asistenta prevazuta prin pachetul de baza 
poate fi problematical. Peste jumatate (59%) dintre stomatologi lucreaza Tn sectorul privat si 
numai 9% dintre acestia au contractat servicii cu casele judetene de asigurari (CNAS 2008). 
Altfel spus, asistenta stomatologics! total sau partial decontata de CNAS este furnizata de 
jumatate din totalul stomatologilor care profeseaza Tn Romania. Cealalta jumatate acorda 
servicii exclusiv Tn sistem privat. Tn asemenea conditii, este previzibila excluderea unui 
segment important al populatiei de la asistenta stomatologica. Conform Anchetei asupra 
condiiiilor de via{a 18,3% din persoanele de minim 15 ani declara ca nu au efectuat un 
consult stomatologic Tn ultimele 12 luni (INS 2008: 32-33). 

Dreptul la anumite servicii sau bunuri acordat prin cosul de sanatate este adesea 
limitat de disfunctiile sistemului. Una dintre problemele acute cu care s-au confruntat 
pacientii a fost imposibiltatea de a-si procura la timp medicamentele compensate total sau 
partial din cauza epuizarii fondurilor caselor de asigurari. Studiul realizat Tn 2007 Tn regiunea 
de dezvoltare Nord-Vest a evidentiat ca 25% dintre respondentii din mediul rural si 11% 
dintre cei care locuiesc Tn mediul urban nu au reusit Tn luna de referinta sa obtina nici unul 
dintre medicamentele cu regim compensat (Popescu, Rat, Rebeleanu 2007). Situajia s-a 
Tmbunatatit sensibil Tn 2008. 

Lipsa de continuitate a alocarilor sau insuficienta fondurilor conduce uneori la 
neefectuarea la timp sau Tn regim gratuit a unor investigate acoperite prin pachetul de baza. 
Pacientilor li se cere frecvent sa cumpere medicamente sau materiale sanitare, desi acestea 
ar trebui acordate ca parte a asistentei spitalicesti. Tn 2008, mai mult de jumatate (60%) 
dintre persoanele intemate s-au aflat Tn aceasta situate (Guvernul Romaniei 2008). Tntarirea 
obligativitatii spitalelor de a respecta drepturile asiguratilor prin rambursarea acestor 
cheltuieli are efecte minime atata timp cat finantarea unitatilor spitalicesti nu este realizata la 
un nivel adecvat. 



140 



Participarea pacientului la plata asistentei medicale (coplata, servicii private, plati 
informale). 

Co-plata unor servicii, dar mai ales a medicamentelor este necesara Tn cele mai 
multe sisteme publice europene. Studiile releva ca Tn ultimii 15 ani s-a Tnregistrat tendinja de 
crestere a cheltuielilor private Tn ansamblul cheltuielilor pentru sanatate. Tn majoriatea 
statelor membre aceasta nu s-a datorat Tnsa cresterii platilor individual directe, ci mai 
degraba extinderii asigurarilor private (EC 2008). Tn privinta participarii la finantarea privata a 
serviciilor medicale cetatenii noilor state membre se afla Tnaintea majoritatii celor din vechea 
Europa. Ponderea variaza Tntre 96% (Bulgaria) si 85% (Polonia si Romania) Tn cazul est- 
europenilor (vezi Tabelul IV-24). Chiar daca procentul maxim din zona occidentala este foarte 
apropiat de eel din Bulgaria, efortul individual al cetatenilor este probabil mai mare Tn 
regiunea noastra. Tn timp ce Tn vechile state membre aceasta finanjare se realizeaza 
preponderent prin asigurarile private complementare si suplimentare, Tn Bulgaria, Polonia si 
Romania aceste plati sunt mai degraba facute direct catre furnizorii privati. Ele nu acopera 
riscul Tmbolnavirii, ci reprezinta plata efectiva a actului medical. 

Tn 2008, numai 8,1% din populate avea asigurare privata (Guvernul Romaniei 2008). 
Desi majoritatea (75,6%) se declara dispusa sa contribuie la un 



Participarea individului 
la finantarea Tngrijirii 
sale medicale 

Tnregistraza un nivel 
relativ ridicat Tn 
Romania. Ea se 
realizeaza Tn principal 
pe doua cai: a. plata 
directa a asistentei 
medicale private si b. 
platile informale Tn 
sistemul public 



sistem care sa acopere serviciile medicale neincluse Tn pachetul 
de baza, asigurarile de tip complementar sau suplimentar nu au 
fost legiferate pana Tn acest moment. Actualele programe private 
sunt mai degraba paralele celui public si inaccesibile din punct 
de vedere financiar pentru cea mai mare parte a populatjei. 

Participarea individului la finantarea Tngrijirii sale 
medicale Tnregistraza un nivel relativ ridicat Tn Romania. Ea se 
realizeaza Tn principal pe doua cai: a. plata directa a asistentei 
medicale private si b. platile informale Tn sistemul public. 

Plata directa a asistentei medicale private. Aproximativ 
un sfert dintre locuitoriii regiunii de dezvoltare Nord-Vest au 
declarat ca apelasera la servicii medicale private Tn ultimele 12 luni. Suma cumulata pe care 
a platit-o Tn medie o persoana a fost de 230 lei, adica aproximativ 22% din salariul mediu Tn 
2007. Dupa cum este de asteptat, persoanele cu venituri ridicate utilizeaza Tntr-o propose 
mai mare serviciile private (Popescu, Rat 2008). 

Platile informale. Romania si Polonia par sa fie singurele tari unde platile informale 
ating cote importante (EC 2008: 76). Barometrul serviciilor de sanatate arata ca Tn 2007 o 
cincime dintre respondent^ spitalizati au dat bani sau cadouri medicilor. Beneficiarele au fost 
asistente medicale Tn 27% din cazuri si infirmierele Tn alte 15% (CPSS 2007: 43). 
Rezultatele studiului Sistemul sanitar in Romania - realita{i, cauze, solu{ii indica Tnsa o 
amploare mai mare a coruptiei. O treime din totalul respondentilor care au utilizat serviciile 
spitalicesti au dat bani sau cadouri medicilor, 29% au facut asemenea plati 
asistentilor/asistentelor medicale, iar 15% catre infirmiere. De aceste gesturi de „gratitudine" 
ale pacientilor au beneficiat si medicii de familie, sau medicii specialisti din serviciile publice, 
chiar daca Tn proportii mai mici comparativ cu personalul din spital (Guvernul Romaniei 
2008). Nivelul acestor plati este suficient de mare si echivaleaza cu un efort financiar 



141 



deosebit pentru cei mai multi dintre pacienti. Conform estimarii Bancii Mondiale banii datj Tn 
cursul unei internari Tn spital au reprezentat Tn 2004 trei sferturi din venitul lunar al unei 
familii cu venituri mici si o cincime din eel al unei familii cu venit mare (Banca Mondiala 
2005). Conform anchetei realizate Tn regiunea de Nord-Vest, plata „informala" facuta de 
respondent cu ocazia ultimei spitalizari a fost Tn medie de 315 lei (Popescu, Rat 2008). 

Pe fondul unei adevarate „traditii culturale", platile informale sunt relativ larg 
acceptate de populate si considerate mai degraba ca manifestari ale recunostintei fata de 
medici. Tn opinia marii majoritati a respondentia studiului din 2008, conditionarea actului 
medical de bani, cadouri sau servicii este un act de coruptie. Platile sau cadourile pe care 
pacientii multumiti de asistenja medicala acordata le fac din proprie initiativa reprezinta o 
forma de coruptie doar pentru 44% dintre cei chestionati. Desi fenomenul („banii, cadourile, 
mita primita de medici") ca atare nu este perceput de populate ca o problema majora a 
sistemului de sanatate (Guvemul Romaniei 2008), platile informale maresc costul asistentei 
medicale pana la un nivel greu de suportat de catre pacient. Ele se constituie Tntr-un serios 
obstacol al accesului la Tngrijire medicala. Riscul excluderii unor pacienti de la serviciile 
medicale apare mai ales atunci cand acordarea asistentei este conditional de aceste plati. 
Foarte probabil, pacientii care nu au resursele necesare nu obtin asistenta necesara sau 
primesc Tngrijiri de calitate inferioara. 

Platile „informale", una dintre problemele sistemice majore ale reformei sanatatii 
reprezinta „o deficienta uriasa Tn alocarea resurselor". Spre deosebire de alte probleme, 
aceasta implica nivele multiple (managerial, politic, social, economic si cultural) ale 
sistemului de Tngrijire a sanatatii si tocmai din acest motiv este greu de solutionat 
(McMenamin and Timonen 2002 citat de Popescu, 2004: 178 ). 

Obstacole organiza{ionale 

Fragmentarea institutionala a sistemului de asigurari. Comasarea este o functie 
importanta Tn finantarea ocrotirii sanatatii pentru ca face posibila punerea Tmpreuna a 
veniturilor colectate din diferite surse si alocarea lor pentru cumpararea serviciilor. Atunci 
cand exista o descentralizare accentuata si multipli agenti colectori, 
comasarea se poate produce la nivel national. Ea urmareste nu numai 
cresterea eficientei Tn gestionarea fondurilor, ci si consolidarea principiilor 
echitatii si solidaritatii Tn distribuirea riscurilor (GVG 2002). Tn Romania exista 
trei case/fonduri la nivel national (Casa Nationala, Casa Asigurarilor de 
Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii 



Fragmentarea 
institutionala a 
sistemului de 
asigurari de 
sanatate. 



Judecatoresti, Casa Asigurarilor de Sanatate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si 
Turismului), iar fiecareia dintre acestea Ti corespund 42 de entitati judetene. Fragmentarea 
institutionala conduce la cresterea costurilor de administrare si la tensionarea relapor dintre 
entitatile teritoriale. Alocarea fondurilor este si ea problematical sub aspectul criteriilor 
utilizate. Impactul asupra distributiei riscurilor este unul negativ Tntrucat organizarea 
sistemului accentueaza inechitatile atat Tn plan tentorial (Tntre judete) cat si Tntre categoriile 
de populate afiliate la cele trei case. 

Stricta arondare Tn functie de casa judeteana de asigurari potenteaza efectele 
negative ale decalajelor dintre judete asupra echitatii accesului la Tngrijire medicala. 



142 



Utilizarea unitatjlor medicale care apartin altei entitatj teritoriale (judet) este descurajata prin 
proceduri birocratice si care pot constitui noi surse de coruptje. 

Adoptata initial si Tn Polonia, descentralizarea sistemului de asigurari a fost Tnsa 
abandonata tocmai datorita ineficientei si inechitatji sale. 

Raportul public-privat. Perceptia predominant^ este ca Tn sectorul privat „pacientului i 
se acorda o atenjie mai mare" decat Tn eel public si ca serviciile sunt de o calitate mai buna. 
Sub aspectul nivelului de pregatire si profesionalismului personalului diferentele nu sunt Tnsa 
nete. Pentru 41,2% dintre persoanele chestionate Tn cadrul anchetei nationale din 2008, 
pregatirea asistentelor si profesionalismul medicilor sunt „la fel" Tn ambele sectoare. 
Perceptia este foarte probabil corecta Tntrucat majoritatea medicilor specialisti profeseaza Tn 
ambele sectoare (Guvernul Romaniei 2008). Recurgerea la asistenja privata este deci 
motivata mai putin de perceptia unei superioritati profesionale la cei care lucreaza Tn acest 
sector, ci mai degraba de dotarea cu echipament a cabinetelor private, de atentia sporita 
acordata pacientului, timpul de asteptare mai redus, ambianja mai placuta, etc. 

Este cu adevarat vorba despre alegerea libera a pacientului? Tn actualele conditji, 
medicii specialisti din sistemul public au atat motivata cat si posibilitatea de a sugera 
pacientjlor sa utilizeze serviciile pe care ei Tnsisi le furnizeaza Tn sistemul privat. Nu rareori, 
consultatiile private reprezinta o cale de acces la spitalizarea Tn sistemul public. 

Contractarea serviciilor private de catre sistemul public de asigurari este relativ 
raspandita Tn majoritatea tarilor europene. Tn Romania, ea se limiteaza la investigape de 
laborator. Numarul cabinetelor de specialitate aflate Tn relatii contractuale cu casele judetene 
de asigurari este foarte redus. Separarea celor doua sectoare se mentine datorita rigiditatii si 
birocratiei excesive a decontarii serviciilor de catre casele de asigurari, dar si datorita 
disponibilitatii reduse a medicilor cu practica privata pentru a furniza servicii Tn acest cadru. 

Consecintele acestei complete separari Tntre public si privat sunt negative pentru 
pacient. Tn absenja unei comunicari si a unui minim control public asupra practicii private, 
logica profitului Tncurajeaza investigate cu costuri ridicate si chiar suprautilizarea serviciilor 
medicale private. Absenja competitjei pentru fondurile sistemului public nu stimuleaza 
suficient cresterea calitatii serviciilor publice de sanatate si perpetueaza Tn acest mod un 
sistem cu doua standarde de calitate. 

Caracteristicile utilizatorilor 



Varsta, nevoile medicale, educatja, venitul, sunt unii 
studierea factorilor individuali ai accesului la serviciile de 
sanatate. Varsta Tnaintata, nivelul redus de educatje, venitul 
scazut si apartenenta la un grup discriminat sunt deopotriva 
factori de rise ai starii de sanatate si caracteristici asociate 
accesului limitat la serviciile medicale. 

Tn comparatje cu tarile EU-15, Bulgaria si Romania au 
Tnregistrat Tn 2003 procente considerabil mai ridicate de 
persoane care declara o stare de sanatate proasta si foarte 
proasta: 18.7% Tn Bulgaria si 18.6% Tn Romania (European 



dintre indicatorii utilizatj Tn 



In comparatie cu {arile EU- 
15, Bulgaria §i Romania au 
Tnregistrat Tn 2003 
procente considerabil mai 
ridicate de persoane care 
declara o stare de 
sanatate proasta si foarte 
proasta: 18.7% Tn Bulgaria 
si 18.6% Tn Romania. 



143 



Quality of Life Survey, 2005). Pentru 2006, procentele se diminueaza putin, dar raman Tn 
continuare mai ridicate decat media europeana: 16.5% Tn Bulgaria si 17.4% Tn Romania 
(European Social Survey, 2007). Raportul Health in Europe din 2007, bazat pe o edijie 
speciala a Eurobarometer (Eurobarometer272e, 2007) releva, de asemenea, ca frecventa 
starii de sanatate precare este superioara mediei europene (Popescu, Rat, Rebeleanu 
2007). 

Indicatorii mortalitatii (generale si infantile) si caracteristicile morbiditatii confirma Tn plan 
obiectiv concluzia ca nevoia de asistenja medicala este mai ridicata Tn Romania decat Tn 
celelalte state membre UE (INS, 2008, WHO 2007) 

Starea de sanatate autoperceputa este mai precara la persoanele care se confrunta 
cu dificultatj materiale. Acestea declara o stare de sanatate precara de 1,78 ori mai frecvent 
decat concetatenii lor cu o situatje economica favorabila. Persoanele cu venituri insuficiente 
si cu nivel de educate scazut sunt cele care se confrunta Tntr-o proportje mai mare cu 
restrictjonarea accesului la servicii medicale de specialitate. Ancheta asupra calitaiii viepi 
releva ca insuficienta veniturilor a fost obstacolul principal pentru majoritatea celor care nu 
au consultat un medic specialist Tn ultimele 12 luni, desi ar fi avut nevoie (INS 2008: 28-29). 

Apartenenja la un grup discriminat mareste de asemenea riscul de a avea probleme 
de sanatate. Cei discriminatj declara o stare de sanatate proasta de 1,72 ori mai frecvent 
decat restul populatjei (Popescu, Rat, Rebeleanu 2007). 

Accesul populatjei rome la ingrijirea sanata{ii 

Probabilitatea declararii unei stari de sanatate precare este semnificativ mai ridicata Tn cazul 
romilor comparativ cu populatia majoritara. Conform anchetei ECHISERV realizate Tn 
regiunea de Nord-Vest, aproximativ un sfert dintre respondentii romi 
de 18-54 ani si 49% dintre cei de peste 55 ani au declarat o stare de 
sanatate proasta si foarte proasta (Popescu, Rat, Rebeleanu 2009). 

Una dintre cauzele acestei situatii este accesul restrictionat la 
Tngrijirea medicala. Desi gradul de cuprindere Tn sistemul public de 
sanatate a crescut fata de 2001, riscul de excludere se mentine. 
Peste o treime dintre locuitori romi ai regiunii Nord-Vest nu aveau 
asigurare medicala Tn 2007 (vezi tabelul), iar proportia persoanelor 
nemscrise la un medic de familie ramane importanta (cca 10%) 
(Popescu, Rat, Rebeleanu 2009; Fleck si Rughinis, 2008). 

Tabelul IV-27 Calitatea de asigurat Tn sistemul public de sanatate Tn regiunea de Nord-Vest 
Tn cazul populajiei de varsta activa* 



Probabilitatea 
declararii unei 
stari de sanatate 
precare este 

semnificativ mai 
ridicata Tn cazul 
romilor 

comparativ cu 
populajia 





Regiunea de 
Nord-Vest 


Romani 


Maghiari 


Romi 


Da 


81.6 


82.4 


83.6 


57.6 


Nu 


16.2 


15.0 


16.1 


38.4 


Nu stiu/ Nu raspund 


2.2 


2.6 


0.4 


4.0 



Sursa: Popescu, Ra{, Rebeleanu (2009). 
Procente calculate pentru persoanele cu varsta cuprinsa Tntre 18-59 de ani, care nu au statutul de pensionar sau persoana 
inapta de munca. 



144 



Un studiu din 2005 releva ca femeile rome Tntampina mai multe obstacole decat cele 
non-rome Tn accesul la asistenta preventiva si au sanse infime de a face testul pentru 
depistarea cancerului de col uterin. Ponderea celor care facusera testul Papanicolau a fost 
de 5,2%, de patru ori mai scazuta decat media natjonala (Todorova et al 2009). 

Sistemul de sanatate contjne factori de discriminare latenta fata de rami. Ei pot fi 
identificatj atat la nivelul condipor de eligibilitate cat si Tn relape dintre pacient si personalul 
medical. 

Programul national de mediatori sanitari, adoptat de Guvemul Romaniei Tn 2002 este o 
resursa importanta pentru cresterea accesului romilor la serviciile de sanatate. Tn primul an 
de functionare au fost formati 166 de mediatori sanitari pentru romi. Raportul Monitorizarea 
implementarii la nivel local a strategiei natjonale pentru imbunataiirea situa{iei romilor (Open 
Society Institute 2004) apreciaza acest numar ca insuficient si releva ca nu toti mediatorii 
sanitari au reusit sa se angajeze. Principala cauza a fost refuzul autoritatilor locale de a crea 
si de a finanta posturile respective din bugetul local. Mai mult, cei care s-au angajat nu 
dispun de resurse materiale suficiente pentru exercitarea sarcinilor ce le revin (Open Society 
Institute 2004). 

Atat personalul sanitar, cat si comunitatile rome considera binevenita activitatea 
mediatorilor sanitari. Tn opinia medicilor de familie mediatorii au avut un o contributie majora 
la cuprinderea romilor Tn trei dintre programele nationale de sanatate: vaccinarea copiilor, 
planificarea familiala si eel de depistare a cancerului de col uterin (Popescu, Rat, 
Rebeleanu, 2009). 

Recunoscand rolul important al mediatorilor sanitari Tn facilitarea accesului la 
asistenta medicala, dar si Tn ceea ce priveste obtinerea actelor de identitate, Fleck si 
Rughinis (2008) atrag atentia asupra unor posibile consecinte negative ale institutionalizarii 
medierii sanitare. Exista riscul ca pacientii romi sa nu se mai adreseze direct medicilor de 
familie precum si acela al instrumentalizarii mediatorilor sanitari Tntr-un mod inadecvat 
pentru a prelua fie unele sarcini ale personalului medical (informarea pacientilor), fie 
responsabilitati ale pacientilor (obtinerea actelor de identitate) (Fleck si Rughinis 2008: 101, 
Popescu, Rat, Rebeleanu 2009). 

Percepfia accesibilitatii si calitafii serviciilor de sanatate 

Indicatorii finantarii, infrastructure si resurselor umane demonstreaza decalajul substantial 
dintre Romania si majoritatea tarilor UE Tn privinta accesului populatiei la Tngrijirea sanatatii. 
Diferentele se regasescm planul subiectiv, al perceptiei asupra serviciilor de sanatate. 

Eurobarometrul din 2007 dedicat sanatatii si Tngrijirii de lunga durata a investigat 
Tntre altele modul Tn care populatia statelor membre UE evalueaza asistenta medicala 
primara, de specialitate si spitaliceasca din sistemul public Tn termeni de accesibilitate, 
costuri si calitate. Rat (2007) a combinat evaluarile individuale ale fiecarui nivel de Tngirjire 
Tn indici compoziti ai accesibilitatii generale, accesibilitatii costurilor si calitatii serviciilor 
medicale. Valoarea fiecarui indice este data de procentul din media UE-27 Tnregistrat pe 
dimensiunea respectiva la nivel national. Cel mai scazut scor al accesibilitatii costurilor a fost 
obtinut Tn Romania si Bulgaria: 70% din media europeana. Aceleasi doua tari si Polonia 
Tnregistreaza valori scazute la calitatea serviciilor. Romania se plaseza pe ultimul loc si Tn 



145 



cazul accesului (perceput) la Tngrijirea medicala, dar diferenja fata de media UE este mai 
redusa decat Tn privinta accesibilitatii costurilor si calitatii (Rat 2008: 7). 

Tabelul IV-28 Indicii accesibilitatii si calitatii serviciilor de sanatate 





Bulgaria 


Cehia 


Ungaria 


Polonia 


Romania 


Slovacia 


Indicele calitatii serviciilor de sanatate 


73.7 


108.8 


77.0 


74.4 


74.5 


96.4 


Indicele accessibilitajii 


88.1 


104.8 


86.0 


92.3 


84.8 


102.7 


Indicele accesibilitatii costurilor 


70.7 


118.0 


80.9 


103.2 


70.9 


107.9 



Sursa: Rat, 2008: 7 

Ancheta realizata de Agenda pentru Strategii Guvernamentale 
conduce la concluzia trista ca sistemul de sanatate din Romania 
nu se distinge prin nici o calitate deosebita. Tn orice caz, 
majoritatea (60%) persoanelor chestionate au avut dificultati Tn a 
identifica o asemenea calitate (Guvemul Romaniei 2008). 



Concluzii 



Romania se plaseza pe 
ultimul loc si Tn cazul 
accesului (perceput) la 
Tngrijirea medicala, dar 
diferenja fata de media UE 
este mai redusa decat Tn 
privinta accesibilitatii 

costurilor si calitatii. 



1. Romania detine cateva recorduri triste Tn privinta principalilor indicatori ai starii de 
sanatate, iar perceptia populatiei asupra propriei stari de sanatate indica o nevoie de 
asistenta medicala mai ridicata decat Tn majoritatea tarilor UE . Cu toate acestea, Romania 
se situeaza pe ultimul loc Tn privinta cheltuielilor publice pentru sanatate pe cap de locuitor. 
Sistemul de sanatate sufera de subfinantare cronica. 

2. Sistemul nu are suficiente resurse materiale si umane. Romania are eel mai scazut numar 
de medici la 10000 locuitori si se plaseaza pe o pozitie inferioara Tn privinta celorlalte 
categorii de personal medical. 

3. Exista importante disparity inter si intraregionale Tn alocarea resurselor. Populatia rurala 
este puternic defavorizata Tn privinta accesului la asistenta medicala de specialitate. 

4. Sistemul asigurarilor de sanatate din Romania are cea mai restrictive conditie de 
eligibilitate (5 ani) pentru cei afiliati Tnainte de 2007. Comparativ cu majoritatea tarilor 
europene, ponderea persoanelor neasigurate este ridicata (3-4%). Beneficiarii VGM care 
pierd temporar dreptul la prestatie, somerii de lunga durata (neindemnizati), lucratorii pe cont 
propriu si agricultorii cu venituri mici sunt categoriile cele mai expuse riscului de excludere. 

5. Lipsesc programele nationale cu caracter preventiv si de screening pentru afectiunile 
oncologice cele mai raspandite. Cele derulate pana Tn prezent au fost finantate inadecvat si 
au avut o cuprindere limitata. Consecinta este mortalitate ridicata, Tn general peste media 
europeana, ca urmare a afectiunilor oncologice. 

6. Dreptul asiguratilor la serviciile medicale din pachetul de baza este adesea Tncalcat sau 
limitat datorita subfinantarii sau managementului ineficient. Epuizarea fondurilor pentru 
investigatii de laborator sau, Tn cazul spitalizarii, pentru materiale si medicamente Tl obliga pe 
pacient sa plateasca din buzunar servicii la care are dreptul Tn calitate de asigurat. 

7. Pachetul de baza este limitativ Tn privinta asistentei stomatologice. Tn aceste conditii, 
populatia cu venituri insuficiente este exclusa de serviciile stomatologice. 

8. Amploarea coruptiei din sistem ne distinge de restul statelor membre UE. Ponderea 
pacientilor care dau bani sau cadouri este estimata la 20-33% Tn cazul medicilor si la 29% 



146 



Tn cazul asistentelor. Platile informale reprezinta o deficienta majora Tn alocarea resurselor si 
maresc mult costul Tngrijirii medicale. Riscul excluderii si Tncalcarea drepturilor persoanei 
asigurate sunt deosebit de grave atunci cand platile reprezinta o conditie pentru acordarea 
asistentei medicale. 

9. Desi numarul cabinetelor private a crescut Tntr-un ritm accelerat, titularii lor sunt reticenti 
fata de stabilirea unor contracte cu casele de asigurari. Tn actualele conditii, medicii 
specialisti din sistemul public au atat motivatia cat si posibilitatea de a sugera pacientilor sa 
utilizeze serviciile pe care ei Tnsisi le furnizeaza Tn sistem privat. Consecintele sunt negative 
pentru pacient pe multiple planuri. 

10. Apartenenta la etnia roma creste semnificativ probabilitatea de a avea o sanatate 
precara si riscul de excludere/discriminare Tn serviciile sanatate. 

11. Conform evaluarii populatiei, sistemul de sanatate din Romania are un grad de 
accesibiltate si o calitate a serviciilor sub media UE. 



Recomandari: 

• Tn conditiile unei stari de sanatate precare comparativ cu media UE, este necesara 
cresterea alocarii per capita pana la media noilor state membre. 

• Reducerea decalajelor Tn alocarea resurselor materiale si umane dintre judete si 
medii (urban-rural) concomitent cu facilitarea accesului populatiei din zonele 
defavorizate (orase mici si localitati rurale) la serviciile performante din centrele 
medicale dezvoltate. 

• Reducerea perioadei minime de contribute de la 5 ani ( cea mai restrictiva) din UE la 
maximum 1 an pentru a reduce riscul excluderii sau pierderii calitatii de asigurat. 
Riscul este crescut pentru somerii de lunga durata, ex-beneficiarii VGM, agricultorii, 
lucratorii pe cont propriu. 

• Reorganizarea sistemului de asigurari pentru a limita fragmentarea excesiva din 
acest moment. Existenta a trei fonduri/ case la nivel national si a 42 de case judetene 
creste costurile de administrare si accentueaza inegalitatile atat Tn plan tentorial cat 
si Tntre categorii ocupationale. Un sistem care este principial unitar si 
nediscriminatoriu permite existenta de facto a unor conditii speciale. 

• Derularea unor programe nationale de screening pentru afectiunile oncologice si 
evaluarea lor continua pentru a asigura un grad ridicat de cuprindere a populatiei si o 
eficacitate sporita. 

• Includerea partiala a asistentei stomatologice Tn pachetul de baza, cu o eventuala co- 
plata. 

• Masuri anti-coruptie consecvente pentru a limita platile informale. Ele trebuie Tnsotite 
de campanii de informare a utilizatorilor/pacientilor cu privire la drepturile pe care le 
au ca cetateni si asigurati. 

• Extinderea contractarii serviciilor medicale private de specialitate si stomatologice de 
catre casele de asigurari. Actuala separare dintre furnizorii privati si cei publici este 
contraproductiva pentru utilizatori. Ea permite medicilor cu practica Tn ambele 



147 



sectoare sa reduca serviciile acordate pacientului Tn sistemul public sugerandu-i sa 
mearga la propriul cabinet privat. Competitia dintre cele doua sectoare pentru 
fondurile publice poate conduce la cresterea calitatji serviciilor si la controlul 
costurilor, cu efecte benefice pentru pacient. 

Reglementarea si Tntarirea respectarii unor standarde de calitate si eficienta Tn 
serviciile medicale. 

Cresterea importantei aspectelor deontologice si a deprinderilor de relatjonare cu 
pacientul Tn curriculum-ul Tnvatamantului medical. 

Pregatirea mediatorilor sanitari pentru a oferi sprijin persoanelor cu vulnerabilitatj 
multiple (dizabilitate fizica sau psihica, discriminare etnica si economica, de exemplu) 
si sustinerea lor din punct de vedere profesional. 



148 



IV.4. Serviciile de educate 



Principii 

Riscurile sociale asociate educatiei romanesti sunt legate Tn principal de performanta 

scazuta a acesteia, atestata de rezultatele slabe obtinute la testarile internationale pentru 
Tnvatamantul preuniversitar si de absenja universitatilor din Romania din topul mondial al 
primelor 500 de astfel de institutii. Decalajul performantelor sistemului de educate formala 
fata de media tailor UE este mare si se suprapune unei 



Riscurile sociale asociate 
educajiei romanesti sunt 
legate Tn principal de 
performanta scazuta a 
acesteia, atestata de 
rezultatele slabe obtinute 
la testarile internationale 
pentru Tnvatamantul 

preuniversitar si de 
absenja universitatilor din 
Romania din topul mondial 
al primelor 500 de astfel 
de institutii 



instructii scolare mai reduse pentru media populatiei active, 
pierderii resurselor umane prin emigratie (ce afecteaza mai ales 
persoane mai bine educate si mai malt calificate) si unei rate de 
participare a adultilor la forme de educate continua mult mai 
reduse. 

Peste acesti indicatori defavorabili se suprapun 
inegalitati importante ce afecteaza regiuni sau grupuri sociale 
destul de largi, adesea accentuate de modul de redistribuire a 
resurselor Tn interiorul sistemului educational. 

Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza si 
elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii (2008) 
analizeaza Tn extenso dificultatile Tnvatamantului romanesc la 
nivelul performantei sale si a cadrelor institutionale. Fara a neglija aceste aspecte, Tn 
Raportul de fata ne concentram atentia asupra problemelor sistemului de Tnvatamant care 
genereaza sau adancesc inegalitatile Tn ceea ce priveste accesul si participarea, calitatea 
educatiei si egalitatea de sanse si asupra mecanismelor interne specifice sistemului 
educational care conduc catre astfel de disfunctionalitati 

Starea sistemului 

Calitatea educatiei in Romania: performanta academica in invaiamantul preuniversitar 

Scopul final al educatiei Tl constituie o buna integrare a tinerilor Tn societate. Calitatea 
sistemului educational este data prin urmare de masura Tn care acesta serveste scopului 
propus. Din pacate nu dispunem de masuri care sa permita evaluarea eficientei sistemului 
educational Tn sine, direct din perspectiva scopului. 

Un indicator slab Tl reprezinta nivelul de integrare profesionala a tinerilor, care 
reflecta Tntr-o mare masura capacitatea scolii romanesti de a identifica corect nevoile pietei 
muncii, de a orienta tinerii catre o viitoare profesie si de a dezvolta Tn randul acestora acele 
competente necesare integrarii Tn munca. Rata somajului Tn randul tinerilor de pana la 25 de 
ani Tn Romania este dintre cele mai mari din UE (20,1% Tn 2007), fata de o medie 
europeana de 15,3% si la o distanta semnificativa fata de statele cu cele mai bune 
performante precum Olanda 5,9% sau Danemarca 7,9% sau chiar fata de Bulgaria care 
Tnregristeaza o rata de 15,1%. Indicatorul nu reflecta Tnsa Tn mod necesar deficientele de 
calitate ale sistemului educational. §omajul ridicat poate fi datorat abandonului prematur 



149 



ridicat, asa cum aratam Tn sectiunile urmatoare, reflectand deficiente de incluziune si 
mentinere a tinerilor Tn sistemul de Tnvatamant. 

Exista Tnsa indicatori ai calitatii da^i de performantele scolare si masuri ale abilitatilor 
si cunostiintelor dobandite. 

Testele comparative internationale furnizeaza astfel de informatii. Spre exemplu, 
TIMSS constituie o cercetare internationala Tn care esantioane reprezentative de elevi din 
ultima clasa de gimnaziu sunt evaluati conform abilitatilor dobandite Tn domeniul matematicii 
si Tn eel al stiintelor. Tn 1995, 1999 si 2003 75 Romania s-a plasat pe ultimele locuri Tntre tarile 
europene din punct de vedere al mediei obtjnute. Tn 2007 lucrurile sunt neschimbate: 
Romania este sub media tarilor participante, atat la matematica, cat si la stiinte. La 
matematica, tan vecine precum Bulgaria, Ucraina si Bosnia, dar si Norvegia sau Cipru se 
plaseaza la acelasi nivel cu Romania. Georgia este singura tara europeana care se 
plaseaza la matematica sub nivelul elevilor de clasa a Vlll-a de la noi. Tn schimb, scorul 
mediu al Ungariei (517 puncte) sau al Armeniei (499) ca sa dam doar doua exemple, sunt 
mult superioare celui obtinut de Romania (471). Mentionam ca tarile africane, spre exemplu, 
se plaseaza Tn general sub performantele elevilor romani. Acelasi tip de 
concluzii sunt valabile pentru performantele elevilor de clasa a Vlll-a la 
stiinte. Tn plus, daca pozitia Romaniei relativ la alte tari a ramas practic 
neschimbata, rezultatele TIMSS 2007 indica o usoara scadere a 
numarului absolut de puncte ce constituie media elevilor romani testati. 

Datele altor doua studii comparative similare (PIRLS si PISA) 
confirma rezultatele descrise mai sus si le extind pentru elevii de clasa a 
IV-a. Tn anii 1990 si 2000, Romania se plaseaza constant Tntre ultimele 
tari europene din punct de vedere al pregatirii pentru viaja al tinerilor la 
sfarsitul ciclului primar, respectiv al celui gimnazial. Sa notam si faptul ca elevii romani testati 
sunt, Tn medie, mai „batrani" decat cei din majoritatea tarilor europene incluse Tn aceste 
cercetari, data fiind varsta mai tarzie de intrare Tn sistemul educational. 

Decalajul de performanta fata de alte tari europene nu este neaparat intrinsec 
sistemului educational. El este strans legat cu caracteristicile societatii romanesti Tn 
ansamblul ei (Voicu, 2005b). La nivel european exista o corelatie puternica Tntre dezvoltarea 
generala a societatii si performanta educationala medie. 
Relatia se particularizeaza spre exemplu la nivelul legaturii 
dintre performantele elevilor cu rezultatele economice si cu 
nivelul general de instructie al populatiei. Jarile mai putin 
dezvoltate economic si cu o populatie cu un nivel de 
instructie scolara mai redus tind sa aiba rezultate mai slabe 
Tn testele care evalueaza performanta sistemelor 
educationale. Romania este o astfel de tara, mai saraca 
decat majoritatea tarilor europene, mai putin dezvoltata 
economic, cu o populatie mai slab instruita scolar. Spre 
exemplu, ponderea absolventilor de studii universitare si 
postliceale Tn totalul populatiei active este Tn Romania mai 
mica decat Tn majoritatea tarilor UE, fiind de aproape doua 



Decalajul de 

performanta fata 
de alte Jari 
europene nu 
este neaparat 
intrinsec 
sistemului 
educational. 



Jarile mai putin dezvoltate 
economic si cu o populatie 
cu un nivel de instructie 
scolara mai redus tind sa 
aiba rezultate mai slabe Tn 
testele care evalueaza 
performanta sistemelor 
educationale. Romania 
este o astfel de tara, mai 
saraca decat majoritatea 
tarilor europene, mai putin 
dezvoltata economic, cu o 
populatie mai slab instruita 
scolar. 



' Testele se repeta odata la 4 ani. 



150 



ori mai redusa decat Tn Bulgaria. Aceasta contribuie la un rise important de a atrage investitii 
eficiente si a genera o productivitate ridicata a muncii, cu consecinte pe termen lung asupra 
capacitatii de dezvoltare a tarii. 

Un alt indicator de performanta este legat de distributia elevilor pe nivele de 
performanta. Pe langa performantele mult mai slabe ale marii majority a elevilor romani 
exista o elita „subtire" din punct de vedere numeric si ale carei rezultate nu sunt neaparat 
deosebite, de ceea ce se petrece Tn alte tari, asa cum obisnuim sa credem. Cele trei 
cercetari international amintite arata ca Romania are, Tn procente, cam tot ataji elevi de varf 
(2-5%) cat Tntalnim Tn cateva alte tari europene, cu care Tmpartim ultimele pozitii Tntr-un 
astfel de clasament european (Tn alte tari, precum Anglia sau Ungaria, ponderea celor care 
Tndeplinesc standardele de varf depaseste 8%). Diferenja se face mai ales Tn jos, elevii buni, 
cei cu performante intermediare si chiar cei care reusesc sa Tndeplineasca standardele 
minimale fiind procentual mai putjni decat Tn alte tari europene. Tn schimb, elevii care nu 
ating standardele minimale sunt mai multi atat la matematica, cat si la stiinte. (Mullis et al., 
2008; Martin et al., 2008; Mullis et al., 2007; OECD, 2006). Important este ca aceste studii 
identified si factorii care contribuie la nivelul performantelor scolare ale elevilor, dand 
posibilitatea elaborarii unor programe care sa contribuie la schimbarea acestei stari de fapt. 
Studiul PIRLS 2006 arata ca statutul socio-economic este eel mai important determinant al 
achizipor Tn domeniul lecturii pentru elevii din Romania. De asemenea, studiul TIMSS 2003 
concluzioneaza ca resursele educatjonale de care elevii dispun Tn familie (nivelul de 
educatje al parintjlor, numarul de cartj din biblioteca personala, un birou/masa de lucru, un 
computer personal, limba vorbita acasa) influenteaza Tntr-o masura foarte mare achizitiile 
elevilor romani la matematica si la stiinte. Daca Tn general educatia este considerata ca un 
factor al mobilitatii sociale, aceste studii sugereaza ca Tn Romania educatia mai curand 
contribuie la reproducerea decalajelor sociale existente, datorita problemelor de acces si a 
calitatii mai slabe a educatiei pe care sistemul national o ofera elevilor provenind din grupuri 
si medii dezavantajate. 

Inegalitatile relevate de testele internationale pentru Tntreaga masa de elevi nu sunt 
mari. Tn schimb, comparatiile urban-rural Tn ce priveste performanta la tezele nationale sunt 
net defavorabile ruralului (vezi CNCEIP, 2008a, b si c), confirmand un trend observat de 
multa vreme (Jigau, 2000; Mertaugh/Hanusek, 2005; Administratia Prezidentiala, 2008). 

Mutand discutia la nivelul secundarului superior (liceul si scolile vocationale), varful 
elitei poate fi evaluat pornind de la rezultatele la olimpiadele internationale. Rezultatele la 
matematica si la informatica plaseaza sistematic Romania Tntre primele 10, la fizica 
fluctuatia este mai mare, dar ne mentinem Tntre primele 20 de tari, Tn timp ce la chimie sau 
biologie, daca ordonam tarile dupa rezultate, olimpicii romani se plaseaza de regula Tn 
preajma jumatatii sau mult mai jos (Comsa, Tufis, Voicu, 2007, pp. 40). Performantele Tn 
cauza, pe ansamblu, nu sunt iesite din comun, plasandu-ne Tn trendul celorlalte tari 
europene. 

Toate acestea vorbesc despre un Tnvatamant preuniversitar putin performant, cu 
precadere la nivelul marii mase a elevilor. Tn plus, mitul elitelor malt performante, poate fi Tn 
eel mai bun caz restrans la o patura extrem de subtire de elevi, cu o probabilitate extrem de 
ridicata de a emigra imediat dupa Tncheierea studiilor liceale si nereprezentativa pentru 
ansamblul Tnvatamantului romanesc. 



151 



Se adauga deficiente importante legate de suspiciunile de coruptie la examenele 
rationale, fie ca este vorba de tezele natjonale, fie ca este vorba de cele de bacalaureat. 
Rezultatele adesea contradictorii ale acestora, includ cresteri sau modificari substantiate ale 
ratelor de promovabilitate de la un an la altul, fie la nivel de localitate, judet sau unitate 
scolara, greu de explicat prin factori ce nu iau Tn calcul posibila fraudare. 

Calitatea educatjei in Romania: performan\a academica in tnvatamantul superior 

Masurarea calitatii Tn Tnvatamantul superior este mai dificil de surprins. Tn absentia 
studiilor aprofundate asupra gradului de integrare Tn societate a absolventjlor, singura 
masura valida pare a fi legata de rezultatele procesului de cercetare, surprins Tn 
clasamentele intematjonale ale universitatjlor, fie ca e vorba de THES-QS World University 
Rankings („topul Times"), de Academic Ranking of World Universities („topul Shanghai") sau 
de Webometrics Ranking of World Universities. Din acest punct de vedere Romania este 
departe de a cunoaste performante notabile Tn domeniu. Mai mult, evaluarile procesului 
educational sunt mai degraba negative (vezi si Raportul Comisiei Preziden{iale pentru 
analiza §i elaborarea politicilor din domeniile educa{iei si cercetarii - Administratja 
Prezidentjala, 2008). 

Accesul §i participarea la educate §i formare continua 

Tn ce priveste Tnvatamantul prescolar , datele 
raportate de Eurostat 76 indica faptul ca Romania are o 



In ce priveste 

Tnvatamantul prescolar , 

datele raportate de 
Eurostat indica faptul ca 
Romania are o 

participare la educajia 
timpurie similara altor {ari 
europene. 



participare la educajia timpurie similara altor tari europene. 
Astfel, ponderea copiilor de 5 ani cuprinsi Tn Tnvatamantul 
prescolar era Tn 2006 de 86,4%, practic aceeasi ca Tn alte tari 
la care varsta de intrare la scoala este aceeasi ca Tn 
Romania. Mai mult, tendinja Tnregistrata Tn ultimii 5-6 ani este 
de a creste substantial participarea la Tnvatamantul prescolar. 
Pentru varstele de 3, 4 si 5 ani, participarea la Tnvatamantul 
prescolar crescuse Tn 2006 fata de 1998 cu 20, 18, si respectiv 14 puncte procentuale. 

Tn interiorul fiecarei generatii regasim inegalitati importante. Exista grupuri care 
prezinta deficite cronice de participare. Copii din localitatile rurale izolate si copii proveniti din 
comunitati relativ compacte de rami sunt cei mai afectati. Excluziunea de la Tnvatamantul 
prescolara Tn cazul lor decurge deopotriva din dificultati materiale si optiuni culturale ale 
familiilor de provenienta si din dificultati institutionale de a beneficia de forma respectiva de 
educate. Acestea din urma accentueaza Tn loc sa reduca inegalitatile existente, contribuind 
la mentinerea unor riscuri de scadere a coeziunii sociale, de polarizare a societatii, de 
perpetuare a subdezvoltarii. Dificultatile institutionale amintite se datoreaza slabei dezvoltari 
a retelei de grading si a dificultatii de a organiza astfel de unitati Tn satele cu populate 
redusa numeric si Tmbatranita, unde numarul de copii de varsta prescolara si scolara este 
insuficient pentru functionarea unei astfel de unitati de Tnvatamant. 



76 Datele despre care mentionam ca provin de la Eurostat sunt fumizate online la de catre biroul central european 
de statidtica, la adresa 

http://epp. eurostat. ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1996,45323734&_dad=portal&_schema=PORTAL&scree 
n=welcomeref&open=/edtr/educ/educ_indic&language=en&product=EU_MASTER_education_training&root= 
EU_MASTER_education_training&scrollto=286. Ele au fost consultate in perioada februarie 2009. 

152 



La randul lor, orasele, Tn general cele care au cunoscut dezvoltare Tn ultimii ani, se 
confrunta cu o supramcarcare a retelei de gradinite publice existente. Cresterea fertilitatii, 
datorata Tn astfel de orase si atragerii de populate tanara, si continuarea procesului 
(modern) de nuclearizare a familiei si de crestere a distantei fata de bunici, se asociaza cu 
reprezentarile asupra obligativitatii grupei pregatitoare. Acesti factori contribuie Tmpreuna la 
cresterea Tnscrierilor la gradinita. Tn absenta extinderii retelei de gradinite, apare o presiune 
deosebita asupra dimensiunii clasei cu consecinte negative asupra calitatii educatiei. 

Sa notam, Tn context, si faptul ca raportul dintre numarul de prescolari si cadrele 
didactice de pe respectivul nivel de Tnvatamant era Tn 2006 de 18,1 (sursa: calcule proprii 
pornind de la datele furnizate de Eurostat). Tn majoritatea tarilor UE, indicatorul respectiv 
este Tntre 9 si 14 prescolari pe educator. Doar Franta (18,5), Marea Britanie (22,5) si Irlanda 
(28,1) prezentau valori mai ridicate decat Romania. Tn anul scolar 2007/2008, diferenta 
urban-rural Tn ce priveste numarul mediu de prescolari ce reveneau unui educator era de 4 
elevi: indicatorul lua valoarea 16 Tn urban si 20 Tn rural (MECT, 2008. Deficitul de cadre 
didactice din Tnvatamantul prescolar exista deopotriva la sate 
si Tn orase, fiind mai grav Tn mediul rural, mai ales datorita 
diminuarii populatiei scolare Tn urma scaderii de natalitate si 
a Tmbatranirii demografice accentuate. 

Calitatea Tnvatamantului prescolar difera mult de la o 
gradinita la alta si mai ales Tn ce priveste decalajul dintre 
unitatile publice si gradinitele private din mediul urban. 
Gradinitele private ofera de regula grupe mai mici de 
prescolari si o calitate mai buna a serviciilor educationale, 
atat a celor primare cat si ale celor secundare („programul 



Deficitul de cadre didactice 
din Tnvatamantul prescolar 
exista deopotriva la sate si 
Tn orase, fiind mai grav Tn 
mediul rural, mai ales 
datorita diminuarii 

populatiei scolare Tn urma 
scaderii de natalitate si a 
Tmbatranirii demografice 
accentuate. 



prelungit"). Tncep a se structura diferente importante la nivelul competentelor dobandite Tn ce 
priveste scrisul si cititul, cu consecinte extrem de puternice Tn ce priveste egalitatea de 
sanse Tn scoala si Tn viata. 

Un alt fenomen important Tncepe sa afecteze elevii din familiile mai Tnstarite. Multi 
dintre acestia cunosc o suprainvestitie Tn educatie. Aceasta se manifests prin Tnscrierea la 
numeroase activity extracurriculare pe care le parcurg aproape zilnic, dupa Tncheierea 
activitatilor de tip after-school oferite de gradinita. Programul unui astfel prescolar de 4-6 ani 
poate Tnsuma peste 6-7 ore pe zi dedicate unor activity educationale. Consecintele pe 
termen mediu si lung asupra prescolarilor Tn cauza pot fi negative. De asemenea, la nivelul 
sistemului, un astfel de comportament Tntareste ideea ca educatia formala este utila mai 
ales prin obtinerea unei diplome, nu prin abilitatile si competentele deprinse Tn scoala. ceea 
ce conteaza fiind exclusiv pregatirea suplimentara. Fenomenul risca sa se extinda Tn timp si 
la familiile cu venituri mai scazute. 

Tn fine, un alt fenomen ce se manifests puternic Tn ultimii ani la nivelul Tnvatamantului 
prescolar, ca si a celui primar este Tmprumutul modelului olimpiadelor scolare de la nivel 
gimnazial si liceal. Organizarea de concursuri scolare, pe obiecte, dincolo de controversa 
pedagogica Tn legatura cu efectele la varste atat de mici, poate sa se constituie Tn surse 
importante de inegalitati si stigmatizari la aceasta varsta. Modul curent de organizare implica 
plata unei taxe de participare, ceea ce determina imposibilitatea de integrare a prescolarilor 
si elevilor proveniti din familii sarace, indiferent de performanta scolara a acestor copii. 



153 



Tn ce priveste ratele de participare la tnvatamantul primar si gimnazial , Romania 
se mentine la un nivel comparabil cu standardul contemporan european.Practic cvasi- 
majoritatea tinerilor participa la Tnvatamantul primar si 
secundar inferior, ratele brute de participare fiind de aproape 
100%. Exista Tnsa un fenomen Tngrijorator de crestere a 
abandonului scolar Tn cursul primelor 8 clase de scoala, 
indicatorul fiind Tn crestere continua Tn perioada 2000-2007. 

Pe 



fondul scaderii 
demografice, 
dimensiunea clasei Tn 
Tnvatamantul primar si 
gimnazial continua sa 
se reduca, ajungand Tn 
2006, conform 

Eurostat la 18,1, 
respectiv 20,2 elevi pe 
clasa. Astfel, 

dimensiunea medie a 
clasei de elevi este 
sub cea din 

majoritatea t^ 1 "'' 01 " 

europene. Tn schimb, 
raportul elevi pe 



profesor 



(17,2 



Cvasi-majoritatea tinerilor 
participa la Tnvatamantul 
primar si secundar inferior, 
ratele brute de participare 
fiind de aproape 100%. 



Caseta IV.4.-1 Abandonul §colar 

Procentual, abandonul a crescut de 3 ori Tn Tnvatamantul primar (de la 
0,6% la 1,7%) si de patru ori Tn Tnvatamantul gimnazial (de la 0,6% la 
2,3%) (MECT, 2008). Tn anul scolar 2006/2007, rata abandonului a fost 
mai mare Tn mediul urban. Abandonul scolar Tn Tnvatamantul liceal 
era de 3,3%, iar Tn eel profesional era de 8,2% Tn 2006/2007. Cifrele 
sunt comparabile cu cele Tnregistrate Tn anii precedenti, indicand o 
relativa stabilitate a fenomenului. 

Cauzele abandonului sunt de regula legate de dificultati materiale ale 
parintilor, performanta scolara redusa si repetentie repetata, orientare 
scolara deficients, dezorganizarea familiei, (mai rar) participarea pe 
piaja muncii si, pentru fete, mai ales Tn unele comunitati de rami, 
casatoria (Voicu et al., 2008). La nivelul liceal sau Tn Tnvatamantui 
profesional slaba orientare scolara si profesionala din ciclurile 
anterioare are un impact si mai puternic, unii elevi neregasindu-se 
Tn programele oferite. 

Abandonul, pe fiecare nivel Tn parte este unul scazut, Tnsa pe 
ansamblul ciclurilor de Tnvatamant el devine unul important, printre cele 
mai ridicate din UE. Conform Eurostat, Tn 2007, 19,2% dintre tinerii 
Tntre 18 si 24 ani absolvisera eel mult gimnaziul si nu se mai aflau Tn 
sistemul de Tnvatamant. Cifra este peste media Uniunii Europene 
(15,2%), fiind similara cu cea Tnregistrata Tn Italia (19,3%) si mai mica 
decat Tn Malta (37,3%), Portugalia (36,3%) sau Spania (31%). Restul 
tarilor europene Tnregistreaza rate mai reduse si mult mai reduse ale 
abandonului prematur, mergand pana la 4-6% Tn cazul unor tari estice 
precum Slovenia, Polonia sau Cehia. 

Cifra ridicata a celor ce parasesc timpuriu sistemul educational 
constituie un rise crestere suplimentara a inegalitatilor de orice tip, Tn 
conditiile Tn care oricum inegalitatile de venit se situeaza deja mult 
peste media europeana. Castigurile salariale ulterioare obtinute Tn 
urma unui an suplimentar de scolaritate este Tn Romania de 
aproximativ 6%, ajungandu-se pentru cei cu studii superioare la 
venituri superioare cu aprox. 55% fa{a de cei care au doar educate de 
baza. (Labour Market vulnerabilities in Romania, Banca Mondiala, 
2008) 



elevi/cadru didactic Tn 

primar si 12,2 Tn 

secundarul inferior) 

este superior mediei 

europene. La nivelul 

UE, aceasta ia 

valoarea 14 

elevi/cadru didactic Tn 

clasele primare, 

respectiv 1 1 Tn 

gimnaziu. Raportul 

MECT (2008) arata ca Tncarcarea cu elevi a unui cadru didactic a continuat sa scada, Tn anul 

scolar 2007/2008 aceasta fiind de 16 elevi/cadru didactic Tn Tnvatamantul primar, respectiv 

de 11 Tn eel gimnazial. Indicatorul ia valori Tnca si mai mari Tn mediul urban (17, respectiv 12 

elevi/profesor), unde, mai ales Tn clasele mici, se resimte lipsa de spatii si de personal 

didactic. 

Fenomenul meditatiilor continua sa prolifereze, ca si Tncarcarea puternica a elevilor 
cu activitati extracurriculare, similara celei descrise Tn cazul Tnvatamantului prescolar. 
Inegalitatile devin si mai puternice, ele traducandu-se adesea Tn inegalitati de tratament Tn 
cazul relatiei profesor-elev, elevii care primesc de exemplu meditatii de la profesorul pe care 
Tl au si la scoala fiind de regula privilegiati fata de colegii lor. 



154 



Graficul IV-5 Rata abandonului prematur in Europa, 2007 (ponderea populaj;iei Tntre 18 
si 24 de ani care a absolvit eel mult gimnaziul si nu se mai afla in sistemul educational) 



Turcia 

Malta 

Portugalia 

Spania 

Islanda 

Norvegia 

Italia 

Romania 

UK 

Bulgaria 

Letonia 

Luxembourg 

Grecia 

Estonia 

Franca 

Germania 

Cipru 

Danemarca 

Belgia 

Olanda 

Ireland 

Ungaria 

Austria 

Lituania 

Suedia 

Finlanda 

Elve{ia 

Slovacia 

Cehia 

Polonia 

Slovenia 

Croatia 



o% 



| 47, 3% 



| 37,3% 



| 24,5% 



H21,4% 



|19,3% 
119,2% 



17,0% 



1116,6% 



1 16,0% 



■ 15,1% 



1114,7% 
] 14,3% 



1112,7% 



1112,7% 



H12,6% 



1 12,4% 



■ 12,3% 



1112,0% 



H11,5% 



1 10,9% 



1 10,9% 



I 8,7% 



I 8,6% 



I 7,9% 



I 7,6% 
] 7,2% 



I 5,5% 



I 5,0% 



I 4,3% 
] 3,9% 



5% 



10% 



15% 



20% 



25% 



Sursa: Eurostat. Datele pentru Cehia sunt din 2006. 

Rata bruta de participare la tnvatamantul liceal si 
profesional a cunoscut unele oscilatii Tn anii 2000, Tnsa, ca 



I 36,3% 



H31,0% 



In anul scolar 2007/2008, 
rata bruta de participare la 
Tnvatamantul liceal si 
profesional a atins 96% 
pentru mediul urban si 
71% pentru mediul rural. 
Decalajul cantitativ este 
dublat si de unul calitativ: 
absolvenjii de gimnaziu din 
mediul urban opteaza Tn 
masura mult mai mare 
decat cei din rural pentru 
ruta academica (se Tnscriu 
la liceu), Tn timp ce cei din 
rural se Tnscriu mai des 
decat cei din urban pe ruta 
profesionala. 



55 



tending generala, cunoaste o crestere Tmbucuratoare (MECT, 2008). In anul scolar 
2007/2008, indicatorul a atins 96% pentru mediul urban si 71% pentru mediul rural. 
Decalajul cantitativ este important, el fiind dublat si de unul calitativ: absolventii de gimnaziu 
din mediul urban opteaza Tn masura mult mai mare decat cei din rural pentru ruta academica 
(se Tnscriu la liceu), Tn timp ce cei din rural se Tnscriu mai des decat cei din urban pe ruta 
profesionala. 

Ratele de trecere de la Tnvatamantul gimnazial la eel liceal au cunoscut si ele cresteri 
procentuale importante. Tn anul scolar 2007/2008, aproape doua treimi dintre absolventii de 
gimnaziu s-au Tnscris la licee, iar ceva mai putin de o treime Tn Tnvatamantul profesional, pe 
ansamblu, 95,2% facand trecerea la secundarul superior (MECT, 2008). Cresterea ratei de 
trecere fata de anul scolar precedent este importanta (5 puncte procentuale), o parte din 
merite putand reveni programului „bani pentru liceu". Cauzele abandonului la trecere de la 
gimnaziu la secundarul superior sunt similare celor asociate abandonului Tn timpul studiilor 
primare si gimnaziale. Lor li se adauga, mai ales pentru comunitatile izolate din mediul rural, 
distanta fizica pana la cele mai apropiate licee sau SAM. Cazarea Tn internat pare a fi mai 
putin utila Tn acest sens Tn raport cu existenta unor posibilitati de transport (Voicu et al., 
2008). 

Tabelul IV-29 Trecerea de la invatamantul liceal la eel tertiar in Romania, 2001-2008 



An scolar 


absolventi liceu* 


Noi inscrisi tertiar** 


rata 

inscriere in 

tertiar 

-%- 


rata 

inscriere 

universitar 

-%- 


Total 


din care** 


Anul I 
postliceal 


Anul I 
universitar 


2007-2008 


303684*** 


297684 


22846 


274838 






2006-2007 


268009 


251738 


14604 


237134 


94 


88 


2005-2006 


220672 


242830 


18821 


224009 


110 


102 


2004-2005 


207884 


211911 


21449 


190462 


102 


92 


2003-2004 


196313 


198504 


21820 


176684 


101 


90 


2002-2003 


204905 


179706 


24243 


155463 


88 


76 


2001-2002 


180851 


195350 


31102 


164248 


108 


91 


2000-2001 


303684 


297684 


22846 


274838 







*(inscrisi la inceputul anului-repetenti) 
** cifra nu include repetentii din anul scolar precedent 
***pentru 2007/2008 nu dispunem de numarul repetentilor. 
Sursa: calcule B.V. dupa cifrele furnizate de INS. 

Tranzitia la Tnvatamantul superior accentueaza fenomenul. Tn anul scolar 
2007/2008, aproape trei sferturi din numarul elevilor Tnscrisi Tn clasa a Xll-a Tn anul scolar 
anterior s-au Tnscris Tn Tnvatamantul superior. Practic, absolvirea bacalaureatului a constituit 
un factor ce a garantat acceptarea Tn Tnvatamantul superior (vezi datele raportate Tn MECT, 
2008: pp. 127). De aici, rezulta ca simpla Tnscriere la liceu se constituie deja Tntr-o premisa 
importanta a accesului la studii superioare, contribuind la predeterminarea timpurie a tipului 
de integrare Tn societate. 

Consecinta imediata este legata de polarizarea urban-rural si pe clase de status. 
Elevii din rural reusesc mai rar decat cei din urban sa ajunga la liceu, iar absolvirea liceului 
cu diploma de bacalaureat este similara cu accesul Tn Tnvatamantul superior. Un numar 
redus de elevi, cei ce au abandonat prematur sistemul educational, se plaseaza la marginea 



156 



societatii, cu sanse reduse de dezvoltare Tn viata. Ei provin de regula din familii 
dezorganizate, sarace, din comunitati izolate sau din comunitati compacte de romi (Voicu et 
al., 2008). 

Ratele de participare la Tnvatamantul superior indica Tn continuare inegalitati extrem 
de mari determinate de provenienta sociala. Spre exemplu, desi 
mediul rural furnizeaza aproape jumatate din tinerii dintr-o 
generate, ponderea studentilor din rural ramane redusa, 
plasandu-se aproape de sau sub 10% 77 . Masificarea 
Tnvatamantului superior reduce Tn medie decalajele cantitative 
urban-rural, Tnsa le transforma Tn decalaje calitative: elevii din 
urban tind sa acceseze faculty si specializari cu un prestigiu 
mai ridicat si care asigura o integrare superioara pe piata muncii 
si Tn societate (Voicu & Vasile, 2009). Acelasi lucru se petrece si 
Tn cazul unor grupuri traditionale defavorizate, precum tinerii 
proveniti din familii foarte sarace si din comunitatjle de romi. 

Pe de alta parte, pe ansamblul populatiei, Tn ciuda 
cresterii ratei de tranzitje de la secundarul superior la 
Tnvatamantul tertjar, Romania continua sa nu se afle printre 
tarile Tn care studentii din ciclul universitar sunt numerosi Tn raport cu grupa de varsta Tn 
cauza (Comsa, Tufis, Voicu, 2007). Cauza o regasim Tn ponderea extrem de redusa (Tn 
comparatje cu tarile UE) a populatiei cu studii superioare Tn totalul populatiei active, structura 
Tnalt stabila Tn timp (datorita numarului mare de generatii care au depasit varsta educatiei si 
care nu revin Tn sistem) ce tinde, Tn mod natural, sa se reproduca. Mecanismul este dat de 
accesul redus la studiile liceale. Toate acestea au un efect de bumerang asupra sistemului 
de Tnvatamant si a calitatii acestuia: Ponderea Tnca redusa a absolventilor de Tnvatamant 
superior, si calitatea relativ scazuta devine determinant pentru o arie de selectie redusa 
pentru personalul didactic din Tnvatamantul preuniversitar, afectand calitatea la acest nivel. 
Efectul este reciproc: nivelul redus la intrarea Tn ciclul tertiar determina si o calitate mai 
redusa a iesirilor. Tn plus, cresterea ponderii tinerilor ce participa la primul ciclu al educatiei 
universitare determina Tn mod natural o scadere a calitatii pe acest nivel. 



Ratele de 


participare la 


Tnvatamantu 


superior 


indica Tn 


continuare 


inegalitati extrem de mari 


determinate 


de 


provenienta 


sociala. Spre 


exemplu, de§i mediul rural 


furnizeaza 


aproape 


jumatate din 


tinerii dintr-o 


generate, 


ponderea 


studentilor 


din rural 


ramane redusa, plasandu- 


se aproape 


de sau sub 


10%. 





Cifra variaza in funcjie de modul de calcul, dificultatea majora fiind de a indica cine sunt studenjii din "rural": 
cei nascuji la sate, cei ai caror paring locuiesc la sate, cei care locuiesc in rural din punct de vedere al adresei 
indicate pe cartea de identitate etc. 



157 



Graficul IV-6 Participarea la invatamantul tertiar: ponderea studentilor in total populatie 
in varsta de 20-24 de ani, in Europa, 2006 



Finlanda 

Grecia 

Slovenia 

Suedia 

Danemarca 

Norvegia 

Lituania 

Letonia 

Islanda 

Estonia 

Ungaria 

Polonia 

Italia 

Belgia 

Spania 

Olanda 

UK 

Irlanda 

Franja 

Portugalia 

Romania 

Cehia 

Austria 

Germania 

Elvejia 

Bulgaria 

Croatia 

Slovacia 

Turcia 

Cipru 

Malta 

Macedonia 

Liechtenstein 

Albania 

o% 





1 93% 








1 89% 










1 82% 




- 












80% 


- 




79% 
8% 

r% 






1 


- 






17 


- 






17" 


- 






1 73% 


- 




1 73% 








% 

/o 






166 


- 






I65" 


- 






165° 


- 






164°/ 


- 






1 62% 


- 






1 62% 


- 




60% 
59% 

3 
9 








- 






1 


- 






154°/ 


- 






154°/ 


- 






1 52% 


- 








■ 52% 

18% 

8% 

7% 
% 
% 

) 








U 


- 






U 


- 






14 


- 






1 46 


- 






145 


- 






145", 


- 






144°/ 


- 






1 36% 


- 




1 32% 




1 30% 




1 29% 




1 28% 




1 26% 





10% 



20% 



30% 



40% 



50% 



60% 



70% 



80% 



90% 



100%. 



Sursa: Eurostat. 

Participarea romanilor la educajia pe tot parcursul vie|ii 

este una redusa: Tn 2005 doar 10% dintre romanii Tntre 25 si 64 
de ani participau la orice forma de Tnvatare sau formare continua 
(sursa: Eurostat). Spre comparatje, Tn Bulgaria, cifra 



In 2005 doar 10% dintre 
romanii Tntre 25 si 64 de 
ani participau la orice 
forma de Tnvatare sau 
formare continua. 



158 



corespunzatoare era de 17%, Tn Spania 25%, Tn Franja 51%, Tn Slovacia 59%, iarTn Suedia 
71%, media europeana plasandu-se la 42%. Tn conditiile unei forte de munca slab calificate 
Tn raport cu restul tarilor UE, si a unui abandon prematur mai ridicat, lipsa de implicare Tn 
programe de tip LLL 78 constituie un rise suplimentar de adancire a decalajului tehnologic si 
de inovatje ce ne separa de restul societatjlor europene. (EIS 2009). 

Pe de alta parte, exista o problema a competentelor nesanctjonate formal (Balica, 
2008), a abilitatjlor dobandite de persoane care nu urmeaza cursuri de formare dar devin 
expertj pe domenii specifice. Acestea pot fi regasite mai ales la nivelul unor nise 
profesionale relativ marginale, manufacturiere. Recunoasterea lor implica prevenirea riscului 
de excluziune sociala si poate fi realizata prin oferirea de cursuri scurte, care sa adreseze 
mai degraba managementul profesiei, si care sa sanctioneze formal stapanirea 
competentelor Tn cauza. 

Studii recente 79 arata ca piata europeana a forjei de munca sufera schimbari 
profunde, care avantajeaza net persoanele cu un nivel ridicat de calificare. Tendintele 
actuale indica mai curand nevoia dezvoltarii unor competente generale/ cheie foarte solide, 
care sa le permita angajatilor sa Tnvete pe tot parcursul vietii, mai curand decat competente 
foarte specifice, care vor fi depasite odata cu schimbarile rapide din domeniul tehnologiilor 
sau organizarii muncii. Se constata de asemenea o polarizare a locurilor de munca Tn functie 
de nivelul de educatie si calificare si o adancire a riscurilor sociale datorita acestui fapt. 
Creste foarte mult cererea de forta de munca cu Tnalta calificare, scade nevoia de angajati 
cu calificare medie si joasa implicati Tn activitati de produce care presupun sarcini repetitive 
si predictibile (a caror activitate poate fi suplinita de liniile tehnologice automatizate) si creste 
de asemenea nevoia de angajati cu nivel de educatie sau calificari mai reduse care pot 
efectua activitati nerepetitive, mai ales Tn sfera serviciilor (curatenie, soferie, coafura, etc) . 
Diferentele de venituri Tntre cele doua categorii de ocupare se vor adanci Tn mod evident, 
existand un rise crescut de saracie pentru angajatii cu nivel redus de calificare, mai ales Tn 
cazul familiilor cu multi copii sau a familiilor monoparentale. 

Resursele umane 

Cadrele didactice, mai ales cele din Tnvatamantul preuniversitar, ca grup, fac obiectul 
unor presiuni multiple. Pe de o parte este pozitia oarecum elitista din trecut: cadrele 
didactice din Tnvatamantul preuniversitar detineau pana Tn urma cu doua decenii un status 
social ridicat, Tntretinut deopotriva de veniturile salariale, cat si de faptul ca se numarau 
printre foarte putinii absolvent de Tnvatamant superior din societate. Auto-reprezentarea ca 
varf al ierarhiei sociale are o inerjie alimentata Tn continuare si de relativa lipsa de 
concurenta de pe piata muncii din prezent. Acesta vine Tn contradictie insa cu salariile 
reduse Tn raport cu cele din restul Europei, si situate Tn medie Tn apropierea mediei 
nationale. Se adauga Tncarcarea relativ mare cu ore de predare si prea putin cu alte tipuri de 
activitati didactice (fie cu elevii, fie pentru autodezvoltare profesionala), presiunea declinului 
demografic al populatiei, cu efecte manifeste Tn ultimii 11-12 ani Tn ce priveste efectivele 
scolare. De aici rezulta dificultatea de a pune Tn echilibru asteptarile ridicate date de 
reprezentarile asupra propriilor competente si prestigiu, cu volumul mare de munca si 
veniturile si pozitia sociala mai reduse. 



Life Long Learning. 
79 M. Scholtter - Origins and Consequences of Changes in Labour Market skills needs, EC, 2008 



159 



Generape tinere si cele Tn 
varsta sunt mult mai bine 
reprezentate Tn randul cadrelor 
didactice (sursa datelor: 
Eurostat), sugerand ca 
sistemul de Tnvatamant 
acjioneaza adesea ca un 
debuseu temporar Tn ce 
priveste angajarea imediat 
dupa absolvirea faculty. 



Structura pe varste reflecta aceasta realitate: la fel ca Tn alte tari europene foste 
comuniste (Ungaria de exemplu), generape tinere si cele Tn varsta sunt mult mai bine 
reprezentate Tn randul cadrelor didactice (sursa datelor: 
Eurostat), sugerand ca sistemul de Tnvatamant actioneaza 
adesea ca un debuseu temporar Tn ce priveste angajarea 
imediat dupa absolvirea facultatii. 

Imaginea de sine a resursei umane spune multe Tn 
ce priveste modul de abordare a procesului educational: 
spre exemplu, peste 90% dintre profesorii romani de 
matematica de gimnaziu se considera a fi foarte bine 
pregatiti pentru a-si Tndruma elevii la subiectele testate Tn 
cadrul TIMSS (Martin et al., 2008). Cifra este printre cele 
mai ridicate din Europa, similara unor tari cu performante notabile la testele respective 
(Ungaria, Cehia etc.), si mult superioara altora (Italia, Armenia, Suedia, Tntre cele cu 
performante superioare Romaniei). Alte studii (Voicu et al., 2008) releva acelasi mod de 
raportare la efectivele de elevi, care plaseaza responsabilitatea asupra rezultatelor slabe la 
nivelul familiilor. Fara Tndoiala, o astfel de pozitie este corecta, literatura existenta Tn 
domeniu indicand fara tagada caracterul decisiv al educatiei familiale. Pe de alta parte Tnsa, 
aceasta explicatie nu trebuie sa actioneze ca scuza pentru o preocupare redusa de crestere 
a performantei scolare. 

Tn mod particular, dincolo de orice rezultate la Tnvatatura, scoala are ca scop 
integrarea tinerilor Tn societate. De aici nevoia acordarii unei atentii mult mai mari decat Tn 
prezent consilierii scolare si orientarii scolare ca parte a responsabilitatilor fiecarui cadru 
didactic. 

Imigratia si emigratia constituie Tn egala masura surse de rise potentiale pentru 
sistemul educational, ambele producand efecte Tn ce priveste populatia de cadre didactice. 
Emigratia se constituie ca rise de pierdere a unor cadre didactice, Tn timp ce imigratia de 
forta de munca Tn Romania, poate determina nevoia de formare a cadrelor didactice astfel 
meat sa fie pregatite sa raspunda nevoilor particulare a unor elevi proveniti din culturi diferite 
de cea romaneasca. 



Egalitatea de §anse 

Problemele sistemului romanesc de Tnvatamant tind 
sa aiba un efect negativ mult mai puternic asupra 
participarii si rezultatelor scolare ale unor grupuri 
vulnerabile. Astfel copiii provenind din familii sarace, copiii 
rami, copiii infectati cu HIV sau cei cu cerinte educative 
speciale (CES) sunt uneori marginalizati, segregati sau 
chiar exclusi din scoli din Romania. 

Cum raspunde scoala romaneasca provocarilor 
privind dreptul la educate pentru copiii apatinand unor 
grupuri vulnerabile? 

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovatiei 
promoveaza educatia incluziva printr-o serie de proiecte 
destinate unora dintre grupurile cele mai vulnerabile: romi, 



Problemele sistemului 

romanesc de Tnvatamant tind 
sa aiba un efect negativ mult 
mai puternic asupra participarii 
si rezultatelor scolare ale unor 
grupuri vulnerabile. Astfel copiii 
provenind din familii sarace, 
copiii romi, copiii infectati cu 
HIV sau cei cu cerinte 
educative speciale (CES) sunt 
uneori marginalizati, segregati 
sau chiar exclusi din scoli din 
Romania. 



160 



copii cu CES 80 . Este vorba Tnsa mai curand de un Tnceput, acest concept neregasindu-se 
Tnca la nivelul politicilor promovate Tn domeniul educatiei. De asemenea, documentele 
strategice actuale promoveaza echitatea si accesul la o educate de calitate, dar realitatea 
scolilor este Tnca foarte diferita de deziderate. Tn practica scolara se constata fenomene care 
merg de la forme subtile pana la manifestari deschise de discriminare. 

Cultura organizatiei scolare 

Prejudecatile si stereotipiile fata de anumite grupuri vulnerabile, Tn mod special romi 
si persoane cu dizabilitatj, prezente Tn societatea romaneasca sunt reproduse la nivelul 
scolilor, ca urmare a influentei familiei si nu de pujine ori sunt Tntarite prin atitudini si 
comportamente ale cadrelor didactice. Studiile 81 arata ca romii sunt Tn mod special 
vulnerabili la discriminare. Perceptji frecvente sunt ca acestia sunt "rai, violenti, necivilizatj, 
ca fura si cersesc". 

Pe langa apartenenta la comunitatea romilor, dizabilitatjle si Tn special dizabilitatjle 
mintale sunt asociate unui stigmat foarte puternic. Atunci cand se discuta despre copiii cu 
CES accentul cade Tn continuare pe dizabilitate si mai putjn pe drepturile lor la o educatei de 
calitate sau la mijloacele de sustjnere a acestora pentru a realiza o integrare de succes Tn 
scoala si Tn societate. La fel ca si Tn cazul copiilor infectatj cu HIV, copiii cu dizabilitatj sunt Tn 
mod frecvent stigmatizatj. Tnca exista cadre didactice care induc/legitimeaza comportamente 
ostile sau etichetari, vorbind despre problemele diversilor copii Tn fata clasei, si/sau care 
cedeaza presiunilor unor paring si accepta Tn mod tacit respingerea sau chiar excluderea din 
clasa/scoala a unor copii apartinand unor grupuri vulnerabile. Multe dintre cadrele didactice 
sunt Tnca prea putin pregatite sa asigure un climat de respect Tntre copii, indiferent de 
caracteristicile acestora, iar curriculumul scolar nu abordeaza Tntr-o maniera integrata si 
coerenta respectul pentru diversitate. 

Bariere fizice Tn calea participarii scolare 

La nivelul scolilor exista Tnca bariere fizice pentru participarea scolara a copiilor cu 
dizabilitati- Tn ciuda legislatiei care obliga la adaptarea cladirilor publice pentru a permite 
accesul persoanelor cu dizabilitati, exista Tnca dificultati de fond Tn scoli mai ales din orase 
mici si din mediul rural. Rampa de la intrarea Tn scola este insuficienta pentru a asigura o 
participarea efectiva, accesul la nivele superioare fiind Tnca limitat, iar grupurile sanitare 
neadaptate persoanelor Tn scaun cu rotile. 

Exista de asemenea bariere fizice pentru participarea la educate a copiilor din sate 
sau localitati izolate, transportul scolar, atunci cand este asigurat, fiind dependent de vreme 
si de starea drumurilor. 

Tnscrierea 

Numarul mic de locuri care exista Tn grading fata de nevoi/cerere este cauza pentru 
care un mare numar de copii apartinand grupurilor vulnerabile nu beneficiaza de un serviciu 
care ar putea juca un rol semnificativ Tn cresterea sanselor de integrare scolara cu succes a 
acestora. 

Date privind participarea la Tnvatamantului obligatoriu a copiilor apartinand unor 
grupuri dezavantajate sunt deosebit de Tngrijoratoare. Din cauza lipsei conditiilor potrivite, 
cat si a unor servicii de recuperare adecvate, doar 28% din cei aproximativ 52.000 copii cu 



Cerinte educationale speciale 
81 Fundamental Rights Agency, UNICEF, ERRC. 



161 



dizabilitati primeau "o forma de educatje" 82 , conform unui studii la nivelul anului 2005. In 
acelasi timp conform unui alt studiu 83 41%, respectiv 1,536 dintre cei 3,711 copii infectatj cu 
HIV nu participasera la nici un fel de forma de educatje Tn 2004. Dintre ceilaltj 2,175, 
aproximativ 20% erau Tnscrisi Tn Tnvatamantul special sau mergeau la cursuri organizate Tn 
centrele de plasament, si doar 80 % frecventau scolile de masa. Datele din recensamant si 
din anchete sociale pe esantioane de romi arata sistematic o includere scazuta a copiilor 
rami Tn sistemul de Tnvatamant prescolar si scolar. Decalajul fata de copiii de alte etnii creste 
dramatic dupa absolvirea clasei a 8-a: conform Recensamantului din 2002, doar 21% dintre 
copiii romi de varsta 15-18 ani erau Tnca elevi (18% dintre fete si 24% dintre baietj), 
comparativ cu 75% dintre elevii de alte etnii. O proportje de 2% dintre tinerii romi de 19-22 
ani participa la sistemul scolar, posibil Tn facultatj sau colegii - comparativ cu 30% dintre 
tinerii de alta etnie de varste similare. Tn ceea ce priveste grading, cercetarea AM - FSR 
2008 arata ca aproximativ 31% dintre copiii romi prescolari merg la grading, comparativ cu 
70% dintre copiii de alte etnii. 

Un caz special de neparticipare la educatje este eel al copiilor romi din comunitati 
traditjonale si mai ales al fetelor rome. Cauza principals Tn astfel de cazuri o reprezinta 
teama romilor de asimilare, de pierderea tradipor si a valorilor specifice, dar si valorizarea 
redusa a educatjei, asociata mai curand cu esecul scolar. §colile nu sunt suficient pregatite 
sa Tnteleaga, sa accepte si sa promoveze diversitatea, fiind prea putjn deschise pentru a 
valorifica specificul cultural al unor grupuri minoritare sau pentru a se adapta acestui specific 
si a facilita si Tn acest fel participarea scolara a copiilor apartjnand acestor grupuri. 
Cunoasterea redusa a limbii romane sau maghiare (ca limbi de predare), si folosirea redusa 
alimbii romani la intrarea copiilor romi din comunitatj traditjonale Tn sistemul de educatje (Tn 
gradinita sau Tn clasa l-a), conduc la un grad redus de Tntelegere a lectiilor si de interes 
pentru scoala al acestora si sunt surse de performante scolare reduse sau de abandon. 

Procesul didactic 

§colile Tn care Tnvaja copii apartjnand unor grupuri defavorizate (mediul rural, romi Tn 
mod special) se confrunta cu lipsa personalului calificat sau cu o migratje mult mai ridicata a 
acestuia fata de scolile din mediul urban sau din comunitati bogate. Astfel, nu sunt cazuri 
izolate cele Tn care cadrele didactice sunt insuficient pregatite si motivate sa organizeze 
procesul didactic la nivelul clasei pe sarcini diferentiate, conform nevoilor si intereselor 
elevilor, competentelor si nivelului lor de dezvoltare. Acest fapt se mai petrece Tnca Tn multe 
scoli, nu neaparat din comunitati dezavantajate, fiind Tn aceeasi masura afectati si copiii 
supradotati carora scoala le ofera Tntr-o mult prea mica masura oportunitati de realizare 
deplina a potentialului. Astfel ca, de multe ori cadrele didactice se adreseaza asa ziselor 
„varfuri" sau „mediei". Tn consecinta, elevii cu un nivel mai redus de cunostinte si de 
deprinderi scolare (elevi care nu au mers la gradinita, elevi cu CES sau cei care nu 
beneficiaza de sprijin Tn familie) sunt ignorati sau sunt solicitati sa rezolve sarcini simple, 
repetitive, care nu le faciliteaza progresul sau dimpotriva, sarcini identice pentru toji elevii, 
care Tnsa nu corespund nivelului de competenta a acestora, ducand la demotivare, achizitii 
reduse, esec si abandon scolar. Repetentia nu este Tn general o solute pentru sanctionarea 
performantelor scolare slabe, ci mai curand un factor semnificativ de crestere a riscului de 



i2 Rights of people with intelectual disabilities Access toi education and employment Pentru voi, EUMAP, 

2005,pl4 

83 UNICEF, 2006 

162 



abandon scolar. Se constata diferente destul de mari Tntre judete privind situatia scolara a 
elevilor din Tnvatamantul special. Astfel, daca Tn cele mai multe judete au fost gasite solutii 
pentru eliminarea in cvasitotalitate a repetentiei datorate situatiei scolare (procentajul fiind 
sub 1%), Tn alte judete precum Giurgiu (17,98%), Calarasi (5,88%), Arad (5,87%), lasi 
(5,79%), ea se pastreaza la valori destul de Tnalte. 84 !n acelasi timp, nivelul asteptarilor 
cadrelor didactice fata de elevii apartinand unor grupuri defavorizate este redus, contribuind 
alaturi de o implicare redusa si neadecvata a acestora Tn activitatile organizate la clasa la 
un nivel foarte scazut al aspirajiilor scolare si profesionale ale elevilor. Desi Tncepand cu anii 
2000 au fost facute eforturi sustinute pentru integrarea copiilor cu dizabilitati usoare Tn 
Tnvatamantul de masa, un numar foarte mare dintre cei integraji au abandonat studiile. Sunt 
estimari care mentioneza ca pana la 80% dintre elevii cu CES integral Tn Tnvatamantul de 
masa ajung la abandon scolar, neputand face fata climatului ostil sau cerintelor educationale 
neadaptate din Tnvatamantul de masa. 85 Sistemul de Tnvatamant are Tnca rigiditati care fac 
dificila adaptarea predarii si mai ales a evaluarii (de ex. tezele unice) la nevoile si specificul 
elevilor apartinand unor grupuri dezavantajate. 

Aceste deficiente Tn 



realizarea unei 

educatii incluzive se 
regasesc Tn scoli Tn 
grade diferite si ele 
toate Tncalca dreptul 
tuturor copiilor la o 
educate de calitate. 

O forma extrema de 
discriminare care se 
manifesta Tn cazul 
elevilor rami si care 
Tmbraca diferite forme 
este seqregarea . 

Serviciile 
educationale 
suplimentare necesare 
pentru a raspunde 
dificultatilor specifice 
cu care se confrunta 
copiii din comunitati 
dezavantajate, inclusiv 
pentru remedierea 
situatiilor de segregare 
scolara sunt aproape 
inexistente: numarul 
programelor de 



Caseta IV.4.-2 Segregarea §colara 

Amploarea fenomenului Tn Romania nu este Tnca suficient documentata, 
dar datele existente conduc la concluzia ca segregarea Tn scoli nu este un 
caz izolat. Conform informapor din baza de date Incluziune 2007, peste 
jumatate dintre copiii rami merg Tn clase Tn care aproximativ jumatate sau 
mai multi dintre colegii lor sunt tot rami (50% Tn mediul urban, 59% Tn 
mediul rural). O comparatie Tntre nivelul de omogenitate etnica scolara Tn 
clasele Tn care au Tnvajat adup rami, asa cum si-l amintesc acestia, si 
nivelul de omogenitate din clasele copiilor lor indica o posibila accentuare 
a scolarizarii copiilor rami Tn clase omogene etnic. Tn timp ce 44% dintre 
paring rami cu copii scolarizati declara ca si-au petrecut perioada de 
scolarizare Tn clase care aveau „doar cajiva copii rami", doar 34% dintre 
acestia spun acelasi lucru despre eel mai mic copii care merge la scoala. 
Segregarea este adesea rezidenjiala, dar apar si forme date de 
orientarea/plasarea copiilor rami Tn scoli sau clase majoritar rome, uneori 
chiar clase de Tnvatamant special. Tn astfel de cazuri, segregarea Tn scoala 
pleaca de la prejudecati ale parintilor si presiunile pe care acestia le 
exercita direct sau indirect asupra scolilor si chiar autoritatilor locale. 
Aceste prejudecati au castig de cauza datorita nereusitei managerilor si a 
personalului didactic Tn general de a promova o educate de calitate Tn 
scoala si dincolo de granijele scolii, Tn comunitate si pentru a asigura Tn 
acest fel respectarea legii. Exista Tnsa si cazuri de segregare Tn clase 
datorita Tnscrierii Tntarziate a copiilor rami la scoala. Aceste situajii se 
repeta de la an la an, desi scolile ar trebui deja sa aiba solujii pentru a 
preveni astfel de situajii (de ex. angajarea si implicarea mediatorului scolar 
pentru Tnscrierea la timp a tuturor copiilor). Comuna celor mai multe dintre 
cazurile de segregare este calitatea mult mai slaba a educajiei pe care o 
primesc copii din aceste clase/scoli fa{a de colegii lor care Tnvaja Tn clase 
paralele/ scoli Tnvecinate. Tn consecinja, copiii rami din clase majoritar 
rome au un rise de repetenjie mai ridicat decat cei din clase mixte: 
analizand elevii rami cu varste Tntre 8 si 18 ani, aproximativ 15% dintre cei 
care Tnvaja Tn clase cu elevi rami majoritari sunt analfabeji, fa{a de 4% din 
ceilalji elevi (Florea si Rughinis, p. 159). De asemenea datele objinute Tn 
urma examenelor najionale sunt semnificativ mai slabe Tn scolile 
segregate decat media la nivel judejean. 



INS 



Pentru Voi, 2005 Report OSI 



163 



recuperare scolara si a mediatorilor scolari este Tn continuare foarte redus fata de nevoi si 
de multe ori aceste masuri sunt initiate ca urmare a unor programe externe de finantare si 
sunt Tntrerupte odata cu finalizarea acestora, fara a li se asigura continuitatea conform 
angajamentelor asumate de autoritatile locale. Serviciile de consiliere scolara sunt aproape 
inexistente Tn comunitati dezavantajate, desi nevoile elevilor sunt cu atat mai mari. 

Aceste probleme privind accesul si calitatea educatiei de care beneficiaza copiii 
apartinand unor grupuri defavorizate due la dezinteres pentru scoala, indisciplina, esec 
scolar repetat, marginalizare si automarginalizare, abandon, cu costuri uriase pentru acestia 
si pentru societate Tn acelasi timp. 

Management §colar 

Ca Tn majoritatea tarilor europene, exista Tn clipa de fata, la nivelul Tnvatamantului de 
toate gradele, doua mecanisme complementare de gestionare a procesului educational. Pe 
de o parte elaborarea standardelor de calitate si controlul respectarii acestora revin unor 
autoritati nationale. Pe de alta parte, universitatile, respectiv consiliile locale Tn colaborare cu 
scolile au autonomie Tn ce priveste deciziile de organizare a procesului educational Tn 
cadrele stabilite de reglementarile nationale. Exceptia o face angajarea de personal didactic 
Tn Tnvatamantul preuniversitar, atribujie ce revine autoritatii nationale. Probabil ca o implicare 
mai directa a scolii si autoritatilor locale Tn recrutarea de personal ar putea contribui la 
cresterea fidelitatii acestuia fata de scoala Tn cauza si la cresterea interesului si implicarii 
autoritatii locale Tn procesul educational. 

Riscuri, solutii §i recomandari 

Diagnoza succinta a sistemului educational indica doua riscuri majore pe care acesta 
le incumba, cu consecinte care pot fi dramatice pe termen mediu si lung. Unul este legat de 
calitatea pregatirii, eel de-al doilea de inegalitatile accentuate de catre sistem. 

Pe de o parte, calitatea si performantele sistemului sunt conforme gradului de 
dezvoltare al tarii, fiind reduse Tn comparatie cu restul tarilor UE, dar au nivele mai ridicate 
decat Tn tarile africane. Cum comparatia relevanta este cea cu societatile europene, lipsa de 
performanta se poate traduce Tn continuare prin dificultati de atragere a investitiilor datorate 
slabei calificari a fortei de munca, cauza imediata pentru nivel redus al productivitatii 
Tntreprinderilor, pentru dificultati de utilizare eficienta a tehnologiilor contemporane. La 
nivelul indivizilor, regasim o adaptabilitate mai redusa la dinamica economica si la 
schimbarile tehnologice. Pe termen lung, aceste deficiente se convertesc Tn presiuni asupra 
sistemelor de asigurari sociale, alimentate cu venituri mai mici datorita productivitatii reduse 
a muncii. Se adauga fenomene de tip brain drain, imigrarea celor mai bine calificati fiind 
determinata deopotriva de dorinta de a oferi copiilor sansa unei educatii superioare si de 
nevoia de a se dezvolta profesional. Primul factor este legat de calitatea educatiei, iar al 
doilea de calitatea resursei umane din societate, cea care Tntarzie Tn buna masura 
dezvoltarea tehnologica ce ar permite dezvoltare personala profesionala comparabila cu cea 
Tntalnita Tn alte tari. 

Pe de alta parte, inegalitatile sunt firesti, iar performanta si cariera scolara sunt Tn 
general determinate, Tn orice societate, Tn principal de caracteristicile familiei de provenienta. 
Problema centrala a sistemului educational romanesc este ca prin modul curent de 
functionare Tntareste aceste inegalitati, conducand la discrepante majore Tn interiorul 



164 



societatii. Paradoxal, cadrele didactice din sistemul de Tnvatamant sunt departe de a fi Tntre 
castigatorii unei cresteri a inegalitatii, Tnsa sunt actori cheie Tn accentuarea amplorii 
fenomenului. 

Tn fine, trebuie notat ca sistemul educational a cunoscut Tn ultimii 10 ani numeroase 
schimbari la nivelul cadrelor institutjonale, a modului de structurare a programelor scolare, a 
termenilor folositj pentru desemnarea anumitor componente sau rezultate ale Tnvatarii. 
Schimbarile de pana Tn prezent au lasat impresia populatjei ca nu au fost Tntotdeauna 
bazate pe analize si studii aprofundate, ca nu au urmat mereu cai rationale, ca au avut o 
consistent redusa cu schimbarile practicate de guvernarile anterioare, fiind astfel simple 
artificii de imagine. Dezbaterea publica reala din jurul acestor schimbari de regula a lipsit si 
cand a existat mai degraba le-a succedat, Tn loc sa le preceada. Exista din acest punct de 
vedere un rise ridicat Tn ce priveste modul Tn care populatia Tntelege si este familiara cu 
procesul educatiei formale. Lipsa de Tntelegere si de familiaritate cu sistemul poate 
determina o Tncredere redusa Tn educate, cu consecinte negative manifeste pe termen lung. 
Este prin urmare recomandat ca orice schimbare importanta Tn sistemul educational, inclusiv 
schimbarile de eticheta aplicate unor elemente ale sistemului, sa fie precedate de perioade 
mai lungi de dezbatere reala atatTn interiorul sistemului, cat si Tn afara acestuia. 

In cele ce urmeaza mentionam cateva masuri punctuale ce pot fi utilizate ca 
parghii de prevenire a riscurilor mentionate Tn partea de diagnoza. Ele se adauga unor 
masuri deja schifate Tn secfiunea Tn cauza. 



Calitatea 

Tntregul ansamblu de solutii propuse Tn acest raport poate contribui la cresterea 
calitatii Tnvatamantului. Recunoasterea deficientelor sistemului romanesc a Tnceput a fi 
acceptata public abia Tn ultimii ani. Stimularea discutiei publice despre cauze poate sa 
constituie baza de la care sa Tnceapa reconstructia. Raportul Comisiei Prezidentiale pentru 
analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii (2008) propune 
numeroase cai de crestere a calitatii la toate nivelurile sistemului de Tnvatamant. Tntre ele pot 
fi regasite accentul pe educatia timpurie, promovarea unui curriculum revizuit, incluzand mai 
putina transmitere si reproducere de informatie, Tnsa centrat pe formarea de competente 
cheie, atragerea adultilor Tn activitati de formare continua, ca model pentru copii acestora 
etc. Adaugam nevoia unei concurente reale pe piata candidatilor la posturi din sistemul de 
Tnvatamant, stimulata eel putin cantitativ printr-o crestere oricum 
necesara a numarului de absolventi de Tnvatamant superior. 

Evaluarea calitatii sistemului educational trebuie pusa la 
baza schemelor de finantare. Performanta trebuie Tnsa evaluata 
diferentiat, plecand de la situatia specifica a comunitatilor Tn care 
actioneaza fiecare unitate scolara Tn parte. O educatie de calitate 
Tnseamna de asemenea si o educatie echitabila, incluziva, astfel 
ca performantele fiecarui elev sa reflecte Tn primul rand abilitatile 
§i interesele acestuia si nu mediul socio-economic din care 



Evaluarea calitatii 

sistemului educational 

trebuie pusa la baza 
schemelor de finantare. 
Performanta trebuie Tnsa 
evaluata diferentiat, 

plecand de la situatia 
specifica a comunitatilor Tn 
care actioneaza fiecare 
unitate scolara Tn parte. 



165 



acesta provine. Educatia incluziva , este raspunsul pe care scoala trebuie sa-l aiba pentru 
nevoile specifice fiecarui copil, pentru eliminarea discriminarii si pentru asigurarea sanselor 
egale Tn educate. 



Accesul la educate §i formare continua 

Este utila concentrarea pe atragerea Tn sistemul de educatie pre§colara a celor 
aproximativ o zecime dintre copiii de varsta prescolara care raman momentan Tn afara 
acestuia. Alaturi de Tntarirea colaborarii dintre scoala si asistentii sociali § i mediatorii 
scolari, mai multe tipuri de programe pot contribui la aceasta. Tntre ele se numara 
extinderea retelei de gradini|e publice, eventuala subventionare a copiilor ce se Tnscriu Tn 
gradinite, prin vouchere pe care acestia le pot folosi la Tnscrierea Tn orice forma acreditata 
de Tnvatamant prescolar. 

Scaderea varstei obligatorii pentru a urma gradinifa reprezinta un alt potential 
obiectiv pentru anii imediat urmatori. Scaderea varstei de scolarizare obligatorie propusa Tn 
raportul Comisiei prezidentjale privind educatia pentru varsta de 5 ani este binevenita. 
Aceasta va creste si numarul de copii din Tnvatamantul prescolar, la nivelul fiecarei localitati, 
permitand aparitia de unitati de Tnvatamant prescolar Tn satele cu putini copii. Tn plus, 
masura poate compensa Tntarzierea generala de Tnscriere Tn ciclul primar derivata din varsta 
ridicata de start a studiilor scolare, Tn raport cu majoritatea tarilor europene. Mai mult decat 
atat, participarea copiilor din medii sau apartinand unor grupuri dezavantajate la programe 
de educatie timpurie ar trebui stimulata si sustinuta de la o varsta cat mai mica, studiile 
dovedind ca aceasta are o contribute semnificativa la reducerea riscurilor de abanadon 
scolar ulterior, fiind deci mult mai eficienta decat interventiile de reintegrare scolara dupa ce 
abandonul s-a produs. Participarea copiilor romi sau a celor cu dizabilitati la grading ar 
putea contribui nu numai la dobandirea mai rapida de catre acestia a unor abilitati si 
deprinderi esentiale pentru succesul Tn scoala, dar ar fi si un cadru de socializare mai putin 
ostil, la varstele mici copiii fiind mai putin influentati de stereotipuri si prejudecati. Studii citate 
de Comisia Europeana 87 demonstreaza ca investitia Tn educatie pentru copiii apartinand 
grupurilor dezavantajate au eel mai mare impact la varste prescolare, la varste mari eficienta 
acesteia scazand exponential. 

Pentru cresterea accesului la Tnvatamantul primar si gimnazial se poate avea Tn 
vedere stimularea dezvoltarii refelei de autobuze fcolare. Acolo unde acestea exista, 



Conceptul de educate incluziva s-a referit initial la educatia pentru copiii cu dizabilitati, (Salamanca 
1994) fiind ulterior extins pentru: 

• respingerea oricarei forme de segregare §i excluziune pe criterii de abilitati, gen, limba, statut 
socioeconomic, rasa, etnie sau religie. 

• sustinerea participarii §colare a tuturor copiilor conform optiunilor acestora; 

• cresterea relevantei curriculumului §colar, in mod special pentru elevii cu riscul eel mai mare de excluziune 

• regandirea §i restructurarea politicilor educationale, a curriculumului, culturii §i practicilor didactice pentru 
a raspunde unor nevoi diverse ale elevilor, indiferent de cauza §i natura acestora. 

Conform British Psychological Society position statement on inclusive education, 
http://www.bps. org. uk/googlesearch$.cfm?site=bps&client=bps&output=xml no dtd&getfields=MembersOnly 
&q=inclusive+education&btnG.x=0&bmG.v=0&btnG=Google+Search 
87 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2006:0481:FIN:EN:PDF 

166 



participarea scolara este Tn general mai ridicata. Extinderea ei la nivelul secundarului 
superior poate fi o solute pentru cresterea participarii la acest nivel. Pentru mediul rural, 
extinderea retelei de autobuze scolare poate sprijini dezvoltarea unor unitafi scolare 
integrate care sa deserveasca microregiuni rurale, Tn care serviciile secundare urmeaza 
Tn mod firesc orelor obisnuite, si care pot include asistenja pentru elevii proveniti din grupuri 
defavorizate, concentrand actiuni ale consilierilor scolari, mediatorilor scolari, cadrelor 
didactice de sprijin etc. 

Multe din cauzele abandonului la nivelul primar si gimnazial nu sunt relationate cu 
sistemul scolar, gasindu-si sursa Tn afara acestuia. Scoala are Tnsa menirea de a integra 
tinerii Tn societate, prin urmare este obligata sa se preocupe de mentinerea elevilorm scoala 
si de adaptarea la nevoile acestora. Se impune Tn scoli din comunitati dezavantajate Tn mod 
special angajarea unui asistent social si a unui mediator scolar Tn comunitati cu romi, 
pentru sprijinirea Tnscrierii la grading si la scoala si pentru prevenirea si combaterea 
abandonului scolar. Tn plus, sa nu uitam ca performanta scolara redusa si repetenjia 
repetata constituie factori ce determina abandonul. Rolul consilierului scolar, dar si 
efortul fiecarui profesor Tn parte sunt aici decisive, mai ales Tn ce priveste orientarea 
scolara a elevului si a parintilor acestuia. Este Tnsa nevoie de o campanie explicita de 
constientizare a acestor atributii Tn randul personalului didactic. 

Micsorarea normei de predare si implicarea personalului didactic Tn servicii 

educajionale secundare (recuperare scolara, activitati de tip after-school, programe 
educatjonale la nivel de comunitate, etc.) oferite de unitatea scolara. Pentru aceasta scolile 
trebuie sa ofere conditji profesorilor pentru consultatji cu elevii sau parintji, pentru programe 
si proiecte extracurriculare, etc.: spatji adecvate, resurse educatjonale, dar si conditii de 
locuire si/sau transport profesorilor din comunitati izolate. 

Crearea unui program national de tip „after-school" Tn interiorul scolii ca mijloc de 
crestere globala a calitatii si de reducere a inegalitatjlor. Finantarea se poate face mixt, 
incluzand contribute ale parintilor dar asigurand o finantare integrala pentru copiii provenind 
din medii dezavantajate, Tn acest sens prin utilizarea de vouchere educationale. Tn plus, mai 
ales la nivelul Tnvatamantului primar si gimnazial din orasele mari, dar nu numai, este nevoie 
de continuarea investitiei Tn infrastructure. Jinta trebuie sa fie eliminarea predarii Tn 
schimburi si a orelor restranse la 45 de minute de activitati didactice urmate de pauze de 
numai 5 minute. Dincolo de efectele asupra calitatii transmiterii de informatie, prin faptul ca 
diminuarea orei impune completarea educatiei prin meditatii si programe afterschool, 
scurtarea orelor induce inegalitati importante de acces. Tn plus, scurtarea pauzelor reduce 
drastic sansele de socializare Tntre elevi. 

Interdic|ia explicita, prin lege, a personalului didactic sa desfasoare activitati 
de tip after-school sau meditatii cu elevi proprii, Tn afara unitatii scolare Tn cauza. O 

astfel de masura poate determina o reducere a inegalitatilor de tratament existente Tntre 
elevii din aceeasi clasa Tn relatia lor cu cadrele didactice. Asa cum am argumentat Tn partea 
de diagnoza, se impune de asemenea orientarea scolara a parintilor pentru prevenirea 
supramcarcarii copiilor cu activitati extracurriculare si reglementarea atenta a organizarii 
concursurilor scolare, Tn special la clasele mici si Tn Tnvatamantul prescolar. Trebuie 
urmarit ca, indiferent de organizator - fie ca e vorba de Ministerul Educatiei, de un ONG sau 
de un parteneriat public-privat, aceste concursuri sa nu se constituie Tn surse de 

167 



stigmatizare si inegalitate la varste atat de mici. In plus, ar fi util ca tematica acestor 
concursuri sa fie adaptata permanent la nevoile de a deprinde abilitatj si competente utile 
integrarii Tn societate, interrelationarii cu semenii, identificarii de solutii la probleme practice, 
nu la chestiuni pur teoretice. 

Implementarea unui curriculum centrat pe competen|ele necesare dezvoltarii 
personale si economiei cunoa§terii si adaptat mai bine la realitafile sociale §i la 
cerin|ele angajatorilor. 

Curriculum scolar trebuie sa puna Tntr-o mult mai mare masura accent pe dezvoltarea unor 
competente cheie si mult mai putin pe transmiterea de informatji sau Tncarcarea elevilor cu 
sarcini repetitive, care nu contribuie la dezvoltarea unei gandiri critice si creative. Trebuie 
evitata de asemenea utilizarea excesiva a unor auxiliare didactice/caiete speciale, pe care 
copii din medii dezavantajate nu si le pot permite. 

Tinerii apartjnand grupurilor vulnerabile sunt mult mai expusi riscurilor generate de 
polarizarea pietei fortei de munca si aparitia unor noi forme de excluziune sociala - digital 
divide. Utilizarea curenta a computerului si accesul la internet ca resursa didactica Tn 
s coala sunt solutia pentru evitarea adancirii decalajelor existente datorita resurselor limitate 
pe care copiii le au Tn familiile sarace sau cu nivel redus de educatje. §coala trebuie sa ofere 
elevilor servicii si oportunitati de Tnvajare pentru a compensa dezavantajele de natura socio- 
economica. Crearea unui climat incluziv Tn scoli unde totj elevii sa se simta apreciati si 
bineveniti este un factor cheie pentru succesul scolar. Evaluarea performanjelor elevilor 
trebuie astfel sa fina cont de progresul acestora, pentru a creste motivatja pentru scoala 
si pentru a stimula Tnvatarea. Tn acelasi timp, finalizarea unui anumit nivel de educatje nu 
este o garantje pentru accesul la locuri de munca de calitate, ci nivelul competentelor 
dobandite Tn scoala si activitatj extrascolare. De aceea scoala trebuie sa faciliteze integrarea 
profesionala a absolventilor prin organizarea unor programe de pregatire practica 
complexa Tn Tntreprinderi, contribuind prin acestea nu numai la dezvoltarea unor 
competentelor specifice pentru anumite calificari, dar si a unor competente generale de 
comunicare, rezolvare de probleme, lucru Tn echipa. Astfel de programe Tn care elevii 
interactioneaza direct cu potentials angajatori pot si trebuie sa contribuie de asemenea la 
eliminarea prejudecatilor unor potentiali angajatori fata de elevii apartinand anumitor 
categorii vulnerabile. 

Atragerea adulfilor Tn programe de formare continua, inclusiv prin deschiderea 
scolii catre comunitate, trebuie sa fie dezvoltata pentru a reduce decalajele importante de 
calificare Tn raport cu restul tarilor europene, dar si pentru a genera un nivel mai ridicat de 
Tncredere Tn sistemul educational, asa cum am argumentat deja. Tn plus, pot si trebuie 
cautate mijloace de atestare a competentelor dobandite Tn afara scolii. Este necesara 
susjinerea si extinderea programelor de tip "a doua sansa" prin implicarea asistentilor 
sociali si a mediatorilor scolari,. De altfel, consilierea scolara trebuie sa Ti ajute pe 
participanti, indiferent ca sunt tineri sau sunt deja adulti, sa se orienteze predominant spre 
exploatarea abilitatilor specifice. 

Accelerarea descentralizarii si repozifionarea scolii Tn comunitate 

Descentralizarea Tn sistemul de educate reprezinta Tn aceeasi masura o oportunitate si un 
rise pentru scolile din comunitati dezavantajate. Reprezinta o oportunitate pentru ca va 
permite o mai buna adaptare a demersurilor scolii la caracteristicile elevilor sai. Din punct de 



168 



vedere al descentralizarii financiare, sustinem recomandarile Comisiei Prezidentiale pentru 
Educatie privind finantarea per elev, si existenta coeficientilor de corectie in functie de 
conditiile specifice de la nivelul scolii (mediu rural, minoritati, copii cu CES sau apartinand 
unor altor tipuri de grupuri dezavantajate). Acest sistem va trebui sa aduca scolilor Tn care 
Tnvaja copii apartinand unor grupuri sau din medii dezavantajate resurse suplimentare 
pentru reducerea decalajelor privind rezultatele elevilor dintre scolile din comunitati bogate si 
scolile de ghetou sau din mediul rural. Descentralizarea poate fi de asemenea un rise daca 
managerii scolari si consiliile de administratie nu vor avea capacitatea sa identifice corect 
problemele cu care se confrunta elevii apartinand unor grupuri dezavantajate si sa 
gestioneze Tn mod adecvat resursele suplimentare pentru a atrage cadre didactice calificate 
si pentru a oferi servicii conform nevoilor elevilor. Aceste fonduri trebuie sa permita 
dezvoltarea unor programe de dupa amiaza, programe de educatie pentru paring, angajarea 
unui mediator sau a unui consilier pentru sprijinirea copiilor cu rise de abandon scolar sau a 
unor specialist pentru terapii de recuperare pentru copiii cu cerinte speciale, etc. Actorii 
locali (reprezentantii autoritatilor locale, managerii scolari, reprezentantii parintilor, etc) 
trebuie sa aiba acces la informatii relevante si modele de buna practica pentru ca procesul 
de descentralizare Tn educatie sa contribuie la adaptarea ofertei educationale la specificul 
local si la nevoile tuturor elevilor, la cresterea calitatii serviciilor educationale. De asemenea 
profesionalizarea func|iei de manager fcolar trebuie sa aiba Tn vedere si capacitatea 
acestora de a elabora si gestiona programe integrate de dezvoltare a scolilor din comunitati 
dezavantajate, pentru promovarea educatiei incluzive, pentru atragerea de resurse umane 
de calitate, dar si financiare suplimentare, pentru stimularea implicarii comunitatii pentru 
sprijinirea participarii scolare a elevilor. 

Asigurarea unui personal didactic calificat § i motivat ar trebui sa fie o prioritate, avand 
Tn vedere ca performantele scolare ale elevilor depind Tn cea mai mare masura de calitatea 
Tnvatatorilor si profesorilor. Cresterea generala a salarizarii personalului didactic trebuie sa 
includa masuri specifice pentru cadrele didactice care predau Tn comunitati sau unor elevi 
care apartin unor grupuri vulnerabile. Tn acelasi timp, evaluarea cadrelor didactice trebuie sa 
tina cont de performante, nu numai privind elevii olimpici, ci si care tin de progresul elevilor 
apartinand unor grupuri dezavantajate. Cadrele didactice in toate unitatile scolare trebuie sa 
participe la cursuri de formare care sa vizeze promovarea educatiei incluzive. Principiile 
educatiei incluzive trebuie Tnsa sa se regaseasca nu numai la nivelul programelor de 
formare continua la toate nivelurile de Tnvatamant, dar si la nivelul formarii initiale a cadrelor 
didactice. 



169 



V Grupuri sociale cu rise ridicat de excluziune sociala 



V.I.Copiii Tn situa|ii de rise 

Pe langa problemele generale - analizate Tn cadrul altor capitole (saracie, lipsa de 
acces la servicii de educate sau sanatate) - care Tl afecteaza Tn mod direct, copilul este 
expus si la alte riscuri, precum eel de a nu trai Tn familia de origine (de a trai Tn strada, Tn 
institutii sau Tn familii substitutive), de a trai fara paring sau de a fi victima unor tratamente 
abuzive: agresivitate, violenta, exploatare prin munca, casatorie timpurie, trafic de persoane 
etc. Serviciile sociale publice si private, implicarea mass media, a comunitatii si a societatii 
civile au scos Tn evident numeroase cazuri de Tncalcare a drepturilor copilului. Aceasta nu 
Tnseamna neparat ca Tn societatea romaneasca a crescut numarul copiilor supusi unor 
asemenea tratamente, ci mai degraba ca a crescut gradul de sensibilizare si implicare al 
opiniei publice, care intervine pentru respectarea drepturilor copilului. Dincolo de acest 
aspect al constientizarii si sensibilizarii opiniei publice, trebuie sa remarcam faptul ca 
institutiile statului trebuie sa se implice Tn toate sectoarele vietii copilului pentru apararea si 
promovarea drepturilor acestuia, Tn interventii convergente pentru reducerea riscurilor la 
care este expus copilului, la atenuarea efectelor negative ale societatii de rise actuale. Criza 
economica genereaza multiple si complexe probleme sociale care au un efect dramatic 
asupra copilului si potentialului acestuia de dezvoltare. 



Situatia actuals 

Romania a facut Tn ultimii 19 ani pasi important Tn ceea ce priveste reducerea 

numarului de copii din institutii, dezvoltarea unor servicii alternative la institutionalizare, 
profesionalizarea domeniului asistentei sociale, elaborarea si aplicarea unor standarde de 
calitate Tn servicii etc. Daca Tn anul 1989 Tn Romania existau numai „case de copii", care 
gazduiau peste 100.000 de copii, Tn martie 2009 numarul copiilor din servicii de tip 
rezidential publice s-a redus la 19.856. Aceasta reducere a fost posibila datorita dezvoltarii 
sistemului de asistenja matemala (19.419 de copii la 1 lanuarie 2007 se aflau Tn familii 
foster) si a centrelor rezidentiale de tip familial (10.509 de copii se aflau Tn case de tip 
familial integrate Tn comunitate la 1 ianuarie 2007). Tnainte de 1989, legislatia considera ca 
statul este singur raspunzator de protectia copilului. Tncepand cu 
anul 1997 (OU 26/1997), responsabilitatea de a asigura protectie 
copiilor aflati Tn dificultate a fost transferata comunitatii locale, statul 
pastrand un rol complementar. Legea 272 din 2004 introduce noi 
abordari si pune accent pe respectarea si promovarea drepturilor 
copilului, referindu-se nu doar la copiii aflati Tn dificultate, ci la toti 
copiii din Romania, si afirma ca raspunderea pentru cresterea si 
asigurarea dezvoltarii copilului revine Tn primul rand parinjilor, 
acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si Tndeplini 
obligatiile fata de copii tinand seama cu prioritate de interesul 
superior al acestuia. Tn subsidiar, responsabilitatea revine 
colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa. 



Daca Tn anul 1989 Tn 
Romania existau 
numai „case de 
copii", care gazduiau 
peste 100.000 de 
copii, Tn martie 2009 
numarul copiilor din 
servicii de tip 
rezidential publice s- 
a redus la 19.856. 



170 



Aceasta abordare a protectiei si promovarii drepturilor copilului nu a fost Tnsa 
acompaniata de un proces de descentralizare real, fiind vorba doar 
de transferul responsabilitatilor care nu este susjinut de un transfer 
al resurselor financiare (Cojocaru, 2008b). In ultimii trei ani (vezi 
Tabelul V-1), numarul copiilor aflatj Tntr-o forma de protectje este 
aproape constant, cu o usoara tending de scadere, Tn conditiile Tn 
care bugetele alocate domeniului protectiei copilului au crescut 
semnificativ de la un an la altul. Acest fapt reclama o interventje 
profunda din partea autoritatilor Tn ceea ce priveste eficientizarea 
serviciilor de protectje si directjonarea fondurilor catre comunitati 
pentru dezvoltarea si susjinerea serviciilor de prevenire si 
convergenja serviciilor sociale, educatjonale si medicale destinate 
copilului si familiei sale, astfel meat numarul copiilor care 
beneficiaza de diferite forme de protectje sa se reduca Tn viitor. 

Desi Tn cei 19 ani de la Revolutja din 1989 Tn Romania s-au Tnregistrat progrese 
importante Tn dezvoltarea serviciilor de asistenta sociala suntem Tnca departe de ceea ce 
Tnseamna un sistem de asistenta sociala centrat pe beneficiar Tn contextul comunitatii din 
care face parte. S-au Tnfiintat Tn cadrul structurilor guvernamentale o multitudine de agentii si 
autoritati cu diverse responsabilitati difuze Tn domeniul protectiei si implicit al asistentei 
sociale, creandu-se impresia ca sistemul de asistenta sociala este unul dezvoltat. Tn 
realitate, la baza piramidei, Tn comunitati (mai ales Tn cele rurale), acolo unde ar trebui sa 
Tntalnim institutii, servicii, prestatii si specialist Tn 
asistenta sociala, constatam o subdezvoltare cronica a 
acestor elemente structurale, neprofesionisti care ocupa 
posturile, lipsa de viziune si interes a autoritatilor locale. 



Tn ultimii trei ani , 
numarul copiilor 

aflaji Tntr-o forma de 
proteose este 

aproape constant, cu 
o usoara tending de 
scadere, Tn conditiile 
Tn care bugetele 
alocate domeniului 
protectiei copilului au 
crescut semnificativ 
de la un an la altul. 



In realitate, la baza piramidei, Tn 
comunitati (mai ales Tn cele rurale), 
constatam o subdezvoltare cronica 
a institutiilor, serviciilor, prestatiilor 
si specialistilor Tn asistenta sociala, 
avand de a face cu neprofesionisti 
care ocupa posturile, lipsa de 
viziune si interes a autoritatilor 
locale. 



Inertia sistemului de proteose a copilului 

Sistemul de proteose a copilului tinde sa 
pastreze constant numarul copiilor aflati Tntr-una din 
formele de proteose, este putin eficient Tn ceea ce 

priveste urmarirea finalitatilor Planurilor Individualizate de Proteose (reintegrarea familiala, 
adoptia si integrarea socioprofesionala a tinerilor cu varste peste 18 ani), iar aplicarea 
managementului de caz Tn forma actuala nu conduce la o interventie Tndeajuns de eficienta 
Tn atingerea acestor finalitati, copiii ramanand mult timp Tn afara familiei biologice sau 
extinse. Datele furnizate de DGASPC si ANPDC ofera imaginea unui sistem de proteose a 
copilului care are tendinta de se conserva. 

Tabelul V-1 Evolutia nr. de copii din diferite forme de protectje 





1 ianuarie, 
2005 


1 ianuarie, 
2006 


1 ianuarie, 
2007 


1 ianuarie, 
2008 


30 septembrie, 
2008 


Copii Tn sistemul de protectie 
(DGASPC si ONG) 


45.861 


46.242 


46.155 


45.516 


44.845 


Plasamente la rude pana la 
gradul IV, sau la alte persoane 


34.405 


29.829 


28.062 


25.758 


24.887 


Total copii Tntr-o forma de 
protectie, inclusiv la rude sau 
alte persoane 


80.266 


76.071 


74.217 


71.274 


69.732 



Sursa: ANPDC 



171 



Observam Tn Tabelul V-1 faptul ca numarul copiilor care beneficiaza de o forma de 
protectje (sistem rezidentjal si asistenta maternala) este cvasiconstant Tn perioada 2005- 
2008. Pe de alta parte, plasamentul la rude sau la alte persoane tinde sa scada Tn ultimii ani. 
Acest lucru reflecta faptul ca, pe de o parte, numarul intrarilor copiilor Tn sistemul de 
protectje se mentjne la un nivel ridicat (6.070 de copii nou-intratj Tn 2006, ceea ce reprezinta 
14,8% din totalul copiilor care befeiciaza de diferite forme de protectje speciala, Cojocaru si 
Cojocaru, 2008), iar reintegrarile familiale sunt mai mult naturale datorita Tmplinirii varstei de 
18 ani si obligatiei parasirii sistemului de protectie. Astfel, statisticile natjonale arata, Tn anul 
2005, ca 55,0 % dintre cei care au fost reintegratj familial sunt tineri peste 18 ani; astfel, din 
cei 3.236 de copii reintegratj familial, 1.772 au fost tineri care au Tmplinit varsta de 18 ani 
sau si-au terminat studiile si au parasit sistemul de protectie a copilului (Cojocaru si 
Cojocaru, 2008). Mentjnerea unui numar ridicat de copii care intra Tntr-o forma de protectie 
poate fi un efect al mai multor cauze, precum saracia, consumul de alcool, violenta 
domestica, lipsa educatiei, lipsa unor servicii de prevenire etc. Din punct de vedere al 
asumarii responsabilitatii, consideram ca presiunea la care este expusa DGASPC pentru 
luarea unei masuri de protectie este un rezultat al slabei dezvoltari, la nivel local, a serviciilor 
de prevenire a separarii copilului de familia sa. Chiar daca pachetul legislativ referitor la 
drepturile si protectia copilului a introdus aceasta modificare profunda Tn ceea ce priveste 
responsabilizarea comunitatii locale Tn privinta serviciilor de prevenire, Tn practica, efectele 
privind dezvoltarea acestora sunt putin vizibile, chiar daca s-au Tnfiintat si acreditat SPAS, iar 
Tn unele judete exista personal de specialitate, exista o rejea de referenti sociali comunitari 
Tn curs de dezvoltare, s-a dezvoltat o retea de asistenti medicali comunitari ca resursa de 
oferire a unor servicii de identificare a situatiilor cu rise si de oferire a unor servicii cu efecte 
asupra prevenirii separarii copilului de familia sa. 



Scaderea numarului copiilor din centre de plasament 

Din analiza datelor statistice furnizate de catre conducerile DGASPC 
din tara, observam ca Tn anul 2005 numarul total al copiilor din institutii a 
scazut cu aproximativ 19,5% fata de 1 ianuarie 2005 (15.769 de copii Tn 
centre de plasament la 31 decembrie 2005), iar majoritatea judetelor 
Tnregistreaza scaderi ale numarului de copii aflati Tn aceasta forma de 
protectie (Cojocaru si Cojocaru, 2008). Aceasta se datoreaza Tn primul rand 
politicii dezvoltate Tn domeniul protectiei copilului, care a avut doua directii 
majore: dezinstitutionalizarea prin crearea unor servicii alternative (unitati 
de tip familial integrate Tn comunitate si asistenta maternala) si interzicerea 
plasarii copiilor de varsta mica (0-2 ani) Tn institutii. 



Tabelul V-2 Numar copii pe grupe de varsta (ani Tmpliniti) Tn servicii de tip 
rezidenfial (decembrie 2008) 



Politicile 


dezvoltate 


Tn 


domeniul 


protectiei 


copilului au 


dus la 


scaderea 


numarului 


copiilor 


din institutii si la 


cresterea 


numarului 


de copii 


aflati Tn 


unitaji de 


tip familial 


sau 


asistenta 


maternala 























Serv de tip 
rezidential 


sub 1 
an 


1-2 ani 


3-6 ani 


7-9 ani 


10-13 
ani 


14-17 
ani 


peste 1 8 
ani 


TOTAL 


publice 


236 


332 


1521 


2150 


4303 


6245 


5246 


20.033 


private 


11 


55 


578 


830 


1098 


1139 


683 


4.394 


TOTAL 


247 


387 


2.099 


2.980 


5.401 


7.384 


5.929 


24.427 



172 



procentai 1,0% 1,6% 8,6% 12,2% 22,1% 30,2% 24,3% 100% 



Sursa: ANPDC 

Observam ca la sfarsitul anului 2008 cei mai multi copii din sistemul rezidential erau 
cuprinsi Tn categoria 14-17 ani si peste 18 ani. Tinerii peste 18 ani aflati Tn sistemul de 
protectie sunt tineri cu dizabilitati, pentru care reintegrarea familiala si integrarea socio- 
profesionala este dificila. Jinand cont de datele din Tabelul V-2, trebuie sa remarcam 
importanta programelor de integrare socio-profesionala a tinerilor si dezvoltarea 
deprinderilor de viaja independents. 



Cre§terea numarului de copii din unitatile de tip familial 

Daca sistemul de protectie de tip rezidential Tn institutii a Tnregistrat o scadere a 
numarului de copii (3.830 de copii mai putini Tn institutii la 31 decembrie 2005 fata de 1 
ianuarie 2005), eel de protectie rezidentiala de tip familial a Tnregistrat o crestere cu 15,3 % 
pentru aceeasi perioada (respectiv, numarul de copii aflati Tn unitati familiale a crescut cu 
935 de copii); astfel, la sfarsitul anului 2005, Tn acest sistem de protectie se aflau 7.029 de 
copii. 

Cresterea continua a numarului de copii din asistenta maternala 

La nivel national apare o tending de crestere continua a sistemului de asistenta 
maternala. Pe parcursul lui 2005, numarul copiilor aflati Tn plasament la asistenti maternali a 
crescut cu 13,0 %, iar pana Tn septembrie 2008 cu 35,3 % (fata de 1 ianuarie 2005). Astfel, 
Tn septembrie 2008, 20.719 de copii erau Tncredintati asistentilor maternali. Aceste date 
reflecta faptul ca nu exista eficienta Tn reintegrarea familiala a copiilor si nici adoptia celor 
pentru care Tntoarcerea Tn familia biologica sau extinsa nu este posibila. Asistenta maternala 
tinde sa devina o solute permanenta pentru copiii separati de parintii lor, iar familia de 
asistenta maternala devine o familie de substitute permanenta si nu de coparentalitate cu 
familia biologica (Cojocaru, 2008a), o forma de protectie din ce Tn ce mai costisitoare, ceea 
ce genereaza discutii aprinse pe tema oportunitatii dezvoltarii asistentei maternale sau, 
respectiv, a sprijinirii familiilor biologice. 

Copii aflati in plasament la rude sau alte persoane 

Plasamentul copiilor la rude pana la gradul IV sau la alte persoane reprezinta o 
alternativa la luarea unor masuri de protectie a copilului aflat Tn dificultate. Numarul copiilor 
aflati la rude sau alte familii a scazut Tn ultimii ani, dar acestia nu beneficiaza de suficiente 
servicii sociale si nici de o monitorizare eficienta din partea autoritatilor (la 30 septembrie 
2008 se aflau Tn plasament la rude sau alte familii un numar de 24.887 de copii). 



Blocarea sistemul de asistenta maternala 

Daca luam Tn considerare prevederile legale Tn ceea ce priveste restrictiile privind 
plasarea copiilor de varsta mica (0-2 ani) Tn institutii, se constata ca aproape 20% dintre 
copiii aflati Tn asistenta maternala sunt cu varste Tntre si 3 ani si, Tn acelasi timp, se 
observa o crestere ridicata a numarului de copii cu varste Tntre 3 si 7 ani care beneficiaza de 
acelasi tip de asistenta (38,1 %); aceasta situate poate fi explicata si prin faptul ca rata de 

173 



reintegrare din asistenta maternala este foarte scazuta (5,2 % Tn 2005), iar copiii beneficiaza 
o perioada lunga de timp de aceasta forma de protectie (Cojocaru si Cojocaru). Tn plus, 
numarul de copii adoptatj din sistemul de asistenta maternala este foarte redus. 



Dezvoltarea practicii plasamentelor simple in familiile adoptatoare 

Datele puse la dispozitje de catre DGASPC-uri arata ca, Tn anul 2005, din sistemul 
de asistenta maternala, centre de plasament si unitati de tip familial, au fost plasatj Tn familii 
adoptatoare un numar de 211 copii, cei mai multj provenind din sistemul de asistenta 
maternala (91% din numarul total de copii care au parasit sistemul de protectie). Numarul de 
adoptii realizat Tn 2006 este disproportionat de mic Tn comparatie cu numarul copiii 
Tncredintati Tn vederea adoptiei. Aproximativ 60% dintre adoptiile nationale realizate Tn cursul 
anului 2006 reprezinta rezultatul unor plasamente simple Tn familiile adoptatoare; acesti copii 
nu provin nici din institute nici din asistenta maternala. O explicate ar fi aceea ca s-a 
dezvoltat o practica prin care se plaseaza direct copiii la familii adoptatoare, fara a mai fi 
Tncredintati Tn vederea adoptiei; faptul ca un copii este plasat Tn familia adoptatoare, dar fara 
a fi Tntr-o forma de protectie (asistenta maternala sau rezidentiala) conduce la ineficienta 
unui management de caz, la lipsa unui PIP care sa fie urmarit de serviciul de adoptie si la 
descurajarea adoptiei nationale, Tn condipe cresterii numarului de copii Tn diferite forme de 
protectie. Procesul de adoptie este Tngreunat de dificultatea de identificare a parintilor si a 
rudelor copilului, de faptul ca instanta a preluat noi atributii Tn anul 2005, nefiind pregatita 
pentru aceasta, de timpul Tndelungat necesar emiterii hotararilor judecatoresti, de practica 
plasamentelor directe la familiile adoptatoare. 



Inexistenta unei practici coerente in ceea ce prive§te integrarea socioprofesionala a tinehlor 
cu varste peste 18 ani 

Practica institutional^ referitoare la integrarea socioprofesionala a 
tinerilor care parasesc sistemul de protectie este relativ ambigua, 
deoarece dincolo de datele statistice furnizate de catre DGASPC, care ne 
arata ca exista tineri integral profesional, nu au fost identificate 
compartimente sau departamente specializate Tn cadrul structurii DGASPC 
care sa aiba standarde, metodologii de lucru si personal specializat pentru 
integrarea socioprofesionala a tinerilor. Mai mult decat atat, Tn multe dintre 
situatii, iesirea tinerilor din sistem este un rezultat natural si nu unui 
directionat, orientat si organizat. Chiar daca Tn unele judete au fost 
realizate proiecte pilot pentru integrarea socioprofesionala a tinerilor de 
peste 18 ani, acestea nu s-au concretizat Tn formarea unei structuri specializate pentru acest 
tip de serviciu social. La nivel national, exista 36 de directii generale de asistenta sociala si 
protectie a copilului care nu au angajaji asistenti sociali pentru realizarea integrarii 
socioprofesionale a tinerilor care parasesc sistemul de protectie (Cojocaru si Cojocaru, 
2008) si, de aceea, dupa o perioada lunga de sedere Tntr-o forma de protectie, acestia sunt 
vulnerabili Tn ceea ce priveste integrarea lor sociala. 



Integrarea 




socioprofesionala 


a 


tinerilor cu varste 


peste 18 ani este 


deficitara, ie§irea 


din 


sistem fiind 


un 


rezultat natural §/' 


nu 


unui directionat 


§i 


organizat. 





174 



Copiii cu varste intre §i 3 ani sunt cei mai vulnerabili in ceea ce prive§te riscul de separare 
de familie 

Intrarile noi Tn sistemul de proteose, Tn 2006, ne arata ca cea mai vulnerabila 
categorie de varsta la riscul de separare a copilului de familia sa este cea Tntre si 3 ani 
(dintre toate intrarilor noi Tn sistemul de protectie Tn 2006, 30% au fost copii cu varste de 0-1 
an si 14,2% copii cu varste de 1-3 ani); Tn anul 2006, zilnic eel putin 7 copii cu aceste varste 
au fost plasatj Tntr-o forma de protectie (Cojocaru si Cojocaru, 2008). Se constata ca, Tn 
continuare, unitatjle spitalicesti (maternitatj si sectji de pediatrie) raman principala sursa de 
intrare a copiilor cu varste cuprinse Tntre si 1 an Tn sistemul de protectie a copilului ( Tn 
2006, 62% dintre copii de aceste varste care au fost nou-plasati Tn sistem provin din 
maternitati si sectii de pediatrie). Pentru categoria de varsta 1-3 ani, se poate observa ca 
dintre cei nou-intrati Tn sistemul de protectie Tn 2006, cei mai multi provin din familie (57%) si 
din sectii de pediatrie (35%), institutiile medicale ramanand Tn continuare „o poarta" deschisa 
catre sistemul de protectie a copilului. 



Abuzul asupra copilul este una dintre cauzele separarii copilului de familia sa 

Din datele furnizate de catre DGASPC se observa ca din totalul intrarilor noi Tn 
sistemul de protectie a copilului Tn 2007 (6.070 de copii), 37,9% dintre acestia (2.303 de 
copii) au fost victime ale abuzului, neglijarii si exploatarii prin munca. Tn perioada 1 ianuarie 
- 30 septembrie 2008, la nivelul ANPDC au fost raportate 8.913 cazuri de abuz, neglijare, 
exploatare a copilului (din care 54,7 % Tn mediul rural). Cele mai multe dintre cazuri 
reprezinta sesizari Tn urma identificarii situatiilor de neglijare si abuz fizic. 

Tabelul V-3 Situa^i de abuz, neglijare §i exploatare a copilului 



Cazuri de: 


Total 
cazuri 


Urba 
n 


Rural 


Numarde copii ramasi 
Tn familie (cu servicii 
of e rite) 


Numarde copii pentru 
care s-a luat o masura 
de protectie 


a) Abuz fizic 


1261 


557 


704 


967 


221 


b) Abuz emotional 


962 


558 


404 


780 


55 


c) Abuz sexual 


341 


135 


206 


263 


55 


d) Neglijare 


5865 


2502 


3363 


3878 


1287 


e) Exploatare prin munca 


355 


196 


159 


292 


32 


f) Exploatare sexuala 


26 


14 


12 


21 


7 


g) Exploatare pentru 
comitere infrac{iuni 


103 


76 


27 


49 


2 


Total 


8913 


4038 


4875 


6250 


1659 



Obs: Cazurile de abuz, neglijare si exploatare reprezinta cazurile Tnregistrate Tn perioada 1 
ianuarie - 30 septembrie 2008 (sursa: ANPDC) 



Nevoia unor servicii la nivel comunitar pentru sprijinirea reintegrarii familiale a copiilor din 
sistemul de protec{ie. 

Chiar daca DGASPC actioneaza pentru reintegrarea familiala a copiilor din sistemul 
de protectie, este nevoie de eforturile autoritatilor locale de a sprijini, monitoriza si consilia 
familia dupa Tntoarcerea acestora. Remarcam ca, Tn 2006, la nivel national au fost 134 de 



175 



Practicile 




de 


reintegrare 


familiala 


trebuie coroborate 


cu 


sprijinirea, 






monitorizarea 




§i 


consilierea familiilor. 





copii care au revenit Tn sistemul de proteose dupa reintegrarea lor 
familiala. Din totalul copiilor reintratj Tn sistemul de protectje dupa ce au 
fost reintegratj familial, 62,7% provin din mediul rural; acest lucru poate 
fi un rezultat al dificultatilor de monitorizare din partea DGASPC, al 
lipsei de implicare a autoritatilor locale, al lipsei unor servicii de sprijin la 
nivel comunitar, sau al inexistentei unor rejele sociale de sprijin pentru 
parintj. Reintegrarea copiilor Tn familia biologica sau extinsa este dificila, 
mai ales Tn situatja Tn care la nivelul comunitatji nu sunt dezvoltate 
servicii specifice. 

Dezvoltarea echipelor mobile ce ofera servicii la domiciliu copiilor cu dizabilitatj si familiilor 
acestora 

Desi pare a fi unul dintre serviciile cele mai adaptate nevoilor copilului cu dizabilitatj 
din comunitate, echipa mobila reprezinta Tn Romania o initjativa considerate experimental^, 
chiar daca rezultatele obtjnute deja Tn unele judeje constituie factori de motivatje pentru 
extinderea modelului la nivel national, Tn scopul dezvoltarii unor servicii flexibile, accesibile, 
adaptate nevoilor si putjn costisitor destinate copiilor cu dizabilitatj si dezvoltarii modelului 
reabilitarii bazate pe comunitate (Helander, 1999). Desi este mai putjn costisitor decat alte 
servicii, echipa mobila este putj'n dezvoltata Tn tara, functionand deocamdata sub forma unor 
proiecte pilot. Tn anul 2006 doar 512 copii cu dizabilitatj beneficiau de serviciile unor echipe 
mobile. 



Lipsa serviciilor destinate copiilor rama§i singuri acasa dupa plecarea parinplor la munca in 
strainatate 

Tn legatura cu situatja copiilor ai caror parintj sunt plecatj la munca Tn strainatate se 
observa lipsa unei metodologii unitare de monitorizare si raportare a situatjei reale de la 
nivel local, prezentarea Tn general doar a efectelor negative pe care le are plecarea parintjlor 
Tn strainatate si generalizarea acestor efecte la toate categoriile de varsta. Tn septembrie 
2008, evidentele ANPDC mentjonau 96.580 de copii ai caror parintj sunt plecatj la munca Tn 
strainatate, Tn 30.297 din cazuri fiind vorba de ambii parintj. Din totalul celor care au eel putjn 
un parinte plecat, 91.705 de copii se afla Tn grija rudelor. Exercitarea rolurilor parentale Tn 
asemenea situatji se realizeaza de catre bunici sau alte rude pana la gradul IV. Aceasta 
problematica a intrat Tn atentja autoritatilor publice mai ales datorita unor cazuri dramatice 
prezentate de catre mass media. Dar dincolo de statisticile realizate la nivelul comunitatii, 
putine sunt initiativele locale de dezvoltare a unor servicii sociale specializate pentru aceasta 
categorie de copii. Dintre copiii afectati de plecarea parintilor, 3.604 au ajuns Tntr-o forma de 
protectie speciala (din care 686 Tn asistenta maternala, 589 Tn centre de plasament si 2.329 
plasati Tn familia largita sau la alte persoane). 

Standardele privind managementul de caz sunt pu{in incorporate la nivel organizational 

Tntelegerea diferita a managementului de caz, confuziile existente cu privire la 
practica managementului de caz, atributiile managerului de caz si responsabilului cu 
implementarea Planurilor de Interventie Specifica (PIS) conduc la crearea unui context 
saturat de incertitudine si ambiguitati care genereaza dificultati Tn procesul de Tncorporare 
institutionala a standardelor minime obligatorii privind managementul de caz la nivelul 

176 



DGASPC, SPAS si ONG. Modalitatile de aplicare a managementului de caz sunt diferite de 
la o DGASPC la alta, Tn functie de resursele umane existente, de managementul acestor 
resurse, de modul Tn care sunt Tntelese standardele. La nivel national exista confuzii si 
neclaritati Tn ceea ce priveste metoda managementului de caz, iar principalele confuzii sunt 
cele legate de rolurile si responsabilitatjle managerului si responsabilului de caz, importanta 
PIP Tn eficientizarea interventjei, finalitatile PIP. 

Recomandari 

Prevenirea abandonului 

Analizele privind parasirea copilului Tn Romania (Preda, 2007, Cojocaru 2008b) au 
fost, eel mai adesea, limitate la un anumit tip: parasirea copilului la nastere sau imediat dupa 
nastere Tn unitatjle sanitare (maternitatj, sectji de pediatrie/recuperare). Conform unor date 
recente, 25 % dintre copii sunt parasi{i in unitaiile sanitare. Analiza intrarilor Tn 
sistemul de protectje a copilului, referitoare la copiii din centrele de plasament 
de tip rezidentjal, din unitatj de tip familial si asistenja maternala, ne ofera o 
imagine privind presiunea la care este supus acest sistem datorita solicitarilor 
care vin din partea comunitatii. Tn 2006, cea mai vulnerabila categorie de copii 
a fost cea cu varste de pana la 12 luni, reprezentand 30% din totalul intrarilor 
noi Tn sistemul de protectje a copilului. Chiar daca celelelalte categorii de 
varsta prezinta o pondere relativ egala, remarcam ca, dintre acestea, intrarile 
noi Tn sistem sunt mai frecvente la copiii cu varste Tntre 10 si 14 ani. Astfel, 
datorita presiunii din partea comunitatjlor manifestata prin solicitarile privind 
luarea unei masuri de protectje, numarul plasamentelor copiilor Tn sistemul de 
protectje se mentjne la un nivel ridicat. 



Copiii din intervalul de 
varsta 0-12 luni sunt 
categoria care 

inregistreaza eel mai 
crescut grad de 
vulnerabilitate, 
reprezentand 
aproximativ o treime 
din totalul intrarilor noi 
in sistemul de protecpe 
a copilului. 



Tabelul V-4 Situajia intrarilor noi Tn sistemul de protectie a copilului Tn 2006 



Provenienta copiilor 


0-1 
an 


1-3 
ani 


3-7 
ani 


7-10 
ani 


10-14 
ani 


14-18 
ani 


Total 


Nr. copiilor nou plasati Tn sistemul de 
proteose din familie 


617 


490 


689 


634 


768 


647 


3845 


Nr. copiilor nou plasati Tn sistemul de 
protectie din matemitate 


775 

















775 


Nr. copiilor nou plasati Tn sistemul de 
protectie din sectii de pediatrie 


361 


304 


39 


3 


1 


13 


721 


Nr. copiilor nou plasati Tn sistemul de 
protectie fiind parasiti Tn spajii publice 


11 


18 


17 


17 


53 


31 


147 


Nr. copiilor nou plasati Tn sistemul de 
protectie dupa ce au fost parasiti la rude 


39 


41 


96 


88 


93 


107 


464 


Nr. copiilor nou plasati Tn sistemul de 
protectie dupa ce au fost parasiti la 
cunostinte, prieteni 


19 


10 


17 


12 


11 


49 


118 


Total intrari noi Tn sistem (Tn functie de 
varsta) 


1822 


863 


858 


754 


926 


847 


6070 



(sursa: Cojocaru si Cojocaru, 2008) 

Totodata, subliniem faptul ca diferentele de varsta a copiilor intrati Tn sistem nu sunt 
semnificative, cu exceptia categoriei 0-1 ani, care indica, Tn procente, un numar dublu fata 



177 



de celelalte categorii, fapt care reprezinta Tn sine nevoia dezvoltarii unor programe si servicii 
de prevenire a separarii copilului de familia sa destinate tuturor acestor categorii, pentru ca 
riscurile de abandon al copilului exista indiferent de varsta acestuia, variind doar factorii 
determinant! pentru anumite intervale. Copiii de varsta mica (0-3 ani) constituie 44,2 % din 
totalul celor care beneficiaza de o forma de protectje, numar care se regaseste Tn eel al 
copiilor plasatj Tn asistenja maternala. Daca luam Tn calcul numarul total de copii intrati Tn 
sistemul de protectje a copilului raportat la numarul de zile calendaristice, putem evidentja 
ca, Tn 2006, Tn medie 16 copii pe zi au fost plasatj Tntr-o forma de protectje (Cojocaru si 
Cojocaru, 2008). Se remarca faptul ca exista o crestere a numarului de copii intrati Tn 
sistemul de protectie a copilului care sunt luaji direct din familie (63%) si numarul copiilor 
Tncredintatj rudelor sau cunostintelor (10%). 

La nivel judejean si local trebuie monitorizate si coordonate programele de prevenire 
a parasirii, iar la nivel national trebuie dirijate fonduri preponderent spre zonele vulnerabile, 
pe criterii dare de performanta formulate sub forma de objective si tinte precise. 
Monitorizarea si evaluarea periodica, eel putin anuala, (cu evaluatori independent!) a 
performantelor serviciilor din judete privind prevenirea parasirii trebuie sa aiba ca prim 
criteriu evolutia numarului de copii parasiti, orice performanta trebuind rasplatita prin prime si 
alte forme de recompense. Se recomanda standardizarea formularelor si procedurilor de 
Tnregistrare a mamelor la nastere cat mai aproape de momentul nasterii. Aceste proceduri ar 
trebui sa intre Tn responsabilitatea asistentului social care apoi sa urmareasca orice caz 
pana la includerea Tn bazele de date si transferul cazului la serviciile sociale comunitare sau 
specializate din afara unitatii medicale. Trebuie gasita o procedura clara si mai simpla de 
luare Tn evidenta a mamelor si copiilor fara acte de identitate, asfel meat sa poata fi 
identificati si introdusi Tn bazele de date (Preda, 2007). Anual trebuie elaborat, cu sprijinul 
unor experti independent, un Raport privind Evolutia Parasirii Copiilor Tn Romania. 



Prevenirea sarcinilor nedorite 

Prima problema legata de prevenirea sarcinilor nedorite este lipsa de eficienta Tn 
abordarea actuala centrata pe campanii de informare si de educate contraceptiva. Lipsa de 
eficienia a acestora Tn privinta prevenirii separarii copilului de familia sa este demonstrate de 
indicatorii de tip consecinta (outcome indicators) 88 , eel mai evident fiind constan{a numarului 
de copii parasi{i, Tn pofida derularii programelor amintite. Ea este datorata focalizarii complet 
defectuoase a acestor programe: contraceptivele gratuite si consilierea nu ajung aproape 
niciodata la comunitatile cu rise ridicat de parasire (comunitatile sarace de rami, satele 
sarace si izolate, cartierele „ghetoizate" ale oraselor etc.), ci se opresc la populatia 
„obisnuita", cu rise redus de sarcini nedorite si de parasire. 



In Romania, din pacate, se utilizeaza pentru evaluarea programelor doar indicatori intermediari, de tip produs 
(output) de genul: „numarul de aparitii a spotului publicitar" sau „numarul de cupluri care beneficiaza de 
contraceptive gratuite" care nu spun nimic despre impactul real al proiectului masurabil prin indicatori de tip 
consecinta (outcome) de genul: „procentul de reducere a numarului de copii parasiti". 

178 



Continuarea §i accelerararea procesului de descentralizare §i finan[area serviciilor de la 
nivelul comunitaiii 

La ora actuala se desfasoara procesul de descentralizare a sistemului de asistenta 
sociala, dar constatam o concentrare a acestuia la nivel judetean, departe de beneficiari si 
de problemele reale ale comunitatilor locale, Tn mod special fata de comunitatile din mediul 
rural. O lipsa de strategie din partea guvernului si a ministerului de resort referitoare la 
dezvoltarea sistemului national de asistenta sociala va conduce la o stagnare a acestuia, la 
o explozie a problemelor sociale existente precum si la aparitia unora noi pentru societatea 
romaneasca, ca traficul de fiinte umane, consumul de drog si HIV/SIDA. Este necesara 
gandirea unui sistem de descentralizare financiara capabil sa susjina serviciile de prevenire 
de la nivel local. 

Dezvoltarea serviciilor bazate pe comunitate 

Directiile de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care functioneaza la nivel 
judetean sunt institutii de dimensiuni mari, greoaie, care reprezinta un fel de ..minister" 
judetean, fiind deseori depasite de situatie si reactionand doar la urgente. Tn comunitate 
Tnsa, la „usa beneficiarului", avem nevoie de servicii de asistenta sociala pentru prevenire, 
consiliere, informare, educate parentala, planificare familiala, monitorizare a situatiilor de 
rise, etc. La directie ajung de regula cazurile grave (abandon, abuz) din localitatile de pe 
raza judetului, iar echipele mobile ce functioneaza Tn fiecare directie acopera doar urgentele 
din teritoriu. Asociat acestei situatii se alatura inertia ANPDC - autoritatea guvernamentala 
responsabila de politica Tn domeniul protectiei copilului - dar si a altor structuri similare din 
subordinea Guvernului. Doar prezenta serviciilor comunitare de asistenta sociala poate 
contribui la ameliorarea si rezolvarea problemelor sociale ce apar inevitabil Tn orice tip de 
societate. Un prim pas facut de unele primarii este angajarea Tn organigrama proprie a 
asistentilor sociali care sa preia Tn responsabilitate cazurile sociale, urmand ca, Tn timp, 
consiliile locale sa dezvolte Tn fiecare primarie un compartiment distinct de asistenta sociala. 
O problema majora este lipsa de focalizare a interventiilor spre comunitatile cu rise crescut 
de parasire identificate Tn functie de zonele Tn care au domiciliul mamele care au parasit 
copii si nu Tn functie de localizarea institutiei Tn care a fost parasit copilul. Si atunci cand se 
intervine din partea serviciilor de nivel judetean si local pentru a reduce parasirea copilului, 
interventiile sunt fragmentate, nu concertate, sunt marcate de lipsa de coordonare si de 
profesionalism. Pe langa ca sunt putine posturi de asistenti sociali care sa se ocupe cu 
prevenirea parasirii Tn institupe sanitare, ele sunt ocupate adesea de personal medical 
restructurat si nu de asistenti sociali profesionisti. Tn plus, coordonarea Tntre serviciile 
sociale cu impact asupra reducerii riscurilor de parasire a copilului Tn judete si localitati este 
deficitara sau nu exista deloc. 

Dezvoltarea observatorului apararii drepturilor copilului 

Pentru maximizarea eforturilor de promovare si aparare a drepturilor copilului Tn 
Romania, consideram a fi extrem de utila functionarea Tn toate judetele tarii a Observatorului 
apararii drepturilor copilului, structura capabila sa sesizeze toate institutiile si organizatiile 
atunci cand apar cazuri de Tncalcare a drepturilor copilului, sa orchestreze campanii de 
informare-educare-comunicare si sa monitorizeze modul Tn care prevederile Conventiei ONU 
privind drepturile copilului sunt aplicate Tn practicile tuturor institupor care intra Tn contact cu 



179 



copilulul si au responsabilitati dare Tn ceea ce priveste promovarea si apararea drepturilor 
acestuia. 



Controlul extinderii reielei de asistenti maternali 

Cresterea continua a numarului copiilor aflaji Tn asistenta matemala este vazuta si ca 
o consecinta a restrictiilor impuse de legislatia actuala privind institutionalizarea copiilor cu 
varsta cuprinsa Tntre si 2 ani, dar si nevoia de protectie pentru aceasta categorie de copii, 
dar care impune un control al extinderii rejelei de asistenta maternala, de altfel foarte 
costisitoare. Reintegrarea copiilor Tn familia biologica este un proces care Tncepe chiar 
dinainte de separarea acestora de parintii lor, dar amanarea reintegrarii si lipsa serviciilor de 
la nivelul comunitatii diminueaza sansele copilului de a se Tntoarce Tn familie. 



Evaluarea anuala a rezultatelor DGASPC. 

Pentru a urmari eficienta si calitatea serviciilor sociale oferite de catre DGASPC, 
este necesara o evaluare anuala a datelor si analiza detaliata a fiecarei institutii Tn parte, 
acompaniata de o evaluare a serviciilor oferite beneficiarilor. Mai mult decat atat, resursele 
trebuie sa urmareasca copilul. Astfel, cheltuielile necesare serviciilor oferite copilului aflat 
Tntr-o forma de protectie pot fi directionate catre comunitate.Tn situatia Tn care copilul este 
reintegrat familial. 



Motivarea personalului 

Sistemul de protectie a copilului se confrunta cu o fluctuate de personal generata de 
nivelul scazut al salariilor comparativ cu celelalte pozitii similare din sistemul bugetar, iar 
personalul pregatit Tn sistemul de protectie a copilului migreaza catre alte sectoare, cum ar 
fi : police, parchet, penitenciar. Desi se afirma ca familia si copilul se afla Tn centrul 
intereselor autoritatilor, sistemul de salarizare din domeniul protectiei sociale reliefeaza 
"centralitatea periferica a copilului" (Cojocaru, 2008a). Recomandarea noastra este aceea 
de se identifica parghii de motivare (recunoasterea meritelor si succeselor, oferirea unor 
conditii de dezvoltare profesionala, promovare etc.) si de stimulare a personalului 
(modificarea grilei de salarizare Tn acord cu cele ale pozitiilor echivalente din alte sectoare 
bugetare). 

Angajarea asisten[ilor sociali in maternitaii §i sec^/7 de pediatrie 

Pentru ca, pentru anumite categorii de varste (0-3 ani) se mentine o rata ridicata a 
copiilor parasiti de catre paring Tn unitati spitalicesti. Aceasta fiind principala sursa de intrare 
a copiilor Tn sistemul de protectie, este necesara angajarea de asistenti sociali proprii Tn 
aceste institutii, cu scopul oferirii unor servicii destinate reducerii riscului de separare a 
copiilor de paring. Concomitent cu aceste actiuni, este necesara dezvoltarea serviciilor de 
prevenire de la nivel local (atat prin intermediul asistentilor sociali comunitari, cat si a celor 
medicali), de monitorizare, consiliere si sprijin a gravidelor si sprijinirea de catre comunitatea 
locala a cazurilor sociale si monitorizarea modului Tn care sunt Tngrijiti copiii Tn familie. 
Posturile de asistenti sociali trebuie sa existe Tn toate unitatile sanitare Tntr-un anumit raport 



180 



(de genul 1:10) cu posturile de medici. Aceste posturi din unitatile sanitare trebuie sa fie 
ocupate exclusiv de asistentj sociali profesionisti cu studii universitare de specialitate. 

Crearea unui departament de management de caz in structura DGASPC. 

Tntelegerea diferita a managementului de caz, confuziile existente si faptul ca 
DGASPC, SPAS si ONG nu au Tncorporat institutional standardele obligatorii privind 
managementul de caz fac necesara o reorganizare a resurselor umane, implicit o adaptare a 
organigramei DGASPC care sa includa un departament al managementului de caz. 
Introducerea Tn structura organizational^ a DGASPC a unui departament al managementului 
de caz prezinta o serie de avantaje notabile: clarifica rolurile si responsabilitatile managerilor 
si responsabililor de caz ; modifica esential filosofia sistemului de protectie a copilului care 
va fi conditional de orientarea spre finalitatea PIP si nu pe conservarea sistemului; prezinta 
oportunitati de dezvoltare a resurselor umane si de motivare a personalului; conditioneaza 
specializarea si profesionalizarea sistemului de protectie; diminueaza conflictele de interese 
ale responsabililor de caz care trebuie sa lucreze pentru o finalitate PIP, dar Tn acelasi timp 
urmareste sa prezerve sistemul actual; ofera conditii pentru facilitarea procesului de 
contractare a serviciilor; creste sansele de acoperire cu personal specializat care sa fie 
atras Tn domeniu prin contractarea diferitelor servicii sociale; mentine rolul important al 
DGASPC Tn managementul tuturor cazurilor de copii aflati Tn sistemul de protectie indiferent 
de cine este furnizorul serviciilor adresate copilului si familiei. 



181 



V.ZPersoanele adulte fara adapost (PAFA/ 
Homeless) 



Informatiile cu privire la dimensiunea fenomenului PAFATn Romania sunt mai degraba 
lacunare, existand o doar o serie de cercetari, putin convergente, realizate de institute de 
cercetare (ICCV/ CASPIS, 2004), ONG-uri (Medicins Sans Frontieres/ SAMU Social/ Casa 
loana) sau institutii publice. Aceste cercetari se concentreaza mai degraba pe dimensiunea 
cantitativa a fenomenului (numarul persoanelor fara adapost) si mai putin pe cea calitativa 
(cauzele fenomenului, caracteristicile PAFA, servicii adresate acestora etc.) ca urmare si a 
dificultatjlor tehnice implicate de asemenea studii. 

Cu toate ca la nivel european fenomenul este tratat ca reprezentand o problema 
sociala importanta (de exemplu FEANTSA 89 este principalul partener/ organism consultativ 
al diviziei specializate a UE), Tn Romania fenomenul a fost si este Tnca tratat marginal. 



Estimarile asupra persoanelor fara adapost pot fi puternic 
influentate de definitja adoptata pentru PAFA. FEANTSA utilizeaza o 
clasificare cu 7 trepte - de la roofless pana la homeless Tn sensul de 
locuire inadecvata. Tn analiza de fata, ca si Tn altele, am optat pentru 
identificarea PAFA ca fiind acele persoane care locuiesc practic Tn 
strada, locuinte improvizate sau sunt gazduite temporar Tn adaposturi 
specializate. 

Tntr-o cercetare realizata Tn 2004 de catre ICCV/ CASPIS (Dan & 
Dan, 2004) la nivel national s-a realizat o estimare a numarului PAFA la 
nivel national (mediul urban) Tn care se arata ca numarul PAFA este 
foarte probabil cuprins Tntre 11.000 si 14.000 de persoane. O cercetare 
mai recenta realizata Tn 2007 (Dan, Serban & Grigoras, 2007) s-a reconfirmat estimarea 
respectiva care s-a mentinut si pentru 2007. 

Conform unei informari realizata de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei 
(MDRL) Tn 2009, se arata ca: 



Surse non- 

guvernamentale 
arata ca Tn 2004 
numarul persoanelor 
fara adapost care 
traiau Tn strada sau 
Tn adaposturi 

specializate era 

estimata la 11.000 - 
persoane, 
care s-a 



14.000 

cifra 

mentinut si Tn 2007. 



In perioada iunie 2008 - decembrie 2008, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei, Tn 
colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, a initiat un amplu studiu de documentare 
avand ca subiect reflectarea problematicii domeniului dezvoltarii urbane, a gestiunii imobiliar- 
edilitare si locuirii Tn cadrul structurilor administrative ale autoritatilor publice locale din orasele 
Romaniei. Instrumentul de colectare a datelor a fost Chestionarul Urbanism, Gestiune 
Imobiliara s/' Locuire. Mentionam ca la chestionar au raspuns 2224 din cele 2861 comune, 249 
din 319 municipii si orase si 3 din cele 6 sectoare ale Municipiului Bucuresti. 

Prin centralizarea la nivel national a rezultatelor chestionarelor transmise de primarii, s-a 
Tnregistrat urmatoarea situate privind persoanele fara adapost: 



2004 
2005 
2006 
2007 
2008 



7879 persoane fara adapost; 
6401 persoane fara adapost; 
6748 persoane fara adapost; 
7018 persoane fara adapost; 
5554 persoane fara adapost. 



FEANTSA - Federation Europeenne des Associations Nationales Travaillant avec Sans-Abri 



182 



Conform datelor furnizate de MDRL numarul persoanelor fara adapost este mai mic cu 
cca. 50% decat eel estimat Tn cele doua cercetari nationale (ICCV/ CASPIS, 2004; Dan, 
Serban & Grigoras, 2007). Mai mult decat atat, estimarea MDRL se refera si la minori (nu se 
specifica daca sunt copii ai strazii sau sunt Tn strada Tmpreuna cu familia). 

Tn aceste conditji datele referitoare la PFA sunt urmatoarele: 



Tabelul V-5 Situajia persoanelor fara adapost (minori si majori), 2004-2008 



Persoane fara adapost 
Tn anul 2004 


Persoane fara adapost 
fn anul 2005 


Persoane fara adapost 
Tn 2006 


Persoane fara adapost 
Tn 2007 


Persoane fara adapost 
Tn 2008 


minori 


majori 


total 


minori 


majori 


total 


minori 


majori 


total 


minori 


majori 


total 


minori 


majori 


total 


2188 


5691 


7879 


2317 


4084 


6401 


2296 


4452 


6748 


2341 


4677 


7018 


1944 


3610 


5554 



Sursa: MDRL 

Foarte probabil ca diferentele mari Tnregistrate sa fie generate atat 
de o utilizare a unor definitji diferite a PFA, cat si de metodologii diferite 
de culegere a datelor, dar mai ales lipsei unui instrument de masurare a 
acestui fenomen la nivelul autoritatjlor locale. De exemplu, Tn cercetarea 
din 2004 realizata de ICCV, estimarea autoritatjlor locale din orasele 
Calarasi si Suceava a fost de „zero" PAFA, Tn timp ce estimarea 
CJASPIS (2004) a fost de 2.000 respectiv 852 PAFA. Corespunzator, 
estimarea MDRL pentru 2004 arata ca Tn Suceava erau doar 15 PAFA, 
Tn timp ce orasul Calarasi nu a furnizat nici o cifra. 



Surse guvemamentale 
(MDRL) arata ca Tn 
intervalul 2004 -2008 
numarul persoanelor 
fara adapost a fost mai 
mic, cu o medie de 
6720 persoane 

Tnregistrate . 



Tabelul V-6 Numarul persoanelor fara adapost (PFA) la nivel de judet, raportate catre MDRL 



Tn 2008 





2004 


2005 


2006 


2007 


2008 


Media 
2004-08 


NEAMT 





4 


2 


1 


6 


3 


VASLUI 


4 


2 


4 


5 


5 


4 


CALARASI 


5 


5 


15 


5 


8 


8 


DOLJ 


2 


5 


8 


15 


10 


8 


ILFOV 


3 


2 


13 


13 


9 


8 


VRANCEA 


32 


22 


5 


13 


3 


15 


OLT 


21 


17 


14 


16 


19 


17 


ALBA 


15 


17 


20 


20 


19 


18 


GIURGIU 


3 


3 


24 


45 


18 


19 


SATU-MARE 


10 


10 


3 


44 


43 


22 


IALOMITA 


10 


32 


30 


28 


20 


24 


BISTRITA-NASAUD 


31 


28 


27 


26 


28 


28 


MEHEDINTI 


27 


31 


31 


33 


33 


31 


BUZAU 


18 


22 


51 


26 


45 


32 


TELEORMAN 


73 


35 


14 


27 


23 


34 


TIM IS 


6 


42 


42 


48 


42 


36 


BRAILA 


30 


44 


46 


48 


46 


43 


BOTOSANI 


46 


46 


42 


55 


57 


49 


TULCEA 


63 


52 


46 


58 


52 


54 


MARAMURES 


102 


52 


52 


49 


41 


59 


VALCEA 


60 


63 


59 


74 


74 


66 


HARGHITA 


78 


79 


76 


53 


45 


66 



183 



COVASNA 


69 


65 


75 


79 


83 


74 


PRAHOVA 


31 


31 


25 


24 


308 


84 


CONSTANTA 


73 


80 


82 


96 


92 


85 


ARAD 


106 


88 


91 


76 


71 


86 


SUCEAVA 


104 


97 


109 


104 


79 


99 


GALATI 


195 


115 


74 


64 


95 


109 


BACAU 


125 


129 


103 


109 


117 


117 


CARAS-SEVERIN 


105 


115 


106 


135 


142 


121 


SIBIU 


74 


84 


159 


190 


118 


125 


HUNEDOARA 


108 


115 


134 


127 


143 


125 


MURES 


111 


119 


139 


155 


110 


127 


IASI 


101 


114 


148 


163 


139 


133 


GORJ 


71 


95 


216 


229 


221 


166 


BUCURESTI 


302 


605 


567 


664 


380 


504 


CLUJ 


613 


595 


577 


557 


683 


605 


BRASOV 


727 


633 


649 


661 


461 


626 


BIHOR 


2871 


1177 


1410 


1345 


89 


1378 


SALAJ 


1454 


1505 


1433 


1506 


1528 


1485 


TOTAL 


7879 


6401 


6748 


7018 


5554 


6720 



Desigur ca datele furnizate de MDRL sunt incomplete ca urmare a neraportarii 
numarului de PAFA Tndeosebi de catre 70 de orase si 3 sectoare din Bucuresti (altfel este 
greu de crezut ca Tn Bucuresti se Tnregistreaza doar aproximativ 500 de PFA). 



Chiar si Tn aceste conditii de relativa subestimare, serviciile 
adresate acestui grup vulnerabil sunt extrem de limitate, ne-existand 
adaposturi cu locuri suficiente si nici servicii sociale specializate si 
cuprinzatoare. Drept urmare a rezidenjei lor Tn alt loc decat eel Tn care 
au domiciliul stabil sau a lipsei actelor de identitate, eligibilitatea lor 
pentru serviciile si prestape sociale curente este puternic periclitata. 

Cauzele care i-au determinat pe cei mai multi PAFA sa ajunga Tn 
strada sunt evacuarea fortata (din case nationalizate, neplata 
cheltuielilor de Tntretinere / a utilitatjlor publice), escrocare, saracie, 
vanzare iresponsabila a locuintei, boala psihica, separare/ divort. 



Serviciile specifice 
de care au nevoie 
PAFA sunt purine si 
subdezvoltate, atat 
Tn sectorul public cat 
si Tn eel ONG. 
Autoritajile se tem 
ca dezvoltarea 

acestor servicii ar 
putea atrage PAFA 
si din alte zone. 



Solutii § / recomandari 

1) Crearea unei rejele najionale de adaposturi pentru PAFA si dezvoltarea serviciilor 

adresate acestora. 
2) Finantarea mai generoasa din fonduri publice a constructjei de noi locuinte 

destinate grupurilor vulnerabile. 
3) Stimularea constructorilor privaji pentru a construi si locuinte sociale prin 

acordarea unorfacilitati fiscale (reduceri de impozit etc.) 



184 



V.3.Persoanele cu handicap 

Relevanta problemei/grupului exclus 

Se estimeaza ca Tn lume traiesc 650 milioane de persoane cu dizabilitatj, iar daca 
sunt incluse si familiiile acestora se considera ca 2 miliarde de persoane sunt afectate de 
acest fenomen 90 , adica aproape o treime din populatia Terrei. Aceste cifre arata faptul ca 
tema dizabilitatji nu poate fi ignorata de politicile publice. 

Tn mod traditional (Tnca din antichitate), asistarea persoanelor cu handicap se realiza 
prin intermediul filantropiei/caritatji, persoanele fiind, Tn general, considerate a fi ajuns Tn 
situatja respectiva din motive neimputabile lor si, prin urmare, meritau ajutorul celorlaltj 
(Albrecht, 2006; Buzducea, 2009). Odata cu dezvoltarea sistemelor de protectee sociala si 
profesionalizarea asistentei sociale, statul si-a asumat un rol tot mai important Tn integrarea 
sociala a persoanelor cu handicap/dizabilitatj. 

Persoanele cu handicap sunt considerate una dintre categoriile sociale cu rise ridicat 
de excluziune sociala multipla. Consecintele handicapului se rasfrang la mai multe niveluri: 

la nivel individual prin reducerea/limitarea sanselor/oportunitatjlor de integrare 
sociala si a celor afectatj de a avea acces la resursele societatji. 

la nivel familial efectele se manifests prin asumarea Tngrijirii de catre familie, Tn 
special de femeile din familie, prin reducerea veniturilor familiei, a 



participarii pe piaja muncii, ceea ce creste riscul familiei (si, specific, al 
femeii) de a ajunge Tn saracie si nu Tn ultimul rand prin stigmatizarea cu 
care familia se confrunta din partea celorlaltj. 

la nivel comunitar avem de-a face, pe de o parte cu cresterea 
riscului de saracie Tn cadrul comunitatji (determinate de reducerea 
capacitatji/competitivitatji fort.ei de munca), iar pe de alta parte cu 
posibile tensiuni Tn cadrul comunitatji determinate de stigma asociata 
handicapului. 

la nivelul societatii efectele sunt vizibile din punct de vedere 
economic, la nivelul piejei muncii prin scaderea numarului de persoane 
angajate si cresterea numarului celor asistate, Tn acelasi timp cumulandu-se 
consecintele/riscurile manifestate la nivelurile anterioare. 

Preocuparea continua a statelor lumii si a organizatiilor internationale pentru 
respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilitatj/handicap 91 se reflecta Tn adoptarea Tn 
decembrie 2006 a Conventjei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati. Tn anul 2007 
Romania a semnat Conventja, iar Tn a doua parte a anului 2008 Guvernul a Tnceput 
demersurile pentru ratificarea acesteia 92 . 



Dizabilitatea 
afecteaza 
segmente 
importante de 

populate, iar 

efectele acesteia 
se resfrang la 
nivel inidividual, 
familial, comunitar 
si societal. 



Conform site-ului ONU dedicat Conventiei, accesat in 03.03.2009: 

http://www.un. org/disabilities/default.asp?id=33 

91 In Constitutia Romaniei si in legislatia nationals este utilizat (inca) termenul de "handicap", in timp ce 
termenul utilizat in literatura de specialitate si de institutii europene si internationale este eel de dizabilitate. 

92 Tn acest sens Guvemul a elaborat nota de fundamentare la proiectul de lege pentru ratificarea Conventiei 
privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati adoptata de Adunarea Generala a Organizajiei Najiunilor Unite la 
13 decembrie 2006 si a Protocolului Optional la aceasta (accesat online la 03.03.2009 la: 
http://www.sgg.ro/legislativ/docs/2008/ll/t71b_vy48zgB6s2nhw0.pdf). 

185 



Strategiile si reglementarile europene 93 Tn domeniu, aflate Tn concordanta cu 
prevederile Conventiei ONU, vizeaza accesul egal si nediscriminatoriu al tuturor persoanelor 
cu dizabilitatj la drepturile lor. Pentru perioada 2008-2009, Planul de actiuni privind 
dizabilitatea al UE este centrat pe accesibilitate, scopul fiind acela de a stimula participarea 
deplina a persoanelor cu dizabilitati, astfel meat acestea sa beneficieze pe deplin de 
drepturile lorfundamentale. 

La randul sau, OMS a propus Tn 2001 (OMS, 2001/2004) o viziune revizuita asupra 
dizabilitatji prin intermediul Clasificarii internationale a functjonarii, dizabilitatji §i sanatatji 
(cunoscuta drept CIF) 94 , aceasta viziune fiind adoptata de 191 tari. 

Situatia actuala §i determinari Jstorice" (diagnoza) 

Recunoasterea publica a persoanelor cu handicap de catre sistemul de protectje 
sociala din Romania a Tnceput Tn 1990 prin crearea Secretariatului de Stat pentru 
Handicapatj (cf. HG. Nr. 1100/1990), fiind urmata Tn 1992 de alte legi privind protectja 
speciala (legea 53/1992) si Tncadrarea Tn munca (legea 57/1992). Regimul comunist a 
promovat Tngrijirea Tn institutji a persoanelor cu deficiente, astfel ca pe fondul deteriorarii 
conditiilor de Tngrijire din anii 1980, imaginile dramatice cu copii cu handicap din institutji au 
marcat mass-media intematjonala la Tnceputul anilor 1990 (Manea, 1995). Pana la sfarsitul 
anilor 1990 Tngrijirea Tn institutji a ramas cea mai raspandita forma de sprijin pentru 
persoanele cu dizabilitati, iar posibilitatjle unei vieti autonome erau aproape inexistente 
(Preda et al., 2006). Finantarea deficitara si situarea institupor preponderent Tn mediul rural 
a afectat calitatea serviciilor oferite - atat Tn privinta dotarilor, cat si a personalului calificat. 
Nici Tnfiintarea unui fond special (Fondul de Rise si Accident) nu a condus la cresterea 
nivelului finant.arii si a calitatji serviciilor oferite persoanelor din institutji 95 . 

Tncepand cu 1999, s-au adoptat o serie de masuri care vizeaza diversificarea 
serviciilor de sprijin pentru adultji si copiii cu handicap. 

In 2005, ANPH a elaborat o strategie natjonala pentru protectja, integrarea si 
incluziunea sociala a persoanelor cu handicap Tn perioada 2006-2013 „Sanse egale pentru 
persoanele cu handicap - catre o societate fara discriminari". Aceasta strategie Tsi propune 
trecerea de la o politica pasiva, la crearea de oportunitatj pentru elaborarea unor politici de 
tip activ (Tn special Tn sensul cresterii acoperirii persoanelor cu handicap cu servicii 
educatjonale si formare profesionala). O politica activa presupune regandirea tipurilor de 
institutji si servicii de asistenta sociala prin diversificarea acestora si prin participarea 
crescuta a sectorului neguvemamental Tn fumizarea unor servicii complementare (Preda et 
al., 2006). 



93 Cea mai importanta strategie este Planul UE de actiuni privind dizabilitatea (Disability Action Plan) elaborat 
pentru perioada 2003-2009 (anul 2003 fiind anul dizabilitatii la nivel european). Reglementarile relevante in 
domeniul dizabilitatii sunt numeroase si pot fi consultate aici: 
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=448&langId=en 

94 CIF constituie un document programatic ce marcheaza schimbari importante ce pornesc de la definitii (nu 
vom dezbate acest aspect aici). 

95 Desi Fondul National de Solidaritate Sociala a depasit in 2000/2001 cheltuielile realizate cu protectia 
persoanelor cu handicap, ca urmare a unei capacitati relativ reduse de alocare si gestionare a fondurilor si a unui 
sistem de finantare relativ greoi, calitatea vietii persoanelor cu handicap aflate in institutii nu a crescut 
semnificativ. 



186 



Caseta V.3.-1 

Masuri de sprijin pentru persoanele cu dizabilitati 

Prevenirea institutionalizarii/des-institutionalizare: 

• initierea unor centre de zi de recuperare si terapie; 

• reglementarea conditiilor de Tncadrare, a drepturilor si obligatiilor asistentilor personali ai 
persoanelor cu handicap grav (e.g. HG 427/2001, modificata de HG 463/2005), si trecerea 
acestora sub controlul direct al primariei, Tn calitate de salariati ai acestora; 

• sustinerea unitatilor de productie protejate, pentru cresterea gradului de insertie sociala a 
persoanelor cu handicap; 

• impunerea standardelor adecvate de acces pentru persoane cu handicap Tn cazul tuturor 
tipurilor de constructii si amenajari teritoriale; 

• aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza carora se stabileste Tncadrarea Tn grad de 
handicap (Ordin MMFES si MSP 762/1992/2007). 

Restructurarea institutiilor de asistenta sociala destinate persoanelor cu handicap: 

• diversificarea profilurilor si schimbarea denumirii acestora (OUG 102/1999, modificata si 
aprobata de L 519/2002); 

• aprobarea standardelor specifice de calitate a institutiilor rezidentiale, centrelor de zi si 
locuintelor protejate destinate persoanelor cu handicap (Ordinul 205/2005, Ordin ANPH 
559/2008); 

• stabilirea unor norme privind competentele personalului ce activeaza Tn aceste institutii. 

Sursa: Preda et al, 2006 



Tn decembrie 2006 este promulgate legea 448/2006 privind protectja si promovarea 
drepturilor persoanelor cu handicap, aceasta fiind Tn acord cu documentele europene Tn 
materie. Cele mai importante noutatj se refera la cresterea importantei masurilor directe de 
crestere a gradului de integrare a persoanei cu dizabilitati pe piaja muncii si Tn sistemul de 
educate si a paletei de servicii de Tngrijire si recuperare 96 . 



Cre§terea numarului persoanelor cu handicap - evolu{ie §i cauze 
posibile 

Numarul persoanelor cu handicap din Romania, dupa 1990, a 
cunoscut o crestere importanta, de la 74.000 persoane Tn 1992 (de 
cand sunt disponibile primele date) la peste 630.000 persoane la 
sfarsitul anului 2008, adica o crestere de aproape 9 ori (vezi Graficul 



Numarul 

persoanelor cu 
dizabilitati din 

Romania, dupa 
1990 a crescut de 
la 74.000 Tn 1992 
la peste 630.000 
de persoane la 
sfarsitul anului 
2008. 



96 Spre exemplu "educajia la patul de spital" pentru copiii spitaliza^i pentru perioade mari de timp, 
obligativitatea agenjilor economici de a angaja minim 4% persoane cu handicap daca au mai mult de 50 de 
angajaji, fa{a de 100 cat era anterior, introducerea ocupajiei de asistent personal profesionist pentru adultul cu 
handicap grav (dupa modelul asistentului maternal profesionist existent pentru copii). 

187 



V-1)! Daca Tn 1992 o mare parte a persoanelor cu handicap Tnregistrate se aflau Tn institute 
(aproape 30%), la sfarsitul anului trecut situajia s-a schimbat semnificativ (sub 3% se aflau 
Tn institute adica o scadere de 10 ori fata de 1992). 

Graficul V-1 Evolu^ia numarului de persoane cu handicap din Romania Tnregistrate Tn 
perioada 1992-2008 (Tn mii de persoane). 




74, 225 370 368 462 408 412 410 402 425 423 408 425 459 488 567 631 



Sursa: ANPH 

Dinamica numarului de persoane Tnregistrate arata cresteri spectaculoase imediat 
dupa adoptarea legislatjei specifice (Tn 1993, cresterea fata de anul anterior a fost de 
aproximativ 3 ori) pana Tn 1996, dupa care o perioada de relativa stabilitate, cresterea fiind 
reluata Tn 2005. 

Cea mai plauzibila explicate a acestei situatii este ca numarul persoanelor care au o 
dizabilitate este mai mare decat aratau cifrele de dupa 1990 dar aceste persoane au preferat 
sa se ascunda de teama reactiei celor din jur. Abia Tn momentul Tn care situatia materiala s-a 
Tnrautatit au decis sa apeleze la autoritati si sa se Tnregistreze/sa solicite Tncadrarea Tntr-un 
grad de handicap. 

O alta posibila explicate a cresterii rapide a numarului de persoane cu handicap este 
considerata utilizarea Tncadrarii Tntr-un grad de invaliditate (cum era prevazut Tn legile din 
1992) ca modalitate de pensionare anticipate la Tnceputul anilor 1990, astfel reducand 
presiunea asupra pietei muncii. Aceste cifre se coreleaza cu ponderea ridicata a persoanelor 
varstnice tinere (peste 55 de ani) Tn randul persoanelor cu handicap (vezi piramida varstelor 
mai jos) si cu cresterea numarului de pensionari de dupa 1990. 

Graficul V-2 Numarul persoanelor cu handicap (neinstitutionalizate si institutionalizate) dupa 
grupa de varsta Tn total persoane si sex la 31 decembrie 2008. Piramida varstelor 



188 



-3 -3 -3 -3 -2 -2 -2 -2 -2 -1 -1 -1 -8 -6 -4 -2 1E 1E 1E 2E 2E 2E 2E 2E 3E 3E 3E 3E 3E 4E 4E 4E 

E+ E+ E+ E+ E+ E+ E+ E+ E+ E+ E+ E+ 00 00 00 00 20 40 60 80 +0 -K) +0 +0 +0 +0 +0 +0 *0 +0 +0 +0 +0 +0 -K) -K) 

04 04 04 04 04 04 04 04 04 04 04 04 00 00 00 00 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 



i;5 ini sjpqstfe 



~r~r 



~i — r 



i i i 



i i i 



mm 



65 6$ a 



s 



s 



55153 ar i 



s 



CJ=X 



3^a 



mm 



-f^T 



a 



a 



S 



li; 



TrartTiai^ 



ma 



^ 



m 



S 



G?UP/ 




^fp^i tRrfA 



■ FEMININ 
DMASCULIN 



Sursa: ANPH 

Estimarile organismelor internationale (vezi cifrele de la Tnceputul sectiunii) arata ca 
la nivel mondial, aproximativ 10% din populate este reprezentata de persoane cu 
handicap/dizabilitati, in timp ce Tn Romania aceasta pondere este sub 3%. Diferenja se 
poate explica pe de o parte prin definipe adoptate, iar pe de alta parte prin subraportarea 
numarului de persoane cu handicap/dizabilitati din Romania (datorita faptului ca persoanele 
si familiile acestora nu acceseaza serviciile). O alta posibila explicatie este legata de definitia 
handicapului/criteriile de Tncadrare Tntr-un grad de handicap, care Tn Romania sunt mai 
restrictive decat Tn alte tari. 



Ingrijirea in institutf a persoanelor cu handicap 

In privinta locului Tn care se afla persoana cu handicap, numarul celor aflati Tn 
institute s-a mentinut relativ constant, Tncepand cu anul 2000 (odata cu transferarea 
institutiilor pentru copii cu handicap Tn subordinea ANPDC), observandu-se o tending de 
scadere a numarului persoanelor Tngrijite Tn institutii. Distributia pe grupe de varsta a 
numarului celor aflati acum Tn institutii arata ca cei sub 18 ani (copii) suntm numar mic (sub 
100, conform datelor ANPH culese de la DGASPC-uri 97 ) ponderea cea mai mare avand-o 
persoanele adulte (vezi Graficul V-3). De remarcat ca grupele de varsta 20-24 ani si 25-29 
ani sunt cele mai numeroase, fiind de presupus ca mare parte dintre acestia sunt copii aflati 
Tn institutii la Tnceputul anilor 1990 si care au crescut Tn aceste institutii, iar la Tmplinirea 
varstei de 18 ani au fost transferal Tn institutii pentru adulti. 



Datele ANPH se refera doar la acele institutii aflat in coordonare/subordine, dar a§a cum reiese §i din 
evaluarea din 2006 (Preda et al., 2007) sunt §i alte institutii care au in ingrijire copii cu dizabilitati. Datele 
ANPDC arata ca in anul 2008 s-au aflat in institutii 568 copii sub 2 ani; avand in vedere ca legea 272/2004 
prevede ca numai numai copilul cu dizabilitati mai mic de 2 ani poate fi institutionalizat este de presupus ca cea 
mai mare parte a acestora sunt cu dizabilitati, ceea ce ne face sa consideram ca cifra ANPH nu reflects complet 
situatia copiilor cu handicap din institutii. 



189 



Graficul V-3 Numarul persoanelor cu handicap institutionalizate dupa grupa de varsta si sex, in total 
la 31 decembrie 2008 



GRUPA DE 
VARSTA o 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 



85 ani si peste - 


i 




i 1 


i 























- 




" | I _ 








■ 
■ 










; 







i ' I 










































' 


- 








I 


65-69 ani 






















- 








I 


























- 








I 




55-59 ani - 








i 








































■ 




































- 








I 




















™ 


35-39 ani 






















- 








1 1 1 
























25-29 ani 








i i i i 








' 












1R-1Q ani faHnItt ■ 




-L-i 
























3 
I 








10-14 ani ■ 


■ FEMININ 

■ MASCULIN 




0-4 ani 


1 ! 




Sursa: ANPH 































In privinta numarului de copii, datele ANPH cuprind doar copiii cu certificat de 
Tncadrare Tntr-un grad de handicap, Tn evidenjele DGASPC-urilor aflandu-se un numar mai 
mare de copii cu dizabilitati (vezi Tabelul V-7). Pe de alta parte, datele culese Tn cercetarea la 
nivel national din 2006 asupra copiilor cu dizabilitati din institutii (Preda et al., 2007), a aratat 
ca exista un numar de aproape 18.000 de copii Tn toate tipurile de institutii (unitati medicale, 
internate ale unor scoli speciale si institutii de proteose speciala), dintre care peste 10.000 
se aflau Tn cele de proteose speciala. Datele incluse Tn buletinul trimestrial al Ministerului 
Muncii pe trimestrul 4 2008 mentioneaza 10.000 de copii cu dizabilitati aflati Tn institutii. 

Cresterea numarului de copii cu dizabilitati aflati Tn evidenta serviciilor de evaluare 
complexa arata si un fapt pozitiv, respectiv o crestere a accesarii serviciilor sociale (Tntre 
2006 si 2008 au fost luati Tn evidenta peste 10.000 de copii - neinclusi anterior). Cea mai 
mare parte a acestei cresteri se remarca Tn randul copiilor mici (de 0-4 ani) ceea ce ne 
sugereaza faptul ca familiile Tn mijlocul carora apare un copii cu dizabilitati tind sa acceseze 
serviciile timpuriu Tn dorinta de recuperare si reabilitare. 
Tabelul V-7 Copii cu dizabilitati pe grupe de varsta, aflati Tn evidenta autoritatilor, 2006-2008 





2006 


2007 


2008 


0-4 ani 


9020 


11860 


13643 


5-9 ani 


14551 


15282 


16154 


10-14 ani 


16522 


16971 


17666 


15-17 ani (copii) 


15028 


12783 


11784 


Total copii cu dizabilitati Tncadra{i Tntr-un grad de handicap* 


55121 


56896 


59247 


Total copii cu dizabilitati aflati Tn evidenjele serviciilor de evaluare complexa (SEC)** 


65127 


70946 


75465 


% celor Tncadraji Tntr-un grad de handicap din cei aflati Tn evidenjele SEC 


84.64% 


80.20% 


78.51% 



190 



*Sursa datelor: ANPH 

**nu sunt inclusi copiii care au doar certificate de orientare scolara; Sursa datelor: ANPDC 

Nota: atat ANPH, cat si ANPDC au drept sursa primara de date DGASPC-urile. 



Tabelul V-8 indica faptul ca diferite autorita|i prezinta cifre diferite privind situatia 
persoanelor cu dizabilitati (chiar daca sursa primara de date este comuna, respectiv 
DGASPC). Totodata, se confirma faptul ca nu toate persoanele cu dizabilitati (Tn acest caz, 
copii) sunt Tncadrate Tntr-un grad de handicap si, implicit, beneficiaza de drepturile lor 
sociale. 

Confuzia privind statisticile Tn domeniul persoanelor cu dizabilitati/handicap (si 
mai larg, Tn domeniul social), este confirmata atunci cand sunt confruntate datele din diferite 
surse (chiar din cadrul aceleiasi institutji, precum MMFPS). Spre exemplu, Tn Tabelul V-8 
sunt prezentate date primite la solicitarea Comisiei Prezidentjale de Analiza a Riscurilor 
Sociale si Demografice; conform acestora numarul centrelor de plasament clasice Tn care se 
aflau copii cu dizabilitati a fost de 53, Tn timp ce pe site-ul Ministerului Muncii, buletinul 
statistic pe trimestrul IV 2008 98 , precizeaza la 30 septembrie un numar de 77 de centre de 
plasament clasice (cu 20 mai putin fata de anul anterior). 



Tabelul V-8 Protecjia speciala a copiilor cu dizabilitati Tn servicii de tip rezidenjial publice si 
private, 2007- 2008. 



Unitatea 


Numarul 


Numar de 


Cost 


Numar mediu 


Numarul 


Numar 


Cost 


Numar mediu 




de unitatj 


copii 


mediu 


de 


de unitafi 


de copii 


mediu 


de 




existente 


protejatj Tn 


lunar/copil 


copii/institutje 


existente- 


protejatj 


lunar/copil- 


copii/institutje 




-2007 


institutji la 
31 

decembrie 
2007 


- 2007 - 
lei 


2007 


2008 


Tn 

institutji 
la 30 
sept. 
2008 


9 luni 2008 
-lei 


2008 


Centre de plasament 


58 


3,976 


1404 


69 


53 


3639 


1872 


69 


clasice 


















Centre de plasament 


44 


1,582 


1986 


36 


39 


1320 


3001 


34 


modulare 


















Apartamente 


97 


497 


1384 


5 


83 


434 


234 


5 


Case de tip familial 


178 


1,886 


1904 


11 


154 


1643 


2384 


11 


Alte servicii (servicii 


8 


195 


1075 


24 


11 


366 


1230 


33 


pentru dezvoltarea 


















deprinderilor de viaja 


















independents, adapost 


















de zi si de noapte) 



















Sursa: MMFPS; prelucrarile autorului. 

Costul mediu lunar/beneficiar este calculat raportand sumele cheltuite la numarul de 
beneficiari si la numarul de luni. 

Pe baza datelor sus-prezentate reiese ca, desi se afla un numar Tnsemnat de copii 
cu handicap Tn institutii, aproximativ jumatate se afla Tn institutii mai bine adaptate nevoilor 
acestora, respectiv centre de plasament modulare, case de tip familial si apartamente. Pe de 
alta parte, costurile Tngrijirii Tn acest nou tip de institutii pare sa fie mai mare decat al Tngrijirii 
Tn centrele de plasament clasice, Tn conditiile Tn care numarul mediu de beneficiari este Tnsa 
mult mai mic: 69 de beneficiari Tn centrele de plasament clasice si numai 5 copii Tn 



Ministerul Muncii, Familiei §i Protectiei Sociale, Buletin Statistic, Trim.IV. 2008. VI. Protectia Drepurilor 
Copiilor - http://www.mmuncii.ro/ro/422-view.html - accesat aprilie 2009. 



191 



apartamente si 11 Tn case de tip familial. Numarul mai mic de copii Tntr-o institute creaza 
premisele unei calitati mai bune a serviciilor oferite. Evaluarea realizata Tn 2006 privind 
situatja copiilor cu dizabilitati aflati Tn toate tipurile de institutii (Preda, Lazar, Grigoras, 
MTndroiu, 2007), a aratat ca desi 75% dintre acestia se aflau Tn institutii de protectje 
speciala, atat institutii de Tnvatamant (scoli speciale cu internate) cat si unitati medicale (de 
la sectii de boli infectioase pentru copiii cu HIV/SIDA, pana la sectii de neuropsihiatrie si 
sanatorii) aveau Tn Tngrijire copii cu diferite tipuri de handicapuri. 



Caseta V.3.-2 

Situatia copiilor Tngriji|i Tn institutii - principalele concluzii ale evaluarii din 2006 

Tn general, condyle din institutii sunt bune, eforturile facute Tn ultimii ani avand rezultate 
vizibile, evidente, dar exista si exceptii. Pentru cele mai multe dintre institutii, nivelul general de 
calitate a serviciilor oferite a fost evaluat ca fiind bun si foarte bun. Evaluatorii independent! au 
apreciat ca progresele realizate Tn ultimii ani sunt evidente. 

Cu toate acestea: 

Exista Tnca o "minoritate" de institutii (de obicei Tntre 3% si 15% dintre cele 666 de 
institutii evaluate, la unii indicatori chiar usor peste 20%) care se confrunta cu probleme Tn a 
asigura servicii de calitate corespunzatoare pentru copiii cu dizabilitati, fie ca ne referim la 
infrastructure sau la dimensiunile institutiei, fie ca ne referim la personal sau la tipurile de 
activitaji, alimentatie, activity de timp liber, etc. 

Una dintre sursele de diferentiere a situatiei institutiilor este vechimea infrastructurii si 
personalului. Unele institutii sunt foarte recente, au cladiri noi sau renovate, personal angajat Tn 
ultimii ani, management nou; altele au o vechime de multe zeci de ani; acest lucru este valabil 
atat pentru infrastructure, cat si pentru personal sau management. Daca institutiile din sistemul 
de protectie speciala au o vechime medie de 6 ani, institutiile medicale de 32 de ani iar 
internatele, de aproximativ 39 de ani. Desigur, este posibil ca, unele dintre institutiile de protectie 
speciala sa fi declarat anul Tnfiintarii ca fiind eel Tn care a fost reorganizate/restructurate, dar si 
acesta a fost un prilej de schimbare substantial^, lucru care nu s-a intamplat Tn cazul celorlalte 
institutii evaluate. 

Tn institutiile evaluate exista un numar mare de copii cu varste de peste 10 ani, cei mai 
multi Tn grupa de varsta 14-18 ani. 

Un procentaj semnificativ dintre copiii cu dizabilitati aflati Tn unitatile medicale la 
momentul evaluarii erau seropozitivi, majoritatea facand parte din grupa de varsta 14-18 ani. 

Tn institutiile evaluate, copiii cu dizabilitati au cea mai mare pondere la grupele de varsta 
3-9 ani. 

Tn grupa de varsta 0-2 ani, doar 505 copii cu dizabilitati se aflau Tn institutiile de protectie 
speciala sau Tn unitatile medicale. Dintre ei, 294 se aflau Tn unitati medicale, Tnsa numai 61 au 
fost parasiti de familie, existand riscul de separare definitive de aceasta. Ponderea copiilor mici 
cu dizabilitati din unitati medicale este Tnsemnata, chiar daca numarul lor este redus. 

Copiii cu dizabilitati din grupa de varsta 0-2 ani aflati Tn institutiile de protectie speciala 
evaluate, reprezinta numai 1,7% din totalul copiilor aflati Tn astfel de institutii, fiind iminenta 
scaderea, pe termen mediu, a numarului de copii aflati Tn aceasta categorie de institutii. 

Putin peste 50% din unitatile medicale ofera acces copiilor cu dizabilitati la serviciile unui 
asistent social ori ale unui psiholog; cea mai mare lipsa este de fizioterapeuti, logopezi si 
kinetoterapeuti. 



192 



Distributia institupor de protectie sociala a persoanelor adulte cu handicap (Graficul 
V-4) arata diferenje importante Tntre judeje. Pe de o parte regasim 
judete cu institutii multe si variate (Bucuresti, Dambovita, Prahova, 
Vaslui, Bihor), iar pe de alta parte judete cu foarte pujine institutii 
Tnfiintate (Caras-Severin, Covasna, Galati, lalomita, Calarasi, 
Teleorman, Giurgiu). 

Tendinta la nivel international este de a oferi servicii de 
Tngrijire Tn institutii rezidentiale cu numar mic de beneficiari, 
promovandu-se cresterea gradului de independent al persoanei cu 
dizabilitati. Tn Romania, locuintele protejate, destinate unui trai 
independent al persoanelor cu dizabilitati sunt Tnca slab dezvoltate, la nivel national fiind 
numai 58 (vezi Tabelul V-9), concentrate Tn cateva judete (Alba, Dambovita, Bihor, Suceava, 
Constanta, Dolj, Maramures, Vaslui si Bucuresti) marea majoritate a judetelor neoferind 
astfel de servicii (vezi Graficul V-4). 



In Romania, locuintele 
protejate, destinate unui 
trai independent al 
persoanelor cu dizabilitati 
sunt Tnca slab dezvoltate, 
concentrate Tn cateva 
judeje marea majoritate a 
judejelor neoferind astfel 

rip Qprvir.ii 



Graficul V-4 Harta institupor de protectie sociala a persoanelor adulte cu handicap 
decembrie 2008 



31 



Centra de ingrijire 




SATU 
MAR£/~ 

o 
■ o o 

; o o • • o o 

y o o o SALAJ 
/ BfHOR 



• o 




< 

° 



o o 
ARAD 




•• CLUJ o 

o 

On " 

o O o o 
°0 

o o o 

°°o 
o 



MARAMURES 
~2~/y BISTRI TA 

jr? \ nAsaud 

• o o 



° MURES 

o • *•• 

• • o 



o o 
TIMIS u o 

- a HUNEOOARA 



o 
ALBA O 

oo#» *o 

o SIBIU o COVASNA 

• « a •/** • o • ° 

o BRASOV 




• • oo ° 
HARGHITA 



BACAU 

V"' 

0° 

o o 



• * 



VRANCEA 



GALATI 



o 
o 
o 



Centra p regain* ocupatiaTialay 



CARAS 
SEVERIN 



0-# ♦ 
GORJ 



UALCEA 

Oo o 

• • 
fa o o ■ 

o» 



On.. BUZAU 
ARGES O o ol* « O 

* X>c?J>RAHOVA 

Q.XP •••o 



o o 
o 



o o , 

. OOOq 
' M6HEDMTI •• ■*'■-. DAMBOVITA Q . 

• * V A J* I •°A*IIAOy _ lALDMlTA 

.o . 9<Zt n*Ve°°CALARAsi 



o o 
brAila 



o o 



TULCFA 

i o o o 

• o o 



"*"o o n , OOLT 




^••° .GIURGIU 
TnrORMAM°o° 



CONSTANTA 



HARTA INSTITUTIILOR DE PROTECTIA SOCIALA A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP - 31 DECEMBRIE 2008 

Sursa: ANPH 

Cifrele din Tabelul V-9 arata ca numarul centrelor de zi (numai 25 Tn toata tara), al 
celor de terapie ocupationala (17), ori al centrelor de recuperare si reabilitare (6) este Tnca 
redus. Se remarca aparijia unor institutii noi, precum centrele de tip respiro care ofera un 
sprijin familiilor persoanelor cu handicap pentru a putea lua o pauza Tn Tngrijirea persoanei 
adulte cu handicap, doar ca la nivel national sunt numai 9 astfel de institutii. Din perspectiva 
costurilor, centrele de zi cu locuinte protejate si centrele de zi clasice sunt cele mai pujin 
costisitoare servicii, Tn timp ce, cele mai scumpe sunt cele specializate, de tipul centrelor 
pilot de recuperare si reabilitare si a centrelor de integrare prin terapie ocupationala (cu 



193 



peste 2.000 ron/luna/beneficiar). Costuri apropiate (putin sub 2000 ron/luna/beneficiar) sunt 
si Tn centrele de Tngriire si asistenja si Tn centrele de recuperare si reabilitare 
neuropsihiatrica. Acestea din urma se remarca prin numarul foarte mare de persoane carora 
le ofera servicii, alaturi de centrele de terapie ocupatjonala fiind dintre cele mai 
"cautate/aglomerate". 

Tabelul V-9 Servicii de Tngrijire pentru persoane cu handicap - centre de zi si rezidentiale, 
ian.-sept. 20008 



Unitatea 


Numarul de 

centre 

rezidenjiale 


Numar mediu 

lunar de 

beneficiari 


Sume 

cheltuite - 

mii lei 


Numar mediu lunar 
beneficiari/centru 


Cost mediu 

lunar/beneficiar 

- lei - 


Centre de fngrijire §i asistenja 


102 


7006 


123758 


69 


1963 


Centre de integrare prin terapie 
ocupa{ionala 


17 


1531 


27921 


90 


2026 


Centre pilot de recuperare si 
reabilitare persoane cu handicap 


6 


439 


10224 


73 


2588 


Centre de recuperare si 
reabilitare neuropsihiatrica 


41 


5544 


98158 


135 


1967 


Centre de recuperare si 
reabilitare persoane cu handicap 


33 


2067 


34288 


63 


1843 


Centre de zi 


25 


428 


3544 


17 


920 


Locuinje protejate 


58 


536 


7721 


9 


1601 


Centru de zi cu locuinje protejate 


2 


114 


174 


57 


170 


Centre respiro / Centre de criza 


9 


95 


1613 


11 


1887 


Allele 


21 


588 


2111 


28 


399 


TOTAL 


314 


18348 


309517 


58 


1874 



Sursa: MMFPS; numar mediu si cost mediu - prelucrarile autorului. 

Nota: Numarul mediu lunar de beneficiari/centru este calculat raportand numarul mediu lunar 
de beneficiari la numarul de centre rezidentiale. Costul mediu lunar/beneficiar este calculat raportand 
sumele cheltuite la numarul de beneficiari $i la numarul de luni (9 pentru anul 2008). 



Ingrijirea la asistentf personal! 



Tngrijirea oferita de asistentii personali pentru persoanele cu 
handicap grav are costuri comparabile (pentru o persoana) cu cele pentru 
serviciile specializate (vezi Tabelul V-9 si Tabelul V-10), adica peste 2.000 
ron". De remarcat ca nu toate persoanele Tncadrate la handicap grav 
beneficiaza de asistent personal, pe de o parte legea oferind posibilitatea 
familiei de a alege angajarea unui asistent personal sau primirea unei 
indemnizatii echivalente, iar pe de alta parte, existand situatii Tn care 
Comisia de Evaluare/Expertiza considera ca nu este necesara o astfel de persoana 



Nu toate 
persoanele 
Tncadrate la 
handicap grav 
beneficiaza 
de asistent 
personal. 



= 100 



De men^ionat ca o mare parte din costuri sunt cele legate de plata obligator fiscale catre bugetul de stat si 
contributiile de asigurari sociale (aproximativ jumatate), asistentul personal fiind angajat al Consiliului Local. 

100 Este de discutat in ce masura se justifica o astfel de decizie de a nu acorda asistent personal unei 
persoane cu handicap grav, parand parecum contradictoriu: prin certificat se recunoaste ca nu se poate ingriji 
singura, dar nu poate angaja o persoana care sa o ingrijeasca?! 



194 



Tabelul V-10 Tngrijirea la asistenti personali a persoanelor cu handicap grav - la 30 
septembrie 2008 



Numarul total de asistenti 
personali 


Numarul de persoane cu 
handicap grav 


TOTAL 
cheltuieli- mii lei 


Cost ingrijire la asistenti personali/ 
persoana cu handicap grav 


67610 


126439 


272842 


2158 



Prelucrari pe baza datelor MMFPS. 

Nota: numarul total al persoanelor cu handicap grav neinstitutionalizate a fost la aceea$i data de 
204.484 conform ANPH. Astfel, ponderea persoanelor cu handicap grav cu asistent personal a fost de 62%. 

Conform prevederilor legale Tn vigoare, asistentul personal trebuie sa participe la 
cursuri de formare profesionala (de§i Tn marea majoritate a cazurilor acesta este un membru 
al familiei, de cele mai multe ori de sex feminin), organizate de angajator (primaria) o data la 
2 ani. O cercetare realizata de ANPH Tn perioada noiembrie 2008 - februarie 2009 la nivelul 
autoritatilor publice locale a relevat ca aceasta prevedere este aplicata Tntr-o mica masura 
(ANPH, 2009). 

Noua legislate intrata Tn vigoare Tn ianuarie 2007 (L 448/2006) introduce o noua 
ocupatie, respectiv cea de asistent personal profesionist. Aceasta persoana ofera servicii de 
Tngrjire la domiciliul sau persoanei adulte cu handicap grav, fiind similar asistentului maternal 
profesionist prezent Tn domeniul protectiei copilului. Nefiind elaborate normele de aplicare a 
acestei prevederi o face, eel puttin deocamdata, neaplicabila. 



Serviciile oferite in comunitate 



Tn privinta costurilor pentru serviciile de Tngrijire §i asistenta 
acordate la domiciliul persoanei cu handicap, se observa o 
discrepanta foarte mare Tntre cele pentru serviciile oferite Tn 
sistemul public §i cele oferite de ONG-uri: cele publice sunt de 10 
ori mai costitoare! Astfel, daca Tn sistem public, pentru o persoana 
cu handicap careia i se ofera servicii la domiciliu, se plate§te Tn 
medie peste 572 ron, un ONG cheltuie Tn medie 56 ron (vezi 
Tabelul V-ll)! 

Pe de alta parte, avand Tn vedere numarul de beneficiari se 
constata ca astfel de servicii oferite Tn comunitate sunt subdezvoltate, 
la nivel national numai 8.500 de persoane beneficiind de servicii de 
Tngrijire §i asistenta la domiciliu, din cele aprox. 600.000 de persoane 
cu handicap neinstitutionalizate (copii §i adulti) existente la nivel 
national. 

Tabelul V-11 Beneficiari si costuri ale serviciilor de Tngrijire si asistenta la 
domiciliu pentru persoane cu handicap - la 30 sept 2008 



Costurile pentru serviciile 
de Tngrijire si asistenta 
acordate la domiciliul 
persoanei cu handicap, 
sunt de 10 ori mai mari 
pentru serviciile oferite Tn 
sistemul public fa{a de 
cele oferite de ONG-uri. 



Serviciile de 
Tngrijire si asistenta 
acordate la 
domiciliul 
persoanei cu 
handicap, sunt 
subdezvoltate. 





Lei 


Numarul beneficiarilor (nr. mediu/luna) - public 


6996 


Sume cheltuite - Finanjate de la bugetele locale 


36042972 


Cost mediu lunar/beneficiar - in sistemul public 


572 


Numarul beneficiarilor (nr. mediu/luna) - ONG 


1548 


Sume cheltuite - Finan^ate de la bugetele ONG 


781654 


Cost mediu lunar/beneficiar - in sistemul ONG 


56 



195 



Prelucrarile autorului pe baza datelor oferite de MMFPS. 
Participarea pe p\a[a muncii a persoanelor cu handicap 

Una dintre modalitatile prin care o persoana se poate integra social este 
angajarea/participarea pe piaja muncii. Gradul scazut de angajare al persoanelor cu 
dizabilitati este recunoscut atat la nivel national (vezi Programul National de Reforme, 2007) 
cat si european (Commission of the European Communities, 2007). Legislatia actuala 
(L448/2006) prevede masuri de Tncurajare a angajarii persoanelor cu dizabilitati prin 
stabilirea unei cote de 4% pentru firmele cu mai mult de 50 de angajaji, prin stimulente 
fiscale si prin angajarea Tn forme protejate (ateliere protejate, unitaji protejate) care, de 
asemenea, beneficiaza de facilitati fiscale. 



Tabelul V-12 Angajarea persoanelor 


cu dizab 


litafj din 


Romania 










An 


1998 


1999 


2000 


2001 


2002 


2003 


2004 


2005 


2006 


2007 


2008 


Total persoane cu 
handicap 15-64 ani 


367027 


365029 


361240 


284772 


285731 


281557 


277731 


294794 


312510 


353759 


385648 


Persoane cu 
handicap angajate 


9458 


8574 


8880 


12531 


12710 


9640 


11782 


13684 


16225 


21906 


25705 


Rata de ocupare a 

persoanelor cu 

handicap 15-64 ani* 

(%) 


2.6 


2.3 


2.5 


4.4 


4.4 


3.4 


4.2 


4.6 


5.2 


6.2 


6.7 



*% persoane angajate din total persoane adulte (15-64 ani) cu handicap, inregistrate. 
Sursa: ANPH, prelucrarile autorului 



Datele ANPH arata o tending de crestere a angajarii Tn 
ultimii ani (vezi Graficul V-5). Efectele masurilor de 
stimulare a participarii pe piata muncii a persoanelor cu 
dizabilitati, prin intermediul facilitatilor acordate si al 
proiectelor finantate, au Tnceput sa se faca simtite 
Tncepand cu 2004. Cu toate acestea, rata de ocupare a 
persoanelor cu handicap din grupa de varsta 15-64 ani a 
depasit cu putin 6% Tn 2007 (vezi Tabelul V-12), peste 93% 
dintre persoanele cu dizabilitati nefiind 
ocupate/angajate! 101 



Efectele masurilor de stimulare a 
participarii pe piaja muncii a 
persoanelor cu dizabilitati, au 
Tnceput sa se faca simtite 
Tncepand cu 2004. Cu toate 
acestea, peste 93% dintre 
persoanele cu dizabilitati nu 
sunt angajate! 



Pentru o analiza mai adecvata ar fi fost necesare informatii privind persoanele cu dizabilitati care ar mai 
putea desfasura o activitate lucrativa, numai ca aceste date nu sunt disponibile. In baza de date a OMS acest 
indicator nu este disponibil pentru Romania. 



196 



Graficul 


V-5EV 


olutia 


numarului de persoane cu handi 


cap an 


gajate 


1998--20 








^— N uinar persoane cu handicap angajate 


1622V 


21906,, 


25705 


9458 


8574 


8880 


12531 12710 n7g2 ^> 








y/~ "^^9640 ^*****' 


1998 


1999 


2000 


2001 2002 2003 2004 2005 


2006 


2007 


2008 



Sursa: ANPH 

Comparativ, Tn SUA, rata de ocupare/angajare a persoanelor cu dizabilitati de 16-64 
de ani era de aproximativ 20% fata de 65% a populatjei generale, iar rata somajului de 14%, 
fata de 8,7% a populatiei generale (U.S. Bureau of Labor, 2009). La nivel european se 
constata ca femeile cu handicap participa pe piata muncii Tntr-o masura mai scazuta decat 
cele fara handicap (CEC, 2007). 

Aspecte legate de calitatea si durata locului de munca nu reprezinta preocupari 
pentru autoritajile romane (si cu atat mai putin pentru statistica), a§a cum se Tntampla Tn alte 
tari europene (Rigg, 2005; CEC, 2007). 

Legislatia actuala prevede ca persoana cu dizabilitati poate lucra pe piata libera, Tn 
unitati/ateliere protejate dar si la domiciliu. Autorizarea (si implicit recunoasterea) unitatilor 
protejate a Tnceput din anul 2003. Desi Tn ultimii ani numarul acestora a crescut (vezi Caseta 
V.3.-3.), chiar cu mai mult de 50% Tntr-un an (Tn 2008 fata de 2007), sunt Tnca foarte putine 
raportat la numarul persoanelor cu handicap care ar putea beneficia de pe urma angajarii. 



197 



Caseta V.3.-3 

Numarul unitatilor protejate autorizate (UPA) 



2003 



Nota: 



2006: 48 UPA 
2007: 102 UPA 
2008: 160 UPA 



Tn perioada 1999-2003, nu au fost autorizate unitatile protejate. 

In perioada 2003 - 2006 autorizarea s-a facut Tn baza: OUG nr.1 02/1 999 privind 
protecjia speciala si Tncadrarea Tn munca a persoanelor cu handicap; Ordinului ministrului 
sanatatii si al familiei pentru aprobarea Criteriilor de Tncadrare si a modului de autorizare 
a unitajilor protejate nr.748/460 din 7 octombrie 2002. 

Tncepand cu anul 2007 autorizarea s-a facut Tn baza: Legii nr.448/2006 privind 
protectja si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata; Ordinului 
nr.60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unitatilor protejate . 

Sursa: ANPH 



Din cele aproximativ 25.000 de persoane cu handicap angajate, numai 1.000 
lucreaza Tn astfel de unitati protejate autorizate (vezi Graficul V-5 si Graficul V-6). Distributia 
teritoriala a acestora ne arata ca sunt cateva judete Tn care nu exista astfel de unitati 
(Giurgiu, Teleorman, Tulcea), dar si altele Tn care numarul UPA si al persoanelor angajate 
este mai mare (Bucuresti, Timis, Galati, Prahova, Constanta etc.). 
Adeseori unitatile protejate sunt precedate de ateliere de terapie 
ocupationala (cele mai multe initiate de ONG-uri) Tn care persoanele cu 
dizabilitati dobandesc o serie de ability pe care ulterior le pun Tn 
practica Tntr-o forma organizata. 

Daca Tnainte de 1990 persoanele cu handicap aveau locuri de 
munca speciale (ex. Tn legatorii, la Tmpachetat produse, masaj - Tn cazul 
nevazatorilor -, la realizarea de perii de sarma etc.), acum activitatile pe 
care acestea le pot desfasura s-au diversificat (ex. serigrafie, webdesign, turism, operare 
calculator, grafica etc.) 102 . 

Angajarea asistata este considerata si la nivel european (CEC, 2007) o modalitate 
insuficient utilizata de sprijinire a angajarii persoanelor cu dizabilitati. Aceasta presupune 
acordarea de ajutor personalizat si adaptari ale locului de munca de pe piata libera pentru a 
raspunde nevoilor persoanei cu dizabilitati. Tn Romania, aceasta forma de sprijin a fost 
introdusa Tn noua legislate intrata Tn vigoare Tn 2007, fiind utilizata Tn special de ONG-uri. 



Din cele aproximativ 
25.000 de persoane 
cu handicap 
angajate, numai 
1.000 lucreaza Tn 
unitaji protejate 
autorizate. 



ll Vezi Tn acest sens lista UPA 

http://www.anph.ro/lista institutii.php?m=informatii&id up = 



publicata pe 



site-ul 



ANPH: 



198 



Graficul V-6 Harta unitajilor protejate autorizate, la 31 decembrie 2008 



BOTQSANI 

MARAMURES \ 

SUCEAVA 





•>| 8-:i ~f HARGHITA BACAU 



f?OVASNA 

BRASOV VRANC|A^ 



BUZAU. 




IAS! \h 

\VASLUI 



NUMARUL UHITATILOR 
PROTEJATE AUTORIZATE 

= 262/1.002 PERSOANE 
CU HANDICAP ANGAJATE, 

LA » DEC'EMERDT M08 



-^j-""" GORJ 



PRAHOVA 
DAMBOVttA 



brAila ™icfa 




HARTA UNITATILOR PROTEJATE AUTORIZATE. LA 31 DECEMBRIE 2008 

I NUMAR UMTAB PROTEJATE AUTORIZATE /NUMAR PERSOANE CU HANDICAPAMGAJATE r 751 *" 

Sursa: 

Nota: Pentru fiecare judet este precizat raportul dintre numarul UPA §i numarul persoanelor cu 

handicap angajate in cadrul acestora. 

Daca Tn general se considera ca un loc de munca retribuit poate asigura un nivel 
minim/decent de trai, Tn cazul persoanelor cu dizabilitati acest lucru nu este posibil 
Tntotdeauna. Un raport recent al Bancii Mondiale asupra tarilor Est-Europene si din spatiul 
fost sovietic arata ca Tn Romania riscul de saracie pentru persoana cu handicap ramane 
prezent chiar daca aceasta se angajeaza, spre deosebire de alte tari din zona (Mete, 2008, 
pg. XIV). 

Pe de alta parte, valoarea indemnizatiei lunare acordate persoanelor cu handicap 
este destul de redusa, reprezentand Tn ianuarie 2009 (cf. HG 
1665/2008) 49% din salariul minim brut pe tara (202 ron indemnizatia 
+ 91 ron bugetul complementar pentru persoana cu handicap grav). 
La aceasta se adauga, Tn cele mai multe cazuri, salariul unui asistent 
personal, Tn cuantum egal cu salariul minim pe economie. Evolutia 
ajutoarelor si indemnizapor acordate persoanelor adulte cu 
handicap, ne arata ca Tn raport cu salariul minim acestea s-au situat, 
Tn general, aproape de jumatate din acesta (fiind prevazut prin lege 
acest lucru), cu un minim de 23% Tn anul 2000 si un maxim de 66% 
Tn anul 2007 (vezi Tabelul V-13). 

Daca facem raportarea la salariul mediu pe economie, situajia 
este mult mai dramatica, Tn sensul ca aceste ajutoare au reprezentat 
maxim 18% doar la intrarea Tn vigoare a primei legi de dupa 1989, ulterior scazand pana la 
un minim de 6% Tn 1998 si Tn 2000, Tn perioada 1996-2001 acestea reprezentand mai pujin 
de 10% din salariul mediu brut pe economie. Daca Tn cazul persoanelor cu handicap grav se 



Valoarea 

indemnizatiei lunare 
acordate 
persoanelor cu 
handicap este destul 
de redusa, Tn 
ianuarie 2009 
reprezentand 49% 
din salariul minim 
brut pe tara si numai 
16% din salariul 
mediu. 



199 



mai adauga, de cele mai multe ori (vezi mai sus procentul celor cu asistent personal), 
salariul unui asistent personal (minim pe economie), Tn cazul celor cu handicapuri mai 
usoare (accentuat, mediu) nu. Pe de alta parte, pe langa aceste prestatii Tn bani, persoanele 
Tncadrate Tntr-un grad de handicap, mai beneficiaza de o serie de facilitati (la transport, 
telefon). 

Tabelul V-13 Cuantumul ajutoarelor si indemnizapor cuvenite persoanelor adulte cu 
handicap (grav) - raportat la salariul mediu si la salariul minim pe economie, 1992-2009. 



An 


Castigul 

salarial 

mediu brut- 

Luna Dec. 

(lei) 


Castigul 

salarial 

mediu anual 

brut (lei) 


Salariul minim brut 

pe economie la 

sfarsitul anului (lei) 


Cuantum ajutoare si 

indemnizatii persoane cu 

handicap adulte - luna 

decembrie (lei) 


% din 

salariul 

mediu 


% din salariul 
minim pe 
economie 


1992 


41430 


25322 


15215 


7607.5 


18 


50 


1993 


131742 


76.452 


45000 


22500 


17 


50 


1994 


261516 


184.719 


65000 


32500 


12 


50 


1995 


374183 


275.825 


75000 


37500 


10 


50 


1996 


590717 


426.038 


97000 


48500 


8 


50 


1997 


1265671 


843.316 


250000 


92250 


7 


37 


1998 


1756071 


1.318.605 


350000 


112500 


6 


32 


1999 


2559796 


1.921.754 


450000 


195270 


8 


43 


2000 


3975929 


2.840.449 


1000000 


226270 


6 


23 


2001 


5299736 


4.220.357 


1400000 


460098 


9 


33 


2002 


6521579 


5.320.559 


1750000 


875000 


13 


50 


2003 


8068932 


6.637.868 


2500000 


1250000 


15 


50 


2004 


9733512 


8.183.317 


2800000 


1400000 


14 


50 


2005 


1121 


968 


310 


150 


13 


48 


2006 


1481 


1146 


330 


158 


11 


48 


2007 


1730 


1396 


390 


259 


15 


66 


2008 


2023" 


1742" 


540 


271 


13 


50 


2009* 


1839 




600 


293* 


16 


49 



* Date aferente lunii ianuarie 2009. 

** Date provizorii. 

Sursa: INS - pentru castiguri salariale; ANPH pentru cuantumurile ajutoarelor si indemnizatiilor; prelucrarile 
autorului pentru stabilirea procentelor 

Note: Cuantumurile se refera la persoana cu handicap grav, la celelalte grade de handicap valoarea acestora 
scazand. tncepmd cu anul 2005 sumele sunt exprimate Tn ron. 



Accesibilizarea - un pas spre incluziunea sociala 

Participarea persoanelor cu dizabilitati la viata sociala este unul dintre obiectivele Conventiei 
precum si ale reglementarilor europene Tn domeniul dizabilitatii. Accesibilizarea cailor de 
acces Tn spatiile publice, Tn cladirile institupor reprezinta o modalitate de a facilita cresterea 
participarii sociale a acestora. Daca Tn tarile dezvoltate persoanele cu dizabilitati sunt vizibile 
cu ochiul liber, Tn Romania, multe dintre acestea prefera sa ramana izolate sau sa Tsi reduca 
interactiunile cu lumea exterioara. Factori explicativi ai acestei situatii pot fi pe de o parte, 



200 



legatj de teama de reactia celor din jur, iar pe de alta parte, de insuficienta accesibilizare a 
mediului social. 

Legislatja elaborata Tn 1999 (OUG 102/1999) a prevazut termene pentru realizarea 
accesibilizarii, dar aceste termene nu au fost respectate, astfel ca Tn noua lege din 2006, 
practic, s-a renuntat la stabilirea de termene. Tn ciuda eforturilor ANPH de a monitoriza 
institutiile publice si a le sanctiona daca este cazul (vezi caseta V.3.-4) situatia este departe 
de a fi una Tmbucuratoare. Astfel, dintre institutiile evaluate Tn 2006 si 2007 putjn peste 150 
erau accesibilizate. Presa a prezentat numeroase situatji Tn care accesibilizarea era una 
formala (spre ex. unghiul prea mare al rampei de acces). Evaluarea realizata Tn 2006 (Preda 
et al., 2007) a aratat ca existau chiar institutji pentru persoane/copii cu dizabilitatj care nu 
erau complet accesibilizate! 

Recent au fost elaborate norme pentru accesibilizarea aeroporturilor pentru 
persoanele cu dizabilitatj, iar un raport din decembrie 2008 al ANPH concluzioneaza ca: 
"marea majoritate a aeroporturilor din Romania respecta prevederile Regulamentului (CE) 
nr. 1107/2006 al Parlamentului European si al Consiliului privind drepturile persoanelor cu 
handicap si ale persoanelor cu mobilitate redusa pe durata calatoriei pe calea aerului" 
(MM FES, 2008, pag. 4). 



201 



Caseta V.3.-4 

Situatia institu^iilor publice accesibilizate 

Potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor 
cu handicap si ale OUG nr. 130/2006 privind infiinjarea si funcjionarea Inspecjiei Sociale, Tncepand cu 
semestrul II al anului 2006, responsabilitatea verificarii accesibilitatilor aparjine inspectorilor sociali din 
cadrul Inspecjiei Sociale. 

Anual, ANPH solicits Inspecjiei Sociale includerea temei referitoare la verificarea 
accesibilitatilor Tn planul tematic anual de control, iar Inspecjia Sociala Tnainteaza ANPH raportul 
privind starea accesibilitatilor. 

Tnanul 2006, ANPH: 

- a trimis 2000 de adrese referitoare la obligajia realizarii accesibilitatilor la prefecturi, consilii 
judejene, primarii ale oraselor resedinja de judet, inspectorate scolare, inspectorate de politie, Direct 
Generale de Asistenja Sociala si Protectia Copilului, directii de munca, solidaritate sociala si familie, 
case de asigurari de sanatate. 

De asemenea, cele doua Camere ale Parlamentului si ministerele au fost Tnstiintate asupra 
necesitatii realizarii accesibilitatilor la sediile proprii si la sediile institutiilor aflate Tn subordine. 

- a verificat 325 de institutii publice si a constatat urmatoarele: 

86 aveau realizate accesibilitati (rampa, usa larga de 90 cm., acces Tntre etaje, toaleta 
adaptata) 

- 239 au primit avertismente, Tn 36 de cazuri fiind sesizat Inspectoratul de Stat Tn Construct^ 
pentru neconformitatea rampelor de acces. 

Tnanul 2007, ANPH: 
a verificat 343 institutii publice, din care: 
71 aveau realizate adaptari 

34 au fost sanctionate cu amenda contraventionala (3000 lei - 30 institutii) si (6000 lei - 4 
institutii) 

77 au fost sanctionate cu avertisment 

133 erau Tn curs de adaptare 

9 cladiri erau Tn litigii de proprietate 

Sursa: ANPH 



202 



Solutii §i recomandari 



Este necesara 





trecere de la masuri 


pasive de acordare a 


diferite prestajii, 


la 


masuri active 


de 


implicare 


a 


persoanei 


cu 


dizabilitati alaturi 


de 


ceilalti membri 


ai 


societatii. 





Odata cu semnarea Conventiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati si cu 
intrarea Tn Uniunea Europeana, Romania se plaseaza, eel putin din punct de vedere formal, 
Tn randul statelor care urmaresc sa creeze persoanelor cu dizabilitati oportunitati care sa le 
permita realizarea potentialului de dezvoltare si integrarea sociala ca cetateni drepturi 
depline. 

Desi numarul persoanelor cu handicap Tnregistrate a crescut semnificativ, exista Tnca 
familii ale persoanelor cu dizabilitati care, de teama stigmatizarii, prefera sa nu acceseze 
serviciile sociale, ceea ce le afecteaza integrarea sociala. De aceea sunt necesare actiuni Tn 
sensul Tmbunatatirii imaginii publice a persoanelor cu dizabilitati, Tn 
sensul schimbarii perspective! asupra acestora de la mila si caritate la 
crearea de oportunitati prin accesibilizarea mediului si prin 
activizare/participare sociala. Este necesara o trecere de la masuri 
pasive de acordare a diferite prestajii, la masuri active de implicare a 
persoanei cu dizabilitati alaturi de ceilalti membri ai societatii. 

Pentru limitarea Tncadrarii frauduloase Tntr-un grad de 
handicap/invaliditate utilizata pentru pensionarea anticipate sunt 
necesare actiuni de verificare la nivelul personalului medical care 
elibereaza certificatele medicale pe baza carora se realizeaza ulterior 
Tncadrarea Tntr-un grad de handicap. Tn acest sens se pot include, Tn Comisia de Evaluare, 
Tn functie de specificul diagnosticului, medici de diferite specialitati ca si colaboratori pentru a 
putea avea o "contra-expertiza" asupra diagnosticului Tn cazurile "la limita". O alta posibilitate 
este de a utiliza instrumente de evaluare mai precise (precum cele din CIF), iar evaluarea Tn 
sine sa aiba o mai redusa pondere medicala pentru a lua Tn considerare Tntr-o masura mai 
mare (si) aspecte psiho-sociale care tin de integrarea sociala a persoanei cu dizabilitati. 

Tncadrarea Tntr-un grad de handicap este Tnsotita de un plan 
de recuperare personalizat Tn care sunt precizate actiunile/activitajile 
pe care trebuie sa le realizeze persoana cu handicap si/sau asistentul 
personal. Din pacate, punerea Tn practica a acestor planuri nu este 
monitorizata, astfel ca ele devin pur formale (de cele mai multe ori). 
Este necesara cresterea implicarii Serviciilor de Evaluare Complexa Tn 
aplicarea masurilor prevazute Tn planul individual de recuperare, prin 
angajarea de personal suficient si calificat, astfel putandu-se reduce si 
riscul fraudelor. 

Tngrijirea la asistentii personali este necesar sa fie mai atent monitorizata de 
autoritajile locale din imediata vecinatate a persoanelor cu dizabilitati. Tn acelasi timp pentru 
asigurarea formarii este necesara participarea periodica a acestora la cursuri de 
specializare, conform legilor Tn vigoare. Salarizarea adecvata poate contribui la cresterea 
numarului persoanelor care s-ar implica Tn Tngrijire si, implicit a participarii pe piata muncii a 
femeilor (majoritare Tn acest domeniu). 

Se impune reglementarea profesiei de asistent personal profesionist si derularea de 
proiecte de popularizare a acesteia, de crestere a prestigiului social al acestei munci, 
coroborat cu stabilirea unor mecanisme dare de selectie, recrutare, formare, monitorizare a 
celor care vor lua Tn Tngrijire la domiciliu persoane adulte cu handicap. 



Planurile 




personalizate 


de 


recuperare 


trebuie 


sa fie puse Tn 


practica 


?i 


monitorizate 


pentru 


a nu mai 


fi doar 


formale. 





203 



Dezvoltarea serviciilor de Tngrijire si recuperare la nivel comunitar, inclusiv Tn mediul 
rural. Analiza costurilor a relevat diferente de 10 ori Tntre costurile serviciilor publice si ale 
celor private/ONG, astfel ca subcontractarea de servicii catre ONG-uri poate fi o solute, 
acestea fiind mai ieftine, dar cu atentie la mentinerea calitatji acestora. 

Cresterea finantarilor pentru proiecte ce ofera servicii comunitare (ex. PIN-urile, 
programele finantate de Banca Mondiala s.a.), inclusiv unele prealabile angajarii, de genul 
terapie ocupatjonala, centre de zi, dar si servicii de recuperare. Tn acest sens este necesara 
stabilirea din timp a domeniilor de interes (astfel ca finantarea proiectelor sa fie de la 
Tnceputul anului), eventual pentru perioade mai mari de timp (3-5 ani), cu posibilitatea de a 
include noi domenii care sa raspunda mai bine nevoilor identificate Tntre timp; mecanisme 
flexibile de finanjare, cu posbilitatea de finanjare multi-anuala a unor servicii/programe. 

Pentru cresterea angajarii/participarii pe piata muncii a persoanelor cu dizabilitatj 
sunt necesare actjuni importante, deoarece situatja este nefavorabila: 93% dintre 
persoanele cu dizabilitatj din Romania cu varste Tntre 15-64 de ani nu sunt angajate. Astfel, 
sunt necesare masuri care sa contribuie la Tncurajarea crearii de locuri de munca protejate si 
a initjativelor persoanelor cu dizabilitatj. Angajarea asistata poate fi o solutje pentru ca 
persoanele cu dizabilitatj sa se poata integra mai usor pe piata libera a muncii. Tn acest sens 
sunt necesare reglementari legate de angajare care sa faciliteze acest proces. 

Pentru urgentarea accesibilizarii cladirilor publice, dar si a mediului (treceri de pieton, 
borduri, parcari, semafoare cu semnal sonor, toalete etc) ar putea fi utila aplicarea de 
sanctjuni aspre celor care nu respecta reglementarile 

Tmbunatatjrea mecanismelor de colectare a datelor privind dizabilitatea, atat la nivel 
administrativ (ex. legat de locul de munca, ori de capacitatea de a munci) cat si la nivelul 
INS. Astfel, se vor TnmultJ si studiile stiintjfice asupra situatjei persoanelor cu dizabilitatj din 
Romania. 



204 



VAPersoanele de etnie roma Tn situa|ii de rise 

Despre problemele sociale cu care se confrunta persoanele vulnerabile apartinand 
minoritatii romilor din Romania s-au scris Tn ultimii 19 ani numeroase studii si rapoarte. 
Identificarea prioritatilor si nevoilor care pot conduce catre dezvoltarea comunitatilor de rami 
nu dus la realizarea acestui lucru la parametrii asteptati. Din punct de vedere al indicatorilor 
socio-economici diferenjele dintre populatia majoritara si minoritatea romilor din Romania 
sunt, Tnca, destul de mari. 

Interventiile focalizate pe problemele romilor au condus, pana Tn prezent, la pasi 
marunti, Tmbunatatiri inegale si deseori nesustenabile. Chiar si aceste progrese s-au datorat 
mai curand presiunilor externe si nevoii de imagine favorabila, decat Tntelegerii urgentei 
nevoii de schimbare, fiind realizate mai ales de catre ONG-uri. 

Nivelul educational scazut, excluziunea sociala, discriminarea cotidiana sunt parte 
din cauzele situajiei actuale a romilor. Acest cere vicios a fost, si din pacate este Tnca ignorat 
de politicile publice implementate Tn ultimii 19 ani. 

Populatia apartinand minoritatii romilor din Romania este considerabil mai tanara 
decat populatia altor comuntati minoritare. La Recensamantul din 2002, din totalul copiilor de 
pana la 10 ani aproximativ 5.6% proveneau din familii care se declarau rome. Astazi acestia 
sunt copii de varsta scolara, Tntre 6 si 16 ani. Tntrebarea pe care ne-o punem este: cati dintre 
ei ajung sa termine liceul, Tntr-o Romanie care se doreste o societate a cunoasterii? Au ei 
aceleasi sanse de a deveni „cetateni reali"? Cati dintre ei vor trai „de azi pe maine" - si cati 
dintre ei vor fi inclusi Tn cresterea economiei romanesti si Tn sustinerea sistemului public de 
pensii?s 

Desigur, exista si politici nationale care au avut un impact pozitiv asupra sanselor de 
viata ale persoanelor rome aflate Tn situatii de rise - precum legea "Cornul si laptele", legea 
Venitului Minim Garantat, sau acordarea de locuri speciale Tn licee si universitati, idei care 
au fost promovate si Tn capitolele anterioare ale prezentului raport. Acestea demonstreaza 
ca incluziunea sociala este posibila - dar este si reversibila, daca eforturile nu sunt 
sustinute. 

Specificul excluziunii sociale pentru persoanele de etnie roma 



Minoritatea romilor din Romania se confrunta cu doua riscuri 
specifice - dintre care unul afecteaza Tntreaga populate, iar eel 
de-al doilea numai un segment. Pe de o parte, to|i romii se 
confrunta direct sau indirect cu discriminarea. Identitatea de 
rom/tigan continua sa fie un stigmat. Pe de alta parte, un 
segment disporportionat de mare al populatjei rome traieste 
la periferia societatii contemporane - Tn special din punctul de 
vedere al participarii Tn organizatii, fie ca elev Tn copilarie, ca 
student Tn tinerete, sau ca angajat Tn viata adulta. 



Doua riscuri specifice 
caracterizeaza minoritatea 
romilor din Romania: to{i se 
confrunta cu discriminarea 
si un segment 

disproportionat de mare 
traieste la periferia societatii 
contemporane. 



205 



Stigmatizarea 

Definitia din DEX 103 1998 ilustreaza Tntelegerea cotidiana a termenului de „tigan": 

JIGAN, -A, iigani, -e, s.m., adj. I. S.m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populate 
originara din India si raspandita Tn mai toate tarile Europei, traind Tn unele parti Tnca Tn stare 
seminomada. Expr. A arunca moartea in iigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca 
iiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca iiganul la mai = a nu 
reusi, a esua Tntr-o actjune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot iiganul 
?§i lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartjne. E invaiat ca 
iiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat 
unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Jiganesc. 
- Din si. ciganinu. Cf. rus. t a g a n." 

ROM 2 , romi, s.m. "figan. - Din tig. rom „om". 

„Jiganul" este partial o categorie etnica, partial o categorie comportamentala 
devianta. Acceptiunea etnica agraveaza acceptiunea comportamentala, deoarece face ca 
diferentele dintre „tig, an i" si romani - sau alte etnii - sa para Tnnascute, de neschimbat - 
conform proverbului „Jiganu-i tot tigan". Tn ceea ce priveste etnonimul „rom", asumat de elita 
roma din Romania dupa caderea comunismului, pentru a evita stigmatul etnic, el este 
deseori folosit de ne-romi cu Tntelegerea faptului ca un „rom" este, de fapt, un „tigan". 

Raspunzand la Tntrebarea pe cine ar accepta ca vecin, dintr-o lista de categorii 
minoritare, o propose de 76% dintre oameni refuza vecinatatea persoanelor dependente de 
droguri, 69% refuza vecinatatea alcoolicilor, 61% refuza vecinatatea homosexualilor, iar49% 
refuza vecinatatea romilor/tiganilor. Tn ceea ce priveste etnia, doar 12% refuza vecinatatea 
persoanelor de alta etnie, iar 18% persoanele de alta rasa. Prin urmare, identitatea de 
rom/tigan nu este Tnteleasa de publicul larg ca o identitate etnica, ci mai degraba ca o 
categorie devianta 104 . 



Excluziunea sociala 

Particularitatea excluziunii sociale cu care se confrunta multe persoane rome este ca 
acestea nu apartin societatii organizationale. Mulfi dintre copiii romi nu sunt inclusi Tn 
educatia prescolara si scolara - iar majoritatea adultilor romi nu lucreaza Tn organizatii. Din 
punct de vedere economic, productivitatea eforturilor lor, din copilarie pana la varsta a treia, 
este astfel limitata. 



103 Dicjionarul Explicativ al Limbii Romane - DEX 1998. Sursa: http://dexonline.ro , 21 ianuarie 2009 

104 Barometrul de Opinie Publica, Funda^ia Soros Romania, noiembrie 2005. Datele se refera la respondent^ 
adulti. 

206 



Datele din recensamant si din anchete sociale pe esantioane de romi arata sistematic o 
includere scazuta a copiilor romi Tn sistemul de Tnva|amant prescolar si §colar (vezi 
sectiunea 1.1.2.5. Educajia incluziva). Mai mult, generatiile care erau la varsta scolara Tn 
perioada 1950-1970 au obtinut un nivel mai ridicat de scolaritate decat generatia de varsta 
scolara din perioada 1980-2000 105 . 

lesirea timpurie din sistemul de educate este asociata cu o traiectorie de viata 
structurata Tnca dupa modelul traditional, pre-modern 106 - pe care l-au trait si bunicii nostri, 
Tnainte de valurile masive de urbanizare, modernizare educationala si ocupationala ale 
secolului al XX-lea. Fetele rome se confrunta cu riscuri disproportionate - inegalitatea 
de gen fiind mai pronunfata Tn cazul populatiei de etnie roma. O proportie de 10% dintre 
fetele rome au primul copil Tntre 12 si 15 ani, iar 48% Tntre 16 si 18 ani (vezi si Anexa - 
Grafic 2Error! Reference source not found.). In total, o majoritate a tinerelor rome sunt 
minore la conceperea primului copil - fata de 14% dintre tinerele de alte etnii 107 . Capacitatea 
acestor tinere de a se implica Tn educatia scolara a propriilor copii, de a participa pe piata 
fortei de munca si, nu Tn ultimul rand, de a avea o viata autonoma, dincolo de pragul 
saraciei, este sever limitata. De altfel, si tatii romi sunt Tn proportie de aproximativ o treime 
minori la conceperea primului copil. 

Desigur, nasterea primului copil la varste mici nu este specifica minoritatii romilor, ci 
este o trasatura caracteristica multor comunitati traditionale. De exemplu, Tn Romania anilor 
1950 nasterea unui copil de catre o mama Tn varsta de 14-18 ani nu era privit ca o anomalie, 
ci ca o normalitate sociala. Faptul ca acest lucru se Tntampla, la Tnceputul secolul XXI, Tn mai 
mare masura Tn comunitatile de romi reflecta rezultatul esecurilor politicilor de incluziune 
sociala si de egalizare a sanselorm societatea romaneasca. 

Tn ceea ce priveste participarea pe piata muncii, aproximativ 53% dintre barbatii romi 
si 23% dintre femeile rome realizeaza munca platita (vezi Anexa - Grafic 3Error! 
Reference source not found.) 108 . Situatja ocupationala a acestor persoane este Tnsa 
semnificativ diferita de cea a persoanelor de alte etnii care realizeaza munca platita - mai 
ales datorita lipsei calificarilor necesare economiei actuale. Aproximativ o treime dintre ei 
considera ca „nu au loc de munca", fiind probabil zilieri sau muncind Tn sectorul informal. 
Doar 36% dintre barbatii romi care realizeaza munca platita sunt 
salariati, comparativ cu 77% dintre barbatii neromi (Anexa - Grafic 
4Error! Reference source not found.). Raportat la totalul populatiei 
adulte, doar 19% dintre barbatii romi si 11% dintre femeile rome au 
statut de angajati, comparativ cu 40% dintre barbatii de alte etnii si, 
respectiv, 31% dintre femeile de alte etnii. Aceasta precaritate 
ocupationala a fost documentata si de ancheta ICCV din 1998, care 



Rata de ocupare Tn 
randul populatiei 

roma este 

semnificativ mai 

scazuta decat Tn 
randul altor etnii. 



arata ca veniturile permanente au Tnregistrat o contribute Tn scadere Tntre 1992 si 1998 Tn 
bugetul gospodariilor rome 109 . 

Situatia ocupationala precara se reflecta direct Tn calitatea locuirii si, Tn general, Tn 
nivelul de trai. Aproximativ 15% dintre romi nu au acces la electricitate Tn casa 110 - fata de 



105 Zamfir, Catalin §i Preda, Marian (Coord.) (2002). Romii in Romania. Bucure§ti: Expert 

106 M. Voicu si R. Petrescu 2006. 

107 Ancheta AM FSR 2008. Datele sunt concordante cu estimarile anchetei BIR - FSR 2006. 

108 Ancheta AM - FSR 2008. 

109 Zamfir, Catalin §i Preda, Marian (Coord.) (2002). Romii in Romania. Bucure§ti: Expert 



207 



aproximativ 2% dintre restul populatiei. In zonele urbane, doar 27% dintre romi au conducte 
de apa Tn casa, fata de 90% dintre cei de alte etnii; Tn zonele rurale, doar 5% dintre romi au 
apa Tn casa, fata de 16% dintre cei de alte etnii 111 . Dotarea gospodariei reflecta precaritatea 
traiului: 53% dintre gospodariile rome erau dotate cu frigider Tn 2007, fata de 92% dintre 
gospodariile nerome din vecinatate; 8% dintre gospodariile rome aveau un calculator, fata 
de 24% dintre vecinii neromi din aceleasi localitati 112 . 

Datorita existentei comunitatilor compacte de romi, atat Tn mediul urban cat si Tn 
mediul rural, peste jumatate dintre copiii romi merg Tn clase Tn care aproximativ jumatate sau 
mai multi dintre colegii lor sunt tot romi (vezi sectiunea 1.1.2.5). 113 Omogenitatea etnica 
devine segregare etnica atunci cand comunitatile si grupurile majoritar rome sunt supuse 
unui tratament inferior. Datorita stigmatizarii, precum si datorita lipsei capitalului uman si 
material al locatarilor, aceste comunitati precum si institupe care le deservesc - scoala, 
dispensar - functioneaza cu resurse reduse, Tntr-o perpetua situatie de criza. Prin urmare, 
riscul discriminarii, Tn cazul comunitatilor omogene de romi, este foarte ridicat. 
Infrastructura comunitatilor omogene de romi este deseori impracticabila sau absenta; 
scolile cu elevi majoritar romi sunt sistematic mai putin dotate 114 . Copiii romi din clase 
majoritar rome au un rise de repetentie mai ridicat decat cei din clase mixte: analizand elevii 
romi cu varste Tntre 8 si 18 ani 115 , aproximativ 15% dintre cei care Tnvaja Tn clase cu elevi 
romi majoritari sunt analfabeti, fata de 4% din ceilalti elevi 116 . 

Tn acelasi timp, colectarea de date statistice care ar permite realizarea de politici 
publice adecvate nevoilor grupurilor vulnerabile nu este posibila Tn mod coerent, datorita 
interdictiei stabilite de Articolul 7(1) al Legii 677 din 2001 privind procesarea si folosirea 
datelor referitoare la originea etnica sau rasiala, etc. Aceasta deficienta determinate de o 
gresita traducere a Art. 8(4) al Directivei 95/46/EC a fost criticata de diferite institutii 
europene si internationale Tn contextul masurilor de evaluare a drepturilor femeilor, 117 
romilor, 118 sau minoritatilor sexuale. 119 

Riscuri viitoare 

Tn ultimii ani relatiile interetnice Tntre romi si alte comunitati s-au Tmbunatatit. De exemplu, 
proportia persoanelor care nu accepta vecini romi a scazut treptat: 72% Tn 1993, 60% Tn 
1997, 49% Tn 1999 si 37% Tn 2006 120 . Pe de alta parte, proportia de respondenti ne-romi 
care refuza sa accepte o persoana apartinand minoritatii romilor Tn cadrul familiei pare sa fi 



110 Conform cercetarii Incluziune 2007; ancheta BIR 2006 arata, similar, ca 13% dintre romi nu au electricitate 
in casa (Badescu et.al. 2007, p. 33). 

111 Badescu et.al. 2007, p. 33 

112 Baza de date Incluziune 2007 

113 Baza de date Incluziune 2007 

114 M. Surdu2002 

115 671 de cazuri Tn baza de date; informape au fost oferite de capul de gospodahe. 

1 1 6 Florea si Rughinis 2007, p. 1 59 

1 1 7 CEDAW/C/ROM/CO/6, Concluding comments of the Committee on the Elimination of Discrimination against Women, Romania, June 2006. 

118 DecadeWatch : Roma activists assess the progress of the Decade of Roma Inclusion 2005-2006: http://www.romadecade.org/index.php?content=6, 
(10.10.2007). 

119 FRALEX. Legal Study on Homophobia and Discrimination on Grounds of Sexual Orientation 
Romania, http://fra.europa.eu/fra/material/pub/comparativestudy/FRA-hdgso-NR_RO.pdf (09.01.2009). 

120 M. Voicu (2007). Propo _ia din 2006 este similara celei din esantionul ne-rom comparativ din Incluziune 2007 (Fleck si Rughinis, 2008, p. 67) 



208 



ramas constanta, Tn jur de 80% 121 . Acest refuz al intimita|ii face ca reducerea distan|ei 
sociale interetnice sa fie dificila. 

Tn ceea ce priveste integrarea Tn societatea organizational^, un obstacol semnificativ 
consta Tn evolutia foarte lenta a nivelului de § colarizare al copiilor romi. Datele ne arata 
ca proportia romilor care Tsi depasesc tatal ca nivel de instructie este mai mica decat a 
neromilor. Prin urmare, decalajul scolar risca sa se amplifice - Tn condipe Tn care 
participarea pe piata muncii este tot mai mult conditional si diferentiata de diplome 
universitare si competente noi, din sfera tehnologiei informatiei si comunicarii. 

Initiativele autoritatilor locale din Romania, Tn locality precum Piatra-Neamt, Roman, 
Dorohoi, Cluj-Napoca (chiar foarte recent - Tn martie 2009) de a reloca romi cu o situatie 
locativa defavorabila Tn cartiere special construite, desi poate rezolva pe termen scurt o 
nevoie locativa presanta, are un cost ridicat pe termen lung prin cresterea omogenitatii 
etnice rezidentiale si cresterea riscului de discriminare pe baze etnice ale acestor locatari. 
Nu Tn ultimul rand, aceste politici pot fi discriminatorii fata de cetatenii de alte etnii care 
traiesc Tn situatii similare de precaritate locativa si saracie extrema. Este necesar ca toate 
politicile locale de construire de locuinte pentru persoanele defavorizate, sau de relocare a 
acestora, sa urmareasca explicit evitarea omogenitatii etnice. Serviciile publice integrate, 
adresate atat beneficiarilor romi Tn egala masura si calitate ca si beneficiarilor neromi, sunt o 
prioritate publica. Tn acelasi timp, politicile de desegregare fizica trebuie incluse in planuri 
integrate de desegregare - Tn care proximitatea fizica sa conduca la comunicare si 
cooperare, nu la conflict si distantare ulterioara. 

Riscul violentelor interetnice nu poate fi trecut cu vederea. Romania a beneficiat 
Tn ultimii ani de o perioada calma - dupa ce Tn perioada 1990 - 1996 s-au petrecut peste 30 
de incidente violente Tntre comunitati de romi si neromi, soldate cu la 13 victime si cu peste 
300 de case incendiate 122 . Chiar si relativ recent au avut loc incidente care puteau degenera 
Tn conflicte interetnice (Apata 2007, Sanmartin 2009). Nisa politica de extrema dreapta 
xenofoba nu a fost exploatata sistematic de miscarile politice romanesti. Exista Tnsa riscul 
real ca tensiunile interetnice sa se acutizeze si sa devina munitie politica - mai ales Tn 
contextul actualei crize financiare. Pericolul unei astfel de evolutii este ilustrat de situatia din 
Ungaria si mult mai recent Irlanda - Tn care violentele Tmpotriva romilor se intensified 123 . 
Comisia Europeana a condamnat pe 27 februarie 2009 violentele Tmpotriva romilor din 
Ungaria si alte state membre 124 - dar declarable nu sunt un substitut pentru politicile publice 
de incluziune sociala. 

Analiza institutionala 



121 O propose de 76% din e§antionul national din Barometrul Relator Interetnice 2002 (apud Jderu 2002) §i 
82% din respondent ne-romi din e§antionul ne-rom comparativ din Incluziune 2007 121 (Fleck §i Rughini§, 
2008, p.67) 

122 Liga Pro Europa, Comunicat de presa privind Cazul Hadareni, februarie 1997, disponibil la 
http://www.proeuropa.ro/comunicatl3.html 

123 Razvan Ciubotaru, „Sange §i sticle incendiare intre unguri §i romi", Cotidianul, 2 martie 2009, p. 14; Siobhan 
Dowling, „Hungary's Roma Bear Brunt of Downturn", Spiegel Online International, 24 februarie 2009. 

LJ Declaratia Comisarului Vladimir Spidla este disponibila la URL: 

http://ec. europa. eu/social/main.isp?langId=en&catId=89&newsId=464&furtherNews=yes 

209 



Ambiguitatea responsabilitatilor ANR 
coroborata cu capacitatea slaba a 
institutiilor publice de colaborare pentru 
definirea si implementarea unor politici 
integrate au dus la o abordare 

Tnfiintata Tn anul 2004, Agenda Nationals pentru ineficienta a problematicii minoritatii 

Romi (ANR) functioneaza ca organ de specialitate romilor, cu rezultate punctuale si 

al administrate! publice centrale, cu personalitate nesustenabile. 

juridica, Tn subordinea Guvernului. 

Conform hotararii de Tnfiintare, ANR aplica, coordoneaza, monitorizeaza si evalueaza 
masurile din domeniile sectoriale de interventje sociala, cuprinse Tn Strategia Guvernului 
Romaniei de Tmbunatatire a situatjei romilor. Aceste responsabilitatj Tnsa sunt Tn acelasi timp 
foarte generale si acopera domenii largi si diverse, conducand la posibile suprapuneri cu 
ministere si agentii cu atributii sectoriale (de exemplu, Ministerul Educatjei si Cercetarii, 
Agenda Nationala pentru Ocupare, etc). AmbiguitatJIe de definire a responsabilitatilor ANR 
se suprapun unei capacitatj generale slabe a institutiilor publice din Romania de colaborare 
pentru definirea si implementarea unor politici, strategii si programe integrate, necesare 
abordarii unor probleme complexe. Tn consecinta, problematica minoritatii romilor este 
insuficient § i ineficient abordata Tn politicile sectoriale, rezultatele masurilor dedicate 
acestora fiind de multe ori punctuale si nesustenabile. 

Tn 2008 ANR a reusit sa atraga aproximativ 25 milioane de euro pentru 
implementarea unor proiecte care vizeaza Tmbunatatirea situatiei romilor din Romania. 
Aceste proiecte se adreseaza unor probleme reale cu care se contrunta romii (Tn educate, 
pe piata muncii), dar masurile propuse se afla Tn aria de responsabilitate a unor institutii 
asupra carora ANR nu are nici o autoritate directa (scoli, agentii de ocupare). Este de 
salutat faptul ca ANR este unul dintre promotorii de proiecte finantate prin instrumentele 
europene financiare disponibile Romaniei Tn perioada 2007-2013. Cu toate acestea, lipsa 
unui parteneriat formal si real Tn implementarea acestor initiative cu institutiile 
responsabile de domeniile Tn care proiectele vor avea efect (respectiv Ministerul Educatiei 
si Agenda Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca) nu asigura Tn nici un fel premisele 
sustenabilitatii si Tmbunatatirii politicilor publice. Ne exprimam Tngrijorarea cu priviire la 
capacitatea ANR de a implementa masuri Tn domenii care nu Ti intra Tn atributii (precum 
educatia sau ocuparea), fara sprijinul efectiv al institutiilor responsabile la nivel national. 

Tn plus, capacitatea de implementare de programe a ANR ramane extrem de 
limitata. Aceasta situate a condus la solutia de compromis ca parte din programele 
gestionate de catre ANR sa fie implementate de catre terti (de exemplu Phare 2002 si 
Programul „Hadareni" au fost contractate catre PNUD Romania). Lipsa unei structuri 
ierarhice de coordonare eficienta, subdimensionarea personalului (ANR beneficiaza de un 
total de 48 de angajati Tn sediul central si Tn cele 8 birouri regionale) ne fac sa credem ca 
exista un rise major ca ANR sa nu poata sa asigure un management eficient al fondurilor si 
proiectelor pe care le are Tn implementare Tn urmatorii ani. Aceasta idee este susjinuta si de 
faptul ca Tn luna iunie 2009 toate proiectele aflate Tn coordonarea ANR Tnregistreaza 
Tntarzieri majore Tn implementarea Planului de Activitati prevazutm faza de contractare. 

Tn acelasi timp, a lipsit sprijinul politic real din partea Guvernelor privind 
problematica romilor: Tn ultimii 8 ani nu a existat nici o sedinta a Guvernului Romaniei Tn care 
sa se dezbata solutii la problematica romilor din Romania. O consecinta o reprezinta lipsa 
sprijinului politic pentru activitatea ANR - dublata de neasumarea unor strategii pe termen 
scurt, mediu sau lung de catre ministerele relevante. Acest abandon politic a condus la o 
eficienta redusa a masurilor de promovare a incluziunii si combatere a discriminarii romilor. 
Aceasta stare de fapt a fost sesizata si amendata atat la nivel national, de catre organizatiile 



210 



neguvernamentale dar si de catre rapoartele de cercetare sociologies, precum si de 
numeroase rapoarte ale unor organisme si institutii publice internationale (UE, UN, OSCE, 
SOROS etc) si organizatii nonguvernamentale internationale (Fundatia Soros si Open 
Society Institute, European Roma Rights Centre). Efectele au fost sanctionate printr-o serie 
de decizii ale Curjii Europene a Drepturilor Omului 125 care obliga statul roman la 
dezvoltarea de politici publice pentru Tmbunata|irea situa|iei romilor § i la interven|ia 
pentru combaterea discriminarii Tn comunitaji Tn care romii au fost victimele unor acte de 
incediere a locuintelor si de violenta colectiva. 126 In ciuda adoptarii de acte normative si a 
angajamentelor asumate ca urmare a deciziilor CEDO din cazurile Gergely c. Romania si 
Kalanyos c. Romania, intervenjia Tn comunita|ile afectate este Tnca pu|in vizibila. 127 

Tn conditiile Tn care instantele nu aplica Tn mod consecvent instrumentele legale 
pentru combaterea discriminarii iar Avocatul Poporului Tsi limiteza intervenpe la primirea de 
petitji fara sa asigure remedii adecvate victimelor, Consiliul National pentru Combaterea 
Discriminarii ramane singura institute care si-a asumat Tn mod activ combaterea 
discriminarii, inclusiv a discriminarii Tmpotriva cetajenilor romani romi. 



O analiza a tuturor deciziilor CNCD din 2003 pana Tn 2006 releva numarul mare de 
cazuri Tn care CNCD a constatat existenja unor fapte de discriminare pe criteriul 
apartenentei la etnia roma si a aplicat sanctjunea avertismentului. 128 Accesul la angajare, 
discriminarea la locul de munca, discriminarea Tn educatje, accesul la 
servicii si Tn locuri publice precum si relatia cu autoritatjle si cu justitia sunt 
domenii Tn care faptele discriminatorii Tmpotriva romilor apar cu cea mai 
mare frecventa. 129 CNCD nu dispune Tnca de un mecanism de 
monitorizare a deciziilor sale pentru a putea evalua impactul 
diferitelor tipuri de masuri (avertismente, amenzi, recomandari), 
respectiv gradul de respectare a acestora. 

Tn acelasi timp, mandatul CNCD a fost limitat ca urmare a Deciziei 
Curtji Constitutjonale 997 din 7 octombrie 2008. Ca urmare a acestei 
decizii, rolul CNCD se rezuma la constatarea existen|ei unor fapte de 
discriminare Tn contjnutul unor acte normative si la formularea de 
recomandari sau sesizarea autorita|ilor competente pentru a 
modifica respectivele texte de lege, fara Tnsa a putea obliga la 
Tncetarea efectelor juridice ale acestor acte normative. 130 Ca urmare a 
acestei decizii, actele normative care Tncalca principiul nediscriminarii 
raman Tn vigoare si produc efecte Tn ciuda constatarii caracterului lor 



Desi Consiliul National 
pentru Combaterea 
Discriminarii este 

singura institute care 
si-a asumat Tn mod 
activ combaterea 

discriminarii, inclusiv a 
discriminarii Tmpotriva 
cetajenilor romani romi, 
rolul sau este limitat, 
rezumandu-se la 

constatatarea 
existenjei faptelor de 
discriminare si la 
formularea de 

recomandari si sesizari 
pentru autoritatjle 

competente. 



Moldovan si alfii c. Romania, Gergely c. Romania §i Kalanyos si alfii c. Romania, Tdnase si alfii c Romania. 

126 Hadareni, Plaie§ii de Jos, Ca§inu Nou, Bolintin Deal 

127 HOTARARE pentru aprobarea Programului educational pentru prevenirea §i combaterea discriminarii romilor in localita^ile Plaicsii de Sus si Casinul Nou, comuna 
Plaiesii de Jos, judejul Harghita (2008). 

128 Studiu realizat de catre Istvan Haller, membru al Colegiului Director al CNCD: Jurisprudent Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii in domeniul 
discriminarii pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba: perioada 2003-2006, Noua Revista a Drepturilor Omului nr. 1/2008, Editura C.H. Beck, Bucuresti, p. 81-114. 

129 Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), Strategia nationals de implementare a masurilor de prevenire si combatere a discriminarii (2007-2013). 

130 Curtea Constitutionals a hotarat ca art. 20 alin.(3) din Ordonan(a Guvernului nr. 137/2000 este neconstitu(ional in masura in care e interpretat in sensul ca acorda 
Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii competent ca, in cadrul activita(ii sale jurisdic(ionale, sa anuleze textul unor acte normative cu caracter 
discriminatoriu si chiar sa substituic accst text cu dispozi(ii cuprinse in alte acte normative. 



211 



discriminator de catre CNCD. O astfel de practica contravine prevederilor Directivei 
2000/43/EC, respectiv Directivei 2000/78/EC precum si Recomandarilor de politici ale 
Comisiei Europene Tmpotriva Rasismului si Intolerantei. 131 



Solutii §i recomandari 

Este evidenta nevoia restructurarii de urgenta a abordarii problematicii romilor, atat la nivel 
de politici publice, cat si Tn ceea ce priveste cadrul institutional. 

Este momentul renuntarii la declarata „Strategie guvemamentala de Tmbunatatjre a situajiei 
romilor" in forma ei actuala. Noua abordare strategica a Guvemului pentru dezvoltarea 
minoritatii romilor trebuie sa se bazeze Tn primul rand pe o asumare politica autentica, 
constanta, a provocarilor politicilor de egalizare a sanselor pentru minoritatea romilor. 
Parteneriatul real cu reprezentatii societatji civile este necesar pentru a obtjne rezultate 
sustenabile. 

Propunem a§adar: 

La nivel de politici publice: 

Elaborarea unui ghid de catre Autoritatea Nationala pentru Supravegherea 
Datelor cu Caracter Privat care sa clarifice condipe Tn care se poate realiza 
colectarea de date statistice care ar permite monitorizarea §i elaborarea de 
politici publice adecvate nevoilor grupurilor vulnerabile; 

Integrarea masurilor de incluziune sociala a romilor Tn cadrul politicilor 
sectoriale, Tmpreuna cu stabilirea de indicatori de performanta specifici pentru 
minoritatea romilor (respectiv colectarea de date specifice pentru masurarea atingerii 
impactului politicilor sectoriale asupra romilor); 

Problemele prioritare ale romilor raman cele de acces la educate (inclusiv de 
eliminare a cazurilor de segregare), mentjnerea Tn sistemul de educate pe ciclurile 
secundar si superior (Tn special pentru fetele din comunitatj traditjonale) acces la 
formare Tn profesii moderne, acces la piata muncii si la locuinte si conditji de locuire 
decente. 

O problema ce implica riscuri grave pe termen mediu si lung este aceea a focalizarii 
masurilor de interventie spre comunitatile de romi cu riscuri multiple, cele mai grav 
afecate de saracie si excluziune sociala pentru a reduce efectului devastator de 
concentrare a riscurilor sociale multiple: lipsa de educate, somaj de masa, saracie 
extrema, delincventa, prostitutie, dependenta de droguri etc. Astfel de situatji sunt 
deja caracteristice unor microcartiere urbane „ghetoizate" si unor sate compacte sau 
cartiere rurale izolate si putin vizibile dar existente Tn mai toate zonele tarii. 



131 European Commission against Racism and Intolerance, General Policy Recommendation no. 7. on national 
legislation to combat racism and racial discrimination (13/12/2002), respectiv, ECRI general policy 
recommendation n°2: Specialised bodies to combat racism, xenophobia, anti-Semitism and intolerance at 
national level (13.06.1997). 

212 



La nivel institutional: 

Crearea la nivelul institutiilor relevante (ministere, agentii, autoritatj locale) a cate 
unui grup tematic, cu responsabilitati concrete privind punerea Tn practica a acestei 
abordari integrate a politicilor si programelor pentru romi. 

Atributiile si forma de organizare a Agentjei Nationale pentru Romi trebuie regandita 
astfel meat aceasta institujie sa Tndeplineasca rolul de Corp de Specialitate al 
Primului Ministru pentru monitorizarea, evaluarea si sustjnerea implementarii 
politicilor publice de incluziune sociala a romilor. 

Restructurarea ANR conform responsabilitatjlor specifice care Ti vor fi atribuite si 
asigurarea unei continuitatj a managementului, lucru care ar conduce la cresterea 
capacitatji institutionale si de punere Tn practica a unei strategii dare pe un termen de 
minim patru ani. Sarcina implementarii unui plan de masuri pentru romi trebuie sa 
revina Ministerelor de linie, beneficiind Tnsa de sprijin constant la eel mai malt nivel 
politic. 

Publicarea deciziilor CNCD pe site-ul acestei institu|ii poate contribui la o mai 
buna Tntelegere a rolului si a modalitatji de functjonare a institutjei, cu un substantial 
efect educativ, o astfel de practica fiind prezenta Tn marea majoritate a statelor 
membre UE; 

Pentru Tndeplinirea eficienta a mandatului sau, CNCD trebuie sa dezvolte 
mecanisme de monitorizare a executarii deciziilor sale pentru a creste impactul 
sanctjunilor; 

Magistrate, precum si inspectorii pentru protectja muncii, inspectorii scolari, 
autoritatjle de sanatate publica, jandarmii, politjstii, trebuie sa fie implicati permanent 
Tn cursuri de formare pe tema discriminarii organizate de CNCD Tmpreuna cu 
ANR, CSM, INM, autoritatjle locale, pentru a Tntelege specificitatea legislatjei anti- 
discriminare si a infractiunilor bazate pe ura, Tn vederea identificarii faptelor care au 
la baza prejudecatj si intentii discriminatorii, a initierii de investigatji Tn astfel de cazuri 
si a sanctionarii acestora. 



213 



V.5.Persoanele cu HIV/SIDA 
Relevanta problemei/grupului exclus 

Cu o istorie recenta, HIV/SIDA reprezinta una dintre cele mai grave maladii, cu care 
se confrunta peste 33 milioane de persoane la nivel mondial (UNAIDS, 2008). Printre cele 
mai importante efecte ale acestei boli se numara cele asupra starii de sanatate, sperantei de 
viata, dar §i consecintele sociale precum stigmatizarea §i marginalizarea celor infectati §i a 
familiilor lor. Efectele din punct de vedere economic se manifesto la doua niveluri: unul 
direct, prin costurile financiare pentru tratamentul §i Tngrijirea celor infectati §i Tn programe de 
prevenire, iar un altul, indirect, prin costurile umane, Tn unele tari africane, fiind afectate 
generatii Tntregi (Barnett, Whiteside, 2002). De asemenea, pe langa serviciile medicale, cele 
sociale §i de educatie au un rol important Tn integrarea sociala a persoanelor care traiesc cu 
HIV/SIDA. 

Fenomenul HIV/SIDA din Romania are drept element distinctiv prezenta unui grup 
relativ compact de tineri infectati nozocomial Tn copilarie, Tn 
perioada 1986-1992 prin utilizarea de echipamente medicale 
nesterile §i produse sangvine netestate HIV (Buzducea, Lazar, 
2008). Astfel, pana la Tnceputul anilor 2000, Romania a ajuns 
sa detina mai mult de jumatate din cazurile de HIV/SIDA 
pediatric din Europa. Conditiile precare din sistemul sanitar 
romanesc de la sfar§itul anilor '80 §i Tnceputul anilor '90 au 
facut posibila aceasta adevarata tragedie. Se estimeaza ca 
peste 10.000 de copii au fost infectati HIV Tn perioada sus- 
mentionata, dintre care aproximativ 3.000 au decedat, ceilalti 
7.000 fiind supravietuitori de lunga durata (Lejars et al., 2007, 
Mardarescu, 2008; Buzducea, Lazar, 2008). Tn anul 2007, 
Ministerul Sanatatji a Tnfiintat o comisie de investigare a 



Pana la Tnceputul anilor 
2000, Romania a avut mai 
mult de jumatate din cazurile 
de HIV/SIDA pediatric din 
Europa. Datorita conditiilor 
precare din sistemul sanitar 
de la sfarsitul anilor '80 si 
Tnceputul anilor '90 se 
estimeaza ca peste 10.000 
de copii au fost infectati HIV, 
dintre care aproximativ 3.000 
au decedat, ceilalti 7.000 
fiind supravietuitori de lunga 
durata. 



modului de infectare a copiilor Tn perioada 1 986-1 992 132 , care nu si-a facut cunoscute 
concluziile... 

La nivel mondial, principala cale de transmitere este cea sexuala (hetero §i 
homosexuala), urmata de transmiterea prin utilizarea Tn comun a echipamentelor de 
injectare de catre consumatorii de droguri injectabile. Tn Europa, tarile din Vest au cele mai 
multe cazuri Tn randul barbatilor care fac sex cu barbati, Tn timp ce Tn tarile din Europa 
Centrala §i de Est cele mai multe persoane infectate HIV sunt din randul utilizatorilor de 
droguri injectabile (ECDC, WHO, 2008). 

Statisticile medicale din Romania au Tn evidente aproximativ 9.500 de persoane 
infectate HIV sau bolnave SIDA care Tn cursul anului 2008 s-au prezentat de eel putin doua 
ori pentru investigatii §i monitorizare (MS, 2009). Datele cumulate arata ca din 1985 (de la 
primul caz diagnostict HIV Tn Romania) pana Tn 2008 au murit aproximativ 6.000 de 
persoane. 



132 Prin ordinul ministrului sanatajii nr. 967/29 mai 2007 s-a constituit Comisia interdisciplinary de analiza a 
cazurilor copiilor infectati HIV in perioada 1986-1992. 

214 



Tn general, se estimeaza ca Tn afara celor Tnregistrati, sunt Tntre 5 §i 10 persoane 
care de$i sunt infectate nu §tiu acest lucru, nefiind diagnosticate (Blaglosov et al., 2007; 
Novotny, Haazen, & Olusoji, 2003). Astfel, §i Tn cazul Romaniei, se poate presupune ca 
numarul real de persoane care traiesc cu HIV/SIDA este mai mare decat eel oficial. 

Tn statele dezvoltate se considera ca HIV/SIDA a devenit o afectiune cronica, pe de o 
parte datorita tratamentelor existente care, de§i nu vindeca, prelungesc viata persoanelor 
infectate, iar pe de alta parte deoarece transmiterea materno-fetala este foarte redusa (sub 
2%), 98% dintre copiii nascuti de femei seropozitive nu sunt infectati, daca acestea respecta 
conduita terapeutica recomandata (tratament pe timpul sarcinii, na§tere prin cezariana, 
alimentare artificiala a nou-nascutului). 

Tn septembrie 2006, CDC (Center for Disease Control) Atlanta a recomandat pentru 
prima data includerea testarii HIV (Tnsotita de informarea prealabila a pacientului), Tn 
analizele de bilant anual (CDC, 2006), pentru a putea avea o imagine mai buna asupra 
fenomenului $i pentru a putea oferi tratament cat mai devreme celor diagnosticati. Tn 
Romania, testul HIV nu a fost inclus Tn Programul de Evaluare a Starii de Sanatate a 
Populatiei derulat de Ministerul Sanatatii Tn perioada 2007-2008. Tn cursul anului 2008, una 
dintre retelele de farmacii a pus spre vanzare teste HIV rapide pe care oricine le putea face 
singur. Aceasta a generat un val de proteste din partea multor organizatii neguvernamentale 
din domeniu, din cauza faptului ca testarea nu era Tnsotita de consiliere, pentru a Tntelege 
consecintele rezultatului §i pentru a adopta un comportament preventiv (indiferent de 
rezultat). La nivel international, Tnca nu exista un acord privind recomandarea CDC de 
testare HIV "Tn masa", predominand consilierea si testarea voluntara. 



Situatia actuala §i determinari Jstorice" (diagnoza) 

Serviciile pe care persoanele cu HIV/SIDA le pot accesa Tn Romania cuprind servicii 
de asistenta medicala, servicii de asistenta sociala, servicii de educatje (vezi caseta 1). 

Tn ceea ce priveste finantarea serviciilor oferite avem de-a face cu un mix public- 
privat-neguvernamental/natjonal-intemational. O serie de servicii sunt asigurate si finantate 
Tn sistem public (institutji si servicii medicale, tratament), la acestea adaugandu-se cele 
fumizate de organizatii neguvernamentale si finantate Tn principal de donatori 
extern i/intemationali. 

Tn perioada 2003 - 2007 prin intermediul Fondului Global de lupta Tmpotriva 
HIV/SIDA, Tuberculozei si Malariei 133 au fost finantate proiecte pe componenta HIV/SIDA Tn 
valoare de 26.861.313 USD. Tn perioada 2007-2009, suma aprobata spre finantare de catre 



133 Fondul Global de Lupta Tmpotriva HIV/SIDA, Tuberculozei §i Malariei este un mecanism financial - 
international, infiintat in 2002 cu scopul de a fumiza resurse prin care {arile afectate de aceste trei epidemii, sa 
poata dezvolta mecanisme corespunzatoare de raspuns. Ideea crearii Fondului Global s-a nascut in 2001 in 
cadrul Sesiunii Generale Extraordinare a Natiunilor Unite. Secretariatul permanent al Fondului Global a fost 
constituit in ianuarie 2002, iar trei luni mai tarziu, Fondul Global aproba deja prima runda de finantare pentru 36 
de tari. De atunci §i pana in 2007, Fondul Global a organizat §ase runde de finanjare prin care a furnizat 8,6 
miliarde USD, fonduri de care au beneficiat 136 {ari, printre care §i Romania (http://www.ccmromania- 
gfatm.com/). 



215 



Fondul Global pentru componenta HIV/SIDA Tn cadrul Rundei a 6 - a a fost de 8.389.657 
USD 134 . 

Fata de prima finanjare cand administrarea fondurilor a fost asigurata de Ministerul 
Sanatatii prin Unitatea de Management a Proiectului Fondului Global, de aceasta data 
administrarea a fost realizata de catre Fundatja Romanian Angel Appeal. Aceasta schimbare 
poate fi interpretata pe de o parte ca o apreciere/recunoastere pentru mediul 
nonguvernamental si Tn acelasi timp ca semn de nemcredere Tn sistemul public si 
nemultumire fata de modul Tn care au fost administrate fondurile alocate anterior. 



Caseta V.5.-1. Servicii sociale adresate persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA 

Serviciile de asistenta medicala sunt servicii cu caracter general acordate prin sistemul 
medicilor de familie, al dispensarelor si servicii medicale de specialitate, care sunt asigurate Tn 
spitalele/secpe de boli infectioase existente Tn fiecare judet 

La nivel national exista 9 Centre Regionale de monitorizare a infectiei HIV/SIDA situate Tn 
general Tn centrele universitare. Prin intermediul acestor centre regionale se asigura asistenta 
medicala de specialitate pacientilor cu HIV/SIDA (controale/investigatii medicale periodice pentru 
ajustarea conduitei terapeutice) precum si tratamentul specific antiretroviral. 

Pe langa serviciile medicale, adeseori exista si servicii sociale disponibile. Astfel, exista 16 
sectii de zi care funcjioneaza pe langa spitalele de boli infectioase, la care se adauga servicii psiho- 
sociale pe langa Centrele Regionale. Tn cadrul acestor servicii, persoanele seropozitive pot apela la 
medici, asistenji sociali si psihologi, iar Tn sectiile de zi si la educatori/personal de educate. Astfel de 
secjii de zi exista Tn Bucuresti (la Institutul „Prof. Dr. Matei Bals"), Giurgiu, Constanta, Craiova, Slatina, 
Targoviste, Braila, Galaji, Bacau, Suceava, Brasov, Medias, Cluj, Timisoara, Resita si Petrosani. 
Servicii psiho-sociale mai pot fi accesate si Tn spitale din Bucuresti (la Spitalul „Dr. Victor Babes"), Tn 
Tg. Mures si Tn lasi, Tn aceste locatii fiind oferite de ONG-uri. 

Tn sistemul public al serviciilor sociale, Tn fiecare judet si Tn sectoarele Municipiului Bucuresti 
exista Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului prin intermediul carora, de 
asemenea, persoanele seropozitive pot beneficia de servicii specializate. Tot la nivel judejean exista 
Direcjia Muncii si Protectiei Sociale, prin intermediul careia se acorda prestajii sociale conform legii 
(indemnizatia lunara de hrana). 

La nivel local, serviciile primare de asistenta sociala sunt oferite de serviciile publice de la 
nivelul primariilor, iar Tn mediul rural de catre persoanele cu atributii de asistenta sociala. 

Pe langa institutiile publice, exista si organizatii neguvernamentale care ofera preponderent 
servicii sociale. Multe din actualele servicii oferite de sistemul public au fost initiate de ONG-uri fiind 
ulterior preluate. Tn unele unita{i medicale serviciile de asistenta psihosociala sunt furnizate fie exclusiv 
de ONG-uri, fie complementar celor publice. De asemenea, exista si o federate a organizatiilor 
persoanelor afectate de HIV/SIDA (UNOPA) care cuprinde Tn acest moment 24 de organizatii. Marea 
majoritate a acestora au fost initial organizatii de paring, implicarea tinerilor infectati HIV crescand Tn 
ultima perioada de timp. 

Sursa: Lazar, 2007 



Preponderenfa preocuparilor pentru aspectele medicale in detrimentul celor psihosociale 

Tn primii ani de dupa 1989, se Tnregistra o adevarata explozie (Tn 1990 peste 1.000 
de cazuri noi), iar numarul cazurilor nou diagnosticate HIV era preponderent Tn randul 
copiilor, Tn Romania nefiind disponibil tratament antiretroviral (ARV) decat din 1996-1997. 



134 Conform informatiilor publicate pe site-ul http://www.fondulglobal.ro . 



216 



La Tnceputul anilor '90 
autoritatile au fost 

preponderent preocupate de 
aspectele medicale ale 
infectiei HIV, neglijandu-le pe 
cele psihosociale. 



Autoritatile s-au aratat preocupate Tn special de aspectele 
medicale, Tn timp ce aspectele sociale au fost neglijate, fiind 
abordate sporadic de ONG-uri. Aceasta situatje a condus la 
efecte/rezultate diferite. 

Pe de o parte sunt consecintele pozitive, precum: 

• supravietuirea de lunga durata a copiilor infectatj Tn 
mediul spitalicesc; 

• tratament ARV gratuit, oferit pe scara larga; 

• dobandirea de expertiza medicala Tn Tngrijirea persoanelor cu HIV/SIDA. 
Pe de alta parte, o serie de consecinte negative: 

• slaba adecvare a serviciilor sociale publice la nevoile persoanelor seropozitive, 
manifestata Tn practici neprofesioniste Tn acordarea drepturilor sociale cuvenite (ex. 
nerespectarea confidentjalitatji diagnosticului HIV Tn mediul rural de catre angajatji cu 

atributji de asistenja sociala din administratja locala, vezi 

rapoartele de monitorizare a respectarii drepturilor 
persoanelor seropozitive realizate de UNOPA); 

• rata redusa de accesare a serviciilor sociale publice de 
catre persoanele care traiesc cu HIV/SIDA, determinata de 
teama de Tncalcare a confidentjalitatji ce ar putea conduce 
la marginalizare si stigmatizare din partea comunitatji; Tn 
timp ce serviciile oferite la nivel local au fost accesate Tn 
2008 de 43% dintre cei aflatj Tn evident^ activa a serviciilor 
medicale, Tn crestere fata de 2006, cand acest procent era 
de 35% (Lazar, 2007), cele oferite la nivel judetean, de catre Directiile de Munca 
(indemnizatia lunara de hrana) sunt accesate de 67% dintre acestia (vezi Tabelul 
V-14), explicatia fiind ca cea de-a doua presupune un grad mai ridicat de 
confidentialitate (Lazar, 2007), diagnosticul fiind cunoscut de o singura persoana, iar 
sumele respective sunt expediate prin posta sau transferate Tntr-un cont bancar. 



Rata redusa de accesare a 
serviciilor sociale publice de 
catre persoanele care traiesc 
cu HIV/SIDA, determinata de 
teama de Tncalcare a 
confidentialitatii ce ar putea 
conduce la marginalizare si 
stigmatizare din partea 
comunitatii 



Tabelul V-14 Accesarea serviciilor sociale de catre persoanele cu HIV/SIDA 





Numar 


% din total persoane Tnregistrate la 
serviciile medicale 


Persoane cu HIV/SIDA Tn evidenja activa a 
serviciilor medicale la 31 decembrie 2008 


9372 




Persoane cu HIV/SIDA Tncadrate Tntr-un 
grad de handicap la 31 decembrie 2008 


4054 


43% 


Persoane cu HIV/SIDA care primesc 
indemnizatie lunara de hrana la 31 
decembrie 2008 


6310 


67% 



Sursa: Ministerul Sanatatii, Comisia Nationals de Lupta Anti-SIDA, Institutul de Boli 
Infectioase "Prof.Dr.Matei Bals", Compartimentul de Evaluare si Monitorizare a infectiei HIV/SIDA Tn 
Romania; Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Autoritatea Nationals pentru Persoanele 
cu Handicap; 

Nota: Evidenja activa la serviciile medicale presupune accesarea acestora de eel pujin doua 
ori pe an. 

Tncercand „suprapunerea" datelor medicale si sociale la nivel de judet, au aparut 
distorsiuni determinate de modul diferit de raportare. Serviciile medicale mentioneaza 



217 



apartenenta pe judete Tn functie de sursa de distributie a medicatiei ARV, astfel ca o 
persoana dintr-un judet apropiat poate primi medicamentele de la un Centru Regional din 
Bucuresti, fiind raportata ca si cum ar domicilia pe aria acelui Centru. Serviciile sociale 
prezinta situatia Tn functie de domiciliul actual al persoanei, aceste date fiind raportate de 
fiecare DGASPC din tara. 

• dezvaluirea tarzie a diagnosticului adolescentjlor din „generatja" 1986-1992 de catre 
personalul psihosocial si medical pe fondul retjnerii parintilor, ceea ce a condus, la 
aderenta mai scazuta la tratament a celor care nu Tsi cunosteau diagnosticul si la 
reducerea duratei de viaja a acestora (Ferris et al., 2007); 

• slaba participare scolara a (acum) tinerilor seropozitivi, rezultata pe de o parte din 
atitudinea hiperprotectoare a parintilor, iar pe de alta parte pe fondul refuzului si 
temerii de respingere-stigmatizare Tn scoli (Lazar, 2007; Buzducea, 2007). 

Analiza cheltuielilor Tn domeniul HIV/SIDA Tntre 2004 si 2006 135 (Tabelul V-15) pe 
domenii si surse, arata ca fondurile publice alocate Tngrijirilor medicale au fost de 6-8 ori mai 
mari decat cele alocate pentru serviciile sociale, reprezentand peste 80% din totalul 
cheltuielilor guvernamentale Tn domeniul HIV/SIDA. Tn acelasi timp, sumele cheltuite de 
ONG-uri au scazut semnificativ, aproape Tnjumatatindu-se Tn numai 3 ani, majoritatea 
acestora avand finantare prin Fondul Global. 

Aceste date sustin argumentul privind importanta sporita acordata de institutiile 
publice aspectelor medicale Tn detrimentul celor psihosociale. Cresterea sumelor cheltuite Tn 
sfera serviciilor de asistenta sociala se explica pe de o parte prin cresterea numarului celor 
care au beneficiat de indemnizatia lunara de hrana (aceasta Tncepand a fi acordata din 
februarie 2003), iar pe de alta parte prin preluarea de la sectorul neguvernamental din 2006 
a tuturor celor 16 sectii de zi si a personalului psihosocial, servicii create de ONG-uri cu 
finantarea Fondului Global, (primele 8 fusesera preluate Tn timp, iarTn 2006 au fost preluate 
ultimele 8 sectii de zi). 

Tabelul V-15 Cheltuieli in domeniul HIV/SIDA pentru servicii medicale si de asistenta 
sociala Tn perioada 2004-2006 (USD) 





Anul 


GUV 


ONG 


Privat 


UN 


Total anual 


Total cheltuieli anuale, din care 


2004 


74.800.675 


11.023.375 


10.250.000 


539.600 


96.613.650 


2005 


77.699.595 


10.797.950 


10.000.000 


598.976 


99.096.521 


2006 


95.589.959 


6.255.870 


10.000.000 


962.619 


112.808.448 


2.1. Dezvoltarea sistemului de 
Tngrijiri medicale 


2004 


61.915.874 


2.859.758 


10.250.000 


3.100 


75.028.732 


2005 


63.610.908 


3.475.782 


10.000.000 


7.800 


77.094.490 


2006 


81.613.801 


3.196.772 


10.000.000 




94.810.573 


2.2. Dezvoltarea sistemului de 
asistenta sociala si psiho- 
sociala 


2004 


7.882.400 


1.982.043 




78.300 


9.942.743 


2005 


11.139.179 


1.569.079 




91.852 


12.800.110 


2006 


12.354.612 


951.829 




67.826 


13.374.267 



Sumele prezentate sunt cele declarate de institutiile publice, organizatiile neguvernamentale si 
mediul privat (Tn principal firme de medicamente) la un chestionar adresat acestora de UNAIDS 
Romania. Avand Tn vedere ca sumele prezentate se bazeaza pe datele centralizate de la aprox. 30 
de ONG-uri este foarte probabil ca cifrele reale sa fie mai mari. 

Legenda: 



Date puse la dispozijia autorului de UNAIDS Romania. 



218 



GUV- fonduri guvernamentale; 
Privat - fonduri cheltuite de companii farmaceutice; 
UN -fonduri ale reprezentantelor ONU 
Sursa: UNAIDS Romania si Centrul Roman HIV/SIDA 



Grupul tinerilor infectaQ in perioada 1986-1992 



Generatja copiilor infectatj nozocomial Tn perioada 1986-1992 a ajuns la maturitate, 
marea majoritate trecand deja pragul de 18 ani. Aceasta generate este relativ omogena, 
marea lor majoritate traind Tn familiile de origine, existand un grup restrans care a trait Tn 
institutji de proteose speciala. Singura cercetare de pana acum reprezentativa la nivel 



national , realizata Tn 2006, contureaza profilul acestei generatii (Buzducea, 2007). 



Caseta V.5.-2 Profil socio-demografic si comportamente de rise la adolescentii §i 
tinerii (15-19 ani la momentul cercetarii) infectati cu HIV/SIDA - octombrie 2006 

- 55% sunt de sex feminin si 45% de sex masculin 

- 59% locuiescTn mediul urban 

- 70% loeuiese cu parinjii, 4% cu partenerul/partenera, 0,4% cu prietenii, 3,2 % singuri, 
9,4% Tntr-un centru de plasament. 

- 41% dintre adolescentii cuprinsi Tn esantion nu urmeaza cursurile niciunei forme de 
frecvenja scolara. 

- structura rejelei de sprijin social a adolescentilor seropozitivi conjine doua elemente 
fundamentale: familia (parintii, fraji, rude) si specialists din sfera psiho-socio-medicala (psiholog, 
medic, asistent social). 

- majoritatea adolescentilor seropozitivi au prieteni, relajioneaza, comunica ceea ce indica 
un grad ridicat de socializare. 

- adolescentii seropozitivi au informatii substantiate Tn legatura cu HIV/SIDA, primite Tn 
principal de la medici 

- 39,5% dintre acestia si-au Tnceput viaja sexuala, marea majoritate la varsta de 16 - 17 ani. 
Procentul este apropiat de eel din randul tinerilor neinfectati (National School of Public Health and 
Health Services Management, 2006). 

- 19% erau implicati Tntr-o relate cu alta persoana, 

- 21% avusesera relajii sexuale Tn ultimele doua luni, marea majoritate cu o singura 
persoana. 

- intenjia de a refuza relate sexuale fara prezervativ este categorica la 76% dintre cei 
chestionati, 

- 14% s-ar implica Tn relatii sexuale fara prezervativ, 

- aproximativ dintre fete 5% au avut o sarcina, 

- la momentul cercetarii, nu au fost identificate alte comportamente de rise (drag, alcool) la 
grupul de adolescent seropozitivi studiat. 

- comportamente de rise latente se manifestau la o mica parte a lor, respectiv 1,1% care 
consumau o data sau de doua ori pe luna si 0,2% (1 subiect) care consumau o data sau de doua ori 
pe saptamana. 

- Tn privinja frecventei consumului de droguri, un singur subiect s-a declarat consumator (o 
data sau de doua ori pe luna). 

Sursa: Buzducea, 2007 



1 O cercetare similara a fost realizata Tn luna martie 2009, rezultatele nefiind Tnca disponibile. 



219 



Fata de momentul cercetarii, este de asteptat sa se fi produs schimbari Tn plan 
comportamental, respectiv cresterea ponderii celor care si-au Tnceput viaja sexuala si a 
celor care au copii sau, Tn cazul persoanelor de sex feminin, au avut o sarcina (schimbari 
confirmate de specialistii de la spitalele de boli infectioase). 



Discriminarea persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA 

Tn ultimii ani, atat presa, cat si diferite rapoarte ale unor organizatii nationale (ex. 
UNOPA) si international (ex. Human Rights Watch, 2006) au mentionat Tncalcari ale 
drepturilor persoanelor cu HIV/SIDA si situatii de discriminare a acestora, desi dreptul 
persoanei cu HIV/SIDA de a fi protejata Tmpotriva discriminarii este prevazut Tn O.U. nr. 
137/2000 modificata si completata prin legea 48/2002 si prin legea 27/2004. Sondajele de 
opinie confirma prezenta persoanelor seropozitive printre cele care nu sunt dorite ca vecini 
(vezi Anexa - Tabel 35). 



Caseta V.5.-3. Prevederi legale privind discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA 

Legea 48/2002 privind prevenirea si sancponarea tuturor formelor de discriminare 
defineste discriminarea ca: "orice deosebire, excludere, restricjie sau preferinta...care are ca scop 
sau efect restrangerea ori Tnlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, Tn condijii de egalitate, 
a drepturilor omului si libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute prin lege, Tn domeniul 
politic, economic, social si cultural sau Tn orice alte domenii ale vietii publice." Tn anul 2004 legea a 
fost modificata pentru a include Tn mod explicit HIV Tntre categoriile protejate. Tnainte de 2004 
persoanele care traiau cu HIV/SIDA erau incluse de lege la "categorie defavorizata" definita ca 
"acea categorie de persoane care fie se afla pe o pozijie de inegalitate Tn raport cu majoritatea 
cetatenilor din cauza originii sociale ori a unui handicap, fie se confrunta cu un comportament de 
respingere si marginalizare generat de cauze specifice, cum arfi o boala cronica necontagioasa ori 
infectarea HIV, statutul de refugiat sau azilant." 

Legea 48/2002 permite victimelor discriminarii sa aduca un caz Tn fa{a instantelor civile si 
sa solicite daune si restabilirea situatiei anterioare existente Tnainte de savarsirea actului de 
discriminare. 

Tn cazul constatarii situatiei de discriminare, CNCD poate decide sa acorde amenzi cu 
valori cuprinse Tntre 2.000 si 8.000 ran (Tn 2008) persoanei, grupului de persoane sau institutiei 
care au comis discriminarea. 



Din datele fumizate de CNCD 137 , Tn perioada 2003 - 2006 (4 ani) au fost semnalate 
28 de cazuri de discriminare pe criteriul infectare HIV sau boala SIDA. Dintre acestea, numai 
8 au fost recunoscute drept cazuri de discriminare de CNCD, celelalte nefiind considerate 
fapte de discriminare. 

Persistenta faptelor de discriminare alimenteaza temerile celor care Tsi ascund 
diagnosticul. O alta consecinta a discriminarii poate fi asumarea unor comportamente de rise 
(ex. neutilizarea mijloacelor de protectie, ascunderea diagnosticului fata de personalul 
medical de alta specialitate), Tn situape Tn care divulgarea s-ar putea solda cu 



137 Date prezentate de Istvan Haler, membru al CNCD la conferinta "Implicarea cadrelor sanitare in combaterea 
discriminarii fa^a de persoanele infectate cu HIV" organizata de ARAS - Asociajia Romana Anti-SIDA la 
Bucuresti, in data de 23 noiembrie 2007. 

220 



pierderi/suferinte (ex. despartjre dintr-o relajie) sau discriminare (ex. refuzul tratamentului 
medical, al angajarii ori al scolarizarii). 



Rot redus acordat programelor de prevenire 

Reprezentanta UNAIDS Tn Romania a Tncercat sa realizeze o centralizare a 
programelor desfasurate Tn domeniul HIV/SIDA, inclusiv a eforturilor financiare. Din aceste 
date reiese ca cea mai mare parte a fondurilor publice sunt alocate 
serviciilor medicale, respectiv tratamentului ARV, Tn timp ce ONG- 
urile au cheltuit eel mai mult Tn programe de prevenire. Fondurile la 
care acestea au avut acces au scazut semnificativ (de la 5,5 mil. 
USD Tn 2004 la 1,9 mil USD Tn 2006), fapt care poate fi explicat si 
prin reducerea generala a finantarilor externe generata de 
retragerea sprijinului multor finantatori externi odata cu intrarea 
Romaniei Tn UE la 1 ianuarie 2007. 



Fondurile cheltuite Tn 
programe de 

prevenire HIV sunt de 
eel putin 10 ori mai 
mici decat cele pentru 
tratamentul 
persoanelor infectate. 



Graficul V-7 Distributia cheltuielilor In programe de prevenire HIV/SIDA Tn functie 
de sursa de finanfare Tn perioada 2004-2006 (USD) 



■4GM, 



-9t 

Si 

-Ad 
-3t 

-4* 



J 323 , 800 1 



-mwrm 



b,bbU,/4: 



3,000, 27C 



—866,000 



5,354,671 
■—179^3 



2,683,64; 



Fonduri ONU 
Cheltuieli ale ONGurilor 
Cheltuieli publice 



17619,046 



2004-2005-2006 



Sursa: UNAIDS Romania si Centrul Roman HIV/SIDA 



Raspandirea infeciiei pe cale sexuala in randul tinerilor 

Desi gradul de notorietate a HIV/SIDA Tn randul tinerilor este foarte mare, nivelul de 
informare corecta este foarte redus (UNFPA, 2005), iar adoptarea unor comportamente de 
prevenire a infectarii este mult mai putin raspandita (National School of Public Health and 
Health Services Management, 2006). Statisticile medicale arata ca Tn ultimii ani, Tn mod 
constant, cele mai multe cazuri noi se Tnregistreaza Tn randul tinerilor, fiind vorba de 
infectare pe cale sexuala. Tn condipe Tn care varsta de debut a vietji sexuale a scazut (asa 
cum reiese din Studiul Sanatatji Reproducerii), iar utilizarea prezervativului este ocazionala, 
riscul infectarii HIV creste. 



221 



Riscurile cele mai mari le au adolescentii si tinerii care au parasit de timpuriu 
sistemul de educate si care nu au beneficiat de un minim de informatii corecte despre 
prevenirea HIV. 



Riscuri majore actuale/potentiale 

Riscul raspandirii infectjei HIV in randul grupurilor vulnerable §i in special al consumatorilor 
de droguri injectable 

Deocamdata, numarul persoanelor cu HIV din randul consumatorilor de droguri este 
redus (sub 1%), dar avand Tn vedere studiile privind incidenta crescuta (peste 60%, vezi 
sectiunea privind consumatorii de droguri) a virusului hepatitei B si C Tn randul 
consumatorilor de droguri injectabile si cresterea numarului de consumatori, riscul este unul 
major. Alte tari est-europene (ex. Rusia, Ucraina) au cunoscut o explozie a numarului de 
cazuri HIV Tn randul consumatorilor Tntr-o perioada foarte scurta. 
Alte grupuri vulnerabile potfi reprezentate de 

detinuti, deoarece Tn penitenciare exista posibilitatea manifestarii unor 
comportamente de rise (tatuare, relatii homosexuale, injectare cu droguri introduse 
ilegal Tn penitenciar), 

persoane fara adapost, care se expun permanent riscurilor traind pe strada, 
persoane care practica sexul comercial (vezi sectiunea dedicata acestui fenomen) 
persoane care au locuit mai mult timp Tn strainatate si care se Tntorc Tn tara, Tn 
conditiile Tn care s-au expus unor situatii cu rise ridicat etc. 

Adoptarea unor comportamente cu rise de catre persoanele infectate 

Acest rise a fost evidentiat de cercetarea asupra adolescentilor seropozitivi, fiind de 
presupus ca Tntre timp, procentul celor care au adoptat comportamente de rise a crescut 
(Tncepandu-si viaja sexuala). Jntrarea" persoanelor seropozitive Tn randul grupurilor 
vulnerabile (precum consumatori de droguri, persoane fara adapost, persoane care practica 
sexul comercial, detinuti) poate amplifica riscul unor comportamente care sa permita 
raspandirea infectiei. 

Intreruperi in asigurarea tratamentului - datorita cre§terii pre[urilor medicamentelor 

Acest rise este unul semnalat la sfarsitul anului 2008 de UNOPA si posibil din cauza 
crizei economice si a devalorizarii leului Tn raport cu euro. Tntreruperea tratamentului ARV 
are drept efect aparitia rezistentei virale si compromiterea schemelor de medicamente, iar 
acestea fiind limitate, afecteaza prognosticul persoanei seropozitive. Astfel de Tntreruperi au 
avut loc Tn anii 2001-2002, soldandu-se cu degradarea rapida a starii de sanatate a celor 
care au suferit de pe urma acestor Tntreruperi. 

Cvasi-dispari{ia programelor ONG-urilor adresate persoanelor cu HIV/SIDA pe fondul 
reducerii drastice a finan[arilor externe 

Prima faza a programului Fondului Global se termina Tn iunie 2009, existand 
posibilitatea continuarii unora dintre programe, dar cu bugete mult reduse, pentru Tnca 1 an, 
Romania nemaifiind eligibila pentru finantare FG dupa 2010. In aceste conditii, daca 



222 



programele initiate de ONG-uri nu sunt finanjate sau preluate de institutiile publice, acest 
deficit de servicii se va resimtj la nivelul persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA. 



Solutii §i recomandari 
Concluzii 

Fenomenul HIV/SIDA din Romania se caracterizeaza printr-o concentrare a 
numarului de cazuri Tn grupa de varsta 17-22 ani, acestia facand parte din grupul copiilor 
infectatj nozocomial Tn perioada 1986-1992, supravietuitori de lunga durata. Acestia, alaturi 
de tinerii din grupurile vulnerabile (consumatori de droguri injectabile, persoane care practica 
sexul comercial, persoane fara adapost, detinuti), au nevoie de servicii specifice pentru 
prevenirea raspandirii infectjei: 

Pana acum sumele alocate pentru programe de prevenire au reprezentat mai putjn 
de 10% din cele pentru tratamentul celor infectatj. Tn iunie 2009, finantarile programelor prin 
Fondul Global se vor Tncheia, aceste grupuri la rise ramanand neacoperite cu servici 
specifice, existand riscul unei noi explozii a numarului de cazuri. 

Grupul supravietuitorilor de lunga durata ajunsi activi sexual (Tn marea lor majoritate), 
si eel al consumatorilor de droguri injectabile prezinta eel mai ridicat rise de transmitere a 
infectjei HIV. Avand Tn vedere numarul Tn crestere al sarcinilor Tn randul tinerelor care au 
dobandit infectja din copilarie, este de asteptat un nou val (mai mic decat eel din anii 1990) 
de copii ai persoanelor cu HIV/SIDA ce se va confrunta cu dificultatj Tn participarea la 
gradinita si ulterior la scoala. 

Aspecte legate de prevenirea HIV sunt abordate Tn general, fie prin campanii media 
dar cu durata limitata de finantare, fie prin sistemul formal de educatje (ex. Programul 
„Educatje pentru sanatate Tn Scoala Romaneasca" ce consta Tntr-un curs optional, cu acest 
nume, pentru elevi, cuprinde si sectiuni despre HIV/SIDA). Copiii care au abandonat scoala 
Tnainte de a finaliza ciclul obligatoriu (10 clase), precum si tinerii necuprinsi Tn sistemul de 
educate nu sunt „prinsi" de programele desfasurate prin scoli. 

Cel mai frecvent persoanele seropozitive se confrunta cu discriminarea Tn accesarea 
serviciilor medicale de alte speciality decat boli infectioase (ex. stomatologie, chirurgie, 
obstetrica-ginecologie/ maternitati-nastere/neonatologie). 

Scurta evaluare a politicilor adresate persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA 

Din cele mentionate pe parcursul acestei sectiuni reiese ca politicile adresate 
persoanelor seropozitive Tn ultimii (aproape) 20 ani au avut rezultate partial pozitive. 

Din punct de vedere medical eel mai important rezultat poate fi considerat asigurarea 
tratamentului ARV si prin aceasta mentinerea Tn viata a majoritatii celor infectati Tn perioada 
1987 - 1990. Dupa introducerea tratamentului ARV Tn 1997 - 1998 numarul deceselor a 
scazut semnificativ asa cum reiese din Compartimentului pentru Evaluarea si Monitorizarea 
infectiei HIV/SIDA Tn Romania (Ministerul Sanatatii, 2009). Un alt aspect important este 
gratuitatea tratamentului, fiind stabilit un mecanism de asigurare a continuitatii lui prin 
programe nationale anuale distincte, monitorizarea medicala fiind asigurata prin cele 9 
Centre Regionale. 



223 



Tn privinta aspectelor medicale ce necesita Tn continuare atentie, mentionam 
aderenta la tratament a pacientilor (multi dintre ei luand medicamente de multi ani) si aparitia 
rezistentei virale odata cu evolutia infectiei si compromiterea mai multor scheme de 
tratament ARV generata de sincopele Tn privinta aderentei. O problema ce poate aparea 
periodic este aceea a asigurarii continuitatii tratamentului ARV Tn toate judejele tarii precum 
si accesul la servicii medicale care si pentru restul populatiei este uneori limitat de 
problemele generale ale sistemului sanitar (vezi accesul la medicamente compensate si 
gratuite). 

Din perspectiva serviciilor sociale, aspectele pozitive pot fi considerate existenta 
diferitelor prestatii sociale precum si serviciile psihosociale dezvoltate Tn principal pe langa 
unitatile medicale de specialitate. O parte din beneficiile/prestatiile sociale existente au fost 
introduse relativ recent (indemnizatia lunara de hrana a aparut Tn lege Tn 2002 si a Tnceput 
sa fie platita efectiv din februarie 2003), acesta (si) datorita cresterii influentei grupurilor de 
presiune reprezentate de organizatji ale persoanelor afectate, organizatji neguvernamentale 
si organizatii internationale. 

Beneficiile sociale relativ generoase (comparativ cu cele acordate altor grupuri Tn 
nevoie) pot fi considerate si un mod de compensare pentru familiile ai caror copii au fost 
infectatj nozocomial ca urmare a deficientelor sistemului sanitar din perioada 1987 - 1990 si 
ca o recunoastere tacita a acestei situatji. O recunoastere oficiala, explicita nu exista §,i pe 
de alta parte, nu a fost stabilita cu exactitate modalitatea Tn care aceasta generatie a fost 
infectata existand loc pentru speculatji. 

Existenta serviciilor psihosociale Tn sistemul sectiilor de zi si a centrelor de consiliere 
reprezinta unul dintre elementele esentiale ale sistemului de suport al persoanelor care 
traiesc cu HIV/SIDA Tn Romania. Implicarea organizatiilor neguvernamentale si a 
organizatiilor persoanelor afectate reprezinta un alt punct forte. 

Tn ceea ce priveste punctele critice ale serviciilor sociale acestea se refera la 
rezultatele interventiei lor. Stigmatizarea si discriminarea asociate infectiei cu HIV au condus 
Tn multe situatii la marginalizarea sociala a persoanelor infectate si afectate Tn comunitate, 
Tn scoala ori Tn munca. Interventiile serviciilor sociale au reusit doar partial sa creasca gradul 
de integrare/incluziune sociala a persoanelor seropozitive. Reiese astfel necesitatea 
interventiei serviciilor sociale pentru combaterea si reducerea stigmatizarii si discriminarii 
persoanelor afectate de HIV/SIDA. 



Recomandari 

Desfasurarea de programe publice specifice adresate persoanelor care traiesc cu 
HIV/SIDA pentru integrarea socioprofesionala si reducerea dependentei de beneficiile 
sociale; Tn conditiile disparitiei finantarilor externe este necesara fie preluarea acestor servicii 
anterior dezvoltate de ONG-uri de catre institutiile publice, fie contractarea serviciilor catre 
ONG-uri cu expertiza Tn domeniu. 

Implementarea/finantarea de programe de prevenire cu larga adresabilitate adresate 
atat grupurilor cu rise ridicat (ex. Programe de harm reduction/schimb de seringi pentru 
consumatori de droguri injectabile, persoane care practica sexul comercial, detinuti, 



224 



persoane fata adapost), cat si celor vulnerabile din populatia generala (tineri, femeile 
Tnsarcinate, din comunitatj sarace, roma). 

Stabilirea unor mecanisme mai dare de sanctjonare a situapor de disciminare (Tn 
sistemul sanitar si eel de educate timpurie), a Tncalcarii confidentjalitatji (Tn serviciile sociale 
si pe piata muncii) si precizarea expresa a limitelor confidentialittii profesionale Tn situatia 
adoptarii unor comportamente de rise de catre persoana infectata HIV. 

De asemenea, este necesara adoptarea unei Strategii pentru perioada urmatoare, 
odata cu schimbarile politice din anul 2008, proiectul de Strategie 2008-2013 nu a ajuns sa 
fie adoptat (exista, Tn schimb, nota de fundamentare). Caseta 4 cuprinde prioritatjle de 
interventje mentionate Tn proiectul de strategie, acestea putand constitui o baza de pornire 
pentru elaborarea si adoptarea uneia noi. 



Caseta V.5.-4. Prioritati de intervene - Strategia Nationala HIV/SIDA - 2008-2013 (project) 

Prioritatea de interventie 1 : Prevenirea transmiterii virusului HIV 

Prevenirea transmiterii Tn randul tinerilor 

Prevenirea transmiterii asociata cu sexul comercial 

Prevenirea transmiterii Tn randul utilizatorilor de droguri injectabile 

Prevenirea transmiterii Tn sistemul penitenciar 

Prevenirea transmiterii Tn randul barbatilor care au activitate sexuala cu a\\\ barbaji. 

Prevenirea transmiterii verticale 

Prevenirea transmiterii Tn randul comunitatilor dezavantajate 

Prevenirea transmiterii Tn sistemul medical si la locul de munca 

Prioritatea de interventie 2 : Asigurarea tratamentului si Tngrijirilor pentru persoanele care traiesc cu 

HIV/SIDA 

Asigurarea tratamentului ARV si a maladiilor asociate 

Asigurarea accesului la tratamente curente si la programe nutn'tionale 

Prioritatea de interventie 3: Dezvoltarea serviciilor sociale integrate la nivelul comunitatilor. 

Accesul persoanelor seropozitive si afectate de HIV/SIDA la servicii de asistenja sociala 

Accesul persoanelor seropozitive la educate 

Accesul persoanelor seropozitive pe piaja muncii 

Respectarea drepturilor persoanelor seropozitive 

Prioritatea de interventie 4: Supravegherea HIV/SIDA si a factorilor de rise asocial 
Supravegherea transmiterii virusului HIV 
Supravegherea comportamentelor la rise asociate 

Sursa: Centrul Roman HIV/SIDA, 2008 



225 



V.6.Persoanele dependente (de droguri ilegale, de 
alcool, tutun etc) 

Relevanta problemei 

Recent, directorul OMS, Margaret Chan, si-a exprimat public Tngrijorarea cu privire la 

efectele crizei economice asupra starii de sanatate a populatiei si Tn mod special a avertizat 
cu privire la riscul cresterii numarului consumatorilor de alcool, tutun si alte substanje 
nocive. 138 Consumul de drag reprezinta o forma falsa de adaptare sociala ce conduce Tn 
cele din urma la dependenta, excludere sociala, acte antisociale si chiar la deces. Riscurile 
asumate de catre persoanele dependente de droguri sunt enorme Tn plan individual, familial 
si social. In general, drogul este definit ca fiind substanta licita sau ilicita al carei consum 
determina dependenta. Tntalnim doua categorii de droguri: ilegale (heroina, cocaina, 
canabis, etc.) si legale (alcool, tutun, cafeina si unele medicamente). 



Simptomatologia asociata consumului de droguri 

Iritabilitate, instabilitate psihica si comportamentala, ideile paranoide, agresivitatea 
nejustificata si neadecvata, depresia, apatia, lapsusurile si dificultatile de vorbire, 
diminuarea randamentului scolar, scaderea motivatjei, nervozitate, irationalitate, 
vestimentatie neTngrijita, problemele de relationare, furtul banilor din familie si nevoia 
presanta de bani, posesia unuia dintre droguri, frecventarea unor anturaje dubioase. 



Dependenta de drog conduce la aparitja problemelor fizice, psihice si sociale ca: 
Tmbolnaviri, abandon familial, rele tratamente aplicate copiilor, dezorganizari familiale, 
abandon scolar, somaj, infractjonalitate, devianta, deces, etc. Dependenta de droguri poate 
sa fie de natura psihologica, fizica sau sociala. Dependenta psihologica reprezinta prima 
etapa a dependentei cand persoana resimte doar nevoia presanta de a consuma droguri. 
Dependenta fizica constituie etapa dramatica Tn care organismul persoanei are nevoie de 
drog pentru a putea functiona. Dependenta sociala este legata de apartenenta la un grup de 
consum, experimentarea timpurie a drogurilor constituind un factor major de rise Tn formarea 
unui model comportamental. 

Conform raportului UNODC (2007), la nivel mondial situatia productiei, traficului si 
consumului de drog pare a se fi stabilizat dar se Tnregistreaza tendinte regionale diferite. 
Raportul estimeaza la nivel international existenta unui numar de 200 milioane de 
consumatori de drog cu varsta cuprinsa Tntre 15 si 64 de ani. 



Total populajia lumii - 6,475 milioane 

Populajia lumii Tn varsta de 15-64 ani: 
4,177 milioane (100%) 

Populatia care nu foloseste droguri Tn 
varsta de 15-64 ani: 3,977 milioane (95.2%) 

Prevalenta anuala a consumului de drog: 
200 milioane persoane (4.8%) 

Prevalenja lunara a consumului de drog: 
110 milioane persoane (2.6%) 

Consumul de drog problematic 

varsta 15-64: 25 milioane persoane (0.6%) 




Sursa: UNODC, 2007 



' http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles; accesat in data de 15.02.2009 



226 



Riscurile in care se afla 
consumatorii si dependent 
de droguri ilegale, alcool si 
tutun sunt multiple: sociale, 
familiale, de sanatate, 
economice, slaba participare 
scolara si implicit motivate 
scazuta pentru formare 
profesionala, Tmbolnaviri cu 
virusul HIV, transmiterea 
bolilor infectioase. 



Canabisul continua sa se mentina pe primul loc Tn privinja consumului la nivel 
international urmat la diferente procentuale substantiate de celelalte droguri ilegale. 

Chiar daca la nivel national si international exista reglementari si conventii 
dare Tmpotriva comercializarii, traficului si consumului de droguri ilegale totusi 
amploarea fenomenului este la cote alarmante. Se poate vorbi de o adevarata 
industrie a mortii cu profituri financiare impresionante, mari furnizoare recunoscute 
de droguri sunt cateva |ari din America Latina. Tn Europa, la ora actuala, consumul de 
droguri usoare este legal doartn Olanda. 

Desi se discuta mai mult despre efectele drogurilor 
ilegale totusi, pe termen lung efectele drogurilor legale 
pot fi la fel de grave. Studiul recent realizat de catre Nutt si 
colab. (2007) arata faptul ca alcoolul si tutunul sunt chiar mai 
periculoase decat unele droguri ilegale (canabis si ecstasy) 
situandu-se printre primele zece cele mai periculoase 
substante. 

Pe de o parte avem riscuri globale, prezente la 
nivelul Tntregii societal iar pe de alta parte riscuri 
individuale, prezente la nivelul consumatorilor de drog ilegal, 
alcool si tutun. 

La nivel societal exista riscul cresterii exponential a acestor categorii de persoane Tn 
conditiile crizei economice si financiare generand patologii sociale structurale si greu 
tratabile: abandon scolar, deficit educational si profesional, somaj, contactarea si 
transmiterea bolilor contagioase, dezorganizari familiale, etc. 

Grupurile sociale cele mai expuse la consumul de drog ilegal, alcool si tutun 
sunt: tinerii care abandoneaza scoala devenind someri, copiii strazii, tinerii institutionalizati, 
familii Tn situate de rise. 

Studiile realizate de catre Eurobarometru arata faptul ca europenii sunt cei mai 
mari consumatori de alcool si ca consumul de alcool a crescut Tn cadrul UE Tn ultimii ani, 
Tn statistici predominand barbatii comparativ cu femeile precum si persoanele cu studii 
superioare comparativ cu cei fara educate. 

Dependents de alcool consta Tn nevoia puternica de a bea Tn permanent, incluzand 
simptome ca: nevoia incontrolabila de a consuma alcool, greata, anxietate, ameteli, 
tremuraturi si transpiratie abundenta. Abuzul de alcool genereaza : insucces profesional, 
tensiuni familiale prin nemdeplinirea rolurilor si responsabilita|ilor, afectiuni ale inimii, 
tractului digestiv, ficatului, plamanilor si sistemului nervos central, accidente, moarte 
prematura. 

Conform OMS, la nivel international Tntalnim aproximativ 1,8 miliarde de tineri 
dependent de tutun cu varste cuprinse Tntre 10-24 ani. Peste 85% dintre acestia provin 
din tarile Tn curs de dezvoltare. 

Consumul de tutun reprezinta principala cauza de deces din lume, viata persoanelor 
dependente de nicotina fiind redusa Tn medie cu 15 ani . 

Bolile generate de tutun sunt : cancer, infarct, bronsita, emfizem pulmonar, 
arterioscleroza, gingivita, impotenta, carii dentare, infertilitate, sindrom tabagic fetal, etc. 



227 



Principalele 


droguri 


consumate Tn 


Romania 


sunt: heroina, 


alcoolul, 


tutunul, canabisul si 


metadona. 





Diagnoza fenomenului 

Dependenta de alcool si tutun are o istorie lunga pe teritoriul Romaniei dar perioada 

ultimilor 18 ani a generat fenomene sociale patologice mai putin cunoscute societatii 
romanesti cum arfi consumul de drag ilegal. 

Conform statisticilor furnizate de Observatorul European pentru Droguri §i 
Toxicomanie (2007) Romania se afla sub media europeana privind consumul de 
droguri dar numarul consumatorilor este Tn crestere. 

Tn Europa, aproximativ 4 milioane de persoane consuma 
zilnic canabis iar peste 4,5 milioane sunt consumatori de 
cocaina. Anual se Tnregistreaza Tntre 7.000 si 8.000 de decese 
datorita consumului de droguri, 3.000 de consumatori de drog 
se infecteaza anual cu virusul HIV iar 40% din consumatorii de drog injectabil sunt infectati 
cu hepatita C. 

Jarile din Europa Centrala si de Est dar si cele din Asia Centrala aflate Tn tranzitie se 
confrunta cu o explozie a acestui fenomen. Tn tarile Baltice (Estonia, Lituania, Letonia), 
Belarus, Moldova, Kazahstan, Rusia si Ucraina, rata mortalitatii Tn randul tinerilor (15-24 de 
ani) consumatori de droguri este ridicata (MONEE, 2004). 

In Romania se estimeaza un numar de aproximativ 28.000 de consumatori de 
droguri, marea lor majoritate fiind Tn Bucuresti (24.000). 

Estimam ca numarul consumatorilor de drog este mult mai mare la nivel national. Din 
datele obtinute de diverse cercetari recente putem constata ca numarul consumatorilor de 
drog ilegal, alcool si tutun s-a amplificatm mod special Tn randul tinerilor. 

Raportul 2008 privind Strategia International^ de Control a Traficului de 
Narcotice realizat de Departamentul de Stat al SUA arata ca heroina si marijuana sunt 
Tn continuare cele mai consumate droguri Tn Romania dar si ca a crescut consumul de 
droguri sintetice gen ecstasy Tn randul populatjei tinere. Cercetarea realizata de Preda 
si colab. (2009) indica o medie a varstei de 15 ani de Tncepere a consumului de heroina 
injectabila. 

O analiza comparative a datelor oficiale prezentate la nivel national indica pentru anul 
2007 o crestere a numarului consumatorilor de droguri ilegale cu 70% fata de anul 1999. 
Numarul relativ mare de persoane dependente de droguri ilegale provin Tn mod special din 
zonele periferice ale marilor aglomerari urbane. 

Dintr-o \axa de tranzit, cum era privita Romania la Tnceputul anilor '90, s-a 
transformat rapid Tntr-o tara consumatoare cu o adevarata piaja interna de distribute ilicita a 
drogurilor. 

Sunt cunoscute trei cai de intrare a drogurilor Tn tara : calea africana (Egipt, Iran, 
Irak, Turcia, Bulgaria), calea asiatica (China, Rusia, Ucraina, Republica Moldova) si calea 
Americii de Sud (transport maritim si aerian). 

Tn Romania, drogurile sunt fie cumparate din reteaua dealer-ilor, fie preparate din 
diverse medicamente procurate din farmacii. Un studiu privind atitudinile si practicile 
farmacistilor din Bucuresti fata de clientii consumatori de droguri realizat de Romanian Harm 
Reduction Network (2004) cu sprijinul financiar al UNICEF arata o prezenta sistematica a 



228 



consumatorilor de droguri Tn farmacii pentru a cumpara atat seringi de unica folosinta cat si 
anumite medicamente ca fortralul, glutetimidul si codeina. 

Utilizatorii de droguri sunt tineri din mediul urban confrunta|i cu somajul, 
aparfinand gastilor de cartier, lipsi|i de supraveghere din partea familiei si lipsa unui 
sens Tn via|a. 

Utilizatorii de drog injectabil 

Conform ultimelor date prezentate de ANA se estimeaza pentru anul 2007 existenta 
unui numar de aproximativ 17.000 consumatori de droguri injectabile Tn Bucuresti. 

Referitor la consumul de drog injectabil, studiile arata faptul ca intrarea Tntr-un grup 
de injectare se face la varste fragede si ca ponderea consumatorilor de gen masculin este 
majoritara. Astfel, cercetarea realizata de catre Operation Research (2004) referitor la 
comportamentul de injectare si la eel sexual al utilizatorilor de droguri, pe un esantion de 500 
de utilizatori de droguri injectabile arata urmatoarele: 
Caracteristici ale utilizatorilor de drog injectabil (I) 



sunt tineri cu varsta Tntre 14 si 22 ani ce provin din gospodarii formate din 5 sau mai multe 

persoane aflate la rise crescut de saracie, 

sunt barbaji (78%), necasaton'ti (63%) sau aflaji Tn uniune consensuala (28%), 

au studii primare sau sunt fara educate (49%), 

67% dintre respondent au declarat ca au dat, Tmprumutat sau vandut vreun ac sau seringa pe 

care ei deja le folosisera Tn ultima luna, Tn medie la 2,89 persoane diferite, 

69, 2% au declarat ca au avut contact sexual Tn ultima luna, 

doar 5% au folosit prezervativul „de fiecare data". 



Un alt studiu recent (Preda si colab., 2009b) realizat Tn anul 2008 pe un esantion de 
300 de tineri din Bucuresti cu varsta cuprinsa Tntre 15-25 de ani (exclusiv) indica 
urmatoarele caracteristici si riscuri ale consumatorilor de droguri injectabile: 
Caracteristici ale utilizatorilor de drog injectabil (II) 



- cea mai mare parte a consumatorilor sunt de sex masculin (81%) iar varsta medie la care au 
Tnceput sa consume droguri este de 16 ani; 

- 5% dintre respondent nu au fost la scoala deloc si a\\\ 18% au absolvit incomplet scoala primara, 

- existenta doua subgrupuri de consumatori : a) unui de rise maxim, format din indivizi fara resurse 
si fara educate, incluzand persoane care se prostitueaza, care au probleme mari de delincventa 
etc.; b) altul de rise moderat, format din persoane care sunt Tnca prinse Tn sistemul de Tnvatamant, 
au resurse financiare proprii sau de la familie, sunt mai bine informati, etc. 

- cei mai mulji consumatori sunt initial de persoane cunoscute (prieteni, vecini, iubit/iubita, mai rar 
un membru al familiei care este deja dependent), 

- cei mai mulji dintre subiecji Tsi injecteaza heroina dar au Tncercat si altele Tn special cocaina (14% 
Tn ultimul an), heroina cu cocaina (10%), fortral (3%), benzodiazepine (4%), ecstasy (1,4%) sau 
substitutul oferitTn diverse centre, metadona-tablete (15%), celelalte fiind nesemnificative, 

- exista forme de exploatare a unor consumatori de catre a\\\ consumatori prin intermedierea 
procurarii drogurilor, cei exploatati neavand conexiune directs cu un dealer ("intrare"). 

- costurile declarate Tn cercetarea calitativa sunt uriase pentru Romania, variind Tntre 30 de milioane 
si 150 de milioane de lei vechi pe luna (800 - 4 000 de EURO), 

- modalitatile prin care consumatorii obtin banii necesari sunt diverse, dintre cele mai frecvente fiind 
furtul din magazine, practicarea sexului comercial, cersitul, vanzarea de droguri, vanzarea propriilor 
bunuri si chiar a propriei locuinte, 

- aproximativ jumatate dintre persoanele cu care subiectii si-au injectat droguri (19%) Tmpreuna erau 
parteneri „noi" de injectare ceea ce presupune o vulnerabilitate ridicata a acestora la infecjia cu 
hepatita sau HIV, 

- adesea farmaciile reactioneaza negativ la cererea de seringi fara reteta, politistii Ti asteapta 
noaptea Tn fa{a farmaciilor pentru a-i controla pe dependent, uneori Ti agreseaza asa ca adesea 



229 



tinerii prefera sa refoloseasca seringi decat sa riste astfel de situajii, 

- Tn ciuda unui nivel foarte bun de accesare a serviciilor de schimb de seringi, se constats ca acestea 
sunt oferite doar de ONG-uri, serviciile publice neavand programe specifice Tn acest domeniu, 

- aproape jumatate dintre dependent de droguri care au fost Tn Tnchisoare au consumat droguri si 
pe perioada detenjiei, 

- sunt semnalate probleme legate de accesarea serviciilor de tipul celor de tratament de substitute 
cu metadona, cum ar fi: dificultatea de a ajunge la ele pentru cei care locuiesc Tn alte cartiere sau 
pentru cei care lucreaza si au timp mai pujin, programarea stricta a vizitelor, co-plata, lipsa de 
Tntelegere pentru cei care ar avea nevoie sa se deplaseze din localitate sau din tara si care nu pot 
pentru ca li se conditioneaza continuarea tratamentului de prezenja zilnica sau aproape zilnica Tn 
oras. 



Referitor la consumul de tutun, alcool si droguri Tn randul copiilor/tinerilor 
strazii fara adapost, cercetarea realizata de Salvatii Copiii (2003) pe un lot de 148 de 
subiecti din Bucuresti cu varsta Tntre 7-30 de ani, indica un consum ridicat atat al drogurilor 
legale cat si al celor ilegale: 



41% fumeaza eel pu{in un pachet pe zi, 38% Tntre 5-15 tigari pe zi 
12% fumeaza inconstant si doar 9% nu fumeaza deloc 
un procent de 26% dintre cei cu varsta cuprinsa Tntre 7-10 ani consuma alcool 
situatja este si mai grava la categoria de varsta de 24-30 de ani cu un consum de 95% 
18,9% consuma drag ilegal 

un procent de 1 1 ,5% declara ca au fost consumatori de drag ilegal dar au renunjat 
un procent semnificativ (69,6%) nu consuma si nici nu au consumat drag ilegal. 
Sursa: Salvaji Copiii, 2003 



Consumul de droguri Tn penitenciare 

Potrivit ANA si ANP, Tn 2007 se aflau Tn penitenciare 2061 persoane cu antecedente 

de consum de droguri dintre care 1820 de sex masculin iar 241 de sexfeminin. 

Tn 2007, au fost incluse Tn anumite penitenciare programe de sprijin psihosocial 
(consiliere, psihoterapie) derulate de specialisti din serviciile de asistenja psihosociala Tn 
colaborare cu reprezentantji serviciilor medicale si ai Centrelor de Prevenire, Evaluare si 
Consiliere Antidrog locale, de care pot beneficia persoanele private de libertate cu 
antecedente privind consumul de droguri. 

Tratament si decese 

Potrivit raportului ANA (2008) realizat pe baza datelor furnizate de Centrul National 

pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic din Domeniul 
Sanatatii din cadrul Ministerului Sanatatii Publice, din totalul de 1893 de admiteri la 
tratament raportate Tn anul 2007, 49% reprezinta cazuri noi si 51% sunt cazuri care au mai 
fost tratate anterior. Distributia cazurilor Tn functie de sex arata o pondere crescuta a 
barbatilor - 78% comparativ cu femeile - 22%. 

Dintre consumatorii de droguri de sex masculin, un procent de 48% reprezinta cazuri noi 
si 52% cazuri care au fost tratate anterior. O propose inversa este Tntalnita Tn cazul 
consumatorilor de sex feminin, proportia celor care solicita tratament pentru consumul de 
substante ilicite pentru prima data fiind mai mare - 53% decat a celor care au mai fost admisi 
la tratament -47%. 

Tn functie de drogul principal consumat, 49% dintre consumatorii de droguri au solicitat 
tratament pentru dependenta de heroina. Dintre acestia 80% au mai solicitat tratament 
pentru consum de droguri. 

Tn functie de drogul principal consumat, 49% dintre consumatorii de droguri au 
solicitat tratament pentru dependent de heroina, 17% pentru alcool, 9% au solicitat 



230 



tratament pentru consumul de substante hipnotice si sedative, 9% au solicitat tratament 
pentru consumul de tutun, 3,4% pentru consumul de canabis, 1,4% pentru substante 
stimulante, 1,2% pentru alte opiacee, 1% pentru substante volatile si 9% altele (substante 
antalgice, antiepileptice, antiparkinsoniene). 

Potrivit datelor furnizate de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici din 
Bucuresti, Tn anul 2007 au fost Tnregistrate 32 de cazuri de deces datorate consumului de 
substante psihoactive. Dintre acestea, 27 sunt decese directe, produse ca urmare a actiunii 
directe a substantei psihoactive asupra organismului iar 5 sunt decese indirecte, a caror 
cauza determinanta a fost de alta natura, dar Tn care dependenta de droguri a constituit un 
factor agravant, ceea ce indica o crestere fata de anul precedent cand au fost constatate 20 
de decese. 
Tendinje privind accesul la tratament Tn anul 2006 



- slaba oferta terapeutica existenta - unele tipuri de servicii lipsesc (comunitati terapeutice, centre 
de reabilitare sociala) iar altele sunt greu accesibile sau au o oferta limitata (centrele de substitute 
cu metadona), 

- furnizarea de servicii de asistenta Tn ambulatoriu prin rejeaua teritoriala CPECA, 

- cresterea numarului de decese ca urmare a consumului de droguri: 21 de cazuri Tnregistrate Tn 
anul 2006, comparativ cu 6 cazuri Tn anul 2005 si 7 cazuri Tn 2004 si 2003, 

- prevalenta HIV Tn randul consumatorilor de droguri injectabile se mentine la un nivel foarte scazut 

- 1 ,1 % Tn anul 2005 si 1 ,44% Tn 2006. 

- prevalenta hepatitei virale B este de scazuta - 6,9% Tn anul 2005 si 8,8% Tn anul 2006, 

- Hepatita virala C continua sa reprezinte o problema serioasa de sanatate, aproape jumatate dintre 
consumatorii testaji (46,22%) fiind pozitivi, 

- numarul de infracjiuni la regimul drogurilor a fost Tn crestere - 2.695 de cazuri Tn 2006, comparativ 
cu 2.305 Tn 2005 si 2.169 Tn 2004. 
Sursa: ANA, 2007, pp. 7-8 



Masurile de combatere a consumului de drog, alcool si tutun 

Desi numeroase organisme internationale ca OMS, OIM, UNICEF, UNAIDS au 
avertizat asupra riscului Tn care ne aflam, totusi serviciile sociale din Romania Tmpotriva 
abuzului de droguri reprezinta un sector mai degraba nedezvoltat, Tn ciuda catorva 
centre de consiliere judetene deschise de autoritajile publice. Foarte active sunt cateva 
ONG-uri (ex. ARAS) care due greul Tn dezvoltarea serviciilor de specialitate (consiliere, 
schimb de seringi, investigatii medicale). 

A fost creat cadrul legislativ specific problematicii drogurilor prin promulgarea a doua 
legi: Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului §i consumului ilicit de droguri si Legea 
nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosi{i la fabricarea ilicita a drogurilor. 

Au fost Tnfiintate 47 de Centre de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog 
(CPECA), ca structuri teritoriale ale Agentiei Nationale Antidrog ce desfasoara activity 
specifice Tn mediul scolar, familial si comunitar (inclusivm mediul penitenciar) dar care nu au 
rezultate pe masura asteptarilor si a resurselor financiare implicate Tn programele derulate. 
Potrivit ANA, Tn 2007, 663 de consumatori de droguri s-au adresat CPECA si au beneficiat 
de asistenta, Tn medie 14 persoane/centru. Un procent de 36% dintre beneficiari s-a adresat 
din initiativa proprie, iar 41% dintre cazuri au fost asistate Tn penitenciare sau Tn arestul 
politiei, restul de 23% sunt beneficiari care au accesat serviciile CPECA prin referire/trimitere 
din partea altorfurnizori de servicii sau adusi de familie. 

De asemenea, Tn perioada septembrie-decembrie 2007, CAIA Pantelimon a acordat 
asistenta unui numar de 78 beneficiari care au accesat centrul fie prin transfer de la CETTT 



231 



Sf. Stelian, fie cu trimitere de la CPECA. Dintre acestia, 58 beneficiind de tratament de 
substitute cu metadona. 

Strategia Natjonala Antidrog pe perioada 2005-2012 (HG nr. 73/2005) Tsi propune 
prevenirea consumului de drag (Tn scoala, familie si comunitate) precum si dezvoltarea unui 
sistem integrat si functional de institutji si servicii publice (asistenta medica, psihologica si 
sociala) care sa asigure reducerea incidental si a prevalentei consumului de droguri Tn 
randul populatiei dar procesul de dezvoltare institutjonala se desfasoara cu dificultate. Tn 
cadrul Strategiei Natjonale a fost creat cadrul legal pentru functjonarea a trei nivele de 
asistenta pentru consumatorii de droguri injectabile. 

„Sistemul de asistenta medicala, psihologica si sociala, dezvoltat la nivel national, va fi 
structurat pe trei niveluri de interventie, incluzand si re{eaua de sanatate mintala, rejeaua de asistenta 
medicala primara si serviciile sociale. Sistemul va include componente publice, private sau mixte 
acreditate/autorizate si va fi coordonat si monitorizat de catre Agenda Nationals Antidrog Tn 
conformitate cu standardele de calitate. 

Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea si trimiterea 
consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesitatilor sociale si medicale de 
baza a consumatorilor de droguri si coordonarea necesara cu resursele din nivelul 2 si 3. 

Nivelul doi este constituit din unitati specializate din sistemul de Sanatate Publica si din 
centrele de prevenire, evaluare si consiliere antidrog si asigura asistenta specializata, monitorizarea si 
trimiterea spre eel de-al treilea nivel ca si coordonarea necesara Tntre toate nivelurile de interventie. 

Cel de-al treilea nivel asigura reinserjia sociala prin intervene specifice si prin servicii cu 
nivel crescut de specializare care sprijina nivelul 2." 

Sursa: Strategia Naponala Anti Drog 2005-2012, capitolul II Reducerea cererii 
La nivel guvernamental exista aprobat pentru perioada 2009-2012 un Program de 
Interes National pentru Prevenirea consumului de Tutun, Alcool si Droguri, cu o 
finantare de 3,944 milioane lei din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor. 

Cele noua subprograme sunt: 

- dezvoltarea serviciului de informare si consiliere telefonica pentru consumatorii de droguri, 

- prevenirea consumului de tutun Tn randul populatiei scolare, 

- prevenirea consumului de alcool Tn randul populatiei scolare, 

- studii Tn randul populatiei angajate Tn munca (profesii cu rise crescut de consum) care 
prezinta semne de consum de droguri la nivel preclinic, 

- prevenirea selectiva a consumului de droguri adresat parintilor Tn vederea cresterii 
influentei factorilor familiali de protectie si scaderii influentei factorilor de rise, 

- dezvoltarea serviciilor tip reducerea riscurilor asociate consumului de droguri, 

- dezvoltarea serviciilor tip locuinta protejata pentru fostii consumatori de droguri, 

- dezvoltarea serviciilor tip adapost pentru consumatorii de droguri, 

- cercetare Tn domeniul adictiilor. 

Concluzii §i recomandari 

Problema reintegrarii socioprofesionale a consumatorilor si dependentilor de droguri 

este deosebit de dificila Tntrucat fie recidiveaza, fie problemele medicale si emotionale sunt 
atat de mari meat creeaza dificultati greu de depasit. La nivel de politici sociale, modalitatile 
de raspuns la problematica drogurilor legale si ilegale cuprind urmatoarele tipuri de 
programe: 

a) programe de preventie a consumului de drog Tn familie, scoala, comunitate (educate 
pentru sanatate); Tntrucat nu prea au efect campaniile care sperie si nici cele promovate de 
politisti, ar trebui sa li se ofere tinerilor alternative (posibilitatea de a face sport sau alte 
activitati Tn cartier, locuri de munca, stabilitate Tn familie, etc.) 

232 



b) masuri punitive, de interzicere a producerii, traficului si consumului de droguri; 

c) programe de tratament, reabilitare si reintegrare socioprofesionala a consumatorilor 
de droguri. 

Autoritatile administrate! publice locale detin un rol important Tn lupta Tmpotriva 
abuzului de drog, alcool si tutun. Acestea cunosc problematica sociala a regiunii respective, 
cunosc grupurile vulnerabile si expuse consumului de drog (copii ai strazii, tineri fara 
adapost, copii care parasesc sistemul educational, someri etc.) si pot crea servicii de 
specialitate acolo unde consumul de droguri devine o problema sociala. Serviciile sanitare 
contribuie Tn mod esenjial la reabilitarea consumatorilor, asigurand condipe de tratament si 
recuperare fizica si mentala. Pe langa acestea intervin si serviciile de asistenta sociala care 
asigura protectie sociala si refacere emotionala a consumatorilor de drog. Asadar, 
eficacitatea interventiilor Tmpotriva abuzului de droguri depinde de colaborarea Tntre 
serviciile de sanatate publica si cele de asistenta sociala. Un rol important Tl detin 
organizatiile nonguvernamentale care pot dezvolta programe de interventie punctuala pentru 
a asigura consumatorilor de droguri protectie si reabilitare (adaposturi sociale de urgenja, 
comunitati terapeutice, grupuri de Tntalnire pentru persoanele dependente, recalificare 
profesionala, programe de harm reduction, etc.). 

Vom mentiona cateva solu|ii si recomandari punctuale privind reducerea 
consumului de droguri licite si ilicite: 

-masuri legislative care ar putea conduce la scaderea consumului de tutun si alcool 

Tn randul populatiei Tn general si Tn randul adolescentilor si tinerilor, Tn special. 

-Tnfiintarea de servicii specifice pentru consumatorii de droguri Tn cadrul Directiilor 
Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din subordinea Consiliilor judetene. 
Tnfiintarea de servicii de harm reduction Tn sistem public poate fi facuta pe langa spitale sau 
pot fi finantate de la bugetele locale serviciile ONG-urilor care dezvolta programe Tn 
domeniu. Tn scoli nu se Tnregistreaza un consum mare de droguri Tntrucat consumatorii se 
injecteaza acasa sau la prieteni, 

-mentjnerea programelor si serviciilor de interventie stradala care asigura persoanelor 
consumatoare de drog injectabil seringi de unica folosinta Tn schimbul celor deja folosite si 
introducerea altora noi sau extinderea zonelor de acoperire cu astfel de programe. Exista si 
posibilitatea introducerii Tn cartierele cu multi dependent de droguri a unor automate cu fise 
si cu seturi sterile de injectare, ca Tn Elvetia. 

-dezvoltarea de programe specifice Tn penitenciare pentru detinutii care Tsi injecteaza 
droguri (consiliere, servicii de harm reduction, schimb de seringi, substitute cu metadona 
etc.) pentru a reduce riscul de transmitere HIV. 

-evaluarea programului si serviciilor de tratament de substitute cu metadona si 
extinderea locatjilor pentru a fi mai aproape de domiciliul beneficiarilor. Adaptarea 
programului la nevoile celor care fac dovada ca sunt angajati. Gasirea unor solutii pentru cei 
care se deplaseaza Tn tara sau Tn strainatate prin parteneriale cu centre similare din alte 
orase romanesti sau chiar din alte tari. 

-dezvoltarea unor centre speciale care sa le asigure serviciile de care au nevoie 

(consiliere, sprijin si orientare profesionala, mediere si informare, etc.). 



233 



-dezincriminarea consumului de droguri (nu a traficului!) pentru a aduce la „suprafata" 
consumatorii. 



234 



V.7.Persoanele victime ale traficului 



Introducere- Romania este Tn primul rand tara de origine Tn sistemul de trafic 

Din perspectiva traficului international de fiinte umane, Romania este Tn primul rand tara de 

origine. Cele mai multe victime aflate Tn evidenja autoritatjlor sau a organizatiilor 

neguvernamentale sunt de natjonalitate romana si au fost traficate Tntr-o t ar a vest 

europeana. Secundar, Romania poate fi considerate tara de tranzit si destinatie, de regula, 

pentru persoane provenind din Moldova, Ucraina, Rusia. Initiatives 

legislative dar si implicarea unor organizatii neguvernamentale Tn 

prevenirea traficului de fiinte umane au aparut Tn contextul unor tendinte 

Tn crestere a migratiei internationale. In anul 2000, primele statistici 

privind traficul de fiinte umane indicau spatiul balcanic, ca principals 

destinatie a persoanelor exploatate. Tn 2002, odata cu ridicarea regimului 

vizelor impus de Uniunea Europeana Romaniei, profilul tarilor cu eel mai 

mare numar de victime s-a suprapus treptat cu tarile de destinatie ale 

migrantilor romani plecati Tn scop economic. Astfel, cele mai multe 

victime identificate de Organizatia Internationala pentru Migratie, erau 

returnate din Italia si Spania. Recent Grecia si Romania s-au impus Tn 

ierarhia primelor patru destinatii. In afara Europei, au existat cazuri 

izolate de victime Tn Cambodgia, Canada si Africa de Sud 139 . De asemenea, astfel de cazuri 

au fost Tntalnite Tn tari vest europene ca Belgia, Luxemburg si Franta. 



Romania este 
tara de origine 
Tn sistemul de 
trafic. Cele mai 
multe victime au 
fost returnate 
din Italia si 
Spania, 
destinatii 
predilecte pentru 



Graficul V-8 Definitia traficului de fiinte umane 




Amenintare 

Violenta sau alte forme rapire 
ori Tnselaciune 
i autoritate 
Profitand dei imposibilitatea acelei persoane de a se 
apara sau de a-tj exprima voinja 
i Ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de 
bani ori de alte foloase pentru obtinerea 
consimtamantului persoanei care are autoritate asupra 
altei persoane 




exploatare 
Adaptare dupa legea 678/2001 



Caseta 1. Traficul de fiinte umane nu trebuie confundat 
cu prostitufia. Desi prostitujia nu are o definite unica la 
nivel international, o caracteristica general acceptata se 
refera la consimtamantul informat al personelor implicate 
de a presta servicii sexuale contra cost. Traficul de fiinte 
umane Tnseamna implicarea Tn activitatj sexuale sau 
lucrative adesea Tmpotriva voin{ei victimei, fara a fi platita 
sau Tn schimbul unei pla{i nesemnificative, transformarea 
victimei Tn marfa sau constrangerea ramanerii Tntr-o 
situatje de exploatare. Existenja unor rejele de 
criminalitate organizata care asigura transportul victimei, 
adesea peste mai multe grange, documentele necesare 
circulatjei transfrontaliere si cazarea acesteia sunt de 
asemenea circumstanje esentjale Tn aceasta distincjie. 
Consimtamantul victimei nu Tnlatura raspunderea penala a 
traficantului. 

Din perspectiva drepturilor omului, traficul de fiinte umane 
include sclavia, munca for{ata, violent^, abuzul de 
Tncredere, agresiunea sexuala, fizica si psihica. Victimele 
sunt constranse sa traiasca Tn condi^ii degradante, 
dezumanizante. Din punct de vedere economic, traficul de 
fiinte umane presupune interese financiare, rejele 
regionale si internatjonale de trafic, transformarea unei 
persoane Tn marfa si circulatja ilicita a banilor. 



Raport privind Traficul de Copii, Salva^i Copiii. 2004. 



235 



Profilul victimelor traficului de fiinte umane 



O serie de factori concura si cresc vulnerabilitatea persoanelor la situatia de trafic: factori 
sociali, factori individual^ economici - saracie, somaj, insecuritatea locului de munca si 
factori de politica sociala. Un studiu realizat Tn anul 2000 pentru OIM si reluat mai tarziu Tn 
2003 indica faptul ca exista doi indicatori principali care Tn combinatje cu factorii individuali 
sau cu anumite caracteristici comunitare pot creste vulnerabilitatea femeilor fata de traficul 
de fiinte umane: propensiunea catre Tncalcarea regulilor si intentia de a migra Tn strainatate 
asociata cu toleranta fata de acceptarea unui loc de munca Tn strainatate oferit de un 
intermediar. La nivel comunitar si individual, profilul de vulnerabilitate al victimelor traficului 
de fiinte umane depinde o serie de factori precum genul, varsta, etnia, mediul familial, nivelul 
educational, conditiile de trai, profilul valoric, accesul la anumite relatii 
sociale sau mediul comunitar si nivelul de dezvoltare al arealului de 
rezidenta 140 . Acestora li se adauga lipsa de informare, neimplicarea 
institutiilor statului Tn informarea si sprijinirea migratiei acestora, practici 
de vanzare a fetelor minore (o propose covarsitoare dintre victime 
sunt minore) si situatia materiala disperata Tn care se gasesc. 



In ceea ce priveste factorii sociali un rol important Tl are situatia 

familiala - istorie de abuz, paring alcoolici, familii dezorganizate. Lipsa 

oportunitatilor de angajare Tn special Tn orasele mari sau in zonele 

rurale din ariile foarte sarace ale tarii sporesc vulnerabilitatea la trafic. 

Riscul acceptarii unor strategii riscante de viaja este asociat perceptiei 

pesimiste privind posibilitatile de realizare profesionala Tn Romania. Tn 

genere, victimele provin din familii destramate sau abuzive si din zone 

sarace precum Moldova, anumite parti ale Transilvaniei, si sudul tarii. 

Lipsa unei culturi a migratiei, a informatiilor privind posibilitatile de a 

obtine legal un loc de munca Tn strainatate, sau necunoasterea 

drepturilor angajatilor sunt factori care favorizeaza traficul. Conform 

ANITP 141 , victimele traficului de fiinte umane Tn scopul exploatarii sexuale sunt Tn general 

femei, sub 25 de ani cu educate redusa. Cele mai multe victime traficate pe piata muncii 

sunt barbati Tntre 18-40 de ani. Profilul social al acestora este asemanator cu eel al femeilor. 

Este mai probabil Tnsa ca barbatii sa-si fi Tntemeiat o familie pe care Tncearca sa o susjina 

financiar recurgand la migrate. Tn ceea ce priveste traficul intern, cele mai multe victime sunt 

fete minore. Grupuri precum copiii institutionalizati sau copiii strazii au un profil de 

vulnerabilitate mai accentuat. 



Traficul de fiinte 
umane nu poate fi 
disociat de migrajia 
economics. Multe 
dintre victimele 

traficului de fiinte 
umane sunt migrant 
a caror strategie de 
mobilitate a esuat. 
Deschiderea fa{a de 
asumarea unor 

riscuri, intenjia de 
migrate si mediul 
social sau comunitar 
precar sunt factori 
important Tn profilul 
de vulnerabilitate. 



Lazaroiu, Sebastian, 2000, Trafic de femei. O perspective sociologies, Sociologie Romaneasca, 2, 55-79. 
Lazaroiu, Sebastian, Alexandru, Monica, 2003, Who is the Next Victim? Vulnerability of Young Romanian 
Women to Trafficking in Human Beings. OIM. 

141 Agenda Nationals impotriva Traficului de Persoane, 2008, Raport privind situatia traficului de persoane in 
Romania. 



236 



Graficul V-9 Trafic de femei: factori de vulnerabilitate/ 
protecfie Preluare din Lazaroiu, 2000 



ESEC/ 

VULNERABILI 

TATE 



SOLUTIE DE MIGRAJIE 
RISCANTA 



FACTORI DE ATRACJIE: 

■ Expunerea la istorii de 

migrate de succes 



FACTORI INDIVIDUALI DE 
RISC: 

■ Gen 

■ Varsta 

■ Capital uman 



INOVATIE 
SOCIALA 



DISPONIBILITATE 
INCALCARE NORME 



FACTORI DE RESPINGERE: 

■ Familie abuziva 

» Saracia comunitatii 

■ Urban, control social scazut 






Traficul de fiinte umane nu poate fi 
disociat de migratia international^. 
Adesea, victimele traficului de fiinte 
umane sunt migrant prin intense 
Tnsa strategia acestora de migrate 
a esuat. Daca, de regula, migratia 
implica circula{ia capitalului uman 
de la est spre vest si a celui 
financiar de la vest la est, prin 
remitenjele trimise acasa de 
migranji, In cazul traficului de fiinte 
umane, acest traseu este Tntrerupt. 
Din aceasta perspective, traficul de 
fiinte umane poate fi privit ca 
„migrape circulatorie ratata" 
(Lazaroiu, 2000). 



Statistici privind traficul de fiinte umane: traficul de fiinte umane nu poate fi disociat 
de migrafia internationala 



Ca numar, persoanele victime ale exploatarii prin munca sau pentru servicii sexuale 
reprezinta o parte considerabil mai mica decat ponderea migrantilor economici. Tn Romania, 
sub 10 000 de persoane au fost identificate Tn perioada 2000-2008 ca victime al traficului de 
fiinte umane, fata de cele cateva sute de mii de migrant romani aflati Tn strainatate. Aparent 
nesemnificativ ca pondere, traficul de fiinte umane este Tnsa marcant prin consecintele sale 
asupra victimelor. Cazurile depistate si aflate Tn evidenta Agentiei Nationale Tmpotriva 
Traficului de Persoane arata o tending fluctuanta a fenomenului Tn ultimii ani: Tn 2004 au 
fost depistate 1960 de victime, Tn 2005 - 2551 de victime, Tn 2006 - 2285 de victime iar Tn 
2007 - 1780 de victime. Cifrele ar trebui privite cu precautie, avand Tn vedere faptul ca 
traficul este un fenomen ascuns, greu de masurat. 



Caseta V-1 . Traficul de fiinje umane la nivel international: 

Conform ILO la nivel mondial exista peste 2,5 milioane de victime ale traficului de fiinje umane (ILO, 2005). 
Majoritatea victimelor sunt femei si copii. 

Traficul de fiinje umane Tn scopul exploatarii sexuale este eel mai raspandit, Tnsa, Tn ultima perioada a crescut 
numarul cazurilor de trafic Tn scopul exploatarii prin munca (prestarea ilegala a unor activitatj necalificate si prost 
platite). Traficul de fiinje umane reprezinta una dintre cele mai profitabile activitatj din zona criminalitaji organizate, 
profiturile atingand miliarde de dolari. Estimarile privind sumele rezultate sunt controversate si variaza de la 3 miliarde 
de dolari la 31.6 miliarde de dolari (ILO, 2005) 



Conform ANITP, Tn 2008 peste jumatate (58%) din numarul victimelor traficului au 
provenit din zece judete: Teleorman (71 victime), Dolj (56), lalomita (50), Mures (47), lasi 
(46), Constanta (42), Olt (36), Braila (35), Calarasi (32), Vaslui (25). Tn ultimul timp, Tn 
Romania pare a se reduce numarul victimelor traficate si exploatate sexual dar creste 
numarul persoanelor adulte traficate Tn scopul exploatarii prin munca fortata Tn conditii 
ilegale (ex. Grecia), a cersetoriei (Italia, Franta) si pentru comiterea unor infractiuni. De 
asemenea, creste numarului de victime traficate Tn Romania. Numarul cetatenilor straini 
traficati Tn Romania este foarte redus, fiind strans asociat cu gradul de dezvoltare economica 



237 



al Romaniei 142 Canabisul continua sa se mentina pe primul loc Tn privinta consumului la 
nivel international urmat la diferenje procentuale substantiate de celelalte droguri ilegale. 

Chiar daca la nivel national §i international exista reglementari §i conventii 
dare Tmpotriva comercializarii, traficului si consumului de droguri ilegale totusi 
amploarea fenomenului este la cote alarmante. Se poate vorbi de o adevarata 
industrie a mortii cu profituri financiare impresionante, mari furnizoare recunoscute 
de droguri sunt cateva tari din America Latina. In Europa, la ora actuala, consumul de 
droguri usoare este legal doarm Olanda. 

Desi se discuta mai mult despre efectele drogurilor ilegale totusi, pe termen lung 
efectele drogurilor legale pot fi la fel de grave. Studiul recent realizat de catre Nutt si 
colab. (2007) arata faptul ca alcoolul si tutunul sunt chiar mai periculoase decat unele 
droguri ilegale (canabis si ecstasy) situandu-se printre primele zece cele mai periculoase 
substanje. 



Graficul V-10 Situatia traficului de persoane 
Tn functie de judetul de resedinta §i 
principalele tari de destinatie (2008) 















* SPANIA 






"sivl/ MM,;— x sv VI 




O 'TALIA 
^p GRECIA 




/bh 


\ CJ f^' \ \^^J^ n \ 




O ROtw| iA 

^fe '-EHIA 

^& emu 




^y ar ~ 






^ cs 


/^) VL J AG fDBVjL^^ 




TL \ 


Vh>A_i \ w^V !^~-v 










£^^ 




Sursa: ANITP,2008 









Harta din stanga indica specificul regional al 
traficului de fiinte umane Tn functje de {ara de 
destinatje. Este interesant de remarcat faptul ca 
exista o suprapunere Tntre judejele de origine ale 
migrantjlor romani din principalele {ari de destinatje 
si statele Tn care au fost identificate victimele 
monitorizate de ANITP. Astfel, zona nord estica a 
Romaniei este reprezentativa pentru ponderea mai 
mare a victimelor returnate din Italia. Aceeasi 
situatje poate fi identificata si Tn Dobrogea (Tulcea), 
o alta zona cu o rata mare a migratjei spre Italia. 
Victimele rezidente Tn sudul {arii au fost traficate Tn 
principal Tn Spania si un numar mai redus Tn 
Grecia. Aceasta suprapunere indica legatura 
stransa dintre traficul de fiinte umane si migrafia 
internatjionala. Rejelele de trafic includ adesea 
persoane cu cetajenie romana, acestia recrutand Tn 
special victime din Romania. 



Imediat dupa anii '90, traficul de fiinte umane s-a manifestat Tndeosebi Tn sfera exploatarii 
sexuale. In acea perioada nu exista Tnca o legislate specifica traficului de fiinte umane. 
Emergenta unor filiere de prostitute care facilitau tranzitul femeilor 
peste granita, adesea spre Turcia si impunerea unor trasee care se 
suprapuneau uneori cu cele folosite de traficanti, au fundamentat 
confuzii Tntre cele doua fenomene. Ambiguitatea Tntelegerii dintre 
victima si recrutor si problema consimtamantului victimei ridica 
dificultati procesului judiciar. (Lazaroiu, 2000). 



Daca pana Tn 2007 se vorbea eel mai adesea de trafic international si 
de traficul femeilor Tn scopul exploatarii sexuale, doua schimbari 
vizibile Tn ultimii doi ani au afectat semnificativ specificul traficului de 
fiinte umane: cresterea traficului intern si ponderea victimelor 



In anul 2008, traficul 
de persoane Tn 
scopul exploatarii pe 
piaja muncii a 
depasit ca pondere 
alte forme de trafic. 
Traficul intern si 
numarul victimelor 
barbaji au marcat de 
asemenea evolutia 
fenomenului. 



Conform ANITP, 4 cetajeni straini, victime ale traficului de fiinte umane, au fost identificati pe teritoriul 
Romaniei in primele 6 luni ale anului 2008 (ANITP, 2008). 



238 



exploatate pe piaja muncii comparativ cu victimele exploatate Tn scopul oferirii de servicii 
sexuale. Conform statisticilor Autoritatji Natjonale Tmpotriva Traficului de Fiinte Umane, Tn 
2008, traficul unor persoane pe piata muncii a depasit ca pondere celelalte forme de trafic. 
Tn aceeasi perioada, ponderea barbatjlor a depasit ponderea femeilor traficate, ajungand la 
54% 143 . 

Traficul intern reprezinta, de cele mai multe ori, "un stagiu" de selectie si pregatire pentru 
traficul internatjonal 144 (l_azaroiu, Alexandru, 2004). Ponderea minorelor identificate ca 
victime ale traficului intern este mai mare decat cea a persoanelor Tn varsta de peste 18 ani 
(Tn primul semestru din 2008, 71% dintre victimele traficate intern, aflate Tn evident^ ANITP, 
aveau sub 18 ani). Tn cazul victimelor minore, traficul intern este probabil mai putjn riscant si 
implica mai putjne costuri decat tranzitarea granitei. 



Graficul V-1 1 Profilul victimelor Tn functie de varsta 




0-6 ani 7-9 ani 



10-13 

ani 



14-17 18-25 26-40 41-40 peste 
ani ani ani ani 60 ani 



Caseta V.7.-2. Cererea influenjeaza dinamica de 
varsta 

Persoanele cu varste Tntre 18 si 40 de ani reprezinta 
71% din totalul victimelor identificate de ANITP. 
Conform ANITP, 31% dintre acestea au Tntre 26 si 40 
de ani, media mare de varsta fiind asociata cresterii 
numarului de persoane exploatate prin munca for{ata. 

Traficul de fiinte umane Tn scopul exploatarii sexuale 
are o dinamica de varsta dependents de valoarea 
unei victime pe piaja serviciilor sexuale. Cererea 
contureaza profilul victimei, cele mai multe femei si 
fete traficate fiind Tn categoria de varsta 14-25 de ani. 
Cu cat creste varsta cu atat scade numarul 



Sursa: ANITP, ianuarie-iunie 2008 



O latura mai putjn prezenta Tn statistici sau studii este turismul sexual asociat situatjei 
copiilor strazii. Conform organizatjei Salvatj Copiii, Tn general, copiii strazii castiga bani 
spaland geamurile masinilor, adunand obiecte reciclabile, vanzand diverse produse sau 
carand marfa. Sunt si cazuri de copii care cersesc, fura sau sunt implicati Tn acte de 



,145 



prostitutje . Prezenta turistilor din tari vest europene Tn asociere cu exploatarea sexuala a 
copiilor strazii a oferit mass-mediei subiecte socante 146 . Desi articolele de presa ar putea sa 
supraestimeze fenomenul turismului sexual, ele indica Tn mod clar o tendinta existenta 147 



Agen^ia Nationals impotriva Traficului de Persoane, 2008, Raport privind situatia traficului de persoane in 
Romania. 



Salvafi Copiii, 2003, Evaluare rapida privind copiii strazii care muncesc. 
146 Conform Departamntului de Stat al SUA, in 2007 nu au existat condamnari sau cazuri investigate implicand 
prezenta unor cetajeni straini in scopul exploatarii sexuale a copiilor (Trafficking in Persons Report, 2008). 
146 Alexandru, Monica. (2007). Children Speak-Out. Trafficking Risk and Resilience in South East Europe. 
National Report. Save the Children. Lazaroiu Sebastian. Alexandru Monica. (2004). Rapid Assessment. Internal 
Trafficking in Romania. OIM. 



239 



Consecin|e § i riscuri asociate traficului de fiinte umane. 

Consecin|e §i riscuri la nivel individual: La nivel individual cele mai imporatante 
consecinte ale traficului de fiinte umane sunt: abuzul fizic si psihic Tn timpul perioadei de 
trafic cu efecte grave asupra sanatatji victimei pe termen lung, izolarea si blamul social, 
dificultatea reintegrarii profesionale, acces scazut la educatje si sanatate. 

■ Abuz fizic si psihic. Tratamentul la care sunt supuse victimele traficului de fiinte umane, 
Tn special cele exploatate pentru prostitutje este inuman si degradant: maltratari, violuri 
repetate, abuz fizic si psihic, sechestrare, expunerea la boli cu transmitere sexuala. Uneori, 
situatiile de trafic se Tncheie cu moartea victimei. 

■ Izolare sociala. Consecintele traficului de fiinte umane sunt de lunga durata, 
diminuarea acestora implicand interventia coordonata a autoritatilor si a organismelor 
neguvernamentale. Stigma sociala Tn comunitatea de origine si blamarea victimelor pentru 
evenimentul de trafic pot Tnsa Tngreuna eforturile de integrare. Realitatea traficului de fiinte 
umane este complexa si, Tn ciuda campaniilor de informare derulate, exista Tnca diverse 
confuzii asociate traficului de fiinte umane si cauzalitatii acestuia. Mediul social ostil poate 
favoriza revictimizarea persoanelor traficate. 



■ Dificultatea reintegrarii profesionale. Uneori victimele traficului 
de fiinte umane nu au acte de identitate sau au acte care certifica 
rezidenta Tn judetul de resedinta Tn care victima nu se poate 
Tntoarce fie datorita unor temeri legate de securitatea sa, fie din 
dorinta de a evita blamul social. Absenta documentelor de identitate 
poate Tngreuna procesul de reintegrare. Tn astfel de cazuri, nu 
exista proceduri speciale pentru recalificarea sau re/integrarea 
profesionala a victimelor Tn cadrul unui program AJOFM. Integrarea 
Tntr-un astfel de program se poate face numai Tn judetul de 
resedinta a persoanei aplicante. De asemenea, victimele nu pot 
beneficia de un curs AJOFM, daca nu au eel putin 8 clase, 
reinsertia scolara fiind prioritara Tn astfel de cazuri. 



Traficul de fiinte umane 
are consecinje grave 
asupra sanatajii 
victimelor si a integrarii 
sociale si economice a 
acestora. 

Procesul de integrare 
depinde de informarea 
populajiei privind 
specificul fenomenului. 



■ >4cces redus la serviciile de sanatate: Examinarea medicala este de cele mai multe ori 
prima etapa a programului de reintegrare. Multe dintre victime nu beneficiaza de asigurare 
medicala, organizatiile neguvernamentale implicate fiind uneori nevoite sa caute solutii 
alternative care sa permita asistenta gratuita a victimelor. 

Vulnerability institutjonale: consecintele traficului de fiinte umane la nivel individual pot fi 
gestionate printr-o politica coerenta de prevenire, combatere si asistenta a victimelor 
traficului de fiinte umane. Tn Romania, exista Tnca anumite carente Tn capacitatea de 
interventie a organismelor de stat si a celor neguvernamentale: 



240 



■ Cunoa§tere limitata a fenomenului traficului de fiinte umane la nivelul unor autoritati 
locale:. Un studiu realizat pentru OIM Tn 2007 indica faptul ca existau Tnca structuri ale 
administrate! locale nepregatite pentru a asigura asistenta 

victimelor traficului de fiinte umane 148 . 

■ Capacitatea institu{ionala moderata. Tn anul 2008, 
Raportul Departamentului de Stat al SUA privind traficul de 
fiinte umane indica faptul ca Romania nu Tndeplineste Tnca 
standardele minime Tn domeniul combaterii traficului de fiinte 
umane dar face eforturi semnificative Tn acest sens. Asa 
cum arata graficul de mai jos, Tn ultimii sapte ani, eficienta 
programelor de combatere si prevenire a traficului de fiinte 
umane a stagnat, Romania mentinandu-si aceeasi pozitie Tn 
sistemul de clasificare al Departamentului de Stat 149 . 



Din perspectiva eficien{ei 
combaterii traficului de fiinte 
umane, Romania este Tn Tier 
2 Tn sistemul de clasificare al 
Departamentului de Stat al 
SUA , ceea ce Tnseamna ca 
nu Tndeplineste Tnca 

standardele minime dar face 
eforturi semnificative Tn acest 



Graficul V-12 Pozi^ia Romaniei Tn evaluarea 
Departamentului de stat al SUA Tn functje de an 




Raportul critica evolutia slaba Tn 
domeniul combaterii traficului Tn scopul 
exploatarii prin munca fortata dar si 
capacitatea diminuata de identificare a 
victimelor traficate pe plan intern. O 
alta critica este adresata scaderii 
numarului cazurilor de trafic aduse Tn 
fa{a justitiei dar si numarului mai mic 
de traficanti aflaji Tn Tnchisoare 
comparativ cu anii anteriori. 



Sursa: Departamentul de Stat al SUA, 2008 



Solufii si recomandari 



Recomandari. 



Soluble de politica sociala ca raspuns la problematica traficului de fiinte umane 
constau Tn repatriere, reintegrare, dezvoltarea de servicii de asistenta sociala §i 
pedepsirea infractorilor. Pentru eficientizarea acestor servicii consideram ca: 

1. Este necesara intarirea capacitatf de asistenia a victimelor traficului de fiin{e umane 



Studiul a avut rolul unei documentajii interne privind evolutia sistemului de identificare, referire §i asistenta 
§i s-a incheiat cu organizarea unor seminarii cu participarea unor institujii §i organizajii cu responsabilitati in 
domeniul gestionarii traficului de fiinte umane. 
149 Trafficking in Persons Report, 2008 



241 



1.1. Desi serviciile guvernamentale de asistenta au Tnregistrat un progres evident 
Tn ultimii trei ani, dezvoltarea acestora astfel meat sa asigure o interventie orientata catre 
victima pe termen mediu si lung este Tnca necesara. 

1.2. Tn ultima perioada au fost organizate diverse sesiuni de training ale 
functionarilor implicati Tn asistenta victimelor. Desi este posibil ca nivelul de informare 
privind specificul fenomenului traficului de fiinte umane sa fi crescut, este Tnca 
necunoscut cum sunt traduse Tn practica la nivel local recomandarile de asistenta. Avand 
Tn vedere diversitatea regionala dar si institutional^ a actorilor implicati, un studiu 
evaluativ comprehensiv al institupor implicate va fi dificil de realizat. Participarea 
structurilor locale ANITP Tn acest demers ar putea fi o solutje. O astfel de evaluare va fi 
posibila numai pe baza unor indicatori masurabili, elaboratj Tn functje de specificului 
fiecarei institutji parte a procesului de identificare, referire si asistenta a victimelor. 

1.3. Factorii de decizie din cadrul administrate! publice locale sunt responsabili de 
Tnfiintarea de centre pentru asistarea (medicala, psihologica, financiara) si sustinerea 
victimelor precum si a adaposturilor sociale destinate cazarii temporare a acestora. Tn 
prezent, noua adaposturi aflate Tn subordinea consiliilor judetene ar trebui sa asigure 
gazduirea victimei atunci cand nu poate fi reintegrate Tn familie. Astfel de centre sunt 
importante mai ales Tn cazurile Tn care revenirea Tn localitatea de origine ar pune Tn 
pericol siguranta victimei. Opt dintre aceste centre erau functional la sfarsitul anului 
2008, Tnsa calitatea serviciilor era variabila 150 . Este Tnca neclar care a fost randamentul 
adaposturilor de stat ca parte a eforturilor de asistenta. Evaluarea activitatii centrelor 
guvernamentale si a necesarului de resurse umane si financiare pentru buna functionare 
a acestora, ar trebuie sa constituie un obiectiv Tn Tncercarea de a Tntarii capacitatea de 
asistenta a structurilor publice. 

1.4. Accesul la servicii medicale gratuite a victimelor traficului de fiinte umane este 
Tnca limitat. Atunci cand nu sunt cazuri de urgenta, asigurarea gratuitatii unor analize 
este dificila din moment ce unele victime nu au asigurare medicala. Un program special, 
destinat asistentiei medicale si psihologice a victimelor traficului de fiinte umane ar putea 
eficientiza eforturile de asistenta. 

1.5. Este necesara dezvoltarea serviciilor pentru integrarea/reintegrarea socio- 
profesionala si stimularea angajarii persoanelor din grupurile de rise ridicat. Reintegrarea 
profesionala nu ar trebui sa se limiteze la asigurarea accesului la instruire ci sa vizeze 
semnarea unor protocoale Tntre anumiti angajatori si ANITP sau alte organizatii implicate 
Tn asistenta victimelor. 

1.6. Garantarea unui venit stabil este esenjiala Tn procesul de asistenta si poate 
scadea considerabil riscul de retraficare sau permanenta victimei Tntr-o situate de 
vulnerabilitate. 



242 



1.7. Anumite aspecte ale procesului de asistenja, cum ar fi asigurarea unui buget 

de transport pentru victima, nu sunt Tnca acoperite. In aceste cazuri, transportul victimei 
Tn localitatea de origine Tn momentul repatrierii sau de aici Tn zonele Tn care i se asigura 
anumite nevoi de asistenja sau participa la un proces, nu poate fi asigurat. Tnainte de 
2006, Organizatja Internatjonala pentru Migratje a sustjnut aceste eforturi. Odata cu 
Tnfiintarea ANITP, autoritatjle locale ar trebui sa acopere costurile de transport. Pana Tn 
acest moment nu s-au gasit Tnca solutii. 

2. Este necesara intarirea instrumentelor legale §i institu{ionale care vizeaza combaterea 
traficului de fiinte umane 

2.1. Vechiul Cod Penal, intrat Tn vigoare Tn anul 1969, inducea confuzii Tn 
momentul Tncadrarii infractjunilor de trafic, Tn ciuda principiului aplicarii legii speciale Tn 
cazul suprapunerii faptelor incriminate. Tn timp ce Legea speciala 678/2001 defineste 
clar traficul de fiinte umane precizand faptul ca existenta consimtamantului victimei nu 
exonereaza traficantul, vechiul Cod Penal era ambiguu, existand riscul ca un caz de 
trafic sa fie Tncadrat ca prostitutje. Adoptarea noului Cod Penal Tn iunie 2009 a eliminat 
aceasta suprapunere. Ramane Tnca de evaluat care vor fi rezultatele acestor modificari 
Tn evolutja cazuisticii traficului de fiinte umane, tinand cont de faptul ca noile Coduri vor 
intra probabil Tn vigoare Tn 201 1 . 

2.2. Tn ceea ce priveste Tntarirea capacitatji de acuzare si condamnare a 
traficantjlor, cooperarea victimelor Tn procesul de trafic este 
esentjala. Desi ANITP Tncurajeaza victimele sa participe la acest 
demers, sunt putjne cazuri Tn care victimele accepta sa coopereze. 
Motivele necooperarii rezida Tn teama de repercusiuni din partea 
traficantjlor dar si Tn nemcrederea Tn autoritajile statului. Este dificil 
de precizat ce schimbari ar trebui facute pentru a contrabalansa 
temerile victimelor. Oricare ar fi aceste schimbari, ele ar trebui sa 
vizeze Tn special personalul care lucreaza cu victimele Tnca de la prima interactjune 
si tipul sau contextul acestei interactjuni. 

3. Trebuie continuate eforturile de prevenire prin dezvoltarea unor programe de informare 
a publicului §i prin adaptarea mesajelor la noile forme de trafic 

3.1. Preventiv ar trebui dezvoltate programe de informare si constientizare a 
publicului, Tn special Tn randul acelor categorii sociale aflate Tn rise: tineri aflatj Tn saracie, 
someri, persoane ce provin din zone defavorizate, etc. Desfasurarea unor astfel de 
campanii ar trebui urmata de evaluari de impact si de restructurarea strategiei in functje 
de rezultatele unor astfel de evaluari. 

3.2. Avand Tn vedere cresterea numarului de persoane pe piaja muncii dar si a 
traficului intern, campaniile de informare ar trebui adaptate astfel meat sa reflecte 
specificul persoanelor vulnerabile la acest forme de trafic. 



Traficul 


de 


fiinte 


umane 


este 


un 


fenomen 


fluid, 


fiind 


necesara 


adaptarea 


permanenta 


a 


practicilor 




de 


prevenire. 







243 



3.3. Programele de informare ar trebui sa vizeze nu doar persoanele vulnerabile ci 

si potentialii clienti. Cresterea nivelului de informare Tn randul clientilor privind specificul 
si consecintele traficului de fiinte umane ar putea constitui un ajutor 
semnificativ Tn eforturile de identificare a victimelor. 



3.4. Initjerea unor programe educatjonale ca actiuni timpurii 

de diminuare a cererii de servicii sexuale prin descurajarea folosirii 
prostitutjei. 



Cercetarea 
fenomenului traficului 
de fiinte umane dintr-o 
perspective evolutiva 
este esenjiala Tn 
eforturile de 

combatere, prevenire 
si asistenja. 



3.5. Desi numarul strainilor printre victimele traficului este 
Tnca foarte redus, au existat deja cazuri de muncitori straini care si- 
au pierdut locul de munca sau au fost TnselatJ privind condipe de 

lucru. Astfel de situatji ar trebui monitorizate si investigate, ele putand servi Tn viitor la 
fundamentarea schimbarii strategiei de gestionare a traficului de fiinte umane din 
perspectiva unei tari de destinatje. 

3.6. De asemenea avand Tn vedere ignoranja generala cu privire la diferenta dintre trafic 
si prostitutia voluntara este necesara o campanie care sa: continue instruirea 
functionarilor publici si sa asigure monitorizarea activitatii acestora, sa aiba o 
components pentru publicul larg de informare si sa popularizeze un numar de telefon 
unde victimele traficului intern se pot adresa autoritatjlor. 

4. Trebuie continuate iniiiativele de colectare §i diseminare a datelor privind traficul de fiin{e 
umane 

4.1. ANITP a facut progrese considerabile Tn implementarea unei baze de date 

natjonale privind traficul de fiinte umane. Atat ANITP cat si alte organizatii implicate Tn 
asistenta victimelor ar trebui sa continue eforturile de uniformizare a bazelor de date si 
sa sporeasca complexitatea acestora. Transparenta statisticilor poate duce la o mai 
buna Tntelegere a fenomenului traficului de fiinte umane, a tendintelor Tnregistrate si a 
profilurilor de vulnerabilitate. 



244 



V.8.Persoanele victime ale prostitu|iei 

Diagnoza fenomenului 

O alta problema sociala ale carei victime sunt deopotriva femeile si barbatii este 

prostitutia. Se practica Tn toate t^file lumii, fie ele sarace sau dezvoltate. Originea 

fenomenului este antica, de-a lungul civilizapor existand anumite ritualuri si prevederi 

legale, unele pro, altele contra acestei practici. Prostitutia este considerata cea mai veche 

meserie din lume fiind Tntalnita si la popoarele primitive, supravietiiind chiar si Tn perioada 

inchizitjei, fapt ce demonstreaza ca face parte din categoria problemelor sociale care nu 

dispar. Nu exista statistici oficiale dar la nivel mondial se apreciaza existenja a catorva 

milioane de femei care practica sexul comercial, un numar mare dintre acestea provenind 

din tarile afro-asiatice. 

Tn Romania, nu se cunoaste exact 



Practicantele sunt, de regula, fete tinere care 
din diverse motive (tensiuni si dezorganizari familiale, 
lipsa unei familii si a unui loc de munca, saracia, 
mirajul unor castiguri facile, experiente traumatizante 
care pot determina o scadere a stimei de sine cum ar 
fi abuzurile suferite Tn copilarie) ajung sa practice 
pentru o perioada relatji sexuale cu diverse 
persoane, contra unor sume de bani deseori 
nesemnificative. Castigurile obtjnute din dezvoltarea 
acestor adevarate retele de exploatare sexuala sunt 
imense si greu de cuantificat si fiscalizat Tntrucat fac 
parte din economia subterana. 

Cercetarea realizata de catre ARAS (2005) pe un esantion de 395 de femei care 
practica sexul comercial din 12 locatji (Arad, Bacau, Bucuresti, Cluj-Napoca, Constanta, 
Craiova, Drobeta -Turnu Severin, Filiasi, lasi, Piatra Neamt, Targu-Jiu, Timisoara) centrata 
pe prostitutia vizibila (de strada) indica urmatoarele caracteristici ale fenomenului: 



numarul practicantelor sexului 
comercial, prostitutia fiind interzisa 
prin lege; raziile politiei conduc la 
amenzi acordate prostituatelor 
stradale, fiind tolerate Tn schimb 
saloanele de masaj erotic ce 
deseori ascund practicarea 
prostitutiei. Tn anul 2003 OMS 
estima un numar Tntre 23.000 si 
47.000, femei si barbaji care 
practica sexul comercial Tn 
Romania. 



Caseta V.8.-1 Caracteristici ale sexului comercial Tn Romania 

- exista diverse tipuri $i forme de prostitutie , de la cea vizibila/stradala, practicata Tn zonele 
marginale ale oraselor, sosele de Centura, Tn porturi sau parcari auto la cea ascunsa, practicata Tn 
hoteluri, discoteci, saloane de masaj erotic, agentii matrimoniale. 

- marea majoritate a CSW 151 depind de un protector/ proxenet care negociaza prejul serviciilor 
prestate, le ofera protectie, cazare dar Tn acelasi timp Tncaseaza majoritatea castigurilor financiare 
obtinute Tn urma "patronarii" uneia sau mai multor retele de prostituate. 

- CSW provin de regula din zona rurala sau din orase ce se confrunta cu saracia migrand spre 
orasele dezvoltate sau pur si simplu sunt recrutate de diversi proxeneti devenind astfel victime ale 
diverselor retele de trafic. 

- majoritatea CSW nu beneficiaza de asigurari sociale de sanatate $i au acces redus la serviciile de 
specialitate. 

- expunerea ridicata la riscul fata HIV/ITS este determinata de numarul mare de parteneri sexuali. 

- traficul de droguri se asociaza retelelor existente de prostitutie, proxenetii fiind Tn multe din cazuri 
si traficanti de droguri. 

- unele CSW au devenit consumatoare sau chiar dependente de droguri . Consumul de droguri 
agraveaza situatia din punct de vedere al riscului de transmitere a HIV/VHB/VHC datorita utilizarii 
acelorasi echipamente de injectare. 



En. Commercial Sex Workers 



245 



Sursa: ARAS, 2005 



Sexul comercial este mai frecvent practicat de catre femei comparativ cu barbatji iar 
activitatea sexuala ca si practicarea acestui comportament Tncepe Tn unele cazuri la 
varste foarte mici (14-15 ani). Cercetarea realizata de Preda si colab. (2009b) referitoare la 
situatia CSW Tn Romania, pe un esantion de 300 de persoane din Bucuresti, Constanta si 
Timisoara arata urmatoarele caracteristici ale practicantelor de sex comercial: 



Caseta V.8.-2 Caracteristici ale practicantelor de sex comercial 

46% au facut sexTnainte de 15 ani 

16% au facut sex comercial Tnainte de 15 ani 

96% au facut sex Tnainte de 18 ani 

78 % au facut sex comercial Tnainte de 18 ani 

numarul mediu al partenerilor comerciali Tn ultima luna este de 40, 4 

50 % au fost folate eel pujin o data sa faca sex 

persoanele care s-au declarat de etnie roma sunt Tn procent de 27% 

59% traiesc singure, 37% Tn concubinaj iar 3% sunt casatorite 

38% au scoala primara completa iar 3% au liceul complet 

64% au carte de identitate si doar 70% certificat de nastere 

21% sunt si consumatoare de droguri injectable 

17% declara ca au avutTn ultimul an boli cu transmitere sexuala 

85% au apelat eel pujin o data la avort 

94% declara ca au utilizat prezervativul la ultimul contact sexual cu partenerii comerciali 

majoritatea nu au utilizat prezervativul la ultimul contact sexual cu partenerii stabili 

99% au facut eel pu{in o data sex normal/vaginal 

24% au facut eel pu{in o data sex anal 

96% au facut eel pujin o data sex comercial oral 

Sursa: Preda §i colab., 2009b 



Faptul ca de cele mai multe ori femeile care practica sexul comercial stau pe strada 
Tn cautare de clientj si faptul ca prostitutja este incriminata de lege, le face sa fie vulnerabile 
la raidurile politjei. Astfel, Tn ultimul an, cercetare mentionata arata faptul ca doar 13% dintre 
cele care au participat la cercetare nu au fost niciodata oprite sau hartuite de politje, Tn timp 
ce 87% au fost oprite eel putjn o data (Tn medie de 81 de ori s-a Tntamplat acest lucru 
celorlalte). 

Sectorul serviciilor sociale pentru femeile care practica prostitutja este foarte slab 
dezvoltat. Astfel, femeile care practica sexul comercial sunt excluse social neputand accesa 
serviciile si prestatiile sociale asigurate de catre stat tuturor cetatenilor aflatj Tn dificultate. 
Multe practicante ale sexului comercial nu au locuinta si deci nu au un domiciliu stabil ceea 
ce face imposibila accesarea anumitor servicii sociale cum ar fi ajutorul social pentru 
asigurarea venitului minim garantat. 

Asadar, accesul femeilor care practica sexul comercial la serviciile sanitare si sociale 
este redus. O parte dintre acestea apeleaza doar la servicii medicale si dupa cum 
constatam, si la acestea doar Tn caz de forta majora ca prezenja unei boli sau o sarcina 
nedorita. 

Tabelul V-16 Servicii apelate Tn ultimul an de catre practicantele sexului comercial 



Tip serviciu 



Procent 



246 



medic de familie 


20% 


spital 


39% 


clinica privata 


25% 


adapost/centru pentru victimele traficului de persoane 


- 


dezintoxicare 


1% 


metadona 


2% 


programe post-cura 


- 


programe de reabilitare 


- 


programe de schimb de seringi 


13% 


centre anti-drog de sector 


- 



Sursa: Preda §i colab., 2009b 



Riscul expunerii la HIV al 
prostituatelor si al clientilor 
sau partenerilor este 
extrem de ridicat Tn 
condyle neutilizarii 

prezervativului chiar daca 
practicanta de servicii 
sexuale comerciale nu are 
alte boli transmisibile 
sexual. 



Nu au fost accesate serviciile de sprijin psihosocial gen programe post-cura, 
programe de reabilitare, centre anti-drog pentru consiliere si terapie, etc. Motivele 
neaccesarii serviciilor si prestatiilor sociale sunt diverse: lipsa suportului din partea 
specialistilor din cadrul serviciilor publice, excluderea sociala, nerespectarea prevederilor 
legale de catre beneficiari. 

Tn privinta reintegrarii si a serviciilor de suport adresate practicantelor de sex 
comercial, Tn special dupa ce renunja la practicarea acestui gen de activity, constatam o 
dezvoltare insuficienta a acestora nu doar Tn Romania, ci si la 
nivel european (latridis, 2000). 

Consecintele sexului comercial sunt grave atat la 
nivelul practicantelor, prin riscurile la care se expun, cat si la 
nivelul societatii Tn ansamblu. Sexul comercial reprezinta o 
problema sociala ale carei efecte sunt greu de controlat: 
raspandirea HIV si a altor infectii cu transmitere sexuala, 
criminalitate economico-financiara, devianta, trafic de 
persoane, abuzuri si violenta, asocierea cu dependenta de 
droguri etc. 

CSW declara ca, de regula practica aceasta metoda de protectie Tmpotriva bolilor cu 
transmitere sexuala dar, exista si situatii Tn care, circumstantial nu folosesc prezervativul 
Tn timpul contactelor sexuale ceea ce Tnseamna expunere totala la ITS. Motivele pentru 
care nu utilizeaza prezervativul Tn timpul contactelor sexuale cu partenerii sunt urmatoarele: 
partenerul le ofera un pret mai bun, partenerul nu doreste, nu-si permit sa le cumpar, alte 
motive. 

Chiar daca practicantele sexului comercial ce se confrunta cu diverse infectii cu 
transmitere sexuala au urmat sau urmeaza un tratament, acest fapt nu modifica 
semnificativ riscul expunerii clientilor la ITS Tntrucat este de asteptat ca si Tn aceasta 
perioada practicantele sa presteze servicii sexuale. Situatiile Tn care se utilizeaza forta de 
catre partener pentru a avea relatii sexuale indica Tn mod evident riscurile asociate la care 
se expun practicantele sexului comercial: abuzuri, violenta, devianta, trafic de persoane, 
asocierea cu dependenta de droguri, criminalitate, etc. 

Cercetarea mai sus mentionata arata faptul ca un procent semnificativ de femei care 
practica sexul comercial (62%) au experimentat eel putin o sarcina (o sarcina - 35%, doua 
sarcini - 29%, trei sarcini - 20%, patru sarcini - 9%, cinci sarcini si peste - 7%). Procentele 



247 



sunt foarte ridicate tinand cont de faptul ca Tn esantionul cercetarii au intrat doar 
practicantele sexului comercial cu varsta cuprinsa Tntre 15-24 de ani. Tn mod logic, la CSW 
cu varsta de peste 24 de ani, procentele sarcinilor experimentate cresc substantial ca si 
riscurile asociate producerii unui avort sau a faptului ca acestea continua sa practice sexul 
comercial si Tn perioada sarcinii. 

Aceeasi cercetare arata ca majoritatea CSW (75%) au un copil, 20% - 2 copii, 4% - 3 
copii si peste. O parte a lor au Tnceput sa practice sexul comercial dupa nasterea copiilor, iar 
altele au nascut copiii practicand acest tip de servicii sexuale chiar si Tn perioada graviditatii, 
avand sau nu un partener stabil (sot, iubit) care consimte ca partenera sa practice servicii 
sexuale comerciale. Nu toate sarcinile au fost pastrate. Un procent 85% dintre femeile care 
practica sexul comercial au apelat eel putin o data la avort ceea ce reprezinta o situate mai 
mult decat Tngrijoratoare tinand cont de faptul ca doar 17% dintre acestea au Tnregistrat un 
avort spontan. 

Urmatoarele procente referitoare la numarul avorturilor realizate sunt relevante: 44% 
- un singur avort, 29% - doua avorturi, 17% - trei avorturi, 5% - patru avorturi, 5% - cinci 
avorturi si peste. 

Graficul V-13 % responden^ilor care au facut avort 



De cate ori atj facut avort 

5% 5% 




44% m I^L i 


Dcinci avorturi si peste 

■ patru avorturi 

□ trei avorturi 

□ doua avorturi 

■ un singur avort 


29% 





Tngrijoratoare este situatia CSW care practica sexul comercial Tn perioada graviditatii 
expunandu-se nu doar pe ele ci si fatul la multiple riscuri. Tn acest sens, sistemul sanitar si 
eel de protectie sociala va trebui sa ofere un raspuns prin crearea unor servicii si institutii 
care sa-si asume Tn mod real monitorizarea gravidei si prevenirea abandonului copilului. 

Solutii s / recomandari 

Din punctul de vedere al politicilor publice, prostitutia este un fenomen social 

controversat. Soluble date de-a lungul timpului au fost fie de interzicere si pedepsire, fie 

de legalizare. 

Exista tari europene (Olanda, Germania, Belgia, Austria, Danemarca) care au 
legalizat prostitutia dand posibilitatea practical ei Tn anumite stabilimente, Tn mod controlat 
din punct de vedere sanitar si fiscal, iar alte tari (Italia, Irlanda, Franta, Luxemburg) printre 
care si Romania, Tn care se interzice si pedepseste practicarea prostitutiei. 

Argumentele Tn favoarea legalizarii fac referire Tn mod special la posibilitatile de 
control medical si fiscal, la protectia practicantelor si a celor care apeleaza la astfel de 
servicii, iar argumentele contra legalizarii aduc Tn discutie legitimarea sociala a prostitutiei 



248 



prin recunoastere legislative, fapt ce ar putea conduce la o crestere a fenomenului. Dincolo 
de aceste dezbateri si argumente pro si contra, prostitujia exista si se practica ilegal la cote 
ridicate. 

Autoritatile publice ar trebui sa dezvolte centre de specialitate prin intermediul 
carora femeile care practica sexul comercial sa poata beneficia pe langa serviciile de 
consiliere si de prezervative oferite gratis. O components a strategiei de reducere a 
vulnerabilitajilor Tn cazul femeilor care practica sexul 
comercial ar trebui cu certitudine axata pe copiii 
acestor femei care trebuie tinuti departe de mediul 
mamelor, trebuie protejati si pot fi Tn acelasi timp un 
element de motivare a mamei pentru a iesi din 
situatia ei si a accepta suport pentru a Tncerca un stil 
de viaja normal Tn care sa poata lucra si sa-si 
creasca copilul. 

Una dintre posibilele solu|ii pentru a putea 
controla, preveni si reduce toate riscurile legate de 
practicarea sexului comercial, este legalizarea 
sexului comercial si nu a intermediarilor de servicii sexuale. Dar, impunerea unei 
astfel de masuri Tn absenfa unei analize bazate pe experienja altor state dar si Tn 
funcjie de particularitafile Romaniei ar putea genera efecte nedorite. 

Tn tarile Tn care prostitujia este legalizata, practicantele sexului comercial care 
presteaza pe cont propriu sau Tntr-un bordel, dar legal si deci platesc impozite, beneficiaza 
de asigurari sociale, concediu, pensie, Tn general de toate drepturile conform legislatjei 
muncii din tarile respective. Tarile Tn care prostitutja este legalizata o privesc drept o munca 
(Weitzer, 2007), Tnlocuind termenul de prostitutje cu eel de practicare a sexului comercial 
(commercial sex work). Nici o tara din lume nu a legalizat intermedierea de servicii sexuale 
(proxenetismul). De asemenea, la nivel mondial se depun eforturi pentru reducerea 
turismului sexual cu copii. 

Chiar si Tn condipe nelegalizarii sexului comercial, autoritatile publice vor trebui sa-si 
asume consecintele acestui fenomen social ca: bolile transmisibile sexual (inclusiv HIV), 
abandonul copiilor la nastere, excluderea sociala a practicantelor inclusiv de la serviciile 
sociale si medicale. 



O serie de studii realizate Tn state 
care au legalizat deja prostitujia 
arata ca masura nu a avut efectele 
sperate Tn reducerea consecintelor 
negative ale sexului comercial 
asupra persoanelor implicate. Ba 
mai mult, state care au legalizat de 
multa vreme prostitujia Tncep sa-si 
revizuiasca politica, restrangand din 
drepturile practicantelor de sex 
comercial. 



249 



V.9.Persoanele victime ale violentei domestice 

Diagnoza fenomenului 

Cel mai Tntalnit fenomen din sfera violentei de la nivel socio-comunitar este eel de 

violenta domestica, fenomen ce Tmbraca diverse forme: agresiune fizica, emotjonala, 
sexuala, verbala, economica, amenintari si intimidari, izolare sociala, etc. Potrivit OMS 
(2003), la nivel mondial Tntre un sfert si o jumatate dintre copii raporteaza abuzuri fizice 
grave iar Tntre 10% si 69% dintre femei au fost agresate fizic la un moment dat de catre 
partener. 

In Romania ca de altfel Tn toate tarile aflate multa 
vreme sub influent^ ideologiei comuniste, violenta 
domestica nu era considerata o problema de interes public 
ci mai degraba o chestiune ce privea familia Tn cauza, 
dictonul "rufele murdare se spala Tn familie" constituind 
traditional un principiu ce a guvernat viata sociala. 



La nivel international, o femeie 
din trei, indiferent de tara sau 
de statut social a fost victima 
unui abuz, eel pu{in odata Tn 
via{a iar o femeie din patru a 
fost supusa violentei sexuale 
de catre partener. 



Problematica violentei Tn familie capata dimensiuni de politica publica Tn Romania 
abia dupa 1996, cand este Tnfiintat primul Centru Pilot de Asistenja si Protectie a Victimelor 
Violentei Tn Familie 152 . Desi creat ca un centru-pilot, acesta a continuat sa fie si singurul 
centru de stat care acorda servicii pentru victimele violentei, pana Tn 2003. Tn toata aceasta 
perioada nevoia de servicii pentru aceasta categorie de persoane, Tn majoritate femei (99%) 
a fost acoperita de serviciile organizatiilor neguvernamentale. 

O preocupare oficiala din partea autoritatilor publice o Tntalnim dupa anul 2000 cand 
s-a dezvoltat si un sistem de raportare si Tnregistrare a cazurilor de violenta domestica. 

Tn 2003 apare Legea nr. 217 din 2003 privind prevenirea §i combaterea violen{ei in 
familie. Acest act reglementeaza aspectele legate de violenta domestica si Tnfiinteaza 
Agenda Nationala pentru Protectia Familiei. Tot Tn 2003 a fost Tnfiintata Coalitia Nationala a 
ONG-urilor Implicate Tn Programe privind Violenta asupra Femeilor ce cuprinde un numar de 
33 de organizatii non/guvernamentale ce desfasoara programe Tmpotriva combaterii si 
prevenirii violentei Tn familie. 

Raportul Guvernului Romaniei privind implementarea Platformei de Acjiune de la 
Beijing (1995) consemneaza ca, Tn 2004 ANPF a realizat harta nationala a institutiilor active 
Tn domeniul prevenirii si combaterii violentei Tn familie la nivel national, Tnregistrand un 
numar de 60 de unitati/institutii care lucreaza Tn domeniul protectiei victimelor violentei: 9 
institutii cu finantarea din bugetele publice, 17 institutii cu finantarea parteneriala public- 
privat, 34 de organizatii neguvernamentale. La nivel guvernamental a existat pentru 
perioada 2005-2007 Strategia nationala Tn domeniul prevenirii si combaterii fenomenului 
violentei Tn familie (H.G. nr. 686/2005) 

Potrivit Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, numarul total de cazuri de 
violen|a Tn familie Tnregistrate si raportate Tn Romania, Tn perioada 2004-2008 se ridica la 
47.334 de cazuri iar dintre acestea 677 de cazuri s-au soldat cu decesul victimei. 



Graficul V-14 Situajia cazurilor de violenta Tn familie (2004-2008) 

152 Hotararea de Guvern nr. 852 din 23 septembrie 1996 privind infiintarea Centrului Pilot de Asistenta §i 
Protec{ie a Victimelor Violentei in Familie. 



250 



12000 
10000 



11534 



9527 9372 



8104 





numarde cazuri 



2004 2005 2006 2007 2008 



Sursa: ANPF, 2009 



Asa cum se poate observa din figura de mai sus se Tnregistreaza o crestere a 
cazurilor de violenta Tn familie raportate oficial. Estimam ca fenomenul violentei 
domestice este mult mai ridicat Tntrucat doar o parte a victimelor se adreseaza autoritatilor 
publice. Din studiul realizat Tn 2003 de Organizatia Gallup pe un esantion de 834 de femei 
din Bucuresti, cu varsta cuprinsa Tntre 18-65 de ani a reiesit faptul ca aproximativ 52% din 
femei au fost abuzate fizic, verbal, emotional sau sexual Tn cadrul familiei. Dintre 
acestea, 21% au fost eel putjn o data victime ale abuzurilor fizice iar 8% victime ale 
abuzurilor sexuale. 

Cercetarea realizata de catre Centrul Parteneriat pentru Egalitate (2003), pe un 
esantion reprezentativ la nivel national alcatuit din 1806 de persoane cu varste de 18 ani si 
peste a evidentjat faptul ca 14,3% din Tntreaga populatie adulta a tarii, respectiv 17,8% 
dintre femei declara ca au fost victime ale violentei domestice de-a lungul vietji. 
Cercetarea a avut Tn vedere cinci tipuri de violenta Tn familie (violenta psihologica, violenta 
fizica, violenta sociala, violenta economica si violenta sexuala) care au fost descrise Tn 18 
forme de violenta si care s-au aflat sub semnul constantei, adica violenta traita „Tn mod 
frecvent". Astfel, Tn Romania Tn ultimele 12 luni (ale anului 2003) Tn jur de 800.000 de femei 
au suportat Tn mod frecvent violenta Tn familie sub diferite 
forme, mai mult de 340.000 de copii (0-14 ani) au asistat 
Tn mod frecvent la scene de violenta fizica Tntre paring. Tn 
anul 2003, 4,7% din populatia adulta a Romaniei declara 
ca avea un cunoscut care, Tn ultimii doi ani, a fost victima 
a hartuirii sexuale. Studiul mai arata faptul ca doua treimi 
dintre victimele violentei domestice sunt femei iar o 
treime sunt barbati. 



Acest fapt poate fi observat §i din 
analiza figurii urmatoare care 
demonstreaza faptul ca anual eel 
putin o treime dintre victimele 
violentei Tn familie sunt de sex 
masculin (copii si adulji). 



251 



Graficul V-15 Situajia cazurilor de violent Tr 


familie 


, Tn 


functie de 


sex (2005-2008) 


200S 
2007 
2006 
2005 






























22.62% 


25.55% 
























6591% 


25.85% 


B_21% 






















55 06% 


20.51% 


24.43% 




























□ ■femeles 
■ DarDatesc 

□ nepneclsate 






41.62% 


18.44% 


39.90% 
























0% 10% 20% 30% *40% 50% 60% 70% S0% 90% 100% 





Sursa: preluare ANPF, 2009 

Figura urmatoarea arata faptul ca din acea o treime de victime de sex masculin 
cunoscute, procentul copiilor victime este aproape dublu comparativ cu adultii de sex 
masculin victime. Copiii victime ai violentei domestice sunt expusi la diverse riscuri: 
Tncetinirea dezvoltarii emotionale, sociale si chiar fizice, probleme scolare, probleme 
comportamentale si de relationare sociala, capacitate scazuta Tn rezolvarea problemelor. 

Tn concluzie, victimele violentei Tn familie sunt majoritari femei si copii, 
procentul ridicandu-se la peste 90% dintre cazuri. 

Graficul V-16 Distribu^ia victimelor violentei Tn familie Tn functie de sex §i varsta (2005- 

2008) 























| 


2008 


15.61% 


36.22% 15.45% 


7.16% 


25.55% 


- 






















2007 


15.33% 


40.76% 


15.10% 


7.73% I 


21.00% 


- 






















2006 


14.34% 


34.01% 1 11.30% 


7.06% 


33.29% I 


- 






















2005 


7.65% I 


16.31% 


7.44% 


4.! 


>4% 64.06% 






















1 



% 10 % 20 % 30 % 40 % 50 % 60 % 70 % 80 % 90 % 1 00 % 



n minori de sex feminin ■ adutti de sex feminin n minori de sex masculin n adutti de sex masculin Bneprecizate 



Sursa: preluare ANPF, 2009 

Riscurile la care sunt supuse victimele violentei domestice sunt multiple: 
deteriorarea starii de sanatate, vatamari corporale, tulburari emotionale (depresii, frica, 
anxietatea, respectul de sine scazut), disfuncpe sexuale, tulburarile de nutrijie si de somn, 



252 



stres posttraumatic, dizabilitatj partiale sau permanente, sarcinile nedorite, nasterile 
premature, mortalitate si morbiditate materna, suicidul, deces. 

Graficul V-17 Situatjia deceselor cauzate de violenta in familie (2004-2008) 



180 - 












I 
























160 - 

140 - 

120 - 

100 - 

SO - 

60 - 

40 - 

20 - 






-~~ 


-~~ 
















169 






















_^- 


■^ 




151 


































•>■ 


^ 


*** 






136 






137 




















































84 






















































































-^ 


_ 


S 


_, 

S 






2004 


2005 


2006 


2007 


2006 



Sursa: ANPF, 2009 

Referitor la distributia cazurilor de violent^ domestica pe regiuni de dezvoltare putem 
observa din figura urmatoare o dublare aproximativa anuala a cazurilor de violenta Tn 
Moldova §i Muntenia comparativ cu Transilvania §i Banat. Regiunea Bucuresti-llfov 
fluctueaza anual, din acest p.d.v., Tntre cei doi poli. 



Tabelul V-17 Evoluljia cazurilor de violenta Tn familie pe 
2008) 


regiuni 


de dezvoltare (2005 




ANUL 
£005 


% 


ANUL 
200S 


% 


ANUL 
2007 


% 


ANUL 
2008 


REGIUNEA MORD -EST 


1S61 


-33 K 


1313 


-184% 


1076 


+ 215B8U 


2324 


REGIUNEA SUD- EST 


1362 


+ 5,3% 


1979 


- 21 ,27% 


1558 


-0.01% 


1552 


REGIUNEA SUD -MUNTENIA 


153B 


+ 30tt 


1997 


-19% 


1620 


+ 43.95% 


2332 


REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA 


474 


+ 118% 


1033 


-7,45% 


956 


+ 23.24% 


1226 


REGIUNEA VEST 


972 


-26% 


717 


-4,32% 


636 


+ 4,37 « 


Tie 


REGIUNEA NORD -VEST 


602 


+ 28tt 


772 


+ 18,8tt 


917 


+ 4.S0K 


9S2 


REGIUNEA CENTRU 


725 


+ 14tt 


331 


-HI ,75% 


1178 


-26,06% 


871 


REGIUNEA BUCURESTI- ILFOV 


1385 


-47,7% 


725 


+ 93.8K 


796 


+94,84% 


1551 


TOTAL CAZURI 


S537 


-1,73% 


S3T2 


-6,24% 


B787 


+31,26% 


11534 



Sursa: preluare ANPF, 2009 

Solutii §i recomandari 

Combaterea violentei Tn familie necesita solutii pe termen lung Tntrucat schimbarea 

comportamentelor violente Tn comportamente non-violente nu se poate face doar prin 
coercitja legii, chiar si a uneia specifice, ci printr-o interven$ie complexa pentru a 



253 



constientiza membrii comunitatii fa|a de consecin|ele si costurile sociale ale violentei. 

Actiunile de prevenire si combatere a violentei trebuie sa fie Tndreptate spre schimbarea 
atitudinii membrilor comunitatii fata de violenta, fata de victimele violentei si fata de agresori. 

Pentru a fi eficiente, masurile de prevenire si combatere a violentei Tn familie trebuie 
sa fie dezvoltate si implementate Tn raport cu varsta grupului tinta, aspectele culturale 
implicate si modalitatea de transmitere a informatiei Tn randul comunitatii. 

Programele comunitare de prevenire trebuie, pe de-o parte sa urmareasca 
constientizarea efectelor violentei asupra vietii personale, familiale si sociale iar pe de alta 
parte sa vizeze cresterea capacitatii si deprinderilor de relationare interpersonal^ care au o 
contribute directa atat asupra dezvoltarii comportamentelor violente cat si asupra prevenirii 
violentei. 

Pentru a fi eficiente, programele de prevenire a 
violentei trebuie sa includa: 

- prevenire primara: reducerea incidentei violentei Tnainte 
ca aceasta sa aiba loc; 

- prevenire secundara: dezvoltarea serviciilor ce au ca 
obiectiv identificarea persoanelor care se afla Tn situate de 
rise precum si identificarea factorilor de rise Tn producerea 
violentei; 

- prevenire tertiara: diminuarea condipor de producere a 
violentei Tn familiile si comunitatile care se confrunta cu 
violenta. 

La problematica violentei domestice, statul poate raspunde prin dezvoltarea 
serviciilor de asistenja sociala la nivel local, Tn cadrul administrate! publice locale, astfel 
meat la nivel comunitar (oras, comuna, sat) sa existe un numar suficient de asistenti sociali 
care sa cunoasca familiile aflate la rise de a genera violenta Tn familie si comunitate. 

Astfel, pentru a preveni si a reduce riscul de a genera violenta domestica, este 
necesara dezvoltarea Tn cadrul serviciilor comunitare de asistenta sociala a serviciilor de 
suport (consiliere, terapie, sprijin financiar, etc.) precum si a institu|iilor specifice 
(adaposturi pentru victime, centre de reabilitare, etc.). 



Nu avem legislate care sa 
interzica agresorului sa se 
apropie de victima sau de 
domiciliul ei. Tn aceste condp 
agresorul poate oricand sa 
agreseze din nou victima, s-o 
ameninje si s-o determine sa 
renunje la plangere. Solutia ar fi 
includerea unei asemenea 
prevederi Tn legislatia specifica. 



254 



VI Dezechilibre §i procese demografice §i teritoriale 

VI. 1. Evolutii demografice care pot accentua 

riscurile sociale 

3.1. Evolutii demografice care pot accentua riscurile sociale 

Impactul evolutiilor demografice asupra riscurilor sociale este unul complex si, Tn 
multe cazuri, greu de identificat pentru ca actiunii factorului demografic i se asociaza 
influente ale factorilor de alta natura. Pe de alta parte, a vorbi de riscuri Tn aria 
demograficului este oarecum impropriu, datorita inertiei, stabilitatii si rigiditatii manifestarilor 
demografice si faptului ca schimbarile care se produc si efectele acestora sunt lente, etalate 
Tn timp si, Tn mare masura, previzibile. Schimbarile profunde pe care le-au cunoscut 
populatia si fenomenele demografice Tn perioada tranzitjei economice si sociale au avut si 
au impact economic si social dar mai importanta este dimensiunea prospective a evolutiilor 
si implicatiilor. 

Au dus evolutiile demografice de dupa 1989 si actuala stare demografica la 
agravarea unor riscuri sociale ori la aparitja unor riscuri sociale noi? Raspunsul nu este unul 
simplu si usor de identificat. 

Am putea sintetiza evolutiile demografice de dupa 1989 la urmatoarele dominante: 
1. scadere rapida si masiva a natalitaiii Tn prima parte a anilor 1990 si mentinerea ei la 

un nivel scazut si relativ constant Tn anii urmatori (cu aproape 40% mai mic fata de anul 
1989); 

2a. o deteriorare a starii de sanatate a populatiei si reculul speran{ei de via{a la na§tere Tn 
anii 1991-1996; 

2b. reducerea mortalitaiii pe varste si ascensiunea consistent^ a sperantei de viaja la 
nastere dupa 1996 darfara efect pozitiv asupra ratei mortalitaiii generate (decese la 1000 de 
locuitori) datorita cresterii numarului si ponderii populatiei varstnice, unde se produce marea 
majoritate a deceselor (80% dintre decesele anuale au loc la populatia Tn varsta de 60 de ani 
si peste); 

3. instalarea scaderii naturale a populatiei (din 1992) prin evolutiile mentionate ale 
natalitatii si mortalitatii generale; 

4. restructurarea fluxurilor migratorii interne intre urban §i rural Tn contextul crizei 
economice din anii 1990 care a lovit Tn special populatia din urban, prin cresterea somajului 
si a costurilor aferente locuintei; 

5. o veritabila explozie a migraiiei externe, componenta majora fiind cea a migratiei 
temporare pentru munca. 



Tn ce fel au putut afecta economicul si socialul aceste 
caracteristici ale evolutiilor demografice? Reculul natalitatii nu numai 
ca nu a amplificat riscuri sociale, dar a contribuit la diminuarea unora 
dintre acestea. Scaderea numarului de nascuti nedoriti de catre 
paring, a celor de ranguri superioare (trei si peste) si a celor proveniti 
de la cupluri avand statut socio-economic inferior sunt evolutii care, 
la modul general, au diminuat riscurile sociale asociate acestor 



De§i numarul anual 
al nascutilor este cu 
40% mai mic decat 
eel din 1989, 
numarul copiilor 

adusi pe lume de 
mame avand varsta 
mai mica de 15 ani 
nu difera sensibil de 
eel din 1989. 

255 



categorii de copii. Exista Tnsa, pe acest fond, dezvoltari care sunt preocupante. (Tn jur de 
550 fata de 600 Tn anii 1980). Tn anul 2007, toate cele 562 de mame avand varsta sub 15 
ani au un nivel de educatje scazut - primar, gimnazial si fara scoala absolvita (INS, 2006; 
2008). Riscul de abandon ori de plasare a acestor copii Tn unitatj publice ori private de 
Tngrijire nu poate fi subestimat, ca si implicatiile financiare si de alta natura ale protectjei 
copiilor de catre sistemul public. Tn aceeasi categorie ar putea fi incluse si familiile cu multj 
copii ale unor grupuri sociale/etnice defavorizate economic si cultural. 
Numarul si ponderea copiilor nascu{i in afara casatoriei a 
crescut rapid Tn Romania dupa 1989 (figura 1), de la 15% Tn prima 
parte a anilor 1990 la aproape 30% Tn ultimii ani (Council of Europe, 
2006; INS, 2008a). Aceasta pondere este mai mica decat Tn multe 
tari europene dar ea nu poate fi tratata comparativ neglijand contextul 
economic si social. 



Numarul si ponderea 
copiilor nascup in 
afara casatoriei a 
crescut rapid Tn 
Romania dupa 1989, 
de la 15% Tn prima 
parte a anilor 1990 
la aproape 30% Tn 
ultimii ani. 



Graficul VI-1 Ponderea nascutilor Tn afara casatoriei Tn anii 1995-2007, (%) 



Figura 1. Ponderea nascutilor Tn afara casatoriei 
anii 1995-2007 - Tn % 



35 



30 



25 



20 



15 



10 




1995 1996 1997 199S 19992000 2001 2002 2003 2004 2005 20062007 



Daca Tn t^i"ile dezvoltate Tn care ponderea nascutilor Tn afara casatoriei este 
considerabil mai mare decat Tn tara noastra, ajungand la 40- 55% (tarile nordice, Regatul 
Unit si Franta) (Eurostat, 2009a) suntem Tn fata unor decizii responsabile luate de femei 
mature, independente economic, care pun Tn balanja viata familiala, statutul de mama cu eel 
profesional, lucrurile sunt diferite Tn tara noastra. Coabitarea nu are caracteristici identice Tn 
tarile dezvoltate si Tn Romania. Tn cele dintai, cei doi parteneri nu se deosebesc sensibil 
economic si cultural, Tn cele mai multe cazuri, de partenerii cuplurilor casatorite legal. Datele 
recensamantului din martie 2002, primul recensamant romanesc la care s-a Tnregistrat 
coabitarea, releva o situate diferita Tn tara noastra, coabitarea fiind dominanta Tn randul 
femeilor tinere cu nivel scazut de educate (Graficul VI-2). Astfel, circa 30% dintre femeile cu 
studii primare de 20-29 ani si peste 40% din cele fara studii, de aceeasi varsta, erau Tn 



256 



coabitare la data recensamantului (Rotariu, 2008). 
Nivelul de instruire al partenerilor acestor femei nu 
poate diferi semnificativ. Cu alte cuvinte, avem Tn fata 
o frecventa Tngrijorator de mare a coabitarii Tn randul 
populatjei tinere cu nivel inferior de educatje si, implicit, 
statut socio-economic similar. 



Se constats o frecventa Tngrijorator 
de mare a coabitarii Tn randul 
populajiei tinere cu nivel inferior de 
educate si, implicit, statut socio- 
economic similar. 



Graficul VI-2 Ponderea femeilor cu studii primare si fara §coala absolvita aflate Tn 
uniune consensuala la principalele grupe de varsta fertila -Tn % 



Figura2. Ponderea femeilor cu studii primare sj fara 

§coala absolvita aflate In uniune consensuala la 

principalele grupe de varsta fertila - Tn % 

-recensamantul din martie 2002- 




20-24ani 25-29 ani 30-34ani 35-39 ani 



Studii primare 



-Fara scoala absolvita 



In general, aceste femei/cupluri au si un numar mai mare de copii. Doua remarci se 
impun si ele au o anumita conexiune cu accentuarea riscurilor sociale ale copiilor provenitj 
de la cuplurile aflate Tn coabitare. Pe de o parte, datele recensamantului din 2002 - primul 
la care s-a Tnregistrat coabitarea, trebuie privite cu o anumita prudenta, fenomenul fiind Tn 
realitate mai mare. Pe de alta parte, coabitarea este Tn crestere Tn tara noastra. O cercetare 
a fenomenului si implicapor sale sociale Tn anul 2009 ar releva aspecte preocupante din 
perspectiva situatjei copiilor si a riscurilor sociale. 

Aproape o treime din copiii nascutj Tn afara casatoriei Tn 
anul 2007 au provenit de la mame foarte tinere a caror varsta a fost 
mai mica de 20 de ani. Semnificativ este si faptul ca 36% dintre 
femeile necasatorite care au avut copii nu aveau scoala absolvita 
ori aveau doar studii primare si o propose identica aveau numai 
studii secundare inferioare (gimnaziale) (INS, 2008a) Cu alte 
cuvinte, copiii nascutj Tn afara casatoriei se afla, Tn cea mai mare 
parte, Tn grupuri defavorizate economic, marginalizate si avand o 
educate precara. Dar lucrurile nu pot fi generalizate. Tn contextul 
cresterii coabitarii, exista si o anumita proportje de copii provenitj de 



Copiii nascuji Tn afara 
casatoriei se afla, Tn 
cea mai mare parte, 
Tn grupuri 
defavorizate 
economic, 
marginalizate si 
avand o educate 
precara. 



257 



la cupluri aflate Tn coabitare avand un statut economic similar cu eel al cuplurilor casatorite 
iar implicatiile economice, sociale si de alta natura ale cresterii lor s-ar putea sa nu difere 
sensibil de implicatiile cresterii copiilor proveniti de la cupluri casatorite. Tn aceeasi arie a 
vulnerabilitajilor si riscurilor, se plaseaza si problema copiilor crescuti numai de unul dintre 
paring. Potrivit datelor recensamantului din martie 2002, aproape 850 de mii de copii 
(reprezentand 12% din copiii aflati Tn gospodarii familiale) se aflau Tn familii monoparentale 
(INS, 2003), cele mai multe fiind compuse din mama si copii (85%). Indiferent daca aceste 
femei sunt necasatorite, divortate sau vaduve, riscul social nu poate fi neglijat Tntr-un context 
economic dominat de un standard de viaja scazut. Tn acelasi sens, divoriialitatea 
alimenteaza si ea unele riscuri sociale Tn cazul cuplurilor divortate cu copii minori. Tn aproape 
jumatate din cele 36 de mii de familii desfacute prin divort Tn anul 2007 au existat copii 
minori (23 de mii de copii). 

Existenta anumitor riscuri sociale provenite din caracteristici ale natalitatii si 
divortialitatii poate fi amplificata Tn dimensiune de unele masuri economice adoptate Tn 
vederea stimularii natalitatii, daca aceste masuri nu sunt bine fundamentate si concepute Tn 
viziune prospective. Avem un astfel de exemplu Tn masura referitoare la concediul si 
indemnizatia de crestere a copilului. 

Concediul si indemnizatia de crestere a copilului au fost introduse Tn primul trimestru 
al anului 2003. Se prevedea dreptul femeii salariate (asigurata Tn sistemul public) la un 
concediu de crestere a copilului de 24 de luni, cu o indemnizatie lunara reprezentand 85% 
din media veniturilor sale din cele zece luni anterioare datei nasterii copilului. Cu alte 
cuvinte, valoarea indemnizatiei era diferentiata, Tn functie de venitul femeii. Doar dupa doua 
luni, guvernul stabileste un alt cuantum al indemnizatiei, Tncepand cu 1 ianuarie 2004 - 85% 
din salariul mediu brut pe economie. Nivelul alocatiei urma deci nivelul salariului mediu brut 
anual, o crestere a acestuia (ceea ce era de asteptat si a si avut loc) Tnsemnand si o 
crestere automata a valorii indemnizatiei. Instabilitatea legislative a continuat Tnsa, si nivelul 
indemnizatiei a fost ulterior stabilit la un cuantum fix - de 800 de lei lunar, Tncepand cu 1 
ianuarie 2006. Odata cu stabilirea alocatiei generale de stat pentru copii la 200 de lei pe 
luna, Tncepand cu 1 ianuarie 2007, nivelul indemnizatiei de crestere a copilului a fost redus 
la 600 de lei, mama salariata primind Tnsa aceeasi suma de 800 de lei dar avand doua 
componente diferite - indemnizatia si alocatia. 

Efectele introducerii concediului si indemnizatiei de crestere a copilului sunt extrem 
de semnificative. S-a Tnregistrat o crestere a numarului de nascuti la femeile salariate. Ea a 
fost moderata Tn anul 2003 - 5% si importanta Tn anii 2004 si 2005 - 10 si 13%. Tn mod 
surprinzator, semnificativa dinamica ascendenta din cei doi ani este urmata de o crestere 
net inferioara Tn anul 2006 - doar 3%, pentru ca Tn anul urmator sa consemnam o Tntoarcere 
la scadere. Cu alte cuvinte, redresarea a fost doar temporara. La nivelul ansamblului de 
femei salariate, cresterea cea mai importanta a avut loc Tn anul 2005, Tnsemnand un plus de 
11 mii de nascuti fata de anul precedent, ceea ce a reprezentat Tn valoare relative un 
progres consistent - de aproape 13%. Daca trendul ascendent din anii 2003-2005 nu poate 
surprinde, este dificil de explicat de ce cresterea cea mai importanta a avut loc Tn anul 2005, 
pentru ca Tn anul urmator dinamica ascendenta sa fie de peste trei ori mai mica iar Tn anul 
2007 sa fie consemnata o scadere a numarului de nascuti proveniti de la femei salariate. Am 
putea avansa cateva ipoteze. Copii nascuti Tn anul 2003, primul an de redresare a natalitatii 
la femeile salariate, au Tmplinit varsta de trei ani, cea de intrare la grading, Tn cursul anului 



258 



2006, anul Tn care s-a acutizat criza locurilor din grading Tn marile orase (Tn Bucuresti 
Tndeosebi), acolo unde se afla si cele mai multe dintre femeile salariate. Acestor copii li s-au 
adaugat Tn anii 2007-2008 cei nascuti Tn anii 2004-2005, sensibil mai numerosi iar criza 
locurilor Tn grading s-a accentuat Nu este exclus ca perspectiva negasirii de locuri Tn 
gradinite sa fi descurajat alte femei salariate (cupluri) sa aiba copii. Ar putea exista Tnsa o 
explicate mai verosimila. Aparitia copilului duce, automat, la diminuarea venitului mediu pe 
un membru al familiei (familia medie). Tn conditiile veniturilor salariale scazute din Romania 
si unei alocatii de stat derizorii, diminuarea venitului mediu pe membru de familie dupa 
trecerea celor 24 de luni de indemnizatie relativ generoasa (a se vedea caseta) si 
deteriorarea standardului de viata al familiei au devenit realitatj evidente pentru femeile 
salariate si efectul stimulativ al masurii s-a epuizat. 



Deteriorarea venitului familiei prin aparitia copilului 

lata un calcul simplu. fntr-o familie fara copii in care cei doi sop sunt salariap si au un venit lunar 
net (total) de 2200 lei (sopa-1000, solul-1200), venitul mediu pe o persoana este de 1100 lei. La venirea 
primului copii §i luarea concediului si indemnizapei de crestere a copilului, venitul mediu pe o persoana 
devine (1200+800):3=667 lei iar dupa trecerea celor doi ani acesta ajunge la (2200+30) :3=7 '43 lei. In felul 
acesta, venitul mediu pe o persoana devine mai mic cu 32% fa[a de eel pa care il avea cuplul inainte de a 
avea copii. Presa a semnalat cazuri in care mame aflate in concediu de cre§tere a copilului , in general 
primul copii, si-au "planificat" un al doilea copii, pentru a beneficia de inca doi ani de concediu si 
indemnizape. Este usor de estimat proporpa deteriorarii venitului mediu in astfel de situapi, la terminarea 
concediului si revenirea la locul de munca . 



Desi modesta ca marime, redresarea numarului de nascuti provenitj de la femei 
salariate Tn anii 2003-2006 a stopat declinul natalitatii, ceea ce nu poate fi neglijat si 
subestimat ca semnificatje. Tn plus, localizarea preponderenta a acestei redresari la femeile 
cu studii postliceale si superioare ar trebui sa aiba un corespondent Tntr-o calitate superioara 
a copilului (alimentatje, conditji de locuit, Tmbracaminte, asistenja medicala, performanta 
scolara, petrecere a timpului liber). 

Se stie ca mortalitatea infantila plaseaza Romania Tntr-una dintre cele mai 
dezavantajoase pozitji Tn Europa (Graficul VI-3) (Eurostat, 2009b). Aproape 2600 de nascuti 
au decedat Tn anul 2007 Tn primul an de viata, ceea ce Tnseamna o rata de 12 la 1000 
nascuti vii. Starea de sanatate a nou-nascutului depinde de o suma de factori de natura 
diferita care Tsi pun amprenta Tn perioada sarcinii, la nastere si Tn primele zile si saptamani 
de viata. Nivelul de trai, eel cultural, stresul si calitatea asistentei medicale se afla Tn spatele 
acestui nivel ridicat al mortalitatii infantile. 



259 



Graficul VI-3 Rata mortalitatii infantile Tn (arile europene Tn anul 2007 



Figura 3. Rata mortalitatii infantile Tn tarile europene Tn anul 

2007 



12 



10 



■S 4 



1 




I 




r-. CO C* <0 (D flJ JCtt >- ... 

mi (J H S (5 « (J 



(3 (0 AT (0 AT CO AT 



I U =' 



«z o 5 



<5 * != c -j 



a o 



>Os;»< 



IB o 



In anul 2007 - 16% 

dintre femeile care au 
nascut nu au avut 
efectuat niciun control 
medical prenatal iar 
8% au efectuat acest 
control dupa luna a 5- 
a de sarcina. 



Riscul de a aduce pe lume copii cu stare precara a sanatatji (malformatji congenitale, 
maladii ereditare sau de alta natura) depinde si de stilul de viata al femeii, determinat nu 
numai de factori materiali, ci si de cei culturali. Controlul medical 
prenatal este expresia acestor din urma factori. Este surprinzator si 
Tngrijorator faptul ca - Tn anul 2007 - 16% dintre femeile care au 
nascut nu au avut efectuat niciun control medical prenatal iar 8% au 
efectuat acest control dupa luna a 5-a de sarcina. Proporjiile celor 
fara nici un control medical sunt si mai preocupante la mamele cu 
studii primare - 27% ori la cele fara scoala - 39% (INS, 2008a). Daca 
vom mai adauga faptul ca numarul Tntreruperilor de sarcina continua 
sa se mentjna la un nivel extrem de ridicat (datele publicate pentru 
anul 2007 indica 64 de Tntreruperi de sarcina la 100 nascutj vii (INS, 2008f) dar cifra reala 
este cu certitudine mai mare, raportarile statistice asupra Tntreruperilor efectuate Tn cabinete 
si clinici private subestimand numarul real) iar gradul de folosire a contraceptjei moderne 
este Tnca modest Tn context european (doar 38% la femeile Tn varsta fertila casatorite ori Tn 
coabitare, comparativ cu 70% Tn Europa de Vest) (Ministerul Sanatatji, 2005; United Nations 
Population Division, 2008) imagine mai corecta asupra unor vulnerabilitatj care nu pot decat 
sa alimenteze riscuri sociale (cele asociate Tntreruperilor de sarcina provocate ori copiilor 
nedoritj). 

Tn starea de sanatate a populatjei avem o oglinda fidela a nivelului de trai, Tn toate 
componentele sale, a calitatji asistentei medicale, a nivelului cultural si stilului de viata, a 
calitatji mediului. Indicatorul eel mai relevant al starii de 
sanatate este speranta de viata la nastere. Chiar daca 
valoarea acestui indicator a marcat Tn ultimii ani progrese 
care nu pot fi neglijate, pozitia Romaniei Tn spatiul UE 
ramane critica: cea mai scazuta la femei si printre cele 
mai scazute la barbati, potrivit datelor publicate de 
Eurostat (Eurostat, 2009c). Tn consecinta si speranta de 
viata sanatoasa este cu 8-9 ani mai mica decat cea din 
tarile dezvoltate (World Health Organization-Regional 



Chiar daca valoarea speranjei de 
viaja la na§tere a marcat Tn ultimii 
ani progrese, Tn Romania aceasta 
este cea mai scazuta din UE la 
femei si printre cele mai scazute la 
barbaji. Tn consecinta si speranta 
de viaja sanatoasa este cu 8-9 ani 
mai mica decat cea din tSril e 
dezvoltate. 



260 



Office for Europe. 2009a). Cea mai importanta dintre schimbarile pozitive cunoscute de 
mortalitatea populatiei din \ar\\e dezvoltate Tn ultimele trei decenii - revolutja cardio- 
vascularului - nu a ajuns Tnca Tn Romania. Doua treimi dintre decesele care se produc Tntr- 
un an au drept cauza maladii ale aparatului circulator. Ponderea este incredibil de mare si 
nu au aparut semne de regres. Tn tarile dezvoltate, proportia a ajuns la 20-30% (World 
Health Organization-Regional Office for Europe. 2009b) prin strategii si programe demarate 
Tn partea a doua a anilor 1970. 

O populatje avand o stare de sanatate precara amplifica dramatic resursele pe care 
societatea trebuie sa le aloce asistentei medicale si celei sociale, Tn detrimentul altor nevoi 
ale societatji. Pe de alta parte, Tntr-o populatje cu probleme majore de sanatate gradul de 
participare la activitatea economica este afectat, ducand la aparitja unei anumite 
incompatibilitatj Tntre starea de sanatate si o productivitate ridicata a muncii. Decalajul pe 
care Tl are Romania fata de tarile dezvoltate Tsi are originea si Tn aceasta stare. O examinare 
comparative a ratelor de activitate la varstele adulte Tn Romania si Tn tarile dezvoltate releva 
valori sensibil inferioare Tn tara noastra (International Labor Office, 2005). Rate mai mici de 
activitate Tnseamna, automat, rate mai mari de inactivitate iar daca aceasta neparticipare la 
activitatea economica provine si din starea de sanatate, implicatiile economice si sociale nu 
pot fi subestimate. Actuala stare de sanatate a populatiei Romaniei, ca si starea asistentei 
medicale, reprezinta, fara dubiu, o situate de vulnerabilitate si riscuri sociale incontestabile. 

Implicatiile anumitor caracteristici ale natalitatii, divortialitatii si starii de sanatate la 
nivelul riscurilor sociale au fost sumar prezentate si privite prin unghiul efectelor separate. 
Demografia unei tari este Tnsa o constructie unitara si coerenta, rezultata din influente 
multiple si care se Tntrepatrund. Procesul de Tmbatranire demografica este rezultatul unor 
astfel de influente. Cresterea numarului si, Tndeosebi, a ponderii populatiei varstnice este o 
schimbare structural^ majora si provine, esential, din masivul recul pe care l-a cunoscut Tn 
timp natalitatea Tn tarile dezvoltate, Tn lungul drum al modernizarii. Un progres remarcabil al 
sperantei de viaja la varstele avansate declansat Tn a doua jumatate a secolului trecut a 
accentuat si accentueaza gradul de Tmbatranire demografica. Dintre multiplele sale 
consecinte demografice si socio-economice cele care afecteaza sistemele de asigurari 
sociale si medicale sunt apreciate a fi cele mai preocupante pentru tarile europene. Prin 
cresterea numarului si ponderii populatiei varstnice si prin schimbarea raportului dintre acest 
segment al populatiei si populatia Tn varsta de munca se creeaza dezechilibre Tntre resursele 
financiare necesare Tntretinerii populatiei varstnice si resursele financiare colectate de la 
populatia Tn varsta de munca prin sistemele de asigurari sociale. Cateva tari europene au 
adoptat deja masuri de majorare a varstei la pensionare ori a numarului de ani de munca 
pentru pensie integrala. Pe de alta parte, la nivelul Comisiei Europene se afla Tn examinare 
masuri si politici sociale care sa contracareze efectele economice si sociale negative ale 
Tmbatranirii demografice. 

Tmbatranirea demografica este un proces Tn plina expansiune Tn Romania. 
Natalitatea mai ridicata decat valoarea medie europeana Tnainte de 1990 a diminuat Tntr-o 
anumita masura viteza procesului dar reculul masiv al natalitatii Tn prima parte a anilor 1990 
si stabilitatea fenomenului la o valoare scazuta Tn anii urmatori a accelerat procesul. Migratia 
externa negativa a avut si ea o contribute. Populatia Tn varsta de 65 de ani si peste era de 
2,4 milioane la Tnceputul anilor 1990 si a ajuns la 3,2 milioane Tn anul 2008 (Tabelul VI-1). 
Cresterea numarului varstnicilor nu are, evident, nicio legatura cu scaderea natalitatii, 
provenind din marimea generatiilor care compun aceasta populate si din cresterea sperantei 

261 



de viata. Reculul natalitatii dupa 1989 (ca si declinul demografic provocat de acest recul si 
de deteriorarea mortalitatii generale, plus o migrate externa negativa) si-a pus Tnsa 
amprenta pe ponderea populatiei varstnice Tn ansamblul populatiei, pondere a carei 
ascensiune este considerabila ca intensitate: de la 10% Tn anul 1990 la 15% Tn anul 2008. 

Scaderea natalitatii dupa 1989 nu a avut efecte economice negative majore. Am 
putea chiar afirma ca efectele economice au fost mai degraba benefice, reducand 
considerabil o suma Tntreaga de cheltuieli pe care familia si societatea le fac pentru sarcina, 
maternitate, nastere, cresterea si Tngrijirea copilului. Poate si de aceea guvernantii nu au 
acordat importanta cuvenita acestui declin al natalitatii si contributiei sale la scaderea 
numarului populatiei tarii. Din pacate, reculul natalitatii si conservarea unui nivel scazut al 
acesteia Tsi vor arata cu forta efectele economice negative Tn deceniile viitoare. Tntregul 
mecanism se afla Tn deteriorarea structurii pe varste si dinamica interna a demograficului. 
De aceea implicatiile economice si sociale ale scaderii natalitatii si procesului de Tmbatranire 
demografica trebuie privite Tn perspective. 

Populatia Tn varsta de 65 de ani si peste Tn urmatoarele sase decenii va fi compusa 
din populatie aflata astazi Tn viata. Cu alte cuvinte, felul Tn care va evolua natalitatea Tn anii 
si deceniile viitoare nu va avea nicio influenta asupra dimensiunii acestui segment al 
populatiei. Tn schimb, va determina marimea populatiei Tn varsta de munca si de aici apar 
implicatiile economice. Cele cinci milioane de persoane de 65 de ani si peste vor reprezenta 
la mijlocul secolului 30% din populatia tarii, de trei ori mai mult decat la Tnceputul anilor 
1990. Ce implicatii economice poate avea o astfel de pondere? Datele sunt elocvente 
(Tabelul VI-1): 100 de persoane adulte, active economic Tn cea mai mare parte, vor avea de 
sustinut economic aproape 55 de persoane de 65 de ani si peste, de 2,3 ori mai multe fata 
de astazi. Numai o restructurare radicala a sistemului de pensii si asigurari sociale si 
medicale va putea evita producerea unor dezechilibre cu incontestabil potential de rise 
social. 

Tabelul VI-1 Populatia Tn varsta de 65 de ani si peste - numar si pondere 

Tn populatia tarii - §i raportul de dependent al varstnicilor Tn anii 
1990-2008 §i valori prognozate pentru anii 2015-2050 

- in ipoteza mentinerii nivelului actual al fertilitatii de 1,3 copii la o femeie- 



Anul 


Populajia Tn varsta de 65 de ani si 
peste 


Raportul de dependenfa al 
varstnicilor - 

persoane de 65 de ani si 
peste la 100 de persoane 
de 20-64 ani 


Numar 
-Tn milioane 


Pondere Tn 

populajia totala 

- Tn % 


1990 


2,4 


10 


18 


1995 


2,7 


12 


20 


2000 


3,0 


13 


22 


2005 


3,2 


15 


24 


2008 


3,2 


15 


24 










2015 


3,3 


16 


24 


2020 


3,6 


17 


27 


2025 


3,8 


19 


30 


2030 


3,8 


20 


31 


2035 


4,2 


22 


36 


2040 


4,5 


25 


41 


2045 


4,8 


28 


48 


2050 


5,0 


30 


54 



262 



Sursa: 1 990-2008-date primare: INS, 2006, 2008g; 
2015-2050: proiectari §i calcule ale autorilor. 

Implicape economice si sociale ale procesului de Tmbatranire demografica si 
potentiala accentuare a riscurilor sociale asociata acestui proces are si o alta fateta. Tntre 
recensamintele din anii 1992 si 2002, deci Tn numai zece ani, numarul gospodariilor formate 
dintr-o singura persoana avand varsta mai mare de 60 de ani a crescut cu 14%, ajungand la 
860 de mii, ceea ce reprezinta 62% din ansamblul gospodariilor compuse dintr-o singura 
persoana si 12% din totalul gospodariilor. Tn mediul rural, cele doua proportji sunt si mai 
ridicate - 75 si, respectiv, 15% (INS, 1994; 2003). Tendinta de crestere a numarului de 
persoane varstnice singure este bine instalata si implicatiile economice si sociale urmeaza o 
evolutie similara. Cresterea sperantei de viaja la varstele avansate si masiva migratie pentru 
munca de dupa anul 2002 a persoanelor tinere si adulte, ca si migratia populatiei tinere din 
rural Tn urban, nu pot decat sa majoreze numarul gospodariilor compuse din persoane 
singure Tn varsta avansata, Tndeosebi Tn mediul rural. Vulnerabilitatea acestor persoane este 
indiscutabila iar cresterea numarului lor este de asteptat sa amplifice riscurile sociale. In 
plus, populatja varstnica nu reprezinta o categorie omogena si stabila structural, tendinta de 
majorare a ponderii celor de varsta a patra (80 sau 85 de ani si peste) fiind bine instalata si 
amplificandu-se Tn viitor. Tmbatranirea demografica si "Tmbatranirea batranilor" nu numai ca 
amplifica nevoi specifice de asistenja medicala si sociala, dar reclama servicii medicale si 
sociale noi, pentru care nu suntem pregatitj. 

Tn fine, o ultima remarca asupra impactului factorilor demografici asupra socialului si 
riscurilor sociale este cea referitoare la unele efecte ale masivei migratji pentru munca, 
fenomen tratat pe larg Tn alt subcapitol al raportului si scurtele noastre consideratji au doar 
menirea de a asigura coerenta impactului factorilor demografici Tn toate componentele sale. 
Nu ne vom referi nici la dimensiunea migratjei, nici la structurile sale ori la implicatiile 
economice, sociale si demografice Tn ansamblul lor. Una din aceste implicatii este cea a 
consecintelor negative asupra copiilor ramasi Tn grija rudelor si altor persoane. Este de 
admis ca pana la aparitia si extinderea crizei economice si financiare Tn tarile Tn care se afla 
migrantii romani riscul saraciei la copii ramasi acasa nu putea fi apreciat a fi major. Tn 
schimb, exista alte aspecte preocupante si care se refera la o anumita vulnerabilitate a 
acestor copii, afectati psihologic de lipsa parintilor sau de divortul acestora, crescuti sub o 
supraveghere deficitara, expusi Tn unele cazuri abandonului si fragili din perspectiva 
delincvente juvenile. Criza economica din tarile Tn care se afla migrantii romani i-a lovit din 
plin si unii dintre ei si-au pierdut locurile de munca. O parte dintre ei se afla Tnca Tn tarile 
respective, Tn somaj sau prestand activitati care sa le asigure supravietuirea, Tn speranta 
redresarii situatiei economice. Situatia economica a copiilor ramasi acasa este si ea Tn 
deteriorare. Dintr-o alta perspectiva, o revenire masiva acasa a acestor migrant va mari 
numarul somerilor, Tntr-un context economic Tn care deteriorarea situatiei economice Tn tara 
prefigureaza mari disponibilizari. Tn plus, sumele trimise Tn tara de migrant se afla Tn 
reducere, odata cu deteriorarea situatiei economice a migrantilor Tn tarile Tn care se afla, 
atinse de recesiune economica. Una din consecinte va fi recrudescenta saraciei Tn randul 
persoanelor varstnice, din mediul rural Tndeosebi, persoane care aveau Tn banii trimisi din 
strainatate singura sursa de existenta. Acutizarea riscurilor economice si sociale pentru 
migranti si familiile lor nu poate fi subestimata. 



263 



Generatiile mici nascute dupa 1989 vor compune - dupa anul 2030 - nu numai 
componenta principals a populatiei de la care vor proveni copii Romaniei, ci si forta de 
munca a tarii. Nu se poate sti, acum, Tn ce fel migratia externa va afecta si ea dimensiunea 
acestei populatii Tn varsta de munca. Daca economia va cere o forta de munca superioara 
acestei oferte demografice Tn declin numeric dezechilibrele se vor rasfrange Tn Tntregul 
sistem economic si social. Fateta cea mai dura a dezechilibrelor va fi cea a raportului dintre 
populatja activa economic si populatia varstnica, dintre mijloacele financiare reclamate de 
cresterea rapida a celei din urma populatii si resursele financiare pe care societatea le va 
putea asigura Tn conditiile diminuarii drastice a populatiei Tn varsta de munca de la care 
provin aceste resurse. Cresterea gradului de ocupare a populatiei Tn activitaji economice nu 
va putea sa acopere decat partial potentialul deficit de forta de munca. Problema atragerii de 
forta de munca straina nu trebuie neglijata numai ca strategiile vor impune decizii foarte bine 
cantarite sub toate aspectele, pentru a evita efecte negative. Gestionarea problemelor 
imigratiei este una complexa, realitatile din unele tari europene ne-o demonstreaza, si nu 
credem ca la ora actuala Romania este pregatita pentru a adopta politici de imigratie pe 
termen lung si foarte lung. 

♦♦♦ 

Dupa 20 de ani de declin demografic si deteriorare a celei mai importante structuri a 
populatiei - cea pe varste, si Tntr-un context Tn care problemele redresarii situatiei 
demografice a tarii nu se afla la locul cuvenit pe agenda clasei politice, perspectivele 
demografice ale Romaniei devin si mai sumbre. Riscurile economice si sociale pe termen 
lung si foarte lung sunt subestimate. Cea mai importanta dintre recomandarile care emana 
din aceste realitati si perspective este nevoia adoptarii unor masuri coerente care sa vizeze 
diminuarea gradului de deteriorare a situatiei demografice si, eventual - pe termen lung - o 
stabilizare a numarului populatiei (care nu va putea fi decat mai mic Tn raport cu eel actual). 
Cel de-al doilea raport al Comisiei, dedicat riscurilor demografice, va trebui sa aduca 
argumente viabile pentru o astfel de interventie. 

Pentru diminuarea riscurilor sociale rezultate din caracteristici si tendinte 
demografice actuale, mentionate Tn acest subcapitol, unele masuri ar putea avea efecte 
pozitive. Aceste masuri vizeaza copilul, mama cu copil, starea de sanatate, pregatirea de 
personal de specialitate pentru persoanele varstnice. lata cateva dintre acestea: 

► Introducerea Tn Tnvatamantul medical (superior si mediu) si Tn Tnvatamantul de 
asistenta sociala a specializarilor destinate persoanelor de varsta a patra (80 de ani si 
peste). 

► Introducerea Tn Tnvatamantul preuniversitar a cursurilor de planificare familiala si 
sanatate a reproducerii. 

► Crearea (prin finantare mixta-publica si a parinjilor) a unor grading, 
internate/camine pentru copiii parintilor plecati la munca Tn strainatate (avand cantina, spatii 
supravegheate de lectii si studiu). 

► Cresterea numarului de crese si gradinite publice. 

► Favorizarea sectorului economic privat pentru Tnfiintarea de crese si gradinite 
pentru copiii salariatilor proprii (inclusiv prin asocierea dintre firme/companii/societati). 

► Conditionarea acordarii alocatiei de stat pentru copii de frecventarea scolara. 

► Instituirea controlului medical anual (sau la doi ani) obligatoriu pentru Tntreaga 
populate si conditionarea acordarii de retete compensate de efectuarea acestui control. 

264 



► Instituirea obligativitatji parintjlor care au copii mai mici de un an de a face trei 
consultatji medicale pe an pentru copil. 

► Favorizarea primirii Tn grading a copiilor provenitj de la femei singure §i de la 
mame foarte tinere. 

► Favorizarea obtjnerii de locuinte pentru cuplurile tinere cu copii. 



265 



VI.2. 



Mi gratia si consecinjele sale 



153 



Cea mai buna imagine asupra raspandirii 
romanilor care lucreza, pe termen indefinit, Tn 
strainatate este data de circulatia „banilor din 
migrate", a remitentelor: din cei aproape 2,8 
miloane care au fost, Tn medie , Tn strainatate, 
Tn 2008, 40% erau Tn Italia si 30% Tn Spania. 



LEste migratia generatoare 
mai mult de bunastare sau de 
probleme? Aduce cu ea numai 
rezolvari sau si riscuri sociale si 
demografice? Ceea ce se Tntampla cu 
migratia Tn strainatate a devenit la fel de 
important, pentru societatea 

romaneasca actuala ca si evolutia PIB. 
Prin plecare la lucru Tn strainatate, 
revenire Tn tara §i prin imigrare din 
strainatate Tn Romania sunt conditionate procese economice si sociale majore ale tarii. 
Migratia este un „fenomen social total" prin care pot fi „citite" oportunitati si probleme, istorie, 
prezent si viitor la nivelul societatii romanesti. Multe dintre problemele nerezolvate de 
tranzitia spre economie de piaja si spre un stat al bunastarii au fost abordate de catre o 
buna parte dintre romani, „pe cont propriu", prin emigrare temporara Tn strainatate. Se poate 
vorbi despre un gen de „tranzitie sociala prin migratie" care, pe termen scurt, a avut succes 
dar pe termen mediu si lung are implicatii multiple, inclusiv riscuri majore, de luat Tn seama 
la nivel societal. 

Emigrarea temporara Tn strainatate. Emigrarea definitiva din Romania este relativ 
redusa (aprox. 11 mii persoane pe an , dupa 1998). Dominanta este migratia temporara 
pentru munca. Aceasta a avut o crestere spectaculoasa mai ales dupa 2001 ( din 2002 
romanii circula fara restrictii Tn spajiul Schengen). Numarul de migrant romani Tn strainatate 
este din ce Tn ce mai dificil de estimat datorita accentuarii caracterului circulatoriu al 
fenomenului. Ponderea „euro-navetistilor" , persoane care circula frecvent Tntre Romania si 
alta tara din UE sau a celor care stau pe durate scurte Tn afara tarii este Tn crestere. 





Structura transferurilor private de bani din strainatate Tn Romania, pe tari de 
expediere (% din totlul valorii transferurilor intrate Tn Romania) 
2006 2007 2008 
Italia 34 38 38 


njelor, a banilor 


Spania 24 29 

Marea Britanie 5 h HI 


SUA 12 b i 


Germania 4 5 4 


Grecia 3 4 


Franta 2 2 2 


Austria 12 2 
Cipru 11 2 
alte 15 10 10 


total transferuri % 100 100 100 

total transferuri, 

miliarde EUR 5280 6172 6307 

Sursa de date: Banca Najionala a Romaniei 

Combinarea mai multor surse de date (inclusiv luarea in considerate a remite 



Capitolul a fost elaborat de Dumitru Sandu (coord.) si Monica Alexandru. Aspectele referitoare la emigrarea 
in strainatate , revenirea , migratia interna §i strategia de gestionare a fenomenelor de migrate au revenit in 
principal primului dintre autori iar imigratia temporara celui de-al doilea. 



266 



trimisi de migrant acasa pe canale oficiale, in Jara) duce la estimarea unui numar mediu de 
aproximativ 2,8 milioane romani in strainatatea 154 in 2008, in medie (fa{a de aproximativ 2,2 milioane 
in 2006). Distribujia lor urmeaza strans harta {arilor din care sunt transferal banii migrant.ilor , cu 
aproximativ 40% dintre migrant.i in Italia si aproximativ 30% in Spania. 



In primele ei etape, pana Tn 2001, emigrarea romaneasca 155 a fost puternic 
selectiva, cu o predominare a plecarii barbatilor fata de femei, orasenilor fata de 
sateni.moldovenilor si transilvanenilor fata de munteni si olteni (Sandu, 2006: 24, 28-31), cu 
o accentuata diferentiere regionala (Sandu 2005). Dupa 2001 s-a impus tot mai mult 
tendinta de reducere a selectivitatii migratiei. Structura fluxurilor de emigrare si, implicit, 
structura emigrantilor romani din strainatate se apropie tot mai mult de structura populatiei 
tarii. Barbatii si femeile, orasenii si satenii, spre exemplu, ajung sa fie Tn ponderi apropiate Tn 
structura noii diaspore romanesti constituita dupa 1990. 

Dupa aderarea Romaniei la UE a avut loc o crestere moderata a emigratiei 
temporare romanesti Tn strainatate (de la aproximativ 2,2 milioane Tn 2006 la aproximativ 2,7 
milioane Tn 2007) si o modificare Tn compozitia fluxurilor de emigrare, cu o crestere a 
ponderii categoriilor de calificare ridicata (medici ,spre exemplu) si a celor cu calificare 
redusa sau cu potential redus de integrare pe piata muncii Tn tarile de destinatie. 

Graficul VI-4 Perioada de maxima intensitate a plecarilor temporare (pe timp indefinit) din tara 
a fost Tntre 2002 si 2006 156 : 



154 Estimarea numarului mediu de emigrant la nivelul unui an am realizat-o pornind de la datele BNR 
referitoare la transferurile private din strainatate. Ulterior am estimat nivelul mediu al remitenjelor pe imigrant 
la nivelul fiecareia din {arile pentru care am dispus de inregistrarea remitenjelor. Estimarea a fost facuta fie in 
functie de date de sondaj fie prin considerarea raportului dintre PIB per capita in tara de referinja si Spania (tara 
pentru care am avut cele mai detaliate si mai actuale date). In formula de calcul am inclus si estimari legate de 
ponderea aduljilor care trimit remitenje si de ponderea imigranjilor adulji in total imigranti. Desigur, remitenje 
intra in Romania si din partea celor care au plecat definitiv din tara .Tendinta este ca volumul si frecvenja 
remitenjelor sa se reduca prin trecerea de la emigrarea temporara la cea definitiva si prin cresterea duratei de 
timp de la plecarea din tara. Acestea sunt motivele pentru care putem folosi volumul total al intrarilor de bani 
din migrate pentru estimarea numarului de emigrant cu statut temporar in strainatate. Desigur, este vorba de 
estimari si nu de masurari exacte. 

155 In continuarea acestui subcapital vom folosi „emigrare" in sensul de emigrare temporara sau pe termen 
indefinit in afara tarii. Referirile la emigrare permanenta in afara tarii sau la emigrarea interna le vom face la 
modul explicit, cu specificarea de rigoare. 

156 Datele din ambele grafice se refera nu la imigrari ci la imigranti, mai exact, la imigrantii care inca sunt in 
Spania sau la Madrid. O parte dintre imigranti fie au revenit in tara, fie au plecat in alte Jari fie nu mai sunt in 
viaja. Cu aceste date rezulta clar ca anul 2007, primul dupa aderarea tarii la UE nu a fost, eel putin in relajia cu 
Spania, unui de emigrare in masa, asa cum au clamat unele voci media. 

267 



Emigrantul roman tipic merge la lucru, in 
strainatate, cu familia sau cu o parte din 
familie.Daca este barbat, lucreaza mai ales Tn 
construe^ iar, daca este femeie, mai ales ca 
Tngrijitoare sau menajera. Din aceste 
caracteristici deriva o buna parte din liniile de 
forta care structureaza dinamica migratjei 
economice romansti Tn strainatate. 



% din totalul imigrantilor romani care locuiau, in 

septembrie 2008, in vecinatatea Madridului, functie 

deanul desosire in Spania 

M— 15- 



14 



TT~ 



sa 



1990 an 1999 
-1997 1998 



2000 



2001 



2002 



11 11 



2003 2004 



200? 



2006 



2007 



2008 



an desosire in Spania 



% din totalul imigrantilor romarii care la 

sfar$itul anului 2006 locuiau in Spania, functie 

deanul desosire 




CO 


01 





, 


nj 


rn 


<tf 


m 


in 


31 


Ui 





o 





Q 


O 


O 


o 


Oi 


fll 





5 








5 


o 


5 




H 


fN 


CN 


r\l 


IN 


iM 


M 


nj 






an desosire in Spania 









Sursa de date: sondaj CRS, 2008 



Sursa de date : sondaj ENI, 2007 



Foarte multe dintre particularitatjle emigrarii romanesti de masa deriva din caracterul 
ei familial 157 si din ocuparea preponderenta a barbatjlor Tn constructii iar a femeilor Tn 
sectorul menajer sau al Tngrijirii la domiciliu a batranilor. 

Sub aspectul ocuparii, emigrantul roman tipic este constructor, Tn cazul Tn care este 
barbat sau menajera, daca este femeie 158 . 

Emigrarea pentru munca este asociata cu o semnificativa emigrare a copiilor de 
varsta scolara care Tsi Tnsotesc parintji Tn strainatate. Tn numai trei ani, 2006-2008, 
aproximativ 30 de mii de copii au Tntrerupt scoala Tn Romania, pentru a o continua Tn 
strainatate. 



In spa^iul european exista patru regiuni de maxima concentrare a diasporei romane§ti de data recenta: Roma, 
regiunea din jurul Romei, Madrid §i regiunea din jurul Madridului. Cele mai recente date detaliate de care 
dispunem se refera la aceasta ultima regiune. Aproximativ doua treimi dintre imigranjii romani din jurul 
Madridului sunt veniti in formula familiala in Spania, cu sotul sau sotia §i/sau cu copii/fraji/surori (Sandu, 
2009). Desigur, exista diferentieri multiple intre cele patru regiuni de imigrare. Exista insa §i caracteristici 
comune care ne permit sa facem unele estimari pe total emigrare temporara in strainatate. In plus, semnalam 
necesitatea ca, in timp, sa avem informatie pentru a discuta specific despre imigranjii din regiunile X, Y, Z. 
158 26% dintre imigranji romani §i 51% dintre imigranjii romani barbati care lucrau in apropierea ora§ului 
Madrid activau in constructii. Pentru femei, ocuparea predominanta era ca menajere sau ingrijitoare in 
gospodarii ale spaniolilor (46%) (date CRS, 2008). Pe total Spania, procentul barba(ilor romani ocupati in 
construc(ii era estimat de sondajul ASG-MMT la 50%, procentul corespunzator pentru Italia fiind de 42%. In 
cele doua (an, ponderea femeilor ocupate in cura(enie, menaj, intre(inere era de 47% pentru Spania si de 39% 
pentru Italia. 



268 



In perioada 2006-2008, aproximativ 30 de 
mii de copii au plecat Tn strainatate cu 
parinti §i, Tn acelasi timp, au solicitat actele 
necesare pentru a continua scoala Tn afara 
tarii.Jumatate dintre acestia cu plecat Tn 
Italia si aproximativ o treime Tn Spania. 
Orientarea spre Italia este specifica 
moldovenilor si oltenilor , plecari din zone 
mai sarace. Plecarile spre Spania sunt 
specifice muntenilor si transilvanenilor. 
Aproximativ 40 dintre copii plecaji erau Tn 
ciclul primar, 40% Tn ciclul gimnazial iar 
restul erau la liceu. Cele mai multe plecari 
au avut loc Tn 2006 (10 mii) si Tn 2007 (13 
mii). tnceputul crizei economice reduce 
plecarile la 6 mii Tn 2008. 



Copii de migranti din ciclurile primar, gimnazial si 
liceal, plecati cu parintii Tn strainatate, 2006-2008 





total 
plecari 


%plecari 
Italia 


%plecari 
Spania 


% plecari 

in alte 

tari 


Moldova 


10663 


72 


17 


11 


Oltenia 


2079 


58 


26 


16 


Dobrogea 


1421 


50 


34 


16 


Crisana- 
Maramures 


2132 


38 


30 


32 


Muntenia 


6850 


36 


45 


19 


Transilvania 


5844 


32 


46 


21 


Banat 


426 


31 


28 


41 


Total 


29415 


51 


32 


17 


Sursa: MEG, calcule proprii, DS 



de copii 10663 copii de varsta §colara care au plecat din 



Exemplu de mod de citire :72% din totalul 
Moldova, Tn perioada 2006-2008, au mers in Italia. 



In aceeasi perioada, aproximativ 14 mii de copii , reveniti din strainatate au fost re- 
Tnmatriculati Tn scolile din tara (ciclurile primar, gimnazial si liceal). Cele mai multe dintre re- 
Tnmatriculari s-au produs Tn anul 2008, efect al aceleiasi crize economice anterior 
mentionate. 

Imigrarea. Romania este o tara de emigrare nu numai sub aspectul migratiei 
temporare. Chiar si la volumul redus al sosirilor si al plecarilor definitive, raportul este Tn 
favoarea plecarilor. La Tnceputul anilor 90 a fost plecarea masiva a sasilor Tn Germania care 
a facut ca emigrarea sa fie mult mai puternica decat imigrarea definitiva. Ulterior, mai ales 
dupa 1998, cele doua curbe de mobilitate teritoriala s-au apropiat prin volumele specifice 
Tnregistrate. 



50000 
45000 
40000 
35000 
30000 
25000 
20000 
15000 
10000 
5000 




I 



Sosiri (imigrarij^i plecari (em igrari) definitive . Romania 1991-2007 




imigian 



•emigran 



Sursa datelor: INS 



269 



Tn perioada 1994-2007 s-au stabilit Tn Romania peste 90 de mii de persoane 159 . 
Majoritatea , peste 60%, sunt venite din Republica Moldova. A doua sursa de imigrare este 
Germania, cu numai o pondere a imigrantilor de 5%. Volumele de imigrare, pe tari de 
origine, sunt relativ reduse. Ceea ce conteaza este mai ales variatia, sporul de volum de 
imigranti. Din acest punct de vedere este de notat ca semnificativ faptul ca, Tn ultimii doi ani, 
cele mai importante sporuri de imigrare vin pe rutele dinspre China, Turcia, Italia si Siria. 

Imigrantii aflati legal si temporar Tn Romania la sfarsitul anului 2008 erau Tn numar de 
aproximativ 60 de mii (conform datelor de la Oficiul Roman pentru Imigrari - ORI). Majoritar 
,Tn proportje de doua treimi, acestia proveneau din tari aflate Tn afara spatjului UE. Restul de 
o treime sunt din spatjul comunitar. 

Imigrarile temporare legale (cu permise de sedere valabile) ajung, pentru tarile din 
afara UE, la 35 de mii Tn 2007 si la 40 de mii Tn 2008. De notat ca venirile temporare se fac 
Tn principal din aceleasi tari care constituie 
origine pentru imigrarea definitiva - Moldova, 
Turcia, China, SUA, Siria. Pare sa fie vorba de 
procese de migrate care initial sunt temporare si 
ulterior devin definitive. 

Cei mai multi cetateni straini din afara 
UE, Tnregistrati Tn 2008, cu permise de sedere 
valabile declarau ca motiv al venirii studiile 
(30%), angajarea (23%) , desfasurarea unor 
activity comerciale (7%) sau intentia de a obtine 
sederea permanenta (12%). Tn decurs de un an, 
Tntre 2007 si 2008, ponderea celor care declarau 
ca motiv angajarea a crescut cu sase puncte 
procentuale (peste trei mii de persoane). 



Romania este, ca si Bulgaria, 
tara de emigrare, cu pondere a 
plecarilor, definitive si temporare, 
mult mai mare decat eel al sosirilor. 
La sfarsitul anului 2008, numarul 
imigrantilor legali, aflati temporar Tn 
Romania, era de aproximativ 60 de 
mii.Aractia migratorie a tarii a sporti 
considerabil dupa aderarea la UE Tn 
2007. 



imigranti temporari.custatul 
legalin Romania la sfargit an 

2008=59804 persoane 



^ — L 


/ 




\ 


din tari 


non 


-UE66%, 


I 






■ 



[ 



Moldova 15% 

China 14% 

Turcia 13% 

Siria 2% 




Italia 7% 

Germania 6% 

Franta4% 

Austria2% 

MareaBrit2% 



Ungaria2% 
Bulgaria!* 
Grecia 1% 



Confomi datelor Institutului National de Statistics (INS). 



270 



Imigranti temporari in Romania, cu statut legal: persoane din afara UE cu permis de 
sedere valabil si persoane din UE cu certificat de Tnregistrare valabil, la sfarsitul anului 2008. 
Sunt mentjionate numai principalele tari de imigratie. Exemplu de lectura: persoanele care se 
aflau pe teritoriul Romaniei la sfarsitul anului 2008 din Republica Moldova si aveau permise 
de sedere valabile reprezentau 15% din totalul de aproximativ 60 de mii imigranti temporari, 
cu forme legale,Tnregistratj in acel moment. Sursa: Oficiul Roman pentru Imigrari (ORI). 
Calcule proprii 



Tn cifre absolute, numarul celor angajatj sau activi Tn domeniul comercial era de 
aproximativ 12 mii. Principalele tari UE din care sosesc imigrantji sunt Italia, Germania si 
Franta si, din imediata apropiere a tarii, Ungaria, Bulgaria si Grecia 

Desi Romania se afla la Tnceputul procesului de imigrare, tarile care apar Tn graficul 
anterior potfi considerate ca principale capete Tn viitoarele rute de imigrare spre Romania . 

Daca la nivelul unor asociatji patronale se contura Tn 2008 necesitatea importului 
fortei de munca pentru acoperirea unor deficite ca cele din industria textila, constructji, 
hoteluri si restaurante, putine companii aveau planuri structurate Tn acest sens (Serban si 
Toth, 2007, Alexandru, 2008). Romania va urma, eel mai probabil, parcursul tarilor europene 
Tn ceea ce priveste profilul migratjei, prin cresterea numarului de imigranti pe piata muncii. 
Conform Comisiei Nationale de Prognoza, Tn 2013-2015, numarul de imigranti este posibila 
sa creasca pana la 200000 / 300000 imigranti, ceea ar Tnsemna 1% / 1.4% din populatia 
Romaniei (ORI, 2008). 

Tn ultimii 5 ani numarul permiselor de munca eliberate strainilor a crescut de peste 10 
ori de la doar 1364 de permise eliberate de munca Tn 2004 la 14349 Tn 2008. Este o crestere 
accentuata, daca o comparam cu cea din tari apropiate , cu experienta sporita de imigrare, 
precum Polonia (Kulinicz, 2008). 

Nu exista statistici privind amploarea fenomenului de imigratie economica 
nereglementata. Indicatori aproximativi confirma Tnsa prezenta imigrantilor Tn sectorul 
economiei ascunse. Exista cazuri de cetateni moldoveni, ucrainieni sau asiatici angajati 
informal Tn constructs industria de panificatie, cluburi de noapte, sau agricultural. Tn anul 
2006 Tn urma unor controale initiate de Inspectia Muncii si ORI au fost depistati 110 straini 
cu sedere ilegala, numarul acestora crescand pana la 345 Tn anul 2007. Probabil, aceste 
cazuri, acum putin vizibile, anticipeaza evolutia fluxurilor de imigratie pe termen mediu si 
lung. 



271 



Numarul de permise/ autorizajii de munca 2004- 
2008 




^1364 




2004 2005 2006 2007 2008 



In anul 2007, 
Oficiul Roman pentru 
Imigrari a preluat 
activitatea de eliberare 
a documentelor de 
munca ceta^enilor 

straini de la Oficiul 
pentru Migratja Forjei 
de Munca. Din acest 
an , a fost schimbata §i 
denumirea permisului 
de munca In autorizatje 
de munca. Sursa de 
date: ORI. 



Evolutia condipor economice din Romania va influenta tendintele de imigratie. Este 
dificil Tnsa de prognozat momentul Tn care imigratia va depasi emigratia, mai ales daca luam 
Tn considerare perioada de schimbari dramatice care afecteaza economia mondiala. Tn plus, 
multiplicarea formelor de migratia circulara face si mai dificila estimarea. Revenirile Tn tara 
ale romanilor, spre exemplu, pot capata , Tn multe situatii, caracter temporar. Migratia de 
revenire poate fi pe perioade circumscrise de ciclurile economice. Daca locurile de munca 
din Romania nu vor fi de tip „bine platit", odata depasita criza Tn fostele societatj gazda este 
probabila revenirea migrantilor acolo. 

Refugiatii sunt o alta categorie de cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei 160 . Ca si 
Tn cazul imigrantjlor, numarul acestora este Tnca foarte mic. Tn perioada 1991-2008, 2477 de 
cetateni straini au obtinut o forma de protectie Tn Romania (refugiat sau protectie 
subsidiara). Tn 2009, doar 1102 refugiati se mai aflau pe teritoriul tarii. Cei mai multi refugiati 
provin din Irak (52%), Iran si Palestina (ORI, 2008). Desi legislatia este comprehensive si 
cuprinde standardele Uniunii Europene, exista anumite aspecte care Tngreuneaza procesul 
de integrare sociala si profesionala a refugiatilor: 

■ Accesul la piata muncii: Tn 2008, 39% dintre cetatenii straini care beneficiau de o forma 
de protectie nu aveau un loc de munca. Alte date, aferente anului 2007, relevau faptul 
ca 36% din totalul imigrantilor nu aveau un loc de munca, acest procent ridicandu-se la 
76% Tn cazul barbatilor refugiati 161 (sursa, ORI, 2007). 

■ Absenta specialistilor care sa asigure asistenta azilantilor si a refugiatilor Tn limba tarilor 
de origine. 

■ Dificultatile asociate echivalarii studiilor si recunoasterii competentelor profesionale 



Refugiatii sunt cetateni straini care beneficiaza de protectia statului roman intrucat in Jara de origine 
ace§tia ar fi persecuta^i din motive de rasa, religie, nationalitate, opinie politica, sau apartenen^a la un grup 
social. Termenul de «solicitant de azil» se refera la persoanele care §i-au exprimat intenjia de a objine o forma 
de protectie in Romania, a caror cerere nu a fost inca solutionata printr-o hotarare irevocabila. 

161 31% dintre femeile refugiate nu aveau un loc de munca in 2007. De remarcat faptul ca restul de 69% 
dintre femei, declarau ca nu au cautat un loc de munca si ca sunt casnice, aspect asociat specifictatilor culturale 
(sursa, ORI, 2007). 



272 



■ Absenja concordantei Tntre calificarea dobandita de cetatenii straini cu statut de refugiat 
Tn tara de origine si slujba obtinuta Tn Romania 

■ Absenja posibilitatii de integrare a solicitantilor de azil pe piaja muncii, Tn primul an de 
sedere 162 . 

Migrafia de revenire. Perioada actuala de criza economica va aduce, firesc, un gen 
de „contractie" a emigrarii romanesti prin reducerea numarului de plecari la lucru Tn 
strainatate si prin sporirea numarului de reveniri. 

Ponderea romanilor care Tn toamna anului 2008 aveau intentii structurate de revenire 
Tn tara din strainatate ar putea fi estimata, conform unor date partjale de sondaj, la mai putjn 
de 30% din totalul celor aflatj Tn strainatate (Sandu 2009a) . Alte doua sondaje realizate la 
sfarsitul anului 2007 si Tn primul semestru al anului 2008 cu migranti din Spania si Italia 
indicau un potential mai mare de revenire Tn 
tara. Astfel Tn Spania 44 % afirmau ca si-au pus 
serios problema de a se Tntoarce Tn Romania Tn 
urmatoarele trei luni Tn timp ce Tn Italia procentul 



acestora era de 38% 163 . Tn ambele cazuri, Tnsa, 



Este probabil ca Tn urmatorii 3-5 ani 
vor reveni Tn tara, sub impactul crizei, 
sub o treime din cei care se aflau Tn 
2008 Tn strainatate. O parte dintre 
acestea vor fi reveniri temporare. 
Plecarile au fost motivate Tn principal 
economic. Revenirile au sau vor avea 
o motivatie socio-economica. 



este vorba de Tnregistrari de stare de spirit la 
momente Tn care efectele crizei nu erau atat de 
marcate, si Tn Romania si Tn tarile gazda, 
precum la sfarsitul anului 2008 sau Tnceput de 
2009. 

Tn Spania (conform sondajului MMT din 
primavara anului 2008), 66% dintre cei care au 

intense de revenire cred ca au un loc de munca nesigur, 35% au fost concediati Tn ultimele 
luni, 39% au fost anuntati de patron sa-si caute un alt loc de munca; Tn cazul a 72 % dintre ei 
veniturile lunare au scazutm ultima perioada, 66% au gasit mai greu o slujba Tn ultimele luni, 
47% au un statut nereglementat pe piata muncii si 30% lucreaza Tn constructs un domeniu 
afectat sever de criza economica. 

Desi aparent ne-am putea gandi ca vulnerabilitatea ocupationala influenteaza 
semnificativ intentia de a ramane sau nu Tn tara gazda, decizia finala si probabilitatile de 
revenire depind de o multitudine de factori si se modifica rapid. Tendinta de revenire este 
influentata mai degraba de planurile de viitor sau de abilitatile individuale de adaptare la 



162 Azilantii pot beneficia de dreptul la munca dupa expirarea perioadei de un an din momentul 
depunerii cererii. In acest timp, azilantul beneficiaza de cazare §i de o alocatie pentru hrana in valoare de 
aproximativ un dolar 

163 La o intrebare privind intentia de revenire "Daca aceasta criza financiara se va prelungi cu eel pujin 
un an, dvs va veti intoarce in Romania?" 46% dintre migrantii din Spania au afirmat ca s-ar intoarce in timp ce 
doar 18% dintre migrantii din Italia au afirmat ca s-ar intoarce in aceste conditii. De§i la o prima vedere ne-am 
putea a§tepta ca aceste cifre sa anticipeze o rata semnificativa a revenirii implicand mai mult de 700 000 de 
migranti din Spania §i Italia, numarul celor care se vor intoarce va fi probabil mult mai temperat (calculele au 
fost realizate pentru un numar de 2 500 000 de romani in strainatate, din care 40% in Italia §i 35% in Spania; 
masurarea intentiei de revenire a fost calculate in funcjie de raspunsurile la intrebarea „In ultimele trei luni dvs. 
v-afi pus serios problema sa va intoarceti in Romania?" ). Doar 9% dintre cei care §i-au pus problema revenirii, 
din cei aflafi in Spania §i Italia, §i-au cautat un loc de munca in Romania. Ar insemna deci ca aproximativ 70 
000 de migranti au evaluat oportunitatile de angajare din Romania. Aceasta nu inseamna insa, ca ace§ti migranti 
se vor intoarce in fapt, ci indica doar numarul celor cu o probabilitate mai mare de revenire. 

273 



schimbarile economice, decat de statutul reglementat sau nu pe piaja muncii din tara de 
destinatie. 

Persoanele care cunosc mai putin limba tarii gazda, interactioneaza mai putin cu 
populajia locala, sunt mai nemultumite de efectele migratiei asupra familiei proprii si asupra 
propriei sanatati §i au o perceptie pozitiva asupra viitorului economic al propriei tari tind sa 
adopte Tn mai mare masura decizii de revenire Tn tara (Sandu 2009a: p. 63, p. 67). 

Desigur, evolutiile legate de revenirea efectiva Tn tara sunt dependente de formele 
particulare pe care le va lua criza economica Tn Romania, Tn tarile de imigrare dar si de 
politicile de imigrare ale tarilor respective 164 . Tn Italia si Tn Spania, Tn pofida contractiilor 
asociate cu criza, comunitatile romanesti de imigranti vor continua sa se consolideze prin 
ocupare, locuire, rejele sociale si integrarea sociala la nivelul primei si a celei de-a doua 
generatii de imigranti. Simultan Tnsa, va avea loc o extindere a prezenjei romanesti Tn alte 
tari ale UE Tn contextul restructurarilor continentale ale pietei fortei de munca. 

Migratia interna. Data fiind amploarea plecarilor la lucru Tn strainatate, migratia 
interna, cea desfasurata Tntre localitati diferite din Romania, a intrat Tntr-un con de umbra Tn 
spatiul public si , Tn buna masura, Tn abordarile de specialitate. Ignorarea ei nu este Tnsa 
indicata pentru ca ofera date importante pentru a Tntelege problemele de dezvoltare ale tarii. 
Tn perioada 1991-2007, schimbarile anuale de domiciliu stabil au avut o valoare medie de 
aproximativ 300 de mii ceea ce reprezinta o medie de aproximativ 15 schimbari de domiciliu 
la 1ooo locuitori, anual. Este o rata de migrate relativ redusa Tn raport cu cea pentru 
societatile puternic dezvoltate. 



100% 

90% 
80% 
70% 
60% 
50% 
40% 
30% 
20% 
10% 



25 26 28 24 26 24 ll 23 



22 23 20 22 19 21 20 19 2 1 




Omigratie interna inca dominata de fluxul oraj-sat, stimulatadesaracia, nu de bunastarea urbana. 
% fiecaruiadintre celepatru fluxuriin migratia totala, interna. Sursa datelor: INS 



rural-rur 



□ urban-ur 



rural-url 



urban-rL 



Exemplu de lectura: 32% din totalul schimbarilor de domiciliu din Romania anului 2007 s- 



La inceputul anului 2009 au anunjat eliminarea restrictiilor pentru muncitorii din Romania §i Bulgaria patru 
noi tari - Grecia, Spania, Portugalia §i Ungaria. Acestea se adauga la cele 10 tari care eliminasera restrictiile 
respective anterior. 



274 



au produs pe ruta urban-rural si numai 21% Tn sens invers, de la sat la oras. 



Problematica este Tn special ponderea mare a deplasarilor de la oras la sat. 
Tncepand din 1997, cu Tntrerupere de numai un an, acest flux de migratje a fost dominant Tn 
tabloul migratjei interne romanesti. Procesul are de a face foarte putin cu revenirea la sat 
pentru o viaja mai linistita, mai aproape de natura si mai mult cu strategiile de supraviejuire 
pentru segmentele de populatje saraca din zonele urbane. Revenirea la sat Tn condipe date 
din Romania contribuie , foarte probabil, la accentuarea somajului rural. Pentru anii 1990, 
fenomenul respectiv, Tmpreuna cu reducerea navetismului rural-urban, a contribuit la 
stimularea emigrarii temporare Tn strainatate din rural (Sandu, 2006). 

Tn istoria sociala recenta a Romaniei , anul 1997 este unul crucial Tn sensul ca 
marcheaza Tnceputul perioadei Tn care saracia urbana devine atat de accentuata meat , 
pentru prima data Tn istoria sa, tara Tnregistreaza un flux oras-sat dominant Tn migratia 
interna totala. 



Migratia interna Tn 
Romania este relativ 
redusa, dupa explozia 
emigrarilor, pe timp 

indefinit, Tn strainatate. 
Faptul este semnificativ 
pentru o dinamica interna 
de dezvoltare relativ 
deficitara. Tn acelasi sens 
„vorbeste" din plin si faptul 
ca, din 1997 pana Tn 
prezent , migratia urban 
rural a fost fluxul 
dominant Tn totalul 
migratiei interne. 



275 



La nivel individual- 
familial, emigrarea economic 
Tn strainatate a avut 
consecinte preponderant 

positive sub aspectul 

veniturilor , capitalului uman si 
al schimbarilor de mentalitate. 
Efectele combinate, negative 
si pozitive sunt tot mai vizibile 
prin observarea fenomenului 
la nivel comunitar, regional 
sau national. §omajul, spre 
exemplu, a fost exportat, Tn 
buna masura dar, simultan, au 
fost accentuate deficite de 
for{a de munca tanara si 
calificata Tn plan sectorial. 



Consecin|e si riscuri economice asociate migra|iei. Sectoare precum 
constructiile, industria textila sau medicina 
Tnregistreaza deja deficit clar de forta de munca 
datorita emigrarii ( Serban,Toth, 2007; Voicu, Toth, 
Guga, 2008). Ce parte din acest deficit va putea fi 
solutjonat prin migratja de revenire , prin imigrare sau 
prin formarea profesionala a unor noi specialist din 
tara, este o problema Tn a carei rezolvare intra eel putin 
trei parametrii. Tn primul rand conteaza oferta salariala 
specifica Tn Romania, comparativ cu cea din tarile de 
imigrare (pentru romani) sau de emigrare (pentru 
imigrantji veniti din alte tari). In al doilea rand costul 
relativ al vietji Tn Romania comparativ cu tarile din care 
vin sau din care revin migrantii. Pentru romanii care ar 
putea sa revina din strainatate mai conteaza si un al 
treilea factor legat de calitatea institupor si serviciilor 
publice din Romania. Ei au plecat din Romania din 
motive economice dar se vor Tntoarce nu numai Tn 
baza unor argumente financiar-economice ci si de 
ordin institutional. Coruptia, birocratia excesiva sau 
lipsa de solicitudine Tn deservirea cetatenilor pot 

constitui motive ale ne-revenirii Tn tara. Aceeasi proasta functionare a institupor poate 
contribui nemijlocit la „fuga antreprenorilor migrant Tn strainatate", la deschiderea unor firme 
cu bani din remitente de catre migrant romani dar nu Tn tara ci Tn strainatate. 

Tn anii 2007 si 2008, Romania a fost Tn topul primelor 10 tari din lume Tn ceea ce 
priveste volumul remitentelor intrate Tn tara (cu cate 9 miliarde de USD Tn fiecare dintre cei 
doi ani, conform estimarilor Bancii Mondiale 165 sau cu 6,2 miliarde EUR pe 2007 si 6,3 
miliarde EUR pe 2008, conform estimarilor BNR, cu referire la transferurile banesti, private, 
din strainatate) . Intrarile de valuta pe cale oficiala au fost echivalentul a aproximativ 6% din 
valoarea anuala a PIB. Pentru 2009 este de asteptat o reducere a valorii financiare a 
remitentelor. Pe aceasta cale, reducerea emigrarii va contribui la accentuarea deficitului 
economic la nivel national. 

Rezulta ca, din perspective demografica si sociala, este de dorit o reducere a 
emigrarii; sub aspectul implicapor pentru venitul national curent lucrurile stau Tnsa diferit: 
reducerea emigrarii este de asteptat sa contribuie la reducerea remitentelor. Oricum, pentru 
un volum relativ constant al emigrarii, remitentele se vor diminua Tn timp ca urmare a 
tendintei de reducere a legaturilor cu tara prin mutarea Tn tara de emigratie a membrilor 
importanti de familie pentru romanii care acumuleaza o vechime tot mai mare de locuire Tn 
strainatate si care Tsi rezolva problema locuirii. 

Desi nu exista studii care sa evalueze impactul tendintelor economiei mondiale 
asupra numarului de migranti romani din strainatate, experiente similare ne pot ajuta Tn 
formularea unor predictii. Un studiu realizat la Tnceputul anului 2009 Tn Statele Unite indica 
faptul ca Tn ciuda diminuarii temperate a numarului de imigranti Tn anii de criza, datele 
existente nu confirma schimbarea semnificativa a tendintelor de migrate (Papademetriou si 



1 Migration and Development Brief , numerele 5 §i 8 din 2008. 



276 



Terrazas, 2009). Tn Asia, criza economica din anii 1997-1998 nu a descurajat cererea de 
forta de munca ieftina, asigurata de fluxurile de imigranti. Companiile care au supravietuit 
socului economic au continuat sa angajeze forta de munca straina datorita costurilor mai 
reduse si a disponibilitatii imigrantilor de a accepta slujbe mai dificile si prost platite 
(Manning, 2000). 

Desi rata de revenire va creste, ar fi gresit sa ne asteptam la un aflux al romanilor 
migrant care se vormtoarce. Multi vor recurge la alte strategii precum: 

• acceptarea unor slujbe Tn alt domeniu de activitate, 

• absorbtja Tn sectorul informal sau ilegal, 

• mobilitatea interna, adica schimbarea zonei de rezidenja, 

• sau schimbarea tarii de destinatje. 

Va aparea problema reinsertjei multora dintre migrantj Tntorsi Tn tara pe piata locala a 
muncii. Daca unii dintre cei care vor reveni vor avea acces la ajutorul de somaj ca urmare a 
contributjei la sistemul de asigurari sociale Tnainte de plecare, cei mai multi nu vor putea 
beneficia de acest sprijin. 

Consecinje §i riscuri la nivel demografic § i familial. La nivelul societal romanesti 
exista o perceptie predominant pozitiva asupra emigrarii: 55% dintre romani considera ca „e 
bine ca unii pleaca la lucru Tn strainatate" (Sandu, 2006: 59-62, Sandu 2009b). 

Nemultumirile cele mai mari sunt legate de situatia celor ramasi Tn tara, copii, paring 
sau sot/sotie. Tngrijorarea maxima este legata mai ales de situatia parintilor de acasa. 
Desigur, Tngrijorarea familiala este fireasca Tn raport cu cei care au ramas acasa. Tn aceasta 
zona a Tngrijoratilor se afla, foarte probabil, si familiile la nivelul carora emigrarea din tara a 
produs consecinte negative. Nu dispunem de estimari cantitative pentru nici unul dintre 
fenomenele asociate cu emigrarea temporara: divortialitate, stari de boala pentru copii, 
comportamente antisociale ale copiilor ramasi singuri, emigrarea minorilor nemsotiti, lipsa de 
ajutor pentru batrani etc. 

Cercetarile din domeniu (Mihai et al., 2008) indica slabe efecte negative ale absentei 
parintilor 166 , mai ales Tn cazul absentei mamei, asupra performantelor scolare ale copiilor 
ramasi acasa. Este vorba de efecte indirecte, mediate. 

Daca stai de vorba cu migrantii Tnsisi, Tn strainatate, despre efectele propriei migratii, 
opinia ramane dominant pozitiva, chiar Tn contextul debutului de criza din toamna anului 
2008. Efectele propriei migratii asupra diferitilor membrii ai familiei sunt vazute diferit de 
catre acestia. Copiii, spun migrantii din zona Madrid, au eel mai mult de profitat de pe urma 
migratiei parintilor, mai ales daca sunt cu parintii Tn tara gazda . Numai 13% dintre romanii 
madrileni apreciaza ca migratia a avut efecte negative asupra copiilor care au venit cu 
parintii Tn Spania. 



166 In prima jumatate a anului 2007, Autoritatea Najionala pentru Protecjia Copilului indica un numar 
de 82.464 copii cu paring plecaji in strainatate. In lucrarea Mihai et al. (2008) se apreciaza ca 16-18% dintre 
elevii de gimnaziu aveau eel pujin un parinte plecat la munca in strainatate. Federajia Organizajiilor 
Neguvernamentale pentru Copii, avertiza ca Jinand cont de faptul ca aproximativ un milion de copii sunt inscri§i 
in ciclul gimnazial, ar insemna ca 170.000 de elevi au paring migranji din care 35.000 au ambii paring plecaji, 
55.000 au doar mama plecata, §i 80000 au doar tatal plecat in strainatate. Cifra ar putea fi insa §i mai mare daca 
am tine cont de faptul exista familii de migrant cu mai multi copii (FONPC. 2008). 



277 



Efectele demografice ale emigrarii temporare Tn strainatate sunt legate Tn special de 
divortialitate, nuptialitate si natalitate. O analiza la nivelul tuturor comunelor din tara (Sandu, 
2009c) a evidentiat faptul ca Tn comunele cu rata mare de emigrare, la un interval relativ 
scurt, de eel putin trei ani, apar tendinje de : 

• reducere a natality 

• crestere a divortialitatii si nuptialitatii si de 

• sorire a numarului de locuinte nou construite. 



efecte asupra sotului/sotiei din Spania 



efecte asupra copiilor aflati in Spania 



efecte asupra copiilor din tara 



efecte asupra parintilordin tara 



efecte asupra sotului/sotiei din Romania 

Efecte percepute ale sederii tn 
Spania asupra membrilor propriei 
familii. 

Sursadedate:CRS, septembrie2008 



33 



21 




0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100% 
pozitive ■ nici un efect ■ negative 



Exemplu de lectura: 77% dintre romanii intervievatj Tn regiunea Madrid Tn toamna anului 2008, 
apreciaza ca sederea lor Tn Spania are efecte pozitive asupra copiilor care Ti Tnsotesc. 



Aceste efecte se manifests Tn special Tn Moldova si mai putin Tn Transilvania. Tn 
consecinta este de asteptat ca prin cumulare de efecte ale emigrarii pe timp indefinit sa se 
produca o reducere a natalitatji rurale, mai ales Tn comunele din Moldova. Modificarea 
regimului demografic al Moldovei, regiunea cu cea mai mare fertilitate din tara, ar putea 
avea consecinte de accelerare a procesului de Tmbatranire demografica, mai ales Tn mediu 
rural . Procesele de reducere a natalitatii se pot accentua Tn legatura cu migratia la lucru Tn 
strainatate prin: 

• Separarea partenerilor de cuplu pe perioade mai mari de timp 

• Sporirea divortialitatii 

• Planificarea unui numar mai mic de nasteri Tn conditii de nesiguranta a locului de 

munca, mediului si tarii de rezidenta 



278 



• Tmbatranirea demografica rapida prin ramanerea Tn strainatate a migrantilor din cea 
de-a doua generatie, copiii actualilor emigranti, mai ales Tn condipe Tn care au 
Tnvajat Tn strainatate. 

Consecin|e asupra disparitajilor comunitar-regionale. Emigrarea temporara Tn 
strainatate nu a fost, Tn primele ei faze, eel putjn, un fenomen asociat cu saracia personala 
sau comunitara. Au plecat la lucru Tn strainatate Tn principal persoane de conditje economica 
medie, din sate relativ apropiate de orase, din judete cu nivel mediu de dezvoltare (Sandu, 
2007). Tn consecinta, volumul remitentelor sosite Tn satele si Tn judetele sarace a fost relativ 
redus. Implicit, Tn timp, prin efectele ei cumulative, migratja temporara Tn strainatate a 
contribuit la accentuarea disparitatjlor comunitare si regionale de pe teritoriul Romaniei. 
Satele si judetele sarace au devenit mai sarace comparativ cu cele care au beneficiat de 
banii transmisi acasa de migranti 



Direc|ii de acjiune § i solu|ii 

1.1. Este necesara o politica de migrate la 
nivel national. Politicile de migratje, 
interna sau externa, asociata cu 
emigrare, revenirea Tn tara §i imigrare, 
trebuie elaborate Tn relatje cu cele de 
dezvoltare 167 . Institutional, problematica 
este legata Tn special de activitatile din 
ministerele muncii, dezvoltarii regionale , 
dezvoltarii rurale, administratiei si 
internelor. Corespunzator, nucleul de 
elaborare a unei politici Tn domeniul 
migratiei poate fi format din specialisti ai 
acestor ministere la care sa se adauge 
specialisti din mediul academic si din 
principalele asociatii ale imigrantilor 
romani din strainatate. Tn cadrul politicii 
nationale de migrate ar urma sa fi specificate Tn mai mare masura nu numai 
obiective si mijloace ci si roluri institutionale Tn implementarea ei. Fiecare dintre cele 
trei axe ale politicii de migrate ar urma sa fie trecute Tn sarcina cate unei institutii 
specifice, existente (de tipul Oficiului Roman pentru Imigrari, Agentiei Nationale 
pentru Ocuparea Fortei de Munca etc.) sau nou Tnfiintate 168 . 

1.2. La nivelul Romaniei este Tnregistrat, de mai mult timp, un fenomen de „oboseala Tn 
raport cu strategiile multiple , stufoase care nu se aplica" (Eriksson, 2003:12) sau nu 
dau rezultate. Strategia pe migrate ar trebui , pentru a evita riscuri similare de 



Este necesara o politica 
de migrate care sa aiba ca 
obiectiv major nu reducerea 
plecarilor ci optimizare circulatjei 
migratorii astfel meat costurile si 
benficiile lucrului Tn strainatate sa 
fie repartizate echilibrat, la 
origine si la destinatje, la nivel 
personal-familial, comunitar si 
national. 

O astfel de politica de 
migrate trebuie structurata pe trei 
axe referitoare la emigrare, 
imigrare si migrajie si dezvoltare. 



In documente fiindamentale referitoare la dezvoltarea viitoare, altfel puternic structurate, precum Programul 
National pentru Dezvoltare (Ministerul Agriculturii §i Dezvoltarii Rurale, 2008), aspectele referitoare la 
migrajia in strainatate se regasesc in foarte mica masura. 
168 Modelul polonez de urmat in domeniu ar putea fi un termen de referinta (Kulinicz, 2008). 



279 



etichetare si implementare, sa fie cu objective putjne, dare si conceputa astfel meat 
sa poata fi Tmbogatjta prin solutii descoperite pe parcurs si monitorizata 
corespunzator . 

1.3. O preconditje a unei politici de migratje eficienta este favorizarea unor scheme de 
cercetare care la nivel national si regional sa duca la identificarea dinamicii 
fenomenelor de migratje astfel meat masurile din domeniu sa aiba fundamentul 
necesar de cunoastere. 

1.3.1. Institutiile nationale care gestioneaza fonduri de cercetare trebuie sa sprijine 
astfel de cercetari prin deschiderea unor linii de finantare specifica, pe tematica 
migratiei Tn relatje cu dezvoltare 169 . 

1.3.2. Tnceputurile notabile cu cercetarile guvernamentale, academice si ale unor 
ONGuri Tn Italia si Spania trebuie extinse si finanjate corespunzator. Implicarea 
Romaniei Tn scheme de finantare internationala de tip NORFACE (New 
Opportunities for Research Funding Co-operation in Europe 170 ) trebuie 
promovata Tn mai mare masura. 

1.3.3. Este necesara studierea experientei tarilor de imigrare din centrul si estul 
Europei pentru a pregati Romania in mai mare masura in vederea rezolvarii 
problemelor imigrarii care inevitabil va spori. Similar, este util sa fie sprijinite 
studii care sa permita cercetarea migratiei de revenire (actuala si potentiala) si 
sa anticipeze nevoia de asistenja sociala dar si impactul asupra cresterii ratei 
somajului. 

2. Axa emigrare. Obiectivul major al politicii romanesti de migrate externa este optimizarea 
circulaiiei pentru munca in strainatate 171 cu favorizarea proceselor de revenire in \ara a 
imigran{ilor romani. 

2.1. Tntelegem prin optimizare , Tn acest context, asigurarea unor conditii institutionale 
care sa maximizeze beneficiile si sa reduca pe cat posibil costurile pentru toti actorii 
implicati Tn proces , Tn principal pentru migrant si familiile lor , pentru societatile de 
gazda sau de imigrare si pentru societatile si comunitatile de origine. 

2.2. A optimiza migratia circulatorie pentru munca Tn strainatate este , Tn buna masura, si 
un factor de reducere a emigrarii definitive din tara. Implicit, Tn acest fel, pot fi reduse 
si consecintele demografice negative ale fenomenului, Tn special reducerea 
populatiei tarii. Idee este simpla: asa cum un sat, prin navetism rural-urban, castiga 
dezvoltare fara a pierde populate , tot asa, o tara prin optimizarea circulatiei pentru 
munca Tn strainatate poate obtine efecte de dezvoltare fara a potenta consecinte 
demografice negative ale fenomenului. 

2.3. O astfel de optimizare poate fi atinsa, dificil , desigur, dar posibil, si prin: 



169 Romania nu mai dispune in prezent de o cercetare sociologies de tip diagnoza sociala prin sondaj, 
realizata periodic §i cu date primare accesibile public. Migrajia interna §i cea externa fac parte din mecanismele 
de dezvoltare sociala §i, corespunzator, trebuie sa existe mecanisme de producere a unor informajii de diagnoza 
sociala in care sa fie inclusa §i tematica migratiei. In consecinja , este util sa fie produse, in spajiul universitar, 
academic, guvernamental sau al ONGurilor informatii relevante pentru domeniu. 

170 Pentru detalii asupra NORFACE vezi http://www.norface.org/about.html. 

171 Pentru detalii asupra ideii de a stabili ca obiectiv major al politici de migrate nu revenirea migrantilor in tara 
ci optimizarea migratiei , vezi argumentarile din Sandu, 2003 (pp. 225-227). 

280 



2.3.1. Tmbunatatirea comunicarii pe toate caile - politice, economice, sociale si 
culturale - si la toate nivelurile - societal, regional , comunitar si institutional - 
Tntre societatile de plecare si cele de destinatie pentru a mentine legaturi 
puternice cu comunitatea de origine 172 . 

2.3.2. Optimizarea fluxurilor de informatie 173 referitoare la pietele de munca din 
economiile corelate ale tarilor care implica fluxuri de migrate din Romania si, Tn 
viitor, spre Romania astfel meat migrantii si potentialii migranti sa cunoasca cu 
costuri minime si pe surse credibile oferte si conditii de ocupare. 

2.3.3. Euro-navetismul ca migratia circulatorie si institutionalizata Tntre tari din 
spatiul european trebuie favorizat prin aranjamente institutionale multiple care 
implica sectorul de stat si eel privat din societatile legate prin fluxuri de migrate. 
Cu cat acest gen de circulate migratorie se va institui mai solid , cu atat 
propensiunea spre emigrare permanenta se va reduce Tn mai mare masura. 
Obiectivele demografice ale Romaniei pot fi atinse mai usor prin masuri de 
acest gen decat prin formule cu accent pe „aducere acasa" dar fara masuri care 
sa le faca eficiente. 

2.3.4. Promovarea mecanismelor de cooperare internationala si de reglementare 
juridica la nivelul UE si al tarilor de destinatie a migrantilor astfel meat migratia 
nereglementata si ocuparea informala a migrantilor sa fie diminuate cat mai 
mult 174 . 

2.4. Favorizarea migratiei de revenire Tn tara a persoanelor plecate la lucru Tn 
strainatate. „Re-aducerea" acasa nu este nici posibila si pe anumite aspecte nici 
dezirabila 175 , la modul neconditionat. 176 



172 Italia §i Spania sunt §i vor ramane pentru buna perioada de timp, prin inertia specified proceselor de 
migrate, principalele tari partenere ale Romaniei in interacjiunea migratorie §i, implicit, in dezvoltarea sociala a 
Romaniei. Este o inerjie care, se §tie din experienta altor societal corelate prin migrate, trece dincolo de 
incidente, crize, ideologii. 

173 In prezent, plecatul la munca in strainatate este o aventura care implica nu numai competenta 
profesionala dar §i riscuri §i, in multe cazuri suferinte, stres, boala, umilinje, disolujia familiei etc. Aceasta 
situate nu este o fatalitate . Politici de migrate care sa aiba in centru ideea de optimizare a migrajiei , inclusiv 
prin aranjamente de favorizare a euro-navetismului, pot fi calea de solujionare. 

174 Sondajele realizate de Metro Media Transilvania pentru Agenda pentru Strategii Guvernamentale in 2008 
indica ponderi apropiate de 25% ale imigrantilor romani care lucreaza fara carte de munca (din total imigranti 
intervieva(i in tara respectiva) pentru Italia §i Spania. La ace§tia se mai adauga aproximativ 5% la 7% imigran^ii 
care lucreaza nereglementat ca zilieri sau pe cont propriu dar fara autorizajie (ASG, 2008:11). Ponderile 
menjionate trebuie luate cu toata rezerva dat fiind faptul ca sondajele de opinie ajung greu la zona informala a 
economiei. Revenirea migrantilor romani cu un statut nereglementat pe piaja muncii ar putea accentua pe 
termen mediu §i lung presiunile asupra sistemului de securitate sociala. Ace§ti migrant nu contribuie la sistemul 
de pensii sau la asigurarea impotriva §omajului nici in statul de destinatie nici in Romania. Perioada de munca in 
strainatate nu va putea fi contabilizata oficial §i deci nu va fi retribuita ca sprijin in caz de §omaj sau odata cu 
iesirea la pensie. 

175 Diminuare a fluxurilor de bani transmise de migrant acasa se va produce inevitabil datorita crizei 
economice mondiale. O reducere drastica a acestora va afecta direct bugetul national in sens negativ. 
176 Cu ce argumente materiale poti readuce in (ara imigranji precum menajerele romance care ca§tiga, in Madrid, 
spre exemplu, in medie 900 EUR pe luna dar ar accepta sa revina in Romania pentru un salariu de 800 EUR. 
Valorile men(ionate sunt calculate pe baza datelor din sondajul CRS 2008, limitate la comunitajile mari de 
romani din jurul Madridului. Compararea sondajului respectiv cu eel realizat pe intreaga comunitate de 
imigran^i romani din Spania (sondaj ENI coordonat de Institutul national de Statistics din Spania) indica un grad 
sporit de coerenfa intre datele din cele doua e§antioane. 

281 



2.4.1. Factorul fundamental Tn readucerea romanilor acasa este nu asigurarea unor 
locuri de munca ci asigurarea unor locuri de munca bine platite, la un nivel 
inferior dar apropiat de eel din tarile gazda. Tn plus este necesar ca problema 
locurilor de munca sa fie gandita nu numai cu referire la baratj sau „barbatj Tn 
constructii" ci si la femei si la familii de migrantj. 

2.4.2. Salariul este o sursa principals de venit dar nu este singura. Trebuie analizate 
veniturile generale ale familiei oferite Tn tara comparativ cu cele din strainatate 
(care se refera si la diverse transferuri sociale precum alocatiile pentru copii, 
concediul de crestere a copilului, ajutorul de somaj etc.) 

2.4.3. Asigurarea unor conditji de viaja Tn comunitatea din tara cat de cat 
comparabile cu cele din comunitatea de destinatje din strainatate; este greu de 
crezut ca familiile tinere se vor Tntoarce Tn localitatj rurale fara canalizare, apa 
curenta, gaze, servicii decente de educate, de sanatate etc. renunjand la 
conditiile mult mai bune din tara de destinatie. 

2.4.4. Pentru familiile tinere problema locuintei este esentiala. Fara o politica de 
sprijin a familiilor tinere pentru construct de locuinte.oferirea de locuinte 
sociale, subventionarea chiriilor etc. chiar si cu venituri salariale rezonabile multi 
nu-si vor permite sa traiasca decent Tn multe localitati din Romania daca trebuie 
sa plateasca chirie neavand propria locuinta. 

Axa imigrare. Imigrarea a pentru munca si a persoanelor care Ti Tnsotesc pe cei care vin 
sa lucreze din afara tarii este un fenomen specific economiei de piata, cu posibil rol 
reglator. Ca si Tn cazul emigrarii, problema care se pune este una de optimizare. Intrarile 
de forta de munca din exterior ar trebui facute, pe cat posibil: 

3.1. Selectiv, pentru a asigura nu numai eficienta economica ci si un potential sporit de 
integrare a imigrantilor Tn societatea romaneasca. Imigrantii din Republica Moldova 
sau din alte spatii cu populate romaneasca au din start rezolvate problemele de 
limba cu toate avantajele care decurg de aici pentru o integrare rapida. Costurile 
relativ reduse ale fortei de munca aduse din spatii culturale foarte diferite (China, 
spre exemplu) pot fi , Tn timp, serios sporite la capitolul dificultati si costuri de 
integrare . 

3.2. Pe baza evaluarii anuale a cererii de forta de munca luand Tn considerare deficitele 
indicate de statisticile oficiale dar si recomandarile rezultate Tn urma unor consultari 
cu reprezentantii sindicatelor si cei a patronatelor. 

3.3. Prin evitarea consecintelor de formare a unor aglomerari umane cu conditii proaste 
de locuire, sursa de infractionalitate sporita si a Tncadrarilor informale Tn activitatile 
economice. 

3.4. Dand prioritate angajarilor cetatenilor romani din tara sau aflati temporar la lucru Tn 
strainatate 

3.5. Dezvoltarea activitatii de identificare a cazurilor de imigranti fara forme legale prin 
Tntarirea capacitatii Inspectiei Muncii. Jinand cont de implicarea sindicatelor Tn 
sprijinirea unor grupuri de imigranti exploatati, colaborarea cu partenerii sociali ar 
putea contribui la monitorizarea sectorului informal. Tmbunatatirea sistemului de 



282 



Tnregistrare a datelor privind angajarea strainilor fara forme legale ar fi utila Tn 
identificarea evolutjei cererii si anticiparea tendintelor viitoare. 

3.6. Ponderand importanta obiectivului de control al imigratjei prin sporirea initiativelor de 
asistenta umanitara. Desi putine, exista deja cazuri de imigrantj aflatj Tntr-o situatie 
de vulnerabilitate 177 . Tn Romania, Tn afara unor centre de tranzit Tnchise destinate 
cetatenilor care vor fi returnatj fortat, nu exista servicii de asistenta pentru imigrantji 
cu o situatie nereglementata. Sprijinirea unor organizatii neguvernamentale pentru 
asigurarea unor astfel de servicii ar putea fi o solute. 

3.7. Prin elaborarea si implementarea legislatiei care sa faca posibile obiectivele anterior 
mentionate. 

3.8. Refugiati: categoria refugiatilor este Tn mod evident diferita de imigrarea din ratiuni 
economice, implicand o abordare institutional^ specifica. Desi la nivel legislativ, 
Romania a integrat prevederile europene, exista Tnca deficite in ceea ce priveste 
implementarea programelor de integrare. Aceste deficite ar putea fi diminuate prin: 

3.8.1. programe de cooperare Tntre actorii institutional!, organizatiile 
neguvernamentale si actorii economici Tn scopul Tmbunatatirii accesului 
refugiatilor la piata fortei de munca; 

3.8.2. identificarea unor solutii pentru eficientizarea procesului de echivalare a 
studiilor si a competentelor profesionale dobandite Tn tara de origine; 

3.8.3. Tntarirea capacitatii functionarilor Tn ceea ce priveste asistenta si comunicarea 
Tn functie de specificul cultural si lingvistic al solicitantilor de azil; 

Axa migrate si dezvoltare. La nivelul acestei axe vorfi urmarite relatiile dintre migratia Tn 
diferitele ei forme (externa-interna, temporara-definitiva etc.) si dezvoltare precum si 
interconditionarile dintre diferitele fluxuri sau tipuri de migrate. Politicile vizand 
emigrarea si imigrarea nu pot fi viabile decat daca sunt gandite Tn dubla relatie, cu 
migratia interna si cu procesele de dezvoltare din Romania. 

4.1. Tncurajarea proiectelor de dezvoltare locala (prin Grupuri de Actiune Locala sau prin 
orice alta structura institutionala) care sa duca la crearea de locuri de munca Tn 
rural, la Tncurajarea navetismului rural-urban, reducerea migratiei si la reducerea 
propensiunii de emigrare temporara sau definitiva pentru munca Tn strainatate 
eventual prin conversia ei Tn migrate interna, de orice tip. 

4.2. Favorizarea dezvoltarii local-regionale in Romania prin folosirea mecanismelor de 
tip transnational , a actiunilor care se desfasoara si aid, Tn tara de origine , si acolo, 
Tn tara de destinatie, asociate cu migrate Tntre tarile respective . 

4.2.1. Sunt deja migrant sau fosti migrant care fac afaceri si aid si acolo 
(antreprenoriat transnational) sau localitati Tnfratite care leaga satul sau 
regiunea de emigrare din Moldova, sa spunem, cu un anume corespondent din 
Italia. 



I 77 



Grupul de cetajeni chinezi, in a§teptarea asistenjei de repatriere in fa{a ambasadei Chinei, in luna februarie 
2008, este doar eel mai frecvent caz. Imigrantii chinezi au a§teptat zilnic in fa{a ambasadei sprijinul autoritatilor. 
Ace§tia i§i pierdusera locul de munca in constructii §i nu aveau resurse financiare sau adapost. 

283 



4.2.2. Astfel de Tnfratiri au efecte vizibil pozitive. Este util sa fie Tncurajate institutii si 
cercetari romanesti care sa identifice condipe de promovare a unor astfel de 
actjuni. 

4.2.3. Tn prezent remitentele, banii din migratie , sunt folositj numai de familiile 
migrantilor si ca intrare , de aproximativ 5%, Tn bugetul national. 

4.2.4. Propunem elaborarea unor scheme de finantare local-regionala care sa ia in 
seama saracia comunitara asociata cu emigrarea excesiva Tn anumite zone sau 
pur si simplu, zonele cu mare concentrare de intrari prin transferuri banesti din 
strainatate. Tn prezent nici o institutje centrala nu dispune de date credibile 
asupra microregiunilor din tara spre care se Tndreapta principalele fluxuri de 
remitente. §i astfel de date sunt necesare pentru politicile regionale si pot fi 
produse . 

4.2.5. Implicarea turismului romanesc Tn folosirea locuintelor noi, confortabile dar 
„goale" ale emigrantilor si in comunicarea cu regiunile din strainatate in care 
locuiesc multj romani. 

4.2.6. Dezvoltarea cooperarii dintre institutiile romanesti responsabile de 
gestionarea migratjei si cele relevante din tarile de destinatie cu scopul realizarii 
unei diagnoze privind evolutia ponderii migrantilor romani Tn sectorul informal si 
cu locuire insalubra si implementarea unor masuri Tn functie de rezultatele 
acestei diagnoze. 

4.2.7. Tntarirea capacitatii serviciilor locale de asistenja sociala pentru identificarea 
cazurilor de minori cu paring Tn strainatate, aflati Tntr-o situatie vulnerabila si 
protejarea lor prin masuri care sa respecte interesele copiilor dar sa mentina 
legaturile cu parintii. 

4.2.8. Compatibilizarea institutiilor romanesti cu cele performante din tarile de care 
gazduiesc migranti romani pentru rezolvarea la fel de simpla aid a unor cerinte 
specifice de sanatate, educate, Tnfiintare de firme etc. ca si acolo. Revenirea Tn 
tara este proiectata nu numai functie de bani ci si de mersul institutiilor 
romanesti comparativ cu cele din tarile de imigrare. 

4.3. Politica de migrate trebuie corelata cu politicile de dezvoltare regionala si 
comunitara 

4.3.1. Tn politici de dezvoltare regionala trebuie inclus nu numai ceea ce fac 
Agentiile de Dezvoltare Regionala ci si cea ce fac sau pot face judetele (care 
sunt tot regiuni , numai ca au si statut administrativ), Grupurile pentru Actiune 
Locala (GAL) din cadrul programului LEADER Tn curs de demarare si Tn 
Romania, asocierile de comune etc. 

4.3.2. Emigrarea persoanelor slab pregatite pentru imigrare, din regiunile foarte 
sarace ale {arii ,din zonele rurale apropiate de orasele mici, nu poate fi 
diminuata decat prin actiuni care vizeaza microregiuni structurate Tn jurul unor 
astfel de orase (cazul zonei Rosiori de Vede, din Teleorman, spre exemplu). Tn 
prezent, dezbaterea publica nu leaga migratia de dezvoltarea regionala si 



284 



reduce tema dezvoltarii regionale la critica, fara evaluare stiintific documentata, 
a modului Tn care functioneaza sau nu functjoneaza institutiile din domeniu. 

4.3.3. Satele sarace cu rate reduse ale emigrarii temporare Tn strainatate trebuie sa 
constituie tjnta pentru proiectele de dezvoltare locala din surse extralocale, dat 
fiind faptul ca la nivelul lor se Tnregistreaza nu numai stare de saracie ci si un 
volum redus al intrarilor de bani din remitente, din partea celor care lucreaza Tn 
strainatate. Identificarea lor este posibila. 



285 



VI.3. Schimbarile Tn sfera familiei §i a 

generatiilor 
Influenja longitudinala a factorilor demografici asupra sistemului de proteose 
sociala 

Pentru a vedea unde ne aflam si Tncotro ne Tndreptam cu structura populatiei si cu 
generatiile actuale, o analiza longitudinala a trecerii prin sistemul de proteose sociala a celor 
mai semnificative trei generatii actuale este foarte utila. 

Este binecunoscut la nivel national si chiar international atat decretul din 1966 al lui 
Ceausescu prin care avortul a fost interzis pentru a stopa artificial declinul natural al ratei 
totale a fertilitatii (vizibil prin declinul natalitatii) cat si declinul fertilitatii si natalitatii dupa 
1989, anul Revolutiei, an care a adus si liberalizarea avortului. Aceste doua evenimente si 
finalizarea celui de-al doilea Razboi Mondial Tn 1945 sunt, reperele istorice ale intrarii Tn 
populatia Romaniei a trei generatii diferite din punct de vedere al indicatorilor demografici 
dar si al impactului asupra sistemului de protectie sociala din Romania (Tn special sistemele 
de educate, piata muncii, somajul, sistemul de pensii). Desigur, nu voi folosi termenul de 
generate Tn sens strict demografic ci mai degraba social-demografic, legand cohortele 
nascute Tn intervalele aproximative ale unei generatii de experientele/situatiile/contextele 
economico-sociale care au fost diferite Tntre „generatii" dar similare Tn interiorul lor. 

Despre cele trei „generatii", numite de mine „Generatia instaurarii si consolidarii 
comunismului" (nascuta 1945 - 1966), „Generatia decreteilor" (1967 - 1989) si „Generatia 
tranzitiei" (1990 - pana Tn prezent) se stiu si se scriu mai ales faptele sociale majore care le- 
au marcat: periada instaurarii si consolidarii comunismului a fost una represiva (mai ales Tn 
anii 50), cu un baby-boom Tn prima decada de dupa Razboi si o scadere a natalitatii Tn 
urmatoarea; decretul din 1966 a produs Tn 1967 o cohorta „dubla", de peste 520 000 de nou 
nascuti fata de peste 270 000 Tn 1966; sau, ca urmare a liberalizarii avortului Tn 1990 s-au 
Tnregistrat aproape 1 milion de avorturi, aproximativ 3,1 avorturi la 1 nascut viu. 

Ceea ce am descris Tn continuare sunt consecintele sociale ale acestor „oscilatii" 
demografice Tntre generatii asupra generaporTnsele si asupra populatiei Tn ansamblu. 

Generajia „instaurarii comunismului" (nascuta Tntre 1945 si 1966), Tn ciuda 
problemelor si schimbarilor social-politice majore ale perioadei, a beneficiat (cu unele 
exceptii Tn cazul copiilor celor persecutati politic) de oportunitati majore Tn educate, 
angajare, obtinerea de locuinte. Procesele de industrializare si urbanizare, investitiile Tn 
educatie, Tn construct de locuinte publice, au facut ca perioada 1952 - 19972, de intrare Tn 
clasele primare si perioada 1961-1982, de intrare a generatiei pe piata muncii, sa fie mult 
mai bune decat cele ale generatiei anterioare (confruntata cu dictaturi, razboi, crize 
economice) sau a generatiei urmatoare (supradimensionata si, ca urmare, frustrata de 
oportunitati si resurse necesare). §ansele de a urma liceul si facultatea, de exemplu au fost 
mult mai bune decat ale generatiilor de dinainte si de dupa, care nu au avut oportunitati sau 
au avut mai putine burse si subventii pentru cheltuielile fundamentale per student sau elev 
de liceu. 

Perioada mai dificila pentru aceasta generate pare sa fie pensionarea care se va 
petrece masiv Tn intervalul 201 - 2031 . Desi lipsita de pensii private, generatia aceasta are, 
totusi, bunuri de stricta necesitate, cum ar fi locuinta proprietate personala (construite Tn anii 
70-80 sau cumparate de la stat foarte ieftin Tn anii 90), Tn propose mult mai mare decat 



286 



generatiile urmatoare si beneficiaza (deja) de pensionari anticipate, uneori cu salarii 
compensatorii si la varste mult sub varsta medie reala de pensionare. 

Aflata Tn plina maturitate la momentul Revolutiei, este generatia care a preluat fraiele 
puterii politice si economice si care (eel putin pe unele segmente sociale) si-a creat privilegii 
care vor apasa pe generatiile viitoare: pensii ocupationale, pensii speciale pentru 
parlamentari, pentru avocati, plaji compensatorii, actiuni la diverse societal comerciale, 
gratuitati de diverse tipuri, salarizare in sectorul public puternic influentata de vechime si de 
pozijia ierarhica Tn organizatii. Este o generate cu o proportie redusa de migranti externi 
comparativ cu generatia urmatoare fapt datorat intrarii pe piata muncii Tnainte de 1982 si 
stabilitatii mai bune Tn sistem Tn perioada grea a tranzitiei. 

Tn interiorul generatiei trebuie facuta distinctie Tntre doua jumatati de cate 1 1 cohorte 
fiecare, cei mai tineri fiind supusi unor riscuri mai mari si unor beneficii/privilegii mai reduse 
decat cei mai varstnici din generate. 

„Genera|ia decreteilor" (nascuta Tntre 1967 §i 1989) a fost marcata de numarul 
mare al cohortelor care au creat distorsiuni majore Tn sistemul de proteose sociala. Familiile 
s-au confruntat dintr-o data cu un numar foarte mare de copii nedoriti, fapt ce a condus la 
aparitia numarului mare de copii abandonati. Tn 1967 s-au nascut cu aproximativ 250 000 de 
copii mai mult decat Tn anul anterior, datorita interzicerii avortului. Majoritatea acestora erau 
copii nedoriti Tntrucat rata totala a fertilitatii era Tn scadere iar indicatorii demografici nu 
oscileaza brusc Tn conditii de stabilitate socio-economica si politica. Daca dintre cei 250 000 
copii nedoriti, 2% (adica 5 000) nu au putut fi acceptati de familie si au fost abandonati, 
totalul abandonului timp de 18 ani - cat sta un copii abandonat Tn institute - ajunge la 90 
000, numarul de copii institutionalizati Tn momentul Revolutiei Tn Romania. Decretul lui 
Ceausescu, desi nu este singura, este cea mai importanta cauza a aparitiei unui numar 
mare de copii institutionalizati Tn Romania Tn perioada comunista; consecintele lui (e.g. copiii 
strazii) sunt multiple si preponderent negative. 

Intrarea Tn sistemul de educate a cohortelor numeroase de „decretei" a produs 
distorsiuni majore: grupele de grading si clasele s-au supraaglomerat (pana la 40 de elevi 
pe clasa) scazand dramatic calitatea comunicarii educator-elev si, implicit, calitatea 
educatiei. Numarul locurilor la licee prestigioase si la faculty a ramas aproximativ acelasi, 
ca urmare competitia pentru aceste locuri a crescut, parintii cu nivel al veniturilor ridicat 
recurgand la meditatii pentru a spori sansele de succes ale propriilor copii. A fost perioada Tn 
care meditatiile si cadourile pentru profesori s-au institutionalizat treptat devenind fenomene 
sociale de masa, cu efecte negative majore asupra calitatii absolventilor de scoala generala 
si de liceu si, ulterior, a celor de facultate. Raritatea locurilor Tn institutii de educate a mers 
Tn paralel cu raritatea treptata a resurselor alimentare si a bunurilor de larg consum, cu 
accesul mai greu la servicii medicale de calitate, etc toate cremd efecte perverse de lunga 
durata. 

Nu dorim sa ignoram aici influenta altorfactori precum Criza Petrolului de dupa 1973 
care a redus resursele si Tn Romania si a fost urmata de decizia aberanta a lui Ceausescu 
de plata a datoriei externe si de concentrare la export a bunurilor (vezi Zamfir, 1999, Preda, 
2001). Doar ca, acest climat economic general negativ a redus si mai mult resursele care 
trebuiau oricum Tmpartite la mai multe persoane (Tn special Tn cazul copiilor). 

Intrarea „generatiei decreteilor" pe piata muncii s-a petrecut Tncepand din 1983 si s-a 
Tncheiat Tn 2005/2006 pentru cei mai multi. Pe fondul crizei sistemului, intrarea unor cohorte 
mult mai mari (mai ales Tn 1985 cand generatia 1967 a terminat liceul) a creat o presiune 

287 



majora pe Tntreprinderile publice si asa Tncarcate artificial cu angajaji subutilizatj. Ca urmare 
multi dintre cei care nu aveau domiciliul Tn mediul urban au fost trimisi acasa, Tn rural, fara 
nici un fel de solutii de protectje sociala complementary. A aparut ceea ce Catalin Zamfir 
(1999) numeste somaj nerecunoscut (persoane aflate Tn cautarea unui loc de munca 
ignorate de sistem) care a completat somajul mascat (persoane angajate desi nu erau 
necesare). Tntre 1985 si 1989 numarul de absolventi de liceu si scoala profesionala a fost cu 
peste 600 000 mai mare decat Tn perioada 1989-1984, multi dintre ei neprimind o repartitje 
la un loc de munca; acestia reprezentau 7,5% din populatja salariala si sunt echivalentj cu 
somerii raportati de INS Tn trimestrul I 2007, aprximativ 690000 de persoane (estimari din 
datele INS, respectiv statistica INS 

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/comunicate/arhivasomaj.en.do ). 

Tn aceeasi perioada, numarul mare de tineri si de cupluri a coincis cu reducerea 
investitiilor Tn constructja de locuinte; numarul total de locuinte nou-construite a scazut Tn 
perioada 1986-1989 la 407 193 fata de 706 730 Tn perioada 1981-1985, si 804 644 Tn 
perioada 1976-1980, deci aproximativ la jumatate. (Dan, A., 1999, p. 452). Ca urmare, 
imediat dupa Revolutie, cand locuintele proprietate publica s-au privatizat pe sume 
simbolice, generatia decreteilor nu a putut sa le cumpere pentru ca nu le avea si nici sa 
construiasca unele noi pentru ca nu avea resurse. 

Fara locuri de munca disponibile, fara locuinte, Tn plina perioada de tranzitie si 
incertitudine, aflata Tn scoala sau Tnca prea tanara pentru a avea influenta Tn organizatii si la 
nivel social, generatia de decretei si-a redus drastic natalitatea si rata totala a fertilitatii si s-a 
orientat spre migrate externa atunci cand au aparut aceste oportunitati. Singurul efect 
pozitiv al numarului mare de tineri din aceasta generatie este pastrarea natalitatii la valori 
rezonabile (aproximativ 220 000 nascuti vii/an) Tn ciuda scaderii dramatice a ratei totale a 
fertilitatii de la 2,2 Tn 1989 la aproximativ 1,3 dupa 1995 (Ghetau, 2007, p.29). Totusi, multi 
dintre acesti copii nascuti de generatia decreteilor Tsi urmeaza parintii Tn strainatate si, Tn 
cazul migratiei definitive, subjiaza si mai mult generatiile de viitori paring care oricum vor 
scadea pe termen scurt si mediu. 

Scaderea dramatica a numarului de salariati Tn sectorul formal Tn perioada tranzitiei 
(de la 8 milioane Tn 1990 la 4,5 milioane Tn perioada 2003-2005) i-a scos afara din sistemul 
de asigurari sociale pe multi tineri care nu au lucrat, fiind someri de lung termen (iesiti din 
plata) sau au lucrat la negru, deci nu au avut asigurari. 

Ca urmare, dupa 2031 cand „generatia de decretei" va intra masiv Tn categoria 
pensionarilor, pe langa cresterea mare a numarului de pensionari si perspectivele de 
scadere a pensiei medii, apare si un segment social important, al celor care nu au asigurare 
de pensie (aproximativ 2-3 milioane de persoane din aceasta generatie) care nu vor avea 
pensie deloc sau vor avea pensie foarte mica, pensie sociala. Pe langa situatia personala 
foarte grea, cei mai multi dintre ei vor fi o povara pe umerii Statului care va trebui sa le ofere 
Venit Minim Garantat sau pensia sociala subventionata. Tn aceasta generatie, dupa 2030, va 
aparea o polarizare a veniturilor persoanelor varstnice prin cresterea numarului de 
beneficiari de pensii private si a cuantumului acestora. Multi dintre varstnicii din aceasta 
generatie vor fi obligati sa lucreze pana la varste Tnaintate pentru a se Tntretine. Cresterea 
masiva a populatiei varstnice Tntre 2030 si 2050 va necesita cresteri mari ale cheltuielilor 
publice cu serviciile de sanatate si de asistenta sociala, costuri care vor atarna mult Tn 
bugetul cheltuielilor publice. 



288 



Cea de-a treia generate actuala "Generatia tranzitiei" (ce nascuji Tncepand cu 1990) 
este generatia caracterizata de scaderea masiva a natalitatii pe fondul liberalizarii avortului 
si a declinului economic din anii '90. Tntr-o oarecare similitudine cu generatia bunicilor lor (a 
instaurarii comunismului) aceasta generate a „ (re)instaurarii capitalismului" va beneficia de 
anumite contexte mai favorabile pentru ea dar va produce si efecte negative la nivel social 
prin dimensiunile mult mai mici comparativ cu generatia decreteilor. 

Tntrarea Tn sistemul de educate prescolara si primara a produs deja un val de restrangeri 
de activitate si de concedieri la nivelul personalului didactic din grading, scoli si licee. 
Cresterea calitativa a tinerilor din aceasta generate este Tnca sub semnul Tntrebarii 
deoarece inertia sistemului a pastrat fenomene negative precum meditatiile, cadourile pentru 
profesori, polarizarea conditiilor de educate din scoli. Este de presupus, Tnsa, ca la nivel de 
elite calitatea generatiei se va Tmbunatati. 

Intrarea pe piata muncii Tnceputa Tn 2006 apare pe fondul cresterii economice constante 
si a absorbtiei tinerilor Tn afara economiei nationale prin migratie externa. Criza de forta de 
munca tanara, deja vizibila Tn anumite sectoare si Tn anumite orase sau regiuni, se va 
accentua rapid. 

Tntrarea generatiei tranzitiei Tn sistemul de Tnvatamant superior (Tnceputa Tn 2008 dar cu 
efecte mai ales din 2009 si 2010) va crea un nou val de tip „tzunami institutional" pentru ca 
vor fi cu aproximativ 40% mai putini candidal ceea ce presupune sau o scadere a calitatii 
(greu de imaginat din moment ce calitatea studentilor deja a scazut dramatic din alte cauze) 
prin acceptarea oricarui candidat fara filtre de admitere fie prin Tnchiderea de university si 
facultati din lipsa de candidati. 

Pe fondul scaderii numarului de tineri si de cupluri casatorite, treptat va aparea un 
surplus de locuinte Tn anumite zone (Tn rural, Tn zone de emigrate si de declin economic) 
fapt ce va induce probleme aministrative Tn acele zone dar va si crea conditii pentru 
imigratie. 

Aceasta generate va beneficia de salarii mai mari, de libertatea de circulate, de acces la 
educate superioara si la locuri de munca Tn Europa Occidental^. Criya economica externa si 
conditiile mai bune Tn tara vor reduce emigratia definitiva pe termen mediu si lung. Tn cazul 
constientizarii publice a nevoii unor politici de populate si extinderii politicile sociale pentru 
familie si copil, de ele va beneficia Tn primul rand aceasta generate. Este generatia la care, 
daca nu se stopeza emigratia si nu se mareste fertilitatea scaderea de populate va fi 
dramatica si dezechilibrele Tn structura populatiei vorfi uriase. 

Generatia tranzitiei va produce si efecte pozitive la nivelul sistemului de protectie sociala 
(somaj scazut, acoperire mare cu asigurari publice si private a celor din generate, reducerea 
numarului de pensionari dupa 2055 cand generatia va aunge la pensie. 

Marea problema va fi sustinerea sistemului de pensii Tntre 2032 si 2055 cand gneratiile 
de decretei vor fi la pensie si generatiile mici, de tranzitie si post-tranzitie vor fi contributori la 
fondurile de pensii. 



Dezechilibre actuale § i perspective ale sistemului de securitate sociala 

Scaderea numarului de contribuabili la sistemul de protecfie sociala. 

Tn timp ce pensionarii s-au Tnmultit rapid, numarul de salariati a scazut dramatic dupa 
1990 generand o mare criza a finantarii fondurilor de pensii si a altor fonduri sociale. Tn 



289 



anumite sectoare sunt putini contribuabili la sistemul de pensii (Tn agricultural, de exemplu, 
sunt aproximativ 2 milioane de persoane ocupate, din care doar 2-3% contribuie la sistemul 
de asigurari). Tn intervalul 1989-1999 rata ocuparii a scazut constant de la 473 
persoane/1000 locuitori la 375 persoane/1000 locuitori. 

Pe fondul scaderii populatiei tinere, perspectiva mentinerii unei baze de contribute 
solida pentru bugetul de stat si fondurile de asigurari sociale scade vertiginos. Tn graficul 
urmator se poate vedea cum populatia de varsta activa (calculata Tn doua variante, 15-59 si 
15-64) reprezentata prin primele doua linii superioare scade de la 65% din populatia totala Tn 
2005 la 50% Tn 2050 sau, pentru varianta 15-64 de ani, de la 70% la 59% (vezi si Tabelul 
VI-2 pentru valorile exacte). 

Graficul VI-5 Evolutia populatiei pe categorii de varsta relevante, 2005-2050 




Sursa datelor: Vasile Ghetau, Centrul de Demografie Vladimir Trebici 
Tabelul VI-2 Proiectia diverselor categorii de varsta [%] din populatia totala 





Categoria 
de varsta 


2005 


2010 


2015 


2020 


2025 


2030 


2035 


2040 


2045 


2050 


Copii aflaji Tn Families 
au scoala I 


0-14 


15.6 


15.0 


14.8 


14.5 


13.8 


12.8 


11.8 


11.2 


11.0 


11.0 


Liceu -Facultate 


15-24 


15.5 


13.7 


11.0 


10.4 


10.3 


10.4 


10.2 


9.7 


8.9 


8.4 


PopActiva_varianta I 


15-59 


65.1 


64.8 


63.3 


61.9 


62.0 


60.0 


58.3 


55.7 


53.3 


50.0 


PopActiva_variantall 


15-64 


69.6 


70.2 


69.7 


68.3 


67.3 


67.8 


66.0 


64.2 


61.4 


59.1 


Pensionarivl 


55+ 


25.0 


26.9 


28.6 


29.1 


32.1 


35.0 


38.5 


41.2 


44.7 


45.7 


Pensionari_vll 


60+ 


19.3 


20.2 


21.9 


23.6 


24.2 


27.2 


29.9 


33.1 


35.7 


39.0 


Pensionari_vlll 


65+ 


14.8 


14.8 


15.6 


17.2 


18.9 


19.5 


22.2 


24.6 


27.5 


29.9 


Pensionari+Cheltuieli 
de Sanatate vl 


75+ 


5.5 


6.3 


7.0 


6.8 


7.5 


8.9 


10.1 


10.2 


12.2 


14.0 


Pensionari + Cheltuieli 
de Sanatate VII 


85+ 


.7 


1.0 


1.3 


1.6 


1.8 


1.8 


2.2 


2.7 


3.1 


3.0 


Sursa d 


atelor prima 


re; Vasii 


eGhet 


au, Cer 


trul de 


Demog 


rafie Vic 


adimir 7 


'rebici 







290 



Tn condipe Tn care ponderea populatiei de copii aflati Tn familie si scoala Tn populatia 
totala va scadea cu aproape 4 procente, tendinja de crestere a ratei de dependent Tntre 
populatia varstnica si populatia de varsta activa va continua si dupa 2050. 

Tabelul VI-2 mai releva ceva foarte important: populatia de peste 55 de ani este Tn 
crestere rapida si va ajunge de la 25% la 46% din total populate. Tn prezent, Tn Romania 
varsta medie reala de pensionare este de aproximativ 54 de ani. Daca aceasta situate se 
mentine si se mentine si procentul de pensionari Tn populatia de 60 de ani si peste, 131%, 
atunci am ajunge Tn 2050 la un procent de pensionari de 50% din populate. 

Graficul VI-6 Evolutia varstei mediane Tn populatia Romaniei 2005-2050 



60 
50 
40 
30 
20 
10 



507j 51 5^r 




36.6 



1 1 1 1 1 1 1 1 1 

2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050 



-♦—Varsta Mediana [ani] 



Sursa datelor primare: Vasile Ghe^au, Centrul de Demografie Vladimir Trebici 

Tn Graficul VI-6 se observa cum varsta mediana va creste cu 15 ani, de la 36,6% Tn 
2005 la 51,6% Tn 2050. Cu alte cuvinte, daca Tn 2005 cineva de 37 de ani era la jumatatea 
structurii de varste a populatiei Tn 2050 Tn aceeasi pozitie, cu jumatate din populate mai 
tanara decat el si jumatate mai varstnica se va afla o persoana de 52 de ani. Cum va evolua 
Tn acest caz varsta de pensionare? Tn mod evident ea nu va putea ramane pe loc, va trebui 
sa creasca. Aceasta realitate total diferita de cea actuala va fi, Tnsa, extrem de diferita Tn 
spatiu, unele judete si localitati concentrand o populate Tnca tanara iar altele (mai ales la 
nivel de localitati) fiind completTmbatranite si Tmpovarate de probleme sociale. 

Cateva concluzii: 

• Pana Tn 2050 tendintele de evolutie a structurii populatiei sunt evident negative 
urmand sa asistam la o Tmbatranire rapida a populatiei, la scaderea natalitatii si la cre§terea 
raportului de dependents a persoanelor varstnice. De-abia dupa 2055 presiunea pe 
sistemele de pensii, de sanatate si de asistenta sociala va incepe sa scada. 

• Pe piata muncii au Tnceput sa intre din 2008 generatii putin numeroase iar numarul 
de salariati nu va creste foarte mult chiar Tn eventualitatea unei cresteri economice 
constante. Ca urmare, recurgerea la imigranti va deveni o necesitate Tn 5 - 6 ani cand 
intrarile de forta de munca tanara vor fi foarte mici si vor fi reduse de crestere ponderii 
studentilor Tn fiecare cohorta si de plecare tinerilor (si asa foarte putini) spre slujbele mai 
bine platite din Occident. 



291 



• Generatia numeroasa nascuta dupa 1966 Tn perioada comunista a asigurat 
mentinerea unei natality acceptabile la o rata totala a fertilitatii foarte mica si a fost un bun 
„tampon" pentru migratia definitiva de dupa 1989 spre Europa si America de Nord. Efectul 
acesta va trebui compensat la generatia tranzitiei, cei nascuti dupa 1989, prin politici sociale 
eficiente de crestere a ratei fertilitatii si de reducere a migratiei externe definitive pentru ca 
altfel efectele negative Tn structura populatiei vor fi extrem de grave. 

• Tncepand cu 2030 - 2035, pe piata muncii vor intra copiii nascuti de generatia 
tranzitiei care este probabil sa fie si mai putin numerosi. Doar o redresare a ratei fertilitatii 
(care ar trebui sa ajunga de la 1 ,3 macar la 1 ,5 cat este media UE pe termen mediu si la 1 ,7, 
-1,8 pe termen lung) corelata cu o reglare a fluxurilor migrationiste ar reduce acest proces. 

• Problema varstnicilor fara asigurare de pensie si de sanatate va fi vizibila in special 
dupa 2025 cand persoanele care lucreaza Tn prezent la negru sau nu lucreaza deloc vor 
ajunge la varste Tnaintate fara a beneficia de pensii sau de asigurari de sanatate iar costurile 
serviciilor minimale pentru ele vor trebui suportate de sistemul de asistenja sociala. 

• Femeile, Tn prezent cu o speranja medie de viaja la nastere cu peste 6 ani mai 
mare decat a barbatilor, iar la 60 ani cu peste 3 ani mai mare, vor continua sa reprezinte o 
pondere ridicata Tntre persoanele varstnice Tn special Tn mediul rural. La nivelul Uniunii 
Europene este reglementata egalizarea varstei de pensionare Tntre femei si barbati, la minim 
65 de ani pentru ambii, pana Tn 2020; Tn Romania Tn 2014 vom avea o varsta de pensionare 
de 65 ani pentru barbati si doar 60 ani pentru femei deci este nevoie de decizii strategice 
pentru cresterea varstei de pensionare la femei Tntr-un mod echitabil si o perioada de timp 
rezonabila. 

• Problema echilibrului Tn sistemul cheltuielilor publice si al cheltuielilor publice 
sociale trebuie rezolvata prin decizii inteligente, echilibrate, pentru a reduce masurile 
populiste, electorale, care afecteaza nu doar stabilitatea economica ci si pe cea sociala (vezi 
revendicarile deja Tncepute de sindicate dupa majorarea foarte mare, nesustenabila 
economic, a pensiilor). 

Ce-i de facut? 

• Problemele de populate trebuie corelate cu cele de dezvoltare. Este nevoie de 
strategii concertate care sa regleze atat procesele demografice cat si pe cele sociale 
si economice; accentul trebuie pus Tn mod egal pe protectia varstnicilor, pe 
recompensarea justa a celor care lucreaza printr-o impozitare echilibrata a veniturilor 
si pe Tncurajarea familiilor tinere sa stea Tn Romania si sa nasca copii. Orice 
dezechilibru Tn aceasta ecuatie este periculos. 

• Elaborarea unei strategii pe termen lung privind piata muncii si politica de pensionare 

• Introducerea urgenta a unor politici publice care sa incurajeze populatia inactiva sa 
intre in piata muncii si Tn sistemul de asigurari. 

• Cresterea treptata a varstei medii reale de pensionare de la aprox. 53 de ani Tn 
prezent la 60 de ani Tn 2025 si la 65 de ani Tn 2050 

• Cresterea numarului de salariati prin politica de mentinere Tn tara a tinerilor si de 
"recuperare" a muncitorilor migranti; 

• Este necesara pe termen mediu si o politica de imigratie pentru a putea compensa 
lipsa fortei de munca tinere. 

• Tncurajarea natalitatii prin politici sociale tintite pe familiile cu copii mici. 

• O politica publica pentru femeile casnice (care reprezinta 25% din populatia feminina 
inactiva) este obligatorie 

292 



• O strategie speciala pentru vTrstnicii din mediu rural este foarte necesara; Este 

esentiala cresterea accesului la servicii sociale si de sanatate a acestor persoane, (Tn 
majoritate femei) 



VI.4. Disparitatile teritoriale 

Tntelegem prin disparity teritoriale diferentele dintre anumite regiuni, zone, areale 
geografice de la nivelul unei entitati teritoriale, evidentiate prin indicatori relevant tinand de 
nivelul de dezvoltare social-economica a societatii respective, diferente care se considera ca 
fiind indezirabile din punct de vedere functional sau prin raportare la principle echitatji 
sociale acceptate. Este limpede ca deosebiri Tn nivelul de dezvoltare economica, Tntre 
profilurile culturale, implicand cele mai variate aspecte ale modului de trai al oamenilor, au 
existat si vor exista Tntotdeauna. Problema care se pune este aceea ca aceste diferente sa 
nu afecteze negativ modul de dezvoltare a societatii Tn ansamblul ei si sa nu mentina sau sa 
adanceasca inegalitati care din punct de vedere etic sunt de nesustinut, indiferent de 
ideologia politica dominanta, generand astfel probleme si riscuri sociale. 

Dezvoltarea societatilor moderne a adancit inegalitatile teritoriale, dat fiind ca, 
eel putin Tn fazele initiale, aceasta a depins direct de existenta Tn proximitate a unor resurse 
sau facilitati naturale, pe baza carora s-a produs dezvoltarea industrials. Lucrul acesta este 
usor de evidentiat si Tn cazul tarii noastre. Indiferent ca e vorba de Principatele Romane sau 
de teritoriile aparjinand Imperiului Austro-Ungar, urmele nasterii activitatilor industriale la 
scara mare, Tn a doua jumatate a secolului al XlX-lea, sunt vizibile pana Tn zilele noastre, 
prin perpetuarea unor diferente de dezvoltare teritoriala. Asadar, o serie de disparitati 
regionale actuale sunt rezultatul unor evolutii istorice, generate de conditiile geografice si 
potentate de cele social-economice si politice. 

Tn decursul perioadei comuniste (1947-1989), Romania a trecut printr-o 
experienta deosebita legata de industrializarea fortata si planificata. Dupa atingerea unui 
anumit nivel de dezvoltare, regimul comunist a constientizat pericolul reprezentat de 
cresterea disparitatilor regionale, pe care un asemenea proces le poate genera atunci cand 
se urmareste doar mentinerea unor ritmuri ridicare de crestere economica si a Tncercat sa 
implemeteze o politica de ..dezvoltare echilibrata a tuturor zonelor tarii", subsumata, Tn fond, 
ideologic conceptului de „omogenizare sociala". Fara a detalia aspectele acestei politici, se 
poate afirma, asa cum sustin si alti autori (Benedek, 2004, Popescu, 1994), ca rezultatul 
general a fost reducerea disparitatilor teritoriale, diminuandu-se astfel unele dintre 
dezechilibrele mostenite din epoca interbelica de dezvoltare. Tnsa unele dintre schimbarile 
menite sa duca la reducerea disparitatilor s-au dovedit ulterior a fi de viabilitate redusa, iar 
intentia de uniformizare a nivelului de dezvoltare a zonelor si conditiilor de viata din 
perioada comunista nu a condus pana la urma la o uniformizare a Romaniei, ramanand, Tn 
final, diferente Tnsemnate Tntre zonele tarii, Tntre judete si localitati, atat Tn plan economic cat 
si Tn eel socio-demografic. 

Tn perioada actuala, de dupa 1989, o serie de disparitati par a se fi accentuat, ca 
rezultat al unei faze de profunda restructurare economica si al unei noi directii de evolutie, Tn 
care problematica acestor diferente teritoriale a fost prea putin Tn atentia autoritatilor politice, 
lucru, de altfel, de Tnteles Tn conditiile respective. Odata cu pregatirea pentru intrarea Tn 
Uniunea Europeana (Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, 1997) si mai ales dupa 



293 



aderare, Romania Tncearca sa se adapteze la o serie de norme si principii generate, Tn 
principal, de politica de coeziune europeana, Tn cadrul careia se acorda o atentie deosebita 
reducerii dezechilibrelor regionale, politica cu o puternica forta de susjinere si influentare Tn 
spatiul european, manifestata la Tnceput dupa aderarea la UE a unor tari sudice mai putin 
dezvoltate (Grecia, Spania, Portugalia) si deosebit de actuala astazi, dupa ultimele doua 
valuri de aderare. 

Tn ciuda mutatiilor continue suferite Tn timp de politica de coeziune a UE, obiectivul 
major al acesteia a ramas eel de reducere a disparitatilor regionale, prin transfer de resurse 
comunitare catre regiunile cu probleme, transfer realizat prin intermediul unor instrumente 
financiare comunitare cunoscute sub numele de instrumente structural 78 . De remarcat 
faptul ca politica de coeziune a UE nu cauta sa se substituie politicilor regionale ale statelor 
membre, ci doar sa ofere un cadru mai larg, propice coordonarii acestora, prin formularea de 
principii, orientari, dar si reguli dare menite sa permita atat utilizarea eficienta a fondurilor 
provenite din bugetului comunitar, cat si atingerea obiectivului general, de reducere a 
disparitatilor Tntre diferitele state si regiuni comunitare. Conform mult discutatului si 
disputatului principiu al subsidiarita{ii, prin intermediul propriilor politici regionale, statele 
membre pastreaza competente Tn rezolvarea problemelor identificate la nivelul propriilor 
structuri regionale, respectiv Tn sustjnerea dezvoltarii infrastructurii si a investipor creatoare 
de locuri de munca. 

Asumandu-si ca obiectiv comun ridicarea nivelului de dezvoltare din regiunile cu 
probleme, statele membre si UE pot actjona de o maniera coordonata si coerenta pentru a 
permite atat o mai buna repartizare a activitatjlor economice, cat si a resurselor pe teritoriul 
national si, evident, comunitar. Ajutoarele regionale^ 79 , care vizeaza regiunile din UE cu un 
nivel mai scazut de dezvoltare (vezi cadranul - Clasificarea regiunilor in UE), aplicate de o 
maniera judicioasa, rationala, pot reprezenta instrumente indispensabile dezvoltarii si 
cresterii continue si echilibrate a UE. 

Ca principii de actiune si ca formule de materializare a intentiilor politice majore Tn 
acest domeniu putem detecta mai multe actiuni de planificare ale autoritatilor noastre, dintre 
care amintim doar trei documente esentiale adoptate de Guvernul Romaniei: Planul national 
de dezvoltare, 2007-2013 (decembrie, 2005), Planul operational regional, 2007-2013 (iunie, 
2007) si Planul National de Dezvoltare Rurala, 2007-2013 (februarie, 2008). Analiza acestor 
documente arata ca o serie de aspecte sunt corect surprinse la nivel conceptual si Tn 
intentiile de actiune. Din pacate, exista si unele care nu sunt evidentiate, dar, mai ales, se 
dovedeste ca, Tn plan practic, lucrurile s-au miscat foarte putin Tn ultimii ani, asa meat 



178 Instrumentele structurale sunt formate, la randul lor, din fondurile structurale (Fondul European de 
Dezvoltare Regionala si Fondul Social European) si din fondul de coeziune. 

179 Ajutoarele regionale fac parte din categoria mai larga a ajutoarelor de stat, interven^ri considerate a 
determina distorsionarea pietei si, din acest motiv, interzise la nivel comunitar. Astfel, Articolul 87 (fost 92), 
paragraful intai, precizeaza: „cu exceptia derogarilor prevazute prin prezentul tratat, sunt incompatibile cu Piaja 
Comuna toate ajutoarele acordate de stat sau prin intermediul resurselor statului, indiferent de forma imbracata, 
in masura in care afecteaza schimburile intre tarile membre sau ameninta sa altereze concurenja, favorizand 
anumite intreprinderi sau activitati." Dispozijia vizeaza in egala masura intreprinderile publice si private. Cu 
toate acestea, Art. 87, paragraful trei, identified categoriile de ajutoare de stat acceptate si considerate a fi 
compatibile cu acquis-ul comunitar, enumerarea incluzand si ajutoarele regionale atunci cand nu pun in pericol 
condrjiile de concurenja si dezvoltare din interiorul UE. 

294 



chestiunea disparitajilor teritoriale devine una tot mai acuta pentru \axa noastra, prin 
raportare la riscurile sociale pe care le poate genera si prin inaderenta la principiile europene 
Tn domeniu. 
Clasificarea regiunilor in Uniunea Europeana 

Toate regiunile si zonele prioritare existente la nivel comunitar se regasesc Tntr-o 
clasificare comuna tuturor unitatilor teritoriale existente Tn UE cunoscuta sub numele de 
NUTS (Nomenclature of Tentorial Units for Statistics). Clasificarea NUTS serveste mai 
multor scopuri, fiind utila atat pentru colectarea si armonizarea datelor statistice, realizarea 
de analize socio-economice, cat si Tn alocarea fondurilor structurale, repartizarea 
fondurilor structurale avand drept criteriu existent^ unui PIB/loc, la nivel regional, sub 75% 
din media UE. Desi clasificarea a Tnceput sa fie utilizata Tnca din 1988 (anul primei reforme a 
politicii regionale a UE), formalizarea legala s-a produs abia Tn 2003 180 . Clasificarea NUTS a 
fost ulterior modificata Tn anul 2008, urmare a aderarii Romaniei si Bulgariei la UE. 181 

La baza clasificarii NUTS au stat principii precum: iavorizarea organizarii 
administrative specifice fiecarui stat membru, din motive practice, clasificarea NUTS 
bazandu-se Tn principal pe diviziunea institutjonala existenta la un moment dat Tn fiecare stat 
membru (criteriul normativ) 182 si crearea unui nivel ierarhic pe trei trepte, clasificarea NUTS 
fiind una ierarhica. Cu alte cuvinte, fiecarui stat membru Ti corespund un numar de regiuni 
NUTS 1, fiecarei regiuni NUTS 1 un numar de regiuni NUTS 2 si fiecarei unitatj NUTS 2 un 
numar de unitatj (regiuni) NUTS 3. 

Regulamentul NUTS prevede pragurile minime si maxime Tntre care se poate Tncadra 
fiecare regiune NUTS, respectiv: 



Nivelul 


Minim 


Maxim 


NUTS 1 


3 miloane 


7 milioane 


NUTS 2 


800 000 


3 milioane 


NUTS 3 


150 000 


800 000 



La un nivel mult mai avansat de detaliere se regasesc districtele si municipalitatjle, 
cunoscute sub numele de Unitaii Locale Administrative (ULA sau LAU - Local Administrative 
Units), unitatj administrative care nu intra sub prevederile regulamentului NUTS. 

Tn prezent, actuala clasificare NUTS, Tn vigoare de la 1 ianuarie 2008, Tmparte 
teritoriul UE Tn 97 de regiuni de nivel NUTS 1, 271 regiuni de nivel NUTS 2 si 1303 regiuni la 
nivel NUTS 3. Sunt definite si doua niveluri LAU, respectiv LAU la nivel 1, fostul NUTS 4, 



180 Regulation (EC) no 1059/2003 of the European Parliament and of the Council of 26 May 2003 on the 
establishment of a common clasification of territorial units for statistics (NUTS), Official Journal L 154, 
21/06/2003. 

181 Regulation (EC) no 176/2008 of the European Parliament and of the Council of 20 February 2008, amending 
Regulation (EC) no 1059/2003 on the establishment of a common classification of the territorial units for 
statistics (NUTS) by reason of the accession of Bulgaria and Romania to the EU. 

182 De regula, la nivelul UE, in functie de criteriile utilizate in definirea lor, regiunile pot fi grupate in 
doua categorii mari: normative, aparute ca rezultat al vointei politice, situate in care limitele lor sunt fixate in 
functie de atributiile definite de comunitatile teritoriale §i in conformitate cu dimensiunea popula^iei necesara 
pentru atingerea obiectivelor propuse, traditiile istorice, culturale etc. §i analitice (sau funcfionale), definite in 
functie de criterii analitice, fie ele socio-economice (de exemplu, in functie de gradul de omogenitate, 
complementaritate sau polaritate al economiilor regionale) sau geografice (altitudinea, tipul de sol etc.). 

295 



care este definit numai pentru urmatoarele 17 tari: Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, 
Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovenia, 
Slovacia si Marea Britanie si LAU la nivel interior, fostul NUTS 5, care include circa 120 000 
municipality sau echivalentul acestora din 27 de state membre. 

In Romania exista patru macroregiuni la nivel NUTS 1 si, tinand cont de structurile 
administrative existente, opt regiuni la nivel NUTS 2 183 , cele opt regiuni fiind declarate 
regiuni de dezvoltare, cu un rol statistic. In acest context, nivelul tentorial NUTS 2 reprezinta 
cadrul de concepere, implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala si a 
programelor de coeziune economica si sociala, constituind totodata cadrul de culegere a 
datelor statistice specifice, Tn conformitate cu reglementarile EUROSTAT. Conform 
Ordonantei de Urgenja nr. 75/2001 privind functjonarea Institutului National de Statistica, pe 
langa cele 34 de directji judetene de statistica au fost create si 8 directji pentru statistica 
regionala, prin activitatea carora sa fie posibila analizarea situatjei economico-sociale Tn 
perimetrele mai sus mentjonate. 

Sursa: Prelucrare informatii http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm 

In cele ce urmeaza vom Tncerca sa atragem atentja asupra unor aspecte concrete, 
care ni se par mai importante, desi nu putem Tntemeia toate afirmatiile pe informatii solide, 
dat fiind ca nu exista date statistice pentru a le putea sustine. 

Disparitati interjudetene 

Entitatile teritoriale alese Tntre care vom vorbi de disparitati sunt, Tn principal 
judetele, iar factorii de diferentiere, dupa care se evidentiaza disparitatile, sunt indicatorii 
principali ai dezvoltarii socio-economice. Am evitat Tn mod constient, Tn partea constatativa a 
raportului, sa facem referiri la regiunile de dezvoltare, entitatile eel mai des invocate Tn 
studiile de dezvoltare teritoriala, din cauza statutului si functiilor acestora si, mai ales, pentru 
ca ele sunt niste constructii care ascund, Tn buna masura, diferente teritoriale majore, 
Tntrucat Tn cadrul fiecarei regiuni (mai putin Bucuresti-llfov) gasim incluse atat judete 
dezvoltate cat si altele Tntarziate Tn dezvoltare sau cu probleme Tn mentinerea unor activity 
care altadata le confereau un loc important Tn ierarhia judetelor (cum este cazul Hunedoarei, 
de pilda). Desigur ca nici judetele nu reprezinta entitati omogene, Tn cadrul lor gasindu-se 
zone cu niveluri diferite de dezvoltare; mai cu seama daca avem un oras mare, cum este, de 
pilda lasul, Tn judetul cu acelasi nume, acesta va ridica sensibil valorile medii ale 
indicatorilor, ascunzand inegalitati intrajudetene mari. 

Tn contextul comparatiilor interjudetene, vom evidentia si difereniele enorme uneori 
intre capitala §i restul teritoriului, cresterea Tn intensitate a acestei disparitati fiind cea mai 
des pomenita Tn studiile de specialitate si chiar documentele oficiale (vezi, de pilda Planul 
national de dezvoltare). 

Indicatorii importanti, pentru care avem si informatii la nivel de judet, sunt prezentati 
Tn Anexa - Tabel 36. 

Indicatorul sintetic eel mai important, care dezvaluie nivelul de dezvoltare economica 
este produsul intern brut pe locuitor. El evidentiaza cu mare claritate disparitatile de 



183 Regulamentul (EC) nr. 176/2008. 



296 



aceasta natura, dezvaluind nu numai probleme de echitate sociala dar si unele functionale si 
ne lasa sa Tntrevedem unele riscuri sociale pe care le genereaza perpetuarea sau adancirea 
discrepantelor. Aici se evidenjiaza principalele axe inegalitare la nivel tentorial, pe 
dimensiunea economical 

Dominanta capitalei asupra restului teritoriului. PIB-ul Bucurestiului este de 2,2 ori 
mai mare decat media nationala si de 2,9 ori decat valoarea mediana a valorilor 
judetene. Singurul areal care se apropie de valoarea Capitalei este judetul llfov; 
urmatorul judet, Timisul, se gaseste la un nivel de 2/3 din eel al Bucurestiului. In 
sfarsit, ultimele judete, Vaslui si Botosani, au o valoare a PIB-ului pe locuitor de 
aproape 5 ori mai mica decat a Capitalei. 

Diferenta dintre judetele estice si sudice si cele din centrul si vestul tarii. Cele mai 
mici valori ale PIB-ului caracterizeaza judete de pe granita de Est si Sud: Vaslui, 
Botosani, Calarasi, Giurgiu, Teleorman. In ultimele 20 de judete dupa acest criteriu, 
doar Maramuresul este Tn interiorul arcului carpatic. Tn primele 22 se gasesc, Tn afara 
de Bucuresti si llfov, doar cateva judete sudice: Constanta, Arges, Prahova, Gorj si 
Valcea si nici unul din Moldova. 

Pe de alta parte, daca e vorba de nivelul de dezvoltare evidentiat prin PIB, nu trebuie 
sa omitem faptul ca aceasta dispersie si aceste inegalitati la nivel de judete se manifesta 
Tntr-o zona cu un nivel redus de dezvoltare, reprezentata de aproape Tntreg teritoriul 
national. Tntr-adevar, daca ne uitam, Tn datele EUROSTAT din 2006, la pozitia regiunilor de 
dezvoltare ale Romaniei Tn ierarhia europeana, constatam ca sase din cele opt regiuni ale 
noastre se afla printre cele 20 de regiuni europene eel mai putin dezvoltate, cu un PIB pe 
locuitor reprezentand Tntre 25% (Regiunea Nord-Est) si 38% (Regiunea Centru) din valoarea 
medie a UE27. Ceva mai bine plasate sunt Regiunea Vest, cu un nivel de 45% din PIB-ul 
mediu european, si, mai ales, Bucuresti-llfov, cu 84%, dar, cum bine se vede, chiar si cele 
mai dezvoltate zone ale tarii noastre se afla Tn a doua parte a clasamentului regiunilor 
europene. 

Cat priveste procesul de cestere/reducere a inegalitatilor interne interjudetene, el se 
dovedeste destul de complex; exista judete cu valori ridicate care au avut o miscare 
ascendenta peste medie (llfov, Timis, Arges), dar si altele cu valori ceva mai modeste, care, 
Tn perioada 2002-2006, s-au miscat rapid (Dolj, Bistrita, Salaj, Maramures). Totusi, exista o 
corelatie pozitiva (r=0,56) Tntre ritmul de crestere si nivelul din 2006, ceea ce sugereaza ca, 
pe ansamblu, disparita{ile jude{ene dupa nivelul PIB-ului s-au amplificat, in perioada 2002- 
2006, lucru demonstrat si de cresterea, Tn acest interval, a coeficientului de variatie 184 al 
indicatorului PIB/locuitor de la 0,33 la 0,39. 

Tn buna masura, aceste ritmuri au fost influentate si de investipe din fiecare judet; 
batalia pentru atragerea acestor fonduri este mare si, Tn restul conditiilor egale, castigatori 
sunt cei care au deja un nivel superior de dezvoltare (de care se leaga si de ceilalti factori 
care conteaza Tn materializarea investitiilor: calitatea fortei de munca, infrastructura etc.). Se 
observa si aici marea discrepanta Tntre zona Bucuresti-llfov si restul teritoriului, aceasta 
zona, care cuprinde circa o zecime din populaiia {arii, cumuland, la nivelul anului 2007, o 
treime din volumul total al investi{iilor realizate la nivel naiional. Diferente serioase exista si 



184 Calculat ca raport Tntre abaterea standard (dispersia) §i media simpla a valorilor judetene. 



297 



Tntre celelalte judete, dat fiind ca volumul investipor pe locuitor merge, Tn acestea, de la sub 
1000 lei (Vaslui, Botosani) la valori apropiate de 6000 lei (Sibiu, Timis). 

Investitii nete pe locuitor, pe judete, 2007 

- lei - 

| | sub 1.500 
1.500-1,9 

Zi 2.000 - 2.399 

~| 2.400 - 3.999 

B 4.000 - 9.999 

| 10.000 3i peste 




Un alt indicator semnificativ pentru nivelul de dezvoltare al unui judet este 
reprezentat de veniturile la bugetul local, provenite din surse proprii (deci fara redistribuire 
de la bugetul central). Cum se poate vedea, ierarhia dupa acest factor este apropiata de cea 
data de PIB, ambele marimi fiind calculate pe locuitor. DisparitatJIe aici nu mai sunt Tnsa atat 
de mari; primul judet, Bucurestiul Tl Tntrece pe ultimul, Teleormanul, „doar" de 2,7 ori. 

Tot la capitolul dezvoltare economica am mai surprins doi indicatori. Ponderea 
populafiei rurale variaza de la 23%, Tn judejul Hunedoara, la 69% Tn judejele Dambovita si 
Giurgiu. Din pacate pentru primul judet acest „avantaj" este Tnca nefructificat, caci specificul 
traditional al oraselor de aici (bazate pe activitaji miniere si siderurgie) le pune Tn perioada 
actuala Tntr-o situatie dificila. Exceptand situatiile oraselor monoindustriale aflate Tn 
dificultate, se poate vedea ca gradul de urbanizare se coreleaza pozitiv cu eel de dezvoltare 
(r=0,66). Pe de alta parte, un nivel de dezvoltare mai ridicat si, mai ales, o dinamica 
economica puternica determina o cerere crescuta de locuinte. Activitatea de acest fel a fost 
surprinsa Tn indicatorul Suprafata locuibila construita Tn anul 2007 la 100 locuitori. Aici 
judetul llfov, care capteaza si cererile bucurestenilor, desfide orice concurenta cu cei 149 
metri patrati ai sai, Tn vreme ce Tn celelalte judete fruntase valorile abia daca se apropie de 
30 mp. Valoarea acestui indicator este influentata si de migratia externa circulatorie, multi 
dintre cei plecati investind Tn locuinte; asa se face ca o serie de judete mai putin dezvoltate 
apar Tn pozitii Tnalte Tn acest clasament (Suceava, Bistrita-Nasaud, Vrancea). Ultimele locuri 
sunt ocupate de Caras-Severin si Hunedoara, cu valori foarte modeste (3, respectiv 
5mp/100 locuitori), reflectand degringolada economica Tn care aceasta zona se gaseste. 

Trecand acum la un alt tip de indicatori, cei care indica unele aspecte ale dotarilor si 
accesului locuitorilor la cateva servicii si utilitati publice, vom observa imediat, din Anexa - 
Tabel 37, cat de mari sunt disparitatile dupa anumite variabile precum si faptul ca diferen{ele 

298 



merg, in cele mai multe cazuri, in sensul in care s-au manifestat dupa indicatorii de 
dezvoltare. 

Indicatorii drumuri modernizate si strazi urbane modernizate fac exceptie de la 
regula de mai sus, Tn sensul ca primul se leaga foarte slab iar al doilea nu se leaga deloc de 
PIB-ul pe locuitor. Este evident ca disparitatile existente pe aceste niveluri vin din condipe 
specifice fiecarui judet; primul factor se leaga destul de putemic de veniturile proprii ale 
judetului, dar al doilea este insensibil si la aceasta variabila. Ceea ce ni se pare mai 
important vizavi de aceste doua aspecte, dincolo de disparitatile existente si care nu tree 
neobservate (la drumuri procentul de modernizare merge de la 13 la 60, exceptand 
Bucurestiul, iar la strazi urbane de la 40 la 82) este faptul ca media natjonala este foarte 
scazuta, departe de exigentele unei societatj a secolului XXI. 



Drumuri publice modernizate, pe judete, 2007 



-% din total - 
| | sub 20 
^20-24 

^]2S-29 
■ 30 - 39 
| 40 si peste 




Ceilalti indicatori din aceasta categorie se coreleaza fiecare cu PIB-ul Tnsa ei devin 
mai interesantj prin gradul de dispersie diferit, ceea ce le confera o valoare inegala Tn 
exprimarea disparitatjlor; de exemplu, dupa suprafafa locuibila existenta, diferentele 
interjudejene sunt mici, mai ales daca lasam de o parte judejul llfov, unde constructiile de 
locuinte din ultimii ani sunt destinate Tn mare parte bucurestenilor. Tn schimb, accesul la 
telefon si internet diferentjaza puternic ariile judetene si, dincolo de unele exceptii, corelatja 
cu PIB-ul este evidenta. 

Am insista Tn mod deosebit pe semnificatja indicatorului numar de locuitori la un 
medic. Cifrele la nivel de judete arata cat de diferentiata este situatia, de aceasta data 
disparitatile fiind dificil de acceptat pe criteriul echitatii si justitiei sociale. Sigur ca judetele Tn 
care se afla centrele universitare mari, vor avea prin forta lucrurilor un numar suplimentar de 
medici, caci specialistii de aici asigura asistenta medicala malt calificata si pentru judetele 
limitrofe. Totusi, concentrarea putemica Tn aceste orase a personalului medical cu studii 
superioare ni se pare excesiva; mai exact, formularea ar trebui sa fie: efectivele personalului 
medical calificat in unele jude{e sunt mult prea mici. De pilda, Tn Calarasi cei 1 172 locuitori la 
un medic Tnseamna o Tncarcatura care ar putea parea prea mare chiar daca toti medicii ar fi 
medici de familie! Toate judetele de campie apropiate de Bucuresti, Calarasi, lalomita, 
Giurgiu, si Teleorman, au un numar foarte mic de medici, raportat la populate. Desigur, o 



299 



parte dintre nevoile lor medicale sunt rezolvate Tn Bucuresti. „Rezolvarea" nu este Tnsa de 
mare succes, daca avem Tn vedere faptul ca speranja de viata Tn judejele respective este 
mai apropiata de media nationala decat de cea a locuitorilor Capitalei. 

Numar de locuitori ce revin la un medic, pe judete, 2007 













"\ BoW^ani V 






Satu Mare f 


Maramure$ ^T 






[ | sub 400 








Suceava 




! ^ 400 - 599 












i ^ 600 - 749 






fj ViBistrita-Nasaud \ 




^^< la S i 


J 750 - 849 


<* Bihar 


V Saiaj J 








~1 850 sj peste 










Neamt C 



_' Covasna 
Bra^ov \__ h Vfancea \ Gala 



1 Buzau 
Prahova 



]Damt»v*(a^ 



Giurgiu 
Teleorman 



Urmatorul grup de indicatori dupa care am explorat existenta si amplitudinea 
disparitatilor este eel de natura demografica. Ca o constatare generala, se poate spune ca 
dincolo de unele diferen{e (cateva chiar notabile) popula{ia jude{elor Romaniei nu prezinta 
disparitaii majore in campul demografic, desi exista, cum spuneam, unele diferenje, 
asteptate sau mai putin asteptate. Tn randul primelor se situeaza cele care se refera la 
fertilitate (mai mare Tn judejele Moldovei) sau la mortalitatea infantila. Dar, daca ne 
referim, de pilda la nivelul fertilitatii, observam ca ea variaza de la 1,1 copii/femeie la 
Bucuresti sau Hunedoara, dar si Tn judete din Oltenia (Olt, Gorj, Mehedinti) precum si Tn 
Braila si Teleorman, la 1,6 copii, Tn Vaslui si lasi, dar si Tn lalomita. 

Diferente destul de greu de explicat apar si Tn cazul variabilei copii nascuti Tn afara 
casatoriei; fenomenul pare a se concentra Tn judetele sudice (cele mai mari procente: 
Giurgiu - 48%, Calarasi - 46%, lalomita - 44%, Teleorman - 37%), fiind mai putin frecvent 
Tn nordul tarii (Suceava - 16%, Bistrita - 19%, Botosani - 19%, Maramures - 20%), dar sunt 
si exceptii notabile de la aceasta regula: Gorj (19%), Mures (35%) etc. 

Nici datele de mortalitate nu se aseaza dupa o regula clara. Speranfa de viata la 
naftere, eel mai putemic indicator al starii de sanatate (si implicit de mortalitate), 
evidentiaza un peisaj foarte omogen la nivel national. Daca lasam de o parte cazurile 
extreme, Bucuresti (74,4 ani) si Satu Mare (69,5 ani), restul judetelor se etaleaza pe o paleta 
foarte Tngusta de valori, mergand de la 71,1 (Caras-Severin) ani la 73,8 ani (Valcea). Ceva 
mai sensibil este indicele mortalitatii infantile, care variaza Tntre 7,1%o Tn Bucuresti si 
19,9%o Tn Satu Mare sau, daca excludem si aici aceste cazuri extreme, care oricum, de data 
asta nu ies mult din serie, Tntre 8,0%o (llfov) si 18,9%o (Botosani). E interesant de remarcat, 

300 



totusi, ca indicele mortalitatii infantile, calculat la nivel anual, nu se coreleaza cu deloc cu 
rata nasterilor extramaritale si nici cu rata totala de fertilitate. Sunt deci alte influente, 
probabil ale unor factori culturali (legaji de alimentatje, higiena, etc.) dar si „conjuncturali" 
(referitori la conditiile din fiecare maternitate sau spital local) care par a determina 
configuratja spatjala a mortalitatii atat generale cat si infantile, fenomene demografice care, 
desigur, partial, sunt legate si de indicatorii de dezvoltare economica. 

tmbatranirea demografica este un proces care afecteaza populatia tarii noastre Tn 
ansamblul ei, ca de altfel si populatia celorlalte tari europene (si nu numai). Cresterea 
ponderii varstnicilor se produce, Tn faza actuala, datorita scaderii ponderii copiilor (generata 
de scaderea numarului de nasteri) si, pentru areale mai mici, din cauza migratiei populatiei 
de varsta mijlocie si tanara. Aceasta migratie s-a produs mult timp spre orase, asa meat a 
produs efecte de Tmbatranire mai ales asupra mediului rural. Situatia judetelor, privitor la 
nivelul Tmbatranirii, este dependents deci de proportia populatiei urbane si de nivelul 
fertilitatii din ultima vreme, nivelul mai ridicat al respectivelor doua componente generand o 
pondere mai redusa a varstnicilor. Jinand seama de aceasta precizare putem Tntelege mai 
bine clasamentul judetelor dupa nivelul Tmbatranirii, clasament care are pe prima pozitii, Tn 
ordinea crescatoare a varstnicilor, lasul G u det cu natalitate mare) cu 16% populate de 60 
ani si peste, iar pe ultima Teleormanul, cu 28% din populate formata din varstnici. 
Tmbatranirea maxima Tnregistrata Tn Giurgiu si Teleorman pare sa fie efectul combinat al 
factorilor ocupare ridicata Tn agricultura si apropiere de Bucuresti ca puternic centru de 
atractie migratorie. 

Tn fine, sporul natural, condenseaza influenta numerosilor factori care influenteaza 
numarul nasterilor si al deceselor. Judetele se plaseaza pe o paleta ce merge de la un spor 
natural pozitiv de +2,9%o (lasi) la unul negativ de -9,1 %o (Teleorman). Sunt si alte judete 
care mai au pierderi naturale mari, peste 4%o (Giurgiu, Mehedinti, Olt, Dolj, Caras-Severin, 
Braila); mai exista unul cu crestere naturala pozitiva de peste 1%o (Suceava +1,2%o), restul 
grupandu-se fie Tn jurul cresterii zero, Tntre +0,9 si -0,9%o (Tn ordine descrescatoare: Vaslui, 
Constanta, Bistrita, Brasov, Harghita, Sibiu, Covasna, Bacau, llfov, Maramures, Vrancea), 
fie pe un interval de scadere moderata, Tntre -1 si -4%o (toate celelate judetele). 



301 



Sporul natural, pe judete, 2007 



<-4.0 

■ -4,0 -<=-2,6 
B -2,5 -<=-1,6 
^-1,5 -<=-0,1 

m >-o,i 




Trei dintre indicatorii cuprinsi la capitolul „ocuparea fortei de munca" (salariati la 100 
locuitori, salariul net lunar si ponderea populatiei ocupata Tn agricultura) sunt foarte 
puternic corelati cu PIB-ul si doar unul, rata §omajului, se coreleaza doar la un nivel mediu, 
ceea ce Tnseamna ca exista o puternica legatura intre aceste aspecte §i nivelul de 
dezvoltare. Obtinem deci ierarhii similare cu cele de la dezvoltare si ceea ce poate fi 
interesant aici este numai valoarea ecartului maxim. Astfel, numarul salariatilor la 100 de 
locuitori variaza de la 13, Tn Botosani, la 48, Tn Bucuresti; ponderea populatiei ocupate Tn 
agricultura, Tn total populate ocupata, merge de la 13% Tn Brasov (daca lasam la o parte 
Bucurestiul) la 55% Tn Teleorman si 53% Tn Giurgiu, acestea din urma fiind singurele judete 
unde mai mult de jumatate din populatia ocupata lucreaza Tn agricultura; salariul net lunar 
variaza de la 792 lei, Tn Covasna, la 1398, Tn Bucuresti. 

Rata somajului, Tn semestrul III al anului 2008, este mai greu de comentat, acest 
indicator avand o evolutie speciala Tn ultimele luni, dupa Tnceputul manifestarii crizei 
economice si la noi Tn tara. La momentul surprins, valorile fluctuau Tntre 1,4%, Tn llfov, si 
10,2%, Tn Vaslui. 

Cat priveste rata criminalitatii, adica numarul condamnarilor definitive la 100.000 de 
locuitori, se constata o disparitate foarte mare a valorilor, lucru care ne face sa credem ca 
valoarea obtinuta nu reflecta numai fenomenul Tn sine, ci si diferente de optica si eficienta Tn 
activitatea instantelor de urmarire penala si de judecata. Tn adevar, e foarte greu de Tnteles 
cum nivelul fenomenului reflectat poate varia de la 82 condamnari Tn judetul Giurgiu, la 406, 
Tn Vaslui, adica Tntr-un raport de 1 la 5. Pe de alta parte, Tn masura Tn care indicatorul are 
totusi o valoare expresiva, datele arata ca cea mai mare parte a judetelor aflate Tn topul 
criminalitatii sunt din zona Moldovei (sase dintre acestea, Vaslui, Galati, Vrancea, Bacau, 
Neamt, Botosani, fiind Tn primele 10); grupa de zece e completata de Braila (Tn proximitatea 
primelor), Hunedoara, si cele doua judete nordice ale Transilvaniei, Satu Mare si 
Maramures. Aceasta situatie sugereaza - repetam, Tn masura Tn care indicatorul are o 



302 



oarecare relevant - ca nu Tn zonele urbane dezvoltate criminalitatea e mai ridicata 
(Bucurestiul are un indicator scazut, 153, care-l plaseaza pe locul 6 Tntr-un clasament 
invers), ci Tn cele unde problemele sociale (saracie, somaj etc.) sunt mai pregnante sau 
acolo unde exista o „cultura" specifica a rezolvarii conflictelor, prin mijloace agresive (Tn zone 
rurale Tnapoiate, Tn anumite arii geografice etc.). 

Disparitati pe axa rural-urban 

O serie de deosebiri Tntre sate si orase sunt firesti si de nemlaturat, acest tip de 
diferente justificand distingerea celor doua medii si analiza lor comparativa. Problema 
disparitatilor devine una importanta Tn momentul Tn care, dincolo de ceea ce este considerat 
normal, avem de a face cu deosebiri socialmente indezirabile. Toate studiile istorice stau 
marturie ca mereu orasele, din momentul aparitjei lor, au exercitat un soi de dominatje 
asupra satelor aflate Tn raza lor de actjune si apoi, dupa constituirea entitatjlor statale, 
asupra ruralului Tn general. Asadar, disparitatile sunt rezultatul unei evolutji istorice 
Tndelungate si, chiar daca facem abstractie de actjunile deliberate de subordonare a ruralului 
de catre urban, procesele „naturale" de evolutie a celor doua medii au fost cele care au facut 
sa apara multe efecte indezirabile. Asa de pilda, industrializarea a atras spre urban, la 
anumite momente, contingente tinere si cu o educatje superioara de la sate, ceea ce a facut 
ca populatja rurala sa Tmbatraneasca mai rapid si forta de munca sa se deterioreze nu 
numai cantitativ ci si calitativ. 

Faptul ca exista deosebiri naturale Tntre sat oras este argumentul pentru a motiva de 
ce compararea celor doua medii trebuie facuta pe alta gama de indicatori decat se 
procedeaza la analiza disparitatilor Tntre judete. Daca acolo de prima importanta ne-a aparut 
nivelul de dezvoltare, masurat prin PIB, aici vom acorda un loc primordial indicatorilor de 
calitate a vietii, pentru ca, Tn opinia noastra acest gen de decalaje sunt nejustificate si 
nejustificabile, chiar Tn conditiile Tn care acceptam ca normale alte diferente. Indicatorii 
folositi si valorile lor se afla Tn Anexa - Tabel 40. 

Tnainte de a analiza disparitatile evidentiabile prin acesti indicatori, sa facem o 
precizare, importanta din punct de vedere metodologic, caci ea sugereaza necesitatea 
ameliorarii sistemului de date statistice, Tn sensul rafinarii distinctiei care actualmente 
lucreaza doar cu doua categorii: urban si rural. Nu trebuie sa fii sociolog pentru a sesiza 
existenta unor diferente enorme Tntre mai multe categorii de asezari, care altfel se plaseaza 
Tmpreuna Tn mediul rural, respectiv eel urban. 

Mai Tntai, exista diferente Tntre orase. 
Ar trebui credem operata o distinctie bazata marimea si functia orasului Tn teritoriu, de 
genul: (i) Capitala, (ii) orase mari cu functia de centre polarizatoare regionale, (iii) orase cu 
functie polarizatoare la nivel de judet si (iv) orase mici. E drept ca, Tn statistici, Capitala este 
asimilata judetelor, deci apare distinct. Tn schimb, alte categorii de orase nu sunt evidentiate; 
doar indirect ne putem da seama de rolul lor Tn teritoriu prin faptul ca ridica nivelul 
indicatorilor judetelor Tn care se afla. Tn plus, consideram ca se impune efectuarea de 
cercetari care sa releve disparitatile intraurbane, mai cu seama Tn cazul oraselor mari, unde 
se profileaza deja diferente marcante de dotari si alte elemente ale nivelului de trai Tntre 
cartiere, uneori constituindu-se zone de tip ghetou, Tn care se concentreaza fiintele cele mai 
defavorizate. 



303 



La nivelul ruralului, exista trei distinctii care par importante. 

Tn cazul primeia, s-ar putea evidentia, pe de o parte, asezarile cu statut rural care se 
afla situate Tn proximitatea oraselor si care au suferit o puternica influenta din partea 
acestora, oamenii de aid avand un mod de trai aproape urban (de multe ori aceste sate fiind 
mai dezvoltate decat unele orase mici) iar, pe de alta, avem ceea ce am putea numi „ruralul 
Tndepartat" sau „ruralul profund". 

Mult discutatul proces de Tmbatranire din rural, spre exemplu, este mult mai puternic 
Tn categoria satelor Tndepartate de orase (Graficul VI-7). Tn astfel de sate, ponderea 
populatiei varstnice este mai mare cu eel putin sase puncte procentuale, comparativ cu 
situatia satelor apropiate de orase. 



Graficul VI-7 Situapa populafiei pe grupe de varsta, pe urban si pe categorii de sate, in 



185 



functie de apropierea de orase, 2002 



100% - 
90% - 
80% - 
70% - 
60% - 
50% - 
40% - 
30% - 
20% - 
10% - 
0% - 






















■ populatiede 60 
am si peste 

populatiede 30- 
59 an 

■ populatiede 18- 
29an 

■ populatiede 0- 

17an 








































ora§e sate la sub 10 km sate la 10-20 km sate la peste 20 
deoras deoras km deoras. 



Disparitatile generate de distanta fata de oras se regasesc din plin si Tn legatura cu 
educatja scolara a populatiei, ca indicator relevant al capitalului uman (Graficul VI-8). Tn 
satele apropiate de orase, ponderea absolventilor de liceu este de aproximativ doua ori mai 
mica decat Tn orase. Pentru satele departate, ponderea respectiva este de trei ori mai mica. 
§i cum educatia este eel mai puternic factor ce influenteaza nivelului de trai, se poate 
accepta ca, Tn mare, Tn satele Tndepartate se traieste mult mai prost decat Tn orase. Iar daca 
mai luam Tn considerate si faptul ca Tn satele izolate, departate, traieste peste o treime din 
populatia rurala a tarii, avem o imagine „grea" a Romaniei rurale, profunde. 



Distanta fa^a de oras a fost masurata pe eel mai scurt si mai bun drum, pana la eel mai apropiat oras de eel 
putin 30.000 de locuitori. Datele despre populate provin din rezultatele recensamantului din 2002. Calculele 
aparjin autorilor. 



304 



Graficul VI-8 Structura populatiei dupa nivelul de instruire, pe urban §i pe 
categorii de sate, in functie de apropierea 186 acestora de orase, 2002 



superior 

- postliceal si de 
maistri 

-liceal 

I - profesional si de 
ueenici 

- secundar inferior 
gimnazial 

i -primar 

I - fara scoala absolvita 




orase sate la sub 10 sate la 10-20 km sate la peste 20 

km de ora| deoras km de oras 



Cea de a doua distinctie la nivelul ruralului ar trebui sa evidenjieze separat situatia 
satelor centru de comuna si cea a satelor apartinatoare. Aici sunt Tn discujie doua aspecte 
majore. Unul formal, ce se leaga de Tnregistrarile statistice. Se stie ca practic toata statistica 
noastra coboara doar pana la nivel de unitate administrativa (comuna, Tn rural) si ca nu 
avem nicio informatje despre ceea ce se Tntampla la nivelul satelor. Doar recensamintele 
populatiei Tnregistreaza date la nivel de asezari 187 , Tnsa de la recensamantul din 1966 nu 
avem cunostinta ca Institutul National de Statistica sa mai fi publicat vreo informatie despre 
aceste unitati. Aspectul e formal important caci, se stie, contururile comunelor se schimba 
destul de frecvent iar un astfel de sistem nu mai permite construirea seriilor statistice Tnapoi, 
pentru noile unitati administrative. Dar exista si o problema de fond. Informatiile la nivel de 
comuna apar ca o medie a situatiei tuturor satelor apartinatoare, or, Tntre acestea pot sa 
existe discrepante importante. Asemenea disparitati se manifesta mai ales Tntre centrul de 
comuna (unde sunt concentrate sediile principalelor institutii publice, asezarile respective 
beneficiind primele de introducerea unor utilitati) si satele apartinatoare, unele dintre acestea 
decazand si pierzand competitia cu centrul, chiar daca la momentul Tmpartirii administrative, 
din 1968, erau la acelasi nivel si numai Tntamplarea a facut ca centrul sa fie ales un sat si nu 
altul. 

O a treia distinctie ar putea lua Tn considerare forma de relief dominanta Tn care se 
plaseaza asezarile rurale, rajiunea referirii la factorul geografic fiind evidenta daca ne 
gandim ca acesta influenteaza atat structura cat si eficienta activitatilor agricole. Dar nu 
numai. O serie de alte activitati dar si facilitati Tn domeniul comunicatiilor si al altor dotari 
sunt dependente de forma de relief. S-ar putea deosebi, Tntr-o astfel de calsificare, eel putin 
trei tipuri de sate: cele de campie, cele colinare si cele montane. 

Aici trebuie mentionat ca, Tn ciuda problemelor metodologice care fac invizibile unele 
diferente, cum ar fi cele dintre centrele de comuna si satele periferice, harjile pe localitati 
(comune) releva si alte pattemuri importante, Tn afara celor mentionate. Astfel, influenta 



Distanta fa^a de ora§ a fost masurata pe eel mai scurt §i mai bun drum, pana la eel mai apropiat ora§ de eel 
pu|in 30.000 de locuitori. Datele despre educate provin din rezultatele recensamantului din 2002. Calculele 
aparjin autorilor. 

187 Era sa spunem „localitati", dar insusi sensul termenului de localitate a fost pervertit, astfel incat acum el se 
folose§te pentru a acoperi notiunea de unitate administrativa (comuna, ora§, municipiu). 



305 



contextului mai larg de vecinatate geografica si economica este majora. Observam ca Tn 
interiorul judetelor populajia varstnica se concentreaza Tn anumite zone, Tn general Tn 
localitati rurale cele mai Tndepartate de resursele de dezvoltare economica ale urbanului, de 
resursele de oportunitati pentru familiile tinere, aflate la granija dintre judeje sau chiar la 
granijele naturale majore cum ar fi Dunarea si Prutul. Localitatile acestea Tndepartate de 
zonele urbane locale sau regionale cu resurse de dezvoltare au fost Tn timp parasite Tn mai 
mare masura de populajia tanara datorita lipsei locurilor de munca, lipsei sau precaritatii 
serviciilor de educate si de sanatate etc. Distanja mare pana la capitalele de judet, lipsa 
obiectivelor economice importante pentru decidenti, au facut ca si investipe Tn infrastructure 
locala sa fie mici astfel ca drumurile cele mai proaste, spre exemplu, se plaseaza adesea la 
granite de judeje sau la granijele necirculate ale tarii. Ca urmare, astfel de commune sau 
mini-regiuni extreme de Tmbatranite sunt frecvente Tn Sud, Tn special la granijele judetelor 
rurale de pe malul Dunarii, Tn est sau la granija unor judeje din Centrul Transilvaniei, Tn 
special din Apuseni. Tn astfel de localitati ponderea populatjei de peste 60 de ani este mult 
mai mare chiar decat media ruralului, atingand valori de peste 50% iar ponderea copiilor 
tinde catre 0. 

Un alt factor care a accentuat migratja tinerilor din astfel de localitati, producand o 
"desertificare demografica" fost prezenta Tn regiune (dar nu foarte aproape pentru a permite 
naveta zilnica) a capitalei sa a unor orase mari cu functia de centre polarizatoare regionale, 
spre care au migrat tinerii. Se vede si din harta urmatoare ca aceste "micro-regiuni 
depopulate de tineri" se afla Tn jurul Bucurestiului, Clujului, Craiovei, lasului sau a conurbatiei 
Braila-Galati. 

PONDEREA POPULATIEI DE 60 DE AN I SI PESTE (%) 



4.6- 17.8 

17.8 - 23.6 

23.6 - 23.4 

■ 29.4 - 36. i 

H 36.8 - 56 i 




S'iKS RPL 2002 



306 



Revenind la problema calitatii vietii, asa cum e influentata de aspectele teritoriale, nu 
trebuie sa uitam ca, Tn ultima instanta, viaja oamenilor este asa cum si-o percep ei. Or, la 
nivelul Romaniei actuale, diferenjele de nivel de trai, percepute de concetatenii nostri, dupa 
tipul de asezare Tn care traiesc oamenii, sunt foarte mari. Tn orasele de 100-200 mii locuitori, 
aproximativ o cincime din populate considera ca are venituri sub strictul necesar (Graficul 
VI-9). Pentru orasele mici, acest segment creste la peste 30%, pentru a ajunge la peste 60% 
Tn satele periferice (cele pe teritoriul carora nu se afla institutiile centrale ale comunei). 
Regasim iarasi, cu o alta masura, poate cea mai puternica, un segment rural de populate 
care traieste de trei ori mai prost decat un segment important din populatia urbana. 

Graficul VI-9 Autoevaluarea veniturilor din gospodarie pe tipuri de localitati. 
Sursa datelor: BOP, mai, 2006 



100% 


^^^^ 


^^: 


1 


1 




1 





















avem tot ce n 


90% 














trebuie 


80% 














trai decent si 


70% 
















uneoritn plus 


60% 


















50% 
















venituri pentr 






40% 
















venituri pent 


30% 
















strictul necest 


20% 
















venituri sub s 


10% 
















necesar 


0% 




















oras peste 200 


oras 100-200 mii 


orasde 30-100 


oras sub 


Omii 


sat centru sa 


t periferic 






mii loc. 


loc. 


mii loc. 


loc 




comuna 







Dupa aceste sublinieri, sa comentam cajiva indicatori. Mentionam, mai Tntai, pe eel 
mai sintetic dintre acestia, eel care reda nivelul saraciei, calculat luandu-se Tn considerare 
si consumul din resursele proprii ale gospodariei. Datele ultimei anchete a INS arata ca 
ponderea populatiei rurale aflate sub pragul saraciei este de peste 3 ori mai mare decat cea 
a fragmentului corespunzator din urban: 29,9% la sate fata de 9,2% Tn orase. Cu certitudine 
ca disparitatjle ar aparea si mai pronuntate daca s-ar dispune de date mai detaliate 
acoperind distincpe pomenite mai sus. 

Urmatorii doi indicatori Tn tabel au o functje explicativa pentru calitatea vietii rurale: 
aici avem mult mai putini salariatj Tn populatia ocupata (35,9% fata de 91,9% Tn urban) iar 
ponderea persoanelor cu studii superioare este deosebit de mica la sate: 3% fata de 
circa 23% Tn populatia ocupata din urban. Or, ambele criterii sunt importante pentru definirea 
modului de trai si stilului de viata, incluzand aici cu precadere nivelul veniturilor. 

Mai multi indicatori care prezinta dotarile Tn gospodarie cu anumite obiecte de uz 
Tndelungat sau cu mijloace de comunicare ne ilustreaza clar amplitudinea disparitatilor Tntre 
rural si urban, masura Tn care Tnca satul romanesc este ancorat Tntr-un mod de trai 
caracteristic societatilor care au pasit mai tarziu Tn modernitate: 

Doar Tntre o cincime si un sfert din gospodariile rurale sunt racordate la refele de 

apa si canalizare, Tn vreme ce proportia respectiva urea Tn urban la peste 90%. 



307 



Ceva mai putin de jumatate din gospodariile rurale poseda masina de spalat rufe si 
putin peste jumatate au acces la telefon (fix sau mobil), Tn timp ce la orase 
proportjile respective suntTntre 85 si 90%. 

Foarte mici sunt proportjile gospodariilor rurale care poseda autoturism (16,5%), 
calculator personal (13,0%) si, mai ales, acces la internet (1,5%); chiar daca 
aceste lucruri sunt destul de rare si Tn orase, daca ne gandim la situatja din alte tari, 
diferente ruralului fata de urban sunt marcante, de vreme ce 33,7 din gospodariile 
urbane poseda autoturism, 41,3% PC si 23% acces la internet. 

Privitor la comportamentul demografic, constatam ca exista un decalaj Tn durata 
medie a vie|ii, Tn favoarea urbanului (73,3 ani fata de 71,6 Tn rural), ca desi femeile 
rurale dau nastere la mai multi copii (rata totala de fertilitate fiind Tn rural de 1,5 si Tn 
urban de 1,2 copii pe femeie), sporul natural este puternic negativ la sate (-4%o) si se 
afla Tn jurul lui zero Tn urban, caci imbatranirea demografica mai putemica a ruralului 
(23,8% varstnici Tn rural fata de 15,9% Tn urban) genereaza o rata anuala mai mare de 
decese si, Tn sfarsit, ca mortalitatea infantila este mai mare Tn rural (14,1%o fata de 
10,2%o la orase) si ca ponderea nascutilor de mame adolescente, sub 18 ani, este mai 
mult decat dubla Tn rural (7%) decat Tn urban (3,2%). 

Concluzii §i recomandari 

Sintetizand constatarile factuale de mai sus, putem spune ca: 

a) La nivel tentorial se regasesc disparity Tnsemnate, mai ales Tn ceea ce priveste 
nivelul de dezvoltare economica a diferitelor areale, care se rasfrange apoi si asupra calitatii 
vietii oamenilor. 

- O prima mare axa de disparitate este Tntre capitala tarii si restul teritoriului. 

- O a doua mare disparitate este Tntre judetele din zona estica si sudica a tarii vizavi 
de unele din centrul vestul teritoriului. 

- Cele doua tipuri de disparity par a se accentua Tn anii din urma, iar recesiunea 
care se prefigureaza le va mari si mai mult (Tn functie desigur de intensitatea si durata 
acesteia) pentru ca zonele mai putin dezvoltate sunt si cele mai vulnerabile. 

- Disparitatile Tntre rural si urban sunt foarte mari. Aici e greu sa vorbim de o 
accentuare a lor, data fiind rapiditatea cu care se modifica multe peisaje rurale. Probabil ca o 
abordare mai nuanjata (cu distinctii, de genul celor mentionate, Tntre localitatile care se 
plaseaza Tn cadrul fiecaruia din cele doua medii) ar putea evidentia mai bine structura si 
dinamica disparitatilor. 

b) Se poate observa ca o serie de judete sudice mai putin dezvoltate se afla Tn 
proximitatea Bucurestiului, acestea (exceptand judetul llfov, care, Tn fapt, apare ca o 
extindere a Capitalei) neresimtind deloc dezvoltarea intensa a Bucurestiului. 

c) Chiar daca mediul urban si anumite zone ale tarii sunt mai avansate dupa o serie 
de indicatori de dezvoltare, nivelul general al tarii, pe aceste dimensiuni, este scazut, 
comparativ cu nivelul mediu al Uniunii Europene. 

d) Problema unor concentrari de populate varstnica Tn localitati depopulate de tineri 
ridica mari semne de Tntrebare privind modalitatile de oferire a unor servicii minimale (de 
sanatate, de asistenta sociala etc.) pe termen mediu si lung Tn aceste localitati. Ce va face 
Statul cu acesti varstnici din satele Tmbatranite? Cine Ti va Tngriji si cu ce costuri? 



308 



Evaluarea situajiei tarii noastre din perspectiva disparitatilor ne conduce la 
urmatoarele aprecieri §i sugestii. 

Disparitatile teritoriale sunt, Tn genere, rezultatul unor procese de lunga durata si au o 
inertie foarte mare. Corespunzator, reducerea lor este greu de realizat, dar nu imposibil. 
Politicile de dezvoltare regionala au ca functie tocmai aceasta reducere a disparitatilor intra- 
si intr-regionale. Se observa Tnsa ca discutia publica pe tema dezvoltarii regionale se duce, 
din pacate, aproape exclusiv pe tema hartii regiunilor de dezvoltare, a statutului lor si a 
necesitatii de a opera schimbari Tn domeniu. Desigur, schimbari de optimizare a practicii de 
dezvoltare regionala sunt bine venite. Tn realizarea lor, Tnsa, credem ca este util sa fie avute 
Tn vedere si urmatoarele considerente de principiu: 

- Institutiile de dezvoltare regionala (agentji, consilii, norme de reglementare etc.) 
sunt la fel de importante, daca nu mai importante decat conturul regiunilor de dezvoltare. 
Operarea unor schimbari Tn domeniu ar fi bine sa fie facuta Tn baza unor evaluari de 
performanta pentru aceste institutji. Altfel se pierd experiente, utile unele dintre ele, se 
construieste necumulativ, impresionist. 

- Eventuala reconfigurare a regiunilor de dezvoltare si acordarea unui statut 
administrativ pentru ele trebuie facuta Tn corelare cu regandirea Tntregului sistem de unitati 
teritoriale pentru a fi compatibilizat Tn mai mare masura cu eel din UE. 

- Tn condipe Tn care comunele au o dimensiune demografica redusa si o putere 
financiara pe masura, considerarea oportunitatji unor unitatj administrativ-teritoriale de rang 
1 (UAT1 sau NUTS 4) care sa grupeze mai multe comune sau comune si orase devine 
prioritara. Tn ce masura astfel de UAT se pot suprapune cu grupurile de actjune locala, GAL, 
din sistemul programului LEADER este o tema de analiza. 

- Simpla reorganizare administrative, indiferent de nivelul la care se va face nu 
rezolva mult din problemele existente atata timp cat infrastructura de comunicare Tntre 
localitatj ramane precara. 

Pe de alta parte, tema disparitatilor locale/regionale este esenjiala pentru Tntelegerea 
imperativului focalizarii programelor de interventie sociala. Avem prea putine resurse pentru 
a le dispersa, iar repartizarea lor „egala" ar adanci si mai tare inegalitatile. De aceea este 
obligatorie colectarea si publicarea datelor statistice cu valori pana la unitatile primare de 
colectare: sate, unitati scolare, unitati sanitare, circa de police etc., astfel meat decidentii sa 
identifice zonele problematice exacte si sa intervina cu proiecte acolo si nu Tn toata 
regiunea. Asa cum am mai subliniat si cum se poate usor Tntelege, cu cat lucram cu entitati 
mai mari si mai complexe nu facem decat sa ascundem inegalitatile prin valorile medii 
calculate; chiar si Tn cele mai sarace judete, de pilda, gasim orase sau comune prospere, tot 
asa cum si Tn cele mai dezvoltate, exista asezari cu probleme. 

Tn sfarsit, dar nu Tn ultimul rand, consideram ca actiunile Tndreptate spre diminuarea 
disparitatilor teritoriale trebuie sa aiba, pe langa un astfel de obiectiv, si un tel mai general si 
mai generos: asigurarea unui nivel minim de civiliza{ie pentru to{i locuitorii \arii, indiferent Tn 
ce colt a' acesteia se afla si indiferent de tipul de asezare Tn care locuieste. Cu alte cuvinte, 
poate ca Tn momentul de fa|a pentru Romania nu reducerea decalajelor interzonale e 
lucrul eel mai important, ci eliminarea decalajului general fa|a de ceea ce Tnseamna 
standardele civilizatiei occidentale. 



309 



VII Concluzii §i recomandari 

Capitolele Raportului au relevat, fiecare Tn parte dar si Tmpreuna problemele 
sectoriale si generale ale sistemului de proteose sociala a Romaniei enuntate in introducere: 

lipsa de coerenta institutionala, de viziune si de planificare strategica pe baza 
evidentelor, absenja monitorizarii si evaluarii ca practici de corectare a sistemului 

ineficienta, risipa, dezechilibrele bugetelor de protectie sociala 

inechitatile multiple si flagrante Tn distribuirea resurselor sociale 

riscurile sociale majore prezente si mai ales viitoare generate de tendinjele de evolutje a 
structurii populatjei a crizei economice, a unor componente ale sistemului de protectie 
sociala. 

Tn fiecare subcapitol au fost prezentate concluzii si recomandari pentru reducerea 
riscurilor sociale identificate. Le-am sintetizat si le prezentam Tn continuare pe cele mai 
importante pentru fiecare domeniu si cateva generale pentru a propune, pe de-o parte 
prioritatjle sectoriale si, pe de alta parte, pentru a contura imaginea de ansamblu a nevoii de 
reforma din sistemul de protectie sociala. Orice prioritizare este, desigur, simplificatoare asa 
ca Tn politicile sectoriale trebuie considerate toate concluziile si recomandarile din 
subcapitole. 

Venituri inegalitati, saracie 

Veniturile medii ale gospodariilor din Romania reprezinta mai putin de un sfert din 
media veniturilor gospodariilor din vechile state membre ale UE (UE-15) si jumatate 
din cele ale populafiei din primele zece noi state membre (NSM-10). Decalajul dintre 
venituri este determinat de decalajul dintre productivitatea muncii si de diferentele privind 
nivelul si structura ocuparii, Tn principal de ponderea salariatilorm populatia ocupata. 

Romania se afla Tntre tarile europene cu incidenta mare a saraciei relative (19%, Tn 
2007 fata de 10-20%, Tn UE-15 si 10-21%, Tn NSM-10). 

Categoriile de populate cele mai expuse riscului de saracie in Romania sunt copiii, 
varstnicii singuri, agricultorii, §omerii si pensionarii agricultori. Riscul de saracie este mai 
ridicat la popula{ia din mediul rural si popula{ia din regiunile Nord-Est, Sud-Est §i Sud-Vest 
(Anexa - Tabel 10J. 

Sistemul de protectie sociala trateaza Tn mod evident mai prost copiii si familiile cu 
copii decat, spre exemplu, persoanele varstnice (care au avut sansa si responsabilitatea 
acumularii de economii si contributii la fondurile de pensii pe parcursul vietii active). Tn timp 
ce incidenta saraciei Tn randul persoanelor varstnice este apropiata de cea estimata pentru 
Tntreaga populate (si va scadea dupa introducerea pensiei sociale), 25% dintre copiii din 
grupa de varsta de 0-15 ani traiau, Tn 2007, Tn gospodarii sarace, cea mai Tnalta rata de 
saracie Tn randul copiilor, comparativ cu cea estimata Tn celelalte \ar\ din Uniunea 
Europeana, cu exceptia Italiei. Situajia este si mai grava Tn cazul parintilor singuri (31%) si 
Tn eel al gospodariilor cu mai multi copii Tn Tntretinere (40%). 

Scaderea dramatica a numarului de copii de dupa 1990 care va continua si se va 
agrava Tn deceniile urmatoare si perspectivele de crestere constanta a ponderii persoanelor 
varstnice Tn populate vor accentua problemele de finantare ale unui sistem centrat pe 



310 



protectia pensionarilor si pe pensionari foarte timpurii (Tn special Tn randul femeilor si 
anumitor categorii ocupationale). 

Propunere: 

Prioritafile Tn distribuirea §i redistribuirea veniturilor vor trebui mutate pe 
familiile cu copii §i pe Tncurajarea intrarii pe pia|a muncii a tinerilor si somerilor si 
ramanerii pe pia|a muncii a celor aflaji Tn preajma varstei de pensionare; Tn acelasi timp 
se vor asigura venituri minimale pentru varstnicii fara pensie si pentru alte categorii care nu 
au venituri din salariu sau din pensie. 

Inegalita|ile salariale Tn Romania nu sunt determinate de gen ci de natura 
angajatorului si varsta angajatului. Daca Tn alte tari femeile castigamult sensibil mai pu^in 
decat barbatji, Tn Romania problema este aproape inexistenta, salarial mediu brut al 
barbatjlor fiind cu doar 1,5% mai mare decat eel al femeilor. Tn schimb, castigul mediu al 
salariatjlor din grupa de varsta de 55-64 ani a fost de 2,4 ori mai mare decat al celor mai 
tineri salariatj, din grupele de varsta de 15-24 ani si cu 35% mai mare decat al celor de 25- 
54 ani. Tn acelasi timp castigurile medii din unitatjle aflate Tn proprietate publica au fost 50% 
mai mari decat cele din unitatjle aflate Tn proprietate privata, iar cele din regiile autonome au 
fost cu 40% mai mari decat cele din societatjle comerciale. Sunt inechitatj flagrante, de 
neimaginat Tntr-o economie bazata pe competitivitate. Tn economia Romaneasca meritul 
este dat de vechime (care nu inseamna obligatoriu eficienta) si de angajarea la stat (unde se 
traieste din impozitele colectate Tn special de la cei care risca, de la mediul privat). Tinerii, 
care au nevoi majore la inceputul vietji: achizitjonarea unei locuinte si a bunurilor de stricta 
necesitate, Tntemeierea unei familii, cresterea copiilor castiga de 2,4 ori mai putin decat 
generatja parintjlor lor, cei care au acumulat pe parcursul vietji si nici nu mai au copii Tn 
Tntretjnere. 

Propunere: 

O lege unica a salariatjlor bugetari este obligatorie pentru a diminua/elimina 
inechitatjle din sistem. Ea trebuie sa tjna seama atat de veniturile medii din economie Tn 
general (si implicit din sectorul privat, eel cu adevarat competitiv) dar si de dezechilibrele 
interne sectorului public, Tn special cele determinate de coeficientj, sporuri si alte elemente 
bazate pe varsta (vechime Tn munca). 

Accentul trebuie pus cat mai mult pe performanta, indiferent de varsta: la 
performanfe egale trebuie acordate recompense egale. 

Tn acelasi timp, trebuie elaborate reguli de salarizare si pentru Regiile autonome. 
Situatiile de monopol sau cvasimonopol trebuie clar reglementate pentru a preveni 
finantarea de catre populate (prin pretiiri mari la bunuri si servicii produse Tn regim de 
monopol) a unor salarii mult mai mari decat cele din sectorul privat concurentjal. 

O mare problema Tn Romania este necorelarea veniturilor primare (din salarii, 
profit etc) cu impozitele/contributjile sociale si cu veniturile din transferuri sociale 
bazate pe aceste impozite si contribu|ii (pensii, ajutor de somaj, venit minim garantat, 
indemnizatje de handicap, alocatji etc). 

Propunere: 



311 



Raporturile dintre salariul minim, ajutorul de somaj minim, pensia minima (sociala), 
Venitul Minim Garantat, trebuie bine gandite, armonizate si reglementate. La fel trebuie sa 
existe rapoarte bine echilibrate Tntre valorile medii ale indicatorilor amintiti. Astfel, de 
exemplu, pensia ar trebui sa fie mai mare decat venitul minim garantat sau indemnizatja de 
persoana cu handicap dar sensibil mai mica decat ajutorul de somaj al unei persoane si 
acesta decat salariul pentru a nu determina presiuni pentru o pensionare cat mai rapida Tn 
cazul unor salarii mici sau al somajului. 

Pentru prevenirea complicitatjlor „la varful" puterilor legislativa, executiva si 
judecatoreasca Tn vederea alocarii privilegiata a resurselor catre un grup foarte restrans de 
persoane privilegiate, a "firimiturilor" catre categorii mari de votantj precum pensionarii si 
salariatii la stat, cu neglijarea categoriilor aflate cu adevarat Tn situatii de rise social este 
nevoie de un sistem de prevenire si control al alocarii resurselor publice care sa 
previna si sa elimine inechitatile si ineficienta. 

Propunere: 

Trebuie sa se interzica prin lege acordarea de drepturi salariale proprii de catre 
fiecare putere Tn parte pentru ea insasi si sa se impuna un control reciproc si mai ales un 
control public real al acordarii drepturilor salariale si de pensie. Trebui interzisa prin lege 
orice aprobare a unor cheltuieli bugetare de pensii sau salarii fara acoperirea 
bugetara pe termen scurt, mediu si lung certificate de Ministerul Finanjelor Publice 
sau de o instanta de decizie speciala privind resursele bugetare. Responsabilitatile 
individuale ale celor care aproba acordarea de drepturi salariale, pensii sau alte beneficii 
fara acoperire financiara ar trebui clar reglementata si sanctjonata. 

Riscuri, vulnerabilitati §i solutii referitoare la piata muncii 

O minoritate de salariati sustjne economia Romaniei, bugetul si restul 
populatiei. Populatje activa este foarte redusa (de aproximativ 47 % din totalul populatjei si 
55% din populatja de 15 ani si peste). Rata de activitate a populatiei Tn varsta de munca 
(15-64 ani) s-a diminuat cu circa 20% (peste 2 milioane persoane) Tntre 1990 si 2004 si 
reprezenta 63% Tn anul 2007, fata de o rata de activitate medie a tarilor UE-27 de 70.5%). 
Populatia ocupata s-a redus de asemenea Tn perioada de tranzitie, numarul persoanelor 
ocupate Tn 2005 fiind cu circa 2,4 milioane mai mic decat eel din 1990. 

Din randul populatiei ocupate, ponderea salariatilor, cei pe care se bazeaza PIB-ul si 
Bugetul Romaniei, desi a Tnregistrat o tending crescatoare dupa anul 2001, a ajuns Tn 
perioada 2004-2008 sa fie de doar 65%-66% din populatia ocupata, prin comparatie cu 
circa 85% Tn tari precum Slovenia, Ungaria sau Bulgaria. Problema cea mai mare este 
ponderea redusa a salariatilor Tn mediul rural unde reprezinta doar 36 % din populatia 
ocupata fata de 92% Tn mediul urban. 

Tn prezent, Tn agricultura romaneasca Tnca lucreaza 30% din populatia ocupata, fata 
de 5% Tn tarile UE-25 dar ponderea Tn PIB a agriculturii este de doar 8%. 

Ratele de ocupare sunt deosebit de mici Tn randul tinerilor (15-24 ani) si femeilor 
(care au varsta de pensionare cu 5 ani mai mica decat a barbatilor dar speranta de viata cu 
peste 6 ani mai mare). Tn anul 2007, rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) a fostTn Romania 
de 24.4%, prin comparatie cu 37.4% Tn UE-27. Tn Romania, doar 10.4% din femeile ocupate 
lucreaza Tn timp partial, fata de 31.2% Tn UE-27, si doar 1.5% au contract temporar, fata de 



312 



15.2% Tn tarile UE-27. Tn Romania, formele flexibile de munca sunt doar marginale pe piaja 
muncii formale, desi sunt reglementate. 

Numarul somerilor Tnregistrati si acoperiti cu indemnizatii a fost foarte scazut Tn ultimii 
ani (sub 100 mii persoane Tn septembrie 2008). Tncepand cu 2008, probabil pe fondul crizei, 
somajul Tnregistrat a Tnceput sa creasca: de la 3.9% (353 mii somen Triregsitraji) Tn 
septembrie 2008 la 5.3%, (478 mii persoane) Tn februarie 2009. 

Comisia a identificat cinci riscuri majore ale pie|ei for|ei de munca din Romania: 
(1) munca Tn sectorul informal, (2) munca Tn sectorul gospodariilor (agricultura de 
subzistenja); (3) somajul de lunga durata; (4) descurajarea de a intra pe piata muncii si (5) 
saracia celor care muncesc. 

Grupurile care se confrunta Tn cea mai mare masura cu aceste riscuri sunt: 
tinerii, popula|ia din mediul rural, populajia de etnie roma, femeile, populatja cu nivel 
redus de educate si de calificare. Spre exemplu, peste 40% din persoanele ocupate Tn 
sectorul informal sunt tineri de 15-34 ani. Ponderea cea mai mare a sectorului informal Tn 
total populate ocupata se Tnregistreaza la tinerii de 15-24 ani, si anume 19%, fata de 9-13% 
din populatja ocupata din celelalte grupe de varsta activa (sub 65 ani). Cumularea 
caracteristicilor asociate cu riscurile privind ocuparea conduce la scaderea drastica a 
sanselor de a fi ocupat Tn munci salariale. Spre exemplu, atunci cand tinerii sunt din mediul 
rural, sunt femei si mai sunt si de etnie roma au sanse infime de a lucra Tn economia 
formala. 

Propuneri prioritare privind ocuparea: 

Tinerii, populatja din rural, romii si femeile trebuie sa fie grupurile tjnta 
prioritare pentru politicile de ocupare. Dar, pentru a reusi deschiderea pietei muncii 
formale si incluziunea unui numar atat de mare de persoane este nevoie de voinja politica, 
bani si informafii (Tarile europene alocau politicilor privind piaja muncii Tn jur de 2% din PIB 
Tn 2007iar Romania aloca doar 0.35%.) 

1) Crearea a noi locuri de munca. 

A. Realizarea unor programe de lucrari publice cu focalizare pe mediul rural si zonele 
sarace. 

Statul poate sa joace un rol activ prin realizarea unor programe de lucrari publice 

B. Promovarea formelor flexibile de ocupare 

Un alt mijloc eficient de creare de locuri de munca este o buna reglementare si 
programe de promovare a formelor flexibile de munca: munca temporara, munca cu timp 
partial, munca la domiciliu etc. Trebuie Tncurajata Tnfiintarea de agentii de munca temporara 
si acordat suport pentru cele active Tn mediul rural si Tn regiunile estice si sudice din tara. 

2) Cresterea angajabilitajii (siguranfei ocupatjei) prin cursuri de formare profesionala 
si Tnvafare continua 

Este esentiala dezvoltarea unui sistem integrat si coerent de formare profesionala si 
Tnvatare continua. Tn Romania, componenta de masuri active de formare profesionala a 
politicilor de proteose a somerilor trebuie considerabil extinsa. 

Dezvoltarea unui sistem de formare profesionala accesibil persoanelor ocupate 
informal si Tn agricultura de subzistenja localizate Tn majoritate Tn mediul rural. Sistem 



313 



trebuie sa se bazeze pe formatori din mediul rural, care pot ajusta programul de cursuri Tn 
functje de nevoile participantjlor. Scolile rurale sunt eel mai bine pozitjonate Tn acest scop. 
Trebuie gandite mecanisme si proceduri de acreditare, precum si un plan de sprijinire a 
scolilor rurale pentru a se acredita pentru formarea profesionala a populatiei rurale de varsta 
activa. 

3) Indepartarea barierelor de intrare/revenire pe piafa muncii 

Reducerea Jlexibilitaiii formate" §i cre§terea flexibilitaiii reglementate 

Indepartarea barierelor structurale de pe piaja muncii presupune Tnainte de toate o 
schimbare de perspective a politicilor de ocupare dinspre protectia locului de munca 
Tnspre protectia omului. lesirea de pe piaja formala a muncii, cu precadere pentru 
persoanele cu calificare redusa, Tnseamna somaj de lunga durata sau (sub)ocupare precara 
Tn sectorul informal sau agricultura de subzistenta, iar Tn cazul femeilor Tnseamna retragerea 
Tn nisa economiei domestice. 

Pentru a deschide piaja muncii formala catre grupurile vulnerabile sunt necesare: 

(a) schimbarea reglementarilor privind relatiile de munca Tn vederea Tndepartarii 
barierelor de intrare/ revenire pe piata muncii; 

(b) Tncurajarea agentiilor de munca temporara; 

(c) Tmbunatatjrea si extinderea masurii active de ocupare temporara; 

(d) introducerea unor noi scheme de suport financiar pentru persoanele care pierd locul 
de munca sau „o parte" din acesta si anume: beneficiile pentru somerii care lucreaza 
cu program redus si beneficiile Tn caz de somaj partial. 

Sistemul de protecfie sociala 

Fiind atat de putjni salariatj este evident ca multj dintre romani fac parte din 
categoriile care beneficiaza de masuri de redistribuire a veniturilor colectate la bugetul de 
stat si fondurile de asigurari sociale. 

Valoarea indicatorului ponderea Tn PIB a cheltuieli sociale Tn cazul Romaniei este 
printre cele mai mici din UE (14% PIB Tn anul 2006), doar tarile baltice Tnregistrand valori 
usor mai scazute Sistemul de beneficii sociale este caracterizat de predominanta 
beneficiilor contributorii, cele mai importante dintre acestea- pensiile § i asigurarile de 
sanatate, cumuland aproximativ 78% din totalul cheltuielilor sociale din Romania. 

In comparatje cu mediile europene, Romania se particularizeaza prin ponderea mai 
crescuta a cheltuielilor cu sanatatea si cu familia, Tn detrimentul celor efectuate pentru 
problematica somajului si a celei privind locuirea si excluziunea sociala. 

Programele care se asociaza atat cu un numar (relativ) crescut de beneficiari dar cu 
niveluri reduse ale cheltuielilor totale sunt cele de asistenta sociala, valoarea totala a 
acestora reprezentand doar aproximativ 0.7 % din PIB, Tn anul 2006. 

Sistemul de pensii 

Cele mai mari cheltuieli publice din Romania sunt cele pentru pensii. Cu mai 

multj pensionari decat salariatj care contribuie la fondul de pensii si cu privilegiile acordate 
abuziv unor pensionari „de lux" sub forma pensiilor speciale, Romania se afla Tntr-o situatje 
extrem de Tngrijoratoare. Pe langa pensiile speciale inechitabile pentru parlamentari, 

314 



magistral si alte grupuri privilegiate se Tnregistreaza si abuzuri numeroase Tn masa mare a 
pensionarilor prin pensionari frauduloase, Tn special Tn cazulpensiilor de invaliditate. Numarul 
pensionarilor de invaliditate a crescut de peste 4 ori dupa 1990 ajungand Tn unele judeje la 
aproape 30% din numarul total de pensionari Tn timp ce Tn altele este de 5-6%. Este evident 
ca sistemul de acordare a pensiilor este scapat de sub control de institu|iile publice si 
acest lucru afecteaza grav interesele masei mari a pensionarilor decent care Tsi vad 
drepturile diminuate complet nejustificat. La aceasta se adauga perspectivele de Tmbatranire 
a populatiei si scadere accelerata a populatiei tinere care sporesc riscurile pe termen mediu 
si lung pentru sistemul de pensii. 

Masurile care trebuie luate pentru ameliorarea situajiei trebuie sa pomeasca de la 
eliminarea inechitatjlor si nu de la cresterea continua a cheltuielilor pentru pensii pentru a 
acorda compensatii celor nedreptatjtj pastrand nealterate drepturile acordate nejustificat. 

1) Reducerea numarului de pensionari (si implicit a ratei de dependents) si 
echilibrarea fondului de pensii: 

■ Cresterea varstei medii reale de pensionare, (care acum este de doar aproximativ 54 de 
ani) pana spre o medie de 60 de ani prin descurajarea pensionarilor anticipate, 
pensionarilor nejustificate pe motive medicale si interzicerea cumulului pensiei publice cu 
salariul. Acordarea unor drepturi sociale Tn mod fraudulos (certificat de handicap, pensie 
de invaliditate etc) ar trebui pedepsita prin imputarea tuturor cheltuielilor celor care le-au 
acordat nejustificat sau au facilitat acordarea lor. Tn aceasta categorie ar trebui sa intre 
atat comisiile si medicii care au facilitat pensionari de invaliditate nejustificate cat si 
instantele, alte institutji ori persoane care au acordat nejustificat drepturi privind pensiile 
speciale. 

■ Egalizarea varstei de pensionare Tntre barbatj si femei si Tntre categorii ocupatjonale la 
65 de ani pentru ambele sexe este imperativa din perspectiva egalitatji Tn drepturi a 
cetatenilor si este necesara pentru echilibrarea Tn timp a cheltuielilor cu pensiile. Masura 
poate fi adoptata rapid prin acordarea pentru femei a dreptului de a ramane Tn functje la 
cerere pana la varsta de pensionare a barbatjlor. Acordarea dreptului de a ramane Tn 
munca pana la 65 de ani (chiar pana la 70 de ani prin prelungire anuala) numai pentru 
femeile cu grad de profesor universitare constituie o discriminare fata de femeile care au 
lucratm alte domenii. Daca se mentjne, dreptul trebuie generalizat. 

■ Este necesara o campanie publica de promovare a avantajelor pentru femei ale 
pensionarii la varste egale cu barbatii deoarece populatja nu este constienta de acestea 
si sustjne Tnca pensionarea femeilor mai devreme. 

■ Trebuie evitata dezechilibrarea financiara a fondului de pensii prin decizii politice (mai 
ales Tn perioadele electorale) sau judecatoresti, prin introducerea Tn legislate a 
obligativitatji demonstrarii acoperirii financiare pe termen mediu si lung pentru orice drept 
de pensie acordat. Drepturile dde pensie acordate fara avizul unei institutji de control 
financiar de la nivelul Ministerului Finantelor si al Casei Natjonale de Pensii ar trebui 
anulate. 

2) Eliminarea inechitatilor din sistem prin reducerea pensiilor aberante 

(exagerat de mari) si unificarea sistemului public de pensii. Trebuie recalculate pensiilor 



315 



pentru toate categoriile care au obtinut privilegii si eliminarea prevederilor privind pastrarea 
unui drept odata obtinut daca acesta este platit din fonduri care nu au existat la data 
acordarii sau este obtinut printr-o procedura incorecta/inechitabila fata de generape actuale 
sau viitoare. Principiul contributivitatii si al corespondentei Tntre efortul total de 
contribute pe parcursul vie|ii active §i nivelul pensiei trebuie sa fie obligatoriu prin 
lege pentru toate pensiile acordate din bani publici. 

3) Introducerea unei pensii minime (sociale) este o masura pozitiva si trebuie 
mentinuta. 

Probleme, riscuri §i solutii privind locuintele §i locuirea 

In ultimii 20 de ani problemele de locuire s-au acutizeazat pe fondul caderii 
economice. Numarul locuintelor nou construite, Tndeosebi al celor construite din fonduri 
publice, a scazut foarte mult, o parte semnificativa a locuintelor nou construite nefiind 
racordate la facilitati hidro-edilitare. Dupa 1989 numarul absolut al locuintelor nou-construite 
a scazut constant, abia Tn 2007 numarul acestora apropiindu-se de valoarea Tnregistrata Tn 
1989. Tn acest interval doar 26,1% din locuinte au fost construite din fonduri publice, Tnsa 
daca eliminam primii 3 ani ai intervalului (1990-1992) cand au fost finalizate masiv locuinte 
Tncepute Tnainte de 1990, ponderea scade la 15,6%. 

In intervalul 1990-2007 fondurile publice destinate constructjei de noi locuinte 
au fost orientate cvasitotalitar catre mediul urban unde au fost construite 93,7% din 
aceste locuinte. 

Se poate observa ca dupa 1990, Tn medie, la nivelul Tntregii tari, cca. trei din zece 
locuinte sunt construite din materiale traditionale cele maimulte dintre ele Tn mediul rural. 

Doar putin peste jumatate dintre locuinte sunt racordate la reteaua de apa potabila, 
doar cca. 45% sunt racordate la canalizare si doar o treime sunt Tncalzite utilizand centrale 
termice. Tn mediul urban 9 din 10 locuinte sunt aprovizionate cu apa Tn interiorul locuintei, Tn 
timp ce Tn mediul rural doar 2 locuinte din 10. 

Privatizarea stocului de locuinte publice, care a scazut de la 37% Tn 1990 la 2,1% Tn 
2000, a lasat autoritatile locale Tn imposibilitatea de a interveni Tn cazul unor situatii de rise 
privind locuirea. Tn acelasi timp, ponderea Tn PIB a cheltuielile sociale pentru locuinta si 
locuire este de 3 ori mai mica Tn Romania decat ponderea medie Tn tarile UE. Construct de 
locuinte sociale a fost complet insuficienta: Tn intervalul 1998-2007 s-au construit doar cca. 
22.500 locuinte sociale, la o nevoie estimata de specialisti (pentru anul 1996) la aproximativ 
1 milion de locuinte. 

Grupurile cu rise ridicat privind locuinta si locuirea sunt: tinerii, romii, populatia din 

mediul rural. 

Tntr-un studiu din 1998 cca. 24,5% din persoanele de etnie roma intervievate, care 
locuiau Tn "casa la curte - proprietate", au declarat ca nu aveau acte pentru terenul pe care 
era construita locuinta (fara diferentieri semnificative Tntre urban si rural). 

Masurile prioritare Tn domeniul locuintei si locuirii trebuie grupate Tntr-o strategie 
nationala privind accesul la locuinte si conditii de locuire de calitate. Aceasta trebuie centrata 
pe urmatoarele obiective prioritare: 
4) Cresterea cheltuielilor publice pentru locuinte si locuire si centrarea lor pe 



316 



constructia de locuinte sociale si nu doar pe subventia utilitatilor pentru populajia saraca. 

5) Cresterea accesului la utilitati (apa curenta, canalizare) a populatiei sarace, in 
special din mediul rural. 

6) Cresterea accesului la locuinte decente a grupurilor vulnerabile (tinerii, familiile cu 
copii, romii). 

Serviciile de asistenta sociala 

Tn procesul de descentralizare a sistemului de asistenta sociala se constata o 
concentrare a serviciilor si institupor la nivel judetean, departe de beneficiari si de 
problemele reale ale comunitatilor locale, Tn mod special fata de comunitatile din mediul 
rural. Comunitatile din mediul rural nu au suficiente resurse pentru dezvoltarea unui 
minimum de servicii sociale comunitare (centre de consiliere si sprijin pentru parinti si copii, 
grupuri de suport, educatie parentala, servicii la domiciliu etc.). 

Lipsa unei strategii referitoare la dezvoltarea unui sistem national coerent de 
institutii si servicii de asistenta sociala va conduce la amplificarea problemelor sociale 
existente precum si la aparijia Tn mai multe comunitati a unor probleme sociale „noi" pentru 
societatea romaneasca, precum traficul de fiinte umane, consumul de droguri ilegale si 
maladia HIV/SIDA. 

Propunere: 

Este imperativa introducerea unui sistem de servicii de servicii de asistenta 
sociala primara cu scop de prevenire a aparitiei si agravarii cazurilor sociale Tnca de 
la nivel local. Tn acest sens este necesara o components a sistemului de descentralizare 
financiara care sa faciliteze acest proces si elaborarea unei metodologii capabila sa sustina 
contractarea serviciilor sociale si dezvoltarea parteneriatului public-privat, 
acompaniate de evaluari anuale ale rezultatelor si impactului serviciilor oferite beneficiarilor 
care sa se faca de la nivel judetean si/sau national. 

Tn Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) exista 
viziuni, interpretari si practici diferite Tn ceea ce priveste serviciile sociale si rolurile 
institutionale. Exista Tnca o tending de concentrare a politicilor publice judetene pe 
problemele copiilor aflati Tn sistemul de protectie si neglijarea celorlalte probleme legate de 
respectarea drepturilor copilului de la nivelul Tntregului judet. Organigramele DGASPC 
pastreaza Tnca responsabilitati privind organizarea serviciilor de prevenire, de combatere a 
saraciei, fara ca instrumentele actuale sa produca rezultate semnficiative. Putine dintre 
DGASPC-uri au dezvoltat servicii destinate sprijinirii autoritatilor locale Tn organizarea 
propriilor servicii comunitare, Tn oferirea de suport tehnic pentru elaborarea si accesarea 
fondurilor europene si monitorizarea respectarii drepturilor copilului, Tn dezvoltarea 
managementului de caz etc. 

Recomandare: 

Consideram necesara elaborarea unei organigrame cadrul la nivelul ANPDC care sa 
structureze, sa eficientizeze activitatea DGASPC, care sa Tncurajeze Tn mod real 
dezvoltarea serviciile de prevenire de la nivel local si sa Tnglobeze departamentul 
managementului de caz in structura organizationala. Aceasta masura ar conduce la o 
strategie unitara de organizare coerenta si convergenta a tuturor serviciilor sociale, medicale 



317 



si educationale Tn proximitatea copilului. Totodata, modificarile de structuri organizational 
trebuie acompaniate de pregatirea personalului si de alinierea salariilor asistentilor sociali 
din domeniul protectiei copilului cu cele similare din alte domenii (justitie, penintenciare, 
sanatate, educate etc.). 

In condipe Tn care serviciile oferite Tn centrele de zi sunt relativ costisitoare 
pentru o comunitate rurala si tinand cont de numarul redus de copii care pot beneficia de 
aceste servicii, centrele de consiliere si sprijin pentru paring reprezinta o alternative 
viabila, realizabila si sustenabila pe termen lung, deoarece costurile sunt incomparabil 
mai mici decat cele aferente unui centru de zi. 

Recomandare: 

Infiintarea cu prioritate si dezvoltarea unor centre comunitare de consiliere si 
sprijin pentru parinti, acompaniate de pregatirea personalului Tn ceea ce priveste utilizarea 
consilierii si tehnicii grupurilor de suport ca forme de interventje, pregatirea unor persoane 
din comunitate Tn domeniul educatjei parentale. Aceasta este una dintre cele mai viabile 
alternative la centrele de zi din comunitatj ce va contribui Tntr-o masura maimare la 
prevenirea separarii copilului de familia sa. 

Serviciile de sanatate 

Efortul public pentru servicii de sanatate este foarte scazut comparativ cu eel din 
celelalte tari membre UE. Astfel, cheltuielile totale cu sanatatea raportate la PIB ne plaseaza 
pe ultimul loc Tn UE iar Romania este ultima clasata si Tn functje de cheltuielile publice per 
capita cu sanatatea, suma reprezentand aproximativ 38% din cea alocata de Ungaria, de 
exemplu. 

Romania avea si cea mai scazuta densitate a medicilor din Uniunea Europeana Tn 
statistici. 

Decalajul Tntre regiuni si Tntre rural si urban Tn dotarea cu infrastructure si personal 
medico-farmaceutic este urias si creaza grave inegalitatj Tn accesul la servicii de sanatate. 
nul Tn zona urbana se afla 88,8% din totalul spitalelor, 91,7% din totalul cabinetelor de 
medicina generala, 92,3% dintre centrele de diagnostic si tratament, 98,1% din cabinetele 
de specialitate si 79,5% din totalul farmaciilor. UnitatJIe sanitare din urban concentreaza 
88,6% din totalul medicilor, 87,3% din stomatologi, 88,5% din farmcisti si 89,8% din 
personalul sanitar mediu (INS, 2007b: IV-VII). 

Potrivit studiilor, accesul la o unitate sanitara se realizeza cu dificultatj pentru 41,7% 
dintre respondent^ rurali §i pentru 19% dintre cei urbani. 

Propunere: 

Un program national de asigurare a accesului la servicii minimale de sanatate si la 
farmacii si medicamente Tn mediul rural este prioritar. 

Existenta a trei fonduri/ case la nivel national si a 41 de case judetene creste 
costurile de administrare si accentueaza inegalitatile atat Tn plan teritorial cat si Tntre 
categorii ocupationale. Un sistem care este principial unitar si nediscriminatoriu la nivel 
declarativ permite Tn fapt existenta unor conditii speciale, a privilegiilor. 



318 



Propunere : 

Reorganizarea sistemului de asigurari pentru a limita fragmentarea excesiva din 
prezent si pentru a asigura drepturi egale la efort contributoriu similar pentru toti asiguratii 
din sistem. La fel cum trebuie sa avem o singura lege a salarizarii bugetarilor si un sistem de 
pensii unitar trebuie sa avem o singura casa de asiguraride sanatate, cu conditii egale de 
acces. 

Romania are conditia de eligibilitate pentru asigurarile de sanatate cea mai restrictiva 
din UE: cinci ani de perioada minima de contribute. Reducerea la 6 luni, operata Tn 2007, se 
aplica numai celor nou intrati Tn sistem si persoanelor care pot demonstra insuficienta 
veniturilor. 
Propunere: 

Tn conditiile unei nevoi ridicate de asistenja medicala (comparativ cu media UE) este 
necesara reducerea perioadei minime de contribute de la 5 ani ( cea mai restrictive) din UE 
la maximum 1 an pentru a reduce riscul excluderii sau pierderii calitatii de asigurat. Riscul 
este crescut pentru somerii de lunga durata, ex-beneficiarii VGM, agricultorii, lucratorii pe 
cont propriu. 

De asemenea, completarea pachetului de baza, Tn primul rand prin includerea partiala a 
asistentei stomatologice, cu o eventuala co-plata pentru unele servicii este esentiala. Fara 
aceasta masura accesul celor saraci la servicii de stomatologie este imposibil. 

Cresterea accesului grupurilor vulnerabile trebuie Tnsotita de cresterea calitatii 
serviciilor si a accesului la servicii suplimentare pentru cetatenii cu venituri ridicate. 

Propunere: 

Introducerea unor asigurari private de tip complementar, pentru servicii neacoperite sau 
acoperite incomplet de asigurarile publice. Asemenea programe leaga mai strans calitatea 
serviciilor de nivelul de venit, deci sunt necesare masuri corective pentru a nu accentua 
inegalitatea accesului la asistenja medicala. 

Serviciile de educatie 

Prioritare Tn sfera educajiei sunt probleme legate de acces si participare, 
calitatea si egalitatea de sanse Tn educate, probleme care genereaza sau adancesc 
riscurile si inechitatile sociale. 

Participarea la Tnvatamantul prescolar este similara altor tari europene. Exista Tnsa 
grupuri care ce prezinta deficite cronice de participare: copii din localitatile rurale izolate, 
copii proveniti din comunitati de rami si copii cu cerinte educationale speciale (CES). Acest 
fapt accentueaza inegalitatile existente. Ratele brute de participare la Tnvatamantul primar si 
gimnazial plaseaza Romania la un nivel comparabil cu media europeana, iar cele pentru 
Tnvatamantul liceal si profesional au avut o tending generala de crestere. Exista Tnsa un 
decalaj cantitativ si calitativ Tntre rural si urban: absolventii de gimnaziu din mediul urban 
urmeaza Tn masura mult mai mare ruta academica, pe cand cei din rural se Tnscriu mai des 
pe ruta profesionala. Abandonul pe fiecare nivel Tn parte este unul scazut, Tnsa pe ansamblul 
ciclurilor de Tnvatamant devine important, fiind printre cele mai ridicate din UE. Ratele de 
participare la Tnvatamantul superior indica Tn continuare inegalitati extrem de mari 
determinate de provenienta sociala. Masificarea Tnvatamantului superior reduce decalajele 



319 



cantitative urban-rural sau fata de grupuri precum tinerii provenitj din familii foarte sarace si 
din comunitatile de romi, Tnsa le transforma Tn decalaje calitative: elevii din medii 
defavorizate tind sa acceseze facultatj §i specializari cu un prestigiu mai redus si care 
asigura o integrare mai slaba pe piata muncii si Tn societate. Problemele sistemului de 
Tnvatamant tind sa aiba un efect negativ mult mai puternic asupra rezultatelor scolare ale 
elevilor provenind din familii sarace, elevilor romi, celor cu cerinte educationale speciale sau 
ale celor infectatj cu HIV. Acestia sunt de multe ori marginalizatj, segregati si uneori chiar 
exclusi Tn scoli din Romania. 

Propuneri prioritare pentru reducerea riscurilor sociale privind educatia: 

- Dezvoltarea unor unitatj scolare integrate care sa deserveasca microregiuni rurale 
prin asigurarea transportului pentru prescolari §i scolari, inclusiv la nivel secundar 
superior. 

- Dezvoltarea (cu prioritate in scoli din comunitatj dezavantajate a) unor programe 
natjonale de servicii educationale secundare (de tip after school, consiliere si recuperare 
scolara a elevilor cu rise de abandon) si angajarea de consilieri scolari, asisten|i sociali si 
mediatori scolari pentru sustinerea copiilor din familii aflate Tn situatii de rise. 

- Cresterea capacitatii institutional Tn vederea scaderii varstei obligatorii pentru a 
urma gradinita la 4 ani, ( 5 ani intr-o prima etapa) astfel meat sa se asigure 
frecventarea grupei pregatitoare Tnainte de varsta de 6 ani pentru totj copiii. Astfel se 
va asigura participarii scolara de la 6 ani, educatia la varste cat mai mici contribuind 
semnificativ la reducerea impactului factorilor socioeconomici defavorizanti asupra 
evolutjei scolare si profesionale ulterioare. 



Grupurile sociale cu rise ridicat de excluziune sociala 

Copiii Tn situatii de rise 

Tn general, copilul se afla Tn centrul discursurilor publice si institutionale dar, in acelasi timp, 
la periferia practicilor dezvoltate de institutii. Acest proces poate fi identificat atat Tn ceea ce 
priveste modul de alocare a resurselor financiare, de salarizare a specialittilor care lucreaza 
pentru copii, cat si Tn modul de ocupare a functiilor publice de decizie Tn domeniul protectiei 
copilului de catre persoane care nu sunt de specialitate. 

Propunem ocuparea functiilor cheie Tn sistemul de protectie a copilului cu specialisti 
recunoscuti in domeniu care sa redefineasca institutional serviciile oferite copiilor si sa 
dezvolte Tn sistemul public practici pozitive din sistemul neguvemamental care sa stimuleze 
participarea si implicarea copiilor. Tn acest sens este necesar sa se identifice parghii de 
motivare (recunoasterea meritelor si succeselor, oferirea unor conditii de dezvoltare 
profesionala, promovare etc.) si de stimulare (modificarea grilei de salarizare Tn acord cu 
cele ale pozijiilor echivalente din alte sectoare bugetare) a personalului din institutive publice 
de protectie a copilului. 

O problema majora este lipsa de focalizare a interventiilor spre comunitatile cu rise crescut 
de parasire a copilului, de abuz, neglijare si exploatare prin munca identificate Tn functie de 
zonele vulnerabile. §i atunci cand se intervine din partea serviciilor de nivel judetean si local 
pentru a reduce parasirea copilului, abuzul, neglijarea si exploatarea prin munca interventiile 
sunt fragmentate nu concertate, sunt marcate de lipsa de coordonare si de profesionalism; 
trebuie mentionat si ca desi exista putine posturi de asistenti sociali care sa se ocupe cu 



320 



oferirea serviciilor de prevenire ele sunt ocupate adesea de personal medical restructurat si 
nu de asistenti sociali profesionisti. In plus, coordonarea Tntre serviciile sociale cu impact 
asupra reducerii riscurilor la care sunt expusi copiii Tn judeje si localitati este deficitara sau 
nu exista deloc. 

De aceea, recomandam dezvoltarea unui minim de servicii comunitare de prevenire a 
abuzului, neglijarii, exploatarii prin munca a copilului (implicarea consiliilor comunitare 
consultative, dezvoltarea centrelor comunitare de consiliere si sprijin pentru parinti, initierea 
practicilor grupurilor de suport si a educatiei parentale) cu sprijin financiar din partea 
Statului. 

Dezvoltarea observatorului apararii drepturilor copilului. Pentru maximizarea 
eforturilor de promovare si aparare a drepturilor copilului Tn Romania, consideram a fi 
extreme de utila functionarea Tn toate judetene tarii a Observatorului apararii drepturilor 
copilului, structura capabila sa sesizeze toate institutiile si organizape atunci cand apar 
cazuri de Tncalcare a drepturilor copilului, sa orchestreze campanii de informare-educare- 
comunicare si sa monitorizeze modul Tn care prescriptiile Conventiei ONU privind drepturile 
copilului sunt aplicate Tn practicile tuturor institutiilor care intra Tn contact cu copilului si au 
responsabilitati dare Tn ceea ce priveste promovarea si apararea drepturilor acestuia. 

Persoanele cu dizabilitati 

Regimul comunist a promovat „ascunderea" prin Tngrijire Tn institutii a persoanelor cu 
dizabilitati. Institutionalizarea a ramas multa vreme cea mai raspandita forma de sprijin 
pentru persoanele cu dizabilitati, iar posibilitatile unei vietj autonome erau aproape 
inexistenta pentru acestea. Tncepand cu 1999, s-au adoptat o serie de masuri care vizeaza 
diversificarea serviciilor de sprijin pentru adultji si copiii cu handicap. Noua legislate intrata 
Tn vigoare Tn 2007 (este Tn acord cu documentele europene Tn materie dar schimbarile 
majore, decisive Tn privinta integrarii sociale a persoanelor cu dizabilitati nu s-au produs: 
prezenta Tn spatiul public a persoanelor cu dizabilitati fizice este Tnca dificila datorita lipsei 
facilitatilor de acces Tn multe institutii publice, pe strada si Tn ijloacele de transport Tn comun, 
integrarea lor pe piata muncii si Tn sistemul de educatie sunt insuficiente, pana si termenul 
frecvent folosit Tn documente oficiale pentru desemnarea persoanelor cu dizabilitati este eel 
de persoane cu ..handicap". 

Numarul persoanelor cu handicap din Romania, dupa 1990, a crescut de aproape 9 ori 
Tntre 1992 si 2008. Dar, Tn timp ce estimarile organismelor internationale arata ca la nivel 
mondial, aproximativ 10% din populate este reprezentata de persoane cu 
handicap/dizabilitati, Tn Romania aceasta pondere este sub 3%. Diferenta se poate explica 
pe de o parte prin definitiile adoptate si criteriile de Tncadrare Tntr-un grad de handicap, 
care Tn Romania sunt mai restrictive decat Tn alte tari, iar pe de alta parte prin 
subraportarea de catre familii/indivizi a situapor de handicap/dizabilitati. Un foarte bun 
exemplu este neincluderea Tn statisticile persoanelor cu handicap/dizabilitati a pensionarilor 
de invaliditate, aproape 900 de mii de persoane care primesc pensie tocmai pentru 
incapacitate de a munci, mult mai multi decat numarul de persoane cu dizabilitati raportat de 
institutiile publice. O situate nefireasca este si aceea ca exista copii cu dizabilitati, aflati Tn 
institutii, care nu au certificate de Tncadrare Tntr-un grad de handicap, ceea ce poate fi 
considerata o Tncalcare a drepturilor lor. 



321 



Datele administrative prezentate de diferite institutii arata o stare de confuzie Tn privinta 
statisticilor sociale disponibile la nivel de minister de resort (Tn acest caz, Ministerul Muncii). 
Documente referitoare la persoanele cu handicap si institupe de protectie a acestora emise 
de agentii diferite, prezinta statistici diferite! 

Evaluarea realizata Tn 2006 privind situatja copiilor cu dizabilitati aflatj Tn toate tipurile de 
institutii (Preda, Lazar, Grigoras, MTndroiu, 2007), a aratat ca Tn general, condipe din 
institutii sunt bune, eforturile facute Tn ultimii ani avand rezultate vizibile, evidente, dar exista 
Tnca o "minoritate" de institutii (de obicei Tntre 3% si 15% dintre cele 666 de institutii 
evaluate, care se confruntau cu probleme grave si foarte grave Tn a asigura servicii de 
calitate si conditii corespunzatoare pentru copiii cu dizabilitati. 

Analiza asupra costurilor releva ca cele mai scumpe servicii oferite din banii publici sunt 
serviciile de Tngrijire la domiciliu, Tn timp ce aceleasi servicii costa de 10 ori mai putin atunci 
cand sunt oferite de ONG-uri. 

Rata de ocupare a persoanelor adulte cu handicap (de 15-64 ani), conform datelor oficiale 
Tnregistrate la ANPH, este foarte redusa, de numai 6,7% Tn 2008, astfel ca peste 93% dintre 
persoanele cu handicap nu sunt ocupate. 

Masurile prioritare pentru protectia persoanelor cu dizabilitati sunt: 

1. Definirea si o evidenta clara si unitara a persoanelor cu handicap/invaliditate din 
Romania. Revizuirea si unificarea regulilor, procedurilor si statisticilor privind Tncadrarea 
Tn grad de handicap/invaliditate ar preveni atat supraincluziunea (Tncadrarea celor care 
nu au dreptul) cat si excluziunea (neincluderea Tn categorie si excluderea de la protectia 
sociala a) celor care au cu adevarat o dizabilitate. Pe langa clarificarea definipor si 
procedurilor mai sunt necesare un sistem eficient de control si sanctionare a abuzurilor 
dar si campanii de informare publica Tn scopul combaterii stigmatizarii si Tncurajarii 
familiilor si persoanelor pentru declararea handicapurilor/dizabilitatilor. 

2. Promovarea Tngrijirii persoanelor cu dizabilitati Tn comunitate si la domiciliu trebuie 
insotita de rationalizarea costurilor prin contractarea serviciilor beficiente pentru 
beneficiari dar si sustenabile economic. 

3. Introducerea unui sistem de management de caz pentru persoanele adulte cu dizabilitati 
este imperativa. 

Persoanele de etnie roma in situatii de rise 

Politicile sociale destinate romilor au Tnregistrat rezultate modeste si s-au datorat mai 

curand presiunilor externe si nevoii de imagine favorabila, decat Tntelegerii gravitatii situatiei 

si interesului public de a Tmbunatati situatia romilor. Faptul ca unele politici nationale care 

au avut un impact pozitiv asupra sanselor de viaja ale persoanelor rome aflate Tn situatii de 

rise - precum legea "Cornul si laptele", legea Venitului Minim Garantat, sau acordarea de 

locuri speciale Tn licee si universitati mai degraba demonstreaza ca incluziunea sociala este 

posibila; de altfel primele masuri amintite nu au fost destinete Tn special romilor ci au avut 

caracter universal dar au afectat Tn mare masura minoritatea roma. 

Tn Romania toti romii Tnca se confrunta direct sau indirect cu discriminarea. Identitatea de 
rom/tigan continuand sa fie un stigmat iar un segment disporportionat de mare al populatiei 
rome traieste la periferia societatii. 



322 



lesirea timpurie din sistemul de educate este asociata cu o traiectorie de viaja structurata 
Tnca dupa modelul traditional, pre-modern. Fetele rome se confrunta cu riscuri 
disproportionate - inegalitatea de gen fiind mai pronunjata Tn cazul populatiei de etnie roma. 
O propose de 10% dintre fetele rome au primul copil Tntre 12 si 15 ani, iar 48% Tntre 16 si 
18ani. 

Doar aproximativ 53% dintre barbatii romi si 23% dintre femeile rome realizeaza munca 
platita Tnsa doar 36% dintre barbatii romi care realizeaza munca platita sunt salariati, 
comparativ cu 77% dintre barbatii neromi. Raportat la totalul populatiei adulte, doar 19% 
dintre barbatii romi si 11% dintre femeile rome au statut de angajati, comparativ cu 40% 
dintre barbatii de alte etnii si, respectiv, 31% dintre femeile de alte etnii. 

Situajia ocupationala precara se reflecta direct Tn calitatea locuirii: 

- aproximativ 15% dintre romi nu au acces la electricitate Tn casa, fata de 2% Tn toata 
populatia. 

- Tn zonele urbane doar 27% dintre romi au apa curenta Tn casa, fata de 90% dintre cei de 
alte etnii; 

- 53% dintre gospodariile rome erau dotate cu frigider Tn 2007, fata de 92% dintre 
gospodariile nerome din vecinatate; 

- 8% dintre gospodariile rome aveau un calculator, fata de 24% dintre vecinii neromi din 
aceleasi localitati. 

Datorita existentei comunitatilor compacte de romi, atat Tn mediul urban cat si Tn mediul 
rural, peste jumatate dintre copiii romi merg Tn clase Tn care aproximativ jumatate sau mai 
multi dintre colegii lor sunt tot romi Omogenitatea etnica devine segregare etnica atunci 
cand comunitatile si grupurile majoritar rome sunt supuse unui tratament inferior. 

Datorita lipsei capitalului uman si material al locatarilor comunitatile compacte de romi si 
institutiile care le deservesc - scoala, dispensar - functioneaza cu resurse reduse, Tntr-o 
perpetua situate de criza. Riscul discriminarii, Tn cazul comunitatilor omogene de romi, este 
foarte ridicat. Infrastructura comunitatilor omogene de romi este deseori impracticabila sau 
absenta. 

1) Redefinirea abordarilor strategice privind problematica romilor prin abordarea 
institutionala, sectorials a problematicii rome, ca problema prioritara pentru strategiile 
sectoriale ale institutiilor cu programe bugetate: Ministerul Educatiei, Ministerul Muncii, 
Ministerul Sanatatii si cele de la nivelul autoritajile locale. Din moment ce abordarile 
anterioare s-au dovedit ineficiente trebuie renuntat la Strategia pentru Tmbunatatirea 
Situatiei Romilor care trebuie „dezmembrata" si inclusa Tn strategiile ministerelor si 
autoritatilor locale. 

2) Rolul Autoritatii Nationale pentru Romi (ANR) care nu a avut niciodata parghii financiare 
si administrative proprii pentru a implementa Strategia ar trebui redefinit pentru a avea Tn 
special functii de monitorizare si evaluare a componentelor specifice ale strategiilor 
sectoriale, de reafirmare si redefinire continua a problemelor si prioritatilor minoritatii 
rome. 



323 



3) Problemele prioritare ale romilor raman cele de acces la educate (inclusiv de 
eliminare a cazurilor de segregare), mentinerea Tn sistemul de educate pe ciclurile 
secundar si superior (Tn special pentru fetele din comunitati traditionale) acces la 
formare Tn profesii moderne, acces la piata muncii si la locuinte si conditii de locuire 
decente. 

4) O problema ce implica riscuri grave pe termen mediu si lung este aceea a focalizarii 
masurilor de interventie spre comunitatile de romi cu riscuri multiple, cele mai grav 
afecate de saracie si excluziune sociala pentru a reduce efectului devastator de 
concentrare a riscurilor sociale multiple: lipsa de educate, somaj de masa, saracie 
extrema, delincventa, prostitutie, dependent de droguri etc. Astfel de situatii sunt 
deja caracteristice unor microcartiere urbane „ghetoizate" si unor sate compacte sau 
cartiere rurale izolate si putin vizibile dar existente Tn mai toate zonele tarii. 

Riscuri legate de consumul de droguri, prostitutie, HIV/SIDA, traficul de persoane si 
violenta in familie 

Conform statisticilor furnizate de Observatorul European pentru Droguri si 
Toxicomanie (2007) Romania se afla sub media europeana privind consumul de droguri dar 
numarul consumatorilor este Tn crestere. Se estimeaza un numar de aproximativ 28.000 
de consumatori de droguri ilegale, marea lor majoritate fiind Tn Bucuresli (24.000) iar 
dintre acestia aproximativ 17.000 sunt consumatori de droguri injectabile (aproximativ 
80% fiind de sex masculin). 

Studiile arata ca Tn anul 2007 numarului consumatorilor de droguri ilegale Tnregistra o 
crestere cu 70% fata de anul 1999. Numarul relativ mare de persoane dependente de 
droguri ilegale provin Tn special din zonele periferice Bucurestiului si ale altor aglomerari 
urbane. Consumul de droguri injectabile este periculos nu doar pentru efectele directe ci si 
pentru „intersectarea" sa cu alte fenomene precum prostitutja Tmpreuna cu care constituie 
focare de transmitere a unor maladii grave. 

Dintre caracteristicil consumatorilor mai atrag atentja cele referitoare la sexul 
comercial si sexul neprotejat practicat pentru a obtjne bani pentru droguri, costurile enorme 
ale dozelor lunare pentru o persoana (Tntre 800 si 3000 de EURO), modalitatjle prin care 
consumatorii obtjn banii necesari Tntre care furtul din magazine, practicarea sexului 
comercial, cersitul, vanzarea de droguri, vanzarea propriilor bunuri si chiar a propriei 
locuinte, injectarea de droguri Tn grup sau cu seringi refolosite, faptul ca jumatate dintre 
dependent^ de droguri care au fost Tn Tnchisoare au consumat droguri si pe perioada 
detentiei. 

Numarul practicantilor sexului comercial nu se cunoaste exact, prostitutia fiind 
interzisa prin lege; desi raziile politiei conduc la amenzi acordate prostituatelor stradale 
(amenzi inutile din moment ce nu sunt platite niciodatasi nici nu conduc la limitarea 
fenmenului) saloanele de masaj erotic ascund adesea practicarea prostitutiei si sunt 
tolerate. 

In anul 2003 OMS estima un numar Tntre 23.000 si 47.000, femei si barbati care 
practica sexul comercial Tn Romania. Sexul comercial este mai frecvent practicat de catre 
femei comparativ cu barbatii iar activitatea sexuala ca si practicarea acestui comportament 
Tncepe Tn unele cazuri la varste foarte mici (14-15 ani). 



324 



Epidemiile de hepatita si boli venerice Tn randul drogo-dependentilor si persoanelor 
care se prostitueaza pot fi urmate de transmiterea Tn masa a virusului HIV asa cum s-a 
Tntamplat Tn fostul spatiu sovietic, Tn tari precum Ucraina. 

Propuneri privind limitarea consumului de droguri ilegale, a prostitu|iei § i raspandirii 
infec|iei cu virusul HIV: 

- Dezincriminarea consumului de droguri (nu a traficului!) pentru a aduce la 
„suprafata" consumatorii. Recent s-au deschis Tn multe orase ale \ar\\ (Brasov, Bacau, 
Galati, Hunedoara, Braila, lasi, Bucuresti) magazine care vand produse etnobotanice ce aii 
acelasi efect ca drogurile ilegale usoare si efectele lor sociale nu par a fi vizibile. Consumul 
de droguri trebuie descurajat dar cu difernetele de rigoare Tntre drogurile usoare si drogurile 
tari, Tn special cele injectabile precum heroina care au efecte negative devastatoare. 
Incriminarea consumului produce efecte secundare grave precum refolosirea seringilor care 
conduce la transmiterea unor boli grave 

- Este imperativa si men|inerea programelor si serviciilor de interven|ie 
stradala dezvoltate de catre ong-uri si finantarea acestora de la bugetele locale Tntrucat 
asigura reducerea riscurilor prin asigurarea persoanelor consumatoare de drog injectabil a 
seringilor de unica folosinta Tn schimbul celor deja folosite. Exista si posibilitatea introducerii 
Tn cartierele cu multj dependentj de droguri injectabile a unor automate cu fise si cu seturi 
sterile de injectare, la fel ca Tn anumite tari europene (ex. Elvetja) pentru a preveni 
refelosirea seringilo 

- tnfiintarea de servicii specializate pentru consumatorii de droguri Tn cadrul 
Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectja Copilului din subordinea Consiliilor 
judetene este de asemenea o prioritate. 

- Legalizarea sexului comercial (nu si a intermediarilor de servicii sexuale) ar fi o 
posibilitate de control a bolilor cu transmitere sexuala. Impunerea unei astfel de masuri Tn 
absenta unei analize bazate pe experienta altor state si Tn functje de particularitatile 
Romaniei ar putea genera totusi efecte nedorite. 

- Tnfiintarea de servicii si centre de specialitate prin intermediul carora femeile care 
practica sexul comercial sa poata beneficia pe langa serviciile de asistenta (medicala, 
sociala, psihologica) si de prezervative oferite gratis ar ameliora Tnsa situatia acestora. 

Persoanele victime ale traficului si ale violentei domenstice sunt de asemenea grupuri de 
rise ce trebuie tintite de serviciile de asistenta sociala de la nivelul comunitatilor locale. 

■ Propunem Tnfiintarea de centre judetene/regionale pentru asistarea (medicala, 
psihologica, financiara) si sustinerea victimelor precum si a adaposturilor sociale 
destinate cazarii temporare a acestora. Cele 9 adaposturi actuale aflate Tn subordinea 
consiliilor judetene sunt insuficiente. Este de asemenea necesara asigurarea unui buget 
de transport al victimei si garantarea unui venit stabil pe o perioada de timp pentru a 
preveni riscul de retraficare. 

■ La problematica violentei domestice, statul poate raspunde prin Tntermediul serviciilor de 
asistenta sociala de la nivel local pe care le-am mentionat anterior Tn Raport. Astfel, 
pentru a preveni si a reduce riscul de a genera violenta domestica, este necesara 
dezvoltarea Tn cadrul serviciilor comunitare de asistenta sociala a serviciilor de suport 



325 



(consiliere, terapie, sprijin financiar, etc.) precum si a institutiilor specifice (adaposturi 
pentru victime, centre de reabilitare, etc.). 



Dezechilibre §i procese demografice §i teritoriale 

Evolutii demografice care pot accentua riscurile sociale 

Scaderea numarului de nascuti Tn prima jumatate a anilor 1990 §i mentjnerea Tn anii urmatori 
a natalitatji la o valoare scazuta a influentat masiv structura populatiei a§a cum s-a Tntamplat 
cu cre§terea fortata a natality Tn generatiile nascute Tntre 1967 §i 1989. Efectele acestor 
doua valuri demografice au fost sunt §i vor fi surse de dezechilibre majore Tn sistemele de 
educatje, Tn piata muncii, Tn sistemul de protectje sociala, Tn procesele de migratje ca §i Tn 
evolutja structurii populatiei Romaniei. 
Tn privinta riscurilor sociale determinate demografic, sunt de sintetizat cateva constatari: 

■ desj numarul anual al nascutjlor este cu 40% mai mic decat eel din 1989, numarul 
copiilor adusj pe lume de mame avand varsta mai mica de 15 ani nu difera sensibil de 
eel din 1989 (Tn jur de 550 fata de 600 Tn anii 1980) 

■ Tn anul 2007, toate cele 562 de mame avand varsta sub 15 ani au avut un nivel scazut 
de educate - primar, gimnazial §i fara §coala absolvita §i un riscul de abandon ori de 
plasare a acestor copii Tn unitaji publice ridicat. 

■ numarul §i ponderea copiilor nascuti Tn afara casatoriei a crescut rapid Tn Romania dupa 
1989, de la 15% Tn prima parte a anilor 1990 la aproape 30% Tn ultimii ani. 

■ copiii nascuti Tn afara casatoriei se afla, Tn cea mai mare parte, Tn grupuri defavorizate 
economic, marginalizate §i avand o educate precara. 

■ potrivit datelor recensamantului din martie 2002, aproape 850 de mii de copii 
(reprezentand 12% din copiii aflati Tn gospodarii familiale) se aflau Tn familii 
monoparentale, cele mai multe fiind compuse din mama §i copii (85%). Indiferent daca 
aceste femei sunt necasatorite, divortate sau vaduve, riscul social nu poate fi neglijat 
Tntr-un context economic dominat de un standard de viata scazut. 

■ Tn aproape jumatate din cele 36 de mii de familii desfacute prin divort Tn anul 2007 au 
existat copii minori (23 de mii de copii). 

■ mortalitatea infantila plaseaza Romania Tntr-una dintre cele mai dezavantajoase pozitii Tn 
Europa. 

■ Tn anul 2007 - 16% dintre femeile care au nascut nu au avut efectuat niciun control 
medical prenatal 

■ pozitia Romaniei Tn spatiul UE ramane critica Tn privinta sperantei de viata la na§tere: 
cea mai scazuta la femei §i printre cele mai scazute la barbati, potrivit datelor publicate 
de Eurostat . 

■ speranta de viata sanatoasa este Tn Romania cu 8-9 ani mai mica decat cea din tarile 
dezvoltate. 

O populate avand o stare de sanatate precara amplifica dramatic resursele pe care 
societatea trebuie sa le aloce asistentei medicale §i celei sociale, Tn detrimentul altor nevoi 
ale societatii iar gradul de participare la activitatea economica este afectat. 



326 



Reculul natalitatii si conservarea unui nivel scazut al acesteia Tsi vor arata cu forta 
efectele economice negative Tn deceniile viitoare prin accentuarea procesului de imbatranire 
demografica §i deteriorarea raportului de dependent economica 

Cele cinci milioane de persoane de 65 de ani si peste vor reprezenta la mijlocul 
secolului 30% din populatia tarii, de trei ori mai mult decat la Tnceputul anilor 1990. Ce 
implicatii economice poate avea o astfel de pondere? Numai o restructurare radicala a 
sistemului de pensii si asigurari sociale si medicale va putea evita producerea unor 
dezechilibre cu incontestabil potential de rise social. 

Exista o tendinta clara de crestere a numarului de persoane varstnice singure - 
femei, Tn imensa majoritate a cazurilor - care vor constitui o problema sociala greu de 
rezolvat Tn special Tn comunitatile rurale Tmbatranite. 

Tendinta de majorare a ponderii celor de varsta a patra (80 sau 85 de ani si peste) 
este de asemenea bine instalata si se va amplifica Tn viitor. 

Dupa 20 de ani de declin demografic si deteriorare a celei mai importante structuri a 
populatiei - cea pe varste, si Tntr-un context Tn care problemele redresarii situatiei 
demografice a tarii nu se afla la locul cuvenit pe agenda clasei politice, perspectivele 
demografice ale Romaniei devin si mai sumbre. Riscurile economice si sociale pe termen 
lung si foarte lung sunt subestimate. 

Recomandari: 

■ Cea mai importanta dintre recomandarile care emana din aceste realitati si perspective 
este nevoia adoptarii unor masuri coerente care sa vizeze diminuarea gradului de 
deteriorare a situatiei demografice si, eventual - pe termen lung - o stabilizare a 
numarului populatiei (care nu va putea fi decat mai mic Tn raport cu eel actual). Cel de-al 
doilea raport al Comisiei, dedicat riscurilor demografice, va trebui sa aduca argumente 
viabile pentru o astfel de interventie. 

■ Pentru diminuarea riscurilor sociale rezultate din caracteristici si tendinte demografice 
actuale masurile celemai urgente ar trebui sa vizeze copii, familiile/mamele cu copii si 
protectia persoanelor de varsta a patra, Tn special pe cele singure. lata cateva care nu 
au fost mentionate Tn celelalte capitole/sectiuni ale Raportului: 

■ Introducerea Tn Tnvatamantul preuniversitar a cursurilor de planificare familiala si 
sanatate a reproducerii. 

■ Introducerea Tn Tnvatamantul medical (superior si mediu) si Tn Tnvatamantul de asistenja 
sociala a specializarilor destinate persoanelor de varsta a patra (80 de ani si peste). 

■ Crearea (prin finantare mixta-publica si a parintilor) a unor grading, internate/camine 
pentru copiii parintilor plecati la munca Tn strainatate (avand cantina, spatii 
supravegheate de lectii si studiu). 

■ Favorizarea primirii Tn grading a copiilor proveniti de la femei singure si de la mame 
foarte tinere. 

■ Favorizarea obtinerii de locuinte pentru cuplurile tinere cu copii. 

Migrafia §i consecin|ele sale 

Dupa revenirile Tn tara de la sfarsitul anului 2008 si Tnceputul anului 2009, este 
probabil ca Tn strainatate se mai afla aproximativ 2,5 milioane de persoane emigrate pe 



327 



perioada indefinite. Aproximativ 40% dintre acestia sunt Tn Italia si aproximativ 30% Tn 
Spania. 

Tn ultima perioada plecarile pentru munca Tn strainatate sunt Tn majoritate de tip 
familial. 

Emigrarea pentru munca este asociata cu o semnificativa emigrare a copiilor de 
varsta scolara care Tsi Tnsotesc parintji Tn strainatate. 

In numai trei ani, 2006-2008, aproximativ 30 de mii de copii au Tntrerupt scoala Tn 
Romania, pentru a o continua Tn strainatate. 

Imigrantji aflatj legal si temporar Tn Romania la sfarsitul anului 2008 erau Tn numar de 
aproximativ 60 de mii. Principalele tari UE din care sosesc imigrantji sunt Italia, Germania si 
Franta si, din imediata apropiere a tarii, Ungaria, Bulgaria si Grecia.Tn ultimii 5 ani numarul 
permiselor de munca eliberate strainilor a crescut de peste 10 ori de la doar 1364 de 
permise eliberate de munca Tn 2004 la 14349 Tn 2008. Este o crestere accentuata, daca o 
comparam cu cea din tari apropiate , cu experienta sporita de imigrare, precum Polonia. 

Migrajia de revenire. Perioada actuala de criza economica va aduce, firesc, un gen 
de „contractje" a emigrarii romanesti prin reducerea numarului de plecari la lucru Tn 
strainatate si prin sporirea numarului de reveniri. 

Ponderea romanilor care Tn toamna anului 2008 aveau intentji structurate de revenire 
Tn tara din strainatate ar putea fi estimata, conform unor date partjale de sondaj, la mai putin 
de 30% din totalul celor aflatj Tn strainatate . 

Persoanele care cunosc mai putin limba tarii gazda, interactioneaza mai putin cu 
populatia locala, sunt mai nemultumite de efectele migratiei asupra familiei proprii si asupra 
propriei sanataji si au o perceptie pozitiva asupra viitorului economic al propriei tari tind sa 
adopte Tn mai mare masura decizii de revenire Tn tara. 

Desigur, evolutiile legate de revenirea efectiva Tn tara sunt dependente de formele 
particulare pe care le va lua criza economica Tn Romania, Tn tarile de imigrare dar si de 
politicile de imigrare ale tarilor respective. 

Tn Italia si Tn Spania, Tn pofida contractiilor asociate cu criza, comunitatile romanesti 
de imigranti vor continua sa se consolideze prin ocupare, locuire, retele sociale si integrarea 
sociala la nivelul primei si a celei de-a doua generatii de imigranti. 

■ Desi rata de revenire va creste, ar fi gresit sa ne asteptam la un aflux al romanilor 
migranti care se vor Tntoarce. 

Consecin|e si riscuri economice asociate migratiei. La nivelul forte i de munca, 
principalele riscuri asociate cu emigrarea sunt a) accelerarea Tmbatranirii fortei de munca 
locale b) accentuarea deficitelor specifice pe sectoare economice si c) reducerea 
competitivitatii economice datorita emigrarii angajatilor cu maxima competenta, cu potential 
sporit de creativitate profesionala. 

Sectoare precum constructiile, industria textila sau medicina Tnregistreaza deja deficit 
clar de forta de munca datorita emigrarii . 

Tn ce masura acest deficit va putea fi solutionat prin migratia de revenire , prin 
imigrare sau prin formarea profesionala a unor noi specialisti din tara, depinde de: 

- oferta salariala specifica Tn Romania, comparativ cu cea din tarile de imigrare (pentru 
romani) sau de emigrare (pentru imigrantii veniti din alte tari) 

- de costul relativ al vietii Tn Romania comparativ cu tarile din care vin sau din care 
revin migrantii. 



328 



- calitatea institutiilor si serviciilor publice din Romania comparativ cu cele din tarile de 

destinatie prezente. 

Coruptia, birocratia excesiva sau lipsa de solicitudine Tn deservirea cetatenilor pot 
constitui motive ale ne-revenirii Tn tara. Aceeasi proasta functionare a institutiilor poate 
contribui nemijlocit la „fuga antreprenorilor migranti Tn strainatate", la deschiderea unor firme 
cu bani din remitente de catre migranti romani dar nu Tn tara ci Tn strainatate. 

Tn anii 2007 si 2008, Romania a fost Tn topul primelor 10 tari din lume Tn ceea ce 
priveste volumul remitentelor intrate Tn tara (cu cate 9 miliarde de USD Tn fiecare dintre cei 
doi ani, conform estimarilor Bancii Mondiale sau cu 6,2 miliarde EUR pe 2007 si 6,3 miliarde 
EUR pe 2008, conform estimarilor BNR, cu referire la transferurile banesti, private, din 
strainatate) . Intrarile de valuta pe cale oficiala au fost echivalentul a aproximativ 6% din 
valoarea anuala a PIB. Pentru 2009 este de asteptat o reducere a valorii financiare a 
remitentelor si se poate afirma ca reducerea emigrarii va contribui la accentuarea deficitului 
economic la nivel national. 

Apare si problema reinsertiei migrantilor Tntorsi Tn tara pe piata locala a muncii si 
accesului lor la ajutorul de somaj si alte forme de protectie sociala ca urmare a contributiei la 
sistemul de asigurari sociale Tnainte de plecare sau Tn timpul migratiei, Tn tara de destinatie. 

O analiza la nivelul tuturor comunelor din tara a evidentiat faptul ca Tn comunele cu 
rata mare de emigrare, la un interval relativ scurt, de eel putin trei ani, apar tendinte de : 

• reducere a natalitatii 

• crestere a divortialitatii si nuptialitatii si de 

• sporire a numarului de locuinte nou construite. 

Tmbatranirea demografica se va accentua si prin ramanerea Tn strainatate a 
migrantilor din cea de-a doua generate, copiii actualilor emigrant, cei care vor reduce 
numarul de paring care vor face copii Tn Romania. 

Implicit, Tn timp, prin efectele ei cumulative, migratia temporara Tn strainatate a 
contribuit la accentuarea disparitatilor comunitare si regionale de pe teritoriul Romaniei. 
Satele si judetele sarace au devenit mai sarace comparativ cu cele care au beneficiat de 
banii transmisi acasa de migranti. 

Direc|ii de acjiune § i solu|ii 

1 . Este necesara o politics de migrate la nivel national. Structurarea ei credem ca trebuie 
facuta distinct, pe axele: a) emigrare temporara Tn strainatate , b) imigrare din strainatate 
si c) migrate si dezvoltarea. 

2. Optimizarea proceselor de migrate. 

2.1. Obiectivul major al politicii romanesti de migrate externa trebuie sa fie optimizarea 
circulaiiei pentru munca in strainatate cu favorizarea proceselor de revenire in {ara a 
imigraniilor romani. A optimiza migratia circulatorie pentru munca Tn strainatate este 
si un factor de reducere a emigrarii definitive din tara. Idee este simpla: asa cum un 
sat, prin navetism rural-urban, castiga dezvoltare fara a pierde populate , tot asa, o 



329 



tara prin optimizarea circulatiei pentru munca Tn strainatate poate obtine efecte de 
dezvoltare fara a potenta consecinte demografice negative ale fenomenului. 

2.2. Imigrarea a pentru munca si a persoanelor care Ti Tnsotesc pe cei care vin sa lucreze 
din afara tarii este un fenomen specific economiei de piaja, cu posibil rol reglator. Ca 
si Tn cazul emigrarii, problema care se pune este una de optimizare. Intrarile de forta 
de munca din exterior ar trebui facute, pe cat posibil: 

o Selectiv, Tn functje de potentjalul de integrare a imigrantjlor Tn societatea 
romaneasca. Imigrantii din Republica Moldova sau din alte spatji cu populatje 
romaneasca au din start rezolvate problemele de limba cu toate avantajele 
care decurg de aici pentru o integrare rapida. Costurile relativ reduse ale 
fortei de munca aduse din spatji culturale foarte diferite (China, spre exemplu) 
potfi , Tn timp, serios sporite la capitolul dificultatj si costuri de integrare . 

o Pe baza evaluarii anuale a cererii de forta de munca 

o Prin evitarea consecintelor de formare a unor aglomerari umane cu conditji 
proaste de locuire, sursa de infractjonalitate sporita si a Tncadrarilor informale 
Tn activitatjle economice. 

o Dand prioritate angajarilor cetatenilor romani din tara sau aflatj temporar la 
lucru Tn strainatate 

3. Legarea politicilor de migratje de cele de dezvoltare regionala pentru crearea de locuri 
de munca si conditii mai bune de trai Tn Romania. 

- Tncurajarea proiectelor de dezvoltare locala (prin Grupuri de Actjune Locala sau 
prin orice alta structura institutionala) care sa duca la crearea de locuri de munca Tn 
rural, la Tncurajarea navetismului rural-urban, reducerea migratjei si la reducerea 
propensiunii de emigrare temporara sau definitiva pentru munca Tn strainatate eventual 
prin conversia ei Tn migratje interna, de orice tip. 

- Satele sarace cu rate reduse ale emigrarii temporare Tn strainatate trebuie sa 
constituie tjnta pentru proiectele de dezvoltare locala din surse extralocale, dat fiind 
faptul ca la nivelul lor se Tnregistreaza nu numai stare de saracie ci si un volum redus al 
intrarilor de bani din remitente, din partea celor care lucreaza Tn strainatate. Identificare 
lor este posibila. 

- Favorizarea dezvoltarii local-regionale in Romania prin folosirea mecanismelor 
de tip transnational , a actjunilor care se desfasoara si aici, Tn tara de origine , si acolo, Tn 
tara de destinatie, asociate cu migrate Tntre tarile respective . Sunt deja migrant sau 
fosti migranti care fac afaceri si aici si acolo (antreprenoriat transnational) sau localitati 
Tnfratite care leaga satul sau regiunea de emigrare din Moldova, sa spunem, cu un 
anume corespondent din Italia. 

4. Dezvoltarea cooperarii dintre institutiile romanesti responsabile de gestionarea migratiei 
si cele relevante din tarile de destinatie cu scopul realizarii unei diagnoze privind evolutia 
ponderii migrantilor romani Tn sectorul informal si cu locuire insalubra si implementarea 
unor masuri Tn functie de rezultatele acestei diagnoze. 



330 



Disparitatile teritoriale 

In perioada actuala, de dupa 1989, o serie de disparity s-au accentuat. 
Disparitati interjudetene: 
Indicatorul sintetic eel mai important este produsul intern brut pe locuitor. El 

evidenjiaza disparitatile economice si dezvaluie probleme de inechitate sociala. 

- PIB-ul pe locuitor al Bucurestiului este de 2,2 ori mai mare decat media nationala 
si de aproape 5 ori mai mare decat al ultimelor judete, Vaslui si Botosani. 
Diferentele sunt mari si Tntre judetele estice si sudice si cele din centrul si vestul 
tarii; cele mai mici valori ale PIB-ului se Tnregistreaza pe granule de Est si Sud: 
Vaslui, Botosani, Calarasi, Giurgiu, Teleorman. 

Daca ne uitam, Tn datele EUROSTAT din 2006, la pozitia regiunilor de dezvoltare ale 
Romaniei Tn ierarhia europeana, constatam ca sase din cele opt regiuni ale noastre se afla 
printre cele 20 de regiuni europene eel mai putin dezvoltate, cu un PIB pe locuitor 
reprezentand Tntre 25% (Regiunea Nord-Est) si 38% (Regiunea Centru) din valoarea medie 
a UE27. Ceva mai bine plasate sunt Regiunea Vest, cu un nivel de 45% din PIB-ul mediu 
european, si, mai ales, Bucuresti-llfov, cu 84%, dar, cum bine se vede, chiar si cele mai 
dezvoltate zone ale noastre se afla Tn a doua parte a clasamentului regiunilor europene. 

Datele statistice arata ca, Tn anii din urma, disparitatile judetene dupa nivelul PIB-ului 
s-au amplificat. 

Investitiile nete pe locuitor, erau, la nivelul anului 2007, de 869 lei, Tn Vaslui, si de 
13-15 ori mai mari Tn Bucuresti si llfov. 

Indicatorii drumuri modernizate si strazi urbane modernizate au si ei o puternica 
forta diferentjatoare, specificul lor fiind acela ca nu se coreleaza Tn mod clar cu PIB-ul 
judetean pe locuitor. Desi disparitatile existente si care nu sunt deloc de neglijat (la drumuri 
procentul de modernizare merge de la 13 la 60, daca lasam de o parte Bucurestiul, iar la 
strazi urbane de la 40 la 82) si mai semnificativ este faptul ca media nationals este foarte 
scazuta, mult prea departe de exigen{ele unei societa{i a secolului XXI. 

Dat fiind ca salariul reprezinta una din sursele de baza de venituri ale romanilor am 
evidentiat variable judetene dupa indicatorul numar de salaria|i la 100 de locuitori. 
Valorile acestuia merg de la 13, Tn Botosani, la 48, Tn Bucuresti, aflandu-ne si aici Tn fata 
unei dispersii marcante de situatii ale judetelor. 

Disparitati pe axa rural-urban 

Unele deosebiri Tntre sate si orase sunt firesti si de nemlaturat, acest tip de diferente 
justificand distingerea celor doua medii si analiza lor comparative. 

lata cativa indicatori relevant pentru aceasta comparatie. Cel mai sintetic dintre 
acestia, eel care reda nivelul saraciei, s-a calculat luandu-se Tn considerare si consumul din 
resursele proprii ale gospodariei. Datele ultimei anchete a INS arata ca ponderea populaiiei 
rurale aflate sub pragul saraciei este de peste 3 ori mai mare decat cea a fragmentului 
corespunzator din urban: 29,9% la sate fa{a de 9,2% in ora§e. 

Urmatorii doi indicatori explica Tn buna masura diferentele de nivel de trai: numarul 
de salaria|i Tn populafia ocupata este de 36% Tn rural fata de 92% Tn urban iar ponderea 
persoanelor cu studii superioare este deosebit de mica la sate, 3%, fata de circa 23% Tn 
populatia ocupata din urban. 



331 



lata si diferentele Tn privinta dotarilor din gospodarie si accesului la utilitati: 
Doar Tntre o cincime si un sfert din gospodariile rurale sunt racordate la rejele de 
apa si canalizare, Tn vreme ce proportia respectiva urea Tn urban la peste 90%. 
Ceva mai putin de jumatate din gospodariile rurale poseda mas. ina de spalat rufe si 
putin peste jumatate au acces la telefon (fix sau mobil), Tn timp ce la orase 
proportjile respective sunt Tntre 85 si 90%. 

Foarte mici sunt proportjile gospodariilor rurale care poseda autoturism (16,5%), 
calculator personal (13,0%) si, mai ales, acces la internet (1,5%); chiar daca 
aceste lucruri sunt destul de rare si Tn orase, daca ne gandim la situatja din alte tari, 
diferente fata de rural sunt marcante, de vreme ce doar 33,7 din gospodariile urbane 
poseda autoturism, 41,3% PC si 23% acces la internet. 

Exista un decalaj Tn durata medie a vie$ii, Tn favoarea urbanului (73,3 ani fata de 
71,6 Tn rural). 

Desi femeile din rural dau nastere la mai multi copii (rata totala de fertilitate fiind Tn 
rural de 1,5 si Tn urban de 1,2 copii pe femeie), sporul natural este puternic negativ la sate 
(-4%o) si se afla Tn jurul lui zero Tn urban, caci Tmbatranirea demografica mai puternica a 
ruralului (23,8% varstnici Tn rural fata de 15,9% Tn urban) genereaza o rata anuala mai mare 
de decese. Si mortalitatea infantila este mai mare Tn rural (14,1%o fata de 10,2%o la orase) 
iar ponderea nascujilor de mame adolescente, sub 18 ani, este mai mult decat dubla Tn 
rural (7%) decat Tn urban (3,2%). 

Problema unor concentrari de populate varstnica Tn localitati depopulate de tineri, 
mai ales Tn sate aflate la granule dintre judete, Tn zone Tndepartate de centrele urbane mari, 
ridica mari semne de Tntrebare privind modalitatile de oferire a unor servicii minimale (de 
sanatate, de asistenja sociala etc.) pe termen mediu si lung Tn aceste localitati. Ce va face 
Statul cu acesti varstnici din satele Tmbatranite? Cine Ti va Tngriji si cu ce costuri? 

Toate aceste discrepante ar fi aparut de mult mai mare amplitudine, daca atat Tn cadrul 
mediului urban cat si al celui rural s-ar fi facut o distinctie Tntre diferite tipuri de asezari (dupa 
marime, dupa pozitia Tn cadrul regiunii, judetului sau comunei, dupa relief etc.). De 
asemenea, se impune efectuarea de cercetari care sa releve disparitatile intraurbane, mai 
cu seama Tn cazul oraselor mari, unde se profileaza deja diferente marcante de dotari si alte 
elemente ale nivelului de trai Tntre cartiere, uneori constituindu-se zone de tip ghetou, Tn care 
se concentreaza fiintele cele mai defavorizate. 

Recomandari pentru diminuarea disparitatilor teritoriale 

Fiind rezultatul unor procese de lunga durata si au o inertie foarte mare reducerea 
acestor disparity este greu de realizat. Politicile de dezvoltare regionala au ca functie 
tocmai aceasta reducere a disparitatilor intra- si inter-regionale. Se observa Tnsa ca discutia 
publica pe tema dezvoltarii regionale se duce, din pacate, aproape exclusiv pe tema hartii 
regiunilor de dezvoltare, a statutului lor si a necesitatii de a opera schimbari Tn domeniu. 
Desigur, schimbari de optimizare a practicii de dezvoltare regionala sunt binevenite. Tn 
realizarea lor, Tnsa, credem ca este util sa fie avute Tn vedere si urmatoarele considerente de 
principiu: 

- Institutiile de dezvoltare regionala (agentii, consilii, norme de reglementare etc.) 
sunt la fel de importante, daca nu mai importante decat conturul regiunilor de dezvoltare. 
Operarea unor schimbari ar fi bine sa fie facuta Tn baza unor evaluari, altfel se pierd 
experientele utile ale unora dintre ele, se construieste necumulativ, impresionist. 

332 



- Eventuala reconfigurare a regiunilor de dezvoltare si acordarea unui statut 
administrativ pentru ele trebuie facuta Tn corelare cu regandirea Tntregului sistem de unitaji 
teritoriale pentru a fi compatibilizatTn mai mare masura cu eel din UE. 

- Tn condipe Tn care comunele au o dimensiune demografica redusa si o putere 
financiara pe masura, considerarea oportunitatii unor unitati administrativ-teritoriale de rang 
1, care sa grupeze mai multe comune sau comune si orase, devine prioritara. 

Tema disparitatilor locale/regionale este esenjiala pentru Tntelegerea imperativului 
focalizarii programelor de interventie sociala. Avem prea putine resurse pentru a le dispersa, 
iar repartizarea lor „egala" ar adanci si mai tare inegalitatile. 

- Este obligatorie colectarea si publicarea datelor statistice cu valori pana la unitatile 
primare de colectare: sate, unitati scolare, unitati sanitare, circa de police etc., astfel meat 
decidentii sa identifice zonele problematice exacte si sa intervina cu proiecte acolo si nu Tn 
toata regiunea sau localitatea. Cu cat lucram cu entitati mai mari si mai complexe prin valori 
medii ale indicatorilor nu facem decat sa ascundem inegalitatile dintre parti; chiar si Tn cele 
mai sarace judete, de pilda, gasim orase sau comune prospere, tot asa cum si Tn cele mai 
dezvoltate, exista asezari cu probleme. 

Consideram ca actiunile Tndreptate spre diminuarea disparitatilor teritoriale trebuie sa 
aiba, pe langa un astfel de obiectiv, si un tel mai general si mai generos: asigurarea unui 
nivel minim de civiliza{ie pentru to{i locuitorii \arii, indiferent Tn ce colt a ' acesteia se afla si 
indiferent de tipul de asezare Tn care locuieste. Cu alte cuvinte, poate ca Tn momentul de 
fa|a pentru Romania nu reducerea decalajelor interzonale e lucrul eel mai important, 
ci eliminarea decalajului general fa$a de ceea ce Tnseamna standardele civilizatjei 
occidentale. 

Propuneri privind cadrul institutional general pentru politici sociale 

Faptul ca sistemul este fragmentat, incoerent, impune o reforma a sistemului de 
institutii din sfera protectiei sociale care sa asigure un cadru institutional national si local 
bazat pe principiul subsidiaritatii, cu clarificarea functiilor, responsabilitatilor pe axa central- 
local, cu apropierea politicilor de preventie de comunitati si a institutiilor de locul unde se pot 
lua decizii si unde exista resursele necesare. Aceasta reforma nu trebuie sa fie radicala, sa 
Tnlocuiasca institutii si persoane ci trebuie sa integreze institutiile actuale si sa le completeze 
pentru a acoperi problemele si segmentele sociale nerezolvate sau rezolvate inadecvat. 
Multe dintre solutii sunt formulate chiar Tn prezentul Raport sau Tn recomandari ale unor 
evaluari, studii, rapoarte. Reforma trebuie facuta cu consultarea directa si cu sprijinul 
specialistilor din practica, din sistemul public si neguvernamental, din zona administrativa de 
la toate nivelurile, din mediul academic si de cercetare. 

Problemele generale evidente ale sistemului institutional sunt urmatoarele: 

■ La nivel local nu exista servicii comunitare de asistenja sociala decat Tn mediul urban dar 
si acolo sunt inegale. Raportul a aratat Tnsa ca cele mai mari probleme sociale sunt Tn 
mediul rural acolo unde este imperativ sa se creeze servicii de asistenta sociala primara. 
Resursele umane din sistemul public, mai ales din mediul rural, sunt de asemenea 
putine si slab calificate. Unele dintre cele de la nivel central si mai ales judetean trebuie 
redirijate spre comunitatile rurale, dinspre birouri spre interventia Tn comunitate. 

333 



■ La nivel judetean este o aglomerare de institutii care deservesc adesea orasul resedinta 
de judet §i ignora restul localitatilor. Trebuie facuta o separare clara Tntre nivelul 
serviciilor si institutiilor pentru comunitate sau regiune si cele responsabile cu 
conducerea, planificarea, coordonarea, controlul, monitorizarea, evaluarea si raportarea 
la nivel national. Nivelul judetean trebuie sa fie legatura Tntre eel national responsabil de 
politicile si standardele nationale si comunitatile unde se face implementarea politicilor 
sociale. Si lipsa de comunicare si de coordonare a actiunilor Tntre institutiile de la nivel 
judetean si chiar de la nivel local trebuie semnalata. 

■ La nivel central se constata o fragmentare institutionala datorata existentei unui mare 
numar de ministere si agentii care abordeaza specific anumite grupuri sau teme. lata 
numai cate sunt la nivelul Ministerului Muncii: Agentia pentru Familie , Agentia pentru 
Protectia Drepturilor Copilului, Agentia pentru Persoane cu Handicap, Agentia pentru 
Egalitate de Sanse, Agenda pentru Ocupare, Inspectia Sociala etc. Primele 4 dintre 
aceste agentii au un singur corespndent la nivel judetea: DGASPC. Nivelul central 
elaboreaza haotic diverse politici si programe sociale, strategii, legi, care nu sunt 
corelate nici macar Tn cadrul aceluiasi minister, cu atat mai putin Tntre ministere diferite. 
Evaluarea politicilor sociale se face rar si superficial iar monitorizarea incoerent si 
amatoristic pe fondul lipsei unui sistem integrat de baze de date si indicatori sociali. Tn 
loc sa emita standarde, sa acrediteze, sa controleze, nivelul central Tncearca adesea 
rezolvarea unor cazuri care tin de responsabilitatea judetelor sau comunitatilor si, mai 
ales, de prioritatile partidelor politice. 

Asa se face ca sistemul de protectie sociala a fost scapat de sub control si s-a dezvoltat 
inechitabil, incoerent si ineficient. 

Schimbarile succesive pe criterii politice ale decidentilor de la nivel central si judetean au 
fost Tn mod cert contraproductive. Desi multi dintre ministrii muncii, spre exemplu, au fost 
persoane foarte competente, subsistemele au fost blocate de incompetenta celor numiti 
politic si chiar de schimbarea prea frecventa chiar a ministrilor si secretarilor de stat. 
Sistemul are nevoie de profesionisti si de continuitate. 

Pentru a avea continuitate si coerenta Tn reforma este nevoie de prioritati pe care sa le 
accepte toate partidele politice, toti partenerii sociali, specialists si majoritatea populatiei. 

Comisia propune elaborarea sub patronajul Presedintiei a unui Pact Social National, 
un document strategic general pentru politicile sociale caruia sa i se subordoneze toate 
politicile sociale sectoriale si documentele strategice legate de acestea, care sa fie corelat 
cu un Plan National de Dezvoltare revizuit si adaptat la situatia actuala. Pactul Social trebuie 
redactat cu objective si tinte generale si sectoriale pe termen scurt, mediu si lung, indicatori 
de monitorizare si aranjamentele institutional necesare pentru a fi implementat. 

Tn vederea sprijinirii deciziilor privind politicile sociale si a monitorizarii procesului de 
implementare a Pactului Social National propunem Tnfiintarea Observatorul Social al 
Romaniei, institute care sa publice anual un Raport privind Situatia Sociala a Romaniei Tn 
care sa fie prezentati indicatorii sociali pentru anul anterior. Toate sectoarele majore ale 
sistemului de protectie sociala Tn care s-au propus strategii nationale pot Tnfiinta 
observatoare sociale sectoriale care sa monitorizeze si sa evalueze politicile sociale 
sectoriale. Deja exista un Observator privind Ocuparea si propuneri Tn cadrul acestui Raport 



334 



privind observatoare sociale pentru Protectia Drepturilor Copilului, si pentru Populatia de 
Romi. Observatoarele sectoriale se pot grupa Tntr-o rejea nationala coordonata de 
Observatorul Social National. 

Guvemul va trebui sa prezinte Tn aceeasi perioada Parlamentului si Presedintiei un 
Raport privind stadiul Implementarii Pactului Social National, un Plan Operational pentru 
Implementarea Pactului Social pentru anul urmator si reperele privind implementarea pe 
termen mediu. Astfel vor fi promovate si mentinute mai bine echitatea §i eficienta politicilor 
sociale, conditii esentiale mai ales Tn perioada de criza pe care o traverseaza Romania. 



335 



VIM Anexe 



Anexa - Tabel 1 Veniturile disponibile ale gospodariilor §i principalii factori determinant, 
Tn statele membre ale Uniunii Europene (2007) 





Veniturile disponibile 


Productivitatea muncii 


Ponderea 
populajiei 
ocupate Tn 

total 
populate, % 


Ponderea 

salariajilor Tn 

populajia 

ocupata, % 


PCS anual/ 

adult 
echivalent 


Raport taja 
de Romania 


PIB/persoana 

ocupata, 

PCS anual 


Raport faja 
de Romania 


UE-25 


16582 


4,1 


57070 


2,4 


45 


84 


UE-15 


18256 


4,5 


60708 


2,5 


46 


85 


Luxemburg 

RegatuI Unit 

Irlanda 

Austria 

Olanda 

Germania 

Danemarca 

Belgia 

Franja 

Finlanda 

Suedia 

Italia 

Spania 

Grecia 

Portugalia 


33539 
22262 
20978 
20377 
20196 
19787 
18245 
18217 
17411 
17265 
17101 
16725 
14753 
13763 
11699 


8,2 

5,5 
5,1 
5,0 
4,9 
4,8 
4,5 
4,5 
4,3 
4,2 
4,2 
4,1 
3,6 
3,4 
2,9 


95579 
61697 
77081 
63395 
61978 
59117 
56303 
71549 
67200 
61173 
61588 
59511 
57104 
56224 
39245 


4,0 
2,6 
3,2 
2,6 
2,6 
2,5 
2,3 
3,0 
2,8 
2,5 
2,6 
2,5 
2,4 
2,3 
1,6 


69 

48 
49 
49 
53 
48 
53 
41 
40 
47 
49 
42 
46 
42 
48 


56 
86 
83 

86 
89 
92 
85 
91 
88 
94 
75 
86 
65 
82 


NSM-10 


7708 


1,9 


36323 


1,5 


42 


81 


Slovenia 

Malta 

Cipru 

Cehia 

Estonia 

Slovacia 

Ungaria 

Lituania 

Letonia 

Polonia 


14388 

13714 

12149 

10098 

8069 

7592 

7369 

7037 

6823 

6756 


3,5 
3,4 
3,0 
2,5 
2,0 
1,9 
1,8 
1,7 
1,7 
1,7 


46591 
49803 
46043 
39583 
34188 
41361 
40184 
33013 
29497 
33374 


1,9 
2,1 
1,9 
1,6 
1,4 
1,7 
1,7 
1,4 
1,2 
1,4 


48 
39 
49 
50 
49 
40 
39 
45 
49 
40 


83 
88 
80 
80 
90 
94 
88 
88 
90 
77 


Romania 


4083 


1,0 


24103 


1,0 


43 


66 



Sursa: Eurostat, Data navigation tree/Population and 
monetary poverty/Distribution of income, http: 
si INS-AMIGO 



social conditions/Living condition and welfare/Income distribution and 
//epp.eurostat.ec.europa.eu si calcule pe baza datelor Eurostat, INS-ABF 



336 



Anexa - Tabel 2 Formarea veniturilor disponibile ale gospodariilor (2007) 

- lei lunar / gospodarie - 





Total 
gospodarii 


Gospodarii de 


Salariatj 


Patroni 


Lucratori pe 

cont 

propriu Tn 

activitati 

neagricole 


Agricultori 


Someri 


Pensionari 


1. VENITURI TOTALE 
(A+B) 


1686,74 


2347,16 


3184,88 


1407,94 


1281,9 


1136,03 


1274,07 


A. Venituri banesti 
(1+2+3+4+5+6+7) 


1368,75 


2085,01 


2959,26 


1117,67 


661,13 


897,18 


956,44 


1. Salarii brute si alte 

drepturi salariale 

2. Venituri din 
agricultura 

3. Venituri din 
activitatj 
neagricole 
independente 

4. Venituri din 
prestatji sociale 

- Pensii 

- Prestatji de somaj 

- Prestatji familiale 

- Prestatji de 
asistenja sociala 
si alte prestatji 

■ ajutoare sociale 

5. Venituri din 
proprietate 

6. Venituri din 
vanzarea de active 

din patrimoniul 
gospodariei 

7. Alte venituri 


865,92 
48,07 

46,82 

333,44 

268,48 

6,42 

23,34 

15,28 
5,14 

3,26 

33,88 
37,36 


1848,43 
12,19 

16,79 

129,32 

54,03 

3,99 

32,06 

5,96 
0,23 

2,5 

20,88 
54,9 


1919,1 
65,2 

499,54 

112,9 

48,64 

1,01 

27,66 

1,64 
256,75 

65,69 
40,08 


188,98 
40,88 

537,38 

120,65 

29,58 

2,19 

42,64 

23,69 
11,39 

4,18 

208,99 
16,61 


103,91 
263,88 

35,85 

178,77 

94,62 

0,74 

34,29 

42,12 
25,7 

1,06 

52,44 
25,22 


421,02 
44,66 

35,64 

251,4 

49,98 

115,33 

34,13 

36,91 
24,65 

0,68 

84,06 
59,72 


284,06 
35 

16,16 

586,3 

549,06 

2,37 

9,99 

13,41 
2,21 

1,31 

15,05 
18,56 


B. Venituri in natura 


317,99 


262,15 


225,62 


290,27 


620,77 


238,85 


317,63 


■ Contravaloarea 
consumului de 
produse 

agroalimentare din 
resurse proprii 


266,49 


184,37 


184,91 


263,23 


601,64 


198,25 


277,53 


II. Impozite si 

contribu{ii sociale 
Ill.Cheltuieli pentru 

productja 

gospodariei 


231,28 
149,26 


487,12 
58,34 


527,63 
33,75 


53,41 
136,13 


28,44 
472,56 


105,00 
81,63 


81,66 
171,81 


VENITURI 

DISPONIBILE/ NETE 
(l-ll-lll) 


1306,97 


1804,70 


2623,50 


1218,40 


780,90 


949,40 


1020,60 



Sursa: INS-ABF 



337 



Anexa - Tabel 3 Nivelul §i structura veniturilor gospodariilor, pe categorii de gospodarii, 

Tn anul 2007 





Total 
gospodarii 






din care, 


gospodarii de: 






Salariati 


Patroni 


Lucratori pe 
cont 


Agricultori 


§omeri 


Pensionari 










propriu Tn 

activitaji 
neagricole 














lei, I 


unar pe o gospodarie 






Venituri totale 


1686,74 


2347,16 


3184,88 


1407,94 

procente 


1281,90 


1136,03 


1274,07 


Venituri banesti 


81,1 


88,8 


92,9 


79,4 


51,6 


79,0 


75,1 


din care: 
















• Salarii brute §i alte 
drepturi salariale 


51,3 


78,8 


60,3 


13,4 


8,1 


37,1 


22,3 


•Venituri din agriculture 


2,8 


0,5 


2,0 


2,9 


20,6 


3,9 


2,7 


•Venituri din activitaji 
neagricole independente 


2,8 


0,7 


15,7 


38,2 


2,8 


3,1 


1,3 


•Venituri din prestajii 
sociale 


19,8 


5,5 


3,5 


8,6 


13,9 


22,1 


46,0 


din care: 
















- pensii de asigurari 
sociale 


11,8 


1,4 


0,9 


0,9 


3,8 


2,0 


32,9 


- alocajii pentru copii 


1,3 


1,3 


0,8 


3,0 


2,5 


2,9 


0,7 


- prestajii din fondul de 
somaj 


0,4 


0,2 


*) 


0,2 


0,1 


10,2 


0,2 


Venituri Tn natura 


18,9 


11,2 


7,1 


20,6 


48,4 


21,0 


24,9 



*) sub 0,05 
Sursa: INS-ABF 



338 



Anexa - Tabel 4 Nivelul §i structura veniturilor gospodariilor, pe medii de rezidenta, 

Tn anul 2007 





Gospodarii din: 


urban | rural 




- lei, lunar pe o gospodarie - 


Venituri totale 


1906,90 


1401,93 




- Tn procente - 


Venituri banesti 


90,0 


65,7 


din care: 






• Salarii brute si alte drepturi salariale 


65,0 


27,3 


• Venituri din agricultura 


0,4 


7,2 


din care: 






- vanzari de produse agroalimentare, animale si pasari 


0,3 


5,4 


- prestarea unor munci agricole 


0,1 


1,7 


• Venituri din activitaji neagricole independente 


2,3 


3,7 


• Venituri din presta^ii sociale 


18,7 


21,6 


din care: 






- pensii de asigurari sociale 


12,7 


10,2 


- alocajii pentru copii 


1,1 


1,7 


- prestajii din fondul de somaj 


0,5 


0,2 


Contravaloarea veniturilor Tn natura objinute de salariaji §i 






beneficiarii de prestajii sociale 


3,6 


2,0 


Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii 


6,4 


32,3 



Sursa: INS-ABF 



339 



Anexa - Tabel 5 Nivelul si structura veniturilor gospodariilor, dupa numarul copiilor sub 18 ani, 

Tn anul 2007 





Gospodarii 
fara copii 
sub 18 ani 


Gospodarii cu copii 


1 copii 


2 copii 


3 copii 


4 copii si 
mai mulji 






- lei, I 


unar pe o persoana - 




Venituri totale 


632,45 


603,42 


453,17 

- Tn procente - 


311,42 


220,44 


Venituri banesti 


80,2 


86,2 


80,0 


71,0 


64,7 


din care: 












• Salarii brute si alte drepturi 
salariale 


45,6 


68,1 


56,0 


36,0 


22,7 


• Venituri din agricultura 


2,7 


2,0 


4,0 


7,4 


6,8 


din care: 












- vanzari de produse 
agroalimentare, animale si 
pasari 


2,2 


1,2 


3,0 


4,2 


3,6 


- prestarea unor munci agricole 


0,5 


0,6 


1,0 


3,1 


3,2 


• Venituri din activitaji neagricole 
independente 


2,0 


3,6 


4,5 


5,6 


7,3 


• Venituri din prestajii sociale 


25,7 


8,4 


9,6 


14,6 


22,2 


din care: 












- pensii de asigurari sociale 


17,7 


2,0 


1,1 


0,4 


0,2 


- aloca{ii pentru copii 


0,5 


1,8 


3,5 


5,8 


10,3 


- prestajii din fondul de somaj 


0,4 


0,4 


0,5 


0,8 


0,1 


Contravaloarea veniturilor Tn natura 
obtinute de salariafl si beneficiarii de 
prestajii sociale 


2,9 


3,3 


3,0 


3,8 


3,4 


Contravaloarea consumului de 
produse agricole din resurse proprii 


16,9 


10,5 


17,0 


25,2 


31,9 



Sursa: INS-ABF 



340 



Anexa - Tabel 6 Nivelul §i structura veniturilor gospodariilor, pe decile (a) 

Tn anul 2007 





Decila 1 


Decila 2 


Decila 3 


Decila 4 


Decila 5 


Decila 6 


Decila 7 


Decila 8 


Decila 9 


Decila 10 










- lei, lunar pe o gospodarie - 








Venituri totale 


782,69 


957,98 


1076,04 


1191,49 


1345,21 

- proc 


1522,92 

ente - 


1720,57 


1999,57 


2404,91 


3865,44 


V