Studii de poezie pasoptista [2011]

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus

&

5

1. <*

^>4

1^1

,

■

pasoptista

I

I

V^

:

jipH

Teologie pentru <\zi

Dr. Gianina Maria- Cristina Piciorus

Studii
de

poezie pasoptista

Teologie pentru azi

Bucuresti
201l'

Anatolida sau rasaritul lumii

Anatolida sau Omul si fortele este un poem de
proportii, primul pe tema cosmogenezei din literatura
romana - inaintea, deci, a lui Eminescu.

Autorul, Ion Heliade-Radulescu, s-a lasat sedus de
anvergura subiectului si a unor compozitii prestigioase
ale marii poezii europene, inspiratorii sai numindu-se
Dante 1 (cu care se si compara, ca destin, la un moment
dat - probabil ca personalitatea acestuia 1-a coplesit si 1-a
obsedat), Milton 2 , Byron 3 sau Hugo 4 .

Ultimii doi, alaturi de Goethe 5 , au revigorat tema
cons Hint ei, mai bine zis a luptei din constiinta, intre
spiritul de revoltd si sentimentul/ acceptarea vinovatiei,
propulsand-o prin intermediul unor personaje care au
retinut atentia si au fascinat publicul prin robustete.

Modelul, arhetipul insurgentului care nu-si accepta
vina era Satan (John Milton, Paradise Lost 6 ) sau Cain
(Byron, Cain - desi Heliade 7 nu il traduce 8 ) - mai putin
Hyperion (John Keats 9 ).

1 „Dante, de pilda, este un poet redescoperit si ridicat pe culmile admiratiei de
scriitorii epocii romantice, de cei apartinand celui de al doilea val romantic,
pentru a fi mai exacti, eel al generatiei lui Lamartine. [...]

Aproape nu exista poet romantic in acea epoca caruia sa nu resune ecouri ale
lecturilor dantesti, la Vigny, Hugo, Lamartine insusi, Quinet, Sante-Beuve s. a.
Sau sa nu fi incercat traduceri ale Divinei comedii", pe care Heliade va incepe si
el sa o traduca in proza, „in 1847, in paginile Curierului de ambe sexe", cf.
Mircea Anghelescu, Echilibrul intre Antiteze. Heliade - o biografie, Ed. Univers
enciclopedic, Bucuresti, 2001, p. 87.

A se vedea si traducerea Divinei Comedii de George Pruteanu:
http://www.pruteanu.ro/0rapid/03dante/dante.htm.

2 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Milton.

3 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron.

4 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Hugo.

5 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe.

6 Idem: http://www.archive.org/details/JohnMilton-ParadiseLost.

7 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Ion_Heliade_R%C4%83dulescu.

8 „Intre numeroasele traduceri din Byron, efectuate de Heliade, nu figureaza
Cain", cf. Paul Cornea, Oamenii inceputului de drum. Studii si cerceari asupra
epocii pasoptiste, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1974, p. 187.

„Pentru autorul Anatolidei, ce dintai forma primitiva a impilarii o reprezinta
Cain, iar in istoria veche Faraon este personificatia biblica a tuturor despotilor,
a tuturor privilegiatilor (Heliade, Biblicele).

Paradigma tiranului nu este, in conceptia lui, o categorie disparuta, ci isi extinde
umbra asupra umanitatii obediente, timide, care isi murmur acoperit revolta.
[. . .] Caini si Nemrozi [...] totdeauna existard, ca si cutezanta frondei", cf. Elvira
Sorohan, Ipostaze ale revoltei la Heliade Radulescu si Eminescu, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1982, p. 169-170.

9 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Keats.

Anatolida lui Heliade incepe cu crearea lumii si
caderea demonilor si se si termina cu episodul primei
crime/ primului fratricid din istoria omenirii.

Tema este fundamental romantica, recursul la
situatii arhetipale fiind ori un pretext pentru repunerea in
discutie a libertatii si vinovatiei ori un context care ii
ofera si mai multa justificare si greutate.

Din aceasta perspective, Camus 10 si Sartre 11 (intre
altii) nu fac decat sa prelungeasca disputele. . .

Heliade ar fi avut nevoie de putin mai mult talent
poetic, pentru un asemenea subiect, pe potriva aspiratiilor
si a pretentiilor sale. Ramane insa de apreciat temeritatea
intreprinderii lui.

Autorul e insa un spirit macedonskian - aceasta nu
reprezinta decat o alta formulare a faptului ca Macedonki
ii preia umorile si dispozitiile, deopotriva cu extravaganta
pretentiilor liter are. . .

Poemul lui se caracterizeaza prin ceea ce Eminescu
va denunta mai tarziu in opera lui Heliade: amestec de
teologie si sofisme.

Heliade nu e nici primul nici ultimul dintr-o serie
de carturari/ intelectuali romani care au incercat sa
reconditioneze/ reinventeze limba romana.

Unii au facut-o cu mai mult simt al limbii,
responsabilitate si talent si au reusit sa aduca anumite
restructurdri lingvistice, stilistice si sintactice (sau eel
putin sa impuna o viziune asupra mobilitdtii lexico-
semantice a vocabularului), altii au exagerat pdgubos (in
primul rand in dauna lor insisi), precum latinizantii de la
Scoala Ardeleana si Heliade care incearca sa italienizeze
limba romana, ajungand la experimente rizibile, care sunt
citite si citate pentru stranietatea rezonantei si contrastul
cu normalitatea, pe care il subliniaza.

Anatolida nu este dintre poemele in care Heliade
preface limba romana pana la a inventa un dialect, dar
denota aceasta tendinta - ingrata pentru noi - a autorului,
care va deveni cu timpul tot mai pronuntata.

Finalitatea acestei operatii estetice (pretins
estetice) asupra limbii romane era, in mod evident, aceea
de a-i acorda poeziei/ versificatiei sale titlul excelentei -
pretentie pentru care, si in zilele noastre, sunt destui

10 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus.

11 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre.

intelectuali (nu neaparat poeti) dispusi in permanenta sa
divagheze neologic si expresiv pana la polii vocabularului
pentru a- si demonstra. . .autoritatea reflectiei pe care nu o
au si nu au avut-o niciodata.

Sunt Don Juanii stilistici ai teologo-filosofiei
contemporane, care fdstdcesc limba romana si mintile
crude si care sunt in stare sa creada ca ideile si gdndirea
stau in fraze tensionate neologic si bombardate cu
pensula lui Picasso. . .

Insolitul situatiei din plan lingvistic se reproduce si
la capitolul teologie.

Heliade amesteca elementele de traditie ortodoxd
cu influence literare din Milton si Byron, cu precadere, si
cu ingrediente fanteziste proprii.

Asadar:

7. Empireul si Tohu-Bohu

Inalt, mai sus de ceruri, la locul nemuririi,

In sfdnta atmosferd luminii celei vii,

De unde-emand viata, si rdul fericirii

Adapd, rdcoreste cerestile campii,

Si spiritul agapei bureazd ambrozie

Si-nmdrgdritd campii eternei beatituti,

Spre-a creste-haritatea, angelica tarie

Din care pureed pacea, divinele virtuti;

Pe muntele de aur, in stand de adamante,

Cu pulbere de stele, verzit de imortali,

Umbrit de cedri-eterii, florat de amarante

Si unde se dezvolta virtutile florali;

Acolo unde-adie zefirul de clementd

Prin arborii stiintei ce „Domnul! Domn!" soptesc

In quietutea naltd d-amor, de inocenta,

La rauri de viata ce „Domn!" iar murmuiesc;

Pe culmea astui munte, sub tinda-omnipotentei,

Inconjurat de angeli, puteri de serafimi,

Acolo este tronul divinei providentei,
Pe mii de miriade de repezi cherubimi.

Cereascd armonie organe mii rasuna;
Poetii-eternitdtii, serafi intraripati,

Sub degete d-auzuri vii arpele instrund,
Rdpiti in adorare, de Domnul insuflati.

Fiinte de simtire, cu totul de vedere,
Contempld in mirare p-eternul Iehova,

In marele panhymniu, in sfdnta preveghere
Intreg nemdrginitul rasuna: „ Osana!"

P-acelasi tron, d-a dreapta, ndscut in prestiintd

In sdnu-eternitdtii, de angeli nevazut,

Etern era si Fiul, cu Pater d-o fiintd,

Ca ddnsulfdrd margini sifara inceput.

Cand pater alputerii, voind sd-l glorifice
Ca un mostean al gloriei, ca Verb si creator,

Puteri, virtuti intr-insul sd se identifwe
Si-ntr-insul sd cunoascd p-al lor incepdtor,

Ceresti, eterii trombe in spatiuri rasuna,

Puteri, tdrii de angeli svol repezi, Un se pun;

In juru-Omnipotentei minis trii toti s-adund,

Atenti in tot amorul, ascultd, se supun,

Vdd totipe Fiul gloriei I- a Patrelui sdu dreapta
Si cunoscut seface Cuvdntul peste tot;
La vocea-i mundiferd creatia asteaptd

Si laudd, mdrire din arpele lor scot.

Si spirite, si geniuri, si minti ce nasc stiintd
Se-ntrec sd se inchine la Marele Cuvdnt,

Prin el sd se-ntregeascd in toatd-a lor fiintd
Si-ntr-insele sd cheme al lui cobordmdnt.

O noud sdrbdtoare in ceruri se serbeazd;

Trag toti cu-ardoare sfdnta, aduc carul eel viu

Ce splende de lumind si de stiinti deraza.

Pe ddnsul se aseazd Divinul Verb si Fiu,

7

A lui deflacari roate iau drumu-ntraripate ;
Sunt cherubimi prea repezi ce-n mii de ochi lucesc;

Orele-eternitatii la ddnsul inhdmate,
D-apocalipse duse, spre secoli propdsesc;

De angeli miriade preced si il urmeazd,

Si carul naintdrii propasd ne-ncetat,

Din iute in mai iute, si-n calea-i insemneazd

Al lumii plan simbolic, d-atunci predestinat.

Tdria inconjoard in sfdntd armonie

Si cerurile toate de glorie se-mplinesc;

Dreptatea, adevarul, stiinta, bucuria

Rdsar intr-a lui urmd si cresc si se-nmultesc.

Iar spiritele-ntr-insul, prin tragerea centrald,
Celebrd imeneul, arzdnd ca mii de sori,
Fiinte mii intr-una in nuntd-universald,

Oflacdrd dinfldcdri, volvoare din volvori.

Alpdcii spirit e una cu-al dragostei, bldndetii,

Al dragostei s -alpdcii intr-una se unesc

Cu al inteligentei s-al naltei frumusetii,

Si toate iar in Domnul si cresc, si vietuiesc.

Tot este viu in ceruri si totul e viata,

S-o sfdntd armonie s-o unitatefac;

Un plan e tras d-atuncea, si totul ne invata

Ca sufletele noastre tot astfel se infac.

Tot astfel se mdritd, tot astfel se-mpreuna,

Asa pureed si astfel solia-si implinesc;

Asa-ntr-a lor agape cafldcdri se adund

Si tot asa ca raze la centru se unesc.

Astfel Fiul Puterii in glorie nainteazd
Din margine la alta, in drum triumfdtor;
Iutimea naintdrii prin soapte cuvdnteaza

Si vine iar de sadepe iron imperator.

f***7

Se umple tot de glorie, de laudd, mdrire,

Un singur cap arhangel rdmdne nemiscat;

Distat in deitate, putere, fericire,

Iar ca ministru-al cerului, el singur protostat.

Onori si nemurire, tdrie, libertate

Avea in cele nalte, de tot se bucura;

Ci cum vdzu Cuvdntul, a lui divinitate,

II dezvoltd in sinesi, si greu il apdsa.

Sta mut mar ele- arhangel, cu degetul la gurd,

Sta neclintit la postu-i si buzele-si musca,

Fierbea trufia-ntr-insul, fierbea friguri de urd,

D-a tdmplelor bdtaie ochi,fatd se rosea.

Oribild durere defrunte il cuprinde

Sifruntea i se umfld, nu-l mai incape loc;

In cugetu-iprin urd concepe si s-aprinde,

Turbeazd apostatul, o spumd e, unfoc.

Plesneste al lui crestet. Ndscu pdcdtuirea;

Frumoasd si ridentd ii svoala imprejur,

Arhangelul rdsufld, resaltd-n el simtirea,

Se-ncdntd d-a safdie intdiul duh sperjur.

Se inamord; ea il rdpeste,
Si mii de angeli o numesc sor',

La toti ea rdde, ascunsfwr
Pe toti petrece. La toti clipeste,

Pe toti provoacd, la toti se-ntinde,

Cu toti e dulce, ochii-i vorbesc;

Si cap, si inimi la toti aprinde,

Ard de pldcere, tremur, doresc.

Ce mare si teribild la angeli incercare!
Pe cine frumusetea-i nu l-arfi tulburat?

Ofilie d-arhangel, ndscutd-n cugetare,
Ofemine in spirit! Frumosul incarnat!

Rdpindd, gratioasd, pldpdndd, -amdgitoare,

Si umede si rumeni dulci buzi de Lucifer,

Ofatd de sperantd si mdiniprea ddtdtoare,

Un viitor ferice frumosii-i ochi ofer.

A sexului ei gratii inspird voluptatea

Si farmec peste farmec in corpu-i aerin;

Miscarea ei seduce ca insdsi libertatea

Si-nfata ei strdluce cafulger in senin.

Cochetdfdrd margini, cereasca curtezana,

Incatena vointa, pe toti ii captiva,

Si toti in ea vazura de cer o suverand;

Spre-a-i merita favoarea a-mpdrdti dorea.

La toti le vine-n minte a-sipune rezidenta

Mai sus de tronul pacii s-a se-ndumnezei,

A-si insusi, a smulgepe seamd-si providenta

Si sceptrul preatdriei spurcat a mdnui.

In spiritul tiranidei strigard: Libertate!

O mascd-amdgitoare infamei tiranii,

Iar boltele eterii rdsund: Strdmbdtate!

Din margine la alta trosnesc din temelii.

A reusit cocheta; dar tipd,-ngdlbeneste,
L-al sdu pdrinte-aleargd, si ochii ii sclipesc,
Si tremurd la sdnu-i, de el s trans se lipeste,
La piept si el o strange, si-ntr-una se unesc.

Bubuie cerul, se scoald Impdratul;

Duduie eterul, cdpasd urgia;

Fulgere, vdlvoare in spatiu serpuiesc;

Focul se-ntinde, curdtd pdcatul.

Marea-exploziune arrestd-eternitatea;

Saltd firmamentul si sorii se spdimdntd,

Cugetul de crimape unde se-ntinde

Tot desfigureaza, ca trdsnet incinde;

Foe negru si rosu lumina se preface,
Plumb e usurinta si cerul se desface;
Cad rebelii-n spatiu si vdjdie cazdnd,
Haos, abis mare-i asteaptd edscdnd.

Pica si se schimbdpe cat tree din cer

Capete de angeli, de demoni picioare,

Aripd cereasca una se mai vede,

Alta infernald la vale-nnegreste,

10

Monstru la alti capul in abis precede

Tdlpile, lumina in cer mai luceste.

Neagrd, fumegdndd acum sunt volvoare,

Nume, suvenire din ceruri le pier.

Se-nchide empireul. Cafulgerul strdluce

Un gladiu defldcdri ce tine Mihael,
Ce miriade d-angeli comandd si conduce,
Sipacea le anuntdprea blandul Gabriel.

"Cu tremur si teroare sd stdm pe loc, cu fried,

La toti atentiune! Cdzutul e Satan!"

Satan! rdsund cerul, Satan! se naltd, pica

Satan! din sferd-n sferd, si-n haos urld — AN!!!

Cu mult este mai mare edderea spirituald,

Si nupotfi cuvinte a se asemdna

Cu oricare eddere ce e materiald,

E micd-asemdnare concret a se-ardta.

Cdnd aste intunerici de lumi nenumdrate,

Nestrdmutate astre si sateliti, planed

Ce-si tin ale lor giruri prin cdi preinsemnate,

Sori, centre partiale, spdimdntdtori cometi,

Cdnd toate s-ar exmulge din marea concentrare,
Iesind din a lor axe, si nu s-ar mai tinea,

S-ar precipita-n spatiu spre-eterna lor pierzare
Si una peste alta zdrobindu-se-ar cadea.

Ast uiet ce arface totala-anomalie,

Amestecul, ciocnirea, zgomult material,

In ceartd elementele, cutremur in tdrie,

N-ar face-atdta uiet ca-ast zvon spiritual.

Ca soarele de mare, mai mare intre stele

Si stinsi d-a lor lumina ca Urius, Titan,

Asa cad legioane de spirite rebele,

Moloh, Baal, Asmode, Dagon, Rimnon, Satan.

Cad repezi noud zile; edderea se-ndeseazd,

Din regiune-ntr-alta mai repezi vdjdiesc,

Se-ntoarce fiecare spre ceruri, sd mai vaza,

Si trdsnete-nmultite din urmd ii ajung.

11

Cad unul peste altul, ruine spirituale,

Si se resping teribil, in spatiu se-ntind;

Minti, spirite stupide, perverse sifatale,

Cafldcdre in vortici tot haosul aprind.

Si cad cazand ca mintea, s-afundd in turmente,

Vdrteje ascutite, si tot se ascutesc,

Si suierd vdlvoarea ca lupta-n elemente,

Si negri, cat s-afundd, cu-atdta se negresc.

Plesneste universul, abisul se despicd,

Tartarul se deschide; defoc un ocean

Se-ntinde fdrd margini, si demonii tot pica,

Cei mari tot mai nainte, din toti mai greu - Satan.

Acesta, ca alt soare, si incd si mai mare

Si repede ca mintea, cu uiet ajungdnd,

In Tartar urldnd cade, s-afundd ca-ntr-o mare,

Cat universu-n spatiu deschide volbordnd.

Se varsa, stropesc fldcdri, ca insola rdsare,

Laut in focul gheenei, ca-n juramdnt fatal,

Uimit scuturd capul, se-neacd de turbare

Si grintd la cer dintii teribil, infernal.

Cu-acelasi zgomult cade si Belzebuth, Astaroh,

Talmuth, Homos, Asmode, Dagon, Mamuth, Baal,

Astoret, Isis, Orus, Moloh, Balmol, Briaroh,

Brihmuter, Gorgon, Bulhah, Rimnon si Belial.

Tartarul zbiard, grintd si tremurd-n turbare,

Si tipete teribili rdstipd, bubuiesc;

Lung urld si rdsurld vendicta, razbunare,

Blestemd providenta, la ceruri greu hulesc.

Ca unde-ntdrdtate cdnd std o vijelie,

Dezmdsurate unde cdnd grele cad, plesnesc,

Asa muntii de fldcdri, dup-astd-anomalie,

In flisv plesnesc, se naltd, iar cad si iar plesnesc.

S-alind-apoi tumultul si nu mai e vedere,
Profund, mare-ntuneric in mijlocul defoc,

Vdrteje defum negru roteaza in tacere;
Zdrobiti abia demonii se-ntorc, isi catd loc.

12

Si ce loc sd-si mai afle? in locul de durere,

In locul din afard si unde nu ajung

Nicipace, nici repaos, nici semne de tdcere:

Exotic intuneric s-eternul suspin lung?

Cdnd s-ar lua unime in loc de mdsurare

O razd de la soare sipdnd lapdmdnt,

D-acipdnd la ceruri e mare depdrtare!

Unimi d-astd mdsurd nenumdrate sunt.

Sau cat este din centrul al centrelor tdriei

Si pdnd peste polul si eel mai depdrtat,

De sapte ori atdta Principiul fericirii

A-mpins rdul din ceruri damndrii rezervat.

Aci, stdtuti demonii de lunga lor eddere,

De trdsnetele juste pdtrunsi si sfdsiati,

Incep sd misuiascd in vasta inedpere,

Intr-un noroi defldcdri de tot desfigurati.

Jurati d-atunci la rele, l-a cerului urgie,

D-atunci asupra lumii inventa si trimit

Invidia, impostura, infama calomnie

Si morburile to ate, pdcatul inmultit,

Coruptiunea toantd, trufia-mpilatoare,

Codarda-ipocrizie, parodiat amor,

Teribila minciune si moartea destructoare,

Discordii paricide, rezbel ucizdtor.

Oriceflagel al lumii si orice sacrilege

Si guerrele civile aicea se incep;

D-aicea screme iadul si domniifar 'de lege,

Popoarele rebele aicea se concep.

Titlul insusi, Empireul si Tohu-Bohu, vorbeste de la
sine despre sintezele pe care le face Heliade.

Cerestile cdmpii reprezinta o sintagma calchiata
dupa plains of Heaven, din Paradise Lost al lui Milton.
(Alecsandri foloseste si el, in Dan, cdpitan de plai,
expresia cerestile abisuri : O tintd de lumind prin umbra
viu inoatd. / Ea creste, se inaltd pe zare ca o roatd / Si
umple de vdpaie cerestile abisuri).

13

Raul fericirii face referire la raul care curgea din
Eden, „care uda raiul" (Fac. 2, 10).

Apelul la metalele pretioase (muntele de aur, in
stand de adamante, /.../ florat de amarante) este tot de
inspiratie biblica, din vedeniile Sfintilor Proroci sau din
Apocalipsa.

Referirile la clima blanda a Raiului (unde-adie
zefirul cu clementa) sunt o preluare a unei conceptii
transmise pe filon traditional.

Cazaniile romanesti vechi, precum cea a lui
Varlaam, contin aceasta precizare: „Asea si Raiul iaste
zidit de Dumnedzau sus la rasarit, pre munti inalti si
frumosi, unde-s vdnturi vesele, nice foarte calde, nice
foarte reci (s. n.), si vazduh luminat" 12 .

Arburii stiintei fac trimitere la „pomul cunostintei
binelui si raului" (Fac. 2, 17) si la ceilalti pomi din Rai.

De remarcat este faptul ca. pomii si raurile soptesc
si murmurd numele Domnului, ca - adica - glasul naturii
este liturghisitor si pedagog.

Autorul tinde sa. asume o semnificatie mai inalta,
alegorica, pomilor si raurilor din Rai, pentru ca pomii
sunt ai stiintei, iar raurile sunt rduri de viata.

Putin mai tarziu, poezia lui Eminescu va fi plina de
soapte de frunze, freamdt de codru si murmur de izvoare.

Tronul lui Dumnezeu, al divinei providentei
(Milton: Eternal Providence) asezat pe mil de miriade de
rdpezi cherubimi, este o imagine traditionala, de la Dan.
7, 10: „mii de mii Ii slujeau si miriade de miriade stateau
inaintea Lui".

Bineinteles ca Heliade nu se poate abtine sa nu-i
numeasca pe heruvimi poetii-eternitdtii - sa stabileasca,
adica, inca o data, o paralela intre poeti si ingeri.

Dumnezeu este numit eternul Iehova, dupa Vechiul
Testament.

Heliade are o predilectie pentru numele Iehova mai
mult decat pentru Dumnezeu.

De aceea am presupus ca, atunci cand Eminescu
spune Eu nu cred nici in Iehova, s-ar putea sa se refere la
imaginea asupra lui Dumnezeu pe care incerca sa o
impuna Heliade in scrierile lui. E in continuare un subiect
de reflectie...

12 Varlaam, Cazania (1643), editie ingrijita de J. Byck, Ed. Academei RSR,
Bucuresti, 1966, p. 302-303.

14

In exprimarile teologic-neclare ale acestuia, faptul
ca tronul divinei providentei se afla sub tinda-
omnipotintei nu cred ca vrea sa exprime totusi o teorie
subordinatianista, pentru ca, putin mai departe spune
destul de limpede: Etern era si Fiul, cu Pater d-ofiintd, /
Ca ddnsulfdrd margini sifdra inceput.

Creatia vine intru fiintd la porunca lui Dumnezeu,
sau, in limba heliadesca: la vocea mundiferd a
Cuvantului, a Verbului creator.

Ingerii sunt spirite, si geniuri, si minti ce nasc
stiintd, care se inchina la Marele Cuvdnt.

Carul eel viu al lui Dumnezeu, care de stiinti
deraza (cu un termen vechi, folosit adesea de Dosoftei,
dar si de Miron Costin, in niste versuri inserate la sfarsitul
Psaltirii in versuri a lui Dosoftei, tiparita in 1673:
Neamulu Tdrdi Moldovii de unde daradza? / Din iara

1 %

Italiei, tot omul sa creadza... ) si pe care se aseaza
Divinul Verb si Fiu, face referire la Ps. 103, 4: „Cel ce
umbli peste aripile vanturilor [duhurilor]".

Este ceea ce Dosoftei numeste, poetizand: Caii It[i]
sunt iuti ca vdntul, / De mdrg unde Ti-i cuvdntul / Si ca
gdndul mdrg de tare /Ingerii Tdi cei cdlare.

Despre car vorbeste si Antim Ivireanul ca sunt
heruvimii si duhurile ceresti/ ingerii, trimitand la alt
verset cu sens similar, de la Ps. 17, 12: „Si S-a suit pe
heruvimi si a zburat; zburat-a pe aripile vantului [vdnt si
duh au etimologie comuna]" 14 .

A lui [carului] de fldcdri roate iau drumu-
ntraripate; / Sunt cherubimi preardpezi ce-n mii de ochi
lucesc: versurile sunt inspirate din Iez. 10, 9-12:

„Cautand eu atunci, am vazut langa heruvimi patru
roti, cate o roata langa fiecare heruvim; rotile acestea erau
la vedere ca si crisolitul. [...]

Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mainile lor si
aripile lor erau pline de ochi; asemenea si rotile, toate
cele patru roti de jur imprejur".

Existenta fiintelor spirituale, a sfmtilor ingeri,
impreuna cu Dumnezeu, este numita: nuntd-universald.

13 Dosoftei, Opere, 1, Versuri, editie critic de N. A. Ursu, studiu introductiv de
Al. Andriescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978, p. 336.

14 Antim Ivireanul, Opere, editie de Gabriel Strempel, Ed. Minerva, Bucuresti,
1972, p. 105-106.

15

Si toate iar in Domnul si cresc si vietuiesc face
aluzie la Fapt. 17, 28: „in El traim si ne miscam si
suntem".

Strofa in intregime poate fi o poetizare a profetiei
mesianice de la Is. 11, 2, prin care Heliade afirma ca
Duhul lui Hristos, al lui Dumnezeu-Cuvantul, se afla in
ingerii Sai si datorita acestui fapt domneste armonia in
toata lumea spirituals.

Cea de-a doua parte a fragmentului poetic citat
incearca sa descrie caderea unei parti din numaral
ingerilor si este, in buna masura, mai fantezistd.

Heliade afirma ca motivul caderii a fost invidia
unuia dintre arhangheli fata de Dumnezeu-Cuvantul.

Afirmatia aceasta apare in Cronograful Sfantului
Dimitrie al Rostovului (pe care 1-a detinut in manuscris si
Eminescu):

„Iar pricina mandriei celei ingeresti, unii teologi o
zic ca este de acest fel: ca si cum, adica Domnul
Dumnezeu ar fi descoperit Ingerilor taina intruparii
Cuvantului, prin care avea a se impreuna Dumnezeirea cu
omenirea, in Fata [persoana] lui Hristos, Caruia toata
zidirea ingereasca este datoare a I se inchina.

Deci unul din cei mai mari ingeri, care se chema de
lumind purtdtor [Lucifer, Luceafar], vazandu-si inaltimea
si slava firii sale celei ingeresti, si socotind si simplitatea
ce va sa fie a firii omenesti celei de tarana, s-a mandrit si
s-a gandit sa nu se inchine lui Dumnezeu-Cuvantul, Cel
ce avea sa Se intrupeze, si zicea intra sine: La cer ma voi
sui si voifi asemenea Celui Prea Inalt.

Iar aceasta socoteala a ingerilor de descoperirea
tainei intruparii Cuvantului, acei teologi o numesc [o
deduc] din scriptura aceasta: Sfantul Apostol Pavel in
trimiterile evreilor [Epistola catre evrei] in capitolul 1
scrie: Iar cdnd iardsi aduce pe Cel Intdi Ndscut in lume,
zice: „Sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu"
(Evrei, 1, 7).

Aceasta zicere iarasi semuind-o [raportand-o la
inceputurile lumii, pentra ca Apostolul zice: iardsi], aduc
dovada cum ca de doua ori Fiul lui Dumnezeu S-a adus in
lume: intai, prin descoperirea ingerilor [catre ingeri] de
intraparea Aceluia, Care au fost la inceputul zidirii
ingerilor; iar a doua, prin singura [insasi] intrupare[a].

16

Deci in amandoua acele aduceri s-a poruncit
ingerilor ca sa I se inchine Lui. [...]

Ci de vreme ce cei mai vechi, de aceia n-au scris,
deci nici noi nu o intarim [nu o sustinem ca adevarata]" 15 .

In unele legende apocrife (Viata lui Adam si a
Evei) se afirma altceva - ceea ce sustine insa si Coranul -
si anume ca Satana a cdzut din cer pentru ca a refuzat sa
se inchine lui Adam, ceea ce Palia istorica 6 dezminte, in
paragrafele sale initiale, continand comentariul la zilele
Genezei, reprodus dupa Hexaemeronul Sfantului Epifanie
de Salamina.

Heliade imagineaza insa, mai departe, un tablou
alegoric al modului in care s-a nascut pacatul,
materializand dramatic gandul si transformand fapta
spirituala/ mentala intr-o scend concretd.

Astfel, din crestetul sau, arhanghelul razvratit
ndscu pdcdtuirea sub forma unei femine in spirit cu dulci
buzi de Lucifer, o fiica a apostatului. Aceasta atrage in
cadere si alti ingeri, care se indrdgostesc de ea.

Este o mitologie care i-a fost sugerata de Milton (in
acelasi Paradise Lost) , care pleaca doar de la traditia
iudeo-crestina si care introduce problema sexualitdtii ca
atractie spre pdcat inainte de crearea si de prelestul
oamenilor si intr-un context pur spiritual - ceea ce nu are
foarte mult sens, insa poate fi considerate si o purd
alegorie.

Altfel, intaiul profil feminin, arhetipul feminitatii
este o incarnare a tentatiei/ ispitei, ceea ce reprezinta o

15 Hronograf, [scris de Sfantul Dimitrie al Rostovului] Ed. Pelerinul Roman,
Oradea, 1992, p. 10-11.

16 Cartea se poate downloada din locatia:

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/09/alexandra-%C8%99i-mihai-moraru-
palia-istorica/.

17 La Milton, Sin (Pacatul) este fiul lui Satan:

Out of thy head I sprung: amazement seis 'd
All th 'Host ofHeav 'n; back they recoild afraid
At first, and call'd me SIN, and for a Sign,
Portentous held me; but familiar grown,
I pleas 'd, and with attractive graces won
The most averse, thee chiefly, who full oft
Thy self in me thy perfect image viewing
Becam 'st enamour 'd, and such joy thou took'st
With me in secret, that my womb conceiv 'd
A groing burden., etc.

17

alunecare deopotriva in erezie si in misoginism a lui
Heliade.

Poetul mentioneaza ca La toti [demonii] le vine-n
minte a-sipune rezidenta /Mai sus de tronul pdcii s-a se-
ndumnezei, dar Scriptura il indica numai pe Lucifer a fi
autorul acestui gand, ceilalti devenind complici:

„Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare,
fecior al diminetii! Cum ai fost aruncat la pamant, tu,
biruitor de neamuri!

Tu care ziceai in cugetul tau: Ridica-ma-voi in
ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic
voi aseza jiltul meul [...] Sui-ma-voi deasupra norilor si
asemenea cu Cel Preainalt voifi.

Si acum tu te pogori in iad, in cele mai de jos ale
adancului!" (Is. 14, 12-15).

Heliade, spre deosebire de Milton si de Byron, nu e
dispus sa-i atribuie revoltatului, adica lui Satan, vreun
discurs filosofic in care acesta sa faca apologia libertdtii
din optica insurgentului.

Dimpotriva, in gura demonilor, libertatea devine o
politica perfida sau/ si o parodie jalnica, cu declamatii
catavenciene:

In spiritul tiranidii strigard [demonii]:
„Libertate! " / O mascd-amdgitoare infamei tiranii.

Mai mult decat atat, departe de-a fi ingeri de geniu
(Eminescu, Cezara), pentru Heliade sunt minti, spirite
stupide, perverse si fatale, ceea ce urmeaza calea
cugetarii ortodoxe traditionale.

Ei nu tin dizertatii despre libertate si nu sunt in
stare decat sa denigreze: Blestemd providenta, la ceruri
greu hulesc.

Heliade nu manifesto nici tentatiile origeniste ale
lui Victor Hugo (care lua in considerare, in cateva poeme,
pocainta si apocatastazal restaurarea lui Satan), nici
accentele de revoltd ale lui Byron 18 sau Goethe.

A se vedea si Ileana Verzea, Byron si byronismul in literatura romana, Ed.
Univers, Bucuresti, 1977, p. 119, 121:

„Heliade Radulescu, pentru care traducerile constituiau in primul rand o scoala
morala si formativa, a fost prea putin permeabil la influenta byronismului in
opera, desi, la un moment dat, intentiona sa includa in Biblice poemul Harpa lui
David, traducerea in versuri a unei ,,melodii ebraice", si Cdntarea dracilor in
preziua potopului, tot o traducere (scena a Ill-a, partea I) dupa Heaven and
Earth.

„Scriitorul care va traduce insistent din Byron, incepdnd din 1834, va prelua de
la marele Uric englez gestul rdzvrdtit, nu si ideologia rdzvrdtirii. Lucrul se vede

18

Heliade traduce, din Byron, Cdntarea dracilor in
preziua potopului, dar aici nu se descopera decat
caracterul infernal al personajelor care fusesera odinioara
ingeri, alaturi de interesul autorului de a reproduce
sonoritati dizarmonice, aliteratii sau asonante stranii.
Interes pe care-1 va readuce in atentie Ion Barbu.

Heliade ii numeste pe demoni mine spirituale, ceea
ce ne duce imediat cu gandul la tenia romanticd
generoasa a ruinelor istorice si moral-spirituale; insa am
remarcat ca ascendenta acestei teme urea in timp pana la
Milton, care vorbeste de asemenea despre headlong
flaming from the etheral sky, / With hideous ruin and
combustion . . .

De la Milton preia poetul nostru si amanuntul
edderii timp de noua zile {Cad rdpezi noud zile - cineva
1-ar putea confunda cu un element de basm): Nine times
the space that measures day and night / To mortal men,
he, with his horrid crew, / Lay vanquished, rolling in the
fierry gulf

Si tot de acolo (si poate nu numai), retine Heliade
placerea enumerarii onomastice, cu sonoritati exotice:

Satan /.../ Belzebuth, Astaroh, Talmuth, Hamos,
Asmode, Dagon, Mamuth, Baal, / Astoret, Isis, Orus,
Moloh, Balmol, Briaroh, / Brihmuter, Gorgon, Bulhah,
Rimnon si Belial.

cu claritate in poeziile Serafimul si heruvimul si Visul, datdnd, respectiv, din

1833 si 1836" [cf. Paul Cornea, Ion Heliade Rddulescu sau „echilibrul intre

antiteze" in teorie si practica, in rev. Studii de literatura romdna, Bucuresti,

1962, p. 190].

Temperamental insa, Heliade, desi inrudit si cu melancolica nostalgie a lui

Lamartine, a fost un byronian, oficializand ,,infiltrarea teoriei romantice in

spatiul literar romdnesc ", dupa cum spune Paul Cornea.

„Idealurile revolutionare, trepidatia marilor chemari, dar si notele de

megalomanie si atitudinea de trufasa sfidare, sunt caracteristici ale

personalitatilor puternic individualiste. Desi in literatura se manifests ca un

partizan al clasicismului lui Boileau, La Harpe si Marmontel... [...]

Influentele byroniene, detectabile sporadic, sunt intamplatoare si nu due la o

imagine concludenta asupra raporturilor de receptare organica a operei sau a

modei lui Byron de catre Heliade. Apropierile tin mai curand de sfera

personalitatii...".

Interesant de urmarit sunt si urmatoarele precizari: „In epoca, admiratia pentru

Byron care se conjuga pana la confuzie - din cauza convergentei formei de

sensibilitate - cu cea pentru Lamartine, a dus si la o receptare combinat

lamartinizanta, cum spunea Iorga, a poetului englez.

Byronismul devine, astfel, ca si lamartinismul cu care se intalneste in numeroase

puncte, o formula romantic repetabila prin tiparul ei generalizator, o categorie,

un mod de a privi universul, cum arata G. Calinescu, adaptabil la modul

personal, national in fond, al literaturii receptoare (s. n.)" (Idem, p. 118).

19

Ei au fost incepatorii tuturor viciilor si pacatelor,
pentru orice flagel al lumii si orice sacrilege /.../
Popoarele rebele aicea se concep.

Cu alte cuvinte, poetul sustine ca rebeliunea nu are
o justificare, cu atat mai putin nu i se admite o filosofie
proprie despre dreptate si libertate.

Se cade insa amintita o remarca mai veche in
legatura cu acest episod:

„Lexicul biblic si topica apropiate de Coresi,
Varlaam, Dosoftei, transforma aceasta cadere intr-o
stampa cu culorile sterse de vechime.

Heliade, iubitorul de neologisme si uneori stridente
si inutile preluari adjectivale romanice, schimba aici
registrul lexical, ancorand in sec. XVI-XVIII
romanesc

II. Imnul creatiunii

I. Lumina

Aizis: "Fie luminal" si iatd, sunt, [Dumnezeule] eterne;

Umplut-am universul capeplu imprejuru-ti,

Si spiritul vietii se poartd peste ape;

Pdtrunsu-s-a abisul d-o misticd ardoare

Si l-a cuprins fiori;

Tresare si concepe. Ai haosului germini

Spre viatd si spre nuntd asteaptd a ta voce.

Materia inertd si vaga, si informd

Sepune in miscare. Eplin, plin este cerul

De gloria-ti eternd, si peste tot splendoarea-ti

Prin mine se revarsa suava, Una, bldnda.

Arhangeli aiputeriil voi, Eloimi, la fata,

Glorifwati pe Domnul prin operele voastre,

Cdntati, cdci vocea voastrd e insdsi armonie,

Creatie divind.

Cafulger din tenebre am rdsdrit lumina,

Lumina creatoare,

Si-n haos echilibrul si ordinea sepuse:

Tenebrele d-o parte iau numele de noapte,

Elena Tacciu, Romantismul romanesc. Un studiu al arhetipurilor, vol. II, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1985, p. 30.

20

Sipdrtile luminii, din Zeu, se numesc ziud.

Tot spatiul se umple, si timpul ia mdsurd.

Se face prima seara, seface dimineata,

Si periodu-acesta zi una se numeste.

Lumina, intuneric, glorificati pe Domnul,

In ziud si in noapte etern preaindltati-l!

II. Firmamentul

Aizis sdfiu, si iatd, la-omnipotenta-ti voce,
Din planul prestiintei extinsu-m-am ca domd
La sfdntul tabernacol, nemdrginitul templu!
Tesutu-s-a-mprejiuru-mi catena- adamantind
Prin care se tin toate - si m-a incins tdria.
In tot nemdrginitul, in multul nalt de ape,
Mai sus decdt zenitul, maijos decdt nadirul,

Sub tdlpile-ti divine ai zis sdfiu tdrie
Si solidar cu toate. Chematu-m-ai pe nume

Si firmament mi-ai zis.

Dasuprd-mi ascindurd ca spirit ape vergini,

Si cdte se nuntird sub mine descindurd

Sd fie fecundate.

In mijlocul lor, Doamne, m-ai rotunzit ca domd,

Si cer e al meu nume,

Cuprinsul fdrd margini omnipotentei tale.

Te bucurd, eternel princip alfrumusetii!

Cdci opera-ti e mare s-o recunosti de bund.

Seface iard seara, seface dimineata;

Ai istoriei angeli, in deltele eterne

Inscrieti ziua-a doua.

Glorificati pe Domnul, ca sfdnt e al lui nume!

Heliade incepe sa poetizeze zilele creatiei, in
conformitate cu referatul biblic al Genezei 20 .

Vorbim insa de o conformitate partiala, pentru ca
isi permite sa divagheze sau sa fantazeze.

20 Puteti urmari textul aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/08/18/facerea-
cap-1/

21

Nu intra insa in mod preponderant pe teritoriul
fabulatiei decat ceva mai tarziu. . .

Fie luminal transpune Fac. 1,3.

Poetul inverseaza ordinea versetelor si se intoarce
la Fac. 1,2.

Spiritul vietei se poartd peste ape reproduce: „Si
Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei".

Abisul 21 despre care se vorbeste mai departe
denumeste addncul apei si este un termen scriptural,
folosit atat in greaca, cat si in latina. Nu este vorba de
nefiintd, neant sau vidl gol.

Heliade s-a uitit insa si pe Biblia in greaca sau
latina, poate si in franceza si italiana, pentru ca recurge
adesea la termeni care sunt specifici acelora, cum sunt:
Spirit sau abisul - Milton il foloseste, de asemenea: the
vast Abyss, cu aceeasi semnificatie precizata biblic.

Tot Milton utilizeaza si termenul adamantine, insa
cu sens negativ: demonii sunt legati cu adamantine
chains, portile indestructibile ale Iadului sunt Adamantine
Gates, etc.

Revenind insa la semnificatia abisului, Biblia de la
1688 il numeste eel fdrd de fund, pentru ca termenul
traditional, pe care il foloseau si vechile Psaltire
romanesti - in psalmul 103 - era fdrd fundul.

Dosoftei, fire poetica si avand simtul limbii mult
mai dezvoltat, a preferat sa-1 numeasca. prapastie.

Este foarte posibil, de altfel, ca Heliade sa fi dorit,
prin acest poem, sa de o replica psalmului 103 in
versificarea dosofteiana.

Cu o alta ocazie, in poezia Preziua, autorul
pasoptist versifica psalmul 101.

Este binecunoscuta interpretarea Sfantului Vasile
eel Mare, din Hexaemeron, in legatura cu sintagma Se
purta, prin care se indica clocirea/ incubarea apelor de
catre Duhul Slant.

O stie si Heliade (dar si Milton sau Eminescu, in
acel peisaj primordial umbrit metaforic: cuibar rotind de

21 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Abyss_%28religion%29.

In Paradisul pierdut al lui Milton, Duhul Sfant, with mighty wings outspread,
Dove-like sat'st brooding on the vast Abyss [cu mari/ preaputernice aripi
intinse, ca un Porumbel statea clocind peste imensul abis].
Milton face o corespondents cu porumbelul in chipul caruia S-a pogorat Duhul
Sfant la Botezul Domnului - fiind o imagine care a devenit intre timp
binecunoscuta in imagologia catolica si poate nu numai - insa iconografia

22

ape, peste care luna zace (Cdlin...)), pentru ca
urmatoarele versuri se refera la acest fapt: Pdtrunsu-s-a
abisul de-o misticd ardoare / Si l-a coprins fiori; /
Tresare si concepe. Ai haosului germini / Spre viatd si
spre nuntd asteaptd a ta voce.

Despre ai haosului germini este nevoie de o
discutie mai lunga, si mai ales de o comparatie cu
Metafizica lui Cantemir si cu teoria arheului, dar nu
insistam acum.

Haosul este un termen sinonim cu abisul si indica
tot apele primordiale.

Dimitrie Cantemir face precizarea - in lucrarea
mentionata, scrisa insa in latina -, ca acestea au fost
numite in limba romana chaos/ haos, neexistand alt
termen: la inceput a fost „un abis de apa elementara, care
nu se putea sonda" si aceasta, „in limba noastra, din
cauza lipsei de termeni proprii, e numita chaos" 25 .

Haosul apelor primordiale este astfel inseminat cu
germini ai nasterii de catre Duhul Sfant.

Pe marginea acestei conceptii vafilosofa Eminescu
in Archaeus.

Ivirea vietii din ei, mai tarziu, la porunca lui
Dumnezeu, este numita nuntd de catre Heliade: Spre
viatd si spre nuntd asteaptd a ta voce.

Heliade numeste apele de deasupra cerului ape
vergini, iar pe cele de dedesupt, ape care se nuntird . . .

Ion Barbu va contempla acest tablou primordial in
chipul oului, pe care il priveste ca pe o icoana naturala:

Om uitdtor, ireversibil [care nu te intorci sa-ti aduci
aminte] / Vezi Duhul Sfant fdcut sensibil? [iconizat,
ardtat in pilda oului] / Precum atunci si azi intocma: /
Mdrunte lumi pdstreazd dogma. // Sd vezi, la bolti, pe
Sfdntul Duh / Veghind vii apefdrd stuh, /Acest ou-simbol
ti-l aduc, / Om sters, uituc. /.../ Dar nu-l sorbi. Curmi
nuntd-n el. ..{Oul dogmatic).

ortodoxa nu accepta aceasta apropiere/ suprapunere, pentru ca este vorba de
doua evenimente diferite. Si, de altfel, Heliade nu recurge la aceasta asemanare,
cu porumbelul.
23 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Chaos_%28cosmogony%29.

Dimitrie Cantemir, Metafizica [Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago],
traducere din latineste de Nicodim Locusteanu, cu o prefata de Em. C. Grigoras,
Ed. Ancora, S. Benvenisti & Co., Bucuresti, 1929, p. 59.
25 Idem, p. 60.

23

Toate celelalte versuri ale lui Heliade urmeaza, de
asemenea, precizari scripturale, atat din Geneza, cat si din
P salmi.

Spre exemplu, imnele de slava si de lauda ale
intregii creaturi la adresa lui Dumnezeu reprezinta o
preluare din psalmul 148:

„Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El
toate puterile Lui, [...] laudati-L pe El toate stelele si
lumina. Laudati-L pe El cerurile cerurilor si apa cea mai
presus de ceruri. Sa laude numele Domnului, ca El a zis si
s-au facut, El a poruncit si s-au zidit".

Un imn asemanator inalta si Sfantul Augustin,
urmarind acelasi psalm:

„Si faptul ca Tu trebuie sa fii laudat ne este aratat
de toti balaurii de pe pamant si de toate adancurile, focul,
grindina, zapada, inghetul, vuietul furtunii, ele, care
alcatuiesc cuvantul Tau; muntii si toate colinele, pomii
cei roditori si toti cedrii; fiarele si toate turmele,
taratoarele, si pasarile, fapturi inaripate; regii pamantului
si toate neamurile, capeteniile si toti judecatorii
pamantului; tinerii si fecioarelor, batranii impreuna cu
tinerii, toti lauda numele Tau.

Si, pentru ca, intr-adevar, din ceruri Te lauda, sa Te
laude pe Tine, o, Dumnezeule al nostru, toti ingerii Tai,
toate puterile Tale, soarele si luna, toate stelele si lumina,
cerurile cerurilor si apele care sunt deasupra cerurilor,
toate sa laude numele Tau" 26 .

De asemenea, comparatia cerului cu o doma/
tabernacol [cort]/ templu pro vine din psalmul 103, 3
(„Cel ce intinzi cerul ca un cort"), la care ne-am referit si
noi de multe ori in cercetarile noastre, pentru ca a inspirat
multe versuri si imagini poetice eminesciene.

Termenul doma este folosit si de Lamartine, Victor
Hugo, Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, etc.

Deltele eterne reprezinta o intelegere particular^ a
lui Heliade, la care se refera si Eminescu in Epigonii:
Delta biblicelor sdnte. . .

26 Sfantul Augustin, Confesiuni, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 259.

24

///. Apele

Vocea Domnului peste ape,
Peste ape gloria lui.

Puteri primordiale, principe, Eloimi,
La nuntd, la creare sculati! suntem chemate;
Prunci-angeli ai rdcoarei cu aripi diafane,

Lucide ca-adamantul,

Formati-vd in roud, din roud-n picdture,

Din picdture-n ploaie, cdntati si trageti dantul,

Descindeti si risorgeti, formati fdntdni, pdraie,

Luati cursul in rduri, sisteme, congregatii,
Umpleti si vdi, s-abisuri, si mdri, pelage toate,

Formati de oceane catena prelungitd

Si trageti, trageti hora; incingeti tot pamdntul,

Scaldati-l, fecundati-l;

Din sdnul vostru iatd-l cd iese ca mireasa

Din nuptiald baie.

S-aude-al picdturii incdntdtorul timbru

Ca-adamantine coarde de vdnt infwrate;

Fdntdne, sorginti vergini, uniti susurul vostru

Cu-a rdului murmurd, cu [vjuietul cascadei,

Cu spumegosul gemet fugoaselor torente,

Cu gravulflisv al mdrii s-al valurilor muget,

Pangosmie-armonie!

Sd lauddm pe Domnul din cele preainalte
Si cele mai profunde!

Ca tunetu-a lui voce rdsund peste ape;

A zis si, iatd, suntem.

Cat e de bine, Doamne, cdnd tu zici cd e bine!

Etapa aceasta din vastul poem heliadesc reprezinta
un imn al nuntii, al simturilor si al sinesteziei (incluzand
si partea a doua din episodul intitulat Apele, la care ne
vom referi putin mai departe).

E poate unul dintre cele mai frumoase pasaje ale
acestui poem cosmogonic.

25

Motto-ul este tot o reproducere din Psaltire:
„Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat;
Domnul peste ape multe" (Ps. 28, 3).

Versetul acesta este interpretat mai adesea in
relatie cu Botezul Domnului, cand S-a facut auzit glasul
Parintelui ceresc.

Numind apele prunci-angeli ai racoarei cu aripi
diafane, Heliade obtine, din punct de vedere poetic, un
efect stilistic anticipativ prin complexitatea semnificatiei.

In acelasi timp, creeaza o corespondenta intre
diafanitatea ingereasca/ angelica si materia diafand a
apelor - dar si una temper amentald, intre dinamica
angelica si cea a curgerii apelor.

Imaginea i-a atras atentia lui Eminescu, care o
insereaza in niste versuri manuscrise - §i prin ferestre
sparte, ca printre ochi de nori, / Trece-o suflare sfdntd cu
aripe racori 2S - si in alte metafore obscure, precum
dumbravile rdcori, ce reprezinta pddurile/ codrii care
devin spatiu angelic, contrastand cu terestrul
desacralizat.

Consonanta dintre cantecul/ armonia apelor si
armoniile angelice curgand ca o cascada de ape,
corespondenta intre ingeri si ape s-a facut insa si in
Apocalipsa, de unde o putea cunoaste Heliade si unde
glasul ostirii ceresti este „ca un vuiet de ape multe si ca
un bubuit de tunete puternice, zicand: Aliluia!" (Apoc.
19,6)

Heliade va insista asupra caracterului evaziv si
diafan al elementului acvatic, evantaiul apelor
deschizandu-se/ descinzand intr-o muzica inaripata.

Versurile denota multa sensibilitate, multa atentie
la detaliu si fortd de vizualizare a unui fenomen -
retragerea de pe suprafata pamantului a oceanului
primordial si impartirea lui in alte multe surse de apa -
care parea ca nu ar avea de ce sa incite la poeticitate/
poetizare.

Heliade insa descopera multe motive de poezie in
aceasta situatie. Nu gandim prea des apa desfdsuratd -

27 A se vedea studiul asupra conceptului de diafan, pornind de la filosofia antica,
al Ancai Vasiliu: Despre diafan. Imagine, mediu, lumina in filosofia antica si
medievala, Ed. Polirom, Bucuresti, 2010.

28 Mihai Eminescu, Opere, VIII, ed. initiata de Perpessicius, Ed. Academiei
RSR, 1988, p. 166.

26

ca-ntr-un tablou expresionist - in picaturi si timbre ale
fiecarei picaturi!

Destructurdnd-o poetic, autorul ii pune in evidenta,
de fapt, unitatea, pornind de la originea/ izvorul apelor
(de la principul lor si al intregii creatii, care e Dumnezeu,
Princip al frumusetei) si urmarind rostogolirea lor in:
roud, picaturi, fdntdni, pdraie, rduri, mdri si oceane.

Ceea ce e fascinant si avangardist pentru vremea
aceea (cu rezonante simboliste) este ca fiecareia ii
atribuie o sonoritate specifica, ca am putea fi orbi si
totusi orchestra apelor sa picteze un tablou simfonic in
stare sa destepte induntru ochiul inchis afard
(parafrazand vorbele lui Eminescu, imprumutate la randu-
i dintr-o istorie a imperiului otoman, care le-a reprodus
dintr-o cronica turceasca).

De la versul cu prestanta de viziune auditivd de tip
blagian, S-aude-al picdturei incdntdtorul timbru - mai
ales cand picurd cu forta primordialitatii si ne reda
contemporaneitatea cu nasterea muzicii cosmice, o
muzica de sunete virgine, reproduse la/ pe o scald
acvatica-, coborand pe cursul apelor, intr-un relief sonor,
poetul ne plimba pe unde simfonice (putem zice) de
susure, murmure, vuiete, gemete, mugete, pe masura ce
calatorim, in descendenta apelor, pe rauri, cascade,
torente pana la valurile marii!

De la uvertura unui timbru fin la o partitura
completa!

Disocierea aceasta abstractd a apelor de forma/
portretul lor auditiv (dublul tautologic sonor), precum si
desfasurarea lor in chipul/ sugestia unor instrumente
muzicale din ce in ce mai grave, atesta facultati muzicale
si simfonice bine de precizat ale poetului, ca si aptitudini
filosofice concrete.

Despartind materia apelor de rezonanta lor, apele
de ape, Heliade incearca sa acceada, poate, la o reflectie
si mai profunda, pentru ca Cel ce a despdrtit apele pentru
poporul lui Israel (Fac. 14, 21-22) este Cel ce a despdrtit
apele la inceputul lumii (Fac. 1, 6), iar gestul acesta al
separarii aceleiasi materii, omogene/ inseparabile, indica
o tipologie creativa.

Desigur, concertul acesta armonic, numit de
Heliade pangosmie[pancosmiQ]-armonie, este nu numai
impundtor - in acelasi timp subtil, implicand tenacitatea

27

urechii dar si a vederii abstracte - ci si foarte sugestiv,
chiar alegoric, pentru ca mugetele valurilor marii
reprezinta o partitura finala zbuciumata a aventurii
existentiale.

Se subliniaza unitatea, cosmicitatea si pan-armonia
muzicii de ape, in corelatie nenumita dar sugeratd si
subinteleasd cu muzica sferelor - o opera terestrd
corelativa muzicii celeste a sferelor.

Dar apele sunt o dubld oglinda/ reflexie - si prin
aceasta isi argumenteaza poetul asezarea lor intre cer si
pamant, ca un mediu intermediar/ median (pe care il
numea Bolintineanu tardmele lichide (Conrad)) - : o data
a lumii angelice, prin diafanitatea lor si prin hora
muzicald/ simfonia in care descind, care e o imitare in
materie a muzicii de sfere, iar a doua oara a lumii
pamantesti, a existentei mundane, careia ii reflectd
multiplicarea/ reproducerea, de la picdturd pana la mare,
in sanul aceluiasi element acvatic uniform, dupa cum si
omenirea se va reproduce, de la primii oameni pana la
marea umanitatii, in sanul aceluiasi gen union.

Daca Bolintineanu e impresionant vizual, Heliade
are subtilitdti sonore de mare finete, asociate fiind unor
sugestii insondabile:

Sa lauddm pe Domnul din cele preainalte / Si cele
maiprofunde!.

Ceea ce este, probabil, o parafrazd la cuvintele
Sfantului Pavel despre „largimea si lungimea si inaltimea
si adancimea" (Efes. 3, 18) iubirii lui Hristos.

Este evident, oricum, ca forta vizualizdrii este
produsa de fundamentul vizionar mistic si metafizic.

Asezarea apelor intr-o pozitie mediand intre cer si
pamant sugereaza ca ele sunt create ca o
transparentizare, conceputa de Creator pentru
rationalitatea umana, a constiintei reflexiei/ asemdndrii, o
oglinda in care mintea umana poata sa priveascd
modalitatea in care a fost creata lumea, ca punere in
addncime neincetata, ca reflexie a Creatorului in toate si
ca reflexie in reflexie, descendenta, incepand de la
Principiul dumnezeiesc care le-a dat tuturor existenta,
Care S-a reflectat mai intai in mintile nemateriale si
ingeresti, si pana la ultima picatura de apa sau pana la
ultimul atom.

28

Simfonia apelor (dezvoltarea lor ritmica in note din
ce in ce mai ample, odata cu amplificarea debitului
material al apelor, in paralel cu eel diafan-auditiv) este
numita dans sau hora, poetul invocand bucuria revdrsdrii
creatiei.

Pamantul iese din ape ca mireasa / Din nuptiald
baie, pentru ca si el a primit putere germinativd, aflandu-
se sub abisul apelor atunci cand Duhul Sfant Se purta
peste ele ca o closed (precizare patristica).

Apari ca o mireasa, o, Mater Terra sacra,

Prepard-te de nuntd;

Pe crestetul tdu pune a muntilor coroand,

Plini d-aur, de rubine, smeralde, iacinte,

Safire, adamante, de-ntregile-ti tezauri.

Ai muntilor nalti cedri, dumbrdvile-ebenine

Si fructidorii arbori adorni de multafloare:

Sunt brunele-ti cosite, regala-ti capellurd;

Aromele lor toate — cosmeticele tale.

Sd infloreascd pomii, sd-si dea ale lorfructe,

Sa germine-n tot loculsi iarba, s-orice plantd,

Dezvolte-se-orice floare, rdsfire-se mirosul,

S-adoarne, sd profume talamul tdu de nuntd;

Si asternutul candid amorurilor tale

Intinda-se-n tapete, arhetipe modele

De orice tesatura, de orice adornare.

Ai gratiilor angeli, formati cununi, festoane

Spre marea sdrbdtoare.

Cdntati, flori, bucuria si laudatipe Domnul

Pe idioma voastrd, vd exalati profumul

Spre ceruri ca tdmdie. Formati sublime-acorduri;

Armonie d-arome.

Natura este-n nuntd, serbare-universala.

La germinare, plante, s-eternd propagare!

Pe generi sipe spetii vd dati a voastre fructe

Cu propria sdmdntd s-a lumii abondantd.

Glorifwati pe Domnul, c-aroma vd e imnul

Si sacrificiu fructul.

Eternul se complace in existenta voastrd,

Contempld - si e bine!

29

Si iar seface seam, si iarasi dimineata,
In deltele eterne se-nscrie ziua-a treia.

Daca prima parte din episodul Apele a urmarit sa
detalieze Fac. 1, 9-10, partea a doua se ocupa de
pamantul care iese la lumind de sub ape (in conformitate
cu Fac. 1, 11-12), ca o mireasd, o, Mater Terra sacra.

Nu este o natura sdracd, ci plina de tezaure - la
propriu, dar si la figurat: tezaure de poezie.

Remarcam si apetenta pentru cromatismul fotofor,
pentru stralucirile pretioase de rubine, smerande, iacinte,
safire, adamante, mai inainte de aparitia
parnasianismului, si care credem ca justified, prin traditie,
preferintele similare ale lui Macedonski.

Termeni precum fructidori, adorni sau capellura
atesta tendinta italienizanta despre care vorbeam si la
inceputul comentariului nostra.

Ebenin si profum ii sunt proprii si poeziei lui
Bolintineanu.

Cosmeticele au sens etimologic, de la grecescul
cosmos, care inseamna podoabd (numai ca Heliade va
prefera, in loc de podoaba/ a impodobi, pe adornament/ a
adorna, in conformitate cu teoriile sale lingvistice).

Semnificatia aceasta a fost indelung utilizata in
traditia bizantina si romaneasca veche.

Pamantul este numit, de asemenea, talam [pat] de
nunta, care este inmiresmat de flori.

Poate sa fie o dezvoltare a Cant. Cant. 1, 15:
„Pajistea de iarba verde ne este al nostra pat".

Interpretand mistic acest verset, Sfantul Antim
Ivireanul scria: „patul inimii mele inframusetat iaste cu
florile doririlor dumnezeesti" .

Florile sunt tapete, arhetipe modele / De orice
tesdturd, de orice adornare.

Si nu au fost astfel pentru romani, dintotdeauna?

Cand eram mici si ne invatau la scoala sa

5 5 5

introducem, in compuneri despre primavara, covoarele de
verdeatd sau de flori, atunci nu stiam originea arhaicd a
acestei metafore vizuale.

Heliade nu face decat sa restaureze izvorul.

29 Antim Ivireanul, Opere, op. cit., p. 113.

30

In paranteza fie spus, desuetudinea lor din punct de
vedere stilistic este produsa nu atat de repetare, cat de
imitare mecanica, fara nicio cunoastere a semnificatiilor,
pe care omul modern si dereligizat le-a pierdut.

E normal ca un mimesis lipsit de semnificatii sa
devina caduc.

Observam insa ca, inclusiv pentru omul modern si
postmodern, poezie inseamna ceea ce are semnifwatie
pentru constiinta lui si nu ceea ce este absurd.

Daca imnul apelor era o simfonie de tonuri, imnul
florilor catre Dumnezeu este o armonie d-arome.

Parfumul lor este idioma/ idiomul, adica limba in
care ele vorbesc si slavesc pe Creatorul lor.

Spatiul terestru are, asadar, un aspect ecleziastic
usor de remarcat: cerul este doma/ tabernacolul, cortul
boltit peste pamant (cf. Ps. 103); apele formeaza o orga
inzestrata cu toate tonurile si ritmurile, iar prin caracterul
lor dinamic si diafan, oferind impresia de evaziune
inaripatd, sunt o sugestie a angelitatii (arhi)prezente si
veghetoare/ pdzitoare in lume; in vreme ce pamantul este
altarul pe care se aduce jerfa fructelor/ roadelor si de pe
care se inalta tamdia parfumurilor de flori: vd exalati
profumul / Spre ceruri ca tdmdie /.../ Glorifwati pe
Domnul, c-aroma vd e imnul / Si Sacrifwiufructul.

Mircea Anghelescu tinde sa vada si latura pozitivd
a personalitatii altfel destul de controversate a lui
Heliade: „exista in sufletul poetului o neinfranta
propensiune spre liniste, spre pacea plenara si activa a
desfasurarii de energii constructive (nu aceea inghetata, a
nemiscarii); prezenta intotdeauna in aspiratiile sale ca un
zenit al cautarii, ca un punct inalt si fix spre care se
indreapta neabatute aspiratiile sale mature, aceasta oaza
de liniste si puritate prefigurand Edenul dinaintea caderii
din Anatolida, apare materializat ca un spatiu al asteptarii
bucolice in Serafimul si heruvimul:

Pe lafdntdni m-asteaptd, cu unda se rasfrdnge,

Cufrunza imi sopteste, cu zefirul suspind,

Cu valea imi rdspunde, cupatima mea pldnge,

Cu dealul se inalta, cu cdmpul se alina.

31

Cufloarea se da-n leagdn, cu iarba undoiazd;

Livedea il aratd, dumbrava-l subascunde;

In ziud si in noapte, la umbra si in razd

Nu e ndlucd,-mi spune, ma mdngdie oriunde.

Durerea mi-o adoarme, lacrima el mi-o sterge,
Si pe pdmdnt, si-n ceruri nddejdea mi-o aratd" 30 .

Semnificatiile se intersecteaza cu cele ale unui alt
peisaj rustic/ bucolic-transcendental, si anume cu eel care
se regaseste in binecunoscutul fragment din Zburdtoruf 1 ,
anuntand Sara pe deal a lui Eminescu.

Daca Heliade ar fi mai mult valorizat si valorificat
de critica pentru astfel de episoade ale operei sale lirice,
si daca asemenea peisaj e cdmpenesti ar fi urmarite pe

30 Mircea Anghelescu, Echilibrul intre Antiteze..., op. cit., p. 79.

31

Era in murgul serii si soarele sfintise;

A puturilor cumpeni tipdnd parca chemau

A satului cireada, ce greu, mereu sosise,

Si vitele muginde lajgheab intins pdseau.

Dar altele-addpate trdgeau in bdtdtura,
In gemete de mumd viteii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmurd;
Zglobii sdrind viteii la uger alergau.

S-astdmpdra ast zgomot, s-a laptelui fdntdna
Incepe sa s-auda ca soapta in susur,
Cdnd ugerul se lasa sub fecioreasca mdnd
Si prunca vitelusa tot tremura-mprejur.

Incep a luci stele rand una cdte una
Sifocuri in tot satul incep a se vedea;
Tdrzie asta-seara rasare-acum si luna,
Si, cobe, cdteodata tot cade cdte-o stea.

Dar cdmpul si argeaua cdmpeanul osteneste
Si dup-o cina scurta si somnul a sosit.
Tacere pretutindeni acuma stapdneste,
Si latratorii numai s-aud necontenit.

E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei
Vesmdntul sau eel negru, de stele semanat,
Destins cuprinde lumea, ce-n bratele somniei
Viseaza cdte-aievea desteapta n-a visat.

Tacere este totul si nemiscare plina:
Incdntec sau descdntec pe lume s-a lasat;
Nici frunza nu se misca, nici vdntul nu suspina,
Si apele dorm duse, si morile au stat.

32

firul fiorului transcendent pana la originile sentimentului
sacru al evlaviei in fata ingenuitatii naturale si cosmice,
poate ca influenta sa si importanta intr-un anume segment
istoric al dezvoltarii poeziei romanesti (ca si a lui
Bolintineanu si Alexandrescu) ar fi mai bine cumpanite.

De fapt, daca Paul Cornea si Negoitescu sustin ca
Heliade l-a fdcut posibil pe Eminescu, suntem de acord
cu Elvira Sorohan, ca „Eminescu s-a ivit nu pentru ca a
existat Heliade.

Dar dupa ce acesta s-a pronuntat vizionar si viforos,
os magna sonaturum, Eminescu ni se infatiseaza mai
complex, superior in preluarea, dintr-o data matura, a
traditiei recente" 32 .

IV. Astrele

A zis si, iata, suntem luminatori ai lumii.

Stralucitoare heliu, sori, principi de lumina.

Focare arhicentre de raze, de splendoare,

Planeti, astre, luceferi, sisteme de lumina,

Sa lauddm pe Domnul!
Spre luminarea zilei, spre luminarea noptii
In firmament nepuse drept candele de aur,

In templul sau eel mare,
Afi imagini insdsi nespusei lui splendoare:
Reprezentati pe Domnul, narati a luiputere

Si gloria-i divina prin legea ce vapuse.

Lumina va e vocea, prin ea vorbiti vederii;

In cursul periodic va exprimati cuvdntul,

Distingeti intre vara, distingeti intre iarnd,

La timpi, la ani, la zilefiti semne nemutabili:

Aceasta va e legea.

Armatelor de stele, strdbateti firmamentul,

La veghiele voastre glorificati pe Domnul

In tot nemdrginitul, fiiti eho l-a lui voce,

Cdci zice ca e bine.

Seface iard seard, seface dimineatd;
In tablele eterne se-nscrie ziua-a patra.

32

Elvira Sorohan, Ipostaze ale revoltei la Heliade Radulescu si Eminescu, op.

cit, p. 183.

33

Crearea astrilor in ziua a patra urmeaza, de
asemenea, cu fidelitate referatul scriptural (Fac. 1, 14-19)
si, respectiv - in felul in care numeste astrii candele de
aur - comentariile patristice hexaemeronice, pe care o
intreaga traditie poetica romantica le-a valorificat (a se
vedea comentariile noastre din Epilog la lumea veche,
vol. II 33 ).

Vorbeam mai devreme despre construirea/ zidirea
cosmosului ca un templu/ bis erica.

Heliade ne certified acum aceasta interpretare: In
firmament ne puse drept candele de aur / In templul sdu
eel mare.

Faptul ca astrii ceresti sunt imagini nespusei lui
splendoare, a Creatorului, indica o conceptie
iconograficd a poetului: luminatorii ceresti sunt icoane
ale Celui care este „Lumina lumii" (In. 1,9; 8, 12).

Versul Reprezentati pe Domnul, narati a lui putere
reproduce o alta marturie psalmica solicitata mult de
traditie: „Cerurile spun/ povestesc [nareaza] slava lui
Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria
[firmamentul]" (Ps. 18, 1).

Imaginea armatelor de stele urmeaza comparatiei
cu legiunile de ingeri, „ostirile", „tabara lui Dumnezeu"
(Fac. 32, 1-2), adica unei vechi traditii care aseamana
astrele cu ingerii, pentru ca ingerii sunt stelele cerului
spiritual, pe cand astrii sunt luminile cerului material.

Daca aroma florilor era idioma in care isi inaltau
imnul lor catre Dumnezeu, in cazul stelelor: Lumind vd e
vocea, prin ea vorbiti vederii /.../In tot nemarginitul, fiti
eho l-a lui voce [a Domnului].

Ele sunt un ecou al marturisirii lui Dumnezeu, mai
mult poate decat celelalte creaturi irationale, pentru ca ele
vorbesc, dupa cum am spus, despre Autorul lor ca despre
Dumnezeu, Care este Lumind.

Poetizarea acestei conceptii produce „un vers
tulburator" 34 (Lumind vd e vocea, prin ea vorbiti vederii).

Asadar, lumina este cuvdntul stelelor {In cursul
periodic vd exprimati cuvdntul), prin care se adreseaza

33 Cartea noastra se poate downloada din locatia:
http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/04/epilog-la-lumea-veche-i-2/.

34 Eugen Simion, Dimineata poetilor, Ed. Eminescu, 1995, p. 72.

34

vederii umane, dar nu numai capacitatii vizuale, ci mai
mult vederii rationale, adica constiintei.

Miresmele si lumina se transforma la Heliade in
glasuri/ voci, in rezonantd sonora, intr-o imnografie cu
transcriere ontologica proprie.

Lumina stelelor este o sonoritate vizuala.

Sau, altfel spus, pentru Heliade, sunetul este cea
mai fina lumina.

V. Pestii si pasarile

A Domnului iar voce rdsund peste ape,

Si aerul si marea se umplu de viatd,
Dau ramuri zoofite, polipii iau simtire,
Se umple tot abisul, cuprinsele marine
De lucitorul nacru, de candidele perle,

De rumenul coraliu.

Inoatd pestii-n ape, in aer pdsdri svoald

Si, binecuvdntate d-omnipotenta voce,

Tresar de bucurie, celebrd fiecare

Amorurile sale,

Spre-eterna propagare si varia-nmultire

De generi si de spetii.

Cdntati, din aripi bateti, fiinte svolatoare,

Naltati la ceruri imnulprin cdntecele voastre;

Voi, notdtori, asemeni jucati-vd in ape,

Umpleti cuprinsul marii, cdmpiile eterii;

Sunt binecuvdntate a voastre tinereti

Si candide fiori.

L-aspectul vostru Domnul exclamd cd e bine.

Si vine iard seara, seface dimineatd,
Se-ncheie ziua-a cincea.

VI. Animalele pamantului

La viatd, la lumind,-n sus orice suflare,

Luatiformele voastre, de la insect si vierme

Si pan ' la patrupede ce pasted cdmpi, dumbrave,

35

Sipdnd la sdlbatici ale pddurii fiare;

Iesiti pereche toate in masculi si infemini,

Serbati nuntele voastre, va propagati in secoli

Pe generi sipe spetii, va reproduceti semeni,

Nutriti, va cresteti puii ce isi asteaptd cuibul

Intdi la sdnul vostru s-apoi la al naturii,

Ospdt universale ce-ntinde providenta

La tot ce e viata, la toatd rdsuflarea.

S-a pus si voud lege, urmati dup-a ei voce,

Va inmultiti si cresteti, glorifwati pe Domnul

In varii idiome, dupa natura voastrd,

Cdci, binecuvdntate, aveti o providenta

Ce-i place sd va tie, si zice cd e bine.

Desi Dumnezeu a binecuvantat creaturile Sale si le-
a poruncit sd se inmulteascd (Fac. 1, 22), totusi aceasta
inmultire nu a inclus, inainte de caderea omului, si
reproducerea sexuald.

Din acest punct, Heliade incepe sa se indeparteze
de optica ortodoxd, pentru ca el sugereaza deja, in
versurile de mai sus, ceea ce va afirma si putin mai
departe, in cazul primei perechi umane, si anume ca
inmultirea, pe cale sexuala, a inceput incd inainte de
greseala Protoparintilor (ceea ce este o erezie din
perspective crestina).

In rest, poetizarea sa urmareste, ca si pana acum,
referatul biblic (Fac, 1, 20-25).

Heliade enumera tezaurele apelor (desemnate ca:
abisul, cuprinsele marine), asa cum facuse mai inainte si
cu cele ale pamantului {rubine, smeralde, iacinte, safire,
adamante), individualizate, ca si atunci, cromatic: nacru
(fildes), perle, rumenul coraliu.

Cum spuneam si altadata, aceasta detaliere ma face
sa ma gandesc daca la Macedonski, in privinta apetitului
pentru pretiozitdti, functioneaza reflexul parnasian sau
reflexul heliadesc.

Voi, notdtori, asemeni jucati-vd in ape urmeaza
expresivitatii psalmului 103, 27, pe care un alt poet,
Dosoftei, o reproduce astfel: Acolo le vine toand / Defac
chitii gioc si goand.

36

Daca nu cumva intreg poemul Anatolida se vrea o
replica a psalmului 103 versificat de Dosoftei, dupa cum
ammai spus...

Ca si Bolintineanu, pentru care marea inseamna
tdrdmele lichide sau cdmpiile lichide sau luncile-eterate
{Conrad), sau Alecsandri, care o numeste umede cdmpii
{Pdsdrica mdrei), addncul umed plai (Bosforul) sau
plaiuri pe care alba lund / Revarsd-un val de aur ce
curge printre flori (Serile la Mircesti), Heliade numeste
cuprinsul mdrii: cdmpiile eterii - referindu-se la
caracterul lor eterat (diafan), la materia transparenta a
apelor.

Si din nou atragem atentia asupra similitudinilor cu
Bolintineanu, care de asemenea, vedea prin apa marii ca
printr-un mediu perfect transparent, mozaicurile de pesti
(a se vedea capitolul nostru despre Bolintineanu din
Epilog la lumea veche, vol. I ).

Din nou, fiintele create inalta imne catre
Dumnezeu, ca si in episoadele anterioare ale poemului,
fiintele svoltdtoare prin cdntece, iar animalele in varii
idiome, dupa natura voastrd.

Cap-d-operd la toate, la vocea-omnipotente,

Drept in picioare omul apare ca un rege;

Contempld universul, cer, soare, lund, stele,

Si pared va sd svoale, in sus sd-si ia avdntul.

Se uitd imprejiuru-si, contempld munti, vdi, cdmpuri,

Si tot care germind, si tot care rdsufld,

Si flori, sipdsdrele, si arbori, s-animale,

Si tot ce este-n mare, si tot ce svoald-n aer;

Din toate omul simte misterioasa voce

Ce-i spune ca e tipul, imaginea divina.

Contempld, se contempld si Zeul, ca si omul:

In sus se uitd unul, ardicd la cerfruntea,

Umana-inteligentd simte pe Zeu in sine,

Iar Creatoru-si vede in om asemdnarea

Si se dilectd-ntr-insul. "Creat-am pe om, zice,

Imagine divina, asemdnarea noastrd.
Va inmultiti si crested si dominati pdmdntul,
Va bucurati de ddnsul, a voastrd-avere este,

35 Cartea noastra se poate downloada din locatia:
http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/14/epilog-la-lumea-veche-i-l/.

37

Al vostru eritagiu; si tot ce epe ddnsul

De domni sd vd cunoascd. "

Ci, rege peste toate, de ce omul e singur,

Cdnd tot care viazd si simte si se miscd

Isi are si sotia? Tot animalul este

Un individ in parte, pereche — doud corpuri,

Iar omul e androgin, consoartea lui e-ntr-insul,

In sdnul sdu opoartd, la inimd-i palpitd

S-o simte cd viazd. Bdrbatul sifemeia

E el si ea-mpreund, aceeasi creaturd,

Acelasi corp si carne,

Vivificati d-un suflet, trdind aceeasi viatd.

Amorul lor nu este unirea intdmpldrii,

Atractia ce tragepe vita cdtre vita;

E naltul, suveranul amor al providentei,

Serafica ardoare ce suflete mdritd -

S-aci transpare Zeul.

Inalta Beatitute, vdzdndu-si a safapta,

Intr-insa se dilectd s-exclamd: bine foartel

Seface iard seard, seface dimineatd;

In deltele eterne se-nscrie ziua-a sasea,

Si-ndatd Creatorul reintrd in repaos.

VII

Cat esti de mare, Doamne! si cat de admirabili

Sunt operele tale!

Glorifwati pe Domnul, puteri, Eloimi, angeli,

In arpele serafici cdntati, preaindltati-l;

In cer si pretutindeni rdsune osanal

Lumind, intuneric, puteri si elemente,

Seri, astre si luceferi, rdsune firmamentul

De laudele voastre,
Pdmdnte, trage dantul in cercul horei tale

Si tot ce este-asupra-ti ardice a sa voce

Si ruga cdtre ceruri. Ai muntilor nalti cedri,

Plecati al vostru crestet, vd inclinati, o, arbori,

Siplante cdte sunteti, verdeatd, pom sifloare,

Ndltati profumul vostru.

Tot ce viazd-n mare si tot ce svoald-n aer

Si pe pdmdnt se miscd, si om, si animate,

38

Pe idioma voastrd, pe limba-si fiecare

Uniti vocile voastre, si cerul, si pdmdntul

Rdsune osanal

Materie si minte, cdntati lauda mare,

Cdntarea creatiunii, panhimniul fiintei!

Cdntati ziua a saptea, a Domnului zi sfdntd:

Sfdnt, sfdnt, sfdnt este Domnul, omnipotent eternul!

Plin este timpul, locul, plin cerul si pdmdntul

De gloria-i divindl

Aceste episoade ale epopeei heliadesti urmaresc
ziua a sasea a creatiei si laudele aduse de intreaga creatie

5 5 3 C 5

Creatorului ei, fiecare in idiomul sau, fie ca acest idiom
este lumina stelelor {rdsune firmamentul de laudele
voastre), fie parfumul plantelor si al florilor, etc.

Ca si in trecut, Heliade se pastreaza in apropierea
referatului scriptural al Genezei, cu singura exceptie a
androginului, care nu este mentionat in felul acesta la
Facerea si nici nu face parte din cugetarea crestina, ci
este un import din filosofia platoniciana.

Dar si ideea ca se contempld si Zeul, ca si omul
lasa loc la interpretari, desi conceptia ca omul vede in
sine chipul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu priveste catre
om ca spre eel ce este dupd chipul Sau, este ortodoxa.

Omul ca rege si capodoperd reproduce
interpretarea patristica despre om ca impdrat sau
incununare a creatiei dar si rezumat sau recapitulare a ei
(Omilia Sfantului loan Hrisostom la Psalmul 8,
interpolate si in Invdtdturile lui Neagoe Basarab).

Asocierea harpei cu ingerul s-a facut de mai multa
vreme (Milton: the sound / Symphonious often thousand
harps, that tuned / Angelic harmonies /.../ 'Open ye
everlasting gates!' [vezi Ps. 23, 7-10] they sung...) si
persista multa vreme in poezia europeana - spre exemplu,
o regasim la Mallarme: A ce vitrage d'ostensoir / Que
frole une harpe par V Ange / formee avec son vol du
soir... (Sainte).

Foarte multe nu avem de comentat din punct de
vedere literar.

La nivel ideatic, autorul reia mai multe idei si
sentinte pe care le-a enuntat deja in versurile anterioare si
pe care le-am comentat la timpul potrivit.

39

Mai departe, poemul heliadesc continua prin a
ilustra conceptii destul de stranii ale autorului, deductii in
urma reflectiilor proprii si a unor combinatii ideatice
personale, avand mai adesea aspectul unei teoretizari in
versuri si mai putin al unei poetizari.

In consecinta, eel putin pentru moment, interesul
nostru nu mai este sustinut de aici inainte, pentru a duce
mai departe expeditia critica.

40

Psalmul 101 la Dosoftei si Heliade

Dosoftei, Psaltirea in versuri:

Doamne, mi-ascultd de ruga

Ce ma rog din vreme lungd,

Si strigarea mea sa margd

Spre Tine, sa sd-ntdleagd.

Nu-T[i] intoarce svdntafata

De cdtrd mine cu greatd.

Si la zi ce sunt cujele

Si cu tdngd [tanguiala] de gresele,

Pleaca-T\i] auzul spre mine

Si sd-mi hii, Doamne, cu bine.

Si la ce zi Ti-oi striga-Te,

Sd-mi auz[i] de greutate,

Ca-m[i] tree zalele cafumul,

Oasele mis saci ca scrumul.

Ca neste iarba taiata
Mi-este inema sacata,

Ca std uitatd de mine,
Ce-am gdtat sa mdndnc pdine.

De suspinuri si dejele
Mi-am lipitu-mi os de piele.

De-atocma cu pelecanul,

Prin pustii petrec tot anul,

Si ca corbul eel de noapte

Im petrec zalele toate,

Ca o vrabie rdmasd

In supt stresind de casd.

Toatd zua mi sa strdmbd

Pizmasii miei, de-m[i]fac scdrbd,

Si ceia ce md-mbuneazd

Fac giurdmdnt sa mdpiarzd.

Am mdncat pdine de zgurd
Si lacrimi in bduturd,

41

Defata mdniii Tale,
Ce mi-ai dot de sus la vale.

Mis zalele trecatoare,
Defug ca umbra de soare,

Si ca iarba cea tdiatd

Mi-este vdrtutea [puterea] sdcatd.

(Ps. 101, 1-38)

Heliade poetizeazd si el inceputul acestui psalm, in
volumul I al Cursului sdu de poezie, din 1868, p. 245-
247:

Strigarea-mi ajungd pdnd la Tine

Si-exauzi-mi, Doamne, rugafierbinte!

Amar mi-e pldnsul; nu-ti intoarce fata,

Auzi-mi chemarea in ziua durerii

S-al infrdntei inimi astupat gemdt.

Rdpede mi-ajutd si ma sustine,

Cdci zilele-mi, iatd, pier cafumul,

Ca lemnele in foe oasele-mi secard,

Pdlitu-m-am si m-am uscat ca iarba,

Aridd inima imi e ca piatra;

De suspin, de geamdt mi-a rdmas carnea

Pe oase uscatd; mi-am uitat pdinea
Cum se mai mdndncd. Desert mi-e sdnul...

Ca pelecanul mi-am sfdsiat pieptul,

M-am asemdnat corbului de noaptea

Si tutulor altor cobe nocturne;

Intru veghere noptile trecut-am

Si m-asemdnai pasdrii veghinde

Ce std nemiscatd deasupra casei.

Toatd ziua ma culma de ultrage

Inemicii; si cei de-odinioard

Ma laudajurd acum asuprd-mi.

Avut-am cenusd in loc de mdncare

Si-n lacrd-mi mi-amestecai bdutura

Numai la vederea mdniei Tale

42

Si la inalta si dreapta-ti urgie.

Indltatu-m-am si m-ai surpat, Doamne,

Ca umbra trecurd zilele mele,

Si eu ca iarba ma uscai, ca paiul.

Aceasta prelucrare a lui Heliade, a psalmului 101,
formeaza prima parte a unui poem care se numeste
Preziua.

Astfel de secvente 1-au inspirat probabil pe
Macedonski sa compuna psalmi moderni, la randul sau.

Insa nu despre aceasta doresc sa vorbesc, ci despre
anumite aspecte care ma framanta de ceva vreme.

In timp ce textul Psaltirii in versuri este transcris
fonetic dupa manuscrisul cu slova chirilica, textul lui
Heliade este indreptat tacit in editiile pe care le
cunoastem ale operelor sale, renuntandu-se la ortografia
lui latinizanta din cursul original si fiind adaptat
posibilitatilor unei lecturi moderne.

In original, poezia lui Heliade este asa:

Predioa

•

Psalmu

Strigarea-mi ajungd pdno la tine,

Si exudi-mi, Domne, ruga ferbinte.

Amar-mi epldnsul; nu-ti intorcefaca

Audi-mi chiemarea-n dioa durerii,

S-al infrdntei inimi astupat gemet.

Repede m-ajutd si me sustine

Quoci dillele-mi ettoperu ca sifumul

Ca lemnele infocu osele-mi secaro

Pdlitu-m-am si m-am uscat ca herba..., etc.

Nu este insa numai cazul acestei ortografii
latinizante si a lui Heliade.

In general, in cazul literaturii neoanacreontice si
pasoptiste s-au operat indreptdri tacite si actualizdri in
sensul fiabilizdrii lecturii pentru cititorii moderni.

43

In aceste conditii, literatura veche este
dezavantajatd din start.

Un public tanar sau nespecializat nu este insa
adesea in stare sa aiba rabdarea sa descifreze textele
vechi.

Varlaam, Costin sau Cantemir, din ratiuni diferite,
sunt scriitori la care cu greu au aderentd, fara a fi
pasionati de cultura si literatura veche, cititorii zilelor
noastre.

De aceea, literatura veche, care poseda, de multe
ori, valori stilistice si literare superioare celei pasoptiste
si egale cu cele eminesciene sau modernists (am citat de
nenumarate ori opinia lui Nichita Stanescu, caruia poezia
lui Cantemir i se parea mai tulburdtoare decat a tuturor
poetilor romani moderni), este pentru multi... veche si
inaccesibild.

Si, mai ales, intre literatura veche si cea pasoptist-
moderna pare a fi o rupturd de nedepdsit, desi a doua a
preluat o suma de teme si motive de la cea dintai, si cu
toate ca prima are nu doar virtuti stilistice, dar si un
continut filosofic si reflexiv cu mult mai bogat.

Privind spre cele doua poetizdri de mai sus, ale
psalmului mentionat, Dosoftei mi se pare un poet mai
inspirat decat Heliade, chiar daca ii despart doua secole,
in defavoarea primului, si chiar daca al doilea beneficia
de un context istoric incomparabil mai generos cu
scriitorii si cultura.

44

Influente ale liricii engleze romantice
in poezia pasoptista

1. Oda la o ciocdrlie a lui Shelley si poezia
romaneasca

Remarcam, cu alta ocazie, prezenta unei
comparatii insolite, in poezia Cdlin (file din poveste) a lui
Eminescu, a ochiului plutitor ca o ciocarlie:

Toatd ziua lafereastd suspindnd nu spui nimicd;

Ridicdnd a tale gene al tdu suflet se ridicd;

Urmarindpe ceruri limpezi cum plute§te o ciocdrlie

Tu ai vrea sd spui sd ducd cdtre ddnsul o solie,

Dar ea zboard...tu cu ochiul plutitor §i-ntunecos

Stai cu buze disclestate de un tremur dureros.

N-am reusit sa identific o sursd inechivocd (poate
ca nici nu existd), dar mi-a atras atentia poemul lui Percy
B. Shelley, Ode to a Skylark {Odd la o ciocdrlie):

Hail to thee, blithe Spirit!

Bird thou never wert,

That from heaven, or near it,

Pour est thy full heart

In profuse strains of unpremeditated art.

Higher still and higher

From the earth thou springest

Like a cloud of fire;

The blue deep thou wingest,

And singing still dost soar, and soaring ever singest.

In the golden lightning

Of the sunken sun,

O'er which clouds are bright 'ning,

Thou dost float and run,

Like an unbodied joy whose race is just begun.

45

The pale purple even

Melts around thy flight;

Like a star of heaven

In the broad daylight

Thou art unseen, but yet I hear thy shrill delight -

Keen as are the arrows

Of that silver sphere

Whose intense lamp narrows

In the white dawn clear

Until we hardly see - we feel that it is there.

All the earth and air

With thy voice is loud,

As, when night is bare,

From one lonely cloud

The moon rains out her beams, and heaven is overflowed.

What thou art we know not;

What is most like thee ?

From rainbow clouds there flow not

Drops so bright to see

As from thy presence showers a rain of melody.

Like a poet hidden

In the light of thought,

Singing hymns unbidden,

Till the world is wrought

To sympathy with hopes and fears it heeded not:

Like a high-born maiden

In a palace tower,

Soothing her love-laden

Soul in secret hour

With music sweet as love, which overflows her bower:

Like a glow-worm golden

In a dell of dew,

Scattering unbeholden

Its aerial hue

Among the flowers and grass, which screen it from the

view:

46

Like a rose embowered

In its own green leaves,

By warm winds deflowered,

Till the scent it gives

Makes faint with too much sweet these heavy-winged

thieves:

Sound of vernal showers

On the twinkling grass,

Rain- awakened flowers,

All that ever was

Joyous, and clear, and fresh, thy music doth surpass.

Teach us, sprite or bird,

What sweet thoughts are thine:

I have never heard

Praise of love or wine

That panted forth a flood of rapture so divine.

Chorus hymeneal

Or triumphal chaunt

Matched with thine would be all

But an empty vaunt -

A thing wherein we feel there is some hidden want.

What objects are the fountains

Of thy happy strain?

What fields, or waves, or mountains ?

What shapes of sky or plain?

What love of thine own kind? what ignorance of pain?

With thy clear keen joyance

Languor cannot be:

Shadow of annoyance

Never came near thee:

Thou lovest, but ne 'er knew love 's sad satiety.

Waking or asleep,

Thou of death must deem

Things more true and deep

Than we mortals dream,

Or how could thy notes flow in such a crystal stream?

47

We look before and after,

And pine for what is not:

Our sincerest laughter

With some pain is fraught;

Our sweetest songs are those that tell of saddest thought.

Yet if we could scorn

Hate, and pride, and fear;

If we were things born

Not to shed a tear,

I know not how thy joy we ever should come near.

Better than all measures

Of delightful sound,

Better than all treasures

That in books are found,

Thy skill to poet were, thou scorner of the ground!

Teach me half the gladness

That thy brain must know,

Such harmonious madness

From my lips would flow

The world should listen then, as I am listening now!

Comparatia intre Shelley si Eminescu se poate
retine, nu prin identitatea viziunilor, ci prin forta
dematerializarii subietului (la Shelley, pe care o remarca
Gaston Bachelard 36 ) sau a obiectului comparat.

Pentru Shelley, ciocarlia este spirit voios (blithe
Spirit), bucurie netrupeasca/ ' fara de trup (unbodyed joy),
creator de arta nepremeditata {unpremeditated art),
nerafmata, care n-are nevoie de stilizare, precum arta
creata de oameni.

Minunea ciocarliei este ca ea e nevazuta (thou art
unseen) - un artist nevazut -, si cu toate acestea
capodopera pe care o creeaza este o punere in scena
complexa, care combina simfonia cantecului sau mirabil
cu pictura rasaritului de soare spre care ea atrage atentia
prin revarsarea glasului sau din inaltime: From rainbow
clouds there flow not / Drops so bright to see / As from

A se vedea Gaston Bachelard, Aerul si visele. Eseu despre imaginatia miscarii,
traducere de Irina Mavrodin, Ed. Univers, Bucuresti, 1997.

48

thy presence showers a rain of melody (Din nori de
curcubeu nu curg / Picaturi atdt de strdlucitoare / Asa
cum din prezenta ta se revarsa oploaie de cdntec).

Incat poetul spune: What thou art we know not
(Ceea ce esti nu stim).

Insinuarea este evidenta si o va sugera si autorul cat
de curand (caci ciocarlia este Like a poet hidden / In the
light of thought [Ca un poet ascuns /In lumina gdndului],
precum este ciocarlia un cantec ascuns in lumina
indefmibila/ inefabila a zorilor): poetul ar trebui safie ca
aceasta pasare, arta sa sa semene cu o mixtura complexa,
poezia sa fie picturd si simfonie in acelasi timp, o
exprimare a fiintei sale care sa puna in interogatie
contemplatorul de arta in legatura cu forta creatoare a
omului, cu ceea ce este fiinta, creatia. . .

' 5 ? 5

Poezia este un vector spre reflectie abisala si
intotdeauna a fost asa, chiar si atunci cand nu

5 ~ 5

intentioneaza sa versifice un discurs filosofic.

Dar pentru ca este o invitatie la reflectie teologica
si filosofica profunda, tocmai de aceea a putut Heidegger
sa formuleze o filosofie care a avut si are mult succes,
pornind de la poezia lui Rilke, Trakl si Holderlin.

Simturile se inefabilizeazd, vederea si auzul sunt pe
cat de acute si patrunzatoare, pe atat de metamorfotice si
de imposibil de retinut intr-o singura senzatie sau
descriere.

E o splendida ecuatie metaforica, o sinteza care
poate fi considerate mistica sau o devansare a sinesteziei
simboliste, daca simbolismul insusi n-ar fi, in opinia
noastra, o avansare (desi tot o incercare) spre a intelege
nedefinibilul.

Esenta artei, a creatiei, a fiintei... Fundamentele se
afla dincolo de ceea ce poate fi sesizat.

In the white dawn clear / Until we hardly see - we
feel that it is there (In limpezimea zorilor albind / Inainte
de a distinge - simtim ca este acolo): simtirea sau
presimtirea dincolo de vedere reprezinta nu doar un
indiciu al poeziei moderne, o nesiguranta la adresa
simturilor si mai ales a celui mai redutabil si mai credibil

5 5 5

dintre ele, vdzul (incepand de la defmitia din Metafizica
lui Aristotel incoace), ci si, totodata, o cautare a
transcendentei, presimtitd in formele premeditate sau
nepremeditate ale creatiei.

49

Aceasta presimtire am sesizat-o si altadata, in
poezia noastra, la Costache Negruzzi (care nu este retinut
in primul rand ca poet, dar a carui Melancolie ni se pare o
arta poetica demna de studiat, o sinteza a constiintei
romantice a poetilor pasoptisti): Steaua zilei osteneste
tanjitoarele-mi vederi; / Ochiul meu muiat in lacrimi afla
mai multe pldceri / Cdndpe nori d-azur si aur cdutdnd se
oboseste / Lumina ce nu se vede, dar tot incd se simteste.

Vederea tdnjeste, paradoxal, dupa ceea ce nu se
vede, dupa o epifanie care se simteste, o vedere mai
presus de vedere pe care o simte ca exista. We feel that it
is there...

Ar mai fi si alte exemple, precum eel al lui
Bolintineanu, care conduc spre aceeasi concluzie: Iar
neaua sa eternd [a diminetii] ce luce sub lumina / Rdu d-
ambru, se ingdnd cu purpura divina / Si se rdsfrdnge-n
marea de spumd si d-azur / C-un cer ce-atdtea stele ilfac
si mai obscurl (Conrad).

Bolintineanu este, de altfel, un vizual aparte. . .

Inspirat sau nu de poezia lui Shelley, Alecsandri
scrie si el Legenda ciocdrliei, in care versifica o legenda
romaneasca, intr-adevar, adaugandu-i insa motive
romantice, intre care si pe eel al umbrei care ramane pe
pamant atunci cand incepe calatoria cosmica (firul ideii
va fi reluat de Eminescu in Sarmanul Dionis si in
Povestea magului cdldtor in stele) sau pe eel cosmogonic:
De cand nu era incd pdmdntul care este, / De cand tot ce
e-n lume era numai poveste / Si raza de lumina si razele
cdldurei / Erau comori ascunse in haosul naturei. . .

2. Keats si Alecsandri

Se pot face apropieri si intre lirica pasoptista si Oda
la o privighetoare, a lui John Keats, care se pare ca i-a
inspirit pe poetii romani, mai ales pe Alecsandri:

Ode to a Nightingale

50

My heart aches, and a drowsy numbness pains

My sense, as though of hemlock I had drunk,

Or emptied some dull opiate to the drains

One minute past, and Lethe-wards had sunk:

'Tis not through envy of thy happy lot,

But being too happy in thine happiness, -

That thou, light-winged Dryad of the trees,

In some melodious plot

Of beechen green and shadows numberless,

Singest of summer in full-throated ease.

O, for a draught of vintage! that hath been

Cool'd a long age in the deep-delved earth,

Tasting of Flora and the country green,

Dance, and Provengal song, and sunburnt

mirth!

O for a beaker full of the warm South,

Full of the true, the blushful Hippocrene,

With beaded bubbles winking at the brim,

And purple -stained mouth;

That I might drink, and leave the world

unseen,

And with thee fade away into the forest
dim:

Fade far away, dissolve, and quite forget
What thou among the leaves hast never
known,

The weariness, the fever, and the fret
Here, where men sit and hear each other
groan;

Where palsy shakes a few, sad, last gray hairs,
Where youth grows pale, and spectre-thin,
and dies;

Where but to think is to be full of sorrow
And leaden-eyed despairs,
Where Beauty cannot keep her lustrous eyes,
Or new Love pine at them beyond to-
morrow.

Away! away! for I will fly to thee,

Not charioted by Bacchus and his pards,

But on the viewless wings of Poesy,

51

Though the dull brain perplexes and retards:

Already with thee! tender is the night,

And haply the Queen-Moon is on her throne,

Cluster 'd around by all her starry Fays;

But here there is no light,

Save what from heaven is with the breezes

blown

Through verdurous glooms and winding
mossy ways.

I cannot see what flowers are at my feet,
Nor what soft incense hangs upon the
boughs,

But, in embalmed darkness, guess each sweet

Wherewith the seasonable month endows

The grass, the thicket, and the fruit-tree wild;

White hawthorn, and the pastoral eglantine;

Fast fading violets cover 'd up in leaves;

And mid-May's eldest child,

The coming musk-rose, full of dewy wine,

The murmurous haunt of flies on summer

eves.

Darkling I listen; and, for many a time

I have been half in love with easeful Death,

Call'd him soft names in many a mused rhyme,

To take into the air my quiet breath;

Now more than ever seems it rich to die,

To cease upon the midnight with no pain,

While thou art pouring forth thy soul

abroad

In such an ecstasy!
Still wouldst thou sing, and I have ears in
vain

To thy high requiem become a sod.

Thou wast not born for death, immortal Bird!

No hungry generations tread thee down;
The voice I hear this passing night was heard

In ancient days by emperor and clown:
Perhaps the self-same song that found a path
Through the sad heart of Ruth, when, sick for
home,

52

She stood in tears amid the alien corn;
The same that oft-times hath
Charm 'd magic casements, opening on the
foam

Of perilous seas, in faery lands forlorn.

Forlorn! the very word is like a bell

To toll me back from thee to my sole self!

Adieu! the fancy cannot cheat so well

As she is fam'd to do, deceiving elf.

Adieu! adieu! thy plaintive anthem fades

Past the near meadows, over the still stream,

Up the hill-side; and now 'tis buried deep

In the next valley-glades:

Was it a vision, or a waking dream?

Fled is that music: - Do I wake or sleep ?

Alecsandri dedica privighetorii cateva strofe din
poezia Concertul in lunca, in care inchipuie adunarea
florilor, a pasarilor si a gazelor pentru a asculta concertul
privighetorii:

In poiana tainuita unde zbor luciri de luna,

Floarea oaspetilor luncii cu grdbire se aduna,

Ca s-asculte-o cdntareata revenitd-n primdvard

Din strdindtatea neagrd, unde-i viata mult amard. /.../

Dar, tdcerel ...Sus pe-unfrasin un linfreamdt se audel ...

Toti rdmdn in asteptare. Cdntdreata-ncet prelude.

Vdntul tace, frunza deasd std in aer neclintitd...

Sub o pdnzd de lumind lunca pare adormitd.

In a noptii linistire o divina melodie

Ca suflarea unui geniu printre frunze alin adie,

Si tot creste mai sonord, mai pldcutd, mai frumoasd,

Pan ' ce umple-ntreaga lunca de-o vibrare-armonioasd.

Gdnditoare si tdcutd luna-n cale-i se opreste.

Sufletul cu voluptate in estaz adanc pluteste,

Si separe ca s-aude prin a raiului cdntare

Pe-ale ingerilor harpe lunecdnd mdrgdritare.

53

E privighetoarea dulce care spune cu uimire

Tainele inimei sale, visul ei defericire...

Lumea-ntreagd std pdtrunsd de-al ei cdnticfdrd nume...

Macul singur, ros la fata, doarme, duspe ceea lumel

Finalul anecdotic ruineaza atmosfera solemna si
incercarea de instaurare a unei metafizici sau a unui sens
ascendent, spre inaltimea transcendentei.

Alecsandri revine insa intotdeauna in realitate (ca
in Pasteluri - poate tocmai de aceea nu Pastelurile au
constituit sursa principals de inspiratie pentru Eminescu,
din opera lui Alecsandri, ci Legendele), intimidat parca de
apropierea prea intima de marea taind, despre care Keats
putea spune ca / have been half in love with easeful
Death.

In mod cert insa, estazul paradisiac i-a fost sugerat
de versurile poetului englez, nu fara a detine, in traditia sa
literara veche, destule elemente recurente care i-au facut
imbietoare aceste referinte la extazul mistic si sugestiile
transcendentale .

Imaginea Lunii-Regind si a zdnelor-stele care o
inconjoara s-ar putea sa fi fost prelucrata si dezvoltata de
Eminescu, in Memento mori, dupa cum si Hyperion-ul lui
Keats se poate sa-i fi sugerat numele din poemul
Luceafdrul (pentru ca alte apropieri nu se pot face).

De asemenea, the murmurous haunt of flies on
summer eves ne aminteste versurile eminesciene: Implu
aerul vdratic de mireasmd si rdcoare / A popoarelor de
muste sdrbdtori murmuitoare (Cdlin (file dinpoveste)).

Sdrbdtoarea gazelor, din Cdlin, este precedata insa
de cea din poemul mentionat al lui Alecsandri, Concertul
in lunca, in doua strofe care pregatesc intrarea in scend a
privighetorii.

Alte versuri din poemul alecsandrin (Vdntul tace,
frunza deasd std in aer neclintitd... / Sub o pdnzd de
lumind lunca pare adormitd. / In a noptii linistire . . .)
suporta neindoielnic o comparatie cu cele care surprind
atmosfera cdmpenesc-cosmicd din cateva strofe
binecunoscute si destul comentate ale poemului
Zburdtorul lui Heliade: E noapte naltd, naltd /.../ Tdcere
este totul si nemiscare plind /.../ Nici frunza nu se miscd,
nici vdntul nu suspind..., etc.

54

Dar peisaje spiritualizate, simbolice, de acest fel,
se recunosc si in lirica lui Alexandrescu, in poemul Viata
cdmpeneascd, unde este sugeratd de asemenea prezenta
privighetorii:

L-acea addnca simtire,
Care sub ceruri senine
Seara aduce cu sine,
Slobod de griji, de dorinte,
In cugetu-mi multumit,
Sldvind o-naltd putere,
Eu ascultam in tacere
Al multor mii defiinte
Concertul nemarginit.

Si cdnd luna-argintuitd,

Albind iarba de pe vale,

Ieseaplind, ocolitd

De stelele curtii sale,

Pe dealurile rdpoase,

Stam, ma opream sd privesc

Cerurile semdnate

De globuri nenumdrate,

Care, fdclii luminoase,

In umbra noptii lucesc.

Prin alunis sufla vdntul,

Frunza usor cldtina,

Nucii bdtrdni capdmdntul

De-a lungul se desina;

Unda cea armonioasd

A unui ascuns izvor,

Ca o soaptd amoroasd

S-auzea in preajma lor.

Curmdnd addnca tacere

A cdmpului linistit,

Un glas cdnta cu pldcere

Un cdntec obisnuit.

Ast glas, aceastd cdmpie,

Noaptea care md-nvelea

Gdndiri de melancolie

In inimd-mi invia.

55

Cdntecul obisnuit al noptii, in sensul de atdt de
cunoscut autorului, este desigur eel al privighetorii, chiar
daca Alexandrescu nu o numeste.

Credem insa ca poetii romani si mai ales
Alecsandri au fost impresionati de aceste ode inchinate,
in lirica engleza, ciocarliei si privighetorii, si au purees la
transplantarea modelelor in poezia romana, in poezii
originale insa, care mai pastreaza doar cateva urme din
sursele initiate, dar care incearca sa transfere atmosfera si
sentimentul defior divin.

Intentia poetilor romani a fost de a impdmdnteni/
nationaliza aceste motive, de a le romdniza, avand in
vedere imperativul crearii unei literaturi nationale si
beneficiind de faptul ca impresionabilitatea populard se
manifestase anterior, in legatura cu aceste subiecte, in
cantecele folclorice si in basme, Alecsandri pornind de la
legende populare pe care le versifica: Legenda rdndunicdi
si Legenda ciocarliei.

Este un reflex important de subliniat, pentru ca el
indica sensul si conditiile in care s-a desfasurat

5 5 5

sincronizarea poeziei preromantice romanesti cu cea
europeana: in masura in care temele si motivele liricii
romantice de pe continent puteau afla corespondente in
sensibilitatea si reflexivitatea romaneasca.

56

La 20 de ani dupa moartea poetului John Keats,
Joseph Severn a pictat faimosul portret Keats ascultdnd o

'in

privighetoare pe Hampstead Heath :

Manuscris Keats

38.

'*" £~4L i*">y£a^j.

-;- * %

5!

r >

fa ftiu ' tSM+tt-^t ^nJ-4-tf **~t-«.«Vs*-i , *«V ^L
*A«« /*^faU t^L^LS l*-^*j£

; Sursa imaginii: http://englishhistory.net/keats/poetry/odetoanightingale.html.

http://englishhistory.net/keats/images/keats45.jpg.

38 Sursa imaginii, unde se pot gasi si alte fotografii ale manuscriselor lui John

Keats: http://englishhistory.net/keats/manuscripts.html.

57

Campia transcendental a

Ar fi trebuit sa spun Peisajul transcendental, dar e
mai adesea vorba de cdmpie...

Am facut deja, anterior, cateva referiri sporadice la
poezia naturii strabatuta de un fior mistic din poezia
pasoptista, si care leaga terestrul de infinitul cosmic si de
transcendenta eternd.

Aceasta stare a poeziei, ca sa ma exprim nichitian,
nu a fost individualizatd in sfera meditatiilor si este pusa
pe seama influentei poeziei romantice si cu prisosintd a
lui Lamartine.

Exemplele nu sunt multe, dar pot fi semnificative,
din repertoriul liric pasoptist: Viata cdmpeneascd a lui
Alexandrescu 39 , pasaje (pe care le-am citat deja, undeva

39 Din care citam cateva strofe:

Asa, simpla vietuire

Eu stiu sa o pretuiesc

Si de aceafericire

Voi bucuros sa-ti vorbesc

Darflorile si verdeata,

Apusul si dimineata,

Sifluierul campenesc,

Cu patimi, cu chinuri grele,

Cu starea inimei mele,

Nicicum nu se potrivesc. /.../

Insa a mea multumire
Pentru a ta gazduire
Eu tot nu o poci uita,
Si cat va sta prin putinta
Voipune a mea silinta
Adevdru-a imita; /.../
S-ardt atdta simtire,
Cdta simteam multumire,
Cdnd dulcea serei racoare
In preajma-mi se intindea
Si patimi sfisiitoare,
Ca aburi din lac, din mare,
Desertul mi le-absorbea.

Coprinsul, unde odata
Impreuna-am vietuit,
Si placerea-adevarata
Zilele mi-a indulcit,
Este un camp lat, ce are
De vechi si firesti hotare
Un mal catre rasarit,
Iar catre apus o apa,

58

Ce saduri, gradini adapa,

Ce udd tdrmul setos,
Si-n ramuri multe-mpdrtitd,
Curge mandrel, linistitd,
Pe patu-i eel ndsipos. /.../

Aproape de casa-ndatd,

Spre miazdnoapte s-aratd

O biserica smeritd,

Un templu dumnezeiesc,

Unde muncitorul [pamantului] vine

Prinoasele sd-si inchine,

Unde ruga umilitd,

Ca tamaia cea sfintitd,

Este la cer priimita

De Parintele obstesc. /.../

In vale se vad desisuri,
Saduri, livezi, alunisuri,

Pe urma ochiul zareste

Un deal ce se prelungeste

Verde si impestritat.

Coastele-i sunt invalite

De vii, de semanaturi,

De tarine felurite,

De cranguri si de paduri. /.../

Fmmoasa singuratate

Bunurile-adevarate

In sdnul tdu le-am simtit;

Pace, liniste, viata,

Toate acolo md-nsotea,
Si din orice dimineatd,
Multumirea se ndstea. /.../

Supus la acea uimire,
L-acea addncd simtire,
Care sub ceruri senine
Seara aduce cu sine,
Slobod de griji, de dorinte,
In cugetu-mi multumit,
Slavind o-nalta Putere,
Eu ascultam in tacere
Al multor mii defiinte
Concertul nemarginit.

Si cdnd lun-argintuita,

Albind iarba de pe vale,
Iesa Una, ocolitd
De stelele curtii sale,
Pe dealurile rapoase,
Stam, ma opream sd privesc
Cerurile semanate
De globuri nenumarate
Care, fdclii luminoase,
In umbra noptii lucesc.

59

mai sus si care au fost remarcate si comentate in trecut,
pentru reusita poetica) din Serafimul si heruvimul si din
Zburatorul lui Heliade, alte versuri din Alecsandri
(Legenda rdndunicdi 40 , Dan, cdpitan de plai 4i , Pdstorii si
plugarii 42 , Ghioaga lui Briar 43 , etc.).

Prin alunis sufla vdntul,
Frunza usor cldtina,
Nucii bdtrani ca pamantul
De-a lungul se desina;
Unda cea armonioasd
A unui ascuns izvor
Ca o soaptd amoroasd
S-auzea in preajma lor.
Curmdnd adanca tacere
A campului linistit,
Un glas cdnta cu placer e
Un cdntec obicinuit.
Ast glas, aceasta campie,
Noaptea care md-nvdlea
Gandiri de melancolie
In inimd-mi invia. /.../

La camp, locas de place re,
Eu multumit as trai,

Linistit si in tacere,
Ziua mea as implini.

Viseazd luna-n ceruri!...sub visul eel de lund
Flori, ape, cuiburi, inimi viseazd impreund.
Nicio miscare-n frunze, si nicio adiere
Nu tulburd in treacdt a noptei dulci mistere.

41 E noaptea instelata, e calda, linistita!

Se pare ca din ceruripe lumea adormitd
Pluteste-o Una, dulce, divina indurare.

42 Privitipe cele dealuri inalte, inverzite,
Pe-acele largi poiene cu flori acoperite,
Priviti strdini de lume, pdstorii cei romdni,
Aproape de-a lor turme pdzite de-ai lor cdni,
Traind o viata Una in tainica natura,

Cu buciumul in mdnd, cufluierul la gurd.
Cereasca limpezime, precum intr-un izvor,
Alin se oglindeste in sufletele lor... /.../

Priviti pe cea campie frumoas a, roditoare,
Plugarii, muncitorii lucrdnd in foe de soare.
Pefata lor cea bldndd, pe ochii lor cei vii
Adie boarea dulce din verzile cdmpii.

El ce trdise ca soimul izolat,
Din rdvdrsatul vietii pe lume-nstrdinat,
Crescut in infrdtire cu iarba si cu vdntul,
Avand de templu cerul si de culcus pamantul;
El, oaspele campiei, ndscutpe al ei sdn,
Scdldat in foe de soare si-n limpede senin,
Ce nu vdzuse incd nici sate, nici orase,

60

Se remarca, cu destul de multa usurinta, in aceste
versuri, ale lui Alexandrescu si Alecsandri, prezenta unor
coordonate bivalente: geografice si spirituale, in acelasi
timp.

Iar in coordonatele geografice le integram si pe
cele cosmice, care fac parte, in mod organic, din peisajul
rural si campenesc, din orizontul campiei care se deschide
spre cele ale cerului, spre lund si spre stele, anume, care
formeaza un alter-ego al curtii ori al templului pamantesc
si in acelasi timp o alegorie a celor spirituale.

Cdmpul sau cdmpia are determinari sempiterne
(marginit de nuci bdtrdni ca pdmdntul si de lun-argintuitd
cu stelele curtii sale), cu trimiteri paradisiace la grddini si
saduri edenice si mai ales la tdcerea, pacea sau linistea
covarsitoare, care domina peisajul si care nu pare
tulburatd ci mai degraba intetitd (oricat de paradoxal) de
simfonia, de corul armonios al pasarilor cantatoare
(dublet terestru al corurilor angelice).

Propensiunea spre singurdtate/ solitudine/ sihdstrie
si spre liniste/ isihie este un element care apartine
aceleiasi viziuni paradisiace asupra telosului existential,
care picturalizeaza peisajele romantice in felul acesta.

Peisajul paradisiac - oglindire fidela a paginilor
literaturii vechi - sta fdra probleme in compania celui
tipic romantic (vai, dealuri rdpoase sau dealuri inalte,
pdduri, desisuri, largi poiene). Asa dupa cum melancolia
romantica pastreaza conotatiile nostalgiei traditionale, ale
regretului indepartarii depatria celesta.

Linistea suprapdmdnteascd a. inserarii, ca si taina
noptii, nu sunt impresioniste, nu sunt simple senzatii, ci
perceptii ale unei sensibilitdti spirituale, pe care o va
augmenta Eminescu in lirica sa.

In general, tonurile acestor peisaje sunt intense si
nu vagi, impresioniste.

Nici florile-omenirei cu chipuri dragalase;

El, care ziua-ntreaga se-ngdnd cu un pai,

Si-n canticul de paseri surprinde-un dulce grai...

61

George Inness, Sunset at Etretat

Diafanul sau inefabilul acestor picturi lirice sta in
simboluri, in sugestia alegorica.

Cei care au dorit sa devieze sensul acestui
traditionalism spre samdndtorism si poporanism/
narodnicism, n-au inteles decat in mica mdsurd care era
semnificatia idealismului acestor pasaje lirice.

Am inceput cu Alexandrescu, eel care era
considerat si de Calinescu „cea mai puternica expresie a
lamartinismului la noi" 44 .

Calinescu tinde insa a-i atribui poetului francez
toate meritele. Nu sunt foarte convinsa de justificarea pe
de-a-ntregul a acestei pozitii si nu doar in ceea ce-1
priveste pe Alexandrescu.

Banuiam mai demult - si ne-am si exprimat aceasta
opinie - ca pasoptistii adapteazd temele romantice unui
fond literar, spiritual si cultural autohton (sau invers:
adapteazd acest fond la temele si expresivitatea
romantice).

Au afirmat-o si altii, dar nu raspicat, si se
insinuezaza mai adesea ca importul occidental de
literatura moderna, in epoca romanticd, este total, si,
implicit, ca singura zestre romaneasca de poezie consta in
cdntece de lume si poezii neoanacreontice.

G. Calinescu, Istoria literaturii romdne. De la origini pana in prezent, edijie
noua revazuta de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993,
p. 156.

62

Am facut deja, in Epilog la lumea veche, vol. I,
demonstratia ca neoanacreonticii nu sunt straini nici de

5

traditia poetica veche (a lui Dosoftei, Miron Costin -
continuata intr-o prozd lirica teologico-filosofica de
Antim Ivireanul si Dimitrie Cantemir -, cu temele biblice

5 7

ale Psalmilor si Ecclesiastului) si nici de exigentele etice
si religioase ale experientei literare medievale.

Asa meat, cu atat mai putin, nu putem sa-i acordam
credit lui Calinescu cand sustine ca inclusiv

5

„religiozitatea, rugaciunecT' (pe langa meditatie, armonia
naturii, atractia infinitului) din poezia lui Alexandrescu
sunt, de fapt, „ale poetului francez" 45 , Lamartine.

Poate tonul lor poetic, dar nu si atitudinea in sine a
pasoptistilor romani, aplecarea lor spre misticd si spre
notatia literara a sensibilitatii filosofice si a emotiei si

t 5 5 5 5

cugetarii lor religioase.

Dimpotriva, credem ca problema trebuie pusa
invers, si anume observand mai degraba faptul ca
religiozitatea si melancolia misticd a lui Lamartine au
determinat un atat de mare succes al poetului francez
intre preromanticii romani, pe langa motivatiile de ordin
politic.

O proba in sprijinul acestei realitati o constituie si
felul in care pasoptistii au admirat clasicismul lui Voltaire
si i-au urmat modelul literar, dar au dezavuat deschis

5 7

scepticismul iluminist din manifestarea acestuia.

Acelasi lucru reiese si din selectia traducerilor din

5 5 f

Byron, care au ocolit satanismul din Cain ce incuraja
insurgenta anti-teistd (eel putin putea fi interpretat astfel,
chiar daca Byron nu s-a declarat niciodata ateu), etc.

Substanta peisajului cu valente cosmice si
transcendentale din lirica pasoptista, dupa cum se poate
vedea in texte, dezminte o asemenea parere, a importului
din Occident a sentimentului religios.

Materia poetica despre care discutam ne ofera doua
axe de studiu semnificative: in primul rand, o poezie
filosoficd ce reprezinta un segment din lirica pasoptista
capabil sa ilustreze reflectia si contemplatia romantica,
alaturi de meditatia pe marginea ruinelor 46 , fata de care
formeaza insa o temd distincta.

45 Ibidem.

46 Poezia ruinelor „se inscrie intr-o larga actiune a epocii de redescoperire, de
revalorificare a traditiilor istorice; ceea ce Asachi sau Kogalniceanu aduc in

63

Thomas Cole, Romantic landscape with ruined tower

In al doilea rand, este un sector literar anticipativ al
unui curent modernist important, si care contine in nuce
temele si motivele traditionalismului interbelic (de la
Goga la Blaga, trecand prin Philippide, Ion Pillat, Vasile
Voiculescu).

Nu a fost pana acum cercetat din aceasta
perspective si aceasta lacuna ne priveaza de un orizont in
stare sa perceapa continuitatile si sa evite lanurile de
umbra si pasajele de la o epoca la alta marcate de
indistinctie.

In fine, ceea ce este de asemenea semnificativ de
mentionat, in legatura cu acest segment poetic din lirica
pasoptista, e faptul ca eludeaza vijeliile interioare
romantice, raul secolului, sentimentul de cadere in abis,
constiinta abruptd a mortii sau acea melancolie fdrd
scdpare.

Aceasta eludare nu defineste toata lirica poetilor pe
care ii vom mentiona (dar ar fi si absurd sa pretindem ca
ei pot fi cu totul rupti de spiritul veacului) si poate ca nu
ii defineste decat intr-o anumita masura, mai mare sau
mai mica, in functie de personalitatea fiecaruia, dar nu se
poate nega sau ignora ca exista aceasta tendintd spre

planul cunoasterii trecutului, Heliade, Alexandrescu, Hrisoverghi implinesc in
plan poetic, descoperind nu numai puterea exemplara a istoriei (precept clasic in
definitiv), ci si valoarea poetica a temei, comuna si ea unui stadiu timpuriu al
romantismului contemporan si chiar preromantismului, raspandit in lume odata
cu lecturile din Volney, din Young sau din Ossian", cf. Mircea Anghelescu,
Echilibrul intre Antiteze..., op. cit., p. 82.

64

pacifware launtricd, pe care foarte corect a identificat-o
Mircea Anghelescu atat la Heliade (i-am citat deja opinia
undeva anterior, cand am vorbit despre Anatolida), cat si
la Alexandrescu: „poetul nu apare niciodata ca o fiinta
telurica, dezlantuita, pasiunile sale fiind filtrate si
estompate de uitare, de sentimentul melancolic al tacerii
universale" 47 .

De altfel, nici peisajul cdmpenesc al acestor
episoade poetice (care pot fi poezii intregi sau numai
fragmente de poezii - mai adesea), nici idilismul sau
idealismul rustic, desi nu sunt chiar strdine
romantismului, nu corespund intru totul peisajului poetic
al epocii, caracterizat mai adesea de alegoria montand a
sentimentului romantic descendent pe panta disperdrii si
tot la fel de brusc ascendent spre inaltimile transcendentei
divine.

Asa meat orizontala pacified a campiei si a satului
(Eminescu va introduce un deal si niste turme sugerand
transhumanta si deci muntii, in Sara pe deal), aflata intr-
un plan de paralelism si corespondentd cu linia cerului
(sintagma cerestile cdmpii exista, de altfel, la pasoptisti 48 ,
denumind intinderile nesfarsite ale cerului: o reprezentare
a carei simbolistica nu prea a fost sesizata), indica o
detaliere si o amplificare pur romaneasca a unei viziuni
romantice.

Ca a fost resimtitd astfel o dovedeste, cum am mai
spus, si receptarea si perpetuarea ei in modernismul
traditionalist - Serban Cioculescu avea dreptate cand
situa modernismul poetic romanesc in post-romantism.

Cdmpia ii este specifica, in mod evident, lui
Alexandrescu (vezi Viata cdmpeneascd dar si alte
poeme 49 ) si lui Heliade: {Dar cdmpul si argeaua

Mircea Anghelescu, Introducere in opera lui Gr. Alexandrescu, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1973, p. 20.
48 Grigore Alexandrescu:

Tacerea e addnca si noaptea-ntunecoasa;
Norii ascund vederea inaltelor tarii
S-a stelelor de aur multime luminoasa
Ce smaltuiau seninul cerestilor cdmpii.
(Candela)

Adesea pe cdmpie
Auz o armonie,
Un ce melodios:
Un glas care se pare

65

cdmpeanul osteneste /.../ Tdcere pretutindeni acuma
stdpdneste. . . (Zburdtorul) ) .

Dar putem spune nu doar atat, ci si ca aceasta
campie este atat de specified pasoptistilor, meat, odata
ajunsi la malul marii, infinitul acvatic le apare drept
cdmpiile lichide sau tdrdmele lichide sau (cu o expresie
mai putin fericita) cdmpul eel apos (Bolintineanu -
Conrad) - un pamant lichid, miscator - sau ca umed plai
(Alecsandri - Bosforul) ori ca a mdrilor campie si umede
cdmpii (Alexandrescu - Rdsdritul lunei. La Tismana;
Barca).

Nu e insa mai putin adevarat ca Alexandrescu vede
si cerul ca o campie (Eliza) si ca acesta poate fi descris
drept: azurele cdmpii (Adio. La Tdrgoviste).

Sa privim insa si noi mai de aproape celebrul
tablou al lui Heliade din Zburdtorul:

Era in murgul serii si soarele sfintise;

Aputurilor cumpeni tipdnd pared chemau

A satului cireadd, ce greu, mereu sosise,

Si vitele muginde lajgheab intins pdseau.

Ascuns in departare,
Un imn misterios.

De unde oare vine?
Din sferele senine?
Din zefirii ce zbor?
Din iarba ce sopteste?
Din planta ce trdieste?
Din floare? din izvor?

Din niciuna in parte,
Din multe-mpreunate,
Din toate e-ntocmit;
E glas al suferintei,
Al lumei si-al fiintei
Suspin nemarginit.
(Frumusetea)

O vedeti colo, colo in vale,
Unde natura vesel zdmbeste,
Unde pastorul zilele sale
In paza turmei le margineste?
Inima simpla, nevinovata,
Orice dorinta lesne-mplinita.
La camp simtirea e-adevarata,
La camp, viata e fericita:
La camp, nadejdea zice, veniti,
In fericire de vreti safiti.
(Fericirea)

66

Dar altele-addpate trdgeau in batatura,

In gemete de mumd viteii lor strigau;

Vibra al serii aer de tauri grea murmurd;

Zglobii sdrind viteii la uger alergau.

S-astdmpdrd ast zgomot, s-a laptelui fantand

Incepe sd s-audd ca soaptd in susur,
Cdnd ugerul se las a sub fecioreasca mdnd

Siprunca vitelusd tot tremurd-mprejur.

Incep a luci stele rand una cdte una

Sifocuri in tot satul incep a se vedea;

Tarzie asta-seara rasare-acum si luna,

Si, cobe, cdteodatd tot cade cdte-o stea.

Dar cdmpul si argeaua cdmpeanul osteneste

Si dup-o cind scurtd si somnul a sosit.

Tdcere pretutindeni acuma stapdneste,

Si latrdtorii numai s-aud necontenit.

E noapte nalta, nalta; din mijlocul tdriei

Vesmdntul sdu eel negru, de stele semanat,

Destins cuprinde lumea, ce-n bratele somniei

Viseazd cdte-aievea desteaptd n-a visat.

Tdcere este totul si nemiscare plind:

Incdntec sau descdntec pe lume s-a lasat;

Nicifrunza nu se misca, nici vdntul nu suspina,

Si apele dorm duse, si morile au stat.

Versurile anuntd poemul Sara pe deal al lui
Eminescu.

Heliade introduce detaliul rustic fara sa cada in
descriptivism naturalist ori in realism prin apropierea
privirii de cirezile de vite, de caini latrdtori sau de
cdmpeanul ostenit.

Peisajul sau ramane pur si spiritualizat, in ciuda
intersectarii cu elementele vietii reale, cotidiene.

Dimpotriva, lumea e traversata de un fior al
sfinteniei (soarele sfintise - consideram intentionata

67

conotatia), este dominata de atributele puritdtii si ale
nevinovatiei/ inocentei.

Acea fecioreascd mdnd a unei nevazute persoane
poate tinde si spre alte sugestii, mai profunde...

In permanenta, cele doua peisaje, celest si terestru,
se intrepatrund, rezultatul fiind dematerializarea
semnificatiilor grosiere, a ratiunilor pamantesti, si
hierofanizarea contingentei.

Semnificatiile sunt gradual ascendente.

Greutatea turmelor se disemineaza in...vibratii de
tauri grea murmurd, intr-un mod similar celui prin care,
in Anatolida, materia apelor se disimula in sunete -
Heliade recurge la un travesti acustic al tendintei spre
spiritualizare .

Doar ca, spre deosebire de Anatolida, in care
sunetele apelor virgine rezoneaza din ce in ce mai
furtunos, aici sunetele curg spre domolire, spre liniste: S-
astdmpdrd ast zgomot, s-a laptelui fdntdnd / Incepe sd s-
audd ca soaptd in susur.

Tonalitatile evolueaza de la a puturilor cumpeni
tipdnd si de la vite mugind la vibratii de grea murmurd,
apoi la soaptd in susur si de aici la tdcere este totul.

Peisajul auditiv descendent se intersecteaza cu
ascendenta dorului universal spre transcendentalizare.

Lumea tace, pe masura ce leviteaza spre inaltimi.

Este o permanenta coordonare a empiricului cu
transcendentul, pe care o va sesiza Eminescu, pentru ca si
la el turmele care urea dealul se intalnesc cu stelele care
le scapdrd-n cale {Sara pe deal).

Pamantul cu fdntdni si cumpeni (cu izvoare ale
sufletului si cumpdniri ale gandirii) intalneste cerul inalt
(noapte naltd, nalta), pe care luna si stelele il aduc
aproape de vederea, de ratiunea si de sensibilitatea
umana. Fara luna si fara stelele semdnate in el, ar fi un
cer inalt, intangibil.

Steaua care cade, ca o cobe, e pe de o parte o
obsesie romantica (meteorii nu lipsesc din poezia
pasoptista, de la Fabian Bob la Bolintineanu si
Alecsandri, insa nu au intotdeauna sau neapdrat
semnificatia pe care o sugera, inca de multa vreme,
Milton: Satan stood /.../ like a Comet burn'd (Paradise
Lost)), pe de alta parte sugereaza posibilitatea trecerii

68

dintr-o lume intr-alta, iar in al treilea rand il anuntd pe
Zburdtor.

Somnul, linistea, incetarea muncii inseamna o
asteptare a transfigurdrii. Pentru ca nemiscarea e plina,
altfel spus, nemiscarea e plina de miscare, de dinamismul
interior al dorului.

In acest context isi va face aparitia Zburdtorul, insa
nu dorim acum sa vorbim despre rolul si semnificatia sa.

Nemiscarea e deopotriva cosmicd si terestra.

Frunza, vdntul si a/?e/e apartin naturii, iar morile
devin simboluri ale febrilitatii umane.

Tacerea aceasta este sugestiva, pentru ca este
sincrond.

Ritmurile cosmice nu sunt strdine de cele umane, ci
consonantice .

Revenind insa la semnificatiile de la care am pornit
cand ne-am propus sa dezbatem acest fragment liric,
cdmpia apare, in viziunea pasoptistilor, ca un orizont
deschis, ca o lentild a cerului, care poate observa
indltimea de necuprins a infinitului cosmic si ascensiunea
fara capat a vesniciei.

Preromanticii romani nu au nevoie de prezenta
muntilor, in peisajele lor, din moment ce cdmpia le poate
oferi punctul de observatie din care se poate vedea
indltimea noptii - adica: indltimea de nedeterminat a
intunericului/ a nedeslusirii tainei.

69

Isihia romantica

Sunt bine cuno scute aptitudinile romanticilor
pentru recluziune, pentru retragerea din lume si
contemplarea nostalgica a ruinelor trecutului in coerenta
cu peisajele de natura sdlbaticd/ ingenud si in consonant!
cu starea de spirit, cu tristetea interioara si melancolia
generate de pierderea ireparabila a unui bun de pret -
chiar si atunci cand e neprecizat sau vag precizat si totusi
adesea evocat in mod mai mult sau mai putin aluziv -, un
mod de afi in lume si o viziune existentiala pe care lumea
(lor) moderna le-a abandonat.

Intre manifestable fundamentale preromantice si
romantice, s-a aflat, prin urmare, si contemplarea
peisajelor sihastre, dominata de regretul unei existente de
tip patriarhal, in care sa primeze convietuirea cu natura,
ca spatiu propice pentru elanul spre libertatea spirituals.

Preromanticii romani se acomodeaza acestei
perspective.

Confesiunea romantica a lui Grigore Alexandrescu,
care afirma ca trdiesc in durere ca-n elementul meu (Anul
1840), este stravezie:

Imi place a naturei sdlbatecd mdnie, /In negura, si
viscol, si cer intdrdtat, / Si tot ce e de groaza, ce e in
armonie / Cu focul care arde in pieptu-mi sfdsiat
(Suferinta).

Dincolo insa de aceasta corespondentd a starilor de
spirit cu temperamentul naturii, propensiunea launtrica
este mai degraba spre liniste, spre pace, in care poetul isi
regdseste tonusul optimist dar si adevarata vocatie.

Astfel, cdmpia este pentru el desdrt [pustie]
(Meditatie) si frumoasa singuratate 50 unde afla pace,
liniste, viata si unde regaseste ideile senine (Viata
cdmpeneascd).

Cdmpia lui Alexandrescu are (in mod spiritual)
orizont cu cerul: Ce netedd cdmpie! Cum ochiul se
uimeste! / Ce desdrt se aratd, oriincotro privesti! / Intinsa

50 Sintagma ne aminteste de imnul O, preafrumoasa pustie, prelucrat dintr-un
fragment al Vietii Sfintilor Varlaam si Ioasaf.

70

depdrtare se pare cd uneste, / Cu ale lumei mdrgini,
hotarele ceresti (Meditatie).

Poate tocmai de aceea, cdmpia este desertul care
absoarbe patimi sfdsietoare {Viata cdmpeneascd).

Tulburator este sa ne dam seama ca, pentru
Alexandrescu, cdmpia este un peisaj romantic (Ast glas,
aceastd cdmpie, / Noaptea care md-nvdlea / Gdndiri de
melancolie / In inimd-mi invia (Viata cdmpeneascd)) si in
acelasi timp un desert/ o pustie care serveste drept
refugiu, adapost pentru un telos spiritual, pentru
ascensiunea gandirii si a simtirii catre ceruri, in spiritul
monahismului isihast:

Scdrbit peste mdsurd

De zgomotul cetdtii,

Eu caut in naturd

Un locfdr' de murmurd,

Supus singurdtdtii. /.../

Fiintdfdr ' de numel

Ce pasdrii dai zbor,

Ce mdrilor dai spume,

Ce omului dai lume

Si apelor izvor!

Ce pui copaci pe munte,

Pe ceruri curcubeu,

Necazuri pe-a meafrunte

Cafuriile crunte,

Sldvite Dumnezeu/

Din bolta de mdrire

Coboard-te p-un nor,

Alin-a mea simtire

De rele peste fire,

Ori voie da-mi sa morl

{Intristarea)

Cdnd tot doarme-n naturd, cdnd tot e linistire,

Cdnd nu mai e miscare in lumea celor vii,

Desteaptd privegheazd a mea tristd gdndire,

Precum o piramidd se-naltd inpustii.

71

Ai mei ochi se preumbld pe dealuri, pe cdmpie,

Al meu suflet se-naltdpe aripi de-unfoc sfdnt,

In zboru-i se ridicd lapoarta de vecie,

Cdci nicio legdturd nu are pre pdmdnt.

(Miezul noptei)

Erau dulci acele ceasuri de extaz si de gdndire
{Rdsdritul lunei. La Tismana), reflecteaza retrospectiv
poetul...

Bolliac mediteazd: „Dulce tacere! Cine a stiut a se
folosi de tine si n-a gasit inzecita multamirea, ce fiii
chinurilor cu atatea osteneli o cauta in baluri si ospete de
mare cuviinta [cinste, in societate]?

Care [om], de nenorociri apasat, alergand la al tau
liman, n-a aflat intr-insul azilul eel mai adevarat?...

Tu versi in tinerile inimi acea dulce melanholie [s.
n., termen utilizat de Nicolae Milescu si Dimitrie
Cantemir], ce adoarme cumplitele furii ale nenorocirii..."
(Meditatia IT).

De asemenea, aceeasi sinergie a semnificatiilor
romantice cu cele crestine si mistice se poate observa si in
poemul Melancolia al lui Constantin Negruzzi:

O puternicd plecare ce nu rabda-mpotrivire

Ma indeamnd sd cant astdzi acea tanara simtire

Ce-n singuratate numai isi are locasul seu,

Dar ceresc trimis in lume din sdnul lui Dumnezeu.

Fie ca aceste versuri ce curdnd vorfi uitate

Sd aducd alinare vrunor inimi intristate,

Si resfirdnd pe-a lor cale niste nemernice flori,

Sd le-mprdstie necazul s-ai supdrdrilor nori;
Cdci pldcerile sunt multe care vin din bucurie,

Ins a nuputine are si dulcea melancolie; /.../

Vdd o veche monastire, sfdnt azil de pocdintd,

Unde nevinovatia isi aleasd locuintd.
Al aramei tristul sunet gdndul meu a desteptat,

Spre locasul mdntuirii pasii mei a indreptat.

In aceste ziduri sfinte unde Domnul se mdreste,

Pdcdtosul alinare constiintei lui gdseste;

Aici suflete viteze, pdrdsind a lumii greu,

72

Isipetrec restul vietii lauddnd pre Dumnezeu.

Gandul lorfugind din lume este numai vecinicia,

Cdnd ii vdd, un nou pret are in ochi-mi melancolia,

Judecdnd cd-n lumea asta ne e dat sd suferim...

Preromanticii nu ignorau traditia veche a
isihasmului - nu cu mult timp in urma Sfintii Vasile de la
Poiana Marului si Paisie Velicikovski dadusera semnalul

5

renasterii isihaste in Tarile Romane.

t 5

Figurile unor sihastri vestiti din trecut sunt
rememorate in poeme: Sfantul Nicodim de la Tismana in
Rdsdritul lunei. La Tismana, de catre Alexandrescu,
Sfantul Daniil Sihastrul in Daniel Sihastru a lui
Bolintineanu, etc.

Personalitatile lor sunt venerabile si sunt evocate cu
respect.

Alecsandri compara muntele Etna cu un sehastru
ce cunoaste al globului mister (Pe coastele Calabriei).

Posibil ca Eminescu sa fi prelucrat ideea in versul:
monahi, cunoscdtorii vietii pamdntene (Strigoii).

Bolliac, exilat o vreme la manastirea de la Poiana
Marului, trebuie sa fi cunoscut viata Sfantului Vasile (de
care am amintit anterior, unul dintre promotorii renasterii
isihaste).

In poemul Ermitul isi descopera si el, ca si
Alexandrescu, admiratia pentru spiritualitatea inaltd a
eremitilor/ sihastrilor si tainica dorinta de inrudire

5 5 5 5

spirituald cu ei:

Si omu-al cdrui cuget trdieste numa-n cer,

Cefuge de multime, cdnd incd o iubeste,

Si oamenii cu cerul a ii uni voieste,

Isi catd un Sinae [un munte Sinai] la sdntu-i minister

[slujba].

/.../

Eu ma unesc cu tine: imi place sdprivesc

Aceste vdrfuri albe, mai nalte decdt norii,

Pe care schinteiazd cdte odatd sorii,

73

Cel din cdmpie-afundd deloc nu se zdresc 51 !

Imi place s-ascult rdul mugind intr-un abis;
Imi place-a privi brazil informi de pir amide,

Moliftul si cu tisa, ce malurile-nchide,
Ca tari cetdti in aer, spre cer numai deschis!

Imi place s-ascult vdntul, tundnd din mal in mal,
Imi place sd vdd capra sdrind din piatr-n piatrd,

Imi place s-aprinz zeada pe o intinsd vatrd
Si cerbulp-o sprdnceand sd-l vdzfdra rival. /.../

Eu as dori cu tine aci sd vietuiesc,

Sd-mpdrtdsesc cu tine si gdndul si vorbirea, -

Ast dar cu care cerul doteazd omenirea

Si care anticristii pe buze ni-l zdrobesc.

Recluziunea nu este mizantropd.

„!n spatele pasiunii preromantice se gaseste
intotdeauna o aspiratie ferma catre fericire, catre
realizarea plenara a individului in mijlocul colectivitatii
naturale: familie, societate, tara.

Fuga de lume, refugiul, izolarea, exilul sunt doar
forme de respingere a unei realitati inacceptabile, care nu
se poate acorda cu aspiratiile individului, nu un refuz al
societatii in sine" 52 .

Esenta dezideratului preromantic poate fi
considerata, in exprimarea lui Bolliac, in consonanta cu
idealul eremitic, al sihastrului care fuge de multime, cdnd
incd o iubeste.

In fine, anticipand epoca propriu-zisa a
preromantismului si a romantismului, intr-o pagina de
literatura considerata de unii preromantica, Inorogul din
Istoria ieroglifwd a lui Dimitrie Cantemir se refugiaza din
calea uneltitorilor care cautau sa-i ia viata, strdmtd si
pustnicd viata ducdnd intr-un adapost de munte, la
inaltime:

51 Spre deosebire de Alexandrescu, Bolliac prefera muntele, dar semnificatiile
sunt identice.

52 Mircea Anghelescu, Preromantismul romdnesc (pdna la 1840), Ed. Minerva,
Bucuresti, 1971, p. 113.

74

Inorogul, in primejdiia ce sa afla vadzind

si inca cdte il asteaptd socotind,

deodatd in simceaoa a unui munte

ase de inalt sa sui. /.../

lard in vdrvul muntelui

locul in chipul unii poiene

cdtva in lung si in lat sa latiia

si sa deschidea,

unde ape dulci si rdci curdtoare,

ierbi sipdsuni infel defel crescdtoare

sipomi cu livedzi de toatd poama roditoare

si grddini cuflori in tot chipul de frumoase

si de tot mirosul mdngdios purtdtoare

era/.../

Inorogul preste toatd dzua

supt deasd umbra pomilor aciudndu-sd

si la un loc necldtit asedzindu-sd,

noaptea numai la locurile pdsunii ducdndu-sd

si cdteodatd si la prundis

din munte in ses cobordndu-sd,

pdnd in dzua

iardsi la locul aciudrii sale sa afla.

Intr-acesta chip,

Inorogul cdtava vreme

strdmtd sipustnica viata ducdnd .

Pe langa perspectiva paradisiacd asupra poienilor
cu ape reci curgatoare, a livezilor si a gradinilor, care pare
preromantica si in consonants cu peisajele alexandriene
din Viata cdmpeneascd, locasul din inaltimea muntelui al
Inorogului ofera insa si o priveliste tipic romanticd a
sihastriei montane (devansandu-1 pe Bolliac, dar si o
intreaga literatura preromantica si romanticd din care ii
putem aminti pe Rousseau, Young, Florian, Gray, Ossian,
Wordsworth, Coleridge, Byron, Hugo, Lamartine,
Chateaubriand, etc): accesul pana la el este dificil, incat
Hameleonului:

53 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, editie ingrijita de P. P. Panaitescu si I.
Verdes, studii introductive de Adriana Babeti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1997, p.
201-202.

75

intr-un munteprea inalt

si locprea aspru si Jam suis afldndu-l,

i sd pdrea

cd pre o stdncd inaltd in simceoa muntelui seade,

iard din toate pdrtile
prdpdsti, hdrtoape si pdhdrnituri graoznice era,

atdta cat
cdutdrii ametald aducea 54 .

Preromantismul medieval al lui Cantemir este in
masura sa ne avertizeze asupra unei atitudini si a unor
structuri mentale si comportamentale care au coerentd,
din epoca sa medievald si pana la Eminescu, poate si mai
tarziu.

54 Idem, p. 249.

76

Alecsandri si Eminescu

Am spus, cu putin timp in urma, ca Eminescu se
inspird mai mult din Legendele lui Alecsandri decat din
Pasteluri. S-a afirmat de mai multe ori ca Eminescu le
admirape cele din urma si le citea adesea.

Este interesant insa de observat ca Eminescu nu
preia doar imagini statice, nu neaparat picturalitatea il
atrage, ci parca mai seducatoare pentru el sunt tablourile
dinamice, care sunt introduse intr-o poveste, pentru ca
este un dinamism alegoric si care poate evolua spre
semnificatia insondabild, in vreme ce descriptivul nu
poate fi atat de addnc reverberant.

De altfel, el nici nu scrie pasteluri, iar feeria
peisajului natural eminescian are intotdeauna valente
alegorice profunde, ceea ce a si permis dezvoltarea unei
exegeze atat de complexe si excursul critic si eseistic de
mare profunzime, fara sa mai pomenesc despre
dezvoltarea unei adevarate filosofii speculative in jurul
creatiilor eminesciene.

Din Pasteluri, in afara de cateva sintagme poetice,
care pot fi luate in considerare in mod comparativ (dar
care se intampla sa apara si in alte contexte alecsandrine),
poate singurul pasaj mai extins pe care il putem apropia
de Eminescu sunt cele doua strofe din Concertul in luncd
in care se descrie sdrbdtoarea gdzelor (tot un tablou
dinamic), pe care il dezvolta - acordandu-i si alte
semnificatii - in Cdlin (file din poveste).

Basmele, baladele si legendele par sa-1 fi interesat
mai degraba pe Eminescu, in sensul in care anumite
imagini plastice din poemele lui Alecsandri s-au
metamorfozat in binecunoscute versuri si imagini
eminesciene, de o mult mai vasta, insa, dimensiune a
semnificatiei, incat aproape ca nici nu mai putem vorbi
decat de vagi sugestii pe care Eminescu le-a primit de la
Alecsandri.

In lirica acestuia, Legenda rdndunicdi si Legenda
ciocdrliei sunt interpretari culte in versuri ale unor basme
populare, Dan, cdpitan de plai si Grui-Sdnger sunt
legende mai mult sau mai putin istorice (un proiect
dramatic eminescian se intituleaza, de asemenea, Gruie-

77

Sanger), in timp ce poeme ca Valul lui Traian sau Visul
lui Petru Rares sunt inspirate din cronicile lui Miron
Costin si, respectiv, Ion Neculce.

Asa incat sursa legendard oscileaza.

Ne oprim la cateva exemple. In legenda Insird-te,
mdrgdrite, cateva versuri ne rememoreaza zborul
Luceafarului: Cum se duce neoprit / Dorul eel
nemdrginit! /.../ Cine-n lume, cine poate / Mdrile sd le
inoate - si ne aducem aminte ca stelele il il inconjor / Ca
niste mdri, de-a-notul...pe Luceafar.

In Legenda ciocdrliei, descoperim motivul insulei
fericite (care ne face sa ne gandim la Cezara si la
Memento mori), dar si pe eel al umbrei care rdmdne pe
mal instrdinatd, ca, mai tarziu, in zborurile cosmice din
Sdrmanul Dionis.

Tot aici este invocata, in cateva versuri,
cosmogeneza: De cdnd nu era incd pdmdntul care este, /
De cdnd tot ce e-n lume era numai poveste / Si raza de
lumind si razele cdldurei / Erau comori ascunse in haosul
naturei.

Ele ne trimit indubitabil la Scrisoarea I si la
Rugdciunea unui dac, desi nu reprezinta decat o intentie
vagd de poetizare a cosmogenezei, din partea lui
Alecsandri.

Dar tot in acest poem, intr-o simbiozd nemarturisita
si nedeslusitd cu viziunea literaturii vechi, care percepea
existenta umand ca pe un fir de pdianjen (Dosoftei, Miron
Costin), descoperim si invesmantarea tinerei fete, a
frumoasei Lia - pe care Luceferii, vdzdnd-o, mai viu au
strdlucit -, cu haine scumpe, usoare, descdntate, / Din
fire de painjen tesute si lucrate, vestimentatie de matase
pe care o va pdstra Eminescu in versurile sale si va broda
filosofic in jurul conditiei feminine si a intensitatii iubirii.

In Ghioga lui Briar, alte cateva versuri suna
cunoscut (El, care ziua-ntreagd se-ngdnd cu unpai, / Si-n
cdnticul de paseri surprinde-un dulce grai, / Ce vis
frdmdntd gdndu-i, ce taind spune-ades / Si stelelor din
ceruri, si florilor din ses), amintindu-ne de Codru si
salon, de dulce-nmiitul al paserilor grai, dar si de
comunicarea dintre stele, paduri si valuri, neincetata, care
apare adesea in secvente poetice eminesciene.

In Legenda rdndunicdi e reiterat motivul
zburdtorului, iar un pasaj - al scaldatorii in parau - imi

78

evoca o scena asemanatoare din Miron si frumoasa fdrd
corp.

Si in acelasi poem intalnim versuri despre zdnele
ndscute in atmosfera calda, / Ce sub vdpaia lunii in
lacuri lin se s calda, care ne poarta cu gandul la
Eminescu: lima varsa peste toate voluptoasa ei vapaie
{Scrisoarea I) sau dureazd o cdrare de vapaie
{Scrisoarea IV) ori varsa apelor vapaie (Lasd-ti lumea ta
uitata).

In alte versuri: Numai lebedele albe, cdnd plutesc
incet din trestii, / Domnitoare peste ape, oaspefi linistei
acestei, / Cu aripele intinse se mai scuturd si-o taie, /
Cdnd in cercuri tremurdnde, cdnd in brazde de vapaie
(Scrisoarea IV), Strdfulgerd-n umbrd-i de valuri bdtaie /
Ajunse in fuga de-a lunei vapaie (Diamantul Nordului),
etc.

Asupra optiunilor spre legendd ale lui Eminescu
ramane sa discutam, poate, altadata.

Cup r ins

Anatolida sau rasaritul lumii [3-39]

Psalmul 101 la Dosoftei si Heliade [40-43]

Influente ale liricii engleze romantice in poezia
pasoptista [44-56]

Campia transcendentala [57-68]

Isihia romantica [69-75]

Alecsandri si Eminescu [76-78]

Teologie pentru azi

2011

Editia de fata este o editie

5 5 9

online gratuitd

si e proprietatea

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus

Ea nupoatefi tipdritd
si comer cializatd

5

fara acordul direct

al

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus,

5 "

editorul cartii

Dr. Gianina Maria- Cristina Piciorus

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate