Skip to main content

Full text of "Teologia mantuirii la Sfantul Marcu Ascetul (2010)"

See other formats


Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ 

Teologia mantuirii 

la 
*ffantul Marcu Ascetul 




TeoL OGie peuTRU a^zi 



Bucuresti 
2010' 



Cartea de fata reproduce, cu modificari minore la 
nivel textual si alaturi de racordarile online, Disertatia de 
Master, care are, in original, titlul: Mdntuirea prin fapte la 
Sfdntul Marcu Ascetul in tratatul „Despre cei ce-si 
inchipuie cd se indrepteazd din fapte", Bucuresti, 2004, 
scrisa sub coordonarea Pr. Prof. Dr. Vasile Raduca\ 



^A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_R%C4%83duc%C4%83. 



Introducere 



Titlul lucrarii de fa^a ar fi ambiguu fara o lamurire de 
fond. Sfantul Marcu Ascetul (A) dore§te sa arate in acest 
tratat"* ca faptele nu sunt - §i nu trebuie sa fie - iacutepentru 
ele insele, ci pentm a face evident, in om, haml 
dumnezeiesc. 

lar noi ne propunem acum sa vorbim despre rolul 
faptelor in mantuirea personala, nu pentm a minimaliza 
rolul omului §i a „inalta" rolul lui Dumnezeu in mantuirea 
personala, ci pentm a arata sinergia dintre faptele bune §i 
har, ca adevaratul mod de a fi al vie^ii ortodoxe. 

Mantuirea e un proces divino-uman. 

Analizand, cu precadere, rolul omului, nu vom uita sa 
remarcam faptul, ca Dumnezeu participa tot timpul la 
sporirea noastra duhovniceasca. 

El este cu noi. El este cu noi „in toate zilele, pana la 
plinirea veacului" [Mt. 28, 20]. Dar, in acela§i timp, noi 
inline trebuie sa fim con§tien^i de faptul, ca a-L iubi pe 
Hristos, Domnul nostm, inseamna a pazi poruncile Sale [cf. 
In. 15, 10]. 

El, „bogat fiind", a saracit pentm noi, ca noi cu 
„saracia Lui" [II Cor. 8, 9] sa ne imboga^im iar boga^ia- 
saraciei Lui sau a chenozei Sale este „parga Duhului"[Rom. 
8, 23], pe care ne-a dat-o noua la Sfantul Botez. 

Pe aceasta dimensiune, aceea a coborarii hamlui 
dumnezeiesc in noi, prin Sfantul Botez, mizeaza §i Sfantul 
Marcu. 



" Ne referim la eel pe care il are disertatia noastra in original. 
^ A se vedea^«exa^, p. 121-124. 

*** S. Marci Eremitae, Opusculum II, inPatrologiae Cursus Completus, Seria 
Graeca, accurante J. -P. Migne, tomus LXV, Paris, 1864, col. 929-966 I Filocalia 
Romdneasca, vol.1, trad., introd. §i note de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, 
ed. a-IV-a, Ed. Harisma, Bucure?ti, 1993, p. 310-344. 

Ed. romaneasca va fi citata de aici incolo sub sigla FR = Filocalia Romdneasca. 
Fiecare paragraf folosit din aceasta edi^ie romaneasca va fi semnalat in notele de 
subsol, dupa notarea paginii, in paranteze rotunde. 

Deoarece anul 2003 a fost dedicat Parintelui Dumitru Staniloae, din dragoste §i 
respect pentru intreaga sa via^a §i opera teologica ji filologica, vom folosi in aceasta 
lucrare doar traducerea sa, pentru ca referirile la textul grec sau latin din edi^ia 
Migne sa le facem numai in notele de subsol. 



Scrie tratatul de fa^a impotriva mesalienilor (B)^, care 
nu doreau sa aiba o via^a ascetica, daca nu primeau „in chip 
sim^it haml Duhului"*^. 

Acestora le raspundeautoml nostm, spunandu-le in 
mod concentrat, ca „celor boteza^i in Hristos li s-a daruit 
haml in chip tainic; dar el lucreaza in ei pe masura implinirii 
pomncilor" . 

Mai inainte de a cere evidente ale harului in fiin^a 
noastra, trebuie sa ne nevoim cu adevarat. 

Faptele sunt facute tot cu ajutorul harului 
dumnezeiesc - care lucreaza in noi; la inceput „in chip 

Q 

ascuns" - dar alegerea de a face fapte bune depinde „de 
noi . 

Contribu^ia umana apare ca necesard §i evidentd. 

Tratatul Sfantului Marcu e structurat sub forma a 226 
de capitole^° §i nu are o viziune unitara. Apar in cuprinsul 
lui foarte multe teme ascetice, dar toate converg spre rolul 
omului, spre asumarea de catre om a puterii primite, in dar, 
de la Dumnezeu. 

Alegerea acestei teme pentru diserta^ia de Master o 
consideram o alegere providen^iala. 

Alaturi de Sfantul Marcu am inva^at - §i credem ca 
vom inva^a in continuare - acrivia vie^ii duhovnice§ti 
ortodoxe, principiile clare §i adanci ale nevoin^ei, cat §i 
dreapta-cugetare asupra a ceea ce inseamna^op^ bund. 

Fapta e ac^iune, dar nu numai atat. 

Fapta e „intarire"^^ a credin^ei noastre, o punere in 
eviden^a a harului dumnezeiesc, a ceea ce inseamna tdria 
credintei noastre. Ea este ancorata in via^a dupa Dumnezeu 
§i nu se face in afara Sfintei Biserici sau impotriva 
aproapelui nostru. 

Lucrarea de fa^a se inscrie in cadrul pedagogiei 
divine, a acelei pova^uiri dumnezeie§ti care se prime§te cu 
smerenie. Nu incercam sa ne substituim teologiei aflate in 
scrierile Sfin^ilor Parin^i, ci sa inva^am de la ei. 



^ A se vedea Anexa B, p. 125-142. 
^FR,vo\. l,op. cit.,p. 318(59). 



^Ibidem (61). 

^ Ibidem. 

' Ibidem. 

^° In textul grec sunt 211 capete/capitole. Parintele Dumitru Staniloae a impar^it 

uneori textul intr-alt fel, formand paragrafe noi, prin impar^irea celor deja existente. 

"Fi?,vol. Uop.cit, p. 311(12). 



Ceea ce vom scrie, cu sigumata, va fi ceea ce ne-a 
fost sugerat de catre Sfantul Marcu, caci credem in ajutoml 
§i protec^ia Sfin^ilor, atunci cand inva^am, cu umilin^a, de la 
ei. 



/. Credinta: temelia de nezdruncinat a 
omului duhovnicesc 



Omul duhovnicesc este, prin excelen^a, omul 
credin^ei. Credinta, in primul rand, il define§te pe un om al 
lui Dumnezeu, pe un om care se identifica cu ceea ce cere 
Dumnezeu de la oameni. 

Dumnezeu, Care e Treime de persoane - „ pentru ca 
Trei sunt Una §i egale in dumnezeire" - S-a revelat 
oamenilor §i legatura noastra cu El e acum una de credinta, 
de incredinfare [Evr. 11, 1: eXiTLCoiievcov^^]. 

„Evanglielia [lui Hristos] . . . este putere a lui 
Dumnezeu spre mantuirea a tot celui care crede" [Rom. 1, 
16^"*], spunea Sfantul Pavel celor din Roma. 

Prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu am primit 
intreaga revelare a Prea Sfintei Treimi §i a con^inutului 
credin^ei. 

Credinta noastra consta in ceea ce ne-a descoperit 
Dumnezeu §i modul in care noi ne-o insu§im, da na§tere la 
mai multe catalogari ale ei. 



A. Credinta-cuno^tinta 



La Sfantul Marcu gasim - mai inainte de oricare alte 
conota^ii ale faptului de a crede - referiri privitoare la 
credinta, in^eleasa ca o sumd de detain insu§ite intelectual. 

Tot ceea ce Dumnezeu ne-a transmis prin Sfanta 
Scriptura poate fi in^eles intelectual, rational. 

Ra^iunea poate percepe mesajul Revela^iei dar aceasta 
comprehensiune personala a credinciosului nu atinge 



^'Saint Gregory Nazianzen, To Nectarius, Bishop of Constantinople (Ep. CCII), 
Translated by Charles Gordon Browne and James Edward Swallom, in col. „The 
Nicene and Post-Nicene Fathers", Second Series, vol. 7, p. 844, cf. ed. electronice 
The Sage Digital Library Collections, USA, 1996. 

^ ^Nestle -Aland, Greek-English New Testament, ed. 1998, Ed. Deutsche 
Bibelgesellschaft, Stuttgart, p. 579. 

„t6 ei)aYYeA,Lov, bvvm.\,c, yap 9eoC kaxiv ouiTipLav iravTL tw iTLOTeuovTi", cf. Idem, 
p. 410. 



„adancul Sfantului Duh"^ ^existent in Scriptura, ci duce la 
formarea unei in^elegeri subiective, periferice, pe care 
Sfantul Marcu o nume§te „simpla cuno§tin^a"^^. 

Aceasta in^elegere „copilareasca" a Revela^iei nu este 
insa apreciata prea mult de automl nostm, deoarece se 
bazeaza strict pe citire, pe lectura §i nu e o credin^a ca rela^ie 
cu Dumnezeu, ca rela^ie semnificativa, manifesta. 

In consecin^a, Teologia nu e dialectica pura. Tot eel 
care rezuma misteml vie^ii dumnezeie§ti la un discurs, la o 
pledoarie catafatico-apofatica a lui Dumnezeu, in^eleasa prin 
deduc^ii logice, are in stapanire doar o imagine in§eldtoare. 

Cel care a in^eles doar rational lucmrile Revela^iei, 
tainele ei, nu are o credinfd - pentru Sfantul Marcu - ci o 
cuno§tinfd, o §tiin^a pur omeneasca despre aceasta. 

Daca ai numai cuno§tinfe teoretice, atunci nu e§ti o 
„sluga credincioasa" . Sluga credincioasa crede ac^ionand, 
„crede prin ascultare lui Hristos" §i nu intr-un mod pasiv §i 
indiferent. 

Tot raul credin^ei-cuno§tin^e consta in faptul ca e o 
iubire de inva^atura pentru ea insa§i. 

Tocmai de aceea Sfantul Marcu indeamna: ,JDaca e§ti 
iubitor de inva^atura, fa-te iubitor §i de osteneala"^^, 
deoarece teoretizarea unei rela^ii cu Dumnezeu in absen^a 
unei asceze vii, reale e o pledoarie in van, o auto-min^ire 
care il „ingamfa pe om" . 

In cadrul universitar se poate ajunge u§or la idei 
„idoli" (Sfantul Grigorie de Nyssa ) despre Dumnezeu, 
daca se rupe Teologia, in^elegerea ei, de spa^iul eclesial §i 
de nevoin^a ascetica proprie. 



'^ Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice §i practice, in FR, vol. 

6, trad., introd. §i note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucurejti, 

1997, p. 55. 

^"^FR, vol. 1, op. cit., p. 310 (5 §i 7) §i p. 343 (225). Omul care are o credin^a 

ra^ionala este denumit in text, un om „6 ilfLlfJTfi yvuicsii eirepeiSoiiei'og", adica „care 

se sprijina / se increde simplei cunojtin^e", cf. PG 65, op. cit., col. 932 (5 §i 7) §i col. 

964(211). 

^^ FR, vol. l,op. cit.,p. 310(5). 

^^ Ibidem. 

^' Idem, p. 31 1 (7). A fi un „^\.X6j!ovoC {Cf. PG 65, op. cit., col. 932 (7)), un iubitor 

de munca, de chinuri {cf. *** Dictionnaire Grec-Frangais, par J. Planche, Paris, 

1860, p. 1070) pentru poruncile lui Dumnezeu, inseamna a fi un om al asceze i. Dar 

iubirea ascezei nu se confunda cu placerea de a te nevoi pur §i simplu, ci cu dorin^a 

de a te nevoi pentru cura\irea ta de patimi, pentru innoirea ta in Hristos. Cura^irea 

implica nevoin^a, iar nevoin^a e reglementata de Dumnezeu Insu§i §i nu de un for 

uman. 

"° Ibidem. 

"^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa. 



Cuno§tin^ele teologice pot fi percepute ca idei §i 
rafionamente filosofice, in detrimentul sim^irii lui 
Dumnezeu ca Treime de persoane §i a unci intimizari 
continue cu El. 

Insa, pentm a §tii unele amanunte despre Dumnezeu, 
pomim, cu siguran^a, de la „o credin^a din auz" [cf. Rom. 
10, 17] sau din auz §i studiu personal. Gre§eala consta in 
aceea de a ne opri la aspectul intelectual al credin^ei §i de a 
spera mantuirea personala de la propria noastra memorie §i 
ratiune. 

Raul nu consta in faptul ca citim despre Dumnezeu §i 
despre Sfin^ii Lui §i ca acumulam date imense despre 
particularita^ile credin^ei ortodoxe. 

Ci raul consta in aceea, daca tot ceea ce citim in 
domeniul Teologiei nu ne incredinteazd in mod desavar§it §i 
nu ne motiveazd o schimbare radicala a vie^ii noastre. 



B. Dreapta-credinta §i sfera ei launtrica 



Sfantul Marcu, nelucrand cu „distinctii" ecumenice - 
ca in vremea noastra - nu se pronun^a in general despre 
credin^a. 

Credin^a nu e pentm el o ideologie sau ceva 
subliminal m om, ci este o realitate sacramentald. 

Sfantul Marcu porne§te de la Sfantul Botez §i de la 
„dreapta credin^a" " pentm a vorbi despre credinfd. El se 
autodefine§te, mai intai de toate, ca drept-credincios, ca 
ortodox, pentm a-§i valida confinutul credinfei. 

Spune Sfantul Marcu: „Tot eel ce s-a botezat dupa 
dreapta-credin^a a primit tainic tot harul. Dar se umple de 
cuno§tin^a sigura a acestui fapt, dupa aceea, prin lucrarea 
pomncilor" . 



"FR, vol. 1, op. cit., p. 323 (100): „T|irioTL(; kl, kkotjc", adica credinfa de la / prin 
cele ale auzului, prin intermediul urechii, cf. Nestle -Aland, ed. cit, p. 428. 
Aceasta e credinfa ca rezultat al ascultarii predicii, al vestirii evanghelice. Tocmai de 
aceea cerea Mantuitorul Hristos „urechi de auzit" \Mt. 11, 75]. Inima trebuie sa auda 
cuvantul lui Dumnezeu pentru ca sa-i simta puterea dumnezeiasca. 
-^ Idem, p. 322 (92). 

Ibidem: „IlS.c, 6 PaiTTLoGeig opGoSo^wg elape liuotLKWi; iraoav tt)v X'^P'-i'' 
irXtipottiopeLTaL 6e Iolttov KataiTiv epyaoLav twv IvtoIuv", cf. PG 65, col. 944 (85). 



A fi in Biserica Ortodoxa, in adevaratul Imp al lui 
Hristos [Efes. 4, 12], inseamna a fi in posesia acelui Botez, 
care confine pa§ii adevdrafi §i siguri ai restaurarii personale. 

Primirea Sfantului Botez e o primire in dreapta 
credin^a, in dreapta in^elegere a trairii in Hristos. 

Am fost botezat pentm ca am crezut in Hristosul 
Bisericii celei una sau - mai bine zis - „libertatea [mea de a 
deveni om §i apoi ortodox] vine de dinaintea alegerii mele, 
[pentru ca] Cineva a ales pentm mine'" . 

Discu^ia despre §ansa sau ne§ansa de a te fi ndscut 
ortodox poate avea solu^ionari diverse, insa pentm Sfantul 
Marcu nu exista o altd abordare a realita^ii Botezului decat 
cea ortodoxa. 

In vasul botezului - adevaratul „pantec" al vie^ii - 
primim plenitudinea harului dumnezeiesc. O primim tainic, 
pentm ca mintea noastra de pmnc nu o poate sim^i, nu o 
poate percepe in mod desavar§it sau e vorba, mai degraba, 
de o in^elegere §i sim^ire adanca a harului dumnezeiesc. 

For^a noastra, insu§i caracteml eel mai profund al 
vie^ii creatine, e de la Sfantul Botez in noi, pentm ca el e 
reprezentat de puterea necreata, de haml dumnezeiesc. 

In botezul ortodox primim tot haml, dar nu pentm a-1 
pastra in stare latentd sau pentm afi indiferenp fa^a de el, ci 
pentm a ne umple de o credin^a, de o „cuno§tin^a sigura" a 
celor dumnezeie§ti, „prin lucrarea pomncilor". 

Astfel, pomncile dumnezeie§ti apar la Sfantul Marcu 
nu ca un confinut totalizator al credin^ei, ci ca un rdspuns 
iubitor fafd de Dumnezeu, prin ceea ce §tim despre El, pe 
baza cuno§tin^elor acumulate despre El. 

Pecetea credin^ei sta in haml Duhului. Adevarata 
credin^a e cunoa§tere ra^ionala dar, mai ales, o cunoa§tere 
harica. In cunoa§terea lui Dumnezeu se impline§te intregul 
om. 

Credin^a poate fi expusa, talcuita, adancita dar ramane 
in esen^a ei o taind, deoarece aspectul apofatic-personal al 
credin^ei nu se poate traduce, in mod integral, in cuvinte. 



Pr. Dr. Daniel Benga, Marii reformatori luterani ,p Biserica Ortodoxa. Contribufii 
la tipologia relafiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, teza de doctorat, 
Bucurejti, 2000, ms. comput., p. 5. 

"* „Ca pe unul curat din pdntecul sfintei scaldatoare [a Botezului] a§a m-ai primit, 
a§a m-ai cinstit", cf. Sfantul Simeon Noul Teolog, Imnul 20, in Imne, epistole ^i 
capitole, Scrieri III, introd. §i trad, de Diac. loan I. lea jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 
126. 



Am pornit cu expunerea despre credin^a ca o 
cuno§tin^a /cunoa§tere incipienta, pentm a conduce tratarea 
noastra spre aspectele ei tot mai personaliste pe care le 
gasim la Sfantul Marcu. 

Credin^a pe care Sfantul Botez ne-a sadit-o in suflet 
ca har, ca totalitate harica, vine la suprafa^a fiin^ei noastre 
prin porunci, printr-o via^a traita ca implinire a pomncilor 
divine. 

Pentm ca sa fim con§tien^i de harul credin^ei ortodoxe 
trebuie sa implinim „cu con§tiin^a" „pomnca lui 
Hristos"^^ 

Porunca lui Hristos, ca o totalitate a ascultarii noastre 
fa^a de El, ne personalizeaza, ne face sa fim noi inline (fara 
a ne inchide in carapacea egoismului propriu), dar dupa 
trasaturile persoanei Sale. 

Pe masura ce inaintam in cunoa§terea §i iubirea lui 
Hristos, pe atat cre§tem in credin^a in El. 

Dreapta-credin^a nu e o stagnare confortabild. Nu ne 
oprim la cateva concepte, care pot fi rezumate in scurt timp, 
deoarece „exista §i o credin^a mai sigura ca alta credin^a" . 

Aceasta credin^a mai sigura e o realitate interioara, o 
realitate de con§tiin^a. O credin^a nepersonalizata, fara 
mularea datelor obiective pe cadrul personal al fiin^ei 
noastre e un non-sens. 

Daca nu imi pot exprima credin^a in cuvinte proprii §i 
daca in materie de credin^a nu pot sa fiu, in mod deplin, 
antrenat in trairea §i exprimarea ei sunt pur §i simplu anulat, 
sunt un obiect §i nu o persoand receptivd la voia lui 
Dumnezeu. 

Sfantul Marcu dore§te largirea sferei proprii a 
credin^ei §i, mai ales, aprofundarea ei in fiecare credincios 
in parte. El indeamna „la rugaciune, la dreapta credin^a §i la 
rabdarea necazurilor, caci prin acestea se dobandesc toate 
celelalte virtual"" . 

El nu desparte dreapta-credin^a de restul virtu^ilor, n- 
o autonomizeaza, ci dore§te extinderea ei la toate palierele 
existen^iale ale omului. Credin^a devine astfel o ascultare 
„cu placere" de Hristos. 



-'^FR,Mo\. l,op. cit.,p. 322(93). 

'^ Ibidem. 

-' Idem, p. 323 (99). 

^° Idem, p. 323-324(102). 

^^ Idem, p. 342 (223). 



10 



El devine mult mai profund pentm mine, pe masura 
ce cuvantul Sau imi „descopera mila §i dreptatea §i 
in^elepciunea lui Dumnezeu" . 

Dar acest lucm este cu putin^a, pentm ca - spune 
Sfantul Marcu - „cuno§tin^a adevarata s-a damit oamenilor 
de catre Dumnezeu, ca har inainte de haf' ' . 

Dreapta-credinta exista inainte ca noi sa primim 
Botezulsi ea nu se formeaza odata cu noi. Harul credin^ei se 
intalne§te cu eel al Botezului, pentm ca sa credem „inainte 
de toate in Cel ce ne-a damit-o"^"*. 

Renascu^i prin Sfantul Botez, credem in Cel care ne-a 
facut credincio§i §i, intm El, descoperim cat de mult ne-a 
iubit §i cat de riguros a planuit rascumpararea noastra. 

Bucuria de a fi ai Lui ne umple cu totul. Credin^a, ca 
receptarea totala a lui Hristos de catre interioritatea fiin^ei 
mele, e o bucurie, o placere maximala. 

Pentm ca in^elegem cu ce vine Hristos in noi §i ce 
este El pentm noi, ne dedicam cu totul ascultarii Lui. 

De aceea, putem vorbi §i despre eforturile ascetice ale 
credin^ei. 



C. Credinta ca intelepciune ascetica 



Cand trebuie sa vorbeasca despre credinfd ca 
experientd sau ca un rezultat al experientei, Sfantul Marcu 
abordeaza concretul omului virtuos. 

Astfel, „cel bland pentm Dumnezeu e mai in^elept 
decat cei in^elep^i §i cel smerit cu inima e mai puternic decat 
cei puternici. Caci ei poarta jugul lui Hristos intm 
cuno§tin^a"^^. 



^' Ibidem. 

Idem, p. 321(81): „XapL(; irpo xap\,xo<^, t| aA,T)9TJ(; yvutoic, SeSwpriTaL lotg 
avGpwTTOLg UTTO ToO 0eoO", c/PG 65, col. 941 | : „Gratia pro gratia, vera cognitio a 
Deo data est hominibus", cf. Ibidem, col. 942. 

Astfel, rela^ia credincio^ilor cu Dumnezeu este o relafie directa. Dumnezeu Insuji 
da celor care cred, care vor sa creada cu multa inflacarare, adevarata cuno^tinta. 
Ac^iunea harului dumnezeiesc este aceea care najte, in primul rand, credin^a in 
sufletele oamenilor. 
^"^ Ibidem. 
^' Idem, p. 324(107). 



11 



Folosind textul de la Mt. 11, 30 [„caci jugul Meu e 
bun §i povara Mea este u§oara": 6 yo^P C^yoQ M^ou xprioiog 
Kal TO (t)opTLov |ioi) eA,a(t)p6v gotlv ], Sfantul Marcu arata, 
ca greutatea vie^ii creatine e o suportare in credinfd. 

Credin^a da putere celui care se nevoie§te dar eel eare 
se nevoie§te in^elege, pe baza suportarii in eredin^a, rostul 
personal-aseetie al eredin^ei. 

Treeerea de la a §ti la a face e adevaratul rost al 
ascezei ortodoxe. Te nevoie§ti nu pentru a deveni infelept 
sau teolog, ci pentru ca ai in^eles, ca a crede in Dumnezeu 
implied aceea de a trdi dupd voia Sa . 

Sfantul Marcu lauda „pe eel bland pentru Dumnezeu" 
§i nu pe eel bland in general. 

Blande^ea, care se sprijina pe alte principii decat pe 
credin^a in Dumnezeu, e dezavuata de catre autorul nostru. 
La fel §i smerenia: e o putere a credin^ei, care in plan 
axiologic §i pnevmatic e mult mai putemica decat o putere 
politicd sau economicd. 

A fi implicat in virtufile creatine inseamna a trdi 
credinta, a o asuma in mod pragmatic. Puterea credin^ei 
consta in reconfigurarea propriei noastre fiin^e dupa Hristos, 
in schimbarea noastra in sensul urmarii lui Hristos [Mc. 8, 
34]. 

Daca renun^i la tine [Mt. 16, 24], la modul tau de 
gandire, accep^i ca jugul lui Hristos [Mt. 11, 29] e o 
in^elepciune dumnezeiasca, o implinire totala. 

Acceptand „nebunia crucii" [I Cor. 1, 18], vezi via^a 
ca o traire in slava lui Dumnezeu, dobandita prin tot ceea ce 
lumea nu in^elege ca e infelepciune . 

Exegeza acestui substantiv - lume - ne prezinta, in 
primul rand, pe to^i aceia care resping inva^atura credin^ei. 

Lumea [6 K6o|iog]^^nsa, cea care „ne ura§te" [In. 15, 
18], e formata din toti aceia care nu ne in^eleg sau nu ne 



^^Nestle-Aland, ed. cit., p. 28. 

^^ Voia lui Dumnezeu e con^inutul interior al ascezei ortodoxe. Nevoin^a noastra 

vizeaza pe Hristos, iubirea Lui in mod special §i nu e doar o escaladare a tuturor 

greuta^ilor datorita unci constitu^ii fizice speciale. 

§i cei tineri, §i cei batrani pot fi oameni ai ascezei, daca sunt oameni care II iubesc 

pe Dumnezeu, fiindca iubirea Sa e cea care ne poarta, dincolo de slabiciunile §i 

neputin^a noastra, dincolo de instabilitatea §i lipsa de curaj personala. 

Iubirea pentru Dumnezeu e o forja care nu poate fi oprita de nimic §i de nimeni. 

Daca in^elegem acest amanunt foarte important suntem pe drumul eel bun al ascezei. 

§i asta, pentru ca asceza e iubire de Dumnezeu, care nu suporta nici cea mai mica 

distan^are fata de Cei lubit. 

^^ Nestle-Aland, ed. cit., p. 301. 



12 



accepta, datorita intransigen^ei pe care o manifestam vizavi 
de credin^a in Hristos, dar ea reprezinta §i totalitatea 
patimilor, care ne opresc de la a trai, cu adevarat, dupa 
Dumnezeu. 

Sfantul Marcu vede in „cuno§tin^a adevamlui §i (in) 
frica de Dumnezeu" , doi piloni fundamentali ai 
arhitectoniei noastre interioare. 

Credin^a, fara frica de Dumnezeu, il face pe om sa se 
raneasca „cumplit, nu numai de patimi, ci §i de alte 
intamplari"'*^. 

Credin^a, ca lupta cu patimile, ne umple de 
in^elepciune ascetica, practica. 

Datele credin^ei devin, in aceasta situa^ie, ni§te 
probleme personate. Ele nu mai sunt obiecte de studiu, 
probleme pur-cognitive, ci probleme vitale, necesare, care 
se impun cu totul in fiin^a noastra §i ne acapareaza aten^ia in 
mod total. 

Patimile proprii §i intamplarile vie^ii trebuie privite cu 
ochii credin^ei. Credin^a prive§te cu multa con§tiin^a orice 
aspect al vie^ii personale. 

Credin^a prive§te la Hristos, la „Singuml Drept...din 
fapte, din cuvinte §i din ganduri"'*^ pentru a se privi pe sine. 

Pentru Sfantul Marcu, to^i Drep^ii, Sfin^ii se mantuie 
„din credin^a. . . din bar §i din pocain^a" , pentru ca lupta cu 
pacatul prin credin^a §i cu ajutorul harului dumnezeiesc. 

Lupta e una sus^inuta, continua. 

Pentru autorul nostru, „lenevia se na§te din 
necredin^a"'*'* §i aceasta, nu in sensul ca eel care devine, la 
un moment datjene^ nu ar crede in niciun fel in Dumnezeu, 
ci in sensul ca lenea din om arata o inconsisten^a a credin^ei 
sale, o lipsa de interes practic pentru o legatura vie §i 
iubitoare cu Dumnezeu. 



^^FR, vol. 1, op. cit., p. 338 (194). 

* Ibidem. 

"•^ Idem, p. 324(109). 

'^^ Ibidem. 



^^ In limba greaca veche avem acuzativul de la dveaav, care nu indica, in primul 

rand, toropeala inactiva, pe care noi o traducem prin lene I lenevie, ci destinderea, 

relaxarea{Cf. ***Dictionnaire Grec-Frangais , ed. cit., p. 105). 

Pentru Sfantul Marcu, lenevia nu desemneaza numai starea de a sta degeaba, ci 

orice relaxare pacatoasa, orice relaxare prin amintirea unor pacate personale din 

trecut sau tanjirea dupa pacate viitoare. 

Ne putem destinde prin placere, prin acceptarea placerii in inima noastra §i asta 

inseamna o renun^are la eforturile ascetice personale. Aici este inceputul lenevirii: in 

renun^area la eforturile dureroase care ne mantuie. 

'^'^FR, vol. 1, op. cit, p. 322 (158). 



13 



Credin^a i§i pierde concretetea ei personala, atunci 
cand omul e „prins fara trebuin^a de cele trupe^ti""*^. Grija 
cea lumeasca, pe care Heruvicul ne invita ca sa o lepadam'*'^, 
sugmma credin^a, o inchide in adancul omului. 

Diavolul dobande§te un loc confortabil in noi, atunci 
cand ne risipim in tot ceea ce facem §i cand, pe primul loc, e 
tocmai lumea aceasta §i nu cea care va sa vind. 

An 

Acesta ne rape§te „trofeele cuno§tin^ei' , ale 
credin^ei, adica tot ceea ce am dobandit, ca in^elegere, 
despre via^a duhovniceasca, pentru ca, mai apoi, sa ne „taie 
nadejdea in Dumnezeu""*^, dupa cum ne-ar „taia capul""*^. 

Cdderea din credin^a sau uitarea „de cuno§tin^a 
adevarata"^° e o mare catastrofa personala. 

O astfel de minte uituca „se lupta pentru cele 
protivnice, ca pentru unele ce-i sunt de folos"^\ ranindu-se 
in fiin^a dinauntm. 

Tocmai de aceea, credin^a nu trebuie urmarita numai 
ca experienfd asceticd, ci §i ca mod de a fi, de a rezista ca 
om §i cre§tin-ortodox. 



D. Credinta ca tarie interioara 



Sfantul Marcu i§i propune sa explice credin^a §i ca 
forma de echilibru interiordar, mai ales, ca forma de 
manifestare energicd apersoanei credinciosului. 



^^ Idem, p. 334 (173). Grija trupeasca luata in calcul aici e acea preocupare, mai 

mult sau mai pu^in casnica, care nu e neaparata §i care apare in via^a noastra din 

insatisfac^ia pe care o traim, la un moment dat, fa^a de via^a noastra interioara. 

Atunci cand nu ne sim^im implini^i sau cand confundam e^ecul de moment cu e^ecul 

total al vie^ii noastre, traim o blazare momentana, in care interesele minore iau locul 

celor majore, fapt pentru care cautam sa ne facem griji care nu ne folosesc. 

Pentru Sfantul Marcu, ata§amentul fa^a de lucrurile pamantejti sau chiar fa^a de cele 

foarte necesare vie^ii tale e o desconsiderare a credinfei. Credin^a cere o angajare 

totals §i daca avem o cat de mica preocupare colaterala acesteia, inseamna ca o 

neglijam intr-o anume masura. 

46 ^:f:^ Catavasier sau Octoih mic, tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod §i cu 

binecuvantarea PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, 

Bucurejti, 1997, p. 78. 

^^FR, vol. 1, op. cit., p. 334 (173). 

"** Ibidem. 

"^ Ibidem. 

^° Idem, p. 321 (83). 

^^ Ibidem. 



14 



„Cel care, dispre^uit fiind de cineva - spune el - nu se 
galceve§te cu eel ce-1 dispre^uie^te, nici cu cuvantul, nici cu 
gandul, a dobandit cuno§tin^a adevarata §i arata credin^a 

CO CO 

tare Stapanului" . 

Credin^a devine in acest caz - printr-o continua 
inaintare in in^elegere - un mod de a fi, o constanta in 
multiplele situa^ii existen^iale. 

Credinciosul nu se mai agita pentm orice nimic, nu 
mai vrea sa iasa in eviden^a atunci cand e acuzat in mod 
fals, deoarece cunoa§te veridicitatea afirma^iilor sale §i a 
angajamentului sau personal. 

Protestul e o faza adolescentina a vie^ii duhovnice^ti, 
pe cand rabdarea §i echilibml in orice moment al vie^ii il 
arata pe eel care crede, ca fiind un luptdtor robust, care a 
trecut cu bine multiplele bariere puse inaintea sa. 

Galceava, cearta cu adversarii e privita pe doua 
fronturi: atat din punct de vedere lexical, cat §i psihic. 

Nu e de ajuns sa nu te cer^i cu oponen^ii, dar nici nu 
trebuie sa ramai sub impresia discu^iilor cu ei §i sa por^i, in 
propria ta fiin^a, un razboi mental cu ei. 

Cel care a suprimat atat certurile explicite, cat §i pe 
cele implicite cu al^ii, arata ca §tie ce vrea Dumnezeu de la 
noi §i, mai ales, ca a devenit un urmdtor adevdrat al 
Stapanului. 

Sfantul Marcu nume§te foarte bine pe un astfel de om, 
drept un om cu o cunoa§tere adevdratd, cu o credin^a 
autentica. 

Credin^a care nu este evidenta, care nu se manifesto in 
om in mod cu totul personal nu poate fi numita „credin^a 
tare", dupa expresia Sfantului Marcu. 

Credin^a care se increde in Dumnezeu §i care rabda 
pentm El toate e o credin^a care il intdre§te pe credincios. 

Credin^a lui il fortifica. Credin^a face din om, un om 
cu putere duhovniceasca. 

Cel care „se marturise§te lui Dumnezeu"^"* prin 
credin^a sa, li prezinta Lui propria-§i via^a, nu ca o via^a a 
faptelor personale, ci ca o via^a suportata, „prin rabdarea 
celor ce vin, pe urma, asupra lui"^^. 



^' In mod literal, substantivul pePocLav, in Ac, s-ar traduce prin: ferma, stabila, 
constanta. Credin^a, care i§i confirma existen^a prin fapte, e o credin^a putemica, 
care influen^eaza in mod pozitiv pe cei care o vad in noi §i o in^eleg. 
^^FR, vol. 1, op. cit., p. 327 (124). 
^'' Idem, p. 332(155). 
^' Ibidem. 



15 



Multumirea noastra, doxologia noastra personala e §i 
ea o manifestare a tariei credin^ei. 

Nonviolen^a fa^a de proprii no§tri du§mani e o putere 
care vine din in^elegerea lui Dumnezeu, o intarire insu§ita 
din credin^a iar doxologia e mul^umirea ca tarie, ca 
recunoa§tere a lui Dumnezeu drept centru al vie^ii noastre 
personale. 

Cel care rabda ortodox §i e un om al dreptei 
doxologii, „cunoa§te §i §tie adevaml"^'^. Credin^a se 
dovede§te a fi nu o intelepciune staticd, ci o forfd 
interioard, o putere interioara mobilizatoare. 

Spune Sfantul Marcu : „Cel ce prime§te necazurile de 
acum, in nadejdea bunata^ilor de mai tarziu, a aflat 
cuno§tin^a adevamlui §i se va izbavi repede de manie §i [de] 
intristare" . 

Credin^a, care in^elege via^a de acum ca o luptd 
asceticd, prive§te in mod clar scopul vie^ii terestre. Daca la 
finalul vie^ii de aici vine Impara^ia, atunci necazurile 
prezente, suportate cu barbaric, capata o imensa valoare. 

Necazul, care intr-o perspective seculara e o 
calamitate personala, de care se vrea a se scapa cat mai 
repede, in viziunea ortodoxului, el este o trambulina spre 
Rai, o cale stramta pentru o fericire ve§nica. 

Reconsiderarea omului credin^ei trebuie sa piece 
tocmai de aici: de la motivele intime ale celui care crede. Cel 
care crede nu e un habotnic §i niciun pietist dezaxat, ci un 
om care a aflat adevdrul. 

Acest om, care traie§te in atmosfera adevamlui, rabda 
necazurile pentru bucuria Impara^iei lui Dumnezeu §i 
rabdarea lui il dezrobe§te de manie, de cearta pentru adevar 
§i de intristare, adica de lupta pentru o fericire iluzorie. 

El prime§te necazurile, le accepta. Le poarta cu sine, 
pentru ca poate sa le suporte §i poate sa le suporte, pentru ca 
e mai tare decat necazurile. 

Sfantul Pavel spune ca nu suntem ispiti^i „mai mult" 
[I Cor. 10, 13] decat putem, dar for^a credin^ei e puterea 
proprie a celui care crede. 

Credin^a e for^a harica. Nu vorbim aici deforfd ca de 
o forfd mecanicd, ci de harul dumnezeiesc care il intare§te 
pe om in rabdare §i in lupta cu pacatul. 



^"^ Ibidem. 

^^ Idem, p. 334(168). 



16 



Insa, pentm a vorbi despre credin^a in mod desavar§it, 
trebuie sa ne referim la credin^a §i ca la o evidenfa, ca la o 
adeverire a celor viitoare. 



E. Credinta ca adeverire 



Cele pe care Dumnezeu ni le-a revelat pentm 
mantuirea noastra trebuie crezute cu iubire de Dumnezeu. 

Faptele credin^ei trebuie acceptate §i implinite. Daca 
avem indoiala asupra rolului sfinfitor al ascezei nu putem 
crede nici in bucuriile viitoare. 

Daca nu credem ca asceza e cea prin care se ajunge la 
cura^irea de patimi, la iluminare §i la indumnezeire nu 
credem cu tarie nici in fericirea ve§nica, in acea bucurie a 
Impara^iei lui Dumnezeu ob^inuta prin multe dureri §i 
pri vadium personale. 

Acest lucru e afirmat de Sfantul Marcu in urmatorii 
termeni: „cel ce nu crede lui Dumnezeu in privin^a celor 

CO 

vremelnice nu poate crede nici in privin^a celor viitoare" . 

Cele care se implinesc in noi sunt garan^ia pentru 
implinirea celor viitoare. Orice fapta a credin^ei ne inva^a 
cumsd ne raportdm la ve§nicie. Ve§nicia nu e rupta total de 
timp sau noi nu suntem in totala ne§tiin^a vizavi de 
Impara^ia lui Dumnezeu. 

„Cunoa§terea lucrurilor [credin^ei n.n.] create in 
propor^ie cu implinirea pomncilor, iar cunoa§terea 
adevarului [mantuitor n.n.], pe masura nadejdii in 
Hristos"^^, scrie Sfantul Marcu Ascetul. 

Tot ceea ce §tim despre credinta autenticd vine din 
implinirea necontenitd a voii lui Dumnezeu. 

Pomncile lui Dumnezeu ne cresc in credin^a, ne fac sa 
vedem departe, pana in ve§nicie. 

Pomncile Sale ne inva^a adevaml dumnezeiesc §i 
cunoa§terea adevamlui e ancorata in nadejdea noastra in 
Fiul lui Dumnezeu. Nadejdea in El ne propulseaza in sfera 
adevarului, ain^elegerii vie^ii ve§nice. 



Idem, p. 320-321 (80). 
Idem, p. 330(145). 



17 



Cre§tem in adevar pe masura ce traim o asceza 
riguroasa. „Cel care nu crede, cauta placerea §i fuge de 
durere"^°, pe cand „cel ce crede in cele viitoare se 
infraneaza de la placerile de aici, fara a face pe 

Pentm credinciosul care e deplin incredinfat de cele 
viitoare, viata aceasta nu mai e un timp dejoacd. 

Timpul devine pentru el o infrdnare continud, o 
renunfare smeritd §i, in acela§i timp, o mdrturisire a 
dragostei de Dumnezeu. 

In locul placerii careia ii urmeaza durerea^^, eel 
credincios prefera asceza, ca semn ca §tie rostul vie^ii de 
aici, a vie^ii privita in perspectiva ve§niciei. 

Sfantul Marcu afirma, foarte categoric, ca exista §i o „ 
credin^a, care e adeverirea lucrurilor nadajduite"^^. Exista §i 
o credin^a vazatoare de cele dumnezeie§ti. 

Semnul adevaratei credin^e e acela ca nu e rupta de 
cele crezute ci, prin extaz [eKOTaoLg],prin ie§ire din sine,le 
vede pe cele nevazute §i le aude pe cele de taina. 

Unii Sfin^i Parin^i, ca Sfantul Simeon Noul Teolog 
§i Sfantul Grigorie Palama^^ vor explica aceasta credintd 
vazatoare pe larg. 



* Idem, p. 329(142). 

'^^ Ibidem. 

^' : „orice placere are ca urmaja, in mod sigur, durerea... caci in placere e amestecat 

chinul durerii, chiar daca pare ascuns celor ce o gusta, prin faptul ca domina patima 

placerii", cf. Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua sau Despre diferite locuri grele 

din dumnezeiasca Scriptura, in FR, vol. 3, ed. a Il-a, trad., introd. ji note de Pr. Prof. 

Dr. Dumitru Staniloae, Ed. Harisma, Bucurejti, 1994, p. 32-33. 

Placerea care najte pacatul are drept consecin^a durerea, care vine din patimile 

contractate prin placere. Placerea pare „inofensiva", „aducatoare de bucurii 

nesperate", dar ea e fa^a poleita cu aur a mor^ii. 

Patimile cu care suntem injela^i continuu de catre demoni sunt placerile surogat, 

care inlocuie bucuria reala, mantuitoare a harului dumnezeiesc. Astfel, placerile sunt 

altemativa satanica a bucuriei, antipodul harului, imboldul spre o decadere 

consim^ita, dorita chiar. 

Sfantul Maxim nu face decat sa constate, intr-un mod personal, aceasta stare post- 

lapsariala. El constats aceasta momeala a ladului foarte acut. Demonii strecoara, 

prin placere, durerea vejnica a intregii constitu^ii psiho-somatice. 

Dar, inaintea sa, o remarcase §i Sfantul Marcu Ascetul. Cautarea placerii, 

abandonarea in placere e o frica instinctiva de durere. Cautand paleative in placere 

gasim, de fapt, o inasprire a situa^iei de boala, de care suferim in mod abisal. 

^^FR, vol. 1, op. cit., p. 323 (100): „tii.oti(; elTTLCo|ieywv uirooTaoLg"/ „fides rerum 

sperandarum substantia", cf. PG 65, col. 943-944. 

In varianta latina se observa mai bine, datorita gerundivului sperandarum, ca e 

vorba de credin^a in lucrurile care se nadajduiejte ca trebuie sa fie reale. 

Incredinfarea e vedere dumnezeiasca. Vazand cele dumnezeiejti jtii spre ce te 

indrep^i, pentru ca cuno^ti pregustarea slavei celei ve^nice. 

*'' Aceasta tema ar trebui tratata, cu foarte mare aten^ie §i responsabilitate, pentru ca 

de ea se leaga, de fapt, adevarul mantuirii proprii. Deji, pentru mul^i dintre noi. 



18 



Credin^a care nu e vedere, care nu il duce pe 
credincios pana la vederea lui Dumnezeu este o credinfd 
nedeplind, pentm ca „Impara^ia lui Dumnezeu e 
imparta§irea Duhului Sfant"*^^. 

Adeverireadumnezeiascd a credintei nu esteo iluzie ci 
esteo vedere in Sfdntul Duh. 

In consonan^a cu Sfantul Pavel, in extaz vedem pe 
cele de taina [II Cor. 12, 4] §i, prin vederea lor, §tim unde 
mergem §i cum trebuie sa fim, pentru a intra in Impara^ia lui 
Dumnezeu. 

Nedreptatea nu mai e nici ea un motiv care sa reclame 
o ac^iune juridica. Cel care crede in Hristos, ca Judecator §i 
Rasplatitor al faptelor, a§teapta de la El verdictul corect. 
Nedreptatea este o problema care nu se mai solu^ioneaza 
istoric, ci metaistoric. 

Cel care va a§tepta Judecata lui Hristos, „Infrico§ata 
Judecata"^^, „va lua insutit in veacul acesta §i va mo§teni 
via^a ve§nica"^^, pentru ca a crezut in Cel care nu gre§e§te 
niciodata. 

Astfel, credin^a e §i statomicire in adevdr, o rabdare 
neclintita, pentm ca e adeverire, incredin^are interioara. 

Dar noi putem sa fim stabili in ac^iunile noastre, in 
ac^iunile motivate de credin^a, numai daca avem 



extazul este o realitate a „desavar§4ilor", deasupra careia nu mai exista o perspectiva 
mai inalta - cel pu^in in aceasta via^a - pentru Sfantul Simeon, „aceasta rapire a 
min^ii nu este a celor desavdr^iti ci a incepdtorilor", cf. Sfantul Simeon Noul 
Teolog, Discursuri teologice ^i etice, Scrieri I , studiu introd. §i trad, de Diac. loan I. 
lea jr. §i cu un studiu de lerom. Alexander Golitzin, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 160. 
Extazul e inceputul vie^ii duhovnicejti §i nu sfdr^itul ei. Caci, spune tot el: „e nevoie 
de multa lumina a Sfantului Duh pentru in^elegerea tainelor Lui celor ascunse", cf. 
Idem, p. 154. 

'^^ Sfantul Grigorie Palama ii vorbejte lui Varlaam din Calabria despre aceasta 
credinfd vdzdtoare, cu mare autoritate: „Cei care nu cred ca Dumnezeu poate fi 
vazut ca o lumina mai presus de lumina, pentru ca nu au experiat ji n-au vazut cele 
dumnezeiejti, ci afirma ca poate fi contemplat numai rafional, se aseamana orbilor, 
care sim^ind numai caldura soarelui, nu cred celor cu vedere, [atunci] cand spun, ca 
soarele e ^i luminos", cf. Pr. Prof Acad. Dr. Dumitru Staniloae, Viafa ^i Invdfdtura 
Sfantului Grigorie PalamafTratatul al treilea din triada intdi contra lui Varlaam), 
ed. a Il-a, cu prefap revazuta de autor, in col. „Mari scriitori crejtini", Ed. Scripta, 
Bucurejti, 1993, p. 182. 

'^ Sfantul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, studiu introd. §i trad, de Diac. 
loan I. lea jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 110 // Symeon le Nouveau Theologien, 
„Catecheses" 6 - 22, introduction, texte critique et notes par Mgr. Basile 
Krivocheine, traduction par Joseph Paramelle S. J., col. „Sources Chretiennes", nr. 
104, tome II, les editions du Cerf, Paris, 1964, p. 22. 
'^'^FR, vol. 1, op. cit., p. 327 (130). 
'^^ Ibidem. 



19 



„cunoa§terea adevamlui"^^, ce nu se confunda deloc cu ceea 
ce Sfantul Marcu nume§te: „cuno§tin^a lucmrilor" . 

71 

Pentm el, „pe cat se deosebe§te soarele de luna" , pe 
atat se deosebe§te, in importan^a, experienfa general umana 
de cea duhovniceascd. 

Cand ceea ce ni s-a revelat incepe sa se implineasca in 
via^a noastra, prin implinirea pomncilor, atunci credin^a 
noastra devine o tot mai accentuata privire spre ve§nicie. 

Ve§nicia ne acapareaza pe masura ce intram in 
pomnci, pe masura ce pomncile ne devin propriul 
ritminterior . 

Dar pomncile swni fapte mdntuitoare, care ne sfin^esc 
via^a. In aceasta perspectiva a faptelor, ca fapte ale 
mdntuirii, vom continua sa in^elegem teologia soteriologica 
a Sfantului Marcu Ascetul. 



® Idem, p. 329(114). 
™ Ibidem. 
^^ Ibidem. 



20 



//. Notiunile de „ mdntuire " §i „faptd " in 
viata cotidiand 



Luand contact cu textul, un lucm ne devine cert de la 
bun inceput si anume, ca Sfantul Marcu ne propune o 
dezbatere soteriologica ampla, in termeni evanghelici de o 
mare siguran^a: siguri, prin for^a cu care descriu realita^ile 
vie^ii duhovnice§ti dar, mai ales, prin claritatea ce o 
imprima in sufletul nostru. 

Avem de-a face cu un demers teologic combativ, cu o 
scriere polemica. 

Tratatul de fa^a vrea sa precizeze, in primul rand, ca 
exista o „credin^a gre§ita in faptele din afara" §i, pe 
parcurs, demonstreaza adevarata/wwc/ze §i valoare a faptelor 
bune in via^a nevoitomlui ortodox. 

Avem de luat in calcul in acest subcapitol 46 de 
referiri la. fapte §i 20 de referiri privitoare la mdntuire. 

Pentru o clarificare a multelor nuance ale acestor doi 
termeni vom apela la mai multe diviziuni exegetice. 



A. Mdntuirea §i abordarile sale 



1. Mdntuirea obiectivd 



Sfantul Marcu nu este unidimensional atunci cand 
vorbe§te despre o anumita problema teologica. 

Termenii pe care ii folose§te pentru a preciza 
realitatea mantuirii obiective sunt diver§i dar, mai to^i, 
scripturali. 



"Idem, p. 310 (1). In textul grecesc avem „KaKoiTLOTia iv xoIq viioy(iypa[i\ii:VOQ\ 
cf. PG 65, col. 929 (1), ce s-ar putea traduce prin: „credin^a gre^ita in cele care sunt 
subscrise" sau „intelegerea grejita a celor scrise". 

Textul grecesc ne spune, cu alte cuvinte, ca faptele sunt vazute deformat, in 
comparable cu scopul lor initial. Textul latin precizeaza ca e vorba despre „rebus 
extemis", ds fapte exterioare, adica de exigence vizavi de exteriorul unci fapte §i nu 
fa^a de interiorul ei. 



21 



Se fac 6 referiri la mantuirea adusa oamenilor prin 
jertfa lui Hristos, de trei ori repetandu-se termenul de 
„infiere" (uloOeoLav). 

Ideea infierii noastre apare in contextul rastignirii 
Domnului. 

Spune el: „infierea se da oamenilor in dar, pentm 
sangele Sau"^^, fara a mai preciza ceva anume. 

Dupa aceasta afirma^ie, urmeaza textul de la Lc. 17, 
10. Insa ideea infierii nu apar^ine Sfantului Luca, ci 
Sfantului Pavel, conform Gal. 3, 26; 4, 5. 

Sfantul Marcu vrea ca sa ne conduca insa nu la o 
problematizare in sine a rascumpararii noastre prin Hristos, 
ci la rolul hotdrdtor al hamlui dumnezeiesc in mantuirea 
omului. 

De aceea, „infierea" e numai o realitate introductivd 
pentm tema centrala a tratatului: mdntuirea personald. 

A doua ocuren^a a termenului „infiere" nu ne aduce 
nici ea o lamurire de fond. Aici gasim numai precizarea, 
cum ca „infierea"^'* nu e „ceva ce ni se datoreaza"^^. 

„Hristos a murit pentm noi, dupa Scripturi"^^. Dar 
moartea Sa nu trebuie in^eleasa ca o datorie vizavi de 
umanitate sau ca o revendicare a ei de catre umanitate. El a 
murit pentm noi, din iubire pentm noi §i nu din datoriQ. 

In paragraful al 4-lea, gasim ca moartea Sa e „pentru 
pacatele noastre" , pe cand in paragraful al 26-lea, ca 

78 

rastignirea Domnului ne „damie§te infierea" . 

Insa, daca sunt coroborate toate aceste locuri, acest 
lucm nu ne ajuta mai deloc, in sensul de a ne forma o idee 
despre ce inseamna mdntuire obiectivd. 

Se indica aici, totu§i, ceva esen^ial. La fel ca in 

7Q 

teologia imnologica, „opera de mantuire" e tot una cu 
Jertfa VineriiMari. 

Imnologia ortodoxa nu define§te ce inseamna 
mdntuire obiectivd, dar ne repeta, in mod constant, ca prin 
Cruce, adica prin rdstignirea Domnului pe cruce, ne-am 
dobandit mantuirea, ca prin ea a venit bucuria §i 



" Ibidem (2). 

^'' Idem, p. 312(20). 

^^ Ibidem. 

'^^ Ibidem. 

^^ Idem, p. 310(4). 

^** Idem, p. 314(26). 

™ Idem, p. 313(21). 



22 



rascumpararea neamului omenesc de sub robia diavolului §i 

,••80 

a mor^ii . 

Sfantul Marcu nu teoretizeaza rascumpararea 
noastra, dar ne arata, in mod constant, ca Hristos e Cel care 
a murit pentm noi. 

In teologia mantuirii obiective, cu alte cuvinte, nu 
ceea ce am primit de la Hristos iese in eviden^a in mod 
marcant, ci tocmai Cel care a murit pentru noi, ca noi sa 
putem deveni fiii Tatalui dupa har. 



2. Mdntuirea personala 



Mantuirea personala e privita din perspective diferite 
de catre Sfantul Marcu Ascetul. 

In primul rand ea este numita „slobozire", eliberare. 
Omul e perceput ca un rob al lui Hristos, care nu 

Q 1 

„cere slobozirea ca plata" pentm faptele bune savar§ite, ci 
prime§te slobozirea (ttiv eXeuOepLav)/ mantuirea „in dar"^^. 

Mantuirea nu e vazuta ca o eliberare de via^a sociala 
sau de timp in mod neaparat, ci e perceputa ca o eliberare de 
pdcat. 

lar omul credincios nu e un rob, in sensul de sclav al 
unui Stapan tor^ionar, ci este un rob al milostivirii 
dumnezeie§ti, un rob al unui Stapan mult prea iubitor " . 



Spre exemplu, condacul glasului al 5-lea: „La lad, Mantuitorul meu, Te-ai 
pogorat, §i por^ile sfaramand, ca un Atotputemic, pe cei mo4i, ca un ziditor, 
impreuna i-ai inviat §i boldul mor^ii, Hristoase, 1-ai zdrobit ji Adam din blestem s-a 
izbavit, lubitorule de oameni. Pentru aceasta to^i strigam catre Tine: Mantuie§te-ne 
pe noi, Doamne", cf. *** Ceaslov, tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod §i cu 
binecuvantarea PF Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ed. a Il-a, Ed. 
IBMBOR, Bucurejti, 1993 p. 204. 

§i, cu toate ca nu avem o defini^ie completa a ceea ce inseamna mdntuire obiectiva, 
concep^ia aceasta se formeaza in fiecare, din toate indiciile textuale liturgice pe care 
le ascultam la Sfintele slujbe. 

Mdntuirea obiectiva inseamna, ajadar, tot ce a facut Hristos pentru umanitate: 
rastignirea Sa, coborarea la lad §i ridicarea Sfin^ilor Vechiului Testament din lad, 
biruin^a asupra diavolului ji asupra mor^ii §i puterea de a invia impreuna cu El din 
pacate ji moarte. 
^^FR, vol. l,op. cit.,p. 310(3). 
^' Ibidem. 

^^ In arhicunoscuta strigare liturgica „Doamne miluiejte!", in rugaciunea cea mai des 
rostita in cultul ortodox, Dumnezeu este, in acelaji timp, conjtientizat ca Stapdnul, 
ca Atotfiitorul, dar ji ca Cel a toate milostiv. 



23 



„Slobozirea" - in paragraful al 4-lea - apare ca o 
urmare a unei bune slujiri: „celor ce li slujesc bine [Acesta] 
le damie§te slobozirea" . 

Slujirea implica ac^iune dar, mai ales, o ac^iune 
motivata teologic in mod integral. 

Locul de la Mt. 25, 23 vine ca sa convinga, pe eel 
care dore§te sa fie o „sluga buna", deoarece sarguin^a in cele 
sfinte §i credincio§ia au ca rasplata „bucuria Domnului", 
impreuna-locuire cu Sfin^ii. 

In paragraful al 19-lea, avem de-a face cu termenul de 
„slobozenie", ca urmare a unei slujiri drepte , pe cand in 
paragraful al 18-lea, mantuirea personala e privita ca o 
a§teptare a implinirii in Impara^ia Sa . 

Ideea de slobozire, de eliberare apare in paragraful al 
64-lea sub titulatura de „scrisoarea de slobozire" . 

Aceasta exprimare plastica a Sfantului Marcu nu ne 
face sa ne gandim la o incheiere, inainte de moarte, in 
temporalitate, a nevoin^elor ascetice, ci ne invita sa 
in^elegem mantuirea, in ultima instan^a, ca un bar al lui 
Dumnezeu. 

De la Dumnezeu e mantuirea. „Imparatia cerurilor nu 
este plata faptelor" , nu este un echivalent al sfor^arilor 

QQ 

omene§ti, „ci harul Stapanului" - adica ceva mai mult 
decat am nazuit noi - „gatit slugilor [Sale] credincioase"^°. 

Purina noastra nevoin^a se va bucura de imensitatea 
harului dumnezeiesc, caci mantuirea se va manifesta ca 



Milostivirea Sa nu exclude statutul Sau de Stapdn peste tot ce exista, dupa cum nici 

stapanirea Sa atotputemica nu II face mai pu^in milostiv. Credinciosul smerit jtie 

deopotriva, ca Dumnezeu e izvorul vie^ii Sale, punctul de inceput al existen^ei sale 

pentru vejnicie, dar §i faptul, ca Cel care 1-a creat pe el e atat de milostiv, incat 

nimeni nu-L poate intrece in milostivire, in aten^ie, in purtarea Sa de grija fa^a de 

noi. 

Dumnezeu e Domnul dar, in acelaji timp, e Mdntuitorul nostru. Hristos Dumnezeu 

este Stapanul, dar Stapanul acela. Care nu a stat distant fa^a de noi, ci a imbracat 

firea noastra cu adevarat, facandu-Se pe Sine ca unul dintre noi, pentru ca sa ne 

mantuiasca pe noi. 

De aceea, in cunojtin^a de cauza, strigam catre El, la fiecare slujba §i rugaciune a 

noastra. Pe Cel care a murit pentru noi, nu putem sa-L credem indiferent fa^a de 

durerile ji bucuriile noastre. De aceea cerem mila Sa, pentru ca El e un Stapdn al 

milei, un Stapan care nu conduce pr in pedeaps a, mai mult decat prin mild. 

^"^FR, vol l,op. cit.,p. 310(4). 

'^'^ Idem, p. 312(19). 

^^"^ Ibidem (18). 

'^^ Idem, p. 318(64). 

****Idem,p. 310(2). 

**' Ibidem. 

^ Ibidem. 



24 



izbavire de muncile ve§nice^\ pe de o parte iar, pe de alta 
parte, ca intrare „in Impara^ia cerurilor" , „pe masura 
vredniciei noastre" . 

Cele care sunt la antipodul mantuirii, adica chinurile 
ve§nice ale ladului, sunt prezentate in paragraful al 146-lea 
ca „urgia viitoare"^"*. 

Scdparea de lad inseamna mdntuire dar, intr-un sens 
eshatologic, mantuirea e §i „rasplata ob§teasca"^^, in sensul 
de mantuire ca sentinfd pozitivd a Dreptului Judecator. 

In paragraful al 2 3 -lea, Sfantul Marcu se refera §i la 
caracterul ascetic al mantuirii. 

Din aceasta perspectiva, mantuirea nu e numai 
a§teptare ci, in parte, ea este o trdire de pe acum a fericirii 
ve§nice, fiindca „savar§im faptele bune nu pentru rdsplatd, 
ci pQntm pdzirea curapei data noua"^^ la Sfantul Botez. 

A trdi in harul dumnezeiesc inseamna a trdi in 
Impdrdfia lui Dumnezeu inca de pe acum. „Rasplata 

■^ Q'7 

Impara^iei" e o traire graduala a ei pana in via^a ve§nica §i 
nu o primire a fericirii cere§ti, ca o consecin^a exclusivd a 
Judeca^ii finale. 

Ca sa-i placi lui Dumnezeu^^, trebuie sa te vindeci^^. 
Locul de la ler. 51, 9 ne arata faptul, ca rolul providen^ei 
dumnezeie§ti poate fi in van, pentru eel care nu dore§te sa se 
smereasca §i sa-§i recunoasca mul^imea pacatelor. 

Mantuirea, ca vindecare de patimi, e contrara ideii de 
mantuire, ca rasplata pentru binele personal 

Idolatrizarea propriei asceze arata lipsa smereniei, a 
cuviin^ei §i a sfielii, atat de proprii adevara^ilor nevoitori. A 
cere de la Dumnezeu o aliniere a Sa la o ambi^ie personala, 
te arata a nu §tii rolul lui Dumnezeu in mantuirea proprie. 

Sfantul Marcu analizeaza a§adar mantuirea personala 
din punct de vedere ascetic, cat §i eshatologic. 

Sinergismul divino-uman al mantuirii e reliefat in 
mod pregnant de catre acesta, prin faptul ca nu exclude 



'Mdem,p. 329(139). 
'-Idem, p. 331 (149). 



[dem,p. 331 (149). 

Idem, p. 330 (149). Pomind de aici, se poate dezbate realitatea „multelor 

;a§uri" de la In. 14, 2. 



locajuri' ^^ .^ , 
''* Ibidem (146). 
'' Ibidem (149). 
'"^ Idem, p. 313(23). 
'^ Idem, p. 314(25). 
'**Idem,p. 318(62). 
''idem, p. 321 (82). 
^°°Idem, p. 317(57). 



25 



aportul omului in cadml mantuirii, dar nici nu vede in 
asceza o implinire proprie, fara haml §i ajutoml 
dumnezeiesc. 

El reliefeaza in actul mantuirii pe Dumnezeu 
impreuna cu omul credincios, Care este in comuniune cu 
omul credincios §i nu pe omul pur §i simplu, pentru a-L 
„preaslavi", prin aceasta, pe Dumnezeu. 



B. Fapta §i motivate ei 



1. Fapta ca a§teptare exterioard 



Cu referirea la „faptele din afara"^°^ - dupa cum am 
precizat la inceputul acestui capitol - incepe Sfantul Marcu 
tratatul de care ne ocupam. 

De§i nu face nicio precizare - in primul paragraf - 
asupra a ceea ce ar msQmna fapta exterioara, el se posteaza, 
in mod vehement, impotriva ei. 

Gasim §i numirea de „fapte trupe§ti" pu^in mai 
incolo §i cateva detalii despre fapte. 

Cei care se bazeaza pe asemenea fapte sunt cei ce i§i 
reazema nevoin^a „pe simpla cuno§tin^a" , adica - dupa 
cum am precizat §i in capitolul anterior - cu precadere pe o 
credinfd intelectualistd. 

Putem in^elege insa, ca asemenea fapte, nu urmaresc 
o induhovnicire a omului, ci sunt facute pentru ele insele. 

Tocmai de aceea sunt exterioare, pentru ca nu sunt 
unite cu interioritatea nevoitorului. 



2. Fapta ca datorie 



^°^ Idem, p. 310(1). 

^°" Idem, p. 311 (11): „epYwv ouiiaiLKuv" in varianta greceasca §i „operibus 

corporeis et extemis" in cea latina, cf. PG 65, col. 931-932. 

^°^ Ibidem. 



26 



Ideea de fapta ca datorie apare de doua ori in textul 
nostm. 

In primul rand, „orice pomnca e o datorie"^°'*, in 
sensul ca pomnca dumnezeiasca e impusa omului ca o 
datorie de con§tiin^a §i de dragoste. 

Cine in^elege ceea ce a facut Dumnezeu pentru el, 
in^elege ca e dator sa-L iubeasca pe Dumnezeu prin porunci, 
pentru ca iubirea e o „datorie" care cere iubire. 

lar, in al doilea rand, „suntem datori sa facem in 
fiecare zi toate cate le are firea noastra bune"^°^, deoarece 
trebuie sa in^elegem firea noastra in mi§carea ei „fireasca"^°'^ 
§i sa ne conformam ei. 

Observam de aici, ca fapta poate avea, ca principiu, 
atat Revelafia dumnezeiasca, cat §i firea proprie . 



3. Fapta ca ascultare 



Credin^a e prezentata ca o for^a personala, care se 
manifesta „prin ascultare" de Hristos. 

Credin^a te face sa ascul^i de Hristos, „Care a 
pomncit" sa II ascul^i prin fapte. 

Faptele vin din credin^a. „Cel ce cinste§te pe Stapanul 
impline§te cele pomncite"^°^ lui, pentru ca iubirea pentru El 
se manifesta prin fapte, prin implinirea pomncilor. 

Faptele sunt prezentate, in aceasta perspectiva, ca 
ata§ament liber §i iubitor la voia §i Evanghelia lui Hristos 
Dumnezeu. 



4. Fapta ca osteneala 



^°^ Idem, p. 310 (2). 

^°^ Idem, p. 316(43). 

'"^ „A zis Avva Antonie: socotesc ca trupul are mijcare fireasca amestecata cu el, 

dar nu lucreaza de nu va voi sufletul, ci numai insemneaza in trup nepatimaja 

mijcare", cf. Patericul Egiptean, col. „lzvoare duhovnicejti", vol. 1, Alba lulia, 

1990, p. 11. 

™FR,Yo\. l,op. cit.,p. 310(5). 

^°** Ibidem. 

Idem., p. 311 (6): ,',0 xov AeoiroTtiv tlhwv , iroLet tcc KeA,eu6|j,ei'a", cf. PG 65, col. 
932. 



27 



Osteneala apare ca o iubire care alimenteaza iubirea 
de inva^atura. Cel care iube§te sa citeasca Teologie, trebuie 
sa devina §i „iubitor de osteneala"^ ^°, de asceza. 

Prin aceasta osteneala proprie in^elegi greul Teologiei 
§i ce efort imens trebuie sa depui, pentm a in^elege, cu fapta, 
lucmrile credin^ei. 

Dar exista §i „osteneala pentru pacatele vechi"^^\ 
Fapta e vazuta aici ca un efort de ca§tigare a indurarii 
dumnezeie§ti. Osteneala pentru trecutul vicios e un cumul 
de fapte de pocain^a. 

Nu e trecut cu vederea nici aspectul duhovnicesc al 
ostenelii: „ostenelilor pentru evlavie le urmeaza 
mangaierea" . Fapta e vazuta aici ca dobandire a harului 
dumnezeiesc, care il mangaie pe om. 

1 1 Q 

Apar §i detalii despre „osteneli de bunavoie" ' , ca 
semne al evlaviei, conexate cu „ajutorul dumnezeiesc"^^'*. 

Intr-un alt paragraf, „locul ostenelilor de buna 
voie"**^ e prezentat ca fiind in pericol, atunci „cand inima e 
mi§cata de vreo placere"**^. 

Fapta poate fi perturbata, dupa cum vom prezenta 
intr-un capitol viitor. 

In paragraful al 84-lea, osteneala, ^opto ca osteneala e 
legata de iubirea de Dumnezeu. „Tot eel ce iube§te pe 

117 

Dumnezeu iube§te §i osteneala" ; osteneala privita sub 
raportul angajarii directe, in rela^ia cu Dumnezeu. 

Iubirea te face sa fii omul ostenelii. Fapta ca osteneala 
e fapta care infmnta toate greuta^ile din iubire pentru 
Dumnezeu. Iubirea nu suporta sa se puna un zid intre ea §i 

118 

Cel iubit . 



™FR,Mo\. l,op. cit.,p. 311 (7). 



^^^ Idem, p. 316 (42). Substantivul masculin Kono^xe corelativ pe fatigue in franceza 

ji desemneaza starea de oboseala, de epuizare, de extenuare, truda, efortul susfinut. 

§i astfel, „t6i' k6i:ov Totg -iralaiotg aiiapTi^iiaoiv" (c/ PG 65, col 936) nu se refera la 

o osteneala intermitenta, cu momente de asceza navalnica, urmate de momente de 

decaden^a evidenta, ci la o truda, care nu se termina, decat odata cu moartea. 

Acest in^eles e susfinut §i de varianta latina a acestui paragraf: „laborem priscis 

peccatis" (c/ PG 65, col. 935), unde labor, pe langa sensul de munca, efort, 

osteneala, il mai define §i pe acela de chin, suferinfa, cf G. Gu^u, Dicfionar Latin- 

romdn, Ed. ^tiin^ifica §i Enciclopedica, Bucurejti, 1983, p. 675. 

"-Fi?,vol. l,op. cit.,p. 317(54). 

"^ Idem, p. 319(70). 

""ibidem. 

"^ Idem, p. 320 (73). 

"'^Ibidem. 

"^ Idem, p. 321 (84). 

"^ Ca in pasajul mistic din Cant. Cant. 5, 5-6 : „iute sa-i deschid m-am 

ridicat. . . celui drag eu i-am deschis". 



28 



„Osteneala de bunavoie"^^^ insa, cea asumata, cea 
dorita „e vrajma§a placerii prin fire" . Osteneala, asceza nu 
suporta placerea, perversitatea. 

Osteneala e §i o lupta. Fapta ca luptdimpotriva 
placerii, a pacatului e o dimensiune soteriologica foarte 
mult discutata de catre Sfin^ii Parin^i 

1 '7'7 

Ne trebuie „osteneli insutite" pentm ca sa scapam 
de bucuria traita in mod ticalos, adica cu referire la 
„placerile tmpe§ti" " 



5. Fapta ca virtute 



Fapta e vazuta, mai intai, ca refinere de la rdu. 
Repulsia fa^a de pacat §i lupta impotriva pacatului e numita 
virtute. 

Sfantul Marcu afirma: „toata virtutea savar§ita pana la 

1 '7zl 

moarte nu e altceva decat re^inerea de la pacat" 

Virtutea - aceasta lupta pentm fapte ascetice - e 

prezentata ca „un lucru al firii, (§i) nu (ca) ceea ce aduce 

rasplata Impara^iei" 

Virtutea e o stare naturald a omului §i, fara harul 

dumnezeiesc, fara uleiul din candela ^^^ (Mt. 25, 4), nu po^i 

intra, impreuna cu Mirele, in camara de nunta (Mt. 25, 10). 



™FR,Mo\. l,op. cit.,p. 321 (84). 



^-° Ibidem. 

^'^ Sfantul loan Gura de Aur spunea la un moment dat: „toata stransura virtu^ii 
consta in dispre^uirea celor din veacul acesta", cf. Sfantul loan Gura de Aur, 
Cateheze baptismale, trad, din limba greaca veche de Pr. Marcel Hanche§, ed. 
„Oastea Domnului", Sibiu, 2003, p. 38. 

Textul a fost tradus cf. edi^iei Jean Chrysostome, ,fluit catecheses 
baptismale s" , manuscris inedit, cu intr., text critic, trad. §i note de Antoine Wenger, 
in col. SC, nr. 50, ed. du Cerf, Paris, 1957, p. 127: ,,-irKoa t| oui'ttYwyp tfjg dpetrig 
(|)TiOLV, T| Twv irapovTwv i)irepoi(fLa". 

Dispre^uirea pacatului e dorin^a energica, plina de barbaric duhovniceasca, de a 
stopa, prin fapte de nevoin^a, inaintarea patimilor in noi inline. 
Cand in^elegem raul pe care ni-1 aduce pacatul ji vrem sa ne nevoim, pentru ca sa ii 
sugrumam puterea pe care a capatat-o in noi, atunci in^elegem, ca „scopul 
ostenelilor...e acela de a... face mintea de nebiruit pentru patimi", cf. Sfantul Isaac 
Sirul, Cuvinte catre singuratici. Despre viafa duhului, taine dumnezeie^ti, pronie ,p 
judecata, partea a 11-a, recent descoperita, cu studiu introd. §i trad, de Diac. loan 1. 
Icajr., Deisis, Sibiu, 2003, p. 130. 
^^^FR, vol. 1, op. cit, p. 327 (128). 
'-^ Ibidem. 
^-^ Idem, p. 313(25). 
^-^ Idem, p. 314(25). 



29 



Comentand Mt. 19, 30, Sfantul Marcu arata, ca „cei 
dintai" sunt „cei parta§i de virtu^i" . 

Oamenii virtuosi par primii acum dar, la Dumnezeu, 
ultima de astazi - „cei parta§i de dragoste" - vor fi primii 
in Impara^ie, caci iubirea e „calea care le intrece pe toate"(I 
Cor. 12, 31), dupa cuvintele Sfantului Pavel. 

Virtutea, ca un tot unitar al faptelor bune, e cemta §i 
de paragraful al 39-lea, caci: „Niciuna dintre virtual nu 
deschide singura, prin sine, u§a firii noastre, daca nu sunt 
impletite toate intreolalta" 

„Prisosul de virtute" " , abunden^a eforturilor ascetice 
nu e vazuta ca „un drept la rasplata" , ci ca „o dovada a 
negnjii trecute" \ 

Accentuarea vie^ii ascetice din prezent nu te poate 
duce la mandrie, daca i^i aminte§ti lipsa de osteneala din 
trecut §i, cu precadere, pacatele lui. 

Asceza nu e o performanfa, nu e o intrecere cu tine 
insu^i §i nici cu al^ii. Ea nu e o distrugere a fiin^ei proprii, ci 
o int drive a ei. 

Tocmai de aceea, cand asceza devine un hobby §i nu 
mai este o curdpre de patimi, adica „cand mintea uita de 
scopul cinstirii de Dumnezeu, fapta vazuta a virtu^ii i§i 
pierde valoarea"^^"* ei soteriologica. 



^'^ : „cele cinci fecioare in^elepte, ramanand treze §i stamind in lucrul eel strain de 

firea lor (eea omeneasea), luand untdelemn in eandelele inimilor lor, adiea harul eel 

de sus al Duhului , au putut veni intru intampinarea Mirelui in eamara eea eereasea", 

cf. Sfantul Maearie Egipteanul, Omilii duhovnice^ti, trad, de Pr. Prof. Dr. Constantin 

Comi^eseu §i introd., indiei §i note de Prof Dr. N. Chi^eseu, in eol. PSB, vol. 34, Ed. 

IBMBOR, Bucurejti, 1992, p. 100. 

™FR, vol. l,op. eit.,p. 315(37). 

^-^ Ibidem. 

^-' Ibidem. 

^^° Ibidem (39). 

^^^ Idem, p. 316 (44): „u-n-epPoA,T)v Kpeifj;", cf. PG 65, col. 936. Ceea ce parintele 

profesor Dumitru Staniloae a tradus prin „prisos", trebuie in^eles la gradul absolut, 

fiindca iJirepPoAT)v se traduce prin „peste masura, in eel mai inalt grad, la maximum, 

excesiv, in chip nemasurat, mai presus de orice masura", ca in urmatoarele contexte: 

Rom. 7, 13; I Cor. 12, 31; II Cor. 1, 8; 4, 17; Gal 1, 13, cf. Dicfionar grec-romdnal 

Noului Testament de Maurice Carrez §i Franfois Morel, trad, de Gheorghe Badea, 

Ed. Societatea Biblica Interconfesionala din Romania, Bucurejti, 1999, p. 297-298. 

Oricat de mare ne-ar fi nevoin^a, cu alte cuvinte, ea nu e pentru prezent, ci pentru 

pacatele trecutului. 

'^- Ibidem. 

^^^ Ibidem. 

^^"Idem, p. 317(51). 



30 



Virtutea, fapta virtu^ii are valoare numai cand II are 
pe Dumnezeu drept centru al ei 

Fara Dumnezeu insa, fapta nu are decat,cel mult,o 
valoare „umanitara", dupa modelul §i standardele seculare. 

§i paragraful al 202-lea prezinta virtutea ca „lucrare 
dupa Dumnezeu"^^^, caci virtutea e o angajare pur- 
religioasa, fara conota^ii sociale in mod primordial. 



6. Fapta ca slujire 



De§i s-ar parea ca nu exista nicio diferen^a mtxQ fapta 
ca ascultare §i fapta ca slujire, Sfantul Marcu accentueaza 
ca slujirea e „pana la moarte" , adica o totala ata§are de 
voia lui Dumnezeu. 

Trebuie „sa dobandim cuno§tin^a lui Dumnezeu, ca 
sa-I slujim Lui cum se cuvine prin fapte" 

Slujirea e o experiere plenara a rela^iei cu Dumnezeu. 
E o diferen^a de grad intre ascultare §i slujire, ca diferen^a 
intre incepdtori §i cei inaintafi in cele duhovnice§ti. 

Cei care li slujesc lui Dumnezeu, §i-au identificat in 
mod desavar§it via^a cu voia lui Dumnezeu, pe cand cei ce 
asculta de El, pot sa se dezica mai mult sau mai pu^in de El, 
pentru ca El, Hristos, n-a devenit cu totul via^a lor 

Slujirea cere o cunoa§tere a lui Dumnezeu mult mai 
inalta §i pe masura ei, §i fapte de iubire. 



7. Fapta caporunca 



'^^ Masterand Dorin Octavian Picioruj, Fapta §i mdntuirea la Sfantul Marcu Ascetul 
in tratatul „Despre cei ce-p inchipuie ca se indrepteaza din fapte ", ms. comput., p. 
4. 

13( 

137 



^^''FR, vol. 1, op. cit, p. 339 (202). 
Idem, p. 312(20). 



^^** Ibidem (14). 

^^' Cand devenim una cu voia lui Dumnezeu, cand Hristos e toata via^a noastra, 

atunci spunem ca Sfantul Pavel: „Nu eu mai traiesc, ci Hristos traiejte in mine"(Gal. 

2, 20). 

Dar ca sa po^i spune acest lucru cu adevarat e nevoie mai intai de rastignirea 

impreuna cu Hristos (Ibidem), de omorarea patimilor proprii, cu ajutorul Sfantului 

Duh. 



31 



„Lucrarea pomncilor"^'*° apare ca o cre§tere in 
credinfd dar §i ca o con§tientizare ahamlui dumnezeiesc 
primit la Sfantul Botez. Pomncile te umplu de siguran^a 
duhovniceasca. 

Dragostea e in^eleasa apoi ca o recapitulare a tuturor 
pomncilor, caci: „toata lucrarea pomncilor se cuprinde in 
ea"^'*\ Dragostea e o fapta, deasupra careia nu mai e nimic 
mai inalt 

In paragraful al 140-lea suntem avertiza^i, ca 
implinind pomncile, sa nu le punem „in cumpana cu 
pacatele"^'*^noastre. 

Faptele bune nu sunt o echivalenfd a pacatelor 
noastre, nu sunt o expiere umand a pacatelor, ci o intoarcere 
la adevdrata stare de afi a omului. 

Canonul Sfintei Spovedanii e dat pentru normalizarea 
interioard a omului §i nu pentru iertarea pdcatelor, care e 
un dar al lui Dumnezeu §i pe care penitentul 1-a primit deja. 



8. Fapta ca bine 



Sfantul Marcu subliniaza ideea, ca fapta buna nu e 
„pentm rdsplatd, ci pentru pdzirea curdteniei date noua"^"*"*. 

Fapta apare astfel ca un bine, daca ne paze§te de 
pacat, daca ne face sa traim intru Duhul Sfant. „Curatenia"/ 
cura^ia Sfantului Botez e harul Duhului Sfant. 

Ideea prima apare §i in paragraful al 57-lea, unde se 
spune ca: „cel ce face binele §i cauta rasplata nu sluje§te lui 
Dumnezeu ci voii sale"^"^^ . 

Fapta ca bine, ca insd§i binele e o slujire a lui 
Dumnezeu, o preaslavire a lui Dumnezeu §i nu o 
abordare egoistd, reduc^ionista. 

In lumea lui Dumnezeu, unde toate „erau (§i sunt) 
bune foarte"(Fac. 1,31), binele e fapta de slujire a lui 



^^°FR, vol 1, op. cit., p. 322 (92). 



"^ Idem, p. 323 (96). 

"- Ibidem. 

"^ Idem, p. 329(140). 

""idem, p. 313(23). 

"^ Idem, p. 317(57). 

"'^ Sfantul Pavel ne indemna sa preamarim pe Dumnezeu in trupurile noastre dar, in 

acelaji timp, sa avem deschidere spre intreaga „omousianitate" (Parintele Pavel 

Florensky) aEcclisiei. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pavel_Florensky. 



32 



Dumnezeu, de preaslavire a Sa §i nu o cadere in 
„ipseitate"^'*^. 

Fapta cafapta buna apare legata §i de voin^a noastra 
libera. Libeml arbitm e acela care ia decizia „sa facem sau 
sa nu facem binele pentm care avem puterea" 

Dar Sfantul Marcu nu il plaseaza pe om intr-o 
neutralitate perfectdmixQ bine §i rdu. 

Omul nu e „dincolo de bine §i de rau" - dupa expresia 
lui Nietzsche ^"^^ - §i nu se raporteaza la bine §i la rau cu o 
totald deta§are sau imparfialitate. 

Vom vedea, ca atat binele cat §i rdul nu constau 
numai in deliberare ci, mai ales,z« punerea in practicd a 
gandului, indiferent daca el se manifesto vizibil sau doar in 
interiorul nostra. 

In paragraful 138, Sfantul Marcu arata ca fapta 
trebuie protejata dQ fapta sau fapte. Fapta buna e prezentata 
ca „facere de bine" (euTTOLLav)^^*^; relational, in legatura cu 
al^i oameni. 

S-a trecut a§adar, de la ideea 6lQ fapta pentru mine, la 
ideea 6lQ fapta pentru alfii, ca deschidere spre aproapele. 

Patimi ca „slava de§arta, iubirea de argint §i placerea 
nu lasa facerea de bine nepatata"^^\Astfel, binele facut 
aproapelui nu trebuie manjit cu interese meschine §i de clan. 

Ideea de binefacere e reluata §i in paragraful al 148- 
lea, fiind suplimentata cu detaliul, ca „lucrarea sufletului sta 
in facerea de bine, prin bani §i lucruri" 

Fapta ca milostenie - de§i nu e prea mult accentuata 
in acest tratat - e o tema mult apreciata in literatura 
patristica^^^. 



^''^ Vladimir Lossky, Teologia Mistica a Bisericii de Rasarit, trad., studiu intr. §i 

note de Pr. Vasile Raduca, Ed. Anastasia, f.a., p. 150. 

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Lossky. 

"**Fi?,vol. l,op. cit.,p. 318(61). 

^''^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 

^*Fi?, vol. 1, op. cit, p. 329 (138). 

^'^ Ibidem. 

^'- Idem, p. 330(148). 

^^^ Sfantul loan Gura de Aur spunea: „Daca n-ar fi saracii, cele mai multe dintre 

pacate nu le-am putea taia; a§a ca saracii sunt doftorii ranelor tale, iara doftoriile ce 

^i le prezinta, sunt chiar manele lof XComentariu la I Timotheiu a celui intru Sfinfi 

Parintelui nostru loan Chrisostom, Archiepiscopul Constantinopolei, trad, din lb. 

elina de Archiereul Theodosie A. Ploejteanu, ed. de Oxonia, din 1861, tiparit la 

Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonima, Bucuresti, 1911, p. 125) iar 

Fericitul Augustin: „pomana insaji inseamna a-i da iertare omului care cere iertare" 

(Sfantul Augustin, Enchiridion, din Opera omnia, vol.1, edi^ie bilingva latino- 

romana, cu trad., note introd., note ji comentarii de Vasile Sav, Ed. Dacia, Cluj- 

Napoca, 2002, p. 109), ca sa dam numai doua exemple din multitudinea de exemple 

care se pot da. 



33 



Milostenia e totala intoarcere spre oameni a unei 
interiorita^i inceta^enite in bine. 



9. Fapta ca lucru / lucrare 



La aceasta sec^iune, Sfantul Marcu accentueaza ca 
fapta e o posesiune, „un lucm"^^'*, o mo§tenire personala. 

El ne spune: „Roaga-te stamitor la orice lucm"^^^, in 
tot ceea ce faci. Orice fapta ne schimba, ne desfigureaza sau 
ne transfigureaza. 

Fapta e un lucru, nu ca un copac sau ca un scaun, ci 
in sensul ca ea schimba ceva in noi, modifica ceva in bine, 
atunci cand traim dupa voia lui Dumnezeu^^'^. 

In paragraful al 24-lea, Sfantul Marcu prezinta efectul 
lucrarii, al faptei bune, ca o stopare momentand a raului §i 
nu ca o inaintare in sfinfenie. 

El spune, literal: „Tot lucrul bun, pe care-1 savar§im 
prin firea noastra, ne face sa ne retinem de la raul contrar, 
dar nu ne poate adauga un spor de sfin^enie, fara bar" 

Fapta ca lucrare e o ramanere in sfera binelui, dar ea 
are nevoie de harul dumnezeiesc pentru a-1 indumnezei pe 
om. 

Dar fapta e lucrare §i in sensul ca asceza e un 
dinamism continuu. Prin asceza, via^a noastra se traieste 
intr-un ritm contiuu al rugaciunii, al postului, al privegherii. 

Fapta buna poate fi o lucrare dar §i suma tuturor 
lucrdrilor, a ac^iunilor noastre bune. 



^^^FR, vol. 1, op. cit, p. 323 (94). 



^^^ Ibidem. 

^^^ Ibidem (95). Sfantul Marcu vorbejte aici despre ca^tigarea bunavoin^ei lui 

Dumnezeu, de impreuna voire a lui Dumnezeu afiliata eforturile noastre. Trebuie sa 

sim^im ca Dumnezeu dore^te ceea ce facem noi, §i asta prin faptul, ca tot ceea ce 

facem ne odihne^te, ne implinejte interior. 

Via^a duhovniceasca nu e o promisiune u^oara, nu este o dorin^a vaga, fara realitate 

ci, dimpotriva, e o realitate plenara, o realitate ce iji face sim^ita prezen^a in noi cu 

putere. §i numai cei care o au, o §i pot descrie ce de-amanuntul. 

^^^ Idem, p. 313 (24). Aja se face, ca paganul sau ereticul poate sa se ab^ina de la rau 

prin faptele bune, dar nu se poate mantui prin ele, din cauza absen^ei harului 

dumnezeiesc din fiin^a lor. 

Faptele nu pot suplini absenfa harului. lar harul dumnezeiesc nu face abstrac^ie de 

adevar, de credin^a adevarata, chiar daca se manifesta iconomic §i cu „cei din afara". 

Harul dumnezeiesc deschide ochii omului, ca acesta sa vada adevaratul chip al lui 

Hristos, insa nu il lasa in rau, in nedeplinatate, in erezie. 

E o hula impotriva Duhului Slant sa afirmam o prezen^a a harului in afara credin^ei 

autentice, care sa faca „sfinti", care nu au adevaratele atribute ale dreptei credin^e. 



34 



10. Fapta ca tarie, pova^uire §i filosofie 
practica 



Aminteam §i in introducerea lucrarii noastre despre 
rolul faptei bune, acela de „a[-l] intarii" pe om. „Fapta este 
intarirea oricami lucm" ,pentm ca ea il imbogate§te pe om 
in cunoa§tere, in experien^a personala. 

Una este sd §tU definitii despre post §i alta e sd 
poste§ti. Fapta, postirea efectiva i^i va spori tot mai mult 
cuno§tin^ele despre post, decat o definitie apostului. 

Fapta e intarirea cunoa§terii ce o ai despre un lucru 
dar §i o fortificare afirii noastre. 

Primim putere harica prin faptele credin^ei. Intarirea 
aceasta, dobandirea unui ascendent impotriva patimilor §i a 
greuta^ilor inerente vie^ii nu este o iluzie, ci o realitate 
interioard, o realitate harica. 

Ortodoxul nu lupta cu diavolul pin metode oculte, 
prin formule §i imprecafii absconse, ci prin harul pe care-1 
prime§te implinind voia lui Dumnezeu. 

El „se lasa pova^uit de poruncile §i indemnurile 
Scripturii"^^^, pentru a face fapte bune. 

Faptele sunt opovdfuire dumnezeiascd §i nu o ambifie 
personald sau o mildfdrd substrat religios. 

Pentru a face fapte bune trebuie sa te la§i calauzit de 
indemnurile lui Dumnezeu. Pova^uirea aceasta trebuie 
vazuta ca o smerire a noastrd §i ca o primire ascultdtoare a 
voii Sale, ca o conlucrare sinergica intre noi §i Dumnezeu. 

Dar fapta poate fi §i o filosofie practicd. 

Daca reduci Teologia la teoretizdri ai o ideologie §i 
nu un mod de viafd. 

„Filosofeaza cu fapta - ne invita Sfantul Marcu - 
despre voia omului §i despre rasplata lui Dumnezeu. Caci 
§tiin^a nu e mai infeleaptd sau mai folositoare decat 
fapta"''°. 



'^V7?,vol. l,op. cit.,p. 311 (12). 
'^^ Idem, p. 342 (220). 



^*° Idem, p. 317 (53). Avem in greaca: „caci cuvdntuhm este mai infelept decat 
lucrared\oi>K eoiL yctp 6 loyog tfjc; kpyaoiac, ootjiuTepog, cf. PG 65, col. 937). 
Cuvantul vine din lucrarea poruncilor. Cuvantul de inva^atura, cuvantul folositor ^ie 
§i altera vine din experien^a. 

§i daca de^ii experien^a altera ca un patrimoniu la care tu nu te-ai facut deloc partaj, 
acest tezaur duhovnicesc nu te ajuta in mod practic, in mod real, pentru ca nu te po^i 
bucura de el. 



35 



Daca §tim ca putem alege, trebuie sa alegem binele. 
Trebuie sa primim rasplata lui Dumnezeu, daca tot vorbim 
despre ea §i asta, printr-o traire practica a voii Sale. 

Teologia - in plan eshatologic, dar §i istoric - nu ne 
poate ajuta fara fapte bune. Fapta e intelepciune iar §timfa 
nepragmaticd e o laudd inconsistentd. 



11. Fapta ca e§ec 



Uitarea binelui e o mare catastrofa interioara. 

„Din negrija pentm fapte - spune Sfantul Marcu - se 
intuneca §i cuno§tin^a"^'^\ 

Fapta buna nu trebuie sa fie un eveniment anual, ci 
unul cotidian. E§ecul faptei nu trebuie sa fie neaparat un 
pacat prin comitere, ci poate fiunul prin omitere. 

Daca nesocotim o fapta buna, o uitam, ni se §terge 
„in parte §i din amintire"^^^. Infaptuirea binelui e remediul 
uitarii §i adevarata conduita duhovniceasca a ortodoxului. 

Dar Sfantul Marcu vorbe§te §i de „fapta rau 
planuita"^'^^. §i aceasta e un e§ec. Cine nu prive§te cu aten^ie 
„amanuntele ei"^^"*, ale faptei bune, gre§e§te impotriva sa. 

Fapta buna nu se face la voia intamplarii. Ea nu e o 
manifestare instinctuald, ci o manifestare de con§tiinfd. 

In cele din urma, Sfantul Marcu vorbe§te de e§ecul 
faptei, referindu-se la urmarile faptelor „savar§ite cu 
voia"^^^ 



E inchis pentm tine, pentm ca experien^a duhovniceasca a Sfin^ilor se deschide in 

experien^a ta duhovniceasca. 

Pe masura ce inaintam in via^a dupa Dumnezeu sim^im cat de adevarate sunt 

cuvintele Sfintei Scripturi, ale Sfin^ilor no^tri, ce randuiala dumnezeiasca au toate 

din Sfanta Biserica, ce adancime cutremuratoare au. 

Inaintarea in sfintenie, cura^irea noastra de patimi elimina disonan^ele interioare, 

deformarile noastre de caracter, lipsa noastra de subtilitate, de privire fina a realita^ii. 

§i tocmai de aceea asceza devine un cuvdnt plin, un cuvant ce ne umple de 

intelepciune, pentm ca vedem rezultatele concrete ale nevoin^ei persoanele. 

Acolo unde asceza nu bucura interior, nu il in^elepte^te pe om, unde nu il schimba pe 

fiecare zi in bine, inseamna ca ceva e in neregula. Dar adevarata nevoinfa e o 

imprimavarare a fiin^ei noastre, o scuturare a prafului patimilor, pentm ca lumina 

dumnezeiasca sa ^ajneasca din inauntml nostru. 

^"^^ Idem, p. 312(13). 

^'^- Ibidem. 

^"^^ Idem, p. 317(52). 

""' Ibidem. 

^"^^ Idem, p. 324(104). 



36 



O fapta se dovede§te gre§ita §i prin urmarile sale 
indepdrtate sau vesnice, nu numai prin 
consecinfeleprezente . 

Orice fapta, care sufera pana la urma o schimonosire 
din partea pacatului, devine un patrimoniu interior nefast. 

De aceea §i Sfantul Marcu a conchis - cu durere - 
spunand ca: „nimeni nu e atat de du§man omului ca el 
msu§r^^^. 



^^^ Ibidem. Ac^iunile noastre iresponsabile sunt adevarata noastra stare de boala. 

Alegerile neconforme cu adevarul dumnezeiesc se transforma intr-o singuratate §i o 

uzura existen^iala enorma. 

Nu mai observam binele, fericirea, adevarul §i nici nu mai dorim sa le admitem in 

via^a altera, pentru ca ele ne lipsesc, pentru ca suferim mult din cauza lipsei lor. Insa 

nu admitem, ca noi suntem cei care ne-am „daruit" aceasta stare de fapt. 

A admite ca noi suntem adevaratii no^tri du§mani, singurii dujmani adevara^i in 

cele din urma, ar insemna propria noastra mdntuire, iejirea noastra din camera 

obscura a suficien^ei ji a egolatriei satanice, de care suferim amamic. 

In sprijinul celor spuse acum, cuvintele Sfantului lacov ne dau intru totul dreptate: 

„Dumnezeu nu este ispitit de rele ji El Insuji nu ispitejte pe nimeni, ci fiecare este 

ispitit, cdnd este tras ,p momit de insd§i pofta so" (lac. 1, 13-14). 



37 



///. Dimensiunile existentiale ale faptelor 
bune 



Daca in capitolul anterior, faptele au fost prezentate 
cu detaliile specifice Sfantului Marcu Ascetul, in acest 
capitol vom trasa trei direc^ii distinct e - dar nu separate - 
ale modului in care pot fi in^elese faptele in tratatul de care 
ne ocupam. 

Faptele bune pot fi vazute, in primul rand, ca evidence 
ale credintei §i ca racordare la poruncile dumnezeie§ti. 
Faptele bune sunt faptele dorite de Dumnezeu. Ele coincid 
cu voia Sa expresa. 

Domnul Insu§i le-a spus Ucenicilor: „daca pazi^i 
poruncile Mele, ve^i ramane intm iubirea Mea"(In. 15, 10); 
fapt pentru care, a ramane in Dumnezeu §i a sta in iubire in 
fata lui DumnezeuimpmiQ a fi omul poruncilor, care nu 
nesocote§te nici cea mai mica dintre poruncile dumnezeiesti. 

Prietenii Sai (In. 15, 14) sunt cei care fac cele pe care 
El le-a poruncit §i, in aceasta perspectiva, a nu implini 
poruncile Sale se traduce ca indiferenfd fa^a de iubirea Sa. 

E normal ca Sfantul Marcu sa vada faptele bune ca 
fiind legate de poruncile dumnezeie§ti, atata timp cat 
„porunca e o datorie"^^^ personala. 

In al doilea rand, faptele pot fi percepute ca o alegere 
personala. De fapt, definirea faptelor ca acfiuni personale 
poate fi considerata pleonastica, deoarece nu poate sa existe 
ofaptd fara o acfiune proprie . 

Dar ideea pe care vrem sa o sugeram, nu e aceea ca a 
acfiona inseamna a infdptui, ci ca o fapta e o alegere totala a 
mea, ce valorifica credin^a §i dragostea mea pentru 
Dumnezeu. 

In faptul de a alege sa fac o fapta buna nu sta 
hazardul, ci credinfa §i intimitatea mea cu Dumnezeu. 

Diferen^a dintre o fapta oarecare §i fapta bund e 
aceea, ca prima nu ^ine cont, in mod neaparat, de indica^ii 
dumnezeie§ti, pe cand fapta buna este o expresie acrivica^^^ 
a voii lui Dumnezeu. 



^*^^ Idem, p. 310(2). 



^"^^ Insistam asupra acestui amanunt, deoarece implinirea poruncilor dumnezeiejti nu 
se face dupa o infelegere superficiala §i subiectivista a insului singular, in totala 



38 



In al treilea rand putem observa, rolul decisiv al 
faptelor, dar nu hotdrdtor, in implinirea noastra 
duhovniceasca. 

Faptele bune §i haml dumnezeiesc il sfin^esc pe om, 
fac din omul credin^ei un fiu al Impara^iei. Faptele bune il 
implinesc pe om, pentru ca il fac un prieten al lui Dumnezeu 
§i iubirea §i indrazneala in fa^a lui Dumnezeu sunt tocmai 
acele caracteristici ale vie^ii ortodoxe, pe care le cerem in 
mod permanent, in mgaciunile noastre. 

Ocupandu-ne de fiecare din aceste trei dimensiuni ale 
faptelor bune, vom arata ca Sfantul Marcu le-a exprimat 
foarte concis, dar §i tran§ant, in lucrarea sa. 



A. Faptele - ca cerinte ale poruncii 
dumnezeie§ti 



Sfantul Marcu se opune acelora care nu recunosc, in 
mod personal, voia lui Dumnezeu. 

Voia Prea Sfintei Treimi, exprimata verbal de Hristos 
Insu§i, e o „porunca"^^^ pentru noi. Porunca trebuie 
implinita. Ba, mai mult decat atat, ea e o „datorie" 

Implinirea „celor pomncite" de El e o concretizare 
a faptului - un semn distinctly - ca II iubim. Ascultarea e 
forma iubirii energice, a iubirii care i§i focalizeaza intreaga 
energie in urmarea Celui dorit. 

Dar faptele pe care ni le cere Dumnezeu nu trebuie sa 
le facem ostentativ, caci „pretul" lor nu este lauda 
oamenilor, ci bucuria implinirii voii Sale. 



indiferen^a fa^a de catolicitatea invataturii ortodoxe, ci in consens cu intreaga 

explicitare a credin^ei de-a lungul secolelor. 

Tocmai in aceasta consta importan^a Sfintei Tradi^ii §i a Sfin^ilor lui Dumnezeu, caci 

fara aceste doua atribute ale credin^ei - catolicitatea §i sfinfenia - nu §tim sa facem 

fapte bune §i nici sa implinim voia lui Dumnezeu. 

Cei care se mul^umesc cu o viziune subiectivista a credin^ei §i limitata la aspectul 

secolului in care traiesc, crezand ca tot ceea ce percep ei este, de fapt, intregul 

adevar al credin^ei ortodoxe, propovaduiesc o Ortodoxie care nu are nimic cu 

realitatea §i cu sfinfenia. 

^®Fi?,vol. l,op. cit.,p. 310(2). 

^^° Ibidem. La Idem, p. 312 (20) gasim din nou aceasta idee de „datorie" : „suntem 

datori sa-I slujim pana la moarte". 

"^ Idem, p. 311 (6). 



39 



insa, daca trebuie sa „implinim pomncile la 
aratare" , atunci lucml important este ceea sim^im, cu 
adevarat, in noi inline. 

Ceea ce nu se vede, mobilul interior al faptei este 
acela ce este apreciat sau detest at de catre Dumnezeu. 

Chiar daca faptele noastre au o tenta explicita, nici 
atunci nu pierdem folosul lor, caci „ne folosim dupa scopul 
ce il urmarim" 

Neimplinirea pomncilor nu arata o credin}a 
dreapta . 

Credin^a care nu are semnalmente practice, ramane la 
stadiul de suma a unor idei religioase §terse. Dar implinirea 
pomncilor nu e nici ea o ipostazd a infatudrii, in care crezi 
ca „meri^i" Impara^ia cemrilor. 

Ideea de merit e straina Sfantului Marcu, deoarece 
mantuirea nu este „o plata datorata" activita^ii omene§ti. 

In paragraful al 27-lea se pune inainte problema 
felului pomncilor. 

Avem „o pomnca restransa §i...(o) alta 
cuprinzatoare"^^^. 

In mod diferit fa^a de ideea evanghelica, unde 
poruncile cuprinzdtoare - cele ale iubirii de Dumnezeu §i de 
oameni - sunt porunci de sintezd, porunci care spun pe scurt 
esen^a vie^ii ortodoxe, Sfantul Marcu define§te porunca 
restransa ca o porunca in marginile unci vie^i sociale 
creatine, pe cand porunca cuprinzdtoare e tot una cu 
renun^area totala la lume §i trairea unci vie^i monahale. 

Pentm a da cele doua defini^ii, Sfantul Marcu se 
folose§te de o exemplificare: „Prin cea dintai, se porunce§te 
sa dam o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a 

1 in 

doua, se pomnce§te lepadarea de toate avu^iile" 

Implinirea voii lui Dumnezeu este a§adar graduald. 
Trebuie sa ^inem cont de voca^ia noastra personala, atunci 



"-Idem, p. 312(15). 

Ibidem: „w(t>e^oij|ie6a 6e, Kam xov okottov xr\Q irpoGeoewg", cf. PG 65, col. 932 / 
„adjuvamur autem secundum scopum propositi", cf. PG 65, col. 931. 
In ambele variante textuale e vorba de scopul propus, de scopul anun^at de catre 
Dumnezeu. Numai pentru ca o fapta ^intejte sfin^irea vie^ii persoanele este, cu 
adevarat, unfolos pentru noi. 
"''Fi?,vol. l,op. cit.,p. 312(18). 

"^ Ibidem. Gasim negata ideea de „rasplata" ji la Idem, p. 317 (57): „Cel ce face 
binele ji cauta rasplata nu slujejte lui Dumnezeu ci voii sale" . 
"'^Idem, p. 314(27). 
"^ Ibidem. 



40 



cand implinim pomncile dumnezeie§ti dar §i de locul pe 
care noi il ocupam in lume §i Biserica. 

Pentm Sfantul Marcu, pomncile sunt „cuvantul 
Domnului" . Orice ne-a spus El noua e o porunca, e un 
cuvant datator de via^a. 

„Legea Domnului"^^^ ne veste§te „mangaierea" {r\ 
dvTLA,r|v|;Lg)^^°, mai inainte ca noi sa o implinim prin faptele 
noastre, pentm ca atunci cand o traim, sa o traim intm 
cuno§tin^a de cauza §i bucurandu-ne. 

Vestea Evangheliei e o tripla bucurie. Ea ne bucura 
cand o auzim, ne bucura cand ii gustam roadele dar, mai 
ales, ne va bucura, cand ne vom odihni ve§nic, in fericirea 
pe care ea a adus-o lumii. 

Cunoa§terea voii lui Dumnezeu e o sursa inepuizabila 
de in^elep^ire. De aceea, „rabdarea necazurilor e semnul 
cuno§tin^ei adevarate; la fel neinvinova^irea oamenilor 
pentm nenorocirile tale proprii" 

Faptele facute in conformitate cu Sfanta Evanghelie 
se prezinta de la sine, ca atribute ale unci in^elegeri net 
superioare. 

Acolo unde gandirea lumeasca se impotmole§te §i 
cauta o scapare dintr-o situa^ie grea, prin eschivari §i 
preten^ii ridicole, cre§tinul-ortodox ac^ioneaza ca cineva cu 
o gandire de dinafara de lume, care in^elege lumea in 
perspectiva ve§niciei, in perspectiva eludarii acestor 
disfunc^ionalitati §i agresiuni nedorite. 

Dar aceasta se intampla, fiindca „pomnca lui Hristos 

1 8'7 

. . . (este) implinita cu con§tiin^a" . 

Con§tiin^a ortodoxa - o con§tiin^a atenta, delicatd dar 
§i scrupuloasa - este cheia de in^elegere a responsabilita^ii 
cre§tinului-ortodox fa^a de tot ceea ce exista. 

Exigen^ele pomncii sunt exigence axiologice, dar nu 
sub raportul ierarhiei valorilor promovat de catre con§tiin^a 
seculara, ci sub raportul etem al implinirii personale. 

Dragostea, ca porunca totalizatoare, apare in 
paragraful al 96-lea. 

Dupa cum am mai spus, dragostea e chintesen^a, 
rezumatul, in nuce-le vie^ii ortodoxe. 



"** Idem, p. 316(47). 
"'idem, p. 317(54). 
^**° Ibidem. 

Ibidem (56): „STi|ieIov yi'i^oewc; alriOoO;, •q twv Olipepwy Lnro|j,ovTi, Kal to |iT) 
aiTiaoGccL ai'6pwiT0U(; eirl Taig eauiuv ov[i^opa\,c^\ cf. PG 65, col. 937. 
^"^-FR, vol. 1, op. cit, p. 322 (93). 



41 



lubirea fa^a de Dumnezeu e prima in inima noastra, 
„caci nimic nu sta mai sus ca dragostea de Dumnezeu" . 

Porunca nu trebuie sa ramana un deziderat §i ea nu 
trebuie sa fie niciodata un ideal, ci momente de viafa 
efectivd. 

Ea e un jug, dar Jugul lui Hristos" §i aceasta 
povara dumnezeiasca trebuie purtata „intm cuno§tin^a" 

Sfantul Marcu cere necontenit de la noi cunoa§terea 
pomncilor dumnezeie§ti, caci via^a ortodoxa nu e o via^a 
„probabila", probabilista, ci fundamentata pe lucruri clare, 
explicite §i, mai ales, care q posibild fdrd tdgadd. 

Faptele ca impliniri ale poruncilor nu trebuie sa le 
punem „in cumpana cu pacatele" 

Nu trebuie sa ne nevoim, atat cat credem noi ca am 
gre§it. Aceasta aritmeticd a iertdrii e straina mentalitatii 
ortodoxe. 

In paragraful al 166-lea gasim „porunca cea mai 
cuprinzatoare...(§i anume), sa nu ne ingrijim de nimic in 
parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva 
aparte, ci sa cerem numai Impara^ia lui Dumnezeu, dupa 
cuvantul Domnului (Mt. 6, 33)"^^^. 

Dorinfa mdntuirii, cu alte cuvinte, este rezultatul 
principal al poruncilor, pe care vrea sa ni-1 strecoare in 
suflet Dumnezeu. 

Daca noi cautam numai cum sa ne sfinfim viafa, 
atunci suntem aten^i la toate poruncile, dorim sa fim cu totul 
ai lui Dumnezeu §i, de aceea, dorin^a aceasta este o pleromd 
a poruncilor. 

Rugaciunea e o porunca iar „cel ce se impotrive§te 
necazurilor se razboie§te fara sa §tie cu porunca lui 

1 8Q 

Dumnezeu" 

Porunca lui Dumnezeu e calcata cu §tiinfd dar §i din 
ne§tiintd. Cel care impline§te poruncile Sale, ale lui Hristos, 
„acela rabda pe Domnul"^^°, adica suporta rigorile Sale, 



^^ Idem, p. 323 (96). 

**" Idem, p. 324(107). 

^^ Ibidem: „KaTa yv<i>a\.v\ cf. PG 65, col. 944. 

^"^FR, vol. 1, op. cit, p. 329 (140). 

**^ Idem, p. 333(166). 

**** Ibidem. (167). 

**' Idem, p. 338(197). 



* Ibidem: „ij-n-o|ieveL toi' KupLov", cf. PG 65, col. 960. Verbul iJiro|j,evw a fost tradus 
de catre Parintele Dumitru Staniloae cu sensul sau figurat, caci, la propriu, se 
traduce prin: a rezista, a ramdne peloc, a rdmdne in viafa. 



42 



rigorile pe care le impune o via^a cuvioasa. Rabdarea este §i 
ea ofaptd a credintei §i una dintre cele mai importante. 

In paragraful al 202-lea, „lucrarea dupa Dumnezeu e 
virtute"''\ 

Pomnca na§te virtu^i, pomnca e mama virtu^ilor iar 
virtutile i§i demonstreaza vitalitatea §i naturale^ea lor 
duhovniceasca prin fapte pline de caldura dragostei. 

Reversul neascultarii este „biciul calului §i boldul 
asinului" (Pild. 26,3) iar, mai ran de atat, e strangerea 
falcilor in „zabale §i frau" " (Ps. 31, 10). 

Durerile acestea pe care le suportam, daca ne 
impotrivim voii Sale, sunt pe drept meritate, pentru ca 
Hristos, noua, celor care nu L-am vazut, ne-„a ascuns 
aratarea Sa in porunci"^^"*. 

Implinind poruncile, II vedem pe Hristos luand chip 
in noi. Prin „dragostea catre Dumnezeu §i catre 
aproapele"^^^, II vedem pe Hristos duhovnice§te, li 
percepem prezen^a, caci „cuno§tinfa despre El e pemdsura 
infelegerii fiecaruia. E mica in cei mici §i mare in cei 
marr'''\ 

Pomnca ne invita sa credem, ne da motive putemice 
sa ac^ionam. Pomnca ne cere sa alegem §i sa urmam ceea ce 
am ales. 

Tocmai de aceea, in sec^iunea urmatoare a acestui 
capitol, ne vom ocupa de fapte ca alegeri personate, 
motivate adanc de credin^a in Dumnezeu. 



B. Faptele - ca alegere personala a credin^ei 



Numai alegerea slujirii lui Dumnezeu e, de fapt, o 
manifestare a credin^ei vii. Credin^a vie se manifesta, i§i 



^""^FR, vol. 1, op. cit, p. 339 (202). 
^'- Idem, p. 342 (220). 
^'^ Ibidem. 



^'^ Idem (223). 

^^^ Ibidem. Despre aceasta dumnezeiasca dragoste, Sfantul loan de Kronstadt scria: 

„Un crejtin trebuie sa-L iubeasca pe Dumnezeu §i pe aproapele sau, chipul lui 

Dumnezeu, cu atata ardoare ji din toata inima, astfel incat sa poata spune mereu: 

Cine ne va despar^i pe noi de dragostea lui Hristos ji de aproapele nostru?", cf. 

Sfantul loan din Cronstadt, Viala mea in Hristos, trad, din limba franceza de Diac. 

Dumitru Dura, Ed. „Oastea Domnului", Sibiu, 1995, p. 134. 

^^^ Sfantul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Glafire, partea a Il-a, trad, din gr., introd. §i 

note de Pr. Prof Dr. Dumitru Stamloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 92. 



43 



arata efervescen^a duhovniceasca prin fapte. De aceea §i 
Sfantul Marcu ne spune, ca „celor ce li slujesc bine (lui 
Hristos, El n.n.) le damie§te slobozired" , mantuirea. 

Alegerea noastrd e sinonima cu ascultarea de 
Hristos^^^. Ascultand de Hristos iube§ti „osteneala"^^^, 
nevoin^a, asceza sus^inuta. 

Te nevoie§ti pentru ca infelegi rostul curdfirii de 
patimi §i nu pentru ca iti urd§ti propriul trup sau pentru ca 
urd§ti lumea. 

Suntem „iubitori de osteneala"^°°, pentru ca pocain^a 
e o lucrare ce te despovareaza de traumele trecutului numai 
prin sudori §i concentrare permanenta. 

Una dintre faptele credin^ei e rdbdarea necazurilor, 
necazuri pe care „le rabdam prin rugaciune"^°\ 

In locul for^ei §i al enervarii, in fa^a necazurilor stam 
in rugaciune, pentru ca alegem sa fim oamenii rugdciunii. 

Daca totu§i pacatuim §i suntem mustra^i pentru ceea 
ce am facut, nu trebuie sa ne umplem de durerea ranchiunii 
sau a urii pentru eel care ne-a mustrat, ci trebuie sa 
acceptam sa traim „durerea cea spre folos" a pocain^ei. 

Alegerea personala nu este a§adar numai o pregdtire 
pentru o luptd, o lupta care trebuie sa aduca o victorie, o 
victorie duhovniceasca, ci §i o ridicare din durerea 
infrangerii, din starea in care pacatul a fost mai putemic 
decat voin^a ta. 

A alege sd te ridici inseamna sa ara^i ca nu e§ti cu 
totul invins ba, mai mult, sa ara^i ca po^i sa ripostezi cu 
multa tarie. 

Dar daca ne nevoim, nu trebuie sa ii dispre^uim „pe 
cei mai nebagatori de seama"^°^. 

Nevoin^a nu presupune o intrecere cu al^ii, ci o 
curdpre personald de patimi, o insanato§ire a propriei 
persoane. 

Cel ce se nevoie§te nu e un om „sanatos", un om 
mdntuit, ci un bolnav care iese dintr-o grea convalescen^a, 
prin intermediul medicamentelor evanghelice. 



^^^FR, vol. 1, op. cit., p. 310 (4). La Idem, p. 312 (19) se cere din nou slujire 

dreapta. 

^'** Ibidem (5). 

^*Idem,p. 311 (7). 

™ Ibidem (8). 

-°^ Ibidem (9). 

"°" Ibidem (10): „t6v e¥W(t)eA,Ti tovov", cf. PG 65, col. 932 / „utilem dolorem", cf. PG 

65, col. 931. 

-°^Fi?,vol. l,op. cit.,p. 311 (11). 



44 



Faptele il intaresc pe om^^"^ §i, chiar §i simpla dorin^a 
de a face o fapta buna, dar la facerea careia suntem 
impiedica^i de o persoana sau de o imprejurare anume sa o 
facem, la Dumnezeu se socote§te ca o fapta deja facuta 

Fapta e fapta buna datorita radacinii sale interioare. 
Conteaza nu aparenta, ci constitufia suflet eased a faptei. 

Dar mintea e cea care alege sa faca o fapta^°'^ §i ea 
trebuie sa cunoasca „legea slobozeniei . . .inainte de fapta" , 
inainte de a o face. 

Fapta aleasa §i savar§ita de catre noi ne paze§te 
cura^enia primita la Sfantul Botez . Ea ne ^ine frumo§i. 
Fapta buna ne pastreaza ravna pentru Dumnezeu. 

Paragraful al 25-lea e o mostra foarte detaliata a ceea 
ce inseamna alegerea de-afaee o fapta bund: 

„Cel ce se infraneaza se refine de la lacomia 
pantecelui; eel ce dispre^uie^te avu^ia de la zgarcenie; eel 
lini§tit de la vorbarie; eel curat de la iubirea de placeri; eel 
cuviincios, de la desfranare; eel ce se ajunge cu ce are (care 
se mul^ume^te cu ceea ce are n.n.)de la iubirea de argint; 
eel bland de la tulburare; eel cu cuget smerit de la slava 
de§arta; eel supus de la iubirea de vrajba; eel ce mustra de la 
fa^arie. De asemenea eel ce se roaga e strain de deznadejde; 
saracul de multa avu^ie; marturisitorul de tagaduire; 
mucenicul de slujirea la idoli"^°^. 

Alegerea bund e o antiteza a pacatului. E mult mai 
evidenta binefacerea virtu^ii, atunci cand e comparata cu 
ura^enia pacatului. 

Pacatul demonstreaza ca fapta buna e o alegere 
fericita, folositoare, dupa consecin^ele lui catastrofale, care 
nu se regasesc in cazul faptei bune. Alegerea binelui e o 

'710 

„retinere de la pacat" . 

Binele e o divorfare de rdu, o dezlipire de rau pentru 
a sluji lui Dumnezeu. 

In via^a duhovniceasca trebuie „sa te lipe§ti de 
Dumnezeu prin rugaciune §i nadejde" . Lipirea de El este 
expresia ata§amentului deplin la voia Sa. 



-""ibidem (12). 

-°^ Idem, p. 312(16). 

-"'^Ibidem (17). 

-°' Ibidem. 

-°** Idem, p. 313(23). 

-°^ Ibidem (25). 

-^°Idem, p. 314(25). 

'^^ Idem, p. 315 (38). Despre legatura intima dintre rugaciune §\ induhovnicirea 

personala, Sfantul Ignatie Briancianinov scria: „puterea rugaciunii este intotdeauna 



45 



Trebuie sa unim in noi toate virtu^ile^^^ §i sa fim aten^i 
la scopul pe care il au faptele virtutii noastre. 

„Cand mintea uita de scopul cinstirii de Dumnezeu . . . 

'71 ^ 

(faptele pe care noi le facem n.n.) i§i pierd...valoarea", 
caci nu ne mai cladesc interior. 

Faptele ne intaresc a§ezarea noastra interioara, atata 
timp cat ele sunt fapte ale sfin^irii §i ale apropierii noastre de 
Dumnezeu. 

Cand apare autonomia, cand glasul ego-ului e mai 
putemic decat chemarile smereniei, faptele noastre se golesc 
de for^a lor, devenind goale, caci harul dumnezeiesc - for^a 
binefacatoare a faptelor virtuoase - se retrage din competi^ia 
noastra singuratica. 

'7 1 zl 

Conteaza deci „amanuntele ei" , ale faptei. Nu 
trebuie sa alegem doar sa facem o fapta, ci trebuie sa fim 
aten^i §i la toate detaliile ei. 

In completitudinea ei trebuie privita fapta, dar aceasta 
raspundere foarte importanta, fa^a de corectitudinea ascezei 
personale, create pe masura inaintarii in in^elegerea vie^ii 
duliovnice§ti. 

Paragraful al 61 -lea ne vorbe§te despre fapta, ca 
despre ceva ce „atama de noi sa facem" . Pentru a face 
binele, am „primit puterea harica necesara §i „avem 
puterea"^''. 

Odata cu incre§tinarea noastra am devenit capabili de 
bine, de fapt binele a devenit adevaratul mediu ambiant in 
care ne mi§cam §i suntem. 

Dar Sfantul Marcu nu vorbe§te numai despre bine, ca 
despre un bine ca relate sociala sau despre un bine care 
este expresia armoniei universale, ci §i despre binele care e 
o urmare a desfacerii sufletului „de obi§nuin^ele 
invechite"^^^. 

Binele ca desfacere de rdu e binele in care te sim^i 
eliberandu-te de sclavie, de sclavia care te epuizeaza, care te 

pe potriva masurii bunata^ii noastre", cf. Sfantul Ignatie Briancianinov, Cuvinte 

catre cei care vor sa se mdntuiasca. Experienfe ascetice, vol. II, trad, de Adrian §i 

Xenia Tanasescu -Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2000, p. 242. 

Rugaciunea, puterea rugaciunii, create pe masura sfin^eniei personale. Chiar daca am 

vrea sa ne rugam mai mult §i mai bine decat o facem, nu am putea, pana cand 

mtreaga noastra fiin^a nu va create in curable §i in sfin^enie. 

-^-FR, vol. l,op.cit., p. 315(39). 

-^^ Idem, p. 317(51). 

-^"ibidem (52). 

-^^ Idem, p. 318(61). 

-^'^ Ibidem. 

-" Idem, p. 320 (75). 



46 



streseaza, care te macina continuu. Eliberarea de patimi e un 
bine care te costa scump, un bine ce aduce multa „durere 
trupului" dar §i sufletului 

Pentm a fi iertat trebuie sa alegi pocain^a dar §i 

'7 '7 1 

osteneala . De fapt osteneala e o manifestare a pocain^ei 
sau pocain^a e un dor de osteneala, de primenire continua. 

Daca ai dorit raul, singura ta salvare este sa dore§ti 
binele cu o intensitate §i mai mare decat ai dorit raul. Lupta 
cu raul ii enerveaza pe demoni §i ei aduc asupra ta „ispite 

'7 '7 '7 

mari §i rautacios uneltite" 

Trebuie sa observam ca atat raul, cat §i binele \\n de 
voin^a. Raul tau bucura fiin^ele intunericului iar dorin^a ta 
de bine ii panicheaza, ii face sa fie razbunatori. Ciocnirea 
intre persoane e o ciocnire a voin^elor. 

Paragraful al 90-lea vorbe§te de cele trei locuri 
spirituale, in care mintea se schimbd sau e schimbatd. 

Mintea, „cand vine la locul dupdfire, se descopera pe 
sine ca pricina gandurilor rele §i-§i marturise§te lui 
Dumnezeu pacatele, recunoscand pricina patimilor" 

„Venirea in sine" (Lc. 15, 17) a fiului risipitor e 
venirea in fire, la normalitate. Trebuie sa vrei sa fii normal. 

Ortodoxia nu spune ca omul e normal prin sineinsu§i 
sau ca orice om care crede ca e „normal" sau e „ luminat" de 
cunoa§tere, de ra^iune, §i este normal cu adevdrat, ci 
pocain^a §i cunoa§terea de sine pe care o aduce smerenia te 
face normal, dupdfire. 

Cand sim^im cat de anormali suntem, atunci 
in^elegem ce frumos lucru e normalitatea §i, mai ales, cat de 
simpla §i de marea^a e normalitatea. 

Insa „locul eel impotriva firii, uita de dreptatea lui 
Dumnezeu §i se razboie§te cu oamenii pe motiv ca o 
nedreptatesc"^^"*. 

Pacatul e o alegere care ne transmuta intr-o stare 
fic^ionala, a-reala. E tot o alegere: alegerea utopiei. 



-^'^ Ibidem (77). 

'^^ Despre cuprinsul faptelor pocain^ei, Sfantul Ignatie Briancianinov scria: 

„Pocain[astaruitoare inseamna a avea mereu duhul intrant, a lupta necontenit cu 

patimile §i sim^irile cu care te impresoara patima pacatoasa ascunsa in inima, a-^i 

infrana sim^urile trupejti §i pantecele, a te ruga cu smerenie, a te marturisi des", cf. 

Sfantul Ignatie Briancianinov, Experienfe ascetice, vol. 1, trad, de Adrian §i Xenia 

Tanasescu-Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2000, p. 108. 

^^°F7?, vol. 1, op. cit, p. 320 (78). 

--^ Idem, p. 321 (84). 

--- Idem, p. 322 (88). 

"^ Ibidem (90). 

"''' Ibidem. 



47 



Dar dincolo de starea dupa fire, conforma firii, mintea 
„ e (poate fi pentm to^i n.n.) ridicata la locul mai presus de 
fire . . . (unde) afla roadele Duhului Sfant" . 

Sa observam faptul, ca mai presus de fire nu trecem 
prin propriile noastre forte, ci suntem ridicafi de harul 
Duhului Sfdnt. 

Ridicarea aceasta nu e o violare a voinfei omului §i 
nici o aducere a omului la stdri nedorite de el, ci e o 
ridicare pe care dragostea o dore§te §i pe care omul o cauta 
fara sa o caute, pentm ca el cauta pe Dumnezeu iar El i Se 
descopera in lumina. 

A alege inseamna, pana la urma, a urma o cale. A 
alege fapta bund e tot una cu a conlucra cu oamenii „prin 
rugaciune §i virtute" . 

Sfantul Marcu prefera sfatului impreuna-nevoin^a cu 
cei care te intreaba, caci pentm el „cel ce . . . se aduce pe sine 
la Dumnezeu, ajuta §i aproapelui" 

Tot binele facut iradiaza din noi, ii penetreaza §i pe 
cei din jurul nostm. 

Caracteml dinamic al vie^ii duliovnice§ti consta in 
aceea, ca oamenii pot percepe in tine o caldura, o pace, o 
dragoste §i o sinceritate debordante §i, in acela§i timp, foarte 
personale. 

Fmmuse^ea oamenilor duliovnice§ti consta in aceea 
ca ei sunt o atracfie inepuizabild pentm cei din jur, dar §i un 
factor de unitate interioard a tuturora. A-fi sfinfi viafa nu e 
un bine numai pentru tine, ci pentru tofi ca^i te vad §i te 
solicita. 

A face binele sau a alege sa faci fapte bune se 
concretizeaza §i prin indemnarea altora „la mgaciune, la 
credin^a dreapta §i la rabdarea necazurilor" 

Indemnul e o for^a duhovniceasca, daca vine de la o 
persoana care-§i sfin^e§te via^a. El nu e o chemare derizorie, 
banala a celuilalt, ci e o chemare care cunoa§te deja 
fmmuse^ea realita^ilor pe care le cere de la ceilal^i. 

§i, totu§i, nu e de ajuns numai sa alegem sa facem 
binele §i sa-1 savar§im, ci suntem datori §i sd-l ascundem. 

Ne spune Sfantul Marcu: „Daca vrei ca Domnul sa-^i 
acopere pacatele, sa nu-^i ara^i oamenilor virtu^ile. Caci 



^^^ Ibidem. 

--'^ Idem, p. 323(101). 

"■^ Ibidem. 

--** Idem, p. 232-324 (102). 



48 



ceea ce facem noi cu acestea aceea face Dumnezeu cu 
acelea"''°. 

Ne ascundem virtu^ile nu tuturor, ci numai acelora 
care ne-ar lauda fara sa ne in^eleaga sau care ne-ar brusca in 
fiecare zi, §tiind ca noi suntem „oameni aparte". Distanfarea 
fafa de rdu implica §i minimalizarea binelui personal, 
neluarea lui in seama. 

Mantuirea e vizata §i in paragraful al 146-lea, unde 
e§ti indemnat: „incearca totdeauna sa te ridici peste 
lucmrile ce cad sub sim^uri §i sa te lipe§ti de Dumnezeu 
numai prin nadejde" 

Daca nu ne incurcam printre lucniri putem sa vedem 
pe deasupra lor. Nadejdea in Dumnezeu te face sa nu te 
contaminezi, sa nu te scufunzi in materie. 

Patimile te fac pamantesc, marginit, trupesc, dar prin 
privirea pe deasupra patimilor, printr-o privire care nu se 
lasa deformata de magia patimilor, po^i sa vezi ceea ce 
trebuie sa faci, po^i privi limpede. 

Departarea de bunuri e o alta intreprindere virtuoasa: 
„cel ce a ajuns ... la odihna prin lepadarea de averi, petrece in 
nadejdea mintala"^^^. 

Eliberarea de legaturile acestei lumi presupune 
departarea de la tot ce ne refine in detrimentul nevoin^ei 
duliovnice§ti. 

Departarea de averi cu fapta §i, mai ales, cu inima e 
absolut necesara. Trebuie sa fii liber de toate in tine insu^i, 
pentru ca sa te lini§te§ti. 

§i daca spore§ti in fapte bune - ne spune Sfantul 
Marcu - „dupa sporirea noastra sa ne fie §i via^a; §i dupa 



''^ : „CTiKaAu(t)9fivKL", cf. PG 65, col. 949. Acest infinitiv pasiv s-ar putea traduce ji 

prin „a acoperi, a inveli" dar ji prin „a ascunde, a sustrage privirii". 

In varianta latina avem pe „occultare", cf. PG 65, col. 950: un infinitiv prezent activ, 

care are sensul de „a ascunde, a face nevazut". 

Dumnezeu acopera cu harul Sau dumnezeiesc pacatele noastre. El le ascunde, in 

sensul ca le elimina din noi, face ca sa nu se mai vada urmarile lor in fiin^a noastra. 

Pe masura ce noi ne ascundem virtu^ile §i Dumnezeu ne ascunde pacatele. 

Darea pe fa^a a virtu^ilor noastre e urmata de o scoatere in eviden^a a pacatelor 

noastre, din ingaduin^a lui Dumnezeu. Binele personal trebuie sa fie un bine care ne 

susfine in rela^ia cu Dumnezeu §i nu un moment de evidenpere ipocrita a sinelui 

nostru. 

-^°FR, vol. 1, op. cit, p. 328 (135). 

'^^ Mai aproape de textul grecesc, putem traduce: „incearca totdeauna sa mergi pe 

deasupra celor ale sim^urilor / peste cele sim^uale" („ireLpcj iravToie uireppaiveLv tcc 

KLoeTiTa", cf. PG 65, col. 949). 

-^-FR, vol. 1, op. cit, p. 330 (146). 

-^^ Ibidem (148). 



49 



via^a suntem datori sa [li] inaltam lui Dumnezeu mgaciunile 
noastre"^^"*. 

Rugaciunile se inmul^esc §i con§tiin^a ne este mult 
mai nuan^ata, cand sporim in via^a dupa Dumnezeu. 
Alegerea devine o doxologie §i via^ao bucurie neasemuit de 
frumoasd. 

In paragraful al 195-lea suntem invita^i la alegerea 
faptei, care este in concordan^a cu voia dumnezeiasca: 

„Cand vrei sa descurci un lucru incurcat, cauta in 
privin^a lui ce place lui Dumnezeu , §i vei afla dezlegarea 
folositoare"^^'^. 

Aten^ia e foarte importanta in via^a duhovniceasca. 
Nu trebuie sa a§teptam numai de la propria noastra minte 
rezolvarile situa^iilor dificile prin care trecem, ci trebuie sa 
fim aten^i, mai ales, la indiciile explicite sau implicite care 
ne vin din partea lui Dumnezeu. 

Dumnezeu ne sugereaza, in mod concret, de la caz la 
caz, ce trebuie sa facem iar noi trebuie numai sa fim aten^i §i 
sa acceptam in^elepciunea Lui, care nu ne convine, in locul 
in^elepciunii noastre, care ne convine, dar care ne duce la 
ruind sigurd. 

Cand cineva nu ne asculta sfatul bun pe care i-1 dam, 
trebuie sa ni-1 adunam noua iar cand unul sminte§te pe 
mul^i, nu trebuie sa fim ingaduitori cu eel ce sminte§te, caci 
nu trebuie sa cautam folosul nostru, „ci al celor mul^i, ca sa 
se mantuiasca" . 

Riposta la minciuna e o atitudine foarte normald §i 
sdndtoasd iar trecerea sub epitimii a celui care intuneca pe 
mul^i, arata o intelepciune de perspectivd a celui care 
conduce o comunitate. 

Daca pierzi cura^ia vie^ii trebuie sa o cau^i „iara§i, cu 
osteneli de buna voie"^^^. 

Nedescurajarea e o arma tare importanta impotriva 
patimilor. Mizezi totul pe alegerile pe care le faci din 
credin^a in Hristos, dar pe acestea le faci nu pentru ca sa 



-^^ Idem, p. 333(165). 

^^' : „TL Tw 0ew apeoKeL" (PG 65, col. 960) = ce ii place lui Dumnezeu. §i fapta 

placuta lui Dumnezeu e cea facuta conform cu poruncile Sale. Ca sa Ii placi lui 

Dumnezeu trebuie sa i^i sfin^ejti via^a, urmand voia Sa cea preadumnezeiasca. 

-^'^FR, vol. 1, op. cit, p. 338 (195). 

-^^ Idem, p. 341 (213). 

-^** Ibidem (214). 

-^' Idem, p. 343 (225). 



50 



atingi un „scor" duhovnicesc, ci pentm ca sa te simp 
implinit duhovnice§te . 

Faptele trebuie sa ne sfin^easca via^a §i sfin^irea vie^ii 
nu e ceyafantasmagoric, ci un lucrufoarte concret. 

In sec^iunea urmatoare vom discuta despre relieful 
concret al sfin^eniei. 



C. Faptele - ca implinire duhovniceasca 



Faptele nevoin^ei duhovnice§ti sunt faptele pomncilor 
lui Dumnezeu, pe care eu aleg sa le fac in mod liber, fiind 
con§tient de rolul lor sfin^itor. 

Voia lui Dumnezeu, expresia practica a voii Sale, nu 
poate sa ma lase indiferent, ci ea imi aduce implinirea, 
fericirea cereasca, care incepe acum §i se continua dupa 
moarte. 

Sfantul Marcu prezinta acest aspect final al faptelor 
cu precau^ie. Indiciile textuale trebuie analizate cu aten^ie, 
ca sa construie§ti o privire de ansamblu. 

Astfel, „osteneala" descrisa in paragrafele 7 §i 8 e o 
implinire reala a nevoitomlui, o incununare fericita a iubirii 
de inva^atura^'^^. 

Teoretizarea, ca sa nu ramana sterila, trebuie 
antrenata intr-o via^a practica, activa. Fara verificarea 
ascetica a inva^aturii Sfin^ilor Parin^i, enormul bagaj 
informational pe care il avem de la ei ramane un „anticariat" 
extraordinar, inegalabil, dar un anticariat. 

Ceea ce Sfantul Marcu nume§te „mangaiere" e o 
realitate harica foarte lini§titoare, dar ea nu trebuie 
confundata cu „placerea. . . nutrita de slava de§arta" 

Aceasta patima fina a dulce^ii pacatoase, poate fi 
asimilata trairilor duliovnice§ti §i de aici in§elarea 



-""Idem, p. 311(7). 

-''^Ibidem (10). 

"'*" Ibidem. 

'^^ Realitatea injelarii, puterea de a o constata e linia de demarca^ie intre Ortodoxie 

§i ceilalfi. Cand traiejti in Sfantul Duh in^elegi ca nu pot exista spiritualita^i 

„paralele" §i nici „dogme" acceptate de unii §i negate de al^ii. 

Dar, mai mult, in^elegi ca in puzderia de ganduri pe care le avem, unele nu au in 

ruptul capului conexiune cu voia lui Dumnezeu deji, la o prima impresie, „totul se 

amesteca" §i „toti suntem la fel". 

Cand ne intoarcem la nevoin^a de a ne privi toate gandurile §i sentimentele §i 

tendin^ele existente in noi prin prisma analizelor minu^ioase ale Sfin^ilor, atunci 



51 



Necunoa§terea adanca §i fina a gandurilor §i a 
mi§carilor inimii, te duce la o spiritualitate demonica, 
orgolioasa §i nu la o traire in smerenie §i in pacea inimii. 

Faptele bune due la dobandirea „cuno§tin^ei lui 
Dumnezeu"^'*'*. 

Cunoa§terea aceasta a lui Dumnezeu implica 
modelarea atenta, dupa sensibilitatea voin^ei dumnezeie§ti, a 
delicate^ii absolute a lui Dumnezeu. 

Fara patmnderea modului corect, al trairii in 
intimitatea lui Dumnezeu, nu putem „sa-I slujim Lui cum se 
cuvine"^^'. 

Nu e de ajuns numai o sfortare spre fapte bune, ci e 
nevoie §i de o permanenta atentie la detain. Repetam acest 
lucru, pentru ca e foarte important de re^inut. 

Rasplata lui Dumnezeu e pe mdsura Sa, nu a noastrd. 
El, „ca Dumnezeu, (ca) Ziditorul §i Rascumparatoml 
nostru...va rasplatii faptele necredin^ei in El sau ale 
credin^ei"^"*^, iar nu dupa etaloane omene§ti. 

Indumnezeirea noastra este, a§adar,o minune pe 
mdsura lui Dumnezeu §i potrivit cu harul bunata^ii Sale fa^a 
de noi. 

Privita astfel, lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii nu 
mai e atestata in cadrul rigid al raportului fapta /rasplata - 
un raport „prea omenesc" - ci rasplata lui Dumnezeu e 
dincolo de logica noastra, a logicii cauzei §i a efectului, caci 
gandurile Lui nu sunt ca ale noastre §i judeca^ile Sale ne 
depa§esc cu totul. 

Faptele noastre, ca sa ne adauge „un spor de 
sfin^enie" , au nevoie de harul dumnezeiesc. 

Nu putem sa dezlipim faptele de bar §i nici pe acestea 
doua nu le putem face fara dreapta credin^a. Totul se leaga 



privelijtea inspaimantatoare a min^irii de sine ji a decaden^ei interioare e terifianta. 

Sfin^ii, in loc sa iji vada patimile tot mai mici, pe fiecare zi ji le vad ^i mai mari 

decat ieri, mai mari decat acum 20, 30, 60 de ani de cand au inceput sa se nevoiasca. 

§i daca la ei se intampla acest lucru ji e un lucru normal, eel care nu a inceput sa fie 

exigent cu sine insuji din punct de vedere ascetic, binein^eles ca nu are aceasta 

realitate in experien^a sa §i crede ca diferen^ele intre tot felul de „spiritualitati" sunt 

„indiferente". 

Credem ca adevarata con^tiinfa ortodoxa incepe sa se cladeasca de la in^elegerea 

injelarii proprii §i a amplitudinii faptice pe care o cer poruncile dumnezeiejti. Fara 

acest demers personal, o discu^ie despre Ortodoxie se transforma intr-o comedie 

nesemnificativa, fara consisten^a ontologico-experenfiala sau axiologicd. 

-^^FR,vo\. l,op. cit.,p. 312(14). 

-^^ Ibidem. 

-'"^ Idem, p. 313(21). 

-''^ Ibidem (24). 



52 



in Ortodoxie. Totul e o conexiune dumnezeiesc de 
fmmoasa, cu totul sfanta. 

Noi impaitim materia studiului de fa^a ca sa o 
parcurgem metodic §i nu pentm ca nu po^i sa scrii 
duhovnice§te §ifdm metodd. 

Sfantul Marcu scrie foarte ne-§tiinfific, dar cu o logicd 
a inimii, care depa§e§te cu mult schematismul nostru 
searbad. 

Faptele bune savar§ite „pana la moarte" sunt pentru 
a ne permite „retinerea de la pacat"^'*^,dar numai harul 
dumnezeiesc - caruia ii vom dedica un capitol in aceasta 
lucrare - e eel care „pline§te toate", caci Sfantul Duh e „Cel 
care pline§te toate in to^i". 

In paragraful al 30-lea se pune in discu^ie 
„lini§tirea...(care este) re^inerea de la rele" , cat §i „starea 
de nepatimire" , ca stari de implinire duhovniceascd pe 
drumul nesfar§it al indumnezeirii. 

Cu cat inaintezi, cu atat traie§ti experience care te 
umplu de uimire §i de bucurie dumnezeiasca. Pentm ca 
orice iti descopera Dumnezeu e unic §i incalculabil . 

In paragraful al 62-lea, pocain^a, cain^a e o fapta 
careil face pe om „sa placa lui Dumnezeu"^^^. 

Dar fapta cain^ei e, de fapt, un intreg proces de 
sentimente §i fapte. Cain^a - pentru ca e recunoa§tere a 
gre§elilor - place lui Dumnezeu, caci cu ajutoml ei omul se 
intoarce la bine, la lini§tea virtu^ii. 

Placerea lui Dumnezeu fa^a de noi, iubirea Sa fa^a de 
omul care se pocaie§te, se resimte ca intrare „in chip sim^it 
intm bucuria Domnului" 

E vorba de o stare duhovniceasca reald §i nu de o 
metaford. 



-'*** Ibidem (25). 

-^'Ibidem. 

-*Idem, p. 314(30). 

-^^ Ibidem. 

'^' Idem, p. 3 1 8 (62). Ideea apare §i in paragraful 7 1 . 

Despre pocainp, Sfantul loan de Kronstadt scria atat de frumos ji de adevarat: „Ca 

un Doctor Milostiv, Dumnezeu ne-a dat noua, pacatojilor, care bolim de patimi fara 

numar, pocain^a ca doctorie duhovniceasca ji ca via^a. 

Tot sulletul nefa^amic inseteaza de pocain^a ca de o bautura de via^a datatoare, ca de 

o bautura ce intarejte sufletul ji trupul, cum inseteaza orbul de lumina", cf. Sfantul 

loan de Kronstadt, Spicul viu. Gdnduri despre calea mdntuitoare, trad, de Adrian 

Tanasescu-Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002, p. 108. 

-^^FR, vol. 1, op. cit, p. 318 (63). 



53 



Trairea in bucuria Sfantului Duh e o traire con§tienta, 
„sim^ita" - vorba Sfantului Marcu - care te umple, care te 
satura, lasandu-te, totu§i, cu o dorin^a §i mat mare de ea. 

Suferirea ocarilor de la oameni aduce slava lui 
Dumnezeu . Omul necredincios nu poate percepe aceasta 
echivalen^a a rabdarii. 

Dar slava lui Dumnezeu, umplerea noastra de harul 
Duhului Sfant, ca pre^ al rabdarii, e o acfiune imediata §i nu 
o a§teptare eshatologicd in mod neaparat. 

Realitatea vie^ii duliovnice§ti se traie§te in parametrii 
lui hie et nunc . 

In paragraful al 70-lea implinirea personala e 
desemnata ca „folosire" , ca folos duhovnicesc, lucru 
accentuat §i de paragraful al 72-lea. Orice fapta il folose§te 
pe om daca are amprenta voii lui Dumnezeu. 

In paragraful al 75-lea, mintea care se nevoie§te bine 
dobande§te „barbatie in Domnul" , adica acea stare 
propice luptei ascetice, a rezisten^ei plina de metoda 
duhovniceasca. 

Ispita cere barbaric ca sa fie depa§ita. La§itatea 
noastra in fa^a patimilor nu e atat o neputinfd peste care nu 
putem trece nicidecum, ci o tindere spre patimi, o placere cu 
care nu suntem de multe ori de acord , dar care este deja in 
noi, care deja ne-a strapuns inima. 

In paragraful al 95-lea rugaciunea e desemnata drept 
aceea prin care se ca§tiga „bunavoin^a lui Dumnezeu" . 

Fa^a de aceasta, pentru Sfantul Marcu, „nimic nu e 
mai de folos"''°. 

Prin rugaciune stabile§ti cu Dumnezeu raporturi de 
intimitate. Rugaciunea e o deschidere totala spre Dumnezeu, 
care „cerceteaza inimile §i rarunchii §i toate tainele 
oamenilor le §tie cu adevarat"^^\ 

Bundvoinfa lui Dumnezeu e tocmai deschiderea 
absolutd a lui Dumnezeu spre deschiderea noastra 



-'"idem, p. 319(68). 

In latina: aid si acum. 
-^^FR, vol. 1, op. cit, p. 319 (70). 
-'^ Idem, p. 320 (75). 

'^^ Patima e o „silnicie", cf. Idem, p. 321 (85). 
'^^ Idem, p. 323 (95). Ideea e reluata §i in paragraful al 140-lea. 
''° Ibidem. 

261 jfjfjf Ceaslov, tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod §i cu binecuvantarea PFP 
Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 
1993, p. 12 {Rugaciunea a Vl-a a dimine^ii, a Sfantului Vasile eel Mare). 



54 



totalafata. de Sine. Bunavoin^a Sa e o revdrsare de bundtate 
fa^a de umilul nostm gest de dorire a Lui. 

Bldndefea pentru Dumnezeu §i smerirea inimii sunt 
alte fapte bune care arata cuno§tintd dreapt^^^. Pentru a fi 
„drept" inaintea lui Dumnezeu e nevoie de credin^a, bar §i 
pocain^a^'^^, dar toate acestea trebuie discutate pe rand, 
pentru a in^elege, cu adevarat, ce inseamna fiecare. 

Paragraful 114 atinge realitatea nadejdii in 
Dumnezeu, care „face inima larga"^^"*. 

A§teptarea credincioasd sau Idsarea in intregime in 
voia lui Dumnezeu, face din noi oameni foarte optimi§ti, 
cugete care tind spre ve§nicie §i nu spre nefiintd. 

Cine a§teapta totul ca din partea lui Dumnezeu, nu se 
teme de nimic §i nici nu are regrete. 

Paragraful 139 ne vorbe§te despre „mila lui 
Dumnezeu"^*^^, care se ascunde in durerile care ne vin fara 
voia noastra. Mila lui Dumnezeu e aceea care ne mangaie, 
atunci cand noi rabdam urmarile pacatelor noastre. 

Suntem datori sa avem nadejde, „caci binele nu se 
savar§e§te numai de cdtre om, ci §i de cdtre Dumnezeu, 
atotvazatoml"^'^''. 

Dumnezeu ne ajuta sa facem fapte care ne odihnesc. 
Sinergia divino-umana e o realitate existen^iala, o 
cotidianitate duhovniceasca. 

Implinirea noastra e „trairea staruitoare, cu 
rabdare"^^^, dar nu e o implinire in faza tinere^ii, caci pe ea 
„n-o au decat cei evlavio§i §i mult incercati dintre 
batrani"^''. 

Cheia succesului duhovnicesc e sa mergi inainte, cu 
toate greuta^ile §i opreli§tile care te intampina la tot pasul. 



-''-FR, vol. 1, op. cit, p. 324 (107). 



-"^^ Ibidem (109). 

-"^^ Idem, p. 325(114). 

-^^ Idem, p. 329 (139): „t6 eleo; toC eeoO", cf. PG 65, col. 949 / „misericordia Dei", 

cf. PG 65, col. 950. Mila lui Dumnezeu insa nu e un concept, ci o receptare directa a 

harului dumnezeiesc, sim^ita foarte conjtient, care ne umple de bucurie 

dumnezeiasca, tocmai in mijlocul greuta^ilor, al necazurilor, al dezamagirilor 

noastre. 

Cand cei care ne fac rau, cred ca suferim amamic, daca acceptam totul cu smerenie 

§i cu dragoste fa^a de ei, primim in noi umplerea de mila lui Dumnezeu, care e cea 

mai mare reconfortare la care poate spera omul in lumea aceasta. Mila lui 

Dumnezeu ne umple ji ea ne face sa nu mai sim^im durerea, nefericirea, insuccesul 

nostru temporar. 

-* Idem, p. 337(188). 

-*^^ Idem, p. 343 (225). 

-*** Ibidem. 



55 



§i, in primul rand, trebuie sa lup^i cu patimile, cu 
hidrele cu multe capete, care te stapanesc. 

Capitolul urmator va fi o analiza a patimilor care ne 
vitrioleaza existen^a. 



56 



IV Patimile: un du§man aflat in 
lerusalimul interior 



Daca exista o tema arhiprezenta in acest tratat atunci 
aceasta e, cu siguran^a, cu^XqIvX fapte bune-patimi. 

Atacarea de catre autor, cand a faptelor, cand a 
patimilor nu ^ine de un plan prestabilit, ci ideea se 
insinuiaza de la sine in scrisul sau, caci via^a duhovniceasca 
nu se invarte decat intre aceste doua margini ale liberta^ii: a 
face binele sau a face rdul. 

Sfantul Marcu m-a impresionat prin mul^imea 
patimilor amintite - chiar §i in treacat - insa, nu de purine 
ori se opre§te asupra unei patimi sau a mai multora deodata, 
pentru a face analize foarte corecte, izvorate dintr-o 
in^elegere practica a lor. 

Titlul capitolului de fata e o exegeza la Ps. 50, 19. Ni 
s-a parut o parafraza parabolica foarte sugestiva. 

lerusalimul e inima noastrd §i daca ea nu are ziduri, 
daca nu i§i zide§te, impreuna cu DmnnQZQu,ziduri puternice, 
adica virtufi implantate adanc, i§i gazduie§te proprii 
du§mani, chiar daca vrea sau nu. 

Dar ca sa vorbim despre du§mani §i, mai ales, ca sa 
luptam cu ei trebuie sa-i cunoa§tem, sa le §tim reac^iile §i 
obiceiurile dar, mai intai, sa ne definim du§manii, sa 
prezentam profilul lor distructiv. 

Sfantul Marcu da mai multe defini^ii patimei, 
patimilor. 

Ele „sunt roadele pacatelor proprii"^*^^, „obi§nuin^ele 
pacatului" , excrescence ale unui trecut libertin. 

'771 

Sunt „obi§nuinCe invechite" , obi^nuin^e care au 
adus mult rau in noi §i acum se comporta „ca...ni§te 
calai" fa^a de inima care le-a dorit candva. 

Ele pedepsesc pe cei care le au prin continua cerere de 
satisfacere a lor. Pentru ca patimile sunt o stare de boala 



"*' Idem, p. 311 (9): „ex propriis nascuntur vitiis", cf. PG 65, col. 93 / „tuv LSluv 

KttKuv eloLV eKyova", cf. PG 65, col. 932. 

-™Fi?, vol. 1, op. cit, p. 332 (160). 

'^^ Idem, p. 320 (75). Literal: „vechea cauza a durerii" / „xpovLo:g Tipoliii(few(;", cf. 

PG 65, col. 940. 

''^' Ibidem. 



57 



interioara, o stare de necura^ie, de lepra sufleteasca, Sfantul 
Marcu nume§te patima §i „intinaciune"^^^. 

E o intinaciune, dar nu ca o necurdtie trupeascd, ci ca 
una vie, care se prezinta ca o „atatare . . . fara odihna in 
madulare"^'^ 

Patima e o energie care ne agita continuu. E o for^a ce 
ne subjuga, o stare de robie care ne poarta unde vrea ea. 

Omul patima§ se simte „ca legat in lan^uri"^^^, ca un 
pu§caria§ amarat, care nu cunoa§te lini§te §i nici mangaiere. 

Despre aceasta stare de intemnitare sufleteasca, 
Sfantul Marcu scrie, ca „patima ajungand stapana peste 
fapte cu ajutorul voin^ei, se impune pe urma silnic §i daca 
nu vrea eel parta§ de ea" . 

Patima nu e o fatalitate, ci o alegere gre§itd. Acest 
lucru dezleaga multe „enigme" interioare §i credinciosul 
in^elege ca nu e stdpdnit de ceva de care nu e responsabil, ci 
e stapanit de urmarile unor actiuni proprii, care nu au fost 
gandite ortodox. 

Pomim de la atacurile demonice , de la momelile 
venite de la draci, pentru ca sa vorbim despre gandurile 
patima§e. 

Sfantul Marcu face referire de 14 ori in acest tratat la 
gdnduri. Odata crezuta o argumentare satanica, o sclipitoare 
insinuare a patimei, dupa ea apar gandurile pacatului. 

Ca sa arate ca omul condus de ganduri demonice este 
a-ra^ional, Sfantul Marcu il compara cu „un vi^el nedeprins, 
alergand dupa iarba" §i care ajunge in locuri prapastioase. 

Gandurile il desfac pe om de locul sau^^°, gandurile 

'781 '78'7 

trebuie confmntate cu adevarul , nutrirea „cu ganduri" 
nu te arata infranat §i neaga, „gandul urat" . 

„Ganduri fara voie" apar datorita pacatelor trecute 
iar despre ele spune, ca pot zdbovi in om. 



'^^ Idem, p. 331 (151): „noiuo|i6v" (c/ PG 65, col. 952) inseamna „pata, murdarie". 
-'^^FR, vol. 1, op. cit, p. 332 (139). 
-" Idem, p. 340 (208). 



334(167). 
321 (85). 
330(146). 
320 (74). 



-"' Idem, p. 

-" Idem, p. 

-™ Idem, p. 

-™ Idem, p. 

-**° Ibidem. 

-**^ Idem, p. 317(55). 

-**- Idem, p. 316(40). 

-**^ Idem, p. 321 (84). 

-**" Ibidem (86) ?i Idem, p. 340 (208). 

'^^ Idem, p. 322 (89): „un gand care zabovejte". 



58 



Folose§te de 5 ori expresia „ganduri rele"^^^, vorbe§te 
despre „gandurile care rasar" ca ni§te plante daunatoare in 
sufletul nostm §i, in sfar§it, il prezinta pe omul care e 
patima§ pentm ceva anume, ca pe unul „invaluit de 
ganduri"^''. 

Pentm a nu avea patimi trebuie sa smulgi „pricinile 
lor; iar eel ce se supune pricinilor e razboit de patimi, chiar 
daca nu vrea"^^^. 

Urmarile pacatelor nu pot fi ascunse. Ele ies la lumina 
impotriva propriului nostru fariseism §i a comportamentului 
nostru caricatural. 

Daca sunt urmari, au existat, binein^eles, §i pacatele 
savar§ite, caci „radacinile gandurilor sunt pacatele vazute, 
pe care le savar§im cu mainile, cu picioarele §i cu gura" . 

E nevoie de lupta, de o lupta mai mult ca rezistenfd, 
decat ca ofensivd. 

De aceea: „Cel biruit cu u§urin^a de cele mici e robit 
neaparat §i de cele mari. Iar eel ce le dispre^uie^te pe acelea 

'7Q1 

le va sta impotriva §i celor mari, intru Domnul" 

Rezisten^a la cele mici, la patimile mici e inceputul 
dezrobirii noastre. Daca nu iube§ti pricinile patimii nu po^i 
sta „de vorba cu patima in minte" . Insa nu exista numai 
patimi grosolane, ci §i patimi „fine", pe care le po^i 
confunda cu mi§carile duliovnice§ti ale inimii 

Dar pentm a putea sa ne facem o impresie de 
ansamblu asupra realita^ii patimilor, sa dam date concrete 
despre ele. 

Sfantul Marcu indica 5 1 de patimi in tot textul, cu sau 
fara explica^ii lamuritoare. 

Pe acestea le vom prezenta, in mod secven^ial, in 
continuare: 



-**'^ In Idem, p. 332 (90), 326 (120), 340 (207 ?i 210) ?i 342 (224): „x<s>v irovTipwv 

A.oYio|iuv", cf. PG 65, col. 941, 945, 960 („i)-i:6-i:ov'np(jdy loyi-oiiuv"), 961, 964. 

^^FR, vol. 1, op. cit., p. 340 (209). Ideea de „rasarire", de aparifie in minte a 

gandurilor fara voie o gasim §i la Idem, p. 337 (190). 

'^^ Idem, p. 343 {llA): „A,oYio|ioi(; TCpLexoiievog" {cf. PG 65, col. 964) = inconjurat, 

imprejmuit, incercuit, impresurat, coplejit de ganduri. 

-**'Fi?,vol. l,op.cit., p. 326(119). 

-* Ibidem (121). 

-'^ Idem, p. 342(221). 

-^- Idem, p. 326(122). 

'"^^Cf. p. 311 (10) ji p. 314 (28). La ultima citable gasim: „este o alta lucrare a 

pacatului, care seamana cu adevaruT. 



59 



*Ingdmfarea {x\ dAaCoveia) e prezenta de 4 ori in 
text^^"^. Simpla cuno§tinta ingamfa iar nesocotirea celor ce 
nu §tiu prea multe despre via^a duhovniceasca e o atitudine 
deloc ortodoxa. 

Ingamfarea e pricina a hulirii lui Dumnezeu. 

In paragraful 193 ea este prezentata ca o urmare a 
faptului ca ai prea multe boga^ii. 

* Pldcerea {y\ fiSovi])/ pofta pdcdtoasd este indicata 
de 22 de ori . Placerea este o fiica a slavei de§arte - pentru 
cei inainta^i - §i, in general, e opusul cura^iei interioare. 

In paragraful 32 e numita „pofta tmpului", pofta care 
lupta cu dorin^a vie^ii duhovnice§ti, a vie^ii in harul Prea 
Sfintei Treimi, dar daca omul este cazut totalmente in 
placeri, Sfantul Marcu desemneaza via^a unui astfel de om, 
§i pe el insu§i, ca „zacand pururea in placeri", conform 
paragrafului al 60-lea. 

Inima e mi§cata spre placeri, e scoasa din lini§te de 
catre placerile spurcate §i il rostogolesc pe om in pacat, 
asemenea unui „bolovan foarte greu, ce se rostogole§te la 
vale"(73). Osteneala, asceza, munca sunt opusul placerii. 

Placerea e o „bucurie" §i o materie a min^ii foarte 
despersonalizanta. Ea nu lasa facerea de bine nepatata §i 
„cel ce s-a bucurat de placerile tmpe§ti mai mult decat 
trebuie trupului, va plati prisosul cu osteneli insutite"(128). 

In paragrafele 131 §i 142 exista o expresie comuna: 
omul pacatos „cauta placerea §i fuge de durere", care este o 
realitate repusa in calcul de Sfantul Maxim Marturisitorul, 
dupa cum am mai amintit. 

Placerile pacatoase sunt placeri pdmdnte§ti §i Sfantul 
Marcu e atent mai mult la placerile mentale, decat la cele 
grosolane. 

lubitorii de placeri i§i aduna pacatele cu non§alan^a. 
Exista o placere con-patima§a intre eel care cugeta seme^ §i 
eel care iube§te slava de§arta iar „iubitoml de placere se 
intristeaza de dojeniri §i de stramtorari" (192). 



"^'' In ceea ce privejte indicarea locurilor privitoare la patimi, pentru a elimina 
aspectul redundant al aparatului critic, vom indica numai pagina §i paragraful iar 
comentariul se va face pe baza textelor citate, fara a se mai preciza, inca odata, de 
unde sunt ideile enuntate. P. 31 1 (7 ?i 1 1), P. 321 (87), P. 338 (193). 
-^^P. 311 (10), P. 313 (25), P. 314 (32), P. 318(60), P. 320 (73), P. 321(84), P. 325 
(113), P. 326-327 (123), P. 327 (128), P. 328 (131), P. 329 (138, 142 51 143), P. 331 
(152), P. 332 (157 ?i 158), P. 333 (164), P. 337 (192), P. 340 (210), P. 342 (224). 



60 



In paragraful 2\0, iubirea de pldcere e vazuta ca una 
ce „prime§te ganduri rele" iar una din cauza acceptarii 
momelilor demonice este aceasta patima (224). 

Trebuie sa re^inem, ca patima pldcerii este cea mai 
discutata patima a tratatului de fata. 

* Slava de§artd {x\ KevoSo^ia) apare de 13 ori in 
tratat^^^. Slava de§arta serve§te omului o motivare a placerii, 
deoarece e o patima ce i§i jubileaza, in mod fastuos, 
inchipuita autonomie. 

Ea este opusul smereniei §i una dintre pricinile 
neindurarii §i ale fa^arniciei. 

Alaturi de placere, ea este catalogata de catre Sfantul 
Marcu ca o materie a min^ii tmpe§ti, ca o componenta a 
spa^iului mental propriu. 

Slava de§arta dispre^uie^te ru§inea, caci ea este o 
scoatere in eviden^a a prostiei §i a badaraniei celei mai 
erase. 

Paragraful 127 arata urmarile reale ale slavei trupe§ti: 
„Cand vezi pe cineva indurerat de multe ocari, cunoa§te ca, 
dupa ce s-a umplut de ganduri de-ale slavei de§arte, secera 
acum cu scarba spicele semin^elor din inima". 

Slava de§arta nu accepta limitele omului §i nici 
condi^ia sa muritoare. Tocmai de aceea, ea se erijeaza intr- 
un „corector" al firii, al normalita^ii, pentru o normalitate- 
nefireasca, satanica, „satanomorfa" 

Slava de§arta nu se tope§te decat de catre frica de 
Dumnezeu iar ea sluje§te pacatului §i „prin cele de-a dreapta 
(prinvirtuti)"(156). 

Cel bolnav de slava de§arta mare§te pe eel care cugeta 
seme^ iar acesta din urma e laudat continuu de primul iar in 
paragraful 193, postitorul care nu cunoa§te judecdfile lui 
Dumnezeu e prezentat ca fiind plin de slava de§arta. 

lubitoml de fala este incapabil sa accepte adevaml 
propriei sale persoane §i el intra in vorba cu gandurile, 
pentru ca se crede apt, demn de orice lucru care ii vine in 
minte. 



-^'^P. 311 (10), P. 313 (25), P. 321 (87), P. 325(113), P. 326 (123), P. 327 ( 127), P. 
329 (138), P. 332 (156), P. 333 (164), P. 337 (193), P. 342 (222), P. 343 (224). 

Nikolaos Matsoukas, Teologie dogmatica ,p simbolica. Demonologie , vol. IV, 
trad, de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman §i Pr. Drd. Cristian-Emil Chivu, Ed. 
Bizantina, Bucuresti, 2002, p. 32. 



61 



* Tulburarea {y\ lapaxi]) e prezenta de 7 ori in 

'7Q8 

text .Tulburarea e la antipodul blande^ii, a calmului 
interior. 

Sfantul Marcu o nume§te tulburare a minfii, deoarece 
e formata din frici §i dorin^e contrare modului normal de 
vie^uire. 

Dar el aminte§te §i de tulburarea trupului, de 
tulburarea care conexeaza excitatia sexuala, oboseala §i 
surescitarea mentala. Tulburarea poate fi provocata §i de 
ocara, de injuriile cuiva anume. 

Cine se tulbura ca nu e Idudat ci e calomniat, acela nu 
iube§te umilin^a (123). 

Stamirea patimilor trecute e o manevra satanica, 
careil poate tulbura §i pe eel „luminat §i urator de 
patimi"(152) iar intristarea pentru nereu§ita predicatoriala 
nu trebuie sa se transforme in tulburare, caci vei fi ispitit cu 
neascultarea(176). 



* Grija trupeasca {xac, ocoiiaxLKag ^povxidao) are 5 
apari^ii in text^^^. Grijile tmpe§ti sunt o alegere care distruge 
roadele Sfantului Duh. 

Grija rea e o alipire de materie, o ramanere in 
lucrurile trecatoare, fara prea mare importan^a. 

In paragraful 114, „grija trupeasca... ingusteaza " 
inima, o face mult mai mica pentru Dumnezeu, o leaga de 
ganduri existen^iale precare. 

Ocuparea cu cele trupe§ti, chiar §i cand ele ne sunt 
absolut neimportante, nefolositoare, ne face sa uitam 
nadejdea in Dumnezeu. 

Dragostea catre El §i catre aproapele sta in infranarea 
de la cele materiale iar izbavirea „de cele materiale §i de 
grija lor" (224) duce la izbavirea de ganduri rele. 



-^**P. 313 (25), p. 316 (45 ?i 46), p. 326 (123), P. 331 (152), P. 335(176). 

-* P. 322 (90), P. 325 (1 14), P. 334 (173), P. 342 (223 ?i 224). 

^°° E vorba det] arefo/copia, care inseamna, in mod initial, ingustime, strdmtoare . 

Sensurile figurate ale acestui substantiv desemneaza ji mai bine starea de inchidere 

a inimii fa^a de Dumnezeu, fiindca avem forme lexicale ca: suferinfa, anxietate, 

penurie. 

§i angustia, corelativul latin al formei grecejti (c/ PG 65, col. 946), prezinta 

aceleaji semnifica^ii ji anume: strdmtime, ingustime, strdmtorare, lipsd, nevoie. 

Materia, lipirea de materie ingreuneaza intrarea lui Dumnezeu in inima noastra. Cu 

cat ne ingustam inima prin uitarea de Dumnezeu, pe atat suferim de singuratate. 

Singurdtatea nu e altceva decat lipsa bucuriei de afi cu Dumnezeu. 



62 



* Intristarea pacdtoasd {y\ A-uirri) e de 6 ori semnalata 
in text^°\ Pacatele trecute nu trebuie evocate in mod special, 
pentm ca aduc un regret fara nadejde de iertare, ca §i cand 
Dumnezeu nupoate ierta ^ijudecd numai cu dreptate. 

Intristarea e o caren^a a lipsei de perspectiva. Cel care 
§tie adevarul vie^ii, scopul vie^ii, nu se mai intristeaza de 
necazuri §i ispite. 

Cei care gandesc ran, in mod neinten^ionat, se 
intristeaza, deoarece nu au fost prea aten^i in ceea ce fac iar 
o incercare nu trebuie sa ne intristeze, ci trebuie sa fie un 
motiv de inteleptire a noastra. 

In paragraful 209, Sfantul Marcu ne arata indsprirea 
inimii ca pe o urmare a nedrepta^irii noastre. Aceasta stare 
interioara nu trebuie sa ne intristeze, deoarece e o 
manifestare normala a firii umane, care se simte lezata in 
a§teptarile ei. 



* Fdtdrnicia (fdtdria) (t] u-rroKpLOLg) apare de 4 ori^°^. 
Cel care mustra nu trebuie sa mustre cu fa^arnicie, 

adica intr-un mod ipocrit, fals. 

Fa^arnicia e o meteahna care rezulta, in acela§i timp, 
din iubirea de argint §i din slava de§arta. Cel care se preface 
dore§te sdparvind, sa iasa in eviden^a in mod neaparat. 

Tocmai de aceea vorbe§te „cu doua limbi"(185), intr- 
un mod duplicitar. 

In paragraful 186, Sfantul Marcu il opune pe cel care 
spune adevarul celui care e fdfarnic. Rezultatul e acesta : 
„Adeseori cel ce spune adevarul e urat de cei fara de minte, 
dupa Apostol. Iar cel fa^arnic este iubit. Dar niciuna dintre 
aceste raspla^i nu ^ine multa vreme. Caci Domnul va rasplati 
fiecamia, la vremea sa, ceea ce trebuie". 

* Iubirea de argint (x] (t)LA,apYDpLa) e de 3 ori 
amintita . Iubirea de argint se opune mul^umirii cu ceea ce 
ai, modestiei. 

Ea na§te neindurare §i fa^arnicie, caci omul care o are 
nu vrea sa faca milostenie, dar vrea sa fie considerat virtuos, 
mdrinimos. 



^°^ p. 331 (151), P. 334 (168), P. 337 (191), P. 338 (198), P. 340 (209). 
^°-P. 313 (25), P. 321 (87), P. 336 (185 ?i 186). 
^°^P. 313 (25), P. 321 (87), P. 329(139). 



63 



Patima iubirii de argint nu face bine in 
moddezinteresat, ci din motive egoiste §i perverse. Tocmai 
de aceea ea nu poate fi distmsa decat de frica de Dumnezeu. 

* Mdndria (t] i)-[Tep(t)avna) e tot de 3 ori prezenta^^"^. 
Nu trebuie sa ne mandrim cand facem fapte bune, 

chiar daca ne ascundem virtutea, caci „dreptatea nu sta 
numai in a ascunde cele frumoase, ci §i in a nu gdndi nimic 
din cele oprite'" (136). 

In paragrafele 193 §i 206 intalnim un alt text identic: 
„se umfla de mandrie". 

Cel care iube§te laudele se mandre§te cand e laudat 
iar cunoa§terea §tiin^ifica, fara o cunoa§tere experen^iala, e 
tot un motiv de umflare inpene. 

* Cearta (gdlceava) {x\ (t)LA,oveLKLa) are 3 apari^ii 
textuale . Dispre^uirea noastra de catre altii nu trebuie sa 
ne faca sa ne certam cu cei care nu ne cunosc, dar ne 
vorbesc de rau. E nevoie de calm in aceasta situa^ie §i nu de 
ripostd verbald ssiufizicd. 

Dar nu trebuie sa ne galcevim nici cu eel ce se 
impotrive§te adevarului, daca nu ne-a facut marturisire de 
supunere, de ascultare(181). 

Daca suntem mustra^i nu trebuie sa ne certam cu eel 
care ne mustra, ci trebuie sa analizam in ce masura ni se 
spune adevdrul §i cat defolositor e acest adevdr. 



* Fuga de durere {x\ dvaAyrioLa) are tot 3 apari^ii in 

, ,306 

text . 

Uitarea lui Dumnezeu aduce la§itate, comoditate, fuga 
de mijloacele ascetice care obosesc §i epuizeaza. Durerea de 
care se vorbe§te aici e durerea mdntuitoare, durerea ca luptd 
cu pdcatul. 

Nu Qfuga de accidente sau fuga de „provocari" - cum 
se numesc astazi toate nebuniile care vor sa intre in „cartea 
recordurilor" - ci e vorba de durerea pe care o aduce 
virtutea, care nu vrea sa cedeze patimilor de tot felul. 

Cel necredincios cauta placerea §i fuge de suferin^a 
ascezei. 



^""P. 328 (136), P. 337 (193), P. 339 (206). 
^°^ P. 327 (124), P. 336 (181), P. 338 (193). 
^°'^P. 328 (131), P. 329 (142), P. 332(156). 



64 



In paragraful 156, Sfantul Marcu arata, ca fuga de 
dureri a credincio§ilor duce la pacat, deoarece li se par 
pomncile lui Dumnezeu, uneori, prea grele, istovitoare. 



* Semetia (t] i)v|;r|A,o(t)povLa) e de 4 ori eviden^iata^°^. 

Lauda oamenilor nu trebuie sa ne umple de „nimic 
semet"(69), de nicio indrazneala obraznica. 

Pocain^a exclude o cugetare semeafd iar celui ce 
cugeta seme^ ii plac laudele fara acoperire. 



* Nedreptatea (t] dSiKia) e de 3 ori pusa in discu^ie^^^. 
Ea apare ca un atribut pacatos al omului lumesc. 

Cei care sunt nedrepti sunt §i mincino^i, caci nu se 
comporta cu toata lumea, cum se comporta cu ei in§i§i. 

Dar nedrep^ii sunt §i oameni rai, caci nu po^i leza pe 
cineva fara sa sim^i rautate fa^a de acela. Cei nedrep^i 
asculta fara placere cuvantul Domnului Hristos §i de aceea, 
nici nu pot in^elege in^elepciunea lui Dumnezeu. 



* Lenevirea (lenevia) (f] aveoLg^°^) e de 3 ori 

Q 1 n 

prezenta . Placerea trupeasca, pentru un om duhovnicesc, 
vine dintr-o lenevire anterioara. 

Lenevia provoaca pofta pacatoasa §i, la randul ei, 
lenevia se na§te din necredin^a, pentru ca nu crede in 
rasplatirile lui Dumnezeu pentru virtute, ci i§i permite 
„odihniri" in placere. 

„Lenevirea trupeasca"(210), alaturi de somn§i hrana 
multd sunt cei trei mari du§mani ai zdrobirii inimii. 

* Minciuna (x6 v|;euo|ia) e tot de 3 ori dezbatuta^^\ 
Minciuna e legata la Sfantul Marcu de presupusa 

raportare la nedreptate a omului lumesc. 



^°'P. 319(69),P. 324-325(110),P. 333(164). 
^°^ P. 327 (125), P. 339 (206), P. 342 (223). 



^°^: „oa)naTLKfi(; ai'eoewg", cf. PG 65, col. 961 / „corporalis remissionis", cf. PG 65, 

col. 962. Remissio, la sensurile sale figurate, exprima eel mai bine patima leneviei, 

fiindca e vorba de destindere a spiritului, de distrac^ie pacatoasa. 

„Odihnirea" la un film sexual, spre exemplu, e tot una cu lenevirea de care vorbejte 

Sfantul Marcu, de destinderea spiritului dincolo de marginile bucuriei curate. 

''°P. 332 (158), P. 340(210). 

^"P. 327 (125), P. 338(193). 



65 



Cine sta in cumpana sa faca ran e un mincinos, un om 
fara principii. Cel care nu in^elege ceva, dar minte ca a 
infeles §i eel care minte ca nu e sdrac, dar el e din plin sunt 
cataloga^i de acesta ca fiind oameni neintelepti. 

Pentm ca celelalte patimi au una, maxim doua apari^ii 
textuale, vom continua sa trecem in revista patimile prezente 
in acest tratat, fara paragrafe bine delimitate. 



312 



Astfel, neglijenta, „negrija pentm fapte"" e o patima 
ce „intuneca §i cuno§tin^a"^^^. Daca neglijam amanuntele 
vie^ii ascetice nu vom avea mare progres duhovnicesc. 

Lacomia la mancare e opusa infranarii^^"*, zgdrceniaQ 
opusul dispre^ului pentm averi" , vorbaria' nu e prietena 
cu lini§tea iar desfrdnarea{y\ -[TopveLa)cu purtarea 
cuviincioasa^^^. 

lubirea de vrajbd e socotita a fi la polul opus 
ascultarii, deznddejdea {x\ dveXiTLOTLa) la antipodul 
rugaciunii pline de credin^a, tdgdduirea{x\ apvr|OLg) credin^ei 
la extrema opusa a marturisirii mucenice§ti iar slujirea la 
idoli (t) el6(joA,oA,aTpeLa) este imposibil de gasit la cei care 

Q 1 O 

suporta, plini de iubire, mucenicia propriu-zisa 

Trdndavia^^^Q patima ce se complace in starea de 
acceptare a gandurilor pacatoase. Sfantul Marcu o pune in 
legatura cu mgaciunea: caci rugaciunea ne vindeca de 
toropeala trdnddviei. 

Hulirea {x\ pA,ao(t)r||iLa) apare ca un germen comun al 
parerii de sine §i al ingamfarii" iar Sfantul §tefan, pentm 
ca a fost „batjocorit ca hulitor" , a vazut pe Dumnezeu. 

Neindurarea'^^ (t] aaj^XoLyxvia), cmzimea vine din 
iubirea de argint, deoarece omul vrea cat mai mult pe fiecare 
zi §i prin orice mijloace. 

Ne§tiinfa (x] ayvoia) e o patima care premerge 
„tuturor relelor" iar ceea ce facem fara mgaciune ne arata 
„lipsiti de cuno§tin^a"" . 



^^'FR, vol. 1, op. cit., p. 312 (13); („tt)v Tpfi^Lf d[ieXeiaQ\ cf. PG 65, col. 932.) 

^^^ Ibidem. 

^^^ Idem, p. 313 (25) (yaoTpLiiapYLK / gastrimargia). 

^^^ Ibidem (nXeov^lla/ avaritia). 

^'^ : „iroli)AoYL.a" / „garrulitas". 

^"Fi?,vol. l,op. cit.,p. 313 (25). 

^^** Ibidem. 

^^'idem, p. 315(38). 

^-° Idem, p. 321 (87). 

^-^ Idem, p. 339(201). 

^-- Idem, p. 321 (87). 



66 



„A doua dupa ne§tiin^a e necredinta''^^^ (t] kj^iaxia) 
id! aceasta na§te lenevia §i nepasarea^^^. 

Lupta pentru cele vremelniceestQ o nesocotire a 
credin^ei in Hristos , pentru ca nu po^i sa lup^i in acela§i 
timp pentru „etemizarea" in istorie §i pentru Impara^ia 
Cemrilor. 

Daca e§ti prins in „moda" lumii, melancolia 
pacatoasa' pare un remediu dar nu este. 

„Legea pacatului" , aducerea aminte a vechilor 
pacate e un surogat bolnav, satanic, care vrea sa inlocuiasca 
dulcea^a rugaciunii §i a bucuriei duhovnice§ti. 

Incefo§area pdtima§d e o traire continua in aburii 
placerilor §i ai poftelor^^°. 

Aceasta e conviva cu „convorbirea pdtima§d cu 
momelile"." Slugamicia" este un motiv de a pacatui. 

Sfantul Marcu o prezinta ca pe o rela^ie dezastruoasa 
intre eel iubitor de slavd de§artd §i eel ce cugetd semef. 

Mania (t) opyii / iracundia) e sinonima cu neprimirea 
necazurilor prezente""" iar ura (o \xiooq) e vazuta ca o 
consecin^a a certurilor . Dar ura e §i o consecin^a a 
invidiei, cat §i a prostiei" " . 

Jinerea de minte a rduluidar §iosdndirea cu 
rdutatesunt dezastre interioare^^*^. 

Cel care condamna pe altul crezand ca prin asta ii da 
sfat, va cadea §i el in aceea§i gre§eala^^^. 

Cand trece incercarea nu trebuie sa contorizam raul 
facut de noi, ci „pomenirea raului" trebuie sa fie uitata. 

Pentru lauda de sineo, nevoie de intarituri ale min^ii" " , 
deoarece cand „in^elege ceva, cauta numaidecat sa arate"^"^*^. 



^-^ Idem, p. 324(105) 
^-"Ibidem (108). 
^-^ Ibidem (105). 
^-'^ Idem, p. 332(158). 

Idem, p. 327 (123): „nepL|j,vft irepl irpooKaLpwv", cf. PG 65, col. 948. 
^-*^Fi?,vol. l,op. cit.,p. 331 (151). 
^-^ Idem, p. 328(133). 
^^° Idem, p. 331 (152). 
^^^ Ibidem. 

^^- Idem, p. 333(164). 

^^^ Idem, p. 334 (168). Forma latina permite ji o in^elegere superlativa a maniei, 
deoarece ne trimite §i lafurie, la starea de afi pornit deplin spre razbunare. 
^^^ Idem, p. 336(181). 
^^^ Ibidem (186). 
^^'^ Ibidem (183). 
^^^ Ibidem. 

^^** Idem, p. 338(198). 
^^' Idem, p. 337(188). 



67 



Parerea de sine (r) oirioLg) e vazuta ca o radacina a 
hulei^"^^ iar fwa/to parere de sine drept un flagel care te 
conduce la contrariul a ceea ce predici^"*^. 

Dojana produce otdrdrea \ triste^ea pacatoasa in 
inima celui care se crede cineva aparte. 

NecuviinfaaparQ foarte vizibila in via^a aceluia, caruia 
„ii merge bine"^'*'* in afaceri sau are o via^a prospera. Dar 
daca „ajunge in suferin^e, se tdnguie§te"^'^^ (airoSupeiaL) 
pdcdtos, caci nu are nadejde in Dumnezeu. 

Indrdzneala (x\ Opaoog) e patima celui care „se 
satura"^"*^, a celui saturat de lucmrile lume§ti. 

El poate sa vorbeasca de sus sau sa se creada o 
„vedeta" deoarece §i-a pierdut sim^ul realita^ii. 

Alaturi de indrazneala nebuna sta §i desconsiderarea. 
Cel care este iertat, il considera prost pe eel care i-a fost 
binefdcdtor''^'' . 

Q/1 O 

Batjocorirea e o manifestate pornita din lipsa de 
in^elepciune iar rdutatea e o manifestare nedreapta, 
inumana. 

NeascultareaQ un alt mod de a te arata nein^elept . 

Despre neru§inare, Sfantul Marcu spune ca „nu 

Q CI 

prime§te de bunavoie intristarea dupa Dumnezeu" iar 
nemilostivirea e o lipsa de sensibilitate duhovniceasca, o 
forma de aratare a nein^elegerii subtile a credin^ei 
ortodoxe" . 

„Maratonul" patimilor, aceasta descriere parca 
interminabild a §irului patimilor e foarte interesanta, de§i 



^"^ Idem, p. 337-338(193). 

^"^ Idem, p. 321 (87). 

^''- Idem, p. 337(188). 

^''^ Ibidem (193). 

"''*'' Ibidem. Parintele Dumitru Staniloae a tradus pe t| doeAyeLa cu „necuviinta", 

pentru a folosi un cuvant mult mai evlavios. Dar acest substantiv feminin poate fi 

tradus §i prin dezmaf, neru^inare , desfrdu. 

Se observa in traducerile marelui nostru Teolog o cuviintd a termenilor aparte, 

pentru ca ei sunt foarte bine alesi, cu o masura adanc cumpanita, care nu irita pe 

cititor. 

^'^^FR, vol. 1, op. cit, p. 337 (193). 

^'"^ Idem, p. 338(193). 

^''^ Ibidem. 

^''** Idem, p. 339(201). 

^■'^ Ibidem (206). 

^* Idem, p. 341 (213). 

^'^ Ibidem (216). 

^^- Idem, p. 342 (223). 



68 



Sfantul Marcu nu §i-a propus sa faca o analiza exhaustiva a 
patimilor. 

Observam de aici, ca o scriere teologica trebuie sa 
aiba atingere §i cu partea practica a vie^ii ascetice, in ultima 
instan^a, cu discutarea patimilor §i a virtu^ilor. 

In tot textul, doar de 9 ori s-a folosit titulatura de 
patima ' \ de§i - dupa cum am vazut - procentul in care 
gasim descrieri ale patimilor e cu mult mai mare. 

„Rascoala patimilor"^^"^ e pusa pe seama celor 
inainta^i in via^a ascetica §i e descrisa ca o revenire a 
patimilor trecute. 

Ei, cei experimenta^i, pot face diferen^a, intre cum 
arata omul cand e lini§tit din partea patimilor §i cum arata 
cand e stresat, enervat de patimi. 

Spune Sfantul Marcu: „daca gandurile continua sa se 
mi§te §i raul spore§te"^^^, deoarece gandurile trebuie 
stavilite prin metode duliovnice§ti. 

Cu patimile nu se lupta la intamplare. Ele nu sunt 
numai ale minfii §i nu lucreaza in om fara sa-i afecteze §i 
trupul. Patimile sunt boli ale intregului organism §i de aceea 
trebuie tratate foarte serios. 

Mdntuirea omului e tot una cu vindecarea lui de 
patimi. Vindecarea e ceva real, o minune, care nu e 
perceputa, poate, de to^i, dar pe care o traie§te foarte intens 
eel in cauza. 

O descriere amanun^ita a metodelor ascetice de lupta 
impotriva patimilor e ceva foarte necesar. 

Capitolul urmator ne va arata modul in care virtu^ile 
ortodoxe sunt /or/a, via^a care invie un om aproape mort, 
pentru a-1 face o frumusefe rdpitoare, de negrait. 



^^^ Idem, p. 320 (75,76 51 77 ), p. 321 (85), p. 326 (118 ?i 119), p. 331 (152). 

^^'* Idem, p. 320 (77): „affectuum resuscitatio", cf. PG 65, col. 939 / „eTravdaTaaiQ 

TraGwy", cf. PG 65, col. 940. 

^^^FR, vol. 1, op. cit, p. 340 (209). 



69 



V Virtutile: metode ascetice ortodoxe de 
neutralizare apatimilor 



Virtutea ortodoxd este continua noastra alergare dupa 
Dumnezeu, dupa implinirea voii Sale dar, in acela§i timp, ea 
estetrairea bucuriei de Hristos, Care este cu noi. lubirea Lui 
se manifesta in noi ca lupta cu pacatul, cu intregul cortegiu 
al patimilor^^^. 

De aceea §i Sfantul Marcu define§te virtutea - pentru 

QC'7 

inceput - ca „retinerea de la pacat" . Orice virtute e o 
negare a raului, a alegerii gre§ite, pacatoase. E o retinere in 
sensul ca e o luptd zilnicd pentru a face binele. 

O a doua defini^ie a virtu^ii pe care o gasim aici e 

Q CO 

aceea, ca virtutea este „lucrarea dupa Dumnezeu" 

Virtutea este voia lui Dumnezeu, care este expresia 

practica a oricarei virtual. Afi ortodox, in adevaratul sens al 

cuvantului, inseamna afi virtuos, a trai o via^a de sfin^enie. 
Dar virtutea nu e o dimensiune singulard sau, mai 

bine zis, nu exista o singurd virtute, ci un roi de virtufi, o 

multitudine de aspecte ale sfinteniei, care cer sa fie 

impreuna in fiin^a noastra. 

Despre acest amanunt foarte important, Sfantul Marcu 

nota: „Niciuna dintre virtual nu deschide singura, prin sine, 

Q CQ 

u§a firi noastre, daca nu sunt impletite toate intreolalta" 

Virtutea e o continua faptuire, o amncare a intregii 

noastre fiin^e inspre o fapta buna. 

Este o fapta, de fiecare data, cu alte valence intime, 

de§i pare a fi o fapta repetitivd. 

In textul nostru intalnim cuvantul „fapta" sau „fapte" 

de 19 ori iar majoritatea accep^iunilor indica fapta sau 

faptele virtufilor, ca ceva care ^in de virtual in mod 

constitutiv §i care nu trebuie privite niciodata din exterior, ci 

din miezul lor, din interiorul lorfrumos. 



^^^ Fericitul Augustin spunea - referitor la ruperea de rau - ca atunci „cand incepi sa 
nu-^i mai aperi pacatul este un semn ca deja ai inceput sa infaptuiejti dreptatea", cf. 
Comentariului la I loan, ed. bilingva, trad, de Roxana Matei, intr. de Marie -Anne 
Vannier ji ingrijita de Cristian Badili^a, Ed. Polirom, laji, 2003, p. 135. 

FR, vol.1, op. cit., p. 313 (25) : „ot)6ev etepov ti aiiapTLag ka-:\v airoxil", cf. PG 
65, col. 933. 

^^^ Idem, p. 339 (202): „operatio secundum Deum dicitur virtus", cf. PG 65, col. 
959. 
^'^Idem, p. 315(39). 



70 



Corelativele ideii de fapta sunt numeroase. De fapt 
sunt toate aceste virtuti despre care el vorbe§te. 

Analizand cu aten^ie textul nostru ne-am dat seama ca 
Sfantul Marcu a discutat, mai mult sau mai pu^in, 44 de 
virtu^i. Pe acestea le vom trece in revista in continuare. 



* Ascultarea {x\ uiraKoi]) este de 12 ori eviden^iata . 

E virtutea cu care Sfantul Marcu i§i incepe §i i§i 
termina tratatul. Ascultarea de Hristos e adevarata fundable a 
vie^ii duliovnice§ti dar ea arata §i cinstea pe care i-o dam 
Domnului. 

Implinirea pomncilor e ascultare (15) dar ascultarea 
trebuie in^eleasa §i ca supunere{25). 

Ascultarea e o supunere a inimii §i a cugetului in fa^a 
lui Dumnezeu. 

In paragraful 160, ascultarea e privita ca supunerein 
fata Pdrintelui duhovnicesc, supunere din care inva^am 
adevarata supunere fa^d de Dumnezeu. 

Voia noastra trebuie sa fie ascultatoare, supusa. Mai 
mult, ca sa sim^i legatura indestructibila dintre Dumnezeu §i 
om, ca sa sim^i iubirea Lui in tine, trebuie sa-^i une§ti voia ta 
cu voia Lui (162). 

Aceasta punere la unison a voii noastre cu voia lui 
Dumnezeu nu poate fi posibila decat prin totala noastra 
de§ertare §i supunere in fa^a lui Dumnezeu. 

„Cel ce asculta cu dragoste" (165) va in^elege 
durabilitatea binelui §i netrebnicia oricarei fapte pacatoase. 

Ascultarea de sfatuirea duhovniceasca aduce multa 
plata iar neascultarea aduce multe dureri §i suferin^e. Orice 
lucru bun vine in fiin^a aceluia care „asculta cu 
placere"(223) de Dumnezeu. 



* Osteneala I nevoinfa (6 -rrovog / 6 Koirog) apare de 
1 1 ori in tot textul^^\ 

De§i am putea prezenta orice virtute ca nevoinfd - 
ceea ce de fapt §i este - osteneala exprima tocmai dorinfa de 



^^° Vom practica §i aici metoda de notare folosita in capitolul anterior. 

P. 310 (5), P. 311 (6), P. 312 (15), P. 313 (25), P. 332 (160 51 161), P. 333 (162 §1 

165), P. 340 (21 1), P. 341 (213), P. 342 (220 51 223). 

^^^ P. 311 (7, 8 ?i 11), P. 316 (42), P. 3 17 (54), P. 321 (84), P. 325 (117), P. 328 

(131),P. 330 (147), P. 343(225). 



71 



obosire §i smerire intenponatd a trupului, dar §i de odihnire 
a sufletului prin acte §i munci grele. 

Osteneala nu e un sadomasochism voluntar §i nicio 
practica „extremista", pomita din bigotism sau dereglari 
hormonale. 

Ea exprima ravna vie §i dorin^a sincera de cura^ire de 
patimi, cura^ire care cere o munca pe masura demonismului 
patimilor personale. 

Sfantul Marcu vede in osteneala tocmai o iubire de 
virtute. lubirea ascezei e o mare in^elepciune, dar o 
in^elepciune care te costa mult. 

Nevoin^a nu trebuie sa devina insa un motiv de 
dispre^uire a altera (11) §i ea nu este, in niciun caz, o 
muncire fantezista de sine, ci „osteneala pentru pacatele 
vechi" (42). 

Nevoin^a se face „pentm evlavie" (54), pentru ca este 
facuta din iubire de Dumnezeu ( 84). Te nevoie§ti pentru ca 
vrei sa faci cura^enie in tine insu^i. 

Dar nevoin^a, pe masura ce i^i usuca trupul §i i^i 
smere§te sufletul, pe atat te §i odiline§te (117). 

Dumnezeu, Care e langa tine intotdeauna, „face sa se 
nasca in inima osteneala §i durerea pentru cinstirea Lui" 
(131). 

Ea este un dar al lui Dumnezeu, o umplere de ravna 
de a-^i sfin^i via^a. 

In paragraful 147, nevoin^a nu mai e privita ca lupta 
cu tine insufi, ci ca lupta cu duhurile rdutdfii. Ostenelile de 
bunavoie (225) sunt cele care ^in in noi harul Duhului Sfant. 



362 1- _,- i_ n _ -363 



Pocdinfa (t] liexavoLa) e analizata de 17 ori 



^^' Sub raport morfematic, metanoia e schimbarea fundamentala a gandului, a 

in^elegerii, a min^ii. Pocain^a, omul care se pocaiejte, nu numai ca renega ce a facut, 

dar ji trece cu totul de la pacat la Dumnezeu, de la rautatea facuta inten^ionat, la 

discreditarea ei, cu multa durere, in fa^a lui Dumnezeu. 

Pocain^a este o schimbare radicala a mea §i arata, in acelaji timp, ca eu devin, pe 

fiecare clipa, un altul. Ea ma transforma ji, in acelaji timp, ma califica, ma 

caracterizeaza axiologic. 

Pocain^a, din acest motiv, nu e o stare tranzitorie , nu e un moment pasager, ci o 

stare existenfiala, in care imi traiesc via^a permanent §i in care fundamentez totul pe 

ascultarea lui Dumnezeu §i pe dragoste. 

Trairea in pocainfa inseamna o reconsiderare permanenta a vie^ii personale. Mereu 

ajustam lucrurile. Mereu inva^am sa ne supunem lui Dumnezeu §i in acele detalii, pe 

care, pana mai ieri, nu le observasem, nu le conjtientizasem aproape deloc. 

^"^^ P. 311 ( 8 51 10), P. 316 (42), P. 318 (58 ?i 62), P. 320 (78 §i 79), P. 322 (90), P. 

324 (109 ?i 1 10), P. 329 ( 139), P. 332 ( 156), P. 333 (165), P. 341 (215, 216, 218 ?i 

219). 



72 



Ea este virtutea care e o urmare a incercarilor (8). 
Este „durerea cea spre folos" (10). 

O durere care cura^e§te §i niciodata nu umple de 
deznadejde sau de groazd. 

Pocain^a cere osteneala, asceza(41), caci pentru orice 
pacat, pocain^a trebuie sa fie „corespunzatoare cu 
gre§eala"(58). 

In paragraful al 62-lea se face referire la cain^a, la 
starea de ardoare a pocain^ei, la starea in care pacatele sunt 
traite la o mare intensitate: ca maricataclisme interioare. 

Dumnezeu „nu iarta pe eel ce nu se pocaie§te"(V8), nu 
pentru ca Dumnezeu nu vrea sau nu poate sa-1 ierte, ci 
pentru ca omul nu poate sa simta iertarea Lui, daca nu-§i 
recunoa§te badarania pacatelor proprii. 

Intristarea pentru pacate (79) e o parte a pocain^ei, a 
acestei sim^iri profund regeneratoare, care scoate la lumina 
fmmuse^ea adanca a sufletului, podoaba harica a cre§tinului 
ortodox. 

Marturisirea pacatelor (90) face parte §i ea din 
pocain^a, caci pocain^a e tot ceea ce ne desparte de trecutul 
murdar, de acea parte a vie^ii noastre fa^a de care suntem pe 
deplin dezgusta^i. 

Pocain^a il face pe om drept (109). Pocain^a exclude 
seme^ia (110). Pocain^a cere rabdare (139) §i prin durere §i 
suportarea ocarilor nu faci altceva dQcat pocdinfd(\56). 

Raul ne mustra, raul savar§it de catre noi. §i 
con§tientizarea acestui rau te sile§te la pocain^a (165). 

Paragraful 215 e in consonan^a cu paragraful 58, 
pentru ca cere intristare pe mdsura gre§elU. 

Intristarea dupa Dumnezeu e straina nem§inarii, insa 
„nimenea nu poate avea durere §i intristare dupa Dumnezeu, 
de nu va iubi mai-nainte pricinile lor"(218). 

A primi intristarea cea bund inseamna a cunoa§te 
frica lui Dumnezeu §i a fi atat de smerit, incat sa prime§ti 
mustrarea duhovniceasca (219). 



* Infrdnarea (t] kyKpca^ia) este men^ionata de 6 ori^^"*. 

In paragraful al 25-lea, ea apare ca opusul lacomiei 
pantecelui. Lacomul dovede§te neinfranare, neputin^a de a 
se ab^ine de la multa mancare. 



^"^"P. 313 (25), p. 314 (29), P. 316 (40), P. 329 (142), P. 341 (219), P. 342 (223). 



73 



Infranarea e absolut necesara, pentm a trece „marea 
spirituala" (29) a acestei vie^i. 

Dar infranarea se refera §i la ganduri: „Nu este 
infranat eel ee se nutre§te cu ganduri"(40). 

Gandurile sunt o neinfrdnare, daca vor sa-^i aduca 
placeri diverse §i o inalta parere de sine. 

Paragraful 142 vede infranarea §i ca ab^inere de la 
„placerile de aici". 

§i pentru ca infranarea este o privare de pofte pana la 
urma, de aceea ea poarta in perimetrul ei durerea, durerea pe 
care o provoaca lupta cu sensibilitatea noastra maladiva 
(219). 

Una dintre radacinile dragostei este „infranarea de la 
cele materiale" (223). 

Infranarea este utilizarea cu precau^ie, cu multa 
cumpanire a elementelor lumii materiale. 

Caci a utiliza, a te folosi de ceva, nu inseamna a face 
abuz, ci a folosi cu mulfumire aceasta lume, cu con§tiin^a ca 
omul e stdpdnul iubitor al lumii §i mxpropriul ei cdldu. Mai 
bine zis, omul nu e stdpdn al lumii, decat daca e un rob 
smerit al lui Dumnezeu^^^. 



* Cugetarea smeritd {\\ Ta'TTeLvo(t)pooi)vr|) este de 5 ori 
dezbatuta^^^. Cugetul smerit, mintea smerita e opusul slavei 
de§arte (25). 

Este absolut necesara in mantuire (29), fiindca 
cugetarea smerita nu poate fi a viciosului, ci a omului 
virtuos. 

Pacatul este incompatibil cu modul de a cugeta 
smerit, caci dorirea pacatuluinu poate exista, in acela§i timp, 
cu dorirea vie^ii lini§tite §i pline de pocain^a, pe care o vrea 
cugetarea smerita. 

Paragraful 111 e o defini^ie tran§anta a cugetarii 
smerite: „Cugetarea smerita nu e o osdndire a noastra din 



^^^ Omul nu conduce lumea cand o poseda patimaj, ci atunci e stapanit de propriile 
sale pofte §i tendin^e dezumanizante. Numai „ie§ind din autonomia inchisa, 
libertatea se regasejte in teonomie" (c/ Drd. Vasile Raduca, Voinfa ^i libertatea in 
gdndirea Sfdntului Grigore de Nisa, in rev. „Studii Teologice" 1983 ( XXXV), nr. 
1-2, p. 63), in trairea in Dumnezeu. 

Cu cat ne umplem mai mult de bar, cu atat suntem mai liberi. §i cand avem libertate 
interioara, libertate harica, in^elegem sa fim aten^i, supli in rela^iile noastre cu 
oamenii ji cu natura care ne inconjoara ji ne sus^ine via^a actuala. 
^*P. 313 (25), P. 314(29),?. 325 (110 ?i 111), P. 340(206). 



74 



partea con§tiin^ei, ci cuno§tin^a hamlui lui Dumnezeu 
(xapLTog ©eoO) §i a compatimirii (ov\iTiaQdac,) Lui"^*^^. 

Astfel, a cugeta cu smerenie despre toate, nu 
mseamna a te lega de amintirea propriei tale pacato§enii, ci 
a privi, mai ales, la mila de care ne invrednicim de la 
Dumnezeu, de§i avem via^a pe care o avem. 

Mintea se umple de cugetare normala nu cand ii 
comparam gre§elile §i prostiile ei cu adevarul, ci atunci 
cand ne punem pe noi in fa^a iubirii §i a bunata^ii lui 
Dumnezeu, §i observam ca nu este nimic bun in noi, pe 
masura iertarii Lui infinite. 

Rabdarea arata un cuget smerit (206). Ea arata ca 
§tim saprivim duhovnice§te tot ceea ce se petrece cu noi. 



* Rugaciunea {r\ euxi]) e virtutea cea mai dezbatuta 
din lucrarea de fa^a ea avand 32 de apari^ii textuale^^^. 

Rugaciunea nu te umple de deznadejde (25) §i ea este 
un ajutor „sigur, spre starea de nepatimire"(30). 

Zidul dintre minte §i trup, patimile care starnesc pe 
om in tot felul, nu se lini§tesc fara rugaciune (31) §i „nu 
exista rugaciune desavar§ita fara o chemare a min^ii"(33). 



^^^ Avem in acest paragraf o prezentare extraordinar de clara a revarsarii iubirii lui 

Dumnezeu fa^a de cei care il iubesc pe El. Pentru ca ;; j^/Oi^u inseamna numai har 

sau darnicie, dar §i recuno^tinfa §i mulfumire iar rj avjnraOdccdXQ sensul prim de 

impreuna patimire, suferin^a impreuna cu cineva, Dumnezeu e nu numai daruitor 

ia\a de oameni dar ji recunoscator celor care II iubesc - cu o recuno^tin^a a 

dragostei reciproce iar nu ca servilism fa^a de om - dupa cum El este ji impreuna 

patimitor, impreuna suferind cu cei care se cura^esc de patimi. 

El nu ajteapta sa fie chemat §i apoi vine cu incetinire, dupa deliberari indelungate. 

Ci El e nerabdator sa vina spre oameni, arde de nerabdare sa fie cu noi. 

De fapt. El e Cei care ne sus^ine in fiecare pas al vie^ii noastre, in orice lucru pe care 

il intreprindem. 

Cand Sfantul Antonie eel Mare II intreaba pe Domnul: „Unde erai ? Pentru ce nu Te- 

ai aratat de la inceput, ca sa-mi opre^ti durerile? ... s-a facut glas catre el: „ Antonie, 

eram aici, dar am ajteptat sa vad lupta ta. Deci fiindca ai rabdat §i nu te-ai lasat 

biruit, i^i voi fi pururea ajutor §i voi face numele tau cunoscut pretutindeni", cf. Viafa 

CuviosuluiParintelui nostra Antonie, cap. X, din Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri. 

Partea a Il-a, col. PSB, vol. 16, trad, din gr., intr. §i note de Pr. Prof Dumitru 

Stamloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1988, p. 199. 

Dumnezeu Se bucura cu noi §i Se intristeaza impreuna cu noi. Tocmai acest lucru 

inseamna ca Dumnezeu e cu noi: e mereu ji in orice situa^ie existen^iala. 

Dar El nu intervine acolo unde noi trebuie sa alegem liber, unde trebuie sa optam. El 

trimite mila Sa, frumuse^ea Sa dumnezeiasca, acolo unde nevoitorul s-a lipit de El, 

unde op^iunea pentru Dumnezeu e actualizata permanent. 

^^"^ P. 313 (25), P. 314 (30 51 31), P. 315 (33, 34, 35, 36 ?i 38), P. 316 (41), P. 323 

(94, 95, 97, 98, 101 ?i 102 ), P. 324 (106 51 108 ), P. 330 (146 ?i 147 ), P. 332 (160 §1 

161), P. 333 (165, 166 ?i 167), P. 334 (172), P. 335 (174 51 175), P. 340 (210), P. 

343 (225). 



75 



Rugaciunea e o dorin^a traita §i perceputa integral, o 
dorire a lui Dumnezeu. 

Tocmai de aceea, Sfantul Marcu precizeaza, ca 
mintea trebuie sa se roage neimpra§tiat (34). Rugaciunea e 
„maica virtu^ilor", „caci le na§te pe acelea prin impreunarea 
cu Hristos"(35) iar ce am implinit fara rugaciune va fi 
vatamator. 

Prin rugaciune te lipe§ti de Dumnezeu §i rugaciunea 
unui Sfant pentru noi nu e ascultata, daca nu ne pocaim 
pentru pacatele noastre (41). 

Mijlocirea are nevoie de iertare, de pocain^a. In 
paragraful al 94-lea sunt indemnat: „Roaga-te stamitor la 
orice lucru, ca unul ce nu po^i face nimic fara ajutorul lui 
Dumnezeu". 

Rugaciunea e astfel o cerere imperioasa, o cadere in 
fa^a lui Dumnezeu in orice moment. 

Bunavoin^a lui Dumnezeu e rodul rugaciunii (95) iar 
„rugaciunea neimpra§tiata e semn de iubire fa^a de 
Dumnezeu" (97) §i trebuie sa ne rugam nestramtora^i, fara 
atacul patimilor. 

Aceasta nestramtorare e o manifestare a prezen^ei 
harului Sfantului Duh in noi (98). Daca vrem sa ajutam pe 
cineva, trebuie „sa conlucram cu ei prin rugaciune" (101) §i 
prin indemn la rugaciune (102). 

De ispita se fuge prin rugaciune(106 §i 146), lucrul 
fara rugaciune ne arata „lipsiti de cuno§tin^a" (108), iar 
rugaciune noastra trebuie sa fie neincetata(147). 

Paragraful 160, ne propune sa luptam impotriva 
patimilor noastre, prin rugaciune iar paragraful urmator, sa 
ne lovim voia cu rugaciunea. 

Conform cu via^a noastra trebuie sa avem §i 
rugaciunea (165) iar fara rugaciune nu suntem pe drumul eel 
bun. 

„Pomnca rugaciunii" (167) te face con§tient de toate 
lucmrile §i pentru a fi lini§tit cu inima, trebuie sa-^i 
incredin^ezi „toate trebile lui Dumnezeu prin rugaciune" 
(172). 

Paragraful 174 e un text aparte, pentru oameni 
dedica^i integral rugaciunii: 

„Daca ocupi vreodata pozi^ia intarita a rugaciunii 
curate, nu primii in acea vreme cuno§tin^a lucmrilor, 
ridicata in fa^a ta de vrajma§ul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai 
de pret 



76 



Caci mai bine este sa-1 sagetam cu sage^ile mgaciunii, 
stand inchi§i in ceta^uia noastra, decat sa stam de vorba cu 
el, care ne aduce damri, uneltind sa ne desfaca de 
mgaciunea impotriva lui". 

Rugaciunea e mai de pre^ decat cunoa§terea, atunci 
cand sim^i o mare sporire interioara a mgaciunii: 

„Cuno§tin^a lucmrilor folose§te omului in vreme de 
ispita §i de trandavie. Dar in vreme de rugaciune il 
pagube§te" (175). 

lubirea de placere se impotrive§te mgaciunii (210) iar 
intrarea la Hristos din launtrul nostm, se face prin mgaciune 
stamitoare (225). 

Rugaciunea e starea de a fi a cre§tinului ortodox §i 
examenul foarte exigent al luptei cu ispitele. 



* Rabdarea §i indelunga rabdare^^^ {x\ u-rroiiovn/ri 
|iaKpo9i)|iLa) au 17 apari^ii in text. 

Indelunga rabdare e calea mantuirii (29), e „mare 
virtute"(47). Trebuie sa rabdam „cele ce vin asupra 
noastra"(Ibidem), adica toate greuta^ile §i necazurile. 

In paragraful al 56-lea, Sfantul Marcu vede 
fundamentul real, duhovnicesc al rabdarii, in dreapta 
credin^a: „Rabdarea necazurilor e semnul cuno§tin^ei 
adevarate"^^°. 

Rabdarea e semn §i al faptului, ca traim in Duhul 
Sfant (98). Rabdarea \mQ de voin^a. Ea nu e ceva 
caracteriologic in mod neaparat, ci o virtute a credin^ei 
(Ibidem). 

Rabdarea necazurilor cheama celelalte virtual. 

Ispitele sunt invinse prin mgaciune, dar §i prin 
rabdare (106). 

Necazurile care ne vin din voia lui Dumnezeu trebuie 
socotite drepte §i pe ele trebuie sa le rabdam(134), pe cand, 
dupa bucurie, dupa ce facem bine cuiva, trebuie sa ne 
a§teptam sa rabdam, „du§mania care urmeaza" (137). 



^® p. 314 (29), P. 316 (47), P. 317 (56), P. 323 (98), P. 324 (102 §i 106), P. 328 (134 
?i 137), P. 329 (139 51 141), P. 331 (153), P. 332 (155), P. 338 (197), P. 339 (206), 
P. 343 (225). 

: „ST)|j,eLoy yvi^aiii^Q aXr\QoiiQ, x\ tuv GALpepwv Ln:o|j,ovTi", cf. PG 65, col. 937 / : 
„Verae cognitionis signum est afflictionem tolerantia", cf. PG 65, col. 938. 



77 



Rabdarea izbave§te de muncile ve§nice (139). Puterea 
de a rabda necazurile o dau frica de lad §i iubirea 
Impdrdfiei luiDumnezeu (141). 

Dar nu numai necazurile trebuie rdbdate, ci §i 
urmdrile gre§elilor (\53 §i 155). 

Neacceptarea necazurilor e o lupta dusa cu 
Dumnezeu, chiar daca este incon§tientd iar rabdarea lor e o 
rabdare a Domnului, o rabdare ca ascultare fa^a de El (197). 

Trebuie sa rabdam ,jautatea celor ce ne fac 
nedreptate, ca pe a noastra proprie"(206) iar, cei inainta^i in 
cele sfinte, traiesc stamitor cele ale lui Dumnezeu, aratand o 
mare rabdare(225). 



* Zdrobirea inimii (KapSiav ouvTexpL|i|ievr|v / cor 
contritum) apare de 9 ori" 

Rugaciunea neimpra§tiata „stramtoreaza §i frange 
inima" (34), ii zdrobe§te nesim^irea §i indelicate^ea. 

„Durerile inimii", din paragraful al 93-lea, nu au 
nimic din simptomele bolilor de inimd. 

Durerea inimii e o virtute, deoarece e provocata in 
interioml sensibilita^ii celui ce se nevoie§te de pacatele §i 
suferin^ele lumii intregi. 

Placerea pacatoasa e du§manul inimii zdrobite §i 
smerite, a inimii care i§i recunoa§te §i pacatele, dar §i 
neputin^a in acela§i timp (123). 

Sfantul Marcu nu uita sa aminteasca ceva foarte 
important si anume, ca „aducerea aminte de Dumnezeu face 
sa se nasca in inima osteneala §i durere pentru cinstirea 
Lui"(131). 

Amintirea Lui ne face sa ne smerim inimile prin 
acceptarea greuta^ii necazurilor §i a asalturilor din partea 
patimilor. 

Respingerea necazurilor „mic§oreaza durerea §i 
osteneala spirituals a inimii §i prin aceasta produce uitarea" 
(134) lor iar „fara zdrobirea inimii e cu neputin^a sa ne 
izbavim cu totul de pacat"(210). 

Tot in acest ultim loc citat gasim §i modurile prin care 
se smere§te inima: infranarea de la somn, de la hrana §i de la 
lenevirea trupeasca. 



^" p. 315 (34), P. 322 (93), P. 326-327 (123), P. 328 (131 ?i 134), P. 340 (210), P. 
341 (217 51219). 



78 



Durerea inimii nu poate face casa cu nem§inarea 
(217) §i nici infranarea §i privegherea nu sunt fara durere 
(219). Durerea inimii e sim^irea acuta a prezen^ei lui 
Dumnezeu §i, in acela§i timp, a imperfectiunilor de tot felul. 

* Dragostea (t] kyctj^r^) e amintita de 9 ori^^^. 
Paragraful 37 este o exegeza extraordinara a locului 

de la Mt. 19, 30 §i, in acela§i timp, o eviden^iere maximala a 
acestei virtual: „Cand auzi ca cei de pe urmd vorfi intdi §i 
cei dintdi vorfi pe urmd, in^elege pe cei pdrta§i de virtufi §i 
pe cei pdrta§i de dragoste. Caci iubirea e cea din urma 
dintre virtual, dupa rand, dar e cea dintai dintre toate, dupa 
cinste, vadindu-le pe cele care s-au nascut inaintea ei, ca 
fiind cele de pe urma". 

Iubirea vrajma§ilor e mare virtute (47) §i „dovada 
iubirii nefa^arite e iertarea nedrepta^ilor" (48). 

Gandul urat nu poate sta mult „in inima iubitoare de 
Dumnezeu" (84), pentru ca „tot eel ce iube§te pe Dumnezeu 
iube§te §i osteneala" (Ibidem), adica iube§te sa fie curat de 
orice intinaciune. 

Iubirea e una din „roadele Sfantului Duh" (90) iar 
adevdrul unci persoane sta in coeficientul de dragoste pe 
careil are (91). 

Nimic nu e mai presus de dragostea de Dumnezeu 
(96) §i stamin^a in rugaciune e semn al iubirii Lui (97). 

In paragraful 223, se afirma din nou unicitatea §i 
absolutul iubirii, in comparable cu celelalte virtual: „dintre 
toate pomncile, cea mai cuprinzatoare este dragostea cdtre 
Dumnezeu §i cdtre aproapele". 

* Acceptarea necazurilor (xalg OA,Lv|;eoLJ, a 
mustrdrilor (xotg eXeYXOLg) §i a ocdrilor (xatg diLiiLaig) e 
prezenta de 20 de ori in text " . 

Ocara oamenilor, insultele nemeritate aduc bar 
dumnezeiesc (68). Daca patimim din cauza rauta^ii 
oamenilor trebuie sa ne bucuram dumnezeie§te. 



^" p. 315 (37), P. 316 (47 ?i 48), P. 321 (84), P. 322 (90 ?i 91), P. 323 (96 51 97), P. 
342 (223). 

^" P. 319 (68), P. 320 (76), P. 321 (84), P. 327 ( 124 ?i 130), P. 328 (132 51 134 ), P. 
329 (139), P. 331 (150), P. 332 (156 ?i 157), P. 334 (168 51 169), P. 336 (187), P. 
338 (197), P. 339 (203), P. 340 (207, 208 51 209), P. 341 (219). 



79 



Nu ne bucuram ca suntem izgonifi §i insult ap de catre 
to^i, ci ne bucuram de faptul, ca fiind izgoni^i de oameni, 
Dumnezeu ne umple de dragostea Sa. 

„Cei ce urasc pacatul iubesc mustrarea" (76), ne 
spune Sfantul Marcu iar necazurile sunt spre vindecarea 
noastra (82). 

Nemanierea arata ca §tim sa acceptam dispre^ul altera 
iar eel care iarta a§teapta dreapta judecata a Domnului. 

Necazurile sunt pentru to^i. De aceea, „nu zice ca eel 
izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar 
daca nu pentru el, e dator totu§i sa aiba necazuri pentru 
aproapele"(132). 

Necazurile „vin dupa dreptate" (134) §i durerile 
trebuie rabdate cu multa smerenie. 

Necazurile conduc pe om spre Dumnezeu (150) iar 
„virtutile obi§nuiesc sa se nasca din dureri §i din 
ocari"(157). 

Paragraful 168 arata scopul acceptarii §i suportarii 
necazurilor §i anume „nadejdea bunata^ilor de mai tarziu" 
iar „cel ce prime§te reaua patimire §i necinstea pentru 
adevar umbla pe calea Apostolilor, luand crucea §i 
incingandu-se cu lan^uri"(169). 

Relele viitoare se inlatura prin acceptarea celor de 
acum, caci prin ele ocole§ti, „prin dureri mici, pedepse 
mari" (187), insa incercarea, incuviin^area suferin^ei din 
partea lui Dumnezeu poate aduce mult folos. 

Paragraful al 203 -lea este foarte sugestiv in acest 
sens: „Dumnezeu a incercat pe Avraam, adica i-a adus 
necaz cu folos, nu ca sa afle cum este, caci Cel ce cunoa§te 
toate inainte de na§terea lor il cuno§tea §i pe el, ci ca sa-i 
dea prilejuri pentru o credin^a desavar§ita". 

Incercarea arata eforturile iubirii pentru Dumnezeu, 
ce face eel credincios, ce este in stare sa faca, pentru Cel 
mult prea dorit. 

Dar incercarea e §i o cunoa§tere de sine, o lupta cu 
ispitele §i indoielile pe care ni le aduc demonii. 

Scaparea de gandurile rele este posibila. 
Medicamentul, remediul acestei boli este primirea umilirii 
sufletului §i a necazului trupului (207). 

§i paragraful urmator continua aceasta idee: „Cel ce 
se lasa pova^uit de bunavoie prin necazuri, nu va fi stapanit 
de gandurile fara de voie. Iar cel ce nu prime§te pe cele 



80 



dintai, va deveni, chiar daca nu vrea, robul celor de al 
doilea" (208). 

Neacceptarea necazurilor te face un razvratit, un om 
care incepe sa huleasca §i de aceea gandurile urate incep sa 
apara, fiindca inima e pornita spre neascultare. 



* Nddejdea {x\ eA-TTLg) e de 8 ori prezenta in contextul 

1 - ••374 

lucrani 

Nadejdea e virtutea ce trage mai aproape orice 
a§teptare, orice dor dumnezeiesc. 

„Nadejdea in Dumnezeu face inima larga"(114), o 
umple de un orizont de a§teptare infinit, de o incredere 
desavar§ita in Dumnezeu. 

De§i pare, pentru mul^i, o a§teptare „iluzorie", plina 
de „picanterii romantice", nadejdea e o tindere spre 
Dumnezeul pe Care II ai, dar pe Care II dore§ti §i mai mult, 
deoarece El e inepuizabil, de negrait, suprafrumos, de 
nedescris pentru cei care nu stau in cur^ile Lui §i nu se 
bucura de fmmuse^ile Lui cele ve§nice. 

Cunoa§terea adevdrului dumnezeiesc nu create, in 
mod neaparat, pe masura studiului scriptural, patristic, 
imnologic sau eclesial, ci „pe masura nadejdii in Hristos" 
(145). 

Nadejdea in El, increderea totala in El e rasplatita cu 
descoperirea celor ascunse ale Lui (Ps. 50, 7). 

Sfantul Marcu ne spune sa ne lipim de Dumnezeu 
„numai prin nadejde" (146), dar sa ramanem „cu buna 
nadejde" (Ibidem) §i cand biruim atacurile demonice, caci 
frica de demoni, de rautatea lor, ne arata ca nu avem nadejde 
mare in Hristos Dumnezeu §i ca ii credem pe demoni, mai 
„putemici" decat El. 

„Cel cu buna nadejde"(151) e vatamat de amintirea 
pacatelor trecute §i „gandul nadejdii" (152) enerveaza pe 
Satana. 

Demonii nu suporta sa vada mintea fara griji pentru 
viitor §i nici sa vadafaptul, ca ea accepta sa se faca voia lui 
Dumnezeu intm toate. 

Nadejdea nu are griji efemere (172), dar „cand afla 
diavolul pe un om, prins fara de trebuin^a de cele tmpe§ti. 



^^"P. 325 (114), p. 330(145?! 146), P. 331 (151 ?il52),P. 334 (172 51 173). 



81 



mai intai ii rape§te trofeele cuno§tin^ei, pe urma ii taie 
nadejdea in Dumnezeu cum i-ar taia capul" (173). 

* Frica de Dumnezeu ((t)6pov 0eoO) apare de 6 ori in 
text . Frica de Dumnezeu tope§te patimile (138). 

Ea e for^a dumnezeiasca care arde spurcaciunea §i 
ura^enia interioara. Necazurile ne conduc la frica de 
Dumnezeu (150) iar a ne teme de El inseamna a ne feri de la 
totraul(184). 

Virtutea aceasta e „prin harul lui Hristos"(194) §i ea 
„ne sile§te sa luptam cu pacatul" (205). 

Daca cunoa§tem frica de Dumnezeu, atunci acceptam 
§i mustrarea, dar §i intristarea pentru pdcate (219). 

Frica de Dumnezeu e motivarea interioara, care ne 
conduce la o aspra decantare a adevdrului de minciund, a 
binelui de rdu. 



* Infelepciunea duhovniceascd (-rrveuiiaTLKiiv oo^iav) 
are 5 apari^ii in text^^^. 

In^elepciunea dupa Dumnezeu se strange din multe 
surse: din inva^atura pe care ne-o da aproapele, din 
cugetarea duhovniceasca, din citire, din cugetarea naturala 
(63). 

Dar §i necazurile aduc cuno§tin^a (65), caci „orice 
intamplare ^i se va face inva^ator spre cuno§tin^a lui 
Dumnezeu (9eoYV(ooLag)"(66), lucru pe care il vom detalia in 
capitolul urmator al lucrarii. 

In^elepciunea dumnezeiasca e un rod al rdbddrii dar 
§i al atentiei. 

Acest lucru ni-1 spune Sfantul Marcu in paragraful 
206. Aici se face distinc^ie „intre adevaml din inal^imea 
naturala", intre adevdrul rafiunii - un adevar natural - §i 
adevaml in^eles din luptd asceticd, care este un adevar 
dumnezeiesc §i mdntuitor. 



'inn 

reliefata" 



Negdndirea rdului §i ferirea de e/ e de 4 ori 



^"P. 329 (138), p. 331 (150), P. 336 (184), P. 338 (194), P. 339 (205), P. 341 (219). 
^^•^P. 318 (63), P. 319(65, 66 ?i 68), P. 339(206). 
^" P. 328 (136 51 137), P. 336 (184), P. 341 (213). 



82 



Mai intai, „dreptatea nu sta numai in a ascunde cele 
fmmoase, ci §i in a nu gandi nimic din cele oprite („dA,A,a 
Kal TO |iTi evvoeXv tl tcov d'TTr|Yopeu|iev(ov"(136). 

Negdndirea rdului este, de fapt, dorirea intregului 
bine. Du§mania altora fata de noi nu trebuie sa ne 
contamineze de rdutate sau dQrdzbunare, caci nu trebuie sa 
punem raul la inima, nu trebuie sa-1 luam in considerare §i 
sa ne schimbam via^a dupa preten^ii sale demonice. 

Ideea aceasta foarte importanta apare §i in paragraful 
137, cat §i in paragraful 213. 

Din teama de Dumnezeu vine ferirea de rau (184), 
ferirea de prilejurile de pacatuire. 



* lertarea (t] a(t)eoLg) e tot de 4 ori dezbatuta^^^. 

„Iertarea nedrepta^ilor" (48) vine din iubire. Trebuie 
sa §tii sa iube§ti, pentru ca sa po^i sa ier^i. 

Dar iertarea vine din credin^a dreapta, din cunoa§terea 
adevamlui dumnezeiesc: „Nu pot fi iertate din inima 
gre§elile cuiva, fara cuno§tinfd adevdratd. Caci aceasta ii 
arata fiecaruia toate gre§elile cate le face"(49). 

ler^i pentru ca §i tu e§ti iertat mult de Dumnezeu, dar 
ier^i §i pentru ca i^i vezi pacatele §i slabiciunile cu multa 
aten^ie. 

lertarea oamenilor aduce iertarea lui Dumnezeu (50) 
iar cand nu suntem asculta^i ca povdfuitori, trebuie sa iertam 
pe cei care nu ne asculta, dupa cuvantul Domnului: „Iertati 
§i se va ierta voua" (211) (Mt. 6, 14). 



* Lini§tirea interioard (j\ riouxLa) este discutata de 5 
ori" . Vorbdria e opusul lini§tii interioare (25), mai ales 
vorbdria mentald, amalgamul de ganduri. 

O defini^ie a acestei virtual e aceea, ca „lini§tirea e 
re^inerea de la rele" (30). Cand pacatul e un element 
considerat non-grata, atunci stam in pacea Duhului Sfant. 

Mintea §i trupul se lini§tesc impreuna (31), caci pacea 
e o roada a Duhului Sfant (90). lubirea ia na§tere din 
„lini§tirea gandurilor" (223) iar gandurile care nu mai aduc 
rele, ci lini§tire sunt semnul iertarii lui Dumnezeu §i a trairii 
continue in El. 



^^**P. 316 (48), p. 317(49 51 50), p. 340(211). 

^™P. 313 (25), P. 314 (30 51 31), P. 322 (90), P. 342(223). 



83 



Virtu^ile nu sunt un moft al cre§tinilor ortodoc§i, ci 
mijloace de infrumusefare interioard, mai bine zis, sunt 
metodele prin care lasam harul dumnezeiesc sa se pogoare §i 
sa se sala§luiasca intru noi, sa ramana in noi, dar sa §i 
izvorasca din noi. 

Ele nu sunt un moft nici pentru demoni, caci atunci 
„cand diavolul vede ca mintea s-a rugat din inima, aduce 
ispite mari §i rautacios uneltite . . . (deoarece) nu vrea sa 
stinga virtup mici prin ispite marf^^^. 

Ca §i in capitolul referitor la patimi, Sfantul Marcu a 
discutat §i despre alte virtu^i, dar intr-un mod mult mai 
redus. Spre exemplu, disprefuirea avufiei (x] aKxioia) este 
opusul zgarceniei^^\ curdpa (t) ayv6Tr\Q) ura§te iubirea de 
placeri, cuviinfa (t) oeiivoirig) nu se impaca nicidecum cu 
desfranarea, modestia (t) auiapKeia^^^) are aversiune fa^a de 
iubirea de argin^i iar bldndefea (x] irpaoxrig) fuge de 
tulburare . 

Adevarul interior ^ine de blande^e" §i tot „cel bland 
pentru Dumnezeu e mai in^elept decat cei in^elep^i" 

Milostenia {y\ 6A,er||iooi)vr|) e o virtute pomncita, in 
mod special, de catre Hristos Dumnezeu §i ea consta in a da 
„o parte din ceea ce avem, celui ce n-are"^^^ iar renuntarea 
totald la avert (iraoLV diTOTa^aoOaL xoXg uirapxcuoLv) e 
vazuta ca o virtute care impline§te o porunca 

QQ'7 

cuprinzatoare §i, in acela§i timp, o virtute care il 
odiline§te pe om §i ii da a „petrece in nadejdea mintala"" 

Vegherea {x\ (ty^xt-^via) e una dintre marile virtual 
mantuitoare , care este in^eleasa ca rod al Duhului Sfant , 
dar care se inso^e§te cu durerea" 



'^'^°FR, vol. 1, op. cit., p. 322 (88). 

'**^ Idem, p. 313(25). 

^^' De fapt ;; avtdpKaa desemneaza, de fapt, starea de a fi multumit cu ceea ce ai, de 

a te socoti indestulat cu cat ai. 

^^^FR, vol. 1, op. cit., p. 313 (25). 

^**'' Idem, p. 322(91) 

^**^ Idem, p. 324(107). 

^**'^Idem, p. 314(27). 

^**' Ibidem. 

^**** Idem, p. 330(148). 

^**'ldem, p. 314(29). 

^* Idem, p. 323 (98). 

^'^ Idem, p. 341 (219). 



84 



Aducerea aminte de moarte§i de muncile infrico§ate e 

1 - /v • • w • w 392 

o plato§a impotnva oricami pacat 

La fel frica de lad §i dragostea pentru Impdrdfia lui 
Dumnezeu ne „dau puterea de a rabda necazurile"" " . 

Dragostea pentru Impara^ia Cemrilor ne face „sa 
cerem numai Impara^ia lui Dumnezeu"^^'* §i 
neinvinovdtireadXtoxdi pentru nenorocirile proprii e semnul 
cuno§tin^ei adevarate^^^. 

Referirile la smerenie (f) Ta-rreLvwoLg) o pun pe aceasta 
la baza adevarului personal^^^, caci „cel smerit cu inima e 
mai putemic decat cei puternici . . . (fiindca) poarta jugul lui 
Hristos intru cuno§tin^a"^^^. 

Intrajutorarea e conlucrare cu al^ii „prin rugaciune §i 
virtute"" , umilinfami se tulbura pentru ocara" , con§timfa 
prezentei lui Dumnezeuna§tQ asceza'*^^ §i ca sa ne amintim 
de El avem nevoie de acceptarea necazurilor'*°\ 

Postul (t) vrioieLa) este umplere de bar 
dumnezeiesc'*°^, dar daca eel ce poste§te nu cunoa§te rolul 
duhovnicesc al postului, atunci el se umple de slava 
de^arta"**^^. 

Facerea de bineo, patata de interese meschine §i de 
patimi'*°'* §i ea e „lucrarea sufletului"'*°^, care consta in a da 
„bani §i lucruri"'^°^ intr-un mod aparte. 

Lepddarea de sine {x\ apvr|OLg) implica o neincredere 
in tine, o continua renun^are la voia ta"**^^, pe cand Idsarea in 
voia lui DumnezeuQ tocmai continuarea virtu^ii anterioare'*^^. 

Lupta mentaldo, virtutea care face cura^enie in 
ganduri"**^^, e lupta cu atacurile demonice'*^°; retinerea de la 



' Idem, p. 315 (38): „|iVT)|i6v6uooy ttJ(; e^oSou kkI twv x'"'-^^*^'^^ KolaoiTipLwy". 
PG 65, col. 936 / : „memor esto exitus et acerborum suppliciorum", PG 65, col. 935. 

393 -| 

394 1 



^'^ Idem, p. 329(141). 



'Idem, p. 333(166). 
^^^ Idem, p. 317(56). 
^*^ Idem, p. 322(91). 
^^' Idem, p. 324(107). 
^^** Idem, p. 323(101). 
^^' Idem, p. 326(123). 
*° Idem, p. 328(131) 
*^ Ibidem (134). 
*-Idem,p. 

403 - 



' Idem, p 
*^Idem,p 
*5ldem,p 
*'^ Ibidem. 
*^ Idem, p 
***Idem,p 
*'ldem,p 
^^°Idem,p 



325(117) 
338(193). 
329(138). 
330(148). 

331 (152). 
334(172). 
332(161). 
340 (209). 



85 



simtualitatea pacatoasa e conexata cu prima'^^\ delicatetea 
duhovniceascd se manifesta foarte direct, caci „celui ce nu 
se afla in ascultarea ta sa nu-i aduci gre§eala in 
fata...(fiindca) aceasta ^ine mai mult de stapanire, decat de 
sfatuire"^'^ . 

Tot de delicate^e ^ine §i aten^ia cu care predici, din 
cauza ca, „cele spuse la plural se fac tuturor de folos, 
aratand fiecaruia, in con§tiin^a, cele ale sale""*^^. 

Taria de caractero, virtutea absolut necesara a celui 
care conduce. Fara ea, „acela care cedeaza ucenicului cand 
se impotrive§te unde nu trebuie, il ratace§te in privin^a 
acelui lucru §i-l pregate§te sa nesocoteasca randuielile 

■■,-AU 

supuneni 

Spunerea adevdruluiproyoaca. ura din partea celor 

care nu judeca bine"*^^. Bucuria (t) xapa) e urmare a 

gandurilor bune, a gandurilor inten^ionat bune"*^^, iar 

zll 1 

nedrepta^irea noastra trebuie sa ne bucure 

Bucuria e un dar al Sfantului Du\i^^^ §imuliumirea(i] 
ei)xapLOTLa)e virtutea care suporta incercarile la modul foarte 

419 

optimist 

Evlavia {x\ euAaPeia) - ultima virtute prezentata aici 
de catre Sfantul Marcu - e o in^elegere a tuturor actelor 
ascetice ca slujire a lui Dumnezeu sau ca motiv de angajare 
intr-o via^a virtuoasa . 

Prezentarea virtu^ilome ofera date concretedespre 
mantuireapersonala. 

Omul nu se angajeaza in lupta pentru mantuirea sa ca 
intr-o lupta cu norii, ci el se lupta cu patimile - foarte 
concrete §i foarte subtil amestecate unele cu altele - §i nu 
ajunge sa creada ca e virtues fara sa fie, caci virtu^ile sunt §i 
q\q foarte concrete §i daca nu le ai, nu po^i sa ^i le inchipui. 

Patimile §i virtu^ile se inlocuiesc reciproc, dar daca ar 
fi numai lupta omului pentru o astfel de realizare, 
Dumnezeu ar fi o Persoand privitd deist, o Divinitate cu 



41 


^ Idem, p 


332 


(161). 


41 


" Idem, p 


335 


(178). 


41 


Ibidem 


(179) 




41 


'' Idem, p 


336 


(182). 


41 


Ibidem 


(186) 




41 


^ Idem, p 


337 


(191) 


41 


Idem, p 


340 


(209). 


41 


^ Idem, p 


322 


(90). 


41 


' Idem, p 


338 


(198). 


^-"Idem,p 


343 


(225). 



86 



profil budist sau o zeitate oarecare, ce nu are de-a face cu 
mine, adoratoml sau. 

Mantuirea nu poate fi ceva in afara lui Dumnezeu §i 
ea nu poate // o ridicare la Dumnezeu fara El, fara ajutoml 
Sau. 

Daca Dumnezeunu ne ajuta deloc in asceza noastra, 
atunci nu ne poate iubi §i nici nu putem spune, ca El e o 
Prezenta absolutd §i neapdratd in via^a noastra. 

Dar Dumnezeul iubirii noastre ne imbra^i^eaza in 
fiecare clipa. El ne inva^a conducandu-ne de mana (ler. 31, 
32), ajutandu-ne - aidoma unui Tata mult prea grijuliu - sa 
in^elegem ha^i^urile lumii in care traim dar, mai ales, sa ne 
cunoa§tem liati§urile inimii, ale mult prea adancii noastre 
inimi. 

Capitolul urmator va prezenta tocmai purtarea de grija 
a lui Dumnezeu, multa §i constanta Lui aten^ie, fa^a de 
umila noastra via^a. 



""^^ Dupa cum spunea un parinte contemporan, „condifia asemanarii cu Dumnezeu 

este neindepartarea de El", cf. Asist. Univ. Dr. Telea Marius, Antropologia Sfinfilor 

Parinfi Capadocieni (teza de doctorat), Ed. Reintregirea, Alba lulia, 2001, p. 236. 

A sta cu Dumnezeu, a inva^a tot timpul de la Dumnezeu drumul cura^irii de patimi, 

inseamna inaintare in intimitatea cu Dumnezeu. 

Fara Dumnezeu nu putem in^elege traiectoria noastra eshatologica, implinirea 

noastra vejnica. 

Orice „desavar§ire" care exclude drumul ascetic al Sfintei Biserici Ortodoxe e o 

simpla cadere in minciuna, in in^elare demonica. 



87 



VI. Providenta dumnezeiasca: o 
imbrati§are continua a noastra de catre 
Dumnezeu 



Faptul ca Dumnezeu ne iube§te, ca El ne poarta de 
grija nu e o metafora. Toata Sfanta Scriptura este o ampla 
prezentare a iubirii §i a purtarii Sale de grija fa^a de noi. 

Oriunde am privi este El, este El care ne iube§te, El 
care nu poate sa ne vada decat cu multa iubire. 

§i daca Dumnezeu §i-ar intoarce fa^a Sa de la noi, noi 
oamenii am pierii (Ps. 142, 7), pentru ca nu am mai avea 
niciun fundament, niciun sprijin ontologic pentru via^a 
noastra. 

Sfantul Marcu prive§te cu profunda responsabilitate 
acest aspect al mantuirii personale. 

Dumnezeu il providen^iaza pe om, este foarte atent la 
fiecare gest al nostru, dar iubirea Lui trebuie sa o acceptam 
pentru ca sa ne devina, pe deplin, con§tienta. 

Conform cu aceste doua aspecte - obiectiv §i 
subiectiv - ale providen^ei dumnezeiesti vom structura §i 
noi capitolul in curs. 



A. Lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii 



Cercetarea textului de fata ne-a dat sa vedem faptul, 
ca Sfantul Marcu s-a referit la mai multe nuance ale ac^iunii 
lui Dumnezeu fa^a de oameni. 

El nu L-a prezentat pe Dumnezeu in mod static §i nici 
nu a pulverizat, din sinergismul divino-uman al mantuirii, 
aspectele proprii lui Dumnezeu, modul Sau concret de a Se 
manifesta, dupa cum nici omului nu i-a redus capacitatea de 
reactie la ceea ce se intampla. 

A§a stand lucmrile, vom repartiza in secven^e 
distincte toate aceste nuance ale delicate^ii divine fa^a de 
mersul bun al mantuirii noastre. 



88 



a). Ajutorul lui Dumnezeu 



Apare de trei ori in text ideea ca Dumnezeu ne ajutd. 

In paragraful al 70-lea, ajutorul dumnezeiesc este 
complementar lucrarii personale 

Rugaciunea e modul in care primim ajutorul lui 
Dumnezeu . Fara El nu putem face nimic (In. 15, 5). 

Paragraful 188 ne da o in^elegere sinergica a binelui: 
„binele nu se savar§e§te numai de cdtre om, ci §i de catre 
Dumnezeu, Atotvazatoml"^^"^. 

Insa in niciunul dintre cele trei texte evocate nu ni se 
spune, in mod expres, ce este ajutorul lui Dumnezeu, in ce 
consta de fapt. 

Aceasta sincopd explicativd se in^elege prin aceea, ca 
cititorii acestei scrieri, cunosc de la sine - sau ar trebui sa 
§tie - elementele fundamentale ale vie^ii duhovnice§ti. 

Oamenii duhovnice§ti §tiu in ce consta ajutorul lui 
Dumnezeu §i cat de concret se manifesta el. 

De aceea, lucrurile grele sau neexplicate pdnd la 
capdt din car^ile dumnezeie§ti, cer cititori cu viafd sfdntd §i 
nu doar cercetdtori plini de curiozitate. 



b). Bunavointa lui Dumnezeu 



Aceasta iradiere a omului din partea lui Dumnezeu, 
umplerea lui de bunatate dumnezeiasca sau privirea omului 
de catre Dumnezeu cu o atitudine favorabila, apare tot ca 
urmare a rugaciunii"*^^. 

Rugaciunea e prezentata de catre Sfantul Marcu ca o 
discutie foarte intimd cu Dumnezeu"*^^, in care Acesta 



''--FR,vol. l,op. cit.,p. 319(70). 
"-^ Idem, p. 323 (94). 



Idem, p. 337 (188): „0u y^p H, avGpwirou \i,6vov leleoLoupYeLiKL to itya^ov, 
aXXk ToC wai'Te-iroTTOu QeoO ", cf. PG 65, col. 957. 
^^-^ Idem, p. 323 (95). 

' Intimitatea cu Dumnezeu este tocmai gdnguritul pruncilor, acea seninatate ji 
incredere deplina fa^a de Dumnezeu, care nu se teme ca cineva o poate leza, ca o 
poate distruge. 

Pruncul privejte cu inocen^a cutremuratoare pistolul indreptat spre el. Pruncul nu se 
teme, nu cunoa^te teama. Credinciosul imbunata^it, plin de roadele harului 
dumnezeiesc nu se mai teme de pistolul indreptat spre el sau de vicisitudinile 
existen^ei, nu pentru ca ar fi incon^tient ca ele ii pot aduce moartea sau multa durere. 



89 



in^elege inima celui care I Se se roaga sau, pentm ca eel eare 
se roaga §i-a desehis larg inima, Dumnezeu binevoie§te eu / 
intm el, ca sa-i arate, ca aceasta e strategia cea mai sigurd a 
mantuirii. 

„Nimic nu e mai de folos ca ea" , ca bunavoin^a lui 
Dumnezeu §i aceasta se ca§tiga, „prin jertfa Celui ce a murit 
pentm pacatele noastre" 

Pentm ca devii al lui Hristos §i vrei sd rdmdi cu El 
pentm totdeauna, atunci e§ti sub auspiciile bunata^ii Sale. 

Paragraful 196 arata, in mod foarte evident, ac^iunea 
bunavoin^ei divine: „Cand Dumnezeu binevoie§te (euSoKfj 6 
0e6g) sa se faca un lucru, toata zidirea ajuta sa se 
implineasca. Dar cand El nu binevoie§te, se impotrive§te §i 
zidirea"''^ 

Bunavoin^a divina se manifesto a§adar, ca un acord 
tacit dar evidentmixQ atitudinea omului §i actiunea lui 
Dumnezeu. 

Omul §i Dumnezeu se intalnesc la nivelul faptei §i 
conlucreaza, pe om ajutandu-1, in acela§i timp, §i crea^ia, ca 
una care este facuta spre inaintarea in bine, alaturi de om. 

Binele dorit de Dumnezeu, cand e acceptat de catre 
om, are de partea lui toate stihiile §i acest lucm e foarte 
incurajator pentm eel care devine omul faptelor bune §i al 

•430 

ascezei . 



c). Iconomia lui Dumnezeu 



ci pentm ca §tie, a experimentat indeajuns de mult, bunatatea lui Dumnezeu ji 

interven^iile Lui foarte prompte in momente concrete de via^a. 

Putem redeveni prunci ai nevinovafiei prin aceea ca ne afundam in bunatatea 

virtufilor. Fiind intru Duhul Sfant mereu de aceea nu ne mai temem, pentm ca 

Dumnezeu e cu noi. 

El nu e undeva departe, ci cu noi. E in noi prin harul Sau. §i astfel, a fi intim cu 

Dumnezeu inseamna afi pur §i simplu om, un adevarat om, caci scopul viefii de fata 

e alipirea constanta de Dumnezeu. 

^-'^FR, vol. 1, op. cit, p. 323 (95). 

"-** Idem, p. 329(140). 

"-'idem, p. 338(196). 

^^° Cand vezi ca toate in jurul tau, atat oamenii cat §i imprejurarile te ajuta, prinzi 

curaj, in^elegi ca acest lucm e un lucru bun. Celui care vrea raul toate ii merg pe dos. 

Nu se simte bine, nu se simte mul^umit cu ceea ce face. 

Dar binele aduce mul^umire §i smerenie §i bunacuviin^a in suflet, chiar daca eel care 

face binele sufera din cauza invidiei ji a rauta^ii oamenilor sau a demonilor. 

§i cand vezi ca suferi pe nedrept iar conjtiin^a ta nu te mustra, atunci in^elegi ca 

fapta ta nu e una rea, dar ca demonii vor sa i^i strice bucuria pentm ea, seninatatea 

inimii. 



90 



In textul de fa^a, gasim o singura precizare despre 
iconomia dumnezeiascd §i anume in paragraful al 72-lea: 
„Nu respinge inva^atura, chiar daca e§ti foarte cuminte. Caci 
iconomia lui Dumnezeu e mai folositoare ca in^elepciunea 
noastra"'*^\ 

OLKovo|iLa inseamna, printre altele, §i „directie" sau 
„repartizare convenabila" 

Acest lucm ne confirma faptul, ca direc^ia spre care 
ne ghideaza Dumnezeu sau modul de via^a spre care El ne 
determina e mult mai bun decat propriile noastre pareri. 

In^elepciunea lui Dumnezeu, purtarea Sa de grija fa^a 
de noi trebuie dorita mai mult decat propriile noastre 
convingeri. 

Asta inseamna, ca nu trebuie sa ne cantonam in 
modele §i strategii de via^a, in idealuri " , ci sa a§teptam in 
fiecare zi direc^ia spre care Dumnezeu vrea ca sa ne 
calauzeasca. 



d). Povatuirea lui Dumnezeu 



O gasim discutata in paragraful al 220-lea, sub aspect 
pozitiv §i negativ in acela§i timp. 

Aspectul pozitiv al pova^uirii dumnezeie§ti e cuprins 
in citirea Sfintei Scripturi. Trebuie sa ne lasam pova^uiti 
„de poruncile §i de indemnurile Scripturii"^^'*, ca §i cand am 
fi pova^ui^i de Dumnezeu Insu§i. 



^^^FR, vol. 1, op. cit, p. 319 (72). 



"^^'Cf. „Dictionnaire Grec-Frangais" , op. cit., p. 878.Sensurile totale ale cuvantului, 

pe care le gasim in acest dic^ionar sunt: direcfie, administrarea bunurilor casei, 

administrarea unui stat sau a unui guvern, distribuire, dispozifie, repartizare 

convenabila, ordine, aranjament. 

''^^ Idealul e neconform cu nadejdea cre^tina. Arogan^a de a crede ca §tii ceea ce i^i 

trebuie exclude providen^a dumnezeiasca. Daca ne lasam conduji de catre 

Dumnezeu, cu siguran^a, ajungem unde nu ne-am fi a^teptat. 

Dumnezeu nu ne duce spre onoruri, spre glorie, spre o frumuse^e perisabila, ci spre 

smerirea sutletului, spre saracie duhovniceasca, spre o cumin^enie stabila a 

sim^urilor. 

Dar tocmai aici ar trebuie sa ajunga omul, ar trebui sa vrea sa ajunga. §i idealul 

stalcejte implinirea noastra personals pentru ca nu §tie adevarata frumuse^e spre care 

e chemat omul. 

Idealul e o caricaturizare a nadejdii crestine, dar ji o propunere stangace a societa^ii 

de consum, care nu vrea o implinire reala a omului, ci un om condus de utilitate §i 

indiferenld axiologica. 

^^^FR, vol. 1, op. cit, p. 342 (220). 



91 



Cuvintele lui Dumnezeu trebuie resim^ite foarte 
actual, caci Dumnezeu actualizeaza aceste cuvinte ale Sale 
in fiecare cititor al lor. 

Aspectul negativ al pova^uirii insa consta in aceea, ca 
Dumnezeu Se face pe Sine prezent - dar in mod dureros - 
fa^a de cei care glumesc pe seama voii Sale. 

Daca nu te la§i pova^uit de catre glasul scriptural al 
lui Dumnezeu, atunci vei fi „manat inainte de biciul calului 
§i de boldul asinului"^^^, de pedepse mai mici, pentru ca, 
daca te impotrive§ti §i acestora, sa fii chinuit de rele mai 
mari, prin strangerea falcilor „in zabale §i frau""*^^. 

Prin folosirea locurilor de la Pilde 26,3 §i Ps. 31,10, 
Sfantul Marcu a aratat, ca trebuie sa privim Sfanta Scriptura 
§i duhovnice§te, nu numai literal. 



e). Indurarea lui Dumnezeu (oLKnpiJ,6iy voO 
Oeov) 

Mila lui Dumnezeu, bunatatea Lui nu are hotar. El 
a§teapta pocain^a noastra pentru a ne ierta, pentru a face 
sufletele noastre albe ca zdpada sau ca Idna (Is. 1, 18). 

De aceea §i Sfantul Marcu spune: „Nimeni nu e atat 
de bun §i de milos ca Domnul; dar nici El nu iarta pe eel ce 
nu se pocaie^te""*^^. 

In paragraful al 42-lea, indurarea lui Dumnezeu, 
iertarea Lui apare ca o consecin^a a ascezei, ca o manifestare 
normala a pocain^ei"*^^. 

Cand noua ne pare rau de pacatele noastre §i 
Dumnezeu le uita, fiind cuprins cu totul de mila fa^a de cei 
care-§i recunosc pacatele. 



J). Compatimirea lui Dumnezeu 



"^^ Ibidem. 

"'' Ibidem. 

''^^ Idem, p. 320 (78). Dumnezeu nu iarta, pentru ca iertarea vine cand i^i schimbi 

gandul, cand te pocaie^ti. Iertarea lui Dumnezeu nu intra in inima tare, impietrita de 

pacate. Nu Dumnezeu nu iarta, ci tu nu vrei safii iertat, daca stai in nesim^ire fa^a 

deEl. 

"^^ Idem, p. 316(42). 



92 



Este amintita in paragraful al Ill-lea, in legatura cu 
realitatea cugetarii smerite"*^^. 

Omul care i§i prive§te, in mod retrospectiv, via^a, 
observa ca nu 1-a pedepsit de multe ori Dumnezeu ci, 
dimpotriva, ca a fost cu el, in necazul §i singuratatea lui. 

Compdtimirea {y\ ouiiiraOeLa) lui Dumnezeu este 
concretizata in intregul ajutor oferit omului pentru ca el sa 
se mantuiasca. 

Dumnezeu sufera impreuna cu noi pentru binele 
nostru. 

Tocmai de aceea, eel smerit in^elege, ca Dumnezeu nu 
a fost indiferent in nicio clipa fa^a de prezentul §i viitorul 
sau. 



g). Dreptatea lui Dumnezeu 



Aceasta nu ac^ioneaza niciodata in mod arbitrar, ci 
^ine cont defaptele noastre. 

„Dumnezeu pastreaza pe seama fiecamia ceea ce este 
drept"'*'*°, fiindca El ne daruie ceea ce noi am dorit in timpul 
vie^ii noastre. 

Marea binefacere a drepta^ii dumnezeie§ti e aceea, ca 
nu e o manifestare judecatoreasca legalistd, ci o rasplatire a 
oamenilor dupa cuvintele, faptele, cugetele §i gandurile lor 
voluntare'*'*\ 

Dreptatea (x\ SiKaLooiivri) lui Dumnezeu exclude 
astfel favoritismul, gre§eala, neatenfia sau ipocrizia unci 
instance umane de judecata. 



B. Acceptarea lucrdrii lui Dumnezeu de cdtre 
oameni 



"^^ Idem, p. 325(111). 
"■"^ Idem, p. 327(125). 
"■'^ Idem, p. 337(189). 



93 



Sfantul Marcu accentueaza mai mult caracterul 
penitential al lucrarii lui Dumnezeu, pe care omul trebuie sa 
il accepte'*'*^. 

Starea de pacato§enie a omului e un motiv foarte clar 
pentru acesta, pentru ca sa accepte voia lui Dumnezeu, chiar 
daca aceasta se manifesta dureros de multe ori. 

Dumnezeu nu gre§e§te niciodata in ceea ce il prive§te 
pe om. Dumnezeu, Medicul prin excel en^a, ii of era omului 
ceea ce il ridica din starea lui de boala §i nu doar ceva care 
sa i-o amelioreze pentru un timp anume. 

Ceea ce vine de la El are darul de a umple de via^a, de 
putere duhovniceasca, lucru pe care il vom observa in cele 
care urmeaza. 

Dumnezeu vindeca prin: 

a). Necazuri. Necazurile nu sunt ni§te apari^ii 
„suspecte" in via^a noastra, ci „roadele pacatelor proprii"'*'*^. 

Cand apar, ele nu trebuie sa ne mire, ci sa ne 
intristeze in sensul bun al cuvantului, sa ne duca la 
pocain^a. 

Necazurile trebuie sa fie socotite „ca aduse de 
dreptatea lui Dumnezeu"'*'*'* §i eel care cauta pe Domnul, va 
afla „deodata cu dreptatea Lui §i cuno§tin^a"'*'*^. 

Necazurile sunt doctoriile administrate de catre 
Dumnezeu peste cangrenele produse de pacatele proprii 
iar „puterea de a rabda necazurile"'*'*^o dau gdndirea la lad 
§i gdndirea la bucuria Raiului. 

„Cel ce se impotrive§te necazurilor se razboie§te fara 
sa §tie cu porunca lui Dumnezeu"'*'*^ §i trebuie sa le 
acceptam urmand exemplul Sfin^ilor, caci „daca Petm n-ar 



'*'*" La Sfantul Maxim Marturisitorul, spre exemplu, este eviden^iat §i caracterul 

unitiv al providenfei, fiindca, spune el: „Scopul providen^ei dumnezeiejti este sa 

uneasca pe cei care i-a dezbinat rautatea in tot felul, prin dreapta credin^a ji dragoste 

duhovniceasca", cf. Sfantul Maxim Marturisitorul, Cele patru sute capete despre 

dragoste, IV, 17 in Filocalia Romdneasca, vol. II, trad, din gr. de Pr. Stavr. Dr. 

Dumitru Staniloae, Ed. Tipografia Arhidiecezana, Sibiu, 1947, p. 101. 

Dar niciunul dintre aspectele providen^ei dumnezeiesti nu se exclud, ci impreuna 

exprima voia lui Dumnezeu ji lucrarea Lui cu omul §i cu universul in integralitatea 

sa. 

"''^Fi?, vol. l,op. cit.,p. 311(9). 

"''"idem, p. 319(65). 

''' Ibidem. 

"■"^ Idem, p. 321 (82). 

""^ Idem, p. 329(141). 

""** Idem, p. 338(197). 



94 



fi ramas fara izbanda in pescuitul de noapte, nu ar fi izbandit 
niciin eel de zi. 

§i daea Pavel nu §i-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar 
fi ca§tigat-o pe cea a min^ii. lar daea §tefan nu ar fi fost 
batjocorit ca hulitor, nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cand i s- 
au deschis cemrile"'*'*^. 

Necazurile sunt medicamente amare, care nasc 
bucurii de nedescris. Ele au sub coaja lor amara o bucurie 
imensa, pentru ca Dumnezeu nu il mustra pe om, pentru ca 
il ura^te, ci pentru ca il iube§te covdr§itor de mulf^^. 

„Cel ce se lasa pova^uit de bunavoie prin necazuri, nu 
va fi stapanit de gandurile fara voie"'*^\ caci nu va fi 
potrivnic voii lui Dumnezeu, Care ii dore§te binele. 



b). Intdmpldri / diverse situafii. Tot ceea ce traim in 
via^a noastra nu este intdmpldtor . Orice situa^ie ne cere sa 
ac^ionam intr-un anume fel dar, mai intai de toate, trebuie sa 
acceptam ca via^a noastra e un mijloc al mantuirii noastre, 
pe care, de multe ori, nu-1 prea in^elegem. 

„Orice intamplare (-rraoa ouiiPaoig) ^i se va face 
invdfdtor spre cuno§tinta de Dumnezeu" , daea ne 
acceptam via^a ca fiind providen^iata de Dumnezeu pana in 
eel mai mic amanunt. 

Chiar daea noi nu in^elegem prea bine de ce ni se 
intampla una sau alta, Dumnezeu §tie rostul pe care il va 
avea fiecare eveniment, caci „fiecare intampina ceea ce ii 
vine, dupa ideea sa...dar numai Dumnezeu §tie, cum i se 
potrive§te fiecamia ceea ce ii vine"^^^. 

Evenimentele vie^ii noastre sunt momente hotdrdtoare 
pentru ve§nicia noastra, nu numai pentru viitorul nostru 
terestm. 

De aceea, nu trebuie sa ne panicam la fiecare pas pe 
care il facem, ci „trebuie sa mul^umim lui Dumnezeu pentru 
toata intamplarea""*^"*. 



"'''idem, p. 339(201). 

''"'^ Sfantul loan Gura de Aur scria despre necazuri: „pentru necazurile pe care le 

suferim pe nedrept sau capatam iertare de pacatele noastre, sau primim cununi mai 

stralucitoare, de nu avem prea multe pacate", cf. Sfantul loan Gura de Aur, Omilii la 

Matei. Scrieri. Partea a 111-a, trad., intr. ji note de Pr. Dumitru Fecioru,in col. PSB, 

vol. 23, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994, p. 1 1 1. 

"''Fi?, vol. 1, op. cit., p. 340 (208). 

"'-Idem, p. 319(66). 

"'^ Ibidem (67). 

"'"idem, p. 339(200). 



95 



Orice zi este o zi in care invatam sau suntem invata^i 
de catre Dumnezeu ceea ce trebuie sa facem, in mod 
personal, in aceasta lume. 

c). Incercdri. Acest soi de imprejurari sunt numite, 
de obicei, „nedorite". 

Insa Sfantul Marcu ne inva^a altceva: incercdrile ne 
sunt folositoare . 

In paragraful al 8-lea gasim faptul, ca „incercarile 
care ne vin pe nea§teptate, ne inva^a cu bun rost"^^^. 

Neprevazutul ne inva^a sa nu ne incredem in noi §i sa 
cerem mereu ajutorul lui Dumnezeu. 

In paragraful 202 gasim o defini^ie a incercarii: 
„necazul impotriva a§teptarii se nume§te incercare 
(-[TeLpao|i6g)"^^^, iar in paragraful urmator se face o 
exemplificare: Avraam a fost incercat de catre Dumnezeu 
pentru ca sa iasa in eviden^a credin^a lui 

Incercarea nu e un mod de „ispitire" a omului de catre 
Dumnezeu, ci un prilej, o ocazie de autocunoa^teredar si de 
cunoastere a gradului nostru de iubire si de nadejde in 
Dumnezeu"*^^. 

d). Durerifdrd vote. Durerea pe care ne-o pricinuie§te 
al^ii - sufleteasca §i trupeasca - ne este de mare ajutor. 

La prima vedere, eea este „un rau" de care vrem sa 
scapam cat mai repede, dar „in durerile fara voie se ascunde 
mila lui Dumnezeu""*^^. 

Suportarea acestor dureri nedorite, ne aduce iertarea 
pacatelor §i multa smerenie. 



e). Ocari. Ocara e o prigonire verbala din partea 
cuiva, care nu e con§tient de realitatea ta interioara. 



"'^ Idem, p. 311 (8). 

"''^ Idem, p. 339(202). 

"^^ Ibidem (203). 

''^^ Deji 6 TT£ipaafi6(;axQ dubla semnifica^ie: incercare §i ispitire, evenimentele cu 

mare impact in via^a noastra nu sunt momente de punere a noastrd in dificiiltate de 

catre Dumnezeu, ci momente de exprimare a virtufii personale . 

Incercarile sunt reliefari concrete ale interiorita^ii noastre, luari de decizie tranjante, 

care ne caracterizeaza in mod fundamental. 

In func^ie de cum raspundem in fa^a acestor examene existenfiale, depinde 

intimitatea noastra cu Dumnezeu. 

^^^FR, vol. 1, op. cit, p. 329 (139). 



96 



Fa^a de ocari nu trebuie sa ne comportam pesimist §i 
cat astro fie. 

Ocara e un moment de bucurie duhovniceasca, daca 
cugetam la slava care ne va veni de la Dumnezeu din cauza 
ei^^°. 

Prin aceasta atitudine optimista fa^a de ocari 
in^elegem, de ce trebuie sa ne bucuram §i sa ne veselim: 
pentm ca plata noastra este in cemri (Mt. 5, 12). 

Astfel stand lucmrile, in^elegem ca Dumnezeu se 
comporta cu noi ca §i cu ni§te fii, fa^a de care are o nespusa 
dragoste, dar pe care §i-I dore§te responsabili, capabili de 
ac^iuni personale, din iubire pentm El §i din con§tiin^a 
dependen^ei absolute fa^a de El. 

Suntem indemna^i sa fim noi inline dar, in acela§i 
timp, noi, cei renascu^i de catre El, noi, cei care traim in 
bucuria harului Sfantului Duh. 

Harul dumnezeiesc nu este un element auxiliar al 
mantuirii personale, ci insd§i rdddcina ei, for^a sfanta, focul 
dumnezeiesc care sfin^e§te fiin^a noastra din interior. 

Fara harul lui Dumnezeu suntem intr-o mare bezna 
axiologica §i nu am §tii nimic dQsprQ faptele bune, despre 
credinfd, despre curdfirea depatimi. 

Sfantul Marcu ne vorbe§te despre cum arata prezen^a 
harului Sfantului Duh in om, despre cum ne transforma 
harul dumnezeiesc cu totul. 

Relief area hariologiei Sfantului Marcu Ascetul, 
existenta in acest tratat, o vom face in capitolul urmator, in 
ultimul capitol al cartii de fata. 



"^^^Idern, p. 319(68). 



97 



VII. Harul dumnezeiesc §i implicatiile 
sale soteriologice 



Incepem discu^ia despre harul dumnezeiesc cu un 
citat din Antireticul al cincilea impotriva lui Achindin, al 
Sfantului Grigorie Palama, pentru a pomi de la premise 
sigure in discu^ia noastra: 

„Teoforii Parin^i au spus ca Dumnezeu dupd fiinfd e 
cu totul neimpdrtd§ibil §i necuprinzibil (de necuprins). 

Pentru a ne convinge e necesar sa ascultam §i in 
aceasta privin^a de adevarul celor spuse, ca lucrarea din cei 
invrednici^i de har nu e nici creatd, dar nici fiinfa Duhului. 

Faptul ca se arata impar^ita aceasta lucrare - adica 
Duhul din aceia - dar e totu§i din Duhul, dovede§te cu atat 
mai vartos, ca nu e nici fiinfa, nici ipostasul Duhului. 

lar ca se §i imparte §i e §i din Duhul, a prevestit 
Dumnezeu prin profetul Toil, caci n-a zis: Voi varsa in zilele 
din urma Duhul Meu, ci: „Voi varsa din Duhul Meu"'*'^\ 

Dumnezeul treimic e un Dumnezeu Viu, iradiant, un 
Dumnezeu care nu Se inchide in Sine, ci ne invaluie cu 
dragostea, cu harul Sau dumnezeiesc. 

Sfantul Marcu se refera, in mod apreciabil, la diferite 
aspecte ale dobdndirii §i prezentei harului Sfantului Duh in 
noi - de fapt in 30 de paragrafe - deoarece harul 
dumnezeiesc e eel prin care ne mantuim in cele din urma. 

Pentru a percepe mult mai u§or diferitele aspecte ale 
hariologiei acestui tratat vom apela, si in capitolul de fata, la 
mai multe subdiviziuni ajutatoare. 



1. Harul dumnezeiesc tine de opera de mdntuire 
a Domnului Hristos §i se daruie oamenilor in mod 
gratuit 

Dupa cum mai aminteam §i in alt capitol, mantuirea, 
„infierea se da oamenilor in dar" 



''^^ Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, Viafa §i invafatura Sfantului Grigorie 
Palama, ed. cit., p. 290-291. 



98 



Pe ea „o prime§te in daf'^^^tot eel eare o vrea §i 
mantuirea e tot una cu primirea harului dumnezeiesc. 

Mantuirea orieamia dintre noi este „haml 
Stapanului"'*^'*, fiindea „va veni Mangaietoml, pe Care Eu II 
voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevamlui, Care de la 
Tatal purcede, (§i) Acela va marturisi despre Mine" (In. 15, 
26). 

Vorbim de „harul lui Hristos""*^^, pentm ca il primim 
prin Hristos, dar Cel care viaza intm noi este Duhul Sfant, 
fara ca Fiul sa fie despar^it de lucrarea Sfantului Duh in noi 
sau Dumnezeu Tatal sa fie despar^it de lucrarea Fiului §i a 
Duhului in noi inline. 

Gratuitatea harului dumnezeiesc transpare §i din 
afirma^iile paragrafului al 20-lea, unde se spune, ca , Jiristos 
a murit pentru noi, dupa scripturi §i nu mat traim [pentm] 
noi inline (ou Cw|iev eauxoXg), ci Aceluia care a murit §i a 
inviat pentru noi" (II Cor. 5, 15)'*^'^, dar §i din afirma^ia 
paragrafului al 26-lea, unde gasim scris: „Hristos insa, prin 
cruce, damie§te infierea (xfiv uloOeoLav xapLCeiaL)""*^^. 

In virtutea iubirii Fiului lui Dumnezeu pentm noi, 
oamenii, §i a intregii Sale lucrari mantuitoare primim harul 
dumnezeiesc mantuitor ca pe un dar neprefuit. 



2. Harul de dinainte de harul primit in mod 
sacramental 



Exista o singura afirma^ie a Sfantului Marcu despre 
existen^a extra-sacramentala a hamlui dumnezeiesc §i 
anume in paragraful al 81 -lea: 

„Cuno§tin^a adevarata s-a daruit oamenilor de catre 
Dumnezeu, ca har inainte de har; §i ea inva^a pe cei ce se 



'FR, vol. 1, op. cit., p. 310 (2): „ulo9eoLav L6i.w aL|iaTL 5e6o<jjpT)|ievtiv xolc, 
dv9p(0¥0L(;", cf. PG 65, col. 929 / : „filiorum adoptionem...hominibus gratuito 



datam", cf. PG 65, col. 930. 



463 



Idem, p. 310(3). 



''*'' Ibidem, (2): „x«pi-<; AeoTOiou", cf. PG. 65, col. 929 / : „gratia Domini", cf. PG. 

65, col. 930. 

'^'^^FR, vol. 1, op. cit, p. 338 (194 ). 

''*Idem,p. 312(20) 

""^^ Idem, p. 314 (26). 



99 



imparta§esc de ea, sa creada inainte de toate"*^^ in Cel ce le-a 
daruit-o""''. 

Haml cuvintelor dumnezeie§ti, haml adevamlui, al 
credin^ei adevarate e harul primit inainte de eel al Sfantului 
Botez, pentm ca Sfantul Botez cere credin^a dreapta. 

Dar cum adevaml sta in Sfanta Biserica, haml 
cuno§tin^ei adevarate e eel care ^ine de Sfintele Taine, chiar 
daca eel care nu e inca botezat, nu percepe acest lucm 
fundamental in mod deplin. 

Prin faptul ca acceptam adevaml Ortodoxiei, devenim 
parta§i de haml ei, chiar §i inainte de a trece, in mod 
con§tient §i liber, in ritmul atmosferei sale sacramentale si 
duhovnice§ti. 



3. Harul se leaga, in mod concret, de Sfantul 
Botez 



Sfantul Marcu exprima acest lucm in mod concis: 
„celor boteza^i in Hristos li s-a daruit haml"'*^^. 

Haml dumnezeiesc se da oamenilor in actul eclesial al 
Sfantului Botez, pentm ca „tot eel ce s-a botezat dupa 
dreapta credin^a a primit. . .tot harul (TT&oav ttiv xapLv)"'*^\ 

Primim intregul har mdntuitor sau intreaga 
disponibilitate dumnezeiascd, intreaga for^a harica cu care 
putem sa luptam impotriva pacatului §i a demonilor. 

§i paragraful al 1 1 8-lea reafirma acest sublim adevar, 
caci haml „se revarsa peste cei boteza^i in chip desavar§it, 
asemenea soarelui" . 



''^^ Acest „iTp6 TravTwv" {inainte de toate) exprima un lucm fundamental §i anume: 

ca Dumnezeu ne atrage, din prima clipa, numai spre Sine ji spre nimic altceva. 

Primele momente ale convertirii sunt o focalizare numai spre El. 

El e Cel ce te atrage ji numai El te absoarbe cu totul. Doar mai apoi gandejti la 

amanuntele eclesiale ale credin^ei, pentm ca in primul moment tu e§ti cel care stai in 

fa^a lui Dumnezeu, ^intuit de emo^ie, intr-un dialog tainic §i tacut cu El. 

Cine nu pome^te de la aceasta chemare directa a lui Dumnezeu §i este totuji in 

Biserica, va in^elege mult mai tarziu sau niciodata, ca adevarata §i sincera credinfa 

e aceea care nu are nimic de-a face cu interesul sau cu tradifia de familie, ci e 

gasirea doar a lui Dumnezeu, fericirea de a in^elege ca numai El e implinirea 



^"^FR, vol. 1, op. cit, p. 321 (81). 



noastra. 

469 

''™ Idem, p. 318(61). 
"^^ Idem, p. 322 (92). 
"^^ Idem, p. 326(118; 



100 



Numai din acest moment al primirii harului putem 
vorbi de inceputul lucrarii de mdntuire, de sfin^ire a propriei 
persoane. 



4. Harul e primit in chip tainic 



Doar in doua paragrafe este amintit acest aspect al 
modului de primire al harului dumnezeiesc - 61 §i 92 - §i in 
ambele gasim cam aceea§i expresie: „li s-a daruit harul in 
chip tainic (iiuoTLKwg)" " §i „a primit tainic (|iuoxLK(og) tot 
harul"^'^ 

Expresiile pot arata ca e vorba de o Sfanta Taina, ca 
harul dumnezeiesc vine in om in mod nevazut sau ca nu 
poate fi perceput la voia intamplarii de catre cineva care nu 
il are. 



5. Harul e simtit in mod con§tient 



De§i harul lui Dumnezeu vine in noi in chip tainic, in 
tacere , „primim in chip sim^it harul Duhului" 

Putem sa ne referim la o simfire interioard a harului 
dumnezeiesc in Sfantul Botez sau ne putem referi la 
con§tientizarea prezentei lui in noi inline. 



""idem, p. 318(61). 

"^^ Idem, p. 322 (92). 

''^^ Parintele George Florovski, intr-un articol al sau intitulat Catolicitatea Bisericii, 

(traducere personals din limba engleza, 

cf. http://www.plasticsusa.com/ortho/Florovski.htm), scria ca : „in ziua Cincizecimii 

Sfantul Duh vine (coboara) in Biserica, care era reprezentata prin cei 12 Apostoli ji 

aceia care au fost cu ei. El a intrat in lume in ordine {in lini^te mai bine zis. Fara sa 

fie cunoscut de ceilal^i, de cei mul^i)". Dupa cum s-au petrecut lucrurile atunci, se 

petrec §i acum, caci harul Duhului Slant nu vine in mod batator la ochi, ci in chip 

smerit, tainic, ca Mangaietorul eel mai delicat ji atent al nostru. 

A se vedea: http://orthodoxwiki.org/Georges_Florovsky. 

FR, vol. 1, op. cit., p. 318 (59): „ei'apY(iJ<; 6e5w|ie9a tt)v 6exune9a ifiv xS.(>w toC 
nveunaTog",c/ PG 65, col. 937. Simfirea duhovniceasca a harului dumnezeiesc ca ji 
vederea luminii dumnezeie^ti - in fond tot a harului dumnezeiesc - sunt realita^i 
traite de catre to^i Sfin^ii lui Dumnezeu §i de catre to^i cei care isi desavarjesc via^a. 
In acest pasaj, Sfantul Marcu a citat o dorin^a a mesalienilor, care in^elegeau foarte 
eronat aceasta realitate. 

Ei doreau o eviden^a „simtuala", „materiala" a harului necreat. 
Insa faptul ca harul lui Dumnezeu e trait con^tient nu e o minciuna, ci adevarul 
experientei ortodoxe. In anexa a doua a cartii de fata, cea despre mesalieni, vom 
detalia ji parerile lor grejite despre experierea harului dumnezeiesc. 



101 



II putem sim^i „in inva^atura ce ne-o da aproapele . . . se 
ive§te in cuget §i prin citire, sau inva^a mintea, prin 

Ann 

cugetarea naturala, spre adevaml lui" 

Prin cugetarea la cele dumnezeie§ti, prin in^elegerea 
lucrarilor §i a voii lui Dumnezeu putem intra „in chip sim^it 
intm bucuria Domnului" 

Vorbind despre priveghere, rabdare §i rugaciunea 
nestramtorata, Sfantul Marcu afirma ca, unul care le are pe 
acestea trei la un loc „se imparta§e§te, in chip vadit, de 
Duhul Sfant"^''. 

Nu numai ca po^i safii con§tient de prezen^a Sfantului 
Duh din tine insu^i, ci po^i fi sigur §i de prezen^a lui in al^ii. 

Harul dumnezeiesc modeleaza un om intr-un anume 
fel iar indiciile noii lui infa^i^ari interioare, pot spune multe 
celor duhovnice§ti. 

Despre „cuno§tin^a harului lui Dumnezeu"'*^° se 
vorbe§te §i in paragraful 111. 

Ca sa cuge^i smerit trebuie sa fii con§tient de prezen^a 
harica a lui Dumnezeu, Care ne ajuta in mod evident. 

In paragraful urmator, casa plind de aer e un 
echivalent - pastrand propor^iile - a prezen^ei harului 
dumnezeiesc in mintea ra^ionala 

Harul lui Dumnezeu patmnde in mintea noastra, „cu 
cat sco^i mai mult (din minte) materia afara...§i cu cat o 
mani pe aceasta mai mult inauntru, cu atat mai mult se 
retrage acela" , (harul dumnezeiesc), din minte. 

Materia min^ii, gandurile trebuie scoase afara, pentru 
ca Duhul Sfant sa ne inunde mintea, inima §i trupul nostru. 

Golirea de gdnduri nu inseamna nicidecum o luptd cu 
puterea rafionald a minfii, ci o lini§tire a gdndurilor 
pdtima§e, care ^in \ocu\adevdratei gdndiri a omului. 



6. Harul lucreaza in om pe masura impUnirii 
poruncilor dumnezeie§ti 



^'^''FR, vol. 1, op. cit., p. 318 (63). 



478 



Ibidem: „ei(; xt]q x^pccv toO Kuplou evapywt; eLo6A,euo6|j,e0K", cf. PG 65, col. 937 / 



„m gaudium Domini manifeste", PG 65, col. 938. 
"^ Idem, p. 323 (98). 



Idem, p. 325(111). 

Ibidem, 

Ibidem. 



"'^^ Ibidem, (112). 



102 



In cei boteza^i ortodox haml nu lucreaza de la sine, ci 
„el lucreaza in ei pe masura implinirii pomncilor"'*^^. 

Mesalienii gre§eau tocmai prin aceea, ca cereau 
harisme dumnezeie§ti fara a depune niciun efort uman. 

Despre ei, Sfantul Marcu scrie - folosind singulaml 
in mod metonimic - ca: „Cel ce cere lucrarile Duhului 
inainte de implinirea pomncilor e asemenea robului 
cumparat cu bani, care, indata ce a fost cumparat, cere 
deodata cu preful §i scrisoarea de slobozire"^^ . 

Haml dumnezeiesc se face sim^it in om, pentm ca 
omul „se umple de cuno§tin^a sigura (a harului 
dumnezeiesc) . . . prin implinirea poruncilor" 

Pomncile aduc luminarea min^ii §i „fiecare dintre noi 
se lumineaza in masura in care, urandu-§i patimile care-1 
intuneca, le smulge din sine" . 

In locul patimilor vine harul dumnezeiesc, dar pentru 
a veni acesta, trebuie sa mergi pe calea voii lui Dumnezeu §i 
nu oricum. 

Via^a duhovniceasca exclude hazardul, imprecizia §i, 
mai ales, nu are nimic de-a face cu eterodoxia. 



7. Harul e putere dumnezeiasca 



Aon 

Daca zacem „pumrea in placeri" , prin libera 
noastra alegere, nu §tim ca suntem lasa^i de Dumnezeu sa 
fim biruitori aipdcatului. 

Renun^am la lupta, crezandu-ne „ni§te neajutora^i" 
in fa^a demonilor, caci nu in^elegem ca haml dumnezeiesc 
ne „este dat cu /spre putere (Kaia 6i)va|iLv)"^^^. 



''^^ Idem, p. 318 (61). Poruncile lui Dumnezeu, implinite in via^a personals, scot la 

suprafa^a, fac evidenia frumusefea harului dumnezeiesc. Ele sunt cele care ne arata 

fastuozitatea dumnezeiasca a vie^ii duhovnicejti, boga^ia inimaginabila a vie^ii 

dumnezeiejti care ni se imparta§e§te. 

Tocmai de aceea suntem de acord cu adevarul, ca „implinirea poruncilor este 

dinamismul insuji al credin^ei", cf. Pr. Conf. Dr. Vasile Raduca, Credinfa deista ^i 

cea mdntuitoare, in rev. Studii Teologice 2001 (Llll), nr. 3-4, p. 23. 

Fara asceza personals, credin^a nu ar fi un mod de existenfa plenar, total, ci doar un 

exerci^iu singularizant de reflec^ie religioasa. 

'^^'^FR, vol.1, op. cit., p. 318 (64). 

"'^^ Idem, p. 322 (92). 

''**'^ldem, p. 326(118). 

"'^^ Idem, p. 318(60). 



103 



Pomncile dumnezeie§ti pot fi implinite, tocmai pentru 
ca „atarna de noi sd facem sau sd nu facem binele pentru 
care avem puterea 

Puterea harului dumnezeiesc e puterea dumnezeiasca 
care ne face sa nu cadem in pacat, ci sa trecem biruitori 
peste orice ispita. 



8. Sfintenia este adusa de har 



Punandu-se problema faptei bune in paragraful al 24- 
lea, Sfantul Marcu afirma, ca fapta buna are rolul de a ne 
refine de la rau, insa „nu ne poate adauga un spor de 
sfin^enie, fara haf'^^V 

Pentru ca faptele noastre sa ne sfin^easca via^a e 
nevoie de harul dumnezeiesc, caci harul, alaturi de credin^a 
§i de pocain^a, ii face pe oameni drep^i"*^^. 

Aceasta precizare - pentru o discu^ie onesta - elimina 
ipoteza, deloc veridicd, a existenfei sfinfeniei §i dincolo de 
grani^ele concrete ale Ortodoxiei. 



9. Harul lucreaza in mod ascuns in noi 



De§i putem sim^i prezen^a haruluilui Dumnezeu in noi 
inline, acest lucru nu exclude ac^iunea safoarte complexd §i 
aproape imperceptibildm fiin^a noastra. 

Tocmai de aceea Sfantul Marcu precizeaza, ca „liarul 
nu inceteaza de a ne ajuta in chip ascuns""*^^, fiindca harul 
nu lucreaza numai cand suntem noi con§tienfi, ci in orice 
secunda a zilei sau a nop^ii. 



^'" Ibidem. 
^'^^ Ibidem. 

Ibidem (61): „e(t)' i\[ilv 6e Iotl iroLeiv r[ [i^ -i:ol6lv to dyaQov Kccxa 6uva|iiy", cf. 
PG 65, col. 937 /: „in nobis autem situm est pro virili bonum facere aut non facere", 
cf. PG 65, col. 938. 

Idem,p. 313 (24): „npoo6TJK'ni' Se kylkohoO ektoc xdpixoQ iroLfjoKL ou 5waTai\ 
cf. PG 65, col. 933 /: „Caeterum extra gratiam, sanctificationis accessionem nobis 
facere non potest", PG 65, col. 934. 
"^^ Idem, p. 324(109). 
"'^ Idem, p. 318(61). 



104 



Mladierile harului dumnezeiesc ne schimba intr-un 
mod discret, tainic §i tocmai in aceasta sta bucuria noastra, 
care nu poate fi asemenea bucuriei acestei lumi (In. 16, 20). 



10. Harul Duhului Sfdnt este unul §i 
neschimbat 



Despre aceasta realitate dumnezeiasca se ocupa doua 
paragrafe: paragrafele 115 §i 118. 

In primul paragraf, se spune faptul, ca „haml Duhului 
e unul §i neschimbat"'*^'*, pe cand in urmatoml se face o 
explicable mult mai extinsa: „cand auzi Scriptura spunand 
despre Duhul Sfant ca S-a cobordt peste fiecare dintre 
Apostoli, sau ca a navalit asupra unui proroc, sau ca 
lucreazd, sau se intristeazd, sau se stinge, sau se mdnie; §i 
iara§i ca unii Siupdrga Duhului, al^ii sunt plini de Duh Sfdnt, 
sa nu cuge^i la vreo tdiere, sau la vreo prefacere sau la vreo 
schimbare a Duhului, ci crede, dupa cum am spus mai 
inainte, ca el e nemutat, neschimbat §i atotputernic. De 
aceea, el ramane in lucrari ceea ce este"'*^^. 

Harul dumnezeiesc e prezent in to^i §i fiecare se 
imparta§e§te de el, dar el nu se divide in fiecare din cei care 
il au §i nici nu se schimba intm altcevaci ramane ceea ce 
este. 

Harul dumnezeiesc ii sfin^e§te pe to^i credincio§ii §i, 
in acela§i timp, ii une§te pe to^i in Sfanta Biserica, caci El e 
Duhul comuniunii §i nu al separatismului sau al 
fragmentaritdfii . 



11. Harul lucreaza in fiecare dupa cum voie§te 



De§i harul dumnezeiesc e unul singur §i neschimbat 
in esen^a sa, el „lucreaza in fiecare precum voie§te" . 



"^^ Idem, p. 325(115). 

"^^ Idem, p. 326(118). 

''^^ Idem, p. 325 (115): „evepYeL 6e ekkotw, kkGw; PouleiKL", cf. PG 65, col. 945 / : 

„operatur autem in unoquoque, quemadmodum sibi visum fuerit", cf. PG 65, col. 

946. 



105 



Ac^iunea sa dumnezeiasca in om este atotputemica §i 
sfin^itoare §i in fa^a ei patimile cedeaza. 

Haml lucreaza in noi in mod dumnezeiesc, spre binele 
nostm real, vesnic, pentm ca e ac^iunea lui Dumnezeu in 
noi, pe care o acceptam cu smerenie §i cu bucurie. 



12. Darurile Sfdntului Duh 



Acestea sunt numite „roadele Duhului Sfant""*^^ - 
dupa expresia Sfantului Pavel - §i sunt preluate de Sfantul 
Marcu - de§i fara specifica^ie - de la Gal. 5, 22-23. 

In paragraful al 90-lea apar numai iubirea, bucuria §i 
pacea §i se indica a fi luate in calcul „§i cele urmatoare"'*^^, 
adica indelunga rdbdare, bundtatea, facerea de bine, 
credinfa, bldndefea, infrdnarea §i curdfia. 



13. Harul daruie§te lucrdrile care se potrivesc 
diferitelor virtual 



Despre ac^iunea concreta a harului dumnezeiesc §i 
despre cum e prezent el in diferitele virtual, Sfantul Marcu 
vorbe§te foarte delicat, cu o tandre^e duhovniceasca rara. 

In paragrafele 116 §i 117, ela prezentat bucuria 
prezen^ei Sfantului Duh din el insu§i cu o nedisimulata 
voio§ie. 

In primul paragraf el scrie: „Precum ploaia, curgand 
in pamant, da plantelor calitatea lor proprie, celor dulci 
dulcea^a §i celor acre acreala, a§a haml, intrand in inimile 
credincio§ilor, le damie§te lucrarile care se potrivesc cu 
diferitele virtual (apiioCouoag xalc, apexalc, xac, kvepydac, 
XapLCeiaL) 

Harul dumnezeiesc nu il ajuta pe om impotriva 
calitdfilor §i a virtufilor sale §i nici nu lucreaza in om, daca 
omul nu dore§te ceva: o virtute sau o lucrare anume. 



"^^ Idem, p. 322 (90). 

^^** Ibidem. 

"* Idem, p. 325(116). 



106 



Haml dumnezeiesc il ajuta pe om, in sensul bun spre 
care acesta tinde, in mod con§tient §i liber. 

Acest lucru extrem de important, apare detaliat §i in 
paragraful al doilea: „Celui ce flamanze§te pentru Hristos 
harul i se face brand; celui ce inseteaza bduturd preadulce; 
celui ce tremura de frig haind; celui ostenit odihnd; celui ce 
se roaga deplind incredintare; celui ce plange 

5,500 

mangaiere 

Haml se face tuturor toate, daca eel care crede in 
Hristos se nevoie§te potrivit voii Sale §i daca nu a§teapta 
ajutor omenesc in nevoin^a sa, ci numai ajutor dumnezeiesc. 



14. Harul treze^te con§tiinta 



Cel care ne duce la vederea pacatelor proprii §i la 
parerea de rau pentru ele este harul dumnezeiesc. 

Sfantul Marcu scrie in acest sens, ca: „Mai intai harul 
treze§te in chip dumnezeiesc con§tiin^a^°^ . Aceasta ii face pe 
cei facatori de rele sa se caiasca §i sa placa lui 
Dumnezeu"^°^. 

Ini^iativa o ia haml dumnezeiesc, dar pentm a fi gata 
sa vezi adevarul tau, trebuie sa recuno§ti ca ce faci tu nu este 
in regula, ca fara Dumnezeu e§ti un om pierdut, un ratat. 

Con§tiin^a se treze§te, cand observi ca ai pierdut 
foarte mult sau totul 



75. Harul dumnezeiesc vindecd patimile 



Prezen^a Sfantului Duh este o prezen^a concreta, 
reala. A scapa de patimi nu inseamna a le ascunde, ci a le 
vindeca. 



^°° Ibidem. (117). 

: „np(i3Tov |j,ev Oeoirpeirwc SLeyetpeL tt)v awd,hx\aiv\ cf. PG 65, col. 937 / : 
„Primum quidem divinitus excitat conscientiam", cf. PG 65, col. 938. 
^°- Idem, p. 318(62). 

^°^ Despre aceasta deznadajduire a pocainfei, Sfantul Ignatie Briancianinov scria: 
„Considera-te condamnat la chinurile ve§nice din iad; din acest chin al conjtiin^ei se 
vor najte in inima ta, fara sa le po^i opri, asemenea framantari, §i asemenea 
rugaciuni, incat cu siguran^a Dumnezeu se va milostivi de tine §i, in locul iadului, 
vei dobandi raiul", cf. Sfantul Ignatie Briancianinov, Fardmiturile ospafului, col. 
„lzvoare duhovnice§ti", vol. 7, Ed. Ep. Ortodoxa Romana Alba lulia, 1996, p. 103. 



107 



Tocmai de aceea nu poate exista un simulacru de 
via^a duhovniceasca, fiindca via^a duhovniceasca presupune 
trairea permanenta intm haml lui Dumnezeu §i aceasta traire 
aduce in fa^a tuturor rezultate foarte concrete. 

Vindecarea de patimi, eradicarea patimilor e un lucm 
concret. Sfantul Marcu aminte§te aceasta realitate in 
paragraful 118, spunand ca: haml „salveaza in fiecare, in 
chip dumnezeiesc, ceea ce trebuie salvat''^^"*. 

Patimile nu sunt vindecate a§adar de catre asceza 
noastra - oricat de mare ar fi ea - ci de harul dumnezeiesc, 
dar asceza are rolul de a-1 pastra in bine pe eel care se 
vindeca de patimi. 

Patimile nu se pot stinge din noi §i nici nu se pot uita 
fara harul Sfantului Duh. 

In paragraful al 152-lea se vorbe§te despre „patimile 
uitate prin harul lui Dumnezeu"^°^, dar care se pot reactiva, 
daca ne amintim trecutul nostru in chip patima§. 

Trebuie sa ne luptam cu pacatul - dar cu frica de 
Dumnezeu - §i „luptand noi, insu§i haml lui Dumnezeu il 
surpa"^°^, il strica. 

Patimile se vindeca, daca ne luptam impotriva lor, dar 
asteptand cura^irea de ele de la Dumnezeu. 

Asceza noastra nu trebuie sa devina un scop in sine, ci 
ea trebuie vazuta ca umilul nostru efort pentru cura^irea de 
patimi, cura^ire care vine, de fapt, in mod deplin §i 
desavdr§it, de la Dumnezeu. 



16. Harul lucreazd in inima 



Pentm a intra in Impara^ia Cemrilor „trebuie sa avem, 
mai intai, harul Sfantului Duh lucrand in inima" 



FR, vol. 1, op. cit, p. 326 (118): „Kal eKaoiw to 6eov KiroowCeL 9eo-irpeTra)(;", cf. 
PG 65, col. 945. 

^°^ Idem, p. 331 (152). Despre o repunere in mi§care a patimilor, Sfantul Ignatie 
Briancianinov scria: „Patimile, care prin harul lui Dumnezeu erau deja omordte in 
suflet §i nimicite in minte prin uitarea aducerii aminte de ele, prind a se pune iaraji 
in mijcare §i sa sileasca sufletul la lucrarea lor", cf. Calauzarugatorului. Izbavirea 
de durerile ostenelilor zadarnice. Experience ascetice, vol. IV, trad, de Adrian §i 
Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2001, p. 28. 
^*Fi?, vol. 1, op. cit, p. 339 (205). 

Ibidem (149): „irpwT0i' ev tfj KapSia exeiv xx\v x^pi-v toO 'AyLou IIi'euiiKTo; 
evepYoOoKv", cf. PG 65, col. 952 /: „oporteat primum in corde habere gratiam 
Spiritus Sancti operantem", cf. PG. 65, col. 951. 



108 



Sfantul Marcu nu considera via^a duhovniceasca „un 
lux" al cre§tinilor ortodoc§i, ci starea normald a fiecaruia in 
parte. 

Lucrarea in inima a Sfantului Duh presupune o 
lucrare fina impotriva patimilor §i sim^irea reala a Sa in 
inima noastra. 

Discu^ia despre inima ca centru spiritual al omului nu 
ii e straina, dupa cum se pare, Sfantului Marcu. 



1 7. Staruinta in harul lui Dumnezeu 



Nu e de ajuns sa simfim in noi harul, ci sa vrem 
continuu al avea nestins (I Tes. 5, 19) in noi. 

Lupta cu gandurile §i cu patimile, biruite 
duliovnice§te - prin rugaciune §i buna nadejde - ne arata ca 
staruim in harul lui Dumnezeu 

Aceasta staruinfa e mantuitoare, caci ea ne „izbave§te 
de urgia viitoare" . 



18. Harul cere inaintare in via^a 

duhovniceasca 



Nu tot eel ce se boteaza §i crede in Hristos simte 
lucrarile Sfantului Duh, fara o inaintare a sa in via^a de 
sfin^enie. 

De aceea, „este o lucrare a harului, necunoscuta celui 
slablaminte"''°. 

Mintea duhovniceasca presupune o in^elegere a vie^ii 
duhovnice§ti din mijlocul experierii ei. 

Subtilita^ile prezen^ei harului Sfantului Duh §i a 
lucrarile Lui cu fiecare in parte sunt tot atatea discufii 
personale. 

De§i, „celor ce cred le-a daruit (Dumnezeu) harul"^^\ 
dupa cum am vazut, harul dumnezeiesc se manifesto in mod 



^°** Idem, p. 330(146). 
^°' Ibidem. 
^^°Idem, p. 314(28). 
^" Idem, p. 313(21). 



109 



sim^it, numai in cei care sunt angrena^i intr-o via^a 
duhovniceasca autentica. 

Via^a duhovniceasca e numai cea traita in harul lui 
Dumnezeu, este bucuria de a fi impreuna cu Dumnezeu §i de 
a vedea, prin El, tot ceea ce exista. 

Ea nu poate fi evocata fara ca sa o cuno§ti ba, mai 
mult, nici nu ai putea avea o idee despre o asemenea via^a 
fara harul dumnezeiesc. 



110 



Concluzii 



Dupa aceasta incursiune in teologia Sfantului Marcu 
Ascetul, pot sa spun, cu mare bucurie, ca percep mult mai 
u§or punctele esen^iale, de forfa, ale gandirii sale §i acest 
demers poate fi considerat un prim pas al meu in imensul 
teritoriu al in^elegerii Sfin^ilor Parin^i. 

Mantuirea personala e o realitate palpitantd dar, in 
acela§i timp, sinergicd. Omul e prins cu totul in ac^iunea 
iubitoare §i proniatoare a lui Dumnezeu, e un factor activ, 
cooperant, dar harul dumnezeiesc este elementul decisiv al 
indumnezeirii noastre. 

Pentru o mai buna evidenpere a cadrului general al 
lucrarii, prezentam, pe scurt, consisten^a ideatica a fiecami 
capitol in parte: 

Capitolul intdi e o privire progresiva asupra realita^ii 
credin^ei. Plecam de la o credin^a ra^ionala, dar aceasta nu 
atinge adancul Revela^iei dumnezeie§ti. 

Credin^a ca §i cuno§tin^a este o cunoa§tere exterioard 
§i nu o credinfd. Credin^a trebuie sa ne schimbe via^a iar 
Sfantul Botez e o racordare la dreapta credin^a, o consecin^a 
a acestei adeziuni totale §i care produce o rena§tere a 
noastra, prin apa §i prin Duh. 

Adevdrata credinfd e o cunoa§tere haricd, caci 
dreapta-credin^a nu e o stagnare confortabild, ci o inaintare 
continud in in^elegerea lui Dumnezeu §i a voii Sale. 

Credin^a e §i o ascultare cu placere de Hristos 
Dumnezeu dar, in acela§i timp, ea da putere duhovniceasca 
concreta celui care se nevoie§te. 

Prin credin^a §tim sa ne luptam cu patimile care ne 
subjuga libertatea. Credin^a care e o in^elegere continua 
devine un mod de a fi, un mod de a ne comporta, potrivit cu 
diferitele situa^ii existen^iale. 

Credin^a trebuie sa se manifeste in mod evident §i cu 
totul personal. El, eel care crede, e un om care a aflat 
adevaml esen^ial despre toate §i nu „un habotnic", „un 
dezaxat" sau „un fanatic". 

Ca sa-1 in^elegem pe omul credincios trebuie sa 
plecam din centrul existen^ei sale, centru care se confunda 
cu sfera §i manifestarile credin^ei. 



Ill 



Cel care crede, rabda toate, §tiind ca sfar§itul vie^ii 
sale e o intrare in Impara^ia lui Dumnezeu. Prin credin^a nu 
suntem mp^i de ve§nicie ci, dimpotriva, traim inca de aici in 
atmosfera ve§niciei. 

Asceza e un indiciu al realita^ii credin^ei, al faptului 
ca eel care crede §tie rostul vie^ii de aici §i anume, cum ca 
via^a actuala e o anticamerd a ve§niciei. 

In cele din urma, credin^a e vazatoare de cele 
dumnezeie§ti, motiv pentm care, in mod practic, il duce pe 
omul credincios la o statomicire in adevdr, la o rabdare 
neclintita, fiindca are ca fundament o certitudine interioara, 
o incredin^are interioara inexpugnabila. 

Capitolul al doileadezhatQ cele doua maniere de 
abordare ale mantuirii, in paralel cu motiva^iile exprese ale 
faptelor credin^ei. 

Mantuirea obiectiva e vazuta ca infiere a noastra, prin 
opera rascumparatoare a Fiului lui Dumnezeu dar, pe de alta 
parte, ca slobozirQ, eliberare de sub robia diavolului. 

Mantuirea personala insa nu e o produc^ie de sorginte 
exclusiv umand, ci o arhitectura interioara extraordinara, 
mai ales ca o consecin^a evidenta a prezen^ei harului 
dumnezeiesc in noi inline. 

Dezbaterea faptelor credin^ei are §i ea o 
problematizare complexa. Fapta trebuie sa fie unita cu 
interioritatea nevoitomlui, caci faptele nu sunt facute pentru 
ele insele. 

Pe Dumnezeu II iubim prin implinirea poruncilor, 
prin faptele pe care le propun pomncile dumnezeie§ti. 
Credin^a e o for^a personala, tocmai pentm ca vine din 
ascultarea lui Dumnezeu. 

Credin^a te face sa ascul^i de Hristos §i ascultarea e o 
manifestare a credin^ei prin fapte. Faptele, osteneala ascezei, 
e in^eleasa ca o complementaritate fireasca a studiului 
teologic, dar §i ca un mod personal al cura^irii de patimi. 
Osteneala Qpocdinfd dar §i evlavie. 

Numai iubirea te face omul ostenelii, omul faptelor 
bune. Daca suntem aten^i la primul beneficiu personal al 
faptelor bune, aflam ca ele sunt o re^inere a noastra de la 
rau. 

Virtu^ile se cer §i se cauta una pe alta, insa virtutea 
care prisose§te in prezent nu e decat dovada unui trecut 
nepasator. 



112 



Sim^im sa facem acum ceva mai mult, pentm ca in 
trecut am facut foarte purine lucmri bune sau deloc. Asceza 
insa este §i o intdrire a fiin^ei proprii. 

Ea nu se confunda cu acfiunile frivole, prin care se 
cauta scaparea imediata de patimi, dar care, de fapt, distmg 
fiin^a noastra, o imbolnavesc pe toate planurile §i nici cu un 
hobby, activat din inertia obiceiului sau din mimetism 
edesial. 

Asceza e o angajare pur religioasd a noastra §i o 
ata§are totala a noastra de voia lui Dumnezeu. 

In spa^iul eclesial se implinesc pomncile lui 
Dumnezeu. Implinim poruncile pe masura ce cre§tem in 
credin^a, pe masura ce credin^a devine o tot mai mare 
minune pentru in^elegerea noastra. 

§i implinind voia lui Dumnezeu, facand fapte bune, 
ne umplem in aceea§i masura §i de siguranfd 
duhovniceascd. Fapta buna paze§te cura^enia Sfantului 
Botez, e cadrul duhovnicesc interior in care viaza in noi 
harul Sfantului Duh. 

Binele e o slujire, o preaslavire a lui Dumnezeu, o 
adorare a Sa care ne scapa din plasa intunecata a egoismului 
luciferic, a singurata^ii totale. Si la Sfantul Marcu exista 
diWhXdi percepere evanghelicd a faptei bune. 

Exista fapte bune pentru mine, pentm cura^irea mea 
de patimi §i de ganduri murdare dar §i fapte bune pentru 
alfii, in favoarea altora. Ambele moduri de a pune problema 
trebuie sa se afle la un loc in forul nostru decizional. 

Orice fapta ne schimba in dublu sens: spre bine sau 
spre rdu. Fapta ac^ioneaza in mod direct, in mod evident 
asupra fiin^ei noastre. Fapta e o ramanere in sfera binelui, 
insa pentru a ne sfin^i e nevoie de harul dumnezeiesc. 

Daca privim fapta buna §i ca o explorare a 
adevdrului, dar §i a relafiilor interumane - intotdeauna 
privite ca rela^ii inter-fra^e^ti - atunci ea ne apare §i ca 
experientd personald, ca o cunoa§tere ce ne imboga^e§te in 
mod foarte pozitiv. 

Fapta e intarirea cunoa§terii unui lucru §i o fortificare 
a firii noastre. Dar fapta e §i o pova^uire dumnezeiasca, caci 
se face la indemnul §i cu ajutoml Prea Sfintei Treimi. 

E §i o filosofie practicd, atata timp cat e o cunoa§tere 
experen^iala a adevarului sfant. 

Pericolul apare atunci cand neglijam faptele credin^ei. 
Cand devenim duplicitari in via^a noastra §i ne limitam doar 



113 



la o credintd raponald, ra^ionalizata, atunci nu mai avem 
decat o formula mentald extremistd §i nu o credinfd. 

Ca sa nu ajungem in aceasta situa^ie dezastruoasd §i 
ridicold in acela§i timp, trebuie sa fim aten^i la toate 
particularita^ile faptelor bune §i nu numai la unele. 

Dar asta ar inseamna ca noi sa avem o credin^a plina 
de sensibilitate fa^a de orice cuta §i de orice fald al voii lui 
Dumnezeu. 

Capitolul al treilea continua analiza faptelor bune, 
insa postandu-se in planul existential al ac^iunii lor. 

Analizand tratatul Sfantului Marcu am ajuns la 
con§tientizarea a trei distincfii fundamentale in ceea ce 
prive§te infelegerea practicd a faptelor bune: 

1) Faptele sunt cerinfe exprese ale poruncilor 
dumnezeie§ti. Pomncile dumnezeie§ti sunt cele care ne 
propun faptele credin^ei. 

lar credinciosul care impline§te pomncile lui 
Dumnezeu demonstreaza faptul, ca iubirea lui pentru 
Dumnezeu e o iubire reala, o iubire care nu poate fi in 
niciun fel exterminatd sau diluatd. 

Mobilul interior al faptelor noastre e realitatea in 
conformitate cu care vom fi judeca^i de Dumnezeu. 

Dar mantuirea nu e o platd care se datoreaza faptelor 
noastre bune, chiar daca pare paradoxald aceasta afirma^ie 
pentru mul^i. 

Implinirea voii lui Dumnezeu e graduald. Intr-un fel 
i§i traiesc voca^ia mirenii, intr-alt fel monahii, dar asta nu 
inseamna ca aceste doua categorii eclesiale sunt 
antagonice, ci fiecare, in felul ei, exprima aceea§i realitate a 
credin^ei. 

Orice cuvant al lui Dumnezeu este o poruncd pentru 
to^i §i cuvintele Sale trebuie interiorizate prin iubirea ce o 
avem pentru El. 

Tocmai de aici, faptele apar ca decizii luate de o 
con§tiin^a induhovnicita. 

§i trairea in spa^iul voii lui Dumnezeu duce la o 
imprimare de bar a fiintei noastre, care ne covar§e§te mintea 
§i sim^irea pe fiecare zi. 

lar traind in Duhul Sfant, porunca dumnezeiasca nu e 
un ideal ambiguu sau iluzoriu, ci se concretizeaza in 
momente existenfiale de mare con§tiin^a. 



114 



Trebuie sa §tim pomncile, sa incercam sa le 
cunoa§tem continuu §i sa ne bucuram intm ele continuu. §i 
aceasta, pentm ca trairea lor nu consta intr-o mulfumire de 
sine, pentm implinirea separata a unor condi^ii divine ale 
mantuirii, ci scopul frecventarii lor e sfinfirea viefii noastre. 

Numai cautarea mantuirii proprii te face vigilent fa^a 
de pomncile Sale. Scopul vie^ii creatine, daca te acapareaza 
deplin, face ca sa te acapareze §i realitatea dobandirii lui: 
pomncile dumnezeie§ti. 

Astfel, punctul prim al vie^uirii cre§tin-ortodoxe nu e 
gdndirea la porunci, ci iubirea lui Dumnezeu. §i daca 
iubirea lui Dumnezeu troneaza in fiin^a noastra, atunci e o 
ravna, o foame care ne mistuie. 

Prin porunci II vedem pe Hristos, II iubim pe El, 
vorbim cu El. §i daca astfel de binefaceri dumnezeie§ti se 
revarsa din implinirea pomncilor Sale, atunci trebuie sa 
alegem, in mod explicit, prin credin^a, nevoin{a 
mdntuitoare. 

2) Faptele sunt o alegere personala a credin^ei, o 
asumare existen^iala. Slujirea lui Dumnezeu e o manifestare 
a unci credin^e vii, impetuoase. 

Insa nevoin^a nu e o stare de „sanatate" in mod 
neaparat, ci o tindere spre sdndtate, o incercare de umplere 
de harul Duhului Sfant, o incercare de reabilitare 
ontologico-axiologica in fa^a lui Dumnezeu. 

Fapta buna ne face sa fimfrumo§i duhovnice§te dar ne 
pastreaza, in acela§i timp, ravna pentm Dumnezeu. §i 
faptele bune due la virtual sau sunt pana la urma virtup, §i ni 
se cere sa unim in noi toate virtufile. 

3) Faptele sunt o implinire duhovniceasca. Insa§i 
implinirea lor aduce eviden^a situarii in harul dumnezeiesc. 

Trebuie sa verificam ascetic Sfanta Scriptura §i 
scrierile Sfin^ilor Parin^i pentm a ne insu§i modul 
dumnezeiesco-omenesc de ac^iune §i de vie^uire a cre§tinilor 
ortodoc§i autentici. 

Caci nu e de ajuns numai o sumd de sforfdri 
intermitente in perimetml faptelor bune, ci e nevoie de o 
permanentd atenpe la detaliile faptelor bune. 

Indumnezeirea noastra e o minune, o inlan^uire a unui 
numar infinit de minuni. 

Rasplata lui Dumnezeu ne depa§e§te in^elegerea §i 
logica noastra circumscrisa. Inaintarea in via^a 
dumnezeiasca e o uimire continua iar starile pe care le traim 



115 



sunt dumnezeiesco-omene§ti, caci suntem umplu^i de haml 
Prea Sfintei Treimi. 

In fiecare fapta, in fiecare moment care necesita 
rabdare, oriunde, oricand, eel care face voia lui Dumnezeu e 
foarte con§tient de lucrarea Sa in el. 

Credinciosul nu trebuie sa se opreasca nicaieri, la 
nicio treapta parut „confortabila" din punct de vedere 
duhovnicesc. Trebuie sa inainteze continuu §i sa se lupte tot 
timpul cu patimile. 

Capitolul a patrulea e o trecere in revista a patimilor, 
a unora dintre patimi mai precis. Pentru a putea face fapte 
bune trebuie sa ne luptam cu patimile §i pentru a lupta cu ele 
trebuie sa le cunoa§tem. 

Trebuie sa cunoa§tem roadele pacatelor noastre care 
sunt patimile. 

Dezastml nostru interior o constituie prezen^a lor in 
noi §i prezen^a lor e o produc^ie proprie in exclusivitate. 

Patima incepe de la un gand rau acceptat. Urmarirea 
gandului rau pana la fapta §i repetarea constanta a acestui 
drum dezumanizant, ne conduce la robia patimilor . 

Sfantul Marcu prezinta 51 de patimi in acest tratat, 
alaturi de multe detalii importante pentru via^a 
duhovniceasca. 

Printre patimile semnificative discutate de catre el se 
numara: placerea perversa, ingamfarea, slava de§arta, 
tulburarea, grija trupeasca, intristarea pacatoasa, fa^amicia, 
iubirea de argint, mandria, cearta, fuga de durere, seme^ia, 
nedreptatea, lenevia, minciuna. 

Dar in afara de aceste patimi, se fac referiri mai mult 
sau mai pu^in in treacat §i la alte patimi, §i anume: la 
neglijen^a, lacomie, zgarcenie, vorba multa, la iubirea de 
vrajba, deznadejde, apostazie, hulire, ne§tiin^a, necredin^a 
etc. 

Dupa derularea intregii inva^aturi duliovnice§ti a 
Sfantului Marcu in^elegem, ca patimile nu sunt boli 
existenfiale intdmpldtoare, ca ele nu sunt o fatalitate, dar §i 
aceea, ca ele afecteazd intregul nostru organism. 

Mdntuirea omului inseamna vindecarea lui de patimi. 
§i dobdndirea virtufilor inseamna invierea omului din 
moartea spirituald. 



116 



Capitolul al cincilea trateaza realitatea virtu^ilor. 

Virtu^ile sunt o continua alergare a noastra dupa 
Dumnezeu, dar §i trairea bucuriei de Hristos, Care e cu noi. 
Virtutea e o lupta zilnica pentm a face binele. 

E o continua faptuire, o mergere a noastra integrals 
inspre o fapta buna. 

Sfantul Marcu discuta aici 44 de virtu^i. 

Cele care sunt discutate cu precadere sunt 
urmatoarele: ascultarea, osteneala, pocain^a, infranarea, 
cugetarea smerita, rugaciunea, rabdarea §i indelunga 
rabdarea, zdrobirea inimii, dragostea, acceptarea 
necazurilor, a mustrarilor §i a ocarilor, nadejdea, frica de 
Dumnezeu, in^elepciunea duhovniceasca, negandirea raului 
§i ferirea de el, iertarea, lini§tirea interioara. 

Dintre celelalte virtual, atinse in treacat in acest tratat, 
amintim: cura^ia, modestia, milostenia, vegherea, smerenia, 
aducerea aminte de moarte §i de muncile infrico§ate ale 
ladului, postul, taria de caracter etc. 

Virtu^ile sunt modurile prin care lasam harul lui 
Dumnezeu sa lucreze in noi §i sa se pogoare in noi in fiecare 
clipa. 

Cand demonii vad ca sporim in virtute devin 
nelini^ti^i §i incep sa lupte in mod cumplit cu noi. 

Patimile sunt inlocuite de virtual dar acest lucru se 
face numai cu ajutoml lui Dumnezeu. Mantuirea e o ridicare 
la via^a dupa Dumnezeu, cu ajutoml Sau. 

Capitolul al §aselea detaliaza realitatea providen^ei 
dumnezeie§ti, atat din punct de vedere obiectiv, cat §i 
personal. 

Cand se pune problema providen^ei obiective vorbim 
de lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii. In primul rand am 
eviden^iat ajutoml lui Dumnezeu. 

Pe acesta il primim prin rugaciune §i e complementar 
lucrarii personale a omului. 

Bunavoin^a lui Dumnezeu e tot o urmare a mgaciunii. 
Lucml bun pe care urmarim sa il facem e ajutat de 
Dumnezeu ca sa se infaptuiasca, dupa cum §i natura ne vine 
in ajutor, pentm a se termina cu bine finalizarea lui. 

Iconomia lui Dumnezeu reprezinta ghidarea noastra 
de catre Dumnezeu iar pova^uirea Sa este privita atat sub 
aspect pozitiv - ca poruncd §i indemn al Sfintei Scripturi - 
dar §i sub aspect negativ, pentm ca Dumnezeu Se face sim^it 



117 



pe Sine, in mod dureros, fa^a de cei care nu iau in serios 
voia Sa. 

Indurarea lui Dumnezeu nu are hotar, nu are limite. El 
ne a§teapta pocain^a in fiecare clipa, pentru ca sa ne 
daruiasca iertarea Sa preamilostiva. 

Compatimirea lui Dumnezeu o constituie intregul 
ajutor acordat noua pentru a ne mantui. El sufera impreuna 
cu noi pentru binele nostru. 

Dreptatea lui Dumnezeu ^ine cont de pacatele noastre 
§i de aceea nu se manifesta in mod arbitrar. 

Providen^a personala vizeaza acceptarea lucrarii lui 
Dumnezeu de catre oameni. 

Sfantul Marcu accentueaza aici, aspectul penitential al 
lucrarii lui Dumnezeu. Omul, privind la pacatele sale, 
trebuie sa accepte medicamentele iubitoare ale lui 
Dumnezeu §i, in primul rsLnd,necazurile . 

Necazurile sunt aduse de dreptatea lui Dumnezeu §i 
vin pentru pacatele noastre. Cel care nu accepta necazurile 
se lupta cu Dumnezeu iar eel care accepta amaraciunea lor, 
va gasi ascunsa in ea bucuria dumnezeiasca. 

Acceptarea diverselor situa^ii existen^iale, nu ca pe 
ni§te intdmpldri, ci ca pe ni§te mijloace obiective ale 
mantuirii noastre e adevarata gandire a ortodoxului. 

Dumnezeu ne providen^iaza via^a pana in eel mai mic 
detaliu, de aceea nu trebuie sa ne temem de noutatea 
fiecarei zile. Incercarile ne sunt §i ele folositoare. 

Situa^iile neprevazute ne inva^a sa nu ne incredem in 
noi inline, ci sa cerem mereu ajutoml lui Dumnezeu. 

Incercarea este o situa^ie plina de reflexivitate, o 
situa^ie in care adevaml tau personal i^i devine foarte 
evident. 

Primirea durerilor fdrd vote ne dau sa sim^im mila lui 
Dumnezeu. Acest fel de dureri ne aduc iertarea pacatelor §i 
multa smerenie. 

La fel §i ocdrile nedrepte sunt momente de bucurie, 
pentru ca ele sunt rasplatite,in mod duliovnice§te, de catre 
Dumnezeu. 

Medicamentele salvatoare ale lui Dumnezeu cauta sa 
ne faca responsabili, hotara^i, energici. 

Ele ne fac sa percepem nevoia noastra absoluta de 
Dumnezeu §i foamea nestavilita dupa harul lui Dumnezeu, 
dupa focul ceresc, care ne sfin^e§te din interiorul nostru spre 
exterior. 



118 



Capitolul al §aptelea e o evaluare a hariologiei 
Sfantului Marcu din acest tratat. 

Haml dumnezeiesc se da omului in dar de catre 
Dumnezeu. Gratuitatea sa survine insa ca urmare a lucrarii 
rascumparatoare a Mantuitomlui Hristos. 

Primim har §i inainte de Sfantul Botez, prin 
acceptarea adevamlui dumnezeiesc, dar el se leaga, in mod 
concret, de actul eclesial al Sfantului Botez. 

Cel care se boteaza in dreapta credin^a prime§te tot 
harul §i de acum incepe efortul mantuirii omului. Haml vine 
in mod tainic in om §i e sim^it in mod con§tient in fiin^a 
noastra. 

Sim^im prezen^a Sfantului Duh in noi, dar §i in alfii. 
Insa el lucreaza in om pe masura implinirii pomncilor 
dumnezeie§ti. 

El e puterea dumnezeiasca care ne face sa nu cadem 
in pacat §i ne da putere sa trecem bimitori peste ispite. Harul 
dumnezeiesc ne sfin^e§te, pentru ca el, alaturi de credin^a §i 
de pocain^a, ii face pe oameni Drepfi. 

El lucreaza in mod ascuns in noi, fiindca nu lucreaza 
numai cand noi suntem con§tien^i, ci in orice clipa a vie^ii 
noastre. Dar harul Sfantului Duh e unul §i neschimbat, chiar 
daca lucreaza in fiecare virtual diferite, dupa cum voie§te. 

De la Sfantul Duh sunt toate damrile cele bune §i 
harul dumnezeiesc e prezent §i lucrator in fiecare virtute. 
Harul dumnezeiesc il ajuta pe om pentru dobandirea unci 
virtu^i sau a unci lucrari, care sunt dorite in mod con§tient. 
Harul treze§te con§tiin^a adormita. 

El vindeca patimile noastre. Nu asceza noastra ne 
vindeca de patimi, ci harul dumnezeiesc. Dar asceza are 
rolul de apdstra in bine pe eel care se vindeca de patimi. 

Harul lucreaza in inima omului, dar ni se cere §i 
staruinfd §i inaintare in via^a duhovniceasca. 

Via^a duhovniceasca inseamna a trai mereu in Sfantul 
Duh §i considerand ca acesta e modul autentic de activare al 
firii noastre. 

Faptele noastre, in cele din urma, trebuie sa permita 
harului lui Dumnezeu sa se manifeste intr-un mod evident. 
Oricat de mare ar fi asceza noastra, ceea ce o fundamenteazd 
§i o certified e haml dumnezeiesc. 

Pentm Sfantul Marcu mantuirea personala e via^a 
noastra, plina de credin^a, de ac^iune duhovniceasca, in care 
harul Sfantului Duh plute§te protector peste noi, ca la 



119 



inceputul lumii, dar se §i sdld§luie§te intru noi, ca in ziua 
Cincizecimii. 

§i daca sim^im ca Dumnezeu ne vorbe§te prin haml 
Sau aflat in noi, §i daca faptele noastre ne lini§tesc 
con§tiin^a, §i daca credin^a noastra nu poate sa stea fara 
setea de a iubi §i de a ne ruga lui Dumnezeu, atunci 
mantuirea se lucreaza in noi §i trebuie sa vorbim smerit, §i 
doxologic in acela§i timp, despre taina mdntuirii noastre. 



120 



Anexa A 

Amanunte despre via^a §i opera Sfdntului 
Marcu Ascetul 



Viata 



De§i ni se pare inacceptabila situa^ia, despre via^a 
Sfantului Marcu Eremitul, Monahul sau Ascetul abia daca 
putem sa spune cateva lucruri, dupa bibliografia pe care o 
avem la indemana. 

Avert! purine date istorice concrete despre persoana 
sa, de§i opera sa, o mare parte din ea, se pastreaza intr-o 
situa^ie foarte buna. §i asta ne contrariaza. 

Cum se poate pastra a§a de bine o opera, §i sa avem 
date atdt de paupere despre autorul ei? 

Conform colec^iei TheCatholic Encyclopedia , 
Sfantul Marcu a trait in secolul al V-lea §i a fost superiorul 
unei manastiri din Ancyra. 

A trait ca eremit in de§ertul din partea estica a 
Palestinei, langa Sfanta Manastire Sfantul Sava. A fost 
contemporan cu Nestorie " §i a trait in timpul lui Teodosie 
al Il-lea'''. 

Adrian Fortescue^^^, autorul notelor din colec^ia 
amintita mai sus, e de parere ca a murit inainte de Sinodul 
de la Calcedon din 451 . 

In secolul al XlV-lea, Sfantul Nichifor Calist a spus 
ca Sfantul Marcu a fost ucenic al Sfantului loan Gura de 
Aur^^^ 

Cardinalul Bellarmine in Scriitori biserice§ti, 1631, 
p. 273 invoca o realitate mult prea utopica §i anume, ca 



^^^The Catholic Encyclopedia, edited by Charles G. Herbermann and numerous 

collaborators, vol . 9, Ed. The Universal Knowledge Foundation, New York, 1913, 

p. 650. 

^'^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Nestorie. 

^^"^Cf. A Dictionary of Christian Biography, edited by William Smith and Henry 

Wace, vol. 3, London, 1882, p. 826. 

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodosie_al_II-lea. 

^^^ A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Adrian_Fortescue_%28priest%29. 

Cf. Istoria bisericeasca, PG 146, col. 14, 30. 
^^^ A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Bellarmine. 



121 



Sfantul Marcu Ascetul ar fi acela, care ar fi profe^it, cu vreo 
10 ani mai inainte, na§terea imparatului Leon in anul 900. 
Opinia sa a fost negata in secolul urmator, in 1705, de 

CIO 

Tillemont , in cartea sa Memoires, in capitolul al X-lea,p. 
456 sq. 

Nu avem date mai multe, pentm a vorbi despre 
motivele care i-au determinat pe cei doi, ca sa se pronun^e 
ca atare. 

Ceea ce este interesant e identificarea Sfantului 
Marcu Ascetul, cu Sfantul Marcu prezentat de Paladie in 
Istoria Lausiaca^^^ . Acesta din urma a trait in secolul al IV- 
lea. 

Daca Sfantul Marcu e eel despre care vorbe§te 
Paladie, atunci el ar fi putut fi ucenic al Sfantului loan Gura 
de Aur, care, dupa cum §tim cu to^ii, a trait in secolul al IV- 
lea. 

/v son 

Insa din Lavsaicon nu avem niciun indiciu ca Awa 
Marcu de aici e Sfantul Marcu Ascetul, ci aflam numai ca 
Awa Marcu a inva^at pe de rost Sfanta Scriptura in tinere^e 
§i ca a trait „mai mult de o suta de ani. Despre acest Cuvios, 
zicea Marele Macarie ca il cumineca Ingerul Domnului" 

Parintele Dumitru Staniloae credea ca Sfantul Marcu 
a trait in apropierea Sfantului Nil Ascetul §i ca a murit in 
prima jumatate a secolului al V-lea, dar nu ne trimite la 

coo 

sursa de unde a preluat datele 

La sfar§itul trecerii in revista a operei Sfantului 
Marcu, acesta lanseaza ideea ca Sfantul Marcu traia inca la 
anul 430^^1 

Dar nu §tim, nici de aceasta data, care a fost ra^iunea 
pentm care a spus acest lucru. 

Sursa catolica nu aminte§te de o pomenire liturgica a 
sa in Occident. Nici Parintele Dumitru Staniloae nu prezinta 
o data anume, la care Sfantul Marcu e pomenit in Biserica 
Ortodoxa, de§i in frontispiciul car^ii Sfantului Marcu Despre 
legea duhovniceascd in 200 de capete, se spune ca a fost 



^^^^Idem: 



http://en.wikipedia.org/wiki/Louis-S%C3%A9bastien_Le_Nain_de_Tillemont. 



^'^ cf. PG. 32, XX / Paladie, Lavsaicon, Ed. Episcopiei Ortodoxe Romane Alba lulia, 

1994, p. 44. 

'^° Se poate downloada de aici: http://www.scribd.com/doc/18335245/Paladie- 

Istoria-Lausiac-Lausaicon. 

521t 



522 



Paladie, Lavsaicon, ed. cit., p. 44. 
''FR,vo\. l,op. cit.,p. 273. 



^-^ Idem, p. 283. 



122 



scrisa de „Cuviosul §i de Dumnezeu Purtatoml, Parintele 
nostm Marcu Ascetul" , deci de un Sfdnt Parinte. 



^Opera 



Conform edifiei Migne, opera Sfantului Marcu 
Ascetul este cuprinsa in volumul 65 din Pdrinfi Greet §i 
sunt puse pe seama sa 10 trate, la care se mai adauga inca 
doua. 

Le vom enumera conform ordinii prezente in acest 
volum §i cu denumirea lor din limba latina: 

\.De lege spritualf^\ PG. 65, col. 905-929. 

2. De his qui putant se ex operibus justificari^^^ , col. 
929-965. 

3. De poenitentia^^\ col. 965-984. 

4. De Baptismo^^\ col. 985-1028. 

5. Ad Nicolaum. Praecepta animae salutaria , col. 
1028-1053. 

6. De temperantia , col. 1053-1069. 

7. Disputatio cum quodam causidico , col. 1072- 
1101. 

8. Consultatio intellectus cum sua ipsius anima ' , 
col. 1104-1109. 

9. Dejejunio^^\ col. 1109-1117. 

10. De Melchisedech^^\ col. 1117-1140. 

Se mai considera ca fiind ale sale §i Adversus 
Nestorianos^^^ §i De paradiso et lege spirituali^^^ , dar 
acestea nu au fost redate textual in cadrul volumului 65. 



^^^ Idem, p. 284. 

In latina: Despre legea duhovniceasca. 



' Idem: Despre cei care cred ca se indreapta din fapte, care este tratatul de care 
ne-am ocupat in cartea de fata. 
' Idem: Despre pocdintd. 
Idem: Despre Botez. 

Idem: Cdtre Nicolae. Invdtdturi mdntuitoare de suflet. 
Idem: Despre linistire. 
Idem: Disputd cu un anume avocat. 
' Idem: Sfdtuire a mintii de cdtre propriul ei suflet. 
Idem: Despre post. 
Idem: Despre Melchisedec. 
^^^ Idem: Impotriva lui Nestorie. Se refera la patriarhul eretic al Constantinopolului, 
Nestorie. 

Idem: Despre Paradis si legea duhovniceasca. 



123 



In col. 278-279 ale sursei citate anterior se tree in 
revista unii dintre Sfin^ii Parin^i §i chiar eretici care s-au 
ocupat de opera Sfantului Marcu sau au facut unele referiri 
directe la ea. 

Printre ei enumeram pe Sfantul Dorotei de Gaza (+ 
inainte de 580), citat in I, 14, 54 §i II, 197^^^ §i care il 
nume§te Avva Marcu iar in juml anului 600, Babai eel Mare 
comenteaza opera Sfantului Marcu. 

E citat de asemenea §i de Sfantul Isaac Sirul, Sfantul 
loan Damaschin, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul 
Grigorie Sinaitul, Sfantul Calist §i Sfantul Ignatie Xantopol 
etc. 

Opera Sfantului Marcu s-a pastrat in intregime, 
avand o mare for^a duhovniceasca §i o adanca precizie 
ascetica. 

Parintele Profesor Dumitru Staniloae a tradus in limba 
romana, in Filocalia, volumul 1 , patru dintre scrierile sale §i 
anume tratatele 1,2,4 §i 5 din lista de mai sus. 

In prefa^a la scrierile traduse din opera Sfantului 
Marcu, Sfin^ia sa face o prezentare a car^ilor acestuia " 



^^^C/ Oeuvres sprituelles, ed. L. Regnault §i J. de Preville, in SC 92, 1963, index. 
^^^ Cf. FR, vol. 1., ed. cit., p. 273-283. 



124 



Anexa B 



Secta mesaliana: titulatura, istoric, doctrina §i 
punctul de vedere ortodox'^'^ 



^Titulatura sectei 



Termenul de mesalieni provine, pe filiera greceasca, 
din cuvantul sirian rrfsalleyane, care este un complement 
direct, format din participiul verbului sirian a se ruga. 

Acest cuvant ii desemneaza deci pe „cei care se 
roaga", pe „mgatori", ca aluzie la importan^a cvasi- 
exclusiva pe care ei o dadeau rugaciunii. 

Numele transcris in limba greaca are formele de 
|ieooaA,LavoL sau |iaooaA,LavoL^'^°. 

Grecii 1-au tradus de asemenea §i prin „ei)XLTaL^'^^"^'^^. 

Despre numele lor, Fericitul Teodoret de Cyr scrie: 
„in limba greaca ii numesc evhiti (rugatori). . . (dar) mai au §i 
alt nume, provenit din insa§i activitatea lor, caci se numesc 
entuzia§ti (inspira^i)" . 

Mesalienii se numeau ^xeuOovoLaotocL^'^ , fiindca ei 
confundau exaltarea demonicd pe care o traiau cu mlddierea 
harului dumnezeiesc''^^ , pe care o lucreaza harul Prea Sfintei 
Treimi numai in cei smeri^i. 



^^' Pentru aceasta sec^iune, ca reper de cautare §i ca structurare a materialului am 
folosit: Dictionnaire de Spiritualite ascetique et mystique, doctrine et histoire, 
fascicules LXVIII-LXIX, Menologes-Monde, Editions Beauchesne, Paris, 1979, vol. 
10, col. 1074-1083. Un art. de Antoine Guillaumont. 
^^ Transliterarea cuvintelor grecesti: messaliani sau massaliani. 

541 T _ ^ . 

in greaca: rugatori. 
'Dictionnaire de Spiritualite ascetique et mystique, doctrine et histoire, fascicules 
LXVIII-LXIX, ed. cit., col. 1074. 

^''^ Fericitul Teodoret de Cyr, Istoria bisericeascd, trad, de Pr. Prof. Vasile Sibiescu, 
in col. PSB, vol. 44, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1995, p. 166. 

544 T - . . 

in greaca: entuziasti. 
^^^Cf. Sfantul Epifanie al Ciprului, PG , tomus XLII, ed. J.P. Migne, 1983, col 755, 
n. 16. 



125 



* Istoricul sectei 



Sfantul Epifanie de Salamina^'^'^ le semnaleaza 
prezen^a in Antiohia, pe la anii ?>16-?>11, in timpul 
imparatului Constan^iu. 

El ii descrie ca pe ni§te vagabonzi, care au renun^at la 
toate averile lor, care se culca pe strazile ora§elor, barba^i §i 
femei deopotriva; care cer§esc, refuza orice munca, ca §i 
orice disciplina §i pretind ca se dedica doar rugdciunii. El 
adauga ca ei vin din Mesopotamia 

La un moment dat ii caracterizeaza ca fiind gmpa^i in 
„comunitati exaltate sexual (gentilibus excitati)... ca. unii 
care au uzurpat numele de cre§tin, care era anterior lor" . 

Ei „nu au un inceput, §i nici sfar§it, §i nici conducator 
sau vreo radacina adanca; ci - pe scurt - fara fundamente §i 
fara principii sunt ca unii fara nicio ordine §i care traiesc in 
cea mai mare eroare"^"*^. 

Insa Sfantul Efrem Sirul facu-se deja men^iune despre 
ei §i despre moravurile lor in Imne contra ereziilor, 
compusa la Edessa, intre 363-373 . 

Aceasta provenien^a mesopotamiana a mesalienilor, 
confirmata de originea siriana a numelui lor, este de 
asemenea cunoscuta §i de Fericitul Teodoret de Cyr, 
principala noastra sursa pentru istoria cea mai veche a 
gruparii mesaline. 

In Istoria bisericeascd, gasim un capitol dedicat 
ereziei mesaliene, in care, alaturi de bogatele informa^ii 
despre doctrina lor - pe care le vom dezbate in sec^iunea 
urmatoare - gasim §i numele primilor conducatori ai 
ereziei: „Conducatori ai acestei erezii au fost Dadoes §i 
Sava, Adelfios §i Herma, Simeon §i al^ii" . 

In afara de acest capitol din Istoria bisericeascd, 
Fericitul Teodoret va relua dezbaterea despre mesalieni §i in 

ceo 

Istoria ereziilor, IV, 1 1 



^'^ Idem, erezia a 80-a, col. 755-774. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Epifanie_de_Salamina. 



547 
548 



Dictionnaire de Spiritualite ... , op. cit., col. 1074. 
PG. 42, op. cit, col. 757-758. 



^''^ Idem, col. 759. 

^* Sfantul Efrem Sirul, Imne contra ereziilor 24, 4, ed E. Beck, CSCO 169, 1957, 

p. 79. 

'^' Fericitul Teodoret de Cyr, Istoria bisericeasca, ed. cit., p. 166. 

^^- Cf. PG. 83, col. 429b-432c. 



126 



Aceste nume redate de catre Fericitul Teodoret sunt 
confirmate si de catre Sfantul Fotie eel Mare " , care adauga 
§i un alt Sava, supranumit Castrat §i pe Eustafie de 
Edessa'^'^. 

Autori mai tarzii, ca Agapie de Mabbug, Mihail 
Sirianul §i Bar-Hebraeus^^^, fac din ace§ti oameni ucenicii 
unui anume Eusebiu de Edessa. 

Cel mai cunoscut dintre ei este Adelfie, care dupa 
Filoxen de Mabbug, a fost „inventatoml ereziei"^^^. 

Fericitul Teodoret a povestit cum Sfantul Flavian, 
patriarhul Antiohiei (381-404) i-a adus pe monahii 
mesalieni refugia^i la Edessa in Antiohia §i, intr-un mod 
neloaial, a ob^inut din partea celui mai batran dintre ei, a lui 
Adelfios, marturisirea §i confirmarea propriilor lor erori, 
demascand gre§elile lor, pana la cele mai ascunse secrete. 

Alunga^i in urma acestor marturisiri din dioceza 
Orientului, mesalienii s-au retras in diocezele Asiei §i ale 
Pontului dar, in mod notabil, in provinciile Licaonia §i 
Pamfilia^^^ 

Sfantul Amfilohiu de Iconiu - deoarece cele doua 
provincii erau sub autoritatea sa - catre 388, pronun^a prima 
condamnare canonica a mesalienilor. 

Ei dau seama acum de cele pe care le observase 
Sfantul Flavian §i acesta, am putea sa spunem, a fost eel 
care a dat tonul pentru convocarea acestui sinod. 

Pu^in dupa aceea, catre anul 390 d. Hr., Sfantul 
Flavian reune§te un sinod la Antiohia, impreuna cu trei 
episcopi din dioceza Orientului §i ii anatematizeaza pe 
mesalieni. 

Adelfie a incercat sa se reabiliteze, dar adunarea 
sinodala a refuzat sa-1 primeasca. Sfantul Flavian transmite 
hotararea sinodului tuturor episcopilor oshroeni (o regiune a 
Edessei), care §i-au dat §i ei girul lor aprobator. 

In secolul al V-lea, chiar la Constantinopol, ace§tia s- 
au rasculat. Atticus, patriarh intre 406-425, cere episcopilor 
din Pamfilia sa ii expulzeze din diocezele lor. 

Sisinie, patriarh din 426, ii condamna §i el. 



^^^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Fotie_cel_Mare. 
^^"C/ Biblioteca, codex 52, ed. R. Henry, tomul 1, Pans, 1959, p. 36-40. 
^^^ A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Bar-Hebraeus. 

^^^Cf. Scrisorii catre Patriciul Edesei, 108-111, ed. R. Lavenant, PO 30, fasc. 5, 
Pans, 1963, p 850-855. 

^^^ Fericitul Teodoret, Istoria bisericeasca, ed. cit., p. 166. 
Dictionnaire de Spiritualite ... , op. cit., col. 1074-1075. 



127 



In anul 428, o lege imparateasca, urmand deciziei 
sinodului constantinopolitan, ii condamna pe mesalieni §i ii 
expulzeaza, in mod oficial, din imperiu^^^. 

In 43 1 , la Sinodul Ecumenic de la Efes, s-au ratificat 
masurile luate anterior, in sinoadele locale contra 
mesalienilor §i le-a conferit acestora o aplicare universala^^°. 

Chestiunea a fost introdusa de cei doi episcopi de 
Pamfilia §i Licaonia: Valerian de Iconiu §i Amfilohiu de 
Side. 

Valerian arata sinodalilor un „asceticon" mesalian, 
pe care L. Villecourt 1-a „identificat", intr-un mod satanic, 
dupa parerea mea, cu Omiliile duhovnice§ti ale Sfantului 
Macarie eel Mare 

In Apophthegmata Patruwr'^^ se poveste§te despre 
vizita dintr-o anume zi, facuta de catre monahii mesalieni, 
adversarii muncii manuale, avei Lucius, in manastirea 
Ennaton, aproape de Alexandria. E vorba de jumatatea sec. 
al V-lea. 

O scrisoare a Sfantului Chiril al Alexandriei, adresata 
lui Amfilohiu de Side, se preocupa de mesalieni. 

El ii prezinta ca pe ni§te oameni inculfi, de la care 
trebuie doar sa se ceara, spune el, o retractare orala a 
erorilor lor. 

Lui nu i se parea, de altfel, ca ideile mesaliene au 
intrat adanc in practica §i con§tiin^a monahismului egiptean, 
caci apoftegma Avvei Lucius precizeaza ca e vorba de 
monahi strdini. 

In sec. al Vl-lea, mesalienii sunt numi^i „marciani^i", 
conform spusei lui Timotei al Constantinopolului, dupa 
numele unui anume Marcian, despre care se §tie numai, ca 
era demnitar la Constantinopol in epoca Sfantului Justinian 
eel Mare^^^ §i a lui lustin II. 

Acela§i nume il au §i in secolul al Vll-lea, dupa cum 
scrie Sfantului Sofronie al lemsalimului^'''*, cat §i Sfantul 
Maxim Marturisitoml^*^^. 



Cf. Codex Teodosianus, XVI, 5, 65. 



Cf. E. Schwartz, ^cto concilorum oecumenicorum, tomul 1, vol. 1, cap. 7, p. 117- 
118. 

Dictionnaire de Spiritualite ... , op. cit., p. 1075. 
^^- Avva Lucius, PG 65, col. 253 b. c. 
^^^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Iustinian. 

Cf. Scrisorii cdtre Serghie al Constantinopolului din PG 87, col. 3192 b. 
^^^ Cf. Scoliilor la lerarhia bisericeasca a Sfantului Dionisie Areopagitul, PG 64, 
col. 169 d. 



128 



Insa nu se §tie cu precizie, daca marcionifii sunt 
adevarafii mesalieni sau daca ei doar au preluat idei 
me s alien e. 

Sfantul loan Damaschin, in secolul al Vlll-lea, le 
consacra o nota extinsa. 

Sfantul Fotie eel Mare, in secolul urmator, da cateva 
detalii, printre care spune ca erezia e de origine 
mesopotamiand. 

§i nestorienii, la sinoadele lor din secolele V-VI de la 
Seleucia-Ctesifon, denun^a §i condamna activitatea 
mesalienilor in 486, 576, 585 §i poate §i in 596^*^^. 

Nestorienii ii prezinta ca pe ni§te oameni imbraca^i in 
haine monahale §i in loc de a sta in manastiri §i in de§ert, ei 
calatoresc prin diferite ^ari, intra in ora§e §i corup sufletele 
celor simpli, inva^andu-i sa dispre^uiasca Sfintele Taine, 
rugaciunea Bisericii §i ierarhia bisericeasca. 

Ei le repro§eaza ca se inso^esc cu femei §i ca au o 
via^a vagabonds §i ca traiesc cu femei in manastiri §i prin 
aceasta ii smintesc pe cei credincio§i. 

Principalul adversar al mesalienilor la inceputul 
secolului al Vll-lea a fost Babai eel Mare. 

Babai ii caracteriza ca imorali §i ca unii ce 
dispre^uiesc inva^atura Bisericii, Sfintele Taine §i, mai ales, 
Sfantul Botez^^^. 

Dupa sursele grece§ti, acuza^iile aduse 
mesalianismului erau foarte intemeiate. Ele au continuat in 
secolului al 14-leain timpul disputei isihaste. 

Monahii isilia§ti erau compara^i cu mesalienii de catre 
romano-catolici. Mai ales de catre Varlaam, autorul unui 
tratat impotriva mesalienilor. 

Sfantul Grigorie Palama a scris un raspuns la aceasta 
problema, respingand toate acuzele de mesalianism aduse 
monahilor isiha^ti^*"^. 

Antoine Guillaumont^^^ crede, ca in istorie s-a facut 
confuzie intre mesalieni §i bogomili, lucru intalnit la 
ereziologii bizantini, din secolul al 12-lea pana in secolul al 



^^^ Cf. Synodicon orientale, ed. J.-B. Chabot, Pans, 1902, p. 301-303, 374-375, 406- 
407, 456-457. 

Dictionnaire de Spiritualite ... , op. cit., col. 1077. 
^'^^Cf. Defense des Saints hesychastes, ed. John Meyendorff, t. 2, Louvain, 1959, p. 
556-557. 
^*' A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Antoine_Guillaumont. 



129 



14-lea, de la Eftimie Zigabenul^^°§i pana la Constantin 

C'7 1 

Armeanul 

Dar, dupa cum vom vedea in evaluarea doctrinei lor, 
mai degraba au fost un motiv de inspirafie pentm bogomili, 
pentm ca mesalienii §i bogomilii au multe lucruri in comun. 



^™C/ Panoplia dogmaticd,26,PG. 130, col. 1273-1289. 
^"C/ Despreerezii,PG. 150, col. 25c-29a. 



130 



^Doctrina sectei 



In sursele patristice nu gasim o evidenta stricta a 
doctrinei lor, dar gasim destule date edificatoare despre mai 
multe puncte de vedere pe care le practicau. 

Fericitul Teodoret de Cyr da urmatoarele detalii: ei 
„cred ca primesc puterea de a lucra de la un duh §i socotesc 
aceasta putere ca oprezentd a Sfdntului Duh. 

Cei care au fost atin§i de aceasta boala foarte grea fug 
de munca manuala, socotita ca ceva rdu, se dedau somnului 
§i numesc profefiicQlQ vazute in visele lor. (...) 

Ziceau ca nici nu folose§te la nimic, nici nu face nici 
un rau hrana cea dumnezeiasca (Sfanta Imparta§anie)( . . . ) 

Duhul potrivnic se retrage...§i Harul Sfantului Duh 
vine asupra cuiva (...) 

(Adelfios) a spus ca nu decurge niciun folos din 
Sfantul Botez pentru cei care il primesc §i ca numai 
rugaciunea cea cu osardie alunga demonul eel care locuie§te 
in ei. 

Caci el zicea ca fiecare din cei nascu^i se trag din 
protoparintele Adam, atat in ce prive§te /zrea, cat §i robirea 
demonilor. 

Demonii insa fiind alunga^i prin rugaciunea cea cu 
multa ravna, vine apoi Sfantul Duh, care veste§te prezen^a 
Sa in mod sensibil §i vdzut, liberand trupul de impulsurile 
patimilor §i scapand complet sufletul de inclinarea spre mai 
rau. 

Astfel nu mai este nevoie nici de postul care sa 
domoleasca trupul, nici de inva^atura care sa infraneze §i sa 
indrume ca sa umble dupa cele in buna randuiala. 

Cei ce a ajuns la aceasta stare, nu numai ca scapa de 
saltarile tmpului, ci prevede lamurit cele viitoare §i 
contempld cu ochii Treimea cea dumnezeiasca" . 

Sfantul Isaac Sirul a luat atitudine impotriva ideii de 
„impasibilitate" a celui in care se sala§luie§te harul Sfantului 
Duh, pe care ace§tiao propovaduiau. 

El a spus: „se intampla schimbari in fiecare, precum 
se fac §i in vazduh. In^elege, ca se fac in fiecare. Ca §i firea 
este una. Ca sa nu crezi, ca au zis Sfin^ii lucrul acesta numai 
despre cei inddrdtnici §i pufini la suflet, §i ca cei desavar§i^i 



^^' Fericitul Teodoret de Cyr, Istoria bisericeasca, ed. cit., p. 166-167. 



131 



au scapat de schimbare §i stau neabatu^i pe aceia§i treapta §i 
n-au ganduri patima§e, a§a cum sus^in evhifii. 

De aceea au zis Sfin^ii: in fiecare" . 

In aceea§i carte, Sfantul Isaac Sirulva polemiza cu 
erezia mesaliana in ceea ce prive§te vederea dumnezeiascd: 

„§i Fericitul Pavel, cand a primit Duhul eel Sfant, §i 
s-a innoit prin El, s-a invrednicit de descoperirea tainelor, s- 
a facut vazator prin duhul descoperirilor, s-a desfatat prin 
contemplarea lor, §i a auzit vorbe, care nu se pot spune, a 
vazut vederea cea prea inalta a fiin^elor, s-a indulcit de 
vederea puterilor cere§ti, §i s-a desfatat de contemplarea 
lucmrilor celor duhovnice§ti. 

§i asta sa nu zica nimeni ca s-a intamplat cu voia sa, 
precum zic ereticii care se numesc evhifi (ca mintea nu 
poate, de fel, sa se urce pana acolo)" . 

In fragmentul din Pateric, la care am facut referire 
anterior, se poate observa arogan^a mesalienilordin faptul ca 
ei nu muncesc, ci neincetat se roaga . 

Insa Awa Lucius le demonstreaza ca po^i munci §i te 
po^i ruga in acela§i timp, pentru ca rugaciunea nu 
stinghere§te lucrarea §i nici in vers. 

Insa relatarea Sfantului loan Damaschin este cea mai 
edificatoare in ceea ce prive§te doctrina mesaliana: 

„Despre mesalieni, a caror nume se talcuie§te 
rugdtori. Cu ace§tia au legatura §i [unele] erezii obi§nuite 
ale paganilor, adica cei ce se numesc eufimifi, martiriani §i 
satani§ti. 



^^^ Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfa, Ed. Bunavestire, Bacau, 1997, p. 

228. 

^^^ Idem, p. 435. 

In finalul car^ii, Sfantul Isaac vorbejte de un anume nevoitor Malpos din Edesa, care 

a devenit mesalian, ji care „s-a indracit de focul slavei dejarte" (p. 438). Acesta a 

inceput sa aiba numai fapte exterioare, fara sa aiba grija de cele interioare ji anume: 

„prihanirea de sine, smerenia §i zdrobirea inimii (care sunt arma nebiruita impotriva 

celui viclean" (Ibidem) §i de aceea Satana i s-a aratat intr-o lumina falsa §i i-a spus 

ca e „Mangaietorul". 

Acesta, fiind injelat, i s-a inchinat demonului §i demonul i-a spus: „Acum nu mai ai 

trebuin^a de fapte, nici de chinurile trupului, nici de lupta impotriva patimilor §i a 

poftelor" (Ibidem). 

Malpos va deveni „capetenie a ereziei rugaciunilor", mai adauga aici Sfantul Isaac. 

Ceea ce se desprinde din aceasta destainuire concorda cu nuan^ele in^elarii 

mesaliene pe care o sa le detaliem in continuare. 

Mesalianismul are un fundament anti-ascetic in mod pronun^at. Tocmai de aceea §i 

Sfantul Marcu a luat atitudine in tratatul discutat de noi impotriva acestei 

devalorizari a nevoin^ei in practica mesaliana. 

^^^Cf. Thesaurus Linguae Gaecae (prescurtare TLG) 001, 253, 22, cf. textului din 

PG65. 



132 



Capitole ale dogmei lor lipsite de evlavie, luate din 
cartea lor: 

1 . Ca Satana locuie§te impreuna cu omul [§i in om] in 
chip enipostatic §i intm toate il stapane§te. 

2. Ca Satana §i dracii ^in mintea oamenilor §i firea 
oamenilor este parta§a duhurilor rauta^ii. 

3. Ca Satana §i Duhul Sfant locuiesc impreuna in om 
§i ca nici Apostolii nu erau cura^i de lucrarea lucrata [de rau] 
§i ca nici Botezul nu il desavar§e§te pe om, nici imparta§irea 
cu Dumnezeie§tile Taine nu cura^este sufletul, ci singura 
rugaciunea facuta cu sarguin^a de catre ei. 

4. Ca omul este amestecat ca o framantatura cu 
pacatul §i dupa Botez. 

5. Ca nu prin Botez ia credinciosul imbrdcdmintea 
dumnezeiascd §i nestricdcioasd, ci prin rugdciune. 

6. Ca trebuie §i nepatimirea sa o primeasca §i 
imparta§irea Duhului Sfant §i intru toata sim^irea §i 
incredin^area sa o aiba. 

7. Ca trebuie ca sufletul sa simta o astfel de parta§ie 
cu Mirele ceresc dupa cum simte femeia cand se une§te cu 
barbatul. 

8. Ca cei duhovnice^ti vad ca pacatul §i harul sunt 
lucrate §i lucreaza §i din launtru §i din afara. 

9. Ca exista o descoperire care se face intm sim^ire §i 
realitate dumnezeiasca dupa cum e §i prin dogma. 

10. Ca focul este creator. 

1 1 . Ca sufletul, care nu II are pe Hristos intm sim^ire 
§i intm toata lucrarea este laca§ al §erpilor §i al animalelor 
veninoase, adica a toata puterea potrivnicd. 

12. Ca relele exista prin fire. 

13. Ca §i mai inainte de calcarea [poruncii] Adam §i 
Eva se impreunau [aveau parta§ie unul cu altul] in chip 
nepatima§. 

14. Ca sdmdntd §i cuvdnt a cazut in Maria^^*^. 

15. Ca omul trebuie sa dobandeasca doud suflete, 
unul, eel comun oamenilor, §i unul ceresc. 

16. Ca este cu putin^a ca omul sa primeasca, in chip 
sim^it, ipostasul Duhului Sfant intm toata incredin^area §i 
toata lucrarea. 



^^^ Adica in Maica Domnului. 



133 



17. Ca celor care se roaga le poate aparea cmcea in 
lumina §i ca in unele momente omul se poate afla stand la 
altar §i aducandu-i-se trei paini framantate cu ulei. 

Inca se departeaza §i de lucrarea mainilor ca una 
care nu este cuviincioasa cre§tinilor. §i, in parte, aratau lipsa 
de omenie fa^a de saraci, zicand ca nu celor care cer in 
public sau vaduvelor lipsite sau celor ce au cazut in felurite 
necazuri sau in vatamari ale trupului sau in boli sau celor 
care au facut imprumuturi greu de platit sau care au cazut in 
mana talharilor sau a barbarilor sau in alte asemenea 
necazuri, deci nu acestora sa li se dea cele potrivite starii lor 
de catre cei randui^i la aceasta sau de cei pu§i sa faca 
binefaceri, ci lor [mesalienilor] sa li se damiasca toate. Caci 
ziceau ca ei sunt, cu adevarat,5'ar<2cz cu duhul. 

La acestea au mai adaugat §i dispre^ul fa^a de Biserici 
§i altare, cum ca asce^ii nu trebuie sa ramana la slujbele 
biserice§ti, ci le sunt de ajuns mgaciunile [facute] in locurile 
lor de rugaciune. 

Ca ziceau ca atat de mare este puterea rugaciunii lor, 
incat §i lor §i ucenicilor lor li se arata, in chip sim^it, Duhul 
Sfant. 

Ei vorbesc ciuda^enii, cum ca cei care vor sa se 
mantuiasca trebuie atata sa se roage, absolut nimic altceva 
facand, pana cand simt ca pacatul este alungat prin 
rugaciune §i pleaca asemenea unui fum sau /oc sau balaur 
sau unei fiare asemanatoare §i iese, in chip sim^it, prin 
rugaciuni. 

Apoi iara§i, ca primesc in chip sim^it intrarea Duhului 
Sfant §i au in suflet sim^irea aratata [perceptibila] [(t)avepa] a 
intrarii Duhului. 

§i aceasta [zic ei] ca este pdrtd§ia adevdratd a 
cre§tinilor. Caci [zic ca] nici prin Botezul Bisericii sau prin 
hirotoniile clericilor nu se imparta§esc nicidecum de Duhul 
Sfant cei boteza^i, daca nu ar avea parte, prin osteneala, de 
rugaciunile lor §i [prin aceste rugaciuni] sa primeasca o 
imparta§ire de Duhul Sfant dar fara Botez. 

[Ci au parte de Duhul] numai daca ar vrea sa staruie 
langa ei §i in dogmele cele inva^ate de ei. 

lar cand ni§te preo^i le-au spus ca „noi marturisim ca 
avem pe Duhul Sfant prin credinfd nu prin simfire'\ 



^^^ De munca manuala. 



134 



[mesalienii] le-au fagaduit §i lor ca li se va dami sim^irea 
Duhului, daca se vor ruga impreuna cu ei [cu mesalienii] . 

Atata este mandria §i ingamfarea lor incat cei care se 
imparta§esc de la ei, prin rugaciune, de sim^irea Duhului, 
sunt ferici^i de catre aceia ca desdvdr§ifi §i liberi de orice 
pdcat §i ca oameni superiori care trebuie cinsti^i §i respecta^i 
ca unii care nu mai zac sub primejdiile pdcatului. 

§i de acum li se ingaduie, fara nicio frica, odihna §i 
imparta§irea de mancaruri §i sa aiba toata protec^ia §i 
cinstirea §i desfatarea. 

Dintre ace§tia mul^i, chiar dupa asemenea mdrturie a 
desdvdr§irii data din partea lor [a mesalienilor], nu sunt 
vrednici sa fie numi^i cre§tini caci [fac lucruri pe care le fac] 
cei din afara. 

Caci au fost vazu^i cazand in felurite lucruri m§inoase 
§i in furturi de bunuri §i in desfranari. 

§i alte multe minunatii pe langa cele spuse mai fac, ca 
dezleaga fara deosebire nun^ile legiuite §i pe cei care lasa 
nunta ii primesc ca pe asceti §i li fericesc §i ii conving pe 
ta^i §i pe mame sa nu mai poarte grija de cre§terea copiilor, 
amagindu-i sa le dea lor [mesalienilor] toate. 

lar pe robii fugi^i de la stapani ii primesc de-a dreptul; 
iar pe cei care se apropie de ei §i care au facut felurite pacate 
[ii primesc] fara [ca aceia] sa aduca rod de pocain^a, fara 
autoritatea [§i acordul] preo^ilor, fara sa treaca prin treptele 
aratate in canoanele biserice§ti. 

§i foarte degraba fagaduiesc sa cure^e de tot pacatul 
insa numai pe aceia care este ini^iat de ei in rugaciunea cu 
multe sunete confuze §i care intra in legatura cu amagirea 
lor. 

Iar pe unii dintre ace§tia, mai inainte sa lepede 
pacatele, ii due sa fie hirotoni^i, convingandu-i in chip 
in§elator pe episcopi sa-§i puna mainile pe ei, amagindu-i 
[pe episcopi] prin marturiile celor socoti^i de ei [de 
mesalieni] ascefi. 

Iar aceasta se sarguiesc [sa o implineasca] nu ca unii 
care socotesc ca este ceva de capul treptelor clericale - de 
vreme ce, atunci cand vor, ii dispre^uiesc pana §i pe episcopi 
- ci vrand sa-§i agoniseasca cumva o oarecare autoritate §i 
putere [in fa^a mul^imilor] . 

Mul^i dintre ei zic ca nici nu se imparta§esc de 
Sfintele Taine, daca nu simt, in chip sim^it, prezen^a 
[venirea] Duhului care se face in acel ceas [al prefacerii] . 



135 



Unii dintre ei ingaduie celor ce vor sa afuriseasca 
nebuniile lor tmpe§ti, dar dispre^uiesc cu u§urin^a aceste 
afurisiri. 

[Ba unii] blesteama fara frica §i dau anatemei erezia 

con ^81 

lor in chip aparent §i in§elator" 

De§i, cu siguran^a, se mai pot gasi §i alte date despre 
manifestarea ereziei mesaliene, cele pe care le-am trecut in 
revista §i altele adiacente acestora, ne pot ajuta sa 
problematizam doctrina lor §i sa luam atitudine impotriva ei. 



^^^ Avand §i in^elesul de: sunt de acord. 
Mai exact: sa desparta prin latere. 



^*° Este ciudat §i vrednic de o minte draceasca: sa fii eretic, sa dai anatemei erezia ta 

§i sa ramai in continuare eretic. 

^^^ Cf. Sfantul loan Damaschm, De haeresibus, in TLG, 006. 80. 1 - 006. 80. 100. 

Textul de aici reproduce Die Scriften des Johannes von Damaskos, vol. 4, ed. De 

Gruyter, in Patrische Texte und Studien 22, Berlin, 1981. 

Traducerea textului Sfantului loan Damaschin ne-a fost pusa la dispozi^ie, cu multa 

acurate^e ideaticajidragoste, de catre Parintele Marcel Hanchej, caruia ii multumim 

cu o deosebita reveren^a. 



136 



* Punctul de vedere ortodox 



Dupa cum observam, mesalienii se credeau ni§te 
oameni „harismatici", insa fara amprente eclesiale sau 
sacramentale §i cu o pronun^ata aversiune fa^a de asceza, 
de§i ei erau monahi sau doreau sa fie tratafi ca atare. 

Atat Sfantul Botez, cat §i Sfanta Imparta§anie le erau 
indiferente, la fel §i ierarhia bisericeasca, pe cand 
rugaciunea - o ac^iune pur umana - era pentru ei cea care ii 
alunga pe demoni §i cu care ei se mandreau eel mai mult. 

Revelarea personala a Sfantului Duh pe care ei o 
profesau se apropie foarte mult de doctrina romano-catolica 
ereticade astazi, cea despre „liaml creat", deoarece 
insistauasupra caracterului ,^aterial" al prezen^ei lui 
Dumnezeu, cat §i pe o vizibilitate senzoriald a harului 
dumnezeiesc. 

In disputele Sfantului Grigorie Palama cu adversarii 
sai, tocmai acest lucru le dovedea, ca harul e necreat §i se 
vede duhovnice§te §i nu cu ochii trupe§ti . 

„Desavar§irea" mesaliana e un concept gol, un fel de 
amputare integrals a mi§carilor interioare ale omului §i 
transformarea lui intr-o statuie, care nu mai are deloc 
ten tafia pdcatulu i . 

Contemplarea „directa" a Treimii e o irealitate 
flagranta. La imoralitatea §i credin^a lor ratacita nu puteau 
avea nici harul dumnezeiesc, daramite o asemenea 
experien^a imposibila pentru vreo fiin^a creata. 

Nevorbind de o cura^ire de patimi §i stand in afara 
spa^iului liturgico-sacramental, mesalienii practicau o 
spiritualitate confuza, in parte copiata dupa via^a monahilor 



^^' Spune Sfantul Grigorie Palama : „...mintea, cand are deasupra ei acoperamantul 
patimilor rele, poate procura cuno^tinta, lumina insa nu. 

Deoarece mintea nu e numai lumina, care se vede cu mintea, fiind ultimul lucru ce 
se vede in acest fel, ci ji care vede ea insaji, ca una ce e ochiul sufletului (e un vaz, 
zice cineva, mintea cea omogena cu sufletul), de aceea precum vazul sensibil nu s-ar 
pune in lucrare daca nu 1-ar lumina lumina din afara, tot aja nici mintea n-ar vedea §i 
nu s-ar pune de la sine in lucrare prin simplul fapt ca poseda sim^ul spiritual, daca n- 
ar lumina-o lumina dumnezeiasca. 

§i precum vazul abia cand e in lucrare devine lumina §i se impreuna cu lumina §i 
abia atunci vede lumina revarsata peste toate cele vazute, tot a§a §i mintea numai 
cand ii devine activ sim^ul spiritual, e intreaga ca o lumina §i se une^te cu lumina §i 
impreuna cu ea privejte ca pe ceva cunoscut lumina cea mai presus nu numai de 
sim^urile trupejti, ci (§i) de tot ce cunoa^tem, ba chiar de toate existen^ele", cf. Pr. 
Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, Via^a .pinvafatura Sfantului Grigorie Palama, 
op. cit, p. 182. 



137 



ortodoc§i, in parte inspirata de demoni, care se credea in 
stare de o „mantuire" prin care omul II „for^eaza" pe 
Dumnezeu ca sa ii asculte propunerea. 

Nu faceau distinc^ie - observam acest lucm din 
punctul 16 al Sfantului loan Damaschin - intre un ipostas 
dumnezeiesc §i harul dumnezeiesc . 

Tocmai de aceea, pretindeau ca primesc pe Insa§i 
Duhul Sfant, Insa§i persoana Mangaietorului. 

Acest lucm ii apropie foarte mult de protestantismul 
luteran, care vorbe§te de o „stapanire" §i o „luminare" a 
credinciosului, pentru a in^elege Scripturile, de insa§i 
persoana Duhului Sfant. 

Mesalienii, ca §i primii protestan^i, nu pot raspunde la 
intrebarea „multiplicitatii" personaliste a Duhului Sfant, 
daca inhabiteaza in om insa§i persoana Duhului Sfant §i nu 
harul Prea Sfintei Treimi. 

Unii dintre teologiisavan^i romano-catolici au acuzat 
pe Sfantul Macarie eel Mare §i pe Sfantul Simeon Noul 
Teolog de mesalianism, tocmai datorita unor afirma^ii ce 
par „identice" - dar nu sunt - in ceea ce prime§te vederea 
luminii dumnezeie§ti. 

Mesalienii vorbeau §i ei de simfirea con§tientd a 
harului, dar din datele istorice despre ei §i din doctrina lor 
confuza, in^elegem ca numeau mi§care a harului mi§carile 
interioare ale propriilor lor patimi iar lucrarea harului avea 
ceva spectral, aerian, in genul hologramelor sataniceyazutQ 
la Fatima 

Postulatul fundamental al doctrinei lor era acela, ca in 
urma caderii lui Adam, orice om este, inca de la na§terea sa, 
locuit de un demon, care este stapanul lui §i il indeamna la 
rau. 

Demonul este unit cu omul „in mod substantial" §i are 
impreuna cu el un fel de „conaturalitate" , deoarece 
locuie§te in om in mod „enipostatic", cum spune Sfantul 
loan Damaschin. 

§i, pentru alungarea demonului, e nevoie de 
rugaciune, spuneau ei, care, de la sine, il alunga pe demon, 
venind in locul lui Sfantul Duh. 

Dar omul nu se na§te cosdngean cu un demon, ci prin 
ac^iunile sale el ii lasa pe demoni sa intre in el. Iar harul 



^^^ Facem referire la: http://www.fatima.org/. 

Dictionnaire de Spiritualite ... , op. cit., col. 1080. 



138 



dumnezeiesc, primit la Sfantul Botez, iradiaza din noi prin 
lucrarea noastra ascetica §i nu de la sine. 

Tocmai pentm ca Sfintele Taine nu ac^ioneazafw 
modmagic sau automat in viata noastra, mesalienii negau 
importan^a lor absoluta pentru mantuirea noastra. 

Omul, prin Sfantul Botez, prime§te cura^ia 
dumnezeiasca, na§terea din nou, comoara infinit de bogata a 
harului dumnezeiesc §i prin aceasta se indumnezeie§te pana 
in cele mai fine fibre ale fiin^ei sale. 

Tocmai asceza pe care ei o negau - §i pe care a 
aparat-o Sfantul Marcu Ascetul - era cea care ne pastreaza 
cura^ia dumnezeiasca primita in dar la Botez §i spore§te in 
noi frumuse^ea dumnezeiasca a desavar§irii. 

Dupa modul cum ies demonii din om §i dupa detaliile 
apari^iei crucii de lumina in om §i a altor semnalmente 
harice autentice, ne dam seama ca mesalienii citisera sau 
participaserd la tot felul de minuni sau discu^ii duliovnice§ti 
ale ortodocsilor, dar pe care nu le in^elesesera asa cum 
trebuie. 

Varlaam de Calabria va fi, mai tarziu, un exemplu 
sugestiv in acest sens, adica despre ce inseamna sa crezi ca 
in^elegi cele dumnezeie§ti, fara sa i^i sfin^e§ti via^a in 
smerenie §i dragoste §i sa te pronun^i, nu prin prisma unci 
experience efective, ci prin deducfii mentale asupra 
experientelor mistice ale ortodocsilor. 

Riposta mesaliana era impotriva acelora pe care ei ii 
invidiau, a monahilor Sfin^i, pe care doreau sa ii intreaca 
prin vorbe §i mi prin sfinfenie. 

Dar starea lor de in§elare se vede din aceea, ca pe 
langa lucmrile in^elese prost din via^a acelora care traiau, in 
mod drept, in fa^a lui Dumnezeu, ei vorbeau §i de o 
„identitate" a rela^iei sexuale dinte so^i cu rela^ia dintre 
sufletul omului §i Hristos, despre o „creare" a raului de catre 
Dumnezeu - un punct comun cu bogomilismul - despre 
ac^iunea „creatoare" a focului material sau despre 
„posibilitatea" de a avea doua suflete, lucruri care nu au 
nimic de-a face cu cre§tinismul, ci doar cu religiile orientale 
sau cu practicile de initiere pdgdnd. 

Facand o paralela intre perioada noviciatului §i 
timpul „necesar" pentru a-i izgoni pe demoni, mesalienii 
vorbeau de un interval de timp necesar expulzarii demonului 
din om. 



139 



Sfantul Maxim spunea ca ace§tia sus^ineau, ca 
demonul pleaca din om dupa o perioada de trei ani de 
mgaciune. 

Pe cand Agapius de Mabbug §i Bar-Hebraeus vorbeau 

coc 

de o perioada de 12 ani de mgaciune 

Insa aceste perioade sunt fic^ionale §i prin ele nu 
doreau decat sa impresioneze. 

Sus^ineau ca demonii ies in mod vizibil din om §i ca 
ei „detiii" monopolul asupra damrilor duhovnice§ti dar, 
dupa cum §tim din vie^ile Sfin^ilor, nici demonii nu pot fi 
vazu^i de catre oricine §i, cu toata decaden^a demonilor, 
trebuie sa ai o minte luminata de bar ca sa-i vezi pe demoni 
§i tacticile lor de lupta. 

La un moment dat Toma de Aquino a ajuns la 
ideea, ca „putem" contempla fiin^a dumnezeiasca a§a cum e 
ea. 

CO'7 

„Visio beata " a lui Toma, aceasta blasfemie 
cutremuratoare la adresa Prea Sfintei Treimi, a avut ca 
premergatoare pe mesalieni, care sus^ineau, ca eel 
„duhovnicesc" poate contempla Sfanta Treime cu ochi 
trupe§ti §i ca natura divina insa§i „se une§te" cu cei care sunt 
vrednici de ea. 

Tocmai de aici in^elegem/?erce/?/z<2 spectrald pe care o 
aveau mesalienii despre har §i vederile duhovnice§ti, pentru 
ca neavand ideea de har necreat sperau la „unirea" cu fiin^a 
lui Dumnezeu, la o „indumnezeire" prin participstrQ fiinfiald 
la natura divina. 

Neadmi^and o iradiere naturala a lui Dumnezeu din 
ve§nicie, in spe^a realitatea harului dumnezeiesc, 
experientele „harice" pe care le aveau dadeau dovada de o 
stricta concrete^e senzoriala. 

In§elarea satanica, acele apari^ii luminoase stranii, 
care se arata celui plin de pacate, nu apar ca o umplere de 
pace, de bucurie, ca o ie§ire din sine dumnezeiasca, ci il 
inspaimanta sau il bucura intr-un mod non-extatic pe om, 
imboga^indu-i buna parere ce o are despre sine §i ii da §i mai 
multe motive sa se scufunde in acea „destindere" a vie^ii, 
daruita celor „ale§i", a „desavar§i^ilor". 

Scamatoriile „ascetilor" mesalieni in timpul actelor de 
„exorcizare" §i dorin^a lor ca ei sa fie respecta^i ca „sfin^i" §i 



^**^ Ibidem. 

^^'^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino. 

'^^ In latina: vedereafericita. In limbaj romano-catolic: vederea fericitoare . 



140 



„asceti", cat §i cererea aceea, ca numai lor sa li se ofere 
milostenii, cat §i faptul ca se credeau „saraci cu duhul", 
spun multe despre caracteml acestei bande de profitori, pe 
care Fericitul Teodoret o nume§te, la un moment dat, o 
„molima". 

Mesalienii ii puteau capta atunci pe oameni - §i cu 
atat mai mult i-ar capta azi - prin modul lor de via^a libertin, 
duplicitar, prin via^a dezordonata §i, mai ales, prin 
cer§etorismul lor cu nuance pietiste. 

Aveau un comportament asocial §i li se repro§a faptul 
ca i§i rupeau casatoriile cu so^iile lor legale, ii impingeau pe 
parin^i sa i§i neglijeze copiii §i primeau pe sclavii care 
fugeau de la stapanii lor. 

Unii spuneau ca ei i§i taiau par^ile genitale, dar se 
spunea, de asemenea, ca seduceau femeile maritate §i le luau 
cu ei, dedicandu-se desfraurilor, in manastiri in care domnea 

coo 

promiscuitatea sexuala 

Secta mesaliana nu a devenit niciodata o biserica §i 
nicio mi§care organizata, ci a ramas pana la capat o mi§care 
liberalista exclusa de catre Sfanta Biserica §i de catre statul 
romeic in aria caruia s-a manifestat. 

Sechelele mesaliene insa s-au impregnat, cu timpul, in 
cotitura pe care a luat-o monahismul occidental, trecand de 
la un fundament ascetic la unul caritativo-social, in 
bogomilismul care a infestat Balcanii in urmatoarele secole 
§i care profesa o osmoza a binelui cu raul, in protestantismul 
primar, unde s-a ajuns la o hariologie subiectivista 
separatists, ca sa nu mai vorbim de mi§carile penticostaliste 
contemporane, care au privatizat, in mod integral, raportul 
lui Dumnezeu cu oamenii. 

Privind doctrina lor, am in^eles §i mai bine, un pasaj 
al Sfantului Grigorie Palama, care trebuie sa ne faca sa fim 
aten^i la cine suntem §i, mai ales, la ceea ce credem ca 
suntem §i profesam in materie de credin^a. 

El spunea a§a: „Nu numai rauta^ile sunt in apropierea 
virtu^ilor, ci §i cuvintele nelegiuite stau atat de mult in 
vecinatatea celor evlavioase, incat printr-un mic adaos sau 
omisiune se pot schimba u§or intreolalta §i in^elesul unui 
cuvant poate deveni tocmai contrariul. 



Dictionnaire de Spiritualite ... , op. cit., col. 1082. 



141 



De aici vine faptul ca aproape orice parere ratacita se 
infa^i^eaza cu masca adevamlui pentm cei ce nu sunt in 
stare sa vada mica omisiune sau adaosul. 

E §i acesta un me§te§ug grozav al diavolului viclean, 
atat de dibaci in a duce la ratacire. 

Caci nefiind departe minciuna de adevdr, diavolul §i- 
a tocmit din aceasta o dubla putin^a de ratacire: scapandu-le 
adica celor mul^i deosebirea, din cauza ca e a§a de mica, 
omul va fi u§or ispitit sau sa ^ina minciuna de adevar, sau 
adevaml de minciuna, ca fiind atat de aproape de minciuna. 

In amandoua cazurile va cadea sigur din adevar" . 



^^^Cf. Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, Viafa §iirtvafatura Sfdntului Grigorie 
Palama,op. cit, p. 175. 



142 



Reperele bibliografice 



A. Surse primare 



1. Nestle-Aland, Greek-English New Testament, Ed. 
Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, ed. 1998. 

2. J.-P. Migne, Patrologiae Cursus Completus, Seria 
Graeca, tomus LXV, Paris, 1864, Opusculum II , col. 929- 
966 (textul fundamental pentru lucrarea de fa^a). 

3. *** Filocalia Romdneascd, vol.1, trad., intr. §i note 
de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae, ed. a-IV-a, Ed. 
Harisma, Bucuresti, 1993, p.310-344. 

4. *** Thesaurus Linguae Graecae (TLG), biblioteca 
computerizata, componenta a programului Musaios 2002 A. 
De aici s-au folosit 001, c/ Apophthegmata Patrum, PG. 65 
§i Sfantul loan Damaschin, De haeresibus 006. 80. 1 - 006. 
80. 100, cf. Die Scriften des Johannes von Damaskos, vol. 4, 
ed. De Gruyter, in Patrische Texte und Studien 22, Berlin, 
1981 (trad. rom. apartine Pr. Marcel Hanche§). 

5. ***Patericul Egiptean, col. „Izvoare 
duhovnice§ti", vol. 1, Alba lulia, 1990. 

6. *** Ceaslov, tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod §i 
cu binecuvantarea PFP Justinian, Patriarhul Bisericii 
Ortodoxe Romane, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 
1993. 

7***Catavasier sau Octoih mic, tiparit cu aprobarea 
Sfantului Sinod §i cu binecuvantarea PFP Teoctist, 
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, 
Bucuresti, 1997. 

8. Atanasie eel Mare, Sfantul, Scrieri. Partea a Il-a, 
col. PSB, vol. 16, trad, din gr., intr. §i note de Pr. Prof. 
Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1988. 

9. Augustin, ¥Qncitu[,Comentariului la I loan, ed. 
bilingva, trad, de Roxana Matei, intr. de Marie-Anne 



143 



Vannier §i ingrijita de Cristian Badili^a, Ed. Polirom, Ia§i, 
2003. 

10. Idem, Enchiridion, din „Opera omnia", vol.1, 
edi^ie bilingva latino-romana, cu trad., note introd., note §i 
comentarii de Vasile Sav, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002. 

11. Chiril al Alexandriei, Sfantul,G/<3/zre, Scrieri. 
Partea a 11-a, trad, din gr., intr. §i note de Pr. Prof. Dr. 
Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992. 

12. Constantin Armeanul, Despre erezii, PG. 150. 

13. Diadoh al Foticeei, Sfantul,(9eMvre5' sprituelles, 
ed. L. Regnault §i J. de Preville, in SC 92, 1963. 

14. Efrem Sirul, Sfantul, Imne contra ereziilor, ed E. 
Beck, CSCO, vol. 169,1957. 

15. Epifanie al Ciprului, Sfantul, Panarion, PG 42, 
Paris, 1983. 

16. Eutimie Zigabenul, Panoplia dogmatica, PG. 
130. 

17. Fotie eel Mare, Sfantul, Biblioteca, codex 52, ed. 
R. Henry, tomul 1, Paris, 1959. 

18. Gregory Nazianzen, Saint, To Nectarius, Bishop 
of Constantinople (Ep. CCll), translated by Charles Gordon 
Browne and James Edward Swallom, in „The Nicene and 
Post-Nicene Fathers", second series, vol.7, by Philip Schaff, 
The Sage Digital Library Collections, USA, 1996. 

19. Ignatie Briancianinov, Sfantul, Fdrdmiturile 
ospdfului, col.„lzvoare duhovnice§ti", vol. 7, Ed. Ep. 
Ortodoxa Romana Alba lulia, 1996. 

20. Idem, Cuvinte cdtre cei care vor sd se 
mdntuiascd. Experienfe ascetice, vol. 11, trad, de Adrian §i 
Xenia Tanasescu -Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2000. 

21. Idem, Experienfe ascetice, vol. 1, trad, de Adrian 
§i Xenia Tanasescu- Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2000. 

22. Idem, Cdlduza rugdtorului. Izbdvirea de durerile 
ostenelilor zadamice. Experience ascetice, vol. IV, trad, de 
Adrian §i Xenia Tanasescu- Vlas, Ed. Sofia, Bucuresti, 2001. 

23. loan Gura de Aur, Sfantul,(9mz7zz laMatei. Scrieri. 
Partea a 111-a, trad., intr. §i note de Pr. Dumitru Fecioru,in 
col. PSB, vol. 23, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994. 

24. Idem, Cateheze baptismale, trad, din limba greaca 
veche de Pr. Marcel Hanche§, ed. „Oastea Domnului", 
Sibiu,2003. 



144 



25. Idem, //mzY catecheses baptismales, manuscris 
inedit, cu intr., text critic, trad. §i note de Antoine Wenger, 
in col. SC, nr. 50, ed. du Cerf, Paris, 1957. 

26. Idem, Comentariu la I Timotheiu a celui intru 
Sfinfi Pdrintelui nostru loan Chrisostom, Archiepiscopul 
Constantinopolei, trad, din lb. elina de Archiereul 
Theodosie A. Ploe§teanu, ed. de Oxonia, din 1861, tiparit la 
Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonima, 
Bucuresti, 1911. 

27. loan din Kronstadt, Sfantul,P7a/a mea in Hristos, 
trad, din limba franceza de Diac. Dumitm Dura, Ed. „Oastea 
Domnului", Sibiu, 1995. 

28. Idem, Spicul viu. Gdnduri despre calea 
mdntuitoare, trad de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sofia, 
Bucuresti, 2002. 

29. Isaac Sirul, Sfantul, Cuvinte despre nevoinfd, Ed. 
Bunavestire, Bacau, 1997. 

30. Idem, Cuvinte cdtre singuratici despre viafa 
duhului, taine dumnezeie§ti, pronie §i judecatd, partea a Il-a 
recent descoperita, cu studiu intr §i trad, de Diac. loan I. lea 
jr., Deisis, Sibiu, 2003. 

31. Macarie Egipteanul, Sfantul,(9mz7zz duhovnice§ti, 
trad, de Pr. Prof. Dr. Constantin Comi^escu §i introd., indici 
§i note de Prof. Dr. N. Chi^escu, in col. PSB, vol. 34, Ed. 
IBMBOR, Bucuresti, 1992. 

32. Maxim Marturisitorul, Sfantul, Cele patru sute 
capete despre dragoste, IV, 17 in Filocalia Romdneascd, 
vol. II, trad, din gr. de Pr. Stavr. Dr. Dumitm Staniloae, Ed. 
Tipografia Arhidiecezana, Sibiu, 1947. 

33. Idem, Scolii la lerarhia bisericeascd a Sfantului 
Dionisie Areopagitul, PG 64. 

34. Idem, Ambigua sau Despre diferite locuri grele 
din dumnezeiasca Scripturd, in Filocalia romdneascd, vol. 
3, ed. a Il-a, trad., intr. §i note de Pr. Prof. Dr. Dumitm 
Staniloae, Ed. Harisma, Bucuresti, 1994. 

35. Nichifor Calist, Sfantul, Istoria bisericeascd, PG 
146. 

36. Paladie, Lavsaicon, Ed. Episcopiei Ortodoxe 
Romane Alba lulia, 1994 / PG 32. 

37. Simeon Noul Teolog, Sfantul,Ce/e 225 de capete 
teologice §i practice, FR, vol. 6, trad., intr. §i note de Pr. 
Prof. Dr. Dumitm Staniloae, Ed. Humanitas, Bucuresti, 
1997. 



145 



38. Idem, Discursuri teologice §i etice, Scrieri I, 
studiu intr. § trad de Diac. loan I. lea jr. §i un studiu de 
lerom. Alexander Golitzin, Ed. Deisis, Sibiu, 1998. 

39. Idem, Cateheze, Scrieri II, studiu intr. §i trad, de 
Diac. loan I. lea jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999. 

40. Idem, Catecheses 6- 22, introduction, texte 
critique et notes par Mgr. Basile Krivocheine, traduction par 
Joseph Paramelle S. J., col. „Sources Chretiennes", nr. 104, 
tome II, les editions du Cerf, Paris, 1964. 

41. Idem, Imne, epistole §i capitole, Scrieri III, intr. §i 
trad, de Diac. loan I. lea jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001. 

42.Sofronie al lerusalimului, Sfsintu\,Scrisoare cdtre 
Serghie al Constantinopolului, in PG 87. 

43. Teodoret de Cyr, VQxicitxxXJstoria bisericeascd, 
trad, de Pr. Prof. Vasile Sibiescu, in col. PSB, vol. 44, Ed. 
IBMBOR, Bucuresti, 1995 

44. Idem, Istoria ereziilor, in PG 83. 



146 



B. Surse secundare 



I. Colectii, dictionare §i surse eterodoxe 



1. ^^^The Catholic Encyclopedia, edited by Charles 
G. Herbermann and numerous collaborators, vol. 9, Ed. The 
Universal Knowledge Foundation, New York, 1913. 

2. *** ^ Dictionary of Christian Biography, edited by 
William Smith and Henry Wace, vol. 3, London, 1882. 

3. *** Dictionnaire de Spiritualite ascetique et 
mystique, doctrine et histoire, fascicules LXVIII- 
LXIX, Menologes-Monde, Editions Beauchesne, Paris, 
1979, vol. 10, col. 1074-1083. Un art. de Antoine 
Guillaumont. 

4. *** Dictionnaire Grec-Frangais, par J. Planche, 
Paris, 1860. 

5. *** Dicfionar grec-romdn al Noului Testament de 
Maurice Carrez §i Fran9ois Morel, trad, de Gheorghe Badea, 
Ed. Societatea Biblica Interconfesionala din Romania, 
Bucuresti, 1999. 

6. Gu^u, G.[heorghe], Dicfionar Latin-romdn, Ed. 
§tiin^ifica §i enciclopedica, Bucuresti, 1983. 

7. Filoxen de Mabbug, Scrisoare cdtre Patriciul 
Edesei, 108-111, ed. R. Lavenant, PO, vol. 30, fasc. 5, Paris, 
1963. 

8. *** Synodicon orientale, ed. J.-B. Chabot, Paris, 
1902. 



147 



//. Car^i §i studii teologice 



1 . Benga,Pr. Dr. Daniel, Marii reformatori luterani §i 
Biserica Ortodoxa. Contribufii la tipologia relafiilor 
luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, teza de doctorat, 
Bucuresti, 2000, ms. comput. 

2.*** Defense des saints hesychastes, ed. John 
Meyendorff, t. 2, Louvain, 1959. 

3. Lossky, Y\sidimir,Teologia Misticd a Bisericii de 
Rasarif\ trad., studiu intr. §i note de Pr. Vasile Raduca, Ed. 
Anastasia, Bucuresti, f.a. 

4. Matsoukas, Nikolaos, Teologie dogmaticd §i 
simbolicd. Demonologie, vol. IV, trad, de Pr. Prof. Dr. 
Constantin Coman §i Pr. Drd. Cristian-Emil Chivu, Ed. 
Bizantina, Bucuresti, 2002. 

5. Piciom§,Masterand Dorin, Fapta §i mdntuirea la 
Sfdntul Marcu Ascetul in tratatul <Despre cei ce-§i 
inchipuie cd se indrepteazd dinfapte>, ms. comput. 

6. Raduca, Pr. Conf. Dr. Vasile, Fo/w/a §i libertatea in 
gdndirea Sfdntului Grigore de Nisa, in rev. „Studii 
Teologice" 1983 (XXXV), nr. 1-2, p. 51-64. 

7. Idem, Credinfa deistd §i cea mdntuitoare, in rev. 
„Studii Teologice" 2001 ( LIII), nr. 3-4, p. 16-23. 

8. Staniloae, Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru, Viafa §i 
Invdfdtura Sfdntului Grigorie Palama, ed. a Il-a, cu prefa^a 
revazuta de autor, in col. „Mari scriitori cre§tini", Ed. 
Scripta, Bucuresti, 1993. 

9. Telea,Asist. Univ. Dr. Marius, Antropologia 
Sfinfilor Pdrinfi Capadocieni (teza de doctorat), Ed. 
Reintregirea, Alba lulia, 2001. 



148 



Cuprins 



Introducere (3-5) 



Cap. I. Credinta: temelia de nezdruncinat a 
omului duhovnicesc (6-20) 

A. Credin^a-cuno§tin^a (6-8) 

B. Dreapta-credin^a §i sfera ei launtrica (8-U) 

C. Credin^a ca in^elepciune ascetica (11-14) 

D. Credin^a ca tarie interioara (14-17) 

E. Credin^a ca adeverire (1 7-20) 

Cap. II. Notiunile de „fapta " §i „ mdntuire " in 
via^a cotidiand (21-37) 

A. Mantuirea §i abordarile sale (21-26) 

1. Mantuirea obiectiva (21-23) 

2. Mantuirea personala (23-26) 

B. Fapta §i motiva^iile ei (26-37) 

1 . Fapta ca a§teptare exterioara (26) 

2. Fapta ca datorie (26-27) 

3. Fapta ca ascultare (27) 

4. Fapta ca osteneala (27-29) 

5. Fapta ca virtute (29-31) 

6. Fapta ca slujire (31) 

7. Fapta ca porunca (31-32) 

8. Fapta ca bine (32-34) 

9. Fapta ca lucru/ lucrare (34) 

10. Fapta ca tarie, pova^uire §i filozofie practica (35- 



36) 



1 1 . Fapta ca e§ec (36-37) 



Cap. III. Dimensiunile existen^iale ale faptelor 
bune (38-56) 

A. Faptele - ca cerin^e ale pomncii dumnezeie§ti (39- 
43) 

B. Faptele - ca alegere personala a credin^ei (43-51) 

C. Faptele - caimplinire duhovniceasca (51-56) 

Cap. IV. Patimile: un du§man aflat in 
lerusalimul interior (57-69) 

Cap. V. Virtutile: metode ascetice ortodoxe de 
neutralizare apatimilor (70-87) 

Cap. VI. Providenta dumnezeiasca: o 
imbra}i§are continua a noastra de catre Dumnezeu 

(88-97) 

A. Lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii (88-93) 

a.) Ajutorul lui Dumnezeu (89) 

b.) Bunavoin^a lui Dumnezeu (89-90) 

c.) Iconomia lui Dumnezeu (90-91) 

d.) Pova^uirea lui Dumnezeu (91-92) 

e.) Indurarea lui Dumnezeu (92) 

f.) Compatimirea lui Dumnezeu (92-93) 

g.) Dreptatea lui Dumnezeu (93) 

B. Acceptarea lucrarii lui Dumnezeu de catre oameni 

(93-97) 

a.) Necazuri (94-95) 

b.) Intamplari / diverse situa^ii (95-96) 

c.) Incercari (96) 

d.) Dureri fara voie (96) 

e.) Ocari (96-97) 

Cap. VII. Harul dumnezeiesc §i implica^iile 
sale soteriologice (98-110) 



l.Haml dumnezeiesc ^ine de opera de mantuire a 
Domnului Hristos §i se damie oamenilor in mod gratuit (98- 
99) 

2. Haml de dinainte de haml primit in mod 
sacramental (99-100) 

3. Harul se leaga, in mod concret, de Sfantul Botez 
(100-101) 

4. Harul e primit in chip tainic (101) 

5. Harul e sim^it in mod con§tient (101-102) 

6. Haml lucreaza in om pe masura implinirii 
pomncilor dumnezeie§ti (102-103) 

7. Harul e putere dumnezeiasca (103-104) 

8. Sfin^enia este adusa de catre har (104) 

9. Harul lucreaza in mod ascuns in noi (104-105) 

10. Harul Duhului Sfant este unul §i neschimbat (105) 

11. Haml lucreaza in fiecare dupa cum voie§te (105- 
106) 

12. Darurile Sfantului Duh (106) 

13. Haml damie§te lucrarile care se potrivesc 
diferitelor virtuti (106-107) 

14. Harul treze§te con§tiin^a (107) 

15. Haml dumnezeiesc vindeca patimile (107-108) 

16. Harul lucreaza in inima (108-109) 

17. Stamin^a in haml lui Dumnezeu (109) 

18. Harul cere inaintare in via^a duhovniceasca (109- 
110) 

Concluzii (111-120) 

Anexa A 

Amanunte despre via^a §i opera Sfantului Marcu 
Ascetul (121-124) 

Anexa B 

Secta mesaliana: titulatura, istoric, doctrina §i punctul 
de vedere ortodox (125-142) 



Reperele bibliografice (143-148) 

A. Surse primare (143-146) 

B. Surse secundare (147-148) 

1. Colec^ii, dic^ionare §i surse eterodoxe (147) 

2. Car^i §i studii teologice f74Sj 



Teologie pentru azi 



Cartea de fata este o editie online 

gratuita §i e proprietatea exclusiva a 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§. 



Ea nu poate fi tiparita §i 
comercializata fSra acordul sau 
direct. 




Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ 



Teologie pentm azi 

Toate drepturile rezervate