Traduceri patristice, vol. 2 (2010)

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

si

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus

t jt

Wm irjunwminvvoi

CKpficoif \ aI c$m Toif £ ft a *, Vg^A-jcT %
ai ACMHXflHfr ■•■ radii,*

Traduceri patristice

(vol. 2)

f

Teologie pentru azi

Bucuresti
2010'

Traduceri patristice

(vol. 2)

Dumnezeiescul Augustin
al Hipponei

SI

Sfantul Fotie eel Mare,

patriarhul

Constantinopolului

Fotografia de pe prima coperta reproduce: Apostol
romdnesc, editia Diac. Coresi, Brasov, 1563, p. 3
(frontispiciul).

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus a tradus, din limba
engleza, tratatul Dumnezeiescului Augustin al Hipponei iar
Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus a tradus, din limba
franceza, tratatele teologice ale Sfantului Fotie eel Mare din
editia de fata.

Dumnezeiescul Augustin
al Hipponei

Predica depe munte
a Domnului nostru

Traducere si note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Traducerea noastra este conform edrfiei: Our Lord's
Sermon on the Mount, According to Matthew [De Sermone
Domini in Monte, secundum Matthaeum], translated by the
Rev. William Findlay Larkhall, revised and annotaded by
the Rev. D. S. Schaff, in col. „The Nicene and Post-Nicene
Fathers", First Series, Volume 6, p. 17-136.

Identificarea temelor si, implicit, numele
subcapitolelor ne apartin.

Cartea I

Talcuire la prima parte a predicii rostite de catre
Domnul nostra Iisus Hristos pe Munte, care este coiuinuta
in capitolul al 5-lea de la Sfantul Apostol Matei.

Capitolul 1

Predica de pe munte este o lectie extinsd de viatd
crestina

1 . Daca cineva va dori, in mod evlavios §i cu trezvie,
ca sa gandeasca predica pe care Domnul nostru Iisus Hristos
a rostit-o in munte, si pe care noi o citim in Evanghelia dupa
Matei, eu cred ca va gasi in aceasta, in masura in care
prive§te indlfimea morald, o foarte buna via^a crestina.

Si pe aceasta noi nu o putem avea in pripd, ca pe o
aventurd pe care ne-o dorim, ci in^elegand in^elepciunea

A 1

Domnului Insu§i din multe cuvinte .

§i aceasta, pentru ca §i predica insa§i este una care
aduce o incheiere 2 in aceasta direc^ie. Caci acest lucru l^i
devine foarte clar, deoarece desavar§irea [crestina] este in
toate cuvintele pe care te trimite ca sa le impline§ti in via^a.

Implinitorii predicii Domnului isi zidesc casa pe
stdnca adevdrului dumnezeiesc

Pentru aceasta El a spus: „De aceea, oricine aude
aceste cuvinte ale Mele §i le face pe ele, Eu il voi asemana
pe el cu un bdrbat infelept, care §i-a zidit casa sa pe o
stanca: §i ploaia a cazut, §i raurile au venit, §i vanturile au
suflat §i au batut acea casa, dar aceasta nu a fost doborata,
pentru ca era inradacinata pe o stanca.

Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele §i nu le
impline§te pe ele, Eu il voi asemana cu un om nechibzuit,
care §i-a zidit casa sa pe nisip; §i ploaia a cazut, §i apele au
venit §i vanturile au suflat §i au lovit acea casa §i aceasta a
cazut §i mare a fost caderea ei" (Mt. 7, 24-27).

De aceea, de atunci incoace, El nu a spus, in mod
simplu: „oricine asculta cuvintele Mele", ci a mai adaugat,
zicand: „oricine asculta aceste cuvinte ale Mele".

El a indicat in mod suficient - asta cred eu - ca aceste
cuvinte despre care vorbe§te, sunt acelea pe care El le-a

1 Din multele cuvinte ale predicii de pe munte.

2 Un raspuns.

8

rostit in munte, ca un ghid desavar§it al vie^ii, pentru cei
care vor sa doreasca o via^a in acord cu ele, ca ei sa poata fi
foarte bine compara^i cu o casd ziditdpe o started.

Eu am spus numai aceasta, ca poate fi clar faptul, ca
predica care ne este pusa inainte este desavar§ita in toate
inva^aturile din care via^a cre§tina este formata.

Pentru ca privind aceasta pericopa speciala, cu multa
aten^ie, medicamentul 3 va fi dat de locul insu§i.

Mt. 5, 1-2. Legea lui Moise si Evanghelia

2. Astfel, inceputul acestei predici este format din
urmatoarele [cuvinte]: „§i, cand El a vazut marile mul^imi
de oameni, S-a urcat in munte, §i cand S-a a§ezat, Ucenicii
Sai au venit inspre El §i El §i-a deschis gura Sa, §i ii inva^a
pe ei, zicand"(Mt. 5, 1-2).

Daca cineva este intrebat ce inseamna muntele [de
aici], acesta poate fi in^eles foarte bine ca insemnand marile
invdidturi ale mdntuirii.

Pentru ca acesta 4 nu a fost cu nimic mai pu^in
important fa^a de acela, 5 pe care s-a dat Legea evreilor.

In plus, este un singur Dumnezeu, Care, prin Sfm^ii
Sai Proroci §i Slujitori, dupa o completa 6 iconomie de-a
lungul veacurilor, nu a dat poporului inva^aturi mai mici,
care, ca §i astazi, cere a fi indreptat de teama; ci, prin Fiul
Sau, a dat-o pe cea mai mare, dar unui popor care a devenit
acum potrivit ca sa fie liber prin dragoste.

Pe deasupra, cand cele mai mici sunt date celor mai
mici §i cele mai mari celor mai mari, ele sunt date de catre
El - cum El singur §tie - dupa cum, in prezent, cei care se
ocupa cu medicina, dau medicamente corespunzatoare cu
momentul .

De aceea, nu este surprinzator faptul, ca marile
inva^aturi sunt date pentru Impara^ia Cerurilor §i cele mai
mici pentru o impara^ie pamanteasca, caci prin unul §i
acela§i Dumnezeu s-au facut cerul §i pamantul.

3 Cuvintele Domnului sunt medicamentele care ne insanatoseaza sufletul. Fara
cuvintele Sale nu am sti sa ne vindecam de patimi si de neputinje.

4 Muntele Fericirilor.

5 Muntele Sinai.

6 Temeinica.

7 §i cu cei care solicita medicamentele.

De aceea, cu respect pentru cele ale mantuirii, care

Q

sunt mai mari, s-a zis prin Profetul: „Dreptatea Ta este ca
mun^ii lui Dumnezeu" (Ps. 35, 6).

§i acestea pot fi in^elese foarte bine, ca fiind spuse
numai pentru Stapanul Insu§i, potrivit cu cele inva^ate, care
sunt de mare important celor inva^i de El pe munte.

Ne vorbeste Cel care a deschis gurile Prorocilor

Atunci El i-a inva^at stand 9 , ca unul Caruia I se
cuvenea demnitatea de Invalator §i Ucenicii Sai au venit la
El ca sa ceara inva^atura, caci ei trebuiau sa fie aproape de
El pentru a auzi cuvintele Sale, caci §i ei trebuiau sa se
apropie, in duh, de deplindtatea inva^aturilor Sale.

„§i El, §i-a deschis gura Sa, §i ii inva^a pe ei, zicand"
(Mt. 5, 2).

Inainte de a vorbi cu noi - care suntem intotdeauna
grabi^i - „§i El §i-a deschis gura Sa" - se prea poate, pentru
prea minunata intimitate, caci simpla pauza arata, ca predica
s-a dorit a fi ceva mai lunga decat de obicei, daca nu cumva
- aceasta nu poate fi fara un anume in^eles - caci acum, El
este Cel care a zis, ca avea deschisa propria Sa gura,
intrucat, in Legea veche, El era Acela care deschidea gurile
Prorocilor.

Mt. 5, 3. Despre indrdzneala rea a sufletului

3. Ce a zis El atunci? „Fericrfi cei saraci cu duhul,
pentru ca a lor este Impara^ia Cerurilor" (Mt. 5, 3).

Noi citim in Scriptura, cu privire la straduin^a 10 dupa
lucruri trupe§ti, ca „totul este de§ertaciune §i indrdzneala a

E vorba de righteousness. Noi traducem acest cuvant §i cu sensul de mdntuire
(sinonim cu cel de justificare al eterodoc§ilor, pe care traducerea americana, de fapt,
ii proclama), dar §i cu sensul de dreptate. Anterior 1-am folosit cu sensul de
mdntuire.

9 Fiind a§ezat

10 Strdduinfd dar §i luptd. Sensuri complementare.

10

sufletului" (Eccl. 1, 14) iar prin indrazneala a sufletului
in^elegandu-se indrazneala nesocotitd §i mdndria.

Caci, de obicei, §i despre eel mandru se zice ca are
suflet mare. Si, pe drept cuvant, intrucat §i vantul este
chemat „duh".

§i, deci, aceasta este scris: „Foc, grindina, zapada,
gheatl, vant 12 al furtunii"(Ps. 148, 8).

Caci, intr-adevar, cine nu cunoa§te, ca omul mandru,
despre care vorbim ca se umfld, este ca suflarea pe care o
produce vantul? §i deci, de asemenea, §\\\\ §i acest cuvant al
Apostolului: „cuno§tin^a insa semefeste, dar iubirea zideste"
(I Cor. 8, 1).

Ce inseamnd „ sdrac cu duhul ". El e preferabil celui
mandru

§i „sarac cu duhul" este aici, intr-o intelegere dreapta,
eel umilit §i cu fried de Dumnezeu {the humble and God-
fearing), caci unii ca acesta sunt cei care nu au sufletul
umflat.

Nici nu se cuvenea sa se inceapa fericirile indiferent

1 ^

cu oricare dintre virtu^i, daca aici se ating , intr-adevar, cele
despre cea mai inaltd inielepciune - „caci frica de Domnul
e inceputul intelepciunii"(Ps. 110, 10; Pilde 1,7)- pentru ca
in alta parte mdndria este numita : „inceputul a tot pacatul"
(Eccl. 10, 13*).

De aceea, sa lasam pe eel mandru, care cauta / alearga
dupa dragostea impara^iilor pamantului, caci „fericiti sunt
cei saraci cu duhul, pentru ca a lor este Impara^ia Cerurilor"
(Mt. 5,3).

11 In ed. BOR 1988 este: „Totul este de§ertaciune §i vanare de vant". In ed.
americana era de fapt „vanitate" ?i nu „de§ertaciune".

12 Sub forma lui „spirit", dar nefiind vorba de sufletul sau de spiritul sau duhul
omului, ci de vant.

13 Se discuta, se pune in discujie.

14 Intitulata, proclamata.

11

Capitolul al 2-lea

Mt. 5, 4. Pamdntul transfigurat e locasul Sfintilor

4. „Fericrfi sunt cei blanzi, pentru ca a lor va fi
stapanirea mo§tenirii pamantului" (Mt. 5, 4, cf. VUL 15 ).

Caci pamdntul, cred eu, e acela despre care s-a zis in
psalm: „Tu e§ti scaparea mea, locul meu e§ti in pamantul
celor vii" (Ps. 141,5).

Pentru ca aceasta inseamna o adevarata fermitate §i
stabilitate a unei stapaniri continue, unde sufletul, prin ceea
ce insemna bund dispozifie, se odihne§te. Caci aici erau, in
acest loc, doar ca trupuri care se odihneau pe pamant §i erau
hranite cu o mancare proprie 16 , caci trupul le era din pamant.

Aceasta [insa de aici] este adevarata odihnd §i viafd a
Sfintilor. Atunci cei blanzi sunt aceia care s-au lepadat de
faptele rauta^ii 17 §i nu s-a impotrivit celor rai 18 , dar au
invins 19 rdul cu binele (Rom. 12, 21).

Astfel, sa-i lasam pe aceia care nu sunt blanzi, ci se
cearta §i se lupta pentru lucrurile trecatoare §i pamante§ti,
caci „fericrfi sunt cei blanzi, pentru ca a lor va fi stapanirea
mo§tenirii pamantului" (Mt. 5,4, cf. VUL), de la care ei nu
pot fi sco§i afara.

Mt. 5, 5. Jelirea pentru lucrurile pierdute vs.
pdrdsirea lucrurilor pentru Dumnezeu. Duhul Sfdnt ne
mdngdie in dorul nostru dupd Dumnezeu

5. „Fericrfi sunt cei care se jelesc , pentru ca aceia
vor fi mangaiati" (Mt. 5, 5, cf. VUL).

15 Ed. BOR 1988 insa, urmand GNT, are „Fericr|i cei blanzi..." ca fericirea a treia §i
nu a doua. In Vulgata, fericirea a treia este a doua si a doua este a treia.

16 Lor, oamenilor in trup.

17 De faptele ticaloase, murdare, pline de satanism.

Literal: nu s-au impotrivit raului, in sensul ca nu s-a impotrivit celor rai, n-au
raspuns cu rau la rau, nu s-au comportat aidoma cu vrajma§ii lor.

19 Au covar^it.

20 Adica cei care plang cu mare jale, cu mare durere propriile lor pacate. Edijia
romaneasca vorbeste despre cei „ce plang".

12

Jelirea este necajirea care se na§te din pierderea
lucrurilor de care te bucurai cu drag. Insa aceia care sunt
preschimbati 21 de catre Dumnezeu, pierd acele lucruri cu
care ei erau obi^nui^i in aceasta lume, cu draga inima, pentru
ca nu vor sa se mai bucure de acele lucruri, in care ei, in
trecut, i§i gaseau bucuria.

§i aceasta o fac, pana cand dragostea de bucuriile
vesnice va fi a lor, caci ei sunt raniti de acestea 22 §i sunt fara
masura de necajiti 23 .

De aceea, ei vor fi mangaiati de Duhul Sfant - Care
mai ales pentru acest lucru este chemat Paracletul,
Mdngdietorul - in sensul ca, in masura in care ei pierd
bucuriile trecdtoare, se pot bucura pe deplin de cele care
sunt vesnice.

Mt. 5, 6. Despre cei indrdgostiti de adevdrul
dumnezeiesc si de binele vesnic

6. „Fericrfi sunt cei care ajung 24 flamanzi §i insetati
dupa dreptate, pentru ca a lor va fi plinatatea / saturarea"
(Mt. 5, 6).

Acum, El ii nume§te pe ace§tia fericifi, pe cei
indragostrfi de adevar §i de binele netrecator.

De aceea, ei vor fi satura^i cu acea mancare, despre
care Domnul a zis despre Sine Insu§i: „Mancarea Mea este
ca sa fac voia Tatalui Meu"(In. 4, 34), adica ceea ce este
drept; §i cu acea apa, din care anume „se va bea", caci El de
asemenea a zis, ca „va fi in el un izvor de apa, curgand /
izvorand spre via^a ve§nica"(In. 4, 14).

Dar jelirea pe care o propune edijia americana e foarte proprie vietii duhovnice§ti,
unde sufletele noastre trebuie planse ca ni§te morji, caci morfi suntem fara pocainta
§i fara iertarea lui Dumnezeu.

21 Convertirea este o desparjire definitiva, totala, fa{a de vechea noastra viaja.
Trecutul ramane trecut §i ni se deschide porjile unei vieti dumnezeie§ti, care nu are
nimic in comun cu viaja dezordonata §i patima§a de pana acum. Convertirea inijiala
e urmata de convertiri zilnice, de fiecare secunda.

Orice eliminare a unui gand rau, a unei patimi, a unui obicei pacatos e o noua

convertire.

Orice: „Iarta-ma! Am gre§it" e o convertire. Convertirea e preschimbare, prefacere a

fiinjei noastre, a modului nostru de a fi §i a ne comporta. Convertirea e o inaintare

continua in viaja de sfinjenie.

22 Raniji de dorul dupa fericirea ve§nica, de viata impreuna cu Dumnezeu.

23 Din cauza ca nu le au.

24 Sau care se fac flamanzi.

13

Mt. 5, 7. Despre cei indurdtori/milostivi

7. „Fericiti sunt cei induratori / milostivi, pentru ca ei
vor primi indurare / mila" (Mt. 5,7) .

El a zis ca aceia sunt fericifi, care ii alina pe cei
neferici^i, pentru ca le da acestora ceva inapoi, ca ei sa
gaseasca un fel anume ca sa scape de saracie.

Mt. 5, 8. Dumnezeu se vede numai de cdtre inima
curatd

8. „Fericrfi sunt cei cura^i cu inima, pentru ca ei vor
vedea pe Dumnezeu"(Mt. 5,8).

De aceea, ce nebuni sunt aceia, care cauta sa vada pe
Dumnezeu cu ochii ace§tia din afard, in timp ce El se poate
vedea doar cu inimal

Caci este scris in alta parte: „§i in simplitatea inimii II
voi cauta" (Int. lui Sol. 1, 1). Pentru ca e o inima curatd
aceea, care este o inima simpld §i fiindca aceasta lumina 26
nu poate fi vazuta decat cu ochi cura^i.

Caci nimeni nu II poate vedea pe Dumnezeu, daca
acesta nu e curat §i [numai] prin aceasta curate interioara El
poate fi vazut.

Mt. 5, 9-10. Fdcdtorii de pace si unitatea interioara

9. „Fericiti sunt facatorii de pace, pentru ca ei vor fi
chema^i copiii lui Dumnezeu"(Mt. 5,9).

Aceasta este desavdrsirea pacii, unde nimic nu
provoaca opozrfie. Iar copiii lui Dumnezeu sunt fdcdtori de
pace, fiindca nimic nu se impotrive§te lui Dumnezeu. Si,
fara doar §i poate, copilului i se cuvine sa aiba asemanarea
Tatalui sau.

25 Din nuanjele variantei americane, putem observa ca po{i fi milostiv prin indurarea
pe care o dai celor pe care ii ierji, dar §i prin ajutorarea celor din nevoi.
Indurarea cere milostivirea. Iertarea cere mila §i iertarea e dragoste. Mila vine din
dragoste, dintr-o inima incapabila sa faca raul.

26 Lumina dumnezeiasca.

14

Acum, ei sunt facatori de pace in ei m§i§i, caci au
adus / au facut pace in toate misxarile sufletului lor §i le-au
supus pe ele raiiunii - adica miniii §i duhului - §i, prin
faptul ca au pofte trupe§ti (carnal lusts) cu totul supuse,
devin o Impara^ie a lui Dumnezeu in care toate lucrurile
sunt deci in pace.

Caci Cel care este Stapan si Singurul in omul care e
stapanit de catre El §i in Care nu se opune deloc alte
madulare, este Cel care e la fel cu noi dupa trup §i Care are
multe caracteristici, prin care este unic intre oameni, avand

97

minte §i ra^iune §i prin care a devenit ca un supus , dar
pentru ceva mult mai bun insa, §i Care este Adevarul Insu§i,
Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu.

Pentru ca un om nu este in stare sa-§i stapaneasca
mereu lucrurile care ii sunt inferioare, in afara de faptul
cand el este stapan pe sine, ca unul care e desavdr§it.

§i aceasta este pacea care este data pe pamant
oamenilor cu buna voin^a (Lc. 2, 14); aceasta via^a a
deplinei desavar§iri §i a perfectei in^elepciuni a omului.

De la o Impara^ie in acest fel dobandita, ca urmare a
unei paci profunde §i totale, prin^ul acestei lumi 28 este
aruncat afara, caci el stapane§te acolo unde este perversitate
§i tulburare.

Cand aceasta pace a fost stability §i intarita inauntru,
oricare persecute ar veni asupra omului, el este ca un rasarit
de lumina ce va mi§ca 29 pe cei din afara; el singur sporindu-
§i slava care este de la Dumnezeu; ceilarfi neputand sa
zguduie ceva din acest templu, dar prin pierderile provocate
de intrigile 30 lor, ei fac sa fie cunoscuta, cu mare putere,
aceasta zidire, fa^a de cele care sunt netemeinice.

De aceea, urmeaza aici: „Fericrfi sunt cei care sunt
persecuta^i / prigoni^i pentru dorul de dreptate, pentru ca a
lor este Impantfia Cerurilor" (Mt. 5, 10).

27 Ca un rob, ca unul dintre noi.

28 Diavolul.

29 Va lumina.

30 Ma§ina{iunile lor.

15

Capitolul al 3-lea

Cele 8 fericiri si Mt. 5, 11, ca fericire generala

10. Astfel, aici sunt toate cele opt fericiri. §i acum nu
ne mai ramane decat ceea ce a spus El in mod direct,
vorbind celor care erau prezenti §i spunandu-le: „Fericiti
inca veti fi, cand oamenii va vor ocari §i va vor prigoni (Mt.
5, 1 1)". Dar chiar de pe atunci, aceasta fericire El a spus-o la
modul general.

Pentru ca El nu a spus: „Fericiti sunteti voi, cei saraci
cu duhul, pentru ca a voastra este Imparatia Cerurilor", ci El
a zis : „Fericrfi sunt cei saraci cu duhul, pentru ca a lor este
Imparatia Cerurilor".

Si nu: „Fericiti sunteti voi cei blanzi, pentru ca voi
veti mo§teni pamantul", ci: „Fericiti sunt cei blanzi, pentru
ca aceia vor mo§teni pamantul".

§i deci, §i pentru celelalte opt fericiri a spus la fel,
pana unde El a zis: „Fericiti sunt cei care sunt prigoniti de
dorul pentru dreptate 31 , pentru ca a lor este imparatia
Cerurilor".

Dupa care, El a inceput din nou sa vorbeasca in mod
direct, adresandu-se celor prezenti, de§i cele care fusesera
spuse inainte, au fost spuse, de asemenea, pentru cei care II
ascultau §i catre aceia care II urmau §i care au mt.eles ca le
spusese in mod special pentru ei, dar referindu-se §i la cei ce
nu erau de fa^a sau care vor veni, mai pe urma, pe lume.

Numarul fericirilor si logica lor interna. O
continuare a comentariului la fericiri

Insa aceasta ratiune a numarului fericirilor, care se
afla dinaintea noasta, este una care trebuie sa fie gandita cu
multa atentie.

Pentru ca Fericirile incep cu umilinfa: „Fericiti sunt
cei saraci cu duhul" §i apoi celelalte.

31 Stapanrji de dorul sfant de a se face voia lui Dumnezeu peste tot §i in toti.

16

Si acestea nu sunt greu de ajuns 32 , pentru ca
sufletelor, care se supun de la sine judecatii dumnezeie§ti, le
e teama, ca nu cumva, dupa aceasta viat.a, sa mearga in locul
pedepsei, de§i, poate ca aici 33 , li se parea acestora ca sunt
fericite.

Astfel, acesta 34 venind la in^elegerea dumnezeie§tilor
Scripturi, de aici trebuie sa vada insa§i blande^ea acestei
credin^e, ca sa nu indrazneasca a condamna ceva, care pare
absurd pentru un neinvat.at.

Si aceasta, pentru a fi el insu§i un tdlmacitor pentru
cei incapabili de a raspunde intrebarilor incapatlnate.

Dupa aceea, acest prim inceput al in^elegerii - in care
se incurca aceasta lume - este purtat de o minte cu obiceiuri
pamante§ti §i pacate.

Si deci, in acest al treilea fel, in care se in^elege aici,
pierderea celor mai mari bunuri este §i jelita pe deasupra,
fiindca aceasta love§te greu in ce este mai umil.

Apoi, in al patrulea rand, aici e vorba de truda 35 , in
care taria efortului este scoasa in afara, in sensul ca mintea
poate sa se smulga pe sine departe de la acele lucruri in care,
prin ratiunea celor cu podoaba corupatoare 36 , aceasta este
incurcata.

De aceea, aici, cei Sfm^i sunt flamanzi §i inseta^i dupa
dreptate §i curajul este foarte necesar (fortitude is very
necessary) 37 . Fiindca ce este facut cu bucurie, nu este parasit
fara durere.

Apoi, in al cincilea rand, cei care se adancesc in
truda 38 sunt sfatuiti sa-§i gaseasca scapare fa^a de cele pe
care le-au primit 39 , in afara de faptul cand, fiecare dintre
ace§tia sunt supraveghea^i de cineva mai mare 40 .

32 Nu sunt pretenjii fara punere in practica sau cerinte grele, insuportabile, de
neimplinit.

33 In aceasta viaja.

34 Sufletul.

35 De chin, de lupta cu sine.

36 Oamenii pot fi impodobiji cu adevarul, dar §i cu minciuna, cu aparenjele. Podoaba
exterioara, cea care i{i naluce§te mintea, e cea care te corupe. Poti insa, in Hristos
Domnul, sa te desprinzi de nalucirile modei, ale placerii, ale luxului. Lupta cu aceste
naluciri este o mare truda. De aceea §i Fericitul Augustin nume§te truda o tdrie
interioara care se face explicita, care devine fapta.

37 Curajul in cele duhovnice§ti iar nu „curajul" spre fapte de ru§ine.

38 f

In asceza.

39 Adica sa faca milostenie, din cele pe care le au.

40 De un superior.

17

Dar in niciun caz nu este in acest fel acela, care se
departeaza singur de marile incurcaturi ale zgarceniei 41 .

Insa acesta este un sfat drept, ca eel care doreste sa fie
supravegheat de unul puternic, poate sa fie asistat, daca el e
slab in cele in care celalalt este puternic. De aceea: „fericrfi
sunt cei milostivi, pentru ca ei vor dobandi mila".

La a sasea treapta e vorba despre curafia inimii,
dobandita de la o constiintl a faptelor bune, care sunt
intrezarite ca cele mai mari bunuri, care pot fi in^elese doar
de o minte curata si aflata in pace.

La urma este a saptea - int.elepciunea insasi -
invat.atura a adevarului, linistirea fiecarui om si dobandirea
asemanarii lui Dumnezeu, dupa cum a fost astfel numita:
„fericiti sunt facatorii de pace, pentru ca ei se vor chema
copiii / fiii lui Dumnezeu".

41 Zgarcenia e o inima incurcata in hatisurile fricii nelegitime pentru ziua de maine.

„Ajunge zilei rautatea ei" (Mt. 6, 34 ), ne spune Domnul. Dar zgarcitul priveste in

viitor, ca si cand el i-ar aparjine. „Azi"-ul e al nostra, clipa de fa{a. Clipa ce vine

poate insemna un infarct, o spargere a unei vene la cap si, implicit, moartea noastra.

Zgarcenia are nevoie de o stabilitate sociald orizontald si nu de ajutorul

dumnezeiesc. Ea e o filosofie a fricii egoiste, a neiubirii, a ins ensibilita^ii .

Pentru ca mi-e teama ca maine nu voi avea ce sa mananc, stau pe lada de dolari si nu

mananc nici azi bine, dupa cum n-am mancat nici ieri. E manata de utopie,

zgarcenia. Utopia pleaca de la elemente reale si se pierde apoi in fabulajie, in

irealitate.

Utopia presupune, dar presupune plecand de la indicii sigure, reale, deja existente.

Presupun ca nu am, dar eu deja am. Zgarcenia se manifests si in mult si in pufin, si

ea vorbeste despre caracterul nostru ingrat, rece fa{a de aljii si chiar fa{a de noi.

Se spune adesea, ca cineva e zgdrcit fafd de alfii. Dar aceasta nu e o afirmajie

completa. Zgarcitul se comporta rau si fa{a de aljii si fa{a de sine. Strange bani

pentru ca se uraste pe sine; uraste ca mananca, ca vrea, ca aspira la anumite lucruri

si, mai ales, nu crede in oameni. Crede ca poate cumpara oamenii cu bani.

Filosofia demonica „a banului care cumpara orice" se leaga strans de zgarcenie. Ca

sa fii zgarcit, trebuie sa fi injeles, mai intai de toate, ce po{i sa faci, daca ai bani

foarte mulji. Dar a cumpara una sau alta, sau a cumpara pe cineva, nu inseamna ca

mai ai si timp sa profiti de ceea ce ai cumparat.

Daca marul il po{i manca, mai greu sau imposibil de facut, e sa vrei sa te culci cu o

femeie care nu te doreste, si daca - totusi - o silesti pana la urma, sa ii mai ceri, sa te

si iubeasca.

Poji sa cumperi toata lumea - sa zicem ca ar fi posibil - si intreaga lume sa i{i

implineasca dorintele, dar nu po{i sa o faci ca sa te si iubeasca.

Iubirea nu se poate dobandi cu for^a. Respectul la fel. Zgarcitul nu se gandeste la

acest lucru si tinde sa ia totul cu forja. Se simte de multe ori singur; mai bine zis, tot

timpul. Nu are prieteni, isi tine copiii intr-un regim de viaja ostracizant, in mod

samavolnic iar sojia e aceea, care poate sa-1 lase si sa se casatoreasca cu altul,

luandu-si dreptul ei.

Frica sta in spatele achizijiilor de tot felul. Singuratatea se doreste a fi eliminate prin

bani, dar el nu se simte bine.

E dureros sa nu ai pe nimeni care sa te iubeasca pe acest pamant si, la

inmormantarea ta, sa nu vina nimeni. Batranii care tree peste 80-90 de ani, in foarte

multe cazuri, nu mai au cine sa-i ingroape. E foarte dureros. De ce vrei sa fii zgarcit?

Raspunsul eel mai onest ar fi: din cauza ca vreau sa sufdr. Oare merita?!

18

Prima si a opta fericire vorbesc despre Imparatia
Cerurilor

A opta, aceasta este - prin care ne intoarcem la cea
dintai - caci ea ne arata §i porunceste ceea ce este cu totul
desavar^it.

Fiindca in prima §i in a opta [fericire] se vorbe§te
despre Imparatia Cerurilor. „Fericiti sunt cei saraci cu
duhul, pentru ca a lor este Imparatia Cerurilor" §i „Fericiti
sunt cei care sunt prigoni^i pentru dorul de dreptate, pentru
ca a lor este Imparatia Cerurilor".

§i acestea pot fi spuse aici: „Cine ne va despar^i pe
noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau primejdia, sau

AT)

prigoana, sau foametea, sau golatatea , sau primejdia, sau
sabia?" (Rom. 8, 35).

Relatia dintre cele 7 si a opta fericire. Autorul isi
propune o noud discutie despre fericiri

De aceea sunt §apte la numar lucrurile care aduc
desavar§irea iar a opta il duce pe om in lumina 43 §i ii arata
care este desavar§irea.

Pentru aceea sa incepem inca odata de la inceput, caci
de asemenea §i celelalte - fiecare in parte - sunt vrednice
de inieles.

42 Ed. BOR 1988 : „lipsa de imbracaminte".

43 In lumina dumnezeiasca.

19

Capitolul al 4-lea

Relatia dintre darurile Sfdntului Duh sifericiri

1 1 . De acum, §i cele §apte daruri ale Sfdntului Duh
(the sevenfold operation of the Holy Ghost), despre care
[Sfantul] Isaia vorbe§te (Is. 11, 2-3) 44 , mi se par a
corespunde acestor trepte §i sentinfe.

Dar aici avem o diferen^a in ceea ce prive§te ordinea
lor. Pentru ca acolo sunt enumerate incepand cu cele mai
inalte, pe cand, aici, cu cele mai dejos.

Caci acolo se incepe cu infelepciunea §i se termina cu
frica de Dumnezeu; caci „frica de Domnul este inceputul
intelepciunii" (Pild. 1, 7; 9, 10; Iov 28, 28; Ps. 110, 10; lis.
Sir. 1, 14, 15).

§i, de aceea, daca gandim ca a fost vorba de o
inaintare graduala, acolo frica de Dumnezeu este prima,
evlavia a doua, cunoasterea sl treia, tdria a patra, sfatul al
cincilea, inielegerea a §asea, infelepciunea sl §aptea.

§i frica de Dumnezeu corespunde umiliniei, pentru ca
aceasta s-a zis aici: „Ferich;i sunt cei saraci cu duhul". Adica
[s-a vorbit] despre cei ce nu se umflu sau nu se mdndresc §i
despre care Apostolul a zis: „Nu te inal^a cu mintea, ci
teme-te" (Rom. 11, 20), adica: nufi trufas.

Evlavia corespunde bldndefii, pentru ca eel care
cerceteaza cu buna cucernicie Sfanta Scriptura §i nu critica
ceva, pe care inca nu il in^elege §i din aceasta pricina el nu
se impotrive§te; unul ca acesta e eel bland §i despre care au
fost zise acestea: „Ferich;i sunt cei blanzi".

Cunostinia corespunde celor care se jelesc I pldng -
cum am aflat deja din Scripturi - §i pacatele lor sunt purtate
astfel 46 . Caci din ne§tiin^a sunt pizmurfi, pentru ca [, in
realitate,] ei sunt buni §i vrednici de laudd.

44 Cele 7 daruri ale Sfantului Duh, cf. Is. 11, 2-3 sunt: „duhul intelepciunii §i al
in{elegerii, duhul sfatului §i al tariei, duhul cuno§tin{ei §i al bunei credinje ... duhul
temerii de Dumnezeu".

5 Piety este ceea ce in ed. BOR 1988 s-a tradus cu „buna credinja". Nu poate sa
existe evlavie, sentiment adevarat de adorare a lui Dumnezeu, fara dreapta credinja.
Buna credinfa este dreapta credinfa iar dreapta credinfa e un mare dar al Sfantului
Duh.

46 Isi plang continuu pacatele lor. Asa traiesc: plangandu-si pacatele trecute si
prezente.

20

Tdria corespunde celor care sunt fldmdnzi §i insetaii
de dreptate, pentru ca ei pun in dorin^ele pamante§ti bucuria
de lucrurile care sunt cu adevarat bune §i in dorin^a de a nu
se intoarce inapoi din drumul lor [pun] depdrtarea de
lucrurile pamante§ti §i trecatoare.

Caci despre ei s-au zis acestea: „Fericiti sunt cei care
flamanzesc si inseto§eaza de dreptate".

Sfatul corespunde celor milostivi, caci acesta e un
mijloc de a scapa de marile pacate.

Caci noi iertam, dupa cum §i noi dorim sa fim ierta^i
(Mt. 6, 12) §i ii ajutam pe al^ii, pe cat de mult suntem §i noi
in stare, caci §i noi inline dorim sa fim ajuta^i, acolo unde
nu suntem capabili.

Si despre ace§tia s-a zis aici: „Fericrfi sunt cei
milostivi".

Inielegerea corespunde curdiiei inimii - caci ochii
sunt [meniti] ca sa fie cura^ti - pentru ca astfel pot vedea
cele nevazute §i [pot] auzi cele neauzite §i pot ajunge la
acelea, care intru inima omului nu au intrat (Is. 64, 3; I Cor.
2,9).

Caci despre ace§tia s-a zis aici: „Fericiti sunt cei
cura^i cu inima".

Inielepciunea corespunde fdcdtorilor de pace, in care
toate lucrurile acum sunt in pace §i nu exista patimi in stare
sa duca lupta impotriva min^ii.

Caci toate lucrurile laolalta asculta / se supun duhului
omului, daca el insu§i se supune lui Dumnezeu.

Fiindca despre ei s-a zis: „Fericiti sunt facatorii de
pace".

Impdrdtia Cerurilor e numitd diferit in fiecare fericire
in parte. Din nou despre relatia dintre fericiri si darurile
Duhului Sfdnt

12. §i iata, cum singura rdsplatd - care este
Impdrdtia Cerurilor - poarta nume diferite, dupa fiecare
dintre fericiri.

Caci se cuvenea aici, ca in primul rand, sa fie pusa
Impara^ia Cerurilor, care este inielepciunea cea mai mare §i
desdvdrsitd a sufletului rational.

21

De aceea, astfel s-a zis: „Fericiti sunt cei cura^i cu
inima, pentru ca a lor este Imparatia Cerurilor", caci de
aceea fusese zis: „Frica de Domnul este inceputul
in^elepciunii".

Celor bldnzi le este data o mostenire. Caci sunt aceia
carora le-a fost lasata mo§tenirea de catre un Tata, pentru cei
supu§i ai Sai §i care cauta aceasta: „Fericrfi sunt cei blanzi,
pentru ca a lor va fi mostenirea pdmdntuluF .

Mangaierea celor ce plang - ca unii care §tiu ce au
pierdut §i in ce pdcate s-au afundat 47 - aceasta este:
„Fericiti sunt cei ce plang, pentru ca ei vor fi mangaiati".

Celor fldmdnzi §i insetaii [de dreptate] le este data o
totald incrediniare. Caci acestea sunt o improspdtare a. celor
care se trudesc §i se lupta cu sarguin^a pentru mantuire:
„Fericiti sunt cei care flamanzesc §i inseto§eaza dupa
dreptate, pentru ca aceia vor fi satura^i".

Cei milostivi sunt cei care urmeaza un sfat mare §i
adevdrat. Caci ce e acesta decat, ca acela§i tratament sa se
practice de catre ei atat fa^a de unul care este puternic, cat §i
fa^a de unul slab, caci: „Fericiti sunt cei milostivi, pentru ca
ei vor primi / vor dobandi mila".

Celor curafi cu inima li s-a dat darul de a vedea pe
Dumnezeu. Fiindca ei au ochi curafi pentru ca sa discearna
lucrurile dumnezeie§ti, caci: „Fericrfi sunt cei curafi cu
inima, pentru ca ei vor vedea pe Dumnezeu".

Fdcdtorii de pace se fac asemenea lui Dumnezeu,
fiindca traiesc cu nrfelepciune dumnezeiasca §i se nasc dupa
chipul lui Dumnezeu, in^elegand prin aceasta o regenerare
interioara a omului reinnoit, caci: „Fericiti sunt facatorii de
pace, pentru ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor enema" .

Sfintii Apostoli au trait incd de pe pdmdnt
consecintele fericirilor

47 Putem spune ca ne-am „cufundat" in pacate, ca intr-o uitare de sine, dar putem

spune ca „am coborat" in rau, in pacate, privind intoarcerea noastra de la bine spre

rau. Cobor §i nu urc.

Pacatul e o coborare de la adevarata noastra demnitate, o coborare in pacatul care ne

face ridicoli, animalici, cu apucaturi nedemne de noi, de scopul pentru care am fost

creaji: indumnezeirea fiinfei noastre.

Dar putem spune si faptul, ca „ne-am prabu§it" in pacate. Prabu§irea poate indica

caderea Protoparin{ilor no§tri, dar §i o mare cadere dintr-o mare stare de sfintenie.

Prabu§ire, ceva de domeniul catastrofei. Dar a pacatui inseamna §i „a patrunde" in

murdarie, in prapastia pierzarii.

22

§i, intr-adevar, cele promise pot fi primite pe deplin
in aceasta via^a, daca noi credem acelora care le-au primit,
in acest caz, Apostolilor.

Pentru ca, modul cum au imbra^i§at cu to^ii
schimbarea vieiii ingeresti - care este promisa dupa
aceasta via^a - aceasta nu poate fi explicate prin niciun
cuvant.

Fericirea a 8-a si relatia ei cu prima fericire. Taierea
imprejur si ziua invierii Domnului. Multiplul de 7, cifra 8 si
Cincizecimea

Dupa aceea urmeaza: „Fericrfi sunt cei care sunt
prigoni^i pentru iubirea de dreptate, pentru ca a lor este
Impara^ia Cerurilor".

Aceasta a opta fericire - care prive§te inapoi, catre
prima §i ne face cunoscut pe omul desavdrsit - este, poate,
un pas inainte in in^elegerea, deopotriva, a tdierii imprejur a
Vechiului Testament din ziua a opta, cat §i a invierii
Domnului, de dupa sambata, zi care, cu adevarat, este a opta
§i, in acela§i timp, este prima zi.

Si in care praznuim a opta sdrbdtoare a zilelor - caci
noi praznuim astfel re-facerea noului om - §i care e cifra
multiplicata a Rusaliilor.

Pentru ca cifra §apte, adica §apte saptamani
multiplicate, fac pentru noi patruzeci §i noua de zile, la care
adaugandu-se a opta, ne dau cincizeci, care pot fi luate §i
in^elese de catre noi.

Harul Sfdntului Duh e acela care ne da sd trdim
consecintele fericirilor

48 Dupa modul de a fi al Sfinfilor ingeri. Chemarea oamenilor, aici, pe pamant,

scopul lor dumnezeiesc e acela de a trai ingeregte; de a se pregati pentru viaja

viitoare, unde vor trai impreuna cu Sfinfii Ingeri.

Viaja de aici nu trebuie sa fie o expresie a lejeritafii §i a confortului patima§. Viaja

prezenta e timpul ascezei, al curatiei dumnezeie§ti.

In viaja ve^nica e§ti a§teptat ca sa fii propriu Sfinfilor Ingeri §i tuturor Sfinfilor, sa fii

propriu vietuirii dumnezeie§ti.

§i ca sa fii propriu, dupa moarte, acestei vieti, bineinjeles ca trebuie sa fii propriu ei

inca de pe acum, caci acum e ziua mantuirii.

23

Pentru ca intorcandu-ne spre cele de la inceput avem
unica zi in care Sfantul Duh S-a pogorat, prin care noi
suntem calauzi^i intru Impara^ia Cerurilor, intru Care
primim mo§tenirea §i suntem mangaia^i; §i suntem hrani^i, §i
primim mila, §i suntem cuntfrfi §i ne facem facatori de pace.

§i, de asemenea, vie^uirea desavar§ita ne e data tot
prin Duhul, caci noi suportam toate necazurile ridicandu-ne
prin ele deasupra noastra, fiind da^i afara pentru iubirea
adevarului §i a drepta^ii.

24

Capitolul al 5-lea

Mt. 5, 12 sau a noua fericire. Fericirea si frumusetea
crestinului sunt interioare

13. El a zis: „Fericiti sunteti voi, cand oamenii va vor
ocari §i va vor prigoni §i vor zice tot lucrul rau impotriva
voastra, mintind din pricina Mea. Veseliti-va §i fiti foarte
bucuro§i: pentru ca mare este rasplata voastra in ceruri"(Mt.
5, 12).

Nu-mi aratati pe unul care este un mutator al
incantarilor acestei lumi §i al bogatiilor lucrurilor
vremelnice, ca purtand numele de „cre§tin".

Pentru ca eu consider ca fericirea noastra este
inauntru. Caci acestea s-au zis despre suflet, in Biserica,
prin gura Prorocului: „Toata frumusetea fiicei imparatului
este inauntru" (Ps. 44, 15) 49 .

Durerile sunt trecatoare, pe cand bogatie cereasca e
simtitd inca de acum

Pentru ca ocarile §i prigonirile §i barfirile sunt
promise in mod trecdtor dar, mai apoi, de la acele lucruri de
aici aflam o mare bogdfie in cer, care este sim^ita din plin in
inima, de catre aceia care le indura.

Adica de to^i aceia care pot spune acum: „Ne laudam
in necazuri, §tiind ca necazul lucreaza rabdare §i rabdarea

49 Ed. BOR 1988: „Toata slava fiicei Imparatului este inauntru". Acest text
dumnezeiesc face referire la Prea Curata Stapdna, dar §i la sufletele indumnezeite.
Harul dumnezeiesc din noi e propria noastra frumusefe. Slava Prea Curatei Maici,
Frumusetea ei e Fiul ei mult prea scump, Frumusetea de taina a intregii fapturi.

Iar frumusetea noastra, tot Hristos este; caci Hristos este iubirea vietii noastre,
fericirea noastra, respirarea de fiecare clipa a inimii noastre.

Inauntru e taina mantuirii §i Imparatia Cerurilor. In noi e bogajia frumusetii
dumnezeie§ti. Cautaji inauntru, iubijii mei, pe Hristos, adevarata noastra frumusete!

50 Rezistenja, perseverenja, silinja. Necazul e lucrator in noi, este innoitorul omului
dinauntru. Rezistenja sufleteasca pe care o ca§tigi in necazuri te face un om rabdator.
Cand con§tientizezi faptul, ca necazurile nu pot fi §terse din viaja noastra, printr-o
simpla schimbare de decor sau printr-un cuvdnt, injelegi ca numai Dumnezeu sj
trecerea timpului amelioreaza lucrurile.

25

experier^a §i experien^a nadejde §i nadejdea nu ne face de
ru§ine, fiindca dragostea lui Dumnezeu este varsata peste tot
in inimile noastre, de [catre] Sfantul Duh, Care este aratat 51
intru noi" (Rom. 5, 3-5) 52 .

Pentru ca acestea nu sunt usor de indurat asemenea
lucrurilor care sunt avantajoase [pentru noi], ci numai daca
purtam acele lucruri in numele lui Hristos, cu minte linistitd
dar §i cu bucurie.

Ereticii si schismaticii nu se bucurd de consecintele
fericirilor. Credinta adevdratd si dragostea sunt impreund
cu dreptatea. Schismaticii nu distrug Biserica

Pentru ca multi eretici, in§eland suflete sub numele de
„cre§tin", indura multe asemenea lucruri. Insa ei sunt
exclu§i de la aceasta comoara prin aceea, ca nu s-a spus
numai: „fericiti cei care indura prigoniri", ci s-au adaugat §i
acestea: „de dragul dreptatii".

Astfel, acolo unde nu este sdndtatea credinfei (sound
faith) , nu poate fi nici dreptatea, pentru ca numai omul
[drept] e viu prin credinta (Avac. 2, 4; Rom. 1, 17).

Sa nu dam 54 schismaticilor niciuna dintre fagaduint.e
ca o comoara! Pentru ca acolo unde nu este dragoste, nu
poate fi nici dreptate, pentru ca „dragostea nu lucreaza
rautate fatl de aproapele sau" (I Cor. 13, 5).

Iar daca ei fac aceasta 55 , [atunci] nu pot rupe in bucati
Trupul lui Hristos, care este Biserica (Col. 1, 24).

Nu poji sa te cerji cu moartea sotiei tale §i nici nu poji alunga o boala grea intr-o
secunda. De aceea rabzi §i durerea §i deceptia §i indiferenta §i chinurile care vin din
partea altora, daca nu exista nicio alta §ansa de salvare din acestea sau daca,
Dumnezeu ingaduie acestea, spre vindecarea ta.

51 Prezenja harului dumnezeiesc este explicita pentru eel care o traie§te, dar §i pentru
al^ii care pot observa realitatea lui interioara.

52 Ed. BOR 1988: „ne laudam §i in suferinte, bine §tiind ca suferinja aduce rabdare,
$i rabdarea incercare, §i incercarea nadejde iar nadejdea nu ru§ineaza pentru ca
iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit
noua".

Incercarile sunt o parte din experienja duhovniceasca personala. Alaturi de ele stau
citirile, sfaturile duhovnice§ti, revelajiile dumnezeie§ti, intreaga intelegere si
contemplare a cultului ortodox, a atmosferei duhovnice§ti §i a intregii lumii.

53 Expresia a fost folosita §i de Sfantul Grigorie de Nazianz in Scrisoarea 202.

54 Sa nu dam drepturile fericirilor, fagaduinjele lor vreunui schismatic.

55 Schismaticii, daca se rup de Biserica...

26

Vorbirea de rdu in fata noastra si in absenta noastrd.
Exemplifwdri evanghelice: In. 8, 48 si In. 7, 12

14. Dar se poate intreba [acest lucru]: „Care este
diferer^a dintre cuvintele Sale, dintre momentul cand a zis:
cdnd oamenii vd vor ocdri §i acela: cand ei vor spune tot
lucrul rdu impotriva voastrdT\

Caci este un lucru cand, ocarand, cuvantul este
aruncat (hurled) cu dispret/obraznicie in prezen^a celui care
este ocarat - caci astfel s-a zis catre Domnul nostru: „Nu
zicem noi adevarul, ca tu e§ti un samarinean §i ca ai
demon?" (In. 8, 48) - §i alt lucru este, cand persoana noastra
este ocarata in absenta noastra. Caci, de asemenea, s-a scris
tot despre El: „Unii ziceau: El este un profet; arjii ziceau,
dimpotriva: El este inseldtor al poporuluf (In. 7, 12)".

Despre prigoana pentru Dumnezeu. Adevdratul
crestin este urmdtorul lui Hristos intru toate

Apoi, in plus, a prigoni inseamna a manifesta
violentd sau a lovi cu vicle§ug 56 . Caci astfel s-a facut de
catre acela, care L-a vandut pe El §i de catre cei care L-au
rastignit.

Desigur, ca pentru fapte ca acestea, nici nu sunt puse
intre paranteze. Caci se putea spune doar aceasta: „§i vor
zice tot lucrul impotriva voastra". Dar aici s-a adaugat
cuvantul: „rau"/„fals" §i, de asemenea, sintagma: „din
pricina Mea".

Caci cred ca adaugarea s-a facut de dragul acelora,
care au dorit slava din prigoniri si din injosirea persoanei
lor.

§i de aceea zic, ca Hristos a {mut sa le spuna lor
acestea, numai pentru ratiunea 57 aceasta, ca multe lucruri
rele sunt zise despre ei.

56 Poti prigoni pe cineva intinzandu-i curse, dar §i ispitindu-1 pe fa{a ca sa cada in tot
felul de curse. Ispita e o capcana de multe ori ascunsa, insa pot exista §i capcane
semi-vizibile.

57 Orice lucru are ratiunea lui. Orice cuvant are finalitatea lui, telos-ul lui in Sfanta
Scriptura, implinirea lui. Cand zicem: „§tiu eu ce fac", zicem, de fapt: exista un rost,
o gandire dupa care ma ghidez in aceasta acjiune a mea §i tot angrenajul faptelor
mele nu este impotriva mea, ci pentru mine.

27

Pe cand, in al doilea rand, lucrurile spuse sunt

adevdrate, caci ele sunt spuse in acord cu gre§elile acelora 58 .

Iar, in alt treilea rand, daca, uneori, asemenea acuzatii
gre§ite sunt facute fata de altii, care mereu sunt facuti fericifi
de nesabuint.a oamenilor 59 , ei §i mai mult nu sufera 60 , caci
asemenea lucruri le rabda din dragoste pentru Hristos 61 .

Pentru ca eel care nu este un urmdtor al lui Hristos,
acela nu se nume§te pe sine „cre§tin" dupa adevarul
credinjei §i al vietuirii catolice.

Despre rasplata in cerul duhovnicesc. La II Cor. 5, 1
se vorbeste despre acest cer

15. „Veseliti-va", zice El, „§i fiti foarte bucuro§i,
pentru ca mare este rasplata voastra in cer".

Eu nu cred ca aici este vorba de cea mai inaltd parte
a lucrurilor vdzute, pe care noi o numim „cer".

Pentru ca, comoara noastra, care se cuvine a fi
netreedtoare §i vesnicd, nu poate fi nrfeleasa ca existand
intre lucrurile care zboard §i sunt treedtoare.

Pentru ca eu cred ca expresia „in cer", inseamna in
cerul duhovnicesc (in the spiritual firmament), unde
loeuiese, pentru ve§nicie, cei Drep^i.

[Si aceasta] in comparable cu eel care are un suflet
ticalos §i este numit „pamantesc" §i despre care s-a zis cand
a pacatuit: „Pamant e§ti §i in pamant te vei intoarce" (Fac. 3,
19).

Cuvintele dumnezeie§ti spun, intotdeauna, ceva marej, ceva unic, ceva absolut.
Intelegerea lor, cu adevarat, ne reveleaza sensul plenar, dumnezeiesc al cuvintelor
Sfintei Scripturi. Comentariile Sfintilor Paring ne arata cat sens au cuvintele Sfintei
Scripruri.

58 Care ii prigonesc pe oamenii lui Dumnezeu.

59 Oamenii pacatosi ii fericesc pe cei care nu sunt cu adevarat fericiti si ii considera
nefericiti pe cei care sufera toate pentru Dumnezeu.

60 Adevaratii prigoniti pentru dreapta credinta.

61 Ura oamenilor, nesabuinja lor, in loc sa ii darame pe cre§tinii plini de dragostea lui
Dumnezeu, acestea mai mult ii umplu de bucurie. Ne umple fericirea prin prigoniri,
prin sudalmele care ni se adreseaza iar ceilalji, in loc sa se bucure pentru raul nostru,
mai mult se intristeaza.

Raul nu poate sa te faca fericit. Raul pe care il faci altora nu te umple. Pseudo-
fericirea celor pacato§i e de suprafaja. Numai ei §tiu cate sufera din cauza pacatelor
lor. Suferinja ascunsa, frici, lucrurile le stau impotriva...

Doamne, ai mila de cei care nu vor sa se pocaiasca sau nu §tiu sa se pocaiasca! Ai
mila, Doamne, de cei care umbla dupa Tine in incon^tienta lor, dar nu §tiu sa se
prosterne in fa{a Ta, sa I{i ceara mila, Iubitorule de oameni! Ai mila §i de mine
ticalosul, ca netrebnic sunt!

28

Despre acest cer a zis Apostolul: „Pentru ca locuin^a
noastra este in cer"(Filip. 3, 20; II Cor. 5, 1).

De acum ne veselim de bunurile dumnezeiesti, de care
ne vom bucura, in mod desavdrsit, in vesnicie

Deci, cei care se veselesc de bunurile dumnezeiesti
sunt con§tienti ca sunt rdspldtiii de acum , dar ca atunci vor
fi desdvdrsifi in toate ale lor, cand acest trup muritor va fi
preschimbat intr-unul nemuritor.

Mt. 5, 12. Despre prigoana in sens larg si cuvintele
batjocoritoare la adresa altora. Prorocii au invdtat
adevdrul cu toatd prigonirea lor

„Pentru ca", a zis El, „la fel au prigonit ace§tia §i pe
Prorocii care au fost inaintea voastra" (Mt. 5, 12).

In acest caz, El a folosit „prigoana" intr-un sens larg,
la care, de asemenea, se adauga si cuvintele batjocoritoare,
care fac sa se destrame o reputa^ie buna.

Si apoi i-a incurajat pe ei, in mod deplin, printr-un
exemplu, fiindca cei care vorbesc lucruri adevdrate sunt
obismuiti sa sufere prigoniri, dupa cum §i Prorocii din
vechime au trait acestea. Caci, cu toata frica de prigoane, ei
au dat mereu, tuturor, inva^atura adevarului.

62 Dumnezeiescul Augustin arata ca harul dumnezeiesc e con§tientizat de catre om §i
ca oamenii se bucura, inca de aici, de cele dumnezeiesti, de care, in viaja ve§nica, se
vor bucura in mod deplin.

Aceea§i invajatura o gasim evidenjiata cu putere §i la Sfantul Simeon Noul Teolog,
la Sfantul Siluan Athonitul sau la Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu, Parintele
nostru. Harul dumnezeiesc nu e o realitate teologicd care sa fie experiata, in mod
exclusiv, in ve§nicie, ci ea se percepe, se injelege inca de aici in parte §i, in mod
deplin, in vesnicie.

29

Capitolul al 6-lea

Mt. 5, 13. Cei ai lui Dumnezeu vor fi intelesi foarte
prost. Cei care are inima tintuita in cer

16. Astfel, acum urmeaza o marturisire foarte dreapta:
„Voi sunte^i sarea pamantului (the salt of the earth)"(Mt. 5,
13).

Si prin asta arata, ca cei ai Lui vor fi judecati in mod
proste§te, de aceia care nici in alergarea doritoare dupa
bel§ugul pamantului fericirilor nu sunt antrenati sau din
cauza inspaimantatoarei lor lipse de fapte bune au pierdut
bucuriile ve§nice, care nu pot fi date, nici luate inapoi de
catre oameni.

„Dar daca sarea i§i va pierde gustul, cu ce se va sara?"
(Mt. 5, 13). Adica, daca voi in^elegeti: care popor este in
masura sa fie ferit [de stricare] §i cu toate
inspaimantatoarele prigoane vremelnice sa nu piarda
Imparatia Cerurilor, unde vor fi oameni pe deplin §i carora
gre§eala le poate fi indepartata de catre voi - intrucat
Dumnezeu va poate schimba - in sensul ca, prin voi, in
intregime, El poate indeparta gre§eala altora?

Caci acum, gustul sarii este „bun de nimic, caci va fi
aruncata afara §i calcata de piciorul oamenilor" (Mt. 5, 13).

De aceea, acestea nu sunt pentru eel care sufera
prigoniri, dar caruia ii este redat gustul de frica prigonirilor,
caci va fi calcat de picioarele oamenilor.

Pentru ca nu este doar unul care e eel mai mic
(undermost) §i care poate fi calcat sub picioare. Insa, nu e
eel mai mic acela, care, oricat de multe lucruri poate suferi,
in trupul sau, pe pamant, inima lui este tintuita in cer (fixed
in heaven) .

Nu avem de-a face aici cu o metaford, ci cu o realitate a sfinfeniei. A avea inima
tintuita, fixata, legata de cer cu totul, inseamna a avea o iubire nespusa pentru
Dumnezeu.

Inima e fixata in Dumnezeu, nu in nori\ De multe ori, cand spunem „cer", spunem,
de fapt: „Dumnezeu".

„Tatal nostru care e§ti in cer" sau „in ceruri" ne arata faptul, ca Dumnezeu nu se
confunda cu lumea, ca El e deasupra gandirii si a perceptiei noastre fugitive, dar
cand spunem: „Cerul e toata iubirea mea", nu ne referim - in sens mistic - decat la
Dumnezeu, Care e dincolo de tot ceea ce pot eu sa vad, sa ating cu mana, cu ochii,
cu gandul.

30

Mt. 5, 14. Despre ce inseamna aici „pamdnt" si
„ lume "

17. „Voi sunte^i lumina lumii (the light of the world)
(Mt. 5, 14).

In acela§i sens, in care El a spus mai sus: „sarea
pamantului", de asemenea El a spus acum: „lumina lumii".

In acest caz, pamdntul de aici nu trebuie in^eles ca
fiind acela pe care noi calcam cu piciorul trupesc ci, mai
degraba, [se refera la] oamenii care locuiesc pe pdmdnt sau,
mai exact, la pdcdtosi, pentru ca alegandu-i pe aceia §i
pentru ca stingandu-le acelora patimile, Domnul le da sarea
apostolicd.

§i aici, prin „lume", trebuie sa in^elegem nu cerurile
§i pamdntul, ci pe oamenii care sunt in lume sau iubirea
lumii, pentru ca Apostolii au fost trimi§i pentru luminarea
acesteia.

Ce inseamna „muntele" de la Mt. 5, 14

„Un oras. care este a§ezat pe munte nu poate fi
ascuns" (Mt. 5, 14). Adica [un orasj zidit pe o dreptate mare
§i vestita, care este in^eleasa ca un munte, §i despre care
vorbe§te Domnul nostru.

Mt. 5, 15. Despre predicarea adevarului. Ce
inseamna „dublul de mdsurat". Nu trebuie sa te opui
luminii dreptei credinte

„Nici nu aprind oamenii o lumanare §i o pun sub un
dublu 64 de masurat" (Mt. 5, 15). In ce sens trebuie sa o
luam?

Suntem cu gandul numai la Dumnezeu, daca II chemam continuu in noi. A-L chema
pe Dumnezeu in tine e tot una cu a nu putea trai fara El. Dragostea de Dumnezeu,
dogoritoarea dragoste de Dumnezeu rezolva toate neinfelegerile in domeniul
credinjei noastre. Daca ar fi acest foe ceresc in noi, nu am mai avea atatea dileme,
neinfelegeri sau motivafii hilare, ci numai bunavoinfa, infelegere, cumintenie.
64 „Obroc" e varianta aleasa de ed. BOR 1988, pe cand „dublul", folosit de catre noi,
e denumirea care se foloseste in judetul Teleorman pentru aceasta unitate de mdsurd
a cerealelor.

31

Ca expresia: „sub un dublu de masurat" este folosita
in sensul, ca numai ascunderea lumanarii trebuie in^eleasa,
ca §i cand El ar fi zis: nu aprinde cineva o lumdnare si o
ascundel

Sau dublul de masurat inseamna altceva? Pentru ca
locul unei lumanari sub un dublu este ca §i cand modul de a
mdngdia trupul ar fi mai mare decat predicarea adevdrului.

Caci daca cineva nu predica adevarul mereu, acela nu
este unul care se teme de orice suferin^a de acum §i de
lucrurile trecatoare?

§i este foarte bine zis: „un dublu de masurat", daca in
acest fel se rdspldteste pe mdsurd. Caci fiecare in parte
prime§te lucrurile savar§ite in trupul sau - „caci fiecare in
parte - a zis Apostolul - va primi rasplata pentru lucrurile
facute in trupul sau" (II Cor. 5, 10). §i acestea s-au zis in alt
loc.

Caci daca acest dublu de masurat e trupul, „atunci,
cu care masura ve^i masura, cu aceea vi se va masura
inapoi" (Lc. 6, 38).

Sau fiindca, lucrurile bune dar trecatoare, care sunt
folosite in intregime de catre trup, au un inceput §i vor avea
§i un sfdrsit, intr-un cert §i definit numar de zile. Caci asta
se in^elege, poate, prin „dublul de masurat".

Pe cand lucrurile ve§nice §i dumnezeie§ti sunt limitate
prin aceea, ca nu au nicio limita, „pentru ca Dumnezeu nu
da Duhul cu masura" (In. 3, 34).

De aceea, fiecare din noi, care acopera §i se opune
luminii bunei credin^e, prin in^elegeri „mangaietoare"
trecatoare, e eel care pune lumanarea sub un dublu de
masurat.

Continuare la Mt. 5, 15. Despre predicarea
adevdrului si slujirea trupeascd. Confirmare cu I Cor. 9,
26-27. „Casa" de la Mt. 5, 15 e lumea in integralitatea ei
sau Biserica

„Ci in sfe§nic (candlestick)" (Mt. 5, 15). Acum
aceasta 66 este pusa intr-un sfesmic de catre eel care i§i
supune trupul sau slujind Domnului. Caci predicarea

65 Intuneca, ascunde.

66

Buna si dreapta si mantuitoarea credinta.

32

adevarului este foarte importanta §i slujirea trupeasca
smere§te 67 .

Caci prin aceasta in^elegem, ca slujirea trupeasca face
ca invat.atura sa straluceasca §i mai evident 68 , intrucat
aceasta intra in aceia, care mvat.a lucrurile cele bune prin
in^elegerile functiilor trape§ti, adica prin in^elegerea vocii §i
a glasului §i a celorlalte mi§cari ale trupului.

Caci Apostolul a pus candela sa intr-un sfe§nic, cand
a zis: „caci ma lupt, nu ca unul care love§te 69 aerul, ci tinand
sub control trupul meu §i aducandu-1 pe acesta intra
supunere, ca nu cumva printr-o oarecare in^elegere, cand eu
predic altora, eu insumi sa fm gasit ca un parasit" (I Cor. 9,
26-27).

In orice caz, cand El a zis: „ca aceasta poate da
lumina tuturor care sunt in casa" (Mt. 5, 15), eu sunt de
parere ca aceasta este locuinia oamenilor, care este numita
aici „casa".

Adica lumea insa§i, in in^elesul celor pe care El le-a
spus mai inainte: „Voi sunteti lumina lumii".

Sau daca oricine altcineva, alege sa in^eleaga „casa"
ca existenia a Bisericii, acesta, de asemenea, nu este departe
de nrfelegerea acestui loc.

7 Te coboara, te face sa i{i vezi neputintele infioratoare.

68 Izbitor.

69 Invinge.

33

Capitolul al 7-lea

Mt. 5, 16. Despre cei ce umbla dupa slava desarta si
onoruri trecdtoare

18. „A§a sa luminal", a spus El, „sa straluci^i inaintea
oamenilor, ca ei sa poata vedea lucrurile voastre bune §i sa
slaveasca pe Tatal vostru care este in cer"(Mt. 5, 16).

Daca El ar fi zis numai: „A§a sa luminal, sa straluci^i
inaintea oamenilor, ca ei sa poata vedea lucrurile voastre
bune", atunci ar fi insemnat ca avem implinirea noastra, in
cele din urma, in lauda oamenilor, [a acelor] oameni pe care

70

ii cauta ipocrrfii §i cei care se lupta pentru slava desarta §i
ravnesc onoruri care sunt goale de bunatate (the emptiest
kind).

Impotriva unora ca acesta s-a zis: „caci daca eu ii
mul^umesc 71 pe oameni, nu pot sa fm slujitorul lui
Dumnezeu" (Gal. 1, 10).

70 Intr-un dintre dictionarele noastre, am gasit, cu rea intense sau din nestiinja crasa,
la „hypocrites" si sensul de ,,mironosrfa''.

Insa Sfintele Femei Mironosije nu au fost nici niste „usuratice" si nici „prefacute" -
dupa cum s-a format obiceiul la noi, in timpul comunismului, ca sa se foloseasca
cuvantul „mironosita" - ci ele sunt femei foarte reponsabile, sunt cele care „au venit
cu mir", „purtatoarele de mir" care au venit la mormantul Domnului, dupa datina, ca
sa-I unga sfantul Sau trup.

71 In acest context, „a muljumi" nu are sensul de a-mi arata simpatia sau recunostinta
fata de cineva, pentru ceva anume, ci are sensul de a fi in intregime pe placul
oamenilor, cu toate ca tu, ca om credincios, calci poruncile lui Dumnezeu.

Omul spune: „ce mi-a zis, nu a fost intru totul pe placul meu", dar el vrea sa spuna,

nu ca eel duhovnicesc a gresit cu ceva, ci ca nu i-a dat lui dreptate si cand el nu avea

dreptate.

Daca facem compromisuri pentru ca sa fim pe placul oamenilor sau facem totul ca

sa fim, cu tot dinadinsul, pe placul lor, nu putem sa fim, cu adevarat, slujitorii lui

Dumnezeu.

A-l lauda pe om intru toate, ca preot duhovnic, ca sot sau ca prieten, nu il ajuti pe

celalalt sa avanseze, ci il lasi sa stagneze intr-o confortabilitate ce il dezavantajeaza.

Parerea altuia ne poate vexa pe moment, dar daca o analizam nepartinitor, aceasta

poate contine mult adevar.

De aceea, nu trebuie sa numim „impertinenta" tot ceea ce nu intelegem despre noi

iar aljii ni le spun cu multa dragoste. A accepta adevarul, a da semne ca iubesti viaja

duhovniceasca, inseamna sa accepji orice semnal de la ceilalji, cu multa

promptitudine si constiinja, chit ca el ne pare „aiurea" pe moment.

Adevarul e adanc si meandrele lui ne acapareaza cu timpul. De aceea, pana gustam

adancul adevarului dumnezeiesc, trebuie sa acceptam ca orice alt ochi sincer, care ne

da un sfat, e foarte profitabil pentru bucuria noastra duhovniceasca si pentru

injelegerea de sine.

34

Si [tot la fel s-a spus] prin Prorocul care zice: „Cei
care ii multumesc pe oameni sunt faciei de rapine, fiindca
Dumnezeu i-a dispre^uit (despised) pe ei" (Ps. 53, 5).

Si iara§i: „Dumnezeu a zdrobit oasele celor care ii
multumesc pe oameni" (Ps. 52, 7).

Si iara§i, Apostolul [spune]: „Sa nu ne fie noua a fi
doritori de slava de§arta" (Gal. 5, 26).

79

Si iara§i, in alt loc: „Dar fiecare om sa se cerceteze
pe sine in lucrul sau, §i atunci el va avea bucurie in sine
insusi §i nu in alpi" (Gal. 6, 4).

Oamenii II lauda pe Dumnezeu datorita vietii noastre
exemplare

Aici, Domnul nostra nu a zis numai: „ca ei sa vada
faptele voastre bune", ci a adaugat: „§i sa slaveasca pe Tatal
vostra, Care este in cer".

Caci simplu fapt, ca un om, prin int.elegerea faptelor
lui bune, ii multume§te pe oameni, nu e aratat aici ca un
scop in sine - ca §i cand el ar trebui sd-i muliumeascd pe
oameni - ci el trebuie sa se supuna pe sine acestei adorari a

72 E vorba de „prove" = a dovedi, a verifica. Eu am ales pentru traducerea noastra o

variants incetatenita de catre traducatorii romani ai Sfintei Scripturi. Verificarea

propriei fringe §i a propriei credinje insa, in lumina invajaturii ortodoxe in

plenitudinea ei, ne arata ca dorim cu toata fiin{a noastra viaja sfanta, binecuvantata.

Daca verifici credin^a ta, daca o compari cu dogmele ecumenice, cu Tradijia

ecumenica, cu modul ecumenic ortodox de vietuire, atunci vrei sa fii cu totul, pe

deplin ortodox, ca §i Sfintii de dinaintea ta.

Trebuie sa-Ji demonstrezi tie insati ca e§ti cine crezi ca e§ti, dar intr-un mod onest,

smerit sau ca, mai ai multe de facut, ca sa fii, cu adevarat, un ortodox.

La o sincera verificare, cercetare de sine, constatam ca avem invatatura mai mult sau

mai pujin, dar ca ne lipsesc faptele pe masura acestei invajaturi. Chiar daca am §tii,

in aparenja, toate dogmele §i invajaturile, fara practicarea lor suntem abia la

inceputul intelegerii lor.

Credinja trebuie sa devina personala, sa se personalizeze in noi §i credin^a

personalizata deplin o are Sfantul. Sfantul e injelegerea Ortodoxiei printr-o persoana

sau inaintarea in Ortodoxie, in injelegerea Ortodoxiei, intr-un anume fel sau stare

bisericeasca.

Trebuie sa ne verificam mereu in oglinda con^tiintei noastre. Trebuie sa ne punem

mereu in postura de acuzaji §i sa ne tragem la socoteala pentru tot ceea ce am facut

sau nu am facut §i, mai ales, pentru ceea ce nici nu ne-am gandit sa facem.

Pacatele trecute pot fi percepute mai mult sau mai pujin, la fel §i neimplinirile, dar

trebuie sa ne intrebam §i despre pacatele §i patimile pe care le facem §i le avem, §i

de care nu suntem con^tienji de ele, dar simjim ca ceva nu e „in ordine" cu noi.

Trebuie sa ne tragem la rost pentru lucrurile pe care putem sa le facem §i nu

incercam sa le facem din varii motive. Deci nu e o munca u§oara cercetarea de sine.

35

lui Dumnezeu §i pentru aceasta ra^iune sa multumeasca pe
oameni, caci Dumnezeu poate fi laudat / preamarit intru el.

Pentru ca aceasta este lesnicios pentru cei care aduc
lauda, fiindca ei vor lauda nu omul, ci pe Dumnezeu.

Exemplifwdri despre cum e laudat Dumnezeu prin
faptele bune ale Sfintilor

Caci Domnul nostru ne-a aratat aceasta in acest caz -
al omului care era purtat [de catre altii] - unde, fiind
vindecat un paralitic, multimea, minunandu-se de puterea Sa
- dupa cum e scris in Evanghelie - „se temea §i lauda pe
Dumnezeu, Care a dat astfel de putere oamenilor" (Mt. 9,
8).

§i urmatorul Sau, Sfantul Apostol Pavel a zis: „Dar ei
ascultau numai, caci eel care prigonise in trecut [Sfanta
Biserica], acum propovaduia credin^a, pe care odinioara el o
distrugea; §i au dat slava lui Dumnezeu intru mine"(Gal. 1,
23-24).

Mt. 5, 1 7. Domnul le aprofundeaza pe cele ale Legii
Vechi

19. §i astfel, dupa ce El i-a rugat pe ascultatorii Sai,
ca ei m§i§i sa se pregateasca ca sa suporte toate greuta^ile
pentru adevar §i dreptate, §i ca ei sa nu ascunda binele pe
care il au §i pe care 1-au primit, ci sa invete cu aceea§i
bunavoin^a ceea ce au fost inva^i de catre al^ii - privind
faptele lor bune nu ca o lauda de sine, ci ca o slava adusa
lui Dumnezeu - El incepe acum sa le spuna si sa-i invete pe
ei cele despre care ei erau deja invafati 73 .

Caci daca L-au intrebat pe El, zicandu-I: lata, noi
suntem doritori sa rabdam toate greuta^ile pentru numele
Tau §i nu vrem sa ascundem inva^aturile Tale. Insa care
sunt, mai precis, cele pe care Tu ne opresti a le ascunde, cat
§i cele pentru care ne porunce§ti noua ca sa rabdam toate

73 De catre Legea Veche.

36

greutafilel Ce spui Tu despre amintirea acelor lucruri
contrare si care sunt scrise in Lege?

Insa, „nu" - zice El - „pentru ca Eu nu sunt venit ca
sa distrug / sa stric Legea sau Prorocii: Eu nu am venit ca sa
stric, ci sa desavdrsesc " (Mt. 5, 17).

74 Ed. BOR 1988 ne propune pe: „implinesc". Legea trebuie implinita, adancita, in

sensul in care se spune despre o familie cu copii ca e o „familie implinita", adica

reu§ita, cu sens in viaja, fericita.

Neoprotestanfii adventi insa privesc pe acest „a implini" de aici, cu sensul ca

Mantuitorul nu a stricat nimic din Lege, nu a desfiintat nimic §i astfel, nici sabatul.

Astfel, Mt. 5, 17 e pentru ei un motiv apologetic pro-sabatic.

Dar urmatoarele versete insa, arata ca „a implini" inseamna aici a addnci invafatura,

a desavar§i injelegerea oamenilor despre Lege, pentru o traire mult superioara,

pentru o viaja duhovniceasca.

In engleza este „fulfil" = a indeplini, a desavar§i. Deci sensul este extensiv §i nu

restrictiv. Altfel pentru ce s-ar mai fi dezbatut acestea toate, de catre Mantuitorul

Hristos, daca cuvintele Sale „nu aduc nimic nou"?

Dar noutatea evanghelica de aici e tocmai implinirea, desavar§irea Legii

vechitestamentare .

Exegeza adventa sufera de idei fixe, ca de altfel orice incercare de injelegere

eterodoxa. Acest loc scriptural nu e luat ca o noutate, ca un pas inainte in vestirea

evanghelica, ca o lumina ce rasare in lume, in mod extraordinar, din preacurata gura

a Fiului lui Dumnezeu, ci e luat ca un motiv de presupusa motivare culticd, ca prin

el sa-§i apere doctrina lor eretica.

37

Capitolul al 8-lea

Mt. 5, 18-19. Ce inseamnd „a desdvdrsi" Legea.
Despre eel care stricd poruncile lui Dumnezeu si despre eel
care invatd, in mod drept, poruncile Sale

20. In aceasta fraza (sentence) int.elesul este dublu.
Noi trebuie sa tratam ambele moduri de in^elegere.

Pentru ca El cand a zis: „Eu nu sunt venit ca sa stric
Legea, ci ca sa o desdvdrsesc", nu [trebuie sa] in^elegem
[aici] nicio adaugare la ce este deficient §i nicio distrugere a
ceea ce era deja.

Astfel trebuie noi sa consideram, ca singurul care
poate sa faca aceasta este Primul .

Caci eel care adauga la ceea ce este deficient, cu
siguranja, ca nu distruge ceea ce el a gasit ci, mai degraba,
confirmd ceea ce este desavar§it.

Si ca atare, El continua apoi §i declara: „Cu adevarat
(verily 76 ) va zic voua, pana cerul §i pamantul nu vor trece, o
iota sau un punct (tittle 77 ) nu vor trece nicidecum (nowise)
din Lege, pana ce toate vor fi desavar§ite" (Mt. 5, 18).

Pentru ca, daca §i aceste lucruri care sunt adaugate
pentru completare sunt desdvdrsite, cu atat mai mult sunt
desavar§ite acele lucruri, care s-au spus [mai] inainte, ca un
inceput.

Astfel ca, ceea ce El a zis: „o iota sau un punct nu vor
trece nicidecum din Lege", nu poate fi in^eles altcumva
decat ca o intdritd expresie a desavdrsirii, intrucat acest
singur lucru, luat separat, poate fi in^eles ca o singura litera,
intre care iota (i) este cea mai mica dintre toate celelalte -
caci e facuta printr-o singura mi§care 79 - pe cand un punct
este doar un semn foarte mic al peni^ei §i doar atat.

§i prin aceste cuvinte El a aratat ca in Lege, chiar §i
cele mai mici semne sunt purtdtoare de sens.

Adica: Dumnezeu.

76 M-am bucurat sa constat, ca acest cuvant englezesc are §i intelesul de: „in mod
(foarte) sincer, cu toata sinceritatea". „Cu adevarat" al Mantuitorului e - §i trebuie
lnjeles - ca o afirmare sau ca o autentificare a faptului, ca El ne vorbe§te cu toata
sinceritatea, cu toata iubirea. Adevarul absolut e §i iubirea absoluta, dar §i daruirea
absoluta.

77 Ed. BOR 1988: o cirta.

7 Litere ale alfabetului grecesc.

79 a « ■ ■ ■

A mainn.

38

Dupa care El a adaugat: „De aceea, oricine va strica
si acele porunci care sunt cele mai mici si va inva^a astfel pe
oameni, acela se va numi eel mai mic in Impara^ia
Cerurilor" (Mt. 5, 19).

Deci acestea sunt cele mai mici porunci, care sunt
in^elese prin: „o iota" si „un punct".

§i de aceea, „oricine va strica si va inva^a astfel [pe
oameni]" - adica in acord cu ceea ce el a stricat, nu in
acord cu ceea ce el a gasit si a citit - „acela se va numi eel
mai mic in Impara^ia Cerurilor" - si de aceea, fara doar si
poate, el nu va fi in Impantfia Cerurilor ca to^i ceilal^i, unde
numai mare po^i fi.

„Dar oricine va face si va inva^a astfel [oamenii] -
adica eel care nu va strica si va invafa astfel oamenii, in
acord cu ceea ce el nu a stricat - „acela va fi chemat mare
in Impara^ia Cerurilor" (Mt. 5, 19).

Dar in ceea ce priveste pe eel care va fi chemat mare
in Impara^ia Cerurilor, in^elege ca acesta este in Impara^ia
Cerurilor, in care, numai cei mari sunt lasa^i sa intre.

Pentru ca, la ce altceva se poate referi [aici]?

39

Capitolul al 9-lea

Mt. 5, 20. Trebuie sa implinim si pe cele ale Legii si
pe cele ale Evangheliei

21. „Pentru ca aceasta va spun voua, ca de nu va
prisosi dreptatea voastra mai mult decat dreptatea
carturarilor §i a fariseilor, voi nu ve^i putea intra, in acest
caz, in Impanuia Cerurilor" (Mt. 5, 20).

Adica, daca nu ve^i fi voi desavar§rfi, nu numai in
acele mici porunci ale Legii, pe care le poate avea omul, ci
§i in acelea care sunt adaugate de Mine - Care nu am venit
ca sa stric Legea, ci ca sa o desavdrsesc - nu ve^i intra in
Impara^ia Cerurilor.

Dar daca imi ve^i zice : „Daca atunci cand El vorbea
despre aceste mici porunci, El a zis ca oricine va strica
vreuna din ele, §i va inva^a in acord cu acest pacat 80 , acela
va fi chemat foarte mic in Impara^ia Cerurilor; dar ca oricine
va face acestea si va inva^a astfel pe oameni este chemat
mare, §i deci, va fi degraba in Impara^ia Cerurilor, fiindca
este mare: ce nevoie este atunci aici, ca sa adauge cele mai
mici porunci ale Legii, daca el poate fi deja in Impara^ia
Cerurilor, fiindca oricine le va face pe ele sj va inva^a
astfel, este mareT '.

Pentru care ra^iune aceasta sentin^a trebuie sa fie
in^eleasa astfel: „Dar oricare va face §i va inva^a astfel pe
oameni, acela va fi chemat mare in Impara^ia Cerurilor" -
adica nu in acord cu aceste porunci mai mici, ci in acord cu
acelea despre care Eu voi vorbi. Acum, ei ce sunt?".

„Caci dreptatea voastra", a zis El, „trebuie sa intreaca
pe aceea a carturarilor §i a fariseilor", pentru ca, daca nu o
va intrece pe a lor, nu ve^i putea intra intra Impara^ia
Cerurilor.

Q 1

De aceea, oricine va strica aceste ultime porunci §i
va inva^a astfel pe oameni, acela va fi chemat eel mai mic;
dar eel care va face aceste mici porunci §i va inva^a in acest
mod pe oameni, nu este, in mod necesar, recunoscut ca mare
§ipropriu pentru Impara^ia Cerurilor.

80 Cu aceasta incalcare ticaloasa.

81 Cele mai mici dintre porunci.

40

Insa, totu§i, acela nu este in acest fel mai mic decat
cei mici, adica asemenea omului care le-a stricat pe acelea .

Ci trebuie in^eles in sensul, ca el poate fi mare §i
potrivit pentru aceasta Impara^ie, caci se cuvine ca acela sa
faca §i sa inve^e, dupa cum inva^a Hristos acum, adica, in
sensul ca, dreptatea lui trebuie sa intreaca pe aceea a
carturarilor §i a fariseilor.

Dreptatea Legii si cea a Evangheliei. Evanghelia
desdvdrseste poruncile Legii

Dreptatea fariseilor este aceea, ca ei nu trebuie sa
ucida. Dreptatea acelora care sunt destina^i sa intre intru
Impara^ia lui Dumnezeu, trebuie sa fie aceea, ca ei nu
trebuie sa se manie fara nicio cauza.

De aceea, cele mai mici dintre porunci nu sunt
desfiin^ate. Si eel care le va strica pe acestea, acela va fi
chemat foarte mic in Impara^ia Cerurilor.

Dar eel care va implini ca porunca pe: „sa nu ucizi",
nu va fi mare §i propriu pentru Impara^ia Cerurilor - ca o
urmare necesara - ci acela face inca un pas [spre dreptatea
Evangheliei].

Ci va fi desavdrsit, daca nu va fi nici manios fara
motiv. Si daca va face aceasta, acela va fi mult mai departe
de mi§carea catre crima .

Pentru ca aceasta este ra^iunea Celui care inva^a: ca
noi nu putem fi manio§i. Caci [prin aceasta] nu stricam
legea care spune: „sa nu ucizi" ci, mai degraba, o
desavar§im. Fiindca noi ne pastram cura^ia prin ambele
porunci, cand nu facem ucidere §i cand, in inima, nu suntem
manio§i.

Mt. 5, 21-22. Despre cele trei pedepse

22. De aceea, El a zis: „Voi a^i auzit ca s-a zis celor
din timpurile vechi: Sa nu ucizi!; oricare va face ucidere, va
fi dat la grea judecata. Dar eu va spun voua, ca oricine este

82 Poruncile.

83 Pentru ca o crima incepe, adesea, de la violenta verbala si fizica, care au la baza
mania, resentimentul, ura.

41

manios cu fratele sau, afara de un motiv anume, acela va fi
dat unei judeca^i aspre, §i oricine va zice fratelui sau raca 84 ,
acela va fi dat pe seama unei judeca^i grele din partea
sinodului, iar oricare va zice: tu esti nebun, acela va fi dat
durerii din gheena focului" (Mt. 5, 21-22).

Care este diferen^a dintre a fi in durerea / asprimea
/pericolul judecdtii §i intre a fi dat in seama asprimii
sinodului, §i intre a fi in chinurile gheenei focului?

Pentru ca aceste ultime cuvinte sunt mult mai grele, §i
ne amintesc de certa clipa a trecerii de la lumind la o tot mai
mare apdsare, in gheena focului, care este foarte larga.

§i de aceea, daca acesta este un lucru usor, acela de a
fi in faptul periculos al judecatii, in comparatie cu acela de a
fi dat pe seama asprimii sinodului, §i daca acesta este, de
asemenea, un lucru usor, adica acela de a fi dat in seama
judecatii sinodului, decat a fi in situa^ia dureroasa a gheenei
focului, noi ar trebui sa in^elegem [de aici], ca este un lucru
mult mai u§or sa te manii pe un frate, afara de o cauza, decat
sa spui raca §i iara§i, ca este un lucru u§or sa spui raca, in
comparatie cu faptul de a spune: tu esti nebun.

Pentru ca pericolul nu poate avea grada^ii, in afara de
cazul, cand pacatele sunt, de asemenea, enumerate in mod
gradat.

Ce inseamnd „ raca " in greaca si in ebraica. Despre
interjectii si greutatea de a le traduce

23. Dar aici §i-a gasit locul un cuvant obscur, pentru
ca raka [Np'H] nu este nici cuvant latinesc §i nici grecesc.
Totu§i ambele cuvinte sunt folosite in mod curent in
vorbirea noastra.

Pentru aceasta as. vrea acum sa fac cateva note pentru
a ob^ine o interpretare a acestei expresii, pornind de la textul
grecesc, presupunand ca o persoand zdrentdroasd este
numita raca, fiindca o cdrpd este numita in limba greaca:
paKog.

Si cand un om este intrebat de ceilal^i, cum este
numita in limba greaca o persoand zdrentdroasd, ei nu
raspund: raca ci, mai degraba, traducatorul latin a putut sa

Ed. BOR 1988 propune pe: „netrebnicule".

42

scrie cuvantul „zdren£iros" atunci cand, in acel loc, trebuia
sa fie: „raca".

Si nu a folosit un cuvant, care, pe de o parte, nu exista
in vocabularul latin iar, pe de alta parte, este rar §i in eel
grecesc.

Astfel, parerea cea mai probabila pe care am auzit-o,
a fost aceea a unui oarecare evreu, pe care 1-am intrebat in
legatura cu acest cuvant §i care mi-a spus, ca acest cuvant
nu inseamna nimic, ci pur §i simplu exprima emofia unui
chip mdnios.

Gramaticienii numesc astfel de forme ale vorbirii
curente, ca pe cele care denumesc un sentiment sau
tulburarea, numindu-le interjecfii.

Caci se folosesc atunci, cand se zice unuia care este
necajit: „vai!" sau unuia care este suparat: „ah!".

§i aceste cuvinte 85 , in toate limbile, au nume proprii §i
nu sunt u§or de tradus intr-o alta limba. Si, din aceasta
cauza, cu siguran^a, se silesc traducatorii greci §i latini ca sa
scrie cuvantul insu§i, intrucat nu au gasit [in limba lor] alta
modalitate de a-1 traduce.

Prezentare graduald a pdcatelor

24. De aceea, avem aici o gradate in discutarea
pacatelor, caci in primul rand este furia si aceasta ^ine
sentimentele ca un plan bine ticluit in inima sa.

Insa acum, aceasta emo^ie il va scoate din sine 86 / il va
face sa rabufneasca, avand o infaiisare furioasd §i neavand
vreo infelegere sigurd - caci face evidente aceste sentimente
ale min^ii, prin toate actele acestei izbucniri necontrolate -
prin care el este atacat de catre unui care este furios.

Caci aceasta e mai mult decat sigur, ca atunci cand se
ridica furia in suflet, ea este ^inuta in frau prin lini§te.

Dar daca aici se vede nu numai o fafd mdnioasd ci,
mai degraba, un cuvant, care este folosit - in parte - ca sa
indice §i sa semnifice o reala critica la adresa unuia,
impotriva cuiva, in mod direct, atunci cate intrebari nu se
mai pot na§te, daca numai o fa^a manioasa este cumplitdl

85 Se refera la interjectii.

' Te va trage afara.

43

Deci, in primul rand, avem aici un lucru, adica mania
insa§i.

In al doilea rand avem doua lucruri: atat mania, cat §i
un cuvant ce indica fafa mdnioasa.

Pe cand, in al treilea rand, avem trei lucruri de
discutat: mania, un cuvant ce indica fafa mdnioasa §i un
cuvant ce indica pronun^area unei reale critici.

Cele trei trepte ale pedepselor

De asemenea, sa privim aceste trei trepte ale
pedepselor, adica: judecata, sinodul §i gheena focului.

In cazul judecdiii, exista inca o ocazie prielnica
pentru a te apara.

Pe cand sinodul - de§i obisnuieste §i el, de asemenea,
sa judece - [e o instanta superioara, fiindca] exista intre
judecata §i sinod o mare distinc^ie.

Fiindca ne sile§te sa in^elegem, ca aici este o diferenid
reald in aceasta privin^a. Pentru ca el da sentin^e care par a
face parte din atribufiile sinodului, intrucat avem in acest
caz o acuzafie personald, indiferent daca acesta este
condamnat sau nu. Caci cei care judeca, dau unuia sau altuia
ce pedepse cred ca se cuvin sa le primeasca aceia, care, e
clar, ca sunt condamnati.

Dar gheena focului nu este discutata ca o problema
dubioasa / §ovaielnica / ambigua §i nici condamnarea -
dupa cum ar putea fi considerate judecata sau pedeapsa
celui care este condamnat sau sinodul - ci in gheena focului
avem, in acela§i timp, atat condamnarea cat §i pedeapsa
aceluia care este condamnat §i ele sunt reale.

Astfel, aici sunt vazute ca reale/certe treptele
pacatelor §i modurile pedepselor. Caci cine poate spune in
ce fel sunt nevdzute acestea, celor ce au vazut pedepsele
sufletelor?

Despre mdnie si ucidere. Dumnezeiasca Judecata a
Domnului

87

Omeneasca.

44

De aceea, noi inva^am ce mare diferen^a este intre
dreptatea fariseilor §i cea mai mare dreptate, care ne face
parta§i la Impara^ia Cerurilor.

Fiindca prima 88 e o foarte mare ticalo§ie, care te
distruge, in compratie cu a ti se reprosa ceva printr-un
anume cuvant.

In primul caz, uciderea te face propriu judeca^ii, dar
in alt fel, furia / enervarea te da spre judecata, care este eel
mai mic pacat dintre cele trei pacate.

In cazurile de pana acum, s-a discutat problema
omorului dintre oameni, insa la sfar§itul tuturor lucrurilor
este prezentata, spre in^elegere, Dumnezeiasca Judecata,
unde sfar§itul pedepsei este gheena focului.

Dar daca po^i spune, ca o crima este pedepsita printr-
o sentin^a mai severa, data cu cea mai mare dreptate, [in
situatia in care] un repros. este pedepsit prin gheena focului,
[aceasta] ne sile§te sa in^elegem pana la urma, ca aici e
vorba de diferite grade ale gheenei.

O noud analizd a celor 3 verdicte

25. Intr-adevar, in cele trei verdicte pe care le avem
inainte, noi trebuie sa observam ca unele cuvinte sunt
neinielese.

In primul verdict, avem toate cuvintele care ne sunt
necesare in^elegerii.

„Oricine", zice Domnul, „se manie pe fratele sau, fara
vreun motiv 89 , va fi dat in seama judeca^ii".

Dar in al doilea verdict, cand El spune: „§i oricine va
zice fratelui sau raca..., aici nu se in^elege expresia „fara
vreun motiv", ci s-a pus la sfar§it: „acela va fi dat pe seama
judeca^ii sinodului".

Iar in al treilea verdict, aici, unde El spune: „§i oricine
va zice cuiva: tu e§ti nebun", nu sunt in^elese §i celelalte

Se re f era la crima.
89 Expresia „fara vreun motiv" nu apare si in edijia BOR 1988. Nici in edijia 2001,
diortosita de IPS Bartolomeu nu exista textul pe care il prezinta Fericitul Augustin.
La Nestle-Aland, Greek - English New Testament..., ed 1998, am gasit insa, ca in
vechime era introdusa si aserjiunea: „fara cauza / fara vreun motiv", cf. p. 10, nota i.
Acest amendament insa, arata ca mania fara vreo cauza reala e cea care e
condamnata. Pentru ca exista si „mania{i-va dar nu gresiti" (Ef. 4, 26): adica:
mdniafi-va impotriva pacatului si nu a omului.

45

doua lucruri, adica atat: „fratelui tau", cat §i: „fara vreun
motiv".

§i in acest fel ne aparam Apostolul 90 , cand el ii
nume§te pe galateni nebuni (Gal. 3, 1), pentru lucrurile pe
care le faceau ace§tia in numele fra^ieta^ii. Caci el nu a facut
acest lucru, fara un motiv anume.

§i cuvantul „frate" de aici, nu este in^eles pentru
aceasta ra^iune: caci este discutat dupa aceea cazul unui
du§man, §i despre modul cum trebuie sa fie tratat acesta: cu
cea mai mare dreptate.

90

Sfantul Apostol Pavel, evident.

46

Capitolul al 10-lea

Mt. 5, 23-24. In ajutorulfratelui care ne urdste. Locul
de aid explicatprin Efes. 4, 26

26. Acestea urmeaza aici: „De aceea, daca \\i vei
aduce darul tau la altar, §i acolo, \\\ vei aduce aminte ca
fratele tau, poate ca are ura fa^a de tine / ca te ura§te; lasa
acolo darul tau, inaintea altarului §i mergi cum e obiceiul, si
mai intai impaca-te cu fratele tau, §i apoi vino, §i adu darul
tau" (Mt. 5, 23-24).

Din acestea, cu siguran^a, este clar faptul, ca eel care
este ajutat, mai degraba, [in aceasta situatie] §i pentru cine s-
au zis, de fapt, acestea, este fratele. Intrucat sentin^a aceasta
care urmeaza este legata printr-o astfel de conjunc^e de cea
dinainte, incat o confirma pe cea precedenta.

Caci El nu a zis: ,J)ar, daca tu l\\ vei aduce darul tau
la altar...", ci: ,J)e aceea, daca \\i vei aduce darul tau la
altar..." 91 .

§i daca nu este permis sdfii mdnios cu un frate, fara
vreun motiv sau sa ii spui: „raca" sau sa ii spui: „tu e§ti
nebun", cu atat mai pu^in este permis sa pastram orice fel de
lucru in mintea noastra, caci aceasta indignare a noastra se
poate transforma in ura.

§i acest lucru nu inseamna nimic altceva, decat ce se
spune in alt loc: „Sa nu lasa^i soarele sa cada 92 peste mania
voastra" (Efes. 4, 26).

Cererea iertdrii fata de fratele prezent in Bisericd si
aducerea darului in fata lui Dumnezeu

De aceea, noi suntem inva^i despre faptul cand
aducem darul nostru la altar, ca in cazul in care ne amintim
ca fratele nostru ar avea o posibila ura /du§manie impotriva
noastra, sa lasam darul nostru inaintea altarului, §i sa

91 Se insista pe: „de aceea", care in edrjia BOR 1988 este : „deri".

92 Ed. BOR 1988: sa apuna.

47

mergem ca sa ne impacam cu fratele nostru, §i apoi sa luam
§i sa oferim acel dar.

Dar daca acestea nu pot fi injelese literal, atunci s-ar
putea presupune ca acest lucru se cuvine a fi facut, daca
fratele este prezent.

Pentru ca nu se poate amana, de asemenea, foarte
mult, intrucat e§ti inva^ sa ffi la§i darul, inaintea altarului. §i
de aceea, daca un astfel de lucru, poate veni in mintea ta, in
legatura cu cineva care este absent §i, de care te po^i bucura,
numai traversand marea, este absurd sa presupui ca darul tau
va fi pus la stanga, inaintea altarului, pana cand po^i tu sa il
oferi lui Dumnezeu, dupa ce vei fi traversat pamanturi §i
ape.

Caci suntem constran§i sa apelam, pe deplin, la o
adanca §i duhovniceasca interpretare, fara de care, tot ce a
fost zis, nu poate fi in^eles fara numai ca o absurditate.

Intelesul duhovnicesc al „ altarului" de la Mt. 5, 23.
Omul credincios e templul lui Dumnezeu

27. §i, de aceea, putem interpreta altarul [in mod]
duhovnice§te, caci credin^a insa§i exista in interiorul
templului lui Dumnezeu, al carei tip este altarul vdzut.

Pentru ca, de aceea aducem daruri lui Dumnezeu, de
aceea prorocim sau invajam sau ne rugam sau rostim un
psalm sau un imn §i de aceea toate celelalte daruri
duhovnice§ti, ca acestea sa fie aratate min^ii.

Pentru ca nu se poate sus^ine ca Dumnezeu trebuie sa
fie mai pu^in in^eles prin adevdrul credinfei (sincerity of
faith) §i, ca il locul lor trebuie sa spunem, ca El e
neschimbat §i de nemi§cat, dar ca ceea ce putem rosti noi,
ramane pe de-a-ntregul valabil §i de neatins.

Caci mul^i eretici, neavand altarul, adica dreapta
credinfd, spun blasfemii despre cultul nostru, fiind tra§i in
jos 93 de oameni inteligen^i, dar cu ganduri trupe§ti §i astfel,
ace§tia sunt unii care rastoarna darul lor la pamant.

Dar se cuvenea ca ace§tia sa fie cu voin^a curata,
printre altele, ca sa poata sa aduca darul. §i, de aceea, noi

In pacat.

48

vorbim despre oricare dar pe care il daruim inauntru inimii
noastre, adica inauntru templului lui Dumnezeu.

„Pentru ca" - s-au zis acestea - „templul lui
Dumnezeu e sfant, caci voi sunteti temp lui" (I Cor. 3, 17; 6,
19; II Cor. 6, 16). Si: „caci prin crednrfa, Hristos poate locui
inauntru inimilor oamenilor" (Efes. 3, 17).

Dorinta de a te impdca cu aproapele si cererea
iertdrii. Rugdciunea de iertare in fata Domnului trebuie sd
preceadd cerea iertdrii cdtre aproapele

Si daca acestea ne ocupa mintea, despre fratele care
are ura impotriva noastra, adica daca noi il ranim pe el intru
ceva (Pentru ca atunci ar avea acesta ceva impotriva noastra,
si noi am putea sa avem ceva impotriva lui, daca acesta ne-a
ranit pe noi. Si, in aceasta situate, nu ar mai fi necesar sa
ajungem la o impacare. Pentru ca nu ii poti cere scuze unuia,
care §i el te-a ranit, ci pur §i simplu il ierti pe acesta, caci
vrei sa fii iertat §i tu de Domnul, pentru cele pe care le-ai
facut impotriva Sa), de aceea noi purcedem la impacare,
cand aceste [ganduri] nelini§tesc con§tiint.a noastra, caci se
prea poate sa fii ranit pe fratele nostru intru ceva.

Insa aceasta iertare trebuie sa fie facuta nu cu
picioarele trupe§ti 94 ci, mai ales, cu emotiile mintii, caci
trebuie sa cazi tu insuti, cu inima smerita, inaintea fratelui
tau §i pe acesta trebuie sa il faci sa te ierte prin gandurile
tale de iubire, inaintea Domnului, Caruia Ii aduci darul
tau 95 .

§i totu§i, daca atunci el ar fi prezent, tu ai fi capabil sa
il inmoi pe el printr-o minte lipsita de orice prefacatorie §i sa
il chemi pe el la buna voin^a, prin faptul ca ii ceri sa te ierte,
daca, mai intai de toate, tu ai facut aceasta inaintea
Domnului, venind la el nu cu miscdrile incete ale corpului,
ci cu foarte iutele simidmdnt al dragostei.

94 Nu impacandu-ne doar de complezenja. Nu e de ajuns sa mergi sa te impaci, ci
trebuie sa te impaci in mod real cu el, adica §i in inima ta.

95 Dumnezeiescul Augustin, dupa cum se observa, vorbeste aici, mai intai, de o
rugaciune mentala de iertare, pe care acesta o face catre fratele sau, inaintea lui
Dumnezeu, pentru ca sa-1 ierte, daca el nu e de fa{a, in Biserica. Iar daca va fi de
fa{a, atunci se cuvine sa i§i ceara iertare §i astfel sa aduca darul sau, cu sufletul curat,
cu acel suflet cu care a plecat de acasa ca sa aduca daruri bineplacute Domnului.

49

§i astfel venirea, adica revenirea la ater^ia ta [fata de
aproapele], pe care ai avut-o intru inceput, te va face in stare
sa aduci darul tau.

Vindecarea omului se dobdndeste prin rugdciune

28. Dar care fapte, in acest fel, sunt facute cu foarte
mare mandrie de catre to^i, pentru care el nu este manios cu
fratele sau fara vreun motiv sau nu zice „raca" fara vreun
motiv sau nu il numeste pe el cafiind un nebun fara vreun
motiv? Sau cine, daca se intampla sa cada in toate acestea,
isi cere scuze cu minte rugdtoare (with suppliant mind) si
care e, de fapt, singura vindecarel

Cine dar e omul acela drept, care nu se umfla cu
mintea spre desarta lauda de sine?

De aceea, „fericiti cei cura^i cu inima, pentru ca a lor
este Impanttia Cerurilor".

Haide^i [insa] sa privim si la cele care urmeaza!

50

Capitolul al 11 -lea

Mt. 5, 25-26. Despre judecata Domnului. Despre
pedeapsa si rdspldtirea dumnezeiascd

29. §i le-a zis: „Fii bine dispus catre adversarul tau
foarte repede, pe cand e§ti pe drum cu el, ca nu cumva in
acel moment adversarul tau sa te dea pe tine judecatorului §i
judecatorul sa te dea pe tine slujitorului (the officer) §i sa fii
aruncat in inchisoare. Adevarat i{i zic ^ie, nu vei fi scos afara
de acolo, pana nu vei fi platit, in mod cumplit, §i ultimul
ban 96 " (Mt. 5, 25-26) 97 .

Eu in^eleg ca aceasta este judecata, „pentru ca Tatal
nu judeca pe oameni, ci a incredint.at toata judecata Fiului"
(In. 5, 22).

In^eleg ca slujitorul este ceea ce s-a zis: „§i Ingerii I-
au slujit Lui" (Mt. 4, 11). Si noi credem ca El va veni cu
Ingerii Lui, ca sa judece vii §i mortii 98 .

In^eleg ca aceasta este ceea ce inseamna inchisoarea:
reala pedeapsa a intunericului, pe care El a numit-o in alt loc
„intunericul eel mai dinafara" (Mt. 8, 12).

Si pentru aceasta ra^iune, cred eu, ca bucuria
rasplatirilor dumnezeie§ti este ceva interior miniii sau chiar
daca exista altceva mai adanc care poate fi gandit aici,
aceasta bucurie este aceea care i se spune slugii care a fost o
sluga buna: „intra intru bucuria Domnului tau" (Lc. 25, 21,
23).

Acesta, de asemenea, sub acest mod de guvernare
populara, e unul care este aruncat in inchisoare §i trimis
afara de catre adunarea sinodala sau de catre palatul de
justice.

Ce inseamna „plata pana la ultimul ban "

96 Literal: banuf.

97 Varianta ed. BOR 1988: „Impaca-te cu para§ul tau degraba, pana e§ti cu el pe
cale, ca nu cumva para§ul sa te dea judecatorului, si judecatorul slujitorului si sa fii
aruncat in temnija. Adevarat graiesc Jie: Nu vei iesi de acolo, pana ce nu vei fi dat
eel de pe urma ban".

98 Cf. Crezului niceo-constantinopolitan, a crezului nostru ortodox.

51

30. Insa acum, in legatura cu plata cumplita pana la
ultimul ban, acest lucru poate fi in^eles nu ca o absurditate
§i nici ca ceva static, caci nimic nu este lasat nepedepsit".

Caci in limbajul comun noi spunem ca sunt „multe
doctorii", cand dorim sa exprimam ca ceva este scos afara,
adica tot ce este fals. Sau prin expresia: „pana la ultimul
ban" se pot injelege pacatele trupesti.

Pentru ca a patra parte separa parole componente ale
acestei lumi §i, de fapt, ca ultima parte §i prin aceasta parte
se in^elege pdmdntul.

Caci incepi cu cerurile, in al doilea rand te gande§ti la
aer, in al treilea rand la apa iar la pamant in al patrulea rand.

De aceea, poate sa insemne potrivit cu ceea ce se zice
uneori: „pana vei plati pentru eel de al patrulea", adica in
sensul ca: „pana ce \\\ vei cura^i pacatele trupesti".

Caci acestea aude pacatosul: „pamant e§ti §i in acela§i
pamant te vei intoarce"(Fac. 3, 19).

A§a ca aceasta expresie: „pana ce vei plati", nu m-as.
mira daca va fi in^eleasa, ca pedeapsa care e numita
„ve§nica".

Pentru ca, de unde avem aceasta datorie de pldtit,
cand avem acum prilejul, ca sa facem pocain^a §i sa urmam
o via^a mult mai curata?

§i poate ca expresia „pana ce nu vei plati" este aici cu
acela§i in^eles, ca in locul unde se spune: „§ezi de-a dreapta
Mea, pana ce voi face din du§manii Tai a§ternut picioarelor
Tale" (Ps. 109, 1).

Insa cand du§manii Sai vor fi pu§i sub picioarele Sale,
asta nu inseamna ca El va inceta sa stea de-a dreapta
Tatalui.

Sau dupa cum le-a spus Apostolilor: „pentru ca El
trebuie sa stapaneasca, pana ce va pune pe to^i du§manii Sai
sub picioarele Sale" (Mt. 22, 44; Mc. 12, 36; Lc. 20, 42-43,
F. Ap. 2, 34-45; I. Cor. 15, 25; Evr. 1, 13; 10, 13).

§i asta nu inseamna ca atunci cand ei vor fi pusi sub
picioarele Sale, El va inceta sa domneasca.

Caci aceasta este aici in^elegerea Lui, in privin^a celor
ce s-au zis: „E1 trebuie sa domneasca, pana ce va pune pe
du§manii Sai sub picioarele Sale", caci El va domni pentru
totdeauna, a§a incat ei vor fi intotdeauna sub picioarele Sale.

99 De catre Dumnezeu.

52

§i aici se pot int.elege acestea, referitor la cele zise:
„nu vei fi scos afara de acolo, pana nu vei fi platit, in mod
cumplit, [pana] §i ultimul ban".

Insa el nu va fi scos niciodata afara, pentru ca el va fi
intotdeauna unul, care plate§te pana la ultimul ban, §i va
suferi intreaga ve§nicie pentru pacatele lui trupe§ti 100 .

Nu vreau sa zic acestea, in sensul ca par sa impiedic,
cu mare grija, discu^ia referitoare la pedepsele pdcatelor,
care dupa cum le numesc Scripturile sunt „ve§nice", ci
vreau, mai degraba, sa scdpdm de ele, decat sa le
cunoastem.

Despre adversarul nostru. Mai multe variante de
interpretare

3 1 . Dar sa vedem acum cine este insu§i adversarul, cu
care ni se cere sa ne impacam repede, pe cand noi suntem
inca pe drum cu el.

§i el este fie diavolul sau un om sau trupul sau
Dumnezeu smporuncile Sale.

Dar eu nu vad cum ni se poate cere, ca sa fim in
termenii bunei voinie cu diavolul, adica o inima §i o minte
cu el.

Caci putem interpreta cuvantul grecesc, care se
gase§te aici: „o inima" sau, dupa al^ii: „o minte".

Dar nu suntem indemna^i sa aratam bund voin}a
diavolului (pentru ca unde este buna voin}a este §i prietenie
§i nu vom zice, ca noi trebuie sa ne facem prieteni cu
diavolul).

Nu, pe el alunga-1 de la tine! Ci trebuie sa facem un
acord 101 cu el, impotriva caruia noi purtam un razboi
declarat [cu sine] - prin aceea ca am renun^at odata la toate

1 09

cele ale lui - sj sa-1 invingem ca unii care vom fi
incununa^i [prin lupta impotriva lui].

100 Dumnezeiescul Augustin vorbeste aici, in mod deschis, despre vesnicia
pedepselor Iadului si, in mod implicit, despre nedesfiintarea lui.

101 Acest acord nu era injeles de catre Dumnezeiescul Augustin ca un „pact cu
diavolul", in care omul se pleach voinjei diavolului, ci acest acord inseamna lupta
impotriva pacatului, pana la a nu mai fi rob pacatului si, in aceasta situatie, diavolii
pleaca de la tine sau le e frica sa se apropie de tine. Acest acord e acordul
castigatorului prin asceza, a celui ce isi curajeste inima scojand afara demonii din ea.

102 La Sfantul Botez.

53

Caci nu se cuvine, ca acum, noi sd-i cedam. Caci daca
nu-i cedam niciodata lui, noi nu vom cadea nici in aceea§i
nenorocire ca el 103 .

Apoi, daca adversarul este un om - de§i noi suntem
indemna^i sa traim in pace cu to^i oamenii, pana la
adormirea noastra - atunci se poate in^elege, ca se va
realiza impacarea acolo, unde e reala bund voire §i armonie
§i incuviiniare.

Caci nu vad cum pot accepta aceasta parere, ca noi
suntem da^i judeca^ii printr-un om / din cauza unui om, in
cazul cand as. in^elege ca Hristos este Judecdtorul, „inaintea
judeca^ii Caruia to^i trebuie sa aparem" (II Cor. 5, 10).

Caci Apostolul a zis: Cum atunci voi fi adus la
judecata, prin cineva care pare egal cu mine inaintea
Judecatorului?

Ori daca cineva este dat judeca^ii fiindca a jignit un
om - desj sentin^a celui care a fost jignit nu este data de el -
este un lucru cu mult mai potrivit, ca partea vinovata sa fie
data judeca^ii de catre legea impotriva careia el a gre§it,
cand a jignit pe acel om.

§i aceasta pentru urmatoarea ra^iune, ca daca cineva a
jignit un om prin omorarea lui, atunci nu va avea momentul
acum, ca sa ajunga la o in^elegere cu el.

§i aceasta, pentru ca acela nu e in prezent pe acela§i
drum cu el, adica in aceasta viafd. Si, in plus, nu se va gasi
o rezolvare a problemei prin aceea ca va fi exclus, daca nu
vor fi gdnduri de pocdintd §i nu se va fugi degrabd spre
liniste, cu o jertfa facuta cu inima zdrobita; la care vine mila
Lui, care ne va ierta acele pacate §i ne va intoarce la El §i
prin care ne bucuram de acel singur om, care se pocaie§te,
mai mult decat de 99 de drep^i (Lc. 15, 7).

Si cu mult mai pu^in a§ zice [ca e corecta interpretarea
legata de trup\. Caci nu vad cum noi trebuie sa fim bucuro§i
si sa ne purtam cu bundvoinid fafd de trup sau sa ne
inielegem cu el sau sa cedam in fata lui.

Pentru ca ace§tia sunt, mai degraba, oameni pdcdtosi.

Adica aceia care i§i iubesc trupul lor §i care fac o
in^elegere pacatoasa cu el §i cedeaza pornirilor lui.

Caci cele care se fac in interiorul nostra nu sunt
lucrari care se intdmpld de la sine ci, mai degraba, oamenii
se silesc ca sa se supuna lor 104 .

103 Adica in lad.

104 Patimilor.

54

32. De aceea, poate, noi suntem bucuro§i sa ne
supunem lui Dumnezeu §i sa fim cu buna-voin^a catre El,
prin aceea ca noi putem fi impaca^i intru El, de la Care, prin
via^a noastra pacatoasa, noi am fost sco§i afara §i datorita
acestui lucru, El poate fi numit „adversarul" 105 nostru.

Pentru ca El este numit, pe drept, adversarul acelora
care II refuza/Il neaga, pentru ca „Dumnezeu se impotrive§te
celor mandri iar celor smeri^i le da har" (lac. 4, 6; Pilde 3,
34).

Si „mandria e inceputul tuturor pacatelor, iar
inceputul mandriei omului se face cadere de la Dumnezeu"
(lis. Sirah 10, 13, 12).

§i Apostolul zice: „Pentru ca, daca pe cand noi eram
pacato§i, noi am fost impaca^i cu Dumnezeu prin moartea
Fiului Sau, cu atat mai mult ne vom impaca acum, noi, cei
care suntem mantui^i prin via^a Lui" (Rom. 5, 10).

§i din aceasta poate fi in^eles, ca nu firea rea [ca
existent vorbind] este un du§man al lui Dumnezeu, intrucat
mul^i dintre cei care erau du§mani candva, acum sunt fiinfe
impdcate cu El.

De aceea, oricine este pe acest drum, adica in aceasta
via0, si nu s-a impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului
Sau, acela va fi dat judeca^ii prin El 106 , pentru ca „Tatal nu
judeca pe oameni, ci a dat toata judecata Fiului" (In. 5, 22).
Si astfel, toate celelalte lucruri care sunt descrise in aceasta
sec^iune, le lamuresc pe acelea pe care noi le-am discutat
deja.

Dumnezeu este mereu cu noi

Insa aici avem numai un singur lucru care creeaza
dificultate in ceea ce prive§te interpretarea §i anume: cum
poate fi cu dreptate sa zicem, ca noi suntem pe drum cu
Dumnezeu, dupa cum se spune in acest verset §i El Insu§i
este in^eles ca adversar rdutdcios al nostru, cu care noi
suntem bucuro§i ca sa ne impacam foarte repede?

Insa aceasta, in afara de cazul cand [intelegem faptul
ca acest lucru] e cu putin0, fiindca El este oriunde §i

105 Ed. BOR 1988: para§ul

106 Adica prin Fiul.

55

impreund cu noi. Iar cand noi suntem pe acest drum,
suntem, cu siguran^a, cu El.

Pentru ca acestea s-au zis: „Daca ma urc in cer, Tu
acolo e§ti; daca imi fac pat in lad - iata! - Tu §i acolo e§ti.
Daca imi iau aripile dimine^ii §i locuiesc in cea mai
indepartata parte a marii §i acolo mana Ta ma va calauzi §i
dreapta Ta ma va stapani" (Ps. 138, 8-10).

Continuarea discutiei despre adversarul nostru

Ori daca acest punct de vedere nu este acceptat,
deoarece s-a zis ca rdutatea este cu Dumnezeu - de§i nu
exista nicaieri vreun loc unde sa nu existe Dumnezeu; §i noi
nu zicem ca eel orb este cu lumina, de§i lumina este
imprejurul ochilor sdi - nu mai avem decat o singura solute
in continuare, ca noi sa in^elegem „adversarul" de aici, ca
fiind poruncile lui Dumnezeu.

Supunerea fata de adevarul Scripturii

Pentru ca ce este mai mult decat un adversar acelora
care doresc pacatul ca poruncile lui Dumnezeu, adica Legea
Lui sT Dumnezeie§tile Scripturi, care au fost date noua
pentru aceasta via^a §i care pot fi cu noi pe cale §i pe care
noi nu trebuie sa le contrazicem §i care, in cele din urma, ne
trag pe noi la judecata, dar carora se cuvine ca noi sa ne
supunem foarte repede?

§i din aceasta cauza trebuie sa facem aceasta, caci noi
nu cunoa§tem cand ne vom despar^i de aceasta via^a.

Acum insa, care e acea supunere fa|a de
Dumnezeie§tile Scripturi, care ii mantuie§te pe cei care le
citesc sau inimile cuvioase, sT care cedeaza in fa^a autorita^ii
supreme?

Ce in^eleg cei care nu fac acest lucru? Caci sim^irile
lor sunt impotriva pacatelor lor sau, mai degraba, iubirea le
este amarata prin acestea §i bucuriile, datorita patimilor lor,
nu sunt libere, pana cand ei raman nevindeca|i.

§i astfel, in legatura cu acestea, ce inseamna pentru
ace§tia obscur sau absurd, [adica] pentru cei care isca mereu

56

numeroase contradicfii, atata timp cat, prin multele
rugaciuni, ace§tia pot in^elege toate acestea, daca i§i
amintesc ca buna-voint.a §i smerenia trebuie aratate, in mod

1 07

constant, fatl de cea mai mare autoritatel

Dar cine face aceasta, daca nu omul care este chemat
sa fie drept §i o face nu prin aspre tratamente, ci prin
bldndefea evlaviei, pentru scopul descoperit §i revelat prin
dorint.a §i voia Tatalui ceresc?

Caci „fericrfi sunt cei blanzi, pentru ca ei vor mo§teni
pamantul". Dar sa vedem ceea ce urmeaza!

107

Adica fata de Sfanta Scriptura, de Revelatia dumnezeiasca.

57

Capitolul al 12-lea

Mt. 5, 27-28. Despre adulterul say dr sit in inima
omului

33. „Ali auzit ceea ce s-a zis celor din vechime: <Sa
nu savar§e§ti adulter !>. Dar Eu va zic voua, ca oricine se
uita la o femeie, poftind-o, acela deja a savar§it adulter cu ea
in inima lui" (Mt. 5, 27-28).

De aceea, mai ales cei Drepti nu savar§esc adulter
prin unire trupeasca. Insa cei mai mari Drepti ai Imparatiei
lui Dumnezeu nu au savar§it adulter nici in inima.

Caci astfel, omul care nu sdvdrseste adulter in inima
lui cu mult mai u§or se paze§te impotriva implinirii cufapta
a adulterului.

Dar aici, Cei care a dat mai pe urma porunci, le
confirma pe cele date in vechime, pentru ca El a venit nu ca
sd desfiinieze Legea, ci ca s-o plineascd I s-o
desdvdrseascd.

§i este demn de luat in seama faptul, ca El nu a zis:
„oricine pofte§te o femeie", ci: „oricine se uita la o femeie,
poftind-o". Adica se intoarce spre ea cu acest gand §i cu
aceasta intense.

Caci cineva poate sa o doreasca insa, in mod practic,
asta nu inseamna ca trebuie sa fie atras doar de strdlucirea

1 OS

trupeasca, ci e innebunit §i de mulfumirea poftei .

Caci pofta opritd nu este finutd in frdu, ci ea se
dore§te implinita, daca i se da o astfel de ocazie.

Cele trei trepte ale pdcatului: momeala, vorbirea cu
pldcerea si consimtirea cu ea

34. §i sunt trei lucruri pe care trebuie sa le impline§ti
pentru a avea un pdcat deplin §i anume: momeala, vorbirea
cu pldcerea §i consimtirea.

E innebunit de ideea de implinire pe care i-o promite pofta desfranata.

58

Momeala ne ocupa inima fie prin memorie, fie prin
sim^urile trupe§ti, pe cand noi vedem sau auzim sau mirosim
sau gustam sau atingem un lucru anume.

§i daca aceste bucurii ne aduc noua placerea, aceasta
placere, daca este perversa, trebuie sa ne-o re^inem.

Caci atunci cand noi suntem in post §i ne e dat sa
vedem o mancare, care e pe gustul nostra, incepem sa ne
agitam, daca nu ne bucuram de ea fara placere.

Insa daca nu consim^im cu acest lucru, care ne e pe
plac, alungam dorin^a printr-o dreapta cugetare §i aceasta
este adevarata noastra cale de conducere.

Dar daca consim^im sa primim momeala, pacatul va fi
implinit cu totul §i va fi cunoscut de Dumnezeu in inima
noastra de§i, poate, ca nu devine cunoscut, cu fapta, si de
oameni.

Astfel, avem aici trei pasi care s-au facut: [1]
momeala este facuta prin §arpe 109 , caci s-a zis: printr-o
mi§care rapidd, adica pamdnteasca; [2] printr-o mi§care
trupeascd: caci daca avem aici astfel de imagini, care se
mi§ca in suflet, ele au venit de undeva din afara trupului; [3]
si daca astfel de senza^ii trupe§ti se ascund in jural celor
cinci sim^uri, care ating sufletul, acestea sunt pdmdnte§ti §i
se insinuiazd rapid.

De aceea, ele sunt mai mult alunecdri ascunse, care
ranesc lucrarea min^ii §i de aceea sunt mult mai potrivite ca
sa fie comparate cu un sarpe.

Despre treptele pdcatului in cazul pdcatului
Protopdrintilor nostri

Deci aceste trei trepte, despre care am inceput sa
vorbesc, seamana cu acea inseldciune care este descrisa in
cartea Facerea, in care momeala §i o oarecare induplecare a
inimii 1-au facut pe om sa cada prin §arpe, caci a inva^at
placerea prin mincinoasa pofta trupeasca, asemenea Evei.

Iar omul, consim^ind minciunii in minte sj facand §i
celelalte lucrari deopotriva, a fost scos afara din Paradis,
adica din cea mai fericita lumind a dreptdfii, prin moarte
(Fac, cap. 3), adica din toata aceasta dreptate.

109 Prin demoni.

59

Trebuie sa cugetdm la cele dumnezeiesti si sa nu ne
cobordm la fdrddelegea pldcerii pdcdtoase

§i eel care nu s-a supus placerii, nu este robit 110 de ea.
§i toate firile sunt frumoase in felul lor, potrivit cu starea
lor.

Dar noi nu trebuie sa ne coboram de la cele inalte -
intre care, pentru mintea rationala, este locul incredinfdrii -
la cele de pe pdmdnt.

Nici nu ne poate sili cineva sa facem aceasta.

§i de aceea, daca cineva nu face aceasta, acela nu este
pedepsit, pe drept, de legea lui Dumnezeu, pentru ca nu este
vinovat de aceasta rea voinfa.

Dar inainte de a capata aceasta obisnuinid, acolo fie
nu e placere, fie este desconsiderata foarte mult, incat cu
greu se poate gasi ceva.

§i cedarea aceasta este un mare pdcat, caci astfel de
placere este o fdrddelege. Oricine cedeaza vreunei placeri
savar§e§te pacatul in inima lui.

Obisnuinta cu pldcerea. Rdzboiul nevdzut. Pacea si
ordinea de la inceput

Pe cand, daca cineva, se gande§te sa faca o fapta
anume, dorin^a in^elege ca e satisfacuta §i se stinge de la
sine. Dar, dupa aceea, pe cand momeala reapare, o §i mai
mare placere se aprinde.

Candva, placerea era mai mica, decat cea care, acum,
printr-o continua satisfacere, s-a preschimbat intr-o
obisnuinid si este foarte greu sa o mai invingi.

§i totu§i, §i fa^a de obi§nuin^a insa§i, daca cineva nu ii
dovede§te neadevdrul ei pe deplin §i nu se intoarce inapoi,
la rdzboiul nevdzut al cre§tinilor, nu va vedea ca se simte
mult mai bine sub conducerea Lui, adica a lui Hristos §i a
proniei Sale.

§i astfel, in acord cu pacea § i ordinea de la inceput,
atat barbatul este supus lui Hristos, cat §i femeia este supusa
barbatului (I Cor. 11,3 si Efes. 5, 23).

110

Silit sa faca voia placerii.

6o

Cele trei feluri ale pdcatului: in inima, prin fapte si
prin obisnuinte. Cele trei feluri de morti

35. Deci noi savar§im tot pacatul prin trei trepte -
momeala, pldcerea, consimiirea - §i pacatul insu§i este de
trei feluri - facandu-se in inima, prin fapte §i prin
obisnuinte - a§a cum sunt §i trei feluri de mor^i: una, ca cea
din casa noastra, adica pe cand noi consim^im placerii in
inima; a doua, cand suntem sco§i afara, pe poarta, atunci
cand incuviinfarea a devenit acfiune; §i a treia, cand mintea
este impinsa sa cada, prin for^a rea a obi§nuin^ei, ca intr-o
groapa a pdmdntului sj sa devina putreziciune, aidoma celei
a unui mormant.

§i oricine cite§te Sfanta Evanghelie in^elege, ca
Domnul nostru a facut nelucratoare in aceasta via^a aceste
trei feluri de morfi.

§i poate ca cineva se va gandi, ce diferen^a exista
intre cuvintele Lui, prin care a facut invierile, cand El a zis,
la una dintre ele: „Fiica, scoala-te!" (Mc. 5, 41; Lc. 8, 54),
altadata: „Tinere, \\q l\\ zic, scoala-te !"(Lc. 7, 14), pe cand
altadata, S-a intristat cu duhul §i plangand, §i din nou
intristandu-Se, dupa aceea „a strigat cu voce tare: „Lazare,
vino afara!" (In. 11,43).

Adulterul de la Mt. 5, 28 reprezintd toatd pldcerea
pdcdtoasd

36. Astfel, sub numele de adulter amintit aici, in acest
verset, trebuie sa in^elegem toatd pldcerea trupeascd si
simiuald.

Pentru ca, pe cand Scriptura vorbe§te, peste tot, de
idolatrie ca desfrdnare §i Apostolul Pavel nume§te iubirea
de bani prin numele de idolatrie (Col. 3, 5 si Efes. 5, 5),
cine se indoie§te dar, ca fiecare pldcere rea este, pe drept,
numita desfrdnare'}

Intrucat sufletul, neglijand inal^imea legii, prin care
aceasta este stdpdnd §i desfranandu-se pentru placerile
josnice ale naturii pamante§ti, este rdspldtit - ca sa zic a§a -
prin astfel de stricdciune.

6i

§i de aceea, oricine dore§te pldcerea trupeascd se
razboie§te impotriva drepta^ii, inclinand, in acest caz, cu
totul spre obisnuinia de a pdcdtui, prin a carei violen^a
nestapanita acela e tarat ca intr-o inchisoare.

Venirea in fire si cdutarea ajutorului dumnezeiesc

Acest lucru insa cheama mintea ca §i mai mult sa
poata avea cele ale pdcii, pe care el le-a pierdut prin pacate
§i sa strige:

„0, ce ticalos om sunt! Ce voi zice despre trupul
mor^ii acesteia? Eu multumesc lui Dumnezeu Tatal pentru
toate, prin Iisus Hristos, Domnul nostru" (Rom. 7, 24-25).

Caci in acest fel, cand el striga ca este netrebnic, de
fapt el se pldnge pe sine §i cere ajutorul dumnezeiesc care sa
il mangaie.

§i nu este o mica apropiere de fericire, cand noi ne
venim in fire §i ne cunoastem ticalo§ia noastra.

Caci, de aceea: „fericiti sunt cei ce plang, pentru ca
aceia vor fi mangaia^i".

62

Capitolul al 13-lea

Mt. 5, 29. Despre renuntarea la prietenia aceluia
care e o povara pentru mdntuirea noastrd

37. In urmatorul verset, El continua §i zice:

„§i daca ochiul tau eel drept te necaje§te 1H pe tine,
smulge-1 §i arunca-1 de la tine, caci e mai bine pentru tine ca
doar un singur madular sa se piarda, decat intregul tau trup
sa fie aruncat in lad " (Mt. 5, 29).

Cu siguran^a, ca aici e nevoie de un mare curaj, ca sa
tai §i sa arunci un madular de-al tau.

Pentru ca orice ar fi acel ceva, care se in^elege printr-
un „ochi", fara indoiala ca este un lucru care se extirpeaza
de catre o dragoste inflacarata.

Caci cei care vor sa i§i exprime dragostea lor
puternica pentru cineva, sunt unii care vorbesc astfel: „I1
iubesc ca pe proprii mei ochi" sau „mai mult decat pe
proprii mei ochi".

§i cand se adauga cuvantul „drept", aceasta poate ca
arata intensitatea tariei acestei iubiri.

Caci, de aceea, ace§ti ochi ai no§tri trupe§ti, se intorc
impreuna in aceea§i direc^ie pentru a-§i propune ca sa vada
ceva §i daca ambii se intorc ca sa vada, ei au o putere egala
de a vedea si de aceea oamenii se tern sa i§i piarda ochiul
drept.

§i mergand in acest sens avem acestea: oricine, care
iube§te pe cineva sj il socote§te pe acela ca pe ochiul sau
drept, daca acela il necaje§te, adica daca se dovede§te a fi o
piedica (a hindrance) in fa^a lui, pe drumul catre adevdrata
fericire, atunci trebuie sa il smulga §i sa il arunce de la sine.

Pentru ca e mai bine pentru tine, ca unul dintre
ace§tia, pe care tu ii iube§ti, sa se desfaca /sa se desparta de
tine - daca sunt madulare care vor sa piard - decat ca intreg
trupul tau sa fie aruncat in lad.

Mt. 5, 30. Din nou despre prietenul iubit care ne
obstructioneazd viata cu Dumnezeu

111 Ed. BOR 1988: „te smintejte".

112 Ed. BOR 1988: „ in gheena".

63

38. §i El a continuat cu o invat.atura asemanatoare §i
anume despre mdna dreaptd: „Daca mana ta cea dreapta te
necaje§te pe tine 113 , tai-o §i arunc-o de la tine, pentru ca este
mai de folos sa piara unul dintre madularele tale, decat ca
intregul tau trup sa mearga in lad 114 " (Mt. 5, 30).

[Si] Domnul 115 ne sile§te [aici] ca sa ne intrebam, cu
si mai multa atentie / grija, despre ceea ce El a spus despre
ochi.

§i daca privim la acest lucru intrebatori, nimic nu-mi
trece prin minte, ca fiind mai potrivit de in^eles aici, decat o
mare iubire pentru un prieten.

Caci aceasta, cu sigurantl, este ceva pe care noi il
putem numi un mddular, pentru care avem o dragoste
inflacarata / arzatoare / ardenta.

§i acest prieten cu care te sfatuie§ti - caci aceasta
inseamna aici un ochi - te scoate afara de pe drum §i de la
lucrurile dumnezeie§ti.

§i acest ochi drept, care a fost candva un sjdtuitor
iubit, a fost numai in lucrurile pamante§ti, care sunt in
legatura cu necesita^ile materiale ale trupului.

Despre sjdtuirea care ne poate sminti. Despre mdna
dreaptd si cea stdngd din acest context evanghelic

Dar aceasta grija este una dintre cauzele impiedicarii
in cuvinte u§oare, incat nu este drept sa fie cru^at.

Insa §i un sfatuitor in lucrurile dumnezeie§ti poate sa
fie un motiv de poticneala, daca eel ce se straduie sa-i
conduca pe al^ii, cade intr-o oarecare erezie periculoasa, dar
vorbe§te sub masca religiei §i a doctrinei.

De asemenea §i cele spuse despre mdna dreaptd pot fi
luate in acela§i sens, ca referindu-se la un iubit ajutator §i
coslujitor cu tine in lucrurile dumnezeie§ti.

Caci dupa cum faptul de a contempla este in^eles
drept numai daca se tine cont ca avem nevoie de privirea
ochilor, la fel [sta treaba] §i [cu] lucrarea mdinii noastre
drepte.

113 Ed. BOR 1988: „te sminte§te".

114 Ed. BOR 1988: „sa fie aruncat in gheena".

115 Literal: El . In varianta americana se observa foarte bine, ca Fericitul Augustin se
referea foarte direct la Domnul Hristos. Spune de cele mai multe ori „E1" §i nu
„Domnul". De aceea am respectat §i eu, de multe ori, acest mod de vorbire.

64

Mdna stdnga insa, poate fi in^eleasa in legatura cu
acele lucrari, care sunt necesare pentru aceasta via^a §i
pentru trupul nostra.

65

Capitolul al 14-lea

Mt. 5, 31-32. Despre cartea de divort si mania si
raceala barbatilor fata de sotiile lor. Domnul nu doreste
despdrtirea sotilor

39. „S-a zis iarasi: Oricine va izgoni pe femeia sa, sa-i
dea ei carte de divort" (Mt. 5, 31).

Aceasta este mica dreptate a fariseilor, care nu se
impotriveste fa^a de ceea ce a spus Domnul:

„Dar eu va zic voua: ca oricine va izgoni pe femeia
sa, in afara cazului cand ar desfrana, o face sa savarseasca
adulter si oricine se va casatori cu cea care este lasata de
barbatul ei, savarseste adulter"(Mt. 5, 32).

Astfel, Cel care a dat porunca sa se dea carte de
divort, nu a dat si porunca, ca sofia sdfie izgonitd.

Dar „cel care o va izgoni" zice El, „sa-i dea ei o carte
de divor^", in sensul ca, acesta sa aiba grija sa scrie cat se
poate de moderat mania lui nesabuita, pe care o va da ca act
de eliberare so^iei sale.

§i, de aceea, El, Care a cautat o amdnare a izgonirii
femeii, a aratat pana la ce inima de piatra ajung barbajii.
Pentru ca El nu doreste despdrtirea.

§i dupa cum a spus Domnul insusi in alt verset, cand I
s-a pus o intrebare referitoare la aceasta problema, El a
raspuns: „Moise v-a dat aceasta, din cauza impietririi inimii
voastre" (Mt. 19, 8; Mc. 10, 5).

Caci oricat ar avea omul o inima de piatra si ar dori sa
o izgoneasca pe femeia lui, cand el s-ar gandi la asta, pe
cand i-ar scrie actul de divorf pentru ea, el s-ar sim^i
degraba linistit, daca so^ia sa ar avea o noua casatorie cu
altcineva, fara sa mai aiba probleme.

Motivul desfrandrii fdramd cuplul cdsdtorit

Tocmai de aceea, Domnul nostra ca sa confirme acest
lucra, a aratat ca o so^ie iubitoare nu va fi izgonita de so^ul
ei in afara unei singure excep^ii: a desfrandrii.

66

Insa ii face pe to^i care se bucura de aceasta ocazie sa
se intristeze, dupa cum se intampla la venirea primaverii,
cand dragostea se rename cu putere de dragul credincio§iei
care se cuvine sa fie intre so^i §i de dragul castita^ii /
curajiei.

Astfel, eel care este numit un barbat adulterin, e eel
care se va casatori cu cea care a divor^at de barbatul ei.

Teologia Sfdntului Apostol Pavel in ceea ce priveste
divortul: I Cor. 7, 10-11

§i Sfantul Pavel arata lucrurile de care trebuie sa ai
grija in aceasta problema.

El spune ca trebuie sa cuno§ti cat timp a fost ea
casatorita §i ii da voie, dupa moartea so^ului ei, ca sa se
casatoreasca.

Insa nu ramane la aceasta regula §i nu le aduce inainte
propriul sau sfat - caci in aceasta situate ar fi fost vorba
doar de cateva avertizdri personale - ci o porunca a
Domnului, atunci cand el a spus: „§i despre casatorie va
poruncesc - nu eu, ci Domnul - : Sa nu se desparta femeia
de barbatul ei! Iar daca ea se desparte, atunci sa ramana
nemaritata sau sa se impace cu so^ul ei; §i tot a§a barbatul,
sa nu izgoneasca pe femeia lui" (I Cor 7, 10-11).

§i eu cred, ca dupa o regula asemanatoare putem
spune: daca barbatul i§i izgone§te femeia, el trebuie sa
ramana neinsurat sau sa se impace cu so^ia lui.

Caci se poate intampla, ca el sa i§i izgoneasca
propria-§i so^ie pe motivul ca a desfrdnat; aceasta fiind
singura excepfie pe care Domnul nostra a dorit ca sa se faca
[intr-un cuplu].

Insa acum, daca ei nu ii e permis sa se casatoreasca,
inca fiind so^ul ei in via^a - de care ea s-a despar^it - atunci
nici el nu poate sa ia o alta sojie, pe cand e inca in via^a cea
izgonita §i cu atat mai pu^in nu este drept ca sa comita
nelegiuitele fapte ale desfranarii cu oricine altcineva.

Despre feciorie si viatd duhovniceascd in cuplul
edsdtorit. O explicatie la I Cor 7, 29

67

Intr-adevar sunt mult mai fericite acele casatorii, care
se numara printre acele familii care se ingrijesc - nu
conteaza daca dupa na§terea pruncilor sau care nu doresc
copii pamante§ti 116 - ca sa fie capabile, printr-o in^elegere

117

comuna , sa traiasca in feciorie unul cu altul.

Fiindca ambele lucruri nu sunt contrare acestei
porunci, prin care Domnul a oprit ca sa fie izgonita sotia
(pentru ca el nu ar fi putut sa o izgoneasca, daca ar fi trait
duhovniceste cu ea sj nu trupeste).

i 10

§i aceasta porunca este traita . Pentru ca despre ea
ne-a dat Apostolul pova^a urmatoare: „§i acestea va spun, ca
cei care au so^ii, sa fie ca unii care nu au" (I Cor. 7, 29).

116 Adica naturali, in comparajie cu fiii duhovnice§ti.

1 17 Intre cei doi so^i.
Observata, experimentata.

11

68

Capitolul al 15-lea

Lc. 14, 26. Despre aparentele contradictii dintre
poruncile Domnului

40. Avem mai degraba aici, acea inva^atura pe care
Domnul Insu§i ne-a dat-o in alt verset §i prin care vrea sa
scoata mingle noastre de la lucrurile mici - de§i traim
dorintele pdmdntesti dupa inva^aturile lui Hristos - (§i
anume):

„Daca vreun om vine spre 119 Mine, §i nu ura§te pe
tatal sau, pe mama sa, §i pe so^ia sa, §i pe copii sai, §i pe
fra^ii §i surorile sale, §i inca §i propria sa viaja, nu poate fi
ucenicul Meu" (Lc. 14, 26).

§i aceste cuvinte pot parea unora o contradicfie nu
mai pu^in ininteligibild, caci, intr-o parte, El opre§te
izgonirea so^iei, in afara de motivul de afifdcut desfrdnare,
pentru ca, in alta parte sa spuna, ca nu poate fi cineva
ucenicul Sau, daca nu i§i ura§te so^ia lui.

Dar daca El a vorbit cu referire directa la rela^iile
sexuale, El nu a pus locul tatalui, §i al mamei, si al fra^ilor in
aceea§i categoric

Dar cum sunt adevarate acestea, ca Impara^ia lui
Dumnezeu se ia prin multd suferinid groaznicd, §i doar cei
care sunt darzi o iau prin stdruintd indelungatdll

Insa, cum de e necesara o mare suferinid (violence),
daca omul poate sa i§i iubeasca vrajma§ii, dar i§i ura§te
tatal, mama, so^ia, copiii §i fra^ii?!

Cum trebuie sd intelegem aparenta contraditie dintre
iubirea vrdjmasilor si urdrea familiei pentru Hristos

1 19 Am folosit aceasta prepozijie pentru a arata ca exista o inaintare existenfiala in
relajia cu Dumnezeu §i in injelegerea lui Dumnezeu. Puteam sa traduc cu: „la Mine"
§i ar fi insemnat acela§i lucru.

Dar folosind acest „spre", se introduce in acest verset nuanfa inaintarii in relajia cu
Dumnezeu, trairea unei apropieri din ce in ce mai intense §i niciodata epuizata.
Credinja nu e o realitate pe care o termini la un moment dat §i treci mai departe. Ci
in credinja mereu inaintezi in realitatea inepuizabila a energiilor necreate ale lui
Dumnezeu, in harul Sau. Spre El mergem mereu. Spre El, concentra^i numai spre El.
Acest „spre" nu indica o distanfa ca aceea existenta intre doi oameni. In inima mea
inaintez in Dumnezeu, pe masura ce harul Sau patrunde tot mai adanc in mine. Nu
inaintez in El, ca §i cand as. merge cu racheta, ci intrarea Lui in mine, a harului Sau,
inseamna de fapt inaintarea mea in El. §i aceasta e o inaintare vegnica.

69

Dar El ne porunce§te amandoua lucrurile deopotriva,
atunci cand ne cheama ca sa mostenim Impara^ia Cerurilor.

§i faptul ca aceste doua lucruri nu se contrazic unul
cu altul se poate arata foarte u§or cu ajutorul Sau.

§i cei care vor auzi aceasta, vor in^elege apoi, ca
„dificultatea" lor a fost lamurita, de§i una ca aceasta este

a i n a

foarte u§oara, daca El Insu§i ne ajuta noua .

In Impanuia cea ve§nica, la care El nu a catadicsit sa
cheme pe ucenicii Sai - carora El le-a dat numele defrafi -
nu sunt relaiii temporale, din acestea scurte.

Pentru ca, „acolo nu mai este nici iudeu §i nici elin,
acolo nu mai este rob §i nici liber, acolo nu mai este barbat
§i nici femeie" (Gal. 3, 28), „ci Hristos este in to^i §i in
toate"(Col. 3, 11).

§i Domnul Insu§i a zis: „Pentru ca la invierea mor^ilor
ei nu se vor mai insura §i nici nu vor mai fi date in casatorie,
ci vor fi 121 ca Ingerii lui Dumnezeu din ceruri" (Mt. 22, 30;
Mc. 12, 25).

Deci e necesar, ca oricine dore§te aid §i acum sa se
nevoiasca pentru via^a Impara^iei lui Dumnezeu, sa urasca
nu persoanele insesi, ci acele relaiii temporale, prin care
aceasta via^a a noastra, care este trecatoare §i care se
cuprinde intre inceputul vie^ii §i moarte, se sprijina.

Fiindca eel care nu ii ura§te pe aceia, nu iube§te nici
via^a aceea, unde nu sunt conditional de na§tere §i moarte,
asemenea celor unrfi prin casatoria pamanteasca.

41. De aceea, daca as. cere ceva unui bun cre§tin, care
are so^ie §i despre care el gande§te, ca inca mai poate avea
copii cu ea, indiferent daca ii place sau nu sa aiba pe so^ia
lui in Impara^ie, sa aiba mintea in intregime la fagaduin^ele
lui Dumnezeu §i sa §tie, ca pe cand via^a aceasta este
coruptibila, cealalta va fi incoruptibila §i pe cand aceasta se
sfar§e§te prin moarte, cealalta va fi fara de moarte; chiar
daca in prezent esti §ovaitor fa^a de aceasta mare^ie sau eel
pu^in de reala inalfime a dragostei §i marturise§ti cu scarba
(execration), ce mare aversiune ai fa^a de ea.

120 Dificultajile de interpretare ale Scripturii sau ale Parintilor i§i gasesc rezolvarea
in ajutorul lui Dumnezeu. Pentru neintelegerile teologice si experentiale trebuie sa
ne sfintim viaja, sa ne umplem de harul Duhului Sfant.

Erudifia proprie nu e raspunsul eel mai bun pentru locurile grele, adanci ale
paginilor sfinte. Sfanta Scriptura fiind opera Sfintei Treimi, numai Dumnezeu ne
poate lumina injelesurile ei.

121 Cu totii: barbaji §i femei deopotriva .

70

§i am sa-^i cer din nou, indiferent daca vrei ca so^ia ta
sa fie cu tine acolo, ca dupa invierea mor^ilor, cand ea va fi
trecut prin acea schimbare, asemenea Ingerilor, care s-a
promis Sfin^ilor, tu sa afirmi ca dore§ti aceasta cu putere,
de§i te-ai destrabalat asemenea altora.

Astfel, un bun cre§tin gase§te in una sj aceea§i femeie
dragostea de creaiia lui Dumnezeu, pe care el dore§te sa o
preschimbe, sa o reinnoiasca, dar ura§te coruptibila §i
mortala impreunare conjugald §i relatiile sexuale, adica
dragostea fa^a de ea, dupa caracteristicile existen^ei
omene§ti, urand ceea ce ^ine de ea ca femeie 122 .

§i, de asemenea, el i§i iube§te vrajma§ii, nu pana la a
ajunge §i el un vrdjma§, ci pana cat se poate omene§te,
dorind aceea§i implinire aceluia ca §i sie§i, in sensul ca el
poate fi bogat in Impantfia Cerurilor, ca unul indreptat §i
reinnoit.

Aceasta trebuie in^eles, deopotriva, §i pentru tata §i
mama §i pentru ceilarfi de care e§ti legat prin legatura de
rudenie.

Caci noi uram in aceia, ceea ce este cazut / decazut /
pacatos (fallen) in neamul omenesc incepand de la na§tere §i
pana la moarte.

Insa noi iubim, cea ce putem ^ine pe mai departe cu
noi §i anume toate locurile (realms) unde nu spunem, la
singular: „Tatal meu", ci cu tojii zicem Unuia Dumnezeu:
„Tatal nostra".

Unde nu zicem: „Mama mea", ci unde to^i zicem,

1 91

celuilalt Ierusalim : Mama noastra. §i unde nu zicem
doar: fratele meu, ci unde to^i zic - respectand pe oricare
altul - : fratele nostru.

Caci, pana la urma, acolo voi fi casatorit, ca unul
singur cu o singura so^ie [prin care vom fi facuti o unitate];
cu El, care ura§te aruncarea noastra in decaderea acestei
lumi, prin varsarea propriului Sau sange.

De aceea, e de folos, ca ucenicul lui Hristos sa urasca
toate acele lucrari trecatoare §i anume pe cele care el le
dore§te sa le aiba mai departe cu sine §i sa doreasca boga^ia
acelor lucrari, care vor ramane pentru totdeauna.

§i daca el nu va uri foarte mult aceste lucrari in ei ,
nici nu-i va iubi mult pe aceia.

122 Adica pofta sexuala, moliciunea sexualitajii.

123 Ierusalimului ceresc.

Adica alipirea de cele trecatoare.

71

Despre relatia dintre sot si sotie. Copiii ca dar al lui
Dumnezeu si cdsdtoria in feciorie ca cea mai sublimd
cdsdtorie crestind

42. De aceea, un cre§tin poate trai cu femeia sa in
in^elegere (in concord), chiar cu concilia unei dorin^e
trupe§ti, lucru despre care Apostolul vorbe§te ca despre o
ingdduinid §i nu ca despre oporuncd.

Sau cu condrfia de a naste copii, care pot fi un dar din
acelea de rang dumnezeiesc.

A 1 -) C

Insa pot trai §i o relate de frate §i sord, fara vreo
unire trupeasca, avandu-§i so^ia lui, care pe de-a-ntregul nu
o are §i care este cea mai mare §i sublimd cdsdtorie
crestind. Caci, de§i este in ea, el ura§te reputafia relaiiilor
trecdtoare si iube§te nddejdea fericirii vesnice .

125 Cei casatoriei.

126 :„Or providing for a brotherly and sisterly fellowship, without any corporeal
connection, having his wife as though he had her not, as is most excellent and
sublime in the marriage of Christians: yet so that in her he hates the name of
temporal relationship, and loves the hope of everlasting blessedness".

E unul dintre cele mai revelatoare cuvinte patristice referitoare la scopul casatoriei.

Scopul casatoriei este, pana la urma, fecioria.

Dupa ce facem copii sau daca nu avem copii in casnicia noastra, suntem chemaji sa

traim implinirea duhovniceasca.

Pana si schimbarile fiziologice ale trupului nostru - prin menopauza si andropauza -

ne arata ca exista o limita a procreajiei si ca Dumnezeu ingaduie, pana la un moment

dat, nasterea de copii.

Fecioria e traire inca de acum a viefii dumnezeiesti.

Desi Dumnezeiescul Augustin parea anterior ca ura§te sexualitatea, relafiile sexuale,

pana la urma s-a vazut, ca el arata superioritatea fecioriei in fa^a impreunarii

trupe§ti. Copiii insa sunt daruri de la Dumnezeu si daca simji ca trebuie sa ai copii,

pentru ca ei te implinesc, trebuie sa ai copii si sa-i cresti ortodox.

Dar apoi va trebui sa ii inveti si pe ei si pe tine, ca scopul vietii conjugale nu e sa te

bucuri numai de placed sexuale si de comoditate, ci e si un drum al curatirii de

patimi foarte greu si dureros.

„Reputatia relajiilor trecatoare" e prezentata si azi cu lux de amanunte si unilateral.

A fi cdsdtorit e, de multe ori, sinonim cu a avea sojia ta, cu care „faci ce vrei", sa ai

locuinja ta, masina ta, copiii tai si sa traiesti „bine".

Lumea secularizata nu are apetenja pentru transcendenfa casatoriei. La starea civila,

tu si ea sunteti cetafeni ai statului, cu drepturi egale, care, daca nu o duceti bine

ajungeji la divorj si ni se spune: ca statul garanteaza familia.

Dar numai Sfanta Biserica vede relatia cuplului in perspectiva vesniciei.

Dumnezeiescul Augustin vrea sa vedem in relatia cu sojia noastra „nadejdea fericirii

vesnice".

Daca unirea noastra duhovniceasca, prin Taina Sfintei Cununii, nu ne duce la

mantuire, la sfinjirea noastra, noi am esuat in scopul vietii noastre.

Casatoria nu trebuie sa fie un motiv in plus de ingreunare a eforturilor noastre

pentru sfintirea vietii noastre, ci un ajutor in plus.

Sojia nu este cineva de care abuzezi in toate felurile, ci insotitorul tau in viaja,

sprijinul tau, impreuna nevoitorul cu tine, cea cu care te sfatuiesti, te indemni la

fapte bune.

72

Cai noi uram, fara indoiala, [in aceasta situatie] ca sa
cinstim ceea ce ne dorim chiar catusi de putin, caci unele ca
acelea, peste pu^in timp, nu vor mai exista.

§i din aceasta cauza, acest fel de via^a al nostru este
unul care nu uraste via}a noastrd pdmdnteascd, ci numai
pentru ca, nu dupa mult timp, vom avea o noud viafd, care
nu va fi conditional de timp.

§i aceasta 127 ia locul vie^ii de acum, pentru care ne-
am pus sufletul - dupa cum se spune in acest verset - :
„daca omul nu si-a urat si propriul sau suflet, nu poate fi
ucenicul Meu".

Ce inseamnd trupul de la Mt. 6, 25 si punerea
sufletului pentru oi de la In. 10, 15

Caci trupul acesta trecator este necesar pentru via^a
aceasta si despre care Domnul Insusi a zis: „Nu este sufletul
mai mult decat trupul?" (Mt. 6, 25), adica aceasta viafd,
care are nevoie de trap.

§i cand a zis, ca El Isi va da sufletul Sau pentru turma
Sa (In. 10 15), fara indoiala ca a in^eles aceasta viafd,
pentru ca a zis ca merge sa moard pentru noi.

Iubirea dintre soti nu e un regres, ci e eel mai mare progres interior, forja
duhovniceasca ce te propulseaza inainte, care te modeleaza, care te reconfigureaza
zilnic.

Si inaintarea in dragostea dintre soti duce, fara doar §i poate, la curajie, la feciorie, la
renun^area la relafiile sexuale. Implinirea sotilor trebuie sa devina ca relajia dintre
Hristos §i Sfanta Biserica.

Relajia dintre cei doi trebuie sa devina o relafie sfanta. Daca exista inaintare
duhovniceasca in cei doi, inaintare personala, va fi §i inaintare comunitara.
Familia e o comunitate. Comunitatea parohiala e §i ea ofamilie. Daca fiecare familie
nu se indumnezeie§te, personal §i comunitar-conjugal sau comunitar familial - daca
punem §i familiile cu copii - nici comunitatea parohiala nu e coagulata. Nu putem
sa fim una, daca nu ne siin^im, fiecare dintre noi, viaja. Daca unii merg inainte iar
aljii stagneaza sau nu vor sa auda de Hristos, bineinjeles ca lucrurile nu sunt deloc
fericite pentru toji.

127 Via^a eterna.

73

Capitolul al 16-lea

Cum trebuie sa fie inteleasd desfrdnarea de la Mt. 5,
32. Intelesurile multiple ale desfrdndrii in Sfdnta Scripturd

43. Insa aici se ridica o a doua intrebare, referitoare la
faptul cand Domnul ingaduie ca so^ia sa fie izgonita din
cauza desfranarii: cum trebuie inteleasa desfrdnarea de care
se vorbe§te in acest verset?

Fara indoiala, in sensul in care e inteleasa de catre
to^i.

§i anume, in^elegand ca desfranarea e o fapta plina de
murdarie (uncleanness).

Sau, mai degraba, dupa cum folose§te Scriptura
cuvintele ce desemneaza desfrdnarea (§i pe care le-am spus
mai sus), in^elegand toata nelegiuita decddere (all unlawful
corruption), fie ca idolatrie sau pizmd §i, desigur, referindu-
se §i la toate incdlcdrile legii.

Binein^eles §i ca pldcere nelegiuita, [dupa cum avem
aici].

/ Cor. 7, 10-11. Motivul divortului. Reimpacarea
sotilor despdrtiti

Dar sa vedem pe Apostol ce zice, caci poate noi
parem nesabuiti: „§i despre casatorie va poruncesc" - zice
el - „nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbatul
ei! Iar daca ea se desparte, atunci sa ramana nemaritata sau
sa se impace cu barbatul ei" (I Cor. 7, 10-1 1).

Caci daca se intampla ca ea sa se desparta, poate sa o
faca numai pentru aceasta cauza, pentru care Domnul ne-a
dat voie sa ne despar^im.

Sau, daca o femeie este libera sa se desparta de so^ul
ei, pentru alte cauze in afara de pacatul desfranarii iar so^ul
ei nu poate sa faca acest lucru, ce raspuns vom da, daca
luam in considerate aceasta porunca ce a fost data mai
inainte: „§i barbatul sa nu i§i izgoneasca femeia lui"?

Din acest motiv, acela nu a adaugat: „in afara de cazul
cand ar desfrana", pe care Domnul nostru 1-a permis.

74

Face aceasta, deoarece dore§te o regula similard
pentru sine? Oare vrea sa i§i izgoneasca so^ia (lucru ce i se
permite doar pentru pacatul desfranarii), ca sa poata ramane
fara so^ie sau sa se impace din nou cu ea?

Caci nu ar fi un lucru rau pentru un sot, ca s & se
impace cu acea femeie, asemenea aceleia careia Domnul i-a
zis, cand nimeni nu mai dadea cu pietre in ea: „Mergi, §i nu
mai pacatui!" (In. 8, 11).

§i pentru aceasta ra^iune insa, fiindca Cel care a zis,
ca nu este bine ca sa fie izgonita femeia, afara de motivul ca
a desfranat, prin aceasta il indatoreaza pe el sa i§i pastreze
femeia lui, daca aceasta nu desfraneaza.

Insa daca ea va desfrana, El nu il mai obliga sa nu o
izgoneasca, ci ii permite aceasta, drept pentru care s-a zis, ca
nu e bine ca o femeie sa se casatoreasca cu altul, in afara de
cazul cand so^ul ei ar muri.

Iar daca ea se va casatori inainte de moartea so^ului
ei, ea este vinovata. Iar daca nu se marita dupa moartea
so^ului ei, ea nu este vinovata, pentru ca nu este poruncita
casatoria ci, mai degraba, permisa.

De aceea, daca exista o asemenea regula in care sa se
spuna de o lege a casatoriei intre un barbat §i o femeie,
aceasta nu se refera numai la femeie.

/ Cor. 7, 4. Drepturile sotilor sunt egale

Acest lucru 1-a afirmat §i Apostolul cand a spus:
„femeia nu e stapana pe trupul ei, ci barbatul" (I Cor. 7, 4).

Dar nu a fost trecut cu vederea nici respectul datorat
so^ului, pentru ca a continuat zicand: „§i de asemenea nici
barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia" (I Cor. 7,

4).

Atunci daca drepturile lor sunt acelea§i, nu exista
necesitatea ca sa in^elegem ca ceva legal, ca femeia sa fie
izgonita de so^ul ei, daca nu a cazut in pacatul desfranarii,
pentru ca acela§i lucru se poate spune §i despre barbat.

/ Cor. 7, 12-13. Sfatul Sfdntului Apostol Pavel: sa nu
se desparta de sotul necredincios

75

44. De aceea trebuie sa analizam, in ce masura ni se
cade sa m^elegem cuvantul „desfranare" §i la care a chibzuit
§i Apostolul, §i sa incepem de aici.

Pentru ca atunci cand el a spus: „dar celorlal^i le spun
eu, nu Domnul" (I Cor. 7, 12), s-a referit la acea parte de
oameni care erau casatorrfi inainte de Domnul 128 .

El vorbe^te de la sine pentru „ceilaU;i" (the rest): de§i,
poate, nu fusesera casatorrfi, dar urmau sa se casatoreasca.

§i apoi continua: „Daca un frate are o femeie care nu
crede §i ea dore§te sa locuiasca cu el, acela sa nu o lase" (I
Cor. 7, 12).

Deci §i acum el vorbe§te despre cei care sunt
casatorrfi. Caci altfel, ce rost ar fi avut sa se adreseze
„celorlahi", daca nu s-ar fi adresat celor ce erau casatorrfi
de dinainte 129 , ci erau asemenea celor care credeau in
Hristos?

Caci el se adreseaza acum celorlahi, adica acelora
care erau casatori^i, inainte ca ei sa fie credincio§i.

Insa ce le spune acestora? „Daca un frate are o femeie
care nu crede si ea dore§te sa locuiasca cu el, acela sa nu o
lase. §i o femeie, daca are un barbat care nu crede §i daca el
dore§te sa locuiasca cu ea, atunci sa nu-1 lase" (I Cor. 7, 12-
13).

Astfel, de§i el nu a dat o porunca ca de la Domnul, ci
a dat un sfat de-al sdu, acesta e un sfat cu rezultate bune,
incantatoare.

Pentru ca, daca un oarecare act nu este pentru el o
calcare de porunca - ca in cazul celor spuse despre fecioare
- cele pe care le spune nu sunt porunci ale Domnului, ci un
sfat de-al sdu, pe care ni-1 da.

Despre feciorie. Sotii divortati trebuie sa nu se mai
casatoreasca sau sa se reimpace. Fecioara poate rdmdne
fecioard sau se poate mdrita

Insa, daca el ferice§te fecioria - caci oricine poate sa
fie feciorelnic ca el - el nu te obliga sa traie§ti ca el §i, prin
aceasta, nici el nu poate fi judecat, ca ar face lucruri in afara
poruncilor [lui Dumnezeu].

128 Inainte de cunoa§terea dreptei credin^e.

129 De dinaintea perioadei de a crede.

130 Pentru Sfantul Pavel.

76

§i aceasta, pentru ca nu exista o porunca in aceasta
privin^a, in afara de acel sfat dat de el, care este §i acum bun
de indeplinit.

Unei femei nu i se porunce§te ca sd se despartd de
barbatul ei. Dar daca totu§i se desparte, ea trebuie sa ramana
nemaritata sau sa se impace iara§i cu el.

Din aceasta cauza, ea nu mai trebuie sa implineasca §i
alt sfat.

Dar barbatul credincios este sfatuit, ca daca are o so^ie
necredincioasa, care dore§te sa locuiasca cu el, sa nu o lase.
§i, de aceea, acest lucru Qfolositor §i nu trebuie sa o lase.

§i chiar daca nu Domnul a poruncit ca el sd nu o lase,
acesta e un sfat apostolic, asemenea cu fecioara, care este
sfatuita sd nu se mdrite.

Dar daca ea vrea sa se marite, intr-adevar, nu trebuie
sa \ir\2L cont de sfat, caci nu va face prin aceasta ceva
impotriva poruncii.

§i s-a dat dreptul de a alege, [atunci] cand s-a zis:
„dar aceasta o spun ca un sfat § i nu ca o porunca^ (I Cor. 7,
6).

De aceea, daca este ingaduit ca o femeie
necredincioasa sa nu fie alungata, atunci eel mai bine este sa
nu o alunge.

§i, de§i nu se ingaduie acest lucru, conform cu o
porunca a Domnului, faptul ca o femeie nu trebuie izgonita,
afara de faptul de a desfrana, ne duce in fa^a faptului de a
spune, ca necredinia insdsi este desfrdnare.

Despdrtirea sotilor din cauza desfrdndrii e ingdduitd
si nu poruncitd de Domnul

45. - Pentru ce ai spus acest lucru, o, Apostole? Poate
pentru faptul, ca un sot credincios, care are o femeie
necredincioasa §i care vrea sa stea cu el, acesta sa nu poata
sa o lase?

- Desigur, zise el.

- Insa de ce a dat Domnul aceasta porunca, ca un om
sa nu-§i poata lasa so^ia, afara de faptul ca a desfranat, daca
tu ai zis aici: „eu spun, nu Domnul"?

77

- Pentru aceasta ratiune §i anume: ca idolatria, care
urmeaza necredint.ei §i toate celelalte superstitii vatamatoare
(noxious) sunt desfrdnare.

Astfel, Domnul ingdduie ca o femeie sa fie parasita
din cauza desfranarii. Dar ingdduinfa Sa nu este o poruncd.

I Cor. 7, 14. Sotul necredincios se poate converti prin
eel credincios

Prin aceasta, Domnul da ocazie Apostolului sa il
sfatuiasca pe eel care doreste, sa nu i§i alunge so^ia daca e
necredincioasa; in sensul ca, poate, in acest fel, ea va deveni
o femeie credincioasd.

„Pentru ca", zice el, „barbatul necredincios se
sfint^te prin femeia credincioasa §i femeia necredincioasa
se sfint^te prinbarbatul credincios" (I Cor. 7, 14 131 ).

§i, presupun, ca deja s-a intamplat ca astfel de so^ii
sa imbra^i§eze credin^a, prin in^elegerea so^ilor lor
credincios^ §i so^ii, prin astfel de femei credincioase.

§i de aceea nu dau nume - de§i el, in astfel de cazuri,
indeamnd prin exemple - pentru ca acestea intaresc sfatul
sau.

Despre copiii proveniti dintr-un cuplu in care unul
dintre soti era necredincios

Apoi el merge mai departe §i spune: „altfel copii
vo§tri ar fi fost necurafi, dar acum ei sunt sfinif (I Cor. 7,
14).

§i aceasta, pentru ca acum copiii sunt crestini, care au
fost sfiniiii - in acest caz - prin unul dintre paring sau cu
consim^amantul amandurora.

Aceasta n-ar fi avut loc nicidecum, daca legatura
casatoriei ar fi fost rupta de unul dintre ei, prin aceea ca ar fi
devenit credincios.

131 Varianta de aici am inlocuit-o cu textul din ed. BOR 1988, pentru ca, in mod

literal, versetul de aici suna cam a§a: „barbatul necredincios se sfinte§te prin femeie

§i femeia necredincioasa se sfin{e§te prin fratele" (ei).

Am dat varianta sinodala romaneasca in acest caz pentru ca sa fie mai clar sensul

versetului.

78

§i nicidecum nu se putea, ca necredin^a unuia dintre
soji, cu care acesta s-a nascut, sa ii dea un prilej ca el sa
creada.

Din aceasta cauza, acesta este un sfat al Sau, pe care
eu il vad spus in cuvintele: „Orice vei cheltui mai mult, cand
voi veni din nou, hi voi plati ^ie" (Lc. 10, 35).

Din nou despre sensurile plurale ale desfrdndrii

46. Mai mult zic: daca necredinfa este desfrdnare §i
idolatria este necredinfa §i lacomia este idolatrie, atunci nu
este nicio indoiala ca lacomia este desfrdnare.

Astfel, de ce in acest caz se poate distinge - pe buna
dreptate - orice placere ilegala, ca ceva ce apar^ine de
faptele de desfranare, daca lacomia este desfrdnare'?

§i din aceasta noi in^elegem - datorita faptului ca
pldcerile sunt ilegale - nu numai aceea, ca unele sunt
vinovate, in actele lor de necura^ie cu barba^ii altor femei,
dar §i aceea ca, oricare placere ilegala §i oricdnd folose§te
in mod rau trupul, abatandu-se de la legea lui Dumnezeu §i
prin aceasta ne ruineaza §i ne strica adanc.

Un om, poate §i fara crima sa i§i alunge so^ia §i o
so^ie pe so^ul ei, fiindca Domnul a facut din pacatul
desfranarii o excepfie.

§i desfranarea, in acord cu cele spuse mai sus, ne
sile§te sa in^elegem, ca exists, peste tot §i la to}i.

Pricina de desfrdnare apare nu numai ante ci si post
divort

47. Caci atunci cand El a spus: „in afara de pricina de
desfranare", El nu a spus aceasta numai bdrbatului sau
numai femeii.

Pentru ca nu este permis sa rji izgone§ti so^ia decat
pentru pacatul desfrdndrii. Insa, [pe de alta parte,] oricine
i§i izgone§te femeia este, prin aceea, el insu§i, unul care
sileste la desfrdnare. Caci izgonirea ei este, fara indoiala, un
motiv de a oface sa desfrdneze.

79

§i in privint.a acestui lucru, daca sotia e silita sa
jertfeasca idolilor, barbatul ei, care a izgonit-o, care a facut
acest lucru din cauza pacatului desfranarii, nu numai pe
sine, dar si pe el insusi se urgiseste.

Pentru ca din aceasta cauza femeia se desfraneaza,
desi barbatul, poate, ca nu se desfraneaza.

In orice caz, nimic nu este mai nedrept decat faptul ca
un barbat sa isi izgoneasca sotia pentru ca a desfrdnat, daca
el insusi este condamnat prin aceasta 132 la a savdrsi
desfrdnare.

§i aici, in acest verset, se intampla ceea ce s-a spus
intr-altul: „pentru ca acolo unde tu judeci pe altul, tu insusi
te condamni; caci tu care judeci faci aceleasi lucruri" (Rom.
2, 1).

§i pentru aceasta ratiune, oricine doreste sa isi
izgoneasca sotia pentru ca a desfrdnat, se cuvine sa fie, mai
intai de toate, curat de desfrdnare .

132 Prin desparjirea de ea.

133 Dumnezeiescul Augustin arata, cu alte cuvinte, ca nu numai actul desfranarii in
sine inseamna desfrdnare, dar §i gandurile desfranate, patima desfranarii per
ansamblu e tot desfranare.

Daca eel ce vrea sa divorjeze de sotia sa, pe motiv ca ea a desfranat, va fi sincer cu

sine insusi, i§i va da seama ca §i el e desfranat, daca nu cumva nu e un om cu o viaja

sfanta.

Si daca e un om sfant, va fi milostiv §i iubitor cu sotia lui sj nu o va izgoni - caci

pacatul se spala prin pocainja - §i tocmai o asemenea cadere, convertita prin

pocainja, poate spori dragostea dintre cei doi, daca barbatul vede ca femeia lui se

pocaie§te de pacatul ei, tocmai pentru ca II iube§te pe Dumnezeu §i il iube§te §i pe el

insu§i.

Iubirea nu exclude. Iubirea indeamna la schimbare, la o ie§ire din impasul pacatului.

Cea desfranata, daca se intalne§te cu o atitudine duhovniceasca de a vedea lucrurile,

din partea so^ului, intelege ca iubirea nu e un ilegalism, ceva care se ia pe furis, care

se fura ci, dimpotriva, e o daruire, o revarsare voita de sentimente, de protecjie, de

intelegere din partea sotului.

Adulterul poate fi iscat de curiozitate, de o dorinta patima§a, de o anume

inconsistenta a relajiei cuplului, de incertitudine, de dorinta de a cocheta cu

nealinierea la normalitate etc.

Una e sa fii violata de ni§te huligani, fara voia ta §i alta e sa te prostituezi, de§i ai un

sot care te iubeste si te doreste.

Prostitutia ca mod de a da lecfii sotului e mult mai condamnabila decat o relafie

pasagera. O femeie se culca cu un alt barbat, pentru ca sotul ei este impotent sau

bolnav. Dar aceasta relate cu un altul nu are la baza decat dorinfa sexuald §i nu

dragostea.

Dragostea nu e un sentiment de duzind. Ea e o mare harisma §i e data de Dumnezeu,

cand exista curajie a sufletului. Si dragostea nu poate fi pofta, ci implinire

dumnezeiasca.

Pofta cantata de toji ca „dragoste" e o impietate, o calcare in picioare a dragostei.

Dragostea e ceva sfant §i tocmai de aceea Casatoria e o „taina mare", e o minune a

cura^iei.

Daca vrei sa i{i la§i sojia, atunci nu §tii sa ii vorbe§ti, nu §tii sa gase§ti moduri de a o

intelege.

8o

§i cred ca prin aceasta constatare, el i§i va respecta,
de asemenea, si pe sotia sa.

Despre cea divortata si adulterul premeditat

48. Dar referindu-ne la ceea ce El a spus: „oricine se
va casatori cu cea divortata savarseste adulter", pot fi
intrebat, daca cea care se marita savarseste adulter in acelasi
fel cu acela care s-a mdritat cu ea.

§i aceasta zic, pentru ca ei i se porunceste sa ramana
nemdritatd sau sa se impace cu barbatul ei iar ea e despartita
acum de el.

Astfel, exista o mare diferent.a aici, indiferent daca ea
s-a despdrfit sau a fast izgonitd de el.

Caci daca ea a fost izgonita de barbatul ei si s-a
casatorit cu altul, asta inseamna ca ea a avut, mai demult, un
sot, dupa dorin^a ei schimbatoare 134 , pentru a se casatori cu
el si avem aici, fara indoiala, un adulter premeditat (an
adulterous thought) 135 .

De ce ti-ai luat o sofie, daca crezi ca e „imposibila"? De ce ai presupus ca o iubesti,
daca nu o iubeail De ce ai crezut ca pofi sa minti pe toji, daca in inima ta ea iti era
una indiferentdl De ce ti-a placut sa te minfi ca te iubeste, cand gtiai foarte bine, ca
relatia ta cu ea va fi ceartd §i bdtaie tot timpull

134 E infiorator sa afli, dupa divorj, ca atunci cand o aveai pe sofia ta in casa, ea se
gandea tot timpul la altul iar tu erai doar un substitut al pretendentului, al celuilalt
barbat finut in secret.

Casatoria nu se bazeaza pe sentimente trecdtoare, schimbatoare in sens negativ, ci

pe certitudini.

Casatoria e o certitudine! Femeia pe care o iube§ti §i vrei sa ifi fie sofie trebuie sa fie

o certitudine pentru tine si nu un loz in plic, cu „poate" e castigator sau „poate" nu.

In perimetrul Sfintelor Taine nu trebuie sa intre „intamplarea". Cine se boteaza sau

se imparta§e§te sau se cununa sau se hirotone§te nu trebuie sa fie un om al

„intamplarii".

Trebuie sa fie un om al certitudinii. Cel care vine sa primeasca o Sfanta Taina nu

trebuie numai sa fie increzator absolut in Taina ce o prime§te, ci el insu§i trebuie sa

fie decis total, ca ea sa fie pastrata pentru toata viaja lui in fiinja sa.

In Sfanta Biserica nu se petrece ceva doar pentru doua-trei zile, ci pentru intreaga

ve§nicie. Te imparta§e§ti cu Hristos, pentru ca sa fii ve§nic cu El. Mergi ca sa

prime§ti prin slujbele dumnezeie§ti harul Sfantului Duh, dar nu pentru azi sau pentru

azi pana maine la pranz, ci pentru toata viaja de aici §i pentru toata ve§nicia.

135 Literal: gdndit. Daca s-a culcat sau nu cu celalalt prea putin conteaza, atata timp
cat se gandea numai la el.

Casatoria e o unitate duhovniceasca, o mergere in acelasi sens al celor doi. Daca
unul trage in prapastie, spre hau, fara ca celalalt sa injeleaga asta prea bine, nu e
nelini§tita, mai apoi, doar femeia, ci mult mai multe persoane, inclusiv sojul ei,
inclusiv eel de al doilea - chiar daca el se preface ca totul e bine - §i alaturi de ei §i
familiile §i rudele lor.

Divorjul e un cataclism pentru copii, uneori mai mare ca pentru parinti. Divorful e
un cataclism amplu §i care afecteaza relatii multiple. Si nu pot sa vad fara durere de

8i

Dar daca cea care a fost izgonita de so^ul ei dorea sa
fie cu acela 136 , atunci el, intr-adevar, eel care se casatore§te
cu ea, savar§e§te adulter, dupa cuvintele Domnului.

Dar daca aceea este implicate intr-o asemenea
crima 137 este greu de dovedit.

De aceea este mul mai u§or sa descoperi cum s-a
ajuns aici, cand un barbat §i o femeie aveau o alta legatura,
fiecare din ei, cu un altul - la care au consimfit reciproc -
decat in cazul cand unul dintre ei este adulterin §i celalalt
nu.

La acestea trebuie adaugata §i urmatoarea constatare,
ca daca el comite adulter prin faptul ca se marita cu ea - cu
cea divor^ata de so^ul ei; caci nu poate ea sa izgoneasca, ci
este izgonita - ea este cauza pentru care el savar§e§te
adulter , de§i Domnul opre§te aceasta casatorie.

§i deci, noi deducem aceasta, indiferent daca ea l-a
pdrdsit sau a fost pdrdsitd de so^ul ei, deoarece trebuia sa
ramana nemaritata sau sa se impace cu so^ul ei.

Nu este acceptat divortul din ingaduinta

49. Din nou se poate pune intrebarea, daca, cu
ingaduinta so^iei, fie din cauza sterpiciunii unuia sau a unuia
care nu a dorit sa mai fie in aceasta legatura, un barbat poate
sa i§i ia o alta so^ie - dar mxfemeia altui barbat §i nici una
despdrfita de soful ei - §i el sa nu fie acuzat de desfrdnare?

§i un exemplu il gasim in istoria Vechiului
Testament. Caci astazi acestea sunt cele mai mari modele de
viefuire (precepts 139 ) cu care neamul omenesc s-a
imboga^it, dupa ce a trecut epoca in care ele s-au intamplat.

inima aceasta gregeala perpetua a celor care nu injeleg ce e casatoria dar se joaca
de-a casatoria.

136 Cu pretendentul pe care il iubea, mai inainte ca ea sa divorjeze de sojul ei legal.

137 Adulterul e o crima duhovniceasca in primul rand: ucide dragostea cuplului si
linistea sufletului lor. El ucide increderea in oameni a sojului inselat sau a sojiei
inselate. Cel inselat se simte abandonat, ucis in nadejdile lui, maltratat mortal in
fagaduinjele pe care acesta le-a facut. §i a ucide increderea in bine a cuiva e cea
mai mare crima posibila.

138 Cel cu care se casatoreste a doua oara .

139 „Precept", in limba engleza, inseamna: precept, invatatura, principiu, norma,
regula de conduita, sfat, povaja, recomandare.

Astfel ca exemplele Vechiului Testament nu sunt doar o povafd oarecare, ci o
norma de viafa, o atitudine mereu propice pentru a fi urmata.

82

§i aceste lucruri trebuie cercetate cu scopul de a
distinge etapele iconomiei providen^ei dumnezeiesti, pe care
le-a traversat neamul omenesc de-a lungul timpului insa, cu
scopul precis, de a ne face din aceasta o reguld de viafa 140
(the rule of living).

Insa iarasi se poate pune intrebarea, daca ceea ce a
spus Apostolul: „femeia nu este stapana pe trupul ei, ci
barbatul, si tot asemenea, barbatul nu e stapan pe trupul lui,
ci femeia" (I Cor. 7, 4), poate fi continuat prin aceea ca,
daca are permisiunea sotiei - ce are putere de posesiune
asupra trupului barbatului - barbatul poate avea o legatura
conjugala cu alta femeie, care nu e nici femeia altui barbat si
niciuna divort.ata de sotul ei.

Dar o astfel de parere nu poate fi acceptata, pentru ca
nu cumva aceasta sa insemne, ca o femeie, daca are
permisiunea so^ului ei, poate sa faca un astfel de lucru,
caruia sentimentele i se opun in mod firesc la fiecare dintre
noi 141 .

Ascultarea fata de sot. Exemplul femeii credincioase
sotului ei

50. Insa poate aparea aceasta ocazie, cand sotia face
acest lucru cu consim^amantul sotului ei. Si aceasta poate
insemna ca face acest lucru sub obligatia de a asculta de
propriul ei so{.

Acest lucru se spune ca s-a intamplat lui Antioh, pe la
varsta de 50 de ani ai vie^ii sale, pe timpul lui Constantiu.

§i aceasta pentru ca, Achindin - care era pe atunci
prefect si consul in acelasi timp - pe cand cerea o anumita
datorie catre stat, pe care trebuia sa o plateasca un datornic

140 Intelegerea lucrarii lui Dumnezeu cu lumea trebuie sa fie continurul vietii
noastre. Daca nu contemplam lucrarea lui Dumnezeu cu lumea §i nu intram in
intimitate cu Dumnezeu, ne disociem de planul mantuirii, de eforturile curaririi de
patimi. Injelegerea Sfintei Scripturi, a cosmosului, a vietii noastre face parte din
ocupatia zilnica a cre§tinului ortodox.

Viaja noastra e o viaja a injelegerii, a aprofundarii. Aprofundarea e inaintare §i
inaintarea e implinire personala. Si daca un om se poate implini, atunci se pot
implini cu totii in Dumnezeu, numai sa vrem acest lucru, sa ne dam silinta in mod
continuuca sa fim oameni credinciosi, oameni care cautam apropierea continua de El
§i de oameni §i de tot ce El a facut.

141 Iubirea pentru sotia ta se impotrive§te gandului satanic de a o da altuia ca sa ii fie
sojie. Si se impotriveste acestuia, pentru ca, in mod firesc, nu pofi sa renegi pe cea
pe care o iube§ti, pentru ca renegand-o pe ea, te lupti cu iubirea pentru ea zamislita
in tine, adica, in ultima instanja, te lupfi cu tine insufi.

83

in bani de aur, 1-a obligat pentru nu §tiu ce motiv, sa ii dea
un lucru - care e foarte periculos in acest caz acelor
magistral, pentru care un astfel de lucru este nelegal sau
care tocmai prin aceea ar trebui sa fie nelegal - §i anume,
amenint.andu-1 cu juramant §i cu un glas poruncitor, ca daca
nu va da plata in aur - despre care am spus - la o data
anume, pe care el a fixat-o, acela va fi dat mortii.

Ca atare, pe cand acesta incepuse sa il ^ina intr-o
inchisoare salbatica §i acela 142 nu putea sa i§i plateasca el
insu§i datoria, fiind inspaimantat de moarte, a inceput sa
amenint.e §i sa ceara o in^elegere.

Insa s-a intamplat sa aiba o so^ie foarte frumoasa, care
de§i nu avea banii cu care sa i§i elibereze so^ul, dar pentru
ca §tia ca un oarecare om bogat s-a aprins de dorint.a dupa
frumuse^ea ei §i in^elegand ca so^ul sau e intr-o situate
critica, cand acela a trimis dupa ea, promitlndu-i ajutorul
pentru o singura noapte de amor, aceasta a consimtit sa aiba
o legatura cu el, ca sa primeasca banii de aur.

Astfel, aceasta femeie cunoscand ca ea insa§i nu are
putere asupra trupului ei, ci barbatul ei, a transmis cu
int.elepciune aceluia §i i-a spus, ca ea face aceasta datorita
dragostei ce i-o poarta barbatului ei §i numai lui, care e
stapan prin cununie peste trupul ei §i ca, cu toate ca are
datoria de a pastra castitatea, dore§te sa faca aceasta, daca
prin aceasta hotarare ii va da propria sa avere 143 , din iubire
pentru via^a lui.

Iar acela i-a mul^umit ei §i i-a poruncit sa faca
aceasta, pentru ca nu o va judeca ca pe o femeie care a
cazut in adulter, fiindca nu §i-a dorit aceasta, ci dragostea
cea mare pentru so^ul ei i-a cerut aceasta, sj el insu§i i-o cere
§i o dore§te.

§i acea femeie venind la vila acelui om bogat, a facut
ceea ce a poftit omul care o dorea. Caci ea §i-a dat trupul
numai pentru soful ei §i nu pentru ca dorea aceasta §i pentru
ca, in mod firesc, dorea o casatorie dreapta cu el §i via}a
lui.

Ea a primit aurul, dar eel care i 1-a dat, luand-o pe alt
drum, i-a luat in secret ceea ce i-a dat §i i-a schimbat aurul
cu o punga asemanatoare, care avea in ea pamant.

142 Antioh.

143 Aceasta femeie binecuvantata i§i considera trupul ei drept averea I proprietatea

barbatului ei, dupa cuvintele Sfantului Pavel.
144 Barbatul ei.

84

De aceea, cand femeia a venit cu „bogatia" la casa ei,
ea a descoperit ca nu o are. A ie§ti in graba afara, §i in vazul
tuturor a spus fapta pe care o facuse, insufletita fiind de
aceea§i dragoste §i oferindu-se din nou pentru so^ul ei,
pentru care ea era fort.ata sa faca aceasta.

Apoi a mers la prefect §i i-a marturisit despre aceasta,
aratandu-i frauda care fusese facuta pe seama sa.

§i atunci, intr-adevar, prefectul §i-a marturisit el
insu§i vina mai intai, fiindca aceste lucruri s-au iscat prin
felul cum el 1-a tratat pe sotul ei, §i apoi a pronunt.at sentintl
asupra celuilalt, stabilind ca banii de aur sa fie bagati in
vistieria statului din proprietatea sa, a lui Achindin, iar pe
femeie a facut-o stdpdnd pe acele parti de pamant, de unde
ea a primit pamantul pus in locul aurului.

Eu nu propun o pdrere §i nicio anumitd cale prin
aceasta istorisire, dar fiecare dintre noi poate sa i§i formeze
o parere despre ceea ce 1-a incantat aici.

Iar istoria aceasta nu este scrisa in cartile care au
inspiratie dumnezeiasca. Dar, cu toate acestea, cand am
relatat aceasta intdmplare reald, barbatii nu si-au simtit, in
mod instinctiv, sentimentele lor revoltandu-se impotriva a
ceea ce a facut aceasta femeie, care a fost sfatuita astfel de
so^ul ei. Caci noi am fi avut un cutremur / un fior interior,
daca acest lucru se arata in afara, fara [sa mai dam si] alte
exemple 145 .

Dar in aceasta parte a Evangheliei nimic nu ne refine
mai mult aten^ia, ca acest mare demon al desfrdndrii. Caci
cei care sunt casatori^i sunt inldniuiii atat unul cat §i celalalt
printr-o puternicd legdturd §i numai aceasta singura cauza
de divort este acceptata.

Dar despre ce este desfrdnarea, noi am discutat deja.

145 Iubirea profunda, care este aratata manifest in acte de mare con§tiinta, cutremura
pe oamenii cuviincio§i, pe cei cu o mare injelegere a vietii. Iubirea pentru Dumnezeu
infioara prin maretia con§tiin{ei §i a forjei sale morale.

Cand, in decembrie 1989, mureau cei care doreau sa fie liberi cu adevarat, romanii

cu con§tiin{a nepervertita au fost cutremuraji de puterea iubirii §i a marturiei lor

dumnezeie§ti. Simjeam atunci ca toti suntem una, ca toti, care vrem adevarul §i

frumosul, putem sa ne spunem pe fa{a dorinjele inimii.

Asta m-a convertit pe mine: inaljimea martiriului, frumusetea de a nu fi infrico§at de

minciuna §i de moarte, de gloanje care te omoara doar aparent. Am inceput sa cred

in Dumnezeu urmand exemplului Martirilor Revolutiei Romane.

Credin^a ortodoxa am simjit-o ca pe o marturie fara tagada, ca pe o certitudine care

il invie pe om, care il face viu, tocmai cand acesta considera ca pierde ceva, daca

renunja la viaja lui autonoma, ipseista.

Exemplul viu, maretia exemplului e cea care are in subsidiar harul lui Dumnezeu,

mi§carea dumnezeiasca care ne poarta inspre El continuu.

146 Desfranarea.

85

Capitolul al 1 7 -lea

Mt. 5, 33-37. Nu trebuie sa nejurdm. Trebuie sdfim
sinceri in vorbele noastre

51. §i El a zis: „Iarasi, ati auzit ce s-a zis celor din
vechime: Sa nu juri strdmb, dar sa fii inaintea Domnului
tdujurdmintele.

Dar Eu va spun voua, sa nu va jurati pe nimic din
toate [cate exista]: nici pe cer, pentru ca acesta este tronul
lui Dumnezeu; nici pe pamant, pentru ca acesta este asternut
al picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru ca acesta este
orasul marelui Imparat.

Nici sa nu te juri pe capul tau, fiindca tu nu po^i sa
faci un fir de par alb sau negru.

Ci vorba voastra sa fie da, da si nu, nu, fiindca ce este
mai mult decat acestea vine de la eel rdu ul " (Mt. 5, 33-37).

Dreptatea fariseilor nu era ca sa se jure stramb si
acest lucru e confirmat de El, prin aceea ca ne da porunca sa
nu ne juram, pentru ca Domnul leaga dreptatea de
Impdrdiia Cerurilor.

§i e drept faptul, ca eel care nu vorbeste ca to^i
ceilalti, nu poate vorbi fals. Caci eel care nu jura ca to^i
ceilalti, nu poate jura fals .

Dar totusi, intrucat e vorba despre eel care e luat de
Dumnezeu drept „martor mincinos", acest verset trebuie sa

147 Vorbirea noastra nu trebuie sa lase loc echivocurilor, prin care am ca§tiga in mod
par§iv unele avantaje. „Da, [sa fie] da" este un comportament foarte transparent,
care nu profita de situarie.

Afirmatia §i nega^ia, Domnul ni le cere ca pe ni§te acte de mare luciditate, de

fermitate in acord cu adevarul dumnezeiesc. Adevarul lui Dumnezeu iti cere sa spui

da - binelui §i nu - raului. Nu trebuie sa existe „da, nu".

Daca spui da de ochii lumii §i in inima ta e nu, nu ai spus da, ci nu. Si invers, daca

spui nu pe buze §i spui da in inima, ai spus de fapt da §i nu ai negat, pentru ca

Dumnezeu le stie pe cele ale inimii si pe acelea le judeca.

Vorbirea noastra trebuie sa fie un da spus lui Dumnezeu §i voii Sale. Cand Lui Ii dai

toata inima ta, atunci nu devine nu §i da este da; este un da spus cu putere, care are

reverberafii existenfiale puternice.

148 Cel care se jura pe orice, de obicei, e un impostor, care vrea sa fie „credibil". Si
crezand ca daca se jura poate va fi crezut, e detestat de cei credincio§i, care nu se
jura ca sa fie crezufi. Obiceiul de a se jura pentru orice arata ca avem de-a face cu un
om hot, cu un om care vrea sa ne duca cu vorba, pentru ca sa ne fure in vreun fel
anume.

86

fie analizat cu grija, ca nu cumva Apostolul sa para ca a
facut lucruri contrare poruncii Domnului.

Cele care par „juraminte " la Sfdntul Pavel

Pentru ca adesea se jura in acest fel, cand spune:
„lucrurile pe care le scriu acum catre voi, iata, le scriu
inaintea Domnului §i spunand aceasta nu va mint" (Gal. 1,
20).

Si iara§i: „Dumnezeul §i Tatal Domnului nostru Iisus
Hristos, Care este binecuvantat intru to^i vecii, cunoa§te ca
eu nu mint" (II Cor. 11,31).

De asemenea, un astfel de lucru se poate constata din
urmatoarea marturisire categories, explicita:

„Pentru ca Domnul este marturia mea, Caruia eu Ii
slujesc cu duhul meu intru Evanghelia Fiului Sau, caci fara
incetare eu va pomenesc intotdeauna in rugaciunile mele"
(Rom. 1,9).

Asta, daca nu cumva s-ar spune, ca e recunoscut
juramdntul, numai din faptul ca se spune ceva care pare a fi
unjurdmdnt.

§i acela nu a facut un jurdmdnt , fiindca el nu a
spus: „jur pe Dumnezeu", ci a zis: „Dumnezeu este martor".

§i e ridicol sa gande§ti altfel - de§i aceia sunt
certdrefi sau sunt foarte inceii la minte - pentru ca cei care
gandesc la aceasta vad ca exista o diferen^a aici. Deoarece
§tim ca Apostolul a folosit un juramant in acest fel, [atunci]
cand a zis: „pentru bucuria voastra, eu mor pe fiecare zi" (I
Cor. 15,31).

§i sa nu gandim ca aceste cuvinte au fost spuse cu
sensul, ca: „bucuria voastra ma face sa mor pe fiecare zi".

Ci acestea s-au spus cu dreptate, avand in^elesul
urmator, ca moare prin inva^atura pe care el vrea sa le-o dea
lor, adica prin inva^atura intru care el era desavar§it.

Despre o expresie greceascd. Jurdmintele strdmbe

149 Sfantul Apostol Pavel.

87

Manuscrisele grece§ti se pronun^a in aceasta
problema, asa dupa cum am gasit scris: Nr| xt) Kaujcnoiv

5 ' 150

U|J,6T6paV .

§i expresia aceasta este folosita numai pentru a vorbi
despre unjurdmdnt.

Atunci, daca in^elegem ca Domnul a dat porunca de a
nu te jura in acest sens, sa nu se intample dar ca unii sa
doreasca folosirea juramantului ca pe un lucru bun §i printr-
o zilnica folosire a juramintelor, sa se scufunde cu totul -
prin obismuin^a §i silnicia acestui obicei - intr-o vie^uire ce
se sprijina, in mod pacatos, pQj'uraminte strdmbe.

Jurdmdntul din momentele de necesitate

De aceea, sa le spunem acelora care nu in^eleg, ca
juramantul nu se folose§te pentru orice lucru bun, ci pentru
acele lucruri care sunt necesare, ajungandu-se pana la aceea
ca el poate sa i^i redea libertatea. Si numai atunci cand e
necesar. Adica atunci cand eel in cauza vede, ca oamenii
cred greu ceea ce el le spune §i [se jura tocmai] pentru ca ei
sd ere add.

Asta in afara de cazul cand, ei ar vrea sa se asigure de
nevinova^ia ta de la inceput, punandu-te sa juri .

§i la aceasta, cu siguran^a, s-a facut referire, cand s-a
spus: „Vorba voastra sa fie da, da §i nu, nu". §i acest lucru e
bun §i ceea ce trebuie sa dorim sa facem [in viata noastra].

Jurdmdntul facut din cauza unei conjucturi demonice.
Necesitatea juramantului atunci cand trebuie sd convingipe
cineva

Caci s-a spus: „pentru ca orice este mai mult decat
atat vine de la diavol". Adica fiind sili^i sa ne juram §i, mai
ales, cunoscand ca aceasta cerere vine ca ceva necesar,
datorita unei slabiciuni a acelora, care vor sa ii facem sa
accepte ceva printr-un astfel de gest.

In limba greaca: Da, mandriei voastre!
151 Ca in cazul juramantului pe care il cere justitia, in cazul unei mar turii judicial' e.

88

§i aceasta slabiciune a lor este, cu certitudine,
influenza directa a unui demon, de care noi ne rugam zilnic
sa fim elibera^i, atunci cand spunem: „§i ne izbave§te de eel
rau".

Deci El nu a spus: „orice este mai mult decat acestea
este rail". Pentru ca noi nu facem ceva rau, atunci cand
ajungem sa savar§im un lucru bun jurandu-ne.

§i juramantul nu e bun in sine, ci doar cand e necesar
ca sa convingi prin acesta pe al^ii. Caci noi incercam sa ii
mi§cam pe ei, prin acest fel, spre o decizie finala.

Dar el „vine de la diavol", cand cei care au aceste
slabiciuni, ne imping sa juram.

Insa cineva nu poate in^elege - in afara de eel care a
avut aceasta experien^a - cat de greu e, atat sa scapi pe
cineva de aceasta obisnuinia a juramantului, cat §i sa nu faci
niciodata nesdbuinia, de a ajunge in situa^ia de a fi necesar,
ca in orice moment sa convingi pe cineva prin juraminte.

Comentariu la Mt. 5, 33-36. Niciun lucru creat de
catre Dumnezeu nu a fast creat fara un rost al sau

52. Insa se poate intreba, de ce atunci cand s-a zis:
„Dar Eu va spun voua, sa nu va jura^i pe nimic din toate", s-
a adaugat §i cuvintele: „nici pe cer, pentru ca este tronul lui
Dumnezeu" etc., pana la: „nici pe capul tau" [Mt. 5, 34-36]?

§i eu cred ca pentru aceasta ra^iune: ca iudeii sa nu
gandeasca ca ei pot fi excepta^i 152 prin juramant, daca se
jura folosind astfel de lucruri.

§i pentru aceasta ei au auzit: „sa ^ii inaintea Domnului
juramintele tale" [Mt. 5, 33]. Caci ei nu in^elegeau ca un
juramant pe care ei 1-au facut trebuie sa il §i implineasca
inaintea Domnului, daca tot s-au jurat pe cer sau pe pamdnt,
sau pe Ierusalim sau pepropriul lor cap.

§i aceasta se intampla, nu pentru ca gre§ise Acela care
daduse porunca 153 , ci fiindca ei nu o in^elesesera drept.

Astfel Domnul ne inva^a, ca nu exista niciun lucru
fara rost 154 intre creaturile lui Dumnezeu, pe care ar gandi

152 Iertaji, daca se jura pe lucruri sfinte, tocmai pentru ca folosesc lucruri sfinte.

153 Adica: Dumnezeu.

154 Fara sens. Nu exista un lucru facut de Dumnezeu care sa fii fost facut degeaba,
fara niciun folos.

89

cineva, ca se poate jura fals folosind drept mdrturie acel
lucru.

Caci lucrurile create, de la cele ceresti la cele de pe
pdmdnt (from the highest down to the lowest), incepand cu
tronul lui Dumnezeu §i continuand aici, jos, cu facerea
parului alb sau negru sunt legate de providen^a
dumnezeiasca.

„Nici pe cer", zice El, „pentru ca este tronul lui
Dumnezeu, nici pe pamant, pentru ca este asternut al
picioarelor LuF.

Jurdmdntul facut trebuie respectat. Vomfijudecati de
Domnul pentru ceea ce ne-am jurat. Dumnezeu ca Atottiitor
si Atotprezent

Adica, atunci cand ne juram pe cer sau pe pdmdnt, sa
nu ne imaginam ca juramantul nostru nu cade sub obliga^ia
de afi respectat inaintea Domnului.

Caci noi suntem judeca^i prin acest juramant de catre
El, de Cel al Carui tron este cerul §i pdmdntul este
asternutul picioarelor Lui.

„Nici pe Ierusalim, pentru ca este cetatea marelui
Imparaf\ O expresie mult mai buna decat daca El ar fi zis:
„Cetatea Mea".

Insa, oricum, noi in^elegem aceasta ca referindu-se la
El. §i, mai ales, fiindca El e - fara nicio indoiala - Domnul.

Iar omul care se jura pe Ierusalim, se dezice prin acest
juramant de Domnul.

„Nici sa nu te juri pe capul tau". In acest caz, ce se
poate presupune a fi mai important, decat propriul tau cap?
Sau ce putem facem noi, cand noi nu avem puterea sa facem
un fir de par alb sau negru?

Deci oricine dore§te sa se jure pe propriul sau cap, se
dezice de Domnul prin acest juramant, de Cel care ^ine toate
lucrurile care exista prin puterea Sa §i este oriunde prezent,
intr-un mod necuprins de minte.

Comentariu la I Cor. 15, 31

90

§i aici, de asemenea, sunt in^elese §i toate celelalte
lucruri, care nu pot fi desigur enumerate, datorita multimii
lor. §i aceasta este ceea ce zice Apostolul, cand noi am
men^ionat: „pentru bucuria voastra, eu mor pe fiecare zi". §i
a aratat ca el nu se dezice prin acest juramant de Domnul,
caci a adaugat: „pe care eu o am in Hristos Iisus"(I Cor. 15,
31).

Nu trebuie sa avem o perspective antropomorfd
asupra lui Dumnezeu. Universul e un intreg organic

53. Caci - desj eu fac o remarca de dragul trupului -
noi nu trebuie sa gandim ca cerul este numit tronul lui
Dumnezeu §i pamantul asternut al picioarelor Lui, fiindca
madularele lui Dumnezeu ar avea un loc in cer, cat §i pe
pamant, in acelasi fel ca atunci cand noi stam asezaii, ci
altfel trebuie judecate [lucrurile].

Pentru ca in acest intreg organic, care este universul,
cerul pare eel mai inalt §i pamantul eel mai de jos. Astfel,
daca puterea dumnezeiasca este mai mare acolo unde
frumuse^ea e mai mare, atunci, in ultima instanta, se poate
vorbi de o mare distanfa intre acele locuri §i regiunile de
jos.

Ce inseamnd „ cer " si „pamdnt " in Mt. 5, 34-35

El a zis ca locuie§te in ceruri §i picioarele Lui se vdd
pe pamant. Dar intr-un mod duhovnicesc, „cerul" inseamna
sufletele sfinte §i „pamantul": toft oamenii pacatosi.

Despre omul duhovnicesc

§i astfel, omul duhovnicesc judeca toate lucrurile,
de§i, pe el insu§i, nu-1 poate judeca omul (I Cor. 2, 15), caci
este asemenea scaunului lui Dumnezeu.

91

Fac. 3, 19 si plata pentru pdcat

Dar despre pacatosi a zis: „pamant esti si in acelasi
pamant te vei intoarce" (Fac. 3, 19), fiindca in acord cu acea
dreptate, care incredin^eaza ce este potrivit oamenilor
desertului .

§i acela 156 i§i are locul printre lucrurile care sunt aici,
jos si daca nu ramane sub Lege este pedepsit de catre ea si
este potrivit sa fie asternut al picioarelor Sale.

155 Probabil se refera la pedeapsa poporului lui Israel de a seplimba prin desert pana
la timpul savar§irii canonului sau.

156 Omul pacatos.

92

Capitolul al 18-lea

Despre lupta sotului impotriva desfrdnarii si despre
acceptarea defect elor sotiei lui

54. §i trebuie sa tragem o concluzie din tot acest
pasaj, care poate fi numitd sau gdnditd mult mai detaliat §i
cu mult mai multa munca: cum poate sufletul credincios sa
aiba incordat fiecare nerv in acest lucru, decat sa se supuna
unui astfel de obicei viciosl

Caci iata, eel care isi taie membrele - care nu il lasa
sa mo§teneasca Impara^ia Cerurilor - nu este unul care i§i
nimice§te madularele prin dureri groaznice, ci spre exemplu,
in credincio§ia fa^a de cea cu care este casatorit, el are grija
de toate acele lucruri, care oricat de dureroase §i suparatoare
ar fi, prin ele este liber de pedeapsa deedderii nelegiuite,
adica de desfrdnare.

§i tot a§a, daca cineva ar avea o so^ie, fie ea stearpa
sau cu trupul slut 157 sau fara vreun membru de-al sau, sau
oarba, sau surda, sau §chioapa sau avand oricare alt defect
sau s-a imbolnavit prin tot felul de boli, dureri sau slabiciuni
§i orice altceva care poate fi gandit ca fiind mai rdu, cu
excep^ia desfrdnarii, acela trebuie sa indure toate acestea de
dragul legaturii sale de iubire §i a unirii conjugale cu aceea.

§i acela, nu numai ca nu trebuie sa izgoneasca o astfel
de so^ie, dar §i daca el ar vrea sa o pastreze §i ea ar refuza, el
nu trebuie sa se casatoreasca cu una care a divor^at de so^ul
ei, uitandu-se la frumuse^ea, puterea, boga^ia sau tinere^ea 158
acesteia din urma.

§i daca nu este potrivit legii sa faci asemenea lucruri,
atunci este potrivit §i drept pentru el, ca sa fie aproape de cei
care au cazut in lucruri nedrepte, dar sa fuga insa de
desfranare §i sa se lepede de ticalo§ia pacatului, oricand
alege ceva anume.

Lauda adusd vietii sfinte. Lupta impotriva patimilor

157 Deformat.

158 Literal: rodnicia sa. Poate ca a vrut sa arate pe femeia tanara, inca apta sa nasca
copii, caci uneori se spune, ca „a fost o femeie rodnica", daca a facut copii iar copii
sunt numi{i adesea „roduri" ale iubirii parinjilor lor.

93

Sa spuna adevaral §i sa se laude nu prin juraminte
multe, ci prin dreptatea faptelor sale 159 .

Iar in ceea ce prive§te nenumaratele multimi ale
tuturor obiceiurilor rele, care se scoala cu razboi impotriva
lui, pentru acestea - in sensul ca toate pot fi infelese - am o
mica precizare: sa se faca pe sine o cetate cre§tina de
aparare 160 §i sa cada la pamant, daca vrea sa le injeleaga. pe
cele inalte.

Dar cine indrazne^te sa intre in aceasta foarte mare
lucrare 161 , nu este, cu siguran^a, decat unul care este aprins
de o mare dragoste de dreptate §i care se consuma deplin din
cauza flamanzirii §i a insetarii lui dupa ea.

Si gandesc, ca nu exista o via^a pentru el, care sa il
satisfaca cu totul. Si, de aceea, depune tot efortul pentru a
intra intra Imparatia Cerarilor 162 .

Caci altfel, el nu ar fi capabil sa indure cu barbate
toate acele lucrari pe care le iube§te aceasta lume, daca ne
gandim la oboseala §i la greutatea §i la toate dificultatile pe
care le avem de depart in lupta cu obiceiurile rele.

159 Cu alte cuvinte, sa nu ne juram ca facem una sau alta, ci sa-i lasam pe oameni sa
vada viaja noastra, care e cea mai buna marturie a aplecarii voinjei noastre. Viaja pe
care o traim e un raspuns la toate atacurile du§manoase, daca e o viaja curata, sfanta.
Viaja sfanta nu are rival, chiar daca Sfinjii mor adesea din cauza celor pacato§i. Dar
victoria sfinjeniei asupra nedreptajii e la Dumnezeu, care ferice§te viaja curata §i
blesteama viaja plina de pacate.

160 Cre§tinul, in timpul ispitelor, al durerilor, trebuie sa fie o cetate puternica, zidita
pe rabdare §i cu ochii §i inima ajintite la Dumnezeu. Suntem cetaji in care se apara
virtutea, daca rezistam tenta^iei pacatului, dorintei de a face raul. Trebuie sa fim
cetaji de aparare cre§tin-ortodoxe, ceta^i unde rezista evlavia cea buna §i unde calul
troian al tuturor poftelor nu trebuie sa intre.

161 In lucrarea de mantuire a sufletului.

162 Avem in aceasta fraza o caracterizare adanca a ascezei. Nimeni nu poate sa se
apuce de lucrarea mantuirii, de aceasta munca imensa, foarte grea, daca nu e aprins
de o mare dragoste de Dumnezeu. Iubirea e cea care ne tine aprinsa nevoinja, e cea
care alimenteaza mereu, cu tarie duhovniceasca, pe eel ce se nevoie§te, in toate
greutajile demersului sau.

Nimic nu il poate satisface, pe eel care II dore§te pe Dumnezeu. Cine dore§te pe
Dumnezeu se sile§te zilnic sa ajunga mo§tenitor al Imparajiei Sale, pentru ca iube§te
pe Cel ce ne-a iubit mai intai. Iubirea de Dumnezeu nu poate sa faca casa comuna cu
iubirea de viafa asta.

Tocmai in aceasta se dovede§te veridicitatea ascezei unui nevoitor, ca el prive§te
numai spre Dumnezeu §i in el se vede, in mod evident, aceasta privire exclusiva spre
vesnicie.

Viaja lui nu e fara roade. Climatul viejii sale e atat de impresionant, incat fiecare
admite, in inima lui, ca omul acesta nu e cineva „obi§nuit", ci el ne intrece cu mult
prin ceea ce face. Sfinjenia e iubire multa de Dumnezeu, inspaimantatoare pentru eel
caldut, pentru „muritorul de rand". Ea il copleseste pe eel ce o injelege, pe eel ce
vede periplul ei prin istorie.

94

De aceea, „fericrfi sunt cei care flamanzesc §i
inseto§eaza dupa dreptate, pentru ca ei se vor satura".

Greutatile vietii si ajutorul lui Dumnezeu.
Intrajutorarea confratilor nostri

55. Caci atunci cand cineva se lupta cu [diverse]
greutati in momentele sale de cumpana §i inainteaza prin
necazuri §i e inconjurat, cu asprime, de multe ispite, §i
in^elege problemele sale ca pe unele care il due la moarte,
atunci se ridica §i trece de partea cealalta §i prin aceasta
devine temator, ca nu cumva sa nu mai fie in stare sa aiba
grija de el §i de cele pe care le-a intreprins si astfel dore§te
sa se ajute pe sine cumva, ca sa poata ob^ine sprijin §i de la
arfii.

Dar ce alt sfat poate sa existe decat acesta, ca eel care
dore§te sa aiba ajutorul dumnezeiesc pentru patimile sale, sa
le poarte §i pe ale altora 163 §i sa i§i faca cat mai mult
cunoscut §i ajutorul sau?

Despre omul bland si omul milostiv

§i de aceea sa vedem care sunt lucrurile milei. Cel
bland §i omul milostiv, de§i par a fi unul §i acela§i om, intre
ei exista o diferen^a.

Deoarece omul bland - despre care noi am vorbit mai
inainte - prin evlavia sa, nu contrazice pedepsele
dumnezeie§ti, care ar fi trimise impotriva pacatelor sale §i
nici acele porunci pe care el inca nu le-a in^eles.

Insa el nu prime§te un ajutor, ca acela care nu le-a
negat sau nu le-a refuzat 164 .

163 Trebuie sa ne purtam unii altora slabiciunile si ispitele, neintelegerile si
necazurile. Pe masura ce nu ne uitam la noi, ci la frajii nostri, pe atat Dumnezeu ne
ajuta si ne sprijina cu harul Sau.

In fratele meu e mantuirea mea, desi uit de multe ori acest lucru. Daca 1-am odihnit
pe el si Dumnezeu ma odihneste pe mine. Sfanta Biserica e comunitatea tuturora,
casa tuturora. Nu cred ca pot sa ma simt bine, daca altul se simte rau. II port si pe el
cu mine si el ma poarta si ne purtam unii pe aljii. Pe fratele meu trebuie sa-1 simt
mereu ca pe un madular al meu si nu ca pe o pelagra.

164 E vorba de poruncile dumnezeiesti.

95

Pe cand omul milostiv nu opune rezisten^a in toate
acestea, caci scopul sau e de a se curaji pe sine de pacate,
care te fac §i mai bolnav, daca refuzi sa te eliberezi de ele 165 .

165 Pacatele te adancesc in rau. In timp ce patimile cresc, pe atat te departezi de

realitate - caci realitatea e viafa in Duhul Sfdnt - §i ai o viaja multi-fictionala.

Ficjiunea filmelor TV se aseamana cu fictiunea, cu surogatul de viaja al omului

pacatos. Omul cu multe pacate crede ca traie§te dar el e in cu§ca, e in mijlocul unei

lumi fara viaja.

Pacatosul crede ca e viu §i el e mort. Se crede viu. Chiar se propune „cel mai

autentic", dar el traie§te in vis, intr-un somn cu multe iluzii §i somnul lui el il

nume§te „via{a".

Viaja lui nu are autenticitatea, vigoarea, subtilitatea, adancimea vietii duhovnice§ti, a

viefii autentice. Dar el nu are termeni de comparajie.

Daca vrea sa incerce adevarata viaja atunci ii propunem viaja ascetica, ascultarea de

poruncile Domnului. Daca omul de azi incearca de toate, de ce nu incearca sj

nevoinfa pentru pdcatel De ce nu incearca §i viafa adevarata, daca crede ca vrea „§i

altceva"?

96

Capitolul al 19-lea

Mt. 5, 38-42. Despre non-violenta evanghelica

56. Apoi Domnul iarasi a zis: „Ati auzit ca s-a zis:
ochipentru ochi §i dinte pentru dinte.

Dar Eu va zic voua, ca sa nu va impotrivrfi celui rau.
Iar oricarui va izbeste peste obrazul drept, intoarceti-i lui si
pe celalalt.

§i daca vreun om vrea sa te dea pe tine ca sa te judece
dupa lege si vrea sa-ti ia tie haina, sa-i lasi lui si camasa 166 .
§i oricine te va sili sa mergi cu el o mila, tu sa mergi cu el
doua.

Da celui care cere de la tine si de la eel care vrea sa
ceara cu imprumut de la tine, nu-^i intoarce fat.a ta in alta
parte" (Mt. 5, 38-42).

Cele referitoare la pedepse arata dreptatea mult mai
mica a fariseilor, care nu mergeau prea departe cu masura
razbunarii, pentru ca nu dadeau inapoi mai mult decat
primisera.

Insa cuvintele Domnului sunt un mare pas inainte.
Pentru ca nu este lucru usor ca sa gasesti pe cineva, care
cand primeste un pumn, acela sa nu doreasca sa dea si el
unul degraba.

Sau unul care, sa asculte un cuvant de la un om care il
ocaraste pe el si el sa nu doreasca sa intoarca un cuvant
asemanator aceluia si care sa fie in^eles ca un echivalent al
faptei celuilalt.

Ci el se rdzbund mult mai usor - fara sa fie ravasit de
patima maniei sau sa gandeasca ca face ceva drept - prin
aceea ca, mai intai, el loveste cuvantul rau, suferind mai
mult insulta aspra, decat eel care sufera ca nu a durut insulta
lui 167 .

166 Literal: mantaua. In ed. americana vrea sa se afirme, de fapt, ca daca vrea sa i^i ia
cineva vesmantul de deasupra, sa i-1 dai si pe eel de dedesubt, daca omul e atat de
nemilos si crud. „Camasa" aparjine ed. BOR 1988.

167 Cel insultat pe nedrept, daca poate sa fac ceva cuvios e sa rabde cu injelepciune
insulta nedreapta. Stai si observi rautatea cu care esti insultat. Te doare cand vezi cu
cata rautate sunt porniji oamenii impotriva ta.

Si tocmai pentru ca nu reactionezi trupeste, navalnic, fara minte, tocmai prin aceea
le tai avantul diabolic, pofta lor nociva de a-{i face rau.

97

Un astfel de suflet era in cea mai mare masura
stapanit prin Lege, unde era scris: „ochi pentru ochi §i dinte
pentru dinte".

Deoarece prin aceste cuvinte se dorea eel mai mult, ca
razbunarea sa nu intreaca limita injuriei. §i acest lucru e
inceputul pacii, caci adevarata pace e ca sa nu dore§ti
razbunarea 168 prin nimic din tot ceea ce faci.

Raul nu e scos afara prin rau ci prin bine.
Nedreptdtile fdcute omului credincios il umplu de o si mai
mare sfintenie

57. Astfel, dupa aceasta prima cursa ce a aparut
dincolo de prevederile Legii - caci eel mai mare rau e acela,
ca sdfi scos afara pentru cevafoarte mic - prin cele pe care
Domnul le-a dat acum a avut ca scop desavdrsirea
Ucenicilor.

Caci nu se poate ca raul sa fie scos afara prin alt rau,
ci la mijlocul drumului trebuie sa avem un loc de odihnd.
Adica sa dai mai mult in locul la ceea ce ai primit.

§i printr-o astfel de porunca s-a facut trecerea de la
cele mai mari lupte la cea mai mare inielegere, conform cu
cele care sunt potrivite fiecarui moment al timpului.

Se a§teptau sa reactionezi negativ iar tu la§i judecata pe seama Domnului. Se

a§teptau sa te doara, dar tu ai multumit lui Dumnezeu pentru aceasta insulta

nedreapta.

Ai privit cu pace spre ceilalfi, cu ochi blanzi. Si tocmai prin aceasta se simt

dezarmati. Daca reacjionai brutal ca §i ei, se sim^eau „fericiti" ca te-au scos din

starea ta de normalitate.

Demonilor nu le place pacea. La fel, nu o suporta nici cei mana^i de ei. Dar cand

invingi raul prin bine, ara^i ca vorbele tale au injelepciunea smereniei §i, la fel, §i

gesturile tale.

168 O inima care dore§te pacea cu tot dinadinsul nu poate sa doreasca, in acela§i

timp, §i razboiul, cearta, rautatea. Inima iubitoare de Dumnezeu dore§te sa fie cu toti

in pace §i sa vorbeasca cu toata lumea §i sa fie prietena cu toata lumea.

Dar nu vor asta multi. §i cu toata impotrivirea multora, nu trebuie sa avem in inima

pruncii invidiei §i ai razbunarii. Invidierea altora §i razbunarea asupra lor merg mana

in mana.

Invidia apare pe fondul lenei, pe fondul privirii altora, fara ca tu sa te implici serios

in vreun lucru. Cand invidiezi pe aljii pentru rezultatele lor bune, invidiezi, de fapt,

munca §i harul lui Dumnezeu cerut in ajutor.

§i daca invidiezi pe altul, atunci spui ca Dumnezeu „e nedrept", de§i tu nu faci nimic

ca sa faci fapte bune intru smerenie. Invidia e o necunoa§tere a limitelor proprii iar

razbunarea e o furie oarba, care crede ca i se cuvine orice, chiar §i ceea ce nu i se

cuvine niciodata.

98

De aceea, vede^i ce mare distanfa este intre cineva,
care este primul in stare sa faca rau altuia, cu dorinta de a-1
ocari si indurera pe acela, fata de acela care, atunci cand este
ocarat, acela nu doreste sa ii reintoarca ocara?

Caci omul acesta, care nu e niciodata primul la a-i
face rau oricui altcuiva si, mai ales, care atunci cand e ocarat
nu intoarce celuilalt o si mai mare ocara, fie daca voieste, fie
daca infaptuieste ceva, nu e departe de a i se face cele mai
mari nedreptati. Si tocmai de aceea, toate acestea i se fac
spre sporirea sa in cea mai mare sfintenie 169 .

Despre dreptatea milostivd a Evangheliei

Dar inca nu erau in fiinta oamenilor aceste
simtaminte, prin ceea ce fusese dat de Legea lui Moise.

§i tocmai de aceea, eel care intorcea celuilalt plata
dreapta pentru pacatul sau, se considera ca unul care a
primit deja iertare pentru lucrul savarsit de el.

Pentru ca eel care a ranit pe cineva, nu merita acest
lucru mai mult decat ca o pedeapsa, fata de acel om, care a
fost ocarat de el si care sufera fara sa fie vinovat.

§i ca atare, legea aceasta era nedeplind, nu din cauza
pedepselor severe ci, mai degraba, pentru ca nu avea o
dreptate milostiva 170 (merciful justice).

169 Cel care traie§te drept §i care nu se razbuna, care nu dore§te raul celuilalt, care nu
il pizmuie§te pe altul e considerat de cei rai drept un om „prost", un om „fara vlaga".
Se considera ca forfa arata barbafia cuiva §i nu se observa, ca barbajia omului
credincios, barba^ia cu care el suporta badarania §i nedreptajile altora e cea mai mare
barbafie, de care cei care il acuza nu pot da dovada.

Se comporta in mod drept cu aljii iar aceia ii raspund cu raul, cu invidia. Dar

bunatatea celui drept adance§te sfinjenia lui.

Conceptul de „non-violen{a" e o minciuna u§oara. Ca sa rabzi, trebuie sa rabzi nu

pentru un motiv luciferic sau omenesc, ci din iubire de Dumnezeu §i de oameni.

Aceasta e adevarata rdbdare: con§tiinta ca nu e§ti vinovat de rautatea lor, dar ca

trebuie sa rabzi, pentru ca sa te cura{e§ti de patimi.

Nu po{i sa fii non-violent fara virtute autentica! Chiar daca pari „pa§nic", ai orgoliul

demonic in flin^a ta de a nu-Ji arata ura §i razbunarea, pentru un principiu pe care il

exalji, pentru ca {i 1-ai facut tu insuji. Nu raspunzi cu rau, dar „non-agresivitatea" ta

aparenta nu te sfin{e§te, ci \\\ acumuleaza o §i mai mare ura impotriva acestei lumi

care nu e de acord cu tine.

170 Dreptatea care ucide omul §i nu vrea sa il indrepte e o „dreptate" demonica.
Dreptatea trebuie sa fie milostiva, iertatoare. Cel care e drept, e drept pentru ca e
bun.

Si nici bunatatea fara dreptate nu e autentica, caci atunci incurajam hotia,
lichelismul, cer§etoria pacatoasa, dar nici dreptatea fara mila nu e buna, pentru ca
atunci ni se secatuie§te iubirea de oameni §i bunatatea, sensibilitatea.

99

Comentariu la Mt. 5, 17

§i acest lucru a fost dus la desdvdrsire prin Hristos,
Care a venit sd desdvdrseascd Legea §i nu pentru ca sa o
desfiinieze (Mt. 5, 17).

Omul milei. Nu trebuie sd intoarcem nimdnui rdulpe
care ni l-afdcut

Deci trebuia sa se faca inca doi pa§i, pe care El i-a
savar§it §i care trebuie intele§i. Caci El schimba, nu neaparat
cuvintele poruncii, ci da eel mai mare avant §i dorinta de a fi
un om al milei.

Caci exista cazul, §i oricine poate sa faca acest lucru,
ca sa nu inainteze spre maretia poruncilor care \m de
Imparatia Cerurilor, ci sa actioneze in a§a fel, incat el sa nu
intoarca cu mai mult celui ce i-a gre§it, ci cu maipufin.

Si astfel, sa dea un pumn in loc de doi sau sa scoata
un ochi pentru un ochi, departandu-se de taria de caracter pe
care o avea.

Insa, eel care se ridica deasupra unor astfel de fapte,

171

nu intoarce raul nimanui , apropiindu-se de poruncile
Domnului 172 , chiar daca el nu le va implini desavar§it pe
acestea.

§i aceasta nu inseamna ca Domnul nu este indeajuns
pentru noi, daca pentru raul pe care tu 1-ai primit, nu intorci

1 7^

raul inapoi .

Legile justi^iei, pentru ca sunt prea umane sau demonice, pot ucide lent prin
puscarie, dar nu vor sa indrepte pe om cu adevarat. Nu se cauta intoarcerea omului la
Dumnezeu, ci o bataie administrata orgoliului celui din puscarie, ca el sa se
specializeze in minciuna „delicata" si sa para ca a devenit un „alt om".

171 Adica nu se razbuna pe cei care 1-au nedrepta^it.

172 Apropierea de poruncile Domnului e un efort continuu. A te apropia de El nu are
sfarsit. Apropierea de El e infinita, pentru ca persoana Lui nu poate fi epuizata
candva.

Persoana nu e un obiect, ci un centru de manifestare continud, care permite oricand
apropierea de ea, fara ca apropierea aceasta sa insemne o cunoa§tere totald a ei.
Persoana nu e ceva cu o addncime vulgara, ci cu o addncime insondabild. Cine
respecta cu adevarat persona, cunoaste ca fundamentul persoanei e Dumnezeul
treimic, Dumnezeul-tripersonal.

173 Simjirea Lui in mijlocul durerii, al prigonirii, al decepjiei e indeajuns de
implinitor, pentru cei care sufera ascultand poruncile Sale. Nu ne implineste durerea
in mod sado-masochist, ci harul dumnezeiesc, pacea si bucuria pe care o traim cu

100

Asta daca nu cumva tu ai fi fost pregatit sa primesti si
mai mult 174 .

§i de aceea, El nu spune: „Eu insa va spun voua, sa
nu intoarceti raul celor ce v-a facut rau", desi aceasta e o
mare porunca, ci El a zis: „Nu va impotriviti celui rau",
adica nu numai sa nu intorci inapoi cele pe care le-ai primit,
dar nici sa nu opui rezisten^a altor lovituri 175 .

toata fiinja noastra, atunci cand implinind poruncile Sale, cand suntem prigonfji §i

maltratafi pe nedrept.

Dumnezeu e deajuns pentru cei care, crezand in El, implinesc poruncile Sale.

Dumnezeu nu ii uita pe cei care II iubesc pe El in ciuda tuturor neputintele lor.

Dumnezeu e in noi §i cu noi §i cei care nu simt asta, inseamna ca nu implinesc cu

adevarat poruncile Sale, pentru ca cei care au poruncile Sale II au §i pe El in ei §i El

le este de ajuns.

Asta nu inseamna ca ortodoc§ii trebuie sa fie fugarifi, huiduiti §i prigoniti de toti; ca

nu le trebuie nimic. Ci, daca vor fi prigonifi, §i vor ajunge sa fie urgisiti de toti,

Dumnezeu le este deajuns pentru unii ca ei, pentru ca vor vrea sa piarda lumea toata,

decat pe El, Care ii impline§te total.

Necazul, durerea, ispita e un mod de vedere personal accentuat al relafiei noastre cu

Dumnezeu. Dumnezeu nu e o idee pe care sa o ai doar pe buze §i despre care sa scrii

mult §i prost, fara o legatura cu El.

Dumnezeu e o realitate de fiecare clipa, cu care traim, cu care mancam, cu care ne

trezim noaptea §i ne culcam cu capul pe perna, pentru Care rabdam multe, pe care II

iubim, de care ne e dor, pe care II dorim nespus, pentru care suntem in stare sa

murim de multe ori, pentru care ravnim sa fie cunoscut §i ascultat §i iubit.

Dumnezeu ne e deajuns.

Si daca El nu ne satisface, atunci nu-L avem §i daca nu-L avem, degeaba ne laudam

„cu prezenja" Lui in noi, care e o absenfa grozavd.

A-L lauda pe Cineva pe Care nu II simtim in noi inseamna a trai o mare singuratate.

Singuratatea asta na§te rutina, na§te pasivitate, na§te somnolenja.

Cand cei care se proclama credinciosi, au cu§ma trasa pe-o ureche §i nu aud decat

ceea ce vor, cand cei indragostiti sunt indragostiti de forma, dar nu vibreaza deloc si

cand zambim fara viaja, fara dragoste, atunci suntem singuri, de§i Dumnezeu e Cei

mai aproape de noi.

Laudarea unui Dumnezeu distant e o catastrofa a lumii de azi. Dar stau la distanja de

El, pentru ca nu dau doi bani pe poruncile Sale. Suntem singuri, pentru ca vrem sa

ramanem singuri. Si pana nu vom vedea, ca singuratatea e inghifita intr-o clipa in

dragostea Lui, vom ramane singuri §i vom tamaia cu gandul idoli luciferici §i vom

trai o libertate stransa de gat, pe care abia o mai suportam...§i care se nume§te

oricum.

174 Cei care vrea sa implineasca poruncile Sale, nu se teme de dureri, de ispite, de
necazuri, ci le considera normale intr-o asemenea lume decazuta. El se a§teapta la
multe rele din partea celor care il invidiaza §i pe care ii streseaza viaja lui curata.
Ortodoc§ii, „zgura" acestei lumi, sunt ca ni§te mielu§ei dap spre moarte, §i care in
loc sa zbiere §i sa faca larma, ei zambesc cutitului care le aduce sfar§itul. Dar
sfar§itul lor, e o continuare. Pentru noi, viaja nu se termina niciodata.

175 Cand e§ti lasat de catre Dumnezeu ca sa suferi din partea cuiva, nu te opune
suferin{ei. Cand vezi ca totul duce aici, nu te opune celor care se lupta cu tine. E ca
§i cand te-ai lupta cu voinja lui Dumnezeu.

Sunt clipe cand oamenii vor sa ifi faca rau iar Dumnezeu nu te lasa, dar sunt

momente cand e§ti chemat la martiriu §i atunci trebuie sa consimfi.

Martirajul e un dar al lui Dumnezeu. La el ne cheama harul Sfantului Duh, dupa cum

tot harul Sfantului Duh ne indica o anumite fapta, o anumita atitudine, un anumit

gand.

101

Pentru ca aceasta este ceea ce de asemenea ne-a
explicat: „iar oricui te izbe§te peste obrazul drept, intoarce-i
lui §i pe celalalt".

Caci nu a zis: „Daca un om te izbe§te / te love§te, tu
nu dori ca el sa te loveasca" ci: „lasa-te mai degraba lui,
daca vrea sa te loveasca".

Iar in ceea ce prive§te mila, ei o simt foarte mult 176 .

Mila preotului fata de pdstoritii sdi si grija pentru ei

Asemenea preotului catre aceia, pe care el ii iube§te
foarte mult, adica ca pe proprii lui copii sau ca pe ni§te
prieteni foarte dragi, care sunt bolnavi sau ca pe ni§te copii
sau ca pe ni§te oameni bolnavi mental §i din cauza carora el
indura multe lucruri 177 .

§i daca bunastarea inimii celor care sufera, arata ca ei
sunt gata sa sufere inca §i mai mult, atunci suporta
slabiciunea acelora la nesfar§it sau prefera sa moara.

§i de aceea, in legatura cu cele prin care Domnul,
Cunoscatorul sufletelor, ne-a inva^at sa purtam grija de
aproapele nostra, ce altceva poate El sa ne inve^e despre ei,

Sim{amantul ca e§ti chemat la moarte muceniceasca e unul foarte acaparator, daca
Dumnezeu te cheama cu adevarat la o astfel de moarte. E o mare diferenja intre a
vrea tu §i a vrea Dumnezeu pentru tine.

§i cand vrea Dumnezeu pentru tine, cand El vrea sa faci ceva, atunci oamenii nu
injeleg de ce faci una sau alta, pentru ca nu intreaba pe Dumnezeu daca e bine sau
nu e bine ceea ce faci tu sau sunt indiferenti fa^a de voinja Sa.

176 §i cea mai mare mila pentru eel care e rau o are eel care e §icanat de el mereu §i
caruia el ii face multe nedreptati. Victimele cuvioase, care suporta cu cuvio§ie
durerea sunt tocmai cei care au mila cea mai mare pentru cei care fac raul.

Nu politicienii fara con§tiin{a sau predicatorii de profesie au cea mai mare durere
pentru crimele umanitatii, ci cei care sufera mojicia celorlalji, cu rugaciune §i cu
dragoste.

177 O fraza foarte explicita despre durerile unui preot. Preotul poarta neputinjele
tuturora.

Unii dintre credincio^i sunt ascultatori §i preotul ii simte §i ii recunoa§te ca pe ni§te

fii iubiji, ca pe proprii sai copii.

A\\\\ sunt ni§te prieteni bolnavi. Sunt prieteni foarte dragi datorita intenjiei lor spre

bine, dar pastreaza distanja fa{a de el, prin viaja lor inca neepurata total.

Unii se comporta ca ni§te copii. Nu injeleg §i ii fac tot felul de greutaji. Gandesc

copilare§te, fara adancime.

Dar §i mai rai decat ace§tia sunt cei nebuni, asemenea oamenilor nebuni, care ii fac

multe dureri, dar pe care tot el trebuie sa le poarte.

Cine ii ajuta insa si ii mangaie pe preojii lui Dumnezeu? De ce sa nu ii ajutam prin

viaja noastra? De ce sa nu-i ajutam?

102

decat ca trebuie sa induram in tacere neputin^ele lor, pentru
ca aceia sa doreasca sa vada bunastarea inimii noastre?

Pentru ca toate slabiciunile se nasc din neputin^ele
min^ii , deoarece nimeni nu este mai lini§tit, decat omul
care este desavar§it in virtute 179 .

Ce inseamna „ obrazul drept ". Manuscrisele grecesti
ale Scripturii si relatia lor cu cele latine

58. Dar se poate intreba [si faptul]: ce inseamna
obrazul drept?

Pentru ca atunci cand citim, acest lucru gasim in
manuscrisele grecesti, care sunt mult mai valoroase pentru
ca sa te incredin^ezi de cele scrise 180 §i anume: mai multe
manuscrise latine au numai cuvantul „obraz", fara
adaugirea: „drept". Caci fa}a este aceea prin care cineva este
recunoscut.

Si acestea citim in scrierile apostolice: „Pentru ce
suferrfi? Daca un om va face sclavi, daca vrea sa va chinuie,
daca vrea sa va ia libertatea, daca el se lauda pe sine, daca
va izbe§te peste fa^a" [II Cor. 11, 20], atunci el adauga: „ma
refer la aceasta ca la un repros" [II Cor. 20, 21].

Pentru ca el explica ce inseamna afi lovit peste fafd,
§i anume: sa fii dispre^uit §i umilit .

Nevointele Sfintilor Apostoli pentru cei credinciosi

178 Patima e o imaturitate a mintii, pe de o parte dar, pe de alta parte, §i o credulitate
in care te complaci. Pana nu vezi raul patimii la reala lui valoare, nu te dezici de el.
Valoarea patimii e o non-valoare, o cutremuratoare boala interioara, care se revarsa
§i in afara.

Mirosul unit al patimilor are nevoie de o simtire duhovniceasca. De aceea nu ne
vedem patimile, pentru ca nu luptam impotriva lor. Daca am vrea sa luptam cu ele,
Dumnezeu ne-ar trimite pe oamenii Sai pentru ca sa ne conduca spre mantuire.

Desavar§irea virtufii e sinonima cu neacceptarea interioara a mi§carilor
patima§e. §i daca nu mai colcaie viermii patimilor, bineinjeles ca e pace, ca e multa
pace in inima.

180 Pentru Dumnezeiescul Augustin, manuscrisele grece§ti ale Sfintei Scripturi erau
mai de incredere decat cele latine. Un amanunt edificator pentru raportarea sa la
Sfanta Tradijie §i la pastrarea elementelor ei.

181 Insa din punct de vedere lingvistic, atat „contemn", cat §i „despis" inseamna „a
dispretui".

103

Aceste cuvinte nu sunt, intr-adevar, ceea ce ar fi spus
vreun Apostol vizavi de aceasta problema, deoarece ei nu
se comportau ca astfel de oameni.

Caci ei fat.a de sine se comportau cu asprime, mai
degraba decat fatl de cei pe care ii iubeau, caci doreau ca pe
ei m§i§i sa se istoveasca, pentru [folosul duhovnicesc] al
acelora 182 .

Obrazul drept si eel stdng

Dar intrucat fafa nu poate fi numita „dreapta" sau
„stanga" §i, in plus, poate avea o valoare conforma cu voia
lui Dumnezeu sj conforma cu nrfelegerea acestei lumi, de
aceea^fl/fl a fost impartita in obrazul drept §i obrazul stdng,
ca oricare dintre ucenicii lui Hristos sa poata suporta
invinuirea ce i se aduce pentru faptul ca e crestin si sa fie §i
mai mult pregatit ca sa poarte in sine insu§i durerea, daca
define vreo demnitate lumeasca.

In acest fel Apostolul vrea sa spuna, ca daca eel care
pastreaza tacerea pe care i-o impune demnitatea lumeasca
poate sa indure durerea ce i se provoca, atunci insa cand
omul e persecutat pentru numele sau de crestin, nu trebuie
sa arate alt obraz acelora, peste care sa fie lovit, afara de
obrazul drept.

Sfdntul Apostol Pavel se lasd prins si legat desi era
cetdtean roman

1 R~\

Caci atunci cand el a zis: „sunt cetacean roman" (F.
Ap. 22, 25 sq.), [prin aceasta] nu a dorit sa fie disprefuit -
lucru pe care il recunoa§te pana la urma - prin aceea ca se

182 Asceza e nu numai pentru noi, ci §i in folosul fratilor nostri. Tot ceea ce
dobandim este eclesial si comunitar.

Darurile personale nu sunt pentru a se trai in separate de ceilalji, pentru ca Duhul
Sfant e Duhul lui Hristos, e Duhul comuniunii, al iubirii, al fra{ieta{ii. Darurile
Duhului Sfant ne ajuta tuturor si fiecare lucrare a noastra e de fapt o lucrare a Sfintei
Biserici in folosul intregii deplinataji crestine.

183 Sfantul Pavel.

104

dispretuia el insu§i pe sine, de§i via^a e un dar cu un nume
pretios.

Pentru ca eel care, in fat.a tuturor §i, mai degraba,
din cauza aceasta se lasa a fi legat, o face pentru ca era
ilegal ca sa fie socotiti a§a cetdfenii romani sau pentru ca
vrea sa acuzepe cineva de aceasta ofensa?

§i daca altcineva se putea cru^a pe sine din cauza
cetdieniei romane, atunci pe el nu 1-a oprit aceasta de la a se
oferi asemenea unui obiect, pe care ei puteau sa il chinuie.

Motivatia interioard duhovniceascd pentru care
Sfdntul Pavel s-a las at inldntuit

Caci el a dorit ca prin rabdarea sa sa vindece

IOC

perversitatea a§a de mare a acelora , pe care i-a vazut
laudandu-se din cauza sa §i apartinand celor din stdnga, mai
degraba decat celor din dreapta 186 .

Pentru ca numai acest lucru trebuie urmarit la el: in
ce Duh face el toate lucrurile, cu ce bunavointl §i blande^e
actioneaza fat.a de aceia, de la care el a suferit astfel de
lucruri.

Profetia Sfdntului Pavel de la F. Ap. 23, 3. Despre
ipocrizie.

Pentru ca atunci cand el a fost lovit cu palma din
porunca marelui preot, ce altceva a insemnat cutezanja sa,
[atunci] cand el a zis: „Dumnezeu sa te loveasca pe tine,
perete varuit" (F. Ap. 23, 3), decat ceva semanator unei
insultdri a lor, [asta] pentru cei care nu in^elegeau, dar
pentru cei care in^elegeau aceasta era o profefiel

1 88

Pentru ca un perete varuit este ipocrizia , adica
pretinsa purtare exterioard a demnita^ii preo^e^ti inaintea

184 Tot despre Sfantul Apostol Pavel e vorba.

185 Rabdarea durerii dilueaza §i chiar vindeca perversitatea, rautatea celor care te
chinuie. Persecutorii invaja de la eel care rabda, ca rautatea nu impline§te, ci
dreptatea §i fapta buna implinesc. Ie§irea din rau se face urmand exemplele bune.

186 Cred ca se face referire la pericopa Infrico§atei Judecaji de la Mat. 25, unde oile,
cei Sfinji sunt in partea dreapta iar caprele, cei pacato§i in partea stanga (Mt. 25, 33).

187 La Sfantul Pavel.

188 Ipocrizia e cea care se folose§te de o demnitate pe care nu o merita, pentru a
epata, pentru a se propune ca cineva demn, respectabil, sfant, cand el este un
impostor pe toate planurile.

105

altora §i, sub acest nume, ca sub o masca alba, ascunzandu-
§i cele ascunse §i murdara ticalo§ie.

Despre pacea interioara si intelepciunea Sfdntului
Pavel

§i pentru ce s-a purtat cu umilin^a, el, care era cu totul
minunat, cand acestea i s-au zis lui: „Insulti tu pe marele
preot?"(F. Ap. 23, 4) §i el a raspuns: „N-am §tiut, frate, ca
era marele preot; pentru ca scris este: sa nu vorbe§ti de rau
pe conducatorul poporului" (F. Ap. 23, 5 / Ie§. 22, 28)?

Pentru ca aici el a aratat cu ce liniste sufleteasca
trebuie sa i se vorbeasca aceluia, care ne vorbeste cu mdnie.
Fiindca el i-a raspuns foarte repede §i cu multa calmitate
aceluia, lucru pe care nu-1 pot face oamenii care sunt
indignafi. Si tocmai de aceea sunt plini de neoranduiala
interioara.

§i in aceasta marturisire explicita, el a spus adevarul
celor care nu il in^elegeau pe el: „n-am §tiut ca era marele
preot".

Pregdtirea interioara continud pentru a suferi pentru
Domnul

Pentru ca ar fi putut zice: „eu cunosc alt Mare Preot,
pentru numele Caruia eu sufar toate acestea §i pentru Care
nu e ilegal sa fii ocarat, §i pentru Care iata ca sunt ocarat,
de§i in mine nu e nimic care sa fie ocarat §i pentru numele
Lui eu sufar acestea".

Caci de aceea e nevoie ca fiecare sa nu se laude pe
sine cu astfel de lucruri, intr-un mod ipocrit, ci sa se
pregateasca in inima sa pentru tot felul de lucruri ca acestea.

Ipocrizia e masca josnica a falsitajii, a imposturii. Cand preotul nu are o viaja curata
§i afi§eaza masca „sfin{eniei" gratuite, a „sfin{eniei" false e cea mai mare durere
pentru cei care il injeleg.

El e un actor, care confunda adevarul cu irealitatea. Acesta e unul dintre cei mai
hulitori oameni, care relativizeaza sfintenia §i i§i bate joe, cu vadita intense, de tot
ceea ce e sfant. Si aceasta numai pentru a ca§tiga bani, faima, placere.

106

§i unul ca acesta poate canta aidoma cuvantului
profetic: „Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima
mea" (Ps. 56, 10).

Pentru ca mul^i au inva^at cum sa i§i ofere obrazul
drept 189 , dar nu au cunoscut §i cum sa il iubeasca pe acela,
prin care ei sunt lovrfi 190 .

Exemplul si suferinta Domnului pentru noi

§i, intr-adevar, Domnul Insu§i, Care pe drept cuvant a
fost primul care a implinit toate inva^aturile pe care El le-a
propovaduit, nu §i-a oferit celalalt obraz slugii marelui preot
atunci cand a fost lovit de acela, ci 1-a indepartat pe el,
zicandu-i: „Daca am vorbit rau, dovede§te-mi ca e rau. Dar
daca este bine [ceea ce am spus], de ce ma love§ti?" (In. 18,
23).

Dar El nu avea astfel de ispite in inima. Ci pentru
mantuirea tuturora nu numai ca S-a lasat lovit peste obrazul
drept, ci inca a primit sa fie rastignit intregul Sau trup.

Poruncile dumnezeiesti ne due la curdtirea inimii

59. §i de aceea cuvintele care urmeaza: „§i daca vreun
om vrea sa te judece dupa lege, §i vrea sa i^i ia haina, sa-i
la§i lui §i cama§a" sunt in^elese in mod drept daca formeaza
o porunca, care face referire la cura^irea inimii, §i nu il arata
pe un om increzut, care se lauda cu faptele din afara.

§i ceea ce se spune in legatura cu haina §i camasa,
trebuie sa fie implinite nu numai in astfel de prilejuri, ci in
fiecare caz in parte, care prezinta un motiv binecuvantat 191 §i
despre care putem vorbi ca se intampla §i in timpul nostru.

§i daca aceasta porunca este data pentru ceea ce este
necesar, cum cei mai mul^i dintre noi devin dispretuitori
numai fata de ceea ce este inutil!

189 Spre a fi lovit, de cei care ne sunt potrivnici

190 Suportarea chinurilor, ne aminte§te Fericitul Augustin, nu e un mod de a-{i sfida
adversarul, ci un mod prin care ii araji dragostea ta pentru Dumnezeu §i pentru el.
Adversarul nu trebuie privit cu ostentajie ci cu dragoste. §i dragostea e dezarmanta,
cand i se intelege curajia ei, con^tiinja ei evanghelica.

191 Literal: drept.

107

Ba inca acele lucruri pe care eu le cred ale noastre,
sunt incluse in acea categorie inferioara, fa^a de aceea
pentru care Domnul Insu§i ne-a dat poruncile, atunci cand a
zis: „daca vreun om vrea sa te judece dupa lege, §i vrea sa \\i
ia haina, lasa-i lui §i cama§a".

Despre judecata in instantd si despdgubirile intelese
in mod crestin. Despre avere capovara a omului credincios

Tocmai de aceea, toate aceste lucruri trebuie sa fie
intelese, fiindca putem fi da^i in judecata conform legii.

§i atunci e drept ca fa^a de aceia sa putem lasa de la
noi, pentru cei care ne-au dat in judecata sau pentru care
suntem judeca^i §i anume, ceva ca imbracamintea, o casa, o
proprietate, [de fapt] cea mai mare povard a noastra §i, in
general, tot felul de astfel de bunuri.

Pozitia Dumnezeiescului Augustin fata de sclavi si
sclavia vremii lui

§i daca aceste lucruri le in^elegem avand legatura §i
cu sclavii, atunci e o mare realizare. Pentru ca un crestin nu
se cuvine sa posede sclavi 192 , in acela§i fel cum poseda cai
sau bani.

Caci se poate intampla, ca un cal sa fie evaluat la un
pret mai mare decat un sclav §i unele lucruri de aur sau de
argint mai mult decat acela.

Dar in ceea ce prive§te sclavul, daca el este educat §i
este condus, cu timpul, spre a-§i fi propriul stdpdn, acesta e
un drum mult mai drept §i mult mai cinstit §i conduce §i mai
mult la frica de Dumnezeu, decat daca se face din el ceea ce
dore§te eel care 1-a cumparat.

192 : „for a Christian ought not a possess a slave in the same way as a horse or

money".

Crestinul nu trebuie sa posede sclavi, pentru ca el nu poate sa sugrume libertatea

altora. Dumnezeiescul Augustin ia atitudine categories impotriva sclaviei si a

devalorizarii demnitajii umane.

108

Caci nu cunosc ca cineva sa fii indraznit sa faca acest
lucru 193 §i, in acela§i timp, sa spuna, ca sclavul se cuvine sa
fie dispreiuit asemenea unei imbracamir^i.

Pentru ca un om se cuvine sa fie iubit de aproapele
sau ca pe sine insu§i, deoarece a§a ni s-a poruncit tuturor de
catre Domnul pentru el - caci ne-a aratat cum arata
aproapele nostru - §i la fel sa iubim §i pe du§manii nostri.

Despre „ imbracaminte " si „ haind "

60. Trebuie sa ne dam toata silin^a ca sa observam, ca
fiecare haina este o imbracaminte, dar nu orice
imbracaminte este §i o haina.

Deci cuvantul ,, imbracaminte" inseamna mult mai
mult decat cuvantul „haina".

§i de aceea, gandesc ca aceasta expresie: „§i daca
cineva vrea sa se judece cu tine dupa lege §i vrea sa i^i ea
haina, lasa-i lui §i cama§a", e ca §i cum El ar fi zis: „Oricine
dore§te sa va ia haina de pe voi, da^i-i, pe deasupra, §i orice
alt fel de haina ave^i".

§i tot astfel putem interpreta cuvantul „pallium 194 ",
care are corelativ in greaca pe l|iaTiov 195 , ca [in cazul de]
aici.

Din nou despre pregdtirea interioard pentru a suferi
pentru Domnul

61. „§i oricine", a zis El, „te va sili sa mergi cu el o
mila, tu sa mergi cu el doua". §i aceasta, cu siguran^a, nu
trebuie nrfeleasa mai mult in sensul, ca trebuie sa faci acest
lucru mergand pe jos, ci ca trebuie sa fi pregatit in mintea ta
ca sa faci un asemenea lucru.

Pentru ca in insa§i istoria cre§tinismului, care este o
marturie oricand graitoare, vei gasi astfel de lucruri, facute
nu numai de catre Sfin^i sau de catre Domnul Insu§i, cand in
trupul omenesc - pe care §i L-a asumat prin iconomie - ne-
a aratat un exemplu de cum trebuie sa ne trdim viafa.

193 Sa il educe si sa il cinsteasca potrivit demnitatii umane.

Un cuvant latin: invelitoare.
195 Care inseamna: manta.

109

Ci, in acela§i timp, aproape in toate locurile vei gasi
pe aceia, care au fost pregatrfi sa se poarte cu calm 196 ,
indiferent daca puteau sa se impotriveasca cu rautate
impotriva acelora.

Gradatia poruncii suferintei pentru Domnul si cifra 3

Insa putem presupune ca a zis aceasta expresie:
„mergi cu el doua" in mod simplu sau, mai degraba, ca El a
dorit, ca cifra 3 sa fie deplina; caci aceasta cifra trei
inseamna perfecfiuneal

Caci fiecare i§i poate aminti cand s-au zis acestea: ca
acela e pe deplin desavar§it in dreptate, daca va purta, prin
dragoste, neputin^ele acelora pe care el dore§te sa ii aiba pe
deplin.

§i acestea pot fi in^elese din aceea, ca El a dat aceste
porunci prin trei exemple, dintre care primul este: daca
cineva vrea sa te loveasca peste obrazul drept; al doilea:
daca cineva vrea sa i|i ia cama§a; al treilea: daca cineva te
sile§te sa mergi cu el o mila.

In aceste trei exemple se adauga de doua ori mai mult
fa^a de primul element, pentru ca in acest fel treimea sa fie
completa.

§i daca acest numar, in versetul de dinainte - ca sa zic
a§a - inseamna perfecfiunea, atunci haide^i sa in^elegem, ca
prima Sa porunca, care este pusa la inceput, este mai u§oara,
dupa care El ne duce la trepte ale ei §i mai mari, pana
ajungem la a indura de doua ori mai mult decat la inceput.

Pentru ca in primul verset, El dore§te ca celalalt
obraz sa fie aratat cand obrazul drept este lovit. Caci po^i fi
pregatit sa duci mai putin decat ai dus pana acum.

§i orice s-ar in^elege prin „obrazul drept", acesta este,
cu siguran^a, ceva mai de pret, decat eel care este numit
„obrazul stang".

Iar daca unul s-a nascut cu ceva pentru care e mai de
prei decat al^ii, cei care nu s-au nascut astfel, au mai pu^in
ceva important decat acela.

196

Fa{a de agresorii lor.

110

§i, in al doilea rand, in cazul celui care dore§te sa rji
ia cama§a, El dore§te ca §i cealalta imbracaminte sa i-o dai
aceluia.

Insa nu doar sa li dai mai mult sau si mai mult. Nu! Ci
in aceasta situate de doud ori inseamna a da mai mult.

In al treilea verset, cu privire la mile, despre acestea
El spune, ca pot fi doua mile adaugate.

El dore§te ca sa mergi inca de doud ori mai mult.

Caci asta inseamna ca se poate face ceva mai puiin
decat ceea ce ^i se cere sau mai mult sau mult mai mult.

[Si aceasta], pentru ca in comparable cu unul care e un
om rdutdcios §i care dore§te sa te ia pe tine cu sila, tu
trebuie sa fii un om cu o minte linistitd.

111

Capitolul al 20-lea

Injurii si rasplata. Razbunarea e o sldbiciune si nu o
placere sanatoasa si un act de tarie

62. §i iata ca observ, cum ca in aceste trei feluri de
exemple niciun fel de injurie nu e trecuta cu vederea.

Pentru ca toate lucrurile in care noi suferim o
nedreptate sunt impar^ite in doua clase: prima, unde rasplata
nu poate fi facuta §i a doua: unde rasplata este posibila.

§i in cazul in care, rasplata nu poate fi facuta, se cere
de obicei o compensate in locul razbunarii.

Dar ce ca§tiga acela, care love§te pe eel care 1-a lovit?
§i daca aceasta este partea care a fost lezata cumva, care
este ra^iunea de a face §i tu, ceea ce ^i-a facut el in mod real?

§i mintea ii arata astfel de dorin^e care 1-ar u§ura.

Insa aceste mici lucruri nu ofera placere sanatoasa §i
tarie in primul rand. Caci si mai mult [decat atat] putem
zice, ca astfel de pareri nu vin dmtx-o judecata bund, ci sunt
mai degraba alte neputinfe, care trebuie privite cu mila inca
de la inceput, decat sa te linistesti pedepsind pe altul; de§i
astfel de linistire nu exista.

Pedeapsa si suportarea ei. Corectiile paternale la
adresa copiilor

63. Astfel, nici nu suntem presa^i de a da o astfel de
pedeapsa revendicativa, ca §i cand ar folosi pentru
indreptarea cuiva, ci ar fi rezultatul sentimentului insu§i de
compasiune; nici nu am sta in fa^a rostului vie^ii acesteia,
unde unul este pregatit sa indure mai mult, adica §i lovitura
celeilalte maini, pe cand un altul o dore§te doar pe cea
dreapta.

§i nu numai unul este pregatit pentru aceasta
pedeapsa. Asta in afara de acela, care datorita marii lui
iubiri a covarsjt ura celorlal^i in a§a masura, incat poate
aprinde cu dragostea sa §i pe aceia care vor sa se razbune.

Pentru ca unul ca acesta nu se teme, aidoma cu
parin^ii care par sa il urascd pe fiul lor, cand acela face cate

112

o prostie, ci el se lasa batut de aceia, carora, poate, ca nu le-
a facut nicio neplacere [pedepsirea lui].

Mt. 5, 44. Despre iubirea lui Dumnezeu si pedepsele
Sale in viata noastrd

§i, cu siguran^a, ca dragostea desdvdrsitd este un
lucru care ne precede §i pe care il dobandim urmand lui
Dumnezeu Tatal.

Caci Fiul ne-a spus El Insu§i urmatoarele: „Iubiti pe
vrajma§ii vo§tri, face^i bine celor ce va urasc pe voi, §i
ruga^i-va pentru cei care va prigonesc pe voi 197 "
(Mt. 5, 44).

Pentru ca aceasta este ceea ce s-a zis de El prin
Prorocul care zice: „pe eel pe care Domnul il iube§te, pe
acela il §i pedepse§te, caci El biciuie pe fiecare fiu pe care 1-
aprimit" 198 (Evr. 12, 6 / Iov 5, 17; Ps. 93, 12).

De asemenea, Domnul a zis: „Sluga care nu cunoa§te
voia Domnului sau §i face lucruri vrednice de osanda, va fi
batuta cu mult mai pu^in. Dar sluga aceea care cunoa§te voia
Domnului sau, §i face lucruri vrednice de osanda, va fi
batuta cu mult mai mult" (Lc. 12, 47-48) 199 .

Rolul justitiei in societate. Trebuie sd se judece
tindndu-se seama de omul inculpat

De aceea nu trebuie sa cerem mai mult, decat de la
acela care poate sa pedepseasca §i caruia i-a fost data
puterea de a pedepsi, legata de faptele naturale 200 .

§i eel care pedepse§te sa o faca cu aceea§i buna-
voin^a pe care un tata o are fa^a de fiul sau, care datorita
min^ii lui inca necoapte / tinere§ti nu poate fi urat 201 .

197 In ed. BOR 1988, textul versetului e mai amplu: „Iubi{i pe vrajma§ii vo§tri,
binecuvantaji pe cei ce va blesteama, faceji bine celor ce va urasc §i rugaji-va pentru
cei ce va vatama §i va prigonesc". In ed. BOR 2001 versetul este identic.

198 Pare-se ca aceste cuvinte sunt spuse de Sfantul Pavel sau sunt reluate de el.

199 Este interesant aici, ca versetul al 48-lea e inaintea versetului al 47-lea in varianta
Dumnezeiescului Augustin, in comparajie cu versiunea BOR 1988, apre exemplu.
La Dumnezeiescul Augustin se vorbe§te, in primul rand, despre eel care e batut mai
pujin, in comparable cu varianta contemporana, unde se incepe cu eel care e batut
mai mult.

200 Sociale. Numai forurile de judecata ale statului pot da sentinje cu privire la
infracfiunile ob§te§ti.

113

Daca pornim de la aceasta idee, atunci putem sa
scoatem multe in^elesuri din acest exemplu bun, in sensul ca
poate fi de ajuns de lamurit, ca pacatul poate fi pedepsit mai
u§or prin dragoste, decat sa fie pedepsit prinforfa.

§i un om poate dori pentru sine cele pe care el le-a dat

909

altora . Dar aici nu e vorba de afi nenorocit pentru ca e§ti
pedepsit, ci e o situate cand te po^i bucura de ceea ce
inseamna schimbare personald.

In plus, trebuie sa te pregate§ti - daca este nevoie -
sa induri cu §i mai mult calm loviturile pline de rautate de la
acela prin care dore§ti sa fii schimbat, indiferent daca el are
puterea sa se stapaneasca sau nu pe sine.

Cum vdd Sfintii lui Dumnezeu moartea

64. Dar omul mare si Sfant §tie, cu adevarat, inca de
pe acum §i pe deplin, ca moartea, care separa sufletul de
trup, nu este inspdimdntdtoare.

Astfel ca, in acord cu sentimentul acelora, care poate
ca le e frica de ea, pedepse§te aceste pacate cu moartea,
pentru ca, pe de o parte, via^a a fost lovita cu o fried
folositoare iar, pe de alta parte, fiindca aceasta nu era
moartea insdsi.

Iar jignirea acelora care au fost pedepsrfi cu moartea,
datorita pacatului facut de ei, poate sa creasca, daca cei care
i-au pedepsit continua sa traiasca. Ei nu au judecat pripit,
pentru ca acelora Dumnezeu le-a dat aceasta putere de a
judeca.

Moartea survenitd in urma vointei Sfintilor

201 Judecatorul trebuie sa pedepseasca cu con§tiin{a paternala, ca §i cand inculpa^ii i-
ar fi proprii lui fii.

Dumnezeiescul Augustin nu cere o implinire exterioara a actului de a face dreptate,
ci o implinire in care ti-1 asumi pe celalalt, te pui in locul lui §i dupa aceea decizi
pentru el.

§i judecatorul, §i doctorul, §i politistul, §i ministrul, si presedintele statului trebuie sa
aiba con§tiin{a, ca e absolut nevoie sa ne asumam oamenii cu care avem de-a face.
Sa nu facem ceva doar de dragul de a face sau pentru a ne lua banii, ci pentru ca
oamenii au nevoie de noi §i ne solicits acel lucru cu toata insistenja. Sa avem
con^tiinja deci!

202 Se refera la lovituri.

114

Dupa cum §i prin Hie au fost lovrfi mul^i cu moartea,
atat prin mana lui, cat §i prin chemarea sa, de a se pogori foe
din cer (III Reg. 18, 38, 40 si IV Reg. 1, 10, 12, 14).

§i aceasta s-a facut §i fara graba, prin mul^i al^i
oameni buni §i mari, in acela§i Duh, cu grija de a pastra
omenirea in bine.

§i cand Ucenicii au aratat un exemplu de la acest
Elisei (IV Reg. 2, 24), spunand Domnului ca sa faca precum
el, in sensul ca El Insu§i putea sa trimita, prin puterea Sa,
foe ceresc pe pamant, ca sa mistuie pe aceia care nu i-au
aratat ospitalitate, Domnul i-a certat pe ei (Lc. 9, 55) §i nu
exemplul Sfantului Proroc.

Domnul ne invata indreptarea prin iubire. Pogordrea
harului Sfantului Duh s-a petrecut la 10 zile de la Indltarea
Sa la cer

Caci ne§tiin^a lor in legatura cu invafatura rdzbundrii
- cunoa§terea lor fiind incd pufind - i-a facut sa in^eleaga,
ca indreptarea nu se face prin iubire, ci prin urd §i dorirea
rdzbundrii.

De aceea, dupa ce El i-a inva^at ca trebuie sa ne iubim
aproapele ca pe noi inline §i cand Sfantul Duh s-a revarsat
cu multa boga^ie in lume §i pe Care, de la 10 zile de la
Inal^area Sa la cer, El L-a trimis asupra lor de sus, ca pe Cel
care le era promis, ei nu au mai dorit astfel de acte de
rdzbunare §i care au fost mult mai rare in comparatie cu cele
din Vechiul Testament.

Din nou despre pedepsele venite prin Sfinti. Ele au
fost date din dragoste pentru ei si nu din urd

Pentru ca acolo, in multe par^i 203 , ca ni§te slujitori, ei
au fost ^inu^i sub fried. Insa acum traiesc mai ales libertatea,
in care ei sunt hrdnifi de dragoste.

Insa cuvintele Sfantului Apostol Petru, catre Anania
§i so^ia sa, pe care noi le citim in Faptele Apostolilor,

203 Ale Vechiului Testament.

115

simtindu-le aceia, au cazut morti §i din care moarte nu au
mai fost inviati iara§i, ci aceasta le-a fost mormant (F. Ap. 5,
5,10).

65. §i daca ereticii, care neaga Vechiul Testament, nu
dau crezare acestei carti, atunci sa contemplam pe Apostolul
Pavel, care da sa citeasca celor de dinainte de noi §i noua,
zicand cu privire la un anume pacatos, pe care 1-a dat
Satanei pentru zdrobirea trupului, „ca duhul poate fi
mantuit" (I. Cor. 5, 5) prin aceasta.

§i daca ei nu vor injelege aici moartea (pentru ca li s-
ar putea parea, ca e neclar textul), atunci sa intelegem ca
pedeapsa unuia ca acesta sau a altora a fost data de Apostoli,
ca sa fie munciti de Satana, dar nu pentru ca i-au urdt, ci din
dragoste.

Caci s-a facut acest lucru foarte clar, prin adaugirea
pe care a facut-o aici: „ca sa i se poata mantui sufletul".

Dumnezeiescul Augustin neaga autenticitatea unei
secvente din viata Sfdntului Apostol Toma, care a rdmas
drept veridica de-a lungul timpului

Sau sa le dam acestora 204 , ceea ce noi am gasit in
acele carti, carora ei m§i§i le atribuie o mare autoritate, unde
se scrie ca Apostolul Toma a blestemat un anume om, care
il lovise cu palma, pedepsindu-1 cu o moarte foarte
chinuitoare, trimitlnd astfel sufletul sau la Dumnezeu.

§i acela, de§i putea sa ramana in lume, datorita acelei
palme date, a fost sfa§iat in buca^i, dupa ce a fost omorat
prin gura unui leu iar un caine a adus resturile sale la masa
unde Apostolul se ospata.

§i acestea ne fac sa nu credem aceasta scriere, pentru
ca ea nu este in canonul catolic .

204 Ereticilor.

Adica nu e universal acceptata.

In ***Viefile Sfinfilor Apostoli, trad, de Diana Potlog din engleza, Ed. Sofia,

Bucuresti, 2002, gasim narat acest eveniment, la p. 198-199: „cel ce turna vinul,

vazand ca Apostolul nu lua parte la petrecere, 1-a lovit peste fa{a, zicand: „Ai fost

chemat la nunta! Nu sta trist, ci vesele§te-te §i alatura-te celor ce beau!".

Atunci Apostolul a zis in evreie§te celui ce-1 lovise: „Sa te rasplateasca Domnul

pentru acest rau in aceasta viaja! Fie ca sa vad mana ta care m-a lovit sfartecata de

un caine in vederea a mulfi!".

Nu a trecut mult timp §i barbatul care-1 lovise a coborat la izvor pentru a aduce apa

cu care oaspetii sa-§i amestece vinul. Pe nea§teptate, asupra lui s-a napustit un leu, 1-

a doborat, 1-a ucis si, bandu-i sangele, s-a dus in drumul lui.

n6

De§i ei pot cinsti §i respecta ceva ca fiind pe deplin
nevatamat §i considerat a fi adevarul deplin, cine striga cu
mare vehement impotriva pedepselor trupe§ti, care sunt in
Vechiul Testament - caci cunosc aceasta orbire - sunt cu
to^ii ne§tiutori in ceea ce prive§te duhul §i veacul in care s-
au petrecut in istorie astfel de pedepse 206 .

Compdtimirea celui care ne ocdrdste

66. Deci in cazul ocarilor, care sunt compensate prin
pedeapsa, o astfel de masura va fi pastrata prin cre§tini.

Caci pentru o ocara pe care am primit-o, mintea nu
trebuie sa ajunga sa urasca pe aproapele nostru, ci sa fie
pregatita ca sa compatimeasca aceasta neputin^a a lui,
indurand-o astfel §i mai mult.

§i prin aceasta nu se neglijeaza nici indreptarea lui,
caci poate fi folosit fie prin sfat, fie prin autoritate, fie prin
manifestarea puterii.

Gradele restituirii. Despre pedepse

Exista insa §i altfel de ocari, unde se poate face o
restitufie completa. §i aceasta este de doua feluri: fie prin
bani, fie prin munca.

De aceea, exemplele sunt asemanatoare: in primul
rand haina §i camasa, in al doilea rand obliga^ia de a face nu
o mild, ci doua.

§i aceasta, pentru ca imbracamintea poate fi data
inapoi §i eel pe care 1-ai ajutat prin munca ta, poate sa te
ajute §i el la randul sau, daca va fi nevoie.

Si poate ca numai o distinctie s-ar putea face, mai
degraba, in aceasta discu^ie, §i anume: ca in primul caz

Apoi cainii s-au repezit spre acel loc §i i-au facut corpul bucajele.

Un caine negru, luand mana sa dreapta, a tarat-o in sala banchetului §i a lasat-o in

vazul tuturor".

Pare-se ca s-a pastrat ca autentica aceasta minune, pe care Dumnezeiescul Augustin

o neaga. Dar ceea ce e important, e ca acel barbat nu a murit dintr-un „moft" al

Sfantului Toma, ci pentru pacatele lui. Nu Sfantul Toma l-a omordt, ci un leu, care

din voia lui Dumnezeu, l-a ucis pe acela.

206 Ace§ti eretici nu cuno§teau iconomia lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu cu

oamenii de-a lungul timpului.

117

discutat, in legatura cu obrazul care a fost lovit, in situa^ia
asta, inseamna ca ocarile, care sunt facute cu rautate, nu pot
fi rasplatite in acest mod fara a nu trece la pedepse iar, in al
doilea caz pus in discu^ie, in legatura cu imbracamintea,
acesta inseamna toate ocarile, unde rasplata poate fi facuta
fara pedeapsa.

Sentintele judecdtoresti in viata noastrd

§i de aceea s-ar putea sa se fi adaugat: „daca vreun
om vrea sa te traga pe tine la judecata".

Fiindca ceea ce este luat de pe tine, se in^elege, prin
sentinid judecdtoreasca, nu se presupune ca a fost luat cu
forfa, ci printr-o pedeapsa, care era o datorie.

Al treilea caz insa are ceva din ambele exemple
laolalta, caci rasplata se poate face §i cu pedeapsa §i fara
pedeapsa.

Pentru ca omul care strica, in mod premeditat ,
munca ta, care nu este a sa de drept, fara vreun proces
judiciar, §i care te sile§te cu rautate ca sa mergi impreuna cu
el §i te for^eaza sa mergi pe un drum nedrept, ajutorul se
poate da chiar de sine insu§i, de§i e unul care nu dore§te
asta, §i se poate face, fie prin plata pedepsei pentru rautatea
lui, fie prin munca pentru acela, daca eel care a indurat raul
cere, in mod expres, acest lucru.

Domnul ne cere ca sa nepregdtim cu ddrzenie in fata
nedreptdtilor de totfelul

De aceea, in toate cazurile de lezare a altora 208 ,
Domnul inva^a ca purtarea unui cre§tin se cuvine a fi mult
mai plina de rabdare §i de mila, §i pregatita cu multa
darzenie, pentru ca sa indure multe nedrepta^i.

207 In mod precis.

208 A ocarilor, a injuriilor.

118

La ddrzenia in fata necazurilor trebuie sd addugdm
milostenia.Milostenia se face din cdstigul cinstit si potrivit
dreptdtii

67. Insa aceasta este numai o mica pregdtire pentru a
putea sa treci de ocari §i care nu i^i confera un ajutor pe care
1-ai putea avea.

Tocmai de aceea El a mers §i mai departe §i a zis:

„Da fiecaruia care cere de la tine §i de la eel care vrea
sa ceara imprumut de la tine, nu \\\ intoarce fa^a in alta
parte" [Mt. 5, 42].

§i El a zis: „fiecaruia care cere". Nu a zis: „orice
lucru pe care el ^i-1 cere". §i trebuie sa dai, pe cele care le
po^i da intr-un mod cinstit §i dupa dreptate.

Nu putrem da milostenie pentru ca eel care o
primeste sd facd pdcate sau lucruri rele

Insa ce faci, daca el rji cere bani, prin care ar putea sa
incerce sa chinuie 209 un om nevinovat? Sau ce faci, mai pe
scurt, daca el l\i cere ceva neru§inat 210 ?

Insa nu vreau sa dau mai multe exemple, caci ele sunt

911

de fapt fara numar. Caci intr-adevar pot fi date multe , din
cele pe care le-ai suferit tu insu^i sau le-ai auzit in alta parte,
pana la cele cunoscute §i banuite de fiecare in parte.

§i in acest caz, trebuie sa refuzam, pe buna dreptate
ceea ce ni se cere, pentru ca dreptatea insa§i ne da sa
in^elegem, ca trebuie sa il trimitem acasa cu mana goala 212 .

209 Sa asupreasca.

210 Pacatos, indecent, imoral.

211 Exemple.

212 Milostenia §i ajutorul nu trebuie sa conduca pe celalalt la pacat. Milostenia si
prietenia sunt mijloace prin care trebuie sa crestem in intelepciune si nu sa ne
prefacem viaja intr-un iad.

Nu poji sa o „ajuti" pe o femeie, care vine ca sa se culce cu tine, iar desfranarea sa o

consideri un „ajutor" pe care i 1-ai putea da.

„A ajuta" pe cineva sa fure, sa minta, sa omoare, nu e un „ajutor", ci o partasie la

pacatul lui.

Dumnezeiescul Augustin remarca, pe buna dreptate, ca milostenia trebuie sa aiba

scop cuviincios, omenesc, care sa il innobileze pe om si nu sa il arunce in mreaja

patimilor de tot felul.

Nu orice cerere trebuie satisfacuta. Aproapele trebuie ajutat sa fie om bun si daca

cere ceva bun, atunci e un pacat sa nu-1 ajuti, daca si po{i sa faci acest lucru. E un

119

Altfel tu ii vei da de fiecare data ceea ce el i|i cere, §i
in aceasta situate, tu nu po^i sa ii dai intotdeauna ceea ce el
ni cere. §i oricand iji va cere ii vei da ceva §i mai bun, cand
el ar cere ceva drept §i nu cand ar face rugdminii nedrepte.

Prinfatd se referd la minte in Mt. 5, 42

68. Astfel, cand El a zis: „de la eel care vrea sa ceara
imprumut de la tine, nu \\\ intoarce fa^a in alta parte", in
acestea s-a referit la minte. Pentru ca Dumnezeu, iubindu-
ne, ne-a dat-o cu multa bucurie .

Despre imprumut si milostenie

Mai mult, fiecare dintre cei care primesc orice fel de
imprumut, daca nu vor sa il mai restituie nu trebuie sa o mai
faca.

Insa, cu toate acestea, Dumnezeu va rasplati §i mai
mult pe eel milostiv, oricare ar fi fost felul imprumutului
respectiv 214 .

Sau, daca nu ni se pare o alegere buna, ca sa
in^elegem imprumutul, in alt sens decat acela de a da cuiva
un imprumut §i de a \\-\ restitui, noi trebuie sa in^elegem, ca
Domnul are cuprinse in aceste doua metode un mare dar.

Caci, fie ca dam un cadou ca un act de bundvoinfd, fie
ca dam un imprumut pe care trebuie sa ni-1 restituie, facem
acela§i lucru.

pacat sa nu la§i pe cineva sa dea telefon de la tine, ca sa anunje salvarea sau
pompierii, cand cineva e ranit sau casa vecinului arde in flacari.
E un pacat sa po{i ajuta pe un student, pe un om fara casa, pe cineva handicapat si tu
sa treci mai departe. Cererea trebuie sa fie spre sporirea binelui. §i cererea care se
face pentru implinirea voii lui Dumnezeu trebuie respectata §i indeplinita.

213 Veselie.

214 Dumnezeu rasplate§te orice milostenie, indiferent de forma ei iar imprumutul
nerestituit e §i el o milostenie. Daca nu privim cu ochi omenesc, juridic, in care tot
ce ni se cuvine, trebuie sa ni se restituie, vom vedea mila lui Dumnezeu, care va
umple §i mai mult inima §i casa noastra, decat daca nu am fi dat acei bani cu
imprumut sau respectivul lucru.

Trebuie sa gandim duhovnice§te orice lucru §i orice eveniment. Fara injelegerea
proprie a unui lucru pe care il facem, nu putem percepe sensul actiunilor noastre,
rolul lor, impactul lor in flin^a noastra.

120

§i omul care face acestea in mod frecvent, a§teptand
rasplata dumnezeiasca mai inainte de a da ceva, este astfel
pregatit sa dea un cadou, §i sa dea §i mai u§or un imprumut
celui care ii cere.

Iar cei care nu dau un imprumut ca sa primeasca
rasplata de la Dumnezeu, primesc inapoi doar lucrul pe care
1-au imprumutat.

De aceea, cu dreptate ne veste§te Dumnezeu acest
mod de a da un ajutor, zicand: „§i de la eel care vrea sa
ceara imprumut de la tine, nu \\\ intoarce fa^a in alta parte".

Dumnezeu rdspldteste milostenia noastrd

Adica sa nu ne instrainam de bunavoin^a fa^a de eel
care ne cere ceva. Fiindca atunci §i banii no§tri vor fi fara
valoare, dupa cum nici Dumnezeu nu ne va rasplati, intrucat
nu am dat nimic acelui om.

Dar cand facem aceasta, ^inand cont de inva^aturile lui
Dumnezeu, nu poate fi fara rod acest lucru din partea lui
Dumnezeu, Care a dat aceste porunci.

121

Capitolul al 21-lea

Mt. 5, 43-48. Nu se pot implini poruncile lui
Dumnezeu fara dragoste

69. §i mai departe, El vine §i zice: „A^i auzit ce s-a
zis: sa iubesti pe aproapele tau si sa urdsti pe vrajmasul
tau.

Dar Eu va zic voua: iubi^i pe vrajma§ii vo§tri, face^i
bine celor care va urasc pe voi §i ruga^i-va pentru cei care va
persecuta pe voi.

Caci astfel pute^i fi copiii Tatalui vostru, Care este in

9 1 S

ceruri. Pentru ca El porunce§te soarelui ca sa rasara peste
eel rau §i peste eel bun §i trimite ploaie peste eel drept §i
peste eel nedrept.

Pentru ca, daca iubi^i numai pe cei care va iubesc, ce
rasplata ve^i avea? Nu fac §i vame§ii (publicans 216 ) acela§i
lucru?

§i daca voi saluta^i numai pe fra^ii vo§tri, ce face^i
mai mult decat al^ii? Oare nu fac §i neamurile acela§i lucru?

De aceea frfi voi desavars^i, dupa cum §i Tatal vostru,
Care este in ceruri, este desavar§it" (Mt. 5, 43-48).

Caci fara aceasta dragoste, in ce fel anume suntem
stapanrfi noi de dragoste fa^a de vrajma§ii §i persecutorii
no§tri? §i cine poate implini pe deplin toate aceste lucruri
care sunt amintite mai sus, fara dragoste?

De aceea, desavar§irea acestei mile face ca cele mai
multe suflete, care sunt in mizerie , sa fie purtate de catre
ea, §i astfel nu se poate face o diferen^iere intre eel iubit §i
un dusman.

Dumnezeu e desavdrsit si noi ne putem desavdrsi in
relatia cu Sine

215 Ed. BOR 1988: El face sa rasara. Ed. americana arata porunca expresa a lui
Dumnezeu, porunca Sa mereu activa in lume.

216 Inseamna, de fapt: cdrciumari. Dar Leon Levitchi si Andrei Bantam in Dicfionar
englez-romdn, Ed. Teora, Bucuresti, 1992, p. 199, spune ca „publican" e un termen
biblic la romani si se traduce prin „vames".

217 Ed. BOR 1988: tmbmfisafi. Edrjia BOR 2001, a IPS Bartolomeu Anania,
prezinta aceeasi traducere.

218 In necaz, in suparare.

122

Caci de aceea §i a sfar§it cu aceste cuvinte: ,,fi^i voi
desavar§4i, dupa cum §i Tatal vostru, Care este in ceruri,
este desavar§it".

Astfel, din acest verset in^elegem ca Dumnezeu este
un Dumnezeu desdvdrsit, §i ca sufletul poate fi desdvdrsit,
ramanand astfel tot suflet.

Porunca iubirii evanghelice e superioard dreptdtii
fariseilor in materie de relatii interpersonale

70. §i aici, cu siguran^a, s-a facut un alt pas mai
departe fa^a de dreptatea fariseilor, care apar^inea Legii
Vechi §i care in^elegeau aceasta zicere, in sensul ca mul^i
oameni trebuie urdfi, fa^a de cei pe care ei trebuiau sd ii
iubeascd.

§i in aceasta situate, copiii trarfi in mult confort i§i
urau paring, pentru ca le restrangea pofta lor de a trai o
via^a lejera.

§i aici s-a facut un pas mai departe cu siguran^a, fa^a
cei care i§i iubeau conceta^enii, de§i, tot ei, ii urau pe
vrajma§ii lor.

Dar in Impara^ia Sa suntem chema^i sd implinim
Legea si nu sd o distrugem pe aceasta.

Insa eel care o vrea 219 trebuie sa devina desavar§it
prin bunavoin^a §i bunatate, §i sa se poarte in a§a fel, incat
sa iubeasca §i pe du§manul sau.

Pentru ca, in vechime (de§i asta e alta discu^ie), erau
pu^ini care puteau fi boga^i atat de mult precum vame§ii.

Iar ceea ce s-a zis in Lege: „sa ura§ti pe vrajma§ul
tau", aceasta nu este in^eleasa ca o voce, care e auzita la un
om drept ci, mai degraba, e o voce care este auzita la un om
viclean.

Cum trebuie sd intelegem iubirea pentru vrdjmasii
nostri. „Blestemele" din Vechiul Testament. Prorocie
despre Iuda vdnzdtorul

71. §i aici se ridica, cu siguran^a, o intrebare §i in
niciun caz una u§oara. Caci aceasta porunca a Domnului,

219 Cel care doreste sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu.

123

unde noi suntem sfatui^i sa ne iubim du§manii §i sa facem
binele celor care ne urasc §i sa ne rugam pentru cei care ne
prigonesc, in multe alte parti ale Scripturii se pare, ca aceia
sunt considera^i drept unii, fa^a de care trebuie sa aratam
opozifie §i mai pu^in ingdduinid §i intelegere.

Caci la Proroci exista foarte multe blesteme impotriva
du§manilor, care sunt in^ele^i 220 ca blestemati.

§i, spre exemplu, sa dam unul : „masa lor sa devina
un laf (Ps. 68, 26) 221 §i celelalte lucruri care sunt spuse
acolo.

Iar in alta parte: „copiii lor sa fie fara tata §i so^ia lui
sa ramana vaduva" (Ps. 108, 8), alaturi de celelalte lucruri
spuse, care sunt scrise de catre Proroc, fie inainte, fie dupa
aceea in acela§i psalm, §i care s-au implinit in persoana lui
Iuda.

Alaturi de acestea, se pot gasi multe alte asemenea
marturii §i in alte par^i ale Scripturii, care pot parea contrare,
atat acestei porunci a Domnului, cat §i a poruncii apostolice,
unde se zice: „binecuvanta^i §i nu blestemati" (Rom. 12,
14).

Dar aceste doua lucruri sunt scrise de la Domnul, caci
El a blestemat pe aceia care nu au primit poruncile Sale, pe
cand men^iunea de mai sus, a Apostolului, cere ca §i ea sa
fie respectata de catre om, pentru ca „Domnul va rasplati pe
fiecare in parte dupa faptele lui" (Rom. 2, 6).

„Blestemele " Scripturii sunt profetii

72. Dar aceste lucruri, care par grele, sunt usor de
infeles, pentru ca Prorocul arata prin a§a-zisul „blestem", ce
se va intampla cu aceia §i nu se ruga ca §i cand ar fi dorit
acest lucru, ci el spunea acestea in Duhul Sfant, ca unul care
le vazuse mai inainte 222 .

§i tot astfel a procedat, atat Domnul, cat §i Apostolul.

220 Care sunt gandrji, care sunt socotiji a fi blestemaji.

221 In KJV, ca o curiozitate, avem Ps. 69, 22, versetul fiind comutat cu 5 versete mai
inainte, in comparajie cu Ps. 68, 26, din edijia BOR 1988.

Literal: pe cele care le avea mai inainte in mdna. Vederea inainte este deci o
cunoastere a ceva care se va intampla in viitor, dar pe care tu le stii deja si le-ai
vazut ca implinite, prin harul lui Dumnezeu.

124

§i de aceea, in cuvintele acestea, nu gasim ca ei ar fi
dorit acestea, ci faptul ca ei le-au prorocit, au spus despre
cele care se vor intampla.

Pentru ca atunci cand Domnul a zis: „Vai tie,
Capernaume" (Mt. 11, 23; Lc. 10, 15), El nu a facut altceva,
decat sa arate ce rau se va intampla, venit ca o pedeapsa,
peste cetatea necredincioasa.

Dar §i aceea ca, acestea se vor intampla nu pentru ca
Domnul le-a dorit raul, ci pentru ca il vedea prin
dumnezeirea Sa.

§i Apostolul nu a zis: „Domnul va putea sa te
rasplateasca", ci „Domnul va rasplati fiecaruia dupa faptele
sale".

Pentru ca este un cuvant care exprima o prorocie, §i
nu unul care ar suna ca un blestem.

Insa, in ceea ce prive§te fatlrnicia iudeilor, despre

991

care deja am vorbit deja, acela a schimbat ceea ce a vazut
ca era o ameniniare, pentru ca el zisese: „Dumnezeu te va
lovi, perete varuit".

Prorocii, in special, erau obi§nurfi sa predice
evenimente viitoare, sub o anumita forma, ca §i cand ar fi
spus un blestem.

Dar adesea prevesteau acele lucruri, pe care le
primeau sub forma unor evenimente trecute, ca spre
exemplu in acest caz, in versetul in care se spune: „De ce s-
au maniat neamurile §i oamenii au visat la lucruri de§arte?"
(Ps. 2, 1).

De ce nu s-a zis: „De ce se manie paganii §i oamenii
viseaza la lucruri de§arte?" .

223 Sfantul Pavel. Dumnezeiescul Augustin se intoarce la un episod pe care 1-a

enunjat anterior. Aceste reintoarceri la cele deja exprimate sunt o normalitate pentru

un predicator, de§i sunt greu de urmarit de catre cititor.

Mie imi plac digresiunile, pentru ca demonstreaza racordarea vorbitorului la

mi§carea harului dumnezeiesc, care il face sa vorbeasca Jinand cont de moment §i nu

deplanul sau prestabilit.

Dumnezeu ne insufla sa spunem lucruri la care nu ne-am fi gandit. El ne face sa ne

intrecem a§teptarile. Vorbirea necenzurata e vorbirea mladiata de harul Duhul Sfant.

„Vorbe§te cele ce rji spun!", era chintesenja mesajului catre Sfintii Proroci.

Dumnezeu ii impingea sa spuna anumite lucruri.

La fel e §i acum. Daca predica e un act divino-uman, atunci de ce pare mai mult

uman la amvoanele noastre?

Cuvdntul viu e cuvantul care te subjuga prin sinceritatea, taria §i forja sa. Cuvantul

viu te convinge. Daca am trai in Dumnezeu §i L-am lasa pe El sa vorbeasca in noi,

atunci frumusetea lui Dumnezeu ar sclipi uluitor de mult in inimile noastre §i ne-am

simji purtaji de un dor care nu are sajiu.

Dorul de Dumnezeu e eel care ii poarta pe cei ai Sai. §i daca Dumnezeu te cheama e

imposibil sa nu II auzi, pentru ca El te convinge din plin.

125

Fiindca el nu a spus acele lucruri, ca §i cand ele s-ar fi
intamplat deja, ci vazandu-le mai inainte, el a spus ca ele
vor veni.

Tot astfel §i in acest verset: „ei au impartit hainele
Mele intre ei, §i pentru cama§a Mea ei au aruncat sorti" (Ps.
21, 20 / Mt. 27, 35; Mc. 15, 24; Lc. 23, 34; In. 19, 24).

§i aici, de asemenea, el nu a spus: „ei vor imparl
hainele Mele intre ei §i pentru cama§a Mea ei vor arunca
sorti".

Insa aceste cuvinte nu trebuie sa le in^elegem ca pe o
gre§eala. In afara, bineinteles, de eel care nu in^elege, ca
varietatea acestor imagini, la drept vorbind, nu mic§oreaza
cu nimic adevarul faptelor ci, dimpotriva, adauga §i mai
multe inielegeri min^n noastre.

224 Profetiile dumnezeie§ti, chiar puse la forma trecuta, chiar foarte criptice pentru

contemporanii care le auzeau - vrea sa ne spuria Dumnezeiescul Augustin - sunt

ni§te adevaruri cuceritoare pentru noi, cei de azi, pentru oamenii Noului Legamant,

cand dupa petrecerea evenimentelor prezise, afli ca ele \\\ spuneau, foarte detaliat,

despre aceste lucruri, cu mii, sute de ani sau cu zeci de ani mai inainte.

Detaliile profetiilor sunt foarte importante. Acestea ni se imprima intr-un mod

minunat, intr-un mod aparte in con^tiinta noastra.

§i varietatea mesajelor profetice e una foarte benefica, pentru ca observam ca toate

converg, ca toate se completeaza reciproc, ca toate vorbesc de aceea§i realitate a

iconomiei Fiului lui Dumnezeu, Care a venit §i 1-a mantuit pe om.

126

Capitolul al 22-lea

I In. 5, 16. Pentru cine sa ne rugam si pentru cine nu
trebuie sa ne rugam

73. Insa chestiunea pe care o avem inainte spre
in^elegere este foarte presanta, din cauza a ceea ce spune
Apostolul loan:

„Daca vreun om vede pe fratele sau facand un pacat,
care insa nu este de moarte, acela sa se roage. §i Dumnezeu
va da aceluia via^a, pentru ca el nu a pacatuit de moarte.
Exista §i un pacat de moarte: nu zic ca sa se roage §i pentru
acela" (I In. 5, 16).

99 c

§i el arata aici, in mod explicit, ca exista anumi^i
fra^i pentru care ni se porunce§te sa nu ne rugam, de§i
Domnul a poruncit sa ne rugam chiar §i pentru prigonitorii
no§tri.

Insa nu putem in^elege aceasta chestiune, numai daca
in^elegem cat de pu^in, ca exista anumite pacate intre fra^i,
care sunt mult mai ticaloase, decat prigonirea venita din
partea du§manilor.

„Frati" inseamna „crestini'

Mai mult, ca „fra^i" inseamna „cre§tini", poate fi
dovedit cu multe exemple din Scripturile dumnezeie§ti.

§i unul este foarte explicit §i pe care Apostolul il face
in aceste cuvinte: „pentru ca so^ul necredincios se sfnu;e§te
prin femeia credincioasa 226 iar femeia necredincioasa se
sfm^e§te prin fratele". Insa nu a adaugat §i cuvantul „al
nostru".

Dar ceea ce este foarte evident, este ca el vizeaza un
cre§tin, §i - ca in ceea ce o prive§te pe femeia
necredincioasa - sa in^elegem ca el e „fratele" din fraza de
mai sus.

225 Sfantul loan Evanghelistul.

22 Adjectivul „credincioasa" nu exista in versiunea americana.

127

§i de aceea el a zis putin mai departe: „dar daca eel
necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de cazuri
fratele sau sora nu sunt legati" (I Cor. 7, 15).

Care e „pacatul de moarte" si eel care nu e „de
moarte "

Insa, dupa parerea mea, pacatul unui frate este de
moarte, cand acesta, dupa ce vine la cunoa§terea lui
Dumnezeu, prin harul Domnului nostra Iisus Hristos, ataca
cu ceva iubirea dintre frati §i impins fiind de focul invidiei
se opune prin aceasta haralui insu§i, prin care acesta s-a
impacat cu Dumnezeu.

Dar pacatul care nu este de moarte, este acela in care
cineva nu i§ i retrage (not withdrawn) dragostea sa pentra un
frate, dar printr-o anume neputin^a a voin^ei sale, acesta nu
izbute§te sa-§i indeplineasca datoriile ce ii revin fat.a de
fratie 227 .

Cum s-a raportat Domnul si Sfintii Apostoli la
pdcatele fdcute impotriva lor

§i din aceasta pricina, Domnul nostra a spus, atunci
cand era pe Crace: „Tata, iarta-i pe ei, pentra ca nu cunosc
ceeacefac!"(Lc. 23,34).

Cu alte cuvinte, pacatul de moarte e pacatul voit §i care sta in fa^a iertarii §i a
harului dumnezeiesc. Pacatul de moarte e pacatul care se considera o „virtute" §i
pentru care nu exista con§tiin{a pocainjei.

E pacatul pentru care se spune: Ce amfacut eu?l Cu ce am gre$it?H
Ipocrizia ascunde acest pacat. Omul se crede drept din cauza infatuarii §i pentru ca
nu vrea sa admita ca a gre§it, ca pozipa sa e nebuneasca.

Dar pacatul care nu e de moarte e pacatul neputinfei, nu al voinfei rele. Pacatul care
nu e de moarte nu strica dragostea, nu lupta impotriva pacii aproapelui.
Dumnezeiescul Augustin catalogheaza pacatul in funcjie de dragoste, de pastrarea
dragostei pentru aproapele. La fel face §i Sfantul loan Evanghelistul.
Unde nu e urmarita anihilarea aproapelui §i unde nu se cauta stricarea dragostei
pentru oameni §i pentru tot ce exista, nu exista nici pacate dorite cu voinja satanica.
Invidia e un foe, care se opune harului dumnezeiesc. Invidia nu vrea sa-i vada
fericiji §i pe aljii, pe toji oamenii care exista. Invidia separa oamenii, ii imparte: unii
meritd iar aljii nu meritd. Invidia e un judecator fara mila, mar§av, pentru ca nu
urmare§te dreptatea, ci se pronunja arbitrar.

128

§i aceasta, pentru ca ei nu devenisera parta§i ai
harului Sfantului Duh §i nici nu intrasera in comuniunea
sfanta a fra^iei.

§i Fericitul §tefan, in Faptele Apostolilor, s-a rugat
pentru aceia prin care el era lovit cu pietre (F. Ap. 7, 60),
fiindca aceia nu credeau in Hristos §i nu luptau impotriva
harului comun 228 .

§i in acela§i fel §i Sfantul Pavel - a§a cred eu - nu s-a
rugat pentru Alexandru (I Tim. 1, 20), fiindca el era deja
unul dintre fra^i §i cazuse intr-un pacat de moarte, adica
dand o lovitura iubirii de fra^i prin invidia sa.

Dar pentru cei care nu §i-au stricat dragostea lor, dar
1-au scos afara din frica, el s-a rugat ca ei sa fie ierta|i.

Pentru ca acestea inseamna cuvintele lui: „Alexandru
aramarul mi-a facut mie mult rau: Domnul ii va rasplati
dupa faptele sale. Paze§te-te §i tu de el, pentru ca el cu mare
ura a stat impotriva cuvintelor noastre" (II Tim. 4, 14-15).

Apoi a adaugat, pentru cei care el s-a rugat, aceste
cuvinte: „La prima mea aparare niciun om nu a stat cu mine,
ci to^i m-au parasit. Ma rog Domnului ca sa nu fie re^inuta
aceasta acuza^ie [impotriva lor]!" (II Tim. 4, 16).

Pacatul vdnzarii al lui Iuda si pdcatul negdrii al
Sfantului Apostol Petru

74. §i in aceasta consta diferen^a dintre pdcatul care
l-a separat pe Iuda [de Sfin^ii Apostoli] §i trddarea ca
negare a lui Petru: nu pentru ca un pacatos nu poate fi iertat,
ci pentru ca noi nu trebuie sa intram in conflict cu inva^atura
Domnului nostra, unde El ne cere ca un frate sa fie iertat,
cand el cere fratelui sau sa il ierte.

Dar ca, decaderea care se leaga de acest pacat este a§a
de mare, incat el nu indura umilin^a de a cere iertarea, ci mai
mult se sile§te a avea o con§tiin^a rea, atat cand cunoa§te ca
a pacatuit, cat §i atunci cand isT marturise§te pacatul facut 229 .

Caci atunci cand Iuda a zis: „Am pacatuit, pentru ca
am tradat sange nevinovat" (Mt. 27, 4), dupa aceea i-a fost

228 Dat tuturor cre§tinilor.

29 Fraza se refera la Iuda. Iuda a avut o constientizare a pacatului, dar si o
marturisire a lui, fara o constiinta buna. Nu a vrut sa ceara iertare cu adevarat. A
considerat ca pacatul sau nu poate fi iertat si de aceea s-a si sinucis.

129

foarte u§or sa alerge disperat §i sa se spanzure, decat sa i§i
ceara iertare cu umilintl.

§i de aceea, acestea din urma sunt mai mult
consecint.e ale cunoa§terii a cat de scurta e pocaint.a, care
coboara mila lui Dumnezeu 230 .

Pentru ca, cu mult mai u§or marturisesc ca ei sunt
pdcdtosi §i ca sunt astfel mdniosi fafd de ei insisi - caci
doresc cu multa ardoare sa nu pacatuiasca - decat sa ii faci
sa se coboare in umilinia inimii §i sa se pocaiasca §i sa
ceara, cu ardoare, iertarea.

§i aceasta dispozitie a mintii, noi trebuie sa o avem

0-5 i

fatl de ei , ca sa se simta ei m§i§i deja condamnaii, fiindca
mare este pacatul lor.

Pdcatul impotriva Sfdntului Duh e pacatul impotriva
iubirii de Dumnezeu si de aproapele

75. §i acesta este, se prea poate, pacatul impotriva
Sfantului Duh, adica, ca prin rautate §i invidie sa faci fapte

230 Ceri iertare cu umilinia, cu zdrobire de inima, cand cuno§ti mila lui Dumnezeu,
adica cat de repede il iarta El pe om. Iertarea lui Dumnezeu spore§te umilinja §i
iubirea noastra pentru El.

Din iertarea Sa injelegi §i cum se face pocain^a, ce este pocainja. Pocainja, cererea

de iertare din tot sufletul e ascultata foarte repede de Dumnezeu. Cand numai asta

vrei §i Dumnezeu vrea sa te ierte.

Dumnezeu vrea toata inima ta, iubitul meu! Dumnezeu vrea sa te umple de fericire.

Pocainja e umplere de fericire, e un plans care te umple de dragoste.

Nu plans pentru plans , ci plans pentru dragoste ne trebuie. Noi nu ne punem cenu§a

in cap §i doar atat. Ci in inima noastra, nu acceptam ca viaja e urata, ca e trista, ca e

fara Dumnezeu.

Nu putem concepe altfel viaja decat cu El. Pocainta ura§te delasarea, ura§te tristetea

pacatului, ura§te ipocrizia. Pocainja e viaja in adevar, viaja care urmeaza acrivic

adevarul lui Dumnezeu.

231 Avand in noi disocierea interioara fa{a de pacat, atunci cand vedem pacatele
altora, suntem cu totul o repulsie fa{a de aceste acte. Starea minjii §i a inimii noastre
sunt impotriva pacatelor, oricare ar fi ele.

§i omul care pacatuie§te in fa{a ta, simte ca tu, in inima ta, nu e§ti de acord cu el,
pentru ca intreaga ta expresie ii condamna pacatul. Se simt mustraji §i prin tacerea
ta, prin tacerea ta dezaprobatoare, prin tacerea ta plina de mila fa{a de nebunia lor.
Am trait de multe ori experienja ca oamenii sa se simta jenaji pentru ceea ce fac,
numai privindu-ma. Nu §tiu ce au injeles ei, dar se simjeau dezamagiji de propria lor
persoana.

Poate ca repulsia fa{a de pacat, fa{a de nedreptate e uneori foarte evidenta pe chipul
meu. Dar §i eu m-am simjit mic §i ticalos privind pe oamenii lui Dumnezeu. In fa{a
lor ma simt prea josnic ca sa traiesc.

Vezi pe chipul omului curat frumusetea harului dumnezeiesc §i asta ne smere^te.
Dreptatea interioara a unuia e cea care ne judeca delasarea. Daca altcineva poate sa
se curajeasca de patimi, atunci §i eu puteam, dar nu am vrut. §i asta ma smereijte.

130

care contravin dragostei fraje§ti, dupa ce ai primit harul
Sfantului Duh.

Acesta e un pacat, despre care Domnul nostra a zis,
ca nu va fi iertat nici in aceasta lume §i nici in lumea care va
sa vina.

§i se poate intreba, despre iudeii care au pacatuit
impotriva Sfantului Duh, atunci cand ei au zis ca Domnul
nostra ii scoate afara / ii izgone§te pe demoni cu Belzebut,
cupriniul demonilor.

Daca noi in^elegem aceste cuvinte ca fiind spuse
impotriva Domnului Insu§i - fiindca El Insu§i a zis intr-un
alt verset: „Daca ei au chemat ca stapan al casei pe
Belzebut, cu atat mai mult s-au numit pe ei m§i§i, casnicii
lui!" (Mt. 10, 25) - sau daca ei au spus aceste cuvinte din
mare invidie, fiind nemultumitori pentra atatea daruri
primite, dar ei nefiind inca cre§tini, sunt ei atunci, din cauza
foarte marii lor invidii, unii care au pacatui impotriva
Sfantului Duh?

Caci acestea din urma, nu pot fi in^elese, cu sigurantl,
din cuvintele Domnului nostra.

Pentra ca de aceea a zis El in acel verset: „§i oricine
va spune un cuvant impotriva Fiului Omului, acesta va fi
iertat lui. Dar oricine va spune un cuvant impotriva
Sfantului Duh, acesta nu va fi iertat lui, nici in aceasta lume,
nici in lumea ce va veni" (Mt. 12, 32).

De§i aceasta poate sa insemne, ca El ii sfatuie§te pe ei
pentra a se feri de acest pacat.

Deoarece au venit catre harul Sau §i dupa ce 1-au
primit, ei nu mai aveau pacat, dupa cum sunt, acum, iara§i,
ni§te oameni pacato§i.

Pentra ca daca acum ei spun un cuvant impotriva
Fiului Omului, ei pot fi iertati, daca ei se intorc §i cred in El,
primind pe Duhul Sfant.

Dar daca, dupa ce 1-au primit pe El, ei aleg sa-i
invidieze pe fra^ii lor §i sa intristeze harul pe care ei 1-au
primit, pacatui acesta nu poate fi iertat lor, nici in lumea
asta, nici in cea care va sa vina.

Caci daca El a socotit pe aceia ca fiind unii care sunt
condamnati, adica, ca nu exista nadejde pentra unii ca ei, El
nu a hotarat ca ei inca se cuvine a fi sfatuifi, deoarece a

232 Un cuvant folosit de foarte multe ori in spa^iul ortodox, cand vine vorba de
consecintele pacatelor noastre. Am folosit „a intrista" in locul lui „a ataca" (to
assail).

131

adaugat aceste cuvinte: „Fie pomul este bun, §i fructele sale
sunt tot bune, fie, mai degraba, pomul este stalcit (corrupt)
§i fructele sale sunt stricate (corrupt)"(Mt. 7, 17).

Pentru cine nu ne rugam si de ce

76. De aceea, haide-^i sa in^elegem ca noi suntem
aceia care iubim pe vrajma§ii no§tri §i facem bine celor care
ne urasc pe noi sj ne rugam pentru cei care ne persecute pe
noi §i anume, ca in acest fel trebuie sa traim.

§i, in acela§i timp, trebuie sa in^elegem, ca exista un
pacat evident impotriva fra^ieta^ii, pentru care noi nu suntem
chema^i sa ne rugam. Ca nu cumva, prin lipsa noastra de
pricepere, dumnezeiasca Scriptura sa para a se contrazice pe
sine, [lucru care nu se poate intampla].

Dar daca noi nu ne rugam pentru anumite persoane,
atunci noi suntem in rugaciune impotriva celora. Insa
aceasta nu este foarte evident.

Pentru ca s-a zis pentru to^i: „Binecuvanta^i §i nu
blestema^i"(Rom. 12, 14). §i iara§i: „Nu rasplati^i oamenilor
raul cu rau" (Rom. 12, 17).

Ci, mai mult, cand tu nu faci rugaciune pentru cineva,
atunci tu nu te rogi impotriva lui, caci po^i sa vezi ca
pedeapsa lui este reala §i mantuirea sa ^ine de nadejdea
tuturor laolalta.

§i tu nu te rogi pentru el fiindca 1-ai uri, ci fiindca
sim^i ca el nu va dobandi nimic din aceasta, §i nu dore§ti ca
rugaciunea ta sa fie respinsa, mai mult decat dreptatea
iudeilor.

Dar cine suntem noi sa gandim in legatura cu ace§ti
oameni, care sunt impotriva noastra, caci ni s-a revelat, ca
rugaciunile noastre sunt facute prin intermediul Sfm^ilor? §i
aceasta, nu pentru ca ei nu pot fi intorsj de la gre§elile lor
(fiindca in acest caz, rugaciunile sunt facute mai degraba
pentru folosul lor), ci ca pedeapsa finala poate veni peste ei,
fiindca nu s-au dat pe ei m§i§i impotriva tradarii Domnului
nostra, vestita prin Proroc.

Pentru ca, se spusese, ca aveau de-a face cu o vestire
a unor lucruri viitoare §i nu se dorea o pedepsire a lor.

132

§i acestea nu s-au spus de catre Apostol impotriva lui
Alexandra, fiindca in privin^a unor asemenea lucruri deja se
pronun^ase [SfantaBiserica].

Caci daca citim in Apocalipsa lui loan, gasim ca
Sfin^ii Mucenici se roaga, ca ei sa poata fi razbuna^i (Apoc.
6, 10). §i se cunoa§te foarte bine ca Primul Mucenic se
ruga, pentru ca cei care il loveau cu pietre sa fie ierta^i (F.
Ap. 7, 60).

Sfintii Mucenici la Apoc. 6, 10 cer nimicirea
stapdnirii pacatului

77 '. Dar noi nu trebuie sa fim nelini§ti^i din cauza
acestui lucru.

Pentru cine indrazne§te sa intrebe insa, in legatura cu
acele cdmdsi albe (Apoc. 6, 11) ale Sfin^ilor: cand cer ei ca
sa fie razbuna^i, atunci cer aceasta impotriva oamenilor
in§i§i sau impotriva stapdnirii pacatului?

Pentru ca aceasta din urma cere o adevdrata
rdzbunare a Mucenicilor.

§i cine este plin de dreptate §i de mila, acela vrea ca
aceasta stapanire a pacatului sa fie nimicitd (overthrow),
caci sub tutela ei ace§tia au fost supu§i la grele suferin^e.

§i pentru aceasta nimicire a pacatului se lupta
Apostolul, zicand: „de aceea, sa nu lasa^i sa stapaneasca
pacatul in trupul vostru muritor" (Rom. 6, 12) .

Cum se nimiceste domnia pacatului

Insa domnia pacatului este surpatd §i nimicitd, pe de
o parte, prin induhovnicirea oamenilor - caci astfel trupul e
pus sub stdpdnirea duhului - dar, pe de alta parte, §i prin
condamnarea acelora care se addncesc in pdcat - caci ei
sunt pe de-a-ntregul porni^i pe aceasta cale - ca sa nu fie o
piedica acelora, care sunt Drep^i §i care stapanesc impreuna
cu Hristos.

233 Sfantul Intai Mucenic §i Arhidiacon §tefan, pomenit la 27 decembrie.

133

Nevointa dumnezeiascd a Sfdntului Apostol Pavel

Privitor la Apostolul Pavel. Prin aceasta nu inseamna
ca el il rdzbund pe Mucenicul §tefan in propria sau trup,
cand el a zis: „Caci eu lupt, dar nu ca unul care love§te
vazduhul, ci imi {in sub stapanire propriul trup §i il aduc sub
ascultarea mea"?

Caci el era, cu siguran^a, ostenit §i slabit §i zdrobit in
sinea sa, §i implinea aceasta nevointa in via^a sa, de cand au
fost prigoni^i §i martiriza^i §tefan §i al^i mul^i cre§tini.

Despre rugdciunile Sfintilor. Indemn la implinirea
poruncii iubirii

Astfel, cine poate demonstra ca Sfin^ii Mucenici nu
au cerut de la Domnul o astfel de rdzbunare pentru ei m§i§i,
cand intr-un moment ca acesta, daca exista o astfel de
razbunare, ei puteau pe drept sa doreasca sfdr§itul lumii, in
care ei indurau un astfel de martiriu?

§i ei se roaga pentru acest lucru 234 . Fiindca, in primul
rand, ei se roaga pentru du§manii lor, care se pot cura^i 23
iar, in al doilea rand, nu se roaga impotriva acelora care au
ales sa nu se cura^easca de pacate, fiindca §i Dumnezeu,
in pedepsirea acelora, nu este un Chinuitor rdu, ci un
Judecdtor foarte drept.

De aceea, fara nicio ezitare, haide^i sa ne iubim
vrajma§ii, haide^i sa facem bine celor care ne urasc pe noi §i
haide^i sa ne rugam pentru aceia, care ne prigonesc pe noi!

Pentru sfar§itul lumii, adica pentru transfigurarea lumii prin slava Sa.

235 De pacate.

236 Sa nu se mantuiasca.

134

Capitolul al 23-lea

Despre fiii lui Dumnezeu dupa har. Despre infiere si
transformarea noastrd duhovniceascd

78. Pentru ca celelalte cuvinte, care urmeaza poruncii
iubirii: „a§a pute^i sa fi^i copiii Tatalui vostru, Care este in
ceruri" trebuie sa fie in^elese in legatura cu dreptarul
virtufii, despre care loan zice, de asemenea: „E1 le-a dat lor
puterea ca sa devina fiii lui Dumnezeu" (In. 1, 12).

Pentru ca Unul este Fiul prin natura/dupa fire, Care
nu cunoa§te niciun pacat din toate cate sunt, dar noi, prin
primirea acestei puteri dumnezeiesti, suntem facu^i fii, in
masura in care noi savar§im acele lucruri, care ne-au fost
poruncite noua de catre El.

§i deci, invaiatura apostolicd a dat numele de infiere
[acestei schimbari dumnezeiesti din persoana noastra], caci
prin aceasta noi suntem chema^i la fericirea ve§nica, fiindca
putem fi impreund-mostenitori (joint-heirs) cu Hristos.

§i noi suntem facuti fii printr-o transformare
duhovniceascd (a spiritual regeneration), fiind infia^i intra
Impara^ia lui Dumnezeu, nu ca ni§te strdini, ci ca unii care
amprimit existenfa §i suntem creaiiprin Hristos.

§i acesta e unul dintre darurile primite, pe care ni 1-a
dat noua prin atotputernicia Sa, cand noi inca nu eram.

Iar dupa aceea, El ne-a infiat pe noi, prin aceea ca ne-
a facut fii, prin care noi putem sa ne bucuram, pe mai
departe, impreuna cu El, in via^a ve§nica, datorita alegerii

237

noastre .

De aceea, El nu a spus: „Faceti aceste lucruri, fiindca
voi sxmte\i fii", ci: „Faceti aceste lucruri, pentru ca sa puteri
sa fi\i fii".

Suntem chemati lafaptul de afi asemenea Lui

237 Consimtirea la comuniunea cu Dumnezeu inseamna co-participarea la dorin^a Sa
de mantuire a omenirii. In actul curajirii noastre de patimi, al lndumnezeirii noastre,
participam la viaja lui Dumnezeu, ne umplem de viafa lui Dumnezeu, adica de harul
dumnezeiesc. Participam con^tient §i liber. Participam cu iubire multa fa{a de
Dumnezeu §i de oameni.

135

79. Caci atunci cand El ne-a chemat pe noi 238 , prin
Insu§i Unul-Nascut Fiul Sau, El ne-a chemat pe noi sa ne

• t -239

asemanam Lm Insu§i .

„ Soarele " de la Mt. 5, 45 trebuie inteles ca o referire
la Fiul lui Dumnezeu

Pentru ca acestea a zis El in urmatoarele cuvinte: „E1
face sa rasara soarele §i peste eel rau §i peste eel bun §i
trimite ploaie §i peste eel drept §i peste eel nedrept".

Caci noi putem in^elege „soarele" de aici, nu ca fiind
acela care este vazut de catre to^i §i care lumineaza ochii
no§tri, ci [fiind vorba despre] In^elepciunea [lui Dumnezeu],
despre Care s-a zis: „Ea este stralucirea luminii ve§nice"
(Int. lui Sol. 7, 26).

Sau despre Care s-a zis: „Soarele drepta^ii a rasarit
peste mine"(Is. 60, 1). Si iara§i: „dar intru voi, care ave^i
frica de numele Domnului, va rasari Soarele drepta^ii" (Mai.
3,20) 240 .

„Ploaia" de la Mt. 5, 45 e o referire la harul
dumnezeiesc

Dupa cum putem in^elege, de asemenea, §i „ploaia",
ca fiind apa 241 care ne aduce inva^atura adevarului, fiindca
Hristos nu dore§te numai sa apara in fa^a celui bun §i a celui
rau, ci §i sa propovaduiasca celui bun §i celui rau.

Sau daca noi alegem, mai degraba, sa in^elegem ca
„soarele" acesta de aici este eel din fa^a ochilor no§tri
trupe§ti §i nu numai a oamenilor, ci mai degraba §i a vitelor
§i ca „ploaia" este aceea, prin care fructele sunt aduse la
maturitate §i care s-a dat pentru sus^inerea in via^a a
trupurilor, eu cred ca cea mai nimerita talcuire e aceea, ca
acest soare duhovnicesc, nu rasare decat peste eel bun §i
Sfdnt.

238 Dumnezeu Tatal.

239 Adica Fiului Sau.

40 Acest verset, in KJV, corespunde cu Mai. 4, 2.
241 Harul dumnezeiesc.

136

Caci acesta e un lucru foarte rau, care e deplans in
acea carte, care se numeste Intelepciunea lui Solomon: „si
soarele nu a rasarit peste noi" (Int. lui Sol. 5, 6).

Caci ploaia duhovniceascd nu este apd folositoare
decat pentru eel bun. Pentru ca eel viclean a fost in^eles ca o
vie peste care s-a zis: „eu voi porunci norilor ca sa nu ploua
si nu va ploua peste aceea" (III Reg. 17, 1).

Mdntuirea noastrd e o consecintd a bundtdtii Sale si a
induhovnicirii noastre

Dar indiferent daca in^elegem una sau alta, dobandim
mantuirea prin marea bunatate a lui Dumnezeu, caci ne-a
poruncit sa II urmam, daca dorim sa fim copiii lui
Dumnezeu.

Caci cine poate sa fie atat de nerecunosedtor dintre
cei de aici, meat sa nu simta acum marea mdngdiere, cand
via^a aceasta este ajutata, prin lumina soarelui si prin
caderea ploii?

§i aceasta mdngdiere noi o vedem daruita in aceasta
via^a, deopotriva peste oamenii drep^i cat si peste oamenii
pacatosi, ca un lucru comun celor doua par$i.

Caci El nu a zis: „care face sa rasara soarele peste eel
rau si peste eel bun", fara sa adauge cuvantul „E1".

Dumnezeu a adus la existentd totul si creatia nu se
confundd cu Sine

Fiindca El Insusi a facut si a stabilit acestea si pe care
le face si in continuare. Caci El nu a spus nimic altceva aici,
fara numai ceea ce gasim si in cartea Facerea cu privire la
to^i luminatorii cerului.

§i El Insusi poate sa spuna, cu adevarat, ca toate
lucrurile pe care El le-a adus la existen^a 242 nu sunt El
Insusi.

242 Le-a creat, le-a facut.

137

Lucrurile lui Dumnezeu sunt darurile Sale in viata
noastrd

§i de aceea noi suntem sfatui^i, avand cea mai mare
libertate insa, ca se cuvine, dupa cum ne inva^a poruncile
Sale, sa dam vrajma§ilor no§tri toate acele lucruri, pe care
nu noi le-am facut, ci pe care le-am primit de la El ca pe
ni§te daruri.

Cei care implineste poruncile lui Dumnezeu are o
mild desdvdrsitd

80. Dar cine poate fi mai bine pregatit ca sa suporte
injuriile de la omul rau - cand acestea ar fi bune §i pentru
mdntuirea lui - §i alege sa sufere mai degraba nedreptatea
facuta de altul, decat sa ceara pedeapsa pentru suferin^ele
indurate de el; §i care da fiecaruia orice lucru care i se cere
de la el, fie ceea ce el are (daca le define pe acelea §i daca
este drept sa le dea) sau care le da cu bunavoin^a §i nu
dore§te sa i se reintoarca inapoi lucrul dat cu imprumut; sau
iube§te pe vrajma§ii sai, sau face bine celor care ii fac rau,
sau se roaga pentru cei care il prigonesc pe el - cine, zic,
face aceste lucruri, daca nu omul care e plin de o mild
desdvdrsitd?

§i prin acest sfat, zgarcenia este evitata prin ajutorul
Domnului, Care a zis: „Eu doresc mild §i rmjertfd" (Os. 6, 6
/ Mt. 9, 13; 12, 7). De aceea, „fericrfi sunt cei milostivi, caci
ei vor primi mila".

Finalul primei card. Promisiune pentru o noud carte,
in care sa termine de discutat predica Domnului de pe
munte

Dar gandesc ca va fi mult mai bine, ca acest lucru sa-1
scriu, dupa ce voi rasufla pu^in §i refacandu-ma, in urma
ostenelii acestui lung volum, sa continui in alta carte despre
ceea ce mai mi-a ramas [din predica Domnului].

138

Cartea a Il-a

Ultima parte din predica Domnului nostru de pe
Munte, care cuprinde capitolul al 6-lea §i al 7-lea de la
Sfantul Matei.

139

Capitolul 1

Amintirea problematicii din finalul primei cdrti.
Despre curdtirea inimii si vederea lui Dumnezeu

1 . Vorbirea despre mild, cu care problematica acestei
prime carti s-a sfar§it, este urmata prin aceea despre
curdtirea inimii, cu care prezenta carte incepe.

Astfel, curdtirea inimii (the cleasing of the heart) este
acea curatire a ochilor [inimii], prin care este vazut
Dumnezeu.

§i ocupandu-ne numai de acest lucru, se cuvine sa
avem o mare grija, ca nu cumva maretia lucrarii pe care o
cerem sa nu poata fi vazuta prin astfel de ochi.

Dar cand acesti ochi sunt in mare parte luminal este
greu sa impiedici murdaria care te contamineaza, venita de
la cei care traiesc mereu ca ni§te oameni insensibili la cele
sfinte §i la acele lucruri, care de obicei inso^esc mereu
faptele noastre bune §i care, in acest caz, reprezmta
inchinarea oamenilor .

Trebuie sa trdim ca niste oameni drepti

243 Poate ca aici Dumnezeiescul Augustin vrea sa spuria, ca si faptele bune, in
desfasurarea lor, datorita conjuncturilor nefavorabile in care traim, te imping la
anumite scaderi, la anumite alunecari.

Vrei sa ajuji o familie nefericita iar ai tai nu te lasa. Trebuie sa minji ca faci altceva
cu banii, ca sa ajuji pe acea familie, ca sa supravietuiasca iernii de afara. Sau spui
oamenilor ca porji barba dintr-un anumit motiv, pentru ca iarasi sa te lase in pace.
Vrei sa mergi la Sfanta Biserica, dar vei trece pe langa multe imagini pornografice,
prin neoranduiala lumii, prin agitajie. Daca muncesti in mijlocul lumii, trebuie sa
faci multe compromisuri pentru ca sa ramai ortodox.

Binele facut in societate va avea urmari defavorabile la nivel personal, pentru ca
oamenii te invidiaza, te urasc, daca vad ca ajuti pe cineva. Daca vad ca ajuji,
inseamna ca ai bani. §i daca ai bani, atunci vor toji sa te insele.
Disprejul oamenilor ne pateaza inima. §i de aceea, faptele noastre bune, studiile
teologice pe care le facem sau oricare ar fi ele, eforturile noastre pentru bine, sunt
insojite si de multe scaderi ale noastre, de multe caderi.

Caci pe fiecare zi ne zbatem sa facem binele, chiar daca pacatuim in fiecare clipa.
Binele nu se naste din rau. Dar binele incearca sa fie corupt mereu de patimile
noastre. Cand facem milostenie ne musca zgarcenia si gandul rau, cand postim ni se
rascoala patimile, cand mergem pe strada ne simjim nelinistiji. Ne pateaza deci,
acele lucruri care (in sau nu de noi, desi noi vrem sa facem binele.

244 Fa^a de Dumnezeu.

140

Iar daca, intr-adevar, nu po^i trai ca un om drept
aceasta este dureros. Caci fara via^a dreapta §i fara dorint.a
de a vrea sa te inchini lui Dumnezeu, ce altceva e§ti, decat
un du§man al vie^ii oamenilor, care pot fi §i mai josnici
decat tine, dar eel pu^in i§i indrepteaza via^a, ie§ind din
tagma oamenilor care \\\ procura placerea?

§i astfel, daca aceia intre care noi traim, nu ne lauda
pentru vie^uirea noastra dreapta, atunci gre§esc.

Nu trebuie sa acceptdm laudele in mod pdedtos si nici
sa ne lauddm

Dar daca ei ne lauda, atunci suntem in mare pericol -
numai daca nu cumva avem o inima curatd §i smeritd -
caci in acele momente in care facem fapte de dreptate, noi
nu trebuie sa le facem pentru ca sa fim laudati de catre
oameni.

Ci, mai degraba, noi trebuie sa-i felicitam pe aceia
care lauda ceea ce este drept, pe cei care i§i gasesc placerea
in ceea ce este bun, decat sa ne laudam pe noi inline.

Fiindca a§a vom trai drept, daca nu vom primi vreo
lauda . In^elegand astfel aceste mari laude, vom folosi pe
aceia care ne lauda pe noi, adica, cand nu ne laudam de unii
singuri pe noi inline - de§i ei ne lauda pentru via^a noastra
buna - ci pe Dumnezeu, care are cele mai sfinte laca§uri, in
fiecare om care traie§te asa cum trebuie.

Caci ce a zis David se gase§te aici pe deplin: „In
Domnul se va lauda sufletul meu; cei smerrfi vor auzi §i se
vor bucura" (Ps. 33, 2).

Fiindca ^ine de cura^ia ochilor [inimii] ca sa nu luam
aminte la ludele oamenilor in faptele noastre de dreptate §i
sa nu ne legam 248 de acelea cand lucram cele drepte, adica

245 Traita in dreptatea lui Dumnezeu.

246 Literal: simpla. Laudele strica simplitatea inimii sau o tulbura eel putin. Smerenia
nu suporta laudele. Pentru ea laudele sunt nefire^ti, deoarece are o acuta con§tiin{a a
realitajii interioare. Pe cineva care se vede pe patul spitalului, nu poji sa-1 faci sa se
minta ca se distreaza. Tot la fel sta treaba si cu eel smerit: nu se poate minji, pentru
ca smerenia vine din adevarul inimii, din vederea pacatelor §i a faradelegilor
persoanele.

247 Daca nu ne vom increde in inima noastra, in laudele care ni se aduc.

248 Sa nu actionam in asa fel, ca §i cand ar trebui ca tuturor oamenilor sa le placa
faptele noastre cele bune.

141

sa nu facem vreo fapta de dreptate cu marea dorir^a de a
placea oamenilor.

Despre falsificarea bunatatii interioare. Curdtia
inimii si a constiintei

Pentru ca astfel vom fi predispu§i la a fi ni§te
falsificatori 249 a ceea ce este bun, binein^eles, in afara de
aceia, care nu iau in calcul 250 laudele oamenilor.

§i de aceea, eel care nu ne vede inima poate sa laude
lucrurile acestea falsificate. §i oamenii care fac a§a, adica
cei care sunt falsificatori ai bunatatii, sunt cei cu o inima
duplicitard.

Nu sunt oameni simpli, adica cu inima curata. Numai
eel care trece peste laudele oamenilor poate fi. §i doar
atunci, cand el traie§te bine, privind numai spre El, §i se
straduie sa Ii placa Lui, Care este singurul Cercetator al
constiintei 251 .

§i oricine se adance§te in aceasta curate a constiintei
ajunge la o §i mai mare sfint.enie, pentru care lucru dore§te
§i mai pu^in laudele oamenilor.

Mt. 6, 1. Nu trebuie sa ne ardtdm dreptatea interioard
in mod ostentativ

249 Niste impostori / farisei. Cei care vor sa fie laudafi pentru ca sunt „caritabili" sunt
cei care mimeaza milostenia. Falsified o virtute prin exteriorul faptelor pe care le
fac, insa la care nu adera in adancul inimii lor.

Da si bancherul necredincios bani, da si omul credincios. Dar milostenia e facuta de
acela, care da bani cu milostivirea credintei in inima. §i mila adevarata si iubirea de
oameni nu pot fi falsificate, pentru ca ele fac parte din viaja omului care isi sfin^este
via^a, din launtrul ortodoxului autentic.

250 In limba poporului nostru acest lucru s-ar spune astfel: care nu pune la inima
laudele oamenilor. Daca crezi cu inima laudele, chiar si cand ar fi intru catva
adevarate, risti sa nu te mai fii de treaba si sa crezi ca ai facut „indeajuns" cat sa te
mantui.

Insa, daca injelegem ca mantuirea nu e o realitate confortabild si pe care po^i sa
dormi - pentru ca ea nu are sfarsit - nu accepti niciodata, in mod interior, laudele
oamenilor, pentru ca ceea ce facem noi e infinit mai putin, decat ceea ce trebuie sa
facem, ajutati fiind de mila lui Dumnezeu.

251 Hristos Dumnezeu e singurul care cerceteaza nu aparenfele, ci realitatea
constiintei noastre. El cerceteaza, intreaba, vrea realitatea adevarata, profunda,
netrucata a omului.

142

2. „De aceea, lua^i aminte", a zis El, „ca sa nu face^i

9^9

dreptatea voastra inaintea oamenilor, ca sa fi^i vazu^i de
catre ei" (Mt. 6, 1).

Adica lua^i aminte ca sa nu trai^i drept cu aceasta
intense §i anume ca oamenii sa va privesc pe voi, §i sa nu
ramane^i sa va bucura^i de aceasta.

„Altfel nu ve^i avea rasplata de la Tatal vostru, Care
este in ceruri" (Mt. 6, 1).

Adica, nu daca vom fi vdzufi de oameni, ci daca vom
trai drept cu inten^ia de a fi vdzufi de catre oameni [si,
implicit, laudati].

Faptele noastre trebuie sa placa lui Dumnezeu si sa-i
bucurepe oameni

Pentru ca, in acest fel, cum vom deveni intruchiparea
cuvintelor de la inceputul acestei predici:

„Voi sunte^i lumina lumii. O cetate care este a§ezata
pe munte nu se poate ascunde. Niciun om nu aprinde o
lumanare §i nu o pune sub obroc, ci in sfe§nic; §i aceasta va
da lumina tuturor celor care sunt in casa. Fi^i dar lumina,
care sa lumineze inaintea oamenilor, ca ei sa poata vedea
faptele voastre bune" (Mt. 5, 14-16)?

Dar El nu a zis aceasta, ca §i cand ar fi sfdrsitul
[faptelor]. Pentru ca El a adaugat: „§i sa slaveasca pe Tatal
vostru, Care este in ceruri" (Mt. 5, 16).

Dar - fiindca cineva poate gasi ca e o greseald aici -
daca sfdrsitul dreptdfii noastre se afla aici, adica, ca faptele
noastre de dreptate sa aiba un singur scop, numai acela de a
fi vdzufi de oameni; dupa ce El ar fi zis: „Lua^i aminte ca sa
nu face^i dreptatea voastra inaintea oamenilor", ar fi trebuit
sa nu mai adauge nimic.

Insa este evident ca El a spus aceasta, nu ca sa ne
scape pe noi de a face fapte de dreptate inaintea oamenilor.

Aceasta numai daca nu ne prefacem actele noastre de
dreptate in lucruri facute inaintea oamenilor, cu scopul de a
fi vazu^i de catre ei, adica sa le pregatim pe masura ochilor
lor §i sa facem ca sfar§itul faptelor noastre sa fie acela de a
epata inaintea acelora.

252 Ed. BOR 1988: „faptele dreptatii voastre".

143

3. Caci Apostolul a zis, de asemenea: „Daca eu plac
oamenilor, nu pot fi slujitorul lui Hristos"(Gal. 1,10) . Pe
cand, in alt loc, a zis: „Sa face^i oamenilor toate lucrurile, pe
care dori^i sa vi le faca voua aceia in toate preocuparile
voastre" (Mt. 7,12).

§i cei care nu int.eleg aceasta, gandind ca e vorba de o
contradic^e, eu le spun, ca Cel care a zis sa nu facem
oamenilor lucrurile care noua nu ne sunt pe plac, El a spus
aceasta gandindu-se la cei deprin§i cu faptele de dreptate §i
nu cu privire la cei careplac oamenilor.

Caci a pldcea lui Dumnezeu inseamna sa iube§ti pe
eel care dore§te sa intoarca inimile oamenilor, prin faptele
bune pe care le face, de la faptul de a pldcea oamenilor.

De aceea, eel care este drept in cele pe care le zice
referitor la faptul de a nu pldcea oamenilor, fiindca in acele
lucruri omul iube§te sa placa lui Dumnezeu, e tot la fel de
drept §i cand inva^a cu putere, ca nu se cuvine sa placem
oamenilor.

Si aceasta nu in sensul ca acest lucru va fi un semn de
rdsplatd a faptelor noastre bune, ci pentru aceea, ca omul
care nu se da pe sine ca exemplu celor carora el le dore§te
mantuirea, nu poate placea lui Dumnezeu. Dupa cum nici
oamenii nu pot urma unuia, care nu e placut de El.

Astfel, acel om nu a spus lucruri proste§ti, celui care
zice: „In acest moment eu caut un vapor, care nu este un
vapor, ci propria mea fara".

Urmarea exemplului bun. Ce urmdresc adevdratii
propovdduitori ai dreptei credinte

253 Daca vrem sa placem oamenilor in mod total, adica, daca nu vrem sa ii deranjam

deloc cu adevarul, nu ne aratam ni§te marturisitori adevarafi, consecventi ai lui

Hristos, pentru ca nu spunem oamenilor, decat lucrurile care le sunt favorabile.

A scoate in evidenja numai binele omului din fa^a ta, fara ai arata §i raul sau,

inseamna a-l minfi in mare parte.

De§i, iconomic, noi punem de o parte mustrarile, ca sa nu oprim ravna oamenilor,

daca nu amintim niciodata raul, pacatul, nu ii ajutam pe aceia, ci ii pastram intr-o

stare decadenta din punct de vedere moral.

Daca spunem numai ceea ce vor oamenii sa auda nu putem fi prietenii lui

Dumnezeu, pentru ca El vorbe§te §i despre ceea ce nu vor oamenii sa auda, adica

despre indreptarea din pacatele lor dar si despre pedepsele de acum si despre cele

vesnice, pentru cei care nu se pocaiesc.

A mustra pacatele cat §i a evidenfia binele jacut de catre oameni sunt cele doua parji

ale adevarului. Nu pot exista una fara alta.

144

Caci eu caut, dupa cum zice §i Apostolul, puterea
necesara ca sa zic, ca: „in aceasta munca de a placea
oamenilor, aceasta nu este pentru oameni, ci pentru
Dumnezeu, caci eu doresc sa fie astfel. Fiindca eu nu iubesc
sa plac oamenilor, ci ^elul meu e acela, ca aceia care doresc
sa se mantuiasca, sa poata sa imi urmeze mie" 254 .

Dar cand zice, ca se da / ca se ofera, acestea sunt zise
pentru cei Sfinti: „nu pentru ca eu doresc un dar, ci eu
doresc fructul" (Filip. 4, 17). Adica eu nu caut darul vostru,
nu doresc aceasta, ci fructul vostru .

§i prin acest examen de voinja, ei nu pot parea ca s-au
indepartat de inaintarea in viat.a calauzita de provident.a
dumnezeiasca, cand se daruie, cu bucurie, spre folosul
altora.

254 Cei Cuvioi-ii sunt exemplele care ne imbie sa le urmam. Nu traiesc printre oameni
ca sa imi atrag laudele lor, dar daca ei vad faptele mele bune §i vor sa se mantuiasca,
atunci pot fi un exemplu pentru ei, fara a ma lauda cu situajia mea de mentor al lor.

255 Eu nu caut, zice Sfantul Apostol Pavel, darurile voastre materiale, banii vo§tri,
resursele voastre fizice §i psihice, ci rodirea viefii celei noi in fiin^a voastra. Nu
doresc ceva de la voi, ci din voi.

Nu vreau sa-mi da{i ceea ce pot sa-mi dea §i paganii. Nu vreau sa-mi da{i lucruri

trecatoare. Ci vreau sfintenia vietii voastre, fructele sfinteniei voastre, care nu sunt

din lumea aceasta, ci sunt minuni divino-umane, gesturi divino-umane, care

transcend egoismul §i utilitarismul acestei lumi.

Chiar daca vreji sa-mi da{i milostenie, daji-mi milostenie infelegatoare, din iubire

pentru Hristos §i din dragoste de adevar §i nu pentru un alt motiv.

Milostenia e aceea care ne sfinte^ite §i daca ceva ne siin^es-ite, adica ne face bine, e

normal sa facem ceea ce ne aduce binele. Binele milosteniei e un bine care vine din

credinja, din iubirea de Dumnezeu.

Milostenia ne sfinte§te daca ea e dragoste. „Mi-a dat dragoste" inseamna milostenie.

Milostenia e dragoste de ceilarji. §i de aceea e normal sa dam milostenie, pentru ca e

eel mai normal lucru cu putin^a sa-i iubim pe oameni, sa ii ajutam.

Milostenia e o caracteristica a inimii. E§ti om, pe cat e§ti milostiv. E§ti om pe cat

iube§ti de mult, pe cat te milostive§ti de oameni. Cand nu mai suntem milostivi,

cand nu mai suntem buni, cand nu mai iubim, incepem sa nu mai fim oameni cu

adevarat.

Decadem, ajungem la furia animalelor §i a bestiilor salbatice. Cand nu ne mai

daruim, cand nu mai facem ceva decat pentru culoarea banilor, ajungem sa ne

desfiguram, sa ne salbaticim.

Milostenia e umanizare, o umanizare continua. Daca §tim sa fim milo§i invatam ceea

ce trebuie sa facem oamenilor, cum sa ne comportam cu oamenii. Vindecarea

relajiilor dintre oameni e milostenia: pasul de ie§ire din sine spre aljii, ie§irea din

cloaca ta spre ceilalji fraji ai tai.

Umanitatea e o mare familie a noastra, e familia noastra cea larga. §i daca aici sunt

nereguli, nu putem fi nici noi fericifi pe deplin, pentru ca nu te poji bucura cu

adevarat intr-o lume unde mulji plang de durere.

Ajutorul pe care noi il aducem acestei mari familii a noastre e rugaciunea, e iubirea,

sunt faptele noastre de credinja. Prin ele stabilim un contact §i o relate vie cu

ceilalji. Mergand spre oameni nu avem decat de ca§tigat, chiar daca mulji nu vor

vedea cu ochi buni aportul nostru personal.

145

Caci cautarile lor 256 nu sunt de dragul unei bucurii, pe
care o au datorita darurilor pe care le-au primit de la al^ii, ci
de dragul de a imparta$i iubirea frdfeascd cu aceia.

E un pdcat sa cdutdm laudele oamenilor pentru a ne
simti fericiti

4. De aceea, cand El a zis mai departe: „altfel nu ve^i
avea rasplata de la Tatal vostru, Care este in ceruri", nu s-a
referit la nimic altceva, decat la faptul ca noi se cuvine sa ne
pazim impotriva pacatului de a cauta sa fim lauda^i de catre
oameni, ca rasplata a faptelor noastre bune, adica gandind ca
prin aceasta vom atinge fericirea.

256 De a-§i arata propria lor dragoste §i credinta.

146

Capitolul al 2-lea

Mt. 6, 2. Milostenia nu trebuie sdfie un gest ipocrit

5. „De aceea, cand \\i faci milosteniile 257 tale", zice
El, „nu suna cu o trambi^a inaintea ta, ca ipocrifii care merg
in sinagogi §i pe strazi, ca sa poata avea lauda de la oameni"
(Mt. 6, 2).

Cu alte cuvinte El ne spune: nu dori sa devii cunoscut
in acela§i fel ca ipocrrfii.

Nu se comporta insa ca ipocrifii, aceia care au in
inima lor asemenea dragoste pentru aproapele §i, ca atare,
faptele lor bune le \m departe de ochii oamenilor.

Cine sunt oamenii ipocriti

Insa ipocriti sunt aceia care pretind ca sunt altfel
decat ceilal^i oameni dar, in adevar, ei sunt actor i de teatru.

Pentru ca pot face, spre exemplu, ceea ce a facut
Agamemnon in piesa de teatru cu caracter tragic sau pot fi
oricare alt personaj [care a trait] de-a lungul istoriei sau a
legendelor, care sunt regizate pentru teatru, dar nu sunt
persoane reale, nu sunt ei insisi, ci ni§ te personaje pe care
ei lejoaca §i de aceea sunt numi^i ipocrifi.

Intr-un mod asemanator, in Biserica sau in orice alta
parte a vie^ii omene§ti, oricine dore§te sa para ceea ce este
el nu este un ipocrit. Fiindca ipocritul pretinde ca e cineva,
dar nu se dezvaluie pe sine afiunom drept.

§i asta pentru ca, el sta 2 ' §i, de asemenea, §i
rezultatele ac^iunilor sale, in laudele oamenilor.

Pe care, de altfel, le pot primii §i aceia care pretind ca
sunt altceva decat sunt, cand cei care ii lauda sunt, de fapt,
pacali^i de aceia, carora li se par ca sunt oameni buni §i ca
merita lauda lor.

257 Pomenile.

58 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Agamemnon.

59 Isi afla fundamentul, odihna, fala.

147

Dar astfel nu pot primi rasplata de la Dumnezeu, de
la Cercetatorul inimii, numai daca nu cumva vor primi
pedeapsa pentru minciuna lor de la acei oameni.

Rasplata de la oameni pentru gesturile ipocrite

Caci de aceea a zis El: „ei §i-au primit plata lor" (Mt.
6, 2). §i mult mai drept va zice despre ei: „Departa^i-va de
la mine, voi lucratori ai prefacatoriei, caci a{i lucrat folosind
numele Meu, dar nu a^i facut faptele Mele".

Deci §i-au primit rasplata lor aceia, care au facut
faptele de milostenie nu pentru alta ra^iune, decat ca ei sa
poata avea lauda de la oameni.

Insa nu daca ei au slava de la oameni, ci daca au facut
aceste fapte cu scopul de a avea aceastd slava, despre care
s-a vorbit mai sus.

Din nou despre urmarea exemplului bun

Caci lauda oamenilor nu trebuie sa fie cautata de catre
ei prin acele acte de dreptate pe care le fac, ci se cuvine ca ei
sa urmeze aceluia care face acte de dreptate.

Caci pot avea astfel ce sa imite §i, in acela§i timp, ce
sa laude §i nu pentru ca, eel pe care ei il lauda, poate gandi
ca ei sunt asemenea lui in toate.

Mt. 6, 3. Ce inseamnd „mdna stdngd". Faptele
noastre ii vizeazd sipe credinciosi sipe necredinciosi

6. „Dar cand tu faci milostenii, sa nu §tie stanga ta ce
face dreapta ta" (Mt. 6, 3).

Daca in^elegem aici pe cei necredinciosi ca
insemnand mdna stdngd, ni se va parea atunci a nu fi o
gre§eala ca sa dorim a fi pe placul celor credinciosi.

Pe cand, totu§i, noi suntem cu totul impotriva faptului
de a pune cununa §i sfdrsitul faptelor bune pe seama unui
om oarecare.

148

Insa cu privire la aceasta chestiune, ca aceia care ne-
au incantat cu faptele lor bune sunt imita^i de catre noi, noi
suntem unii care lucram nu numai inaintea ochilor celor
credincio§i, ci, de asemenea, §i a necredincio§ilor.

Caci prin faptele noastre bune, care pot fi laudate, ei
pot slavi pe Dumnezeu §i pot veni la mantuire.

Dar daca noi vom fi de parerea ca mdna stdnga
inseamna un dusman, atunci, daca du§manii no§tri trebuie sa
nu cunoasca cand noi facem milostenii, de ce a mai zis
Domnul Insu§i, cand du§manii sai evrei erau in jurul Lui, sa
indurdm toate pentru vindecarea oamenilor?

§i de ce a zis aceasta §i Apostolul Petru, la vindecarea
omului olog, care cerea mila la Poarta cea Frumoasd,
aducand, de asemenea, mania du§manilor peste sine §i peste
ceilarfi Ucenici ai lui Hristos [F. Ap. 3, 4]?

Astfel, zic mai departe, daca este necesar ca du§manul
sa nu §tie cand noi facem milostenii, ce vom face cu
du§manii m§i§i la implinirea acestei porunci, cand ni se
cere: „daca du§manul tau este flamand, da-i paine sa
manance; §i daca el este insetat, da-i lui apa sa bea" (Pild.
25,21)?

7. A treia parere este nutrita de oamenii trupe§ti - §i
de aceea e absurda §i ridicola - insa spun ca nu sunt pu^ini
aceia care sunt incurca^i intr-o astfel de gre§eala.

Astfel, cine spune ca prin expresia mdna stdnga este
in^eleasa sofia, unul ca acesta, de asemenea adauga, ca in
familie femeia se ingrije§te §i are obiceiul sa fie mai atenta
cu banii §i, de aceea, ei trebuie sa fie tinu^i ascun§i de catre
ele de frica cer^ii in familie, cand barba^ii lor milo§i ar
cheltui totul, pe cele care sunt necesare 260 .

Caci daca, intr-adevar, numai astfel de oameni sunt
crestini, nici chiar atunci nu a fost adresata aceasta porunca
cu referire lafemeil

Astfel, de care mdna stdnga i se porunce§te unei
femei sa ascunda faptele ei de milostenie? Exista cumva §i
un sot, ca ° mdna stdnga afemeiil O astfel de afirma^ie este
mult prea absurda.

Sau (tot la fel de absurda este §i aceea), daca cineva
gande§te ca ei sunt mdna stdnga unul pentru altul.

260 Familiei.

149

Familia crestina si faptele de milostenie

Daca un membru al familiei are o parte de avere mai
mare prin cealalta parte 261 , in acest fel se va lupta o parte cu
alta §i un cuplu casatorit nu va mai fi o unitate crestind.

Dar daca unul dintre ei va alege sa dea milostenie
conform poruncii lui Dumnezeu, eel care va sta impotriva,
va fi, in mod inevitabil, un du§man al poruncii lui
Dumnezeu §i, de aceea, va fi recunoscut printre cei
necredinciosi.

Iar porunca referitoare la astfel de so^i este aceea, ca
un sot credincios sa i§i ca§tige so^ia sa §i o so^ie
credincioasa pe so^ul ei prin vorba buna §i calauzire.

Caci se cuvine ca ei sa nu respinga lucrurile bune
facute de unul sau de altul, caci tocmai prin acelea ei se
atrag reciproc 263 . Fiindca prin astfel de lucruri, unul poate sa
fie atras de celalalt la comuniunea credinfei creatine .

§i nici nu sunt fapte de hofie acelea care se savar§esc
din voia lui Dumnezeu, caci acelea se intorc la tine 265 .

Dar daca cineva i§i ascunde de mult o astfel de
infirmitate fatl de cealalta parte 266 , atunci este incapabil sa
poarte cu calm ceea ce a facut in mod nedrept §i ilegal.

Iar faptul ca mdna stdngd nu este int.eleasa in acest
sens, in situa^ia noastra, acest lucru ne devine foarte repede
evident, dintr-o in^elegere globala a acestui capitol. Trebuie
a§adar, ca, pe mai departe, sa aflam ce a vrut sa spuna
Domnul nostru prin mdna stdngd.

Despre faptele de dreptate in general

8. „Lua^i aminte", a zis El, „ca sa nu face^i faptele
voastre de dreptate inaintea oamenilor, ca sa fi^i vazu^i de

261 Se refera la partea de avere care le revenea sojilor.

262 Sotul cu sotia.

263 Mutual.

26 Daca nu conving faptele noastre, cuvintele vor convinge §i mai putin. Insa faptele

noastre §i cuvintele la un loc sunt cele care trebuie sa marturiseasca iubirea lui

Dumnezeu §i ele sa fie solul care veste§te frumusetea lui Dumnezeu, a viefii dupa

Dumnezeu.

Eu ma bucur cand vad iubirea altora pentru Dumnezeu. Eu cresc din aceasta iubire.

Iubirea Sfintilor ne umple de harul urmarii ei. Ne contaminant - in sensul eel mai

bun al cuvantului - de iubirea altora §i cre§tem hranindu-ne din ea.

265 In mod favorabil pentru noi.

266 Se refera tot la relajia soj-sotie.

150

catre ei; astfel nu ve^i avea rasplata de la Tatal vostru, Care
este in ceruri".

Aici, El S-a referit la faptele de dreptate in general,
dupa care a continuat cu detalii.

Pentru ca o fapta care este facuta cu gandul de a fi o
milostenie este, fara indoiala, o fapta de dreptate.

§i de aceea, El a legat cele doua versete spunand:
„Deci, cand faci milostenii, sa nu suni cu o trambrfa inaintea
ta, cum fac ipocrrfii in sinagogi §i pe strazi, ca sa poata avea
slava de la oameni".

In acest verset exista o legatura directa cu ceea ce El a
zis mai inainte, adica cu cuvintele: „Lua^i aminte ca faptele
voastre de dreptate sa nu le face^i inaintea oamenilor, ca sa
fi^i vazu^i de catre ei".

Insa, cele care urmeaza dupa acestea: „Adevarat va
spun voua: §i-au primit rasplata lor", se refera la acea
porunca pe care El a dat-o mai sus: „astfel nu ve^i avea
rasplata de la Tatal vostru, Care este in ceruri".

§i dupa aceea urmeaza: „Dar cand tu faci
milostenii..." §i celelalte.

Cand El a zis: „Dar tu", ce altceva a vrut sa spuna,
decat: „nu te comporta in acela§i fel ca ei"?

Cu alte cuvinte, ce imi spune mie sa fac? „Dar cand tu
faci milostenii", zice El, „sa nu §tie stanga ta ce face dreapta
ta".

Ceea ce e de blamat 267 la aceia, acel lucru ne opre§te
sa-1 facem. §i ceea ce e de blamat in ei, e tocmai faptul ca
vor sa se arate oamenilor pentru a fi lauda^i de aceia.

Ce inseamnd „ mdna stanga " si „ mdna dreapta "

§i mdna stanga inseamna sa nu ai o in^elegere mai
potrivita decat aceea de a fi incantat de laude, pe cand mana
dreapta inseamna sa ai voin^a de a implini pe deplin
poruncile dumnezeie§ti.

Nu trebuie sa unim constiinta de afacefapte bune cu
dorinta de afi laudati de catre oameni

267 Ceea ce e rau §i trebuie dezaprobat.

151

Caci atunci cand ai con§tiin^a lor 268 , dar cand faci
fapte de milostenie unind dorin^a aceasta cu laudele
oamenilor, mdna stdnga devine §tiutoare a lucrului mdinii
drepte.

Si, de aceea: „sa nu §tie stanga ta ce face dreapta ta".

Adica sa nu une§ti, cand iti faci milosteniile tale,
constiinia ta cu dorinia de a pldcea sd fii laudat de cdtre
oameni, caci prin aceasta lup^i impotriva implinirii depline a
unei porunci dumnezeie§ti.

Mt. 6, 4. Milosteniile sunt actele unei constiinte bune

9. „Ca milosteniile tale sa fie in taina" (Mt. 6, 4).

Ce altceva inseamna „in taina", decat o constiinia
bund, care nu poate sa se arate ochilor oamenilor §i nici sa
fie aratata prin cuvinte?

Intrucat, intr-adevar, marea mul^ime a oamenilor
spune multe minciuni.

§i de aceea, daca mdna dreapta lucreaza in interiorul
nostra, in taina, toate lucrurile vazute, care sunt trecatoare,
tin de mdna stdnga.

Milosteniile tale sa le faci in propria ta con^tiin^a,
unde po^i sa faci multe milostenii prin bunele tale inten^ii 269 .

§i astfel po^i sa fii milostiv chiar daca nu ai bani sau
orice altceva, care sa poata fii date celui care are nevoie de
ele.

268 A necesitajii de a implini poruncile dumnezeie§ti.

269 Buna intense de a ajuta, milostivirea fa^a de oameni, iubirea lor, e prima sursa a
tuturor milosteniilor vizibile sau verbale. Ca dai ceva de mancare e o milostenie, dar
tot milostenie e ca dai un sfat bun cuiva sau ca scoji pe cineva dintr-un pericol de
moarte.

E milostenie §i ca zambe§ti cu bunatate acelora, carora nimeni nu le zambe§te. E

milostenie §i dorinta de bine pentru cineva, rugaciunea pentru el.

Milostenia, cu alte cuvinte, porne§te din inima sau nu porne§te deloc. Cea in care nu

intra considerentele dragostei se nume§te oricum altcumva, dar nu milostenie.

Caci milostenie inseamna a avea mila. Si mila o ai daca II iube§ti pe Dumnezeu §i ii

iubesti si pe oameni.

§i cum ai putea iubi pe cineva, pe care nu-1 iube§ti, dar totu§i ii dai sa manance?

Pana la urma, astazi, traim §i din milostenii pe care le primim de la oameni care nu

ne iubesc. Primim multe daruri din varii motive in viaja noastra, dar cei care ni le

dau au alte motivajii decat Hristos.

Traim deci §i din neiubire, dar asta ca un mod iconomic de a lucra al lui Dumnezeu.

O, Doamne, ai mila de lumea Ta! Nu ne parasi niciodata, caci Tu e§ti suflarea

noastra. Cei care nu simt asta, cred ca noi glumim. Dar Tu e§ti Viaja noastra §i fara

Tine suntem morji.

152

Pdruta milostenie. Milostenia pentru ceva la schimb

Caci multe milostenii sunt facute prin intermediul
lucrurilor exterioare §i nu din cele interioare.

Caci cine da, fie din ambi^ie, fie de dragul a ceva
trecator, dore§te sa para milostiv. Dar in unul ca acesta
numai mdna stdnga e recunoscuta ca fiind lucrdtoare.

Al^ii insa, se situeaza intr-o pozrfie de mijloc intre
cele doua situa^ii.

Caci ei i§i fac propriile lor milostenii intr-un mod care
este calauzit de providen^a dumnezeiasca §i din aceasta
cauza ei in§i§i cer, cu o parere foarte buna despre ei, astfel
de laude sau alte lucruri trecatoare §i trupe§ti sau altceva din
acestea.

Nu trebuie sa unim milostenia cufuga dupd avantaje
materiale

Dar Domnul nostra a oprit §i mai cu putere aceasta
situate, in care mdna stdnga, de una singura, i§i face
lucrarea sa in noi, atunci cand El a oprit ca sa se impreuneze
lucrarea ei cu lucrarea mainii drepte.

Caci acestea s-au zis: ca noi nu trebuie sa ne pazim a
face milostenii nu numai din dorin^a lucrurilor trecatoare, ci
§i din aceea, ca in lucral nostra noi nu suntem fara privirea
lui Dumnezeu [asupra noastra].

Si, in acest mod, nu poate exista amestecarea sau
unirea cu aceia, care alearga dupa avantaje materiale.

Pentru milostenie e nevoie de curdtia inimii

Pentru chestiunea luata in discu^ie insa este nevoie de
curdtia inimii. Asta numai daca nu cumva suntem deja
simpli §i nu aven nevoie sa ne curdfim inima.

Dar cum vom fi simpli la inima, daca slujim la doi
domni / la doi stapani si nu ne cura^im vederea, numai prin
straduin^a dupa lucrurile care sunt ve§nice, ci ne imbracam,
mai ales, cu iubirea lucrurilor omene§ti, a celor trecatoare?

153

Dumnezeu e Cel care ne raspldteste milosteniile

De aceea, „cand faci milostenii, fa in taina; §i Tatal
tau, Care vede in ascuns, l\\ va rasplati tie" (Mt. 6, 4).

Foarte drept §i adevarat este acest lucru! Caci daca
a^tep^i o rasplata de la El, Care este singurul Cercetator al
con^tiin^ei, atunci lasa-^i con§tiinJa sa-^i vorbeasca §i sa-^i
dea rasplata pe care o meri^i.

Varianta la Mt. 6, 4 in traducerile latine.
Preeminenta traducerilor grecesti ale Scripturii in fata
celor latine

Multe traduceri latine au urmatorul text: „§i Tatal tau,
Care vede in ascuns, l\\ va rasplati \iepefa{a".

Insa, pentru ca noi nu am gasit cuvantul „pe fa^a" in
traducerile grecesti, care sunt mai vechi, credem ca nu s-a
mai adaugat aici niciun alt cuvant.

154

Capitolul al 3-lea

Mt. 6, 5. Rugaciunea nu trebuie sdfie ostentativa

10. „§i cand va ruga^i", a zis El, „nu fi^i ca ipocri^ii;
caci ei iubesc sa se roage stand in sinagogi §i la col^urile
strazilor, ca sa poata fi vazu^i de catre oameni" (Mt. 6, 5).

§i aici, de asemenea, nu faptul ca sunt vazufi de catre
oameni e un lucru rau, ci rau e sa faci aceste lucruri cu
scopul de afi vazut de catre oameni.

§i este de prisos sa mai fac din nou aceea§i remarca,
fiindca aici trebuie ^inuta o porunca, prin care noi inva^am
ca nu trebuie sa ne temem a face rugaciuni §i nici a evita a le
face.

Dar ni se cere, nu ca oamenii sa nu §tie aceste
lucruri 270 , ci ca sa nu facem rugaciuni cu aceasta intense,
adica de a fi fructul placerii oamenilor care se uita dupa noi.

Domnul nostru, de asemenea, folosind alte cuvinte,
cand a adaugat la cele de mai sus: „adevarat va spun voua,
ei §i-au primit rasplata lor" (Mt. 6, 5), a vrut, de asemenea,
sa arate ca El opre§te aceasta. Adica fuga dupa acea rasplata
a natangei „straluciri" de afi laudaii de catre oameni.

Mt. 6, 6. Trebuie sa ne rugdm in cdmara inimii

11. „Dar cand va ruga^i", a spus El, „intra^i in camara
voastra 271 " (Mt. 6, 6). §i ce sunt aceste „camari", decat
insa§i inimile voastre 111 !

270 Rugaciunile noastre.

271 Am folosit sintagma din ed. BOR 1988 in schimbul literalitajii: dormitor.

72 Inima e o camara personals, e adancimea §i ascunzi§ul unde Dumnezeu ne vede
rugandu-ne. Cele pe care le spunem in inima se inscriu in relieful inimii. De aceea,
remu§carea, cain^a e apa de gand care spala aceasta oglinda a inimii, care nu suporta
asperitajile, praful pacatelor.

Dormitorul e camera intimitd{ii §i, cu atat mai mult, inima. Trebuie sa cobori la tine
eel de toate zilele, la eel care e§ti. De acolo se prive§te viaja noastra: de la binele §i
raul pe care 1-am facut.

Dumnezeu vede ascunzimea inimii. Pentru aceasta §i El e „in ascuns". Dar El e in
ascunzimea Sa, pentru ca noi nu suntem transparent pentru luminozitatea Sa
indumnezeitoare.

In adancul nostru ta§ne§te lumina, pentru ca El S-a pogorat la lad, dupa cum S-a
pogorat §i in noi §i de aceea putem gasi in noi lumina lui Dumnezeu. Intalnirea in
ascunzimea inimii e, de fapt, intalnirea in lumina necreata. Coboram acolo unde nu
ne vad oamenii, dar unde Dumnezeu e prezent, unde El ne vede mereu.

155

Caci acest lucru se in^elege §i din psalmul unde s-a
zis: „Pentru ce a^i spus in inimile voastre, sa ave^i remu§cari
in paturile voastre!" (Ps. 4, 4).

In rugaciune trebuie sa inchidem usile simturilor

„§i cand ve^i inchide u§ile 273 ", a zis El, „ruga^i-va
Tatalui vostru, Care este in ascuns" (Mt. 6, 6).

§i e un lucru u§or sa intram in cdmdrile noastre, daca
u§ile stau larg deschise. Dar prin lucrurile care vin din afara
suntem asalta^i de necura^ii §i acestea ataca fiin^a noastra.

Noi spunem acum, ca lucrurile care vin din afara sunt
toate lucrurile trecdtoare, toate cele care se vad §i care i§i
fac un drum al lor prin usd. Adica intra prin simiurile
trupului in gandurile noastre §i galagia acelora ii stanjene§te
pe cei care sunt in rugaciune prin ingramadiri de tot felul de
fantome de§arte.

Deci usa trebuie sa fie inchisd. Adica simturilor
trupe§ti trebuie sa le opunem rezistenja, ca rugaciunea
duhovniceasca sa poata ajunge la Tatal.

§i aceasta e facuta inauntrul inimii, unde eel ce se
roaga se daruie Tatalui, Care este in ascuns.

Dumnezeu aude rugaciunea noastra tainicd

„§i Tatal vostru", a zis El, „Care vede in ascuns, va
va rasplati voua" (Mt. 6, 6).

§i acestea s-au spus pentru a inchide porunca aceasta
intr-un fel anume. Caci aici, in acest veac, suntem sfatuiti nu
numai ca sa ne rugdm, ci suntem inva^i §i despre cum sa
ne rugdm.

Nu numai ca ni se dau dinainte sfaturi ca sa facem
milostenii, ci ni se vorbe§te §i despre duhul in care trebuie
sa le facem.

Astfel, El este datatorul sfaturilor cu privire la
curajirea inimii. Caci nimeni nu se poate cura^i, daca nu
merge spre acela§i ^el §i fara sa se mai gandeasca la altceva,

273 Usile simturilor. Simjurile trebuie inchise. Usile care dau spre suflet trebuie
inchise.

156

nevoindu-se dupa via^a vesnica, numai din dragostea curata
pentru in^elepciune.

Mt. 6, 7. Rugdciunea nu inseamna multa vorbire

12. „Dar cand va ragati", a zis El, „nu spuneti multe,
precum fac paganii, pentru ca ei cred ca vor fi auziti pentru
multa lor vorbire" (Mt. 6, 7).

Aceasta este o inspire a ipocritilor, care se arata pe ei
m§i§i a fi atenfi cand se roaga, dar scopul lor este sa placd
oamenilor.

De asemenea e o caracteristica si a pdgdnilor, adica a
neamurilor, fiindca ei cred ca vor fi auzi^i datorita multei lor
vorbiri.

Dar, in realitate, orice fel de a vorbi mult se apropie
de modul de a gandi al paganilor, care se straduiesc, mai
degraba, sa isi potriveasca glasul decat sa-si curafeasca

. . 274

inima .

§i acest mod de a ac^iona arata, ca ei se straduiesc sa
schimbe si ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciune,
presupunand ca Judecatorul, asemenea unui om, este
convins numai de cuvinte si doarpe calea vorbirii.

Mt. 6, 8. Dumnezeu cunoaste toate lucrurile pentru ca
e Creatorul lor

„Insa nu fi^i si voi ca ei", ne-a spus adevaratul
[nostra] Stapan, „pentra ca Tatal vostra cunoaste ce lucrari
sunt necesare pentru voi, inainte ca voi sa cere^i de la El"
(Mt. 6, 8).

274 Ipocrizia consta in a lua ochii oamenilor cu promisiuni §i juraminte false, insa

fara a avea §i o viaja pe masura cuvintelor predicate. In loc sa i§i sfinjeasca viaja §i

sa vorbeasca mai putin, ei vorbesc excesiv de mult, dar fara o experienja directa a

faptelor.

Predica din citiri e o predicd fariseicd. Predica fara trairea ta, fara girul experientei

tale e o umplere a vazduhului cu vorbe.

Dumnezeiescul Augustin spune ca i§i potrivesc cuvintele, vorbele. Sunt foarte atenji

la imaginea lor, la ceea ce cred oamenii despre ei, dar nu la ce sunt ei in fa^a lui

Dumnezeu.

157

Pentru ca, daca cuvintele sunt folosite cu aceasta
intense de unul care este ne§tiutor, atunci el poate fi
indrumat §i invafat asupra a ceea ce trebuie sa faca.

Fiindca El cunoa§te toate lucrurile, deoarece a creat
toate lucrurile care exista §i le-a adus la existen^a prin
cuvant §i astfel s-au aratat ele insele venind la existen^a.

Iar acele lucruri care vor fi, nu vor ramane tainuite de
cunoa§terea §i in^elepciunea Lui.

Pentru ca nu sunt toate acele lucruri care au trecut §i
acele lucruri care nu s-au intamplat inca, prezente la El §i nu
au trecut?

Domnul ne-a invdtat sa ne rugam. Cum ne pregdtim
de rugdciune si cdnd ne rugam

13. §i intrucat putem avea totul in purine cuvinte,
avem cuvintele pe care El Insu§i ni le-a dat, prin care ne-a
invaiat cum trebuie sa ne rugam.

§i se poate intreba: cand sunt necesare aceste pufine
cuvinte ? Pentru ca El cunoa§te toate lucrurile inainte ca
ele sa aiba loc §i este cunoscatorul lor. Se poate intreba, [de
asemenea] : ce trebuie sa facem inainte ca sa ne rugam Lui?

[Si] aici, in acest prim verset, avem §i raspunsul. Caci
se cuvine ca noi sa ne silim aficu Dumnezeu §i astfel vom
ob^ine ceea ce dorim.

Insa nu prin cuvinte, ci prin gdndurile pe care le
nutrim in mintea noastra §i prin indreptarea gandurilor
noastre catre Dumnezeu cu dragoste curata §i dorin^a
sincera.

§i Domnul nostru, Care ne inva^a aceste bune ganduri
prin cuvinte, ne face sa in^elegem, ca trebuie sa ne angajam
amintirea, pentru ca sa ne putem reaminti acele ganduri ale
rugaciunii, atunci cand ne rugam.

Care este rostul rugaciunii

14. §i iara§i pot fi intrebat (indiferent daca ne rugam
cu ganduri sau prin cuvinte): ce nevoie este de rugaciune,
daca Dumnezeu cunoa§te deja ceea ce ne trebuie noua?

275 Se refera la rugaciunea Tatal nostru, care va urma.

158

Asta numai daca nu cumva eforturile noastre sunt
tocmai pentru a cuprinde in rugaciuni lini§tea §i cura^ia
inimii noastre §i sa. ne facem astfel §i mai mult capabili de a
primi darurile dumnezeie§ti, care sunt turnate 276 in noi in
mod duhovnicesc.

Dumnezeu doreste intotdeauna ca sa ne arate lumina
Sa cea nemateriald. Cum se produce si care sunt urmdrile
vederii extatice

§i aici nu e vorba de o presiune a noastra prin
rugaciuni, pentru ca Dumnezeu sa ne audd - caci El e
intotdeauna gata sa ne dea lumina Sa, care nu e de esenid
materiald, ci una simiita de minte §i duhovniceascd - ci
noi nu suntem gata intotdeauna sa o primim, fiindca suntem
atra§i catre alte lucruri si suntem arunca^i in intuneric prin
dorin^ele noastre pentru lucrurile acestea trecatoare.

Deci prin intermediul rugaciunii se poate face o
cotitura a inimii catre Dumnezeu, Care este gata oricand sa
dea, daca noi dorim acest lucru. Insa luam ceea ce ne da El.

§i in fiecare fapta in care ne intoarcem spre El, traim,
de fapt, o cur afire a ochilor dinauntru. Si acele lucruri care
sunt trecatoare §i pe care le-am dorit candva, acum sunt

.278

§terse .

Caci vederea inimii curate poate fi capabila sa poarte
cura^ia luminii, dumnezeiasca ei stralucire, fara vreo mutare
sau schimbare.

§i nu numai ca poate sa o poarte, ci poate sa si
rdmdnd in ea. §i nu numai ca prime§te lumina
dumnezeiasca fara de veste ci, de asemenea, traie§te §i o
bucurie inefabild la venirea ei, in care adevdrata via}a §i
fericirea simpld sunt desavar§ite.

Aceasta turnare trebuie injeleasa in sensul de turnare a harului dumnezeiesc in
noi, revarsare din Dumnezeu in noi a milei Sale. Imaginea duhovniceasca e aceea a
unei revarsari de ape sfinte in fiinta noastra.

77 Dupa cum vedem aici §i Dumnezeiescul Augustin vorbe§te de realitatea luminii
dumnezeie§ti. Sfar§itul capitolului al treilea e o surpriza imensa pentru mine. In
teologia romaneasca nu am auzit vreodata sa se evidenjieze acest aspect: al vederii
lui Dumnezeu in opera Dumnezeiescului Augustin.
278 De catre harul dumnezeiesc.

159

Capitolul al 4-lea

Mt. 6, 9-13. Rugaciunea „ Tatal nostru "

15. §i acum sa ne referim la lucrurile despre care ne-a
inva^at sa ne rugam Lui pentru ele si prin care noi inva^am,
deopotriva, atat cum sa ne rugam, dar si cum sa obiinem
cele pentru care ne rugam.

„In acest fel sa va ruga^i", a zis El: „Tatal nostru, Care
esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau. Sa vina Impantfia
Ta. Sa se faca voia Ta pe pamant, ca si in cer. Da-ne noua in
aceasta zi painea noastra cea de toate zilele. §i ne iarta noua
datoriile noastre, precum si noi iertam datornicilor nostri. §i
nu ne duce pe noi intra ispita, ci ne elibereaza de [eel] rau"
(Mt. 6,9-13).

Faptul de a avea buna vointa e inceputul rugdeiunii

Si observati ca in toata rugaciunea noi ne-am strans
buna voinfd a celor pentru care ne rugam. Numai astfel
putem spune ca ne rugam.

Buna voinfd este, de obicei, cea care ne impaca atunci
cand aducem laude lui Dumnezeu si pentru care noi ne
rugam in mod direct. Pentru ca ea e, de obicei, cea cu care
se incepe rugaciunea.

§i in cazul de fa^a, Domnul nostra nu ne-a zis nimic
altceva, decat: „Tatal nostra, Care esti in ceruri".

Cererile rugdeiunii „ Tatal nostru " sunt scripturale si
le gdsim peste tot in Scripturd

Pentru ca multe lucrari sunt rostite in lauda aceasta
adusa lui Dumnezeu si pe care, de la inceput, o gasim
impanzita si spusa in multe feluri, peste tot, in Sfanta

160

Scriptura, pentru ca fiecare sa poata sa o gandeasca atunci
cand cite§te 279 .

Despre Dumnezeu ca Tata in Vechiul Testament

§i totu§i, nicaieri nu se gase§te o porunca data
poporului lui Israel, prin care sa le fi zis despre „Tatal
nostru" sau despre o rugaciune in care ei sa se roage lui
Dumnezeu ca unui Tata.

§i, cu toate acestea, acest lucru le-a fost facut
cunoscut acestora de catre Domnul, de§i ei erau inca robi,
adica traind inca dupa trup.

§i spun aceasta, pentru ca nicaieri [nu li se spusese in
mod deschis aceasta] - de§i ei primisera poruncile Legii §i li
se poruncise sa le implineasca - cu toate ca, adesea, Prorocii
le arata ca Domnul nostru este de asemenea §i Tatdl lor,
daca nu se vor abate de la poruncile Lui.

§i, spre exemplu, avem aceste cuvinte: „Eu am hranit
§i crescut pe copii §i ei s-au rasculat impotriva mea" (Is. 1,
2). Iar in alta parte: „Eu am zis: voi sunte^i dumnezei §i to^i
sunte^i copiii Celui Prea Inalt " (Ps. 81, 6 / In. 10, 34).

§i iara§i: „Daca Eu sunt Tatal, unde este slava Mea?
§i daca Eu sunt Stapanul, unde este frica de Mine?" (Mai. 1,
6).

§i in multe alte locuri [se spune aceasta], [acolo] unde
evreii sunt acuza^i §i li se arata pacatul lor, acela ca nu au
vrut sa devina adevaraiiifii.

Profetiile vechitestamentare li vizeaza pe crestini,
care trebuie sa devina fiii lui Dumnezeu dupa har

Iar aceste lucruri sunt spuse ca ni§te profefii pentru

■■< ■■ >• -280

vntoni cre§tmi .

79 Pentru Dumnezeiescul Augustin, rugaciunea Tatal nostru este o rugaciune
scripturala, formata cu amanunte din Sfanta Scriptura. Cererile ei sunt impanzite
peste tot in textul sfant, ca oricine sa injeleaga din destul fiecare cerere a ei. Putem
injelege de aici urmatorul adevar: ca dogmele credinjei sunt in stransa legatura unele
cu altele §i ca rezultatul oricarei virtuji e o alta virtute.

280 Dumnezeiescul Augustin prive§te Vechiul Testament ca avandu-§i implinirea
deplina in Noul Testament. Evreii nu au devenit adevarafii fii iubifi, fiii pe care ii
dorea Dumnezeu - asta in deplinatatea etniei lor - §i spre acest lucru sunt chemaji
sa tinda cre§tinii. Dar s-a dovedit ca nici cre§tinii nu vor sa fie, in unanimitate, fii ai

161

Caci ei II vor avea pe Dumnezeu ca Tata dupa
marturia Evangheliei: „§i le va da lor puterea ca sa devina
fiii lui Dumnezeu" (In. 1, 12).

§i la fel zice §i Sfantul Pavel: „Mo§tenitoral, atata
timp cat e copil, nu se diferentiaza cu nimic fatl de «« ro&"
(Gal. 4, 1). Dar, continua el, noi am primit Duhul infierii /
Duhul adop^iei, „prin care strigam: Avva! Parinte!" (Rom.
8, 15).

Infierea noastra duhovniceasca se face prin harul
dumnezeiesc

16. §i astfel, lucrul pentru care noi suntem chemati la
mostenirea vesnica e acela, ca putem fi impreund-
mostenitori cu Hristos §i putem ob^ine infierea ca ni§tG fii.

§i aceasta nu dupa faptele noastre, ci prin harul lui
Dumnezeu .

Primele doud cuvinte ale rugaciunii domnesti ne
introduc in rugdciune si ne aprind dragostea de Dumnezeu

§i punem astfel acest mare har la inceputul rugaciunii
noastre, cand noi rostim cuvintele: „Tatal nostra".

§i prin aceasta chemare ne invapaiem dragostea (love
is stirred up), pe de o parte - pentru ca cine e mai iubitor cu
fiii sai, decat tatal? - iar, pe de alta parte, ne ca§tigam o
stare de rugdciune .

Marele dar ca suntem fiii unui asemenea Tata.
Nddejdea in rugdciune

lui Dumnezeu. Ce vom face noi insa, care am primit harul infierii, dar ne aratam

ni§te pdgdni cufaptal Ce vom face noi?...

281 Harul dumnezeiesc e eel care are ultimul cuvant in sfintirea noastra.

Rugaciunea e o umplere de dragoste §i de pace dumnezeiasca. Privind spre
Dumnezeu, privim spre Parintele nostru iar nu spre un strain.

Noi nu ni-L imaginam pe Dumnezeul nostru treimic, ci traim din destul prezen^a Lui
fara chip, fara marginire, fara caracteristici umane sau triviale! Dumnezeu e cu noi §i
orice mod de a prezenta aceasta realitate devine o vorbire mult prea saraca pentru
ceea ce traim impreuna cu El.

Trebuie sa ai stare de rugaciune, sa te simji in rugaciune. §i rugaciunea vie e o
vorbire de dragoste cu Dumnezeu. Rugaciunea e dragoste pentru Dumnezeu. E
dragostea noastra, care vorbe§te imensei Lui iubiri.

162

Cand spunem: „Dumnezeu", spunem: „Tatal nostru".
Si avem o nddejde reald ca vom si lua ceea ce noi Ii vom
cere.

Deci, mai inainte ca noi sa-I cerem ceva, am primit
deja acest dar atat de mare, acela de a fi lasa^i sa-L chemam
pe Dumnezeu: „Tatal nostru" 283 .

Caci ce nu ar da El fiilor Sai, atunci cand ei I se
roaga, cand El deja a recunoscut acest lucru, §i anume, pe
acela ca ei pot sa fizfiii Sail §i, in starlit, ce mare dorin^a
poate lua in minte eel care zice: „Tatal nostru", daca nu
dovede§te ca e demn de un a§a mare Tata? !

Inficosdtoarea chemare a lui Dumnezeu ca Tata al
nostru

Caci daca un om de rand 284 §i-ar fi permis sa se
numeasca pe sine cu numele unui senator, care ar fi intrecut
cu mult varsta tatalui sau atunci, fara indoiala, ca va fi
tremurat §i nu s-ar fi aventurat degraba sa faca asta,
gandindu-se la umilin^a neamului sau §i la saracia averii sale
§i la lipsa de important a statutului sau de plebeu.

De aceea, cu atat mai mult, se cuvine sa ne infrico§am
cand II chemam pe Dumnezeu ca Tata, daca exista, cu atat
mai mult, vreo pata §i vreo murdarie evidenta in fiin^a
noastra.

Caci Dumnezeu poate cu mult mai mult sa conduca
inainte, spre dreptate, pe cei care se unesc cu El, in
comparable cu senatorul, care ar ridica o anumita saracie a
vreunui cer§etor.

Caci, intr-adevar, el, [senatorul], dispretuie§te pe
cer§etor, de§i acesta poate sa fii ajuns un om scapatat
datorita problemelor avute in indatoririle de zi cu zi.

283 Faptul ca putem sa II numim pe Dumnezeu drept Tata e un mare dar, un foarte
mare dar, mai inainte de alte daruri pe care speram sa le primim de la El prin
rugaciune.

E eel mai mare dar ca putem sa I ne rugam Lui filial, ca putem sa venim la El cu
indraznire de fii. Caci aceasta indraznire fiasca am primit-o prin viaja Domnului,
unde intreaga umanitate a fost infiata, prin Fiul, de catre Tatal.
Rugaciunea e acum intimitate desdvar§itd. Nimic nu poate stingherii intimitatea ta
cu Dumnezeu. Cu Dumnezeu vorbesti direct, din inima, cu toata constiinja.

284 Literal: plebeu.

163

Ascultarea de Dumnezeu. Toti oamenii suntem frati
pentru ca avem un singur Tata ceresc

Insa Dumnezeu niciodata nu cade in fapte pdcdtoase.
§i, de aceea, trebuie sa fim multumitori milei Sale, care ne
cere noua, ca noi sa II numim pe El Tata.

Adica sa traim intr-o relate [cu Dumnezeu], care nu
se constituie prin voinfa noastrd, ci numai prin buna voinid
a lui Dumnezeu.

De asemenea, avem aici o sfatuire §i a celor boga^i,
cat §i a acelora de vrfa nobila, prin care aceasta lume este
inva^ata, ca atunci cand va deveni cre§tina, ea sa nu se
comporte trufa§ fa^a de cei saraci §i de vrfa umila, ci
impreuna cu ei sa cheme pe Dumnezeu ca pe „Tatal nostru"
- cuvinte pe care nu le pot rosti cu adevdrat §i in mod
cucernic, fara ca ei sa recunoasca ca sunt fra}i cu to^ii.

164

Capitolul al 5-lea

Trei insusiri ale lui Dumnezeu: sfintenia, dreptatea,
arhiprezenta

17. §i iata noul popor, care este chemat la o mo§tenire
ve§nica, dupa cuvantul Noului Testament, unde se zice:
„Tatal nostru, Care e§ti in ceruri". Adica in sfinfenie §i
dreptatel Insa Dumnezeu nu este limitat in spa^iu.

Cerurile: cele mai mari indltimi create de Dumnezeu.
De ce Dumnezeu eprezentat cafiind in cer

Caci, intr-adevar, cerurile sunt cea mai mare inal^ime
a trupurilor pamante§ti din aceasta lume. Insa sunt §i ele
materiale §i nu pot exista in afara unor locuri anume
definite.

Dar daca Dumnezeu este sa fie vazut in vreun loc,
este de crezut a fi in cer, in in^elesul de cea mai inalta parte
a lumii, unde pasarile sunt cea mai mare apropiere pentru
noi , fiindca via^a lor este in apropiere de Dumnezeu.

Dar nu este scris undeva, ca Domnul este cam cat
omul de mare sau cat aceia care locuiesc pe munfil Insa [si]
acestea sunt scrise: „Domnul este aproape de aceia care au o
inima zdrobita"(Ps. 33, 17). Iar aici are in^elesul umilintei.

Pdcdtosul e „pamdnt ", pe cdnd omul drept e „ cer "

§i pacatosul este numit „pamant", atunci cand se spun
acestea despre el: „Pamant e§ti tu §i in pamant te vei
intoarce" (Fac. 3, 19).

Iar, in celalalt in^eles, un om drept poate fi numit
„cer". Pentru ca a§a s-a zis despre dreptate: „§i templul lui

85 Pasarile ne dau o idee despre inaltime. Insa nu despre inaltimea lui Dumnezeu,
caci El depaseste injelegerea noastra. Acum putem spune ca avioanele, rachetele,
satelitii ne spun si mai mult despre inalfime, dar nu si despre inaltimea lui
Dumnezeu, Care depaseste orice injelegere umana.

165

Dumnezeu este slant, pentru ca voi sunte^i acest templu" [I
Cor. 3, 17].

Dumnezeu locuieste intru Sfintii Sai

§i, de aceea, daca Dumnezeu locuieste in templul Sau
iar Sfintii sunt templul Sau, expresia: „Care e§ti in cer" este
folosita corect, dupa sensul ei, daca Acesta locuieste intru
Sfintii Sai.

§i este mult mai potrivita aceasta comparable, pentru
ca, in mod duhovnice§te, se pot vedea mari difference intre
cei drepti §i cei pdcdtosi, dupa cum exista difference
materiale intre cer §i pamdnt.

Rugdciunea cu fata spre rdsdrit. Dumnezeu e
pretutindeni prezent in creatia Sa

18. §i daca \\\ propui sa ara^i aceasta, atunci, cand noi
stam la rugaciune, ne intoarcem catre rasarit (we turn to the
east) 286 , de unde rasare soarele.

Si aceasta nu pentru ca Dumnezeu ar locui acolo - in
sensul ca El, Care e pretutindeni prezent, nu este ca unul
care ocupa un loc anume in spa^iu, caci prin puterea slavei
Sale El depa§e§te §i cealalta parte a lumii - ci in sensul ca,
mintea poate fi sfatuita sa se reintoarca la existen^a cea mai
desavar§ita, adica la Dumnezeu, cand propriul sau trap, care
este pamantesc, se intoarce catre un trup desdvdr§it, adica
catre unul dumnezeiesc.

Trepte diferite de vietuire si de sporire duhovniceascd

§i acest lucra este posibil datorita diferitelor trepte de
vietuire duhovniceasca §i a tot mai inaltelor sporiri, care fac
din mintea tuturora, deopotriva mari §i mici, sa fie plini de
veselia de a lauda iconomia lui Dumnezeu.

2 6 Dumnezeiescul Augustin aminte^te aici de vechimea practicii ortodoxe de a ne
ruga cu fa{a spre rasarit.

166

§i de aceea, daca privim pe aceia care s-au ridicat de
la frumusetea cea vazuta §i nu mai gandesc nimic trupesc,
atunci suntem ca cei care trebuie sa doreasca mai mult cerul
decat pdmdntul. Iar sfaturile lor trebuie sa ni se para mult
mai convingatoare, daca ei cred ca Dumnezeu, Care este
gandit fara a avea o infati§are umana, este mai degraba in
cer decat pe pdmdnt.

§i aceasta, pentru ca pentru viitor ei au invatat, ca
demnitatea sufletului intrece pana §i un trup dumnezeiesc.

£);'« nou despre locuirea lui Dumnezeu in cei Drepti
ai Sdi

Deoarece II pot vedea pe El in sufletul lor mai
degraba decat intr-un trup dumnezeiesc. Si fiindca au invatat
si ce mare distant exista intre sufletele celor pdcdtosi §i ale
celor drepti. Caci ei nu se dedau prada indrdznelii
pdcdtoase.

Caci chiar daca ar fi inielepii numai dupa o minte
pdmdnteascd, [ar intelege ca] locul Lui este in inimd sau,
mai degraba, in cer.

Si cu atat mai mult la cei cu mai multa credinta sau
intelepciune, ei 1-ar putea vedea pe El in sufletelor celor
Drepti, mai mult decat in ale celor pacato§i.

Caci, atunci cand s-a zis: „Tatal nostru, Care e§ti in
cer", cu adevarat, acestea s-au zis despre oameni, care au
inimi drepte §i in care este sfdntul Sau templu.

§i in acela§i timp, in acest fel, eel care se roaga
dore§te ca El, Cei care este chemat, sa locuiasca de
asemenea in sine.

Dar acestea se intampla cand el se straduie§te in acest
sens, [traind] ca un om al dreptdtii. §i aceasta 287 e o slujire
prin care Dumnezeu este atras sa locuiasca in suflet.

' 7 Starea de dreptate. Dupa cum observam, starea de dreptate invajata de
Dumnezeiescul Augustin este o stare interioara, care caracterizeaza intreaga fiinta a
celui credincios §i care II atrage pe Dumnezeu, pentru ca lui Dumnezeu Ii place sa
locuiasca intru ea.

Dreptatea nu e o sumd de legi care te fac „drept" din punct de vedere legal.
Dreptatea e o stare de libertate duhovniceascd in care cre§tinul-ortodox se mi§ca §i
simte cele ale lui Dumnezeu, fiindca in el locuie§te Dumnezeu.
Masura reala a dreptajii e prezenja harului Prea Sfintei Treimi in noi. Daca nu e§ti
drept nici Dumnezeu nu vrea sa locuiasca intru tine. Daca nu e§ti un mediu frumos
pentru Dumnezeu nu po{i fi in comuniune, in intimitate cu Dumnezeu.

167

Purtarea noastra in sfintenie. Trebuie sa ne raportdm
la Dumnezeu potrivit Siesi

19. Dar sa vedem acum, care sunt lucrurile pentru
care trebuie sa ne rugam. Caci aici s-au stabilit cele pentru
care sa se faca rugaciune §i intru care El locuie§te.

Astfel, mai inainte de toate, sunt acele lucruri care in
rugaciune chemam sa ni se trimita noua, prin aceasta cerere
§i anume: „Sfin^easca-se numele Tau".

§i ne rugam aceasta, nu ca §i cand numele lui
Dumnezeu nu ar fi sfdnt deja, ci ca acesta sa fie purtat cu
sfintenie intru oameni.

Adica, ca Dumnezeu sa poata fi cunoscut de catre ei,
pentru ca ei sa se bizuie nu pe sfinfenia lor ci, mai degraba,
sa se teama de a pacatui .

Pentru ca acestea s-au zis: „In Iuda este cunoscut
Dumnezeu, in Israel mare este numele Lui" (Ps.76,1).

§i noi nu in^elegem cuvintele acestea in alt fel, decat
ca El nu lipse§te din niciun loc, fiind eel mai mare in toate.
Insa acolo este mare numele Sau, unde numele Sau este
in^eles pe masura mare^iei Slavei Sale .

Adica acolo unde numele Sau este socotit a fi sfdnt,
unde El este pomenit cu venerate §i cu frica de a nu I se
gre§i cu ceva.

§i acestea sunt cele care se petrec acum, prin
Evanghelie, unde sunt chema^i la cunoa§terea ei oameni de
oriunde §i de diferite etnii, laudand numele Unui singur
Dumnezeu, prin mijlocirea lucrarii Fiului Sau.

288 De a-L supara pe Dumnezeu.

89 Numele Sau §i slava Sa sunt incomensurabil de mari si daca vrem si daca nu
vrem noi sa acceptam sau sa le cunoastem. Dar cand ne impartasim de slava Sa,
atunci II laudam pe Dumnezeu in cunostinja de cauza si numai atunci numele Sau si
puterea Sa sunt constientizate mult mai propriu, mult mai deplin.
Sfinjii lui Dumnezeu II lauda pe El in cunostinja de cauza. Descoperirile Sale fa{a de
ei fac posibila cresterea lor in constientizarea marejiei lui Dumnezeu. Nu numai
citind despre El injelegi ca El e mare ci, mai ales, injelegi asta, cand El {i se
descopera in mod personal si te invaja cele ale Sale.

168

Capitolul al 6-lea

Dorim manifestarea Impdrdtiei lui Dumnezeu intru
noi

20. In versetul urmator acestuia gasim: „Sa vina
Impara^ia Ta".

Astfel, Domnul Insu§i inva^a in Evanghelie, ca ziua
judeca^ii va avea loc in acea vreme, cand Evanghelia va fi
fost predicate la toate neamurile (Mt. 24, 14; Mc. 13, 10): un
lucru care tine de sfm^enia numelui lui Dumnezeu.

Aici insa, expresia: „Sa vina Impara^ia Ta" nu este
folosita in acest mod, daca Dumnezeu nu ar fi acum Cel
care stdpdneste.

Insa cineva poate sa zica ca expresia: „sa vina" ar
insemna: „pe pamant". Dar daca, intr-adevar, El nu este
acum, cu adevarat, Stdpdn pe pdmdnt, atunci nu a fost
intotdeauna Stapan peste acesta, adica de la inceputul lumii.

De aceea: „sa vina", trebuie sa fie in^eleasa in sensul
de „a se manifesta intru oameni".

Pentru ca in acest fel, lumina, care este o prezenid
pentru to^i, este o absenfd pentru un om orb, cat §i pentru cei
care i§i inchid ochii.

§i la fel, Impara^ia lui Dumnezeu, de§i niciodata nu a
fost despdrfitd de pamant, este totu§i absentd in aceia care o
ignora.

A doua venire a Domnului vafi universal cunoscutd.
Ei ii urmeazd Judecata finald. Despre viata intru Impdrdtia
lui Dumnezeu

Insa niciunul nu va fi lasat in nestiinid in ceea ce
prive§te Impdrdtia lui Dumnezeu.

[Iar acest lucru se va petrece], cand Fiul Sau Cel
Unul-Nascut va veni din cer, nu numai in modul de a fi
perceput prin infelegere, ci §i vdzut in persoana Sa divino-
umand. Caci va veni sa judece viii §i mor|ii.

§i dupa aceea, dupa venirea Sa, urmeaza Judecata.
Adica clipa cand va avea loc departajarea §i separarea
Drepfilor de nedrepiii acestui pamant.

169

§i Dumnezeu va locui in cei Drep^i. Caci acolo nu va
fi nevoie de vreun fel de invatatura de la oameni, ci tofi vor
fi, dupa cum este scris: „invatati de Dumnezeu" (In. 6, 45 /
Ier. 31, 34; Mih. 4, 2; Evr. 8, 10; 10, 16).

Despre modul de vietuire al Sfintilor si al Sfintelor
Puteri ceresti intru slava lui Dumnezeu

Astfel va fi o viata fericita in toate parole §i va fi
desavar§ita intru Sfinti pentru ve§nicie, dupa cum, astazi,
cele mai Sfinte §i mai Fericite Puteri Ingere§ti sunt
in^eleptite §i umplute de fericire, pentru faptul ca singur
Dumnezeu este lumina lor 290 .

§i Domnul a promis El insu§i acest lucru: „La
inviere", a zis El, „voi ve^i fi ca Ingerii in ceruri"(Mt. 22,
30; Mc. 12, 25).

Cerem ca Dumnezeu sa fie prezent in noi cum e in
Sfintii Ingeri

21. §i dupa ceea ce noi cerem: „Sa vina Imparatia
Ta", urmeaza acolo: „Sa se faca voia Ta, precum in cer, a§a
§i pe pamant".

Adica, dupa cum Tu e§ti in Ingerii, care sunt in cer,
de§i ei sunt pe de-a-ntregul distincfi de Tine, insa cu totul se
bucura de Tine, fara ca vreo gre§eala sa intunece
intelepciunea lor §i fara ca supararea sa atinga inalta lor
fericire, tot la fel sa fii in Sfintii Tai care sunt pe pamant, §i
sunt facu^i din pamant, in masura in care trupul este capabil
[de aceasta], §i care, de§i sunt intr-o dumnezeiascd vietuire
§i prefacere, ei raman totu§i unii care au fost luafi din
pamant.

§i despre acest lucru exista o referinta in acea
doxologie a Ingerilor: „Slava lui Dumnezeu intru cei de sus
§i pe pamant pace intre oameni buna-voire" (Lc. 2, 14).

290 Eshatologia promovata aici de Dumnezeiescul Augustin e profund scripturala.
Hristos, Dumnezeu §i om, va veni in mod vizibil pe norii cerului, va judeca viii §i
morjii, judecata va fi o departajare a Drepjilor de cei nedrepti, o desparjire a unora
de ceilalji iar cei Drepji vor locui in lumina lui Dumnezeu §i vor fi inva{a{i direct de
Dumnezeu.

170

Caci atunci cand bunavoin^a noastra este pusa inainte,
de§i urmeaza chemarii Sale, atunci voin^a lui Dumnezeu
este desavar§ita intru noi, dupa cum este in dumnezeie§tii
Ingeri. Caci nu poate sta vreo piedica in drumul fericirii
noastre si aceasta este pacea.

„Sa se faca voia Ta" trebuie sa fie in^eles corect, in
sensul ca trebuie „sa avem ascultarea datorata poruncilor
Sale". Insa, „precum in cer, a§a §i pe pamant". Adica, dupa
cum este in Ingeri, a§a sa fie §i in oameni.

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu

Pentru ca, ceea ce vrea Dumnezeu se implineste
numai cand poruncile Sale sunt ascultate.

Caci acest lucru a zis Domnul Insu§i, cand a spus:
„Mancarea Mea este ca sa fac voia Celui care M-a
trimis"(In. 4, 34). Si altadata: „Eu am venit, nu ca sa fac
voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis pe Mine" (In 6, 38).

Dupa cum §i atunci cand El a zis: „Iata mama mea §i
fra^ii mei! Pentru ca oricine va face voia lui Dumnezeu,
acela este fratele §i sora §i mama Mea" (Mt. 12, 49-50).

§i de aceea, in ace§tia din urma, care implinesc voia
lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu este desavar§ita. Nu din
cauza ca ei au pricinuit asta voin^ei lui Dumnezeu, ci din
cauza ca ei au facut ceea ce El dore§te. Adica au facut fapte
dupa voia Lui.

Cerem ca sa se faca voia lui Dumnezeu in cei
pacatosi ca in cei Sfinti si Drepti

22. Insa exista §i o alta interpretare la: „Sa se faca
voia Ta, precum in ce a§a §i pe pamant". Adica, dupa cum
se face in cei Sfinti §i Drepti, tot a§a §i in cei pacatosi.

§i aceasta, pe de alta parte, poate fi in^eleasa in doua
feluri: fie ca noi ne rugam §i pentru du§manii no§tri (caci
prin ce altceva sunt ei recunoscufi, decat prin ura impotriva
acelora, care au voin^a de crestin sau de catolic, §i al caror
nume inca se raspande§te?). Caci acestea s-au zis: „Sa se
faca voia Ta, precum in cer a§a §i pe pamant".

171

§i daca am fost numi^i Drepii, noi, care facem voia
Lui, tot la fel sa facem §i cu cei pacato§i, caci ei pot fi
convertrfi de catre El.

§i in acest sens: „Sa se faca voia Ta precum in cer a§a
§i pe pamant". Caci fiecare poate sa o faca in sine insu§i.

§i El va conduce Judecata ultima, cand Drepfii vor fi
rasplati^i cu rasplata iar pdcdtosii cu condamnare, atunci
cand oile vor fi separate de capre.

Suntem ceres ti si pdmdntesti in acelasi timp

23. Ca nici aceasta a doua interpretare nu e absurdd
se poate vedea din aceea, ca in mod foarte evident are
legatura atat cu credinfa cat §i cu nddejdea noastra. Caci noi
suntem atat ceresti cat §i pamdntesti, pentru ca avem §i
suflet §i trup.

§i intrucat Apostolul zice: „Cu mintea mea eu slujesc
legii lui Dumnezeu, dar cu trupul legii pacatului" (Cf. Rom.
7, 14-23), noi vedem ca voin^a lui Dumnezeu este aceea
care lucreaza in mintea noastra, adica in suflet.

Invierea trupurilor si transfigurarea Dreptilor

Dar cand moartea va fi inghrfita de biruin^a §i acest
trup muritor se va imbraca in nemurire (Cf. I Cor. 15, 54) -
lucru care se va petrece la invierea trupurilor - atunci va
avea loc § i schimbarea/transfigurarea care este promisa celor
Drepii - dupa predica aceluia§i Apostol.

§i daca e a§a, atunci voia lui Dumnezeu sa se faca pe
pamant, dupa cum se face in cer. Adica in acelasi fel, in
aceea§i maniera in care sufletele nu se impotrivesc lui
Dumnezeu, daca sunt urmatoare ale voin^ei Sale.

Nu existd luptd ontologica intre suflet si trup. Sufletul
conlocuieste cu trupul in aceasta viata

§i, de asemenea, trupul nu se impotrive§te duhului

9Q 1

sau sufletului . Caci fiind prezent in om §i har^uit prin

291 In mod ontologic, finical. Caci lupta intre trup §i suflet, intre ce vrea unul $i ce
vrea celalalt e o urmare a pacatului.

172

viclenia trupului, totu§i are menirea de a locui impreuna cu
trupul.

Omul in integralitatea sa va mosteni viata vesnicd

Caci acesta 292 va fi o parte a omului, care va fi in pace
desavar§ita in via^a viitoare.

Pentru ca nu numai ca va fi impreuna cu noi, ci va
avea §i o desavar§ire in cei care au trait in bine.

„Caci voin^a", zice el, „este in puterea mea, dar
desdvdrsirea aceea, care vine din savar§irea binelui, nu o
posed".

Caci nu este pe pdmdnt cum este in cer. Adica nu
suntem inca in trup ca in duh, dupa cum dore§te Dumnezeu.

§i cu toate pacatele noastre, voia lui Dumnezeu se
impline§te [in noi], cand suferim toate lucrurile venite din
cauza trupului, care sunt date noua in virtutea starii noastre
muritoare. Fiindca firea noastra s-a supus mor^ii, datorita
pacatului.

§i noi ne rugam pentru acest lucru: ca voin^a lui
Dumnezeu sa se faca precum in cer, a§a ^ipe pdmdnt.

Pentru ca in acest mod avem inima luminata de lege
dupa omul interior (Rom. 7, 22) §i, de asemenea, cand ne
schimbam in noi inline starea pe care am avut-o, partea
noastra nu poate fi o mul^umire cu necazurile §i placerile
acestei lumi, pentru ca acestea stau impotriva luminarii
noastre.

„Cerul" si „pdmdntul" pot fi intelesi in relatie cu
bdrbatul sifemeia

24. §i nu este aceasta o parere care nu se potrive§te cu
adevarul. Caci noi am in^eles cuvintele: „Sa se faca voia Ta,
precum in cer a§a §i pe pamant", dupa cum s-au implinit in
insa§i Domnul nostru Iisus Hristos §i apoi in Biserica.

Asa dupa cum a spus cineva: precum in bdrbatul care
trdieste desdvdrsit voinfa Tatdlui si, de asemenea, in femeia
cu care e logodit el.

292

Trupul.

173

Pentru ca pot fi in^ele^i prin cer §i pamdnt §i barbatul
§i femeia. Fiindca pamantul este roditor din cauza cerului,
care il strope§te cu apa.

174

Capitolul al 7-lea

Cerem de la Dumnezeu pdinea zilnicd

25. A patra cerere este: „Da-ne noua in aceasta zi
painea noastra cea de toate zilele".

Pdinea zilnicd este ceruta aici in locul a toate celelalte
lucruri care sunt proprii mancarii in aceasta via^a, fapt
pentru care Domnul spune in cuvintele Sale mai departe:
„nu va gandi^i la ziua de maine" (Mt. 6, 34).

§i pentru aceasta a adaugat aici cuvintele: „Da-ne
noua in aceasta zi".

Impdrtdsirea zilnicd cu Hristos euharistic.
Impdrtdsirea de hrana duhovniceascd a cuvdntului lui
Dumnezeu

§i aceasta pentru a exprima Sfintele Taine ale
Trupului Sau, pe care noi le primim zilnic 293 .

Sau pentru a arata hrana duhovniceasca, dupa cum ne-
a inva^at tot Domnul zicand: „Lucra^i pentru mancarea care
nu piere" (In. 6, 27). Si iarasi: „Eu sunt painea vie^ii, Care
S-a coborat din cer" (In. 6, 33, 35).

§i aceste trei semnifica^ii sunt foarte adevarate si
problema in discu^ie necesita aprofundare 294 .

Rugdciunea noastra si ajutorul lui Dumnezeu.
Cdutarea Impdrdtiei lui Dumnezeu si primirea de la
Dumnezeu a lucrurilor necesare existentei noastre

§i poate cineva se mini, de ce noi ne rugam ca sa
obtinem aceste lucruri, care sunt necesare vie^ii - ca spre

293 Aceasta afirmajie a Dumnezeiescului Augustin ne indreptateste sa gandim faptul,
ca in comunitatea sa se practica imparta§irea zilnica sau ca impartasirea zilnica e
posibila, e necesara, pentru ca avem nevoie, in mod zilnic, de Painea care Se
coboara din cer, adica de Domnul.

294 Astfel, dupa Prea Sfinjia sa, „painea cea de toate zilele" are trei semnifica^ii:

1 . Toata mancarea trupeasca, care menjine viaja fizica.

2. Sfintele Taine, care pot fi luate zilnic, daca iubesti pe Dumnezeu cu infocare si
care sfinjesc si sufletul si trupul.

3. Cuvintele lui Dumnezeu, care sunt hrana dumnezeiasca pentru suflet.

175

exemplu: mancarea §i hainele - cand Domnul Insu§i a zis:
„nu va nelini^ti^i pentru ce ve^i manca sau pentru cele cu
care va ve^i imbraca" (Mt. 6, 31).

Caci cineva poate sa nu fie nelinistit pentru un lucru
pentru care se roaga §i pe care vrea sa il ob^ina. Dar cand ne
rugam, trebuie sa ne daruim cu cea mai mare deschidere a
min^ii, pentru ca toate aceste cereri, care s-au zis despre
inchiderea noastra in cdmdrile proprii 295 , sunt ca urmare ale
poruncii: „Cauta^i mai intai Impara^ia lui Dumnezeu §i
dreptatea Lui §i toate celelalte lucruri se vor adauga intru
voi" (Mt. 6, 33).

Binein^eles ca El nu a spus: cauta^i mai intai
Impara^ia lui Dumnezeu §i apoi cauta^i §i toate celelalte
lucruri. Ci: „toate celelalte lucruri", a zis El, „se vor adauga
intru voi".

Caci acestea s-au zis [§i se vor adauga lor], chiar daca
acelea nu sunt cautate de catre ei.

Dar eu nu cunosc, daca poate fi gasit cineva, care este
Drept §i care sa spuna ca nu cauta ce este eel mai serios de
cerut lui Dumnezeu §i pe care il poate primi de la El.

Sfdnta Euharistie e Pdinea noastra zilnicd.
Necesitatea impdrtdsirii zilnice

26. Dar cu privire la Sfmtele Taine ale Trupului
Domnului, aceasta ultima considerate trebuie sa ocupe
mintea celor care gandesc, ca noi am primit o regula de
rugaciune de la Domnul, pe care nu trebuie sa o calcam, nici
prin addugarea a ceva si nici prin omitere.

§i pentru aceia care nu pot sa ne puna o intrebare,
insa de mult timp ea exista in parole Rasaritului, le raspund:
de§i nu se imparta§esc zilnic la Cina Domnului, aceasta
Paine este numita cea de toate zilele.

§i de aceea, ei pot fi adu§i la tacere §i nu se pot apara
in aceasta problema, gandind-o in acest fel ca §i cand ar fi
conformd cu autoritatea Bisericii.

Fiindca ei fac aceste lucruri fara scandal §i nu sunt
inva^i, de cei care conduc Bisericile lor, cu privire la

295 De rugaciune.

176

modul unde duce acest lucru, ca si cand pentru aceasta
neascultare ei nu ar fi condamnafi.

§i acestea dovedesc faptul, ca cei din aceste par^i, nu
au in^eles care estepdinea cea de toate zilele.

§i, ca atare, vor fi acuza^i de comiterea unui mare
pdcat. Caci nu au facut nimic ca sa se primeasca zilnic acest
lucru 296 ci, dupa cum s-a spus, acesta nu este un argument
ca prezenta situafie sa se extinda, din acele par^i, §i in
altele 297 .

Impdrtdsirea zilnicd si necesitatea de a spune de mai
multe ori rugdciunea „Tatdl nostru" dupa ceea ce ne-am
impdrtdsit

§i in acest caz, a§adar, trebuie sa se spuna - fara a f i o
indrdzneald - ca noi se cuvine nu numai o data sa rostim
rugaciunea Domnului sau celpufin odatd, ci sa o spunem de
doua ori sau de trei ori dupa momentul in care noi ne facem
parta§i Trupului Domnului.

Facem rugdciune dupa impdrtdsirea euharisticd
pentru a rdmdne in harulprimit

Caci cum putem fi noi linistifi, daca nu ne rugam in
orele care mai raman din acea zi? Caci noi nu putem fi mult
timp capabili sa zicem: Dd-ne noud pe aceasta de azi, pe
care noi am primit-o deja.

Ci cerem sa ne facd vrednici, ca sa nu fim fura^i de
rodul Sfintelor Taine pe care 1-am primit nici pentru ultima
parte a zilei.

296 Sfintele Taine.

97 Dumnezeiescul Augustin atrage atenjia aici, la modul foarte apasat, ca in unele
parji rasaritene ale Bisericii celei una nu exista practica imparta^irii zilnice.
Daca nu se imparta§esc zilnic acele comunita{i biserice§ti rasaritene, trage el
concluzia, inseamna ca nu au injeles ca pdinea cea de toate zilele, din Rugaciunea
Domneasca, tocmai la acest lucru se refera.

E demn de remarcat aceasta pozijie transanta, categories a Dumnezeiescului
Augustin fa{a de problema imparta§irii cu Sfintele Taine.

177

Pdinea noastra zilnica sunt si invataturile
dumnezeiesti

27. De aceea, ramane ca noi sa in^elegem pdinea cea
de toate zilele si intr-un mod duhovniceste, dupa cum am
spus, referindu-se si la invataturile dumnezeiesti.

Caci noi se cuvine sa le contemplam si sa ne nevoim
zilnic pentru acestea. §i vom avea astfel respect fatl de
aceste cuvinte ale Domnului: „Lucrati pentru mancarea care
nu piere" (In. 6, 27).

Fiindca mancarea aceasta e numita „hrana zilnica" la
timpul prezent, ca una care, in tot timpul vietii noastre celei
trecatoare, este necesara, in in^elegerea ca zilele tree dar vin
altele.

Avem nevoie de cele duhovnicesti cat si de cele
trupesti

§i, intr-adevar, atat de mult doreste sufletul ca toate
sa-i fie puse la dispozi^ie, incat acum e in cele de sus, acum
e in cele dejos.

Adica acum doreste lucruri duhovnicesti, acum pe
cele trupesti. Si, in acest fel, uneori el doreste sa se
hraneasca cu mancare, iar alteori sufera de foame, fapt
pentru care painea ii este necesara in mod zilnic.

Caci omul flamand se poate reface prin mancare si
eel care este cazut la pamant se poate ridica din nou 298 .

Astfel, trupul pe care il avem in aceasta via^a, ca sa
spunem asa, inainte ca acesta sa se transfigureze, se reface
prin mancare, caci altfel simte cum se pierde.

De aceea si sufletul, prin in^elegerea dorin^elor
temporare, se sus^ine ca sa nu se piarda, prin straduin^e 29
dupa Dumnezeu, fiind astfel reintremat/reinvigorat prin
hrana inva^aturilor Sale.

„Astdzi" in intelesul de: intreaga noastra viatd
pdmdnteascd

98 Dar dupa cum omul se reface prin mancare, cu atat mai mult omul se intare§te, se
reface prin imparta§irea cu Sfintele Taine. Hristos e intarirea oricarui om. Dar
trebuie sa te rntare§ti crezand in El §i a§teptand totul de la El.

99 Asceza, nevoinja e o suma de stradanii divino-umane prin care inaintam in viaja
evlavioasa.

178

Mai mult, s-a zis: „Da-ne noua acestea astazi". Si
aceasta lunga perioada de timp e numita „astazi", adica in
aceasta viafd pdmdnteascd.

Pentru ca vom fi imboga^ti, din destul, cu hrana
duhovniceasca, dupa aceasta via^a, in vesnicie.

Dar nu va mai fi numita atunci: Pdinea cea de toate
zilele, fiindca acolo, aceasta fuga a timpului, din care cauza
zilele se succed unele dupa altele, nu mai poate fi numita:
„azi", caci o zi, care sa treaca, nu va mai exista.

Insa s-au zis acestea: „Astazi, daca ve^i auzi glasul
Meu" (Ps. 95, 7). §i acest cuvant a fost talcuit in Epistola
cdtre Evrei (Cf. Evr. 3, 7, 15; 4, 7). Caci tot acest timp
indelungat e numit „astazi".

§i avem aici o expresie care trebuie in^eleasa la fel ca:
„Da-ne noua aceasta astazi".

Resublinierea celor trei intelesuri ale „pdinii zilnice"
din Rugdciunea Domneascd

Dar daca cineva dore§te sa in^eleaga invdidtura
dinaintea noastrd ca referindu-se la hrana care este
necesard trupului sau ca Sfintele Taine ale Trupului
Domnului, noi trebuie sa luam toate trei in^elesurile
deopotriva.

Caci acestea s-au zis, ca noi sa cerem pentru toate
acestea, o singura data, aceasta pdine zilnicd, deopotriva
pdinea necesard pentru trup, cat §i vizibila Pdine sfdntd, dar
si duhovniceasca pdine a cuvintelor lui Dumnezeu.

179

Capitolul al 8-lea

Ne rugam pentru iertarea datoriilor sau a pacatelor
noastre

28. Urmeaza a cincia cerere: „§i ne iarta noua
datoriile noastre, precum si noi iertam datornicilor no§tri".

§i aici se arata ca prin datorii sunt in^elese pdcatele,
conform cu cuvintele pe care Domnul le-a spus.

Nespovedirea pacatelor e urmatd de cumplite dureri.
Pdcatele noastre sunt niste crime

§i sa nu in^elegi, ca daca nu le vei scoate la lumina
deindata, nu vei plati §i mai cumplite dureri.

Caci din faptul ca El le-a numit pe acestea „datorii" a
vrut sa ne spuna ca acestea sunt ca ni§te crime 300 , daca aceia
peste care a cazut turnul sau cei pe care i-a ucis Irod au fost
amesteca^i cu sacrificiile (Lc. 13, 1).

§i El a zis acestea oamenilor din cauza ca ei erau
datori peste mdsurd, adica pdcdtosi. Si a adaugat: „Iar Eu va
zic voua, dimpotriva; dar, daca nu va pocai^i, ve^i muri cu
totii la fel ca ei" (Lc. 13,3).

Datoriile fata de oameni

Astfel, aici nu se cere bani ca in cazul celui care este
presat sa despagubeasca pe cineva, ci e vorba de oricare
pacat al altuia, care poate fi facut impotriva lui.

Caci noi suntem bucuro§i sa dam banii care ni se cer
datorita acelei porunci amintite mai inainte, cat §i sa dam
ceva pe deasupra, caci „daca un om vrea sa te traga pe tine
la judecata ca sa n;i ia haina, sa-i lasj lui §i cama§a".

Dar aici nu e necesar sa restitui o oarecare datorie a ta
celui care ^i-a dat-o. Caci nu numai celui care este nedoritor
sa plateasca i se cere aceasta, dar §i celui care dore§te sa fie
calauzit de lege/sa urmeze legii.

300 Pe drept pot fi numite pacatele „crime", pentru ca oricare ar fi ele ucid sufletul.

180

„Slujitorul Domnului", zice Apostolul, „sa nu se
impotriveasca legii" (II Tim. 2, 24).

§i de aceea, eel care vrea sa faca ceea ce vrea, fie de
la sine sau cand i se va cere, va plati banii care trebuie sa ii
dea pentru ca acesta sa fie iertat.

Pentru ca dorin^a lui de a nu plati se explica prin una
sau doua cauze: fie pentru ca el nu poate sa plateasca, fie
pentru ca e zgarcit si ravneste la bunul altuia.

§i ambele motive tin de faptul de a fi sarac: pentru
ca, in primul rand, el e sarac de bunuri iar, in al doilea rand,
el e sarac din cauza dispozi^iei sufletesti.

Cum se reintorc datoriile fata de oameni

De aceea, oricand a^i reintoarce o datorie, fie macar
una, sa o reintoarceti cu modestie si cu starea interioara a
celui care se comporta ca un crestin.

Caci pe cand regula pe care o implinrfi isi pastreaza
puterea, aceasta va va face sa fi^i pregati^i sufleteste, ca sa
da^i inapoi ceea ce e propriu altuia.

§i daca face^i asa de fiecare data, in liniste si cu
bundtate, pute^i sa ii restitui^i lucrurile.

Trebuie sa avem grija de sdndtatea credintei aceluia
fata de care suntem datori

Dar nu pentru a ^inti, mai degraba, un profit financiar,
care, desigur, ca poate fi primit de la omul care este Drept si
care, fara indoiala, ca este mdrinimos, ca sa in^eleaga ca
trebuie sa te rdspldteascd. Insa nu pentru aceasta trebuie sa-
i intorci plata.

Nu trebuie numai sa nu vrei sa faci un pdcat ci, mai
ales, trebuie sa te gandesti la a face un foarte mare bine,
incercand sa previi faptul, ca al^ii, care doresc sa ia bani cu
imprumut din averea altora, sa nu-i duca la stricarea

181

crediniei lor. Si acesta este un lucru mult mai serios, care nu
are termeni de comparable 30 \

§i astfel se in^elege, ca aceasta a cincia cerere, unde
noi zicem: „iarta-ne noua datoriile noastre", aceste cuvinte
nu se refera exclusiv la bani, ci la toate caile in care cineva
poate pacatui impotriva noastra §i, in consecintl, se refera
pana la urma §i la bani.

Pentru ca omul care refuza sa plateasca banii pe care
i-a luat de la tine, cand el gande§te sa faca aceasta, atunci
pacatuie§te impotriva ta.

§i daca tu nu po^i ierta acest pacat, nu vei fi capabil sa
zici, cu adevarat: „§i ne iarta noua, precum iertam §i noi".

Dar daca tu il vei ierta, vei vedea cum acela este
bucuros sa faca ce spune rugaciunea, caci este sfatuit §i el la
fel ca tine: sa ierte o datorie financiara altuia .

Iertam pentru ca dorim sa fie iertati de cdtre Tatdl
nostru

29. Si, in acest fel, se poate intampla faptul, ca atunci
cand noi zicem: „Si ne iarta noua datoriile noastre, precum
§i noi iertam altora", sa nu fim convin§i numai de a nu face
fapte contrare acestei porunci §i sa nu ii iertam numai pentru
ca ne cer iertare ci, mai ales, pentru ca dorim sa fim iertati
de foarte induratorul nostru Tata, cand noi Ii cerem iertarea
Sa.

301 Dumnezeiescul Augustin ne atrage atentia fata de un act de mare constiinta si
subtilitate si anume la acela, ca trebuie sa avem grija de sufletul celor care ne fac
imprumuturi si mult bine in viaja.

O suma de bani restituita la timp il va face pe eel care ne-a imprumutat-o sa aiba

incredere in noi si de ce nu, in oameni. Daca incerci sa-i rasplatesti cu bine pe cei

care rji fac bine dar si pe cei care iti fac rau, vei creste in ochii amandurora dintre

par^i.

Cuvantul, &\\ tine cuvantul spus e o mare virtute sociala si religioasa. Cand esti loial

propriilor tale angajamente ara^i ca esti un om integru si oamenii vor sa te aiba in

preajma si esti stimat de catre ei.

302 Exemplul bun, exemplul iertarii, poate face bun si smerit si pe altul. A^i cere
iertare de la altul, care {i-a gresit {ie, arata ca nu esti egoist si nici ingamfat si ca stii,
ca neiertarea e o innegurare amara a inimii. Faceti bine, ca sa inva{a{i si pe aljii sa
faca bine. Daca ne vad pe noi facand binele, ne vor urma si aljii sau eel pujin nu vor
mai fi atat de reci si de refractari cand e vorba de a face binele. Binele e o lecjie ce
trebuie sa o invajam cu totii. Fiecare vrea sa i se faca bine. Daca vreji sa vi se faca
bine, face{i si voi acelasi bine, ca eel pe care il asteptaji. Iar daca nu vi se face bine,
atunci faceji binele pe care dusmanii vostri ar trebui sa vi-1 faca si nu vi-1 fac, pentru
a nu va uraji inima, prin raul prin care v-a{i razbuna pe ei.

182

Rugaciunea pentru vrajmasii nostri

Dar, intr-un alt sens, prin aceasta porunca, noi suntem
uni^i in rugaciunea pentru vrajmasii no§tri §i nu suntem
adunati la rugaciune numai pentru cei care ne cer iertare 303 .

§i to^i care sunt deja adunati in aceasta atmosfera
mentala nu au pentru mult timp vrajma§i.

Oricand po^i spune §i, e cu totul adevarat, ca eel care
se roaga pentru cineva nu este unul pe care el nu l-a iertat.

§i de aceea noi trebuie sa inva^am, ca toate pacatele
care sunt facute impotriva noastra trebuie sa fie iertate de
catre noi, daca dorim ca §i aceia sa fie ierta^i de Tatal nostru,
de cele pe care le facem impotriva Lui.

§i gandesc, ca pentru aceasta problema a razbunarii
am discutat deja suficient de mult.

Sfanta Liturghie, adica rugaciunea comuna sau cea particular!! sunt prilejuri si
motive si pentru ganduri bune fa{a de vrajmasi, nu numai fa{a de binefacatorii nostri.
Corul rugaciunii trebuie sa fie un cor al milostivirii si al iertarii cerute de la
Dumnezeu pentru to^i. Nu poji sa ceri binele numai pentru unii. Binele este
ecumenic. Adica este o cerinfa globala.

183

Capitolul al 9-lea

Variantd manuscripticd la cererea a 6-a din
Rugdciunea Domneascd

30. A §asea cerere este: „§i nu ne duce pe noi intru
ispita".

Cateva manuscrise con^in cuvantul „a conduce", care
este, dupa parerea mea, echivalent in in^elegere cu primul,
fiindca amandoua traduc cuvinte concrescute din acela
grecesc, formand un cuvant care este folosit.

Caci, in multe par^i, rugaciunea exprima aceasta
cerere: „Suferin^a noastra fa sa nu fie dusa intru ispita".

Iar cele care se spun aici exprima in ce sens e folosit
cuvantul: „a conduce".

Dumnezeu suferd pentru noi atunci cdnd suntem
atrasi spre ispita

Pentru ca Dumnezeu nu ne conduce El Insu§i spre
ispita, ci sufera pentru ca omul poate fi atras intru ispita.
Fiindca astfel se departeaza de ajutorul Sau, conform unei
prea ascunse alipiri de rdu §i devine cu totul de§ert.

Insd ingaduie sa fim ispititi pentru ca sa ne
cunoastem pe noi insine

Dar, din ra^iunile Sale cele adanci, El judeca starea
acestuia ca o depdrtare de Sine §i permite sa fie lasat intru
ispita. Caci fara ispita nimeni nu poate fi lamurit, ca sa se
cunoasca pe sine.

Caci acestea s-au scris: „Cel care nu a fost ispitit, ce
fel de lucruri cunoa§te?". Iar, in alta parte, e Apostolul care
zice: „§i ispitirea in trupul meu voi nu a^i dispretuit" (Gal. 4,
14).

Pentru ca din aceste imprejurari, el inva^a cum ca ei
i§i arata fermitatea (steadfast). Fiindca nu au fost schimba^i

184

de catre bunatate, prin aceste dureri care au venit peste ei, §i
pe care Apostolul le nume§ti ca fiind „trape§ti".

Dumnezeu le cunoaste pe toate

Caci §i inainte de toate ispitele noi suntem cunoscu^i
de catre Dumnezeu, Care cunoaste toate lucrurile inainte ca
ele sa se intample.

Incercarea lui Dumnezeu e o cunoastere a noastra de
sine si nu o cunoastere a noastra de catre Dumnezeu

31. Caci de aceea s-a zis: „Domnul nostra e un
Dumnezeu care ne incearca pe noi, ca El sa poata cunoaste
daca II iubim pe El" (Deut. 13, 3).

Iar cuvintele: „ca El sa poata cunoaste" sunt folosite,
in acest caz, pentra a desemna starea reala a omului. Caci
El ne poate face sa ne cunoa§tem.

Drept pentra care noi spunem ca e o zi plina de
bucurie ziua ispitirii, fiindca ne face sa fim plini de bucurie
§i sa scapam de raceala lenevirii.

Fiindca suntem trandavi. Si nenumarate alte lucruri ne
aduce in scurt timp §i pe care le gasim detaliate, fie in
discu^iile obi§nuite ale oamenilor, fie in discursurile inva^ate
de oameni, fie in Sfintele Scripturi 304 .

Despre ereticii care credeau ca Dumnezeu e nestiutor
in ceea cepriveste viata oamenilor

§i ereticii care se opun Vechiului Testament nu
in^eleg aceasta, gandind ca semnele nestiinfei, ca aici, sunt
folosite pentra El, Cel care a zis: „Dumnezeul vostra este un
Dumnezeu care va incearca pe voi".

304 Ispitirile pe care le ingaduie Dumnezeu pentru pacatele noastre ne scot din
amorjeala patimilor. Lepadam lenevia, lepadam nepasarea si ne trezim cu multa
pocainja in inima. Ispitele pot fi adesea un §ocfolositor.

185

Ca si cand in Evanghelie nu s-ar fi scris despre El: „§i
acestea El le-a zis incercdndu-l pe el, caci El Insusi cunostea
cele pe care avea sa le faca" (In. 6, 6).

Caci daca El cunostea inima lui, ca Unul care 1-a
cercat, ce inseamna ca El dorea sa vada ispitirea lui?

In realitate El a facut aceasta, ca eel care a fost
incercat prin ispite, sa se poata cunoaste pe sine insusi si
pentru a putea sa se condamne pe sine pentru deznadejdea
sa. §i astfel multi s-au ingrdsat cu painea Domnului, pe
cand gandeau ca ei nu au indeajunsd mancare .

Nu ne rugdm ca sa scdpdm de ispite ci sa nu ne
pierdem cu totul atunci cand suntem ispititi

32. Asa ca, aici nu ne rugam ca noi sa nufim ispititi,
ci ne rugam ca sa nu fim adusi intru ispitd. Caci daca este
necesar ca fiecare sa fie trecut prin foe, eel care se roaga, se
roaga nu pentru a nufi atins de catre foe, ci ca el sa nu se
piardd cu totul in acestfoc 306 .

Exemple de ispitiri din Scripturd

Pentru ca, „cuptorul lamureste lucrarea vaselor si
incercarea necazului pe omul drept" (lis. Sir. 2, 5). §i de
aceea a fost ispitit Iosif cu ispita desfraului (Fac. 39, 7), dar
el nu a cazut intru ispita.

305 Vremea ispitelor e o vreme a umilintei §i a umplerii de cuno§tinte mantuitoare.
Tocmai cand crezi ca e§ti flamdnd, adica in vremea ispitei, prin gandire smerita,
mjelegi voia lui Dumnezeu §i ea este painea duhovniceasca a omului.

Ne umplem de intelepciune daca cautam intelepciunea. Ne umplem de voia lui
Dumnezeu, daca o culegem §i atunci cand credem ca suntem cei mai decazuji.
Clipa deznadejdii poate deveni o clipa care se poate converti in multa nadejde.
Doamne, ai mila de noi §i ne invaja mereu voia Ta cea preasfanta! Invaja-ne sa ne
smerim inimile §i sa ne rugam "fie cu credinja, ca Tu e§ti mantuirea celor care striga
catre Tine.

306 Ispita e un foe in care te arzi, in care \\ se naucesc simjurile, dar care trebuie
invinsa, chiar daca §i cazi in ea, chiar daca te rane§ti. Chiar daca ai pacatuit, daca te
pocaie^ti, nu te-ai lasat omorat de ispita.

A ramane infocul ispitei §i a te Idsa pentru totdeauna in ea este moarte, e pieire. De
aceea spune Dumnezeiescul Augustin, ca ispita te raneste pufin, dar important e sa
nu te doboare definitiv.

186

Susana a fost §i ea ispitita, dar ea nu s-a lasat condusd
sau dusd intru ispita (Sus. 1, 23). §i mul^i altii, de ambele
sexe, la fel.

Iar Iov (Iov 1, 13-19), mai mult decat toji.

Dumnezeu nu l-a rugat pe Satana ca sd il ispiteascd
pe Sfdntul Iov

Caci Domnul a privit acele admirabile fapte de
credincio§ie fat.a de Sine, pe care ereticii §i du§manii
Vechiului Testament, cand vor dori sa le batjocoreasca cu
netrebnicile lor guri, vor agita acestea deasupra celorlalte
arme ale lor, cum ca Satana a fost rugat ca sd il ispiteascd
pe el 307 .

Dar ei pun problema ca ni§te oameni nepricepuii.
Caci nu pot sa in^eleaga aceste lucruri, despre cum Satana a
putut sd vorbeascd cu Dumnezeu.

Dumnezeu e atotprezent

§i nu in^eleg (pentru ca ei nu pot sa o faca, fiindca
sunt orbi de atata superstifie §i controverse) ca Dumnezeu
nu ocupa un loc asemenea unei forme corporale, care ar
exista intr-un loc §i nu ar putea sa existe §i in altul sau ca ar
exista intr-o parte, aici, undeva §i in alta parte, de asemenea,
la voia intamplarii.

Insa El este oriunde prezent in mare^ia Sa §i nu Se
divide in par^i, ci este peste tot in mod deplin.

O perspectivd antropomorfd despre Dumnezeu

Dar daca ei i§i aleg o vedere trupeascd 308 §i vorbesc
despre ea, gandind trupe§te cuvintele: „Cerul este tronul
Meu §i pamantul a§ternutul picioarelor Mele" (Is. 66, 1) sau
alte verste care poarta acela§i fel de marturii, ca atunci cand
a zis: „Nu va jura^i pe nimeni: nici pe cer, pentru ca este

307 Pe Sfantul Iov.

308 Un idol despre Dumnezeu, format dintr-o reprezentare mentala.

187

tronul lui Dumnezeu, nici pe pamant pentru ca este a§ternut
al picioarelor Lui"(Mt. 5, 34-35), atunci ce minune e daca
dracul, caruia ii place sa locuiasca pe pamant, sta sub
picioarele lui Dumnezeu §i vorbe§te ceva in prezent.a Sa?

Dumnezeu vorbeste in constiintd fiintelor rationale.
Dumnezeu a scris legea naturala in inimile oamenilor

Caci cand vor fi capabili sa in^eleaga, ca nu exista
suflet, oricat ar fi de rau, care de§i poate gandi in alt fel, in
acelea sa nu vorbeasca constiinta lui Dumnezeu?

Caci atunci, pentru ce a scris Dumnezeu legea
naturala in inimile oamenilor? Caci despre aceasta lege
Apostolul a zis: „Caci, pe cand neamurile care nu au lege,
prin lucrurile naturale au re^inut cele ale legii.

Acestea neavand lege, sunt lege pentru ele insele, caci
arata lucrarea legii scrisa in inimile lor.

Fiindca con§tiint.a lor poarta propria lor marturie §i
gandurile lor, pe de o parte, ii acuza iar, pe de alta parte, ii
scuza, in ziua cand Domnul va judeca tainele/secretele
oamenilor" (Rom. 2, 14-16).

§i de aceea, acestea se intampla in orice suflet
rational, care gande§te §i ra^ioneaza, de§i gandeste orbeste
datorita patimilor.

Caci noi vorbim oricand de faptul, ca puterea de
ra^iune in ace§tia este adevarata, insa nu e ea insasi .

De§i e o mare lumina a adevarului in aceasta, oricate
slabiciuni ar avea. Si aceasta este capabila de afi iluminata,
incat se poate percepe o anumitd mdsura a adevarului prin
ra^iune 310 .

Adica: in mod total, deplin.

310 Prin puterea de a gandi, de a judeca lucrurile. Dumnezeiescul Augustin, pornind
de la capitolul 2 de la Romani, vorbe§te despre capacitatea adanca a rajiunii de a
sesiza adevarul, chiar daca eel care vrea sa gandeasca adevarul e foarte pacatos.
Chiar daca nu poate percepe decat foarte chior adevarul, mintea omului percepe,
totu§i, ceva din adevar.

Ceea ce spune aici Dumnezeiescul Augustin e foarte adevarat §i duce mai departe o
teza §i anume: oamenii §tiu ca exista Dumnezeu, §tiu ca ceea ce fac rau e rau, dar nu
le place sa se departeze de poftele §i apucaturile lor, pentru ca le indragesc iar alte
bucurii nu au cunoscut §i unii, poate, ca nici nu cred ca exista altfel de bucurii.
Faptul ca se convertesc mari pacato§i denota adancimea de cugetare sadita de
Dumnezeu in mintea noastra §i de sesizare a adevarului.

Decaderea noastra afecteaza rajiunea noastra, firescul gandirii, dreapta cugetare.
Primim ganduri rele §i aceste ganduri rele, mincinoase, exclud adevarul din mintea

188

Ce minune este, daca sufletul decazut prin rau,
pervertindu-§i gandirea prin placere, este aratat ca avand
puterea de a auzi glasul lui Dumnezeu Insusi, adica acel glas
al Adevdrului, oricand adevarat, de§i acesta e primit de un
Drept, care a fost incercat indelung?

Insa e un neadevar sa se spuna aceasta, despre eel ce a
poftit sa primeasca numele demonului.

De aceea, despre un asemenea exemplu, in care
Dumnezeu a fost adesea auzit vorbind, asemenea creaturilor
materiale §i trecatoare, indiferent daca cu cei buni sau cu cei
rai, acesta se refera la faptul ca El e Domnul §i Calauzitorul
tuturor §i Judecatorul fiecaruia dupa faptele sale bune.

Caci, spre exemplu, a§a in^elegem §i Ingerii, care apar
sub diferite infa^i§ari omene§ti §i despre care Profe^ii zic:
„am vazut pe Domnul".

Astfel, ce minune este, daca nu in unire de gand, eel
pu^in prin acel fel de creaturi, care sunt potrivite pentru o
astfel de slujire, Dumnezeu se zice ca a vorbit cu diavolull

Dumnezeu ni se adreseaza tuturor. Si noi trebuie sa
vorbim cufiecare om, dupa exemplul Domnului

33. §i sa nu ne imaginam, ca datorita necredin^ei lor
in slava Sa §i a celor ce \m de dreptatea Sa, tocmai din
aceasta cauza Dumnezeu a vorbit cu el 311 .

Caci daca El a vorbit cu un Inger dumnezeiesc, dar §i
cu un demon plin de nebunie §i pofte, drept este ca El sa
vorbeasca §i cu un om plin de nebunie §i pofte.

A§a ca, sa facem parte tuturora sa vorbeasca cu noi,
dupa cum El vorbe§te cu acel om bogat, care avea o ravna
plina de mare nebunie §i pe care El a dorit sa-1 critice,
zicandu-i: „Nebune, in aceasta noapte sufletul ^i se va cere
de la tine: iar toate acele lucruri pe care tu le ai, unde le vei
duce in graba?" (Lc. 12, 20).

Polemicd cu ereticii care nu inteleg cum se
raporteazd Dumnezeu fata de Satana

noastra. §i daca nu mai traim dupa adevar, nu mai vrem sa recunoa§tem nici pe
Dumnezeu, supremul Adevar, de§i in{elegem, diminuat insa, ca El e Adevarul iar
pozifiile noastre sunt omene§ti §i desuete.
311 Cu Satana.

189

§i, cu sigurant.a, ca Domnul a zis lucrurile acestea in
Evanghelie, pentru acei eretici, care, chiar daca vor sau nu,

Tin

i§i vor indoi gaturile lor .

Caci daca ei sunt tulburafi (puzzled) de aceasta
realitate, cum ca Satanei i s-a cerut de catre Dumnezeu, ca
un Drept sa fie incercat, eu nu imi explic cum de se bucura,
daca eu ii silesc pe ei sa imi explice, de ce s-a zis de catre
Domnul Insu§i in Evanghelie, catre Ucenicii Sai: „Iata,
Satana ura§te dorin^a pe care o ave^i, caci el poate sa va
cearna ca pe grau" (Lc. 22, 31) §i i-a spus lui Petru: „Dar Eu
M-am rugat pentru tine, pentru ca credint.a ta sa nu
slabeasca" (Lc. 22, 32)?

§i atunci cand ei imi vor explica aceasta, ei i§i vor
explica, in acela^i timp, ceea ce ma intreaba pe mine. Dar,
daca ei nu vor fi in stare sa explice aceasta, atunci sa nu
indrazneasca, cu nesabuin^a, sa blameze in orice carte ceea
ce citesc in Evanghelie fara suparare.

Ispitele sunt expresia milostivirii lui Dumnezeu

34. De aceea, ispitele din acest loc 313 , ale Satanei, nu
sunt prin puterea sa, ci datorita ingdduiniei Domnului.

Si indiferent daca au scopul de a-i pedepsi pe oameni
sau sunt incercdri §i examene pentru ei, ele sunt in acord cu
milostivirea lui Dumnezeu.

Despre diverse feluri de ispite

312 Am pastrat expresia fara un corelativ sintetic (pentru ca puteam spune: „se vor
smeri") si aceasta, pentru a arata fragilitatea de gand a Dumnezeiescului Augustin.
Ereticii sunt ingamfati. Ei par sa aiba „adevarul" §i merg tan(o§, increzatori in ei. Ei
nu cunosc smerenia, care vine numai din adevar §i dintr-o via(a smerita.

De aceea i§i vor indoi gatul, pentru ca vor fi ru§inati, cand vor gasi, cand vor

intelege ca Dumnezeu nu e de acord cu prostiile min^ii lor eretice.

Ereticii sunt unidimensionali. Unii il luda pe papa §i vor sa i§i extinda cultura lor

religioasa. Al(ii cerceteaza Scripturile §i le rastalmacesc dupa cum vor, ca sa le puna

de acord cu nebuniile pe care le debiteaza de cateva secole.

Unii a§teapta venirea Domnului, dar nu fac nimic pentru mantuirea lor. Al(ii sunt

interesati de botez, de „harisme", de calcule, de „regate", de te miri ce.

Fiecare are felia lui de ratacire. Nu le place plenitudinea Bisericii lui Dumnezeu,

caci lor le plac gdndurile lor §i nu pe cele ale lui Dumnezeu.

§i cauta adevarul in afara adevaratei vieti §i a adevaratei Biserici, a Bisericii mame

§i unica. Ei cauta, multi dintre ei sunt sinceri, dar daca cauta in intunericul lor,

tocmai de aceea au rezultate infime.

Doamne, adu-i pe frajii no§tri rataciti la in^elegerea Ta §i ne miluie§te! Ai mila de

noi §i ne iarta!

313 Cartea Sfantului Iov.

190

§i exista o foarte mare diferentl mtrefelul ispitelor in
care poate cadea fiecare om.

Pentru ca Iuda, care a vandut pe Domnul sau, nu a
cazut intr-una asemanatoare cu aceea in care a cazut Petru,
cand, sub influenza fricii, s-a lepadat de Domnul sau.

Insa eu cred ca exista §i ispite comune tuturor
oamenilor, cand fiecare dintre noi, de§i foarte hotarati 314 ,
totu§i cedam luptei trupesti, cazand in pacate in vreun fel,
ori fiind suparati fat.a de vreun frate.

§i trebuie un efort serios sa aduci pe unul ca acesta sa

O 1 c

vada ceea ce este drept , de§i se cere un lucru mic, in
comparatie cu porunca crestind a linistirii, dupa care
ispitele, vorba Apostolului: „atunci nu a^i fost atacati de
ispita, altfel decat sunt to^i oamenii" (I Cor. 10, 13).

§i despre aceasta zice mai departe: „Dar Dumnezeu
este credincios, caci nu va va da sa suferiti intru ispita mai
presus decat sunte^i voi in stare ci, odata cu ispita, va va da
§i o cale de scdpare, ca sa fi^i in stare sa o purta^i" (I Cor.
10, 13).

§i in acest verset, el 317 a facut foarte evident faptul, ca
noi nu ne rugam ca sa nuputemfi ispitiii, ci ca noi sa nufim
siliii sa cadem in ispita.

Pentru ca noi suntem siliii spre ispita, daca astfel de
ispite ni se intampla, cand noi nu suntem capabili sa le
purtam.

Dar cand ispitele periculoase, prin care suntem ruina^i
ne sunt aduse §i ne silesc la pacat, ele se ridica fie din
circumstance benefice, fie din circumstance nefaste ale vie|ii.

Caci nu e§ti zdrobit §i aruncat la pamant numai prin
enervarea ce ^i-o provoaca impotrivirea, dupa cum nu e§ti
silit sa fii prins de pacat, prin belsugul pe care il aduce
bunastarea .

314 Angajati in viaja dupa Dumnezeu.

Cred ca se refera la eel care se supard cu cineva.

316 Adica aji avut ispite comune tuturor §i nu mai mult decat atat. Traducerea din ed.
BOR 1988 spune acest lucru in felul urmator: „ Nu v-a cuprins ispita, care sa fi fost
peste puterea omeneasca".

317 Sfantul Pavel. Se refera la ultimul verset citat din/ Corinteni.
§i binele, cat §i raul ne pot fi ispita %\ un indemn la pacat.

Dumnezeiescul Augustin ne indeamna sa gdndim cinstit. Putem invidia pe cineva §i

il putem du§manii pentru ca traie§te o viaja de sfin{enie, dupa cum putem urma un

sfat rau, un exemplu rau §i iara§i sa pacatuim. Pentru ca facem un bine ne putem

mandri, dar putem face un rau, pentru ca il voim pur §i simplu.

Nu neaparat, daca cineva vrea sa ne enerveze, noi ne §i enervam, dupa cum nu e

neaparat, ca cineva care vrea sa ne convinga sa il uram, sa ne poate determina sa il §i

uram.

191

Eliberarea noastra de rdu

35. A §aptea §i ultima cerere este: „ci ne elibereaza de

Tig

[eel] rau" . Pentru ce ne rugam noi? Numai pentru ca sa nu
fim silifi inspre raul de care noi suntem liberi.

Acest lucru era discutat §i de a §asea cerere. Dar aici,
noi vrem sa fim eliberafi de acesta, intra care noi am fost
deja conduct.

§i cand aceasta se va face, nu va ramane nimic
infricosdtor sau vreo urrnd de ispitire din toate acelea care
te fac sa te temi.

Am ajuns muritori prin pdcatul Protopdrintilor nostri
dar credem si ndddjduim ca vom sedpa de mortalitate

Desi, in aceasta viat.a, de-a lungul careia ne ingrijim
de trapul nostra muritor, intra care am fost adu§i de ispitirea
§arpelui, nu putem spera ca pot sta altfel lucrarile 320 .

Dar speram ca, intr-un timp viitor, sa se intample §i
acest lucru. §i aceasta este nadejdea in cele care nu se vad,
despre care Apostolul, cand a vorbit despre ea, a zis: „§i
credin^a este incredin^area de cele care nu se vad" (Evr. 1 1 ,

1).

Intelepciunea duhovniceascd e o achizitie personald
vesnica

Insa intelepciunea, care este recunoscuta in aceasta
via^a, nu va disparea in slujitorii credincio§i ai lui
Dumnezeu.

Dupa cum, a sta pe langa un om Sfant nu ma sfinjeste de la sine si nu ma face

infelept si priceput ca si el, daca nu traiesc ca el, daca nu depun eforturi

asemanatoare lui, la puterea mea de a lucra si a gandi, tot asa, daca stau pe langa un

om pacatos, nu ma va face sa fiu de acord cu faptele lui, daca nu voi vrea.

Chiar daca cineva ma va obliga sa fac un pacat si il fac de sila, in inima mea eu nu

am consimjit la acest act si vina mea e mai mica decat a lui, a celui care m-a obligat

sa il fac.

319 In varianta pe care o traducem nu se personalizeaza raul. De aceea am pus pe eel

intre paranteze drepte, pentru ca sa fie in forma pe care noi o cunoastem. Insa aici se

vorbeste, mai degraba, de eliberarea de pacat, de raul pacatului, decat de scaparea

noastra de ispitele demonilor.

Adica, ca vom scapa de mortalitate.

192

§i aceasta, din cauza ca noi, cu foarte mare grija,
suntem aten^i la ceea ce avem de in^eles din revelarea lui
Dumnezeu §i despre care El ne aten^ioneaza.

§i ceea ce vom face cu cea mai ardenta dragoste, in
cautarea noastra dupa cele pe care trebuie sa le in^elegem,
referitor la revelarea/descoperirea lui Dumnezeu, vor
ramane ale noastre.

Transfigurarea trupului nostru incepe de acum

Pentru ca astfel, dupa transfigurarea acestui trup
muritor, care a zacut in pamant datorita mor^ii, acela va fi
desavar§it in fiecare madular in parte, la fiecare om din orice
veac, datorita fericirii ce au inceput s-o traiasca in aceasta
via^a §i pe care unii dintre noi o traiesc din cand in cand,
incordandu-§i fiecare nerv destins §i lini§tindu-se.

193

Capitolul al 10-lea

Se va face un rezumat al Rugaciunii Domnesti. Ne
pregdtim pentru vesnicie

36. Dar distinctive intre aceste sapte cereri trebuie sa
fie inielese §i invdiate.

Caci via^a noastra pamanteasca, pe care o petrecem
acum, o avem pentru ca sa nadajduim la cea ve§nica. Iar
bunatatile cele ve^nice sunt mult mai vrednice de cinste, cu
toate ca, numai cand vom trece de lucrurile acestea
pamante§ti, noi vom trece spre altele.

Despre primele trei cereri ale rugaciunii: ele incep
acum si se continua in vesnicie

Caci primele trei cereri incep sa fie rezolvate in
aceasta via^a, pe care noi o petrecem in lumea de azi, de§i
toate trei vor continua in vesnicie.

Pentru ca sfinfirea numelui lui Dumnezeu devine o
grija a noastra, doar odata cu venirea §i stdpdnirea in noi a
umilin^ei. §i venirea Impdrdiiei Sale, cand El va veni intra
slava, va avea loc, nu dupa ce se sfar§e§te lumea aceasta, ci
la sfar§itul acestei lumi.

Iar voin^a Sa se va manifesta in mod deplin, precum
in cer a§a §i pe pamant, cand ve^i in^elege prin cer §i pdmdnt
pe cei Drepti §i pe cei pacato§i sau sufletele §i trupurile sau
Domnul §i Biserica sau toate lucrurile la un loc, cand va fi
deplina desdvdrsire a celor fericiti §i sfar§itul lumii.

Caci §i sfintirea numelui lui Dumnezeu se va face
pentru vesnicie, dupa cum nu exista nici sfar§it al Imparatiei
Sale iar via^a ve§nica este fagaduin^a unei desavar§ite
fericiri a noastre.

Deci aceste trei lucrari vor ramane de trait §i pe de-a-
ntregul, in mod deplin, in aceasta via^a, care ne este

• -321

promisa .

321 Adica in viaja ve§nica.

194

Despre ultimele patru cereri ale rugdciunii. Iardsi
despre sensurile pdinii

37. Dar celelalte patru lucruri, pe care noi le cerem,
mi se par a ^ine de aceasta via^a trecatoare.

§i prima dintre ele este: „Da-ne noua in aceasta zi
painea noastra cea de toate zilele".

§i indiferent daca prin acest lucru se desemneaza
painea ce de toate zilele in in^elesul de pdine duhovniceascd
sau ca e vorba de Sfintele Taine, care sunt §i ele vazute de
catre to^i sau de aceea care ne hrdneste pe noi [adica de
painea normala], toate acestea ni se dau in veacul de acum,
pe care El il nume§te „astazi".

Si aceasta, nu pentru ca painea spirituald nu ar fi
ve§nica, ci pentru ca ceea ce este numita pdine zilnicd in
Scripturi este o hrand a sufletului, indiferent daca prin
aceasta expresie se desemneaza lucruri materiale sau de alt
fel.

Cum vafi viata noastra in Impdrdtia lui Dumnezeu

Toate lucrurile care exista, binein^eles, nu au mai
multa trainicie decat cea pe care le-a gandit-o Dumnezeu.
Si, de aceea, nu peste mult timp, oamenii vor cunoa§te o alta
mi§care a trupurilor lor, §i vor bea din aceea fiecare, pe
masura cura^iei min^ii lor, adica o lumina inefabila §i
adevarul insu§i.

Despre mdncare si bduturd in sens duhovnicesc

§i poate, ca pentru aceasta ra^iune este chemata pdine
§i nu bduturd. Fiindca painea se transforma intr-un aliment
prin ruperea cu din^ii §i mestecarea ei, fapt pentru care
Scripturile o numesc hrand a sufletului, prin utilizarea §i
explicarea acestui cuvant.

Dar bautura, cand e preparata, trece a§a cum este in
trup, fapt pentru care adevarul pe care il avem acum este o
pdine, pe care o cerem in fiecare zi §i e mdncare.

Dar putem §i sa bem, cand nu va mai fi nevoie de
munca de a discuta §i de a explica. Caci aceasta s-a facut

195

prin ruperea cu dir^ii §i prin mestecarea adevarului. Caci
atunci vom bea numai adevarul neamestecat §i transparent.

Iertarea pacatelor seface acum

Iar pacatele ne sunt iertate acum §i tot acum iertam §i
noi pe al^ii. Si acesta e con^inutul celei de a doua cereri din
cele patru, care ne-au mai ramas.

In vesnicie nu vor maifi nici ispite si nicipacate

a 199

Insa atunci nu va mai fi iertare a pacatelor, fiindca
nu vor mai exista pacate. §i ispitele, care tulbura aceasta
via^a trecatoare, nu vor mai exista nici ele, cand aceste
cuvinte se vor implini: „Tu ii vei ascunde pe ei in taina
prezentei Tale " (Ps. 31, 20).

Raul de care vrem sa scdpdm tine de viata de acum

§i raul de care noi vrem sa fim scapa^i §i scaparea de
raul insu§i, tine desigur de via^a de acum, care, ca fringe
muritoare, noi suntem supuse mainii pline de dreptate a lui
Dumnezeu §i prin a Carui mila noi am fost rascumpara^i.

322 In via^a de apoi.

196

Capitolul al 11 -lea

Cifra 7 in Scripturd. Conexiunile teologice dintre
Fericiri si Rugdciunea Domneascd

38. Cifra 7 a acestor cereri poarta in sine, mi se pare,
o corespondent cu alte locuri unde apare cifra 7 §i pe care
predica de fa^a ni le ridica spre in^elegere.

Caci daca avem frica lui Dumnezeu, prin care cei
sdraci cu duhul sunt numi^i fericifi, atunci suntem unii care
a lor este Impdrdfia cerurilor.

§i haide^i sa cerem ca sa se sfin^easca numele lui
Dumnezeu intre oameni, prin aceea ca: „frica, care este
curata, va dainui pentru totdeauna" (Ps. 18, 10).

§i daca evlavia este cea prin care cei smerifi sunt
numi^i fericifi, pentru acest lucru ei vor mosteni pdmdntul.

§i haide^i sa cerem ca sa vind Impdrdiia Lui, chiar
daca nu suntem cu to^ii pregatrfi! Caci putem astfel deveni
smerifi. Si El nu ne va departa. Sau chiar daca va veni din
cer pe pamant, in slava celei de a doua veniri a Sa.

Caci la aceasta noi vom fi bucuro§i §i II vom lauda pe
El, atunci cand va zice: „ Veniri, binecuvanta^ii Tatalui Meu,
si mo§teni^i Impara^ia pregatita pentru voi de la punerea
temeliilor acestei lumi"(Mt. 25, 34/Dan. 7, 22; Mt. 20, 23;
25, 21; In 14, 2; I Petr. 1, 4, 9; 3, 9; Apoc. 21, 7).

Pentru ca, „in Domnul", zice Profetul, „se va lauda
sufletul meu; smere§te auzul meu §i voi fi fericit" (Ps. 33,

2).

Daca este cunoastere cea prin care unii i§i jelesc
pacatele, atunci aceia sunt fericifi §i pentru aceea ei vor fi
mdngdiaii.

Atunci sa ne rugam ca voin^a Sa sa se faca, precum se
face in cer a§a §i pe pamant, pentru ca trupurile care sunt pe
pamant sa fie de acord, ca sa faca o pace completa §i
desavar§ita cu sufletele lor.

Caci a§a este in cer, unde noi nu ne vom mai jeli/nu
vom mai plange. Caci acolo nu va fi aceasta plangere pe
care o intalnim in veacul de acum, caci nu mai sunt lupte
intre unii sau al^ii, care aici ne fac sa spunem: „Vad o alta
lege in madularele mele, luptand impotriva legii min^ii
mele" (Rom. 7, 23).

197

§i referitor la aceasta din urma, marturia noastra ne
face glasul plin de ingrijorare §i de teama: „0, nenorocit
om! Cine ma va scapa de trupul mor^ii acesteia?" (Rom. 7,
24).

Daca este o putere, cea prin care unii sunt numrfi
fericiii, pentru ca flamanzesc §i inseto§eaza dupa dreptate,
atunci aceia vorfi saturafi.

Atunci sa ne rugam, ca painea noastra cea de toate
zilele sa ne fie data noua astazi §i prin care sa fim intarrfi §i
sprijinrfi, caci putem fi capabili sa primim boga^ia
desavar§irii celei mari.

Daca este o inielepciune ca cei care sunt milostivi sa
fie numi^i fericiii, atunci aceia vor fi miluiii. Sa ne rugam
dar pentru iertarea datoriilor datornicilor no§tri, pentru ca §i
datoriile noastre sa fie iertate.

Daca este o inielegere ca cei care sunt curafi cu inima
sa fie numi\i fericifi, atunci aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Sa ne rugam nu pentru a nufi du§i intru ispitd, ca nu
cumva, avand o inima fa^arnica, sa nu alergam doar dupa
bine - §i ma refer aici la toate ac^iunile noastre - §i sa nu
fim, in acela§i timp, unii care urmarim sa avem lucruri
trecatoare §i trupe§ti.

Caci ispitele se ridica din aceste lucruri, care pentru
oameni inseamna oboseala §i nenorocire.

§i nu mai avem, din cauza lor, putere asupra noastra.
[Ma refer la faptul], daca aceia nu au puterea sa infrunte
astfel de ispite. Caci momelile acestor felul de lucruri, ii fac
pe oameni sa le creada bune §i, din aceasta cauza, sa creada
ca le aduc fericirea 323 .

Daca este o inielepciune ca cei care sunt facatori de
pace sa fie numi^i fericiii, atunci ei vor fi numrfi copiii lui
Dumnezeu. Sa ne rugam dar, ca §i noi sa putem fi liberi de
rau, pentru ca multa libertate a lui Dumnezeu sa ne faca pe

323 Pacatul e mai puternic decat noi, in fiin^a noastra, daca credem ca ne aduce

„fericirea". Increderea noastra in el, bucuria fa{a de iluzia lui, e cea care intare§te

pacatul in noi, rana lui amarnica.

In§elarea noastra, gre§eala noastra e aceasta percepjie nefasta, aceasta confundare a

raului, a pacatului, cu binele, cu virtutea.

Pana nu injelegem ca pacatul e un rau sj nu vedem in ce consta acest rau, din mila

lui Dumnezeu, nu putem sa o rupem cu pacatul, caci vraja lui e vie in noi §i inca mai

credem in el.

Cand nu mai simjim niciun drag fa^a de pacat, atunci injelegem ca pacatul nu mai e

crezut de noi ca ceva „interesant" §i atunci, trebuie sa dam slava lui Dumnezeu. A nu

mai simfi placere pentru pacat e un mare dar de la Dumnezeu, un dar dupa multa

truda impotriva pacatului.

198

noi liberi, adica fiii lui Dumnezeu, caci noi putem striga,
prin Duhul infierii: „Avva! Parinte!" (Rom. 8, 15).

Poruncile lui Dumnezeu in viata noastra

39. Insa nu vrem sa fim nepdsdtori §i sa trecem peste
amanunte. Fiindca toate aceste cereri, prin care Domnul ne-
a inva^at cum sa ne rugam, El le-a stabilit ca unul care este
Conducatorul nostra. Si ni s-au porancit acestea, pentra ca
prin ele sa ni se ierte pacatele noastre.

Prin ele, El ne da noua mare mila. Fiindca aceasta
este singura infelepciune prin care scapam de necura^ia
noastra.

Fiindca in niciun alt fel nu trebuie sa ne rugam, altfel
decat ne rugam prin aceasta. Caci a§a putem sa intram in
unire cu Dumnezeu.

Rugaciunea noastra ramdne fara rod dacd nu il
iertdmpe aproapele nostru. Mt. 6,14-15

Caci noi spunem: „§i ne iarta noua, dupa cum iertam
sj noi". §i daca noi min^im in aceasta unire cu El, intreaga
ragaciune pe care o facem este fara rod.

Caci El spune a§a: „caci daca ve^i ierta oamenilor
gre§elile lor §i Tatal vostra, Cel ceresc, va va ierta de
asemenea §i pe voi. Dar daca nu ve^i ierta oamenilor
gre§elile lor, nici Tatal vostra nu va va ierta gre§elile
voastre"(Mt. 6, 14-15).

199

Capitolul al 12-lea

Mt. 6, 16-18. Postulnu trebuie s a fie Jdtarnic

40. §i, mai departe, urmeaza o referire la post, referire
ce are in vedere aceea§i curafire a inimii, care a fost
discutata §i mai inainte.

Caci in aceasta lucrare a noastra trebuie sa ne
ingrijim, ca nu cumva sa ne indreptam spre o situate de
reala ostentaiie §i de tdnjire dupd laudele oamenilor, prin

, • /-w . . 324 •

care sa devenim jafarnici §i sa nu mai vrem sa
recunoa§tem, ca numai inima curatd §i simpld II poate
in^elege pe Dumnezeu.

„De aceea, cand postrfi", zice El, „sa nu fi^i aidoma
ipocrrfilor, care au o infat^are trista. Caci ei i§i smolesc 32
(desfigure) fe^ele lor, fiindca vor sa para inaintea oamenilor
ca postesc. Adevarat va zic voua, ei §i-au luat plata lor.

Dar voi, cand postrfi, unge^i capetele voastre §i
spala^i-va fe^ele, ca sa nu pare^i oamenilor ca posti^i, ci doar
Tatalui vostru, Care este in ascuns. §i Tatal vostru, Care a
vazut in ascuns, va va rasplati voua" (Mt. 6, 16-18).

§i urmatorul lucru reiese din aceste cuvinte: ca toate
eforturile noastre ascetice trebuie direc^ionate spre a devenii
bucurii interioare.

Pentru ca nu cumva, cautand o rasplata in cele din
afara, sa fim aidoma acestei lumi §i sa pierdem promisiunea
unei fericiri cu mult mai stabile §i mai ferme, care e

324 Dumnezeiescul Augustin atinge aici un subiect sensibil in ceea ce prive§te
predicarea. Predicarea adevarata exclude ostentatia, teatralitatea §i, mai ales, dorinta
de a fi laudati, in mod neaparat, de catre oameni.

Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie spre folosul omului, pentru schimbarea lui. Nu

predicam ca sa ne facem statui in inimile oamenilor, ci ca Dumnezeu sa i§i faca

locas. in cei care asculta. Fatarnicia in predica duce la batjocorirea celor sfinte de

catre cei credincio§i §i la luarea u§or a lucrurilor dumnezeie§ti.

Afectarea adevarului, denaturarea adevarului tine de starea noastra de decadere

interioara. Predicam lax, prefacut, fariseic pentru ca noi nu vrem sa ne sfinfim viaja.

Din inima curafita de pocainja §i de durere pentru trecut izvorasc rauri de lacrimi dar

§i de cuvinte smerite, puternice, inflacarate, care imping inima oamenilor la viaja

dupa Dumnezeu.

Fara adevar o predica este o §arada. Fara smerenie §i fara dragoste predica devine o

grandilocvenja enervanta, o sfidare a lini^tii inimii.

Doamne, nu ne lasa fara propovaduitori dumnezeie§ti §i ne miluie§te!

325 Am optat pentru varianta din editia BOR 1988, fiindca „a desfigura", in limba
romana, dupa cum se §tie, e o urmare a unor mari lovituri in zona fetei.

200

interioara noua si prin care Dumnezeu ne-a lasat ca sa
devenim asemenea chipului Fiului Sau.

Ostentatia si viclenia care parodiazd sfintenia

41. Dar referitor la aceste versete suntem nevoid sa
facem o urmatoare precizare: cum ca ostentatia poate aparea
nu numai in compania lucrurilor strdlucite si cu mare fast,
carora le cadem prada ci, de asemenea, si in sinele plin de o
murddrie intristdtoare .

§i eel mai periculos in aceasta situate este aceea, ca
ins aid avand numele de slujitor al lui Dumnezeu.

§i de aceea, eel care se afla, in mod foarte evident in
aceasta situate, printr-o excesiva aten^ie la trup si prin
splendoarea hainelor sale si a altor lucruri, este de la sine
condamnat, fiindca se imbraca cu pompa acestei lumi si
insala nu pu^ini printr-o viclenie asemanatoare sfinieniei.

Insa in ceea ce-1 priveste pe acela, care datorita slujirii
sale crestinesti ii face pe oameni sa i§i fixeze ochii numai in
direc^ia persoanei sale, printr-o excesiva murdarie si mojicie
interioara, facand aceasta in mod voit si nu sub presiunea
unei necesita^i anume, acesta poate fi caracterizat drept unul
care s-a odihnit infaptele sale, chiar daca a dispre^uit foarte
pu^in grija fa^a de trup sau a facut totul dintr-o ambi^ie
sus^inuta.

Despre lupii in piei de oaie

Caci Domnul ne-a poruncit noua sa ne pazim de lupii
imbrdcafi cu piele de oi, caci „dupa fructele lor/faptele lor",
a zis El, „ii ve^i cunoa§te pe ei". Caci aceia, prin orice fel de
ispite, ne dau noua unele lucruri.

326 Deci ipocrizia nu e numai a omului bogat §i care vrea sa para §i curat la inima dar
nu e, ci poate fi ipocrit §i eel care, fiind slujitor al lui Dumnezeu, nu se comporta ca
atare, ci are inima plina de multa murdarie sufleteasca, dar vorbe§te ca §i cand ar fi
un „sfant".

Sa vorbim asadar, daca avem viaja pe masura vorbelor!

Dumnezeiescul Augustin ne atrage atenjia, ca ne facem luptatori impotriva lui
Dumnezeu, daca numindu-ne slujitori ai Sai, facem pacate cu duiumul, dar vrem sa
fim socot\\\ jar a pata.

201

Dar noi de la inceput sa ne indepartam de ei sau sa ii
refuzam, caci sub acest paravan ei au otyinut sau vor sa
ob^ina ceva.

§i pentru aceasta trebuie sa para altcineva, fie
devenind un lup in piele de oaie sau o oaie asa cum trebuie,
dar nefiind defapt.

Crestinii nu trebuie sa fie robi ai modelor
vestimentare

Insa un cre§tin, se cuvine, ca sa nu straluceasca in
ochi oamenilor prin artificii inutile in vestimentafie. Fiindca
aceste preten^ii cer mereu noi sj noi haine §i ei pot pacali
doar pe cei care nu sunt in grija lor.

Caci toate oile se cuvine sa nu minta cu privire la
blana lor, daca acum, lupii se acopera pe ei m§i§i cu aceasta.

Curdtirea omului interior

42. §i de aceea e normal sa intrebam ce a vrut
Domnul sa spuna, atunci cand a zis: „dar voi, cand postrfi,
unge^i capetele voastre §i spala^i-va fe^ele, ca sa nu pare^i
oamenilor ca posti|i".

Caci nu se cuvine sa fim drepii numai in unele dintre
inva^aturi (caci ne putem spala fe^ele, dupa cum e obiceiul
nostra de astazi), ci se cuvine sa avem §i capetele noastre
unse atunci cand postim.

§i astfel, cred ca to^i admit asta, ca ar fi foarte
necuviincioasa numai o infelegere formald a acestui verset.
Si atunci trebuie sa in^elegem aceste cuvinte, care vorbesc
despre ungerea capului §i despre spalarea fe^ei cu privire la
omul interior.

Semnificatiile duhovnicesti ale „ungerii capului" si
ale „ spdldrii fetei "

§i deci, ungerea capului se refera la bucurie iar
spalarea fefei, pe de alta parte, se refera la curdfie. §i de

202

aceea, un astfel de om i§i spala capul sau cu bucurii
interioare, in mintea §i ra^iunea sa.

Caci noi trebuie sa in^elegem in mod corect, ca exista
cap a carui slava sta in suflet §i prin care se face evident in
orice parte a omului, ca unul care conduce §i stapane§te.

§i acest lucru se intampla in acela care nu cauta
bucurii exterioare §i care, de asemenea, nu se lasa tarat in
stralucirea mi§carilor trupe§ti 327 , ca sa fie laudat de catre
oameni.

Caci trupul, care se cuvine sa fie supus, nu este,
binein^eles, numai capul, ci intreaga natura a omului.

§i intr-adevar, „nici un om vreodata nu §i-a urat
trupul sau"(Ef. 5, 29), dupa cum a zis Apostolul, atunci cand
a dat sfaturi despre cum sa i§i iubeasca cineva so^ia. Caci
barbatul este cap femeii §i Hristos este cap barbatului.

De aceea, haide^i ca el sa se bucure interior in timpul
postului sau, in orice situate s-ar afla! Caci prin aceasta
postire, el se departeaza de placerile lume§ti pentru ca sa se
supuna lui Hristos, care dupa aceste cuvinte ale Domnului:
si-a uns capul sau.

Dar unul ca acesta, de asemenea, va dori sa isi spele
si fafa sa, adica sa isi curateasca inima, cu care va putea sa
II vada pe Dumnezeu.

Nu pentru ca ar exista un vol interpus intre el §i
Dumnezeu, ca in cazul bolii contractate prin murdaria
pacatului, ci fiindca este intarit §i neclintit in credin^a.
Pentru ca el e curat §i nevinovat (is pure and guileless).

„Spalati-va", a zis El, „faceti-va cura^i; departa^i-va
de raul pe care il face^i inaintea ochilor Mei" (Is. 1, 15-16).

Adica de murdarie, prin care ochii lui Dumnezeu sunt
necajrfi §i fe^ele voastre vor fi astfel spdlate. Caci numai
a§a, cu fe^ele deschise spre a purta slava lui Dumnezeu ca
intr-o oglinda, suntem schimba^i intru asemanarea Sa.

Grijile lumesti si omul interior

43. Fiindca gandirea la lucrurile care ne sunt necesare
apar^ine acestei vie^i iar aceasta stricd §i spurcd ochii inimii.

Miscarile inimii spre pdcat sunt, de fapt, aceste miscari trupesti ale pacatului,
care nu se confunda cu miscarile naturale, firesti ale trupului.

Miscarea inimii spre pofte, spre slava de§arta, spre rautate etc. pot fi con§tientizate
de catre om, daca traie§te o viaja activa, incordata, de priveghere, de atenfie fa{a de
mi§carile inimii §i ale trupului sau.

203

§i, de cele mai multe ori, aceasta ne face sa avem
inimi fdfarnice, fapt pentru care privim acele lucruri cu
placere, pentru ca ni se pare a fi o aciiune dreaptd,
compatibila cu menirea omului.

Insa astfel, nu actionam cu inima aceea pe care
Dumnezeu ne-a poruncit-o noua. §i se intampla aceasta, nu
fiindca noi iubim acele lucruri, ci fiindca noi dorim sa
obtinem unele avantaje de la ele, care sunt necesare acestei
vie^i.

Grija si iubirea fata de aproapele. Toate se fac sub
privirea lui Dumnezeu

Insa se cuvine ca noi sa facem din aceste bunuri,
bunuri pentru mdntuirea noastrd vesnica §i nu sa le folosim
pentru a ca§tiga avantaje temporare.

Caci Dumnezeu poate prin aceasta sa incline inimile
noastre catre poruncile Sale §i nu spre pizmuire. Caci
„sfar§itul poruncilor este iubirea unei inimi curate §i o buna
con§tiin^a si o credin^a neprefacuta/nefa^arnica" (I Tim. 1,

5).

Dar eel care prive§te la fratele sau pentru a dori ceva
care sa-i fie de folos lui insusi, acela, cu siguran^a, ca nu
face ceva din iubire pentru el. Caci el nu prive§te la acela in
mod bine. Caci se cuvine sa il iubeasca ca pe sine, adica
aidoma cum se iubeste pe sine.

Insa nu ac^ioneaza in aceasta situate asa cum se
iubeste pe sine. Caci putem spune ca aici, el a privit cu
inima fafarnicd si prin aceasta s-a ascuns de la privirea lui
Dumnezeu. Insa numai aici, [sub privirea lui Dumnezeu],
exista o reald §i desavdrsita fericire.

204

Capitolul al 13-lea

Mt. 6, 19-21. Sa ne facem inima dintr-un pamant al
pdcatului intr-un cer al sfinteniei

44. §i, de aceea, e cu dreptate, ca eel care vrea sa isi
cura^easca inima, sa urmeze cele pe care El le-a rostit sub
forma unei inva^aturi, atunci cand a zis:

„Nu va strange^i comori pe pamant, unde molia si
rugina le strica, si unde ho^ii le sapa si le fura; ci aduna^i-va
comori in cer, unde nici molia si nici rugina nu le strica, si
unde ho^ii nu le sapa si nici nu le fura. Caci unde sunt
comorile voastre, acolo vor fi si inimile voastre" (Mt. 6, 19-

21).

Iar daca inima este ca «« pamant, adica daca cineva
face ceva cu o inima inclinata spre a strange bunuri
pamantesti, cum se va face atunci aceasta inima o inima
curata, cand se balaceste numai in cele de pe pamant?

Dar daca vrea ca ea sa devina un cer, atunci trebuie sa
se cura^easca de patimi. Caci orice lucru care se afla in cer
este curat.

Cum ajungem oameni necurati

Caci oricine ajunge un om necurat, amestecandu-se
cu cele care sunt inferioare firii sale, nu poate fi decat un om
necurat.

Fiindca aurul se strica de catre un argint curat, daca se
amesteca cu el si tot la fel devin si mingle noastre necurate,
datorita doririi lucrurilor trupesti, desi pamantul insusi este
curat de acest lucru si isi pastreaza randuiala lui.

Despre care „ cer " se vorbeste aici. Comoara noastrd
este in inima noastrd

Insa noi nu in^elegem cerul din acest pasaj ca ceva
trupesc, fiindca orice lucru trupesc este recunoscut ca fiind
unulpdmdntesc.

205

Caci eel care i§i strange sie§i comoard in cer
dispretuie§te intreaga lume, fiindca e vorba despre acel cer
despre care s-a zis: „Cerul cerurilor este al Domnului"
(Deut. 10, 14), adica dumnezeiasca tdrie, care nu e din
acelea care tree.

Fiindca noi se cuvine sa avem locul comorii noastre
in inimile noastre. Caci numai aici se poate salasjui, fiindca
cerul §i pamantul vor trece (Mt. 24, 35; Lc. 21, 33/ Lc. 16,
17).

Mt. 6, 22-23. Toate poruncile Domnului vizeazd
curdtirea inimii

45. §i prin cele care urmeaza El a aratat, ca a dat toate
aceste invataturi numai pentru curdfirea inimii.

Caci a zis: „Luminatorul trupului este ochiul. Daca
ochiul tau va fi curat, intregul tau trup va fi plin de lumina.
Dar daca ochiul tau va fi rau, intregul tau trup va fi plin de
intuneric. Iar daca lumina care este in tine va fi intuneric, cat
de mare este acest intuneric!" (Mt. 6, 22-23).

§i din acest pasaj noi intelegem aceea, ca trebuie sa
invatam, din toate lucrurile noastre, cum sd ne curdfim §i sd
bine-pldcem vederii lui Dumnezeu.

Caci numai astfel vom fi cu o inimd simpld, adica cu
inteniii ceresti, avand in vedere iubirea cea desdvdrsitd.
Caci iubirea este desdvdrsirea legii.

Despre „ ochiul" de la Mt. 6, 23

Deci se cuvine sa luam „ochiul" de aici in sensul unei

ii person
trebuie sdfacem.

§i daca act
acesteia se cuvine a fi dreaptd, pentru ca toate lucrurile pe

intenfii personate. Caci se cuvine sa facem numai ceea ce
§i daca aceasta 329 va fi curatd §i dreaptd, §i cercetarea

28 A unui scop personal. Pentru Dumnezeiescul Augustin, intentia sufletului este
ochiul prin care privim viaja. Daca intenjiile noastre vor fi sfinte, vor fi drepte,
bineinjeles ca §i viaja noastra va fi una curata. Ne luminam pe masura dorintelor
noastre, a scopurilor bune pe care le avem. Intunericul inimii noastre e o urmare a
unor intentii pacatoase. Ne umplem de ceea ce gandim §i speram. Suntem ceea ce
ne-am ales sa fim.
329 Intentia cu care facem un anume lucru.

206

care le savar§im sa fie dupa aceasta. Si daca sunt astfel, vor
fi bune intr-adevar.

§i toate aceste lucruri El le-a spus cu referire la
intregul trup, dupa cum Apostolul a vorbit §i el despre acele
lucruri, pe care cu totul le dezaproba, atunci cand s-a referit
la membrele/mddularele sale §i ne-a invatat ca ele trebuie sa
fie mortifwate , zicand:

„De aceea, omora^i/mortifica^i madularele voastre
pamante§ti, adica desfranarea, necurajia, lacomia" (Col. 3,
5) §i toate lucrurile de acest fel.

Lumina din noi e buna intentie pe care o avem.
Faptele intunericului

46. Caci cine nu face unele ca acestea, dar vrea sa le
faca, §i el va fi considerat ca facand parte dintre unii ca
ace§tia.

§i aceasta e lumina din noi. Pentru ca un lucru pe care
il facem, noi il facem cu buna intense pe care noi o avem.

§i fiecare lucru care este facut in mod deschis 331 este
lumina. Iar faptele acelora, care se despart de noi pentru un
alt mod de afi au, de fapt, o problema falsa §i El i-a numit,
din acest motiv: intuneric.

Milostenia il lumineazd pe eel care o primeste

Pentru ca §tiu, ca atunci cand cineva da o milostenie
in bani unui om sarac, pentru ca acesta i-o cere, el face
aceasta pentru ca acela are nevoie sau pentru ca el suferd
din cauza lipsei ei.

Dar se poate intampla ca unul ca acesta sa imi ceara
ceva spre un scop rdu sau avand o suferinid rea. §i acest

330 Mortificarea fiecarui madular al nostru se refera la faptul de a ajunge de a nu ne
mi§ca, prin nici o parte a trupului nostru, spre pacat.

Mortificarea e insa o harisma dumnezeiasca §i nu un exercijiu de „inghetare" a
mi§carilor fire§ti ale trupului. Nu firea trebuie omorata, ci mi§carea noastra spre
pacatl Aceasta trebuie sa fie din nou ghidata spre firescul ei, sa invete iara^i sa
traiasca in harul dumnezeiesc.

331 Pe fa{a, fara ascunzi§uri.

207

lucru eu nu as dori ca sa se intample, atunci cand as. da
unuia ca acesta §i nici sa dau ceva cu aceasta intense .

Dar daca eu dau cu o buna intense - un lucru care e
cunoscut de mine atunci cand dau, ca fiind din acelea care
se cheama lumina - fapta mea este una care te lumineazd,
indiferent de problema care ar fi [solu^ionata prin
milostenie].

Fapta din intentie rea e intuneric. Intentiile rele
creeazd o inima fat arnica

Iar daca problema aceluia e dubioasd §i cunoscuta ca
nefiind buna, aceea se nume§te intuneric. §i daca eu am
facut-o cu o rea intenfie, lumina insa§i, in aceasta situate,
este intuneric.

Caci acest lucru se spune despre lumina. Fiindca
oricine cunoa§te cu ce inteniii ac^ioneaza. Deci §i atunci
cand ac^ioneaza cu inteniii rele.

Insa lumina insa§i este intuneric in acest caz, fiindca
telul urmarit nu este unul cored §i cinstit, mai presus de cele
trupe§ti, ci prive§te spre josul lucrurilor §i spre exteriorul
lor, din punct de vedere josnic §i produce, in cele din urma,
o umbra, in in^elesul de inima fdiarnicd.

Intunericul imens al faptelor facute cu intentii
pdcdtoase

„§i de aceea, daca lumina care este in tine este
intuneric, cat de mare e intunericul acela!".

Cu alte cuvinte, daca intentiile principale ale inimii
tale, prin care tu faci ceea ce vrei [§i pe care tu le cuno§ti]
sunt pdngdrite de foamea dupa lucruri trupe§ti §i trecatoare,
care te-a orbit, cu atat mai mult este fapta insa§i o fapta

TOT

dubioasd, pdngdritoare §iplina de intunericl

332 Rea.

333 Daca intentiile sunt perverse, cu atat mai mult sunt perverse faptele care au
survenit in urma unor astfel de intenjii. Daca motivul e rau, cu cat mai rele vor fi
rezultatele?!

208

Caci, prin cele pe care le faci cu o intense care este
nedreapta sau necuratd, sco^i afara dorin^a dupa lucrurile
bune iar lucrul prin care faci aceasta nu poate reintoarce, de
la sine, ceea ce s-a facut, fapt care va fi in^eles, pana la
urma, §i de tine.

Dumnezeiescul Augustin priveste faptele in mod generativ si evolutiv in acelasi

timp. Daca ideea e rea, nu poate evolua decat inspre mai rau, daca e pusa in

practica. Pe masura ce inainteaza devine mai intunecatoare pentru om.

De aceea Sfinjii Parinji propun o omorare a pruncilor gdndirii din fa§a, daca e vorba

de gdnduri rele.

Nu lasa sa se impanzeasca molima! Acjioneaza de la inceput impotriva raului care se

zamisle§te in tine. Metodele ascetice sunt metode imediate dar mai ales preventive.

Mai bine te feresti decat sa te lupti cu patima care s-a lajit in tine.

209

Capitolul al 14-lea

Mt. 6, 24. Ce se indica prin „mamona" . Cel care
slujeste iubirii de bani slujeste diavolului

47. Mai departe avem aceste cuvinte: „Niciun om nu
poate sluji la doi stapani" (Mt. 6, 24). Si aceste lucruri, in
continuare, se refera la acelea§i inteniii [interioare ale
omului].

Caci El explica, zicand: „fiindca, fie va uri pe unul §i
va iubi pe celalalt sau, de asemenea, se va supune unuia §i
va dispre^ui pe celalalt" (Mt. 6, 24).

§i aceste cuvinte trebuie sa fie in^elese cu grijd,
pentru ca cei doi stapani sunt aminti^i mai departe, atunci
cand a spus: „nu pute^i sluji lui Dumnezeu §i lui mamoncT'
(Mt. 6,24).

Bogafiile sunt cele care au fost numite „mamona" de
catre evrei. Numele cartaginez (sau punic) corespunde
acestuia, fiindca ca§tigul este numit mamona in limba
punica.

Dar eel care slujeste mamonei, cu siguran^a, ca
slujeste celui care a^a la toate aceste lucruri pamante§ti
datorita perversita^ii sale §i pe care Domnul il nume§te
„stapanitorul acestei lumi" [In. 12, 31; 14, 30].

Pe cine iubim sipe cine urdm

De aceea, un om fie „va uri pe unul" dintre ei §i „va
iubi pe celalalt", adica pe Dumnezeu sau se va supune unuia
iar pe celalalt il va dispre^ui.

Pentru ca oricine slujeste mamonei se va supune unui
stdpdn rdu §i care il va duce la ruina. §i aceasta, pentru ca,
fiind incurcat in propria sa pofta, el va deveni supus raului §i
acela nu se va iubi pe sine.

Caci cine este eel care iube§te rdull Caci de§i s-a
supus lui 334 - §i ca intr-o casa larga el este in legatura cu al^i
oameni, care slujesc cu supunere acestei rele peregrindri cat

334 Adica diavolului.

210

§i patimei lui - totu§i, prin aceasta, el nu-i iube§te §i pe cei
care sunt servitori supusi ca §i el.

Dispretuirea lui Dumnezeu prin netemerea de El

48. Dar „el va dispre^ui pe celalalt", a zis Domnul,
insa nu il va uri. Pentru ca niciun om con§tient nu poate sa-L
urasca pe Dumnezeu. Dar el II poate disprefui, adica nu se
teme de El.

Pacdtuirea continua pe premisa indurdrii imense a
lui Dumnezeu fata de noi

Caci se simte in „siguran^a" beneficiind de bunatatea
Sa. Din aceasta nepasare §i ruind la care te duce astfel de
„siguran^a", Duhul Sfant ne enema pe noi, cand El spune
prin Prorocul: „Fiul meu, nu adauga pacat peste pacat §i sa
zici apoi: Mila lui Dumnezeu este mare".

Si iara§i: „Nu cuno§ti tu, ca indurarea lui Dumnezeu
te cheama pe tine la pocakrfa" (Rom. 2, 4)?

Nimeni nu e mai milostiv si mai drept cu oamenii ca
Dumnezeu

Caci a cui mila poate fi aratata ca fiind asa de mare
ca a Lui, care iarta toate pacatele celor care se intorc §i
face din mdslinul sdlbatic unul care are partake cu grdsimea
mdslinilor roditoril

Dar a cui dreptate e, de asemenea, mai mare decat a
Lui, care nu cru^a joardele naturale ale vrfei, ci le taie pe ele
tocmai din cauza necredinfei lor?

Trebuie sa Ii slujim lui Dumnezeu cu inimd bund

335 Care se pocaiesc.

211

§i, de aceea, nu poate cineva care dore§te sa-L
iubeasca pe Dumnezeu §i vrea sa se pazeasca de a nu-L
supara sa creada, in acela§i timp, ca poate sluji la doi
stapdni.

Caci eel care vrea sa faca aceasta, in mod cinstit,
trebuie sa depa§easca in inima lui toate indoielile. §i numai
acela va gandi catre Dumnezeu cu o inima bund §i in
simplitatea inimii II va urma pe El.

212

Capitolul al 15-lea

Mt. 6, 25. Nelinistea pentru viata zilnica ne schimba
inima

49. „De aceea", a zis El, „Eu va spun voua sa nu va
nelini§ti^i pentru via^a voastra, pentru ce ve^i manca; nici
pentru trupurile voastre, pentru ce va ve^i imbraca" (Mt. 6,
25).

§i aceasta pentru ca nu cumva sa va schimbaii
inimile.

Trebuie sa ne ingrijim de existenta zilnica dar sa nu
ne nelinistim continuu din cauza ei

Caci nu e neavenitd ideea ca sa cauta^i acestea 336 . Insa
inima se poate imparji, din cauza ideii ca acestea ne sunt
necesare.

§i astfel cautarile noastre s-ar deforma, s-ar strdmba
spre alta direc^ie, datorita alergarii dupa acele lucruri care ne
sunt necesare, tocmai cand ne indreptam spre ceva, care era
facut din inielegere.

Caci atunci cand dorim sa parem unii care pot fi
intreba^i despre lucrurile care sunt bune, aparem in acest
caz, mai degraba, ca cei care urmarim propriul nostru
cdstig, decat sa privim lafolosul celui care ne intreabd.

§i din aceasta cauza facem sa nu para a fi pdcat
ac^iunea noastra, fiindca socotim ca nu este superflud ideea,
ci foarte necesard, pentru lucrurile pe care dorim sa le
obtinem.

Prin intruparea Sa, Hristos Dumnezeu a facut lucruri
mai importante pentru noi decat grij a pentru ziua de mdine

Dar Domnul ne aten^ioneaza pe noi, ca trebuie sa ne
aducem aminte faptul, cum ca Dumnezeu 3i , cand S-a

336 Nu e neavenita ideea muncii, a dorinjei de a avea ce manca §i cu ce sa ne
imbracam, insa nu trebuie sa avem inima indreptata spre aceste griji in mod
exclusiv.

337 Fiul lui Dumnezeu.

213

intrupat §i a devenit ca noi, cu trup §i suflet, ne-a dat noua
mai mult decat mdncare §i imbracaminte.

Fiindca S-a ingrijit de noi §i a vrut ca inimile noastre
sa nu fie impar^ite in mai multe direct^i.

Viata noastrd in trup e mai importantd decat hrana si
imbrdcdmintea. Dumnezeu ne va ddrui tot ceea ce ne
trebuie

Caci a spus El: „Nu este sufletul mai mult decat
hrana?" (Mt. 6, 25).

§i asta pentru ca tu sa in^elegi, ca El, Cel care a dat
sufletul, ne va da mult mai u§or §i mdncarea.

„§i trupul decat imbracamintea?"(Mt. 6, 25). Adica
mai mult decat imbracamintea.

Caci in mod asemanator tu trebuie sa in^elegi, ca Cel
care a dat trupul va da mult mai u§or §i imbracamintea
pentru el.

Despre mdncarea sufletului. Sufletul este imaterial

50. Fiindca in acest verset, intrebarea care se cuvine
sa ne-o punem e aceea: despre ce fel de mdncare a vorbit
referindu-se la suflet?

Fiindca sufletul este imaterial iar mancarea de care se
vorbe§te aici este o mdncare trupeascd.

Sa admitem insa ca sufletul, la care se refera acest
verset, este cel care sus^ine via^a de acum, care se intre^ine
prin aceasta mancare trupeasca.

In legatura cu acest nrfeles, de asemenea, avem §i
cuvintele: „Cel care i§i iube§te sufletul sau §i-l va pierde"
(Mt. 10, 39; Mc. 8, 35; Lc. 9, 24; 17, 33; In. 12, 25).

§i aici [ni se spune] - numai daca noi nu am in^eles
expresia potrivit viefii de acum - [ca] pe acela 338 noi trebuie
sa il pierdem pentru Impara^ia lui Dumnezeu.

§i e foarte clar pentru to^i ca Sfm^ii Mucenici au fost
in stare sa faca acest lucru.

338 Adica sufletul.

214

Insa [daca am in^eles-o potrivit viefii de acum],
afirma^ia aceasta va fi in contradic^e cu o alta zicere a Sa:

„Cu ce este omul mai bogat, daca va castiga intreaga
lume, dar sufletul sau si-1 pierde?"(Mt. 16, 26; Mc. 8, 36;
Lc. 9,25).

Mt. 6, 26. Fiintele rationale sunt mai valoroase, in
rdndul creaturilor, decdt cele nerationale

51. „Priviti", a zis El, „pasarile cerului: cum ele nu
seamana, nu secera, nu strange in hambare; si Tatal vostru
Cel ceresc le hraneste pe ele. Oare nu sunte^i voi mai mult
decat ele?" (Mt. 6, 26).

Adica voi sunte^i mult mai valorosi. Caci in mod
evident, o fiin^a ra^ionala, asemenea omului, are o mai mare
valoare, in randul celor create, decat una nera^ionala,
asemenea pasarilor.

Mt. 6, 27-28. Dumnezeu ne-a adus la existentd si tot
El ne da sa crestem

„Caci cine dintre voi, framantandu-se in gandurile
sale, poate adauga un cot la statura sa? §i pentru
imbracaminte, de ce va face^i griji?" (Mt. 6, 27-28).

Acestea au fost zise, fiindca Cel care prin purtarea Sa
de grija, prin puterea si stapania Sa a dat trupului tau sa
ajunga la statura pe care o are acum, Acela poate sa rji dea si
haine.

Insa aceasta se face nu prin grija ta, fiindca Acela a
facut ca trupul tau sa ajunga la aceasta statura de acum.

§i aceasta poate fi in^eles din aceasta imprejurare, ca
daca tu ai gandi sa te faci cumva mai inalt si ai dori sa
adaugi staturii tale de acum un cot, nu ai putea sa o faci.

De aceea, lasa Lui grija de a pdzi trupul tau 39 , prin a
Carui grija tu po^i in^elege acest fapt. Fiindca El a vrut ca tu
sa ai statura/inal^imea trupului pe care o ai.

339 Lasa lui Dumnezeu grija ta! Grija ta e firava, vede doar unele aspecte ale vietii
tale. Tu nu §tii, iubitul meu, cum va arata viitorul. Viitorul e in mana lui Dumnezeu,
ca §i prezentul §i trecutul. Oricat am vrea sa ne scapam trupul, daca Dumnezeu nu ne

215

Mt. 6, 28-30. Nu avem aid un pasaj alegoric. Din
cele mici noi le intelegem pe cele necesare mdntuirii noastre

53. Si un exemplu foarte graitor a fost dat prin
referirea la imbracaminte, dupa cum a fost dat unul §i prin
referirea la mancare.

Insa Domnul continua, merge mai departe cu aceasta
chestiune, §i zice: „Ganditi-va la crinii campului (the lilies
of the field) cum cresc; ei nu trudesc, nici nu tore. §i iata va
spun voua, ca nici Solomon in toata slava sa nu a fost
inve§mantat asemenea unuia dintre ace§tia.

Daca Dumnezeu a§a imbraca iarba pamantului, care
astazi este §i maine este aruncata in cuptor, pentru ce nu va
va da voua haine cu mult mai mult, o, pu^in credincio§ilor?"
(Mt. 6, 28-30).

§i aceste exemple nu au fost date ca sa fie tratate
drept alegorii. Fiindca noi vom intreba apoi: ce inseamna
pasarile cerului sau crinii pamantului? Insa ele sunt cele
care se vad aici, in sensul ca de la cele mai mici lucruri noi
putem fi inva^i ca sa ne patrundem de cele mai mari decat
acestea 340 .

Despre parabola judecatorului nedrept (Lc. 18, 2-6)

Si, in acest caz, in ceea ce il prive§te pe judecatorul,
pe eel care nu se temea de Dumnezeu §i nici de oameni, din
acest motiv a cedat vaduvei.

Caci de§i il ruga pe el 341 ca sa ii cerceteze situa^ia, nu
a facut aceasta din credinfd sau din omenie, ci pentru aceea,
ca prin aceasta putea sa se elibereze de supararea [pe care
aceasta i-o provoca, prin rugamin^ile ei neincetate].

Iar prin nedreptul judeedtor nu poate fi in^eles in
niciun caz, in mod alegoric, persona lui Dumnezeu.

ingaduie acest lucru, nu vom putea sa il salvam de la accidente, de la boli, de la

dureri si tristete.

Daca tu nu poji schimba nimic, de ce i{i faci atatea probleme? Lasa grija ta lui

Dumnezeu §i El va ingriji de cele pe care tu nu le poji rezolva.

340 Privind la cele inferioare intelegem ceva despre cele care le sunt superioare ca

importanja. Pornind de la contemplarea lumii, ne putem inalja mintea la Creatorul ei.

Putem deduce, cat de inalt §i cate perfecjiuni are El in comparajie cu creajia Sa, daca

creajia Sa e atat de perfecta §i de uluitoare.

341 II pisa, il batea la cap, il ruga staruitor.

216

Caci dupa cum, de cei care erau departe de
Dumnezeu, Care este bun §i drept, El le-a purtat de grija,
de§i aceia II rastigneau, tot la fel Domnul nostra a dorit sa
tragem o concluzie din aceasta intamplare.

Caci de§i un om nedrept poate dispre^ui pe aceia care
il asalteaza cu cereri continue, el ii asculta, fiindca motivul
sau e aceia de a scapa de suparare.

217

Capitolul al 16-lea

Mt. 6, 31-33. Trebuie sa cautam mai intdi Impdrdtia
si dreptatea lui Dumnezeu

53. „De aceea, nu fi^i nelini§titi", a zis El, „zicand: Ce
vom mdnca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom
imbrdca? Pentru ca dupa toate aceste lucruri fug neamurile.

Caci Tatal vostru cunoaste ca ave^i nevoie de toate
aceste lucruri. Dar cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu
si dreptatea Lui, si toate celelalte lucruri se vor adauga
voua"(Mt. 6, 31-33).

Aici El arata mult mai explicit, ca acele lucruri nu
trebuie sa fie cautate, ca si cum ele ne aduc nous, fericirea
intr-un asa fel, meat prin ele sa putem sa facem binele in
toate actiunile noastre 342 . Insa trebuie sa stim ca ele sunt
necesare.

Caci despre diferent.a care exista mtrefericirea, care a
fast cdutatd si lucrurile necesare, care sunt luate spre
folosul nostra, Domnul o arata prin cuvintele Sale din acest
pasaj, unde El a spus: „cauta^i mai intai Imparatia lui
Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte lucruri se vor
adauga voua".

Caci Impdrdiia si dreptatea lui Dumnezeu sunt binele
nostru. §i acestea trebuie sa fie cautate. Caci sfarsitul
acestei cdutdri vor fi cele promise, in legatura cu care noi
trebuie sa facem orice putem face.

Le vom primi de la Dumnezeu si pe cele necesare
vietii, dacd trdim in mod sfdnt

§i fiindca noi slujim ca niste solda^i in aceasta via^a,
in sensul ca noi putem fi capabili sa dobandim aceasta

342 Cu alte cuvinte, nu trebuie sa cautam, cu tot dinadinsul, ca sa ne imboga{im,
pentru ca, prin intermediul acestor bani, sa putem facem bine oamenilor. Daca avem
bani, putem sa facem binele pe care il putem face, insa trebuie sa fugim de ideea ca
trebuie sa ne imbogajim, pentru cafericirea noastra sa fie milostivirea fafa de alfii.
Pentru ca nu banii ne fac milostivi, ci iubirea fafa de oamenil Asta e foarte
observabil in societatea noastra. Nu tot eel care are bani e fericit sau milostiv.
Fericirea consta in bucuria de a te simfi miluit de Dumnezeu, fapt pentru care faci §i
tu bine altora.

218

Impara^ie, §i fiindca via^a noastra nu poate fi intretinuta fara
cele care ne sunt necesare, „§i toate celelalte lucruri se vor
adauga voua", a zis El, „insa cauta^i mai intai Imparajia lui
Dumnezeu §i dreptatea Lui".

§i pentru ca a folosit acest cuvant „mai intai", El a
aratat ca lucrurile necesare vie^ii trebuie sa fie cautate mai
apoi, nu in sens temporal, ci in legatura cu importania pe
care o au. Caci mai intai trebuie sa fie binele nostru §i mai
apoi sa le primim pe cele care ne sunt necesare. Adica pe
cele care ne sunt necesare in sensul ca sunt bune.

Nu trebuie sa ne imbogdtim din slujirea noastra
preoteascd, ci sa predicdm Evanghelia mdntuirii tuturor

54. Spre exemplu, nu se cuvine ca noi sa predicam
Evanghelia cu acest scop: adica cu scopul de a avea ce
manca. Dar trebuie sa mancam cu acest scop: ca noi sa
putem predica Evanghelia.

Caci daca noi predicam Evanghelia pentru acest
motiv, adica pentru a avea ce manca, noi consideram
Evanghelia de maipufind valoare decat mancarea.

§i in acest caz, buna voin^a pe care o avem, o avem
numai pentru a ne ca§tiga mancarea, de§i, §i aceasta e
necesara pentru noi in predicarea Evangheliei .

Caci acest lucru §i Apostolilor li s-a interzis, cand
Domnul a spus ca este drept si e ingaduit, ca cei care
predica Evanghelia sa traiasca din Evanghelie.

Adica sa ca§tige din predicarea Evangheliei cele
necesare pentru aceasta via^a. Insa aceia sa nu se

r 7 ^344 1 - 345

joloseasca de aceasta putere .

343 Pasajul acesta e cutremurator prin elocvenja lui dar, mai ales, prin realitatea pe
care o exprima. Daca predicam Evanghelia numai pentru a avea bani sau pentru a ne
inmultii banii din buzunar sau cont, ne fariseizam in chip §i fel numai pentru ca sa
primim cat mai mult.

Daca banii sunt pe primul plan, slujba evanghelica de propovaduitor al cuvantului

lui Dumnezeu §i cuvintele lui Dumnezeu §i lucrarea Sa cu noi le consideram ca mai

putin importante decat banii.

§i nu suntem noi ca §i Iuda in acest caz? Nu dispretuim noi, ca §i el, tot ceea ce e

dumnezeiesc?

Avem nevoie de bani ca sa traim, dar nu trebuie sa punem semnul de egalitate intre

cuvdntul lui Dumnezeu §i obfinerea celor necesare pentru noi.

E o blasfemie cutremuratoare acest lucru! Acest pasaj e o mustrare, in primul rand,

pentru ierarhia bisericeasca.

344 In mod rau, pacatos, blasfemiator.

219

Membrii ierarhiei bisericesti, desi au ingdduinta sd
trdiascd din slujirea preoteascd, trebuie sd stie si o altd
meserie din care sd se intretind. Exemplul magnific al
Sfdntului Apostol Pavel

Caci acolo existau multi care erau dornici sa aiba o
asemenea ocazie de a cumpdra §i de a vinde Evanghelia 346 .

§i de aceea Domnul a dorit sa taie de la Apostoli
aceasta ocazie, dandu-i [Sfantului Pavel] sa urmeze un mod
de via^a ca§tigat prin propriile sale puteri.

Caci referitor la aceste randuri, in alt pasaj, el spune:
„caci pot sa tai prilejul celor care cauta un asemenea
prilej"(H Cor. 11,12). "

De aceea, chiar daca asemenea lucru era o odihnire in
bine a Apostolilor 347 , caci era lucru permis de Domnul ca sd

T.AQ

trdiascd din Evanghelie, el nu a dorit niciodata aceasta
cinste, care vine din predicarea Evangheliei, ci a dorit, mai
degraba, sa faca din Evanghelie scopul vietii sale.

Caci eu vreau sa spun, ca el nu §i-a dorit sa predice
Evanghelia cu acest scop 349 [fmanciar]. Pentru ca i§i putea
lua hrana §i tot ceea ce avea nevoie din munca sa.

§i el a vrut ca sa ca§tige toate acele lucruri prin
munca sa cu acest scop: pentru ca sa se ingrijeasca el insu§i
de cele necesare vie^ii sale §i sa o faca cu bucurie §i nu din
lipsd, propovaduind, in acela§i timp, §i Evanghelia.

Caci el condamna pe unii ca aceia , cand zice: „Nu
cunoa^te^i voi, ca cei care slujesc in templu mananca din
cele care sunt aduse la templu? §i cei care slujesc altarului
sunt parta§i la cele ale altarului?

345 Ceea ce se interzice e folosirea preotiei pentru a ca§tiga bani. Ca§tigam slujind
oamenilor! Ceea ce vine de aici, din slujirea lor cu dragoste §i smerenie formeaza
averea noastra.

Insa nu trebuie sa privim la bani mai intdi, ci la slujirea lui Dumnezeu §i a
oamenilor. Caci daca slujim cu dragoste vom primi plata noastra din Evanghelie.
Insa nu trebuie sa propovaduim Evanghelia pentru ca sa ne imboga{im. Adica sa nu
vedem banii in mod exclusiv, depreciind valoarea slujbei dumnezeie§ti prin acest
lucru.

346 Mulji doreau ca sa se faca propovaduitori ai Evangheliei, nu pentru a-i mantui pe
oameni, ci pentru a avea un mod „ieftin" de ca§tig.

347 Ca sa traiasca din Evanghelia pe care o propovaduiesc, potrivit cuvintelor:
„vrednic este lucratorul de hrana sa" (Mt. 10, 10).

348 Sfantul Apostol Pavel.

349 Ca sa traiasca din Evanghelie.

350 Care s-au facut slujitori ai Evangheliei numai ca sa aiba ce manca.

220

Caci a§a a stabilit Domnul, ca cei care predica
Evanghelia sa traiasca din Evanghelie. Dar eu nu m-am
folosit de niciunul din acele lucruri" (I Cor. 9, 13-15).

Astfel, el arata ca acest lucru a fast ingdduit §i nu
poruncit 351 . Tocmai de aceea, [Sfantul Pavel] pare a se
comporta altfel decat cele spuse de Domnul.

Caci el spune: „Nu va scriu aceste lucruri, ca sa face^i
a§a ca si mine; caci ar fi mai bine pentru mine sa mor, decat,
ca vreun om sa-mi faca de§arta slava mea" (I Cor. 9, 15).

§i el a zis acestea, fiindca deja le implinise cat §i
impotriva acelora care cautau ocazia inavufirii prin
Evanghelie. Caci prin aceasta le-a aratat ca§tigul pe care il
dobandise muncind cu propriile sale maini.

Predica e datorie preoteascd

„Pentru ca daca eu predic Evanghelia", spunea el, „eu
nu am nicio slava din aceasta" (I Cor. 9, 16): daca predic
Evanghelia numai pentru a avea acele lucruri in posesia
mea sau daca eu predic cu acest unic scop, ca sa pot ob^ine
acele lucruri §i sa fac din Evanghelie garantia mea pentru
mancare, bautura §i imbracaminte.

§i de ce nu are el nicio slava? Fiindca, spune tot el:
„este de datoria mea sa fac aceasta".

Adica eu trebuie sa predic Evanghelia numai pentru
aceasta ra^iune §i nu pentru a avea mijloace de subzistenid
sau pentru a strange foloase temporare din predicarea
lucrurilor celor vesnice.

Caci altfel, in acord [cu dorin^a de inavu^ire],
predicarea Evangheliei va fi o lucrare necesard vie^ii celui
ce o propovaduie§te §i nu o alegere libera. „Pentru ca vai
mie", a zis el, „daca nu predic Evanghelia!" (I Cor. 9, 16).

Despre cum trebuie sa predicdm

351 De§i, eel care lucreaza cu adevarat in Sfanta Biserica, spre folosul oamenilor, cu
sfrntenie mare, e vrednic de plata sa, nu trebuie sa astepte doar ceea ce ii aduce
oamenii, ci si el trebuie sa lucreze ceva, potrivit vocajiei preojesti. Fericitul Augustin
subliniaza bine acest lucru, ca nu e o porunca, ci o ingaduinja. Dar daca slujitorul va
munci si el, si va da exemplu in comunitate, comunitatea va injelege ca are de-a face
cu un om muncitor, integru si nu cu cineva care asteapta doar daruri.

352 Ca e datoria mea sa predic

221

Dar cum se cuvine ca cineva sa predice Evanghelia?
Este foarte evident ca in acel mod in care rasplata sa-^i vina
din Evanghelia insa§i §i in Impara^ia lui Dumnezeu.

Caci astfel el poate predica Evanghelia nu din
constrdngere, ci cu voie bund.

„Caci daca fac acest lucru cu voie buna", spune el,
„eu am rasplata. Dar daca lupt impotriva voint.ei mele, se
arata in mine o departare de Evanghelie" (I Cor. 9, 17).

Trebuie sd predicant pentru mdntuirea oamenilor si
nupentru banii nostri

Daca eu predic Evanghelia constrans de dorint.a acelor
lucruri, care sunt necesare pentru via^a de aici, prin faptul ca
predic voi face ca altii sa aiba, prin mine, rasplata din
Evanghelie, adica pe cei care iubesc Evanghelia pe care eu o
predic pentru ea insa§i. Insa eu nu voi avea nicio rasplata,
fiindca nu am iubit Evanghelia pentru ea insdsi, ci acest pref
mincinos al acelor lucruri trecatoare.

Cei care slujesc pentru bani si nu pentru mdntuirea
altora se comportd ca niste slugi si nu ca niste fii ai lui
Dumnezeu

§i acest lucru e un mare pacat, ca vreun
propovaduitor al Evanghelie sa se comporte nu ca un fiu, ci
ca un slujitor, facand cele pe care numai o slugd le-ar fi
putut face.

Caci unul ca acesta, facand o asemenea fapta, ar fi
fost scos afara dintre ceilaffi slujitori, neprimind nimic din
cele care trebuia sa le primeasca, §i care sunt date nu ^inand
cont de rolul pe care 1-ar fi avut acela in Impara^ie, ci era
scos afara pentru a suporta o nefericitd stare de sclavie.

De aceea, in alta parte, el se nume§te pe sine un
iconom (a steward) 354 . Caci un slujitor, cand e primit in

353 Tot despre Sfantul Pavel e vorba.

354 Cuvantul are, de fapt, urmatoarele acceptiuni: steward, chelner, administrator,
intendent. Eu am folosit echivalentul grecesc, foarte inradacinat la noi §i care
desemneaza pe eel care are grija de propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu rn

222

randul fiilor, vrea sa fie credincios intru toate, ca sa ajunga
pe aceia care au acela§i rang cu el. Fiindca acest nou statut
pe care il are de acum, 1-a capatat prin multe eforturi §i in
mijlocul a multor impreund-stdpdnitori.

Insa in cazul nostru, cand el zice: „Dar daca lupt
impotriva voin^ei mele, se arata in mine o secatuire
interioara", el dore§te sa fie in^eles aidoma unui slujitor,
care s-a lipsit de ceva prin altceva §i prin aceasta se simte
altfel decat este.

Nu trebuie sdpunem nevoile materiale in prim plan ci
pe cele duhovnicesti

55. Caci orice am cauta numai pentru acele lucruri se
arata a fi, fara indoiala, inferioare, ca cele pe care le cautam
pentru ca trebuie sa le cautam.

§i, mai ales, daca, in primul rand, facem aceasta de
dragul celor pe care le cautam §i nu pentru ca acele lucruri
trebuie cautate pentru o situate sau alta.

§i in acest sens, daca noi cautam sa cunoa§tem
Evanghelia §i Impara^ia lui Dumnezeu numai de dragul
mdncdrii pe care o putem ob^ine, noi punem mdncarea pe
primul loc si Impdrdfia lui Dumnezeu pe ultimul.

Caci daca pentru mancare noi nu faceam una ca asta,
atunci nici nu mai cautam Impara^ia lui Dumnezeu. Dar
pentru ca am cautat, mai intai, sa mancam, de aceea am
cautat §i Impara^ia lui Dumnezeu.

Insa, daca cautam mancarea pentru acest sfdrsit, adica
pentru a putea dobandi Impara^ia lui Dumnezeu, vom
implini cele ce s-au zis: „cauta^i mai intai Impantfia lui
Dumnezeu §i dreptatea Lui §i toate celelalte lucruri se vor
adauga voua".

Sfanta Biserica dar §i pe eel care are grija de treburile §i disciplina Bisericii. Preotii
au, de fapt, toate aceste indatoriri in mod cumulat.

223

Capitolul al 1 7 -lea

Vom primi de la Dumnezeu pe cele ale vietii acesteia
daca II cdutdm, in primul rand, pe El

56. §i in aceasta situate sunt toji aceia, care cauta
Impanuia lui Dumnezeu §i dreptatea Lui mai intai, adica cei
care prefera acestea in locul tuturor altor lucruri.

§i tocmai pentru cele fdgdduite de Dumnezeu ei cauta
aceste lucruri. Insa nu se cuvine ca sa ramana unii ca ace§tia
in umbra nelinistii pentru via^a de aici, pentru ca sa nu
piarda cumva, pentru aceste lucruri de care au nevoie in
aceasta via^a, pe cele pe care le doresc in Impara^ia lui
Dumnezeu.

Caci El a spus despre acestea: „Tatal vostru cunoa§te
ca voi ave^i nevoie de toate acele lucruri" (Mt. 6, 32).

§i de aceea, cand El a zis: „CautaJi mai intai
Impara^ia lui Dumnezeu §i dreptatea Lui", El nu a zis: ca
astfel cauta^i acele lucruri de care voi ave^i nevoie, ci a
afirmat, ca „toate celelalte lucruri se vor adauga voua",
adica vor urma, daca vom cauta mai intai pe acelea, fara
orice alta privire in alta parte.

Ca nu cumva, pe cand noi cautam lucrurile
pamante§ti, sa fim schimba^i spre alta direc^ie de catre
acelea sau dorind doud lucruri in acela§i timp, pentru
aceasta sa avem §i doud feluri diferite, adica sa cautam in
acela§i timp §i Impdrdiia lui Dumnezeu dar §i lucrurile
necesare noud pentru aceasta via^a.

Sau sa le dorim pe acestea mai degraba decat pe toate
celelalte, caci, dupa cuvantul Domnului: ele nu ne vor

j. .355

lipsi .

Despre imposibilitatea slujirii la doi stdpdni

Nu putem insa sluji la doi stapani. Caci eel care
incearca sa slujeasca la doi stapani, va cauta Impara^ia lui
Dumnezeu dar §i lucrurile create, §i aceste lucruri trecatoare.

355 Nu ne vor lipsi lucrurile pamante§ti, necesare vietii acesteia, daca le vom cauta
mai intai pe cele dumnezeie§ti. Daca Dumnezeu ne promite acest lucru, atunci el se
impline§te fara nicio indoiala.

Daca mai presus de toate II cautam pe El, vom avea §i pe cele cu mult inferioare
acestei cautari, pentru ca dorind pe Creatorul lor mai presus de orice, vom primi §i
pe acelea, pe care El le-a facut. §i le vom primi pentru dragostea Sa.

224

§i el nu va fi in stare sa vada cu un singur ochi §i sa
slujeasca numai cu acela Domnului Dumnezeu.

Numai daca nu cumva le va lasa pe celelalte lucruri,
chiar daca ele sunt necesare, pentru a dori numai un singur
lucru §i anume: Impdrdfia lui Dumnezeu.

Soldatul sipreotul

Caci asemenea fac cei care slujesc ca solda^i §i
primesc provizii §i solda, ca §i to^i cei care predica
Evanghelia, §i primesc pentru aceasta mdncare §i
imbrdcdminte.

Insa cei care slujesc ca solda^i nu lupta to^i pentru
bunastarea republicii, ci ca^iva fac asta pentru ceea ce au ei
nevoie.

De asemenea, §i cei care nu fac slujba lui Dumnezeu
pentru binele Bisericii, o fac pentru dorul de acele lucruri
trupe§ti, trecatoare, fiindca ele sunt obtinute de catre ei la fel
cum obtin solda^ii provizii §i solda. Sau doresc ambele
lucruri pentru un motiv sau altul.

Dar pe acestea le-am dezbatut deja, cand am spus:
„Nu pute^i sluji la doi stapani".

Cei care implinesc voia lui Dumnezeu trebuie sa fie
exemplele noastre

Caci cei care slujesc cu toata inima §i doresc numai
Impara^ia lui Dumnezeu, ace§tia se cuvine sa fie exemplele
noastre carora sa le urmam in tot binele pe care il fac.

Caci putem sa infaptuim ceva, fie gandindu-ne doar la
o rasplata pamanteasca, fie doar la Impara^ia lui Dumnezeu.

Grija de lucrurile trecatoare este indicatd in acel
„ mdine " de la Mt. 6, 34

Caci pe toate aceste lucruri trecatoare, Domnul le
situeaza in categoria celor de care trebuie sa ne ocupam

225

mdine, cand a zis: „Nu va ingriji^i pentru cele de maine"
(Mt. 6, 34).

Caci pentru cele de mdine nu se poate vorbi pana nu
traim ziua de mdine, cand viitorul devine trecut. De aceea,
cand facem orice lucru bun nu trebuie sa ne gandim daca
acesta e pentru aid sau pentru vesnicie.

Numai a§a va fi un lucru bun §i ofaptd desavdrsita.

„Pentru ca ziua de maine", a zis El, „se va nelini§ti
pentru cele care tin de ea"(Mt. 6, 34). Adica, dupa cum e
necesar, tu vei lua mancare sau bautura sau lucruri de
imbracaminte. Caci a§a se zice, cand lucrurile de care ai
nevoie incep sa te sileascd sa le cumperi.

Insa acele lucruri vor fi ob^inute, fiindca Tatal nostra
cunoa§te ca avem nevoie de toate acelea laolalta.

Despre rdutatea zilei (Mt. 6, 34)

Pentru ca, „e suficienta unei zile", a zis El, „aceasta
rautate" (Mt. 6, 34). Adica sunt de ajuns grijile casnice pe
care le avem intr-o zi si care ne silesc pe noi sa ne ocupam
de toate acele lucruri. §i din aceasta cauza, mi se pare, ca
acestea au fost numite „rautate", caci pentru noi sunt o mare
durere.

Caci aceasta ^ine de acele slabiciuni §i urmari, care
due la moarte §i pe care noi le avem castigate prin pacatele
pe care le-am savar§it.

§i de aceea, nu adauga aceasta pedeapsa a cdutdrii
celor necesare pentru aceasta via^a la povara pe care o
avem deja. Pentru ca nu cumva sa suferi numai pentru
aceste lucruri de aici. Ci trebuie sa treci peste aceasta nevoie
atata timp cat te-ai inrolat ca un soldat al lui Dumnezeu.

Nu trebuie sa lasdm ca grijile si exemplele
smintitoare sa ne schimbe viata in rdu

57. Trebuie sa in^elegem acest pasaj insa, in sensul ca
trebuie sa fim foarte atenfi, ca nu cumva sa ne schimbdm in
rdu, atunci cand vom vedea vreun slujitor al lui Dumnezeu
facandu-§i provizii din acele lucruri care ii sunt necesare,

226

de§i nu duce lipsa de acestea sau cand ii vom vedea pe
aceia, care erau in grija lui, ci sa irrfelegem ca el lucreaza
impotriva poruncii lui Dumnezeu. Caci este nelinistit pentru
ziua de mdine.

§i Domnul a zis aceasta, ca sa dea un exemplu. Caci,
de§i Ingerii Ii slujesc Lui, niciunul nu trebuie sa se
scandalizeze, cand vor observa vreun slujitor al lui
Dumnezeu procurandu-§i mai mult decat cele necesare din
pungile de bani pe care le-a strans §i in care sunt mai mul^i
bani, decat cei pe care putea sa-i primeasca pentru ca sa-i fie
spre folosul sau zilnic.

bani

Cei care l-a vdndut pe Domnul fura din punga cu

E vorba despre acele pungi, dupa cum sta scris despre
Iuda, care l-a vandut pe Domnul, si care lua din ea, pentru
ca era hot [In. 12, 6].

Sfdntul Apostol Pavel si grija pentru ziua de mdine

In acest sens, Apostolul Pavel pare sa aiba, la un
moment dat, grija pentru ziua de mdine, atunci cand spune:

„Acum, referitor la colecta pentru cei Sfnui, precum
am dat porunca Sfm^ilor care locuiesc in Galatia, a§a sa
face^i §i voi: in prima zi a saptamanii 356 , fiecare dintre voi
sa-§i puna deoparte, ca pentru sine, tot ceea ce va pare a fi
bun 357 , ca sa nu se stranga acelea tocmai cand eu vin.

356 Adica duminica. Colecta se facea, ca §i astazi de multe ori, dupa ce se slujea
Sfanta Liturghie.

357 Trebuie sa dam milostenie tot ceea ce ne-ar placea sa mancam sau sa bem sau sa
purtam §i noi. Nu po{i da milostenie ceea ce e stricat, ceea ce nu-Ji place, lucrul de
care tu nu ai nevoie, pentru ca nu il suporfi.

Trebuie sa punem deoparte, pentru aljii, tot ceea ce ni se pare afi bun §i pentru noi.
Tot ceea ce se strangea se aducea la Sfanta Biserica. De acolo le lua Sfantul Pavel.
Nu-§i punea fiecare in casa ceea ce avea sa dea, ci aduceau la Sfanta Biserica.
Tocmai de aceea le spune Sfantul Pavel sa faca a§a in ziua duminicii, ca toji sa poata
aduce ceva venind la slujba §i ca nimeni sa nu spuna ca nu a auzit de aceasta cerere
expresa.

Cand la {ara adoarme cineva, {aranul credincios cumpara cele mai bune lucruri pe
care le poate cumpara ca sa faca milostenie pentru eel adormit din familia sa. Acest

227

§i cand am sa vin, pe oricare ii ve^i alege dintre voi
pentru a duce scrisoarea voastra, pe aceia ii voi trimite ca sa
duca darul vostru la Ierusalim. §i daca se crede de cuviintl
ca sa merg si eu, ei vor merge impreuna cu mine.

Acum voi veni la voi, cand voi trece prin Macedonia:
caci voi trece prin Macedonia. §i poate ca voi fi in stare, da,
sa fiu iarna asta cu voi, ca voi sa pute^i sa ma petrece^i in
calatoria ce-o voi face.

Caci nu vreau sa va vad acum numai in treacat, ci
nadajduiesc sa raman un timp cu voi, daca Domnul imi
ingaduie. Insa voi ramane la Efes, pana la Rusalii" (I. Cor.
16, 1-8).

§i in Faptele Apostolilor este de asemenea scris, ca
aceste lucruri care ne sunt necesare pentru a ne hrani, au fost
dobandite pentru a fi pastrate pentru viitor, ca o garanfie
impotriva uneifoamete iminente.

Caci citim: „§i in acele zile au venit Prorocii,
coborandu-se de la Ierusalim in Antiohia, si a fost o mare
fericire 358 . §i cand noi eram cu to^ii adunati la un loc, s-a
ridicat unul dintre ei, cu numele Agav, si a aratat, prin
Duhul [Sfant], ca va fi mare lipsa peste tot pamantul.

Lucru care s-a si intamplat in zilele lui Claudiu Cezar.
Atunci ucenicii, fiecare dupa puterea sa, au fost nevoiti sa
trimita o bucurie celor mai mari, pentru fra^ii care
locuiesc in Iudeea. Fapt pe care 1-au facut prin mainile lui
Barnaba si ale lui Saul"(F. Ap. 1 1, 27-30).

La Sfantul Pavel, mai putem gasi si alte locuri unde se
vorbeste despre cele care sunt necesare. Caci acesta, cand
pleca in calatoriile sale pleca cu mdncare, in mod evident
mancare necesara pentru mai mult decat o singura zi.

lucru inseamna a implini cuvintele de aid ale Sfantului Pavel. Milostenia e formata
din ceea ce e mai bun §i maifrumos.

58 In ed. BOR 1988, fragmentul: „?i a fost o mare fericire", lipseste de la F. Ap. 11,
27.

359 Aceasta exprimare a ramas inceta{enita in limbajul nostru duhovnicesc. A face o
milostenie inseamna a face o bucurie cuiva.

Sfantul Serafim de Sarov ii considera pe oamenii care veneau la el bucuriile sale
personale. Cand injelegi durerea celuilalt si nevoile lui presante, ajutorul tau,
cuvantul tau, intervenjia ta in favoarea lui e o bucurie.

Si e o bucurie pentru ca nu astepji de la celalalt sa-{i dea ceva material in schimb, ci
sa te rasplateasca pentru gestul tau prin aceea ca e bucuros.

Oamenii duhovnicesti fac bucurii peste bucurii pentru cei pe care ii cunosc sau nu,
pentru ca vor sa ii bucure pe aceia. Bucuria e duhovniceasca, atunci cand te bucuri
de un dar, pe care cineva {i-1 face din iubire duhovniceasca.

Pentru ca vede in tine pe Dumnezeu, tocmai de aceea ififace bucurie, adica cauta sa
te bucure printr-un cuvant sau printr-un lucru. Dar acest cuvant si acest lucru
reprezinta, in mod foarte marcant, pe eel care Ji le daruie.

228

§i cand el scrie: „cel care a furat, sa nu mai fure, ci
mai degraba sa munceasca, lucrand cu mainile sale lucruri
care sunt bune, ca sa poata avea sa dea §i celui care are
nevoie"(Ef. 4, 28), el pare sa nu ^ina legea Domnului, ca §i
aceia care 1-au in^eles gre§it pe Domnul, adica referitor la
cuvintele: „Priviti pasarile cerului: cum ele nu seamana, nu
secera, nu strange in hambare" §i: „Gandrfi-va la crinii
campului cum cresc; ei nu trudesc, nici nu tore".

Milostenia se face din munca proprie, din cea pentru
care te-ai trudit

§i, mai mult decat atata, el se bucura sa ia partea
acelora care muncesc, lucrand cu propriile sale maini, ca el,
si ceilarfi care erau cu el, sa poata sa aiba cate ceva din care
sa fie in stare sa dea §i altora.

§i in ceea ce prive§te pe cele spuse despre sine, ca el a
lucrat cu mainile sale, ca sa nu fie o povara pentru al^ii §i in
ceea ce a scris despre sine, cand a stat impreuna cu Acvila,
referindu-se, aidoma, la ocupa^ia pe care ei o aveau, cum ca
au muncit impreuna ca sa poata avea cu ce sa se intre^ina,
in toate acestea pare sa nufi imitat pasarile cerului sau crinii
campului.

Domnul nu dezaprobd munca ci slujirea preoteasca
doar pentru foloase materiale

Din pasajele anterioare §i din cele de aici ale
Scripturii insa, e suficient de clar, ca Domnul nostru nu
dezaproba sa faci aceasta, cand cineva cauta aceste lucruri
in modul obi§nuit in care fiecare om trebuie sa le caute.

Insa dezaproba aceasta, numai cand cineva se
inroleaza ca soldat al lui Hristos doar de dragul acestor
lucruri, avand inaintea ochilor lui, ca un lucru de dorit, nu
Impdrdiia Cerurilor, ci doar strdngerea unor astfel de
bunuri.

58. §i aceasta porunca, in intregul ei, se reduce la
urmatoarele: ca atunci cand cautam acele lucruri, noi trebuie
sa ne gandim la Impara^ia lui Dumnezeu. Dar cand suntem

229

in slujba lui Dumnezeu, noi nu trebuie sa ne gandim la acele
lucruri.

Durerile si necazurile vietii sunt intariri duhovnicesti
ale noastre

§i, in acest fel, de§i ei vor vrea sa caute ceva (desigur:
e vorba despre un lucru pe care Dumnezeu il permite pentru
intdrirea noastra), ei nu numai ca nu vor arata cuvintele
noastre a fi slabe, ci foarte puternice, atunci cand vor fi
judecafi §i cercetafi.

Caci el a zis: „noi ne laudam insa in necazuri,
cunoscand ca necazul lucreaza rabdare §i rabdarea
experien^a 360 , §i experien^a nadejde.

§i nadejdea aceasta dobandita de noi nu ru§ineaza,
fiindca dragostea lui Dumnezeu este revarsata peste tot in
inimile noastre, prin Sfantul Duh care ni s-a dat noua"
(Rom. 5, 3-5).

§i in referirile acestea la necazurile §i munca sa,
Sfantul Pavel arata ca el a avut de indurat nu numai
inchisorile sj naufragiile sau alte asemenea suparari ci, de
asemenea, §i foamea, setea, frigul §i golatatea.

Insa cand citim acestea, sa nu ne imaginam ca
fagaduin^ele lui Dumnezeu nu s-au implinit la timp §i ca
Apostolul a suferit de foame, de sete si de golatate, in timp
ce el cauta Impara^ia §i dreptatea lui Dumnezeu, dupa cum a
zis catre noi: „Cauta^i mai intai Impara^ia lui Dumnezeu §i
dreptatea Lui §i toate celelalte lucruri se vor adauga voua".

Caci Creatorul ne-a dat noua incredere intru toate §i
pe deplin, atat pentru cele fagaduite acum, cat §i in viitor.

Caci El cunoa§te ca acele lucruri 362 sunt asemenea
unor intariri, adica atunci cand El ni le da noua, cand El ni
le scoate in cale. Dupa cum, in acela§i timp, El ne judeca
prin cele pe care ni le da sa le purtam, pentru ca poruncile §i
pova^uirile Sale sunt partea celor care cer sa fie mdngdiafi §i
intarifi in virtu^i in via^a aceasta, §i dupa aceasta via^a sa fie
a§eza^i in vesnica odihnd .

360 Ed. BOR 1988 folose§te pe : Jncercare".

361 Sau ca Dumnezeu a lucrat in mod §ovaielnic.
Se refera la dureri §i chinuri.

363 Durerile acestei vieji sunt asadar intariri pentru cei credinciosi, dar si o judecare
a lor pentru pacatele facute de catre ei. Pe masura ce ii curajesc de pacate prin

230

Caci omul, cand strange furaje in mod continuu
pentru animalele sale de povara, nu este jam de grija, insa
el nu face altceva atunci decat ceea ce trebuie.

rabdare, ii umple, in acela§i timp, §i de putere dumnezeiasca, pentru cele care vin in
viaja lor §i, mai ales, ii pregate§te pentru ve^nica odihna intru Impara{ia lui
Dumnezeu.

231

Capitolul al 18-lea

Mt. 7, 1-2. Trebuie sa dam explicatii pentru intentiile
faptelor noastre, atunci cdnd planeazd indoiala asupra lor

59. §i in masura in care aceste furaje sunt stranse
avand grija de vremea care va veni sau ca rezerva, daca nu
exista ideea ca tu ai cheltuit prea mult timp cu strangerea lor
este foarte evident cu ce intenfia ai facut aceasta (de§i po^i
sa lucrezi cu o inimd sincera, dar § i cu una prefdcutd), fapt
pentru care El a socotit nimerit sa adauge mai departe:

„Nu judeca^i, ca sa nu fi^i judeca^i. Caci cu ce
judecata ve^i judeca, cu aceea ve^i fi judeca^i §i cu ce masura
ve^i masura, tot cu aceea vi se va masura" (Mt. 7, 1-2).

Din acest pasaj, eu sunt de parere ca noi nu trebuie sa
in^elegem nimic altceva, decat ca in cazul acelor ac^ium, in
care exista o indoiala referitoare la inteniia cu care au fost
facute, noi suntem pu§i sa dam cea mai bund explicate sl
lor.

Faptele care pot fi judecate sunt pdcate explicite.
Faptele care nu trebuie judecate sunt cele cdrora nu li se
cunoaste resortul interior

Pentru ca atunci cand s-a scris: „dupa roadele lor ii
ve^i cunoaste pe ei"(Mt. 7, 16), aceste cuvinte se referau la
acele lucruri, care, in mod vizibil, nu au fost facute cu o
intense buna, ca spre exemplu: desfrduri sau blasfemii,
tdlhdrii sau befii §i oricare lucru de acest fel.

§i pe unele ca acestea ni se permite sa le judecam,
conform cu spusele apostole§ti: „Caci pentru ce sa judec eu
§i pe aceia care sunt in afardl Iar pe cei care sunt inauntru,
oare nu ii judeca^i voi?" (I Cor 5, 12).

§i referitor la felurile de mdncare, deoarece fiecare fel
de mancare omeneasca poate fi luat cu o intense buna §i cu
o inima sincera, fara vreun viciu al poftei, acela§i Apostol ii
opre§te pe aceia care mananca carne §i bea vin, daca sunt
judeca^i de ceilalji, care se ab^in de la astfel de bunuri: „§i
eel care nu mananca", a zis el, „sa nu dispre^uiasca pe eel
care mananca.

232

Iar eel care mananca, sa nu judece pe eel care nu
mananca'' (Rom. 14, 3) §i tot el a zis: „Cine e§ti tu ca sa
judeci pe un alt om, impreund rob cu tine? Caci Stapanul
sau il va face sa stea sau sa cadcT (Rom. 14, 4).

§i tocmai in legatura cu aceste lucruri, care pot fi
facute cu o intense buna, sincera §i nobild, ei pe acelea le-
au cerut sa le §tie, de§i acelea se aflau, in mod curat, in
oameni. Fapt pentru care au judecat insa§i tainele inimii, pe
care numai Dumnezeu singur le judeca 364 .

Faptele echivoce si addncul faptelor noastre vor fi
explicite doar la Judecata Domnului

60. §i ace§tia apartin acestei categorii de oameni,
despre care el 365 a spus in alta parte: „De aceea nu judeca
mai inainte de vreme, pana cand Domnul nu va veni, caci El
va scoate la lumina lucrurile ascunse ale intunericului §i va
face clare gandurile inimii. §i atunci fiecare om va avea
lauda de la Domnul" (I Cor. 4, 5).

Caci exista, cu siguran^a, fapte echivoce, fa^a de care
noi suntem nestiutori in ceea ce prive§te intenfia cu care ele
au fost facute. §i aceasta, fiindca ele pot fi facute fie cu un
gdnd bun, fie cu unul rdu.

O judecata pripita are imediat intentia de a le
condamna. Pentru acestea insa va veni vremea ca ele sa fie

364 Dumnezeiescul Augustin desparte a§adar faptele pacatoase, fa{a de care trebuie
sa luam atitudine, de cele facute cu o intense buna, fa^a de care nu trebuie sa ispitim
mai mult.

Daca cineva face un lucru cu buna intense nu trebuie sa credem ca vrea sa ca§tige de

fapt altceva prin acel lucru. §i chiar daca ar face a§a, Dumnezeu e eel care judeca

ascunsul inimilor.

Cu alte cuvinte, nu trebuie sa presupunem ca orice fapta buna are, de fapt, un

substrat rdu, pervers. Nu trebuie sa judecam §i binele pe care il fac oamenii, pentru

ca sa nu ne imbolnavim de rautate sau tocmai aceasta cercetare a faptelor bune ale

frajilor no§tri este de fapt o mare rautate.

Trebuie sa ne bucuram ca oamenii fac lucruri bune. §i daca, la inceput, intenfia

unuia nu e cu totul bund, Dumnezeu e eel care poate sa o indrepte.

Sau daca Dumnezeu impinge pe cineva la pocainta, la inceput, acesta, face lucrurile

pe care le crede el de cuviinja, pe care simte el ca sunt bune. Mai tarziu va intelege

ca a facut multe gre§eli, ca nu tot ceea ce credea el ca e bun, a §i fost bun.

Dar daca nu incepea sa faca binele, mai §i gre§ind, nu putea sa ajunga sa cunoasca ce

inseamna adevdrata fapta bund.

Sa nu judecam a§adar fapta buna dupa aparenfe. Fapta buna pleaca din inima, din

adancul ei. §i Dumnezeu, Cel care §tie toate, are grija de ceea ce se face bine sau

mai pujin bine.

365 Sfantul Apostol Pavel.

233

judecate, atunci cand Domnul „va scoate la lumina lucrurile
ascunse ale intunericului §i va face clare sfaturile
inimilor" 366 .

In alta parte, acela§i Apostol a zis: „Pacatele unor
oameni sunt clare dinainte, mergand mai dinainte la
judecata, pe cand la alti oameni, ele urmeaza acelorcT (I
Tim. 5, 24).

§i le nume§te pdcate pe cele care sunt clare, fiindca
in ceea ce prive§te pacatele este clar cu ce intenfie au fost
facute.

Acelea merg dinainte la judecata §i daca urmeaza o
judecata pentru ele, atunci aceea nu va fi una pripitd. Dar
acelea care sunt tdinuite si care urmeaza oamenilor, au fost
numite a§ a fiindca au fost tainuite atunci cand ele au fost
facute. §i noi trebuie sa in^elegem ca acestea sunt faptele

, 367

bune .

Caci el adauga aceasta urmare celor de mai sus: „Caci
de asemenea, faptele bune ale acelora sunt clare dinainte §i
cele care sunt altfel, nu pot fi ascunse" (I Tim. 5, 25).

De aceea, s'\ noi sa judecam doar pe cele care sunt de
pe acum clare iar in ceea ce prive§te pe cele care sunt
tdinuite, sa le Isissim judecatii lui Dumnezeu. Caci acelea nu
vor putea sa fie ascunse, indiferent daca sunt bune sau rele,
cand va veni vremea ca ele safe descoperite.

366 Judecata finalct e judecata in care se vor face manifeste gandurile inimii. Fiecare
fapta e o urmare a unui sfat cu tine insuji, o acceptare personals. Atunci se vor da la
iveala adevaratele ganduri, sentimente, dorinje, nazuinje ale oamenilor. Nu va mai fi
o necunoastere in acest domeniu al sufletului, pentru ca sufletul va aparea tuturor in
lumina sau intunericul sau.

367 Faptele bune nu se fac cu tam-tam. Ele nu sunt cunoscute de foarte multi. Se fac
in taina, sunt cunoscute relational. Le cuno§ti tu §i eel sau cei carora le-ai facut.
Fapta buna na§te o apropiere intre oameni, na§te o intimitate, prietenie §i dragoste.
Despre a§a ceva nu trebuie sa scrii pe garduri, ci pdstrezi in inima.

Pastram in inima faptele bune facute de aljii pentru noi, recuno§tin{a fa{a de cei care
ne iubesc, ne injeleg §i ne sprijina. Avem in noi rugaciuni pentru cei care ne-au facut
bine dar §i pentru cei care ne-au facut rau. Toate acestea sunt in taina inimii.
Mergem pe drum §i ne rugam pentru oameni, dar oamenii nu §tiu asta, nu sesizeaza
rugaciunea noastra. Aceste lucruri pe care noi le facem in taina ne urmeaza noua §i
vor fi scoase in evidenfa la judecata lui Dumnezeu.

Multe fapte bune sunt ascunse in inimile oamenilor. Despre ele nu s-a scris niciun
rand. Numai Dumnezeu le §tie §i cei care le-au facut sau fa{a de care au fost facute.
De multe ori ne bucuram de daruri fara sa §tim de unde vin. Nu §tim cine a facut o
cladire, ca{i au muncit la tiparirea carjii pe care o citesc, ca{i au cladit un om sau mai
multi.

§i, cu toate astea, ma bucur de darul lor, de munca lor, de jertfa lor pentru mine.
Chiar daca nu §tiu acum, voi §tii la Judecata Sa. Atunci, „cele ascunse se vor vadi".
Vor ie§i la lumina lucruri care pareau in alt fel, dar nu erau a§a. Atunci va fi eel mai
groaznic pentru mine, cand voi fi aratat asa cum sunt §i cei pe care i-am minjit prin
comportamentul meu diletant §i au crezut ca sunt mai bun, vor cunoa§te, in starlit,
cruntul meu adevar interior.

234

Situatiile cand nu trebuie sdjudecdmpripit

61. A§a ca, exista doua situa^ii in care se cuvine sa ne
pazim pentru a nu judeca pripit: cand e necunoscutd intentia
cu care a fost facut un lucru sau cand e necunoscut felul de
om care a facut acel lucru §i care fusese, in mod clar, fie
bun, fie rau.

De aceea, daca cineva, spre exemplu, deplange
neputin^a stomacului sau fiindca nu poate sa posteasca iar tu
nu crezi acest lucru, atribuindu-i in mintea ta patima de afi
un mdncdcios, vei judeca pripit facand aceasta. La fel, daca
ai cunoa§te foarte clar mdncdciosi §i befivani §i i-ai mustra,
iar aceia nu s-ar indrepta §i nu s-ar schimba deloc, atunci, in
niciun caz, nu ai judecat pripit.

De aceea, fie ca nici noua sa nu ni se repro§eze acele
lucruri, care sunt in mod clar pdcate, ca sa nu pierim a§a,
fara a ne reintoarce la dreapta rafiune 368 . §i vom fi astfel
fara nicio pata la judecata Aceluia, Care a zis: „Nu judeca^i,
ca sa nu fi^i judeca^i".

Despre judecata Domnului

62. Insa ceea ce El a spus poate cauza uluirea unora:

„Caci cu ce judecata ve^i judeca, cu aceea ve^i fi
judeca^i §i cu ce masura ve^i masura, tot cu aceea vi se va
masura".

Atunci, ce avem in acest caz: ca daca noi vom judeca
vreun lucru oarecare cu o judecata pripitd, Dumnezeu ne va
face §i noua tot o judecata pripitd?

Sau, daca noi vom face vreun lucru printr-o mdsurare
nedreaptd, §i Dumnezeu va face o mdsurare nedreapta, in
acord cu masura cu care noi am masurat?

Iar in ceea ce prive§te cuvantul „masura", eu cred ca
judecata insdsi este lucrul facut. Caci nu se poate ca
Dumnezeu sa faca judecata pripitd sau sa rasplateasca pe
cineva cu o masura nedreaptd.

Insa s-a exprimat a§a, fiindca de po^i pedepsi pe altul
in graba, tot a§a trebuie sa te pedepse§ti §i pe tine insu^i.

368 Dreapta rafiune inseamna vietuirea in care nu mai dore§ti §i nu mai infaptuie§ti
pacate.

235

Despre dreptate si pedeapsd. Suferinta nedreaptd a
Sfintilor Mucenici

Insa, poate fi asa, numai daca ne imaginam ca
dreptatea este impartita in mod rdu, in asa fel incat lupta
impotriva celui care vrea sa mearga mai departe - desi nu e
in niciun fel Impotriva acestuia.

Cu sigurantl ca nu e asa. Caci adesea eel care nu face
rau nimanui sufera neplaceri. Insa e necesara o pedeapsd
pentru acela care 1-a lovit pe nedrept. Pentru ca ce rau au
facut Sfintii Mucenici persecutorilor celor nedrepti?
Niciunul.

Dar lor insisi si-au facut un foarte mare rau. §i de
aceea, doar cativa dintre ei s-au intors de la caile lor cele
rele, desi, cei care deveneau persecutori pe atunci, datorita
rauta^ii lor, erau ca niste orbi 369 .

Ura sijudecata pripitd

Asa ca, o astfel de judecata pripita, de multe ori, nu o
favorizeaza ura aceluia, care este obiectul judeca^ii pripite.
Ci acela care judeca in graba si a carui nesabuin^a vine
tocmai din aceea ca il urdstepe acela.

Exegezd asupra Mt. 26, 52. Ne omordm sdndtatea
sufletului prin pdcatele pe care lefacem

Dupa cum si prin aceasta porunca, eu judec ca a vrut
sa zica asa: „Oricine loveste cu sabia, de sabie va pieri" (Mt.
26, 52).

Insa mul^i iau sabia si nu pier de sabie, dupa cum s-a
intamplat si in cazul lui Petru! Insa numai daca nu cumva

369 Rautatea e cea care ne orbe§te §i ne face sa nu mai stim sa judecam corect.
Persecutorii, ighemonii omoratori de Sfinji Mucenici erau orbiji de credinja lor
desarta si de rautatea lor si nu puteau sa vada neprihanirea acelora pe care ii omorau.
Cei care II omorau pe Fiul lui Dumnezeu erau cei mai orbi. Numai orbii nu vad ca II
rastignesc pe Domnul slaveil Mainile nelegiuite se intind spre Lumina lumii, dar ei
nu vad si nu simt nimic dumnezeiesc.

236

gande§ti, ca el a scapat de aceasta pedeapsa prin iertarea
pacatelor sale.

Caci nimic nu poate fi mai absurd decat gandul, ca
pedeapsa prin sabie, prin care nu a cazut Petru, ar fi putut fi
mai mare decat crucea, prin care acesta s-a starlit 370 .

Caci ce vor spune facatorii de rele, care au fost
rastigni^i impreuna cu Domnul nostru? Pentru ca eel care a
primit iertarea, a primit-o dupa ce fusese rastignit, pe cand
celalalt nu a primit-o nici inainte, nici dupa.

Sau au fost rastignrfi to^i cei care au ucis §i ei m§i§i au
dorit ca sa ca§tige, prin suferin^a, acela§i lucru? Insa e
ridicol sa gande§ti a§a.

Pentru ca ce altceva inseamna aceasta zicere: „pentru
ca to^i cei care vor lua sabia, de sabie vor pieri", decat ca
sufletele mor prin pacatele cele multe, oricare ar fi ele §i
oricum le-ar fi savar§it?

370 Sfantul Apostol Petru a murit rastignit pe cruce, rastignit cu capul in jos, ca sa
priveasca spre Imparajia lui Dumnezeu, unde a mers pentru veci §i pentru ca sa nu
moara ca Mantuitorul Sau, de a Carui moarte nu s-a simjit vrednic.

237

Capitolul al 19-lea

Despre judecata nedreaptd sipripitd

63. §i pe drept se cuvine, ca Domnul sa ne
aten^ioneaza pe noi in acest pasaj cu privire la judecata
nedreaptd §ipripita.

Pentru ca El doreste ca oricare dintre noi sa facem
ceea ce dorim sa facem, doar cu o inimd simpld si care e
indreptata numai spre Dumnezeu. §i aceasta intrucat, cu
privire la multe lucruri, nu avem cunostin^a cu ce fel de
intenfie au fost facute, fapt pentru care este pripit sa le

• J -371

judeci .

§i asta, pentru ca multe detalii ale judeca^ii tale
pripite sunt nesigure, in ceea ce priveste aceste lucruri si
degraba cazi in greseala.

Caci cine iubeste mai degraba a critica si a condamna
decat a indrepta si a se face binele, acesta nu savarseste
decat greseli, fie din mdndrie, fie din invidie 372 .

Mt. 7, 3. De la mdnie la urd

De aceea si Domnul a continuat cele zise, spunand:
„§i de ce, mai degraba, vezi firul de praf, care e in ochiul
fratelui tau, dar nu dispre^uiesti drugul, care este pus in ochii
tai?" (Mt. 7, 3).

§i, spre exemplu, pentru ca are loc o schimbare aici,
eel care a fost stapanit de manie va cadea, intr-un final, in
ura, ajungandu-se la situa^ia de a exista aceeasi diferen^a
intre mdnie si urd, dupa cum exista intre unfir depraf§i un
drug de lemn.

Pentru ca ura este mdnie invechitd, care, la inceput,
era firava, dar printr-o lunga intiparire a ei in noi a capatat o
asa de mare putere incat poate fi numita un drug.

371 Sa emiti un verdict final pentru propria ta con§tiin{a.

Criticismul fara substanfa e o mi§care patima§a in fiinta noastra. Una e sa critici
pe cineva pentru a se indrepta, pentru a nu mai gre§i si alta e sa critici pe cineva,
pentru ca te crezi superior lui sau pentru ca il invidiezi. Trebuie sa se urmareasca
scopul bun §i nu razbunarea.

238

Despre asteptarea indreptdrii aproapelui. Despre
consecinta urii

§i se poate intampla, ca, de§i sa fii suparat cu un om,
tu sa dore§ti ca el sa isi da seama de gre§eala sa. Dar daca tu
urdsti pe cineva, nu poti sa dore§ti mdntuirea lui.

Mt. 7, 4-5. Numai iubirea poate indrepta pe
aproapele

64. „Sau cum vei zice fratelui tau: lasa-ma sa-Ji scot
firul de praj 'din ochii tai cand, iata, un drug sta in proprii tai
ochi? Fat.arnice, mai intai arunca drugul afara din proprii tai
ochi §i apoi vei vedea clar, cum sa arunci afara firul de praf
din ochiul fratelui tau" (Mt. 7, 4-5).

Adica scoate ura afara din tine §i, dupa aceea, numai
dupa aceea, vei fi in stare sa il indrep^i pe acela ca pe unul
pe care il iube§ti.

Masca fdtdrn iciei

§i foarte bine a zis Domnul: „fa^arnice". Pentru ca eel
care depldnge viciile are datoria de a fi un om bun §i
binevoitor. §i cand oameni rai fac aceasta, ei vor sa fie
parta§i la un rol care nu li caracterizeaza pe niciunul dintre
ei.

Numai ca, [in schimb, aceasta] ii arata a fi fafarnici,
ca unii care se ascund sub propria lor masca. Caci au
devenit §i arata prin aceasta masca tot ceea ce ei nu sunt .

373 Dumnezeiescul Augustin atinge aici o realitate existenjiala complexa §i

intotdeauna valabila. Cel care ii minte pe toji, care se preface a fi altcineva decat

este §i el e un om rau %\par$iv in definitiv, devine o masca a propriei sale minciuni,

traie§te o viaja falsa, ca un rol de teatru atunci cand iese in societate, dar in fiinta lui

el iiji traie§te propria-§i mizerie, cu durere §i enervare.

Cand e§ti in situajia de a nu putea sa spui cine e§ti, din varii motive, incepi sa traie§ti

viaja altuia, a unuia fictiv §i, pe fiecare zi, numai traiesti pentru tine, ci traiesti o

fuga dupa implinirea acestui tip de om, care nu se confunda cu tine, dar pe care vrei,

de ochii lumii, sa-1 mimezi.

Fariseismul nu are adancime, consistent, ci numai aparenfe nalucitoare, aparenje

pictate in culori parut vii. §i de aceea, cand devii cu totul o minciuna, o masca, un

239

Caci sub numele de jafarnici §i voi va afla^i in mod
potential. Caci exista, de fapt, o categorie de pretendenfi,
care trebuie sa se fereasca mai mult de aceasta §i de necazul
ei §i care, atunci cand ei se ridica sa planga impotriva
tuturor felurilor de gre§eli venite din urd §i dusmdnie, de
asemenea, doresc sa apara ca avocafi.

Trebuie sa certdm pdcatele altora cu mild avdnd
constiinta pdcdtoseniei proprii

§i de aceea, noi trebuie sa privim aceste lucruri cu
evlavie §i cu discerndmdnt, ca atunci cand e necesar sa ne
silim a gdsi greseala cuiva sau sd certdm pe cineva, noi
trebuie sa reflectam mai intai, daca acea greseala este ceva
ce noi n-am facut niciodata sau daca este una de care noi, in
clipa de fat.a, am devenit liberi.

§i daca n-am facut niciodata acel pacat, atunci sa ne
gandim ca §i noi suntem oameni § i ca am fi putut sa-1 facem
candva.

Insa daca noi am facut acel pacat, dar acum suntem
liberi de el, atunci haide^i, ca din cauza stricaciunii comune,
care sta infipta in amintirea noastra, ca sa nu-l urdm pe
acela, pentru ca mila sa poata merge inaintea acelei gdsiri a
greselii sau a rostirii certdrii .

rol, lupta interioara, care incepe sa te caracterizeze, e o lupta cu constiinta ta, care

trebuie amorjita, anihilata, distrusa.

Nici tu insuti nu crezi ca esti masca pe care o prezinfi. fie Ji-e greu, in primul rand,

cu eel care spui ca e$ti. Faci eforturi sa fii la „inaltimea" minciunii pe care o propui

tuturor, escaladand toate greutatile care i{i stau in fa{a. Pana la urma esti un alergator

de cursa lunga pentru un premiu pe care nu 1-ai primi, daca juriul ar afla adevaratul

tau nume si nu pe eel fals, cu care ai intrat in concurs.

374 Mila trebuie sa fie primul pas in relajia cu eel cazut in pacate. Evidenfierea

greselii sau darea canonului sau a certdrii nu trebuie sa o ia inaintea dragostei, caci

rolul sfdtuirii nu e in§irarea de pacate, ci vindecarea omului care sufera.

Doctorul nu bate apa in piua cu ce ai facut de ai ajuns pe patul spitalului. El se uita

la ce sa-{i dea ca sa te faci bine si sa te duci acasa sanatos. Dupa ce te vindeci cat de

cat, dupa ce te intremezi i{i spune cu ce ai gresit de ai ajuns in starea asta.

Relafia cu duhovnicul este relajia cu mila si iubirea lui Dumnezeu. Cand nu vezi prin

gura, prin ochii si brajele lui iubirea si iertarea lui Dumnezeu inseamna ca nu s-a

ridicat la inaljimea care i s-a cerut, la asemanarea cu Dumnezeu.

Mila sa o ia inainte! Dragostea sa primeze! Sa nu primeze legea, sentinja, raceala

intre noi, ci omenta si dragosteal

E foarte usor sa aplici legea ca un dictator, sa sfinfesti legea dar sa nu vindeci pe

nimeni, sa nu alini nimanui suferinta. E usor sa ucizi, dar e greu sa cresti, sa educi,

sa reconfigurezi oameni.

E usor sa vorbesti despre oameni atata timp cat nu-i cunosti, cat ei nu {i-au spus

nimic despre ei si nici tu nu le-ai spus nimic real despre tine. Dar cand relajia cu ei

240

Caci daca aceasta va servi convertirii aceluia prin cele
pe care noi le-am facut sau, dimpotriva, pervertirii lui §i mai
mult (caci rezolvarea este necunoscuta), noi eel pu^in,
datorita unita^ii noastre de vedere, putem fi liberi de grija.

Unirea inpocdintd

Insa, daca atunci cand noi reflectam la starea noastra,
noi ne gasim pe noi inline cazirfi in acela§i fel de gre§eala ca
acela, fa^a de care noi ne pregatim sa-1 criticam, atunci sa
nu-l mai criticam §i nici sa nu-l mai certam.

Ci, mai degraba, sa ne plangem cu adancime starea
noastra §i sa-1 invitam pe el, nu la faptul de a ni se supune

-j n c

noud, ci la acela de a se uni cu noi in acest efort comun .

Exemplul de strdduintd apostolicd al Sfdntului
Apostol Pavel

65. Caci in legatura cu aceasta §i Apostolul a zis:
„Intre evrei eu am fost ca un evreu, ca sa-i pot ca§tiga pe
evrei. Iar cu cei care sunt sub lege ca cei de sub lege (eu
nefiind sub lege), ca sa pot ca§tiga pe cei care sunt sub lege.
Iar cu cei care sunt fdra lege ca ceifdrd lege (eu nefiind/«ra
legea lui Dumnezeu, ci sub legea lui Hristos), ca sa-i pot
ca§tiga pe cei care sunt^3ra de lege.

Cu cei slabi m-am facut ca unul slab, ca sa-i pot
ca§tiga pe cei slabi. Eu am facut toate lucrurile tuturor
oamenilor, ca sa-i pot ca§tigaj9e tofi 6 "(I Cor. 9, 20-22).

v-a facut sa va revarsaji viaja unul in altul, atunci optica prin intermediul careia te
raportezi la oameni e mult mai luminoasa §i plina de incredere. Atunci vorbe§ti unor
prieteni, unor iubifi §i nu unui numar de ascultatori/7ajm §i necunoscufi.

375 Cand avem con§tiin{a pacatelor noastre propovaduirea noastra nu are autoritatea
celui care decreteaza din starea de nevinovafie, ci autoritatea celui care indeamna la
pocainfa §i iertare, din starea de impreuna-mergator pe drumul curajirii de patimi §i
pacate.

Cei care ii invaja pe aljii trebuie sa-i inveje incadrandu-se §i pe sine in ceea ce
spune, referindu-se §i la sine in ceea ce-i invaja pe aljii. Cei care se exclude din
propria sa predica e fariseul, e eel care se ascunde, care se auto-exclude din marea
masa a pacato§ilor care vor sa se mantuiasca, situandu-se in sfera unei sfinfenii
inchipuite, a unui demonism accentuat.

376 In ed. BOR 1988 avem: „sa mantuiasca pe unii".

241

§i, cu siguran^a, ca el nu a spus acestea ca sa se laude
- daca cineva dore§te sa creada acest lucru - ci cu scopul de
a-i inva^a ca sa deteste grandomania, lucru care trebuia sa
fie intemeiat prin autoritatea unui a§a mare exemplu ca al
sau. §i a facut aceasta din dragoste, sub inrauririle careia s-a
gandit la infirmita^ile lui, dorind astfel sa-i ajute, daca pe
acestea le-a avut §i el.

Caci daca nu ar fi fost a§a, el ar fi min^it cu referire la
intemeierea de mai inainte, atunci cand a zis: „De aceea eu
sunt liber fa^a de to^i oamenii, pentru ca m-am facut pe mine
slujitorul tuturora, ca sa pot sa-i ca§tig pe cat mai mul^i" (I
Cor. 9, 19).

§i daca tu po^i in^elege acestea, ca fiind spuse nu ca o
laudd de sine, ci din dragoste, sub inraurirea careia noi
avem compasiune pentru oamenii care sunt slabi, daca si noi
am fost candva ca ei, el 377 , de asemenea, ne sfatuie§te in alt
pasaj, zicand: „Fra^ilor, desj am fost chema^i la libertate, nu
folosrji libertatea voastra pentru a sluji trupului, ci prin
dragoste slujrji unul altuia" (Gal. 5, 13).

§i aceasta nu se poate face, numai daca ne
recunoa§tem unii fa^a de al^ii infirmitdiile proprii §i le
purtdm in liniste, pana cand aceia, datorita bunei stari
interioare fa^a de el, il face sa fie atent la a se elibera de
acelea .

Cand trebuie sa certdm

66. Dar rareori §i, in cazul unei mari nevoi, trebuie ca
sa se administreze §i certdri. Caci, in acest fel, chiar prin
acele certdri, noi putem incepe eforturi serioase - nu prin
noi, ci prin darul lui Dumnezeu - ca sdfim iertafi.

Cum vedem cu ochii porumbelului

Pentru ca Domnul, §i nu altcineva, a zis in cele din

- • . . - 379

urma: ca noi suntem crea^i nu cu o inima perversa ,

377 Sfantul Apostol Pavel.

378 De patimile lui.

379 Literal: dubla, adica cu sentimente bune §i rele §i, de aceea, contrarii.

242

scotlnd prin aceasta, din proprii no§tri ochi, drugul invidiei
sau al rautatii sau al prefacatoriei, in sensul ca noi putem
vedea scos afara^zrw/ depraf din ochiul fratelui.

Pentru ca a§a vom putea vedea aceasta cu ochii
porumbelului (with the dove's eyes), adica cu acei ochi care
sunt aratati a apartine miresei lui Hristos, pe care Dumnezeu
a ales-o Sie§i, adica sldvita Bisericd, neavand patd sau
zbdrcitura, adica fiind curatd §i nevinovatd .

380 Daca ii privim curat, fara perversitate interioara pe oameni, ii privim adioma

Miresii lui Hristos, adica cu acei ochi curaji, nevinovaji ai porumbelului.

Dumnezeiescul Augustin a format aici o nuanja foarte specials, prin aceea ca nu a

spus, „cu ochii nevinovatiei", ci „ai porumbelului".

Porumbelul e semnul curajiei, al purita^ii, al eleganjei §i maturitajii intre oameni.

Atenfia fafd de oameni trebuie sa fie conexata cu delicatefea §i curdfia gdndurilor

fa{a de ei.

A merge ca un porumb el pr intre oameni §i ai privi cu ochii porumbelului inseamna

a privi lumea cu curdfia lui Hristos, cu nevinovajia pe care inima curata o are in

raporturile sale cu lumea.

A privi lumea nu inseamna a o judeca, ci a o infelege in addncimile ei, acolo unde

frumusefea §i lucrarea lui Dumnezeu sunt prezente §i active.

243

Capitolul al 20-lea

Mt. 7, 6. Despre tainuirea lucrurilor care intrec
puterea de intelegere a auditoriului

67. Dar intrucat cuvantul „nevinovatie" poate insula
pe cineva, care este iubitor al ascultarii poruncilor lui
Dumnezeu §i, ca atare, unii ca ace§tia sa gandeasca gre§it §i,
in acela§i timp, sa se ascunda adevarul, drept pentru care ar
fi gre§it sa se vorbeasca, in acela^i timp, d&falsitate §i, mai
ales, in acest sens - prin dezvaluirea lucrurilor care trebuie
/acute fa^a de cele care sunt prezentate ca nepotrivite pentru
a fi /acute - ei pot face mai mult rau decat daca le-ar
ascunde pe acelea cu totul §i intotdeauna.

De aceea §i El a adaugat, cu foarte mare dreptate: „Nu
dati cainilor cele care sunt sfinte, nici nu aruncati
nestematele 3si inaintea porcilor, ca nu cumva ei sa le
zdrobeasca sub picioarele lor §i intorcandu-se, sa va sfa§ie §i
pe voi" (Mt. 7, 6).

Pentru ca Insu§i Domnul, de§i nu a miniit niciodatd,
ne-a aratat ca El a tdinuit adevaruri certe, atunci cand a zis:
„Eu am multe lucruri ca sa vi le spun, dar voi nu pute^i inca
sa le purta^i" (In. 16, 12).

§i Apostolul Pavel a zis, de asemenea: „§i eu, fra^ilor,
nu am putut vorbi cu voi ca unul duhovnicesc, ci ca unul
trupesc, caci voi sunte^i prunci (babes) intru Hristos.

Eu v-am hranit cu lapte, §i nu cu carne. Pentru ca
pana acum nu a^i fost capabili sa purta^i aceasta §i nici nu
sunte^i inca capabili. Caci voi sunte^i inca trupe^tf (I Cor.
3,1-2).

381 Deruta.

382 E vorba aici despre „pearls". In limba engleza „pearl" inseamna si perld sau
nestematd dar si lacrima.

Aceasta semnificatie, in acelasi timp, obiectiva si subiectiva a lui „pearl" intra foarte
fericit in injelegerea textului dumnezeiesc, caci invajatura noastra de credin^a e
comoara si fericirea noastra cand oamenii o in^eleg si o iubesc si isi schimba viaja
potrivit ei dar e si cea din cauza careia plangem si ne indureram, atunci cand vedem
ca nu e crezuta si injeleasa drept.

Evanghelia lui Dumnezeu e fericirea si lacrima noastra deopotriva. Ea e lacrima
noastra de bucurie, nestemata de suflet, care ne face sa stralucim de lumina
dumnezeiasca dar si cea pentru care suferim multe si suntem discreditati si injositi in
chip si fel.

244

Ce se intelege prin: cele sfinte, nestemate, cdini si
porci

68. A§a ca, in aceasta invat.atura, prin care suntem
oprrfi a da ceea ce este sfdnt cainilor §i a arunca nestematele
inaintea porcilor, noi trebuie sa aratam cu grija ce se
in^elege prin „sfant", ce anume se intelege prin „nestemate",
ce se intelege prin „caini" si ce se intelege prin „porci".

Un lucru sfdnt este orice lucru care este neevlavios a
fi pdtat §i corupt. A incerca sa dore§ti §i sa comiti aceasta
crimd inseamna a te purta ca un criminal, de§i acest lucru
sfdnt va ramane, prin natura lui, inviolabil §i incoruptibil.

§i iara§i, prin nestemate sunt in^elese orice fel de
lucruri duhovnicesti, pe care noi se cuvine sa le socotim
deasupra tuturor marilor valori, atat pentru faptul ca ele au
stat tdinuite in locuri ascunse si au fast scoase acum din
addncuri , cat §i pentru faptul ca sunt gasite in invelisul
alegoriei, ca unele care au fost aflate in cochiliile deschise.

§i de aceea, noi trebuie sa in^elegem in mod corect, ca
unul §i acela§i lucru poate fi numit atat „sfant", cat §i
„perla".

Insa prime§te numele de „sfant" pentru o anume
ra^iune §i anume ca acela se cuvine sa nu fie spurcat §i se
nume§te „perla" pentru aceasta ra^iune, caci se cuvine sa nu
fie dispretuit.

De aceea, fiecare dintre noi, care face acest lucru, se
sile§te sa corupd ceea ce nu dore^te sa ramana nestricat.

Dar unul ca acesta dispretuie§te ceea ce el gande§te ca
e de cinste §i prin aceasta recunoa§te ca a fost mai prejos
decat acel lucru 384 . §i de aceea, orice este dispretuit s-a zis
ca este cdlcat inpicioare.

383 Se refera la intelegerile dumnezeiesti, pe care o exegeza luminata de Dumnezeu

le pune in fata ochilor celor credinciosi si, pe care, cei mai putin credinciosi sau care

ne rastalmacesc credinta, le pot intelege in mod defectuos.

38 Dumnezeiescul Augustin atinge aici o caracteristica a comportamentului celui

necredincios: el neaga, corupe, blasfemiaza, altereaza tocmai ceea ce el considera

sfdnt §i bun.

Tinerii care scriu pe pereji sloganuri impotriva Sfintei Biserici, ca cei care se declara

„satanisti", neaga ceea ce stiu ei ca e eel mai sfdnt pentru noi.

Se pot vedea in acele desene si sloganuri, slabele lor cunostin{e despre credinja

ortodoxa §i despre teologia noastra. Tocmai in aceasta se manifests satanismul lor:

ca ei neaga tocmai ceea ce considera afifoarte bun §i sfdnt §i, prin aceasta, in mod

implicit, recunosc ca acelea sunt lucruri care ii depdsesc cu mult.

Disprejul e o profanare, o calcare in picioare a locurilor sfinte §i a obiectelor sfintite

§i care se folosesc in cultul dumnezeiesc. Folosindu-se Sfanta Cruce, „crucea

intoarsa" cum spun ei, vor sa arate ca ei nu cred in Fiul lui Dumnezeu, Care s-a

rastignit pentru noi, ci batjocoresc mantuirea lor §i a noastra, a tuturora. Vor sa fie

245

§i deci, intrucat asemenea cdinilor se reped la acele
lucruri, in sensul ca le sfa§ie in bucati §i nu fac nimic ca cele
care sunt sfa§iate in bucati sa ramana in starea lor
originard, Domnul a spus: „nu dati cele care sunt sfinte
cainilor".

Caci, pe de alta parte, acestea nu pot fi sfdsiate in
bucdii §i stricate, ci raman nestricate si de neatins. De§i noi
trebuie sa gandim ce este de dorit sa faca aceasta 385 acele
madulare, care in mod amar §i cu un duh foarte neprietenos
de impotrivire §i, prin minciunile, lor se straduiesc, daca ar
fi posibil, sa distrugd adevdrul.

Caci porcii, de§i ei nu sunt precum cdinii, care se
arunca asupra unul lucru cu col^ii lor, totu§i, prin nesabuin^a
calcarii in picioare, aduce o spurcare a acelora: „de aceea,
nici nu aruncati nestematele inaintea porcilor, ca nu cumva
ei sa le zdrobeasca sub picioarele lor §i intorcandu-se, sa va
sfa§ie §i pe voi".

De aceea, noi nu putem sa in^elegem in mod
nepotrivit cdinii, daca se folose§te aceasta ca o marcare a
asalturilor 386 impotriva adevarului, daca nu in^elegem §i
indiferenfa porcilor.

69. Caci atunci cand El a zis: „§i intorcandu-se, sa va
sfa§ie pe voi", nu a zis §i ca ei, o sa sfa§ie insdsi
nestematele.

Caci prin cdlcarea lor in picioare - atunci cand ei se
intorc ca sa poata auzi si mai mult - ei le sfa§ie pe acela,
fapt pentru care nestematele sunt aruncate inaintea celor
care le calcd in picioare.

Pentru ca voi nu ve^i gasi, cu u^urin^a, afara 387 , ceea
ce place oamenilor. Insa puteti gasi pe unii, care pot avea
aceea§i purtare ca si cei care au calcat nestematele in

considerati insensibili, rai, luciferici, razbunatori, fara scrupule. §i mulji dintre ei

sunt foarte tineri §i nici nu i§i dau seama, ca ei lupta tocmai impotriva a ceea ce

iubesc eel mai mult: lini§tea, intelegerea, iubirea, cura^ia.

Convertitii din spa^iul muzicii rock, marturisesc acest lucru dupa ceea ce se

pocaiesc. Bateristul de la Nirvana este monah la Sfantul Munte Athos. Multi tineri,

fo§ti rockeri, sunt acum fiii credincio§i §i smeriji ai Bisericii.

In concluzie: negi numai ceea ce te depa§e§te, din orgoliul ca tu nu po{i fi sau nu

vrei sa fii in stare de acea viaja pe care o negi.

Tinerii care i§i bat joe de monahi §i de preoji §i ii numesc, in masa, „homosexuali"

sau „fatalai" le e frica de gandul, ca daca ar fi ca ei nu ar mai putea sa-§i sature

poftele cu cine vor. Ii ataca verbal pe ceilalji, pentru ca ei nu se simt in stare de atata

infranare ca aceia. Ei neaga tocmai ce ii depa§e§te §i, in secret, admira de fapt.

Adica sa nuprofaneze.

Rautacioase §i necredincioase impotriva adevarului.
387 Printre cei care sunt in afara Sfintei Biserici.

246

picioare, adica pe cei care dispretuiesc lucrurile
dumnezeie§ti, a caror descoperire este rezultatul unei munci
mareie.

Dar in ceea ce prive§te pe acela care inva^a asemenea
oameni, eu nu vad cum ar putea scdpa de ei, daca e rupt in
bucaii din cauza maniei §i a furiei lor.

§i mai mult decat atat, [trebuie sa subliniem faptul,
ca] ambele animale sunt necurate, adica atat cdinii cat §i
porcii. Fapt pentru care noi trebuie sa ne pazim, mai
degraba, de orice poate fi inceput de acela, care nu prime§te
inva^atura. Caci e mai bine ca el sa caute ceea ce este tainic,
decat sa atace sau sa desconsidere ceea ce este descoperit.

Pdgdnii si ereticii sunt condusi de urd si de dispret in
aversiunea lor fata de dreapta invdtdturd a Bisericii

Caci, in defmitiv, nu exista nicio alta cauza, datorita
careia ace§tia sa nu poata accepta acele lucruri, care sunt
dezvaluite §i importante, decat din cauza urii §i a
disprefului, unul dintre ele fiind numele dat cdinilor iar
celalalt porcilor.

§i toate aceste profandri sunt nascute din dragostea
de lucrurile trecdtoare, adica din dragostea pentru aceasta
lume, de care noua ni se porunce§te sa scdpdm, in sensul ca
noi trebuie sa fim capabili de afi curafi.

De aceea, omul care dore§te sa aiba o inimd curatd §i
simpld nu se cuvine sa se arate el insu§i cu o reputafie
rusinoasd, daca tainuie§te orice lucru din el, care este
nepotrivit ca sa fie primit de catre al^ii.

Insa nici nu trebuie sa presupunem din aceasta cauza,
ca ii este permis sa minta: pentru ca nu ii este permis sa faca
asta. Caci atunci cand adevarul este ascuns, minciuna este
desavdrsita.

A§a ca, pa§ii care au fost facu^i mai intai, prin care
obstacolele au fost impiedicate §i care au prevenit primirea
lor trebuie sa fie schimba^i.

Caci, cu siguran^a, daca pdngdrirea este ra^iunea
pentru care el nu a primit acestea, atunci trebuie sa se
cuntfeasca fie prin cuvdnt, fie prin faptd. Caci trebuie sa le
indepartam de la noi pe cat e posibil sa o facem.

247

Cum propovaduia Domnul multimilor

70. §i de aceea, mai departe, cand Domnul nostru va
fi in^eles ca Acela care are adevdratele porunci - ceea ce
muni dintre cei care au fost prezemi acolo nu acceptau, fie
din impotrivire sau din disprei - El nu va mai fi in^eles ca
Acela care a dat cele sfinte cdinilor sau ca a aruncat
nestematele inaintea porcilor.

Pentru ca El nu daduse acele lucruri acelora, care nu
emu capabili sa le primeasca pe ele, ci celor care erau
capabili §i care fusesera, in acela§i timp, prezenfi.

Pe cand aceia, care nu s-au intalnit cu El din
neglijenjd, au facut aceasta din cauza necura^iei lor. §i cand
ispititorii Ii puneau intrebari §i El le raspundea lor, de§i ei
nu puteau avea niciun ca§tig din cele zise, cu toate acestea,
ei nu puteau sa spere prea mult la urmarile propriei lor
otrdvi interioare 3<s8 , mai degraba decat a fi plini de
mdncarea Lui 389 , de§i al^ii, care erau capabili sa primeasca
inva^atura Lui, le ascultau pe acelea 390 cu ca§tig de multe
lucruri, de§i rezultau din impotrivirea creata de cealalta
parte 391 .

Cum trebuie sa ne comportdm cu cei care ne pun
intrebari ispititoare

§i eu spun acestea, ca nu cumva vreunul, poate, cand
el nu este capabil sa raspunda unuia care i-a pus o intrebare,
sa para ca se scuzd, daca motiveaza ca nu vrea sa dea ceea
ce este sfdnt cainilor sau nestematele inaintea porcilor.

Caci eel care cunoa§te ce rdspuns trebuie sa dea,
chiar §i numai din drag de al0, va face ca in mintea acelora

Fariseii §i saducheii, carturarii §i iscoadele marilor preoti nu a§teptau de la
Domnul raspunsuri sfinte, ci a§teptau raspunsuri pe masura mojiciei §i a rautafii lor
interioare.

Ei §tiau ca vin cu ispitire. Pe ei nu ii interesa adevarul, sfintenia, ci vroiau sa II
prinda in cuvdnt. Ei nu se asteptau, cu alte cuvinte, la raspunsurile dumnezeiesti pe
care le primea de la El. Ei ramaneau surprinsi de puterea cuvintelor Lui si de
nevinovafia Lui. El le intrecea toate asteptarile de fiecare data.
89 Mdncarea pe care o primim de la Dumnezeu e adevarul si sfinfenia cuvintelor
Sale.

390

Cuvintele Sale dumnezeiesti.
Cei ascultatori primeau bucu
provocate de ispititorii marsavi, rai la suflet.

391 Cei ascultatori primeau bucurie si har preadumnezeiesc tocmai din raspunsurile

248

sa dispara inalfarea, daca ei cred ca intrebarile lor nu pot
avea un raspuns.

§i spun aceasta in legatura cu toate chestiunile care
sunt folositoare §i care apar^in invaiaturii mdntuitoare .

Pentru ca la multe lucruri, care pot fi subiecte de
batjocurd din partea oamenilor lene§i, [explicable] sunt
nefolositoare §i desarte §i adesea dureroase, pentru eel care
le da indiferent de ce lucruri trebuie sa fie spuse.

Insa este un lucru foarte important, care trebuie ridicat
§i fa^a de care trebuie sa se dea multe explica^ii, in sensul ca
aceste lucruri se cuvine sa nu formeze obiectul unei
batjocuri.

De aceea, in legatura cu acele lucruri care sunt
folositoare, noi se cuvine sa dam oricand un raspuns celor
care ne intreaba, dupa cum §i Domnul a raspuns, cand
saducheii L-au intrebat pe El despre femeia care a avut
sapte bdrbafi a cdruia dintre ei vafi [Mt. 22, 24-28].

§i El a raspuns, ca la inviere nu vor maifi edsdtoriti
si nici nu se va mai da in edsdtorie, ci vor fi ca Ingerii din
ceruri [Mt. 22, 30].

Dar oricand cineva intreaba ceva si asteapta la
intrebarea sa un raspuns, trebuie intrebat despre cele care
intreaba.

Insa daca va refuza sa faca vreo declarable, aceasta nu
trebuie sa para celor care sunt prezen^i ca ceva incorect,
daca el insu§i nu va vrea sa auda ceva despre chestiunea

OAT

pentru care a fost intrebat .

Pentru ca aceia care i-au pus intrebarea, ispitindu-L,
despre tributul care trebuia platit, au fost intreba^i de El o

92 Cu alte cuvinte, cand omul ispititor ne intreaba ceva, chiar daca §tim, chiar daca
nu §tim, nu trebuie sa-i dam apa la moara dandu-i detalii, raspunsuri detaliate, pentru
ca acestea nu-i folosesc la nimic.

Daca cineva cultivat, cunoscator, nu ii raspunde dupa cum vrea el, acesta poate
ajunge §i la concluzia, ca aceste intrebari sunt stupide §i tocmai de aceea nuprime$te
raspuns pentru ele.

Chestiunile de credinja §i de morala nu trebuie sa se transforme intr-un teatru pentru
toti gura-casca din targ, ci ele trebuie tratate cu seriozitate §i fa^a de cei care le
recepteaza ca atare.

393 La intrebarea cuiva putem §i noi sa il intrebam despre motivul pentru care ne
intreaba. Dar daca ne intreaba ceva iar pe noi nu ne intereseaza ce motiv are
intrebarea lui §i daca §tim raspunsul §i i-1 spunem, iara§i procedam bine.
Intrebarea legitimizeaza o intrebare venita din partea noastra. Dar asta nu inseamna
ca o intrebare care ni se pune atrage, in schimb, un intreg rechizitoriu al celui care
ne intreaba venit din partea noastra.

Delicatefea trebuie sa caracterizeze relafiile dintre oameni. Raspundem nu numai la
ceea ce stim, dar trebuie sa raspundem si cu tonul §i cu expresia fefei care trebuie,
care se cuvine locului §i persoanei care ne intreaba.

249

alta intrebare, adica despre imaginea care este pe moneda §i
pe care a adus-o in fa^a lor.

§i fiindca ei i-au raspuns ceea ce ei II intrebasera pe
El, ca moneda poarta imaginea Cezarului, ei au primit unfel
de raspuns de la ei insisi in legatura cu acea intrebare pe
care o pusesera Domnului.

§i in acord cu raspunsul venit din partea lor, El a tras
aceasta concluzie: „De aceea da^i Cezarului lucrurile care
sunt ale Cezarului §i lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui
Dumnezeu" (Mt. 22, 21; Mc. 12, 17; Lc. 20, 25 / Rom. 13,

7)

Cand, alta data, mai marele preo^ilor §i batranii
poporului L-au intrebat cu ce autoritate face El acele
lucruri, El i-a intrebat despre botezul lui loan.

§i cand ei nu au vrut sa dea un raspuns care sa
vorbeasca impotriva lor m§i§i §i nu au indraznit sa zica
nimic rau despre loan, de aceea §i El a raspuns celor care il
priveau: „Nici Eu nu va spun voua cu ce autoritate fac
aceste lucruri" (Lc. 20, 8); refuz care a parut mult mai cored
in fa^a celor care II priveau. Caci ei au trecut cu vederea
ceea ce ei cuno§teau, dar nu au dorit sa spuna acest lucru.

§i, intr-adevar, a fost drept ca ei, care doreau sa aiba
un raspuns la ceea ce au intrebat, sa fie ei m§i§i intreba^i mai
intai, ca sa poata raspunde la propria lor intrebare.

§i chiar daca ei nu au facut aceasta, §i-au dat, cu
adevarat, un raspuns lor m§i§i. Pentru ca ei m§i§i trimisesera
catre loan, intrebandu-1 cine este el [In. 1, 19].

Sau, mai degraba, ei m§i§i, fiind preo^i §i levi^i, au
fost trimi§i, presupunand ca el era adevdratul Hristos 394 .

Insa acela a spus ca nu e el §i a dat inaintea lor o
marturie despre Domnul [In. 1, 20]: o marturie prin care,
daca ei alegeau sa faca o marturisire, ei puteau sa se inve^e
pe ei m§i§i referitor la ce autoritate are Hristos, pentru ca sa
faca acele lucruri.

§i Acesta ignorand raspunsul lor, a facut aceasta,
pentru ca aceia sa nu gaseasca o cale pentru a calomnia.

394 Se refera la Sfantul loan Botezatorul.

250

Capitolul al 21-lea

Finalul discutiei despre „ceea ce este sfdnt" si
„ nestemate "

7 1 . Astfel ca, porunca a fost data ca ceea ce este sfdnt
sa nu fie dat cainilor §i nestematele sa nu fie aruncate
inaintea porcilor, pentru a se putea distinge intre aceste
lucruri. Iar prin ceea ce s-a spus, s-a tinut cont de propria lor
nestiinid §i sldbiciune. Pentru ca auzind cineva o porunca ca
aceasta il va face sa nu dea ceea ce a simiit dar inca nu a
primit deplin. Caci este diferen^a intre lucru §i ceea ce se
poate zice.

Caci ce lucru sfdnt imi ve^i interzice ca sa nu-1 dau
cainilor §i ce nestemate ma opri^i sa nu le arunc inaintea
porcilor, cand eu inca n-am vazut §i inca nu posed astfel de
lucruri?

Mt. 7, 7-8. Putem implini poruncile lui Dumnezeu.
Mai intii trebuie sa cerem de la Dumnezeu si apoi sa
cdutdm

De aceea, eel mai mare edstig este aratat in cele pe
care Domnul le-a adaugat: „Cereti §i ve^i primi; cauta^i §i
ve^i gasi; bate^i §i vi se va deschide. Pentru ca oricine cere
prime§te §i eel care cauta gase§te §i celui care bate i se va
deschide" (Mt. 7, 7-8).

Intrebarile referitoare la ob^inerea prin glasul
rugdeiunii §i tdria miniii nu vor sa spuna, decat ca noi
putem fi in stare de indeplinirea acelor datorii care ne sunt
poruncite.

In al doilea rand, cautarea se refera la gdsirea
adevarului. Pentru ca, pe cat este de binecuvdntata via^a ta,
pe atat este o boga^ie defapte §i cunoasterQ, faptele dorind
sa fie prin ele insele o infuzare de putere, pe cand
contempla^ia dore§te ca aceste lucruri sa fie facute in mod
curat.

251

De aceea, in primul rand, trebuie sa ceri si, numai in
al doilea rand, sa cau^i 395 . Caci, in primul caz, cineva poate
primi, pe cand, in al doilea, poate gasi.

Dar cunoasterea in aceasta via^a apar^ine, mai
degraba, caii, decat posesiei insdsi. Caci oricine a gasit
adevarul pe cale, va gasi si posesia insdsi a lui, caci, oricui i
se deschide, daca bate 396 .

Trebuie sa cerem, sa cautam si sa batem la usa milei
lui Dumnezeu. Parabola celui beteag la picioare

72. Caci sunt una dupa alta aceste trei lucruri, adica
cererea, cautarea si baterea [in usa milei lui Dumnezeu].

§i poate sa fie in^elese si mai clar, daca presupunem,
spre exemplu, cazul unui om beteag la picioare, care nu
poate merge.

In primul rand el cere sa fie vindecat si intarit incat sa
poata merge; lucru care se refera la cuvintele Domnului:
„cereti".

Dar ce avantaj este acesta acum, ca el sa fie in stare
sa mearga sau sa alerge, daca merge aiurea, pe cai gresite?

Caci trebuie, de aceea, un al doilea lucru: ca el sa
gaseasca calea, care duce la locul unde vrea sa ajunga.

§i cand el refine acea cale si ajunge foarte bine la
locul unde el doreste sa poposeasca, daca el gaseste acolo
inchis, nu-i va fi de niciun folos faptul ca e in stare sa
mearga sau ca a calatorit pana aici si a ajuns, numai daca i
se si deschide lui. De aceea, expresia ultima se refera la
cuvintele: „bateti".

Dumnezeu isi implineste intotdeauna fdgdduintele

395 Mai intai, trebuie sa ne rugam pentru un lucru §i numai dupa aceea sa il cautam.
Daca e un lucru bun, ne putem ruga pentru el. Si il putem primi, daca vrea
Dumnezeu.

Dar daca e un lucru rau, nu ne putem ruga pentru el sau chiar daca ne rugam,
rugaciunea noastra e o nebunie in fa{a lui Dumnezeu, pentru ca venim sa cerem de la
El lucruri pe care El ne invaja ca sa le scoatem din viaja noastra. Dimensiunea
evanghelica a implinirii noastre este formata din rugaciune, primire, descoperire.

396 Daca staruie in rugaciune, dupa cum cineva staruie sa ii deschizi usa, batand in
usa.

252

73. Mai mult, mare nadejde ne-a fost data §i ne este
data, prin aceea ca El nu ne dezamageste cand ne
fagaduieste ceva.

Caci: „oricine cere prime§te §i eel care cauta gase§te
§i celui care bate i se va deschide".

Trebuie sa staruim in rugdeiune si in invatarea
binelui

Caci este nevoie de stdruinfd, in sensul ca noi putem
primi ceva numai dacd cerem, §i gasim ceva numai dacd
cdutdm §i numai dacd ciocdnim [in usa] ni se va deschide.

Acum, daca El a vorbit despre pasarile cerului §i
despre crinii campului, noi nu trebuie sa deznadajduim
pentru mancarea §i imbracamintea care ne trebuie, ci
nadejdea noastra trebuie sa se ridice de la cele mai mici
lucruri la cele mai mare lucruri .

Mt. 7, 9-11. Cei rdifac lucruri bune doar pentru viata
aceasta

Caci in pasajul urmator gasim: „Sau cine este omul
acela dintre voi", zice El, „care, daca fiul sau ii cere pdine,
el sa-i dea lui o piatrdl Sau, daca ii cere un peste, sa-i de-a
lui un sarpel Deci daca voi, red fiind, §ti^i cum sa da^i
daruri bune 398 copiilor vo§tri, cu cat mai mult va va da Tatal
vostru, Care este in ceruri, daruri bune, celor care Ii cer
Lui?" (Mt. 7,9-11).

Cum dau insa cei rdi, daruri bune? Caci El ii nume§te
„rai" pe aceia care sunt iubitori ai acestei lumi §ipacatosi.

397 Trebuie sa crestem in nadejde. Daca pana mai ieri vroiam sa vedem ca ne
implinim trupe§te, ca avem ce manca si Dumnezeu ne-a dat de toate si mai mult
decat noi doream, astazi trebuie sa avem o nadejde mult mai inaltd, cautand la cele
ceresti mai mult, la cele duhovnicesti, decat la lucrurile trecatoare.
Providenjierea noastra de catre Dumnezeu e cea care ne face sa crestem in nadejde.
Nadejdea devine o asteptare fara indoiala la mila si iubirea lui Dumnezeu.

398 Daca in ed. BOR 1988 avem: „sti{i sa da{i daruri bune", acest „cum" (how), pe
care il gasim in textul american, vrea sa ne spuna, ca nu numai ca stifi ce sa dafi, ci
si cum sa dafi, in sensul ca stifi ceea ce vor sa primeasca fiii vostri. §i concluzia
logica: daca stia evreul cum sa dea daruri bune, cum sa nu stie crestinul ce sa dea si
cum sa dea daruri bune celorlalji?

253

Cad, pe drept, lucrurile bune sunt numite „bune" in
acord cu sentimentele acelora [care le fac], fiindca ei
socotesc acelea ca fiind lucruri bune. §i, de§i in ele insele
sunt lucruri, acele lucruri sunt bune, dar pentru acum 399 §i
legate de aceasta viafa trecdtoare.

Milostenia e daruire din darurile lui Dumnezeu

Insa oricine e rau da §i acelora, dar nu isi da si lui
insusi. Pentru ca al Domnului este pdmdntul si plinirea lui
[Ps. 23, 1], a Celui care a facut cerul §i pamantul, marea §i
toate cele care sunt intra dansa.

§i de aceea, cu atat mai mult socotesc ca exista pentru
acest lucra nddejde, caci Dumnezeu ne va da lucruri bune
atunci cand Ii vom cere Lui §i ca noi nu vom putea fi
dezamagrfi, caci nu ne va da un lucra in schimbul altuia,
cand noi ii vom cere ceva Lui.

§i astfel, de§i noi suntem rdi, cunoa§tem insa modul
cum sd dam celor care ne cer aceasta? Caci noi nu-i pacalim
pe copiii no§tri. §i orice lucra bun pe care noi il dam nu il
dam pentru ca e al nostru, ci pentru ca e alLui 400 .

399

Pentru viaja terestra.
400 Orice lucru bun pe care il facem, il facem din cele pe care le primim din partea
bunatatii lui Dumnezeu. Noi dam din ale Sale §i pentru ca El sa Se slaveasca intru
noi. Bundtatea lui Dumnezeu angajeaza bundtatea noastrd.

Milostenia e o invdfare din milostivirea lui Dumnezeu pentru noi, o boga^ie din
bogajia lui Dumnezeu. Daca primim trebuie sa dam. Daca primim dragoste trebuie
da dam dragoste, sa imparjim dragostea inimii noastre tuturora.
Durere mare e cand injelegem ca nu putem sa ii ajutam pe toji la propriu, cand
vedem ca nu putem schimba viaja tuturora. Pentru cei pe care nu-i putem ajuta cu
ceva, ne rugam ca Dumnezeu sa ii schimbe, sa le schimbe viaja §i inima.

254

Capitolul al 22-lea

Faptele bune sunt urmari ale curatirii si simplifwarii
inimii. Mt. 7,12

74. Mai mult, o putere si o vigoare reale, pentru ca sa
po^i sa calatoresti singur pe calea intelepciunii, se leaga de
faptele bune, care sunt facute ca urmare a curatirii si
simplificarii inimii.

Despre acest subiect ne-a vorbit Domnul, atunci cand
a continuat predica si a tras urmatoarele concluzii: „De
aceea, toate lucrurile bune pe care orice om 401 vorfi sa vi le
faca voua, face^i si voi asemenea, pentru ca aceasta este
Legea §i Prorocii" (Mt. 7, 12) 402 .

Aft. 7, 72 in traducerile grecesti

In manuscrisele grecesti gasim acest pasaj mult mai
redus: „De aceea, toate lucrurile pe care voi^i sa vi le faca
voua oamenii, face^i-le si voi lor".

01 Se accentueaza aici. Faceji altora, fara discriminare, ceea ce a§tepta{i sa va faca
toti. Daca a§tepta{i de la al^ii respect, dragoste, sinceritate etc., daca a§tepta{i de la
toti §i de la fiecare in parte toate acestea §i altele mult mai multe, atunci comporta{i-
va fa{a de toti, fara discriminare, la fel cum a§tepta{i sa se comporte §i ei fa{a de voi.
Regula de aur a moralei creatine - cum e numit acest verset - face inadecvate toate
„drepturile omului" legiferate de statele moderne.

Cand acorzi tuturor atentie ca propriei tale persoane, ceilarji sunt vazuji ca frafi ai
tai, ca iubifi ai tai, ca madulare ale tale. Nu e de folos o lege prin care sa primim
drepturi, cand drepturile ne sunt date de dragostea dintre noi sau cand dragostea
dintre noi recunoa§te ca fiecare are nevoile lui, adica drepturi. Cand fiecare iube§te
pe fiecare nu trebuie sa mai spui, ca omul trebuie sa fie liber, pentru ca iubirea e
cadrul celei mai largi §i autentice libertati.

Dreptul la sanatate, la proprietate, la studiu sunt realitaji pe care nu le contesta
dragostea §i comuniunea. Nimeni care dore§te sa i§i sfinteasca viaja nu se gande§te
sa ii ia gatul vecinului sau sa ii otraveasca fantana. Nimeni care e om al pocaintei nu
se gande§te sa faca rau, ci numai bine celor de langa ei.

Cand frdfieta tea crestind a fost scoasa in afara normelor cotidiene §i s-a introdus
impersonalismul relajiilor dintre oameni, statul nu a mai §tiut sa-i faca pe toti sa se
simta bine intre ei. Acum, la nivelul legilor statutului, nici nu se mai gande^te ca ar
putea exista un liant intre oameni fara forjele de ordine §i fara legi judiciare.
Daca Ortodoxia ar fi traita de catre oameni, statul ar deveni o mare familie unita §i
puternica, o lume a sfinteniei. Nu consideraji acest lucru o utopie! Daca s-ar ajunge
la acest lucru, cu harul lui Dumnezeu, a{i vedea ca se poate. . .

402 Binele §i dreptatea sunt cele pe care le-au cerut Legea §i Sfinjii lui Dumnezeu
dintotdeauna. Sfintenia personala §i sfinfenia in relafiile dintre oameni e Jelul
propovaduirii ortodoxe.

255

§i gandesc ca cuvantul „bune" a fost adaugat de latini
pentru a face cuvantul mai clar. Pentru ca gandul care imi
trece prin minte e acela ca, daca cineva dore§te ca sa i se
faca ceva rau §i se leaga de cele care se spun aici, atunci in
acest caz, daca cineva dore§te sa provoace pe cineva ca sa
bea mult §i da peste cap multe pahare §i primul face aceasta
petrecere pentru ca dore§te sa faca aceasta el insu§i, atunci
este ridicola situa^ia, in care el ar spune ca a implinit, prin ce
a facut, aceasta sfatuire.

De aceea, intrucat ei au fost sub inraurirea acestui
gand, presupun ca acest cuvant a fost adaugat tocmai pentru
a face clara aceasta chestiune.

Fiindca in cuvantul Sau: „De aceea, toate lucrurile pe
care vorfi sa vi le faca voua oamenii, face^i-le §i voi lor" a
fost inserat cuvantul „bune".

Dar daca aceasta [fraza] este fara adaos in
manuscrisele grece§ti, de§i se cuvine ca ei sa le corecteze,
cine va avea indrazneala sa faca acest lucru?

De aceea trebuie sa in^elegem ca fraza este completa
§i cu totul desavar§ita, chiar §i daca acest cuvant nu este
adaugat 403 . Pentru ca in fraza se folose§te: „orice voiti", care
se cuvine sa fie in^eles nu cu sensul obisnuit §i la
intdmplare, ci intr-un sens strict.

Adevarata vointa coincide cu binele. Cuvintele cu
inteles strict din Scripturd

Pentru ca nu exista vointa in afard binelui 404 §i prin
urmare, faptele rele §i du§manoase, placerea, in exprimare
mult mai concreta, nu este vointa [adevarata].

§i Scriptura nu vorbe§te intotdeauna intr-un sens
strict, ci numai acolo unde e necesar acest lucru, fapt pentru
care autorii ei pastreaza un asemenea cuvant desdvdrsit cu
un infeles strict. Caci ei nu permit sa fie inteles acolo orice
altceva.

403 De§i Dumnezeiescul Augustin e acuzat adesea de unii teologi ortodocsi ca a
schimbat dreapta credinfa, ca a deformat-o, aici se vede cum el nu indrazne^te sa
corecteze mesajul unui manuscris grecesc al Sfintei Scripturi, de§i varianta lui e mult
mai clara din punct de vedere al sensului ce trebuie dedus.

404 O exprimare foarte ortodoxa: nu exista voinja libera, corectct, in afara binelui.
Numai cand vreau binele, gandesc §i simt bine. Fara bine, fara a avea binele drept
implinire in viaja, vointa mea e una stramba, deformata de patimi.

256

Mt. 7, 12 implied, deopotriva, iubirea de Dumnezeu si
de oameni

75. Mai mult, acest cuvant pare a se referi la
dragostea pentru aproapele nostru dar nu §i la dragostea de
Dumnezeu, crezandu-se ca in acest pasaj Domnul ne-a spus,
ca exista in acestea doua porunci, care „implinesc toata
Legea §i Prorocii".

Iar daca El a zis: „toate lucrurile pe care vorfi sa vi le
faca voua oamenii, face^i-le §i voi lor", in aceasta zicere El a
vrut sa imbra^eze ambele porunci, pentru ca a vrut sa
spuna, mai degraba, ca oricine dore§te aceasta, atunci sa
iubeasca ^ipe Dumnezeu §ipe oameni.

§i de aceea, cand aceste cuvinte au fost zise lor, ca eel
care dore§te sa faca acestea pentru sine, atunci sa faca
pentru alfii ca pentru sine, aceasta, cu siguran^a, ca a vrut sa
fie echivalente cu cele doua porunci, adica sa II iubim pe
Dumnezeu dar §i pe oameni.

Insa cand aceasta este zisa, cu precadere, pentru
oameni - „De aceea toate lucrurile, pe care orice om voiti sa
vi le faca voua, face^i §i voi asemenea" - pare-se ca nimic
altceva nu inseamna, decat: „Sa-l iubi^i pe aproapele vostru
ca pe voi in§iva".

Cele doua porunci implinesc toata prorocia

Insa trebuie sa fim mult mai aten^i la cele pe care El
le-a adaugat aici: „pentru ca aceasta este Legea §i Prorocii".

§i astfel, in cazul acestor porunci, El nu a zis numai
„implinesc Legea §i Prorocii", ci a adaugat: „toata Legea §i
Prorocii", ceea ce inseamna toata prorocia.

Insa nu a facut aceasta adaugire aici, ci Domnul a
pastrat-o pentru alt cuvant, pentru ca sa faca referire la
dragostea de Dumnezeu.

Raportarea la sine si la aproapele

Astfel, aici, intrucat urma acelor cuvinte cu referire la
o inimd simpld §i pentru a fi o probd de temut pentru

405 Nesofisticata de pacat.

257

fiecare om, care are o inima perversa, in fat.a acelora unde
po^i sa iti ascunzi inima, adica in fafa oamenilor, trebuia sa
se dea un indemn cu mare cinste, ca, de altfel, aidoma
tuturor lucrurilor care au fost date.

Pentru ca nu exista aproape niciunul, care sa-§i
doreasca sa aiba o inima perversa^a/a de sine insusi 406 .

Dupa cum, la fel, niciunul nu poate da ceva pe
deasupra unui confrate cu o inima simpla 407 . Asta numai
daca ii da acestuia nu ceva care se a§teapta de la darurile
trupesti, ci ceea ce se face cu acea intense, despre care noi
am discutat indeajuns de mult, cand am vorbit de ochiul
care este curat.

Despre curdtirea ochilor inimii

76. Caci ochiul fiind curatit §i facandu-se simplu, va
fi altul §i, mai ales, va fi propriu ca sa poarte §i sa contemple
in sine insu§i lumina interioara 408 . Caci ochii de aici sunt
ochii inimii.

Adevdrata raportare lafaptele bune si la multumirile
venite din partea altora

Acum insa, un astfel de ochi este in fiint.a celui care
(in sensul ca faptele lui pot fi cu adevdrat bune), nu face din
acestea un fel, adica din faptele lui bune 409 , pentru ca sa
placa prin acestea lumii.

Dar totu§i, daca se intorc ca muliumiri venite din
partea lor, el le prime§te pe acestea, tinand, mai degraba, la

406 Omul, in general, e pervers cu altul, e fatarnic cu altul, dar nu §i fa^a de sine, caci
el §tie cine este de fapt. Imaginea falsa e vanduta altora, nu §i lui insusi.

407 Cu alte cuvinte, celui virtuos nu po{i sa-i dai, din afara, ceva mai frumos decat
virtutea pe care o create harul dumnezeiesc in el, prin eforturile sale constante de
curajire de patimi §i de luminare dumnezeiasca.

08 Gasesc aici o evidenja voalata, sa zicem, a experienjei extatice. Dumnezeiescul
Augustin §tia, din experienja, ca vederea harului dumnezeiesc este o vedere a inimii
curate. Ramane deschisa urmarirea acestui aspect §i in celelalte carji ale sale.

Yaptele bune nu sunt un {el prin ele insele, ci un mijloc de curafire de patimi §i de
apropiere §i de iubire a lui Dumnezeu §i a oamenilor. §i daca le facem, suntem
laudaji de oameni, de unii oameni. Insa nu trebuie sa socotim ca ne-a \audat pentru
noi inline, ci ca a laudat in noi pe Dumnezeu, Cel care ne-a §i ajutat sa facem acele
fapte bune.

258

mdntuirea lor §i la sldvirea lui Dumnezeu §i nu la o goala
laudd de sine.

Si nici nu face aceasta! Pentru ca trebuie sa faca
binele pentru ca sa-§i mantuiasca aproapele, cu scopul de a
ca§tiga prin acestea lucruri, care sunt necesare pentru a trece
prin aceasta via^a de acum. Si nici nu condamna in pripa
inten^ia omului §i dore§te ca aceasta ac^iune sa nu fie privita
ca avand vreo intense [pdrtinitoare] §i dore§te ca ea sa fi
fost facuta astfel.

§i orice bundtate pe care el o arata unui om, el o arata
aceluia cu aceeasj intense cu care dore§te ca §i acela sa o
arata lui, ca sie§i, adica fara a a§tepta de la el vreun avantaj

,410

trupesc .

§i numai a§a inima va fi simpld §i curatd §i aceea pe
care Dumnezeu o cautd la noi, atunci cand spune: „Fericiti
sunt cei cura^i cu inima, pentru ca aceia vor vedea pe
Dumnezeu".

410 Daca omul de azi vrea sa redevina om trebuie sa se reintoarca la faptele de
generozitate fireasca fa{a de aljii, fara nicio urma de parvenire sau fara vreun interes
meschin. Bunatatea §i increderea sunt fire§ti intre oamenii care se iubesc §i se
respecta. Bunatatea fa{a de cineva nu trebuie sa fie interesata, pentru ca bunatatea e
o revarsare a inimii, a frumusetii inimii §i nu o dejecfie a interesului meschin §i
patima§.

259

Capitolul al 23-lea

Despre intelepciunea dumnezeiascd

77 '. Dar fiindca aceasta apar^ine celor puiini,
Domnul incepe sa vorbeasca despre cdutarea §i aflarea
inielepciunii, care este un copac al vieiii.

§i, cu adevarat, in cautarea aceasta pentru a \\\ insu§i
aceasta, adica pentru a intrezdri aceasta inielepciune, un
astfel de ochi te conduce, prin toate aceste lucruri discutate
mai inainte despre aceasta chestiune. Pentru ca acolo se
poate vedea cele despre calea cea ingusta §i poarta cea
strdmtd.

Mt. 7, 13-14. Este grea viata cu Dumnezeu dar si
usoard in acelasi timp, pentru ca Dumnezeu ne intdreste
intru toate

Caci atunci cand El a zis, in continuare: „A§adar
intra^i pe poarta cea stramta, pentru ca largd este poarta §i
vagd 412 este calea, care conduce la ruina, §i mul^i sunt cei
care intra pe ea.

Fiindca strdmtd este poarta §i ingusta e calea, care
conduce la via^a, §i puiini sunt cei care o afla" (Mt. 7, 13-
14), nu a spus acestea decat pentru urmatoarea ra^iune: caci
jugul Domnului este aspru sau povara Sa este grea.

Si pentru ca puiini sunt doritorii care sa-§i inceapa
nevoin^ele lor §i sa le duca pana la sfar§it, a dat pu^ina
incredere celor care se plang, spunandu-le:

411 Vederea lui Dumnezeu.

412 Am ales, in mod special, acest sens, pentru a arata ca aceasta cale lata este o cale

vaga din punct de vedere moral, foarte pujin definita §i de aceea tentanta pentru cei

slabi. E vaga prietenia noastra, familia noastra, munca noastra, fara racordarea

personala la Dumnezeu.

Tot acest paienjenis. de relafii cu aljii e vag, ramane in obscuritate, fara sa ne

precizam clar pozifiile §i sentimentele, crezurile profunde §i direcjia eforturilor

noastre.

Legea statului e vaga daca nu se respecta dreptatea. Familia e o atmosfera ambigua

daca inimile fiecarui membru al ei nu-si precizeaza crezurile. Totul e vag, imprecis,

pentru ca se dore§te o traire inpatima, in ascunzi§ul urat, umbros al prefacatoriei.

260

„Veni{i la Mine, to^i cei care trudi^i §i Eu va voi
odihni pe voi. Lua^i jugul Meu asupra voastra §i inva^i de
la Mine, pentru ca Eu sunt band §i umil cu inima. Caci jugul
Meu este u§or §i povara mea este w^oara" (Mt. 11, 28-30).

Caci predica pe care o avem in fa^a vorbe§te tocmai
despre inceputul nevoiniei: acela de a avea o inima umila §i
bldnda.

§i acest jug u$or §i povara u$oara 413 sunt dispre^uite
de mul^i §i doar pu^ini le doresc. §i pentru ace§tia [din
urma], calea devine ingustd pentru ca ne conduce la via^a §i
e strdmtd poarta prin care ne facem intrarea.

413 Aici e vorba de o „povara luminoasa", care aduce bucurii duhovnice§ti.

26l

Capitolul al 24-lea

Ereticii se declara „ alesi " ai Domnului

78. De aceea, aici, cei care promit o inielepciune §i o
cunoastere a adevarului sunt cei care nu o au §i, intr-un
mod evident, se feresc de ea, luptand impotriva ei. Caci ii
putem da ca exemplu pe eretici, care, in mod continuu, se
arata pe ei m§i§i ca fiind ceipufini.

§i deci, atunci cand El a zis, ca sun pufini care gasesc
poarta cea strdmtd §i calea cea ingustd, imediat ei se
intituleaza, in mod fals, astfel, sub pretextul ca sunt cei
pufini .

Mt. 7, 15-20. Ii cunoastem pe oameni dupd fructele
lor

Insa Domnul a adaugat imediat: „Ferrfi-va de fal§ii
proroci, care vin la voi imbrdcafi in oaie dar, inauntrul lor,
ei sunt lupi negrif (Mt. 7, 15).

Insa unii ca ace§tia nu-1 pacalesc pe eel cu ochiul
simplu, care cunoa§te modul in care trebuie sa distingem
copacul dupa fructele lui.

§i Domnul ne-a zis: „A§adar, ii ve^i cunoa§te pe ei
dupa fructele lor" (Mt. 7, 16). Dupa care El a adaugat
asemanarile: „Au doara culeg oamenii struguri din spini sau
smochine din ciulini? A§a ca, orice pom bun scoate afara
fructe bune, insa un pom rau scoate afara fructe rele.

Un pom bun nu poate scoate afara fructe rele §i nici
nu poate un pom rau sa scoata afara fructe bune. §i orice
pom care nu scoate afara fructe bune este doborat la pamant
§i aruncat in foe. De aceea, dupa fructele lor ii ve^i cunoa§te
peei"(Mt. 7, 16-20).

O explicare ereticd a celor „ doi pomi " de la Mt. 7,
1 7. Prin aceasta se neagd atdt convertirea cat si apostazia
oamenilor

414 Ereticii.

262

79. §i in in^elegerea acestui pasaj, noi trebuie ca sa
fim cu mare paza impotriva gre§elilor acelora, care judecand
prin acestea de aici ace§ti doi pomi, spun ca exista douafiri
primare, una care apar^ine lui Dumnezeu iar alta care nici
nu apar^ine lui Dumnezeu §i nici nu izvora§te din El.

insa despre aceasta gre§eala 415 am discutat deja in alte
car^i ale noastre foarte cuprinzatoare §i daca acestea sunt
inca foarte mici, le voi discuta din nou.

Dar acum noi nu avem de aratat, decat ca ace§ti doi
pomi din fa^a noastra nu ne ajuta pe noi.

In primul rand, fiindca este evident ca Domnul ne
vorbe§te despre oameni. Caci oricine cite§te ce s-a spus mai
inainte §i cele care urmeaza aici, se va minuna de orbirea
acelora.

In al doilea rand, ei fixandu-§i aten^ia asupra a ceea ce
s-a zis, adica: „Un pom bun nu poate scoate afara fructe rele
§i nici nu poate un pom rau sa scoata afara fructe bune",
gandesc ca nici nu se poate intampla, ca un suflet rau sa fie
prefdcut in ceva mai bun §i nici unul bun in ceva mai rau.
Pentru ca, spun ei, s-a zis: un pom bun nu poate deveni rau
§i nici unul rau, nu poate deveni bun .

Insa s-a zis: „XJnpom bun nu poate scoate afara fructe
rele §i nici nu poate unpom rau sa scoata afara fructe bune , \

§i pentru ca, cu siguran^a, pomul este sufletul insu§i,
adica omul insu§i mrfructele sunt lucrdrile omului, de aceea
un om rau nu poate savar§i fapte bune §i niciun om bun,
fapte rele. Dar daca un om rau dore§te sa faca lucruri bune,
atunci sa-1 lasam pe el sa devina om bun.

Caci Domnul Insu§i a zis, in urmatorul verset,
explicand §i mai evident: „fie face roade bune, fie face fapte
rele". Dar daca Domnul, in mod figurat, a prezentat cele
douafiri ca doua situaiii aparte, prin acei doi pomi sau prin
„face" nu ne-a spus aceasta. Insa care fii ai oamenilor pot
face ofire [noud]l

415 Dogmatica.

416 Dupa cum se poate observa, acesti eretici, adica maniheii si pelagienii, impotriva
carora Dumnezeiescul Augustin a scris, considerau fiin{a umana incapabila de
schimbare. Ei negau dinamismul divino-uman al despatimirii si pledau pentru un
imobilism volitional genetic.

Omul, pentru ei, era ori bun, ori rau, ceea ce duce la o consecinja logics, dar
neadevarata, a. nasterii unora rdi iar a altora buni, in acord cu predestinafia
autoritativd si discrefionara pe care o gasim la Jean Calvin.

263

Despre convertirea oamenilor. Analogia cu
transformarea zdpezii in cdldurd/apd fiartd

Caci in acest pasaj, cand El a facut meiuiime despre
cei doi pomi, El a adaugat: „Voi, fa^arnicilor, cum pute^i
voi, red fiind, sa vorbi^i despre lucrurile bune?".

De aceea, daca mult timp cineva este rau, el nu poate
scoate afara. fructe bune. Caci daca el scoate la lumina fructe
bune inseamna ca nu este de mult timp rau.

Caci poate sa se zica foarte bine, ca zdpada nu poate
fi cdldura. Caci atunci cand ea devine cdldurd, noi nu mai
suntem numitti mult timp: „zapada", ci „apa".

§i putem sa devenim aceasta. Caci ceea ce era
zdpada, n-a fost pentru un timp indelungat.

Dar nu se poate intampla insa ca zdpada sa fie
cdldurd. Insa putem deveni asta. Caci eel care era rau nu a
fost pentru mult timp rau.

Prin purtarea de grijd a lui Dumnezeu si cei rdi ajung
sdfacd lucruri folositoare, chiar daca nu le doresc din toatd
inima

Insa nu se poate intampla ca un om rau sa faca binele.
§i, de aceea, daca el este uneori folositor, aceasta nu se
petrece pentru ca omul insu§i doreste aceasta, ci se face
aceasta prin el in virtutea unei voinfe a providen^ei
dumnezeie§ti.

Slujitorii bisericesti, care propovaduiesc adevarul lui
Dumnezeu dar nu il trdiesc si ei, ii ajutd pe altii dar nu se
ajutd sipe ei insisi

§i, ca exemplu, aceasta s-a zis despre farisei: „Ce va
spun voua, sa face^i, dar sa nu consim^ti la ceea ce fac ei"
(Mt. 23, 3).

A§adar, acestea sunt imprejurdri reale. Caci ei
vorbesc despre lucruri care sunt bune. Iar lucrurile pe care ei
le spun sunt folositoare celor care le asculta §i le implinesc,

264

pentru ca ele nu apartin lor 417 ci, dupa cum a zis Domnul:
„ei stau in scaunul lui Moise" (Mt. 23, 2).

§i acestea se petrec, cand esti logodit, prin provident^
dumnezeiasca, pentru a predica legea lui Dumnezeu 418 .

Caci ei erau capabili sa fie folositori acelora care ii
ascultau, desi nu erau ei insisi. Astfel, respectand ce s-a zis
in alta parte prin Prorocul: „Ei au semanat graul, dar vor
strange spini" (Ier. 12, 13),[se face aceasta], fiindca ei
inva}a ceea ce e bun §ifac ceea ce e rau.

De aceea, cei care ii asculta pe ei si fac ceea ce ei
spun, nu vor strange struguri din spini ci, printre to^i spinii,
ei vor strange struguri pentru vin.

80. §i aceasta se intampla, doar daca cineva isi
int.eapa mana prin gard sau, mai degraba, a cules struguri
pentru vin, care au fost incurcati in gard si care nu vor fi
fructe din spini, ci pentru vin.

Cum ii cunoastem pe oameni sifaptele lor

§i, intr-adevar, problema este mult mai corect pusa,
atunci cand intrebam: care sunt fructele pe care El doreste sa
le ob^ina de la noi, daca noi nu am putut cunoaste copacull

Caci pentru multe motive, printre fructele adevarate
sunt si lucruri care apar^in celor imbracafi in oaie si, in acest
fel, suntem min^ti de catre lupi, spre exemplu, fie prin
posturi, fie prin rugaciuni, fie prin milostenii.

Dar acestea se intampla, numai daca toate lucrurile
sunt facute doar de ipocrifi, despre care Domnul a zis:
„Lua^i seama ca sa nu face^i faptele voastre de dreptate
inaintea oamenilor, ca sa fi^i vazu^i de catre ei".

§i dupa ce a prefa^at cu aceasta zicere, El incepe sa
vorbeasca despre trei lucruri acelora, adica despre:
milostenie, rugdciune §ipost.

417 Se refera la inva{aturile pe care carturarii §i fariseii le invajau pe oameni §i care
proveneau din Legea lui Dumnezeu.

418 Slujirea lui Dumnezeu §i vorbirea despre El o pot face numai cei care s-au logodit
pe viaja cu Dumnezeu, care isi traiesc toata bucuria lor numai in El.

Sarlatanii se vor vedea mai tarziu. Cei care vorbesc despre Dumnezeu §i nu au o
viaja sfanta, curata, se vor dovedi, mai tarziu, ni§te predicatori neautentici,
mincino§i, chiar daca au spus multe lucruri bune in viaja lor. Viaja slujitorului
autentic e o viafa de sfinfenie, o logodire pe ve^nicie cu Dumnezeul eel prea dorit.

265

Caci mul^i dau cu largime celor saraci, dar nu din
mild, ci din vanitate. Si multe rugaciuni fac sau, mai
degraba, par cd se roagd, dar nu \m privirile a^intite la
Dumnezeu, ci doresc sa placa oamenilor.

Si mul^i, de asemenea, postesc, dar fac o minunata
parada din infranarea lor inaintea acelora, care considera
aceste lucruri grele §i prin care ei sunt recunoscu^i drept
oameni demni de afi cinstiii.

Lupii in piele de oaie

Si ii opresc pe aceia cu smecherii (artifices) de acest
fel, cand puteau sa ^ina [tainice] acestea. Caci ei au numai
scopul de ai pdcdli §i ii lasa pe aceia deoparte, cu scopul de
a se ruga pentru ei sau, mai degraba, pentru ai omori pe
aceia 419 , care nu pot sa vada lupii de sub imbrdcdmintea din
pielea oii.

Caci acelea nu sunt fructe, ci acelea despre care El ne-
a aten^ionat §i dupa care se cunoa§te pomul. Caci astfel de
lucruri, cand sunt facute cu o bund intense §i cu sinceritate,
ele sunt asemenea bldnii oii.

Dar cand ele sunt facute dintr-o dezamdgitoare
sldbiciune, atunci nu acopera nimic altceva decat pe lupi.

Insa se cuvine ca oaia sa nu-si urasca propria ei
bland, fiindca lupii se ascund sub infitisarea acesteia.

Fructele rele si cele bune

8 1 . Dar ce fructe sunt de gasit, la cei pe care noi
trebuie sa-i recunoa§tem ca fiind pomi rdi, ne spune
Apostolul despre ele:

„Acumfaptele trupului sunt cunoscute, caci ele sunt:
adulterele, desfranarile, necura^iile, dezmierdarile 420 ,
idolatria, vrajitoria, ura, du§mania, intrecerile (emulations)
[vanitoase], mania, cearta, rebeliunea, ereziile, invidiile,
crimele, betiile, orgiile, §i altele de acest fel, despre care eu
v-am spus voua acum.

19 A le omori sufletul prin rele invataturi.
420 Unde intra oricefel de lascivitate.

266

§i dupa cum v-am mai spus voua in trecut, cei care
fac asemenea lucruri nu vor mo§teni Imparajia lui
Dumnezeu" (Gal. 5, 19-21).

§i care sunt fructele pe care noi le putem cunoa§te de
la pomii buni, acela§i Apostol ni le-a vestit noua: „Dar
fructele Duhului sunt dragostea, bucuria, pacea, indelunga-
rabdare, blande^ea, bunatatea, credinja, blande^ea,
cumpatarea" (Gal. 5, 22-23).

Despre bucuria adusd de lucrarea binelui. E vorba
despre „dreapta credintd" si nu despre „orice fel" de
credintd

Acestea trebuie sa fie, intr-adevar, cunoscute. Caci
„bucuria" de aici este bucuria in sensul eel mai strict §i
propriu.

Pentru omul rau, vorbind pe drept cuvant, acestea nu
sunt o bucurie, ci el i§i arata o bucurie extravagantd. Caci
noi am spus mai sus, ca „a voi" rau nu te face sa §i posezi
ceva, referitor la modul strict de in^elegere al cuvantului,
cand am vorbit despre: „toate lucrurile pe care vorfi sa vi le
faca voua oamenilor, face^i-le §i voi lor".

§i in acord cu acest infeles strict al cuvantului,
virtutea aceasta a bucuriei este spusa numai despre bucuria
in bine, despre care Prorocul a vorbit, zicand: „Nu este
bucurie pentru cei rdi, zice Domnul [Dumnezeu]" (Is. 57,
21, cf. LXX: oik eoriv yaipziv xoic, ccoefieoiv eliTev Kupiog
6 QeoQ).

§i, de asemenea, §i credin^a, n-o putem in^elege, cu
adevarat, decat in acest fel: ca §i credintd dreaptd. Iar
celelalte lucruri care sunt enumerate aici sunt, cu siguran^a,
asemanatoare intre ele §i pentru oamenii rai §i par§ivi.

Caci ei au intrat pe o cale gre§ita, numai pentru ca nu
au un ochi curat §i simplu, prin care sa poata cunoa§te
asemenea virtu^i.

§i in acord cu aceasta foarte buna randuiala, ca ei sa
i§i cura^easca ochii, tocmai pentru aceea este, pentru
inceput, discutatd §i apoi se face men^iunea despre care
lucruri potrivnice trebuie sa ne pazim.

267

Capitolul al 25-lea

Curatia inimii si incercarile

82. Dar vedem ca, oricat de curat ar putea fi ochiul,
adica oricat de simpld si de sincerd este o inima, care
traieste acum, totusi nuputemprivi in inima altuia.

Desi, oricand lucrurile ne pot deveni vizibile prin
fapte si cuvinte, ele totusi trebuie sa fie dezvaluite si prin
incercdri.

§i incercarile sunt indoite: fie cu nadejdea de a ob^ine
unele avantaje temporare, fie din frica de a le pierde.

§i, in mod special, trebuie sa ne pazim, mai ales, cand
luptdndu-ne dupd inielepciune - care poate fi gasita numai
in Hristos, intru Care este ascunsa toata comoara
in^elepciunii si a cunoasterii (Col. 2, 3) - noi trebuie sa fim
cu paza, zic eu, intrucat, sub adevaratul nume al lui Hristos,
noi putem fi pacali^i de catre eretici sau de cei care, fiind
intr-o parte a in^elegerii lor defectuosi, iubesc aceasta lume.

Mt. 7, 21. Cei care fac voia lui Dumnezeu nu se
comportd fariseic. Faptele bune sunt alegeri voite si fapte
teologice

Pentru ca din acest motiv El a adaugat o aten^ionare,
zicand: „Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in
Impara^ia Cerurilor, ci eel care face voia Tatalui Meu, Care
este in ceruri, acela va intra in Impara^ia Cerurilor" (Mt. 7,
21).

Asta numai daca ne gandim, ca simplul fapt de a zice
Domnului nostru: „Doamne, Doamne", apar^ine acelor
fructe, care ne par noua a fi de la un pom bun. Insa
adevaratele fructe le au pe acestea, adica cei care fac voia
Tatalui nostru, Care este in ceruri si carora Domnul, prin
marea Sa pogorare la oameni, S-a facut eel mai bun
exemplu.

83. Dar aceasta discu^ie poate fi inceputa corect,
numai cand se impreuneaza aceste cuvinte [ale Domnului]
cu cele ale Apostolului, atunci cand el a zis: „Nu poate

268

omul, care vorbe§te in Sfantul Duh, sa numeasca pe Iisus
blestemat (accursed), caci nu poate un om sa zica, ca Iisus
este Domnul, decat intru Sfantul Duff (I Cor. 12, 3).

Caci nu putem spune, ca cineva care II are pe Sfantul
Duh nu intra in Imparafia Cerurilor, daca continua a§a de la
inceput pana la sfar§it, dupa cum iarasi nu putem afirma, ca
aceia care spun „Doamne, Doamne" si nu intra in
Imparaiia Cerurilor, II aupe Sfantul Duh.

Caci cum astfel ar mai spune cineva, „ca Iisus este
Domnul, fara numai intru Sfantul Duh" - numai daca nu
cumva Apostolul a folosit cuvantul „a zice" de aici intr-un
sens strict sau propriu - fara ca aceasta, sa implice voinfa §i
inielegerea celui care zice?

Caci Domnul a folosit aici acest cuvant, care implica
un sens general: „Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va
intra intru Imparaiia Cerurilor".

AD 1

Pentru ca, acela care, fie dore§te , fie injelege cele
care sunt zise, i se pare ca sunt zise a§a.

Dar sensul potrivit a-1 celor spuse, lasa exprimarea
voin^ei §i a min^ii celui care vorbe§te cu propria lui gura.

§i cum, doar cu pu^in inainte, am spus ca s-a folosit
cuvantul „bucurie", pentru unul din fructele Duhului 422 §i
aceasta intr-un sens propriu, strict §i nu in modul in care
acela§i Apostol folose§te undeva expresia: „Bucura^i-va, nu
in nedreptate" (daca cineva s-ar putea sa se bucure intru
nedreptate).

Fiindca acest entuziasm al min}ii starne§te confuzie §i
demonstraiii zgomotoase, cum ca bucuria nu este bucurie,
pentru ca aceasta este cuprinsa mai tarziu, numai prin bine.

Deci acelora carora li se pare ca s-au spus acestea,
despre cei care prind adevarurile cu inielegerea dar nu se
angajeazd cu toatd voinfa in cele pe care le spun §i spun
acestea numai din gura, despre ace§tia Domnul a zis: „Nu
oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra intru Imparaiia
Cerurilor".

Insa, cu adevarat §i la propriu, cei care spun acestea §i
care marturisesc prin viu grai realitatea [inimii lor], ei i§i
arata astfel voin^a §i inten^ia pe care o au. §i aceasta e in
acord cu semnifica^ia pe care Apostolul o da propriilor sale
cuvinte: „Nu poate spune cineva ca Iisus este Domnul, ci
doar intru Sfantul Duh".

421 Sa inteleaga.
22 Variantele romane§ti recente traduc cu: „roadele Duhului".

269

Faptele si minunile vazute la eretici nu le valideazd
credinta lor gresita. Mt. 7, 22-23

84. §i pe langa acestea, intre alte mult lucruri aparte, e
si aceea ca, in nevoinia dupd intrezdrirea adevdrului, noi nu
numai ca nu vom fi inselafi intru numele lui Hristos, prin
in^elegerea celor care au doar numele dar nu au si faptele ci,
de asemenea, nici prin fapte si minuni, daca Domnul va
arata pe unii ca acestia, intre cei care sunt necredinciosi.

Caci El ne-a aten^ionat, ca sa nu fim pacalrfi prin
astfel de fapte si sa nu gandim ca o inielepciune nevdzutd
este prezenta, acolo unde noi vedem doar minuni vazute.

Caci de aceea El adauga acestea: „Multi vor zice catre
Mine in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu am prorocit
intru Tine, si in numele Tau nu am scos demoni, si intru
numele Tau nu am facut multe lucruri minunate? §i atunci,
Eu voi zice catre ei: Eu niciodata nu v-am cunoscut pe voi.
Departa^i-va de la Mine cei care lucra^i nedreptatea" (Mt. 7,
22-23).

De aceea, El nu il va recunoaste pe acela, care nu a
lucrat dreptatea. Fiindca El le interzice propriilor Sai
Ucenici bucuria acestor lucruri, adica sa se bucure ca
duhurile li se supun lor, zicandu-le: „Ci bucura^i-va mai
ales, fiindca numele voastre sunt scrise in ceruri" (Lc. 10,
20).

§i eu cred, ca [sunt scrise] in cetatea Ierusalimului,
care este in ceruri, in care numai dreptatea si sfm^enia vor
impara^ii. §i „nu cunoasteti", zice Apostolul despre aceasta,
„ca nedrep^ii nu vor mostenii Impara^ia lui Dumnezeu?"( I
Cor. 6,9).

Si pdgdnii cat si ereticii pot face minuni dar acestea
nu au nimic de-aface cu adevarul vietii cu Dumnezeu

85. Insa cineva poate sa spuna, ca cei nedrepfi nu pot
face acele minuni vazute si poate crede, mai degraba, ca
acelea sunt spuse ca minciuni, care se regasesc si in
cuvintele: „noi am prorocit intru numele Tau, si am scos
demoni intru numele Tau, si am facut multe lucruri
minunate".

270

Pe unul ca acesta sa il lasam sa citeasca, ce lucruri
mari au facut vrajitorii egipteni ca sa se intreaca cu Moise,
slujitorul lui Dumnezeu sau, daca nu vrea sa citeasca
acestea, fiindca ele nu au fost facute intru numele lui
Hristos, sa-1 lasam pe el sa citeasca, ceea ce Domnul Insu§i
a zis despre fal§ii proroci, cand a zis: „Astfel, daca vreun om
va va spune, uite, aid este Hristos sau acolo, sa nu-1 crede^i.

Pentru ca se vor ridica falsi hristosi §i falsi proroci, §i
vor face semne mari §i minimi, ca, daca este posibil, sa-i
pacaleasca §i pe cei ale§i. lata, Eu va vestesc voua acestea
mai inainte" (Mc. 13, 21-23).

Avem nevoie de curatie interioara si de intelepciune
dumnezeiasca pentru ca sa intelegem capcanele de totfelul

86. De aceea, cum sa nu avem mare nevoie de un ochi
simplu §i curat, in sensul de a gasi aceasta cale a
inielepciunii, impotriva acelora care traiesc in zarva marilor
inseldciuni §i erori, adica in partea oamenilor rdi §iperversi,
ca sa scapam din toate acestea §i sa ajungem, cu adevarat, la
cea mai deplina pace §i la o nemi§cata statornicie in
intelepciune!

Pentru ca acesta e eel mai mare rise: ca prin
nerabdarea in dispute §i controverse sa nu vezi ceea ce poate
fi vazut decat de foarte pu^ini si anume: ca este mica
nelinistea cdstigului in comparatie cu nelinistea proprie.

§i, de asemenea, in acest sens, curg §i cuvintele
Apostolului: „§i slujitorul Domnului nu trebuie sa se certe,
ci sa fie bland cu to^i oamenii, destoinic de a inva^a,
indurator, intru blande^e sa ii inve^e pe aceia care gandesc
diferit; daca cumva Dumnezeu vrea sa le dea lor pocain^a,
spre in^elegerea adevarului" (II Tim 2, 24-25).

De aceea: „Fericiti sunt facatorii de pace, pentru ca
aceia fiii lui Dumnezeu se vor enema".

Mt. 7, 24-25. Faptele facute in credinta in Hristos

87. A§a ca, noi trebuie sa luam aminte, in mod
special, la cat de cutremuratoare este concluzia acestei

271

intregi predici, cu care am inceput cartea: „De aceea, oricine
aude aceste cuvinte ale Mele, §i le face pe ele, Eu il voi
asemana pe el cu un barbat in^elept, care §i-a zidit casa sa pe
o stanca" (Mt. 7, 24).

Pentru ca aici nu se confirma numai ce se aude sau ce
se inielege ci, mai degraba, ceea ce se face. §i daca Hristos
este piatra, dupa cum inva^a multe locuri ale Scripturii,
trebuie sa in^elegem asadar, ca omul zideste in Hristos ceea
ce a auzit de la El.

Mt. 7, 25. Ce inseamnd „ploaia", „rdurile" si
„vdnturile" de aici. A sta pe stanca Hristos inseamnd a
asculta si a implini voia lui Dumnezeu

„Ploaia a cazut, §i raurile au venit, §i vanturile au
suflat §i au batut acea casa, dar aceasta nu a fost doborata,
pentru ca era inradacinata pe o stanca" (Mt. 7, 25).

De aceea, nu te teme de vreun fel anume de triste
superstifii (caci ce altceva poate fi in^eles prin „ploaie",
cand e in^eleasa in sensul de tot ce e rduT) sau de adundrile
oamenilor, pe care eu le gandesc aici, ca fiind comparate cu
„vanturile". Iar „raurile" acestei vieti curg spre pamant, in
poftele trupe§ti. Pentru ca a§a sunt oamenii care sunt amagi^i
de imbogdfire §i care sunt sfarama^i de luptele care apar din
aceste trei la un loc 423 .

Caci niciunul care se teme de ele nu-§i zideste casa
decat pe stanca. Adica acela nu numai ca asculta, dar §i
implineste poruncile Domnului.

§i oamenii care asculta §i implinesc acestea, nu sunt
in mare primejdie cum sunt aceia to^i, care nu au o fundafie
stabild. Caci ei doar asculta, dar nu fac [ceea ce aud sa
faca], iar casele lor se naruiesc.

Mt. 7, 26-29. Cel care nu implineste voia lui
Dumnezeu nu clddeste pe piatra Hristos. Finalul predicii de
pe munte a Domnului

Pentru aceasta El a zis mai departe: „Iar oricine aude
aceste cuvinte ale Mele, §i nu le implineste pe ele, Eu il voi

423 Adica de cele trei lucruri pe care le reprezinta ploaia, raurile §i vanturile.

272

asemana cu un om nechibzuit, care §i-a zidit casa sa pe
nisip; §i ploaia a cazut, §i apele au venit §i vanturile au suflat
§i au lovit acea casa §i aceasta a cazut §i mare a fost caderea
ei.

§i cand toate au fost spuse, cand Iisus a terminat tot
ce avea de zis, poporul era uimit de inva^atura Sa. Pentru ca
El ii inva^a pe ei ca unul care are putere, §i nu precum ii
inva^au carturarii lor" (Mt. 7, 26-29).

Iardsi despre cifra 7. Cele 7 cereri si cele 7 daruri ale
Sfdntului Duh

§i aceasta este ceea ce s-a zis mai inainte §i s-a irrfeles
din profe^ia de la Psalmi, cand el a zis: „Eu il voi face
increzator in ceea ce il prive§te pe el. Cuvintele Domnului
sunt cuvinte curate; asemenea argintului incercat §i provenit
din cuptorul pamantului, cura^it de sapte ori" (Ps. 11,6).

Iar aceasta cifra eu sunt sfatuit sa o intrevad in spatele
acelor 7 cereri, pe care Domnul le-a pus la inceputul predicii
Sale, cand El a vorbit despre cei care sunt fericifi §i al celor
7 daruri ale Sfantului Duh, pe care Prorocul Isaia le-a
men^ionat.

Insa oricare altele din cele pe care le avem in fa^a sau
oricare altele am lua, pot fi considerate intre acestea, intre
lucrurile pe care le-am auzit de la Domnul §i trebuie sa fie
facute, daca dorim sa ne zidim casape o stdncd.

273

274

Sfdntul Fotie eel Mare

Opere trinitare

Traducere si note de
Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus

Comentarii teologice infrapaginale de:
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

275

Traducerea s-a facut conform edi^iei: Saint Photios,
Oeuvres trinitaires I, Ed. Fraternite Orthodoxe Saint
Grigorie Palamas, Paris, 1989, p. 55-77; 83-89; 97-115.

Identificarea temelor si, implicit, numele
subcapitolelor ne apartin.

276

Scrisoare enciclicd

catre Scaunele Episcopale

ale Alexandriei §i intregului Rasarit

continand

expunerea adevarurilor fundamentale;

§i ca noi trebuie sa marturisim

ca Duhul Sfdnt purcede doar de la Tatdl,

§i nu de la Tatdl si de la Fiul

Lucrdrile Satanei inainte si dupd intruparea
Domnului

1. Raul nu i§i epuizase inca vicleniile. Inca nu
terminase de intins cursele §i capcanele pe care le iscode§te,
inca de la inceputul lumii, impotriva neamului omenesc.

Inainte de venirea Stapanului in trup, el a intrebuint.at
nenumarate in§elaciuni, pentru a-1 zapaci pe om §i a-1
impinge sa comita fapte impotriva firii §i impotriva Legii.

Prin violen^a sa, a facut ca tirania pe care o exercita
asupra umanita^ii, sa fie si mai impovaratoare.

Apoi, dupa venirea Domnului, nu a incetat sa

7 . . . 424 • r

mventeze mincium §i inchipuiri , pentru a-i race pe
credulii care il urmau, sa cada in ghearele lui.

Ereticii care au luptat impotriva Bisericii cat si cei
condamnati la Sinoadele ecumenice

De aici s-au nascut simonienii 425 , marcionrfii 426 ,
montani§tii , maniheii §i toate hoardele eretice, in forme
multiple §i variate, luptandu-se cu Dumnezeu. §i tot aici i§i
afla originea Arie 429 , Macedonie 430 , Nestorie 431 , Eutihie 432 ,
Dioscor §i toata armata hulitorilor.

424 Prefacatorii.

425 Urmasii lui Simon Magul: http://en.wikipedia.org/wiki/Simon_Magus.
Urmasii lui Marcion din Sinope:

http://en.wikipedia.org/wiki/Marcion_of_Sinope.

427 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Montanism.

428 Urmasii \\x\Manis: http://en.wikipedia.org/wiki/Mani_%28prophet%29.

429 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Arianism.

277

Impotriva acestor erezii au fost convocate cele §apte
Sinoade Sfinte §i ecumenice, cat §i Sinoadele locale ale
barbatilor Sfinti §i purtatori de Dumnezeu.

Ei au taiat, cu sabia Duhului Sfant, aceste vldstare
rele §i au redeschis Bisericii calea larga spre inflorire.

Biruinta Bisericii asupra ereziilor de tot felul. Viata
in Constantinopolul ortodox

2. Or, despre aceste erezii indepartate §i cazute in
uitare, oamenii cuvio§i aveau mari nadejdi, crezand ca nu
vor mai vedea niciodata alti noi inventatori de blasfemii,
pentru ca hotararile Sinoadelor dejucasera toate eforturile
celui rau; nici alti noi apdrdtori ai invat.aturilor deja
condamnate de Sinoade, avand in vedere sfdrsitul §i cdderea
ereticilor §i ruinarea ucenicilor §i a urma§ilor lor.

Cu aceste nadejdi, credint.a se intarea, mai ales in
ora§ul imperial 434 , unde am vazut, in mai multe randuri, cum
situatii fara ie§ire se rezolvau prin harul lui Dumnezeu; unde
guri fara de numar au scuipat din nou asupra ceea ce le
manjea sufletul 435 , pentru a canta iara§i, impreuna cu noi,
Ziditorului §i Facatorului tuturor lucrurilor.

Ca dintr-un varf de munte inalt, ora§ul imperial face
din nou sa izbucneasca, saltand, izvoarele Ortodoxiei. Ele i§i
raspandesc undele curate ale credint.ei pana la marginile
universului §i adapa cu fluviile dogmatice sufletele din cele
mai indepartate col^uri ale lumii.

§i aceste suflete, de mult timp uscate prin ars^a
ereziei §i a ritului ne-ortodox, §i transformate in pustiu, au
inceput, odata scaldate in roua invat.aturii §i cultivate cu
grija, sa aduca roade intru Hristos.

430 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Macedonius_I_of_Constantinople.
31 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nestorie.

432 Idem: http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Eutyches.

433 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Dioscorus_I_of_Alexandria.

434 Este vorba de Constantinopol, Noua Roma.

435 (*) Se refera la intoarcerea unor eretici la credin^a §i la dezicerea lor de erezie.
Ca §i in cadrul Botezului, scuiparea spre apus inseamna dezicerea noastra de
Satana §i de pdcat. Cei care renunjau la erezie se manifestau ca §i cand arfi scuipat
peste erezia pe care o susjinusera pana atunci.

[Semnul (*) indica faptul, ca nota infrapaginala apartine Pr. Dr. Dorin Octavian
Piciorus.l

278

Reconvertirea armenilor la Ortodoxie

Astfel sunt armenii. Odinioara prizonierii ereziei
iacobite 436 , se aratau du§mani, in mandria lor, oricarei
propovaduiri ortodoxe, incepand din timpul Sfantului §i
marelui Sinod, care i-a reunit pe mul^i dintre Sfintii no§tri
Paring in ora§ul Calcedon.

Or, aceea§i armeni, cu ajutorul rugaciunilor voastre,
au gasit puterea sa-§i paraseasca erezia cea de lunga durata:
acum, poporul lor praznuie§te, in duhul curat al Ortodoxiei,
slujba cre§tineasca.

In ce-1 prive§te pe Eutihie, pe Dioscor, pe acel Petru
care a aruncat piatra impotriva credint.ei, pe Iulian din
Halicarnas §i toate semint.ele pe care ei le-au impra§tiat in
lume, poporul armean le ura§te §i le arunca in legaturile de
nerupt ale anatemei, urmand Bisericii universale.

Convertirea bulgarilor la Ortodoxie

3. Mai mult inca, poporul bulgar insu§i, pana acum
pagan §i du§man al lui Hristos, a primit o asemenea
dulceafa §i o asemenea cuno§tin}a de Dumnezeu, incat s-a
indepartat cu totul de ceremoniile orgiastice, pe care le
inva^ase de la stramo^i §i de la demoni.

El a respins minciunile superstiiiilor pdgdne §i s-a
intemeiat, in mod minunat, pe credin^a cre§tineasca 438 .

436 Se refera la episcopul monofizit Iacob Zanzale, de la care armenii au fost numiti
iacobiti. A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Jacques_Barad%C3%A9e.
Sfantul Fotie i-a convins pe armeni de erezia lor si, pentru doua secole, au fost din
nou ortodocsi, ca la inceputurile primei lor convertiri.

437 A se vedea: http://www.ccel.0rg/s/schaff/encyc/encycO6/htm/iii.lix.x.htm.

438 (*) Aici Sfantul Fotie atinge o problema pe care multi dintre cercetatorii
religiilor, care se ocupa cu modul in care s-a facut incre§tinarea popoarelor
ortodoxe, nu o percep prea bine.

Increstinarea unui popor inseamna dezicerea lui de superstijiile pagane, de vechile

traditii, care sunt improprii credinjei ortodoxe. Cei care se convertesc cu adevarat

renun^a la vechile obiceiuri pentru a fi proprii viefii dupa Dumnezeu.

Oamenii Bisericii, constienji de rolul lor dupa convertire, nu au niciun motiv sa

perpetueze mincinoasa lor viejuire de mai inainte. De aceea nu YiKznca. perpetueaza

sau mcre§tineaza obiceiuri pagane sau le transforms - nici nu se poate face asa ceva

- ci acei oameni, care nu tree printr-o reala convertire si nu traiesc acrivic viaja

Bisericii.

Acest lucru se poate observa din aceea, ca in carfile de cult ortodoxe si in Viefile

Sfinfilor nu apar la crestinii ortodocsi obiceiuri si un mod de viaja pagan, ci alte

279

Misionari din Apus vin si introduc in credinta
ortodoxa a bulgarilor ereziile si inovatiile lor

4. Pacat! Ce crima, ce nenorocire, ce sacrilegiu s-a
petrecut §i s-a perpetuat! Acest frumos preludiu, care ne
facea sa a§teptam o evanghelie de vesti bune, lasa, in
schimb, loc consternarii. Bucuria §i veselia se transforma in
doliu §i in lacrimi.

Acest popor tocmai imbrati^ase - nici nu se
scursesera doi ani - religia cre§tin-ortodoxa. §i, dintr-o data,
fiinfe fdrd Dumnezeu sj abominabile - cuviint.a §i credinta
noastra nu le poate numi altfel - fringe ale intunericului - de
altfel, erau §i originare din partea de apus a Imperiului 439 -
ah! ce nefericire! - Cum sa continui sa vorbesc? - ace§ti
hulitori s-au repezit in acest popor recent convertit la
credinta §i de-abia intarit in ea.

Intr-adevar, ca un fulger, ca un cutremur, ca o furtuna
cu grindina sau, sa zicem mai bine, ca ni§te adevdrafi porci
salbatici 440 [Ps. 79, 14], ei au asaltat via Domnului 441 , via
cea noud §i prea iubitd §i, lovind cu col^ii §i cu copitele -
vreau sa zic, impunand obiceiuri rele §i stricdnd dogmele
(caci indrdzneala lor a mers pana acolo) - au stricat-o de la
un capat la altul.

Ei au dus acest popor departe de dogmele curate §i
drepte, departe de credinta crestind imaculatd §i, cu
sofismele lor, i-au pregatit cdderea §i pervertirea 443 '.

5. Au inceput prin a introduce in Bulgaria, impotriva
deciziei Sfmtelor Sinoade, postul de sambata. Or, cea mai
mica nerespectare a Tradrfiei duce, in mod obi§nuit, la
despre^ul total pentru dogme.

Apoi, au atacat Marele Post. Ei au despar^it prima
saptamana [de restul celorlalte saptamani ale postului] §i au

feluri de izvoare, care nu sunt in patrimoniul Bisericii, au facut ca paganismul §i
superstijiile lui sa se perpetueze in istorie in forme modificate, alterate.

439 Imperiul Roman de Apus.

440 E vorba despre franci §i despre germano-franci. Ei au invadat Moravia, au intrat
in Bulgaria si au incercat sa distruga misiunea ortodoxa de aici.

441 Biserica Ortodoxa a bulgarilor.

In original: a coups de crocs et de sabots.
443 ^ Sfantul Fotie insista in carjile sale pe ideea, cum ca tezaurul credintei, daca
este modificat cu ceva, devine cu totul o minciuna, pentru ca nu poji imbina
adevdrul cu minciuna. Introducerea unor elemente straine de Ortodoxie in
marturisirea ecumenica de credinta a Bisericii, in Crez, duce la relativizarea
adevarului, la ambiguizarea sa.

280

inlocuit postul cu folosirea laptelui §i a branzei, pe scurt,
printr-un consum excesiv de lactate.

§i acesta nu era decat inceputul. Au facut §i mai rau,
parasind calea cea dreapta §i imparateasca pentru cea plina
de nelini§ti, au aruncat oprobriul asupra preo^ilor cinstrfi,
care traiau in casatorie legitima.

Da, ace§ti desfrdnafi, care au sedus atatea femei,
lasandu-le in ingrijire copii cu tatd necunoscut, tocmai ei au
fost aceia care au afirmat despre adevarafii preofi ai lui
Dumnezeu ca sunt demni de urd §i de dispref.

Ei au semanat aici semin^ele lui Mani 444 §i au
raspandit neghina printre grau, corupand astfel sufletele in
care saman^a credin^ei incepea sa germineze.

6. §i aceasta nu este tot. Ei au indraznit sa „refaca"
Mirungerea („refair la Chrismation") celor care primisera
ungerea sfanta de mainile unui preot.

Pentru aceasta ei s-au pretins episcopi §i au sus^inut
un lucru nemaiauzit §i monstruos, acela ca: Mirungerea
/acuta de catre preofi era nuld §ifdra niciun efect.

7. N-am vazut niciodata ceva mai ie§it din comun. Ce
nebunie! §i dusa la indeplinire fara scrupule! A indrazni sa
re-miruie§ti pe cei care primisera, odata pentru totdeauna,
ungerea cu Sfantul Mir, nu inseamna sa ridiculizezi §i sa
batjocore§ti, intr-un mod nebunesc, Tainele mai presus de
fire §i dumnezeie§ti ale cre§tinismului?

Pentru a se justifica, ace§ti hulitori au recurs la
sofismul urmator: „Preotii nu au dreptul de a-i sfm^i pe cei
nou boteza^i cu Sfantul Mir. Numai episcopul poate aceasta,
dupa lege".

444 Maniheii cereau de la clerul lor celibatul riguros.

445 (*) Din revolta Sfantului Fotie reiese faptul, ca atentatele impotriva credintei
ortodoxe a misionarilor trimi§i de la Roma erau atdt de noi §i de nemaiauzite pentru
el, meat patriarhul nostru nici nu i§i putuse mchipui mai inainte, ca s-ar putea
petrece a§a ceva.

Repetarea Botezului sau a Mirungerii i se pareau fapte abominabile, pentru ca

nimeni dintre oamenii Bisericii nu indraznise sa mai faca un asemenea sacrilegiu.

Comparand starea de lucruri din secolul al IX-lea cu cea din prezent, nici nu ne

putem inchipui cum gdndea un om ortodox in vechime, unde nu existau atacurile

furibunde la adresa credinjei ca astazi.

Relativizarea credinjei, a cultului, a Tradijiei erau vazute ca insuportabile, pentru ca

con§tiin{a ortodoxa a membrilor Bisericii era scrupuloasa.

Odata cu schisma din 1 054 - este evident in istorie, pentru orice cercetator de bun

sim{ - porjile ridiculizarii credinjei, ale sfinjeniei §i ale curajiei viefii Bisericii s-au

deschis larg §i nu s-au mai inchis niciodata.

28l

De unde vine aceasta lege? Cine a stabilit-o? Care
Apostol? Care dintre Paring? Care Sinod? §i cand s-a reunit
un asemenea sinod, va rog? De cine a fost ratificat?

Nu este permis preo^ilor sa unga cu Sfantul Mir pe eel
botezat? Atunci nu le este permis nici sa boteze, nici sa faca
Sfanta Liturghie. Astfel, preotul nu va fi decazut la
jumatate , ci se va trezi, foarte frumos, un simplu laid

Sa gandim: el sfm^e§te Trupul §i Sangele lui Hristos,
ii sfinjeste pe credincio§ii deja boteza^i, facandu-i sa se
imparta§easca cu Trupul §i Sangele Stapanului.

De ce n-ar putea sa-i sfm^easca §i pe noii boteza^i prin
Mirungere? Preotul boteaza, el sluje§te Taina care il
cura^e§te pe eel botezat. Po^i tu sa-i retragi Taina care
pecetluie§te §i face de neuters 447 aceasta cuntfire pe care a
savar§it-o?

Dar aceasta este ceea ce faci tu: interzici preotului
slujirea „darului Duhului Sfant" §i nu vrei ca oricine sa fie
cuntfit prin acest dar.

In acest fel, preotul tau, impopotonat cu titluri goale,
trebuie sa intre in acest dans §i sa te recunoasca drept
corifeu, adica drept episcop.

8. Departe de a se opri la acest abuz, ei au alergat in
„elanul" lor pana pe culmile nedreptaiii.

Inca nu indeajuns multumiti de nebuniile pe care le-
arn amintit, ei au indraznit - in obraznicia lor fara limite - sa
falsifice, cu ajutorul ra^ionamentelor amagitoare §i al
afirma^iilor mincinoase, Simbolul preasfdnt al credinfei
noastre - acest Crez invincibil, pe care intregul univers §i
toate Sinoadele s-au intemeiat.

O, ma§ina^ii ale celui rau! Au pretins aceasta noutate,
ca Duhul Sfant purcede nu numai de la Tatdl, ci si de la
Fiul.

Marea erezie a lui Filioque si consecintele ei nefaste
asupra triadologiei

9. S-a mai auzit vreodata ceva asemanator, chiar §i
din partea ereticilor care au existat vreodata?

Ce §arpe sinuos a varsat acest venin in inima lor?

446 Din ceea ce este.

447 Vesnica.

282

Cine dintre cre§tini poate sa accepte, pentru o clipa,
aceasta dubla cauzalitate in sanul Treimii?

Intr-adevar, in acest caz, Tatal este cauza Fiului §i a
Duhului iar Fiul este a doua cauza a Duhului.

Astfel monarhia - unicitatea principiului - se vede
scindatd §i sfar§im in diteism 448 . Teologia cre§tina cunoa§te
astfel diviziunea, ca in mitologia pagana §i vrednicia Treimii
monarhice §i supraesen^iale se pierde.

Or, din ce motiv, ar purcede Duhul §i de la Fiul
{Filioque)! Daca purcederea de la Tatal este desdvdrsitd - §i
este, pentru ca Duhul Sfant este Dumnezeu desavar§it, din
Dumnezeu desavarsjt - ce este atunci purcederea de la Fiul
§i pentru ce mai este ea? Ea nu mai are nicio ra^iune. Este
superflud §i goald de sens.

10. Pe de alta parte, daca Duhul purcede de la Fiul, ca
§i de la Tatal, de ce Fiul, la randul Sau, nu este ndscut de
Duhul, ca §i de Tatal? Ei nu mai au decat sa spuna §i
aceasta. In acest fel, macar, vor fi hulitori in cuvant §i in
gandire, §i indrazneala lor nu va lasa nimic de dorit.

1 1 . Considera inca §i aceasta. §tim ca proprietatea
principald a Duhului este purcederea din Tatal iar cea a
Fiului, la fel, este nasterea din Tatal.

Atunci, daca Duhul, dupa cum sus^in ace§ti nebuni,
purcede si de la Fiul, Duhul Se va distinge de Tatal printr-
un numar mai mare de atribute singulare decat Fiul.

Intr-adevar, purcederea Duhului e comuna Tatalui §i
Fiului. Dar purcederea de la Tatal, astfel, §i in mod evident
purcederea de la Fiul, sunt proprii Duhului.

Dar, daca Duhul Se diferen^iaza de Tatal printr-un
numar mai mare de atribute decat Fiul, Fiul va fi mai
aproape decat Duhul de esen^a/fiinta Tatalui.

Astfel, erezia obraznicd a. lui Macedonie,
pnevmatomahul (vrajma§ul Duhului Sfant), reintra in scena
in mod insidios, imprumutand intriga §i scena acestei noi
trupe 449 .

12. Un alt punct. Daca tot ce are in comun Tatal §i
Fiul, apar^ine, in mod indivizibil, §i Duhului, cum spune ca

448 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Binitarianism.

449 De teatru sau de circ, care masacreaza dogma Prea Sfintei Treimi.

283

este Dumnezeu, Imparat, Creator, Atotputernic,
Supraesential, Simplu, Indescriptibil, Netrupesc, Nevazut,
§i, vorbind in mod general, toate atributele Dumnezeirii?

§i ca iesirea Duhului de la Tatal §i de la Fiul este
comuna Tatalui §i Fiului? Atunci, Duhul purcede, de
asemenea, §i de la El Insusi. El I§i va fi Lui Insu§i principiu
§i, in acela§i timp, cauzd §i cauzat. Himera pe care nici
mitologia pdgdnd nu a cunoscut-o!

13. Sa continuam. Daca ceea ce II caracterizeaza pe
Duhul este diversitatea principiilor Sale producatoare, nu
trebuie, atunci, sa tragem de aici concluzia, ca El are drept
caracteristica, pe aceea de a fi produs de o poliarhie
(principiu multiplu)?

14. §i daca, considerand o alta ipoteza, ei spun ca
Duhul nu ia parte in aceasta noud asociere a Tatalui §i a
Fiului (ca Cei care pureed pe Duhul). Si ca Tatal este unit §i
impreund cu Fiul dupa esen^a/fiinta comuna, dar nu dupa
unul dintre atributele personate. Atunci ei exclud pe Duhul
de la esent f a/fiint r a dumnezeiasca comuna 451 .

15. Este clar: ei nu au niciun drept ca sa se numeasca
crestini - daca nu, binein^eles, pentru a-§i prinde mai bine
„vanatul" in cursa.

450 (*) Apari^ia zeilor in mitologie se lega de cauzalitate, de descender^a lor din
zeitajile anterioare. Daca se presupune ca Duhul este cauza §i cauzat, ca Se produce
pe Sine, atunci apare un mod de intrare in existenja, care nu fusese imaginat nici de
poetii pagani creatori de mituri.

Tot rationamentul Sfantului Fotie are in centru ideea ca nu se pot amesteca insu§irile
personale ale persoanelor divine §i ca nu putem presupune un principiu dublu, care
sa stea la baza purcederii Duhului Sfant, atata timp cat Fiul, Care Se na§te din Tatal,
nu are nevoie de principiu dublu pentru a Se na§te.

451 (*) In masura in care Duhul Sfant nu are aceea§i fiin{a cu Tatal §i cu Fiul ci El
apare dintr-o presupusa unitate fiinfiala a celor Doi, care da, intr-un mod indistinct,
fiinta divina §i Duhului, spune Sfantul Fotie, Duhul nu participa la fiinta divina in
mod egal cu Tatal §i cu Fiul, ci intr-un mod inegal §i medial de o presupusa
conjunctie a Tatalui §i a Fiului comunicatoare de fiin£i.

Dublarea modului de originare a Duhului nu are nicio explicate plauzibila, atata
timp cat Duhul Sfant i§i pierde particularitatea personala, cea de purees din Tatal,
pentru o reintrare in impersonalul fiinfei divine, pentru ca sa fie personalizat din
doud origini: din Tatal §i din Fiul.

Conform falsei dogme romano-catolice, Sfantul Duh nu are caracteristica personala
ci traspersonala, adica non-personala, El fiind o expresie a unei indistincte
transmisii defiinfa de la Tatal §i de la Fiul. In acest fel, Duhul nu este o persoana ci
un mod de afi alfiinfei divine.

284

„Duhul purcede de la Tatal §i de la Fiul": de unde
vine aceasta afirmatie? Gasim la Evangheli§ti aceasta fraza?
Care Sinod ne-a transmis acest cuvdnt hulitorl

Filioque nu apare in Scripturd si nici la Sfintii
Parinti. Noi argumente impotriva lui Filioque

16. Domnul §i Dumnezeul nostra spune: „Duhul, Care
de la Tatal purcede" [In. 15, 26]. Parintii care sustin aceasta
noua hula, spun: „Duhul, Care purcede de la Fiul".

Cine nu i§i va inchide urechile, pentra ca sa nu auda
aceasta enorma blasfemiel Ea contrazice Evangheliile, se
opune Sfintelor Sinoade, face mincinoase scrierile Sfintilor
§i Preafericrfilor no§tri Paring Atanasie eel Mare, Grigorie,
slava teologiei, Vasile eel Mare, stalpul imparatesc al
Bisericii, §i pe Gura de Aur a universului, oceanul
in^elepciunii, Hrisostom eel cu nume bun.

§i de ce sa-i pomenesc numai pe unii dintre ei?
Aceasta afirmatie hulitoare §i vrajmasa lui Dumnezeu este
impotriva tuturor Sfintilor Proroci, Apostoli, Ierarhi §i
Mucenici la un loc §i impotriva cuvintelor Domnului Insu§i.

17. Duhul, ziceti voi, purcede de la Fiul. Aceasta
purcedere este ea aceeasi ca §i cea de la Tatal sau opusd
acesteia din urma?

Daca este aceeasi, cum nu se confundd atunci
atributele personate §i nu devin comunel Dar tocmai
acestea sunt cele care fac Treimea sa fie Treime §i sa fie

, w . w 452

slavita ca atare .

Daca purcederea de la Fiul se opune celei de la Tatal,
nu sunt ei atunci urmasii maniheilor §i ai marcioniiilorl

(*) Originea unicd a Fiului si a Duhului din Tatal §i amprentele personate ale
persoanelor dumnezeie§ti sunt cele care fac Treimea.

Daca Fiul nu Lji ia fiinja din Tatal prin nastere §i Duhul prin purcedere §i daca nu
sunt pastrate aceste caracteristici personale nedizolvate nu avem Treimea noastra,
Dumnezeul nostru treimic, conform Revelajiei, ci un discurs filosofic, a-scriptural §i
a-traditional despre existenja lui Dumnezeu.

Filioque atenteaza la unitatea principiului in Treime, la caracteristicile personale §i
la rolul Tatdlui in Treime §i declaseaza realitatea personala. Numai daca acceptam
inalienarea caracteristicilor personale ale persoanelor divine §i monarhia Tatdlui
vorbim de adevaratul Dumnezeu al Parinfilor nostri.

285

Ei i§i indreapta limba, ca vrajmasi ai lui Dumnezeu,

impotriva Tatalui si a Fiului 453 .

18. Sa adaugam si faptul ca daca Fiul este nascut de
Tatal iar Duhul purcede de la Tatal si de la Fiul, atunci
Duhul, raportandu-Se la doud cauze, va fi, in mod necesar,
compus.

19. Daca Fiul este nascut de Tatal si Duhul purcede
de la Tatal si de la Fiul, ce anume impiedica faptul ca un alt
ipostas sa purceada, la randul sau, de la Duhul?

Atunci, urmand logica acestei dogmatici vrdjmase lui
Dumnezeu, nu vor mai fi trei, ci patru ipostasuri.

Dar mai bine sa zicem: vor fi o infinitate, pentru ca al
patrulea va produce un altul, acesta din urma va face la fel,
si asa mai departe, pentru a sfarsi in politeismul pagan 454 .

20. Daca purcederea Duhului din Tatal duce la o
existenid desdvdrsitd, ce va aduce, atunci, Duhului, o
purcedere si de la Fiul, din moment ce purcederea de la
Tatal este suficienta pentru a-I da existenid si ipostas?

Caci nimeni nu va indrazni sa spuna ca aceasta
purcedere de la Fiul produce unul dintre lucrurile care sunt
in jurul esent.ei/fiintei [dumnezeiesti], pentru ca Preafericita
Fire dumnezeiasca despre care vorbim nu cunoaste dualitate
sau compunere.

453 (*) Spunand acest lucru, Sfantul Fotie arata ca purcederea Duhului de la Fiul este
in mod evident altceva decat purcederea Lui de la Tatal. Iar daca e altceva, atunci
vorbim de o opozifie intre Tatal §i Fiul, de un alt fel de purcedere de la Fiul decat
purcederea de la Tatal.

Fantezista dubld purcedere a Duhului nu face decat sa relativizeze reciproc ambele
purcederi. Daca mai e nevoie de o altd purcedere pentru Duhul, ca Duhul sa fie ceea
ce este atunci purcederea Duhului din Tatal e superflua, ajungandu-se la concluzia
ca §i na§terea Fiului din Tatal e superflua, daca Fiul nu e nascut §i de Duhul.
Monstruozitatea acestor rajionamente este foarte evidenta, credem noi.

(*) Filioque este un rafionament pagan, care nu poate da na§tere decat la un
politeism desdnfat. Miza lui Filioque nu este §i nu a fost teologia, precizarea
teologica ci introducerea unui mod de a gandi lucrurile care incalca Scriptura §i
Tradijia, pentru ca e de sorginte filosofica §i nu teologica.

Filioque este incompatibil cu dogma triadologica pentru ca nu provine din viafa
Bisericii ci din filosofia pagdna §i nu §i-a propus decat sa modifice insa§i
fundamentul credinjei §i al vietii Bisericii.

Neacceptarea lui Filioque arata faptul ca Biserica nu accepta un mod de a teologhisi
in afara Scripturii §i a Tradijiei §i cere ca fiecare argumentare teologica sa aiba
racordare intima la sfinjenia §i adevarul netrucat al Bisericii, la adevarul deplin al
Revelajiei dumnezeiesti.

286

21. §i tot ceea ce nu apartine in comun,
Atotputernicei, Consubstantialei §i Preadumnezeie§tii
Treimi, este atributul Uneia §i Unei singure persoane din
Sfanta Treime. Si daca, pe de alta parte, purcederea Duhului
nu este un lucru comun celor trei persoane, atunci ea este
facuta numai de Una din Cele Trei.

Vrajma§ii no§tri afirma sau nu, ca Duhul purcede de
la Tatdll Daca da, atunci problema este inteleasa. Dar ei
sunt obligati sa renunte la mistagogia 455 care le este draga,
adica la teoria unei purcederi comune.

Dar poate ca ei vor sa spuna ca Duhul purcede numai
de la Fiul? In acest caz, de ce nu au dezvaluit de la
inceput 456 planul lor impotriva lui Dumnezeu? Ceea ce
vroiau sa faca, nu este sa II „asocieze" pe Fiu la purcederea
Duhului de catre Tatal, ci sa II excluda pe Tatal!

Ei vor, fara indoiala, sa continue sa mearga pe acest
drum §i nu le mai ramane decat sa inverseze na§terea, a§a
cum au facut cu purcederea, §i sa spuna acea absurditate
monstruoasa, ca Fiul nu Se na§te din Tatal, ci ca Tatal Se
na§te din Fiull Astfel, eel pu^in, lucrurile vor fi clare: vor fi
impara^ii nebunilor, cat §i ai hulitorilor.

22. lata inca un mod de a arata necuviinfa §i prostia
spuselor lor. Ceea ce putem infelege §i enunfa cu privire la
Prea Sfanta, Consubstan^iala §i Supraesen^iala Treime este,
fie un lucru care apar^ine in comun tuturor persoanelor
dumnezeie§ti, fie un lucru ce apar^ine numai uneia singure
din Cele Trei.

Dar purcederea Duhului nu este un lucru comun §i
nici - § i aici sunt ei cei care susjin aceasta - un lucru care
aparfine uneia singure dintre persoane.

Atunci, in Sfanta Treime Atotdesavar§ita, in Sfanta
Treime, izvorul vie^ii - sa nu fie, §i hula sa cada pe capul
lor! -purcederea Duhului nu existd de niciunfel.

455 Mistagogie inseamna inifiere intr-o taina, intr-o invajatura mistica.

456 De cand au intrat in acest joe murdar.

457 (*) Sfantul Fotie observa o alta consecinta diabolica a lui Filioque: prin aceea ca
Fiul e conexat la purcederea Duhului, nu se doreste decat transformarea Fiului in
principiu al Treimii.

Fiul devine principiul Treimii in locul Tatalui, ajungand ca sa Se nasca pe Sine si nu
sa fie nascut de catre Tatal. Oricum am intoarce ra{ionamentul filosofic care sta la
baza lui Filioque ajungem la concluzia ca in Dumnezeu nu sunt importante
persoanele ci fiinfa divind si ca fiinja este cea care na^te persoane si nu fiin{a este in
persoane.

287

Promisiune de aprofundare a discutiei despre
Filioque

23. Putem sa adaugam mii de argumente aflate sub
obroc („par boisseaux"), pentru a demasca (sau a reduce la
tdcere) ateismul lor.

Totu§i nu putem sa le includem aici, nici sa facem o
expunere completa intr-o simpla scrisoare.

Astfel incat, nu v-am prezentat pana acum decat ni§te
informaiii elementare §i pe scurt. Pastram, ca rezerva,
combaterea argumentelor lor in alte circumstance §i propria
noastra invat.atura detaliata, pentru o alta vreme, cand, cu
voia lui Dumnezeu, va avea loc adunarea noastra.

Durerea pentru Biserica Bulgariei

24. Aceasta este deci erezia pe care ace§ti episcopi ai
intunericului - pentru ca ei se dau drept episcopV. - o
seamana in toata Bulgaria, fara a mai vorbi §i de alte lucruri
tulburatoare.

Acest zvon a ajuns pana la noi. Raniti pana in adancul
inimii de aceasta lovitura mortala, am crezut ca am vazut cu
ochii pe iubrfii no§tri copii, roadele pantecelor noastre,
cazand sub din^ii acestor serpi §i ai acestor animate
sdlbatice §i sfar§ind prin afi strivifi §i sfdrdmaii.

Ce de dureri, ce de munca, ce de sudori am depus
pentru a-i aduce la nastere §i la desavdrsirel Suntem cu atat
mai mult cople§iti de durere §i de intristare, cu cat ii vedem
pe copiii no§tri omora^i.

25. Durerea pe care o sim^im intr-o asemenea situate
este egala cu bucuria pe care am trait-o atunci, cand i-am
vazut eliberaii de vechile superstiiii.

(*) Este vorba aici de pdntecele duhovnicesc care ii naste pe fiii duhovnice§ti.
Chiar daca nu a fost de fa{a la propovaduirea Evangheliei in Bulgaria sau Moravia,
Sfantul Fotie i-a nascut duhovniceste pe noii crestini si a suferit pentru ei durerile
nasterii, prin rugaciunile sale si prin invajatura sa, pe care le-a transmis-o prin Sfinjii
Constantin-Chiril si Metodiu, ucenicii sai.

Atat de mare a fost dragostea sa, dar si durerea sa, incat spune despre aceia - despre
noii convertiji la crestinismul ortodox - ca sunt „rodul pantecelor noastre".
Observam din acest context ca legdtura interioara dintre Parinte %\fiul duhovnicesc
este atat de mare, incat orice atentare la ea starneste o durere imensd.

288

26. De aceea ne-au curs lacrimile §i ne curg inca. §i,
pentru a-i ridica din aceasta cadere, nu vom da somn ochilor
no§tri, nici dormitare genelor noastre (Ps. 131, 4), pana ce
nu ii vom aduce, dupa puterile noastre, in cortul Domnului.

Sinodul impotriva noilor eretici care au atacat
Bulgaria ortodoxd

27. In ceea cei prive§te pe agresorii lor, pe ace§ti noi
precursori ai apostaziei, pe ace§ti slujitori ai lui Antihrist,
pe ace§ti desfrdnafi 459 vrednici de mii de morji, pe aceste
calamitdii publice, pe ace§ti criminali, care, acestui popor
ginga§ §i de-abia intemeiat in credinfa, i-au provocat rani
atat de multe §i de adanci, pe ace§ti impostori, in fine, care
au declarat razboi lui Dumnezeu, impotriva lor am reunit un
Sinod 460 §i am hotarat, printr-un vot luminat de Dumnezeu,
condamnarea lor.

Nu am luat impotriva lor nicio hotdrdre noud, ci ne-
am marginit la a republica §i a aduce la cuno§tin}a tuturor,
hotararile Sinoadelor §i Canoanele Apostolice, care ii
acuzau deja.

28. Caci omul este astfel facut, incat vederea
pedepselor este un mai bun refren decat amintirea celor
vechi.

§i cand pedepsele de astazi corespund celor de
altadata, autoritatea celor vechi este §i ea coroborata.

In masura in care ace§ti oameni persista in gre§eala
lor cea de multe feluri, am decis excomunicarea lor din
turma cre§tinilor.

Motivele canonice ale excomunicdrii

lata de ce:

a) Canonul al 64-lea al Sfm^ilor Apostoli spune
acestea impotriva celor care ^in postul de sambata:

Sau derbedei.
60 E vorba de Sinodul din anul 866, tinut la Constantinopol, §i unde s-a decis
trimiterea acestei Scrisori Enciclice.

289

29. „Daca un membru al clerului poste§te duminicile
sau sambetele, cu excep^ia unei singure sambete, sa fie
depus; daca un laic face aceasta, sa fie excomunicat".

In acela§i sens, canonul 55 al celui de-al §aselea Sfant
Sinod ecumenic 461 , spune in acest fel:

30. „Deoarece am fost informal ca locuitorii Romei,
in timpul Sfantului Post al Paresimilor 462 , postesc sambata,
contrar disciplinei §i tradi^iei primite in Biserica, s-a parut
bun Sfantului Sinod ca sa ramana in vigoare, neschimbat, in
Biserica Romei §i pretutindeni, canonul care spune: daca un
membru al clerului posteste in sfdnta duminicd sau
sambata, cu excepfia unei singure sambete , sa fie depus;
daca un laic face asemenea, safe excomunicaF.

31. b) Pe de alta parte, Sinodul de la Gangra, in
canonul 4, cu privire la adversarii casatoriei, declara
acestea:

„Daca cineva se desparte de un preot casatorit, cu
gandul ca nu trebuie sa te imparta§e§ti cand acest preot
sluje§te Sfanta Liturghie, sa fie anatema".

In deplin acord cu aceasta hotarare, Sinodul al §aselea
a facut aceste precizari impotriva lor:

„Afland ca in Biserica Romei domina tradiiia - care
este considerate chiar ca un canon - de a-i face sa promita,
in mod public, pe candidal eligibilii la diaconat sau la
preo^ie, de a se despdrfi definitiv de soiiile lor, noi,
credincio§i intra totul vechii reguli canonice, conform celor
intemeiate cu in^elepciune de Apostoli §i ordinii instituite de
ei, hotaram:

- cdsdtoria legitimd a barba^ilor sfin^i lui Dumnezeu
va fi pe mai departe meniinutd §i de neatins;

- nu trebuie sa se puna problema dizolvarii, pentra
acest motiv, a vie^ii impreuna a celor doi soji, nici sa li se
interzica raporturile conjugale, la timpul cuvenit;

61 E vorba de Sinodul Quinisext, numit §i Trullo (II) (692).

462 Postal Mare.

463 E vorba de Sambata Mare.

290

- daca deci, se gase§te un om vrednic sa fie diacon
sau ipodiacon, sa nu fie in niciun fel indepartat de acest rang
ierarhic, sub pretextul ca traie§te cu so^ia sa legitima §i sa nu
i se ceara, in momentul alegerii, o promisiune publico, de a
renun^a la rela^iile legitime cu so^ia sa.

Astfel, evitam sa batjocorim casatoria intemeiata de
Dumnezeu §i binecuvantata prin prezen^a Sa.

Evanghelia spune: „Ceea ce Dumnezeu a impreunat,
omul sa nu desparta" (Mt.19, 6). Iar Apostolul inva^a astfel:
„Casatoria sa fie cinstita de catre to^i §i patul conjugal
nespurcat" (Evr. 13, 4). Si inca: ,,E§ti legat cu o femeie? Nu
cauta sa rupi [casatoria cu ea]" (I Cor. 7, 27).

In consecin^a, daca cineva indrdzneste, impotriva
Canoanelor Apostolice, sa il priveze pe un om sfinfit, adica
pe un preot, un diacon sau un ipodiacon, de rela^iile §i de
impreuna-vietuire cu so^ia sa legitima, sa fie depus; la fel,
daca un preot sau un diacon, sub pretextul evlaviei i§i
repudiaza so^ia, sa fie depus; daca persista, sa fie
excomunicat".

32. c) Pentru faptul de a fi rupt postul din prima
saptamana a Postului §i

d) de a unge din nou cu Sfantul Mir pe cei deja
boteza^i §i un§i, nu va fi nevoie, cred, de canoane pentru a le
condamna, pentru ca simpla men^ionarea a cestor fapte arata
necuviinia lor inimaginabild.

33. In sfar§it, §i mai presus de toate, hula lor
impotriva Duhului sau, mai degraba, impotriva intregii
Sfintei Treimi, chiar daca nu ar fi indraznit niciunul din
lucrurile pe care le-am amintit, aceasta hula care le intrece
cu mult §i ii a§aza pe ini^iatorii ei, numai ea singura, sub
milioane de anateme!

Chemarea la conclucrare a episcopilor si la
intrunirea unui alt Sinod

34. Acestea sunt evenimentele pe care le-am judecat a
fi legitime, conforme cu tradi^ia Bisericii, pentru a le aduce
la cuno§tin^a Fra^iilor Voastre intru Domnul.

291

§i va indemnam si va rugam cu insistent sa venrfi,
plin de dragoste, ca sa ne ajuta^i sa dezradacinam aceste
invaiaturi necuvioase si atee, fara a parasi totusi locul pe
care predecesorii vi 1-au lasat in paza.

Grabrfi-va deci, cu ravna arzatoare, ca sa alege^i
delega^i pe care ii ve^i trimite ca sa va reprezinte.

Sa fie vrednici de aceasta functie, imbraca^i cu harul
preo^iei, impodobiti cu cuviosie in cuvintele si in via^a lor.

Astfel vom taia din nou din Biserica, cangrena acestei
hule care se propaga si care castiga teren.

Cat despre demenfii care au aruncat, in poporul nou
„plantat" si intemeiat in credin^a, atatea semin^e ale raului, ii
vom smulge si ii vom arunca in foe, de comun acord.

Caci aceasta este soarta celor blestemafi, dupa
poruncile Domnului.

Noi nadejdi de catehizare a poporului bulgar

35. Aceasta datorie fiind indeplinita, hula va fi
respinsa, iar cuviosia intarita si avem mari nadejdi de a
vedea intregul popor bulgar, catehizat din nou in Hristos si
luminat prin Botez, revenind, impreuna cu mul^i aljii, la
credin^a care i-a fost propovaduita.

Si rusii se convertesc la Ortodoxie

Spun „multi al^ii", caci aceasta na^iune nu este
singura care si-a schimbat necuviinta de altadata, pentru
credinfa in Hristos.

Un popor facea sa se vorbeasca peste tot despre el si
se arata eel mai crud si mai sdngeros decat oricare altul.

Este vorba despre rusi 464 , care, cotropindu-si vecinii,
erau atat de mandri incat au indraznit sa ridice pumnul
impotriva Imperiului Roman.

Ei bine, iata-i pe ei imbra^isand religia crestina curatd
si adevarata, renun^and la vechile credinie pdgdne si fdrd
Dumnezeu, care ii ^ineau lega^i.

464 Sfantul Patriarh Fotie este primul Apostol al poporului slav.

292

In loc sa atace Imperiul, lansand lovituri rapide, a§a
cum mai facusera §i altadata, printr-o intreprindere
indraznea^a de mare anvergura, ei au cerut sa devina aliafi §i
supusi ai Imperiului nostru.

§i ard de o asemenea dragoste §i de atdta rdvnd
pentru credinfd - Sfantul Pavel poate din nou sa strige:
„Dumnezeu sa fie binecuvantat intru to^i vecii!" - incat li s-
a dat un episcop pentru a-i pa§te §i au imbra^at obiceiurile
cre§tine§ti cu multa grija §i devotament.

Din nou cere ajutor in misiunea de evanghelizare a
popoarelor

36. Aceste popoare, prin harul lui Dumnezeu eel
iubitor de oameni, care vrea ca to^i oamenii sa se mantuiasca
§i la cuno§tin^a Adevarului sa vina [I Tim. 2, 4], au parasit
vechile lor credin^e §i au primit, in schimb, credin^a cre§tina
in toata cura^ia sa.

Deci, daca §i Fragile Voastre doresc sa ne urmeze in
viteje§tile noastre eforturi §i sa ne ajute ca sa taiem §i sa
ardem iarba rea, atunci spunem cu convingere, in Domnul
nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru adevarat, ca turma
Sa va create §i mai mult §i se va implini cuvantul care zice:

„Ei Ma vor cunoa§te, de la cei mai mici pana la cei
mai mari dintre ei" (Ier. 31, 34).

Si: „Glasul lor - eel al invdidturilor apostolice - s-a
intins peste tot pamantul, §i cuvintele lor, pana la marginile
lumii"(Ps. 18, 5; Rom. 10, 18).

Cum sdfie delegatii care vor participa la Sinod

37. Este bine ca delegatii pe care ii ve^i trimite pentru
a Va reprezenta pe Prea Sfin^iile Voastre, sa fie investrfi cu
autoritatea supremd pe care a^i mo§tenit-o in Duhul Sfant.

Astfel incat sa poata, cu referire la problemele pe care
le-am ridicat §i la alte intrebari legate de ele, sa vorbeasca §i
sa ac^ioneze liber, cu autoritatea unui iron apostolic.

293

Probleme teologice si de comportament in Biserica
Italiei

Sa §trfi, de asemenea, ca am primit din Provinciile din
Italia, scrisoarea unui Sinod, care con^in acuza^ii, pe care
mi-e greu sa le mai repet: oamenii din Italia le lanseaza
impotriva propriului lor episcop 465 sj le trimit lumii intregi,
impreuna cu mari amenin^ari §i cu mii de rugamin^i.

Ei ne cer sa nu le dispretuim tulburarea, acum, cand ei
pier, intr-un mod jalnic, sub greutatea tiraniei care ii oprima
§i sa nu inchidem ochii asupra celor ce se intampla acolo:
calcarea in picioare a legilor preo^e^ti, rasturnarea intregului
statut al Bisericii.

Aceste fapte erau deja cunoscute in toata lumea prin
relatdrile orale pe care le-au facut calugarii §i preo^ii ce au
calatorit in acele regiuni: Vasile, Zosima, Mitrofan si mul^i
al^ii.

Ei s-au plans de acest despotism §i au cerut cu lacrimi
Bisericii ca sa facd dreptate. Dar, in prezent, a§a cum am
spus, exista scrisori, trimise din locuri diferite §i de autori
diferi^i, care au ajuns la noi, pline depldngeri infricosdtoare
§i tragice.

Dupa dorin^a §i dupa rugamintea expresa a autorilor
lor, adaug aici o copie. Caci ne-au implorat, cu rugaciuni §i
blesteme infrico§atoare, sa le transmitem tuturor scaunelor
episcopale §i apostolice. Astfel ve^i lua cuno^tin^a voi in§iva
de ele.

Noi le-am inclus in scrisoarea noastra, pentru ca
Sfdntul Sinod ecumenic, care se va reuni in Domnul, sa
confirme, cu un vot comun, §i asupra acestor probleme,
poruncile lui Dumnezeu §i canoanele Sinoadelor, §i pentru
ca o pace addncd sa se instaureze, de asemenea, intre
Bisericile lui Hristos.

Atentionare a Patriarhului Alexandriei

38. Caci nu am convocat numai pe Prea Fericirea
Voastra. Sa §trfi ca, dintre alte scaune episcopale §i

465 Papa Nicolae I.

294

apostolice, unii au sosit deja aici §i ca ii a§teptam §i pe
ceilal^i dintr-un moment in altul.

39. Fra^ia Voastra in Domnul se paze§te deci,
intarziind §i a§teptand sa mai treaca timpul, dintr-un motiv
oarecare, facandu-i pe fra^ii sai sa a§tepte mai mult decat se
cuvine. Ea trebuie sa §tie ca, daca absen^a sa va avea o
urmare supdrdtoare, va fi singura responsabild.

Patriarhul Alexandriei nu recunoscuse pdna la acea
data hotdrdrile celui de Al Saptelea Sinod ecumenic

39. Dorim sa consemnam in aceasta scrisoare §i o alta
dorin^a, privind Sfdntul Sinod ecumenic, eel de-al Saptelea.

Ar trebui sa da^i, in marea voastra jurisdic^ie
ecleziastica, ordinul de a ridica acest Sinod la rangul §i in
numarul Sfintelor Sinoade ecumenice, impreuna cu primele
§ase.

Am auzit, intr-adevar, spunandu-se, ca in unele
Biserici apar^inand de scaunul dumneavoastra apostolic, nu
se recunosc decat §ase Sinoade ecumenice: ele nu il cunosc
si pe al §aptelea.

Cu adevarat, ele observa cu ravna hotararile stapane§ti
§i nu cinstesc nimic mai mult. Dar ele nu recunosc inca
Sinodul ca atare §i inca nu il proclama in Biserica impreuna
cu celelalte §ase, de§i se bucura, peste tot, de aceea§i
vrednicie.

Enumerarea unor participantii la Sinodul al 7-lea
ecumenic

41. De fapt, acest Sinod a ingropat o erezie capitald.

Delega^ii celor patru mari scaune episcopale s-au
adunat §i au votat impreuna.

Fiind prezen^i, precum §trfi, §i trimisul scaunului
dumneavoastra de Alexandria, ieromonahul Toma §i
insotitorii sai, delega^ia de la Ierusalim, prea cuviosul
protopresbiter Petru, monahul §i egumenul Prea Sfintei
Manastiri Sfantul Sava din Roma.

295

42. Aceste persoane s-au adunat in jurul unchiului
nostru dupa tata („notre oncle paternel"), Prea Sfantul si de
trei ori slavitul Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului,
pentru a ^ine eel de-al Saptelea Sinod ecumenic, care a
intrant erezia iconoclasta si a biruit asupra acelor vrajmasi ai
lui Hristos.

De ce nu cunosc cei din patriarhia Alexandriei
hotdrdrile ultimului Sinod ecumenic

Dar este posibil, avand in vedere teritoriile cazute
atunci in mana arabilor, popor barbar si strain, ca nu a fost
foarte usor a face sa va parvina actele Sinodului.

Ceea ce explica de ce mul^i dintre credinciosii din
acele regiuni, ascultand si respectand hotararile despre care
vorbim, nu stiu insa, ca ele sunt opera acelui Sinod.

Urmdrile neacceptdrii ultimului Sinod ecumenic

43. Este deci neaparat necesar, asa cum am spus, de a
adauga acest Sinod celorlalte sase, precedente,
proclamandu-1, ca si pe acelea, Mare, Sfdnt si Ecumenic.

A nu indeplini aceasta datorie si a da dovada de
neglijen^a in aceasta privin^a, inseamna, mai intai, a face rau
Bisericii, dispre^uind un Sinod atat de important si aceasta
va duce la ruperea legaturilor si a unirii stranse pe care le
simbolizeaza.

In al doilea rand, neglijen^a noastra va redeschide
gura mare a iconoclastilor, a caror necuviin^a stiu ca o untfi,
la fel de mult ca si pe celelalte erezii.

Faptul ca dogma lor hulitoare n-a intrunit decat
dezaprobarea unui scaun apostolic si nu condamnarea
formala a unui Sinod ecumenic, le va da pretext pentru a
continua sa profereze blasfemiile lor scandaloase.

E nevoie de acceptarea imediatd a Sinodului al 7 -lea
ecumenic in patriarhia Alexandriei

296

44. Pentru toate aceste motive, credem ca trebuie, ca
in scrisorile sinodale §i in toate celelalte documente,
consemnari §i discu^ii privitoare la Biserica, sa consideram
acest Sinod ca al §aptelea, pe lista Sfintelor Sinoade
ecumenice. Aceasta este, din partea noastra, o cerere, §i este
de asemenea, ca de la frate la frate, un sfat pe care vi-1 dam,
propunandu-va ceea ce este drept.

Finalul Scrisorii Enciclice

45. Hristos, adevaratul nostra Dumnezeu, Intaiul
Stapan Jertfitor, Marele Preot, Care de buna voie S-a jertfit
pentru noi, ca Jertfa desavar§ita, Jertfa buna §i mantuitoare
§i ne-a ridicat cu pre^ul propriului Sau Sange, sa arate
totdeauna fruntea Voastra cinstita de ierarh deasupra
popoarelor barbare, care va inconjoara de peste tot!

Fie ca El sa va dea sa va sfar§4i alergarea viefii in
pace §i in lini§te. El sa va dea, in sfar§it, in loca§urile din
inal^ime, partea bucuriei §i a veseliei de nespus, impreuna cu
to^i Sfin^ii, acolo unde nu este nici durere, nici suspin, nici
tulburare, in Hristos Insu§i, Dumnezeul nostra adevarat, a
Caruia fie slava §i puterea, in vecii vecilor. Amin!

Sfinte Parinte, ne ragam pentru Sfin^ia Voastra, cum
este drept, §i nadajduim ca ve^i continua sa pomeni^i §i
nevrednicia noastra.

297

Epitom

impotriva sustinatorilor Vechii Rome;
despre faptul ca Duhul Sfdnt purcede numai de la
Tatdl §i nu de la Tatdl si de la Fiul

Argumente impotriva ereziei lui Filioque

1 . Daca Duhul este simplu, dar purcede de la Tatal §i
de la Fiul, trebuie neaparat sa admitem ca ei sunt o singurd
persoand. Astfel este reintrodusa o confuzie sabeliand a
persoanelor sau, mai bine-zis, semi-sabeliand.

2. Daca Duhul purcede de la Tatal §i de la Fiul, El va
fi dublu sau compus. Daca Duhul Sfant este raportat la doua
origini, la doua principii, ce devine atunci monarhia 461 , atat
de mult cantata, a Sfmtei Treimi?

3. Daca Tatal II purcede pe Duhul §i Fiul II purcede
de asemenea, Tatal va fi o cauza a Duhului, in acela§i timp
apropiatd si indepdrtatd, datorita acestei purcederi si de la
Fiul.

4. Daca purcederea Duhului Sfant de la Tatal este
desavdrsita, purcederea de la Fiul va fi superflud.

5. Daca purcederea Duhului de la Fiul este aceeasi cu
purcederea de la Tatal, atributul personal al purcederii Le va
fi comun. Dar cum devine un atribut personal, unul comunl

Daca cele doua purcederi sunt opuse, nu se vor
distruge una pe alta, pentru ca cele aflate in opozifie se
distrug totdeauna una pe alta?

In sfar§it, daca ele sunt diferite, o „prima parte" a
Duhului va fi purees intr-un fel §i o „a doua parte", in alt fel,
iar El va fi atunci „compus" din pdrfi inegale.

6. Pentru ca Fiul sj Duhul izvorasc dintr-o singura
cauza, adica Tatal, §i daca Fiul, la randul Sau, este izvorul

66 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sabelianism.
467 Principiul unic al Sfintei Treimi, adica Tatal, singurul izvor al dumnezeirii.

298

Duhului, atunci trebuie ca §i Duhul sa fie izvorul Fiului.
Pentru ca Tatal Ii „proiecteaza" cu aceea§i cinste, §i pe Unul
§i pe Celalalt.

7. Daca Fiul are in comun cu Tatal, purcederea
Duhului Sfant, atunci Duhul Sfant participa El Insu§i la
aceasta purcedere. Intr-adevar, tot ceea ce Tatal are in
comun cu Fiul, are in comun §i cu Duhul Sfant. La fel,
Duhul va fi in acelas-d timp §i cauzd §i cauzat, ceea ce este
mai monstruos decat toatd mitologia pdgdnd.

8. Daca Fiul pur cede §i El, dar Duhul nu are puterea
de apurcede, Duhul va avea mai puiind putere decat Fiul §i
recadem in dementa lui Macedonie.

Fundamentarea ereticilor pe Sfintii Pdrinti. Problema
coruperii cdrtilor patristice si cea a greselilor unor Sfinti
Pdrinti

9. Ei invoca in apararea lor, autoritatea lui
Ambrozie 468 , care ar fi enun^at pe Filioque in cartea sa
Despre Duhul Sfant, apoi pe cea a lui Ieronim 469 §i a lui
Augustin 470 .

Putem raspunde urmatoarele: ori pnevmatomahii au
facut interpolari in operele lor, ori ace§ti Sfinti Paring s-au
exprimat astfel pentru a-si menaja ascultdtorii, a§a cum a
facut Sfantul Vasile eel Mare, cand a ^inut sub tacere, pentru
un timp, teologia Prea Sfantului Duh 471 sau pur §i simplu,
oameni fiind, au parasit intr-o anumita intamplare, calea cea
dreapta, dupa cum s-a intamplat multora dintre cei mai mari,
printre care ii putem aminti pe: Dionisie de Alexandria ,
Metodie de Patara, Pierios, Pamfil, Teognost, Irineu de
Lyon 473 , §i ucenicul sau, Ipolit.

468 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ambrozie_al_Milanului.

469 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ieronim.

470 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Augustine_of_Hippo.

471 Sfantul Vasile eel Mare, Despre Duhul Sfant, trad., introd., note §i indici de Pr.
Prof. Dr. Constantin Corni{escu sj Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, in col. PSB, vol.
12, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1988, p. 17-92.

472 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Dionysius_of_Alexandria.

473 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Irineu_de_Lyon.

299

Noi nu acceptam unele dintre afirmaiiile lor, de$i ii

■ .. -474

cinstim pe ei .

Episcopii ortodocsi ai Romei nu au vorbit despre
Filioque

10. Ace§ti trei Sfin^i Paring - Ambrozie, Ieronim §i
Augustin - au afirmat pe Filioque, dupa cum spun cei din
Roma. Dar episcopii celor §apte Sinoade n-au suflat niciun
cuvant despre aceasta.

Dar toate aceste Sfmte Sinoade succesive au stabilit
definifia credinfei noastre, iar papii, lumini ale Bisericii de
la Roma, §i-au adus, fara rezerve, aprobarea §i sprijinul fa^a
de hotararile acestor Sfmte Sinoade.

Mai mult, ei au stabilit ca nu se poate adduga sau
retrage nicio dogma din Simbolul de credin^a §i ca eel care
ar indrazni sa faca o asemenea fapta, sa fie dat cu totul afard
din Biserica.

11. Totu§i, Dumnezeiescul Grigorie Dialogul 475 , care
a inflorit in gradina Bisericii la pu^in timp dupa Sinodul al
Vl-lea ecumenic, a inva^at, in operele sale in latina, teologia
purcederii Duhului Slant numai de la Tatal.

Zaharia, care, o suta §aizeci §i cinci de ani mai tarziu,
a tradus Dialogurile in grece§te, da acest text: „Duhul
Mangaietor iese de la Tatal §i ramane in Fiul".

Si aceasta dogma o cuno§teau de la
Inaintemergatorul, care a vazut pe „Duhul pogorandu-Se
sub forma de porumbel §i ramanand deasupra Lui" (In. 1,
32).

12. Leon §i Benoit, alji episcopi celebri de la Roma,
mai tarziu, au enun^at o hotarare, de a se citi Crezul in
grece§te la Sfanta Liturghie, la Roma §i in toate celelalte
Biserici care depindeau de ea, pentru a evita ca saracia
limbii vorbite curent 476 , sa fie cuiva prilej de neinfelegere §i
de hula.

474 Ca Sfinti ai Bisericii.

475 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Dialogul.

476 E vorba de limba latina.

300

Acela§i Leon, deschizand vistieria Bisericii apostolice
din Roma, a luat de acolo doua scuturi, care fusesera a§ezate
odata cu obiectele sfmte, §i care aveau inscrise, cu litere
grece§ti §i in limba greaca, o versiune a Crezului ortodox §i
a dat ca sa fie citite in prezen^a intregului popor roman.

Sa adaugam faptul, ca pana in timpul Cuviosului
Serghie, Patriarhul Constantinopolului, episcopii din Roma,
din primele momente ale pontificatului lor, trimiteau tuturor
Scaunelor Patriarhale, scrisori con^inand marturisiri de
credinid, care con^ineau §i Simbolul de credinid absolut
intact.

Filioque nu are fundamentare scripturald

13. Dar de ce sa peroram atat de mult? Fiul §i
Stapanul inva^a, in mistagogia Sa, ca Duhul purcede de la
Tatdl. Iar Marele Pavel, pe de alta parte, ne aduce la
cuno^tin^a ca: „In ce ne prive§te, daca un inger din cer ar
vesti o alta Evanghelie decat cea pe care v-am propovaduit-
o voua, sa fie anatema!".

In acest caz, nu trebuie sa fii nebun pentru a merge sa
cau^i alt Doctor?

Alt fragment din aceia§i opera
extras din Manuscrisul de la Viena (Gr. Theol. 40).

Argumente scripturale impotriva lui Filioque

9a. David a zis: „§i cu Duhul gurii Sale" (Ps. 33, 6),
inva^and astfel ca Duhul purcede numai de la Tatdl, pentru
ca cuvintele „gurii Sale" fac trimitere la Tatdl, §i nu la Fiul.

Astfel, el a naruit mai dinainte blasfemia celor care
sus^in blasfemia purcederii filioquiste a Duhului.

10a. In cea mai mare parte dintre cazuri, termenul
„purcedere" nu semnifica nimic altceva decat faptul de a

301

iesi, ca in acest pasaj din Psalmi: ,Jesea (purcedea) afara §i
chiar acolo graia" (Ps. 40, 6 ).

Totu§i, in ceea ce prive§te purcederea Duhului Sfant
de la Tatal, acest termen nu inseamna pur §i simplu „a ie§i",
in mod accidental §i contingent, ci faptul de a „proveni" de
la Tatal, prin fire §i prin esenid.

Purcederea indica modul de existenfa §i arata

Ann

realitatea substaniiald a Duhului Sfant.

De fapt, Duhul Sfant nu exista, ca Fiul, prin nastere,
ci intr-un fel care Ii este propriu: prin purcedere. Caci este
propriu Fiului sd Se nascd din Tatal dupa fire §i este propriu
Duhului Sfant sd purceadd din Tatal dupa fire.

§i numai astfel Se disting Unul de Celalalt, vreau sa
spun, prin atributul existential („propriete existentielle"),
pentru ca sunt, de altfel, Unul: Unul, dupa esenja §i dupa
fire, Unul, dupa putere §i dupa vrednicie §i, intr-un cuvant,
Unul, pentru toate celelalte lucruri, atat impreuna cu Tatal,
cat §i Unul cu Altul.

Deci cum spune^i voi ca Duhul Sfant purcede si de la
Fiul (Filioque)?

A. Daca purcede de la Fiul ca de la cauza Sa, atunci,
sunt doud cauze §i doud principii: Tatal sT Fiul. §i Cel pe
care II cinstim nu mai este o monarhie ci, mai degraba, o
diarhie. §i este inutil sa mai subliniez toate incongruen^ele
care urmeaza din afirma^ia aceasta.

B. Daca El purcede intr-un alt fel, adica, poate, in
virtutea unei conexiuni reciproce, pentru ca persoanele
treimice Se con^in Una pe Alta 478 §i, pentru a spune pe scurt,
daca El purcede ca sT cum arfi trimis de Fiul - caci a§a cum
Tatal II trimite pe Fiul, a§a §i Fiul II trimite pe Duhul.

Dupa cuvantul Domnului: „Cand va veni
Mangaietorul pe care II voi trimite la voi de la Tatal, Duhul
Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi
despre Mine" - daca in acest sens spune^i ca Duhul Sfant
purcede §i de la Fiul, ei bine, gandirea voastra e sdndtoasd
§i intemeiata, dar pacaturfi, totu§i, intr-o alta privin^a.

477 Adica faptul de a exista prin Sine.
78 Literal: „datorita perihorezei reciproce".

(*) Perihoreza este termenul teologic care indica compenetrarea, impreuna
cuprindere a persoanelor dumnezeie§ti datorita unitajii lor de fiinja. Astfel Tatal este
in Fiul §i in Duhul, Fiul este in Tatal §i in Duhul, Duhul este in Tatal §i in Fiul.
Fiecare dintre Ele este in celelalte Doua §i Le confine pe celelalte Doua.

302

Filioque atenteazd la neschimbabilitatea Crezului
ortodox

Mai inainte de toate, pentru ca a^i modificat cu
aceasta addugire, Expunerea credintei, Crezul stabilit in
mod defmitiv §i acceptat de cele §apte Sfinte Sinoade
Ecumenice §i sunte^i singurii care a^i ac^ionat astfel.

Cea de a doua gre§eala a voastra este modul in care il
intrebuintati aici pe „§i". Caci acest cuvant, aceasta
conjuncfie, cum se nume§te in mod obi§nuit, lasa sa se
inteleaga ca purcederea de la Tatal §i purcederea de la Fiul
sunt pe acelasi plan, in timp ce voi dati un sens diferit
purcederii de la Fiul, a§a cum am vazut.

Smintirea aproapelui

Caci nu este de ajuns numai sa ai pentru tine o
gandire ortodoxa, ci trebuie sa nici nu-l smintesti pe
aproapele.

Daca eel ce sminte§te numai un singur frate este
vrednic, dupa Evanghelie, de o pedeapsd infricosdtoare, ce
pedeapsa va fi deci indeajuns de mare, pentru cei care au
smintitpe toatd lumeal

Un alt argument scriptural impotriva lui Filioque

11a. Auzind ca Dumnezeu Fiul a spus despre Duhul
Slant: „E1 purcede de la Tatal" si ca nu S-a mul^umit sa o
spuna numai o singurd data, ci de doua ori in acela§i verset
(In. 15, 26), de ce n-a spus, deci, atunci: „§i de la Mine"?

Ce raspund ei acestui argument? Ca Domnul vorbea
cu smerenie, ca om. Putem sa le aratam insa ca se in§ala.

Caci, in mod sigur, nu ca om a spus Hristos: „pe Care
II voi trimite la voi", ci ca Dumnezeu. Omul, cu adevarat, nu
II trimite pe Dumnezeu. Dar Duhul Sfant este Dumnezeu.

Domnul a repetat de doua ori cuvintele „de la Tatal",
pentru a confirma acest lucru §i pentru a inchide gura celor
care ar spune, ca Duhul purcede „§i de la Fiul" (Filioque) 479 .

479 In acest loc din manuscris, o nota a unui copist spune urmatoarele: „Acest
argument este opera prea injeleptului si subtilului Imparat, care s-a folosit de ea in
polemica impotriva episcopului de Milano".

Manuscrisul de la Viena (Gr. Theol. 40) precizeaza ca este vorba de Imparatul
Alexis Comnenul. Episcopul in discujie ar fi Pierre de Milano, controversa avand loc

303

Scrisoare catre Mitropolitul de Aquileea

Catre Prea Fericitul Patriarh,

Prea Sfmtitul §i prea iubitul de Dumnezeu,

fratelui meu §i coliturghisitor,

Prea cinstitul §i slavitul Arhiepiscop §i Mitropolit de

Aquileea,

Fotie,

prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop

al Constantinopolului, Noua Roma

§i Patriarh ecumenic

Evidentierea persoanei destinatarului si a trimisului
prin care i-a parvenit scrisoarea la care rdspunde

1 . Scrisoarea pe care am primit-o de la Prea Fericirea
Voastra ne-a facut, inca de la inceput, sa cunoa§tem,
cugetarea dumnezeiascd ce va insuflete§te, cat §i mdreiia §i
indliimea iubirii duhovnicesti pe care o ave^i, care intrece cu
mult sentimentele obi§nuite ale celor ce sunt supu§i
stricaciunii.

Apoi, persoana plind de sfinienie [pe care a^i trimis-o
la noi], careia i-ati incredint.at scrisoarea, ne-a parut, prin
virtutile sale, prin in^elepciunea §i, mai ales, prin forfa §i
prin tdria caracterului sau, o oglinda in care am putut sa
contemplam trasaturile cinstite §i dumnezeie§ti ale Sfintiei
Voastre.

Insa, §i scrisoarea lasa sa se intrevada acestea, cu
certitudine, atata cat poate cuvantul scris. Dar el ne-a oferit
o icoand vie §i desavdrsita, §i ne-a adus, de asemenea, foarte
multa bucurie §i veselie, povestindu-ne evlavioasele osteneli
ale Prea Fericirii Voastre.

§i pe cine am avut sub ochii no§tri? Un om ce inspira
respect prin int.elepciunea sa mai mult decat prin parul sau
alb, bogat in fcrjelegeri duhovnicesti ca §i in virtu^i; un om in

prin anul 1116. Daca aceasta nota este adevarata, atunci acest fragment de text nu
apartine Sfantului Patriarh Fotie.

304

care fme^ea §i soliditatea gandirii se uneau armonios; un om,
intr-un cuvant, cu totul inve§mantat in harul care se cere de
la un preot, pe care numai Dumnezeu il sfm^e§te prin
puterea Sfintelor noastre Taine §i care are cinstea de a fi
ucenicul Vostru §i de a fi fost hirotonit de catre Sfin^ia
Voastra.

Astfel este preotul pe care noi 1-am vazut in trimisul
Prea Sfin^iei Voastre. Acest lucru ne-a facut sa cunoa§tem,
cu siguran^a, ca ierarhul care este deasupra lui, si care 1-a
hirotonit in Taina preo^iei §i care 1-a trimis acum la noi, are
o bogaiie de harisme dumnezeiesti §i trebuie sa fie, atat prin
via^a sa stralucitoare, cat §i prin iubirea §i prin ravna aprinsa
pentru dogme, un model §i o flacara, care conduc pe tot
omul pe calea mantuirii.

2. Aceasta persoana, de care vorbesc, care a primit de
la Prea Sfin^ia Voastra harul de episcop, a fost hranit, fara
nicio indoiala, de la masa inva^aturilor Voastre dumnezeiesti
§i s-a adapat din izvorul bogat al desavar§irilor Vostre; fara
de care n-ar fi putut niciodata sa straluceasca atat de mult in
virtu^i, a§a cum le sta bine Arhipastorilor lui Dumnezeu.

Dar copia nu este intotdeauna identica cu modelul §i
nici stralucirea luminii nu este aceea§i.

Trebuie, de aceea, sa dam slava lui Dumnezeu, Cel ce
este Binefacatorul nostra §i Ziditoral universului, Care
sfnu;e§te, in Apus, ca §i in Rasarit, invdfdtori §i jaclii §i ii
inal^a pe tronul arhiepis copal, ca sa straluceasca fara a slabi
§i sa lumineze inima §i sufletul multimii.

/ se confeseaza despre durerea pe care i-au provocat-
o noii ereticiprin Filioque

3. Dar, in mijlocul mangaierilor pe care le gustam
cugetand la sfmtele Voastre virtu^i, admirand faptele
curajoase, care ne bucura, iata ca un zvon ne love§te
urechile cu zgomot §i mai bine ar fi fost sa nu-1 fi auzit
niciodata!

Caci el nu ne aduce durere trupeasca, ci sufleteasca.

Totu§i, pentru ca virtu^ile Sfin^iei Voastre ne-au adus
multa nadejde, va vom spune §i motivul tulburdrii noastre.

305

Dar cum sa vorbim fara sa plangem? Unii din Apus
au lepadat cuvintele Domnului. §i ce lucru mai este frumos
[acum] la ei ?

Au dispre^uit ei dogmele, hotararile Sfm^ilor Paring
ai Sinoadelor? Au socotit ei intru nimic precizarile atente pe
care ace§tia le-au facut? Ori s-au aplecat asupra lor fara sa
aiba capacitatea duhovniceasca necesara pentru a le
in^elege? Nu §tiu.

Oricare ar fi motivul, zvonul - pe care as. fi vrut sa
nu-1 fi auzit niciodata - a ajuns la urechile noastre, ca unii
din Apus raspandesc ideea ca Dumnezeiescul §i Prea Sfdntul
Duh nu purcede numai de la Dumnezeu Tatdl, ci §i de la
Fiul. Or, afirmand aceasta, fac mult rdu credincio§ilor.

Aceasta dogma, in masura in care ramane o pdrere
personald, nu cauzeaza, poate, un a§a mare rdu celor care,
din lejeritate 480 , au imbrat^at-o, de§i stricaciunile nu sunt
mici.

In schimb, cand li se va propune o discutie pe aceasta
tenia §i li se va demonstra cu claritate, pe temeiul cuvintelor
inse§i ale Domnului §i pe al intregii Scripturi Sfinte, ca sunt
in in§elare, vor trebui atunci sa renun^e imediat la aceasta
dogma absurdd §i sa accepte dogmele §i textele ortodoxe.

Daca nu vor face nimic, atunci e clar ca vor cadea
intr-o hula foarte mare §i vor suporta o condamnare foarte
aspra, chiar daca nimeni nu i-ar denun^a in mod expres.

Caci sunt lipsi^i de orice virtute, mai ales in ceea ce
prive§te mdrturisirea credinfei adevarate §i sunt lipsi^i §i de
Duhul Sfant Insu§i, pe Care L-au jignit, dogmatizand ca
purcede de la Fiul.

Intr-adevar, prin aceasta a doua purcedere, ei II
nedrepta^esc pe Duhul Sfant §i iau in bataie de joe unica
purcedere.

480 (*) Preluarile teologice lejere. Cele mai multe dintre ereziile §i neadevarurile

spuse de-a lungul timpului au drept sursa necunoa§terea izvoarelor credinjei noastre

sau o preluare defectuoasa a acestora.

De aceea, o cunoa§tere teologicd autenticd nu se poate dobandi decat pe temeiul

unei vieti duhovnice§ti, a unei vieji sfinte §i a unei cercetari teologice de mare finete

§i adancime.

Un credincios ortodox nu poate sa i§i improprie orice lucru auzit fara sa il

autentifice, fara sa il confrunte cu Tradfjia §i cu Scriptura.

In masura in care Vietile Sfinjilor, carjile de cult, canoanele §i dogmele Bisericii

stipuleaza o anume realitate atunci aceea este o parte a credinfei noastre. Preluarile

lejere, fara autentificare, nasc mon§tri.

306

Mintea lor n-a putut sa gaseasca altceva mai aberantl
Sau, mai bine-zis, nu este acesta un lucru hulitor in eel mai
inalt grad?

Aceasta hula are ca rezultat atacarea a inse§i
cuvintelor Domnului §i respingerea dogmei §i a Tradrfiei,
care au fost pastrate intotdeauna in marile episcopii.

Despre Patriarhii ortodocsi ai Romei

4. lata dovezile! Leon eel Batrdn 481 (Leon I), episcop
al Romei - pentru a nu-i cita §i pe cei dinaintea lui - §i Leon
eel Tdndr (Leon III) , care l-a urmat, sunt cunoscu^i pentru
ca au pastrat credin^a si dogmele Bisericii universale §i
apostolice, cea a Sfm^ilor episcopi care i-au precedat §i a
hotararilor Apostolilor.

Primul dintre ei a dat multa stralucire celui de-al IV-
lea Slant Sinod Ecumenic, prin trimisji Sfhni pe care i-a
delegat §i, de asemenea, prin celebra sa scrisoare, care i-a
„desfiintat" 483 pe Nestorie §i Eutihie.

Insa in ea declara ca Duhul Sfdnt purcede de la Tatdl,
conform celor formulate la Sfintele Sinoade anterioare, insa
nu vorbe§te despre o purcedere de la Fiul.

5. La fel, Leon eel Tdndr, eel la fel cu numele §i cu
credin^a, inflacarat aparator al adevaratei evlavii, dorind sa
evite ca traducerea intr-o limba straina sa strice Crezul prea
curat al sfintei noastre credin^e, a scris textul in limba
originala, in greaca.

Astfel, el i-a inva^at pe apuseni, sa cante §i sa
teologhiseasca slava Sfintei Treimi in limba elena.

Departe de a se mul^umi numai cu aceasta porunca, el
a dat sa se construiasca pldci comemorative pe care a gravat
Crezul in grece§te §i pe care le-a expus, in mod public, la
poarta Bisericii din Roma.

Astfel se putea inva^a, fara nicio teama §i fara nicio
greutate, intreg con^inutul credin^ei.

481 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Leon_cel_Mare.

482 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Leo_III.

483 Terrasse = i-a doborat, i-a facut una cu pamantul.

307

§i nu mai ramanea niciun mijloc de a se in^elege rau
credin^a noastra, adevarata credin^a a cre§tinilor, folosind
texte facute in ascuns §ifara niciun sens.

Nu se mai putea face astfel, din Fiul, a doua cauzd a
Duhului, impreuna cu Tatal, pentru ca Acest Duh, Care
purcede de la Tatal, este egal in cinste cu Fiul nascut.

6. Ace§ti doi oameni, acest „duet" sfant care a luminat
Apusul, nu au fost singurii care au pastrat credin^a nepatata
§i curata de orice adaugiri straine.

Nu! Biserica apuseana nu duce lipsa de Mdrturisitori
sj nu ne este cu u§urin^a sa numaram corul ierarhilor, care s-
au facut auzi^i in intervalul de timp, care a separat pe cei doi
Leon, ce au stralucit cu aceea§i credin^a!

Dar, pentru ca Biserica Romei este intr-un gand cu
celelalte patru scaune patriarhale §i pastreaza aceea§i
credin^a §i pentru ca Biserica este intemeiata §i intarita pe
piatra cuvintelor Stapanului, aceasta Biserica, pe care porfile
Iadului, adica gurile necuvdntdtoare ale ereticilor, nu o vor
birui niciodata, dupa cum ne-a spus Adevarul Insu§i, de
unde §i de la cine a putut sa vina aceasta noud hula
impotriva Duhului, aceasta hula care este pe cale de a se
raspdndi?

§i cum sa nu ne tanguim fara incetare, cum sa nu
plangem nemangaia^i, vazand nenorocirea care decurge de
aici?

Dar, in acela§i timp, acest lucru ne obliga sa avem
indoitd rdvna, pentru a putea impiedica suferkrfa §i boala
care se intinde, ca sa ii inghita pe cei ale caror nume sunt
inscrise in turma lui Hristos !

Cere ajutorul Arhiepiscopului de Aquileea impotriva
noii erezii

7. lata de ce smerenia noastra se intoarce catre eel ce
este desavar§it in virUni, catre Sfin^ia Voastra, ca §i catre
marele apdrdtor al Bisericii, catre care privesc to^i fiii casei
lui Israel.

Va cerem sa face^i sa lumineze in fa^a tuturor focul
dumnezeiesc care arde in inima Sfnuiei Voastre!

308

Astfel, aprinzandu-va faclia, ca arhiepiscop, veti
arunca lumina mantuitoare peste toti cei rataciti §i ii veti
smulge pe ace§tia din gre§eala lor, aducandu-i la credin^a
care a umplut pamantul.

Despre dogma purcederii Duhului Sfdnt de la Tatdl

8. Dogma purcederii de la Tatdl reiese, in primul
rand, dupa cum am vazut, din cuvintele Domnului (In. 15,
26) 484 , ca fulger §i tunet care intrece toata lumina.

Sa primeasca deci, cei care II calomniaza pe Duhul
Slant spunand ca purcede de la Fiul, acest cuvant al
Evangheliei, §i sa paraseasca inselarea §i intunericul in care
se zbat.

Apoi vor putea, stralucind cu adevarata credintl, sa se
adumbreasca, impreuna cu oamenii evlavio§i, in
adaposturile unde arde, cu stralucire neinserata, lumina
Ortodoxiei.

Da, sa il respecte, in primul rand, pe Sfantul loan
Teologul, Apostolul mistic, ce §i-a rezemat capul de pieptul
Mantuitorului §i care ne conduce in cunoa§terea tainelor
cere§ti, pe care le scoate ca dintr-un izvor (qu'il y a puises).

In sfar§it, sa se roage ca sa primeasca iertarea
razvratirii lor impotriva Stapanului §i impotriva Sfantului
loan, eel mai mare teolog dintre Ucenici.

Continutul si urmdrile ereziei lui Filioque

Adep^ii dogmei purcederii Prea Sfantului Duh de la
Tatal §i de la Fiul introduc, in mod necesar, doud cauze §i
doud principii.

484 (*) Fundamentul dogmei purcederii Duhului Sfant de la Tatal este unul

evanghelic §i Sfantul Fotie precizeaza de multe ori in scrierile sale acest lucru.

In. 15, 26 confine marturia clara a Domnului, ca Duhul purcede de la Tatdl sj pe

acest fundament se bazeaza intreaga Tradijie ortodoxa ulterioara.

Daca nu accepti acest fundament te rupi de Tradijia Bisericii, pentru ca „Filioque nu

poate sa redea comuniunea adevarata intre Fiul §i Duhul, deoarece El Ii separa pe

Amandoi, atat in planul transcendent, cat §i in eel imanenf, cf. Pr. Dr. Jurcan Ioan-

Emil, Duhul Sfdnt si provocarile contemporane ale lumii, Ed. Arhiepiscopiei

Ortodoxe Romane, Alba Iulia, 1999, p. 95.

Pentru Sfantul Fotie, In. 15, 26 este un fundament suficient pentru a vorbi despre

purcederea Duhului numai de la Tatal, lucru neacceptat de exegeza romano-catolica

actuala.

309

Ei distrug astfel monarhia, adica unicitatea
principiului in Sfanta Treime.

Este limpede, de altfel, ca dogma lor duce la
predicarea, pe langa prima dogma, a unei dualitafi de cauze,
a carei unitate insa§i se subdivide - aceasta hula sa cada pe
capul lor! - in doudprincipii.

9. Pe de alta parte, daca purcederea de la Tatal este
desavdrsita, pentru ce mai este nevoie de o a doua
purcedere, din moment ce Duhul prime§te deja, prin
purcederea de la Tatal, desdvdrsirea absolutdl

Daca, dimpotriva, purcederea de la Tatal este
nedesdvdrsitd...Y)SLY cine va putea suporta o asemenea
absurditate, in care cadem acceptand o astfel de ipotezdl

In primul rand, cu adevarat, eel ce indrazne§te sa faca
o asemenea afirmatie, acela introduce nedesdvdrsirea in
sanul Atotdesavar§itei Treimi 485 .

Apoi, face ca, din doua parti, care sunt imperfecte in
sine, sa vina Duhul, Care desavar§e§te toate.

Mai mult, se intampla chiar ca sa faca din Duhul o
fiinid compusd, pentru ca spune ca a venit din doua cauze,
subliniind - o, limba necurata §i inima spurcata! - ca Duhul
purcede in mod nedesdvdrsit din fiecare dintre cele doua
cauze.

Cei care sunt tinu^i de aceasta hula, ar da bucuro§i
Duhului numele dQfiu mai mic. §i daca i§i {in totu§i limba
este de frica reac^iei pe care o vor avea din partea oamenilor
evlavio§i, caci ei nu sunt mai pu^in in favoarea acestei idei.

485 (*) Acesta e miezul nebuniei lui Filioque: el introduce nedesavargirea in Treime!

De§i se ataca numai purcederea Duhului de la Tatal, ca una nedesavar§ita, care are

nevoie §i de cea de la Fiul, prin aceasta, de fapt, se arata, ca nici na§terea Fiului nu e

desdvdrsitd §i ca nici Tatal nu e desdvdrsit, ajungandu-se ca in sistemul gnostic la

ideea ca Treimea are un defect dintru inceput, ca Dumnezeu este imperfect in mod

congenital.

Daca ai infatuarea sa negi afirmajia cu totul adevarata a Fiului lui Dumnezeu, ca

Duhul purcede de la Tatal §i sa pui la indoiala, prin asta, iconomia mantuirii, atunci,

prin Treimea lui Filioque omul nu s-a mantuit, pentru ca Fiul este imperfect, nascut

dintr-un Tata nedesdvdrsit, Care are nevoie de Fiul ca sa purceada pe Duhul.

Iar daca iconomia Fiului e nedesavdrsita atunci venirea Duhului nu ne mantuie§te pe

noi, nu ne sfin{e§te, pentru ca nu ne personalizeaza, atata timp cat Duhul, in sens

filioquist, nu e o persoana ci o manifestare impersonala a fiinjei divine.

§i de aici cadem in eel mai crunt panteism, pentru ca Filioque nu ne propune

personalizarea noastra prin harul Treimii ci o iradiere a noastra de o fiinfa divina

impersonala.

310

Caci daca Fiul a ie§it din Tatal prin nastere §i Duhul a
ie§it din Fiul prin purcedere, atunci Duhul este injosit la
rangul defiu mai mic.

Aceasta este o urmare inacceptabila, daca mai avem
cea mai mica urma de evlavie §i daca mai vrem sa fim
considerate crestini.

§i daca harul lui Dumnezeu ne daruie competent
necesara pentru o discufie teologicd, nu am face o mare
gre§eala daca am ignora aceasta erezie §i am neglija
respingerea ei? Cum, deci, vom ocoli noi osanda care ii
amenintl pe hulitori?

10. Pentru tine, iubite §i cinstite ierarh, Sfant intre
Sfinti, arata-le lor inca o data, urmarile dogmei lor absurde!

Duhul purcede - in opinia lor - prin na§terea
Fiului 486 . Dar na§terea Fiului §i purcederea Duhului de la
Fiul, Care Se na§te, sunt simultane.

Deci, fatl de Tatal §i Duhul iese prin nastere la fel de
bine ca §i Fiul: pentru ca Tatal na§te pe Fiul iar Duhul
impreuna-rasare 481 cu Fiul nascut.

Caci daca ie§irile Lor nu sunt simultane, ci Fiul Se
na§te intr-un anumit moment §i e nevoie de un alt moment
pentru purcederea Duhului de la Fiul - ei sunt redu§i
aproape cu totul la acest gen de invenfii - rezulta cu
necesitate ca Duhul este mai tdndr decat Fiul, pentru ca vine
dupd na§terea Fiului . . .

Dar daca, dandu-§i seama de aceasta primejdie, ei
renun^a la aceasta prea evidenta teomahie, recad in cealalta
problema dificila, fiind obliga^i sa recunoasca pe Duhul
nascut, [in loc de Duhul purees].

Noii eretici vor sa se fundamenteze pe cuvintele
Sfdntului Apostol Pavel

486 Dupa dogma latina, nascandu-L pe Fiul, Tatal Ii da sa purceada pe Duhul Sfant.

487 Co-jaillit = ta§ne§te impreuna.

488 ^ Anuland realitatea simultaneitajii ve^nice a na^terii Fiului din Tatal §i a
purcederii Duhului din Tatal, spune Sfantul nostru patriarh, Filioque ne propune o
reinviere a arianismului la nivelul Treimii, pentru ca Duhul apare ca posterior
na§terii Fiului din Tatal.

Se introduce un interval temporal in ve§nicie, o aberajie cutremuratoare §i se face
din Treime o forma evolutiva de existenfa.

Treimea nu mai e astfel Treime dintru inceput §i nici nu mai este neschimbatd, ci
sufera schimbari, transformari, atata timp cat purcederea Duhului din Ambele
persoane, care apar ca anterioare, presupune pierderea caracteristicilor personale in
timpul purcederii pentru a revenii la ele dupa aceea.

311

1 1 . Am aflat chiar ca indraznesc sa il atace pe Sfantul
Pavel insu§i, acest stapan §i Parinte al intregii lumi: ei
invoca marturisirea sa de om al lui Dumnezeu in sprijinul
ereziei lor.

lata argumentul lor. „Apostolul spune acestea:
Dumnezeu a trimis pe Duhul Fiului Sau, Care striga in
inimile noastre: Avva! Parinte!" (Rom. 8, 15).

Ei bine! Cei care i§i imagineaza ca gasesc in aceasta
fraza a Sfantului Apostol o justifware a propriei lor
ne§tiint.e, trebuie sa afle ca insu§i acest cuvant al Sfantului
Pavel, din care ei i§i fac un scut, acesta insu§i respinge, cu
cea mai mare putere, erezia lor.

Iese din orice discu^ie faptul de a-1 critica pe Sfantul
Pavel sau propovaduirea sa.

Insa noi le repro§am faptul de a fi falsificat cuvintele
sale, in care tresalta viat.a dumnezeiasca.

Pentru ca lor nu le e ru§ine ca sa puna pe seama lui
cuvinte §i ganduri pe care el nu le-a avut niciodata §i osanda
pe care ei o indreapta inspre el, sa cada pe capul lor 489 .

Relatia dintre Fiul si Duhul Sfdnt in teologia paulind

Deci, ce spune acest om ceresc 490 ? Ca Duhul Fiului
este trimis de Tatdl. Foarte bine! Marturise§te deci §i tu
acela§i lucru cu Sfantul Pavel.

Da, El este Duhul Fiului pentru ca:

- El nu este niciodata strain Fiului,

- El nu II contrazice niciodata,

- El nu a§aza niciodata altd Lege decat cea a Fiului,
§i, pe de alta parte,

- El are aceeasi esenfd §i aceeasi putere cu a Fiului,

- El are aceeasi voinfa §i aceeasi putere de decizie,

489 (*) Toji ereticii au acest obicei: propun drept baza a ereziei lor texte alese in mod
aleatoriu sau preferential din Scriptura sau Traditie. De multe ori nici texte, mai
mult sau mai pujin corupte, nu propun, ca fundament al propriilor lor opinii, ci
interpretari personale la anumite texte scripturale sau patristice.

Exegeza eretica intotdeauna propune fragmentul in locul infelegerii integrate, texte
corupte ca necorupte sau tradifii inventate in locul Tradifiei Bisericii.
De aceea Sfantul Fotie ne cere sa gandim cuvintele lui Pavel in acord cu infelegerea
lui §i nu sa-i forfam textele sau sa brodam basme pe marginea lor.

490 Dumnezeiescul Apostol Pavel.

312

- El este, fatl de Unul - fa{a de Tatal - in acelasi
raport de dependenfa ca si Fiul: Primul Se naste din Unul,
Al Doilea purcede tot din El 491 .

Si iata de ce Sfantul Pavel a zis ca El este „Duhul
Fiului"

Ei nu au deci altceva de facut decat sa pastreze
aceasta sintagma si nimeni nu ii va acuza de erezie.

Sfantul Pavel nu a zis: „E1 purcede de la Fiul", ci unii
vor sa spuna ca a zis, aruncand calomnii asupra
propovaduirii sale si facandu-se pe ei vinovafi de erezie.

Daca ei cred ca faptul de a-L numi „Duhul Fiului"
inseamna ca purcede de la Fiul, atunci vor dogmatiza si
faptul ca Tatal purcede pe Fiul, pentru ca Tatal este mereu
numit „Tatal Fiului".

Alte consecinte teologice dezastruoase ale lui
Filioque

Mai mult, interpretarea lor va face loc la o
multitudine fara sfarsit de cauze si de purcezatori ai
Duhului: pentru ca II numim, de asemenea, si: „Duhul
In^elepciunii", al „Cunostintei", al „Puterii" si al tuturor
atributelor de acest fel, care se cuvin Dumnezeirii.

Daca deci, sub pretextul ca Ii atribuie Duhului toate
aceste lucruri printr-un complement direct, ei sustin ca
Duhul purcede din ele, ei bine, putem spune atunci ca avem
de-a face cu niste minfi foarte inteligentel 492

Dar cum sa nu vezi prapastia acestei greseli, abisul
infricosator in care demersul lor „subtil", ii face sa cada?

12. Sa luam in considerare un alt aspect al dogmei lor;
de aici vom vedea iesind, intr-o zi, o altd blasfemie.

Sa presupunem ca Duhul purcede de la Fiul, fara sa
fie nici anterior, nici posterior nasterii Fiului, pentru ca

Adica din Tatal.
492 (*) Nu e prima data cand Sfantul Fotie este foarte ironic la adresa prostiei pline
de trufie a celor pe care ii combate. Ironia nu e, deci, un pacat, §i nici luarea lor in
batjocura, atunci cand adversarii adevarului au depart orice limita a bunului sim{ §i
ajudecafii §i au trecut de partea nebuniei evidente, avand, cu toate acestea, pretenjia
ca nu corupt nicio dogma. Numai ca ironia sa nu e un atac la persoand, o gratuitate,
ci o dezavuare a unei insolenfe greu de acceptat.

313

aceste determinari temporale sunt cu totul excluse in Sfanta
Treime.

Duhul, sa zicem, purcede simultan, adica §i de la
Unul §i de la Celalalt, in acela§i timp de la Tatal §i de la
Fiul.

Atunci, Cel purees va fi diferit in El Insu§i, in func^ie
de ipostasele, de persoanele care II pureed. Vor fi deci doud
Duhuri in loc de unul, unul purcezand de la Tatal §i celalalt
de la Fiul.

Caci contrariul ar fi ceva cu totul monstruos §i
neobi§nuit, pe care nu putem sa-1 vedem nicaieri, nici chiar
la fiin^ele care se reproduc prin nastere.

Intr-adevar, este evident faptul ca mai multe fiin^e
care sunt persoane, pot sa iasa din una §i aceea§i persoana.

In schimb, ca o singura §i aceea§i fiin^a, o persoana
unica, sa iasa din principii diferite fara sa pastreze in sine
diversitatea persoanelor care au conceput-o, este unfenomen
necunoscut §i imposibil de exemplifwat.

Nici na§terea, nici alt mod de concepere, chiar
superior na§terii, nu ne dau nici eel mai mic indiciu [ca a§a
ceva ar putea fi posibil].

13. Sa luam cazul copiilor. Se intampla adesea ca sa
se nasca mai mul^i, impreuna sau unul dupa altul, dintr-unul
§i acela§i pantece.

Alt exemplu: aceea§i mana love§te, scrie, face bine §i
se intinde catre Dumnezeu.

Dar a scrie este o sarcina proprie mainii. Lucruri
asemanatoare putem spune, daca vrem, §i despre picior.

Cine ar putea sa creada, doar daca nu este nebun, ca
mersul este un lucru specific atat mainii, cat §i piciorului, ca
faptul de a vedea apar^ine atat ochiului, cat §i urechii, sau
alte lucruri de acest fel?

Dimpotriva, la fel cum madularele sunt despar^ite §i
a§ezate in spa^iu, incat sa poata fi distinse unele de altele, la
fel §i ac^iunea lor, energia proprie fiecareia dintre ele, este
strans legata de firea madularului care ac^ioneaza, §i se
diferen^iaza de celelalte.

Aceea§i specificitate exista §i la nivelul fiin^elor care
sunt cu totul independente de alte finite, adica a ipostaselor,
a persoanelor.

314

Despre adevarata teologie prezentd la In. 16, 14

14. Ce scapare le mai ramane adep^ilor acestei hule?
Raul are atatea §iretlicuri cu care sa ne in§ele! Totu§i,
puterea §i in^elepciunea Pietrei unghiulare 493 , vorbind prin
gura robilor Sai, dejoaca cu u§urinta aceste stratageme.

Sa fim serio§i! La ce subterfugiu au sa mai faca acum
apel, pentru a intari blasfemia lor? Cu a cui autoritate se
vor mai acoperi? Cu cuvantul insu§i al Domnului! Da, intr-
adevar, nu le ajunge sa huleasca impotriva Stapanului. Mai
trebuie sa mai §i demonstreze ca El Insu§i le-a dat ideea
acestei hule si ca El a facut din aceasta o lege.

„Mantuitorul, spun ei, zice: «Acela va primi din al
Meu §i El aceea va va vesti voua» (In. 16, 14)" 494 .

Dar tocmai acest pasaj este eel la care ne putem referi
pentru a-i contrazice §i pentru a demonstra ca Duhul
prime§te [fiin^a] de la Tatal §i purcede de la Tatal intr-un
mod cu totul neindoielnic.

Deci, daca ace§ti oameni i§i sus^in erezia pe un verset
care, in realitate, ii contrazice in eel mai inalt grad, nu sunt
ei de plans?

Ace§ti teoreticieni lamentabili se arata inca si mai
lamentabili in dialoguri.

Nu este acesta versetul dorit? Ce poate fi insa mai
limpede, decat acest cuvant al Domnului, pentru a respinge
indraznea^a lor teorie? Nu ar putea reie§i de altundeva mai
cu claritate ca Duhul purcede de la Tatal §i nu de la Fiul.

15. Intr-adevar, ceea ce Domnul ne inva^a in alta
parte, cand spune ca Duhul purcede de la Tatal (In. 15, 26),
El exprima aici prin cuvintele: „Duhul va primi (va lua 495 )
din al Meu".

Sa luam aminte! El nu spune: „de la Mine", ci: „din al
Meu", adica, in mod evident, din Tatal.

Doar daca nu exista, pentru ei, altcineva, in afara de
Tatal §i de Duhul, care sa fie al Fiului §i pe care Fiul sa il
numeasca „al Meu".

493 A Pietrei din capul unghiului, adica a lui Hristos.

494 „Din al Meu va lua §i va va vesti" avem in ed. BOR 1988.

495 Nu §tiu daca traducatorul francez a ezitat intre termenii „a primi" §i „a lua" sau a
facut precizarea ca in acest context sensul lui „a primi" este acela de „a lua".

315

Daca vrajma§ii no§tri i§i mai imagineaza, ca marturii
atat de cople§itoare pentru ei converg sensului pe care il

1 • • 496 • - •

doresc ei, nu §tiu ce avocat ar mai putea gasi, pentru a
sus^ine dogma lor absurda.

Ei se arata neputincio§i in a in^elege texte care sunt
cunoscute de toata lumea, neputincio§i in a pastra dogma pe
care au ^inut-o in mana si neaga faptul de a inva^a de la
altcineva ceea ce nu cunosc.

Ar fi trebuit sa cerceteze cu ardoare §i sa ceara
ajutorul oamenilor in^elepti, care i-ar fi scos din ne^tiin^a
lor. Ei, in schimb, se prezinta ca ni§te stdpdni §i ca ni§te
parinfi ai propriilor lor elucubraiii.

Pentru ca Domnul zice: „Duhul va primi din alMeu §i
aceea va va vesti voua". Oare n-au niciun scrupul, ca sa nu
in^eleaga cuvintele: „din al Meu", altfel decat ni le-a spus
Mantuitorul?

De ce falsifica ei, ceea ce El a spus, citind: „de la
Mine", in loc de: „din al Meu"? Caci poate ca tocmai acest
mod de a citi i-a condus sa gandeasca, ca ar fi aici o
confirmare a ideii lor.

Dar, admi^and chiar, ca Domnul ar fi spus aceasta -
ceea ce nu este cazul - eu sus^in totu§i, ca interpretarea lor
ramane inacceptabild.

Caci termenul Xa\)$av£\.v (a lua, a primi) nu este
totdeauna folosit pentru a arata purcederea. El poate
imbraca, in anumite contexte, un sens cu totul diferit.

Trebuie sa facem foarte bine diferen^a intre doua idei.
Faptul ca un lpostas pnme§te §i jace sa fasneasca apele
in^elepciunii intr-un alt ipostas (sau: izvordste ceva intr-un
alt ipostas), nu are nimic de-a face cu faptul de a purcede,
adica de a-si primi fiinia sau ipostasul.

Astfel, luand in considerare chiar §i numai sensul
termenilor folosi^i, tot nu vad nicio indrepta^ire a gandirii
lor.

Despre greselile Sfintilor Parinti

Un cu totul alt argument al lor se arata a fi imbibat de
aceea§i demenfd §i fiind produsul aceleia§i nestiinfe §i, in

496 Ar putea fi vorba §i de un „avocat", in^eles in sens metaforic, adica de unul sau
mai multe versete pe care sa i§i sprijine, in mod fals, erezia.

497 Literal: este acela§i verb „puiser" = a scoate apa din put, a merge la izvoare.

316

acela§i timp, bun de a-i infunda in aceea§i necredin^a §i lipsa
de evlavie care ii poarta spre moarte.

16. lata aici noul lor argument: „Sa zicem ca este
adevarat ceea ce spune^i.

Dar Sfantul Ambrozie eel Mare, Augustin, Ieronim §i
inca al^ii ca^iva, care se bucura de aceea§i autoritate §i de
aceea§i important dogmatica ca §i ace§ti trei Paring, §i care
sunt de asemenea cunoscu^i, prin via^a lor luminoasa §i
virtuoasa, au inva^at, nu o data, in operele lor, ca Duhul
purcede de la Fiul. Urmandu-i pe ace§ti inva^atori, noi
credem §i marturisim aceasta dogma §i nu vrem sa ii
nedrepta^im pe ace§ti Sfin^i Paring §i sa ii acuzam de
erezie!".

Primul raspuns care trebuie sa le fie dat sare in ochi:
daca zece, sau chiar douazeci de Sfin^i Paring, ar fi spus
aceasta, atunci cand zece mii spun contrariul, intreb insa:
cine ii insulta pe Sfin^ii Paring?

Cei care restrang acest ocean imens de credinfa la o
minoritate, cei care fac din aceasta mdnd de oameni,
impotrivitori §i vrdjmasi ai Sfintelor Sinoade Ecumenice §i
ai mul^imii nenumarate de Sfin^i Paring purtatori de
Dumnezeu sau cei care sunt din larga majoritatel

„Daca refuzam sa spunem ca Duhul purcede de la
Fiul, zice potrivnicul nostru, atunci ii ridiculizam pe Sfhnii
Paring, care au spus tocmai aceasta" .

Dar daca acceptam sa o spunem, nu ne batem joe
atunci, cu atat mai mult, de Sfin^ii Paring, care, in
majoritatea lor zdrobitoare, n-au acceptat aceasta dogma
nici pentr-o clipa?

„Dar a sus^ine contrariul a ceea ce au spus ei,
inseamna a-i insulta pe Sfnuii Paring".

Dar nu inseamna a insulta, cu atat mai grav,
atotputernicia Stapanului a toate, atunci cand se falsified
cuvintele Sale §i cand este ales un alt invdfdtor, in afara de
El, pentru a face cunoscuta teologia?

Pe de alta parte, cine sus^ine aceste lucruri pe care le
pretinde^i? Dar cine il insulta pe Augustin, pe acest om
Slant, pe Ieronim sau pe Sfantul Ambrozie?

Nu este mai degraba acela§i care se opune Stapanului
§i Parintelui tuturor? Ba da, el este, §i nu eel care, fara a
inainta pe acest drum, recunoa§te smerit ca toata lumea

317

trebuie sa se supuna sfmtelor porunci ale Stapanului
universului.

17. Dar, din doua, una - insista potrivnicii no§tri - :
ori ace§ti Sfin^i Paring de care vorbim au afirmat o dogma
adevarata §i atunci to^i cei care ii socotesc in numarul
Parin^ilor trebuie sa imbrat^eze §i ei aceasta opinie sau ei au
proferat o hula §i atunci trebuie sa ii condamnam cu totul,
impreuna cu dogma eretica.

Ce nedreptate enorma! lata deci, pana unde merge
necuviin^a!

Inca nemultumi^i indeajuns pentru aceasta
„subminare" (subversion) a Teologiei, din care ei fac o lege,
li se pare ca nu au parcurs decat jumatate din drum, daca nu
reu§esc sa ii sara chiar §i pe aceia pe care ii socotesc Sfiniii
lor Parin}i\

Ei ii supun unui examen cu totul necuvincios §i „le
dezvelesc ru§inea". Da, ei sunt cu adevarat urma§ii lui Ham,
care, in loc sa acopere ru§inea tatalui sau, a avut indrdzneala
§i impudoarea sa o descopere (Fac. 9, 20-27).

Dimpotriva, fiii Bisericii, inimile credincioase
invajaturilor §i dogmelor sfmte, §tiu, ca vrednici urma§i ai
lui Sem §i Iafet, atat sa acopere rusinea pdrintelui lor, cat §i
sa condamne comportamentul urmasilor intoleranii ai lui
Ham, fugind de tovara§ia lor 498 .

18. Este bine de remarcat ca, daca oamenii pe care i-
am numit Sfinfi Pdrinfi, nu au spus nimic impotriva
Stapanului tuturor, nici noi nu ne opunem lor cu nimic.

In schimb, daca voi spune^i, ca ei se impotrivesc
cuvintelor Stapanului, atunci va asumati responsabilitatea
unei greseli duble: II a§ezat4 pe Stapanul in al doilea rand,

498 ^ q j ec ^ e stnilucita de delicatete duhovniceasca! Daca unii Sfinji Paring au

gre§it cu ceva, noi nu trebuie sa ne concentram atenjia asupra acelor scaderi ci

asupra confinutului extraordinar al viefii si al Teologiei lor.

A evidenjia gre§eala, a arata goliciunea Sfantului ca atare, eroarea lui este un act de

mare nesimfire atata timp cat fiii duhovnice§ti trebuie sa i§i iubeasca Parinjii prin

care se nasc §i cresc §i nu sa ii batjocoreasca.

Niciun om credincios §i, cu atat mai mult, un teolog, nu poate sa se bucure de

eroarea §i de raul altuia ci ei trebuie sa acopere micile scapari ale Sfintilor lui

Dumnezeu, temandu-se a fi ponegritorii placutilor lui Dumnezeu.

Iubirea acopera pacatele pentru ca e smerita, pe cand infatuarea trece cu vederea

marile realizari pentru a scormoni in putina murdarie care s-ar gasi la cineva.

In acest pasaj, Sfantul Fotie prezinta adevarata alura a teologului ortodox, care

trebuie sa fie iubitor de adevar §i impreuna luptator cu Pdrintii Bisericii, fidel

acestora, privind cu atenjie §i cu delicatete fiecare dezvoltare teologica in parte.

318

dupa ei §i ii socotiti voi in§iva.foarte vinovafi, pentru ca au
nesocotit poruncile Domnului.

Dar cat de multe scuze putem invoca, totu§i, pentru a-
i dezvinovati pe ace§ti Fericiii oamenil Cate imprejurari nu
au existat, ca sa ii constranga, pe mul^i dintre ei, sa pdstreze
tacerea asupra a diferite lucruri §i sa spuria altceva, din grija
de a-si menaja auditoriul sau pentru a raspunde atacurilor
eretice sau in sfar§it, din cauza unei ne^tiin^e pur umane,
care este partea noastra, a tuturor!

Unul, zic, era in plin razboi impotriva eterodoc§ilor,
altul dorea sa se pogoare la slabiciunea ascultatorilor sai, al
treilea urmarea un alt scop, §i presandu-1 imprejurarile, a
trebuit sa renunt.e, intr-o masura care nu e neglijabila, la
rigoare §i la acrivie, in scopul de a salva un adevar mai
eseniial.

lata cum §i unii §i aljii s-au aflat purtati sa spuna §i sa
faca ceea ce noi nu putem nici sa spunem, nici sa facem in

499

prezent .

19. Sa ne gandim, de exemplu, la Sfantul Pavel,
pentru a nu-1 cita decat pe el.

Nu a acceptat el, marele inva^ator al neamurilor, sa se
cura^easca dupa poruncile Legii §i, anume, sa se tunda (F.
Ap. 18, 18) 500 ?

Nu a „hranit cu lapte", el, pe cei care erau inca
incepatori in credin^a cre§tina, refuzandu-le „hrana tare" (I
Cor. 3, 2)?

§i daca am vrea, plecand de la el, sa studiem istoria in
amanunt §i sa punem in evident, la autorii care fac parte

499 ^ (^ omen ^ ar i u i teologic, ne spune Parintele nostru, trebuie sa ia in calcul toate
conditiile in care a fost scrisa o carte patristica. Daca luam aminte la timpul, la
modul, la destinatarul carjii, la subiect, la intenjia autorului, la o mie de lucruri in
acela§i timp, observam ca o carte a Parintilor a avut in calcul un cititor anume sau a
facut parte dintr-o corespondenja privata sau a vizat un auditoriu de un anumit tip.
Con§tiin{a teologica a Parintilor, caracterul, inten^ia, sfintenia §i cultura lor, toate se
imbina cu gradul de apetenja §i de intelegere teologica a auditoriului, cu momentul
istoric, cu vitregiile vremurilor.

Nu putem sa judecam o carte sau un autor numai dupa faptul ca nu ne convine noua
una sau alta. Nu le putem cere sa scrie ca noi, cei din secolul XXI §i nici sa gasim la
ei framantari care nu existau in secolul lor.

Un comentariu teologic smerit §i onest trebuie sa mearga in tandem cu intenjia
autorului §i nu sa traga la raspundere pe autorul carjii de lucruri care pe el nu 1-au
interesat sau nu interesau pe cititorii lui.

500 In textul romanesc al Sfintei Scripturi este mai evident faptul ca Sfantul Acvila s-
a tuns (F. Ap. 18, 18). Dar aceasta nu exclude ca §i Sfantul Pavel §i Sfanta Priscila sa
fi facut acest lucru.

319

din ceata 501 sfanta a Parintilor, toate cazurile asemanatoare,
ne-ar lua toata viata aceasta indeletnicire.

Dar cei care iau in considerare astfel de texte §i tree
cu vederea slabiciunea ascultdtorilor vremii, precum §i
nevoid oratorului de a se folosi de bldndefe in asemenea
imprejurari, precum §i polemica pe care o angajase
impotriva vrajma§ilor sai, pe scurt, daca scoatem din context
anumite texte §i le prezentdm astfel, ca dogme §i le primim
cu aceasta titulaturd, autorii lor m§i§i vor protesta impotriva
unui astfel de procedeu §i it vor condamna.

Cum trebuie sd ne comportdm fata de eventuale
greseli ale Sfintilor lui Dumnezeu

20. Pe de alta parte, daca autorii cu pricina au fost
avertizati asupra unui punct capabil sa starneasca polemici,
iar ei au continuat totu§i sa insiste in impotrivirea lor
impotriva cetei Parintilor; daca ei au impins indrazneala
pana la sfidare §i pana la rdzvrdtirea deschisa; daca au
continuat in aceasta parere ratacita §i sunt morti §tiind ceea
ce li se imputa; atunci, da, fara nicio indoiala, trebuie sa ii
respingem, impreuna cu dogma lor gre§ita.

In schimb, daca au formulat ceva incorect, §i un
anumit motiv, astazi uitat, i-a purtat ca sa faca o mica
modificare 502 legii celei drepte; daca nicio cercetare nu le-a
fost propusa asupra problemei in discu^ie, daca nimeni nu
le-a atras atentia sa se lumineze in privinta adevarului, in
acest caz, ca §i cand nu ar fi spus niciodata acel cuvant [care
poate fi eronat], vom continua sa ii consideram ca Sfinfi
Parinfi, datorita stralucirii vie^ii lor, a evlaviei pe care o
avem fata de virtu^ile lor §i fa^a de adanca lor credinta
ortodoxa, altfel irepro§abila. Nu le vom urma insa defmitiile
care sunt atinse de eroare.

Potrivnicii no§tri ac^ioneaza insa invers. Vrand cu
orice pre^ sa puna marturia Sfintilor Paring in dezacord cu
insu§i glasul Domnului, ei par, in mod declarativ, ca ii
cinstesc §i ii numesc Sfinfi Pdrinfi dar, in realitate, dupa

Choeur inseamna ceata, dar si: cor, strand, hord, dans. Nu ar fi gresit daca am
traduce si prin cor sau strand sau hord, pentru ca ei sunt glasurile cele dulci si
viorile cele sfinte ale Teologiei, hora cea vesela a Bisericii. Ei sunt corul care a
cdntat la unison adevarul si bucura urechile cele iubitoare de pace si de injelepciune.
502 Intorsatura.

320

ra^ionamentul lor, ii fac sa para vrajma§i §i vinovafi de
paricid.

Noi, care suntem con§tien^i de faptul ca mai mul^i
Sfin^i Paring §i Fericrfi s-au indepartat, in alte cazuri, de
rigoarea absoluta a dogmelor ortodoxe, refuzam, de fiecare
data, a le urma in gre§eli §i a le include pe acestea in
con^inutul de credin^a dar, fa^a de persoanele lor, ne pastram
cinstirea.

Facem la fel §i de aceasta data, daca se dovede§te ca
unii s-au in§elat §i au spus ca Duhul purcede de la Fiul.

Nu vom accepta aceasta idee, care se impotrive§te
cuvantului Domnului dar nici nu-i vom izgoni din ceata
Sfiniilor Paring pe ace§ti oameni vrednici de cinstire.

Exemple de Sfinti Pdrinti cu anumite greseli
dogmatice

21. Nu este §i Sfantul Dionisie al Alexandriei in
aceasta situate? Numarandu-1 in ceata Sfiniilor Paring, nu
primim insa §i propovaduirea sa cu tenta ariana, pe care a
tinut-o impotriva libianului Sabelie. Dar ce spun, ca „nu
primim"? Nu numai ca nu o primim, dar o §i respingem,
chiar §i cu ultima suflare.

Putem spune la fel §i despre Sfantul Metodie, marele
Mucenic §i Arhiepiscop, care a avut cheile tronului de la
Patara. De asemenea §i despre Sfantul Irineu, Arhiepiscop al
Lyonului §i despre Sfantul Papius de Ierapole.

Sfantul Metodie a primit cununa de Mucenic, ceilal^i
doi s-au aratat vrednici urma§i ai Sfiniilor Apostoli si via^a
lor virtuoasa straluce§te cu o lumina cu adevarat minunata.

Ei bine, daca ei nu au fost intotdeauna la inal^imea
adevarului §i s-au ratacit cateodata in pareri contrare
dogmelor comune ale Bisericii, in acestea nu le vom urma.

Dar nu mic§oram intra nimic cinstea §i slava pe care
o merita ca Sfinfi Pdrinfi.

22. O zi intreaga nu ar fi de ajuns, daca as. incerca sa
fac o lista cu to^i cei pe care ii cinstim §i ii slavim ca Sfhni
Paring, fara totu§i a merge in urma lor, atunci cand calea lor
se indeparteaza de adevar.

321

Nu acceptdm Filioque chiar daca vreun Sfdnt Pdrinte
l-a mdrturisit

Acest lucru trebuie sa il facem §i in cazul de fa^a, daca
se dovede§te ca unii dintre Sfnuii Paring au afirmat
purcederea Duhului de la Fiul, impotriva cuvantului
Domnului, Care ne-a inva^at pe noi.

Ne delimitam de aceasta noutate , in masura in care
ea trddeazd §i falsified cuvantul Stapanului. In schimb, in
ceea ce-1 prive§te pe Parintele acestei noi dogme, ne
abtinem sa il condamnam, cu atat mai mult cu cat nu este
prezent §i nu poate nici sa vorbeasca, nici sa se apere.

Dar, atunci cand acuzatul nu este in masura sa apara
in fa^a noastra §i nici sa trimita delega^i, cine ar fi atat de
nebun incat sa dea drumul unei acuza^ii impotriva lui?

§i fara acuzator, aceasta problema nu poate veni la
judecata. Fara judecatd nu e nici condamnare §i este
imposibil ca sa fie jignit cineva, care nu a luat parte la nicio
dezbatere, fara a te acoperi tu insu^i de ru§ine.

23. (1) „Sfnu;ii Paring au spus ca Duhul a purees de
la FiuF. Aceasta este obieciia. Noi raspundem ca ace§tia
sunt in numdr mic §i ca majoritatea Sfm^ilor Paring nu a
consimfit acestei pareri.

(2) Ca^iva Sfin^i Paring - pe care ii putem numara pe
degete - au iinut aceasta inva^atura. Dar hotararile Sfmtelor
Sinoade au osandit pe cei care se impotrivesc astfel
cuvantului Stapanului.

(3) Au fost Sfm^i Paring cei care au spus aceasta. Dar
la ce ne folose§te sa ne certain asupra numdrului Sfm^ilor
Paring in chestiune?

Cand toata zidirea face sa se auda un singur glas,
nimeni nu va parasi niciodata Mistagogia, nici inva^atura
Ziditorului §i Creatorului universului, pentru a alege
creatura in locul Lui, daca s-ar intampla ca aceasta sa
vorbeasca impotriva Celui ce a zidit-o.

Nimeni nu se va inchina in fa^a legilor iscodite de
creatura dispre^uind pe cele ale Facatorului §i
Intemeietorului lumii.

503 Inventie.

322

24. Invoci marturia Sfir^ilor Paring pentru a-{i sus^ine
dogma? lata aici marturia Stapanului Insu§i. lata hotararile
Sfintelor Sinoade Ecumenice. lata, in sfar§it, §i ceata celor
mai mul^i dintre Sfnuii §i de Dumnezeu purtatorii Parinji.

Papii Romei aufost ortodocsi

Acestea sunt izvoarele dogmatice de la care s-au
adapat duhovnice§te, inainte de tine, episcopii Romei, la
care ne-am referit pu^in mai inainte.

Ei au primit nealterata, datorita Simbolului sfdnt de
credinja, dogma Sfintei Treimi consubstan^iale §i au
transmis-o in toate provinciile din apus.

I-am citat

(a) pe cei doi Sfin^i Leon - Sfantul Parinte care a
stralucit la al IV-lea Sfant Sinod Ecumenic §i pe eel care e
partas. cu el la acelasj nume §i la aceea§i credin^a. Dar
exemplul lor este departe de a fi singular. Sa ne gandim:

(b) Stralucitul Adrian 504 a condus acela§i tron
apostolic. Dar in corespondent sa cu Sfantul §i Prea
Fericitul Tarasie, unchiul nostra din partea tatalui, el se
declara, deschis §\fdrd ezitdri, drept un apdrdtor al dogmei
purcederii Duhului de la Tatdl §i nu de la Fiul.

25. (c) Credem, de asemenea, ca e necesar sa ii
aratam - chiar daca aceste evenimente, fiind apropiate de
noi, ne sunt cunoscute - pe preo^ii care, in vremea noastra,
au venit la noi din Vechea Roma.

Lucru ce s-a intamplat nu o data, ci de trei ori. Cand
am discutat, a§a cum este drept, la intalnirea pe care am
avut-o cu ei, problema credin^ei noastre ortodoxe, ei nu ne-
au spus, nici nu au lasat ca sa se in^eleaga, ca ar avea in
cugetarea lor vreo dogma diferitd de credin^a care s-a intins
peste tot pamantul.

Dimpotriva, au strigat impreuna cu noi, in mod
limpede §i fara ambiguita^i, ca Duhul Sfdnt purcede de la
Tatdl.

(d) Mai mult decat atat, in timpul unui sinod reunit
pentru a hotari anumite probleme biserice§ti, reprezentan^ii

504 Este vorba de Papa Adrian I (772-795). A se vedea:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Adrian_I.

323

trimi§i de la Roma de catre Parintele nostru Sfant, Papa
loan, pentru a stabili impreuna cu noi, adevarata §i dreapta
teologie, ca §i cum ar fi fost el insu§i prezent, au facut
cunoscut, prin toate cuvantarile §i prin semnatura lor, ca
sunt adep^ii Simbolului ( ° , care este dupd cuvdntul
Domnului §i care a fost propovdduit §i afirmat de toate
Sfintele Sinoade Ecumenice.

Nu trebuie sd urmdm necuviintei lui Ham

26. Pentru ca aceasta este realitatea §i pentru ca
Biserica Romei s-a aratat intotdeauna, in cuvinte §i in
cugetare, in acord cu celelalte patru patriarhii, spune^i-mi,
cum de au ajuns urmasii lui Ham, sa poata sa dezveleasca,
fara scrupule, ru§inea celor pe care ii proclama Pdrinfii lor,
dar pe care ii ridiculizeazd in mod public?

Daca ar fi avut cea mai mica grija pentru cuvantul
Sfin^ilor Paring, ar fi trebuit sa se supuna hotararilor
Sfintelor Sinoade, sa asculte de cuvintele episcopilor Romei,
sa se piece in fa^a cetei Sfm^ilor §i de Dumnezeu purtatorilor
Paring, in loc sa se lege numai de unii, pe care ii necinstesc,
acuzandu-i de razvratire impotriva Stapanului tuturor, de§i
pretind ca le urmeaza regula §i canonul credinfei.

Ar fi trebuit sa in^eleaga ca le fac cu mult mai mult
rau acelora, aratandu-i ca §i vrdjmasi ai Domnului, decat pot
sa le faca bine numindu-i „Sfm^i Paring".

§i chiar daca le-ar fi indiferent faptul ca i-au ultragiat
pe Sfin^ii Paring, ar trebui, totu§i, sa tremure §i sa se
in^elepteasca la gandul osandirii §i al blestemului
dumnezeiesc, care 1-a lovit pe Ham, primul autor al unui
asemenea paricid.

§i temandu-se sa il imite pe acel blestemat, ei nu ar
trebui sd descopere ci, mai degraba, sa acopere ceea ce ar
putea gasi smintitor la Parin^ii lor.

Finalul scrisorii

505 A Crezului niceo-constantinopolitan.

324

27. Dar dorin^a noastra cea mai draga ar fi ca sa nu fi
existat niciodata nimeni care sa imite acea fapta §i nici sa
atraga asupra lui un asemenea blestem!

Fie ca Hristos, Dumnezeul nostru, sa-i miluiasca pe
cei care s-au lasat dusi de val ca sa comita acest paricid §i
care s-au razvratit impotriva cuvantului Sau §i a Legii Sale.

Fie ca El, in marea Sa iubire de oameni, sa le arate
caderea lor, sa-i impace cu cei pe care i-au jignit §i sa le
insufle dorinta indreptdrii.

Fie ca El sa-i primeasca in binecuvantarea celor care
au acoperit rusinea Parintelui lor §i sa nu mai lase pe
nimeni sa devina prada §i hrana lupului gdnditor, sl
incepatorului rauta^ii .

Pentru tine, iubite §i sfinte ierarh, care lup^i pentru
mantuirea acestor oameni §i care iei cununile biruin^ei
impotriva vrajma§ului neamului omenesc, tu, care faci roade
pentru Dumnezeu §i ii aduci Lui in dar mantuirea celor
pierdu^i, fie ca tu, pentru toate aceste osteneli, sa pastrezi
intreg si nestins focul iubirii dumnezeie§ti, pe care ni-1
marturise§ti, in Hristos Insu§i, adevaratul nostru Dumnezeu,
cu rugaciunile Prea Sfintei Stapane §i Maicii lui Dumnezeu,
cu ale Dumnezeie§tilor Ingeri sj cu ale tuturor Sfin^ilor.
Amin! 507

506 Adica sa nu mai cada prada Satanei.

507 Unul dintre manuscrisele scrisorii pastreaza aceasta subscriere: „Iata o mica
binecuvantare pe care v-o trimitem, ca amintire §i ca marturie a sentimentelor §i a
iubirii noastre intru Domnul: fragmente din lemnul Prea Cinstitei §i de viaja
facatoarei Cruci, incrustate intr-un medalion de aur".

325

Cuprins

Dumnezeiescul Augustin al Hipponei, Predica
depe munte a Domnului nostru (8-273)

Cartea intai. Capitolul 5 de la Sfantul Apostol
Matei

Capitolul 1(8-11)

Predica de pe munte este o lectie extinsa de viata
crestina * Implinitorii predicii Domnului isi zidesc casa pe
stanca adevarului dumnezeiesc * Mt. 5, 1-2. Legea lui
Moise si Evanghelia * Ne vorbeste Cel care a deschis gurile
Prorocilor * Mt. 5, 3. Despre indrazneala rea a sufletului *
Ce inseamna „sarac cu duhul". El e preferabil celui mandru

Capitolul al2-lea (12-15)

Mt. 5, 4. Pamantul transfigurat e locasul Sfmtilor *
Mt. 5, 5. Jelirea pentru lucrurile pierdute vs. parasirea
lucrurilor pentru Dumnezeu. Duhul Slant ne mangaie in
dorul nostru dupa Dumnezeu * Mt. 5, 6. Despre cei
indragostiti de adevarul dumnezeiesc si de binele vesnic *

C 5 5 5

Mt. 5, 7. Despre cei induratori/milostivi * Mt. 5, 8.
Dumnezeu se vede numai de catre inima curata * Mt. 5, 9-
10. Facatorii de pace si unitatea interioara *

Capitolul al 3 -lea (16-19)

Cele 8 fericiri si Mt. 5, 11, ca fericire generala *
Numarul fericirilor si logica lor interna. O continuare a
comentariului la fericiri * Prima si a opta fericire vorbesc
despre Imparatia Cerurilor * Relatia dintre cele 7 si a opta
fericire. Autorul isi propune o noua discutie despre fericiri *

326

Capitolul al 4-lea (20-24)

Relatia dintre darurile Sfdntului Duh si fericiri *
Imparatia Cerurilor e numita diferit in fiecare fericire in
parte. Din nou despre relatia dintre fericiri si darurile
Duhului Sfdnt * Fericirea a 8-a si relatia ei cu prima
fericire. Tdierea imprejur si ziua invierii Domnului.
Multiplul de 7, cifra 8 si Cincizecimea * Harul Sfantului
Duh e acela care ne da sa traim consecintele fericirilor *

Capitolul al 5-lea (25-29)

Mt. 5, 12 sau a noua fericire. Fericirea si frumusetea
crestinului sunt interioare * Durerile sunt trecatoare, pe cand
bogatie cereasca e simtita inca de acum * Ereticii si
schismaticii nu se bucura de consecintele fericirilor.
Credinta adevarata si dragostea sunt impreuna cu dreptatea.
Schismaticii nu distrug Biserica * Vorbirea de rau in fata
noastrd si in absenta noastrd. Exemplificari evanghelice:
In. 8, 48 si In. 7, 12 * Despre prigoana pentru Dumnezeu.
Adevaratul crestin este urmatorul lui Hristos intru toate *
Despre rasplata in cerul duhovnicesc. La II Cor. 5, 1 se
vorbeste despre acest cer * De acum ne veselim de bunurile
dumnezeiesti, de care ne vom bucura, in mod desavarsit, in
vesnicie *

Capitolul al 6-lea (30-33)

Mt. 5, 13. Cei ai lui Dumnezeu vor fi intelesi foarte
prost. Cel care are inima tintuitd in cer * Mt. 5, 14. Despre
ce inseamna aici „pamant" si „lume" * Ce inseamna
„muntele" de la Mt. 5, 14 * Mt. 5, 15. Despre predicarea
adevarului. Ce inseamna „dublul de masurat". Nu trebuie sa
te opui luminii dreptei credinte * Continuare la Mt. 5, 15.
Despre predicarea adevarului si slujirea trupeasca.
Confirmare cu I Cor. 9, 26-27. „Casa" de la Mt. 5, 15 e
lumea in integralitatea ei sau Biserica *

Capitolul al 7-lea (34-37)

327

Mt. 5, 16. Despre cei ce umbla dupa slava desarta si
onoruri trecatoare * Oamenii II lauda pe Dumnezeu datorita
vietii noastre exemplare * Exemplificari despre cum e
laudat Dumnezeu prin faptele bune ale Sfmtilor *

Capitolul al 8-lea (38-39)

Mt. 5, 18-19. Ce inseamna „a desavarsi" Legea.
Despre eel care strica poruncile lui Dumnezeu si despre eel
care invata, in mod drept, poruncile Sale *

Capitolul al 9-lea (40-46)

Mt. 5, 20. Trebuie sa implinim si pe cele ale Legii si
pe cele ale Evangheliei * Dreptatea Legii si cea a
Evangheliei. Evanghelia desavarseste poruncile Legii * Mt.
5, 21-22. Despre cele trei pedepse * Ce inseamna „raca" in
greaca si in ebraica. Despre interjectii si greutatea de a le
traduce * Prezentare graduala a pacatelor * Cele trei trepte
ale pedepselor * Despre mdnie si ucidere. Dumnezeiasca
Judecata a Domnului * O noua analiza a celor 3 verdicte *

Capitolul al 10-lea (47-50)

Mt. 5, 23-24. In ajutorul fratelui care ne uraste. Locul
de aici explicat prin Efes. 4, 26 * Cererea iertarii fata de
fratele prezent in Biserica si aducerea darului in fata lui
Dumnezeu * Intelesul duhovnicesc al „altarului" de la Mt. 5,
23. Omul credincios e templul lui Dumnezeu * Dorinta de a
te impaca cu aproapele si cererea iertarii. Rugaciunea de
iertare in fata Domnului trebuie sa preceada cerea iertarii
catre aproapele * Vindecarea omului se dobandeste prin
rugaciune *

Capitolul al 11 -lea (51-57)

Mt. 5, 25-26. Despre judecata Domnului. Despre
pedeapsa si rasplatirea dumnezeiasca * Ce inseamna „plata
pana la ultimul ban" * Despre adversarul nostra. Mai multe
variante de interpretare * Dumnezeu este mereu cu noi *

328

Continuarea discutiei despre adversarul nostru * Supunerea
fata de adevarul Scripturii *

Capitolul al 12-lea (58-62)

Mt. 5, 27-28. Despre adulterul savarsit in inima
omului * Cele trei trepte ale pacatului: momeala, vorbirea
cu placerea si consimtirea cu ea * Despre treptele pacatului
in cazul pacatului Protoparintilor nostri * Trebuie sa
cugetam la cele dumnezeiesti si sa nu ne coboram la
faradelegea placerii pacatoase * Obisnuinta cu placerea.
Razboiul nevazut. Pacea si ordinea de la inceput * Cele trei
feluri ale pacatului: in inima, prin fapte si prin obisnuinte.
Cele trei feluri de morti * Adulterul de la Mt. 5, 28
reprezinta toatd placerea pdcdtoasd * Venirea in fire si
cautarea ajutorului dumnezeiesc *

Capitolul al 13 -lea (63-65)

Mt. 5, 29. Despre renuntarea la prietenia aceluia care
e o povard pentru mantuirea noastra * Mt. 5, 30. Din nou
despre prietenul iubit care ne obstructioneaza viata cu
Dumnezeu * Despre sfatuirea care ne poate sminti. Despre
mdna dreaptd si cea stdngd din acest context evanghelic *

Capitolul al 14-lea (66-68)

Mt. 5, 31-32. Despre cartea de divort si mania si
raceala barbatilor fata de sotiile lor. Domnul nu doreste

5 5 5 5

despartirea sotilor * Motivul desfranarii farama cuplul
casatorit * Teologia Sfantului Apostol Pavel in ceea ce
priveste divortul: I Cor. 7, 10-11 * Despre feciorie si viata
duhovniceascd in cuplul casatorit. O explicate la I Cor 7, 29

Capitolul al 15-lea (69-72)

Lc. 14, 26. Despre aparentele contradictii dintre
poruncile Domnului * Cum trebuie sa intelegem aparenta

329

contraditie dintre iubirea vrajmasilor si urdrea familiei
pentru Hristos * Despre relatia dintre sot si sotie. Copiii ca
dar al lui Dumnezeu si cdsdtoria in feciorie ca cea mai
sublima casatorie crestina * Ce inseamna trupul de la Mt. 6,
25 si punerea sufletului pentru oi de la In. 10, 15 *

Capitolulal 16-lea (73-85)

Cum trebuie sa fie inteleasa desfrdnarea de la Mt. 5,
32. Intelesurile multiple ale desfranarii in Sfanta Scriptura *
I Cor. 7, 10-11. Motivul divortului. Reimpacarea sotilor
despartiti * I Cor. 7, 4. Drepturile sotilor sunt egale * I Cor.
7, 12-13. Sfatul Sfantului Apostol Pavel: sa nu se desparta
de sotul necredincios * Despre feciorie. Sotii divortati
trebuie sa nu se mai casatoreasca sau sa se reimpace.
Fecioara poate ramane fecioard sau se poate mdrita *
Despartirea sotilor din cauza desfranarii e ingdduitd si nu
poruncitd de Domnul * I Cor. 7, 14. Sotul necredincios se
poate converti prin eel credincios * Despre copiii proveniti
dintr-un cuplu in care unul dintre soti era necredincios * Din
nou despre sensurile plurale ale desfranarii * Pricina de
desfranare apare nu numai ante ci si post divort * Despre
cea divortata si adulterul premeditat * Nu este acceptat
divortul din ingdduintd * Ascultarea fata de sot. Exemplul
femeii credincioase sotului ei *

Capitolul al 17-lea (86-92)

Mt. 5, 33-37. Nu trebuie sa ne juram. Trebuie sa fim
sinceri in vorbele noastre * Cele care par „juraminte" la
Sfantul Pavel * Despre o expresie greceasca. Juramintele
strambe * Juramantul din momentele de necesitate *
Juramantul facut din cauza unei conjucturi demonice.
Necesitatea juramantului atunci cand trebuie sa convingi pe
cineva * Comentariu la Mt. 5, 33-36. Niciun lucru creat de
catre Dumnezeu nu a fost creat fara un rost al sau *
Juramantul facut trebuie respectat. Vom fi judecati de
Domnul pentru ceea ce ne-am jurat. Dumnezeu ca Atottiitor
si Atotprezent * Comentariu la I Cor. 15, 31 * Nu trebuie sa
avem o perspective antropomorfa asupra lui Dumnezeu.

330

Universul e un intreg organic * Ce inseamna „cer" si
„pamant" in Mt. 5, 34-35 * Despre omul duhovnicesc * Fac.
3, 19 si plata pentru pacat *

Capitolulall8-lea (93-96)

Despre lupta sotului impotriva desfranarii si despre
acceptarea defectelor sotiei lui * Lauda adusa vietii sfmte.
Lupta impotriva patimilor * Greutatile vietii si ajutorul lui
Dumnezeu. Intrajutorarea confratilor nostri * Despre omul
bland si omul milostiv *

Capitolulal 19-lea (97-111)

Mt. 5, 38-42. Despre non-violenta evanghelica * Raul
nu e scos afara prin rdu ci prin bine. Nedreptatile facute
omului credincios il umplu de o si mai mare sfintenie *
Despre dreptatea milostiva a Evangheliei * Comentariu la
Mt. 5, 17 * Omul milei. Nu trebuie sa intoarcem nimanui
raul pe care ni 1-a facut * Mila preotului fata de pastoritii sai
si grija pentru ei * Ce inseamna „obrazul drept".
Manuscrisele grecesti ale Scripturii si relatia lor cu cele
latine * Nevointele Sfintilor Apostoli pentru cei credinciosi

* Obrazul drept si eel stang * Sfantul Apostol Pavel se lasa
prins si legat desi era cetatean roman * Motivatia interioara
duhovniceasca pentru care Sfantul Pavel s-a lasat inlantuit *
Profetia Sfantului Pavel de la F. Ap. 23, 3. Despre ipocrizie

* Despre pacea interioara si intelepciunea Sfantului Pavel *
Pregatirea interioara continua pentru a suferi pentru Domnul

* Exemplul si suferinta Domnului pentru noi * Poruncile
dumnezeiesti ne due la curatirea inimii * Despre judecata in
instanta si despagubirile intelese in mod crestin. Despre
avere ca povara a omului credincios * Pozitia
Dumnezeiescului Augustin fata de sclavi si sclavia vremii
lui * Despre „imbracaminte" si „haina" * Din nou despre
pregatirea interioara pentru a suferi pentru Domnul *
Gradatia poruncii suferintei pentru Domnul si cifra 3 *

Capitolul al 20-lea (1 12-121)

33i

Injurii si rasplata. Razbunarea e o slabiciune si nu o
pldcere sanatoasa si un act de tarie * Pedeapsa si
suportarea ei. Corectiile paternale la adresa copiilor * Mt. 5,
44. Despre iubirea lui Dumnezeu si pedepsele Sale in viata
noastra * Rolul justitiei in societate. Trebuie sa se judece
tinandu-se seama de omul inculpat * Cum vad Sfmtii lui
Dumnezeu moartea * Moartea survenita in urma vointei
Sfintilor * Domnul ne invata indreptarea prin iubire.
Pogorarea harului Sfantului Duh s-a petrecut la 10 zile de la
Inaltarea Sa la cer * Din nou despre pedepsele venite prin
Sfinti. Ele au fost date din dragoste pentru ei si nu din urd *
Dumnezeiescul Augustin neaga autenticitatea unei secvente
din viata Sfantului Apostol Toma, care a ramas drept
veridicd de-a lungul timpului * Compatimirea celui care ne
ocaraste * Gradele restituirii. Despre pedepse * Sentintele
judecatoresti in viata noastra * Domnul ne cere ca sa ne
pregatim cu darzenie in fata nedreptatilor de tot felul * La
darzenia in fata necazurilor trebuie sa adaugam milostenia.
Milostenia se face din castigul cinstit si potrivit dreptatii *
Nu putrem da milostenie pentru ca eel care o primeste sa
faca pdcate sau lucruri rele * Prin fata se refera la minte in
Mt. 5, 42 * Despre imprumut si milostenie * Dumnezeu
rasplateste milostenia noastra *

Capitolul al 21 -lea (122-126)

Mt. 5, 43-48. Nu se pot implini poruncile lui
Dumnezeu fara dragoste * Dumnezeu e desavarsit si noi ne
putem desavarsi in relatia cu Sine * Porunca iubirii
evanghelice e superioara dreptatii fariseilor in materie de
relatii interpersonale * Cum trebuie sa intelegem iubirea
pentru vrajmasii nostri. „Blestemele" din Vechiul
Testament. Prorocie despre Iuda vanzatorul * „Blestemele"
Scripturii sunt profetii *

Capitolul al 22-lea (127-134)

I In. 5, 16. Pentru cine sa ne rugam si pentru cine nu
trebuie sa ne rugam * „Frati" inseamna „crestini" * Care e
„pacatul de moarte" si eel care nu e „de moarte" * Cum s-a
raportat Domnul si Sfmtii Apostoli la pacatele facute

332

impotriva lor * Pacatul vanzarii al lui Iuda si pacatul negarii
al Sfantului Apostol Petru * Pacatul impotriva Sfantului
Duh e pacatul impotriva iubirii de Dumnezeu si de
aproapele * Pentru cine nu ne rugam si de ce * Sfintii
Mucenici la Apoc. 6, 10 cer nimicirea stdpdnirii pacatului *
Cum se nimiceste domnia pacatului * Nevointa
dumnezeiasca a Sfantului Apostol Pavel* Despre
rugaciunile Sfintilor. Indemn la implinirea poruncii iubirii *

Capitolul al 23-lea (135-138)

Despre fiii lui Dumnezeu dupa har. Despre infiere si
transformarea noastrd duhovniceascd * Suntem chemati la
faptul de a fi asemenea Lui * „Soarele" de la Mt. 5, 45
trebuie inteles ca o referire la Fiul lui Dumnezeu * „Ploaia"
de la Mt. 5, 45 e o referire la harul dumnezeiesc *
Mantuirea noastra e o consecinta a bunatatii Sale si a

5 5 5

induhovnicirii noastre * Dumnezeu a adus la existenta totul

5

si creatia nu se confunda cu Sine * Cel care implineste
poruncile lui Dumnezeu are o mila desavarsita * Finalul
primei carti. Promisiune pentru o noua carte, in care sa
termine de discutat predica Domnului de pe munte *

Cartea a doua. Capitolele 6 §i 7 de la Sfantul
Apostol Matei

Capitolul 1 (140-146)

Amintirea problematicii din finalul primei carti.
Despre curatirea inimii si vederea lui Dumnezeu * Trebuie
sa traim ca niste oameni drepti * Nu trebuie sa acceptam
laudele in mod pacatos si nici sa ne laudam * Despre
falsificarea bunatatii interioare. Curatia inimii si a

5 5 5

constiintei * Mt. 6, 1. Nu trebuie sa ne aratam dreptatea
interioard in mod ostentativ * Faptele noastre trebuie sa
placa lui Dumnezeu si sa-i bucure pe oameni * Urmarea
exemplului bun. Ce urmaresc adevaratii propovaduitori ai
dreptei credinte * E un pacat sa cautam laudele oamenilor
pentru a ne simti fericiti *

333

Capitolul al 2-lea (147-154)

Mt. 6, 2. Milostenia nu trebuie sa fie un gest ipocrit *
Cine sunt oamenii ipocriti * Rasplata de la oameni pentru
gesturile ipocrite * Din nou despre urmarea exemplului bun

* Mt. 6, 3. Ce inseamna „mana stanga". Faptele noastre ii
vizeaza si pe credinciosi si pe necredinciosi * Familia
crestina si faptele de milostenie * Despre faptele de dreptate
in general * Ce inseamna „mana stanga" si „mana dreapta"

* Nu trebuie sa unim constiinta de a face fapte bune cu
dorinta de a fi laudati de cdtre oameni * Mt. 6, 4.
Milosteniile sunt actele unei constiinte bune * Paruta
milostenie. Milostenia pentru ceva la schimb * Nu trebuie sa
unim milostenia cufuga dupd avantaje materiale * Pentru
milostenie e nevoie de curatia inimii * Dumnezeu e Cel care
ne rasplateste milosteniile * Varianta la Mt. 6, 4 in
traducerile latine. Preeminenta traducerilor grecesti ale
Scripturii in fata celor latine *

Capitolul al3-lea (155-159)

Mt. 6, 5. Rugaciunea nu trebuie sa fie ostentativa *
Mt. 6, 6. Trebuie sa ne rugam in camara inimii * In
rugaciune trebuie sa inchidem usile simturilor * Dumnezeu
aude rugaciunea noastra tainica * Mt. 6, 7. Rugaciunea nu
inseamna multa vorbire * Mt. 6, 8. Dumnezeu cunoaste
toate lucrurile pentru ca e Creatorul lor * Domnul ne-a
invatat sa ne rugam. Cum ne pregatim de rugaciune si cand
ne rugam * Care este rostul rugaciunii * Dumnezeu doreste
intotdeauna ca sa ne arate lumina Sa cea nemateriala. Cum
se produce si care sunt urmarile vederii extatice *

Capitolul al 4-lea (160-164)

Mt. 6, 9-13. Rugaciunea „Tatal nostra" * Faptul de a
avea buna vointd e inceputul rugaciunii * Cererile
rugaciunii „Tatal nostra" sunt scripturale si le gasim peste
tot in Scriptura * Despre Dumnezeu ca Tata in Vechiul
Testament * Profetiile vechitestamentare ii vizeaza pe
crestini, care trebuie sa devina/m lui Dumnezeu dupd har *
Infierea noastra duhovniceasca se face prin haral
dumnezeiesc * Primele doua cuvinte ale rugaciunii domnesti

334

ne introduc in rugaciune si ne aprind dragostea de
Dumnezeu * Marele dar ca suntem fiii unui asemenea Tata.
Nadejdea in rugaciune * Inficosatoarea chemare a lui
Dumnezeu ca Tata al nostra * Ascultarea de Dumnezeu.
Toti oamenii suntem /rati pentra ca avem un singur Tata
ceresc *

Capitolul al 5-lea (165-168)

Despre insusirile lui Dumnezeu: sfintenia, dreptatea,
arhiprezenta * Cerarile: cele mai mari inaltimi create de
Dumnezeu. De ce Dumnezeu e prezentat ca fiind in cer *
Pacatosul e „pamant", pe cand omul drept e „cer" *
Dumnezeu locuieste intra Sfintii Sai * Rugaciunea cu fata
spre rasarit. Dumnezeu e pretutindeni prezent in creatia Sa *
Trepte diferite de vietuire si de sporire duhovniceasca * Din
nou despre locuirea lui Dumnezeu in cei Drepti ai Sai *
Purtarea noastra in sfmtenie. Trebuie sa ne raportam la
Dumnezeu potrivit Siesi *

Capitolul al 6-lea (169-174)

Dorim manifestarea Imparatiei lui Dumnezeu intra
noi * A doua venire a Domnului va fi universal cunoscuta.
Ei ii urmeaza Judecata finala. Despre viata intra Imparatia
lui Dumnezeu * Despre modul de vietuire al Sfintilor si al
Sfintelor Puteri ceresti intra slava lui Dumnezeu * Cerem ca
Dumnezeu sa fie prezent in noi cum e in Sfintii Ingeri *
Ascultarea de porancile lui Dumnezeu * Cerem ca sa se faca
voia lui Dumnezeu in cei pacatosi ca in cei Sfinti si Drepti *
Suntem ceresti si pamantesti in acelasi timp * Invierea
trupurilor si transfigurarea Dreptilor * Nu exista luptd
ontologica intre suflet si trap. Sufletul conlocuieste cu
trupul in aceasta viata * Omul in integralitatea sa va mosteni
viata vesnica * „Cerul" si „pamantul" pot fi intelesi in
relatie cu barbatul si femeia *

Capitolul al7-lea (175-179)

Cerem de la Dumnezeu painea zilnica * Impartasirea
zilnica cu Hristos euharistic. Impartasirea de hrana
duhovniceasca a cuvantului lui Dumnezeu * Rugaciunea

335

noastra si ajutorul lui Dumnezeu. Cautarea Imparatiei lui
Dumnezeu si primirea de la Dumnezeu a lucrurilor necesare
existentei noastre * Sfanta Euharistie e Painea noastra
zilnica. Necesitatea impartasirii zilnice * Impartasirea
zilnica si necesitatea de a spune de mai multe ori rugaciunea
„Tatal nostra" dupa ceea ce ne-am impartasit * Facem
ragaciune dupa impartasirea euharistica pentra a ramane in
haral primit * Painea noastra zilnica sunt si invataturile
dumnezeiesti * Avem nevoie de cele duhovnicesti cat si de
cele trupesti * „Astazi" m intelesul de: intreaga noastra
viata pdmdnteascd * Resublinierea celor trei intelesuri ale
„painii zilnice" din Rugaciunea Domneasca *

Capitolul al 8-lea (180-183)

Ne ragam pentra iertarea datoriilor sau a pdcatelor
noastre * Nespovedirea pacatelor e urmata de cumplite
dureri. Pacatele noastre sunt niste crime * Datoriile fata de
oameni * Cum se reintorc datoriile fata de oameni * Trebuie
sa avem grija de sanatatea credintei aceluia fata de care
suntem datori * Iertam pentra ca dorim sa fie iertati de catre
Tatal nostra * Rugaciunea pentra vrajmasii nostri *

Capitolul al9-lea (184-193)

Varianta manuscriptica la a 6-a cerere din Rugaciunea
Domneasca * Dumnezeu sufera pentra noi atunci cand
suntem atrasi spre ispitd * Insa ingaduie sa fim ispititi
pentra ca sa ne cunoastem pe noi insine * Dumnezeu le
cunoaste pe toate * Incercarea lui Dumnezeu e o cunoastere
a noastra de sine si nu o cunoastere a noastra de catre
Dumnezeu * Despre ereticii care credeau ca Dumnezeu e
nestiutor in ceea ce priveste viata oamenilor * Nu ne ragam
ca sa scdpdm de ispite ci sa nu ne pierdem cu totul atunci
cand suntem ispititi * Exemple de ispitiri din Scriptura *
Dumnezeu nu l-a rugat pe Satana ca sa il ispiteasca pe
Sfantul Iov * Dumnezeu e atotprezent * O perspective
antropomorfa despre Dumnezeu * Dumnezeu vorbeste in
constiinta fiintelor rationale. Dumnezeu a scris legea
naturala in inimile oamenilor * Dumnezeu ni se adreseaza
tuturor. Si noi trebuie sa vorbim cu fiecare om, dupa
exemplul Domnului * Polemica cu ereticii care nu inteleg
cum se raporteaza Dumnezeu fata de Satana * Ispitele sunt

336

expresia milostivirii lui Dumnezeu * Despre diverse feluri
de ispite * Eliberarea noastra de rau * Am ajuns muritori
prin pacatul Protoparintilor nostri dar credem si nadajduim
ca vom scapa de mortalitate * Intelepciunea duhovniceasca
e o achizitie personala vesnica * Transfigurarea trupului
nostru incepe de acum *

Capitolul al 10-lea (194-196)

Se va face un rezumat al Rugaciunii Domnesti. Ne
pregatim pentru vesnicie * Despre primele trei cereri ale
rugaciunii: ele incep acum si se continua in vesnicie *
Despre ultimele patru cereri ale rugaciunii. Iarasi despre
sensurile pdinii * Cum va fi viata noastra in Imparatia lui
Dumnezeu * Despre mdncare si bduturd in sens
duhovnicesc * Iertarea pacatelor se face acum * In vesnicie
nu vor mai fi nici ispite si nici pdcate * Raul de care vrem
sa scapam tine de viata de acum *

Capitolul al 1 1-lea (197-199)

Cifra 7 in Scriptura. Conexiunile teologice dintre
Fericiri si Rugdciunea Domneascd * Poruncile lui
Dumnezeu in viata noastra * Rugaciunea noastra ramane
far a rod daca nu il iertam pe aproapele nostru. Mt. 6,14-15

Capitolul al 12-lea (200-204)

Mt. 6, 16-18. Postul nu trebuie sa fie fdtarnic *
Ostentatia si viclenia care parodiaza sfintenia * Despre lupii
in piei de oaie * Crestinii nu trebuie sa fie robi ai modelor
vestimentare * Curatirea omului interior * Semnificatiile
duhovnicesti ale „ungerii capului" si ale „spalarii fetei" *
Griiile lumesti si omul interior * Griia si iubirea fata de
aproapele. Toate se fac sub privirea lui Dumnezeu *

Capitolul al 13-lea (205-209)

Mt. 6, 19-21. Sa ne facem inima dintr-un pdmdnt al
pdcatului intr-un cer al sfinteniei * Cum ajungem oameni

337

necurati * Despre care „cer" se vorbeste aici. Comoara
noastra este in inima noastra * Mt. 6, 22-23. Toate poruncile
Domnului vizeaza curdtirea inimii * Despre „ochiul" de la
Mt. 6, 23 * Lumina din noi e buna intentie pe care o avem.
Faptele intunericului * Milostenia il lumineaza pe eel care o
primeste * Fapta din intentie rea e intuneric. Intentiile rele
creeaza o inima fdtarnicd * Intunericul imens al faptelor
facute cu intentii pacatoase *

Capitolul al 14-lea (210-212)

Mt. 6, 24. Ce se indica prin „mamona". Cel care
slujeste iubirii de bani slujeste diavolului * Pe cine iubim si
pe cine uram * Dispretuirea lui Dumnezeu prin netemerea
de El * Pdcdtuirea continud pe premisa indurdrii imense a
lui Dumnezeu fata de noi * Nimeni nu e mai milostiv si mai
drept cu oamenii ca Dumnezeu * Trebuie sa Ii slujim lui
Dumnezeu cu inima bund *

Capitolul al 15-lea (213-217)

Mt. 6, 25. Nelinistea pentru viata zilnica ne schimba
inima * Trebuie sa ne ingrijim de existenta zilnica dar sa nu
ne nelinistim continuu din cauza ei * Prin intruparea Sa,
Hristos Dumnezeu a facut lucruri mai importante pentru noi
decat grija pentru ziua de maine * Viata noastra in trup e
mai importanta decat hrana si imbracamintea. Dumnezeu ne
va darui tot ceea ce ne trebuie * Despre mancarea sufletului.
Sufletul este imaterial * Mt. 6, 26. Fiintele rationale sunt

~ 5 5

mai valoroase, in randul creaturilor, decat cele nerationale *
Mt. 6, 27-28. Dumnezeu ne-a adus la existenta si tot El ne

~ 5 5

da sa crestem * Mt. 6, 28-30. Nu avem aici un pasaj
alegoric. Din cele mici noi le intelegem pe cele necesare
mantuirii noastre * Despre parabola judecatorului nedrept
(Lc. 18,2-6)*

Capitolul al 16-lea (218-223)

Mt. 6, 31-33. Trebuie sa cautam mai intai Impdrdtia
si dreptatea lui Dumnezeu * Le vom primi de la Dumnezeu
si pe cele necesare vietii, daca traim in mod sfant * Nu
trebuie sa ne imbogatim din slujirea noastra preoteasca, ci sa

338

predicam Evanghelia mantuirii tuturor * Membrii ierarhiei
bisericesti, desi au ingdduinta sa traiasca din slujirea
preoteasca, trebuie sa stie si o alta meserie din care sa se
intretina. Exemplul magnific al Sfantului Apostol Pavel *
Predica e datorie preoteasca * Despre cum trebuie sa
predicam * Trebuie sa predicam pentru mdntuirea
oamemlor si nu pentru banii nostri * Cei care slujesc pentru
bani si nu pentru mdntuirea altora se comporta ca niste
slugi si nu ca niste fii ai lui Dumnezeu * Nu trebuie sa
punem nevoile materiale in prim plan ci pe cele
duhovnicesti *

Capitolul al 17-lea (224-231)

Vom primi de la Dumnezeu pe cele ale vietii acesteia
daca II cautam, in primul rand, pe El * Despre
imposibilitatea slujirii la doi stapani * Soldatul si preotul *
Cei care implinesc voia lui Dumnezeu trebuie sa fie
exemplele noastre * Grija de lucrurile trecdtoare este
indicata in acel „maine" de la Mt. 6, 34 * Despre rdutatea
zilei (Mt. 6, 34) * Nu trebuie sa lasam ca grijile si exemplele
smintitoare sa ne schimbe viata in rau * Cei care 1-a vandut
pe Domnul fura din punga cu bani * Sfantul Apostol Pavel
si grija pentru ziua de maine * Milostenia se face din munca
proprie, din cea pentru care te-ai trudit * Domnul nu
dezaproba munca ci slujirea preoteasca doar pentru foloase
materiale * Durerile si necazurile vietii sunt intdriri
duhovnicesti ale noastre *

>

Capitolul al 18-lea (232-237)

Mt. 7, 1-2. Trebuie sa dam explicatii pentru intentiile
faptelor noastre, atunci cand planeaza indoiala asupra lor *
Faptele care pot fi judecate sunt pdcate explicite. Faptele
care nu trebuie judecate sunt cele carora nu li se cunoaste
resortul interior * Faptele echivoce si adancul faptelor
noastre vor fi explicite doar la Judecata Domnului *
Situatiile cand nu trebuie sa judecam pripit * Despre
judecata Domnului * Despre dreptate si pedeapsa. Suferinta
nedreapta a Sfintilor Mucenici * Ura si judecata pripita *
Exegeza asupra Mt. 26, 52. Ne omoram sanatatea sufletului
prin pacatele pe care le facem *

339

Capitolul al 19-lea (238-243)

Despre judecata nedreaptd si pripitd * Mt. 7, 3. De la
mdnie la urd * Despre asteptarea indreptarii aproapelui.
Despre consecinta urii * Mt. 7, 4-5. Numai iubirea poate
indrepta pe aproapele * Masca fatarniciei * Trebuie sa
certam pacatele altora cu mila avand constiinta pacatoseniei
proprii * Unirea in pocainta * Exemplul de strdduintd
apostolicd al Sfantului Apostol Pavel * Cand trebuie sa
certam * Cum vedem cu ochii porumbelului *

Capitolul al 20-lea (244-250)

Mt. 7, 6. Despre tainuirea lucrurilor care intrec
puterea de intelegere a auditoriului * Ce se intelege prin:
cele sfinte, nestemate, cdini si porci * Paganii si ereticii sunt
condusi de urd si de dispret in aversiunea lor fata de dreapta
invatatura a Bisericii * Cum propovaduia Domnul
multimilor * Cum trebuie sa ne comportam cu cei care ne
pun intrebdri ispititoare *

Capitolul al 21 -lea (251-254)

Finalul discutiei despre „ceea ce este sfant" si
„nestemate" * Mt. 7, 7-8. Putem implini poruncile lui
Dumnezeu. Mai intai trebuie sa cerem de la Dumnezeu si
apoi sa cdutdm * Trebuie sa cerem, sa cdutdm si sa batem
la usa milei lui Dumnezeu. Parabola celui beteag la picioare
* Dumnezeu isi implineste intotdeauna fagaduintele *
Trebuie sa staruim in rugaciune si in invatarea binelui * Mt.
7, 9-11. Cei rai fac lucruri bune doar pentru viata aceasta *
Milostenia e daruire din darurile lui Dumnezeu *

Capitolul al 22-lea (255-259)

Faptele bune sunt urmari ale curdtirii si simplifwdrii
inimii. Mt. 7, 12 * Mt. 7, 12 in traducerile grecesti *
Adevdrata vointd coincide cu binele. Cuvintele cu inteles
strict din Scriptura * Mt. 7, 12 implica, deopotriva, iubirea
de Dumnezeu si de oameni * Cele doua porunci implinesc

340

toata prorocia * Raportarea la sine si la aproapele * Despre
curatirea ochilor inimii * Adevarata raportare la faptele
bune si la multumirile venite din partea altora *

Capitolul al 23-lea (260-261)

Despre intelepciunea dumnezeiasca * Mt. 7, 13-14.
Este grea viata cu Dumnezeu dar si usoara in acelasi timp,
pentru ca Dumnezeu ne intareste intru toate *

Capitolul al 24-lea (262-267)

Ereticii se declara „alesi" ai Domnului * Mt. 7, 15-20.
Ii cunoastem pe oameni dupa fructele lor * O explicare
eretica a celor „doi pomi" de la Mt. 7, 17. Prin aceasta se
neaga atat convertirea cat si apostazia oamenilor * Despre
convertirea oamenilor. Analogia cu transformarea zapezii in
caldura/apa fiarta * Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu si
cei rai ajung sa faca lucruri folositoare, chiar daca nu le
doresc din toata inima * Slujitorii bisericesti, care
propovaduiesc adevarul lui Dumnezeu dar nu il traiesc si ei,
ii ajuta pe altii dar nu se ajuta si pe ei insisi * Cum ii
cunoastem pe oameni si faptele lor * Lupii in piele de oaie *
Fructele rele si cele bune * Despre bucuria adusa de lucrarea
binelui. E vorba despre „dreapta credinta" si nu despre
„orice fel" de credinta *

Capitolul al 25-lea (268-273)

Curatia inimii si incercarile * Mt. 7, 21. Cei care fac
voia lui Dumnezeu nu se comporta fariseic. Faptele bune
sunt alegeri voite si fapte teologice * Faptele si minunile
vazute la eretici nu le valideaza credinta lor gresita. Mt. 7,
22-23 * Si paganii cat si ereticii pot face minuni dar acestea
nu au nimic de-a face cu adevarul vietii cu Dumnezeu *
Avem nevoie de curdtie interioard si de intelepciune
dumnezeiasca pentru ca sa intelegem capcanele de tot felul
* Mt. 7, 24-25. Faptele facute in credinta in Hristos * Mt. 7,
25. Ce inseamna „ploaia", „raurile" si „vanturile" de aici. A
sta pe stdnca Hristos inseamna a asculta si a implini voia
lui Dumnezeu * Mt. 7, 26-29. Cei care nu implineste voia lui
Dumnezeu nu clddeste pe piatra Hristos. Finalul predicii de

34i

pe munte a Domnului * Iarasi despre cifra 7. Cele 7 cereri si
cele 7 daruri ale Sfantului Duh *

*

Sfantul Fotie eel Mare, Opere trinitare (277- )

1. Scrisoare enciclica catre Scaunele Episcopale ale
Alexandriei §i intregului Rasarit, con^inand expunerea
adevarurilor fundamental; si ca noi trebuie sa marturisim
ca Duhul Sfdnt purcede doar de la Tatdl, si nu de la Tatdl §i
de la Fiul (866)

(277-297)

Lucrarile Satanei inainte si dupd intruparea Domnului

* Ereticii care au luptat impotriva Bisericii cat si cei
condamnati la Sinoadele ecumenice * Biruinta Bisericii
asupra ereziilor de tot felul. Viata in Constantinopolul
ortodox * Reconvertirea armenilor la Ortodoxie *
Convertirea bulgarilor la Ortodoxie * Misionari din Apus
vin si introduc in credinta ortodoxa a bulgarilor ereziile si
inovatiile lor * Marea erezie a lui Filioque si consecintele ei
nefaste asupra triadologiei * Filioque nu apare in Scriptura
si nici la Sfintii Parinti. Noi argumente impotriva lui
Filioque * Promisiune de aprofundare a discutiei despre
Filioque * Durerea pentru Biserica Bulgariei * Sinodul
impotriva noilor eretici care au atacat Bulgaria ortodoxa *
Motivele canonice ale excomunicarii * Chemarea la
conclucrare a episcopilor si la intrunirea unui alt Sinod *
Noi nadejdi de catehizare a poporului bulgar * Si rusii se
convertesc la Ortodoxie * Din nou cere ajutor in misiunea
de evanghelizare a popoarelor * Cum sa fie delegatii care
vor participa la Sinod * Probleme teologice si de
comportament in Biserica Italiei * Atentionare a Patriarhului
Alexandriei * Patriarhul Alexandriei nu recunoscuse pana la
acea data hotararile celui de Al 7-lea Sinod ecumenic *
Enumerarea unor participants la Sinodul al 7-lea ecumenic

* De ce nu cunosc cei din patriarhia Alexandriei hotararile

342

ultimului Sinod ecumenic * Urmarile neacceptarii ultimului
Sinod ecumenic * E nevoie de acceptarea imediata a
Sinodului al 7-lea ecumenic in patriarhia Alexandriei *
Finalul Scrisorii Enciclice *

2. Epitom impotriva sus^inatorilor Vechii Rome;
despre faptul ca Duhul Sfdnt purcede numai de la Tatdl si
nu de la Tatdl si de la Fiul

(298-303)

Argumente impotriva ereziei lui Filioque *
Fundamentarea ereticilor pe Sfintii Parinti. Problema
coruperii cartilor patristice si cea a greselilor unor Sfinti
Parinti * Episcopii ortodocsi ai Romei nu au vorbit despre
Filioque * Filioque nu are fundamentare scripturala *
Argumente scripturale impotriva lui Filioque * Filioque
atenteaza la neschimbabilitatea Crezului ortodox *
Smintirea aproapelui * Un alt argument scriptural impotriva
lui Filioque *

883)

3. Scrisoarea cdtre Mitropolitul de Aquileea (catre

(304-325)

Evidentierea persoanei destinatarului si a trimisului
prin care i-a parvenit scrisoarea la care raspunde * I se
confeseaza despre durerea pe care i-au provocat-o noii
eretici prin Filioque * Despre Patriarhii ortodocsi ai Romei

* Cere ajutorul Arhiepiscopului de Aquileea impotriva noii
erezii * Despre dogma purcederii Duhului Sfant de la Tatal

* Continutul si urmarile ereziei lui Filioque * Noii eretici
vor sa se fundamenteze pe cuvintele Sfantului Apostol Pavel

* Relatia dintre Fiul si Duhul Sfant in teologia paulina *
Alte consecinte teologice dezastruoase ale lui Filioque *
Despre adevarata teologie prezenta la In. 16, 14 * Despre
greselile Sfintilor Parinti * Cum trebuie sa ne comportam
fata de eventuale greseli ale Sfintilor lui Dumnezeu *
Exemple de Sfinti Parinti cu anumite greseli dogmatice *

343

Nu acceptam Filioque chiar daca vreun Sfant Parinte 1-a
marturisit * Papii Romei au fost ortodocsi * Nu trebuie sa
urmam necuviintei lui Ham * Finalul scrisorii *

344

Teologie pentru azi

2010

Editia de fata este o editie

5 5 5

online gratuita

si e proprietatea

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

5

si a

5

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus

Ea nu poate fi tiparita
si comercializata

5

fara acordul lor
direct

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

4

t

^^^H ^H

^b

W-t_ ^y

£)r. Gianina Maria-Cristina Piciorus

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate